100 CAPODOPERE ALE ROMANULUI ROMÂNESC Colec ie ini iat i coordonat de Ion Marinescu Coperta colec iei i grafica

: Done Stan

MARIN PREDA

Via a ca o prad

Prefa , curriculum vitae de NICOLAE BÂRNA EDITURA 100+1 GRAMAR Bucure ti, 1999 Lector: Gabriela Ma ek Procesare computerizat : Ruxandra Munteanu ISBN 973-59l-l22-l PREFA A "Desigur, via a nu e un cal mort..." "Inten iile mele asaltau din toate p r ile via a pe care o cunoscusem pân atunci f r s reu esc s intru în miezul ei. Imagini grote ti îmi veneau în minte. V zusem odat un cal mort într-o v g un , cu o gr mad de c elandri schel l ind de foame i de neputin care se repezeau în el si-l sfârtece, Dar de oriunde îl apucau, nu reu eau nimic, calul rezista. î i înfigeau din ii în b urt , în pulpe, în spinare, se propteau în picioare bâ âind din cap i scheunând. Prima îmbuc tur , care ar fi deschis drumul celorlal i, Ie sc pa. De unde? Din ce Ioc? Am stat mult s -i v d ce fac i m uitam la ei râzând. Nu era printre ei nici unul b tr ân i experimentat care s -i înve e. Desigur, via a nu e un cal mort, dar e, pentru un scriitor tân r, o prad care nu cedeaz dac nu tii de unde s-o apuci." Aceste rânduri, cu imaginea ocant pe care o con in* i comentariul aferent, sunt, într-un fel, "cheia" acestei c r i, formularea figurat-sintetic a tâlcului ei, la care face trimitere i titlul, Via a ca o prad . O carte aparte în opera scriitorului, dar, în acela i timp, dac nu o chintesen , oricum o "cheie", la rândul ei, sub anumite raporturi, pentru respectiva oper în întregul ei. Marin Preda e cunoscut ( i apreciat, nu mai e nevoie s-o spunem, chiar dac în ultimii ani s-au f cut auzite contest ri la adresa lui) ca romancier i nuvelist (unele din nuvelele i romanele sale fiind incon * O posibil conexiune - cu valoarea unui indiciu poietic - ar fi de stabilit între fragmentul citat i finalul povestirii Calul, una din capodoperele scriitorului în materie de proz scurt : "- Ia vite, b , (...) unu' bele te un cal! Cv- u, naaa!... Na, bobica, naaa!... " I testabil capodopere), dar i ca autor al unor texte confesive ori de medita ie, eseistice ori apar in toare etajului celui mai înalt al genului, publicistic (volumele Imposibila întoarcere i Convorbiri cu Marin Preda). Un mare prozator i o mare con tiin : aceasta este imaginea pe care a l sat -o scriitorul. Cartea de fa - ap rut pentru prima oar cu doar câ iva ani înainte de dispari ia pretimpurie a autorului: a fost penultima lui carte... - ilustreaz ambele ipostaze ale lui Marin Preda, m rturisind despre leg tura lor profund . De i difer de toate celelalte c r i ale scriitorului, Via a, ca. o prad se "potrive te" perfect cu restul operei lui Preda, de care o leag un substan ial m nunchi de "fire" (respectiv: filoane tematice, procedee literare, particularit i de viziune i problematic ). Care ar fi, totu i, elementele care particularizeaz Via a ca o prad în cadrul unei opere pentru care, repet m, e, în parte, o "cheie"? Practic, acele elemente se confund cu diferen a specific (ori decurg din ea): partea e o autobiografie, o autobiografie literar . Apar ine unei specii ale c rei caracteristici - i ale c rei "probleme" definitorii - le ilustreaz abundent i exemplar. Ce este autobiografia (literar , trebuie subliniat!), toat lumea o tie. Simplu spus, e povestirea vie ii autorului ori, dac vre i, în terminologia tehnic (uneori rebarbativ pentru "profani") a tratatelor de teorie literar , naratologie, poetic etc, este "o nara iune autodiege-tic , bazat pe un locutor unic i pe o focalizare intern ". într-o formulare mai pu in

tehnicist dar nu mai pu in autorizata, datorat marelui critic literar francez Maurice Nadeau, autobiografia este "o confiden organizat literar(s.,n.)"'. Sub raportul tematicii, tehnicilor i procedeelor narative, stilului i compozi iei, autobiografia nu comport - nici în general, i nici în cazul particular al autobiografiei lui Marin Preda - deosebiri frapante fa de alte scrieri literare ( i, de aceea, ea poate fi, dup caz, "înrudit " i chiar foarte asem n toare cu romanul, nuvela, povestirea, evocarea memorialistic ). Elementul specific i definitoriu rezid în identi tatea între eul naratorului i cel al autorului, identitate adev rat , iar nu simulat , pretins ori ambigu . Este vorba de ceea ce teoreticienii numesc, cu o formul de altfel sugestiv , pact autobiografic. Se poate vorbi într-adev r de un pact - sau "contract" tacit între autor i cititor privind respectiva identitate i, prin urmare, caracterul non -fictiv al scrierii în chestiune. Autobiografia nu trebuie s fie în nici un caz II confundat cu romanul ca narator de persoana I: spre deosebire de jicela. ea, oricât "literaturitate" ar manifesta, e o scriere non-fictiv sau non-fic ional (la fel ca, de pild , reportajul, jurnalul etc). Q scriere non-fic ional , dar literar Considerat , uneori, a fi "de frontier ". în afar de "pactul autobiografic", care îi este specific (c ci în scrieri de alt gen acesta poate ap rea doar incidental, ocazional, în chip par ial ori limitat, uneori simulat cu "viclenie" din ra iuni de expresivitate .a.m.d.), e greu de identificat atribute pe care autobiografia s le de in în (cvasi)exclusivitate. în schimb, ea împarte cu fic iunea literar un întreg inventar de însu iri. "Povestindu- i via a" - de fapt, transpunând în scriitur întâmpl ri i tr iri din trecut prin referire nu direct la ele, ci la con tiin a despre ele p strat în amintire -, scriitorul procedeaz cu necesitate la o elaborare complex , la o re-construc ie, care comport opera ii de "decupaj" (al episoadelor), o ierarhizare, o ordonare (nu neap rat conform cronologiei reale). Stabile te o înl n uire tematic , asigur o "orchestrare" a motivelor. i, mai ales - i în primul rând! - opereaz , fie spontan, fie deliberat, o selec ie. Un repro naiv care poate fi adus autorului unei (auto)biografii e c scrierea sa ar fi lacunar . Bineîn eles c este lacunar , dar nu poate fi altfel! Nu poate exista o autobiografie - i nici o biografie în general, i nici m car o relatare cu scrupulul veracit ii depline - complet , exhaustiv . în termenii tacitului "pact autobiografic", autorul e inut s fie'sincer, dar nu-i poate fi impus o clauz de obiectivitate (cu neputin , într-o scriere prin excelen subiectiv ), i cu atât mai pu in una de exhaustivitate (de asemenea imposibil , materialmente, din motive evidente). Din faptele vie ii, din cele tr ite direct ori observate de el, memorialistul opereaz inevitabil o selec ie. Nu altfel a procedat Marin Preda. Iar selec ia operat de el e în sine, prin rezultatul ei, gr itoare. în privin a re inerii i consemn rii faptelor tr ite de autor, Via a ca o prad e selectiv într-un chip cât se poate de pronun at. Scris ^ la yârstajdg^ aproape 55 de ani - i scris , dup cum avea s m rturiseasc prozatorul, în doar câteva luni, parc sub imperiul unei soma ii l untrice, într-o stare de iluminare i de euforie juvenil -, Via a ca o prad WL ejgfer decât la primii 25 sau 30 de ani din via a autorului.* Iar acei ani - ai copil riei, adolescen ei *) Scriitorul nu excludea o eventual continuare a demersului autobiografic, îns în ultimii ani de via , 1977 l980, i-a concentrat efortul de crea ie..... III si tinerelji_² nu suat evoca i me odicjiomo^en. în ordine cronologic , ci lacunar i aparent capricios, cu insisten e ori omisiuni. urmâncP o traiectorie oarecum în zigzag, care une te mai multe gajjere_^le_gre-zentnlui nara iunii E o structurare v dit literar , care, sub aparen ele depan rii unui" flux de asocia ii spontane, se conformeaz unui proiect, vizeaz un "obiectiv". începutul textului e constituit de reja area^amintirii, vagi i puternice totodat , a momentului trezirii con tiin ei autorului-narator, un pasaj memorabil. E probabil prima amintire re inut de con tiin a scriito-rului, obscen petrecut f r îndoial pe la vârsta de doi sau trei ani: "Era mult lume in cas , fiin e mari a ezate în cerc pe scaune mici i care se uitau la mine cu priviri de recunoa tere, dar parc îmi spuneau cu ostilitate, te vedem, e ti de-al nostru, dar ce faci? Atunci am auzit o voce: «L sa i-l în pace! Na, m , i pe-asta!» i cel ce rostise aceste cuvinte a luat de undeva de pe sob o pâine mare i rotund i mi-a întins-o. Atunci mi-am dat seama c ineam strâns ceva în bra e, tot o pâine, i c asta era cauza privirilor rele îndreptate asupra mea. Pusesem mâna pe pâinea de pe mas care era a tuturor i nu mai voiam s dau la nimeni din ea." Urmeaz nararea, comentat dar nu detaliat , a unor episoade din primii ani ai copil riei în doar câteva pagini. Aten ia naratorului e po_-lari^a _djgjrejajyajui__^- mipostaz de copil - cu coala, cu înv tura, cu cartea, cu cititul. jDin_capitolul al doilea, focalizarea e mai apropiat , detaliile mai numeroase, comentariul mai dens. Sunt evocate peripe iile admiterii eroului la o coal de înv tori (la Abrud, în cele din .... pentru materializarea altor proiecte literare, pe care ie resim ea ca fiind prioritare (era vorba, în special, de Cel mai iubit dintre p mânteni). Iat o m rturisire (publicat în "România literar " din 23 iulie 1977) l muritoare în aceast privin : ''Când am scris Via a ca o prad trebuia tocmai s -i dau zor cu Delirul, vol.II. Deodat a ap rut bucuria de a scrie o carte rapid, o nou carte. In fa a acestei st ri de spirit, planurile anterioare sunt înl turate... Dac n-a H. sim it c pot scrie cartea în câteva luni, a fi renun at... Cartea aceasta ar fi i ea de continuat, în sensul dezv luirii a ceea ce s-a mai întâmplat cu scriitorul dup ce i-a consacrat debutul s u literar i s-a afirmat ca romancier. Dar eu am pe mas un nou roman care se cere scris - i el! - tot înaintea

Delirului, voi. II, i, deci, i înaintea acestui filon nou descoperit. O carte î i impune singur na terea în clipa când scriitorul î i d seama c o poate scrie. " urm , dup e ecul de la Câmpulung i dup examenul dat, mai mult pentru încercarea puterilor, la coala de arte i meserii din Miro i), primii câ iva ani de studii acolo (la Abrud, apoi la Cristur-Odorhei). Nararea, departe de a fi exhaustiv , e urm rit printr-un montaj de episoade care se vor dovedi semnificative pentru tâlcul esen ial al c r ii, pe m sur ce acesta se va dezv lui. O scen de neuitat este cea, dramatic , a desp r irii tân rului de tat l s u atunci când, în septembrie^ 1940, viitorul scriitor pleac la Bucure ti (dup Dictatul de la Viena, elevii de la Cristur fuseser transfera i în Capital ). E vorba de o d esp r ire în sensul profund al cuvântului: tat l î i conduce fiul la gar Si vrea s -l fac S ft|jf lpap r rtin arpl mranpnt va trphni , - i poarte singur de grij , pe drumul pe care îl alesese '("- Te duci la Bucure ti, relu tata... i cu o insisten cu care vocea sa groas se ferea s m sperie, dar nu ov ia s m fac totu i s în eleg c începând din clipele acelea m aflain pe un drum pe care urma s merg singur, începu s -mi spun c mai mult decât f cuse pentru mine pân atunci nu mai putea, c el de bani nu mai a vea cum s fac rost; chiar atunci când m înso ea s m urc în tren nu avea s -mi dea nici un leu, nu avea. în elegeam sau nu în elegeam ?! - B , tu auzi ce spun eu aicea ?! Nu auzeam. Adic auzeam, dar nu în elegeam." în capitolul X prezentul .nara iunii face brusc un "salt" în viitor, un salt de aproape un deceni u, plasându-se în decembrie 1948. în toiul unei conversa ii însufle ite dintre autor i un "^proasp t prieten", cri i-_ cui Paul Georgescu. Urmeaz , în acela i decembrie al anului 1948, plecarea scriitorului fa .Sinaia îmHe î ntr-o cas de crea ie a Uniunii Scriitorilor, ar urma s scrie o nou carte (primul s u volum, întâlnirea din P mânturi, ap ruse în prim vara anului respectiv). Sunt evocate în Context câteva fap f ilin trpr-ntnl r^r-pnt Hin rurali annlni ian- c fncheia, i se face referire la_ftehntnl în volum 1.« Sinaia, tân rul Preda nu izbute te s se apuce de scris, e dezorientat. încearc s capteze filonul fast i s -si confirme voca ia. Traverseaz un zbuciumat prpces de interogare l untric , iar rememor rile unor episoade biografice anterioare sunt, în cele ce urmeaz , puse în raport cu acel moment de cump n , de la Sinaia, fiind invocate ca un fel de catalizatori ai clarific rii de sin e. Nara iunea e pres rat cu impresii i comentarii de lectur , care nu sunt ale scriitorului din vremea când a scris Via a ca o prad , ci ale tân rului din anii '40, prilejuite de citirea, atunci, a IV V marilor opere ale literaturii universale i reluate, din amintire, cu ade ziune dar i cu distan are din partea scriitorului matur, dar, mai ales, cu interes pentru a surprinde cum au contribuit ele la cristalizarea propriei personalit i artistice i morale. Din capitolul XII, firul nara iunii thifj e minat f] e acolo unde fusese întrerupt în capitolul IX. p pitolul IX. Vfjlpfi7 pe "ecranul" lecturii-eyenjmente i impresii din toamna anu-Iui_1940 i din anii urm tori: cutremurul din noiembrie, atmosfera din Bucure ti sub guvernarea legionar , rebeliunea legionar din ianuarie 1Q-411 angajarea naratorului - dup un bizar episod, de lucr or_ ezoni-er pe antierul c ii ferate Bucure ti-Urziceni - ca func ionar la Statistic i corector la diferite ziare apropierea Ini He lumea literar , tumultul vie ii de redac ie, debutul ca scriitor, în pres . în acei primi ani '40, autorul-narator se mi c în medii diferite, în cercuri eterogene de rude. rmetenij colegi sau cunoscu i întâmpl tori. Dintre cei pe care-i întâlne te ori frecventeaz , unii sunt anonimi, apar inând m runtei, umilei , p mruntei, umilei omeniri bucure tene, eventual lega i într-un fel sau altul de satul lui natal (e vorba de fra ii lui, în primul rând, modelele personajelor literare Paraschiv i Nil , din romane, identici cu transpunerile lor în fic iune, a a dup cum, în capitolul IX, tat l naratorului era identic cu Ilie Moromete, tat l lui Niculae, "personaj- precizeaz autorul - a c rui copil rie era a mea"), iar al ii, i ei relativ umili, în eppr xn,h raportul prosperit ii materiale ori al statutului E^cial, sunt viitor? bri p i Ei, su viitor? rHe^ brit i. scriitori n scu i, ca i Marin Preda. în anii '20 i apar inând "genera iei r zboiului" (Geo Dumitrescu, Ion Caraion, Virgil Ierunca .a., dar i, al turi de ei, mai vârstnicul Miron Radu Paraschivescu...). F r s st ruie - i urm rindu- i "obiectivul" principal, autoanalitic -, memorialistul schi eaz o galerie portretistic variat i interesant , plin de culoare în vorbe pu ine. E evocat , f r multe detalii, trecerea prozatorului pe la cenaclul "Sbur torul". condus de F T.ovinescu (episodul avealoc la începutul anului 1943, an în care, în iulie, marele critic avea s treac în nefiin ), i ecoul favorabil trezit acolo de scrierile pe care le-a citit. Depanarea tuturor acestor amintiri i a altora e alter at contra-pnnctic ni revenirj |a "momentul Sinaia", din iarna 1948-l949. i raportat explicitla-ag&Ljnoment de aparent impas. i în paginile despre ".stagiul" de crea ie de Ia Sinaia sunt prezente crochiuri de, portret si anecdotic semnificativ pentru epoca respectiv , care era aceea a in« avir rH Hirijisir ^lui de partid i de Stat în Crea ia literar în rnnHi iile

ruginiului tntalitar rr.Trmpigt care tocmai se instaurase. Autorul. îns , nu încearc s creioneze o cronic ampl a momentului - a vremurilor -, nici nu se arat ispitit de minu ioase analize politologice: interesul lui e concentrat pe deslu irea retrospectiv a cristaliz rii personalit ii lui de scriitor, iar vj a ca o prad e. într-adev r, ca s relu rrTo formu-lare a lui Ion B lu, "bildungsromanul cristaliz rii unei con tiin e scri-itorice ti". Evident, orice demers autobiografic are - fie c lucrul este mai mult sau mai pu in "vizibil" - un tâlc care merge dincolo de interesul pur "documentar" (valoarea "documentar " fiind, de altfel, deseori limitat ori rel ativ , exactitatea putând fi distorsionat , cu inocen , de puternica subiectivitate care coloreaz prin defini ie astfel de scrieri) ori de înduio area nostalgic (aceasta nu poate suscita decât o emo ie minor , "de uz privat", neinteresant dac nu este adus la m sura artei ori la nivelul medita iei existen iale cu oarecare grad de generali tate). Orice {iHtfihjngr^fip. literar este în nl irn anali7 o tentativ He a_ r ansmite o viziune asupra lumii. Iar când e vorba de un bildungsroman, aceast tentativ se grefeaz pe un scenariu de ini iere: autorul procedeaz la c utarea sensului existen ei prin examinarea construirii personalit ii, a propriei personalit i Tn raynl He fa - a personalit ii de scriitor. în primul rând. Exegeza de specialitate a sesizat cu perspicacitate caracteristicile demersului confesiv al lui Preda, i îmi voi îng dui, spre exemplificare, s citez in extenso un foarte pertinent pasaj analitic din eseul Moni-c i Spiridon Omul sub vremi (Editura Cartea Româneasc , Bucure ti, 1993), în care datele problemei sunt identificate, examinate i comentate str lucit i conving tor: "Exist în Via a ca o prad doi protagoni ti - doi poli opu i care î i disput întregul i îi ordoneaz timpul i ritmul. Intr -un plan mai apropiat de prezent evolueaz un Autor, care a publicat o carte de succes i ezit - într-un moment de derut -s semneze un pact autobiografic, transformându- i trecutul în literatur , în altul, mai îndep rtat temporal, istorisirea urm re te un Perso naj care se preg te te s devin scriitor, Momentul când cele dou planuri amenin s se confunde în carte e consemnat cu promptitudine de prozator. «... i deodat atunci la Sinaia, în ianuarie 1949, sonda gândirii mele se opri, veneam prea aproape de prezent i firele vie ii mele de dup r zboi se încurcau cu clipa de fa . Or, cine î i cunoa te clipa de fa pân nu devine trecut? Sensul ei total ne apare mai târziu, a a cum mergând pe un drum necunoscut, de i avem iluzia c îl cunoa tem cu fiecare pas pe care îl facem, abia uitându-ne în urm ue VI VII d m seama cât de drept sau cât de sinuos a fost... Acei ani ai debutului (S.M.S.) se luminau, dar destinele celor pe care îi cunoscusem atunci nu-mi ofereau r spunsul la întrebarea mea: ce s scriu acum? (S.M.S.)» Cei doi se uit unul spre altul. Personajul înainteaz spre momentul debutului, confirm ndu- i voca ia de autor. Autorul e cu fa a întoars înd r t i î i face nelini tit bilan ul anilor care s -au scurs de la debut. Dup ce i-a urm rit alternativ pe tot parcursul c r ii, Preda îi pune practic fa în fa când se ajunge la capitolul final (XLII). Aici lucrurile se precipit deodat . Personajul debuteaz i devine Autor. Iar Autorul, în fine, se decide s scrie despre propriul s u trecut, devenind personaj (virtual) de literatur . Cercul se închide în clipa când totul o va lua de la început, de data asta nu în via , ci... în literatur ". în literatur , se cuvine subliniat. Remarca e valabil pe deplin pentru Via a ca o prad , oper literar , de i nonfic ional . E interesant c aceast carte - o carte, repet, aparte în opera lui Preda - reia procedeele, tehnica i viziunea din c r ile de fic iune. "Comportamentismul" scriitorului e v dit i aici, de i el însu i e personajul principal ( i, prin urmare, în principiu, ar fi în cea mai mare m sur "calificat" pentru demersul minu ios analitico-introspectiv): dest inuirile nu sunt pletorice, cu preten ia exhaustivit ii i cu aparen a discursivit ii didacticiste, ci limitate i lacunare, "rezervate", sensul de an samblu fiind impus prin selec ia i modul de organizare a "faptelor" (chiar dac sunt fapte de con tiin ), observate cu scrupulul obiectivit tii (chiar dac e vorba i de tr iri prin excelen subiective).. Comentariu auctorial exist , de sigur, dar nu e niciodat sufocant. Str dania de autoexplicare nu e, la Marin Preda, i una de (auto-)explicitare: cititorul e solicitat s cola boreze, s participe la efortul de deslu ire pornind de la elementele '"furnizate" de scriitor. Continuitatea între Via a ca o prad i opera de fic iune a lui Marin Preda e v dit . Se manifest nu numai la nivelul aspectului scriiturii i al tehnicii nar rii, ci i la cel al tematicii i anecdoticii. Lucru, desigur, deloc bizar, inând seama de faptul c romanele scriitorului au valorificat - prin, bineîn eles, transpunerea specific operelor "de fic iune" - nu pu ine elemente din patrimoniul s u autobiografic. Via a ca o prad poate fi încadrat , f r exagerare, în "ciclul Morome ilor". al turi de Morome ii (I, II), Marele singuratic i Delirul. Pentru cunosc torii operei romane ti a lui Preda va fi întotdeauna interesant s compare felul în care locuri (satul Sili tea -Gume ti, Bucure tiul din VIII timpul r zboiului) ori personaje (Ilie/Paraschiv, Nil /Nil , Tudor C -l ra u/IIie Moromete) sunt prezentate în autobiografie, respectiv în romane. Dup cum remarca Eugen Simion, în Via a ca o prad "prozato-rul vorbe te despre personajele din c r ile sale anterioare (...) ca de ni te indivizi cu o stare civil precis i reia la persoana întâi scene pe care le-a naratjnainte, indirect, în opera de fic iune. Trecerea de la universul livresc la universul existen ial se face f r nici o pres tire special . Prozatorul este sigur de complicitatea i puterea de în elegere â

cititorului s u; fratele Nil , portarul unui bloc de pe C. A. Rosetti. nu este altul decât personajul din Morome ii i Delirul. (...) Marin Preda nu spune în nici un loc: fi i aten i c Nil de aici, fratele meu, este prototipul personajului din c r ile mele! Nu simte nev oia unei justific ri".* Naratorului-autor îi corespunde, în opera de fic iune, Niculae. dar numai pentru perioada copil riei si a adolescen ei. Pentru perioada rii în lumea orayijiii, în pres etc. analogii pot fi depistate între tân rul Marin Preda i Paul tefan, din Delipil de mari deosebiri, îns . în ce-l prive te pe Njculae, nu putem Herât fi de acord cu scriitorul: e un "erou a c rui copil rie era a meal Despre Paul tefan - în leg tur cu care prozatorul nu procedeaz explicit la vreo identificare similar - putem gândi c reprezint un alter-ego par ial, dac nu propriu-zis idealizat, oricum schematizat, al autorului (afirmarea lui fulger toare ca mare ga'zetar etc, cam neverosimil în ordine realist , dup cum s-a observat, poate fi comparat cu afirmarea, desigur i ea relativ rapid , i cu totul meritat , totu i mai lent , laborioas , ob inut cu efort i marcat de momente de cump n , a scriitorului Marin Preda). Ca deosebire esen ial putem re ine faptul c omul real Marin Preda a avut voca ia - împlinit ! - de scriitor, în vrejme_re_r>ersonajul Pani te/an e. ripQ gazetar. Epoca i mediul îa care se mi c eroul Delirului sunt îns , evident, în bun parte, cele pe carele-a cunoscut direct foarte tân rul Preda, în anii '40. la Bucure ti Exist , incontestabil, un adev rat "dialog" între autobiografie i opera de fic iune cu substrat - fie doar par ial autobiografic, "dialog" prin care cele dou feluri de scrieri se lumineaz i chiar se legiti meaz reciproc. Se creeaz astfel, la scara întregii opere a scriitorului, * în' Scriitori români de azi, I, Bucure ti, Cartea Româneasc , 1978, pp. 459-460. IX dup cum a remarcat-o poeticianul francez Philippe Lejeune examinând cazuri similare, un efect de relief, o impresie de "stereografie". Nu putem trece cu vederea i o alt valen a interesului pe care îl prezint Via a ca o prad : acest bildungsroman neconven ional aduce o m rturie pre ioas într-un "dosar" mult disputat, de-a lungul vremii, în literatura român . Se tie c mult vreme s-a considerat - nu f r o anume îndrept ire, de altfel - c literatura "rural " (adic pe teme apar inând universului de via rural ) era prin defini ie deficitar sub raportul rafinamentului analizei psihologice i al contempl rii marilor probleme ale existen ei umane într-o perspectiv elevat estetic i racordat modernit ii. Pe de alt parte, se tie c acea prejudecat a fost infirmat de realit i, pentru c nu pu ini scriitori de valoare ²' scriitori de origine rural , uneori propriu-zis r neasc , oameni care prin înv tur , prin educa ie i prin cultivarea lor solid în spa iul culturii "majore", "urbane" i moderne deveniser intelectuali de inut i î i exercitau talentul creator cu care erau h r zi i în orizontul modernit ii - au dat literatur rural de excelent calitate, de rafinament analitic, psihologic ori filozofic, dovedind c nu tematica în sine, ci natura i calitatea demersului scriitoricesc, respectiv "competen a" scriitorului, determin calitatea i complexitatea prozei literare (Re-breanu, Pavel Dan, însu i Marin Preda, Nicolae Velea, Sorin Titel sunt doar câ iva din acei scriitori). Prin Via a ca o prad avem o m rturie de prim mân i de mare interes - chiar dac succint - despre felul în care un tân r fiu al satului, în contact cu cultura "mare" - i, desic^tiei, talentului i efortului de auto-f urire intelectual -, a devenit scriitor. Carte de mare succes la prima apari ie - când scriitorul era în plin glorie literar i era considerat o mare con tiin -, Via a ca o prad poate interesa i ast zi, î i poate dovedi perenitatea (în pofida pretin sului "reflux" al interesului pentru Preda). Ea ofer o m rturie poietic de mare valoare (po/etica, o reamintim, se ocup , în esen , de "raportul care-l une te pe artist cu opera sa pe cale de-a se face" - Irina Mavrodin). Ofer i o (suplimentar ) m rturie moral , alc tuit din pre ioase dest inuri. subiective dar creditabile, privind caracterul aspru i ferm al marelui prozator care a fost Marin Preda, inele s u viguros si fragil to todat , tenacitatea i inflexibilitatea lui în urm rirea împlinirii vn -ca iei literare resim ite ca o "misiune" de extrem însemn tate. IlWeteca ]''' ' , __s t c i i ^ t. ^ Ofer , în acela i timp, o lectur agreabil . Agreabil nu prin culti varea calofiliei i a performan elor stilistice, ci prin suspansul pe care-l instituie, prin dramatismul unei "ac iuni" (l untrice) captivante (desi gur, deznod mântul e cunoscut de la bun început: eroul a devenit un mare prozator, îns cititorul a teapt cu aten ia încordat dezv luirea peripe iilor acestui proces de devenire pu in obi nuit). Cartea aduce i o deloc neglijabil m rturie documentar : o m rturie asupra unei epoci, unei atmosfere, unei realit i sociale, culturale i politice contradictorii si. tot u i, pu in cunoscute de majoritatea publicului de azi: cele ale anilor '40. înainte de instaurarea regimului totalitar comunist ( i de instituirea, pentru mai bine de un deceniu, în literatur , a dictaturii "realismului socialist"). Era vorba de o realitate zbuciumat i incert , oferind - unui tân r, de pild , dornic de afirmare intelectual i artistic - infinite posibilit i, dar i infinite decep ii. Era o epoc agitat , tensionat . înc nu cuprins de platitudinea opre-^ siv de mai târziu, dar lipsit He certitudini echilibrate, de perspective idilice. O epoc desigur diferit , în atâtea i atâtea privin e, i totu i atât.de

asem n toare cu a noastr . Asem narea îi confer acestei autobiografii literare - scris cu peste dou decenii în urm i vizând realit i de acum o jum tate de veac i mai bine - statutul unei c r i de actualitate. NICOLAE BÂRNA AGA" AII n _ -‡ff CURRICULUM VITAE 1922 - 5 august. Se na te, în comuna Sili tea-Gume ti (jud. Teleorman), Marin Preda, fiu al lui Tudor C l ra u, plugar, i al Joi ei Preda. P rin ii viitorului scriitor, amândoi v duvi, tr iau mari tal, locuiau i gospod reau împreun , dar nu se c s toriser (în cazul încheierii oficiale a c s toriei, Joi a Preda ar fi pierdut pensia de v duv de r zboi); fiecare dintre ei avea copii din prima c s torie (Tudor C l ra u avea trei b ie i, iar Joi a Preda - dou fete), i au avut împreun trei copii (o fat i înc un b iat, pe lâng Marin). Condi iile de via - nu cu totul precare, dar nu lipsite de dificult i - i atmosfera, uneori tensionat , din aceast gospod rie numeroas _ de agricultori mici proprietari de p mânt au fost, în esen , cele pe care le reg sim, trans figurate literar, la familia Moromete din romanele scriitorului. Acesta a avut o copil rie ti pic pentru fiii de ran de condi ie mijlocie, mai degrab modest , din Câmpia Dun rii, în perioada interbelic . In privin a atitudinii p rin ilor fa de trimiterea copilului Ma rin Preda la înv tur i preg tirea lui pentru o carier ne-agri-col , s-a repetat, în linii mari, situa ia înregistrat cu aproape un veac mai -devreme în "cazul Creang ": mama a fost cea care pleda pentru ascensiunea social a b iatului, în vreme ce tat l -om cu totul remarcabil, i care î i iubea fiul puternic, dar b rb -te te, f r efuziuni sentimentale - privea cu scepticism sau cu mefien astfel de proiecte (care, de altfel, cereau i cheltuieli împov r toare, dac nu imposibile). 1930-l934 - Marin Preda urmeaz primele patru clase .ale colii primare în comuna natal , cu înv torul Ionel Teodorescu. în pofida dificult ilor (lipsea des de la coal , fiind re inut de p XIII rin i la muncile câmpului, trimis s p zeasc vitele etc, situa ie frecvent , în epoc , în mediul rural), se impune ca unul din cei mai buni elevi. 1934-l937 - Urmeaz clasele V-VII la Balaci, localitatea învecinat , re edin de plas (unitate administrativ inferioar jude ului), cu înv torul Ion Georgescu. 1937 - 17iunie. în urma sus inerii examenului apropriat, i se elibereaz certificatul de absolvire a apte clase primare, cu media general pe obiecte 9,15. P rin ii viitorului scriitor c zuser de acord ca acesta s fie în scris la o coal normal , ca s devin înv tor. Taxele de studiu erau îns mari, i era esen ial s ob in o burs . De aceea, de i coli normale existau în fiecare jude (deci i în Teleorman, la Turnu-M gurele), Marin Preda se prezint la examen la coala normal din Câmpulung-Muscel, unde erau anse mai mari pentru ob inerea unei burse. E respins la vizita medical , pentru vedere slab . Dup acest e ec, tat l se gândea s -l înscrie la o coal de meserii, dar librarul Constantin P un din Miro i îl îndrum c tre coala normal din Abrud i îl înso e te acolo, s se înscrie la examenul pentru burs . B iatul reu e te la examen cu nota 10. Toate aceste peripe ii i alte episoade din via a de elev la coala de înv tori vor fi evocate de prozator în volumul autobiografic Via a ca o prad . 1939 - Marin Preda e transferat la coala normal din Cristur (jud. Odorhei). Se remarc la edin ele societ ii literare din coal , unde cite te câteva schi e. Un profesor îi prevede un viitor de mare scriitor. Elevul cite te i înva cu mult sârg. E pasionat în special de istorie i de literatur . 1940 - în urma Dictatului de la Viena (30 august), România se vede silit s cedeze vaste teritorii din Ardeal, inclusiv jude ul Odor hei. Elevii colii normale de la Cristur sunt transfera i în alte regiuni ale rii; Marin Preda e repartizat la Bucure ti. Septembrie. Au loc numirea generalului Ion Antonescu ca ef al guvernului, abdicarea regelui Carol II i proclamarea "Statului na ional-legionar". La sfâr itul vacan ei de var , Tudor C l ra u î i conduce copilul la gar i vrea s -l fac s în eleag c din acel moment nu-l mai poate sus ine material i c va trebui s se descurce singur. XIV Scena, de un dramatism auster, e evocat în Via a ca o prad , ca i alte scene i întâmpl ri semnificative din tinere ea scriitorului. Noiembrie. Are loc un puternic cutremur de p mânt. Cl direa colii unde studia Marin Preda e avariat i cursurile sunt suspendate pentru mai mult vreme. Tân rul elev se preocup tot mai mult de literatur , face lecturi masive (mari opere ale literaturii universale, lucr ri de filozofie etc.) i scrie el însu i. 1941 - ianuarie. Are loc rebeliunea legionar , în bu it de Ion Antonescu. Martie. Marin Preda îl cunoa te pe Geo Dumitrescu, care tocmai scosese primul num r din revista "'Albatros", i pe ceilal i tineri din cercul revistei: Virgil Untaru (Ierunca), Al. Cerna-R dulescu, Sergiu Filerot .a. Trimite scrieri literare la reviste, dar, deocamdat , f r rezultat. Scrie febril, nu se descurajeaz . Traverseaz o perioad de mari dificult materiale, care nu-l abat de la preocuparea pentru literatur .

Iunie. Sus ine examenul de capacitate, dar renun s urmeze în continuare coala, din cauza greut ilor materiale. în var , nu se duce în satul natal (cum se dusese, pân atunci, în vacan e): e, practic, momentul stabilirii lui definitive în Bucure ti. Se angajeaz corector la ziarul 'Timpul". 1942 - Are loc debutul lui Marin Preda ca scriitor (cu schi a Pârlitu', care apare în ziarul 'Timpul", numerele 1771 i 1772, din 15, respectiv 16 aprilie, în cadrul paginii literare "Popasuri", con-duse-deMironRaduPâraschivescu). , în lunile urm toare i în 1943, apoi în 1945-l947 îi vor ap rea, în diferite ziare sau reviste ("Timpul", "Evenimentul zilei", "Vremea r zboiului", "Tinere ea", "Via a social ", "Veac nou", "Studentul român", "Revista literar ", "Contemporanul"), schi e i nuvele din care unele vor fi incluse în volumul de debut, altele vor fi publicate în volum mult mai târziu, la hot rârea autorului (la reedit ri ale întâlnirii din P mânturi etc), iar altele vor fi adunate în volum dup dispari ia prozatorului (Marin Preda, Scrieri de tinere e, Bucure ti, Editura Minerva, 1987, edi ie alc tuit de Ion Cristoiu). Este angajat, scurt vreme, ca func ionar la Institutul de Statistic . Devine secretar de redac ie la "Evenimentul zilei" (ziar condus de Ion Vinea). XV 1943 - în primele luni ale anului particip la edin e ale cenaclului "Sbur torul", unde cite te câteva proze. Scriitorul î i amintea c E. Lovinescu "a exclamat de câteva ori în timpul lecturii: «Are talent! Are tal ent!»". Faimosul, pe atunci, în mediul sbu-r torist, "anglo-saxon autocton" Dinu Nicodin, scriitor foarte interesant, azi uitat, estet rafinat i personaj pitoresc prin fleg ma lui de aventurier britanic, e impresionat de proza Calul, citit de Marin Preda la cenaclu i, într-un gest "bizar", îi cump r manuscrisul, pe bani buni. 1943-l945 - Marin Preda î i satisface serviciul militar la Tumu M gurele. 1945-l947 - Dup stagiul militar se întoarce în Bucure ti. Devine corector la "România liber " i public proze scurte în reviste. 1947 - Lucreaz pentru scurt vreme la Societatea Scriitorilor Români. Preg te te manuscrisul volumului întâlnirea din P mânturi i îl trimite la concursul pent u debut organizat de Editura Cultura Na ional , dar f r succes (premiul e atribuit Cellei Delavraneea). 1948 - Apare, la Editura Cartea Româneasc , volumul de schi e i povestiri întâlnirea din P mânturi. E debutul editorial al scriitorului, moment hot râtor pentru carierea lui literar . Volumul va fi reeditat, de-a lungul deceniilor, în edi ii de autor, cu ad ugiri ori suprim ri. In 1948 se instituie pe deplin în România* regimul totalitar co -. munist al partidului unic, care va dura pân în 1989. Este suprimat presa de- opozi ie sau independent , este îngr dit puter-. nic libertatea de exprimare. în materie de cultur i- art , e instituit un dirijism draconic, vizând conformarea strict a crea iei artistice i literare la obiectivele propagandistice al regimului. Timp de mai bine de un deceniu, oficialitatea se va str dui s impun , în literatur , a a-zisul "realism socialist", ceea ce a avut drept rezultat apari ia unor c r i dezastruoase estetice te i blocarea public rii literaturii de calitate considerat coatrar " elurilor socialismului". Debutul în volum al lui Marin Preda a avut loc în ultimul moment înainte de aceast grav deteriorare a climatului cultural. In anii urm tori, cei ai "obsedantului deceniu" (formula îi apar ine!), Preda a tiut s î i apere opera i devenirea de scriitor. F când, desigur, destule concesii imperativelor momentului (concesii la un moment dat inevitabile pentru cine spera s - i XVI vad scrierile publicate), a ap rat, prin oper , demnitatea ' profesiei de scriitor i a izbutit s 'dea, în condi ii neprielnice, scrieri de valoare, multe dintre ele perene, iar unele - incontestabile capodopere. e Concesiile i ced rile i-au fost repro ate - cu exagerare, f r îndoial - dup decembrie 1989. Pân atunci, îns , cvasi-totali-tatea ob tii scriitorice ti i marea majoritate a publicului îl consideraser un reper moral i un exemplu de scriitor înzestrat care a tiut s reziste - în modul specific, propriu acestei îndeletniciri artistice, iar nu propriu-zis politice - imixtiunilor dictaturii, un militant pentru libertatea de crea ie i de exprimare. Cu câteva luni înainte de moarte, scriitorul a declarat, în public: "Nu se scrie cu voie de la poli ie; acest drept al scriitorilor de a scrie este un drept câ tigat prin lupt de scriitorii români în societatea noastr i pe care nu -l mai poate lua nimeni". 1949 - Marin Preda începe s scrie prima versiune a romanului Morome ii, care se cristalizeaz pornind de la schi a Salcâmul, publicat în 'Timpul" în 1942 i neinclus în volumul de debut. Apare, în volum, nuvela Ana Ro cule (acuzat în epoc de "naturalism", iar în anii '90 de "proletcultism"). 1952 - Apare, în "Via a Româneasc ", apoi în volumul, nuvela Desf urarea (distins cu Premiul de Stat pentru literatur ). Nuvela e tributar , prin tematic , "comandamentelor" epocii, dar, prin calit ile ei literare contrasteaz net cu schematismul grotesc i totala lips de valoare estetic a literaturii propagandistice de duzin , despre colectivizare i "chiaburi", din epoc . Marin Preda devine redactor la "Via a Româneasc ". 1953 - Termin prima versiune a primului volum din Morome ii, care, îns , va fi ref cut i încredin at tiparului abia dup înc doi ani. Moare Tudor C l ra u, tat l scriitorului. 1954 - Este realizat filmul artistic Desf urarea (ecranizare a uuvelei cu acela i titlu, dup un scenariu al autorului; regia: Paul C linescu).

1955 - Romanul Morome ii - care va fi numit, începând din 1967, Morome ii, voi. I - apare în revista "Via a Româneasc " (numerele din iunie, iulie, august, septembrie), apoi în volum. Cartea, una din foarte pu inele c r i foarte bune ap rute la noi în anii '50 i, incontestabil, o capodoper a literaturii române din toate timpurile, este distins cu Premiul de Stat (decernat în 1956). Acest roman - care, ap rut în plin "dictatur " a "reaXVII lismului socialist", nu este marcat în nici un fel de conform ri la dogrflele i exigen ele oficialit ilor din epoc îi aduce lui Marin Preda consacrarea definitiv i îi define te statura în tabloul de valori al literaturii na ionale. Cartea va fi reeditat în numeroase rânduri, în versiuni rev zute i " lefuite" de autor i va întruni, de -a lungul deceniilor, adeziunea publicului i a criticii literare (comentariile critice cu adev rat adecvate i per tinente au fost posibile de-abia începând din anii '60, odat cu relativa "liberalizare" în materie de control ideologic). 1956 - Apare în volum nuvela Ferestre întunecate. 1957 - Scriitorul c l tore te în Vietnam, unde acumuleaz observa ii ce vor fi valorificate în nuvela Friguri (publicat în 1963). 1960-l961 - Din nou, lecturi masive i atente din marea literatur universal . Scriitorul e impresionat de proza lui William Faulkner. 1962 - Apare prima edi ie a romanului Risipitorii, carte cu genez laborioas i care va fi substan ial remaniat i modificat de autor la edi iile ulterioare (1965, 1969, 1972). 1963 - Apare în volum nuvela Friguri. 1965 - Apare Ciuma de Albert Camus, în traducerea semnat de Eta i Marin Preda. 1967 - Apare, la Editura pentru literatur , romanul Morome ii, în dou volume: primul volum este romanul ap rut în 1955,_ rev zut, iar al doilea volum cuprinde un text nou, inedit pân atunci. Ulterior, Morome ii va fi reeditat sub aceast form , în dou volume, în edi ii rev zute i ad ugite (ultima, r mas definitiv prin moartea autorului, e cea din 1975, retip rit în 1977 eta). 1968 - Apare romanul Intrusul (Premiul pentru proz al Uniunii Scriitorilor). Martin Bormann, dram în trei acte, singura scriere dramatic a. lui Marin Preda, este reprezentat pe scen i publicat în volum. Marin Preda e ales vicepre edinte al Uniunii Scriitorilor. 1970 - Marin Preda e numit director al nou înfiin atei Edituri Cartea Româneasc , a Uniunii Scriitorilor. Contribu ia lui, în cei peste zece ani de directorat, la stabilirea profilului i a politicii editoriale ale acestei prestigioase institu ii de cultur avea s fie hot râtoare. Se înconjoar de colaboratori competen i, instituie primatul valorii. ine, în "Luceaf rul", rubrica "S pt mânal, Marin Preda r spunde la o întrebare". xvin 1971 - Apare Imposibila întoarcere, volum de articole i eseuri, confesiuni, note, fragmente memorialistice eta, în care sunt adunate texte ap rute în "Luceaf rul", în rubrica sus amintit . Cartea are un puternic r sunet în rândul publicului, consacrând ipostaza lui Preda de con tiin civic exemplar . 1972 - Imposibila întoarcere apare într-o a doua edi ie, rev zut i ad ugit . în volum sunt incluse texte confesive, autobiografice, care reprezint o prim versiune a primelor nou capitole din Via a ca o prad . ^ Apare romanul Marele singuratic (Premiul pentru proz al Uniunii Scriitorilor), carte care face parte din "ciclul morome ian". 1973 - Apare Convorbiri cu Marin Preda (volum de interviuri luate de Florin Mugur). Cartea cuprinde reflec ii i dest inuiri din aceea i pl mad cu cele din Imposibila întoarcere, comentarii asupra propriei activit i de scriitor. Marin Preda întocme te o edi ie de Opere alese de I. L. Cara-giale, în dou volume. Selec ia pe care o opereaz ca editor e semnificativ . Apare volumul de critic literar Marin Preda. Voca ie i aspira ie, de Minai Ungheanu, prima exegez monografic de amploare a operei scriitorului. Desigur, critica recuno tea, de mul i ani, în cvasi -unanimitate, i avea s recunoasc tot mai mult în viitor valoarea operei lui Preda. Corpusul exegetic care. i -a fost consacrat e impresionant prin volum i diversitate. Criticii importan i ai vremii i-au dedicat comentarii substan iale, cuprinse în volumele lor (în special Lucian Raicu, Eugen Simion, Nico-lae Manolescu, Gabriel Dimisianu, dar i mul i al ii). Au ap rut, în timp, i nu pu ine, volume monografice (de Ion B lu, Monica Spiridon .a.). 1974 - Marin Preda este ales membru al Academiei (la sec ia tiin e filologice, literatur i arte). 1975 - Apare romanul Delirul, care se bucur de Un frumos succes de public. în acela i an, apare o a doua edi ie, rev zut i ad ugit . Scriitorul proiecta s scrie un al doilea volum, pe care nu a mai apucat s îl realizeze i, în inten ia lui, Delirul în dou volume urma s formeze, împreun cu Morome ii (voi. I i voi. II) o tetralogie, ordonat în func ie de cronologia intern a fic iunii romane ti (Morome ii, I; Delirul, I, Delirul, II; Morome ii, II). XIX

1 în epoc , Delirul a. impresionat prin privirea sincer , neconven ional , "eliberat de poncife" (E. Simion) asupra unei epoci istorice oarecum "tabuizate". în anii '90, cartea avea s fie învi nuit de oportunism, de conformare la exigen ele ideologiei cea-u iste, acuza ii f r îndoial neînsemnate (ori exagerate, din rea-credin ). Dup 1990, Delirul a. fost reeditat, completat cu pasaje cenzurate la prima apari ie (pasaje în care era vorba, de pild , de Stalin). 1976 - Scriitorul lucreaz la volumul al doilea al romanului Delirul. 1977 - Apare Via a ca o prad , volum autobiografic, "bildungsromanul cristaliz rii unei con tiin e scriitorice ti" (Ion B lu). Cartea e distins cu Premiul pentru publicistic al Uniunii Scriitorilor, înceteaz din via mama scriitorului. 1978-l979 - Marin Preda lucreaz febril, cu o înver unare i un consum de energie l untric pu in comune ("este cel mai mare e-fort creator pe care l-am depus pân în prezent", avea s declare) la un nou roman, Cel mai iubit dintre p mânteni. 1980 - februarie. Apare, în trei volume, romanul Cel mai iubit dintre p mânteni. Cartea înregistreaz un enorm succes de public, fenomen de o amploare f r precedent în întreaga epoc postbelic , i care persist de-a lungul întregului deceniu urm tor (romanul va fi reeditat, dar cititorii st au la coad de ctfnoapte, iar noile tiraje sunt epuizate în câteva clipe, exemplarele circul din mân în mân ca un samizdat, sunt xerografiate - în condi iile dificile de atunci! -, se vând pe. sub mân la pre uri astronomice etc). Mesajul antitotalitar, de demascare a tic lo iilor unei epoci, va fi contribuit, f r îndoial , al turi de calit ile propriu -zis literare ale c r ii, la acest succes f r egal. 16 mai. Marin Preda se stinge din via fulger tor, la Mogo oa-ia, lâng Bucure ti (la Casa de crea ie a scriitorilor). Dispari ia marelui prozator, survenit într -un moment de apoteoz , de apogeu al pre uirii lui de c tre public, ocheaz i îndurereaz puternic practic întreaga societate româneasc . 21 mai. Funeraliile, care au loc la Cimitirul erban Vod (Bellu) din Bucure ti, cap t de facto, prin intensitatea emo iei i particip rii populare, amploarea i m re ia unor adev rate funeralii na ionale. Scriitorul e condus pe ultimul drum de imense mul imi ‡ de oameni, unii dintre ei veni i din alte l ocalit i ale rii. N.B. "Dac a i ti c efortul pentru scrierea unui roman m poate costa via a, mi-a i lua toate m surile de siguran pentru a înl tura o eventualitate cum ar fi boala din care s mi se trag moartea. Dar unica m sur hot râtoare, aceea de a renun a la scris, nu a i lua-o." MARIN PREDA XX Aventura con tiin ei mele a început într-o zi de iarn când o anumit întâmplare m-a f cut s în eleg deodat c exist. Era mult lume în cas , fiin e mari, a ezate în cerc pe scaune mici i care se ui tau la mine cu priviri de recunoa tere, dar parc îmi spuneau cu ostilitate, te vedem, e ti de-al nostru, dar ce faci? Atunci am auzit o voce: "L sa i-l în pace! Na, m , i pe-asta!" i cel ce rostise .aceste cuvinte a luat de undeva de pe sob o pâine mare i rotund i mi-a întins-o. Atunci mi-am dat seama c ineam strâns ceva în bra e, tot o pâine, i c asta era' cauza privirilor rele îndreptate asupra mea. Pusesem mâna pe pâinea de pe mas care era a tuturor i nu mai vroiam s dau la nimeni din ea. Iar acel om, de care ascultau to i, în loc s mi -o ia cu for a, cum furio i se pare c vroiau ceilal i, f cându-m s scot r cnete, îmi mai d duse una: "Ia-o, m , i pe-asta!" Parc m-am trezit dintr-un somn. M-am uitat la to i lini tit i am pus cumin te pâinea din bra e pe mas . Nimeni nu mai m-a luat dup aceea în seama, au început s rup din ea i s m nânce. Din aceast întâmplare ar reie i c instinctele de acaparare m-au dus departe de via , ceea ce nu s-a dovedit. Totu i aventurile vie ii noastre sunt ale con tiin ei, de i via a ei adev rat nu e niciodat liber de instincte i nu o data e neputincioas în fa a lor, în r u, dar i în bine. N-a putea s spun cui datorez faptul c de i am fost dat la coal la opt ani, cu scopul m rturisit de tat l meu s înv doar sa m isc lesc i pe urm , asemeni fra ilor mei mai mari, s ar p mântul i s cresc vite, totu i întreaga familie a renun at mai pe urm la aceast idee. Fiindc în primul an abia am trecut clasa, de i m-am trezit cu uimire citind. Atunci de ce m-au dat mai departe s urmez i clasa a doua pe care abia am trecut-o? Ulterior to i au spus c înv am bine. Dar asta nu era adev rat. Numai eu tiu ce-am putut tr i în anul urm tor, la ce tortur am fost supus i cum soarta mea s-a decis parc ignorându:m . De la începutul anului nu putusem înv a nimic, nu aveam c r i. Mama îmi f cuse rost de cinci lei, mi -i d duse i-mi spusese s -mi cump r cu ei "m car Citirea". M-am dus acas la înv tor, pe care l-am g sit în curte cu al ii, beau cafele i jucau tabinet, i l-am strigat. A venit la gard. I-am spus ce vroiam, i el a întins mâna i i -am pus în palm mica moned galben . - Ce s - i iau eu, zice, cu cinci lei? O Citire cost vreo dou - ' zeci i cinci de lei. - Dom'le înv tor, i-am spus eu atunci, care m gândisem o clip c ar putea da de la el restul, dar îmi spusesem în acela i timp c nu putea s fac a a ceva, c nu eram fi -s u, lua i-mi un maculator s am m car pe ce scrie, c de înv at pot s m mai împrumut, dar de scris nu pot s scriu în caietele altora.

