P. 1
Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

4.5

|Views: 1,130|Likes:
Published by Rodderick

More info:

Published by: Rodderick on Jul 11, 2008
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/09/2014

pdf

text

original

ROZARIUL PREASFINTEI FECIOARE MARIA

Pr. CLAUDIU DUMEA

ROZARIUL PREASFINTEI FECIOARE MARIA

Sapientia
Iaºi – 2004

Imprimatur Petru GHERGHEL Episcop de Iaºi 12.06.2003

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României DUMEA, CLAUDIU Rozariul preasfintei Fecioare Maria / Claudiu Dumea - Iaºi : Sapientia, 2004 Bibliogr. ISBN

Tehnoredactare ºi copertã: Cãtãlin Simon

© 2004 Editura SAPIENTIA Institutul Teologic Romano-Catolic Str. Th. Vãscãuþeanu 6 RO – 700462 Iaºi Tel. 0232/225228 Fax 0232/211476 www.itrc.ro e-mail slupu@itrc.ro

CUPRINS

Ce este Rozariul? ........................................................... 10
MISTERELE DE BUCURIE

V Primul mister: Buna-Vestire ........................................ 17 „Bucurã-te!” .................................................................. Fecioarã credincioasã .................................................... Archipartenos (Prima dintre fecioare) ......................... Chivotul legãmântului .................................................. „Fie mie dupã cuvântul tãu” ........................................ Maria ºi colþii câinilor ................................................... 17 24 30 36 41 47 55 55 60 66 72 77 82

Al II-lea mister: Vizita la veriºoara Elisabeta .............
Prima misionarã creºtinã ............................................. Vizita Preasfintei Fecioare Maria la Elisabeta ........... Imnul bucuriei: Magnificat ........................................... La izvoarele bucuriei ..................................................... Regina servitoare (I) ..................................................... Regina servitoare (II) ....................................................

Al III-lea mister: Naºterea Domnului .......................... 87
Începutul surprizelor .................................................... Cine este pentru, cine este contra lui Mesia ............... „Învãþaþi de la mine” .................................................... S-a despuiat pe sine ...................................................... Sancta Virgo virginum (I) ............................................ Sancta Virgo virginum (II) ........................................... 87 93 99 104 109 114

6

ROZARIUL PREASFINTEI FECIOARE MARIA

Al IV-lea mister: Prezentarea la templu ...................... 120
Ascultarea rãmâne o virtute creºtinã ........................... 120 Tradiþie ºi progres ......................................................... 126 O sabie îþi va strãpunge sufletul .................................. 132 Luminã spre luminarea popoarelor .............................. 138

Al V-lea mister: Pierderea ºi regãsirea lui Isus ........... 144
Noua familie a lui Isus .................................................. 144 „Te-am cãutat îngrijoraþi” ............................................ 150 „Pãstra toate acestea în inima ei” ................................ 159 Inima Mariei .................................................................. 167
MISTERELE DE LUMINÃ

Primul mister: Botezul lui Isus .................................... 173 Al II-lea mister: Nunta din Cana .................................. 180
O nuntã de pominã ........................................................ 180

Al III-lea mister: Împãrãþia lui Dumnezeu .................. 187 Al IV-lea mister: Schimbarea la faþã ............................ 194
Un popas între cruce ºi înviere ..................................... 194 „Faþa ta, Doamne, o caut” ............................................ 202

Al V-lea mister: Instituirea Euharistiei ....................... 209
Pâinea coborâtã din cer ................................................. 209 O religie teofagã ............................................................. 216 Un ospãþ dumnezeiesc ................................................... 224 Iubirea este mai tare ca moartea .................................. 232
MISTERELE DE DURERE

Maica îndureratã ........................................................... 242

CUPRINS

7

Primul mister: Agonia lui Isus ...................................... 247
Agonia ............................................................................ 247 Singurãtatea .................................................................. 252 Voinþa Tatãlui ............................................................... 257 Trãdãtorul ..................................................................... 264 Ceasul întunericului ...................................................... 270

Al II-lea mister: Biciuirea lui Isus ................................ 276
Ana ºi Caiafa (I) ............................................................. 276 Ana ºi Caiafa (II) ........................................................... 282 Pilat (I) ........................................................................... 288 Pilat (II) ......................................................................... 294 Biciuirea ......................................................................... 300 Petru .............................................................................. 306 Irozii ............................................................................... 312 Baraba ............................................................................ 319

Al III-lea mister: Încoronarea lui Isus cu spini ........... 325
Încoronarea cu spini (I) ................................................. 325 Încoronarea cu spini (II) ............................................... 331 „Iatã omul!” (I) .............................................................. 337 „Iatã omul!” (II) ............................................................ 343

Al IV-lea mister: Urcarea Calvarului ........................... 348
Purtarea crucii .............................................................. 348 Simon din Cirene ........................................................... 354 Fiicele Ierusalimului ..................................................... 360 Întâlnirea cu mama ....................................................... 366 Cine vrea sã vinã dupã mine ........................................ 372

Al V-lea mister: Rãstignirea ºi moartea lui Isus ......... 378
Rãstignirea .................................................................... 378 „Tatã, iartã-i” ................................................................ 384 Primul sfânt canonizat .................................................. 390

8

ROZARIUL PREASFINTEI FECIOARE MARIA

„Mi-e sete” ..................................................................... 396 Abandonarea ................................................................. 402 Consummatum est! ....................................................... 408 „În mâinile tale...” ......................................................... 414 „Iat-o pe mama ta!” ....................................................... 421
MISTERELE DE SLAVÃ

Lanþul Maicii Domnului ................................................ 427

Primul mister: Învierea lui Isus ................................... 433
Maria rãmâne neclintitã în credinþã ............................ 433 „Nu este aici!” ................................................................ 439 A înviat cu adevãrat ...................................................... 445 Martorii învierii (I) ........................................................ 451 Martorii învierii (II) ...................................................... 458 „Domnul meu ºi Dumnezeul meu!” ............................. 464 „Eu sunt învierea ºi viaþa” ........................................... 470 Morþi ºi înviaþi împreunã cu Cristos ............................ 476 Euharistia, leacul nemuririi ......................................... 482

Al II-lea mister: Înãlþarea la cer ................................... 488
Paradisul ........................................................................ 488 Din nou bucuria ............................................................. 495 Veþi primi putere de sus ................................................ 501 „Eu sunt cu voi” în rugãciune (I) ................................. 507 „Eu sunt cu voi” în rugãciune (II) ............................... 513 „Eu sunt cu voi” în cuvântul lui Dumnezeu ............... 519 „Eu sunt cu voi” în preoþii mei .................................... 525 „Eu sunt cu voi” în sacramentele Bisericii .................. 531 „Eu sunt cu voi” în Euharistie ..................................... 537 Stãruiau în rugãciune ................................................... 544

Al III-lea mister: Coborârea Duhului Sfânt ................. 551
Stãruiau în rugãciune împreunã cu Maria ................... 551 Rodul Duhului Sfânt: dragostea ................................... 557

CUPRINS

9

Rodul Duhului: bucuria ................................................ 563 Rodul Duhului: pacea..................................................... 569 Rodul Duhului: îndelunga rãbdare ............................... 575 Rodul Duhului: bunãtatea (benignitas) ....................... 582 Rodul Duhului: facerea de bine .................................... 588 Rodul Duhului: fidelitatea ............................................ 594 Rodul Duhului: blândeþea ............................................. 601 Rodul Duhului: înfrânarea poftelor .............................. 607

Al IV-lea mister: Înãlþarea Mariei cu trupul ºi sufletul la cer .............. 613
Unde este, moarte, victoria ta? ..................................... 613 „Duºmãnie voi pune între tine ºi femeie” .................... 619 Crãiasã peste-a iadului vâltoare ................................... 625 Neprihãnita ................................................................... 631 „Acum ºi în ceasul morþii noastre” .............................. 637 Trupul uman ................................................................. 642 Toatã frumoasã .............................................................. 648 Virgo castissima ............................................................. 654

Al V-lea mister: Încoronarea preasfintei Fecioare Maria ca reginã a cerului ºi a pãmântului ........................... 660
Maria reginã .................................................................. 660 Coroana de douãsprezece stele ..................................... 667

Ce este Rozariul? Creºtinismul catolic cunoaºte o rugãciune specialã închinatã sfintei Fecioare Maria: rugãciunea sfântului Rozariu. Rosarium, cuvânt latin, poate fi tradus cu „coroanã de trandafiri”. Oamenii Evului Mediu, care vedeau în Maria iubirea idealizatã, voiau sã aºeze o astfel de coroanã de trandafiri pe fruntea aceleia pe care o numeau în limbaj cavaleresc: Notre Dame, Nostra Signora, Madonna, Stãpâna noastrã. Sau, se poate traduce Rosarium cu „grãdinã de trandafiri”. ªi, aºa cum într-o grãdinã de trandafiri gãsim tradandafiri de diferite culori: albi, galbeni, roºi, la fel, în Rozariul Maicii Domnului gãsim trei grupuri de câte cincizeci de trandafiri care exprimã bucuria, durerea, slava. Rugãciunea îºi are rãdãcinile în Evul Mediu; a îmbobocit în tãcerea ºi contemplaþia mãnãstirilor, pentru a trece apoi la întregul popor al lui Dumnezeu. Totul a pornit de la recitarea Breviarului, adicã a celor 150 de psalmi. Dar când poporul ºi chiar o bunã parte din cãlugãri nu au mai cunoscut limba latinã în care se recita Breviarul ºi nici nu au mai ºtiut carte ca sã poatã citi cei 150 de psalmi ai Breviarului, psalmii au fost înlocuiþi cu 150 de Tatãl nostru, apoi cu 150 de Bucurã-te, Marie. Apoi, încetul cu încetul, rugãciunea a luat forma actualã: cincisprezece mistere, Tatãl nostru; Bucurã-te, Marie; Slavã Tatãlui. Sfânta Fecioarã cere la Fatima, în 1917, ca între decade sã se intercaleze rugãciunea: O, Isuse, iartã-ne pãcatele... Rozariul devine psaltirea, Breviarul oamenilor simpli. Rãspândirea lui a fost mult încurajatã de pãrinþii dominicani ºi de confraternitãþile sfântului

CE ESTE ROZARIUL?

11

Rozariu, întemeiate de ei. A devenit una dintre cele mai preþioase rugãciuni ale Bisericii. Papii o recomandã în mai bine de douãzeci de documente ºi enciclice. Papa Ioan al XXIII-lea spunea: „Locul Rozariului pentru preoþi este dupã sfânta Liturghie ºi dupã Breviar, iar pentru laici e dupã primirea sacramentelor”. ªi îi ruga pe ziariºti sã-i facã un serviciu: „Faceþi cunoscut în toatã lumea cã papa se roagã în fiecare zi trei rozarii”. Conciliul al II-lea din Vatican, în documentul Lumen gentium, „îi sfãtuieºte pe toþi credincioºii Bisericii sã preþuiascã mult practicile ºi exerciþiile de pietate cãtre Maica Domnului, recomandate de-a lungul secolelor de cãtre magisteriul Bisericii” (LG 69). Papa Paul al VI-lea interpreteazã gândul conciliului astfel:
Conciliul al II-lea din Vatican, deºi nu în mod expres, a înflãcãrat în mod evident sufletele fiilor Bisericii de dragoste faþã de sfântul Rozariu, cãci care rugãciune a fost mai recomandatã de Bisericã în decursul secolelor decât Rozariul?

Rozariul este rugãciunea iubitã ºi recomandatã de însãºi sfânta Fecioarã. Poetul francez Paul Claudel scrie: „Regina cerului parcã ºi-a desprins coroana de pe frunte pentru a o pune în mâinile noastre”. La Lourdes, la Fatima ºi în alte locuri, Maria apare purtând Rozariul în mânã ºi le cere vizionarilor sã-i îndemne pe credincioºi sã recite aceastã rugãciune. Pentru ce este atât de preþioasã aceastã rugãciune? Pentru mai multe motive. Mai întâi, pentru cã este o rugãciune care ne duce la Cristos. „Ceea ce Dumnezeu a unit, omul sã nu despartã” (Mt 19,6; Mc 10,9), spune Isus în Evanghelie. Or, Cristos ºi mama sa sunt atât de uniþi încât nu-i putem separa pe unul de celãlalt. Pe Isus, fie copil, fie mort, luat jos de pe cruce, îl gãsim în braþele Maicii sale. Sfântul Grignion de Monfort se plângea

12

ROZARIUL PREASFINTEI FECIOARE MARIA

în una dintre rugãciunile sale: „Mã îndrept o clipã cãtre tine, iubitul meu Isus, pentru a mã plânge cu dragoste de faptul cã cei mai mulþi dintre creºtini, chiar dintre cei foarte savanþi, chiar ºi cei mai savanþi, nu cunosc legãtura care existã între tine ºi Maica ta sfântã”. Explicã atât de clar papa Paul al VI-lea: „Rozariul este o devoþiune care, prin Maria, ne poartã la Cristos. Este Isus Cristos la capãtul acestei lungi invocaþii adresate Mariei. Îi vorbim Mariei ca sã ajungem la Isus. Ea l-a purtat în lume, tot ea, Maica Domnului, ne poartã la el”. În centrul acestei rugãciuni mariane se aflã Cristos ºi misterele vieþii, morþii ºi învierii sale. De aceea, acelaºi papã, într-un discurs din 10 mai 1964, ne sfãtuieºte sa aprofundãm aceste mistere repetând dupã fiecare Bucurã-te, Marie misterul pe care îl meditãm: ºi binecuvântat este rodul trupului tãu Isus, care s-a nãscut la Betleem, care a murit pe cruce, care a înviat din morþi º.a.m.d. În al doilea rând, Rozariul e o rugãciune aºa cum doreºte Conciliul sã fie rugãciunea creºtinã, ºi anume o rugãciune biblicã. ªi aceasta nu numai pentru faptul cã aproape toate elementele din care e alcãtuit sunt luate din Evanghelie, dar fiindcã Rozariul e o sintezã a Evangheliei, este un rezumat al istoriei mântuirii. În cele cincisprezece mistere se desfãºoarã, se deruleazã lucrarea mântuirii noastre. Începând cu vestea adusã Mariei, ce marcheazã momentul intrãrii în lume a Fiului lui Dumnezeu fãcut om, sufletul celui care se roagã parcurge etapele marelui mister al îndurãrii divine, care, cum scrie sfântul Pavel, s-a arãtat în trup, s-a îndreptãþit în Duh, a fost vãzut de îngeri, a fost propovãduit la pãgâni, a fost crezut în lume, a fost înãlþat în slavã (cf. 1Tim 3,16). Rugãciunea sfântului Rozariu este rugãciunea poporului simplu, umil, fãrã pretenþii, a celor mici asemenea copiilor, aºa cum ne vrea Cristos pe toþi, dacã vrem sã

CE ESTE ROZARIUL?

13

intrãm în împãrãþia cerurilor, oricâtã ºtiinþã am avea noi ºi oricare ar fi funcþia noastrã în societate sau în Bisericã. Oamenii mici ºi simpli iubesc aceastã rugãciune micã ºi simplã, fiindcã o simt pe Maria ca pe una de-a lor, adicã o fiinþã micã ºi simplã. Sfânta Tereza cea Micã, tocmai fiindcã era micã, a avut o intuiþie genialã din partea lui Dumnezeu care se descoperã numai celor mici. Spunea: „Maria este mai mult mamã decât reginã”. Iatã cum o descrie unul la care nu ne-am aºtepta – Luther:
Ea, Stãpâna cerului ºi a pãmântului, uitã de toate, are o inimã atât de umilã încât nu se ruºineazã sã spele scutecele ºi sã-i facã baie lui Ioan Botezãtorul. Ce umilinþã! Ar fi fost mai drept sã i se pregãteascã o trãsurã de aur trasã de patru mii de cai, sã se strige ºi sã se cânte înaintea acestei trãsuri: „Iatã, trece femeia înãlþatã deasupra tuturor femeilor, deasupra întregului neam omenesc!” Dar nu, ea face pe jos un drum lung pe când este deja mamã a lui Dumnezeu. Ar fi fost mai drept ca la trecerea ei toate colinele sã sarã în sus ºi sã danseze.

Cei mici ºi umili o vãd în Maria pe tovarãºa lor de viaþã, pe aceea care a strãbãtut ca ºi ei acelaºi drum presãrat cu mici bucurii, cu mari suferinþe ºi cu speranþã de rãsplatã ºi slavã la sfârºitul vieþii. Renumitul Jacques Loew, astãzi cãlugãr trapist, dar care în viaþã a fãcut de toate, de la munca de docher în port pânã la cea de predicator la Vatican în faþa Sfântului Pãrinte papa, povesteºte cum, cu rugãciunea Rozariului, a muncit cot la cot cu Maica Domnului. Muncea ca hamal în port la Marsilia ºi trebuia sã care în spate saci de câte 60-80 kg, el, care înainte nu þinuse decât un stilou în mânã. Era greu. S-a hotãrât sã spunã zilnic un Rozariu dimineaþa ºi unul seara. Dar mâinile îi erau ocupate, nu putea scoate rozariul din buzunar ºi sã numere boabele. Atunci a zis: „Grãmada aceasta de saci înseamnã misterele de

14

ROZARIUL PREASFINTEI FECIOARE MARIA

bucurie: 10 saci la mister. Urmeazã apoi grãmada misterelor de durere ºi apoi a celor de slavã. La fiecare sac, un Bucurã-te, Marie. Astfel, munca devenea mai uºoarã”. ªi adaugã: „Rozariul este rugãciunea oamenilor sãrmani ºi ar fi o crimã sã le iei celor sãrmani rugãciunea lor pentru a o înlocui cu cine ºtie ce altceva”. Cei mândri ºi dornici sã se dea în spectacol, cei care vor sã aparã extraordinari nu înþeleg aceastã rugãciune, o dispreþuiesc considerând-o plictisitoare, monotonã; o repetare inutilã a aceleiaºi formule. În schimb, o iubesc ºi o practicã cei simpli: ei se recunosc în aceastã rugãciune, deoarece recunosc în Rozariu propria lor viaþã fãcutã din aceleaºi fapte mici, umile, necunoscute, reluate zilnic de la început: zilnic aceeaºi muncã, acelaºi program, aceeaºi obosealã, aceleaºi ºicane, aceleaºi observaþii, aceleaºi verbe de conjugat, aceiaºi profesori de suportat la ºcoalã, aceiaºi ºefi de suportat la serviciu. Totul se repetã în viaþã ca ºi în Rozariu: fapte mãrunte ca boabele mãrunte ºi toate egale ale Rozariului, dar pe care firul misterelor credinþei le þine legate laolaltã, le dã sens ºi rezolvare. Pe drept cuvânt a fost numit Rozariul „sacramentul cotidianului”, destinat adevãraþilor eroi pe care lumea nu-i ºtie ºi nu-i aplaudã, dar singurii valoroºi în ochii lui Dumnezeu. Alessandro Pronzato, un preot foarte cunoscut în Italia pentru cãrþile sale, povesteºte despre bunica sa. A trãit nouãzeci de ani. O viaþã asprã fãcutã din munci, sacrificii, lacrimi, lipsuri ºi dãruire. Era veºnic cu rozariul în mânã. Când nepotul era seminarist, îi spunea: „Tu studiezi, eºti cel dintâi ºi singurul din familie care ai acest noroc. În schimb, eu sunt ignorantã, nu am avut posibilitatea sã umblu la ºcoalã. Dar, vezi, ºtiu sã mã rog ºi Dumnezeu mã înþelege”. ªi scutura rozariul mare, cu boabe tocite, spunând: „Pentru tine, întotdeauna pentru tine îl spun”. Într-o zi, paralizeazã.

CE ESTE ROZARIUL?

15

Din fericire, o mânã îi rãmâne teafãrã. Mâna în care þinea rozariul. Nepotul, deja preot, îi dã sacramentul Ungerii bolnavilor. Dar când dã sã-i ungã mâna, nu poate sã spunã formula: Per istam sanctam unctionem et suam piissimam misericordiam indulgeat tibi Dominus quidquid per tactum deliquisti – „Prin aceastã sfântã ungere ºi prin mila sa preaîndurãtoare sã-þi ierte Domnul ce ai greºit prin pipãit”. Ce putea sã greºeascã o fiinþã care nu pipãise toatã viaþa nimic altceva decât rozariul? ªi mãrturiseºte preotul: „Preoþia mea este legatã cu câþiva milimetri de rozariul pe care bunica îl depãnase printre degete”. Rozariul este monoton, plictisitor, pentru cã se repetã aceleaºi formule? O fi pentru cine nu o iubeºte pe Maica Domnului. Douã persoane care se iubesc îºi spun mereu aceleaºi cuvinte ºi nu se plictisesc. Le spun întotdeauna ca ºi cum le-ar spune pentru prima datã: te iubesc. Cunoaºteþi istoria Diavolului trimis în lume ca sã-i piardã pe creºtini în timpul persecuþiilor?
Diavolul, pornit la drum, a ajuns într-un loc unde locuia un bãtrân ºi n-a putut sã-ºi mai continue drumul. A rãmas imobilizat acolo câteva zile, apoi s-a întors, acoperit de ruºine, la mai-marele infernului care-l trimisese în misiune. Acesta l-a certat aspru: „De ce nu þi-ai fãcut datoria?” Subalternul i-a rãspuns: „Am întâlnit în cale un bãtrân care se ruga ºi cu forþa ce ieºea din rugãciune mã þinea pe loc. Am aºteptat câteva zile sperând cã va întrerupe rugãciunea ca sã pot înainta. În zadar. Drept pentru care m-am întors sã-þi raportez cele întâmplate”.

Sã iubim rugãciunea Rozariului; sã o spunem zilnic, fãrã întrerupere, toatã viaþa, ºi putem fi siguri cã Diavolul, cu toate atacurile ºi ispitele lui, nu va avea nici un succes.

MISTERELE DE BUCURIE

PRIMUL MISTER

BUNA-VESTIRE V „Bucurã-te!” t
În luna a ºasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numitã Nazaret, la o fecioarã logoditã cu un bãrbat numit Iosif, din casa lui David. Iar numele fecioarei era Maria. ªi intrând la ea, i-a spus: „Bucurã-te, o, plinã de har, Domnul este cu tine!” (Lc 1,26-28).

Dintre toate textele Noului Testament referitoare la Maria, cel mai important, fãrã îndoialã, este acesta în care sfântul Luca relateazã vestea extraordinarã pe care îngerul o aduce sfintei Fecioare. E textul cel mai cunoscut ºi cel mai iubit de tradiþia creºtinã. În decursul secolelor, nenumãraþi artiºti, pictori sau sculptori au reprezentat scena Bunei- Vestiri. O gãsim pe mormintele antice, pe frontoanele catedralelor gotice, în nenumãrate icoane orientale, în tablourile pictorilor flamanzi, germani ºi italieni din toate epocile. Sfinþii pãrinþi, teologii, autorii de spiritualitate ne-au lãsat omilii, comentarii, meditaþii excepþionale asupra acestei pagini din Evanghelia dupã sfântul Luca. Chiar în zilele noastre, pentru teologi ºi exegeþi, aceastã paginã rãmâne o minã inepuizabilã. Cum se explicã acest interes uriaº? Privitã chiar ºi pe plan pur uman, aceastã scenã este deosebit de frumoasã ºi de delicatã. Dar ea are o importanþã excepþionalã pentru conþinutul de credinþã pe care îl cuprinde. Doar în câteva versete este exprimat evenimentul central al istoriei mântuirii.

18

MISTERELE DE BUCURIE

Ne oprim în aceastã meditaþie asupra salutului pe care îngerul îl adreseazã Mariei: „Bucurã-te, o, plinã de har, Domnul este cu tine!” „Bucurã-te!” – chaire în greceºte. Cuvântul grec chaire era folositã cu douã înþelesuri: ca simplu salut: „plecãciune!” sau „salutare!”, cum traduc bibliile protestante, ºi cu înþelesul de „bucurã-te!” Cu siguranþã cã îngerul nu a venit din cer sã-i transmitã Fecioarei din Nazaret un banal „bunã ziua!”, ci ca sã-i facã o invitaþie la bucurie. Aceasta este interpretarea sfinþilor pãrinþi greci, aceasta este interpretarea liturgiei orientale din cele mai vechi timpuri. Reproduc, pentru exemplificare, un fragment din celebrul imn Akathistos, cel mai frumos imn închinat Maicii Domnului din liturgia orientalã, atribuit sfântului Roman Melodul (secolele VI-VII):
Cel dintâi dintre îngeri a fost trimis din cer ca sã-i spunã Mamei lui Dumnezeu: „Bucurã-te!”, ºi, cuprins de uimire, vãzându-te, Doamne, întrupându-te la acest cuvânt ... s-a oprit în faþa ei ºi astfel a strigat: Bucurã-te, vestitoare a bucuriei la cei care plâng ºi gem! Bucurã-te, izgonitoare a strãvechiului blestem! Bucurã-te, tu eºti iertarea lui Adam cel cãzut în pãcat! Bucurã-te, prin tine, Eva cu lacrimi s-a rãscumpãrat! Bucurã-te, al gândirii umane pisc neajuns! Bucurã-te, abis de ochii îngerilor nepãtruns! Bucurã-te, tu eºti tronul marelui împãrat! Bucurã-te, cãci pe cel ce toate le poartã tu însãþi l-ai purtat! Bucurã-te, stea vestitoare a soarelui ce rãsare! Bucurã-te, sân pregãtit pentru divina întrupare! Bucurã-te, prin tine se înfãptuieºte o nouã creaþie! Bucurã-te, prin tine ºi în tine Creatorul primeºte adoraþie! Bucurã-te, mireasã neîntinatã! Fecioarã!

Sosind ceasul sã încheie alianþa definitivã, Dumnezeu îºi descoperã intenþia de a o invita la tratative pe Maria în calitate de reprezentantã nu numai a poporului israelit,

„BUCURÃ-TE!”

19

ci ºi a întregii omeniri. Bucuria la care este invitatã Maria era destinatã întregii omeniri. În cuvântul îngerului, „Bucurã-te!”, sunt cuprinse toate îndemnurile la bucurie pe care Dumnezeu le fãcuse poporului israelit prin glasul profeþilor: tot poporul trebuia sã sarã în sus de bucurie, la gândul ºi promisiunea venirii lui Mesia: „Tresaltã de veselie, fiicã a Sionului! Strigã de bucurie, fiicã a Ierusalimului! Iatã cã Împãratul tãu vine la tine, el este drept ºi biruitor” (Zah 9,9). La acest îndemn al lui Zaharia se adaugã îndemnurile profeþilor Sofonia ºi Ioel: „Strigã de bucurie, fiicã a Sionului! Strigã de veselie, Israele! Bucurã-te ºi tresaltã de veselie, din toatã inima, fiicã a Ierusalimului!... Domnul, Împãratul lui Israel, este în mijlocul tãu” (Sof 3,14-15). „Nu te teme, pãmântule, ci bucurã-te ºi veseleºte-te, cãci Domnul face lucruri mari” (Il 2,21). Dacã aceste promisiuni îndepãrtate ale lui Mesia erau motiv de atâta bucurie, la ce explozie de bucurie trebuie sã ne aºteptãm acum, când promisiunea este la un pas de împlinire! Deocamdatã, episodul Evangheliei nu ne spune nimic despre bucuria imensã pe care Maria a trãit-o în acel moment. Dar ea se va dezvãlui puþin mai târziu, în episodul vizitei la Elisabeta, când zãgazurile inimii i se rup ºi bucuria se revarsã torenþial în cântarea de bucurie Magnificat: „Sufletul meu se bucurã în Dumnezeu, Mântuitorul meu!” „Bucurã-te, o, plinã de har...” (Lc 1,28). Cuvântul grec kecharitomene, folosit de sfântul Luca pentru apelativul „cea plinã de har”, mai este folosit numai o singurã datã în Noul Testament de sfântul Pavel în Scrisoarea cãtre Efeseni (1,6). Pentru aceeaºi expresie, de exemplu, când sfântul ªtefan este numit „plin de har”, sunt folosite alte cuvinte greceºti. Fãrã a face lecþie de filologie, verbul folosit de sfântul Luca e un verb cauzativ, ce indicã o transformare, o schimbare. Astfel încât traducerea exactã de

20

MISTERELE DE BUCURIE

tot ar fi: „Bucurã-te, tu, cea schimbatã, cea transformatã de harul lui Dumnezeu”. În textul amintit mai sus al sfântului Pavel, aceastã transformare înfãptuitã de harul lui Dumnezeu o gãsim atribuitã tuturor creºtinilor. Cum? Prin iertarea pãcatelor: „În el avem rãscumpãrarea prin sângele sãu, iertarea pãcatelor dupã bogãþia harului sãu, pe care l-a revãrsat cu prisosinþã asupra noastrã” (Ef 1,7-8). Iatã ce vrea sã spunã îngerul când o salutã pe Maria: „Bucurã-te, tu, cea transformatã, cea sfinþitã de harul lui Dumnezeu, tu cea scutitã de pãcat din prima clipã a existenþei tale, tu, cea neprihãnitã, preacuratã, preafrumoasã, tu cea împodobitã, cea pregãtitã sã devii mamã a lui Dumnezeu”. Papa Pius al IX-lea, în documentul Ineffabilis Deus, prin care proclamã dogma Neprihãnitei Zãmisliri, spune cã salutul îngerului: Bucurã-te, cea plinã de har, stã la temelia acestui adevãr de credinþã. Harul fãcuse din Maria capodopera mâinilor lui Dumnezeu. Iatã pentru ce arhanghelul nu coboarã nici la Roma, care cunoºtea cele mai înalte triumfuri, nici la Atena, capitala filozofiei, nici la orgoliosul Babilon, nici în cetatea sfântã a Ierusalimului. Nu, el merge într-un colþ al Galileii, într-un sat necunoscut, la Nazaret, de unde, dupã pãrerea lui Natanael, nu putea ieºi nimic bun. Dar la Nazaret este cãsuþa care adãposteºte cea mai preþioasã comoarã a cerului ºi a pãmântului. În acest sãtuc se aflã o Fecioarã care valoreazã mai mult decât cerul ºi pãmântul luate împreunã; este Fecioara aleasã de Dumnezeu sã cuprindã Necuprinsul. În aceastã Fecioarã este mai multã mãreþie, mai multã luminã decât este în Roma întreagã sau Atena. Numele acestei Fecioare este Maria ºi, dupã cum indicã numele, ea este un abis de har, un ocean de mãreþie, o lume a minunãþiilor. La ea îl trimite Dumnezeu pe îngerul sãu.

„BUCURÃ-TE!”

21

„Domnul este cu tine!” (Lc 1,28). Aceastã formulã o gãsim de multe ori în Vechiul Testament ºi este adresatã conducãtorilor sau reprezentanþilor poporului ales atunci când li se comunicã din partea lui Dumnezeu o misiune dificilã, care depãºeºte puterile omeneºti, cu neputinþã de dus la îndeplinire dacã Dumnezeu nu intervine cu ajutorul sãu. Gãsim aceastã formulã, de pildã, atunci când Moise primeºte poruncã sã scoatã poporul evreu din þara Egiptului: „Dumnezeu a zis: «Eu voi fi negreºit cu tine»” (Ex 3,12); când Iosua primeºte poruncã sã treacã Iordanul: „Nu te înspãimânta ºi nu te îngrozi, cãci Domnul, Dumnezeul tãu, este cu tine în tot ce vei face” (Ios 1,9); când Ghedeon primeºte poruncã sã salveze poporul din mâinile madianiþilor: „Îngerul Domnului i s-a arãtat ºi i-a zis: «Domnul este cu tine, viteazule»” (Jud 6,12). Cuvintele adresate altãdatã reprezentanþilor poporului lui Dumnezeu sunt adresate acum Mariei, reprezentanta întregului neam omenesc. Semn cã ºi ea primeºte în aceste momente o misiune deosebit de dificilã, cu neputinþã de dus la îndeplinire dacã Dumnezeu nu este cu ea. Care putea fi aceastã misiune dificilã? Faptul cã trebuia sã devinã mamã? Dar maternitatea nu este peste puterile unei femei. Atâtea femei aduc copii pe lume. Aceasta este vocaþia normalã a femeii. Sau faptul cã trebuia sã aducã un copil pe lume fãrã sã cunoascã bãrbat? Dificultatea n-o privea pe ea, ci pe Dumnezeu, pentru care nu era, de fapt, nici o dificultate. Atunci? Dificultatea era trãirea în stare de feciorie ºi, deci, de sterilitate, consideratã la vremea aceea drept o tragedie, un blestem, o condiþie de viaþã insuportabilã, cãreia moartea îi era de preferat. Sã ne gândim numai la cazul fiicei lui Iefte, pe care ni-l descrie Cartea Judecãtorilor (11,29-40). Pornind la rãzboi împotriva amoniþilor, Iefte îi face lui Dumnezeu un jurãmânt: „Dacã îi vei da în mâinile mele pe amoniþi, oricine va

22

MISTERELE DE BUCURIE

ieºi pe porþile casei mele înaintea mea, la întoarcerea mea fericitã de la amoniþi, va fi sacrificat Domnului ºi îl voi aduce ca ardere de tot”. Iefte se întoarce victorios de la rãzboi ºi iatã cã cea dintâi îi iese în întâmpinare tocmai fiica lui, unica fiicã, cântând ºi dansând de bucurie. Vãzând-o, tatãl îºi rupe hainele, spunând: „Fiica mea, m-ai nenorocit, dar i-am fãcut Domnului un jurãmânt ºi nu pot sã-l retrag”. Aflând despre ce este vorba, fata îi cere tatãlui o favoare: „Lasã-mã douã luni sã colind munþii ºi sã-mi plâng fecioria cu prietenele mele”. S-a dus, ºi douã luni munþii au vuit de cântece de jale ºi de bocete: boceºte ºi plânge nu pentru moartea care o aºtepta, ci pentru cã era nevoitã sã moarã înainte de a se cãsãtori. Tragedia fiicei lui Iefte vorbeºte despre tragedia oricãrei fecioare din Israel, care nu putea sã devinã soþie ºi mamã. Iatã, Maria, prin glasul îngerului, e chematã de Dumnezeu la bucurie, dar cuvintele pe care îngerul le adaugã deîndatã, „Domnul este cu tine”, o avertizeazã cã bucuria nu eliminã suferinþa, renunþarea, sacrificiul. Însã dacã Domnul este cu ea, toate greutãþile ºi suferinþele sunt depãºite, bucuria ei rãmâne nealteratã. Acum, în cer, bucuria Mariei nu mai este umbritã de nici o suferinþã. Maria ne este mamã, iar o mamã care poartã bucuria în inima ei nu are altã dorinþã decât aceea ca ºi copiii ei sã-i împãrtãºeascã bucuria; nu poate sã-ºi vadã copiii triºti. Chiar în viaþa ei pãmânteascã a cãutat sã le comunice altora bucuria pe care o purta în inimã. Dupã vestirea îngerului, pleacã deîndatã sã ducã bucuria la veriºoara sa, Elisabeta. La nunta din Cana, când sãrbãtoarea era gata sã se termine cu un faliment, intervine pe lângã Fiul ei, pentru ca bucuria nuntaºilor sã poatã continua. Cu atât mai mult doreºte ca bucuria sã fie trãsãtura vieþii noastre, mai ales a acelora care, asemenea ei,

„BUCURÃ-TE!”

23

îºi consacrã, prin celibat, viaþa lui Dumnezeu. Maria ne aminteºte cã bucuria ne intrã în inimã în mãsura în care ne vom lãsa transformaþi de harul lui Dumnezeu ºi vom izgoni din noi pãcatul. Adevãratul nume al pãcatului e tristeþea. Maria ne mai aminteºte cã bucuria este fiica sacrificiului, cã adevãrata bucurie se naºte din suferinþã, dupã cum bucuria Paºtelui izvorãºte din cruce. Dumnezeu ne cheamã la o misiune grea ca ºi pe Maria. Dar Domnul este cu noi aºa cum a fost ºi cu ea.

Fecioarã credincioasã
Însã îngerul i-a spus: „Nu te teme, Marie, cãci ai aflat har la Dumnezeu. Vei primi în sân ºi vei naºte un fiu ºi-l vei numi Isus. Acesta va fi mare:va fi numit Fiul Celui Preaînalt ºi Domnul Dumnezeu îi va da tronul tatãlui sãu David; ºi va domni peste casa lui Iacob pe veci, iar domnia lui nu va avea sfârºit”. Maria a spus cãtre înger: „Cum va fi aceasta, din moment ce nu cunosc bãrbat?” (Lc 1,30-34).

Sfântul Ieronim îi scria sfântului Paulin de Nola: „Tot ce citim în cãrþile divine lumineazã fãrã îndoialã ºi strãluceºte ºi la suprafaþã, dar mult mai dulce este mãduva. Cine vrea sã mãnânce miezul unei nuci îi sparge mai întâi coaja”. Pagina sfântului Luca despre Buna-Vestire am auzit-o de atâtea ori ºi o ºtim pe de rost, dar o cunoaºtem poate superficial. Prin meditare atentã ºi profundã, sã încercãm sã spargem coaja cuvintelor, ca sã gustãm mãduva dulce a învãþãturii spirituale pe care o conþine. Pentru a contempla misterul Bunei-Vestiri, trebuie sã dãm Evanghelia cu o paginã în urmã, la o altã povestire în care eroul principal este preotul Zaharia. Acelaºi înger duce aceeaºi veste la douã persoane diferite, dar vestea provoacã douã reacþii contrare: necredinþa lui Zaharia ºi credinþa Mariei. În primul caz, mesagerul lui Dumnezeu se îndreaptã, la ceasul solemn al jertfei de tãmâiere, spre locul cel mai sfânt de pe pãmânt, la Ierusalim, cetatea lui Dumnezeu, la templu, acolo unde locuia Cel Preaînalt, acolo unde evreii evlavioºi din toatã lumea mergeau sã vadã faþa lui Dumnezeu(cf. Ps 42,3), adicã sã i se închine. ªi iatã-l pe omul lui Dumnezeu, pe Zaharia, specializat

FECIOARÃ CREDINCIOASÃ

25

în cele sfinte, exact, punctual, îmbrãcat în veºminte liturgice strãlucitoare, impecabil în arta de a mânui cãdelniþa ºi-n executarea ceremoniilor, cã are ocazia de a descoperi cât este de departe de Dumnezeul cãruia îi slujea. Era în slujba lui Dumnezeu, dar Dumnezeu nu intrase în viaþa lui. „Iatã”, îi spune îngerul „soþia ta, Elisabeta, va naºte un fiu”. Zaharia numai cât nu i-a râs în faþã: „Cum este posibil? Eu sunt bãtrân, soþia mea la fel”. Este neîncrezãtor, sceptic, raþionalist: cum putea Dumnezeu sã facã un lucru ce depãºea legile naturii? ªi întrucât era preot, fãcuse studii de teologie ºi Biblie, ar fi trebuit sã ºtie cã Dumnezeu mai fãcuse minuni de felul acesta cu alte ocazii. Sara, soþia lui Abraham, apoi mama lui Samson, mama lui Samuel, fuseserã femei bãtrâne sau sterile, care, cu puterea lui Dumnezeu, aduseserã copii pe lume. Pentru necredinþa sa, preotul Zaharia este pedepsit cu mutismul: îi este legatã limba ca sã nu mai vorbeascã altora despre un Dumnezeu atotputernic în a cãrui putere nu credea. Dupã ºase luni, îngerul coboarã din nou, de data aceasta într-un sãtuc din nordul Palestinei, un sãtuc care nu este menþionat nici mãcar o singurã datã în Vechiul Testament. Coboarã într-o zi fãrã importanþã, la un ceas fãrã importanþã, la o tânãrã fatã fãrã ºtiinþã de carte ºi fãrã importanþã în ochii lumii. La cuvântul îngerului, Maria crede fãrã rezerve, deºi ea nu are exemple în trecut, ca Zaharia, pe care sã se sprijine: nu se mai pomenise niciodatã ca o fecioarã sã nascã ºi sã rãmânã totuºi fecioarã. Nu are nevoie de vreun semn cum voia Zaharia. Nu întreabã ca el: „Cum este posibil?”, ci se întreabã: „Cum se va întâmpla aceasta? Cãci am hotãrât sã rãmân fecioarã”. Dar nu se îndoieºte cã la Dumnezeu existã soluþie. Întrebarea ei nu exprimã îndoialã, ci mirare ºi uimire în faþa surprizelor lui Dumnezeu.

26

MISTERELE DE BUCURIE

Sfântul Luca subliniazã puþin mai departe actul de credinþã al Mariei, punând pe buzele Elisabetei exclamaþia: „Fericitã aceea care a crezut cã se vor împlini cele spuse ei de Domnul!” Întreaga viaþã a Mariei a fost un act neîntrerupt de credinþã. Nu am gãsit cuvinte care sã scoatã mai bine în evidenþã credinþa Mariei ca acestea pe care le scrie sfântul Alfons de Liguori:
Credinþa Mariei depãºeºte credinþa tuturor oamenilor ºi a tuturor îngerilor. L-a vãzut pe Fiul sãu în grajdul din Betleem, ºi a crezut cã totuºi el este creatorul lumii. L-a vãzut fugind din faþa lui Irod, ºi nu s-a clãtinat în credinþa cã el este regele regilor. L-a vãzut nãscându-se, ºi a crezut cã el existã din veºnicie. L-a vãzut sãrac ºi lipsit chiar de lucrurile cele mai necesare. Cu toate acestea a crezut cã el este stãpânul universului. L-a vãzut zãcând pe paie, ºi totuºi, a crezut cã el este atotputernic. L-a auzit plângând, ºi totuºi, a crezut cã el este bucuria paradisului. Iar la sfârºit, l-a vãzut murind, expus la tot felul de insulte, atârnat pe o cruce ºi, când credinþa tuturor s-a zdruncinat, Maria nu a ºovãit în convingerea cã el este Dumnezeu (Gloriile Mariei).

Cea mai profundã dorinþã a inimii omeneºti, setea cea mai arzãtoare, e dorinþa, e setea de Dumnezeu. Aceastã sete vitalã de Dumnezeu a exprimat-o admirabil Mahatma Gandhi (1869-1948), când scria: „Mãrturisesc cã aº putea trãi chiar fãrã apã ºi fãrã aer, dar nu fãrã el. Aþi putea sã-mi scoateþi ochii; asta nu m-ar ucide. Dar scoateþi-mi credinþa în Dumnezeu ºi sunt mort”. Acesta e un instinct al sufletului, care poate fi înãbuºit pentru un timp, dar nu poate fi distrus. Iatã, în vremurile noastre, când se credea cã cuvântul „Dumnezeu” ar putea fi scos din dicþionare, acest instinct a rãbufnit din nou. Aºa se explicã în zilele noastre explozia sectelor la care asistãm. Mulþi îl cautã pe Dumnezeu în filozofiile orientale indiene, în sectele ezoterice, în magie, în spiritism. Sfântul

FECIOARÃ CREDINCIOASÃ

27

Luca, în cele douã povestiri ale sale ne dã o lecþie extraordinarã: Pe Dumnezeu îl gãseºte nu cel care îl cautã pe el, ci cel care este cãutat de el: nu Zaharia ºi evreii care urcau la Ierusalim, la templu, ca sã-l caute pe Dumnezeu, ci Maria, cei simpli, cei umili, la care Dumnezeu coboarã în tãcere, în anonimat, la cei pe care el îi viziteazã. Iar noi l-am gãsit pe Dumnezeu nu fiindcã l-am cãutat, ci fiindcã el ne-a cãutat ºi ne-a gãsit deja de multã vreme. B. Pascal se ruga astfel: „Doamne, eu nu te-aº fi cãutat dacã tu nu mai fi gãsit”. Iar preferinþele lui Dumnezeu se îndreaptã întotdeauna spre cei umili. Poporul umil nu este niciodatã în crizã de credinþã. În crizã de credinþã sunt întotdeauna savanþii ºi teologii, excepþie fãcând cei umili. Maria, pusã faþã în faþã cu preotul Zaharia, ne aminteºte de cuvintele sfântului Pavel:
Însã Dumnezeu a ales cele nebune ale lumii ca sã-i facã de ruºine pe cei înþelepþi. Dumnezeu a ales cele slabe ale lumii, ca sã le facã de ruºine pe cele puternice. Dumnezeu a ales cele de jos ale lumii ºi dispreþuite, ba chiar cele ce nu sunt, ca sã le distrugã pe cele ce sunt, aºa încât nimeni sã nu se poatã mândri înaintea lui Dumnezeu” (1Cor 1,27-29).

Admirãm credinþa Mariei, dar sã nu ne mulþumim sã o admirãm. Sã o luãm ca model. Cardinalul Newman, înainte de a se converti, pe când era pastor anglican, scria:
Sfânta Fecioarã ne este model de credinþã, în felul cum trebuie sã primim ºi sã studiem adevãrul divin ... ea nu considerã cã este deajuns sã-l primeascã, ci îl mediteazã, nu considerã cã este deajuns sã-l posede, ci îl pune în practicã... nu îl trece mai întâi prin sita raþiunii, cum face Zaharia, ca apoi sã creadã; ci întâi crede, renunþând la judecatã, ºi apoi, din iubire ºi respect, judecã (mediteazã) ceea ce a crezut. Astfel, ea devine model nu numai pentru lumea incultã, ci ºi pentru doctorii Bisericii...

28

MISTERELE DE BUCURIE

Într-o zi, un coleg care se pregãtea în strãinãtate pentru gradele academice în teologie îmi spunea: „Am de gând sã mã ocup cu studiile, nu mã mai rog Rozariul”. Vã asigur cã bunicele ºi mamele noastre, care n-au trecut prin academiile de teologie, dar ºtiu sã se roage Rozariul, sunt mai solide în credinþã decât respectivul candidat la gradele academice. Maria a fost vizitatã de Dumnezeu pe când se ruga. Cine se roagã e vizitat de Dumnezeu. Închei cu o paginã admirabilã a lui Carlo Carretto, scriitorul italian dispãrut de curând:
– Isuse, îndrãznesc sã-þi cer un lucru: vorbeºte-mi despre mama ta... Când eram mic, mama mã punea sã spun Rozariul; mai era încã pe atunci obiceiul sã se spunã în bisericã Rozariul ºi, chiar dacã era o rugãciune care mã adormea, ea îmi umplea inima de atâta pace ºi mã simþeam mulþumit, cu adevãrat mulþumit. Apoi a venit un timp în care am început sã „gândim”. Nu am mai adormit rugându-ne, dar au dispãrut mulþumirea, pacea, bucuria. ªi, mai ales, a dispãrut ea, mama ta. (Isus) – Bine, sã vorbim despre ea. Voi faceþi din evanghelie, din vestea mântuirii, o idee. Voi trãiþi cu idei, vã hrãniþi cu idei, vã interesaþi de idei, vã umpleþi ziua cu idei. ªi nu ºtiþi cã eu am venit nu sã aduc o idee, ci o viaþã, viaþa însãºi. Ce legãturã puteþi avea voi cu mama mea, care n-avea nevoie de idei? Ea trãia. Eu eram viaþa ei. Ce purta ea în sânul ei nu era o idee, eram eu, care sunt viaþa. Nu mai poþi intra într-unul dintre grupurile voastre de creºtini militanþi fãrã sã auzi cuvinte, cuvinte ºi iarãºi cuvinte. Cum puteþi voi sã o înþelegeþi pe mama mea, care nu vorbea niciodatã? ... Voi discutaþi, în loc sã vã rugaþi ... Mama mea fãcea contrariul: se ruga, tãcea, iubea, ºi astfel, viaþa divinã se dezvolta în ea. Ea nu vorbea despre mine, nu mã trata ca pe un studiu teologic, dar îmi asculta noaptea pânã ºi respiraþia... Iar voi? Continuaþi sã vorbiþi despre mine fãrã sã mã cunoaºteþi. Studiaþi ore ºi ore în cãrþile de teologie, dar fãrã sã simþiþi

FECIOARÃ CREDINCIOASÃ

29

vreodatã dorinþa de a sta cu mine o clipã în tãcerea unei biserici. Vreþi sã salvaþi „lumea a treia” ºi nu vã salvaþi cât de cât inima voastrã dezordonatã, lipsitã de pace ºi de bucurie. Dacã aþi cãuta viaþa divinã, adicã pe mine din voi (In 14,20), v-aþi întâlni cu mama mea, care nu a fãcut altceva decât sã poarte în ea viaþa divinã spre a o da lumii. Cerul ei eram eu, intimitatea ei eram eu, inspiraþia ei eram eu, în tot ceea ce fãcea ea eram eu.

Archipartenos (Prima dintre fecioare)
Maria a spus cãtre înger: „Cum va fi aceasta, din moment ce nu cunosc bãrbat?” (Lc 1,34). Sau, mai exact: Cum se va întâmpla aceasta, cãci eu sunt fecioarã? Din aceastã întrebare pusã îngerului, toatã tradiþia creºtinã, toþi sfinþii pãrinþi ai Bisericii, toatã exegeza sãnãtoasã, veche ºi nouã, au înþeles un singur lucru, ºi anume: cã Maria a decis sã rãmânã fecioarã. Sã precizãm un lucru: fecioria, celibatul, este un ideal specific ºi exclusiv creºtin. Acest ideal, înainte de a fi cunoscut, înainte de a fi proclamat de Cristos, a fost practicat, a fost trãit de Maria. Pentru lumea iudaicã în care trãia Maria, fecioria, celibatul, era pedeapsa ºi blestemul lui Dumnezeu ºi renunþarea la cãsãtorie era un lucru de neconceput. Este adevãrat cã în Vechiul Testament gãsim un caz în care Dumnezeu cheamã un om la celibat: este vorba de Ieremia. Dar celibatul lui are un aspect dramatic, dureros, umilitor. Viaþa lui este un blestem ºi acest blestem este un semn profetic, o prevestire a blestemului, a tragediei, a nimicirii care se va abate asupra Israelului. Nu numai fecioria era o catastrofã insuportabilã, dar ºi sterilitatea, neputinþa de a avea copii. Acesta era motivul pentru care Sara, soþia lui Abraham, nu mai valora doi bani în faþa bãrbatului ei ºi a lui Agar, sclava patriarhului. Ana, soþia lui Elcana, plângea cu atâta foc în sanctuarul din Silo încât preotul Eli, vãzând-o, i-a spus: „Pânã când vei fi beatã? Du-te de te trezeºte!” (1Sam 1,14). Nu era beatã. Plângea fiindcã nu avea copii. Pentru rugãciunile ºi lacrimile ei, Dumnezeu avea sã i-l dea pe Samuel.

ARCHIPARTENOS

31

Pe multe morminte din aceastã perioadã se pot citi inscripþii ca aceasta: „Era încã fecioarã, vai, încã nu era mãritatã când a murit!”. Este drept cã la vremea aceea exista în Palestina, la Qumran, pe þãrmul Mãrii Moarte, secta esenienilor, despre care Filon scrie:
Dispreþuiesc cãsãtoria practicând înfrânarea completã. Nici un esenian nu-ºi ia femeie... pentru cã... oricine e prins în lanþurile unei femei... nu numai cã nu mai este acelaºi om în ochii altora, dar, fãrã sã-ºi dea seama, a devenit un alt om: din om liber, a devenit un sclav.

În cimitirul de la Qumran s-au gãsit ºi oase de femei: ceea ce înseamnã cã pe lângã mãnãstire trãia ºi un grup de femei, un fel de terþiare. Despre ele scrie acelaºi Filon cã dispreþuiesc plãcerile trupului întrucât iubesc ºi cautã înþelepciunea. Fecioara Maria nu are nimic de a face cu idealul acestor fecioare. La acestea celibatul înseamnã dispreþ faþã de cãsãtorie ºi faþã de sexul opus sau, cel mult, e vorba de un celibat ascetic, ritual, adicã de un efort uman de a-l cãuta ºi gãsi pe Dumnezeu, de a te apropia de el. La Maria, dimpotrivã, fecioria nu este lucrare de ascezã umanã, ci este iniþiativa ºi chemarea lui Dumnezeu. Maria nu a gãsit har la Dumnezeu pentru cã era fecioarã, dar era fecioarã pentru cã a gãsit har la Dumnezeu ºi pentru cã el a ales-o ºi a chemat-o la viaþa de feciorie. Lucru sigur e cã Maria a corespuns perfect, cu o credinþã neclintitã, la harul chemãrii la viaþa de feciorie. A acceptat fãrã obiecþie ºi cu bucurie toate consecinþele unui asemenea mod de viaþã, care a însemnat eroism, dispreþ faþã de mentalitatea lumii în care trãia, zicând: „Iatã-mã, sunt gata”, la o vârstã când toate fetele de seama ei nu visau altceva decât sã se mãrite ºi sã aibã copii. Ea cunoaºtea Biblia, ºtia cã Dumnezeu îºi pleacã privirile, de preferinþã,

32

MISTERELE DE BUCURIE

asupra femeilor celor mai dispreþuite de lume, adicã asupra femeilor sterile, binecuvântându-le în cele din urmã în urmaºi mai mult decât pe celelalte femei. Astfel, sterilei Sara i l-a dat pe Isaac, devenind, asemenea bãrbatului sãu, Abraham, mama unui popor mai numeros decât stelele cerului ºi nisipul mãrii. Soþiei lui Manoah i l-a dat pe Samson, eliberatorul poporului din mâna filistenilor. Anei i l-a dat pe Samuel, unul dintre cei mai mari profeþi ai lui Israel. Veriºoarei sale, Elisabeta, i l-a dat pe Ioan, cel mai mare dintre toþi cei care s-au nãscut din femeie. Maria cunoºtea promisiunea fãcutã de Dumnezeu prin profetul Isaia: „Eunucilor care vor alege ce-mi este plãcut ºi vor rãmâne statornici în legãmântul meu le voi da în casa mea ºi înlãuntrul zidurilor mele un loc ºi un nume mai bun decât fii ºi fiice; le voi da un nume veºnic, care nu se va stinge” (Is 56,4-5). La fel, Maria, acceptând fecioria ºi sterilitatea din iubire totalã ºi exclusivã faþã de Dumnezeu, a devenit mama cea mai fecundã pe care a avut-o pãmântul; Mamã a lui Dumnezeu, Mamã a Mântuitorului, Mamã a Bisericii, Mamã a tuturor fiilor lui Dumnezeu. Maternitatea sa îºi are rãdãcinile înfipte în ceea ce era considerat, la evrei, tragedia dureroasã a fecioriei. Ca ºi Maria, persoanele consacrate lui Dumnezeu, au o chemare specialã ºi un har extraordinar; chemarea la viaþa de curãþie desãvârºitã. O stare de viaþã, în ochii multora, absurdã, sterilã, inutilã, fãrã sens, vrednicã, dacã nu de dispreþ, cel puþin de compãtimire. În realitate, ca ºi pentru Maria, acest fel de viaþã este izvor de fecunditate spiritualã. Aºa se justificã titlul cu care pânã ºi ateii i se adreseazã preotului: „pãrinte”, adicã „tatã”. Sau titlul cu care ne adresãm cãlugãriþelor: „maicã”, „mamã”. În scrisorile sfântului Pavel apare la tot pasul legãtura strânsã dintre celibat ºi fecunditatea apostolicã. El, apostolul celibatar, li se adreseazã galatenilor: „Copiii mei, pentru

ARCHIPARTENOS

33

care îndur din nou chinurile naºterii pânã când Cristos se va forma în voi” (Gal 4,19). Creºtinilor din Tesalonic: „Ne-am fãcut blânzi în mijlocul vostru ca o doicã ce îºi dezmiardã copiii. Atât de ataºaþi eram de voi încât eram gata sã vã dãm nu numai evanghelia lui Dumnezeu, ci ºi sufletele noastre pentru cã ne deveniserãþi dragi” (1Tes 2,7-8). Corintenilor: „Vã scriu acestea, nu ca sã vã fac de ruºine, ci ca sã vã mustru ca pe niºte copii iubiþi ai mei. Cãci chiar dacã aþi avea zece mii de învãþãtori în Cristos, nu aveþi mai mulþi pãrinþi: eu v-am nãscut în Cristos Isus prin evanghelie” (1Cor 4,14-15). Sã ne gândim cum ar arãta Biserica noastrã, cât de sterilã ar fi viaþa ei fãrã mulþimea de suflete generoase care, asemenea Mariei, au îmbrãþiºat viaþa de feciorie, de celibat, pentru împãrãþia cerurilor. Ce ar fi Biserica noastrã fãrã Augustin, fãrã Ieronim, fãrã Ioan Gurã de Aur, fãrã Benedict, fãrã Bonifaciu, fãrã Ciril ºi Metodiu, fãrã Francisc de Assisi, fãrã Ecaterina, fãrã Toma de Aquino, fãrã Vincenþiu de Paul, fãrã Ignaþiu de Loyola, fãrã Francisc Xaveriu, fãrã Ioan Bosco, fãrã Ioan Vianney ºi atâþia alþii. Despre toþi aceºtia s-ar putea spune ceea ce Toma de Celano scria despre sfânta Clara: „Într-adevãr, se pãrea cã în ea se adevereau cuvintele profetului: «Mult mai numeroºi sunt fiii celei sterile ºi fãrã bãrbat decât ai celei mãritate»”. Având în vedere importanþa pe care curãþia desãvârºitã o are pentru rãspândirea împãrãþiei lui Dumnezeu ºi pentru mântuirea sufletelor, este normal ca ea sã fie, în primul rând, þinta Ispititorului. Devoþiunea cãtre sfânta Fecioarã, Rozariul, este arma de apãrare cea mai puternicã ce ne stã la îndemânã. Avem un exemplu extraordinar în zilele noastre în fericitul Bartolo Longo care, eliberat de Satana prin mijlocirea Mariei, devine apostolul sfântului Rozariu. Sanctuarul de la Pompei, cu tot ceea ce se vede

34

MISTERELE DE BUCURIE

acolo, este poate tot ce m-a impresionat mai mult în Italia. Este opera acestui om. Nãscut în sudul Italiei în 1848, într-o familie creºtinã, primeºte o bunã educaþie religioasã. Mama sa l-a învãþat sã se roage Rozariul. Mic fiind, când i se povestea despre patima Domnului, îi pãrea rãu cã nu a fost el acolo pe Calvar. I-ar fi ucis cu puºca tatãlui sãu pe toþi cãlãii lui Isus. Studiazã, face doctoratul în drept, ajunge avocat. Dar în tinereþe rãtãceºte de la credinþa adevãratã. Sunt timpuri grele, timpurile lui Garibaldi, în care dominã francmasoneria ºi anticlericalismul. La Universitatea din Napoli, unde studiazã, predau tot felul de atei ºi de preoþi apostaþi. Bartolo intrã în francmasonerie, þine conferinþe anticlericale, organizeazã manifestaþii contra religiei, la birt dã de bãut pe gratis celor care insultã un preot. Intrã într-o sectã spiritistã, satanicã, se iniþiazã ºi este hirotonit preot spiritist. La o ºedinþã spiritistã întreabã spiritele: „Care dintre cele douã religii este adevãratã, cea catolicã sau cea protestantã?”. Rãspunsul: „Nici una”. Altãdatã întreabã: „Cele zece porunci sunt adevãrate?”. Rãspunsul; „Da, în afarã de una, porunca a ºasea”. Din acest moment, tânãrul se afundã în noroiul desfrâului. Este condus acum de duhul necurat ce îl inspirã, dându-se drept arhanghelul Mihail. Satana, interesant, îl obligã sã spunã psalmi ºi sã facã posturi grele, cerându-i adoraþie ºi supunere oarbã. κi consacrã toate puterile ca sã converteascã toþi preoþii ºi toate cãlugãriþele la spiritism. Dar Maria îl salveazã din ghearele Satanei. Se converteºte, intrã în Ordinul Terþiarilor Dominicani, cu numele de frate Rosario (fratele Rozariu). Moare în 1926. În 1980, papa Ioan Paul al II-lea l-a declarat „fericit”. Ca ºi Maria, noi acceptãm cu bucurie chemarea ºi harul lui Dumnezeu, de a trãi în curãþie desãvârºitã, conºtienþi de sacrificiile ºi greutãþile pe care celibatul le aduce cu sine.

ARCHIPARTENOS

35

Chiara Lubich, întemeietoarea Miºcãrii Focolarine, face o constatare dureroasã: societatea de azi, zisã creºtinã, mai ales tineretul, o izgoneºte, o þine departe pe Sfânta Fecioarã, o ignorã. Dacã cineva vorbeºte despre ea, este taxat înapoiat, bigot medieval, riscã sã devinã nepopular. De ce? Explicaþia este simplã. Tocmai pentru cã Maria este fecioarã, este Fecioara prin excelenþã, este modelul ºi simbolul curãþiei fãrã umbrã. De aceea, este un semn permanent de contradicþie, o dojanã ºi o condamnare continuã pentru o lume care se lasã pradã dezmãþului ºi imortalitãþii. De aceea, lumea nu poate sã o suporte pe Maria, pentru cã aceasta nu poate sã suporte necurãþia. Îmi amintesc ce furtunã de proteste, de ameninþãri s-a dezlãnþuit în presa italianã, acum câþiva ani în urmã, la sãrbãtoarea Neprihãnitei Zãmisliri, când, la predicã, arhiepiscopul de Bologna a afirmat cã femeile de azi, spre deosebire de Maria, nu mai sunt nici fecioare, nici mame. Maria, deschizând noua cale a vieþii de feciorie, a trebuit sã meargã împotriva curentului, sã înfrunte cu curaj mentalitatea unei lumi întregi. Este ceea ce ne aºteptã, într-o mãsurã mai mare sau mai micã, pe toþi cei chemaþi la viaþa de celibat: luptã continuã, angajare, sacrificiu. Dar o facem cu bucurie, conºtienþi cã este singura cale care duce la victorie ºi la mulþumire sufleteascã.

Chivotul legãmântului
Îngerul i-a spuns: „Duhul Sfânt va veni asupra ta ºi puterea Celui Preaînalt te va umbri; de aceea, sfântul care se va naºte va fi numit Fiul lui Dumnezeu. Iatã, Elisabeta, ruda ta, a zãmislit ºi ea un fiu la bãtrâneþe, ºi aceasta este luna a ºasea pentru ea care era numitã sterilã, pentru cã la Dumnezeu nimic nu este imposibil” (Lc 1,35-37).

Bineînþeles cã la Dumnezeu nimic nu este cu neputinþã. Am vizitat cu un an în urmã, la Napoli, mormântul sfântului Giuseppe Moscati, medicul, profesorul universitar, mort în 1927 ºi canonizat recent, în 1987, de cãtre papa Ioan Paul al II-lea. Se aflã în biserica Gesù Nuovo a iezuiþilor. Rectorul bisericii, foarte amabil, mi-a dat explicaþii, mi-a arãtat muzeul alãturat cu toate lucrurile care au aparþinut sfântului. Mi-a zis: „Am primit acum o orã o scrisoare de la o doamnã care era în imposibilitate absolutã de a avea copii. A consultat toþi medicii, a fãcut toate tratamentele, dar nici o speranþã. A fãcut o novenã la sfântul Giuseppe Moscati ºi minunea s-a întâmplat. În culmea bucuriei, scrie cã aºteaptã un copil”. La Dumnezeu totul este cu putinþã, mai ales când Fiul sãu decide sã se întrupeze ºi sã se nascã dintr-o femeie. „Duhul Sfânt va veni asupra ta ºi puterea Celui Preaînalt te va umbri” (Lc 1,35). E de preferat sã nu separãm aceste douã propoziþii, ci sã le considerãm identice, sinonime. În Vechiul Testament, Duhul Sfânt e o forþã divinã care pune stãpânire pe Ghedeon, pe Samson, pe Saul, pe David, transformându-i, fãcându-i capabili sã înfãptuiascã lucruri extraordinare. Iar norul care umbreºte simbolizeazã prezenþa misterioasã a lui Dumnezeu care, pe de o

CHIVOTUL LEGÃMÂNTULUI

37

parte, îl ascunde pe Dumnezeu protejând ochii oamenilor care ar muri dacã l-ar vedea faþã în faþã, pe de altã parte, descoperã prezenþa lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor. Cartea Exodului povesteºte cã, la porunca lui Dumnezeu, Moise i-a ridicat o locuinþã lui Dumnezeu, un cort, numit cortul întâlnirii, în care a aºezat chivotul legãmântului. „Atunci – scrie Sfânta Carte – norul a acoperit cortul întâlnirii ºi slava Domnului a umplut cortul. Moise nu putea sã intre în cortul întâlnirii pentru cã norul stãtea deasupra lui ºi slava Domnului umplea cortul” (Ex 40,34-35). Norul rãmâne deasupra cortului, îl acoperã, iar slava Domnului umple cortul. Dumnezeu este prezent deasupra cortului ºi, în acelaºi timp, e prezent în cort. O imagine simplã ce ne aratã cã Dumnezeu, rãmânând la distanþã infinitã deasupra oamenilor, poate, în acelaºi timp, sã coboare ºi sã locuiascã în mijlocul oamenilor. Acelaºi lucru s-a întâmplat când chivotul a fost transportat la Ierusalim ºi aºezat în templul construit de Solomon: „În clipa când au ieºit preoþii din locul sfinþit, norul a umplut casa Domnului. Preoþii n-au putut sã rãmânã acolo sã facã slujba, din pricina norului. Cãci slava Domnului umpluse casa Domnului” (1Rg 8,10-11). Dar iatã, îngerul Gabriel îi face cunoscut Mariei cã aceastã prezenþã a lui Dumnezeu, care în trecut locuise în cort, apoi în templul din Ierusalim, era pe punctul de a locui în sânul ei, transformând acest sân feciorelnic într-un sanctuar. Aceastã prezenþã, pe care Maria, din copilãrie, învãþase sã o adore într-un singur loc de pe pãmânt, la Ierusalim, îngerul Gabriel îi face cunoscut cã de acum înainte poate sã o adore în ea însãºi. Este ceea ce scrie evanghelistul Ioan: „ªi Cuvântul s-a fãcut trup ºi a locuit între noi, iar noi am vãzut gloria lui” (In 1,14).

38

MISTERELE DE BUCURIE

Cine intrã pentru prima datã în casa sfântã care se aflã în interiorul sanctuarului de la Loretto, în Italia, sau cine intrã pentru prima datã în „Capela Întrupãrii”, adicã în casa Mariei ce se aflã în interiorul bazilicii din Nazaret, este cuprins de o emoþie de nedescris la gândul cã se aflã în locul unde s-a petrecut cel mai mare eveniment din istoria omenirii: întruparea lui Isus. Dar sanctuarul cel mai mãreþ este Maria însãºi, ea este templul ºi chivotul noului legãmânt. Ca în orice sanctuar, este normal sã se gãseascã ºi în mijlocul acestui sanctuar un altar: altarul este inima preacuratã a Fecioarei. Pe altarul acestei inimi este aºezatã victima, Cuvântul întrupat. De pe acest altar, Isus îi spune Tatãlui: „Tu n-ai voit nici jertfã, nici ofrandã, ci mi-ai alcãtuit un trup. Nu þi-au plãcut nici arderile de tot, nici jertfele pentru pãcat. Atunci am zis: «Iatã, vin... ca sã fac voinþa ta, Dumnezeule»” (Evr 10,5-7). Nimeni nu este obligat sã creadã în revelaþii particulare. Cu toate acestea, meritã sã fie ascultatã descrierea întrupãrii aºa cum a vãzut-o Ana Ecaterina Emmerich în revelaþia pe care ea a avut-o:
Când Fecioara preasfântã a spus: „Fie mie dupã cuvântul tãu!”, Duhul Sfânt a apãrut sub chipul unei fiinþe înaripate, care nu era totuºi chipul unui porumbel obiºnuit. Capul avea faþã de om. De o parte ºi de alta se lãsau parcã în jos douã aripi fãcute din luminã. Din mâini ºi din inimã þâºneau trei izvoare de luminã, care se uneau în partea dreaptã a Mariei. Abia învãluitã de acea luminã, Maria apãrea ea însãºi, în întregime, strãlucitoare ºi parcã transparentã; era ca întunericul care fuge din faþa luminii, ca noaptea care dispare la sosirea zilei. Nu a rãmas nimic întunecos în ea; era inundatã de splendoare, era toatã ca o luminã orbitoare. Apoi îngerul dispãru; luminozitatea care îl însoþise se retrase. Parcã cerul aspirase ºi absorbise acel torent de luminã. ªi când acesta dispãru, din ultimele sale licãriri cãzu asupra

CHIVOTUL LEGÃMÂNTULUI

39

Mariei o ploaie de trandafiri albi ºi de frunze verzi. În timpul acestei vedenii simþeam cã îngheþ de spaimã. Cãci am observat un ºarpe îngrozitor care pãtrunsese prin peretele casei. S-a oprit pe treapta a treia. Aripile lui erau ca de ºoarece cu aripi... pe piele avea puncte de culori îngrozitoare. Era mai monstruos ºi mai înspãimântãtor decât ºarpele din paradisul pãmântesc. Mai înainte ca îngerul sã disparã, a apãsat cu piciorul pe capul monstrului care a scos un urlet atât de înspãimântãtor încât tremuram de spaimã. Au venit apoi trei spirite care l-au izgonit afarã din casã. Dupã dispariþia îngerului, Fecioara preasfântã a rãmas în extaz, în reculegere. Am vãzut cã ea îl privea ºi-l adora pe Mântuitorul care se întrupase în ea, sub forma unui trupuºor uman luminos care era deja perfect format. La Ierusalim, femeile trebuia sã se opreascã în vestibulul templului, nu puteau sã pãtrundã în locul numit „sfânt”, unde intrau numai preoþii. Dar la Nazaret trãieºte o fecioarã care a devenit templu. Sfânta Sfintelor este în ea, Marele Preot este în ea. Ea singurã este alãturi de el. Ah, totul este atât de miºcãtor ºi de minunat ºi, în acelaºi timp, atât de simplu ºi de natural! Iatã, s-au adeverit cuvintele psalmului 45: „Un râu cu braþele sale înveseleºte cetatea lui Dumnezeu, locuinþa sfântã a Celui Preaînalt. Dumnezeu este în mijlocul ei...” (Ps 45,5).

Citim în Sfânta Scripturã cã Iosua, înainte de a trece Iordanul pentru a intra în þara fãgãduitã, i-a dat poporului israelit aceastã poruncã: „Când veþi vedea chivotul legãmântului Domnului Dumnezeului nostru dus de preoþi... sã plecaþi din locul în care sunteþi ºi sã porniþi dupã el. El vã va arãta drumul pe care trebuie sã-l urmaþi, cãci n-aþi mai trecut pe drumul acesta” (Ios 3,3-4). Cât de bine ni se potrivesc aceste cuvinte ºi nouã, celor care formãm noul popor al lui Dumnezeu în drum spre þara fãgãduitã, spre paradis! Maria este chivotul viu al noului legãmânt, chivotul viu al lui Dumnezeu. Acest chivot ne aratã drumul pe care trebuie sã-l urmãm dacã nu vrem sã rãtãcim

40

MISTERELE DE BUCURIE

în viaþã. Maria este modelul nostru desãvârºit. Practic, dacã ne gândim la tema tratatã, Maria ne poate servi de model? Desigur, aºa cum Maria l-a zãmislit ºi l-a nãscut fizic pe Cristos, la fel, noi îl putem zãmisli ºi naºte pe Cristos pe plan spiritual, devenind ca ºi ea temple, locuinþe ale lui Dumnezeu. Iatã în acest sens un text admirabil scris de o misticã olandezã din secolul al XVI-lea: „Fericit eºti tu, suflet feciorelnic, pentru cã din tine se va naºte izvorul sfinþeniei”. Sfântul Bernard spune:
Cel care ne-a creat se naºte în noi. Este ca ºi cum nu ar fi fost de ajuns ca Dumnezeu sã fie Tatãl nostru; el vrea ca noi sã-i fim mamã... Suflet bun ºi credincios, lãrgeºte-þi sânul inimii tale, deschide-þi dorinþa spre nemãrginit, nu rãmâne în îngustimea ta lãuntricã, ca sã-l poþi zãmisli pe Cristos, pe cel pe care lumea întreagã nu-l poate cuprinde. Din momentul în care Fericita Fecioarã Maria l-a zãmislit, el continuã sã fie zãmislit în fiecare zi în noi, prin credinþã... Eu cred cã noi îl naºtem cu adevãrat pe Cristos în mãsura în care noi toþi am primit din plinãtatea sa... Este zãmislit la început când primim Cuvântul: apoi sufletul aduce rod; prin faptele bune, este nãscut Cristos. Este ceea ce spune sfântul Pavel: «Copiii mei... îndur din nou chinurile naºterii pânã când Cristos se va forma în voi» (Gal 4,19).

Spunea scriitorul Metastasiu: „Oriunde îmi întorc privirile, te vãd pe tine, Dumnezeule nemãrginit, te admir în lucrãrile tale, te recunosc în mine însumi”. La Botez am devenit locuinþa Sfintei Treimi ºi rãmânem locuinþa Sfintei Treimi atâta vreme cât, prin pãcatul de moarte, nu pierdem harul sfinþitor: „Dacã cineva mã iubeºte, va þine cuvântul meu; Tatãl meu îl va iubi ºi vom veni la el ºi ne vom face locuinþã la el” (In 14,23). Împlinind în toate voinþa lui Dumnezeu, devenim, asemenea Mariei, mamã a lui Isus: „Oricine face voinþa Tatãlui meu din ceruri acela îmi este ºi frate ºi sorã ºi mamã” (Mt 12,50).

„Fie mie dupã cuvântul tãu” Dupã ce îngerul Gabriel i-a fãcut Mariei, din partea lui Dumnezeu, extraordinara propunere, dupã ce a asigurat-o cã va putea sã fie mamã fãrã a-ºi pierde fecioria, întrucât la Dumnezeu nimic nu este cu neputinþã (ºi aici este cazul sã amintim cã îngerul trimis la Maria nu a fost ales la întâmplare; Gabriel înseamnã tocmai puterea lui Dumnezeu, sau Dumnezeu ºi-a arãtat puterea), a urmat un moment de tãcere. Nu era necesar ca acest moment sã fie lung. Oricum, lung sau scurt, acest moment era necesar. A fost un moment cum nu a mai existat altul în istoria omenirii, un moment de deliberare, de decizie pentru rãspunsul „da” sau „nu” cãci, deºi la Dumnezeu nimic nu este cu neputinþã, existã totuºi ceva cu neputinþã ºi la Dumnezeu, ºi anume: Dumnezeu nu poate sã constrângã voinþa liberã a omului. ªi pentru a ne da seama de importanþa acestui consimþãmânt, sã ne amintim numai cã vestirile naºterilor extraordinare în Vechiul Testament se limitau doar sã comunice faptul, fãrã a mai cere vreun consimþãmânt. Vestea rãspundea dorinþei celei mai arzãtoare a unei femei lovite de nenorocirea de a nu avea copii, astfel încât solicitarea unui consimþãmânt era absolut inutilã. Chiar ºi vestea naºterii lui Ioan Botezãtorul a fost de acest tip: i se aduce, pur ºi simplu, la cunoºtinþã lui Zaharia fericitul eveniment. Cu totul altfel stau lucrurile când e vorba de vestea adusã Mariei. De la ea Dumnezeu aºteaptã consimþãmântul ei liber, întrucât e vorba de ceva unic ºi cu totul ieºit din comun. Dumnezeu vrea sã încheie o alianþã nouã

42

MISTERELE DE BUCURIE

ºi definitivã cu neamul omenesc. În sânul Mariei trebuia sã se celebreze o adevãratã cununie între firea dumnezeiascã ºi cea omeneascã. ªi aºa cum o cununie nu are valoare dacã mireasa nu-ºi dã consimþãmântul, dacã nu spune „da”, la fel, planul lui Dumnezeu ar fi fost dat peste cap dacã Maria, mireasa, reprezentanta neamului omenesc, nu ºi-ar fi dat consimþãmântul, nu ar fi spus „da”. Aºadar, totul depinde de acest moment. Cele trei Persoane divine stau în aºteptare. Toate promisiunile sunt suspendate. De acest moment depinde dacã se vor realiza sau nu planurile lor concepute din veºnicie. De acest moment depinde soarta a miliarde ºi miliarde de oameni. Nimeni nu a descris mai frumos ºi cu mai mult lirism ca sfântul Bernard acest moment de încordare, de aºteptare ºi de mare încãrcãturã emoþionalã.
Ai auzit, Fecioarã, despre ce este vorba ºi ai auzit în ce mod acest lucru se va realiza? ªi faptul, ºi modul sunt lucruri minunate ºi îmbucurãtoare. Bucurã-te, Fiica Sionului, ºi tresaltã de bucurie, Fiica Ierusalimului (cf. Zah 9,9). ªi fiindcã urechea ta a auzit cuvinte de bucurie ºi veselie, fã ca ºi noi sã auzim de la tine vestea îmbucurãtoare, ca sã tresalte de bucurie oasele noastre zdrobite (cf. Ps 51,10). Îngerul aºteaptã rãspunsul tãu ... Aºteptãm ºi noi, o, Stãpânã, rãspunsul tãu plin de compãtimire ... Rãspunde degrabã, o, Fecioarã ... Deschide-þi inima, o, fericitã Fecioarã, la credinþã, deschide-þi gura ca sã iasã cuvântul, deschide-þi sânul ca sã intre Creatorul. Iatã, cel care este aºteptatul tuturor popoarelor stã afarã ºi bate la uºa ta (cf. Ap 3,20). Nu îngãdui ca, din cauza zãbavei tale, el sã treacã mai departe ºi tu sã fii nevoitã sã porneºti din nou, plângând, în cãutarea celui pe care îl iubeºte sufletul tãu (cf. Ct 5,6). Ridicã-te, aleargã, deschide. Ridicã-te cu credinþa ta, aleargã cu iubirea ta, deschide cu consimþãmântul tãu”.

ªi rãspunsul vine: „Iatã, slujitoarea Domnului: fie mie dupã cuvântul tãu” (Lc 1,38). Un „nu” din partea Mariei

„FIE MIE DUPÃ CUVÂNTUL TÃU”

43

era puþin probabil, dar nu imposibil. Acel „da” decisiv pe care ea l-a pronunþat nu a fost o improvizaþie de moment, deoarece toatã viaþa Maria fusese perfect docilã faþã de voinþa lui Dumnezeu. Ea putea sã spunã ceea ce mai târziu avea sã spunã Fiul ei: „Hrana mea este sã fac voinþa celui care m-a trimis ºi sã împlinesc lucrarea lui” (In 4, 34). Existã în Italia o picturã neobiºnuitã a Maicii Domnului, numitã Madonna dell’ascolto. Maria este prezentatã, ca de obicei, cu capul acoperit; numai o ureche este lãsatã afarã în poziþie de ascultare la cuvântul ºi la voinþa lui Dumnezeu. Scrie sfântul Irineu:
Spunând „da”, Maria a schimbat faþa universului. Eva spusese „nu” ºi, dupã acest rãspuns, ea s-a simþit strivitã de greutatea pãcatului, cu tot cortegiul lui de urmãri. Boalã, obosealã, revoltã, senzualitate, egoism. Nodul fãcut de neascultarea Evei – observã sfântul Irineu – a fost desfãcut de ascultarea Mariei ... iar neamul omenesc, pus în lanþuri de o fecioarã, a fost eliberat tot de o fecioarã.

Dar aþi reþinut cum se auto-intituleazã Maria: roabã, servitoare. Maria îºi dã seama de mãreþia demnitãþii la care este chematã: aceea de mamã a lui Dumnezeu. Dar nu cautã sã tragã vreun profit de pe urma demnitãþii chemãrii ei. O primeºte ca pe un serviciu. E o simplã servitoare. Ca sã apreciem mai bine atitudinea Mariei, este de ajuns sã ne gândim la atitudinea apostolilor care cãutau sã profite de chemarea lor. Certuri, discuþii pentru primele locuri. Sã ne gândim la ambiþiile mamei fiilor lui Zebedeu. Maria, dimpotrivã, acceptând misiunea de mamã a lui Dumnezeu, acceptã în acelaºi timp toate serviciile ºi sacrificiile pe care Dumnezeu i le va cere. Numindu-se servitoare, se aratã a fi o mamã vrednicã de cel care a venit nu ca sã fie servit, ci ca sã serveascã. „Fie mie dupã cuvântul tãu” (Lc 1,38). Dacã analizãm textul grec al Evangheliei dupã sfântul Luca, facem o

44

MISTERELE DE BUCURIE

descoperire interesantã. Cuvântul grec tradus cu „fie mie”, sau fiat în latineºte, în scena Bunei-Vestiri, nu este identic cu acel fiat voluntas tua din Grãdina Mãslinilor sau din Tatãl nostru. Pentru fiat-ul rostit de Maria este folosit optativul ghénoito. În celelalte douã cazuri este folosit imperativul pasiv ghenetéto. În rãspunsul Mariei, aºadar, nu avem un simplu act de supunere sau de acceptare pasivã sau, cu atât mai puþin, un act de resemnare, ci este exprimatã dorinþa bucuroasã de a colabora cu Dumnezeu. Nu este numai un act al minþii ºi al voinþei, ci ºi un sentiment înflãcãrat al inimii. Traducerea exactã a textului ar fi: „O, de s-ar împlini în mine ceea ce ai spus!”. Este bucuria abandonãrii totale la voinþa lui Dumnezeu. Scena Bunei-Vestiri începuse cu o invitaþie la bucurie din partea îngerului, „Bucurã-te, o, plinã de har!” (Lc 1,28), ºi se încheie cu o exclamaþie de bucurie din partea Mariei. Sã rezumãm: supunere la voinþa lui Dumnezeu, disponibilitate în a sluji, adicã în a se jertfi, ºi bucurie. Iatã trei lucruri inseparabile pe care le gãsim la sfânta Fecioarã. Trei lucruri care, ºi în viaþa noastrã, ori sunt toate trei, ori nu este nici unul. Cine îi spune „nu” lui Dumnezeu, indiscutabil este un om trist, chiar dacã vrea sã aparã vesel. Bucuria lui este de suprafaþã, iar râsul lui este adesea un act de ipocrizie sau o manifestare de isterie. Gândiþi-vã numai la tânãrul bogat din Evanghelie, care a refuzat chemarea lui Isus. Acest tânãr a întrezãrit frumuseþea unei vieþi însufleþite de idealul evangheliei, dar, în faþa exigenþelor puse de Isus, se retrage. Dacã ar fi spus „da”, viaþa lui s-ar fi transformat într-un mod minunat. Dar a spus „nu”, pierzând harul cel mai frumos al vieþii sale ºi s-a retras. Cum s-a retras? Ne spune Evanghelistul: trist. Iar tristeþea vieþii sale îi întristeazã ºi astãzi pe cei care citesc Evanghelia. Maria, în schimb, spunând „da”, continuã sã fie ºi astãzi bucurie pentru Bisericã ºi pentru omenire.

„FIE MIE DUPÃ CUVÂNTUL TÃU”

45

Psihologii creºtini vorbesc nu numai de tristeþe, dar ºi de perturbaþii psihice, de crize de depresie la cei care înãbuºã sistematic glasul lui Dumnezeu ºi al propriei conºtiinþe. Este ceea ce numesc ei complexul Iona, de la personajul biblic cu acelaºi nume, care acþioneazã mereu împotriva chemãrii ºi misiunii sale. Este trimis la Ninive ºi pleacã la Tars. De aceea, trãieºte în întuneric, în cala corãbiei, se sufocã în pântecele balenei, adicã al propriei voinþe, ºi, cuprins de stãri depresive, nu ºtie sã spunã altã rugãciune decât aceasta: „Doamne, mai bine sã mor decât sã trãiesc”. Nu mai puþin tristã este viaþa acelora care îi spun „da” lui Dumnezeu, dar numai când le convine, când este în interesul lor, însã nu când este vorba de un sacrificiu. Cu alte cuvinte, rãmân inchiºi în egoismul lor. Cât timp omul pune în el însuºi centrul de gravitaþie al existenþei sale, ºi nu în afara lui, cât timp spune: „ce pot avea eu de la viaþã?” ºi nu spune: „ce poate avea Dumnezeu sau ce pot avea semenii mei de la mine?”, viaþa omului este lipsitã de sens ºi, ca atare, tristã. Victor Frankl, întemeietorul logoterapiei (tratament aplicat celor care suferã de deprimare psihicã, deoarece nu gãsesc un sens al vieþii), povesteºte cum a reuºit, pe când se afla în lagãrul de concentrare de la Auschwitz, sã salveze doi soþi care erau în pragul sinuciderii. Le-a zis: „Cum trebuie pusã problema: ce aºteptãm noi de la viaþã sau ce aºteaptã viaþa de la noi? Rãspundeþi! Femeia ºi-a dat seama cã avea o fiicã acasã care o aºtepta. Bãrbatul cã avea niºte cãrþi scrise pe care nu le publicase. Au gãsit, dar în afara lor, cel puþin pentru un timp, motiv pentru a continua sã trãiascã”. Sfântul Toma de Aquino, tratând despre virtuþi, gãseºte nu mai puþin de 134 de virtuþi. Iar printre ele gãseºte una pe care abia cã o aminteºte: iucunditas – veselia, bucuria!

46

MISTERELE DE BUCURIE

De fapt, aceasta nu este o virtute care se amestecã printre celelalte virtuþi, ci o virtute prezentã, ca un condiment, în toate celelalte virtuþi, dându-le gust. Iar cele 134 de virtuþi nu este necesar sã le învãþãm pe de rost; le vom practica pe toate dacã, asemenea Mariei, vom renunþa total la voinþa noastrã ºi vom îmbraþiºa fãrã rezerve voinþa lui Dumnezeu, spunând „da” la tot ce ne cere el.

Maria ºi colþii câinilor ªi îngerul a plecat de la ea (Lc 1,38). Aceste cuvinte, cu care evanghelistul Luca încheie relatarea Bunei-Vestiri, au în ele ceva apãsãtor. Este acea strângere de inimã, acea tristeþe pe care cu toþii o simþim la plecarea unui prieten, a cuiva din familie care ne-a vizitat, ºtiind bine cã nu o sã-l mai vedem niciodatã. Îngerul ºi-a împlinit misiunea. A terminat de vorbit. Maria rãmâne singurã cu ocupaþiile, cu grijile, cu monotonia vieþii de fiecare zi. Ca toþi muritorii. Ba nu, este ceva mai mult. Starea în care rãmâne, omeneºte vorbind, este dezastruoasã. E însãrcinatã. Fetele ajunse în starea ei sunt împinse adesea la disperare, la sinucidere. Viaþa unei fete care a greºit este compromisã definitiv. Maria era logoditã cu Iosif. Or, la evrei, logodna nu era o simplã promisiune de cãsãtorie, ci era un contract legal perfect de cãsãtorie. Pentru desfacerea logodnei era nevoie de un act de divorþ. Dacã logodnicul murea, logodnica se numea vãduvã. În caz de infidelitate, logodnica era ucisã cu pietre, potrivit legii lui Moise, ca o adevãratã adulterã. Cu o singurã deosebire faþã de cei cãsãtoriþi: logodnicii trãiau fiecare în familia proprie pe timpul logodnei care dura, în general, un an, deci fãrã a avea raporturi conjugale. În realitate, însã, ne informeazã tradiþia rabinicã, logodnicii pãcãtuiau. Aceastã dezordine se petrecea în Iudeea, nu însã în Galileea. ªi Nazaretul era tocmai în Galileea. Noteazã evanghelistul Matei: „Mama lui, Maria, era logoditã cu Iosif. Mai înainte ca ei sã fi fost împreunã, ea

48

MISTERELE DE BUCURIE

s-a aflat însãrcinatã” (Mt 1,18). S-a aflat. Cine a aflat? Satul, lumea. Scandal mare. Maria intrã în gura lumii. Discuþii, bârfe, glume grosolane, presupuneri. Tradiþia iudaicã din primul secol, tradiþie preluatã apoi de pãgâni, a þesut pe seama acestui fapt niºte poveºti triviale care nu pot fi reproduse. Isus, în aceste poveºti, este numit bastard. Fãrã îndoialã, cele mai indignate, cele mai înverºunate de ce s-a întâmplat erau rudele. Maria le-a fãcut familia de ruºine. Aºa se explicã cuvintele lui Isus de mai târziu: „duºmanii omului sunt cei din casa lui” ºi „nimeni nu este profet în patria sa” (cf. Lc 4,24), adicã în satul de baºtinã. Aºa se explicã de ce odatã rudele au voit sã-l lege pe Isus, crezându-l nebun, ºi altã datã consãtenii au voit sã-l arunce cu capul în jos în prãpastie. Drept cine se dãdea? Tocmai el sã se pretindã Mesia? Uitase cine fusese mamã-sa? Scandalul trecuse hotarele satului, ajunsese la Cana Galileii, unde Natanael se întreba: „Poate sã iasã ceva bun din Nazaret?” (In 1,46). Gândindu-se la acuzele nedrepte ºi la umilinþele mamei sale, Isus avea sã se arate mai târziu atât de compãtimitor ºi de îngãduitor cu femeile pãcãtoase. Se vorbeºte de durerile Mariei, de cele ºapte sãbii care i-au strãpuns inima. Prima durere este consideratã cea de la prezentarea lui Isus la templu, când Simeon rosteºte dureroasa profeþie. Nu este adevãrat. Durerile Mariei încep mult mai devreme, sãgeþile îi strãpung inima din momentul în care îngerul o pãrãseºte. ªi ce durere! Ea, cea neatinsã de umbra pãcatului, fecioara mai curatã decât îngerii cerului, vorbitã, arãtatã cu degetul ca o depravatã! Lovitã necruþãtor tocmai în ceea ce este mai scump ºi mai delicat pentru o fatã, pentru o femeie: fecioria. Este adevãrat, Dumnezeu i-a trimis Mariei un bãrbat care sã o ocroteascã împotriva vorbelor, a rãutãþii ºi a veninului care se aruncau asupra ei: a fost Iosif. Din pãcate,

MARIA ªI COLÞII CÂINILOR

49

o interpretare inexactã a textului sfântului Matei: „Iosif, soþul ei, fiind drept ºi nevoind s-o denunþe, s-a hotãrât sã o lase în ascuns” (Mt 1,19), îl pune pe Iosif în rândul celor care, cel puþin, o bãnuiau pe Maria de infidelitate, de adulter, de aceea, voia sã o lase. În realitate, Iosif, informat imediat de Maria cu privire la ceea ce se petrecuse în ea, nu o considerã vinovatã nici o clipã, dar, conºtient de nevrednicia sa, vrea sã se retragã din faþa intervenþiei misterioase a lui Dumnezeu. Iosif, fiind drept, reacþioneazã ca toþi drepþii din Biblie în faþa lui Dumnezeu care intervine în viaþa lor. Ca Moise care-ºi scoate sandalele, ca Isaia înspãimântat de vedenia lui Dumnezeu cel de trei ori sfânt, ca Elisabeta care se întreabã cu uimire cum de vine la ea mama Mântuitorului, ca sutaºul din Evanghelie, ca Petru care exclamã: „Îndepãrteazã-te de mine, Doamne, cãci sunt un om pãcãtos” (Lc 5,8). Dar dupã ce Iosif o ia pe Maria la el, consimþind sã-i legitimeze copilul, viaþa Mariei nu devine mai suportabilã; aceleaºi vorbe veninoase, acelaºi dispreþ. Faptul cã Iosif o ia pe soþia sa la un drum lung de 150 km pânã la Betleem, pe când e pe punctul de a naºte, deºi femeile nu erau obligate sã se prezinte la recensãmânt, pare un act nechibzuit. Totuºi, n-avea încotro, n-avea cum sã o lase acasã, unde nimeni n-ar fi acceptat sã o asiste la naºtere pe aceea care le fãcuse familia ºi satul de ruºine. Evanghelistul noteazã cã Iosif, dupã moartea lui Irod, care voia sã ia viaþa copilului, întorcându-se cu sfânta Familie din Egipt, stã ºi se întreabã încotro sã o ia. La Nazaret? Sau sã se stabileascã în altã parte? În cele din urmã, se stabileºte tot la Nazaret. De ce aceastã ezitare? Nu-l trãgea inima sã se mai întoarcã la Nazaret, sã intre din nou în gura lumii. Ar fi voit sã o cruþe pe Maria de vorbele care îi otrãviserã viaþa înainte.

50

MISTERELE DE BUCURIE

Pe cruce, Isus se va ruga psalmul 22. Evanghelistul redã numai primul verset, dar cu siguranþã cã Isus l-a rostit în întregime:
Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai pãrãsit?... Dar eu sunt un vierme ºi nu om, ocara oamenilor ºi batjocura poporului. Toþi care mã vãd îºi bat joc de mine... Iatã, mã înconjoarã câinii, o bandã de rãufãcãtori mã împresoarã... Ei mã iscodesc ºi mã cerceteazã... Dar tu, Doamne, nu sta deoparte, tãria mea, grãbeºte-te sã mã ajuþi. Scapã de sabie viaþa mea, din gheara câinelui, singurul meu bine! (Ps 22,2.7- 8.17.18.20-21)

Haita de câini care, cu vorbele lor batjocoritoare, îºi înfigeau colþii în el la poalele crucii îl întâmpinase deja la venirea sa pe lume, înfigându-ºi colþii în inima mamei sale. Isus, copilul arãtat cu degetul, ca ilegitim, a suferit enorm pentru el ºi pentru mama sa. La câþiva kilometri în afara Romei, pe una dintre colinele verzi ale câmpiei romane, se aflã cel mai celebru ºi mai popular sanctuar marian din Roma, în care Maria este cinstitã cu titlul de Madonna del Divino Amore. Dar mai potrivit ar fi titlul de Maria, apãrãtoarea de câini. Aici era odinioarã un castel medieval pe poarta cãruia era pictat chipul sfintei Fecioare. Cu timpul, castelul s-a nãruit, iar printre ruine mai rãmãseserã în picioare doar turnul cu poarta ºi cu chipul Mariei. În primãvara anului 1740, un pelerin care strãbãtea câmpia, îndreptându-se spre Roma, ajuns lângã turn, a fost înconjurat de o haitã de câini furioºi. Ridicând ochii, a vãzut icoana Maicii

MARIA ªI COLÞII CÂINILOR

51

Domnului ºi i-a implorat ajutorul. Câinii s-au oprit pe loc ºi s-au risipit care încotro, vãzându-ºi de treabã. Aºa a început istoria gloriosului sanctuar al Madonnei del Divino Amore. În 1944, când a început bombardarea Romei, icoana a fost adusã în biserica Sfântului Ignaþiu din Roma. La aceastã icoanã a alergat populaþia Romei. La sfârºitul unei octave de rugãciuni, nemþii pãrãseau Roma ºi intrau aliaþii. Pius al XII-lea a proclamat-o pe Madonna del Divino Amore Salvatoarea Romei. Este singura minune de acest fel sãvârºitã de Maria, din câte se ºtie. Minunea cu câinii. De fapt, este vorba de o minune? Omul s-a aºezat în genunchi în faþa icoanei ºi toatã lumea ºtie cã, atunci când eºti înconjurat de câini, dacã te aºezi la pãmânt, ei te lasã în pace. Poporul creºtin a vãzut în acest fapt cu totul altceva. Maria, care a cunoscut suferinþele pe care le-am descris mai sus, poate sã-l înþeleagã ºi sã-l sprijine pe cel care, asemenea ei, este înconjurat de oameni câinoºi, care muºcã cu cuvintele lor pline de rãutate, care nu te cruþã nici dacã te culci la pãmânt. Meditând la tot ce a avut de suferit Maria pe nedrept din partea celor din jurul ei, ne întrebãm dacã nu cumva ºi noi suntem motiv de suferinþã pentru cei din jurul nostru prin cuvintele noastre, prin vorbire de rãu, prin cuvinte ce rãnesc, prin critici cu care încercãm sã ne ascundem bârna din ochi, prin glume deplasate, prin judecãþi temerare. „Nu judecaþi, ca sã nu fiþi judecaþi” (Mt 7,1). Sfântul Alfons de Liguori ne spune cã ne putem osândi foarte uºor primind chiar zilnic sfânta Împãrtãºanie, primind-o pe limba înnegritã de veninul vorbirii de rãu. Reflectaþi cu atenþie la cuvintele lui. Este un simptom rãu la un bolnav când se constatã cã i s-a înnegrit limba. Se poate întâmpla ca pulsul sã nu indice o febrã ridicatã, în schimb, limba, când s-a înnegrit, dupã pãrerea lui Hipocrate, vesteºte moartea. Poþi vedea persoane care

52

MISTERELE DE BUCURIE

merg la bisericã, ascultã Liturghia, recitã Rozariul: cu toate acestea, limba lor înnegritã de vorbirea de rãu poartã în ea semnul morþii, al osândirii. Unul dintre cele mai impresionante texte din Sfânta Scripturã este capitolul 3 din Scrisoarea sfântului apostol Iacob, în care se vorbeºte despre neînfrânarea limbii. Gãsim în el expresii deosebit de ºocante: „Limba este un organ mic... Iatã cã un foc mic poate sã aprindã o pãdure mare! ªi limba este foc, o lume a nelegiuirii... ea este un rãu nepotolit, plinã de otravã ucigãtoare” (Iac 3,5.6.8). Din literatura monasticã pe care am citit-o, am putut sã-mi dau seama cã vorbirea de rãu, clevetirea, bârfa, calomnia provoacã cele mai mari ravagii în viaþa unei comunitãþi religioase. O vorbã, o aluzie, o bãnuialã neîntemeiatã este de ajuns ca sã distrugã toatã pacea ºi mulþumirea într-o comunitate, aºa cum o fãrâmã de drojdie este de ajuns ca sã dospeascã o balie de fãinã, sau o picãturã de oþet sã strice un butoi cu vin de cea mai bunã calitate. Vedeþi, cine trãieºte în lume, dacã nu are pace ºi mulþumire în casã, uitã totul când pleacã afarã, la muncã. Cine are necazuri la muncã îºi gãseºte mângâierea în sânul familiei. Pe când cine trãieºte într-o comunitate închisã, într-o mãnãstire, într-un seminar, este condamnat sã trãiascã permanent într-o atmosferã otrãvitã de vorbirea de rãu, dacã acest pãcat este practicat. Sfântul Ieronim, întemeietorul mai multor mãnãstiri de femei, scrie aceste cuvinte: Sine caritate monasteria sunt tartara – „Mãnãstirile în care lipseºte dragostea se transformã în infern”. ªi ce distruge mai mult dragostea decât vorbirea de rãu? Pentru sfântul Augustin, acesta este pãcatul care poate duce o mãnãstire la ruinã. De aceea, în sala de mese a scris pe perete aceste cuvinte: „Dacã cineva vrea sã-i vorbeascã de rãu pe cei care nu sunt de faþã, sã ºtie cã nu are loc la aceastã masã”.

MARIA ªI COLÞII CÂINILOR

53

Deosebit de grele sunt cuvintele sfântului Bernard: cea mai severã viaþã de mãnãstire este inutilã fãrã înfrânarea limbii. Ascultaþi:
Ah, fraþii mei, dacã noi suntem supuºi ca ºi oamenii din lume acestui pãcat al vorbirii de rãu, la ce sunt bune atâtea sacrificii ºi mortificaþii pe care le practicãm în fiecare zi? La ce folosesc aceste reculegeri, aceste vegheri, aceste posturi, aceste rugãciuni continue, dacã noi ne îndreptãm spre osândã din cauza limbii noastre? Meritã sã ne chinuim atâta ca sã ne pierdem împreunã cu ceilalþi? N-am putea gãsi o cale mai comodã ºi mai suportabilã ca sã coborâm în iad? De ce nu am merge pe drumul cel larg al plãcerilor ºi al lumii, ca sã avem, cel puþin, acest soi de mângâiere cã trecem de la bucurie la suferinþã, ºi nu de la o suferinþã la altã suferinþã? Cãci ce conteazã cã ne prãbuºim în prãpastie din cauza viciilor cãrnii sau celor ale spiritului, din cauza desfrâului sau din cauza vorbirii de rãu? Deoarece vorbirea de rãu este capabilã ea singurã sã ne arunce în prãpastie.

M-a impresionat deosebit de mult povestea tragicã ºi adevãratã a unei cãlugãriþe din primele timpuri ale monahismului. Într-o zi, a fost chemat la mãnãstire un tâmplar ca sã repare ceva. Din întâmplare, trecând prin curte, a întâlnit o sorã; i-a cerut, pur ºi simplu, o informaþie. O altã sorã a vãzut-o. A fost de ajuns. A început sã ºuºoteascã peste tot, sã insinueze: „Am vãzut-o pe sora cutare stând de vorbã cu tâmplarul. Este ceva între ei. Am vãzut cum se uita la el”. ªi de aici s-a þesut un întreg roman pe seama nefericitei cãlugãriþe care, din ziua aceea, a dus o viaþã de iad. Discreditatã, discutatã, dispreþuitã, bârfitã, s-a consumat atât de mult încât a ajuns la disperare ºi la pierderea echilibrului mintal. Într-o zi, au gãsit-o moartã în celula ei. Se spânzurase. Nu mai putea suporta viaþa. ªi mai este un aspect asupra cãruia vreau sã vã atrag într-un mod deosebit atenþia.

54

MISTERELE DE BUCURIE

În trecut, când disciplina era mai severã, porþile mãnãstirii mai bine pãzite ºi contactul cu lumea mai puþin frecvent, acest pãcat, cu toate urmãrile lui, rãmânea între zidurile mãnãstirii. Dupã conciliu, când porþile mãnãstirilor s-au deschis larg, ravagiile se pot extinde ºi în afarã. ªi dacã a fost un lucru care m-a dezgustat în strãinãtate, a fost tocmai acesta: surori care se destãinuiau celor din afarã, laicilor, bârfindu-se ºi criticându-se unele pe altele, mai ales pe superioare, divulgând situaþii ºi frecuºuri interne, creând uneori partide printre laici, iar efectul este unul singur: dispreþul faþã de viaþa religioasã ca atare. ªi dacã mãnãstirile din Occident au rãmas goale, unul dintre motive poate fi ºi acesta. Tinerii care ºtiu cã mãnãstirea este o oazã de sfinþenie îºi zic decepþionaþi: ce sã cãutãm acolo, dacã în mãnãstire este aceeaºi mizerie ca ºi în lume? Reþineþi îndemnul sfântului Pavel:
Aºadar, vã îndemn, eu, prizonierul în Domnul, sã vã comportaþi în mod vrednic de chemarea pe care aþi primit-o: cu toatã umilinþa ºi blândeþea, cu îndelungã rãbdare, îngãduiþi-vã unii pe alþii în iubire... Sã fie stârpite dintre voi orice amãrãciune, aprindere, mânie, rãcnet, injurie ºi orice rãutate. Dimpotrivã, fiþi buni unii faþã de alþii, înþelegãtori, iertându-vã unii pe alþii, aºa cum ºi Dumnezeu v-a iertat în Cristos (Ef 4,1-2.31-32).

AL II-LEA MISTER

VIZITA LA VERIªOARA ELISABETA Prima misionarã creºtinã
În zilele acelea, Maria a pornit ºi s-a dus în grabã cãtre þinutul muntos, într-o cetate a lui Iuda. A intrat în casa lui Zaharia ºi a salutat-o pe Elisabeta. Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, a tresãrit copilul în sânul ei, iar Elisabeta a fost umplutã de Duhul Sfânt ºi a exclamat cu glas puternic: „Binecuvântatã eºti tu între femei ºi binecuvântat este rodul sânului tãu. ªi de unde îmi este datã mie aceasta ca sã vinã mama Domnului meu la mine? Iatã, când a ajuns glasul salutului tãu la urechile mele, a tresãltat de bucurie copilul în sânul meu. Fericitã aceea care a crezut cã se vor împlini cele spuse ei de Domnul!”... Maria a rãmas cam trei luni cu ea, apoi s-a întors acasã (Lc 1,39-45.56).

În descrierea sfântului Luca citim ca în filigran povestirea din Cartea a doua a lui Samuel:
David, cu tot poporul care era acolo, a pornit de la Baala lui Iuda, ca sã suie de acolo chivotul lui Dumnezeu... Au luat chivotul lui Dumnezeu într-un car nou ºi l-au ridicat din casa lui Aminadab, de pe deal. David ºi toatã casa lui Israel cântau înaintea Domnului cu tot felul de instrumente din lemn, de chiparos, cu harfe, cu alãute, cu timpane, cu fluiere, cu cimbale. Când au ajuns la aria lui Nacon, Uza a întins mâna sã apuce chivotul, pentru cã boii erau sã-l rãstoarne. Domnul s-a aprins de mânie împotriva lui Uza ºi l-a lovit. Uza a murit acolo lângã chivotul lui Dumnezeu... David s-a temut de Domnul în ziua aceea ºi a zis: „Cum sã intre chivotul Domnului la mine?” N-a vrut sã ducã chivotul Domnului la el, în cetatea lui David, ºi l-a dus în casa lui

56

MISTERELE DE BUCURIE

Obed-Edom din Gat. Chivotul Domnului a rãmas trei luni în casa lui Obed-Edom din Gat ºi Domnul l-a binecuvântat pe Obed-Edom ºi toatã casa lui (2Sam 6,2-7.9-11).

Nu putea Evanghelistul sã sugereze mai bine faptul cã Maria este chivotul noului legãmânt, locuinþa vie a lui Dumnezeu. Asemãnãrile dintre cele douã povestiri sunt izbitoare. Gatul ºi Ain-Karemul unde locuia Elisabeta se aflã în acelaºi þinut muntos al Iudeii, la vest de Ierusalim. Chivotul e însoþit de cântece, dansuri, strigãte de bucurie; cu strigãte de bucurie este primitã Maria de Elisabeta ºi de pruncul ce tresaltã în sânul mamei sale. Nevrednic se considerã David sã primeascã chivotul la sine, nevrednicã se considerã Elisabeta de vizita Maicii Domnului ei. Trei luni rãmâne chivotul în casa lui Obed-Edom, trei luni rãmâne Maria în casa Elisabetei. Izvor de binecuvântare e chivotul în casa lui Obed-Edom, izvor de binecuvântare este prezenþa Mariei pentru toþi cei din casa lui Zaharia. Aºadar, de îndatã ce Cuvântul s-a întrupat în sânul ei, de îndatã ce Maria a devenit ostensorul viu al lui Cristos, ea este deja în picioare, gata de plecare. Ce o împinge atât de urgent cãtre veriºoara sa? De ce este atât de zoritã? În general, se crede cã e gândul la bãtrâna sa veriºoarã care trebuia sã nascã. Neajutoratã fiind, avea neapãratã trebuinþã de serviciile ei. Exegeþii moderni considerã cã Elisabeta avea ºi alte rude sau vecine mai aproape în sat care sã o ajute, nu era neapãrat nevoie sã-i vinã o rudã de la 150 km depãrtare, care era nevoitã sã facã zece zile de drum. Erau motive mai temeinice. O datã vizitatã de Dumnezeu, Maria simte nevoia sã-i viziteze pe alþii. Avându-l pe Cristos în sânul ei, nu putea sã se bucure de el de una singurã, simþea nevoia sã împartã bucuria cu alþii, sã-l ducã ºi altora pe Cristos, sã împãrtãºeascã ºi altora vestea cea mare.

PRIMA MISIONARÃ CREªTINÃ

57

Drumul de la Nazaret la Ain-Karem e greu. Este o zonã uscatã, arsã de soare, cu drumuri pietroase, întortocheate, cu urcuºuri ºi coborâºuri abrupte. ªi, totuºi, Maria, noteazã evanghelistul, a mers în grabã, paºii ei nu erau paºii celor care urmeazã un dric mortuar, avea parcã aripi la picioare, paºi sprinteni, paºii descriºi de profetul Isaia: „Cât de frumoase sunt pe munþi picioarele celui ce aduce veºti bune, care vesteºte pacea, picioarele celui ce aduce veºti bune, care vesteºte mântuirea! Picioarele celui ce îi spune Sionului: «Dumnezeul tãu domneºte»” (Is 52,7). Sfântul Pavel aplicã aceste cuvinte misionarilor, vestitorilor evangheliei (cf. Rom 10,15). De fapt, Maria este prima misionarã, prima purtãtoare în lume a evangheliei. Evanghelie înseamnã vestea cea bunã. Vizita la Elisabeta este prima cãlãtorie apostolicã din istoria Bisericii. Maria este un ostensor viu, dar un ostensor în miºcare, în drum spre alþii. Ea îl primeºte pe Isus spre a-l oferi altora. Existã undeva o statuie care o reprezintã pe Maria aplecatã înainte cu braþele întinse, þinându-l pe copil ca pe o patenã spre a-l oferi. Iar copilul, zâmbind, parcã încearcã sã scape din braþele mamei sale. κi întinde mânuþele spre alte nenumãrate braþe ce încearcã sã-l primeascã. Dar sã ne-o imaginãm din nou pe Maria în drum spre ruda sa. Cine o observã? Cine o ia în seamã? Lumea îºi vede de treburile ei. La Ierusalim, puternicii pãmântului sunt prinºi cu complicatele lor jocuri politice, scribii, învãþaþii stau aplecaþi peste cãrþile lor, preoþii îºi vãd mai departe de slujbele lor, totul, aparent, funcþioneazã ca mai înainte. ªi totuºi, ceva se petrecea. În jurul acestei umile fecioare care cãlãtorea neobservatã se învârtea istoria lumii ºi a universului. Prezenþa ei provoacã bucurie ºi schimbãri extraordinare în cei pe care îi întâlneºte, în Elisabeta, Ioan, Zaharia.

58

MISTERELE DE BUCURIE

Urmãrind paºii Mariei în drum spre veriºoara sa, încercãm sã desprindem aceastã învãþãturã fundamentalã: orice chemare este însoþitã de o trimitere. Orice creºtin este chemat sã se întâlneascã cu Cristos. Nu e vorba de o întâlnire exterioarã, ci de o adevãratã întrupare. Este Cuvântul, e voinþa lui Cristos ce se întrupeazã în inima creºtinului, este, mai ales, harul sãu. Aceasta este ceea ce se numeºte viaþa interioarã. ªi apoi, creºtinul este trimis sã ducã ºi altora, asemenea Mariei, ce a primit: pe Cristos. Maria porneºte la drum numai în momentul în care-ºi dã seama cã are ceva înãuntru, cã are ce purta altora. Iatã datoria primordialã a ucenicilor lui Cristos: datoria de a dezvolta viaþa interioarã, de a deveni plini de Cristos, ca sã poatã spune cu sfântul Pavel: „Nu mai trãiesc eu, ci trãieºte Cristos în mine”(Gal 2,20), ca sã aibã ce duce altora. Din nefericire, se poate întâmpla ºi contrariul: o împuþinare, o rãcire treptatã a vieþii interioare,cam asemãnãtor cu ce a fãcut un copil italian care, de Crãciun, pregãtise ieslea lui Isus cum fac toþi copii din Italia.
Totul era gata, totul era în ordine, totul era frumos. Copilul þinea în mânã o bananã pe care se pregãtea sã o mãnânce. Deodatã îi vine o idee: „Vreau sã-i ofer lui Isus aceastã bananã”, ºi aºazã banana lângã iesle. A doua zi, priveºte din nou ieslea. Banana este alãturi, frumoasã, atrãgãtoare. Copilului i se face poftã, ar vrea sã o mãnânce. Dar i-o oferise lui Isus, nu mai era a lui. ªi totuºi, o ia, o desface puþin la un capãt, suge o parte din miez, suflã ca sã se umfle, lipeºte capãtul. Nu se cunoaºte nimic. A doua zi repetã operaþia, a treia zi terminã tot ce este înãuntru. Dar o umflã bine cu aer. Pãrea întreagã. Dar era numai coaja. Plecând, mai aruncã o privire în urmã, gândind oarecum ruºinat: „Dacã ar ºti Isus cum este banana pe dinãuntru, cã este goalã!”

Cât de dureros ar fi sã-þi creezi în ochii altora o imagine exterioarã ireproºabilã, dar înãuntru sã fii gol ca o

PRIMA MISIONARÃ CREªTINÃ

59

coajã de bananã umplutã cu aer, deºi iniþial ai rãspuns la chemarea Domnului cu toatã generozitatea, cu tot entuziasmul! Cristos nu este o teorie, nu este un subiect de oratorie, ci o realitate pe care, dacã încercãm sã o arãtãm altora, fãrã sã o posedãm, suntem asemenea unor iluzioniºti de circ care fac sã aparã în faþa spectatorilor tot felul de minunãþii, dar care, în realitate, sunt niºte simple iluzii optice. Este un lucru ºtiut dintotdeauna, pe care ultimul conciliu îl reafirmã cu toatã tãria când spune:
Trebuie þinut cont neapãrat de faptul cã cele mai perfecte forme de adaptare la nevoile timpului nostru nu vor putea sã aibã nici un efect dacã nu vor fi însufleþite de o reînviere spiritualã cãreia va trebui sã i se acorde primul loc chiar ºi în activitãþile exterioare ale apostolatului (PC 2).

Cine viziteazã bazilica Naºterii Domnului, din Betleem, poate vedea pe dreapta, la intrare, un vas baptismal, o fântânã anticã în formã octogonalã. Este fântâna în care a cãzut steaua magilor ºi din care magii au scos apã pentru animalele lor. ªi mai spune legenda cã oricine se apleacã ºi priveºte cu suflet ºi cu gând curat, vede chipul lui Cristos pe suprafaþa apei. Sã ne ajute sfânta Fecioarã Maria sã-l purtãm ºi noi în inimã pe Fiul ei, astfel încât oricine ne priveºte sã descopere în noi chipul lui Cristos.

Vizita preasfintei Fecioare Maria la Elisabeta Începuturile sãrbãtorii Vizitei preasfintei Fecioare la veriºoara sa, Elisabeta, trebuie cãutate în cultul pe care iudeo-creºtinii din primele veacuri ale Bisericii îl practicau în aºa-numitele grote prealuminoase sau grote mistice. Dacã pentru antichitatea pãgânã, potrivit mitului cavernei al lui Platon, omul, ca sã se bucure de luminã, trebuie sã iasã din întunericul peºterii, adicã al materiei, al trupului, prin contemplaþie, pentru creºtini, dimpotrivã, lumina vine din afarã ºi intrã în trup, în materie, în peºterã. Astfel, grotele de la Betleem, de la poalele Calvarului, de pe Muntele Mãslinilor, de la Ain-Karem s-au transformat în lãcaºuri de cult. La Ain-Karem, pe locul unde se aflã actuala bisericã „Sfântul Ioan Botezãtorul”, cu grota respectivã, tradiþia considerã cã era casa lui Zaharia. Pe locul unde se aflã astãzi biserica „Vizita Maicii Domnului”, construitã ºi ea deasupra unei grote, Elisabeta avea o casã unde s-a retras ºi a rãmas timp de trei luni dupã zãmislirea lui Ioan, mulþumindu-i lui Dumnezeu pentru cã i-a ridicat ocara sterilitãþii sale. În grota de aici, ne informeazã Protoevanghelia lui Iacob, Elisabeta ºi-a ascuns copilul, salvându-l de la mãcelul pricinuit de Irod, cãci Ain-Karemul nu este departe de Betleem. În aceste locuri sacre, iudeocreºtinii comemorau cele trei personaje, triada: Elisabeta, Ioan, Maria. În anul 135, împãratul Adrian a profanat ºi aici, ca peste tot în Palestina, lãcaºurile de cult creºtine. Triada amintitã: Elisabeta, Ioan, Maria, a fost înlocuitã cu altã triadã a mitologiei pãgâne: Smirna, Adonis ºi Venus

VIZITA SFINTEI FECIOARE LA ELISABETA

61

pudica. Smirna a zãmislit ºi ea un fiu în mod miraculos. Se refugiazã în grãdina lui Venus, unde rãmâne cinci luni ºi îl naºte pe Adonis pe care Proserpina, zeiþa morþii, ºi mistreþul încearcã sã-l ucidã. Adrian a plantat boschete sacre ºi a ridicat pe cele douã locuri de cult creºtine edificii de cult dedicate celor trei divinitãþi pãgâne. Cu împãratul Constantin toate acestea au dispãrut ºi vechiul cult creºtin a fost repus în drepturile sale. Ca sãrbãtoare liturgicã însã, Vizita sfintei Fecioare la Elisabeta este de datã relativ recentã. Cel care a introdus-o pentru prima datã în dieceza sa, în 1378, a fost Ioan Ienstein, arhiepiscop de Praga ºi cancelar imperial. Era în timpul marii dezbinãri din Occident când la Roma era papã Urban al VI-lea, iar la Avignon era anti-papã Clement al VII-lea. Episcopul de Praga, ca om cult ºi sfânt ce era, îºi dãdea seama cã marea dezbinare ce se crease nu putea fi remediatã de simple puteri omeneºti. Era nevoie de intervenþia sfintei Fecioare. S-a strãduit neobosit ca sãrbãtoarea sã fie introdusã ºi în alte dieceze. A fãcut nenumãrate demersuri la Roma pânã când, în sfârºit, în 1390, papa Bonifaciu al IX-lea a extins sãrbãtoarea Vizitei sfintei Fecioare la întreaga Bisericã. Tema sãrbãtorii se desprinde uºor din povestirea pe care ne-o prezintã sfântul Luca în primul capitol al Evangheliei sale. Papa Paul al VI-lea, în scrisoarea apostolicã Marialis cultus, o comenteazã astfel:
Vizita Fecioarei Maria indicã o celebrare care comemoreazã un eveniment al mântuirii la care sfânta Fecioarã a fost intim asociatã cu Fiul ei, mai exact, indicã sãrbãtoarea în care liturgia o aminteºte pe fericita Fecioarã Maria care îl poartã în sân pe Fiul ei la Elisabeta, pentru a-i oferi ajutorul iubirii sale ºi pentru a proclama îndurarea lui Dumnezeu salvatorul (MC, 7).

62

MISTERELE DE BUCURIE

Aºadar, din cuvintele papei, rezultã cã inima sãrbãtorii o constituie un eveniment, o intervenþie de mântuire pe care Dumnezeu a înfãptuit-o în favoarea poporului sãu, la care Maria este chematã sã colaboreze. „Binecuvântatã eºti tu între femei ºi binecuvântat este rodul sânului tãu” (Lc 1,42). Aceste cuvinte de preamãrire a Mariei, puse pe buzele Elisabetei, evanghelistul Luca le-a preluat aproape textual din cartea Iuditei. Când Iudita a scos din sac capul însângerat al lui Holofern ºi l-a arãtat poporului, Ozia, mai-marele poporului israelit, a exclamat:
Binecuvântatã eºti tu, fiica mea, mai presus decât toate femeile în faþa lui Dumnezeu cel preaînalt ºi binecuvântat este Domnul Dumnezeu care a fãcut cerul ºi pãmântul. Curajul care te-a susþinut nu va dispãrea din inima oamenilor; cãci îºi vor aduce aminte veºnic de puterea Domnului Dumnezeu. Dumnezeu sã ducã la bun sfârºit lucrarea ta, spre veºnica ta preamãrire. Cãci tu þi-ai expus viaþa fãrã a sta pe gânduri pentru a scoate poporul tãu din umilire ºi cãdere” (Idt 13,18-20).

Nu putea gãsi sfântul Luca un exemplu mai grãitor în tot Vechiul Testament pentru a ilustra rolul, cooperarea Mariei la lucrarea de salvare a neamului omenesc. În cazul Iuditei este preamãritã puterea lui Dumnezeu. El este cel care salveazã poporul israelit din mâinile lui Holofern, întruchiparea Celui Rãu, a duºmanului lui Dumnezeu ºi al poporului sãu. Dumnezeu îºi duce la îndeplinire planul de salvare gãsind un instrument docil. Este Iudita care, prin credinþa ºi prin rugãciunea sa, prin curajul sãu, fiind gata sã-ºi sacrifice viaþa, este colaboratoarea intimã a lui Dumnezeu la opera de salvare a poporului. La fel, Cristos a salvat omenirea întreagã, iar Maria a fost colaboratoarea sa intimã prin credinþa, ascultarea, rugãciunea, dãruirea sa, prin jertfirea totalã

VIZITA SFINTEI FECIOARE LA ELISABETA

63

de sine. Maria este un instrument docil în mâinile lui Dumnezeu. Ea se numeºte pe sine, în Magnificat, servitoare umilã, sau, mai exact tradus: roabã, sclavã umilã. Colecta liturghiei sãrbãtorii scoate bine în evidenþã disponibilitatea Mariei la ºoaptele intime ale Duhului Sfânt: „Dumnezeule... care în planul iubirii tale ai inspirat-o pe sfânta Fecioarã Maria... sã o viziteze pe veriºoara sa Elisabeta, fã ca ºi noi, asemenea ei, sã ascultãm întotdeauna de inspiraþiile Duhului Sfânt...”. Maria nu s-a mulþumit cu acel „da” definitiv de la început, spus o datã pentru totdeauna. Ea repetã acel „da” ori de câte ori aude ºoapta interioarã a Duhului Sfânt. Al doilea element, pe care papa Paul al VI-lea îl scoate în evidenþã referitor la sãrbãtoarea Vizitei Mariei: Fecioara Maria, care-l poartã în sân pe Fiul ei, merge la Elisabeta pentru a-i oferi ajutorul iubirii sale. A purta celor din jur ajutorul iubirii: iatã semnul vizibil cã cineva îl poartã pe Cristos în el. Dacã acest semn nu apare, înseamnã cã în interiorul nostru este un vid, este un gol uriaº, nu-l purtãm în noi pe Cristos, ci propriul egoism. Sfântul Pavel, în prima lecturã a liturghiei sãrbãtorii, ne prezintã un tablou admirabil al iubirii sub aspectele ei cele mai delicate:
Iubirea sã fie fãrã ipocrizie... iubiþi-vã unii pe alþii cu iubire frãþeascã, întreceþi-vã în a vã stima unii pe alþii... Luaþi parte la trebuinþele sfinþilor! Practicaþi ospitalitatea! Binecuvântaþi pe cei care vã persecutã: binecuvântaþi ºi nu blestemaþi. Bucuraþi-vã cu cei care se bucurã ºi plângeþi cu cei care plâng. Sã aveþi aceleaºi sentimente unii pentru alþii (Rom 12,9-16).

Alegând acest text, Liturghia vrea sã ne introducã în misterul vieþii de profundã iubire pe care a trãit-o Maria. Faptul cã aleargã imediat la veriºoara sa, oferindu-ºi servicile cele mai umile în semn de dragoste ºi de delicat respect, este doar un exemplu.

64

MISTERELE DE BUCURIE

Rugãciunea asupra darurilor la Liturghia sãrbãtorii subliniazã ºi ea acest aspect: „Dumnezeule, tu ai primit ºi ai binecuvântat grija sfintei Fecioare Maria faþã de veriºoara sa Elisabeta”. Din pãcate, traducerea româneascã nu a respectat textul latin, care, tradus exact, sunã aºa: „ai primit iubirea preafericitei Mame a Fiului tãu unul-nãscut”. Textul original scoate în evidenþã contrastul dintre demnitatea de Mamã a lui Dumnezeu ºi serviciile umile pe care Maria le presteazã în casa Elisabetei, spre a ne face sã înþelegem clar cã Maria a considerat vocaþia sa excepþionalã, privilegiul sãu unic ºi extraordinar, de Mamã a lui Dumnezeu, nu o ocazie de a-ºi procura avantaje ºi privilegii pe seama altora, ci o invitaþie de a se pune în serviciul altora. În aceastã sãrbãtoarea, închinatã sfintei Fecioare, ne reamintim ce ne spune ultimul conciliu:
Adevãrata devoþiune nu constã nici într-un sentiment steril ºi trecãtor, nici într-o credulitate deºartã, ci ea purcede din credinþa adevãratã, care ne face sã recunoaºtem preeminenþa Maicii lui Dumnezeu ºi ne îndeamnã la iubire filialã faþã de Mama noastrã ºi la imitarea virtuþilor ei (LG 67).

A practica forme exterioare de devoþiune marianã, inclusiv celebrãri liturgice, fãrã a imita virtuþile ei, este o falsã evlavie. Este formalism, ipocrizie sau poate chiar superstiþie. A fi, ca ºi Maria, instrumente docile în mâna lui Dumnezeu pentru binele aproapelui: acesta este mesajul sãrbãtorii. Un mare devot al Maicii Domnului care a realizat lucruri extraordinare în zilele noastre, Don Orione, scria aceste cuvinte:
Trebuie sã fim cârpe ale voinþei lui Dumnezeu. O cârpã se foloseºte la orice, apoi se aruncã într-un colþ. Trebuie sã fim instrumente în mâna lui Dumnezeu, gata la orice semn al sãu, gata pentru orice muncã pe care ne-o încredinþeazã,

VIZITA SFINTEI FECIOARE LA ELISABETA

65

chiar când avem de a face cu superiori nedrepþi ºi cu porunci greºite. Un proverb portughez ne consoleazã: Dumnezeu scrie drept cu linii strâmbe, iar Evanghelia ne aminteºte cã trebuie sã fim dispuºi sã rãmânem deoparte, recunoscând cu sinceritate cã suntem „slugi inutile” (Lc 17,10). Numai aºa, din inima noastrã va izvorî spontan ºi permanent imnul de bucurie ºi de recunoºtinþã, Magnificat: „Sufletul meu îl preamãreºte pe Domnul ºi duhul meu se bucurã în Dumnezeu, Mântuitorul meu” (Lc 1,46).

Imnul bucuriei: Magnificat În satul Ain-Karem se întâlnesc douã femei fericite ºi binecuvântate de Dumnezeu, douã viitoare mame. Amândouã poartã în sânul lor o tainã ºi un dar al lui Dumnezeu. Trãiesc amândouã momente de nestãvilitã bucurie. Elisabeta o binecuvânteazã pe Maria: „Binecuvântatã eºti tu între femei ºi binecuvântat este rodul sânului tãu” (Lc 1,42). Maria, la rândul ei, îl binecuvânteazã pe Dumnezeu: „Sufletul meu îl preamãreºte pe Domnul ºi duhul meu se bucurã în Dumnezeu, Mântuitorul meu” (Lc 1,46). Cântarea Magnificat este cel mai frumos imn de bucurie rostit vreodatã de buze omeneºti. Cu cântarea ei, spune sfântul Bernard, Maria vesteºte primãvara, anotimp de bucurie descris în Cântarea Cântãrilor: „Iatã, iarna a trecut, ploaia a încetat ºi s-a dus. Se aratã florile pe câmp, a venit vremea cântãrii, se aude glas de turturicã în câmpiile noastre” (Ct 2,11-12). Iarna, lumea veche, a trecut. Domnia orgolioºilor, a celor puternici, a celor înavuþiþi, s-a terminat. A început o erã nouã, în care Dumnezeu priveºte la cei smeriþi ºi îi înalþã, îi copleºeºte cu bunuri pe cei sãraci, fãcând sã treacã din neam în neam îndurarea sa peste cei ce se tem de dânsul. Inima Mariei vibreazã de bucurie. Bucurie ce nu mai poate fi stãpânitã ºi care îi contamineazã pe toþi cei la care ajunge. Secretul bucuriei? Unul singur: contactul cu unicul izvor al bucuriei, care este Dumnezeu: „Duhul meu se bucurã în Dumnezeu, Mântuitorul meu” (Lc 1,46). „Ne-ai creat pentru tine, Doamne, ºi inima noastrã nu-ºi gãseºte pacea pânã când nu se odihneºte în tine”.

IMNUL BUCURIEI: MAGNIFICAT

67

Aceste cuvinte ale sfântului Augustin exprimã nu numai un adevãr teologic, dar exprimã totodatã drama ce se ascunde în sufletul ºi viaþa fiecãrui om chiar de la naºtere. Omul cautã mereu fericirea, dar, în acelaºi timp, este autorul propriei nefericiri prin faptul cã confundã lucrurile lui Dumnezeu cu Dumnezeul tuturor lucrurilor. κi creeazã idoli de la care cerºeºte fericirea, care nu este decât în Dumnezeu, ºi nu gãseºte decât deziluzie. Mai mult sau mai puþin, cu toþii ne putem regãsi în povestea cu vulpea.
Avea un interes urgent ºi vulpea a pornit îndatã la drum. κi lãsa singuri în vizuinã doi puiºori, mândria ºi bucuria vieþii ei. Aleargã zoritã spre a se întoarce cât mai degrabã la puii lãsaþi singuri. E îngrijoratã. Dacã lupul veºnic flãmând va face o vizitã la vizuinã în lipsa ei? Dar numai cât s-a gândit la lup, cã se ºi întâlneºte cu lupul: – Încotro, cumãtrã? întreabã carnivorul. Ea rãspunde: – Uite, cu niºte treburi dincolo de pârâu. Dar dumneata, cumetre lup? – ªi eu tot cu niºte treburi pânã colo în luncã. În luncã! Tocmai acolo unde era vizuina cu puii lipsiþi de apãrare! – Cumetre lup, zice vulpea cu glas tremurând, acolo în luncã este vizuina cu puiºorii, lumina ochilor mei. Te implor sã nu-i mãnânci, sã nu te atingi de ei! Vorbea cu atâta foc încât lupul simþi un fior de compãtimire care fãcu sã i se zburleascã pãrul pe spate. – Îþi dau cuvântul meu de onoare, cumãtrã, cã nu le fac nici un rãu. Sã-mi spui numai cum aratã ei ca, în caz cã îi întâlnesc, sã-i pot recunoaºte. – Puiºorii mei, cumetre, sunt de-a dreptul dumnezeieºti. Pielea lor este ca de catifea, ochii lor profunzi ºi nevinovaþi. Scâncetul lor, melodie cereascã. – Bine, cumãtrã, fii fãrã grijã. Umblã sãnãtoasã.

68

MISTERELE DE BUCURIE

Dupã câteva ore, vulpea se întoarce la vizuinã. Intrã, îºi cheamã puii, dar nici un rãspuns. Cautã peste tot, zadarnic. A înþeles. Disperatã, pleacã sã-l caute pe lup. Dupã un timp îl gãseºte. – Lup ticãlos, nu te-ar mai rãbda pãmântul, mi-ai mâncat puii! Mi-ai promis. De ce nu te-ai þinut de cuvânt? – Pardon, cumãtrã, nu înþeleg, cred cã mã iei drept altul. Eu puii dumitale nu i-am mâncat. – Cum nu i-ai mâncat? – Uite, nu þi i-am mâncat. Ce-i drept, am mâncat doi pui de vulpe, dar nu erau ai dumitale. Puii dumitale au piele de catifea, cei pe care i-am mâncat eu erau jegoºi ºi murdari. Ai dumitale au ochi îngereºti, cei pe care i-am gãsit eu aveau ochi urâþi. Plânsul puilor dumitale este melodie cereascã, cei pe care i-am gãsit eu schelãlãiau îngrozitor. Mi-am zis: „Aceºtia nu sunt ai cumetrei”, ºi i-am mâncat. – Lup criminal, dar nu ºtii tu cã pentru o mamã copiii ei sunt dumnezeieºti, cã sunt perfecþiunea, bunãtatea, frumuseþea însãºi?

Dar atâta filozofie ºi atari subtilitãþi nu intrau în capul lupului. Divinizându-ºi puii, vulpea ºi-a distrus singurã fericirea vieþii. Orice om, la orice vârstã, simte o neliniºte, un zbucium, o dorinþã, o sete nepotolitã dupã adevãrul total, dupã bunãtatea, dupã frumuseþea supremã. Numai cine îl posedã pe Dumnezeu îºi potoleºte aceastã sete, gãsindu-ºi în el odihna, pacea, bucuria. Sfântul Pavel le fãcea romanilor aceastã urare: „Dumnezeul speranþei sã vã umple de toatã bucuria ºi pacea” (Rom 15,13). Toatã drama nefericirilor ºi deziluziilor stã în faptul cã omul, printr-un proces mai mult sau mai puþin conºtient de idolatrizare, atribuie însuºirile divine precum: adevãrul, frumuseþea, bunãtatea, dreptatea supremã nu aceluia cãruia i se cuvin, adicã lui Dumnezeu, ci unor realitãþi, unor persoane mai apropiate, mai concrete, punându-ºi

IMNUL BUCURIEI: MAGNIFICAT

69

în ele speranþa, acordându-le toatã afecþiunea, toatã încrederea ce se cuvin numai lui Dumnezeu, pentru ca sã se sfârºeascã totul cu deziluzie ºi nefericire. În psihologie, acest proces se numeºte transfert. Astfel, în prima etapã a vieþii, pentru copil, pãrinþii posedã atribute divine: frumuseþe, ºtiinþã, bunãtate absolutã. Dar, prima deziluzie. Când merge la ºcoalã, copilul constatã cã învãþãtorii ºtiu mai multe ca pãrinþii, sunt mai dotaþi, mai simpatici. Copilul începe sã se ruºineze de pãrinþii lui. Este idealizat învãþãtorul, învãþãtoarea. Dar constatã cã ºi aceºtia mint ºi sunt plini de defecte. Altã deziluzie, alt transfert. Tânãrul vede în seminar lãcaºul valorilor absolute dupã care aspirã sufletul sãu. Este locul unde sãlãºuieºte numai desãvârºire, sfinþenie absolutã, unde nu se furã, nu se minte, nu se aud expresii deplasate, nu se fumeazã, unde pãrinþii profesori nu pot fi asemuiþi decât cu îngerii lui Dumnezeu. Tânãra îºi gãseºte refugiul în mãnãstire, iar mãnãstirea nu poate fi altceva decât un colþ de paradis pe pãmânt. Pentru un tânãr sau o tânãrã care se cãsãtoreºte, desigur, partenerul(a) posedã atributele divine; frumuseþea, bunãtatea, iubirea infinitã. Acest transfert se soldeazã cu eºecurile, cu deziluziile cele mai dureroase, cãci, cu cât mai mare este iluzia, pe atât de mare este deziluzia. Desigur, se pot idealiza ºi idolatriza nu numai persoane. Se pot gãsi ºi alþi idoli: Biserica, privitã sub aspectul ei uman, partidele politice, echipele sportive, asociaþiile, fie ele ºi bisericeºti. Sfântul Pavel le scrie romanilor:
Ceea ce poate fi cunoscut despre Dumnezeu, este vãdit în ei, întrucât Dumnezeu li s-a fãcut cunoscut. De fapt, realitatea sa invizibilã sau puterea sa veºnicã ºi dumnezeirea lui pot fi cunoscute cu mintea de la creaþia lumii, în fãpturile lui, aºa încât ei nu se pot scuza. Cãci, deºi l-au cunoscut pe Dumnezeu, ei nu l-au preamãrit ca Dumnezeu ºi nu i-au

70

ROZARIUL PREASFINTEI FECIOARE MARIA

adus mulþumire, ci au rãtãcit în cugetãri inutile, iar inima lor nechibzuitã s-a întunecat. Pretinzându-se înþelepþi, au înnebunit ºi au înlocuit gloria Dumnezeului nepieritor cu imitaþia chipului omului pieritor, al pãsãrilor, al patrupedelor ºi al reptilelor. ...au schimbat adevãrul lui Dumnezeu în minciunã: au cinstit ºi au adus cult creaturii în locul Creatorului, care este binecuvântat în veci” (Rom 1,19-25).

Apostolul se referã la pãgânii idolatri, dar cuvintele sale îi pot interesa ºi pe creºtinii care, în teorie, cred într-un singur Dumnezeu, dar, în realitate, îºi cautã bucuria oriunde în afarã de Dumnezeu, acordând creaturilor perfecþiuni dumnezeieºti. Dupã fiecare deziluzie sau crizã ce urmeazã imediat dupã orice transfert, care, în fond, este o divinizare a creaturilor, sunt trei ieºiri. Prima: ne putem bloca definitiv într-o stare de mizantropie, de deprimare, de înãcrealã iremediabilã a inimii, de victimism, de frustrare, plângându-ne veºnic de toþi ºi de toate, întristând ºi fãcând imposibilã viaþa celor din jur, privind totul prin ochelarii întunecaþi ai pesimismului, ai criticii sterile, ai insatisfacþiei ºi veºnicei nemulþumiri. Ceea ce poate duce, la persoanele dotate cu o sensibilitate deosebitã, la stãri patologice grave: schizofrenie sau nebunie, cum a fost cazul nefericitului nostru Eminescu. A doua ieºire este o ieºire fãrã ieºire: adicã se poate merge din idolatrizare în idolatrizare, din deziluzie în deziluzie, pânã la moarte. De pildã, un preot din parohie în parohie, din diecezã în diecezã, un cãlugãr sau cãlugãriþã din congregaþie în congregaþie, din mãnãstire în mãnãstire, cei cãsãtoriþi din divorþ în divorþ ºi aºa mai departe. A treia ieºire, singura bunã: criza, deziluzia este glasul lui Dumnezeu care vrea sã ne trezeascã la realitate. Este timpul favorabil, este momentul potrivit – kairós, cum îl numeºte liturgia – de

IMNUL BUCURIEI: MAGNIFICAT

71

a pãrãsi idolii ºi iluziile ºi de a ne îndrepta spre cel cãruia ne adresãm în imnul Mãrire cu cuvintele: „Tu singur eºti Sfânt, tu singur eºti Domn, tu singur Preaînalt – ºi putem adãuga: „Tu singur cel în care inima noastrã îºi gãseºte, asemenea Mariei, odihna, pacea ºi bucuria”.

La izvoarele bucuriei Sufletul meu îl preamãreºte pe Domnul ºi duhul meu se bucurã în Dumnezeu, Mântuitorul meu (Lc 1,46). Academicianul francez J. Guitton, descriind în cartea sa, intitulatã Fecioara Maria, scena sosirii Mariei în casa veriºoarei sale, Elisabeta, noteazã cã
personajele sunt înãlþate deasupra pãmântului. Într-un fel, ies din ele însele. Se rãspândeºte un fel de beþie, ca ºi cum stropi de nebunie le-ar fi cuprins sufletele [exact ca David care dansa în faþa chivotului, fãcându-se de râsul lumii, exact ca apostolii în ziua de Rusalii, acuzaþi de prea matinalã cinstire cu vin]... Este Duhul Sfânt care dã aceastã veselie, aceste tresãltãri, aceastã bucurie ce este mai presus de bucurie.

La bucuria adusã de Maria în casa lui Zaharia, întregul cosmos este invitat sã ia parte prin glasul lui Isaia: „Bucuraþi-vã, ceruri! Veseleºte-te, pãmântule! Izbucniþi în strigãte de bucurie, munþilor! Cãci Domnul mângâie pe poporul sãu ºi are milã de cei sãrmani ai sãi!” (Is 49,13). Aici mã simt dator cu o explicaþie. Într-o meditaþie anterioarã, pe care am intitulat-o „Maria ºi colþii câinilor”, spuneam cã Maria era într-o situaþie extrem de penibilã, de dureroasã, de umilitoare, din care nu ºtia cum va ieºi. Normal, o aºtepta pedeapsa uciderii cu pietre, prevãzutã de legea lui Moise pentru femeile ºi logodnicele infidele. ªi atunci se pune întrebarea: cum putea Maria, în acelaºi timp, sã trãiascã într-o stare de imensã ºi nestãvilitã bucurie? Rãspunsul este simplu: în inima ei îl purta pe Dumnezeu, izvorul bucuriei. De aceea, suferinþele ºi umilirile din afarã îi lãsau neatinsã pacea ºi bucuria interioarã. „Intrã în camera ta ºi, închizând uºa, roagã-te

LA IZVOARELE BUCURIEI

73

Tatãlui tãu care este acolo, în ascuns” (Mt 6,6) – avea sã spunã Isus. Se referea la camera tainicã, interioarã, a inimii omului, care este locul întâlnirii cu Dumnezeu. Maria trãia permanent unitã cu Dumnezeu, în odaia tainicã a inimii ei. Sfântul Francisc de Sales scrie într-o carte a sa despre izvoare de apã dulce care se gãsesc în lacuri cu apã sãratã, despre un soi de pãsãri care zboarã prin flãcãri fãrã sã-ºi ardã aripile, despre scoicile de sidef care trãiesc în mijlocul mãrii, fãrã ca vreo picãturã de apã sã intre înãuntru. Toate aceste imagini i se potrivesc Mariei în viaþa cãreia suferinþa s-a împletit armonios cu bucuria, cãreia vorbele ºi acuzele nedrepte nu i-au ars aripile bucuriei, în inima cãreia n-a pãtruns nici un strop de amãrãciune, deºi sabia durerii i-a strãpuns necruþãtoare sufletul. Fiindcã meditãm misterele de bucurie, ar fi pãcat sã nu învãþãm de la sfânta Fecioarã secretul bucuriei, al bucuriei autentice. Ca ºi în viaþa Mariei, în viaþa fiecãrui om existã douã straturi, douã nivele sau, mai bine zis, în fiecare dintre noi existã douã „eu”-ri: „eu”-l superficial, adicã de suprafaþã, sau „eu”-l pragmatic ºi „eu”-l profund. La nivelul „eu”-lui superficial se realizeazã viaþa practicã a omului în raporturile ei cu lumea ºi cu realitãþile pãmântului. La acest nivel, omul se strãduieºte sã acapareze, sã domine, sã-ºi facã o poziþie ºi o reputaþie în ochii altora, sã fie eficient, sã aibã succes. Trãitã numai la acest nivel, cu toate succesele, viaþa este un faliment. Se poate merge din succes în succes, din triumf în triumf, cu un gol interior existenþial spre disperare. Este casa clãditã pe nisip, care se prãbuºeºte la prima furtunã. „Eu”-l profund este spaþiul întâlnirii cu Dumnezeu, spaþiu în care Duhul Sfânt îºi plaseazã darurile sale, printre care este darul pãcii ºi al bucuriei. Este sediul marilor aspiraþii, al valorilor, valori ºi aspiraþii care dau sens vieþii. Trãitã la acest nivel, viaþa

74

MISTERELE DE BUCURIE

e clãditã pe stâncã puternicã, e un succes chiar când la nivelul „eu”-lui superficial totul e faliment. La nivelul „eu”-lui profund e seninãtate ºi pace. Valurile, vuietul, spuma, gunoaiele sunt la suprafaþa mãrii, în adânc domneºte întotdeauna calmul ºi liniºtea.
Într-o zi, aflându-se în mãnãstirea de la Porþiuncula, sfântul Francisc de Assisi îl cheamã pe fratele Leon ºi îi spune: – Frate Leon, ia pana ºi scrie. Fratele Leon, întrucât ºtia carte, era un fel de secretar. – Ce sã scriu? – Scrie ce înseamnã bucuria desãvârºitã! Imagineazã-þi cã vine un mesager ºi aduce vestea cã toþi doctorii de la Paris au intrat în ordin. Scrie: nu-i motiv de bucurie desãvârºitã. ªi cã toþi episcopii, arhiepiscopii, prelaþii de dincolo de munþi, plus regele Franþei ºi cel al Angliei au intrat în ordinul nostru. Scrie: nu-i încã motiv de bucurie desãvârºitã. ªi dacã s-ar afla cã fraþii au plecat în þãrile pãgânilor ºi i-au convertit pe toþi; ºi dacã eu însumi aº fi primit de la Dumnezeu puterea de a vindeca bolile, aº fi sãvârºit mari minuni, repet, nu-i nimic în toate acestea care sã aducã bucuria desãvârºitã. Dar acum închipuieºte-þi cã, întorcându-mã de la Perugia, eu sosesc aici la mãnãstire în toiul nopþii. Este iarnã. Este ger. De hainã îmi atârnã ciucuri de gheaþã. Picioarele îmi sunt degerate ºi sângereazã. Sunt la poarta mãnãstirii ºi sunt mort de foame ºi de obosealã. Bat la poartã ºi iarãºi bat ºi, în cele din urmã, se prezintã un frate: – Cine este acolo? – Sunt eu, fratele Francisc. – Nu este adevãrat! Eºti un borfaº, vezi-þi de drum. Insist. Nimic. – Pleacã de acolo, cã-þi rup oasele! Îl implor din nou: – Pentru Dumnezeu, lasã-mã sã intru, nu mã lãsa în frig ºi-n întuneric. Iar cel dinãuntru:

LA IZVOARELE BUCURIEI

75

– Þi-am spus: pleacã! Du-te la azil, dacã n-ai unde dormi. Dacã eu suport toate acestea cu blândeþe, cu bucurie, cu dragoste, ei bine, scrie, frate Leon: Iatã unde se aflã bucuria desãvârºitã! Pentru cã dintre toate darurile Duhului Sfânt, pe care Cristos le dãruieºte prietenilor sãi, nu este altul mai mare decât acela de a te învinge pe tine însuþi.

