CAPITOLUL VIII CRIMINALITATEA FEMEILOR 1 . Caracteristica criminologică a criminalităţii femeilor. 2. 3. Determinantele criminalităţii femeilor.

Prevenirea infracţiunilor comise de femei.

1. Caracteristica criminologică a criminalităţii femeilor Starea criminalităţii femeilor este în mare măsură indicatorul sănătăţii morale a societăţii, a spiritualităţii sale şi atitudinii faţă de valorile morale esenţiale. Criminalitatea femeilor e legată strîns de criminalitatea generală şi în special de acea a minorilor. Totodată are particularităţi distincte determinate de caracteristicile social-psihologice şi biologice ale femeilor. Criminalitatea femeilor are indici cantitativi specifici, particularităţi de structură şi tipuri de infracţiuni, metode şi instrumente deosebite de comitere a infracţiunilor. In ultima perioadă se observă creşterea numărului infracţiunilor comise de femei - din 1990 au crescut de două ori. A sporit totodată şi procentul acestora din cadrul infracţionalităţii generale. Raportul dintre criminalitatea femeilor şi acea a bărbaţilor constituie 1:5 (în ţările dezvoltate infracţionalitatea femeilor constituie 17%, de exemplu în SUA, iar în Germania şi Niderlanda - 25%). Criminalitatea femeilor se deosebeşte de acea a bărbaţilor prin unii indici calitativi. Putem delimita două sfere ale vieţii sociale, în care activismul criminal al femeilor este în deosebi pronunţat. în primul rînd e vorba de mediul de trai, unde femeile sînt provocate la comiterea de infracţiuni de circumstanţele negative legate de relaţiile familiale, de rudenie şi între vecini. în acest mediu femeile comit în majoritatea cazurilor infracţiuni violente, cum ar fi omoruri, inclusiv ale nou-născuţilor, vătămări intenţionate a integrităţii corporale şi a sănătăţii, acte de huliganism. în al doilea rînd este locul de muncă al femeilor, care adesea le permite accesul liber la bunuri materiale. în special e vorba de ramura comerţului, alimentaţiei publice, medicinii, învăţămîntului, industriei uşoare. In acest mediu femeile comit frecvent infracţiuni de acaparare: sustragerea patrimoniului prin furt, delapidare, înşelarea cumpărătorilor sau acte de corupere. Creşte de asemenea numărul furturilor averii personale şi escrocheriilor comise de femei. Deşi infracţiunile violent-acaparatoare (omoruri în scop acaparator, jafuri, atacuri tîlhăreşti) nu sînt caracteristice femeilor infractoare sau cel puţin nu sînt săvîrşite de grupuri

organizatoare a violului sau atacului tîlhăresc). În legătură cu răspîndirea prostituţiei şi decăderea morală generală a crescut numărul unor asemenea infracţiuni cum ar fi molipsirea altor persoane de boli venerice şi omonil nounăscuţilor. care adeseori au caracter grav. în special e vorba de femeile însărcinate şi de femeile cu copii mici. de aceea multe din aceste cauze nu ajung în judecată. în plan istoric aceste teorii pot fi clasificate în moraliste.compuse doar de femei. resocializarea femeilor recidiviste are loc mult mai dificil. Multe prostituate sînt în acelaşi timp şi hoaţe. totuşi creşte numărul infracţiunilor de acest gen comise cu participarea femeilor şi chiar ferocitatea lor. sau atrag bărbaţii în anumite locuri unde pot fi jefuiţi de complici. a obiectelor obţinute pe cale infracţională. distribuitoare sau vînzătoare de narcotice. E de menţionat faptul că colaboratorii organelor de urmărire penală au o atitudine mult mai indulgentă faţă de femei. Determinantele criminalităţii femeilor Particularităţile de manifestare a criminalităţii femeilor au provocat diverse interpretări teoretice motivaţionale. fie de furnizare a informaţiei sau de a sustrage atenţia victimelor. în comparaţie cu specializare mult mai îngustă şi mai limitată în comparaţie cu infractorii bărbaţi. în plus această stare de lucruri domină şi în cazul cînd bărbaţii se foloseau de bunurile obţinute de femei pe cale infracţională. antropologice fetele minore. printre particularităţile criminalităţii feminine putem enumera: 1) 2) 3) greutatea specifică mult mai joasă în cadrul criminalităţii generale. În