- A a e, zice, bine, când o s m duc pe la Ro iori, o s - i cump r un maculator. Da' tac-t u de ce nu- i d bani de c r i, .c nu e om s rac? *- M mir c m las s viu i a a, darmite s -mi mai cumpere i c r i. - A a e, a zis înv torul senin, i a dat creanga de m r pe sub care venise la mine la o parte i s -a întors la mas s - i continue jocul întrerupt. în iarna aceea hot rârea tat lui meu de a nu m mai l sa s m duc la coal a devenit, practic, un fapt, de i din gur nu m oprise; nu aveam cu ce m înc l a. M-am dus doar când am putut merge descul ; i atunci am tr it acele ore de spaim despre care am pomenit al c rei motiv dac s-ar fi dezv luit s-ar fi petrecut o catastrofa. Con tiin a m sura propor iile dezastrului care ar fi urmat, iar instinctele tremurau: nu se tie ce -a fi ajuns în via dac jocul întâmpl rii, al c rei erou eram, s-ar fi destr mat i eu a fi ap rut în ochii înv torului a a cum eram i nu cum, prin nu tiu ce mister, credea el c sunt. Adic dintre cei mai buni... Se apropia sfâr itul anului i dasc lul examina toat clasa, s vad pe care trece, pe cine premiaz i pe cine las repetent. Scotea câte cinci sau ase la tabl i îi asculta. Jum tate din ei parc înv aser ceva, cealalt jum tate îns parc nici nu trecuse pe la coal i atunci înv torul începea s -i bat la palm cu o nuia de corn foarte ager , de care tot unul dintre noi f cuse rost. Era atât de furios încât uneori îi b tea la palm pe to i cei care erau sco i odat , d e i unii dintre ei protestau indigna i c ar fi r spuns bine la întreb rile puse. A teptam tremurând s -mi vie rândul. Nu tiam nimic i ascultam înfiorat plan etele care umpleau clasa. B ie ii suportau bine loviturile în clipele când le primeau, dar în b nci nu mai puteau, fluturau mâinile înro ite în aer, sau i le vârau dezn d jdui i între genunchi. Plângeau cu înver unare i obid nedefinit fiindc nici unul nu tia s urasc , durerea lor era pur i în ea puteai ghici cel mult pro testul împotriva ei, a durerii în sine, fiindc durea, i nu a înv torului sau a colii, cu c r ile i istoriile ei care trebuiau înv ate cu sila. Prima zi a trecut f r s fiu scos i eu la examen. A doua zi, v zând cum stau lucrurile, în loc s fug i înd r t s nu m mai uit, am venit totu i la coal , de i' tiam ce ar putea s mi se întâmple. Nu m -a scos nici în acea zi i nici în cele urm toare. i pentru ca aceast întâmplare s fie dus pân la cap t, în ‡ nefirescul ei, la sfâr itul anului m-am pomenit printre premian i. Faptul uimi pe ai mei i tata nu mai zise nimic, când, în toam n , îi spusei c vreau s urmez i pe-a patra. Dar tot nu-mi lu c r i. încetul cu încetul îns se r spândi întâi printre copii, apoi i printre vecini, ideea c eu a ti atâta carte încât era clar. c dup terminarea cursului primar trebuia s fiu dat s urmez mai departe, la liceu sau la coala normal de înv tori. începui i eu s cred acest lucru, cu atât mai mult cu cât via a de ran, în ciuda faptului c se petrecea într-un spa iu liber, mie mi se p rea c se petrece într-un arc. Dar eu nu vreau s povestesc aici "amintiri"; ci doar lucruri pe care le contemplu i azi cu un sen timent de nelini te c s-ar fi putut totu i s nu aib loc, i atunci nici lumina care le înso e t e azi în amintire s nu fi existat. n i Nic ieri nu a fost timp în cele o mie de pagini ale Morome i-lor s povestesc c l toria pe care a f cut-o Niculae (erou a c rui copil rie era a mea), cu tat l s u, la vârsta de doisprezece ani, la Câmpu -Lung, unde dorin a lui de a evada din familie i din sat trebuia s devin un fapt. în realitate aceast c l torie avea s se termine cu un e ec prin care îns soarta m ferea de o pr bu ire. Nu exist o fiin care s nu fie înzestrat cu instinctul pri mejdiei. La oameni el agit presentimentele cu atât mai mult cu cât ra iunea nu- i d seama de nimic. Tat l meu era posomorât i nu scotea un cuvânt mergând pe lâng cai. Nu se uita la mine, se ferea de ochii mei, a c ror expresie îl împiedica, pesemne, s în eleag ave rtismentele turburi pe care le sim ea zdruncinându-i credin a în steaua mea. Ce eram eu? Ce putea s -i spun lui încrederea naiv a unui b iat c într-acolo unde mergeam ne a tepta lumea cu bra ele deschise, s confirme adev rul înzestr rii fiului din c ru , de care în sat nimeni nu se mai îndoia demult? i dac toat lumea se în ela? înv torul acela care m premia-se tar s tiu nimic murise demult i luase cu el în mormânt se cretul comport rii lui ciudate. El, tat l, nu fusese niciodat con vins c nu se petrecuse atunci ceva firesc. Ai mei to i tiau bine c sunt un bleg, totu i de ce mi s-ar fi pus pe cap o coroan pe care n-a fi meritat-o? Asemenea gesturi le pot face oamenii o-bi nui i din prostie sau din p rtinire, dar ce l -ar fi putut îndemna pe un înv tor care nu era mai bun decât al ii, ba chiar era mai r u, suferind de piept, i folosind foarte des nuiaua, s m scoa 11 t din blegia mea vizibil i s m împing de la spate în fa a satului? Patul s u de moarte pe lâng care am trecut toat clasa i i-am s rutat mâna acestui om sl bu , stins în floarea vârstei, cu o mic musta neagr i cu o expresie ca de icoan pe chipul s u supt de suferin , nu-mi apare niciodat în amintire f r un adânc fior: e pentru mine semnul c pe aceast lume, destinul orb nu e atotputernic, c hot rârile lui pot fi smulse, c fulgerul intui iei noastre îl poate abate din mersul lui implacabil. i c , odat înfrânt, el cedeaz mereu netezindu - i drumul nu f r a- i l sa în con tiin de fiecare dat o spaim , semn c -nu te va proteja la infinit. Aceast spaim o tr ia pe drum tat l meu, înaintea mea. El se apropie la un moment dat de botul cailor i trase c ru a la marginea drumului. Al turi era o poian i o fântân . O fat descul î i sp la picioarele, ap ari ie parc

de vis pe aceste inuturi necunoscute cu v i adânci i dealuri uria e. Se sui apoi lâng mine. R mase câtva timp t cut f r s m priveasc . îmi puse îns mâna lui mare pe picior i m mângâie cu o mil nesfâr it pe care a trebuit s treac dou zeci deani ca s-o în eleg. Apoi îmi spuse cu o duio ie izvorât numai din triste ea pri cinuit de h r uiala la care îl supunea de la o vreme familia noastr cu trei soiuri de copii, i pe care numai eu i mama i o cuno team. - Domnule, unde ne ducem noi acum? Am în eles f r s m turbur ce vrea s spun : era oare sta drumul nostru? Ne duceam bine acolo unde ne duceam? Cine ne spunea nou c din zecile de c ru e care se îndreptau ca i a noastr spre ora ul de munte cu renumita lui coal , a noastr nu va face parte din cele care se vor întoarce cu speran ele pierdute? - î i pun aceast întrebare, a continuat el ca i cum mi -ar fi spus pentru întâia oar ceea ce avea sa urmeze, când de fapt totul fusese demult r sucit pe toate fe ele, ca s tii ca n-ajunge s reu e ti s treci din trei sute, câ i am auzit c sunt înscri i, 12 printre cei patruzeci admi i. Trebuie s fii printre cei apte -opt cu burs . F r burs nu pot s te in! Mi-am dat capul pe spate: - Heeee! i d-aia ai tras tu c ru a la mar ginea drumului!! Din mers nu puteai s -mi spui, heeee! i l-am ar tat cu mâna ca s -l mai vad i al ii i am continuat s beh i. - Nu, c putem s întoarcem caii i s ne ducem acas ! a zis el atunci cu simplitate, vrând parc , cu o ultim sfor are, s r mân în mijlocul acestei simplit i care ne-ar fi izb vit de toate grijile i de toate temerile. Spunem c n-au mai fost locuri i gata. Altfel î i închipui ce r u o s fie. Ce -o s te faci tu, cum o s te ar ne ti? L sând la o parte faptul c n-o s se poat s nu- i pese de to i pro tii care or s râd de tine. M uitam la el i ca totdeauna glasul cu care îmi spunea a-ceste cuvinte m f cu s în eleg mai pu in ceea ce spunea. Cum o spunea, asta era uimitor. O ve nic surpriz . Reie ea în acele clipe c lumea n-ar fi atât de greu de suportat, dac n-ar fi împ nat cu pro ti. Ei, ce-o s fac? Sunt eu în stare, a a ca el, s nu-mi pese de ei? N-o s fiu, cum o s fiu? Sunt un copil, pu ini sunt cei care cu adev rat se pricep s le fac fa . i atunci? - i ce vreai tu acum de la mine? -Teîntreb. tii?! - Ce s tiu? - Cum ce s tii? P i despre ce vorbim noi aicea? tii tu carte? Am t cut. Cum puteam s -i alung îndoielile? S -i spun c tiu s rezolv ecua ii de gradul întâi, sau c tiu toat istoria E-vului Mediu a a cum se pred ea în clasa a doua de liceu? - Ia spune-mi tu mie, aici, a zis el atunci tres rind parc i el însu i c aceast idee nu -i venise mai demult în minte, care sunt bog iile rii? Vroia s m examineze el, s aud cu urechile lui c tiu i s se lini teasc . - Care sunt bog iile rii? Eeee! Heeee! 13 i l-am ar tat iar cu mâna, s fie martori i al ii, i s râd i ei de întrebarea lui. A început s râd el însu i, redevenind senin i a pus mâna pe h uri. Convingerea mea îl subjugase. La Câmpu-Lung am ajuns pe sear i am tras sub oproanele unui han. Era frig, am început s tremur, m -am învelit cu cerga, care nu inea îns deloc de cald. - Ce e cu tine? m-a întrebat. - Tu nu vezi? i-am r spuns eu cu din ii cl n nind. Mi-e frig, pune dulama pe mine i ia cerga asta de-aici. Mi-a adus s m nânc doi mici i mi-a pus o cea c cu uic în mân . - Bea i tu, zice, mi-o d du mocanu' sta de-al turi. A tras i el cu c ru a cu noi, e de prin R chitele. Are i el un copil s -l dea la coal . A venit cu el în c ru i cu un butoi, eu zic c are o sut de chile. Ei, ad ug el, pot eu s fac fa ? Se duce i d la unul i la altul i uic i bani i admitem cazul c i b iatul e bun. între tine i el nu -l alege pe el?! N-am putut nici s m nânc, nici s beau i nici nu mai auzeam bine ce spunea. Diminea a m-am trezit mirat c nu prea îmi sim eam greutatea corpului. tiam ce e, dar aceast boal , frigurile, îmi trecuse demult i niciodat nu m apucaser toamna, ci totdeauna în iunie. Nu i-am spus tat lui meu nimic, nici nu prea credeam c sunt iar i frigurile, de ast dat am mâncat bine- i starea aceea de sl biciune mi-a trecut. Am plecat la coal . Curtea era imens , plin de. copii i de p rin ii lor. Vederea mocanilor cu p l riu ele ac elea ca ni te ceaunuri i cu pantalonii de aba alb strân i pe picioare m-a înveselit i am uitat c fusesem asear bolnav. Tat l meu îns era din nou îngrijorat: se adeverea ceea ce auzise, în timp ce el mai crezuse poate c n -o fi adev rat, i c n-or fi avut to i ambi ia s - i dea copiii aici i nu în alt parte: p reau nu trei sute, ci parc o mie. Programul din ziua aceea, dup cum citir m pe un afi , era apelul i vizita medical . Nu trecu mult i ie i un ins care ceru foarte autoritar s se fac lini te, dup care începu s ne citeasc 14 Ejnumele dup o list . Erau într-adev r foarte mul i, nu se mai |tenninau. Cât timp s fi trecut? O jum tate de ceas? Cut rescu iHl ie, prezent, Pan irescu Toader, prezent, toaderii tia erau | foarte numero i. Toc mai m miram de ce mocanii î i spun Toa-\ .der i nu Tudor, când deodat peste curtea m rginit de ziduri i-înalte cu

ferestre mari i cu copaci b trâni cu frunza de un verde i bogat i negru, se l s lini tea. Se strigase un nume i nu r spundea nimeni. în clipa urm toare insul care citea de pe list repet , ridicând vocea, un nume care nu-mi spunea nimic. T cerea reveni în timp ce m miram de ce-o fi lipsind cel strigat. O fi renun at de bun voie sau n -or mai fi putut ai lui s -l dea? Atunci de ce s-o mai fi înscris? în clipa urm toare o voce dramatic se auzi înaintând din spate de unde se retr seser p rin ii, i o mân brutal mi se înfipse în um r. - R spunde, m , prezent! Ce e cu tine? A! Da, eu eram ala! Cum de uitasem? Omul care f cea apelul ridic fruntea din hârtii i îmi spuse ceva nepl cut. Refuzai s în eleg ce anume, g sind în sinea mea, cum aveam s fac tot deauna, gata preg tit nep sarea i justificarea ei: am tiut eu de ce nu mi -am în eles numele. Iar pe la... i n -o s -i dau eu lui explica ii de ce l-am f cut s m strige de dou ori. A a, uneori trebuie sa strigi pe cineva de mai multe ori, nu to i oamenii sea m n unii cu al ii. N-am auzit, f r s fiu surd. Ei i? îndat dup aceea am intrat la vizita medical care s-a terminat pe la orele trei. Dezbr ca i, eram cerceta i fugar de doi doctori, dintre care unul, care purta ochelari gro i, ne punea o carte în fa : trebuia s citim din ea de la o anumit distan . N-am putut citi de la distan a vrut de el i atunci m apuc de ceaf , spunându-mi s nu m aplec. Cum puteam s nu m aplec, dac nu vedeam bine!? Revenind dup câteva ceasuri în aceea i curte, acela i ins care ne f cuse apelul citi apoi o list cu nou sprezece candida i respin i la vizita medical . M aflam printre ei. D e ast dat îmi auzii clar numele. 15 - Cum? De ce? f cu tata întrerupându-l. Ce-a avut copilul meu? - Copilul dumitale, zise insul, n-are ochi buni! Poate s i-i strice i mai tare dac intr la coal . N -avem dreptul s ne lu m r spunderea. Va s zic medicul cu ochelari nu admitea ca i al ii s mai poarte ochelari i s înve e carte. N -am în eles de ce s-a purtat astfel cu mine. Tata p rea s fi în eles, dar eu nu eram curios s aflu. Ne -am luat actele, ne-am întors la han i am plecat. - De unde au tiut ei c n-ai ochi buni? m-a întrebat tat l meu într-un târziu: Acum ar ta lini tit. Parc era mai bine c s -a întâmplat a a! Nimeni n-are ce s zic ! Ochii sunt a a cum te na ti cu ei, ce po i s faci! - M-au pus s citesc, zic. - Ei, i tu n-ai v zut? - Ba da, dar nu a a bine! - în fine, ce facem? zise el cu un glas înalt. Ce facem?! C acas , a a, nu ne putem întoarce. Ce -i facem?! in Ce puteam face? Nu vedeam nimic înaintea ochilor dar nici nu-mi d deam seama c drumul spre care crezusem atâ ia ani c aveam dreptul s pornesc este închis acum pentru mine. - i daca ne ducem noi la Miro i? zise tata cu un glas din care în elesei c ezitase îndelung pân s -mi spun acest trist lucru. La Miro i era o coal numit "de arte i meseni", cu o durat de patru ani, înv ai în ea tâmpl rie, tinichigerie, croitorie, cizm rie, fier rie (da, fier rie, s faci ro i, potcoave, s dai zim i la seceri v s ascu i cazmale i otice, s faci c ru e, gabriolete! Ce mai încoace i încolo, ca locan!). - Acolo, continu el, ai s iai burs f r doar i poate, fiind c cine vine? De- ia cu capetele mari cât dovlecii, care nu sunt în stare de altceva i sunt i boga i, pl tesc între inerea, aduc de -a-cas alimente, plus apte mii de lei taxele de internat. Trebuie s - i cumpere i c r i! ‡ Se informase, deci, din timp, prev zând ceea ce avea s se întâmple la Câmpu-Lung, sau auzise toate astea din întâmplare i socotea acum c acest drum era totu i mai bun decât întoarcerea acas ? I-am r spuns s mergem i la Miro i, gândind în acela i timp c o s v d eu ce-o s fac pe urm la anu, de i îmi d deam seama c voi avea atunci aisprezece ani i ce liceu sau coal normal m-ar fi putut primi atât de târziu? Aveam s aflu curând c tata gândea la fel, c nu se împ ca nici el cu i deea aceasta c dup ce atâta vreme toat lumea cre17 zuse c rostul meu era într-o parte, acuma s afle c nimerisem în alt parte. Totul e ca gândirea noastr s nu sl beasc deloc i s nu ocoleasc nimic, s bat cu degetul chiar i într -un gard. Dincolo de el s-ar putea s se g seasc un om care s fie tocmai cel care î i trebuie. Aflar m la Miro i îndat ce sosir m c înscrierile nu s -au încheiat i c a doua zi chiar începeau examenele. Hot râr m s nu ne ducem acas , de i satul nostru era la câ iva kilometri. Trebuia s facem o cerere i s pred m actele i intrar m într-o libr rie care se afla pe-aproape. Un domn ne întâmpin cu o voce sub ire i energic : - Bun ziua, ce dori i? Un caiet, o coal de hârtie? Ce e cu b iatul? Vrei s -l înscrii aici la coal , mo ule? Tata nu era mo deloc, iar acest domn atât de perspicace i de elegant nu era nici el mai tân r de patruzeci de ani, cum a-veam s aflu mult mai târziu. In propria lui libr rie st tea cu p l ria pe cap i purta un costum gri-deschis, cu o cravat ip toare. - De ce e ti nec jit, mo ule, continu el f r gre , ia spune, ce i s -a întâmplat?

Tata avea privirea rotund i îi jucau ochii în cap ca i când ar fi fost fascinat de vocea ascu it i atr g toare a acestui om, de siguran a lui, i de felul decis i protector cu care pusese el degetul pe rana care ne durea. - Cum! exclam în sfâr it tat l meu indignat, nec jit ar t eu? Nec jit e ti azi i mâine nu mai e ti! Or, eu, ce s fac? Adic el se sim ea lovit pentru toat via a i niciodat n-avea sa-i mai treac rana pe care o primise. i începu s i povesteasc acestui librar, care nu p rea s fie ceea ce este, tot ce ni se în tâmplase la Câmpu-Lung. - Mo ule, zise el când tata termin , î i bag eu b iatul într -o coal normal de înv tori, dar trebuie s -mi dai bani. 18 1 - î i dau, domnule, zise tat l meu p r sind orice pruden i î i duse mâna la brâu, unde avea banii, prima rat pe -care ar trebui s-o pl tesc la Câmpu-Lung. - îmi dai o mie de lei acum i o mie de lei dup ce prim e ti scrisoarea de la coal c fiul dumitale a fost admis, zise falsul librar. Mo ule, eu sunt profesor la Bucure ti i tiu unde s m duc la minister ca s aflu la ce coal din ar sunt locuri libere. O s intre chiar f r examen de admitere, numai pe ntru burs va trebui s candideze. E bun b iatul? Cum te cheam ? mi se adres ... Ia scrie tu, ezi colea... i îmi dict una din acele obi nuite fraze din care se putea vedea dac tiai sau nu s despar i un verb de un pronume prescurtat. Dar tefan cel Mare la ce an s-a urcat pe tron i ce b t lii a dat? - E bun, mo ule, o s ia i burs , eu chiar mâine plec la Bu cure ti i m întorc cu aprobarea în buzunar, dac nu, î i dau banii înapoi Tata scoase o mie de lei i i-o d du. Falsul librar (mai târziu aveam s aflu c era i fals profesor) îmi d du o cutie pe care o deschise tot el i lua din ea un fel de alvi moale i alb îndem -nându-ne i pe noi s mânc m. - Mâine b iatul s se prezinte aici la examen i s -l dea, ca în caz c nu reu esc eu s ob in un loc undeva ( i trebuie s te a tep i, mo ule, s fie cine tie pe unde, dar ce - i pas ; dac cost scump trenul în vacan e n-are decât s stea i el pe la vreun coleg mai bogat) s nu piard anul i s înve e aici, unde trebuie s ti i c predau i eu i profesorii sunt foarte severi. Nu se înva numai pentru meserie, se înva foarte mult carte! Studiile deaici sunt egale cu cele secundare, dac se d o echivalen . A a c fii f r grij , o s fie bine oricum, dac nu acum, la anul. S ia aici medie mare, fiindc s-ar putea s am nevoie s -i spun ministrului: "Domnule ministru, are zece! V rog respectuos s aproba i!" Am mas noaptea în c ru la marginea satului i a doua zi am intrat la examene. N -aveau deloc capete de dovleci concu19 ren ii. Dup probele scrise, a doua zi am intrat la cele orale. Ne -am întors acas spunându-ni-se c vom primi rezultatul prin po t . In acest timp falsul librar se întoarse i el de la Bucure ti i veni dup noi. - Mo ule, strig el din poart , am reu it. B iatul dumitale va pleca cu mine chiar acum la Abrud la coala normal , am repartizarea în buzunar. Trebuie s -l duc eu, fiindc nu tiu ce e acolo i e necesar s fiu de fa , sa insist dac va fi cazul. Trebuie s -mi dai bani de tren! Ia vin încoace, Marinic ! i m lu de bra i m duse mai încolo, zicând c are s -mi spun ceva secret. îmi opti: - Bine c n-ai intrat la examene la Câmpu-Lung. Examenul de-aici de la Miro i n-a fost greu i cu toate astea abia ai luat apte la matematic i opt la român , iar la oral apte. i-am v zut notele. Sunt rele. apte e nota de admitere, dar pentru burs aveai nevoie de nou . La Câmpu-Lung i-ar fi dat patru. O nedumerire grea se ab tu ca o negur asupra mea. Cum adic , nu tiam? Convingerea fusese deci o iluzie? Sau nu cumva tiam ce nu trebuie, lucruri foarte grele care nu eram obligat s le tiu i în schimb nu tiam, sau tiam prost acele lucruri care se cer la examene, i care trebuiesc foarte bine tiute? într -adev r, salvarea mea a fost acel medic cu ochelari. Dac nu m-ar fi respins el, nimic nu s-ar fi putut drege pentru mine. i nu fiindc m-ar fi a teptat imediat acas t iatul cocenilor, apoi aratul, i tot timpul îngrijitul cailor, es latul lor, r nitul la grajd, ci faptul c n-a mai fi avut cum s iau dup aceea o carte în mân , chiar dac toate aceste treburi ar fi fost f cute bine i f r sil . Lâng noi era unul Cârstea al lui Ion Dumitrache care avea acest obicei de a citi. Avea i un cuf r plin cu c r i. Ei i? Tot Cârstache era, nu -i folosea la nimic acel cuf r. i cel pu in el nu c zuse la nici un examen, i îndeletnicirea aceasta a lui nu era considerat ca o trist z d rnicie, ci ca o pl cere a lui, a a cum altora le place s creasc porumbei sau s cânte din cimpoi. Se presupunea c el în elege ce cite te. Despre mine s-ar fi spus de aici înainte c nu, nu în eleg ce citesc, dovad c am fost pus 20 acolo la examen i n-am tiut, iar încercarea mea de a le dovedi c se în eal ar fi fost primit cu rânjete batjocoritoare, sau cu mil , a a cum facem când avem în fa a noastr un r t cit sau un nebun inofensiv. Gândul, aspira ia de a afla ce e lumea i cine eram eu însumi, cu ajutorul c r ilor, cine ar fi în eles o astfel de stare de spirit într-o lume cumplit , care trebuia s munceasc pe brânci ca s existe? Cultura era pentru ei o meserie mai bun i nu o form de via a spiritului i cine e ua aici, practic, nede -venind nimic, nimic era. Nu se cuno teau pe ei în i i sau nu pre uiau în mod deosebit acele valori care adesea â neau chiar dintre ei, spontan, gândirea uimitoare a unuia (cum era aceea a tat lui meu), puterea credin ei, smulgerea din temporal... Nu, reveneau repede

pe p mânt... vacile, oile, caii, supunerea fa de natura, iernile grele, ploile... IV N-am plecat direct spre Abrud, ci întâi spre Bucure ti, falsul librar cu trenul, iar eu cu autobuzul, cu "chioara", Care trecea prin sat totdeauna seara, dar nu oprea, avea sta ie la Râca. I se spunea a a fiindc de când o tiam ma ina asta n-avea decât un far. în Bucure ti am tras la falsul librar i au trecut dou s pt mâni pân ce am plecat spre Abrud, timp în care am r t cit de diminea pân seara prin marele ora f r s -l cunosc, tr ind doar sub fascina ia vitrinelor lui, a cl dirilor lui înalte, a marilor bulevarde, a vie ii lui secrete din care veneau spre mine doar str lucirea i mi carea vie a reclamelor orbitoare i frumuse ea fetelor i femeilor. Ne-am urcat într-un accelerat i falsul librar mi -a spus c mi-a f cut rost de un carnet de elev care îmi d dreptul s pl tesc numai cincizeci la sut din bilet. Mi se pare c l-a prins un conductor, c ruia a trebuit s -i dea ceva. Nu mi-era gândul la via a lui, ci la a mea. Abia am observat cum a cucerit în câteva cea suri o elev în tren. Ulterior am aflat c avea dou neveste, una la Bucure ti, i alta la Miro i, cu copii i o mul ime de al i copii prin toat ara i c era totu i institutor, i din când în când profesor suplinitor la liceul "Minai Viteazul". I-am scris mai pe urm din dorin a de a avea un mentor, dar în afar de muieri i de astfel de aranjamente pe care le f cea folosinduse de informa ii, de la minister, cum îmi f cuse mie, nu se pricepea la nimic. Era îns un om inimos i dac n -ar fi avut reaua inspira ie s se bage în politic , fanatizat de idei care în fo nd îi erau str ine, nu ‡22 i-ar fi pierdut cârma dup r zboi i ar fi îmb trânit cucerind mai departe fete i muieri. Era noapte când ne-am dat jos într-o sta ie de munte, ca s schimb m trenul. Gara frumoas , a ezat la poalele unor dealuri înc rcate cu brazi, era la ora aceea pustie i trebuia s a tept m câteva ore. M -am a ezat pe banca de lemn din fa a peronului i am stat a a tot timpul, cople it de o emo ie puternic , în timp ce o c dere de ap de undeva departe îmi înso ea, intensificând-o, aceast stare de singur tate i fericire, care venea din sentimen tul c evadarea mea se înf ptuie te i c e f r întoarcere. Am continuat apoi lunga c l torie. St team la geam, ro ile p c neau, ora e i sate, i v i adânci sau brazi înal i îmi ie eau gonind înainte izbindu-mi ochiul, repezindu-se uneori cu violen asupra ferestrei mele i f cându-m s m trag înapoi însp imântat. La Turda ne-am dat jos i ne-am urcat într-un tren mic care oprea foarte des i mergea foarte încet. Era plin de mo i, cu muierile i fetele lor, urcau i coborau neîncetat. Ai fi zis c e tre nul lor, f cut de ei, anume a a de mic ca s urci i s te dai jos din el din mers, cum se i întâmpla. Seara, pe la orele nou , a -ceast "moc ni " i-a terminat drumul i s-a oprit la Abrud. Peste ora c dea o ploaie m runt . Am g sit u or cl direa colii, care era pe un deal la marginea ora ului i portarul ne-a ar tat care era locuin a subdirectorului colii, profesorul Mayer. - Cine e acolo? ne-a întrebat el. - Cineva din Bucure ti, i-a r spuns falsul librar i a ad ugat: sunt profesorul... Ne-a primit în untru i în câteva minute am devenit elevul acelei coli. A doua zi falsul librar a plecat, iar eu am aflat c era adev rat ce spusese el, la aceast coal nici m car nu se d deau examene de admitere, fiindc locurile nu erau complete. în clasa întâi aveam patruzeci de locuri i elevi abia dou zeci i apte. Se d deau îns examene de burs i bineîn eles m-am înscris i eu. Profesorul de matematici pe care îl chema Lokspeiser vorbea prost române te, punea totdeauna viitorul înaintea oric 23 rei ac iuni în care ne implica. Unui elev care a declarat c el vrea s ias afar , i -a r spuns: - Ve i rezolva problema i ve i t cea. Ve i fi disciplinat i ve i st tea pân la sfâr itul orei. Examenul de istorie cu profesorul Mayer a fost îns foarte obositor. M s turasem s -i tot r spund. Mai pe urm am aflat c el nu d dea niciodat nota zece i c mie a trebuit s mi -o dea fiindc de i întreb rile lui m vârau adânc în istorie, scuturam capul i ie eam u or la suprafa . Am ie it din clas împleticindu-m i seara în dormitor am sim it iar c de fapt nu adorm, ci îmi pierd cuno tin a, a a cum mi se întâmplase la Câmpu-Lung. M-am trezit târziu cu o senza ie ap s toare de chin. Nu tiam unde sunt i am luat-o spre fereastr , pe care am deschis-o i am s rit jos în strad . Am c zut pe brânci i mi -a cl n nit b rbia de pavaj. Asta parc m-a mai r corit. Am intrat înd r t pe poart i m -am întors în pat. Diminea a m-am uitat s v d de la ce distan s risem. Mi s-a p rut c am visat, de i aveam b rbia vân t i m dureau coatele i genunchii. Nu în eleg cum de n-am murit, sau nu mi-am rupt picioarele. A doua zi spre prânz s-a afi at în hol lista celor reu i i la examenul de burs . Eram în capul ei, pe toat coala, cu media general zece. M-am îndep rtat nedumerit: atunci de ce ie ise a a de prost la Miro i? Fuseser acolo examenele mai grele? i dac i la Câmpu-Lung a fi ie it ca aici? Mai poate cineva s spun c n -ar fi fost tot a a!? i în minte îmi veni, o dat cu un surâs i înainte ca toate a-cestea s r mân definitiv în urm , o scen care se petrecuse a-colo în curtea colii din Miro i. Câ iva din cei vechi ie ir afar din ateliere s -i vad i s stea de vorb cu cei noi. C de pe unde sunte i, c-o fi, c-o p i. în acest timp un domn corect îmbr cat, dar nu prea îngrijit, nu prea tân r i parc neras, cu pantalonii burlan, pu in adus de ale, se apropie tiptil de undeva i când

ajunse în spatele celor care p r siser lucrul, îi cârpi n prasnic dup ceaf i f cu acela i lucru cu picioarele trântind vreo doi24 trei din ei la p mânt, care se duser de-a-mboua, imprimându-le parc în acela i timp i mi carea de ridicare, care îi retrimise glon prin u ile atelierelor. i îmi amintesc expresiile lor. P reau, în orice caz, veseli! Cine tie? Poate c într -adev r era vesel via a lor acolo, cu a-cest sistem mo tenit de la romani, care prevedea c înv tura sever de carte sau de meserie trebuia înso it de pumni cumpli i dup ceaf i picioare îndesate în spate. Ceea ce pasioneaz un elev în coal i e revelator pentru înzestrarea pe care o demonstreaz el mai târziu, e un simplu accident, alteori o bizarerie. în coala primar , la cererea de ase menea ciudat a celui de-al doilea înv tor al meu, domnul Georgescu din Balaci (pe primul despre care am vorbit mai înainte îl chema Ionel Teodorescu i era originar din sat), am scris vreo optsprezece pagini despre istoria inven iilor. Toat coala a r mas uluit . Domnul Georgescu m-a pus s -mi copiez lucrarea, s-o publice el undeva. Ar reie i c ar fi trebuit sa fijung fie inventator, fie, în orice caz, un specialist în aceast materie. N -am ajuns! în ceea ce prive te literatura, colegul meu Ion M. Ion, cel c ruia fratele s u i-a ie it într-o zi înainte s -l anun e cu o extrem încântare c acas "mai e m m lig ", a scris, tot sub tem dat , cea mai bun "povestire neobi nuit " din toat clasa. Dup ce a citit-o, au intrat la noi i ceilal i înv tori, chema i de domnul Georgescu, s asculte i ei. Râdeau to i, afar de mine, care nu în elegeam de ce râd ceilal i: tot ceea ce citea colegul meu mi se p reau minciuni, lucruri incredibile, i m miram c nimeni nu bag de seam . Cum s -a luat dup un coco care a zburat peste co ar, cum l-a apucat un cal cu din ii de fund i l-a aruncat afar din grajd, cum a c zut într-o fântân i a ie it de-acolo de elat i r sc c rat... Credeam c la maturitate o s se lase de astfel de istorii, ca s descop r uluit c nu, dimpotriv , le avea i la dou zeci si cinci de ani. îns abia atunci mi s-a dezv luit misterul acestui personaj. îi f cusem o vizit la Ro iori, unde era maistru meca nic. M-a invitat la el acas i la întrebarea mea de ce instala ia electric nu e îngropat , mi -a r spuns c n-o avea, a instalat-o el personal i n-a vrut s mai sparg zidul. A început dup aceea s -mi povesteasc istoria acestei instala ii, de i nu mai vedeam ce se mai putea ad uga neobi nuit despre o asemenea chestie. Am v zut îns c în timp ce povestea, privirile i se aprinser de o lumin intens , care m subjug : - ... S vezi ce s-a petrecut în ziua când am terminat cu montatul tuburilor i racordul la re ea. Lucram la instalarea contorului i a siguran elor. Afar ploua i tr snea, uite -a a alergau fulgerele în jurul casei, ca ni te erpi de foc. Eu lucram pe viu, f r m nu i i f r cizme de cauciuc. Trece curentul prin mine i eu nu simt nimic. La coala de mai tri demontam întrerup torul de lâng u , puneam dou degete pe fire i când intra cineva, hai noroc, m , îi spuneam, i îi întindeam mâna i la mi -o strângea i flea c! c dea jos bâ âind. Nevast mea, zice, Ioane, vezi s nu p e ti ceva i n-apuc s -i r spund, c o dat , bum! un stâlp de foc tr sne te în mijlocul casei i intr în p mânt i las în urm fum, fl c ri i miros de pucioas ... i privirea lui se l rgi în acea clip i se uita la mine dând pu in capul înapoi, dar nu prin îndoire, ci prin recul, ca în fa a unei realit i invizibile profanilor, a a cum fac dansatorii indieni când mimeaz lucruri obi nuite, dar care prin spirit devin misterioase. Lumini a stranie din privire i se m rise i ea i ardea incandescent: - i nu i-a luat casa foc? zic eu. -Nu! - i nici tu n-ai p it nimic? A cl tinat din cap i a negat mut, posedat de viziunea care îi tr ia înaintea ochilor (acel stâlp de foc imaginar) i care îi dilata nu numai pupilele, ci i sufletul s u turburat de aceast predis pozi ie nestins de trecerea anilor: pornirea irezistibil i incon tient de a ie i din real i de a intra în lumea închip uirii, în care 26 27 îns începi s crezi i tu c e tot real i nu te treze ti din ea, po veste ti i altora ceea ce vezi... Dar oare nu asta e i predispozi ia arti tilor? Am v zut mai târziu, prin albume i prin muzeele Europei, girafe în fl c ri, nuduri deasupra ora elor, oameni care în loc de capete aveau un cuier de p l rii, petreceri de co mar, pictate cu o minu ie halucinant , iar la noi stranii himere ale p mântului, ale v zduhului i ale apei. Nu m -am întrebat niciodat dac toate acestea au vreun sens. Sensul lor e c exist i ne uimesc, cum m uimea atunci fostul meu coleg care deodat i f r motiv aparent a l sat s â neasc din imagina ia lui o viziune, lacându-m s simt brusc intrusiunea fantasticului în via a real . M -am sim it, ui-tându-m în ochii lui, parc exclus din aceast lume aleas . Imagina ia mea n-a luat-o razna niciodat în felul acesta. Nu eu trebuia s ajung scriitor, ci el. Abia ast zi aflu c elev fiind, scriam i eu scrisori prin sat fo tilor colegi într -un stil nu prea obi nuit. "Voi ce mai be i, ce mai mânca i? Soarele tot de la r s rit r sare? Popa Alexandru tot cu a alb î i coase izmenele?" A trebuit s le v d, aceste scrisori, ca s cred c nu sunt inventate de al ii. Fantastice pentru mine nu erau viziunile lui Ion M. Ion, care nu mi cau nimic în lume, ci felul i mobilul cuvântului zilnic rostit de oameni. Am devenit scriitor descoperind treptat for a lui magic , pân ce într -o zi, spre aptesprezece ani, am încercat s -l fixez pe hârtie. Chiar cuvintele care îmi trezir via a con tiin ei nu fuseser

ele misterioase? Dac eu luasem în bra e o pâine i nu mai vroiam s-o dau celorlal i, cum s mi se mai dea în c una? Firesc ar fi fost s mi se smulg din bra e. în loc de asta am auzit: "Na, m , i pe -asta!" i for a magic a cuvântului astfel rostit m f cuse s las din bra e ceea ce luasem i s devin con tient c exist. Explorarea lumii, a vie ii proprii de copil care a urmat, era legat de aceast prim tres rire. Vedeam cum veneau la noi oameni, care vorbeau cu tata i cum din ceea ce spuneau izbucneau hohote de râs, sau înjur turi de admira ie, sau sticliri de ironie în priviri, dispre sau satisfac ie secret , o plenitudine a tr irii, o jubila iune intens , adesea pentru un singur cuvânt rostit de al lui Ba , capiule i ce i s-a r spuns, c sc undule, ce putea spune cutare i în loc de asta a spus, ce b ?! Cu degaj ri nu o dat spectaculoase de furie, c i s-a zis prostule, sau pe m -ta, cârnule, cu muierea i copiii t i cu tot... Numai ceea ce intra în aria cuvântului rostit; m ciucile care se ridicau în aer, sapele care se încruci au pe o pârloag , t ierile ( l-a t iat!) nu încântau pe tat l meu, pe prietenii lui i pe mine, erau altceva, str in, f r în eles, nedemne de cuvânt. i vitele se repezeau cu coarnele unele în altele i câinii se înc ierau. Cu ce se deosebeau ia de ele? A a în elegeam eu însumi. A prins-o cu altul în gr din , sau la poart , n-o mai ia, i-a rupt picioarele, sau i-a spart luia capul... A fugit cu alde cutare, (adic s-a m ritat f r voia p rin ilor)... a gonit -o de-acas , s-a întors la m sa... a f tat... a murit întâm pinat. .. Evenimente f r importan covâr itoare. Dar când tat l meu st tea pe prisp i trecea unul pe drum i îi spunea: "Bun ziua m , nea Tudore", i tata cu toat 'sinceritatea: "Bun s - i fie inima, m , Cârstache", tare, apoi pentru el însu i încet: "te'n c. pe m -ta de z ltat", asta da, era ceva senza ional, c ci descopeream cum for a cuvântului îmi dezv luia brusc c omul poate gândi simultan dou lucrurîcare se b teau cap în cap, urarea s -i fie bun inima aceluia, i înjur tura c era un smintit. Putea fi înjurat muierea cu tandre e, i i se f ceau obrajii ro ii i se în vârtea pe loc ca o g in beat c era iubit , i dimpotriv , un cuvânt blând dar rostit cu o cruzime rece o f cea palid i o încremenea de spaima înstr in rii. Uneori, în calmul tindei noastre, ascultam venind de afar i cuvântul toren ial, degradat. îngrozit , mama nu tia unde s ne spun s ne ducem, ca s nu auzim... Era un spectacol grandios al de n rii umane ceea ce î i spuneau doi vecini cu muierile lor. Totul era terfelit i mânjit, via a intim , inocen a copiilor i a fetelor, credin a în Dumnezeu i ai fi spus, dac ai fi crezut 28 29 pân atunci altfel, c trivialitatea i josnicia în care era aruncat cuvântul erau f r limite... Tata se ducea prin gr din , î i vedea de treburi, mama ne chema la mas , c ci se f cea sear , mân eam i unul din noi ie ea afar ca din întâmplare i se întorcea cu tirea: " ia tot se ceart ! " "Tot n-au terminat, nu s-au potolit?" "Nu, mai r u!" Fiindc î i spuneau pove ti lungi, cum a fost el pe la Pite ti i s -a întâlnit cu alde Jugravu i sta, Jugra-vu, avea el o purtare a a, nu tiu cum... De ce, m ? Nimic, nu vroia s spun . De ce m , J ugravule? Las c tii tu, zice, i se apuc i-mi spune... i când am auzit eu! E, he, ne... A a vas -zic ! Bine! Bineee! i tonul povestitorului cobora, ai fi zis c un sentiment cu adev rat omenesc de imputare î i va face loc i dup recrimin ri recipro ce vor în elege c sunt oameni i se vor redresa printr-o împ care tot în v zul lumii, dându-ne de m eles c ura a obosit, for a otr vit a cuvântului s-a consumat i c neîn elegerile nu sunt numai ale lor... Dar deodat p l laia reizbucnea f r leg tur , proasp t , ca din senin, din amintire... Cum, m , s -i spui tu luia c nu i-am dat fii-mi vi eaua pe care a crescut-o ea de mic trei ani de zile, i c i -am vândut-o i am b ut banii? Ai fost tu, m , la nunta ei s vezi?... N -am fost c nurn-ai chemat... Cum s te chem eu pe tine, m , puturosule, s te îmbe i acolo ca un... i s începi s ... Fac i dreg pe nunta fi -tii, nici n-a fi venit, s m fi chemat cu apte l utari... Apele, râurile, b l ile nu-mi vorbeau, nu puneam deci mare pre pe ele; nici ploile, nici p durea, nici soarele... îmi opteau doar c suntem împreun i c suntem ferici i, mare lucru, ve deam i sim eam i singur c a a este. Când am în eles c eu i natura n-aveam o soart comun , c adic eu voi disp rea în cele din urm i ea va r mâne, am v zut-o i a început s -mi plac dar nu pentru c era frumoas , ci pentru c va d inui i a a cum rn_am n scut eu, având mult vreme fiorul eternit ii, se vor na te i al ii i o vor vedea ca i mine. Animalele, în afar de cai, nu-mi vorbeau nici ele c ci mugetul sau beh itul lor nu-mi spunea decât c le e foame sau sete sau c trebuiau date 30 la taur. Vântul, vijelia, tr snetul, z pezile nu -mi d deau un fior cosmic, mi-erau. familiare. Nu m contopeam cu ploile, s cad apa peste mine i eu s stau sub ea i s gândesc c sunt fiul naturii, cu nimic deosebit de animale i p s ri, de pe tii din balt i ra a s lbatic ... Nu credeam c p mântul e în mod egal al meu i al lupoaicii din p dure... Singurul lucru care m f cea s r mân mut de fascina ie era cuvântul rostit de oameni. Obiectele nu-mi spuneau nimic, un scaun, un pat, un lan , n-aveau pentru mine nici o semnifica ie, în afara aceleia c în pat te cul cai, pe un scaun edeai, cu un lan legai p vit . Vitele erau vite, m re ul bou, o zeitate pentru cei vechi, (boul Apis) era pentru mine un animal cu inutile coarne uria e, cu util ceaf de pus sub jug i dac n -ar fi trebuit hr nit i rânit pe urma lui b ligarul ar fi fost mult mai bine, vaca trebuia s dea lapte, de -aia era vac i abia calul îmi spunea ceva, îmi pl cea zvâcnirea de inteligen a capului lui în clipa când îl înc licam: urc , b iete, parc îmi spunea, e ti st pânul meu, te duc unde vrei, în zbor, tiu c i tu ai grij de mine, s pasc, s beau ap i s m potcove ti când încep s -mi cad caielele din copit ... îmi pl ceau nop ile când înainte de a adormi afar pe

prisp m uitam cu tata s vedem pe cerul înstelat Carul mare i G ina; auzeam sfor itul cailor. Nu în elegeam de ce dorm ei în picioare, de i câteodat g seam diminea a unul din ei culcat. Acel sfor it lini titor parc într adev r era ca i când mi-ar fi vorbit: "E noapte, e lini te, dormim to i, am p scut, am b ut ap , am sf râmat cu din ii i fle tec it sare din drobul de pe prisp , acum ne e bine, dormi m i noi, caii, vis m cum am fost odat arm sari (c ci dorin ele r mân) cândva, când nechezam dup iepe i ele ne r spundeau din zarea câmpiei cine tie de pe ce miri te îndep rtat ". Ne duceam la ei i întorceau capetele în întunericul grajdului, întâm-pinândune cu nechezaturi joase, de recunoa tere. Tata le vorbea, le punea mâna pe spinare, îi întreba ca pe ni te oameni ce vor, ceva nu e în regul , s-au încurcat în vreun lan , nu mai a-veau fân?... Totul era în ordine, ne întorceam i adormeam i ' ‡ 31 noi de îndat în timp ce astrele luminau, cu lumina lor de noapte, b t tura t cut . Abia mult mai târziu, când l-am citit pe Tolstoi, am în eles c nu numai cuvintele exprim sufletul uman, ci i lumea în care el se proiecteaz în afar sau îl acoper ca ni te v luri i cum natura i mediul social în mijlocul c rora î i duce via a, obiectele i animalele care îi apar in, chiar propria lui înf i are, musta a pe care i-o las , hainele pe care le poart ( i le poart într-un anumit fel) îl reprezint , îl ascund sau îl exprim dup acela i mobil uneori misterios, alteori limpede i ra ional cu care ros te te cuvinte. Desigur, dar asta când am început s i înv s fiu scriitor, nu numai s fiu pur i simplu, cu unicul dar care m f cuse s în eleg ca exist, cel a auzului... Äjca. VI Din ciocnirile sau prieteniile mele cu.profesorii descop r cel mult c se înva bine cu profesorul care inspir simpatie, dar se înva în cele din urm bine i cu cel r u, de fric . In nici una din ciocnirile sau prieteniile de care îmi amintesc nu descop r un conflict sau o afinitate între aspira iile înc în fa ale viito rului romancier, cu obtuzitatea sau, dimpotriv , în elegerea protectoare a cut rui profesor, afar de una singur , dar asta avea s se întâmple mai târziu. Mie îmi pl ceau de pild istoria i matematici le, dar amân doi.profesorii de la aceste materii erau personalit i lipsite de har, cel dintâi era urât, cu capul mare, buzele groase; r sfrânt e i cu o expresie parc de gr jdar care petrece, de i se str duia s zâmbeasc i s ne atrag . Avea pe deasupra dou cusururi, unul c îi pl cea prea mult materia pe care o preda i nu mai r mânea în mintea lui nici un pic de loc ca s -i mai plac i de noi, i al doilea, avea mania s ne arate pe hart locurile pe unde se petreceau evenimentele istorice, amestecând deci istoria cu geografia, lucru care ne plictisea pentru c geografia o înv am cu alt profesor. Cel de matematic era un îngâmfat i pe deasupra de o solemnitate deplasat , de parc ai fi zis când intra în clas c a intrat într -o biseric . i lui îi pl cea prea mult mate ria. Ne vorbea mereu cu admira ie de marii matematicieni ai Antichit ii, dar i de ai no tri, de pild despre Gh. i ei ca, pe care îl diviniza, dându-ne s în elegem c pe un om mare nu-l poate admira unul mic. într-adev r t cea acest lucru strivindu-ne în acela i timp prin ironii mu c toare i calificative care ne în33 joseau; c , de pilda, ,""cciodat vreunul dintre noi nu va ajunge nici un Euclid, nici un Gh. i eica. "Bine c ai ajuns tu!" îi r spundeam eu în gând i nu înv am nimic. "O s te lase cori gent!" îmi spuneau ceilal i speria i. "E i i? O s înv pe trimestrul trei i o s fie silit s -mi dea zece i îmi iese media de trecere. i n-o s -i fac eu lui pe plac..." i îl trimiteam la origine s predea acolo matematica i geometria. A a s-a întâmplat: în primele dou trimestre mi -a dat trei. - De ce nu înve i, urâtule? m-a întrebat f r mirare. O s te las corigent. - N-o s fiu nici primul, nici ultimul corigent din lume. Nu m-a auzit bine (r sfoia catalogul), m înecam de furie c m f cuse urât i credeam, bineîn eles, c îi d dusem un r spuns ucig tor. Ar tî trebuit s -i spun, ca s exprim exact ceea ce sim eam, c mi -e atât de nepl cut vederea lui încât a fi în stare s r mân repetent de atâtea ori pân s-ar c ra el din coala noastr . Pe trimestrul trei am început îns s înv . Groaza de corigent era mai mare decât repulsia fa de antipaticul profesor. R mâneam seara singur în clasa i înv am elementele lui Euclid i teorema lui Pitagora, care n-aveau nici o logic ; suma p tratului catetelor este egal cu p tratul ipotenuzei! Perfect! Dac s-a aflat chestia asta i a r mas liter de lege c a a e, atunci la ce bun s mai faci vreo demonstra ie? Era exact ceea ce nu tiam i profesorul nostru, cu înf i area lui de igan distins, uita s ne explice. Pe aceast trud a mea, ne-am pomenit c ne anun s ne preg tim pentru tez . Când în ziua respectiv ne-a dictat cele trei probleme pe care trebuia s le rezolv m, o t cere îngrozit s-a a ternut asupra clasei. Unul din pu inii lui simpati zan i s-a ridicat atunci în picioare i i-a spus c teza e prea grea, n-o s poat nimeni s rezolve toate problemele. - Atunci o s ia toat clasa nota trei, a spus profesorul cu un glas din care reie ea clar în eviden c dintr -o asemenea premis nu putea s decurg decât o asemenea consecin , încât pentru întâia oar am uitat c îl detest i am chicotit. 34 Exprimarea spontana a unei gândiri care â ne te pur ca un izvor mi-a pl cut totdeauna la oricine, chiar i la tic lo i. S-a întors spre mine surprins.