Francisc, omul trãirii interioare, profunde, domina evenimentele ºi situaþiile vieþii. Într-o situaþie ca aceea descrisã mai sus, o persoanã ce trãieºte la nivelul „eu”-lui superficial s-ar comporta cu totul altfel. Ar reacþiona cu mânie, cu violenþã, cu expresii dure, pe care le-ar considera cu totul justificate, ar încerca sã spargã poarta. Un creºtin, ºi chiar un viitor apostol, sau un apostol, sau o pesoanã consacratã îºi poate trãi viaþa religioasã la nivelul „eu”-lui superficial. Lipsa de concentrare interioarã, agitaþia permanentã, lipsa de coerenþã între ceea ce credem ºi ceea ce facem în practicã, superficialitatea în raporturile cu Dumnezeu ºi cu confraþii, nesinceritatea ºi cãutarea pe toate cãile a intereselor noastre personale sunt semne evidente ale vieþii religioase trãite la nivel pragmatic, superficial. Cine nu realizeazã procesul de interiorizare, adicã de trecere de la eu-l superficial la „eu”-l profund, nu poate face experienþa întâlnirii ºi unirii cu Dumnezeu ºi nu poate face experienþa bucuriei autentice. Iar cine nu l-a gãsit pe Dumnezeu ºi nu ºi-a gãsit bucuria în el însuºi, cum va putea sã-l ofere lumii pe Dumnezeu ºi bucuria ce izvorãºte din Dumnezeu? Sfântul apostol Iuda îi descrie perfect pe cei care rãmân toatã viaþa la suprafaþa fiinþei lor:
Aceºtia sunt nori fãrã apã, purtaþi de vânturi de ici-colo, pomi fãrã rod la sfârºitul toamnei, morþi de douã ori, dezrãdãcinaþi, valuri furioase ale mãrii ce îºi spumegã neruºinarea, stele rãtãcitoare cãrora le este pãstratã bezna întunericului pentru veºnicie” (Iuda 12-13).

76

MISTERELE DE BUCURIE

Inutilitatea unei asemenea vieþi hrãnite cu iluzii, o descrie sfântul Anton de Padova în una dintre predicile sale. Într-o noapte seninã de varã, lupul a vãzut luna reflectându-se într-un ochi adânc de apã. A crezut cã este un caºcaval. „Sari ºi ia caºcavalul”, îl sfãtuieºte vulpea. A sãrit, dar nu a mai putut ieºi. A doua zi au venit oamenii ºi l-au ucis. Drumul de la „eu”-l superficial la „eu”-l profund este mai lung ºi mai anevoios decât drumul de la Pãmânt la planetele Venus sau Marte. „Dacã cineva vrea sã vinã dupã mine, sã renunþe la sine, sã-ºi ia crucea ºi sã mã urmeze” (Mt 16,24). Unde sã-l urmãm? Ce drum avem de fãcut? Este drumul lung de o viaþã întreagã, de la eu-l superficial la eu-l profund. Pe acest drum înaintãm în mãsura în care ne lepãdãm de noi înºine: de viaþa noastrã, de egoismul nostru, de pornirile noastre dezordonate, de capriciile noastre. Împãrãþia lui Dumnezeu este în voi înºivã, ne spune Isus. Paradisul, ca ºi iadul, nu începe în momentul în care închidem ochii pentru totdeauna. Paradisul îl purtãm în noi înºine. Scrie Raissa Maritain, soþia celebrului filosof J. Maritain: „Posed în mine împãrãþia pe care nu o vãd... În împãrãþia mea se gãseºte totul: soarele, luna, stelele, animalele, plantele ºi chiar sfinþii, pentru cã toate acestea sunt în Dumnezeu, iar Dumnezeu se aflã în sufletul meu”.

Regina servitoare (I) Maria a rãmas cam trei luni cu ea, apoi s-a întors acasã (Lc 1,56). În aceste trei luni cât Maria a rãmas la veriºoara sa, Ain-Karem-ul, sãtucul din þinutul muntos al Iudeii, a devenit centrul de gravitaþie al universului. Cunoscutul teolog K. Barth scrie:
Toþi îngerii din toate sferele cereºti nu mai privesc acum decât spre acest loc unde se aflã Maria, tânãra în viaþa cãreia nu se întâmplase nimic, în afarã de un singur lucru, anume, o singurã privire a lui Dumnezeu îndreptatã spre ea, cea smeritã. Aceastã clipã scurtã este plinã de veºnicie, de o veºnicie mereu nouã. Nu existã ceva mai mare în cer ºi pe pãmânt. Dacã s-a întâmplat vreodatã în istoria universului un lucru important, este tocmai aceastã privire.

Dacã mai înainte Maria fusese o fãpturã ca toate celelalte, în afarã de pãcat, din acest moment, ea devine mamã a lui Dumnezeu, Regina îngerilor, Regina cerului ºi a pãmântului, cea pe care toate generaþiile o vor numi fericitã. Ne întrebãm ce face Maica lui Dumnezeu, stãpâna cerului ºi a pãmântului, la Ain-Karem? Stã pe vreun tron de aur, pe perne de mãtase, înconjuratã de servitoare care nu ºtiu cum sã-i mai intre în voie? Nicidecum. Face muncile cele mai umile pe care le face orice servitoare. Face toate treburile în casã: mãturã, face mâncare, aduce cu ulciorul apã de la singura fântânã care se vede ºi astãzi în mijlocul satului, îmbãiazã copilul (pe Ioan), îi spalã scutecele, face toate treburile în gospodãrie, cãci veriºoara sa stãtea la pat, iar Zaharia trebuia sã meargã la

78

MISTERELE DE BUCURIE

serviciu la Ierusalim. ªi totul cu o dragoste, cu o atenþie, cu o generozitate, cu o dãruire, cu o bunãtate care fac sã se rãspândeascã în jur ceva din farmecul paradisului, din bucuria pe care o purta în inima ei. Iubirea de Dumnezeu nu se poate separa de iubirea de oameni. Maria a înþeles ºi a trãit acest adevãr, mai înainte ca Fiul ei sã-l fi predicat. ªi fiindcã nu a existat pe pãmânt o fiinþa mai unitã cu Dumnezeu decât ea, nu a existat ºi nu va exista vreodatã vreo fiinþã mai iubitoare ºi mai simþitoare la suferinþele oamenilor decât Maria. Cine ar putea sã numere vreodatã intervenþiile ºi minunile ei? Sã ne amintim cazurile a doi sfinþi pe care îi sãrbãtorim în luna ianuarie. Primul: cazul sfântul Francisc de Sales. La vârsta de ºaptesprezece ani este în pragul disperãrii. Este chinuit pânã la obsesie de un gând, de o întrebare: „Oare nu mã voi osândi?” Se aruncã în faþa unei icoane a sfintei Fecioare, recitând rugãciunea Adu-þi aminte, ºi deodatã îºi recapãtã liniºtea sufleteascã. Al doilea: cazul sfântului Ioan Bosco. κi vede ameninþatã cu prãbuºirea toatã opera sa, îºi vede ameninþatã la tot pasul chiar viaþa. Se roagã permanent sfintei Fecioare ºi din calea lui dispar toate obstacolele ºi toþi duºmanii. La Cina cea de tainã, Isus se încinge cu un ºtergar, toarnã apã într-un lighean, le spalã picioarele ucenicilor, le ºterge cu ºtergarul. Era o lecþie ce nu trebuia uitatã niciodatã:
„Înþelegeþi ce am fãcut pentru voi? Voi mã numiþi «Învãþãtorul» ºi «Domnul» ºi bine spuneþi, pentru cã sunt. Aºadar, dacã eu, Domnul ºi Învãþãtorul, v-am spãlat picioarele, ºi voi trebuie sã vã spãlaþi picioarele unii altora. Cãci v-am dat exemplu ca ºi voi sã faceþi aºa cum v-am fãcut eu” (In 13,12-14).

Aceeaºi lecþie ne-o dã ºi Maria, în vizita ei la Elisabeta: „V-am dat un exemplu pentru ca ºi voi sã faceþi ce am

REGINA SERVITOARE (I)

79

fãcut eu. Dacã eu, Regina cerului ºi a pãmântului, am fãcut muncã de servitoare în casa lui Zaharia, ºi voi sunteþi datori sã fiþi servitori unii altora”. A te pune în serviciul altora, iubindu-i din toatã inima: iatã secretul bucuriei în inima noastrã ºi în inimile celor din jurul nostru. Scria poetul Rabindranath Tagore: „Dormeam ºi visam cã viaþa este bucurie. M-am trezit ºi am vãzut cã viaþa este slujire... Am început sã slujesc ºi am constatat cã slujirea este bucurie”. Adevãrata noastrã fericire stã în a-i face fericiþi pe alþii. Existã o iluzie cãreia, mai mult sau mai puþin, în zilele noastre, toatã lumea îi cade pradã, ºi anume, iluzia cã, dacã se schimbã structurile politice, dacã se schimbã conducerea instituþiilor, legile, regulamantele, atunci se schimbã faþa pãmântului, faþa Bisericii, faþa unui popor. Papa Ioan Paul al II-lea spunea recent, într-un mesaj de Crãciun:
Numai iubirea care se dãruieºte, care se sacrificã, poate schimba faþa pãmântului. „Dacã fiecare dintre noi, în fiecare zi – spunea scriitorul rus F. Dostoievski – ar aºeza o floare de bunãtate pe stradã, în toate oraºele noastre ar fi o primãvarã permanentã”.

Un misionar ce se afla într-un sat african la marginea deºertului le dãdea pocãinþã celor care se spovedeau sã rãsãdescã o plantã. În câþiva ani, acea regiune a deºertului s-a transformat într-un paradis adevãrat, într-o oazã de verdeaþã. Este de ajuns ca eu, care locuiesc într-o casã ca într-un pustiu insuportabil, sã fac o singurã faptã bunã pe zi pentru a transforma casa într-un paradis. Din lecþia pe care ne-o dã sfânta Fecioarã rezultã cã numai cine-l iubeºte pe Dumnezeu, cine rãmâne unit cu el printr-o viaþã interioarã profundã de rugãciune, în special de rugãciune liturgicã, îi poate iubi pe semeni ºi le poate face bine. Altminteri, putem face mult zgomot,

80

MISTERELE DE BUCURIE

multã agitaþie, multã publicitate, dar, în realitate, nu facem nici un serviciu nimãnui; ne servim propriile ambiþii ºi interese. Din acest punct de vedere, sfântul Francisc de Sales îi împarte pe creºtini în douã categorii. Primii, fãcând binele în tãcere, uniþi cu Dumnezeu ºi neºtiuþi de nimeni, adunã comori de fapte bune pentru veºnicie, ca niºte albine harnice care ies din stup, zboarã din floare în floare, culeg miere ºi cearã, pe care apoi le depun în stup, fãcându-ºi rezerve pentru iarnã. Cei din a doua categorie, dimpotrivã, sunt ca viespile ºi ca muºtele care se reped spre grãmezile de gunoaie, par sã nu trãiascã decât pentru a chinui celelalte animale, agitându-se veºnic: înþeapã, fac zgomot, bâzâie, sug sânge, se agitã de primãvara pânã toamna, iar când vine iarna, îºi dau seama cã nu au adunat nimic. „Voi sunteþi sarea pãmântului” (Mt 5,13). Cine suferã de anumite boli ºi trebuie sã þinã regim, ºtie ce înseamnã mâncarea fãrã sare. Mâncarea este searbãdã, fãrã gust, o mãnânci fãrã nici o plãcere. Cristos ne cheamã sã fim sarea pãmântului. Cu alte cuvinte, menirea noastrã este de a da gust altora, celor din lumea în mijlocul cãreia trãim, de a face viaþa oamenilor agreabilã, plãcutã, suportabilã, fericitã. Cum? Topindu-ne, dacã se poate spune aºa, în Dumnezeu. Pentru a înþelege acest lucru, un teolog modern, Leonardo Boff, ne aduce aceastã asemãnare:
Era o datã o pãpuºã de sare. Aceasta, dupã ce strãbãtuse þinuturi întinse, pustii, arse de soare, a ajuns, în cele din urmã, la þãrmul mãrii. Nu mai vãzuse niciodatã aºa ceva. Nu ºtia ce este. Întreabã: – Cine eºti tu? – Eu sunt marea. – Dar ce este marea? – Sunt eu. – Nu înþeleg. Cum sã fac sã pricep?

REGINA SERVITOARE (I)

81

– Atinge-mã, rãspunde marea. Timidã, pãpuºa îºi bagã puþin degetele picioarelor în apã. A priceput puþin, dar i-au dispãrut degetele de la picioare. – Mare, ce mi-ai fãcut? Marea îi rãspunde: – Ca sã mã poþi înþelege, a trebuit sã dai ceva din tine însãþi. Pãpuºa de sare înainteazã în mare, dispare încetul cu încetul, dar pe mãsurã ce se topeºte înþelege tot mai bine ce este marea ºi în momentul în care dispare complet strigã: – Marea sunt eu!

Noi suntem sarea pãmântului. Dar venim pe lume ca niºte bolovani de sare. Nu putem da gust, nu putem aduce vreo bucurie acestei lumi dacã nu renunþãm la noi înºine, nu ne sacrificãm, nu ne topim, nu ne dizolvãm, ca sã spun aºa, în Dumnezeu, pentru a ne regãsi îndumnezeiþi în el. Pentru Maria, dragostea de aproapele nu a însemnat a sãvârºi fapte extraordinare, ieºite din comun. A face curãþenie, a face mâncare, a spãla rufele în casa bãtrânelor sale rude de la Ain-Karem, nu sunt fapte eroice. Ca ºi ea, noi suntem chemaþi la eroismul faptelor mãrunte de dragoste, la micile renunþãri, la micile sacrificii cu care putem însenina ºi bucura viaþa celor din jurul nostru. ªi asemenea ocazii de a face bine altora gãsim la tot pasul. A nu te înghesui sã ocupi locul cel mai bun, dându-i pe alþii la o parte, a nu te repezi sã alegi înaintea altora ce este mai bun, mai mare, a nu alege munca cea mai uºoarã, lãsându-i altuia ce este mai greu, a nu supãra pe nimeni, a nu deranja prin vorbe, prin gesturi, a-þi stãpâni nervozitatea ºi a zâmbi, a-l ajuta pe altul, mãcar cu o vorbã bunã, iatã numai câteva exemple. A te scula dimineaþa cu hotãrârea de a nu pierde nici o ocazie de a-þi arãta bunãtatea ºi a te culca seara amintindu-þi chipul fericit al unuia cãruia i-ai fãcut bine peste zi, înseamnã a gusta deja un strop din fericirea paradisului.

Regina servitoare (II)
Aþi auzit cã s-a spus: Sã-l iubeºti pe aproapele tãu ºi sã-l urãºti pe duºmanul tãu. Eu însã vã spun: iubiþi-i pe duºmanii voºtri ºi rugaþi-vã pentru cei care vã persecutã, ca sã fiþi fiii Tatãlui vostru cel din ceruri... Cãci dacã îi iubiþi pe cei care vã iubesc, ce rãsplatã aveþi? Oare nu fac acelaºi lucru ºi vameºii? ªi dacã îi salutaþi numai pe fraþii voºtri, ce lucru neobiºnuit faceþi? Oare nu fac acelaºi lucru ºi pãgânii? (Mt 5,43-47).

Aceste cuvinte, pe care ascultãtorii, în special ucenicii, le-au auzit de pe buzele lui Isus în cei trei ani de viaþã publicã, Maria, fãrã îndoialã, le-a auzit mult mai des în cei treizeci de ani pe care Isus i-a trãit alãturi de mama sa la Nazaret. ªi nu numai cã le-a auzit, dar le-a pus în practicã, întrucât Maria, dupã cum se exprimã papa Paul al VI-lea, a fost prima creºtinã, prima ucenicã a lui Isus. Dacã dragostea sfintei Fecioare s-ar fi limitat la cercul prietenilor ºi al celor de care era legatã prin afecþiuni sentimentale, ca în cazul Elisabetei ºi al lui Zaharia, dragostea ei ar fi fost o dragoste umanã, comunã, cu nimic deosebitã de cea a vameºilor ºi a pãgânilor. Am vãzut într-o meditaþie precedentã câte a avut Maria de suferit din partea locuitorilor Nazaretului, mai ales din partea rudelor: bârfe, dispreþ. Pe Fiul ei au voit sã-l arunce cu capul în jos în prãpastie. Dar i-a iertat, i-a iubit pe toþi, i-a ajutat dupã puterile ei. Sã ne gândim numai la întâmplarea de la Cana Galileii. Maria avea rude acolo. Fãrã îndoialã cã acestea îi fãcuserã reclamã proastã la Cana, o bârfiserã, o vorbiserã de rãu, de vreme ce Natanael, originar din Cana, exclamã cu dispreþ: „Poate ieºi

REGINA SERVITOARE (II)

83

ceva bun din Nazaret?” (In 1,46). O cheamã rudele din Cana la nuntã. Nu þine cont de nimic. Merge. Mai mult, cu câtã delicateþe sufleteascã intervine când rudele se aflã într-o încurcãturã teribilã, când nunta riscã sã se termine cu un fiasco! Aceasta a fost „rãzbunarea” Mariei. Nu s-a comportat altfel nici cu cei din Nazaret, în special cu rãutãcioasele sale rude. Ne-o dovedesc istoria ºi arheologia. Se cunoaºte foarte bine cazul convertirii sfântului Pavel datoritã iertãrii ºi rugãciunii pe care sfântul ªtefan a fãcut-o pentru cãlãii sãi. Dar este prea puþin cunoscut faptul cã locuitorii Nazaretului, atât de duºmãnoºi, de împietriþi ºi necredincioºi în timpul vieþii lui Isus, s-au convertit la creºtinism imediat dupã învierea lui, datoritã iertãrii, rugãciunilor ºi iubirii sfintei Fecioare faþã de ei. Mãrturii istorice ne spun cã s-a întemeiat la Nazaret o comunitate iudeo-creºtinã foarte activã ºi zeloasã. De aici au pornit în lume misionari ai evangheliei. Aºa este cazul diaconului Conon, martir, arestat ºi condamnat la moarte în anul 249, la Pamfilia. În cursul procesului el declarã cã este originar din Nazaret ºi cã este dintre rudele lui Cristos. Cercetãri arheologice recente, fãcute sub actuala bazilicã „Buna Vestire”, aratã cã locuitorii Nazaretului, aceiaºi care o bârfiserã ºi o dispreþuiserã pe sfânta Fecioarã, au transformat imediat casa Mariei în lãcaº de cult creºtin. Aici s-a gãsit cea mai veche inscripþie care vorbeºte despre cultul Maicii Domnului: Chaire, Maria – Bucurã-te, Marie. Dupã înãlþarea ei la cer, Maria continuã sã-i ierte, sã-i iubeascã pe cei care o urãsc, continuã sã se roage pentru ei ºi sã-i converteascã. Gãsim nenumãrate exemple în istoria Bisericii. Am sã amintesc unul mai recent. Existã la marginea Romei, mai exact, la „Tre Fontane”, în apropierea locului unde a fost decapitat apostolul Pavel, un sanctuar marian foarte frecventat ºi foarte renumit pentru

84

MISTERELE DE BUCURIE

numeroasele minuni care se petrec acolo. Pânã în 1947, aceasta fiind o zonã împãduritã, cu grotele care sunt aici, era loc de dezmãþ ºi adãpost pentru tot felul de delincvenþi. În 1947, sfânta Fecioarã a apãrut aici unuia dintre cei mai mari duºmani ai ei. Era un angajat la întreprinderea de tramvaie din Roma. Se numea Bruno Cornacchiolo. Nãscut în 1913, fãrã nici o educaþie în familie, ajunge un vagabond ºi un stricat. Se însoarã. Se angajeazã în brigãzile comuniste ºi ia parte la Rãzboiul Civil din Spania, profanând biserici, ucigând preoþi, cãlugãri, cãlugãriþe. Se întoarce la Roma, se face baptist, apoi adventist. κi face renume prin propagandã împotriva Bisericii Catolice, a papei, dar, mai ales, împotriva dogmelor referitoare la Maica Domnului. Cu familia este un tiran. Vrea sã rãmânã în istorie. De aceea, intenþioneazã sã-l asasineze pe papa Pius al XII-lea. Deschide la Roma un local de propagandã anticatolicã. La 12 aprilie 1947, era cu cei trei copii la plimbare în pãdurea de la „Tre Fontane”. Copii se jucau cu mingea, în timp ce el pregãtea un discurs împotriva Neprihãnitei Zãmisliri. La un moment dat, unul dintre copii dispare. Ceilalþi doi îl cautã. Îl gãsesc într-o grotã, în genunchi, în extaz. Pe loc, ºi ceilalþi doi cad în genunchi. Toþi o vãd pe sfânta Fecioarã. Soseºte ºi tatãl în cãutarea copiilor. Rãmâne înmãrmurit în faþa sfintei Fecioare care apãruse în întunericul grotei. Cade în genunchi. Convertirea este totalã. În luna urmãtoare, apariþia avea sã se mai repete de douã ori. Aºa s-a nãscut sanctuarul marian de la „Tre Fontane”. Aºa „se rãzbunã” sfânta Fecioarã pe cei care o urãsc ºi o batjocoresc. Iertare, dragoste, bunãtate faþã de cei care ne fac rãu, care prin felul lor de a fi sunt greu de suportat. Sunt lucruri esenþiale în viaþa oricãrui creºtin, dar, mai ales, la cei ce trãiesc într-o comunitate.

REGINA SERVITOARE (II)

85

Exemplul sfintei Fecioare trezeºte în sufletul nostru aceastã întrebare fundamentalã: nu cumva trãim noi încã în regimul Vechiului Testament, cu legea talionului, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte? Nu cumva dragostea noastrã este o simplã simpatie naturalã? Noteazã sfânta Tereza a Pruncului Isus în Istoria unui suflet:
Reflectând cum Isus ºi-a iubit ucenicii, mi-am dat seama cã nu i-a iubit pentru calitãþile lor naturale, fiindcã erau ignoranþi ºi plini de gânduri pãmânteºti. Cu toate acestea, îi numeºte prietenii sãi, fraþii sãi. Meditând asupra acestor cuvinte dumnezeieºti, mi-am dat seama cât de imperfectã este iubirea pe care o am faþã de surorile mele. Am înþeles cã nu le iubesc cum le-ar iubi Isus. Cât de bine înþeleg acum cã adevãrata iubire constã în a suporta toate defectele aproapelui, în a nu te mira de slãbiciunile lui, în a te edifica de faptele lui de virtute cele mai neînsemnate. Dar, mai presus de toate, am înþeles cã iubirea nu trebuie sã stea închisã în adâncul inimii noastre... cã nu trebuie sã lumineze ºi sã îmbucure doar pe cei care îmi sunt mai dragi, ci pe toþi „cei care intrã sã vadã lumina” (Lc 11,33).

Iatã trei motive ale iertãrii ºi iubirii celor care ne fac rãu. Primul: aceasta este condiþia absolut necesarã, pentru ca, la rândul nostru, sã primim iertare de la Dumnezeu pentru propriile noastre pãcate. Scrie sfânta Tereza de Avila:
Ah, cât de mult preþuieºte Dumnezeu dragostea reciprocã! Bunul Isus putea sã ne propunã alte motive, astfel încât sã putem spune: Iartã-ne, Doamne, pentru cã facem multã pocãinþã, pentru cã ne rugãm mult, pentru cã postim, pentru cã am lãsat totul pentru tine ºi te iubim atât de mult. Nici mãcar nu ne-a pus sã spunem: Iartã-ne pentru cã suntem gata sã ne sacrificãm ºi viaþa pentru tine, sau alte lucruri de felul acesta. Ci doar atât: Iartã-ne, pentru cã ºi noi iertãm.

86

MISTERELE DE BUCURIE

Al doilea: a iubi, a ierta, a face bine celui ce-þi face rãu este singura cale de a-i aduce pe cei rãi la calea cea bunã, la convertire. Aici este secretul succesului apostolatului nostru prezent ºi viitor. Este o minune mai puternicã decât orice minune. Scrie în aceastã privinþã P Mazzolari: .
Sã faci pe un surd sã audã, sã curãþi un lepros, sã faci un paralitic sã umble, un mort sã învie, sã-i pui la loc unuia urechea tãiatã, poate sã fie o minune inutilã. Dar bunãtatea rãstignitã pe crucea abandonãrilor, a împotrivirilor, a trãdãrilor, a urii acestei lumi, iatã o minune care într-o zi îi pune pe toþi în genunchi.

Al treilea: a ierta, a zâmbi, a-i întinde mâna celui care te-a insultat, a-i face un bine celui care îþi vrea rãul – cãlcându-þi pe inimã – este cea mai mare bucurie pe care o poate simþi cineva. În schimb, a purta urã, supãrare, este ca o bubã care coace, ca un puroi pe care-l purtãm în inimã. Papa Paul al VI-lea felicita cu aceste cuvinte un grup de persoane care avuseserã cumplit de suferit în timpul rãzboiului: „Ferice de voi, ferice de voi, care aþi iertat, care aþi schimbat ura în iubire, rãzboiul în pace, rãzbunarea în prietenie” (4.04.1964). Tuturor apostolul Pavel ne face îndemnul din Scrisoarea cãtre Efeseni: „Fiþi buni unii faþã de alþii, înþelegãtori, iertându-vã unii pe alþii, aºa cum ºi Dumnezeu v-a iertat în Cristos” (Ef 4,32).

AL III-LEA MISTER

NAªTEREA DOMNULUI Începutul surprizelor
Pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca Maria sã nascã ºi l-a nãscut pe Fiul ei, primul nãscut, l-a înfãºat ºi l-a culcat în iesle, pentru cã nu era loc de gãzduire pentru ei (Lc 2,6-7).

Pe mãsurã ce se apropia timpul sã nascã, Maria, fãrã îndoialã, era stãpânitã de aceastã întrebare: „Copilul pe care-l port în sânul meu este Mesia. Cum va fi venirea lui pe lume?” Întrucât, ca orice evreu pios, cunoºtea pe dinafarã psaltirea, ea îºi imagina venirea lui Mesia în lume ca venirea lui Iahve din psalmul 18:
A încãlecat pe un heruvim ºi a zburat, era purtat pe aripile vântului... În faþa strãlucirii chipului sãu s-au împrãºtiat norii, grindina ºi cãrbunii de foc. ªi a tunat din cer Domnul, Cel Preaînalt ºi-a fãcut auzit glasul sãu: grindinã ºi cãrbuni de foc. ªi-a trimis sãgeþile ºi i-a risipit, a aruncat fulgere ºi i-a umplut de groazã. (Ps 18,11.13-15)

Dar, surprizã totalã. Acest Dumnezeu puternic, înspãimântãtor, irezistibil, Stãpânul absolut ºi Creatorul universului, cel care a separat apele de pãmânt ºi a creat cerul împodobindu-l cu stele, cel care a populat mãrile cu peºti ºi a suflat în nãrile omului suflare de viaþã se naºte ca orice alt copil, cu desãvârºire neajutorat. El plânge de foame ºi de frig.

88

MISTERELE DE BUCURIE

Psalmistul vestise:
[Mesia] va domni de la o mare la alta ºi de la râu pânã la marginile pãmântului... Regii insulelor ºi cei din Tarºiº vor oferi daruri... Toþi regii se vor închina înaintea lui toate popoarele îl vor sluji (Ps 72,8.10.11).

Cu nouã luni înainte, îngerul Gabriel promisese cã „acesta va fi mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt ºi Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatãl sãu; ºi va domni peste casa lui Iacob pe veci, iar domnia lui nu va avea sfârºit” (Lc 1,32-33). ªi totuºi?! Maria, cu credinþa ei nestrãmutatã, adorã în acest copil întins pe un braþ de paie pe Mesia, pe Fiul lui Dumnezeu. Scrie J. Guitton de la Academia Francezã: „Credinþa în prezenþa realã în bisericile catolice ºi sentimentele pe care aceasta le inspirã, ne permit sã imitãm sentimentele Fecioarei în faþa acestui copil”. În faþa unei asemenea apariþii a Fiului lui Dumnezeu, Maria îºi va fi amintit de misterioasa vedenie a profetului Ilie pe muntele Horeb:
Domnul i-a zis: „Ieºi ºi stai pe munte înaintea Domnului”... ªi a trecut un vânt tare ºi puternic, care despica munþii ºi sfãrâma stâncile. Domnul nu era în vântul acela. ªi dupã vânt a venit un cutremur de pãmânt, dar Domnul nu era în cutremurul de pãmânt. ªi dupã cutremurul de pãmânt a venit un foc. Domnul nu era în focul acela. ªi dupã foc a venit o adiere dulce ºi uºoarã” (1Rg 19,11-13).

În aceastã adiere uºoarã era Domnul. În faþa copilului din iesle, Maria a înþeles ceea ce sfântul Pavel avea sã scrie cu vreo ºaizeci de ani mai târziu: „Cãci voi cunoaºteþi harul Domnului nostru Isus Cristos, care din iubire faþã de voi, deºi era bogat, s-a fãcut sãrac pentru ca, prin sãrãcia lui, voi sã vã îmbogãþiþi” (2 Cor 8,9).

ÎNCEPUTUL SURPRIZELOR

89

Dar pentru Maria surprizele continuã cu vizitele absolut neaºteptate care încep. Cine sunt vizitatorii? Mai întâi, pãstorii. Apariþia lor, într-un prim moment, a îngrozit-o pe sfânta Fecioarã. Pentru noi, aceºti pãstori, buni ºi cuminþi, sunt niºte personaje extrem de simpatice; ce erau însã la vremea aceea, ne-o spune într-o predicã un rabin al timpului: „Nici o condiþie de viaþã nu este atât de dispreþuitã ca aceea a pãstorilor”. Erau oameni periculoºi, de care toatã lumea se temea, dupã cum se teme ºi astãzi de beduinii care trãiesc prin munþii ºi pustiurile Palestinei. Meseria de pãstor era identicã cu cea de bandit. Neputând fi controlaþi, ei erau într-adevãr hoþi. Ca ºi criminalii, erau lipsiþi de toate drepturile civile. Era interzis orice raport cu ei, dupã cum era interzis sã se cumpere de la ei lânã, lapte, carne, întrucât aceste produse puteau proveni din furt. Unii rabini învãþau cã, dacã un pãstor cade într-o groapã, nu trebuie scos afarã. Erau dispreþuiþi ºi trataþi ca animalele sãlbatice. Un rabin era scandalizat de expresia psalmistului: „Domnul este pãstorul meu” (Ps 22,1). Era o insultã la adresa lui Dumnezeu. Pentru pãstori nu era speranþã de salvare. Nu li se permitea sã facã pocãinþã, întrucât pãcatele lor nu puteau fi iertate. Ei ºtiau cã, atunci când va veni, Mesia îi va nimici cu suflarea gurii sale. De aceea, mesagerul ceresc trebuie sã-i încurajeze: „Nu vã temeþi... vã vestesc bucurie, Mesia care s-a nãscut nu este cel pe care voi îl aºteptaþi ºi de care vã temeþi. Mergeþi ºi-l vedeþi, nu este un judecãtor care stã pe tron, ci un copil, nãscut pe paie, între animale, ca ºi voi”. Sosesc magii. Altã surprizã. Cu magii era cu desãvârºire interzis sã se discute, sub pedeapsa cu moartea. Aveau legãturi cu diavolii, cãci ce înseamnã magie? Invocarea puterii satanice. Pe deasupra, erau pãgâni, deci, ca ºi pãstorii, excluºi de la împãrãþia lui Dumnezeu. Nu le

90

MISTERELE DE BUCURIE

era îngãduit sã studieze Biblia. Un pãgân care se ocupã de studierea Torei e vrednic de moarte, declarau rabinii timpului, pentru cã Moise a dat Tora ca moºtenire numai obºtei Israelului. A-l ucide pe cel mai bun dintre pãgâni înseamnã a ucide pe cel mai bun dintre ºerpi. Cel mai bun dintre pãgâni meritã moartea – hotãrau rabinii. Pãgânii erau consideraþi drept necuraþi, ca ºi cadavrele, ca atare, necurate erau casele lor ºi tot ce atingeau ei, inclusiv preþioasele lor daruri: aurul, smirna ºi tãmâia pe care le-au adus Regelui nou-nãscut. Maria era în mare încurcãturã. Ce era de fãcut? Sã le primeascã? Sã nu le primeascã? Noteazã evanghelistul Luca: „Maria însã pãstra toate aceste cuvinte, meditându-le în inima ei” (Lc 2,19). ªi avea, într-adevãr, la ce sã reflecteze: de ce Fiul lui Dumnezeu le vesteºte sosirea sa pe lume tocmai pãstorilor ºi magilor pãgâni, adicã oamenilor celor mai dispreþuiþi, mai ignoranþi, mai pãcãtoºi, excluºi, potrivit teologiei timpului, chiar de la învierea de apoi? De ce tocmai ei, pãstorii, paria Israelului, ºi magii pãgâni, cei care au legãturi cu principele întunericului, s-au pus în miºcare la vestea primitã ºi au venit sã-l întâlneascã pe Mesia? De ce nu veneau cei care îl aºteptau cu înfrigurare? Ierusalimul este la o aruncãturã de piatrã. Unde erau preoþii de la templu, unde erau teologii, unde erau rabinii, unde erau exegeþii, unde erau persoanele pioase, unde erau studenþii în teologie? Cãci ºcolile rabinilor, la Ierusalim, gemeau de studenþi. Maria reflecta la toate acestea în inima ei: Copilul ei – Fiul lui Dumnezeu – venise sã caute ºi sã salveze ce era pierdut, venise pentru cei pãcãtoºi, nu pentru cei drepþi, sau, mai exact, pentru cei care trãiesc cu iluzia cã sunt drepþi. Ba chiar ºi prezenþa celor douã animale lângã care se nãscuse Fiul ei era motiv de reflecþie: de ce boul ºi mãgarul, ºi nu altele?

ÎNCEPUTUL SURPRIZELOR

91

Spune legenda cã, pe când Iosif ºi Maria erau în drum spre Betleem, un înger a adunat toate animalele ca sã le aleagã pe cele mai potrivite sã-i fie de folos sfintei Familii la grotã. Natural, cel dintâi s-a prezentat leul: – Eu sunt rege, a mugit, sunt vrednic sã-l servesc pe Regele lumii. Mã voi plasa la intrare ºi îi voi sfâºia pe toþi cei care vor încerca sã se apropie de copil. – Eºti prea violent, rãspunde îngerul. Se apropie vulpea. Cu aer viclean ºi nevinovat insinueazã: – Eu sunt animalul cel mai potrivit. Voi fura în fiecare dimineaþã pentru Fiul lui Dumnezeu mierea cea mai bunã ºi laptele cel mai parfumat. Voi aduce zilnic Mariei ºi lui Iosif un pui frumos. – Eºti prea necinstitã! rãspunde îngerul. Vine la rând pãunul. κi roteºte coada sa superbã cu pene de culoarea curcubeului ºi spune: – Eu voi transforma acel sãrman grajd într-un palat mai frumos decât palatul lui Solomon. – Eºti prea vanitos! rãspunde îngerul. Aºa au trecut rând pe rând toate animalele, lãudându-se cu serviciile pe care le-ar putea aduce. Îngerului nu i-a plãcut nici unul. Atunci, vede în apropierea grotei, muncind pe ogorul unui þãran, cu capul plecat, un mãgar ºi un bou. Îngerul îi întreabã: – Dar voi nu aveþi nimic de oferit? – Nimic! rãspunde mãgarul lãsându-ºi trist urechile în jos. Noi nu cunoaºtem decât munca: apã, paie ºi bãtaie. ªi adaugã boul timid, fãrã a-ºi ridica ochii: – Am putea doar alunga muºtele cu cozile noastre. – Pe voi vã aleg! rãspunde îngerul mulþumit.

Maria reflecta la toate aceste lucruri. Este necesar sã reflectãm ºi noi. Ne putem ajuta de reflecþia sfântului Augustin care spune:
Preoþii, scribii, învãþaþii, teologii pe care i-a consultat Irod ºtiau precis locul ºi timpul când se va naºte Mesia. Cu indicaþiile lor, i-au condus pe magi la Cristos. Dar ei nu s-au

92

MISTERELE DE BUCURIE

miºcat, au fost ca pietrele kilometrice de la marginea drumului, ca indicatoarele de la rãscrucile drumurilor, care le aratã altora direcþia ºi distanþa, dar ele rãmân neclintite.

Putem fi în serviciul lui Dumnezeu, putem fi plini de cunoºtinþe despre Cristos, putem sã le arãtãm altora drumul spre Cristos, iar noi sã rãmânem totuºi departe de Cristos, sã fim excluºi de la împãrãþia lui Dumnezeu. E posibil sã ne-o ia înainte vameºii ºi desfrânatele. Îngroziþi de o asemenea perspectivã, sã pãstrãm pe toatã durata zilei de astãzi în inima noastrã gândurile care s-au expus în aceastã meditaþie ºi sã reflectãm profund asupra lor.

Cine este pentru, cine este contra lui Mesia Când Fiul lui Dumnezeu coboarã pe pãmânt, în cãutarea omului, omul este obligat sã ia atitudine. Gãsim trei categorii de oameni, care reprezintã trei atitudini diferite faþã de copilul din ieslea Betleemului. Cei din prima categorie sunt deþinãtorii puterii care intrã în panicã, se agitã. Ei vãd în Mesia un rival, un concurent, o ameninþare, un pericol pentru putere ºi, ca atare, încearcã prin cele mai criminale metode sã-l elimine. Reprezentantul acestei categorii este regele Irod. Meritã sã ne oprim puþin asupra acestui monstru în care sfinþii pãrinþi au vãzut întruchiparea Satanei, în luptã contra lui Cristos, ºi imaginea, simbolul tuturor prigonitorilor Bisericii, care au fost ºi vor fi pânã la sfârºitul veacurilor. Irod, „un bãtrân neruºinat care îºi vopseºte pãrul... complet ramolit de bãtrâneþe” – aºa îl descrie istoricul Iosif Flavius. Dar cu bãtrâneþea n-a pierdut nimic din bestialitatea ºi din ambiþia care l-au devorat toatã viaþa. Pervers ºi sadic în viaþa sexualã ºi privatã, Irod îºi organizeazã o curte pãgânã, în care se vedeau de toate: adulter, incest, homosexualitate. Acaparase tronul în mod ilegitim ºi, pentru a-ºi pãstra tronul, cunoºtea un singur mijloc: teroarea. Cine îi atingea coroana era destinat morþii. Cobora dintr-o familie de sclavi eliberaþi. Nu era evreu. Tatãl sãu, Antipater, era un idumeu bogat, convertit de nevoie sau din interes la iudaism, iar mama sa, Kipros, se trãgea din familia unui ºeic arab. Un verset din Cartea Deuteronomului spune cã un strãin nu poate fi rege al iudeilor (Dt 15,1). Câþiva rabini mai

94

MISTERELE DE BUCURIE

curajoºi explicau poporului acest verset. Irod i-a tãiat pe toþi. A pus în circulaþie un arbore genealogic din care rezulta clar cã se trage din primii evrei întorºi dupã exil în þarã ºi cã are origini sacerdotale. 45 dintre membrii mai cu demnitate ai Sinedriului s-au ridicat împotriva imposturii. Irod i-a ajutat pe toþi sã se sinucidã în mod liber ºi nesilit. Ceilalþi membrii ai Sinedriului, laºii, servilii, au scãpat numai cu confiscarea averilor. Cum cei mai periculoºi puteau fi cei din propria familie, ei au cunoscut cei dintâi teroarea. Primul care va cãdea victimã este cumnatul sãu, Aristobul al III-lea, un tânãr nevinovat de 17 ani, pe care Irod îl numise mare preot în fruntea Sinedriului. Singura lui vinã a fost cã a trezit entuziasmul ºi simpatia poporului în ziua în care a îmbrãcat veºmintele sacre. Era periculos. Dã ordin sã fie înecat în baie. Urmeazã bunicul soþiei sale, Prean al II-lea, un bãtrân venerabil ºi inofensiv, ultimul urmaº al dinastiei Asmoneilor, moºtenitor de drept al tronului. Este asasinat. Tânãra sa soþie, Mariam, pe care o iubea la nebunie, ºi pentru care divorþase de prima femeie, este acuzatã pe nedrept de adulter. O ucide din gelozie. Pentru a se consola, Irod îºi va lua succesiv alte nouã soþii, printre care o veriºoarã ºi o nepoatã. Ucisã soþia, soacra Alexandra nu mai avea nici o justificare sã mai trãiascã. O asasineazã. κi mai ucide un cumnat: pe Costobar. Dar acum este obsedat de ideea cã proprii sãi copii ar putea sã-i ia tronul. Îl pune pe fratele sãu, Ferora, sã-i stranguleze doi dintre copii: pe Alexandru ºi pe Aristobul. Fratele sãu, martor incomod, moare ºi el otrãvit. Îi vine ºi acestui sângeros tiran sfârºitul. Istoricul Iosif Flavius îi descrie astfel suferinþele pe patul de moarte: „Febrã, mâncãrime insuportabilã pe tot trupul, dureri intestinale continue, picioarele ºi abdomenul umflate, pãrþile ruºinoase ale trupului cangrenate cu apariþia viermilor, respiraþie grea, tuse”. Durerile

CINE ESTE PENTRU...

95

cumplite nu-l elibereazã de obsesia cã-ºi pierde puterea. Numai cu cinci zile înainte de a muri, îl condamnã la moarte pe fiul sãu, Antipater. „Cel mai feroce tiran din câþi au existat” – îl numeºte istoricul Flavius, adãugând cã numãrul victimelor a fost infinit ºi cã cei rãmaºi în viaþã au fost aduºi la asemenea suferinþe încât îi invidiau pe cei uciºi. Cine sã-l plângã la moarte? Cu ultimele puteri, Irod rezolvã ºi problema plânsului. Dã ordin sã fie închise în hipodromul din Ierihon persoanele mai de vazã din toate oraºele. Apoi îi dã dispoziþie surorii sale, Salomeea, cu aceste cuvinte:
ªtiu cã evreii vor face sãrbãtoare la moartea mea, dar eu sunt în stare sã-i fac sã plângã pentru alte motive ºi, astfel, sã obþin un doliu imens. Când voi muri, pune-i imediat pe soldaþi sã-i înconjoare ºi sã-i ucidã pe cei închiºi, astfel încât toatã Iudeea ºi orice familie sã fie nevoitã sã plângã la moartea mea.

Maºina de propagandã a lui Irod lansase ideea în popor cã el, Irod, e Mesia, salvatorul prezis de profeþi, aºteptatul popoarelor. Ne imaginãm criza de isterie pe care a fãcut-o Irod când magii i-au adus vestea cã a venit pe lume un alt rege, un alt Mesia. „Atunci Irod, vãzând cã a fost înºelat de magi, s-a înfuriat ºi a trimis sã fie uciºi, în Betleem ºi în toate împrejurimile sale, toþi copiii de la doi ani în jos...” (Mt 2,16). Este posibil ca printre prunci sã fi fost ºi un copil al lui Irod, cãci noteazã istoricul Iosif Flavius: „Când s-a aflat cã Irod, regele iudeilor, a poruncit mãcelãrirea copiilor pânã la doi ani ºi uciderea propriului copil, (împãratul August) a exclamat: «Prefer sã fiu un porc al lui Irod decât un copil al sãu»”. Irod respecta legea evreilor, nu tãia porci, în schimb, îºi tãia proprii copii. Trecem la a doua categorie. În aceastã categorie gãsim o seamã de indivizi pe care venirea lui Mesia îi lasã complet reci, indiferenþi. Nu-i intereseazã, deºi pe ei ar

96

MISTERELE DE BUCURIE

fi trebuit sã-i intereseze în primul rând. Oameni comozi, instalaþi solid în funcþiile ºi confortul lor, oameni în slujba lui Dumnezeu, care trãdeazã interesele lui Dumnezeu. Sunt preoþii, cãrturarii, teologii vremii. Scrie evanghelistul: „Atunci (Irod) i-a adunat pe toþi arhiereii ºi cãrturarii poporului ºi a cãutat sã afle de la ei unde avea sã se nascã Cristos” (Mt 2,4). Informaþia, documentatã cu citate biblice, este precisã. ªtiau prea bine mãsurile pe care le va lua tiranul dupã asemenea informaþie. Dar nici unul dintre ei nu s-a deplasat la Betleem sã avertizeze sfânta Familie, ca sã fugã, sã-l salveze pe copil. Aceºtia au fost primii informatori, primii turnãtori la duºmanii lui Cristos. Oameni laºi, servili, meschini, oportuniºti, profitori, compromiºi, aliaþi cu clica de la putere, pentru a-ºi putea realiza ambiþiile lor, egoismul, dorinþa de parvenire ºi cãpãtuire. Membrii mai de seamã ai Sinedriului sunt creaturile lui Irod. Pe preoþii, pe cãrturarii care aveau curajul sã deschidã gura ºi sã spunã adevãrul, tiranul îi taie sau, cel puþin, îi marginalizeazã. Aceºti profitori aserviþi puterii politice nu numai cã nu au fãcut nimic ca sã-l salveze pe Mesia, dar, foarte probabil, fãceau propagandã, erau angajaþi în serviciul cultului personalitãþii tiranului, proclamându-l pe acesta Mesia, salvatorul, aºteptatul popoarelor, bãteau din palme. Indivizii din aceastã categorie sunt mai vinovaþi ca Irod. Irod n-a reuºit sã-l omoare pe Cristos. Ei vor reuºi 33 de ani mai târziu. Reprezentanþii lui Dumnezeu pe pãmânt aveau sã-l ucidã pe Fiul lui Dumnezeu. Irod, tiranul, nu fãcuse nimic altceva decât sã ofere cerului ºi Bisericii un buchet de martiri. Au fost pruncii nevinovaþi. A treia categorie: cei care se pun în miºcare, fãrã întârziere, ca sã-l gãseascã ºi sã-l adore pe Mesia. Sunt pãstorii ºi magii pãgâni. Singurii care beneficiazã de venirea lui Cristos în lume. Despre ei v-am vorbit în meditaþia

CINE ESTE PENTRU...

97

precedentã: bandiþi, necuraþi, pãgâni, excluºi în ochii lumii de la mântuire, dar, în realitate, singurii beneficiari ai mântuirii, pentru cã se recunosc cu sinceritate ceea ce sunt: pãcãtoºi, fãrã a-ºi pune masca fãþarnicã ºi interesatã a sfinþeniei ºi nevinovãþiei pe care nu o au. Cu aceºti pãstori ºi cu aceºti magi începe o serie de surprize pe care le gãsim în Evanghelii, ºi care ne pun pe gânduri. Noutatea creºtinã este vestitã ºi devine proprietatea celor din afarã, adicã a celor excluºi în ochii lumii de la mântuire, iar cei dinãuntru sunt daþi de ruºine. Astfel, Cristos se descoperã ca Mesia unei femei din Samaria, o excomunicatã care, pe deasupra, în viaþa ei moralã, nu era de dat ca exemplu. Porunca cea nouã a iubirii nu este ilustratã de exemplul oferit de un preot sau de un levit, ci de un samaritean, de un excomunicat. Isus avea 12 prieteni. Nici unul dintre aceºtia nu l-a ajutat sã poarte crucea pe Calvar. A fost un strãin care venea din afarã: Simon din Cirene. Primul om care urcã cu Cristos în cer, primul sfânt creºtin, singurul canonizat direct de Cristos, este un criminal: tâlharul de la dreapta. Pe Calvar, uimitoarea mãrturisire de credinþã iese din gura unui ofiþer, ºi acesta pãgân. Cele trei categorii de oameni, pe care le descoperim la venirea lui Cristos în lume, continuã ºi vor continua sã existe pânã la a doua sa venire. Noi în care ne situãm? Pentru a gãsi rãspunsul este necesar sã urmãm cuvântul sfântului Augustin : „In te ipsum redi – Intrã în tine însuþi. Cunoaºte-te pe tine însuþi, fii conºtient de ce eºti ºi de ce nu eºti. Nimeni nu-þi spune sã fii ceva mai puþin decât eºti, dar recunoaºte ceea ce eºti”. Avem aceeaºi transparenþã, sinceritate în a ne recunoaºte pãcãtoºenia ºi faptele noastre, ca pãstorii? Sau trãim o viaþã de nesinceritate, de duplicitate, de ipocrizie, de triºare, de minciunã

98

MISTERELE DE BUCURIE

în ochii noºtri ºi-n ochii altora, de luptã continuã în a ne justifica, mai ales prin minciunã, faptele ºi de a ne crea în ochii altora imaginea unei corectitudini pe care nu o avem? În acest caz, „adevãrul vã va face liberi”. Numai adevãrul din noi înºine, pe care-l recunoaºtem cu sinceritate, ne poate conduce ºi pune în contact cu cel care este calea, adevãrul ºi viaþa.

„Învãþaþi de la mine”
Într-o zi caldã de varã, un þânþar zbura de ici-colo prin vãzduh, fãrã nici o þintã precisã. Nu departe, sub un copac, dormea liniºtit un om. Þânþarul îl vede, dar deocamdatã omul nu-l intereseazã. Dintr-o datã, observã ceva straniu. Spre om, la numai câþiva metri, se târa un ºarpe veninos. Doar câteva clipe încã ºi îºi înfingea colþii în piciorul lui. Þânþarul ºi-a zis: „Trebuie sã-l salvez!” Pe loc a aterizat în picaj pe nasul lui ºi i-a aplicat o înþepãturã puternicã pe vârful nasului. Omul s-a trezit pe loc. Simþind înþepãtura, s-a lovit peste nas ºi a stâlcit cu palma þânþarul. În aceeaºi clipã a vãzut ºarpele la numai câþiva centrimetri de piciorul stâng. S-a salvat, dar l-a ucis pe cel care l-a salvat.

Isus pe cruce, recitând psalmul 22, se numeºte pe sine o insectã, un vierme cãlcat în picioare, strivit de cei pe care îi salveazã de la pieirea veºnicã. Dar aceastã imagine de vierme este mult mai evidentã atunci când, ca sã spun aºa, aterizeazã, coboarã pe pãmânt în ieslea grajdului din Betleem. Sfântul Pavel le scrie filipenilor:
Sã aveþi în voi acelaºi gând care era în Cristos Isus. El, fiind din fire Dumnezeu, nu a considerat un beneficiu propriu egalitatea sa cu Dumnezeu, ci s-a despuiat pe sine luând firea sclavului, devenind asemenea oamenilor... S-a umilit pe sine, fãcându-se ascultãtor pânã la moarte, ºi încã moartea pe cruce... Sã nu faceþi nimic din duh de ceartã sau din laudã deºartã” (Fil 2,5-8; 2,3).

Iatã lecþia pe care ne-o dã Fiul lui Dumnezeu care ia chip de sclav: umilinþa. Cuvântul provine din douã cuvinte latineºti: humi alitus – cel care se hrãneºte cu pãmânt,

100

MISTERELE DE BUCURIE

cel culcat la pãmânt, cu gura în þãrânã, ca Abraham care îi spunea lui Dumnezeu: „Îi voi vorbi stãpânului meu, deºi sunt praf ºi cenuºã” (Gen 18,27). Dintre toþi sfinþii pãrinþi, dintre toþi scriitorii Bisericii, nimeni nu a scris atât de frumos ºi de profund despre umilinþã ca sfântul Augustin. Spicuiesc, în continuare, câteva dintre reflecþiile sale. La temelia sfinþeniei stã umilinþa. Spune într-o predicã: „Vrei sã fii sus? Începe de jos. Te pregãteºti sã ridici foarte sus construcþia sfinþeniei? Pregãteºte mai întâi temelia care este umilinþa”. Unui tânãr cu numele de Dioscor, însetat de adevãr, care îi ceruse lãmuriri cu privire la multe probleme de filozofie ºi de literaturã, dând dovadã de multã mândrie ºi vanitate tinereascã, sfântul Augustin îi rãspunde:
Dragul meu Dioscor, aº vrea ca tu sã te supui sincer pietãþii, fãrã a cãuta o altã cale pentru a ajunge la adevãrul temeinic decât aceea pe care a trasat-o cel care, Dumnezeu fiind, a vãzut slãbiciunea paºilor noºtri. Or, care este aceastã cale? Prima este umilinþa, a doua umilinþa, a treia umilinþa. ªi ori de câte ori m-ai întreba, mereu þi-aº da acelaºi rãspuns.

Umilinþa mai are douã nume: adevãrul ºi sinceritatea. În esenþa sa, umilinþa înseamnã sã recunoºti adevãrul, adicã sã recunoºti ce eºti. Apostolul, condamnând mândria, nu a zis: „Nu ai nimic!” Ci a zis: „Ce ai ce nu ai primit?” Pentru ce trebuie sã trãim permanent în umilinþã? Episcopul de Hippona dezvoltã un gând extraordinar: Pentru cã suntem pãcãtoºi, chiar dacã nu am pãcãtuit. Dumnezeu ne iartã chiar ºi pãcatele pe care nu le-am fãcut, ne iartã în sensul cã ne-a împiedicat cu harul sãu sã le facem. Sfântul Augustin aminteºte cã la vârsta de 16 ani furase pere. Cuprins de remuºcãri, în cartea sa intitulatã Confesiuni, îºi exprimã speranþa cã Dumnezeu l-a iertat, dar nu numai de hoþia aceasta. Scrie: „Atribui harului tãu

„ÎNVÃÞAÞI DE LA MINE”

101

faptul cã pãcatele mele s-au topit ca gheaþa. Atribui harului tãu ºi tot rãul pe care nu l-am fãcut... Mãrturisesc, mi-au fost iertate pãcatele pe care le-am comis cu liberã voinþã ºi pe cele pe care m-ai ajutat sã nu le comit”. Iar fecioarelor, într-un tratat destinat lor, le scrie:
Pe bunã dreptate ºi cu înþelepciune, fecioara lui Dumnezeu trebuie sã considere ca fiindu-i iertate toate pãcatele pe care Dumnezeu a ajutat-o sã nu le comitã... nu-l iubiþi, aºadar, pe Dumnezeu puþin, ca ºi când el v-ar fi iertat puþin, ci iubiþi-l mult, fiindcã v-a iertat mult... Într-adevãr, dacã cineva se pãstreazã curat de la început pânã la sfârºit, este Dumnezeu cel care îl þine în picioare. ªi dacã cineva, din desfrânat ce era, se întoarce ºi devine curat, este Dumnezeu cel care îl pune din nou pe picioare.

Dar motivul determinant care ne obligã la umilinþã este exemplul lui Cristos, pe care marele episcop, sfântul Augustin, îl numeºte doctor humilitatis Christus. Vorbeºte cu deosebitã predilecþie despre „incredibila umilinþã” a întrupãrii, despre umilinþa lui Dumnezeu, lucru nemaiauzit în istoria religiilor. Umilinþa este o virtute esenþialmente creºtinã. Comentând cuvintele lui Isus: „Învãþaþi de la mine, cã sunt blând ºi smerit cu inima”, sfântul Augustin scrie o paginã de o extraordinarã frumuseþe:
Cristos nu a spus: învãþaþi de la mine sã creaþi lumea sau sã înviaþi morþii, ci învãþaþi de la mine, cã sunt blând ºi smerit cu inima. O, mântuitoare învãþãturã! O, Învãþãtor ºi Domn al muritorilor, cãrora moartea le-a fost oferitã ºi pusã în cupa mândriei. Nu a voit Învãþãtorul sã propunã altceva decât ceea ce el însuºi fãcea. Te vãd, Isuse bune, cu ochii credinþei, pe care tu însuþi mi i-ai deschis, strigând cãtre neamul omenesc reunit parcã în adunare generalã: „Veniþi ºi învãþaþi de la mine!” O, Fiu al lui Dumnezeu, prin care toate s-au fãcut... te întreb: sã venim, sã învãþãm de la tine ce? Iar el rãspunde: cã sunt blând ºi smerit cu inima.

102

MISTERELE DE BUCURIE

Aici sunt, aºadar, adunate toate comorile înþelepciunii ºi ale ºtiinþei, pe care le-ai ascuns în tine, de vreme ce trebuie sã învãþãm de la tine ca pe un lucru sublim cã tu eºti blând ºi smerit cu inima? Este aºa mare lucru sã fii mic, încât nu poate fi absolut învãþat, dacã nu l-ai fi realizat tu însuþi, care eºti atât de mare? Fãrã îndoialã! Într-adevãr, omul nu-ºi poate gãsi liniºtea în alt mod decât distrugând acea chinuitoare tumoare din cauza cãreia se crede mare, când în ochii tãi nu este decât o boalã.

Imaginea nu putea ieºi decât din mintea unui geniu ca sfântul Augustin: mândria e un cancer, o tumoare, o excrescenþã a cãrnii, pe care omul, vãzând-o, se bucurã, îºi face iluzia cã a crescut, a devenit mai mare, s-a adãugat ceva la fiinþa lui, când, de fapt, nu-i nimic altceva decât semnul unei boli incurabile. Asta este mândria! Cancerul sufletului. ªi adaugã: „Isus Cristos a ucis mândria cu umilinþa sa ºi cu umilinþa sa ne-a trasat nouã drumul; deoarece prin mândrie ne-am îndepãrtat de Dumnezeu, nu putem sã ne întoarcem la el pe altã cale decât pe calea umilinþei”. Marele episcop recunoaºte deschis cã, personal, cel mai mult are de luptat cu ispitele de mândrie. ªi îºi descrie lupta pe care o are de purtat împotriva unei forme de mândrie care poate compromite foarte uºor tot apostolatul unui slujitor al lui Dumnezeu, ºi anume, e vorba de dorinþa de popularitate cu orice preþ, exact ca politicienii care smulg voturile ºi popularitatea pe toate cãile, exact ca artiºtii care nu au alt ideal în viaþã decât aplauzele spectatorilor. Astfel, ca sã nu primeascã critici în loc de laude, slujitorul lui Dumnezeu închide ochii la toate, nu mai face nici o observaþie, nu mai ia nici o mãsurã, ca sã nu-ºi piardã popularitatea. Când se face politicã pentru popularitate este grav. Când se face artã pentru aplauze este ridicol. Când se sacrificã interesele lui Dumnezeu

„ÎNVÃÞAÞI DE LA MINE”

103

pentru a fi lãudat ºi pentru a nu avea duºmani este trãdare, este lucru extrem de grav. La o predicã, cu ocazia aniversãrii consacrãrii episcopale, sfântul Augustin le spunea credincioºilor în bisericã:
Care va fi astãzi primul meu gând, dacã nu acela de a vã reaminti pericolul în care mã aflu?... Pericolul pentru mine constã în aceasta: sã þin cont de laudele voastre ºi sã închid ochii la conduita voastrã. O ºtie cel sub ochii cãruia vorbesc, mai mult, sub ochii cãruia gândesc, cã laudele poporului nu îmi fac plãcere, ci sunt pentru mine, mai degrabã, cauzã de neliniºte ºi chin, gândindu-mã cum trãiesc cei care mã laudã. Nu vreau sã fiu lãudat de cãtre cei care duc o viaþã rea. Detest lucrul acesta, îl urãsc, îmi cauzeazã durere, nu plãcere.

În sfârºit, sfântul Augustin ne atrage atenþia asupra unei umilinþe ipocrite: forme exterioare prin care se încearcã a se da impresia de umilinþã. Aceasta este forma cea mai rafinatã ºi respingãtoare de mândrie. Mândria nu este un pãcat, este mama tuturor pãcatelor. Pentru o cercetare a conºtiinþei, dau o parte din lista pe care o face sfântul Ioan Gurã de Aur a pãcatelor ce izvorãsc din mândrie: violenþa, invidia, certurile, calomniile, acuzele, minciunile, ipocrizia, intrigile, satisfacþia pentru insuccesele colegilor, întristarea pentru succesele lor, dorinþa de a fi lãudat, dorinþa de onoruri, lãudãroºenia, servilismul, dispreþul faþã de alþii, critici ºi atacuri pe la spate, lipsa curajului de a spune adevãrul în faþã, vanitatea în îmbrãcãminte, în comportament, în felul de a vorbi, lipsa de curaj în a-þi recunoaºte greºelile ºi a-þi cere scuze.

S-a despuiat pe sine a Existã o constatare istoricã ce nu poate fi pusã în discuþie, ºi anume, pentru cei care se consacrã lui Dumnezeu bunãstarea înseamnã mediocritate. Viaþa de lux, de huzur, de satisfacere a tuturor capriciilor, cuvântul „sacrificiu”, renunþare, fiind un cuvânt fãrã sens, fãrã valoare, nu numai cã îi izoleazã de popor, dar duce automat la decãderea religioasã ºi moralã a poporului creºtin. ªi iarãºi este un lucru uºor de constatat în istorie cã o reformã adevãratã în Bisericã ºi în societate a avut loc numai atunci când s-au gãsit oameni generoºi, care au pãrãsit viaþa lor de comoditate ºi au îmbrãþiºat viaþa celor sãraci. Sã ne gândim la sfântul Francisc de Assisi. Într-o zi, ascultã impresionat normele date de Isus cu privire la dezlipirea de bani ºi de lucrurile pãmântului. Exclamã plin de bucurie: „Iatã ce voiesc, iatã ce caut, iatã ce doresc cu toate fibrele inimii mele”. Renunþã pânã ºi la hainele de pe el. Este taxat drept idealist, drept poet, drept om care nu este cu picioarele pe pãmânt. Dar iatã cã atrage mii ºi mii de tineri ºi de tinere care îi urmeazã exemplul. Iatã-l pe sfântul Dominic. Îi trimite pe fraþii sãi sã predice fãrã bani, fãrã provizii, încrezãtori numai în Tatãl din ceruri, care hrãneºte pãsãrile cerului ºi îmbracã crinii câmpului. Aceºti oameni, cu mâinile goale, reuºesc sã converteascã regiuni întregi de eretici, pe care armatele de cruciaþi, înarmaþi pânã în dinþi, nu reuºiserã sã-i aducã la ordine. Cu câtva timp în urmã, a murit la Roma pãrintele Arrupe, fostul general al iezuiþilor. El scrie undeva aceste cuvinte: „Cel mai bun serviciu pe care cãlugãrii îl pot face

S-A DESPUIAT PE SINE

105

astãzi omenirii este acela de a da o mãrturie anticonformistã trãind o viaþã austerã ºi frugalã, oferind lumii în propria lor persoanã o interpretare autenticã ºi eliberatoare a Evangheliei”. Existã pericolul real ca noi sã vedem ºi sã cãutãm în preoþie cu totul altceva decât idealul sublim la care ne cheamã Cristos. Nu interesele lui Dumnezeu, ci propriile interese, dorinþa de cãpãtuire, de înavuþire, de viaþã bunã, nu mântuirea sufletelor, ci „lâna ºi laptele oilor”, cum se exprimã sfântul Augustin. Este posibil ca, prin predica noastrã, cu vorba, mai târziu sã dãm mãrturie pentru Cristos ºi pentru evanghelie, iar cu viaþa noastrã sã dãm altã mãrturie. Este posibil ca viaþa noastrã sã fie o insultã la adresa sãrãciei ºi suferinþele celorlalþi. Prin incoerenþa noastrã, nici nu ne dãm seama cât de absurdã, de inutilã ºi de ridicolã poate deveni viaþa noastrã, pe care pretindem cã o sacrificãm lui Dumnezeu din iubire faþã de el ºi de oameni. Ne putem face impresia cã suntem eroi ºi, în realitate, sã nu fim în stare sã sacrificãm nimic. Ca în povestea cu tânãrul acela care plecase departe la muncã. Era logodit. Într-o scrisoare, o anunþã pe logodnica sa cã duminica viitoare se întoarce acasã ºi ce fericit este cã are sã o întâlneascã! ªi descrie ce este în stare sã facã de dragul ei: „Pentru tine aº ocoli pãmântul pe jos, aº trece înot Atlanticul, aº escalada munþii Himalaya, aº merge pe cãrbuni aprinºi cu picioarele goale, m-aº lupta cu fiarele sãlbatice, m-aº lãsa jupuit de viu ca sfântul Bartolomeu” º.a.m.d. În încheiere: „La revedere, pe duminicã, la întâlnirea fixatã. Dacã nu plouã!” Nu spunem noi: Doamne, te iubesc din toatã inima, din tot sufletul, din toate puterile? De dragul tãu ºi la chemarea ta, am pãrãsit totul ca sã te urmez. Sunt gata sã-mi dau ºi viaþa pentru tine. ªi când, la o adicã, ne poticnim de o nimica toatã. Iatã pentru ce trebuie sã avem

106

MISTERELE DE BUCURIE

mereu îndreptate privirile spre ieslea Betleemului ºi sã reflectãm permanent la cuvintele sfântului Pavel, care ne spune cã Isus, Dumnezeu fiind, s-a despuiat pe sine, bogat fiind, s-a fãcut sãrac pentru noi pentru ca noi sã ne putem îmbogãþi (sufleteºte) cu sãrãcia lui (cf. Fil 2,6-7; 2Cor 8,9). Fiul lui Dumnezeu îmbrãþiºeazã sãrãcia radicalã. Când vine pe lume, nu este loc pentru el în casa de poposire, îi este rezervat un grajd. Se naºte într-o familie sãracã. Pãrinþii lui oferã la templu douã turturele, darul celor sãraci. Lucreazã ºi trãieºte între sãraci. Nu are o piatrã pe care sã-ºi plece capul. Toatã viaþa este alãturi de sãraci, de bolnavi, de suferinzi. Moare sãrac, fãrã haine pe el, gol. Pe mama sa o lasã la picioarele crucii. Sãrãcia urcã cu el pe cruce. Nu are nici loc de îngropare. Un strãin îºi face milã ºi-l primeºte în mormântul sãu. De fapt, ceea ce iubeºte Isus nu este sãrãcia în sine, ci omul sãrac ºi suferind. Sãrãcia în sine a fost întotdeauna un rãu, rodul pãcatului personal sau social. Sãrãcia nu este un ideal, ci iubirea este un ideal. Isus este solidar cu sãracii, se identificã cu ei ºi sãrãcia are valoare numai întrucât este expresia iubirii care se sacrificã. Sãrãcia nu este în buzunarul omului, ci în inima lui, întrucât izvorãºte din iubire. Fericiþi cei sãraci cu duhul, cu inima, cei a cãror sãrãcie izvorãºte din iubire. De aici lupta neostenitã împotriva egoismului din noi înºine. Sãrãcia nu este atât un exerciþiu de ascezã, de austeritate, cât, mai degrabã, un exerciþiu de iubire, care te face sã fii sensibil ºi solidar cu cel lipsit, sã renunþi, sã împarþi cu cel care nu are sau are mai puþin decât tine. Dragostea de sãraci – dragostea efectivã, tradusã în fapte, care nu trebuie confundatã cu sentimentul steril – este o noutate creºtinã absolutã. Chiar în Vechiul Testament, cu tot protestul profeþilor împotriva celor care se îmbogãþesc din nedreptãþi, sãracul rãmâne omul

S-A DESPUIAT PE SINE

107

dispreþuit, pedepsit, blestemat de Dumnezeu pentru pãcatele sale. Cât priveºte pãgânismul, sentimentul de iubire sau de compãtimire faþã de sãrac nu exista. Luxul puþinilor bogaþi, în comparaþie cu sãrãcia gloatelor, era izbitor. Rar un stãpân de sclavi roman avea mai puþin de o mie de costume. Poetul Horaþiu ne informeazã cã un oarecare Lucullus a împrumutat odatã unui impresar de teatru cinci mii de hlamide (mantii) de care acesta avea nevoie pentru punerea în scenã a unei piese. Este drept cã erau o serie de filozofi care dispreþuiau bogãþiile ºi le abandonau, dar o fãceau din extravaganþã, ca Diogene, care ºi-a pãrãsit casa pentru a locui într-un butoi, sau din motive egoiste de comoditate, precum Crates, care a abandonat bogãþiile, banii, ca sã poatã dormi cu casa descuiatã, fãrã frica de hoþi. Poporul îi dispreþuia pe aceºti filozofi, numindu-i cinici în greceºte – în traducere, „câini”. Aceastã noutate adusã de Cristos, noi suntem chemaþi sã o continuãm în lume, sã o predicãm, nu cu vorbe – de demagogie este sãtulã lumea –, ci cu viaþa noastrã. Logica lumii este aceasta: cine are bani, acela valoreazã ceva, este puternic, stãpâneºte lumea, este tare, este cineva. Cristos rãstoarnã aceastã logicã ºi spune: cine este sãrac, cine se sacrificã, cine renunþã, acela are valoare, acela este puternic. Conciliul ne învaþã: „Dupã cum Cristos a realizat opera rãscumpãrãrii în sãrãcie ºi prigoanã, tot astfel ºi Biserica este chematã sã urmeze aceeaºi cale, pentru a împãrtãºi oamenilor roadele mântuirii” (LG 8). Aceastã obligaþie revine, în primul rând, slujitorilor altarului. Conciliul al II-lea din Vatican spune:
Preoþii, nelipindu-ºi în nici un fel inima de bogãþii, sã evite pururi orice fel de lãcomie ºi sã se fereascã atent de orice activitate ce ar putea avea aspect de comerþ. Mai mult, ei sunt îndemnaþi sã îmbrãþiºeze sãrãcia de bunãvoie, prin care se fac asemenea lui Cristos în chip mai vizibil,

108

MISTERELE DE BUCURIE

mai disponibil pentru slujirea lor sacrã. Într-adevãr, Cristos, bogat fiind, s-a fãcut pentru noi sãrac, pentru ca prin sãrãcia lui sã ne îmbogãþeascã. La rândul lor, apostolii au dat mãrturie prin pilda lor cã darul gratuit al lui Dumnezeu trebuie transmis tot în mod gratuit ºi au ºtiut la fel de bine sã fie în belºug ºi sã îndure lipsã (PO 17).

Pentru a fi ceea ce Biserica vrea sã fim, sã începem de pe acum lupta grea cu noi înºine. E necesar un exerciþiu permanent de transformare a inimii, de înlocuire a egoismului cu sentimente de dragoste, de dãruire prin micile jertfe ºi renunþãri pe care le putem face din iubire faþã de Dumnezeu în favoarea celor din jurul nostru. Nu este vorba de renunþat la marile averi pe care nu le avem, ci de renunþat la micile patimi care ne þin legaþi de pãmânt. Sã fim întotdeauna mulþumiþi cu ceea ce providenþa ne dã, spunând aceste douã cuvinte pe care un renumit cardinal al Bisericii le-a scris deasupra patului sãu: Morituro sat – ca unul care într-o zi va trebui sã mor, am întotdeauna destul. Poate veþi spune: noi nu ne pregãtim sã devenim cãlugãri, noi nu vom face vot de sãrãcie. Atenþie! Tânãrul bogat din evanghelie, pe care Isus l-a invitat sã vândã totul, sã dea sãracilor ºi sã-l urmeze, nu era chemat la cãlugãrie. Apostolii care au lãsat totul ºi l-au urmat pe Cristos nu erau chemaþi la cãlugãrie. Nu i-a dus Cristos la mãnãstire. Tuturor, dar, mai ales, nouã care am acceptat invitaþia de a deveni ucenicii sãi, Isus ne spune:
Nu vã adunaþi comori pe pãmânt, unde moliile ºi rugina le distrug ºi unde hoþii le sapã ºi le furã. Adunaþi-vã comori în cer, unde nici moliile, nici rugina nu le distrug ºi unde hoþii nu le sapã ºi nu le furã. Cãci unde este comoara voastrã acolo va fi ºi inima voastrã (Mt 6,19-20).

Sancta Virgo virginum (I)
Quia per mirabile mysterium et inenarrabile sacramentum Unigenitum tuum virgo sacra concepit et caeli dominum clausis portavit visceribus: quae virum non cognovit, mater est, et post partum virgo est.

Într-adevãr, este un mister admirabil ºi o tainã negrãitã ceea ce ne spune liturghia romanã în prefaþa sãrbãtorii de la 1 ianuarie: Maria naºte, devine mamã, ºi totuºi, rãmâne fecioarã. O datã cu întruparea Fiului lui Dumnezeu se realizeazã o nouã creaþie. Se cuvenea ca Isus, noul Adam, sã se nascã dintr-o fecioarã, aºa cum primul Adam fusese scos din pãmânt virgin – terra virgo – intact, nelucrat încã, necultivat de om, nerãnit de fierul plugului. Scrie unul dintre sfinþi pãrinþi (Maxim din Torino):
Adam s-a nãscut din pãmânt virgin; Cristos a fost format din Fecioara Maria. Solul matern din care a fost extras cel dintâi nu fusese încã deschis de fierul plugului; taina maternã din care a ieºit cel de-al doilea nu a fost violatã de patimã trupeascã. Adam a fost plãmãdit din þãrânã de mâinile lui Dumnezeu; Cristos a fost plãmãdit în sânul matern de Duhul lui Dumnezeu. ªi unul, ºi altul, îl au, deci, pe Dumnezeu de tatã ºi o fecioarã de mamã. ªi unul, ºi altul, cum spune evanghelistul, erau „fii ai lui Dumnezeu”.

Aluzie la genealogia datã de sfântul Luca, ce se încheie cu aceste cuvinte: „... Isus... fiul lui Adam, iar acesta, fiul lui Dumnezeu”. Isus este noul Adam, Maria, noua Evã. Dar în aceastã nouã creaþie, spre deosebire de prima, nu Eva este scoasã din Adam, ci Adam este scos din Eva. ªi ce fel de mamã a Fiului lui Dumnezeu ar fi fost Maria dacã nu ar fi fost

110

MISTERELE DE BUCURIE

o nouã creaþie, o nouã Evã, ci ar fi fost o simplã fiicã a primei Eve? Ne-o spune rabi Iehoºua, rãspunzând la trei întrebãri: „Pentru ce femeia are nevoie sã se dea cu parfum, iar bãrbatul nu are nevoie sã se dea cu parfum?” Rãspuns: „Bãrbatul a fost creat din pãmânt, iar pãmântul nu miroase niciodatã. Femeia a fost creatã din coasta lui Adam, dintr-un os învelit cu carne. Dacã þii carnea trei zile fãrã sã o sãrezi, intrã în putrefacþie ºi miroase”. „Pentru ce glasul femeii este mai zgomotos decât al bãrbatului?” Rãspuns: „Dacã umpli o oalã cu carne, nu face zgomot, dar dacã pui înãuntru un os, imediat face zgomot”. „Pentru ce bãrbatul se lasã mai uºor convins, iar femeia se lasã atât de greu convinsã?” Rãspuns: „Adam a fost creat din pãmânt, ºi când arunci un strop de apã pe pãmânt, pãmântul îl soarbe deîndatã. Eva este creatã din os, ºi chiar dacã þii mai multe zile un os în apã, apa nu intrã în el”. În Evanghelii ºi în toatã tradiþia Bisericii e afirmatã clar fecioria Mariei înainte de naºtere, la naºtere, dupã naºterea lui Isus. Fecioria Mariei nu trebuie consideratã doar în înþelesul fizic, biologic al cuvântului, ci în înþelesul profund teologic, simbolic, intenþionat de Dumnezeu prin aceastã minune. O minune a Creatorului, care este semn ºi argument al minunii, al creaþiei sãvârºite în sânul ei, cãci acþiunea Duhului Sfânt în momentul întrupãrii e un act creator, ºi nu un act conjugal. Întruparea este o creaþie, nu o procreaþie. Ca atare, expresia: „Maria, mireasa Duhului Sfânt”, folositã de mistici ºi poeþi, trebuia consideratã cu multã precauþie, pentru a se evita orice aparenþã de teogamie, adicã de împreunare a divinitãþii cu pãmântencele. Luca face din Maria argumentul, dovada cã cel ce se naºte din ea va fi Fiul lui Dumnezeu.
Maria a spus cãtre înger: „Cum va fi aceasta, din moment ce nu cunosc bãrbat?” Rãspunzând, îngerul i-a spus: „Duhul

SANCTA VIRGO VIRGINUM (I)

111

Sfânt va veni asupra ta ºi puterea Celui Preaînalt te va umbri; de aceea, sfântul care se va naºte va fi numit Fiul lui Dumnezeu” (Lc 1,34-35).

Datã fiind legãtura indisolubilã dintre fecioria Mariei ºi calitatea de Fiu al lui Dumnezeu a lui Cristos – observã un autor modern –, cine neagã fecioria Mariei, automat ºi în mod necesar, face ºi pasul urmãtor: neagã divinitatea lui Cristos. Sfântul Augustin, în tratatul De sancta virginitate, rezumã în câteva cuvinte un alt argument îndrãgit de sfinþii pãrinþi ai Bisericii în favoarea fecioriei Mariei: Maria este icoana Bisericii: „Era necesar ca, printr-o minune uimitoare, Capul nostru (Cristos) sã se nascã dupã trup dintr-o fecioarã. El vrea sã dea de înþeles cã membrele sale trebuie sã se renascã dupã spirit, din Fecioara Bisericã”. Maria, mamã ºi fecioarã: scandal pentru exegeza raþionalistã, nebunie pentru mentalitatea pãgânã ºi materialistã a omului de astãzi; dar pentru cei care se mântuiesc, ea este puterea ºi înþelepciunea lui Dumnezeu, dacã ne este îngãduit sã parafrazãm cuvintele apostolului Pavel. Exegeza raþionalistã, pentru a masca necredinþa în supranatural, sau, cel puþin, imposibilitatea lui Dumnezeu de a face minuni, a creat mitul demitizãrii. Fecioria Mariei, ca ºi alte relatãri ale Evangheliei, nu ar fi decât niºte povestiri pe care autorii evangheliilor le-ar fi preluat din mitologie pentru a exprima anumite idei. Am crede cã teoria este nouã, cã a fost inventatã de exegeþii moderni. Nu este adevãrat. Ea a fost lansatã deja în primele veacuri ale creºtinismului, de vreme ce unul dintre scriitorii bisericeºti, Isidor de Pelusio, preot la Alexandria, în Egipt, scria pe la anul 400:
Tu mã întrebi: ce cred în plus ºi diferit de religia noastrã cei care trãiesc în rãtãcire ºi grecii, politeiºtii, care numãrã

112

MISTERELE DE BUCURIE

printre divinitãþile lor ºi o mamã a zeilor, de vreme ce ºi noi credem într-o mamã a lui Dumnezeu? Ascultã, deci, în douã cuvinte ceea ce doresc ca tu sã înþelegi cu inimã sincerã. Pãgânii au cunoscut o mamã a zeilor, chiar ºi a celor mai mari, care a zãmislit ºi a nãscut în dezmãþ ºi în amorurile cele mai respingãtoare, astfel încât aceastã mamã a zeilor nu a ignorat ºi nu a ocolit nici o formã de desfrânare. Dar aceea pe care noi o mãrturisim a fi mamã a Dumnezeului nostru întrupat, ºi care a zãmislit un fiu, unul nãscut, într-o manierã absolut unicã, aceastã mamã este ignoratã de toate naþiunile omeneºti, care nu cunosc nimic despre o naºtere fãrã bãrbat ºi fãrã patã.

Oricine se apropie de acest mare mister al naºterii feciorelnice a lui Cristos din Maria trebuie sã o facã în spirit de credinþã ºi cu profundã umilinþã, spunând mai întâi rugãciunea sfântului Anselm: „Nu încerc, Doamne, sã pãtrund adâncimea ta, pe care nicicum nu o pot mãsura cu mintea mea, dar doresc sã înþeleg puþin adevãrul tãu, pe care inima mea îl cere ºi îl iubeºte”. Maria este invocatã cu titlul de sfântã Fecioarã a fecioarelor, întrucât ea a introdus în lume o formã de viaþã necunoscutã mai înainte: viaþa de feciorie, de celibat, pentru împãrãþia cerurilor. Sfântul Grigore Nisenul vede o figurã, o profeþie a Mariei, mama lui Isus, în Maria din Vechiul Testament, despre care Cartea Exodului noteazã: Dupã trecerea Mãrii Roºii, „Maria, prorociþa, sora lui Aron, a luat în mânã o tamburinã ºi toate femeile au venit dupã ea bãtând în tamburine ºi dansând”. Maria din Vechiul Testament, spune sfântul Grigore Nisenul, nu era cãsãtoritã, cãci dacã ar fi fost cãsãtoritã, Scriptura i-ar fi spus dupã numele bãrbatului, nu ar fi numit-o sora lui Aron. Maria, mama lui Isus, spune acelaºi Sfânt Pãrinte, a luat ºi ea o tamburinã. Ea a vestit lumii fecioria ºi la cântecul ei s-a format un uriaº cortegiu care a urmat-o pe cale fecioriei deschisã de ea. Fecioria, castitatea

SANCTA VIRGO VIRGINUM (I)

113

consacratã, o carismã deosebitã a lui Dumnezeu, un dar preþios pe care Dumnezeu îl înconjoarã cu un gard de spini, de sârmã ghimpatã, ca pentru a-l proteja, întrucât este þinta atacurilor Satanei ºi a rãutãþii oamenilor. Citind literatura anticã iudaicã ºi pãgânã, ne putem da seama cât a avut de suferit Maria pentru acest privilegiu unic: calomnii, sarcasme, invenþii abjecte. Iatã, de pildã, ce scrie filozoful Celsus în secolul al II-lea:
A fost Isus însuºi cel care a inventat cã s-a nãscut dintr-o fecioarã, când, de fapt, se trãgea dintr-un sat evreiesc, dintr-o femeie vai de capul ei, care îºi câºtiga viaþa torcând ... ªi care, acuzatã de adulter, a fost izgonitã de acasã de bãrbatul sãu, un lemnar. A plecat cu ruºine, rãtãcind în voia soartei, ºi la umbra unui bordei l-a adus pe lume pe Isus.

Nimeni nu poate înþelege mai bine decât Fecioara Maria dificultãþile prin care în mod inevitabil le au de întâmpinat toþi cei care, cu generozitate, îmbrãþiºeazã viaþa de celibat pentru împãrãþia cerurilor. Ea îi susþine ºi îi sprijinã, deoarece, cum spune Conciliul, ea,
care a cooperat într-un mod cu totul deosebit la opera Mântuitorului de restaurare a vieþii supranaturale în suflete... continuã acum, cu iubirea sa de mamã, sã se îngrijeascã de fraþii Fiului sãu încã în cãlãtorie, aflaþi în mijlocul pericolelor ºi frãmântãrilor.

Sfântul Bernard ne încurajeazã cu aceste cuvinte: „Dacã o invoci pe Maria, nu te clatini; dacã de gândeºti la ea, nu rãtãceºti; dacã ea te susþine, nu cazi; dacã ea te ocroteºte, nu ai de ce sã te temi”.

Sancta Virgo virginum (II)
Reluãm în aceastã meditaþie tema meditaþiei precedente: Sancta Virgo virginum. Maria este fondatoare împreunã cu Fiul ei a ceea ce din primele veacuri ale Bisericii numeºte ordo virginum sau portio electa: o categorie aleasã de creºtini care se consacrã total ºi exclusiv lui Dumnezeu prin îmbrãþiºarea vieþii de feciorie sau de celibat. Fecioria, celibatul consacrat trãit în cei douã mii de ani de creºtinism, îºi are înfipte rãdãcinile în viaþa de celibat trãitã de Isus ºi de mama sa. Origene scria deja în secolul al III-lea: „Este drept sã recunoaºtem începutul fecioriei în Isus pentru bãrbaþi ºi în Maria pentru femei”. Iar Conciliul al II-lea din Vatican:
Sfaturile evanghelice îmbrãþiºate de bunã voie potrivit chemãrii personale a fiecãruia... au darul de a-l face pe creºtin mai asemenea cu felul de viaþã feciorelnicã ºi sãracã pe care Cristos Domnul a ales-o pentru sine ºi pe care Fecioara, mama sa, a îmbrãþiºat-o.

În lumea de astãzi, observã teologul Hans Urs von Balthasar, Creatorul lumii nu mai are drept de cetãþenie, iar mesajul lui Cristos e ignorat, combãtut, marginalizat în mod subtil. Ca atare, aceastã lume are nevoie de mãrturii tari, ºocante. Viaþa de feciorie, de celibat, e mãrturia cea mai tare ºi cea mai ºocantã. Iatã cum se explicã înverºunarea Duhului Rãu împotriva celor ce îmbrãþiºeazã o asemenea stare de viaþã, dintotdeauna, începând cu Fecioara Maria, aºa cum am vãzut în meditaþia precedentã. Faptul nu putea sã le scape pãrinþilor deºertului, cãci iatã ce ni se spune într-una dintre povestirile lor:

SANCTA VIRGO VIRGINUM (II)

115

Într-o zi, un solitar, cãzând în extaz, l-a vãzut pe Satana stând pe tron cu coroana pe cap, cu sceptrul în mânã, primind raportul subalternilor. Se apropie un diavol ºi îngenuncheazã. – De unde vii? îl întreabã. – Vin dintr-o þarã îndepãrtatã. Am înarmat oamenii, pe unii împotriva altora, am provocat un rãzboi, au fost distruse cetãþi, au curs râuri de sânge pe câmpul de bãtaie. – În cât timp þi-ai fãcut munca încredinþatã? – Într-o lunã. ªi Satana dã ordin sã fie bãtut cu vergi, fiindcã pierduse atâta timp pentru o nimica toatã. Vine altul. – Tu de unde vii? – Vin de pe mare. Am dezlãnþuit furtuni violente ºi un numãr mare de navigatori au pierit în valuri. – În cât timp þi-ai îndeplinit misiunea? – În ºase zile. – Bãtaie cu vergi. ªase zile pierdute pentru o nimica toatã! Urmeazã un al treilea. – Tu de unde vii? – Vin din pustiu. Am ispitit un pustnic ºi i-am pus înaintea ochilor tot felul de imagini ºi l-am fãcut sã se prãbuºeascã în pãcat. – Cât timp ai folosit ca sã-þi îndeplineºti misiunea? – Patruzeci de ani. Atunci, Lucifer coboarã de pe tron, îi pune acestuia o coroanã pe cap ºi sceptru în mânã ºi de la un capãt la altul al infernului rãsunã un strigãt prelung de victorie.

Este bine, ca cei chemaþi la viaþa de celibat din când în când sã-ºi verifice motivele pentru care îmbrãþiºeazã aceastã stare de viaþã, excepþionalã, eroicã. Pentru ce alegem celibatul? Din teamã de cãsãtorie? Pentru a scãpa de necazurile pe care le au cei care întemeiazã o familie? Pentru lipsa de afecþiuni ºi sentimente pe care le are un om normal? Cine alege celibatul pentru asemenea motive îºi rateazã viaþa. Atunci? Pentru a ne dedica mai eficient apostolatului, operelor sociale, operelor de caritate?

116

MISTERELE DE BUCURIE

Motivele sunt vrednice de lãudã, dar insuficiente pentru o asemenea alegere eroicã. Motivul adevãrat ºi profund este unul singur: iubirea. Iubirea excepþionalã cu care Dumnezeu ne-a strãfulgerat ºi la care rãspundem cu o iubire totalã ºi exclusivã, sacrificând orice altã iubire umanã ce s-ar înterpune între Dumnezeu ºi noi. Nimeni nu a descris mai poetic aceastã iubire decât sfântul Augustin, dupã ce l-a descoperit pe Dumnezeu:
Doamne, ce iubesc iubindu-te pe tine? Nu este frumuseþea trupurilor, nici strãlucirea luminii atât de dragã ochilor mei, nici melodii dulci... nici parfumul plãcut al florilor... Nu, nu iubesc nimic din toate acestea când îl iubesc pe Dumnezeul meu. ªi totuºi, iubesc o luminã, un glas, un parfum, o hranã, o îmbrãþiºare atunci când îl iubesc pe Dumnezeul meu. Este lumina, este glasul, este parfumul omului interior care este în mine, acolo unde strãluceºte pentru sufletul meu o luminã ce nu cunoaºte limitã, unde se înalþã melodii ce nu cunosc sfârºit, se rãspândesc parfumuri pe care nici o suflare de vânt nu le poate risipi... iatã ce iubesc când îl iubesc pe Dumnezeul meu.

Celibatul fiind o chestiune de iubire, este o chestiune de inimã nouã, o inimã structuratã sau restructuratã în aºa fel încât sã fie în stare a-l iubi numai pe Dumnezeu. ªi trebuie sã pornim de la o constatare: omul îºi structureazã propria psihologie în funcþie de comoara pe care o aºazã în centrul inimii sale, dupã cum spune ºi Cristos: „Unde este comoara ta, acolo este ºi inima ta”. Omul, încetul cu încetul, se identificã cu comoara, cu idealul din inima sa. Astfel, avarul, care se gândeºte la bani, doreºte bani, face totul pentru bani, trãieºte pentru bani, devine încetul cu încetul omul banului. Desfrânatul, care se gândeºte la plãcere, o doreºte, o iubeºte, pentru ea trãieºte, devine omul plãcerii. Stalin, care se gândea la putere, puterea o adora, pentru putere trãia, a devenit omul puterii.

SANCTA VIRGO VIRGINUM (II)

117

Cine îl are pe Cristos în centrul inimii sale devine încetul cu încetul ceea ce iubeºte: un alt Cristos. Cum spune biograful despre sfântul Francisc de Assisi: „Francisc la Cristos se gândea, pe Cristos îl iubea, despre Cristos vorbea, pentru Cristos trãia astfel încât, treptat-treptat, Francisc a ajuns imaginea vie a lui Cristos”. S-ar putea ridica o întrebare: iubirea inimii noastre consacratã total ºi exclusiv lui Cristos nu eliminã în mod necesar iubirea de oameni? Rãspunsul trebuie dat tot printr-o întrebare: Dar cum ai putea sã-l iubeºti pe Cristos, fãrã sã iubeºti trupul lui Cristos? Cum poþi prin iubire sã devii una cu Cristos, fãrã a iubi tot ce a iubit ºi iubeºte Cristos? Or, în inima lui Cristos intrã lumea întreagã: unul dintre scriitorii Bisericii din antichitate, Isaac Sirianul, scria:
Omul frumuseþii armonioase (adicã omul iubirii universale) devine incandescent de iubire faþã de întreaga creaþie: iubeºte oamenii, pãsãrile, fiarele (surprinzãtor!). El se roagã cu o compasiune fãrã margini pentru târâtoare. ªi condamnat de zece ori la moarte pe rug, trãieºte iubindu-i pe alþii ºi nu spune niciodatã: ajunge!

Un filozof la care nu ne-am aºtepta, Nietzsche, a remarcat ºi descris foarte bine capacitatea de a-i iubi ºi a-i sluji pe oameni la cei care au ales sã-l iubeascã cu inima neîmpãrþitã pe Dumnezeu. El, fiu ºi nepot de pastori protestanþi, îl dezaprobã pe Luther pentru „soluþiile sale periculoase, simpliste, imprudente”. Luther, scrie mai departe filozoful,
a revendicat pentru preoþi dreptul de a avea o femeie ºi raporturi sexuale; dar trei sferturi din respectul de care poporul, în special femeile, este capabil se sprijinã pe convingerea cã un om excepþional în aceastã privinþã va fi excepþional ºi în alte privinþe. Aici îºi gãseºte poporul sprijinul cel mai bun ºi mai eficace pentru credinþa lui... Poporul are

118

MISTERELE DE BUCURIE

veneraþie faþã de aceste firi preoþeºti blânde, serioase, simple ºi caste ºi cu alte virtuþi asemãnãtoare. Lor, mai mult decât înþelepciunii filozofilor, li se adreseazã lauda ºi respectul poporului. De altfel, cui ar putea sã-i arate mai multã recunoºtinþã decât acestor oameni care îi aparþin, care au ieºit din mijlocul lui ºi care apar ca fiind consacraþi, aleºi, sacrificaþi spre binele lor? Lor pot sã-ºi deschidã sufletul fãrã teamã. Lor îºi pot destãinui secretele, preocupãrile lor ºi alte lucruri mai penibile. Ne trebuie inimi curajoase, umile ºi curate pentru a se pregãti la acest serviciu de igienã spiritualã... ªi pentru a se sacrifica, pentru cã este vorba de un sacrificiu. Da, preotul este ºi va rãmâne omul sacrificiului.

La început, când am auzit chemarea lui Dumnezeu, am simþit cu toþii o atracþie sensibilã, o stare de euforie. Dar Dumnezeu nu se mulþumeºte cu o iubire sentimentalã, emoþionalã. El vrea o iubire maturã, purificatã. De aceea, simþim la un moment dat cã Dumnezeu parcã ne pãrãseºte, se îndepãrteazã. ªi marii mistici au trecut prin ceea ce ei numesc noaptea obscurã sau tãcerea lui Dumnezeu. A trãi în curãþie nu înseamnã a ucide carnea, a fi scutit de atracþii, de ispite, de momente de crizã. ªi totuºi, poþi trãi în curãþie desãvârºitã având pacea, bucuria, libertatea inimii într-o carne torturatã. Câteva îndemnuri practice pentru aceste momente de crizã, de dificultate: – intensificã viaþa de rugãciune, de contemplaþie, de unire cu Dumnezeu, mai ales la celebrãrile liturgice. Rãmâi permanent în contact cu carnea lui Cristos în Euharistie. Cum poþi sã pãstrezi iubirea faþã de o persoanã, fãrã sã o vizitezi, sã o vezi, sã-i vorbeºti? La fel este cu iubirea faþã de Cristos; – fii sincer cu tine însuþi ºi cu Dumnezeu. Fii sincer ºi deschis la scaunul de spovadã ºi cu directorul spiritual. Deschide-þi sufletul fãrã jenã;

SANCTA VIRGO VIRGINUM (II)

119

– evitã cu grijã tot ceea ce îþi excitã pornirile sexuale: imagini, lecturi, emisiuni la televizor, filme etc.; – nu-þi pierde niciodatã echilibrul sufletesc, intrând în panicã. Nu uita, ispita este un lucru, pãcatul este cu totul alt lucru; – trãieºte mereu cu speranþa fericirii de dincolo, potrivit promisiunii Apostolului: „Lucruri pe care ochiul nu le-a vãzut ºi urechea nu le-a auzit ºi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a pregãtit Dumnezeu celor care îl iubesc pe el” (1Cor 2,9). Astfel, vei putea spune la sfârºit cuvintele pe care le-a spus Lacordaire înainte de a-ºi da ultima suflare: „Doamne, deschide-mi!”.

AL IV-LEA MISTER

PREZENTAREA LA TEMPLU Ascultarea rãmâne o virtute creºtinã
Dupã ce s-au împlinit zilele purificãrii lor, dupã Legea lui Moise, [Iosif ºi Maria] l-au dus [pe prunc] la Ierusalim ca sã-l ofere Domnului, dupã cum este scris în Legea Domnului: Orice prim nãscut de parte bãrbãteascã va fi declarat sfânt pentru Domnul ºi sã aducã jertfã, dupã cum este scris în Legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de porumbel (Lc 2,22-24).

Scena descrisã de sfântul Luca pare atât de simplã: o ceremonie care se desfãºoarã la templu dupã legi precise, la care iau parte personaje umile care nu atrag atenþia nimãnui. Un fapt, aparent, neînsemnat, dar care, în realitate, este excepþional ºi grandios. Scena cuprinde douã elemente. Primul este ritul de purificare a mamei care, potrivit Cãrþii Leviticului (12,6-8), era consideratã necuratã ºi nu putea sã atingã lucruri sfinte sau sã intre în templu patruzeci de zile dupã naºterea unui bãiat ºi optzeci de zile dupã naºterea unei fetiþe. Ca jertfã pentru curãþirea ei, Maria, mama Mielului care a luat asupra sa pãcatele lumii, nu poate sã aducã un miel (oferta celor înstãriþi), ci aduce darul celor sãraci (douã turturele sau doi pui de porumbel). Al doilea element este rãscumpãrarea copilului. Orice întâi-nãscut îi aparþinea Domnului. Pentru a deveni proprietatea tatãlui, trebuia rãscumpãrat. Preþul de rãscumpãrare era de cinci ºecheli de argint. Sumã mare pentru

ASCULTAREA RÃMÂNE O VIRTUTE CREªTINÃ

121

o familie sãracã, având în vedere cã un soldat sau un muncitor era plãtit cu o jumãtate de ºechel pe zi. Banii de rãscumpãrare puteau fi plãtiþi oricãrui preot din Israel ºi nu era nici o obligaþie sã se vinã cu copilul la aceastã ceremonie. Iosif preferã sã verse banii direct la templul din Ierusalim ºi sã poarte ºi copilul. De ce? Interesantã expresia evanghelistului. Nu spune: ca sã-l rãscumpere, ci ca sã-l ofere Domnului. Ceea ce ne atrage atenþia, în primul rând, în povestirea acestui episod e expresia pe care evanghelistul o repetã nu mai puþin de cinci ori: „dupã Legea lui Moise”, „dupã cum este scris în Legea Domnului”, „ca sã se împlineascã Legea”. Gãsim aici întreaga sfântã Familie într-o atitudine fundamentalã de ascultare, de supunere. Purificarea prescrisã pentru mamele care nãºteau nu o privea pe Maria, întrucât ea ºi la naºtere rãmãsese fecioarã. ªi totuºi, se supune legii ca oricare altã femeie. Rãscumpãrarea impusã primilor nãscuþi nu-l privea pe Isus, întrucât el era Fiul lui Dumnezeu, ºi totuºi, Isus se supune legii. El, care avea sã ducã la desãvârºire Legea ºi sã rânduiascã noua lege, începe prin a se supune Legii. Prin acest rit exterior, Isus îºi ratificã ascultarea radicalã faþã de Tatãl, oferirea totalã a propriei voinþe, pe care o fãcuse în momentul întrupãrii:
Pentru aceasta, intrând în lume, el spune: Tu n-ai voit nici jertfã, nici ofrandã, ci mi-ai alcãtuit un trup. Nu þi-au plãcut nici arderile de tot, nici jertfele pentru pãcat. Atunci am zis: Iatã, vin – în sulul cãrþii este scris despre mine – ca sã fac voinþa ta, Dumnezeule! (Evr 10,5-7).

„Iatã, vin... ca sã fac voinþa ta” (Evr 10,7) sunt primele cuvinte pe care le rosteºte Cristos când vine în lume. „S-a împlinit!” (In 19,30) sunt ultimele cuvinte pe care Cristos le rosteºte pe cruce, înainte de a pãrãsi lumea. Între aceste douã expresii este o viaþã de ascultare desãvârºitã.

122

MISTERELE DE BUCURIE

„Hrana mea este sã fac voinþa celui care m-a trimis” (In 4,34). El, Fiul lui Dumnezeu, ascultã nu numai de Tatãl, dar ascultã chiar ºi de oameni. Regãsit în templu, „a coborât cu ei, a venit la Nazaret ºi era supus lor” (Lc 2,51). Nu vrea sã lase nici aparenþã de neascultare.
Dupã ce au venit la Cafarnaum, cei care încasau contribuþia au venit la Petru ºi i-au zis: „Învãþãtorul vostru nu achitã cele douã drahme?” El a spus: „Da!” Venind în casã, Isus i-a luat-o înainte spunând: „Simon, ce crezi, de la cine iau regii de pe pãmânt taxa sau tributul: de la fiii lor sau de la strãini?” Când el a spus: „De la strãini”, Isus i-a zis: „Aºadar, fiii sunt scutiþi. Totuºi, ca sã nu-i scandalizãm, mergi pe þãrmul mãrii, aruncã undiþa ºi ia primul peºte care va veni. Deschizându-i gura, vei gãsi o monedã. Ia-o ºi dã-le-o pentru mine ºi pentru tine” (Mt 17,24-27).

Pentru un ucenic al lui Isus, ascultarea rãmâne ºi azi o virtute, ºi nu una oarecare, ci o virtute fundamentalã. Scrie sfântul Augustin în De civitate Dei: „Oboedientia in creatura rationali mater quodammodo est custosque virtutum” (la creatura raþionalã, ascultarea, într-un fel, este mama ºi pãstrãtoarea virtuþilor). Iar sfântul Francisc de Sales ne relateazã rãspunsul unuia dintre pãrinþii deºertului dat unui tânãr dornic sã moarã martir: „Este destul de martir cine ºtie sã asculte; este mai mare martiriul sã trãieºti toatã viaþa în ascultare, decât sã mori cu capul retezat dintr-o datã de sabie”. Este drept cã Isus a condamnat legalismul ºi cazuistica complicatã a fariseilor. Dar sã ne înþelegem bine. Ce a condamnat? A condamnat o observare exterioarã a legilor, izvorând din mândrie ºi din dorinþa de a se da în spectacol, o ascultare cãreia nu-i corespunde o adeziune a inimii, o ascultare care sã-l angajeze pe om în ceea ce are el mai profund. Dar a face din atitudinea lui Isus un argument în favoarea anarhiei este ceva monstruos. Sfântul Pavel

ASCULTAREA RÃMÂNE O VIRTUTE CREªTINÃ

123

îi avertiza pe galateni sã nu interpreteze greºit libertatea adusã de Cristos: „Voi însã, fraþilor, aþi fost chemaþi la libertate” (Gal 5,13). ªi adaugã imediat: „...numai cã aceastã libertate sã nu fie ocazie pentru [a sluji] trupului”. Papa Paul al VI-lea, referindu-se la cei care dispreþuiesc legislaþia Bisericii, taxând-o drept „juridism” ºi pretinzând cã unica lege trebuia sã fie dragostea, dragostea aºa cum o înþelege fiecare, le rãspunde cu o frazã a unui mare teolog actual, L. Bouyer: „O comunitate fãrã lege, departe de a fi sau de a putea fi în aceastã lume o comunitate a iubirii, nu a fost niciodatã ºi nu va fi altceva decât o comunitate a debandadei”. Anumite idei ºi anumite ideologii, care nu au nimic de a face cu creºtinismul, ne pot contamina, ne pot fascina ºi pe noi. Cea mai mare tentaþie poate fi aceasta: ascultarea nu-mi distruge demnitatea umanã, nu mã reduce la starea de sclav? Rãspunsul ni-l dã Conciliul, bazându-se pe Evanghelie: „Ascultarea consacratã, departe de a micºora demnitatea persoanei umane, o conduce la maturitate, ajutând-o sã-ºi dobândeascã libertatea fiilor lui Dumnezeu” (PC 14). Cuvintele Conciliului cuprind un adevãr peste care nu putem trece cu vederea, ºi anume: cine nu ºtie sã asculte, cine vrea autonomia, mai ales în anii de formare, nu poate sã ajungã la maturitate umanã. Psihic, va rãmâne toatã viaþa un rahitic, un subdezvoltat. Mai târziu va fi tiran cu cei mai slabi decât el ºi servil faþã de cei mai puternici decât el. Este ceea ce constatãm în viaþa politicã: toate totalitarismele ºi dictaturile moderne s-au nãscut din cãutarea libertãþii totale. Napoleon a subjugat popoarele în numele libertãþii, egalitãþii ºi fraternitãþii. Ruºii se dãdeau eliberatorii popoarelor subjugate. Americanii fac la fel. Un alt gând care ar putea sã ne provoace la neascultare este acesta: dacã superiorii, cei care ne poruncesc, au

124

MISTERELE DE BUCURIE

atâtea scãderi, de ce sã ascult de ei? Îi triºez cât pot. Atenþie! Ascultarea creºtinã nu se bazeazã pe calitãþile ºi perfecþiunea superiorilor, ci pe motive de credinþã. Dacã acceptãm superiorul fãrã cusur pentru a practica virtutea ascultãrii, ne aflãm în situaþia acelui personaj din literatura modernã care toatã viaþa a dorit sã se spânzure, dar nu a fãcut-o, pentru cã nu a gãsit un copac potrivit. În sfârºit, existã o tentaþie mult mai subtilã ºi cu aparenþã de legitimitate care ne-ar putea împinge la nesupunere, ºi anume: legile ºi dispoziþiile Bisericii sunt învechite, neadaptate la noile cerinþe ale vieþii. Cei care ne conduc au idei retrograde. De aceea, Biserica nu poate progresa, nu se poate reforma. Este ispita în care au cãzut toþi ereticii ºi schismaticii care au cauzat atâtea nenorociri Bisericii. Singurii care au înfãptuit reforme în Bisericã au fost sfinþii, adicã oamenii ascultãrii desãvârºite. Sã vã amintesc cazul lui De Lamennais din Franþa, din secolul trecut. Om cu calitãþi extraordinare. Când a scris Eseul asupra indiferenþei în materie de religie, toþi l-au salutat ca pe un nou pãrinte al Bisericii. Orgoliul l-a împins la nesupunere. A ieºit din preoþie, a refuzat sacramentele pe patul de moarte, a refuzat înmormântarea religioasã, a refuzat crucea pe mormânt. ªi acum un alt exemplu la celãlalt antipod. Populaþia Romei îºi aduce aminte cu veneraþie de pãrintele Felice Capello, iezuit, de o culturã imensã, autor a numeroase cãrþi, trei doctorate, profesor la Universitatea Gregorianã, sfetnicul congregaþiilor romane, al episcopilor ºi al miniºtrilor, duhovnicul Romei, – era veºnic coadã la confesionalul sãu –, astãzi acesta fiind loc de pelerinaj; este introdusã cauza de beatificare. Prieten cu Albino Luciani, viitorul Papã Ioan Paul I, ieºeau într-o zi împreunã de la Gregoriana. „Aºteaptã-mã un moment”, spune pãrintele Capello. „Merg la pãrintele rector sã-mi citeascã aceste trei

ASCULTAREA RÃMÂNE O VIRTUTE CREªTINÃ

125

scrisori, vreau sã le pun la poºtã”. Avea 80 de ani. Regula cerea ca superiorul sã verifice ºi sã aprobe expedierea unei scrisori. Fratele Egidiu, tovarãºul sfântului Francisc de Assisi, cu o comparaþie durã, descrie o mare realitate din viaþa Bisericii: „Când boul îºi þine capul sub jug, hambarele sunt pline cu grâu. Dar când îºi scuturã jugul crezând cã a devenit mare senior, hambarele rãmân goale”. Având în faþa ochilor scena prezentãrii lui Isus la templu, sã ne revizuim modul nostru de a gândi ºi de a trãi virtutea ascultãrii.

Tradiþie ºi progres Scena prezentãrii la templu, dacã este studiatã atent ºi profund, rezolvã o problemã extrem de importantã care se pune, în special, la o anumitã vârstã. Este vorba de aºa-numitul conflict dintre generaþii. Acest conflict presupune douã tabere pe picior de rãzboi; bãtrânii ºi tinerii. Bãtrânii tradiþionaliºti, retrograzi, tinerii progresiºti, avangardiºti. Bãtrânii cu idei depãºite, învechite, tinerii cu idei noi, reformiste. Bãtrânii sclerozaþi, apãrãtori ai legilor, ai juridicului, ai structurilor, ai instituþiilor, tinerii deschiºi spiritului, profeþiei, carismei, apãrãtorii idealurilor de libertate, vestitorii unei lumi noi. Personal, nefiind eu nici foarte bãtrân, nici foarte tânãr, pot sã o fac pe arbitrul ºi sã spun cã nici cei din prima tabãrã, nici cei din tabãra opusã nu au nimic de a face cu spiritul Evangheliei. Cine vrea sã aibã spiritul Evangheliei, sã mediteze cu atenþie episodul prezentãrii la templu. Ce vedem acolo? Ceva cu totul contrar mentalitãþii curente, ºi anume trei tineri: unul foarte tânãr, Isus – în vârstã numai de 40 de zile; Maria – în jur de 15 ani; Iosif – în jur de 24 de ani. Ei sunt aduºi la templu de legea lui Moise, deci, sunt adepþi ai tradiþiei, ai instituþiei, ai structurilor, deºi sunt foarte tineri. ªi mai gãsim douã personaje deschise progresului, inspiraþiei, profeþiei, spiritului. Sunt doi bãtrâni – profeteasa Ana, în vârstã de 84 de ani, ºi profetul Simeon, pe care nu ni-l putem imagina sub 90 de ani. Aceºtia vin în acelaºi ceas la templu, împinºi, inspiraþi de Duhul Sfânt. Cei dintâi, tinerii, tot de Duhul Sfânt sunt împinºi sã se supunã prescripþiilor legii. Ceilalþi doi, bãtrânii, progresiºtii, carismaticii, fac sã se declanºeze

TRADIÞIE ªI PROGRES

127

inspiraþia, profeþia, intervenþia Duhului Sfânt, tocmai prin observarea riguroasã a legii: erau zi ºi noapte la templu, în posturi ºi rugãciuni. Interesant de observat cã scena se plaseazã la rãscrucea dintre nou ºi vechi, adicã la punctul de întâlnire dintre Noul ºi Vechiul Testament. Concluzia este simplã: ºi legea, ºi inspiraþia au un singur izvor, pe Duhul Sfânt. Instituþia ºi profeþia, vechiul ºi noul, nu sunt în opoziþie, în conflict, în polemicã, dimpotrivã, sunt douã realitãþi complementare, una are nevoie de cealaltã, una nu poate exista fãrã cealaltã. Amândouã reclamã o atitudine fundamentalã de ascultare. „Ceea ce Dumnezeu a unit, omul sã nu despartã” (Mc 10,9). Cine gândeºte ºi procedeazã altfel, nu are duhul Evangheliei, ci duhul marxismului, pentru care legea fundamentalã este lupta de clasã, în care intrã lupta între vechi ºi nou, între bãtrâni ºi tineri, între superiori ºi subalterni. În comunitatea din Corint înfloreau carismele spre binele ºi zidirea Bisericii: erau acolo tãmãduitori, profeþi, vorbitori în limbi strãine. Dar dacã citim cu atenþie capitolele 12,13 ºi 14 din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Pavel cãtre Corinteni, ne dãm imediat seama cã prima carismã dãruitã de Duhul Sfânt, fãrã de care celelalte carisme nu zidesc, ci distrug Biserica, este carisma autoritãþii. ªi vedem, într-adevãr, cã, în momentul în care în comunitatea din Corint carismele creaserã o stare de anarhie, apostolul intervine cu carisma sa, cu carisma autoritãþii, ºi face ordine. ªi încheie cu aceste cuvinte de avertizare: „Dacã cineva crede cã este profet sau inspirat de Duhul Sfânt, sã recunoascã în ceea ce scriu cã este o poruncã a Domnului. Iar dacã cineva nu înþelege, sã nu înþeleagã” (1Cor 14,37-38). Conciliul nu face altceva decât sã reia învãþãtura sfântului Pavel când scrie în Lumen Gentium:

128

MISTERELE DE BUCURIE

Dintre aceste daruri, cel mai important este harul apostolilor, sub a cãror autoritate Duhul însuºi îi aºazã ºi pe carismatici (cf. 1Cor 14)... Judecata despre autenticitatea [carismelor] ºi dreapta lor folosire aparþine acelora care sunt în fruntea Bisericii” (LG 7; 12)[adicã celor care au carisma autoritãþii].

Conciliul vorbeºte mereu despre tradiþia sãnãtoasã ºi despre progresul legitim, ceea ce ne dã de înþeles cã nu orice tradiþie este sãnãtoasã ºi cã nu orice progres este legitim. Greºeala stã într-o prejudecatã, un mod greºit ºi simplist de a gândi, ºi anume: tot ce este vechi este bun pentru cã este vechi ºi tot ce este nou este bun pentru cã este nou, ºi invers: tot ce este vechi este rãu pentru cã este vechi, tot ce este nou este rãu pentru cã este nou. Pe de o parte, sunt lucruri neesenþiale, neînsemnate, care au fost foarte bune altãdatã, dar care, cu trecerea timpului, pot deveni inutile sau chiar o piedicã în viaþa Bisericii. Acestea sunt supuse schimbãrii. Undeva pe malul unui râu putea fi vãzut, aºezat pe un trunchi de copac, un bãtrân pescar cu undiþa în mânã, pescuind. Avea peste 80 de ani, umbla cu greu, mâinile îi tremurau, ochii îi lãcrimau. Era cel mai renumit pescar din acea regiune. Cunoºtea nada cea mai bunã, adâncimea cea mai potrivitã ºi locul cel mai potrivit unde sã arunce undiþa pentru fiecare soi de peºti. Obiºnuia sã spunã: „Eu ºtiu sã prind peºti ºi acolo unde nu sunt”. Între timp, râul îºi schimbase albia, se deplasase cu vreo 50 de metri mai spre apus de locul unde obiºnuia el sã pescuiascã. Dar omul rãmânea în continuare la locul sãu de altãdatã. Acolo ºi numai acolo pescuia. Dar acum îºi arunca undiþa într-o fundãturã plinã cu nisip. Lumea îl compãtimea. Copiii, tineretul râdeau de el ºi nu înþelegeau de ce se spunea cã bãtrânul este cel mai bun pescar din tot þinutul. Aºa ceva se poate întâmpla în viaþa noastrã ºi în apostolatul nostru

TRADIÞIE ªI PROGRES

129

când nu þinem seama de cursul schimbat al lumii ºi de condiþiile concrete ale vieþii. Dar, pe de altã parte, pericolele la care suntem expuºi în timpurile în care trãim se aflã, în primul rând, în direcþia opusã; este pericolul modernismului. Sub pretextul reformei, al înnoirii, al adaptãrii la noile condiþii ale lumii, suntem tentaþi sã abandonãm valorile fundamentale ale creºtinismului, precum: ascultarea, sacrificiul, renunþarea, umilinþa, autoritatea, dogmele Bisericii.
Undeva, într-o fabricã, situaþia devenise dramaticã. Se fura ca în codru. Primii hoþi erau portarii. Conducerea a angajat un poliþist. Acesta fãcea percheziþie la ieºire la toatã lumea. Operaþia era simplã: muncitorii îºi deschideau geanta, îºi întorceau buzunarele pe dos ºi treceau mai departe. Dar era unul care-l scotea din sãrite pe poliþist. În fiecare zi trecea pe poartã cu un cãrucior cu tot felul de deºeuri ºi mizerii: cartoane, rumeguº, gunoaie. În fiecare zi îi trebuia poliþistului o jumãtate de orã sã-l controleze scotocind cu mâna prin aceste deºeuri, dar nu gãsea nimic. Într-o zi îºi iese din fire ºi îi spune: – Ascultã, domnule, dumneata eºti suspect. Cu siguranþã, furi ceva, dar nu te pot prinde. Spune-mi ce furi ºi îþi promit cã nu-þi fac nimic. – Simplu de tot, rãspunde omul. Fur cãrucioare. În acel moment, mintea poliþistului s-a luminat.

Diavolul, inteligent cum este, are aceeaºi tacticã ºi ne poate folosi ca instrumente ale sale. Adicã, sub pretextul adaptãrii la noile exigenþe ale lumii, al scoaterii din Bisericã a vechiturilor, a rebuturilor, sã scoatã, de fapt, valori fundamentale, ca cele amintite mai sus. ªi s-ar pãrea cã tactica lui are cel mai mare succes tocmai în domeniul teologiei. Referindu-se la o seamã de teologi de azi, cardinalul J. Daniélou scria aceste cuvinte:

130

MISTERELE DE BUCURIE

Aceºtia, în loc sã slujeascã cu umilinþã Biserica, au devenit vedete, personaje la modã: criticã, contestã, demoleazã, încurajaþi de o publicitate catolicã ce relateazã orice cuvânt al lor, ca ºi cum numai acolo s-ar gãsi adevãrul. κi închipuie cã, procedând în felul acesta, realizeazã deschiderile ºi reînnoirea Bisericii, când, de fapt, nu fac altceva decât sã ºteargã praful de pe vechi teorii” (Il Mattino, 26.02.1969).

Tradiþie sãnãtoasã, progres legitim. Câteva criterii ne vor ajuta sã realizãm în gândirea ºi viaþa noastrã acest echilibru absolut necesar. Auzim adesea sloganul: „Pentru oameni moderni, carisme moderne. Azi nu mai merge cu lucruri medievale”. Sã nu uitãm cã în ce are fundamental fiinþa sa, omul de azi este omul de ieri ºi omul dintotdeauna, omul veºnic, homo universalis cum ar spune filozoful Anton Dumitriu; omul cu neliniºtile ºi incertitudinile sale, omul care suferã ºi moare ºi care aºteaptã, fãrã sã o spunã întotdeauna, un cuvânt de încurajare, de certitudine, de speranþã de la apostol, de la sfânt, nu de la contestatar, nu de la revoluþionar. „Trebuie sã mergi în pas cu timpul”. Ce înseamnã a þine pasul cu timpul? Cuvântul „progres”, în limbajul Bisericii, nu poate sã aibã acelaºi înþeles pe care îl are în limbajul ºi propaganda lumii. Propaganda comunistã ne este încã proaspãtã în memorie. Nu ne îndreptam pânã mai ieri spre culmile progresului, când, de fapt, ne îndreptam spre dezastru?
Într-o zi, o maicã emancipatã, ajunsã profesoarã de filozofie, îi spune episcopului Albino Luciani, viitorul papã Ioan Paul I: – Filozoful Zenon vorbea despre Ahile ºi despre broasca þestoasã. Mã tem cã broasca þestoasã este Biserica ce nu se pune la zi cu studiile ºi cu instituþiile, în timp ce Ahile cel uriaº este lumea care face progrese. Cum sã o ajungi din urmã?

TRADIÞIE ªI PROGRES

131

Rãspunsul: – Fii fãrã grijã, sorã. Mersul Bisericii este diferit de mersul lumii. „Aºa este împãrãþia lui Dumnezeu – a spus Domnul – ca un om care aruncã sãmânþa în pãmânt ºi, fie cã doarme, fie cã se scoalã, noaptea ºi ziua, sãmânþa rãsare ºi creºte, nici el nu ºtie cum” (Mc 4,26-27). Nu de noi studii ºi de noi instituþii are nevoie Biserica, în primul rând, ci de sfinþi, de oameni care sã-i lumineze pe alþii cu exemplul lor.

Adevãratul progres, adevãratul aggiornamento nu este altceva decât reîntoarcerea permanentã la origini, la Evanghelie, în condiþiile mereu schimbãtoare ale istoriei. Zeul Ianus era numit bifrons – cu douã feþe: cu una privea spre trecut, cu alta spre viitor. Aceasta este atitudinea pe care trebuie sã o aibã oricine vrea sã evite cele douã extreme, adicã imobilismul, alipirea oarbã, de formele relative, supuse schimbãrii, ale trecutului, pe de o parte, mania noutãþilor, de dragul noutãþii, inutile sau periculoase, pe de altã parte. Aceasta este condiþia pentru ca, tineri fiind, sã avem înþelepciunea bãtrâneþii, bãtrâni fiind, sã avem prospeþimea tinereþii. Altminteri, în mod necesar, tânãrul progresist, revoluþionar de azi va ajunge bãtrânul sclerozat, integrist de mâine. Regula supremã de urmat în toate este formulatã astfel de papa Paul al VI-lea: „Împins numai de dragoste, sã cauþi tot ce poate contribui la prelungirea cât mai fidelã în lume a prezenþei, a exemplului, a vieþii de sacrificiu a lui Cristos, viaþã consumatã spre mãrirea Tatãlui ºi spre mântuirea oamenilor”.

O sabie îþi va strãpunge sufletul De când crainicul lui Dumnezeu intrase în cãsuþa din Nazaret ºi fãcuse invitaþia la bucurie: „Bucurã-te, o, plinã de har” (Lc 1,28), viaþa Mariei se desfãºura într-o atmosferã de bucurie mesianicã netulburatã. Fiul ei, Isus, este Fiul lui Dumnezeu, este Mesia care va domni pe tronul lui David, este salvatorul care va aduce mântuirea tuturor popoarelor pãmântului. Aºadar, perspective luminoase pentru Fiul ei. Dar în momentul în care Isus este prezentat la templu, nori negri, prevestitori de furtunã, apar la orizont. Relateazã evanghelistul Luca:
Simeon i-a binecuvântat ºi i-a spus Mariei, mama lui: „Iatã, acesta este pus spre cãderea ºi spre ridicare multora în Israel ºi ca semn care va stârni împotrivire – ca sã se dezvãluie gândurile din multe inimi – iar þie, o sabie îþi va strãpunge sufletul” (Lc 2,34-35).

Cuvintele sunt necruþãtoare: o sabie. Cuvântul grec folosit de evanghelist indicã nu o sabie obiºnuitã, ci o sabie de proporþii mari, grea, cu lama foarte latã, folositã în antichitate de popoarele barbare, de pildã, de cãtre traci. O sabie care nu va atinge, nu va rãni doar, ci va strãpunge ceea ce este mai intim, mai profund în fiinþa umanã: sufletul, inima. Cu câteva sãptãmâni mai înainte, la ritul tãierii împrejur, Maria vãzuse cãzând primele picãturi de sânge din trupul Fiului ei; simbol ºi prevestire a sângelui pe care îl va vãrsa pe cruce pentru cei mulþi. Acum i se vesteºte cã ºi drumul ei va fi un drum dureros. La prezentarea în templu, Mariei nu i se prezintã o coroanã, ci

O SABIE ÎÞI VA STRÃPUNGE SUFLETUL

133

o sabie. Coroana vine dupã sabie. Destinul copilului va fi ºi destinul mamei. În acest moment, Isus i se oferã Tatãlui prin mâinile mamei, ca victimã de ispãºire. Împreunã cu copilul, ºi mama se oferã pe sine ca victimã: „Aceastã oferire – scrie sfântul Bonaventura – se va consuma pe lemnul crucii, dar ea îºi are începutul de la Fecioara Maria în templu”. De fapt, în ce constã aceastã sabie a durerii care va strãpunge deopotrivã inima mamei ºi inima Fiului, prevestitã de bãtrânul Simeon? O spune tot el: „Acesta este pus spre cãderea ºi spre ridicare multora în Israel ºi ca semn care va stârni împotrivire” (Lc 2,34). Spunând aceste cuvinte, bãtrânul se inspirã din cuvintele pe care le rostise ºapte secole mai înainte profetul Isaia, când îndemna poporul sã se salveze de la pieire recurgând nu la calculele ºi combinaþiile politice ale regelui Ahaz, ci la iubirea ºi la planurile lui Dumnezeu: „Domnul... va fi o piatrã de poticnire, o stâncã de cãdere pentru cele douã case ale lui Israel, un lanþ ºi o cursã pentru locuitorii Ierusalimului! Mulþi se vor poticni, vor cãdea ºi se vor sfãrâma” (Is 8, 14- 15). În jurul acestui copil se va crea o dezbinare enormã, aducãtoare de uriaºe suferinþe pentru copil ºi pentru mamã, se vor crea douã tabere opuse, ºi astfel, vor ieºi la ivealã gândurile lor cu privire la Mesia, la mântuirea lumii. În prima tãbãrã se aflã oameni simpli ºi credincioºi, ca Simeon ºi Ana care îl aºteaptã pe Mesia în posturi, rugãciuni, în împlinirea datoriilor religioase, lãsând pe seama lui Dumnezeu mântuirea în felul cum a orânduit-o el în iubirea ºi înþelepciunea sa. În cealaltã tabãrã sunt cei care viseazã un mesianism croit dupã gânduri ºi resurse omeneºti, cu caracter naþionalist, aºteaptã un Mesia politic ºi militar, care sã scuture jugul strãinului, sã ducã poporul la prosperitate materialã ºi la triumful asupra altor naþiuni. Cu alte cuvinte, viseazã o mântuire

134

MISTERELE DE BUCURIE

raþionalist-materialistã, din care erau izgonite supranaturalul, nebunia ºi scandalul crucii, sacrificiul, o mântuire realizabilã prin posibilitãþi ºi puteri omeneºti, ºi anume: erudiþia pentru farisei – erudiþia lor inutilã ºi sufocantã; calcule ºi jocuri politice, compromisuri, diplomaþie omeneascã pentru alþii. Unii autori numesc acest scurt episod de la templu microevanghelie sau evanghelie în miniaturã, întrucât el rezumã întreaga evanghelie ºi întreaga lucrare de mântuire a lui Cristos, care, într-un cuvânt, înseamnã cruce, sacrificiu. Sã lãsãm câteva momente sã se descopere în faþa conºtiinþei noastre gândurile din inimile noastre, întrebându-ne: cum ne imaginãm cã Biserica, adicã noi înºine, poate transmite mântuirea adusã de Cristos? Mai ales în vremurile ºi condiþiile noi în care ne aflãm, pericolul de a ne situa în a doua tabãrã este mai mult decât real. Ce fel de apostolat visãm? Unul fãrã cruce, fãrã sacrificiu? Ne închipuim poate cã vom mântui lumea prin erudiþia noastrã, prin cine ºtie ce teologii la modã? Sfântul Ioan Bosco ne povesteºte un vis al sãu referitor la pericolele prin care avea sã treacã congregaþia sa:
Un al patrulea diavol apare ºi spune: „Eu am gãsit un mijloc potrivit ca sã-i distrug toate temeliile... ªi anume, sã-i conving pe salezieni cã a fi savanþi trebuie sã fie gloria lor principalã. Prin urmare, sã-i conving sã studieze mult pentru ei înºiºi, pentru a-ºi câºtiga faimã... de unde va rezulta dispreþ faþã de cei ignoranþi, lenevie în slujba sfântã. Adio catehism la copii, adio ºcoli elementare pentru a-i instrui pe sãrmanii copii abandonaþi, adio ore îndelungate în confesional”. Propunerea diavolului a fost primitã cu aplauze unanime.

Nu spun cã ºtiinþa religioasã nu are importanþa ei, cã nu este necesarã pentru apostolat. Dar a crede cã ºtiinþa este de ajuns înseamnã a dezgropa o veche erezie: erezia

O SABIE ÎÞI VA STRÃPUNGE SUFLETUL

135

gnosticismului, care susþinea cã omul se mântuieºte prin gnozã, prin cunoaºtere. Sau am putea crede cã putem duce lumea la mântuire prin activitãþile noastre organizate în special cu tineretul, cu copiii: excursii, cãlãtorii, activitãþi distractive, sportive, asociaþii. Nu cã acestea nu ar fi bune ºi recomandate, dar dacã ele, din mijloace, devin scop în sine, atunci avem iarãºi un mesianism uman, lipsit de supranatural, care poate distra, dar nu poate mântui pe nimeni. Când Don Bosco a înfiinþat oratoriul sãu, a înfiinþat un oratoriu ºi un oarecare Don Cocchis, un preot abil, plin de iniþiative, care cucerea tineretul. Era extrem de priceput în organizarea de jocuri sportive, în special în tragerea la þintã, tirul. Dar la asta se reducea totul: rugãciunea, practicile religioase erau aproape inexistente. Cineva i-a propus lui Don Bosco o fuzionare a celor douã oratorii; sã formeze o singurã societate cu Don Cocchis. Don Bosco a refuzat categoric, zicând:
Don Cocchis este împãtimit de sport, îi învaþã pe tineri sã foloseascã tot felul de instrumente sportive. Eu consider cã instrumentele noastre trebuie sã fie cuvântul lui Dumnezeu, spovada, împãrtãºania. Distracþiile le preþuiesc numai întrucât sunt mijloace care îi conduc pe tineri la catehism.

Dar mai presus de toate, mesianism uman ar fi dacã am vedea în misiunea Bisericii doar aspectul social, caritativ, cultural. Biserica, societate de filantropie: asociaþii, spitale, aziluri, creºe, ºcoli, biserici, tipografii. Nu cã toate acestea nu ar avea importanþa lor, dar dacã totul se reduce la acestea, lumea rãmâne nemântuitã. Existã în lume þãri în care structurile bisericeºti exterioare funcþioneazã perfect, organizarea administrativã este ireproºabilã, birocraþia funcþioneazã ireproºabil, iar poporul este aproape complet descreºtinat.

136

MISTERELE DE BUCURIE

Undeva pe þãrmul mãrii se întâmplau multe naufragii, mulþi oameni se înecau. De aceea, s-a înjghebat o micã staþie de salvare, sã spunem un salvamar. Staþia era primitivã. Consta dintr-o simplã cabanã. Dispunea de o singurã ºalupã. Dar puþinii membri erau extraordinar de zeloºi. Þineau permanent sub observaþie marea. Zi ºi noapte patrulau, îºi riscau viaþa pe vreme de furtunã, astfel încât multe vieþi au fost salvate. Mica staþie a devenit celebrã. Unii dintre cei salvaþi s-au asociat, sacrificându-ºi timpul ºi banii. Mica staþie s-a mãrit. S-au cumpãrat noi ºalupe. Echipajul s-a mãrit. Dar unii membri nu erau mulþumiþi cu sãrãcia ºi primitivismul de mai înainte. De aceea s-a construit un nou local curat, mobilat, înfrumuseþat. Staþia a devenit un fel de club, loc de întâlniri ºi petreceri. Membrii ei nu mai aveau poftã sã iasã pe mare ºi sã-ºi riºte viaþa. Staþia de salvare a devenit centru de închiriat materiale de salvare. În zilele acelea s-a întâmplat un mare naufragiu. Naufragiaþii, uzi, îngheþaþi, plini de noroi, au umplut staþia de murdãrie. S-a hotãrât sã se facã duºuri afarã, unde viitorii naufragiaþi sã se spele înainte de a intra înãuntru. Apoi s-a hotãrât sã se facã o micã staþie de salvare ceva mai la deal, fiindcã naufragiaþii împiedicau activitãþile clubului. S-au gãsit câþiva oameni de sacrificiu sã deserveascã noua staþie. Peste un timp noua staþie s-a transformat ºi ea într-un club luxos. S-a fãcut o staþie mai la deal ºi tot aºa istoria s-a repetat. Cine viziteazã astãzi acel litoral constatã cã de-a lungul coastei sunt numai cluburi luxoase cu firma: „Staþie de salvare”. Naufragile sunt dese, dar naufragiaþii se îneacã, nu are cine sã-i mai salveze. Aºa poate ajunge Biserica atunci când se bazeazã exclusiv pe activitãþi umane, caritative, filantropice, materiale: o staþie de salvare care nu mai salveazã pe nimeni. Mântuirea, în esenþa sa, este cruce, este jertfã. ªi nimeni nu se poate asocia la

O SABIE ÎÞI VA STRÃPUNGE SUFLETUL

137

opera de mântuire a lui Cristos fãrã a se asocia la jertfa sa. Maria este cea dintâi care ne dã exemplu. Sã ascultãm cuvintele Papei Ioan Paul al II-lea rostite la Angelus, în ziua de 15 ianuarie 1984:
Sã o privim, mai presus de toate, pe Fecioara Maria, asociata lui Cristos Mântuitorul ºi a jertfei sale, pe ea, cãreia Simeon, luminat de Duhul Sfânt, îi adreseazã cuvintele misterioase, profetice: „o sabie îþi va strãpunge sufletul” (Lc 2,35). Este o profeþie ce se va împlini pentru Maria în patima ºi moartea Fiul sãu. Alãturi de el, cel strãpuns de suliþã, este Maria al cãrei suflet este strãpuns de o sabie. Cuvântul lui Dumnezeu este comparat cu o sabie (cf. Evr 4,12). Din cauza cuvântului care creeazã ºi distruge, care dã viaþã ºi moarte, din cauza cuvântului pe care Maria nu-l înþelege întotdeauna imediat, dar pe care ea îl primeºte, îl mediteazã ºi îl cântãreºte în inima sa, din cauza lui Cristos, Cuvântul Tatãlui, cãruia oamenii i se împotrivesc, sufletul Mariei este strãpuns de durere ca de o sabie. Cuvântul, primit ºi trãit, în totalã ascultare faþã de Tatãl, face din sfânta Fecioarã colaboratoarea generoasã a lui Cristos Mântuitorul. Jertfa ei, unitã cu cea a lui Cristos, aduce popoarelor luminã ºi mântuire. Orice credincios este chemat sã-ºi ofere propria viaþa împreunã cu Cristos pentru mântuirea lumii. Noi toþi, asemenea Mariei, trebuie sã completãm în trupul nostru ceea ce lipseºte pãtimirilor lui Cristos, în favoarea trupului sãu, care este Biserica (cf. Col 1,24).

Luminã spre luminarea popoarelor
[Simeon] l-a luat [pe prunc] în braþele sale ºi l-a binecuvântat pe Dumnezeu spunând: „Acum elibereazã-l, Stãpâne, pe slujitorul tãu în pace, dupã cuvântul tãu, pentru cã ochii mei au vãzut mântuirea ta pe care ai pregãtit-o în faþa tuturor popoarelor: luminã spre luminarea neamurilor ºi spre gloria poporului tãu, Israel” (Lc 2,28-32).

Emoþionante cuvintele cu care bãtrânul Simeon îºi ia rãmas bun de la viaþã. Ele amintesc de cuvintele altui bãtrân; de cuvintele patriarhului Iacob care, vãzându-ºi din nou fiul în Egipt, fiul pe care-l credea mort de mult, spune printre lacrimi: „Acum pot sã mor fiindcã þi-am vãzut faþa ºi tu tot mai trãieºti” (Gen 46,30). „Luminã spre luminarea neamurilor” (Lc 2,32). Când bãtrânul a rostit aceste cuvinte, gândul Mariei, fãrã îndoialã, a zburat la cuvintele profetului Isaia: „Eu, Domnul, te-am chemat ca sã porþi mântuirea. Te voi lua de mânã, te voi pãzi ºi te voi pune ca legãmânt al poporului ca sã fii luminã pentru oameni” (Is 42,16). Isus, acest foc venit pe pãmânt, n-a fost furat de Prometeu din locuinþa zeilor. Lumina veºnicã s-a coborât în sânul Mariei, iar Maria a dãruit-o lumii: luminã din luminã, aºa cum flacãra se transmite de la lumânare la lumânare. Pe drept cuvânt, un poet o numeºte pe Maria vestala Celui Preaînalt, care alimenteazã, întreþine focul sfânt coborât din cer; candelabrul de aur care susþine lumina venitã din cer ºi o protejeazã spre a nu fi stinsã. „Luminã spre luminarea neamurilor” (Lc 2,32). Cuvintele bãtrânului ne duc din nou la tema meditaþiei precedente: lumina nu poate exista decât atunci când ceva arde,

LUMINÃ SPRE LUMINAREA POPOARELOR

139

se consumã, se sacrificã. Maria merge cu copilul la templu nu din dorinþa de a îndeplini o obligaþie legalã, care, de fapt, nici nu o privea, nici pentru a îndeplini un gest ritual formal, ci vrea ca, printr-un rit liturgic, sã-l închine pe Fiul ei Tatãlui, ºi o datã cu Fiul, sã-i jertfeascã lui Dumnezeu propria viaþã. E o concordanþã desãvârºitã între liturgia de la templu ºi liturgia vieþii, între cei doi porumbei oferiþi ca jertfã lui Dumnezeu ºi propria viaþã jertfitã lui Dumnezeu. Jertfa liturgicã nu poate fi separatã de jertfa vieþii. Liturgie ºi viaþã: ceea ce Dumnezeu a unit, omul sã nu despartã. Cãci dacã omul desparte, liturgia devine formalism, iar viaþa, fariseism. Toatã viaþa lui Isus, de la intrarea sa în lume ºi pânã la consumarea sa pe altarul crucii, a fost o imensã ºi unicã jertfã, o unicã Liturghie. Dar aceastã unicã Liturghie a avut douã momente deosebite: ofertoriul, la 40 de zile dupã naºtere, când este oferit Tatãlui pe braþele Mariei, ºi consacrarea pe Calvar. La aceste douã momente ale marii Liturghii, Maria nu putea sã lipseascã, cãci au fost totodatã ofertoriul ºi consacrarea propriei vieþi. Prin sfântul Botez, viaþa noastrã este consacratã, oferitã Tatãlui, prin Fiul, în Duhul Sfânt. Este consacratã, este oferitã ca victimã. Unele persoane, voind sã trãiascã o viaþã interioarã mai profundã, fac vot prin care se oferã ca victimã lui Dumnezeu. Un asemenea vot nu are sens. Acest vot l-am fãcut cu toþii la botez, când am devenit un singur trup cu Cristos, mai exact, un singur trup sacrificat. Prin aceastã unire intimã cu Cristos, înfãptuitã la botez, noi am devenit, ca ºi Cristos, preoþi, profeþi ºi împãraþi sau, mai complet, preoþi, profeþi, împãraþi ºi victime. Cãci aºa cum Cristos a fost preot ºi victimã de jertfã în acelaºi timp, la fel, preotul din noi nu se poate separa de victima din noi. ªi acest lucru este valabil nu numai pentru cei care au primit preoþia sacramentalã, ci ºi pentru toþi

140

MISTERELE DE BUCURIE

botezaþii care au primit preoþia comunã. Laicilor le scria sfântul Pavel în Scrisoarea cãtre Romani: „Vã îndemn deci, fraþilor,... sã vã oferiþi trupurile voastre ca jertfã vie, sfântã ºi plãcutã lui Dumnezeu” (Rom 12,1). Iar efesenilor le spunea cã ceea ce a fãcut Cristos, jertfindu-se pe sine însuºi, trebuie sã facã ºi ei. Ca ºi în cazul lui Cristos, viaþa noastrã este o jertfã unicã ºi neîntreruptã. Dacã aþi asistat vreodatã la un botez, aþi putut observa cã, dupã ce preotul spune formula: „N., eu te botez în numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh”, nu se rãspunde „Amin”. Ceea ce înseamnã cã toatã viaþa creºtinã trebuie sã fie un continuu „Amin”. ªi, de fapt, zilnic reînnoim la sfânta Liturghie oferirea de noi înºine ca victime lui Dumnezeu. O facem la ofertoriu. Pentru noi, zilnic este sãrbãtoarea prezentãrii noastre la templu. Sã precizãm un lucru: ofertoriu la Liturghie nu înseamnã rugãciunile de binecuvântare asupra pâinii ºi vinului pe care le rosteºte preotul, ci gestul prezentãrii la altar a pâinii ºi vinului, simbol material ºi exterior al oferirii de noi înºine ca victime asociate cu Cristos. Dar la jertfa sfintei Liturghii, aºa cum preotul din mine, preotul din voi, nu se poate separa de unicul preot Cristos, la fel, victima din mine, victima din voi, nu se poate separa de victima care este Cristos. În realitate, ce oferim noi oare la ofertoriu? Sau ne gândim mãcar cã avem ceva de oferit? Nu cumva asistãm, pur ºi simplu, la un rit exterior lipsit de semnificaþie? Poate aveþi impresia cã vã fac niºte teorii încâlcite. De fapt, ce vã spun este un adevãr elementar ºi fundamental al creºtinismului, care, neluat în seamã, duce la ruptura dintre liturgie ºi viaþã: sfinþi în bisericã, cu totul alþi oameni când ieºim din bisericã. Ceea ce poate duce mai târziu la o consecinþã ºi mai tristã: preot la altar, om ca toþi oamenii în rest.

LUMINÃ SPRE LUMINAREA POPOARELOR

141

Între pãgânism ºi creºtinism existã o deosebire fundamentalã: în pãgânism este jertfit ceva din exterior, un animal, în creºtinism, victima intus est, victima este cel care jertfeºte, este propria viaþã sacrificatã lui Dumnezeu în unire cu Cristos. Or, dacã între viaþã ºi liturgie nu este nici o legãturã, nu se sacrificã propria viaþã, cu ce ne deosebim de pãgâni? Dacã eliminãm din viaþa noastrã sacrificiul, putem fi siguri cã nu aducem nici un suflet la mântuire, nici pe al nostru, nici pe al altora. Putem fi buni organizatori, buni funcþionari, ne putem aranja o viaþã comodã pe spatele altora, dar nu suntem de nici un folos nimãnui, ca ºi cei din povestea cu organizarea.
Un oarecare, voind sã-ºi cumpere o pereche de pantofi, intrã într-un mare complex comercial de încãlþãminte. Imediat, o angajatã îi iese în întâmpinare ºi îl întreabã cu amabilitate: – Cu ce vã pot servi? – Aº dori o pereche de pantofi. – Vã rog, la secþia A, lângã scarã. – Aici este raionul de pantofi? – Ce fel de pantofi? Din piele sau imitaþie? – Din piele, vã rog. – Fiþi bun ºi treceþi la secþia B, pe dreapta. – Vã rog, o pereche de pantofi din piele. – Ce fel de pantofi? Negri, maro...? – Prefer negri. – Luaþi legãtura cu domniºoara X. – Vã rog, o pereche de pantofi din piele, de culoare neagrã. – Cu ºnururi sau fãrã? – Cu ºnururi! – La domnul cu mustãþi, el se ocupã imediat de dumneavoastrã. – Vã rog o pereche de pantofi din piele neagrã, cu ºnururi. – Ce numãr? – 41! – Mergeþi la secþia A5, în capãt, pe coridor.