ultimii ani a crescut numărul femeilor membre ale unor grupuri criminale şi totodată şi importanţa rolului lor în activitatea acestuia care uneori este principal (de exemplu. deoarece creşte numărul infracţiunilor grave comise dc femei şi rolul lor în activitatea infracţională a grupurilor. Acest criminalitatea bărbaţilor. Indicele recidivei femeilor nu este mai puţin impunător decît acel al bărbaţilor. pericol antisocial scăzut în comparaţie cu activitatea infracţională a bărbaţilor. Majoritatea femeilor infractoare locuiesc în oraşe (aproximativ 75%). în localităţile rurale acestea comit de regulă mai multe furturi. mai mult decît atît. . Astfel. 4) criminalitatea femeilor întinereşte pe contul creşterii numărului de infracţiuni comise de 2. fie de tăinuire a infractorilor. a mijloacelor şi instrumentelor de comitere a infracţiunii. indice însă suferă schimbări cardinale de ordin negativ. Bărbaţii îşi părăsesc femeile condamnate la detenţie mult mai frecvent decît femeile părăsesc bărbaţii aflaţi în aceeaşi situaţie. Femeile ce intră în cadrul unui grup infracţional au de obicei un rol secundar.

economice şi a atentatelor împotriva patrimoniului comise de femei. XV) că din cauza insuficienţei de raţiune femeile mai repede decît bărbaţii se abat de la religie. XIX) scria că „ la femeie. cit şi de acea a bărbaţilor. Masculinizarea femeilor conduce la dezvoltarea unei psihologii proprii în fond bărbaţilor. politicii. ceea ce le instigă la comiterea unor infracţiuni „bărbăteşti" (omoruri. Anume factorii sociali determină în primul rînd diferenţa dintre infracţionalitatea femeilor şi acea a bărbaţilor. Totodată.(biologice) şi sociologice. sportului etc). spre deosebire de bărbat. tîlhării etc). încă dc pe timpurile Evei. jafuri. escrocherii. Fiecare azecea infractoare c dependentă de narcotice. Inchizitorii germani Şprengher şi Institoris scriau în „Ciocanul vrăjitoarelor" (sec. Femeile însuşesc tot mai multe profesii masculine (în cadrul armatei. Sporirea activismului social al femeilor a provocat sporirea numărului infracţiunilor de serviciu. ele sînt adesea mult mai influenţabile şi pot fi uşor . De aici el trage concluzia că femeile sînt mai predispuse către infracţiune decît bărbaţii (în infracţiunile femeilor el include şi prostituţia). Teoria moralistă reiese din faptul că femeia. Apariţia trăsăturilor specific bărbăteşti în cadrul caracterului femeilor a condus la apariţia tentaţiei pentru o viaţă sexuală dezordonată şi abuz de alcool. Astfel. Primele două erau răspîndite în secolul trecut. aproape 40% din infracţiuni sînt comise de femei în stare de ebrietate. inclusiv criminal. Procesul de emancipare a femeilor caracteristic secolului XIX are atît efecte pozitive cît şi negative. iar 3% din femei au fost organizatoare ale violului minorilor. poliţiei. Lombrozo. în lucrarea sa „Femeia . Şi nu e vorba de spiritualitatea sporită a femeilor.hoaţă şi prostituată" (sfîrşitul sec. Aceasta provoacă mult mai rapid decît la bărbaţi degradarea social-psihologică a personalităţii. De aceea nu este de mirare faptul că printre femei sînt atît de multe vrăjitoare. sociali în determinarea infracţionalităţii. care se răsfrînge desigur asupra particularităţilor de comportament.de alcool. deoarece capacităţile volitive ale femeii sînt mai slabe decît ale bărbaţilor. în legătură cu care fapt nu pot (sau nu doresc) să se ocupe doar de casă şi educaţia copiilor. Teoria antropologică (biologică) consideră drept cauză a inferiorităţii femeii particularităţile ei biologice. vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii. iarfiecare a cincia . se observă o nedezvollare specifică copiilor". Acest fapt ţine atît de infracţionalitatea femeilor. ci de diferenţa istoric creată între rolurile sociale ale femeilor şi bărbaţilor.criminalizarea şi prostituarea femeii. deşi factorii biologici specifici femeilor nu pot fi ignoraţi la examinarea acestor probleme. este capabilă de orice infracţiune. Teoria sociologică recunoaşte primatul factorilor. iar drept urmare . în prezent domină însă ultima.