- Râzi!? în templul matematicii i al geometriei nu se râde, chiar dac e ti un profan! i m-a întrebat cum m cheam , s-a dus la catedr , s-a uitat în catalog i a f cut un semn cu creionul, dup care i-a reluat plimbarea printre rânduri, dominând i speriind cu statura lui mare ori ce inten ie de a copia ceva de la vecin. Am terminat cu o jum tate de or mai înainte, am închis caietul i ra -am rezemat de banc uitându-m provocator la profesor. Pe urm m-am ridicat, am depus caietul pe catedr i am ie it. Dup tez , nimeni nu m lua în seam , nimeni nu discuta cu mine ce f cusem. To i ar tau jalnic, foarte pu ini rezolvaser una sau dou probleme i nu erau siguri c le-au rezolvat bine nici pe-acelea i nici unul pe toate trei. Eu, le -am spus, eu le-am rezolvat. S v ar t cum. Dar nici unul nu avea încredere i nu era a-tent la spusele mele. Mi-am dat atunci bine seama de umilin ele pe care trebuie s le îndure cel care este pe nedrept printre ultimii într -o profesiune sau pe scara ierarhiei sociale. El nu are cuvânt, chiar dac î i d seama c se afl în posesia adev rului. El nu e auzit chiar dac se exprim . Nu-l crede nimeni, sau zice c a auzit i el asta de undeva. El nu exist , e un simplu figu rant, condamnat s asiste neputincios, strivit de împrejur ri sau de demonul s u interior, la spectacolul afirm rii celorlal i. în centrul aten iei era colegul nostru Nasea, cel care protestase c teza e prea grea. Ar ta foarte posomorât: era un b iat ambi ios i p rea deprimat c nu-i ie iser bine toate solu iile. - Dumneata ai copiat, mi-a spus apoi la ora urm toare profesorul cu obi nuitul s u sâsâit dispre uitor, oprindu-mi teza. - De la cine, domnule profesor? l-am întrebat eu în sfâr it cu o ironie la care nu mi se mai putea r spunde. - Cum de la cine? De la vecini! - Vecinii mei au patru! '. ' 35 - O s vedem. Dac ai copiat o s - i dau trei, s ai media general anual trei. - De unde puteam copia? Vre i cumva s spune i, dom' profesor, c am copiat din manual? Sau de pe vreo fi uic ? A t cut. Singur ne spunea c la tezele lui ( i avea dreptate), temele erau în a a fel concepute de el încât nici dac ai fi stat liber cu manualul pe banc i tot nu i -ar fi folosit la ceva. In acest timp priviri nedumerite, dar nu admirative, se ridicau spre mine. St team mai în spate i cei din fa se r sucir i se uitau increduli, nu prea curio i, strâmbi ca în fa a oric rei întâmpl ri care iese din albia obi nuin ei: dac putusem înv a de zece (fi indc , mârâind de nepl cere, profesorul m anun c îmi d duse zece, dar c m va verifica îndat printr-un examen oral) a-tunci de ce luasem în dou trimestre, trei? Oamenilor nu le plac astfel de deturn ri. Trei ai luat, cu trei s r mâi! i mul i au continuat s cread , chiar i dup ce am dovedit c tiam, c eu cel adev rat eram cel din primele tri mestre i nu cel din ultimul, i cea mai mare furie pe care o" puteam stârni în sufletul lor era s determin m rturisirile de recu noa tere ale altora. în satul meu natal s-a întâmplat acela i lucru, mul i continu s cread i acum c cel adev rat era blegu- la pe care îl tiau ei de-acas i oricât m-a preface n-o s -i p c lesc eu pe ei, de i recuno teau c al ii se l sau p c li i. Da, o fi, dar... i aici ace ti detractori pe care aveam s -i descop r curând i în ora ul lumin , t ceau a a un semn cu degetele desf cute la tâmpl , c adic ceva n-ar fi în regul cu gândirea mea. Considera i de toat lumea normali, ace ti in i au acest obicei curios s ne arate pe noi, cei normali, cu deget ul la tâmpl . Tocmai ei, despre care afli, azi despre unul, mâine despre altul, c i-a omorât nevasta, c a fost internat pentru reale tur-bur ri de comportament pricinuite de sifilis, c a înfundat pu c ria, sau a ajuns pe cea mai umil treapt în profesiune din pricina be iei sau a vreunei muieri oarecare... VII De ce îmi pl cea istoria? Fiindc aveam sentimentul c tr iesc de atunci, de pe vremea egiptenilor i asirienilor. Aveam cincisprezece ani, dar îmi sim eam gândirea'milenar (sentiment miraculos, care se mic oreaz pe m sur ce începem s tr im) i îmi d deam seama c la cap tul viu al acestui fluviu care înainta spre necunoscut eram eu. Asta era neîndoielnic: nu eu eram punctul la care ajunsese pân atunci istoria? Cine altci neva? Cei dinaintea mea erau b trâni i vedeam pân unde o aduseser . Era acum rândul meu. St team rezemat de banc i m uitam, în timpul orelor, la profesori f r s -i v d i adesea f r s -i aud, cople it de acest sentiment divin care ne face atât de b trâni fiind atât de tineri i din care ni se formeaz pentru totdeauna idealurile i visurile. Totul e posibil pentru noi. De ce nu? i una din. cele mai fru moase ore din cei patru ani de coal normal pe care i-am urmat nu se poate reda, fiindc relief au numai lucrurile negative, iar lumina din sufletul-nostru, cu cât e mai puternic , cu atât mai mult sub iaz toate contururile din amintire i ne descura jeaz s le reconstituim. Profesorul nostru de istorie de la Cris -tur-Odorhei, unde fusesem transferat în urma desfiin rii colii normale din Abrud, era un om mic de statur , chiar foarte mic, la limita dintre un pitic i un om normal, cu toate acestea nu se întâmpl nimic r u între el i noi, reu i s ne impun respect Iar s fie silit s ne determine s ne fie fric de puterea pe care o avea, ca orice profesor, de a ne da note pedepsitoare sau subiecte grele la teze. Pentru un om pândit de complexul staturii 37 sale, desigur c asta era o victorie pe care o apreciam doar cu instinctul, inând la el în mod nejustii icat, de i în privin a notelor era la fel de sever ca orice profesor care nu dore te s aib în clasa lui corigen i. Nici m car nu -

mi amintesc s -mi fi dat seama c pân la ora aceea ar fi tiut atâta istorie încât s ne fac la orele lui s -l ascult m cu r suflarea t iat . i într-o zi intr în clas un necunoscut înso it de directorul colii, un domn ale c rui picioare p reau mai înalte decât profesorul nostru întreg. Directorul s-a retras §i acest necunoscut s-a urcat la catedr i a început s urm reasc t cut desf urarea orei. Era, desigur, un inspector. Micul nostru profesor începu s se plimbe lini tit printre b nci, de i de obicei se ferea, fruntea lui abia se z rea dintre noi. Cu un glas al c rui timbru m atinse ca o surpriz niciodat tr it de mine, îmi rosti, în t cerea care se l sase, numele. Glasul s u era aproape fr esc, p rea s -mi spu i : "Uite, tot ce gânde ti i sim i tu, eu tiu de mult, dar te -am l sat i nu i-am dat note mari fiindc mi-am dat seama c dac te turbur poate c nu vei mai iubi atât de mult istoria, care e secretul lecturilor tale, dar acum am nevoie de tine i trebuie s -mi spui ce tii". M-am ridicat în picioare i în clipa aceea toate culorile pe care le îmbr cau lucrurile i chipurile celorlal i parc s -au intensificat brusc, lumina geamurilor înalte a devenit parc violet , cotoarele albastre ale manualelor de pe b nci au prins dungi ro ii... - Pe cine, a rostit micul nostru profesor punctându- i întrebarea prin ap s ri cu pumnul în podul palmei, a chemat Ludovic al XlV-lea s redreseze finan ele i când, în ce moment al domniei sale? Mi-am dat seama c nu trebuie s m laud cu tiin a mea i r spunsul s nu fie o demonstra ie, dar nici sec s nu fie. Trebuia s ar t m c tim i nu c am înv at. - Ludovic al XlV-lea, am început eu, a anun at în consiliul de mini tri, în 1661, c are inten ia s domneasc de atunci încolo prin el însu i i una dintre primele lui m suri a fost s -l des38 tituie de îndat pe Fouquet, care era un jefuitor, i s -l numeasc în locul lui la finan e pe Colbert. - Cine era Colbert? Cum s nu tiu cine era' acest om care, dup ce f cuse atâtea pentru Fran a i regele s u, murise în dizgra ie, fiindc încercase (de altfel zadarnic) s -l împiedice pe monarhul cheltuitor s nu ruineze regatul? Abil manevr a profesorului, care prin r spunsurile mele reîmprosp ta memoria celorlal i i ob inea de la ei ceea ce dorea i f r s insiste în mod deosebit, ca i când toat clasa era pasionat de materia lui... Dup care a început s vorbeasc el însu i, intrând în materia lec iei urm toare, în timp ce, cu un morm it gros, de satisfac ie nedefinit , omul cu picioare înalte de la catedr se ridica i o lua spre ie ire. Nici un semn de complicitate nu s-a schi at între noi dup plecarea lui, micul profesor i-a continuat lec ia i la sfâr it i-a luat catalogul prea mare pentru el, i-a pus p l ria pe cap i a ie it, în timp ce noi to i ne-am ridicat în picioare. Odat u a închis i r ma i singuri, ne-a apucat pe to i deodat o sminteal , am " r cnit literalmente de entuziasm i am început s ne înc ieram azvârlind unii îri capetele altora cu ce ne venea în mân , manua le, caiete... A intrat pedagogul, care ne-a întrebat foarte nedumerit din u ce era cu* noi, înnebunisem? Câteva luni mai târziu, micul nostru profesor deodat a lipsit. i atunci am aflat cu triste e c a fost chemat în concentrare. Nu s-a mai întors la noi pân la sfâr itul anului i nu tiu nici azi dac s -a mai întors vreodat undeva, din r zboiul care curând avea s izbucneasc ... VIII Nimeni nu scap de violen a altora, dup cum nimeni nu scap ocazia, cel pu in pân la vârsta în care devenim morali, de a fi violent cu al ii. Dup aceast vârst , violen a e o sl biciune. M -a impresionat totdeauna acest fenomen. într-o zi profesorul nostru de geografie m scoase la lec ie numai pe mine singur. N-am în eles de ce, avea obiceiul s scoat câte trei-patru odat . Era un domn trecut de patruzeci de ani, mai degrab blând i cu maniere alese. Geografia mie nu prea îmi pl cea, dar nu eram singurul care repudia acest obiect de studiu. Mai târziu a început s -mi plac i r sfoiam ore întregi atlasuri bogate încercând s -mi imaginez existen a real a uria elor fluvii i ora e despre care, singur , geografia nu ne spune mare lucru. La Hanoi, unde nu credeam.c am s ajung vreodat , când am intrat în ora am r mas timp de aproape un ceas fascinat de ceea ce oferea ochiului via a str zii, cu toate c ceea ce vedeam nu avea în sine nimic senza ional: erau b rba i i fe mei pe biciclete. Da. Dar asta trebuie v zut, fiindc b rba ii e-rau mici i p reau to i tineri, iar femeile, datorit halatelor lor multicolore, p reau toate fete. Cuvântul halat sun îns nepotrivit, trebuie precizat c era vorba de un vestmânt închis sever pân sub b rbie i despicat în dou p r i în a a fel încât pantalonul, violet sau alb, care înlocuie te la ele fusta sau rochia, s se vad de la old în jos. Acest vestmânt u or flutura în urma bici cletei, f r s jeneze pedalarea. Nici o urm de ma in , nici un zdr ng nit de camion de mare tonaj, nici un autobuz al c rui motor Diesel î i zgâl âie creierii nu se vedea i nu se auzea pe str zile acestui ora . Când se întâmpla s treac , o dat la o or , 1.40 de pild , un Gaz, apari ia i dispari ia lui î i amintea de un bondar care a nimerit într-un stup de albine, de unde repede este alungat. Cine poate s - i imagineze, înv ând geografia, sute de ochi oblici, frumo i în limpiditatea lor expresiv privindu-te într-o trecere continu în care mersul bicicletei fâ âie doar atât ca s - i dea senza ia de vis, de ireal? Trebuie mers acolo, în ora ul sau pe fluviul ar tat pe hart pentru ca geografia s ne pasione ze. Nu tiu dac b trânul domn care m scosese lâng uria a hart ag at într-un cui al turi de catedr fusese vreodat m car pân colea în Grecia, leag nul civiliza iei noastre, dar era clar pentru mine c undeva pe p mânt tot dorise el s se duc , altfel de ce i -ar fi ales, ca profesor, chiar geografia? S-o,fi dus, nu s-o fi dus? începu s

m sâcâie cu întreb rile. tiam atât cât era necesar s fiu l sat în pace. Dar nu m l sa i sâcâiala de veni chin. C pe fluviul acela ce ora e se mai g sesc? Le spusesem pe toate. i în ora ele acelea ce fel de locuitori mai tr iesc? îi spusesem pe to i. Mai erau îns ora e i locuitori pe care nu-i spusesem, s m mai gândesc. Se l s o t cere nefireasc în marea înc pere de clas . Timpul trecea, profesorul st tea neclintit la catedr i a tepta. Totul parc încremenise. Ce vroia de la mine? Atâta tiam, atâ ta spusesem, n-aveam la ce m gândi. - Gânde te-te! m soma b trânul domn ca i când mi-ar fi ghicit gândurile. i deodat r cni: gânde te-te. i se d du jos, se repezi la mine, m lovi cu pumnii în cap, înghesuindu-m în uria a hart la care nu vroiam s m gândesc, apoi f cându- i din degete gheare mi le înfipse în abdomen horc ind bestial: - î i scot ma ele din tine! Vroia într-adev r s mi le scoat , fiindc , dup ce m îndoii i îmi ferii burta, se retrase la catedr i - i relu , gâfâind, interogatoriul: ce ora e se mai aflau înc pe fluviul acela? i în ora ele acelea ce fel de locuitori mai tr iesc? S spun. Clopo elul sunase, dar el continua s m tortureze. Acolo pe hart , la ma rea cotitur a uria ului fluviu, se g sesc ni te a ez ri omene ti i 41 ni te locuitori. Ce tiu despre ele? Degeaba m uit c a sunat sfâr itul orei, pân nu spun nu scap... Apoi, deodat , i-a luat catalogul i a ie it din clas . M-am dus în banca mea i m-am a ezat i abia atunci un val de ur mi s-a urcat în inim împotriva b trânului domn. Ce-avusese cu mine? Ce r u îi f cusem? Adic de ce s -mi scoat el mie ma ele din mine? M f cuse el, îmi pl tea el taxele, muncea el din greu s -mi cumpere haine i c r i? Numai tata avea acest drept, fiindc numai pe el putea s -l exaspereze ceva i s m amenin e, dar nu acest str in, care, dac nu tiam, n -avea decât s -mi dea not proast dar s nu se ating de mine. în jurul meu se strânser apte-opt b ie i cu care eram prieten i t ceau to i turbura i de strania întâmplare. Când intr monitorul, un elev dintr-a opta, i spuse din prag c elevul cutare, adic eu, s pofteasc la biblioteca profesorului de geografie, care m chema. Avea o astfel de. bibliotec special plin cu c r i de c l torii, h r i i atlase i globuri p mânte ti de muzeu. I-am r spuns monitorului c nu m duc. Acesta ie i i reveni dup câtva timp. - Domnul profesor, zise el, te roag s pofte ti numai câteva minute. Sim ind c se petrece ceva neobi nuit, m-am sculat din ban-, c , am ie it pe coridor i am intrat f r s bat în u în mica bibliotec geografic . B trânul domn m întâmpin în picioare, dar întors în profil cu fa a spre rafturi i a a r mase în timp ce rosti: - ... N-am vrut s - i fac nici un r u... dar îmi dau seama c i -am f cut... nici eu nu tiu ce mi-a venit împotriva dumitale... te rog, dragul meu, s m ier i... i vocea i se sparse i din ochii b trânului domn â nir lacrimi care îi inundar profilul s u blând i distins îndreptat eap n spre cotoarele c r ilor. Nu tiam, pe atu nci, nici s acuz i nici s iert, încât am t cut câtva timp, apoi fiindc nici b trânul domn nu mai spunea nimic m-am r sucit spre u i am ie it. Nu-l mai uram, dar nici lacrimile lui nu-mi atingeau inima. IX i într-o zi, f r s -mi spun , tata lu hot rârea s se despart de mine. Era în septembrie 1940... înainte s ajung s-o fac eu, istoria, turbure i amenin toare, d dea buzna peste noi: coala normal unde înv asem, din Cristur Odorhei, nu mai exista, împreun cu jum tate din Ardeal... Primisem o hârtie în care eram anun at c sunt înscris în Bucure ti... Plecasem cu c ru a^spre gar i tata l sase caii la pas foarte încet... Nu în e legeam nici de ce plecasem a a devreme... - Domnule, începu el, te duci la Bucure ti... i t cu vreme îndelungat . Nu eram atent la el, dar nu eram nici nelini tit. Nu credeam în adev rul evenimentelor care se petreceau, a a cum nu credeanvîn lucrurile nefire ti. Acest sen timent de neîncredere care mi se n tea în con tiin în acea toamn era adânc i cu anii a devenit foarte stabil i m-a eliberat pentru mult vreme de presiunea timpului tragic... R sturn ri nefire ti... puteau avea o durat ... nu puteau avea viitor... - Te duci la Bucure ti, relu tata. i cu o insisten cu care vocea sa groas se ferea s m sperie, dar nu ov ia s m fac totu i s în eleg c începând din clipele acelea m aflam pe un drum pe care urma s merg singur, începu s -mi spun c mai mult decât f cuse pentru mine pân atunci nu mai putea, c el de bani nu mai avea cum s fac rost; chiar atunci când m înso ea s m urc în tren nu avea s -mi dea nici un leu, nu avea, în elegeam sau nu în elegeam?! - B , tu auzi ce spun eu aicea?! Nu auzeam. Adic auzeam, dar nu în elegeam. Nu mi se p rea c nu mai auzisem ceea ce îmi spune el. Nu avea bani. Ce 42 43 mai noutate! Parc avusese vreodat !? Parc îl auzise cineva spunând, chiar dac avea brâul plin ( i se întâmplase s -l aib ) c are? N-am! Asta parc chiar i gândea în clipa când mâna lui pip ia miile fo nitoare în chimir. C -s m duc i eu la noroc, continu el, intru la coal i spun c n-am acuma bani de taxe i de internat,

dar c voi avea, o s primesc de-acas i s stau i eu cât m-or ine... i dac n-o s mai pot s stau i or s m dea afar din coal , ei, era a a r u? Nu era, cum s fie? Un om cu patru clase secundare nu se aseam n cu unul care n-a înv at nimic i nu tie s care decât c r mizi cu spatele, ca bietul Nil , care pe urm a avut noroc la blocul Algiu, de pe "Cheia Ro-seti", l-a luat proprietarul la el, l-a f cut portar... Admi ând cazul c o s pot i eu, târâ i, gr pi i, s termin i pe-a patra dup sistemul lui cu fonciirea, prin amân ri i promisiuni... Ei, nu se schimb ? Cu patru clase am capacitatea, dac vin i intru undeva func ionar, diminea a m duc la slujb , dup mas m întorc în od i a mea cu c r ile mele i m apuc s înv ... Ce treab am? i cu capacitatea luat , pot s dau liceul în particular, s trec pe-a cincea, în particular nu sunt atâtea taxe i din leafa pe care o s -o câ tig, ei?! N-o s -mi mai r mân acolo câteva mii de lei într-un an i s rezolv dara vela? Numai dac n-o s cap t darul be iei, ca alde frati-meu Ilie, c atunci bineîn eles c nu numai c n-o s am cu ce pl ti, l sând la o parte faptul c nici de. înv tur n-o s -mi ard , dar nici n-o s -mi ajung s -mi duc zilele i o s -mi curg hainele dup mine jur bii. Dar nu sunt eu la, ei i ce? Stric dac îmi spune?! M car dac n -are bani s -mi dea, el ce s zic ?! Sunt b iat mare, pot s în eleg ce-au p it al ii i s nu p esc i eu... în eleg?... - B , tu în elegi ce spun eu aicea?! Sau tu nici n-ascul i? Ascultam, dar cuvintele lui îmi treceau pe de l turi, fiindc nu erau destinate pentru clipa de fa i nici pentru viitorul apropiat. Cum s în eleg eu chiar imediat c el, tat l meu, î i lua în acea or mâna de pe mine i c m trimitea în lume cu gândul nem rturisit c înd r t n-aveam ce mai c uta? Sigur c mai devreme sau mai târziu un lucru ca acela trebuia s se petreac , 44 dar, chiar a a, venise într-adev r acea clip ? M uitam la marea de porumburi printre care trecea oseaua spre gar , i în nici un fel n-aveam sentimentul c lucrul pe care-l dorisem atât de mult, adic ruperea de familie, se petrecea definitiv chiar în a-cea or i c mul i ani de-atunci încolo n-aveam s -l mai v d pe tat l meu i nici stând cu el astfel în c ru , sim indu-m adic tot mic, de i nu eram, n-aveam s mai stau. De ce adic , continu tat l meu, s nu pot i eu s izbutesc, chit c prea bun la treab n -am fost eu, dar de aia au cheltuit to i i au muncit pentru mine, i el, i mama Mi a i Ilinca i pân i b iatu - la mai mic, Sae, a avut s racu grij de vite, ba chiar a dat i la secere i la sap , ca s pot eu s înv , s nu trebuiasc s m întorc dup ce to i au r bdat de pe urma mea, i s umblu prin noroi în opinci. Ce adic , a izbutit bietul Nil , care abia tie s se isc leasc , i n-o s izbutesc eu? De ce adic s nu izbutesc!! - De ce s nu izbute ti, m , Marine?! Sau tu nici nu ascul i ce b lm jesc eu aicea?!! Auzindu-l cum se ia singur peste picior, tres rii, m uitai la el i v zându -i chipul îl apucai de umeri i veselia mi-o auzii singur printr-un fel de strig te pe care le scosei i care speriar caii adormi i... Asta, da, în elegeam, iat , s stai s - i dai singur seama c b lm je ti de poman i c în nici un fel nu po i face pe cineva s în eleag prin cuvinte ceea ce i se întâmpl ... Tu îi vorbe ti i el se uit înainte i nu vede decât soarele i cerul i fundul cailor b tu i de cozile lor în ritmul pa ilor i al c ru ei... Tata se mir , cu o expresie de dezn dejde vesel pe chip, dând din umeri, vrând parc s spun c el ira f cut datoria, dar dac stuia îi arde de râs... cine s -l mai în eleag ... Dumnezeu tie ce s-o mai alege i de sta... - Eu tiu, zise el, la ce te gânde ti tu! - Ei, la ce m gândesc?! r spunsei eu batjocoritor. i el se intimida i t cu. Mai v zuse i el elevi prin sat, dar nici unul nu f cea ca mine... Umblau în grupuri, râzând, sclifo-sindu-se... organizau baluri, serate. E drept c ni ci n-aveam cu ' 45 ce s m îmbrac i s ma încal ca s m duc i eu, dar chiar de -a fi avut i chiar de m-a fi dus, credea el, ne tiind c de fapt asta era suferin a mea ascuns , nu acolo mi-era mie gândul... Dar unde...? De fapt nu tia! Dibuia, i ar fi vrut s afle m car în ultima or de la mine dac era sau nu ceva în capul sau în sufletul meu, un gând sau o t rie ca s -i fac desp r irea u oar . Cum puteam s -i spun?! Marile taine nu se dezv luiesc nim nui. .. Ne purt m chiar cu cei mai apropia i, ca i când nu le-am avea, chiar cu riscul de a fi lua i în derâdere, batjocori i sau u-mili i. - M rog, zise el atunci în fa a t cerii mele: Eu sper ( i i -o spun asta ca s m ii minte) c m-ai în eles!... C dac nu m-ai în eles, exclam el cu totul deta at de ast dat , o s fie vai de capul t u... între timp ne apropiasem de gar , dar mai era un ceas pân la sosirea trenului. Tata desh m , d du cailor s m nânce ni te mohor i ie ir m pe peron. Bani de bilet avea, scosei biletul i ne a ezar m în fa pe o banc . Peronul era plin de elevi i eleve, care, ca i mine, terminaser vacan a i plecau spre ora ele în care înv au, la licee sau coli normale... Veselia care anima alt dat peroanele, la sfâr it de vacan , era acum umbrit de o melancolie grav care ab tea privirile în l turi sau în p mânt... tiam to i... Clujul nu mai era al nostru i to i aflasem c -l pierdusem f r s tragem un foc de arm ... C ministrul nostru la Viena, unde for e mai puternice decât noi ne dictaser condi iile lor, le inase v zând harta cu trupul ciopâr it al rii. C solda ii, retr gându -se, plângeau i se rugau de ofi eri s -i lase s lupte... Trenul sosi. Urcându-m în el cu grab s nu se pun în mi care i s -l pierd, cu geamantanul meu de lemn vopsit în negru, în mân , uitai de tata, când îl auzii c m strig . L sai gea mantanul pe culoar i ie ii pe platform . Trenul se urni i începu, lin, s p r seasc gara. Tata îmi spuse cu un glas împie dicat, parc nesigur,

pe nume, ca i când nu m-ar fi recunoscut, urcat cum eram, c sunt copilul lui. î i duse bra ele în sus, tot cu o mi care frânt . Pornire târzie de îmbr i are care nu avusese 46 loc, nu se gândise din timp... îmi repet numele strigându -ma i f cu câ iva pa i pe lâng vagon, în timp ce mi carea lin a trenului se accelera. N-am schi at nici un gest i nu i-am adresat în prima clip nici un cuvânt. Nu-l recuno team nici eu... Nu tiam c poart cu el, pentru mine, astfel de îngrijor ri deodat patetice, care s -i smulg un astfel de strig t sugrumat înso it de o astfel de mi care neconvins a bra elor, care ar fi vrut s m apuce de-acolo de pe platform i s m trag înd r t... - Ei, i-am r spuns strigând i eu, ce este? - Marine! Vezi... Trenul... Atât l-am auzit c zice i l-am pierdut din vedere pe dup coroana bogat a salcâmului care str juia peronul... X Scriitorul care aspir spre o viziune total asupra lumii se treze te, dup . o dramatic experien , în fa a unui obstacol de temut: abjec ia uman , îi spuneam opt ani mai târziu unui proasp t prieten, Paul Georgescu, care sus inea c un scriitor poate fi un tic los, dar poate în acela i timp s scrie o carte bun . - Din ce resurse? l-am întrebat. Abjec ia alung din el inocen a, principalul s u scut. - De ce? mi-a r spuns. Cunoa tem scriitori abjec i care au descris foarte bine. lumea i, dimpotriv , inocen i care n-au putut s-o fac . - Uite de ce, am continuat eu beat de furie (el admira un ast fel de scriitor abject al c rui nume îl trec sub t cere i intransigen a mea moral se extindea asupra operei), un scriitor, de altfel'ca oricare om, dac nu mai are înaintea sa nimic de învins ( i un individ abject ce mai are de învins dac abjec ia e victoria sa final ?), nici nu mai poate fi în stare de un gest creator, în afar de cel cu care l-a dotat în mod mecanic natura, adic de a- i perpetua specia i de a r mâne un bun tat al copiilor s i. - i ce, e pu in? mi-a replicat el. - Nu e pu in, dar era vorba de un scriitor. Inocen a odat pierctut , mai poate descrie i el moravuril e, adic suprafa a care e plat , în l imile i abisurile îi vor sc pa. Shakespeare e sublim fiindc a fost lovit câ i Hamlet de prostia unei fete, Ofelia, de c derea reginei. B gate la moravuri, aceste fapte sunt vulgare, dac n -ar exista o con tiin pur , care s se cutremure. - Exist cutremurare i în viciu, mi -a r spuns. i apoi existen a e divers i din aceast bog ie de culori se na te fascinaia pentru via , când ne atrage mai mult omul de ucheat, tocmai prin asta, i ne plictise te virtuosu l. Râdem! Petrecem! Spectacolul e amestecat. De ce n-ar râde i n-ar petrece i cititorul cu o carte cum e Satyricon, unde nici o con tiin nu se cutremur ? i-aminte ti cum începe? Povestitorul, care e un tân r i ai zice curat (nu e tinere ea expresia inocen ei?), dup ce ascult ni te discursuri incoerente, p r se te adunarea i se apropie de o femeie: "B trânico, o întreb , nu cumva tii unde stau eu?" "Cum s nu, zice b trânica, uite aici". i îi arat o cas . Era un lupanar. i astfel, cu acest dialog str lucit începe vesela carte. - Mai întâi c nu e vesel , i-am r spuns. E str b tut de sinceritate, tân rul latin î i poveste te degradarea sa i a altora, cu sentimentul c a pierdut ceva, dovad formidabila scen din templul vestalelor unde se dusese s se vindece de viciu. Râdem, e adev rat (cum s nu râzi când cite ti ceea ce i se face a -colo), dar nu uit m c e nefericit. Da, e adev rat, cunoa tem scriitori care, în via a obi nuit , priveau foarte filosofic specta colul viciilor umane (la care câteodat luau parte din gros, fie prin moravurile lor, împin i de propria natur , fie prin scepti cism filosofic, insinuat în con tiin de lipsa de moralitate a contemporanilor) i care acas la ei, f r dificultate, lep dau din spinare haina lor murd rit i începeau s scrie trimi ând interoga ii lui Dumnezeu. - Vezi?! a exclamat. E posibil. Un sceptic român spune c inteligen a înseamn adaptare, iar experien a e sursa cunoa terii. Spiritul uman are inepuizabile fe e i multiple mijloace de a - i p stra un echilibru interior într-o lume care l-ar amenin a. Ce este Comedia uman , dac nu opera unui om adaptat? - Nu vreau s m adaptez, i-am r spuns, dac o s încerc, sunt pierdut, fiindc al ii sunt mai puternici. Nu în elegea ce-i spuneam sau în elegea, dar vroia s în eleg i eu ceea ce sus inea el. - Uite, zice, un scriitor are nevoie de o casa, cum ai tu, s po i scrie. Te -am ap rat undeva i din sal prozatorul (nu- i 48 49 spun care, dar clipind din ochi ca i când ar fi ie it din ap , mi l-a spus) a întrebat: " i n-are nevoie i de o ma in ?" Am râs. - De ce râzi? a exclamat el fixându-m cu frumo ii lui ochi bulbuca i. Adaptarea ar însemna s nu râzi, ci s te îngrijorezi, s prinzi ur pe prozatorul... s -l ii minte i s -l înl turi. Altfel nu vei avea niciodat o cas . Ne aflam la Capsa, în anul debutului meu în volum i ne întâlnisem s ne lu m la revedere, plecam pentru mai mult timp la Sinaia. Beam cafea filtru, un truc pe care nu -l cuno team, i pe care el îl reînnoia de câte dou , trei ori, mereu nemul umit de calitatea lui. Avea un prieten printre chelneri, ilegalist, care ne servea i cu care

schimba cuvinte confiden iale. Acest chelner era un filosof, vruseser s -i dea sarcini mai mari, s -l fac , pentru început, responsabil al restaurantului, dar el refuzase ("de ce, zicea el, s -mi iau belea pe cap sa nu dorm lini tit acas ?"). Paul Georgescu îl asculta atent, apoi ridica cea ca: " sta nu e filtru, îi spunea, du -te pe-acolo s ne fac altul, dar cu cafea adev rat ". (Avea dreptate, dup dou , trei filtre de-astea credeam c o s pot citi i eu m car câteva ore, înainte de a adormi, cartea îns îmi pica din mân în chiar minutul în care încercam s -o abordez.) - Ura leag , i-am r spuns. De ce s -mi leg eu sufletul de ura b loas , puturoas , a unei brute? G sesc eu o cas ! Nu mi-a r spuns, s-a sculat, ca în Caragiale i a disp rut câteva minute. Avea astfel de t ceri, ca i când n-ar fi auzit r spunsul. - i la cei care te ap r nu te gânde ti? relu el apoi. Ai s vrei' s scrii o nou c arte, crezi c n-o s fie complicat s-o publici? Cu întâlnirea din P mânturi ai nimerit pe o faz romantic , înc estetic , cu toate c ai v zut cum ai fost primit. Acum faza romantic s-a încheiat. Ce-ai s faci? Avea dreptate. El m întâmpinase la radio, unde lucra în prim var , cu dou emisiuni care semnalau cu o emo ie re inut , dar cu atât mai conving toare, apari ia unui nou scriitor, ca i 50 Crohm lniceanu într-o cronic în Contemporanul. Dar al ii tr seser tare asupra mea s m elimine de pe scena literar , cu falsa certitudine pe care le-o d dea lozinca, la care cu zel începuser s 'se închine. Magia literei moarte, cum spunea Paster-nak, începea s cucereasc climatul literar. - N-o s fac nimic, i-am r spuns. De ce trebuie s fii neap rat scriitor? Ei, na! Parc asta ar fi totul... Am citit într-un apel pe care l-a f cut un prieten de-al meu din sat care fusese exclus din partid i vroia s fie reprimit; zicea: "... tovar i, nu cred eu c sunt Arpad i Omega..." Paul Georgescu se uit la mine cu o ironie care îi sticlea ascu it în priviri. S fie adev rat? Nu m credeam c sunt Arpad i Omega? Atunci ce m credeam? parc m întreba. - O s v d eu, am spus cu nep sare, dar cu o încredere secret pe care n-o dezv luiam, ca atunci, în c ru spre gar , când i tat l meu încercase s-o dibuie, ca s se lini teasc . Paul Georgescu nu era îngrijorat, dar era atent, lucid i bun prieten, vroia s -mi îndrume pa ii într-o lume pe care o ignoram... El vroia s -mi inculce ideea c nu trebuia s-o ignor, c pericolele existau în chiar aceste lucruri care mie mi se p reau meschine, cum ar fi faptul c un prozator pe care nici m car nu -l cuno team ar fi vrut s nu am o cas , c dac vroiam cas , o s am pe urm preten ia s mi se dea i o ma in . Ura unui necunoscut întrucât m privea? Pe el îl preocupa. - Bine, mi-a mai spus, o s vezi, dar gânde te-te. Nu te crezi tu Arpad i Omega, dar al ii cred c te crezi, fiindc ei se cred i or s te urm reasc cu necru are. - Bine, dar nu le-am f cut nimic! - Da, dar po i s le faci! -Ce s le fac?! S-a uitat într-o parte i nu mi-a mai r spuns. Totdeauna f cea a a, în desele noastre întâlniri, când vroia nu s aud totul de la el, ci s încep s gândesc eu însumi, singur, la toate acestea. Nici nu -mi trecea prin cap! Da, bine, n-o s ignor lumea fiindc 51 nu m va ignora ea pe mine... i ce s fac? Am în eles c el f cea, dar nu -mi d deam seama ce. Ne-am desp r it cu promisiunea c o s ne scriem, de i... hm!... a mai spus el, scrisori în zilele noastre nu se mai scriu, din multiple motive... - Eu o s - i scriu, i-am r spuns f r s -l mai întreb care ar fi acele multiple motive... Spre sfâr itul unei întâlniri avea o oboseal , ar ta pu in absent, atins de o vag i curioas plictiseal ... Fuma f r pl cere, nici cafeaua filtru nu- i mai f cea efectul... semnalul pentru mine c trebuia s ne desp r im... XI în aceea i dup -amiaz am luat trenul i am plecat. Era în decembrie 48. Dup debut petrecusem vara la B lce ti, s scriu un roman. îl scrisesem, era un e ec, la întoarcere, în septembrie, nu-mi mai pl cuse deloc. Acum p r sisem Bucure tiul, i ce era i mai grav, i serviciul, i m retr sesem în mun i, s -o iau de la cap... E ecul din var nu m nelini tea, fiindc tr iam înc sub euforia debutului în volum, care oricum, în ciuda injuriilor, fusese un succes. Starea mea de spirit se echilibra. Aveam dou zeci i ase de ani, trecusem printr-un r zboi în care riu murisem, debutasem în literatur chiar în toiul acestui r zboi, aveam iluziile întregi... Din primele clipe dup ce mi-am desf cut geamantanul, m-am sim it liber, de i înc tu at nu m sim isem decât în armat i gândul a ap rut parc lâng mine cu întrebarea: ai venit s scrii; ei, ce -o s scrii? Mi-am f cut foc în sob , m-am a ezat la mas s v d dac st team bine pe scaun i mi-am aranjat pe ea c r ile cu care venisem, hârtia, sticla cu cerneal i stiloul. Aveam ceva bani în buzunar de care îns n -aveam nevoie, fiindc atât odaia cât i masa erau gratuite, focul ardea în sob trosnind i m sim eam cu des vâr ire singur i fericit de tinere ea mea. Venisem acolo la recomandarea ministerului de unde plecasem, a lui Minai Novicov, care m simpatiza. El citea presa literar i în general toat presa i f r s -l cunosc m chemase la el prin iunie. - V d, zice, c presa i-a acordat mult aten ie i s-au cam repezit asupra c r ii dumitale. Nu e a a de important ce zice presa, zic i ei ce li se spune, ca ni te idio i. Mai important e 53

viitorul dumitale i la asta ei nu vor s se gândeasc . Uite, zice, ave m la B lce ti o frumoas cas pe care ne-a cedat-o o rud a lui B lcescu. Du-te acolo i lucreaz . Stai cât vrei, pân termini noua carte. Ai acolo brazi, gr din , dealuri, te plimbi i te inspiri... - Hm! i-am r spuns, m bucur c sunte i un om care crede în inspira ie i nu în lozincile cu care m-au întâmpinat Niculae Cor-bu i J. Popper. Acesta din urm a scris chiar în Flac ra, unde sunte i director. Deci dumneavoastr l-a i pus s m înjure. A râs, cu entuziasm parc . Deci a a era. - O s m duc la B lce ti, i-am mai spus, dar ce fac cu serviciul meu de func ionar la "Societatea scriitorilor"? - Nu e nimic, se aranjeaz , zice. Am crezut c aranjeaz el. Când i-am spus pre edintelui, Zaharia Stancu, i secretarului general, Ion C lug ru, de inten ia mea, mi-am dat seama c nu aranjase nimic. - Da, da, da, mi-a r spuns pre edintele ca i când s-ar fi a teptat s -l întrerup, da, da, am auzit c ai debutat. Da, da, dar pân s ajungi scriitor, î i mai trebuie. Da, mult î i mai trebuie. Trebuie s înduri. N-am citit cartea, s v d dac e bun sau proast , a a c te duci la B lce ti i stai numai o lun . Da, o singur lun , pe urm te întorci s vedem ce-ai scris. Totul spus pe un ton agresiv. De altfel, când fusese instalat tot a a vorbise i la adunarea s criitorilor, veni i s -l aud . Striga la ei. Vorbea tare. îi amenin a. încât nu m-am mirat. Ion C lug ru îl aproba. Nici el nu era altfel. Când intrasem prima oar în biroul lui cu hârtii i începusem: "domnule C lug ru..." "Eu nu sunt domn cu dumneata", m întrerupse el. "Tovar e Ion C lug ru. .." "Eu nu sunt tovar ul dumitale." Cunoa te i geniul meschinilor? Acesta e, s te fac s nu mai ai ce s le r spunzi. într -adev r, ce puteam s -i mai spun? i totu i îmi pl cea de el ca scriitor, publicase tocmai atunci o nuvel , "M seaua stricat ", titlu care se inspira dintr -o lozinc a acelor ani: s scoatem dintre noi m selele stricate. Avea îns o replic de bun ironie: la o manifesta ie masele cântau: Hai la lupta cea mare, rob cu rob s 54 ne unim! i un reac ionar de pe margine bolborosind: "Ei i dac ai s te une ti rob cu rob ce-ai s faci?!" Nu credeam c e atât de ranchiunos. Fiindc sta era sentimentul pe care i-l inspira. De altfel ironia soartei îl adusese tot în preajma lui Zaharia Stancu i anume în rol de subaltern, cum îi prezisese teleorm neanul cu mul i ani înainte. C , amenin a autorul Cailor lui Cibicioc, o s vede i voi când o s venim noi la putere. "C lug re, îi replicase Zaharia Stancu, când o s veni i voi la putere, tot eu o s - i comand." Surâdeam privind ace ti b trâni f r umor, sau cu umor acru sau involuntar. îmi citiser sau nu cartea, cert era c nu le pl cea de mine c vroiam s scriu a a repede alta. Mi-o spuneau în fa : trebuia s îndur. Nici nu m gândeam. "O s îndur poate altele, dar nu de la voi", îmi spuneam. într -adev r, dup o lun primesc o scrisoare de la eful serviciului, domnul R zv anu, în care îmi scria, nu f r îngrijorare, c situa ia mea era ."extrem de periclitat " dac nu m întorceam imediat. Nu m-am întors i am fost dat afar , dar în septembrie Mihai Novicov m-a angajat la el la minister, ca secretar de pres . în acela i timp el a pus pe Willi Mogfescu s scrie un lung articol: "Despre un viitor roman al lui..." adic al meu, bazat, lucru senz a ional pentru un tân r autor, doar pe o simpl conversa ie dintre mine i reporter. Subiectul evolua în lumea de la ar , unde eu m str duiam neap rat s descriu un Feodor Pavlovici Karamazov român. Nici nu mai vroiam s aud... Articolul a ap rut în Flac ra pe o pagin întreag , cu titlu pe cinci coloane. Nu l-am citit, nu din lips de respect pentru Mihai Novicov sau Moglescu, ci pentru c tiam dinainte c nu poate exista în el nici o substan din moment ce nimeni nu-mi citise romanul. De altfel, nici unul nu mi-l ceruse s li-l dau. Era perfect! Nu f ceam chiar nimic la minister, dar într -o zi m pomenesc c primesc la lectur un manuscris intitulat Descul , de Zaharia Stancu. i ce s fac eu cu el? am întrebat. Nici nu tiam c eram cenzor, c eram pl titpentru asta. "Cite te-l, mi-a spus o 55 coleg i f un referat. E de pe la voi de la ar ". "în ce sens s fac referat? Ce m prive te pe mine c e de pe la noi de pe la ar ? Treaba lui!" "Dac e adev rat, dac merit s apar ". Am început s citesc, am luat prima fraz : "Tudoreee... deschide poarta!" Apoi aliniatul urm tor: "Pe tata îl cheam Tudor. Dar el rareori se afl acas ." M-am oprit. Pe tata îl cheam Tudor, dar el rareori se afla acas . i ce dac îl cheam Tudor? i ce dac el rareori se afla acas ? Asta îmi amintea de compozi iile noastre col re ti. Mama e o femeie foarte bun , dar ea rareori se duce la biseric . Fratele meu e mare, dar el rareori ne bate, e etera, e etera. Rareori! Bra vo, zic, începe bine (s te fereasc Dumnezeu s ajungi pe mâna tinerilor, la discre ia lor; mai târziu avea s m lege de Zaharia Stancu o strâns prietenie literar când loviturile îndreptate împotriva lui aveau s -l domoleasc i s caute sprijin în genera iile tinere, s -l fac mai în elept). S vedem mai departe, mi-am zis eu atunci râzând. Cic "fuioare de fum scoteau pe n ri telegarii". Zic "telegarii" e formidabil de bine zis i încep s citesc cartea i intru în miezul ei. Dau peste o scen în care ranii erau pu i s culeag via boierului cu botni e la gur . N-am în eles. Cum cu botni e? Suntem un poporde idio i? i dup ce am terminat, am început s scriu un referat dur. Se respinge! B trânul meu tat i al i bunici cunoscuser i ei pe boieri, dar ase menea chestii nu-mi povestise nimeni

niciodat . Noroc c tocmai când îmi scriam eu referatul a venit cineva i mi -a luat pur i simplu manuscrisul de sub nas i l-a dus cu sine. Unde? Spre tipar, fire te, i astfel a început cariera de ex cep ie a acestei c r i f r s in seama de opiniile tân rului ei cenzor. Pe la începutul lui decembrie am sim it c ora mea a sunat. N-aveam ce c uta la acel minister. E ecul meu de la B lce ti era uitat, îmi aminteam de promisiunea f cut cititorului la sfâr itul volumului meu de debut, c acei eroi din ultima nuvel vor fi urm ri i într -un conflict mai larg. i acum st team în odaia mea din Sinaia i dup primele ore de exaltare, care ne st pânesc totdeauna când suntem într-un ora necunoscut i nimerim i într-o odaie mare i frumoas , ceva am sim it c se mic oreaz i cade în starea mea de spirit: nimic nu mai zbura, iluziile se retr geau....M -am ridicat de la mas i m-am culcat. Conflict mai larg? îmi spuneam, care conflict? Nu exist nici un conflict. Ce poate s fac un ran? S dea unuia cu sapa în cap c i-a c lcat r zorul sau i-a jefuit ov zul. în Ion, de Liviu Rebreanu, unul îi d altuia cu sapa în cap c a venit la muierea lui, pe care o iubea mai dinainte. S -a scris! în ranii, de Reymont, o muiere e pus goal pe o " gr mad infect de b legar de porci fiindc nu avusese purt ri frumoase. Ei na! Mare subiect! Premiul Nobel! Ca i scena b trânului ran care se duce s moar pe glia lui. Atât de previzi bil! Marinarul vrea s moar pe mare, minerul în min ... Hot rât, eram pus pe nimicirea capodoperelor, i numai Fructele mâniei âe Steinbeck sc pa, de i nici acolo nu-mi mai pl cea finalul for at, cu un b rbat amenin at de inani ie care suge lapte din sânii unei tinere femei. F r s tiu, eram obosit de drum, de urcu ul de la gar cu geamantanul în mân pân în dealul Furnica unde erau vilele destinate tuturor arti tilor. Chiar în aceea i zi vroiam s m i apuc de scris! "Mai e i mâine zi", mi-am spus amintindu-mi.de frumosul final din Pe aripile vântului când Scarlett, cople it de loviturile pe care i le d duse via a, se întreba ce s mai fac . Aveam sil pân i de debutul meu. Eu în sumi descrisesem cu lux de am nunte uciderea unui cal, violul unei fete pe câmp, isteria unui muribund, icneala unui b iat care are halucina ii pe o colin sc ldat în cea , e etera, e etera. Un punct luminos p stram doar pentru o schi intitulat Salcâmul, ap rut în Timpul, dar neinclus în volumul de debut. De ce? Ce era cu schi a asta de o l sasem deoparte? Nu-mi mai pl cuse? Dimpotriv , consideram c era lucrul cel mai inspirat pe care îl scrisesem... când tata... într -o zi... cel mai frumos sal câm... cu securea... de ce oare? Da, Mircea Grigorescu, redactorul ef al Timpului... Cu Miron Paraschivescu la el în birou... 56 57 Ia ascult domnule, cât cost un salcâm?... Bonom... entuziast... Dou mii cost . Du-te la casierie i-i încaseaz ... S racul Mircea Grigorescu. Ce-o fi f când... Dup r zboi... exclus din pres ... Brusc m-am trezit diminea a. Adormisem f r s tiu cu lampa aprins , cu aceste gânduri. Le i uitasem. Afar ningea. Brazii verzi erau înc rca i de z pad . P mântul era alb. Oameni negri treceau agale prin aceast lume în care cerul cu p mântul se contopeau. Zarea pierise în p durile din fa a ferestrei. ,. M-am îmbr cat i am ie it afar . O surpriz . O tim, z pada, dar când o vedem din nou, albul ei parc ne spal gândurile. Chiar dac nu vrem, ceva alb p trunde i în noi. Ne ninge; pân i pe chipul omului murdar apare un surâs: ochiul lui uimit de întruchiparea a ceea ce e imaculat îl face s - i aduc aminte c i el a fost odat curat i e nedumerit c iat , poate fi din nou, cel pu in atâta timp. cât de sus cade asupra lui, anume parc pe c ciula pe care o poart pe cap, peste genele ochilor, fulgii'de z pad care de sus, din cer, în c derea lor, i-au p strat minunatele forme de stele mici, care i se topesc ca o p rere pe mâini i pe fa . E, poate, o atingere diafan de care n-a avut parte? Sau pe care a gonit-o înr it ca un câine care a primit numai lovituri? "Iat paradisul! am gândit, care e locul t u în el?..." Am intrat în vila în care ni se servea masa. Am mâncat unt cu pâine i dulcea , cu cafea cu lapte. Nu era înc nimeni în sufragerie.. Mi -am continuat plimbarea prin ninsoare. Curând am auzit o voce interioar pe care o cuno team de mult, din lungii ani pe care îi petrecusem pe câmpia sc ldat în soare. O uitasem fugind de ea i anii o acoperiser . Când m culcam pe p mânt i mu enia lui îmi optea: " i tu vei fi mut i vei fi una cu mine. Noi doi suntem prieteni, te l as s tr ie ti, bucur -te, dar e ti al meu. Nu acum, când e ti un copil, mai târziu... Restul, via a care i -a fost dat î i apar ine, faci cu ea ce vrei, dar dac m ui i, cu atât mai mare î i va fi surpriza dup ce anii t i vor trece, când ne vom întâlni din nou i va trebui s - i dai seama c nimic nu i-a mai r mas afar de mine. Nu m uita i atunci ai s vezi 58 c tot ceea ce vei tr i, î i va ap rea ca un dar i nu ca o cucerire a ta smintit . Nu e a a c e pl cut s st m noi de vorb împreun ? Când te întinzi cu spatele pe mine i deasupra vezi cerul i norii? N -o s ai niciodat mai mult decât ceea ce sim i în aceste clipe, nu uita, o, nu uita, i atunci când va trebui s ne revedem i s - i dau ad post, vei fi ca i acum i nu te vei speria..." "B ine, am zis, înotând în ninsoare, m plictise ti, î i cunosc glasul de mult... Florile câmpului îmi opteau i ele acela i lucru, ca i cântecul greierilor sau apari ia berzelor în grâu, strig tul pitpalacului i ip tul ciocârliei, nu te uit nimeni, fii tar grij ." în nop ile lungi de iarn s ream din somn chemat de un glas pe care îl auzeam aievea, glas de fat care îmi striga numele la geam. Nu era glasul Iui, al p mântului, erau ielele, i m piteam lâng spatele lat al tatei i a teptam îngrozit s m mai cheme o dat . Dar t cerea casei i auzul meu treaz m f ceau s în eleg c glasul strigase din mine i nu de la fereastr , m lini team i readormeam. într -o sear am întârziat prea mult pe miri te i n -am

b gat de seam c noaptea c zuse pe nea teptate i nu mai era nimeni pe câmpie, totul era pustiu în jur. O clip n-am mai tiut încotro e satul i nici care era drumul spre el, la dreapta sau la stânga. "Trebuie s tie caii", am gândit i m-am apropiat de unul din ei, s -l despiedfc i s -i pun c p strul în cap. Când s i-l pun, deodat calul a avut o mi care de nesupunere. în clipa urm toare i-am auzit glasul: "Ia, b , mâna de pe mine!" mi-a spus. Nu era nici sup rat, nici furios, pur i simplu îmi cerea s iau mâna de pe el. Am înlemnit al turi, î n timp ce el i-a l sat capul în jos lini tit i a continuat s pasc . Am încercat din nou i mintea mea buim cit de angoasa câmpiei s -a limpezit ca i când s-ar fi f cut lumin . Am strigat s -mi aud propriul glas, i-am legat, am înc licat i de ast dat cumin enia i sfor iturile lor de cai m-au lini tit cu totul, am început s cânt fluierând i pân acas am i uitat ce p isem. Iat îns c oapta lui reap rea i asta mi se întâmpla^desea i totdeauna numai în mijlocul naturii. Uneori o acceptaixi resemnat, o cuno team prea bine, 59 alteori îns era o surpriz total , m pomeneam exclamând: "Hai, taci, doar calc pe corpul t u, to i c lc m, tiu c via a e un dar, e inutil-s -mi reaminte ti". Feeria din jur nu era un vis, nu se spulbera, fulgii dansau, ai fi zis chiar c se zbenguiesc i expresia "natura în s rb toare" care mi-a venit în minte, m-a f cut s surâd cu ironie. Da, natura poate fi în s rb toare pentru iubitorii ei închipui i, care se credeau eterni, sau voiau s uite c sunt muritori, crezâ nd o clip c se puteau aranja cu ea. Am trecut pe lâng un restaurant a c rui firm avea în mijloc pictat o pisic . Am citit firma care era scris cu trucul suprareali tilor: Restaurant la pisica D. Pas re i ber rie neagr N. Co -liban. Pe urm am v zut c pisica încurca sensul, trebuia citit: Restaurant i ber rie la "Pisica Neagr " D. Pas re i N. Coliban. Am intrat în untru. Vesel, am b ut o bere i m-am întors. N-am f cut o plimbare lung s m pierd în ninsoare i s m r t cesc, cum i se întâmpl lui Hans Castorp din Muntele magic a lui Thomas Mann i n-am s-o descriu în lungi capitole, interminabile, ca s fac s ning în aceste pagini. Aveam de dat un r spuns la o întrebare: Ce s scriu. De ce s scriu, nu m întrebam. N-aveam nimic de r zbunat, nici nu sim eam c trebuie s vorbesc despre osemintele bunilor mei v rsate în mine, vârsta testamentului era departe. Tat l meu nu spintecase burta boierului sau vechilului în timpul r scoalei, s bage fasole în ea, i nu tiam nici cine e bunicul i cum tr ise el, nu-mi povestise nimeni nimic. Nici pe bunica n-o cunoscusem, muriser de tot, niciodat n-am tiut nici m car cum îi cheam . Nici pe bunicul sau bunica dup mam nu-i cunoscusem, dar mama ne povestise totu i lucruri deosebite despre ei. Din alt sat. Oameni înst ri i, fra i vajnici (mor i i ei parc , atât de înde p rta i mi se p reau). Cum s scrii despre ceva care nu tr ie te decât în amintirea mamei, secret cople it de familia ei grea, cu copii diferi i, o fat din prima ei c s torie, o alt fat pân la convie uirea ei cu tata, apoi trei copii cu care venea tata, i apoi 60 al i trei copii f cu i împreun , o fat i doi b ie i, unul din ei, cel mijlociu, fiind eu. M-am întors în vila mea, m-am a ezat la mas i am r mas cu privirea pierdut în ninsoarea de afar . Gândurile blocate, inerte, sufletul cu elanul prizonier. Ce s scriu? A scrie inspirat de Dostoievski cum încercasem, v zusem ce-mi ie ise. Nu cumva nu mai aveam nimic de spus? am gândit; i-atunci mi-am amintit de trei scriitori pe care îi z risem într-o zi, dup debut, chiar în'acel an, prin vitrina unui restaurant. M-am dus la ei. îi cuno team, petrecusem împreun prin cafenele ore de ame eal i entuziasm i m bucuram s -i rev d... Dar nici nu m-au l sat s deschid gura. Ce mi-a intrat mie în cap? m-au luat ei în primire, cred c dac am publicat o carte... i o ploaie de injurii la adresa c r ii, cuvinte urâte la adresa mea, prevestiri c o s mor într -un an ... Ce eram eu? Ei, ce credeam c sunt? Era singura întrebare care m-a împiedicat s ies imediat afar . De unde s tim noi ce suntem?! Marile întreb ri le pun i tic lo ii, cu un aer triumf tor. Cine poate s r spund ? Nu pentru ei, ci pentru mine. Ce era mai curios, i ceea ce rri re inea, era faptul c nu se în eleseser între ei dinainte, reac ionaser câte trei spontan îndat ce m a ezasem la masa lor. Iar eu crezusem c numai gloabele literare p streaz în ele un venin distilat. Am plecat în cele din urm . Prin geam, din strad , ar tau gravi, t cu i, ai fi zis c erau ni te conspiratori care puneau ceva la cale. De i tineri, i-am v zut b trâni, într-o str fulgerare. Unul avea o lucire de nebun în ochi, altul gras, blond, privire porcin , al treilea sumbru, posac, buze sub iri, figur care nu prevestea nimic bun... Se în eleseser între ei, prin afinit i,scabroase care îmi sc pau, s m întâmpine astfel, cu o ranchiun care nu tiam de unde vine, fiindc nu le f cusem nimic... I-am uitat imediat atunci, dar acum ura lor se insinua: i dac au dreptate, mi -am spus, i n-o s mai scriu nimic? Vertiginos, alungând imaginea celor trei, gândul mi s-a îndreptat spre un om care, pe deasupra micimilor umane, era pasionat de cuvântul scris. Acolo, în fa a hârtiei, mai puternic decât marmura, îmi 61 spusese el odat , artistul for eaz natura, dându-i un în eles, în timp ce ea, oarb , nu are unul... Miron Paraschivescu! Ce-o fi f când? Ultima dat , prin septembrie, fusesem cu el la o pies i acolo, în plin spectacol, se ridicase i strigase s ias Arghezi afar din sal . Fire te, Arghezi nu era acolo, ci doar în mintea turmentat de febr a poetului. L-am scos eu din sal i l-am dus la el, în blocul Aro, i pân s vin medicul, cu ajutorul telefonului a început s dirijeze mari mase de oameni în revolu ie. El era un conduc tor ... Ie ea i pe balcon i dând din mâini cânta "Interna ionala" în fa a unei mul imi închipuite adunat s -l aclame ca pe Tro ki, sau ca pe Malraux, idolul

s u. Pe urm revenea la telefon i cu glas m re continua: "Ana, tu preiei conducerea în sectorul galben. Luca, tu te preg te ti s intri în foc venind de la uzinele Malaxa... Dej, tu..." Curând se vindecase i disp ruse la Cluj. Ce c uta el la Cluj? Vroia s conduc acolo, mai modest, o revist , pasiunea lui lucid . Gândul mi-a zburat apoi la Ion Caraion. Ce-o fi f când i Ion Caraion? Locuisem împreun , prin '45, mai multe luni, într-o frumoas camer pe Aleea Suter.pe urm ne desp r isem ca s ne revedem prin aprilie sau martie '48, în birourile editurii "Cartea Româneasc " care înainte de decretul din iunie avea un director nou, L z rescu, i redactori de asemenea noi, Caraion, Constantin Streia (c ruia îi ap ruse romanul Zbucium) i Sen Alexandru, un tân r cu care ulterior aveam s am lungi discu ii asupra rolului personalit ii în istorie. Caraion m-a întâmpinat cu v dit surpriz , c iat , ne vedem din nou i în ce situa ie fericit pentru mine... "De, ce?" "Ei de ce, a râs neîncrez tor de mirarea mea, i brusc: p i n -ai dat un volum aici?" i aproape c a ipat: "Va ap rea!" Era adev rat, volumul meu de nuvele întâlnirea din P mânturi care întârziase mult la un cunoscut i fad foiletonist literar, dar influent, trecuse apoi printr -un concurs la Cultura na ional , st tea de câteva luni la "Cartea Româneasc ", director Toneghin. Acum nu mai era Toneghin, cu trei luni înainte de na ionalizare cunoscuta editur avea deja în ea oameni noi. în dou luni l-au publicat în dou edi ii. 62 XII Inten iile mele asaltau din toate p r ile via a pe care o cunos cusem pân atunci f r sa reu esc s intru în miezul ei. Imagini grote ti îmi veneau în minte. V zusem odat un cal mort într -o v g un , cu o gr mad de c elandri schel l ind de foame i de neputin care se repezeau în el s -l sfârtece. Dar de oriunde îl apucau, nu reu eau nimic, calul rezista. î i înfigeau din ii în burt , în pulpe, în spinare, se propteau în picioare bâ âind din cap i scheunând. Prima îmbuc tur , care ar fi deschis drumul celorlal i, le sc pa. De unde? Din ce loc? Am stat mult s -i v d ce fac i m uitam la ei râzând. Nu era printre ei n ici unul b trân i experimentat care s -i înve e. Desigur, via a nu e un cal mort, dar e, pentru un scriitor tân r, o prad care nu cedeaz dac nu tii de unde s -o apuci. De i tat l meu se desp r ise de mine în acea zi de septembrie '40 când m condusese la gar i îmi spusese c nu mai are bani s m in mai departe la coala normal , desp r irea ora ne tiut de mine, i r mânea i atunci, în '48, la fel de enigmatic , mai ales c în to i acei ani, în timpul r zboiului, pân în '45, nu mai d dusem niciodat pe-acas , nu-i mai scrisesem i nici el mie. Numai instinctul m prevenise c desp r irea era irevocabil , n-aveam ce mai c uta în sat, eram aruncat în via i trebuia, ca orice vie uitoare, s aflu singur secretele p durii. Ce f cusem? Intrasem totu i la coala normal din Bucure ti de pe strada Sfânta Ecaterina, f r s depun taxele de internat. Directorul, I. Iona cu, m amenin ase: - Ce-ai f cut cu banii? Nu te-a trimis tat l dumitale f r bani de internat. 63 gjj^. I-am r spuns c ba da, i în felul tat lui meu care amâna impozitele cu anii printr-o strategie complicat a promisiunilor patetice, l-am rugat s m amâne câteva luni pân ce p rin ii mei vor culege porumbul, vor vinde nu tiu ce oi, nu tiu ce ra e... - Ce ra e? s-a r stit el la mine. O s scriem acas i dac se dovede te c ai avut bani i i -ai cheltuit cine tie pe unde, te dam afar din coal i s-a terminat cu viitorul dumitale. i i-a întors fa a de la mine. tia el ceva. Auzisem i eu i chiar i tr isem. înainte de Cristur -Odorhei (unde absolvisem pe-a doua i a treia) trenul st tea câteva ore în gara Sighi oara i anul trecut, într -o vacan , o fat îmi f cuse semn de jos de pe peron s m dau jos i s m duc cu ea... Nu m d dusem, dar al ii coborâser ... Astfel de sirene , gândea pesemne acum directorul, m l saser i pe mine f r bani, mai ales c Bucure tiul, cum scria Octav Des -sila, era "ora ul pr bu irilor". Totu i omul din fa a mea nu era sigur. Ceva patetic avusese i el în glas dincolo de cuvinte. Mi -am dat seama c dac mai vorbesc, o s m asculte. Era un b rbat înc tân r, pl cut la înf i are, elegant îmbr cat, dur, ca un b rbat adev rat pe care nu-l puteai în ela, cu o infirmitate la un picior, sever, dar... Acest dar era singura mea ans . I-am spus c tata nu e un om s rac i c poate s fac rost de bani dac coala îi scrie i îi cere imperios acest lucru. Nu o simpl întrebare dac mi-a dat bani sau nu (nu mi-a dat!) ci o scrisoare hot rât , ca din partea unei autorit i superioare, care, împreun cu el, cu tat l meu, au în grij soarta unui tân r... tiam din experien c nici la început tata nu avusese bani. C împotriva lui o ridicasem pe mama, pe preot, pe înv tor i c la to i ace tia se raliaser vecinii, prietenii lui, pân i cei mai dispre ui i dintre ei i c întreaga familie cedase. De unde, de neunde, f cuse rost de bani i timp de trei ani m inuse. i i -am dezv luit directorului inten iile mele de viitor. S termin acest an i îmi voi con tinua studiile singur. Aveam optsprezece ani, puteam munci i lua examenele în particular. - Bine, îl aud c -mi r spunde. Dac ai fi avut un certificat de paupertate puteam s - i ob in o burs de la minister. Dar ave i cincisprezece pogoane de p mânt. A a era. încercasem s ob in acel certificat, dar... - N-avem voie s primim în internat elevi care nu achit taxele. O s scriu acas tat lui dumitale. O s mai vedem...