142

MISTERELE DE BUCURIE

– Vã rog o pereche de pantofi din piele, negri, cu ºnururi, numãrul 41! – Scuzaþi, domnule, noi nu avem pantofi, noi suntem cu organizarea.

O armatã de funcþionari bine plãtiþi, care nu aveau nimic de dat nimãnui. Sã nu ne facem iluzii cã vom converti lumea, cã o vom aduce la Dumnezeu prin organizare, prin oratorie sau prin cine ºtie ce strategii omeneºti. Dumnezeu a legat mântuirea lumii de cruce, de sacrificiu. Cristos a devenit puternic nu când predica ºi fãcea minuni, ci când se afla imobilizat pe cruce. Poate vã întrebaþi: ce cautã episodul prezentãrii la templu în misterele de bucurie? Nu s-ar plasa mai bine la misterele de durere? Ce legãturã are sacrificiul cu bucuria? O legãturã foarte strânsã. Bucuria autenticã, durabilã, profundã se naºte numai din sacrificiu. „Adevãr, adevãr vã spun: voi veþi plânge ºi veþi jeli, iar lumea se va bucura; voi vã veþi întrista, dar întristarea voastrã se va schimba în bucurie” (In 16,20). Când se va transforma? Dupã moarte abia? Nu, acum, imediat, dupã fiecare act de învingere a egoismului, a comoditãþii, a instinctelor, dupã fiecare act de sacrificare a propriei voinþe, dupã cum bucuria lumii, a plãcerilor pãcãtoase, acum, imediat, se transformã în tristeþe. O hotãrâre practicã se impune: la sfânta Liturghie vom acorda atenþia cuvenitã nu numai momentului consacrãrii, dar ºi celuilalt moment important, care este ofertoriul. Momentul consacrãrii este scos în evidenþã prin sunarea clopoþeilor ºi a celor douã lumânãri aprinse care se aduc în faþa altarului. Exact aºa, cel puþin în trecut, la ofertoriu se sunau clopoþeii, iar cel care strângea colecta era însoþit de doi purtãtori de lumânãri aprinse. În acest moment, trebuie sã ne întrebãm: eu ce am de oferit o datã cu pâinea ºi vinul? Ce aºez pe patena celebrantului?

LUMINÃ SPRE LUMINAREA POPOARELOR

143

Dacã nu am nimic de oferit, orice Liturghie celebratã poate deveni cap de acuzare la judecata lui Dumnezeu. În Vechiul Testament, legea cerea ca la jertfa arderii de tot victima sã ardã o noapte întreagã pe altar. Victima din noi trebuie sã ardã ºi sã lumineze o viaþã întreagã. Scrisoarea cãtre Evrei ne spune cã Duhul Sfânt, Duhul iubirii, a consumat jertfa lui Isus. Pe acelaºi Duh Sfânt sã-l invocãm permanent: sã vinã, sã ardã, sã consume tot ceea ce în noi nu este încã sacrificat lui Dumnezeu.

AL V-LEA MISTER

PIERDEREA ªI REGÃSIREA LUI ISUS Noua familie a lui Isus
M-am bucurat când mi s-a spus: „Sã mergem la casa Domnului!” Iatã, picioarele noastre au ajuns la porþile tale, Ierusalime! Ierusalimul este zidit ca o cetate bine întãritã. Acolo urcã seminþiile, seminþiile Domnului, dupã legea lui Israel, ca sã laude numele Domnului (Ps 122,1-4).

Pãrinþii lui Isus mergeau în fiecare an la Ierusalim de sãrbãtoarea Paºtelui. De data acesta, îl iau ºi pe copil. Potrivit Talmudului, abia la vârsta de 13 ani copilul e considerat adult ºi, ca atare, supus tuturor prescripþiilor Legii, moment marcat ºi astãzi prin ceremonia numitã Bar-Miþva. Totuºi, în general, pãrinþii îºi duceau copiii în pelerinaj la templu când aveau 12 ani, pentru a-i obiºnui cu ceea ce, peste un an, avea sã fie o obligaþie strictã. O datã terminate zilele de sãrbãtoare, caravana se pune din nou în miºcare spre Nazaret. Cu disciplina ºi ordinea de la sinagogã: bãrbaþii un grup aparte, femeile un alt grup, copiii unde se întâmplã. Dupã o zi de mers, seara la popas, pãrinþii constatã cu spaimã lipsa copilului. Se întorc la Ierusalim. Îl cautã cu înfrigurare prin furnicarul de lume. De Paºti veneau la Ierusalim cel puþin 120.000 de pelerini din toatã lumea. În sfârºit, a treia zi îl gãsesc în una dintre curþile interioare ale templului, unde, aºezat sub porticuri, rabinii þineau lecþii. Învãþãceii ºi chiar pelerinii

NOUA FAMILIE A LUI ISUS

145

puteau sã le punã întrebãri. Erau un fel de dezbateri teologice. Când Iosif l-a vãzut pe copil, ne informeazã o carte apocrifã, s-a repezit la el furios, i-a apucat urechea ºi i-a rãsucit-o, aºa cum fãcea ori de câte ori îl vedea cã lucreazã sâmbãta. E greu de crezut cã Iosif a cutezat sã-l tragã de urechi pe Fiul lui Dumnezeu! Mai de crezut este ceea ce ne spune o altã carte apocrifã, Evanghelia lui Toma:
Scribii ºi fariseii au întrebat-o pe Maria: – Tu eºti mama acestui copil? – Eu sunt, a rãspuns ea. Ei i-au zis: – Fericitã eºti tu între femei, cãci Dumnezeu a binecuvântat rodul sânului tãu. Noi n-am vãzut ºi n-am auzit în viaþa noastrã o asemenea slavã, o asemenea tãrie ºi înþelepciune.

Dar sã ne mulþumim cu ceea ce ne relateazã evanghelistul Luca: „Mama lui i-a spus: « Fiule, de ce ne-ai fãcut aceasta? Iatã, tatãl tãu ºi cu mine te-am cãutat îngrijoraþi»” (Lc 2,48). Nu sunt cuvinte de dojanã, ci cuvinte care exprimã ceea ce simte o inimã de mamã care-ºi pierde ºi apoi îºi regãseºte copilul. „El însã le-a spus: «De ce m-aþi cãutat? Nu ºtiaþi cã eu trebuie sã fiu în casa Tatãlui meu?»” (Lc 2,49). Sunt primele cuvinte rostite de Isus, pe care le noteazã evangheliºtii. Isus ne introduce imediat în lumea sa, care e lumea Tatãlui. El a venit în lume ca sã facã voinþa Tatãlui, ca sã se ocupe de lucrurile Tatãlui, ca sã ne vorbeascã despre Tatãl, ca sã ni-l descopere pe Tatãl, ca sã ne facã fii ai Tatãlui. Prin rãspunsul dat Mamei, aratã în ce constã chemarea sa, ºi anume, în a fi în serviciul lui Dumnezeu care este Tatãl sãu, ºi nu la dispoziþia familiei sale pãmânteºti. Episodul de la templu marcheazã ruptura cu familia sa pãmânteascã. Isus se întoarce cu pãrinþii sãi la Nazaret ºi este supus lor. Dar, de fapt, ruptura este consumatã. Al V-lea mister de bucurie este intitulat: „Pierderea ºi

146

MISTERELE DE BUCURIE

regãsirea lui Isus”. În realitate, Iosif ºi Maria nu l-au mai regãsit pe Isus. L-au pierdut definitiv. Isus nu le mai aparþine. El îi aparþine Tatãlui. Episodul de la templu se cere completat cu un altul, povestit de sfântul Marcu:
Au venit mama ºi fraþii lui ºi, stând afarã, au trimis la el ca sã-l cheme. Mulþimea era aºezatã în jurul ºi i-au spus: „Iatã, mama ta ºi fraþii tãi te cautã afarã. Iar el le-a rãspuns: „Cine este mama mea ºi cine sunt fraþii mei?” ªi, rotindu-ºi privirea peste cei aºezaþi în jurul lui, a spus: „Iatã mama mea ºi fraþii mei! Oricine face voinþa lui Dumnezeu, acela îmi este frate ºi sorã ºi mamã” (Mc 3,31-35).

Iatã noua familie a lui Isus, unde legãturile de sânge nu mai conteazã. Oricine poate intra în aceastã familie, cu o singurã condiþie: adeziunea totalã la voinþa lui Dumnezeu. De la noua familie, rudele lui Isus dupã trup nu sunt excluse. Cu o singurã condiþie: sã facã ºi ele voinþa lui Dumnezeu. În acest sens, Maria este prima care intrã în noua familie, cãci dintru-nceput a îmbrãþiºat voinþa lui Dumnezeu. A realiza voinþa Tatãlui. Aceasta este misiunea lui Isus. Nu este poezie sentimentalã, ci dramã dureroasã. Nu crucea lui Cristos ne-a mântuit, ci ascultarea lui Cristos. Fãrã ascultare, crucea n-ar fi avut nici o valoare. Ne spune sfântul Pavel în Scrisoarea cãtre Romani: „Dupã cum prin neascultarea unui singur om [a lui Adam], cei mulþi au fost fãcuþi pãcãtoºi, tot la fel, prin ascultarea unuia singur [a lui Cristos], cei mulþi vor fi fãcuþi drepþi” (Rom 5,19). Este ceea ce afirmã Conciliul al II-lea din Vatican când spune cã Fiul lui Dumnezeu a realizat mântuirea prin ascultarea sa exemplarã, în care ºi-a petrecut viaþa, în totalã supunere faþã da Tatãl (cf. LG 2). Ascultarea lui Isus nu se naºte din imperativul categoric al lui Kant, din simþul datoriei, nici dintr-o fricã

NOUA FAMILIE A LUI ISUS

147

servilã, nici dintr-o supunere pasivã, nici dintr-un fatalism inevitabil, ci se naºte exclusiv din iubire faþã de Tatãl. Este o exigenþã a inimii: „Eu fac întotdeauna ceea ce este plãcut Tatãlui”. „Însã lumea trebuie sã ºtie cã îl iubesc pe Tatãl ºi cã fac aºa cum mi-a poruncit Tatãl. Sculaþi-vã! Sã plecãm de aici!” (In 14,31). El nu are nici interese, nici ambiþii personale. Voinþa Tatãlui este singura normã de viaþã. Iar urmarea acestei supuneri totale? Este pacea, liniºtea, armonia interioarã care ne uimeºte la Isus. Este libertatea totalã a spiritului care ajunge numai cine este total supus voinþei lui Dumnezeu. Nu are teamã de nimeni ºi de nimic, vorbeºte cu curaj, fãrã a se uita la faþa omului. Episodul de la templu e încã un prilej de a ne examina ºi de a vedea dacã ne aflãm în familia lui Isus, prin acceptarea ºi împlinirea totalã a voinþei lui Dumnezeu, sau suntem în afara ei cu iluzia, eventual, cã suntem înãuntrul ei. Pentru un examen temeinic ne putem ajuta de urmãtoarea reflecþie a sfântului Augustin: „Douã iubiri pun în miºcare lumea: iubirea de sine, care merge pânã la dispreþul faþã de Dumnezeu, ºi iubirea de Dumnezeu, care merge pânã la dispreþul faþã de sine”. Cu alte cuvinte, noi, în mod necesar, ne situãm în una dintre aceste douã poziþii: ori ne construim viaþa dupã mentalitatea laicist-raþionalistã, þinând seama numai de raþiunea, de gusturile ºi înclinaþiile noastre, ori ne-o construim pe credinþã, acceptând un proiect, un plan al lui Dumnezeu cu privire la viaþa noastrã, ºi atunci nu avem în vedere decât raþiunea, gusturile, înclinaþiile lui Dumnezeu. A împlini voinþa lui Dumnezeu, din pãcate, se poate reduce pentru noi la un slogan, la o simplã lozincã, la o afirmaþie sterilã. La tot pasul îi spunem lui Dumnezeu: „Facã-se voia ta”, ºi la tot pasul facem voia noastrã. A face voinþa lui Dumnezeu înseamnã a pune în practicã

148

MISTERELE DE BUCURIE

efectiv poruncile ºi legile lui Dumnezeu, poruncile ºi dispoziþiile celor înzestraþi cu autoritate ca sã ne conducã, disciplina casei în care trãim, acceptând cu resemnare situaþiile fericite ºi nefericite ale vieþii din mâinile lui Dumnezeu, urmând ºoaptele Duhului Sfânt care ne vorbeºte în adâncul conºtiinþei noastre. Surorilor carmelitane, care o implorau sã le traseze o cale spre perfecþiune, sfânta Tereza cea Mare le-a rãspuns: „Nu vã cer nimic extraordinar, ci doar atât: observaþi regulamentul cu fidelitate ºi bucurie”. ªi le mai dãdea un sfat: „Nu faceþi calcule meschine între ceea ce este greu ºi ceea ce este uºor în ascultare, cãci în acest caz daþi dovadã cã ascultarea voastrã izvorãºte dintr-o fricã de sclavi, ºi nu din iubire faþã de Dumnezeu”. Un copil nu poate spune cã îºi iubeºte tatãl prin faptul cã nu-i dã o loviturã mortalã, ci se mulþumeºte sã-i dea doar o palmã. A crede cã putem realiza ceva bun în viaþã, ieºind din cadrul ascultãrii, este o tristã iluzie. Ascultaþi ce cuvinte au putut sã iasã din gura dulcelui ºi preablândului sfânt Francisc de Sales:
Când Dumnezeu trimite o inspiraþie în inima cuiva, trimite mai întâi inspiraþia ascultãrii. A existat vreodatã o inspiraþie mai mare ºi mai evidentã decât cea fãcutã gloriosului sfânt Pavel? Or, lucrul cel mai important în acea inspiraþie a fost ca el sã meargã în cetate, unde avea sã afle din gura lui Anania ce trebuia sã facã. Oricine pretinde cã este inspirat, dar refuzã sã asculte de superiori ºi sã le urmeze indicaþiile, este un impostor. Toþi profeþii ºi predicatorii care au fost inspiraþi de Dumnezeu au iubit întotdeauna Biserica, au acceptat întotdeauna învãþãtura ei, au avut întotdeauna aprobarea ei... de aceea, vocaþiile extraordinare, dacã nu sunt recunoscute ºi aprobate de pãstorii care au autoritatea obiºnuitã, sunt iluzii diabolice, ºi nu inspiraþii cereºti” (Teotim, 8, 13).

NOUA FAMILIE A LUI ISUS

149

Împlinirea voinþei lui Dumnezeu, ascultarea, introducându-ne în familia spiritualã a lui Isus, ne asigurã harul lui Dumnezeu: Qui se subtrahit ab oboedientia, ipse se subtrahit a gratia, scrie Imitaþiunea lui Cristos („Cine se sustrage ascultãrii, se sustrage harului”). Putem sã ne luãm ca devizã pentru viaþã deviza pe care a scris-o pe emblema sa episcopalã unul dintre cei mai senini oameni pe care i-a cunoscut veacul nostru atât de frãmântat, Ioan al XXIII-lea: Oboedientia et pax („Ascultare ºi pace”).

„Te-am cãutat îngrijoraþi” a
„De ce m-aþi cãutat? Nu ºtiaþi cã eu trebuie sã fiu în casa Tatãlui meu?” Însã ei n-au înþeles cuvântul pe care li-l spusese (Lc 2,49- 50).

Cu ocazia pelerinajului la templu, Maria a fãcut experienþa dureroasã a pierderii, a absenþei sensibile a lui Isus. A trebuit sã-l caute pe Fiul lui Dumnezeu. Cu inima sfâºiatã de neliniºte, alãturi de Iosif, a parcurs stradã cu stradã, întrebând lumea, implorându-l pe Dumnezeu. Ea putea sã spunã cu mireasa din Cântarea Cântãrilor:
L-am cãutat noaptea... l-am cãutat pe iubitul inimi mele, l-am cãutat, dar nu l-am gãsit. M-am sculat atunci ºi am cutreierat cetatea, uliþele ºi pieþele, l-am cãutat, dar nu l-am gãsit. M-au întâlnit paznicii care dau ocol cetãþii ºi i-am întrebat: „N-aþi vãzut pe iubitul inimii mele?” (Ct 3,1-3).

Dar în timp ce, fizic, Maria este despãrþitã de Fiul ei, sufleteºte, în timp ce-l cautã, este unitã cu el mai mult ca oricând. Cu cât Isus i se pare mai absent, cu atât îi aparþine mai mult. Nicicând copilul ºi mama nu au fost mai uniþi, mai legaþi unul de altul. Maria îl cautã pe Isus pentru cã îl posedã deja. Acesta este paradoxul vieþii creºtine: cu cât Cristos fizic, sensibil, este mai departe, cu atât este mai aproape sufleteºte, paradox pe care un mare mistic al Bisericii, Raymundus Lullus, l-a exprimat astfel: „Prietene, unde este iubitul tãu? Iubitul meu este în memoria mea, în mintea mea, în iubirea mea. El este în miºcãrile mele, în tot ce vorbesc, în tot ce aud, în tot ce vãd, în tot ce mãnânc, în tot ce ating, în amintirile mele, în lacrimile mele”.

„TE-AM CÃUTAT ÎNGRIJORAÞI”

151

Viaþa creºtinã, ºi, mai ales, viaþa consacratã, este o neîntreruptã cãutare a lui Isus. Dar Isus este un Dumnezeu ascuns. Cu cât îl dorim mai aproape, cu atât el se face mai nevãzut. El pare cã doarme atunci când barca este izbitã de furtunã. El nu este de faþã atunci când prietenul sãu, Lazãr, este în agonie. De aceea, cãutarea lui este plinã de neliniºte, dar, totodatã, de bucurie, de speranþã, de certitudine, deoarece noi nu l-am cãuta dacã nu l-am fi gãsit deja. Aforismul îi aparþine lui B. Pascal, dar, cu 500 de ani înainte de Pascal, sfântul Bernard îl exprimase cu aceleaºi cuvinte: „Noi nu l-am fi cãuta pe Isus, dacã el mai înainte nu ne-ar fi gãsit pe noi”. De-a lungul întregii istorii a creºtinismului, autori de spiritualitate au tratat despre acele stãri care se numesc mângâiere sufleteascã (sau prezenþa sensibilã a lui Dumnezeu) ºi uscãciune sufleteascã (absenþa aparentã a lui Dumnezeu). Atunci când Dumnezeu cheamã un suflet la o misiune deosebitã, sau îl cheamã la un grad superior de viaþã intimã cu el, îi acordã mai întâi o stare de euforie, de exaltare, de bucurie ºi de prezenþã sensibilã, emoþionalã. Dar este un har trecãtor. Este bucuria de moment a Taborului înainte de Sãptãmâna Patimilor. Cãci, în mod inevitabil, vine noaptea, întunericul, pustiul, dezolarea, tãcerea lui Dumnezeu, dezgustul, când Dumnezeu pare cã se ascunde sau cã ne-a abandonat, ºi atunci sufletul este împins la o cãutare înfriguratã, dureroasã, dramaticã, a lui Dumnezeu, care, de fapt, este mai prezent ca oricând. Aceasta este calea obiºnuitã prin care credinþa, iubirea, viaþa consacratã se purificã ºi se maturizeazã. Cine doreºte prea mult mângâierile sentimentale, cine doreºte sã se bucure toatã viaþa de ele sau intrã în panicã atunci când le pierde, dã dovadã cã vrea sã rãmânã la starea de infantilism spiritual.

152

MISTERELE DE BUCURIE

Aceasta nu este o experienþã rezervatã doar marilor mistici, ci, într-o mãsurã mai mare sau mai micã, o trãieºte oricine ia viaþa spiritualã în serios. Creºtinismul, viaþa spiritualã, nu este o saltea moale pe care se doarme comod. Îndestularea este în þara Egiptului. Acolo se trãieºte fãrã grija zilei de mâine, lângã oalele cu carne. Dar se trãieºte în sclavie. În schimb, cine doreºte libertatea, þara fãgãduitã, trebuie sã treacã prin proba grea ºi îndelungatã a pustiului. Marii mistici, ca sfântul Ioan al Crucii, au descris aceastã dureroasã traversare a pustiului interior, un pustiu plin de Dumnezeu în cãutarea lui Dumnezeu. Iatã cum o descrie o tânãrã din zilele noastre, Dominica Luisa, care ºi-a consacrat viaþa lui Cristos. Ea ºi-a descris aventura vieþii într-un admirabil volum de poezii, din care am spicuit câteva versuri mai semnificative. Viaþa ei este ca o piesã în trei acte. Actul întâi s-ar putea intitula: O istorie de iubire. „I-am dat mâna tremurând, i-am zâmbit cum nimãnui nu aº fi putut sã-i zâmbesc. El m-a privit cum nimeni altul nu ar fi putut sã mã priveascã” (Amintiri de copilã). „Îþi mulþumesc, Doamne, pentru cã te-ai aºezat pe buzele mele, pentru cã te-ai strecurat în inima mea, încet, ca o picãturã de foc care arde” (Tu singur îmi eºti de ajuns). „Mirele meu, dulcele meu Mire, viaþa mea, sufletul meu, bucuria mea fãrã margini, lumina mea... totul meu” (De acum nu mai pot spune...).
Te iubesc împreunã cu toþi oamenii care au fost, care sunt ºi care vor fi; te iubesc pentru toate creaturile care nu au suflet, pentru gazela speriatã, pentru leul puternic, pentru pasãrea care cântã, pentru fluturele de pe floare; te iubesc pentru floare, pentru toate florile din lume, pentru fluviile solemne, pentru munþii verzi, pentru pãmântul cenuºiu. Te iubesc ºi îþi mulþumesc (Cântecul iubirii).

„TE-AM CÃUTAT ÎNGRIJORAÞI”

153

Al doilea act îl putem numi: Cântecul pustiului.
Doamne, nu mai sunt în stare nici mãcar sã mai plâng pentru tine, mi-ai secat izvoarele lacrimilor ca vântul uscat care suflã în pustiu. Sunt aici, sfârºitã, incapabilã sã mai zbor cãtre tine în vreun fel. Sunt trandafirul uscat de sete, care se ofileºte pe tulpina acoperitã de praf. Sunt meteorul care se stinge dupã ce a luminat o clipã pe cer. Nu sunt bunã la nimic, nu sunt în stare de nimic, nu simt nimic, nu sunt nimic (O inimã stinsã).

„Sufletul meu este un geamãt prelung, uscat ca nisipul pustiului; vino, o, Doamne, pentru ce nu te gãsesc? Unde te-ai dus dupã ce m-ai lãsat sã gust din picãturile cerului?” (Aceastã lentã agonie care mã consumã).
Doamne, unde eºti? Sunt obositã, obositã chiar sã te mai caut. Totul este întuneric, totul este moarte. Cine eram eu ca sã merit cerul ºi îmbrãþiºarea ta? Doamne, exiºti? Vorbesc în vânt. Rãdãcinile mã dor în timp ce mi le distrugi; ce vei lãsa din mine? (Rãdãcinile mele). Am o peºterã în inimã, în inima mea de piatrã, care nu poate sta goalã, pentru cã nu este nimic mai amar decât o inimã goalã, ºi am golit-o ca sã-þi fac loc þie, dar tu, Doamne, dormi. Aº vrea sã te trezesc, dar nu îndrãznesc; nu pot sã te deranjez, te þin fãrã sã te þin, te iubesc fãrã sã te iubesc (Aceastã inimã a mea de piatrã). M-ai legat cu noduri atât de strânse, ca sã nu mã pot elibera, m-ai îngropat de vie, ca sã respir pãmânul, ºi nu cerul, eu, care atingeam universul cu mâinile ºi îþi zâmbeam ºi eram mireasa ta. M-ai orbit ca sã nu te vãd, mi-ai luat tot sângele din vene, pentru ca inima mea sã nu mai poatã vibra (Unde eºti, Infinitul meu?).

Actul final îl putem intitula: Victorie prin capitulare. „Eu îþi zic: da, Doamne, da, pentru tot ceea ce vrei, da, pentru durere, da, pentru iubire, da, pentru moarte, da, pentru cer, da, pentru cã tu eºti tu” (Eu îþi zic da).

154

MISTERELE DE BUCURIE

„Doamne, simt înlãuntrul meu un urlet de bucurie, cald, dulce, nesfârºit. Simt un urlet de bucurie care îmi sfâºie carnea ºi sângele pentru a pãtrunde pânã în strãfundurile cerului” (Un urlet de bucurie). În mod inevitabil, la întunericul din interior se adaugã cel din exterior: evenimente absurde, oameni absurzi, situaþii la care logica umanã nu poate da nici o explicaþie. Totul pare absurd. E o lume din care, aparent, Dumnezeu este absent. Este o încercare de care sfânta Fecioarã nu a fost scutitã. „«De ce m-aþi cãutat? Nu ºtiaþi cã eu trebuie sã fiu în casa Tatãlui meu?» Însã ei n-au înþeles cuvântul pe care li-l spusese” (Lc 2,49-50). Nici Maria nu a înþeles totul. ªi pentru ea viaþa era învãluitã în mister. Ceasuri de întuneric pentru ea ca ºi pentru noi. Nu-i rãmânea decât logica credinþei, care constã în a spune „da” lui Dumnezeu în orice situaþie. În jurul anului 200, marele scriitor Origene, comentând diferitele peripeþii ale poporului israelit strãbãtând pustiul în drum spre þara fãgãduitã, vede în el o imagine a vieþii spirituale: e un drum prin pustiu, presãrat cu perioade de încercare, de întuneric, de tulburãri, de sfâºieri interioare, de ariditate sufleteasã. E un drum de purificare progresivã, prin care se ajunge la o unire mai intimã cu Dumnezeu. Nu putem gãsi o ilustrare mai bunã a acestui drum prin pustiu pânã la unirea totalã cu Dumnezeu decât în viaþa sfintei Tererza a Pruncului Isus. E un drum cu trei etape sau trei nopþi, pentru a folosi terminologia sfântului Ioan al Crucii: noaptea simþurilor, noaptea spiritului ºi noaptea finalã. Noaptea simþurilor începe pentru Tereza la vârsta preadolescenþei cu o crizã teribilã, chinuitoare, de scrupulozitate: „Trebuie sã fi trecut prin acest martiriu – scrie ea – ca sã-l înþelegeþi bine; îmi este cu neputinþã sã spun ce am suferit timp de un an ºi jumãtate”. Prin aceastã

„TE-AM CÃUTAT ÎNGRIJORAÞI”

155

torturã interioarã, Dumnezeu o curãþã ºi o vindecã de sentimentalismul, de hipersensibilitatea care o stãpânise mai înainte. Scrie Tereza: „Isus m-a transformat în aºa mãsurã, încât nu mã mai recunoºteam eu singurã. Mergeam din victorie în victorie”. Dar acesta a fost doar un preludiu. De abia acum intrã în noaptea spiritului, care o va conduce la unirea deplinã cu Cristos. κi descrie singurã starea:
Mã aflam într-un pustiu îngrozitor... Era noaptea, noaptea profundã, pãrãsirea completã, o adevãratã moarte... Mã simþeam singurã, nu gãseam nici o mângâiere care sã vinã nici de pe pãmânt, nici din cer... Mântuitorul m-a luat de mânã ºi m-a condus într-un subteran unde nu este nici frig, nici cald, unde soarele nu strãluceºte, unde ploaia ºi vântul nu pãtrund... Îþi mulþumesc, Isuse, cã m-ai fãcut sã merg prin întuneric. Consimt sã merg toatã viaþa prin acest subteran întunecos, doresc doar ca întunericul meu sã le obþinã luminã celor pãcãtoºi. Sunt fericitã, da, sunt foarte fericitã cã nu simt nici o mângâiere.

Unei surori îi scrie: „Nu te neliniºti pentru faptul cã nu simþi nici o mângâiere în împãrtãºaniile tale. Este o încercare pe care trebuie sã o suporþi cu dragoste”. Este mâna chirurgului care taie fãrã milã, este purgatorul pe pãmânt care arde ºi curãþã, este flacãra iubirii care o transformã ºi o uneºte tot mai mult cu Cristos:
Din ziua aceea – scrie ea – iubirea mã pãtrunde ºi mã învãluie. În fiecare moment, aceastã iubire îndurãtoare mã reînnoieºte, mã purificã, nu mai lasã în inima mea nici o urmã de pãcat. Nu, eu nu mã mai tem de purgatoru, ºtiu cã nici nu merit sã intru cu sufletele sfinte în acest loc de ispãºire, dar mai ºtiu, de asemenea, cã focul iubirii curãþã mai bine decât focul purgatorului.

ªi în altã parte: „Am fost cuprinsã de o iubire atât de puternicã faþã de bunul Dumnezeu, încât nu pot sã explic

156

MISTERELE DE BUCURIE

lucrul acesta; era ca ºi cum aº fi fost cufundatã în foc. Oh! Ce foc ºi ce fericire în acelaºi timp!”. Pentru ea se termina purgatoriul ºi, totuºi, de abia acum încep suferinþele cele mai crâncene: noaptea cea mai apãsãtoare ºi mai neagrã, noaptea finalã care se va încheia cu extazul din momentul morþii. Intrã în agonie cu Cristos pentru salvarea ateilor, a necredincioºilor. Simte ispite sfâºietoare de necredinþã, care o împing pânã la limita disperãrii. Ni se taie respiraþia citind cum le descrie:
Isus a permis ca sufletul meu sã fie învãluit în întunericul cel mai gros ºi a permis ca gândul la cer, atât de dulce pentru mine din cea mai fragedã copilãrie, sã devinã un motiv de luptã ºi de chin... Trebuie sã fi cãlãtorit prin acest tunel negru, pentru a-i înþelege întunericul... Când vreau sã-mi odihnesc inima obositã de întunericul care o înconjoarã cu gândul unei vieþi viitoare ºi veºnice, chinul meu se dubleazã. Mi se pare cã întunericul, împrumutând glasul nelegiuiþilor, bãtându-ºi joc de mine, îmi spune: „Tu visezi lumina, tu crezi cã vei ieºi într-o zi din pâcla în care zaci; haide, haide, bucurã-te de moartea care îþi va da nu ce speri tu, ci o noapte încã ºi mai profundã, noaptea prãbuºirii în nefiinþã...”. Dumnezeu mi-e martor cã, deºi nu am satisfacþia credinþei, mã strãduiesc sã sãvârºesc faptele credinþei. Am rostit într-un an mai multe acte de credinþã decât în tot cursul vieþii mele... Eu alerg cãtre Isus al meu, îi spun cã sunt gata sã-mi vãrs tot sângele pentru a-i mãrturisi cã existã un cer, îi spun cã sunt fericitã cã nu pot sã contemplu pe pãmânt cu ochii sufletului acest cer frumos care mã aºteaptã, numai sã binevoiascã a-l deschide pentru veºnicie sãrmanilor necredincioºi... Sunt fericitã sã sufãr în speranþa cã prin lacrimile mele aº putea sã împiedic sau sã repar poate o singurã greºealã comisã împotriva credinþei... Nu este un vãl, ci este un zid care se ridicã pânã la cer ºi acoperã firmamentul înstelat. Când cânt fericirea cerului, veºnica posedare a lui Dumnezeu, nu simt nici o bucurie, deoarece cânt, pur ºi simplu, ceea ce vreau sã cred... Aceastã cruce grea nu produce decât

„TE-AM CÃUTAT ÎNGRIJORAÞI”

157

un singur efect: îmi înlãturã orice sentiment de satisfacþie naturalã în aspiraþia mea spre patria cereascã... Dorinþele mele nu sunt un vis, o nebunie? Mi se pare cã dupã aceastã viaþã muritoare nu mai este nimic... Gândurile celor mai rãi materialiºti mã cuprind... Nu pot sã exprim întunericul în care sunt cufundatã...

Soseºte ziua morþii. Dimineaþa spune: „Este agonia purã, fãrã nici un amestec de mângâiere”. Iar dupã-amiazã: „Paharul este plin pânã la refuz... Nu, n-aº fi crezut vreodatã cã este posibil sã suferi atât de mult... Maicã, nu este aceasta agonia?” „Da, copila mea, îi rãspunde superioara, este agonia, dar poate cã Isus vrea sã o prelungeascã cu câteva ceasuri”. „Bine, bine, nu vreau sã sufãr mai puþin”. Priveºte rãstignitul ºi spune: „Nu regret cã m-am dãruit iubirii, dimpotrivã. Dumnezeul meu, te iubesc”. Cu aceste cuvinte, iese din noaptea sa interioarã ºi, în aceeaºi clipã, ochii i se deschid pentru a contempla veºnic chipul glorios al lui Cristos. Iatã, în încheiere, un model de rugãciune pentru momentele de crizã, de neliniºte. Îi aparþine iezuitului Luis Espial, asasinat acum câþiva ani în Bolivia.
Viaþa este o înlãnþuire de crize: crize de creºtere, de adaptare, de rupturã. De aceea, ne sfâºie uneori neliniºtea în faþa durerii, a morþii, a singurãtãþii. Suferim nedreptatea, iar dorinþele noastre bune rãmân sterile ca un pârâiaº înghiþit de nisipul pustiului. ªi atunci cerul pare de plumb, iar rugãciunea noastrã se înalþã în gol. O, Doamne al nopþii ºi al golului, am dori sã ne cuibãrim încrezãtori în poalele tale nevãzute, cu inimã sigurã ºi încrezãtoare de copil. Neliniºtea ne însoþeºte ca un zgomot de fond surd, ca un puls nedesluºit al existenþei noastre. Cu preþul unor mari eforturi, izbutim sã ne prefacem ºi sã zâmbim. Cu toate acestea, viaþa a devenit insuportabilã. De ce te îndepãrtezi, Doamne, ºi ne pãrãseºti în ceasul tulburãrii? De ce faci sã apese mânia ta asupra noastrã? Vrei sã ne încovoi în faþa ta? Iatã-ne gata,

158

MISTERELE DE BUCURIE

cu sufletul obosit ºi cu mâna întinsã ca niºte bieþi cerºetori. Unde ne duci pe aceste drumuri absurde? Ne miºcãm picioarele într-un pustiu nesfârºit, fãrã orizonturi. Dã viaþã cuvântului pe care ni l-ai învãþat: „Chiar dacã aº umbla pe o vale întunecoasã, nu mã voi teme, Doamne, pentru cã tu eºti cu mine”. Întãreºte-ne credinþa, chiar dacã ea continuã sã rãmânã întunecoasã. Fã-ne sã înþelegem cã tu lucrezi în fiinþa noastrã, chiar dacã ne lipseºti de bucuria sentimentelor. ªtim cã tu nu ne încerci peste puterile noastre, pentru cã ne iubeºti; dar iubirea ta ni se pare în mod inexplicabil nedreaptã. Cu toate acestea, chiar dacã ne ucizi, noi vom continua sã ne încredem în tine.

„Pãstra toate acestea în inima ei”
„Fiule, de ce ne-ai fãcut aceasta? Iatã, tatãl tãu ºi cu mine te-am cãutat îngrijoraþi”. El însã le-a spus: „De ce m-aþi cãutat? Nu ºtiaþi cã trebuie sã fiu în casa Tatãlui meu?”... Apoi a coborât cu ei, a venit la Nazaret ºi era supus lor. Iar mama lui pãstra toate acestea în inima ei (Lc 2,48-49.51).

Evanghelistul Luca mai fãcuse aceastã remarcã puþin mai înainte, dupã vizita pãstorilor la grota din Betleem: „Maria însã pãstra toate aceste cuvinte, meditându-le în inima ei” (Lc 2,19). Remarca pe care o face evanghelistul cã, dupã cãutarea înfriguratã ºi dramaticã a lui Isus, Maria „pãstra toate acestea în inima ei”, nu este întâmplãtoare. Între cãutarea lui Dumnezeu ºi cuvântul lui Dumnezeu este o legãturã esenþialã ºi indisolubilã. Dintotdeauna omul a fost însetat de Dumnezeu, a cãutat sã intre în contact cu Dumnezeu, cu lumea de dincolo. Dar poate niciodatã aceastã sete, atâta timp înãbuºitã, nu a rãbufnit mai puternic decât în zilele noastre. Dacã nu este posibil de a intra în contact direct cu Dumnezeu, e încercarea de a intra în contact mãcar cu cei care l-au vãzut pe Dumnezeu. Îmi amintesc cum venea lumea sã asculte, la Roma, conferinþele lui André Frossard. E vorba de omul care s-a convertit în urma unei revelaþii. A scris ºi o carte: Dumnezeu existã, eu l-am întâlnit. În Iugoslavia, la Medjugorje, am vãzut lume care se cãlca în picioare, ca sã fie în preajma vizionarilor când aceºtia intrau în dialog cu Maica Domnului. Setea omului de întâlnire ºi de unire cu divinitatea, în general exploatatã ºi manipulatã cu mult profit bãnesc de mijloacele de

160

MISTERELE DE BUCURIE

comunicare în masã, se manifestã în multe feluri: pseudovizionarism, secte orientale, practici indiene de meditaþie, yoga, spiritism, muzicã delirantã, droguri, orgii prin care se urmãreºte contopirea cu Dumnezeu, intrarea în transã. Setea, dorinþa de Dumnezeu este sãditã de însuºi Dumnezeu în inima omului. Dar cãile pe care le urmeazã omul pot fi greºite ºi periculoase pentru om. Cãci Dumnezeu este un foc mistuitor, este nucleul incandescent al realitãþii absolute, este izvorul creator al tuturor energiilor universului, inclusiv al energiei atomice. Dacã el ºi-ar descoperi numai pentru o fracþiune de secundã chipul sãu, fãrã a ne susþine printr-o minune a atotputerniciei sale, creierul nostru ar exploda pe loc. De aceea, Dumnezeu însuºi ne spune în Exod: „Tu nu poþi vedea faþa mea, pentru cã nici un om nu poate sã mã vadã ºi sã rãmânã în viaþã” (Ex 33,20). Când ºi-a manifestat prezenþa în mijlocul flãcãrilor ºi a fulgerelor, la Sinai, poporul înspãimântat a strigat cãtre Moise: „Vorbeºte-ne tu însuþi ºi te vom asculta; dar sã nu ne mai vorbeascã Dumnezeu, ca sã nu murim” (Ex 20,19). Chiar ºi numai apropierea la o anumitã distanþã de divinitate, cu mâinile goale, poate duce, dacã nu la explozia creierului, la alunecarea în nebunie. Este cazul nefericitului Nietzsche. De aceea, când cuvântul lui Dumnezeu iese de pe buzele lui Isus, diavolii implorã milã, ascultãtorii se simt rãscoliþi pânã în adâncul inimii, ceea ce nu se întâmpla când predicau scribii ºi fariseii lor. Dupã trei zile de cãutare înfriguratã, Maria se întoarce acasã nu numai cu Isus pe care îl va pierde definitiv peste câþiva ani, dar ºi cu altã prezenþã a lui Dumnezeu, cea din inima ei: cuvântul lui Dumnezeu pe care-l pãstra ºi la care medita în inima ei.

„PÃSTRA TOATE ACESTEA ÎN INIMA EI”

161

Viaþa noastrã spiritualã existã numai în mãsura în care realizãm un raport personal cu Dumnezeu. Or, dacã prezenþa lui Dumnezeu se manifestã în cuvântul sãu, se înþelege cã la temelia vieþii spirituale stã cuvântul lui Dumnezeu la care rãspundem prin credinþã; cuvântul lui Dumnezeu celebrat ºi actualizat în liturgie. Toatã viaþa creºtinã ºi mai cu seamã viaþa consacratã trebuie sã fie centratã în jurul cuvântului lui Dumnezeu. Izvorul cel mai bogat la care se adapã spiritualitatea creºtinã, ºi cea monasticã, în special, din care se alimenteazã viaþa de meditaþie ºi rugãciune, este Sfînta Scripturã – care este cuvântul lui Dumnezeu. Asupra acestui lucru atrage atenþia Conciliul în documentul dedicat vieþii consacrate:
Membrii institutelor sã cultive cu grijã statornicã spiritul de rugãciune ºi rugãciunea însãºi, adãpându-se la izvoarele autentice ale spiritualitãþii creºtine. În primul rând, sã aibã zilnic în mânã Sfânta Scripturã, pentru ca, din citirea ºi meditarea ei, sã înveþe „înalta ºtiinþã a lui Isus Cristos” (Fil 3,8) [PC 6].

Despre viaþa omului s-au dat definiþii de tot felul: mai pesimiste sau mai optimiste. Cea mai pesimistã este probabil aceasta pe care am gãsit-o într-o carte: „Viaþa este un colet poºtal pe care moaºa îl expediazã groparului”. Iar cea mai optimistã definiþie a vieþii este cea pe care ne-o dã sfântul Augustin: „Viaþa este un cuvânt între douã tãceri”. Este Dumnezeu, Cuvântul, cel care a sfâºiat tãcerea. Iar spaþiul dintre cele douã tãceri s-a umplut de cuvântul lui Dumnezeu, care ni s-a descoperit prin Isus Cristos, Cuvântul întrupat. E un Cuvânt care, de fapt, e o bibliotecã întreagã formatã din 73 de cãrþi, câte cuprinde Scriptura. Însã, spune atât de frumos sfântul Augustin, toate cuvintele Sfintei Scripturi sunt litere ce

162

MISTERELE DE BUCURIE

formeazã un singur cuvânt: Cristos. De aceea, pe bunã dreptate spunea sfântul Ieronim: „Cine nu cunoaºte Scriptura nu-l cunoaºte pe Cristos”. Una dintre marile personalitãþi ale Italiei din timpurile noastre spunea: „În Biblie gãsim totul. Biblia e harta de cãlãtorie pentru popoare ºi pentru indivizi. În ea vezi de unde vii, unde te afli, încotro te îndrepþi”. Dar mai presus de toate, Sfânta Sripturã este cartea de cãpãtâi a celui ce se consacrã lui Dumnezeu. Viaþa monasticã se bazeazã pe Biblie. Monahii din antichitate obiºnuiau sã spunã: „Sfânta Scripturã este cartea monahului, este regula monahului, oglinda monahului, arma monahului, paradisul monahului”. Fãrã îndoialã cã paradisul monahului devine Sfânta Scripturã, mai ales la celebrãrile liturgice, când Cristos însuºi ne vorbeºte, ne citeºte din Sfintele Scripturi ºi înfãptuieºte pentru noi ceea ce înfãptuia odinioarã când trãia pe pãmânt. Citim în vieþile monahilor de la început:
Într-o zi, pãrintele nostru Teodor... ajuns la intrarea în locul unde se sãvârºea Liturghia, privi înãuntru ºi avu o vedenie; locul strãfulgera de luminã... Unul dintre îngerii care slujeau Domnului îi zise atunci: „De ce nu îi îndemni pe fraþi sã nu neglijeze Liturghia la ora rugãciunii? Oare nu ºtii tu cã Domnul vine des în mijlocul lor pentru a-i vindeca pe schilozi ºi a le ierta pãcatele?” (Viaþa lui Pahomie ºi Teodor).

Dar nu e de ajuns cuvântul lui Dumnezeu la Litughie. Scriptura trebuie sã umple total viaþa celui care i s-a dãruit în întregime lui Cristos. Isus ne dã indicaþii precise cu privire la felul cum trebuie sã preþuim cuvântul lui Dumnezeu: „Mai degrabã, fericiþi sunt aceia care ascultã cuvântul lui Dumnezeu ºi-l pãstreazã” (Lc 11,28) – îi spune femeii entuziasmate din mulþime. ªi când îl aºteptau rudele afarã: „Mama

„PÃSTRA TOATE ACESTEA ÎN INIMA EI”

163

mea ºi fraþii mei sunt aceia ce ascultã cuvântul lui Dumnezeu ºi îl îndeplinesc” (Lc 8,21). Aºadar, a asculta, a pãstra, a pune în practicã cuvântul lui Dumnezeu. Dacã unul dintre aceste trei elemente lipseºte, cuvântul lui Dumnezeu este ca ºi inexistent în viaþa noastrã, nu se poate vorbi de viaþã spiritualã. Mai întâi, a asculta sau a citi cuvântul lui Dumnezeu. Este necesar sã-þi deschizi nu numai urechile, dar ºi inima pentru a-l primi. Este ºi aceasta un fel de împãrtãºanie. Cine viziteazã o bisericã iacobitã (siro-occidentalã) poate sã vadã nu un tabernacol, ci douã, puse faþã în faþã, fiecare cu câte o lampã veºnicã. Într-unul se pãstreazã Euharistia, în celãlalt Sfânta Scripturã. De aceea, de cuvântul lui Dumnezeu trebuie sã ne apropiem cu aceleaºi dispoziþii sufleteºti, cu acelaºi respect cu care ne apropiem de Euharistie. Citim la un vechi autor bisericesc:
Cere-i cu insistenþã lui Dumnezeu sã-þi lumineze ochii minþii ºi ai sufletului tãu, ca sã poþi descoperi puterea ascunsã în cuvintele Domnului ºi ale sfinþilor apostoli. Apoi, ridicã-te în picioare, ia sfânta Evanghelie în mâini, sãrut-o, du-o cu dragoste la ochi ºi la inimã, spune implorând ºi plin de teamã: „O, Cristoase, Mântuitorul nostru, iatã cã aºa nevrednic cum sunt, te þin pe tine în braþele mele întinate, þinând sfânta Evanghelie. Te rog, spune-mi cuvinte de viaþã ºi de mângâiere din gura ºi cu limba sfântului tãu evanghelist. Fã-mã sã le ascult cu urechi noi, interioare, ºi sã cânt mãrirea ta cu limba Duhului. Amin”. Citeºte apoi din Evanghelie, stând în picioare, trei capitole, din Faptele Apostolilor citeºte încã douã capitole, ºi din scrisorile sfântului Pavel trei capitole. La mijlocul fiecãrei lecturi sã faci zece înclinaþii pânã la pãmânt.

A pãstra cuvântul lui Dumnezeu în inimã. A-l pãstra nu ca pe un obiect sub vitrina unui muzeu de arheologie, ci a-l medita asemenea Mariei. Ce înseamnã a medita?

164

MISTERELE DE BUCURIE

A medita nu înseamnã a ne lua capul între mâini, a închide ochii, a ne încreþi fruntea pentru a extrage cu toate forþele ceva din creierul nostru. Tehnica autenticã a meditaþiei o gãsim în Biblie ºi-n experienþa creºtinã din primele treisprezece veacuri ale Bisericii. În ebraicã, cuvântul „a medita” este identic cu „a murmura”, „a ºopti”, a-þi spune þie însuþi mereu cu glas tare cuvintele Sfintei Scripturi. Aºa fãcea meditaþie regele David: „Eu meditez legea ta; zi ºi noapte, ea este pe buzele mele”. Aºa mediteazã ºi astãzi evreii pioºi la Zidul Plângerii de la Ierusalim: aceleaºi cuvinte ale Scripturii repetate de zece ori, de o sutã de ori, de o mie de ori, ore ºi ore în ºir, fãrã întrerupere. În primele treisprezece veacuri, pentru cuvântul „meditaþie” nu era folosit meditatio, ci manducatio (masticare) ºi ruminatio (rumegare). „Tot ce se gãseºte în Scripturã – spune sfântul Grigore cel Mare – este de mâncare”. ªi aºa cum anumite animale îºi încarcã stomacul cu o anumitã cantitate de iarbã ºi apoi se aºazã sã o rumege, o aduc din nou în gurã, o rod pe îndelete, de abia acum simþindu-i gustul ºi fãcând-o digerabilã, tot aºa, nu-i suficient sã-þi depozitezi cuvântul lui Dumnezeu în inimã. Trebuie sã-l meditezi, adicã sã-l rozi, sã-l rumegi. Cea mai bunã meditaþie, deci, nu înseamnã a citi sau a asculta o meditaþie mai mult sau mai puþin atent, mai mult sau mai puþin plictisit. Meditaþia începe cu adevãrat dupã meditaþie. Înseamnã a lua un verset, de pildã, din Evanghelie: „Fericiþi cei curaþi cu inima”, sau din sfântul Pavel: „Bucuraþi-vã, ºi iarãºi vã spun, bucuraþi-vã!”, sau: „Hoþii nu au loc în împãrãþia lui Dumnezeu”, ºi a þi-l repeta de o sutã de ori, de o mie de ori, ziua întreagã, noaptea pânã adormi. Aceasta este meditaþia idealã. În acest sens, iatã un exemplu despre felul cum se face meditaþie biblicã, exemplu pe care ni-l dã unul dintre pãrinþii monahismului, fericitul Ioan Casian. Ca text de

„PÃSTRA TOATE ACESTEA ÎN INIMA EI”

165

meditaþie, el propune aceastã invocaþie din psalmi: „Dumnezeule, vino în ajutorul meu; Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi!” (Ps 70,2). Scrie Casian:
Rugãciunea exprimatã în acest verset al psalmului trebuie sã rãsune mereu pe buzele noastre; în împrejurãrile potrivnice, ca sã fim eliberaþi de ele; în împrejurãrile fericite, ca sã nu le pierdem ºi ca sã fim, în acelaºi timp, feriþi de orgoliu. Meditarea acestui verset trebuie sã se petreacã fãrã întrerupere în inima noastrã. În orice muncã, în orice obligaþie pe care o îndeplinim, chiar când cãlãtoreºte, monahul trebuie sã cânte mereu acest verset. Când stã la masã, când doarme, ºi-n orice altã ocupaþie, trebuie sã meditaze aceste cuvinte. Acest gând continuu va deveni o formulã de mântuire care nu numai cã vã va apãra de atacurile diavolilor, dar vã va curãþa de orice viciu ºi de orice patã pãmânteasã; vã va înãlþa la contemplarea lucrurilor cereºti ºi nevãzute; vã va conduce la o rugãciune nespus de fierbinte, pe care numai puþini o cunosc din experienþã. Somnul sã vã prindã meditând acest verset. Tot repetându-l întruna, ar trebui sã vã obiºnuiþi sã-l cântaþi ºi în somn. Aceste cuvinte sã fie primul gând care sã vã aparã în minte atunci când vã treziþi. Recitaþi-le, în genunchi, de îndatã ce v-aþi dat jos din pat. Ele sã vã însoþeascã apoi în toate faptele, fãrã a le întrerupe o clipã. Le veþi medita – cum porunceºte Moise – stând în casã ºi mergând pe drum, mergând la culcare ºi sculându-vã din pat. Aceste cuvinte le veþi scrie pe buzele voastre, le veþi sãpa în pereþii casei voastre, în adâncul inimii voastre, astfel încât sã fie pentru voi un gând permanent când vã rugaþi, sã fie o rugãciune continuã, atunci când de la rugãciune vã veþi întoarce la ocupaþiile vieþii zilnice (Collationes).

A pune în practicã cuvântul lui Dumnezeu. Scrie sfântul Ioan Gurã de Aur:
Când citeºti cuvintele dumnezeieºtilor Scripturi, roagã-l mai întâi pe Dumnezeu sã-þi deschidã inima, ca sã nu te mulþumeºti sã repeþi ceea ce este scris, ci sã pui în practicã.

166

MISTERELE DE BUCURIE

Sã nu þi se întâmple sã citeºti spre osânda sufletului tãu cuvintele dãtãtoare de viaþã ale Scripturilor. La un monah bãtrân vine un învãþãcel ºi îi spune: – Iatã, de 200 de sãptãmâni postesc ºase zile pe sãptãmânã. Am învãþat Vechiul ºi Noul Testament pe de rost. Ce mi-a mai rãmas de fãcut? Bãtrânul îl întreabã: – Ai acceptat dispreþul ca pe o onoare? Ai fost în stare sã alegi lipsa în locul câºtigului? Tânãrul rãspunde cu sinceritate: – Nu, pãrinte! Bãtrânul continuã: – Ai ºtiut sã-i preferi pe strãini pãrinþilor tãi, sã alegi sãrãcia în locul posedãrii de bunuri? – Nu sunt încã în stare de aºa ceva, pãrinte. – Ei bine, încheie bãtrânul, tu nu ai postit ºase zile pe sãptãmânã, nici nu ai învãþat Vechiul ºi Noul Testament pe de rost, ci doar þi-ai înºelat sufletul! (Din spusele pãrinþilor).

Este ceea ce spune mai concis sfântul Augustin: „Cine crede cã a priceput dumnezeieºtile Scripturi, chiar ºi numai o pãrticicã din ele, ºi cu priceperea dobânditã nu realizeazã nedespãrþita iubire de Dumnezeu ºi de aproapele, nu a priceput încã nimic din Scripturi”. În încheiere, reþinem acest frumos îndemn pe care ni-l dã sfântul Atanasie:
Cuvântul lui Dumnezeu sã nu se îndepãrteze de pe buzele tale nici ziua, nici noaptea. Meditarea Sfintelor Scripturi sã fie preocuparea ta permanentã. Procurã-þi o Psaltire ºi învaþã psalmii pe de rost. Soarele, când rãsare, sã privescã deja de sus Cartea Sfântã în mâinile tale (De virginitate).

Inima Mariei „Maria însã pãstra toate aceste cuvinte, meditându-le în inima ei” (Lc 2,19). Încheiem astãzi seria de meditaþii asupra misterelor de bucurie cu câteve reflecþii asupra inimii Mariei, inimã în care sfânta Fecioarã pãstra cuvântul lui Dumnezeu ºi-l medita. Ne amintim din meditaþia precedentã cã Dumnezeu se face prezent în cuvântul sãu. Omul se poate separa de cuvântul sãu. κi poate înregistra cuvintele pe bandã ºi acestea pot fi reproduse oriunde, fãrã ca acela care le-a rostit sã fie de faþã. Dumnezeu, însã, nu se poate separa de cuvântul sãu. Iar inima omului, în înþelesul biblic pe care îl are acest cuvânt, este locul întâlnirii cu Dumnezeu. Noul Dicþionar de Mariologie explicã foarte bine semnificaþia pe care o are cuvîntul „inimã” în Sfânta Scripturã:
Inima – cor în latinã, leb, lebab în ebraicã, kardia în greacã – stã la baza întregului raport religios, moral, al omului cu Dumnezeu. Inima este totodatã ºi centrul întregii vieþi psihologice, morale ºi religioase; e locul unde se formeazã dispoziþiile omului, bune sau rele; e centrul vieþii morale, ca principiu ºi izvor al responsabilitãþii, drept conºtiinþã; e consideratã, de asemenea, drept centrul vieþii de cunoaºtere ºi, ca atare, reprezintã interioritatea omului ºi intimitatea sa profundã. Antropologia Vechiului Testament pune, deci, inima în centrul întregii vieþi spirituale a omului; inima înseamnã viaþã, memorie, gândire, voinþã, interioritate.

„Maria însã pãstra toate aceste cuvinte, meditându-le în inima ei” – propoziþie scurtã, dar cu un conþinut extraordinar de bogat. Ea descrie prima Bunã-Vestire, fãrã de

168

MISTERELE DE BUCURIE

care nu ar fi existat a doua. Din ea se va dezvolta tema tipic augustinianã a lui prius et felicius; adicã zãmislirea preafericitã care s-a petrecut în inima Mariei mai înainte de a se petrece cea din sânul ei. Scrie sfântul Augustin: Materna propinquitas nihil Mariae profuisset, nisi felicius Christum corde quam carne gestasset („Rudenia, maternitatea, nu i-ar fi fost de nici un folos Mariei, dacã nu l-ar fi purtat pe Cristos mai fericitã în inima ei decât în sânul ei”). Este exact ceea ce îi spunea Isus femeii din mulþime, care strigase: „Fericit sânul care te-a purtat ºi pieptul la care ai supt!” (Lc 11,27). Rãspunsul: „Mai degrabã, fericiþi sunt aceia care ascultã cuvântul lui Dumnezeu ºi-l pãstreazã” (Lc 11,28). Marii mistici ai Bisericii au dezvoltat în continuare acestã temã. Scrie sfântul Bonaventura: Quia ergo corde concepit verbum fidei, ventre concepit filium Dei. („Aºadar, fiindcã prin credinþã a zãmislit Cuvântul în inima ei, l-a zãmislit în sânul ei pe Fiul lui Dumnezeu”). Sfântul Ioan Eudes, apostolul care a propagat în timpurile moderne cultul inimii Mariei, mergea pe linia întregii tradiþii biblice ºi patristice când scria:
...Inima ei este izvorul ºi principiul mãreþiilor ºi prerogativelor de care este împodobitã, al tuturor calitãþilor eminente care o înalþã deasupra tuturor creaturilor, cum ar fi aceea de a fi fiica cea dintâi nãscutã a Tatãlui, mamã a Fiului, mireasã a Duhului Sfânt, templu al Preasfintei Treimi...

Textele Liturghiei din sãrbãtoarea Inimii Mariei vorbesc tocmai despre felul cum îl putem gãzdui, asemenea sfintei Fecioare, pe Dumnezeu prin primirea cuvântului sãu. Iatã ce se cere în colecta Liturghiei: „Dumnezeule, care ai pregãtit în inima fericitei Fecioare Maria o locuinþã vrednicã de Duhul Sfânt, prin mijlocirea ei, fã ca ºi noi, credincioºii tãi, sã fim templul viu al mãririi tale”.

INIMA MARIEI

169

Maria este modelul desãvârºit al tuturor celor care primesc în inima lor cuvântul lui Dumnezeu ºi-l pãstreazã. Am spus în inima lor, cãci cuvântul lui Dumnezeu îl putem primi ºi-n altã parte decât în inimã, de pildã, în creier sau în ceea ce numeam în alte meditaþii „eu”-l superficial al fiinþei noastre, dar în acest caz, sãmânþa cuvântului lui Dumnezeu nu se dezvoltã în mediul sãu natural, este ca un fetus extrauterin care nu are viabilitate sau, dacã se naºte, este un monstru. Acesta este pericolul ce ne ameninþã pe noi, cei care ne ocupãm cu studiul Sfintei Scripturi: de a face din cuvântul lui Dumnezeu un simplu obiect de studiu ca oricare alt obiect profan, ºi aºa se poate întâmpla sã devenim savanþi de faimã mondialã în ale Scripturii, dar, de fapt, sã nu înþelegem nimic din cuvântul lui Dumnezeu. Odatã, un om oarecare, electronist de meserie, stãtea ºi privea la televizor. Se transmitea o piesã de teatru celebrã în toatã lumea. Piesa era cam complicatã ºi omul nu-i înþelegea sensul, deºi asculta ºi privea foarte atent. ªi pe mãsurã ce acþiunea se desfãºura, înþelegea tot mai puþin. Atunci ºi-a zis: „Trebuie sã o înþeleg cu orice preþ”. S-a ridicat, a luat trusa cu scule, a pus mâna pe ºurubelniþã ºi a început sã demonteze televizorul. A studiat piesã cu piesã, fir cu fir, legãturã cu legãturã, cu gândul de a pricepe sensul piesei care se transmitea. Este ridicolul în care cãdem atunci când primim cuvântul lui Dumnezeu doar la nivel de creier: putem demonta ºi studia Sfânta Scripturã cuvânt cu cuvânt ºi sã nu înþelegem nimic din ea. ªi iarãºi, cuvântul lui Dumnezeu nu e de mare folos dacã îl primim în inima noastrã, dar nu-l meditãm asemenea Mariei. Termenul grec folosit de evanghelist pentru „a medita” este synbalein, care înseamnã a pune cap la cap, a confrunta, a pune alãturi diferite realitãþi pentru a înþelege mai bine sensul. Fãrã o asemenea meditare,

170

MISTERELE DE BUCURIE

adicã fãrã o confruntare a cuvântului lui Dumnezeu în totalitatea sa, devenim parþiali, exclusiviºti, selectivi, reþinând numai ceea ce ne dicteazã temperamentul, mediul în care am fost crescuþi, înclinaþiile ºi capriciile noastre. Astfel, unul comod, care are alergie la cuvintele „disciplinã” sau „lege”, sau „sacrificiu”, va alege din Scripturã numai expresiile cu care considerã cã îºi poate justifica laxismul, precum: „Nu te teme turmã micã, fiindcã i-a plãcut Tatãlui sã-þi dea þie împãrãþia”, uitând cã împãrãþia pe care o dã Tatãl se cucereºte cu forþa. Sau: „Milã vreau, ºi nu jertfã”. Sau: „Nici eu nu te osândesc, mergi în pace”. Sau: „Sâmbãta este fãcutã pentru om, nu omul pentru sâmbãtã”. Dimpotrivã, unul nãscut pentru disciplinã cazonã reþine numai ce se potriveºte cu rigorismul sãu ºi cu terorismul psihologic pe care îl exercitã asupra altora, precum: „Sã nu vã închipuiþi cã am venit ca sã desfiinþez Legea ºi profeþii; n-am venit ca sã desfiinþez, ci ca sã desãvârºesc”. Sau: „Adevãr vã spun: cerul ºi pãmântul vor trece, dar nici o iotã ºi nici o virgulã din Lege nu va trece fãrã sã se împlineascã”. Sau: „Plecaþi de la mine, blestemaþilor, în focul cel veºnic al iadului”. Numai meditarea cuvântului lui Dumnezeu, adicã punerea cap la cap a tuturor cuvintelor Sfintei Scripturi, realizeazã în noi un echilibru: echilibrul dihotomiilor prin armonizarea adevãrurilor contrare pe care le cuprinde Sfânta Scripturã; adevãruri care nu se anuleazã, ci se completeazã reciproc. Închei aceste meditaþii asupra misterelor de bucurie cu un ultim îndemn la bucurie. Fãrã bucurie – bucuria posedatã, promisã, cãutatã – viaþa omului este insuportabilã, nu meritã sã fie trãitã. Munca devine o povarã care ne zdrobeºte: „Ah, þesãtorule, prietenul meu, tu nu ai cântat în ziua în care ai þesut pânza aceasta. Uitã-te cât e de asprã când o atingi!”, îi spunea scriitorul indian

INIMA MARIEI

171

Mukerji þesãtorului care îi oferea o pânzã de proastã calitate. A-þi pãstra netulburatã bucuria inimii nu este lucru uºor. Atâþia dezgustaþi de viaþã, atâþia plângãreþi ne invitã sã le împãrtãºim dezgustul ºi pesimismul. Dacã am avut nenorocul sã întâlnim unul dintre aceºtia dimineaþa, ziua aceea, oricât de însoritã ar fi, rãmâne mohorâtã, ne-am pierdut entuziasmul. La care se adaugã propria noastrã obosealã, propriile slãbiciuni ºi eºecuri. Credinþa noastrã în Cristos ne asigurã bucuria adevãratã ºi durabilã, în ciuda tuturor suferinþelor ºi greutãþilor. Apostolii tresãltau de bucurie când erau vrednici sã sufere ocãri pentru numele lui Cristos. Carmelitanele din Compiègne cântau Magnificat în timp ce urcau pe eºafod. Creºtinismul nostru este trist, apostolatul nostru este respingãtor când ne lipseºte bucuria. Vederea unui asemenea creºtinism funebru l-a fãcut pe Nietzsche sã punã pe buzele lui Zarathustra aceste cuvinte de reproº la adresa creºtinilor: „Ar trebui sã cântaþi cântece mai bune, ca sã învãþ sã cred în Mântuitorul vostru; ar trebui ca ucenicii lui sã aibã o înfãþiºare mai seninã”. Maria ne descoperã misterul bucuriei, care constã în a-l avea pe Dumnezeu într-o inimã curatã, golitã de egoism. Ea este causa nostræ laetitiæ, cãci dacã prin ea a venit Mântuitorul ºi mântuirea, înseamnã cã prin ea a înflorit bucuria pe pãmânt. Dacã din paradisul pãmântesc o femeie a izgonit bucuria, fãcând sã încolþeascã în inimi spinii ºi pãlãmida neliniºtii, durerii, disperãrii, Maria ne-a restituit bucuria paradisului pierdut. Prin ea, noul Israel, noul popor al lui Dumnezeu, este în sãrbãtoare: Tu laetitia Israel – „Tu eºti bucuria lui Israel”.

MISTERELE DE LUMINÃ

PRIMUL MISTER

BOTEZUL LUI ISUS Evangheliºtii ne povestesc cã, într-o bunã zi, s-a prezentat ºi Isus la locul unde boteza Ioan pe malul Iordanului. Venea de la Nazaret împreunã cu alþi galileeni, fiindcã, nu ne putem îndoi, faima lui Ioan ajunsese ºi în Galileea, iar entuziasmul pentru el era mare ºi acolo. Isus, amestecat printre penitenþi, ca fiind unul dintre ei, îºi aºtepta cu rãbdare rândul. Nimeni nu-l cunoºtea, nici mãcar Ioan, ruda lui. Ioan, amintindu-ºi de prima întâlnire cu Isus pe malul Iordanului, avea sã spunã: „Eu nu-l cunoºteam, dar cel care m-a trimis sã botez cu apã mi-a zis: «Acela deasupra cãruia vei vedea Duhul coborând ºi rãmânând peste el, el este cel care boteazã în Duhul Sfânt»” (In 1,33). Faptul cã Ioan nu-l cunoºtea pe Isus, deºi îi era rudã, nu ne surprinde. De mic copil el pãrãsise casa pãrinteascã ºi se afundase în pustiu. Nimic nu ne dã de înþeles cã s-ar mai fi întors vreodatã acasã din pustiu. Probabil cã nici nu ar fi avut la cine sã se mai întoarcã. Pãrinþii sãi, deja bãtrâni când l-au adus pe lume, au murit destul de repede dupã naºterea lui, astfel încât Ioan probabil cã nu i-a cunoscut prea bine nici pe pãrinþii sãi. Istoria mântuirii vechiului popor al lui Dumnezeu începuse printr-un botez: botezul în apele Mãrii Roºii, pe care evreii le-au traversat ºi prin care s-au salvat. Istoria mântuirii poporului Noului Testament începe tot printr-un botez: botezul lui Isus în apele Iordanului.
În timp ce tot poporul era botezat, a fost botezat ºi Isus ºi, pe când se ruga, cerul s-a deschis ºi Duhul Sfânt a coborât

174

MISTERELE DE LUMINÃ

asupra lui sub chip trupesc, ca un porumbel, ºi o voce a venit din cer: „Tu eºti Fiul meu cel iubit, în tine îmi gãsesc toatã bucuria” (Lc 3,21-22).

Botezul lui Ioan, inspirat din învãþãturile mistice orientale ºi, mai ales, din numeroasele botezuri sau abluþiuni rituale pe care le practicau vecinii sãi de la Qumran, cãlugãrii esenieni, exprima dorinþa de purificare interioarã, sufleteascã, dar era totodatã un semn profetic, de tipul celor pe care le gãsim ºi la alþi profeþi ai Vechiului Testament. De pildã, la Ezechiel, care, din porunca lui Dumnezeu, face o gaurã în zidul casei, scoate prin ea lucrurile afarã ºi porneºte noaptea la drum cu ele în spate, în vãzul tuturor, prevestind astfel soarta poporului evreu, care va fi dus în robie în Babilon (cf. Ez 12,1-7). La fel, Dumnezeu îi porunceºte lui Ioan sã boteze pentru ca botezul lui sã fie un semn profetic al altui botez: în curând va apãrea un altul, mai puternic decât el, care va boteza cu Duh Sfânt. Miºcarea lui Ioan Botezãtorul a cunoscut o largã rãspândire ca a depãºit graniþele Palestinei. Dar nu toþi adepþii lui au înþeles mesajul glasului sãu profetic. Dovadã este episodul povestit de Faptele Apostolilor:
În timp ce Apolo era la Corint, Pavel, dupã ce a strãbãtut regiunile nordice, a coborât la Efes. Acolo a gãsit câþiva ucenici ºi le-a spus: „L-aþi primit pe Duhul Sfânt când aþi venit la credinþã?” Dar ei au rãspuns: „Nici n-am auzit cã este Duh Sfânt”. El le-a zis: „Atunci ce fel de botez aþi primit?” Ei au rãspuns: „Botezul lui Ioan”. Pavel le-a zis: „Ioan a botezat cu botezul pocãinþei, spunând poporului sã creadã în cel care vine, adicã în Isus”. Când au auzit ei, au primit botezul în numele Domnului Isus. Iar când Pavel ºi-a pus mâinile peste ei, Duhul Sfânt a coborât asupra lor, iar ei vorbeau în limbi diferite ºi proroceau. Erau cu toþii cam doisprezece bãrbaþi (Fap 19,1-7).

BOTEZUL LUI ISUS

175

„Pe când se ruga, cerul s-a deschis” (Lc 3,21). În limbaj biblic, expresia „a se deschide cerul” indicã o teofanie, o revelaþie, o descoperire pe care Dumnezeu din cer o face pãmântului. Istoria Israelului e plinã de asemenea teofanii prin care Dumnezeu proclamã în mod solemn o învestiturã, o chemare, o promisiune: teofania e prezentã la promulgarea Legii, la consacrarea templului lui Solomon. Dintre toate, cele mai celebre sunt cele douã teofanii petrecute la muntele Sinai, când Dumnezeu în persoanã le-a apãrut întâi lui Moise, a doua oarã lui Ilie. Dar sunt deosebiri mari între teofaniile de la Sinai ºi cea de la Iordan. Teofaniile de la Sinai au avut loc dupã ce atât Moise, cât ºi Ilie au postit patruzeci de zile ºi patruzeci de nopþi. Isus posteºte patruzeci de zile ºi patruzeci de nopþi în pustiu nu înainte, ci dupã ce are loc teofania. La Sinai, teofaniile sunt însoþite de fenomene terifiante; elementele naturii se dezlãnþuie: tunete, trãsnete, flãcãri care înconjoarã muntele; uragan, cutremur de pãmânt în cazul lui Ilie. Pe malul Iordanului, în schimb, atmosfera e paºnicã ºi liniºtitã. Glasul care fãcea declaraþia de iubire: „Acesta este Fiul meu prea iubit” (Mt 3,17), nu putea sã fie glas de tunet; declaraþiile de iubire se fac în ºoaptã. Iar porumbelul, sub chipul cãruia a coborât Duhul Sfânt, este simbolul pãcii. Aºadar, cerul nu mai este închis, aºa cum se lamenta odinioarã poetul pãgân Vergiliu, fãcându-se purtãtorul de cuvânt al omenirii din vremea sa, care aºtepta disperatã ca Dumnezeu sã sfâºie cerul, sã se dezvãluie, sã spunã un cuvânt. Cerul s-a deschis ºi Dumnezeu a vorbit. ªi totuºi, sunt astãzi atâþia oameni care nu au auzit glasul lui Dumnezeu sau, astupându-ºi urechile ca sã nu-l audã, continuã sã se lamenteze ºi sã se caine, complãcându-se în plãcerea perversã, masochistã, de a privi disperaþi un cer pe care

176

MISTERELE DE LUMINÃ

îl vãd închis, exact ca acel nebun, care se izbea sã forþeze, sã deschidã o uºã care era deja deschisã. Sã ne gândim la un Emil Cioran care a trãit având ca unicã fericire tocmai aceastã nefericire perversã pe care a cultivat-o cu grijã ºi care i-a inspirat scrierile; a murit disperat ºi nebun implorând-o pe concubina sa sã-l suprime, sã-i curme viaþa. Sau sã ne gândim la Friedrich Nietzsche care, înainte de a cãdea definitiv în nebunie, spunea: „Vreau sã te cunosc, Dumnezeule necunoscut, vreau sã te cunosc ºi sã te slujesc”. Nu-ºi dãdea seama cã supraomul nu poate sã-l cunoascã pe Dumnezeu, cã cerul rãmâne închis supraomului. Dumnezeu se descoperã celor mici. E impresionantã pagina în care J. Maritain descrie cum i s-a deschis cerul, lui ºi Raisei, viitoarei sale soþii, amândoi fiind pe pragul disperãrii ºi al sinuciderii, întrucât viaþa ºi istoria pentru ei nu aveau nici un sens. Cerul li s-a deschis în momentul în care au avut fericirea de a-l întâlni pe Léon Bloy:
În ziua de 25 iunie 1905, doi tineri, în vârstã de 20 de ani, urcau treptele de la „Sacré Coeur”. Purtau în ei neliniºtea care este produsul grav al culturii moderne ºi un soi de disperare activã ºi luminatã, stãpâniþi, fãrã ca ei sã ºtie de ce, de convingerea interioarã cã adevãrul de care ei erau înfometaþi ºi fãrã de care era imposibil sã accepþi viaþa va fi dezvãluit într-o zi. Ei se îndreptau cãtre un cerºetor straniu, care, dispreþuind orice filosofie ºi, catolic cu desãvârºire ascultãtor, condamna timpul sãu ºi pe cei care îºi gãsesc mângâierea aici, pe pãmânt, cu mai multã libertate decât toþi revoluþionarii acestui pãmânt. Bloy ne apãrea ca fiind contrarul celorlalþi oameni: în loc sã fie un mormânt înnãlbit precum fariseii din toate timpurile, era o catedralã înnegritã. Albul era înãuntru, în interiorul tabernacolului. O datã trecutã poarta casei, toate valorile ºi-au schimbat locul ca acþionate de o mânã nevãzutã.

BOTEZUL LUI ISUS

177

Isus se prezintã în faþa lui Ioan Botezãtorul ca un penitent, se boteazã ca toþi ceilalþi, dar, spre deosebire de ceilalþi penitenþi, el nu îºi mãrturiseºte pãcatele cãci nu are ce mãrturisi, nu cere iertare. El coboarã în apele Iordanului încãrcat cu toate pãcatele omenirii ºi se supune acestui rit penitenþial în momentul când începe lucrarea sa publicã de ispãºire ºi mântuire. În teofania care are loc cu acest prilej, Sfânta Treime se manifestã pentru prima datã oamenilor. Momentul este, într-adevãr, solemn ºi impresionant. Cerul se sfâºie ºi misterul ascuns în Dumnezeu de milenii ºi milenii se dezvãluie: un singur Dumnezeu în trei persoane: „Tu eºti Fiul meu cel iubit, în tine îmi gãsesc toatã bucuria” (Lc 3,22). Legat de evenimentul botezului lui Isus, existã o erezie veche de când lumea, profesatã deja în secolul al III-lea de ucenicii lui Basilide la Alexandria ºi de nestorieni, un veac mai târziu, pe care, în timpurile moderne, au scos-o de la naftalinã ºi au vânturat-o, ca pe o mare noutate, exegeþii raþionaliºti ºi cei ai demitizãrii, precum Renan, Bultman, Dibelius, Goguel. În ce constã aceastã erezie? Spune cã Isus, un simplu om, abia atunci, la botez a fost îndumnezeit, a devenit fiu al lui Dumnezeu, devenind, în sfârºit, conºtient de misiunea sa mesianicã. În realitate, botezul a fost doar învestitura publicã ºi oficialã a misiunii mesianice a lui Isus, o prezentare solemnã a lui Mesia, fãcutã poporului lui Israel. „Tu eºti Fiul meu prea iubit” (Lc 3,22). Nu fiu adoptat la botez, ci Fiu al Dumnezeului celui viu din veºnicie, Dumnezeu adevãrat din Dumnezeu adevãrat. Din prima clipã a zãmislirii sale în sânul Mariei, el era conºtient cã este Mesia, Fiul lui Dumnezeu. Nu o figurã eminentã de filantrop, de umanist, nu un profet social sau un revoluþionar politic. Scria cardinalul J. Daniélou în Osservatore Romano, la 7 mai 1972:

178

MISTERELE DE LUMINÃ

Dacã (Isus Cristos) nu este, într-adevãr, Dumnezeul cel viu care a venit sã ne caute pentru a ne face pãrtaºi la viaþa sa, dacã creºtinismul nu este altceva decât un anumit mod de a fi om, dacã el se reduce în fond la o moralã a iubirii aproapelui ºi a slujirii altora, în acest punct, vã spun, creºtinismul nu mã mai intereseazã, deoarece el nu este altceva decât o variantã a înþelepciunii omeneºti, deoarece el nu este altceva decât o moralã, deoarece Cristos nu mai este altceva decât un profesor, un profesor în plus. Acela de care avem nevoie e un salvator, ºi asta e cu totul altceva. Dacã Isus nu este Fiul lui Dumnezeu, eu mã voi îndrepta cãtre ideologiile umane. Cãci dacã e vorba de a lucra în mod eficient la realizarea unui anumit tip de societate umanã, la urma urmei, acest tip sau un altul, acest lucru nu are pentru mine o importanþã fundamentalã. Dar pentru mine, creºtinismul are o importanþã fundamentalã, deoarece el dã sens valorilor. Ceea ce mã intereseazã precis la Isus Cristos e absolut cu totul altceva, este pãtrunderea în universul nostru a lui Dumnezeu care mi se reveleazã ºi îmi dã o nouã viziune asupra omului.

Marele teolog Daniélou se referã, aici, la marea iluzie, la marea utopie ºi la marea minciunã, la marea ipocrizie în care trãieºte omenirea de câteva secole încoace, anume cã altruismul, filantropia, iubirea de tip umanist dã sens, finalitate, valoare absolutã vieþii omului. O concepþie care îºi gãseºte ultima formulare la Victor Frankl, întemeietorul logoterapiei, care susþine cã metoda cea mai bunã de a uita de preocupãrile, de neliniºtile noastre interioare, de depresiile care pot duce la sinucidere, de angoasele care se nasc din întrebarea fãrã rãspuns: „De ce trãiesc?” este aceea de a te dãrui altora. Metoda cea mai sigurã de a dobândi bucuria ºi pacea este aceea de a face ceva pentru alþii. ªi acest lucru omul îl poate decide numai el singur. Omul este liber de a-ºi construi propriul viitor. Depinde de el sã-l îmbogãþeascã sau sã-l desfigureze.

BOTEZUL LUI ISUS

179

Cuvinte frumoase, nobile, sfinte. Dar valabile numai atâta timp cât rãmâne în picioare mitul caritãþii, al filantropiei, al altruismului, al solidaritãþii. Însã când brutalitatea vieþii ºi a istoriei face sã se prãbuºeascã acest mit, nu mai rãmâne decât abisul, vidul existenþial. Orice misticã de tip umanist, spune Ch. Pégui, e destinatã în mod fatal sã degenereze în politicã, în demagogia raþionalistã, în interese abjecte. Toate atrocitãþile, toate revoluþiile, toate invaziile, toate genocidele din ultimile trei veacuri au la origine mitul filantropiei, al altruismului. N-au dus recent americanii în Irak ºi în alte pãrþi ale lumii libertatea ºi democraþia cu tancurile ºi rachetele în numele altruismului ºi filantropiei? Botezul lui Isus este o invitaþie de a face din trãirea deplinã a botezului nostru singurul ideal al vieþii. Botezul e cel care dã sens ºi valoare vieþii. El ne face fii preaiubiþi ai lui Dumnezeu în care Tatãl îºi gãseºte toatã plãcerea; el face din noi mlãdiþe unite cu viþa care e Cristos, ne face pãrtaºi ai naturii sale dumnezeieºti.

AL II-LEA MISTER

NUNTA DIN CANA O nuntã de pominã „În ziua a treia, s-a fãcut o nuntã în Cana Galileii” (In 2,1). A treia zi începând de când? A treia zi dupã ce Isus a avut la Cana o discuþie cu Natanael, când acesta declarase entuziasmat: „Rabbi, tu eºti Fiul lui Dumnezeu, tu eºti regele lui Israel!” (In 1,49). Evanghelistul Ioan descrie nunta din Cana imediat dupã întrevederea lui Isus cu Natanael. E posibil ca unul dintre miri sã fi fost rudã de-a lui Natanael ºi sã fi fost chiar Natanael cel care i-a invitat la nuntã pe Isus ºi pe apostolii sãi: apostolii încã nu erau doisprezece, ci patru: Andrei, Petru, Ioan ºi Filip. Prin urmare, faptul cã vinul s-a terminat mai înainte de timpul prevãzut nu poate fi pus pe seama apostolilor. Nu ei sunt de vinã. Cine erau mirii? Nu ºtim. Cã mirele era chiar Natanael, sau Ioan evanghelistul, iar mireasa era Maria Magdalena, sunt invenþii fanteziste care apar mai târziu în apocrife. „Mama lui Isus era acolo. A fost invitat la nuntã ºi Isus, cu ucenicii lui” (In 2,1-2). Dacã Maria era deja acolo când, în ziua nunþii, a sosit Isus cu ucenicii sãi, e posibil ca mirii sã fi fost rude sau prieteni ai Maicii Domnului. Având în vedere cã, la evrei, nunta era evenimentul cel mai important ºi mai solemn din viaþa unui cuplu ºi faptul cã petrecerea dura opt zile, erau necesare mai multe zile de pregãtire; în special pregãtirea miresei era deosebit de îndelungatã ºi complicatã. Rudele ºi prietenele erau cele care gãteau ºi înfrumuseþau mireasa, o încropeau, cum se spune în limbajul nostru

O NUNTÃ DE POMINÃ

181

popular. Suntem obiºnuiþi sã ne-o imaginãm pe sfânta Fecioarã în contemplaþie, în rugãciune, în unire cu Dumnezeu, în dialog cu îngerii cerului, dar ne este îngãduit sã ne-o imaginãm pe Maica Domnului ºi la nunta din Cana, prinsã cu treburi foarte pãmânteºti ºi umane, angajatã ºi interesatã sã fie nunta cât mai reuºitã, sã bucure inimile mirilor ºi ale nuntaºilor; ne-o putem imagina la bucãtãrie, robotind printre cratiþe ºi oale la pregãtirea bucatelor, ºi, mai ales, împodobind mireasa dupã toate datinile ºi dichisurile respectate cu sfinþenie la evrei în acele timpuri: înfrumuseþându-i obrajii cu fel de fel de dresuri, împletindu-i pãrul, punându-i colir în ochi ca sã-i strãluceascã, vopsindu-i unghiile, îmbrãcând-o cu veºmintele de mireasã, stropind-o cu parfumuri, punându-i cingãtoarea pe care numai mirele avea voie sã i-o desfacã în ziua cãsãtoriei, punându-i coroniþa pe cap, acoperind-o în întregime cu voalul, punându-i colierele ºi celelalte giuvaeruri, bineînþeles, false la miresele de condiþie mai modestã sau luate cu împrumut pentru ocazie, pregãtind hupa, acel baldachin sub care stau mirii în timp ce se oficiazã cununia. Începe sãrbãtoarea. Pentru invitaþi, nunta era pe atunci o ocazie rarã de a mânca pe sãturate. Nu se fãcea economie la mâncare ºi, mai ales, la bãuturã. Nu scria în Scripturile evreieºti cã vinul înveseleºte inima omului? Invitaþii erau conºtienþi cã trebuie sã punã în practicã Scripturile mãcar atunci când petrec la o nuntã. Cum femeile nu stãteau cu bãrbaþii la masã, ele mâncând aparte ºi servind, desigur cã Maria era cu alergãtorii, cãrând bucatele la masã ºi umplând pocalele cu vin. Când petrecerea e în toi, se terminã vinul. Un dezastru! Ziua cea mai frumoasã din viaþa mirilor riscã sã devinã ziua cea mai nefericitã. Mirii ºi toatã familia sunt în pericol de a rãmâne de râsul lumii. Ce s-a întâmplat? Ori cã s-au fãcut calcule

182

MISTERELE DE LUMINÃ

greºite când s-a fãcut aprovizionarea, ori cã au venit mai mulþi nuntaºi decât se prevãzuse. Practic, la nuntã lua parte tot satul. Documentele vremii ne informeazã cã chiar rabinii, care erau mai dezlipiþi de cele lumeºti, întrerupeau lecþiile în ºcolile unde se preda Tora ºi luau parte împreunã cu elevii lor cel puþin la cortegiul mirelui spre casa miresei. Mama lui Isus a fost aceea care a observat cã s-a terminat vinul în burdufuri. I-a zis lui Isus: „Nu mai au vin” (In 2,3). Aceste cuvinte dezvãluie spiritul de observaþie, intuiþia femininã, capacitatea Mariei de a vedea ce se întâmplã în jur – Maria era numai ochi – ºi, totodatã, ne dezvãluie inima ei mare, care vibra la toate suferinþele celor din jur, disponibilitatea ei, fineþea, delicateþea ei sufleteascã. Câþi dintre invitaþii care erau la nuntã ºi-au dat seama de situaþia jenantã, penibilã în care se aflau mirii? Cu siguranþã cã nici mirii nu ºi-au dat seama. Toþi erau preocupaþi sã petreacã. Cât tact, câtã delicateþe la Maria! Observã cã vinul e pe sfârºite, dar nu vorbeºte în gura mare, ca sã nu strice bucuria mirilor, sã nu-i facã de râs, ca nuntaºii sã nu intre în panicã. Doar câteva cuvinte ºoptite discret Fiului ei la ureche: „Nu mai au vin” (In 2,3), ºi minunea se petrece, bucuria ospãþului continuã. „Dar Isus i-a spus: «Ce ne priveºte pe mine ºi pe tine, femeie? Încã nu a venit ceasul meu»” (In 2,4). La prima vedere, cu acest rãspuns, Isus pare lipsit de respect faþã de mama sa. Rãspunsul lui ar putea sã ne ºocheze sau chiar sã ne scandalizeze. S-au fãcut, în limbile moderne, tot felul de traduceri ale acestei replici, care mai de care mai inexacte, din cauzã cã traducãtorii nu cunosc limbile semite, în special aramaica, limba în care Isus a dat acest rãspuns. Mai întâi, cuvântul „femeie” nu era un apelativ lipsit de respect, dimpotrivã, era folosit de un copil atunci când voia sã-i arate mamei sale un respect deosebit. Ca oricare fiu, Isus i se

O NUNTÃ DE POMINÃ

183

adresa Mariei cu cuvântul „mamã”. În împrejurãri speciale, cum a fost cazul la nunta din Cana ºi cum se va întâmpla încã o datã pe cruce, când i-o încredinþeazã pe Maria ca mamã lui Ioan, el foloseºte, în semn de preþuire, cuvântul „femeie”. Cronicile timpului ne informeazã cã marele ºi învãþatul rabin Hillel s-a bucurat mult când, într-o zi, un cerºetor evreu i s-a adresat soþiei sale cu cuvântul „femeie” ºi cã împãratul Augustus i se adresa Cleopatrei cu termenul nobil de „femeie”. Cavalerii Evului Mediu au înþeles foarte bine semnificaþia nobilã, aleasã, a acestui cuvânt pe care ei l-au atribuit sfintei Fecioare: Donna sau Madonna, cum o numesc ºi astãzi italienii. Iar întrebarea lui Isus, în aramaicã, mahli wal (ák), care se întâlneºte frecvent în Biblie, ºi o foloseºte ºi Isus la Cana, e tradusã în fel ºi chip, de pildã: „Ce este între mine ºi tine?”; „Ce am de a face eu cu tine?”; „Ce ne intereseazã pe noi?”; „Ce ne priveºte povestea aceasta?”; „Cu ce drept îmi ceri lucrul acesta?” E, de fapt, o propoziþie intraductibilã din ebraicã. Prin parafrazare, traducerea cea mai apropiatã de original ar fi aceasta: „Care este motivul cã îmi ceri acest lucru? Nu a sosit ceasul meu, ceasul de a face minuni”. E adevãrat cã, din aceste cuvinte, se poate deduce cã Isus nu se lasã cãlãuzit decât de voinþa Tatãlui. Nu admite interferenþe din partea nimãnui, nici mãcar din partea mamei sale. Aºa se întâmplase ºi la regãsirea în templu: „De ce m-aþi cãutat? Nu ºtiaþi cã trebuie sã fiu în casa Tatãlui meu?” (Lc 2,49). Cu toate acestea, Isus a ascultat de Mama sa; s-a întors la Nazaret ºi era supus pãrinþilor sãi. La fel s-a întâmplat la Cana: a afirmat dependenþa totalã faþã de Tatãl, dar s-a supus Mamei sale, rezolvând problema vinului. A fost un dialog fãcut mai mult din priviri. Din priviri, Maria a înþeles cã Fiul ei i-a ascultat rugãmintea. De unde imediat porunca datã celor ce serveau la masã: „Faceþi tot ce vã va spune” (In 2,5).

184

MISTERELE DE LUMINÃ

Erau acolo ºase vase de piatrã puse pentru purificarea iudeilor, fiecare de optzeci sau o sutã douãzeci de litri. Isus le-a zis: „Umpleþi vasele cu apã!” Iar ei le-au umplut pânã sus. Atunci le-a zis: „Scoateþi acum ºi duceþi nunului!” Ei i-au dus. Când a gustat nunul apa devenitã vin – ºi el nu ºtia de unde este, dar slujitorii care o aduseserã ºtiau –, nunul l-a chemat pe mire ºi i-a spus: „Orice om pune mai întâi vinul cel mai bun, iar când s-au îmbãtat, pe cel mai slab. Tu ai þinut vinul cel mai bun pânã acum!” (In 2,6-10).

Dar mirele, care habar n-avea ce se întâmplase, l-a privit lung pe nun, întrebându-se dacã nu cumva nunul trãsese mai mult decât ceilalþi cu paharul ºi nu mai ºtie ce vorbeºte; nu i-a mai rãspuns nimic, l-a lãsat în pace; cu omul beat nu e bine sã-þi pui mintea niciodatã. Episodul evanghelic care descrie nunta din Cana este folosit la celebrarea cãsãtoriei creºtine ºi i se dã urmãtoarea interpretare: în orice cãsãtorie creºtinã se întâmplã ce s-a întâmplat la Cana. Ea începe cu entuziasm, cu bucurie, iar vinul este simbolul bucuriei ºi iubirii reciproce. Dar aceastã iubire ºi aceastã bucurie, cu trecerea anilor, se consumã, se împuþineazã, se epuizeazã, se stinge. Intervine obiºnuinþa, rutina, „acest monstru care preface în praf toate sentimentele noastre”, cum se exprimã Shakespeare. Mai vin ºi copiii care adesea sunt o deziluzie pentru pãrinþi. Peste soþi coboarã tristeþea, rãceala, oboseala, singurãtatea în doi. Ce remediu poate exista la o perspectivã atât de tristã? Unul singur: sã fie invitat Isus la nuntã, sã rãmânã mereu în familie. El este în stare sã repete minunea, sã transforme apa iubirii umane într-un vin de bunã calitate, adicã într-un tip nou de iubire conjugalã mai profundã, mai durabilã, sã-l transforme pe eros în agape, adicã sã transforme iubirea umanã, sentimentalã, efemerã în iubire creºtinã, evanghelicã.

O NUNTÃ DE POMINÃ

185

De fapt, evenimentul de la Cana are o semnificaþie teologicã mult mai profundã. În limbajul simbolic al sfântului Ioan, ºase (atâtea erau vasele) este cifra imperfecþiunii, a neplenitudinii. Vasele, care erau de piatrã, amintesc de vechea alianþã sãpatã pe table de piatrã. Apa fadã a abluþiunilor rituale este transfomatã în vin de cea mai bunã calitate. Iar vinul e simbolul iubirii ºi al bucuriei; vinul cel vechi, al vechii alianþe, s-a terminat, s-a epuizat, s-a consumat, în locul lui, Isus pune un vin nou. Iar cantitatea vinului care apare în cele ºase vase e uriaºã: circa 500 de litri. Timpurile mesianice au sosit. Iar timpurile mesianice au fost descrise de profeþi prin imaginea unui ospãþ uriaº de nuntã, la care sunt invitate toate popoarele ºi unde se servesc vinuri vechi ºi limpezite. La nunta din Cana, mirele e Cristos, nu Natanael sau Ioan evanghelistul, cum fabuleazã apocrifele. În Cristos, Dumnezeu încheie noua ºi definitiva sa alianþã nupþialã cu mireasa sa, Biserica, cu noul popor al lui Dumnezeu. La nunta din Cana s-a realizat cununia dintre uman ºi divin. „Aceasta a fãcut-o Isus ca început al semnelor în Cana Galileii. ªi-a arãtat gloria, iar ucenicii lui au crezut în el” (In 2,11). Aproape cã nu ne vine a crede cã Isus a înfãptuit aceste lucruri grandioase: începutul minunilor, manifestarea gloriei sale divine, începutul credinþei la ucenici, într-un cadru atât de uman: la o nuntã, într-o atmosferã de bucurie umanã legitimã, în toiul unei petreceri. Într-adevãr, la Cana, divinul s-a cununat cu umanul. Lorenzo da Fara are un comentariu frumos pe aceastã temã.
Creºtinii adesea se lasã stãpâniþi de douã tentaþii. Tentaþia de a se imuniza de ceva ce este uman, de a dispreþui ceea ce este uman ºi tentaþia contrarã de a vedea umanul ca unicul spaþiu al lui Dumnezeu. Fãcându-ºi iluzia cã posedã o puritate care nu este decât sterilitate, ei ironizeazã

186

MISTERELE DE LUMINÃ

orice afecþiune, sunt neîncrezãtori în orice iubire, refuzã orice bucurie, polemizeazã împotriva oricãrei seninãtãþi, dispreþuiesc orice frumuseþe. Sterili ºi agresivi, nu acceptã nimic din toate acestea nici la ei, nici la alþii. Scârbiþi de toate, fac din acreala ºi insatisfacþia lor o bucurie sadicã. Sub pretextul cã au un suflet de mântuit, luptã împotriva trupurilor cu o ferocitate maniheistã. Considerã cã ceea ce nu e destul de spiritual nu e vrednic de nici o preþuire. Plini de cuvinte lacrimogene, sunt în stare sã distrugã orice zâmbet. Pe de altã parte, sunt creºtini care, în numele unei libertãþi ce o duce într-o sãrbãtoare, îl cautã pe Dumnezeu numai în ceea ce este uman, în iubire, în instinctualitate, în sensibil, în eliberarea de foame ºi de oprimare politicã ºi economicã, în autonomia faþã de orice credinþã ºi de orice eticã. Dumnezeu ar fi unul care ne face fericiþi, dar fericiþi numai pe pãmânt. Umanul are splendoarea sa. Dar pentru creºtini nu e o splendoare care divinizeazã umanul. Umanul, iubirea, bucuria, delicateþea sunt într-adevãr intangibile ºi devin semne ale lui Dumnezeu, deoarece creºtinul ºtie cã cu aceste semne Dumnezeu îºi manifestã în lume începutul împãrãþiei sale. Apropie-te cu delicateþe, cu responsabilitate ºi pudoare de toate lucrurile frumoase din lume, iar credinþa ta sã te ajutã sã nu risipeºti nimic din ceea ce este bun ºi frumos în tine ºi în alþii (La parola di Cristo).

AL III-LEA MISTER

ÎMPÃRÃÞIA LUI DUMNEZEU
Dupã ce Ioan a fost închis, Isus a venit în Galileea, predicând evanghelia lui Dumnezeu ºi spunând: „S-a împlinit timpul ºi împãrãþia lui Dumnezeu este aproape! Convertiþi-vã ºi credeþi în evanghelie” (Mc 1,14-15).

Cuvintele sfântului Marcu sunã ca un comunicat de rãzboi. Sunt impresionante paginile cãrþilor care ne descriu marile rãzboaie ale lumii, cum este romanul Rãzboi ºi pace al lui L. Tolstoi; ce entuziasm frenetic cuprindea tot poporul când se declara rãzboiul, când se fãcea mobilizarea generalã, chemarea la arme! Rãsunau clopotele bisericilor, þãranii pãrãseau plugurile, uneltele de muncã ºi porneau spre graniþele patriei ameninþate de inamic în sunet de fanfare ºi cu cântãri patriotice. Este exact ceea ce s-a întâmplat când Isus, ieºind învingãtor în lupta cu Satana în pustiu, a apãrut pe þãrmurile Mãrii Galileii. Glasul lui era ca o trâmbiþã care suna mobilizarea, chemarea la arme, cãci începea rãzboiul pentru împãrãþia lui Dumnezeu care era aproape.
Trecând pe lângã Marea Galileii, i-a vãzut pe Simon ºi pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând nãvodul în mare, cãci erau pescari. Isus le-a spus: „Veniþi dupã mine ºi vã voi face pescari de oameni”. Lãsând îndatã nãvoadele, l-au urmat. ªi, mergând puþin mai departe, l-a vãzut pe Iacob, fiul lui Zebedeu, ºi pe Ioan, fratele lui, reparându-ºi nãvoadele în barcã. El i-a chemat îndatã, iar ei, lãsându-l pe tatãl lor, Zebedeu, în barcã, împreunã cu zilierii lui, s-au dus dupã el (Mc 1,16-20).

188

MISTERELE DE LUMINÃ

Dar despre ce rãzboi este vorba? E vorba de rãzboiul care a început în zorii omenirii, rãzboi proclamat de însuºi Dumnezeu în protoevanghelie, dupã cãderea primilor noºtri pãrinþi în pãcat, când îi spune Satanei: „Duºmãnie voi pune între tine ºi femeie, între sãmânþa ta ºi sãmânþa ei. Aceasta îþi va zdrobi capul...” (Gen 3,15). Sãmânþa femeii este întreaga omenire, toþi descendenþii Evei, dar, în acelaºi timp, sãmânþa Evei se identificã cu Mesia, salvatorul omenirii. E vorba de un rãzboi ºi de o victorie spiritualã, moralã împotriva Satanei, a pãcatului. Victoria, eliberarea va fi universalã. Victoria omenirii asupra Satanei s-a realizat prin Isus, fãrã de care omul, individ sau colectivitate, nu poate face nimic pentru reabilitarea sa supranaturalã. Rãmânând uniþi cu Cristos, scrie apostolul Pavel, „Dumnezeul pãcii îl va zdrobi în curând pe Satana sub picioarele voastre” (Rom 16,20). Isus pãrãseºte pustiul dupã ce s-a antrenat pentru luptã, a fãcut exerciþii militare. Acum, lucrurile sunt clare, duºmanul este perfect identificat. Împãrãþia furatã de Satana trebuie recuperatã prin luptã bucãþicã cu bucãþicã ºi restituitã lui Dumnezeu. Împãrãþia lui Dumnezeu este aproape, a început, ea este deja în mijlocul nostru. Dar rãzboiul va continua pânã la sfârºitul veacurilor, când victoria va fi totalã ºi înfrângerea Satanei definitivã. Scrie apostolul Pavel:
...apoi [va fi] sfârºitul, când el va încredinþa împãrãþia lui Dumnezeu Tatãl, dupã ce va fi nimicit orice domnie, orice stãpânire ºi putere. Cãci el trebuie sã domneascã pânã când va pune toþi duºmanii sub picioarele lui... Iar când toate îi vor fi supuse, atunci ºi el, Fiul, se va supune celui care i-a supus lui toate, pentru ca Dumnezeu sã fie totul în toþi (1Cor 15,24-25.28).

Împãrãþia lui Dumnezeu este în voi înºivã sau, mai exact, voi sunteþi în împãrãþia lui Dumnezeu. Împãrãþia

ÎMPÃRÃÞIA LUI DUMNEZEU

189

lui Dumnezeu este ca un nãvod care are în ea peºti buni ºi peºti rãi. Nãvodul este încã în adâncul apei, în întuneric. El continuã sã fie tras afarã la þãrm ºi scos la luminã. Operaþia aceasta se va termina abia la sfârºitul veacurilor, când peºtii buni vor fi separaþi de cei rãi. Noi suntem în nãvodul împãrãþiei lui Dumnezeu, suntem în siguranþã, dar încã scufundaþi în întunericul acestei lumi dominate de principele întunericului, cãci lumea toatã se aflã întru cel rãu, scrie sfântul Ioan. Dar nãvodul e în miºcare, e tras spre þãrm, la luminã. Ne îndreptãm spre lumina, spre eliberarea totalã de la sfârºitul veacurilor. Toatã istoria Israelului e o încercare neîntreruptã de a instaura împãrãþia lui Dumnezeu pe pãmânt. Iar când rostim, la rugãciunea Tatãl nostru, cuvintele „vie împãrãþia ta”, noi ne simþim adânc ancoraþi nu numai în întregul popor creºtin, din trecut, din prezent ºi din viitor, dar ne simþim ancoraþi, totodatã, în întregul popor al lui Israel, începând cu Abraham, cãruia i s-au promis urmaºi numeroºi ca stelele cerului ºi ca nisipul mãrii, ºi care a fost asigurat cã în el se vor binecuvânta toate neamurile pãmântului. Evreii, contemporanii lui Isus, s-au înºelat cu privire la natura împãrãþiei lui Dumnezeu, care este o împãrãþie spiritualã, o împãrãþie a inimilor. Împãrãþia lui Dumnezeu a degenerat la contemporanii lui Isus în împãrãþia lui Israel. Aºteptau o împãrãþie temporalã, pãmânteascã ºi un Mesia-rege, eliberator politic, triumfalist, care sã-i zdrobeascã pe ocupanþii romani ºi sã extindã graniþele Israelului pânã la marginile pãmântului. Nu-ºi dãdeau seama cã rãzboiul rãzboaielor este cel dus împotriva Satanei ºi a pãcatului ºi cã orice dominaþie strãinã, fie a Egiptului, fie a Asiriei, fie acum a Romei, nu era altceva decât imaginea ºi manifestarea dominaþiei universale a

190

MISTERELE DE LUMINÃ

Satanei asupra lumii al cãrei principe este. Contemporanii lui Isus, nu numai capii religioºi ºi politici, dar chiar evreii cei mai evlavioºi, cu unele excepþii, cum erau esenienii de la Qumran, au cãzut într-o dublã eroare. În primul rând, nu au fost capabili sã înþeleagã limbajul poetic, metaforic al textelor mesianice, interpretându-le ad litteram ºi, în al doilea rând, nu au fost capabili sã facã distincþie între persoana istoricã a lui Mesia ºi fericirea deplinã, bunurile prevestite de profeþi pentru timpurile escatologice, de aceea, visau un Mesia-rege care sã intaureze o împãrãþie a evreilor, o împãrãþie care sã se întindã pânã la marginile pãmântului. Porþile Ierusalimului trebuiau sã rãmânã deschise zi ºi noapte, ca sã vinã împãraþii pãmântului, sã-i sãrute picioarele marelui rege ºi sã intre aurul ºi comorile tuturor popoarelor. Ne informeazã Talmudul:
La timpul hotãrât de Dumnezeu, se va ridica în Israel regele mesianic, fiul lui David, unsul Domnului. Înarmat cu puterea lui Dumnezeu, el îi va zdrobi pe stãpânitorii nedrepþi, aºa cum este sfãrâmat un vas de lut cu o vargã de fier. Cuvântul gurii sale îi va nimici pe pãgânii criminali, care, ameninþaþi, o vor lua la fugã. El va þine popoarele sub jugul sãu, pentru ca ele sã-i slujeascã. El va curãþa Ierusalimul de pãgânii care l-au spurcat. Nici un strãin ºi nici un venetic nu trebuie sã rãmânã în Þara Sfântã. Aurul ºi comorile popoarelor, care vor intra în Ierusalim, vor fi depozitate în palate atât de mari, încât vor fi necesari 300 de mãgari ca sã poarte cheile ºi broaºtele de la aceste palate. Fiecare evreu, mai spune Talmudul, în zilele regelui Mesia, va avea 1800 de sclavi.

O asemenea împãrãþie nu avea nimic de a face cu împãrãþia lui Dumnezeu inauguratã de Isus. El se declarã rege în faþa lui Pilat, dar împãrãþia lui nu e din lumea aceasta. Refuzã sã fie un rege politic, ºi, când simte pericolul de

ÎMPÃRÃÞIA LUI DUMNEZEU

191

a fi rãpit ºi fãcut rege cu forþa, se ascunde. El nu-i nimiceºte cu suflarea gurii sale pe pãgâni ºi pe pãcãtoºi, dimpotrivã, îi primeºte ºi îi trateazã cu dragoste. Duºmanii împãrãþiei sale sunt alþii: pãcatul, Satana. Isus nu vine ca sã subjuge popoarele, sã facã sclavi, sã fie slujit, ci ca sã slujeascã. Isus începe rãzboiul împotriva Satanei pentru instaurarea împãrãþiei lui Dumnezeu prin a-ºi alege comandanþii, adicã apostolii. Se ºtie cã soarta unui rãzboi depinde, în primul rând, de calitatea, de pregãtirea, de curajul, de spiritul de sacrificiu al comandanþilor. Urmaºii apostolilor, cei chemaþi la sfânta Preoþie, au, prin urmare, o misiune, o rãspundere deosebitã în acest rãzboi de cucerire ºi de rãspândire a împãrãþiei lui Dumnezeu. Cum îºi vor îndeplini misiunea? Mai presus de toate, iubind cu pasiune împãrãþia lui Dumnezeu ºi sacrificându-ºi toate energiile, toate forþele, în slujba ei. Asistãm în zilele noastre la un fenomen incredibil, paradoxal, un soi de nebunie inexplicabilã. Se ºtie cã cei mai mari duºmani ai împãrãþiei lui Dumnezeu sunt comunismul ºi islamul. Comuniºtii au masacrat milioane de creºtini, în special episcopi, preoþi, cãlugãri, cãlugãriþe, ºi continuã sã-i prigoneascã pe creºtini în þãrile unde sunt încã la putere. Iar musulmanii au masacrat ºi islamizat popoare întregi; în unele þãri arabe, creºtinii sunt exterminaþi; cine se converteºte la creºtinism e decapitat. Zece milioane de musulmani au invadat în prezent occidentul, iar intenþia lor o exprimã deschis ºeicul Omar Bakri într-un interviu dat la Londra, pe 14 septembrie 1998: Constantinopolul, capitala creºtinismului oriental, a fost islamizat, devenind Istanbul. Acum a venit rândul Romei. „Nici un musulman nu se îndoieºte cã Italia va fi islamizatã ºi cã steagul Islamului va flutura deasupra Romei”. Anual, în lume, 160.000 de persoane îºi pierd viaþa pentru credinþa în

192

MISTERELE DE LUMINÃ

Isus Cristos. Atâþia martiri s-au înregistrat în anul 2000. E o cifrã exorbitantã. Dar de aceºti martiri creºtini nimãnui nu-i pasã. Occidentul îi ignorã, nu se fac manifestaþii de protest, mass-media îi trece sub tãcere; mai mult, se preocupã de salvarea maidanezilor, a câinilor vagabonzi, decât de aceºti martiri. Mai mult, creºtinii din Occident – inclusiv episcopi, preoþi, cãlugãri, teologi – au o mare simpatie pentru duºmanii de moarte ai împãrãþiei lui Dumnezeu. Un mare misionar italian, pãrintele Piero Gheddo, a vorbit la un congres la Torino, în 1973, despre atrocitãþile vãzute cu ochii lui, pe care le comit comuniºtii împotriva creºtinilor în Vietnam, Laos ºi Cambogia. A fost fluierat ºi contestat. Fusese de faþã ºi cunoscutul om al Bisericii, preot, poet, scriitor de spiritualitate, David Turoldo. La sfârºit, acesta l-a luat deoparte pe misionar ºi l-a certat puternic, zicându-i: „Chiar dacã ceea ce povesteºti este adevãrat, în tot cazul, eºti fuori strada. Nu înþelegi cã dãunezi ideii socialiste? Fiindcã nu uita cã socialismul va triumfa”. Când s-a prãbuºit zidul din Berlin, în 1989, o revistã italianã misionarã a publicat un editorial în care spunea cu adâncã amãrãciune: „Comunismul a fost învins. De acum, cine va mai lua apãrarea sãracilor?”Aceeaºi slãbiciune ºi simpatie pentru Islam. În Occident, convertirea la Islam e o modã. De la atacurile teroriºtilor arabi din 11 septembrie 2001 pânã în prezent, peste 50.000 de americani au trecut la islamism. Musulmanii nu numai cã îºi construiesc peste tot moschei în Occidentul catolic, inclusiv la Roma, dar li se oferã biserici spre a le transforma în moschei; de dragul dialogului ºi al toleranþei. În semn de fraternitate, cardinalul Pappalardo le-a oferit musulmanilor la Palermo o bisericã din secolul al XVIII-lea, iar la Marsilia, arhiepiscopul a voit sã le ofere musulmanilor mãreaþa bisericã „Notre Dame de la Garde”. Din fericire, a fost împiedicat sã o facã. Unii

ÎMPÃRÃÞIA LUI DUMNEZEU

193

islamologi catolici propun, pentru intensificarea dialogului, ca, la Liturghia de duminicã, lecturile sã fie înlocuite cu texte din Coran. Arma lui Isus împotriva Satanei ºi a pãcatului a fost suferinþa înduratã cu supunere la voinþa Tatãlui, din iubire. „Prin rãnile lui aþi fost vindecaþi” (1Pt 2,24). Noi nu avem o altã armã mai puternicã în lupta pentru împãrãþia lui Dumnezeu. Celebrul scriitor francez Mons. Gastone de Ségur, chiar în primii ani ai preoþiei, a orbit. Ceva mai târziu a surzit aproape complet. I-au spus cei din anturaj: „Monseniore, nu mai puteþi nici sã spovediþi, nici sã predicaþi, nici sã daþi sfaturi”. El le-a rãspuns: „Oare Domnul are nevoie ca eu sã predic sau sã fac direcþiune spiritualã? E de ajuns sã iubesc!”

AL IV-LEA MISTER

SCHIMBAREA LA FAÞÃ Un popas între cruce ºi înviere
Dupã ºase zile, Isus i-a luat pe Petru, pe Iacob ºi pe Ioan, fratele lui, i-a dus deoparte pe un munte înalt ºi i s-a schimbat înfãþiºarea înaintea lor: faþa lui strãlucea ca soarele ºi hainele lui au devenit albe ca lumina. ªi iatã cã le-au apãrut Moise ºi Ilie, care vorbeau cu Isus. Petru, luând cuvântul, i-a spus lui Isus: „Doamne, e bine cã suntem aici! Dacã vrei, voi face aici trei colibe: una pentru tine, una pentru Moise ºi una pentru Ilie”. Pe când mai vorbea încã, iatã cã i-a învãluit un nor luminos ºi iatã cã un glas din nor spunea: „Acesta este Fiul meu prea iubit, în care este mulþumirea mea; ascultaþi de el!” Auzind, ucenicii au cãzut cu faþa la pãmânt ºi au fost cuprinºi de o mare spaimã. Isus a venit, i-a atins ºi le-a zis: „Ridicaþi-vã, nu vã temeþi!” Ridicându-ºi ochii, n-au mai vãzut pe nimeni, decât pe Isus singur (Mt 17,1-8).

Sfinþii Pãrinþi ai Bisericii ºi toþi exegeþii dinaintea raþionalismului biblic nu au avut nici o dificultate în a admite Schimbarea la faþã ca fapt istoric ºi a recunoaºte autenticitatea povestirii evanghelice. Exegeþii moderni, contaminaþi de ideologiile raþionalismului ºi demitizãrii, depun eforturi supraomeneºti pentru a elimina supranaturalul, inventând explicaþii care mai de care mai fanteziste: pentru unii, ar fi o legendã sau un mit de origine elenistã, aplicat la apocaliptica iudaicã; pentru alþii, ar fi o halucinaþie a ucenicilor, în cel mai bun caz, o vedenie subiectivã de tipul celei pe care a avut-o apostolul Pavel pe drumul Damascului sau pe care le-a avut sfânta Ioana

UN POPAS ÎNTRE CRUCE ªI ÎNVIERE

195

d’Arc, nicicum nu a fost un fapt real; cã ar fi o apariþie de dupã înviere, pe care evangheliºtii, din motive teologice, au anticipat-o; cã iluzia ar fi fost cauzatã de fenomene atmosferice. Scena s-ar fi petrecut în timpul unei furtuni. Isus ar fi fost luminat de un fulger, apostolii care dormeau au fost treziþi de tunete ºi, în buimãceala lor, li s-a nãzãrit cã, în loc de tunete, aud glasul Tatãlui ceresc. Sau cã lumina care l-a învãluit pe Isus ar fi fost fascinanta luminã ce se vede pe cer de pe Tabor seara, la apusul soarelui. Când e senin, seara, când soarele apune în depãrtare, dincolo de munþii Carmelului, razele proiectate de apele Mediteranei pe cer creeazã o luminã feericã, nepãmânteascã; e o priveliºte fascinantã, cum nu poate fi vãzutã nicãieri pe faþa pãmântului. Savanþii, erudiþii bibliºti, care încearcã sã lumineze misterul luminos al schimbãrii la faþã cu lumina scoasã din creierul lor, nu fac decât sã-l întunece cu fabulaþiile lor guralive. Nu ne rãmâne decât sã ne îndreptãm spre misticii ºi contemplativii care fac cale inversã: se apropie de misterul transfigurãrii ca sã-ºi lumineze propriul creier cu lumina misterului. Aceºtia, cãzând în extaz, ca ºi cei trei apostoli martori ai schimbãrii la faþã, din cauza excesului de luminã, nu se pierd în vorbe; tac, conºtienþi cã nu pot exprima în vorbe inefabilul. Evangheliºtii au încadrat schimbarea la faþã între cruce ºi înviere. Episodul e situat imediat dupã prima vestire a pãtimirii ºi morþii, fãcutã de Isus la Cezareea lui Filip: „De atunci a început Isus sã le destãinuie ucenicilor sãi cã trebuie sã meargã la Ierusalim ºi sã sufere multe din partea bãtrânilor, a arhiereilor ºi a cãrturarilor, sã fie ucis, iar a treia zi sã învie” (Mt 16,21). Marcu îºi începe povestirea cu o indicaþie cronologicã: „Dupã ºase zile, Isus i-a luat pe Petru, pe Iacob ºi pe Ioan, i-a dus deoparte pe un munte înalt...” (Mc 9,2). ªase zile de când începând? De

196

MISTERELE DE LUMINÃ

la vestea trãsnet cã Isus va merge la Ierusalim ca sã sufere ºi sã moarã. Într-adevãr, drumul pe jos de la Cezareea lui Filip, din nordul Galileii, pânã la muntele Tabor dureazã ºase zile. Sfântul Luca, în schimb, în mod surprinzãtor, ne dã o altã cifrã: „Cam la opt zile dupã aceste cuvinte, i-a luat cu sine pe Petru, pe Ioan ºi pe Iacob ºi s-a urcat pe munte ca sã se roage” (Lc 9,28). Acum ce sã credem? Au fost ºase sau opt zile? Care dintre evangheliºti are dreptate? Amândoi au dreptate. Evangheliºtii au recurs la limbajul simbolic al cifrelor, folosit de Biblie, pentru a fixa mai bine Schimbarea la faþã între cruce ºi înviere. Numãrul ºase este simbolul unei lumi incomplete, dureroase. Isus a murit în ziua a ºasea a sãptãmânii, adicã vineri. Numãrul ºapte este simbolul plinãtãþii lumii pãmânteºti, create. Dumnezeu s-a odihnit în ziua a ºaptea (sâmbãta), dupã ce ºi-a încheiat lucrarea de creaþie. Numãrul opt este simbolul plinãtãþii lumii escatologice, viitoare, când, cum scrie sfântul Ioan în Apocalipsã, cel care ºade pe scaunul de domnie îºi va întinde cortul peste cei care vin din strâmtorarea cea mare, care ºi-au spãlat hainele ºi le-au albit în sângele Mielului (cf. Ap 7,14-15). Cifra opt e simbolul luminii divine, necreate, celebrate anticipat în ziua a opta a sãrbãtorii iudaice a Corturilor (Sukkot), numitã ºi sãrbãtoarea luminii. Legãtura cu sãrbãtoarea Corturilor apare clar în cererea formulatã de Petru de a face trei corturi. La Cezareea lui Filip, Isus îºi anunþã decizia luatã: „Gata, plecãm la Ierusalim!” „Foarte bine, ºi-au zis ucenicii. Era ºi cazul”. În mintea lor, drumul spre Ierusalim trebuia sã fie un marº victorios, triumfal, asemãnãtor cu marºul triumfal al lui Garibaldi asupra Romei, însoþit de cei o mie de viteji ai sãi, sau al lui Tudor Vladimirescu, însoþit de pandurii sãi, asupra Craiovei. A sosit ceasul ca

UN POPAS ÎNTRE CRUCE ªI ÎNVIERE

197

Isus, Mesia, sã meargã la Ierusalim, sã preia puterea politicã, sã se încoroneze rege ºi sã instaureze împãrãþia evreiascã asupra tuturor popoarelor. Dar ce spune Isus înainte sã porneascã la drum spre Ierusalim, le taie rãsuflarea: el nu merge la Ierusalim ca sã se încoroneze rege, ci ca sã fie batjocorit, umilit, sã sufere ºi sã moarã. În acest context de spaimã, de tulburare, de nesiguranþã, de îndoialã, de întuneric, Isus introduce un popas, o pauzã luminoasã. Pentru a-i ajuta sã depãºeascã scandalul crucii, îi face pe cei trei apostoli sã guste pentru câteva clipe, anticipat, învierea. Îi încurajeazã ca sã poatã suporta întunericul pe care aveau sã-l traverseze, fãcând sã strãluceascã pentru o clipã înaintea ochilor lor lumina orbitoare ce avea sã urmeze dupã întuneric. Locul popasului nu a fost nici el ales la întâmplare. Evangheliºtii nu ne spun despre ce munte este vorba. Matei ºi Marcu vorbesc despre un munte înalt ºi izolat. Luca noteazã cã Isus a urcat cu cei trei ucenici pe munte. Petru, evocând evenimentul în a doua sa scrisoare, spune cã a auzit glasul pe muntele sfânt (cf. 2Pt 1,18). Dar întreaga tradiþie a Bisericii a localizat muntele înalt ca fiind muntele Tabor. E adevãrat cã Taborul, cu doar 562 de metri înãlþime, nu e un munte înalt. Înalt este muntele Hermon, cu cei peste 2000 de metri înãlþime ai sãi. Hermonul ar fi convenit mai bine exegeþilor raþionaliºti, cãci ar mai fi gãsit o explicaþie naturalã pentru minunea Schimbãrii la Faþã: n-ar fi fost altceva decât efectul razelor soarelui, care, reflectându-se pe zãpada ce acoperã veºnic culmile Hermonului, produce o luminã orbitoare. Cu toate acestea, muntele Tabor, având formã de calotã, complet izolat, în mijlocul câmpiei Esdrelonului pe care o dominã, apare ca un mic Everest. În povestirea cu copilul lunatic, pe care Isus îl vindecã imediat dupã schimbarea la faþã, ni se spune cã Isus, coborând de pe muntele înalt, a gãsit o

198

MISTERELE DE LUMINÃ

mulþime de evrei ºi de cãrturari. Or, la vremea aceea, la poalele muntelui Hermon, practic, nu trãiau decât pãgâni. Mãrturiile cele mai vechi care atestã cã muntele schimbãrii la faþã este Taborul le gãsim în cãrþile apocrife. Un pasaj din Evanghelia dupã evrei, o carte de origine iudeo-creºtinã, din secolul al II-lea, relateazã cuvintele lui Isus: „Cu puþin timp în urmã, mama mea, Duhul Sfânt (în ebraicã, ruah [duh] e de gen feminin) m-a apucat de un fir de pãr ºi m-a purtat pe muntele cel mare Tabor”. Pe la anul 200, în comentariul sãu la Ps 89,13, Origene noteazã: „Tabor este muntele din Galileea pe care Isus s-a schimbat la faþã”. Faptul cã în secolul al IV-lea exista pe culmea muntelui Tabor o bisericã închinatã Schimbãrii la Faþã, amintitã de sfântul Ciril de Ierusalim în catehezele sale, construitã probabil de împãrãteasa Elena, care se ºtie sigur cã a urcat pe acest munte, este o mãrturie deloc neglijabilã. Însuºi numele pe care îl poartã muntele vorbeºte despre lumina transfigurãrii. Tabor, scrie sfântul Ieronim, înseamnã, tradus în latinã, veniens lumen sau veniat lumen (lumina care vine, sã vinã lumina). Cele douã nume arabe ale Taborului – Gebel et-Tur, muntele prin excelenþã, ºi Gebel en-Nur, muntele luminii – trimit ºi ele la lumina glorioasã a transfigurãrii ºi confirmã interpretarea sfântului Ieronim. Nu este exclus ca numele Tabor sã fie de origine fenicianã ºi, în acest caz, tradus, înseamnã „curat”, „transparent”, dupã cum e posibil sã provinã ºi din douã cuvinte ebraice: tov („bun”) ºi or („luminã”). Pe bunã dreptate, spiritualitatea bizantinã vorbeºte despre „lumina taboricã”. O omilie greacã anterioarã secolului al IX-lea, care trateazã despre Schimbarea la Faþã, al cãrei autor, cu siguranþã, a cunoscut sau poate chiar a trãit pe muntele Tabor, îl descrie astfel:

UN POPAS ÎNTRE CRUCE ªI ÎNVIERE

199

Un munte care se înalþã deasupra norilor, cu totul inaccesibil... loc de tihnã învãluit de o luminã binecuvântatã; loc de cuvenitã recreere favorabilã filozofiei, departe de forfotã, de gloatã, de confuzie. Acest pisc izolat, plin de o pace luminoasã, apare ca un loc ideal în care poþi sã te dedici contemplaþiei.

Descrierea este exactã. În ultimii ani s-a amenajat un drum asfaltat, având multe serpentine, pe care se poate urca pânã în vârf cu taxiurile ce stau la dispoziþie la poalele muntelui. Dar cu siguranþã cã, pe vremea lui Isus, nu exista nici un drum ºi nici taxiuri. Când am vizitat prima datã Taborul, m-am lansat într-o aventurã pe care n-o faci de douã ori în viaþã. Aveam cu vreo 25 de ani mai puþin. Am urcat muntele pieptiº pe jos; muntele e numai stânci abrupte, colþuroase, e acoperit în întregime cu arbuºti sãlbatici, cu spini ascuþiþi. Mi-a ieºit sufletul. Am ajuns sus mort de obosealã, cu încãlþãmintea distrusã, zgâriat tot, cu mâinile pline de rãni, trebuind sã mã prind de pietre ºi de arbuºtii spinoºi. Dar a meritat oboseala. Sus e o platformã uriaºã, acoperitã cu flori, cu verdeaþã; un mic paradis, cu o priveliºte extraordinarã asupra câmpiei înverzite a Esdrelonului. Flori de toate soiurile; culorile lor par pictate cu luminã. Un poet italian, Angelini, le descrie ca fiind „raze ale Schimbãrii la Faþã, îngropate, care þâºnesc din pãmânt, luând chip de flori”. Conform tradiþiei armene, sfântul Grigore Luminãtorul, evanghelizatorul armenilor, ar fi introdus sãrbãtoarea Schimbãrii la Faþã spre a înlocui sãrbãtoarea Dianei ºi a florilor sale. De aceea, sãrbãtoarea era cunoscutã în secolul al IV-lea cu numele de „sãrbãtoarea trandafirului strãlucitor”, ºi multã vreme a purtat acest nume ºi în Occident, de pildã, în Franþa: Rose flamme. Mântuitorul a ales acest loc spre a se schimba la faþã, voind sã dea ucenicilor o lecþie practicã: anume cã numai

200

MISTERELE DE LUMINÃ

prin efort, sacrificiu, transpiraþie se poate ajunge la bucurie, la flori, la luminã. Isus i-a luat cu sine pe Petru, pe Iacob ºi pe Ioan. De ce pe ei, ºi nu pe ceilalþi? Fiindcã acestor trei apostoli li s-a dat sã cunoascã mai bine ca ceilalþi cele douã feþe ale misterului lui Cristos, una întunecoasã, alta luminoasã: crucea ºi mãrirea, înjosirea ºi înãlþarea, slãbiciunea ºi puterea, falimentul ºi triumful, moartea ºi învierea. Ei trei au fost martorii agoniei lui Cristos în Grãdina Mãslinilor ºi tot ei au fost martori la învierea fiicei lui Iair. Nici cei doi invitaþi sã asiste la Schimbarea la Faþã, Moise ºi Ilie, nu au fost aleºi la întâmplare. De ce au fost aleºi ei, ºi nu alte personaje mai importante ale Vechiului Testament, sã spunem Abraham sau David? Ei doi au experimentat suferinþa ºi mãrirea, moartea ºi viaþa, anticipând în mod profetic în Vechiul Testament misterul Schimbãrii la Faþã, mister al pãtimirii, al morþii ºi al învierii; doi oameni care au dorit cu înfocare în viaþã sã vadã faþa lui Dumnezeu. Liturgia orientalã, urmatã de cea occidentalã, a subliniat rolul profetic al acestor douã personaje, aºezând sãrbãtoarea Schimbãrii la faþã (6 august) la distanþã egalã – circa 40 de zile – între sãrbãtoarea Sfintei Cruci (14 septembrie) ºi sãrbãtoarea transfigurãrii lui Moise pe muntele Sinai (27-28 iunie). Strãfulgerat de lumina escatologicã ce s-a fãcut vãzutã pentru o clipã la Schimbarea la Faþã, Petru vrea sã întindã corturile, sã se instaleze în parusie, în împãrãþie, în escatologie, înainte de vreme. Vrea mãrirea învierii, ocolind patima ºi crucea, încearcã din nou sã-l abatã pe Fiul Omului de la suferinþã, adicã de la calea obligatorie spre înviere. Dar momentul era prea frumos pentru ca Isus sã-i aplice din nou epitetul de la Cezareea lui Filip.

UN POPAS ÎNTRE CRUCE ªI ÎNVIERE

201

Sfântul Petru Venerabilul adreseazã apostolului Petru aceste cuvinte într-o predicã de sãrbãtoarea Schimbãrii la Faþã:
De ce vrei sã-l reþii pe cel care a venit doar în trecere? De ce vrei sã-i oferi celui care locuieºte în ceruri o locuinþã temporarã? El nu a venit ca sã posede o casã pe pãmânt, ci ca sã-þi pregãteascã þie una în cer. El nu a venit ca sã locuiascã în casa pe care tu vrei sã i-o construieºti aici, jos, ci ca sã te înalþe la casa pe care el þi-a pregãtit-o acolo sus.

Ca ºi Petru, cu toþii am voi sã ne instalãm definitiv pe Tabor. Muntele e frumos. Dar trebuie sã coborâm la asfalt, la banalitatea ºi monotonia cotidianã, la oboseala ºi la inerentele suferinþe ale vieþii. Cãci nu putem numãra pânã la opt sãrind peste ºase, nu putem ajunge la ziua de duminicã sãrind peste vineri, nu putem ajunge la înviere ocolind Calvarul. Per crucem ad lucem (prin cruce la luminã); ne place, nu ne place, aceasta este legea fundamentalã a creºtinismului.

„Eu caut, Doamne, faþa ta”
Pe când mai vorbea încã, iatã cã i-a învãluit un nor luminos ºi iatã cã un glas din nor spunea: „Acesta este Fiul meu prea iubit, în care este mulþumirea mea; ascultaþi de el!” Auzind, ucenicii au cãzut cu faþa la pãmânt ºi au fost cuprinºi de o mare spaimã (Mt 17,5-6).

Evenimentul descris sobru ºi concis de evangheliºti a aprins imaginaþia predicatorilor. Iatã cum ni-l prezintã o foarte veche omilie bizantinã:
Auzind aceastã mãrturie, cei care erau împreunã cu Petru au cãzut cu faþa la pãmânt de spaimã, bãtându-ºi pieptul, rãvãºiþi de o mare tulburare. Cerul întreg, ca dintr-o cascadã, a slobozit un cuvânt orbitor de luminos. Locul de jur împrejur pe culme tresãlta din cauza cutremurului, zguduit cum era de ecourile divine, iar temeliile munþilor se cutremurau, târând dupã ele pietrele, iar apostolii, la rândul lor, stãteau aruncaþi la pãmânt, îngroziþi de vocea stranie, neputând sã suporte strãfulgerarea luminii nemãsurate. Muntele a fost acoperit de luminã... [cântã liturgia bizantinã], cerurile fremãtau ºi pãmântul tremura, contemplându-l pe Domnul mãririi. Totul jubileazã astãzi, pentru cã în lumina divinã strãluceºte întreaga naturã; de aceea, strigã cu bucurie: Cristos s-a transfigurat, el, Mântuitorul lumii.

„Acesta este Fiul meu prea iubit, în care este mulþumirea mea; ascultaþi de el!” (Mt 17,5). Cu puþin înainte, la Cezareea lui Filip, Petru proclamase în numele tuturor apostolilor: „Tu eºti Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu!” (Mt 16,16). Pe Tabor, Dumnezeu Tatãl confirmã, valideazã ºi completeazã mãrturisirea de credinþã

„EU CAUT, DOAMNE, FAÞA TA”

203

a lui Petru. Iar apostolul Petru, voind sã spulbere anticipat fabulaþiile exegeþilor raþionaliºti, subliniazã puternic cã n-a fost vorba de o iluzie opticã sau acusticã, ci de un fapt real, autentic:
De fapt, noi nu v-am fãcut cunoscutã puterea Domnului nostru Isus Cristos ºi venirea lui pe baza unor basme bine ticluite, ci pentru cã am fost martori oculari ai mãreþiei lui. El a primit de la Dumnezeu Tatãl cinste ºi mãrire, atunci când din partea gloriei mãreþe a venit acest cuvânt: „Acesta este Fiul meu cel iubit, în care este mulþumirea mea”. Noi înºine am auzit acest glas venit din cer, când eram cu el pe muntele cel sfânt (2Pt 1,16-18).

„Acesta este Fiul meu prea iubit în care este mulþumirea mea; ascultaþi de el!” (Mt 17,5). Punctul culminant al povestirii Schimbãrii la Faþã nu îl reprezintã strãlucirea orbitoare a chipului lui Isus transfigurat sau a hainelor sale mai albe ca zãpada, ci aceste cuvinte rostite de glasul venit de sus. Ucenicul lui Isus nu este omul vedeniilor ºi al extazelor, ci omul care ascultã. Esenþial este sã asculte glasul lui, sã ia în serios mesajul, învãþãtura lui, chiar ºi atunci când el vorbeºte despre cruce. „Auzind, ucenicii au cãzut cu faþa la pãmânt ºi au fost cuprinºi de o mare spaimã” (Mt 17,6). Aºa se întîmplã la orice teofanie. Aºa s-a întâmplat cu Abraham când i-a adus Domnului jertfã: „La apusul soarelui, un somn adânc a cãzut peste Abraham [somnul a fost un extaz ca ºi în cazul celor trei apostoli de pe Tabor]; ºi iatã cã l-a cuprins o groazã ºi un mare întuneric” (Gen 15,12). Aºa s-a întâmplat cu profetul Ezechiel: „Am vãzut... un fel de foc care de jur împrejur era înconjurat de o luminã strãlucitoare... Astfel era arãtarea slavei Domnului. Când am vãzut-o, am cãzut cu faþa la pãmânt” (Ez 1,27-28). Aºa s-a întâmplat cu femeile sfinte, când, mergând la mormânt, le-a apãrut Cristos înviat: înspãimântate, s-au

204

MISTERELE DE LUMINÃ

plecat cu faþa la pãmânt (cf. Lc 24,5). Aºa s-a întâmplat cu Saul: „ªi în timpul cãlãtoriei, pe când se apropia de Damasc, dintr-o datã, l-a învãluit o luminã din cer. Cãzut la pãmânt, a auzit un glas...” (Fap 9,3). Aºa i s-a întâmplat vizionarului din Patmos, când, în mijlocul celor ºapte sfeºnice, l-a vãzut pe unul care semãna cu Fiul Omului, având faþa ca soarele când strãluceºte în toatã puterea lui ºi ochii ca para focului: „Când l-am vãzut, am cãzut la picioarele lui ca mort...” (Ap 1,17). „I s-a schimbat înfãþiºarea înaintea lor” (Mt 17,2). Metamorphosis este cuvântul folosit de evangheliºti în greacã. „Divina metamorfozã a Domnului pe munte” este expresia folositã de pãrinþii orientali tratând despre aceastã temã. Mitologia greacã ºi cea romanã cunoºteau tot soiul de metamorfoze: oameni care luau o altã figurã umanã, zei care luau chipuri de oameni, oameni care luau chipuri de zei, devenind asemenea zeilor (în special, în cultele misterice eleniste). În cazul Schimbãrii la Faþã a lui Isus, este vorba de o metamorfozã cu totul diferitã ºi unicã în felul ei. În virtutea unirii ipostatice, Isus a luat chip de sclav, pãstrându-ºi totuºi, sub vãlul omenesc, chipul dumnezeiesc. În timpul Schimbãrii la Faþã, trupul sãu a fost transformat: dintr-odatã, a devenit trup glorios, aºa cum avea sã fie dupã înviere, aºa cum este acum în cer la dreapta Tatãlui. Lumina cereascã a strãlucit pe faþa lui Isus nu ca niºte raze ale slavei lui Iahve pe faþa lui Moise, ci din interior spre exterior, ca o strãlucire a fiinþei intime, dumnezeieºti a lui Isus. Sfântul Ciril de Alexandria subliniazã faptul cã Schimbarea la Faþã nu presupune o modificare sau o întrerupere în continuitatea naturii umane a lui Isus: „Noi spunem cã e Schimbare la Faþã nu când trupul uman se transformã în alt trup, ci atunci când îl învãluie slava luminoasã.

„EU CAUT, DOAMNE, FAÞA TA”

205

Forma trupului rãmâne, dar el este pãtruns de strãlucirea luminii divine”. „Faþa lui strãlucea ca soarele” (Mt 17,2). Pe Tabor, cei trei apostoli au contemplat acea faþã pe care psalmistul, cu atâta înfocare, dorea sã o vadã. „Pânã când îþi vei întoarce faþa de la mine? ” (Ps 12,2). „Eu caut, Doamne, faþa ta” (Ps 26,8). „Fã sã strãluceascã faþa ta peste slujitorul tãu” (Ps 30,17; 118,135). „Fã sã strãluceascã faþa ta ºi vom fi mântuiþi!” (Ps 79,4.8.20). „Cãci la tine este izvorul vieþii ºi în lumina ta vom vedea lumina” (Ps 35, 10). Moise îºi manifestase dorinþa arzãtoare de a vedea slava lui Dumnezeu pentru a se simþi în siguranþã în exodul, în drumul ce îl avea de parcurs spre þara fãgãduitã. Dar Domnul i-a rãspuns: „Tu nu poþi vedea faþa mea, cãci nu poate omul sã mã vadã ºi sã rãmânã în viaþã” (Ex 33,20). Pe Tabor, dorinþa lui Moise s-a împlinit; a vãzut faþa lui Dumnezeu ºi, împreunã cu el, au vãzut-o cei trei apostoli demoralizaþi; aveau nevoie sã o vadã, spre a prinde curaj în drumul, în exodul lor spre Ierusalim, unde pe Învãþãtorul lor îl aºteptau patima, moartea ºi învierea. Lumina teofaniei de pe Tabor era o luminã divinã, necreatã, purã, eternã, transparentã, care iradia din omul Isus spre exterior, ºi nu din exterior spre omul Isus. Era acea luminã mai puternicã decât soarele care strãluceºte pe faþa lui Isus, despre care vorbeºte sfântul Ioan în Apocalipsã, luminã care îi va încânta ºi îi va fascina pe cei aleºi la parusie. Este o realitate pe care o gãsim ºi în spiritualitatea iudaicã. Rabi Iuda obiºnuia sã spunã:
Lumina pe care cel sfânt, binecuvântat fie el, a creat-o în prima zi trebuia sã slujescã omului ca sã contemple lumea de la un capãt la celãlalt. Dar cel sfânt, binecuvântat fie el, a vãzut generaþia potopului ºi generaþia Turnului Babel,

206

MISTERELE DE LUMINÃ

a cãror purtare era coruptã; atunci a hotãrât sã o ascundã ºi sã o pãstreze pentru cei drepþi, ca aceºtia sã se bucure de ea în lumea ce va sã vinã.

Spectacolul luminii care a strãlucit pe faþa lui Cristos e completat de hainele ce „au devenit albe ca lumina” (Mt 17,2). În Sfânta Scripturã, hainele albe sunt proprii îngerilor care vestesc teofaniile la înviere ºi la înãlþare (cf. Mt 28,2-3; Fap 1,10). De asemenea, sunt hainele Regelui veºnic, ale Marelui Preot ceresc, ale Mirelui ºi Miresei, ale Celui Biruitor, conform descrierilor Apocalipsei sfântului apostol Ioan (cf. Ap 1,10; 19,6-9). „ªi iatã cã le-au apãrut Moise ºi Ilie, care vorbeau cu Isus” (Mt 17,3). Ce-or fi discutat? Ne lãmureºte evanghelistul Luca: „...vorbeau despre plecarea lui, care trebuia sã se împlineascã în Ierusalim” (Lc 9,31). Traducerea exactã din greacã este „vorbeau despre exodul lui”, despre ieºirea, despre cãlãtoria lui la Tatãl, care avea sã se întâmple curând în Ierusalim. „Iatã cã i-a învãluit un nor luminos” (Mt 17,5). În Sfânta Scripturã, norul luminos e simbolul, semnul prezenþei lui Dumnezeu, ªekina, ºi îl gãsim raportat la douã realitãþi: exodul spre þara fãgãduitã ºi sanctuarul, templul ca loc al prezenþei lui Dumnezeu. În timpul exodului, al cãlãtoriei poporului ales spre pãmântul fãgãduit, Dumnezeu mergea în fruntea poporului într-un nor luminos; în ziua consacrãrii, slava lui Dumnezeu a umplut templul din Ierusalim sub forma unui nor luminos. E foarte probabil cã nu sfântul Grigore Luminãtorul, apostolul armenilor, ci cãlugãrii, anahoreþii, care populau Taborul în primele veacuri ale creºtinismului, au orânduit sãrbãtoarea Schimbãrii la Faþã, fixând-o pe 6 august. De ce au ales aceastã datã? Acestei zile îi corespunde în calendarul iudaic ziua de 9 av, zi de sãrbãtoare, mai exact, zi

„EU CAUT, DOAMNE, FAÞA TA”

207

de doliu, când este comemoratã distrugerea templului din Ierusalim. Cãlugãrii vedeau în Isus schimbat la faþã pe Tabor locul eternei prezenþe a lui Dumnezeu, noul templu nefãcut de mâini omeneºti: templu distrus, dar rezidit dupã trei zile. Ce înseamnã pentru viaþa spiritualã a creºtinului misterul Schimbãrii la Faþã a lui Cristos? Trei lucruri simple, dar esenþiale. În primul rând, e un avertisment; în viaþa creºtinului trebuie înfãptuitã o permanentã schimbare la faþã, o trecere, un exod de la întuneric la luminã. Creºtinul e fiul luminii, omul luminii, omul pe faþa cãruia trebuie sã se reflecte lumina feþei lui Cristos. Aceastã luminã se preia contemplând chipul luminos al lui Cristos în sfânta Euharistie ºi în rugãciune. Isus s-a schimbat la faþã în timp ce se ruga, retras, izolat, în singurãtate, pe un munte înalt, departe de zgomotul ºi forfota lumii. Cine nu iubeºte rugãciunea, singurãtatea, momentele de retragere ºi reculegerea totalã n-are cum sã înfãptuiascã vreo schimbare la faþã în viaþã, n-are cum sã-i ofere lumii vreo razã de luminã reflectatã pe faþa sa de lumina feþei lui Cristos. E uºor de observat pe anumite feþe, la bãrbaþi ºi la femei cu o viaþã profundã de rugãciune, de intimitate cu Cristos, cum, mai ales dupã ce au fost loviþi de suferinþe grele, de încercãri sau, uneori, imediat dupã moarte, strãlucesc de o luminã ce radiazã din interiorul lor. Strãlucea o asemenea luminã pe chipul Bernadetei Soubirous. Cei care îl vedeau pe Charles de Foucauld în ultimii ani ai vieþii erau fascinaþi de ochii lui de jãratic ºi de faþa lui luminoasã, dovadã a focului iubirii care ardea în inima lui. Aureola din jurul capului sfinþilor, care, în mod normal, în icoane ar trebui sã fie din aur strãlucitor, aceastã luminozitate a feþei lor vrea sã o exprime.

208

MISTERELE DE LUMINÃ

În al doilea rând, Schimbarea la Faþã a lui Isus de pe Tabor este un mister ºi un izvor de speranþã ºi încurajare. Pe Tabor s-a dezvãluit misterul ºi destinul final al omului: Cristos va transforma trupul nostru umil, fãcându-l asemenea trupului sãu glorios ºi luminos, aºa cum li s-a arãtat celor trei ucenici pe munte. „În aceastã zi, pe Tabor [cântã liturgia bizantinã], Cristos a transformat natura întunecoasã a lui Adam; acoperind-o cu strãlucirea sa, a îndumnezeit-o”. În sfârºit, schimbarea la faþã este o lecþie despre felul cum creºtinul trebuie sã priveascã moartea. Isus vorbeºte pe Tabor despre exodul sãu, despre plecarea sa din aceastã lume, care avea sã se petreacã în scurt timp la Ierusalim; o face într-un context, într-un scenariu grandios de luminã ºi de bucurie. Interlocutorii sãi, cu care discutã acest subiect, sunt Moise, care a condus poporul ales în exodul sãu spre þara promisã, spre patria libertãþii, ºi Ilie, cel care a cunoscut un exod ºi mai glorios: a intrat în þara promisã a paradisului, fiind rãpit nu numai cu sufletul, ci ºi cu trupul în cer. Ca ºi Cristos, creºtinul îºi priveºte propria moarte nu ca pe un faliment, nu ca pe o fatalitate, ci ca pe un exod, ca pe un triumf, ca pe o plecare în patria libertãþii ºi a bucuriei.