care ajung la bătăi şi torturi. pentru a putea trăi în voie cu amantul. ea fiind adeseori acea care 1-a provocat.atrase în activităţi infracţionale de către bărbaţii infractori. ori este un participant „la egal". halucinaţiile) din perioada gravidităţii şi postnatală (nu e neîntemeiat faptul că legiuitorul consideră graviditatea o circumstanţă atenuantă a pedepsei pentru comiterea de infracţiune) sau schimbările climaxterologice din psihicul femeii (delirul. Fiecare al şaptelea omor din motive familiale sau de trai este comis de femeie sau la comanda ei. părinţii. pe de altă parte e necesitatea de a întreţine familia. în situaţiile de conflict femeia de obicei este mult mai activă. Asemenea fenomene negative din societatea noastră sînt determinate de creşterea continuă a conflictualităţii şi agresivităţii în societate în general. alungarea de acasă sau chiar omor. în cazul atentatelor asupra proprietăţii. Pe de o parte e vorba de valul emancipaţional. în cazul furturilor şi escrocheriilor domină nedorinţa de a munci. starea bolnăvicioasă a psihicului (starea reacţională. finalul fiind imprevizibil relativ la victime şi vinovaţi. iar uneori chiar şi al copiilor. fiind vorba de persoane ce sînt permanent iritate şi predispuse spre conflict.) al unui sau ambilor soţi. Evident nici un factor social nu poate înlătura tensiunea din perioada premenstmală. traiul neorganizat şi viaţa sexuală dezordonată. S-au înteţit cazurile de neînţelegere şi ostilitate între mame şi copii. gelozia). Să examinăm şi unii factori biologici care pot influenţa negativ psihicul femeii şi provoca un comportament negativ sau chiar ilegal. fie că el nu există. 2) perioada gravidităţii şi postnatală. a lipsei spiritualităţii şi de o divizare materială radicală a oamenilor. copiii. Creşterea numărului familiilor conflictuale e determinat de implicarea femeii în producţia socială. au o atitudine negativă faţă de toţi care le înconjoară. narcotizare etc. Drept efect sporeşte numărul femeilor ce constituie aşa-numitul tip psihologic „ continuu " . fiind lipsite de respect şi milă. cei mai apropiaţi pentru asemenea femei sînt soţul. în special în cazurile cînd e vorba de soţi sau amanţi. refuzul de a alimenta copiii. 3) perioada climaxului. Dintre aceştia putem enumera: 1) fazele ciclului menstrual. Conflictele de regulă au loc pe fonul unui comportament autodistrugător (alcoolism. . Ultimele cauze. femeile de regulă se îndreptăţesc prin faptul că „toţi procedează astfel" şi „toţi vor să trăiască bine". Din păcate. la fel ca şi prostituţia. pot fi raportate la criminalitatea femeilor în general. Unul din factorii criminogeni sînt de asemenea conflictele în familie. unul din cele mai odioase cazuri a fost acel al femeii care şi-a înecat în lac cei trei copii. Astfel. cînd se acutizează senzaţiile emoţionale. deoarece în majoritatea cazurilor fie că soţul nu e în stare să-şi asigure familia.