i mi-a f cut semn c pot s plec. Am plecat lini tit. Au în ceput cursurile, orele de medita ie în care n-aveam ce s fac. N-aveam c r i. Din pricina asta secretele chimiei i algebrei mi -au r mas str ine. Gândul plec rii din coal îmi st ruia mereu în minte în timpul orelor, mai ales c diferen a de vârst dintre mi ne i colegii mei începuse s m jeneze. De pild avusesem într-o zi în hol o vizit a so iei falsului librar, o femeie cam de vârsta mea, trimis de el s vad ce mai fac. Trimis de el sau nu, stai i explic ... Subdirectorul m -a apostrofat i m-a amenin at c m d afar din coal . M-am întors în clas i am început s -l înjur i eu cu sete de mam . Am fost turnat. Am aflat mai târziu, de i eram mai mare i ar fi trebuit s -mi dau seam de la început c în fiecare clas exista o re ea întreag de turn tori pe care acest subdirector o cultiva ca un poli ist. Eram uluit cum tot ceea ce discutam eu cu al ii el afla imediat i tot timpul tr iam sub amenin ri. Am început s scriu un roman... Eroina principal era so ia falsului librar, dup dest inuirile ei, ca în Une vie de Maupas-sant (citit atunci). într-o sear de noiembrie eram de planton i scriam scena final ; femeia î i ucide so ul l sând noaptea geamul deschis când be ivul dormea. Fire te, era ger. Mai târziu scena mi s -a p rut ridicol , ca s descop r anii trecu i c un scriitor maghiar, tradus la "Gallimard", proc edeaz absolut i-dentic. Am r mas vis tor. M-am culcat apoi, i am c zut într-un somn greu. M-am trezit spre diminea . Dormitorul era pustiu, tavanul c scat i în jurul meu i pe pat, moloz i c r mizi. Am ie it afar însp imân tat. Toat lumea era adunat în curte, era întuneric, o atmosfer de sinistru domnea peste tot. Ce era? Ce se întâmplase? Cum, 64 65 nu tiam? Unde-am fost? Nu m-a trezit cutremurul? Ge cutre- J mur? Cutremurul de p mânt... Nu m trezise nimic. Putea s -mi cad i tavanul în cap (ni te c r mizi tot c zuser pe lâng mi ne)! In ora , se zicea, blocul Carlton se pr bu ise pân în teme- ' lie... sute de mor i... se închide coala pân dup s rb tori... Bineîn eles c între timp tata primise scrisoarea directorului * i îi r spunse se c n-are bani, dar c ... o s aib ... s -l mai p - I suiasc ... O s trimit negre it, nici vorb ... cum s nu... cu"; stim , Tudor C l ra u. Posomorât, în spatele biroului s u, directorul t cea, uitându-se în jos, foarte sup rat, dar nu scotea un cuvânt, nici o amenin are. T ceam i eu cu scrisoarea în mân . îmi venea s -i spun c tata n-o s -mi mai trimit bani niciodat , îmi aminteam vag de desp r irea noastr în drum spre gar , de insisten ele lui s -l în eleg c nu mai are de unde, în fa a acestui om t cut care c uta poate o solu ie pentru mine îmi d deam seama c strategia mea împrumutat de la tat l meu era inferioar îngrijor rii acestui intelectual care era silit s m arunce în strad cu studii neterminate i ce s fac s nu pierd anul!... coala se numea normal "pentru înv tura poporului român". Ei, cum era pentru înv tura poporului român? De unde bani? Cine s mi-i dea? Nu-i pl ceam directorului. Era evident. Nici eu nu -mi pl ceam mie însumi. F cusem ni te poze i m v zusem. Pozi ia corpului era strâmb , mâinile ca ni te cazmale, chipul emaciat. Colegii cu care eram în grup, afecta i, vicio i în priviri, stupizi. Nu încercasem s -i for ez directorului voin a. Dac cineva are o r spundere, s i-o asume. Nu pentru persoana care îi st în fa , dezagreabil , pe care poate s-o arunce pe u afar dac d cel mai mic semn c viciul, tenta ia murdar a vie ii l-a marcat (pedagogul experimentat tie c în asemenea cazuri truda e zadarnic i c el nu s-a n scut s îndrepte ceea ce e iremediabil pierdut de la natur ; fie asta pentru ideali tii care recupereaz unul în via i acela îndoielnic, în loc s - i îndrepte efortul spre cei care sunt doar fragili, expu i tic lo iei umane) ci pentru sine, pentru b nuiala c poate s comit o gre eal ireparabil : de ce 66 ai fost numit director al unei coli în care peste trei sute din cei mai buni copii i -au fost încredin a i? M sim eam r ii în fa a acelui b rbat, care de i infirm, avea un chip cu tr s turi energi ce i hot râte, înnobilate de o gândire matur i îndr znea , care medita în singur tatea gândurilor sale cum s fac s r mâ n curat i drept fa de un elev care, în mod vag, îi sugera c îi place înv tura i c era amenin at .s fie îndep rtat de ea pentru totdeauna. - Domnul Lasc r mi-a raportat c îl înjuri de mam i c scrii romane în loc s înve i, mi -a spus el deodat , aruncându-mi, ca un fulger, o privire întunecat de reprobare i neîn elegere. Am r mas încremenit. De unde tia domnul Lasc r? A a îl chema pe subdirector. Am t cut. Totul era adev rat. Dar cum s -i povestesc acestui om c n-aveam nici o vin , c în orele de vizit m c utase o doamn care... Ca un zbir trecuse domnul Lasc r prin hol i fa de ea chiar m umilise poruncindu-mi s m retrag imediat... Dac era sora mea? Nici nu m-a întrebat... Dar eu tiam c nu era sor -mea i el a ghicit c nu era i pe a-cest echivoc al comport rii mele de adolescent, m f cuse s m simt vinovat... Era totu i o doamn , so ia unui profesor ca i el... - Mi-a cerut s te dau afar , a continuat directorul, sa te elimin... - Elimina i-m , am bolborosit eu gâtuit de un val de ur a c rei adres nu era precizat . - i ce-ai s faci? în aceste vremuri turburi unde-ai s te duci? S te faci legionar? Strigase. Am strigat i eu: - în clas s-a format o "fr ie de cruce" legionar . întreba i -l pe Dobrinescu ce p rere au despre mine. A t cut. Dobrinescu era protejatul lui, eful clasei, un orfan care avea burs integral de la minister. Eram prieteni.

- E ti b iat citit, a încheiat el în cele din urm . Dobrinescu mi-a spus c ai discu ii cu cei dintr-a opta, care te viziteaz i ca 67 ai citit tot felul de filosofi. Cum se împac filosofia cu înjur tu rile de mam ? A fi vrut s -i r spund c totul a pornit de la vizita acelei doamne i c . .. Dar nu aveam gânduri limpezi ci doar o stare de spirit de revolt care nu- i g sea cuvintele. - Domnul Lasc r vorbe te în plin consiliu de eliminarea du-mitale. Cum s te ap r? Ce s -i r spund? Nici m car nu conte ti c l-ai înjurat. Cum s contest? îl înjuram mereu, de i vedeam bine c m urm rea cu ura lui. Tocmai de aceea... - Nu-i adev rat, am bolborosit, refuzând s accept c secretele noastre erau sfâ iate tot de unii dintre noi, crezând mereu c în realitate domnul Lasc r nu tia nimic sigur i c m ura f r motiv. în privin a asta aveam experien : descoperisem de mic c ura e spontan i ira ional , e o atrac ie, te poate urm ri ci neva cu ura lui f r sl bire, pân se stinge singur , a a cum a pornit, sau vine p mântul i-i astup gura lui infam ... Dar nici el,directorul, n-a vrut s -mi ia pânza de pe ochi i s -mi dezv luie c din clas se tia tot ce facem. Poate c i el proceda la fel ca subdirectorul s u? A t cut, ca i când l-a fi convins c nu era adev rat c îl înjuram de mam pe domnul Lasc r. Mi-a f cut semn s ie .' i abia în hol mi-am dat seama c g sise o solu ie pentru mine s r mân în internat, altfel mi-ar fi spus c în urma scrisorii de acas nu m mai putea ine i c trebuia s plec. XIII Am r mas în Bucure ti dup ce s-â închis coala. M-am dus la frati-meu Nil , la Bloc Algiu, de pe "Cheia Roseti". Nu purtam ochelari, de i ar fi trebuit. Explica iile care se scriau la tabl nu le vedeam bine i pierdeam astfel în elesul unor lec ii. Dar cum s te hot r ti s pui pe nas o "biciclet "? Aveam semnele mele cu care recuno team un om de la distan , felul cum mergea, leg natul corpului, mi carea umerilor... Bucure tiul, din aceast pricin , mi se p rea fascinant. Chipul oamenilor, în general, nu- i ar ta pentru mine urâ enia. Al femeilor, i fetelor cu atât mai pu in. Un nas mare, o gur strâmb , un râs dizgra ios nu le sesizam u or, gama de expresii era înv luit într-o unic expresie, nu vedeam antipatia, decât dac era prea pronun at , ca i celelalte reac ii, de aversiune, simpatie sau du m nie. M uitam totdeauna departe, peste capul omului, când nu coboram privirea în jos, f r s mai v d nimic în jur ore întregi. Cutreieram ora ul... Nu m interesa nici numele str zilor, nici al marilor bulevarde. Nu intram în magazine , nici în libr rii i nici la cinema. Nu m uitam la vitrine. Singur via a str zii îmi pl cea. Când seara începeau s â neasc luminile reclamelor, a fi vrut s intru într -un cinematograf dar nu vedeam bine ce se scria jos... Uitam s m nânc... O dat s-a oprit lâng mine un camion i oferul m-a strigat. Era un b iat de la noi din comun . M am urcat. A, ce faci Gheorghe, ce faci Marine?... Ce s fac, m plimb... Tu nu mai e ti la coal ?... Ba sunt, dar s-a închis din pricina cutremurului... Hai cu mi ne! ' . 69 Era un b iat voinic, copil risem împreun , de i era mai mare cu un an sau doi. P rin ii no tri erau prieteni, tat l lui brutar. Din asta tr ia. Mama mult mai tân r , prilej pentru unii s -i pun tat lui lui Gheorghe, într-adev r pu in coco at de o b trâne e timpurie, întreb ri grosolane, dac n-ar fi mai bine s le-o dea lor, a a din când în când, pe nevast -sa... Se f cea c n-aude. Gheorghe demar i pornir m. - i unde stai tu? îl întreb. - Pe strada Tutunari num rul 12. - Unde vine asta? - în Ferentari. - i Ferentarii tia unde vin? - Urci spre Rond cu tramvaiul... i îmi explic de unde pot lua tramvaiul i cum de la Rond mai aveam doar dou sta ii... - Vino pe la mine duminic , zise. - Am-s vin... Tac-t u e sup rat c te-ai însurat a a repede. Cic trebuia s - i faci mai întâi armata, s - i faci un rost i pe urm ... - Mi-am f cut un rost... Am carnet de ofer, câ tig bine i nevasta lucreaz i ea într -o cofet rie... Acum e îns rcinat ! - Tocmai, zic, o s pleci militar i ce f ace ea singur ? A a zicea alde nea Simion... Era singurul b iat al lui nea Costic brutarul, încolo avea numai fete, vreo trei. N -aveau p mânt i Gheorghe trebuise s plece din sat s se ar neasc i el prin Bucure ti. Surorile erau prietene cu surorile me le, se pricepeau la croitorie, aveau o ma in de cusut... Toat ziua erau pe la ele, se sup ra mama... c le era gândul numai la rochii... Curând ajunser m pe o strad unde coborâram i intrar m într-o curte. Câ iva oameni desc rcar l zile. Auzeam cuvinte, camarade în sus, camarade în jos... camaradul Gheorghe e chemat la camaradul... strig la un moment dat cineva. - Hai i tu cu mine, zise Gheorghe când totul se termin . Ie ir m din curtea aceea i o luar m pe strad .

70 - Ce e aici unde lucrezi tu? îl întreb. - Sediul Legiunii. - Tu e ti legionar? -Da. - De când? - Din septembrie. - i de când e ti ofer? '- Mai de mult. - Bravo, m i Gheorghe! tia oare Gheorghe unde intrase? In sat nu-l auzisem c i-ar fi pl cut a a ceva. Uite c intrase! Eram curios s v d sediul i ce era în untru. - i camaradul sta, zic, la care te duci, cine e? -Un ef... _ - Pot s vin i eu? - Cum s nu. Sediul avea un portar care ne opri. Gheorghe îi spuse unde era chemat i ne d du drumul. Era o cl dire mare, care se curba dup curbura str zii. Str b tur m lungi coridoare, de asemenea curbate ca i pere ii, întâlnir m legionari lini ti i, în c m i verzi, care intrau i ie eau din birouri. Gheorghe intr i el, f r s bat ,.pe o u . Nu-mi spusese s a tept afar , a a c intrai i eu. Gheorghe salut familiar, cu un mic gest "de la inim la cer" i rosti: - Tr iasc Legiunea i C pitanul! în spatele biroului un ins f r c ma verde i diagonal , cum erau unii pe care îi întâlnisem pe coridoare, lucra cu capul în hârtii. Dou telefoane se aflau lâng coatele lui. Nu r spunse la salut. - Gheorghe, ai adus armele? zise el într-un târziu. -Le-amadus, camarade... . / - Mâine diminea te duci la adresa asta i ridici l zi de mu ni ie. i îi întinse o hârtie. i atunci m v zu i îl v zui i eu. Era un b rbat tân r, cu p r bogat, dar care nu -i st tea claie în cap, 71 I cum v zusem la grupurile de legionari pe care îi întâlnisem pe str zi, ci îi c dea pe lâng tâmple. Cu o mi care i-l d dea pe spate. - Cine e domnul? zise. - Un prieten de-al meu din sat, .îi r spunse Gheorghe. E elev pe clasa a patra la coala normal . Acum e liber, din pricina cutremurului. - Pe clasa a patra? A a mare? Câ i ani ai? m întreb el. I-am r spuns c optsprezece. - Ai r mas repetent? - Nu, zic, am f cut apte clase primare în sat. - i acolo în coal ave i "Fr ii de cruce"? -Desigur! - Bine, Gheorghe, îl aud c zice, po i s pleci! Apoi adresân -du-se mie: m intereseaz cum merg "Fr iile de cruce" la voi în coal . Ia loc s -mi spui. sta crede c fac parte din "Fr iile de cruce", am gândit, de aia îmi vorbe te a a, ca i când mi -ar da un ordin. Dac îi spun c nu sunt, o s m întrebe ce caut acolo i o s m d ea afar . Or, eu tocmai c eram împins de o avid curiozitate s stau de vorb cu un astfel de ef mare. Cunoscusem numai din cei mici, un tâmplar din sat al c rui frate, i el legionar, mi -era prieten de mult, na u-meu Tâlvan, student întârziat care m amenin ase odat c pot s-o p esc i eu ca i omul acela pe care tocmai îl b tuser în fa a prim riei cu frânghiile ude (era prin septembrie) dac m ridic împotriva Legiunii. Nu m "ridicasem" cum spu sese el, ci îl întrebasem doar dac tia c omul acela pe care ei îl umiliser astfel murise. "N -a murit din pricina b t ii, mi-a r spuns el, era cam bolnav, dar tu e ti s n tos, ia vezi.:." Era li ni tit, nu mi se p rea fanatic. Mânca singur m m lig cu brânz i nu m invita i pe mine, m car de form , cum cereau legile ospitalit ii. Student însemna pentru mine un om al c rui spirit se lumina în preajma c r ilor. Putea fi legionar, treaba lui, dar eram amândoi intelectuali, f r s mai vorbim c mi-era i na , putea, oricum, s -mi vorbeasc altfel... "De ce m amenin i, nasule, i-am zis, nu i-am t cut nimic". "Fine, zice, î i cunosc ideile..." ' De unde le cuno tea, i care idei, fiindc nu-mi recuno team idei clare i distincte, cum spune Descartes, ci numai idealuri, care erau ale tat lui meu: omul s r mân om, adic s n-o ia razna împotriva altora, s stea la plugul lui, dac era plugar, la cinstea lui de om, dac era om de omenie, adic iubitor de al i oameni, la cartea lui dac era c rturar, la nevasta i copiii lui, dac îi avea, la casa lui, da c nu vroia s se fac de râs prin ho ie, tr dare, be ie, lene i minciun ; adic s r mân om prin tot ceea ce câ tigasem ca s nu ne pierdem, urmând legile naturii: cine se ridic împotriva altuia se ridic împotriva lui însu i, fiindc oamenii au desco perit de mult legea armoniei în tot ceea ce exist , din care i-au f cut legi morale; Exodul, ce era în con tiin a mea de tân r care î i pierduse credin a, citind Biblia, dac nu un drum care durase patruzeci de ani în Egipt pân în ara f g duin ei? Ce era aceast ar ? Visul umanit ii! De ce întârziaser aceia atâta în pustie, când drumul putea fi

str b tut în câteva luni? Lunga lor aventur era plin de r t ciri i tr d ri i omul care îi conducea murise f r s i ating visul. De ce întârziase el atât ? Ce îl împiedicase? De ce sp rsese el tablele legii furios? Iar în fa a mea aveam un om care nu avea nici îndoieli, nici remu c ri. "Da? zic. îmi cuno ti ideile? Care idei?" "Alea pe care le ai! tii tu!" "Bine, nasule, v d c m cuno ti mai bine decât m cunosc eu, cu toate c ne întâlnim pentru întâia oar de când eram mici. O s -mi urmez soarta, orice-ar fi, cu ideile mele. S vedem ce-o s se întâmple cu ale tale !" i am plecat... în clas cei din "Fr iile de cruce" erau încânta i c puteau purta o c ma ' verde (un coleg, b iat ai c rui p rin i erau boga i, de i nu era primit în acele "fr ii", o purta totu i i el, îi pl cea, era verde i aspira i la o diagonal i la un pistol; poate c le-ar fi avut, dac lucrurile nu s-ar fi precipitat...). Ave am un alt coleg de o blânde e i o candoare deosebite. Pe el îl recrutase primul pedagogul, legionar ne tiut pân în 6 septembrie, dup 72 73 cum declarau cei din cursul superior. Profesorii se fereau de el, to i, nu era, printre ei, nici m car un simpatiz ant al "mi c rii", în anii trecu i "mi carea" p trunsese totu i în coli, îns Carol al Il -lea înfiin ase "str jeria" i reprimase f r cru are cadrele didactice sau elevii care citind Pentru legionari i C rticica efului de cuib, interzise, se sim iser tenta i s adere. Erau elimina i din toate colile. Le citisem eu însumi, dar mult mai înainte citisem Discurs asupra metodei... de Descartes i Dialogurile lui Platon. Mi-ar fi pl cut i mie s pun întreb ri i s aud r spunsuri, ca Socrate, or în aceste c r i nu se puneau întreb ri i nu se d deau nici r spunsuri. Exprimau totu i o stare de spirit care se întindea pe c i care îmi sc pau. Li se inculca unora din noi doar o credin nicidecum definit , un mit care se crea în jurul unei singure idei i an ume de r zvr tire, care cerea sacrificiu i supunere... Atât! Cristos i ara i du manii i ai lui Cris tos i ai rii, evreii. Era o mi care religioas ? m întrebasem. Nu era clar. Religioas era i mama. Dar cuvintele "mila Dom nului", "virtutea", "p catul", "iertarea", "s întinzi i obrazul cel lalt când i se d o palm " n -aveau nici o leg tur cu "tâlharii i jidanii" care "ne tot sug mereu, mereu". Cine erau ace tia, în afar de evrei, care erau singurii numi i? Iar faptul c eful lor, C pitanul , era invocat ca o zeitate i i se cerea s fac o ar "ca soarele sfânt de pe cer" trezea întreb ri. Adic cum s -o fac ? Prin ce mijloace? Nici un r spuns. Cine erau, în fapt, acei tâlhari, de care pomeneau ei? Mult mai târziu am aflat c regele era unul. Dar ceilal i? Era o mi care spiritual care vroia s modifice natura uman ? Iar i întrebarea, cum? Printr-o nou religie? Care? Satele aveau biserici i preo i care de dou mii de ani încercau acela i lucru. i nu f r succes. Umilin a în fa a credin ei frângea adesea grumazul celui care se credea nemuritor pe p mânt. Cu sau f r credin într-o via viitoare, fii mai pu in trufa , p mântul tot te a teapt , o s ai aceea i soart cu cel pe care îl umile ti sau îl despoi. Ce era deci nou în "mi care"? Atunci cum se crease mitul? Nu în elegeam. Moartea 74 pentru C pitan, de ce era necesar ? De ce trebuia s ne fie "cea mai drag nunt dintre nun i"? Acum, în sfâr it, dup ce omorâser pe mul i i fuseser i ei omorâ i, luaser puterea. i m aflam în fa a unuia din efii lor. Curiozitatea mea era fl mând , dar ascuns . Dac ar fi în eles c singur aceast pornire m adusese acolo în cl dire, bineîn eles c nu mi-ar mai fi spus nimic i m-ar fi dat imediat afar . Numai Cristos i bineîn eles numai în relat rile apostolilor, îi spune el diavolului, invariabil, timp de patruzeci de zile, retro satana. întâi c nimeni nu are, la optsprezece ani, certitudinile i iluminarea lui Cristos (la drept vorbind nici ale lui nu erau de nezdruncinat, dovad c în gr dina Ghetsimani, îl întreab pe Tat l s u dac n-ar fi posibil s treac de la el paharul acela; iar pe cruce, teribila îndoial : "Dumnezeul meu, pentru ce m -ai p r sit?"). Or, genera ia mea abia deschidea ochii. Ce vroiau s fac cu noi? Tabla valorilor absolute, libertatea, arta, filosofia, religia în care credeam era r sturnat . Tablele legii sparte, dar nu de un profet îndurerat, ci de unul violent, intolerant, obscur în inten iile sale. Poate o s aflu c avea noi table... XIV R mas singur cu acest ef urmase o t cere. Avea hârtii în fa , termin ceva de citit, apoi r spunse la un apel al unuia din telefoanele care sun pe biroul s u. - Cine e acolo la voi eful "Fr iilor de cruce" pe coal ? Ii spusei numele pedagogului care le organizase, strâmbân-du-m cu un dispre neascuns, ghidat de instinct, pentru a nu intra în detalii despre "Fr iile de cruce", detalii pe care nu le cu no team i pentru a-l intriga i abate discu ia spre idei i nu spre fapte din coal . - Ce, zise, nu se poart bine cu voi? - Nu tie s r spund la întreb ri, zisei, nu se poate f r în treb ri... - Da? zise. Ce fel de întreb ri? întreb ri aveam multe, pe care nu i le pusesem niciodat pedagogului verde, dar m pref cui fr mântat. Mi-am fr mântat chiar mâinile pe genunchi i am t cut posomorât. -Ei, iazi-i! - S presupunem, am spus eu atunci, c în ara noastr n-ar fi fost nici un picior de evreu. S-ar mai fi n scut mi carea legionar atunci, în '22?

tiam ce spun. Citisem Pentru legionari i descoperisem c pentru ei, evreii erau i r m seser o mare obsesie. - A adar, cuno ti istoria Mi c rii, zise el, i i-a r mas neclar acest lucru. Nu i-am r spuns. El î i aprinse o igare i puse mâna pe telefon. Nu spuse nici un nume, dar chem pe cineva. Nu se mai 76 uit la mine, reîncepu s citeasc hârtii. Curând intr un individ a c rui înf i are m izbi din primele clipe. Foarte tân r, s fi avut câ iva ani mai mult decât mine, de o rar distinc ie, cu chipul oval, p rul lins i nu claie cum îl aveau al i legionari,, frunte înalt i ochi mari, erpe ti, cu cozile parc întinse s se uneasc cu urechile. Se apropie de birou i se a ez în fotoliu în fa a mea. Purta c ma 'verde cu diagonal , dar f r pistol, pantaloni strâm i, de cizme i cizmele oglind . - Gheorghe, oferul meu, mi-a adus b iatu- sta, care e un elev întârziat, zise omul de dup birou. Are o întrebare, dac în ara noastr n-ar fi fost jidani, s-ar mai fi n scut mi carea legionar , atunci în '22? Ia-l în birou la tine i explic -i. Pe urm vii i-mi spui ce e cu el. Ne ridicar m i ie ir m. Intrar m într -un birou i urmar lungi minute de t cere. Individul fuma i st tea nemi cat pe scaun ca un sfinx i p rea s nu ia în seam prezen a mea. Pândeam cu coada ochiului figura acestui ef mai mic, totu i ef, dar nu v zui nimic, omul p rea s fie îns i t cerea, chipul lui ar ta ca o plac de plumb, ca o masc în epenit într-o expresie impenetrabil : "Sunt legionar i nimic din secretele mi c rii la care am aderat nu vor fi exprimate, p rea el s spun . Sunt un gânditor legionar, nu un legionar de duzin . Gândirea mea e metafizic , atemporal , ca i spiritul C pitanului, care tr ie te în mine. Orice s -ar întâmpla peste veacuri, nimic nu m va clinti... S presupunem c vânturile istoriei ne-ar alunga de pe scen , ei i? Dac nu voi muri, m voi adapta, schimbând masca, dar esen a gândirii mele va r mâne nealterat . Exprim un destin, nu o simpl via ..." - întrebarea dumitale e o prostie, vorbi deodat , foarte grosolan, sfinxul, dar totu i f r s i se strice masca. Bineîn eles c mi carea legionar tot ar fi ap rut. Ea este n scut din adâncu rile acestui popor i exprim aspira ia lui spre eternitate. Ea a ap rat fiin a neamului de jidani în acel timp, dar i de corup ia democra iei i a moravurilor politicienilor. 77 yW 1P Aici m uitai i eu în jos. A a era, înaintea lui Hitler, în mod ira ional Mi carea intrase în conflict i cu politicienii vechilor partide. tiam din poiana fier riei lui Iocan despre via a de n at a regelui, cu Lupeasca lui, i c regele jefuise ara, era unul din cei câ iva oameni boga i din lume, avere dus de aici din timp. Dar acum Carol al II-lea fusese alungat... Un general energic venise la putere i adusese cu el Mi carea. Ei bine, care fusese primul lor gând ca s exprime aspira ia etern a neamului? înfiin aser "poli ii legionare", s bat oamenii în pia a public . Un mare negustor din Ro iori, Col atu, o p ise astfel, deci întâmplarea de la noi din sat nu era izolat . De ce "poli ie legionar "? Cea obi nuit , care s respecte legi le, nu era de a-juns? Pe cine amenin au ei cu aceste poli ii, împotriva cui erau îndreptate acum dup ce erau la putere? Ce vroiau s ne fac ? Mai ales c vechea poli ie era în picioare. Dou poli ii... Fire te, împotriva oamenilor, asta era clar... - Dumneavoastr ti i ce spune Rousseau, m-am pomenit eu zicând: "Omul s-a n scut liber, dar pretutindeni e în lan uri". - Ce vrei s spui? tres ri el. Nici eu nu tiam clar ce vroiam s spun. Poate s -i ar t c mi carea legionar vroia s -l pun pe om i mai mult în lan uri cu ajutorul poli iei legionare i s -l cobor pu in din eternitate, spre realit ile regimului al c rui spirit îl încarna. - V d c n-ai de pus numai o întrebare, ci mai multe, zise el, i masca începu s i se strice. Nu cuno ti drumul pe care trebuie s -l str bat un legionar, de care vorbe te C pitanul, cum trebuie s urci în genunchi i s te purifici? Piscurile spiritualit ii noastre sunt îndep rtate i numai prin jertf ajungi la ele. i mul i din ai no tri s -au jertfit i am învins. Nicadorii, Decemvirii, Mo a, Marin... Da, tiam: Mo a, arhanghel i munte, Marin ca o flac r mare! 78 Muriser amândoi în r zboiul civil din Spania. Se cânta a-cest cântec i pe la noi prin p dure, unde cuibul de legionari din sat î i inea edin ele i f ceau i instruc ie... - Niciodat , zic, omul nu va înceta s pun întreb ri. - Nu mai spune! Ce fel de întreb ri? întreb ri se prefac c ne pun i du manii. în realitate vor s r spândeasc îndoiala, dubiul. Legionarul care are îndoieli n-are ce c uta printre noi. Spiritele dubitative nu vor ajunge niciodat pe culmile credin ei, continu el, fii atent s nu ajungi în aceast categorie. Fiindc dimpotriv , vârsta ar trebui s - i dea elan, spirit de sacrificiu... Ce ne intereseaz pe noi Rousseau? Noi nu f acem contracte sociale, noi suntem îns i ara, pe care o vom c l uzi spre destinul ei m re i ve nic... Acum avem de cur it putregaiul pe care l-am mo tenit. Vom face asta f r cru are i o s-o sp l m de lepra trecutului...

începeam s m plictisesc. Sperasem într-o mare întâlnire i când colo acest ef nu se deosebea prea mult de na u-meu din Sili tea, cu toat înf i area sa care vroia s sugereze acele culmi de care vorbea. Asta rn -a f cut s m uit iar în jos, ca i când spusele lui m-ar fi turburat. El se ar t îng duitor: - Pe ce clas e ti? îi r spunsei c eram pe-a patra normal i c aveam optsprezece ani. - coala e de vin , zise el, c gândi i astfel. Dar o s schim b m noi i colile. Nu m îndoiam. P trunseser repede în ele. Pedagogul verde jntra în sala de mese ca un adev rat st pân, subdirectorul Lasc r se ferea din calea lui, iar directorul Iona cu st tea mai mult în chis în cas (care se afla în incinta colii), nu prea îl mai vedeam prin clase. - De la Rousseau ajungi repede la jidanul de Marx, zise el mai departe, luându-m în privirea total a ochilor lui erpe ti. Te pomene ti c l-ai i citit. - Nu, zic, n-am avut de unde! 79 R spunsesem ca tat l meu, cu ironie în glas, dar el nu b g de seam . - Asta a dus Rusia la ateism, continu . Era singura ar din lume care avea grani cu Dumnezeu! Au distrus aceast grani a. Ce le-a r mas?_ "Hm! am gândit, grani cu Dumnezeu pentru o ar , nu e r u zis." El continu : - Sunt atei i urm resc distrugerea na iunilor, ca s domneasc peste p mânt jidovimea... Unii cred c noi avem ceva cu m runtul ovreia care are o pr v lie în col . Dar au intrat în cultur , au acaparat medicina, au infectat con tiin ele cu interna ionalismul lor subminator de popoare. Noi am luptat pentru numerus clausus în universit i, condu i de C pitan, care a v zut pericolul înc din '22, i dac atunci n-am învins total, e pentru c jidovimea avea presa în mâna ei, b nii, aurul, industriile. Acum îns o s le t iem labele lor pistruiate. Auzindu-l vorbind astfel nu mai sim eam plictiseal , ci o a-p s toare i nedefinit nelini te. Tata nu era un om foarte umblat, totu i f cuse un r zboi i str b tuse oricum ara în care tr ia. Nu-l auzisem niciodat spunând ceva despre r d cina r uluf de care sufeream, care s semene cu ceea ce auzeam acum de la acest ef legionar. - i ce-o s le face i? îi omorâ i? l-am întrebat. Se uit la mine b nuitor. Spusesem face i i nu facem, dar nu m lu totu i în seam s m dea adic afar ca pe unul care nimerisem acolo întâmpl tor i tratat deci ca atare. Trecu peste asta. - îi pedepsim, zise cu be ie st pânit în glas. Le lu m pute rea i îi gonim. Le lu m averile i fabricile. i aceia dintre ei care n-or s vrea s plece, avem noi ac de cojocul lor. - Unde s se duc ? I - Nu ne intereseaz ! în Palestina, în Rusia bol evic , în Statele Unite,.. Un num r mare a Venit la noi din Polonia, i guver80 nele jidovite-i-au primit cu bra ele deschise... Te pomene ti c ai prieteni jidani. - Nu, de ce? - V d c îi aperi! Când îi ap rasem? Dar gândeam totu i c dac ar fi fost vreun evreu în sat la noi n -ar fi zis nimeni nimic. Din istorie tiam c suntem rezisten i. Am înghi it multe imigr ri, nu ne -a stricat nimeni nici firea nici obiceiurile. Aveam în sat un bulgar, un sârb, igani i un ungur, pe Cornel, b rbatul Anghelinii Bibi -nii, i chiar i un turc, îl chema chiar Turcin. i Aristide poate era grec... i atunci m-a fulgerat o idee... acest sfinx care în sfâr it vor bise, era el chiar român curat? De unde tia? - Dac din întâmplare, i-am spus, a i descopeîi c ave i sânge evreiesc... dumneavoastr sau vreo rud apropiat , ce-a i face? Masca se ref cu, se îndep rt de mine. Totu i îmi 3puse cu un glas de ghea : - Du-ie i vezi- i de treab . Nu tiu de ce ai venit i cine e ti, n -avem timp s ne gândim la dac .E a doua oar când aud c î i iese din gur acest cuvânt. Sigur c a r mâne tot legionar chiar dac a fi aruncat în rândul jidanilor. - i ei ce-ar zice? - Probabil c m-ar blestema i m-ar goni. Fiindc n-a trece de partea lor! Era vizibil c nu-i pl cuse deloc situa ia stranie în care gândul meu îl aruncase câteva clipe. - i dac legionarii v-ar omorî? - Ar face foarte bine! i m privi cu duritate, cu un fanatism care îl f cea mur dar. M a teptasem s spun c în acea postur s-ar fi sinucis, neputând suporta în con tiin a lui o astfel de surpare. Ar fi fost mai uman... Dar i r spunsul iui stârnea nelini te. M-am ridicat, am luat-o pur i simplu spre u tar s mai rostesc vreun cuvânt, i am ie it afar ... XV Afar vedem totdeauna cerul albastru, sau norii, care ne protejeaz cu ploile lor i sim im pa ii no tri st pâni pe

lume, pân nu suntem lovi i i inima nu ne bate s ne sparg pieptul... Tr i sem astfel de lovituri; palma grea, r neasc , înjur tura, cuvântul trivial, josnic, la adresa mamei mele, se ab tuser adesea asupra mea. Familia îns , cât era ea de dezbinat , m protejase. Astfel de oameni pe care nici un gând înalt nu -i c l uzea, erau dispre ui i de tat l meu. îi cuno team pe to i oamenii prin el. Bâzdoveic era cu m ciuca. Stan Moame cu be ia. Ion al lui Miai cu ne tiin a: "Tat l nostru care e ti în ceruri" i toat rug ciunea era pentru el ni te cuvinte "încurcate". Altul era de tept "nevoie mare", expresie intraductibil pentru vârsta mea de atunci, dar în elegeam c era o ironie, c dimpotriv , omul acela era departe de de teptaciunea pe care o afi a. Ene degeaba se ducea la biseric , tot Ene r mânea, dar bine c se ducea: "e i el un cre tin". Stancu î i b use tot p mântul, de i avea unsprezece copii. îi mai r m seser dou pogoane, punea tutun pe ele. Fumau to i, "ce s fac "? Se apucase de cizm rie. Cei violen i i josnici erau ocoli i. De tia trebuia "s fugi". Erau în afara oa menilor. Tata nu st tea de vorb cu ei. încât uitam totul numai cât îl vedeam, nu-i povesteam nimic... Mi-era de-ajuns s -i aud glasul lini titor: "Ce faci, m , copile?" i lumea întunecat , a c rei perdea se d duse o clip la o parte i v zusem urâtul i abjec ia, se închidea la loc i înceta s mai existe pentru mine. Era frumos în acea zi de noiembrie i am r t cit pe la osea, prin preajma lacurilor. L -am uitat imediat i pe acel ef legionar 82 i i pe Gheorghe al lui nea Costic ... Am uitat i de mine însumi, absorbit de con templarea lacului i st pânit, f r gânduri, de bucuria de a tr i. Eram fericit c scrisesem un roman de la înce put pân la sfâr it (fiindc mai începusem i altele, dar nu le terminasem) i aceast certitudine îmi ajungea. Eroina, so ia falsu lui librar, bineîn eles c nu- i omorâse so ul i nici nu se gândea s-o fac , dar m gândisem eu în locul ei, fiindc îmi povestise via a lui plin de tr d ri... copii împr tia i pe ici pe colo... tr ia simultan cu mai multe femei (chiar la Bucure ti avea una cu care f cuse doi copii i pe cea mai tân r , eroina în cauz , o inea la Miro i, la libr rie). M întrebam unde st tuse ea la Bucure ti când m vizitase la coal ... îi f cuse i ei un copil... Falsul librar era cuzist; casa lui era înconjurat de zvastici în relief, colorate, iar pe unul din fii îl botezase Hitler. în septem brie îl vizitasem la Miro i. Avea aerul c a venit la putere, era euforic, vorbea de înnoirea neamului; nu purta totu i c ma verde i la întrebarea mea dac e legionar, s-a ferit s -mi r spund . "Este, este, mi-a optit so ia lui cu un aer misterios, când el a disp rut câteva minute prin curte. Este, a repetat, azi a vor bit..." Unde vorbise? N-a apucat s -mi precizeze, fiindc i-am auzit pa ii falsului librar întorcându-se, dar a dat din cap c da, i a repetat c în sfâr it i-a dat pe fa ideile care demult coceau în el... îi pl ceau i ei acele idei? Nu era clar, dar era mândr ... Acum acest b rbat care nu f cuse altceva decât s alerge dup fete, prin trenuri când le prindea în dr um spre coli, i le deturna de la destinul lor, prin internate, prin medii obscure, cum o g sise pe cea din Bucure ti, avea s ajung ceva mare... Nu era un simplu ap... Numai c , ciudat lucru, nu ajunsese nimic... O întrebasem atunci în hol i ea îmi r spunsese nelini tit : "Nimic. . N-a ajuns nimic..." N-am mai putut s aflu ceva din pricina domnului Lasc r... Ce se întâmplase? Nu era legionar? Dar atunci de ce fusese în ziua aceea de început de septembrie atât de euforic i mai ales unde "vorbise"? Cum îns "politica" pentru mine nu f cea parte din valorile absolute (în poiana fier riei lui Iocan îmi ap ruse ca o comedie), gândul la soarta fal 83 sului librar n-a st ruit prea mult în con tiin a mea. Dimpotriv , mi -am amintit de soarta fratelui so iei lui, de care ea îmi vorbise des, Pavel, orb care locuia la Vatra luminoas , om deosebit care î i pierduse vederea de mic întrun accident neelucidat... "S nu-l întrebi, îmi optise ea, la prima vizit pe care i -o f cusem împreun , într-o duminic , e foarte sensibil, îi face r u aceast amintire". i nici ea nu vrusese s -mi spun . Cultiva misterul în jurul ei i al familiei din care provenea, de pe undeva din Moldova i nici cum ajunsese ea, tocmai în Miro i, sub for a de a-trac ie a b rbatului pe care îmi sugera c îl ura, dar pe care nu-l p r sea... Am l sat lacul i am luat-o spre Vatra luminoas . Taina în care era înv luit via a fratelui orb i a sorei lui mi se p rea insondabil . Nici nu vroiam s-o dezleg; m duceam la Pavel atras de puternica lui personalitate, care se formase citind nu atât mult (biblioteca lui din c r i uria e scrise cu cuiul tiu era mare), cât reflectând asupra vie ii de a c rei lumin din afar era lipsit... "F r îndoial , îmi spuneam ascultându-l, e un om superior" c ci nu mai auzisem niciodat pân atunci de la cineva idei mai severe despre literatura contemporan cum auzeam de la el (abordasem de la început acest subiect când îi fusesem prezentat de sor -sa drept "un tân r care scrie") i îl ascultam u-luit, fiindc aflam pentru întâia oar c Liviu Rebreanu era în declin, Ionel Teodoreanu e uat într-un lirism f r frân , cu subiecte fanteziste, i Cezar Petrescu în vorb rie f r noima... îi pl cea în schimb doamna Bengescu, Camil Petrescu, Sadovea-nu, Mircea Eliade... Tocmai citisem i eu Maitreyi i Huliganii. "Scriitorul trebuie s ne ini ieze în ceea ce exist dincolo de realitatea vizibil , spunea el... Revela ia lucrurilor deja tiute s a produs în secolul trecut prin Balzac i Flaubert, exceptându-i pe ru i, care cei dintâi au explorat fantasticul realit ii. Coresponden a dintre cei doi câini ai lui Gogol ne face pe to i câini, i Tolstoi devine i el cal i ne face i pe noi cai, dar inferiori unor cai, în Holstomer. Fiindc el se întreab : la ce folose te un om? S taie coada câinilor, s castreze animalele, s strice ce-a f cut 84 natura? De ce? Ca s -i fac lui pl cere? S -l duc pe el cu dro -ca, uitând s -i dea ap , biciuindu-l s alerge dup

o femeie desfrânat care îl p r sise? Swift a fost primul care a ima ginat o lume în care animalul om, numit Yahoo, are st ri de suflet capricioase i inexplicabile, la care caii se uit uimi i i îl in în grajd a teptând lini ti i s -i treac isteria i icneala... Un spirit turmentat, pe care nu trebuie s -l urmezi. E ti b iat tân r, ai iluzii i idealuri, Swift te va turbura prea tare, nu-l citi... dar ci-te te-i pe ru i... Sunt îngrijora i de destinul omului, pe care îl v d din subteran , ca Dostoievski... Dar m rturia nu e rece, soarta omului nu e iremediabil , ca la acest englez care a mers în declin dup Guliiver, ci patetic , cu ochii spre Dumnezeu... Tolstoi e mai echilibrat, nu -i citi acum nici pe Gogol nici pe Dostoievski. Tolstoi e mai aproape de natur , mai curat, el n -a violat o feti de nou ani ca Dostoievski, i nici n-a c zut în biseric , în criz , ca Gogol, speriat de mon trii care îl vizitau i pe care îi crease. To i ace ti Bobcinski i Dobcinski de care ar tre bui s râdem, nu ne stârnesc deloc râsul... indivizi de co mar... caricaturi... Dar nebunul care e lovit în cap i î i aduce aminte de maic -sa... o, mam , cine m-a f cut a a?... Tu m-ai f cut?... M bat... Nu-l citi!" S -i dai unui adolescent un sfat... Va face exact contrariul! Am început s umblu prin anticarii dup Swift, Gogol i Dostoievski i îi citeam în mica od i a fratelui meu Nil , care îmi d dea i bani. îl evitam pe Tolstoi... în ziua aceea l-am g sit pe Pavel cu o femeie i am în eles de unde tia el atâtea despre literatur : ea îi citea... Era o prieten , care mi-a spus mai târziu c vrea s se m rite cu el. Cum el era profesor acolo la Vatra luminoas , i câ tiga, ea vroia s -l scoat din acea cas (sinistr pentru cine nu era orb) i s -l-aduc la ea... într-adev r pe coridoare i chiar în od i mirosea parc a orbi, un miros straniu, de ciment umed i murdar, de i murdar nu era, de ceva nesp lat i rânced. Culorile erau întunecate peste tot, de i grija de cas o aveau v z tori angaja i, care ar li putut pune 85 o culoare ici colo, un ghiveci, un strat de flori sau ar fi putut v opsi altfel pere ii. Curtea era animat totu i. Cei tineri se plimbau gânditori, singuri sau câte doi. Numai tineri am v zut... unii erau frumo i, cu p rul într -o parte, cu fruntea aplecat , cu expresii melancolice, înc neîn epenite, cum ar tau cei b trâni, pe care îi întâlneam pe sc ri, coborând sau urcând cu mâinile alunecând pe cimentul lustruit al palierelor, cu fruntea în sus, inexpresivi i decolora i, în hainele lor care se încheiau la gât f r croiala obi nuit , în bocancii lor negri i grei... - Nu v deranja i, le-am spus, vin în alt zi, dac acum... - Nu, mi-a r spuns Pa vel, stai, am citit destul... i m-a prezentat prietenei lui. M-a întrebat ce-am mai f cut? Femeia a pus cartea deoparte i Pavel s-a ridicat în capul oaselor pe patul lui de fier. St tuse lungit. M-am a ezat pe un scaun i i-am aruncat femeii o privire rapid . Nu era frumoas , nici bine îmbr cat , dar era tân r , cu un chip expresiv, cu privirea însufle it , de i pu in turbure... Pavel sem na cu tinerii de pe afar , de i putea s aib treizeci de ani. Avea îns i el o vag paloare care nu-mi pl cea. Dup r zboi m-am dus s -l vizitez. Mi s-a spus c a murit. Suferise de ceva? am întrebat. Nu. Am în eles c femeia aceea nu-l luase cu ea, sau nu vrusese el, se desp r iser i îl omorâse singur tatea. Ce-am mai f cut? A, da! i am început s -i povestesc întâlnirea mea cu acel ef legionar. Nu tiam s -i redau exact discu ia, totul se îndep rtase de mine considerabil, se i îngropase în adâncul uit rii, îmi r m sese în minte doar amenin area la adresa evreilor, c o s li- se taie curând labele lor pistruiate... -A a a zis?! ^Da. - Hm! Or s-o i fac ! Avem i noi semne... i îl v d c pune mâna pe um rul, apoi pe p rul femeii, pip ind... - Te-ai coafat azi, îl aud c îi spune. - Da, i-a r spuns femeia. A mângâiat-o... 86 - Unde e ziarul acela de alalt ieri, Buna-vestire? L-ai l sat aici sau l-ai luat? - Nu, i-a r spuns femeia, ai nevoie de el? - Da, mai cite te o dat tirea aceea cu Asocia ia surdomu ilor, s aud i el. Femeia se ridic i lu de pe bibliotec un ziar dintr-un teanc. îl r sfoi i citi: - "Zilele acestea la Bucure ti Asocia ia surdo-mu ilor din România a inut edin plenar în care s-a hot rât cu majoritate de voturi excluderea membrilor evrei". - Cum?! am întrebat. Auzisem bine, dar voiam s mai aud o dat . Femeia citi din nou tirea. Am izbucnit într -un râs înalt. tiam cum vorbesc surdo-mu ii, au alfabetul lor, cu degetele... Deci au inut edin plenar , au luat "cuvântul" i... i iar am izbucnit în râs. - E ti b iat vesel, zise Pavel, nici contrariat, dar nici molip sit de reac ia mea. Nu m-a mira s apar i dintre noi ni te be ivi care s cear acela i lucru. - Ce be ivi? am zis f r s reu esc s -mi potolesc râsul. - Avem destui be ivi! -Aici?! - Da, aici. N-am mai întârziat mult. Mi-am dat seama c starea mea de spirit, cu râsul acela care nu înceta (cât m gândeam