AL V-LEA MISTER

INSTITUIREA EUHARISTIEI Pâinea coborâtã din cer Cu miracolul înmulþirii pâinilor, aventura umanã a lui Isus atinge cotele cele mai înalte; din acest moment începe declinul.
Dupã acestea, Isus a trecut pe malul celãlalt al Mãrii Galileii, numitã Marea Tiberiadei. Îl urma o mulþime mare, pentru cã vãzuse semnele pe care le fãcuse cu bolnavii. Isus s-a urcat pe munte ºi s-a aºezat acolo împreunã cu ucenicii lui. Iar Paºtele, sãrbãtoarea iudeilor, era aproape. Ridicându-ºi ochii ºi vãzând cã o mulþime mare venea dupã el, Isus i-a zis lui Filip: „De unde vom cumpãra pâini, ca aceºtia sã mãnânce?” Însã spunea aceasta ca sã-l punã la încercare; de fapt, el ºtia ce avea de gând sã facã. Filip i-a rãspuns: „Nu le-ar ajunge pâine de douã sute de dinari, ca sã ia fiecare câte o bucãþicã”. Unul dintre ucenici lui, Andrei, fratele lui Simon Petru, i-a zis: „Este aici un bãiat care are cinci pâini de orz ºi doi peºti. Însã ce sunt acestea pentru atâþia?” Isus a zis: „Faceþi-i pe oameni sã se aºeze!” În locul acela era multã iarbã. Aºadar, s-au aºezat bãrbaþii, în numãr cam de cinci mii. Isus a luat pâinile ºi, mulþumind, le-a dat celor aºezaþi; la fel ºi din peºti, cât a voit fiecare. Când s-au sãturat, le-a spus ucenicilor sãi: „Strângeþi firimiturile care au rãmas, ca sã nu se piardã nimic”. Aºadar, au strâns ºi au umplut douãsprezece coºuri cu firimituri care au rãmas de la cei ce mâncaserã din cele cinci pâini de orz. Vãzând semnul pe care îl fãcuse, oamenii spuneau: „Cu adevãrat, acesta este profetul care vine în lume!”. Aºadar, cunoscând cã au de gând sã vinã ºi sã-l ia cu forþa ca sã-l facã rege, Isus s-a retras din nou pe munte, el singur (In 6,1-15).

210

MISTERELE DE LUMINÃ

Evident, Isus întenþiona cu acest miracol sã-i pregãteascã pe evrei pentru Euharistia pe care avea sã o orânduiascã dupã puþinã vreme. În mod expres, el a fãcut din acel uriaº ospãþ, în care s-a servit pâine ºi peºte, o liturgie unde a rostit rugãciunea de binecuvântare ºi de mulþumire, evanghelistul Ioan folosind pentru prima datã cuvântul „Euharistie”. Cu acest miracol uluitor – sã întinzi un ospãþ pentru cinci mii de persoane cu cinci pâini ºi doi peºti! –, Isus a obþinut maximum de popularitate. Entuziasmul mulþimilor nu mai cunoºtea limite. Voiau sã-l rãpeascã cu forþa ºi sã-l facã rege. Isus se arãtase a fi, pe lângã un om înzestrat cu puterea de a face minuni, un genial ºi captivant orator, cu mare prizã la mase. Cu miile îl urmau din localitate în localitate, ca sã-l vadã, sã-l atingã, sã-l asculte cu sufletul la gurã, uitând sã se mai întoarcã la casele lor. Un puhoi de lume care îl urma, aºa cum un roi de albine îºi urmeazã regina. ªi dacã voiau sã-l rãpeascã ºi sã-l facã rege, nu o fãceau numai cu gândul interesat de a profita de el: gata, de acum nu trebuiau sã mai munceascã, pâinea ºi peºtele puteau sã le aparã în faþã oricând, printr-un singur cuvânt al lui Isus! Nu, entuziasmul lor era sincer, îl iubeau cu adevãrat ºi erau convinºi cã el este profetul ce trebuie sã vinã ºi cã, pe bunã dreptate, el meritã tronul de rege. Dar, incredibil, Isus, dupã ce provocase un adevãrat delir în mase, dupã ce cucerise maximum de popularitate cu discursurile ºi minunile sale, fuge, se ascunde ca sã nu fie gãsit, refuzã sã punã mâna pe putere. Unde este politicianul acestei lumi, care, în cursa pentru putere, încearcã pe toate cãile sã aparã, sã-ºi facã imagine, sã-ºi elimine adversarii prin toate metodele posibile, care cheltuie sume imense pentru propagandã electoralã, care dã ºi el ospeþe mulþimilor cu fasole, cârnaþi, þuicã ºi vin fiert de ziua naþionalã a þãrii, ca sã câºtige popularitate, ca sã

PÂINEA COBORÂTÃ DIN CER

211

obþinã succes, prestigiu, voturi, când a ajuns la cea mai mare popularitate, sã renunþe la putere, sã se ascundã, ca sã nu fie gãsit, ca nu cumva sã fie aºezat cu forþa în scaunul pezidenþial? Ce a fãcut Isus: sã dea cu piciorul într-un asemenea chilipir e caz unic în istoria politicã universalã. Avea Isus judecata normalã? Nu aveau dreptate rudele sale sã-l lege ca pe unul ce ºi-a ieºit din minþi? A doua zi, dupã minunea înmulþirii pâinilor, în sinagoga din Cafarnaum, nu departe de locul unde sãvârºise minunea, Isus spulberã tot entuziasmul popular obþinut pânã în acel moment. Tot delirul, tot entuziasmul mulþimilor se dezumflã ca un balon spart. Mai mult, entuziasmul, iubirea acestor oameni, care îi fãcuse sã se þinã de el, uitând de mâncare, se transformã, dintr-odatã, în aversiune, în urã. Era pentru a doua oarã când se întâmpla acest lucru. Prima datã se întâmplase la Nazaret, când, cu cuvintele sale, Isus a reuºit sã provoace iniþial admiraþia ºi entuziasmul concetãþenilor sãi. Dar apoi le-a spus niºte lucruri ce i-au iritat ºi înfuriat atât de rãu, încât au încercat sã-l omoare, aruncându-l cu capul jos în prãpastie. Desigur, ºi politicienii pot face, fãrã voia lor, gafe cu care sã-ºi compromitã popularitatea agonisitã cu atâta trudã, mai ales când sunt atinºi în orgoliul lor ºi îºi scapã nervii de sub control. Un preºedinte de þarã poate izbucni în expresii precum: „Mãi, animalule!” Sau un prim-ministru se poate preta la expresii obscene. Dar îºi revin imediat ºi cautã sã-ºi dreagã pe toate cãile imaginea ºifonatã. Isus, dimpotrivã, ºi-a stricat el singur, intenþionat, imaginea; în mod deliberat, conºtient, ºi-a ruinat popularitatea, prestigiul, a provocat antipatia simpatizanþilor sãi, discreditându-se complet. Discursul lui Isus din sinagogã a fost ca o bombã incendiarã. Isus începe prin a le face un reproº ascultãtorilor sãi, cu scopul de a le capta atenþia; atunci când li se face

212

MISTERELE DE LUMINÃ

un reproº, ascultãtorii sunt numai ochi ºi urechi, nu mai e nevoie de vreun artificiu oratoric. „Mã cãutaþi nu pentru cã aþi vãzut semne, ci pentru cã aþi mâncat din pâini ºi v-aþi sãturat” (In 6,26). „V-aþi umplut stomacul, v-aþi sãturat ºi nu vã mai trebuie nimic. ªi aþi uitat de foamea sufletului ºi de pâinea care poate sã potoleascã foamea sufletului”. „Lucraþi nu pentru hrana pieritoare, ci pentru hrana care rãmâne spre viaþa veºnicã, pe care v-o va da Fiul Omului” (In 6,27). „Eu sunt pâinea cea vie, care s-a coborât din cer” (In 6,51). Deja se creeazã disensiuni printre ascultãtori, tensiunea creºte, se ridicã obiecþii: „Nu este oare acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai cãrui tatã ºi mamã îi cunoaºtem? Cum de spune acum: «M-am coborât din cer»?” (In 6,41). „Pâinea din cer a fost aceea pe care a coborât-o Moise ºi pe care au mâncat-o pãrinþii noºtri în pustiu, dupã cum este scris: Le-a dat sã mãnânce pâine din cer” (cf. In 6,31). Isus trecea la contraatac:
Adevãr, adevãr vã spun, cã nu Moise v-a dat pâine din cer, ci Tatãl meu vã dã adevãrata pâine din cer... Eu sunt pâinea vieþii. Celui care vine la mine nu-i va mai fi foame ºi celui care crede în mine nu-i va mai fi sete niciodatã... Pentru cã aceasta este voinþa Tatãlui meu: oricine îl vede pe Fiul ºi crede în el sã aibã viaþa veºnicã. Iar eu îl voi învia în ziua de pe urmã... Pãrinþii voºtri au mâncat manã în pustiu ºi au murit. Aceasta este pâinea care se coboarã din cer: dacã mãnâncã cineva din ea, sã nu moarã (In 6,32.35.40.49-50).

„Deja a mers prea departe”, spuneau evreii indignaþi. „Se considerã superior lui Moise. κi revendicã puteri pe ce numai Iahve poate sã le deþinã: sã dea viaþã veºnicã, sã învie morþii, se face egal cu Dumnezeu”. Aºa era scris în Scripturile lor:
Tu eºti stãpânul vieþii ºi al morþii ºi faci sã coboare pânã la porþile morþilor ºi iar ridici. Omul, în rãutatea sa, poate sã ucidã, dar nu poate sã aducã înapoi duhul care a ieºit, nici

PÂINEA COBORÂTÃ DIN CER

213

sã scoatã sufletul care a intrat în locuinþa morþilor. Pe poporul tãu l-ai hrãnit cu hranã îngereascã ºi i-ai trimis din cer pâine gata, fãcutã fãrã ostenealã, ºi care avea orice plãcere ºi orice gust... Astfel ca fiii pe care i-ai iubit, Doamne, sã înveþe cã nu feluritele soiuri de roade îi hrãnesc pe oameni, ci cuvântul tãu îi þine în viaþã pe cei care cred în tine (Înþ 16,13-14.20.26).

Dar discursul a devenit insuportabil ºi tensiunea a ajuns la paroxism când Isus a fãcut o teribilã afirmaþie: „Eu sunt pâinea cea vie, care s-a coborât din cer. Dacã mãnâncã cineva din aceastã pâine, va trãi în veci, iar pâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru viaþa lumii” (In 6,51). Iudeii au început sã vocifereze: „Cum poate acesta sã ne dea sã mâncãm trupul sãu?” (In 6,52). Isus le-a zis:
Adevãr, adevãr vã spun: dacã nu mâncaþi trupul Fiului Omului ºi nu beþi sângele lui, nu aveþi viaþã în voi. Cine mãnâncã trupul meu ºi bea sângele meu are viaþa veºnicã ºi eu îl voi învia în ziua de pe urmã. Pentru cã trupul meu este adevãratã hranã, iar sângele meu este adevãratã bãuturã. Cine mãnâncã trupul meu ºi bea sângele meu rãmâne în mine ºi eu în el. Aºa cum m-a trimis Tatãl care este viu, iar eu trãiesc prin Tatãl, la fel, ºi cel care mã mãnâncã pe mine va trãi prin mine (In 6,53-57).

Ascultãtorilor li s-a înfiorat carnea pe ei; era prea de tot! Era o invitaþie clarã la canibalism, la antropofagie religioasã. Evreii n-ar fi consumat pentru nimic în lume sânge de animal, darãmite carne ºi sânge de om! Din acest moment, toatã popularitatea lui Isus, tot prestigiul s-a topit ca o bucatã de cearã în faþa focului. Derutã totalã chiar printre prietenii sãi intimi, care rãspunseserã la chemarea de a-l urma ºi care împãrtãºiserã cu el bucuriile ºi suferinþele. „Mulþi dintre ucenicii sãi, dupã ce au auzit aceste cuvinte, au zis: «Greu este cuvântul

214

MISTERELE DE LUMINÃ

acesta! Cine poate sã-l asculte?»” (In 6,60). Isus, care ºtia în sine cã ucenicii sãi cârtesc împotriva spuselor sale, le-a zis: „Vã scandalizeazã acest lucru?... Dupã aceasta, mulþi dintre uceniciilui s-au retras ºi nu mai mergeau cu el” (In 6,61.66). Isus nu se lasã impresionat. Nu retracteazã nimic din cele spuse, chiar dacã riscã sã rãmânã singur. Nu se grãbeºte sã rectifice, sã cearã scuze, sã dea explicaþii: „Staþi un pic, nu plecaþi! Poate n-am vorbit eu destul de clar. Poate n-aþi înþeles bine ce am voit sã vã spun!” Nimic. În jurul lui se fãcuse gol. Mai rãmãseserã o mânã de oameni: cei doisprezece apostoli. Isus se întoarce spre ei ºi îi întreabã: „Vreþi cumva sã plecaþi ºi voi? Poftiþi, sunteþi liberi” (cf. In 6,67). „Simon Petru i-a rãspuns: «Doamne, la cine sã mergem? Tu ai cuvintele vieþii veºnice»” (In 6,68). Ascultãtorii lui Isus, inclusiv ucenicii sãi, nu au dat cuvintelor auzite o interpretare simbolicã, metaforicã, alegoricã, ci le-au înþeles ad litteram, aºa cum intenþiona Isus sã fie înþelese, altminteri, nu ar fi avut motiv sã se înfurie ºi sã-l abandoneze. Isus spulberã, în felul cum se exprimã, orice interpretare metaforicã: trupul meu este cu adevãrat mâncare ºi sângele meu, cu adevãrat bãuturã. În acest sens strict literal, a înþeles ºi apostolul Pavel cuvintele lui Isus din sinagoga din Cafarnaum, cãci le scrie limpede corintenilor:
Cãci ori de câte ori mâncaþi din pâinea aceasta ºi beþi din potirul acesta, vestiþi moartea Domnului pânã când va veni. Astfel, cine mãnâncã pâinea ºi bea potirul Domnului în mod nevrednic va fi vinovat faþã de trupul ºi sângele Domnului. De aceea, omul sã se cerceteze ºi astfel sã mãnânce din pâine ºi sã bea din potir. Cãci cine mãnâncã ºi bea nedeosebind trupul Domnului îºi mãnâncã ºi îºi bea propria osândã” (1Cor 11,26-29),

nu deosebeºte trupul Domnului, nici nu e conºtient cã pâinea euharisticã e trupul Domnului ºi o trateazã ca pe

PÂINEA COBORÂTÃ DIN CER

215

o pâine obiºnuitã. Nu poate exista o mai mare ºi o mai cutremurãtoare responsabilitate pusã pe umerii oamenilor decât aceasta.
Simon Petru i-a rãspuns: „Doamne, la cine sã mergem? Tu ai cuvintele vieþii veºnice, iar noi am crezut ºi am cunoscut cã tu eºti sfântul lui Dumnezeu”. Isus le-a rãspuns: „Oare nu v-am ales eu pe voi doisprezece? Dar unul dintre voi este un diavol!” De fapt, vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, pentru cã acesta, unul dintre cei doisprezece, avea sã-l trãdeze (In 6,68- 71).

Ne întristeazã necredinþa iudeilor din sinagoga din Cafarnaum, ne cutremurã necredinþa unui apostol, a lui Iuda, care, deºi nu credea, a primit la Cina cea de tainã Euharistia din mâinile lui Isus. „Dupã acea îmbucãturã – noteazã evanghelistul – a intrat Satana în el” (In 13,27). De fapt, noi avem mai multã credinþã decât el? Rãspunsul îl dãm dupã ce ne examinãm comportarea în faþa sfântului Sacrament, modul în care participãm la celebrarea Euharistiei ºi modul în care primim trupul Domnului. Personal, regret cã în liturgia romanã nu avem ºi noi o rugãciune înainte de împãrtãºanie, ca emoþionanta rugãciune pe care o gãsim în liturgia bizantinã, din care redau doar începutul:
Cred, Doamne, ºi mãrturisesc cã tu eºti Cristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu, care ai venit în lume ca sã-i mântuieºti pe cei pãcãtoºi, întru care cel dintâi sunt eu. Cred cã ce iau este cu adevãrat însuºi preacurat trupul tãu ºi însuºi preacinstit sângele tãu...

O religie teofagã Toatã lumea e de acord cã evreii, care au ascultat în sinagoga din Cafarnaum discursul euharistic, erau prea carnali ca sã înþeleagã mesajul lui Isus. De fapt, lucrurile stau tocmai invers. E adevãrat cã erau prea carnali ca sã înþeleagã ceea ce discursul lui Isus avea spiritual în el. În realitate, ei nu erau suficient de carnali, erau prea intelectuali, prea cultivaþi, prea spirituali, prea civilizaþi ca sã înþeleagã ceea ce era primitiv, carnal, sângeros în cuvintele lui Isus. „Dacã nu mâncaþi [una dintre traducerile franceze ale evangheliilor, care exprimã cel mai bine gândul lui Isus, sunã aºa: „de nu veþi devora”] trupul Fiului Omului ºi nu beþi sângele lui, nu aveþi viaþã în voi” (In 6,53). E vorba, într-adevãr, de carne, de sânge uman, care se mãnâncã ºi se bea. E un limbaj antropofag ce aminteºte de canibalismul societãþilor primitive, al triburilor la care încã nu a pãtruns civilizaþia umanã. „Cum poate acesta sã ne dea trupul sãu sã-l mâncãm ºi sângele sãu sã-l bem? Sunt prea dure, prea brutale, prea barbare, prea respingãtoare aceste cuvinte. Cine poate sã le suporte ºi sã le asculte fãrã sã-l treacã fiorii?” (cf. In 6,52). Cu cât societatea creºtinã a evoluat, s-a civilizat, s-a spiritualizat, cu atât a adoptat mai mult atitudinea ºi gândirea iudeilor din sinagoga din Cafarnaum. În cãrþile de teologie, în manualele de spiritualitate, în cãrþile de rugãciuni se simte o repulsie, o jenã sã se afirme clar cã e vorba, în Euharistie, de carne de om care se mãnâncã ºi de sânge de om care se bea. Se foloseºte un limbaj mai atenuat, mai delicat, mai puþin barbar, mai civilizat, mai

O RELIGIE TEOFAGÃ

217

delicat: este sfântul Sacrament, e Sfânta Tainã, e Taina sfântului altar, este prezenþa realã. „Blestematã sã fie aceastã civilizaþie ºi aceastã delicateþe care mã separã de acest trup sfânt care este mântuirea mea”, scrie R.-L. Bruckberger în cartea sa, Istoria lui Isus Cristos. Aceastã mentalitate intelectualistã a apãrut în Evul Mediu la acele curente teologice de gândire care au pregãtit protestantismul. Dar providenþa îl dãruieºte Bisericii tocmai în aceastã perioadã a istoriei pe sfântul Toma de Aquino, cel mai mare teolog al Euharistiei, care elaboreazã conceptul de „transsubstanþiere”, care în esenþã vrea sã spunã acest lucru: în Euharistie, substanþa pâinii se transformã în substanþa trupului lui Cristos, iar substanþa vinului se transformã în substanþa sângelui lui Cristos. Rãmân numai aparenþele pâinii ºi vinului, adicã accidenþii, cum se exprimã gândirea scolasticã: ceea ce se vede, se atinge, se gustã, se mãsoarã, se cântãreºte, se divide. Însã, aceºti accidenþi ai pâinii ºi vinului sunt doar un suport strãin pentru substanþa trupului ºi sângelui lui Cristos. Îndãrãtul acestor aparenþe este carnea lui Cristos jertfitã, pe care o devorãm, e sângele lui Cristos vãrsat pe cruce, pe care îl bem. Ce sunt, în fond, aceºti accidenþi, aceste aparenþe ale pâinii ºi vinului? O mascã ce acoperã trupul de carne a lui Cristos? Exact. Acest lucru îl deranja pe celebrul profesor de teologie din secolul al XI-lea, Berengarius, care profesa ideile eretice ale precursorilor protestantismului:
Este nedemn de Cristos sã se prezinte adoraþiei oamenilor deghizat, mascat sub aparenþele strãine ale pâinii ºi vinului, cãci ar însemna sã se prefacã, sã ne înºele, sã ne mintã. Pâinea ºi vinul în Euharistie nu sunt altceva decât un simbol subiectiv, ceva care ne duce cu mintea la cele petrecute odinioarã în Cenacol ºi pe Calvar.

218

MISTERELE DE LUMINÃ

Pentru societãþile moderne profane, masca a pierdut sensul sacru pe care îl avea la antici: masca o poartã azi mascaþii la carnaval, la balurile mascate, criminalii ºi rãufãcãtorii, poliþiºtii care îºi trag cagula pe faþã, adicã cei care vor sã-ºi ascundã identitatea, sã nu fie recunoscuþi, sã nu fie urmãriþi. În societãþile primitive se întâmpla tocmai contrariul: masca avea o funcþie esenþialmente religioasã, ritualã ºi indica identitatea. Ea a fost inventatã pentru a capta spiritele. În totemism, spiritul strãmoºului locuieºte în propria sa mascã. Timp de 3000 de ani, egiptenii le-au pus pe faþã eroilor morþi mãºti stilizate, „pentru ca sufletul sã-ºi poatã gãsi locul de odihnã, masca servind drept cãlãuzã spiritului, ajutându-l sã-ºi regãseascã trupul”. În muzeul din Atena pot fi vãzute mãºtile funerare din aur ale conducãtorilor nicenieni; aurul, metal incoruptibil, semnificând nemurirea. Berengarius, spirit modern avant lettre, nu ºtia cã masca are funcþia de a indica ºi a confirma identitatea persoanei, de a dezvãlui ceea ce ascunde. Spre cinstea lui, Berengarius ºi-a renegat învãþãturile greºite ºi a fãcut aceastã mãrturisire de credinþã la Conciliul din Roma (1079):
Eu, Berengarius, cred din toatã inima ºi mãrturisesc cu buzele mele: – cã pâinea ºi vinul care se aºazã pe altar sunt, prin misterul rostirii sacre ºi al cuvintelor Rãscumpãrãtorului nostru, transformate în mod substanþial în carnea adevãratã, proprie ºi dãtãtoare de viaþã ºi în sângele lui Isus Cristos, Domnul nostru; – cã dupã consacrare e prezent adevãratul trup, care s-a nãscut din Fecioarã ºi care a atârnat pe cruce, oferit pentru mântuirea lumii, care ºade la dreapta Tatãlui, ca ºi adevãratul sânge ce a þâºnit din coasta sa; – cã totul se petrece nu numai în simbol..., ci în realitatea proprie a naturii lucrurilor ºi în realitatea substanþei lor...

O RELIGIE TEOFAGÃ

219

În aceasta cred, ºi nu voi mai învãþa nimic împotriva acestei credinþe. Aºa sã mã ajute Dumnezeu ºi sfintele Evanghelii ale lui Dumnezeu.

Pe plan liturgic, ca reacþie împotriva acestor erezii, vine, în 1264, sãrbãtoarea Trupului Preasfânt al lui Cristos, cu admirabilele imnuri euharistice, în care sfântul Toma de Aquino cântã misterul trupului glorios ºi al sângelui preþios. Aºadar, creºtinii sunt un popor de antropofagi? Da, un popor de antropofagi ºi, în acelaºi timp, de teofagi, cãci trupul cu care ei se hrãnesc în Euharistie este trupul unui Dumnezeu încarnat. Ei iau parte la un ospãþ în care se devoreazã carne ºi se bea sânge, cãci cred în cuvintele lui Isus, care continuã sã fie auzite la orice Liturghie: „Acesta este trupul meu... acesta este sângele meu”. Gãsim în Evanghelia dupã sfântul Luca o frazã ieºitã de pe buzele lui Isus, o frazã care nu-ºi gãseºte înþelesul decât aplicatã la Euharistie: „Unde este cadavrul, acolo se vor aduna ºi vulturii” (Lc 17,37). Euharistia nu e un ospãþ al furnicilor, al insectelor, este un ospãþ al vulturilor, al pãsãrilor de pradã capabile sã devoreze un trup. Creºtinismul este singura religie din lume care are în centrul ei un trup omenesc. Nu existã în toatã istoria religiilor un caz asemãnãtor. Nu existã vreo religie, nici printre cele mai senzuale ºi carnale, care sã aibã în centrul cultului ºi al adoraþiei un trup omenesc: un trup iubit, venerat, adorat, mâncat. Cãci ultima expresie a iubirii este sã-l mãnânci pe cel pe care îl iubeºti, spre a deveni una cu el. Care este ultima expresie a iubirii mamei pentru copilul ei? „Mânca-te-ar mama!” Aceasta este limita extremã pânã unde poate merge iubirea: dincolo de ea nu se mai poate merge. Pânã aici a mers iubirea lui Isus: „Iubindu-i pe ai sãi, care erau în

220

MISTERELE DE LUMINÃ

lume, i-a iubit pânã la sfârºit” (In 13,1), adicã pânã la limita peste care nu se mai poate trece. Mâncãm trupul lui Cristos; dar, de fapt, el ne mãnâncã pe noi din iubire; cãci, când ne împãrtãºim, nu carnea lui se asimileazã ºi se transformã în carnea noastrã, ci carnea noastrã se transformã în carnea lui, devenind nemuritoare ca a lui, înviatã cu anticipare: „Cine mãnâncã trupul meu ºi bea sângele meu are viaþa veºnicã ºi eu îl voi învia în ziua de pe urmã” (In 6,54). Sfântul Toma de Aquino, într-un comentariu asupra Scrisorii cãtre Efeseni, afirmã cã structura socialã cea mai profundã a Bisericii, aceea care rezultã din relaþia sa unicã cu Dumnezeu, este clanul (domus). Dumnezeu, care este mai presus de orice înþelepciune ºi civilizaþie omeneascã, a ales aceastã structurã primitivã ºi barbarã, care, în mâinile sale, bineînþeles, s-a purificat, nu mai are nimic barbar în ea. În tot cazul, Biserica rãmâne un clan. Mai întâi, Israel a fost clanul lui Dumnezeu, apoi Biserica. De aceea, societãþile primitive, chiar fetiºiste, animiste, ne ajutã sã înþelegem realitatea profundã a creºtinismului mai bine decât societãþile evoluate, civilizate; evoluate din punct de vedere material, tehnic, dar degenerate sub aspect religios, desacralizate. Clanurile, triburile primitive simþeau cã, pentru a intra în comuniune cu sufletul unui erou, trebuiau sã-i mãnânce cu pietate carnea ºi sã-i bea sângele. Canibalismul pe care îl practicau era un rit esenþialmente religios ºi mistic. Cei ce mâncau carnea eroului ºi îi beau sângele intrau în comuniune cu sufletul ºi spiritul eroului mort, îºi însuºeau virtuþile lui. O ceremonie barbarã, un rit religios care ne pare dezgustãtor, respingãtor. ªi totuºi, aceastã realitate socialã primitivã a clanului a preferat-o Dumnezeu pentru a întemeia Biserica ºi pentru a mântui lumea. Euharistia este inima Bisericii, fãrã de care Biserica nu mai este

O RELIGIE TEOFAGÃ

221

bisericã, se destramã. Ca ºi în animism, toate generaþiile clanului lui Cristos, ale Bisericii, mãnâncã trupul ºi beau sângele întemeietorului clanului, pentru a intra în comuniune cu sufletul ºi dumnezeirea lui, pentru a-ºi însuºi virtuþile lui, pentru a fi pãrtaºe la nemurirea lui. Pe drept cuvânt, Euharistia se numeºte împãrtãºanie, comuniune. Religia creºtinã graviteazã în întregime în jurul unui om sacrificat, a cãrui carne o mãnâncã ºi al cãrui sânge îl beau creºtinii. Cea mai oribilã crimã pe care pãgânii o atribuiau creºtinilor în primele veacuri era aceasta: în adunãrile lor, creºtinii acoperã un copil cu fãinã, apoi bagã cuþitele în el, spunând cã bagã cuþitul în grãmada de fãinã, nu în copil; mãnâncã apoi carnea copilului sacrificat ºi îi beau sângele. O calomnie abjectã, care într-un fel exprima adevãrul de credinþã fundamental al creºtinilor. Jertfindu-se pe cruce, ar spune sfântul Augustin, ºi lãsându-ne carnea ca sã o mâncãm ºi sângele ca sã-l bem, Cristos a inclus în jertfa sa toate jertfele din toate timpurile ºi a împlinit cele mai profunde aspiraþii religioase ale omenirii, chiar dacã acestea au cunoscut uneori forme barbare, aberante, superstiþioase de manifestare.
Consider cã a fost o nenorocire foarte mare, o nenorocire la scarã planetarã ºi, fãrã îndoialã, irepetabilã, fenomenul colonizãrii de Occident a populaþiilor cu mentalitate încã primitivã, atunci când aceste popoare, numite sãlbatice, trãiau majoritatea în aglomerarea clanului, în interiorul unor structuri sociale neevoluate, dar la care toate tendinþele profunde exprimau o foame nepotolitã de misticã ºi sacru. La drept vorbind, Occidentul se laicizase ºi nu mai putea sã ofere decât o civilizaþie aproape în întregime profanã. Acestor popoare, care aveau foame ºi sete de Dumnezeu, li s-au dus cutii de conserve ºi Coca-Cola. Nu am absolut nimic împotriva cutiilor de conserve, nici împotriva

222

MISTERELE DE LUMINÃ

respectivei bãuturi, nici, în general, împotriva civilizaþiei materiale ºi mecanice, cu atât mai puþin împotriva efortului necesar, care, în prezent, pare sã se profileze pentru a salva omenirea de la mizerie ºi foame. Vreau doar sã spun cã aceasta nu e suficient ºi nu va fi niciodatã suficient. Aztecii gândeau cã fac bine sacrificând divinitãþii pe munþi victime omeneºti. I-au masacrat un pic, considerându-i barbari din cauza jertfelor omeneºti [La drept vorbind, aceste popoare sãlbatice n-au ucis în toatã istoria lor atâþia oameni câþi au ucis popoarele civilizate numai în al Doilea Rãzboi Mondial – aproximativ 60 de milioane – ºi nu au mãcelãrit în toatã istoria lor atâþia copii nevinovaþi câþi mãcelãresc popoarele civilizate prin avort într-un singur an – tot aproximativ 60 de milioane (n.a.)]. Ar fi fost mai bine sã li se explice cã o singurã victimã umanã poate sã aducã rãscumpãrarea, deoarece este fãrã pãcat, ºi aceastã victimã este Cristos. ªi cã jertfa sa, adusã o datã pentru totdeauna pe un munte, dar care se reînnoieºte sacramental mereu ºi pretutindeni în liturgia euharisticã, face inutile toate celelalte jertfe. Triburile primitive canibale simþeau cã, pentru a intra în comuniune cu sufletul unui erou, trebuie sã-i mãnânci cu pietate carnea ºi sã-i bei sângele. Adevãrul este cã trebuie sã mãnânci carnea lui Cristos ºi sã-i bei sângele pentru a intra în perfectã comuniune cu sufletul ºi cu dumnezeirea lui (R.-L. Bruckberger, Istoria lui Isus Cristos).

Elogiind credinþa unui ofiþer pãgân care trãia în mijlocul locuitorilor din Cafarnaum, adicã în mijlocul celor ce au refuzat sã creadã, Isus a zis:
Adevãr vã spun, cã nu am gãsit la nimeni în Israel o astfel de credinþã. De aceea, vã spun cã vor veni mulþi de la rãsãrit ºi de la apus ºi vor sta la masã în împãrãþia cerurilor împreunã cu Abraham, Isaac ºi Iacob, iar fiii împãrãþiei vor fi aruncaþi în întunericul de afarã. Acolo va fi plânset ºi scrâºnirea dinþilor (Mt 8,10-12).

O RELIGIE TEOFAGÃ

223

Sunt extrem de actuale cuvintele lui Isus pentru masele de creºtini care au abandonat bisericile, Liturghia, fiindcã nu cred în Euharistie; vor fi aruncaþi în întunericul de afarã, ei, fiii împãrãþiei, în timp ce negrii din triburile africane, din Patagonia, pigmeii, papuaºii vor sta la masã cu Abraham, cu Isaac ºi cu Iacob în împãrãþia cerurilor. Cuvintele ºi gândurile acestei meditaþii sunã brutal, barbar, canibal; pot provoca oroare. Este exact sentimentul pe care l-au provocat, ieºite de pe buzele lui Isus, la ascultãtorii sãi din sinagoga din Cafarnaum. Ne vine sã spunem cu ucenicii care l-au abandonat: „Greu de suportat sunt cuvintele acestea! Cine poate sã le asculte?” (In 6,60). Dar le suportãm ºi spunem cu Petru: „Doamne, la cine sã mergem? Tu ai cuvintele vieþii veºnice” (In 6, 68).

Un ospãþ dumnezeiesc Ceea ce a promis în sinagoga din Cafarnaum, Cristos a dus la îndeplinire în ajunul morþii sale. Ospãþul cu pâine ºi peºte, la care Isus a sãturat circa 5.000 de persoane, a fost un semn ºi o prevestire a ospãþului din Cenacol. Creºtinismul, s-a spus, este o religie a tristeþei ºi a renunþãrii. Fals! Creºtinismul e sãrbãtoare ºi bucurie continuã. Ospeþele se þin lanþ. Dintotdeauna timpurile mesianice au fost descrise ca o petrecere imensã, un ospãþ îmbelºugat întins pentru toatã lumea la rãscrucile drumurilor sau pe înãlþimile munþilor.
Înþelepciunea ºi-a zidit casa ºi a înãlþat cele ºapte coloane. ªi-a înjunghiat vitele ºi a pregãtit vinul, ºi-a întins masa. ªi-a trimis servitoarele ºi a strigat de pe înãlþimile cetãþii: „Cine este prost sã vinã încoace!” Celor lipsiþi de pricepere le spune: „Veniþi ºi mâncaþi din pâinea mea ºi beþi din vinul pe care l-am pregãtit!” (Înþ 9,1-5).

Iar Isaia spune:
Domnul oºtirilor va pregãti pentru toate popoarele pe muntele acesta un ospãþ de bucate gustoase, un ospãþ de vinuri vechi, de cãrnuri grase, pline de mãduvã, de vinuri vechi ºi limpezite. Pe muntele acesta va înlãtura zãbranicul care acoperã toate popoarele ºi învelitoarea care înfãºoarã toate neamurile; el va nimici moartea pe vecie. Domnul Dumnezeu va ºterge lacrimile de pe toate feþele ºi va îndepãrta de pe tot pãmântul ocara poporului sãu; da, Domnul a vorbit. În ziua aceea vor spune: „Iatã, acesta este Dumnezeul nostru în care avem încredere cã ne va mântui. Acesta este Domnul, în care aveam încredere cã ne va mântui. Acesta este Domnul în care ne încredeam; acum sã ne veselim ºi sã ne bucurãm de mântuirea lui” (Is 25,6-9).

UN OSPÃÞ DUMNEZEIESC

225

Biblia este presãratã de la un capãt la altul cu ospeþe la care Dumnezeu se întreþine prieteneºte cu fiii oamenilor. În prima carte a Bibliei, cele trei persoane divine, prefigurate prin cei trei oaspeþi misterioºi, se invitã la masã la Abraham, la umbra stejarului de la Mambre. Se servesc bucate consistente: turte pregãtite de Sara, fripturã de viþel, unt ºi lapte. Iar Biblia se încheie tot cu un mare ospãþ la care invitatul este însuºi Cristos: „Iatã, eu stau la uºã ºi bat. Dacã cineva ascultã glasul meu ºi-mi deschide uºa, voi intra la el ºi voi sta la masã cu el ºi el cu mine” (Ap 3,20). „Sã ne bucurãm ºi sã ne veselim ºi sã-l preamãrim, pentru cã a început nunta Mielului, iar Mireasa lui s-a pregãtit... «Fericiþi cei chemaþi la ospãþul de nuntã al Mielului»” (Ap 19,7.9). Euharistia este marea sãrbãtoare a omenirii cu ospãþul întins permanent tuturor popoarelor. În ajunul morþii sale, Isus s-a întrunit cu ucenicii sãi în Cenacol pentru a lua împreunã o cinã de rãmas bun, de adio, înainte de dureroasa despãrþire. De la Reforma protestantã încoace, creºtinii discutã aprins între ei care este semnificaþia ºi natura acestei Cine de pe urmã. Critica biblicã liberalã, în secolul al XIX-lea, descoperea în aceastã Cinã influenþa ºi prezenþa riturilor eleniste de iniþiere. Bãtea câmpii. Pentru a înþelege cu adevãrat natura Cinei Domnului, trebuie sã urcãm la izvoarele liturgiei creºtine, adicã la liturgia iudaicã. Pe vremea lui Isus, în sânul poporului evreu erau o mulþime de grupuri mici de persoane întrunite în jurul unui rabi, a unui lider spiritual. Un asemenea grup, sã-i spunem asociaþie, fraternitate, club, se numea chaburah. Scopul unui chaburah era prietenia, dragostea fraternã. Era exclusã la liderul grupului vreo ambiþie personalã, pofta de a domina. Preocupãrile erau de ordin religios ºi caritativ: pietatea, studierea Legii, petrecerea timpului împreunã, punerea la

226

MISTERELE DE LUMINÃ

un loc, comuniunea bunurilor spirituale ºi, într-o anumitã mãsurã, chiar materiale. Principala manifestare a chaburah-ului era o masã comunã pe care membrii grupului o luau sãptãmânal, vinerea, în ajunul sabatului, ºi în ajunul sãrbãtorilor. În cele din urmã, ºi cina sãptãmânalã luatã împreunã s-a numit chaburah. Grupul de ucenici adunaþi în jurul lui Isus era un chaburah. ªi cum fraternitatea, dragostea, prietenia erau liantul care îi þinea uniþi pe membrii grupului, foarte probabil cã cuvântul grec agápe care exprimã iubirea specific creºtinã, este traducerea cuvântului ebraic chaburah. Cina cea de tainã a fost întrunirea chaburah-ului lui Isus pentru a lua masa împreunã în ajunul Paºtelui. Euharistia s-a nãscut într-un chaburah, într-un climat de comuniune, de prietenie, de fraternitate. În Cenacol, la Cina cea de tainã, s-a nãscut spiritualitatea de comuniune; nu este invenþia vreunei ºcoli moderne de spiritualitate. Biserica s-a nãscut într-un chaburah. Faptele Apostolilor ne prezintã Biserica în ziua ei de naºtere, la Rusalii, ca pe un chaburah: grupul mic de ucenici, strânºi în jurul Mariei, liderul spiritual, fiind statornici, printre altele, în comuniunea fraternã – koinonia –, care caracteriza viaþa ºi justifica existenþa oricãrui chaburah. Ca ºi Euharistia, Biserica s-a nãscut într-un climat de iubire fraternã ºi prietenie: aceasta este spiritualitatea de comuniune, singura spiritualitate pe care o poate trãi Biserica lui Cristos. Cina pe care a luat-o Isus împreunã cu grupul sãu de prieteni în Cenacol a fost o cinã ritualã pascalã, þinutã dupã toate prescripþiile tipicului iudaic. „Înainte de sãrbãtoarea Paºtelui, ºtiind Isus cã îi venise ceasul sã treacã din lumea aceasta la Tatãl, iubindu-i pe ai sãi care erau în lume, i-a iubit pânã la sfârºit” [pânã unde poate merge iubirea] (In 13,1).

UN OSPÃÞ DUMNEZEIESC

227

Când a venit ceasul, s-a aºezat la masã împreunã cu apostolii. ªi le-a spus: „Atât de mult am dorit sã mãnânc Paºtele acesta cu voi înainte de pãtimirea mea. Cãci vã spun cã nu-l voi mai mânca pânã când nu se va împlini în împãrãþia lui Dumnezeu” (Lc 22,14- 16).

Cina pascalã se desfãºura dupã un ceremonial precis, aºa cum era cerut de Legea lui Moise ºi prescris de Miºna, a doua carte sfântã a evreilor. Era un complex de rituri, gesturi, rugãciuni, binecuvântãri, purificãri, abluþiuni. Nimic nu era lãsat pe seama întâmplãrii sau a improvizaþiei sentimentale. Isus a respectat cu sfinþenie seder-ul, adicã prescripþiile rituale, chiar dacã evangheliºtii nu ne descriu toate detaliile Cinei Domnului. Nici nu era nevoie, întrucât cei pentru care ei scriau le cunoºteau foarte bine. Isus este model desãvârºit de corectitudine, de supunere faþã de normele liturgice. Cad într-o deplorabilã eroare toþi acei celebranþi ºi liturgiºti moderni, care îºi imagineazã cã regãsesc spiritul original ºi genuind al Cinei celei de tainã lãsând celebrarea Liturghiei pe seama improvizaþiilor ºi fanteziilor personale (cf. IOAN PAUL AL II-LEA, Ecclesia de Euharistia, 52). E de-a dreptul surprinzãtoare atitudinea lui Isus la Cina cea de tainã: ºtia cã a doua zi va muri, ºi totuºi, în ajunul morþii sale, se comportã cu un calm extraordinar, cu o desãvârºitã stãpânire de sine. E preocupat sã fie observatã eticheta, ceremonialul cinei în toate detaliile, ca ºi cum nimic nu avea sã se întâmple a doua zi. Gãsim în istorie exemple de oameni conºtienþi cã esenþialul nu este sã mori, ci cum mori, dând dovadã de o stãpânire de sine eroicã, fiind coerenþi pânã în ultima clipã cu ei înºiºi ºi cu modul lor de a trãi, în cuvinte, în gesturi; aceeaºi demnitate, aceleaºi reguli de viaþã pânã în ultima clipã. Când delegaþii Convenþiei, la Revoluþia Francezã,

228

MISTERELE DE LUMINÃ

i-au dus regelui Ludovic al XVI-lea, care se afla la închisoare, înºtiinþarea cã a decãzut din tron ºi cã este condamnat la moarte, regele a fãcut trei paºi înainte: acesta era semnul protocolar la curtea Franþei, care indica sfârºitul audienþei regale. Delegaþii au înþeles, au salutat, s-au înclinat profund ºi s-au retras cu spatele înainte; totul în conformitate cu ceremonialul de la curtea Franþei. Ludovic al XVI-lea în închisoare ºi condamnat la moarte a fost mai rege decât atunci când ºedea pe tron. Biograful lui Mazarin povesteºte cã celebrul cardinal, „înainte de a muri, a cerut sã fie bãrbierit, iar mustãþile sã-i fie întoarse cu drotul; i se dãdu cu roºu pe obraji ºi pe buze. A fost fardat atât de bine cu roºu ºi cu alb de Spania, încât probabil niciodatã n-a fost în viaþa lui mai alb ºi mai rumen”. În zorii zilei de 9 martie 1661, proaspãt ras, pomãdat, frizat, îmbrãcat în sutana purpurie, cu tichia roºie pe cap, cardinalul ºi-a dat sufletul, murmurând: „Mai am puþin, mintea mi se tulburã. Îmi pun nãdejdea în Isus Cristos”. Dacã niºte bieþi oameni supuºi vanitãþii au reuºit sã rãmânã fideli tabieturilor ºi regulilor lor de viaþã în faþa morþii, nu ne mirãm cã Isus, în ajunul morþii sale, la Cina cea de tainã, respectã întocmai ceremonialul prescris. Deºi umbra crucii se proiecta deja în Cenacol, cina s-a petrecut într-o atmosferã de bucurie ºi voie bunã, din care cântãrile ºi cupele cu vin nu au lipsit. Fiecare comesean a bãut, pe parcursul ospãþului, conform ritualului, patru cupe cu vin. A cincea a rãmas nebãutã; era rezervatã profetului Ilie, în caz cã vine pe neaºteptate în toiul ospãþului. Avea ºi un scaun pregãtit, pe care nu se aºeza nimeni. S-au cântat psalmi. Spre miezul nopþii s-a þinut ritul central, numit hagadah: copilul cel mai mic din familie (în cazul nostru, apostolul Ioan) îi punea oficiantului – oficiantul fiind tatãl sau liderul chaburah-ului – cele

UN OSPÃÞ DUMNEZEIESC

229

patru întrebãri rituale cu privire la lucrurile neobiºnuite care se petrec în respectiva noapte la aceastã cinã pascalã, fãcând din acea noapte o noapte diferitã de toate celelalte nopþi. În esenþã, rãspunsul ce trebuie dat este cel pe care îl gãsim în Miºna:
Aceastã noapte este diferitã de celelalte datoritã celor fãcute de Domnul la ieºirea din Egipt. De aceea, se cuvine sã-i mulþumim, sã-i aducem laudã, mãrire, cinste ºi sã-l binecuvântãm pentru toate faptele minunate pe care le-a fãcut pentru pãrinþii noºtri ºi pentru noi. El ne-a strãmutat dintru captivitate la libertate, de la tristeþe la bucurie, de la jale la sãrbãtoare, de la întuneric la lumina zilei, de la sclavie la rãscumpãrare. De aceea, se cuvine sã cântãm în faþa lui „Aleluia”. Fiecare generaþie, fiecare evreu trebuie sã se considere personal eliberat din Egipt; pentru fiecare dintre cei prezenþi, Dumnezeu face în momentul de faþã ce a fãcut pentru strãmoºii lor.

Dar în acest moment, la Cina cea de tainã, vine marea noutate. În interiorul acestui ospãþ, în care prescripþiile rituale sunt respectate cu minuþiozitate, Isus introduce elemente noi: schimbã conþinutul, substanþa, semnificaþia vechiului hagadah, introducând un conþinut cu totul nou, cina pascalã iudaicã devenind Cina Domnului Isus. Cina pascalã iudaicã, cu mielul sacrificat, era orientatã spre trecut, spre evenimentul eliberãrii poporului ales din sclavia Egiptului; cina Domnului e orientatã spre viitor, spre sacrificiul personal de a doua zi, spre moartea sa iminentã. El, Cristos, este adevãratul Miel pascal, prin sacrificarea cãruia avea sã fie eliberatã întreaga omenire de sclavia pãcatului, a morþii ºi a Satanei. Isus introduce un element nou în ritualul cinei pascale îndatã dupã distribuirea primei cupe cu vin, deci înainte de momentul întemeierii Euharistiei. Evangheliºtii precizeazã cã, pânã în momentul acela, fuseserã dezbateri

230

MISTERELE DE LUMINÃ

aprinse între apostoli, voind sã se clarifice problema: care dintre ei este cel dintâi? În orice salã de mese, la evrei, era un lighean ºi un ibric pentru spãlarea ritualã a mâinilor. Uneori, chiar gazda spãla mâinile invitaþilor. Isus, la un moment dat, se ridicã de la masã, îºi dezbracã mantia, se încinge cu un ºtergar ºi spalã nu mâinile, cum era obiceiul, ci picioarele comesenilor.
Dupã ce le-a spãlat picioarele, ºi-a luat hainele, s-a aºezat iarãºi la masã ºi le-a spus: „Înþelegeþi ce am fãcut pentru voi? Voi mã numiþi «Învãþãtorul» ºi «Domnul» ºi bine spuneþi, pentru cã sunt. Aºadar, dacã eu, Domnul ºi Învãþãtorul, v-am spãlat picioarele, ºi voi trebuie sã vã spãlaþi picioarele unii altora. Cãci v-am dat exemplu, ca ºi voi sã faceþi aºa cum v-am fãcut eu. Adevãr, adevãr vã spun: nu este servitorul mai mare decât stãpânul sãu ºi nici trimisul mai mare decât cel care l-a trimis. ªtiind acestea, fericiþi sunteþi dacã le faceþi” (In 13,12-17).

Între spiritul stãpânilor acestei lumi, roºi de ambiþie ºi de pofta de a domina, ºi spiritul celor care fac parte din chaburah-ul lui Isus nu e numai deosebire, ci contradicþie totalã:
Voi ºtiþi cã cei care sunt consideraþi conducãtori ai popoarelor le dominã ºi cei mari dintre ei îºi fac simþitã puterea asupra lor. Dar între voi sã nu fie aºa. Dimpotrivã, cine vrea sã devinã mare între voi sã fie slujitorul vostru ºi cine vrea sã fie primul între voi sã fie servitorul tuturor. Pentru cã nici Fiul Omului n-a venit ca sã fie slujit, ci ca sã slujeascã ºi sã-ºi dea viaþa ca rãscumpãrare pentru cei mulþi (Mc 10,42-45).

Este impresionant gestul lui Isus: un gest nu numai de umilinþã profundã – Creatorul care spalã picioarele creaturilor sale, Dumnezeu care spalã picioarele omului! –, ci, mai ales, un gest de iubire maternã, delicatã.

UN OSPÃÞ DUMNEZEIESC

231

A spãla picioarele era serviciul cel mai umilitor pe care sclavii îl fãceau stãpânilor lor, dar, în acelaºi timp, e un serviciu matern: este mama care îºi spalã, îºi îmbãiazã copiii: spãlarea picioarelor prevesteºte serviciul de a doua zi a servitorului lui Iahve, care avea sã-ºi dea viaþa pentru rãscumpãrarea celor mulþi pe care îi va spãla de pãcate cu sângele sãu.

Iubirea este mai tare ca moartea Prin gestul impresionant al spãlãrii picioarelor, Isus aratã cã între ucenicii sãi trebuie sã fie un climat de iubire, de slujire reciprocã, de umilinþã. Dar, nici într-un caz, nu a anulat principiul autoritãþii, instituind o democraþie, o libertate de opinie ºi de gândire în înþelesul modern al cuvântului, ºi cu atât mai puþin, nu a autorizat anarhia. Dupã ce, la Cina cea de tainã, Isus prezice lepãdarea lui Simon Petru, adaugã: „Simon, Simon, iatã, Satana v-a cerut ca sã vã cearnã ca pe grâu; eu, însã, m-am rugat pentru tine, ca sã nu piarã credinþa ta; iar tu, când te vei fi întors, întãreºte-i pe fraþii tãi” (Lc 22, 31-32). Este imposibil ca în aceste cuvinte rostite de Isus în ajunul morþii sale, într-un moment atât de grav ºi de solemn, cuvinte fãcând parte din testamentul sãu spiritual, lãsat în cadrul primei ºi unicei Euharistii pe care o întemeiazã ºi o celebreazã, sã nu vedem o învestiturã clarã acordatã lui Petru, un primat pe care el trebuie sã-l împlineascã din iubire faþã de Cristos ºi faþã de fraþii sãi în spirit de slujire. Pentru noi, catolicii, ºi pentru cine respectã cuvântul ºi voinþa lui Cristos, exprimatã cu limbã de moarte, primatul acordat lui Petru nu înseamnã o obiºnuinþã, un mod de a gândi moºtenit din familie, primit în copilãrie, un confort intelectual, o lene a minþii, ci o bârnã de salvare pe o corabie naufragiatã, în totalã derivã pe o mare dezlãnþuitã. Petru e stânca, garantul credinþei, al adevãrului, nu fiindcã ar fi atât de puternic, cum se credea el când proclama sus ºi tare: „Doamne... îmi voi da viaþa pentru tine!” (In 13,37). Isus îi prezice cã, înainte de a cânta cocoºul de trei ori, se va lepãda de

IUBIREA ESTE MAI TARE CA MOARTEA

233

el. Dar Petru este stânca ºi temelia credinþei, datoritã rugãciunii lui Isus: „M-am rugat pentru tine, ca sã nu scadã credinþa ta. Tu eºti autorizat sã-i întãreºti pe fraþii tãi atunci când le slãbeºte credinþa, când se abat de la adevãr” (cf. Lc 22,32). Prerogativa acordatã lui Petru viza o lungã duratã de timp în viitor, de aceea, era normal sã treacã la urmaºii sãi. Ce sens ar fi avut ca Isus sã orânduiascã Euharistia ºi primatul lui Petru, dacã sfârºitul lumii, cu reîntoarcerea lui Isus, avea sã se petreacã doar dupã câteva zile sau sãptãmâni? Scrie sfântul Ioan: „...Isus trebuia sã moarã pentru popor. ªi nu numai pentru popor, ci ºi pentru a-i aduna laolaltã pe fiii risipiþi ai lui Dumnezeu” (In 11,51-52). Euharistia, care este memorialul morþii Domnului, este temelia unitãþii celor care cred în Cristos, ºi speranþa refacerii unitãþii, a ecumenismului. Scrie papa Ioan Paul al II-lea: „Dorinþa de a ajunge la unitate ne îndeamnã sã întoarcem privirile spre Euharistie, care este sacramentul prin excelenþã al unitãþii poporului lui Dumnezeu, dat fiind cã este expresia sa cea mai desãvârºitã ºi izvorul sãu incomparabil” (Ecclesia de Eucharistia, 43). Ucenicilor sãi, la Cina cea de tainã, Isus le dã porunca iubirii:
Copii, încã puþin mai sunt cu voi. Mã veþi cãuta ºi, aºa cum le-am spus iudeilor, vã spun acum ºi vouã: „Unde merg eu, voi nu puteþi veni”. Vã dau o poruncã nouã: sã vã iubiþi unii pe alþii. Aºa cum eu v-am iubit, aºa sã vã iubiþi unul pe altul. Prin aceasta vor recunoaºte toþi cã sunteþi ucenicii mei: dacã aveþi dragoste unii faþã de alþii (In 13,33-35).

Dar, totodatã, la Cina cea de tainã, Isus le vorbeºte ucenicilor despre credinþã ºi adevãr ºi îl orânduieºte pe Petru drept garant al adevãrului în credinþã. În emoþionanta rugãciune pe care Isus o rosteºte la Cina cea de tainã – rugãciunea numitã sacerdotalã –, în

234

MISTERELE DE LUMINÃ

repetate rânduri, de pe buzele sale iese cuvântul „adevãr”: „Tatã... consacrã-i în adevãr; cuvântul tãu este adevãr... ºi pentru ei mã consacru pe mine însumi, ca ºi ei sã fie consacraþi în adevãr” (In 17,17.19). Iubirea ºi adevãrul: iatã cei doi piloni ai ecumenismului autentic. Adevãrul fãrã iubire, spunea papa Paul al VI-lea, ucide; iubirea fãrã adevãr este oarbã. Iar un ecumenism în care este iubire, dar nu este adevãr, degenereazã într-un fals irenism, într-un fals pacifism, spunea acelaºi papã. Asist de vreo douã decenii bune la celebrãrile ecumenice anuale ºi constat cu uimire cã, la celebrarea cuvântului lui Dumnezeu din cadrul acestora, s-au citit toate textele biblice referitoare la iubire ºi nu s-a citit nici o lecturã evanghelicã referitoare la adevãr ºi la primatul lui Petru, garantul adevãrului. Oare cuvântul lui Cristos, cuvântul evangheliei, nu mai este valabil? Nu mai este adevãrat? S-a demodat? S-a perimat? Ori se încearcã un ecumenism diplomatic, bazat pe abilitãþi, strategii ºi negocieri omeneºti, unde totul e prietenia ºi buna înþelegere, dialogul ca scop în sine, mutilându-se evanghelia? Sau s-a adoptat concepþia masonicã, new age-istã, potrivit cãreia adevãrurile revelate, dogmele sunt cauza tuturor discordiilor dintre oameni? În enciclica amintitã, papa Ioan Paul al II-lea deplânge ºi un alt abuz deosebit de grav, care se naºte dintr-un ecumenism din care este exclus adevãrul: concelebrarea Euharistiei cu preoþi care nu sunt în comuniune de credinþã cu urmaºul lui Petru ºi conferirea fãrã discernãmânt a Euharistiei creºtinilor de alte confesiuni:
Tocmai pentru cã unitatea Bisericii, pe care Euharistia o realizeazã prin jertfa lui Cristos ºi prin împãrtãºirea cu trupul ºi sângele Domnului, comportã exigenþa inderogabilã a comuniunii totale în legãturile mãrturisirii de credinþã, a sacramentelor ºi a guvernãrii ecleziastice, nu se poate

IUBIREA ESTE MAI TARE CA MOARTEA

235

concelebra aceeaºi liturgie euharisticã pânã când nu se restabileºte integritatea acestor legãturi. O asemenea concelebrare nu ar putea sã fie un mijloc valabil ºi chiar ar putea sã constituie un obstacol în calea comuniunii depline, minimalizând valoarea distanþei ce ne separã de þinta finalã ºi introducând sau sprijinând ambiguitãþi asupra unuia sau altuia dintre adevãrurile credinþei. În aceastã materie, interdicþia legii Bisericii nu lasã spaþiu incertitudinilor, din respect faþã de norma moralã declaratã public de Conciliul al II-lea din Vatican (Ecclesia de Eucharistia, 44).

Era un lucru obiºnuit ca cina unui chaburah sã fie însoþitã de o conversaþie care sã se prelungeascã pânã târziu noaptea. Aºa s-a întâmplat ºi la Cina cea de tainã. Evanghelistul Ioan, unul dintre cei prezenþi, ne redã o parte din cuvintele rostite de Isus în acea noapte memorabilã. Existã o anumitã analogie între banchetul de adio þinut de Socrate înainte de a muri, descris de Platon în Phaedon, ºi banchetul de adio þinut de Isus în ajunul morþii sale. În lunga conversaþie din cursul banchetului, Socrate le spunea învãþãceilor care îi sorbeau ultimele cuvinte spuse cu limbã de moarte: „Pentru nimic în lume sã nu credem cã este îngãduit ca ceea ce nu este curat sã vinã în contact cu ceea ce este curat”. Pentru Platon, necurat este trupul abominabil, respingãtor, cãruia îi aplicã epitetele cele mai dispreþuitoare: trupul este o infecþie, o nebunie, o mizerie care împiedicã cunoaºterea, filozofia ºi chiar mântuirea sufletului. De altfel, numai sufletul este capabil de cunoaºtere, de filozofie, de mântuire. Moartea înseamnã purificarea supremã ce elibereazã sufletul de singurul rãu care este trupul. Moartea salveazã definitiv sufletul filozofului desãvârºit, în timp ce sufletul vulgar, care nu s-a detaºat complet de trup, care, din nefericire, rãmâne alipit de el, este condamnat la reîncarnãri ulterioare, cea mai oribilã pentru un bãrbat

236

MISTERELE DE LUMINÃ

fiind reîncarnarea într-un trup de femeie, rezervatã bãrbaþilor deosebit de nelegiuiþi în viaþã. Ca ºi Socrate, înainte de a muri, Isus, în Joia Sfântã, vorbeºte ºi el despre noþiunea de „curat” ºi „necurat”. Înainte de a spãla picioarele apostolilor, spunea: „Cine a fãcut baie nu trebuie sã-ºi spele decât picioarele, cãci este curat în întregime [dupã ce ai ieºit din baie, picioarele se murdãresc, atingând pãmântul]. ªi voi sunteþi curaþi, dar nu toþi” (In 13,10). Adaugã evanghelistul Ioan: „Cãci îl ºtia pe cel care avea sã-l trãdeze; de aceea, a spus: «Nu toþi sunteþi curaþi»” (In 13,11). În limbajul simbolic al lui Isus, baia este simbolul curãþiei totale a sufletului. Dintre toate sufletele, unul singur este necurat. Care? Sufletul desfrânatului, al adulterului, al leprosului? Nu, sufletul trãdãtorului. Trãdarea: iatã care este pentru Isus necurãþia necurãþiilor; mai ales când sufletul trãdãtorului e un suflet de apostol. Chiar când e vorba de pãcatele cãrnii, acoperit de necurãþie este sufletul. În gestul spãlãrii picioarelor, momentul cel mai impresionant, în care Isus împinge umilinþa ºi iubirea dincolo de limita imaginabilului, este acela când Isus îi spalã picioarele lui Iuda. Nietzsche s-a înºelat complet când îºi bãtea joc de virtuþile creºtine precum: blândeþea, bunãtatea, umilinþa, iubirea, iertarea duºmanilor, ca fiind un semn de laºitate ºi slãbiciune sufleteascã. Pentru el a fost uºor sã le ia în derâdere, dar n-a fost în stare sã le practice, fiindcã nu avea un suflet de erou. În Joia Sfântã, blândeþea, umilinþa, iubirea lui Isus în momentul când îngenuncheazã ºi spalã picioarele trãdãtorului, acele picioare care numai peste câteva ore aveau sã atârne, sã se bãlãbãneascã în aer la o anumitã distanþã de pãmânt sub creanga unui copac, au fost roadele unui control de sine ºi ale unei iubiri cu adevãrat eroice.

IUBIREA ESTE MAI TARE CA MOARTEA

237

Însã una dintre trãsãturile cele mai uimitoare ale personalitãþii lui era aceea cã la el iubirea nu era niciodatã oarbã. Isus nu închidea niciodatã în mod intenþionat ochii la greºelile altora, aºa cum facem noi adesea: nu vãd, nu aud, nu mã intereseazã, e treaba lui, e opþiunea lui. De ce sã-i fac rãu? De ce sã-l pârãsc? A închide ochii în aceste situaþii, a acoperi, a tãinui nu înseamnã a iubi; dimpotrivã, e lipsã de iubire. Înseamnã a fi complice, a te face vinovat de pãcatul altuia. În clipele în care Isus îi aratã lui Iuda semnele unei iubiri, ale unei prietenii, ale unei umilinþe absolut miºcãtoare – a întinge, în acelaºi moment, bucãþica de pâine împreunã cu altul, însemna la semiþi a-i face dovada unei prietenii speciale –, tocmai în acele momente, el îl denunþã, îl demascã public pe trãdãtor; era ultima încercare de a-i deschide ochii, de a-l aduce la realitate, de a-l salva. Isus ºtia ce plãnuieºte Iuda în mintea lui: Sã ascultãm povestirea evangheliºtilor:
În timp ce mâncau, a zis: „Adevãr vã spun, unul dintre voi mã va trãda”. Întristaþi peste mãsurã, ei au început sã-i spunã unul dupã altul: „Nu cumva sunt eu, Doamne?” El a rãspuns: „Cel care ºi-a întins mâna cu mine în blid, acela mã va trãda. Cãci Fiul Omului merge dupã cum a fost scris despre el, dar vai omului aceluia prin care Fiul Omului este vândut! Mai bine ar fi fost pentru omul acela dacã nu s-ar fi nãscut!” Atunci, Iuda, cel care avea sã-l trãdeze, l-a întrebat: „Nu cumva sunt eu, învãþãtorule?” El i-a rãspuns: „Tu ai zis!” (Mt 26,21-25). [Isus], întingând îmbucãtura, a luat-o ºi i-a dat-o lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon. Dupã acea îmbucãturã, a intrat Satana în el. Atunci, Isus i-a zis: „Ceea ce vrei sã faci, fã repede!”... Aºadar, dupã ce a luat îmbucãtura, el a ieºit repede. ªi era noapte” (In 13,26-27.30).

Noapte, întuneric era afarã; noapte, întuneric era în sufletul lui Iuda. Ce noapte, ce întuneric trebuie sã fie

238

MISTERELE DE LUMINÃ

în sufletele tuturor turnãtorilor, care au trãdat Biserica ºi ºi-au vândut confraþii la Securitate, din laºitate sau din interes, în anii întunecoºi ai comunismului! Dupã ce, eventual, înainte de împãrtãºanie, au rostit rugãciunea prescrisã la fiecare Liturghie: „Cinei tale celei de tainã, astãzi, Fiule al lui Dumnezeu, pãrtaº primeºte-mã, cã nu voi spune duºmanilor taina ta, nici sãrutare îþi voi da, ca ºi Iuda, ci ca tâlharul mãrturisesc þie: Pomeneºte-mã, Doamne, întru împãrãþia ta” (din liturgia bizantinã). Sfârºitul lui Socrate, povestit de Platon, continuã sã fascineze generaþiile de cititori. Condamnat sã bea cucutã pentru impietate ºi corupere a tineretului, filozoful îºi pregãteºte ºi îºi trãieºte sfârºitul într-o manierã elegantã ºi demnã. ªtie cã va muri de o moarte violentã, bând otravã, dar dominã perfect evenimentul. κi adunã ucenicii pentru un banchet de rãmas bun. Discutã îndelung despre nemurirea sufletului, despre stãpânirea pe care sufletul trebuie sã o aibã asupra trupului, despre speranþa în bunurile superioare meritate deja pe pãmânt prin exerciþiul necontenit al filozofiei. Se bucurã de moarte, privind-o ca pe o eliberare. Socrate moare înconjurat de ucenicii sãi, care îi rãmân toþi fideli: o moarte frumoasã, liniºtitã, seninã, fãrã luptã, fãrã agonie, fãrã spaimã, fãrã angoasã, fãrã spasme. Socrate îºi pãrãseºte trupul, aºa cum ºi-a lepãdat tunica murdarã înainte de a face baie, la sfârºitul banchetului. Dupã ce s-a îmbãiat, l-a chemat pe executor, care i-a dat cucuta. Noteazã Platon: „Bãu otrava cu un calm ºi o seninãtate de admirat... apoi se plimbã încoace ºi încolo”. Când a simþit cã îi amorþesc picioarele, s-a întins, ca otrava sã-ºi facã efectul. Ultimele cuvinte au fost adresate prietenului sãu, Criton: „Criton, îi datorãm lui Asclepios un cocoº, sã nu uiþi sã îi dai datoria”. Socrate îi promisese un cocoº lui Asclepios, zeul medicinei, dacã îl va vindeca de o boalã: acum îl

IUBIREA ESTE MAI TARE CA MOARTEA

239

vindeca ºi îl elibera de toate bolile. Filozoful trebuia sã-ºi respecte cuvântul. Este o mare deosebire între banchetul de rãmas bun al lui Socrate ºi banchetul de rãmas bun al lui Isus. ªi Isus este înconjurat de învãþãceii sãi, vorbeºte ºi el despre nemurirea sufletului, despre trup, despre plecarea sa din lume. Dar la banchetul sãu, moartea ce avea sã vinã peste puþine ore nu avea chipul vesel al morþii lui Socrate. Pentru Isus, moartea e îngrozitoare, e un blestem, e pedeapsã pentru pãcat; la apropierea ei, Isus tremurã, transpirã sânge. Moartea îºi face deja prezentã umbrele, spaimele, la Cina cea de tainã. Ceasurile ce au mai rãmas pânã la venirea morþii sunt presãrate cu evenimente pe care Isus le trãieºte anticipat: un ucenic îl va trãda, Petru se va lepãda de trei ori, ceilalþi ucenici vor alege fuga, cãci, cum scrie profetul Zaharia, „Voi bate pãstorul ºi oile se vor risipi” (Zah 13,7). Înainte de a muri, Isus se simte singur: „Iatã, vine ceasul – ba a ºi venit – când vã veþi împrãºtia fiecare la ale sale ºi mã veþi lãsa singur; dar eu nu sunt singur, pentru cã Tatãl este cu mine” (In 16,32). În singurãtatea lui, îl are alãturi cel puþin pe Tatãl sãu. Mâine va fi cu desãvârºire singur: pe cruce va striga: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai pãrãsit?” (Mt 27,46). O datã terminatã cina, însoþit de ucenicii sãi, Isus pãrãseºte Cenacolul, coboarã spre Valea Cedronului, o traverseazã ºi intrã în Grãdina Mãslinilor. Isus este cuprins de angoasã ºi spaimã. Le spune apostolilor: „Sufletul meu este cuprins de o tristeþe de moarte; rãmâneþi aici ºi vegheaþi cu mine!” ªi, mergând puþin mai încolo, a cãzut cu faþa la pãmânt, spunând: „Tatã! Dacã este posibil, sã treacã de la mine paharul acesta. Dar sã se facã nu cum vreau eu, ci cum vrei tu” (Mt 26,38-39). Apostolii nu rezistã somnului. Se culcã înveliþi în mantiile lor sub bãtrânii mãslini, spre a petrece o noapte

240

MISTERELE DE LUMINÃ

liniºtitã dupã o cinã copioasã. Dorm adânc primii episcopi, doarme primul papã, Petru, dorm toþi apostolii în prima noapte a hirotonirii lor preoþeºti ºi a primei lor împãrtãºanii, în timp ce Isus îºi începe agonia. În aceastã noapte, e cufundatã într-un somn adânc toatã Biserica luptãtoare. Numai pe Iuda nu-l prinde somnul în aceastã noapte. Nici pe duºmanii lui Isus. Negocierile în vederea prinderii ºi executãrii lui sunt în toi.

MISTERELE DE DURERE

Maica îndureratã Am meditat misterele de bucurie ºi de luminã ale Rozariului. Continuãm cu misterele de durere. Vom parcurge împreunã drumul stropit ºi sfinþit de sângele lui Cristos ºi de lacrimile mamei sale – cum se exprima atât de frumos papa Leon al XIII-lea. E bine de amintit din când în când un lucru care pare cã încetul cu încetul se ºterge din memoria noastrã, ºi anume cã, în tradiþia noastrã creºtinã, ziua de sâmbãtã este dedicatã cinstirii deosebite a sfintei Fecioare. E o tradiþie veche, atestatã deja în secolul al VIII-lea de marele savant benedictin Alcuin. În sacramentarul cerut de Carol cel Mare de la papa gãsim ºapte liturghii votive compuse de Alcuin, câte una pentru fiecare zi din sãptãmânã, pentru a nu se repeta Liturghia de duminicã; cea de vineri e dedicatã sfintei Cruci, cea de sâmbãtã, sfintei Fecioare. Pentru justificarea unei atare alegeri, autorii bisericeºti, chiar din cele mai vechi timpuri, aduc mai multe motive. Astfel, spun ei: „Dupã cum Dumnezeu a binecuvântat ziua a ºaptea ºi a sfinþit-o (cf. Gen 2,3), tot aºa a binecuvântat-o ºi a sfinþit-o pe Maria, copleºind-o cu harul sãu cum nu a fãcut-o cu vreo altã fãpturã”. Apoi, în ziua a ºaptea, Dumnezeu a încetat orice muncã ºi s-a odihnit. Sâmbãtã înseamnã odihnã. Dar adevãrata odihnã Dumnezeu a gãsit-o în Maria, cãreia liturgia îi aplicã cuvintele din Cartea Înþelepciunii: „Cel care m-a creat ºi-a gãsit odihna în cortul meu” (Sir 24,8). Mai departe, dupã cum sâmbãta anticipeazã ºi pregãteºte venirea duminicii, la fel, Maria este aurora care pregãteºte venirea Soarelui, îl introduce în lume pe Cristos.

MAICA ÎNDURERATÃ

243

Dar motivul cel mai puternic este altul, ºi aici apare legãtura dintre ziua de sâmbãtã ºi tema meditaþiilor noastre: în sâmbãta în care Isus se afla în mormânt, în timp ce ucenicii cei mai apropiaþi ai lui Isus s-au clãtinat în credinþã ºi l-au abandonat, doar Maria a rezistat, a rãmas neclintitã în credinþã. Ce ar fi fost dacã ºi Maria ºi-ar fi pierdut credinþa? Sfântul Robert Bellarmin era ºocat ºi nu putea sã accepte o asemenea idee, cãci îºi spunea: e posibil sã existe o eclipsã totalã de credinþã în Bisericã? Nu a existat nici o eclipsã; numai cã în acea zi tristã de sâmbãtã toatã Biserica era Maria. Un cunoscut liturgist din zilele noastre, M. Magrassi, scrie pe bunã dreptate:
Sâmbãta dintre vinerea pãtimirii ºi a morþii ºi duminica învierii e plinã de credinþa Mariei, ca ºi cum toatã credinþa Bisericii s-ar fi concentrat în ea; în timp ce credinþa se stingea în toþi, ea, cea dintâi credincioasã, a rãmas singurã în a þine flacãra aprinsã, a rãmas neclintitã în obscuritatea credinþei, nemiºcatã la vreme de îndoialã; încã o datã Biserica se identificã cu aceea care sub cruce fusese chematã sã devinã mamã a tuturor.

Misterul participãrii preasfintei Fecioare la patima ºi moartea Fiului sãu a cunoscut ºi cunoaºte cea mai profundã rezonanþã în inimile ºi sensibilitatea religioasã a poporului creºtin. Dovadã numeroasele exerciþii de pietate care s-au nãscut în jurul sfintei Fecioare îndurerate: Rozariul de durere, cele 7 dureri ale Mariei, precum ºi altele necunoscute la noi, ca, de pildã: Via Matris (o alternativã la Calea Crucii), Coroana Îndureratei, Dezolata º.a.m.d. Pietatea creºtinã s-a oprit asupra fiecãrui aspect al durerii Mariei venerând fiecare episod în parte. Dupã Conciliu, Biserica, dincolo de aceastã fragmentare, vrea sã ne dea o viziune mai profundã ºi mai completã, arãtându-ne în Maria misterul unui drum al credinþei care a cunoscut suferinþa, în totalã unire cu „omul durerilor”,

244

MISTERELE DE DURERE

total deschisã la voinþa lui Dumnezeu. Asupra acestui aspect insistã Conciliul care ne spune în Lumen gentium:
Sfânta Fecioarã a înaintat în peregrinarea credinþei ºi a pãstrat cu fidelitate unirea cu Fiul sãu pânã la picioarele crucii, unde, nu fãrã un plan divin, a stat neclintitã (cf. In 19,25), a suferit adânc împreunã cu Fiul ei unul nãscut ºi s-a unit cu suflet de mamã la jertfa lui, consimþind cu iubire la sacrificarea Victimei nãscute din ea (LG 58).

În aceastã perspectivã, ultima durere a Mariei nu este aºezarea trupului neînsufleþit al Fiului ei în mormântul pus la dispoziþie de Iosif din Arimateea. Ea a suferit în continuare cu Biserica în primii ani de existenþã a acesteia. Toate prigoanele ºi necazurile despre care vorbesc Faptele Apostolilor, au fãcut-o sã sufere adânc. ªi, în continuare, soarta Bisericii, nu-i este indiferentã. „Biserica este Cristos în agonie pânã la sfârºitul lumii” – a spus unul dintre oamenii mari ai Bisericii din Franþa. Formula este genialã, dar nu este completã. Biserica este Cristos în agonie, având-o alãturi pe mama sa în lacrimi, pânã la sfârºitul lumii. Acest lucru a devenit o realitate vizibilã în lume în ultima vreme. Se înregistreazã în ultimele decenii un fenomen neobiºnuit: o mulþime de statui ºi icoane ale Maicii Domnului care plâng. Fenomenul a început prin anii ’50, când la Siracusa, în Sicilia, o statuetã de ghips din casa unui muncitor a vãrsat lacrimi timp de 3 zile ºi jumãtate. Voi aminti un caz mai recent petrecut în Japonia. Într-o mãnãstire de surori, dintr-o micã localitate muntoasã de lângã oraºul Akita, o veche statuie de lemn a Maicii Domnului a plâns de peste o sutã de ori între 4 ianuarie 1975 ºi 15 septembrie (sãrbãtoarea Sfintei Fecioare Îndurerate) a anului 1981. A asistat de mai multe ori episcopul locului, au fost prezente mii de persoane. Sute de milioane de japonezi au

MAICA ÎNDURERATÃ

245

putut sã vadã acest fenomen transmis de televiziune. ªiroaie de lacrimi curgeau din ochii statuii, în timp ce cei de faþã recitau Rozariul de durere. Lacrimile au fost analizate în laboratoarele Universitãþii din Akita ºi s-a constatat cã sunt lacrimi autentice omeneºti. Motivele acestor lacrimi sfânta Fecioarã le-a descoperit unei cãlugãriþe din aceastã mãnãstire, sora Agneza, o cãlugãriþã ajunsã complet surdã, declaratã de medici incurabilã, pentru care motiv a fost nevoitã sã abandoneze munca sa de catehetã ºi sã solicite ajutorul pe care guvernul japonez îl acordã handicapaþilor. Sfânta Fecioarã a vindecat-o complet. Ca ºi în alte apariþii, sfânta Fecioarã face omenirii un apel la convertire: altminteri, spune ea, asupra omenirii se va abate o pedeapsã cum nu a mai existat în istoria omenirii. O parte a omenirii va fi distrusã, iar cei care vor supravieþui îi vor invidia pe cei morþi. Citez din cuvintele adresate maicii Agneza:
Rugaþi-vã în fiecare zi Rozariul pentru papa, pentru episcopi, pentru preoþi. Diavolul lucreazã pânã ºi în Bisericã, aceasta fiind victimã a dezbinãrilor interne. Cardinalii ºi episcopii luptã unii contra altora. Preoþii care mã cinstesc vor fi dispreþuiþi, combãtuþi, umiliþi de confraþii lor. Altarele ºi bisericile vor fi pustiite, iar Biserica, otrãvitã de oameni compromiºi. Diavolul, prin ispitele sale, îi va împinge pe mulþi preoþi ºi cãlugãri sã-ºi abandoneze angajamentele lor. Diavolul se va înverºuna în special împotriva celor consacraþi Tatãlui. Pierderea multor suflete este cauza durerii mele.

Mai impresionant încã este ceea ce s-a întâmplat recent la Civittavecchia. În cursul anului 1995, o statuetã a Maicii Domnului din acest oraº din Italia a plâns de 13 ori vãrsând lacrimi de sânge. Rugaþi-vã în fiecare zi Rozariul. Iatã un nou îndemn care se adaugã la atâtea altele începând cu Lourdes-ul, unde sfânta Fecioarã apare cu rozariul atârnat de braþ,

246

MISTERELE DE DURERE

ºi continuând cu Fatima, unde aceastã rugãciune este recomandatã cu atâta insistenþã. Vrem sã urmãm acest îndemn propunându-ne de a-l recita cu o reînnoitã fervoare ºi atenþie. Este o rugãciune formatã din cuvinte ce se repetã. De aici pericolul de a face din ea o simplã repetiþie mecanicã, ºi atunci suntem vrednici de dojana Mântuitorului: „Când vã rugaþi, nu spuneþi multe, ca pãgânii, care cred cã vor fi ascultaþi pentru vorbãria lor” (Mt 6,7). Dar putem face din ea cea mai frumoasã expresie a iubirii faþã de mama noastrã cereascã. „Cel care este luminat de adevãrata luminã – scrie Lacordaire – înþelege cã iubirea nu cunoaºte decât un singur cuvânt pe care, spunându-l mereu, nu-l repeþi niciodatã”.

PRIMUL MISTER

AGONIA LUI ISUS Agonia
Spunând acestea, Isus a ieºit împreunã cu ucenicii sãi dincolo de torentul Cedron, unde era o grãdinã în care a intrat el ºi ucenicii lui. Dar ºtia ºi Iuda, trãdãtorul, locul acela, pentru cã de multe ori Isus se aduna acolo împreunã cu ucenicii sãi (In18,1-2).

Agonia lui Isus a avut un preludiu: a fost Cina cea de tainã, masa de adio luatã împreunã cu prietenii sãi, mai înainte de a se despãrþi de ei, masã otrãvitã de prezenþa unui trãdãtor în mijlocul lor. Nu existã în toatã literatura profanã ºi religioasã ceva mai impresionant decât povestirea acestei cine de adio din Joia Sfântã. Iatã-l, deci, pe Isus pãrãsind, în toiul nopþii, sala Cenacolului. Coboarã pe drumul de piatrã în trepte ce duce de pe colina Sionului spre Siloe. Iese pe poarta numitã a Fântânii, lasã la stânga zidurile care înconjoarã templul, traverseazã Valea Cedronului ºi se îndreaptã spre Muntele Mãslinilor. Evanghelistul Luca noteazã: „ºi l-au urmat ºi ucenicii lui”. Cu alte cuvinte, Isus merge singur în faþã, sigur pe sine, decis, stãpân pe situaþie. Ucenicii vin în urma lui, strãini cumva de ceea ce se întâmplã în aceste momente dramatice. Intrã în grãdina în care obiºnuia sã se retragã noaptea pentru rugãciune, numitã Ghetsemani – Gath- shmanmn în evreieºte – adicã teascul de untdelemn. Este o noapte rãcoroasã de primãvarã. Luna plinã îºi revarsã lumina peste mormintele albe care

248

MISTERELE DE DURERE

acoperã pretutindeni Muntele Mãslinilor ºi Valea Cedronului. Isus este atât de stãpân pe sine încât nu are nevoie de nimeni în jurul sãu. Îi lasã pe ucenici ºi se îndepãrteazã ca la o aruncãturã de piatrã. El rãmâne singur, ca sã se roage. Dar iatã cã se petrece o schimbare psihologicã neaºteptatã. „Atunci – scrie evanghelistul – a început a se înfiora ºi a se neliniºti ºi le-a spus: „Sufletul meu este cuprins de o tristeþe de moarte” (Mc 14,33-34). S-a întâmplat în seara aceea cu Isus ceea ce întâmplã cu acei soldaþi care, plecând la rãzboi, îºi iau rãmas bun de la cei dragi din familie, cu zâmbetul pe buze, stãpâni pe ei înºiºi, fãrã o lacrimã, în timp ce toþi plâng. Rãmaºi apoi singuri, se aruncã la pãmânt ºi îºi frâng mâinile înspãimântaþi de ce îi aºteaptã. „ªi, intrând în agonie – scrie Sfântul Luca – se ruga ºi mai stãruitor, iar sudoarea lui, care cãdea pe pãmânt, s-a fãcut ca picãturile de sânge... Atunci i s-a arãtat un înger din cer care l-a întãrit” (Lc 22,44.43). Iatã-l, aºadar, dintr-odatã cãzut la pãmânt, cu faþa în þãrânã, ca un om cãruia îi tremurã genunchii, care nu se mai poate þine pe picioare. Intrã în agonie. Agonia lui Isus din Grãdina Mãslinilor nu este ceea ce înþelegem noi astãzi prin agonie. Aceasta avea sã se întâmple a doua zi pe Calvar. Ci e agonia grecilor, adicã ceea ce se petrecea la greci în „agone”, pe stadion, ºi anume, luptele crâncene ale atleþilor care cereau eforturi uriaºe ºi la care nimeni nu se angaja fãrã spaimã ºi fãrã trepidaþie interioarã. „...iar sudoarea lui, care cãdea pe pãmânt, s-a fãcut ca picãturile de sânge” – observã evanghelistul Luca, medic de meserie. E vorba de un fenomen fiziologic cunoscut medicilor cu numele de ematidrozã. Îl descrie ºi Aristotel: aimatóde idróta. În cazuri rare, când spaima, tulburarea ajunge la paroxism, vasele sanguine din piele plesnesc

AGONIA

249

ºi sângele se eliminã o datã cu sudoarea. Aºadar, Isus, cel întotdeauna atât de tare, de stãpân pe sine, intrã în agonie, adicã în panicã, în angoasã. Cel mai bun dicþionar francez dã pentru „angoasã” urmãtoarea definiþie: „senzaþie de contracþie în regiunea epigastricã (epigastrul este partea superioarã a abdomenului), cu dificultate de a respira ºi o mare tristeþe; o mare deprimare însoþitã de neliniºte”. Dar dicþionarele nu sunt de mare folos. Numai copilul care aflã cã i-a murit mama pe neaºteptate, numai tatãl sau mama care aflã cã i s-a spânzurat un copil, ºi invers, copilul care aflã cã s-a spânzurat tatãl sau mama, numai cel care aude rostindu-i-se sentinþa de condamnare la moarte ºtie ce este angoasa. Psihiatria modernã, mai ales de la Freud încoace, a fãcut mari progrese în studiul angoasei: angoasa dusã la paroxism, chiar pentru firile cele mai tari, este anticamera nebuniei ºi a sinuciderii. Iar Isus, în aceastã noapte, a cunoscut angoasa dusã pânã la paroxism. Medicii pot afirma cã aceste momente ale agoniei au fost cele mai dureroase ºi mai sfâºietoare din toatã viaþa lui Isus; mai dureroase decât rãstignirea ºi moartea de a doua zi. Aceastã ultimã noapte a lui Isus este noaptea unui condamnat la moarte. Iar ultima noapte a unui condamnat la moarte este aceeaºi pretutindeni. Cine a citit romanul lui Liviu Rebreanu, Pãdurea spânzuraþilor, sau romanele lui Dostoievski, cunoaºte cum se scurge ultima noapte a unui condamnat la moarte: disperarea cea mai neagrã, speranþa cea mai iluzorie (speranþa cã va veni graþierea în ultimul moment sau cã se va rupe frânghia spânzurãtorii în momentul execuþiei) ºi delir: „Ce se petrece nu este adevãrat”, îºi spune condamnatul, „este un vis”. Iar întrebarea pe care o repetã, obsesiv, toatã noaptea condamnatul la moarte este: „Cât este ora?” Pentru Isus, în aceastã noapte nu mai este nici

250

MISTERELE DE DURERE

o iluzie ºi nici o speranþã: ºtie precis cum se va termina totul. ªi, citind Evangheliile, nu ne mai surprinde sã-l auzim de atâtea ori în cursul acestei nopþi pe Isus rostind cuvântul „orã”. Ce a provocat în Isus aceastã prãbuºire psihicã? Mai întâi, Dumnezeu fiind, în faþa ochilor sãi se deruleazã ca într-un film tot ce se va petrece în orele urmãtoare: sosirea lui Iuda, arestarea, biciuirea, spinii, condamnarea, cuiele, mama sa plângând lângã cruce, expunerea gol în faþa acelei mulþimi care cu câteva zile înainte îl primise în triumf ºi acum îi cere rãstignirea. ªi apoi abandonarea totalã. Nu va muri ca Socrate, înconjurat de dragostea ºi afecþiunea ucenicilor, ci trãdat de unul dintre ei, pãrãsit de ceilalþi. Nu va fi întrebat care îi este ultima dorinþã înainte de a muri, aºa cum sunt întrebaþi condamnaþii la moarte înainte de execuþie. Apoi trebuie avutã în vedere firea lui extrem de sensibilã ºi delicatã. Corzile inimii sale vibrau la cea mai micã atingere, ca un Stradivarius. A plâns în faþa mormântului prietenului, sãu Lazãr. Ce va fi simþit la gândul grosolãniilor ºi atrocitãþilor care-l aºteptau peste câteva ore? Omul din el se revolta, se cutremura, se împotrivea cu violenþã. Dar a fost o altã cauzã mult mai importantã a acestei sfâºieri interioare. Ne-o spune sfântul Pavel: „Pe cel care nu a cunoscut pãcatul, el [Dumnezeu] l-a fãcut pãcat de dragul nostru” (2Cor 5,21). „El, cel nevinovat, a luat atunci asupra sa pãcatele noastre, a purtat povara nelegiuirilor noastre” (cf. Is 53). Atunci, se simþea strivit de toate pãcatele lumii; de la neascultarea lui Adam ºi pânã la ultima blasfemie pe care o va profera Anticrist, la sfârºitul lumii. ªi mai era ceva care îi sfâºia inima: vederea atâtor oameni care se vor osândi, inutilitatea jertfei sale pentru

AGONIA

251

atâþia oameni: Quae utilitas in sanguine meo? Ceva asemãnãtor cu ceea ce simþea ºi simte inevitabil acea mamã catolicã dintr-un sat din Moldova care avea ºase copii. La recentele inundaþii a mai rãmas cu unul. Cinci s-au înecat sub ochii ei. Unul, abia venit pe lume, nici nu era botezat. Ce folos de atâtea jertfe, de atâtea nopþi nedormite, de atâtea speranþe inutile la aceastã mamã? Printre cei care au torturat inima Mântuitorului în acea noapte neagrã vom fi fost ºi noi. Cristos îi va fi inspirat lui Blaise Pascal aceste cuvinte: „Eu mã gândeam la tine în agonia mea; cutare picãturã de sânge pentru tine am vãrsat-o”.

Singurãtatea
Apoi au venit într-un loc numitã Ghetsemani... [Isus] i-a luat cu sine pe Petru, pe Iacob ºi pe Ioan ºi a început a se înfiora ºi a se neliniºti ºi le-a spus: „Sufletul meu este cuprins de o tristeþe de moarte; rãmâneþi aici ºi vegheaþi!” ªi, mergând puþin mai departe, a cãzut la pãmânt ºi se ruga ca sã treacã de la el, dacã este posibil, ceasul acela... Apoi a venit ºi i-a gãsit dormind. Atunci i-a zis lui Petru: „Simon, dormi? Nu ai putut sã veghezi nici mãcar un ceas? Vegheaþi ºi rugaþi-vã ca sã nu intraþi în ispitã!... ªi, plecând din nou, s-a rugat spunând aceleaºi cuvinte. Când a venit, iarãºi i-a gãsit dormind, cãci ochii lor erau îngreuiaþi ºi nu ºtiau ce sã-i rãspundã. A venit a treia oarã ºi le-a spus: „Dormiþi mai departe ºi odihniþi-vã!” (Mc 14,32-41).

Isus se aflã într-o grãdinã; nu într-o grãdinã a desfãtãrilor, ca aceea în care se afla Adam, ci într-o grãdinã a agoniei ºi a tristeþilor de moarte. ªi în Grãdina Edenului se strecurase Satana. A fost atunci o luptã, ºi Adam a fost învins trãgând tot neamul omenesc dupã el în prãpastie, în neascultare. Duhul întunericului este prezent ºi în Grãdina Mãslinilor. κi încearcã ultima ºansã. O luptã crâncenã se dã sub bãtrânii mãslini din grãdina de la poalele muntelui. Din aceastã luptã însã, victorios iese al doilea Adam, Cristos, ºi prin victoria lui întreaga omenire este salvatã. La aceastã luptã au fost aleºi sã asiste trei dintre apostoli: Petru, Iacob ºi Ioan. Aceiaºi privilegiaþi care asistaserã la Schimbarea la Faþã. Ei, care îl vãzuserã glorios, erau chemaþi sã asiste acum la agonia sa, la zvârcolirile care preced moartea.

SINGURÃTATEA

253

În momentele grele de deprimare psihicã, de angoasã, Isus cautã un strop de alinare la prietenii sãi cei mai apropiaþi: un cuvânt bun, un gest prietenesc, ceva care sã-l facã sã simtã cã nu-i singur pe pãmânt. Dar în zadar, prietenii sãi dorm. În prima noapte a hirotonirii lor ºi a Primei Împãrtãºanii, aceºti primi episcopi ai Bisericii, primul papã, dorm liniºtiþi asemenea morþilor din mormintele dimprejurul grãdinii. ªi numai cu câteva clipe mai înainte juraserã cã nu îl vor pãrãsi, cã vor merge cu el chiar la moarte. „Simon, dormi?” Ne-am putea gândi la un fel de rãzbunare inconºtientã. Odatã, pe lac se dezlãnþuise o mare furtunã. Isus, la pupã, cu capul pe pernã, dormea. Este singura datã când evanghelia îl prezintã pe Isus dormind. Situaþia era dramaticã. Apostolii îl trezesc ºi îi spun: „Învãþãtorule, nu-þi pasã cã pierim?” Episodul potolirii furtunii ne poartã cu gândul la lupta pe care Isus trebuia sã o ducã cu puterile întunericului ºi cu spaimele morþii în noaptea agoniei. Rolurile se inverseazã. Atunci dormea Isus. Acum dorm apostolii, în timp ce Isus vegheazã ºi luptã. A suferi de unul singur, abandonat, e ºi aceasta o mare suferinþã. Drumul patimii lui Isus e drumul singurãtãþii, acea singurãtate ce-ºi va gãsi punctul culminant pe cruce, când Isus se va simþi pãrãsit ºi de Tatãl sãu. Nu-i spune nimeni un cuvânt în aceastã noapte a agoniei. Nu vegheazã nimeni alãturi de el. Toþi dorm. Ba nu, e cineva care vegheazã, care nu doarme: este Iuda. ªi mai este cineva: mama sa, Maria. Agonia Fiului a fost agonia mamei, singurãtatea Fiului a fost singurãtatea Mamei. Scrie un poet modern: „O, Fecioarã Marie, tu nu erai de faþã... Cu toate acestea, sufletul tãu vibra împreunã cu sufletul lui... Ai rãmas în casã fãrã grai, cu fruntea brobonitã de sudoarea lui, cu ochii înroºiþi de lacrimile lui, cu faþa desfiguratã de spaima lui”.

254

MISTERELE DE DURERE

Dacã este adevãrat cã Cristos este în agonie pânã la sfârºitul lumii, atunci el este în agonie, în singurãtate ºi pãrãsire în noi, cei care am luat crucea pe umeri ºi am acceptat sã o purtãm pânã la capãt pe umerii noºtri. Poate nimeni nu a descris în cuvinte mai miºcãtoare în zilele noastre aceastã agonie, acest martiriu al inimii, decât Marie Noël (1883-1967, Auxerre – Franþa), o persoanã consacratã care a trãit ºi a murit în mijlocul lumii. În jurnalul secret, publicat dupã moartea ei, în care-ºi descrie cãlãtoria în Noaptea cea mare, noteazã:
[Necredincioºii] cred cã Dumnezeu este refugiul în care se pot retrage fetele deziluzionate, dupã eºecurile inimii, azilul în care, în lipsã de ceva mai bun, sufletele nesatisfãcute pot sã-ºi gãseascã bucuria pioasã, pacea. Dar Dumnezeu nu este un loc unde sã stai liniºtit. Dumnezeu este un loc de zbucium. Eu am îndurat pentru el chinuri cum nu au îndurat toate fetele ºi soþiile pentru iubiþii ºi soþii lor... Dumnezeu, când vrea un suflet, îl soarbe ºi îl mistuie pânã la ultima picãturã pentru a nu mai lãsa nimic decât pe el însuºi.

Fiecare trebuie sã ne amenajãm o Grãdinã a Mãslinilor, un Ghetsemani, un spaþiu de singurãtate, dacã nu vrem sã fim luaþi de valurile lumii ºi purtaþi la voia întâmplãrii. Unul dintre marii maeºtri ai vieþii spirituale din zilele noastre, Thomas Merton, face o observaþie extrem de importantã, care ne priveºte în mod deosebit pe noi, cei care, în noile condiþii de viaþã în care trãim, putem cãdea foarte uºor în ceea ce se numeºte „erezia acþiunii”:
Existã oameni consacraþi lui Dumnezeu, a cãror viaþã este plinã de agitaþie, ºi care, în realitate, n-au poftã sã stea singuri. Admit în teorie cã singurãtatea exterioarã este un lucru bun, dar repetã cu insistenþã cã este mult mai bine sã pãstrezi singurãtatea interioarã trãind în mijlocul lumii. În practicã, viaþa lor este devoratã de activitate ºi sufocatã

SINGURÃTATEA

255

de nenumãratele lor pasiuni. Singurãtatea interioarã le este imposibilã. Le este fricã de ea, fac toate eforturile pentru a i se sustrage ºi, ceea ce este mai rãu, încearcã sã-i atragã ºi pe alþii într-o activitate neîntreruptã ºi devorantã ca a lor. Sunt mari promotori de iniþiative inutile. Le place sã organizeze întâlniri, banchete, discuþii ºi conferinþe. Tipãresc circulare, compun scrisori, vorbesc ceasuri întregi la telefon pentru a aduna vreo sutã de persoane într-o salã pe care apoi o umplu cu fum de þigarã, cu gãlãgie, cu bãtãi zgomotoase din palme ºi cu aplauze reciproce; pentru ca, în cele din urmã, sã se întoarcã acasã, clãtinându-se pe picioare, bãtându-se unii pe alþii pe spate cu convingerea fermã cã au fãcut lucruri nemaipomenite pentru rãspândirea împãrãþiei lui Dumnezeu.

Aceastã singurãtate nu înseamnã izolare, dimpotrivã, este unica posibilitate de a descoperi în noi înºine realitãþile lumii ºi de a deveni cu adevãrat folositori semenilor. Singurãtatea este patria celor puternici. Lucrurile mari care s-au realizat în lume ºi în Bisericã, inclusiv mântuirea lumii, s-au realizat în singurãtate: Moise era singur, Ilie era singur, David era singur, Pavel era singur, Atanasie era singur, Paul al VI-lea era singur. Sunt extraordinare cuvintele pe care Bernard Shaw le aºazã pe buzele sfintei Ioana d’Arc în timpul procesului ei:
Eu sunt singurã pe pãmânt. Întotdeauna am fost singurã. Tata a dat poruncã fraþilor mei ºi surorilor mele sã mã înece, dacã nu vreau sã stau sã pãzesc animalele în timp ce Franþa trãgea de moarte. Sã piarã Franþa, sã biruiascã, în schimb, mieii noºtri. Nu vã închipuiþi cã mã speriaþi spunându-mi cã sunt singurã. Franþa este singurã, Dumnezeu este singur; ºi ce este singurãtatea mea în comparaþie cu singurãtatea þãrii mele ºi a Dumnezeului meu? Acum vãd cã singurãtatea lui Dumnezeu este forþa sa... Ei bine, singurãtatea mea va fi ºi forþa mea. Prefer sã fiu singurã cu Dumnezeu.

256

MISTERELE DE DURERE

Vegheaþi ºi rugaþi-vã, acesta este programul trasat de Isus în Grãdina Mãslinilor celor care vor sã-i þinã companie în agonia ºi singurãtatea sa. Nu au lipsit niciodatã suflete generoase care sã-i urmeze îndemnul. Nici în zilele noastre. În 1974, lua fiinþã, în Franþa, Confraternitatea Monasticã din Ierusalim, rãspânditã astãzi pe toate continentele. Bãrbaþi ºi femei – în general, cu studii superioare – care trãiesc ca eremiþi în inima oraºelor, propunându-ºi ca, în singurãtatea camerelor lor, sã lupte împotriva Satanei, precum odinioarã anahoreþii în pustiul Tebaidei. Programul vieþii lor este cel trasat de Isus: se roagã ºi vegheazã. Consacrã rugãciunii ºi reculegerii în fiecare zi 4 ore, în fiecare sãptãmânã o zi întreagã – lunea; noaptea agoniei – noaptea de joi spre vineri – e petrecutã în întregime în adoraþie; în fiecare trimestru þin câteva zile de reculegere; în fiecare an, toatã luna august e consacratã rugãciunii în singurãtate. ªi apoi veghere continuã. În cartea lor de spiritualitate, numitã Cartea vieþii, gãsim aceste sfaturi de aur cu privire la veghere:
Vegheazã asupra ochilor tãi; lampa trupului tãu este ochiul. Dacã ochiul tãu este sãnãtos, tot trupul tãu va fi luminat. Dar dacã ochiul tãu este bolnav, tot trupul tãu va fi în întuneric. Vegheazã asupra buzelor tale; Domnul sã punã pazã gurii tale ºi sã vegheze la porþile buzelor tale. Vegheazã asupra mâinilor tale; dacã mâna ta este ocazie de pãcat, taie-o. Vegheazã asupra paºilor tãi; dacã piciorul tãu este ocazie de pãcat, taie-l. Vegheazã asupra întâlnirilor tale; nu te aºeza la sfat cu cei mincinoºi ºi nu te du la întâlnire cu cei clevetitori. Vegheazã asupra inimii tale; cãci unde va fi comoara ta, acolo va fi ºi inima ta.

Voinþa Tatãlui
ªi, mergând puþin mai departe, a cãzut la pãmânt ºi se ruga ca sã treacã de la el, dacã este posibil, ceasul acela, zicând: „Abba, Tatã! Pentru tine totul este posibil. Îndepãrteazã de la mine paharul acesta, însã sã se facã nu ceea ce vreau eu, dar ceea ce vrei tu”. Apoi a venit ºi i-a gãsit dormind... ªi, plecând din nou, s-a rugat spunând aceleaºi cuvinte” (Mc 14,35-37a.39).

Dacã a existat un moment în care salvarea neamului omenesc a fost în pericol de a eºua din cauza slãbiciunii naturii omeneºti, este acesta în care Isus, ajuns la capãtul puterilor, îl implorã pe Tatãl sãu sã îndepãrteze de la el paharul morþii. Este nevoie ca un înger sã vinã din cer ºi sã-l întãreascã pentru a accepta voinþa Tatãlui. Acceptarea voinþei lui Dumnezeu era cunoscutã ºi în lumea pãgânã. Socrate, înainte de a bea paharul cu otravã, ar fi exclamat: „Facã-se ceea ce le place zeilor!” O maximã a lui Seneca spune: „O, de i-ar plãcea omului ceea ce îi place lui Dumnezeu!” Iar Epictet, stoicul: „Eu preþuiesc cel mai mult ceea ce corespunde voinþei lui Dumnezeu, nu ceea ce vreau eu”. Toatã morala Vechiului Testament poate fi cuprinsã în aceste cuvinte: sã faci ceea ce este plãcut în ochii lui Dumnezeu. Cu toate acestea, voinþa lui Dumnezeu se lovise întotdeauna de rezistenþa voinþei omului. Astfel încât istoria omenirii, ºi chiar istoria Israelului, este filmul neîntrerupt al împotrivirilor omului la voinþa lui Dumnezeu. De aceea, sfântul Pavel poate sã spunã cã timpul dinainte de Cristos este „timpul rãbdãrii lui Dumnezeu”, timp în care Satana îºi poate îndeplini pe deplin rolul de „stãpânitor ºi de Dumnezeu al acestei lumi”. Isus Cristos, în noaptea agoniei, ne oferã exemplul

258

MISTERELE DE DURERE

sublim ºi eroic al acceptãrii voinþei lui Dumnezeu. ªi nu a fost uºor. Dante Alighieri, în Divina comedie, dã aceastã povaþã: „Dupã cum îngerii îºi jertfesc voinþa lor cântând «osana» ºi spun «da» în bucuria lui osana, fãrã umbrã de conflict, fãrã durere, cãci totul este luminos, aºa sã o facã ºi oamenii pe pãmânt, în bucurie ºi veselie”. Numai cã a-i spune „da” lui Dumnezeu întotdeauna în bucurie ºi veselie nu este posibil decât în imaginaþia poeþilor. În noaptea agoniei, în sufletul lui Isus a fost un conflict dureros, o sfâºiere, o tragedie. El voia sã trãiascã, nu voia sã moarã. ªi era normal. Dar voinþa Tatãlui era alta. Conflictul interior era, deci, între sensibilitatea umanã, care dorea una, ºi voinþa sa liberã, care înþelegea cã Tatãl dorea contrariul. Sfântul Toma de Aquino aduce trei motive ale acestei sfâºieri interioare. Primul: ca sã ne facã pe noi sã înþelegem cã Isus avea o fire omeneascã adevãratã. Al doilea: ca sã ne facã sã înþelegem cã noi putem avea dorinþe naturale legitime, pe care Dumnezeu, însã, ni le refuzã. O mamã care cere vindecarea copilului, deºi Dumnezeu a hotãrât sã i-l ia, oare pãcãtuieºte? Sau dacã spun: mi-e fricã de moarte, oare pãcãtuiesc? ªi Isus a cerut în agonie sã i se îndepãrteze paharul torturii ºi al morþii. ªi al treilea motiv: ca sã ne înveþe cã în asemenea situaþii trebuie sã acceptãm voinþa lui Dumnezeu, sacrificându-ne propriile dorinþe, chiar legitime. Toatã viaþa lui Isus a fost un act neîntrerupt de ascultare ºi supunere la voinþa Tatãlui: de la intrarea în lume, când a spus: „Iatã, vin ca sã fac voinþa ta, Dumnezeule!”, pânã când ºi-a dat sufletul pe cruce, cu ultimele cuvinte: „Totul s-a împlinit”. ªi nu a fost uºor întotdeauna. Totuºi, a acceptat voinþa Tatãlui chiar în momentele grele: ºi când mulþimile îl pãrãseau, ºi când ucenicii îl exasperau sau îi întorceau spatele, ºi când era ameninþat sã

VOINÞA TATÃLUI

259

fie ucis cu pietre, ºi când duºmanii sãi îi fãceau viaþa insuportabilã. Dar, mai ales, în ceasurile grele ale agoniei. Acceptare a voinþei Tatãlui nu din fatalism, ci din iubire. Reþineþi apelativul cu care se adreseazã: „Abba, adicã tãticule, ...nu voia mea, ci a ta sã se facã”. Nu este voinþa unui tiran, a unui despot autoritar ºi insensibil, ci este voinþa unui Tatã care suferã de suferinþa Fiului sãu. Ca ºi Scrisoarea cãtre Evrei, sfântul Pavel ne învaþã clar cã, prin ascultarea sa, Cristos a înlãturat neascultarea ºi revolta lui Adam ºi a salvat neamul omenesc devenind cauzã de mântuire. Cauzã de mântuire pentru cine? Notaþi bine: pentru cei care ascultã (cf. Rom 5,19; Fil 2,8; 5,8-9). Cu alte cuvinte, de mântuirea adusã de Cristos beneficiazã numai cei care, la rândul lor, acceptã voinþa lui Dumnezeu, cei care ascultã. Câteva consideraþii, în continuare, care ne pot ajuta sã îndeplinim nu perfect voinþa lui Dumnezeu, – perfect au îndeplinit-o numai Isus ºi sfânta Fecioarã – dar cât mai aproape de ceea ce ne cere el. Mai întâi, voinþa lui Dumnezeu se exprimã prin porunci ºi prin sfaturi sau invitaþii speciale. Cunoaºtem episodul cu tânãrul bogat:
„Învãþãtorule, ce lucru bun trebuie sã fac ca sã am viaþa veºnicã?”... „dacã vrei sã intri în viaþã, pãzeºte poruncile!”... „Toate acestea le-am pãzit. Ce-mi mai lipseºte?” Isus i-a zis: „Dacã vrei sã fii desãvârºit, mergi, vinde tot ce ai ºi dã sãracilor ºi vei avea comoarã în cer, apoi vino ºi urmeazã-mã!” (Mt 19,16b-17b.20b-21).

Tânãrul s-a întristat ºi a plecat. S-a osândit pentru cã a refuzat invitaþia? Nu, cãci þinea poruncile. ªi aceasta era suficient ca sã dobândeascã viaþa veºnicã. În schimb, a plecat trist, ºi trist avea sã rãmânã toatã viaþa. Mântuitorul i-a spus sfintei Margareta Maria Alacoque: „Dacã refuzi invitaþia, te pãrãsesc”. Pãrãsitã pentru

260

MISTERELE DE DURERE

veºnicie, osânditã? Nu. Dar dacã ar fi refuzat invitaþia, Margareta Maria ar fi fost poate o bunã creºtinã, dar nu o mare sfântã. Pe la începutul secolului al XX-lea, marele poet francez Paul Claudel fãcea o cãlãtorie în Indochina. Pe vapor, o carmelitanã îi spune tânãrului abia convertit cã trebuie sã devinã cãlugãr. Claudel intrã la benedictini. Benedictinii îi spun cã nu este pentru cãlugãrie. Rãmâne descumpãnit. Cum, Dumnezeu îi refuzã ofranda vieþii sale? Da. Merge într-o capelã pe un deal din apropierea mãnãstirii ºi, în rugãciune, Dumnezeu îl face sã înþeleagã clar cã nu îl cheamã la o asemenea formã de viaþã. Preoþia, cãlugãria, în sine, sunt forme de viaþã mai perfecte decât viaþa de laic. A intra însã într-o asemenea stare de viaþã fãrã invitaþie nu mai este perfecþiune, ci încãlcarea voinþei lui Dumnezeu. În al doilea rând, voinþa lui Dumnezeu trebuie acceptatã în totalitatea sa, nu numai când ne convine. Este ceea ce sfinþii numesc sfânta indiferenþã în faþa voinþei lui Dumnezeu. Sã fiu sãrac sau sã nu duc lipsã, sã fiu sãnãtos sau sã fiu bolnav, sã mã bucur de succese sau sã am eºecuri, sã mor la tinereþe sau la bãtrâneþe; voia ta sã se facã. Cum hotãrãºti tu, aºa este bine. Dar aici, atenþie! Sã nu fim unilaterali. Sã nu reducem acceptarea voinþei lui Dumnezeu doar la situaþii de nenorociri inevitabile, de doliu, de durere. N-ar fi în acest caz o resemnare la voinþa lui Dumnezeu, ci o resemnare fatalistã în faþa unor situaþii inevitabile, fãrã ieºire. Se întâmplã un accident, o moarte neaºteptatã, o boalã incurabilã, îþi cade o þiglã în cap: „Doamne, facã-se voia ta, fiindcã ºi aºa voia mea nu poate sã se mai facã”. În egalã mãsurã trebuie sã spunem: „Doamne, voia ta sã se facã ºi atunci când primim o veste bunã, când avem o bucurie, când am scãpat dintr-un accident, când avem în faþã o

VOINÞA TATÃLUI

261

mâncare care ne place, când luãm o notã bunã, când trecem cu bine un examen, când ni se realizeazã o dorinþã legitimã”. ªi aceasta este resemnare la voinþa lui Dumnezeu. Desigur, nu este greu sã spui: „Doamne, voia ta sã se facã, ºi nu a mea”, atunci când te afli în faþa unei mâncãri care îþi place. Este greu, în schimb, în momentele dificile, uneori tragice, de conflict interior, ºi acestea nu pot lipsi din viaþa noastrã. ªi, în esenþã, aceasta este crucea noastrã, formatã din douã bare care se intersecteazã: bara verticalã, care este voinþa lui Dumnezeu, ºi bara orizontalã, formatã din exigenþele ºi dorinþele noastre umane. Aceste conflicte, aceste drame ºi sfâºieri interioare pot proveni din exigenþele legitime ale naturii umane, ca în cazul lui Isus, sau din pãcatele, mizeriile ºi infirmitãþile noastre din trecut, sau din natura umanã coruptã – concupiscenþa, cum o numesc teologii – sau din ispitele provocate de Diavol. Putem cere ca ºi Isus sã îndepãrteze de la noi ceasul acesta; totuºi, voia lui Dumnezeu sã se facã! Sunt uneori momente de întuneric total; totul pare absurd. Poate fi voinþa lui Dumnezeu ca sfântul Alfons de Liguori, sfântul Ioan al Crucii sã fie izgoniþi din mãnãstirile pe care ei le fondaserã? Poate fi voinþa lui Dumnezeu ca unul sã mã calomnieze ºi sã-mi facã rãu, sã-mi otrãveascã viaþa din invidie, din prostie, din rãutate? Nu, desigur, nu asta este voinþa lui Dumnezeu. Dumnezeu nu poate aproba pãcatul. Dar poate fi voinþa lui Dumnezeu ca el sã îngãduie, sã nu înlãture asemenea fapte rele. Nu a fost voinþa lui Dumnezeu ca Isus sã fie vândut de Iuda, torturat, ucis pe nedrept. Voinþa lui a fost, în schimb, ca lumea sã fie mântuitã, ºi pentru acest motiv a îngãduit, dar nu a aprobat, tot ce s-a petrecut cu Fiul sãu. De altfel, Dumnezeu este iubire, iar logica iubirii e

262

MISTERELE DE DURERE

total diferitã de logica judecãþii umane. Prin urmare, sã acceptãm voinþa lui Dumnezeu, chiar dacã nu o înþelegem. Dumnezeu este Tatã, dar este un tatã exigent. Nu este un bunic prizonier al sentimentalismelor senile, care închide ochii la toate ºtrengãriile nepoþilor. Este ca un tatã care conduce maºina. Copilul plânge lângã el. Îl lasã sã plângã. ªtie cã dacã ar lua mâna numai o clipã de pe volan, pentru a-ºi mângâia copilul, i-ar costa viaþa pe amândoi. Iezuitul bolivian Luis Espial înãlþa lui Dumnezeu rugãciunea aceasta:
Doamne, noi orbecãim prin întuneric în viaþã; nu noi am ales viaþa înainte de a ne naºte, nici nu cunoaºtem ziua în care o vom pãrãsi. Cât mai avem timp, ne agitãm, ne miºcãm frenetic, ca sã construim ceva care sã dea un sens existenþei ºi suferinþei noastre. Din spate, tineretul ne împinge ca sã ne ia locul. ªi aceastã lume devine din ce în ce mai puþin a noastrã. Am lãsat-o moºtenire altora deja înainte de a muri. ªi într-o zi neaºteptatã pe care nu o cunoaºtem, alþii ne vor judeca asemenea unor piese de teatru, dupã ce se lasã cortina. ªi tu, Doamne, chiar ºi tu ne vei judeca. ªi cine va aprecia tot ce am adunat cu trudã ºi sudoare? Doamne, fã sã cadã asupra noastrã o ploicicã de umilinþã; nu suntem câtuºi de puþin axa de rotaþie a vieþii, cum ne minte subtil egoismul nostru. Când vom fi plecat, totul va continua sã rãmânã cum a fost. Ne gãsim fãrã apãrare în faþa ta, ca un cadavru gol pe masa de autopsie. Viaþa ne depãºeºte, iar cãile tale se aflã mult deasupra privirilor noastre. Noi suntem la bunul tãu plac, Doamne; suntem în mâinile tale, tu fiind acela care dai sens urzelii incoerente a vieþii noastre.

Dupã câtva timp, autorul acestor rânduri murea asasinat. În încheiere, o rugãm pe Maria, mama ascultãrii desãvârºite, sã ne înveþe ºi pe noi sã spunem oricând „da”

VOINÞA TATÃLUI

263

la voinþa lui Dumnezeu; pe ea, care, fãcând educaþia umanã a lui Isus, l-a învãþat sã spunã întotdeauna „da” voinþei Tatãlui; pe ea, care, în noaptea agoniei, s-a rugat în inima ei împreunã cu Isus: „Tatã, dacã este cu putinþã, îndepãrteazã de la Fiul meu ceasul acesta; dar nu voinþa lui, ci voinþa ta sã se facã”.

Trãdãtorul
„Sculaþi-vã, mergem! Iatã, cã trãdãtorul este aproape”. ªi îndatã, pe când încã mai vorbea, a venit Iuda, unul din cei doisprezece, ºi împreunã cu el o mulþime, cu sãbii ºi ciomege, din partea arhiereilor, a cãrturarilor ºi a bãtrânilor... (Mc 14, 42-43).

Dacã ne gândim la sosirea minerilor la Bucureºti, ne putem face o idee despre hoarda înarmatã cu ciomege care a dat nãvalã în Grãdina Mãslinilor ca sã-l prindã pe Isus. În fruntea ei, cãlãuzã, se afla unul dintre cei doisprezece: Iuda, apostolul trãdãtor. Iuda! Nu putem rosti sau auzi rostindu-se acest nume fãrã a ne cutremura. A atribui cuiva numele de Iuda înseamnã insulta supremã. Nume odios, discreditat pentru veºnicie, pe care nimeni nu-l mai pune nici mãcar la câini sau la pisici. Se cunosc cazuri de anticlericali care, din urã faþã de Dumnezeu, le-au pus copiilor lor numele de Satan sau Satanela, dar Iuda nu. ªi tot ce aminteºte de Iuda este execrabil: sãrutul lui Iuda, arginþii lui Iuda, frânghia lui Iuda, sfârºitul lui Iuda, soarta lui Iuda. Iuda era un nume foarte îndrãgit înainte de a-l purta trãdãtorul. Dintre cele douãsprezece triburi ale lui Israel, tribul lui Iuda era cel mai însemnat. Patriarhul Iacob proorocise cu limbã de moarte: „Iuda, tu vei primi laudele fraþilor tãi” (Gen 49,8). Eroul naþional al poporului evreu purta numele de Iuda: Iuda Macabeul. Se ºtia cã Mesia, care trebuia sã se nascã, avea sã iasã din tribul lui Iuda: Leul din tribul lui Iuda. Iuda era singurul iudeu, ceilalþi apostoli erau galileeni. În lista apostolilor, evangheliºtii îl aºazã întotdeauna pe ultimul loc ºi cu calificativul infamant: trãdãtorul. Sfântul

TRÃDÃTORUL

265

Ioan ne informeazã cã era fiul unui oarecare Simon ºi atribuie atât tatãlui, cât ºi fiului epitetul de Iscarioteanul, ceea ce poate sã indice locul de origine, satul Qeryôt, actualul Hirbet el Qaryatejn, în sudul Iudeii. Dupã unii învãþaþi, însã, Iscariot ar fi grecizarea unui cuvânt aramaic care, tradus, înseamnã: fals, ipocrit, trãdãtor. Sau, ºi mai probabil, dupã alþi învãþaþi, cuvântul provine din latinescul sicarius (mânuitor de pumnal), ceea ce înseamnã cã se trãgea dintr-o familie de „sicari”, partid naþional-ºovin fanatic, care lupta pentru eliberarea de sub romani cu cuþitul, prin incendieri ºi terorism. Iuda rãmâne pentru istorie un mister încã nedezlegat. Istoria lui Iuda a fost pentru creºtinismul de la început ºi rãmâne pentru noi toþi scandalul scandalurilor. E drept cã, în decursul istoriei, au fost unii care au încercat sã-l scuze, sã facã din el un om onest, un apãrãtor al legii strãmoºeºti, un erou naþional. De la Cainiþii din secolul al II-lea (cainiþii erau adepþii lui Cain, primul criminal care a disperat de iertarea lui Dumnezeu din istoria omenirii), care au compus pentru apostolul trãdãtor evanghelia apocrifã a lui Iuda ºi pânã la Renan, preotul apostat din secolul al XIX-lea, tãgãduitorul divinitãþii lui Cristos ºi pãrintele exegezei raþionaliste, avem o serie întreagã de apãrãtori ºi admiratori ai lui Iuda. Dar orice încercare de reabilitare se loveºte de cuvântul fãrã echivoc al lui Isus: „Cãci Fiul Omului merge dupã cum a fost scris despre el, dar vai omului aceluia prin care Fiul omului este trãdat! Mai bine ar fi fost pentru omul acela dacã nu s-ar fi nãscut” (Mt 26,24). „Cât timp am fost cu ei, eu i-am pãstrat în numele tãu pe care mi i-ai dat ºi i-am pãzit ºi nimeni dintre ei nu s-a pierdut, în afarã de fiul pierzãrii, ca sã se împlineascã Scriptura” (In 17,12). Utilizând informaþiile evangheliºtilor, sã încercãm sã refacem portretul nefericitului apostol.

266

MISTERELE DE DURERE

Primul lucru care ne loveºte: Iuda era un hoþ. O patimã apucatã probabil de mic. Dacã s-a nãscut într-o familie de cuþitari, care, cu siguranþã, nu-ºi câºtiga cinstit pâinea, era cumva obligat sã fure. Avea aptitudini practice, de aceea, ajunge administrator-econom în grupul celor doisprezece; el avea în primire punga cu pomenile din care evanghelistul Ioan ne informeazã cã fura. Intrã în grupul apostolilor nu cu gânduri cinstite, ci din interese materiale, cu dorinþa de a face carierã, de a se înavuþi. Vede în Cristos un simplu Mesia politic-naþional, pãmântesc. Iuda nu este un patriot care sã doreascã, într-adevãr, binele neamului sãu, ci un profitor, ca aºa-ziºii noºtri revoluþionari. Unele scrieri ale primilor creºtini susþin cã Iuda era tânãrul care într-o zi i-a spus lui Isus: „Doamne, te voi urma oriunde vei merge”. Dar Isus, citindu-i pe faþã dorinþa de cãpãtuialã, îl avertizeazã: „Vulpile au vizuini ºi pãsãrile cerului au cuiburi, însã Fiul Omului nu are unde-ºi rezema capul” (Mt 8,20). A pornit de la lucruri mici, de la mici gãinãrii. Din punga comunã nu avea cine ºtie ce de furat. Dar o patimã nestãpânitã de la început l-a împins în cele din urmã sã încheie cel mai murdar târg din istoria lumii: sã-l vândã pe Fiul lui Dumnezeu pe 30 de arginþi. În al doilea rând, Iuda nu avea credinþã. Nu credea în Euharistie. Dupã ce vorbeºte despre Euharistie, la Cafarnaum, Isus spune: „Oare nu v-am ales eu pe voi doisprezece? Dar unul dintre voi este un diavol!” (In6,70). ªi explicã evanghelistul: „De fapt, vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, pentru cã acesta, unul din cei doisprezece, avea sã-l trãdeze” (In 6,71). La Cina cea de tainã s-a împãrtãºit ºi el. Dar fãrã credinþã. ªi de îndatã ce a fãcut sacrilegiul, – a luat îmbucãtura, noteazã acelaºi evanghelist – a intrat Satana într-însul. Iuda nu credea în divinitatea lui Isus. Unul dupã altul, la Cina cea de

TRÃDÃTORUL

267

tainã, apostolii întreabã: „Nu cumva sunt eu, Doamne?” (Mt 26,22b). Numai Iuda întreabã altfel, foloseºte alt apelativ: „Nu cumva sunt eu, învãþãtorule?” (Mt 26,25b). Pentru el, Isus nu era Domnul, era un simplu „rabbi”, un învãþãtor ca atâþia alþii. În al treilea rând, Iuda era un om fals, ascuns, prefãcut, ipocrit. Numai faptul cã a rãmas în grupul apostolilor, fãrã nici o convingere, ci numai din interese meschine, materialiste, o dovedeºte pe deplin. La Cina cea de tainã vrea sã parã în faþa tuturor nevinovat. Întreabã ºi el, mai mirat ca ceilalþi: „Nu cumva sunt eu, învãþãtorule?” (Mt 26,25b). Mai mult, este foarte abil în a-ºi masca necinstea, hoþia, în haina caritãþii ºi a iubirii faþã de sãraci: Când Maria unge picioarele lui Isus cu mir preþios, Iuda intervine indignat: „De ce nu s-a vândut mireasma aceasta cu trei sute de dinari ºi sã se dea sãracilor” (In 12,5). Evanghelistul se grãbeºte sã precizeze: „Dar a spus acesta nu pentru cã îi pãsa de sãraci, ci pentru cã era hoþ: întrucât el þinea punga cu bani, fura din ce se punea în ea” (In 12,6). La Cina cea de tainã era decis deja sã se rãzbune. Fusese lovit crunt în speranþele ºi interesele sale. Isus spusese clar cã va merge la moarte. Nu era Mesia pe care îl visase Iuda. Sã scoatã un ban mãcar din vânzarea lui. Ce nu face Isus spre a-l salva, chiar ºi în ultimul moment! Îi spalã ºi lui picioarele, îi acordã atenþii deosebite, îl aºazã lângã el la masã, îi întinde o îmbucãturã de pâine, gest prin care la orientali i se acordã cinste deosebitã unui musafir sau unui comesean. „«Nu cumva sunt eu, învãþãtorule?»... «Tu ai zis!»” (Mt 26,25b). Cu toatã dragostea pe care i-o aratã, Isus îl demascã, îl dã pe faþã. Dragostea nu înseamnã a-i acoperi pe trãdãtori. ªi cunoscând cã nu mai era nimic de fãcut pentru a-l salva, adaugã: „Ceea ce vrei sã faci, fã

268

MISTERELE DE DURERE

repede”. Aºteptarea este o suferinþã insuportabilã. Elibereazã-mã de ea. Cu cât mai repede, cu atât mai bine. Nu mã mai chinui. Iuda iese în grabã. „ªi era noapte” – noteazã evanghelistul. Noapte adâncã afarã, noapte ºi mai adâncã în sufletul lui. Vãzându-l plecat, Mântuitorul scoate un oftat de uºurare. Biserica a fost curãþatã de un trãdãtor. De aceea, primul cuvânt pe care-l rosteºte Isus dupã plecarea lui Iuda este: „Acum [adicã dupã plecarea vânzãtorului] a fost glorificat Fiul Omului”. Vânzãtorul, împins de Satana care intrase într-însul, merge direct la duºmanii lui Cristos ºi perfecteazã târgul: „Ce vreþi sã-mi daþi ca sã-l dau pe mâna voastrã?” (Mt 26, 15b). ªi s-au învoit pe 30 de arginþi. Preþ derizoriu. Cu suma aceasta se rãscumpãra, conform legii, o vitã. ªi iatã-l pe Iuda, un apostol, devenit patronul tuturor trãdãtorilor Bisericii; al tuturor turnãtorilor, al tuturor colaboraþioniºtilor, ce vând duºmanilor lui Cristos Biserica, conºtiinþa, confraþii pentru ambiþii ºi interese personale, pentru carierã, pentru treizeci de arginþi. „Iar trãdãtorul le dãduse un semn, spunând: «Cel pe care îl voi sãruta, acela este; prindeþi-l ºi duceþi-l sub pazã sigurã». Venind, s-a apropiat îndatã de el ºi i-a spus: «Învãþãtorule!» ªi l-a sãrutat” (Mc 14,44-45). „Iuda, cu un sãrut îl trãdezi pe Fiul Omului?” (Lc 22, 48b) – sãrut fatal. Singurul menþionat în Evanghelie. Maria Magdalena îi sãrutase numai picioarele. În tot cazul, sãrutul lui Iuda a fost ultimul pe care Isus avea sã-l primeascã înainte de a muri. Peste câteva ore, amândoi, ºi Isus, ºi Iuda, aveau sã fie morþi, atârnând unul de o cruce, altul de un copac. Remuºcarea, disperarea, impenitenþa, sinuciderea. E sfârºitul tragic al trãdãtorului. Dintre toate, impenitenþa este efectul cel mai teribil al trãdãrii. Dintre toþi slujitorii altarului care s-au compromis cu vechiul regim ateu,

TRÃDÃTORUL

269

cunoaºteþi pe vreunul care sã-ºi fi recunoscut greºeala, sã-ºi fi fãcut mea culpa, sã fi renunþat la poziþiile ºi privilegiile dobândite cu preþul vânzãrii, sã se fi retras la mãnãstire ºi sã facã pocãinþã? Cel mult s-au recunoscut trãdãtori dupã ce au fost demascaþi. A avut vreunul cãinþã sincerã, doveditã prin fapte? Iuda se spânzurã. Dar iatã cã pânã ºi frânghia îi refuzã serviciile, cãci, ne informeazã Faptele Apostolilor, se rupe. Iuda cade cu capul în jos, crapã ºi i se împrãºtie mãruntaiele. Aºa sfârºeºte cel care era destinat sã ºadã pe un tron. Isus îi promisese ºi lui un tron, ca ºi celorlalþi apostoli: „...la reînnoirea tuturor lucrurilor, când Fiul Omului va sta pe tronul mãririi sale, veþi sta ºi voi pe douãsprezece tronuri ca sã judecaþi cele douãsprezece triburi ale lui Israel” (Mt 19,28). Destinul tragic al acestui apostol decãzut este o invitaþie la reflecþie profundã. Iuda se poate ascunde în fiecare dintre noi.

Ceasul întunericului
Isus a spus apoi arhiereilor, gãrzilor templului ºi bãtrânilor care au venit împotriva lui: „Aþi ieºit cu sãbii ºi cu ciomege ca împotriva unui tâlhar? Când eram zi de zi cu voi în templu, nu aþi pus mâna pe mine. Dar acesta este ceasul vostru ºi puterea întunericului” (Lc 22,52-53).

Cea mai mare bãtãlie din istoria omenirii s-a dat nu la Maraton, nici la Austerlitz, nici la Mãrãºeºti, nici la Stalingrad, ci în Grãdina Mãslinilor, în noaptea agoniei. Bãtãlia s-a desfãºurat exact cum este descrisã de un document gãsit la Qumran, intitulat: Rãzboiul fiilor luminii împotriva fiilor întunericului. Ca ºi fiii luminii, tabãra opusã are în frunte un comandant: este Principele Întunericului. În lupta începutã în Grãdina Mãslinilor care-ºi atinge apogeul pe Calvar, aparent victoria este de partea acestuia din urmã: este ceasul lui. Principele Întunericului, puterea întunericului. Acestea nu sunt simple imagini literare; Satana este într-adevãr puternic pe întuneric. În Grãdina Mãslinilor era întuneric; pe Calvar, soarele s-a întunecat, era întuneric; liturghiile negre, celebrate de sataniºti, se fac numai noaptea, pe întuneric. Acum câþiva ani în urmã, într-un sat din apropierea Bacãului trãia o fatã de 13 ani, în jurul cãreia se înregistrau numeroase fenomene diabolice. Odatã am asistat personal. Se petreceau numai noaptea, când se stingea lumina ºi era complet întuneric. Deja în Vechiul Testament avem indicii care vestesc acest cumplit rãzboi între Cristos, lumina lumii, ºi Duhul întunericului. În Cartea profetului Isaia (3,1-5), Satana se aflã în faþa tribunalului lui Dumnezeu, în calitate de

CEASUL ÎNTUNERICULUI

271

acuzator public. Se aratã indignat când Dumnezeu îl dezbracã de haina murdarã a pãcatelor pe Iosua care este în cauzã. Cere înfãptuirea dreptãþii. Devine astfel potrivnicul lui Dumnezeu, în sensul cã se împotriveºte triumfului îndurãrii lui Dumnezeu care, pentru el, pentru Satana, nu avusese îndurare. În Isus, Dumnezeu duce la îndeplinire planul sãu de iertare, de îndurare, cu privire la întreaga omenire. Satana este marele duºman care se împotriveºte acestui plan, încearcã sã-l abatã pe Cristos de la realizarea lui. Aºa trebuie înþelese cele trei ispite în pustiu, aºa trebuie înþeles cuvântul „Satanã” adresat lui Petru care vorbea ºi gândea inspirat de duºmanul mântuirii. Iar în noaptea agoniei, disperat, potrivnicul dã ultimele lovituri de coadã. Pe Calvar, Satana a fost învins. Cristos a înfãptuit planul de îndurare al Tatãlui. Dar rãzboiul continuã împotriva celor ce formeazã trupul lui Cristos, adicã împotriva Bisericii. Conciliul al II-lea din Vatican descrie acest rãzboi neîntrerupt în termeni clari:
Întreaga istorie a oamenilor este strãbãtutã de o bãtãlie aprigã împotriva puterilor întunericului; aceasta a început de la origini ºi va dura, dupã cum spune Domnul, pânã în ziua de apoi. Prins în aceastã înfruntare, omul trebuie sã se lupte necontenit pentru a adera la bine... (GS 37).

Puterea Satanei este neînchipuit de mare. Sfântul Augustin spune cã, dacã Dumnezeu nu l-ar þine legat în lanþ, l-ar lãsa slobod de capul lui, n-ar mai rãmâne om pe faþa pãmântului nedevorat. Ca ºi în viaþa lui Isus, în viaþa Bisericii existã ceasuri ale întunericului, ceasuri când, aparent, Satana este învingãtor. Este o realitate ce þine de misterul lui Dumnezeu ºi de pãcatul omului. Se pare cã noi trãim acum ultimele minute ale unui asemenea ceas. Papa Leon al XIII-lea,

272

MISTERELE DE DURERE

acum un secol în urmã, într-o vedenie înspãimântãtoare, a vãzut toate ravagiile pe care Satana, dezlegat din lanþ, avea sã le facã în lume, în aceastã sutã de ani. A vãzut prigoanele împotriva Bisericii, a vãzut nazismul cu zvasticã – simbol ºi instrument de distrugere a vechii lumi creºtine ºi creator al noii ordini în care „Satana este Dumnezeu”, a vãzut comunismul cu toate atrocitãþile sale. Pãrintele Domenico Pechenino, care fãcea parte din anturajul lui Leon al XIII-lea, povesteºte cum s-au petrecut lucrurile. Într-o dimineaþã, dupã ce celebrase sfânta Liturghie, papa asista la o altã Liturghie, fãcând, ca de obicei, mulþumirea. Dintr-odatã, îºi ridicã energic capul ºi priveºte încordat ceva deasupra capului celebrantului. Privea fix, fãrã sã clipeascã, îngrozit ºi uimit, schimbându-ºi culoarea ºi trãsãturile feþei. Ceva straniu, ceva nemaipomenit se petrecea în el. În sfârºit, revenindu-ºi, se ridicã ºi se îndreaptã spre biroul sãu. Cei din jur îl urmeazã îngrijoraþi. Îl întreabã: „Sfinte Pãrinte, nu vã simþiþi bine? Aveþi nevoie de ceva?” Rãspunde: „Nu e nimic, nu e nimic”. Se închide singur în birou. Dupã jumãtate de orã îl cheamã pe secretarul Congregaþiei Riturilor. Îi întinde o foaie scrisã, cu dispoziþia de a o tipãri ºi a o trimite la toþi episcopii din lume. Era scrisã o emoþionantã rugãciune prin care Dumnezeu, prin mijlocirea Mariei ºi a sfântului Mihail, era implorat sã-l arunce din nou în iad pe Satana. Rugãciune spusã pânã la conciliu de toþi preoþii, în genunchi, la picioarele altarului, la sfârºitul fiecãrei Liturghii. Rugãciune pe care Leon al XIII-lea o spunea des în cursul zilei, iar când o recita în public, glasul îi tremura. Spre regretul multora, rugãciunea a dispãrut la ultima reformã liturgicã, tocmai când era mai mare nevoie de ea. Scrisori venite din mai multe pãrþi ale lumii cer Sfântului Scaun reintroducerea ei la sfânta Liturghie.

CEASUL ÎNTUNERICULUI

273

Sã ne întoarcem în Grãdina Mãslinilor. Aliat cu puterile întunericului, îl gãsim pe Iuda, apostolul decãzut. „Intrase Satana în el” – spune evanghelistul. Practic, acum el este un simplu instrument. Executã orbeºte niºte ordine. Cum a ajuns sã fie dominat de Satana tocmai un apostol? Simplu. Pãcatul e o spãrturã în sufletul omului, prin care iese Dumnezeu ºi intrã Duhul Întunericului. Pãcatul repetat, refuzul continuu la chemãrile harului, duce la sufocarea glasului lui Dumnezeu, la indiferenþã religioasã, la pierderea credinþei, la duºmãnie împotriva lui Dumnezeu ºi a adevãrurilor de credinþã, ºi astfel, procesul de satanizare este încheiat. Dacã aþi urmãrit emisiunile TV despre închisorile comuniste, aþi remarcat ce subliniazã toþi supravieþuitorii: închisorile erau infernul, iar bestiile care i-au torturat erau fiinþe dezumanizate ºi satanizate. Într-o frumoasã predicã, episcopul Bossuet, spune cuvintele urmãtoare:
Dupã cum un abur otrãvitor pluteºte în vãzduh, imperceptibil simþurilor noastre, ºi îºi strecoarã otrava în inimile noastre, la fel, Duhul cel Rãu, printr-o subtilã ºi neobservatã contaminare, corupe puritatea inimilor noastre. Nu ne dãm seama cã acþioneazã în noi, pentru cã el urmeazã curentul înclinaþiilor noastre. Ne împinge ºi ne prãbuºeºte în direcþia spre care suntem înclinaþi noi înºine.

Ca ºi în cazul lui Iuda, Satana se strecoarã ºi lucreazã mai presus de toate în sufletul în care gãseºte nesinceritatea, ipocrizia, falsitatea, echivocul; unde gândurile, vorbele, sentimentele, comportãrile sunt încâlcite, astfel încât nu le mai dã nimeni de capãt, la cei care cultivã o asemenea stare de confuzie, de încâlcealã, considerând cã e semn de isteþime, de diplomaþie necesarã ca sã te descurci în viaþã ºi sã-þi realizezi planurile ºi ambiþiile.

274

MISTERELE DE DURERE

Interesant de observat cã prezenþa Diavolului se poate remarca ºi în forme vizibile încâlcite, înnodate, întortocheate. În Eden, Satana s-a prezentat în chip de ºarpe, cel mai ºiret dintre toate animalele – noteazã Geneza, – animal întortocheat, capabil sã-ºi încolãceascã tot trupul, astfel încât nu-þi mai dai seama unde este capul ºi unde este coada. Diplomaþii ºi politicienii ar putea sã ºi-l ia ca simbol. Celor doi copii posedaþi de la Illfurt, – cazul a avut mare rãsunet în toatã lumea – Satana le-a împletit picioarele ca douã nuiele, astfel încât nimeni nu putea sã le mai desfacã. În locurile infestate de Diavol, plantele, arborii se rãsucesc, se înnoadã de la sine. La animalele infestate de Diavol, coama, coada se înnoadã, se împletesc de la sine ca niºte ghirlande. La persoanele infestate de Diavol se gãsesc adesea în pernã, în saltea, ghemotoace, noduri fãcute de la sine. Am vizitat odatã un cunoscut exorcist din Italia, un capucin bãtrân. Mi-a arãtat o colecþie întreagã de lucruri folosite pentru vrãjitorii, prin invocarea Satanei; în general, bucãþi de stofã încolãcite, frânghii înnodate. Asemenea situaþii încolãcite, înnodate, întortocheate pot fi ºi în sufletul ºi viaþa omului. Nu vom putea medita niciodatã îndeajuns asupra cuvintelor lui Isus: „Deci cuvântul vostru sã fie: da, da; nu, nu. Ceea ce este în plus este de la Cel Rãu” (Mt 5,37). Când Diavolul este stãpân într-un suflet, primul efect este orbirea minþii. Ca în cazul lui Iuda. Acesta îl vãzuse pe Isus fãcând atâtea minuni, înviind morþi. Acum oare Isus nu s-ar fi putut elibera din mâinile celor cãrora îl vindea? Satana îi luase lui Iuda minþile. Nu-i foloseau la nimic lui Iuda cei trei ani de teologie fãcuþi la ºcoala lui Isus. Acelaºi lucru i se poate întâmpla oricui, cu toatã ºtiinþa ºi toatã teologia ºi toate doctoratele de pe lume. Unul dintre cei mai renumiþi demonologi actuali, Corrado

CEASUL ÎNTUNERICULUI

275

Balducci, într-o carte intitulatã Diavolul existã ºi poate fi recunoscut, aratã ridicolul ºi absurditatea unor teologi catolici, de mare renume, în general, profesori pe la universitãþile din Germania, care scriu împotriva existenþei Diavolului, deºi din Sfânta Scripturã este mult mai uºor sã demonstrezi existenþa Duhului Necurat decât existenþa Duhului Sfânt; ºi tocmai în timpurile noastre, când prezenþa Diavolului în lume este atât de evidentã, prin rãspândirea sectelor satanice. Numai la Torino sunt 40 000 de închinãtori la Satana. În 1971, cultele satanice aveau în lume 2345 de publicaþii. Câte vor fi având astãzi, dupã câteva decenii? Chiar ºi existenþa unor asemenea teologi, primii în istoria de 2000 de ani ai Bisericii, care neagã existenþa Diavolului, este un argument în plus pentru existenþa lui. Paul al VI-lea, gândindu-se la ei, spunea îndurerat: „S-a produs o spãrturã ºi fumul Satanei a pãtruns în templul lui Dumnezeu”, în Bisericã. În sfârºit, ca ºi în cazul lui Iuda, unde domneºte Satana, acolo intrã dezgustul ºi dispreþul faþã de viaþã, disperarea ºi sinuciderea. Legalizarea în lume a avortului, milioanele ºi milioanele de copii nevinovaþi uciºi în fiecare an înainte de a se naºte, sinuciderile (statisticile ONU ne informeazã cã în fiecare zi se petrec în lume 1000 de sinucideri ºi 10000 de tentative de sinucidere), eutanasia, care a început sã fie legalizatã, ne aratã gradul de satanizare a unei lumi care s-a îndepãrtat de Dumnezeu. În Scrisoarea cãtre Romani (13,12) sfântul Pavel ne face acest îndemn: „Sã ne dezbrãcãm de faptele întunericului ºi sã ne îmbrãcãm cu armele luminii”. Practicarea virtuþilor, rugãciunea intensã, postul, spovada fãcutã cu sinceritate ºi umilinþã, Împãrtãºania, semnul sfintei cruci, evlavia cãtre sfânta Fecioarã, iatã armele luminii, pe care trebuie sã le folosim în lupta cu puterea întunericului.

AL II-LEA MISTER

BICIUIREA LUI ISUS Ana ºi Caiafa (I) Scena biciuirii se situeazã la sfârºitul procesului þinut în faþa lui Pilat. Dar în timpul nopþii, înaintea acestui proces, s-a mai þinut unul; a fost aºa-numitul proces religios, þinut în faþa Sinedriului. Scrie evanghelistul Ioan:
Atunci, cohorta, comandantul ºi servitorii iudeilor, l-au luat pe Isus ºi l-au legat. L-au dus mai întâi la Anna, cãci era socrul lui Caiafa, care era marele preot al acelui an... Atunci Anna l-a trimis legat la Caiafa, marele preot (In 18,12-13.24).