Ultima e o „femeie fatală" care ştie cum să supună bărbaţii voinţei sale şi îi instigă la comiterea de infracţiuni grave pentru a-şi atinge scopurile personale (putere.n. pe care le poate provoca singur încălcînd limitele legii. drept răzbunare obţinerea banilor în contul şantajului (pentru a retrage cererea).). denumirea căruia vine de la piesa dramaturgului grec antic Euripide „Medeia" (a. a rămas să fie cerşetor. pînă la sfîrşitul vieţii.1-a omorît pe rege şi pe fiica lui. De dragul lui lason. majoritatea se abţin de la asemenea acţiuni în virtutea educaţiei sau fricii pentru răspundere. bogăţie etc. care a venit după lîna de aur. Fiica regelui Kolhidei. Adulterul acestora le tentează să se răzbune prin metode criminale.e. iată de ce nu trebuie evitate în asemenea cazuri. Scopul acesteia poate constitui: învinuirea fostului soţ (sau amant) pentru a obţ ine condamnarea lui. fiind vorba de persoane care fac orice pentru a atrage atenţia tuturor. sau din gelozie. chiar cazurile unice de manifestare „medeică" au o largă publicitate. iubitul său o părăseşte şi se căsătoreşte cu fiica regelui Corintului. Medeia s-a răzbunat . deşi acest fenomen nu are un caracter general. în special dacă singure cer ajutor. însă peste o perioadă de timp. Medeia. care a părăsit-o. cu preţul morţii fratelui său obţine lîna de aur şi fuge cu lason. pe cînd infracţiunile analoge comise de bărbaţi rămîn frecvent sub tăcere. îndreptăţirea gravidităţii sau voalarea „păcatului". . pentru a fi în epicentrul evenimentelor. forţarea de a se căsători. Printre alte sindromuri ce pot detennina comiterea de infracţiune putem indica „complexul Lady Makbet" (eroina tragediei şexpiriene cu acelaşi nume). „Sindromul Miunhauzen" se întîlneşte atît la bărbaţi. 431 î. Pentru femei mai este specifică şi o asemenea infracţiune cum ar fi înştiinţarea falsă privind violul. Totodată. Unele femei cu reacţii isterice accentuate îşi consideră soţii (sau amanţii) drept proprietate. E vorba de aşa-numitul complex al Medeii. iar apoi pe ambii săi fii de la lason. s-a îndrăgostit de căpetenia detaşamentului grecesc lason. Totuşi. cît şi Ia femei. Femeile însă mai frecvent se axează pe stările bolnăvicioase legate de relaţiile personale. ea îşi trădează tatăl.). Ultimul. Exemple istorice desigur sînt suficiente. în cadrul profilaxiei individuale trebuie ţinut cont de faptul că psihicul bărbatului este mult mai raţional şi mult mai repede se transferă/ trece la alte persoane şi evenimente.în literatura artistică şi ştiinţifică mondială este răspîndită ideea despre răzbunarea femeii faţă de bărbatul iubit.