i contemplam în minte ridicola tire, cât izbucneam în hohote) s-ar putea s -l jigneasc pe omul din fa a mea... XVI Dimpotriv , Swift nu m-a turburat i nu m-a nelini tit deloc postura în care punea el animalul numit Yahoo. Recuno team omul în prada pornirilor lui obscure, inferior, evident, purit ii unui cal. Cuno team caii. Eram trimis cu ei s -i pasc i ne confundam în inten ii: "Voi pa te i, eu citesc. Nu intra i în porumb c v bat." i îi b team când, atra i de tiule i, p r seau miri tea i jefuiau porumbul. Dar se supuneau, reveneau la iarba cu min i, iar eu îmi vedeam de citit. Seara îi despiedicam i îi le gam cu c pestrele. M urcam pe spinarea celui din stânga, nu complet, nu-l înc lecam, d deam piciorul într-o parte i plecam. De ce n-o luau razna? Totu i, câteodat se speriau, ciuleau urechile, b teau din picioare cuprin i de panic i sfor iau, gata s-o ia la goan bezmetic i atunci copilul de pe spinarea lor, ca o zeitate protectoare i suveran , tr gea de c p stru i îi striga pe nume: "Zamfir, Frunza, stai!" i îi r suceam pe loc i îi b team cu palma pe ceaf . Nici n -aveam în mâna un bici. Ridicau capetele, panica îi p r sea i r mâneau cumin i în amurgul misterios i t cut al câmpiei care se pare c îi nelini tise. "Acas !" opteam i le îndreptam gâturile lor frumoase înapoi, spre satui care, poate, le zburase o clip din minte. Tr geau singuri la fântân , intrau singuri în grajd îndat ce desc lecam în curte. Da, erau puri, fiindc erau castra i. Arm sarul alerga prin curte nechezând, izbea cu picioarele, nu puteai s -l încaleci, te trântea, rupea gardurile, mu ca... era superb, dar era smintit, ca i omul... Iap a îns i nu era nici ea de st pânit pân nu era dat la arm sar. Dac animalul numit de Swift Yahoo ar fi p it i el la fel, adic dac ar fi fost castrat, ar fi ajuns i el docil, pur, netur 88 burat de st ri s lbatice, ira ionale... Era ceva cu Swift, aspira spre puritate i i-am citit i fratelui meu Nil acel paragraf în care biograful relata stupoarea melancolic a acestui englez când a surprins-o pe iubita lui într-o anumit postur : Lelia... Lelia... Lelia se... Nil a surâs i l-a înjurat blând pe Swift zicând c ei i ce dac Lelia aceea se... Ce-ar ti vrut, adic ? vroia s spun Nil . Ar fi trebuit Lelia s nu mai m nânce i atunci nici nu s -ar mai fi... Dar atunci... hm... cum adic ... ar mai fi tr it... Turmentarea marilor spirite îmi d dea o stare intens de ju-bila iune: cu o acuitate având de partea mea începutul vie ii, nu m speria nebunul lui Gogol, i contrariu a ceea ce îmi spusese orbul, râdeam de Dobcinski i Bobcinski, de Manilov i de Sobakievici... R mâneam pierdut ceasuri întregi cu coatele sub ceaf , în mica odaie a lui Nil , de la mansard , st pânit de admira ie pentru marele Gogol, ale c rui r t ciri nu m interesau i nu vroiam s le cunosc i dorind s scriu ca el, s surprind i eu, asemeni lui, spectacolul vie ii, care poat e stârni în noi acel sentiment de salvare, de eliberare, de libertate a gândului, de tri umf asupra a ceea ce e diform i grotesc... Imagina ia lui Swift îmi era str in , a lui Gogol apropiat , familiar ... Desigur, n -ara în eles decât mai târziu de ce Gulliver, în ara piticilor, se poart atât de blând cu acei omule i cât un deget, când ar fi fost atât de u or s -i distrug pe to i... în loc de asta s-a l sat dat în judecat , s-a nelini tit de intrigile de la curte ale unor viet i pe care, ca s poat vorbi cu ele, le lua în palm i le inea aproape de gur . Sim eam vag superioritatea lui în spirit, era un om care nu vroia s abuzeze de puterea lui, de i ar fi putut fi scos din s rite de faptul c stingând incendiul palatului regal cu propria-i surs organic de lichid, a fost acuzat de lezmajestate. Era blând i drept, ia ap rat cauza folosind con tiin a sa de om i nu for a... F r s le în elegem nici bine nici total, marile opere ne r s pund, în pragul form rii idealurilor, la o întrebare pe care înc nu ne-o punem, dar care se insinueaz : ce este un om? Ce este o 89 con tiin ? Cunoa terea de sine, reac ia la pierderea libert ii ci vice i interioare, a libert ii de gândire, ocul brutal al vie ii, cum putem deveni, din întâmplare sau din absen a unei opozi ii morale juc ria i apoi victima împrejur rilor, toate acestea apar mai târziu. La optsprezece ani m îmb ta iluzia libert ii mele absolute i surâdeam de blânde ea i puritatea lui Gulliver; nu-l în elegeam bine! S câ tigi de partea ta oameni pe care ai fi putut s -i strive ti, fiind ni te tic lo i, mi se p rea desigur u or de f cut când e ti un uria con tient de for a ta, dai" când adversarii sunt egali în putere, încearc deci... Nu -i câ tigi niciodat , încearc s r mâi prieten cu un tic los. Cu câ i n-o f cusem (fire te f r s tiu ce zace în ei) i... Plecând în armat l sasem celui mai bun prieten al meu tot ceea ce aveam, haine, c r i, manuscrise, fotografii, scrisori... Petrecusem împreun prin cafenele acele ore de credin comun în destinul nostru literar, când se spune tot i nimic, într-o euforie înte it de pahar, pe care el cerea mereu s fie din nou umplut. Miron Paraschivescu, care ne ajutase s debut m, spunea despre el c "are geniu" i f cea din mân în aer elipse largi înso ite de înjur turi de admira ie, adic unul ca el nu mai exist i se îneca de entuziasm spunând aceste cuvinte... Povestirile lui erau ce oase, viziuni de vis, adesea de co mar, cu robo i care prind via i ucid pe creatorii lor... Frankensteini v zu i la cinema, sau oameni invizibili care terorizau pe du manii lor... ineam la el, avea un umor pe care îl exprima i prin tres riri, gesturi spontane i grote ti, relu ri bru te de conversa ie dup momente de depresiune pe care le alunga cu un râs dispre uitor adresat soartei. Cum? Noi? Eram tineri! Soarta duc -se dracului! S bem! Era singurul fecior al mamei sale v duve care avea grij de el i tr iau într -un cartier s rac, dar cu o c su a lor cu gr dini idilic . în '44, dup 23 August, ra-am dus la el. "D -mi, i-am spus, ceea ce i-am încredin at... Hainele, manuscrisele..." "Nu le mai am", zice. "Dar unde sunt?" "A c zut o bomb pe ele!" "Ce bomb , zic, unde, v d c aici nu e nici o

groap , casa e în 90 picioare". "Nu, 'c nu le-am inut aici, le-am dus în alt parte". "De ce?" "Ca s nu cad o bomb pe ele". " i a c zut..." "Da, le-a f cut praf..." Eram i indignat i trist c pierdusem acele lucruri. Bineîn e les c vânduse tot ceea ce îl rugasem s -mi p streze, al ii mi-au spus, sugerându-mi c a f cut-o ca s aib ce bea. Deci, mi-am zis, va s zic asta era... L-am reîntâlnit dup câteva zile la o manifesta ie, striga s plece guvernul i ar ta prins de clocot in terior. "Hai i tu cu noi, zice, treci în rând..." "Hainele, zic, nu conteaz , de i vezi în ce sunt îmbr cat (purtam o scârboas uniform gri în care mi se d duse drumul într-o permisie) dar celelalte, manuscrisele (c r ile le-ai vândut precis i pe ele), ce- i trebuiesc manuscrisele. D -mi-le!" " i-am spus, a urlat el absent i nep s tor, au ars toate..." i a continuat s strige. Am r mas pe trotuar... Nu trebuie s fie mari ocurile pe care le primim de la un prieten, de la al ii r mânem nep s tori chiar dac sunt infamii menite s ne culce la p mânt; nu ne culc !, îns cele pri mite de la un prieten lovesc un seismograf mai adânc, pe care cu greu îl repunem în stare de echilibru. L-am v zut din nou i i-am spus: "Mitic , nu conteaz ce mi-ai f cut, manuscrisele nu ineam la ele, spune-mi mai bine ce mai faci tu?" Lipsisem doi ani, nu mai tiam nimic din via a literar i mai ales nu mai tiam ce scrisese el în acest timp... încercam s reiau prietenia cu el cu speran a c o sinceritate revelatoare din partea lui putea u or s tearg ceea ce îmi f cuse, chiar i o simpl m rturisi re c îi fusese greu i de aceea... "Ce s fac, bine", mi -a r spuns îns el cu ceva spart în glas, rece i agresiv... i a r mas mut i str in. Totu i n-am rupt cu el. Cine tie, mi -am zis, poate mai târziu, când o s publice o carte... Suntem scriitori... Ne împ c m noi... A ajuns reporter efemer, ne-am rev zut dup un e ec al meu, în '50 i mi-a spus cuvinte otr vite, ca i cei trei scriitori pe care vrusesem s -i v d dup debut... Ca i ei, îmi prevedea, cu satisfac ie, un viitor în care... pe marginea unui an ... Mi se 91 dorea deci acest an i de c tre el, cu care petrecusem ore de... cu toate c nu -i f cusem nici un bine ca s se adevereasc spusele lui Dostoievski c din pricina asta m ura. Cât despre vreun r u cu atât mai pu in... N -am mai auzit de el dup aceast întâlnire... în copil rie eram prieteni nedesp r it cu un tiz, mergeam împreun cu caii pe la loturi. Alteori ne în elegeam ca diminea a s am eu grij i de-ai lui iar el s aib dup mas . i într -o zi când vin pe miri te s -l schimb îl g sesc plecat, nu m a teptase, iar caii erau pe miri tea altuia. Pân s -mi dau eu bine seama de ce se întâmpl (erau mai mul i b ie i aduna i) v d c se apropie de noi un individ negru la fa i îmi zice: "M , sta al lui C l ra u, de ce pa ti, m , caii pe lotul meu?!" i pân s -i dau eu un r spuns (sunt oameni care nu a teapt un r spuns) îl v d c ridic ciomagul i îmi trage dou lovituri cumplite în cap. M -am sprijinit cu mâna, dar m-a doborât. O ur n prasnic am sim it c îmi înghea inima împotriva acelui ins negru la fa , care, înainte de a lovi, nu vrusese s asculte r spunsul meu, de ce se aflau caii acolo unde nu eu îi dusesem. A plecat înjurându-m i a gonit singur caii, fiindc eu nu m mai puteam mi ca de jos. Totu i pe el l -am uitat imediat, gândul meu era la alde tizumeu... Ce se întâmplase? Seara, în timp ce îi l sam caii s intre în curte, l -am întrebat: "Marine, de ce p... m -ti ai l sat tu caii pe miri tea luia i ai plecat?" în loc s -mi spun ceva care s -l scoat din cauz ( i putea s spun orice, de pild c l-a chemat tat-s u acas sau cine tie ce altceva i c nu el îi dusese acolo, z u, s -l... în... pe m -sa care minte, ceea ce m-ar fi mul umit) îl v d c rânje te i îmi întoarce spatele. N-am în eles decât mai târziu, de la al ii. Dinadins o f cuse, tia c insul acela cu miri tea era un om negru nu numai la chip, ci i la suflet i dusese caii pe miri tea lui toc mai ca acela s m prind i de aceea plecase dinainte. La o vârst a a mic (s fi avut amândoi treisprezece sau paisprezece ani) se putuse na te în mintea lui... tocmai împotriva unui prieten cu care... coceam porumb împreun , vorbeam de fete... eu 92 îl isc leam pe bra cu creion ro -albastru... el m l uda, c dac ar ti atâta carte cât tiu eu, alde tat-s u... l-ar da încolo în coli... Cu sta am rupt-o de-atunci, p r sind satul pe el l-am ters din memorie ca i pe al ii care îi sem nau i despre care mi se povesteau istorisiri la fel de tic loase, fiind îns oameni mari. Sora mea îi cuno tea bine i râdea de ei to i, cum râdea tata, ca de o mare comedie. Am auzit c Marin sta s -a însurat ca orice ran, a f cut copii, copiii lui au f cut i ei copii, acum e bunic i ceea ce mi s -a p rut i mai tâmpit, are i televizor... Hot rât Swift era un naiv cu Gulliver al s u în ara piticilor... Dar era frumos...,O carte pentru copii, gândeam, s -i distreze i s le surprind imagina ia... Nu b nuiam c mai târziu, recitind -o, aveam s g sesc în ea adâncimea unui cuget care nu se gândise deloc la copii când o scrisese... xvn într-o zi frati-meu Nil îmi spuse în timp ce ne preg team de culcare (eram numai noi doi, so ia lui, îns rcinat , o trimisese la ar s nasc ; aici cine s-o ajute? în timp ce acolo erau moa e i rude care se pricepeau): - Du-te i tu pe la Ilie!... Al naibii, nu tiu ce -a f cut! N-aveam nici un chef! Nu-mi mai pl cea de el. Era cel mai mare. dintre cei trei copii cu care venise tata de la

prima lui muiere. Dup ce lucrase un timp la U.C.B. stârnind dispre ul nostru al tuturor (la U.C.B. adic Uzinele Comunale Bucure ti), fusese m tur tor de strad , intrase la S.T.B., Societatea Tramva ie Bucure ti, unde se calificase sudor autogen. Ar fi trebuit, dup aceast victorie, s fie mul umit i s se împace cu familia. N -a fi putut zice c se purta urât cu mine, dar nici bine nu se purta, ceva turbure îi ap rea în ochi când îmi vorbea, c , îmi spunea el cu scepticism agasat, ce cred eu c o s ajung dac sunt la coal ? i sta, ca i al ii, din sat i mai târziu din Bucure ti, vedeau pentru mine cu ochii min ii un sfâr it lamentabil. Era o dorin a lor obscur , dintr -o aversiune inexplicabil ? Ceva din mine nu le inspira simpatia? Ceva subteran, f r nume, de care eu nu tiam, o lua înaintea dorin ei mele de apropiere prin simpla mea prezen , i n tea pofta s ajung r u, s sfâr esc "pe sub poduri" cum îmi spusese acest frate când îl vizitasem pentru prima oar în acea toamn ? "Sunt elev", îmi spusesem. "Ei i ce dac e ti elev? Câ i bacaloria i n -am v zut eu cu târnul în mân ?" El sc pase de acest târn, era mândru i acum îi intrase în cap ideea funest , care avea s -i scurteze via a 94 la cincizeci de ani, s - i fac o cas în Bucure ti "s le arate el lor"... Cine erau acei Jormx în elegeam. Un singur lucru m împiedica s -l ur sc i eu: fata cu care tr ia. Era o Floric frumoas , care îl iubea, mic de statur , cu ochii limpezi, sub iric i cu tr s turi neobi nuit de delicate. Era fat în cas undeva (acolo îi vizitasem, în od i a ei, unde tr iau împreun ). - Da ce-a f cut? îl întreb eu pe Nil , nu prea curios, cu gândul s nu m duc. Nil parc nici nu m auzi. Somnolent i cu un aer pierdut, cople it de gânduri, uit s -mi r spund . - Ce-a f cut, m y Nil ? - Ei, ce s fac , spuse el deodat îmblânzit. în elesei. Ilie era frati-s u, nu f cuse nimic, îl ierta. Totu i ceva se întâmplase. - ...S-a mutat, murmur el în prada unor gânduri care nu se exprimau. - Da? zic. i? El d du din cap cu ceva în el care se îndoia: f cuse sau nu f cuse bine Ilie c se mutase? Da, p rea el s spu n , oamenii se maimu ... i î i lu din cap apca lui pe care scria portar, o puse pe mas cu mi c ri încetinite i începu s se dezbrace. A doua zi f cui un pachet din c r ile pe care le citisem i plecai la anticar s le schimb (pl team numai cititul, anticarul îmi d dea banii de garan ie înapoi i din ei luam altele). în hol Nil st tea m re în spatele biroului s u de portar. îmi d du s m nânc un sandvici cu unc i o sticl de bere. Câ tiga bine Nil pentru serviciile lui aduse locatarilor, dar nu tiam de ce avea mereu acel aer împov rat. Nu era trist (fiindc la un pahar avea un surâs de încântare fermec tor i fruntea lui lat i încre it de o lini tit nedumerire se descre ea în sfâr it) dar lupta parc mereu cu gânduri care nu c p tau glas. Ducea o lupt cu sine sau cu ceva? Nimeni nu tia, fiindc stârnit de frati-s u nu se dezv luia, chiar dac acela îi spunea lucruri mu c toare, de 95 m pild în leg tur cu nevast -sa, c reia îi cam pl cea s bea i nici prea vrednic nu era, sau în leg tur cu viitorul lui, nu prea sigur, dup p rerea lui frati-s u. Dar i în Nil z cea un ins care tia s devin mu c tor. "Taci c ai ajuns tu mare, morm ia el, ai t iat Bucure tiul pe din dou ". Erau vorbele tat lui nostru, de o ironie pe care Ilie o suporta se greu cât st tuse acas . "Ilie al meu, spunea el oamenilor, a t iat Bucure tiul pe din dou : jum tate e al lui". Ce s r spunzi la asta? Nimic! - Vezi, zise Nil , c st acuma în Colentina, pe strada... lai tramvaiul... Te dai jos la cap, unde întoarce. Tu mai ai bani? I-am r spuns c nu prea mai aveam i mi-a întins câteva sute. In timp ce înapoiam c r ile anticarului mi -am dat seama c totu i se întâmplase ceva cu frati-meu Ilie i n-am mai luat alte c r i, hot rât s m duc i s v d. Am g sit greu strada, dac strad se putea numi, câteva case r zle e la jum tate de or de mers pe jos de la cap tul tramvaiului 1. Am intrat în curte unde o iganc groas i urât scutura ceva i am întrebat dac acolo st tea Ilie C l ra u. - Aicea st , îmi r spunse femeia cu o voce izbitor de mieroas , fa de urâ enia balaoache a chipului ei. E la servici, dar trebuie s pice. Tu cine e ti? I-am r spuns c sunt fratele lui. - A, trebuie s fii Marin, zise. De ce trebuia s fiu chiar acel Marin? De unde dracu tia? - Hai în cas , zise. - Da tu, zic, cine e ti? -Sunt muierea lui! M-am posomorât. Va s zic asta era. Ilie se desp r ise de Florica i luase iganca asta. Am avut o ezitare. S mai intru sau s plec? - Intr , zise ea, c Ilie trebuie s vie i el acuma. S pt mâna asta lucreaz noaptea, de la unsprezece la apte, dar dup ce iese din schimb se mai duce i e] cu al ii s - i dreag gâtul în vreo bodeg . Muncitorul, ad ug ea, ce pl cere s aib i el 96

's; dup ce iese de la munc ? S stea la un pahar cu al ii, mai vorbesc i ei de-ale lor... Am intrat. Urâta femeie nu era i n road , dimpotriv , o ma re tiin a vie ii se ghicea din spusele ei. Era domoal , odihnitoare, iar mierea în care î i înv luia cuvintele atr gea. - Ce s - i dau eu ie? m întreb ea dup ce intrai în odaie. O cafea, o dulcea ? - i una i alta, îi r spunsei. Odaia avea p mânt pe jos, dar era curat , cu calendar în perete i nelipsitele fotografii. Se duse în odaia de. la intrare, care era buc t rie i îmi preg ti, la lampa cu gaz, o cafea. De-acolo îmi vorbea. Ce mai face tata (adic taic -meu!) dar surorile, ce mai zice Nil ... Ne tia pe to i ca i când am fi fost rude de ani de zile. La cafea se a ez pe pat lâng mine cu ni te c r i în mân i îmi opti: -S - i ghicesc... O l sai s -mi ghiceasc . C , începu ea s -mi spun toate acele lucruri care te întrebai de unde dracu le tia o ghicitoare, (fiindc erau adev rate) mie nu mai mi-era gândul la coal , a vrea s plec, dar o s mai stau totu i un timp... O dam de tob îmi purta gândul, un crai de... Un drum cu un dar de bani... Aiurea, care drum i de unde bani? O întrerupsei: - De când te cuno ti tu cu nenea? - P i de prin prim var ! Nu aveam, pe atunci, grija de a nu vorbi cu oamenii despre lucruri care constituiau secretul existen ei lor. M interesa acel secret i vroiam ca pe un drept al meu, s -l aflu. Poate de aceea îmi doreau unii s ajung r u? - i i-a pl cut lui de tine?! am întrebat-o i am izbucnit în râs. Dar iganca a zâmbit i ea, deloc turburat . - I-a pl cut, Marine, mi-a r spuns senin . De ce s nu-i plac ? Sunt muiere tân r i tiu s am grij de-un b rbat. De Ilie trebuie s ai grij . A a e el. A a deci. Ce vroia s spun ? 97 - Florica l-a l sat, sau a l sat-o el pe ea? -El a l sat-o! -De ce? - P i de unde s tiu eu? Crezi c tiu? îmi r spundea cu blânde e. Ar fi putut s-o ponegreasc pe cealalt . Oricum, p r sind-o pe Florica, nenea o fi ponegrit-o f r doar i poate, îl cuno team bine i gândeam c în orice caz n-a l sat-o el degeaba. iganca tia, dar spre deosebire de altele din rasa ei, nu-i mergea gura la rele. - i bordeiul sta, zic, pl ti i chirie... -Pl tim. - i tu lucrezi undeva? - Lucrez! Sunt muncitoare la o fabric de mobil . S pt mâna asta sunt dup mas . - Ai fra i, surori?... - Am o gr mad . în clipa aceea auzir m o tuse afar . Muierea îmi opti cu nespus duio ie, aproape umilin : -Ellie. într-adev r, el era. Intr i nu se mir c m g sea acolo. M întreb posomorât ce mai face Nil . i îmi spuse ceva nepl cut. C dac era închis coala, de ce nu m duceam acas ? îi în elesei gândul, c adic st team pe capul lui frati-s u. Mi-l confirm el însu i. - Crezi c Nil e bancher? - O s -i dau eu, odat , banii înd r t, îi r spunsei dezv luin-'du-mi un gând pe care îl aveam, s nu uit, adic , vreodat , binele pe care Nil mi-l f cuse. Fuma cu sete, nu mai zise nimic, ceru de mâncare i spuse c vrea s se culce. - Legionarii t i, spuse deodat privindu-m int , l-au omorât pe Iorga. Nici trei luni nu le dau i se duc dracului. A a c vezi, mai ad ug , ca un avertisment pentru mine. Uitai c legionarii erau "ai mei", uluit de tire. îl întrebai: - Când l-au omorât? 98 - L-au omorât, r spunse el sec, aruncând igarea i scuipând peste ea. Cu sta nu puteai vorbi. M ridicai i plecai. La primul chio c cump rai un ziar, îl r sfoii chiar acolo, dar nu se g sea în el nici o tire despre Iorga. E adev rat, îl întrebai pe omul de la chio c, c Nicolae Iorga a fost omorât? Omul confirm , auzise i el, dar ad ug c în ziare nu ap ruse nimic, sau îi sc pase lui. Când se petrecuse?... D du din umeri. Zilele astea. M îndep rtai. Nu tiam despre Iorga cu mult mai mult decât tat l meu: ca era un mare c rturar. Dar nu citisem mult din vasta lui oper în afar de Istoria românilor, iar în O via de om, a a cum a fost c utasem elementul senza ional, cum promitea titlul i nu g sisem nimic deosebit. îmi d deam seama c nu trebuie s fie un roman, dar oricum, câte nu se întâmpl într-o via de om mai ales a a cum a fost. Rousseau, care ni se recomandase la cursuri pentru

Emile ca viitori dasc li, în Confessions î i povestea într-adev r via a dans toute verite, sporindu-ne nem surat ochiul mir rii pentru sinceritatea total pe care autorul o promitea i nu se tr da. Mai târziu aveam s aflu c autorul român se teme s fie sincer pân la cap t; dac se va zice: i -auzi, a furat, a în elat, a fost viclean, a f cut coala de jandarmi, a primit ou , g ini... avem alt fire, ne place s râdem de natura uman , e marea noastr distrac ie. Atât ar trebui, s încerce cineva s - i exploreze sufletul sub ochii tuturor, am avea de ce râde... Pentru c , s reflect m, ce-ar fi s vin un ins corupt, s fac m rturisiri? Un ap b inos, o purcea sifilitic ? El trebuie s ne arate c e cult, are acest complex, murd riile propriului suflet le vars în capul contemporanilor. Bineîn eles c tot nu scap , vine unul care tot îi schi eaz adev rata biografie. Când, un an mai târziu, avea s apar Istoria literaturii române, de G. C linescn, aveam într-adev r s fiu uluit. Nu numai opera, ci i via a autorului român a-vea s apar în scurte portrete geniale, unele nedrepte, era adev rat, altele arjate, dar cât de necesare pentru cititorul tân r fascinat de via a adev rat a unui scriitor. Nu cum i le dorea 99 autorul (care î i ferise opera cu îndârjire, cu referiri aureolate, sau cu tot atât de vagi amintiri menite s -i confere o lumin care nu era nici m car o aspira ie), ci aruncând fulgere de lumin revelatoare, i nu c l uzit de dorin a de a scandaliza, ci de a surprinde contradic ia dintre via i oper , pentru a o descifra mai bine cititorului pe cea din urm , i mai ales pentru a oferi o viziune total . Despre Iorga aflam prea pu ine din m rturia sa. Aveau îns al ii grij s -o fac oral. Auzisem c în timpul cât fusese el odat prim-ministru nu pl tise lefurile func ionarilor statului trei luni de zile. înv torii din sat îl înjurau i povesteau c o delega ie de profesori din Bucure ti se dusese cu o jalb dup el, la mare. "Domnule prim-ministru, dac nu ne pl ti i salariile, îi spuseser ei, nu ne r mâne decât s ne spânzur m!" C rturarul t cuse câteva clipe, reflectând, apoi avusese un gest: "De ce, le r spun sese el, s v spânzura i? Mai bine arunca i-v în mare!" Erau, f r îndoial , cuvinte n scocite de du manii lui, c ci nu ducea lips , îi avea, numero i i necru tori, i în politic i în cultur . Cei mai orbi i erau legionarii, care credeau c el era vinovat de moartea C pitanului lor. O spuneau i cei din sat, cei mici, cu luciri de ur fanatic în priviri. "D e ce nu fugise din &r imediat dup 6 septembrie? m întrebam. Protectorul s u, Carol al II-lea, fusese detronat, la ce se mai putea a tepta?" Nu în elegeam. .. tiam, din istorie, cum domnitori sau efi de o ti, în loc s se p zeasc , mergeau drept spre cursele pe care li le întindeau du manii lor, cum erau prin i i c l ul le t ia capetele. M opream din citit, prins de nedumerire. In lupt trebuie s te aperi, s - i cuno ti adversarii, sau s nu i-i faci, s nu intri în acea lupt dac nu e ti înzestrat cu inteligen a necesar pentru a dibui firele comploturilor i r sturn rilor. Marele Minai p r sise Muntenia i se aliase cu un oarecare Basta. Uciga ii îl g siser singur în cortul lui, nep zit, departe de tab ra sa, care trebuia s -l apere. îl crezuse prieten, pe acel Basta? i Brâncoveanu? De ce se dusese el la Istanbul când tia ce joc dublu f cuse?... 100 De ce intrase Iorga în politic , un c rturar, când tia care erau moravurile partidelor politice din timpul s u? Venise el cu un partid mai bun? Nu venise. De ce nu- i v zuse de c r ile lui? Era pu in lucru s scrii c r i? Rousseau, Voltaire, Diderot, Mon-tesquieu fuseser mai puternici decât regii, scriind c r i. Nu ei îi inspiraser pe Robespierre i Danton, revolu ionarii care aveau s schimbe destinul Fran ei? Era adev rat c nici scrierea c r ilor nu era o îndeletnicire pa nic , f r riscul de a fi exilat, urm rit, închis. în Rousseau se aruncase cu pietre, unele din c r ile lui interzise i i se preg tea une lettre de cachet. Dar de atunci moravurile societ ilor evoluaser . A a credeam... tiam c marele c rturar iubise neamul românesc, dar iat cum al ii, care i ei ziceau c iubesc neamul românesc, îl omorâsera... XVIII în aceea i zi am c utat-o pe Florica. A ie it o doamn care mi-a spus c nu mai e la ei de câteva s pt mâni. Am întrebat-o dac nu tie cumva unde e. - Nu tiu unde e, dar mi-a spus c o s lucreze la Filatura româneasc de bumbac. Caut-o acolo... Am g sit u or Filatura, dar când portarul m-a întrebat, Florica i mai cum, mi-am dat seama c nu-i tiam numele de familie. M-am hot rât s a tept ora trei. Dac lucra diminea a avea s ias , dac lucra în schimbul doi, avea s vin , mi-a explicat portarul. Nu mi-am dat seama nici când s-a f cut ora trei, nici când a venit. M -am pomenit apucat de bra . I-am v zut chipul îngrijorat: - Ce e cu tine, zise. Nu mai tr iesc cu Ilie. S -a întâmplat ceva? - Nu s-a întâmplat nimic, i-am r spuns eu ferm, în elegând într-o clip c î i închipuia c m-o fi" trimis fratimeu. A în eles i ea în aceea i clip din glasul meu c nu eram mesagerul unei împ c ri, pe care poate o dorea, ci venisem... Ei, de ce venisem? - Ai fost i ai v zut-o? zise ea intuind c tiam eu ceva, nu venisem de-a surda. - Da, am fost chiar azi. - Cine e? - O iganc , zic. - i pentru o iganc , Marine? Pusese întrebarea ei spontan i cu un patetism simplu, ca i când era pentru ea un adev r de nezdruncinat c o iganc nu

102 putea lua decât tot un igan... i iat , tocmai ea fusese schimba t astfel... Dumnezu i-a f cut pe oameni diferi i, de ce s se a-mestece între ei? Valul de fete i muieri care intrau i ie eau din schimb se sub iase. Ne îndreptar m spre sta ia de tramvai. Nu mai ar ta atât de frumoas Florica. Lovi i, oamenii se întunec , eeva str in pune st pânir e pe ei, le spulber frumuse ea privirii, le ia surâsul, le chirce te sufletul i le desfigureaz chipul. A fi vrut s -o v d c arat ca înainte i i-am r spuns: - i ce dac e iganc ? Parc dac ar fi fost o prin es i -ar fi p rut mai bine? Ne-am urcat în tramvai i ne-am a ezat. O triste e grav , care îi mai armoniza chipul ei pe care îl tiam frumos, se a ternuse peste tr s turi. Era îmbr cat s rac, într -un palton vechi, dar cu ghete curate în picioare. Nu în elegeam. Astfel de suferin e erau departe de mine. De ce s p r se ti, m întrebam, sta rea anterioar ? Glasul era vesel, jocul privirii atât de atr g tor... Chiar atât de mult putem depinde de altul? Chiar atât de... B nuiam c sufletul nostru nu e înconjurat de ziduri de netrecut, c al ii, perfizi i puternici, ne puteau surprinde i s ri peste el i s produc în noi ravagii, dar pe urm îi gone ti de-acolo i redevii st pân. Asta când n-o dore ti, în conflictele noastre cu al ii, dar de bun voie s la i pe cineva s intre f r s tii cine e? Frati-meu nu- i ascundea firea vindicativ , lipsa de respect pentru orice fel de oameni... Pentru el nimeni nu era bun. Nu iubea pe nimeni, nici m car pe sine, mersul s u leg nat se armoniza cu grimasa chipului, ve nic iritat i nemul umit. Clipe senin e petrecuse doar la ar , dar scurte, când fuma rânjind i îi spunea câte'unei tinere i frumoase muieri: "... bine f , Mari o, te m rita i i nu m pusei i eu o dat pe tine". "De, Ilie, dac te puneai pe altele, ce s - i fac?" Avea un cinism degajat i parc asculta i el adesea un cântec în el, al tinere ii în floare, când se credea, poate, nemuritor. Acum, de i nu trecuse mult de treizeci de ani, pentru mine era b trân. - i ce faci tu la Filatur ? Cum te-ai angajat? 103 - Am citit în ziar: angaj m fete cu apte clase primare. Ce stau eu, mi -am zis, la st pân... Fiindc 'de la început am vrut s intru într-o fabric , dar el m-a b gat la st pân, era eful lui de la S.T.B., un inginer. - Când ai venit tu în Bucure ti? tiam c venise de la ar , dar nu tiam de când i când îl cunoscuse pe frati-meu. Mi-a r spuns c pe prim var i c tot atunci îl cunoscuse i pe el, dar c nu tr iau de mult împreun . - Bine c nu m-a l sat îns rcinat . R mâneam cu copilul în bra e. - P i vezi? zic. -Ce s v d! - C ai noroc... Zic, tu ai pe cineva pe-aici, vreo rud ... -N-ampe nimeni. - i acum unde stai? St tea prin apropiere de Filatur , pe Pantelimon. Ne d dur m jos, oprir m la o brut rie de unde ea cump r o franzel , pe urm intrar m într-o curte. în odaia ei intrai direct de pe p mânt. Proprietarul st tea în fa într-o cas adev rat , iar de-a lungul cur ii întinse, f cuse aceste c m ru e de închiriat. Singurul geam era cel al u ii. Sob n-avea, dar avea o plit , sub care aprinse focul cu lemne i aerul se mai dezmor i. Scoase dintr-un mic dulap salam, sparse câteva ou într-o tigaie i ne a ezar m la mica m su de lâng plit i mâncar m. Avea i cafea. ' - Dup ce m calific m mut din odaia asta. - Merge greu cu calificarea? - Nu, dar leaf mai bun nu-mi d decât dup trei luni. Nu e grea calificarea, ma inile merg singure, dar sunt supravegheat pân mi se dau mâinile... trebuie s sco i în vitez fusele, s legi repede firul când se rupe. Am avut noroc cu o maistori care s-a dus la inginer i i-a spus: "De ce s m ture fata asta pe jos degeaba, când te ui i la ea i vezi c îi merge mintea, n -are nevoie s stea atâta vreme pân se înva cu ma inile". Fiindc a a era obiceiul acolo, câteva luni s m turi atelierul... Mi -a dat un halat alb, mi-a spus s viu îngrijit la lucru, s fiu curat i 104 M piept nat ... în trei zile a început s m lase singur , dar se cam sup ra: "De ce nu e ti atent , n -ai v zut c s-a oprit un fus?" Nu vedeam... fusele se învârtesc de- i iau ochii, ai zice c nici nu merg. i atur ci cum s - i dai seama c unul s-a oprit? Trebuie s te ui i bine! - i pe Ilie unde l-ai cunoscut? - La S.T.B... M dusesem tot a a, dup ziar, s intru func ionar la registratur . Dar mi-au spus c nu m pot angaja, trebuia s am patru clase de liceu. La ie ire am stat i eu pe la poart ... Ce s fac, ziceam, unde s m duc... Acas suntem ase fra i pe ase pogoane de p mânt, nu pot s m întorc... i atunci l -am v zut pe el, mergea agale, tii cum calc el, a a în dorul lelii i cu capul sus, a i fi zis ca e mare ef acolo. "Nu ti i, zic, unde pot s lucrez i eu?" "De unde e ti, f ?" zice. Era s m sup r i s plec, dar zic, stai Florico, sta o fi i el de pe la ar , de-aia vorbe te a a, i pe urm ie î i mai arde c - i zice f ? I-am spus de unde sunt i am plecat amândoi. Am intrat într-un birt i am mâncat ciorb împreun . Pe urm el a cerut i o sticl de vin. Nu vorbea nimic, dar

dup vin s-a deschis la fa a i mi-a spus c o s vorbeasc el cu inginerul, poate îmi g se te ceva... "Unde stai?" zice. I-am spus c dorm pe jos la cineva de la noi , din sat, c nu e loc, au i ei o odaie cu trei copii. Lucreaz la Depozitul sanitar, încarc , descarc ... "G sim noi", zice. Mi -a pl cut de el c nu p l vr gea... Sta, a a, pe gânduri i bea tutun, îi pl cea s - i r suceasc încet foi a i s trosneasc tabachera. M a teptam s m cheme la el, cum auzisem c se întâmpl i tiam c trebuie s m feresc. Nu m -a chemat, m-a dus la Obor, s -mi arate tiribombele i am intrat i într-o barac , cu unul care ridica o muiere în aer f r s se ating de ea, cu o nuia în mân ... Am stat pân pe sear , am b ut uic fiart i am mâncat mititei. Ne -am i pozat... Cum s - i spun, mi-a pl cut de el, era potolit, un om serios... Ne-am desp r it i mi-a spus s viu poimâine, tot a a, la poart i s -l a tept. Am venit i mi-a spus c a vorbit cu inginerul, ca s m duc la el fat în cas pân una alta, s nu mai dorm pe jos... M -am gândit. Avea 105 dreptate. Pân g sesc ceva mai bun, ce rost are s dorm pe jos i s m nânc mâncarea altuia, i- la s rac. Inginerul a fost mul umit c tiam s sp l i s calc, c voi, zicea, fetele astea de la ar , sunte i bune la toate, dar nu ti i s c lca i o c ma . A a i era, dar eu am un frate mai mic la liceu, foarte boieros , înva bine, are burs , i când venea în vacan e, vroia s aib c m ile albe ca o colilie i bine c lcate, c se ducea i el cu domni oare le s se plimbe... împrumutam ma ina de c lcat de la un croitor vecin cu noi i nu m l sam pân nu -i f ceam gulerul eap n, f r nici o dung ... i într-o zi vine Ilie pe la mine i-mi spune: "F , zice, tu e ti fat mare?" "Nu sunt, Ilie, da' ce- i veni?" "Ai vreun b iat pe-acolo prin sat care te-a teapt ?" "N-am nici un b iat!" "Hai s ne lu m!" zice. "Cum s ne lu m, zic, a a f r forme?" "Facem noi i formele." Am stat i m -am gândit. De dou luni de când ne cuno team, tot bine se purta, venea i m lua când eram liber , se îmbr ca îngrijit, cu cravat frumoas la gât, cu un fular de m tase... Ne întâlneam cu Nil . .. îmi d deam seama, suntem rani, nu mahalagii... N-avea nici el pe nimeni, îmi spusese odat Nil c nu era încurcat... Nil inea la mine i credea c ne-am i luat, îi p rea bine de Ilie, uite b , al nâbii, zicea, g si i el o fat tineric i frumoa s . Parc îi p rea r u. A lui nu era nici prea tineric i nici frumoas , am g sit-o odat acas , cu claia de p r ne es lat ... Dormea, era beat tun, nici n-am putut s-o trezesc. Era o minune, Nil cl tina din cap i l -am descusut. C înainte de mine Ilie nu ar ta a a. Bea, înjura pe ia din sat (n-a vrut s -mi spun pe cine), avea o otrav în el, i pe el, pe Nil îl lua peste picior... acum... hm!... Al nâbii, tii cum zice Nil i râdea i el blând, se d dea pe spate i zicea: "Be i, b ! Hai b s bem!" Ce s în eleg eu? C Ilie nu mai înjura pe nimeni, c bea cu m sur , c îi pl cea s stea cu mine... O fi! mi-am zis. Omul singur... Era la noi unul în sat pe care nu vrea s -l ia nimeni, nu tiu de ce; nu numai o fat , dar i un fl c u poate s r mân neînsurat... Am stat i m-am gândit. De ce nu se însurase ei pân atunci? De ce? Cine tie de ce, o fi a teptat i el s - i fac un rost... i-l f cuse! i în seara aia când 106 mi-a spus s ne lu m, bine, i-am spus, ne lu m, e ti om mare, tii ce faci, a m încredere în tine... Diminea a i -am t cut un ceai, a plecat la servici i seara s-a întors. îmi spunea din ziua-aia nevestic . Florica se opri i d du din umeri. Asupra acelor amintiri se da martor pe sine c totul a pornit de la el i nu de la ea. - Crezi c am pomenit eu de cas , Marine? A început s -mi spun c noi trebuie s facem o cas în Bucure ti, i eu s nu mai lucrez nic ieri, s ne-o zidim noi singuri, cu mâinile noastre, dar c trebuie s ne cump r m întâi un loc, s strângem bani... Cum s nu! Facem, Ilie, orice fat vrea casa ei, aia nu e via s pl te ti mereu chirie. Nici nu tiu cum a trecut vara. i pe toamn a a îl v d c începe s vie acas posomorât. Nu mai zicea nimic de cas , iar de forme parc uitase ce zisese. Era sup rat, parc cine tie ce i-a fi f cut. M-am sup rat i eu. Nu vrei s te însori, treaba ta, dar nu da vina pe mine. Nu i -am spus nimic, am a teptat. Cine tie ce-o fi, îi trece lui. i acum dou s pt mâni îl vad c î i ia hainele, î i face geamantanul i cu mine în cas pleac tar s -mi spun i el o vorb . Florico, mie nu mai îmi place de tine, am g sit alta, m duc... - i parc dac i-ar fi spus era mai bine? am zis eu. - Da ce, suntem câini? zise ea indignat . - Adic la ce î i folosea ie s - i spun ? S te vad plângând? - Eu s plâng?! zise ea cu o mândrie nea teptat . Dar tr ie ti cu cineva, îi spui c -o iei, c vrei s - i fac cas ... De ce îi mai spui? Mai bine taci! - Da ce s-a întâmplat cu el? zic. I-ai f cut ceva? - Nu i-am f cut nimic! - iganca nu te-a vorbit de r u, dar mi-a spus c ea tie s aib grij de-un b rbat. C a a e Ilie, trebuie s ai grij de el. - Eu n-am avut grij ? - Eu tiu? A a i s-o fi p rut lui. Florica r mase t cut . 107 - Nu l-am gâdilat la t lpi, spuse ea deodat , sarcastic , i frumuse ea pe care i-o cuno team str luci intens pe chipul ei. ineam la el, dar a teptam s fac pasul. De ce nu -l f cea? - iganca e foarte mieroas , zisei i izbucnii în râs. Dar ea avea lacrimi în ochi i r m sei i eu t cut. întru târziu o întreba i:

- i tu ce ai acuma? - .. .Am plecat din sat tot din pricina unui n t r u zise ea I deodat . C te iau azi, c te iau mâine, dar tact -t u, zice, nu poate s - i dea dou pogoane de p mânt? De unde s -mi dea? i nu mai zise nimic. Iar eu în elesei: când erai a a ca mine, când nu te în elase nimeni, puteai s râzi. Dar ea fusese în elat de dou ori. - Cel mai bine, zisei eu, e s nu te la i în elat. - i cum s tr ie ti? tres ri ea. - Po i s tr ie ti i singur. Da, dar fata asta era st pânit de un gând: un b rbat al ei, o cas ... Cum s i -l smulgi? i dac ar fi fost urât sau o neroad , ai mai fi putut zice c asta e soarta neroadelor i a urâtelor, s r mân singure. - Parc ai fi o bab , îi spusei râzând din nou. Ai s te califici i o s - i g se ti tu un b iat cu care s te în elegi. - Dar cum, zise ea, chiar cu o iganc ?! - Ei, asta e acuma, hohotii eu. Asta te doare pe tine! Dac o s - i spun c e gras i urât , te pomene ti c nu mai dormi trei zile... Izbucni i ea în râs. - Chiar a a, gras i urât ? Eu credeam c trebuie s fie una de-alea ochioase i afurisite... -Nue! - Bietul Ilie! exclam ea atunci nedumerit , dar senin . Mai r u o s fie dac o s -i par r u, fiindc eu cu el nu mai m împac. - Fii f r grij , n-o s -i par r u. Dac vrei s tii, spusei eu îmb tat deodat de propria-mi tiin despre via , pe care nu 108 în elegeam de unde o aveam, Ilie te-a iubit sincer, cât a putut i el, pe urm n -a mai putut i a plecat. Pe iganca aia nu trebuie s-o iubeasc . Tu e ti de vin ! Acum ai în eles? Nu în elegea. - Marine, ce spui tu n-are nici un rost... Ilie inea la mine i eu nu pot s în eleg ce l-a apucat de-a fugit... Nu mai puteam îns nici eu s -i repet ceea ce îi spusesem. Gândul trecuse prin capul meu ca un fulger, ea nu-l prinsese i îmi zburase i mie din minte. Am r mas amândoi t cu i i nedumeri i. - Zici ca eu sunt de vin , relu ea întru târziu. De ce? P i aici era! Nu mai tiam nici eu de ce. Se purtase bine cu el, îl iubise, avusese încredere. Dar dac ar fi f cut totul pe dos, s nu-l fi primit în odaia ei, s -i fi râs în nas, s nu fi dat doi bani pe promisiunile lui... Cine tie? Poate ar fi fugit de la început ( i atunci n-ar mai fi fost în elat ) dar poate s -ar fi prins de ea prin acest joc pe care unele fete îl au din na tere, sau îl înva de nevoie, dup prima dezam gire, i ar fi iubit -o toat via a. Nu tiam îns pe atunci c asta e, la o fat , o arm Iar gre , mai puternic decât sinceritatea total i încrederea. încât am t cut mai departe stingherit. Ea relu înc p ânat : - Zici c n-a mai putut s m iubeasc . Dar la început cum a putut? Era om în toat firea. - S nu crezi, îi r spunsei, c i-a f cut iganca farmece. - Nu cred în farmece. Dar atunci de ce s-a dus la ea?... Unde Dumnezeu o fi g sit-o, c am stat aproape tot timpul împreun ... - i ie nu i-e frig aici? schimbai eu vorba. - Nu mi-e frig, m bag sub p tur . M ridicai s plec. Dar r m sesem cu sentimentul c îi adân cisem o îndoial , faptul c ea ar fi vinovat . i ideea care m fulgerase îmi reveni pe nea teptate: - E ti vinovat c nu i-ai dat seama de un lucru simplu: frati-meu nu era de tine. ^ 109 - Cum s -mi dau seama? i-am povestit, îmi'pl cea, se purta bine. - î i pl cea, se purta bine, rasei eu. Uite c nu s-a purtat bine! Asta era, dovada, se purtase bine un timp. T cur m iar i. Se gândea, p rea s în eleag . îmi îmbr cai paltonul. îmi puse mâna pe bra . - Am b nuit eu, zise, c e a a cum spui tu, dar credeam c ... Nu tiam... Nu tia ce? C rivala ei era groas i urât ? o întrebai. Ea râse, apoi ad ug c îi p rea r u de el. M a ezai pe scaun cu paltonul pe mine. De pe atunci îmi pl cea s m despart bine de cineva, s nu turbur un om i apoi s -l p r sesc. - Da, zic, i mie îmi pare r u, dar nu mai e nimic de f cut. Nil avea dreptate când d dea din cap c era o mare minune ce se întâmpla cu Ilie. Sigur, ne pare r u c minunea asta se ter min . i luî îi p rea r u, nu în elegeam, când mi-a spus s m duc pe la el, de ce ar ta a a de... cum s - i spun... parc era un bou care trage la ap i ranul, în loc s -l lase, îl înjur i d cu ciomagul în el. I -ar fi pl cut i lui s aib O'Cumnat ca tine, a a frumoas . Dar ce s -i faci dac nenea a tras în alt parte. Acuma totul s -a stricat. Nu e vina ta. - Bine, Marine! Tu cum stai cu coala?

- Merge! E în repara ie din pricina cutremurului. Stau la Nil . -Bine... Deci era bine! Puteam s m duc. M-a condus pân la tramvai, m-am urcat i i-am f cut un semn nedefinit cu mâna, adic n-o s ne mai vedem... sau poate... cine tie... la revedere... Dar nu era bine deloc. Urm rind-o cu ochii prin geam am v zut cum, r mas singur în sta ie, deodat o spaim brusc i-a acoperit chipul. Nu se mai gândea la mine, mi-am dat seama, dar r m sese cu ea îns i i cu o întrebare, pe care nu reu isem s i To alung i nici s-o l muresc; de ce fusese p r sit ? Zadarnic îmi povestise, degeaba încercasem s -i explic... Am vrut s m dau jos la sta ia urm toare, dar 110 sim eam c nici resursele mele nu erau mari. Ce puteam s -i-mai spun? Abia mul i ani mai târziu aveam s în eleg c singur tatea celor p r si i nu e chinuitoare din iubire, ci din pricina chiar a acelei singur t i. i c e bun în acele ore grele oricine e al turi de noi i c atunci se fac i cele mai mari gre eli: nu supor i acest gol care se face în suflet i nu alegi pe cel care vine s -l umple. Am c utat-o pe Florica nu mult timp dup aceast întâlnire i am g sit-o cu un ins pipernicit, de-acolo de la Filatur . Mi-am dat seama repede c între ei nu era dragoste, ci unire între doi neferici i. Adic ea era nefericit i el pr p ditul care se ag ase de ea i fusese acceptat. Era atât de pric jit la minte, nu numai la trup (fiindc adesea un trup firav ascunde o imens voin ), încât tot timpul cât am stat eu de vorb cu ea, el n-a scos un cuvânt, de i p rea s aib treizeci de ani, era, adic , un b rbat format, iar în meserie era electrician, deci ceva tot tia. Pe lâng el frati -meu Ilie, cu gama lui de ur nedefinit împotriva satului pe care îl p r sise, de ranchiun nedomolit împotriva tat lui i a mamei vitrege, de ambi ie s le arate el lor de, ce e în stare, de faptul c tia cine e Iorga i legionarii (c rora nu le d dea nici trei luni: nu le d dea, înseamn c îi judeca), era o puternic personalitate. Numai Florica avea în ochi o str lucire de mândrie care îns nu-mi pl cea. De ce ar fi fost ea a a de mândr ? Individul de lâng ea nici m car nu ar ta acea supunere fa de o fat care îi era superioar , supunere, s zicem, de câine, dar care î i iube te st pânul. Era tern, insignifiant, t cut f r s ascund un gând, o inten ie i nici m car nu p rea c l u zit de un instinct oarecare: va tr i cu aceast fat , va întemeia o familie, va fi un sprijin pentru ea i copiii care vor urma... Dim potriv , f r s par neajutorat, nu inspira totu i siguran a c nu va fi pentru ea o povar . în natur îns sunt ierburi pe care nu le m nânc nici oamenii, nici animalele, nici p s rile. Au un singur merit: cresc din p mânt, fixeaz râna s n -o ia ploile. Individul sta sem na parc cu o astfel de iarb : o fixa pe Florica de via , s n-o ia apele, de care îns , credeam eu, n-ar fi trebuit s se team ... 111 I XIX în duminica urm toare mi-am adus aminte c Gheorghe al lui Costic brutarul m invitase la el acas , dar uitasem s m duc din pricina c r ilor. Nu-i nimic, mi-am spus, m duc în duminica asta. Strada Tutunari nu era u or de g sit, n-o cuno tea nimeni, dar pân la urm am dat de ea. Gheorghe îns nu era acas . So ia lui, o tân r doamn cu p r bogat, dar cu un nas proeminent, m-a invitat în cas (aveau o odaie într-o curte frumoas , cu pomi, cu asfalt pe alee i pomp de ap ) i mi -a spus c m a teptaser duminica trecut . - Acum nu e acas , vino i dumneata duminica viitoare, zise ea rece. Nu-mi pl cea, dac vroiam s v d pe cineva, s nu-l v d. Mul i ani, în Bucure ti, m duceam i neanun at. Nici la noi acas nu se anun a nimeni, vedeai cum omul, în mod firesc, intra în curte i mama abia avea timp s ascund o cârp , s trag o p tur , iar dac nu era dat cu m tura în cas surorile erau dup aceea bruftuluite de mama c sunt mele (un cuvânt folosit numai la noi în familie... se referea la iste imea unei fete, grija ei de locul în care tr ie te... "ia, melo, striga ea, tu nu vezi c sticla ai a de lamp e ne tears ?"). - Unde e plecat, doamn ? am întrebat-o eu cu un glas brutal. Cum i-a permis, când tia c trebuie s vin eu? Nam venit duminica trecut ! Ei i? Unde dracu s-a dus? - Mi-a spus c se duce pe la Megherel. - Cine e sta, Megherel? 112 - E tot unul de pe la voi din sat, mi -a r spuns femeia cu un respect îndoielnic pentru noi to i care veneam deacolo. E ofer i el, du-te, dac vrei s -i vezi. - Pe ce strad , doamn ? - De unde s tiu eu pe ce strad ? tia, dar nu vroia s -mi spun . Eu eram de vin . îi v zusem poate nasul i ceva de pe expresia chipului meu îi spunea ca nici mie nu-mi pl cea un asemenea nas? i atunci m-am hot rât s nu plec, vroiam negre it s -l v d pe Gheorghe, m-am a ezat mai bine pe scaun. - Spune-i, zise ea, observând c nu m l sam dus, s se întoarc repede acas . ‡ - P i cum, i-am r spuns, se poate? Unde tot umbl ? - E departe, în Parcul Domenii, pe strada Aviator Popi teanu 14. St la mansard . Ajungi acolo cu tramvaiul 19. Cine era Megherel sta? I-am g sit pe amândoi întuneca i, tra i la fa , str ini unul de altul, t cu i în fa a unor

pahare golite. Mansarda nu era terminat , casa era nou , am bâjbâit pân s -i g sesc printre frânghii, praguri false, ciment proasp t, u i netencuite... - B , ce face i voi aicea? am strigat eu dup ce am dibuit u a i am intrat. S-au uitat la mine cu o du m nie care nu-mi era necunoscut . Bru tele mele apari ii de acest fel nu pl ceau nim nui. M-am a ezat la mas f r s fiu invitat i i-am spus lui Gheorghe. - Doamna te a teapt acas foarte sup rat . El a tres rit în elegând c trecusem pe la el i nu -l g sisem; apari ia mea p rea mai fireasc . - Marine, zice, bea i tu un pahar de vin. S beau un pahar cu vin... Era ca o promisiune. Dup ce aveam s -l beau puteam fi egal cu ei, altfel nu... L-am b ut i m-am uitat int la Megherel. Era un ins cu f lci puternice, care f ceau din chipul lui ceva p trat. Privirea îi era dominatoare, dar turbure, frizura neagr , înalt , umerii la i, gâtul vânjos. Purta un costum bej care st tea pe el ca pe-un cal, nu se mula, se 113 strâmba din coate i la revere. îi cuno team pe zbanghiii tia, erau din alt lume decât a noastr , cum m vedeau, nu tiu de ce, m amenin au: "B , al lui Pa ac!" Nu spuneau mai mult, dar destul s simt o ur uciga împotriva lor, cuvintele, al lui Pa ac, erau n scocite de ei, Pa ac fiind tat l meu. De ce Pa ac? La Bucure ti aveam s descop r o firm "La Pa ac", deci era un nume ca oricare altul, dar poat e s i se spun oricum, depinde cu ce înc rc tur . Era adev rat, Coco il îi spunea i el tat lui j meu, adesea, Pa anghele, i nu în elegeam de ce tata sta de vor- ‡; b cu el i p rea c nu aude porecla. Treac mearg Pa anghel, i se spunea cu prietenie, dar , tia spuneau Pa ac cu ur i ceva s lbatic, ca i când via a ar fi fost numai a lor i noi, tata i copiii lui, s nu mai fim... De astfel de uri nimicitoare m -am degajat u or în Bucure ti, ora ul e mare i nu e ti obligat sa -l întâlne ti pe cel care nu poate tr i fiindc tu exi ti, la fântân , la vie, pe miri te sau pe uli ele satului. E drept c avantajul în sat e c îl po i vedea murind înaintea ta în timp ce într -un mare ora se interneaz într-un spital i în zilele urm toare e dus repede cu camionul spre un cimitir abstract i nu-i vezi cortegiul, s - i aminte ti c i tu po i s-o p e ti ca i el i s -l po i ierta. Spre aizeci de ani Zaharia Stancu înghi ea tot felul de mâr vii i îl întrebam de ce nu rupe cu cei care îi otr veau b trâne ea. "Nu pot s rup, îmi r spundea, da, nu pot, ce s fac..." "Dar de ce nu? Ce v împiedic ?" "Fiindc nu mai am timp s m mai împac" mi -a r spuns el. tia deci c ura celor mai tineri are o durat lung i b trâne ea îl silea s depun armele. La nou sprezece ani îns , câ i aveam eu atunci, nu-mi p sa dac n-o s m mai împac niciodat cu de-alde Megherel, cu atât mai mult cu cât soarta noastr nu era aceea i. i îl vedeam acum, nu f r o satisfac ie secret , pe acest atotputernic pitit în acel pod, depar te de caii lui pe care îi c l rea trecând ca o vijelie pe uli i, speriind-o pe mama, adesea cu capul plin de sânge dup cine tie ce înc ierare pentru un r zor pe care plugul vecinilor îl mu case, sau dup o b taie cu socrii 114 care nu d duser fetei nu tiu ce vit promis . Nu mai era- mai-marele satului. - Tu e ti b iatul lui nea Tudor C l ra u? îl aud c m întreab . Parc avea o nostalgie în glas. Deci nu eram al lui Pa ac... - Ce mai face Ilie? Ilie, nu Nil . I-am r spuns c î i vede de treab . M-am mirat, zicându-i c nu-l cunosc. Pe unde st tea în Sili tea? Prin C e-le ti... M tia de când eram la coal , am fost coleg cu frati -s u. Nu-mi aduceam aminte de nici unul pe care s -l fi chemat Megherel. Cum s nu, mi-a r spuns el. Megherel Constantin... O fi r mas repetent în clasa întâia, i-am r spuns cu neîncredere în dorin a lui de apropiere, nu, a zis el, pe-a doua... L-am înjurat în gând i pe el i pe frati-s u i m-am ridicat. - Gheorghe, mergi, sau mai stai? - Nu, nu, merg, mi-a r spuns el, am plecat, m , Megherel, nevast -mea e bor oas i are draci. Dac stau acas zice c Stau pe capul ei, c m in de fustele ei, dac plec, c umblu f r c p tâi i o las singur ... Cu chestia aia n-ai nici o grij ... Ai executat un ordin... . - Taci din gur , zice Megherel p mântiu. în elesei c era un secret al lor i nu m mirai. Ca i în sal, sta nu putea tr i nici aici decât vârât în taine întunecoase... Afar o luar m pe jos; Gheorghe sim ea nevoia de mi care. Mergea repede... - Mi-e prieten, zise el, vindeam braga în Bucure ti, m-a ajutat s m fac ofer ca el i s intru în Legiune. Neatent, r spunsei printr-o înjur tur , trimi ându-l pe Megherel la origine, pe el i tot neamul lor din C el e ti. - De ce? zise Gheorghe mâhnit, e un b iat bun, i-a f cut ceva? -N-aavut ocazia, îi r spunsei. - Nu,pe mine m-a ajutat... Dar Gheorghe, el însu i, ar ta încordat, nelini tit... Se uita în jur: - Hai s bem undeva o bere.