În noaptea aceea, marele sfat al þãrii, Sinedriul, nu dormea. Ne informeazã evanghelistul Marcu: „L-au dus pe Isus în faþa marelui preot ºi s-au adunat toþi arhiereii, bãtrânii ºi cãrturarii” (Mc 14,53). Dar sã vedem ce era acest Sinedriu care ºi-a dobândit trista faimã de a-l fi judecat ºi condamnat la moarte pe nedrept pe Fiul lui Dumnezeu. Era parlamentul ºi tribunalul suprem al poporului lui Dumnezeu, format din preoþi, cãrturari, bãtrâni ºi rabini. Dupã informaþiile Talmudului, confirmate de Evanghelii, cu mici excepþii, era o adunãturã de nemernici, de parveniþi, de ambiþioºi, de impostori dornici sã câºtige pe seama lucrurilor sfinte, de simbriaºi ai puterii politice, care-ºi cumpãraserã funcþiile de la funcþionarii corupþi ai puterii romane. De aceea, nu era un Sinedriu legitim. Ultimii membri ai Sinedriului legitim fuseserã tãiaþi de Irod cu 35 de ani înainte de

ANA ªI CAIAFA (I)

277

naºterea lui Isus. Fãcea parte, deci, din aceastã nomenclaturã religioasã, mai întâi, preoþimea. O preoþime atât de decãzutã încât Talmudul spune cã i se potriveau perfect cuvintele din Cartea Proverbelor (10,27): „Anii celor nelegiuiþi se scurteazã”. ªi tot Talmudul spune cã, într-o zi, la templu s-a auzit un glas venit din Sfânta Sfintelor: „Ieºiþi de aici, voi, fii ai lui Eli, care spurcaþi casa Domnului”. Despre Anna ºi Caiafa, Talmudul noteazã: „Ei sunt mari preoþi, fiii lor sunt vistiernici, ginerii lor sunt supraveghetorii templului, iar slugile lor bat poporul cu bastoanele”. Cum preoþia se cumpãra pe bani, nici unul dintre marii preoþi nu rãmânea în funcþie mai mult de un an. Fãcea parte din Sinedriu ºi Anna, fost mare preot pe vremea copilãriei lui Isus. Isus trebuie sã-l fi vãzut cu ani în urmã, când vizitase templul la vârsta de 12 ani. Acum era bãtrân. Anna, tradus, înseamnã „cel îndurãtor”. Nu-ºi merita numele. Cei cinci fii ai lui vor deveni ºi ei mai târziu mari preoþi, ierarhi corupþi din tatã în fiu. Scrie Talmudul: „Va fi vai de casa lui Anna, va fi vai de blestemele lor, va fi vai de muºcãturile lor ca de ºarpe”. Preºedintele Sinedriului era Caiafa, marele preot în funcþiune. Caiafa, tradus, înseamnã „asupritorul”. Acesta îºi merita numele. κi cumpãrase ºi el funcþia. La puþin timp dupã moartea Mântuitorului, avea sã fie îndepãrtat ºi ucis. Talmudul ne dã ºi numele celorlalþi. Mai era acolo, de pildã, Ismael Ben Phabi, omul cel mai elegant al vremii. O singurã hainã a lui costa o micã avere. Mai era acolo Isahar din Refar Barkai, ajuns ºi el mai târziu mare preot, dar care nu voia sã aducã jertfe decât purtând mãnuºi de mãtase, ca sã nu-ºi întineze mâinile. Aceste mâini delicate îi vor fi tãiate în mod barbar mai târziu de regele Agripa. Acesta era înaltul tribunal religios, care, în numele lui Dumnezeu, l-a judecat ºi l-a condamnat la moarte pe

278

MISTERELE DE DURERE

Fiul lui Dumnezeu. Dar iatã infinita fineþe a inimii lui Isus: trece cu vederea murdãria care acoperea aceastã preoþime ºi îi vede în ea pe reprezentanþii lui Dumnezeu pe pãmânt. Pe leprosul vindecat îl obligã sã meargã la templu ºi sã ducã preotului darul sãu, dupã care acesta râvnea atât de mult. Membrii acestei supreme instituþii – elita religioasã ºi intelectualã – au dat dovadã de o perfidie ºi o cruzime de neimaginat în procesul înscenat lui Isus; un simulacru de proces, cum numai comuniºtii au mai fost în stare sã facã. Totul a fost pregãtit cu sânge rece ºi în mod diabolic pânã în cele mai mici detalii: martori falºi, dezinformare, calomnii, schimbarea capului de acuzare: acuzat cã s-a fãcut Fiul lui Dumnezeu la procesul lor, acuzat cã s-a fãcut pe sine rege în faþa lui Pilat. Dau mâna cu duºmanul lor de moarte, ocupantul lor roman, numai sã-ºi vadã împlinit planul criminal. KGB-ul n-ar fi procedat mai bine. Desigur cã duºmanii puteau sã-l lichideze pe Isus mult mai simplu: sã plãteascã un sicar care sã-i împlânte pumnalul în spate, sã punã la cale un accident mortal, sã-l ajute sã se sinucidã. Dar asasinarea lui nu-i mulþumea. Voiau sã-l punã la stâlpul infamiei, sã-l compromitã definitiv în faþa poporului. Sfântul Pavel le scrie galatenilor: „Cristos ne-a rãscumpãrat din blestemul Legii, fãcându-se pentru noi blestem, cãci este scris: Blestemat oricine este atârnat pe lemn...” (Gal 3,13). Textul la care se referã apostolul Pavel e cel din Dt 21,21-23: „Dacã va fi omorât un om care a sãvârºit o nelegiuire vrednicã de pedeapsa cu moartea ºi l-ai spânzurat de un lemn, trupul lui mort sã nu stea noaptea pe lemn, ci sã-l îngropi în aceeaºi zi, cãci cel spânzurat este blestemat înaintea lui Dumnezeu, ºi sã nu spurci þara pe care þi-o dã de moºtenire Domnul, Dumnezeul tãu”. Iatã unde þinteau înalþii dregãtori ai

ANA ªI CAIAFA (I)

279

intereselor lui Dumnezeu din Sinedriu. Moartea lui Isus nu le era de ajuns. Trebuia spânzurat de un lemn. Voiau sã proclame în faþa cerului ºi a pãmântului cã acest om este infam, cã este exclus pentru totdeauna din sânul poporului lui Dumnezeu, condamnat ºi blestemat pentru totdeauna de însuºi Dumnezeu. Dacã Dumnezeu îngãduie sã fie spânzurat de lemn, înseamnã cã Isus este duºmanul lui Dumnezeu ºi este lovit de blestem. Ceea ce face moartea infamantã nu este moartea în sine, ci felul cum cineva este executat; una este sã fii condamnat la moarte prin împuºcare, cu totul altceva prin spânzurare. Moartea nobililor englezi nu era infamantã, pentru cã nobilii erau spânzuraþi cu o frânghie de mãtase, nu cu una obiºnuitã, ca ceilalþi muritori. Ne întrebãm: ce i-a împins pe aceºti oameni la o atare orbire ºi la o atare crimã? Rãspunsul este simplu: invidia. Pilat, care încearcã sã-l salveze pe Isus, laº era, dar prost nu. Noteazã evanghelistul Marcu: Pilat „ºtia cã din invidie îl dãduserã arhiereii pe mâna lui” (Mc 15,10). Da, ºarpele invidiei le-a muºcat inima tuturor. Isus, cu minunile sale, cu învãþãtura sa înaltã ºi frumoasã, cu felul lui de a fi ºi de a vorbi, câºtiga popularitate, fascina mulþimile, iar ei, înalþii demnitari, reprezentaþii lui Dumnezeu pe pãmânt, erau puºi în umbrã, neluaþi în seamã! Fariseii, la rândul lor, se simþeau ameninþaþi în prestigiul lor. κi pierdeau clientela, ascultãtorii. ªi cine era cel care le-o lua înainte? Un laic, un dulgher care nu urmase nici una dintre ºcolile rabinilor. Situaþia devenise intolerabilã. Noteazã evanghelistul Ioan:
Aºadar, arhiereii ºi fariseii au convocat Sinedriul ºi au spus: „Ce sã facem, pentru cã acest om face multe semne? Dacã-l lãsãm aºa, toþi vor crede în el; vor veni romanii ºi vor distruge ºi sanctuarul nostru ºi naþiunea”. Unul dintre ei,

280

MISTERELE DE DURERE

Caiafa, care era marele preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu ºtiþi nimic, nici nu înþelegeþi cã este mai bine pentru voi sã moarã un singur om pentru popor ºi sã nu piarã întreaga naþiune” (In 11,47-50).

Invidia ºi ipocrizia merg mânã în mânã. Crima este acoperitã cu masca patriotismului ºi a dragostei de neam. „Atunci, – scrie sfântul Matei – s-au adunat arhiereii ºi bãtrânii poporului la curtea marelui preot care se numea Caiafa ºi s-au sfãtuit ca sã-l prindã pe Isus prin viclenie ºi sã-l ucidã” (Mt 26,3- 4). Lumea e plinã în continuare de invidie ºi de invidioºi. E un viciu care a fãcut ºi face cele mai mari ravagii. Dar cele mai mari ravagii le face când acest viciu stãpâneºte inimile celor care reprezintã interesele lui Dumnezeu pe pãmânt. Un scriitor îºi punea aceastã întrebare privind lumea de pe stradã: „Ce s-ar întâmpla, cum ar arãta lumea dacã la toþi cei loviþi de boala invidiei le-ar creºte dintr-o datã coarne?” A închis ochii ºi a gãsit rãspunsul: a vãzut lumea ca o grãmadã de melci cu coarnele ridicate. A te întrista de binele ºi de succesele altora, a te bucura de rãul ºi de insuccesele altora: aceasta este invidia. Invidiosul este cel mai nefericit om de pe lume, cãci suferã ºi de nefericirea sa, ºi de fericirea altuia. Este propriul sãu cãlãu. Bion, cunoscutul personaj din antichitate, întâlnind într-o zi un invidios trist, îi spune: „Nu ºtiu ce ai, dar una din douã sigur þi s-a întâmplat: ori þi s-a întâmplat þie un rãu, ori i s-a întâmplat altuia un bine”. Anticii reprezentau invidia sub chipul unei femei slabe, hrãnindu-se cu ºerpi ºi locuind într-o peºterã întunecoasã. Invidia este mama tuturor crimelor. Iatã cum îi descrie sfântul Augustin efectele: „Ea este aceea care l-a azvârlit din cer pe înger, l-a izgonit pe om din paradis, l-a asasinat pe Abel, i-a înarmat pe fraþi împotriva lui

ANA ªI CAIAFA (I)

281

Iosif, l-a trimis pe Daniel în groapa cu lei, l-a pus pe cruce pe Capul nostru (pe Cristos), l-a spânzurat pe Iuda. Fraþii mei, predicaþi de pe acoperiºuri cã invidia este acea fiarã extrem de crudã – fera pessima – care ucide credinþa, distruge armonia, nimiceºte dreptatea ºi genereazã toate relele”.

Ana ºi Caiafa (II) Ne oprim ºi în aceastã meditaþie asupra celui mai odios ºi mai nedrept proces din istoria omenirii: procesul intentat împotriva Fiului lui Dumnezeu, în care verdictul, sentinþa cu moartea, era dat înainte de a începe procesul. Anna l-a trimis pe Isus legat la Caiafa. De ce l-a trimis la Caiafa? Nu îl interesa cazul? Ba da. Era altceva la mijloc. Învãþaþii ne spun cã existau pe vremea aceea douã Sinedrii, sau, mai exact, un Sinedriu, sã-i spunem un parlament, cu douã camere sau cu douã curþi de judecatã. Prima, dominatã de farisei ºi avându-l ca preºedinte pe Anna, se ocupa cu procesele religioase. Cealaltã, avându-l ca preºedinte pe Caiafa, judeca procesele de drept comun, civile ºi politice. Cum autoritatea romanã nu þinea cont decât de decizia marelui preot în funcþie, aici, la Caiafa, trebuia datã sentinþa. Sã ne imaginãm sala de judecatã. Judecãtorii stau toþi aºezaþi jos, pe pernã, în semicerc, descãlþaþi, cu picioarele încruciºate, dupã obiceiul oriental. Acuzatul legat, în picioare, în faþa lor. Marele preot îl întreabã pe Isus despre ucenicii ºi despre învãþãtura lui. Despre ucenici refuzã sã rãspundã. Cum sã-i denunþe, sã le dea cãlãilor numele ucenicilor sãi? Cât despre învãþãtura sa, nu avea nici un secret. Libertatea de expresie era garantatã în Israel: „Eu am vorbit lumii pe faþã... De ce mã întrebi pe mine? Întreabã-i pe cei care au auzit ce le-am vorbit: iatã, ei ºtiu ce am spus” (In 18,20-21). În acel moment, unul dintre oamenii din din gardã îi dã o palmã, zicându-i: „Aºa

ANA ªI CAIAFA (II)

283

rãspunzi tu marelui preot?” Nu primise ordin sã dea acea palmã. Era o slugã josnicã, ce fãcea exces de zel spre a creºte în ochii stãpânului sãu. Aceastã rasã de slugarnici zeloºi, care-l lovesc pe cel legat, pe cel lipsit de apãrare, spre a se pune bine pe lângã stãpânii lor, au existat întotdeauna sub toate regimurile, în toate ierarhiile, în toate organizaþiile omeneºti, în toate þãrile. Isus îl priveºte hotãrât, în faþã, pe mizerabil ºi îl întreabã: „Dacã am vorbit rãu, aratã-mi ce este rãu, dar dacã am vorbit bine, de ce mã loveºti?” (In 18,23). Isus nu e un anarhist. Nu contestã competenþa tribunalului ce-l judecã, deºi era format din oameni nemernici. Dar are dreptul de a cere explicaþii când este lovit. Dreptul la cuvânt, la replicã, dreptul de a cere justificãri, când þi se face o nedreptate, este înscris în natura omului ºi este consfinþit de Cristos. Marele preot nu intervine când Isus e pãlmuit. Aprobã. Urmeazã audierea martorilor. Aceºtia se încurcã în propriile lor minciuni. Marele preot se ridicã în picioare. Este un moment solemn: „«Te conjur pe Dumnezeul cel viu sã ne spui dacã tu eºti Cristos, Fiul lui Dumnezeu». Isus i-a rãspuns: «Tu ai zis. Ba, vã spun: de acum îl veþi vedea pe Fiul Omului ºezând la dreapta puterii lui Dumnezeu ºi venind pe norii cerului»” (Mt 26,63b-64). Tuturor le-a venit în minte textul profetului Daniel: „Am privit în timpul vedeniilor mele de noapte ºi iatã cã pe norii cerului a venit unul ca un fiu al omului...” (Dan 7,13). Rãspunsul vine ca o bombã. Marele preot îºi sfâºie hainele. Gestul fãcea parte din procedurã. Trebuia sã-ºi sfâºie hainele ori de câte ori auzea cã cineva huleºte numele lui Dumnezeu: „«A rostit o blasfemie»... «Este vrednic de moarte!»” (Mt 26,65b.66b). Articolul de lege pe baza cãruia s-a dat sentinþa de condamnare la moarte era cel din Lev 24,14-16:

284

MISTERELE DE DURERE

Scoate-l din tabãrã pe cel care a hulit. Toþi cei care l-au auzit sã-ºi punã mâinile pe capul lui ºi toatã adunarea sã-l ucidã cu pietre. Sã le vorbeºti copiilor lui Israel ºi sã le spui: oricine îl va huli pe Dumnezeul lui îºi va lua pedeapsa pentru pãcatul lui. Cine va huli numele Domnului va fi pedepsit cu moartea. Toatã adunarea sã-l ucidã cu pietre. Fie strãin, fie bãºtinaº, sã moarã pentru cã a hulit numele lui Dumnezeu.

Isus, o datã condamnat la moarte, este luat în primire de slugile marelui preot: „Unii – scrie sfântul Marcu – au început sã-l scuipe ºi, acoperindu-i faþa, îl loveau spunându-i: «Profeþeºte!» Iar servitorii îi dãdeau palme” (Mc 14,63). Nu puteau slugile sã-i facã stãpânului lor o bucurie mai mare decât aceasta! Aºa s-a terminat primul proces al lui Isus, procesul religios. Regulamentul de funcþionare al acestui tribunal era admirabil. Conform acestui regulament, Sinedriul exista pentru a salva vieþi omeneºti, nu pentru a ucide. Acuzatul trebuia privit ca nevinovat pânã în clipa în care se dãdea sentinþa. Când era adus înaintea Sinedriului, era de datoria preºedintelui sã le atragã martorilor atenþia, de la bun început, cã viaþa omeneascã este un lucru nespus de valoros, astfel încât aceºtia sã nu uite nimic din cele ce ar fi putut fi în favoarea acuzatului. În acest scop, era numit un Baal-Rib, adicã un avocat, care trebuia sã se strãduiascã sã facã tot ce era cu putinþã pentru achitarea învinuitului. Trebuia sã se acorde toatã libertatea pentru aducerea dovezilor ce ar fi putut veni în sprijinul învinuitului. Sentinþa de achitare putea fi datã imediat, cea de condamnare, dupã o zi de deliberãri. Cercetarea unui acuzat nu era permisã în cursul nopþii. Judecãtorii ce urmau sã rosteascã sentinþa de condamnare la moarte erau obligaþi sã posteascã o zi înainte. La procesul lui Isus, de nimic din toate acestea nu s-a þinut cont. O datã terminatã judecata, Isus merge sã-ºi petreacã restul nopþii în celula condamnaþilor la

ANA ªI CAIAFA (II)

285

moarte, în timp ce Caiafa se întoarce bucuros ºi mulþumit la casa lui, ca sã se culce. Cugetul îi este liniºtit. Fãcuse un lucru plãcut lui Dumnezeu. Doarme acum somnul celor nevinovaþi, dupã o muncã atât de obositoare, care durase pânã dupã miezul nopþii. Nu va avea nici o umbrã de remuºcare pânã la sfârºitul vieþii pentru faptul cã l-a condamnat la moarte pe Fiul lui Dumnezeu. Cu siguranþã cã, dacã vreun reporter ar putea pãtrunde la locul unde se aflã acum sufletul lui ºi i-ar lua un interviu, Caiafa ne-ar spune cât a suferit ºi cât s-a sacrificat el pentru cauza lui Dumnezeu ºi pentru cinstea numelui sãu! Cum ºi-a sacrificat el nopþile ca sã-i punã la punct pe cei ce huleau numele Domnului! Nu s-a cãit. El e cel ce a rãspândit mai târziu în popor minciuna cu furtul cadavrului lui Isus din mormânt, dupã înviere, cumpãrându-i pe soldaþi; el i-a prigonit ºi pe ucenicii lui Isus, el l-a condamnat la moarte ºi pe ªtefan, pânã ce, în sfârºit, moare ºi el ucis. Sã ne oprim în continuare din nou câteva minute la pãcatul care a dus la asasinarea Fiului lui Dumnezeu: invidia. Sfinþii pãrinþi trateazã pe larg despre acest viciu. Sfântul Augustin, de pildã, în cunoscuta sa carte, De civitate Dei, împarte întreaga omenire în douã tabere opuse sau douã cetãþi, cum le numeºte el, douã societãþi: una formatã din cei care trãiesc dupã trup, cealaltã din cei care trãiesc dupã Dumnezeu; aceasta din urmã este cetatea lui Dumnezeu. Aceasta este destinatã sã domneascã în veci cu Dumnezeu, cealaltã, sã sufere chinul cel veºnic împreunã cu Diavolul. Întemeietorul cetãþii lui Dumnezeu este Abel, numit „cel strãin pe pãmânt”. Întemeietorul cetãþii oamenilor este Cain, invidiosul. Spune sfântul Augustin:
Cain – stã scris în Biblie – a întemeiat o cetate. Abel, în schimb, nu a întemeiat nici una, cãci cetatea celor sfinþi

286

MISTERELE DE DURERE

este în ceruri. Întemeietorul cetãþii pãmânteºti a fost un fratricid care, împins de invidie, l-a ucis pe propriul frate, cetãþean al cetãþii veºnice ºi strãin pe acest pãmânt.

La originea tuturor pãcatelor ce bântuie în cetatea oamenilor – sfântul Augustin aminteºte pentru exemplificare 43 dintre ele – e invidia lui Cain, pãrintele invidioºilor. Dar poate cã, dintre sfinþii pãrinþi, nici unul nu a descris mai realist acest viciu dezgustãtor ca sfântul Ioan Gurã de Aur:
Invidioºii – spune el – sunt mai rãi decât leii, ei sunt asemãnãtori diavolilor ºi aproape mai rãi decât aceºtia. Leii ne atacã fiindcã sunt împinºi de foame sau pentru cã sunt provocaþi ºi iritaþi. Dar invidioºilor faceþi-le bine ºi ei vã vor face rãu, atrãgeþi-i prin fapte bune ºi vã vor prigoni. Chiar diavolii, deºi ne fac un rãzboi înverºunat, nu se rãzboiesc între dânºii. Astfel, Isus Cristos a închis gura evreilor invidioºi când aceºtia l-au acuzat cã scoate diavolii în numele lui Beelzebul, cãpetenia diavolilor. „Dacã Satana – le spunea – îl alungã pe Satana, se dezbinã în el însuºi; aºadar, cum va dãinui împãrãþia lui?” Dar invidioºii nu-i respectã pe semenii lor invidioºi; invidioºii se urãsc ºi se sfâºie între ei. Acest viciu – adaugã sfântul Ioan Gurã de Aur – nu are iertare, nici scuzã. Desfrânatul ar putea sã aducã drept scuzã puterea patimii, hoþul sãrãcia, criminalul mânia. Dar invidiosul, mã rog, ce scuzã ar putea aduce? E un viciu mai rãu decât desfrâul, cãci desfrâul loveºte numai în cel care îl sãvârºeºte, pe când invidia face ravagii în toatã Biserica ºi în toatã lumea. Prin invidie, Diavolul a ucis neamul omenesc în Adam.

Dupã cum dragostea îi þine legaþi între ei pe fiii cetãþii lui Dumnezeu, invidia îi þine legaþi între ei pe fiii cetãþii lui Cain. Pictorul Hieronymus Bosch prezintã acest viciu ca pe un lanþ al nefericirii. El picteazã o porþiune de stradã unde vede un þãran în timp ce priveºte cu invidie la soþia unui negustor, negustorul se uitã urât

ANA ªI CAIAFA (II)

287

la un nobil care are un ºoim frumos pe umãr, acesta, la rândul sãu, se uitã urât la negustor, gândindu-se cât este de bogat. Mai departe, negustorul þine în mânã un os la care un câine priveºte cu poftã, iar la acest câine priveºte cu duºmãnie un alt câine invidios cã celãlalt are mai multe ºanse de a cãpãta osul. Invidia este în stare sã þinã un popor în înapoiere ºi sãrãcie. ªtiþi povestea cu þãranul cãruia i-a murit capra. Nu se ruga lui Dumnezeu sã-i învie capra, ci sã moarã ºi capra vecinului. De pe steagul României, de când a dispãrut stema, altã emblemã nu s-a mai gãsit. Recent, cineva propunea sã se punã ca emblemã pe steagul românesc douã capre moarte. Dar, mai ales, invidia a fãcut ºi face ravagii incalculabile în Bisericã. La originea tuturor rupturilor, a schismelor în Bisericã, a dezbinãrilor, a rivalitãþilor, a sfâºierilor între cei pentru unitatea cãrora Cristos s-a rugat la Cina cea de tainã, este întotdeauna pãcatul lui Cain, primul ucigaº de frate: invidia. Invidia este prima patimã care apare la un copil. Copilul se uitã plin de urã la frãþiorul sau surioara care a venit pe lume, deoarece nu mai este singurul care sã se bucure de dragostea ºi atenþia pãrinþilor. O patimã care începe cu lucruri mici, de pildã, sã te întristezi de o notã bunã sau sã te bucuri de o notã proastã pe care a primit-o unul sau altul, dar care, neînãbuºitã la timp, te poate duce pânã la crimã ºi la vânzarea de frate. Este viciul sufletelor sterile, care, neputând realiza ceva în viaþã, cautã sã distrugã ce fac alþii. Semnul omului meschin este invidia; semnul omului nobil, distins, este lipsa invidiei. Dupã acest criteriu sã vã analizaþi ºi sã vã clasificaþi. Iar împotriva acestui viciu singurul remediu este cel recomandat de sfântul Pavel: „Bucuraþi-vã cu cei care se bucurã ºi, plângeþi cu cei ce plâng” (Rom 12,15).

Pilat (I) „Atunci l-au adus pe Isus de la Caiafa la pretoriu. Era dimineaþã. Dar ei nu au intrat în pretoriu ca sã nu se spurce ºi sã poatã mânca paºtele” (In 18,28). Aºadar, noaptea aceea a fost scurtã pentru duºmanii lui Isus. Nu-i prindea somnul. Voiau sã-l vadã cât mai repede mort. Nu se luminase încã de ziuã când l-au adus legat la pretoriul lui Pilat. Ei n-au intrat în pretoriu, cãci s-ar fi spurcat intrând în casa unui pãgân. Sângele unui om nevinovat pe care îl vãrsau nu-i spurca. Pe drum au schimbat capul de acuzare pentru care-l condamnaserã la moarte la procesul din Sinedriu. Cu ce sã-l acuze? Cu faptul cã Isus se numise Fiul Omului care va veni pe norii cerului? Acest lucru nu-i spunea nimic lui Pilat. El nu citise Cartea lui Daniel ºi nu-l interesa. Sau pentru cã s-a fãcut pe sine, om fiind, Fiu al lui Dumnezeu? Acesta n-ar fi fost un motiv de condamnare la moarte. Mitologia pãgânã era plinã cu fii ai lui Dumnezeu, ca rezultat al aventurilor pe care zeii le aveau cu pãmântencele. Împãraþii de la Roma erau ºi ei dumnezei, ºi acest lucru nu deranja pe nimeni. Drept pentru care au inventat o acuzã de ordin politic, ce nu putea da greº. Pilat, indispus cã este trezit din somn cu noaptea în cap, iese afarã la ei ºi îi întreabã: „Ce acuzaþie aduceþi împotriva acestui om?” Rãspunsul: „Dacã nu ar fi fost acesta un rãufãcãtor, nu l-am fi dat pe mâna ta. L-am gãsit aþâþând poporul la rãscoalã, oprind lumea sã plãteascã bir împãratului, se dã pe sine drept Cristos (adicã salvator) ºi rege”.

PILAT (I)

289

Satanicã perfidie! Îl învinuiau tocmai de contrariu. Ei îl urau pe Isus tocmai pentru faptul cã, cu autoritatea pe care o avea asupra poporului ºi cu puterea de a face minuni, nu preia comanda ºi nu organizeazã insurecþia împotriva romanilor. Adevãratul aþâþãtor la revoltã era Baraba. Dar pe acesta ei îl considerã drept un erou; îl iubesc, îi cer eliberarea. Teribilã lecþie! Limitele extreme ale pervertirii umane le atinge tocmai cel care primeºte un har sau o misiune deosebitã de la Dumnezeu. Un creºtin sau un popor creºtin decãzut se perverteºte mai rãu decât un pãgân sau un popor pãgân. Un slujitor al lui Dumnezeu decãzut se perverteºte mai rãu decât un simplu creºtin. Corruptio optimi, pessima – spuneau anticii. Exact ce spune Mântuitorul în Evanghelia dupã sfântului Matei:
...Când duhul necurat iese dintr-un om, umblã prin locuri fãrã apã cãutând odihnã, dar nu o gãseºte. Atunci îºi spune: „Mã voi întoarce la casa mea din care am ieºit”. Venind, o gãseºte nelocuitã, mãturatã ºi pusã în ordine. Atunci merge ºi aduce cu el alte ºapte duhuri mai rele decât el ºi, intrând, locuiesc acolo; iar starea de pe urmã a omului aceluia devine mai rea decât cea dintâi... (Mt 12,43-45).

Sau ce spune sfântul Petru în a doua sa scrisoare:
Într-adevãr, dacã, dupã ce au fugit de întinãrile lumii prin cunoaºterea Domnului ºi a Mântuitorului Isus Cristos, sunt din nou înlãnþuiþi ºi învinºi de acestea, starea de pe urmã devine pentru ei mai rea decât cea dintâi. Cãci ar fi fost mai bine pentru ei sã nu fi cunoscut calea dreptãþii, decât, dupã ce au cunoscut-o, sã se întoarcã de la porunca sfântã care le fusese încredinþatã. Cu ei s-a întâmplat ca în proverbul adevãrat: Câinele s-a întors la ceea ce a vomat, iar scroafa spãlatã s-a întors sã se tãvãleascã în mocirlã” (2Pt 2,20- 22).

Pilat îl întreabã pe Isus: „Aºadar, tu eºti rege?” Isus îi rãspunde: „Da, sunt rege”. În acel moment, Pilat îºi dã

290

MISTERELE DE DURERE

seama cã Isus nu este vinovat. Este un caz de care nu se ocupã judecãtorul, ci psihiatrul – îºi spune el: un nebun, un exaltat, un paranoic, unul dintre acei bolnavi inofensivi pe care-i întâlneºti prin curtea Spitalului nr.7, care vin ºi-þi spun cu toatã convingerea, unul cã este mareºalul Tito, altul cã este ministrul Titulescu, altul cã este împãratul Etiopiei º.a.m.d. De aceea, Pilat îi ºi pune pe umeri lui Isus mantia roºie pe care o purtau nebunii curþii sau bufonii, când voiau sã o facã pe regele. Pilat e hotãrât sã-l salveze pe Isus. De aici încercãrile, tergiversãrile, nenumãratele ieºiri la cei de afarã ºi discuþiile cu ei. Le explicã: „Eu nu gãsesc nici o vinã în omul acesta; dar ce rãu a fãcut?” Însã gloata, adunatã între timp, strigã tot mai tare, asmuþitã de arhierei ºi bãtrâni: „Rãstigneºte-l, rãstigneºte-l! Nu avem alt rege decât pe cel de la Roma!” Ce grozãvie! În sinagogile ºi în rugãciunile lor spuneau: Avinu Malkenu (Tatãl nostru ºi Regele nostru). „Noi nu avem alt rege decât pe tine”. ªi în faþa lui Pilat: „Nu avem alt rege decât pe Cezar”. Pilat cautã un subterfugiu: „Voi pune sã fie bãtut cu bice ºi apoi îi voi da drumul”. Ne putem imagina dialogul mut dintre Isus ºi Pilat în acest moment: – „Pilat, ai repetat de atâtea ori cã nu sunt vinovat: de ce sã fiu biciuit? Sau, dacã sunt vinovat, de ce nu mã condamni la moarte?” – „Ba eºti vinovat”. – „Cu ce sunt vinovat?” – „Eºti vinovat cã nu eºti vinovat. Nu ºtii sã fii în rând cu lumea, sã te integrezi, sã te adaptezi. Din cauza ta s-a creat tulburare. Creezi probleme. Mi-ai stricat liniºtea, somnul, tocmai când era mai dulce”. Ar fi fost mai bine sã-l condamne la moarte de la bun început: l-ar fi scutit de o biciuire, de încoronarea cu spini,

PILAT (I)

291

de confruntarea umilitoare cu Baraba. Biciuirea nu a avut nici un efect. Mai tare a provocat setea de sânge în gloata dezlãnþuitã. La un moment dat, se aud niºte glasuri: „Dacã dai drumul acestui om, nu eºti prietenul Cezarului. Oricine se face pe sine rege, este împotriva Cezarului”. Pilat tresaltã: e grav, cariera lui este în pericol. Pilat fãcea parte din ceata mijlocie a nobilimii. Semnul distinctiv al acestei categorii sociale era un fel de þuchet, de calotã, numit pileus, de unde ºi numele de Pilatus sau Pileatus – purtãtor de pileus. Mai cãpãtase ºi un titlu onorific la curte, acela de „amic al Cezarului”, un fel de monsenior, sau prelat, sau camerier al casei papale în limbajul nostru bisericesc. Evreii erau reclamagii cunoscuþi. Dacã îl turnau la împãrat pe Pilat, acesta îºi pierdea ºi þuchetul, ºi titlul, ºi funcþia. „Atunci – noteazã evanghelistul – l-a predat lor ca sã fie rãstignit” (In 19,16). Ca sã-ºi acopere crima, celebreazã ritul liturgic al spãlãrii mâinilor. Nu-i foloseºte la nimic gestul ipocrit. Rãmâne pentru veºnicie cu mâinile pãtate de sângele nevinovat al Fiului lui Dumnezeu. Biserica etiopianã îl are în calendar pe Sfântul Pilat. E influenþa unei cãrþi apocrife – Acta Pilati – ce-l prezintã pe Pilat ca martir pentru credinþa în Cristos, împreunã cu soþia sa, Procula. Realitatea istoricã este alta. Acest guvernator, pe care istoricii contemporani Filon ºi Iosif Flavius îl prezintã ca fiind un om nesuferit, cu toane, încãpãþânat, stupid, corupt, tiran ºi crud cu supuºii, servil faþã de superiori, dupã un mãcel fãcut în rândurile samaritenilor pe muntele Garizim, fiind denunþat la Roma, este chemat în anul 36 de Tiberiu spre a fi judecat. Dupã unii istorici, îºi sfârºeºte viaþa în exil, în Galia. Dupã Eusebiu, se sinucide, ca ºi Iuda. Cine viziteazã Elveþia poate sã vadã la Lucerna, la marginea unui lac, un munte stâncos, abrupt,

292

MISTERELE DE DURERE

cu o formã stranie de sarcofag, de mormânt. Este muntele Pilat. Spune legenda cã, dupã moartea Mântuitorului, Pilat este vizitat ºi torturat de apariþii îngrozitoare. Îi apare mereu faþa însângeratã a lui Isus. În zadar se ascunde prin sãlile palatului. În zadar îºi ascunde faþa în mâini. Chipul plin de sânge îl urmãreºte peste tot ºi îl întreabã: „De ce m-ai condamnat la moarte, nevinovat fiind?” Pilat nu mai poate rezista. κi ia lumea în cap. Pe jumãtate ieºit din minþi, rãtãceºte din þarã în þarã. Chipul însângerat, dupã el. Ajunge pe þãrmul acestui lac. Disperat, se aruncã în el ºi se îneacã. Apa nu-i suportã cadavrul, îl aruncã la mal. Atunci, o mânã nevãzutã împinge un munte ºi îl acoperã. Este muntele Pilat. Fiecare dintre personajele care au contribuit într-un fel sau altul la uciderea Fiului lui Dumnezeu ne provoacã un anumit sentiment: Iuda, cu sfârºitul lui tragic, o tristeþe deprimantã; Caiafa, cu clica sa perfidã din sfântul sinod de la Ierusalim, indignare; Pilat, scârbã: este omul de nimic, lipsit de caracter, fãrã coloanã vertebralã, slab, oportunist, laº ºi servil în faþa celui mai tare, tiran cu cel slab; carieristul care nu se dã în lãturi sã verse sânge nevinovat când cariera lui o cere; omul fãrã conºtiinþã, fãrã principii morale; cinic ºi sceptic, întreabã: „Ce este adevãrul”? Singurul principiu ºi singurul adevãr este interesul propriu. Un om amoral, ceea ce este mult mai rãu decât imoral. Imoralul recunoaºte niºte principii morale, deºi le încalcã, amoralul, nu. Dintr-un imoral se mai poate face un om moral. Dintr-un amoral nu se mai poate face nimic. Cât de respingãtor e acest lucru în viaþa creºtinului ºi, mai ales, în viaþa slujitorilor altarului! Lipsa de caracter, servilismul, oportunismul, camelionismul – îþi schimbi atitudinea în funcþie de direcþia vântului –, carierismul, lipsa de principii, lipsa de curaj în a lua o atitudine pentru

PILAT (I)

293

adevãr ºi dreptate, pentru legea lui Dumnezeu, a nu þine cont de nimic altceva decât de pielea ºi de tihna proprie! Sã nu uitãm cã virtutea tãriei este o virtute cardinalã, adicã fundamentalã în creºtinism. A practica virtutea prudenþei fãrã virtutea tãriei înseamnã a practica, cum spune Apostolul, o înþelepciune lumeascã ºi drãceascã. Uitãm prea uºor cuvântul lui Isus: „Împãrãþia cerurilor se cucereºte prin forþã”, prin violenþã. Acest lucru l-au înþeles sfinþii, al cãror curaj îl admirãm, dar nu-l imitãm: sfântul Atanasie, care merge de cinci ori în exil pentru atitudinea lui dârzã, sfântul Ambroziu, care-l dã afarã din bisericã pe împãrat ºi-l pune la pocãinþã publicã, sfântul Ioan Gurã de Aur, care nu se temea de nimeni ºi de nimic. Admirabile cuvintele lui!
Împãrãteasa Eudoxia vrea sã mã trimitã în exil? Merg în exil! Al Domnului este pãmântul cu tot ce este pe dânsul. Vrea sã-mi taie trupul în douã cu beschia? Sã o facã! Isaia a avut aceeaºi soartã. Vrea sã mã arunce în valuri? Îmi voi aminti de Iona. Dã poruncã sã fiu ucis cu pietre? Sunt gata! Voi avea soarta lui ªtefan, primul martir. Pune sã-mi taie capul? Mã aºazã alãturi de Ioan Botezãtorul. Îmi confiscã puþinul pe care-l am? Voi spune cu Iob: gol am ieºit din sânul mamei, gol voi intra în sânul celeilalte mame, pãmântul.

Tãria, curajul: o virtute obligatorie pentru toþi ucenicii lui Isus. Model sã ne fie Ioan Botezãtorul, al cãrui glas îl auzim mai ales în Advent. Pe Ioan, despre care Isus a spus cã nu este o trestie bãtutã de vânt. Este omul care merge la moarte, apãrând cu curaj legea lui Dumnezeu.

Pilat (II) „Eu pentru aceasta m-am nãscut ºi pentru aceasta am venit în lume, ca sã dau mãrturie despre adevãr. Oricine este din adevãr ascultã glasul meu”. Pilat i-a zis: „Ce este adevãrul?” (In 18,37-38). Adevãrul! Cuvântul acesta trebuie sã fi rãscolit profund sufletul ºi amintirile lui Pilat. În timp ce asculta cuvintele lui Isus, mintea lui trebuie sã fi zburat înapoi spre anii tinereþii, când mai credea în adevãr, când mai fãcea deosebire între bine ºi rãu, când mai avea un scop, un ideal în viaþã. Dar toate acestea dispãruserã de mult din mintea ºi din viaþa lui, ºi acum se întreabã cu cinism: „Ce-i adevãrul?” Adevãrul este forþa legiunilor romane. Adevãrul sunt bogãþiile Romei. Adevãrul este cariera, este sã mãnânci bine ºi sã bei, sã-þi trãieºti viaþa. O carte apocrifã din primele veacuri – Acta Pilati – despre care am mai amintit, ne informeazã cã întrebarea guvernatorului nu a rãmas fãrã rãspuns. Potrivit acestei cãrþi, la întrebarea: „Ce-i adevãrul?” Isus ar fi rãspuns: „Adevãrul este din cer”. Pilat ar fi întrebat atunci: „Nu este oare adevãr ºi pe pãmânt?” La care Isus i-ar fi arãtat mâinile legate ºi i-ar fi rãspuns: „Priveºte în ce fel sunt judecaþi cei care au adevãrul, cum sunt trataþi de cãtre cei care au puterea pe pãmânt”. În realitate, Isus nu-i mai dã lui Pilat nici un rãspuns. Nu se apucã sã-i facã o lecþie de filozofie din tratatul de gnozeologie. Nu pierde vremea cu scepticii. De altfel, Pilat nici nu aºtepta vreun rãspuns la întrebarea sa, cãci – scrie evanghelistul Ioan – „dupã ce a spus aceasta, a ieºit din nou la iudei”.

PILAT (II)

295

Scepticismul – neîncrederea în posibilitatea minþii de a cunoaºte adevãrul – era filozofia dominantã pe vremea lui Pilat, ºi de fapt, Pilat era unul dintre reprezentanþii acestei filozofii. Este un lucru constatat în istorie cã scepticismul devine filozofie dominantã ori de câte ori societatea atinge cote înalte de corupþie ºi imoralitate. Timpurile noastre sunt timpurile lui Pilat. Timpuri dominate de scepticism. Tot ce ne spun cãrþile de filozofie se reduce la urmãtoarele: adevãrul este relativ, adicã se schimbã în funcþie de timpuri ºi de oameni; ceea ce este fals pentru unul este adevãrat pentru altul: fiecare are adevãrul lui; minciuna ºi adevãrul au drept egal la existenþã. E acelaºi scepticism care a pãtruns în câmpul religios. Se afirmã: Cine deþine adevãrul? Odinioarã, era autoritatea Bisericii care învãþa adevãrul, astãzi suntem cu toþii în cãutare. Suntem în epoca pluralismului în credinþã. Nu numai cã se propagã scepticismul, dar se cultivã de-a dreptul ºi se justificã minciuna. De la Talleyrand, pentru care cuvântul este darul lui Dumnezeu pentru a-þi ascunde gândurile, de la Ibsen, care în piesa Raþa sãlbaticã apãrã ceea ce numeºte el „minciuna vitalã”, afirmând cã oamenii nu pot trãi fãrã minciunã, s-a ajuns la situaþia pe care scriitorul francez Gilbert Cesbron o descrie într-un roman publicat nu demult ºi intitulat Timpul impostorilor: minciuna a atins proporþii cosmice din cauza mijloacelor moderne de comunicare în masã. Minciuna a ajuns un semn de inteligenþã, de isteþime, indispensabilã pentru a reuºi în viaþã. Scepticismul, afirmaþia cã adevãrul nu poate fi cunoscut, este o înjosire a demnitãþii omului ºi o insultã adusã iubirii ºi bunãtãþii lui Dumnezeu. Ne gândim aici la adevãr nu ca la niºte concluzii abstracte, obþinute prin argumentaþii filozofice, ci ca la modalitatea concretã prin

296

MISTERELE DE DURERE

care Dumnezeul cel viu se reveleazã omului spre a-i lumina mintea ºi viaþa cu lumina adevãrului sãu. Aceastã luminã Dumnezeu a sãdit-o în conºtiinþa fiecãruia, cãci, scrie sfântul Ioan, „[Cuvântul] era lumina adevãratã care, venind în lume, lumineazã pe orice om” (In 1,9); a descoperit-o în legile ºi poruncile sale ºi, mai ales, a apãrut în Fiul sãu. În Isus, adevãrul nu este o teorie abstractã, ci o persoanã: „Eu sunt calea, adevãrul ºi viaþa”. ªi dacã ne întrebãm: cum reuºeºte omul sã se orbeascã, sã stingã lumina adevãrului? Rãspunsul este unul singur: pãcatul. Cât de bine apare în Evanghelie acest lucru! Cristos, lumina adevãratã, a venit în lume, dar oamenii au preferat întunericul, pentru cã faptele lor erau rele. Acesta era motivul pentru care apostolul Pavel prevestea cã se vor strecura printre creºtini învãþãturi greºite: „Cãci va veni timpul când nu vor mai primi învãþãtura sãnãtoasã, ci, dupã propriile pofte, se vor înconjura de o mulþime de învãþãtori care sã le gâdile urechile. κi vor întoarce auzul de la adevãr ca sã se îndrepte spre basme” (2Tim 4,3-4). Sfântul Augustin, care nu a cunoscut adevãrul pânã când nu a pãrãsit viciul, îºi formula astfel experienþa vieþii sale: „Cât timp pãcatul este frumos ºi dulce, adevãrul este amar”. Adevãrului i se împotriveºte minciuna; minciuna cu buzele, pe care Dumnezeu o condamnã în Cartea Proverbelor: „Lucru scârbos sunt în ochii Domnului buzele mincinoase” (Prov 12,22). ªi nu mai puþin sever e Isus: „Deci cuvântul vostru sã fie: da, da; nu, nu. Ceea ce este în plus este de la Cel Rãu” (Mt 5,37). Iar iudeilor, care urau adevãrul ºi iubeau minciuna, Isus le descoperã paternitatea diabolicã:
Voi sunteþi de la Diavol, tatãl vostru, ºi vreþi sã îndepliniþi dorinþele tatãlui vostru. El era un ucigaº de la început ºi

PILAT (II)

297

nu s-a menþinut în adevãr pentru cã în el nu este adevãr. Cine spune minciuna, vorbeºte dupã firea lui, cãci este mincinos ºi tatãl minciunii” (In 8,44).

Desigur, o gravitate deosebitã o are minciuna pe buzele celui chemat sã-l predice pe Cristos, care este calea, adevãrul ºi viaþa, sã predice evanghelia. Vestirea evangheliei este compromisã, deoarece pe buzele mincinosului chiar adevãrul se transformã în minciunã. Dar mai gravã decât minciuna limbii este minciuna vieþii. Cu limba minte cine vorbeºte altfel decât gândeºte; cu viaþa minte cine trãieºte altfel decât gândeºte. Sfântul Ioan spune clar: „Cine spune: «Eu îl cunosc» [pe Cristos], dar nu þine poruncile lui, este mincinos ºi adevãrul nu este în el” (1In 2,4). În învãþãtura lui Isus apare limpede cã nu poate fi convieþuire între Dumnezeu ºi Satana, între luminã ºi întuneric, între adevãr ºi minciunã. Sã crezi adevãrul cu mintea ºi sã practici minciuna cu viaþa. Aceastã falsitate, aceastã duplicitate ne aminteºte de Cicikov, grotescul personaj al lui Gogol din Suflete moarte, care ºi-a fãcut o avere enormã ºi un rang mare pornind de la o minciunã, de la o escrocherie; cumpãrând robi care muriserã deja. Dar înainte de a-ºi începe uriaºa imposturã, a avut grijã sã-ºi facã cu toatã evlavia o cruce mare, cum numai pravoslavnicii ruºi ºtiu sã facã. Înainte de a-ºi lansa minciuna, l-a invocat pe cel care a venit în lume sã dea mãrturie pentru adevãr. Dar la minciuna vieþii mai apare un aspect ºi mai trist: ipocrizia, încercarea de a salva aparenþele. E ipocrizia lui Pilat care-ºi spalã mâinile pentru a-ºi declara nevinovãþia. Sfântul Ambroziu descrie psihologia ipocritului printr-o imagine: O femeie urâtã se priveºte în oglindã ºi, nemulþumitã de ce vede, o aruncã la pãmânt. Cautã alta, acelaºi chip; mai cautã una ºi încã una, ºi tot urâtã apare. Atunci ea gãseºte soluþia: începe sã se fardeze, sã se vopseascã,

298

MISTERELE DE DURERE

creându-ºi o frumuseþe iluzorie. La fel, ipocritul, neputându-ºi suporta urâþenia sufleteascã în oglinda adevãrului, a propriei conºtiinþe, se fardeazã, îºi creeazã o mascã a cinstei ºi corectitudinii în ochii altora. Existã patru indicii dupã care poate fi recunoscut uºor omul cu viaþã dublã, ipocritã; mai întâi este refractar la orice observaþie. El nu greºeºte niciodatã. Nu recunoaºte niciodatã nimic. Se justificã întotdeauna. Vrea sã cadã în picioare întotdeauna. Vai de cel ce-i atinge onoarea (pe care n-o are)! Vrea sã-ºi menþinã masca bunei reputaþii cu argumente care uneori vizeazã absurdul ºi ridicolul. Ca în cazul povestit de papa Luciani:
Într-un rãzboi, un soldat rãnit la picior i-a cerut camaradului de lângã el sã-l ducã la punctul de prim ajutor. Acesta l-a luat în spate ºi a pornit cu el la drum. Pe traseu, un obuz a retezat capul rãnitului, fãrã ca cel care-l purta sã observe. Ajuns la punctul sanitar, doctorul strigã supãrat: – Ascultã, soldat! Îþi baþi joc de mine? Ce sã mai fac cu un om fãrã cap? – Vã rog sã mã iertaþi, domn’ doctor. Nu mi-a spus cã nu are cap. M-a minþit. A spus cã este rãnit la un picior.

Omul dublu, ipocrit, este necruþãtor cu greºelile ºi scãderile altuia. Criticã fãrã milã, este veºnic revoltat, pe când sfinþii sunt atât de îngãduitori ºi compãtimitori cu cei ce greºesc. Pentru ei, pentru sfinþi, chiar ºi Diavolul este vrednic de compãtimire. Magdalena de Lamvignon, o persoanã nobilã, cultã, sorã în Congregaþia Fiicele Caritãþii, citind o satirã a lui Boileau, îi scrie autorului cã o gãseºte prea veninoasã. „Atunci sorã – o întreabã Boileau – îmi daþi voie sã scriu o satirã împotriva Diavolului?” Rãspunsul: „Lasã-l în pace, cã l-a pedepsit Dumnezeu destul”. Ipocritul este linguºitor, dã uneori dovadã de un zel care îl face suspect, îl trãdeazã. Ca în faptul povestit tot

PILAT (II)

299

de papa Luciani: „Un poliþist se apropie de doi muncitori care încãrcau niºte þevi într-un camion ºi le pune pe loc cãtuºele la mâini. «Cum i-ai depistat cã sunt hoþi?», a fost întrebat. «Simplu, erau prea harnici ca sã fie muncitori, ºi nu hoþi»”. Ipocritul nu are încredere în nimeni. Considerã cã toþi sunt mincinoºi, falºi, fãþarnici ca el. În jurul sãu nu vede decât spioni ºi turnãtori care vor sã-i fure masca. Culmea neîncrederii în oameni am auzit-o formulatã în acest fel: „Nu împrumut bani nimãnui, fiindcã nu am încredere în nimeni. De-ar veni din cer sfântul Petru sã-mi cearã împrumut cu cerere scrisã ºi semnatã de Sfânta Treime, nu i-aº da un leu”. Dacã aþi citit cartea Viaþa de dupã viaþã, aþi reþinut cã toþi cei care au fãcut experienþa morþii aparente povestesc un lucru: ajunºi în faþa Fiinþei de luminã, li se deruleazã în faþa acestei lumini (Dumnezeu este luminã, adevãr) extrem de rapid tot filmul vieþii lor. ªi în timpul derulãrii, din când în când se aude aceastã întrebare: „Ce ai fãcut din viaþa ta?” Teribilã întrebare! Cu toþii, mai curând sau mai târziu, vom trãi acest moment. Sã încercãm zilnic sã derulam în mintea noastrã filmul vieþii noastre ºi sã ne întrebãm singuri: „Ce am fãcut pânã acum din viaþa mea?” Poate o simplã mascã?

Biciuirea
Atunci Pilat i-a convocat pe arhierei, pe comandanþi ºi poporul ºi le-a spus: „L-aþi adus la mine pe omul acesta ca pe un instigator al poporului ºi, iatã, judecându-l în faþa voastrã, nu gãsesc în omul acesta nici o vinã de care îl acuzaþi. De altfel, nici Irod, cãci mi l-a trimis înapoi; iatã, nu a fãcut nimic vrednic de moarte. Aºadar, dupã ce-l voi pedepsi, îl voi elibera” (Lc 23,13-16). Atunci Pilat l-a luat pe Isus ºi l-a dat sã fie biciuit (In 19,1).

„Pilat, dacã nu am nici o vinã, de ce sã fiu biciuit?” Dar Isus nu pune întrebarea. El ºtie cã deþinãtorii de putere nu dau explicaþii, nici justificãri. Numai a pune o astfel de întrebare deja este un afront, o subminare, o contestare a autoritãþii. În fond, de ce-l pedepseºte Pilat pe Isus? Pentru a-i demonstra cã el, Pilat, este mai puternic, cã este guvernator roman, ºi un guvernator roman nu poate fi trezit cu noaptea în cap pentru orice fleac. Pentru a-i da o lecþie ca altãdatã sã stea cuminte, sã nu mai creeze probleme ºi sã nu mai dea bãtaie de cap autoritãþilor, pentru cã tihna autoritãþilor este lucrul cel mai sfânt de pe lume ºi trebuie respectatã. ªi ce a urmat nu poate fi descris în cuvinte. Camerele moderne de torturã nu sunt nimic pe lângã biciuirea romanã – flagellatio. Instrumentul folosit era biciul din piele cu ºfichiuri mari cu bile de metal sau oscioare la capete, care rupeau carnea – horribile flagellum, cum îl numeºte Horaþiu. Scena biciuirii, descrisã de Ecaterina Emmerich potrivit revelaþiei sale, citind-o, ne provoacã fiori. Ea se potriveºte foarte bine cu descrierile pe care

BICIUIREA

301

ni le-au lãsat scriitorii romani ºi cu mãrturiile giulgiului din Torino. Cãlãii vin cu bicele. Sunt ºase oameni negricioºi, mai mici la staturã decât Isus, cu pãrul ciufulit ºi barba scurtã ºi rarã. Poartã drept îmbrãcãminte numai un brâu în jurul coapselor, sandale proaste ºi o bucatã de stofã murdarã, deschisã în pãrþi, care le acoperã pieptul ºi spatele. Braþele le sunt goale. Sunt rãufãcãtori de la hotarele Egiptului, condamnaþi pentru crimele lor sã lucreze la canale ºi la edificii publice ºi dintre care, cei mai decãzuþi, împlinesc funcþia de cãlãi în pretoriu. Condamnatul trebuia sã fie complet gol. Isus se dezbracã singur. În acest moment, Maria, care se aflã într-un ungher al pretoriului, leºinã ºi cade în braþele femeilor care o înconjoarã. Cãlãii îi leagã mâinile de un inel de metal fixat într-un stâlp de piatrã destul de jos, pentru ca Isus sã stea încovoiat ºi spatele sã-i fie bine expus la lovituri. Doi cãlãi încep sã loveascã. Bicele lovesc pe spate, pe umeri, la coaste, peste mâini, peste picioare, rupând la fiecare loviturã bucãþi de carne ºi fãcând sã þâºneascã sângele. Isus tremurã ºi trupul i se agitã în miºcãri convulsive. Gemetele lui se amestecã cu pocnetele bicelor, cu înjurãturile cãlãilor, cu strigãtele sadice de satisfacþie ale mulþimii, cu behãitul mieilor spãlaþi alãturi, la scãldãtoarea oilor, pentru jertfa de Paºte de la templu. Numãrul loviturilor nu era prevãzut: depindea de sãlbãticia zbirilor ºi de rezistenþa condamnatului. De cele mai multe ori, condamnatul leºina dupã primele lovituri ºi nu rareori murea în timpul torturii. Dar Isus are un organism robust. Rezistã. Dupã un sfert de orã intrã schimbul doi ºi dupã încã un sfert de orã intrã ultimii doi cãlãi. Trecuserã trei sferturi de orã de când începuse biciuirea, când o rudã a orbului vindecat se repede spre stâlp cu un cuþit în formã de secerã, strigând: „Opriþi-vã! Nu-l bateþi pânã la moarte pe acest nevinovat”. Îi taie repede

302

MISTERELE DE DURERE

frânghiile ºi fuge, pierzându-se în mulþime. Isus se prãbuºeºte aproape în nesimþire în balta de sânge de sub el. E o grãmadã de carne însângeratã care se zvârcoleºte în praf. Filmul lui Mel Gibson ne dã o imagine corectã a biciuirii lui Isus. Tertulian scrie, pe la anul 200, cã la urmã cãlãii au început sã se distreze trimiþând trupul lui Isus, complet desfigurat, ca pe o jucãrie de la unul la altul cu lovituri de picioare, cum fac copiii cu o minge sau cu o cutie goalã de conserve. Fiul lui Dumnezeu redus la o grãmadã de carne, la starea de vierme care se zvârcoleºte la pãmânt! Acest spectacol înspãimântãtor ne vorbeºte despre grozãvia grozãviilor, care este pãcatul. Lecþie despre pãcat nu ne face nimeni, nici antropologia, nici sociologia, nici psihanaliza, nici filozofia, ci numai Fiul lui Dumnezeu redus la o grãmadã de carne, acoperitã de vânãtãi ºi de rãni. Acest trup sfârtecat spune cât de mult urãºte Dumnezeu pãcatul. „Isus a pãtimit ºi a murit pentru pãcatele noastre”. Afirmaþia este extrem de dureroasã ºi alarmantã. Dar urechile noastre prea s-au obiºnuit cu ea ºi, practic, nu-i mai acordãm importanþã. „El a fost strãpuns pentru pãcatele noastre, zdrobit pentru fãrãdelegile noastre. Pedeapsa, care ne dã pacea, a cãzut peste el ºi prin rãnile lui am fost vindecaþi... Domnul a fãcut sã cadã asupra lui nelegiuirea noastrã, a tuturor” (Is 53,5-6). Povara zdrobitoare a pãcatului omului apãsa asupra lui Cristos, de aceea, spune sfântul Pavel cã Dumnezeu l-a fãcut una cu pãcatul ºi l-a tratat ca pe un pãcãtos, ca pe un blestemat (cf. 2Cor 5,21). Trupul sfârtecat al lui Isus ne vorbeºte de mânia lui Dumnezeu împotriva pãcatului. Cristos cel nevinovat ºi Sfânt, zãcând în sânge la pãmânt, este expresia vizibilã a acestei sfinte mânii a lui Dumnezeu.

BICIUIREA

303

Dumnezeu nu poate sã nu urascã pãcatul, dupã cum o mamã nu poate sã nu urascã boala care consumã viaþa copilului. Cine sãvârºeºte pãcatul se autocondamnã la moarte. ªtim cum se procedeazã cu pãcãtoºii în þãrile islamice integraliste. Se instituie tribunale speciale – cum a fost cazul în ultimii ani în Iran – care, în numele lui Allah, fac procese sumare ºi condamnã mii de oameni la moarte. ªi nu este nimic scandalos ºi nedrept, deoarece o interpretare a Coranului spune: „Pãcãtosul este cel mai mare corupãtor al omenirii; singura modalitate de a-l elibera de pãcat este aceea de a-l ucide”. Este adevãrat cã pãcãtosul, cu pãcatul sãu, îi corupe pe ceilalþi. Pãcatul fiecãruia dãuneazã tuturor. Dar musulmanii nu îl au pe Cristos. Caiafa, judecându-l pe Isus, fãrã sã vrea, a spus un mare adevãr: „Este mai bine pentru voi ca sã moarã un singur om pentru popor...” (In 11,50). Jertfa Fiului lui Dumnezeu ne permite sã nu mai fim uciºi pentru a fi eliberaþi de pãcatele noastre, pentru cã a murit el, Cristos, pentru pãcatele noastre. ªi din acel moment, cum spune profetul Ezechiel, „Dumnezeu nu mai vrea moartea celui pãcãtos, ci vrea ca el sã se întoarcã ºi sã trãiascã” (Ez 18,23). Pentru a învãþa ce este pãcatul, este inutil sã întrebãm ºtiinþele umane sau teologiile la modã. Singurii experþi în materie sunt sfinþii, care s-au format la picioarele crucii. Iatã, de pildã, ce scrie sfântul Ignaþiu de Loyola la sfârºitul Exerciþiilor spirituale despre pãcatele personale, scoþând în evidenþã faptul cã omul este singura creaturã din univers care poate da peste cap planurile Creatorului:
La vederea pãcatului sãu, sufletul, profund îngrozit, va scoate un strigãt de spaimã. Mã voi înfãþiºa înaintea tuturor creaturilor ºi le voi întreba cum de m-au lãsat în viaþã...

304

MISTERELE DE DURERE

Îi voi întreba pe îngeri, care sunt sabia dreptãþii divine, cum de m-au suportat ºi m-au pãzit încã, cum au continuat sã se mai roage pentru mine? Pe sfinþi, cum de au mijlocit ºi s-au rugat pentru mine? Va trebui sã rãmân uimit de faptul cã cerurile, soarele ºi luna, stelele ºi elementele naturii, roadele pãmântului, pãsãrile, peºtii ºi animalele, creaturile toate mi-au mai adus servicii ºi nu s-au revoltat împotriva mea? Cã nu s-a despicat pãmântul ca sã mã înghitã?

Nu-i romantism patetic, nu-i retoricã, nu-i poezie în aceste cuvinte. Romantismul avea sã aparã peste 200 de ani. Sfântul Ignaþiu era militar de meserie, iar militarii nu fac poezie. Sau, iatã strigãtul sfâºietor al sfântului Ioan Vianney:
Sunt consumat de dezgust pe acest sãrman pãmânt. Sufletul meu este cuprins de o tristeþe de moarte. Urechile mele nu ascultã decât lucruri dureroase, care îmi sfâºie inima. Nu este om mai nefericit decât preotul. Sã-l vezi pe bunul Dumnezeu ofensat; veºnic numele lui înjurat, veºnic poruncile lui cãlcate în picioare. Preotul nu vede decât aceasta, nu aude decât aceasta mereu. Ca ºi sfântul Petru, în pretoriul lui Pilat, el îl are sub privire pe Domnul insultat, dispreþuit, batjocorit, acoperit de ocãri.

Cuprins de o nesfârºitã compãtimire faþã de pãcãtoºi, sfântul Ioan Vianney a înþeles care este adevãrata chemare ºi misiune a preotului: aceea de a-i elibera pe oameni de pãcat. De aceea, parohul de Ars nu a urcat confesionalul în podul bisericii spre a se lãsa prins ºi devorat de febra activitãþilor sociale, caritative, culturale, politice. Nu a lãsat confesionalul pentru a organiza congrese ºi a deschide ºantiere. Stãtea 17 ore pe zi în scaunul de spovadã, convins cã singura caritate, singurul bine ce i se poate face omului este acesta: sã-l elibereze de pãcat, de pãcatul care este rãdãcina tuturor relelor.

BICIUIREA

305

Cam în aceeaºi perioadã, poetul Charles Baudelaire, care nu era cheie de bisericã, vãzând cã societatea nu mai crede decât în progresul tehnic ºi în spiritism, îºi dãdea seama cã lumea se îndreaptã spre barbarie. Scria: „Adevãrata civilizaþie nu înseamnã nici petrol, nici vapori, nici mese care danseazã, ci înseamnã diminuarea urmelor pãcatului strãmoºesc”. Pãcate au existat în lume în toate timpurile. Dar existã în timpurile noastre ceva ce nu a existat nicicând: pierderea simþului pãcatului, fapt de care se plângea papa Pius al XII-lea. Tocirea, narcotizarea conºtiinþei, bagatelizarea pãcatului sau chiar justificarea lui. Sören Kierkegaard fãcea o profeþie deprimantã: pierderea simþului pãcatului, a sentimentului cãinþei la creºtini, va duce la transformarea bisericilor în sãli de bal. Când din bisericã iese confesionalul, intrã discoteca. Dar ce sã mai spunem de narcotizarea conºtiinþei, de pierderea simþului pãcatului la cei care au misiunea de a predica convertirea, de a combate pãcatul? Pentru slujitorii altarului nu este valabilã scuza lui Isus de pe cruce: „Tatã, iartã-i cãci nu ºtiu ce fac” (Lc 23,34). Noi, preoþii ºtim ce facem. Noi pãcãtuim împotriva luminii. Noi suntem lumina lumii. Lumina care ni se oferã în îndelungaþii ani de studii, lumina interioarã cu care Dumnezeu ne însoþeºte în aceºti ani. Nu ºtiu în ce mãsurã vom gãsi pace ºi consolare în ceasul morþii, gândindu-ne în urmã la ceea ce am realizat în viaþã. Singura consolare va fi sã putem spune ceea ce a spus cardinalul Newman în faþa morþii: „N-am pãcãtuit niciodatã împotriva luminii”.

Petru
Iar Petru ºedea afarã, în curte. S-a apropiat de el o servitoare ºi i-a zis: „ªi tu erai cu Isus Galileeanul!” Dar el a negat înaintea tuturor, spunând: „Nu ºtiu ce vorbeºti”. Când a ieºit în pridvor, l-a vãzut o altã servitoare ºi a zis celor din jur: „Acesta era cu Isus Nazarineanul”. Dar el a negat din nou cu jurãmânt: „Nu-l cunosc pe omul acesta!” Puþin dupã aceea, s-au apropiat cei care stãteau acolo ºi i-au zis lui Petru: „Într-adevãr, ºi tu eºti dintre ei, pentru cã ºi accentul tãu te trãdeazã”. Atunci a început sã se blesteme ºi sã se jure: „Nu-l cunosc pe omul acesta!” ªi, îndatã, a cântat cocoºul. Atunci ºi-a amintit Petru de cuvântul lui Isus care îi spusese: „Înainte de a cânta cocoºul, de trei ori mã vei renega”. ªi, ieºind afarã, a plâns amar” (Mt 26, 69-75).

Doi apostoli s-au lepãdat de Cristos: Iuda ºi Petru. Dar cât de diferitã este soarta acestor doi apostoli! Iuda se leapãdã de Cristos, îl trãdeazã ºi, înspãimântat de fapta sa, ajunge la disperare ºi se spânzurã. Petru se leapãdã ºi el de Cristos, dar, întâlnindu-i privirea, izbucneºte în lacrimi. Când am ajuns preot, un alt preot mai în vârstã mi-a fãcut cunoscut un lucru pe care nu-l ºtiam: „Când vei vedea un bãrbat plângând, mai ales la înmormântãri, – mi-a zis el – sã ºtii cã este bãut. Îi iese þuica pe ochi”. ªi totuºi, nu este aºa. Petru nu bãuse nimic. ªi plângea. Frânghia lui Iuda ne înspãimântã. Lacrimile lui Petru ne înduioºeazã. Numele lui înseamnã piatrã, stâncã, dar inima lui nu este inimã de piatrã, de stoic. „Nu-l cunosc pe omul acesta!” Aþi auzit cine era acum Cristos. Era „omul acesta”. Petru, la Cezareea lui Filip, fãcuse declaraþia solemnã de credinþã: „Tu eºti Cristos (Mesia), Fiul lui Dumnezeu cel viu!” Acum, Isus este „omul

PETRU

307

acesta”, nu mai este „Fiul lui Dumnezeu cel viu”. Cãderea este grea. Este apostazie fãcutã în public. De fapt, Cristos îi prezisese aceastã lepãdare de credinþã: „Simon, Simon, iatã, Satana v-a cerut ca sã vã cearnã ca pe grâu; eu însã m-am rugat pentru tine, ca sã nu se piardã credinþa ta [traducerea exactã din limba greacã este: ca sã nu se eclipseze credinþa ta]; iar tu, când te vei fi întors, întãreºte-i pe fraþii tãi” (Lc 22,31-32). Dar cu toatã rugãciunea lui Isus, credinþa lui Petru s-a eclipsat, s-a pierdut pentru un moment. Petru a cãzut. Cine a cãzut? Cel care era mai marele apostolilor, temelia, stânca Bisericii, primul papã. Cauzele cãderii lui Petru sunt evidente. În primul rând, a fost prezumþia, încrederea în forþele proprii. Numai cu câteva ore înainte fãcuse nemaipomenitele sale declaraþii: „Doamne, eu îmi voi da viaþa pentru tine! Chiar dacã toþi te vor pãrãsi, eu nici într-un caz! Chiar dacã va trebui sã mor cu tine, tot nu mã voi lepãda de tine!” Se credea erou; ºi i s-au tãiat picioarele în faþa unei servitoare. În al doilea rând, a fost lipsa de veghere ºi de rugãciune. Cine ºtie de câte ori auzise de pe buzele lui Isus îndemnul din Grãdina Mãslinilor: „Vegheaþi ºi vã rugaþi ca sã nu intraþi în ispitã! Cãci sufletul este plin de avânt, dar trupul este slab” (Mc 14,38). Nicicând trupul nu era mai neputincios ca acum. Mai mult ca oricând, era necesar sã cearã putere de la Dumnezeu prin rugãciune. Dar Petru e prea sigur de sine; doarme în loc sã se roage. Isus „a venit ºi i-a gãsit dormind. Atunci i-a zis lui Petru: «Simon, dormi? Nu ai putut sã veghezi nici mãcar un ceas?»” (Mc 14,37). ªi a mai fost ceva care l-a dus la cãdere: imprudenþa. A cãutat pericolul, a riscat. În Israel, peste zi este foarte cald. Când apune soarele, se face dintr-odatã foarte frig. Era normal ca, în curtea marelui preot, slugile, care nu

308

MISTERELE DE DURERE

aveau voie sã doarmã în noaptea aceea, sã facã un foc ºi sã se încãlzeascã. Se încãlzea ºi Petru cu slugile. Dar el ce cãuta acolo? ªi nici nu-ºi þinea gura. Aºa l-au recunoscut, dupã dialectul pe care-l vorbea, cã este din Galileea. Fãrã îndoialã cã Petru se gândea la trista lui experienþã când dãdea, în prima sa scrisoare, aceste îndemnuri primilor creºtini:
Dumnezeu se împotriveºte celor mândri, însã celor smeriþi le dã har. Aºadar, umiliþi-vã sub mâna puternicã a lui Dumnezeu... Fiþi cumpãtaþi, vegheaþi! Duºmanul vostru, Diavolul, ca un leu care rage, dã târcoale cãutând pe cine sã înghitã (1Pt 5,5- 6.8).

Încrederea în noi înºine, superficialitatea la rugãciune, lipsa de veghere, neevitarea pericolelor. Dacã ne analizãm cu atenþie, aici gãsim toate explicaþiile cãderilor noastre în pãcat. Cristos, în Evanghelie, ne atrage atenþia asupra fragilitãþii firii omeneºti: „Vã spun tuturor, vegheaþi”. Este extrem de important cuvântul „tuturor”. Avertismentul este pentru toþi, fãrã excepþie, inclusiv pentru cel aºezat la temelia Bisericii. Pentru cã uºor ne putem face iluzii cu idei ca acestea: eu nu sunt copil, sunt matur, ca atare, pot sã privesc orice, pot sã vãd orice film, sã citesc orice carte, sã mã întâlnesc cu oricine! Un moment! Dacã nu mã înºel, Solomon nu a cãzut la tinereþe, ci la bãtrâneþe, când era matur. La tinereþe a fost înþelept. A cãzut când s-a expus pericolului. Bãtrâneþea nu l-a scutit de prãbuºire. Nu existã vreun vaccin care sã ne imunizeze în faþa pericolului: cine se expune, cade. Se înregistrezã cazuri în istoria Bisericii, în care persoane ce erau considerate sfinte sau primiserã daruri excepþionale: extaze, stigmate, puterea de a face minuni, n-au vegheat ºi s-au prãbuºit. Sunt cedrii Libanului pe

PETRU

309

care sfântul Augustin i-a vãzut prãbuºindu-se. Cât de realiste sunt cuvintele sfântului Bernard:
Nulla nimis nimia securitas ubi periclitatur aeternitas. Nusquam est securitas, fratres, nec in coelo, nec in paradiso, multo minus in mundo. In coelo enim cecidit angelus sub praesentia divinitatis, in paradiso Adam de loco voluptatis, in mundo Iudas de schola Salvatoris. [Nu pot fi prea mari mãsurile de prevedere, atunci când veºnicia este în pericol. Nicãieri nu suntem în siguranþã, fraþilor, nici în cer, nici în paradisul pãmântesc ºi, cu atât mai puþin, în lume. Cãci în cer a cãzut îngerul sub ochii lui Dumnezeu, în paradisul pãmântesc a cãzut Adam din locul desfãtãrilor, în lume a cãzut Iuda, cel crescut la ºcoala Mântuitorului].

Petru, ieºind afarã, a plâns amar. În momentul în care a întâlnit privirea blândã a Mântuitorului, a simþit remuºcarea sfâºiindu-i inima. Dar n-a cãutat sã-ºi înãbuºe aceastã remuºcare prin scuze ºi justificãri. Cãci dacã voia sã le gãseascã, le-ar fi gãsit. Ar fi putut sã-ºi înºele conºtiinþa cu scuze ca acestea: am spus o minciunã, am spus cã nu-l cunosc, în fond, nu am fãcut nici un rãu nimãnui. A fost o minciunã micã. Cum sã te mai descurci în viaþã fãrã sã minþi? O minciunã convenþionalã. Dacã nu minþeam, portãreasa nu mã lãsa sã intru. Mai mult, dacã nu spuneam minciuna, mã puteau aresta ºi ucide pentru cã i-am tãiat urechea lui Malchus, sau puteau sã mã condamne ºi pe mine la moarte, fiind ucenic al lui Isus. Or, nu sunt eu piatra de temelie a Bisericii? Trebuia sã mint, ca sã salvez Biserica. O minciunã diplomaticã. Aveam pe umeri toatã rãspunderea Bisericii. Dar nu, Petru nu se înºealã nici pe sine, nici pe alþii. Sinceritatea lui l-a salvat. Preferã sã verse lacrimi de cãinþã decât sã-ºi înãbuºe conºtiinþa. Remuºcarea este adesea numitã cãlãul conºtiinþei. E o scânteie din focul iadului, care a ºi început sã ardã în

310

MISTERELE DE DURERE

inima celui care a sãvârºit pãcatul. În realitate, este un semn al iubirii lui Dumnezeu; dacã nu este stinsã, ea îl poate salva pe om. Este glasul lui Dumnezeu care cheamã la convertire. Sully Prudhomme, într-un sonet tratând despre spovadã, ajunge sã-l invidieze pe criminalul dezlegat de mâna preotului la spovadã, pentru cã acesta gãseºte, în sfârºit, pacea ºi nu mai vede în întunericul nopþii pata de sânge apãrându-i exact la ora când a sãvârºit crima. Dar el, Prudhomme, nu credea în Dumnezeu ºi nici în spovadã, de aceea, era condamnat sã-ºi poarte pãcatul în inimã ºi sã simtã mereu remuºcarea rozându-i conºtiinþa ca un vierme neadormit. Odatã, mãrturiseºte el, nemaiputând suporta greutatea ascunsã apãsându-i conºtiinþa, a fãcut o gaurã în pãmânt ºi cu gura la gaurã a mãrturisit în ºoaptã pãmântului pãcatul sãu. „Am fost iertat?”, se întreabã neliniºtit. ªi tot el rãspunde: „Nu ºtiu. Atâta ºtiu: cã din pãmânt a rãsãrit un spin”. Remuºcarea, cãinþa, nu este suficientã pentru a-l salva pe cel cãzut în pãcat: este necesarã credinþa, speranþa în iertarea ºi iubirea lui Dumnezeu. Altminteri, cãinþa duce la disperare: este cazul lui Iuda. Un scriitor scrie ce ar fi trebuit sã facã Iuda în noaptea aceea, în loc sã se spânzure. ªi-l imagineazã pe Iuda alergând cu frânghia în mânã, disperat, spre pãduricea din Valea Gheenei. Dar în cale întâlneºte un om plângând, cu faþa ascunsã în mâini. Îl recunoaºte: este Petru.
– Petru, strigã el, nu mai pot. L-am trãdat pe Învãþãtorul. Merg sã-mi pun capãt zilelor. – De câte ori l-ai trãdat? – Cum, de câte ori? Nu ajunge cã l-am trãdat o datã? – Iuda, asta este puþin. Tu l-ai trãdat o datã ºi eºti disperat. Eu în noaptea aceasta de trei ori m-am lepãdat de el ºi îi declarasem cu jurãmânt cã voi merge la moarte pentru el

PETRU

311

dacã este cazul. Dar nu uita, frate, ce mi-a rãspuns când l-am întrebat de câte ori trebuie sã iert: de ºapte ori? Mi-a zis: Nu de ºapte ori, ci de 70 de ori câte 7. Noi suntem încã departe de numãrul acesta. Vino, frate, sã cãdem în genunchi ºi sã cerem iertare.

Cele douã coloane ale Bisericii sunt doi pãcãtoºi convertiþi: unul este Petru, celãlalt este Pavel. Este un gând care ne dã curaj ºi speranþã. Curajul nu de a pãcãtui sau de a ne opune pericolelor, ci curajul de a ne recunoaºte cu sinceritate pãcatul, de a nu înãbuºi remuºcãrile, glasul conºtiinþei, de a plânge, de a cere cu încredere iertare, de a face pocãinþã. Ne îndeamnã atât de frumos sfântul Ioan Gurã de Aur într-una dintre predicile sale:
O, nespusã îndurare a dumnezeiescului Mântuitor în faþa cãruia nimeni nu trebuie sã dispereze de propria mântuire! Dacã ai cãzut în nelegiuire, dacã eºti desfrânat, aminteºte-þi de istoria femeii prinse în adulter; dacã eºti criminal, priveºte la tâlharul rãstignit pe cruce; dacã eºti pãtat de vinovãþii, aminteºte-þi de Pavel, mai întâi pãcãtos ºi aprig duºman al lui Cristos, apoi vestitor al evangheliei sale ºi împãrþitor al harului sãu... Ce este pãcatul în faþa îndurãrii lui Dumnezeu? Este ca o pânzã de pãianjen pe care o suflare de vânt o spulberã.

Irozii
Când a auzit Pilat, a întrebat dacã omul este galileean, iar când a aflat cã este de sub stãpânirea lui Irod, l-a trimis la Irod, care se afla ºi el în zilele acelea în Ierusalim. Vãzându-l pe Isus, Irod s-a bucurat mult, cãci de mult timp dorea sã-l vadã, pentru cã auzise despre el ºi spera sã vadã vreun semn fãcut de el. Aºadar, i-a pus multe întrebãri, dar el nu i-a dat nici un rãspuns (Lc 23,6- 9).

În istoria patimii Domnului se succed scene care ne provoacã cele mai diferite sentimente: unele milã ºi compãtimire, altele indignare ºi amãrãciune, altele neliniºte ºi deprimare. Printre acestea din urmã este ºi scena din Evanghelia dupã sfântul Luca, în care apare personajul cu numele de Irod. Noul Testament ne vorbeºte despre patru Irozi. Toþi patru au câteva trãsãturi comune: toþi patru sunt rãi, cruzi, imorali ºi, în acelaºi timp, religioºi. Religiozitatea lor este ipocrizie, este o mascã sub care se ascund interese politice, diplomaþie, populism. Pe toþi patru Dumnezeu îi viziteazã cu harul sãu, încearcã sã-i salveze. Toþi patru refuzã invitaþia lui Dumnezeu ºi mor împietriþi la inimã ºi impenitenþi. Întemeietorul dinastiei este Irod cel Mare, unul dintre monºtrii cei mai sângeroºi pe care-i cunoaºte specia umanã. Instalat ilegitim la putere, ca sã câºtige bunãvoinþa poporului, restaureazã templul din Ierusalim. Îi dã atâta strãlucire încât se spunea în popor: cine nu a vãzut templul construit de Irod n-a vãzut niciodatã ceva frumos cu adevãrat. Dar, în acelaºi timp, construieºte temple pãgâne în cinstea împãraþilor de la Roma. Dupã

IROZII

313

ce îºi ucide soþia ºi, o datã cu ea, pe un oarecare Soemus, cu care a prins-o cã îl înºealã, Dumnezeu cautã sã-l salveze, trezindu-i niºte remuºcãri care-l împing pânã în pragul nebuniei. Le înãbuºã, dedându-se la o viaþã de distracþii sãlbatice: desfrâu, beþii, vânãtori. Dumnezeu mai încearcã o datã. Irod este cel dintâi care aflã de naºterea lui Mesia. ªtim cum a reacþionat. ªi ºtim cum a murit: numai cu cinci zile înainte de a muri, ºi-a ucis al treilea copil. Al doilea Irod este Irod Antipa, cel cãruia Pilat i l-a trimis pe Isus. A moºtenit pãcatele tatãlui sãu; crud, viclean (Isus îl numeºte vulpe), destrãbãlat, necredincios, superstiþios. I-a furat fratelui sãu, Filip, soþia ºi fata. Dar joacã teatrul religiozitãþii, ca ºi tatãl sãu. Vine ºi el, de Paºti, la Ierusalim în pelerinaj, ca sã se închine la templu. În Galileea a construit ºi el temple pãgâne. Dumnezeu încearcã sã-l salveze prin glasul predicilor lui Ioan Botezãtorul. Îi taie capul spre a nu mai auzi acest glas. Moare uitat ºi dispreþuit în exil, în Galia, la Lyon. Urmãtorul este Irod Agripa I, nepotul lui Irod cel Mare: petrecãreþ ºi ambiþios. Talmudul ne spune cã ceremoniile religioase de la templu îl miºcau pânã la lacrimi. Teatru. Calcule politice. Aceasta se întâmpla numai o datã pe an, când venea în pelerinaj la Ierusalim. La Cezareea ridica statui propriei sale fiice, ceea ce pentru un evreu credincios însemna idolatrie. Cunoaºte creºtinismul. Se poate salva. Respinge harul. Neputând sã loveascã în Cristos înãlþat deja la cer, loveºte în ucenicii lui: îl aruncã în temniþã pe Petru, îl taie cu sabia pe Iacob. Într-o zi s-a aºezat pe tron îmbrãcat în haine strãlucitoare ºi le vorbea locuitorilor din Tyr ºi Sidon. Norodul a strigat: „Glas de Dumnezeu a vorbit, nu de om”. Acceptã elogiul. Un înger al Domnului îl loveºte

314

MISTERELE DE DURERE

pe loc ºi moare mâncat de viermi ca ºi bunicul sãu. A muri mâncat de viermi înseamnã a muri impenitent, cu remuºcarea, cu viermele care nu doarme în inimã. Ultimul din dinastia Irozilor a fost Irod Agripa II. Acesta a mers atât de departe cu dezmãþul, încât trãia în incest cu sora sa, Berenice. O fãcea ºi el pe sfântul. Îi obliga pe cumnaþii sãi sã se taie împrejur. Sora sa, la fel: fãcuse jurãmânt de nazireat, adicã, din dragoste faþã de Dumnezeu, sã nu-ºi taie pãrul ºi sã nu bea vin. Vine ºi pentru acest Irod ceasul cercetãrii. Venind odatã la Cezareea împreunã cu Berenice spre a-l vizita pe guvernatorul roman Festus, acesta îi povesteºte despre un întemniþat cu numele de Pavel, învinuit „cu privire la un oarecare Isus, care a murit ºi despre care Pavel susþine cã este viu”. Cunoaºtem din Faptele Apostolilor predica înflãcãratã pe care apostolul Pavel a þinut-o în faþa celor doi incestuoºi. Ca sã-i încurajeze la pocãinþã, se dã pe sine ca exemplu. Povesteºte istoria vieþii sale; ºi el a fost un pãcãtos. A trimis la moarte oameni nevinovaþi. Dar s-a convertit pe drumul Damascului ºi a primit de la Dumnezeu iertare. Dar ºi pentru acest Irod ceasul cercetãrii a fost zadarnic. Un lucru este limpede: instrumentalizarea religiei în scopuri politice nu este de azi, de ieri. Au practicat-o Irozii. Vãzând azi preºedinþi de þarã ºi de guvern, atei declaraþi, comuniºti, cu lumânãrele aprinse în mâini pe la pomeniri, fãcând cruce fãrã sã o nimereascã, sãltând coliva cot la cot cu ierarhii, auzindu-i pe foºtii activiºti de partid citând din Biblie cu aceeaºi râvnã cu care citau pânã mai ieri din Marx, ne vin în minte cuvintele lui Eminescu care se potrivesc atât de bine ºi pentru timpul nostru: „Veacul nostru ni-l umplurã saltimbancii ºi irozii”. Dar sã ne oprim puþin asupra lui Irod Antipa în faþa cãruia este adus Isus legat. „I-a pus multe întrebãri, dar

IROZII

315

el nu i-a dat nici un rãspuns”. E cutremurãtoare aceastã tãcere, acest mutism al lui Isus. El avusese un cuvânt pentru Pilat, avusese un cuvânt pentru Anna ºi pentru Caiafa. Pentru Irod nu are nici un cuvânt. Cuvântul întrupat rãmâne mut. Isus a vorbit mult în viaþa sa. El vorbea cu toatã lumea. A vorbit cu sãracii, a vorbit cu bogaþii. A vorbit cu evreii, a vorbit cu pãgânii ºi cu samaritenii. A vorbit cu bãrbaþii, a vorbit cu femeile. A vorbit cu mama sa, care era fãrã pãcat, a vorbit cu aceeaºi bunãtate cu pãcãtoasele publice. A vorbit cu ignoranþii ºi cu savanþii, cu pescarii ºi cu soldaþii, chiar ºi cu duºmanii sãi de moarte, fariseii. Cu Iuda a vorbit pânã în ultimul moment. Chiar ºi pentru tâlharul rãstignit alãturi de el a avut un cuvânt de spus. Irod a fost singurul om de pe lume pentru care Isus nu a avut nici un cuvânt de spus. Ar fi fost inutil. Irod este omul cu mintea orbitã, cu inima împietritã, cu conºtiinþa anihilatã. El nu este capabil sã mai reacþioneze la cuvântul cuiva; de aici, tãcerea lui Dumnezeu. Predicile lui Ioan Botezãtorul îl zguduiserã puternic pe Irod. Dar el a înãbuºit remuºcãrile. Aceastã refulare îl duce la stãri de dezechilibru psihic: are halucinaþii, vedenii. Ne spune Evanghelia cã în Isus vedea fantoma lui Ioan Botezãtorul pe care el îl decapitase ºi care ar fi înviat. Ca sã alunge gândurile negre, remuºcãrile, urâtul, stãrile depresive, s-a pus pe distracþii, chefuri ºi orgii. Sfântul Luca ne spune cã Irod voia sã-l vadã pe Isus ºi spera sã-l vadã fãcând vreo minune. Voia sã vadã o minune, adicã un numãr de circ, de iluzionism, ca sã se distreze, sã mai treacã urâtul, sã mai ucidã vremea. Poate cã dacã ar fi fãcut minunea, i-ar fi creat bunã dispoziþie, l-ar fi graþiat, ºi astfel, Isus ar fi scãpat cu viaþã. Dar Isus refuzã sã o facã pe bufonul spre a-l distra pe Irod. ªi Irod se rãzbunã. κi bate joc de el împreunã cu curtenii ºi cu

316

MISTERELE DE DURERE

soldaþii, punându-i pe umeri o hainã strãlucitoare, adicã o mantie regalã, veche, ce o þinea în garderobã, nu o mai purta, ºi îl trimite îndãrãt la Pilat, în posturã de nebun. Remuºcarea care se naºte în conºtiinþa omului în momentul în care sãvârºeºte pãcatul este descrisã de sfinþii pãrinþi ai Bisericii prin diferite imagini. „E sentinþa de condamnare pe care o dã tribunalul pus de Dumnezeu în noi înºine” – spune sfântul Ioan Gurã de Aur. „Este cãlãul din adâncul inimii noastre care ne tortureazã” – spune sfântul Augustin. „Cine pãcãtuieºte – spune acelaºi învãþat al Bisericii – devine sclavul pãcatului. Remuºcãrile sunt lanþurile pe care sclavul este condamnat sã le poarte cu el oriunde s-ar duce”. Dupã ce l-a ucis pe fratele sãu Abel, Cain spunea: „Primul om care mã va întâlni, mã va ucide”. Dar Dumnezeu l-a condamnat la o pedeapsã mai grea decât moartea. L-a condamnat sã trãiascã, de aceea a poruncit ca nimeni sã nu se atingã de el. Cain ºi-a petrecut restul vieþii fugind dintr-un loc în altul, cãutând sã scape de un cãlãu pe care-l purta în el însuºi. Remuºcarea e durerea care ne avertizeazã cã o mãsea este bolnavã, cã avem o infecþie. ªi atunci, din douã, una: ori tratãm mãseaua bolnavã, îndepãrtãm puroiul, ori luãm calmante, somnifere, spre a face sã cedeze pentru moment durerea, dar n-am rezolvat nimic. Aceastã a doua soluþie o aleg cei care, asemenea lui Irod, în loc sã scoatã rãul, pãcatul, puroiul care coace în inima lor, încearcã sã-ºi amorþeascã conºtiinþa cãutând calmante, plãceri ºi distracþii. Dar, se întreabã sfântul Alfons de Liguori, cum ai putea sã te bucuri la o petrecere, la un bal, la un concert, când eºti atârnat cu picioarele în sus ºi cu capul în jos? Cum ai putea sã te mai bucuri de ceva în viaþã, când te afli în poziþie anormalã, cu picioarele spre Dumnezeu?

IROZII

317

Cuvântul „remuºcare” înseamnã a muºca în mod repetat. Ca un câine care latrã, ne muºcã spre a ne avertiza cã suntem într-un mare pericol.
Un negustor bogat mergea cãlare printr-o pãdure, fiind însoþit de câinele sãu credincios. La un moment dat, câinele aleargã înaintea calului, lãtrând la el, îl muºcã, încearcã sã-l opreascã. Dupã un timp, stãpânul, vãzând cã nu se potoleºte, scoate pistolul ºi îl împuºcã. Pleacã mai departe, dar, oprindu-se la un han, constatã cu groazã cã nu mai are geanta cu bani. Face imediat cale întoarsã. Nu departe de trupul câinelui mort gãseºte geanta cãzutã la pãmânt. Câinele observase acest lucru ºi încercase sã-ºi avertizeze stãpânul.

Remuºcarea este câinele care latrã în noi ºi ne muºcã, avertizându-ne cã l-am pierdut pe Dumnezeu, am pierdut harul sfinþitor. Îi putem urma avertismentul sau o putem ucide, înãbuºi. Nu remuºcarea este cea mai mare nenorocire în viaþa omului. Adevãrata nenorocire vine abia în momentul în care glasul conºtiinþei, prin care Dumnezeu ne cheamã, amuþeºte, când conºtiinþa nu mai simte nici o remuºcare. Ca în povestea orientalã cu inelul fermecat pe care l-a primit un prinþ. Un inel frumos, cu diamante, rubine, perle, care avea o proprietate: el venea perfect pe degetul prinþului, dar ori de câte ori prinþul gândea sau fãcea ceva rãu, inelul se strângea puþin, provocându-i o micã durere. Dupã câþiva ani, prinþul nu a mai simþit nici o durere: degetul era complet strangulat. Pãcatul repetat, înãbuºirea remuºcãrilor duce la distrugerea, la strangularea conºtiinþei. E glasul lui Dumnezeu care amuþeºte, este Cristos care tace în faþa lui Irod. Se ajunge la insensibilitate, la amoralitate, ceea ce, cum am amintit, este mai grav decât imoralitatea, la incapacitatea de a mai face deosebirea între bine ºi rãu, la pervertirea

318

MISTERELE DE DURERE

conºtiinþei. ªi care-l face pe pãcãtos sã-l dispreþuiascã pe cel ce nu comite pãcatele pe care le comite el. Exact ca Irod desfrânatul, care-l trateazã de nebun pe Cristos nevinovatul. Lucrul cel mai trist care ni s-ar putea întâmpla în viaþã ar fi tocmai acesta: tãcerea lui Dumnezeu – semnul abandonãrii. Cu psalmistul, sã ne rugãm:
Doamne, sã nu taci. Sã nu rãmâi surd la glasul meu, ca nu cumva, îndepãrtându-te fãrã sã-mi rãspunzi, sã ajung ca aceia care coboarã în mormânt (cf. Ps 28,1).

Baraba
La fiecare sãrbãtoare, guvernatorul obiºnuia sã elibereze un deþinut pentru popor, pe care îl voiau ei. Pe atunci avea un deþinut vestit, numit Baraba. Deci, când s-au adunat, Pilat le-a zis: „Pe cine vreþi sã vi-l eliberez: pe Baraba sau pe Isus, care se numeºte Cristos?”...Dar arhiereii ºi bãtrânii au convins mulþimile sã-l cearã pe Baraba, iar pe Isus sã-l trimitã la moarte. Luând cuvântul, guvernatorul le-a zis: „Pe care dintre cei doi vreþi sã vi-l eliberez?” I-au rãspuns: „Pe Baraba!” Pilat le-a zis: „Aºadar, ce sã fac cu Isus, care se numeºte Cristos?” Au zis toþi: „Sã fie rãstignit!” El le-a spus: „Dar ce rãu a fãcut?” Ei însã strigau ºi mai tare: „Sã fie rãstignit!”... Atunci l-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus, dupã ce l-a biciuit, l-a dat ca sã fie rãstignit (Mt 27,15-17.20-23.26).

Aceasta este relatarea sfântului Matei. Ceilalþi evangheliºti completeazã biografia lui Baraba. „Iar Baraba – noteazã sfântul Ioan – era un tâlhar” (In 18,40). ªi sfântul Luca: „Acesta fusese aruncat în închisoare pentru o revoltã care avusese loc în cetate ºi pentru o crimã” (Lc 23, 19). Asistãm aici la o scenã de isterie colectivã. O scenã absurdã, neverosimilã. Atât de absurdã, încât am crede cã este o invenþie a evangheliºtilor, dacã n-am vedea-o repetându-se permanent, sub ochii noºtri. Baraba, un bandit de meserie, ajunge dintr-odatã, la o revoltã, în ochii gloatei, erou naþional, simbolul libertãþii. Este ceea ce se întâmplã la orice revoluþie: bandiþi, criminali, borfaºi care profitã de ocazie, de confuzie, spre a deveni dintr-odatã eroi ºi salvatori ai naþiunii. Tehnica manipulãrii maselor era cunoscutã ºi pe vremea lui Isus. Maºina de propagandã ºi dezinformare

320

MISTERELE DE DURERE

funcþiona perfect. Ne imaginãm arhiereii, bãtrânii, cu agenþii lor, infiltrându-se în mulþime, ca la mitingurile noastre politice, lansând câteva calomnii ºi reuºind în câteva clipe sã convingã gloata cã un criminal este un sfânt ºi cã un sfânt este un criminal. Mulþimea este maleabilã, uºor de dus de nas. Nimic nu s-a schimbat în psihologia ºi comportamentul maselor. Pentru inima sensibilã a Mântuitorului, acesta a fost momentul cel mai deprimant din tot cursul patimii sale. El nu are prieteni în mulþime. Maria Magdalena, Iosif din Arimateea, Nicodim, apostolii stau departe, urmãresc mersul lucrurilor din culise. Este singur în faþa gloatei dezlãnþuite. Mulþimea aceasta, care numai cu câteva zile mai înainte îl primise în cetate cu entuziasm, cu osanale, orbii, muþii, bolnavii vindecaþi de el, toþi cei care îi sorbiserã cu sufletul la gurã cuvintele dumnezeieºti sunt acum cu toþii de partea lui Baraba, împotriva lui, urlã cerându-i moartea. Sunt puºi pe aceeaºi balanþã: de o parte, Baraba, un criminal, un bandit, de cealaltã, Isus, Fiul lui Dumnezeu, nevinovãþia însãºi, cel care a fãcut numai bine în viaþã. Gloata este pusã sã aleagã. Balanþa se înclinã de partea lui Baraba. Dintr-odatã, criminalul câºtigã simpatia tuturor, este iubit cu patimã, devine idolul mulþimii. Isus, dintr-odatã, este urât de moarte. Francezii au o vorbã: „Nebunia nu se inventeazã, ea existã”. Este istoria care se verificã, nu numai când este vorba de mulþime, dar adesea ºi în viaþa noastrã personalã; puºi sã alegem între bine ºi rãu, alegem rãul. Cum se explicã un asemenea fenomen absurd? Mai întâi, existã în fiinþa omului ceea ce am putea numi fascinaþia rãului, atracþia de a face ceea ce este oprit ºi de a-i aproba, de a-i simpatiza pe cei care fac ceea ce este interzis. Aceastã fascinaþie a rãului, Sfânta Scripturã ne-o descrie deja în primele sale capitole: pusã sã aleagã între

BARABA

321

bine ºi rãu, femeia a vãzut cã fructul oprit era bun de mâncat ºi plãcut la privire. Apostolul Pavel se plânge cã simte în el o lege care se împotriveºte legii minþii, cãci aprobã binele, dar face rãul pe care îl dezaprobã. Nu numai rãul din viaþa proprie, dar ºi rãul din viaþa altora exercitã aceeaºi fascinaþie, aceeaºi forþã de atracþie. De aceea, rãul îºi face publicitate în lume, atrage atenþia, iar binele este neluat în seamã. Papa Luciani (Ioan Paul I) descrie aceastã realitate printr-o asemãnare:
Într-o zi, într-un magazin de ceramicã intrã un nebun cu o bâtã ºi face þãndãri tot ce gãseºte: oale, cãni. Lumea aleargã de pretutindeni sã admire nemaipomenitul spectacol. Imediat vine un om cu un vas cu clei ºi începe sã refacã cu multã rãbdare vasele stricate. Lumea pleacã imediat. Un asemenea spectacol nu o intereseazã.

Cu câtva timp în urmã, televiziunea italianã a prezentat cazul unui tânãr care, într-o bunã zi, a pus mâna pe cuþit ºi i-a înjunghiat pe amândoi pãrinþii: ºi pe tata, ºi pe mama. Reporterul a luat un interviu tinerilor din localitate, întrebându-i ce gândesc despre o asemenea faptã. Rãspunsurile au fost mai ºocante decât crima în sine: cuvinte de aprobare, de laudã, de solidaritate, de simpatie cu criminalul. Scrisori ºi flori trimise criminalului în puºcãrie, mesaje de dragoste ºi admiraþie. Tânãrul a devenit idolul, eroul îndrãgit de toþi; luptãtorul pentru emanciparea tinerilor de sub tirania bãtrânilor demodaþi. Istoria e plinã de asemenea cazuri. Cine era Napoleon pe care gloatele îl primeau cu manifestaþii de entuziasm împinse pânã la isterie? Un criminal care a sacrificat milioane de vieþi omeneºti ca sã-ºi realizeze ambiþiile paranoice. Sã nu uitãm cã Hitler a ajuns la putere prin alegeri

322

MISTERELE DE DURERE

democratice, prin voinþa poporului. Când a murit Stalin, monstrul pãtat cu sângele a milioane de oameni nevinovaþi, îmi amintesc, eram copil, am vãzut persoane plângând, la moartea „tãtucului” scump, pãrintele ºi cel mai mare binefãcãtor al omenirii. ªi al doilea motiv care explicã o asemenea alegere a rãului este respectul omenesc: spiritul de turmã, lipsa de personalitate ºi curaj, lipsa de principii ºi demnitate umanã, teama de a fi vorbit, arãtat cu degetul, criticat, considerat inadaptabil, ieºit din rândul lumii, teama de a nu-þi pierde popularitatea, altfel spus, laºitatea ºi lipsa de caracter, conformismul. Mântuitorul ºi-a dat seama cã acesta este pericolul cel mai mare pentru urmaºii sãi; un pericol mai mare ca prigoanele din afarã. De aceea, atrage atenþia la tot pasul cã ucenicul sãu trebuie sã se împotriveascã mereu spiritului lumii, sã aibã curajul de a merge împotriva curentului, de a rãmâne singur, dacã este cazul, cum a rãmas el singur în pretoriul lui Pilat: „Dacã lumea vã urãºte, sã ºtiþi cã pe mine m-a urât înainte de voi. Dacã aþi fi din lume, lumea ar iubi ceea ce îi aparþine, dar pentru cã nu sunteþi din lume, ci eu v-am ales din lume, pentru aceasta vã urãºte lumea” (In 15, 18-19). Atenþie! Sã precizãm un lucru. Sã nu ne închipuim cã lumea pe care o condamnã Cristos ºi cãreia trebuie sã ne împotrivim trebuie sã fie neapãrat lumea din afarã, din afara seminarului, a mãnãstirii, din afara Bisericii. Nu. Lumea poate fi foarte bine clasa, seminarul, mãnãstirea, colegii, clerul, Biserica, atunci când în seminar, în mãnãstire sau în Bisericã nu domneºte Duhul lui Cristos ºi al evangheliei, ci duhul lumii, duhul pãcatului, condamnat de Cristos. Se poate întâmpla ca, refuzând sã ne solidarizãm cu cei care nu au duhul lui Cristos, sã fim izolaþi, marginalizaþi, evitaþi, dispreþuiþi, suspectaþi, priviþi ca trãdãtori

BARABA

323

ai intereselor comune. Ei, bine, în acest caz, trebuie sã avem curajul de a rãmâne singuri, de a merge împotriva curentului, de a urma propria conºtiinþã. Evit sã dau exemple mai recente. Vã reamintesc cazul sfântului Atanasie din antichitate. Era în jurul anului 360. Din cauza împãraþilor de la Bizanþ care dictau în toate, raþionalismul arian se rãspândise în toatã lumea. „Lumea, zguduitã, s-a trezit arianã”, noteazã sfântul Ieronim. Singurul apãrãtor al credinþei adevãrate care a rãmas în picioare a fost sfântul Atanasie. A fost condamnat de toate sinoadele din Orient ºi Occident. Cine îi lua apãrarea era depus de împãrat. Din cei 46 de ani de episcopat la Alexandria, 20 i-a trãit în exil sau ascuns prin grotele anahoreþilor, spre a nu fi gãsit de poliþia imperialã. A fost exilat de împãraþi de cinci ori. Pentru împãratul Constantin, Atanasie era „omul fãrã Dumnezeu, de o negrãitã neruºinare”. Conciliul din Tir îl numeºte: „arogant, îngâmfat, omul dezbinãrii”. Este urât ºi calomniat de toþi episcopii, acuzat cã rãscoalã poporul, cã a ucis un episcop, cã a necinstit o fatã, cã este duºman al unitãþii Bisericii º.a.m.d. Dar nu cedeazã. Luptã de unul singur. ªi istoria cui îi dã dreptate? Celor mulþi? Nu. O minciunã, o eroare nu se transformã în adevãr, chiar dacã o susþine toatã lumea. Un pãcat nu se transformã în virtute, oricât de mulþi ar fi cei care îl sãvârºesc. Câtã dreptate are sfântul Ieronim când scrie: Multitudo sociorum impunitatem non facit criminum („Pãcatul nu rãmâne nepedepsit pentru faptul cã mulþi se întovãrãºesc în a-l sãvârºi”)! Iatã regula de aur a vieþii noastre: a nu te cãlãuzi în viaþã dupã ceea ce spun ºi fac alþii, ci dupã propria conºtiinþã, luminatã de evanghelia lui Cristos. Scrie sfântul Augustin:

324

MISTERELE DE DURERE

Priveºte, lumea se prãbuºeºte, dar Cristos rãmâne în picioare... Laudele oamenilor nu te pot duce în cer, iar reproºurile oamenilor nu te pot scoate din cer... Gândeºte despre Augustin ce vrei, conºtiinþa sã nu-mi reproºeze nimic în ochii lui Dumnezeu.

Sau cunoaºtem cuvântul sfântului Ioan Gurã de Aur: „Mã tem de un singur lucru: de pãcat; restul nu mã intereseazã”. De altfel, solidaritatea în pãcat ºi sentimentul de siguranþã pe care îl dã numãrul celor mulþi cu care nu voieºti sã vii în conflict dureazã numai pânã la moarte. Dar dupã moarte? Dar în faþa lui Dumnezeu? Scriitorul Ignaz I. Klug descrie în cartea sa Drumul veºnic, istoria unui om care n-a avut nici un duºman în viaþã. Fãrã principii, fãrã caracter, acest om a trecut prin viaþã spunând „da” ºi „nu” la toþi, la toate, dupã caz; a fost fals cu cei falºi, mincinos cu cei mincinoºi, cu alte cuvinte, un om schilod la suflet ºi la inimã. Moare. Nimeni nu-l însoþeºte la mormânt. Sufletul merge în iad. Marea lui suferinþã acolo este cã stã într-un loc întunecos unde nimeni nu vine sã-l viziteze, sã se intereseze de suferinþa sa. Concluzia: nu a avut nici un duºman pe lumea aceasta, nu are nici un prieten pe lumea cealaltã. Nu este uºor sã-þi urmezi întotdeauna conºtiinþa, sã nu te laºi târât de curent, de ceea ce spun ºi fac cei mulþi sau poate toþi. Dar sã nu uitãm cã Isus Cristos ne-a lãsat un sacrament special în acest scop: este Mirul. Ce rol joacã acest sacrament în viaþa noastrã? Sã ne reîmprospãtãm învãþãtura pe care Biserica ne-o dã în Catehismul Tridentin: „În sacramentul Mirului, Duhul Sfânt se dãruieºte sufletelor credincioºilor, sporeºte în ei puterea ºi curajul, ca sã poatã purta fãrã teamã lupta spiritualã”.

AL III-LEA MISTER

ÎNCORONAREA LUI ISUS CU SPINI Încoronarea cu spini (I)
Soldaþii l-au adus în curte, adicã în pretoriu, ºi au adunat toatã cohorta. L-au îmbrãcat cu o hainã de purpurã ºi, împletind o coroanã de spini, i-au pus-o pe cap. Apoi au început sã-l salute: „Bucurã-te, rege al iudeilor!” ªi-l loveau peste cap cu o trestie, îl scuipau ºi, cãzând în genunchi, i se închinau (Mc 15,16-19).

Odatã condamnat cineva la moarte, era considerat deja ºters din numãrul celor vii. Era ca ºi mort. Putea sã facã cine ce voia cu el. O bunã ocazie pentru soldaþi de a se distra, improvizând pe seama lui Isus parodia unei consacrãri regale. Cohorta de soldaþi a lui Pilat nu era formatã din legionari, soldaþi de elitã, ci din aºa-numiþii auxiliari, adunãturã recrutatã dintre sirieni ºi samariteni, duºmanii de moarte ai evreilor. Armata era aceea care proclama împãratul cu urale: „Ave, Caesar, Imperator!” Iar Isus nu se declarase rege? Ceremonia este completã: îi pun pe umeri mantia de culoare roºie a unui soldat, în chip de mantie regalã; împletesc o coroanã de spini pe care i-o pun pe cap. În Palestina se gãsesc spini lungi cât degetul, atât de tari ºi ascuþiþi încât strãpung nu numai carnea, dar ºi osul. Un rege poartã un sceptru. Au la îndemânã o trestie. Cum Isus refuzã sã o ia în mânã, îl lovesc cu ea peste cap. ªi mascarada începe: Isus, transformat în rege de carnaval. Citind batjocura pe care acele

326

MISTERELE DE DURERE

brute au fãcut-o de Isus, aºa cum o descrie evanghelistul, este normal sã ni se trezeascã în inimã aceleaºi sentimente pe care le-a încercat regele Clovis când a auzit pentru prima datã povestindu-i-se patima Domnului: „Sã fi fost eu acolo cu francii mei!” Sfântul Atanasiu desprinde înþelesul adânc al acestui episod ºi îl exprimã în aceste cuvinte admirabile:
Este condamnat la moarte ca un om, ºi acum, când este gata sã moarã, este adorat ca Dumnezeu. Este redus la mai puþin decât nimic ºi apoi este proclamat rege. I se scoate haina sãracã ºi este înveºmântat în purpurã. Nu ºtiu cine este acela pe care îl acoperã cu insulte ºi batjocuri ºi, cu toate acestea, îl numesc proroc. ªi în timp ce îºi bat joc de el ºi îl lovesc, îi acordã trofeele învingãtorului: mantia de purpurã, coroana împletitã din spini, sceptrul de trestie. Este adevãrat, fãceau toate acestea în bãtaie de joc. Cu toate acestea, fãrã sã-ºi dea seama ºi fãrã sã vrea, îi acordau ceea ce i se datora.

Isus pãrea ca o jucãrie în mâinile soldaþilor. În realitate, ei, soldaþii, erau niºte jucãrii acþionate de o voinþã superioarã care îi fãcea sã sãvârºeascã gesturi a cãror semnificaþie îi depãºea. Coroana de spini de pe capul lui Isus ne indicã titlurile supreme ale lui Cristos. Mai întâi ni-l aratã ca mare preot al noului legãmânt. Tiara pe care o poartã papa ºi mitra pe care o poartã orice episcop au fost iniþial un cerc de metal, un fel de coroanã pe care preoþii o purtau pe cap în antichitate. Tonsura clericalã, adicã o coroanã de pãr de jur împrejurul capului, restul capului fiind ras complet, nu este altceva decât coroana preoþeascã. În al doilea rând, coroana de spini ni-l aratã pe Isus ca victimã de ispãºire pentru pãcatele lumii. În antichitate, victimele erau încoronate înainte de a fi sacrificate. Este

ÎNCORONAREA CU SPINI (I)

327

ceea ce se aminteºte ºi în Faptele Apostolilor, când relateazã întâmplarea de la Listra:
Vãzând mulþimile ceea ce fãcuse Pavel, au strigat în graiul lor licaonian: „Zeii cu chip de om au coborât la noi!”. Pe Barnaba îl numeau Zeus, iar pe Pavel, Hermes, pentru cã el era purtãtorul de cuvânt. Preotul templului lui Zeus de la intrarea cetãþii, aducând tauri ºi ghirlande la porþi, voia, împreunã cu mulþimile, sã aducã jertfã” (Fap14,11-13).

Coroana de spini îl aratã pe Isus ca fiind marele învingãtor asupra pãcatului, a morþii ºi a infernului. ªtim cã, în vechime, învingãtorii în lupte sau în întreceri erau încununaþi cu lauri. Dar mai presus de toate, ni-l aratã pe Isus ca rege al regilor, rege al cerului ºi al pãmântului. Coroana a fost întotdeauna pe capetele regilor semnul demnitãþii supreme. Dar când devine Isus rege? Când este în culmea gloriei ºi a popularitãþii, când mulþimile vor sã-l rãpeascã ºi sã-l facã rege, Isus fuge, se ascunde. Dupã ce apare pe Tabor înveºmântat în strãlucire dumnezeiascã, le porunceºte ucenicilor sã nu spunã nimãnui un cuvânt. Iar când este batjocorit, insultat, lovit, scuipat, brutalizat, este rege. Isus nu intrã în categoriile noastre de gândire. El rãstoarnã orice logicã umanã. Încoronarea cu spini nu e aducere de slavã, ci batjocurã din partea soldaþilor. Batjocura continuã în istoria Bisericii atunci când oamenii Bisericii, persoanele religioase, se lasã stãpânite de mândrie, de orgoliu, de ambiþii, râvnesc onoruri, funcþii, poziþii privilegiate, justificând totul cu slava lui Dumnezeu ºi binele Bisericii. Evanghelia ne aratã cum se aduce slavã lui Dumnezeu. Mãrirea Tatãlui se aflã la punctul extrem al înjosirii Fiului. Tatãl este preamãrit atunci când Fiul este dispreþuit, scuipat, lovit, încoronat cu spini, transformat într-un

328

MISTERELE DE DURERE

rege de carnaval. Dure, dar justificate cuvintele sfântului Bernard: Pudeat sub spinoso capite membrum fiat delicatum. Ar trebui sã ne plesneascã obrazul de ruºine când noi, mãdularele, cãutãm onoruri, în vreme ce Cristos, capul nostru, poartã coroana de spini. Explicã sfântul Augustin: „Isus Cristos a ucis mândria nu altfel decât prin umilinþa sa ºi ne-a trasat drumul cu umilinþa sa; fiindcã prin orgoliu ne îndepãrtaserãm de Dumnezeu, nu ne puteam întoarce la el pe altã cale decât pe calea umilinþei”. ªi mai spune: „Valoreazã mai mult un pãcãtos smerit decât un sfânt îngâmfat”. Toate virtuþile trebuie luate în consideraþie. Dar dacã umilinþei nu i se acordã o atenþie cu totul deosebitã sau este neglijatã, atunci întreg edificiul vieþii spirituale se prãbuºeºte ca o casã construitã pe nisip. Cãci iatã ce gândeºte sfântul Bernard:
Vrednicã de laudã este fecioria, dar mai necesarã este umilinþa. Fecioria este recomandatã, umilinþa este poruncitã. La feciorie te cheamã o invitaþie, la umilinþã te cheamã o obligaþie. Este posibil sã te mântuieºti fãrã prima, nu este posibil sã te mântuieºti fãrã a doua. Poate sã-i placã lui Dumnezeu umilinþa care regretã ºi plânge castitatea pierdutã, dar îndrãznesc sã afirm cã, fãrã umilinþã, nici chiar fecioria Mariei nu i-ar fi plãcut Fiului lui Dumnezeu.

Umilinþa poate îmbrãca o mie ºi unul de aspecte: a nu cãuta lauda ºi popularitatea cu orice preþ, a fi natural ºi simplu în toate: în vorbe, în îmbrãcãminte, în comportament, a nu te supraestima ºi a nu te complace în merite mai mult iluzorii decât reale, a recunoaºte ºi a aprecia meritele ºi calitãþile altora, a recunoaºte sincer când greºeºti, a nu te scuza cu tot felul de minciuni ºi tertipuri, a accepta observaþiile ºi a fi recunoscãtor celor care te corijeazã, sunt numai câteva forme de practicare a umilinþei.

ÎNCORONAREA CU SPINI (I)

329

Existã o formã de mândrie, care trebuie consideratã ca fiind cea mai respingãtoare de pe lume: aceea de a vedea, de a visa, de a cãuta în preoþie onoruri, demnitãþi, sau de a vedea o posibilitate de realizare a unor ambiþii ºi planuri umane. Ne amintim aici cât a avut Isus de luptat pentru a stârpi acest viciu din inimile ucenicilor sãi. Ne amintim de comportarea sfinþilor. De sfântul Ioan Gurã de Aur, de sfântul Ambroziu, care au fugit noaptea în pustiu, s-au ascuns în grote când au aflat cã este pericolul de a fi aleºi episcopi. De sfântul Grigore cel Mare care, ales papã, s-a ascuns într-o peºterã; descoperit, îl implorã pe împãratul Mauriþiu sã nu-i recunoascã alegerea. De sfântul Filip Beniþiu, care a stat fugar prin munþi pânã s-a terminat conclavul ºi a fost ales papã un alt cardinal. De sfântul Amoniu, eremit, care, fiind în pericol de a fi ales ºi sfinþit preot, ºi-a tãiat o ureche. Ultimul exemplu nu vã sfãtuiesc sã-l urmaþi. Piatra de încercare a umilinþei, semnul adevãrat ºi sigur dupã care putem recunoaºte dacã avem sau nu virtutea umilinþei, este suportarea ofenselor. Isus acest lucru îl gãseºte normal la ucenicul lui: „Fericiþi sunteþi când vã vor insulta, vã vor persecuta ºi, minþind, vor spune împotriva voastrã tot rãul din cauza mea” (Mt 5,11); „Vai vouã, când toþi oamenii vã vor lãuda; pentru cã aºa au fãcut pãrinþii lor profeþilor falºi... Celui care te loveºte peste un obraz întoarce-i-l ºi pe celãlalt...” (Lc 6, 26.29) Cunoaºtem istoria împãratului Heraclit. O datã recuperatã crucea Mântuitorului din mâinile perºilor, împãratul se deplaseazã de la Bizanþ la Ierusalim, ca sã o repunã la locul de cinste pe Calvar. Îmbrãcat în haine imperiale, cu coroanã de aur pe cap, cu mantie de purpurã strãlucind de pietre preþioase, ia crucea pe umeri ºi porneºte cu alai spre Calvar. Dar la ieºirea pe poarta

330

MISTERELE DE DURERE

cetãþii, o mânã nevãzutã îl blocheazã: nu mai poate înainta un pas. Episcopul Ierusalimului, Zaharia, îi dã o sugestie: sã-ºi arunce coroana de aur de pe cap ºi purpura ºi toatã pompa imperialã ºi sã se îmbrace cum era îmbrãcat Cristos în Vinerea Mare când a dus crucea în spate. Împãratul ascultã; desculþ, cu o coroanã de spini pe cap, poate sã-ºi continue drumul. Ucenicul lui Isus este invitat sã-ºi ia crucea în spate ºi sã meargã pe urmele Învãþãtorului. El nu va putea sã facã nici un pas dacã nu se dezbracã mai întâi de toatã mândria, vanitatea, amorul propriu, de orice ambiþie umanã. Aceasta este ºtiinþa ºtiinþelor pe care trebuie sã ºi-o însuºeascã orice ucenic al lui Isus: umilinþa. Scrie sfântul Leon cel Mare:
Întreaga învãþãturã a înþelepciunii creºtine constã nu în abundenþa cuvintelor, nu în arta de a filozofa, nu în a vâna lauda ºi mãrirea, ci în cunoaºterea ºi practicarea acelei umilinþe adevãrate ºi acceptate de bunãvoie, pe care Domnul a ales-o pentru sine ºi a practicat-o cu atâta sârguinþã, din sânul mamei sale pânã pe lemnul crucii.

Încoronarea cu spini (II) „Unii au început sã-l scuipe ºi, acoperindu-i faþa, îl loveau spunându-i: «Profeþeºte!»”(Mc 14,65). Ce sã profeþeascã? Evanghelistul Marcu a uitat sã precizeze. Fãrã îndoialã: profeþeºte cine te-a lovit. La scena încoronãrii cu spini se adaugã aceastã scenã dezgustãtoare. La grosolãniile soldaþilor care s-au jucat cu Isus de-a regele, se adaugã grosolãniile slugilor care se joacã cu el de-a baba oarba. Ne putem imagina cât de profund au rãnit inima delicatã a Mântuitorului sarcasmele, ironiile, glumele murdare, cuvintele triviale, hohotele de râs ce ieºeau din gâtlejurile acelor brute dezlãnþuite în cursul abjectei lor distracþii. Un cunoscut autor italian fãcea în faþa lui Isus legat la ochi aceastã rugãciune:
Doamne, noi simþim nevoia ca tu sã þii strânsã legãtura pe ochi. Þi-am pus-o într-adins. Cãci voim sã continuãm jocul nostru rãutãcios, fãrã a-þi întâlni privirea. Avem nevoie de anestezie ca sã putem face rãu, ca sã-i facem pe alþii sã sufere. Legãtura aceea ne dã curaj, ne dã siguranþa cã nu ne vezi ce facem.

„Tot ce aþi fãcut unuia dintre fraþii mei cei mai mici, mie mi-aþi fãcut” (Mt 25,40). Cristos continuã sã fie batjocorit în fraþii sãi ºi cine ºtie câþi dintre noi se vor trezi la judecata lui Dumnezeu printre soldaþii ºi slugile din pretoriul lui Pilat, care au fãcut râs de Fiul lui Dumnezeu! Nu li se poate reproºa acelor fiinþe abjecte din pretoriul lui Pilat cã n-au crezut în Cristos, în divinitatea lui,

332

MISTERELE DE DURERE

dar li se poate reproºa lipsa de omenie din ei, rãutatea, grosolãnia, sadismul. Avem în aceastã scenã din evanghelii un motiv de meditaþie extrem de important: am pornit, poate, la construcþia edificiului nostru spiritual începând cu acoperiºul, ºi nu cu temelia; temelia e omul din noi. ªi dacã omul din noi nu existã, viaþa spiritualã e o tragicã iluzie. Citeam zilele trecute pe un perete la policlinicã aceastã lozincã: „Cine nu este om bun nu poate fi medic bun”. Cu atât mai mult s-ar putea spune: Cine nu este om bun nu poate fi creºtin bun ºi, cu atât mai puþin, preot bun. E o realitate pe care sfântul Toma de Aquino o exprimã atât de clar: Gratia non destruit sed supponit et perficit naturam („Harul, supranaturalul, nu distruge natura umanã, dimpotrivã, o presupune ºi o duce la desãvârºire”). Sfânta Tereza cea Mare spunea: „Dumnezeu e totul, omul, nimic”. Cu toate acestea, nu se considera scutitã de a cultiva calitãþile sale umane, folosind toate mijloacele care îi stãteau la dispoziþie. „Tereza – spunea ea – este nimic. Tereza ºi doi bãnuþi este ceva (ºtia acest lucru probabil de la bunicul ei care era evreu). Dumnezeu, Tereza ºi doi bãnuþi este totul”. Dumnezeu este totul, dar clãdeºte totul pe Tereza ºi pe cei doi bãnuþi, adicã pe fondul uman din ea. Sfinþenia noastrã, dacã nu suntem mai întâi oameni, nu conteazã nimic, nici în ochii lui Dumnezeu, nici în ochii oamenilor. Într-o carte recentã, intitulatã Preotul în lume, autorul (Sellmair) scrie: „Omul timpurilor noastre va crede din nou într-un sfânt atunci când acest sfânt va fi în stare sã convingã, prezentându-se, mai înainte de toate, ca om în înþelesul deplin al cuvântului”. Conciliul al II-lea din Vatican, în decretul Optatam totius dedicat seminariºtilor, pune la baza educaþiei viitorilor preoþi cultivarea calitãþilor umane:

ÎNCORONAREA CU SPINI (II)

333

Seminariºtii sã se strãduiascã sã-ºi perfecþioneze caracterul; sã-ºi formeze tãria sufleteascã, sã înveþe sã preþuiascã virtuþile care sunt mult apreciate de oameni ºi care-l fac iubit pe un slujitor al lui Cristos, cum ar fi sinceritatea, grija statornicã pentru dreptate, fidelitatea faþã de cuvântul dat, buna cuviinþã în purtãri, modestia ºi caritatea în discuþii (OT 11).

Învãþãtura Bisericii este clarã: trebuie sã formãm în noi omul ºi sã ne însuºim acele calitãþi umane care sunt mult apreciate de oameni ºi care-l fac iubit, simpatizat, pe un slujitor al lui Cristos. Nu cã am cãuta cumva simpatia ºi aprecierea oamenilor. Însã noi suntem purtãtorii în lume ai unei învãþãturi ºi ai unei misiuni divine. Or, dacã noi suntem antipatici ºi respingãtori prin lipsa însuºirilor umane, facem antipaticã ºi respingãtoare însãºi învãþãtura divinã ºi compromitem misiunea divinã care ne este încredinþatã. Lumea nu crede cã îi poate da ceva supraomenesc acela care nu-i mãcar om, nu are ce-i omenesc. Un profesor de la universitate a fost întrebat de cineva: „Ce credeþi despre P Chevrier, e sau nu e un sfânt?” . Rãspunsul: „Nu ºtiu dacã e sau nu e un sfânt; atâta ºtiu, cã închide întotdeauna uºile cu delicateþe, fãrã a face zgomot”. Astfel putem înþelege rugãciunea pe care o fãcea des ºi cu mare fervoare papa Ioan al XXIII-lea: „Doamne, fã ca cei rãi sã devinã buni, iar cei buni sã fie simpatici”. Printre calitãþile umane pe care Conciliul le considerã absolut indispensabile se numãrã, am auzit: buna cuviinþã în purtãri – adicã un comportament civilizat, educaþia, buna creºtere, cei ºapte ani de acasã, al ºaselea simþ, care este bunul simþ, ºi apoi modestia ºi caritatea în discuþii. Sunt cele douã lucruri pe care papa Luciani (Ioan Paul I) le-a cerut în rugãciune mergând odatã la sanctuarul din Sanzeno în Val di Non, închinat sfântului

334

MISTERELE DE DURERE

Romediu. Interesantã istoria acestui sanctuar. Spune legenda cã, întorcându-se din pelerinaj de la Roma, Romediu s-a oprit în acest loc împreunã cu cei doi însoþitori credincioºi ai sãi, Abraham ºi David, ca sã se odihneascã. La un moment dat, îi spune lui David: „Este timpul sã plecãm la drum. Mergi ºi adu caii care pasc pe câmp în apropiere”. Însoþitorul se întoarce îngrozit: un urs tocmai termina de mâncat calul lui Romediu. Acesta aleargã, vede ºi, fãrã sã se tulbure, îi spune rãufãcãtorului: „Ursule, ruºine! Înþeleg, þi-a fost foame. Mi-ai mâncat calul ºi acum te simþi bine. Dar eu ce fac? Sã merg acasã pe jos? O s-o faci tu pe calul”. Zis ºi fãcut. Îi pune ºaua pe spate, încalecã, ºi la drum! Iar ursul, cuminte, îl duce pânã acasã la Trento. Ursul, cu fãptura lui grosolanã ºi inesteticã, cu blana lui miþoasã, cu ghearele lui lãbãrþate, a fost dintotdeauna simbolul omului necrescut, vulgar, lipsit de maniere. Rugãciunea papei Luciani: „Doamne, fã-mã mai puþin urs”. Dar apoi, gândindu-se la câte pãcate fac oamenii cu limba: înjurãturi, blesteme, glume necuviincioase, murdãrii, insulte, a adãugat: „Doamne, fã-ne pe toþi urºi. Ia-ne graiul, cãci nu-l meritãm”. Modestie ºi caritate în cuvinte. Având în faþa ochilor imaginea lui Isus brutalizat de vorbele cu care l-au împroºcat soldaþii ºi slugile în pretoriu, ne facem un examen de conºtiinþã, întrebându-ne dacã nu cumva noi înºine, într-o mãsurã mai mare sau mai micã, îi brutalizãm ºi le facem celor din jurul nostru viaþa insuportabilã prin felul nostru de a vorbi. Modestia ºi caritatea în cuvinte se încalcã în multe feluri. Se încalcã prin modul de a vorbi atunci când nu-þi controlezi glasul, strigi (mai ales la masã de la un capãt la altul, de la o masã la alta, indispunând pe cei de faþã), cauþi sã te impui profitând de faptul cã ai voce puternicã,

ÎNCORONAREA CU SPINI (II)

335

nu mai dai voie ºi altuia sã intre în discuþie, nu laºi pe altul sã termine, îi iei vorba din gurã etc. Modestia ºi caritatea în cuvinte se încalcã prin cuvinte triviale, glume murdare, expresii ºi cuvinte cu douã înþelesuri. Asemenea cuvinte ºi gesturi întotdeauna ies dintr-o inimã bolnavã, dupã cum mirosul urât al gurii nu poate ieºi decât dintr-un stomac bolnav. „...nici sã nu se pomeneascã între voi... vorbe obscene sau necugetate, nici glume indecente, care nu se cuvin...” (Ef 5,3b-4a), spunea sfântul Pavel simplilor creºtini. Nu-mi pot imagina cã asemenea cuvinte pot ieºi din gura celor care-i promit lui Dumnezeu o viaþã de castitate desãvârºitã. Dar mai presus de toate, modestia ºi caritatea în cuvinte se încalcã prin cuvinte care îi rãnesc pe alþii: porecle, cuvinte jignitoare, înþepãtoare, ironii, sarcasme, glume deplasate, care trãdeazã plãcerea sadicã de a-i face pe alþii sã sufere, sã le facã viaþa insuportabilã. Scrie psalmistul: „Gâtlejul lor este un mormânt deschis, cu limbile lor au urzit înºelãciuni, venin de viperã [iese] de pe buzele lor” (Ps 5,9). Ajunge o singurã limbã de felul acesta ca sã distrugã toatã armonia ºi bucuria într-o casã, într-o comunitate, dupã cum ajunge o singurã picãturã de oþet ca sã strice un butoi întreg de vin de cea mai bunã calitate, dupã cum într-un cor ajunge o singurã voce falsã ca sã strice toatã armonia. Grele sunt cuvintele sfântului Grigore cel Mare: Si Dei vocantur filii qui pacem faciunt, procul dubio Satanae sunt filii qui pacem confundunt („Dacã fiii lui Dumnezeu se vor chema fãcãtorii de pace, fãrã îndoialã, fiii Satanei se vor chema stricãtorii de pace”). Are dreptate autorul german, Wolpert, atunci când scrie: „Ceea ce-l face pe om criminal nu este, în primul rând, mãciuca, sau pumnalul, sau revolverul, sau sticla cu otravã, ci este inima lipsitã de dragoste, ura, mânia,

336

MISTERELE DE DURERE

duºmãnia”. Cel care te loveºte cu mãciuca în cap te terminã dintr-o loviturã, dar cu vorba te poate lovi ºi maltrata cineva o viaþã întreagã. Ne concentrãm acum toatã atenþia ºi reflecþia noastrã asupra unei singure întrebãri: „Oare prin felul meu de a vorbi nu sunt permanent un motiv de întristare, de suferinþã, de indispoziþie pentru cei din jurul meu? Nu fac din limbã o mãciucã, sau pumnal cu care lovesc în toþi?”

„Iatã omul!” (I) „Aºadar, Isus a ieºit afarã, purtând coroana de spini ºi haina de purpurã. Iar Pilat le-a zis: «Iatã omul!»” (In 19,5). Sã-l privim din nou pe Cristos care apare în faþa mulþimii dezlãnþuite, purtând coroana de spini pe cap, îmbrãcat cu haina de purpurã (de fapt, trebuie sã fi fost mantia vreunui soldat, care semãna cu o hainã de purpurã, întrucât mantiile soldaþilor romani erau de culoare roºie), cu trestia în mânã în chip de sceptru regal, cu faþa acoperitã de scuipat ºi de sânge, adus la ultima limitã a degradãrii ºi a înjosirii. „Iatã omul!” – spune Pilat. Misterioasã expresie! Fãrã sã-ºi dea seama, Pilat proclama un mare adevãr. În acel moment Isus devine omul: omul din toate timpurile, din toate locurile, care este maltratat, brutalizat de rãutatea ºi cruzimea semenilor sãi. Din acel moment, Isus se identificã cu omul în suferinþã. Saul, care-i maltrateazã pe creºtini, îl maltrateazã pe Cristos, cãci aude pe drumul Damascului reproºul lui Isus: „Saule, Saule, pentru ce mã prigoneºti?” Spuneam în meditaþia precedentã cã, dacã nu avem acel fond uman pe care Conciliul îl pune la baza vieþii creºtine, seminariale ºi preoþeºti – în special, un comportament civilizat –, atunci, în mod inevitabil, devenim cãlãi, îl maltratãm pe Cristos în semenii noºtri. Continuãm reflecþia asupra aceleaºi teme. Un comportament civilizat, politeþea, buna-cuviinþã nu reprezintã o virtute, ci floarea minunatã, atrãgãtoare a tuturor

338

MISTERELE DE DURERE

virtuþilor. Bunele maniere sunt tot atâtea flori, tot atâtea bijuterii care înfrumuseþeazã viaþa omului; dar nu niºte flori artificiale, nu niºte bijuterii puse din afarã, cum sunt acele icoane ºi statui ale Maicii Domnului, pe care, în special, italienii le acoperã cu ºiraguri de mãrgele, cu rozarii ºi cu tot felul de podoabe, ci flori naturale care îmbobocesc ºi se hrãnesc din seva interioarã, a credinþei ºi a iubirii. Când lipseºte aceastã sevã interioarã se ajunge la un comportament artificial, dublu, ipocrit: în faþa superiorilor, a ºefilor, cuvintele ºi gesturile cele mai respectuoase, în absenþa lor, în cercul prietenilor ºi colegilor, cuvinte, expresii, ironii, glume lipsite de cel mai elementar bun-simþ ºi respect, exact cum procedeazã acei bãrbaþi manieraþi, bine-crescuþi, atenþi în societate, ca sã facã impresie, iar acasã, în familie, sunt niºte brute. Existã oameni din firea lor fini, atenþi, simþiþi. Sunt puþini, ºi aceºtia sunt norocoºi. Dar, de regulã, un comportament civilizat se cucereºte prin muncã susþinutã, prin luptã cu noi înºine. Din nefericire, existã o mentalitate de-a dreptul stranie, care îi poate contamina uºor ºi pe oamenii Bisericii, ºi anume ideea cã bunele maniere, fineþea în cuvinte ºi gesturi sunt mofturi de domniºoare delicate, dar nu sunt pentru bãrbaþi în toatã firea, pentru caractere tari. Mojicia, vulgaritatea justificatã, cultivatã, transformatã în titlu de glorie! Cine adoptã o asemenea mentalitate poartã numele de grobian. Pentru ce avem datoria gravã de a ne însuºi un comportament civilizat? Pentru mai multe motive. Mai intâi, pentru cã, fãrã a respecta regulile bunei-cuviinþe, nu e posibilã viaþa într-o societate, într-o familie, într-o comunitate; viaþa devine un chin, o torturã permanentã. Cei lipsiþi de bun-simþ distrug atmosfera de dragoste, de armonie în care se poate trãi normal. Provoacã uneori stãri de exasperare, boli psihice ºi chiar fizice pe fond

„IATÃ OMUL!” (I)

339

nervos. Sã vã amintesc de cazul sfintei Tereza a Pruncului Isus. Era în mãnãstire o maicã bãtrânã care avea obiceiul de a clãmpãni mereu din dinþi ºi de a plescãi din gurã la masã într-un mod exasperant. Ce supliciu, ce torturã era pentru Tereza sã asculte mereu muzica aceasta enervantã! Suferea cu eroism, îi oferea lui Isus jertfa aceasta continuã. Dar asta nu a împiedicat-o sã facã un ulcer pe fond nervos, de care a suferit pânã la moarte. Este un lucru dovedit ºtiinþific: indispoziþia creatã de cei lipsiþi de bun-simþ ºi de creºtere, mai ales la masã, influenþeazã asupra glandelor endocrine, în special asupra hipofizei, iar acestea, la rândul lor, provoacã un dezechilibru fiziologic în funcþiile respiraþiei, digestiei º.a.m.d. În al doilea rând, un comportament civilizat este necesar pentru a salva onoarea stãrii noastre, a Bisericii, ºi pentru a nu ne compromite apostolatul nostru. Scrie sfântul Pavel:
...Cristos a iubit Biserica ºi s-a dat pe sine pentru ea, pentru a o sfinþi, purificând-o prin baia apei în cuvânt, ca sã ºi-o prezinte sieºi ca o Bisericã glorioasã, fãrã sã aibã vreo patã sau rid sau ceva asemãnãtor, ci sã fie sfântã ºi neprihãnitã (Ef 5,25-27).

Iar noi, dacã iubim ca ºi Cristos Biserica, nu avem dreptul sã o desfigurãm prin lipsa bunelor maniere. Este o realitate palpabilã: într-o parohie lucreazã ani de zile un preot care în seminar a fost as la carte, ireproºabil în viaþa moralã, zelos, dar este necioplit, ºi biserica se goleºte, lumea se îndepãrteazã de credinþã. Vine un preot mai puþin dotat, dar atent, manierat, fin, ºi biserica se umple din nou. Nu ajunge ºtiinþa pentru apostolat. Cãci ce folos de ºtiinþa multã din capul preotului dacã nimeni nu se poate apropia de el, deoarece miroase de la o poºtã, nu-ºi face igiena, nu se spalã pe dinþi, duhneºte a tabac,

340

MISTERELE DE DURERE

umblã murdar ºi fãrã nasturi la hainã, nu ºtie sã rãspundã la salut, sã zâmbeascã, sã vorbeascã ºi sã se comporte frumos, repede, bruscheazã? Nici asceza, nici penitenþa nu este suficientã. Cãci ce folos cã mãnâncã puþin, nu bea alcool – se mortificã –, dacã atunci când mãnâncã, prin felul cum se comportã la masã, le provoacã greaþã celor din jur? Pe vremea sfântului Francisc de Sales, marele savant ºi teolog care era capabil sã-i reducã la tãcere pe protestanþi era cardinalul Perron. Dar cel care-i convertea pe protestanþi era sfântul Francisc de Sales. Cardinalul recunoºtea: „De convins eu vã conving, dar de convertit mergeþi la Francisc sã vã converteascã”. Secretul? Sfântul Francisc era omul de o amabilitate, de o politeþe, de o fineþe desãvârºitã cu care cucerea pe toatã lumea. Iar fineþea lui nu a fost un cadou de la naturã. Cãci de la naturã avea o fire violentã, irascibilã, ieºitã din comun; a fost rezultatul unei lupte eroice cu el însuºi, o luptã de ani de zile. Câteva recomandãri practice pentru a ne însuºi un mod de viaþã civilizat, buna-cuviinþã: Mai întâi, sã începem munca nu din afarã, prin învãþarea Codului bunelor maniere, ci dinãuntru, fãcând ordine în sufletul ºi în viaþa noastrã. Fiindcã, în cele mai multe cazuri, lipsa de bunã-creºtere în cuvinte, gesturi, comportament, grosolãnia, reflectã dezordinea ºi patimile care dominã inima omului. Cãci cum ar putea cineva sã aibã respect faþã de semenii sãi, dacã nu are respect faþã de Dumnezeu? Cum ar putea respecta cineva legile bunei-cuviinþe dacã nu respectã legile lui Dumnezeu? Dacã omenirea ar fi rãmas în paradisul pãmântesc, n-ar fi fost nevoie de vreun Cod al bunelor maniere, cãci omul ar fi rãmas supus lui Dumnezeu, patimile ar fi rãmas supuse omului, iar omul nu ar fi fost motiv de suferinþã pentru semenii sãi.

„IATÃ OMUL!” (I)

341

În al doilea rând, sã avem mereu în minte acest adevãr de credinþã: Cristos este prezent în semenul meu. Cu semenul meu trebuie sã mã comport atent ºi delicat, cu respect, exact ca ºi cu Cristos. Orice cuvânt, orice gest nelalocul lui, prin care-l fac sã sufere pe cel din jurul meu, este îndreptat împotriva lui Cristos. În viaþa lui Don Giustino Russolillo, întemeietorul unei congregaþii religioase, citim cã, ori de câte ori întâlnea o persoanã, fie cã o cunoºtea sau nu, fãcea o înclinaþie respectuoasã a capului. Îl saluta pe Cristos pe care-l recunoºtea în fiecare om. Gândul acesta trebuie sã ne facã în fiecare clipã atenþi cu cei din jur, sã ne controlãm fiecare gest, fiecare cuvânt, felul cum vorbim, cum râdem, cum tuºim, cum suflãm nasul, cum mergem, cum deschidem ºi închidem uºa etc., ca sã nu deranjãm, sã nu indispunem, sã nu îi facem pe alþii sã sufere. Sfânta Tereza cea Mare, în timpul unei boli grele care o þinea nemiºcatã la pat, avea buzele arse de febrã, limba înnegritã, uscatã, lipitã de cerul gurii. Dimineaþa i-a spus surorii care o îngrijea cã toatã noaptea fusese chinuitã de o sete cumplitã. „Vai – spune sora – de ce nu m-ai chemat sã-þi aduc apã?” Tereza a mulþumit, zicând: „Îþi fac destul necaz în timpul zilei. N-am voit sã-þi mai tulbur somnul ºi noaptea”. Câtã delicateþe sufleteascã! Cu toatã strãdania noastrã, se întâmplã uneori, din neatenþie, sã încãlcãm normele bunei-cuviinþe. Sã regretãm imediat, sã ne cerem scuze, sã ne impunem singuri o pocãinþã. Sfânta Clara de Rimini, într-o discuþie, scãpase din nebãgare de seamã un cuvânt mai puþin politicos la adresa unei persoane. Îndureratã, s-a retras în celulã ºi cu cleºtele ºi-a strâns limba pânã a ieºit sângele. Nu e cazul sã mergem pânã acolo. Putem gãsi alte posibilitãþi de a ispãºi. Apoi, esenþial ºi determinant în însuºirea bunei-cuviinþe pentru cei care se pregãtesc la sfânta preoþie este

342

MISTERELE DE DURERE

respectarea regulamentului. Cine respectã cu sfinþenie regulamentul seminarului – tactus-ul, tãcerea ºi celelalte – respectã deja în foarte mare mãsurã normele bunei-cuviinþe. În schimb, cine dispreþuieºte regulamentul, considerându-l învechit, medieval, sau nu îl pune în practicã, acela, în mod inevitabil, necrescut ºi lipsit de bun-simþ va fi ca seminarist, grobian ºi necioplit va fi toatã viaþa ca preot. Ce vã spun acum nu vã spun din cãrþi, ci din experienþã: mãsura bunei-creºteri ca preot este datã de respectarea regulamentului în anii de seminar. Dacã nu te-ai lãsat educat în seminar, dupã ce ai ieºit din seminar, nu are cine sã te mai educe. În sfârºit, modelul nostru ºi în aceastã privinþã sã ne fie Cristos. Model desãvârºit de comportament uman. Cât de atent, cât de fin, cât de delicat a fost el cu toatã lumea! Atent cu Zaheu, atent cu Nicodim, atent cu bãtrânica de la templu, atent chiar cu desfrânatele. Cât efort a depus ca sã-i facã pe apostoli sã deprindã bunele maniere. Îi învaþã cum sã salute când intrã într-o casã, cum sã se respecte între ei alegând locul de pe urmã º.a.m.d. Model de respect, de bunã cuviinþã, de atenþie sã ne fie, de asemenea, sfânta Fecioarã. Aceastã calitate umanã o exaltã sfântul Ambroziu într-o predicã despre vizita la Elisabeta:
A venit cea mai tânãrã la cea mai în vârstã. Nu numai cã a venit, dar a ºi salutat prima. Maria cunoºtea respectul faþã de bãtrâni. ªi nu treceþi cu vederea: Superior venit ad inferiorem: Maria ad Elisabeth, Christus ad Ioannem (Unul superior a venit la unul inferior: Maria la Elisabeta, Cristos la Ioan).

„Iatã omul!” (II) „El l-a eliberat pe cel care fusese aruncat în închisoare pentru revoltã ºi crimã, iar pe Isus l-a lãsat în voia lor” (Lc 23,25). Pilat l-a dat pe Isus în mâinile evreilor, l-a lãsat la discreþia lor, sã facã cu el ce le doreºte inima, ce le dicteazã instinctele. ªi de atunci Isus rãmâne în continuare în mâinile oamenilor ºi oamenii pot face ce voiesc cu el: pot sã-l încoroneze cu spini, sã-l batjocoreascã, sã-l insulte, sã-l înjure, sã-l maltrateze. Toate acestea le putem face ºi noi cu Isus, acolo unde îl gãsim: în fraþii noºtri, aºa cum am vãzut în meditaþiile precedente. Dar îl mai gãsim undeva: în Euharistie. Este în mâinile noastre ºi putem face cu el ce voim. Îi putem aplica acelaºi tratament pe care i l-au aplicat evreii prin primirea nevrednicã – sacrilegiul – ºi printr-o atitudine lipsitã de respect, ceea ce înseamnã insultã. În literatura monasticã veche, gãsim aceste cuvinte ieºite de pe buzele sfântului Macarie:
Iatã lucrul cel mai teribil cu putinþã: sã te faci vinovat de trupul ºi sângele Domnului, apropiindu-te în mod nevrednic de sfintele taine. Tu îl judeci pe cineva vinovat pentru faptul cã a ucis un om, în timp ce tu eºti de-a dreptul asasinul lui Cristos ºi rãspunzãtor de sacrificarea lui, dat fiind faptul cã te-ai împãrtãºit în mod nevrednic cu „trupul ºi sângele nepãtat”. Cei care se împãrtãºesc în mod nevrednic cu trupul ºi sângele lui, se comportã ca ºi iudeii care l-au rãstignit. Cei care odinioarã i-au strãpuns trupul ºi cei care astãzi îl mânjesc, împãrtãºindu-se cu un suflet murdar, vor avea parte de soarta celor care l-au rãstignit.

344

MISTERELE DE DURERE

La fel de drastice sunt cuvintele sfântului loan Gurã de Aur: „Nu este o crimã mai puþin îngrozitoare aceea de a-l primi pe Fiul lui Dumnezeu cu o gurã murdarã decât aceea de a-l arunca în noroi...”. Sau cuvintele sfântului Simeon cel Mare Teologul, adresate clericilor:
Cei care cred cã þin în mâini pâinea, în timp ce este un foc, cei care nesocotesc înfricoºãtoarele ºi dumnezeieºtile mele taine, care mã dispreþuiesc ca pe o pâine de rând, care socotesc cã vãd ºi mãnâncã o simplã îmbucãturã, fãrã sã vadã slava mea nevãzutã... Ei ating în mod nevrednic trupul meu... Intrã fãrã haina de nuntã la ospãþul tainelor mele. Într-o zi, Iuda m-a trãdat primind în mod nevrednic pâinea, a mâncat-o ca pe o bucatã de pâine obiºnuitã, astfel încât Satana a intrat imediat într-însul ºi l-a fãcut sã ducã la îndeplinire trãdarea faþã de mine, Domnul sãu... Este ceea ce se întâmplã, fãrã sã-ºi dea seama, tuturor celor care, cu neruºinare ºi temeritate, trateazã nevredniceºte sfintele mele taine.