Mamele care nu doresc să muncească în perioada creşterii copilului ar trebui să li se ofere posibilitatea să muncească doar jumătate de zi. Situaţia economică dificilă. Evident profilaxia infracţiunilor comise de femei va ajunge a fi eficientă doar în cazul cînd soarta femeii va deveni una din principalele probleme ale statului şi societăţii. de asemenea asistenţa morală şi materială a marnei şi copilului. majoritatea femeilor care lucrează. Este nevoie de programe vaste de ajutorare a familiei şi mamei. care domină azi în sfera spirituală. . Deosebirile de natură fizică şi psihică nu trebuie nivelate ci utilizate din plin pentru atingerea scopului final al educaţiei. . Or. care trebuie fundamentată pe moralitatea şi cumsecădenia proprii poporului nostru.3. Prevenirea infracţiunilor comise de femei Art. plus toate consecinţele negative. Nu putem fi de acord nici cu propunerea de a legaliza prostituţia. Din păcate aceste predispoziţii nu se realizează. Dimpotrivă. Practica demonstrează că majoritatea colaboratorilor concediaţi după reducerea cadrelor constituie femeile care educă copii mici. a violenţei şi comportamentului libertin. Destrămarea imaginii atractive şi favorabile a prostituatei este una din sarcinile primordiale ale mijloacelor mass-media şi altor instanţe responsabile de educaţie. Oricare n-ar fi situaţia o prostituată nu poate primi recunoştinţă din partea statului. deşi au fost elaborate anumite măsuri. Mamele singure şi acele cu mulţi copii trebuie să li se acorde un ajutor material considerabil. ar aduce statului venituri fabuloase din impozite. tensiunea socială nu permit realizarea a astfel de programe. crearea condiţiilor care ar permite femeilor să îmbine munca cu maternitatea. Fără a declara război propagandei sexuale. deşi sînt pentru emancipaţie. care. dacă ar avea condiţiile necesare de trai. Se impune revizuirea şi reformarea concepţiei privind educaţia copiilor în cadrul societăţii. în special a fetelor. 24 al Constituţiei Republicii Moldova prevede egalitatea în drepturi a bărbaţilor şi femeilor. ar fi de acord să abandoneze serviciul şi să se dedice doar familiei. Asemenea persoane ajung într-o stare materială dificilă. după cum se afirmă. îşi întreţin părinţii bătrini etc. După cum demonstrează cercetările. In concepţia sus-menţionată e nevoie de o abordare echilibrată a formelor şi metodelor de educaţie a băieţilor şi fetelor. fără a li se reduce din salariu. nu poate fi vorba de educaţia normală a generaţiei în creştere. Pentru aceste categorii ar trebui să existe munci sociale. primele sînt adeseori cele care idealizează „cea mai veche profesie".La baza luptei cu criminalitatea femeilor sînt măsurile de prevenire social-generală. Faptul că multe eleve au răspuns în sondajele anonime că doresc să devină prostituate de valută trebuie perceput ca un semnal de alarmă. e nevoie de a intensifica lupta cu prostituţia.

direct sau indirect. discuţiilor şi lecţiilor privind problemele juridice etc. . crearea unei viziuni pozitive. prevede răspunderea penală pentru orice persoană care parazitează în baza prostituţiei. convorbirilor. Condiţia este ca măsurile respective să fie fundamentate pe respect. dezvoltarea abilităţilor de a-şi controla emoţiile. afecţiune şi bunătate. lecţiilor în grupe înrudite. cu utilizarea treningurilor autogene. în scopul evitării recidivei. O importanţă deosebită are activitatea educaţională faţă de femei în instituţiile de executare a pedepsei. le va impulsiona să-şi revizuiască rolul şi locul în viaţa dc mai departe. Sarcina acestora este autocunoaşterea condamnatei.perfecţionînd legislaţia curentă şi activitatea instituţiilor medicale de profilaxie a bolilor venerice şi a SIDA. la adaptarea la condiţiile de executare a pedepsei. după exemplul a multe ţări din lume. programelor individuale de autoeducaţie. Legislaţia penală. Pentru lupta cu sexbusinessul criminal urmează de creat un serviciu special în cadrul organelor teritoriale ale afacerilor interne. Necesită o perfecţionare continuă formele şi metodele profilaxiei individuale a infracţiunilor comise de femei de diverse vîrste. judecind după comportamentul antisocial al acestora. Aceasta va contribui la diminuarea tensiunii şi agresivităţii. precum şi a femeilor care sînt potenţiale infractoare. În acest caz ar fi raţional de implementat un sistem complex de influenţă psihologico-pedagogică asupra condamnatelor.