115 Am intrat într-o bodeg i Gheorghe a comandat dou halbe. Mie mi-era foame i am cerut berarului ceva de mâncare. Ne-a adus mezeluri care mi-au dilatat n rile, mu tar i franzel pu -.J foas . - M , zice, ie i-e foame... - Cum s nu-mi fie, venisem la tine la masji i n -am mâncat nimic... , - Te-am a teptat duminica trecut ... Adusese nevast -mea J baclavale de la cofet rie... - Bine c le-a i mâncat singuri... . Cuno team baclavalele. Cu pu inii bani pe care mi-i d dea | Nil mâneam i eu câte una i îmi pl cea atât de mult încât pân seara îmi ajungea doar atât. Berea parc l-a trezit pe Gheorghe din încordarea lui. i-a adus aminte... mi-a optit: - Ce7ai f cut atunci? - Când atunci? ‡ - Când am fost la sediu. Am dat din umeri i am uitat s -i r spund. Mi-era foame, întrebarea mi-a trecut pe lâng ureche f r s-o în eleg bine. - A, zic, da, la sediu... Ce credeai c-o s fac?... ‡ - Da, zice, nu e de tine, vezi- i de coal ... Ce era cu Gheorghe? M-am pref cut neatent, dar mi-era fric s nu tac . - Mai lu m câte-o halb ? l-am întrebat i el a f cut semn cu mâna. La a doua halb , dup vinul pe care îl b use mai înainte, Gheorghe a început s -mi opteasc ... S nu spun la nimeni... a fost chemat într-o noapte la Prefectur , mai multe ma ini s-au dus la Jilava i au omorât oameni... Gheorghe se uit în jur, iar eu m d dui instinctiv înapoi. Gheorghe omorâse oameni? - Nu, îmi r spunse, Megherel. Da nu el, ia din ma in ... Megherel n -a tiut nimic... Deci de Megherel era vorba. Dar nu era clar, fusese i Gheorghe cu el? 116 - Ieri mi-a dat telefon la servici, c vrea s -mi spun ceva. N-a vrut s -mi spun . Zic, ce e, m , Megherel, de ce m-ai chemat? L-am întrebat azi, înainte s vii tu. "M i frate, zice, nu pot s dorm, ieri, când i -am telefonat, era s intru cu ma ina într-un stâlp." "De ce, m , Megherel?" "Nu pot s spun, zice, e secret, dac se afl c am spus, s-a zis cu mine." "Atunci de ce dracu m-ai chemat?" "S stai cu mine, zice, mi -e urât." "Bine, stau." A scos o sticl de vin i dup ce am b ut-o îl aud c zice: "Ce-ar fi s m întorc acas ?" "întoarce-te! dar e p cat, aici ai leaf , o meserie..." "Asta nu e meserie, zice, în fiecare noapte m întorc acas la miezul nop ii i diminea a la opt trebuie s fiu la Prefectur . în alt parte s m angajez ofer nu se mai poate, nu -mi d drumul... i nici nu-mi spune, când îi duc undeva, unde îi duc... într-o noapte..." . i Gheorghe se opri din povestit i mai ceru un rând de halbe... C într -o noapte, relu el apoi, vârându- i capul în halba mea... dar, Marine, s nu spui la nimeni, ne omoar pe to i... r zbunarea legionar ... i aici Gheorghe, pronun ând aceste cuvinte magice, deodat t cu i se holb la mine: - i-am spus ceva? - Nu, zic, n-am în eles... Unde zici c s-a dus Megherel în noaptea-aia? Dar auzisem bine, îns el cl tin din cap ca i când ar fi vrut astfel s -l limpezeasc . Nu mai vru s continue. Mai spuse doar atât: - ... i acuma nu doarme de-o s pt mân ... Bea, dar nu se îmbat ... A auzit i el... generalul a dat ordin s fie prin i to i... - Care general? zic. - Conduc torul statului. Nu-mi era prea clar: pe cine omorâse? i nu în elegeam nici nelini tea lui Gheorghe. - Bine, nu vrei s -mi spui, dar ie ce- i pas ? zic. Tu n-ai f cut nimic... sau ai f cut? Nu f cuse, dar îmi reamintii, lucra i el acolo, putea i el s fie chemat într -o zi... Nu transportase el arme i muni ie la 117 sediu?... i cine tie ce mai putea fi pus s fac ... Dar eram mirat. Nu erau la putere? - Sunte i la putere, Gheorghe, zic, de ce îi e fric lui Meghe -rel? Nu mi-a r spuns. Am mai b ut halbe i nu mai tiam ce vor bim. Ber ria era plin de oameni, glasurile noastre se pierdeau în g l gia din bodeg . Berea curgea în spume pe tejghea... Gheorghe d dea din mâini, î i ar ta pieptul cu degetul, mi-l ar ta pe-al meu... c el i-a zis... e regele... i regele a îmbr cat c ma a verde... Domnul general... ofi erii... dar n-a în eles? Era secret? De ce secret?... Prigonitorii... Ionel Mo a i -a dat via a ca un martir... Au vrut s -i dea i lui un pistol.., Camarade, zice, o s ai nevoie... Ge s fac cu el? In cine s trag ?... Legiunea... C pitanul ... Echipa mor ii... Era beat. Am ie it amândoi pe sear împleticindu-ne i nu mai tiu unde i cum ne-am desp r it. Acas , Nil ,

când m-a v zut, a rânjit. Mi-a desf cut patul. - Culc -te nâbii i dormi, mi-a spus el cu blânde e. Te-ai îmb tat i tu... Am adormit cu un vag dar treaz semn de întrebare r t cind printre gândurile mele turburi. tiam de ce vrusesem s -l v d pe Gheorghe, îl v zusem, dar gândul îmi fugea ca o opârl , m apropiam, a da, i apoi un val de ame eal m rostogolea în pat... Ce vroiam s -l întreb?... Mi-era r u, camera se învârtea cu mine... .1 1 XX V zându:ma c ineam cartea prea aproape de ochi, Nil m întreab la un moment dat de ce nâbii nu -mi puneam o pereche de ochelari. C el m tia de mic c nu v d bine, când m trimi tea sa-i aduc un lan , c lan ul era la picioarele mele i eu m chioram la el i nu-l vedeam. Ce-ar fi? mi-am zis. i într-o dup mas am r mas minute lungi în fa a unei vitrine de pe strada Doamnei, pe care scria amicii orbilor. Eu pân atunci nu fusesem la un cinematograf... O s -i pun i eu numai atunci, mi-am zis, încolo nu sim eam c am nevoie, uitând c i în clas adormeam în timpul orelor de matematici i chimie din pricin c tabla la care profesorul f cea demonstra ie "r mânea în fa a mea neagr . Am intrat în untru. O lumin vie, odihnitoare înv luia un domn i o doamn îmbr ca i în halate albe. Femeia mi se p rea ca de obicei frumoas , când nimic de pe chipul ei nu m izbea, un nas strâmb, o gur prea mare sau zbârcituri pe obraz, ca sa în eleg c era b trân . Am fost întrebat ce doresc i la r spunsul meu c vreau ochelari am fost invitat s iau loc pe un scaun într-o od i întunecoas de al turi. ‡ - Re et ave i? m-a întrebat doamna. -Nu. - Nu-i nimic. Ce vi se întâmpl ? - Nu v d la tabl , i-am r spuns. - Sunte i elev sau student? -Sunt elev... - i de când nu vede i la tabl ? - Demult. 119 - Cât de demult? ^ - Cred c din copil rie. - i de ce nu i-ai pus pân acuma? Am dat din umeri. - Sigur, zice, i acum miopia a crescut. Dac puneai de mic, se corecta foarte bine... Ia s vedem... i a aprins o lumin în fund, unde era o tabl cu litere ale al fabetului. Nu le vedeam decât pe cele mari, din primele rânduri. A tras scaunul lâng genunchii mei i mi-a spus s m uit într-o parte, mi-a ar tat cu mâna peal turi de umerii ei. A\ început s mi se uite în ochi cu o lumini mic i intens , întâi de departe i apoi foarte aproape, îi auzeam respira ia u oar . - Hm, zice, nu e grav, n-ai leziuni, dar miopia e crescut , e spre patru. Poate s creasc i pân la doisprezece... N-ai avut pe nimeni în familie s - i spun ? Sau e ti orfan? -Nu sunt orfan! Auzi, orfan... Parc alt treab n-avea tata sau ceilal i din familie decât s se ocupe de ochii mei. Tr ie ti cum e ti, dac e ti chiop, chiop r mâi, chior i se spune chiorul i cu asta s -a terminat. Era unul care se automutilase în timpul r zboiului, tr -gându- i un glon în palm , palma se infectase i i se t iase mâ na: i se spunea Ciungul. To i ceilal i primiser p mânt, lui nu i, se d duse. Cu mâna ailalt îns care îi r m sese ne b tea cu m ciuca pe câmp când ne prindea c fur m pepeni de pe lotul altora: era pândar. Lumea nu se n tea întreag , unii f ceau copii cu bale la gur , nu cre teau, dar nici nu mureau, al ii coco a i... Bâzdoveic avea o fat care ai fi zis c e întreag (era i frumoas ), st tea toat ziua pe gard la drum i vorbea i râdea sin gur . Era necontenit vesel i spunea tot ce se întâmpla la ei în curte sau pe drum: tot ce vedea, ca o oglind vie a mi c rii vie ii din jurul ei. Tata d de mâncare la cai... ha-ha...! Nea Ilie a ie it din curte. Uite -l i pe nea Achim, unde s-o fi ducând?... a Mari o, te duci la ap ? He, he... De ce n -o trimi i pe Lea-na? F Gherghino, ce-ai în co ni ?... He, he, struguri... Nea 120 Gheorghe s-a sup rat, l-a b tut ta-s u c la prins cu igarea în gur ... Unul, Ilie Cârcâda , era cer etor, singurul din sat, afar de milogi, care veneau din lume în c ru ele lor cu coviltir (unde a-veau copii schilozi) i ale c ror vaiete se auzeau de departe, te treceau fiorii: "Maic , fie - i mil i îndurare..." Cârcâda sta mânca toat ziua (fiindc asta i se d dea, de mâncare) i uneori se sc pa pe el. Dar nu' -i era nim nui ru ine, ie ea câte-o muiere, îl b ga în curte, îl dezbr ca i îl sp la. Ce vin avea el s racul, c era sl b nog, spunea ea, i îl l sa s doarm în b t tur pe troscot. Mai târziu am auzit i citit c poporul e vânjos, s n tos. E cine e, dar câ i strâmbi nu vedeam eu trecând pe drum, oldi i, fete cu picioarele cât ni te putinee, mu i frumo i, de care abuzau v duvele, in i cu tot felul de gâlme la gât... Mama zicea c sunt "p cate de la nou neamuri" care loveau muierea care îi n tea. Eu însumi eram astfel marcat, o m tu , sor mai mic a mamei, se uita a a ca mine la lucruri fara s le vad .

Dintr-un clasor cu lentile doamna lua ceva i vâra într-o ram de metal pe care mi-o pusese pe nas. Ce, v d?... Mai bine, i-am r spuns. Dar acum? i mai bine. Dar a a? Po i citi ultimele rânduri? Lumi na â nea în ochii mei cu o putere minu ioas extraordinar , vedeam acum chipul doamnei care îmi surâdea cu ni te din i de o albea nefireasc , un ins care tocmai intra i îi vedeam bine nasul, c ciula, fularul i chipul, nu doar ca siluet , ci cu tot ce avea el, pân i ireturile de la pantofi. - Sunt prea puternici pentru început, zise doamna, î i dau cu o dioptrie mai pu in, trebuie s i cite ti, s -ar putea s te oboseasc . Avea o voce cristalin , dar cu un timbru afectuos i mâini neverosimil de fr umoase, parc nu mai v zusem niciodat astfel de mâini... Chiar nu mai v zusem... Le ineam minte pe ale mamei, ca ni te crengi, le punea adesea lâng ale mele, s vad cum sunt, câ i ani trecuser peste ele, câte seceri uri, câte veri în care le b ga în urzici sa le toace cu satârul, s dea la ra e... Cre tea câte -o suta, lua pe ele o sut de poli, ca s cumpere o 121 sut de metri de pânz ... I se chirciser , erau cr pate, urzicate de hr nitoarea iarb , arse de focul de paie^pe care îl vâra mereu sub c ldare, de s punul cu sod puternic cu care ne sp la c m ile... Era senin i resemnat v zând diferen a dintre mâinile noastre, ale mele tinere, albe i îngrijite (fiindc dup ce in trasem la coal , furca, sapa, secerea, b iigarul, esala nu le mai ati ngeam), ale ei b t torite i având culoarea p mântului, cu noduri tari ca lemnul în podul palmei i cu pielea încre it . "Uite, maic , zicea, nici nu pot s le mai întind bine"... i încerca s le întind . Avea mijlociul chiar zgârcit, se în epase într -o furc , se obrintise i o var întreag îi cursese din tot degetul puroi. Iarna suferea de el, îi înghe a... Mi -acoperea pe ale mele cu un gest re inut, vrând parc s spun c nu în zadar muncise dac eu o s am o soart mai bun . i î i amintea: "... p ri ntel&Ale- ' xandru are mâini ca ale tale..." i gândul îi zbura la biseric i chipul i se lumina... "De ce nu te duci i tu, maic , la biseric ?" Era blând i tolerant cu mine, poate-poate o s m * conving s nu uit în via c biserica îi potolise ei toate nelini tile i îi ridicase sufletul din întunericul în care tr ise când ne f cuse pe noi. Dac s-ar fi dus de tân r , spunea ea, multe suferin e ar fi ocolit-o... "Te duci, maic ?" "Nu m duc!" îi r spundeam scurt i cu o tandre e înc rcat de veselie. "De ce?" "N-am timp!" Mintea îmi era aiurea, r spunsul era al tat lui, cu lipsa timpului. In realitate nu f ceam nimic, îl pierdeam, acel timp; era un sen timent divin, n-aveam ce c uta la biseric s -l g sesc... i acum m uitam la mâinile acelei doamne care îmi lua distan a dintre pupile i scria cifre pe hârtie pentru laborator, s -mi fac ochelarii. Le-am sim it i parfumul i m-am îndr gostit de ea pe loc, ie ind de acolo foarte turburat... Afar îns mi-am revenit i am în eles. Pe geam scria amicii orbilor. Nu numai c te ajutau s vezi mai bine cu lentilele lor, dar î i erau i prieteni. Ce loc minunat! "De ce, m întrebam, n-ar fi peste tot, unde exist m i ne ducem, aceea i prietenie, acela i calm, aceea i c ldur uman lini tit i afectuoas ? Inima omului e larg , de ce unii i-o poart strâmt i plin de ur ? 122 De ce unii vor s -i omoare pe al ii? Cine face timpurile? Oame nii sau altcineva str in de ei? i acel cineva str in, dac exist , nu poate fi gonit?... De ce a fugit frati -meu Ilie de Florica?... Dar Megherel? De ce i -a l sat el caii lui cu care alerga liber pe câmpie i A venit aici sa duc pe al ii cu ma ina, f r s -l întrebe dac ... Nu mai aveam nici o ur contra lui Megherel, poate c în sat, îmi ziceam, el nu f cea parte di ntre cei care ar fi vrut ca noi s nu mai tr im, de bine n-a plecat el de-acolo, înseamn c ai lui erau s raci... i dac a ajuns ofer la Bucure ti de ce s-a f cut el legionar? Da, de ce, ce l-o fi atras... i atunci mi-am adus aminte de ce vrusesem eu negre it s -l v d pe Gheorghe al lui Costic brutarul în duminica aceea. Da, asta era, s -l întreb ca pe un vechi prieten de ce s-a înscris el în Legiune? S -mi spun cu gura lui! Era un secret care îmi sc pase, acest r spuns pe care mi l-ar fi dat, fiindc degeaba nu s-a dus el acolo, ceva i-a pl cut, ceva l-a îndemnat... Pe urm mi-am amintit c el, f r s -l întreb, îmi d duse un soi de r spuns: Megherel îl ajutase. Da, se luase dup el, asta era, dar atunci care era secretul stuilalt, ini iatorul, al l ui Megherel?... O s aflu eu... în ceasurile acelea gândul mi-a revenit la doamna de la "amicii orbilor" i deodat m-a tr snit parc o revela ie. A a era, îmi pl cuse, dar eu ei? i m-am z rit într-o oglind a unei vitrine i m-am opTit. Slab, osos, r u îmbr cat... haine l b r ate, negre, esute în cas , cusute de Iang cu nasturi pu ini. Palton de aba, parc eram pop ... Ar tam mai b trân decât eram cu zece ani i în clipa aceea m-am i sim it astfel, cu regretul c nu i am tr it, acei zece ani... Acum î n elegeam de ce un idiot din clas îmi spunea c lug re... Nici o speran , mi-am zis, s -i plac acelei doamne... Ei i? Am dat din umeri cu nep sare. Bine c îmi place ea mie... Am revenit dup câteva zile i mi-am luat ochelarii. - Or s te jeneze câtva timp, mi-a spus ea, i s-ar putea s te doar pu in i capul. Dar s nu-i mai sco i. Trebuie s -i por i 123 de-aici înainte toat via a, altfel î i cre te miopia i o s ai mari necazuri. Dup un an, a a, vii iar pe -aici la control. Dup un an! Va s zic pân atunci nu puteam s-o mai v d! Ca orice femeie frumoas (fiindc era, de i acum, cu ochelarii, îi vedeam bine rujul care o cam îmb trâneâ~ t ridurile de la coa da ochilor) ea a surâs observându-mi,

desigur, lipsa de grab (pl tisem i trebuia s plec) i mi-a luat ochelarii i a început s -i treac printr-o flac r de spirtier . Nu se gr bea. Ii îndoia tare la . bra e i mie mi -era fric s nu-i rup . Colegul ei se ocupa de un | alt client. - Acuma e mai comod, încearc -i... Nu-mi d deam seama. A tras un sertar i mi-a întins o ciitie în care s -i pun seara, zice, "s nu-i spargi din gre eal ". Pe urm m-a p r sit; a disp rut în biroul unde î i apropiase atât de mult fa a de-a mea, s mi se uite cu instrumentul acela în ochi. Am ie it afar i am v zut lumea a a cum era. Mi se p rea c nu mai gândesc, c nu mai pot s fiu atent la mine însumi, violentat cum eram de imagini i culori orbitoare. Nu-mi pl cea... .» Parc eram separat de mine însumi. Oamenii, str zile, reclamele , | pe care acum le ci team de departe, m sileau s le v d împotriva voin ei mele, golindu-m de ceea ce tiam c sunt, singur eu i restul o foiala prin care treceam nep s tor. Vedeam chipuri b trâne, babe pe care pân atunci nu le observam, expresia grabei la unii, picioarele fetelor, murd ria de pe trotuare. Vedeam numerele tramvaielor (mare minune), pân atunci trebuia s întreb ca i când n -a fi tiut s citesc: "ce tramvai e la eare vine?", adâncimea bulevardelor, cerul limpede i înalt, de un albastru metalic, numerele str zilor... Nil a f cut a a hî, când m-a v zut, adic a a. ca pentru sine, s nu te superi c rânje te de tine, e i el vesel din când în când... M-a întrebat dac acum v d mai bine. V d perfect, i-am r spuns i i-am mul umit pentru bani, altfel, am ad ugat, în n dejdea tatei puteam s stau a a mult i bine... Atunci m-am dus la primul film. Neverosimil! Felii de via din lumea real , in i fotografia i stând îndelung de vorb , des124 chizând i închizând u i, femei frumoase cucerite i apoi p r site, pistoale care doborau cu adev rat oameni, care mureau f r regretul nim nui, adic al nostru, al spectatorilor, fiindc s vâr iser nu se tie ce mâr vii. Am ie it împleticindu-m i m-am plimbat mult pân s -mi revin. Pe atunci nu exista orar i nici înghesuial , s li arhipline, dup ce filmul se termina puteai s r mâi i s -l mai vezi o dat . M apucau uneori ore târzii, fiindc rula i dup miezul nop ii. Am uitat mult vreme de c r i i când am revenit la ele, anticarul a exclamat: - Ce e cu dumneata? Am crezut c te-ai dus la altul. Nu s-a mirat de ochelarii mei, m-a recunoscut de îndat . - i-am g sit, zice, Dostoievski, Casa mor ilor, stilizat de domnul Arghezi, Fra ii Karamazov, una mic dar genial , Visul unui om ridicul, una tot mic , dar la fel de genial , Iubire tragic , un roman capital, Crim i pedeaps i Idiotul. Ba nu, mai am ceva, îi spune Nebunul. Traducerea e execrabil , am citit-o i eu, Eternul so i Juc torul. i mai am ceva în fran uze te: La voix souterraine. i le-am împachetat, le-arn pus deoparte, n-am vrut s le vând fiindc mi-ai spus c te intereseaz . S tii c Fra ii Karamazov e masacrat , editorul român taie cu neru inare, mai ales analiza psihologic , p streaz doar firul principal al ac iunii. Dac vrei, î i caut o versiune francez , dar i tia taie ca în brânz . Un client a vrut s -o cumpere i mi-a spus c el tie ruse te, a avut-o în original i a pierdut-o i c s-a t iat din ea ce era mai bun... Cum vrei! I-am spus c oricum o fi r mas ceva, i mi -am luat pachetul i m-am întors acas ner bd tor. S vedem, îmi spuneam, de ce zicea orbul c nu trebuie s -l citesc pe Dostoievski? Poate din pricina celei care se intitula Nebunul? Tocmai de-aia am s-o citesc! i am început cu aceast carte. XXI Dup însemn rile unui nebun, ale lui Gogol, domnul Goliad-kin mi s-a p rut pu in interesant. Faptul c se vedea pe sine în altul, un alt Goliadkin care i -o lua totdeauna înainte într-o postur amenin toare, realizând ceea ce el doar gândea, un du man al s u, nu m impresiona câtu i de pu in. S cite ti îns scrisorile unei c ele, sta da nebun, mai ales c un surâs sarcastic a-p rea dincolo de pagini... Dar aici totul era posomorât i cenu iu, iar domnul Goliadkin n-avea nici un haz. întâi c nu cunoscusem niciodat un nebun adev rat, ci doar un fel de Don Quijote care se scrântise din dragoste, cutreiera, pe un fel de Rosinant din Sili tea, câmpurile i p durile, alergând dup fantoma iubirii lui. îl chema Chiran... Tema dedubl rii con tiin ei umane, pe care aveam s-o descop r mai târziu la Dostoievski, îmi sc pa. Domnul Goliadkin nu m-a speriat deloc, cum crezuse orbul. Am citit totul îns cu r suflarea t iat . Coinciden a gândirii, care atr gea un personaj de altul mi se p rea halucinant . Un om se afla în Siberia, un altul se gândea la el la Petersburg i în toiul gândirii lui febrile cineva b tea în u . Omul deschidea i în fa a lui se g sea, cine? Chiar individul din Siberia. Cineva era obsedat de un necunoscut pe care îl z rea mereu prin mul ime, într-o bun zi iar i cineva b tea la u . Cine era? Chiar acel necunoscut... Un altul ucidea o b trân cu un topor, dup un plan minu ios, ca s înf ptuiasc ceva m re , ca i Napoleon, pe care nimeni nu-l acuzase de crime, de i s vâr ise atâtea... Dimpotriv , fusese aclamat... Credeam c dup crim va urma înf ptuirea acelui ceva m re , eroul îns e prins de spaime i remu c ri i cade în mod inexorabil în plasa unui Porfir Petro-vici formidabil, care avea s -l lase liber pân ce î i va dezv lui singur crima, în genunchi, în pia a public . Nu prea era pe gustul meu. Cât despre Svidrigailov, n-am în eles de ce se sinucide, începuse s -mi plac i m-au surprins co marurile lui. Se pare c violase o feti .. .în schimb Feodor Pavlovici Karamazov mi s-a p rut mai apropiat i desfrâul lui de care îl acuzau mul i i însu i Dostoievski, nu mi s-a p rut deloc odios. Aveam simpatie pentru el, era plin de via . (Tot a a am fost mirat c maleficul personaj feminin din Cei trei mu chetari era considerat cu naivitate de autor drept un personaj care

trebuia marcat pe um r cu fierul ro u; dimpotriv , mie mi -a pl cut cel mai mult, în timp ce nes ra ii d'Artagnan i ceilal i m-au plictisit, cum m-a plictisit i purul Alio a Karamazov.) Cât despre "patimile", "zbuciu mul sufletesc" al lui Dimitrie, întâi c nu am sim it în compor tarea lui cine tie ce patimi; faptul c era pornit împotriva tat lui s u, c nu-i d dea ni te ruble, mi se p rea cât se poate de fi resc... N-am în eles de ce Ivan vroise s - i omoare tat l prin Smerdiacov i nici de ce Smerdiacov accept sugestia... Cele trei mii de ruble puteau justifica un paricid? C ci Feodor Pavlovici Karamazov era tat l s u, conceput cu o neroad a ora ului, într-o gr din , dup o sear de be ie. De ce înnebunea Ivan? C sugerase "ideea" uciderii tat lui? Dar de ce s -l ucid ? Nebunia îl f cuse s -i încol easc gândul, sau gândul, dup înf ptuirea lui, îi stârnise nebunia? Poemul lui cu Marele inchizitor, ca i conversa iile lui cu diavolul erau tulbur toare, ceva asem n tor nu mai citisem, totu i miar fi pl cut ca Ivan s fie s n tos i s nu fi dorit moartea tat lui s u. Un astfel de om cu o astfel de gândire profund , sa fie marcaj pentru totdeauna de nebunie? C ci cartea a a se termina: "Ivan era mereu nebun..." Cartea era îns sumara, aveam s descop r mai târziu cât de mult fu sese schilodit în acea traducere, ca de altfel tot ce citisem în a-ceast . prim întâlnire a mea cu Dostoievski. Ceva misterios îns mi se sugera i asta era nou pentru mine. Mizerabilii pe care îi citisem în ultima mea vacan la ar (m trimisese dup 127 126 s-t aceast carte, undeva într-o comun la treizeci de kilometri de Miro i, so ia falsului librar, c l torie miraculoas pe care am f cut-o pe jos, str b tând satele ca un pelerin) era Y) traducere complet i îmi,domina toate lecturile mele de atunci. Carte puternic , cu un suflu grandios pe care recitind-o mai târziu mi-a reîmprosp tat sentimentul de sublim care o cutreier de la un cap t la altul. Era s împachetez i s duc anticarului c r ile înapoi, când mi-am dat seama c ocolisem i uitasem de La voix souterraine. Am deschis-o i am dat peste primele propozi ii: Je sui mala-de... Je sui mechant... Era un text accesibil i am început s-o citesc. Cum nu eram înc obi nuit s citesc c r i atât de rele, dup ce am terminat-o mi s-a f cut grea . M-am dus la baie i am vomitat. i atunci mi -am adus aminte de spusele orbului. Ce carte întunecat , în îns i intimitatea ei, ce obolan acest ins pe care îl urm risem cu speran a unei redres ri, a unei raze de lumin , pân spre sfâr it. Tot credeam c pân la urm se va îndr gosti de fata aceea în care trezise demnitatea, pe care o îngrozise descriindu-i mla tina în care tr ia i moartea care nu -i aducea nici o speran ^ ci sfâr itul în aceea i mocirl , în p mântul clisos, pe o ploaie umed , de nimeni petrecut la mormânt, de nimeni iubit . Da, el o va salva, o va ridica... Nu -i trebuia pentru asta decât s - i urmeze sentimentul care îl st pânea, el însu i fiind singur i nefericit... Ca s aflu apoi, cân d ea vine la el, c totul fusese un joc, o înscenare a unui tic los, tic lo ie de care era con tient, era propria sa natur ... Da, dar nu a sa pro -priu-zis... A omului în general. Un deget îl ar ta: eccenomo/ i autorul în spate: eu însumi sunt la fel. i când am citit fraza final , c trebuie s renun m la dictonul pe care Socrate îl citise pe frontispiciul oracolului de la Delfi, Cunoa te-te pe tine însu i, fiindc dac o vom face vom descoperi în noi în ine un mizerabil, ani sim it c Dostoievski însu i se pr bu ea în sine f când aceast descoperire, i m-am sim it r u câteva zile. E drept c fusesem avertizat: mica bro ur , Visul unui om ridicol, cu acea planet imaginar de oameni ferici i pe care îi stric un 128 ins venit de pe planeta noastr , con inea ceva asem n tor, dar autorul parc tia c acest om ridicol, în pragul sinuciderii, cunoscuse i el odat astfel de oameni ferici i, deci ei existau i numai el, eroul, era disperat, nu i autorul... Aici îns scriitorul p trundea atât de adânc în el însu i încât, revenind la suprafa , ne transmitea acest mesaj infam, ca o profe ie de care noi, oamenii, nu mai puteam s nu mai inem seama de-aici înainte. A-vea în Idiotul \m fel de sfânt, dar sfântul era chiar idiot, dup ce ne f cuse atâta vreme s credem c nu era... Mi se întâmpla pentru prima oar s citesc o carte i s prind aversiune pentru autorul ei. Mul i ani mai târziu, recitind aceast povestire, am rezistat mai bine, fiindc celelalte opere, de ast dat în bune traduceri, o cople eau. A m în eles c Dostoievski avea el însu i o aversiune nepotolit împotriva trufiei umane, generatoare de atâtea josnicii pe care le acoperea cu ideea orgolioas c am fi în l tori, plini de virtute, expresia divinit ii i perfec iunii pe p mânt i c el vroia s -i pun în genunchi pe ace" ti tic lo i, i s -i umileasc , umilin a fiind primul pas spre mântuire. Pentru mine îns vechiul dicton grec se restabilea. Dup câteva zile uitam groaznica profe ie, fiindc aveam în minte Dialogurile i pe Descartes, care îmi s diser mai dinainte ideea c prin gândire putem descoperi noi lumina. Nu umilin a, ci flac ra cuget rii ne poate în l a... XXII Când spiritul st prea mult fixat asupra unei singure idei, intensitatea lui sl be te. Aceste amintiri, acute în primele s pt mâni de la venirea mea la Sinaia, au început s se estompeze f r s întrez resc un r spuns la întrebarea ce s scriu. Am petrecut un revelion de care nu vreau s -mi amintesc, cum spune Cervantes despre un anumit sat din Mancha, i m-am reîntors la Sinaia împins de ora mea care sim eam c sunase. Dar f r s tiu spre ce anume aventur eram împins. Aveam s scriu sau nu? Nu puteam sta acolo la infinit. Editura de stat, prin Silvian Iosifescu, îmi d duse un avans de 10.000 lei, dar dup aceea cum aveam s mai câ tig un ban dac repetam e ecul de la B lce ti?

Am sim it totu i c trebuie s m relaxez, mai ales c Furnica se umpluse de scriitori i arti ti. Venise Geo Dumitrescu, pianistul Mândru Katz, Valentin Gheorghiu, Alfred Mendel-sohn (f r Bartholdy, cum îi spunea Alexandru Jar rânjind, dar care îi scrisese totu i un scenariu de balet Harap alb, despre a c rui muzic proasp tul meu prieten Paul Georgescu avea s -i spun la premier compozitorului c e "ca la noi la Tel-Aviv", provocându-i aceluia o reac ie de isterie. Ne cânta în fiecare sear buc i din acea muzic pe care tocmai o compunea, nu era "ca la noi la Tel-Aviv" ci de prin Maramure , cu sacad ri din Haciaturian, dar pe vremea aceea Paul Georgescu avea geniul formul rilor caustice, adesea gratuite, dar totdeauna memorabile i care îi aduceau mul i du mani. în atmosfera aceea îns de atunci entuziasmul începea s înfloreasc i Paul Georgescu vedea în unii ceva suspect, incredibil, i nu-i cru a. Nu-i p sa înc pe vremea aceea de du mani, era tân r, cui îi pas , în tinere e, de acumul rile neiert toare care se strâng în urma noastr ? 130 H Am f cut cuno tin cu o doamn crishnamurtist , cu care m-am plimbat pe aleile înz pezite... Krishnamurti m turburase i pe mine prin anii '42, cu critica pe care o f cea el con tiin ei umane ve nic condi ionat de obiceiul individului de a- i face din credin e, prejudec i, idealuri, fric , ziduri împotriva curge rii ei libere, curgere care lar pune în armonie cu neîncetata schimbare a lumii i l-ar face fericit dac el ar fi con tient i nu s-ar l sa ispitit de tot felul de doctrine i sisteme filosofice care îl subjug . Simplitatea acestui indian care fusese un copil minu ne i unii credeau, auzindu-l la maturitate, împlinit i fascinant prin promis iunea pe care o f cea ascult torilor, c pot deveni liberi i cunoa te extazul, c ar fi nu un nou Mesia, ci chiar Cristos reînviat, un Cristos modern, care f cuse pe deplin experien a actual a omului! "De ce vrei dumneata ca eu s fiu Cristos? îl întreba el pe ascult torul naiv, care î i exprimase aceast credin (adun rile aveau loc în tabere speciale, în Olanda i în alte p r i unde el vorbea zilnic i dup aceea r spundea la întreb ri). Dumneata vrei ca eu s fiu Cristos, ca s m po i urma, a a te-ai înv at, s urmezi totdeauna pe cineva. i ce poate s - i ias ? O nou credin , o nou condi ionare, în timp ce dumneata vei r mâne neschimbat, cu acelea i manii, aceea i insecuritate, aceea i team de ziua de mâine". "Dar ce s facem? întreb atunci altul. A a suntem!" "Iar eu v spun c toate acestea se pot schimba prin gândire, dar nu o gândire în care dumneata stai confortabil sau chinuit de loviturile vie ii..." i formidabila iluzie continua, omul nefiind totu i un iluzionist, un guru cum erau i sunt i acum destui, ci un iluminat lucid, cunosc tor admirabil al naturii umane i al moravurilor lumii în care tr ia. Nu -i cru a pe ascult tori. "Sunte i boga i, le zicea, ave i un cont în banc , terenuri i ac iuni, case i uzine i totu i nu sunte i mul umi i, sim i i vidul vie ii, temerea obscur c asta nu e totul, c esen a vie ii v scap . Ce este de f cut? Un nou r zboi ne amenin i sunte i dezarma i împotriva lui, neputincio i..." Era chiar r zboi când îl citeam i profe ia fusese f cut cu ze ce ani înainte. O admiratoare a lui îmi d duse c r ile, doamna 131 I Sorana opa, actri la Teatrul Na ional. I se jucase o pies , C l torie în întuneric i scrisesem despre ea într-o gazet o cronic neîndemânatic i confuz ; piesa îmi pl cuse, dar mesajul ei, c ci avea unul, m enervase. Printr-o a treia persoan îi fusesem prezentat. Nu ideile sunt interesante, gândeam eu pe atunci în mod instinctiv, ci oamenii care le poart . Depinde de om. Krishnamurti sta e interesant ca om, i -am spus dup ce i-am înapoiat c r ile, restul pentru mine conteaz mai pu in. Da, ar fi bine ca mintea omului s fie liber de condi ion ri, dar poate fi? Domnul Krishnamurti din ce tr ie te, fiindc tiu c în India mor oamenii pe strad de foame... "N -are importan ", mi-a r spuns ea cu un patetism care nu era profesional; influen a teatrului, ci al gândirii ei intime. "în lupta pentru pâine, oamenii n-au pâine". "Ba mi se pare c au mai pu in pâine tocmai indienii, care nu prea lupt pentru ea, gândesc cam a a ca iluminatul lor compatriot... Gândire liber , extaz, dar ce dai Ia copii s m nânce? Repet, cine îi d lui Krishnamurti bani?" "N-are nevoie, nevoile lui sunt simple, sap o gr din , îngrije te un pom..." "E însurat?" zic. "Nu..." "S se însoare, zic, s fac as e copii ca tata i atunci s vedem cum se împac cu nevasta, cu copiii. Nu e vorba numai de mâncare, ci de o rela ie fundamental a omu lui care e sursa celor mai violente conflicte... B rbatul i feme ia... Adam i Eva... Ce -au f cut ei în Paradis?" "Femeia a fost ispitit , mi-a r spuns ea. Ispita a fost arpele, care a g sit oa meni inocen i. Dar noi nu suntem inocen i..." "Ba putem fi." "E adev rat, dar, dragul meu, odat inocen a pierdut omul nu mai are nici o scuz , el trebuie s lupte i s - i recapete puritatea." "Fecioara odat intrat în ciclul ei biologic, i -am r spuns, nu se . mai poate sustrage: ea trebuie s nasc i na terea asta nu e în Paradis, ci al turi de un so care... Repet, s ia domnul Krishna murti o nevast frumoas ca i el, pe care s-o iubeasc , s vedem ce face nevasta cu aceast iubire, s ne vorbeasc pe urm , ca Shakespeare, de tr dare, gelozie, în el ciune, de îndoiala care ca un vierme ne roade sufletul... e al nostru acel vierme, din noi în ine, nu vine din afar ..." "Ba vi ne, a strigat actri a 132 L ridicând o mân în sus, îndoiala i cumplita gelozie e legat de iubire, a a cum o în elege omul ast zi, ca posesiune, i nu ca o infinit d ruire de sine..." Frumos, gândeam apoi singur, cum s nu, hm, d ruire, dar în aceast d ruire omul se îmbat de cel c ruia i se d ruie te i uneori aceast be ie dureaz câtva timp, pân vine catastrofa... i când vine, când cel c ruia i te

d ruie ti surâde altcuiva, da, cu acel surâs divin care i-a furat sufletul, ce po i s mai faci, cum s - i iei sufletul înapoi, ce faci cu ho ul sau hoa a c reîa pu in îi mai pas de d ruirea ta!? Reveneam cu inten ia s-o ironizez pe uimitoarea actri i ea m asculta cum râd cu nep sare, orgolios... O vedeam cum î i schimba coloratura glasului, timbrul devenea confesiv i coborât, gândirea inspirat ... Nimic teatral, totul era adev rat, tr ise ea îns i tot ceea ce îi spuneam... i îmi povestea... Iubire, glo rie... Paris... Le tr ise... Totul avusese... Pân într-o zi când îl auzise pe Krishnagi (a a îl mângâia ea) vorbind i în elese c totul fusese o van am gire, iubirea nu era pentru cel lalt, ci pentru sine, gloria un fum care se risipea în strad odat cu aplauzele la scen deschis ... o imens vanitate, aceast glorie care î i s dea în suflet dorin a s ai i mai multe i frica obscur c toate acestea se vor sfâr i într-o zi, i tinere ea i iluziile... Da, fusese i ea într -o astfel de tab r la Omnen, în Olanda... i în elese-, se... "Exist pentru om sc pare, dragul meu, în orice condi ii l -ar pune via a... La itatea nu e o scuz ... Cât m-am luptat cu colega mea mai tân r , s aib în rolul din C l torie revela ia la it ii. Ea îi spunea amantului ( i aici imit deodat vocea lipsit de haz a acelei tinere actri e care nu tia ce spune): la ule, e ti un la ! Parc ar fi spus un text f r înc rc tur , cum spun copiii, prostule, e ti un prost. ( i aici ea deodat schimb tonul.) La ule! cuvânt care i-a venit în minte rapid, dar odat pronun at, are revela ia (cu vocea dramatic a certitudinii care o zguduia)... E ti un la ! Da, dragul meu, ai dreptate, la itatea face din noi ni te viermi, cum spune Hamlet, dar Tolstoi ne arat în P rintele erghie c putem i în c utarea noastr i g sim, dac nu 133 în noi, la al ii, i asta poate s fie p entru noi un oc, un impuls salvator, inocen a pierdut ..." Pe acest teren al crea iei artistice o în elegeam mult mai bine. O mare oper ne poate zgudui mai mult decât discursurile lui Krishnamurti, dar nu-i spuneam, adic , brutal, c un mare scriitor e t otdeauna pentru mine superior unui iluminat f r oper . Cristos a în eles acest lucru i din iluminarea lui au ie it nemuritoarele parabole... Sunt opera lui, /are, împreun cu r stignirea, n-a creat numai o religie, ci un permanent cutremur în con tiin a omenirii, f când viu i tragic sentimentul culpabilit ii noastre. îmi ap ram pozi ia elastic, reflectând apoi în singur tate la dizerta iile indianului dac într-adev r el cuno tea extazul de care vorbea... Un extaz perpetuu era oare posibil? m întrebam. însu i Cristos s-a înfuriat odat i a gonit negustorii din templu cu frânghia i îndoiala i-a vizitat sufletul pe cruce. Desele referiri; ale evangheli tilor c "fiul omului" tiuse de totdeauna c va fi r stignit erau în acest strig t al lui infirmate. Nu tiuse, nu avea de unde, tr darea lui Iuda, judecata, calvarul, totul fusese o surpriz care îi pricinuise o imens suferin . Astfel, noi î n ine, în plin extaz, care ne st pâne te adesea sufletul, ne trezim lovi i, înjura i, tr da i i în noi se na te revolta, dorin a dac nu de r zbunare ucig toare, cel pu in mobilizarea rapid a for elor pentru a para noi infamii care, într-o lume dat i nu ideal , ne-ar murd ri cu noroi, ne-ar amenin a chiar existen a în datele ei naturale, munca unde câ tig m o pâine, reputa ia printre oamenii de bun credin . i apoi marile turbur ri sociale care ne duc cu ele, cu for a cataclismelor naturale, precum seceta, cutremurul, inunda iile? în curând aveam s plec militar i chiar s mor, sau s r mân schilod în r zboiul care bântuia ca o molim înfrico toare. M puteam opune? O omenire în extaz, era ea posibil ? Omenirea e ca un ocean str b tut ve nic de curen i puternici i contrarii i din când în când de uragane... Totu i indianul rezista în reflec iile mele. Era r u mesajul s u? Cum putea fi? i m întorceam la noua mea prieten unde g seam adesea i pe al ii, tinere actri e, pictori, scriitori. Discu iile 134 îns între adep ii convin i nu erau prea interesante... Mimau în elegerea, unii erau ridiculi... îns doamna Sorana opa inea la ei... Doamna de la Sinaia f cea parte din aceast ultim categorie, care mima în elegerea, parc avea prune în gur i plimbarea noastr pe aleile înz pezite cu încercarea de a reedita pe cont propriu atmosfera vizitelor mele la doamna Sorana opa, a c zut în balt de i ideile erau acelea i. Mi se confirma vechea mea convingere, c nu ideile în sine sunt interesante, ci oamenii care le poart i le tr iesc. Am început s juc m popice undeva la Pele i s întârziem la Verbancu, la un pahar de uic . Jar. îmi spunea confiden ial despre unul sau altul c sufletul cut ruia e o închisoare, f cân-du-m curios. De ce? îl întrebam. Cum de ce? îl cuno tea el, sufletul lui e o ocn ... "Bine, gândeam, asta ai mai spus -o, dar de ce?" N-avea fapte, sau nu vroia s mi le dezv luie? Camilar se plimba m re pe alee i ne ar ta cu mâna în dep rtare... Dac noi vedem cum respir mun ii, ne întreba. Vedeam, ei i? într-adev r norii înv luiau în mi carea lor lan ul de mun i care se desf urau spectaculos i îi puteai contempla cât vroiai de acolo de pe dealul Furnica. N-aveam îns nici fiorul cosmic, nici geologic, mie îmi pl cea câmpia, pe care adesea o visam... Jar avea un admirator, pe J. Popper, care veni într-o duminic în vizit i începu s tune i s fulgere la mas împotriva lui Camilar, care lipsea. îi dispre uiam. Dup ce scrisese despre de butul meu dou cronici rele, una în Flac ra i alta în România liber sub pseudonim, ra-am dus la redac ie s -l cunosc. Era r gu it, dar totu i striga la mine, a a r gu it cum era, c tiu eu de ce era el a a de r gu it? Nu, i -am spus. P i pentru c el nu st ,ca mine în Bucure ti, a reluat el, chiar atunci se întorcea de la Agnita-Botorca, unde se sap un tunel, un fapt istoric incomparabil i nu povestiri cu oameni care omoar cai sau fug prin cea besmetici (astea erau povestirile mele!...) i, uite ( i a deschis gura i mi -a ar tat omu orul), am strigat cu entuziasm sincer, acolo e arta, menirea

ei, de ce nu te-ai dus i dumneata, 135 era loc în camion... "De pe aceste pozi ii, i -a continuat el strig tele într-adev r r gu ite (cât despre entuziasmul sincer eram mai pu in convins, nu mi se transmitea deloc), de pe aceste realit i, vedem noi arta (îi pl cea s spun noi i nu eu, ca s arate c nu e singur), nu dup idealul burghez al zugr virii impasibile a ceea ce are turbure omul..." Mul i ani mai târziu, dup ce trecuse prin alte aventuri sinuoase, l-am v zut într-o zi la Talcioc, vindea nu tiu ce, ruf rie intim , pe care o primise nu tiu de unde... inea în mâini delicatele m rfuri femeie ti i e drept c nu mai striga, dar vroia s fie elocvent, de aceea l -am i z rit... " i altceva, zic, nu mai ai nimic de vânzare, domnule Popper?" "Nu, mi-a r sguns el cu o hot râre nezdruncinat , pref cându-se c nu m cunoa te, numai textile!" Era perfect! Nu l-am mai dispre uit. Mi-am adus aminte de reflec iile eroului din Juc torul'de Dostoievski. Dac nu sunt i alte lucruri de pre pe care le poate face un om... "Oui, le commercelPourquoipas?" La Sinaia îns am avut b nuiala c pe Jar îl gâdila acest om, el care, cu o voce misterioas , promitea dezv luiri infernale despre al ii. Despre Popper nu spunea îns nimic. E drept c rânjea când îi asculta elogiile, dar -îi pl ceau... Ne-a vizitat atunci Alfredo Varella, scriitor latino -american, care ne-a povestit despre miturile din ara sa... Le culte de Pa-chamamma... i alte legende care tr iau în sufletul lui... uitân-du-se cu simpatie la noi, când la unul, când la altul. Un b rbat frumos, de vârsta mea, poate cu doi-trei ani mai b trân (la cei dou zeci i ase ai mei asta nu era pu in), vorbea o fran uzeasc clar , pu in întrerupt de optimismul care îl st pânea i ni se transmitea, c utând comuniune de idei, care la el în ar nu erau prea limpezi, o ar aspr , în care revolu ionarii abia ie iser pe scena politic . Venise la noi în c utarea acestor idei, acestei co muniuni i era bucuros ca i când le-ar fi g sit... Curând am aflat c la întoarcerea în ar a fost arestat i în chis. S-au scris atunci la noi despre el articole de protest în credin a pe care o aveam c asta îl putea ajuta... Nu tiu cât a stat 136 în închisoare i nu tiu dac ie ind a scris ceva, dac Le culte de Pachamamma l-a inspirat i i-a încoronat suferin ele. O vizit ne-a f cut i Jorge Amado, tot de pe-acolo, înso it de Corin Grossu, fost redactor la "Revista Funda iilor" dup r zboi, i care încercase s m publice. Povestirea pe care i-o d dusem îns nu era realizat . I^am dat un fragment de roman care a ap rut, cu Achim Moromete erou, într-o situa ie dostoev-skian . Acel fragment nici nu-l mai tiu, dar atunci l-am scris cu pasiune i am primit i ceva bani pentru el... Bietul Corin Grossu, de la "Funda ii", n-am mai tiut ce-a ajuns, ultima oar când l-am v zut la el acas , chiar în acel an pe prim var , cu Paul Georgescu, era vesel, mâncase, ne spunea, în ziua aceea un ou i era surprins i încântat c "n-a avut nimic". Am b ut cafea (bea mult , pe lâng ficat suferea de hipotensiune grav ) i ne-a ar tat patul în care dormea, ceva strâmt, dur, lipit de perete, din care totu i i se întâmpla s cad .... Am vizitat împreun Doftana. Jorge Amado nu scotea un cuvânt, în schimb so ia lui, o feti , p l vr gea tot timpul, încercând s prind cuvinte române ti. Am citit apoi o carte a lui, descriptiv i pu in comunicativ ca i el, un fel de reportaj despre felul cum se culeg arborii de cacao, în noroi, i cum se în temeiaz marile ora e din munca indienilor, exploata i s lbatic de marii latifundiari, exportatori ai acelui pre ios fruct... . Astfel, între popice, vizite, Verbancu (unde totu i nu beam, experien a aceasta o f cusem odat la dou zeci de ani, cu Dimi-trie Stelaru, Petru Solomon i genialul Mitic , de care am vorbit, i am ie it cu bine; b utura, în mod inexplicabil, nu mai mi-a pl cut, dar îmi pl cea s stau cu al ii care beau, f r s -i jenez, eram la fel de vesel ca i ei), între plimb ri cu Jar i disc u ii nesfâr ite despre al ii, am uitat de mine o vreme... în acele zile a sosit în sta iune Nicolae Moraru. Era un ef mare, secretar general la ministerul pe la care trecusem i eu trei luni (ulterior am aflat c nu mai era, fusese numit redactor ef al Vie ii române ti). Acest om începu s ne invite la el pe rând. i m-a invitat i pe mine... 137 XXIII Venise în vacan cu copiii i avea un apartament într-o vil pe coasta, pe cel lalt drum al Furnicii, care urca spre Peli or. I-am întrebat pe ceilal i ce discutaser cu el; mi-au dat r spunsuri vagi. îl auzisem pe Nicolae Moraru\orbind o singur dat , la o mare adunare a U.S.A.S.Z.-ului (Uniunea de scriitori, arti ti i ziari ti format prin '46 sau '47). Nu mai aveam în minte ceea ce spusese, dar vorbise mult, aproape dou ore, în orice caz despre angajarea artistului, care nu poate r mâne indiferent fa de evenimentele timpului s u, ca i când asta ar fi fost posibil pentru un adev rat artist. Avea voin a de a dovedi, cum spune Malraux i l-am ascultat pân la sfâr it, f r s r mân cu mare lucru, ci doar cu o b nuial , c existau scriitori i arti ti care nu vroiau s participe la evenimentele timpului lor. Ei i? Puteau fi convin i? i mai întâi care evenimente? St pânit de curiozitate am sunat la u a vilei lui i m-a primit în hol, îmbr cat într -o flanel . M-a invitat s iau loc într-un fotoliu, iar el a început s se plimbe când încolo, când încoace, de la un perete la cel lalt al înc perii. Era un om pu in înalt, sub ire de talie, cu sprâncene accentuate, slab f r s fie tras, pu in b trânicios pentru mine, reflexiv cum ar ta i se plimba domol cu mâinile la spate. Focul ardea în sob , era lini te mare i el continua plimbarea sa monoton , gânditor.