De fapt, la fel de drastic este limbajul pe care-l foloseºte Isus în Evanghelie: „Nu daþi cele sfinte câinilor ºi nu aruncaþi perlele în faþa porcilor...” (Mt 7,6a). Sau sfântul Pavel scriindu-le corintenilor: „De aceea, omul sã se cerceteze ºi astfel sã mãnânce din pâine ºi sã bea din potir. Cãci cine mãnâncã ºi bea nesocotind trupul Domnului, îºi mãnâncã ºi îºi bea propria osândã” (1Cor 11,28-29). Chiar dacã nu se ajunge la sacrilegiu, este un alt mod de a-l trata rãu pe Cristos, anume, primindu-l în Euharistie ºi comportându-ne în faþa lui la celebrarea Euharistiei într-un chip nedemn; într-o atitudine distratã, fãrã a ne recunoaºte nevrednicia, fãrã sentimentele de cãinþã, de fricã, de cutremur, de respect, care se cer în faþa unei asemenea Taine dumnezeieºti. În Vechiul Testament, în apropierea altarului se afla un vas cu apã, iar preoþii trebuiau sã-ºi spele mâinile ºi

„IATÃ OMUL!” (II)

345

picioarele, sub ameninþarea cu moartea, înainte de a se apropia de altar ºi de a aduce jertfa. De asemenea, la orice cinã pascalã, celebrantul îºi spãla mâinile, fãcea abluþiunea ritualã înainte de a ridica tava cu pâinea azimã ºi de a rosti binecuvântarea asupra ei. Acelaºi gest ritual al spãlãrii mâinilor, ca expresie a dorinþei de purificare interioarã, îl fãceau apoi toþi cei care luau parte la cinã. Fãrã îndoialã cã acest rit l-a observat ºi Isus împreunã cu ucenicii sãi la Cina cea de tainã, celebratã în cadrul ultimei cine pascale. Dar Isus a voit sã accentueze trebuinþa purificãrii sufleteºti la celebrarea Euharistiei. De aceea, le spalã ucenicilor ºi picioarele înainte de a celebra Euharistia, ºi aceasta nu numai pentru a le da un exemplu de umilinþã ºi de slujire fraternã, ci pentru a le arãta totodatã cã cine se apropie de jertfa Noului Testament trebuie sã se purifice de pãcate spãlându-se, ca ºi preoþii Vechiului Testament, ºi pe mâini, ºi pe picioare. Aici trebuie cãutatã originea spãlãrii mâinilor pe care o face preotul la ofertoriu, rit pe care în primele veacuri ale Bisericii îl fãceau toþi credincioºii la începutul celebrãrii Liturghiei. Fãceau abluþiunea ritualã în bazinul cu apã de la intrarea în bisericã. „Aceastã spãlare a mâinilor – le spunea sfântul Ciril din Ierusalim creºtinilor – este un simbol al obligaþiei care vã revine de a vã curãþa de toate întinãrile voastre”. Sfântul Atanasie, sfântul Ioan Gurã de Aur, de asemenea, le cereau credincioºilor sã-ºi spele mâinile înainte de a primi trupul Domnului. Nu numai sufletul omului se cere purificat, dar ºi vasele în care se aºazã trupul ºi sângele Domnului: potirul, ciboriul sunt fãcute din metale care devin preþioase prin curãþarea lor prin foc. E vorba de aur ºi argint. Desigur, la aceastã atitudine interioarã trebuie sã se adauge atitudinea exterioarã de cel mai profund respect faþã de Cristos din sfânta Euharistie. Credinþa ºi pietatea

346

MISTERELE DE DURERE

au gãsit întotdeauna cele mai variate forme pentru a exprima acest respect. În zilele noastre, când din nou e tendinþa sã se primeascã sfânta Euharistie în mânã, ca în primele veacuri ale Bisericii, existã pericolele unor grave profanãri ale Euharistiei dacã nu sunt reactualizate gesturile de respect din primele veacuri. Acelaºi sfânt Ciril din Ierusalim îi avertiza pe credincioºi:
Când mergi la împãrtãºanie, nu întinde palmele cu degetele desfãcute, ci fã un tron cu stânga, pentru ca regele sã se poatã aºeza pe mâna dreaptã... Dupã ce þi-ai sfinþit cum se cuvine ochii la contactul cu sfântul trup, ia-l ºi fii cu bãgare de seamã sã nu laºi sã cadã ceva din el, cãci dacã laºi sã cadã vreo firimiturã este ca ºi cum s-ar amputa un mãdular din trupul tãu.

Sfântul Cezar din Arles recomanda sã se ia Împãrtãºania având palmele acoperite cu o pânzã albã. Cãlugãrii de la Cluny se descãlþau înainte de a merge la împãrtãºanie, ca Moise care s-a apropiat desculþ de rugul aprins. În alte mãnãstiri se sãruta pãmântul înainte de a se primi sfânta Euharistie. Sfântul Columban le cerea cãlugãrilor sãi sã facã mai întâi trei înclinaþii profunde. În general, creºtinii primeau sfânta Împãrtãºanie, o þineau câteva clipe în palmã, o adorau, îºi recunoºteau propria nevrednicie ºi apoi o consumau. În multe biserici, sfânta Împãrtãºanie era sãrutatã înainte de a fi luatã. În toate liturgiile orientale, înainte de împãrtãºanie, diaconul face poporului avertismentul de a nu se apropia dacã nu sunt vrednici. Acest avertisment a existat ºi în liturgia noastrã latinã, dar, cu timpul, a fost abandonat ºi este pãcat cã nu s-a reintrodus la noua reformã liturgicã: ar fi fost necesar acest lucru mai mult ca oricând. Pe vremea sfântului Grigore cel Mare (în jurul anului 600), avertismentul fãcut de diacon era formulat astfel: Qui non sunt parati

„IATÃ OMUL!” (II)

347

dent locum („Cei care nu sunt pregãtiþi sã facã loc celorlalþi”). Apoi adãuga: Accedite cum fide, tremore et dilectione („Apropiaþi-vã cu credinþã, cu fricã ºi cu iubire”). Chiar dacã nu o mai rosteºte diaconul, aceastã invitaþie sã o avem prezentã atunci când ne aflãm în faþa Euharistiei. Cu credinþã. Sfânta Scripturã ne povesteºte cã poporul israelit, traversând pustiul în drum spre þara fãgãduitã, avea în faþã o coloanã de fum care îl cãlãuzea: coloana era întunecoasã în timpul zilei, luminoasã în timpul nopþii. În viaþa noastrã creºtinã, Euharistia este un asemenea nor. Euharistia este întunecoasã: Cristos se sustrage ochilor trupului nostru. Este mysterium fidei – mister al credinþei –, cum spunem dupã prefacere. ªi, totodatã, este luminoasã, cãci ne lumineazã drumul, ne cãlãuzeºte în cãlãtoria noastrã spre veºnicie. Cu fricã. Este sentimentul pe care îl exprimã o rugãciune din liturgia orientalã la momentul împãrtãºaniei:
Vãzând acest sânge care îndumnezeieºte, tremurã, o, omule, pentru cã este vorba de un cãrbune aprins. O, Creatorul meu, nu mã consuma cu aceastã Împãrtãºanie, pentru cã tu eºti un foc care îi arzi pe cei nevrednici, ci curãþã-mã de orice întinare.

Cu iubire. Cu acea iubire ce ardea în inima lui Charles de Foucauld, pierdut în pustiul Saharei, care, venind în faþa tabernacolului în fiecare zi la ora trei dimineaþa, spunea: „Dumnezeul meu, ce plãcere! Cinci ore în care nu am nimic de fãcut decât sã te privesc ºi sã-þi spun cã te iubesc”.

AL IV-LEA MISTER

URCAREA CALVARULUI Purtarea crucii „ªi, dupã ce ºi-au bãtut joc de el, l-au dezbrãcat de haina de purpurã ºi l-au îmbrãcat cu hainele lui. Apoi l-au dus afarã ca sã-l rãstigneascã” (Mc 15,20). Vom înþelege mai bine drumul fãcut de Isus cu crucea în spate spre Muntele Calvarului amintindu-ne de cel care l-a prevestit în Vechiul Testament: de Isaac urcând pe Muntele Moria, condus de tatãl sãu, Abraham. Sã ascultãm o emoþionantã paginã din literatura iudaicã. Ne spune exegeza rabinicã. Dimineaþa, înainte de a pleca, au tãiat lemne ºi au pus ºaua pe mãgar. În a treia zi de mers, dimineaþa, Isaac a zis: „Vãd un munte splendid sub un nor de foc”. Era semnul cã trebuiau sã rãmânã singuri. Abraham le-a zis slugilor: „Rãmâneþi aici pânã când eu ºi fiul meu mergem mai departe ca sã ne rugãm”. (Expresia pusã de evanghelistul Matei pe buzele lui Isus în Grãdina Mãslinilor este preluatã din Gen 22,5, cu intenþia clarã de a-l identifica pe Cristos cu Isaac). Acum urcã amândoi colina cu pas grãbit, þinându-se de mânã. Lui Isaac îi este teamã. Între ei are loc un dialog pe care îngerii îl ascultã cu sufletul la gurã: Abraham: „Mielul de jertfã este fiul meu”. Isaac: „Tatã, voi face cu bucurie ºi supunere ceea ce Dumnezeu þi-a spus”. Abraham: „Fiul meu, în aceastã privinþã nu este vreun gând rãu în inima ta?”

PURTAREA CRUCII

349

Isaac: „Cum e posibil ca inima mea sã batã la dreapta sau la stânga pentru lucrurile pe care Dumnezeu þi le-a spus? Într-adevãr, nici un os din oasele mele, nici o fibrã din carnea mea nu s-a miºcat în faþa acestui cuvânt. În mine este o inimã bucuroasã ºi un duh fericit. Binecuvântat sã fie Dumnezeu care a voit ca eu sã fiu astãzi în întregime o torþã aprinsã înaintea feþei sale”. În inima lui Abraham, ca ºi a lui Isaac, este bucurie, dar în ochii lor lacrimi amare. Abraham tace. Nu înþelege ce face, dar el ºtie cã Dumnezeu poate sã le dea viaþã ºi morþilor. Ajunºi la locul stabilit, Isaac îi cere tatãlui sãu sã-l lege solid, ca nu cumva, în ultimul moment, o ultimã miºcare nestãpânitã, sã-l împiedice sã ducã la îndeplinire ceea ce Dumnezeu i-a poruncit. În timp ce stã legat, se adreseazã tatãlui: „Scumpul meu tatã, ce-i vei spune mamei când te va întreba ce s-a întâmplat cu mine? Ce veþi face amândoi la bãtrâneþe?” „Cel care m-a sprijinit înainte de a te naºte tu ne va sprijini pânã în ziua când vom muri”. Abraham plânge stând aplecat peste fiul sãu culcat cu faþa în sus pe altar. Lacrimile lui cad în ochii lui Isaac. Isaac îºi ridicã privirea ºi vede sus îngerii. Lacrimile îngerilor cad ºi ele în ochii lui Isaac. Lacrimile lor cad ºi pe cuþitul lui Abraham ºi îl topesc. Pe drum, copilul întrebase: „Tatã, iatã focul ºi lemnele, dar unde este mielul pentru jertfã?” „Fiul meu, Dumnezeu se va îngriji de mielul de jertfã”. Dumnezeu îl vede; Adonai îl vede – în textul ebraic original. Da, în acel moment, Dumnezeu vedea deja mielul de jertfã. În Vinerea Mare, adevãratul Isaac, Fiul unic al Tatãlui, mielul de jertfã, se îndreaptã spre locul de sacrificiu nu pe spatele unui mãgar, ci pe jos, purtând, ca ºi Isaac, lemnul ºi focul: lemnul, crucea, în spate, focul care va arde jertfa, focul iubirii în inimã.

350

MISTERELE DE DURERE

În al IV-lea mister de durere meditãm faptul cã lui Isus Cristos, fiind osândit la moarte, spre marea lui ruºine, i s-a pus crucea grea pe umeri. Ce era aceastã cruce care i s-a pus pe umeri? Ne-o spune scurt, dar foarte exact, marele biblist P Benoit, dominican, profesor la . „École Biblique” din Ierusalim, mort acum câþiva ani în urmã ºi înmormântat la Ierusalim:
Crucea era consideratã supliciul cel mai cumplit, dupã supliciul de a fi ars de viu; era un supliciu infamant rezervat sclavilor sau celui care nu era cetãþean roman. Putea sã fie un simplu par vertical în care era tras în þeapã sau de care era atârnat condamnatul, cu capul în sus sau în jos, dupã caz. Sau putea fi vorba de aºa-zisa furcã, un par bifurcat sus, în care era bãgat capul condamnatului; uneori, atârnat în felul acesta, era bãtut cu biciul pânã murea. Adesea era un patibulum, o bârnã orizontalã pusã la capãtul unui stâlp vertical, formând cu el un „”. Sau mai putea fi crucea noastrã tradiþionalã, în care patibulum, în loc sã stea deasupra, se încruciºa cu stâlpul fixat în pãmânt. Evanghelia ne informeazã cã crucea lui Cristos a fost tocmai de acest tip, deoarece deasupra crucii lui Isus a fost pusã o inscripþie, ceea ce presupune o prelungire verticalã în sus. Forma tradiþionalã a crucifixelor noastre este, aºadar, verosimilã.

Dar nu are importanþã cum era crucea lui Isus. Important este din ce era fãcutã crucea care apãsa umerii brãzdaþi de biciuire ai lui Isus. Crucea lui Isus era fãcutã din suferinþele ºi neliniºtile tuturor oamenilor. El a luat asupra sa durerea noastrã, a tuturor. Crucea lui Isus cântãrea cât cântãresc crucile tuturor oamenilor din toate timpurile. Cristos nu a venit în lume sã elimine suferinþa umanã. Nici nu a venit sã ne facã un tratat de filozofie asupra suferinþei ºi a rãului. Nu a dat explicaþii, nu a încercat sã ne dezlege aceastã enigmã a enigmelor. A fãcut

PURTAREA CRUCII

351

ceva mai mult. A venit sã împãrtãºeascã durerile oamenilor ºi sã le ia asupra lui. Totul era pe umerii lui Isus în drum spre Golgota: suferinþa tatãlui cu 12 copii, rãmas fãrã serviciu, ºomer, foamea milioanelor de copii, disperarea mamelor, sfâºierea inimii celor loviþi de cancer, suflarea grea a muribunzilor, ceasurile de nesomn, de tristeþe, de singurãtate, de neliniºte interioarã, nedreptãþile, torturile, lacrimile. Nimic nu este pierdut. Totul este pe spatele lui Isus. Fiul omului a venit sã caute ºi sã salveze ce era pierdut. Nici o suferinþã nu mai este pierdutã, nu mai este inutilã. Toate suferinþele noastre sunt salvate, deoarece toate au atârnat de crucea lui Cristos. Talmudul pune pe buzele lui Mesia acest rãspuns dat lui Dumnezeu, care îi propusese sã-l scuteascã de cei ºapte ani de suferinþã ce îi erau destinaþi:
Stãpâne al universului, voi accepta aceste suferinþe cu toatã bunãvoinþa sufletului meu ºi cu toatã bucuria inimii mele, cu condiþia sã nu piarã nimeni în Israel. În zilele mele vor fi salvaþi nu numai cei vii, dar ºi cei îngropaþi în pãmânt. ªi nu numai morþii vor fi salvaþi în zilele mele, dar ºi cei care au murit din zilele lui Adam, primul om ºi pânã acum... ªi nu numai ei, dar ºi pruncii din sânul mamelor vor fi salvaþi în zilele acelea. Ba ºi cei care sunt prezenþi în mintea ta, care trebuie sã vinã la existenþã ºi n-au venit încã. Acest lucru îl vreau. Pentru aceasta primesc în schimb cei ºapte ani de suferinþã.

Prin acest numãr de ºapte, numãr biblic care simbolizeazã plinãtatea, trebuie înþeleasã suferinþa totalã, împinsã pânã la limitele extreme, aºa cum a experimentat-o Cristos în patima sa. Orice fiinþã umanã care suferã este semnul, simbolul, sacramentul lui Cristos cu crucea în spate. Cine studiazã liturgia înþelege ce este un semn, un simbol, un sacrament. Nu este numai ceva care ne trimite cu mintea

352

MISTERELE DE DURERE

la altceva, ci ceva care conþine cu adevãrat realitatea pe care o semnificã ºi la care ne trimite mintea. Fiul lui Dumnezeu este prezent în omul care suferã. Cu câtva timp în urmã, o persoanã mi-a trimis un rãspuns cã vrea sã vinã ºi sã discute cu mine. Este într-o situaþie disperatã. I s-a sinucis soþul, deºi a încercat sã facã tot ce a putut ca sã-l împiedice. A lãsat-o cu un copil de doi ani. Din acel moment ºi-a pierdut credinþa în Dumnezeu. Dacã Dumnezeu existã, cum a permis sã se întâmple aºa ceva? Este obsedatã ºi ea de gândul sinuciderii. A discutat cu mai multe persoane ºi nimeni nu a mai putut sã-i redea credinþa în Dumnezeu. Recurge la ajutorul meu. Am pregãtit deja toatã argumentaþia. Sã nu vã închipuiþi cã am revãzut argumentele existenþei lui Dumnezeu din teodicee. Am pregãtit un crucifix ca sã i-l ofer. Acesta este argumentul. Nu eu i-l voi da pe Dumnezeu, ci ea îl va aduce la mine. Am citit o scenã miºcãtoare intitulatã Îngerul cu ochi triºti, petrecutã în lagãrul de la Auschwitz. Într-o searã, trei condamnaþi la moarte au fost spânzuraþi în faþa miilor de deþinuþi întorºi de la muncã. Un martor ocular, care a asistat la execuþie, noteazã:
Printre ei era micuþul Pipel, îngerul cu ochi triºti. Era palid, aproape calm, îºi muºca buzele. Umbra spânzurãtorii îl acoperea. Tãcea. „Unde este Dumnezeu?” – gemea cineva înlãuntrul meu... Auzeam în mine un glas ce-mi rãspundea: „Unde este? Iatã-l atârnat de spânzurãtoarea aceea”.

Dumnezeu era în lagãrul de la Auschwitz. Cristos, marele nevinovat, este prezent ºi suferã mai ales în copiii nevinovaþi care suferã. Cele mai emoþionante predici pentru sãrbãtoarea Pruncilor Nevinovaþi le gãsim la sfântul Cezar de Arles. Gãsim, de pildã, scena copilaºului din braþele mamei, care, când se apropie zbirul

PURTAREA CRUCII

353

cu sabia întinsã, îi zâmbeºte crezând cã este tãticul lui, îºi întinde braþele, se joacã cu lama strãlucitoare a sabiei cu care va fi strãpuns. Pe aceºti copii nevinovaþi Biserica i-a celebrat ºi îi celebreazã ca martiri adevãraþi: este Cristos, martirul din ei, care este celebrat. Deosebit de frumoase sunt cuvintele papei Paul al VI-lea:
Copii care suferã sunt mieii lui Dumnezeu, care continuã sã ispãºeascã ºi sã ridice pãcatele lumii, fãrã sã-ºi dea seama. Ei sunt semnele prezenþei unui Dumnezeu rãnit. Dacã lumea noastrã mai existã încã, aceasta se datoreazã faptului cã aceste creaturi trãiesc printre noi. Ei sunt inima lumii, în timp ce noi îi respingem ca pe niºte excrescenþe inutile.

Crucea pe care Cristos o ia pe umeri ne dã alþi ochi cu care sã privim suferinþa în viaþa noastrã ºi în viaþa altora. „Cine venereazã cu adevãrat patima Domnului – spune sfântul Leon cel Mare – trebuie sã-l priveascã cu ochii inimii pe Isus rãstignit, astfel încât sã recunoascã propria carne în carnea lui”.

Simon din Cirene „Au constrâns un trecãtor, un oarecare Simon din Cirene, care venea de la câmp, tatãl lui Alexandru ºi al lui Rufus, sã ducã crucea lui Isus” (Mc 15,21). Pornind de la fortãreaþa Antonia, unde se þinuse procesul, cortegiul cu condamnaþii la moarte înainta cu greu pe drumurile înþesate de lumea venitã la Ierusalim de Paºti, spre locul de execuþie, în afara zidurilor oraºului. Isus era complet epuizat fizic ºi psihic. Dureroasa despãrþire de ucenicii sãi în Cenacol, agonia în Grãdina Mãslinilor, arestarea, noaptea nedormitã, procesul în faþa Sinedriului, batjocurile din casa lui Caiafa, procesul în faþa lui Pilat, biciuirea sângeroasã, toate acestea îl sleiserã de puteri. Crucea, sau, mai exact, patibulum (bârna transversalã a crucii) pe care o purta în spate era grea. De aceea, se clãtina pe picioare, se poticnea la tot pasul, se prãbuºea ºi, cum condamnaþii mergeau în ºir, legaþi cu frânghii unul de altul – frânghia legatã la gâtul celui din faþã venea legatã la picioarele celui din spate –, orice poticnire sau cãdere a lui Isus îi prãbuºea la pãmânt ºi pe ceilalþi. Era posibil ca Isus sã cadã ºi sã nu se mai ridice. Era riscul ca execuþia sã nu mai aibã loc sau sã se facã cu întârziere. De aceea, comandantul plutonului de execuþie a pus mâna pe un þãran voinic, care se întorcea de la câmp, ºi l-a silit sã ducã crucea lui Isus. Evanghelistul îi dã ºi numele: Simon din Cirene. Cirene este actualul Tripoli în Libia. Pe vremea lui Isus, la Cirene era o înfloritoare colonie evreiascã ce þinea legãturile cu Ierusalimul ºi cu pãmântul strãmoºesc. Bietul Simon la aºa ceva nu se aºtepta. Dacã ar fi ºtiut cã dã peste plutonul

SIMON DIN CIRENE

355

de execuþie, s-ar fi întors acasã pe alt drum, mai pe ocolite. „Simon duce crucea fãrã de voie ºi silit”, spunem la Calea Crucii. ªi este adevãrat. Au pus mâna pe un anume Simon din Cirene, scrie sfântul Luca. De fapt, traducerea exactã a expresiei greceºti folositã de evanghelist „au pus mâna” este „l-au rechiziþionat”, l-au sechestrat. Nu a fost rugat frumos. L-au rechiziþionat exact cum rechiziþioneazã armata în timp de rãzboi caii de la populaþie, fãrã ca cineva sã poatã face vreo obiecþie. „Dar ducând crucea, Simon cunoaºte cine este Isus ºi învaþã a-l iubi”. ªi acest lucru este adevãrat, nu este un produs al pietãþii populare. A crezut ºi l-a iubit nu numai el, ci toatã familia lui. Serviciul fãcut lui Isus nu a rãmas nerãsplãtit. Dacã sfântul Marcu precizeazã cã era tatãl lui Alexandru ºi Rufus, înseamnã cã aceºtia doi erau persoane de vazã ºi binecunoscute în comunitatea creºtinã din Roma, pentru care sfântul Marcu scrie Evanghelia sa. În familia lui Simon, care între timp s-a mutat în colonia de la Roma, apostolul Pavel se simþea ca la el acasã, cãci scrie în finalul Scrisorii cãtre Romani: „Salutaþi-l pe Rufus, cel ales în Domnul, ca ºi pe mama lui ºi a mea” (Rom 16,13). Acest Simon din Cirene, care l-a ajutat pe Isus sã ducã crucea, a ajuns, dintr-o datã ºi fãrã voia lui, primul mistic creºtin. Cãci misticã ºi sfinþenie creºtinã înseamnã, în primul rând, compãtimire faþã de Isus care suferã ºi moare. Compãtimirea nu este un sentiment, ci, în înþelesul adevãrat, e împreunã-pãtimire. Simon din Cirene a pãtimit împreunã cu Cristos. În secolul al II-lea, ereticul gnostic Basilide, împotriva cãruia a luptat sfântul Irineu, afirma cã pe Calvar soldaþii romani au fãcut o nemaipomenitã confuzie. Deoarece Simon l-a ajutat pe Isus sã ducã crucea, la urmã, soldaþii l-au confundat pe Simon cu Isus ºi l-au rãstignit

356

MISTERELE DE DURERE

pe el în locul lui Isus. Pentru gnostici, Isus nu putea sã ia un trup omenesc, cãci trupul provine de la Diavol; luase numai aparenþã de trup, deci nu avea cum sã fie rãstignit. Ereticul Bazilide înfãptuia o monstruoasã inversare de roluri. Dupã el, omul a pãtimit în locul Fiului lui Dumnezeu, pe când, în realitate, lucrurile stau tocmai invers: Fiul lui Dumnezeu a pãtimit ºi a murit în locul omului. Noi spunem adesea: îmi port crucea pe care mi-o pune Cristos pe umeri. Întrebarea este: Noi purtãm crucea lui Cristos, sau Cristos poartã crucea noastrã? Noi suferim în locul lui Cristos, sau Cristos suferã în locul nostru? Orice am rãspunde, rãspunsul este incomplet. Rãspunsul exact este acesta: existã o singurã cruce pe care o purtãm împreunã cu Cristos; un capãt pe umãrul lui Cristos, celãlalt pe umãrul nostru. Este adevãrat cã evanghelistul Luca scrie cã lui Simon din Cirene „i-au pus lui crucea ca s-o poarte dupã Isus” (Lc 23,26b). Mai probabil este însã ceea ce ne spun ceilalþi doi sinoptici: Simon din Cirene l-a ajutat pe Isus sã-ºi ducã crucea, adicã Isus a purtat un capãt, Simon celãlalt capãt al aceleaºi cruci. În felul acesta, Cristos ºi-a aplecat spinarea spre a lua asupra sa crucea, suferinþa umanã. Crucea îl leagã pe Isus de om; prin suferinþã, el intrã în comuniune cu omul. Vechile mitologii ne spun ºi ele cã divinitãþile cãutau familiaritatea cu oamenii. Dar ele încercau sã realizeze familiaritatea, comuniunea cu oamenii, împãrtãºind patimile ºi viciile acestora: senzualitatea, desfrâul, beþia, ambiþia, mânia, minciuna. Dar a intra în comuniune cu oamenii, împãrtãºind suferinþele ºi moartea lor, nu putea sã o facã decât un Dumnezeu adevãrat. Singur Cristos a fãcut-o, ºi aceasta este dovada supremã ºi sigiliul divin al religiei adevãrate. Aici se potrivesc perfect cuvintele Scripturii: „Care popor îºi are

SIMON DIN CIRENE

357

dumnezeii atât de aproape cum este Dumnezeul nostru?” (Dt 4,7). Iar celãlalt capãt al crucii este pe umãrul omului, pe umãrul nostru. Ucenicul merge pe urma Învãþãtorului, ducând împreunã cu el aceeaºi cruce. Nu crucea pe care o dorim noi sau pe care o cãutãm noi. Au fost sfinþi ce au dorit ºi cãutat cu pasiune crucea. Când apostolul Andrei a vãzut de departe crucea pe care urma sã fie rãstignit, ºi-a întins braþele ºi a exclamat: „Ah, dulce cruce, care ai primit strãlucirea prin mâinile lui Cristos, dupã tine suspin de atâta vreme, pe tine te-am iubit în tot ce inima a dorit, pe tine te-am cãutat fãrã încetare, pentru tine s-a pregãtit sufletul meu, care te-a dorit!” Sau sfânta Tereza cea Mare care exclama: „Ori sã sufãr, ori sã mor!” Mistici cu o asemenea vocaþie excepþionalã sunt raritãþi în Bisericã. Normal, e vorba de suferinþã, de crucea ce dã peste noi pe neaºteptate, când ne gândim mai puþin. De crucea pe care ne-o pun alþii cu brutalitate pe spate, ca în cazul lui Simon din Cirene. Crucea, purtatã împreunã cu Isus, devine uºoarã. Suferinþa înduratã împreunã cu Isus capãtã valoare infinitã ºi se transformã în bucurie. Existã la Viena un tablou fãcut de Breughl, intitulat Purtarea crucii. Este foarte interesant. Vãzut de departe, pare un buchet de flori. Dar când îl priveºti de aproape, îþi dai seama cã, de fapt, fiecare floare este un medalion care reprezintã, în miniaturã, scene diferite: un om atacat de bandiþi, o femeie pãrãsitã, un bãrbat asasinat pe la spate, o mamã care þine pe genunchi cadavrul unui copilaº mort, un lepros, un om care trage de moarte, un inculpat în faþa judecãtorilor, un condamnat care aºteaptã sã fie spânzurat etc. ªi într-un medalion pierdut printre celelalte este reprezentat Cristos cu crucea în spate. În jurul lui Cristos, suferinþele ºi mizeriile omeneºti se transformã în tot atâtea flori.

358

MISTERELE DE DURERE

Gãsim adesea printre simplii credincioºi exemple uimitoare de acceptare ºi purtare a crucii, care ne fac de ruºine pe noi, cei care, asemenea apostolului Pavel, nu ne lãudãm decât cu crucea Domnului nostru Isus Cristos, prin care lumea este rãstignitã pentru noi, ºi noi pentru lume. Iatã, de pildã, cuvintele unei tinere mame, al cãrei copilaº a fost lovit de o boalã necruþãtoare:
În ziua de 15 august, Isus ºi dulcea sa mamã mi-au cerut jertfa de a-mi pierde copilul pentru a salva un preot... Atunci, ce era de fãcut? Am fãcut gestul ridicãrii fiului meu pe palme ºi l-am aºezat ca pe o ostie vie pe patena Liturghiei, care se celebra în acel moment cine ºtie în ce parte a lumii... (de cãtre preotul în pericol de a se pierde)... Maria avea un singur fiu ºi l-a sacrificat pentru mine, pentru noi.

Chemarea ºi misiunea noastrã este aceea de a predica lumii ºtiinþa crucii. Nimic altceva. Oricât am fi de învãþaþi, noi trebuie sã recunoaºtem în faþa oamenilor, ca ºi sfântul Pavel, cã nu cunoaºtem nimic altceva în mijlocul lor decât pe Isus Cristos, ºi pe acesta rãstignit. Dar cât de absurd este sã predici altora ºtiinþa crucii, a crucii pe care tu nu o porþi! Sau sã-i înveþi pe alþii secretul de a transforma suferinþa în flori, în bucurie, ºi tu sã o porþi cu nemulþumire ºi tristeþe! Poetul Carducci scria la adresa oamenilor Bisericii aceste versuri pãgâne, din care însã nu lipseºte un sâmbure de adevãr: Cruciato martire, tu cruci gli uomini, tu di mestizia l’aere contamini („Martir rãstignit, tu îi rãstigneºti pe alþii, tu contaminezi atmosfera cu tristeþea ta”). În încheiere, câteva gânduri ale unui cunoscut autor francez, R.-L. Bruckberger, pe care le gãsim în cartea sa, L’histoire de Jésus-Christ:
Pe drumul Calvarului ºi pe Calvar, cu mici excepþii – printre care Simon din Cirene –, nu sunt prezenþi decât cãlãi ºi

SIMON DIN CIRENE

359

curioºi. Cât îi priveºte pe marii preoþi ºi pe scribi, ei sunt de faþã spre a se bucura de victoria asupra lui Isus, spre a culege, triumfãtori, ultima suflare a duºmanului învins. Simon din Cirene nu era papã, nici episcop, dar era pe Calvar, alãturi de Isus, de altfel, din întâmplare ºi fãrã voia lui. Cu toate acestea, el devine capul ºi reprezentantul unei mulþimi nenumãrate, care, de-a lungul veacurilor, îl ajutã ºi îl asistã pe Isus în patima sa. Este uºor de fãcut lista tuturor episcopilor din lume ºi chiar a tuturor preoþilor; Simon din Cirene nu este înscris în nici un registru. El se mulþumeºte sã-l ajute pe Isus sã-ºi ducã crucea. Demnitatea supremã ºi cea mai intimã a omului este aceea de a fi unit cu Cristos, purtând împreunã aceeaºi cruce.

Fiicele Ierusalimului
Îl urma ºi o mare mulþime de popor ºi femei, care-þi bãteau pieptul ºi-l plângeau. Întorcându-se cãtre ele, Isus le-a spus: „Fiice ale Ierusalimului, nu mã plângeþi pe mine, ci mai degrabã plângeþi-vã pe voi ºi pe copiii voºtri. Cãci, iatã, vor veni zile în care veþi spune: «Fericite cele sterile, cele care niciodatã n-au nãscut ºi pieptul care n-a alãptat!». Atunci veþi începe sã spuneþi munþilor: Cãdeþi peste noi! ªi colinelor: Acoperiþi-ne! Cãci dacã aºa fac ei cu lemnul cel verde, ce se va întâmpla cu cel uscat?” (Lc 23, 27-31).

Cine erau aceste femei care boceau ºi cãrora Isus, profitând de momentul când convoiul s-a oprit pentru ca Simon din Cirene sã poatã prinde un capãt al crucii ºi sã-l punã pe umeri, li s-a adresat? Niºte simple femei cuprinse de milã pentru un condamnat la moarte? Este posibil. Este ºi mai posibil ca ele sã fi fãcut parte din acea asociaþie de bocitoare despre care ne informeazã un document al Sinedriului: un grup de femei cu inimã mare ºi sensibilã, care se organizaserã cu scopul de a-i însoþi ºi asista cum puteau pe condamnaþii la moarte. Ele pregãteau o bãuturã, un amestec de vin ºi smirnã, pe care îl dãdeau condamnatului înainte de execuþie, pentru a-l calma ºi a-i amorþi puþin durerile. Erau „fiice ale Ierusalimului”, deci femei din capitalã, din Ierusalim. Dar cu siguranþã cã printre ele se amestecaserã ºi acele femei despre care vorbeºte evanghelistul Luca:
[Isus] trecea prin cetãþi ºi sate, predicând ºi ducând vestea cea bunã a împãrãþiei lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu el; de asemenea, unele dintre femei care fuseserã vindecate de duhuri rele ºi de boli: Maria, numitã Magdalena, din

FIICELE IERUSALIMULUI

361

care scosese ºapte diavoli, ºi Ioana, soþia lui Cuza, administrator al lui Irod, Suzana ºi multe altele care îi slujeau cu ce aveau (Lc 8,1-3).

Un grup de femei care plâng în mijlocul unei mulþimi care urlã de bucurie. În acea împrejurare, afirmã un scriitor cunoscut, toatã onoarea omenirii se afla în mâinile acelor femei. ªi este bine sã ne gândim care era mentalitatea dominantã a vremii cu privire la femeie: impudens animal („animal lipsit de ruºine”) o definea Seneca la romani; „monstrul cel mai mare care poate exista pe faþa pãmântului” – o califica Menandru la greci. Nici la evrei femeia nu se bucura de o reputaþie mai grozavã. „Dumnezeu l-a binecuvântat pe Abraham în toate lucrurile”. „Ce înseamnã în toate lucrurile?” – se întrebau rabinii. ªi tot ei dãdeau rãspunsul: „Înseamnã cã nu a avut nici o fiicã”. ªi iarãºi se întrebau: „De ce a fãcut-o Dumnezeu pe femeie din coasta lui Adam?” ªi rãspundeau:
Pentru cã Dumnezeu a zis aºa: nu o voi face din capul bãrbatului, ca sã nu se mândreascã; nici din ochi, ca sã nu fie curioasã sã vadã totul; nici din ureche, ca sã nu fie curioasã sã audã totul; nici din gurã, ca sã nu fie vorbãreaþã; nici din inimã, ca sã nu fie geloasã; nici din mânã, ca sã nu apuce tot ce gãseºte; nici din picior, ca sã stea locului; ci din coastã, cãci aceasta este o parte a trupului ascunsã, modestã, neºtiutã.

Dar femeia a dat peste cap toate planurile Creatorului, cãci femeia este exact aºa cum nu a voit-o Dumnezeu. De aceea, orice evreu pios trebuie sã-i mulþumeascã ºi sã-l binecuvânteze zilnic pe Dumnezeu pentru trei lucruri: „Îþi mulþumesc, Doamne, pentru cã m-ai fãcut evreu, pentru cã nu m-ai fãcut femeie ºi pentru cã nu m-ai fãcut lipsit de bunã-creºtere”.

362

MISTERELE DE DURERE

Istoria patimii lui Isus ne aratã cã lucrurile nu stau chiar aºa. Iuda trãdãtorul, Petru fricosul, Pilat cel lipsit de principii ºi de caracter, Irod desfrânatul, Ana ºi Caiafa – marii preoþi – cu toatã clica lor din sfântul sinod de la Ierusalim, erau toþi bãrbaþi. Cei care l-au biciuit ºi l-au rãstignit pe Isus erau toþi bãrbaþi. Dacã a încercat cineva sã facã ceva pentru Isus în timpul procesului ºi al patimii sale, sã-l salveze sau, cel puþin, sã-i plângã de milã, nu au fost bãrbaþii, ci femeile. Sã ne amintim ºi sã ne însuºim învãþãturile pe care ni le dau. Cea dintâi care joacã un rol în favoarea lui Isus este soþia lui Pilat, Claudia Procula, o pãgânã. Isus se aflã în faþa lui Pilat. Poporul dezlãnþuit, acuzatorii lui Isus umplu vãzduhul de urlete împotriva lui. Toþi îl declarã vinovat ºi vrednic de moarte. Soþia lui Pilat încearcã sã-l salveze: „ªi, în timp ce ºedea la judecatã, soþia lui i-a trimis vorbã: «Nimic sã nu faci dreptului aceluia, cãci multe am suferit azi în vis din cauza lui»” (Mt 27,19). Admirabil curajul acestei femei! Are tãria de a merge împotriva curentului, de a înfrunta toatã lumea, de a-l apãra pe Cristos când toþi îl condamnã, de a-l declara nevinovat când toþi îl declarã vinovat. Ce lecþie pentru toþi laºii, pentru toþi oportuniºtii, care nu au alte principii în viaþã decât avantajele ºi interesele lor proprii! „Multe am suferit azi în vis din cauza lui”. Om de caracter, creºtin de caracter, preot de caracter, care sã nu se abatã de la principiile dreptãþii, nu poate fi decât cel care este dispus sã sufere mult pentru Cristos. ªi nu numai în vis. A doua femeie care a fãcut ceva pentru Isus în drumul dureros al Calvarului a fost Veronica. O femeie care se smulge din mulþime, se expune unor mari riscuri, cãci nimeni nu avea voie sã se apropie de condamnaþii duºi la execuþie. ªi cu soldaþii romani nu se glumea. Nu se mulþumeºte sã priveascã de pe marginea drumului. Se

FIICELE IERUSALIMULUI

363

apropie ºi face un gest spontan de dragoste ºi duioºie. κi smulge broboada albã de pe cap ºi îi ºterge lui Isus sudoarea, scuipatul, sângele ºi praful de pe faþã. Îi redã lui Isus chipul de om, iar ea rãmâne cu chipul lui Isus imprimat pe broboada ei. Înfruntã ºi aceastã femeie cu acelaºi curaj valul de violenþã, de urã, de brutalitate, de vulgaritate, de indiferenþã, de care Isus este înconjurat din toate pãrþile. Evangheliile nu o amintesc, dar tradiþia nu putea sã uite gestul ei delicat ºi curajos. „Din partea ta îmi spune inima: «Cãutaþi faþa mea». Eu caut, Doamne, faþa ta. Nu-þi ascunde faþa de la mine” (Ps 26,8-9). Cu aceste cuvinte, psalmistul exprima dorinþa fundamentalã a inimii omeneºti: aceea de a descoperi faþa lui Dumnezeu. Veronica a fost fiinþa fericitã care a descoperit faþa lui Dumnezeu. Cum? Studiind la ºcolile înalte de teologie ale rabinilor din Ierusalim? Nu, ci pe neaºteptate, fãrã sã-ºi dea seama, când face o faptã bunã. Împinsã de un sentiment de milã, de compãtimire, ºterge sudoarea, praful, murdãria de pe chipul unui om obosit, desfigurat, care este dus la moarte, pe care poate nici nu-l cunoºtea, de care nu auzise poate ºi, sub sudoarea ºi murdãria de pe chipul acelui om, descoperã faþa dumnezeiascã a lui Isus. O extraordinarã învãþãturã ne dã Veronica nouã, celor care suntem în pericol de a ne cultiva mintea, fãrã a ne cultiva inima. Pe Cristos îl cãutãm cu mintea, dar îl gãsim cu inima. Cristos nu lasã sã-i cadã masca ce-i acoperã faþa de cercetãrile ºi argumentele filozofilor ºi teologilor, ci de mâinile care fac binele, de inimile generoase ºi iubitoare. Putem sã studiem ani ºi zeci de ani toatã filozofia ºi teologia, sã avem doctorate ºi titluri academice; atâta vreme cât rãmânem închiºi în egoismul ºi lãcomia noastrã, cãutãm sã profitãm ºi sã ne însuºim, în loc sã ajutãm ºi sã renunþãm, noi nu descoperim chipul lui Cristos, cu toatã ºtiinþa noastrã.

364

MISTERELE DE DURERE

Chipul omului, chipul semenului nostru în suferinþã e imaginea, oglindirea frumuseþii lui Dumnezeu, icoana divinitãþii. Când ºtergem o lacrimã, când facem o bucurie ce însenineazã chipul semenului nostru, atunci ne apare chipul lui Dumnezeu. Sfântul Macarie, anahoretul din primele veacuri ale Bisericii, spunea cã iadul înseamnã a nu vedea o veºnicie întreagã nici o faþã. ªi îºi imagina osândiþii în iad ca pe niºte sclavi legaþi spate la spate, astfel încât nici unul sã nu poatã vedea faþa celuilalt. Cine nu a descoperit chipul lui Dumnezeu în chipul semenului sãu pe pãmânt nu îl va descoperi toatã veºnicia, nici în lumea cealaltã. În sfârºit, alãturi de Isus, în suferinþele patimii sale sunt femeile care plâng, bocesc ºi îºi bat pieptul, mergând pe urmele lui. Este adevãrat cã femeile plâng uºor, sunt mai slabe de fire. Dar la aceste femei plânsul nu este un semn de slãbiciune, dimpotrivã, un act de curaj. A boci, a plânge pe unul pe care o gloatã isterizatã îl linºeazã este un act de mare curaj. Isus, dupã puþinele cuvinte spuse lui Pilat, nu mai deschisese gura. Acum deschide din nou gura ºi vorbeºte. Mare era compãtimirea femeilor, dar ºi mai mare mila ºi compãtimirea lui Isus faþã de aceste femei ºi faþã de copiii lor, pentru ceea ce îi aºtepta pe aceºtia. Se gândea la catastrofa care avea sã se abatã asupra Ierusalimului: „...plângeþi-vã pe voi ºi pe copiii voºtri” (Lc 23,28c). Sãpãturile arheologice fãcute în Ierusalimul vechi au dat la ivealã un strat de cenuºã gros pânã la genunchi. Este ceea ce s-a ales din Ierusalim ºi din templu în anul 70. „Cãci dacã aºa fac ei cu lemnul cel verde, ce se va întâmpla cu cel uscat?” Voia sã spunã Isus: dupã cum copacul viu, sãnãtos, plin de sevã, nu este destinat focului, la fel, pedeapsa nu este pentru cel nevinovat. Numai lemnul uscat este destinat focului, dupã cum omul vinovat este destinat pedepsirii.

FIICELE IERUSALIMULUI

365

Dar dacã lemnul verde este ars ºi cel nevinovat este pedepsit, la ce soartã se poate aºtepta lemnul uscat ºi omul pãcãtos? Adicã, dacã romanii mã trateazã astfel pe mine, cel care, –ei au recunoscut-o –, nu am nici o vinã, cum îi vor trata pe cei rãzvrãtiþi ºi vinovaþi? Aceste cuvinte de avertisment ni le însuºim ºi noi cu toatã seriozitatea. Recunoaºterea sincerã a pãcatelor, sentimentul vinovãþiei sã nu ne pãrãseascã nicicând. Dar iertarea nu vine din recunoaºterea culpabilitãþii, ci din credinþa cã Isus, cel nevinovat, a ispãºit pentru noi, cei vinovaþi, potrivit cuvintelor profetului Ezechiel: „Eu, Domnul, am uscat copacul cel verde ºi am înverzit copacul cel uscat. Eu, Domnul, am vorbit ºi voi ºi face” (Ez 17,24).

Întâlnirea cu mama Unul dintre cele mai sfâºietoare momente din drumul pe care Isus l-a strãbãtut cu crucea în spate a fost momentul întâlnirii cu mama sa. Moment sfâºietor pentru mamã, sfâºietor pentru fiu. Întâlnirea nu este înregistratã de evangheliºti. A înregistrat-o ºi a transmis-o, în schimb, tradiþia. Nu trebuie sã ne imaginãm cã pentru aceastã întâlnire convoiul condamnaþilor s-ar fi oprit cumva din drum. A fost o simplã întâlnire rapidã de priviri între Isus ºi mama sa, apãrutã dintr-o datã în mulþime la un colþ de stradã. Este inutil sã încercãm a descrie ce a simþit în acele momente Maria în inima ei, fiind perfect de acord cu ce spune sfântul Bernard în una dintre predicile sale: „Nici o minte nu poate sã priceapã, nici o limbã nu poate sã exprime negrãitele dureri care au sfâºiat inima Mariei”. Inima mamei este cutia de rezonanþã a tuturor durerilor copilului. Dar la suferinþele pe care le simte orice mamã la vederea copilului ei suferind, torturat, condamnat la moarte, pentru Maria mai erau douã suferinþe care îi sfâºiau inima în acele momente. Prima provenea din aceastã dramaticã dilemã din care nu avea nici o ieºire. Pe de o parte, Caiafa, Kôhen gadôl – marele preot – singurul muritor de pe pãmânt care putea sã intre în Sfânta Sfintelor o singurã datã pe an, era reprezentantul lui Dumnezeu pe pãmânt. „Sfinþenia eternã” îl numeau cronicarii timpului. Misiunea sa îl fãcea cel mai mare dintre toþi oamenii, omul cel mai aproape de Iahve, cel care, atunci când apãrea în public, provoca o atare impresie încât te fãcea sã crezi cã te afli într-o altã lume,

ÎNTÂLNIREA CU MAMA

367

cum se exprimã Scrisoarea lui Aristea. Maiestatea sa regalã era o razã a mãririi lui Iahve. Or, reprezentantul lui Dumnezeu pe pãmânt îl condamnase la moarte pe Fiul ei. Pe de altã parte, fiul ei se declarase Fiul lui Dumnezeu. ªi nu putea crede cã era un rãufãcãtor, un impostor, un eretic, un hulitor, aºa cum îl acuzau reprezentanþii lui Dumnezeu. Drama interioarã era cumplitã. Oare trebuia sã spunã ºi ea acea rugãciune pe care autoritãþile religioase aveau sã-i oblige pe toþi evreii sã o rosteascã de trei ori pe zi: „Sã nu fie speranþã pentru eretici... toþi sã piarã într-o clipã, sã fie ºterºi din cartea celor vii?” A doua mare suferinþã era provocatã de vederea Fiul ei în totalã abandonare, deºi strãbãtuse satele ºi oraºele vindecând ºi fãcând bine tuturor. În procesul verbal al Sinedriului, s-au scris aceste cuvinte: „În ajunul Paºtelui, a fost judecat Isus... pentru cã a practicat vrãjitoria, a înºelat ºi a dus pe cãi greºite Israelul. Nimeni nu s-a prezentat ca sã-l apere”. ªi acest lucru este adevãrat. Nimeni nu s-a prezentat ca sã-l apere. Era absolut normal ca Maria sã-ºi punã aceste dramatice întrebãri: De ce l-au pãrãsit toþi? Unde era Petru, primul papã? Unde erau primii episcopi, apostolii? Unde erau mulþimile care voiserã sã-l rãpeascã ºi sã-l facã rege? Unde erau leproºii, orbii, paraliticii, toþi nenorociþii pe care Fiul ei îi vindecase? De-ar fi venit cel puþin sã depunã mãrturie în favoarea lui la proces fiul vãduvei din Naim! Sau orbul din naºtere vindecat de Isus, sã vinã ºi sã repete ce mai spusese odatã în faþa înaltelor autoritãþi: un om stãpânit de Diavol sau un pãcãtos nu putea face minunile pe care acesta le-a fãcut! Sau Iair, sã dea mãrturtie cã i-a înviat fiica; era de-al lor, ºef de sinagogã, persoanã importantã, cuvântul lui ar fi avut greutate.

368

MISTERELE DE DURERE

Este deja o durere imensã pentru o mamã atunci când copilul moare sub privirile ei de o moarte normalã, naturalã. De-ar fi murit Isus, cel puþin, de o moarte liniºtitã precum Moise, despre care un midrash iudaic spune aceste cuvinte: „În acea clipã, Cel Sfânt, binecuvântat fie el, l-a sãrutat pe Moise ºi i-a cules sufletul într-un sãrut”. Dar ce durere pentru inima unei mame sã-ºi vadã copilul condamnat la moarte, executat printr-o moarte violentã! ªi de-ar fi fost o condamnare la moarte normalã! Justiþia iudaicã prevedea patru tipuri de condamnare la moarte pentru rãufãcãtorii obiºnuiþi: uciderea cu pietre, arderea pe rug, decapitarea ºi spânzurãtoarea. Rãstignirea se fãcea în cazuri cu totul excepþionale, era rezervatã numai celor care nu mai aveau nici o speranþã de mântuire, celor blestemaþi de Dumnezeu: „Oricine atârnã de lemn este blestemat de Dumnezeu”(Dt 21,23), legifera Cartea Deuteronomului. ªi tocmai o asemena condamnare infamantã era rezervatã Fiului Mariei. Isus vorbise mereu despre Dumnezeu ca despre un Tatã plin de dragoste ºi de duioºie, care nu îngãduie sã se întâmple vreun rãu copiilor sãi: „Nu vã preocupaþi, nu vã îngrijoraþi, Tatãl vostru ºtie ce aveþi nevoie, pânã ºi firele de pãr de pe capul vostru le cunoaºte câte sunt la numãr. Nu vã temeþi!”. ªi acum unde era acest Tatã? De ce nu intervenea sã-l salveze pe cel drept, condamnat pe nedrept, aºa cum îl salvase pe Isaac, pe Daniel în groapa cu lei, pe cei trei tineri din cuptorul cu foc? De fapt, Maria era pregãtitã pentru acest moment dramatic, pentru aceastã întâlnire dureroasã. S-a pregãtit timp de 33 de ani. Pregãtirea a început în ziua în care bãtrânul Simeon i-a spus la templu: „O sabie îþi va strãpunge sufletul” (Lc 2,35). Din acest moment, gândurile Mariei nu s-au mai separat de perspectiva unui misterios sacrificiu. Ea nu a fost nici un moment sedusã

ÎNTÂLNIREA CU MAMA

369

de speranþa unui Mesia triumfãtor ºi glorios. Credea ºi spera în triumful Fiului ei, dar într-un triumf care trebuia sã treacã printr-o suferinþã inevitabilã. Este adevãrat, Maria nu l-a însoþit pe Fiul ei în peregrinãrile sale în viaþa publicã, dar þinea anumite contacte cu el, cum ne dã de înþeles episodul de la Cana sau cel care descrie vizita lui Isus la Nazaret. Cu siguranþã cã se interesa de la ucenicii ºi de la femeile care-l însoþeau despre tot ce predica Fiul ei. Cunoºtea foarte bine prevestirile lui Isus cu privire la patima, moartea ºi învierea sa, ºi le-a pãtruns, le-a asimilat mai bine decât ucenicii care, când Isus le-a prevestit patima ºi moartea, s-au revoltat, iar când prevestirea s-a adeverit, l-au abandonat. Cu toatã pregãtirea prealabilã, Maria a fost puternic zguduitã de vederea Fiului ei cu crucea în spate; cãci una este sã prevezi o suferinþã, alta este sã o trãieºti. Dar Maria, spune evanghelistul Ioan, stabat – a rãmas în picioare, nu s-a prãbuºit. A avut tãria sã repete acel „da” pe care-l rostise cu 33 de ani în urmã, când îi oferise lui Dumnezeu copilul la templu. Comenteazã sfântul Ambroziu: „Mama era în picioare în faþa crucii ºi, în timp ce bãrbaþii fugeau, ea stãtea acolo neînfricatã... Era gata sã moarã cu Fiul ei; ea dorea sã învie împreunã cu el, cunoscând bine misterul de a-l fi zãmislit pe cel care avea sã învie”. Sfântul Anselm merge mai departe decât sfântul Ambroziu, scriind aceste cuvinte:
Departe de a se împotrivi nelegiuitei rãstigniri, ea (Maria) îºi uneºte voinþa ºi sentimentul cu iubirea Tatãlui, care hotãrâse aceastã rãstignire, ºi cu ascultarea Fiului, care se supune. Se uneºte printr-o adeziune totalã ºi fãrã reþinere ºi, dacã ar fi necesar, ar pune mâna la treabã, ar procura ea însãºi cuiele, ar pregãti ciocanele, ar da funiile ca Fiul ei sã fie legat de cruce, precum a fãcut Abraham când

370

MISTERELE DE DURERE

l-a sacrificat pe fiul sãu, Isaac; pentru cã nu ne putem imagina ca sfinþenia Mariei, care începe exact acolo unde se terminã a celorlaþi sfinþi, ºi care conþine tot ce este mai sublim ºi mai desãvârºit în toþi sfinþii, sã fi rãmas mai prejos de forþa eroismului lui Abraham.

Puþinã oratorie, poate. În tot cazul, în timpul patimii ºi morþii lui Isus, pânã la înviere, toatã credinþa ºi speranþa Bisericii erau concentrate în Maria, precum erau concentrate în atomul primar, înainte de a exploda, acum cincisprezece miliarde de ani în urmã, toate energiile universului. Pentru a medita suferinþele Mariei, nu avem un text mai sublim decât imnul Stabat Mater – scris în latineºte, dar tradus ºi cântat în toate limbile pãmântului la Calea Crucii. Este un imn izvorât dintr-o inimã rãnitã profund, dar care ºi-a gãsit alinare ºi speranþã în suferinþele Mariei, pe Calvar. Poate este util sã cunoaºtem ceva despre autor – Iacopone da Todi. Nãscut pe la anul 1250, tânãrul ºi ambiþiosul avocat Iacopone visa fericirea în bogãþii, în glorie ºi carierã. Era logodit. Dar, dintr-o datã, fericirea lui s-a prãbuºit. A primit o loviturã din care omul normal iese ori sfânt, ori nebun. Îi moare logodnica. Lua parte la o mare serbare popularã. El se afla la tribuna bãrbaþilor. În faþa lui era tribuna doamnelor, printre care se afla ºi logodnica. La un moment dat, tribuna femeilor se prãbuºeºte cu un zgomot asurzitor. Tânãrul aleargã sã-ºi caute logodnica. O gãseºte când era aproape sã-ºi dea ultima suflare. Îi desface cãmaºa la gât ca sã-i uºureze respiraþia ºi atunci observã cã logodnica purta dedesubt o cãmaºã asprã; purta ciliciu de penitenþã. Distrus, ia parte la înmormântare, dar de acum este complet schimbat. Renunþã la bogãþiile ºi ambiþiile lui ºi intrã în ordinul terþiarilor franciscani. Este tratat de nebun, este închis. κi gãseºte

ÎNTÂLNIREA CU MAMA

371

mângâierea în meditarea suferinþelor lui Isus ºi ale Mamei sale. Dupã 10 ani de suferinþe, îmbracã haina franciscanã. Rodul suferinþelor sale este Stabat Mater, cântecul cel mai miºcãtor închinat Îndureratei. Durerile Mariei sunt descrise printr-o succesiune de cuvinte care nu pot fi savurate decât în limba latinã: dolorosa, lacrimosa, gementem, contristatam, dolentem, tristis, aflicta, moerebat, dolebat. Dacã nu avem posibilitatea sã facem în fiecare zi Calea Crucii, sã încercãm sã recitãm zilnic mãcar imnul Stabat Mater. Meditând suferinþele Mariei, împãrtãºind sentimentele ei, putem spera sã dobândim ceea ce se cere în ultimile douã strofe ale imnului:
Christe, cum sit hinc exire Da per Matrem me venire Ad palmam victoriae. (Mã salveze, o, Fecioarã, Crucea care-odinioarã Paradisul l-a deschis). Quando Corpus moriertur Fac ut animae donetur Paradisi gloriea Amen. (Iar în clipele supreme Ale morþii, sã mã cheme Glasul tãu în paradis. Amin).

Cine vrea sã vinã dupã mine... „Dacã cineva vrea sã vinã dupã mine, sã renunþe la sine, sã-ºi ia crucea ºi sã mã urmeze” (Mc 8,34). Contemplându-l pe Cristos urcând cu crucea în spate drumul dureros al Calvarului, în mod inevitabil, ne vin în minte cuvintele de mai sus. Alegerea fundamentalã a vieþii noastre este aceea de a-l urma pe Cristos; or, fãrã cruce în spate, nu-l poate urma nimeni pe Cristos. Isus Cristos e rãscumpãrãtorul lumii, dar un Rãscumpãrãtor rãstignit. El înfãptuieºte rãscumpãrarea prin suferinþã, iar apostolatul sãu este, în esenþã, un apostolat al suferinþei. „Intrând în lume – noteazã autorul Scrisorii cãtre Evrei –, Isus spune: Tu nu ai voit nici jertfã, nici ofrandã, ci mi-ai alcãtuit un trup... Datoritã acestei voinþe, suntem sfinþiþi prin jertfa trupului lui Isus Cristos, o datã pentru todeauna” (Evr 10,5.10). ªi nimic nu-l mai poate abate de la aceastã voinþã de a suferi pentru mântuirea lumii. Când îºi anunþã patima pentru prima datã, Petru riposteazã. Urmând logica ºi mentalitatea la modã, Petru propune soluþii umane de salvare a lumii: strategii de ordin politic, social, caritativ. Riposta este durã: „Înapoia mea, Satanã. Tu eºti o piatrã de poticnire pentru mine, pentru cã nu te gândeºti la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor” (Mt 16,23). Orice om, la botez, primeºte în suflet sigiliul, amprenta Rãstignitului. De aceea, un rit foarte important, prezent dintotdeauna în ceremonia botezului, este ritul numit de latini signatio, de greci sfraghis: trasarea semnului crucii pe trupul celui ce se boteazã. Sfântul Pavel le vorbeºte filipenilor despre vocaþia creºtinului la suferinþã:

CINE VREA SÃ VINÃ DUPÃ MINE...

373

este un har special, ca ºi harul credinþei, „Cãci datoritã lui Cristos vouã vi s-a dat harul nu numai sã credeþi în el, ci ºi sã suferiþi pentru el” (Fil 1,29). Explicaþia acestei vocaþii o gãsim la sfântul Augustin. Isus Cristos este un singur om format din cap ºi din trup; el – capul, cei botezaþi – trupul. Doi într-o singurã carne, cu o singurã voce, cu o singurã suferinþã ºi, când suferinþa se va sfârºi, doi într-o singurã odihnã. Dacã prin botez am devenit celule vii ale unicului trup al lui Cristos, atunci este clar cã suferinþele noastre nici nu mai sunt suferinþele noastre, ci sunt suferinþele lui Cristos, care suferã în noi. Este ceea ce le scrie sfântul Pavel corintenilor: „Pretutindeni purtãm în trupul nostru moartea lui Isus ca sã se arate ºi viaþa lui Isus în trupul nostru” (2Cor 4,10). De aici o realitate creºtinã extraordinarã: valoarea infinitã a suferinþei umane. O valoare pe care lumea materialistã nu o mai înþelege. Pentru lumea materialistã, omul valoreazã numai în mãsura în care este capabil sã producã ceva. Ca atare, bolnavii, bãtrânii sunt rebuturi, balast, povarã pentru societate. Trebuie eliminaþi. De aici, campania sãlbaticã dezlãnþuitã în lume în zilele noastre pentru legalizarea eutanasiei. Foarte bine spunea cardinalul F Angelini, la Congresul Medicilor din . Europa, þinut în 1992 la Veneþia:
Adevãratul capital, adevãrata bogãþie a Bisericii nu sunt catedralele mãreþe care s-au construit sau care se construiesc în lume; bogãþia ºi forþa Bisericii sunt suferinþele bolnavilor ºi muribunzilor care suferã ºi mor în unire cu Cristos suferind ºi muribund.

Monseniorul Vladimir Ghika i-a vorbit odatã unui convertit al sãu despre cel mai puternic om din lume pe care l-a cunoscut în viaþã. Iatã ce i-a povestit:

374

MISTERELE DE DURERE

Cel mai puternic om pe care l-am cunoscut a fost un tânãr, la Roma, care nu putea sã miºte nici un deget fãrã a avea dureri atroce. Era fiul unui ateu, revoltat împotriva Bisericii ºi, mai ales, a preoþilor ei. Printr-un apel providenþial, am fost chemat la cãpãtâiul acestui muribund. Când tatãl sãu a aflat de vizita mea, a devenit furios. M-a pândit când am venit a doua oarã ºi, strigând la mine, mi-a spus sã plec cât mai repede, cã altfel mã aruncã pe fereastrã în stradã. A vrut sã închidã uºa, dar, slab ºi subþire cum sunt, pânã sã închidã el uºa, cu un gest brusc, m-am strecurat în casã. A mai bodogãnit el, dar m-a lãsat sã intru la fiul sãu. Mai târziu, când mã gãsea în camera bolnavului, se retrãgea discret. Drumul se eliberase cu totul. Devenisem un obiºnuit al casei. Eram acceptat ºi chiar aºteptat. Cu tânãrul am început sã ne rugãm împreunã ºi, într-o zi, dupã ce s-a mãrturisit ºi împãrtãºit la Liturghia pe care am spus-o la el în camerã, a acceptat sã mã ajute în apostolat prin oferirea pentru intenþiile mele a suferinþelor lui, împreunã cu jertfa lui Isus. Ori de câte ori i-am cerut o orã sau douã din suferinþele lui pentru o anumitã vindecare, reuºeam. Atât de puternicã a fost intervenþia acestui mare infirm, încât am obþinut ºi o vindecare de cancer a unui profesor universitar. ªi nu numai cã a murit în stare de sfinþenie, dar, pânã la urmã, tatãl lui s-a convertit. Ei da, acest mare infirm a fost omul cel mai puternic pe care l-am cunoscut vreodatã.

Desigur, o valoare socialã ºi eclezialã cu totul deosebitã are suferinþa celui chemat la sfânta Preoþie. Dacã, potrivit planului nepãtruns al lui Dumnezeu, împãrãþia lui Dumnezeu s-a nãscut din sângele lui Cristos, potrivit aceluiaºi plan, împãrãþia sa nu se poate rãspândi decât prin suferinþa apostolului. La doi dintre viitorii sãi preoþi, care visau o împãrãþie a lui Dumnezeu întemeiatã pe criterii ºi forþe pur omeneºti, Isus le pune problema în termeni foarte clari: „«Puteþi sã beþi paharul pe care îl voi bea eu?» I-au spus: «Putem»” (Mt 20,22).

CINE VREA SÃ VINÃ DUPÃ MINE...

375

Acelaºi Apostol al neamurilor ne învaþã cã oricine este chemat sã colaboreze la rãspândirea împãrãþiei lui Dumnezeu este un asociat la suferinþele lui Cristos. Le scria colosenilor:„Acum mã bucur în suferinþele mele pentru voi ºi împlinesc ceea ce lipseºte suferinþelor lui Cristos în trupul meu pentru trupul sãu, care este Biserica, cãreia i-am devenit slujitor...” (Col 1,24-25). Iar pe Timotei îl îndemna: „Ia parte la suferinþele mele ca un soldat bun al lui Cristos Isus” (2Tim 2,3). Cine viseazã o preoþie, un apostolat întemeiat pe altceva decât pe jertfã, pe suferinþã, pe cruce, îºi clãdeºte viaþa pe iluzii ºi, în mod inevitabil, ajunge, în cele din urmã, la sentimentul dezolant cã ºi-a ratat viaþa, ºi-a irosit-o în mod inutil. Pentru exemplificare, vã citez câteva fraze din scrisoarea unui preot ieºit la pensie, complet demoralizat:
Sunt un preot bãtrân, care am trecut deja de 70 de ani. Mã numesc Frank... Am trãit o viaþã lungã de preot... ªi iatã care este mâhnirea mea cea mare: acum mã simt cu desãvârºire inutil, nu valorez nimic, nu pot sã fac nimic din ceea ce fãceam mai înainte, astfel încât, practic, nu sunt decât o povarã pentru mine însumi ºi pentru alþii. Sigur, lumea este caritabilã ºi înþelegãtoare, mã salutã chiar cu respect când trece pe lângã mine, dar în rest nu-mi dã nici o atenþie, mã lasã singur... am faþa brãzdatã de riduri, tuºesc mereu... îmi dau perfect seama cã nu este plãcut pentru nimeni sã stea lângã mine. Ceea ce m-a fãcut sã-mi pierd demnitatea, respectul datorat mie însumi... sã mã urãsc pe mine însumi, sã mã dispreþuiesc, ºi aceasta m-a aruncat într-o stare cronicã de deprimare, care cred cã mã va însoþi pânã la moarte.

Gãsim în aceste rânduri o atitudine, o mentalitate pelagianã, naturalistã, complet antievanghelicã a unui om care gândeºte apostolatul ºi mântuirea sufletelor în funcþie de resursele umane, de capacitatea de muncã, de respectul altora ºi de succesele proprii. Exact cum gândeau

376

MISTERELE DE DURERE

Petru ºi apostolii înainte ca Duhul Sfânt sã le transforme minþile. E vorba de un om care nu ºi-a dat seama pânã la moarte cã un preot este cu adevãrat preot numai când devine victimã, asemenea lui Isus care a mântuit lumea, nu când predica þinând mulþimile cu sufletul la gurã, nici când fãcea minuni, nici când intra triumfãtor în Ierusalim, ci în momentul în care îºi lua crucea în spate, când devenea complet inutil, neputincios, abandonat, cãlcat în picioare. „Dacã cineva vrea sã vinã dupã mine, sã renunþe la sine, sã-ºi ia crucea ºi sã mã urmeze” (Mc 8,34). Dacã ucenicul încearcã sã-l urmeze pe Isus fãrã sã-ºi poarte crucea în spate, ucenicul îºi trãdeazã misiunea ºi chemarea sa. Cel mult poate predica ºi propaga un mesianism pãmântesc, adicã mesianismul respins de Cristos. Unul dintre cei mai luminaþi oameni ai Bisericii din Germania, Joseph Höffner, cardinal de Köln, observând dupã rãzboi la o parte din clerul german tendinþa de a face mesianism pãmântesc, uitând de misiunea religioasã de a mântui lumea prin cruce, scria aceste cuvinte:
Credincioºii de astãzi nu doresc un preot „modern”, care sã se ocupe de interesele lor, care sã se amestece mereu în conduita ºi orientarea vieþii lor ºi care sã se conformeze necontenit lumii, ci doresc un slujitor al lui Dumnezeu, un martor, unul care sã aibã o viaþã diferitã de cea pãmânteascã. Slujirea preoþeascã nu poate fi consideratã ca o activitate pur umanitarã sau socialã, ca ºi cum Biserica ar fi un fel de „Cruce Roºie Creºtinã”. Chiar dacã sãrãcia va fi învinsã în toatã lumea ºi toatã omenirea se va bucura de abundenþã de bogãþii, mesajul crucii, al dezlipirii de bunurile pãmânteºti, adus de Cristos, va fi mereu nou, necesar, ºi va stimula lumea într-o manierã minunatã ca ºi astãzi. O schimbare a sistemului social nu-i uneºte de la sine pe oameni cu Cristos, dupã cum nu-i face mai buni sau mai sfinþi. Una dintre manifestãrile cele mai periculoase ar fi

CINE VREA SÃ VINÃ DUPÃ MINE...

377

aceea de a propaga în Bisericã spiritul societãþii de consum în cursa utopicã spre un paradis pãmântesc, obþinut prin eliberarea totalã a omului de orice formã de constrângere fizicã ºi moralã. Potrivit înþelepciunii celor din vechime, cine aleargã dupã utopii riscã sã cadã în prãpastie ºi sã-i poarte cu el ºi pe alþii în prãpastie.

Meditând patima lui Cristos, privind crucea de pe umerii lui, sã privim ºi spre umerii noºtri ºi sã vedem: avem sau nu crucea pe umerii noºtri? O þinem bine cu mâinile noastre? Sau poate mergem dupã Cristos cu mâinile în buzunar? Moment de reflecþie. Ne întrebãm: cum ne purtãm crucea suferinþelor, umilinþelor, obligaþiilor de fiecare zi, crucea celibatului, nu impus, ci acceptat cu generozitate, crucea ascultãrii?

AL V-LEA MISTER

RÃSTIGNIREA ªI MOARTEA LUI ISUS Rãstignirea S-ar putea ridica o întrebare. Ce facem în timpul pascal? Mai putem medita despre rãstignire, despre moarte, când de-abia am sãrbãtorit învierea Domnului? Bineînþeles, deoarece în timpul pascal, în care includem ºi perioada de pregãtire pentru Paºti, Postul Mare, celebrãm unicul mister al patimii, morþii ºi învierii Domnului. Crucea nu poate fi despãrþitã de înviere, nici învierea de cruce. Crucea pe care am adorat-o în Vinerea Mare era deja glorioasã, luminoasã, victorioasã. La rãstignire, pe lângã suportul de sub tãlpi, mai era o bucatã de lemn fixat de cruce, pe care condamnatul stãtea cãlare. Pe acest suport se sprijinea greutatea trupului. În acest suport, pe care s-a aºezat Cristos rãstignit, sfinþii pãrinþi au vãzut tronul pe care s-a aºezat Cristos: Regnavit a ligno Deus – cum spune un vechi imn al Bisericii – „Dumnezeu a domnit pe lemn”. Cristos a instaurat Împãrãþia sa universalã nu în duminica Floriilor, când a intrat triumfãtor în Ierusalim, nici în momentul în care a afirmat în faþa lui Pilat cã este rege, ci în momentul în care s-a înãlþat pe cruce, aºa cum prezisese: „Când voi fi înãlþat de pe pãmânt, îi voi atrage pe toþi la mine” (In 12,32). Când i-a pus inscripþia cu motivul condamnãrii: „Isus Nazarineanul, regele iudeilor”, Pilat nu intenþiona sã facã altceva decât o ironie ºi o glumã proastã. ªi totuºi, nu era o glumã, spunea adevãrul. Fãrã sã vrea, prorocea ca ºi Caiafa, cel care prorocise cã

RÃSTIGNIREA

379

„Isus trebuia sã moarã pentru popor. ªi nu numai pentru acel popor, ci ºi pentru a-i aduna laolaltã pe fiii risipiþi ai lui Dumnezeu” (In 11,51b-52). De aceea, în picturile antice, mai ales bizantine – ºi acest lucru se mai poate vedea în vechile noastre icoane –, Cristos este reprezentat rãstignit între soare ºi lunã, dominând cerurile ºi constelaþiile sale ca stãpân absolut al universului. Aºadar, „l-au dus la locul numit Golgota, care, tradus, înseamnã locul Craniului” (Mc 15,22). L-au dus pe Isus; expresia dã de înþeles cã Isus era de-acum complet epuizat, nu era în stare sã se miºte de unul singur. L-au dus, l-au târât, nu mai era în stare sã meargã pe picioare. La locul numit Golgota, care, tradus, înseamnã „locul Cãpãþânii”, sau „Craniului”. Locul, ca ºi numele, e straniu ºi macabru. De unde provine acest nume de cãpãþânã sau craniu? Poate de la aspectul colinei care, într-adevãr, aratã ca un craniu de mort. Sau poate de la faptul cã în apropierea acestui loc de execuþie din afara cetãþii se afla groapa comunã în care se vedeau craniile celor care erau aruncaþi în ea. Se ºtie cã legea ebraicã nu permitea înmormântarea normalã a celor condamnaþi la moarte ºi executaþi. Aceºtia erau aruncaþi în groapa comunã împreunã cu instrumentul de execuþie, în afarã de cazul cã se primea de la autoritatea care dãduse sentinþa de condamnare la moarte aprobarea de a se face înmormântare normalã. O asemenea aprobare a obþinut Iosif din Arimateea pentru Isus. Prima generaþie de creºtini a dat o altã interpretare, profund teologicã, cuvântului craniu. O tradiþie existentã deja în iudaism spunea cã într-o micã peºterã de sub Calvar, care poate fi vãzutã ºi azi, se afla craniul lui Adam. Noe ar fi luat cu el în corabie osemintele acestuia, împãrþindu-le apoi între fiii sãi, ca moaºte. Craniul i l-a dat lui Sem, iar urmaºii lui l-au îngropat în grota de la

380

MISTERELE DE DURERE

poalele Calvarului. Sângele lui Isus, prelins de pe cruce, s-a infiltrat în grotã prin crãpãtura stâncii care s-a despicat, a spãlat craniul lui Adam, aducându-i mântuirea. „Þãrâna lui Adam – scrie Tertulian – s-a amestecat astfel cu sângele lui Isus”. Cortegiul a ajuns la destinaþie. Mulþimea acoperã colina. Începe execuþia. Ritualul execuþiei începea cu dezbrãcarea totalã a condamnatului. Isus e dezbrãcat de haine. Ultima luptã cu Satana o dã dezbrãcat, asemenea luptãtorilor din antichitate, care luptau goi pe stadioane. L-au rãstignit. Evanghelistul foloseºte un singur cuvânt pentru a descrie execuþia. Nici nu era nevoie de mai mult. Cei pentru care scria evanghelistul aveau permanent sub ochi spectacolul îngrozitor al morþii prin rãstignire. Scrie P Lagrange, marele exeget: .
Primii creºtini aveau oroare de a-l prezenta pe Cristos pe cruce, cãci ei vãzuserã cu ochii lor aceste sãrmane trupuri complet goale, atârnate de un par cioturos cu o barã transversalã în formã de „T”, vãzuserã mâinile fixate în cuie de aceastã spânzurãtoare, picioarele, de asemenea, fixate în cuie, trupul atârnând sub propria lui greutate, capul bãlãbãnindu-se într-o parte ºi alta, câinii, atraºi de mirosul sângelui, sfâºiindu-le picioarele, vulturii rotindu-se deasupra acestui câmp acoperit de carne, condamnatul epuizat de torturi, ars de sete, invocând moartea cu strigãte nearticulate. Era execuþia sclavilor ºi a tâlharilor... L-au rãstignit, deci, fixându-i mai întâi mâinile pe bârna pe care au ridicat-o apoi pe stâlpul înfipt în pãmânt, fãrã sã le pese de trupul sfâºiat de durere. Sfinþii pãrinþi nu s-au scandalizat de goliciunea totalã. Totuºi, fiindcã evreii îi cruþau pe cei pe care îi executau de aºa ceva, trebuie presupus cã romanii au respectat obiceiul lor.

În timpurile moderne, execuþia condamnaþilor la moarte prin ghilotinã, spânzurãtoare, scaun electric, înpuºcarea în ceafã sau prin împuºcarea la zid dureazã foarte

RÃSTIGNIREA

381

puþin. Agonia ultimului condamnat la moarte, executat în camera de gazare în Statele Unite acum câteva sâptãmâni în urmã, a durat numai 15 minute. Dar execuþia prin rãstignire trebuia sã fie un spectacol care sã bage groaza în toþi, ºi spectacolul trebuia sã dureze. De obicei, condamnatul se zvârcolea zile la rând pe cruce, expus cãldurii soarelui, înþepãturii muºtelor ce i se puneau pe rãni, fãrã a se putea apãra, pânã când murea asfixiat sau i se rupea inima. Uneori, nici cãlãii nu mai rezistau la un asemenea spectacol oribil ºi îi puneau capãt vieþii cu o împunsãturã de lance în inimã sau prin zdrobirea oaselor picioarelor. Agonia lui Isus pe cruce, de numai trei ore, a fost o excepþie rarã, ceea ce a provocat mirarea lui Pilat. Pe Calvar, în timpul agoniei lui Isus, s-a putut vedea unul dintre lucrurile cele mai respingãtoare de care e capabilã numai specia umanã, ºi anume, sã-þi baþi joc, sã râzi, sã te bucuri, sã rosteºti ironii, sarcasme la adresa unui om care moare, care se zbate în chinurile agoniei. Scrie sfântul Marcu:
Cei care treceau rosteau blasfemii, clãtinând din cap ºi spunând: „Hei, tu care dãrâmi templul ºi-l construieºþi în trei zile, salveazã-te pe tine însuþi coborând de pe cruce!” La fel ºi arhiereii între ei îl luau în râs împreunã cu cãrturarii ºi spuneau: „Pe alþii i-a salvat, pe sine nu se poate salva. Cristos, regele Israelului, sã coboare acum de pe cruce ca sã vedem ºi sã credem!” Îl insultau ºi cei rãstigniþi cu el” (Mc 15,29-32).

Oare dacã ar fi coborât de pe cruce, ar fi crezut? Nu vãzuserã mai înainte minuni ºi mai mari? N-au asistat la învierea lui Lazãr? Au crezut? Vor vedea o minune ºi mai mare decât sã coboare de pe cruce: învierea din morþi. Vor crede? Nu. Vor mitui soldaþii ca sã mintã cã au venit noaptea ucenicii ºi i-au furat trupul.

382

MISTERELE DE DURERE

În clipele sale supreme, Isus este cu desãvârºire izolat, singur, neînþeles. Nimeni, cu excepþia mamei sale, nu i-a înþeles mesajul ºi misiunea. Gândurile lui Dumnezeu nu sunt gândurile oamenilor. Nimeni nu a înþeles cã el a ales calea suferinþei, ºi nu a demonstraþiei de forþã pentru a mântui lumea. Putea sã coboare de pe cruce, dar n-a fãcut-o, deoarece el a venit ca sã-ºi dea viaþa, nu ca sã ºi-o salveze. Desigur, logica Rãstignitului n-a fost uºor de înþeles. Mesianismul iudaic nu se gândise niciodatã serios la un Mesia suferind ºi rãstignit. Cu atât mai puþin s-a gândit lumea elenistã, fascinatã de culturã ºi filozofie, la un Dumnezeu dispus sã sufere ºi, mai ales, sã moarã pe o cruce. Sã ne gândim la comunitatea din Corint, dezbinatã, împãrþitã în partide de falºii apostoli, care s-au infiltrat dupã plecarea sfântului Pavel, care fãceau mai mult filozofie greceascã decât sã predice teologia crucii. Sfântul Pavel le scrie clar:
Într-adevãr, cuvântul cruce este nebunie pentru cei care se pierd, dar pentru noi, cei care ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu... În timp ce iudeii cer semne, iar grecii cautã înþelepciunea [filozofia], noi îl predicãm pe Crisos cel rãstignit, scandal pentru iudei ºi nebunie pentru pãgâni, dar pentru cei chemaþi, fie iudei, fie greci, Cristos este puterea lui Dumnezeu ºi înþelepciunea lui Dumnezeu” (1Cor 1,18.22-24).

Mai mult, ne spune sfântul Pavel, Cristos continuã sã salveze lumea prin suferinþele pe care le îndurã în membrele trupului sãu mistic, care e Biserica. De aici, îndemnul pe care îl dã creºtinilor din Efes de a realiza ºi ei ceea ce a fãcut Cristos, jertfindu-se pe sine (cf. Ef 5,1-2). El însuºi, Apostolul, era convins cã rodnicia, eficienþa apostolatului sãu, nu provenea nici din ºtiinþa sa – care, de

RÃSTIGNIREA

383

altfel, era imensã –, nici din arta oratoriei, nici din strategiile sale apostolice, ci, mai presus de toate, din suferinþele sale îndurate în unire cu suferinþele lui Cristos ºi, mai ales, din moartea sa unitã cu moartea lui Cristos. Cristos a învins când a murit pe Calvar, când totul pãrea cã s-a terminat cu falimentul. Acelaºi lucru s-a întâmplat la sfântul Pavel, acelaºi lucru se întâmplã în viaþa multor preoþi. Cea mai puternicã formã de apostolat e suferinþa ºi propria moarte, chiar dacã nu e moarte de martir. Se întâmplã des cã un preot e zelos, corect, predicã, munceºte o viaþã întreagã. Totul e zadarnic. Parohia e surdã, insensibilã. Moare preotul ºi parohia se schimbã complet, pentru cã preotul ºi-a oferit propria moarte pentru convertirea turmei sale. Fãrã îndoialã, cã cei care se pregãtesc pentru preoþie se gândesc la apostolatul de mai târziu. Programul precis de apostolat pentru viitor îl gãsim în aceste cuvinte adresate de cardinalul cehoslovac Tomasek grupului de tineri care i-a dus crucea înaltã de patru metri, dãruitã de papa tinerilor din lumea întreagã, la încheierea Anului Sfânt: „Cine munceºte pentru împãrãþia lui Dumnezeu face mult; cine se roagã pentru împãrãþia lui Dumnezeu face ºi mai mult; cine suferã pentru împãrãþia lui Dumnezeu face totul”.

T i „Tatã, iartã-i” „Atunci Isus a spus: «Tatã, iartã-i, cãci nu ºtiu ce fac»” (Lc 23,34). Isus, prins în cuie pe cruce, se adreseazã cerului. Îi vorbise lui Iuda, îi vorbise lui Caiafa, îi vorbise lui Pilat, le vorbise fiicelor Ierusalimului, acum, o datã ridicat de la pãmânt, primele cuvinte pe care le rosteºte sunt adresate Tatãlui sãu: „Tatã, iartã-i”. Citind Evangheliile, un lucru ne sare în ochi, anume, preocuparea, insistenþa cu care Isus îºi prevesteºte patima ºi moartea pe mãsurã ce ceasul se apropie. La Cezareea lui Filip, în apropiere de Cafarnaum, strãbãtând Galileea, apropiindu-se pentru ultima datã de Ierusalim, în casa lui Simon din Betania, când pãcãtoasa convertitã face risipã de mir, mereu, mereu repetã: „Fiul Omului va fi dat pe mâinile arhiereilor ºi ale cãrturarilor, care îl vor condamna la moarte, îl vor da pe mâinile pãgânilor ca sã fie batjocorit, biciuit ºi rãstignit...” (Mt 20,18-19). Vrea sã-i facã pe toþi sã înþeleagã cã, chiar dacã, în aparenþã, e victima evenimentelor, în realitate, el dominã evenimentele, cã pãºeºte la moarte în libertate ºi luciditate deplinã. Imobilizat pe cruce, cu toatã suferinþa îngrozitoare, continuã sã stãpâneascã mersul lucrurilor. „Tatã, iartã-i, cãci nu ºtiu ce fac”. Nu vom fi niciodatã în stare sã admirãm îndeajuns mãreþia ºi generozitatea acestei rugãciuni. Cât timp era vorba doar de el, rugãciunea lui Isus rãmânea condiþionatã: „Tatã, dacã vrei, îndepãrteazã potirul acesta de la mine...” (Lc 22,42). Acum, când este vorba de cãlãii sãi, rugãciunea lui Isus devine imperativã: „Tatã, iartã-i”. Ecleziastul spusese:

„TATÃ, IARTÃ-I”

385

„Ce-a mai fost va mai fi, ºi ce s-a fãcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare! Dacã este vreun lucru despre care s-ar putea spune: Iatã ceva nou! – de mult lucrul acela era ºi-n veacurile dinaintea noastrã” (Qoh 1,9-10). ªi totuºi, rugãciunea de iertare fãcutã de Isus pe cruce era ceva nou sub soare, un lucru pe care veacurile de mai înainte nu-l mai vãzuserã. Nenumãrate fuseserã atacurile ºi acuzele aduse de duºmani împotriva lui Isus în timpul vieþii sale: cã e stãpânit de diavol, cã e gurmand ºi bãutor de vin, cã e hulitor, cã e rãzvrãtitor ºi cã înºealã poporul. Isus s-a apãrat întotdeauna împotriva tuturor acuzelor. Acum, când rãutatea triumfã, când nu mai e nimic de aºteptat de la oameni ºi de la dreptatea pe care o fac ei, nu mai rãmâne decât un singur lucru, iertarea: „Tatã, iartã-i”. Aparent, Isus e învins, în realitate, nicicând nu a fost mai puternic ca în acest moment. Dupã exemplul lui Isus, avem dreptul ºi datoria sã luptãm cu toate puterile omeneºti împotriva rãului care ni se face nouã ºi celor din jurul nostru. Trebuie sã o facem în numele dreptãþii, al corectitudinii, al demnitãþii umane inalienabile. Dar când rãutatea altora ne striveºte ºi, omeneºte vorbind, nu mai este nimic de fãcut, ne rãmâne ultima armã: iertarea; aparent, arma celor învinºi, semnul neputinþei ºi al falimentului, în realitate, arma celor puternici, care duce întotdeauna la victorie. Discuþiile aprinse ºi argumentele lui ªtefan nu îl înving pe aprigul prigonitor al creºtinismului, pe Saul. ªtefan îl învinge când, aparent, e învins, când sub ploaia de pietre iartã ºi se roagã: „Doamne, nu le socoti pãcatul acesta” (Fap 7,60). Iertarea este forþa cea mai mare a creºtinismului. Dacã comunismul s-a prãbuºit, deºi pãrea veºnic ºi atotputernic, nu strategiile omeneºti l-au fãcut sã se prãbuºeascã,

386

MISTERELE DE DURERE

ci martirii noºtri, care au suferit ºi au murit în temniþã, iertând ºi rugându-se pentru cãlãii lor. Iertarea creºtinã poate sã producã lucrul cel mai incredibil de pe lume, care e convertirea unui securist. Acum vreo 6-7 ani în urmã a apãrut o carte, care a impresionat puternic Occidentul, intitulatã: Iartã-mã, Nataºa, scrisã de un fost ofiþer KGB-ist convertit, Serghei Kurdakov, o carte pe care autorul a reuºit sã o scoatã din Uniunea Sovieticã de atunci ºi sã o publice în Occident. Descrie viaþa lui de ofiþer care conducea o echipã de „bãieþi” ce avea misiunea de a-i depista, de a-i bate, de a-i maltrata ºi chiar de a-i ucide pe creºtinii care se adunau pentru o rugãciune. Descriind bãtaia sãlbaticã pe care a administrat-o unui grup de creºtini, pe care i-a surprins într-o noapte la rugãciune, în ultima sa expediþie, autorul scrie:
Lângã un perete am vãzut o femeie bãtrânã, cu faþa îngrozitã, care murmura cu buzele o rugãciune. N-am reuºit sã înþeleg ce spunea, din cauza hãrmãlaiei. Faptul cã se ruga m-a înfuriat ºi am ridicat bastonul sã o lovesc. A observat imediat cã îmi luam vânt ºi eram gata sã o lovesc ºi a început sã se roage mai tare. Cu braþul ridicat, gata sã las bastonul sã cadã peste capu-i lipsit de apãrare, i-am auzit cuvintele: „Doamne, iartã-l pe acest tânãr. Aratã-i calea cea dreaptã, deschide-i ochii ºi ajutã-l. Dumnezeul meu, iartã-l!” Am rãmas încremenit. De ce nu cere ajutor pentru ea, ci pentru mine? Era pe punctul de a primi lovitura de graþie. Eram turbat pentru faptul cã ea, ce nu mai însemna nimic, se ruga pentru mine, Serghei Kurdakov, ºeful unei formaþii de tineri comuniºti. Într-o pornire de furie, am strâns ºi mai tare bastonul, pregãtindu-mã sã o lovesc în cap. Eram gata sã-i dau cu toatã forþa o loviturã în stare sã o ucidã. Am început sã rotesc braþul. Dar în acel moment mi s-a întâmplat lucrul cel mai extraordinar. Nu ºtiu cum sã-l descriu: cineva m-a apucat de încheietura mâinii ºi m-a tras înapoi. M-am îngrozit. M-am uitat înapoi. Am crezut cã e

„TATÃ, IARTÃ-I”

387

un credincios ºi m-am întors pe loc sã-l lovesc. Nu era nimeni... Apoi am uitat totul. Am lãsat bastonul sã-mi cadã din mânã ºi am alergat afarã cu sângele urcat la cap, cu faþa roºie ºi congestionatã. Au început sã-mi curgã lacrimile pe obraji.

Ofiþerul se duce direct la postul de poliþie, declarã cã e creºtin ºi cã-ºi dã demisia. „Tatã, iartã-i, cãci nu ºtiu ce fac”. Pe lângã aspectul iertãrii, în aceste cuvinte mai este un aspect, mai profund, aproape tragic. S-ar pãrea cã în aceste cuvinte e o contradicþie, dar, în realitate, nu e nici o contradicþie. „Tatã, iartã-i”; dacã au nevoie de iertare, înseamnã cã sunt vinovaþi. „Cãci nu ºtiu ce fac”; dar dacã nu ºtiu ce fac, cum pot fi vinovaþi? Pentru a face un pãcat se cere ºtiinþã ºi voinþã. Sunt sau nu sunt vinovaþi? Sunt. Sfântul Toma de Aquino, explicând acest text, spune clar: „Ignoranþa lor nu-i împiedica sã fie criminali”. De altfel, urmãrind procesul fãcut lui Isus, un lucru e limpede ca lumina zilei: rãutatea, perversitatea, nedreptatea, crima înfãptuitã cu bunã ºtiinþã. Sunt criminali. De altfel, Isus îi condamnã deja fãrã drept de apel:
Dacã n-aº fi venit ºi nu le-aº fi vorbit, n-ar avea pãcat; dar acum nu au scuzã pentru pãcatul lor... Dacã n-aº fi fãcut între ei lucrãrile pe care nici un altul nu le-a fãcut, nu ar avea pãcat. Însã acum au ºi vãzut ºi m-au urât ºi pe mine, ºi pe Tatãl meu” (In 15,22.24).

ªi totuºi, pe cruce spune: „Tatã, iartã-i, cãci nu ºtiu ce fac” (Lc 23,34). Sfântul Petru s-ar pãrea cã îi dezvinovãþeºte ºi el în ziua de Rusalii: „Voi l-aþi renegat pe cel sfânt ºi drept ºi aþi cerut sã vã fie graþiat un om criminal... ªi acum, fraþilor, ºtiu cã din neºtiinþã aþi fãcut aceasta, la fel ca ºi conducãtorii voºtri” (Fap 3,14.17). Sfântul Pavel, deºi se considerã cel mai mare pãcãtos,

388

MISTERELE DE DURERE

nevrednic sã poarte numele de apostol, dupã ce descrie în faþa regelui Agripa ravagiile fãcute în Bisericã, pare sã se scuze ºi el: „Mai întâi am fost un defãimãtor, un persecutor ºi un insultãtor, dar am gãsit îndurare, cãci, în necredinþa mea, o fãceam din neºtiinþã” (1Tim 1,13). ªi totuºi, nu e vorba de vreo dezvinovãþire. Isus nu-i scuzã pe ucigaºii sãi, ci le aduce doar o circumstanþã atenuantã. Ce? Nu ºtiau ei ce fac când sãvârºeau crima cu ochii deschiºi? Nu ºtiau rãutatea infinitã a pãcatului ºi monstruozitatea oribilã de care se fãceau vinovaþi? Nu-ºi dãdeau seama de ofensa infinitã pe care o aduceau iubirii infinite a lui Dumnezeu ºi de rãul infinit pe care ºi-l fãceau lor înºiºi? Iatã pentru ce Isus uitã pe cruce de propriile sale suferinþe, care erau îngrozitoare, ºi-ºi simte inima sfâºiatã de milã ºi compãtimire pentru nenorocirea pe care aceºti ucigaºi ºi-o fãceau singuri prin pãcatul ºi orbirea lor. Spunea B. Pascal: „Aleºii nu vor cunoaºte niciodatã mãreþia virtuþilor lor, iar osândiþii nu vor cunoaºte niciodatã gravitatea pãcatelor lor”. Nici un om, de fapt, nu ºtie ce face când sãvârºeºte pãcatul de care se face vinovat ºi pentru care nu are scuzã. Sfântul Ioan Vianney a definit poate cel mai bine pãcatul: „Cãlãul lui Dumnezeu ºi asasinul sufletului”. Ca în povestirea pe care a imortalizat-o Victor Hugo în Burg-Iargal. Piticul Habibrah, suspendat de o rãdãcinã deasupra prãpastiei, îl implorã pe Leopold, stãpânul locului, sã-l ierte ºi sã-l salveze: „Nu pleca, te implor. Nu lãsa sã moarã nepocãitã ºi vinovatã o fãpturã umanã pe care o poþi salva; puterile-mi slãbesc, alunec, mã prãbuºesc, aud vuietul apei sub mine, în adâncul prãpastiei. Îndurare, cad, întinde-mi mâna!” Leopold, cuprins de milã, îi întinde mâna, dar, lucru incredibil: piticul, amintindu-ºi de o veche supãrare, pradã unei dorinþe de rãzbunare mai puternice decât

„TATÃ, IARTÃ-I”

389

instinctul de salvare, îi muºcã mâna stãpânului ºi se prãbuºeºte în prãpastie. „Tatã, iartã-i, cãci nu ºtiu ce fac” (Lc 23,34). Isus a fãcut aceastã rugãciune pentru duºmanii sãi, dar nu a fãcut-o pentru prietenii sãi. Prietenii sãi nu au nici o circumstanþã atenuantã când pãcãtuiesc pentru cã „acel slujitor care cunoaºte voinþa stãpânului sãu, dar nu a fãcut dupã voinþa lui, va primi multe lovituri; cel care nu a cunoscut, dar a fãcut lucruri care meritã lovituri, va primi puþine” (Lc 12,47-48). ªi iarãºi: „Vouã, prietenilor mei, vã spun: nu vã temeþi de cei care ucid trupul ºi dupã aceea nu mai pot face nimic. Vã voi arãta însã de cine sã vã temeþi: temeþi-vã de acela care, dupã ce a ucis, are puterea sã arunce în Gheenã; da, vã spun, de acesta sã vã temeþi” (Lc 12,4-5).

Primul sfânt canonizat
Împreunã cu el mai erau duºi doi rãufãcãtori ca sã fie uciºi... Unul dintre rãufãcãtorii rãstigniþi îl insulta, spunând: „Oare nu eºti tu Cristos? Salveazã-te pe tine ºi pe noi!” Dar celãlalt, mustrându-l, i-a rãspuns: „Nu te temi de Dumnezeu, tu care suferi aceeaºi condamnare? Noi pe drept am primit ceea ce meritam pentru faptele noastre; dar el n-a fãcut nici un rãu”. ªi spunea: „Isuse, aminteºte-þi de mine când vei intra în împãrãþia ta!” Iar el i-a spus: „Adevãr îþi spun, astãzi vei fi cu mine în paradis!” (Lc 23,32.39-43).

Doi tâlhari de drumul mare, rãstigniþi la locurile de onoare: unul la dreapta, altul la stânga lui Isus. Un rege are întotdeauna înalþi dregãtori la dreapta ºi la stânga sa. Era ultima batjocurã pe care soldaþii o fãceau pe seama regelui iudeilor. Privindu-l pe Isus bãtut în cuie ºi scãldat în sânge, cu ochii trupului vedem o tragedie înspãimântãtoare, dar cu ochii sufletului descoperim un mister grandios. Când, normal, Isus ar fi trebuit sã scoatã urlete pentru propriile sale dureri, nu se gândeºte la sine, în primul rând, ci la alþii. Prima datã se gândeºte la cãlãii sãi: „Tatã, iartã-i” (Lc 23,34). A doua oarã la un bandit: „Adevãr îþi spun, astãzi vei fi cu mine în paradis!” (Lc 23,43); a treia oarã se gândeºte la noi toþi, sã nu ne lase orfani ºi sã ne dea o mamã: „Iat-o pe mama ta!” (In 19,27). Exact ca o mamã bunã, care uitã de foame, oricât de flãmândã ar fi. Nu se aºazã la masã pânã nu-ºi vede copiii sãtui. Au rãstignit împreunã cu el doi tâlhari. Unul la dreapta, altul la stânga sa. Destinul acestor doi oameni, care urcã cu Isus Calvarul, este misterios. Fiecare dintre noi poate descoperi în ei propriul destin ºi propriul mister. Orice om ce se apropie de Isus se apropie ca sã-l accepte

PRIMUL SFÂNT CANONIZAT

391

sau ca sã-l respingã, ca sã se mântuiascã sau ca sã se osândeascã. Destinul diferit al acestor doi oameni reprezintã cele douã puncte finale la care poate conduce suferinþa: ea poate duce la salvare, la paradis, sau poate duce la revoltã ºi la osândã. Pe colina Calvarului sunt trei cruci, toate scãldate în sânge, toate egale. Pentru ochii omului, acelaºi spectacol oribil, aceeaºi tragedie. Pentru cãlãi, aceeaºi muncã ingratã. ªi totuºi, cât este de diferit destinul lor! Observã cu multã fineþe sfântul Augustin:
Mulþi suferã aici, pe pãmânt, pentru pãcatele ºi crimele lor. De aceea, se cere o mare atenþie pentru a discerne nu suferinþa, ci motivaþia ei. Pedeapsa unui criminal poate fi asemãnãtoare cu aceea a unui martir, dar motivaþia este diferitã. Sunt trei oameni pe cruce: unul care dã mântuirea, altul care o primeºte, altul care o dispreþuieºte; pentru toþi trei, pedeapsa e aceeaºi, dar motivaþia este diferitã: Tres erant in cruce: unus Salvator, alius salvandus, alius damnandus: omnium par poena, sed impar causa.

„Adevãr îþi spun, astãzi vei fi cu mine în paradis!” (Lc 23,43). Cuvinte sublime ºi aducãtoare de mângâiere deplinã. E primul sfânt al Bisericii, canonizat de însuºi Isus. E un tâlhar cel care primeºte pe cap aureola. Procesul de canonizare este foarte scurt ºi cuprinde trei elemente: cãinþã desãvârºitã ºi recunoaºtere sincerã a vinovãþiei: „Noi pe drept am primit ceea ce meritam pentru faptele noastre” (Lc 23,41); un act de credinþã în Cristos Mesia – probabil cã îi cunoºtea învãþãtura ºi minunile –, însoþit de o umilã rugãciune: „Isuse, aminteºte-þi de mine când vei intra în împãrãþia ta!” (Lc 23,42), dupã care urmeazã dezlegarea in articulo mortis ºi canonizarea: „Adevãr îþi spun, astãzi vei fi cu mine în paradis!” (Lc 23,43). A primit totul. Acum poate muri liniºtit.

392

MISTERELE DE DURERE

Marele predicator Bossuet, într-una din predicile sale, comentând acest fapt, nu-ºi poate reþine admiraþia:
Eu sar în sus de bucurie, fraþii mei, inima mi-e plinã de extaz vãzând credinþa acestui sfânt tâlhar; un om care trage de moarte îl vede pe Isus trãgând de moarte ºi îi cere viaþa; un rãstignit îl vede pe Isus rãstignit ºi îi vorbeºte despre împãrãþia sa; ochii sãi nu vãd altceva decât cruci, iar credinþa nu vede altceva decât un tron.

„Adevãr îþi spun, astãzi vei fi cu mine în paradis!” (Lc 23,43). Azi. Imediat, înainte de a apune soarele, înainte de a începe o altã zi pentru acest pãmânt, vei lãsa timpul ºi vei intra în veºnicie; se va termina pentru tine suferinþa ºi va începe bucuria. „Vei fi”. E un viitor, e o amânare, dar nu lungã – deºi orice clipã, fixat în cuie pe cruce, pare o veºnicie –, însã, în acelaºi timp, e ºi un prezent, cãci cât de adevãrate sunt cuvintele din cartea lui Leon Bloy, Femeia sãracã: „În paradis nu se intrã mâine, nici poimâne, nici peste zece ani, ci se intrã azi. Se intrã imediat; adicã în momentul în care ai devenit sãrac, ai fost rãstignit!” „Adevãr îþi spun, astãzi vei fi cu mine în paradis!” (Lc 23,43.) Douã expresii: „azi vei fi cu mine” ºi „în paradis” – ce, de fapt, înseamnã acelaºi lucru. Paradisul înseamnã a fi cu Cristos, a-l vedea faþã în faþã, a-l iubi veºnic, fãrã teama de a-l pierde vreodatã. E paradisul pe care-l promitea Isus la Cina cea de tainã cu aceste cuvinte: „Vã voi lua la mine, ca sã fiþi ºi voi acolo unde sunt eu” (In 14,3). Dupã cum iadul înseamnã a nu fi cu Cristos, a nu-l vedea, a fi separat de el, a nu-l putea iubi. E ceea ce spusese Isus într-un teribil discurs: „Plecaþi de la mine, blestemaþilor!” (Mt 25,41). Unde se ajunge când se pleacã de la el? În focul cel veºnic al iadului. În ceea ce îl priveºte pe tâlharul cãit, explicã sfântul Toma de Aquino, el avea

PRIMUL SFÂNT CANONIZAT

393

deja rãsplata, era deja în paradis, deoarece poseda deja din acel moment prezenþa divinitãþii lui Cristos ºi se bucura de ea împreunã cu ceilalþi sfinþi. Admirabilã rugãciunea acestui tâlhar! Nu cere sã i se desprindã trupul din cuie ca sã poatã coborî de pe cruce, ci sã fie cu Cristos în paradis. Cei doi tâlhari rãstigniþi cu Isus ne dau o lecþie fundamentalã cu privire la suferinþã. De suferit, orice om suferã. Suferinþa în sine nu e nici bunã, nici rea, totul depinde de ceea ce facem din ea. Putem face din ea cheia cu care sã deschidem paradisul, sau cheia cu care sã deschidem iadul. Dupã cum veninul din colþii viperei nu e nici bun, nici rãu. Acest venin poate sã ne aducã moartea, dupã cum poate sã ne aducã salvarea vieþii, dacã este extras ºi transformat în medicament. Sunt lacrimi ºi suferinþe aducãtoare de mântuire când sunt însoþite de cãinþã ºi recunoaºtere sincerã a pãcatelor ºi acceptate ca ispãºire, ºi sunt lacrimi ºi suferinþe care duc la osândã când sunt însoþite de revoltã, de necãinþã ºi de nesinceritate. „Fericiþi cei care plâng, pentru cã ei vor fi mângâiaþi!” (Mt 5,4). Fericiþi cei ce plâng acceptând cu resemnare suferinþa. Primul har pe care sfântul Ioan al Crucii l-a cerut lui Dumnezeu la prima Liturghie pe care a celebrat-o a fost acesta: „Sã nu sãvârºesc nici un pãcat ºi sã fac în aceastã viaþã pocãinþã pentru toate acele pãcate pe care le-aº fi putut sãvâriºi dacã Dumnezeu nu m-ar fi susþinut”. Doi tâlhari: vinovaþi de aceleaºi crime, condamnaþi la aceeaºi pedeapsã capitalã, cunoscând amândoi cã Isus e Mesia, cãci ºi tâlharul de la stânga spune: „Oare nu eºti tu Cristos?” (Lc 23,39) – ºi, totuºi, ce soartã diferitã! Unul moare cãit, altul împietrit. Unul moare cu rugãciunea pe buze, altul cu blestemul. Unul resemnat, altul revoltat. Unul moare iertat, altul condamnat. De ce s-a întâmplat

394

MISTERELE DE DURERE

aºa? De ce nu invers? Ne aflãm în faþa unui mister tulburãtor. Cãinþa este cu siguranþã, un har al lui Dumnezeu. De ce Dumnezeu unuia i l-a dat ºi altuia i l-a refuzat? O micã luminã la aceastã întrebare ne vine de la sfântul Augustin:
Cauza nepocãinþei finale a fost mândria cu care tâlharul din stânga, spre deosebire de cel din dreapta, ºi-a însoþit tâlhãriile. Cãinþa este un dar al lui Dumnezeu. Bolovan împietrit este inima celui care se înalþã cu mândrie. Ea nu se poate deschide la cãinþã, deoarece ploaia harului lui Dumnezeu nu poate pãtrunde în ea.

Pãcate grele a fãcut ºi tâlharul din dreapta, dar nu ºi-a justificat, nu ºi-a apãrat pãcatele; nici în ochii lui, nici în ochii altora. Nu s-a considerat altceva decât ceea ce era în realitate, un tâlhar: „Noi pe drept am primit ceea ce meritam pentru faptele noastre” (Lc 23,41). De aceea nici nu vrea sã fie coborât de pe cruce. Nu meritã. Din contrã, tâlharul din stânga nevinovat s-a considerat toatã viaþa, nevinovat ºi pe cruce. E o nedreptate ce i se face. Cere sã fie coborât. E mândria aceea care îl face pe Diavol sã nu se plece, sã nu se cãiascã, sã nu-ºi recunoascã vina ºi sã rãmânã veºnic în iad. Existã o povestire popularã foarte instructivã.
Undeva, la scaunul de spovadã s-a prezentat într-o zi, printre alþi penitenþi, un pãcãtos care a mãrturisit un numãr nesfârºit de vicii ºi pãcate pe care le fãcuse sau era pe cale sã le facã. Preotul, scârbit, îl întrerupe ºi îi spune: – De ai fi trãit o mie de ani, n-ai fi reuºit sã faci atâtea pãcate. – Ai dreptate, rãspunde penitentul, cãci sunt mai bâtrân de o mie de ani. ªi ce am spus e numai o micã parte din ceea ce am fãcut. Sunt unul dintre duhurile care au cãzut împreunã cu Lucifer.

PRIMUL SFÂNT CANONIZAT

395

– ªi ce vrei acum? – Am vãzut coadã mare la spovadã ºi am voit sã-mi mãrturisesc pãcatele, ca sã primesc iertare. – Faci pocãinþã? – Fac, dacã-mi dai o pocãinþã potrivitã. – Îþi dau o pocãinþã foarte micã: sã spui o singurã datã în inima ta aceastã rugãciune: Dumnezeule, stãpânul ºi creatorul meu, am pãcãtuit. Iartã-mã! – Nu, aºa ceva nu pot accepta. E prea umilitor. Dã-mi altã pocãinþã oricât de mare. ªi a plecat fãrã dezlegare.

Sfântul Ambroziu, ce avea un extraordinar simþ practic pastoral, a observat o situaþie dureroasã la foarte mulþi creºtini: marea lor preocupare nu este de a-ºi recunoaºte pãcatele ºi de a se cãi, ci de a le ascunde, de a crea o imagine falsã în ochii altora ºi, o datã descoperiþi, de a se apãra, de a se justifica. Reacþia lor este: Cine a spus? Cine a turnat? Consecinþa: nepocãinþa finalã. Marele episcop de Milano spunea aceste cuvinte, pe care le reþinem bine, cãci în aceeaºi situaþie absurdã se gãsesc uneori chiar ºi cei ce au misiunea sau se pregãtesc pentru misiunea de a predica pocãinþa, sinceritatea, convertirea: Erubescere debemus, et condamnare peccatum, non defendere; quoniam pudore culpa minuitur, defensione cumulatur („Trebuie sã ne ruºinãm de pãcat ºi sã-l condamnãm, nu sã-l apãrãm; dacã ne e ruºine de el, vinovãþia scade, dacã îl apãrãm, devenim ºi mai vinovaþi”).

„Mi-e sete” e „Dupã aceasta, vãzând cã toate s-au împlinit, ca sã se împlineascã Scriptura, Isus a zis: «Mi-e sete»” (In 19,29). Cãtre amiazã, soarele s-a întunecat. Colina Calvarului a fost învãluitã în întuneric. E un fenomen straniu care se petrece în Palestina ºi pe care l-am vãzut cu ochii mei în timpul ºederii mele le Ierusalim. În luna aprilie, porneºte dinspre pustiu un vânt fierbinte, numit sirocco. Vârtejuri de nisip adus din pustiu umplu vãzduhul, astfel încât ai impresia cã te sufoci. Isus, cu trupul ars de febrã din cauza sângelui pierdut, cu gura uscatã de vântul ºi nisipul fierbinte ce venea dinspre pustiul Iudeii, nu-ºi mai poate stãpâni durerea ºi geme: „Mi-e sete!” „ªi i-au dat vin înmiresmat, dar el nu a luat” (Mc 15,23) – noteazã evanghelistul Marcu. Nimeni nu avea voie sã se apropie ºi sã facã vreun serviciu unui condamnat la moarte în timpul execuþiei. Aceasta era legea, dar se mai închideau ochii. Talmudul ne informeazã cã un grup de femei miloase din Ierusalim, din proprie iniþiativã, fãceau acest oficiu de caritate. Pregãteau un amestec de vin ºi smirnã, un calmant care sã-l ameþeascã pe condamnat înainte de execuþie. Tot Talmudul ne informeazã cã era un verset din Cartea Proverbelor care inspira fapta bunã a acestor femei miloase: „Daþi bãuturi tari celui ce piere ºi vin celui cu suflet amãrât, ca sã bea, sã-ºi uite nenorocirea ºi sã nu-ºi mai aducã aminte de nenorocirile lui” (Prov 31,6). „I-au dat sã bea vin amestecat cu fiere, – scrie evanghelistul Matei (gustul smirnei e mai amar ca fierea) – dar el, gustând, n-a voit sã bea” (Mt 27,34).

„MI-E SETE”

397

La cele relatate de evangheliºti sunt necesare douã explicaþii: „...ca sã se împlineascã Scriptura, Isus a zis: «Mi-e sete»” (In 19,29). Care Scripturã? Este vorba de psalmi.
Mã scurg ca apa, mi se desfac toate oasele, inima mea este ca ceara, se topeºte printre mãruntaiele mele. Mi se usucã cerul gurii ca un ciob de oalã ºi limba mi se lipeºte de gâtlej (Ps 22,15-16).

Sau: „Ei mi-au pus venin în mâncare, ºi, când îmi era sete, mi-au dat sã beau oþet” (Ps 69,22). ªi a doua explicaþie. El spusese aºa ca sã-l audã cei din apropiere: „Mi-e sete” (In 19,28). Iar când i se dã de bãut, refuzã sã bea. Cum se explicã acest lucru? De ce a mai cerut sã i se potoleascã setea? Isus vrea sã bea paharul suferinþei picãturã cu picãturã, pe deplin conºtient, lucid, nu vrea sã se ameþeascã ºi sã se amorþeascã cu bãutura pregãtitã de femeile miloase. Atunci, de ce a cerut sã i se potoleascã setea? Nu la setea fizicã ce îi consuma trupul în acele momente se referea Isus, ci la o altã sete. Era o altã suferinþã, mult mai profundã, care îl chinuia ºi îl sfâºia atunci când spunea: „Mi-e sete”. Sã-i întrebãm pe sfinþii pãrinþi ºi învãþãtori ai Bisericii despre ce sete este vorba. Se întreabã sfântul Augustin:
Cristos oare voia cu adevãrat sã mãnânce atunci când cãuta fructe în smochin? Ar fi luat din ele dacã ar fi gãsit? Cristos oare voia cu adevãrat sã bea când îi spunea femeii din Samaria: „Dã-mi sã beau?” ªi oare voia cu adevãrat sã bea ceva când a spus pe cruce: „Mi-e sete”? Nu, cãci a refuzat bãutura când i s-a dat. Atunci, de ce îi era lui foame ºi sete? Îi era foame de faptele noastre bune, îi era sete de sufletele noastre, pe care le voia mântuite.

398

MISTERELE DE DURERE

Cu cuvinte asemãnãtoare se exprimã sfântul Toma de Aquino:
Dacã Isus spune: „Mi-e sete”, în cuvintele lui apare dorinþa arzãtoare a mântuirii neamului omenesc, potrivit cu ceea ce spune sfântul Pavel: „Dumnezeu, mântuitorul nostru... vrea ca toþi oamenii sã se mântuiascã ºi sã ajungã la cunoaºterea adevãrului” (1Tim 2,3-4), ºi potrivit cu ceea ce el însuºi spusese: „Fiul Omului a venit sã caute ºi sã mântuiascã ceea ce era pierdut” (Lc 19,10). Aceastã dorinþã nestãvilitã care îl consuma o exprima prin imaginea setei.

S-o ascultãm ºi pe sfânta Ecaterina de Siena: „Foamea ºi setea erau dorinþa de a ne vedea mântuiþi. Aceastã dorinþã îl tortura pe lemnul preasfânt al crucii ºi îl fãcea sã spunã «Mi-e sete»”. Aceastã sete a lui Cristos de pe cruce va continua sã ardã ºi sã mistuie inimile sfinþilor pânã la sfârºitul veacurilor. E o suferinþã, o sete, mai necruþãtoare decât suferinþele trupului, care îi face, ca ºi pe Isus, sã uite de suferinþele trupului. E suferinþa ce o simt când vãd suflete omeneºti separate de Dumnezeu, suflete care poartã deja iadul în ele, care se îndreaptã spre osânda veºnicã. E setea nepotolitã de a le readuce la Dumnezeu, de a le vedea salvate. E ceea ce numeºte sfânta Ecaterina de Siena lacrimile inimii sau lacrimi de foc sau lacrimi ale Duhului Sfânt, cãci însuºi Duhul Sfânt le varsã când se roagã în noi cu suspine negrãite. Sã ne gândim la setea care chinuia inima sfintei Tereza a Pruncului Isus când scria:
Aº vrea sã luminez sufletele ca profeþii, ca învãþãtorii. Aº vrea sã strãbat pãmântul, sã predic numele tãu, sã înfig în pãmânt pãgân crucea ta glorioasã, o, Iubitul meu! Dar o singurã misiune nu mi-ar fi de ajuns: aº vrea sã vestesc, în acelaºi timp, evanghelia în toate pãrþile lumii, pânã în

„MI-E SETE”

399

insulele cele mai îndepãrtate. Aº vrea sã fiu misionarã, nu numai câþiva ani, dar aº vrea sã fi fost de la crearea lumii ºi sã continui sã fiu pânã la sfârºitul veacurilor.

Numai cu câteva ore înainte de a muri, sfânta Tereza explica ce i-a dat forþa de a suferi tot ce a suferit ea în viaþã: „N-aº fi crezut vreodatã cã e posibil sã suferi atât de mult în viaþã. Niciodatã! Niciodatã! Nu reuºesc sã-mi explic acest lucru decât prin dorinþa mea arzãtoare de a mântui sufletele”. Desigur cã Isus a simþit milã ºi a suferit în viaþa lui pãmânteascã vãzând oameni suferinzi: oameni flãmânzi, sãraci, bolnavi. I-a ajutat, în anumite cazuri recurgând chiar la minuni. Dar compãtimirea lui cea mare era provocatã nu de vederea acestor suferinþe trecãtoare, ci de vederea singurului rãu adevãrat ºi rãdãcina tuturor relelor, care este pãcatul. Pãcatul care îl poate separa pe om pentru toatã veºnicia de Creatorul sãu. A-l salva pe om în totalitatea sa ºi în ceea ce are el mai preþios – sufletul –, a-l smulge din pãcat, a-l reda lui Dumnezeu, aceasta a fost setea, suferinþa permanentã a lui Isus. Pe cruce, dupã ce spune „Mi-e sete”, spune „S-a împlinit!”, ºi îºi dã duhul ca ºi cum ar fi vrut sã spunã: setea care m-a mistuit în viaþã, marea suferinþã care m-a însoþit din momentul în care am intrat în lume, acum s-a sfârºit. S-a sfârºit, ºi totuºi, ea continuã în lume, continuã prin Duhul Sfânt care nu înceteazã sã verse lacrimile sale de foc. E setea ce mistuia inima sfântului Ioan Vianney când plângea ºi fãcea pocãinþã pentru pãcatele oamenilor, când stãtea câte 17 ore pe zi în confesional pentru a-i dezlega pe pãcãtoºi de lanþurile pãcatelor ºi a-i împãca cu Dumnezeu. Un preot conºtient de misiunea sa preoþeascã nu poate sã aibã decât o suferinþã în viaþã: aceea de a vedea oameni în stare de pãcat, oameni care refuzã convertirea,

400

MISTERELE DE DURERE

care se îndreaptã spre osândã, zãdãrnicind sângele vãrsat de Cristos pe cruce pentru mântuirea lumii. Nimeni nu ne-a descris în zilele noastre mai bine ca scriitorul francez G. Bernanos, în romanele sale, suferinþa ºi durerea din sufletele preoþilor puºi sã pãstoreascã niºte parohii moarte, surde la toate apelurile la convertire. Iatã, de pildã, cuvintele acuzatoare ale parohului din Tenouille, pe care le gãsim în romanul Monsieur Ouine:
Asta nu mai e parohie, fraþii mei; e, cel mult, o comunitate ºi un paroh, dar nu o parohie. E adevãrat, aº vrea sã vã slujesc, vã iubesc, vã iubesc aºa cum sunteþi, vã iubesc mizeriile voastre, am impresia uneori cã vã iubesc pãcatele voastre, pe care vi le cunosc bine, sãrmanele voastre pãcate lipsite de bucurie. E adevãrat cã sufãr ºi cã mã rog pentru voi din toate puterile mele. Mulþi, aici sau în altã parte, vor spune poate cã fac de ajuns, cã nu trebuie sã fac altceva decât sã mã rog ºi sã sufãr atâta vreme cât îmi refuzaþi sufletele voastre. Iatã ce m-au învãþat cel puþin profesorii mei, odinioarã, la seminar. Dumnezeul meu, eu poate gândesc ca ºi ei. Dar gândul acesta nu mai pãtrunde în mine, s-a sfârºit. Ce sunt eu în mijlocul vostru? O inimã care bate în afara trupului. Aþi vãzut voi aºa ceva? Ei bine, eu sunt inima aceea, prietenii mei. O inimã, nu uitaþi, e ca o pompã care absoarbe ºi pompeazã sângele. Eu bat cât pot, numai cã sângele nu mai vine, inima nu mai aspirã ºi nu mai trimite decât aer. Iar voi... iar voi...

Un mod superficial de a privi lucrurile ºi o anumitã teologie la modã, care încearcã sã ne convingã cã iadul e complet gol, cã toþi oamenii se mântuiesc – indiferent cã sunt creºtini, budiºti, musulmani sau fãrã nici o credinþã –, pot sã stingã în noi setea de mântuire a sufletelor, care l-a consumat pe Cristos ºi care trebuie sã consume orice suflet de apostol. Pot sã facã din noi funcþionari, administratori, constructori, orice, dar nu pãstori

„MI-E SETE”

401

de suflete. E tema tratatã magistral de Maurice Zermatten în romanul sãu, Muntele fãrã stele, dedicat vieþii preoþeºti, din care vã citez în încheiere un fragment:
Ei construiesc biserici; asta-i preocupã ºi-ºi imagineazã cã Dumnezeu îºi freacã mâinile de plãcere în cer la vederea unui nou vitraliu care-l va reprezenta pe pãmânt. E Diavolul care îi instrumentalizeazã, îi justificã ºi îi rãsplãteºte. Cel mai mic act de iubire sãvârºit cu umilinþã valoreazã mai mult decât o catedralã construitã din orgoliu... Nici nu-þi dai seama cã e o tentaþie. Sã ai o bisericã frumoasã, prietene, cea mai frumoasã bisericã, o bisericã despre care merge faima, pe care confraþii þi-o invidiazã, de care parohienii sunt mândri pentru cã e mare, nouã, modernã. Iatã slãbiciunea noastrã, dragul meu, iatã grija noastrã, ani ºi ani la rând, iatã cancerul nostru. El ne roade ºi, în timp ce ne roade, ne închipuim cã suntem sãnãtoºi, pentru cã e vorba de casa lui Dumnezeu, de serviciul lui Dumnezeu. Noi spunem cã nimic nu este prea frumos când e vorba de serviciul lui Dumnezeu, ceea ce-i adevãrat, ºi cã modalitatea cea mai bunã de a-i arãta iubirea noastrã este a-i construi o locuinþã frumoasã, ceea ce e fals. Pentru cã locuinþa lui Dumnezeu, nu e cazul sã o mai amintesc unui preot, sunt, în primul rând, sufletele.

Abandonarea
La ceasul al nouãlea, Isus a strigat cu glas puternic: „Eloí, Eloí, léma sabactáni?” care înseamnã: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai pãrãsit?” Unii dintre cei care erau de faþã, auzindu-l, spuneau: „Iatã, îl cheamã pe Ilie!”(Mc 15,34-35).

Preoþii ºi cãrturarii de la picioarele crucii îºi dãdeau seama cã muribundul de pe cruce rostea un psalm. Lumea de rând, datoritã asemãnãrii dintre cele douã cuvinte, Eloí ºi Ilie, îºi închipuia cã-l strigã pe Ilie. Erau siguri cã suferinþa ajunsã la paroxism îl fãcuse sã cadã în delir. E drept, existã convingerea la evrei cã profetul Ilie va veni ºi el în lume în zilele lui Mesia, ca sã-l facã cunoscut oamenilor, dar nimeni nu putea crede cã Ilie ar putea apãrea pe Calvar ºi, arãtând cu degetul spre un condamnat la moarte pentru cã îl hulise pe Dumnezeu, sã zicã: „Iatã-l pe Mesia”. „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai pãrãsit?” (Mc 15,34). Nu s-a înãlþat vreodatã spre cer un strigãt de durere mai dezolant, mai sfâºietor decât acesta. Isus condamnat de capii religioºi ca hulitor ºi instigator, tratat de romani ca un rãufãcãtor, huiduit de mulþime, vândut de un ucenic, pãrãsit de prieteni, atârnând gol pe o cruce, suferã cumplit. Dar durerea durerilor abia acum urmeazã. E o sfâºiere, o pustiire interioarã ce nu poate fi descrisã în cuvinte. Se simte pãrãsit de Tatãl. „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai pãrãsit?” (Mc 15,34). Cuvinte dramatice, cuvinte tulburãtoare, cuvinte fatale totodatã. Un scandal, s-ar putea spune. De ce le-a rostit? De ce nu le-a înãbuºit în el? Nu le

ABANDONAREA

403

dãdea dreptate prin acest strigãt celor care îl condamnaserã la moarte ºi care îl priveau la câþiva paºi de el, confirmând cã este într-adevãr blestemat ºi abandonat de Dumnezeu? Scandal pânã la sfârºitul lumii pentru credinþa multor oameni. Dacã el e Dumnezeu, cum poate spune cã Dumnezeu l-a pãrãsit? Într-adevãr, scandalul crucii, despre care vorbeºte apostolul Pavel, îi priveºte nu numai pe iudei, dar într-o mãsurã mai mare sau mai micã, priveºte orice minte omeneascã. Dar noroc cu acest scandal ce ne face sã-l cunoaºtem pe Dumnezeul cel adevãrat, transcendent, diferit de noi, necuprins de mintea omeneascã. „Un Dumnezeu înþeles de o minte omeneascã – spune sfântul Augustin – nu e Dumnezeul adevãrat, e un idol, creaturã a minþii noastre. De aceea, spune Isus: Fericit cel care nu se va scandaliza întru mine”. „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai pãrãsit?” (Mc 15,34). Desigur cã, luate izolat, aceste cuvinte ale lui Isus ar fi inacceptabile, ar însemna un strigãt de disperare. Cine a vãzut vreodatã muribunzi rugându-se, poate observa cum, din când în când, muribundul, când simte în el o durere pe care nu o mai poate stãpâni, rãbufneºte, rosteºte cu glas tare câteva cuvinte, ca apoi sã-ºi continue rugãciunea cu buzele închise, în intimitatea sufletului sãu. E ceea ce s-a întâmplat cu Isus pe cruce. S-a rugat psalmul 22. Într-un moment de durere extremã nu s-a mai putut stãpâni ºi a strigat cu glas tare cuvintele pe care le relateazã evanghelistul: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai pãrãsit?” (Mc 15,34). Sunt cuvintele cu care începe psalmul. Dar acest psalm e un psalm de speranþã. Isus se roagã în continuare, fãrã a fi auzit: „Dar, tu, Doamne, nu sta deoparte, tãria mea, grãbeºte-te sã mã ajuþi” (Ps 22,20). ªi îºi încheie rugãciunea cu cuvintele pline de speranþã mesianicã aflate spre sfârºitul psalmului:

404

MISTERELE DE DURERE

κi vor aduce aminte ºi se vor întoarce la Domnul toate marginile pãmântului, se vor prosterna în faþa lui toate familiile popoarelor. Cãci a Domnului este împãrãþia ºi el va stãpâni naþiunile (Ps 22,28-29).

Cum ar fi putut Tatãl sã-l pãrãseascã pe Isus tocmai în clipele cele mai grele de suferinþã? Numai un tatã degenerat îºi pãrãseºte copilul când acesta suferã ºi moare. Aºa cum un tatã ºi o mamã suferã în inima lor mai mult decât suferã copilul care suferã ºi moare în trupul sãu, la fel, Tatãl a fost alãturi de Isus ºi a suferit în inima sa tot ce a suferit Isus în trupul sãu pe cruce: „Cine m-a vãzut pe mine l-a vãzut pe Tatãl” (In 14,9). Mai ales în aceste momente extreme, cuvintele lui Isus erau adevãrate. Cine vedea chipul lui Isus în suferinþã pe cruce vedea chipul Tatãlui suferind cu Fiul sãu: „Eu ºi cu Tatãl una suntem” (In 10,30). Creºtinii simt o enormã compãtimire pentru suferinþele Domnului. Aºa se explicã participarea masivã la Calea Crucii. Instinctiv, fac din Maria, Maica Domnului, modelul cel mai miºcãtor de compãtimire ºi participare la patima lui Isus. În bazilica „Sfântul Petru” din Roma e veºnic coadã la statuia Pietà, a lui Michelangelo. Vizitatorii contemplã profund miºcaþi trupul mort al lui Isus din braþele Maicii îndurerate. Dar, de fapt, Maria este imaginea perfectã a compãtimirii Tatãlui. Înainte de Michelangelo, statuile numite Pietà îl reprezentau pe Tatãl, profund emoþionat, þinând în braþe trupul mort al Fiului sãu. Îmbâcsiþi de filozofie, ni-l imaginãm pe Dumnezeu ca fiind Raþiunea supremã, cel care porunceºte ºi cere ascultare de la Fiul sãu ºi de la noi, ºi uitãm cã Dumnezeu e iubire, cã are o inimã care vibreazã de compãtimire la

ABANDONAREA

405

vederea oricãrei suferinþe. Uitãm de cuvintele lui Isus: „Fiþi milostivi, precum Tatãl vostru este milostiv” (Lc 6,36). Filozoful J. Maritain considerã cã ideea unui Dumnezeu insensibil este cauza revoltei împotriva lui Dumnezeu a unei mari mase de necreºtini. „Dacã oamenii – spune el – ar ºti cã Dumnezeu suferã împreunã cu noi ºi, mai mult decât noi, de tot rãul ce pustieºte pãmântul, fãrã îndoialã cã multe lucruri s-ar schimba ºi multe suflete s-ar salva”. „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai pãrãsit?” (Mc 15,34). De ce tocmai aceste cuvinte le-a strigat Isus cu glas tare? Fãrã îndoialã, pentru cã trãia momentele unei dramatice ºi sfâºietoare abandonãri. Dar dacã Tatãl nu-l abandonase, despre ce abandon era vorba? Iatã despre ce abandon era vorba. Isus se afla pe cruce încãrcat cu toate pãcatele omenirii. Ca Dumnezeu, el e cu desãvârºire fericit, e stãpânul paradisului, paradis pe care-l promite tâlharului rãstignit alãturi de el. Dar Isus, luând asupra sa pãcatele lumii, a devenit blestem, cum spune apostolul Pavel. Asupra lui s-au abãtut atunci toate pedepsele meritate de oameni pentru pãcatele lor ºi, mai ales, pedeapsa pedepselor ºi tragedia tragediilor, care este abandonarea pãcãtosului de cãtre Dumnezeu, dupã ce, mai întâi, pãcãtosul l-a abandonat pe Dumnezeu prin pãcatul sãu. S-a afirmat, de cãtre M. Luther, J. Calvin, K. Barth, cã în acele clipe Isus a suferit ceea ce suferã osândiþii în iad. Afirmaþie aberantã. Dar dacã iadul începe deja de pe pãmânt ºi înseamnã a fi abandonat de Dumnezeu, s-ar putea spune cumva cã Isus a îndurat pe cruce chinurile iadului. Admirabil descrie autorul francez R.-L. Bruckberger ce s-a petrecut în acele clipe dramatice pe Calvar:
Când vinul e fãcut deja, cum mai poþi deosebi un strugure de ceilalþi struguri care au contribuit la producerea vinului?

406

MISTERELE DE DURERE

Când o pâine e fãcutã deja, cum mai poþi deosebi un bob de grâu de toate celelalte boabe de grâu care au fost mãcinate împreunã, care au contribuit la producerea pâinii? Aici, pe Calvar, se gãsesc teascul ºi moara. Un strugure, unul singur, va salva toatã recolta de struguri, care era amarã ºi pierdutã, ºi va curãþa tot vinul. Dar pentru aceasta este necesar ca acest strugure sã fie mai întâi amestecat cu toþi ceilalþi ºi sã fie zdrobit împreunã cu ei. Un bob de grâu, unul singur, va salva toatã recolta de grâu, care era pierdutã ºi putredã, ºi va curãþa toatã pâinea, dar pentru aceasta este necesar ca, mai întâi, acest bob de grâu sã fie amestecat cu toatã recolta, sã nu se mai poatã deosebi de ea, sã fie bãtut ºi mãcinat împreunã cu ea. Acolo, pe Calvar, s-a inaugurat misterul comuniunii sfinþilor.

Cuvintele lui Isus abandonat pe cruce ne invitã la ispãºirea propriilor noastre pãcate. Pius al XI-lea scria în enciclica sa, Miserentissimus Redemptor, în 1928:
Dacã prevederea pãcatelor noastre viitoare fãcea sufletul lui Cristos trist pânã la moarte, cum sã ne îndoim cã prevederea ispãºirilor noastre viitoare i-a adus chiar din acel moment o oarecare consolare? Nu ne spune Evanghelia cã tristeþea ºi tulburarea sa au putut fi consolate de vizita unui înger? Noi putem ºi trebuie sã consolãm acum într-o manierã misterioasã, dar adevãratã, inima sa preasfântã, pe care nerecunoºtinþa pãcatului nu încetezã sã o rãneascã. Astfel, Cristos se poate plânge în liturgie, prin gura psalmistului, cã e abandonat de prietenii sãi: „Dispreþul îmi sfâºie inima... aºtept mângâiere, dar în zadar, aºtept mângâietori, ºi nu gãsesc nici unul” (Ps 69,21).

Sfântul Nicola de Flue s-a trezit într-o vedenie la judecata lui Dumnezeu. L-a auzit pe îngerul sãu pãzitor intervenind la Tatãl pentru el cu aceste cuvinte: „Iatã omul care l-a mângâiat pe Fiul tãu... A stat lângã el în tulburãrile ºi suferinþele sale”. Atunci Tatãl l-a îmbrãþiºat. Apoi a venit sfânta Fecioarã, l-a îmbrãþiºat ºi ea ºi

ABANDONAREA

407

i-a mulþumit pentru cã a stat alãturi de Fiul ei în suferinþele sale. În cele din urmã, a venit însuºi Cristos, stropit tot de sânge, ºi i-a mulþumit cã a stat alãturi de el în clipele grele de pe cruce. „Dar eu nu ºtiu sã fi fãcut aºa ceva”, se apãrã el. Când se priveºte însã, vede picãturi de sânge pe hainele sale. Atunci se convinge cã stãtuse într-adevãr lângã crucea lui Isus.

Consummatum est!
„Era acolo un vas plin cu oþet. Atunci, ei au pus în isop un burete îmbibat cu oþet ºi i l-au apropiat de gurã. Dupã ce a luat oþetul, Isus a spus: «S-a împlinit!»” (In 19, 29-30).

Consummatum est! Traducãtorii ezitã puþin în faþa acestei expresii: s-a sfârºit, s-a împlinit. Ce s-a împlinit? Profeþia din psalmul 69 care spune: „Ei mi-au pus venin în mâncare, ºi, când îmi era sete, mi-au dau sã beau oþet” (Ps 69,22). E adevãrat cã toate profeþiile s-au împlinit în Isus. Dar la drept vorbind, Isus nu a venit în lume ca sã împlineascã profeþii, ci ca sã împlineascã voinþa Tatãlui. Împlinind voinþa Tatãlui, bineînþeles cã s-au împlinit ºi profeþiile. Consummatum est! – „S-a împlinit!” (In 19,30). Acum era într-adevãr sfârºitul. Ora pentru care venise se încheiase. Isus ºtie cã mama sa e aproape. Ochii sãi pot sã o zãreascã puþin prin sudoarea amestecatã cu sângele ce i se prelinge de pe frunte ºi pe care nu-l poate ºterge. Maria fusese punctul de plecare. Crucea e punctul de sosire. Între Maria ºi cruce, Isus îºi vede derulat întregul destin al vieþii sale pãmânteºti. Acest destin e realizat pe deplin: nimic în plus, nimic în minus. Cum spun militarii, care la întoarcerea din misiune raporteazã: misiune împlinitã. Consummatum est! E o expresie militarã, pe care o rosteºte soldatul dupã ce a fãcut ceea ce trebuia sã facã. Ca ºi David, care intrase victorios în tabãra israeliþilor, dupã împlinirea misiunii, dupã uciderea lui Goliat, Isus intrã în veºnicie; l-a învins pe Satana, a eliberat omenirea de pãcat, de ruºine, de fricã. Consummatum est! – misiune

CONSUMMATUM EST!

409

împlinitã. Din momentul în care a intrat în lume spunând: „Iatã, vin... ca sã fac voinþa ta, Dumnezeule!” (Evr 10,7), Isus a rãmas fidel voinþei Tatãlui. S-a fãcut ascultãtor pânã la moarte, ºi încã moartea pe cruce. Ascultarea lui desãvârºitã nu numai cã a mântuit lumea, dar a adus preamãrire, cult desãvârºit lui Dumnezeu. Numai cu o searã înainte spusese: „Eu te-am glorificat pe pãmânt, împlinind lucrarea pe care tu mi-ai dat-o sã o fac” (In 17,4). Fiecare om vine în lume cu o misiune de împlinit, cu o lucrare pe care Dumnezeu i-o dã de fãcut. Fericite sunt acele suflete care, pãrãsind lumea, pot spune, ca ºi Isus, Consummatum est! – „S-a împlinit!” Un asemenea suflet fericit a fost sfânta Tereza a Pruncului Isus, care, în ajunul morþii unei surori care îi cerea un cuvânt de adio pe care sã-l pãstreze ca amintire, i-a spus: „Totul s-a împlinit!”. A murit tânãrã, la numai 24 de ani, ºi totuºi era o viaþã perfect realizatã, cãci misiunea încredinþatã ei de Dumnezeu pe pãmânt fusese împlinitã. Nu-ºi amintea în ajunul morþii sale sã-i fi refuzat ceva lui Dumnezeu. Inutilã, în schimb, ºi nerealizatã este viaþa omului care se întoarce în veºnicie cu misiunea neîmplinitã, chiar dacã a trãit o sutã sau mai mult de o sutã de ani. Anii scriºi pe morminte corespund numai parþial realitãþii. Vârsta exactã a omului este cea trãitã în conformitate cu voinþa lui Dumnezeu. Pe mormintele celor mai mulþi oameni ar trebui scrisã inscripþia lui Similis, curteanul imperial, care, dupã o viaþã agitatã ºi inutilã, trãitã la curte, ºi-a pãrãsit stãpânul ºi s-a retras singur la þarã: „Aici zace Similis, care a fost într-adevãr bãtrân, dar a trãit numai 7 ani”. Câtã dreptate are Olivier Lacombe scriind aceste cuvinte:

410

MISTERELE DE DURERE

Sunt morþi premature; spunând acest lucru, nu mã gândesc la moartea persoanelor tinere, pentru cã, oricât de scurtã ar fi o viaþã, poate fi suficientã pentru a duce la maturitate un destin. Dar va fi cu adevãrat prematurã acea moarte care nu ne va gãsi gata încã sã apãrem în faþa lui Dumnezeu, care ne va surprinde în plinã devenire, nesiguri de chipul nostru adevãrat, ºi nu la capãtul la care ar fi trebuit sã ajungem.

„S-a împlinit!” Aceste cuvinte cu care Isus îºi dã sufletul sunt iarãºi o invitaþie la reflecþie, spre a vedea dacã nu ne ducem viaþa în iluzie ºi ipocrizie. Sã stãm ºi sã numãrãm bine; de câte ori pe zi ne rugãm: „Tatãl nostru care eºti în ceruri... facã-se voia ta...”, acea voie a ta, pe care, iarãºi sã stãm ºi sã numãrãm bine, de câte ori pe zi o nesocotim? E o mare mâhnire pentru un tatã când îi spune copilului sã facã un lucru, iar copilul îi aruncã în faþã: „Nu vreau”. Dar mai mare este mâhnirea când copilul îi spune: „Bine, fac”, dar apoi nu face nimic. Pentru un tatã, la mâhnirea neascultãrii, se adaugã aceea a minciunii ºi a ipocriziei. Isus are o parabolã în acest sens (cf. Mt 21,28-31): Un tatã are doi copii. Îi spune unuia: „Du-te ºi lucreazã în vie!” „Bine, mã duc”, ºi nu se duce. Îi spune ºi celuilalt: „Du-te ºi tu!” „Nu mã duc”, dar se rãzgândeºte ºi se duce. Care a îndurerat mai mult inima tatãlui? Bineînþeles cã cel dintâi. Amândoi copiii s-au cãit: primul pentru cã a zis „da”; al doilea pentru cã a zis „nu”. Aceastã parabolã trebuie sã ne dea mult de gândit nouã, care ne consacrãm viaþa lui Dumnezeu. Îi spunem „da” lui Dumnezeu, cu buzele, în rugãciune, dar viaþa ºi faptele sunt poate un continuu „nu”. Scriitorul italian A. Pronzati face aceastã observaþie:
Poate astãzi în Bisericã cei care spun un „da” superficial, într-un moment de entuziasm sau pietate sterilã, numai cu buzele, sunt mai de temut decât cei care spun „nu”, dar

CONSUMMATUM EST!

411

care uneori se aratã mai buni, mai umani, mai corecþi decât cei care spun „da”. ªi, de fapt, în decursul istoriei, cele mai multe lovituri le-a primit Biserica nu din partea necredincioºilor, ci din partea acelora care i-au spus „da” lui Dumnezeu, dar nu cu viaþa, ci numai cu buzele.

Dumnezeu are un plan precis cu privire la întreaga creaþie, atât în cer, cât ºi pe pãmânt. Cerul, privit chiar sub aspect material, nu se abate de la planul voit de Dumnezeu. În Cartea profetului Baruh gãsim aceastã admirabilã descriere: „Stelele strãlucesc în locurile în care strãjuiesc ºi se bucurã. El le cheamã ºi ele rãspund: «Iatã-ne!», ºi strãlucesc de bucurie pentru cel care le-a fãcut” (Bar 3,34-35). Întrucât este locuinþa îngerilor, în cer, de asemenea, se împlineºte planul ºi voinþa lui Dumnezeu. De aceea, ne învaþã Isus sã ne rugãm: „facã-se voia ta, precum în cer aºa ºi pe pãmânt”,
adicã [explicã sfântul Augustin], dupã cum îngerii care sunt în cer fiind, ataºaþi de tine (Doamne) ºi bucurându-se de tine, împlinesc aceastã voinþã fãrã ca vreun nor sã le umbreascã inteligenþa, fãrã ca vreo mizerie sã stea în calea fericirii lor, tot aºa sã se împlineascã în sfinþii (creºtinii) care sunt pe pãmânt ºi care, în ceea ce priveºte trupul, au fost plãmãdiþi din pãmânt.

Dar iatã cã omul de pe pãmânt e singura fiinþã care poate da peste cap voinþa Iui Dumnezeu. În voinþa sa liberã stã toatã mãreþia ºi toatã tragedia omului. „Facã-se voia ta”.
Dacã tu nu ai spune acest lucru [se întreabã sfântul Augustin], oare Dumnezeu nu ar face voinþa sa? Aminteºte-þi ce ai recitat în mãrturisirea de credinþã: Cred în Dumnezeu, Tatãl Atotputernicul. Dacã e atotputernic, de ce îl mai rogi sã se facã voinþa lui? Ce înseamnã atunci: „facã-se voia ta?”

412

MISTERELE DE DURERE

Înseamnã sã se facã în mine, ca sã nu mã împotrivesc voinþei sale. Deci ºi în acest punct tu te rogi în interesul tãu, nu în favoarea lui Dumnezeu. Se va împlini, fãrã îndoialã, voinþa lui Dumnezeu cu privre la tine, chiar dacã nu a fost împlinitã de tine. Cãci nu numai cu privire la cei cãrora li se spune: „Veniþi, binecuvântaþii Tatãlui meu, moºteniþi împãrãþia care a fost pregãtitã pentru voi de la crearea lumii...” (Mt 25,34), se va împlini voinþa lui Dumnezeu, pentru ca drepþii ºi sfinþii sã primeascã Împãrãþia, dar ºi cu privire la cei cãrora li se va spune: „Plecaþi de la mine, blestemaþilor, în focul cel veºnic pregãtit pentru Diavol ºi îngerii lui!” (Mt 2541), se va împlini voinþa lui Dumnezeu, pentru ca cei rãi sã fie osândiþi la focul cel veºnic.

Împlinirea voinþei lui Dumnezeu presupune adesea o luptã grea cu tine însuþi. O asemenea luptã a cunoscut ºi sfântul Pavel, de vreme ce le scria galatenilor: „Cãci trupul doreºte împotriva duhului, iar duhul împotriva trupului: acestea se împotrivesc unul altuia...” (Gal 5,17). Acceptând voinþa lui Dumnezeu, acceptãm aceastã luptã, uneori dureroasã, fãrã de care însã nu se ajunge la libertatea sufleteascã. Pãcatul prin care se încalcã voinþa lui Dumnezeu e calea nemulþumirii ºi tristeþii în viaþã. Deschizând cu câtva timp în urmã o revistã venitã din strãinãtate, mi-a cãzut sub ochi scrisoarea lãsatã în urmã de un bãrbat care s-a sinucis la vârsta de 29 de ani. Spicuiesc din ea:
Am pierdut totul în viaþã, pentru cã nu am avut curajul, forþa sã mã împotrivesc rãului care mã conducea spre iad. Acum mã aflu într-un iad din care nu mai sunt în stare sã ies. Dacã pe lumea cealaltã existã într-adevãr iadul, pe mine puþin mã sperie. De aceea... am decis sã pun capãt acestei existenþe pãmânteºti. De fapt, eu am murit în ziua de 22 ianuarie 1986, zi în care un prieten mi-a înfipt pentru prima datã un ac în venã ºi a împins (drogul)... Înþepãtura unui

CONSUMMATUM EST!

413

ac duce numai în trei locuri: la închisoare, la spitalul de nebuni ºi la cimitir... Gata, ajunge cu aceastã agonie lungã ºi lentã.