- Te-am invitat, zice, c ne cunoa tem... Scuz -m c m plimb... E un obicei din închisoare, când st team singur în celul . Vorbea aproape în oapt i avea un puternic accent parc rusesc, de i tiam c rus nu era. 138 - Presupun, relu el, c ai venit aici s scrii... Sper c nu - i pun o întrebare jenant dac te întreb, ce scrii?! Ce s -i r spund? i îndat mi-a venit în minte romanul scris la B lce ti. Ce subiect avea? Da, un b trân ran, în conflict cu ni te fii ciuda i... Karamazov, Feodor Pavlovici, Mitia, Gru en -ka... Achim Moromete... - Scriu la un roman... - Interesant! zise cu o voce cântat , v zând c m-am oprit. i unde se petrece ac iunea? -într-un sat... - în ce epoc ? - în zilele noastre. - Foarte interesant, repet el. Dar permite -mi s te întreb: de ce scrii? T cere. De ce scriam? Fiindc eram scriitor, de ce altceva? De ce eram scriitor? Fiindc de la Homer încoace exist oameni care simt nevoia s povesteasc altora faptele oamenilor i fiindc s-a observat c exist oameni pasiona i s le asculte. - Când cite ti o carte care î i place, i-am r spuns, g se ti în , ea i r spunsul de ce a fost scris . Dumneavoastr de ce v place s citi i? - Ai dreptate, r spunse el dup o clip de reflexie. Totu i, ceva te determin s te a ezi în fa a hârtiei i s scrii. Urm re ti un scop? -Bineîn eles! - La romanul la careTucrezi ce scop te-a determinat? Ce vrei s ne spui?... Nu-mi spune subiectul, în eleg c e dificil, din moment ce cartea nu e terminat , dar ideea general , scopul final, i-e clar? Nu mi-era clar, de aceea i e uasem. Am t cut iar. El se opri la sob , îi deschise mica u i vârî în ea câteva lemne. Apoi î i relu plimbarea. - Un scriitor are, vrând nevrând, o concep ie despre lume. Te-ai gândit la acest lucru? 139 Nu m gândisem. Dac e vrând nevrând, de ce s -mi sparg capul? mi-am spus eu în clipa aceea. - E cumva mai bine dac o are vrând? l-am întrebat f r ironie. - Desigur! - Din moment ce concep ia se exprim oricum, care e deosebirea? Scopul e realizat. - Da, dar scriitorul poate exprima i o concep ie gre it despre lume. în ultima analiz scriitor mare e numai acela care exprim o concep ie înaintat i aceast concep ie superioar se poate câ tiga. \ Deci cei care n-o câ tigau erau mai mici. Cine erau ace tia? Omul îns îmi vroia bin ele, vroia apropiere i nu era politicos s -i pun aceast întrebare dificil la care tiam c nu poate r s punde. Ce concep ie înaintat despre lume au avut Gogol, Dos-toievski, Tolstoi, Caragiale, Sadoveanu, Balzac (de care Marx f cuse atâta caz!), Shakespeare? Ei, care era concep ia înaintat despre lume a marelui Will? A scris piese de un optimism feeric ca Visul unei nop i de rara sau Noaptea regilor, dar a scris i ‡ tragedii, unele pline de m re ie ca Hamlet, dar altele întunecate, ca Macbeth sau Othello. - Ce în elege i prin concep ie înaintat ? Indirect îi sugeram s - i exemplifice teza. Dar el nu se gr bi s -mi r spund . Se posomorâse. - Spune, te rog, ai citit clasicii marxism-leninismului? Discu ia va fi cu atât mai edificatoare cu cât ne vom clarifica pozi iile. Arta e ideologie i dac e ti de acord cu acest punct de ve dere, putem mai u or s discut m despre modul specific cu care arta exprima o concep ie despre lume. Citisem clasicii marxism-leninismului i îmi pl cuse extraor dinara lor verv polemic . Cea despre renegatul Kautsky m încântase, de i prin citatele date de Lenin în elegeam c nici acel Kautsky nu era de ici de colo. Mi ar fi pl cut s -l citesc i pe el, dar n-aveam de unde. Luptele de clas din Fran a i 18 Brumar al lui Ludovic Bonaparte de Marx aveau un stil de înalt inut , 140 iar Stângismul, boala copil riei comunismului de Lenin mi se p ruse de mare actualitate. Capitalul îns m dep ea, am fost repede convins despre teoria plusvalorii, dar în Salar, pre , profit mi s-a p rut de la sine în eles c exist o lege care st la baza produc iei capitaliste. Cum s produci dac nu - i iese un ce profit? N-ar avea nici un haz. F cusem i eu o experien oarecare prin '47. Un prieten îmi adusese acas cinci saci cu me e de farmacie i m rugase s -i in la mine câteva zile pân îi vinde. Zilele trecuser îns i el nu mai -venise dup acei saci. Trecuser apoi s pt mâni, luni. L-am c utat acas s vina s i-i ia. Disp ruse. Atunci m-am hot rât s -i

vând eu, i dac el se întoarce s -i dau banii p strând bineîn eles i pentru mine un profit M-am dus la o farmacie s întreb cât cost o me . M-am întors acas , am num rat me ele dintr-un sac i am ajuns la concluzia c în total cei cinci saci valoreaz cam dou zeci i cinci de milioane, salariul meu lunar de la Societatea Scriitorilor Români fiind cam trei milioane. M-am dus la Miron Paraschivescu i l-am întrebat cui le-a putea vinde... "I i spun, zice poetul dup pu in gândire, dar ad ug el în bu indu-se de râs, îmi dai i mie dou zeci la sut ". "Cam mult, Miroane!, i-am replicat. "Atunci nu- i spun", zice... Cum îns vroiam s m debarasez repede de acei saci, nu mam mai tocmit i în aceea i zi i -am vândut unui medic, scriitor i el, un ins cu un cap ca de crap, prieten cu Miron. Nici acela nu s-a tocmit, m-am dus la el cu un taxi, oferul m-a ajutat s -i urc în apartamentul cump r torului, care mi-a cerut s semnez o chitan , f r s specific natura banilor, mi -a num rat suma, i-am dat lui Miron doar trei milioane în loc de cinci pretextând c me ele nu erau ale mele i c nu-mi r mânea nici mie mai mult, el a râs iar parc înecându -se, exclamând "m-ai atins!" i astfel m-am pomenit cu un profit care mi-a produs o extrem încântare, cu atât mai mult cu cât pe acel prieten nu l-am mai v zut niciodat de atunci. Legea etern a comer ului!... E posibil comer ul f r profit? Hm! Când tat l meu se întorcea de la munte i ne povestea cât de bucuro i erau mocanii c li se aducea porumb, ce puteam sa cred când îl 141 vedeam i pe el cât de bucuros era când v rsa polii galbeni în pat, profitul lui ob inut în urma acelui drum? Bineîn eles c nu f ceam confuzie între munca salariat , profitul capitalistului care provenea din exploatarea muncii i comer ul propriu-zis, adic aceast ve nic circula ie a m rfurilor, veche cât i omul, bazat pe cerere i ofert i nici între comer ul cinstit i specul . Cât despre literatur , faptul c Marx aflase de la Balzac mai multe despre economie decât de la to i economi tii lua i la un loc, mi se p rea c e cu atât mai bine pentru Balzac, al c rui legitimism desigur c nu-i pl cuse lui Marx sau Engels, dup cum nici lui Lenin nu-i pl cuse în Tostoi "mo ierul scrântit întru Cristos". Dar era Lev Nikolaevici o "oglind a revolu iei ruse"? Era! Perfect ! \ Surâdeam în sinea mea. tiam c aceste gânduri erau copil re ti (în mod curios la nou sprezece ani eram mai grav), tinere ea ne d adesea aceast stare de spirit de jubila iune nemotivat i pu in profund , pân n-o p im ( i ulterior aveam s-o p esc, nu atât de r u ca al ii, numai întâmplarea m-a ferit, totu i am fost declarat la un moment dat, c a fi în mod dialectic, adic f r voia mea, "du man al republicii populare române"; ase menea calificativ nu era o glum , am fost probabil salvat de acel "f r voia mea"). Am observat la timp c omul care se plimba prin odaie nu avea surâs. El st tuse la pu c rie pentru ideile lui, ceva dramatic se produsese în timp ce eu eram copil, nu tiam înc de ce i vroiam s aflu. i P aul Georgescu st tuse, dar de câte ori îl întrebam, p stra o t cere. - Pune i prea multe sarcini pe spinarea artei, i-am spus totu i. Dac artistul simte alte greut i decât cele pe care i le pune singur, d înd r t nelini tit... - De ce? a tres rit el. - Eu tiu de ce? Nu pot s v spun de ce. Artistul trebuie s fie liber, s descopere lumea singur. - E orgoliul artistului, dar el tie bine pe cine cite te; ce afl i ce -l influen eaz . 142 - i ce dac tie? Cite te ce-i place, îl influen eaz cine i se potrive te. - Interesant! Era o reflec ie calm , nu prea sigur , dar parc amenin toare. Nu mi-a pl cut. Eu m dezv luisem, el nu. i totu i ceea ce gândea el m interesa. De ce st tuse în închisoare? Ce se întâm plase? Nici proasp tul meu prieten nu-mi povestea, dar acest ef de ce ar fi f cut -o? Da, dar atunci cum puteam s ne cunoa tem? - Nu mi-ai r spuns la întrebarea dac ai citit clasicii mar xism-leninismului ... ' - Nu i-am citit, i-am r spuns eu curios s -l aud ce zice în acest caz. - Foarte r u! Dac i-ai fi citit ai fi aflat c Lenin spune: "jos cu arti tii supraoameni". - Are dreptate, zic, dar exist asemenea arti ti? -Desigur! - Da i :mi i mie un exemplu. - în concep ia sa artistul burghez se consider supraom, în sensul c se crede liber i nu vrea sa serveasc nici o cauz ! în realitate serve te burghezia care tocmai asta dore te, ca el s nu serveasc nici o cauz . La astfel de artist se refer Lenin. "F r exemple, am gândit eu, n-o s aflu niciodat care sunt acei arti ti supraoameni." Sugestia îns mi se f cuse: mie îmi pl cea s fiu un astfel de artist supraom. Nu formulasem eu erezia: artistul trebuie s fie liber, s descopere lumea singur! - Ai citit nuvela S-a spart satul de Gheorghe Cristea? relu el parc absorbit de adânci gânduri. -Am citit-o. - i ce p rere ai? - E o tâmpenie. -De ce? - Fiindc ne propune dela iunea în rela iile dintre oameni. S ne demascam rudele, p rin ii.

143 - Ai sc pat esen ialul, reflect el parc uluit, dar st pân pe sine, îng duitor, r bd tor s explice. Satul nu mai e ce-a fost înainte. ranii s raci devin tot mai mult o for revolu ionar i în acest sens într -adev r satul s-a spart. Autorul a v zut acest lucru just i foarte important pentru noi, c r nimea nu mai e i nici n -a fost vreodat o clas omogen . De acest adev r va trebui s ii seama i dumneata, s te duci pe la ar i s vezi for ele în lupt . începeam s m plictisesc. Fusesem pe la ar i nu v zusem nici un fel de for e în lupt . Auzisem, adic mi se povestise despre unul, un b iat de vârsta mea, care inuse un discurs în fa a oamenilor, îi amenin ase s dea un fel de cote ca s fie ajuta i cei lovi i de secet din Moldova i c dac n -or s dea, or s vad ei. Fusese cât pe-aci s fie b tut. Chiar i tat-s u îl înjura, încolo se schimbau mereu pre edin ii, în acest sens exista într-adev r o fr mântare în sat, erau numi i tot felul de fo ti v cari, pr p di i sco i din umilin a lor deV>dinioar , care î i pier duser loturile din puturo enie i care numi i pre edin i î i d deau în petic, se legau nu de cei boga i, ci tot de cei de treab , cu care aveau ei vechi r fuieli. Erau da i imediat jos i se c utau al ii. Desigur, era o fr mântare social . Dar eu nu vroiam s scriu un roman social, mi se p rea plicticos un astfel de g en. Când am vrut s citesc ceva de Zola în acest sens, am v zut c editorul, prevenitor, scrisese sub titlu roman social, i nu l-am citit. Ce fel de roman vroiam totu i s scriu? Asta era, c nu tiam i nici nu credeam c te po i a eza în fa a hârtiei i s -i spui: vreau s scriu un roman a a i pe dincolo", i s -l i scrii i s mai fie i bun. Impasul în care m aflam era îns cert i de aceea am devenit atent cu omul din fa a mea. Era clar, vroia s m ajute, încât am t cut mai departe, s -l aud ce spune. Dar, el, mohorât, t cea i el. Am în eles c asta era tot i c trebuia s plec. M -am ridicat. Mi-a întins mâna i am ie it. Nu comunicasem, dar nu eram sup ra i unul pe altul. Cel pu in a a credeam. Era o neîn elegere lini tit . 144 Seara, târziu, dup miezul nop ii, am fost trezit din somn de câini. Era o h rm laie în curtea vilei. M scoteau din s rite câinii, mai ales o c ea pe care o hr neau to i, se îngr ase i toat ziua l tra trecând de la o vil la alta... Heam, heam, neam... Radu Boureanu era foarte grijuliu cu ea, îi d dea oase, o mângâia... Aruncam în ei cu pietroaie... Mirosind milo ii în jurul vilei -cantin , veniser cu duiumul, floco i i poltroni, nu fugeau când îi goneam, tiau c al ii îi protejeaz . Se uitau urât la mine, ce -ai domnule cu ei?... C nu iubesc animalele... îmi* aminteam animalele... Bisisica... câinii la noi în curte nu -i râz-gâia nimeni, nu-i îndopa s h m ie la fereastr f r nici un rost, se duceau dracului la paie i se încol ceau acolo pân diminea a... tia l trau toat noaptea pe toate tonurile i de la toate distan ele v când credeai c a t cut unul, începea cel lalt... Am ie it afar cu un alpen toc în mân , pe care îl cump rasem din ora s urc cu el la cota 1400 i am început s -i pocnesc. Erau îndârji i, cl n neau la mine, dar eu eram i mai îndârjit, trosc, buf, în dreapta i în stânga, pân s -au împr tiat s rind gardurile i ar tându-mi cozile stufoase... M-am întors i am adormit satisf cut... A doua zi,diminea a am v zut, mirat, cum z pada din curte era plin de sânge i floace i Bori ca, îngrijitoarea vilei, mi-a spus c azi noapte au venit lupii în curte i au mâncat c eaua aia gras . - Care lupi? am întrebat-o. - Lupii, zice, azi noapte pe la ora unu, i-am v zut eu prin geam, de la demisol, i m-a luat frica... M-a apucat i pe mine o clip când am auzit-o, te pomene ti, mi-am spus, c ia pe care i-am gonit eu cu alpen tocul erau lupi... cl n nitul lor... cozile stufoase... Duc -se dracului, bine c au mâncat c eaua, am sc pat de ea... Am povestit la mas , rânjind de satisfac ie, întâmplarea din timpul nop ii. Bineîn eles c nu m -a crezut nimeni, dar, le-am spus, unde e c eaua, ei!? Unde e? i râdeam în hohote... 145 XXIV întâmplarea cu lupii m-a distrat colosal. "Acum trebuie s scrii, mi -am spus, te-ai "distrat destul, pune mâna i scrie..." Sim eam c faptul era iminent i m-am a ezat la masa pe care o p r sisem atâtea zile. Am stat câteva ore nemi cat, a teptând cu stiloul în mân . Ce s scriu?... i gândul mi se întorcea înapoi cu for e proa spete. M sim eam minunat pe scaunul meu, în fa a peisajului de vis de afar . Am l sat tocul jos înveselit de o amintire. "Ca s fii romancier, trebuie s ai oase tari, îmi spuse se odat Miron Paraschivescu. Pe tine nu te dor oasele când stai la mas ?" "Nu, i-am spus, de ce s m doar ?" "Eu am oasele sub iri, nu pot s stau mult, vezi, de -aia n-o s fiu eu niciodat romancier..." ... De s rb tori Nil a plecat la ar la nevast -sa, a a s-a în eles cu domnul Algiu, proprietarul blocului i mi-a spus s m duc i eu acas ... Oricum, de Cr ciun,... m nânc i eu di porcul t iat, orici, caltabo i, cârna i... Avea dreptate. Dai acas am c zut r u. în anul acela tata nu crescuse nici un porc, m-am înfuriat i am plecat. Cum adic , nu putuse s cumpere i el din prim var un purcel, care, tiam bine, cre tea din nimic? Totu i la plecare mi-a dat o mie cinci sute de lei, s -i dau i eu acolo, adic la coal , s nu pierd anul. Desp r ire rece, familia toat sup rat pe el, dar i pe mine, de ce venisem? i acei bani, de ce mi-i mai d duse? M-am întors la Bucure ti. Unde s m duc eu de revelion m-am întrebat? La Ilie n-aveam nici un chef, pentru Gheorghe al lui Costic brutarul, dup berea aceea, pierdusem orice interes... Aveam s -o v d iar pe n soasa de nevast -sa, care ne-ar fi împie146

dicat s st m de vorb i chiar c m-a fi plictisit... i atunci mi -a venit în minte Dobrinescu, eful clasei, protejatul directorului, cel cu burs de orfan de la minister. Era cu un an mai mic decât mine, i el f cuse apte clase primare; eram pe jum tate prieteni, la desp r ire îmi spusese, auzind c o s r mân în Bu cure ti, s m duc pe la el, îmi d duse adresa, undeva în D m roaia. Am luat tramvaiul 6 i am r t cit mult pân am g sit adresa. Principiul tat lui meu, pe ca re mi-l spusese când ne desp r i-sem, ("Marine, în Bucure ti, dac nu tii ceva: întrebi, domnu le!") i cu care m descurcasem bine pân atunci, în aceast D -m roaie n-a mai fost eficace. Ori toat lumea se tâmpise în ziua aceea, ori strada nu exista. Pe cine întrebam, da din umeri unii nici m car nu-mi r spundeau, ca i când ar fi fost surzi. Dobri nescu îmi spusese numai sta ia de coborâre, dar a câta la dreapta sau la stânga, uitase s -mi precizeze. Era s renun , când am dat peste un pu ti, un vagabond cu genunchii goi pe vremea aceea rece; m-a dus foarte sigur pe strada pe care o c utam. Era departe de sta ie i în afara bulevardului principal, spre câmpie, doar cu câteva case, plin de gropi, hârtoape... - Na, m , i ie, i -am zis b iatului, i i-am dat ni te m run i . Dobrinescu era acas i în mod bizar singur. Nu era o cas , ci un fel de d r p n tur , cu o singur odaie. în odaie, frig ca afar . - Ce dracu faci tu aici? l-am întrebat. St tea în pat i citea, învelit într -o plapum dubioas , sordid ca i înc perea. Mi-a f cut cu ochiul i vesel nevoie mare de vederea mea, a râs. Era ticul lui, nu era prea vorb re , dar era elocvent, f cea cu ochiul i da din cap ca sa- i sugereze c situa ia era a a cum o vedeai i el era con tient de acest lucru. Puteai s crezi/astfel, c sesiza orice subtilitate. Dacji a citit cartea cutare? Evident! Ce p rere avea despre ea? î i f cea cu ochiul, adic bun carte, hoa , ai v zut? Alteori, misterios, dup teze, celor nelini ti i, care îl întrebau cum rezolvase el , tot a a le f cea cu ochiul... i î i înso ea ticul de un râs care parc 147 le spunea: tiu ca sunte i pro ti, dar nu v dispre uiesc, sunt b iat bun. S-a dat jos din pat i într-un minut am ie it afar . Mergea agale, era vag adus de spate, i c lca a ezat, cu pas mare. Nu l-am întrebat a cui era casa aceea pr p dit în care îl g seam i nici el nu mi -a spus. Avea aerul c m duce undeva. L-am întrebat ce se aude cu coala noastr . A t cut un gest, adic , ehe, mai emult... - Nu începem dup s rb tori? - La întâi februarie... i a schi at un surâs: - Avem ce sta, zice, bine pentru cleio i!... i -ai pus ochelari, zice, trebuia s i -i pui mai de mult. -De ce? - Credeai c nu vede toat lumea cum dormi la chimie? O s r mâi corigent - i n-o s po i s - i iei capacitatea. - Nu numai la chimie dorm, ci i la geologie, i -am r spuns. Domnul Petricu are un glas care te vr je te, n-ai zice c vorbe te despre roci, ci î i poveste te un basm fantastic. N-ai v zut, am ad ugat, i se usuc i lui limba în gur i o scoate afar s-o umezeasc ... - E un profesor extraordinar! i chiar e fantastic ce spune el, rocile astea, cum s -au format ele... i aici Dobrinescu se uit la mine, înji f cu cu ochiul. Nu tii, parc îmi spune, e interesant, dincolo de obliga ia de a înv a o materie. Am t cut. Nu sesizasem ce era pasionant în formarea rocilor i sim eam vaga superioritate a colegului meu, ca elev atent la cursuri, asupra mea care trebuia s fac un efort suprem ca s le urm resc. Nu era un tocilar, ne întrebam to i când înv a, fiindc la medita ii îl vedeai stând mereu când în banca unuia, când în a altuia. - E istoria p mântului, zise el. Eu totdeauna am crezut c o piatr e o piatra oarecare, continu el. Ei, piatra aia! exclam el i îmi f cu de trei ori cu ochiul. - Ei, zic, ce poate s fie o piatr !? 148 D du din cap în toate p r ile în ritmul pa ilor lui largi i nu -mi r spunse. - Dar tu stai prost i la Iordache, zise el cu un glas din care reie ea c era mare n zdr venie cu mine. Tu care tii mai mult literatur decât to i din coal . De ce i-a dat trei la tez ? Iordache se mai numea i Vladimir Streinu. Publicase poezii i f cea i critic literar prin reviste. Am râs când am auzit c îl cheam Iordache, dar isc le te altfel. De ce? Pe Racine îl chema R d cin , pe Corneille Cioar , La Fontaine Fântân , Boileau Beap . Nume frumoase. Iordache ce cusur avea? i de ce Streinu? De cine se sim ea strein? M pomenisem i eu cu un trei f r s în eleg de ce chiar trei. L -am întrebat în clas , cu teza în mân , care era plin de creion ro u la fiecare virgul pe care o pusesem în compozi ia mea, eterna compozi ie liber pe care o dau la teze profesorii de limba român . "Dumneata... dumneata... mi-a r spuns el clar i afectat (a-fectare cu care se plimba i printre rânduri, cu raglanul pe el i se uita la noi f r s ne vad ), dumneata nu tii s pui virgule le..." "Virgulele sunt gesticula ia gândirii, i am r spuns, tim asta de la Caragiale i într -o compozi ie liber le pun unde cred eu ca e necesar..." "Iar eu, ca dasc l al dumitale, te previn c le pui gre it din punct de vedere gramatical!" mi -a r spuns el cu un dispre la fel

de afectat ca i întreaga lui persoan . Am t cut i eu dispre uitor i nici m car n -am vrut s -mi rev d teza i s m conving dac el sau eu aveam dreptate. P stram în amintire ne tears pre uirea profesorului meu de român Iustin Salan iu, din Cristur-Odorhei, care îmi d duse totdeauna zece, atât la astfel de teme libere cât i la gramatic . între timp ie isem cu Dobrinescu pe bulevard. începuse sa se înnopteze. Pa ii lui largi erau ne ov itori. - Unde mergem? l-am întrebat. Mi-a f cut un semn cu mâna: undeva! - Domnul Iordache, zic, dac mai îmi d i de-aici înainte trei... 149 - Ei, da, ce puteam s -i fac? Dobrinescu era atent la altceva, îmi ar t cu mâna: - Vezi ce e acolo? Era o cas plin de lume, în strad i în curte. Vedeam acum bine de la distan . B trâni, copii cu capul gol, femei f r vârst ... Ne apropiar m i trecur m de acea curte. - Legionarii, zise Dobrinescu, dau de mâncare la s raci... i-ar t i Casa verde, dac vrei, mai adaug el. Mi-a ar tat-o, dar în cea a serii nu mi-am putut da seama dac era verde sau nu. Colegul meu îmi explic : fusese construit înainte de legionari, cu mâinile lor. în sfâr it îl v zui c se abate din drum i se urc în tramvaiul 6, înapoi spre ora . L-am urmat. Nu mi-a spus nici acum unde mergem, avea în el sentimentul de ef (nu era el ef al clasei?) i efii nu se simt obliga i s spun ce -au în gând, trebuie s -i urmezi i o s vezi tu unde te duc. Pân la capul liniei n-am mai vorbit. Acolo ne-am dat jos i am ie it pe Brezoianu. în dreptul unei cl diri Dobrinescu se opri i îmi f cu semn cu capul: intrar m în untru. Totu i citii afar o plac pe care scria: Cantina refugia ilor ardeleni. Intrar m într-o~ sal mare i într-adev r v zui oameni mul i la mese, mâncând. "Ce caut Dobrinescu aici?" m-am mirat. La intrare, în stânga, lâng perete, o lad cu pâine, lâng lad o mas la care st tea un domn, iar în stânga lui o marmit uria cu mâncare. î naintea noastr erau al ii care intraser ca i noi, domnul le d dea câte o jum tate de pâine neagr , un castron, iar o femeie în halat alb de lâng marmit le turna în el ciorb cu polonicul. Dobrinescu îi opti ceva omului de la mas . El nu^auzise nimic, dar d du din cap i lu din lad pâine i ne-o întinsei în timp ce femeia ne umplea castroanele mi se f cuse ru ine. Ce c utam noi acolo, s mânc m aceast pâine neagr a refugia ilor ardeleni? Aveam bani la mine, a fi putut... Dar era prea târziu, Dobrinescu d i luase înainte i se a ezase la mas . Mi-am spus c poate el e refugiat ardelean (de fapt nu tiam de unde e, crezusem c e bucure tean) i n-am vrut s -l jignesc, m-am a ezat i eu în fa a 150 lui i am început s mânc m. Era varz cu carne, o por ie mare, iar pâinea, de i neagr , era proasp t . - Tu e ti refugiat ardelean? l-am întrebat totu i. Mi-a f cut cu ochiul, cu un surâs senin: nu era, ei i? Era orfan, el unde s m nânce? în fond cineva trebuia s aib grij i de el, poate chiar statul, adic cei care se ocupau de orfani, îl îndrumaser aici. M-am uitat în jur. Erau numai b rba i, aproape to i tineri, adic n-am v zut nici un mo printre ei. Erau bine îmbr ca i, dar t cu i, absorbi i de clipa de fa , grea pentru ei, cu gândul poate m ereu înapoi, acolo unde l saser casa p rinteasc , cu p rin ii poate b trâni, care nu putuser suporta un refugiu. Aveam s aflu mai târziu c era chiar a a, cei mai mul i plecaser tinerii, cei f r familii proprii, care puteau s -o ia de la ‡ cap mai u or i bineîn eles cei care, din multe pricini, se sim eau amenin a i sau iubitori înfoca i ai Ardealului lor pe care nu suportau s -l vad sfârtecat. i deodat unul dintre ei se ridic de la masa lui, se a ez la a noastr i îmi opti numele. Mi se întâ mpla acest lucru des, eu s nu v d pe cineva pe care îl cuno team, dar s fiu apucat de bra , oprit i s recunosc un vechi prieten sau pe cineva în amintirea c ruia st ruiam eu mai mult decât el într -a mea. M-am uitat int la el i a surâs cu chipul inundat de pjîucurie intens . - Codrine, am strigat. L-am recunoscut dup aceast expresie a chipului s u în care bucuria de a tr i nu era umbrit decât la lec ii, acolo la Cristur-Odorhei, unde mi-era coleg de banc , i când era ridicat în picioare de profesor i pus s r spund . Era pierdut, tia c nimeni nu mai poate s -i vie în ajutor, cum se întâmpla la teze, când îi strecuram repede pe sub banc r spunsul i se salva cu un ve nic ase. Ce era ciudat îns i se mirau i unii profesori de el era faptul c atunci când tia, r spunsurile lui erau sc p r toare: "De ce nu înve i Codrine, îl întrebau, de ce e ti lene ? Uite, acum tii, unde- i umbl mintea la medita ii?" Unde s -i umble? De la o banc la alta, stârnind râsete pe unde trecea. Ce le povestea? Avea un puternic accent ardelenesc, i în limbaj un 151 argou de la el din sat, care nou , reg enilor, ne stârnea o ve nic încântare, mai ales când t ceam schimb de înjur turi: el râdea de-ale noastre, neîn elegându-le înc rc tura, noi de-ale lui, tot a a, fiindc ne sc pa semnifica ia. C lca-te-ar vaca neagr ! Sau, bolândule! Ei i?! Mare lucru s te calce o vac , fie ea i neagr ... Cât despre "bolând" putea s -mi spun mult i bine, d deam din umeri. Iar când eu, furios, îi spuneam: f... în... pe m -ta!, îi sticleau ochii de veselie, nu în elegea nimic, adic s -Leu pe el, pricepea i îl amuza, dar a doua parte a înjur turii, m -sa adic , ce rol mai avea? Dup un timp deveni curios de lecturile mele i îi povestii c ei, ardelenii, d duser mari scriitori. îi cuno tea? Nici pomeneal , dar curând începu s -i citeasc , s - i dea i el seama de ce st team eu cu astfel de c r i în loc s ies duminicile în ora cum f ceau to i i s m laud pe urm c am f cut cuno tin a cut rei fete... Literatura îi pl cu, dar f r s -l pasioneze, nu-i schimb firea, tot Codrin era, i sunau neverosimil în limbajul lui nume de scriitori, am nunte din biografia lor, chiar idei despre opere i c r i.

Am întâlnit i mai târziu acest fenomen, care e caracteristic pentru unii c ititori, acela de a lua -fic iunea drept fapt real, cum o lua Codrin, i la persoane culte i mature, care nu re ineau de pild adev rata dram s zicem a lui Ivan Ilici, ci faptul c nu se tia de ce murise, ce avusese el adic , de fapt, acolo în dreapta, lucrul acela pe care nici doctorii nu-l tiau. Cât despre rest, hm! S -a îmboln vit omul i a murit... Asta o s ni se întâmple la to i i nu scrie nic ieri c o s-o p im chiar ca Ivan Ilici. Am pus mâna pe um rul lui i l-am zgâl âit de bucuria revederii. - Codrine, ce faci tu aici? - Bine, tu ce faci? __^ în ultimul an, 39, îmi petrecusem vacan a de Cr ciun la el. Scrisese acas din timp i p rin ii lui îi r spunseser c da, m puteau primi, dac eram a a de s rac i n-aveam bani de tren s m duc acas . Cum s nu, bucuro i, dac era vorba de colegul lui de banc i, care îl ajuta la lec ii. Taic -s u a venit cu sania i 152 ne-a luat i am mers o zi întreag pân am ajuns în satul lui. Ce c l torie! Sate de mocani, pe care îi cuno team din drumul la Câmpu-Lung, dar i de secui, cum îmi spunea Codrin, pentru care aveam simpatie, nu în elesesem de ce Minai Viteazul pusese s li se taie capetele celor trei omorâtori secui ai lui Bâthory, i de ce domnitorul nostru fusese atât de cutremurat când î i v zuse du manul ucis: s racul pop ! Cavalerismul acesta avea s -l coste via a. F ceau istorie între ei, el, B thory, Rudolf, Basta i nu le pl cea când al ii, nu de dragul unei recompense, veneau i aduceau capul du manului pe tipsie!... De ce? Se gândeau cumva c puteau avea aceea i soart dac l sau frâu liber popula iilor lipite de p mânt cu tendin ele lui obscure? S racul pop ! De ce s rac? Adic cum, de ce trebuia s -i fie mil de el? Din contra, eu i -a fi r spl tit pe acei secui, care tiau ei ce f cuser , i nu s dau ordin s fie... Hop! Sania se opri i urm o foiala. Am intrat în cas , am ajuns... Codrin avea o sor de o frumuse e deosebit , fa b laie, cu p rul galben... De revelion o r sucea un fl c u în învârtite ame itoare... St tea parc pe loc i ai fi zis c doar ea juca. Fustele ei zburau în aer, picioarele acestei cosânzene i se dezveleau pân sus. Pân la revelion am crezut c e inocent , de vârsta mea, i c i ea se îndr gostise de mine, fiindc îmi spunea "domni orule" i avea grij s nu m simt printre streini, îmi lacea patul, îmi punea mâncare în farfurie... Ca s-o v d la joc, luat de acel fl c u cu cizme bine lustruite peste cioarecii lui strân i pe pulpe, (m întrebam cum dracu îi tr gea pe picioare) mândru, cum s nu, blond ca i ea, cu tundr sur , ce s mai vorbim. Se inea de el r pit , pierdut în vârtejul dansului, prea strâns lipit de el i cu o expresie de beatitudine pe chipul ei feciorelnic. "Se m rit cu el, e cel mai bogat din sat", mi -a optit Codrin în seara aceea ca i când ar fi ghicit ce sim eam i s -mi iau, deci, gândul de la ea. "Cum, am zis, a a mic ?" "A a!" Când via a îi st tea înainte ca un vis, ea înc de la ai sprezece ani, s înceap s tr iasc i s spulbere minunea, tinere ea ei de fat ! B rbat, pe urm copii i gata, asta era totul? 153 Codrin era înalt i mi se p rea c în cele ase luni de când ne desp r isem chipul lui de ardelean spelb î i pierduse tr s turile de adolescent; ar ta acum ca un fl c u hot rât, cu privirea stabil (nu-i mai jucau ochii ca înainte) i nici nu mai ar ta a a gras la fa , cu obrajii prea albi i care îi cam înghesuiau nasul mic, dându -i acea expresie de veselie nemotivat , dar care era i contagioas : stârnea simpatie... I -am spus lui Dobrinescu: - Un normalist din Cristur, face i cuno tin ... i tu, am continuat eu apoi, Codrine, ai plecat singur sau cu p rin i cu tot? - Nu, am plecat to i, p rin ii sunt la Bra ov. - i sora ta, ce face? - Ea a r mas. - - S-a m ritat, atunci, cu b iatu- la? - Da, s-a m ritat, au r mas în casa noastr . - i voi de ce a i plecat? Codrin î i puse coatele pe mas i m privi int câteva clipe lungi. Privirea îi sticlea, ai fi zis c î i frâna cu greu o veselie, bucuria aceea a lui de a tr i care în fa a mea î l st pânea ca mai înainte. i astfel, în aceast stare de spirit, îmi spuse c înainte de primul r zboi bunicul lui, preot în sat, a p it ceva... au intrat în ograda lui unguri c l ri, au pus mâna pe el, au tras butucul de t iat lemne în mijlocul b t turi i, l-au pus cu gâtul pe el i ( i aici Codrin scoase un scurt uierat) i-au t iat gâtul cu securea. Tata era de fa . Codrin t cu, dar nu v zui nici o tres rire pe chipul sau alb. - i din pricina asta a i fugit? am zis eu. -Nu! ' - Atunci de ce? - Dup r zboi tata era sanitar în mai multe sate de prin preajm . i într -o zi a v zut pe unul din ia c l ri care îl inuser pe bunicul cu capul pe butuc. S-a întors în sat, a vorbit cu al i oameni i l -au pândit pe- la când se întorcea cu c ru a de la ora . L-au dat jos, l-au legat i au trecut cu c ru a de dou ori peste el. " 154 - Dar ce-au avut ia c l ri cu bunicul? - Ce-au avut? I-au cerut s vorbeasc ungure te în biseric i la coal . i el n-a vrut.

Iar i s-a l sat o t cere. în acest timp ultimii refugia i treceau prin fa a acelui domn, î i luau pâinea i ciorba i se a ezau pe la mese. Sala se golise. Nu tiam nimic despre aceste realit i crunte ale trecutului Transilvaniei. Citisem Mara de Slavici, i alte povestiri i nu mi -aminteam de nimic asem n tor. Martiriul lui Horia, Clo ca i Cri an era legat în mintea mea de revolta lor e uat , dar un simplu preot de sat... Un preot avea i Rebreanu în Ion, pe Belciug, c ruia i se ceruse de c tre inspector s predea în coal limba maghiar , dar refuzase, i nu p ise nimic. - Codrine, zic, m rturia lui Rebreanu, în Ion, e c rela iile dintre români i maghiari erau destul de pa nice. Herdelea cel tân r vorbea bine ungure te, iar taic -s u, care era dasc l în sat, alearg la un moment dat în toate p r ile i face propagand electoral în favoarea deputatului maghiar. Nu mai spun c la petrecerea care urmeaz dup alegeri, un p durar ungur (parc a a tiu, c era p durar) strig ridicând paharul: tr iasc românii. - A a e la Rebreanu, r spunse Codrin. în realitate a fost altfel. - Bine, zic, dar nu ii minte c la Cristur aveam doi unguri colegi gemeni Ugon Ferenc i Ugon Francisc i în celelalte clase tot a a i ne în elegeam bine? - A a este, zise Codrin. In armat tata ne povestea ca la examenul de sergen i era printre ei i un ungur i ofi erul, când s-a dat proba scris , s-a oprit i s-a uitat s vad ce scrie la i i -a spus, dup ce a citit, b tându-l pe um r: "Boanghin ai fost, boanghin ai r mas". Dar tot l-au f cut sergent, fiindc nu tia el bine limba noastr , dar era osta în armata român , prieten cu tata, cu toate c tata nu uita ce i se întâmplase bunicului... Rebreanu tia i el perfect ungure te, fusese ofi er în imperiu, ca i frati-s u, care a fost spânzurat... Nu uita c Apostol Bologa 155 se angajeaz voluntar i abia pe frontul românesc î i aduce aminte c e pus s trag în fra ii s i. - Ce vrei s spui, Codrine? Dobrinescu ne asculta, curios. Codrin surâse i o lumin bizara ap ru, involuntar, pe chipul s u. Ar fi vrut s -mi r spund , dar nu mai putea. Nici el nu tia ce vrusese s spun . Desigur, c toate acestea ar fi trebuit s înceteze? C dac ar fi fost dup noi, cei mai tineri, chiar a a s -ar fi i întâmplat? Dar iat , trebui -ser s fug , era limpede, omorurile nu se uitau i acum, când Ardealul era ciopâr it, putea fi ciopâr it i taic -s u. - Vreau s spun, zise Codrin, c totu i Rebreanu s-a întors la patria mum , dar c , dac imperiul nu s-ar fi pr bu it... Cine tie? Ar fi r mas ofi er la Budapesta i ar fi ajuns chiar s fac literatur în ungure te, el, român... M rturia lui, în care tu te încrezi... am aflat acum c to i românii sunt sili i s adopte nu me ungure ti... Revenea la realit ile lui crunte. - Nu putem face nici o presupunere despre soarta cuiva, i-am r spuns. Dovad c frati-s u, un om mult mai slab, a preferat spânzur toarea... Iar m rturia lui din Ion pledeaz pentru în elegere... - Da, tiu, e frumos, dar... \ Codrin se poticni. \ - Vreau s spun, relu el, c Ardealul e al nostru. i c e pres rat de martiri, de care voi, reg enii, nu ti i nimic. - Afl m de la voi, i-am r spuns. Povesti i-ne! - Asta i facem! Tata, la Bra ov, s -a dus la un ziar i a scris. - Bine, Codrine i tu ce faci în Bucure ti? - Sunt pedagog într-un internat. Nu l-am întrebat unde. tiam c îl puteam g si acolo seara la cantin ... Ne -am desp r it, ne-am spus la revedere i am plecat. Am revenit, câteva zile mai târziu, s -l rev d, dar nici atunci i nici în zilele urm toare n -am dat de el. Plecase la Bra ov, dup taic -s u? Sau câ tiga destul de bine i renun ase la cantin ? îmi aminteam, atunci la Sinaia, c anul trecut d duse el de 156 adresa mea i primisem o scrisoare s viu s -l vizitez la Cristur, unde era înv tor. M -am dus, prins de nostalgie, s rev d ora ul în care petrecusem doi ani din via a mea. M-a primit într-o cas nu prea grozav pentru un înv tor, un fel de colib la marginea ora ului plin în interior de icoane pe sticl ca un pa raclis i singur cuc; neînsurat, am în eles. M-a l sat singur câtva timp, scuzându-se, spunându-mi c se întoarce repede i m-a g sit amor it pe pat, cu gândurile împr tiate, între somn i ve ghe. Venise înso it de cinci- ase in i i am în eles c era un eveniment sosirea mea acolo. A început s se agite, s aduc sand viciuri i sticle de pe undeva din curte, am început s mânc m i s bem i încetul cu încetul m-am pomenit luat la întreb ri... Ce era la Bucure ti, ce se întâmpla? Ce s se întâmple, le-am r spuns, nimic deosebit... Cum nimic, când a c zut P tr canu, care a spus la Cluj c ... L-au arestat, ce i-au f cut? Nu tiam... i au început, pe optite, dest inuirile... C aici unii unguri se purtau ca i când nu Ardealul s-ar fi întors în grani ele lui fi re ti, ci dimpotriv . C aproape nu se putea vorbi române te în restaurante, în magazine, la pâine, la po t ... C tat l lui, a l lui Codrin, era arestat pentru activitatea lui din timpul r zboiului, de la Bra ov, acuzat de ovinism, el care militase doar pentru alipirea Ardealului i nimic altceva. "Sunt evenimente nefire ti, le-am r spuns. Nu pot s cred c , dac sunt adev rate toate acestea, vor dura." Aveam o îndoial : cum s fie arestat un om care dorise întoarcerea acelei p r i din Ardeal la patria mum ? Nu puteam s cred, totu i, de ce mi-ar fi spus ei un lucru care nu era adev rat? în acela i timp sim eam c m sufoc, sentimentele lor m ap sau, nu tiam ce s le r spund i în plus m enerva acel du -te vino al lui Codrin

undeva în curte. "Unde se tot duce?" i-am întrebat pe ceilal i. Unul din ei mi -a r spuns. într-o alt od i era nevast -sa. De-acolo adusese tot ceea ce pusese pe mas . " i de ce nu vine i ea încoace?!" am spus eu nedumerit. "E unguroaic , mi s-a r spuns, i nu vrea ca ea s aud tot ce discut m noi!", "Dar tie ce se discut ?" "Bineîn eles c tie, adic b nuie te." " i tr ie te mai departe cu Codrin?" "Tr ie te, 157 e îns rcinat , or s aib i un copil." " i ce limb vorbesc ei împreun ?" "Române te!" " i, tat l arestat tie?" Nu mai mi-au r spuns. " i ce s în eleg eu din asta?" am întrebat mai departe, iritat. Nu mai tiam ce s spun, am plecat seara i Codrin n-a zis nimic, nici eu nu i-am pomenit c tiam cu cine e însurat i nici el n -a insistat s mai r mân. Pe enigma acelei vizite, gândul îmi st ruia la Sinaia: Ce -o mai fi f când Codrin? O li sc pat taic s u? I-o fi n scut nevasta? Ce limb avea s vorbeasc noul n scut?... ... De la cantina refugia ilor ardeleni l -am urmat la ie ire pe Dobrinescu. F r ov ire, m ducea iar undeva. Nu, nic ieri, înapoi la tramvaiul 6. Iar la coborâre, în D m roaia, nici o sur priz : la el acas . Zic: - Hai s lu m i noi un chil de vin, e revelionul, s ciocnim i noi un pahar... - Cum s nu, zice, dar eu n-am un leu. - Am eu, i-am r spuns. i am intrat într-un magazin de vinuri, am cump rat o sticl i am ajuns în d r p nata lui odaie. Numai c pe mine m-a apucat deodat frigul i au început, cu paltonul pe mine, s -mi cl n ne din ii. Afar era mai cald decât acolo. I-am spus c nu pot s stau, s mergem la mine, unde e calorifer, sunt singur, poate s doarm la c ldur , de ce s st m acolo s înghe m? - Nu înghe m, zice, fac eu cald... Dar cu ce? N-avea un lemn... - N-are rost, hai la mine, i-am spus. - Nu, de ce, st m aici, e bine aici, ne b g m sub plapum . - Nu m bag în nici o plapum . Dârdâiam. Preocupat, vesel, înc p ânat, f cându-mi cu o-chiul, a ie it afar i s-a întors cu ni te surcele. - Punem dulapul pe foc, zice. - Care dulap? M uit i v d la lumina chioar a l mpii într -adev r un dulap cenu iu, destul de mare, a ezat într-un col . 158 - De ce s strici dulapul? zic, hai la mine. Nici nu m-auzea. A pus mâna pe-un topot i s-a apucat de treab . Dulapul sfârtecat f cea un zgomot groaznic. Dobrinescu era din ce în ce mai vesel. în curând focul începu s ard trosnind în sob i odaia se înc lzi. M dezbr cai de palton. Râdeam amândoi. Destupar m sticla vârând dopul în untru i ciocnir m, el cu o cea c , eu cu singurul pahar pe care îl avea. - Nici eu nu mai stau la coal dup ce îmi iau capacitatea, îl aud c zice. Deci nici el? Nu spusesem nim nui c acel an era pentru mine ultimul. Dar gândurile se gh icesc. Indolen a mea în clas , ce putea s însemne decât c gândurile îmi zburau în alt parte? - i ce-ai s te faci? îl întreb. - V d eu, zice. Ne-am urat noroc, succes... i am b ut din nou, înseta i de gustul vinului i surprin i de ame eala care ni se i urcase la cap i ne lic rea în priviri. - Hai s fugim, zise el pe nea teptate. i în clipa urm toare î i îndulci gândul, f cându-mi cu ochiul, adic fugim, ce! Cine ne opre te, nu suntem noi mari, nu tim noi destul carte, nu suntem liberi? M apuc râsul. El, cumintele Dobrinescu, eful clasei, cu burs înc patru ani, ie ea sigur înv tor... Ce-l apucase? - Fugim în ari str ine, relu el cu o sticlire stranie în ochi, dar cu un glas domol, gospod resc. Pâ , pâ , i... i ar t cu mâna în dep rt rile închipuirii. elul prea sigur al vie ii sale nu-i mai pl cea, b nuia, intuia poate c destinul meu avea s fie mai aventuros i m invidia? Râsul meu triumf tor i-o confirma, se d duse de gol, dar era al turi de mine, nu avea ‡ în firea lui nimic obtuz sau ranchiunos. - Bine, zic, hai s fugim! - Clar!... Ne facem marinari. Sau mergem pe jos, ca Mihai Tican Rumano... Dar pe ap e mult mai... S str ba i oceanul ca Cristofor Columb... Descoperim noi ceva... mai sunt insule. 159 îi supunem pe b tina i... tii c un român a fost rege undeva în America de Sud?..". i îmi f cu cu ochiul; ei, rege, ce, e r u?... De unde s tim ce e simplu gând sau aspira ie secret în sufletul unui adolescent? Câte nu s-au v zut? i pe acest dubiu pe care Dobrinescu îl exprima cu egal m sur , râsul meu se transform în zbierete i Dobrinescu în sfâr it zâmbi i el cu tot chipul. B ur m ce mai era în sticl i ne dezbr car m. Mie mi se f cuse somn, dar el continua s -mi vorbeasc insistent. Nu mai tiam ce spune, din când în când doar tres ream, morm iam... da, da, cum s nu... sigur... a a o s facem... începând chiar de mâine...

domnul Lasc r... domnul Iordache... Mihai Tican Rumano... Racovi . .. banchize pân nu mai auzii nimic i c zui într-un somn agitat. Dobrinescu mi-a spus diminea a c de vreo dou ori am trântit plapuma pe jos. - P i dac visam! i-am r spuns. Tu e ti de vin , c vrei s fii rege. XXV Banii da i de tat l meu erau pentru taxe. Dar nici nu m gân deam s-o fac. II întrebai pe Nil care se întorsese de la nevast -sa, dacâ.puteam, cu o mie de lei, s -mi cump r un costum de haine, o c ma mai bun i o pereche de pantofi. Nil se gândi. - Hai cu mine s c ut m, zise. în drum ne oprir m i ne uitar m într-o vitrin , adic eu m oprii, Nil m l s s m uit , cu mâinile în buzunare i cu un surâs de îng duin pe buze. - Nu de-aici, îmi spuse, de-aici nici un pantalon nu po i s - i iai cu o mie de lei. O pereche de pantofi cost ase sute, tu vrei i c ma '... Hm!... Hî... Râdea de mine, dar totu i avea el ceva în cap, dac o pornise... Str b tur m marele bulevard pân la pia a Br tiahu, cu statuia pe care o ocoleau tramvaiele i intrar m spre Sfântul Gheorghe. Acolo Nil o lu la stânga i curând d dur m de ni te str zi pline de pr v lii deschise i lume care forfotea; parc era un bâlci. - Ce e aici? îl întrebai. - Taica Laz r, zise el. A, Taica Laz r, cum s nu, auzisem, da, a a era, aici totul era ieftin, pân i în sat era cunoscut aceast strad . Ne oprisem nehot râ i. în care pr v lie s intr m? i atunci din u a u-neia mai apropiat se desprinse un om, veni drept spre noi i îmi opti mie la ureche. - Domnu, am un costum de haine special pentru dumneata! Am tres rit! De unde dracu tiuse c chiar un costum' de haine c utam? M uitai la Nil , care l sase capul în jos. 161 - P i n-are nevoie numai de costum, murmur el, vrea i o c ma i o pereche de pantofi. - Am i pantofi i c m i, zise individul. Intra i, veni i cu mine. Am intrat în pr v lie, care într-adev r era în esat cu de Ätoate i omul lu de pe o vergea un costum gri, unde erau în irate cu zecile i mi-l ar t . - Special pentru domnul, zise el, încerca i-l. M vârî undeva în spate, m dezbr cai i îl încercai, cu c ma nou . Era perfect! îmi aduse i o pereche de pkntofi, care nu erau chiar noi, dar nici toci i i m uitai în oglind . Ei» a a da! îmi legai la gât i o cravat , pe care negustorul îmi spusese c mi-o d pe deasupra, nu intra în cost i m întorsei s m vad Nil . - Un domn elegant! exclam individul, astea cu care a i venit pute i s le arunca i, domnul e student, dac nu m în el, nu se face ca un student s poarte asemenea... - i cât cost , murmur Nil îndoit. tia el c aici e ieftin, dar nici pe degeaba nu i le d dea nimeni, or o mie de lei... Negustorul f cu un gest: cât poate s coste? O nimica toat . - Facem o reducere pentru un student, zise el. tim noi c studen ii o duc greu, dar trebuie s fie i ei îmbr ca i bine, se întâlnesc cu-studentele, ies la plimbare... Am i palton... Spe cial. Ala nu- e palton pe care îl ave i, nici nu pot s spun ce e, manta, dulam r neasc , scurteic ... Seam n cu o scurteic de muiere... Nil rânji. A a era. Totu i se opuse: - Palton, nu, vine prim vara... i pân' la anu.... j_ - Bine, conveni individul, i-puse paltonul la loc. f - Cât zici c cost ? opti Nil . ' - A, exclam negustorul ca i când ar fi crezut c spusese lucrul acela lipsit de importan , pre ul adic ; patru mii de lei! se mir el însu i de cât de ieftin era. 162 ~~~~~ L Nil î i încre i fruntea. Eu sim ii c trebuie s m întorc la vechiul meu costum pe care cu adev rat m gândisem o clip c trebuie s -l arunc. Chiar dac ne tocmeam, cât putea s lase? O mie, chiar dou , i? De unde luam mia cealalt ? Nil se gândea. Se uit la mine. - Spune-i, zise, câ i bani ai. i dac nu vrea, mergem în alt parte. - N-am decât o mie de Ici, spusei eu. Negustorul începu s râd i s enumere... costum special, pantofi, c ma , cravata o l sa deoparte... începui i eu s râd. M a ezai pe scaun s m descal . Dar observasem c de cât -timp st team noi acolo nu mai intrase nici un client, de i mi unau cu sutele pe-afar . Sigur, ne ducem la altul, g sim noi... - Da i dou mii de lei i gata, zise individul. Nu câ tig nimic, dar poate dac v fac cadoul sta, o s am i eu noroc cu altul care are mai mul i bani.