Orice pãcat înseamnã o plãcere trecãtoare care cere o altã plãcere, adicã un drog inoculat în viaþa noastrã, care transformã viaþa într-un infern, într-o agonie lungã ºi lentã. Singura cale spre fericire este împlinirea voinþei lui Dumnezeu. Dacã voinþa lui Dumnezeu se face pe pãmânt precum în cer, comenteazã Origene, atunci pãmâtul nu mai este pãmânt, ci se transformã în paradis. Atunci, cu toþii suntem deja în cer.

Î „În mâinile tale...”
Era cam pe la ora a ºasea ºi s-a fãcut întuneric pe tot pãmântul pânã la ora a noua. Soarele s-a întunecat. Catapeteasma templului s-a sfâºiat la mijloc. Isus a strigat cu glas puternic: „Tatã, în mâinile tale încredinþez sufletul meu”. ªi spunând aceasta, ºi-a dat duhul (Lc 23,44-46).

Isus a ajuns la sfârºitul itinerarului sãu. Acum îºi abandoneazã trupul, restituindu-l pãmântului din care fusese luat, iar sufletul îl încredinþeazã celui cãruia îi aparþine de drept: lui Dumnezeu. Agonia, lupta s-a terminat. Isus este de un calm, de o seninãtate plinã de maiestate. Aºa apare chipul lui întipãrit pe giulgiul din Torino. Pentru cine asistã la moartea unui om, clipa în care muribundul îºi dã sufletul este de o încãrcãturã emoþionalã extraordinarã. În clipa aceea, când sufletul omului se întâlneºte cu Dumnezeu, toþi cei prezenþi, din instinct, se aºazã în genunchi ºi îºi þin rãsuflarea pentru a înregistra momentul în care muribundul îºi pierde suflarea ºi sufletul îºi ia zborul spre Dumnezeu. Momentul în care Isus îºi dã sufletul e încãrcat de o asemenea emoþie pentru mama sa, pentru Ioan, pentru ofiþerul care comandã plutonul de execuþie, care îºi bate pieptul vãzându-l cum moare, dar, mai ales, pentru Tatãl care asistã cu inima strânsã de milã la moartea Fiului sãu. Nu v-aº dori sã vedeþi vreodatã un tatã care îi închide ochii copilului sãu mort. Existã în muzeul „El Prado” din Madrid un tablou extraordinar al lui El Greco, care reprezintã acest moment sfâºietor. Tatãl, auzind strigãtul puternic al Fiului sãu pe cruce, pare tulburat. În privirea sa se vede o duioºie miºcãtoare. Susþine cu atâta milã

„ÎN MÂINILE TALE...”

415

trupul Fiului sãu care moare ºi care se abandoneazã cu o nobleþe aleasã în mâinile sale, încât lasã impresia cã abia în acest moment Tatãl descoperã negrãitele suferinþe ale Fiului ºi parcã se cãieºte cã l-a trimis la un asemenea martiriu. Deasupra, Duhul Sfânt, în formã de porumbel, revarsã luminã asupra Calvarului lipsit de lumina soarelui. Toatã Biserica e prezentã la moartea lui Isus. La dreapta, o figurã femininã se apleacã spre el: e Biserica pãmânteascã reprezentatã prin Maria. La stânga, Biserica cereascã: îngerii ºi sfinþii. Isus, scoþând un strigãt puternic, ºi-a dat duhul. De ce a scos un strigãt puternic? Cauza morþii lui Isus a fost ruperea inimii, sfâºierea muºchiului interior (a miocardului), lucru care se întâmplã extrem de rar, numai la muribunzii a cãror suferinþã ajunge la paroxism. Medicii au observat cã aceºti muribunzi, în momentul ruperii inimii, scot un strigãt puternic ºi apoi îºi dau duhul. Dar pe lângã aceastã explicaþie de ordin biologic, strigãtul lui Isus mai are douã semnificaþii mult mai importante. Mai întâi, strigãtul lui e o poruncã datã trupului de a-i elibera sufletul. Moartea e o a doua naºtere, în care sufletul iese din trup cu greutate ºi suferinþã, ca ºi copilul din sânul mamei la prima naºtere. Îmi amintesc de moartea bunicii mele. Zile la rând a stat în agonie, perfect lucidã, asistatã de rugãciunile celor din familie ºi ale vecinilor. Singura suferinþã era aceea cã nu putea sã moarã. Nu ieºea sufletul din ea. În ultima zi a cerut sã fie datã jos din pat ºi culcatã pe pãmântul gol, ca sã poatã muri. În cazul lui Isus, pentru a muri, pentru a-ºi scoate cu violenþã sufletul din trup, a fost necesarã o decizie durã a voinþei sale. A scos un strigãt puternic. Moartea lui Isus a fost un act voluntar, o moarte acceptatã. El însuºi spusese: „De aceea mã iubeºte Tatãl, pentru cã îmi dau viaþa pentru ca s-o iau din nou. Nimeni n-o ia de la mine, ci eu

416

MISTERELE DE DURERE

o dau de la mine însumi. Am putere sã o dau ºi am putere sã o iau din nou” (In 10,17-18). Un mare teolog din secolul al XVI-lea, cardinalul Gaetano, remarcã urmãtorul lucru:
Moartea martirilor nu e un sacrificiu, un martiriu, decât în sensul spiritual, metaforic al cuvântului. Numai moartea lui Isus este un sacrificiu sau un martiriu în sens propriu. Moartea martirilor este voluntarã în sensul cã acceptã sã moarã pentru cauza lui Dumnezeu, dar nu stã în puterea lor sã moarã sau sã nu moarã. În schimb, moartea lui Cristos a depins numai de voinþa sa.

În al doilea rând, strigãtul puternic pe care l-a scos Isus în momentul morþii este un strigãt de biruinþã. E strigãtul de victorie pe care îl scoate soldatul care face prima breºã în zidul cetãþii asediate, care arboreazã cel dintâi drapelul pe acoperiºul cetãþii cucerite. Isus, în momentul în care ºi-a dat sufletul, a fãcut o spãrturã în zidul morþii, în zidul fãcut de Satana ºi de pãcat între Dumnezeu ºi om. Satana e învins, pãcatul este învins, cei care se considerã soldaþi ai lui Cristos pot intra prin aceastã spãrturã fãcutã în zidul morþii pe urmele sale, victorioºi, fãrã teama de moarte. Acest gând îl explicã atât de clar Scrisoarea cãtre Evrei:
Cum însã copiii au acelaºi sânge ºi aceeaºi carne, a devenit ºi el [Cristos] pãrtaº cu ei pentru ca, prin moarte, sã reducã la neputinþã pe cel care avea puterea morþii, adicã pe Diavol, ºi sã-i elibereze pe aceia care, de frica morþii, toatã viaþa lor erau reduºi la sclavie” (Evr 2,14-15).

Grecii din antichitate puneau în gura mortului o monedã cu care sã-i plãteascã barcagiului, Caron, obolul ca sã-l treacã peste râul Styx ºi sã poatã ajunge în þinutul umbrelor, în Câmpiile Elizee. Isus a devenit ºi barcagiu ºi obol. Pe limba muribundului e aºezat viaticul – merindea de drum –, obolul, ostia, trupul lui Isus euharistic,

„ÎN MÂINILE TALE...”

417

înviat ºi glorificat. El este cel care îi conduce sufletul spre împãrãþia în care a intrat el victorios cel dintâi. „În casa Tatãlui meu sunt multe locuinþe... Mã duc sã vã pregãtesc un loc. ªi, dupã ce mã voi duce ºi vã voi pregãti un loc, voi veni din nou ºi vã voi lua la mine, pentru ca sã fiþi ºi voi acolo unde sunt eu” (In 14,2-3). Ca ºi agonia lui Isus, agonia noastrã va fi mai mult sau mai puþin dureroasã. În schimb, ultima clipã, când ne vom da sufletul, poate fi înspãimântãtoare sau poate fi calmã ºi seninã, aºa cum a fost ultima clipã a lui Isus. Groaza sau bucuria în clipa întâlnirii sufletului cu Dumnezeu se imprimã adesea pe chipul mortului. De aceea, lumea vine la înmormântare cu tot dinadinsul sã vadã dacã mortul e urât sau frumos. Sunt morþi într-adevãr frumoºi, nu te sperii când îi priveºti, parcã nu sunt morþi, parcã dorm. Cu o zi înainte de a muri, sfânta Tereza a Pruncului Isus spunea:
Mi-e teamã sã nu fi avut teamã de moarte. Dar nu am teamã de ce va fi dupã moarte ºi nu regret viaþa, o, nu! Îmi spuneam numai cu un fel de preocupare: ce este aceastã separare misterioasã a sufletului de trup? ªi când mi-a venit prima datã acest gând, m-am aruncat în braþele lui Dumnezeu.

În momentul când Tereza ºi-a dat sufletul, pe faþa ei s-a întipãrit o seninãtate ºi o frumuseþe suprafireascã. Doi trandfiri i s-au întipãrit pe obraji. Cealaltã bunicã a mea a murit în bisericã, într-o dimineaþã, pe când fãcea mulþumirea dupã împãrtãºanie. Când celelalte femei au vrut sã iasã din bancã, au atenþionat-o sã facã loc. Atunci au observat cã este moartã. Aºezatã în sicriu, pãrea cã doarme. Obrajii îi deveniserã rumeni. Toþi spuneau cã parcã e o fatã mare. Avea 83 de ani.

418

MISTERELE DE DURERE

Noi nu avem nimic altceva de fãcut pe pãmânt decât sã ne pregãtim pentru clipa când ne vom da sufletul. Ce sã facem pentru ca aceastã clipã sã fie seninã ºi fericitã? În primul rând, un act voluntar de acceptare anticipatã a morþii, ca în cazul lui Isus. O moarte anticipatã anuleazã frica de moarte. Un om care þine la banii lui trãieºte toatã viaþa cu frica de hoþi. ªi dacã nu cedeazã la ei nici când e atacat, urmeazã lovituri, suferinþe, poate moartea. Dar dacã spune anticipat: îi cedez deja de bunãvoie primului hoþ, s-a eliberat deja de orice teamã. E soluþia lui Soljeniþîn, pe care o propune în Jurnalul fericirii N. Steinhardt, evreul convertit în închisoarea comunistã, soluþie care ne elibereazã nu numai de frica de moarte, ci de orice fricã în viaþã:
Ea constã, pentru oricine pãºeºte peste pragul Securitãþii sau al altui organ analog de anchetã, în a-ºi spune cu hotãrâre: în clipa aceasta chiar mor. Îi este permis a-ºi vorbi, consolându-se: Pãcat de tinereþele ori vai de bãtrâneþele mele, de nevasta mea, de copiii mei, de mine, de talentul ori de bunurile ori puterea mea, de iubita mea, de vinurile pe care n-am sã le mai beau, de cãrþile pe care n-am sã le mai citesc, de plimbãrile pe care n-am sã le mai fac, de muzica pe care n-am s-o mai ascult etc. etc. etc. Dar ceva e sigur ºi ireparabil: de-acum încolo sunt un om mort. Dacã gândeºte aºa neºovãitor, insul e salvat. Nu i se mai poate face nimic. Nu mai are cu ce fi ameninþat, ºantajat, amãgit, îmbrobodit. De vreme ce se considerã mort, nimic nu-l mai sperie, nu-l mai poate îmbrobodi, atrage, aþâþa... Nu mai are – fiindcã nu mai sperã, fiindcã a ieºit din lume – dupã ce jindui, ce pãstra sau redobândi, pe ce îºi vinde sufletul, liniºtea, onoarea. Nu mai existã monedã cu care sã-i poatã fi achitat preþul trãdãrii. Se cere însã, fireºte, ca hotãrârea sã fie fermã, definitivã. Te declari decedat, primeºti a te învoi morþii...

În al doilea rând, o viaþã de sinceritate, de transparenþã totalã. Este promisiunea lui Isus: „Fericiþi cei cu

„ÎN MÂINILE TALE...”

419

inima curatã, pentru cã ei îl vor vedea pe Dumnezeu” (Mt 4,8). Curat cu inima nu se referã, în primul rând, la virtutea castitãþii. Curat cu inima înseamnã neamestecat cu minciunã, cu ipocrizie, cu falsitate, cu duplicitate în faþa lui Dumnezeu ºi a oamenilor. Ca vinul curat, care e curat fiindcã nu e amestecat cu apã. Cine e curat cu inima, în clipa morþii, îl vede imediat pe Dumnezeu, fãrã a mai trece prin purgator. În al treilea rând, o viaþã care, clipã de clipã, e trãitã din iubire faþã de Dumnezeu. În acest caz, ultima clipã, ultimul act al vieþii, moartea, nu poate fi un act de spaimã, ci tot un act de iubire. Explicã atât de frumos sfântul Francisc de Sales: „Cine a trãit în iubire moare în iubire, în exerciþiul iubirii, nu în inconºtienþã, ca o fiarã lovitã mortal. Iubirea îl pãtrunde treptat, îl loveºte în centrul inimii atât de puternic, încât îi împinge sufetul afarã din trup”. Chiar în ziua morþii sale, sfânta Tereza a Pruncului Isus se destãinuia: „Cele mai mici dorinþe ale mele s-au realizat. În acest caz, cea mai mare dorinþã, aceea de a muri din iubire, va trebui sã se realizeze”. Câteva ore mai târziu, cu ochii la rãstignit, avea sã rosteascã ultimele cuvinte: „Ah, îl iubesc! Dumnezeul meu, te iubesc!” În sfârºit, o încredere nelimitatã în îndurarea lui Dumnezeu. S-o ascultãm din nou pe Tereza cea Micã pe patul de moarte:
S-ar putea crede cã am o încredere atât de mare în bunãtatea lui Dumnezeu pentru cã nu am comis niciodatã un pãcat de moarte. Maicã, spuneþi la toatã lumea, cã, dacã aº fi sãvârºit toate crimele posibile, aº avea întotdeauna aceeaºi încredere, aº considera cã aceastã mulþime de ofense ar fi ca o picãturã de apã aruncatã într-o grãmadã de cãrbuni aprinºi.

420

MISTERELE DE DURERE

In manus tuas, Domine, commendo spiritum meum („În mâinile tale, Doamne, încredinþez sufletul meu”). Aceste cuvinte le rostim în fiecare searã la Completoriu, la rugãciune înainte de culcare. Fiecare zi, cu o dimineaþã ºi o searã, înseamnã o naºtere ºi o moarte. În seara fiecãrei zile, ca ºi în seara vieþii noastre, toate vinovãþiile comise, toate ofensele aduse Dumnezeului iubirii, vor fi prezente în faþa ochilor noºtri. Doamne, nici noaptea, nici moartea sã nu mã surprindã fãrã cãinþã în inimã! Mai ales moartea, redând trupul pãmântului din care a fost luat, sã încredinþeze sufletul meu în mâinile tale, Doamne!

„Iat-o pe mama ta!” o
Aºadar, vãzând Isus cã stãtea acolo mama lui ºi ucenicul pe care îl iubea, i-a spus mamei: „Femeie, iatã-l pe fiul tãu!” Apoi, i-a spus ucenicului: „Iat-o pe mama ta!” ªi, din ceasul acela, ucenicul a luat-o acasã la el (In 19,26-27).

Trei ore Calvarul a rãmas învãluit în întuneric, timp în care viaþa lui Isus rãstignit pe cruce s-a scurs picãturã cu picãturã. Stând la picioarele crucii, Maria îºi va fi amintit de cuvintele profetului Amos: „În ziua aceea, spune Domnul Dumnezeu, voi face sã asfinþeascã soarele la amiazã ºi voi întuneca pãmântul ziua în amiaza mare, voi preface sãrbãtorile în jale ºi toate cântãrile în bocete pentru morþi”(Am 8,9-10). „Iatã-l pe fiul tãu!”... „Iat-o pe mama ta!”. „Isus – noteazã sfântul Ioan Gurã de Aur – de pe cruce o încredinþeazã pe mama sa ucenicului pentru a ne învãþa cã pânã la ultima suflare trebuie sã avem grijã de pãrinþii noºtri”. E adevãrat cã în cuvintele lui Isus de pe cruce trebuie sã vedem un gest delicat de iubire faþã de mama sa, pe care o pãrãseºte, ºi faþã de ucenicul pe care îl iubea ºi pe care îl lasã cumva orfan. Dar nu ne putem limita la un simplu gest de dragoste familialã, ci trebuie sã descoperim în ele un înþeles mult mai profund. În fond, nici Ioan, nici Maria nu rãmâneau chiar pe drumuri. Chiar pe Calvar, Ioan o avea alãturi pe mama sa, Salome, iar Maria avea lângã ea o rudã – sorã sau veriºoarã, nu se ºtie precis – care se numea tot Maria, soþia lui Cleofa. Naºterea ºi Calvarul sunt cele douã evenimente în care Evanghelia îi acordã Mariei un loc cu totul special. La primul eveniment legat de întrupare, Maria devine mamã a lui Isus în înþelesul biologic al cuvântului. Apoi ea dispare de pe scenã. Nu-l stinghereºte câtuºi de puþin pe

422

MISTERELE DE DURERE

Fiul lui Dumnezeu în îndeplinirea misiunii sale. În timpul vieþii publice, cu excepþia întâmplãrii de la Cana, evangheliºtii pãstreazã o tãcere desãvârºitã, ºi apoi Maria apare din nou pe Calvar. Apare pentru a-ºi completa funcþia sa maternã, adãugând la maternitatea biologicã maternitatea spiritualã, pentru a naºte, dupã ce îl nãscuse pe Cristos, capul, ºi membrele acestui cap, pe cei ce aveau sã devinã fraþi cu Cristos. Numai dupã aceastã a doua naºtere a Mariei, Isus îi poate numi pe ucenici fraþi: „Mergiþi ºi daþi de ºtire fraþilor mei sã meargã în Galileea ºi acolo mã vor vedea” (Mt 27,10). „Iatã-l pe fiul tãu!”... „Iat-o pe mama ta!” În acel moment, Maria ne-a nãscut pe toþi. Ioan, în acel moment, era simbolul ºi reprezentantul întregii omeniri. Un episcop oriental din secolul al IX-lea, Gheorghe de Nicomedia, parafrazeazã astfel cuvintele lui Isus spuse mamei sale:
Tu, mamã, îl ai lângã tine pe prietenul meu, care ºi-a odihnit capul pe pieptul meu. Prin el þi-i încredinez þie pe ceilalþi ucenici ai mei. ªi cât timp voi vrea ca tu sã trãieºti ºi sã rãmâi împreunã cu ei, tu le vei oferi în locul meu prezenþa ta trupeascã. Fii pentru ei tot ceea ce, din naturã, sunt mamele pentru fiii lor, sau, mai exact, ceea ce aº fi fost eu cu prezenþa mea, iar ei vor fi pentru tine niºte copii supuºi. Ei îþi vor da respectul cuvenit mamei lui Dumnezeu ºi, aºa cum eu am ajuns la ei prin tine, tot aºa, ei prin tine sã ajungã la mine.

„Iatã-l pe fiul tãu!” Maria îl primeºte pe Ioan în locul lui Isus, „pe servitor în locul Stãpânului, pe ucenic în locul Învãþãtorului, pe fiul lui Zebedeu în locul Fiului lui Dumnezeu, un simplu om în locul Dumnezeului adevãrat” – spunea sfântul Bernard. „Iat-o pe mama ta!” Gest de dumnezeiascã generozitate. Sfântul Benedict Labre se apleacã ºi culege pietrele ascuþite cu care s-a aruncat asupra lui ºi care au fãcut sã-i

„IAT-O PE MAMA TA!”

423

tâºneascã sânge din gleznã. Le sãrutã ºi le aºazã lângã zidul unei case din Bari, dupã care îºi continuã drumul. Aºa se rãzbunã sfinþii, dupã exemplul lui Isus care, acoperit de rãni ºi sânge, dupã ce soldaþii i-au împãrþit chiar ºi hainele, nemaiavând ce sã le dea oamenilor care l-au rãstignit prin pãcatele lor, le-o oferã în dar pe mama sa. La cuvintele rostite de Isus s-a realizat, într-adevãr, aceastã maternitate spiritualã. Nu e vorba de o ficþiune literarã. Cuvântul Iui Isus realizeazã întotdeauna ce exprimã. Când la Naim atinge nãsãlia pe care e purtat mortul ºi spune: „Tinere, îþi zic, scoalã-te!” (Lc 7,14), mortul se scoalã. Când în casa lui Iair o prinde de mânã pe fetiþã ºi îi spune: „Fetiþã,îþi spun, scoalã-te!” (Mc 5,41), moarta se scoalã. Când la Betania strigã: „Lazãr, vino afarã!” (In 11,43), Lazãr apare la uºa mormântului. La fel, când Isus spune pe cruce: „Iatã-l pe fiul tãu!”... „Iat-o pe mama ta!” (In 19,26.27), Maria devine cu adevãrat mama celor rãscumpãraþi cu sângele sãu. Atunci ea naºte noul popor al lui Dumnezeu, aºa cum prezisese profetul Isaia:
Înainte ca sã simtã dureri a nãscut ºi înainte ca sã simtã suferinþele a dat naºtere unui fiu. Cine a auzit vreodatã aºa ceva? Se poate naºte oare o þarã într-o zi? Se poate naºte un neam aºa, dintr-o datã? Abia au apucat-o muncile ºi fiica Sionului ºi-a nãscut fiii” (Is 66,7-8).

Ca orice maternitate, maternitatea Mariei pe Calvar a fost o maternitate dureroasã. Ne-a nãscut de fii ai sãi în suferinþã. Maria, dupã cum ne învaþã Conciliul, a fost asociatã cu Cristos la lucrarea de mântuire a lumii; asociatã pe tot parcursul istoriei mântuirii. Deja în Vechiul Testament, în care se pregãteºte venirea lui Mesia, Maria este prevestitã împreunã cu Cristos chiar din primele capitole ale Genezei. În Noul Testament, în timpul vieþii pãmânteºti a lui Isus, Maria, mama sa, e unitã printr-o

424

MISTERELE DE DURERE

legãturã de nedesfãcut cu Fiul ei în lucrarea de mântuire a omenirii. E mereu alãturi de el: de la Betleem la Cana, de la Cana la Calvar, de pe Calvar pe Muntele Mãslinilor, în ziua înãlþãrii ºi în Cenacol la Rusalii. Dar, mai ales, rãmâne unitã cu Fiul ei pe Calvar: se roagã împreunã cu el, se supune voinþei Tatãlui împreunã cu el, se sacrificã ºi suferã împreunã cu el, îi oferã Tatãlui rodul trupului sãu, ca ispãºire pentru pãcatele lumii. Odatã înãlþat la cer, Maria nu renunþã la funcþia sa de împreunã-rãscumpãrãtoare, ci mijloceºte în unire cu Cristos, implorând toate harurile necesare, pentru ca fiii ei sã ajungã alãturi de ea în cer. Maria este împreunã-rãscumpãrãtoare a întregului neam omenesc nu în sensul cã i se substituie lui Isus Cristos, sau sacramentelor, sau faptelor bune pe care trebuie sã le facã orice om care vrea sã intre în viaþa veºnicã, nici în sensul cã ea ar fi asociatã la lucrarea de mântuire în mod complementar sau paralel cu Isus Cristos, ci depinzând total de Isus Cristos ºi beneficiind ea însãºi, în primul rând, de rãscumpãrarea înfãptuitã de Fiul ei. Nu s-ar putea spune cã Isus face 90% pentru mântuirea noastrã, Maria 9%, iar noi 1%. Aºa cum noi nu putem face nimic fãrã Isus, nici mãcar 1%, tot aºa, nici sfânta Fecioarã nu poate sã facã nimic farã Isus, nici 9%. Trebuie spus aºa: Isus Cristos face 100% pentru mântuirea noastrã, ca fiind cauza principalã, sfânta Fecioarã face 100% pentru mântuirea noastrã, dar în calitate de colaboratoare, total dependentã de Cristos ºi subordonatã lui. Pentru a înþelege acest lucru, sã ne gândim la imaginea viþei ºi a mlãdiþei, despre care ne vorbeºte Isus în Evanghelie (cf. In 15,1-6). Viþa nu produce nici un strugure fãrã mlãdiþã, nici mlãdiþele fãrã viþã. Viþa e cauza principalã, mlãdiþele, cauza intermediarã. Rodul, adicã strugurele, e produs în întregime atât de viþe, cât ºi de mlãdiþe. Sau,

„IAT-O PE MAMA TA!”

425

o altã imagine: scriitorul ºi tocul. Nu se poate spune cã scriitorul scrie 90%, iar tocul 10%. Tocul fãrã scriitor nu scrie nimic, iar scriitorul farã toc iarãºi nu scrie nimic. Scriitorul, fiind cauza principalã, scrie 100%, iar tocul, fiind cauzã intermediarã, depinzând de scriitor, scrie, de asemenea, 100%. Maria coopereazã la mântuirea noastrã 100%, nu ca un instrument orb ºi inconºtient, cum este tocul în mâna scriitorului, ci ca un instrument liber, conºtient, ce a acceptat în mod deliberat sã devinã instrument. A nu cunoaºte rolul ºi misiunea Mariei în opera de mântuire a lumii înseamnã a nu cunoaºte propria noastrã misiune. Orice creºtin, rãmânând unit cu Cristos prin suferinþã, prin rugãciune, prin supunere totalã la voinþa Tatãlui, este colaborator ºi contribuie l00% la mântuirea lumii. Isus, capul, a suferit pentru mântuirea lumii; toþi cei care formeazã trupul sãu mistic sunt împreunã-rãscumpãrãtori ai lumii. Aceasta este legea apostolatului la care suntem chemaþi cu toþii. Când un membru al trupului lui Cristos se sustrage de la aceastã misiune, ceva lipeºte în opera de mântuire a lumii. Aºa trebuie înþelese cuvintele sfântului Pavel: „Acum mã bucur în suferinþele mele pentru voi ºi împlinesc ceea ce lipseºte suferinþelor lui Cristos în trupul meu pentru trupul sãu, care este Biserica” (Col 1,24). „Iat-o pe mama ta!” Maria a devenit pe Calvar mama noastrã, a fiecãruia. Privind-o acum, sã lãsãm inima noastrã sã se bucure, adresându-i aceste cuvinte ale poetului Paul Claudel: „Mamã a lui Isus Cristos, nu vin sã mã rog. Nu am nimic sã-þi ofer, nimic sã-þi cer. Vin, mamã, doar sã te privesc. Sã te privesc ºi sã plâng de bucurie la gândul cã sunt fiul tãu...”.

MISTERELE DE SLAVÃ

Lanþul Maicii Domnului Deoarece luna sfântului Rozariu începe cu memoria liturgicã a sfintei Tereza a Pruncului Isus, aº introduce aceastã meditaþie cu câteva fraze ale sfintei Tereza:
A sosit luna octombrie. Biserica îi cheamã pe fiii ei sã recite împreunã frumoasa rugãciune a Rozariului. Cine ar putea sã descrie farmecul pe care aceastã lunã îl are pentru orice suflet creºtin? În timp ce natura obositã se pregãteºte sã intre în amorþire, inimile par sã recapete o nouã energie pentru a celebra laudele Reginei cerului.

Intrãm în al treilea an în care ne ocupãm în meditaþia de sâmbãtã de aceastã rugãciune. Poate ar trebui sã mai schimbãm tema, am început sã obosim – eu vorbind, voi ascultând mereu, mereu acelaºi subiect. N-avem voie sã obosim atâta vreme cât Diavolul nu oboseºte în încercarea sa de a le smulge creºtinilor rozariul din mâini sau, cel puþin, de a provoca descurajare ºi confuzie în minþile celor care îl recitã. Un foarte cunoscut exorcist italian din zilele noastre, Pellegrino Ernetti, benedictin, într-o carte recentã, intitulatã Cateheza Satanei, prezintã declaraþii fãcute de Diavol prin gura celor posedaþi, din care rezultã ce-i place ºi ce nu-i place duhului necurat. Printre altele, spune:
Urãsc Rozariul... Unealta prãpãditã ºi murdarã a femeii aceleia e pentru mine ca un ciocan care îmi striveºte capul... E invenþia falºilor creºtini care nu mã ascultã pe mine, de aceea o urmeazã pe muierea aceea! Sunt falºi, sunt falºi... în loc sã mã asculte pe mine, cel care stãpânesc pãmântul întreg, aceºti falºi creºtini merg sã se roage acelei muieri, cea dintâi duºmancã a mea, cu unealta aceea... ah, cât rãu

428

MISTERELE DE SLAVÃ

îmi fac... (urlete de durere).... Cel mai mare rãu al acestui timp, pentru mine e prezenþa continuã (apariþiile) acelei muieri... în lumea întreagã... apare la toate naþiunile ºi mã prigoneºte smulgând din mâinile mele atâtea suflete... mii ºi mii... pentru a asculta falsele ei mesaje... Din fericire, mã apãrã episcopii ºi preoþii mei, care nu cred în acea femeie netrebnicã... nu cred ºi, astfel, creeazã confuzie... cumsecade, cumsecade aceºti apostoli ai mei...

De ce atâta înverºunare a Satanei împotriva Rozariului? Cel mai frumos rãspuns la aceastã întrebare este cel pe care ni-l dã Paul Claudel, marele poet francez convertit. Explicând cuvintele Apocalipsei:
Apoi am vãzut un înger coborându-se din cer ºi având în mâna lui cheia abisului ºi un lanþ mare. El l-a prins pe dragon ºi ºarpele strãvechi care este Diavolul ºi Satana ºi l-a legat pentru o mie de ani. Apoi l-a aruncat în abis, l-a închis ºi a pus sigiliul ca sã nu mai înºele naþiunile pânã la împlinirea celor o mie de ani. Dupã aceea, trebuie sã fie dezlegat pentru puþin timp (Ap 20,1-3),

poetul vede în „lanþul” acela mare rozariul cu care Satana este legat pentru o mie de ani, adicã pentru un timp foarte îndelungat. Apoi lanþul se va desface ºi Diavolul va fi lãsat slobod pentru puþinã vreme. Iar noi ne aflãm încã în aceastã puþinã vreme. Acum vreo sutã de ani în urmã, papa Leon al XIII-lea, în celebra sa vedenie, îl vedea pe Satana scãpat din lanþ ºi fãcând ravagii în lume pe o perioadã de o sutã de ani. Una dintre tacticile cele mai periculoase pe care Diavolul le foloseºte împotriva Rozariului este acest gând pe care încearcã sã-l insinueze: ce rost are sã mai pierzi vremea cu asemenea devoþiuni învechite, depãºite, medievale? Noi trebuie sã ajungem la Dumnezeu prin fraþii noºtri, care trebuie ajutaþi. Nu e mai folositor sã munceºti o jumãtate de orã în favoarea aproapelui nevoiaº

LANÞUL MAICII DOMNULUI

429

decât sã depeni o jumãtate de orã rozariul? ªi aºa ne poate transforma din creºtini în filantropi. Filantropia, acea falsã slujire a aproapelui, care ascunde, în fond, lipsa de credinþã în supranatural. Þinta atacurilor duºmanului este, aºadar, credinþa. Rozariul e, în primul rând, o ºcoalã a credinþei. Orice Rozariu, bine recitat, este o lecþie de credinþã pe care ne-o þine mama noastrã cereascã. Un cardinal din zilele noastre, trecut prin cele mai înalte ºcoli de teologie ale Bisericii, face aceastã mãrturisire:
ªi totuºi, cea mai bunã profesoarã a mea de teologie rãmâne tot mama. Ce ne spun profesorii de teologie iese din mintea lor mai mult sau mai puþin inteligentã. Ce ne spune mama iese din inimã. „Maria însã pãstra toate aceste cuvinte, meditându-le în inima ei” (Lc 2,19) – e vorba de misterele de bucurie.

Conciliul subliniazã cã Maria continuã sã coopereze cu dragoste de mamã la naºterea ºi formarea credincioºilor. Aceastã grijã maternã se aratã mai ales când recitãm Rozariul. Rozariul este o sintezã a întregului mister al mântuirii, deci al întregii credinþe. E Crezul transformat în rugãciune, cum îl defineºte cardinalul Newman. El reflectã nucleul central al predicãrii credinþei de cãtre apostoli, aºa cum apare în Scrisoarea cãtre Filipeni, în care sfântul Pavel spune cã Cristos a venit în mijlocul nostru, Cristos a suferit ºi a murit pentru noi, Cristos a înviat ºi se aflã în gloria Tatãlui (cf. Fil 2,5-11). Misterele de bucurie, de durere, de slavã, de luminã pe care le-a trãit Maria, noi le retrãim împreunã cu ea atunci când ne rugãm Rozariul. Nu ne gândim doar la aceste mistere ca la niºte evenimente ale trecutului, ci le contemplãm împreunã cu ea în prezent. A contempla înseamnã a privi împreunã cu admiraþie ºi emoþie. Italienii nu spun meditãm, ci contemplãm: în al treilea mister de

430

MISTERELE DE SLAVÃ

bucurie contemplãm naºterea lui Isus, în al cincilea mister de durere contemplãm rãstignirea ºi moartea lui Isus, în al treilea mister de slavã contemplãm coborârea Duhului Sfânt. O penitentã, dupã spovadã, îi prezintã lui Padre Pio dificultatea pe care o are cu privire la recitarea Rozariului, neºtiind ce trebuie sã facã: sã se gândeascã la Bucurã-te, Marie sau la misterul enunþat? Padre Pio îi rãspunde:
Atenþia trebuie îndreptatã spre Bucurã-te, Marie, adicã spre salutul pe care îl adresezi Fecioarei, dar fãrã a pierde din vedere misterul pe care îl contempli. Ea a fost prezentã în toate misterele, a participat la toate cu iubire ºi durere. Ea participã în continuare la ele când recitãm Rozariul.

Rãspunsul e perfect. În al doilea rând, Rozariul este rugãciunea celor umili ºi o lecþie permanentã de umilinþã. E o rugãciune monotonã, cu cuvinte care se repetã mereu, fãcutã anume pentru fiinþele simple ºi umile, care, asemenea Mariei, îºi trãiesc zilele în monotonia unei vieþi simple, care nu iese în evidenþã cu nimic extraordinar, în care aceleaºi fapte ºi ocupaþii mãrunte se repetã mereu. Existã o veºnicã problemã ºi o veºnicã obiecþie: Rozariul e o rugãciune monotonã, de aici, distracþii, uscãciune. Aici poate fi la mijloc mândria. Trebuie sã fie cineva extraordinar de orgolios ca sã pretindã cã e capabil sã se roage fãrã distracþii. Omul este ce este ºi trebuie sã ne recunoaºtem vulnerabilitatea ºi slãbiciunea. Dumnezeu ne cere perfecþiunea care constã în a îndepãrta distracþiile voluntare, ºi nu perfecþionismul, adicã iluzia cã putem elimina total distracþia la rugãciune, iluzie care se naºte din mândria noastrã. ªi tot mândrie este a crede cã efectul rugãciunii depinde de ce realizeazã omul prin efortul sãu, ºi nu de bunãtatea lui Dumnezeu, care ºtie

LANÞUL MAICII DOMNULUI

431

ce avem nevoie mai înainte de a-i cere noi. E forte instructivã rugãciunea unui credincios al lui Vishnu:
Doamne, îþi cer iertare pentru trei greºeli mari: mai întâi, pentru cã am mers în pelerinaj la nenumãratele tale sanctuare, uitând cã tu eºti pretutindeni; în al doilea rând, pentru cã þi-am implorat atât de des ajutorul, uitând cã tu eºti mai preocupat de binele meu decât sunt eu însumi; ºi, în sfârºit, pentru cã îþi cer acum iertare, ºtiind prea bine cã pãcatele mi-au fost iertate deja înainte de a le comite.

În sfârºit, Rozariul este expresia, semnul iubirii. Când e vorba de o iubire autenticã, nu mai poate fi vorba de monotonie, de plictisealã ºi ariditate sufleteascã. Cei care se iubesc cu adevãrat nu se plictisesc sã-ºi repete de o sutã ºi de o mie de ori pe zi acelaºi lucru: „Te iubesc!” Dacã am avea o iubire autenticã faþã de sfânta Fecioarã, dacã rugãciunea noastrã ar fi un dialog personal cu Dumnezeu, cu Isus, cu Maica Domnului, ºi nu un monolog cu noi înºine, ar dispãrea ºi monotonia, ºi plictiseala, ºi rutina, ºi cea mai mare parte dintre distracþiile la rugãciune. Iatã un exemplu despre felul cum putem lupta împotriva distracþiilor la rugãciune atunci când rugãciunea nu e monolog, ci dialog personal cu Dumnezeu, cu sfânta Fecioarã. Fostul preºedinte al Italiei, Oscar Luigi Scalfaro, creºtin profund care se împãrtãºeºte zilnic, a fãcut ucenicia la marele om politic Alcide de Gasperi, cel care a salvat Italia de comunism dupã ultimul Rãzboi Mondial. Povesteºte Scalfaro despre De Gasperi:
Se împãrtãºea zilnic, dar avea multe distracþii la rugãciune, chiar la împãrtãºanie, mai ales pe când era ºeful guvernului. Când era mai concentrat la rugãciune, atunci îi veneau în minte ba Rusia, ba America. Dar în loc sã spunã: piei de la mine, Rusie, piei de la mine, Americã, spunea: ia

432

MISTERELE DE SLAVÃ

veniþi încoace! Doamne, vezi, eu sunt ºeful guvernului. Dar uite cã ruºii aceºtia nu mã lasã în pace la rugãciune, îmi dau bãtaie de cap, ia vezi cum mã poþi ajuta, vezi ce faci cu ei. În loc sã-l îndepãrteze pe Dumnezeu din preocupãrile sale, îl ruga sã-i dea o mânã de ajutor. Îi prezenta preocupãrile sale, temerile sale. Apoi îºi continua rugãciunea.

O metodã utilã ºi pentru noi, bineînþeles, nu în rugãciunile comunitare, ci în cele personale. Am început aceastã meditaþie cu cuvintele sfintei Tereza a Pruncului Isus, o închei tot cu cuvintele ei:
Cu Rozariul se poate obþine totul. Potrivit unei încântãtoare imagini, el este ca un lanþ lung, care leagã cerul de pãmânt; un capãt este în mâinile noastre, celãlalt este în mâinile sfintei Fecioare. Cât timp se va recita Rozariul, Dumnezeu nu va putea pãrãsi lumea, deoarece aceastã rugãciune are putere asupra inimii lui. E ca un ferment care poate regenera pãmântul. Dulcea reginã a cerului nu-i poate uita pe fiii sãi, care, fãrã întrerupere, repetã laudele sale. Rozariul este ca fumul de tãmâie ce se înalþã la picioarele Celui Atotputernic. Maria îl restituie de îndatã pãmântului ca pe o rouã binefãcãtoare care învioreazã inimile. Nu existã o rugãciune mai plãcutã lui Dumnezeu decât Rozariul.

PRIMUL MISTER

ÎNVIEREA LUI ISUS Maria rãmâne neclintitã în credinþã
Dupã ce a cumpãrat un giulgiu, l-a luat jos, l-a înfãºurat în giulgiu ºi l-a pus într-un mormânt care fusese sãpat în stâncã. Apoi a rostogolit piatra la intrarea în mormânt. Iar Maria Magdalena ºi Maria, mama lui Iose, priveau unde l-au pus” (Mc 15,46-47).

Totul trebuia fãcut repede ºi cu respectarea riguroasã a legalitãþii, cãci soarele stãtea sã apunã. Începea repaosul sabatic ºi nimeni nu mai avea voie sã atingã un cadavru. De înmormântarea lui Isus se ocupã doi ucenici ai sãi din clandestinitate, membri de vazã ai sinedriului: Iosif din Arimateea ºi Nicodim, care observaserã cã Învãþãtorul fusese abandonat de toþi deja în timpul procesului. Erau amândoi buni cunoscãtori ai Legii. Iosif ºtia cã trupul unui condamnat la moarte era destinat unei înmormântãri ruºinoase, lipsite de onorurile funebre. Condamnatul trebuia aruncat pe ascuns, gol, împreunã cu instrumentul de execuþie (în cazul lui Isus, cu cruce cu tot), în groapa comunã rezervatã delincvenþilor. Dar Iosif, expertul Legii, mai ºtia cã rudele sau prietenii condamnatului puteau cere de la autoritãþi aprobarea de a-i face o înmormântare normalã. De aceea, merge la Pilat, cerând ca trupul lui Isus sã fie coborât de pe cruce, ºi nu aruncat cu cruce cu tot în groapa comunã. Morþii la evrei erau înmormântaþi în hainele lor obiºnuite pe care le purtaserã în viaþã; cele mai bune pe care le aveau. În cazul unui executat, însã, cadavrul trebuia

434

MISTERELE DE SLAVÃ

înfãºurat într-un linþoliu, fãrã a fi spãlat, pentru ca nici o fãrâmã din sângele lui, ºi nici mãcar praful sau þãrâna îmbibatã în sânge, sã nu se desprindã de trupul lui, cãci sângele, sângele vieþii, era ca un mãdular al trupului, partea divinã din om de care depinde viaþa. În cazul unui condamnat la moarte, cadavrul trebuia înfãºurat într-o pânzã veche, scoasã din uz, în care fusese înfãºuratã Sfânta Scripturã, Legea, la sinagogã, ca toatã lumea sã ºtie cã respectivul murise pentru cã a încãlcat Legea. Iosif din Arimateea încalcã el Legea de data aceasta, cãci, ºtiindu-l nevinovat pe Isus, cumpãrã, scrie evanghelistul, o bucatã de pânzã de in finã, cu care acoperã trupul Mântuitorului. Nicodim a avut grijã sã cumpere 32,5 kg de aromate: un amestec pe bazã de untdelemn, de smirnã ºi aloe. Ungerea cadavrului fãcea parte din ritualul înmormântãrii. Trupul lui Isus este dat jos de pe cruce cu mare grijã, pentru ca nu cumva sã se desprindã vreun pic din sângele cu care era acoperit de la cap pânã în tãlpi. Nimeni nu-i atinge trupul cu mâinile goale. Este dus direct pe piatra ungerii, o lespede pe care tradiþia ne-o aratã ºi astãzi la poalele Calvarului. Trupul nu e spãlat. Ploaia puternicã ce spalã trupul lui Isus din filmul lui Franco Zefirelli, Gesù di Nazaret, nu corespunde adevãrului istoric. Aici, pe piatra ungerii, este pusã o parte din pânzã sub trupul lui Isus, cealaltã parte deasupra. Pentru ca giulgiul sã adere pe trup ºi sângele sã nu se desprindã, trupul este înfãºurat cu fâºii de pânzã de la picioare pânã la cap. Capul este acoperit cu un ºtergar sudarium, pentru ca muºtele sã nu se aºeze pe faþã ºi pentru ca mirodeniile sã nu fie vãrsate direct pe piele. Între timp, pe lespedea sãpatã în peretele mormântului este aºezat un strat gros de mirodenii. Trupul lui Isus este aºezat pe o targã ºi dus spre mormânt. În urmã se formeazã cortegiul funerar: prieteni, rude, puþini câþi vor fi fost, desculþi, îmbrãcaþi

MARIA RÃMÂNE NECLINTITÃ ÎN CREDINÞÃ

435

cu haine de doliu, plângând, lãcrimând, acoperindu-ºi capul cu cenuºã, sfâºiindu-ºi hainele, smulgându-ºi pãrul ºi barba, toate acestea fãcând parte din ritual. Cadavrul este întins pe patul de piatrã ºi deasupra se toarnã restul de balsam. La intrarea în mormânt este prãvãlitã o piatrã uriaºã de formã rotundã. Dar nu e ziditã definitiv; e pusã ºi rãmâne trei zile provizoriu. Aºa se obiºnuia. În caz cã a fost o moarte aparentã, sã nu fie îngropat cineva de viu. În aceste trei zile, prietenii ºi rudele veneau pe rând ºi intrau în cavou. Jeleau, ungeau trupul în continuare cu balsam sau ardeau substanþe aromatice, spre a amâna, pe cât posibil, intrarea în putrefacþie. Iar Maria Magdalena ºi Maria, mama lui Iose, se uitau unde îl puneau. Aºadar, totul s-a terminat. Falimentul lui Isus era total. Deziluzia ucenicilor, totalã ºi ea. „Au plecat ºi s-au întors la casele lor. Sãrbãtoarea s-a terminat ” – noteazã Evanghelia lui Petru, o carte apocrifã. „Noi speram cã el este cel ce avea sã elibereze Israelul; dar au trecut trei zile de când s-au întâmplat aceste lucruri” – spun cu tristeþe cei doi ucenici în drum spre Emaus. Speram, dar am sperat de pomanã, speranþele noastre s-au spulberat. Se mai întâmplase ºi cu alþii sã se dea drept Mesia, eliberatori, ºi sã o sfârºeascã în felul acesta. Istoricul Iosif Flavius ne informeazã cã un fals Mesia cu numele de Ezechia a fost tãiat de Irod cel Mare în anul 46 î.C. Fiul acestuia, Iuda, numit ºi Galileanul, la moartea lui Irod, „i-a împins la revoltã pe evrei ºi i-ar fi acoperit de injurii dacã ar fi continuat sã plãteascã tribut romanilor ºi ar fi acceptat sã aibã alþi stãpâni în afarã de Dumnezeu”. Despre acesta ºi despre un altul cu numele de Teuda vorbeºte ºi cartea Faptele Apostolilor (5,36-37). Au fost tãiaþi ºi ei. ªi totuºi, în pesimismul, în dezolarea ºi dezorientarea totalã, era în aceastã sâmbãtã tristã o fiinþã care nu ºi-a pierdut credinþa ºi speranþa, care a continuat sã spere

436

MISTERELE DE SLAVÃ

împotriva oricãrei speranþe. Era Maria, mama lui Isus. De aceea, pânã la sfârºitul veacurilor, pietatea creºtinã va oferi ziua de sâmbãtã cinstirii Maicii Domnului. Maria cunoºtea profeþiile Vechiului Testament ºi credea cã Dumnezeu îºi poate realiza promisiunea, aºa cum crezuse Abraham cã va scoate din el un popor mai numeros ca stelele cerului ºi ca nisipul mãrii, chiar dacã îºi sacrificã unicul copil. Maria nu l-a însoþit pe Isus în viaþa sa publicã, nu i-a ascultat predicile, dar, fãrã îndoialã, cã la urechile sale ajunsese tot ce spusese el în predicile sale. ªtia ce spusese Fiul ei numai cu câteva luni în urmã: „De aceea mã iubeºte Tatãl, pentru cã îmi dau viaþa pentru ca s-o iau din nou. Nimeni n-o ia de la mine, ci eu o dau de la mine însumi. Am putere sã o dau ºi am putere sã o iau din nou” (In 10,17-18). ªi ce spusese numai cu câteva zile mai înainte: „Iatã, urcãm la Ierusalim ºi Fiul Omului va fi dat pe mâinile arhiereilor ºi ale cãrturarilor, care îl vor condamna la moarte, îl vor da pe mâinile pãgânilor ca sã fie batjocorit, biciuit ºi rãstignit, dar a treia zi va învia” (Mt 20,18-19). Maria credea cu tãrie, când nimeni nu mai credea, cã Fiul ei va învia. Numai cu câteva ore mai înainte îl vãzuse pe Fiul ei aºa cum îl descrisese profetul Isaia: „Nu avea nici frumuseþe, nici strãlucire, ca sã ne atragã privirile, ºi înfãþiºarea lui nu avea nimic care sã ne placã. Dispreþuit ºi pãrãsit de oameni, om al durerii ºi obiºnuit cu suferinþa, era atât de dispreþuit cã îþi întorceai faþa de la el” (Is 53,2-3). Dar ea credea cu tãrie cã chipul Fiului ei desfigurat de suferinþã, peste care s-a aºternut paloarea morþii, dupã trei zile va fi aºa cum l-a descris mireasa din Cântarea Cântãrilor:
Iubitul meu este alb ºi rumen, deosebindu-se din zece mii. Capul lui este o cununã de aur curat, pletele lui, ca niºte valuri sunt negre cum e corbul. Ochii lui, ca niºte porumbei

MARIA RÃMÂNE NECLINTITÃ ÎN CREDINÞÃ

437

pe marginea izvoarelor, scãldaþi în lapte ºi odihnindu-se în faþa lui plinã. Obrajii lui sunt ca niºte straturi de miresme, în care cresc rãsaduri mirositoare. Buzele lui sunt niºte crini din care curge cea mai aleasã smirnã. Mâinile lui sunt niºte inele de aur, ferecate cu pietre de hrisolid. Trupul lui este un chip de fildeº lustruit, acoperit cu pietre de safir. Picioarele lui sunt niºte stâlpi de marmurã albã, aºezaþi pe niºte temelii de aur curat. Înfãþiºarea lui este ca Libanul, pare un tânãr ales ca ºi cedrii. Cerul gurii lui este numai dulceaþã ºi toatã fiinþa lui este plinã de farmec. Aºa este iubitul meu, aºa este scumpul meu, fiice ale Ierusalimului (Ct 5,10-16).

Credinþa de neclintit a Mariei în învierea lui Isus apare chiar din Evanghelii. Sfântul Ignaþiu de Loyola, în cursul sãu de exerciþii spirituale, nu se îndoieºte cã prima apariþie a lui Isus dupã înviere a fost destinatã mamei sale: „I-a apãrut Fecioarei Maria. Acest lucru, deºi nu este spus în Scripturã, îl considerãm ca ºi spus, de vreme ce se afirmã cã a apãrut la atâþia alþii”. ªi totuºi, putem crede mai curând cã, de vreme ce Evangheliile nu vorbesc de vreo apariþie fãcutã mamei sale dupã înviere, înseamnã cã nu i-a apãrut. Isus le apare celor necredincioºi, celor încãpãþânaþi, celor nepricepuþi ºi grei de cap în a crede: Mariei Magdalena, celorlalte trei femei, celor unsprezece, lui Toma, celor doi ucenici demoralizaþi de la Emaus. Aceºtia au nevoie sã-l vadã, sã-l atingã, sã-i pipãie rãnile. ªi Isus îi recupereazã din necredinþa lor unul câte unul, îi cautã, mãnâncã cu ei, spre a-i convinge cã e viu, cã nu e o fantomã. Maria e tare în credinþã. Nu are nevoie de vedenii, de apariþii, sã vadã, sã pipãie. „Fericitã aceea care a crezut cã se vor împlini cele spuse ei de Domnul!” (Lc 1,45), îi spusese Elisabeta înainte ca Maria sã-l nascã pe Isus. Aceastã fericire izvorâtã din credinþã a însoþit-o toatã viaþa. Iar dupã înviere

438

MISTERELE DE SLAVÃ

se aflã printre fericiþii declaraþi de Isus în discuþia cu Toma: „Pentru cã m-ai vãzut, ai crezut. Fericiþi cei care nu au vãzut ºi au crezut” (In 20,29). Drama ucenicilor lui Isus din Sâmbãta Sfântã o putem trãi ºi noi astãzi. Iatã, în aceastã privinþã, câteva consideraþii ale unui cunoscut scriitor francez, R.-L. Bruckberger, pe care le face în cartea sa, Istoria lui Isus Cristos:
Noi suntem astãzi în Sâmbãta Sfântã a lumii. Toatã viaþa m-am întrebat care este viitorul creºtinismului în interiorul civilizaþiei moderne: actualitatea, eficacitatea, utilitatea lui? Anchetele recente aratã cã tineretul e fascinat de confort, de bani, de maºinã, de televizor, de frigider, de maºinã de spãlat, ºi nu mai crede în nimic decât în plãcere. O religie care învaþã cã suferinþa e pentru om semnul sacru al predestinaþiei, cã moartea poate sã devinã instrument al mântuirii, mai are vreun sens într-o societate care a pierdut pânã ºi noþiunea de pãcat? Având în vedere cã numai China comunistã numãrã un miliard de suflete, înseamnã cã numele lui Marx, al lui Lenin, al lui Mao sunt mai cunoscute, mai celebrate, mai venerate în lume decât numele lui Cristos, iar când ne gândim la cei mai mulþi, la cei care poartã numele de creºtin, ne crapã obrazul de ruºine. Trãim, cum spune Apostolul, fãrã speranþã într-o lume fãrã Dumnezeu. Legile ºi moravurile nu mai sunt creºtine. Arta ºi literatura nu mai sunt creºtine. Arhitectura bisericilor noastre moderne e tot ce poate fi vãzut mai urât pe lume. Am putea spune cã chiar teologia dominantã în lume nu mai este nici ea creºtinã. Ale noastre sunt jalea, singurãtatea, dispreþul, ruºinea ºi teama. Dar tot ale noastre sunt curajul, harul, rugãciunea, credinþa, iubirea faþã de cel care este ucis ºi înmormântat, dar care, în realitate, e viu. În momentele de descurajare, putem sã o chemãm în ajutor pe Maria cu aceastã invocaþie dintr-o litanie dominicanã din Evul Mediu: „Pentru aceastã Sâmbãtã Sfântã, în care þi-ai pãstrat credinþa, nu ne lãsa nici pe noi lipsiþi de credinþã!”

„Nu este aici!”
Dupã ce a trecut sâmbãta, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob, ºi Salome au cumpãrat miresme ca sã vinã ºi sã-l ungã. ªi, dis-de-dimineaþã, în prima zi a sãptãmânii, au ajuns la mormânt când soarele rãsãrise... Intrând în mormânt, au vãzut în tânãr aºezat la dreapta, îmbrãcat cu o hainã lungã, albã, ºi au fost cuprinse de spaimã. Dar el le-a zis: „Nu vã înspãimântaþi! Îl cãutaþi pe Isus Nazarineanul, cel rãstignit. A înviat, nu este aici! Iatã locul în care îl puseserã” (Mc 16,1-2.5-6).

Sfântul Pavel le scrie corintenilor: „Însã dacã Cristos nu a înviat, zadarnicã este predica noastrã ºi zadarnicã este credinþa voastrã. Iar noi suntem gãsiþi martori falºi ai lui Dumnezeu pentru cã dãm mãrturie împotriva lui Dumnezeu, [spunând] cã l-a înviat pe Cristos, pe care nu l-a înviat, de vreme ce morþii nu învie” (1Cor 15,14-15). Învierea lui Isus este dovada supremã a dumnezeirii sale, este temelia credinþei noastre ºi a speranþei noastre. Remarcã foarte bine J. Duquesne, în cartea sa, Dumnezeu pentru omul de astãzi:
Dacã Cristos nu a înviat cu adevãrat, creºtinismul este, într-adevãr, cea mai uimitoare imposturã din istoria omenirii. ªi dacã el nu a înviat, el nu a învins lumea. Or, victoria sa asupra morþii le oferã oamenilor unica speranþã. Cãci de absurditatea morþii se izbesc toate eforturile ºi planurile lor.

Dar pentru a fi siguri cã Cristos a înviat, trebuie sã fim siguri mai întâi cã a murit. Cunoaºtem afirmaþia raþionaliºtilor: „Cristos a leºinat pe cruce, iar noaptea, în rãcoarea mormântului de piatrã, s-a trezit din letargie ºi a ieºit afarã”.

440

MISTERELE DE SLAVÃ

Armata romanã era armata cea mai disciplinatã ºi severã din câte au existat vreodatã. Era exclus ca un pluton de execuþie roman sã pãrãseascã locul de execuþie mai înainte de a se asigura cã cel executat e mort cu adevãrat. Vãzând cum cei rãstigniþi se zbat pe cruce în chinuri îngrozitoare, romanii, de obicei, le scurtau agonia zdrobindu-le fluierele picioarelor cu o rangã de fier. Era un gest de umanism pe care au voit sã-l aplice ºi lui Isus. Dar nu mai era nevoie. Legat, lovit, încoronat cu spini, târât dintr-o parte în alta, biciuit pânã la sânge, nemaifiind în stare sã-ºi poarte crucea pânã la locul de execuþie, Isus a murit neaºteptat de repede. Noteazã evanghelistul Ioan: „Dar când au venit la Isus ºi au vãzut cã deja murise, nu i-au zdrobit fluierele picioarelor, ci unul dintre soldaþi i-a strãpuns coasta cu o suliþã ºi îndatã a ieºit sânge ºi apã” (In 19,33-34). ªi ca sã închidã gura tuturor raþionaliºtilor necredincioºi care aveau sã aparã în istorie, evanghelistul precizeazã: „Cel care a vãzut a dat mãrturie ºi mãrturia lui este adevãratã; el ºtie cã spune adevãrul ca sã credeþi ºi voi” (In 19,35). De altfel, chiar sã fi fost Isus bãgat în cavou numai leºinat, cele o sutã de livre de balsam cu care a fost înmormântat tot l-ar fi ucis. Iar duºmanii lui, care au fãcut totul ca sã-l vadã mort, au avut grijã sã nu le scape din mormânt trezit din letargie sau furat de ucenici:
În ziua urmãtoare, cea care este dupã ziua Pregãtirii, s-au adunat arhiereii ºi fariseii la Pilat ºi i-au spus: „Domnia ta, ne-am amintit cã acel înºelãtor a spus pe când mai trãia încã: «Dupã trei zile voi învia». Porunceºte, deci, sã fie pãzit mormântul pânã în ziua a treia ca nu cumva sã vinã ucenicii lui sã-l fure ºi apoi sã spunã poporului: «A înviat din morþi!» Iar înºelãtoria aceasta de pe urmã ar fi mai rea decât prima”. Pilat le-a zis: „Aveþi garda, mergeþi ºi pãziþi cum ºtiþi”. Ei

„NU ESTE AICI!”

441

s-au dus ºi, sigilând piatra, au pãzit mormântul cu garda (Mt 27,62-66).

Dar, culmea ironiei ºi a paradoxului, tocmai ei, duºmanii care l-au pus în mormânt, au fost primii care au aflat vestea învierii ºi primii care au crezut în înviere, iar ucenicii au fost ultimii care au crezut. I-au informat imediat soldaþii care au fugit înspãimântaþi de la mormânt. Scrie evanghelistul Matei:
...iatã cã unii din gardã au venit în cetate ºi au dat de ºtire arhiereilor despre toate cele întâmplate. Aceºtia, reunindu-se în consiliu cu bãtrânii, au dat bani mulþi soldaþilor zicând: „Sã spuneþi: «Ucenicii lui au venit noaptea ºi l-au furat, pe când noi dormeam»...”. Ei, luând banii, au fãcut aºa cum au fost instruiþi. Astfel zvonul acesta s-a rãspândit la iudei pânã azi (Mt 28,11-13.15).

De unde ironia sfântului Augustin: „Una din douã. Soldaþii ori dormeau, ori nu dormeau. Dacã dormeau, cum puteau vedea cã ucenicii au furat trupul lui Isus? Iar dacã nu dormeau, de ce nu s-au împotrivit, cã de aceea erau puºi acolo?” Duºmanii lui Isus credeau cã Isus a înviat ºi se fãceau cã nu cred. Încercau sã se orbeascã, luptând împotriva adevãrului, împotriva credinþei. Este o vorbã în popor care spune: minciuna are picioare scurte. Dacã învierea lui Cristos ar fi fost o minciunã, minciuna aceasta nu ar fi rezistat nedemascatã timp de 2000 de ani. Acum câþiva ani în urmã, o sectã neoprotestantã americanã a adunat pe un stadion vreo sutã de mii de curioºi, ca sã le arate cea mai mare minune care s-a petrecut de la Cristos încoace: învierea unui mort. Era de faþã ºi soþia preºedintelui Statelor Unite. Un bãrbat vine în mijlocul stadionului. Altul îl ocheºte cu pistolul ºi îl împuºcã. Împuºcatul cade pe loc la pãmânt, cu o patã mare de sânge pe piept. E dus pe targã undeva

442

MISTERELE DE SLAVÃ

în cabine, mort. Peste câteva minute vine pe picioarele lui viu, zâmbind, salutând publicul: minunea minunilor! Dupã câteva zile, toate ziarele scriau despre impostura fãcãtorilor de minuni: în loc de gloanþe, în pistol fusese o capsulã cu sos de roºii. Chuck Colson a fos unul dintre colaboratorii fostului preºedinte Richard Nixon. A fost implicat în marele scandal Watergate, când Nixon a fost nevoit sã-ºi dea demisia în anii ’70. A sfârºit în puºcãrie, împreunã cu alþi vinovaþi. A intrat necredincios ºi a ieºit credincios. Mãrturiseºte el însuºi ce l-a condus la credinþã:
Noi, cei implicaþi în scandal, nu am putut ascunde nici trei sãptãmâni minciuna cu care am încercat sã ieºim din încurcãturã. Cum ar fi putut sã propage apostolii timp de circa 40 de ani minciuna învierii lui Isus, cu riscul vieþii, fãrã ca minciuna sã fie demascatã?

Isus le-a prezentat prietenilor ºi duºmanilor sãi învierea ca fiind dovada dumnezeirii ºi a misiunii sale de mântuitor al lumii. Relateazã evanghelistul Matei:
Atunci unii dintre cãrturari ºi farisei i-au spus: „Învãþãtorule, vrem sã vedem un semn de la tine”. Dar el le-a rãspuns: „Aceastã generaþie rea ºi adulterã cere un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul lui Iona profetul: aºa cum Iona a fost trei zile ºi trei nopþi în pântecele peºtelui, tot aºa Fiul Omului va fi trei zile ºi trei nopþi în sânul pãmântului” (Mt 12,38-40).

Învierea lui Isus este un semn nu numai pentru cãrturarii ºi fariseii de odinioarã, ci ºi pentru întreaga omenire, pânã la sfârºitul lumii. O realitate, un semn supranatural, dar, în acelaºi timp, un semn material. M-aº referi puþin la un semn care, studiat ºtiinþific, aratã cã învierea aparþine nu numai credinþei, dar ºi istoriei. Este vorba de giulgiul din Torino, cu urmele trupului lui Isus

„NU ESTE AICI!”

443

imprimate pe el. Ceea ce se vede pe giulgiu este un negativ fotografic perfect. Aparatul de fotografiat a fost inventat acum vreo douã sute de ani în urmã. De fapt, Iosif din Arimateea ºi Nicodim, când au pregãtit înmormântarea lui Isus, au construit, fãrã sã-ºi dea seama, un aparat fotografic original, format dintr-o camerã obscurã ºi o placã fotograficã sau un film, menit sã imortalizeze momentul învierii. Iosif ºi Nicodim au închis trupul lui Isus într-o camerã obscurã formatã din pânza de in ºi feºile cu care a fost înfãºurat ºi mirodeniile turnate de jur împrejur, care au izolat-o complet de exterior. Aceste mirodenii au fãcut giulgiul fotosensibil. În cele circa 36 de ore de la înmormântare pânã la înviere, mirodeniile de pe pãrþile laterale s-au scurs pe lespedea de piatrã, fãcând ca pânza din aceste zone sã-ºi piardã sensibilitatea la luminã. Dupã cele 36 de ore când a survenit moartea biologicã, adicã moartea tuturor celulelor, ºi trebuia sã înceapã procesul de putrefacþie, în interiorul giulgiului a avut loc primul flash din istorie. Trupul lui Isus s-a aprins ca un fulger de o luminã orbitoare, dispãrând din giulgiu ºi intrând transfigurat în viaþa glorioasã. ªi la acea strãfulgerare care a durat o fracþiune infinitezimalã de secundã s-a realizat primul negativ fotografic din istorie. Partea anterioarã ºi cea posterioarã a trupului s-au imprimat pe pânza devenitã placã fotograficã. Este absolut imposibil, nu cu 2000 de ani sau cu 1000 de ani în urmã, dar în zilele noastre, ca un artist, un savant, un supergeniu, sã poatã realiza pe o pânzã negativul fotografic perfect al unui mort, în afarã de cazul cã mortul învie. Examenul fãcut recent cu carbon 14, care constatã cã giulgiul este din secolul al XIII-lea, vine sã confirme autenticitatea giulgiului. E vorba de o pânzã care a venit în contact cu supranaturalul. Lumina supra-pãmânteascã a

444

MISTERELE DE SLAVÃ

trupului lui Isus înviat a modificat structura intimã, chimicã a acestei pânze, întinerind-o, dacã se poate spune aºa, cu o mie ºi ceva de ani, proiectând-o în trecut. Dupã 2000 de ani, duºmanii lui Cristos încearcã sã distrugã aceastã mãrturie a învierii cu aceeaºi înverºunare cu care au fãcut-o cei care l-au ucis. Ne aflãm în faþa unei realitãþi care meritã un moment de reflecþie. Cei mai mari adversari ai învierii lui Isus, în decursul istoriei, au fost oamenii religiei. Cei mai necredincioºi au fost tocmai cei care aveau la îndemânã cele mai convingãtoare dovezi ca sã creadã. Arhiereii la început. În vremurile mai recente, pãrintele raþionaliºtilor, Renan, a fost un preot apostat. Ceea ce aratã cã necredinþa nu e de ordin raþional, ci pasional. La rãdãcina necredinþei stau patimile: desfrâul, ambiþia, hoþia, lãcomia, necumpãtarea ºi altele asemãnãtoare. În discuþia cu libertinii, B. Pascal le spunea: „Voi îmi spuneþi: noi am pãrãsi imediat plãcerile dacã am avea credinþã. Eu, însã, vã spun: voi aþi avea imediat credinþã dacã aþi pãrãsi plãcerile”. „Lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru cã faptele lor erau rele” (In 3,19). Un avertisment pentru viitorii apostoli: un candidat la preoþie care nu se strãduieºte zilnic sã smulgã rãul din el, dupã 10 ani de studii teologice temeinice în seminar, ajunge aproape în mod sigur un om lipsit de credinþã.

A înviat cu adevãrat
ªi, iatã, a venit un cutremur mare: îngerul Domnului a coborât din cer, a venit ºi a rostogolit piatra, apoi s-a aºezat pe ea. Înfãþiºarea lui era ca fulgerul, iar haina lui era albã ca zãpada. La vederea lui, paznicii s-au cutremurat de fricã ºi au rãmas ca morþi” (Mt 28,2-4).

Numai cine a asistat la explozia unei bombe de calibru mare îºi poate imagina ce s-a întâmplat în momentul învierii Domnului. Soldaþii, izbiþi de pãmânt, rãmân ca niºte morþi, apoi îºi revin, se pipãie ca sã vadã dacã mai trãiesc, îºi adunã armele ce le cãzuserã din mâini, intrã îndatã în mormânt ºi constatã cu groazã cã mortul dispãruse. Se încoloneazã câte doi ºi merg la marii preoþi sã dea raportul. Era cea mai ruºinoasã înfrângere pe care o suferea glorioasa armatã romanã. Ea, care zdrobise toate armatele lumii, nu fusese capabilã de data aceasta sã pãzeascã un mort. Învierea lui Isus, minune absolut originalã, ineditã ºi unicã în istoria lumii. Cum, minune unicã? Profetul Elizeu nu a înviat ºi el un mort? Tânãrul din Naim, fiica lui Iair ºi, mai ales, Lazãr nu înviaserã ºi ei din morþi? Este o diferenþã esenþialã între aceste învieri ºi învierea lui Isus. Sã luãm cazul lui Lazãr (cf. In 11,1-44). „Ridicaþi piatra!”... „Lazãr, vino afarã!”... „Dezlegaþi-l ºi lãsaþi-l sã meargã!” Unde sã meargã? E clar: în casa din Betania, unde locuise mai înainte cu surorile sale, Marta ºi Maria. Urmeazã o zi de sãrbãtoare cu prietenii. Apoi îºi reia viaþa obiºnuitã cu muncile, necazurile de mai înainte, hãrþuielile din partea autoritãþilor iudaice, deoarece, lãsându-se înviat, contribuise la mãrirea prestigiului lui Cristos, duºmanul lor

446

MISTERELE DE SLAVÃ

de moarte. Pentru ca, într-o bunã zi, sã moarã din nou, de data aceasta definitiv. Învierea lui Lazãr, ca, de altfel, toate celelalte învieri, n-a fost propriu-zis o înviere, ci a fost, mai degrabã, o reanimare, o întoarcere a sufletului la trupul pe care îl pãrãsise, o revenire la ceea ce a fost mai înainte. Învierea lui Isus, în schimb, a fost un salt înainte, o eliberare, o evadare din lumea materiei ºi a morþii în lumea gloriei ºi a nemuririi cu un trup glorios ºi nemuritor. Iatã originalitatea absolutã a creºtinismului. Nici o altã religie nu a pus în centrul învãþãturii sale un om care a murit ºi a înviat peste câteva zile. Nici budiºtii nu au un Buddha înviat, nici evreii nu au un Moise înviat, nici musulmanii nu au un Mahomed înviat. E drept cã, pentru musulmani, Mahomed s-a înãlþat la cer cu cal cu tot, dar n-a murit înainte de a se înãlþa. Aici stã tot conflictul între ucenicii lui Moise ºi ucenicii lui Isus, dupã cum remarcã Festus, înaltul funcþionar roman, în discuþia cu Agripa ºi Berenice, veniþi în vizitã la Cezarea: „Acuzatorii care erau de faþã nu au adus împotriva lui nici o învinuire de vreunul din relele pe care le bãnuiam eu. Aveau cu el niºte neînþelegeri cu privire la religia lor ºi cu privire la un oarecare Isus mort, dar Pavel pretindea cã acesta este viu” (Fap 25,18-19). Scrie sfântul Augustin: „Toþi cred cã Isus a murit, dar nu toþi cred cã a înviat. Acest lucru numai creºtinii îl cred ºi nu este creºtin cine nu crede acest lucru. Credinþa creºtinilor, aºadar, este învierea lui Cristos.” O afirmaþie scandaloasã pentru mentalitatea dominantã a timpului. Istoricii fac o afirmaþie complet falsã. „Creºtinismul – spun ei – s-a rãspândit rapid, fiindcã a predicat o învãþãturã care a corespuns aºteptãrilor timpului, mai ales idealului de fraternitate universalã care-i fascina pe sclavii ce aºteptau eliberarea”. În realitate, în inima creºtinismului

A ÎNVIAT CU ADEVÃRAT

447

era o afirmaþie în totalã contradicþie cu mentalitatea timpului: învierea trupului. E o adevãratã minune faptul cã învãþãtura creºtinã s-a impus într-un climat alergic la ideea învierii. Cultura greacã dominantã dispreþuia trupul ºi considera cã numai sufletul e vrednic sã intre în Câmpiile Elizee ale paradisului. Grecii alãturau bucuroºi douã cuvinte asemãnãtoare: soma – trup, ºi sema – mormânt; trupul e mormântul, închisoarea sufletului. ªtim ce a pãþit Sfântul Pavel cu elita intelectualã în Areopagul din Atena. Cât timp le-a vorbit despre concepþia sa despre Dumnezeu, despre crearea lumii, despre istoria poporului evreu, atenienii l-au ascultat cu plãcere. Dar când le-a spus cã anastasis nu este o divinitate ca Isis ºi Osiris, ci este învierea unui om cu numele de Isus, i-au spus imediat: „Despre asta te ascultãm altã datã” (Fap 17,32). La Corint nu era elita intelectualã de la Atena. Acolo erau pescari ºi hamali care au primit cu dragã inimã evanghelia. ªi totuºi, aveau probleme cu învierea morþilor. De aceea, apostolul Pavel a trebuit sã consacre acestei probleme un capitol lung din Scrisoarea întâi cãtre Corinteni. Dacã învierea lui Isus este inima veºtii celei bune, este normal sã fie þinta principalã a atacurilor duºmanilor lui Cristos. În primul rând, e critica raþionalistã, care face din apostoli niºte eroi plini de curaj, capabili sã înfrunte plutonul de soldaþi înarmaþi pânã în dinþi ºi sã-i fure trupul din mormânt. Sãrmanii apostoli, care nu ºtiau unde sã se ascundã ºi sã-ºi apere pielea! Asta ar veni ca în povestea cu iepurele care, nemulþumit sã tot fie considerat fricos ºi tot dat ca exemplu de laºitate, s-a hotãrât într-o bunã zi sã fugãreascã un vânãtor. Sau aceeaºi criticã raþionalistã face din apostoli niºte halucinaþi, niºte vizionari. Este teoria lui Renan, Loisy,

448

MISTERELE DE SLAVÃ

Goguel, pe care o exprimã în modul cel mai savant Ch. Guignebert: „O atare tensiune de dorinþã ºi credinþã, în mintea ºi inima unor oameni frustraþi ºi mistici totodatã, exaltaþi de suferinþã moralã, într-o aºteptare plinã de neliniºte, nu are decât un rezultat logic: vedenia”. „Aºteptarea creeazã, de obicei, obiectul aºteptãrii” – scria Renan. O simplã lecturã a Evangheliilor ne aratã, de fapt, cã apostolii aºteptau orice, numai învierea nu. ªi câtã muncã de lãmurire a trebuit sã facã Isus cu ei spre a-i convinge cã a înviat cu adevãrat! Dacã raþionalismul e la ora actualã oarecum demodat, existã azi un alt pericol ºi mai mare: „demitizarea” lui Bultmann. Potrivit acestei teorii, trebuie fãcutã o distincþie între Cristos aparþinând istoriei, care e un mit, ºi Cristos care aparþine credinþei pure; o distincþie între Cristos istoric ºi Cristos mistic. Învierea lui Isus ar fi un fapt pur religios, mistic, complet în afara orbitei istoriei. Învierea lui Cristos ar fi experienþa prezenþei lui Cristos în viaþa noastrã. Apariþiile lui Isus din Evanghelii ar fi asemenea experienþe fãcute de apostoli ºi descrise de Evanghelii în limbaj mitologic. Ar fi, cel mult, un extaz de tip mistic, din acelea de care a beneficiat, de pildã, sfântul Pavel pe drumul Damascului sau când a fost rãpit în al treilea cer, sau sfânta Tereza cea Mare, sau sfânta Margareta Maria Alacoque. În aceste extaze de tip mistic, vizionarul este rãpit într-o altã lume, astfel încât devine complet insensibil la lumea care îl înconjoarã. În timp ce o vedea pe sfânta Fecioarã în peºtera de la Lourdes, Bernadeta nu simþea flacãra lumânãrii aprinse, care i se apropia de mânã. Or, apariþiile lui Isus înviat sunt cu totul de altã naturã: „Noi am mâncat ºi am bãut cu el dupã ce a înviat din morþi” – proclamã apostolul Petru în casa lui Corneliu

A ÎNVIAT CU ADEVÃRAT

449

(Fap 10,41). Nu poate fi vorba de un mit. Exegeþii demonstreazã ºtiinþific, din studiul scrisorilor sfântului Pavel, cã în anii ’36-’39, când Apostolul, dupã convertire, era în Palestina, adicã la trei ani dupã moartea lui Cristos, în comunitatea creºtinã, credinþa în înviere era deja înrãdãcinatã puternic. Însã un mit nu se creeazã în trei ani. Este nevoie de vreme îndelungatã, de mai multe generaþii, pentru a se crea ºi a se cristaliza un mit. Credinþa în Cristos este necesarã, dar aºa cum este necesarã credinþa în orice personaj care aparþine istoriei. Noi nu i-am vãzut nici pe Alexandru cel Mare, nici pe Cezar, nici pe Napoleon, dar credem cã toþi aceºtia au existat, bazându-ne pe credinþa în documente, pe mãrturiile unor oameni. Alexandru, Cezar, Napoleon fiind ai istoriei, sunt, în acelaºi timp, un Alexandru al credinþei, un Cezar al credinþei, un Napoleon al credinþei. Cristos înviat aparþine istoriei mai mult ca orice alt personaj al istoriei. Scriitorul Lee Wallace, necredincios, era decis sã le arate adevãrul o datã pentru totdeauna celor care mai credeau în miturile creºtinismului. El spunea:
Am de gând sã vizitez Orientul Mijlociu ºi sã descopãr, dacã voi putea, oasele lui Isus Cristos. Vreau sã pun capãt tuturor acestor poveºti cu privire la înviere. S-a apucat sã scrie o carte în care sã dovedeascã limpede cã Isus nu a înviat niciodatã din morþi.

A început cercetãrile, dar a ajuns exact unde nu se aºteptase: din necredincios s-a trezit credincios. I-a mãrturisit soþiei cã nu mai este în stare sã scrie cartea pe care a intenþionat sã o scrie. „Scrie alta” – l-a sfãtuit soþia. ªi a ieºit Ben Hur, o istorie creºtinã a lui Isus. Toate cele spuse pânã aici au o importanþã fundamentalã pentru trãirea creºtinã. Prin definiþie, creºtinul este omul care trãieºte cu Cristos cel viu ºi în Cristos cel viu.

450

MISTERELE DE SLAVÃ

Trebuie sã devenim conºtienþi cã Isus cel viu este permanent alãturi de noi, ne însoþeºte aºa cum i-a însoþit pe cei doi ucenici în dupã-amiaza Paºtelui, pe drumul Emausului. Trebuie sã luãm în serios ºi în sensul cel mai strict cuvântul lui Isus spus apostolilor dupã înviere: „Eu sunt cu voi în toate zilele, pânã la sfârºitul lumii” (Mt 28,20) Dar el nu numai cã este alãturi de noi ca un prieten credincios, ci el trãieºte în noi. El trãieºte în noi ºi noi în el. „Aºadar, nu mai trãiesc eu, ci Cristos trãieºte în mine” (Gal 2,20) – spune apostolul Pavel. Cristos înviat, explicã Apostolul, este capul unui trup ale cãrui mãdulare suntem noi (cf. 1Cor 12,12-27). Suntem în Cristos: expresia aceasta revine în scrisorile sfântului Pavel de 174 de ori. Momentul privilegiat al unirii noastre cu Cristos înviat sunt sacramentele, în special Euharistia: „Cine mãnâncã trupul meu ºi bea sângele meu rãmâne în mine ºi eu în el” (In 6,56). Orice împãrtãºanie trebuie sã fie o experienþã personalã, o întâlnire cu Cristos cel viu. Pentru sfânta Tereza cea Mare, a se împãrtãºi însemna a se lãsa îmbrãþiºatã, cuprinsã în braþele Celui Înviat. Iatã, în încheiere, mãrturia unui laic care a parcurs drumul vieþii avându-l ca însoþitor permanent pe Cristos înviat asemenea celor doi ucenici în drum spre Emaus. Este vorba de actorul francez Louis de Funés pe care, cu siguranþã, l-aþi vãzut în diferite filme comice: „Isus Cristos a fost pentru mine strãlucitul însoþitor al copilãriei mele, al adolescenþei mele, ºi el este, acum ºi întotdeauna, strãlucitul însoþitor al vieþii mele familiale ºi profesionale”.

Martorii învierii (I)
Iar Maria stãtea lângã mormânt, afarã, ºi plângea. În timp ce plângea, s-a aplecat spre mormânt ºi a vãzut doi îngeri în haine albe, care stãteau în locul unde zãcuse trupul lui Isus, unul la cap ºi altul la picioare. Ei i-au zis: „Femeie, de ce plângi?” Ea le-a spus: „L-au luat pe Domnul meu ºi nu ºtiu unde l-au pus”. Spunând acestea, s-a întors ºi l-a vãzut pe Isus stând în picioare, dar nu ºtia cã este Isus. Isus i-a zis: „Femeie, de ce plângi? Pe cine cauþi?” Ea, crezând cã este grãdinarul, i-a spus: „Domnule, dacã dumneata l-ai luat, spune-mi unde l-ai pus ºi eu îl voi lua”. Isus i-a zis: „Maria!” Ea, întorcându-se, i-a spus în evreieºte: „Rabbuni” – care înseamnã „Învãþãtorule”. Isus i-a zis: „Nu mã reþine, pentru cã nu m-am urcat încã la Tatãl, dar du-te la fraþii mei ºi spune-le: Mã urc la Tatãl meu ºi Tatãl vostru, la Dumnezeul meu ºi Dumnezeul vostru” (In 20,11-17).

Sã ne oprim în aceastã meditaþie asupra celor petrecute în dimineaþa învierii în jurul mormântului gol al lui Isus. E o agitaþie generalã. Toatã lumea intrã în panicã, este un dute-vino continuu. Toþi aleargã: soldaþii aleargã la marii preoþi, Maria Magdalena aleargã la apostoli, Petru ºi Ioan aleargã la mormânt. Evangheliile reflectã aceastã confuzie generalã: patru evangheliºti, patru variante. Care spune cã Maria Magdalena singurã a mers la mormânt dis-de-dimineaþã, care un grup de femei – le dã ºi numele –, care vorbeºte de un înger, care de doi. Aºa se întâmplã întotdeauna când este vorba de un eveniment excepþional, neaºteptat, surprinzãtor, brutal: un accident, o revoluþie, un rãzboi. E foarte greu de reconstituit exact faptele. Când a fost revoluþia la noi (sã-i spunem

452

MISTERELE DE SLAVÃ

aºa), mã aflam la Roma. Ardeam de dorinþa sã aflu ce s-a întâmplat în þarã, cum a fost. Au început sã vinã persoane din þarã. Le-am întrebat. Patru oameni, patru variante: toþi povesteau un lucru adevãrat, dar fiecare în felul lui. Care a vãzut teroriºtii în elicopter, care i-a vãzut într-un bloc din faþa Televiziunii, care i-a vãzut la ultimul etaj, care la subsol. Dar deosebirile acestea nici nu mai contau. O singurã variantã din gura tuturor ar fi fost chiar plictisitoare. Un singur lucru conta: victoria, eliberarea. A cãzut dictatura, a pierit monstrul! În dimineaþa învierii s-a petrecut cel mai neaºteptat eveniment, cea mai mare revoluþie din istoria tuturor timpurilor: victoria asupra morþii, eliberarea omenirii. Era normal ca evangheliºtii sã scrie fiecare în felul lui ce s-a petrecut. Dacã ar fi scris toþi la fel, am fi avut o singurã Evanghelie ºi nu patru. ªi ar fi fost pãcat. În tot cazul, din toate evangheliile un lucru rezultã clar, ºi anume: cele dintâi care s-au grãbit sã vinã la mormânt, ºi cele dintâi cãrora le-a apãrut Cel Înviat, au fost femeile, nu bãrbaþii, nu apostolii. ªi de data aceasta, ca ºi în ziua rãstignirii, femeile au fost la înãlþime. De fapt, lucrul acesta îl observãm cu toþii când e vorba de un mort, de un cadavru; comportamentul femeilor este complet diferit de al bãrbaþilor. Pentru ele, cadavrul unei fiinþe iubite e în continuare o fiinþã iubitã: îl spalã, îl îmbracã cu ce are mai bun, îl aranjeazã sã fie frumos, îl înconjoarã cu flori, vegheazã lângã el, îl sãrutã, îºi lipesc fruntea de fruntea mortului ºi nu se mai pot despãrþi, ºi adesea, din cauza lor, sunt dificultãþi mari la înmormântare cu punerea capacului ºi cu coborârea sicriului în groapã. Ele, femeile, vin ºi se roagã la morminte în cimitire ºi aduc flori. Bãrbaþii numai când n-au încotro. Ele cunosc toate datinile ºi rânduielile cu privire la morþi. Bãrbaþii sunt în stare de fapte mari, dar când se aflã lângã un mort,

MARTORII ÎNVIERII (I)

453

nu ºtiu ce sã facã. De remarcat cã, la înmormântare, când femeile se opun acoperirii ºi coborârii sicriului în groapã, bãrbaþii reacþionezã prompt ºi energic: totul trebuie sã se termine cât mai repde; viaþa trebuie sã-ºi reia cursul obiºnuit. Aºa s-a întâmplat ºi la moartea lui Isus. Bãrbaþii s-au demobilizat pe loc. Speranþele lor s-au spulberat. Se risipesc dezolaþi care încotro: un cadavru nu-i mai intereseazã. Mâine viaþa îºi va relua cursul normal. Pescarul se va întoarce la barca lui, cel care lãsase ogorul, la plugul lui. Dar femeile nu! Ele ºtiau cã Isus a murit, au vãzut cu ochii lor cum îl bãgau în mormânt. Dar Isus continua sã fie, dacã nu speranþa lor, iubirea lor. Era al lor ºi dincolo de mormânt. Iubirea e mai tare decât moartea. Ele cunoºteau pe de rost, din copilãrie, frumoasele strofe ale Cântãrii Cântãrilor. Prin intuiþie, îl recunoºteau pe Isus în prinþul din aceastã cântare:
Pune-mã ca pe o pecete pe inima ta, ca pe o pecete pe braþul tãu; cãci dragostea este tare ca moartea ºi gelozia este neînduplecatã ca locuinþa morþilor. Jarul ei este jar de foc, o flacãrã a Domnului. Apele cele mari nu pot sã stingã dragostea ºi râurile nu pot sã o înece (Ct 8,6-7).

Noi, cei de azi, nu ne putem imagina ce importanþã aveau parfumurile, miresmele, în civilizaþiile antice. În Cântarea Cântãrilor e vorba numai de parfumuri, de iubire, de frumuseþe. Iatã pentru ce aceste femei, a cãror iubire faþã de Isus, chiar mort, a rãmas neatinsã, sunt preocupate, în primul rând, sã procure parfumuri cu care sã-i stropeascã sau sã-i ungã trupul. Când, la apusul soarelui, ºofarul (cornul de berbec) vesteºte de pe meterezele templului sfârºitul sabatului, femeile ies imediat, aleargã pe strãduþele înguste ale Ierusalimului, bat la uºile prãvãliilor, cerând sã li se vândã miresme. Noaptea

454

MISTERELE DE SLAVÃ

aceea a durat o veºnicie. De îndatã ce începe sã se lumineze de ziuã, iau vasele cu parfumuri ºi pornesc grãbite spre mormânt. Maria Magdalena, mai tânãrã, mai sprintenã, mai mistuitã de iubire faþã de Isus, se desprinde de grup, o ia înaintea celorlalte ºi ajunge prima la mormânt. Dar ce-i vãd ochii? Lespedea de piatrã de la intrare datã la o parte! În povestirile evangheliºtilor, aceastã piatrã are o importanþã deosebitã. Potrivit tradiþiei iudaice, morþii nu mai pot ieºi din locuinþa lor, din ªeol. Dintotdeauna, la evrei, pe movila de pãmânt sau pe lespedea de pe mormânt, cei care participã la înmormântare pun o piatrã sau un fragment de stâncã. La o lecþie de arheologie la Ierusalim, în uriaºul cimitir modern de pe Muntele Mãslinilor, vãzând cã în tot cimitirul nu este o singurã floare, în schimb, pe toate mormintele se aflã bucãþi de piatrã, am întrebat-o pe profesoarã, o evreicã convertitã, ce înseamnã acest lucru. Rãspunsul: „Aceste pietre marcheazã hotarul definitiv ºi de netrecut între lumea morþilor ºi lumea viilor: voi cu lumea voastrã, noi cu lumea noastrã”. Nu este exclus ca obiceiul de a arunca puþin pãmânt în groapã, pe sicriu, sã-ºi aibã aici originea: nu avem pietre la îndemânã, aruncãm þãrânã. Noteazã evangheliºtii cã piatra de pe mormântul lui Isus era foarte mare, nu în sensul cã era greu de înlãturat, ci în sensul cã astupa intrarea la locuinþa morþilor, la ªeol, ºi în acest sens nimeni nu o putea înlãtura. Piatra înlãturatã de pe mormântul lui Isus însemna cã puterea lui Dumnezeu a fost mai tare decât puterea ªeolului. Viaþa a învins moartea. Creºtinii nu ar trebui sã mai arunce þãrânã în groapã. Dar sã o urmãrim în continuare pe Maria Magdalena. Îngrozitã, aleargã într-un suflet înapoi în cetate ºi strigã la Petru ºi Ioan: „L-au luat pe Domnul din mormânt ºi

MARTORII ÎNVIERII (I)

455

nu ºtiu unde l-au pus!” (In 20,2). Aþi auzit? Pe Domnul l-au luat, nu trupul, nu cadavrul. Admirabilã expresie! Nu-i trecea prin minte cã Isus ar fi înviat. Totuºi, în mintea ei el era viu, era Domnul. Zdrobitã de durere, se întoarce la mormânt. ªi atunci ei, pentru prima datã, îi apare Cristos înviat. Ei, unei femei, i se transmite pentru prima oarã vestea cea mare. Sfântul Ciril de Alexandria scrie foarte frumos: „Este femeia cea care odinioarã a fost slujitoarea morþii ºi este tot o femeie cea care, cea dintâi, primeºte ºi vesteºte venerabilul mister al învierii. În felul acesta, sexul feminin a primit dezlegare de ruºinea ºi dispreþul blestemului”. Sfântul Toma de Aquino vine sã completeze acest elogiu, acordându-i ºi Mariei Magdalena titlul de nouã Evã, care, desigur, i se cuvine, în primul rând, Maicii Domnului. Scrie, referindu-se la prima apariþie a lui Isus înviat Mariei Magdalena:
Cristos le-a apãrut mai întâi femeilor, pentru ca femeia, care a oferit cea dintâi bãrbatului un mesaj al morþii, sã vesteascã tot ea cea dintâi viaþa întru gloria lui Cristos înviat... Dacã ele (femeile) sunt însufleþite de o iubire mai mare, se vor bucura de o slavã mai mare, decurgând din vederea lui Dumnezeu. Este evident cã aceste femei l-au iubit pe Domnul mai intim ºi mai îndeaproape, pentru cã, în timp ce ucenicii stãteau departe de mormânt (ºi n-ar mai fi venit niciodatã dacã nu-i aduceau femeile), ele nu s-au despãrþit de el, ºi astfel, ele l-au vãzut primele pe Domnul glorios înviat!

Mãrturia apostolicã pe care se întemeiazã Biserica cuprinde în esenþã douã realitãþi: moartea ºi învierea lui Isus Cristos. Or, Maria Magdalena este cea dintâi implicatã în acest dublu eveniment. Când îi unge picioarele lui Isus cu balsam ºi i le sãrutã în Betania, ea singurã prevesteºte apropiata moarte, înviere ºi înmormântare

456

MISTERELE DE SLAVÃ

a Fiului Omului. Ea se aflã împreunã cu mama lui Isus la picioarele crucii. Ea se desparte ultima de mormântul lui Isus în Vinerea Mare. Ea este prima lângã mormântul lui Isus în dimineaþa Paºtelui. Ei îi apare prima oarã Isus ºi tot ea este prima care predicã apostolilor ºi lumii învierea. ªi tot ea aflã prima, confidenþial, un alt adevãr: înãlþarea: „Mã urc la Tatãl meu ºi Tatãl vostru” (In 20, 17), cuvinte din care rezultã marele adevãr al comuniunii sfinþilor. Mariei Magdalena, Isus îi descoperã toate dimensiunile Bisericii sale. Mare a fost aceastã sfântã de vreme ce a fost consideratã vrednicã sã fie asociatã atât de repede ºi atât de profund la misterul mântuirii lumii! ªi totuºi, cine fusese aceastã fiinþã? Scandal pentru farisei, pentru puritani: o depravatã, o prostituatã, o femeie pãcãtoasã în cetate, cum se exprimã Evanghelia (cf. Lc 7,37). Dar ce pãcãtoasã! Ne-o spune cel mai bine sfântul Marcu: Isus „i-a apãrut mai întâi Mariei Magdalena, din care scosese ºapte diavoli” (Mc 16,9). Numãrul ºapte, simbolul biblic al plinãtãþii. Cu alte cuvinte, femeia aceasta purtase în ea toþi diavolii. ªi totuºi, ce întorsãturã extraordinarã, ce schimbare în viaþa acestei femei care scandalizase un þinut întreg, dar care a ajuns sã iubeascã mult fiindcã i s-a iertat mult! ªi ce drum greu a trebuit sã parcurgã aceastã femeie din momentul în care, prãbuºitã la picioarele lui Isus, spãlându-i-le cu lacrimi, ºtergându-i-le cu pãrul capului, sãrutându-i-le, a primt iertarea, pânã în dimineaþa Paºtelui, când a putut sã a se arunce din nou la picioarele Mântuitorului, în grãdina lui Iosif din Arimateea! Cum s-a purificat trupul ei, cum s-a transformat sufletul ei! Maria Magdalena a fost patroana cruciaþilor care au luptat pentru eliberarea Sfântului Mormânt, cãci cine a fost mai legatã de Sfântul Mormânt decât ea? Ea este

MARTORII ÎNVIERII (I)

457

marea patroanã a ordinului predicatorilor, a dominicanilor, care o numesc Apostola Apostolorum – apostolul apostolilor –, cãci ea le-a dus cea dintâi apostolilor vestea cea mare, care apoi, prin apostoli, avea sã facã înconjurul lumii: Cristos a înviat! Maria Magdalena nu a urmat cu apostolii cei trei ani de teologie la ºcoala lui Isus, ºi totuºi, ei i-a dat Cristos lumini ºi haruri excepþionale; pentru iubirea ei, pentru convertirea ei sincerã, pentru castitatea recuperatã prin eforturi eroice. „Fericiþi cei cu inima curatã, pentru cã ei îl vor vedea pe Dumnezeu” (Mt 5,8). Meditând exemplul Mariei Magdalena, devenim conºtienþi cã a ne înzestra mintea cu ºtiinþã teologicã ani îndelungaþi, fãrã ca în aceºti ani sã înaintãm în iubire, în sfinþenie, fãrã a ne converti sincer, fãrã a practica virtutea castitãþii, fãrã a o recupera prin eforturi eroice, dacã am pierdut-o, înseamnã a porni la munca de apostoli cu un singur picior, ºi acela de lemn. Sfântul apostol Pavel ne-o spune rãspicat: „Vorbesc ca om, din cauza slãbiciunii firii voastre: dupã cum [odinioarã] vã puneaþi mãdularele ca sclavi ai necurãþiei ºi nelegiuirii spre nelegiuire, tot aºa, acum, oferiþi-vã mãdularele ca sclavi ai dreptãþii spre sfinþenie” (Rom 6,19).

Martorii învierii (II) „Maria Magdalena a venit la ucenici ºi le-a vestit cã l-a vãzut pe Domnul ºi cã el i-a spus acestea” (In 20,18). Nu dupã multã vreme, în urma Mariei Magdalena, sosesc de la mormânt, ºi celelate femei:
Întorcându-se de la mormânt, au vestit toate acestea celor unsprezece ºi tuturor celorlalþi. Erau: Maria Magdalena, Ioana ºi Maria, mama lui Iacob, ºi altele împreunã cu ele, care au spus acestea apostolilor. Însã cuvintele acestea li s-au pãrut vorbe goale ºi nu le-au crezut (Lc 24,9-11).

Cum sã le creadã? Femeile acestea nedormite de vineri, care erau încã sub ºocul celor vãzute pe Calvar, cu nervii la pãmânt, epuizate psihic, ºi-au pierdut controlul – îºi ziceau apostolii –, delirau, aveau vedenii, le apãreau îngeri. Sfânta Bisericã începea bine. Ierarhia, apostolii, nu erau înclinaþi excesiv spre credulitate. Pãrintele R.-L. Bruckberger, în cartea sa, Istoria lui Isus Cristos, are curajul sã facã aceastã afirmaþie:
Nimic nu este mai greu decât sã-l convingi pe un superior bisericesc. Instinctiv, preferã sã te creadã nebun decât sã te creadã pe cuvânt. E ceea ce s-a întâmplat sãrmanului Max Iacob, marele convertit al secolului nostru. Când, înspãimântat, a mers sã-l vadã pe parohul sãu ca sã-i spunã cã are apariþii, parohul l-a liniºtit, spunându-i pãrinteºte: „Nu te neliniºti, prietene. Asta se poate trata, se vindecã”.

Totuºi, în urma celor relatate de femei,
a ieºit atunci Petru ºi celãlalt ucenic ºi au venit la mormânt. Alergau amândoi împreunã, dar celãlalt ucenic a alergat mai repede decât Petru [era normal: era mult mai tânãr]

MARTORII ÎNVIERII (II)

459

ºi a ajuns primul la mormânt. Aplecându-se, a vãzut giulgiurile jos, dar nu a intrat. Atunci a venit ºi Simon Petru, care îl urma, ºi a intrat în mormânt. El a vãzut giulgiurile jos, dar ºtergarul, care fusese pe capul lui, nu era jos împreunã cu giulgiurile, ci împãturit aparte, într-un loc. Atunci a intrat ºi celãlalt ucenic care sosise primul la mormânt. A vãzut ºi a crezut; pentru cã încã nu ºtiau Scriptura: cã el trebuia sã învie din morþi (In 20,3-9).

Ei au vãzut ºi au crezut. Fãrã îndoialã, credinþa în înviere este, în primul rând, un har al lui Dumnezeu. Credinþa înseamnã a accepta un fapt care îþi este comunicat de altul. Nimeni nu a vãzut când ºi cum a înviat Isus. Îngerii sunt cei dintâi care transmit vestea: „Nu este aici. A înviat” (Lc 24,6). Dar credinþa în înviere nu e o credinþã oarbã. Învierea, cum spune Paul al VI-lea, e un fapt empiric ºi sensibil, poate fi verificat, el are acoperire istoricã. Moderniºtii ºi semi-moderniºtii, adepþii demitizãrii lui Bultmann, care fac din înviere un produs al credinþei pure, în realitate, încearcã sã-ºi mascheze necredinþa în învierea lui Cristos. Ei au vãzut ºi au crezut. Ce au vãzut ca sã creadã? Au vãzut niºte lucruri pe care traducerile Scripturii în limbile moderne ne împiedicã, într-o anumitã mãsurã, sã le mai vedem ºi noi. Mai întâi au vãzut feºile cu care trupul fusese legat de jur împrejur ºi ºtergarul care îi acoperise faþa nemiºcate. Era clar, trupul înviase, nu fusese furat de hoþi, cãci, dacã l-ar fi furat, l-ar fi luat cu tot ce era pe el: ce rost ar fi avut sã-l dezbrace, sã transporte un mort în pielea goalã? Feºile de pânzã care înconjuraserã complet cadavrul, astfel încât giulgiul nu se mai vedea erau jos precum ºi giulgiul, noteazã evanghelistul. Nu jos lângã laviþa de piatrã pe care fusese pus mortul, ci sus pe laviþã, dar erau lãsate în jos. Lumina extraordinarã care a emanat din trupul lui Isus la înviere a uscat

460

MISTERELE DE SLAVÃ

feºile ºi pânza în care era învelit. Dar din cauza suprafeþei mari, partea de sus s-a lãsat în jos peste partea de desubt. În sensul acesta, feºile ºi giulgiul erau jos. În schimb, ºtergarul care fusese pus pe capul lui Isus nu era cu feºile de pânzã. Normal. Era la locul lui. Dacã hoþii l-ar fi dezbrãcat pe Isus, ar fi aruncat toate acestea grãmadã unele peste altele. Dar ºtergarul era fãcut sul, ca un val de pânzã, nu împãturit, cum s-a tradus. Dar ce sul, ce val se poate face dintr-o bucãþicã de pânzã, dintr-o batistã cu care se acoperã faþa unui mort? Val vine de la a învãlui. Sensul exact este acesta: ºtergarul acela, având o suprafaþã micã, nu s-a lãsat în jos ca pânza ºi feºile, ci a pãstrat forma pe care o avea înainte ca Isus sã învie. Era în formã ovalã, de sul sau de val, ca ºi cum ar fi învãluit încã faþa lui Isus, ca ºi cum capul ar fi fost încã înãuntru. Apostolii au vãzut ºi au crezut cã Isus a înviat. Altminteri, cum ar fi putut sã iasã de acolo capul, fãrã ca sã fie deranjat ºtergarul cu care fusese legat? Dar acest ºtergar, ne spun traducãtorii, era pus într-un loc aparte. Aici, traducãtorii schimbã complet ce a scris evanghelistul. ªtergarul nu era pus aparte, ci avea o formã aparte, adicã o formã curioasã, neobiºnuitã. Nu era lãsat în jos din cauza mirodeniilor cu care fusese îmbibat, ci rãmãsese bombat, ca ºi cum capul ar fi fost în el. Petru ºi Ioan se întorc de la mormânt fãrã însã sã-l fi vãzut pe Crisos înviat. În schimb, în dupã-amiaza acelei zile, Isus a mai apãrut o datã. Le-a apãrut celor doi ucenici în drum spre Emaus. Povesteºte evanghelistul Luca:
ªi iatã cã, în aceeaºi zi, doi dintre ei se duceau spre un sat numit Emaus, cam la ºaizeci de stadii de Ierusalim. Aceºtia vorbeau între ei despre toate cele întâmplate. Pe când vorbeau ºi se întrebau, Isus însuºi s-a apropiat ºi mergea împreunã cu ei (Lc 24,13-15).

MARTORII ÎNVIERII (II)

461

Pe când vorbeau ei. Ce vorbeau? Ce discutau? Nici într-un caz despre afacerile lor, despre bani, despre distracþii, despre familiile lor, ci despre Isus, despre moartea lui sângeroasã, despre speranþa pusã în el, despre decepþia ºi tristeþea lor. Întrucât se discuta despre el, Isus s-a bãgat în discuþie. Isus nu se alãturã decât de cei care au interes pentru el, care discutã despre el. El nu este prezent acolo unde se discutã frivolitãþi, unde se fac glume deplasate, bârfe inutile ºi critici sterile. ªi ei, scrie evanghelistul, s-au oprit, uitându-se triºti. Dar cum au ajuns la Emaus, imediat au mers la han ºi au cerut de mâncare. Erau rupþi de foame. Nu atât din cauza drumului ºi a oboselii, cât, mai ales, din cauza tristeþii. Medicii nutriþioniºti au constatat cã omul trist, melancolic, simte mereu nevoia biologicã sã mãnânce. Este impresionant numãrul femeilor care, imediat dupã cãsãtorie, se îngraºã, acesta fiind adesea motiv de divorþ din partea bãrbaþilor. Decepþionate între ce au visat ºi ce au gãsit în cãsãtorie, se pun pe mâncare. Sfântul Luca, medic de profesie, cunoºtea cu douã mii de ani în urmã legãtura între tristeþe ºi foame. Dar ochii lor erau împiedicaþi sã-l cunoascã. Cine nu îl are pe Cristos înviat în faþa ochilor e trist. Dar în momentul în care Cristos frânge pâinea, li se deschid ochii. Îl recunosc. κi recapãtã bucuria. Le-a dispãrut foamea, lasã mâncarea pe masã ºi pleacã imediat înapoi la Ierusalim, sã le ducã ºi celorlaþi vestea cea mare, vestea învierii. Pe drum, Isus îi întrebase: „Ce înseamnã aceste cuvinte pe care le schimbaþi între voi pe drum?” (Lc 24, 17). ªi i-au explicat pe larg. Dupã care urmeazã dojana: „O, nepricepuþilor ºi greoi de inimã în a crede toate cele spuse de profeþi! Oare nu trebuia Cristos sã sufere acestea ºi sã intre în gloria sa?” (Lc 24,25-16). Aici e tot secretul tristeþii lor: credeau cã poþi sã învii fãrã ca mai întâi sã

462

MISTERELE DE SLAVÃ

mori, cã poþi ajunge în slavã sãrind peste colina Calvarului. În constituþia dogmaticã Lumen gentium, gãsim scrise aceste cuvinte: „Orice laic trebuie sã fie în faþa lumii martor al învierii ºi al vieþii Domnului Isus ºi semn al Dumnezeului celui viu” (LG 38). Cu alte cuvinte, întreaga Bisericã, nu numai preoþii, dar toþi creºtinii, au misiunea de a vesti lumii învierea lui Cristos. Scrie R.-L. Bruckberger, din care am mai citat:
Cristos a înviat! Aceastã veste bunã, care intereseazã pe tot omul care vine în lume, ar trebui spusã fãrã întrerupere cu cuvântul, cu tocul, prin telegraf, prin telefon, la radio, în cãrþi ºi în teatru, din înãlþimea amvoanelor ºi de la microfoanele adunãrilor populare, în oraºe ºi pe strãzi, la televiziune ºi în sãlile obscure ale cinematografelor, pe cele cinci continente ºi în toate limbile, în versuri ºi în prozã, prin învãþãmântul didactic ºi prin mijloacele sugestive ale poeziei, în toate genurile literare ºi în toate formele de exprimare artisticã, pentru ca nici un om sã nu scape fãrã sã audã acest strigãt enorm care vesteºte: Cristos a înviat!

Ar fi foarte bine, dar toate aceste mijloace prea puþin le avem la îndemânã pentru a rãspândi în cele patru vânturi vestea cea mare a învierii. Cu toate acestea, ne rãmâne predica cea mai convingãtoare: propria viaþã, viaþa noastrã transfiguratã de bucuria învierii. Un om veºnic trist, nemulþumit, nesatisfãcut, revoltat, înãcrit, dã dovadã cã are ochii legaþi ca ºi cei doi ucenici în drum spre Emaus. Nu l-a descoperit încã pe Cristos înviat, deºi participã în fiecare zi la frângerea pâinii, la Euharistie. O asemenea viaþã e cea mai ucigãtoare predicã împotriva creºtinismului. Dintre scriitorii moderni, nimeni nu i-a condamnat mai vehement ca G. Bernanos pe creºtinii care, cu feþele lor veºnic în doliu, descalificã, compromit creºtinismul. Prin botez, noi am murit ºi am înviat împreunã cu Cristos. „Uitaþi-vã în oglindã – scrie Bernanos – ºi

MARTORII ÎNVIERII (II)

463

vedeþi: aveþi voi chipuri de oameni înviaþi sau de cadavre?” Nu existã decât o singurã cauzã a tristeþii. O, nepricepuþi ºi grei la inimã în a înþelege!... Ce sã înþelegem? Un lucru elementar în creºtinism ºi pe care poate îl vom predica toatã viaþa cu mare vervã oratoricã, fãrã însã sã-l înþelegem; ºi anume cã, aºa cum Cristos nu putea sã ajungã la înviere, la glorie, ocolind Calvarul, la fel, noi nu putem ajunge la victoria învierii fãrã cruce, fãrã renunþarea la noi înºine, la voinþa noastrã, la orgoliul nostru, la acele patimi mici, spunem noi, dar destul de mari ca sã astupe canalele bucuriei. Existã în noi o teamã de care trebuie sã ne debarasãm, teama de a fi nefericiþi în cazul cã renunþãm la patimile noastre dezordonate. O teamã asemãnãtoare cu cea a cerºetorului din povestea lui Surin. Un cerºetor tremura în timp de iarnã în zdrenþele sale la uºa unui principe. I s-a promis sã fie lãsat sã intre în palat, la cãldurã, cu o condiþie: sã-ºi lepede zdrenþele ºi sã îmbrace o mantie curatã. A refuzat, de teamã sã nu-l prindã frigul cât timp face aceastã operaþie. A murit de frig în zdrenþele sale. Dacã nu vom fi capabili de sacrificiu, de lepãdare, vom trãi cu zdrenþele patimilor, mai mari sau mai mici, ºi ne condamnãm singuri la tristeþe ºi nefericire. Ne rugãm de trei ori pe zi la Angelus: per passionem eius et crucem ad resurrectionis gloriam perducamur. Din când în când, este bine sã ne rugãm ºi în cealaltã variantã: per passionem nostram et crucem ad resurrectionis gloriam perducamur (sã fim duºi, prin patima ºi crucea noastrã, la slava învierii).

„Domnul meu ºi Dumnezeul meu!”
Însã Toma, unul din cei doisprezece, care se numea „Geamãnul”, nu era cu ei când a venit Isus. Aºadar, ceilalþi ucenicii i-au spus: „L-am vãzut pe Domnul!” Dar el le-a zis: „Dacã nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor ºi nu-mi voi pune degetul în semnul cuielor ºi nu-mi voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede”. Dupã opt zile, ucenicii lui erau iarãºi înãuntru, iar Toma era împreunã cu ei. Isus a venit, deºi uºile erau încuiate, a stat în mijlocul lor ºi a zis: „Pace vouã!” Apoi i-a spus lui Toma: „Adu-þi degetul tãu aici: iatã mâinile mele! Adu-þi mâna ºi pune-o în coasta mea ºi nu fi necredincios, ci credincios”. Toma a rãspuns ºi i-a zis: „Domnul meu ºi Dumnezeul meu!” Isus i-a spus: „Pentru cã m-ai vãzut Toma, ai crezut. Fericiþi cei care nu au vãzut ºi au crezut” (In 20, 24-29).

Fãrã îndoialã, Toma e una dintre figurile cele mai frumoase ale Noului Testament. Suflet generos ºi devotat. Când Isus îºi prevesteºte patima ºi moartea, Toma nu spune ca Petru: „Sã te fereascã Dumnezeu, Doamne! Asta nu þi se va întâmpla niciodatã!” (Mt 16,22), ci spune: „Sã mergem ºi noi ca sã murim cu el!” (In 11,16). Când Isus, luându-ºi rãmas bun la Cina cea de tainã, le vorbeºte ucenicilor despre plecarea sa iminentã, spunându-le: „ªi unde mã duc eu, voi ºtiþi calea” (In 14,4), Toma e primul care reacþio neazã: „Doamne, nu ºtim unde te duci. Cum am putea ºti calea?” (In 14,5). Isus i-a zis: „Eu sunt calea, adevãrul ºi viaþa” (In 14,6). E totuºi omul frãmântat, chinuit de îndoialã, care se luptã cu întunericul din el însuºi; vrea sã verifice, sã cunoascã adevãrul. ªi nu întâmplãtor evanghelistul Ioan îi aminteºte ºi porecla: Toma zis „Geamãnul” (cf. In 11,16; 20,24). Fãrã

„DOMNUL MEU ªI DUMNEZEUL MEU!”

465

sã vrea, Toma aminteºte de un alt geamãn din Vechiul Testament. Este Iacob, supranumit Israel, frate geamãn cu Esau; cel care a luptat cu Dumnezeu toatã noaptea ºi la revãrsatul zorilor a învins. Toma, zis „Geamãnul”, a traversat ºi el noaptea de întuneric ºi de îndoialã, a luptat ºi a învins. Au apãrut zorile ºi pentru el. A gãsit adevãrul ºi credinþa în Cel Înviat ºi exclamã cãzând la picioarele lui: „Domnul meu ºi Dumnezeul meu!” (In 20,28). „Eu sunt calea, adevãrul ºi viaþa” (In 14,6). Aceste cuvinte adresate de Isus lui Toma s-ar putea formula ºi aºa: „Eu sunt calea adevãratã spre viaþã, spre nemurire”. Cuvinte de mângâiere ºi de speranþã, pe care omenirea le-a aºteptat dintotdeauna. Toatã literatura anticã exprimã aceastã dorinþã nepotolitã a omului de nemurire. În poemele Mesopotamiei, locuinþa morþilor e descrisã ca o casã fãrã luminã, de unde nu se mai poate ieºi niciodatã, unde se mãnâncã pãmânt ºi þãrânã. Secretul nemuririi se gãseºte într-o plantã pe care omul niciodatã nu va putea sã punã mâna. Nemurirea e privilegiul zeilor. Chiar evreilor, Dumnezeu târziu le-a revelat speranþa învierii, a nemuririi. În primele cãrþi ale Bibliei, morþii – refaim – care coboarã în ªeol sunt niºte umbre care trãiesc, dar mai mult hiberneazã. Ei pot fi treziþi din hibernarea lor. De unde tentaþia spiritismului, a chemãrii morþilor, cum a fãcut regele Saul (cf. Sam 28,8-19). Iob, nefericitul, suspinã dupã înviere: „Ah... Dacã omul, odatã mort, ar putea sã mai învie, aº mai trage nãdejde în tot timpul suferinþelor mele, pânã mi se va schimba starea în care mã gãsesc” (Iob 14,14). Dumnezeu, indirect, i-a dat un rãspuns. Nu ºtim dacã Iob l-a sesizat. L-a sesizat, în schimb, mult mai târziu, sfântul Augustin care scrie aceste cuvinte:

466

MISTERELE DE SLAVÃ

Când Dumnezeu a voit sã rãsplãteascã fidelitatea lui Iob, i-a dat înapoi dublu tot ce pierduse. În loc de ºapte mii de oi, trei mii de cãmile, cinci mii de perechi de boi, i-a dat înapoi paisprezece mii de oi, ºase mii de cãmile ºi zece mii de perechi de boi. Dar în loc de zece copii care muriserã, nu i-a dat înapoi decât zece. Pentru ce? Pentru cã animalele le pierduse definitiv, nu avea sã le mai recupereze niciodatã, în timp ce cei zece copii ai sãi, care îi muriserã, nu erau pierduþi pentru totdeauna; el avea sã-i redobândeascã la învierea universalã.

În Cartea profetului Daniel, învierea morþilor apare limpede: „Mulþi dintre cei ce dorm în þãrâna pãmântului se vor scula: unii pentru viaþa veºnicã, iar alþii pentru ocarã ºi ruºine veºnicã” (Dan 12,2). Credinþa în înviere i-a ajutat pe fraþii Macabei, martirii prigoanei dezlãnþuite de Antioh al IV-lea Epifanul (176-175 î.Ch.), sã meargã cu curaj la moarte. „Tu, nelegiuitule, – îi aruncã unul dintre ei în faþã tiranului – ne elimini din viaþa aceasta. Dar împãratul lumii, dupã ce vom fi murit pentru legile sale, ne va învia la viaþa nouã ºi veºnicã” (2Mac 7,9). Isus confirmã acest adevãr contestat la vremea lui numai de secta saduceilor: „Adevãr, adevãr vã spun cã vine ceasul – ºi chiar acum este – când morþii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, iar cei care îl vor auzi vor trãi” (In 5,25). În capitala Ahaiei, la Corint, creºtinii greci de origine, pãtrunºi de mentalitatea greacã, nu puteau crede în învierea trupurilor. Nemurirea sufletului le era de ajuns. Trupul, mizerabila închisoare a sufletului, putea sã se prãbuºeascã o datã cu moartea ºi sã disparã pentru totdeauna. Apostolul Pavel, care se afla la Efes, reacþioneazã cu energie, arãtându-le cã învierea morþilor e indisolubil legatã de învierea lui Cristos:

„DOMNUL MEU ªI DUMNEZEUL MEU!”

467

Cãci dacã morþii nu învie, nici Cristos nu a înviat, iar dacã Cristos nu a înviat, credinþa voastrã este zadarnicã ºi voi sunteþi încã în pãcatele voastre, iar cei care au adormit în Cristos au pierit... Dar acum, Cristos a înviat din morþi, fiind începutul [învierii] celor adormiþi. Cãci de vreme ce printr-un om [a venit] moartea, tot printr-un om [vine] ºi învierea din morþi. ªi dupã cum toþi mor în Adam, tot astfel, în Cristos, toþi vor fi readuºi la viaþã (1Cor 15,16-18.20-22).

Un lucru uimitor, pe care ni-l dezvãluie sfântul Pavel, este urmãtorul: noi vom învia, dar, de fapt, am înviat deja. La învierea de apoi se va manifesta doar ceea ce purtãm deja în noi, fãrã a vedea acum cu ochii trupului: „Cãci voi aþi murit ºi viaþa voastrã este ascunsã împreunã cu Cristos în Dumnezeu. Când se va arãta Cristos, care este viaþa voastrã, atunci ºi voi vã veþi arãta împreunã cu el în glorie” (Col 3,3-4). De aceea, Apostolul vorbeºte la tot pasul de „noua creaturã”, de „omul nou”, de „viaþa nouã”, pe care noi, cei înviaþi, o purtãm deja în noi înºine. Astfel, în Scrisoarea cãtre Romani: „Aºadar, am fost înmormântaþi împreunã cu el prin botez în moartea [lui] pentru ca, dupã cum Cristos a înviat din morþi prin gloria Tatãlui, la fel ºi noi sã umblãm într-o viaþã nouã” (Rom 6,4). Iar colosenilor:
Dacã aþi înviat împreunã cu Cristos, cãutaþi lucrurile de sus, unde Cristos ºade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiþi-vã la lucrurile de sus, nu la cele de pe pãmânt. Voi v-aþi dezbrãcat de omul cel vechi cu faptele lui ºi v-aþi îmbrãcat cu omul cel nou (Col 3,1-17).

Potrivit apostolului Pavel, trei lucruri îl caracterizeazã pe cel care, într-adevãr, a înviat împreunã cu Cristos. Mai întâi, libertatea interioarã. „Fraþilor, aþi fost chemaþi la libertate” (Gal 5,13) – le scrie galatenilor. Este o eliberare totalã de pãcat, de moarte, de fricã, de ochii celor

468

MISTERELE DE SLAVÃ

responsabili cu supravegherea, eliberarea de orice formã de sclavie. Aceastã libertate interioarã, perfectã, ne face sã plutim deasupra norilor, acolo unde strãluceºte întotdeauna soarele. Al doilea lucru e bucuria ce se naºte din unirea ºi dragostea fraternã. Cãci scrie iarãºi Apostolul: „Nu mai este nici grec, nici iudeu, nici circumcizie, nici necircumcizie, nici barbar, nici scit, nici sclav, nici liber, ci Cristos este totul în toate” (Col 3,11). „Cãci nici circumcizia, nici necircumcizia nu valoreazã ceva, ci numai noua creaturã” (Gal 6,15). Iar dacã în familia noastrã, în comunitatea noastrã nu domneºte bucuria, seninãtatea, voia bunã, dragostea fraternã, disponibilitatea de a veni altora în ajutor, înseamnã cã n-am înviat cu Cristos; suntem încã morþi în pãcatele noastre. În al treilea rând, sinceritatea, adevãrul, transparenþa, coerenþa între ceea ce suntem ºi ceea ce pãrem în ochii altora. Sfântul Pavel, dupã ce îi îndeamnã pe efeseni sã se îmbrace cu omul cel nou, adaugã imediat: „De aceea, îndepãrtând falsitatea, fiecare sã spunã-i fratelui sãu adevãrul pentru cã suntem mãdulare unii altora” (Ef 4, 25). Un ucenic al lui Isus nu minte niciodatã, oricât l-ar costa sã spunã adevãrul. Nu existã justificare pentru minciunã. El merge pe urmele celui care s-a numit pe sine calea, adevãrul ºi viaþa. Minciuna spusã cu limba e întotdeauna abominabilã pe buzele unui ucenic al lui Isus ºi îl discrediteazã în ochii lumii. La fel de gravã e minciuna vieþii. Dacã pretindem cã îl urmãm pe Cristos cel dezlipit de lucrurile pãmântului, curat, ascultãtor, sã fie dezlipirea noastrã adevãratã, castitatea noastrã adevãratã, ascultarea noastrã adevãratã. Minciuna spusã cu buzele sau cu viaþa, nesinceritatea, duplicitatea, ipocrizia, frica de a nu fi vãzut ºi auzit de alþii ce faci ºi ce

„DOMNUL MEU ªI DUMNEZEUL MEU!”

469

vorbeºti ucid libertatea interioarã, libertatea fiilor lui Dumnezeu: „Dacã rãmâneþi în cuvântul meu, sunteþi cu adevãrat ucenicii mei ºi veþi cunoaºte adevãrul, iar adevãrul vã va face liberi” (In 8,31-32).

„Eu sunt învierea ºi viaþa” „Eu sunt învierea ºi viaþa. Cel care crede în mine, chiar dacã moare, va trãi; ºi oricine trãieºte ºi crede în mine nu va muri în veci” (In 11,25-26).

Cartea Înþelepciunii ne informeazã cã moartea este rezultatul complicitãþii dintre Satana ºi om: „Dumnezeu l-a creat pe o nemuritor. L-a fãcut ca pe o imagine a propriei sale fiinþe. Prin invidia Diavolului, a intrat moartea în lume” (Sir 2,23-24). Fãrã îndoialã cã moartea biologicã este programatã deja în zestrea noastrã geneticã. Dar dacã n-ar fi intervenit pãcatul ºi omul nu i-ar fi întors spatele lui Dumnezeu, trecerea spre viaþa de dincolo ar fi fost cu totul alta. Ar fi fost ca trecerea Maicii Domnului din aceastã lume: o moarte pe care tradiþia creºtinã nu o numeºte moarte, ci adormire. Aºadar, prin invidia Diavolului, moartea a intrat în lume. ªi în acest caz, înþelegem pentru ce Isus s-a înfiorat în sufletul sãu ºi a plâns la moartea lui Lazãr. Nu mila faþã de prietenul sãu ºi faþã de surorile acestuia l-au fãcut sã lãcrimeze, ci faptul cã aceastã moarte este o manifestare, o victorie provizorie, dar realã, a Satanei împotriva cãruia el declanºase un rãzboi total. ªi mai înþelegem pentru ce Isus a asudat sânge în Grãdina Mãslinilor. Nu perspectiva morþii apropiate i-a acoperit trupul cu sudori de sânge. Numai cu câteva minute mai înainte spusese: „Dacã m-aþi iubi, v-aþi bucura cã mã duc la Tatãl...” (In 14,28). Gândul cã în ceasurile ºederii sale în mormânt avea sã fie captivul, prizonierul celui ce deþine imperiul morþii l-a fãcut sã asude sânge.

„EU SUNT ÎNVIEREA ªI VIAÞA”

471

Înviind din morþi, Cristos a învins moartea, sau, mai precis, cum se exprimã Scrisoarea cãtre Evrei, l-a nimicit pe cel care are puterea morþii, adicã pe Diavol (cf. Evr 2, 14), astfel încât sfântul Pavel scoate acest strigãt de triumf: Moartea a fost înghiþitã de victorie. Unde este, moarte, victoria ta? Unde este, moarte, ghimpele tãu?... Însã, mulþumire fie lui Dumnezeu care ne dã victoria prin Domnul nostru Isus Cristos (1Cor 15,54-55.57). Asociaþi de Cristos la victoria sa asupra morþii, moartea, cu tot ce are dureros ºi dramatic în ea, devine din nou pentru noi ceea ce trebuia sã fie dintru început: un somn care ne poartã spre un liman liniºtit ºi fericit. Vã amintiþi ce le-a spus Isus celor care plângeau în jurul trupului neînsufleþit al fiicei lui Iair? „Copila nu a murit, ci doarme” (Mt 9,24). Prietenul sãu, Lazãr, murise de câteva zile, mirosea, intrase în putrefacþie, ºi totuºi Isus le spune ucenicilor: „Lazãr, prietenul nostru a adormit, dar mã duc sã-l trezesc” (In 11,11). Dupã Isus, moartea nu mai este ce a fost înainte de el. Moartea devine un somn: închidem ochii ca sã-i deschidem la o altã viaþã. De aceea, creºtinii au numit imediat locul de îngropare al morþilor cimitir, adicã, în traducere, dormitor. Hotarul dintre viaþã ºi moarte, practic, a dispãrut. Astfel, le scrie sfântul Pavel romanilor: „De fapt, dacã trãim, pentru Domnul trãim, ºi dacã murim, pentru Domnul murim. Aºadar, fie cã trãim, fie cã murim, ai Domnului suntem. Cãci pentru aceasta a murit ºi a înviat Cristos, ca sã fie Domn ºi peste morþi ºi peste vii” (Rom 14,8-9). De o sutã de ani ºi mai bine, ateismul a fãcut din moarte tragedia tragediilor: moartea e ultimul cuvânt al existenþei. Ieºiþi din neant, ne întoarcem în neant. Totul poartã amprenta morþii. ªi atunci ce rost au iubirea, prieteniile care ne leagã pe unii de alþii, plãcerile, muncile, proiectele, visele noastre, dacã în cele din urmã totul

472

MISTERELE DE SLAVÃ

dispare în neant? Ce mai poate fi cu adevãrat important în viaþã, dacã la urmã moartea ºterge totul cu buretele? Cum poþi sã iei în serios ºi sã mai mergi pe niºte drumuri care nu duc nicãieri? Duc spre neant. Într-un secol, ºtiinþa a prelungit cu vreo 25 de ani media de vârstã a omului. ªi ce-i cu asta? În fond, nu tot acolo ajungi? Savanþii ne promit un supliment de viaþã pânã la vârsta de 130 de ani. E o binefacere sau o pedeapsã acest supliment de viaþã de care omul nu mai e bucuros ºi care pentru societate e o povarã? Cãci omul ieºit la pensie e o maºinã ruginitã care, când nu mai funcþioneazã, e aruncatã la cimitirul de maºini, la fiare vechi. Isus ne-a salvat de la aceastã disperare: el ne-a dovedit prin învierea sa cã Dumnezeu e iubire, cã ne-a scos din nefiinþã la viaþã ºi cã ar înceta sã mai fie iubire dacã ne-ar stinge viaþa ºi ne-ar prãbuºi din nou în nefiinþã. El ne îndreaptã privirea mereu spre acel cer nou ºi acel pãmânt nou, descrise în Apocalipsa sfântului apostol Ioan, unde locuiesc cei care nu vor mai cunoaºte nici o suferinþã: „El va ºterge orice lacrimã din ochii lor, iar moarte nu va mai fi. Nu va fi nici plâns, nici þipãt, nici durere, pentru cã lucrurile dintâi au trecut” (Ap 21,4). Privind necontenit spre aceastã lume nouã, frica de moarte dispare. Când trecem prin vad o apã care curge cu putere, un torent, se recomandã sã nu privim spre apã, ci spre malul spre care ne îndreptãm, spre pãmântul care nu se miºcã, fiindcã altfel e pericolul sã ameþim ºi fim duºi la vale de valuri. La fel, cine are credinþã priveºte spre þãrmul de dincolo de moarte, altminteri e luat de valurile morþii, de tulburare ºi disperare. Popoarele care au, într-adevãr, credinþã, nu au în faþa morþii acea teamã bolnãvicioasã care se constatã la occidentalii descreºtinaþi care au fãcut din moarte un tabu, au fãcut sã disparã orice imagine a morþii. În vitrinele

„EU SUNT ÎNVIEREA ªI VIAÞA”

473

cofetãriilor din Mexic pot fi vãzute schelete din zahãr topit sau din ciocolatã, cu pãlãria mexicanã (sombrero) pe cap ºi cu chitara în mânã. La hinduºi, cenuºa celui mort e dusã spre a fi aruncatã în mare într-un cortegiu triumfal ce se întinde pe o distanþã de kilometri întregi cu muzicã, cu cântãri de bucurie ºi fete care danseazã. Când o omidã adoarme în sicriul sãu, devenind o crisalidã inertã, membrii familiei celei adormite, dacã ar avea conºtiinþã, ar tresãlta de bucurie zicând: „În curând va avea aripi frumoase, multicolore cu care va zbura. Nu se va mai târâ ca noi pe pãmânt prin noroi”. Fiecare am petrecut nouã luni în sânul mamei, pregãtindu-ne ºi procurându-ne cele necesare pentru viaþa de dincolo, de dincolo de sânul matern. Ne-am pregãtit ochii spre a vedea pe când trãiam în întuneric, ne-am pregãtit plãmânii spre a respira acolo unde nu era aer, ne-am pregãtit mâinile spre a apuca când nu era nimic de apucat. Ne-am pregãtit limba spre a vorbi pe când eram absolut singuri ºi nu aveam cu cine vorbi. Aveam noi vreo idee despre viaþa de dincolo ce ne aºteaptã? Nici una. Aceastã viaþã ne este destinatã ca ºi viaþa intrauterinã, spre a ne pregãti pentru a doua naºtere care e moartea, spre a ne forma simþurile necesare pentru a percepe acele realitãþi, acele lucruri pe care acum nu ni le putem imagina, aºa cum nu ne puteam imagina în sânul mamei ce vom gãsi în aceastã lume. Sã ne imaginãm o discuþie cu un copil din sânul mamei, care ar fi capabil sã comunice cu noi ºi sã ne rãspundã:
– ªtii cã va trebui sã pãrãseºti într-o bunã zi lumea în care trãieºti ºi sã intri într-o altã lume? În aceastã lume vei descoperi soarele, florile, pãsãrile ºi, mai ales, chipul mamei tale... Este o altã viaþã mult mai fericitã care te aºteaptã.

474

MISTERELE DE SLAVÃ

– Nu înþeleg toate aceste poveºti. Mai întâi de toate mã simt foarte bine aici. Soare? Pãsãri? Flori? Mamã? Ce vrea sã spunã toate acestea? Nu înþeleg. ªtiu cã voi pãrãsi lumea aceasta în care trãiesc, dar dai dovadã de cruzime amintindu-mi acest lucru. Nimic nu-mi dovedeºte cã existã ceva în lumea cealaltã. De altfel, nimeni n-a venit de dincolo în lumea aceasta în care trãiesc eu. – Dar glasul acesta ce îþi vorbeºte din exterior nu-i adevãrat? – Nu ºtiu ce înseamnã exterior. E o iluzie, un vis pe care-l inventez eu ca sã-mi alung frica de clipa când voi pãrãsi lumea aceasta.

Vai de copilul care ar întrerupe în sânul mamei sale o zi sau numai o orã pregãtirea pentru viaþa de dincolo de sânul matern! S-ar naºte un deficient, un handicapat. Vai de noi dacã în lumea aceasta întrerupem o zi sau o orã pregãtirea pentru viaþa de dincolo! În paradis nu este loc pentru handicapaþi. Anii de viaþã pe pãmânt, mulþi, puþini, sunt ani de ucenicie, de antrenament, de pregãtire, de exerciþiu continuu. Ce fel de exerciþiu, ce fel de antrenament? Totul se poate spune într-un singur cuvânt: iubire. Toate se vor sfârºi odatã, chiar ºi credinþa, chiar ºi speranþa, chiar ºi ºtiinþa, ne spune Apostolul; doar dragostea nu se va sfârºi niciodatã, numai ea ne va însoþi ºi dupã moarte. „Cine nu iubeºte – scrie sfântul Ioan – rãmâne întru moarte” (1In 3,14), adicã rãmâne blocat; moartea pentru el e o barierã dincolo de care nu poate trece spre viaþa veºnicã. Ce vom face în lumea cealaltã? Rãspunsul obiºnuit este: vom cânta veºnic un cântec de iubire. Dar în nici o orchestrã, în nici un cor nu poate cânta cine nu a fãcut antrenament, nu a exersat îndelung. Ar strica totul. Cum ar putea cânta cineva veºnic un cântec de iubire, dacã a trãit toatã viaþa în rãutate, egoism, resentimente, invidie, dispreþ, rãzbunare?

„EU SUNT ÎNVIEREA ªI VIAÞA”

475

O mare actriþã, Gaby Morlay, pe patul de moarte, îi spunea soþului care plângea la cãpãtâiul ei: „Nu plânge, eu nu plec, ci sosesc!” Nu avem nici o clipã de pierdut. Fiecare clipã a vieþii prezente apasã enorm în cântarul veºniciei. Pregãtindu-ne cu grijã, la sfârºitul cãlãtoriei, va fi sublim ºi frumos acel ceas când, cum spune Ecleziastul, „þãrâna se va întoarce înapoi în pãmântul din care a fost luatã, iar duhul se va întoarce înapoi la Dumnezeu, cel care l-a creat” (Qoh 12,7).

Morþi ºi înviaþi împreunã cu Cristos
Cãci dacã am fost împreunã sãdiþi într-o moarte asemãnãtoare cu a lui, la fel vom fi în înviere, ºtiind bine cã omul nostru cel vechi a fost rãstignit împreunã cu el... (Rom 6, 5-6). Pretutindeni purtãm în trupul nostru moartea lui Isus ca sã se arate ºi viaþa lui Isus în trupul nostru. Cãci noi care trãim suntem mereu daþi la moarte pentru Isus, pentru ca ºi viaþa lui Isus sã se arate în trupul nostru muritor” (2Cor 4,10-11).

Dacã vrem sã exprimãm mai limpede gândul sfântului Pavel, trebuie spus aºa: Nu existã pentru noi, aºa cum nu a existat pentru Cristos, viaþã fãrã moarte, înviere fãrã rãstignire, bucurie fãrã suferinþã. Vorbind de suferinþã, trebuie sã pornim de la o realitate indiscutabilã: suferinþa este zestrea comunã a tuturor oamenilor, fãrã excepþie. Pentru cã existã un pericol mai mare chiar decât suferinþa, ºi anume, pericolul de a considera cã suntem singurii pe lume care suferim, sau cã suferim mai mult decât alþii. Suntem mult mai atenþi la suferinþa noastrã decât la suferinþa altora. Dacã ni se spune la telejurnal cã într-o catastrofã ºi-au pierdut viaþa 5000 de persoane, simþim compãtimire 2-3 minute ºi s-a terminat. Dacã apoi ne-am lovit la degetul cel mic, petrecem 24 de ore de autocompãtimire.
În viaþa lui Buddha se povesteºte cã, într-o zi, a venit la el o mamã nefericitã care îºi þinea în braþe copilul mort. Urla cerându-i sã i-l vindece. Cei din jur o credeau nebunã, cãci nu-ºi dãdea seama cã þine în braþe un copil mort. Buddha i-a zis cã putea încã sã-i vindece copilul numai cã pentru

MORÞI ªI ÎNVIAÞI ÎMPREUNÃ CU CRISTOS

477

aceasta avea nevoie de niºte seminþe de muºtar pe care ea sã le culeagã din grãdina unei case în care în ultimii ani sã nu fi murit nici un tatã, nici o mamã, nici un fiu, nici un frate, nici un prieten ºi nimeni sã nu fi suferit nimic. Femeia ºi-a ieºit din fire de bucurie ºi a alergat de îndatã, strãbãtând oraºul în cãutarea miraculoaselor seminþe de muºtar. A bãtut la toate porþile, dar în zadar. Într-o casã de-abia murise tatãl, în alta unul îºi pierduse minþile, în alta se îmbolnãvise un copil, în alta zãcea un bolnav paralizat. Se întunecase când femeia s-a întors la Buddha cu mâinile goale. Nu mai avea curajul sã-i cearã sã-i vindece copilul.

E impresionant gândul cã, dupã atâtea secole de istorie, omul nu a reuºit sã reducã nici mãcar cu un centimetru înãlþimea munþilor durerii. Dimpotrivã. Se întreabã Ch. Péguy:
Credem oare cã omenirea suferã din ce în ce mai puþin? Credeþi oare cã un tatã care-ºi vede copilul bolnav, suferã mai puþin decât suferea un tatã din secolul al XVI-lea? Sau cã oamenii îmbãtrânesc astãzi mai puþin decât o fãceau cu patru secole în urmã? Sau cã omenirea astãzi e mai puþin capabilã sã fie nefericitã?

Odatã lãmurit acest lucru, sã mai lãmurim unul: a cãuta prea mult explicaþiile suferinþei, în loc sã o combaþi sau sã o valorifici, este, cel puþin, pierdere de vreme. ªi fiindcã tot am recurs la înþelepciunea lui Buddha, sã mai ascultãm o întâmplare din viaþa lui.
Un om a fost rãnit cu o sãgeatã înveninatã. Mai înainte de a i se scoate sãgeata, rãnitul a cerut sã i se rãspundã la trei întrebãri: cine a tras, ce tip de sãgeatã era, în ce fel de venin fusese înmuiatã. Pânã sã primeascã rãspunsurile, omul a murit. Comenteazã înþeleptul: „Dacã insistãm în a voi sã înþelegem durerea înainte de a accepta terapia, atunci nenumãratele boli de care suferim ne vor ucide mai înainte ca minþile noastre sã afle rãspunsul”.

478

MISTERELE DE SLAVÃ

S-au scris mii ºi mii de cãrþi care încearcã sã explice pentru ce suferim. Putem sã le citim pe toate, nici una nu ne mulþumeºte. Au încercat sã ne dea explicaþii filozofii, scriitorii, savanþii. La urmã trebuie sã recunoaºtem ce spune papa Ioan Paul al II-lea în ultima sa enciclicã referitoare la suferinþã, Salvifici Doloris: „Sensul suferinþei rãmâne un mister; suntem convinºi de insuficienþa ºi slãbiciunea explicaþiilor noastre”. Nu ne rãmâne decât sã luãm o atitudine în faþa suferinþei. Modul de a suferi este mãrturia cea mai clarã pe care un suflet o dã despre el însuºi. E termometrul vieþii spirituale. În faþa suferinþei putem lua una din urmãtoarele atitudini. Ne putem închide într-o stare de pesimism negru, deprimant, de descurajare, de veºnicã lamentaþie. Închidem obloanele ferestrelor ºi strigãm în plinã zi cã e noapte. Atitudine generatoare de dezechilibru psihic, despre care vorbesc cele peste o sutã de milioane de persoane care suferã de deprimare nervoasã, înregistrate de Serviciul Mondial al Sãnãtãþii, ºi de cele o mie de sinucideri ºi cele zece mii de tentative de sinucidere care se înregistreazã zilnic în lume. „Lumea – declarã un filozof modern – e iremediabil putredã. ªi dacã nu se sinucide, motivul e cã vrea sã-ºi foloseascã viaþa ºi timpul pentru a-i convinge pe alþii sã se sinucidã”. Drogurile, alcoolul, desfrâul, zgomotul distracþiile, în general, sunt forme de evadare ºi de disperare în faþa suferinþei ºi neliniºtii. Sau putem lua o atitudine de resemnare fatalistã, considerând cã totul este iluzie. Ca tânãrul principe nepalez Gautama Sidharta, care în câteva zile a descoperit suferinþa, bãtrâneþea, moartea. A pãrãsit casa ºi nu l-a mai vãzut nimeni. Dupã opt ani de viaþã rãtãcitoare ºi contemplativã, a ieºit din somnul iluziilor, a devenit Buddha, adicã „cel care s-a trezit”, ºi-a dat seama cã totul în viaþã

MORÞI ªI ÎNVIAÞI ÎMPREUNÃ CU CRISTOS

479

este iluzie, miraj, nimic nu-i real, nimc nu e demn de luat în seamã. O atitudine pe care o putem considera ºi noi cã e eroism creºtin, cã e sfinþenie, ºi care, în realitate, e simplu stoicism sau budism. Alþii gãsesc o atitudine mai rezonabilã în faþa suferinþei: se dedau unor munci pasionante, ca sã o uite: politicã, literaturã, sport, filantropie sau un alt hoby. Am întâlnit tineri atei care-ºi consacrã voluntar tot timpul liber îngrijirii handicapaþilor. Pot ieºi uneori lucruri extraordinare. Celebrul Abbé Pierre povesteºte istoria unui puºcãriaº care, dupã 20 de ani de detenþie, negãsind pe nimeni dintre ai sãi în viaþã, a fãcut o tentativã nereuºitã de sinucidere. La cãpãtâiul lui, Abbé Pierre îi ºopteºte: „N-am ce sã-þi ofer. Dar, dacã vrei, înainte de a mai încerca o datã sã te sinucizi, vino ºi mã ajutã. Ajutã-mã sã gãsesc o locuinþã pentru o familie care doarme în drum”. A fost de acord. Bucuria copiilor adãpostiþi, zâmbetul lor, recunoºtinþa pãrinþilor, l-a salvat pe acest nefericit care nu a cunoscut niciodatã bucuria unei familii. Aºa a luat naºtere uriaºa operã a lui Abbé Pierre, „Chiffoniers d’Emmaus”. Dar, în fond, ºi aceastã atitudine e un paliativ, o formã de evadare. E adevãrat, mai nobilã decât drogul sau alcoolul. Atitudinea autenticã a creºtinului convins cã nu existã viaþã fãrã moarte, înviere fãrã cruce, bucurie fãrã suferinþã, nu este evadarea, ci înfruntarea realistã a suferinþei, acceptarea ei cu toate consecinþele. Întreaga Biblie e strãbãtutã de acest simþ al realismului ºi e un îndemn continuu la luptã: „Fiule dacã vrei sã-l slujeºti pe Domnul, pregãteºte-te de încercare... Cãci aºa cum aurul se încearcã în foc, tot astfel, cei care primesc chemarea Domnului trec prin cuptorul umilirilor” (Înþ 2,1.5).

480

MISTERELE DE SLAVÃ

Isus acest spirit ºi l-a însuºit. A înfruntat cu curaj invidia, ura, dispreþul, nerecunoºtinþa, prigoanele, moartea. Ucenicilor nu le creeazã iluzia unei vieþi comode ºi dulci, dimpotrivã. Le spune clar ce-i aºteaptã: prigoanã, urã, bãtãi, procese. „Nu vã temeþi de cei care ucid trupul...” (Mt 10,28). Cât de realist descrie evenimentele de la sfârºitul lumii! Vor fi rãzboaie, revolte, foamete, vor muri oamenii de spaima celor ce se petrec. Isus vrea suflete cãlite în suferinþã, vrea o viaþã de apostol clãditã pe stâncã, nu pe aranjamente omeneºti, pe ºmecherie, pe diplomaþie, pe cârdãºie cu puternicii lumii, pe minciunã, adicã pe nisip. Isus nu eliminã suferinþa din viaþa noastrã, nici nu o îndulceºte, ci face un singur lucru: adaugã la ea speranþa. Ne învaþã secretul de a o transfigura în bucurie. Ceea ce îi dãdea apostolului Pavel convingerea cã întristãrile noastre uºoare de o clipã nu se pot compara cu greutatea veºnicã de slavã pe care o lucreazã în noi (cf. 2Cor 4,1-7) ºi cã toate lucreazã spre binele celor care îl iubesc pe Dumnezeu. Chiar ºi pãcatul, adaugã sfântul Augustin, dacã ºtim sã tragem din el cuvenitele învãþãturi. Sfinþii au înþeles cu adevãrat învãþãtura lui Isus. Ei ne aratã cã bucuria autenticã nu se aflã într-o viaþã ºi într-o lume fãrã suferinþã, ci la etajul de deasupra suferinþei. Bucuria extraordinarã pe care o gãsim la martiri, chiar în timpul torturii, nu e rodul fanteziei hagiografilor. Bucuria lor nu se baza pe speranþa cã îndatã cãlãul va renunþa la torturã, ci pe o altã speranþã. De aceea, puteau spune: „Tu, cãlãule, vei eºua. Vrei sã mã dezrobeºti, sã mã reduci la neant? Nu vei reuºi sã faci decât un singur lucru: sã mã faci sã-l întâlnesc mai curând pe Dumnezeu pe care îl iubesc”. Pentru exemplificare, vã recomand sã citiþi o carte de poezii publicatã acum câþiva ani în urmã intitulatã Cruci

MORÞI ªI ÎNVIAÞI ÎMPREUNÃ CU CRISTOS

481

de gratii. Autorul este Ioan Andrei. De fapt, e un pseudonim. Autorul e un episcop greco-catolic trecut la cele veºnice, care a vrut sã rãmânã anonim. Versuri compuse în anii îndelungaþi ºi grei de temniþã pe care i-a îndurat. Gãsim în aceastã carte un exemplu extraordinar de transfigurare a suferinþei. Totul în versurile sale e o preamãrire a lui Dumnezeu, e fericire, calm, pace dumnezeiascã. Nici un cuvânt de condamnare. Numai compãtimire, chiar faþã de cãlãi: „Când rãu ne fac laºii ce sunt ucigaºii, iartã-i, Stãpâne, c-o fac pentru pâne,/ ºi-aratã gemând copilaºii”. Autorul, deºi episcop, nu poartã nici mitrã, nici lanþ de aur, nici inel. Îi ajung veºmintele ºi lanþurile din temniþã:
Sã-mi fie zeghea patrafir, iar lanþul, carnea slabã sã mi-o destrame fir cu fir, lãsând porfira de martir ca singurã podoabã... Cãtuºele ce le-am purtat – cu sufletul fierbinte – întâi le-am binecuvântat ºi, sãrutându-le, am urcat altarul jertfei sfinte... De-atâþia ani deºir tãcut rozaru-mi de durere ºi-n voia Domnului pierdut, cu lacrimi pragul îl sãrut ºi cred în înviere (Liturghie).

Euharistia, leacul nemuririi
Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer. Dacã mãnâncã cineva din aceastã pâine, va trãi în veci, iar pâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru viaþa lumii... Adevãr, adevãr vã spun: dacã nu mâncaþi trupul Fiului Omului ºi nu beþi sângele lui, nu aveþi viaþã în voi. Cine mãnâncã trupul meu ºi bea sângele meu are viaþa veºnicã ºi eu îl voi învia în ziua de pe urmã (In 6,51.53-54).

Unul dintre sfinþii cei mai îndrãgiþi de poporul rus este sfântul Serafim din Sarov. Acesta a trãit mulþi ani retras departe de lume, într-o pãdure, fãrã sã vorbeascã un cuvânt cu nimeni, nici mãcar cu cãlugãrul care venea la el din când în când ºi îi aducea de mâncare. Dupã ani ºi ani de rugãciune ºi de tãcere absolutã, Dumnezeu îl cheamã din nou în mãnãstire. Rãspândindu-se faima sfinþeniei lui, lumea vine de pretutindeni sã-ºi descarce sufletul ºi sã primeascã sfaturi duhovniceºti. Sfântul aleargã în întâmpinarea fiecãruia ºi salutã fericit: „Cristos, bucuria mea, a înviat!” Cu aceste cuvinte simple ridica cele mai mari greutãþi care apãsau inimile oamenilor. Învierea lui Cristos este pentru universul spiritului ceea ce a fost, potrivit celor mai recente descoperiri, pentru universul fizic, aºa-zisa explozie a atomului primar care conþinea în el toate energiile universului, provocând expansiunea universului, expansiune care continuã dupã 16 miliarde de ani. Ultima constelaþie de la periferia universului, de pildã, se îndepãrteazã de centru cu viteza de 42 000 km pe secundã. În momentul învierii lui Cristos, moartea s-a transformat în viaþã ºi timpul în veºnicie. Toate energiile universului spiritual, în continuã expansiune, le gãsim în

EUHARISTIA, LEACUL NEMURIRII

483

sacramentele Bisericii. Toate sacramentele îºi trag forþa din înviere. În primul rând, Euharistia: „Cine mãnâncã trupul meu ºi bea sângele meu are viaþa veºnicã ºi eu îl voi învia în ziua de pe urmã” (In 6,54). Nu va avea viaþã veºnicã, o are deja. „Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer. Dacã mãnâncã cineva din aceastã pâine, va trãi în veci” (In 6,51). În antichitate, pâinea, element vital, era consideratã ca fiind darul cel mai preþios fãcut oamenilor de cãtre zei. A oferi zeilor pâine în dar însemna a le oferi lor propria ta viaþã. Aceeaºi semnificaþie o aveau pâinile punerii înainte la evrei, în Vechiul Testament: 12 pâini prezente permanent înaintea Domnului în templu reprezentau permanent înaintea Domnului cele 12 triburi ale lui Israel. La babilonieni, la adoratorii lui Mitra, pâinea era element de cult: pâinea oferitã însemna propria viaþã oferitã divinitãþii. În misterele eleuzine, împãrtãºirea cu un amestec fãcut din apã, fãinã ºi arome simboliza primirea vieþii divine. De asemenea, vinul, la semiþi, era considerat un elixir al vieþii, bãuturã dãtãtoare de nemurire, mijloc de dobândire a unor cunoºtinþe tainice. În Vechiul Testament, vinul era considerat simbolul plinãtãþii darurilor care vin de la Dumnezeu, bãutura vieþii încãrcatã cu forþã vitalã, ce aduce consolare ºi bucurie omului cãzut în pãcat ºi þinut departe de pomul vieþii; imagini care au pregãtit pâinea ºi vinul ca sã primeascã în ele energiile vitale ale Celui Înviat ºi sã ni le transmitã nouã. „Cine mãnâncã trupul meu ºi bea sângele meu are viaþa veºnicã ºi eu îl voi învia în ziua de pe urmã” (In 6, 54). Când este vorba de hrãnire, cel care se hrãneºte ºi hrana consumatã nu-ºi mai pot pãstra autonomia: hrana este asimilatã, transformatã în cel care se hrãneºte. Elementul vital mai puternic îl asimileazã pe cel mai puþin

484

MISTERELE DE SLAVÃ

puternic. Astfel, vegetalele asimileazã mineralele, animalele asimileazã ºi mineralele, ºi vegetalele, ºi nu invers. Euharistia este singura excepþie: hrana îl asimileazã pe cel care se hrãneºte, fiindcã aceastã hranã, care e Cristos, Dumnezeu, Creatorul, este mai puternicã decât omul. De aceea, sfântul Augustin pune pe buzele lui Cristos din Euharistie aceste cuvinte: „Nu tu vei fi cel care mã vei transforma pe mine în tine, ci eu voi fi cel care te voi transforma pe tine în mine”. Un ateu materialist spunea: omul este ceea ce mãnâncã. Aºa este, dar numai când e vorba de Euharistie. Devenim ceea ce mâncãm, devenim trupul lui Cristos, trupul lui Cristos înviat, suntem transformaþi în el, ne contaminãm de viaþa lui nemuritoare. De aceea, cine mãnâncã trupul lui ºi bea sângele lui are deja viaþã veºnicã. Pe vremea sfântului Augustin, creºtinii obiºnuiau sã numeascã Euharistia simplu: „viaþa”. ªi în loc sã se întrebe între ei: „Ai primit Împãrtãºania?”, se întrebau: „Ai primit viaþa?” „Cum ar putea sã mai moarã – se întreabã sfântul Ambroziu – cel care a avut ca aliment viaþa?” Euharistia pune în trupurile noastre germenul nemuririi. Trupurile noastre devin mãdularele unui trup nemuritor. Fãrã îndoialã cã trupurile noastre vor cunoaºte proba mormântului, dar germenul nemuririi pus în ele prin împãrtãºanie va rãmâne, „ºi eu – spune Isus – îl voi învia în ziua de pe urmã”. Euharistia pe care o celebrãm zilnic este celebrarea învierii Domnului ºi, în acelaºi timp, este celebrarea propriei noastre învieri, e sãrbãtoarea vieþii. Fiindcã Domnul a înviat în zorii zilei, Biserica a considerat de la bun început cã Liturghia, normal, trebuie celebratã dimineaþa: Nos autem resurrectionem Domini mane celebramus – spune sfântul Ciprian („Noi celebrãm învierea Domnului dimineaþa”).

EUHARISTIA, LEACUL NEMURIRII

485

Sfântul Ignaþiu de Antiohia simþea o nesfârºitã compãtimire pentru doceþi, ereticii gnostici de pe vremea lui, care se excludeau de la nemurire, refuzând sã primeascã pâinea vieþii. Le scria creºtinilor din Smirna:
Doceþii refuzã Euharistia pentru cã nu vor sã recunoascã trupul lui Isus Cristos, mântuitorul nostru, acest trup care a suferit pentru pãcatele noastre ºi pe care Tatãl, în bunãtatea sa, l-a înviat. Astfel, refuzând darul lui Dumnezeu, ei îºi gãsesc moartea în contestaþiile lor. Ei ar face mai bine sã ia parte la agape [adicã la împãrtãºirea cu taina euharisticã], pentru a avea parte de înviere.

Pãrtaºi la viaþa lui Cristos prin împãrtãºirea zilnicã cu trupul sãu înviat, noi putem spune cu apostolul Pavel: sunt mort ºi viaþa mea e ascunsã cu Cristos în Dumnezeu (cf. Col 3,3). Cã bolile ne macinã trupul, cã trecerea anilor ne apropie tot mai mult de mormânt, nu are importanþã. Nici boala, nici trecerea anilor nu pot afecta aceastã viaþã ascunsã cu Cristos în Dumnezeu, pe care Euharistia o sãdeºte în noi. E impresionantã mãrturia pe care ne-o dã în aceastã privinþã un erou al creºtinismului, pãrintele Damian de Veuster, mai cunoscut cu numele de Damian Leprosul. Cum i-a schimbat Euharistia complet modul omenesc de a privi viaþa! În prima scrisoare trimisã din Molakai, unde lucra printre leproºi, în care dãdea de ºtire cã s-a contaminat, scria:
Nu mai încape îndoialã, sunt atins de leprã... Binecuvântat sã fie bunul Dumnezeu! Nu mã compãtimiþi... Domnul a pus crucea sa asupra mea, îngãduind ca eu sã fiu lovit de leprã. Voi fi veºnic recunoscãtor lui Dumnezeu pentru acest favor. Aceastã viaþã se va scurta puþin ºi va face mai drept drumul meu spre patria cereascã... Boala nu mi-a atacat încã mâinile ºi continui sã spun zilnic sfânta Liturghie. Cred

486

MISTERELE DE SLAVÃ

cã sunt misionarul cel mai fericit din lume. Astfel, jertfa sãnãtãþii mele, pe care Dumnezeu a voit sã o accepte, fãcând sã rodeascã puþin apostolatul meu printre leproºi, îmi este deosebit de uºoarã ºi de plãcutã. Îndrãznesc sã spun cumva cu sfântul Pavel: sunt mort ºi viaþa mea este ascunsã cu Cristos în Dumnezeu (cf. Col 3,3)... Sunt mereu fericit ºi mulþumit... deºi sunt în întregime desfigurat.

Moartea e tristeþe, viaþa e bucurie. Cum ar mai putea fi trist cel care se uneºte zilnic cu Cristos înviat în Euharistie, care se hrãneºte zilnic cu pâinea vieþii, care poartã în el germenul ºi garanþia nemuririi? Îmi amintesc o întrebare pe care un preot în vârstã o punea ori de câte ori întâlnea o persoanã tristã: „De ce eºti trist? Pentru tine nu a înviat Cristos?”
Un faimos om de ºtiinþã german, având nevoie de liniºte ºi izolare pentru a aprofunda niºte studii, a închiriat o casã lângã o mãnãstire de carmelitane contemplative. κi spunea: „Minunat! Aici voi avea tãcere desãvârºitã”. Într-adevãr, din primele zile s-a convins cã o pace de mormânt îi înconjoarã casa, cu o excepþie: în ceasurile de recreaþie a contemplativelor, când râsetele ºi veselia se auzeau pânã departe, trecând dinãuntru afarã, de parcã mãnãstirea n-ar fi avut geamuri ºi uºi. Degeaba savantul închidea geamurile ºi îºi punea tampoane în urechi. Veselia maicilor se transformase pentru el într-o adevãratã obsesie. O întrebare îi sfredelea creierul: De ce atâta bucurie ºi voie bunã la maici? „N-aveau nici un motiv sã se bucure”, îºi spunea savantul. „Bogãþie nu aveau, lux nu, o familie a lor nu, plãcerile lumii nu, îºi întemeiau viaþa pe o superstiþie” – savantul era ateu. Trebuia sã fie ceva la mijloc. O tainã, un secret care îl depãºea. N-a mai putut rãbda ºi, într-o bunã zi, s-a dus la superioarã ºi a cerut explicaþii. – Simplu, îi spune superioara, suntem fericite fiindcã suntem miresele lui Cristos. – Bine, dar Cristos a murit acum douã mii de ani în urmã.

EUHARISTIA, LEACUL NEMURIRII

487

– Vã înºelaþi. Dupã trei zile a înviat. – ªi pentru aceasta sunteþi fericite? – Da, noi suntem martorii învierii. Bucuria este cea mai bunã mãrturie datã lumii în favoarea învierii.

Închei seria de meditaþii asupra primului mister de slavã, care este, în acelaºi timp, cel mai mare mister de bucurie, cu un îndemn, acela de a ne gândi permanent la rãspunsul pe care va trebui sã-l dãm la judecata de pe urmã la una dintre cele mai importante întrebãri pe care ne-o va pune Cristos: „Ce aþi fãcut din bucuria voastrã?”

AL II-LEA MISTER

ÎNÃLÞAREA LA CER Paradisul
Apoi i-a scos pânã spre Betania ºi, ridicându-ºi mâinile, i-a binecuvântat, iar în timp ce îi binecuvânta, s-a îndepãrtat de ei ºi a fost ridicat la cer. Iar ei, adorându-l, s-au întors la Ierusalim cu bucurie mare ºi stãteau tot timpul în templu, binecuvântându-l pe Dumnezeu (Lc 24,50-53).

E bine sã amintesc din când în cursul acestor meditaþii, cã valoarea ºi farmecul Rozariului nu constau în repetarea mecanicã a rugãciunii Bucurã-te, Marie, ci în contemplarea misterelor. Am gãsit în aceastã privinþã câteva fraze admirabile aparþinând romancierului contemporan Didier Decoin care, întrebat de un ziarist: „Vã rugaþi Rozariul la Maica Domnului?”, rãspunde:
În toate apariþiile sale, ea a arãtat preþuirea pentru aceastã rugãciune. Pentru mine, Rozariul e o sãrbãtoare. Mulþi catolici au abandonat-o, considerând-o o rugãciune de papagal. Eu însumi, la început, contabilizam interminabilele înºiruiri de Bucurã-te, Marie, date peste cap cu grabã, esenþialul fiind sã spun multe. O credeam pe Maria sensibilã la grosimea buchetului, când, de fapt, prospeþimea florilor o face sã zâmbeascã. Departe de a fi o rugãciune infantilã, Rozariul este o formã de rugãciune foarte delicatã, foarte complexã. Ea mã face sã mã gândesc la computer: totul depinde de programul pe care îl introduci în el. Nu poþi aºtepta altceva decât obosealã ºi dezgust de la un Rozariu mormãit, în care singurul efort mintal constã în a numãra bobiþele ºi a-þi spune: încã trei, încã douã, încã una, uf, uf!...

PARADISUL

489

Dar este o altã lume, aceea a Rozariului meditat, în care cel ce îl recitã face sã se roteascã cununa de trandafiri a misterelor Mariei. Acest Rozariu... e un Rozariu de la inimã la inimã. El poate sfârºi în contemplaþie.

Misterul din aceastã cununã de trandafiri, la care ne oprim acum, este înãlþarea lui Isus la cer. Maria e prezentã împreunã cu ucenicii la scena pe care sfântul Luca ne-o descrie în Faptele Apostolilor. Sã-l lãsãm pe marele teolog Hans Urs von Balthasar sã ne spunã ce simte Maria atunci când Fiul ei dispare în norul care îl învãluie:
Starea Maicii Domnului dupã înãlþarea Fiului ei e foarte misterioasã, dar e un model pentru Bisericã ºi pentru fiecare credincios. Încã o datã trebuie sã-l lase pe Fiul ei sã plece. A fãcut-o toatã viaþa, foarte adesea cu neliniºte ºi suferinþã. Acum îl încredinþeazã definitiv în mâinile Tatãlui ceresc. Nu e nimic dureros în aceasta ºi, totuºi, e o renunþare. Deoarece Fiul ei se retrage, Maria aparþine total Bisericii ºi ea vrea sã aibã credinþa dintotdeauna.

ªi aceeaºi speranþã cã toþi vor ajunge acolo unde el s-a înãlþat, în lãcaºurile pe care el a mers sã le pregãteascã tuturora. Isus se înalþã la cer. Evident cã cerul aici nu este spaþiul cosmic în care se învârt nenumãraþii aºtri pe orbitele lor. ªi pãmântul este un corp ceresc. ªi în acest caz, extratereºtrii care urcã spre cer, ajungând pe pãmânt, se vor fi mirând cã nu-l gãsesc pe Dumnezeu pe pãmânt, aºa cum nu l-a gãsit I. Gagarin pe corpurile cereºti pe unde a fost el cu nava cosmicã. Cerul este o metaforã care indicã locuinþa lui Dumnezeu. Însuºi Isus numeºte împãrãþia lui Dumnezeu „împãrãþia cerurilor” ºi ne învaþã sã ne adresãm lui Dumnezeu cu cuvintele „Tatãl nostru, care eºti în ceruri”. În acelaºi timp, cerul e o metaforã care indicã locuinþa celor mântuiþi. În acest sens, sfântul Pavel ne îndeamnã

490

MISTERELE DE SLAVÃ

sã cãutãm cele de sus acolo unde este patria adevãratã. Aceastã împãrãþie a lui Dumnezeu sau împãrãþie a cerurilor, Isus o inaugureazã în momentul înãlþãrii sale la cer. Nu e în nici un caz ceea ce ne spuneau marxiºtii pânã mai ieri: o proiecþie iluzorie a dorinþelor nesatisfãcute ale omului pe pãmânt, patria celor fãrã patrie, speranþa celor fãrã speranþã. Desigur cã ºi o speranþã pur umanã e pe deplin justificatã. Cunoscutul filozof catolic Emanuel Mounier o consola pe Claire Lefrancq în ziua când acesteia i-a murit bãrbatul: „Dacã un atom de fier sau o moleculã de apã nu se întoarce în neant, ar fi absurd ca o iubire, o viaþã de om gânditã, muncitã, înflãcãratã sau o simplã privire umanã frumoasã sã înceteze într-o zi sã existe prin nu ºtiu ce excepþie absurdã”. Aceastã speranþã a nemuririi o exprimã la tot pasul psalmistul:
Tu nu vei lãsa sufletul meu în locuinþa morþilor, nici nu vei îngãdui ca sfântul tãu sã vadã putrezirea. Tu îmi vei arãta cãrarea vieþii; în faþa ta sunt bucurii nespuse ºi desfãtãri veºnice la dreapta ta (Ps 16,10-11).

ªi astãzi, la evrei, cimitirul poartã numele de Beth-Hachai, ceea ce înseamnã „Casa celor vii”. În cursul înmormântãrii, evreii obiºnuiesc sã smulgã un fir de iarbã ºi sã-l arunce pe sicriu, voind sã spunã prin aceasta cã trupul celui mort va recãpãta viaþa ca firul verde de iarbã. De aceea, însoþesc gestul lor cu cuvântul psalmistului: „Roadele sale vor înflori precum Libanul ºi recolta lor va fi ca iarba pãmântului” (Ps 72,16). Dar originalitatea absolutã a credinþei creºtine cu privire la viaþa de dincolo stã în faptul cã ea îºi are rãdãcinile înfipte într-o experienþã unicã în lume. Dintre toþi oamenii care cred în viaþa de dincolo, creºtinul e singurul

PARADISUL

491

pe lume care are rãspuns pentru cel ce îi aruncã în faþã: Eu voi crede în viaþa de dincolo numai când va veni cineva de pe lumea cealaltã! Da, a venit Cristos de pe lumea cealaltã, a venit de la Tatãl, a înviat din morþi ºi s-a suit din nou la Tatãl, ca sã ne pregãteascã un loc. Cât este de semnificativ gestul pe care Isus îl face în ziua înãlþãrii sale! Se aºazã în fruntea grupului de ucenici ºi, în procesiune, îi scoate afarã din Ierusalim, urcã pe Muntele Mãslinilor, spre Betania, ºi de acolo se înalþã la cer. El a deschis drumul, a început procesiunea, ºi o datã deschis paradisul, continuã procesiunea celor care urcã pe urmele lui, spre a ocupa locurile pregãtite tuturor în casa Tatãlui sãu din ceruri. Procesiunea va continua pânã la sfârºitul veacurilor. În ce constã fericirea paradisului? O putem exprima în douã cuvinte: cunoaºtere ºi iubire. Cunoaºterea, vederea lui Dumnezeu faþã în faþã: visio beatifica, cum o numesc teologii. „Iar viaþa veºnicã – spune Isus în Evanghelia dupã sfântul Ioan – aceasta este: sã te cunoascã pe tine, singurul Dumnezeu adevãrat, ºi pe cel pe care l-ai trimis, pe Isus Cristos” (In 17,3). Nimeni nu a descris mai frumos ca sfântul Irineu aceastã vedere a lui Dumnezeu, dãtãtoare de viaþã veºnicã:
Aºa cum cei care vãd lumina sunt în luminã ºi participã la strãlucirea ei, la fel, cei care îl vãd pe Dumnezeu sunt în Dumnezeu ºi participã la strãlucirea lui. Aºadar, vor avea parte de viaþã cei care îl vãd pe Dumnezeu... Oamenii îl vor vedea, deci, pe Dumnezeu ca sã trãiascã, devenind nemuritori prin aceastã vedere... Slava lui Dumnezeu este omul viu, iar viaþa omului este vederea lui Dumnezeu...

Aceastã vedere a lui Dumnezeu nu e o vedere staticã, aºa cum am vedea un peisaj sau un tablou frumos, sau un spectacol, sau am privi un film serial care nu se mai

492

MISTERELE DE SLAVÃ

terminã, ci e o vedere care aduce cu ea plinãtatea fericirii. De aceea, teologii o numesc visio beatifica – vedere fericitã. O fericire care nu numai împlineºte, dar care depãºeºte toate aspiraþiile omului, cãci „lucrurile pe care ochiul nu le-a vãzut ºi urechea nu le-a auzit ºi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a pregãtit Dumnezeu celor care îl iubesc pe el” (1Cor 2,9). Împãrãþia cerurilor este asemenea unui ospãþ de nuntã. ªi în al doilea rând, e iubirea. Ne vom scufunda în Dumnezeu ca într-un ocean de iubire. Sfânta Maria-Magdalena de Pazzi a auzit un glas interior spunându-i:
Vezi, fiica mea, deosebirea care existã între un om care bea un pahar cu apã ºi altul care se scaldã în mare. Despre cel dintâi se spune cã apa intrã în el, cãci din gurã îi trece în stomac spre a-l rãcori. Despre al doilea se spune cã intrã în mare, deoarece cantitatea de apã din ea e atât de mare încât armate întregi ar putea sã intre ºi sã se piardã în ea, fãrã sã lase cea mai micã urmã. Aºa este cu sufletul. Bucuriile pe care le primeºte în aceastã lume intrã în el ca apa într-un vas foarte îngust, astfel încât nu poate sã le primeascã decât într-o mãsurã foarte limitatã... În cer, dimpotrivã, intri în bucuria Stãpânului tãu, te scufunzi într-un ocean fãrã fund de bucurii ºi mângâieri negrãite, adicã în Dumnezeu însuºi care va fi „totul în toþi”.

În paradis, fiecare îºi va regãsi tinereþea. Copiii îºi imagineazã cã Moº Nicolae sau Moº Crãciun vin din cer. N-au cum sã vinã de acolo, fiindcã în cer nu sunt moºi. În autobiografia sfintei Tereza de Avilla gãsim un fapt edificator. A murit fostul superior provincial. Aflând vestea, Tereza a plecat imediat într-o bisericã sã se roage pentru sufletul lui. Ea scrie:
În timp ce mã rugam Domnului, mi s-a pãrut cã vãd la dreapta mea acest suflet care ieºea din adâncul pãmântului ºi se înãlþa la cer cuprins în întregime de o bucurie

PARADISUL

493

de nedescris. Acest cãlugãr era foarte bãtrân în momentul morþii. Dar eu l-am vãzut având trãsãturile unui om de treizeci de ani sau chiar mai puþin, cu o faþã foarte strãlucitoare.

Copiii morþi înainte de vârsta judecãþii, handicapaþii, chiar handicapaþii mintal, nu vor fi rudele sãrace ale celor din paradis. Vor pierde handicapul, va înflori inteligenþa lor ºi se vor împlini perfect ca persoane umane. Generalul de Gaulle i-a spus soþiei sale, dupã înmormântarea fetiþei lor, Ana, handicapatã, mongoloidã: „Acum fetiþa noastrã e ca toþi ceilalþi, e normalã”. ªi, în sfârºit, un lucru care ne va face sã înþelegem cuvântul lui Isus: împãrãþia cerurilor e în voi înºivã. În paradis, omul experimenteazã o creºtere continuã ºi veºnicã în cunoaºtere ºi iubire, întrucât Dumnezeu, care e cunoscut ºi iubit e infinit. Aceastã temã o trateazã admirabil sfântul Grigore de Nyssa într-o omilie asupra Cântãrii Cântãrilor. „Sufletul – scrie el – îºi urmeazã drumul sãu spre infinit de-a lungul unor ascensiuni din ce în ce mai înalte”. Iar ritmul, viteza acestei veºnice ascensiuni, va fi dictat de ritmul în care am cunoscut ºi am iubit în viaþã. Cunoaºterea ºi iubirea noastrã de pe pãmânt va avea urmãri în veºnicie. Totul va fi transfigurat ºi amplificat. Indolenþa ºi superficialitatea la studiu, metodele necinstite folosite pentru a ne masca ignoranþa, egoismul nostru, care merge pânã la sustragerea din pomenile destinate sãracilor, toate vor avea repercusiuni, se vor prelungi în veºnicie. Dacã singura noastrã preocupare va fi sã-l cunoaºtem ºi sã-l iubim pe Dumnezeu, mai ales în semenii noºtri, la sfârºitul vieþii vom putea spune ceea ce spunea sfânta Tereza a Pruncului Isus cu puþin înainte de a muri: „Nu vãd ce aº putea sã mai am dupã moarte care sã nu fi avut

494

MISTERELE DE SLAVÃ

pe pãmânt. Pentru cã viaþa veºnicã începe deja de pe pãmânt”. Dacã aceste douã lucruri: cunoaºterea ºi iubirea lui Dumnezeu, nu ne preocupã în viaþã, atunci ar putea sã ni se scrie pe mormânt epitaful propus de un umorist: „Aici zace unul care n-a ºtiut niciodatã pentru ce a trãit”.

Din nou bucuria
...ridicându-ºi mâinile, i-a binecuvântat, iar în timp ce îi binecuvânta, s-a îndepãrtat de ei ºi a fost ridicat la cer. Iar ei, adorându-l, s-au întors la Ierusalim cu bucurie mare... (Lc 24,50-52).

Paradoxal, apostolii se despart de Mântuitorul nu cu lacrimi, nu cu tristeþea care, normal, însoþeºte orice despãrþire, ci cu bucurie. Dar nu cu o bucurie oarecare, ci, noteazã sfântul Luca, „cu bucurie mare”. Aceastã mare bucurie e rodul binecuvântãrii sale finale. Apostolii ºtiu foarte bine ce-i aºteaptã. Mântuitorul nu le-a ascuns nimic. Trebuie sã înfrunte o lume dominatã de forþele rãului, de suferinþã, de urã, de moarte. Dar Cristos le-a dãruit înainte de despãrþire o armã foarte puternicã: bucuria, optimismul, încrederea. Cu ea pot înfrunta lumea. Reflectând asupra misterului înãlþãrii, ne este îngãduitã curiozitatea sau mãcar întrebarea: ce fizionomie avea Isus în momentul în care se înãlþa la cer? Era foarte serios? Era solemn? Având în vedere cã sentimentul care a cuprins inimile ucenicilor în acele momente a fost o mare bucurie, atât de mare încât a izgonit tristeþea, sentimentul care, normal, însoþeºte orice despãrþire, putem fi siguri cã faþa lui Isus radia de bucurie. I-a privit cu zâmbetul pe buze, pânã când norul care îl învãluia l-a fãcut nevãzut din ochii lor. Cum sã ne imaginãm acest zâmbet final al lui Isus, care a umplut de bucurie inimile apostolilor? Ajutându-ne de operele artiºtilor? Pregãtind aceastã meditaþie, am stat mult ºi m-am gândit la toate iconiþele ºi icoanele, la toate statuile pe care le-am vãzut prin muzeele lumii, ºi mi-am

496

MISTERELE DE SLAVÃ

amintit de chipul lui Cristos vãzut în toate felurile: solemn, compãtimitor, mânios, trist, suferind, dar nu mi-l amintesc sã-l fi vãzut vreodatã zâmbind, exprimând bucuria. E pãcatul capital al tuturor artiºtilor din toate timpurile. Este ºi pãcatul regizorilor de filme din zilele noastre. Pasolini, în filmul sãu, ne oferã un Isus care ceartã, urlã, loveºte cu biciul. Zeffirelli oferã rolul lui Isus unui actor trist, acru, care nu schiþeazã un zâmbet în tot cursul filmului. Ba chiar pietatea creºtinã este foarte zgârcitã cu zâmbetele ºi bucuriile Mântuitorului. Avem Calea Crucii, dar nu avem Calea Bucuriei sau Calea Învierii. „De ce râzi?”, o repede într-o zi superioara pe o tânãrã novice pe care a prins-o în flagrant delict – râdea. ªi adãugã sec: „Isus n-a râs niciodatã”. ªi atunci sã ne mai mirãm cã Friedrich Nietzsche vedea în creºtinism expresia absurdã a pesimismului, negarea însãºi a oricãrei bucurii? Cã budismul i se pãrea mai optimist pus alãturi de religia lui Isus? ªi totuºi, Biblia nu este o carte tristã. Bucuria e prezentã în fiecare paginã. De la râsul Sarei la bucuria lui Tobia, de la lacrimile de bucurie ale lui Iosif, fiul lui Iacob, la dansurile lui Miriam înaintea chivotului, de la cântarea Anei la explozia de bucurie a Mariei în Magnificat. Bibliºtii au cãutat zece cuvinte, cele mai des folosite în Biblie. Printre ele se aflã cuvântul bucurie. Nu existã în toatã literatura lumii un îndemn la bucurie mai frumos decât cel din Cartea lui Ben Sirah:
Nu este mai bunã avuþia decât sãnãtatea trupului ºi nu este bucurie mai mare decât bucuria inimii. Mai bunã este moartea decât viaþa amarã... Nu da spre întristare sufletul tãu ºi nu te lãsa pradã gândurilor negre. Veselia inimii este viaþa omului ºi bucuria este îndelungarea zilelor lui. Iubeºte-þi sufletul tãu ºi-þi mângâie inima ta ºi întristarea goneºte-o

DIN NOU BUCURIA

497

departe de la tine, cãci pe mulþi i-a omorât întristarea (Sir 16-17; 21-23).

Isus nu poate fi scos din rãdãcinile sale iudaice. El avea în venele sale aceastã bucurie biblicã. Dacã Evangheliile nu spun niciodatã cã Isus a râs, motivul e simplu. În limbajul Evangheliilor, verbul „a râde” îl gãsim cu un singur sens: „a râde de altul”, „a lua în râs”, „a-ºi bate joc”. Probabil cã ºi cuvântul lui Isus: „Vai vouã, celor care râdeþi acum” (Lc 6,25), ar trebui tradus mai exact: „Vai vouã, celor care acum vã bateþi joc de toate”. Din cele scrise în Evanghelii, însã, Cristos apare cu o bucurie debordantã, contagioasã, entuziastã. La hinduºi e obiceiul ca ucenicii sã priveascã îndelung faþa maestrului, mai ales când se aflã în rugãciune. Mii ºi mii de ore contemplã în tãcere faþa lui, sperând cã astfel, prin contaminare, chipul lor sã se modeleze dupã chipul învãþãtorului. Încercãm sã contemplãm ºi noi acum chipul lui Cristos în momentele sale de bucurie, pentru a ne modela dupã el chipul ºi viaþa noastrã, pentru a ne însuºi o spiritualitate a bucuriei. Izvor de bucurie era pentru Isus faptul de a se ºti iubit de Tatãl. Dacã vrem sã ºtim ce-i stã cel mai mult la inimã unui om, suntem atenþi la cuvântul pe care îl rosteºte sau îl scrie cel mai des. Ei bine, cuvântul cel mai des folosit de Isus, cel mai des scris în Evanghelie, de circa 200 de ori, e cuvântul Tatã. „Tatãl îl iubeºte pe Fiul ºi îi aratã toate câte le face” (In 5,20). A te ºti iubit de Dumnezeu. Acest lucru trebuie sã fie motivul principal al bucuriei ºi pentru ucenicii sãi. La sfârºitul unei zile pline de succes, ucenicii se întorc, jubilând de bucurie: „L-am vãzut pe Satana cãzând din cer ca un fulger”. (Lc 10,18). Isus le aratã un motiv de bucurie mai mare: „Bucuraþi-vã pentru cã numele voastre

498

MISTERELE DE SLAVÃ

sunt scrise în ceruri” (Lc 10,20), adicã pentru cã Dumnezeu vã cunoaºte pe nume, vã iubeºte. ªi adaugã imediat evanghelistul Luca: „În acel ceas Isus a tresãrit de bucurie” (Lc 10,21). Se bucura de bucuria ucenicilor sãi. Izvor de bucurie era pentru Isus contemplarea frumuseþilor naturii, lucrarea mâinilor Tatãlui sãu. „Observaþi corbii... Observaþi cum cresc crinii...” (Lc 12,24.27). Evanghelia ne spune cã Isus petrecea nopþi întregi în rugãciune. Era o rugãciune de preamãrire a Tatãlui, izvorâtã din bucuria contemplãrii cerului înstelat. Cine are fericirea sã doarmã sub cerul liber al Palestinei, pe malul lacului Genezaret, stã ceasuri întregi cu faþa în sus, contemplând oceanul de stele, fãrã a putea închide ochii. Dacã generaþia tânãrã astãzi e o generaþie tristã, una dintre cauze e cã petrece ceasuri întregi în faþa televizorului, ºi nu în mijlocul naturii. Sentimente profunde de bucurie producea în inima Mântuitorului binele pe care îl fãcea tuturor celor pe care îi întâlnea în cale. Bucuria Tatãlui care îºi redobândeºte copilul, bucuria omului care îºi regãseºte oiþa rãtãcitã, bucuria femeii care îºi regãseºte drahma pierdutã, este, de fapt, bucuria Mântuitorului când iartã vameºi ºi prostituate, când vindecã bolile trupului ºi ale sufletului. Noi, ucenicii lui Cristos, suntem chemaþi la maximum de bucurie pe care o poate trãi un om pe pãmânt, cãci nimeni nu poate face mai mult bine pe pãmânt decât noi. Când aducem un suflet rãtãcit la credinþã, când ridicãm mâna ca sã-i dãm dezlegare unui pãcãtos în scaunul de spovadã, noi facem sã tresalte de bucurie miliardele de îngeri din ceruri. În schimb, izvor de nemãrginitã tristeþe ºi decepþie este a-þi trãi viaþa în egoism, incapabil sã faci bine altora, sã te sacrifici pentru alþii. Impresionantã e rugãciunea lui Luis Espinal, iezuitul asasinat în Bolivia în 1980:

DIN NOU BUCURIA

499

Trec anii ºi, privind în urmã, vedem cã viaþa noastrã a fost sterilã. Nu am folosit-o pentru a face bine. Nu am fãcut mai bunã lumea care ne-a fost datã ca moºtenire. Nu vom lãsa nici o urmã. Am fost prudenþi ºi ne-am menajat. Dar în ce scop? Unicul nostru ideal nu poate fi acela de ajunge la bãtrâneþe. Ne cruþãm viaþa, dar împinºi de egoism, de lene. Ar fi teribil sã risipim comoara de iubire pe care Dumnezeu ne-a dat-o.

E adevãrat cã Isus a cunoscut ºi suferinþa, dispreþul, trãdarea, tortura, crucea. Paradox ºi mister: în viaþa lui Isus crucea s-a îngemãnat cu bucuria, cãci iubirea i-a transformat crucea în bucurie. La fel, în viaþa noastrã, pe urmele lui Cristos, suferinþa ºi bucuria se îngemãneazã, îºi sapã aceeaºi albie. Frumos se exprimã un scriitor libanez actual, K. Gibran: „Cu cât suferinþa va sãpa mai adânc în inima ta, cu atât se va face mai mult spaþiu pentru bucurie. Oala de lut din care bei vinul aducãtor de bucurie nu a ars în cuptorul olarului?” Gândul ºi speranþa întoarcerii la Tatãl l-au umplut pe Cristos de bucurie chiar în seara dramaticã a agoniei, când ºtia cã ceasurile îi sunt numãrate. Cãci la Cina cea de tainã, evanghelistul noteazã din nou cã Isus a tresãrit de bucurie. Mai mult, îi invitã ºi pe apostoli sã ia parte la bucuria sa: „Dacã m-aþi iubi, v-aþi bucura cã mã duc la Tatãl” (In 14,28). Apostolii nu s-au bucurat în seara aceea, nici în zilele urmãtoare. S-au bucurat în ziua înãlþãrii, când Isus, radiind de bucurie, cu zâmbetul pe buze, i-a binecuvântat ºi s-a dus la Tatãl ca sã le pregãteascã loc ºi lor. Cu aceastã speranþã în suflet, nimic nu-i mai poate speria pe apostoli. În dimineaþa Rusaliilor, bucuria care îi stãpâneºte e atât de mare încât dau impresia de oameni beþi. Tribunalele, temniþa, bãtãile îi fac sã râdã. Speranþa cã fiecãruia Cristos ne-a pregãtit un loc în casa Tatãlui ne elibereazã nu numai de frica de moarte

500

MISTERELE DE SLAVÃ

ºi de dispariþie totalã în neant, sursa principalã a tristeþii pentru omul fãrã credinþã, dar ne elibereazã ºi de tot ceea ce s-ar putea sã ni se întâmple înainte de moarte: „Când vor începe sã se întâmple acestea, ridicaþi-vã capul pentru cã se apropie eliberarea voastrã” (Lc 21,28). Închei cu un fapt povestit de pãrintele J. Loew, care ilustreazã cum moare cel ce are o asemenea speranþã. În timpul ocupaþiei germane, un oarecare Jean Luchaire, francez, e condamnat la moarte, acuzat de colaboraþionism cu nemþii. În închisoare îl gãseºte pe Dumnezeu citind cãrþile religioase pe care i le dã capelanul închisorii. În ziua de 22 februarie 1946, este dus la locul execuþiei. În furgon, împreunã cu el, este dus la execuþie ºi un tânãr poliþist, credincios ºi el. Pe drum, parcã strãin de ce se întâmplã, tânãrul poliþist spune: „Ce frumos e în dimineaþa aceasta!” La care Luchaire rãspunde zâmbind, bãtându-l prietenos pe umãr pe tovarãºul sãu: „Dragul meu, vei vedea cât de frumos va fi peste zece minute în paradis!”

Veþi primi putere
ªi, în timp ce era cu ei, le-a poruncit sã nu se îndepãrteze de Ierusalim, ci sã aºtepte promisiunea Tatãlui „pe care, [spunea el], aþi auzit-o de la mine... voi veþi primi putere ºi îmi veþi fi martori în Ierusalim, în toatã Iudeea ºi Samaria, ºi pânã la marginile pãmântului” (Fap 1,4.8).

Cu puþin înainte de a se înãlþa la cer, Isus le porunceºte categoric apostolilor: „Aºadar, mergeþi, faceþi ucenici din toate naþiunile, botezându-i în numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh, învãþându-i sã þinã toate câte v-am poruncit” (Mt 28, 19-20). Dar adaugã imediat: Staþi, nu plecaþi. Rãmâneþi în cetate. Îmi veþi fi martori pânã la marginile pãmântului (cf. Fap 1,4.8); martor ºi martir provin din acelaºi cuvânt grecesc. Ca sã-mi fiþi martori (martiri) aveþi nevoie de putere venitã de sus. Dar aceastã putere nu vine de sus decât asupra celor care se pregãtesc în reculegere, singurãtate, tãcere, rugãciune. O temã de reflecþie serioasã pentru toþi cei chemaþi la viaþa de apostolat, adicã chemaþi sã fie martori – martiri ai lui Cristos pânã la marginile pãmântului. În ziua hirotonirii, prin impunerea mâinilor episcopului, Duhul Sfânt, cu puterea lui, coboarã, dar coboarã numai asupra celor care, asemenea apostolilor, se pregãtesc cum se cuvine în reculegere, singurãtate, rugãciune, efort, disciplinã. Citind Optatam totius, documentul Conciliului referitor la educaþia seminariºtilor, rãmânem surprinºi câtã insistenþã gãsim în el cu privire la tãria sufleteascã, tãria de caracter pe care viitorul preot trebuie sã ºi-o însuºeascã prin disciplinã, prin tãcere. Reproduc câteva dintre aceste îndemnuri:

502

MISTERELE DE SLAVÃ

Sã înveþe... sã dobândeascã o stãpânire mai adâncã a sufletului ºi a trupului... sã fie formaþi la tãria sufleteascã... În viaþa seminarului, disciplina trebuie apreciatã nu numai ca un sprijin puternic al vieþii comune ºi al caritãþii, ci ºi ca o parte integrantã a sistemului de educaþie, pentru a dobândi stãpânirea de sine ºi pentru a ajunge la o temeinicã maturitate a persoanei... Întreaga atmosferã a seminarului trebuie sã fie strãbãtutã de grijã pentru viaþa interioarã ºi pentru tãcere (OT 10-11).

ªi dupã ce vorbeºte despre aceastã muncã de formare spiritualã ºi umanã, documentul vorbeºte despre studiile pe care trebuie sã le facã viitorul preot. Iar ordinea nu este întâmplãtoare. Am citit într-o scrisoare a unei învãþãtoare, ce a reuºit sã scape dintr-un lagãr nazist, urmãtoarea observaþie:
Camerele de gazare în lagãrele de exterminare erau construite de ingineri cu înaltã calificare. Injecþiile cu care erau uciºi cei condamnaþi la moarte erau fãcute de medici sau infirmieri cu studii universitare. Copiii abia veniþi pe lume erau asfixiaþi de asistenþi sanitari de o mare competenþã ºtiinþificã. Femei ºi copii erau împuºcaþi de oameni cu studii înalte având diplome universitare ºi doctorate.

Concluzia: ºtiinþa nu face sã scadã barbaria în lume ºi pot exista monºtri foarte instruiþi intelectual. Somnul raþiunii produce monºtri. ªtiinþa fãrã formaþia sufleteascã, a tãriei de suflet, a virtuþii, produce un alt tip de monstruozitate, mai rafinatã, dar tot monstruozitate. Aducând acest exemplu, nu mã fac apãrãtorul ignoranþei, al prostiei. În lista viciilor pe care ne-o dã Evanghelia, alãturi de desfrâu, de beþie ºi celelalte vicii apare stultitia – prostia. Pentru un slujitor al altarului, lipsa de pregãtire þine nu numai de ignoranþã, dar ºi de imoralitate. Ignoranþa este viciu. Dar la ce îþi folosesc diplomele ºi doctoratele în teologie dacã îþi lipseºte esenþialul? Dacã

VEÞI PRIMI PUTERE

503

te prãbuºeºti la prima suferinþã care îþi iese în cale, la prima ispitã, dacã eºti egoist, dacã eºti sclavul opiniei altora, dacã eºti obsedat de dorinþa popularitãþii, de orgoliu, dacã încerci sã-þi realizezi ambiþiile cãlcând peste cadavrele celor din jur? Forþa, tãria, stãpânirea de sine e una dintre cele patru virtuþi cardinale, adicã dintre virtuþile de bazã ale vieþii creºtine. Dar, de fapt, e o virtute care însoþeºte toate virtuþile. Orice virtute presupune efort, curaj. Chiar cuvântul virtute – virtus în latineºte – înseamnã forþã, tãrie. Nu putem pierde din vedere cuvintele lui Isus: fãrã tãrie, fãrã forþã sufleteascã nu se poate vorbi de mântuire. În împãrãþia cerurilor nu se intrã împins din spate. Împãrãþia cerurilor se ia cu forþa ºi numai cine e capabil de violenþã o cucereºte. Nu vã temeþi de cei care ucid trupul! (Cf. Mt 11,12; Lc 12,4). Sau elogiul adus omului de caracter care a fost Ioan Botezãtorul: „Ce aþi ieºit sã vedeþi în pustiu? O trestie legãnatã de vânt?” (Mt 11,7). Un molatec, un afemeiat ce trãieºte în puf, tolãnit pe perne? Un oportunist, un slugarnic, un linguºitor? Unul care spune „da” la toatã lumea ca sã se punã bine cu toatã lumea? Virtutea, tãria presupune luptã pe douã fronturi: unul interior, altul exterior. Mai întâi este efortul, lupta dusã cu noi înºine, cu pornirile dezordonate din noi, pentru a dobândi stãpânirea de sine. Gãsim scris acest cuvânt în Sfânta Scripturã: Cine se cucereºte pe sine e mai de valoare decât cel care cucereºte cetãþi. Întâlnim la tot pasul eroi de tipul lui Hercule pe care toatã antichitatea l-a ridicat în slãvi. Înzestrat cu o forþã fizicã extraordinarã, eroul nostru a reuºit sã ucidã o hidrã, un monstru cu ºapte capete, sã stranguleze lei, sã învingã amazoanele, sã scoatã ochii pãsãrilor de pradã care pustiau Arcadia. Dar ce folos de toate aceste vitejii? Cãci n-a reuºit

504

MISTERELE DE SLAVÃ

sã-ºi rãpunã patimile din el însuºi: orgoliul, mândria, plãcerile dezordonate ale simþurilor, zgârcenia! Al doilea front este în afara noastrã. Uneori, anturajul în care trãim, ideile, concepþiile, atitudinea celor din jur – toate acestea, bineînþeles, neconforme cu Duhul lui Cristos ºi al evangheliei – exercitã o tiranie mai crâncenã decât patimile din interior. Nimeni nu a descris mai genial ca Dostoievski, în romanul sãu, Demonii, aceastã complicitate la rãu ºi lupta de eliminare chiar fizicã a celui care nu se aliniazã, nu intrã în clicã. Pentru a rezista presiunilor e nevoie de eroism. Dar ºi în aceastã privinþã avertismentul lui Cristos e sever: „Oricine mã va renega înaintea oamenilor, îl voi renega ºi eu înaintea Tatãlui meu cel din ceruri” (Mt 10,33). Un pãcat, o dezordine, prin faptul cã e sãvârºit de majoritatea sau de toatã lumea, nu devine virtute, rãmâne pãcat, dezordine. Nu se decreteazã prin majoritate de voturi ce-i pãcat ºi ce nu-i pãcat. A murit cu câþiva ani în urmã unul din cei mai mari romancieri ai timpurilor noastre, Graham Greene. El împarte în romanele sale omenirea în trei categorii. În prima categorie intrã cei care se aliniazã, adaptabilii, cei fãrã coloanã vertebralã. Sunt fiinþe care se resemneazã sã strãbatã drumuri trasate, care nu au ambiþii morale sau intelectuale, citesc numai ce sunt obligaþi sã citeascã, înghit tot ce le oferã televizorul, îºi consumã viaþa fãcând o muncã pe care nu o iubesc, gãsesc mereu lucruri mãrunte pe care, fãcându-le, au impresia cã trãiesc. κi umplu timpul cu distracþii banale, se pasioneazã de fotbal ºi trãiesc pe pãmântul acesta fãrã a fi dat la ivealã mãcar un gând care se sã poatã spune cã este al lor. E trist ce spune scriitorul cu privire la numãrul celor care intrã în aceastã categorie, a celor fãrã coloanã vertebralã: peste 90% dintre oameni.

VEÞI PRIMI PUTERE

505

În a doua categorie, destul de numeroasã ºi aceasta, intrã, în general, nonconformiºtii de profesie, cei care au ajuns la concluzia cã lumea se sprijinã pe niºte coloane care nu existã. Ca atare, îºi creeazã un ghetou în care se închid, un paradis, o lume a viselor lor, ajungând sã creadã cã aceea e lumea autenticã. În sfârºit, puþinii din a treia categorie, în care intrã, în primul rând, sfinþii, sunt cei care acceptã deschis lupta: judecã cu capul lor, nu se încred decât în puterea care vine de la Dumnezeu. Nu le pasã cum îi privesc sau cum îi taxeazã cei din jur. Tãcerea, singurãtatea, pe care Isus o cere de la apostoli înainte de înãlþare, e ºcoala la care se formeazã sufletele tari. Existã o singurãtate sterilã, dezumanizantã, blestematã de Dumnezeu, nãscutã din orgoliu, din dispreþ faþã de oameni, ca cea exprimatã în zicala: „Vulturul zboarã singur, numai ciorile zboarã în cârd”; sau cea lãudatã de Schopenhauer: „Singurãtatea îi oferã omului inteligent un dublu avantaj: acela de a sta cu el însuºi ºi acela de a nu sta cu alþii”. Singurãtatea, tãcerea, pe care o cere Isus de la apostolii sãi, este fecundã, ne ajutã sã devenim cu adevãrat oameni, ca sã putem da ceva oamenilor, cãci numai în singurãtate ºi în tãcere ne putem întâlni cu noi înºine ºi cu Dumnezeu. Thomas Merton, marele scriitor care a pãrãsit zgomotul lumii spre a afla tãcerea unei mãnãstiri trapiste, scrie într-o carte consacratã tãcerii:
Zgomotul, confuzia, strigãtele continui ale societãþii moderne sunt expresia vizibilã a pãcatelor sale cele mai mari: ateismul sãu ºi disperarea sa. De aceea, creºtinii care se asociazã la acest zgomot, cei care intrã în Turnul Babel al limbilor, se convertesc într-un anumit sens (în sens contrar), ieºind din cetatea lui Dumnezeu.

506

MISTERELE DE SLAVÃ

Bineînþeles, pentru a fi un suflet tare, un om de caracter, trebuie sã ai convingeri puternice, convingeri de credinþã, sã ai un ideal pentru care sã te sacrifici în viaþã. Nimeni nu luptã pentru o cauzã pierdutã. ªi dacã trãim într-o lume de oportuniºti, de oameni fãrã caracter, aici e explicaþia: puþini sunt cei care au convingeri ferme. Tãria se câºtigã prin luptã, curaj, entuziasm – ceea ce caracterizeazã vârsta tinereþii. Un tânãr blazat, incapabil de efort, e un anormal, un elefant care zboarã, ar spune scriitorul Descalzo. Virtutea tãriei se câºtigã exersând în lucrurile mici. κi face iluzii cine crede cã ar putea fi erou, cã ar putea sã meargã curajos în închisoare sau la moarte pentru credinþã cel care nu este în stare sã respecte voinþa lui Dumnezeu în lucrurile mici. Vorba sfântului Francisc de Sales: „Cum îþi închipui cã vei înfrunta leii ºi leoparzii, dacã nu eºti în stare sã înfrunþi muºtele ºi þânþarii?” E o lege pe care a formulat-o însuºi Isus în Evanghelie: cine nu va fi fidel în lucrurile mici nu va fi fidel nici în cele mari. În sfârºit, de mare importanþã este a citi ºi a reflecta la vieþile oamenilor tari de caracter, în special ale sfinþilor. Iatã, de pildã, exemplul sfântului Ioan Gurã de Aur pe care ameninþãrile împãrãtesei nu-l pot clinti din loc:
Împãrãteasa Eudoxia vrea sã mã exileze? Merg în exil: al Domnului este pãmântul cu tot ce este pe el. Vrea sã-mi taie trupul în douã cu ferãstrãul? Sã o facã: Isaia a avut aceeaºi soartã. Vrea sã mã arunce în valuri? Îmi voi aminti de Iona. Dã poruncã sã fiu ucis cu pietre? N-are decât: voi avea soarta lui ªtefan, primul martir. Dispune sã mi se taie capul? Mã asociez cu Ioan Botezãtorul. Îmi confiscã averea? Voi spune cu Iob: „Gol am ieºit din sânul mamei mele, ºi gol mã voi întoarce în sânul pãmântului” (Iob 1,21), mama noastrã, a tuturor. Nu era nimic de fãcut. Sfântul episcop nu se temea decât de Dumnezeu ºi de pãcat.

„Eu sunt cu voi” la rugãciune (I)
Apoi cei unsprezece ucenici au mers în Galileea, pe muntele hotãrât lor de Isus. Cum l-au vãzut, i s-au închinat, dar unii se îndoiau. Apropiindu-se, Isus le-a vorbit: „Mi-a fost datã toatã puterea în cer ºi pe pãmânt. Aºadar, mergeþi, faceþi ucenici din toate naþiunile, botezându-i în numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh, învãþându-i sã þinã toate câte v-am poruncit. ªi iatã, eu sunt cu voi în toate zilele, pânã la sfârºitul lumii” (Mt 28,16-20).

Aºa îºi încheie sfântul Matei Evanghelia sa. Muntele din Galileea, unde le poruncise Isus celor unsprezece sã meargã nu era chiar în Galileea. Era tot Muntele Mãslinilor, care se mai numea ºi Muntele Galileii, întrucât aici îºi aºezau tabãra galileenii când veneau de sãrbãtori în pelerinaj la Ierusalim. Episodul înãlþãrii lui Isus la cer îl descrie sfântul Marcu, îl descrie sfântul Ioan, îl descrie sfântul Luca de douã ori: o datã în Evanghelie ºi încã o datã în Faptele Apostolilor. Curios, din Evanghelia dupã sfântul Matei lipseºte. Sfântul Matei nu vrea sã vorbeascã de înãlþare. ªtia, fãrã îndoialã, cã Isus s-a înãlþat la cer, dar mai ºtia cã el a rãmas totodatã pe pãmânt, divinizat, glorificat. „Eu sunt cu voi” – în spaþiu, aici, pe pãmânt; în timp: în toate zilele, întotdeauna. E o legãturã strânsã ºi o coerenþã surprinzãtoare între începutul ºi sfârºitul Evangheliei dupã sfântul Matei. În primul capitol, evanghelistul ne spune cã Isus se va numi Emanuel, ceea ce înseamnã „Dumnezeu este cu noi”. Ultimul capitol se încheie cu cuvintele: ªi iatã, eu sunt cu voi în toate zilele, pânã la sfârºitul lumii” (Mt 28,20).

508

MISTERELE DE SLAVÃ

Cum rãmâne Isus cu noi pânã la sfârºitul lumii? În primul rând, el este prezent când suntem adunaþi împreunã în numele lui pentru rugãciune. Este acelaºi evanghelist Matei care, în capitolul 18, noteazã promisiunea lui Isus: „Cãci unde doi sau trei sunt adunaþi în numele meu, sunt ºi eu acolo în mijlocul lor” (Mt 18,20). În învãþãtura rabinicã, gãsim ceva asemãnãtor: „Unde doi stau alãturi – gãsim scris în Miºna –, iar cuvintele Torei se aflã în mijlocul lor, între ei se aflã ªekina [prezenþa lui Dumnezeu]”. Pentru a înþelege bine cuvintele lui Isus din Mt 18,20: „Cãci unde doi sau trei sunt adunaþi în numele meu, sunt ºi eu acolo în mijlocul lor”, trebuie sã citim cu atenþie întreg capitolul 18. E capitolul în care Cristos stabileºte cine este mai mare în împãrãþia cerurilor, punând în mijlocul ucenicilor un copilaº; în care cel ce îi scandalizeazã pe cei mici e invitat sã-ºi lege o piatrã de moarã de gât; în care fratele ce îþi greºeºte trebuie iertat de ºaptezeci de ori câte ºapte, adicã, în limbaj biblic, întotdeauna; în care cel ce nu îl iartã din toatã inima pe fratele sãu va avea soarta servitorului care, iertat de stãpânul sãu de o datorie imensã, a fost necruþãtor cu tovarãºul sãu, care îi datora câþiva bãnuþi. E capitolul caritãþii ºi al iertãrii. Ceea ce înseamnã cã rugãciunea comunã, la care este prezent Cristos, trebuie sã fie expresia iubirii fraterne între cei prezenþi. Cu alte cuvinte, înseamnã cã unitatea, iubirea fraternã e condiþia absolut necesarã pentru ca rugãciunea sã fie ascultatã. În versetul anterior, Mântuitorul spune: „Dacã doi dintre voi pe pãmânt se vor uni ca sã cearã orice lucru, le va fi dat de Tatãl meu care este în ceruri” (Mt 18,19). Ucenicii au înþeles perfect cã Isus rãmâne în continuare cu ei dacã în rugãciunea comunã rãmân uniþi în dragoste fraternã, cãci noteazã sfântul Luca în Faptele Apostolilor

„EU SUNT CU VOI” LA RUGÃCIUNE (I)

509

cã ei s-au întors la Ierusalim de pe muntele numit al Mãslinilor. Când au ajuns acasã, au urcat în odaia de sus ºi toþi stãruiau cu un cuget (unanimiter în textul latin: „într-un suflet”) în rugãciune ºi cereri, împreunã cu femeile ºi cu Maria, mama lui Isus. ªi în alt loc, sfântul Luca, prezentându-ne prima comunitate creºtinã, noteazã iubirea fraternã nelipsitã de la adunãrile liturgice: „Ei erau stãruitori în învãþãtura apostolilor [liturgia cuvântului] ºi în comuniunea fraternã, la frângerea pâinii [liturgia euharisticã] ºi la rugãciune” (Fap 2,42). În perioada post-apostolicã, pe la anul 100, sfântul Ignaþiu din Antiohia le scria magnezienilor: „Un singur suflet, o singurã speranþã întru iubire ºi întru bucurie neîntinatã: acesta este Isus Cristos. Alergaþi cu toþii împreunã la un singur templu, la un singur altar, la un singur Isus Cristos”. În continuare, câteva gânduri practice cum sã realizãm aceastã comuniune de sentimente, de iubire, în jurul lui Isus prezent la rugãciunea comunitarã. Mai întâi e necesar sã izgonim de la noi, la rugãciune, orice formã de exhibiþionism, de dispreþ faþã de alþii, de ipocrizie, de vanitate, de scoatere în evidenþã a calitãþilor vocale, mai ales când rugãciunea este cântatã. Vã reamintesc cuvântul sfântului Augustin: „Dumnezeu ascultã cu mai multã plãcere lãtratul câinilor decât cântecele celor care se dau în spectacol cu cântecele lor”. Anthony De Mello, iezuitul care a scris o carte de exerciþii spirituale fãcute numai din anecdote, ilustreazã printr-o anecdotã exhibiþionismul la rugãciune:
Într-o zi, un episcop, venit în vizitã pastoralã într-o parohie, a îngenuncheat în faþa altarului ºi, într-un elan de mare fervoare religioasã, a început sã-ºi batã pieptul ºi sã strige: „Sunt un mare pãcãtos! Doamne, ai milã de mine! Sunt un mare pãcãtos! Doamne, ai milã de mine!” Parohul, miºcat

510

MISTERELE DE SLAVÃ

de acest exemplu de umilinþã, a cãzut ºi el în genunchi lângã episcop, a început sã-ºi batã pieptul ºi sã spunã: „Sunt un mare pãcãtos! Doamne, ai milã de mine! Sunt un mare pãcãtos! Doamne, ai milã de mine!” Clopotarul, care tocmai intra în bisericã sã tragã clopotul pentru Îngerul Domnului, îi vede pe cei doi la altar. Nu poate rezista. Cade în genunchi. κi bate pieptul: „Sunt un mare pãcãtos! Doamne, ai milã de mine!” Episcopul, nemulþumit, se opreºte: îi dã cot parohului ºi îi spune supãrat: „Ia te uitã cine se dã drept un mare pãcãtos! Ãla!

În al doilea rând, e necesar ca, înainte de a începe rugãciunea comunã, sã ne curãþãm inima de orice resentiment ºi orice urã. A-l iubi pe duºman, în acest caz, nu înseamnã neapãrat un sentiment de iubire. Cãci inimii nu-i putem comanda sã aibã sentimente aºa cum comandãm mâinii sau piciorului sã se miºte. Ci este vorba de un act de voinþã prin care iertãm, ne rugãm pentru cei care ne-au fãcut rãu, nu voim sã dãm curs sentimentelor de aversiune, de rãzbunare, suntem dispuºi, dacã vine ocazia, sã facem bine celor care ne-au fãcut rãu. „Fericiþi cei cu inima curatã, pentru cã ei îl vor vedea pe Dumnezeu” (Mt 5,8), ei îl vor vedea pe Cristos la rugãciune. Curãþia inimii nu se referã aici la virtutea castitãþii. Inima curatã e ca vinul curat, adicã neamestecat cu apã. Inima curatã este inima în care iubirea faþã de Cristos nu este amestecatã cu urã faþã de aproapele. În al treilea rând, la rugãciunea comunã trebuie sã smulgem din noi orice formã de egoism. În mãsura în care ne gândim la trebuinþele noastre, sã ne gândim ºi la trebuinþele altora. Sã nu fim ca acea doamnã evlavioasã care, dupã rãzboi, spunea: „Bunul Dumnezeu a fost într-adevãr bun cu noi. Ne-am rugat, ne-am rugat, ºi toate bombele au cãzut în partea cealaltã a oraºului”.

„EU SUNT CU VOI” LA RUGÃCIUNE (I)

511

În sfârºit, în lume, în jurul nostru e mult rãu, multã dezordine, multã nedreptate, multã suferinþã. Numai cine rãmâne în contact permanent cu Cristos în rugãciune dobândeºte o inimã simþitoare, plinã de compãtimire faþã de cei ce sunt în suferinþã, ºi poate face ceva pentru ei. Am citit într-o revistã italianã mãrturia unei persoane consacrate, un cãlugãr, care ne poate servi ca lecþie tuturor. A fost trimis într-o casã în misiuni. A fost lovit puternic de sãrãcia cumplitã, marginalizarea, mizeria inumanã care domnea în acea localitate. S-a angajat trup ºi suflet sã facã ceva pentru nenorociþii aceia, lãsând adesea la o parte rugãciunile ºi practicile de pietate comunitare. Era stãpânit de revoltã, nu se mai putea concentra nici la Liturghie, rugãciunea personalã era mai mult un interogatoriu fãcut lui Dumnezeu decât o întâlnire cu el. L-a doborât sentimentul neputinþei de a face ceva pentru oamenii aceia. Pânã într-o zi, când Dumnezeu i-a dat harul unei adevãrate convertiri. El mãrturiseºte:
Pânã atunci pusesem în centrul vieþii mele realitatea care mã înconjoarã. Trebuia, în schimb, sã-l pun în centrul vieþii mele pe Isus, stãpânul vieþii mele. Trebuia sã fac cu el un dialog, o întâlnire adevãratã, astfel încât sã transform, în contact cu Isus, orice clipã a liturgiei atât în comunitate, cât ºi cu fraþii din acel sat. Din acel moment, am început sã mã schimb la faþã încetul cu încetul. Liturgia orelor s-a transformat în momente de dialog strâns prin intermediul psalmilor. Dialog în patru: Stãpânul vieþii, lumea din sat, confraþii mei ºi eu. Euharistia pe care o trãisem pe cont propriu a luat dimensiunea unei întâlniri. Spovada: într-o lume plãmãditã din atâtea pãcate personale ºi sociale, am trecut de la agresivitate, pe mãsurã ce mã lãsam copleºit de har ºi de iertare, la convingerea cã e necesar sã am o inimã împãcatã.

512

MISTERELE DE SLAVÃ

Deºi cu multe scãderi, am descoperit cã viaþa religioasã trebuie sã aibã aceastã dimensiune îmbucurãtoare a unei vieþi celebrate (transformate în rugãciune) ºi cã aceastã bucurie trebuie sã se reflecte pe chipul nostru, în felul nostru de a vorbi, în gesturile pe care le facem... Trebuie sã se vadã în toatã fiinþa noastrã cã îl celebrãm pe Stãpânul vieþii care ne stã alãturi ºi merge zi de zi alãturi de noi.

„Eu sunt cu voi” la rugãciune (II) Aprofundãm în aceastã meditaþie tema meditaþiei precedente: când doi sau trei se adunã în numele lui Cristos pentru rugãciune, Cristos este întotdeauna prezent în mijlocul lor. Ne vom opri asupra celor douã forme mai importante de rugãciune: rugãciunea de laudã ºi rugãciunea de mulþumire, care ar trebui sã aibã ponderea cea mai însemnatã, dar care, în realitate, au ponderea cea mai neînsemnatã. Rugãciunea de laudã. Este clar cã Dumnezeu, a cãrui transcendenþã este infinitã, îºi gãseºte toatã slava în el însuºi; nu are nevoie de nimeni ºi de lauda nimãnui, cãci la slava lui infinitã nu se mai poate adãuga nimic. Dar, de vreme ce existã creaturi, e clar cã datoria lor fundamentalã ºi scopul existenþei lor este acela de a-l lãuda pe Creator ºi de a-i mulþumi. Sfântul Ignaþiu de Loyola îºi începe cursul sãu de meditaþii cu aceste cuvinte: Homo creatus est ut laudet Deum Dominum nostrum. Ei reverentiam exhibeat, eique serviat, et per haec salvet animam suam („Omul a fost creat cã sã-l laude pe Domnul Dumnezeul nostru. Sã-i aducã cinste, sã-l slujeascã ºi, astfel, sã-ºi mântuiascã sufletul”). Întreaga creaþie, în felul ei, îi aduce laudã Creatorului. Omul este un glas printre atâtea altele în acest concert la care participã întregul univers.
Fratele Bruno se aflã în rugãciune ºi orãcãitul unei broaºte îl deranjeazã. Încearcã sã nu-i dea atenþie. Zadarnic. Scoate capul pe fereastrã ºi strigã: „Tãcere! Sunt în rugãciune!” Fratele Bruno era un om sfânt. E ascultat imediat. Micuþa

514

MISTERELE DE SLAVÃ

creaturã îºi închide gura pentru ca sfântul cãlugãr sã se poatã ruga în tãcere. Dar, deodatã, un alt glas îi întrerupe rugãciunea. Un glas interior care îi spune: „Crezi cã lui Dumnezeu orãcãitul unei broaºte nu-i poate face tot atâta plãcere câtã plãcere îi face cântarea psalmilor tãi?” Rãspunde fratele Bruno: „Ce plãcere poate gãsi Dumnezeu în orãcãitul unei broaºte?” Iar glasul: „De ce crezi tu cã Dumnezeu a inventat orãcãitul?” Bruno vrea sã ºtie de ce. Deschide fereastra ºi porunceºte: „Cântaþi!” Broasca începe sã orãcãiascã. I se alãturã celelalte broaºte din lac ºi glasurile lor umplu vãzduhul. Fratele Bruno, pe mãsurã ce ascultã cu atenþie cântecul lor, înceteazã de a mai fi iritat ºi deranjat ºi îºi dã seamã cã vocile lor îmbogãþesc tãcerea nopþii. Datoritã acestei descoperiri, inima sfântului cãlugãr a început sã batã în armonie cu întregul univers ºi, pentru prima datã în viaþa lui, a înþeles ce vrea sã spunã „a te ruga”.

Rugãciunea de laudã ºi mulþumire prin excelenþã a Bisericii este rugãciunea Breviarului: Oficiul divin sau Liturgia orelor, cum se numeºte dupã ultima reformã liturgicã. Constituþia liturgicã a Conciliului al II-lea din Vatican, în capitolul al IV-lea, în care trateazã despre oficiul divin, nu îl numeºte altfel decât rugãciune de laudã sau cântare de laudã. De nouã ori revine aceastã expresie. Ce este aceastã rugãciune, documentul ne-o spune aducându-ne o imagine de o aleasã frumuseþe poeticã. E întâlnirea dintre mireasã ºi mire, adicã dintre Bisericã ºi Cristos:
Când acest minunat cântec de laudã este înãlþat dupã rânduialã de preoþi sau de alte persoane delegate de Bisericã pentru aceasta, sau de credincioºi care se roagã în frunte cu preotul în forma aprobatã, atunci este într-adevãr glasul miresei care îi vorbeºte Mirelui ei, ba chiar este rugãciunea pe care Cristos, împreunã cu trupul sãu, o înalþã cãtre Tatãl (SC 84).

„EU SUNT CU VOI” LA RUGÃCIUNE (II)

515

E normal ca la aceastã întâlnire cu mirele, mireasa sã aibã, în primul rând, cuvinte de admiraþie, de laudã, de iubire, de recunoºtinþã faþã de mirele ei.
Misticul musulman Farid s-a lãsat convins de vecinii sãi sã meargã la curtea de la Delhi, spre a obþine o favoare de la împãratul Akbar pentru satul în care trãia. Farid s-a dus, aºadar, la curte ºi l-a gãsit pe împãrat spunându-ºi rugãciunile. Când a apãrut, Farid l-a întrebat: – Ce fel de rugãciuni ai fãcut? – Am cerut de la Cel Preaîndurãtor sã-mi dea succes, bogãþie ºi viaþã lungã, a rãspuns el. Farid i-a întors spatele împãratului ºi a plecat zicând: – Am venit sã vãd un împãrat, dar am gãsit aici un cerºetor ca toþi ceilalþi cerºetorii.

Rugãciunea de cerere nu este exclusã din oficiul divin, dar demnitatea de mireasã pe care mirele, în iubirea lui, a copleºit-o cu daruri nu-i permite Bisericii sã se transforme în cerºetoare. Liturgia orelor, ca rugãciune de laudã a Bisericii, îºi are rãdãcinile în liturgia Vechiului Testament. La templul din Ierusalim, în fiecare dimineaþã ºi în fiecare searã, se celebra jertfa de tãmâie însoþitã de rugãciuni, în special de psalmi. La aceleaºi ore se þinea serviciul religios dimineaþa ºi seara la sinagogã, tot pentru a însoþi jertfa de laudã zilnicã de la templu. De aici, în Bisericã, cele douã ore fundamentale: Laudele de dimineaþã, cu psalmii preluaþi de la serviciul sinagogal, numiþi Laudate („Lãudaþi”); e vorba de ultimii trei psalmi ai psaltirii care încep cu acest cuvânt ºi în care sunt contemplate mirabilia Dei (faptele minunate ale lui Dumnezeu), ce se descoperã în creaþie, pentru care se aduce laudã ºi mulþumire lui Dumnezeu, ºi Vesperele sau, mai exact, Laudele de searã, cu aceiaºi psalmi de bazã luaþi tot din serviciul religios þinut seara la sinagogã, numiþi psalmi de laudã,

516

MISTERELE DE SLAVÃ

aleluiatici sau halel, în care i se aduc laude ºi mulþumiri lui Dumnezeu pentru lucrãrile sale de mântuire a omului. În primele veacuri ale Bisericii, rugãciunea de laudã ºi mulþumire era nedespãrþitã de celebrarea Euharistiei în care se face prezentã toatã lucrarea de mântuire prin Isus Cristos. Astfel, duminica ºi la aniversarea martirilor, Liturghia era precedatã de o noapte de veghe, de rugãciune. În liturgia orientalã a rãmas aceeaºi disciplinã. În liturgia occidentalã s-a separat Euharistia de acest oficiu de rugãciune. Ce a rãmas din el e actualul Oficiu al lecturii. Dar Biserica, constatãm aceasta din Faptele Apostolilor, a mai preluat din liturgia sinagogalã trei ore, numite ore minore, ora a treia (9), ora a ºasea (12) ºi ora a noua (15), în care se aduce laudã ºi mulþumire pentru lucrãrile de mântuire sãvârºite la aceste ore: (coborârea Duhului Sfânt la ora 9, rãstignirea lui Isus pe cruce la 12, moartea lui la ora 15). Acesta e motivul pentru care Biserica a introdus expresia de „Liturgia orelor”. E o liturgie legatã de anumite ore ale zilei, prin care Dumnezeu e preamãrit pentru intervenþiile sale salvatoare sãvârºite la anumite ore. „Prin Oficiul divin – spune constituþia liturgicã – întreg cursul zilei ºi al nopþii trebuia sfinþit prin lauda lui Dumnezeu” (SC 84). ªi iatã pentru ce este o anomalie sã se recite douã ore ale Breviarului una dupã alta, nu mai spun recitarea tuturor orelor Breviarului pe la miezul nopþii, dupã ce am rezolvat toate celelalte treburi. Liturgia orelor era în primele veacuri ale Bisericii, rugãciunea întregului popor al lui Dumnezeu. Preoþii, cãlugãrii, cãlugãriþele animau aceastã rugãciune publicã. Cu timpul, poporul nemaiînþelegând limba latinã, Liturgia

„EU SUNT CU VOI” LA RUGÃCIUNE (II)

517

orelor a ajuns monopolul clerului: al preoþilor ºi al cãlugãrilor. Acum, fiindcã se poate traduce Liturgia orelor în limba oricãrui popor, Biserica vrea sã înlãture aceastã anomalie ºi sã redea întregului popor al lui Dumnezeu rugãciunea care îi aparþine. Cãci iatã ce hotãrãºte constituþia liturgicã:
Pãstorii sufleteºti se vor îngriji ca orele principale, mai ales Vesperele, în duminici ºi sãrbãtorile mai solemne, sã fie celebrate în biserici în comun. Se recomandã ca ºi laicii sã recite Oficiul divin, fie împreunã cu preoþii, fie adunaþi între ei, sau chiar singuri (SC 100).

Liturgia orelor este acum tipãritã în limba românã. Orice familie creºtinã are în casã o carte de rugãciuni cu practici de pietate. Foarte bine. Dar nu este normal sã lipseascã aproape cu desãvârºire din casele creºtinilor cartea cãrþilor care este Liturgia orelor. Spune constituþia liturgicã:
Orice celebrare liturgicã [iar recitarea Breviarului este celebrare liturgicã], întrucât este lucrarea lui Cristos-preotul ºi a trupului sãu, care este Biserica, este acþiune sacrã prin excelenþã; eficacitatea ei nu o poate atinge cu acelaºi titlu ºi în acelaºi grad nici o altã acþiune a Bisericii (SC 7).

Recitând Oficiul divin, noi ne asociem la liturgia cereascã. Admirabile cuvintele constituþiei liturgice:
Marele preot al noului ºi veºnicului testament, Isus Cristos, luând firea omeneascã, a adus în acest exil pãmântesc imnul care se cântã veºnic în lãcaºurile cereºti. El uneºte cu sine întreaga comunitate a oamenilor, asociindu-ºi-o în înãlþarea acestei cântãri de laudã (SC 83).

Când recitãm orele canonice, spunea pe la anul 200 Tertulian, noi, într-un fel, punem stãpânire pe paradis, cãci facem atunci ce fac cetãþenii acestei patrii fericite.

518

MISTERELE DE SLAVÃ

Cuvântul breviar (breviarium în latineºte) înseamnã „prescurtare”, „rezumat”. E o sintezã a tot ce este mai preþios în Sfânta Scripturã, în rugãciunile Bisericii, în scrierile sfinþilor. Mai ales cuprinde psalmii, rugãciunea prin excelenþã inspiratã de Dumnezeu. Sfântul Augustin, care s-a convertit fiind profund miºcat de Liturgia orelor aºa cum se celebra însufleþitã fiind de sfântul Ambroziu în catedrala din Milano, spunea cu privire la psalmi: Ut bene ab homine laudetur Deus, laudavit se ipse Deus („Pentru ca Dumnezeu sã fie lãudat cum se cuvine de cãtre om, s-a lãudat pe sine însuºi Dumnezeu”). ªi face acest îndemn: Si orat Psalmus, orate; et si gemit, gemite; et si gratulatur, gaudete; et si sperat, sperate; et si timet, timete. Omnia enim qua scripta sunt speculum nostrum sunt („Dacã psalmul se roagã, rugaþi-vã; dacã geme, gemeþi; dacã se bucurã, bucuraþi-vã; dacã sperã, speraþi; dacã încearcã teamã, temeþi-vã. Cãci toate câte s-au scris în el sunt oglinda noastrã”). Ca o concluzie practicã, sã reþinem un cuvânt al sfântului Alfons de Ligouri care este în acord perfect cu învãþãtura Conciliului: „O sutã de rugãciuni particulare (adicã þinând de practicile de pietate) nu valoreazã cât o singurã rugãciune din Breviar, deoarece aceasta este prezentatã lui Dumnezeu în numele întregii Biserici ºi este fãcutã cu cuvintele lui Dumnezeu însuºi”.

„Eu sunt cu voi” în cuvântul lui Dumnezeu „ªi iatã, eu sunt cu voi în toate zilele, pânã la sfârºitul lumii” (Mt 28,20). Cum mai este prezent Cristos în mijlocul nostru? El este prezent atunci când se proclamã sau se citeºte Cuvântul lui Dumnezeu din Sfânta Scripturã. Nu este o noutate a ultimului Conciliu al Bisericii. Biserica a crezut întotdeauna în marea realitate a prezenþei lui Cristos în proclamarea Sfintei Scripturi. „Sã ascultãm evanghelia – îi îndeamnã sfântul Augustin pe credincioºii sãi – ca în prezenþa Domnului... Evanghelia este gura lui Cristos. El stã în cer, dar nu înceteazã sã vorbeascã pe pãmânt”. Pentru sfântul Cezar din Arles lipsa de respect faþã de cuvântul lui Dumnezeu este la fel de gravã ca ºi lipsa de respect faþã de sfânta Euharistie. Le spunea ascultãtorilor sãi: „Trebuie sã aveþi grijã sã nu lãsaþi sã cadã din inima voastrã cuvântul lui Isus Cristos, pe care îl primiþi, aºa cum aveþi grijã sã nu lãsaþi sã cadã la pãmânt trupul lui Isus Cristos”. Este adevãrat cã ultimul Conciliu a reamintit, ºi nu o datã, de aceastã prezenþã. Cristos este prezent în cuvântul sãu, el fiind cel care vorbeºte atunci când în Bisericã se citeºte Sfânta Scripturã. Scriitorii Bisericii vorbesc despre eficacitatea sacramentalã a cuvântului lui Dumnezeu. E sfântul Ieronim cel dintâi care vorbeºte despre împãrtãºirea cu cuvântul Sfintei Scripturi. Scrie într-un comentariu la Cartea Ecleziastului:

520

MISTERELE DE SLAVÃ

Lecturile din Sfânta Scripturã sunt, într-un sens mai larg, sacramente, simboluri, semne purtãtoare ale lucrãrii de mântuire. Cu credinþã în ceea ce ele conþin ºi cu foame, ele nu trebuie numai ascultate, recepþionate cu urechile, ci trebuie consumate, bãute, ca ºi pâinea, ca ºi vinul din Euharistie.

ªi mai vorbesc scriitorii Bisericii de efectele pe care cuvântul lui Dumnezeu le produce ex opere operato ca ºi sacramentele, ceea ce înseamnã cã, chiar dacã un text biblic este citit într-o bisericã într-o limbã neînþeleasã, cum a fost limba latinã atâta timp, el nu îºi pierde eficacitatea, cãci roadele provin, în primul rând, de la Cristos prezent în cuvântul Scripturii. Una dintre cunoscutele personalitãþi ale Bisericii de azi, cardinalul A. Bea scrie:
Deºi Sfânta Scripturã nu se poate numi, cum vor unii, „sacrament” în sensul strict al cuvântului, nu se poate numi nici un simplu sacramental, care ºi-ar produce efectele ex opere operantis Ecclesiae, adicã prin forþa demnitãþii ºi mijlocirii puternice a Bisericii, dar înseºi cuvintele Sfintei Scripturi, citite ºi ascultate cu dispoziþiile cerute, conþin o luminã ºi o forþã care depãºesc lumina ºi forþa cuvintelor pur omeneºti, chiar ºi ale celor mai elocvenþi oratori, ºi le conferã „o autoritate ºi o forþã cu totul specialã ºi unicã”.

Însuºi Dumnezeu vorbeºte despre eficacitatea cuvântului sãu, prin profetul Isaia:
Dupã cum ploaia ºi zãpada se coboarã din ceruri ºi nu se mai întorc, ci udã pãmântul ºi-l fac sã rodeascã... tot aºa, ºi cuvântul meu, care iese din gura mea, nu se întoarce la mine fãrã rod, ci va face voia mea ºi va împlini planurile mele” (Is 55,10-11).

Cuvântul dabar, folosit de evrei în Sfânta Scripturã, are douã sensuri: înseamnã ºi „a spune”, ºi „a face”. Cuvântul lui Dumnezeu nu numai spune, dar ºi face, realizeazã ce spune.

„EU SUNT CU VOI” ÎN CUVÂNT...

521

Într-un fel, Cristos, Cuvântul veºnic al Tatãlui, se întrupeazã în cuvântul Scripturii aºa cum s-a întrupat în sânul Fecioarei Maria prin puterea aceluiaºi Duh Sfânt. Cuvântul lui Dumnezeu acþioneazã sacramental, datoritã prezenþei lui Cristos, dar sacramental nu înseamnã automat, adicã fãrã sã þinã cont de atitudinea ºi cooperarea omului, dupã cum Cuvântul lui Dumnezeu nu s-a întrupat fãrã sã þinã cont de atitudinea ºi dispoziþiile Mariei. Cristos este prezent în cuvântul Sfintei Scripturi, dar nu numai când acesta este celebrat în liturgie, ci ºi în afara liturgiei, astfel încât întreaga zi o putem transforma într-o celebrare liturgicã permanentã. ªi acest lucru se înfãptuieºte prin ceea ce spiritualitatea creºtinã numeºte lectio divina. Sã-l lãsãm, în continuare, sã ne vorbeascã despre lectio divina pe renumitul Guigue Cartuzianul, cel care, în secolul al XII-lea, a sintetizat toatã tradiþia spiritualã anterioarã. În tratatul sãu, Scala Monachorum, Guigue îi scrie iubitului sãu frate Gervasius:
Într-o zi, când, terminându-mi munca fizicã, am început sã mã gândesc la activitatea spiritualã a omului, mi-a venit deodatã în minte scara cu cele patru trepte spirituale: lectura, meditaþia, rugãciunea ºi contemplaþia. Aceasta este scara pe care cãlugãrul se poate sui de pe pãmânt la cer. Chiar dacã scara are puþine trepte, ele sunt neobiºnuit de înalte, aºa încât, deºi partea de jos se sprijinã de pãmânt, vârful ei ajunge pânã la nori ºi pãtrunde tainele cerului.

Pe vremea lui Guigue, în mânãstiri erau trei categorii de persoane. Din prima, fãceau parte prelaþii, abaþii, din a doua categorie, oficialii, adicã cei ce aveau o funcþie importantã, de pildã, administratorul sau mai-marele

522

MISTERELE DE SLAVÃ

cãmãrilor, din a treia, cãlugãrii de rând. De primele douã categorii, Guigue nu se intereseazã. Scara lui este pentru oamenii simpli. Ceilalþi poate aveau o altã scarã, sau vreun ascensor cu care sã urce mai rapid la sfinþenie. Nu ºtim. Lucru determinant pentru lectio divina este pregãtirea: alungarea somnolenþei, a toropelii, a distracþiilor. A lua în mânã Sfânta Scripturã e ca ºi cum ai lua Euharistia. Se cere atenþie ºi respect infinit. Când te apropii de cuvântul lui Dumnezeu, trebuie sã-þi rãsune în urechi cuvintele pe care le-a auzit Moise venind din tufiºul aprins: „Descalþã-þi sandalele, cãci locul pe care calci este sfânt” (Ex 3,5). Lectura (lectio) este prima treaptã, primul pas pe care trebuie sã-l facã cel ce vrea sã se pãtrundã de Cuvântul lui Dumnezeu. El trebuie sã-l citeascã, sã-l citeascã ºi iar sã-l citeascã. E un exerciþiu care nu trebuie sã depindã de gustul de moment. El cere abnegaþie, continuitate, statornicie, disciplinã, efort. E o lecturã sprijinitã de temeinice studii biblice, la lumina magisteriului Bisericii, spre a nu cãdea în fundamentalismul sectelor ºi chiar al unor carismatici. Urmeazã treapta a doua: meditarea (meditatio). Când trecem de la lecturã la meditare? Este greu de fixat momentul, dupã cum este greu de fixat momentul în care natura trece de la primãvarã la varã; diferã de la an la an, de la þarã la þarã. Trecerea se face în momentul în care înþelegem cã Dumnezeu vrea sã ne vorbeascã, vrea sã ne spunã ceva. Atunci ne plecãm capul ºi rãmânem în tãcere, ascultând. „Voi asculta ce-mi va spune Domnul” (Ps 85, 9). Lectura rãspunde la întrebarea: ce spune textul? Meditaþia rãspunde la întrebarea: ce-mi spune textul mie? Prin lecturã se sparge coaja textului, prin meditaþie se ajunge la miezul lui. Dupã ce am terminat

„EU SUNT CU VOI” ÎN CUVÂNT...

523

citirea ºi dupã ce am gãsit o semnificaþie, o rezumãm într-o propoziþie pe care o vom alege de preferinþã chiar din textul biblic, de pildã: „Fericiþi cei cu inima curatã” (Mt 5,8), pe care o vom pãstra în memorie ºi pe care o vom repeta mereu, mereu, de-a lungul zilei (o vom rumega, cum spunea Guigue Cartuzianul), pânã se amestecã ºi se face una cu fiinþa noastrã. A treia treaptã: rugãciunea (oratio). Când trebuie sã trecem de la meditaþie la rugãciune? Iarãºi nu se poate spune exact, dupã cum nu se poate spune exact când trece cineva de la tinereþe la maturitate. Dupã ce þi-ai dat seama ce a cerut Dumnezeu de la tine, vine momentul sã-þi pui întrebarea: ºi acum, ce trebuie sã-i spun eu lui Dumnezeu? Accept sau nu accept? Când ne dãm seama ce ne cere Dumnezeu, apare ºi neputinþa, slãbiciunea noastrã. E clipa rugãciunii. Poate sã fie rugãciunea de laudã, de mulþumire, de implorare, de cerere, de iertare, rugãciunea spontanã sau, de preferinþã, cu cuvinte luate tot din Biblie. De exemplu: Doamne, fã-mã sã vãd; Doamne, fã-mã sã aud; Doamne, fã-mã sã cred; Doamne, ajutã necredinþei mele; Doamne, slujitorul tãu este bolnav º.a.m.d, invocaþii pe care le vom repeta pe tot parcursul zilei, oriunde ne-am afla. „Rugãciunea – scrie Guigue Cartuzianul – este elanul fierbinte al inimii în faþa lui Dumnezeu, cerându-i sã îndepãrteze rãul ºi sã ne dea lucruri bune”. Nu e nevoie sã mai spun cã a citi ºi a studia Sfânta Scripturã fãrã a ne ruga înseamnã a rãmâne la coaja ei. Ultima etapã este contemplaþia (contemplatio). Contemplaþia adunã laolaltã întreg drumul strãbãtut. Ea atinge întreaga noastrã fiinþã. Contemplaþie, tradus, înseamnã privire. Ea te face, într-adevãr, sã priveºti totul într-un fel nou, sã acþionezi într-un fel nou, sã guºti viaþa într-un fel nou. Contemplaþia e, cum spune Guigue,

524

MISTERELE DE SLAVÃ

ultima treaptã a scãrii, „care pãtrunde în nori ºi cerceteazã tainele cerului”. Este viitorul anticipat în timpul de faþã. Sã-l lãsãm pe Guigue Cartuzianul sã ne descrie cele patru trepte ale lui lectio divina:
Citirea cautã desfãtarea vieþii preafericite, meditaþia o aflã, rugãciunea o cere ºi contemplaþia o gustã. Citirea aduce hrana la gurã, meditaþia o mestecã ºi o mistuie, rugãciunea îi verificã gustul ºi contemplaþia este desfãtarea care dã bucurie. Citirea ajunge pânã la coajã, meditaþia pãtrunde în miez, rugãciunea rosteºte dorinþa de a o gusta, iar contemplaþia e gustul desfãtãrii dobândite.

„Eu sunt cu voi” în preoþii mei Constituþia liturgicã a Conciliului al II-lea Vatican, Sacrosanctum Concilium, vorbind despre diferitele forme de prezenþã a lui Cristos în Bisericã, afirmã cã el, Cristos, este prezent în persoana preotului aºa cum este prezent în sacramente, aºa cum este prezent în speciile euharistice. Gãsim la sfântul Grigore de Nyssa un text deosebit de frumos, în care ni se spune cã hirotonirea preoþeascã îl transformã pe om în Cristos aºa cum cuvintele consacrãrii la Liturghie transformã pâinea ºi vinul în trupul ºi sângele lui Cristos:
Pâinea nu este mai înainte decât pâine obiºnuitã, dar, o datã consacratã, se spune despre ea cã este trupul lui Cristos ºi este adevãrat ...Aceeaºi putere a cuvântului îl face pe preot vrednic de cinste, de veneraþie ºi îl separã de poporul de rând. Cãci mai înainte, ieri, era un om printre ceilalþi. Dintr-odatã, iatã-l în frunte, conducãtor, maestru al pietãþii, iniþiator în tainele divine. ªi acest lucru s-a fãcut fãrã sã se fi schimbat ceva în trupul sãu sau în exterior. Aspectul sãu exterior a rãmas acelaºi, dar o putere nevãzutã ºi harul i-au transformat sufletul.

Preotul poate spune mai mult ca oricine ceea ce spunea sfântul Pavel: „Aºadar, nu mai trãiesc eu, ci Cristos trãieºte în mine” (Gal 2,20). P Bourgoing putea sã scrie pe bunã dreptate: „Prin . consacrarea preoþeascã, noi suntem îmbrãcaþi cu însãºi persoana lui Isus Cristos. Noi vorbim, noi acþionãm ca ºi cum ar fi el însuºi”.

526

MISTERELE DE SLAVÃ

Copiii care, recunoscând pe stradã un preot pe care l-au vãzut la bisericã, spun: „Mãmicã, uite-l pe Doamne-Doamne”, spun, fãrã sã-ºi dea seama, un adevãr extraordinar. Sfânta Ecaterina de Siena îl numea pe duhovnicul ei, fericitul Raimond de Capua, „Cristos al meu cel vizibil”. Însuºi Diavolul adoptã aceastã definiþie a preotului. Prin gura unui posedat, Diavolul îl numea într-o zi pe pãrintele A. Chevrier, preotul francez renumit pentru sfinþenia sa, „acest mare Cristos”. La al treilea sinod al episcopilor din 1971, în care s-a dezbãtut tema preoþiei, în documentul final gãsim aceste cuvinte care meritã se fie reþinute: „Preotul este semn al divinului... el îl face prezent în mod sacramental pe Cristos, mântuitorul tuturor oamenilor”. Aºadar, preotul e semnul, este sacramentul lui Cristos (sacrament în sensul larg al cuvântului), este semn ca toate semnele sau riturile liturgice, semn care învãluie ºi, în acelaºi timp, dezvãluie o realitate supranaturalã, invizibilã. Dupã cum Cristos a fost sacramentul Tatãlui, tot astfel, preotul este sacramentul lui Cristos. Aceasta nu este o noutate a Conciliului. E o realitate pe care au tratat-o deja sfinþii pãrinþi ai Bisericii. „Preotul este imaginea (icoana) marelui preot ceresc” – scrie Teodor de Mopsuestia. Iar Hesychius scria, la Ierusalim, pe la anul 400: preotul e „simbolul lui Cristos”. Qui figuram ferunt Christi possunt propter eum qui in ipsis est praestare benedictionis plenitudinem („Cei care poartã figura lui Cristos, datoritã celui care se aflã în ei, pot acorda binecuvântarea deplinã”). Se ºtie cã, în limbajul sfinþilor pãrinþi, cuvintele: „imagine”, „icoanã” sunt identice cu cuvintele „mister” sau „sacrament”. Cu privire la semnele liturgice, Conciliul a voit o reformã drasticã. A voit sã le facã mai transparente, ca sã

„EU SUNT CU VOI” ÎN PREOÞII MEI

527

reflecte mai bine realitãþile dumnezeieºti pe care le conþin. „Trebuie orânduite textele ºi riturile în aºa fel încât sã exprime mai clar realitãþile sfinte pe care le semnificã” (SC 21). Dar dacã preotul este un sacrament, un semn, evident cã este necesarã aceeaºi transparenþã pentru a-l reflecta pe Cristos din el. Altminteri, preotul nu este un sacrament, ci este un cavou care îl ascunde pe Cristos. Ceea ce îl face pe preot transparent este sfinþenia vieþii. Ceea ce distruge transparenþa, îl face opac, este pãcatul, o viaþã nedemnã de Cristos pe care îl poartã în el. Scriitorul francez F. Mauriac scria în aceastã privinþã: „Omul din cei mai mulþi preoþi îl acoperã pe Cristos din ei, îl ascund în aºa mãsurã încât îl înmormânteazã într-înºii...dar când preotul este ceea ce se numeºte «un sfânt preot», Domnul iese la suprafaþã, devine vizibil, apare dintr-o datã”. Iatã pentru ce exigenþa fundamentalã a celui chemat la preoþie este sfinþenia, adicã modelarea, conformarea vieþii cu viaþa lui Cristos pe care îl poartã în el. A-l purta pe Cristos, marele preot sfânt, nevinovat, fãrã patã, despãrþit de pãcãtoºi, cum îl descrie Scrisoarea cãtre Evrei, într-o viaþã lipsitã de sfinþenie, întinatã, pãtatã, nedespãrþitã de pãcãtoºi, iatã cea mai mare monstruozitate ce se poate imagina. Severe, dar adevãrate sunt cuvintele pãrintelui Sertillanges:
Ca acela care sfinþeºte prin puterea lui Cristos sã nu fie sfânt, ca acela care predicã adevãrul lui Cristos sã nu practice ce predicã, ca acela care îl dãruieºte pe Cristos sã meargã la idolii lumii ºi ai cãrnii, iatã un viciu radical, pe care Dumnezeu îl blestemã.

A acþiona în persoana lui Cristos, in persona Christi, cum se exprimã Biserica, în funcþiunile preoþeºti ºi a

528

MISTERELE DE SLAVÃ

te lepãda de el în viaþa practicã, a-l purta în tine pe Cristos ºi a oferi lumii o caricaturã a lui Cristos, iatã un divorþ dureros, izvorul tuturor fariseismelor ºi al tuturor dezertãrilor. De altfel, sfinþenia este singurul lucru pe care lumea îl pretinde de la preot ºi are tot dreptul sã-l pretindã. Ce trebuie sã fie preoþii? Rãspunsul ne vine de la acelaºi F. Mauriac: „Oameni asemenea tuturor celorlalþi, dar chemaþi mai mult decât ceilalþi la sfinþenie, condamnaþi la sfinþenie forþatã, iatã ce sunteþi voi, preoþii”. Mulþi aºteptau dupã Conciliu o înflorire extraordinarã a Bisericii, având în vedere marea reformã liturgicã a riturilor ºi introducerea limbii poporului în liturgie, relansarea Bibliei, noua teologie ºi celelalte. ªi înflorirea n-a venit, dimpotrivã. Înflorirea în Bisericã vine numai când se reformeazã, devine transparent semnul, sacramentul lui Cristos, care este preotul. Este o responsabilitate extraordinarã care apasã pe umerii preoþilor. Dacã îl înmormânteazã pe Cristos în ei, atunci înmormânteazã o datã cu el Biserica, trupul sãu. Este ceea ce le spunea odinioarã cardinalul Sevin elevilor de la Seminarul Francez din Roma: „Dacã nu veþi fi sfinþi, veþi fi groparii Bisericii din Franþa. Pentru a duce Biserica la mormânt este suficient un cler onest; pentru a o salva, e nevoie de sfinþi”. Preotul este, asemenea sfântului Pavel, vasul ales de Dumnezeu ca sã-l poarte pe Cristos oamenilor. Un vas care trebuie pregãtit, purificat, curãþat, spãlat în anii de pregãtire la preoþie, astfel încât, în ziua hirotonirii, sã fie cu totul transparent. Aceastã muncã de purificare continuã trebuie sã cunoascã trei grade. Primul grad este eliminarea oricãrui pãcat de moarte ºi o viaþã trãitã permanent în harul sfinþitor. Al doilea grad, eliminarea oricãrui pãcat venial

„EU SUNT CU VOI” ÎN PREOÞII MEI

529

deliberat. Cãderile mari pornesc întotdeauna de la pãcatele mici. Aceste pãcate veniale duc la diminuarea harurilor, la slãbirea voinþei, la superficialitate în viaþa spiritualã ºi, în cele din urmã, la pãcate grele. E cuvântul lui Isus: cine nu va fi fidel în cele mici nu va fi fidel nici în cele mari. Dar nu este de ajuns. Un rãzboi nu este câºtigat când ai reuºit sã-þi aperi poziþiile, respingând atacurile mai grele sau mai uºoare ale inamicului. Vine al treilea grad: a pãtrunde în acel teren profund în care îºi au înfipte rãdãcinile toate pãcatele. „Existã în noi – spune pãrintele Lallemant – o rãutate infinitã de care nu ne dãm seama, deoarece trãim prea la suprafaþã, fãrã a intra în noi înºine spre a cerceta labirintul întunecos al inimii noastre”. Existã în adâncul inimii noastre un strat germinativ de patimi, de instincte, de senzualitate, de orgoliu, de vanitate, de invidie, de sentimente adormite, dar nu ucise, un fond de comoditate, de egoism, de dorinþe refuzate care aºteaptã sã-ºi ia revanºa. În efortul de purificare nu putem nesocoti acest humus în care se ascund rãdãcinile tuturor pãcatelor. În munca de purificare sufleteascã, de cea mai mare importanþã este spovada fãcutã bine ºi des. Ar fi greºit sã credem cã, cu cât înaintãm în sfinþenie, având pãcate mai puþine, trebuie sã ne spovedim mai rar. Lucrurile stau tocmai invers. Cu cât înaintãm în sfinþenie, cu atât ne dãm seama, la lumina harului, ce este pãcatul, chiar pãcatul infim, cu atât simþim nevoia sã ne spovedim mai des. Marii pãcãtoºi nu simt nevoia sã vinã la spovadã sau, dacã vin, vin sã spunã cã nu au nici un pãcat. În schimb, sfinþii simt nevoia sã se spovedeascã, unii chiar în fiecare zi, ºi nu sunt împinºi de scrupulozitate sã o facã. Munca de purificare sufleteascã presupune apoi un control permanent al inimii; cultivarea tãcerii exterioare ºi interioare, reculegerea, examinarea atentã a conºtiinþei,

530

MISTERELE DE SLAVÃ

direcþiunea spiritualã, deschiderea totalã a inimii în faþa duhovnicului, sinceritate. Vai de cel care îºi clãdeºte viaþa pe nesinceritate, pe duplicitate, pe minciunã, pe preocuparea de a nu fi vãzut sau prins! Vã invit pe fiecare dintre voi sã vã puneþi în cursul zilei de azi de multe ori aceastã întrebare: ce voi fi în ziua hirotonirii mele? Un cavou sau un vas transparent de cristal? Munca de sfinþire, de purificare spiritualã, e datoria esenþialã în anii de pregãtire la preoþie. Numai cine îºi face cu toatã seriozitatea aceastã datorie va putea sã se roage lui Dumnezeu în ziua hirotonirii: „Doamne, fã ca oricine mã priveºte sã te vadã pe tine” (pr. Perreyve).

„Eu sunt cu voi” în sacramentele Bisericii „ªi iatã, eu sunt cu voi...” (Mt 28,20). Cum mai este Cristos cu noi? Ne rãspunde constituþia liturgicã a Conciliului al II-lea din Vatican: „Cristos este mereu prezent în Biserica sa, mai ales în acþiunile liturgice. Este prezent în sacramente prin puterea sa, aºa încât, atunci când cineva boteazã, Cristos însuºi este cel care boteazã” (SC 7). Vorbind despre prezenþa lui Cristos în celebrãrile liturgice, în sacramente, Conciliul reia o învãþãturã existentã dintotdeauna în Bisericã. În cuvintele Conciliului gãsim un ecou al cuvintelor sfântului Augustin care spunea: „Boteazã Petru, e el, Cristos care boteazã; boteazã Pavel, Cristos boteazã; boteazã Iuda, Cristos boteazã”. În Evul Mediu, sfântul Toma de Aquino trateazã aceastã problemã cu aceeaºi precizie:
E clar cã este acelaºi Cristos care sãvârºeºte toate sacramentele Bisericii, cãci el este cel care boteazã, el este cel care iartã pãcatele, el este adevãratul preot care s-a oferit pe altarul crucii ºi prin puterea lui se consacrã în fiecare zi pe altar trupul sãu.

Sacramentele nu sunt altceva decât prelungirea pe pãmânt a trupului înviat ºi glorificat al lui Cristos din ceruri. Dacã sacramentele, liturgia, dupã învãþãtura Conciliului, e culmea spre care tinde toatã activitatea Bisericii ºi izvorul din care emanã toatã puterea ei, evident cã, în primul rând, pentru preot ºi pentru cel chemat la preoþie, sacramentele, acþiunile liturgice, sunt centrul,

532

MISTERELE DE SLAVÃ

inima, culmea ºi izvorul fãrã de care viaþa noastrã nu are nici o direcþie ºi nici un sens, fãrã de care toatã munca noastrã este agitaþie sterilã. Contactul permanent cu Cristos prezent în sacramentele Bisericii pe care le celebrãm este izvorul sfinþirii noastre. Permanent în contact cu Cristos prezent în cuvântul pe care îl predicãm, permanent în contact cu Cristos în sacramentele pe care le administrãm, în botezurile pe care le facem, în dezlegãrile pe care le dãm la spovadã, în ungerile pe care le dãm bolnavilor ºi în toate celelalte celebrãri, în viaþa preotului, totul este har. ªi cum sã rãmânem insensibili la torentele de har care curg prin noi, cum sã nu ne contaminãm de prezenþa ºi harul lui Cristos? Sfinþindu-i pe alþii, în sfintele taine, ne sfinþim, în acelaºi timp, pe noi înºine. În tot cazul, pentru cine se pregãteºte pentru sfânta Preoþie, un lucru trebuie sã fie foarte clar: cine nu pune în centrul vieþii sale liturgia, sacramentele, nu are o culme spre care sã se îndrepte ºi nu are un izvor din care sã soarbã putere pentru a realiza ceva cu adevãrat de valoare, de preþ. Viaþa lui e agitaþie inutilã. E deºertãciune ºi goanã dupã vânt, cum spune Scriptura. Viaþã irositã, netrãitã, ratatã. „E îngrozitor sã mori”, scria filozoful ateu Erich From. Îngrozitor cu adevãrat, însã, este sã mori dupã ce nu ai trãit. Sfântul Pãrinte papa Pius al XI-lea scrie în enciclica sa, Ad catholici sacerdotii fastigium, aceste cuvinte care nu au pierdut nimic din actualitatea lor:
Ar fi o eroare foarte gravã ºi foarte periculoasã dacã preotul, antrenat de un fals zel, ar neglija propria sa sfinþire pentru a se arunca în întregime în activitãþile exterioare, oricât de bune ar fi ele, ale serviciului preoþesc. Procedând în felul acesta, nu numai cã ºi-ar compromite propria sa mântuire

„EU SUNT CU VOI” ÎN PREOÞII MEI

533

veºnicã, aºa cum marele Apostol al neamurilor se temea pentru el însuºi... dar ar risca sã piardã totodatã, dacã nu harul lui Dumnezeu, cel puþin, acea inspiraþie a Duhului Sfânt, care dã apostolatului exterior o forþã ºi o eficacitate minunatã.

Dacã Cristos este prezent în tainele pe care le celebrãm, vedem cã tot ce am putea noi oferi lumii, ca ºi sfântul Pavel, nu putem numi decât gunoaie în comparaþie cu tainele Bisericii.
Marele biblist dominican Grandmaison, vizitând odatã un novice care, în lume, înainte de a intra în mãnãstire, fusese un avocat strãlucit, îi spune: – Aþi ales ordinul fraþilor predicatori pentru a-l sluji pe Dumnezeu fãrã a renunþa la cultul oratoriei. La care fostul avocat rãspunde: – Într-adevãr, am ambiþia sã predic cuvântul lui Dumnezeu cât voi putea mai bine. Dar nu acest sentiment m-a condus aici. Când eram în lume, n-am putut sã mã apropii de un preot fãrã sã încerc speranþa arzãtoare de a gãsi în el ceva din Dumnezeu... sentimentul prezenþei vii a lui Cristos. Când, uneori, cãutându-l astfel pe Dumnezeu nu gãseam decât un om, simþeam o decepþie amarã ºi penibilã. Toatã ambiþia mea, când voi fi preot, la rândul meu, este sã nu cauzez unui suflet o asemenea decepþie.

Meditând la mãreþia preoþiei, la imensele puteri supranaturale, la bogãþiile de har care decurg din hirotonirea preoþeascã, vã puteþi pune întrebarea: este posibil, ca preot, sã ajung la decãdere, sã-l dau pe Cristos altora, iar eu sã nu-l am, ci sã fiu în duºmãnie cu el? Sã-i sfinþesc, sã-i mântuiesc pe alþii prin sfintele taine, iar eu sã nu beneficiez de sfinþire, sã mã osândesc? Este posibil. Experienþa o dovedeºte. Sfântul Pavel era conºtient de acest pericol, de aceea, implora rugãciunile creºtinilor, ca nu cumva, în timp ce le predica altora mântuirea, el

534

MISTERELE DE SLAVÃ

sã se osândeascã. Este posibil sã te osândeºti tu însuþi mântuindu-i pe alþii, cãci efectele sacramentelor nu depind de sfinþenia preotului ce le celebreazã. Scrie sfântul Augustin:
Vã spun, ºi toþi o spunem, cã preoþii unui judecãtor atât de mare trebuie sã fie sfinþi... preotul orgolios are locul sãu alãturi de Satana. Dar pentru aceasta, darul lui Cristos nu este câtuºi de puþin contaminat. El curge prin canalul care este acest preot, el curge limpede ºi curat, ajunge la pãmânt fertil. Sã presupunem cã acest canal este fãcut din piatrã ºi cã apa nu poate sã producã în el nici un rod. Totuºi, ea trece întotdeauna prin acest canal de piatrã ºi ajunge la câmpiile fertile. Ea nu produce nimic în acest canal. De acord. Dar ajungând în grãdinã, o face sã producã roade îmbelºugate. Puterea spiritualã a sacramentelor este ca lumina. Cei pe care îi lumineazã o primesc în toatã puritatea sa; cu toate cã trece prin medii întinate, ea nu este câtuºi de puþin întinatã.

Cu alte cuvinte, harul poate trece la alþii prin ferestre murdare. Este ceea ce spuneam în meditaþia precedentã. Este Cristos aºezat în ziua hirotonirii într-un vas murdar, netransparent, într-un suflet nepurificat în anii de pregãtire, printr-un efort continuu de sfinþire a vieþii. O viaþã vegetatã fãrã ideal, fãrã entuziasm, fãrã luptã împotriva pãcatului, lâncedã, duce, de cele mai multe ori, la o preoþie fãrã suflet, fãrã credinþã, la rutinã, la plictisealã, la monotonie. Cine ajunge astfel în preoþie va neglija pe cât posibil esenþialul, adicã viaþa liturgico-sacramentalã, iar dacã va sãvârºi sfintele taine, o va face din obligaþie de serviciu, ca un funcþionar, în silã, fãrã suflet. Un autor de spiritualitate din zilele noastre, Thellier de Poncheville, scrie referindu-se la Liturghie:
Acelaºi rit este, pentru cei care îl fac cu iubire, un izvor de sfinþire infinitã. Alþii, care se lasã târâþi de instinct, de

„EU SUNT CU VOI” ÎN PREOÞII MEI

535

rutinã, îl reînnoiesc de pomanã toatã viaþa lor, fãrã a deveni vreodatã mai buni. Iar unii, profanându-l prin sacrilegiu, se prãbuºesc prin el într-o decãdere mortalã.

Prãbuºirea celui care nu trãieºte viaþa sacramentalã poate sã vinã din orice. Instinctiv, ne gândim la statuia de aur cu picioare de lut, pe care Nabucodonosor a vãzut-o în vis. O pietricicã, lovind-o, a fost suficient sã o facã sã se prãbuºeascã. Mai mult, celebrãrile liturgice, sacramentele, aceste instrumente de sfinþire ºi de mântuire pot fi pervertite, transformate în instrumente ale pãcatului. Astfel, predicarea cuvântului lui Dumnezeu poate deveni un mijloc de afirmare a orgoliului, de vânare de aplauze, de elogii, de popularitate. Celebrãrile liturgice, scaunul de spovadã pot deveni ocazii de întâlniri cu persoane de alt sex, dictate de intenþii ºi dorinþe pãcãtoase, frivole, senzuale º.a.m.d. Puterile pe care le avem în mâinile noastre, prin celebrarea tainelor lui Dumnezeu, sunt infinite. Dar ele atrag o înspãimântãtoare rãspundere. Ele pot aduce un imens folos, dar, totodatã, ne pot nimici. Aº aduce imaginea centralei atomice de la Cernobîl. O forþã uriaºã a fãcut sã explodeze recipientul insuficient de solid. Cristos, prezent în sacramentele ce le celebrãm, e Dumnezeu, este izvorul tuturor energiilor universului, inclusiv al energiei nucleare. Cine nu se pregãteºte temeinic pentru preoþie, pentru a primi aceastã energie infinitã, este ca un recipient slab care poate exploda în orice moment. Sã-þi consacri viaþa spre a-i mântui pe alþii, iar tu sã te osândeºti! Gândul acesta ne paralizeazã mintea. Personal, din copilãrie am fost obsedat de vedenia sfintei Tereza de Avila cãreia i s-a arãtat iadul deschis, pavat cu þeste preoþeºti. Nu încape îndoialã cã e mult mai uºoarã convertirea omului simplu laic decât a unui preot decãzut. În primele

536

MISTERELE DE SLAVÃ

veacuri ale Bisericii, când dezlegarea la spovadã se dãdea numai celor care fãceau pocãinþã publicã, clericii nu erau admiºi în Ordo poenitentium spre a face pocãinþã publicã. Nu era de conceput ca un preot sã sãvârºeascã un pãcat grav, adicã sã-l dea altora pe Cristos, sã-i aducã pe alþii la Cristos, iar el sã slujeascã Satanei; ca sã administreze sângele lui Cristos, sã distribuie altora viaþa lui Cristos, iar el sã se sinucidã sufleteºte. V-am spus toate aceaste lucruri nu ca sã vã sperii, nu ca sã vã descurajez, ci ca sã vã fac sã înþelegeþi bine de tot cã preoþia este un lucru serios, cã preoþia cere o pregãtire spiritualã, moralã, asceticã, extrem de serioasã, cã preoþia nu este o posibilitate de a duce o viaþã de huzur, de comoditate, de satisfacere a tuturor capriciilor, nu e o meserie în care sã câºtigi mai bine decât în alte meserii prin prestarea de servicii sacramentale, nu este o ºansã de a-þi face o carierã în viaþã. Vã recomand sã spuneþi permanent o rugãciune pe care un preot sfânt a rostit-o în ziua hirotonirii sale: „Doamne, fereºte-mã sã fiu un funcþionar al lui Cristos, Fiul tãu!”.

„Eu sunt cu voi” în Euharistie Vorbind despre formele de prezenþã a lui Cristos în lume, Conciliul al II-lea din Vatican vorbeºte de o prezenþã cu totul specialã: „Cristos este mereu prezent în Biserica sa... el este prezent în jertfa sfintei Liturghii, atât în persoana preotului, oferindu-se acum prin slujirea acestuia, el, care s-a oferit odinioarã pe cruce, cât, mai ales, sub speciile euharistice” (SC 7). Pentru creºtini, Euharistia a fost întotdeauna o chestiune de viaþã ºi de moarte.
Suntem în primele zile ale lunii februarie 304, la Abitena, Tunisia de astãzi. Patruzeci ºi nouã de creºtini (31 bãrbaþi ºi 18 femei) sunt arestaþi de poliþia imperialã. S-au întrunit ilegal duminica, spre a celebra Euharistia. La 12 februarie are loc procesul la Cartagina, în faþa proconsulului Anulin. O tânãrã, Victoria, este întrebatã: – De ce ai încãlcat legea, tu, care eºti consideratã o fatã cumsecade? Rãspunsul a fost simplu: – Am fost la Liturghie pentru cã sunt creºtinã. Vine la rând Saturnin, preotul: – De ce ai încãlcat edictul imperial? Rãspunsul a fost la fel de precis: – Un creºtin trebuie sã celebreze ziua Domnului, luând parte la Liturghie. E legea noastrã. Este rândul lui Ermerit, proprietarul casei unde s-a celebrat: – De ce i-ai primit în casã? Rãspunsul a fost splendid: – Nu puteam sã le închid uºa fraþilor mei creºtini. Nu putem trãi fãrã a celebra ziua Domnului. Nu putem trãi fãrã Euharistie. La 13 februarie, anul 304, toþi 49 au fost uciºi ca martiri ai Euharistiei.

538

MISTERELE DE SLAVÃ

Nu putem trãi fãrã Euharistie. Ceea ce au spus niºte simpli creºtini, cu atât mai mult trebuie sã o spunã cei care îºi consacrã viaþa lui Dumnezeu. Dacã Euharistia îl conþine pe Cristos în întregime: trupul, sufletul, dumnezeirea sa, nu mai este cazul sã spunem cã ea este comoara cea mai de preþ pe care o are Biserica. O ºtie ºi Satana, de aceea, prima þintã a atacurilor sale este Euharistia. La liturghiile negre celebrate în cinstea Satanei de sectele satanice e folositã, mai bine zis profanatã, întotdeauna o ostie consacratã la Liturghia catolicã. Pellegrino Ernetti, un exorcist italian cu ani îndelungaþi de activitate, de izgonire a Diavolilor, a putut sã afle care sunt preferinþele Satanei, care sunt pãcatele care îi fac mai multã plãcere. Exorcistul ne dã o listã lungã. În fruntea listei, pe primul loc, ca fiind prima preferinþã, stã profanarea sfintei Euharistii. „Acesta este trupul meu... acesta este sângele meu” (Mt 26,26.28). În gândirea biblicã, trupul indicã omul în totalitatea fiinþei sale. Sângele indicã viaþa, omul viu. Aºadar, în sfânta Euharistie avem trupul lui Cristos format în sânul feciorelnic al Mariei, nãscut copil la Betleem, cãlit prin muncã în cei treizeci de ani petrecuþi la Nazaret. Avem buzele sale, care fascinau mulþimile când le vorbea, faþa sa frumoasã, mâinile sale care vindecau bolnavi, picioarele sale, ce strãbãteau satele ºi oraºele Palestinei, binevestind împãrãþia lui Dumnezeu, ºi care au fost strãpunse, ca ºi mâinile, de cuie pe Calvar, trupul sãu glorios ºi strãlucitor din ziua învierii. Îmi amintesc, în timpul ºederii mele în Palestina, de pelerinii care veneau din toatã lumea spre a vizita locurile sfinþite odinioarã de prezenþa lui Cristos. Am vãzut creºtini sãrutând adânc emoþionaþi pãmântul în locul marcat de o stea de argint la Betleem, unde s-a nãscut Isus, sau unde a fost înfiptã crucea pe Calvar, sau laviþa

„EU SUNT CU VOI” ÎN EUHARISTIE

539

de piatrã pe care a fost aºezat trupul lui Isus, în Sfântul Mormânt, sau intrând în cãsuþa întrupãrii la Nazaret, sau intrând în Iordan spre a reînnoi ceremonia botezului la locul unde a fost botezat Isus. Îmi amintesc o scenã impresionantã. O femeie, era o româncã, ºi-a lipit fruntea de piatra ungerii, – lespedea de piatrã de la poalele Calvarului, unde, dupã tradiþie, a fost întins ºi uns trupul lui Isus dupã coborârea de pe cruce. Femeia plângea în convulsii cu fruntea lipitã de lespede. Cu mare greutate, bãrbatul ei ºi cei din jur au putut sã o desprindã de acea lespede. ªi cu atâta pietate pelerinii iau þãrânã din pãmântul pe care au cãlcat picioarele lui Isus ºi îl duc acasã, în þara lor! În sfânta Euharistie este prezent Cristos în persoanã. Dar nu prea ne este dat sã vedem la Liturghie, în biserici, acolo unde este pãstratã sfânta Euharistie, lume transfiguratã de emoþie. De aceea, este bine sã ne punem din când în când, ca evreii din pustiu întrebarea: este cu adevãrat Domnul în mijlocul nostru sau nu este? Iar dacã este cu adevãrat, e necesar sã ne revizuim din când în când modul nostru de a trata Euharistia. Sã ne întrebãm: cum o primim? În primele veacuri ale Bisericii, diaconul striga la Liturghie înainte de împãrtãºanie: Qui non sunt parati, dent locum! („Cei care nu sunt pregãtiþi, sã se retragã!”). ªi adãuga pentru cei care se considerau vrednici: Accedite cum fide, tremore et dilectione! („Apropiaþi-vã cu umilinþã, cutremurare ºi, iubire!”). De cutremurare, adicã de respect nemãrginit faþã de Euharistie, nu poate fi vorba la cel care nu are credinþã. Unde nu este credinþã este rutinã, plictisealã, rãcealã, distracþie, somnolenþã. Sfântul Ciril de Ierusalim îi îndemna la un respect infinit pe noii botezaþi, într-una dintre catehezele sale mistagogice, cu aceste cuvinte:

540

MISTERELE DE SLAVÃ

Când te apropii de sfânta Împãrtãºanie, nu înainta cu mâinile întinse ºi cu degetele desfãcute, pentru cã pe mâna ta dreaptã se va aºeza Regele. Fã-i un tron în mâna stângã. Primeºte în cãuºul mâinii trupul lui Cristos ºi rãspunde: Amin. Dupã ce, cu atenþie, þi-ai sfinþit ochii în contact cu sfântul trup [se atingeau ochii cu sfânta Împãrtãºanie], ia-l ºi ai grijã sã nu cadã ceva din el. Pentru cã, dacã laºi sã cadã ceva [vreo firimiturã], sã consideri aceasta ca amputarea unuia dintre mãdularele tale.

Dar ce ar însemna cutremurarea, semnele exterioare de veneraþie ºi respect, dacã nu ipocrizia ipocriziilor în cazul cã nu avem dispoziþiile interioare cerute, în primul rând, harul sfinþitor? A primi sfânta Împãrtãºanie în mod sacrileg, cu vreun pãcat de moarte pe suflet, mai ales de cãtre persoanele consacrate lui Dumnezeu, este cea mai mare profanare posibilã ºi pãcatul care îi produce cea mai mare satisfacþie Satanei. Citim ºocantul avertisment al lui Isus: „Nu daþi cele sfinte câinilor ºi nu aruncaþi perlele în faþa porcilor” (Mt 7,6). ªi nu mai puþin ºocantele cuvinte ale sfântului apostol Pavel adresate corintenilor:
Astfel, cine mãnâncã pâinea ºi bea potirul Domnului în mod nevrednic va fi vinovat faþã de trupul ºi sângele Domnului. De aceea, omul sã se cerceteze ºi astfel sã mãnânce din pâine ºi sã bea din potir. Cãci cine mãnâncã ºi bea nesocotind trupul [fãrã sã fie conºtient cã mãnâncã trupul Domnului, ºi nu o bucatã de pâine oarecare], îºi mãnâncã ºi îºi bea propria osândã. De aceea sunt între voi mulþi neputincioºi ºi bolnavi ºi mulþi au murit (1Cor 11, 27-30).

Sfânta Împãrtãºanie, spune sfântul Toma de Aquino, este viaþã pentru unii, este moarte pentru alþii. Ca ºi cuptorul din Babilon, care îi bucurã pe Daniel ºi pe însoþitorii sãi ºi îi mistuie pe duºmanii acestuia. Ca ºi Marea Roºie: salvare pentru israeliþi, mormânt care îi înghite

„EU SUNT CU VOI” ÎN EUHARISTIE

541

pe egipteni. Cele mai grele expresii le gãsim la sfinþii Pãrinþi atunci când ei trateazã despre profanarea Euharistiei prin sacrilegiu. Iatã câteva fraze luate din sfântul Ioan Gurã de Aur: „Nu este o crimã mai puþin abominabilã sã-l primeºti pe Fiul lui Dumnezeu într-o gurã murdarã decât sã-l arunci în noroi... Mult mai rãu este decât Diavolul cel care, conºtient fiind de pãcat, se apropie de altar”. Apropiaþi-vã cu iubire, cu acea iubire din care se naºte bucuria. Apropiaþi-vã cu bucuria Elisabetei care a exclamat când Maria i-a intrat în casã purtându-l pe Isus în sânul ei: „ªi de unde îmi este datã mie aceasta...?” (Lc 1.43). Cu bucuria lui Zaheu când Isus i-a pãºit pragul casei. Cu bucuria lui Ioan când, la Cina cea de tainã, ºi-a aplecat capul pe pieptul lui Isus. Iubire ºi bucurie care nu trebuie sã se evapore la câteva minute dupã împãrtãºanie. ªtim cã Cristos este prezent pânã la descompunerea pâinii ºi a vinului, adicã circa trei ore. Dupã ce ieºim din capelã sau din bisericã, ne dãm seama cã circa trei ore suntem tabernacole vii, cã îl purtãm pe Cristos? Dar dacã Cristos este prezent zi ºi noapte în tabernacol ºi credem în prezenþa lui, cum putem sã nu-i auzim permanent glasul ºi îndemnul: „Veniþi la mine toþi cei osteniþi ºi împovãraþi ºi eu vã voi da odihnã” (Mt 11,28)? Clipele cele mai fericite trebuie sã fie clipele petrecute în faþa tabernacolului. Erau ceasuri de paradis pentru fratele Charles de Foucauld, mai ales ceasurile de noapte, când veghea în faþa tabernacolului la Nazaret sau în sihãstria din pustiul Saharei. În scrierile sale gãsim notate efuziunile sale sufleteºti:
Dumnezeule, cât este de plãcut sã veghez la picioarele tale! Mulþumesc cã m-ai trezit! Mulþumesc cã mi-ai îngãduit, cã m-ai invitat sã stau la picioarele tale, faþã în faþã cu tine, în

542

MISTERELE DE SLAVÃ

umbra ºi întunericul nopþii, cã m-ai ales pe mine, nevrednicul, sã-þi þin tovãrãºie, sã te ador, sã-þi vorbesc în ceasurile în care atâtea suflete dorm! Ce favoare, Dumnezeul meu, ºi ce am fãcut ca s-o merit?... Sunt singurul care în acest moment veghez la picioarele tale!... Ce favoare, Dumnezeul meu! Cât eºti de bun! Cât sunt de fericit! Mulþumesc, mulþumesc, mulþumesc! Dumnezeul meu, te ador, te iubesc.

Nu erau sentimentalisme. Charles de Foucauld era ofiþer de profesie. Era expresia credinþei sale profunde. Ne amintim din viaþa sfântului Toma de Aquino când, odatã, dezlãnþuindu-se o furtunã îngrozitoare, în timp ce fraþii din mãnãstire rãmân paralizaþi de groazã, el merge în bisericã, îºi lipeºte capul de tabernacol ºi stã aºa liniºtit pânã trece furtuna. Sunt în viaþa voastrã momente de furtunã, de ispitã, de crizã, de tulburare, de descurajare. Venind în faþa tabernacolului, ne regãsim calmul ºi pacea. În sfârºit, Euharistia este lecþia supremã de sfinþenie. La orice Liturghie trebuie sã aibã loc o dublã prefacere ºi o dublã transsubstanþiere. Prima prefacere, când pâinea ºi vinul se transformã în trupul ºi sângele lui Cristos, a doua, la împãrtãºanie, când cel care se împãrtãºeºte trebuie sã se transforme în trupul lui Cristos. Splendide cuvintele sfântului Augustin: „Aceastã pâine pe care o vedeþi pe altar, o datã sfinþitã de cuvântul lui Cristos, este trupul lui Cristos... Dacã l-aþi primit cu vrednicie, sunteþi voi înºivã ceea ce aþi primit”. Prima prefacere se face fãrã rezistenþã din partea pâinii ºi a vinului, se face pe loc ºi este completã. A doua prefacere, fiind vorba de persoane libere, se face încetul cu încetul, pe etape, fiecare împãrtãºanie fiind o etapã, un pas înainte, o hainã pe care o lepãdãm de pe omul cel vechi, sau nu este nici o prefacere dacã voinþa noastrã se împotriveºte, nu colaboreazã, astfel încât ne putem

„EU SUNT CU VOI” ÎN EUHARISTIE

543

afla în situaþia absurdã ca, dupã ani ºi ani de împãrtãºanie zilnicã, sã nu facem nici un pas înainte în viaþa de sfinþenie ºi sã fim mult mai rãi decât în ziua când am început sã ne împãrtãºim zilnic. Evident, Euharistie irositã ºi împãrtãºanii inutile. De aici, îndemnul Conciliului din constituþia liturgicã:
[Creºtinii] sã se hrãneascã la masa trupului Domnului; oferind ostia nepãtatã, nu numai prin mâinile preotului, ci, împreunã cu el, sã înveþe a se oferi pe ei înºiºi, prin Cristos mijlocitorul, sã se desãvârºeascã din zi în zi în unirea cu Dumnezeu ºi unirea dintre ei, pentru ca, în cele din urmã, Dumnezeu sã fie totul în toþi (SC 48).

Stãruiau în rugãciune
Atunci ei s-au întors la Ierusalim de la muntele numit al Mãslinilor, care se aflã aproape de Ierusalim, cât un drum în zi de sâmbãtã. Când au intrat, au urcat în încãperea de sus, unde obiºnuiau sã se adune. Erau: Petru ºi Ioan, Iacob ºi Andrei, Filip ºi Toma, Bartolomeu ºi Matei, Iacob, fiul lui Alfeu, ºi Simon Zelotul ºi Iuda al lui Iacob. Toþi aceºtia, într-un cuget, stãruiau în rugãciune împreunã cu femeile ºi cu Maria, mama lui Isus, ºi cu fraþii lui (Fap 1,12-14).

Dupã înãlþarea lui Isus la cer, ucenicii, împreunã cu Maria, stãruiau în rugãciune. Se rugau în ascuns, cu uºile încuiate. Cu uºile încuiate nu numai de frica iudeilor, dar ºi pentru cã cunoºteau porunca Mântuitorului: „Tu, însã, când te rogi, intrã în camera ta ºi, închizând uºa, roagã-te Tatãlui tãu care este acolo, în ascuns, ºi Tatãl tãu, care vede în ascuns, te va rãsplãti” (Mt 6,6). Cu siguranþã cã nu Isus a inventat rugãciunea. În Biblie rugãciunea se naºte o datã cu izgonirea protopãrinþilor noºtri din paradisul pãmântesc. Rugãciune a fost mulþumirea adusã de Noe dupã potop. Rugãciune a fost intervenþia lui Abraham în favoarea Sodomei. Rugãciuni au fost binecuvântãrile lui Iacob rostite asupra fiilor sãi. Biblia este plinã de rugãciuni de tot felul. Isus aduce doar o nouã formã de rugãciune: rugãciunea fãcutã în ascuns, cu uºa închisã. Rugãciunea fãcutã în ascuns, cu uºa închisã, nu doar ca sã ne apãrãm de zgomot, sã ne putem reculege. ªi nici nu e vorba numaidecât de vreo închidere în camerã în sensul strict, spaþial, al cuvântului, ci e vorba de o dispoziþie sufleteascã indispensabilã, fãrã de care rugãciunea ori nu e posibilã, ori

STÃRUIAU ÎN RUGÃCIUNE

545

rugãciunea nu e rugãciune, ci simplã ipocrizie. E vorba de umilinþã. Cã despre umilinþã este vorba e clar, cãci recomandarea lui Isus de a ne ruga în ascuns urmeazã imediat dupã cuvintele: „Iar când vã rugaþi, nu faceþi ca ipocriþii, pentru cã lor le place sã se roage stând în picioare în sinagogi ºi la colþurile pieþelor ca sã fie vãzuþi de oameni” (Mt 6,5). Sfânta Tereza cea Mare, expertã în materie, spune: „Edificiul rugãciunii trebuie sã aibã ca temelie umilinþa”. Orgoliosul nu poate sã-l priveascã cu adevãrat pe Dumnezeu, deoarece el se priveºte întotdeauna pe el însuºi. E un lucru evident în istoria Bisericii ºi în viaþa concretã cã pe cele mai înalte trepte ale rugãciunii nu s-au ridicat, ºi nu se ridicã, în general, savanþii, teologii, ci oamenii simpli, umili, lipsiþi de culturã, bunicele noastre, mamele noastre, adicã cei sãraci, sãraci în sensul biblic al cuvântului, cei umili, conºtienþi cã nu sunt nimic, cã nu valoreazã nimic, cã nu sunt în stare de nimic ºi, ca atare, aºteaptã totul de la Dumnezeu. Toate rugãciunile Vechiului Testament sunt rugãciunile unui popor care a experimentat cã nu poate nimic fãrã Dumnezeu. De aici, strigãtul de neputinþã totalã al psalmistului:
Cãtre tine strig, Doamne, Dumnezeul meu, sã nu rãmâi tãcut în faþa mea, cãci de vei tãcea faþã de mine, voi fi asemenea cu cei care coboarã în groapã(Ps 28,1).

Strigãtul dupã iertare când, uitând de Dumnezeu, s-a prãbuºit în prãpastia pãcatului: „Dumnezeule, ne-ai lepãdat, ne-ai împrãºtiat ºi te-ai mâniat; ridicã-ne iarãºi” (Ps 60). De aici, explozia de bucurie, de laudã, de recunoºtinþã, cãtre Dumnezeu, singurul care poate sã salveze ºi sã facã fapte minunate:

546

MISTERELE DE SLAVÃ

Cântaþi-i Domnului o cântare nouã, cântaþi laudele lui pânã la marginile pãmântului, voi, care mergeþi pe mare ºi cei ce locuiþi în ea, insule ºi locuitorii lor... pustiul ºi cetãþile ei sã înalþe glasul! Locuitorii stâncilor sã sarã de veselie; sã strige de bucurie din vârful munþilor (Ps 40,10-11).

În Noul Testament, raportul dintre om ºi Dumnezeu, care se realizeazã prin rugãciune, face un pas înainte. Rugãciunea ucenicului se modeleazã dupã rugãciunea lui Isus, a lui Isus care a fost blând ºi smerit cu inima. Rugãciunea lui Isus îºi gãseºte desãvârºirea atunci când umilinþa lui este totalã; în agonia din Grãdina Mãslinilor ºi de pe Calvar, când nu mai are nici un suport uman, nici o speranþã de la oameni, când depinde numai ºi numai de Tatãl. Abandonat de oameni, fãrã vreo consolare interioarã sau din afarã, cu inima pustiitã, fãrã forþe, fãrã aspect de om, cu înfãþiºare de vierme, cum îl prorocise Isaia, intrã în odaia, în izolarea cea mai profundã, închide uºa, fiind în pãrãsire totalã ºi întuneric total. ªi atunci, de pe buzele lui iese rugãciunea purã, rugãciunea omului care nu mai vede nimic, nu mai sperã nimic, nu mai are pe nimeni, decât pe Dumnezeu. Tatã, voia ta sã se facã! Este experienþa de rugãciune pe care o fac toate sufletele chemate la unirea cu Dumnezeu. A fãcut-o ºi sfânta Tereza a Pruncului Isus. O descrie ea însuºi:
Mã gãseam într-un pustiu îngrozitor... era noapte, noapte profundã, pãrãsire completã, o moarte adevãratã. Ca ºi dumnezeiescul Mântuitor în grãdina agoniei, mã simþeam singurã, negãsind nici o mângâiere care sã vinã nici de pe pãmânt, nici din cer.

STÃRUIAU ÎN RUGÃCIUNE

547

Cum se manifestã mândria ºi cum distruge ea viaþa de rugãciune sau face din rugãciune doar aparenþã de rugãciune? Mândria poate avea o mie de feþe. Una este ipocrizia. Rugãciunea folositã ca mascã a mândriei; pãcatul fariseilor care se rugau ca sã fie vãzuþi ºi lãudaþi de oameni. Mândria poate îmbrãca forme extrem de subtile.
Un vechi rabin zãcea în pat bolnav ºi ucenicii sãi discutau în ºoaptã la cãpãtâiul lui. Îi ridicau în slavã virtuþile sale extraordinare. – De la Solomon încoace, spune unul, n-a mai fost un om atât de înþelept ca el. – Iar credinþa lui, adaugã altul, o egaleazã pe aceea a pãrintelui nostru, Abraham. – Iar rãbdarea lui, spune al treilea, fãrã îndoialã, poate sta lângã aceea a lui Iob. – Cât despre rugãciune, spune un al patrulea, numai Moise a mai discutat atât de intim cu Dumnezeu. Dar rabinul este agitat ºi nemulþumit. Când pleacã învãþãceii, soþia lui îi spune: – Ai auzit cât de frumos te-au lãudat? – Am auzit! – ªi atunci, de ce eºti atât de supãrat? – Umilinþa mea, geme rabinul. Despre umilinþa mea nimeni nu a suflat un cuvânt!

O altã formã de mândrie care distruge rugãciunea este naturalismul. Este pãcatul autosuficienþei, al autonomiei. Cine îºi este autosuficient cu ceea ce are de la propria naturã umanã, evident cã nu mai aºteaptã nimic de la Dumnezeu ºi nu se mai roagã. Aceastã formã de mândrie constituie esenþa pãcatului lui Lucifer. De aceea, Satana este în imposibilitate de a se ruga. Naturalismul, forma aceasta de mândrie, se poate amesteca ºi în rugãciunile noastre. E impresia greºitã cã efectele ºi valoarea

548

MISTERELE DE SLAVÃ

rugãciunilor noastre depind doar de efortul nostru uman depus la rugãciune, de numãrul de cuvinte spuse, de metodele ºi tehnicile folosite. La aceastã formã de mândrie nãscutã din naturalism se referã Isus când spune: „Când vã rugaþi, nu spuneþi multe, ca pãgânii, care cred cã vor fi ascultaþi pentru vorbãria lor. Aºadar, sã nu vã asemãnaþi cu ei, cãci Tatãl vostru ºtie de ce aveþi nevoie, înainte ca sã-i cereþi” (Mt 6,7-8). Rugãciunea cea mai bunã este sã te aºezi sub privirea lui Dumnezeu, ca sã vadã Dumnezeu golul din tine ºi sã-l umple. Ca Maria, sora Martei, care stã la picioarele lui Isus ºi nu spune nimic. Se lasã doar privitã de Isus. ªi-a ales partea cea mai bunã, ea, care nu face nimic, ºi nu sora sa, Marta, care se agitã. Ca femeia adulterã care nu spune nimic. Este de ajuns s-o vadã Isus ºi este iertatã. În înþelepciunea popoarelor existã acest proverb: „Sfânt cu adevãrat este cel care a zis: eu nu sunt decât patru pereþi goi, fãrã nimic între ei. Dar nimeni un poate fi mai plin decât mine”. Mario Cosmi, un autor actual de spiritualitate, scrie:
Când cineva mã întreabã cum trebuie sã se roage prima datã, eu îi spun aºa: mergi în bisericã ºi dormi ca Ioan la Cina cea de tainã, sau: mergi în bisericã ºi comportã-te ca un nebun care nu ºtie ºi nu pricepe nimic. Cãci mila lui Dumnezeu nu o poate provoca decât vederea nimicului din tine.

Aº mai aminti o formã, aº spune patologicã, de mândrie. Este mândria celor conºtienþi de nimicul, de vidul din ei, dar care nu încearcã sã-l umple cu Dumnezeu recurgând la rugãciune, ci recurg la alte surogate. E ceea ce am putea numi atitudinea de teribilism. E atitudinea copilului care, vãzând cã este slab ºi neluat în seamã, sparge geamuri ºi pahare sau îi bate pe cei mici ca sã-ºi

STÃRUIAU ÎN RUGÃCIUNE

549

dovedeascã personalitatea, sã iasã în evidenþã. De aici, expresia francezilor: l’enfant terrible. La pubertate sunt alte manifestãri de afirmare a personalitãþii ce nu existã: imitarea celor pe care tinerii îi considerã a fi eroi, non-conformism, manifestãri de sfidare, pentru a-ºi arãta curajul. Iar când acest vid existenþial, descoperit uneori într-o manierã dureroasã la vârsta pubertãþii, nu este umplut cu Dumnezeu prin viaþa de rugãciune, omul poate rãmâne imatur toatã viaþa, blocându-se în infantilism ºi rãmânând cu manifestãri de teribilism pânã la moarte. Din pãcate, aºa se explicã atitudinea multora din aºa-ziºii teologi din zilele noastre. Nulitãþi care lanseazã erezii vechi de când lumea, care vorbesc la catedrã, sau scriu atacându-l pe Papa, magisteriul, dogmele Bisericii, pentru a-ºi arãta personalitatea, pentru a fi luaþi imediat în atenþie de mass-media, care este, în general, în mâinile anticlericalilor, care le laudã „curajul”, le fac publicitate, fac din ei vedete. Cine se ia de papa îºi face sigur popularitate, atitudine ridicolã ºi, totodatã, jalnicã ºi perfect ilustratã de o anecdotã a lui Anthony De Mello.
Noe a invitat toate animalele sã intre în corabie înainte de potop. S-au prezentat toate, de la gâze pânã la dinozauri. S-a fãcut coadã mare ºi s-a aºteptat mult pânã sã intre toate. Dar s-a întâmplat ca dupã purice sã urmeze imediat elefantul. ªtiþi ce i-a zis puricele elefantului când aºteptau la coadã? S-a întors ºi s-a rãstit la el: „Nu te împinge!”

Elefantul e papa. Puricele e teologul care se rãsteºte la papa. Un exemplu ruºinos ºi penibil ni-l oferã grupul de teologi – bãrbaþi ºi femei – elveþieni care cu ocazia ultimei vizite a papei în Elveþia (2004) s-au gãsit sã publice o scrisoare (tocmai în acest moment!) prin care îi cere papei sã iasã la pensie ºi sã hotãrascã pe viitor preoþii

550

MISTERELE DE SLAVÃ

sã iasã la pensie la vârsta la care iese orice episcop. ªi culmea nesimþirii ºi a mojiciei, i s-au adresat Sfântului Pãrinte în scrisoare cu apelativul: Domnule Papã! Teribilism infantil! Repet în încheiere cuvintele sfintei Tereza: edificiul rugãciunii trebuie sã aibã ca temelie umilinþa.

AL III-LEA MISTER

COBORÂREA DUHULUI SFÂNT Stãruiau în rugãciune împreunã cu Maria „Toþi aceºtia, într-un cuget, stãruiau în rugãciune împreunã cu femeile ºi cu Maria, mama lui Isus, ºi cu fraþii lui” (Fap 1,14) Fãrã îndoialã cã Isus s-a urcat la Tatãl cu trupul sãu glorificat chiar în ziua de Paºti. Dar dupã 40 de zile de la înviere, Mântuitorul a voit sã se întoarcã la Tatãl definitiv, într-o manierã vizibilã, luându-ºi rãmas bun de la ai sãi. Evenimentul se petrece pe Muntele Mãslinilor. Martor al înãlþãrii glorioase este acelaºi munte care a fost martorul agoniei ºi al sudorii de sânge. Deºi Evangheliile nu o spun, putem presupune foarte bine cã Maria a asistat, pe Muntele Mãslinilor, la înãlþarea Fiului ei. Apoi se întoarce la Ierusalim ºi rãmâne în aºteptarea Duhului Sfânt care fusese promis: „Nu vã voi lãsa orfani” (In 14,18). Locul de aºteptare este Cenacolul, pe colina Sionului. În jurul Mariei sunt ucenicii, sunt femeile care l-au urmat pe Isus din Galileea, sunt rudele lui Isus, ce locuiau pe colina Sionului. Care rude? Numele câtorva le cunoaºtem din Evanghelii: Iacob, Iosif, Simon, Iuda. S-au adunat cu toþii în Cenacol, deoarece de aceastã încãpere îi legau amintiri deosebit de fericite ºi amintiri deosebit de dureroase. Aici luaserã pentru ultima datã

552

MISTERELE DE SLAVÃ

cina împreunã cu Isus, aici se consumase trãdarea, între pereþii acestei încãperi rãsuna încã vocea Învãþãtorului. Izolaþi de lume, în zilele de aºteptare, apostolii îºi depãnau amintirile. Petru se gândea la laºitatea sa, la lepãdarea ruºinoasã din noaptea condamnãrii. Ioan mai simþea bãtãile inimii Mântuitorului de la cinã, când îºi lipise urechea de pieptul lui. Matei îºi amintea de acei ochi pãtrunzãtori care îl dezarmaserã la Cafarnaum ºi care îl determinaserã sã-l urmeze. Bartolomeu îºi amintea de discuþiile avute la umbra smochinului, în curtea sa din Cana Galileii, la care Isus, invizibil, fusese prezent. κi retrãiau amintirile, dar, mai ales, se rugau. Toþi aceºtia stãruiau în rugãciune, împreunã cu Maria, mama lui Isus. Ei au urcat în camera de sus ca sã poatã fi îmbrãcaþi cu forþa de sus, aºa cum li s-a promis, cu forþa Duhului Sfânt. S-au desprins de pãmânt, nu mai sperau nimic de la pãmânt. ªi, într-un cuget, îl invocau pe Duhul Sfânt. Nu putea sã lipseascã Maria în ziua de Rusalii. Ea fusese chematã mai înainte sã colaboreze cu Duhul Sfânt, pentru a da naºtere trupului fizic, biologic, al lui Isus. Potrivit întregii tradiþii, când îngerul Gabriel i-a apãrut la Nazaret ºi i-a spus: „Duhul Sfânt va veni asupra ta” (Lc 1,35), Maria se afla în rugãciune. Atunci, Duhul Sfânt i-a transformat sânul feciorelnic, fãcând din el, cum se exprimã atât de sugestiv imnul Akathistos din liturgia bizantinã; „cochilia din care a ieºit perla dumnezeiascã”, Cristos, mântuitorul lumii. În ziua de Rusalii, Maria e chematã din nou sã colaboreze cu Duhul Sfânt la naºterea trupului mistic al lui Cristos, care este Biserica. ªi de data acea