Nil d du din cap împov rat: - De unde, rânji el blând, dac n-are decât o mie? - Bine, se hot rî brusc negustorul. Scoate i mia i s -l purta i s n tos. tia, din experien a lui de negustor, cine i câ i bani are în buzunar. Iar o vânzare era mai bun decât nimic. I -am pl tit i am vrut s plec. Nil îns m-a oprit* s iau i hainele vechi, sunt bune, zise el, de tocit pe banc la coal , Pe-astea noi s le in i eu de sus, adic de s rb toare. Avea dreptate. Cine tie când aveau s -mi pice ni te bani... i atunci mi -am adus aminte de ghicitul ig ncii lui Ilie: un dar de bani... Da, iat , fusese... i drumul pesemne era cel f cut de mine acas ... Nil , încântat, i ca s s rb torim evenimentul, m duse într-o bodeg . Cerur m bere i debre ini calzi, cu mu tar. - De fapt cât costa ce-am luat? îl întrebai curios. - La Taica Laz r cam atât cost , zise el. D -i nâbii, ad ug , le iau i ei de ocazie. i puse mâna i -mi pip i stofa. TJ du din cap: E cam sub ire, dar e bun . 163 - Tu cât ai dat pe-al t u? Tot de la Taica Laz r l-ai luat? Al lui era mai frumos, culoare bej, parc mai bine croit, cu altfel de nasturi... îmi spuse c nu, l-a cump rat de la un magazin, de la erg, astea de la Taica Laz r nu prea in, c nu tii cât au fost purtate... A luat unul odat , tot a a, ieftin i dup câteva luni i s-au rupt pantalonii în cur... - P i atunci, zic, pe mine de ce m-ai l sat s -l iau pe- sta? Dac mi se rup i mie? - Fii i tu cu grij ... Poate nu se rup, c nu tii care e mai nou i care e mai vechi. La noroc! Ciocnir m halbele i b ur m. - Ce înseamn ocazie, îl întrebai. Adic de unde le iau? - D -i nâbii, zise, toate sunt de furat. Vin ho ii, sparg o cas i pe urm le vând aici pe câteva sute de lei. - i ia de la care se fur nu pot veni aici s le recunoasc ? - Nu, c le schimb , le mai vopsesc, tiu ei ce s le fac . .. Nu le scot repede la vânzare, pân uit p guba ul. Deaia le vând ieftin, fiindc nici ho ul nu se tocme te. Crezi c i -l vindea el cu o mie de lei1 dac nu-i convenea? - i poli ia, zic, nu poate s -i prind ? - Poli ia nu se bag , le d i lor o part e din bani ca s -i lase în pace. Interesante lucruri, secretele Bucure tiului, gândeam eu naiv. Nil trebuie s tie multe. - Ascult Nil , zic, tu de ce nu te-ai f cut legionar? Se uit la mine surprins i deodat întunecat. înghi i ce mai avea din debre in i murmur stingherit: - M nânc acolo i nu mai vorbi prostii. Totu i se gândea la ceva. î i l s fruntea în jos i opti: - tia omoar lumea!... Intr-o zi au venit i au luat un jidan de la noi din bloc, un doctor... I -au luat apartamentul. Cic l-ar fi omorât acolo la pu c rie... Barmanul de vizavi, un prieten de-al meu, povestea c un prieten al patronului, tot jidan, cu un magazin mare, au intrat peste el în birou i cu pistoalele în mân 164 l-au silit s isc leasc un act c le-a vândut lor magazinul cu tot ce era în el... - i? - i l-au dat afar . Dac nu isc lea, îl împu cau... Nu stau ei mult, mai ad ug el cu o mohorât convingere, nu neatins de îndoieli: i dac totu i st teau? Cine s -i goneasc ? Lumea î i vedea de treab , umbla pe str zi, prin magazine, prin tramvaie... Sau st teau prin ber rii ca noi i beau bere. Ce -o s se întâmple? Cum o s tr im? Ceor s fac legionarii? Nil relu dup o lung t cere. - S taci din gur , nu mai vorbi de lucrurile astea... i t cu el însu i, gânditor i posomorât. Avea grij de mine s nu vorbesc cu cineva. T cerea lui era lini tit i în adâncurile ei z cea o neclintit convingere. - Cine face r u unora, n-o s fac i altora? murmur el. XXVI Anticarul meu îmi d du un R zboi- i Pace în dou volume, pline de chenare i prin i desena i în câteva linii i prin ese care sem nau unele cu altele, b gate în text, cu un Napoleon strivit de p l rie... Abia citeam un capitol, c se termina f r în eles, aruncându-m în altul pe care îndat ce începeam s -l descifrez., ap tea o liter mare înflorat i o prin es necunoscut intra în scen ... mon cherprince... Austerlitz... drapelul... împ ratul Alexandru... Kutuzov... Nata a... Nu în elegeam nimic... Nu mele de Tolstoi pe copert îmi amintea de un om cu barb , despre care tiam c fusese conte... Un scriitor e un scriitor, nu conte... For a de crea ie nu st în titluri, Victor Hugo n-a fost nici duce, nici marchiz. Jean Valjean nu e prin ,'iar Cozeta nu e duces ... Prin esa M ria avea mo ii, nu- i smulgea din ii din gura i nu- i t ia p rul ca s poat trimite bani mizerabilului Thenardier.^. Nici un Javert nu st tea în spatele grasului. Bezu-hov, care venea i el la Borodino ca un tâmpit i îi încurca prin prezen a lui pe tunarii care luptau i mureau eroic pe o colin , alungându-l cu blânde e: "Boierule, nu e de tine aici, pleac ..." (O edi ie a unei capodopere din care se taie halci întregi e o infamie; ca i când ai stoarce -o de via a ei secret i ai prezenta apoi cititorului un cadavru; întâlnirea mea ade v rat cu Tolstoi avea s se petreac mai târziu i suflul epopeic din R zboi i Pace s -mi aminteasc de Homer; cât despre Moartea lui Ivan Ilici, cu

acel lucru din dreapta corpului s u pe care îl c p tase în urma unei lovituri de un scaun i care avea s -i pricinuiasc o moarte lent înso it de groaznice chinuri morale, aceste chinuri aveau s mi se transmit i mie vreme îndelungat , i mie mi se p rea c tr iam ca Ivan Ilici i eram însp imântat; cum tr im, 166 unde e lumina vie ii pe care Ivan Ilici o descoper abia când e vârât în sacul mor ii?; imagine teribil , moartea ca i când a.i intra cu capul în jos într-un sac, în care nu vrei s intri, dar e ti împins; prin eliminarea savant a detaliilor unei vie i meschine, dar care sem na cu a tuturor oamenilor, Tolstoi î i împingea eroul spre tragedie cu vigoarea unei fatalit i inexorabile; niciodat n-aveam sa citesc ceva mai zguduitor.) M enerva i un zgomot care se auzea' prin mica fereastr a camerei lui Nil . Ta -ta-ta-tal Apoi t cere i pe urm iar: ta-ta-ta-ta... Ami sat cartea i am deschis geamul. Marele ora res pira calm, sub un soare si o lumin rece, vedeam cerul senin, sp l cit, pu in înce o at de frigul iernii. Al turi ruinele unui bloc care se pr bu ise din temelii de cutremurul din noiembrie, în dreapta o firm pe vârful altui bloc înalt care se aprindea i se stingea neîncetat: Ja wohl (al turi era "Cheia Roseti", punct de reper). Ta-tâ-ta! Apoi iar: ta-ta-ta-ta! undeva aproape, dar greu de spus unde, îns prezent, persistent, misterios... Ce era? Cine ne îndeamn s ie im? M-âm îmbr cat i am coborât cu liftul. Nil era jos, în hol, la postul lui i când m -a v zut mi-a f cut un semn hot rât. - Stai nabii, aicea, zice, apropiindu-se de mine. Nu ie i afar .
r

-De ce? Ei, de ce! S r spund Nil precis la astfel de întrebare... De ce, de ne ce, nu era bine s ies... Cu frizura ie indu -i de sub apc i cu mâinile în buzunarele pantalonilor, îndoindu-se, îmi repet : ² Stai nabii aci! In clipa aceea zgomotul bizar p trunse prin poarta de la intrare: ta-ta-ta-ta! Apoi imediat: ta-ta-ta-ta! Ta-ta-ta-ta! O luai spre ie ire i Nil nu mai putu s m opreasc . Bulevardul era aproape pustiu. Tramvaiele numeroase care treceau pe-aici pieriser . începui s merg aiurea, la dreapta, în paltonul meu ale c rei pulpane fluturau împinse de genunchii care se ridicau repede în mers. îmi cuno team acest mers care parc m 167 âra, înainte, unde-o fi, pe marginea p durilor, a satului, a loturilor cu miri ti pustii, de la Miro i la Sili tea, noaptea pe întuneric, diminea a lovindu-m de tijele de floarea-soarelui, c lcând în dovlecii de prin porumburi... Ajunsei într-o pia cu statuie. Pia a era plina de coloane de indivizi în c ciuli r ne ti, dar i în epci de elevi, i indivizi r u îmbr ca i, cu paltoane ca ale mele, dar i cu paltoane bune, bine croite pe corp, cu umeri ascu i i... Ce c utau elevii aceia a-colo? Strigau sau cântau... Distinsei urlete: Jos nasonii... jos nasonii... Cine dracu erau nasonii tia? M oprii la distan , prudent. în clipele urm toare z rii în dep rtare, înaintând spre pia tancuri, care f ceau s se cutremure p mântul. P trunser înpia , intrar printre coloanele care r cneau ridicând mâinile în sus, ocolir statuia i pierir pe unde veniser . Auzii huiduieli, înjur turi: huooo!... huooo!... i din nou cântece întret iate, isterice, h rm laie de glasuri... Camarazi, camarazi, încolo -narea, mergem spre Pia a Victoriei... Nu v teme i de hidra masonic .. . Aha, va s zic tia erau nasonii, masonii... i iar i: ta -ta-ta-ta! De ast dat era aproape, la dreapta. O luai într -acolo. Nimic. T cere total . Ie ii la o r spântie de str zi i pa ii m duser tot la dreapta. Alt pia cu st atuie. Pustiu. Dintr-o strad lateral n v li un om în goan împleticit . C zu i nu se mai ridic . M apropiai de el. în c dere îmbr i ase piatra nea gr care acoperea p mântul. Musta a îi înflorise de sânge, care repede se f cu negru lâng gura rânjit i t cut . în elesei c era mort. i atunci â nir spre direc ia din care venise omul gloan e care f ceau fiu-fiu, fiu-fiu i undeva aproape ta-ta-ta-ta, ta-ta-ta-ta... dar gloan ele se oprir în aceea i clip , acest zgomot tocat venea de undeva din înaltul cl dirilor i se îndrepta într-o direc ie nedefinit , al i oameni fugeau trop ind i privii îndelung s v d dac mai c dea vreunul. Nu mai c zu i pierir pe o strad lateral . M uitam înd r t spre omul mort lâng statuie. Cine îl omorâse? Ce se întâmpla în ora ? "Un orii mort seam n cu un animal mort", gândeam. V zusem cai mor i cu din ii rânji i. O luai tot la dreapta. 168 * Pe marele bulevard pe care ie ii, printre blocuri, z rii în dep rtare reclama Jawohl. Mersesem în cerc. Un resTaurant luxos era deschis, se vedeau prin geam oameni stând la mese, ra i, elegan i, cu cravatele la gât... Intrai în untru i c ldura m înv lui. Tremuram. Trecui printre mese, intrai la toalet ... apoi m uitai în oglind o clip , s m recunosc, s iau cuno tin de înf i area mea... Revenii în restaurant, ocolii mesele i ie ii prin u a care se învârtea. în bloc, pe "Cheia Roseti", oameni t cu i se strânseser în hol i se plimbau de colo pân colo. Se uitar la mine b nuitori când v zur c veneam de-afar . Nil se apropie i m lu . - Du-te nabii sus i stai acolo, îmi spuse aproape strigând, cu o voce poruncitoare, ca la noi în curte, când ceva trebuia imperios f cut, ca la o porunc fatal , de care trebuia s ascul i f r s în elegi.

i aceast voce a lui, în care auzeam parc pe tat l nostru pe vreme de furtun , b , intra i în cas , închide i ferestrele, în timp ce tr snetele spintecau cerul i ploaia izbea în geamuri, m f cu s în eleg c marele ora tr ia i el ceva asem n tor cu o primejdie i c trebuia s m închid în odaie i s închid i geamurile. ... M trezii a doua zi spre prânz, dup un somn lung, cu Nil vesel, care intr în odaie i îmi arunc pe mas un pachet de salam i o franzel . - Ia, m , i m nânc ! Parc ar fi zis: i-am spus eu, acuma vezi... m nânc i taci! M uitai la el: adic cum?! -Legionarii! murmur . - Ce e cu ei?! - S-a terminat cu ei. A venit armata i i -a gonit. - Care armat , Nil ? Cum care armat ?! Armata! Nu tiam ce e o armat ?... M a ezai la mas i începui s m nânc. Nu în elegeam bine. I-a gonit de unde? - Hî, f cu Nil . Credeau ei c o s -l dea jos pe general... 169 - Au vrut s -l dea jos pe general? -Au vrut... - i? , - i generalul a scos armata i i-a belit pe to i... ‡-Când Nil ? -Azi... - i nu mai sunt la putere? Nil se îndoi de spinare, î i vârî mâinile, în buzunarele panta lonilor i nu-mi, r spunse. Sem na cu un cal nep s tor care î i sc rpina cu"din ii un genunchi. - Nu mai sunt, opti el parc cu melancolie. i dup pu in gândire puse mâna pe clan . Nu în elegeam. Nu generalul proclamase statul na ional legionar la 6 septembrie, când îl detronase pe Carol al II-lea? îi v zusem i poza într-o vitrin , sau într-un ziar, îmbr cat în c ma verde. De ce vruseser legionarii s -l dea jos? întreb rile îns nu-mi st ruir în minte, ca i Nil îmi mâneam franzela ca un cal nep s tor... fire te... cu pistoalele lor... Trebuia s -o p easc ... M miram în clipele acelea cum de ajunseser ei s ... Hm!... i acum... Gheorghe... Megherel... Dar nu m mai gândii nici la Gheorghe i nici la Megherel. Totul fugea parc cu vitez în urma mea i gândul mi se întorcea înapoi la desp r irea de tata, în acel drum spre gar , când îmi spusese c nu mai avea de -aici înainte" de unde s -mi dea bani de taxe. Mia aceea de lei, cu care îmi cump rasem haine, era, f r doar i poate, tot ce mai putuse strânge. De aceea nici n-o p strasem. i cu ea i f r ea, tot una era, bine c eram îmbr cat, dac o s fiu dat afar din coal , m car... Taxa era de apte inii de lei. Ce mai conta o mie? Ce-aveam s fac*dac la întâi februarie domnul Iona cu avea s -mi spun c nu putuse aranja nimic pentru mine? Cum aveam s -mi urmez eu liceul în particular dac nu-mi luam capacitatea i apoi i dup aceea, o s fac, unde s lucrez? Fiindc Nil m inea la el tiind c o s plec i nu c-o s r mân. Vorba lui Ilie: nu era bancher. 170 XXVII Directorul Iona cu îns nu m chem la el pân la sfâr itul - anului colar, an pe care îl petrecui în amor eal i a teptare. Dup -amiezile ie eam în ora f r învoire i portarul se înv a cu mine v zând c nu p esc nimic, îmi deschidea poarta .din curte cu o mic ezitare (îi aduceam din cârid în când câte un pachet de "M r e ti"), ie eam i eram dus. într-o duminic trecui pe la Gheorghe al lui Costic brutaml curios s v d dac nu p ise ceva. Nu p ise. în timpul rebeliunii fugise de la sediu, îmi povesti el, i fugise la timp, fiindc a doua zi to i cei de-a-colo fuseser omorâ i sau prin i de armat i b ga i prin pu c rii. Acum lucra la Uzinele Centrale Bucure ti (U.C.B.) tot ca ofer. Ce f cea, îl întrebai. Nu -mi r spunse, se feri. P stra înc pe chip urmele spaimei prin care trecuse în acele zile, se uita într-o parte, nu întru totul sigur c primejdia nu-l mai pândea i n-avea s fie i el prins i închis. Cic la U.C.B. îl chestionase r : "Ai fost legionar?" "Am fost!" "Ai luat parte la rebeliune?" "N am luat." "Te angaj m, dar dac se dovede te c ai luat, dac te caut armata, nu r spundem." Armata ne c utase i pe noi în coal , care î i deschisese cursurile normal îndat dup s rb tori i nu a a cum spusese Dobrinescu, c adic o s fie închis pân la întâi februarie. Absen a mea îns nu fu observat , nici m car subdirectorul Lasc r nu-mi spuse nimic. A doua sau a treia zi dup rebeliune, mi se povesti, intraser prin clase militari cu c ti de o el pe cap i f cuser perchezi ie pip indu -i pe fiecare dac n-au pistoale, c utar i prin b nci i pe sub saltelele din dormitoare. Nu g siser nimic. Pedagogul verde, care înfiin ase în coal "fr iile de cruce", disp ruse i nu se mai întorsese. Nimeni nu spu 171 se nimic elevilor care fuseser recruta i, î i vedeau de înv tur ca i când nimic nu s -ar fi întâmplat. Blândul B dil , care fusese eful fr iei de cruce din clas nu fu certat de nimeni, profesorii îl simpatizau mai departe pentru inocen a i mai ales pentru efortul lui de a r spunde bine la lec ii, c ci înv a greu, dar se str duia i asta place profesorului, c ci cine se str duie te are ansa de a reu i, spre deosebire de cei mai inteligen i , dar mecheri i puturo i, care cine tie ce vor ajunge în via ... (B dil a ajuns în cele din urm înv tor, s -a c s torit i a avut i un copil, a murit îns de tân r, de o tuberculoz galopant .)

I-am spus lui Gheorghe c atunci imediat dup rebeliune a fost pericol s fie prins, când armata îi c uta peste tot ( i îi povestii cum c utaser i la noi în clas ) i dac pân acum nu l -au c utat, a sc pat. - A a zice i nevast -mea, r spunse el, dar f r ca urmele acelei nelini ti s -i piar de pe chip. - i Megherel? zic. - Pe Megherel l-au prins! Sau a fugit el, nu tiu unde, fiindc l-am c utat de câteva ori pe acas i nu l-am g sit. - O fi sc pat i el, cine tie, zic, ca s -l fac s - i ia gândul de la toate astea. Dar nu i-l lua. Avea i de ce. De unde s fi tiut el în ce se b gase atunci când se luase dup Megherel? Ca i Megherel însu i care îl atr sese? Poate cineva s ne avertizeze de pericolele acestei lumi? Zici c sunt normale, vin oameni mari la putere, nu vine fitecine i crezi c nimic r u nu se va întâmpla... De ce s se întâmple? E cineva nebun s le fac ceva oamenilor, a a degeaba? Carol al II-lea desfiin ase partidele, foarte bine f cuse, prea mare t mb l u cu tot felul de alegeri i pe urm nici nu se f cea bine guvernul, c i c d ea... Atunci ce rost mai a-veau alegerile? Dar i regele sta tr ia ca un neru inat cu o ii -toare în v zul lumii, curva Elena Lupescu. i fusese detronat! Foarte bine! Mai multe nu tiam despre domnia lui Carol al II -lea, dac era vinovat sau nu de ciopâr irea rii, dac d duse sau nu d duse ordin s ced m f r lupt . Meseria de rege nu e lipsi172 t de riscuri. Gândeam, desigur, ca i Gheorghe i Megherel, c bine i -au f cut c l-au gonit, dar i bine era dac îl judecau ca pe Louis Capet i îi t iau capul... Nu e ti rege s jefuie ti ara, por i r spunderea i e ti dator, când vezi c nu mai e ti în stare s-o conduci i s-o aperi de pericole, s pleci din timp, s la i pe al ii mai îndr zne i i care o pot feri de primejdii... i pe urm la putere veni se un general... i îmi amintii de bâlbâielile lui Gheorghe din ber rie... Regele Mihai îi luase locul lui tat -s u... era i el legionar, din moment ce domnea peste o ar legionar ... Generalul... Ce, un general era o glum ?!... i apoi deo dat rebeliunea... Ce vin aveau Gheorghe i Megherel? Se angajaser i ei oferi... Gheorghe vindea braga i... asta nu era o meserie... Putuse i el s se însoare cu o fat mai bun abia dup ce î i luase carnetul... - Când i-ai luat tu carnetul', Gheorghe? îl întrebai. - Prin iulie anul trecut, zise el surprins. De ce m întrebi? - i unde lucrai? -LaGagel... - A, zic, la pâine. i de ce ai plecat de-acolo? Gheorghe întârzie s r spund . Vroiam s -l mai întreb dac Megherel era legionar f cut înainte de 6 septembrie, sau dup . Gheorghe se f cuse dup . Dar nevast -sa ne chem la mas afar , în alt camer , care era de fapt buc t ria micului proprietar al acelei cur i, g tise acolo i ne a ezar m s mânc m. Acele baclavale de care îmi vorbise Gheorghe ast toamn , când nu venisem, ap ruser iar, pesemne c în fiecare duminic vânz toarea de cofet rie le aducea so ului ei, acas . La sfâr it ne servi cafele. între timp femeia n scuse, dar nu v zusem copilul i o întrebai unde era. - Cum unde, se mir ea, nu l-ai v zut în odaie? Doarme în p tucul lui. Nu v zusem p tucul. Femeia î i aprinse un ciubuc i începu sa fumeze lini tit . Dup na tere se calmase i parc nici nasul nu-l mai avea a a mare, poate din pricina piept n turii, atunci p rul castaniu îi c dea bogat pe lâng obraji, acum î i eliberase chipul ridicând p rul într-un coc. îi st tea mai bine, da, iat , 173 nasul ar ta obi nuit, ca orice nas. Observând poate privirea mea de simpatie mi se adres i m întreb dac am fost pe la ar i ce mai fac socrii i cumnate le ei. îi r spunsei c n-am fost. - Noi vrem s ne ducem, dar nu acum, încolo spre prim var , o s lu m i copilul. Nu mai avea deci nimic cu noi tia de la ar , cum mi se p ruse data trecut . M întreb cât am dat pe costum, îi spusei cât i de unde îl luasem, ea spuse ieftin i c îmi st tea bine, nu ca la vechi, în care ar tam parc ... i râse i rasei i eu... Gheorghe îns nu râdea. i atunci renun ai s -l mai întreb cum ajunsese el de la Gagel la sediul Legiunii, observasem c evitase s -mi r spund . Cum s fi ajuns? Tot prin Megherel, prin cine altul? Nu p i nimic Gheorghe, dar în aprilie fu încorporat. Despre Megherel afl de la cineva i îmi spuse i mie c nu fusese prins, dar nici în ar nu mai era, fugise chiar atunci, în 'zilele re prim rii Legiunii, peste hotare, cu al i efi legionari. Megherel era i el un astfel de ef? Gheorghe d du din umeri. Nu credea, dar era desigur legat de unii dintre ei, care îl sc paser , cum sc paser i ei, cu ajutorul nem ilor. îl întrebai atunci pe Gheor ghe de ce nem ii, de care Legiunea era legat , nu-i sprijiniser pe legionari în timpul rebeliunii? - Care nem i? zise Gheorghe mirat i în elesei c nu tia c înc din toamna trecut se vorbea c generalul adusese în ar instructori germani pentru armata român . Sau poate tia, dar nu vedea nici o leg tur între nem i - i legionari. Eu îns tiam, citisem într -un ziar, la Cristur-Odorhei, în '38, procesul lui Co-dreanu, în care era acuzat de leg turi între organiza ia sa i Ger mania lui Adolf Hitler i cum spusese el c a doua zi dup ce avea s ia puterea, România va fi al turi de Germania. Fusese condamnat la zece ani închisoare, dar Carol d duse ordin s fie omorât dup proces... Legionarii luaser puterea, România era al turi de Germania i totu i... Fuseser înl tura i, de ce Hitler nu-i ap rase? Habar n-avea Gheorghe de toate astea, dar nici eu nu în elegeam. 174 XXVIII

Luai note proaste la toate examenele, dar reu ii s -mi iau totu i examenul final de capacitate, adic de terminare a patru clase normale, dup care puteam urma cursul superior. Media general 6,26, iar la purtare 6. i totu i pân atunci foaia mea matricol , dup care mi se înmâna o copie, ar ta note mari, între 8 i 10, în cei trei ani anteriori, iar la purtare 10. Domnul Lasc r îmi d duse acel 6 la purtare, dar nu mai îmi p sa_ i p r sii coala. Cine ghideaz pa ii unui tân r? Unde mi-am'dus eu lucrurile? Fiindc tiind c aici n-o s m mai întorc, îmi luasem c r ile, caietele cu însemn ri, plapuma dintr-o p tur violet , dar cu nasturi i cearceafuri f cute de surorile mele Mi a i Ilin-ca, i unde le dusesem, pe unde umblasem cu ele? Fiindc Nila între timp plecase de la Bloc-Algiu... D dui de el pe strada C r midari, dar cine îmi spusese unde st ? Lucra acum la Fabrica de lân rie, pe strada Lân riei, dar ce f cea acolo? Am dus lucrurile la el? Desigur, lunile care au urmat m -au g sit la el. Dar ce-am c utat eu în zilele urm toare pe erban Vod ? Tocmai în fa a unui afi pe care scria c se angajeaz tineri pentru deschiderea antierului C.F.R. Fierbin i!?... Doritorii se vor prezenta chiar azi la sediul cutare din erban Vod . M uitai la dat . Azi era chiar azi, luna iunie, ziua aceea, iar cl direa sediului era chiar acolo. Cum de nimerisem? Am citit din nou afi ul... Tineri... Nu eram eu tân r? Era pentru mine acel afi . - Mergem? auzii o voce al turi. A, Niculescu, un coleg... Un ins mititel, iste , insinuant i cam tic los, dar familiar, apropiat, s ritor. Fura în clas i în 175 dormitor stilouri, c r i i chiar flanele, zic ea c sunt ale lui, dar era un consens, când îl prindeam îi tr geam pumni în cap, el r bda, nega în ciuda eviden ei i noi îl iertam tocmai fiindc tiam c e ho , r mânea între noi, nu-l reclama nimeni. O dat a purtat pantofii altuia câteva s pt mâni. P guba ul n v lea asupra lui, era târât pe jos, bumb cit zdrav n, dar pe urm se ridica, r spundea la înjur turi, mereu cu un surâs i o sclipire viclean în ochii lui care se înecau parc - în sudoare. Nu înv a nici bine nici prost, f cea parte din galeria de ipi ai clasei, el era ho , altul era gras i onanist, T nase era tocilar, Enache era uria , afabil, Ene avea tot timpul ochii cât cepele, Amuza misterios, avea aerul s ne spun c el tia secrete mari, vorbea pu in dar în doi peri, echivoc, impenetrabil. Bârzoi era complexat, râ-deam c era scos mereu la vioar de un profesor care când deschidea catalogul d dea peste numele lui: Bârzoi, optea i Bârzoi ie ea din banc disperat i ne chinuia îndelung urechile cu scâr âiturile viorii lui... habar n -avea, dar nu tiam ce avea cu el tersul i bizarul profesor, îl scotea numai pe el i voia cu tot dinadinsul s -l înve e, îl sf tuia, îl corecta, îl punea s-o ia de la cap, era numai un dialog al lor, al c rui sens ne sc pa, uneori suna clopo elul i tot n u-l sl bea... Bârzoi se întorcea în banc cu sticliri de ur în priviri la adresa tuturor, în timp ce din clas se auzeau stig te, Bârzoi, Bârzoi, i profesorul ie ea pe u ca o fantom f r chip i form . - Ce e, Niculescule, îl întreb, ce cau i aici? - Ne angaj m? zice. i tu vrei s te angajezi? - Dar tu nu te duci acas ? - Care cas ? zice. A, da, crescuse într-un orfelinat, sigur, nu voia s se întoarc acolo. I-am r spuns c ne angaj m, dar ne angajeaz ? - Mergem i vedem. Erau mul i b ie i în fa a acelei cl diri care d duse anun ul, dar nu aveau studii i un ins simpatic, blond, foarte tân r, în costum sport, cu pantaloni care se terminau sub genunchi, cu pantofi cu talpa dubl , ars de soare, ne angaja pe noi doi i înc 176 ‡ doi domni b trâni pentru mine, pe unul îl chema Jumanca, pe cel lalt Ionescu, patru in i... Trebuia s ne prezent m a doua zi diminea a la acela i sediu i s plec m la Fierbin i. Ce vom face acolo? Ce vom fi? Blondul ne spuse doar atât: vom lucra cu el. Era perfect. Cu un asemenea b rbat deschis, simplu, tân r a-proape ca i noi, nici nu mai era nevoie s tii ce vei lucra: era clar, n -aveam s d m cu târn copul. Am semnat câte-o cerere de angajare, vag , "în serviciul antierului Fierbin i" i am plecat. A doua zi diminea a un camion ne-a dus în comuna Fierbin i, unde de îndat am i g sit un coleg dintr-a opta, care m-a luat, pe mine, nu i pe Niculescu, la el. Leg tura cu antierul avea s-o fac domnul Jumanca, s ne a-nun e când vine inginerul, c ci blondul care ne angajase era inginer, i s începem lucrul. Dar el veni curând... St team toat ziua de vorb cu acest coleg despre filosofi pe care îi citisem sau nu -i citisem, ne ame eam pronun ând cuvinte mari i gânduri incoerente, ore întregi, plimbându-ne prin sat (comuna era întins , avea chiar edificii impun toare) i pe câmp, prin cimitir i uli e cu pomi înc rca i cu fructe... Voltaire... Da, Voltaire... Fichte... A, Fichte... Leibniz... Fenelon, da, educa ia fetelor... Candide... Microme -gas. Câteodat ne opream i r mâneam nemi ca i unul în fa a altuia, cu mâna la b rbie, reflectând... Voltaire e mai larg, el nu considera c tr ia în cea mai buna dintre lumi, în timp ce Leib niz... Da, Leibniz sim ea c lumea e imperfect în eternitate i atunci considera prezentul lumii în care tr ia drept cel mai bun. Avea dreptate. Ba nu, Voltaire avea dreptate! Ba nu, Leibniz, Tout est pom le mieux dans le meilleur des mondes possibles... Oui, mais. .. "

Eram invita i de domni oarele satului, eleve sau studente care ne serveau cafele în od i mari i r coroase, înc rcate cu mobile de nuc i covoare pe jos i pe pere i... Ne ar tau albume elegante, pline chiar eu fotografii cu ofi eri supli i doamne în floarea vârstei, care fuseser rude sau prieteni sau bunici disp ru i de pe aceast lume. 177 Nu tiam nici când adormeam nici când m trezeam. Cred c a mai trecut o s pt mân pân a venit domnul Jumanca sa m anun e s m prezint la biroul antierului. Acolo credeam c o s -l g sim pe inginer, dar era un func ionar care ne puse sa semn m o hârtie mare cât un cearceaf i ne d du fiec ruia câte-o mie de lei. Tot el spuse c de-aici înainte aveam s dorm i eu în acea cl dire, ca i ceilal i, iar în ceea ce privea m asa, era un cârciumar mai încolo, unde puteam s mânc m zilnic. O mie de ':, lei f r s fi f cut nimic... Nu era glum , eram cineva. Nicules- f cu î i cump r un pachet de ig ri i îmi d du i mie. Nu fu mam, dar aprinsei totu i igarea i în câteva zile cump rai eu însumi un pachet de la cârciumar. In schimb îmi disp ru c ma a mea cea mai bun . îl luai la rost pe Niculescu, dar el se jur pe m -sa pe care n-o cuno tea c nu el mi-o furase. Nu-mi trecu prin minte s -i caut în geamantan, m scârbii de el i îmi cump rai de la magazinul din comun alta. în sfâr it blondul inginer sosi într-o bun diminea i ne lu cu el pe câmp. Nu era nici un antier, urma s se deschid . Ne d du s ducem în spinare ni te scule, al i oameni veneau cu ru i, ajunser m la câmpie întins . Inginerul b tu un ru colorat, aranja trepiedul i ne trimise în dep rtare cu al i ru i. Ne spuse s inem unul în mân . El se a ez în fa a trepiedului xa un fotograf, se uit printr -un-aparat de ochire i începu s ne 1 fac semn cu mâna: mai a a! mai la dreapta! Mai la stânga... a- /< colo! înfige i ru ul! Aveam un ciocan, b tur m ru ul. Pe urm veni spre noi cu toat aparatura, cu domnii Jumanca i Ionescu c rând acea aparatur i noii ru i i ne trimiser iar în dep rtare, în urma noastr domnii Jumanca i Ionescu tr geau o sfoar de la un ru la altul. Iat pentru ce fusesem angaja i... La mas domnul Jumanca citea ziarul i îl comenta, spunând c generalul la Degaule (a a pronun a, cum se scrie) continua lupta contra nem ilor, dar în zadar, fiindc acum Rusia se va pr bu i (între timp intrasem în r zboi al turi de nem i împotriva Rusiei) i Hitler o s invadeze Anglia i o s pun mâna pe ‡ 178 generalul sta nebun, Degaule. Eu râdeam i domul Jumanca se uita urât la mi ne, de ce râd... Curând, în urma noastr ap rur oameni care începur s sape. Noi eram departe, f ceam în fiecare zi kilometri dus i întors. Domnii Jumanca i Ionescu st teau mereu cu inginerul i într -o zi ne spuse c nu mai era nevoie de noi doi, dac vrem putem s ne întoarcem înapoi acolo unde se s pa i s ne angaj m ca pontatori. între timp mai primisem câte o mie de lei. Ne întoarser m înapoi... Ce era un pontator? Niculescu îmi explic : unul care ine socoteala orelor de munc ale altora. De unde dracu le afla, a a mic cum era? în orice caz n-avea înc optsprezece ani, dar ai fi zis c are dou zeci i cinci dup felul insidios cu care cuvântul lui intra i ie ea din lucruri, cunoscân -du-le toate fe ele, i dup felul b trânicios cum îi fugeau privirile, f r s comunice de îndat ce vedea. îi d deam pumni în spinare s vorbeasc , s r spund când îl întrebam: "Cum dracu ai ajuns tu în coal ? De înv at înve i prost, ho e ti i ai i burs ca Dobrinescu!" î i ar ta din ii într -un surâs încremenit, înc inocent, i nu zicea nimic. Pentru fete nu manifesta nici un interes ca i când le cuno tea el, tia câte parale fac. "Tu, s ajungi înv tor? exclamam eu furios (înv torii mei fuseser inflexi bili, nu aluneco i cum era el). i cum s pedepse ti tu un copil care a terpelit ceva? Nici n-o s -l pedepse ti, o s râzi în sinea ta i o s faci din ei oameni dup chipul t u, dac n -or s te ia ranii la goan cu poaiele! Sau te pomene ti c o s le ii discursuri i ei or s se uite ului i în gur a ta ipocrit ?" "Nu sunt ipocrit, zicea, surit sincer, dar nu râd ca tine de domnul Juman ca. Din pricina ta or s ne dea afar pe-amândoi, o s -i spun inginerului c suntem derbedei..." Uite c se adeverise aceast prezicere a lui, dar nu se gândea s -mi repro eze. Poate c nu era adev rat? Poate c într-adev r nu mai era nevoie de noi? Soarele de iulie ne bronzase, începuse s ne plac ceea ce f ceam i iat , eram trimi i înapoi, s ... - Ne pricepem noi s fim pontatori? îl întrebai. - înv m repede, r spunse el lini tit. 179 Câteva ore r t cir m printre muncitori ne tiind cui s ne adres m. Pe cine întrebam, d dea din umeri. Dar ce muncitori ciuda i. Unii cu ochelari, cu c m i de m tase pe ei, cu ceasuri la mân , unii tineri, al ii înc run i i... D deau cu târn copul, ridicau terasamentul de-a lungul acelei sfori întinse de domnii Jumanca i Ionescu. Aveau bocanci noi în picioare, pantaloni elegan i. - Sunt jidani! îmi opti Niculescu. Ia uite! Formidabil! De unde aflase i asta? i tot el îmi spuse c jidanii tia nu veniser acolo de bun voie, ci... i râse... adic erau adu i cu for a? Desigur! De i legionarii fuseser beli i, tia tot nu sc pau. G sir m pân la urm un domn care ne spuse c pontatori nu putea s ne angajeze, n-aveau nevoie, dar dac vroiam s câ tig m un ban putea s ne angajeze la nivelare, adic nu chiar la lopat i la târn cop, ci - i ne arat - cu un fel de mai s tas m p mântul pe care îl s pau i îl aruncau ceilal i i peste care urma s se pun pietri ul i traversele. Nu trebuia lovit cu acel mai, ci doar inut de coad drept, ca pe un b t tor de putinei de lapte i îndesat cu el p mântul deja f râmi at de al ii. Nu, spusei. Dar Niculescu, cu igarea în gur , puse mâna pe un

astfel de mai i de îndat începu s lucreze. Er a mic, b t torul de p mânt era cât el. Dar îl mânuia cu pricepere, în secunda în care îl luase în st pânire i înv ase ce are de f cut. îmi întoarse spatele, din clipa aceea nici nu se mai uit la mine. M îndep rtai, l sând în urm târn coape care se ridicau în aer, bra e care aruncau, ir nesfâr it de oameni peste câmpia f r margini. îmi st ruia în minte chipul viclean al lui Niculescu, care se pierduse în marea de oameni. Se pierduse?! Ceva îmi spunea c nu r mânea el acolo s fac la nesfâr it munca aceea, printre acei in i pe care îi recunoscuse atât de rapid cine sunt. Un gând care îmi sc pa îl determinase s r mân . Ce gând? N-aveam s -l mai aflu. Câteva ore mai târziu un camion al antierului m ducea pe platforma lui înapoi la Bucure ti. Aveam o mie de lei în buzu180 nar i mai trebuia s primesc una de la C.F.R. (a a credeam), un timp incalculabil de libertate m a tepta în marele ora . Zburam zdruncin turile camionului îmi sporeau sentimentul de triumf care m st pânea. Ce, fusese r u? Câ tigasem... Era soare bolta cerului, spre care îmi ridicam privirea, era fara cuprins, vântul îmi biciuia fa a, drumul fugea în urm cu vitez . XXIX Aveam în minte un gând: unde puteam eu lucra cel mai bine? în preajma c r ilor, bineîn eles, s am salariul meu lunar, s m întorc acas i s m apuc s înv , s -mi dau examenele în particular, la un liceu i pe urm s urmez la universitate, înc opt ani de studii i îmi luam licen a în litere la dou zeci i apte de ani. Era prea târziu? Nicidecum! Dar uitam c era r zboi i c în '43 trebuia s fiu încorporat. în '43? E, he! Pân atunci r zboiul... cine tie... Pe C r midari am g sit u a încuiat . M-am dus la Fabrica de lân rie, l-am chemat pe Nil la poart i i-am cerut cheia. L-am întrebat ce f cea el acolo? A dat din cap i din umeri: f cea el ceva, avea o leaf , n -a vrut s -mi spun , dar era pu in încurcat. - Vezi, zice, c în zilele astea vine Veta... hî, unde s stai i tu... I-am r spuns c nu e nimic, o s dorm pe jos. Nu m-a întrebat nici unde fusesem dou luni, nici ce gânduri aveam r mânând la Bucure ti (îi spusesem c la coal nu mai m puteam duce), nu era ca Ilie, s mi se bage în suflet... Veta a venit, dar curând a plecat, s-a întors la ar unde î i l sase copilul. Curând dup plecarea ei pl ec i Nil . - Vezi, mi-a spus într-o diminea . Era îngândurat ca de obicei, absent cu al ii dar nu cu sine. Mi-a optit: - M duc în concentrare. Simplu, parc mi-ar fi spus un lucru obi nuit, firesc i f r implica ii pentru soarta lui. A ad ugat c od i a era pl tit pe trei luni, puteam s stau, proprietarul tie... Nu era scump 182 chiria, un pol pe. lun , dup trei luni trebuia s plec sau s -o pl tesc mai departe... -Bine, Nil ! Lucruri aveam, o plapum , cearceafuri, restul, care era al lui, avea s vin Veta s le ia. Dar al cui era patul? Al proprietarului. i Nil mi-a întors spatele i a luat-o cu pas vioi spre poart . Credeam c o s revin s - i ia la revedere, fiindc plecase tar s -mi spun un cuvânt mai mult, f r un gest, f r o privire care putea ine loc de desp r ire. Nu s-a mai întors niciodat , regimentul lui 5 Doroban i din Giurgiu intra în foc i Nil avea s moar un an mai târziu pe frontul rusesc. Cu o mie de lei în buzunar m sim eam la ad post. Cu înc o mie pe care aveam s -o mai primesc de la C.F.R. puteam s m bucur de libertatea mea mult vreme i între timp s -mi caut un post. Gândul îmi mergea spre o bibliotec , s fiu deci bibliotecar, s m înscriu la un liceu i s -mi realizez planurile, care erau atât de simple încât nici un nor nu-mi turbura zilele. Deocamdat eram absorbit de lectura unui mare roman, în trei volume, Casa de lut de Pearl Buck i Mama, de aceea i autoare i de un volum de mitologie greac , pe care vroiam s -l asimilez în întregime, c ci istoria Greciei antice m prinsese înc din clasa întâia, m pasiona. La anticar (acest anticar se afla într -o mic pia nu departe de Cheiul Gârlei, într -un mic pavilion' numit Casa anticarilor, erau vreo ase, nici acum nu tiu cum îi zice, un ora nu-l cuno ti bine nici dac locuie ti în el zeci de ani) întâlnesc într-o zi, pe cine? Diaconescu! Cea mai proeminent figur din coala normal de la Cristur Odorhei, elev pe clasa opta, puternic personalitate, respectat de to i profesorii, îi d deau zece f r s -l examineze, fiindc ceea ce tia el dep ea mult manualele, era inutil s -i pui acestui b iat întreb ri. - Domnul Diaconescu! Ce e cu dumneavoastr aici? l-am întrebat eu. Nu sunte i înv tor? M cuno tea. De i doar pe clasa a treia, elevi dintr-a opta veneau la mine s le fac o lec ie model. Tema lec iei. Introduce183 rea. Expunerea subiectului. încheierea. Tema aceea trebuia formulat în scris, i când era vorba de literatur nu era o glum . Pu i în situa ia de a urm ri o idee ( i mai târziu, în via a literar , am cunoscut scriitori talenta i i vânjo i, cu sev în ei, dar care chiar dac ar fi mers aiurea i s -ar fi izbit cu capul de un copac, dup cum spusese la un moment dat tot unul dintre eiÄ tot n-ar fi g sit o idee) veneau la mine cu manualul pe care nu-l în elegeau i m rugau s le fac eu lec ia; i le-o f ceam. i Diaconescu aflase i ne împrietenisem.

Era un ins mic de statur , totdeauna bine îmbr cat, matur înainte de vreme, destinat unui viitor str lucit... Ce c uta el la Casa anticarilor? M-am uitat la el. Costum impecabil, pantofi bine lustrui i, st pânire de sine de b rbat precoce, ironie spus cu întoarcerea capului într-o parte, s vad i al ii comedia, sau valoarea ignorat . - în aceste timpuri, zise, când Europa e turbure, Portrete lirice de domnul Ion Pillat ne asigur de permanen a poeziei. i îmi ar t orgolios volumul pe care tocmai îl g sise i îl cump rase. M întreb ce fac în Bucure ti. - Bine, zic, i i-am dezv luit gândurile necomplicate care st pâneau via a mea. El m ascult atent, îmi spuse c planul era realizabil dac îl urm ream cu perseveren i continuitate, cum spunea adolescentul lui Dostoievski i m invit pe Ia el. Locuia, ce întâmplare, pe-aproape de C r midari, într-o o-d i îns mai luminoas i mai bun decât a mea, cu chiuvet i lumin electric . - întâi, zise, s mânc m (între timp se f cuse sear ). Poe ii mâncau i ei, continu punând cartea lui Pillat pe noptier . Nu tim înc prea bine ce f cea Eminescu, cum î i lua micul dejun, unde î i lua prânzul i cu cine. Vorbesc de via a lui cotidian . Exemplarele deosebite ale spe ei noastre ne intereseaz în cele mai mici am nunte... Dar romanul pe care l-a scris domnul 184 Cezar Petrescu despre poetul nostru cel mai maree neinspirat, nu se vede geniul, fiindc asta ne intereseaz . în timp ce vorbea pusese masa i aprinsese o lamp de petrol de g tit. Avea ciorb , mâncare de zarzavat cu carne, un fel de ghiveci m cel resc, salat de vinete, brânz i unt. L-am întrebat cine îi g te te. - Eu, mi-a r spuns el dând capul într-o parte, ironic la adresa cui l-ar dispre ui i nu f r mândrie. Cei mai buni buc tari sunt tot b rba ii, aici la Bucure ti, în lumea civilizat . Numai ranii consider c buc t ria e treaba muierii i tot ce face în acest sens un ran in e de m cel rie: taie un porc, un vi el... Avea dreptate i am râs. - Deci liceul în particular, a continuat el cu o voce sc zut , dar limpede, foarte bine, eu sunt func ionar la tLC.B. ("iar i U.C.B.! am exclamat în sinea mea, U.C.B. -ul sta e o adev rat salvare pentru toat lumea"), dar am intrat greu i numai fiindc am avut fa de al ii avantajul studiilor. La toamn m duc la postul meu, sunt înv tor, dar în timpul vacan ei am vrut s câ tig ni te bani, pentru sora mea, care e i ea la liceu, pe cl asa a cincea. S - i ar t. i se duse i trase de sub pat un cuf r, îi deschise capacul i îmi ar t un teanc de bani. - într-adev r po i înv a lini tit dac g se ti o slujb , continu el invitându-m la mas . Ciorba era excelent , de mult nu mai mâncasem ceva a a de bun. în internat numai foamea ne împiedica s ne d m seama cât de infect era mâncarea. Din mia mea f ceam economie, mâneam numai pâine cu ro ii i adesea un corn cu lapte. - î i cumperi ca mine o lamp cu gaz, un tacâm i dou far furii i î i faci acas . Pia a te înv eu, mergi cu mine mâine dup mas s vezi ce s cumperi i cum s te tocme ti. C r i avea pu ine, în fran uze te, Valery, Mallarme, Baude-laire ( i o traducere a acestuia de erban Bascovici). Am uitat de Portretele lirice ale domnului Pillat i am citit din Baudelaire, întâi din original, apoi t lm cirea lui erban Bascovici. Nu 185 citisem pân atunci nimic din. poetul francez i auzind Stârvul, Spleen-wi\e, Albatrosul, Coresponden ele, am avut un oc. Citisem Villon, cu dic ionarul în mân i dup ce îl descifrasem îl recitisem luni de zile, prizonier total al celebrelor Balade. Dup Eminescu era al doilea poet care m f cea s simt c poezia e un miracol care ne scoate din efemer i ne face s ne sim im eterni. i tatei îi pl cea poezia... Co buc... ' ‡ Din codru rupi o r murea, Ce-i pas codrului de ea ? ' O auzise la coal , recitat de copii la sfâr itul anului i ade sea repeta aceste versuri, a c ror imagine simpl îl f cur s aib o idee a ceea ce înseamn un om în mijlocul omenirii. i a-cum, iat , un altul care putuse scoate astfel de accente contemplând cu iubita de bra un stârv plin de viermi. Iluminarea din final în care poetul afirm c de i iubita lui va ajunge ca acel stârv, el va p stra în suflet spiri tul descompusei sale iubiri, m-a f cut s tresar. Da, iat ideea genial care salveaz o formidabil descrip ie care nu promitea nimic bun i cum nu exist un univers deosebit al poeziei, iar altul separat, nepoetic, vulgar... Un stârv! i cum a â nit sc ânteia divin din sufletul poetului! Atunci am în eles i n-am uitat c se poate scrie despre orice, c un om, un animal, un mediu social, un lucru au în con tiin a artistului o importan egal . S scrii despre bufni e!... Ce se pu tea scrie? C sunt prevestitoare de rele? O idee comun . Baude-laire descoperea c ele iubesc nemi carea i mediteaz , i c numai omul poart pentru totdeauna osânda de a fi vrut s schimbe locul. Dar despre pisici? Ce s scrii despre o pisic ? Edgar Poe, ale c rei povestiri fantastice le citisem, ar ta c o pisic putea împinge la crim . Baudelaire le iubea ochii, în care contempla ora... F r o idee, gândeam, nu exist oper de art durabil . I-am spus lui Diaconescu acest gând al meu i el a confir-S mat, corectându-m îns . Uneori poezia î i ajunge ei îns i, f r ' a exprima neap rat o idee original . Bacovia de exemplu, în admirabila Lacustr , are doar un sentiment c plou i totul se

186 . pr bu e te. i înc aici exista ideea c un gol istoric îl cuprinde i se simte ca pe vremea locuin elor lacustre ale str mo ilor no tri, dar alteori nu descrie decât un peisaj dezolant i cerul plumburiu, pe care îl str bate un corb diametral. - Ba nu, zic, i acolo apare un sentiment, care e de fapt o idee, c natura ne apas cu elementele ei: Chem ri de dispari ie m sorb. - Da, dar nu e o idee prea originala. Domin descrip ia pei sajului, înv luit în poezia sumbrului. Ne-am desp r it la sugestia lui discret c diminea a trebuie s se scoale devreme, de i eu a fi vrut s mai r mân. Poezie, da, dar el avea o slujb , nu se putea duce obosit de nesomn. Urma s ne vedem a doua zi pe la orele ase. I XXX L-am g sit gata preg tit s ie im, s m înve e cum se face o pia . i -a luat o plas i am pornit-o pe jos spre Pia a Mare. Pe drum a început s -mi vorbeasc despre fete i cât sunt ele de dr gu e, dar c dac vroiai s le placi trebuie s ar i bine îmbr cat, piept nat i cu cravat la gât. i m-a m surat o clip . Nu purtam cravat i pantalonii mei nu erau c lca i ca ai lui... - S vezi, zice, dac m uit eu la una, cum întoarce capul... Ia uite ce frumoas e asta care vine. i într-adev r fata zâmbi când, ajungând în dreptul nostru, Diaconescu o salut i îi spuse: - S rut mâna, domni oar ! Plimbare pl cut ... Puteam s facem cuno tin , îmi opti, dar nu acuma. Duminic ie i cu mine i ai s vezi. Dar s te pui la punct, nu a a... Am ajuns în pia i l-am urm rit cum târguia i se tocmea pentru un firicel de m rar. Nu se gr bea i totdeauna ie ea, dup cum îmi demonstra el, în câ tig. Cuno tea toate legumele i de câte anume leg turi avea nevoie. î i f cea socoteli: asta da, asta nu, fiindc mai mâncase cu o zi înainte felul cutare, pentru mâine o s - i fac iar o ciorb i o s cumpere o pas re, s fac pilaf. - S vii, zice, i mâine, s m nânci la mine i s vezi ce bun e. A cump rat o pas re i ne -am desp r it. A doua zi m-a f cut s descop r un nou poet, nu mare, dar de o blânde e ca un balsam: Francis Jammes, în traducerea tot a domnului Ion Pillat. Poetul sta iubea m garii i românul traducea astfel: Iubesc m garul dulce C lcând lâng uluce 188 i ar fi vrut, când avea s moar , s intre în rai cu m garii. - Pe lâng marii damna i, Villon, Poe, Baudelaire, apar pe lume i a stfel de poe i, mi-a spus Diaconescu cu o expresie de încântare extrem , vrând parc s -mi spun - c trebuie s r mân deschis pentru to i, adic i pentru cei mai mici. Ei corespund, a continuat el, infinitelor st ri afective ale lectorului, care nu e totd eauna, mon semblable, mon frere, când cite te Spleen-nn\e baudelairiene. Noi tim ca m garul nu e dulce, e înc p ânat i imprevizibil, te poate trânti s - i sune oasele. Dar poetului îi plac, a a i se par lui... E frumos i senin acest domn care ie ea la plimbare pe câmp printre poteci i se gândea s intre în rai în asemenea tov r ie... în acest timp trupele române se apropiau de Odesa. R zboiul era înc pe-aproape, dar nu ne interesa. Singurul efect în Bucure ti era faptul c ap ruse pâine amestecat cu m lai; când era proasp t , era bun . Adesea întâlneam nem i pe marile bulevarde, totdeauna în grupuri, în linie de patru sau cinci, în inut impecabil , ra i, uniforme gri-bleu, friza i, descheia i la gât, cu boneta pe -o parte, în acela i pas, automate bizare într-o lume pestri , care se d dea la o parte din calea lor: nu erau ei ceva nefiresc? Diaconescu avea fa de r zboi o atitudine de spectator: "Dac nem ii nu câ tig imediat, se împotmolesc ca armata lui Napoleon. Dar nu se tie. S vedem. Au l sat Anglia necucerit . .. Poate vor s se în eleag cu englezii, dup ce distrug bol evismul." Mai multe nu tia nici el i nici eu. M miram c nu era înc militar. Mi -a spus c în prim var va fi încorporat. Zilele lui august îns treceau în discu ii despre poezie i literatur , cu Diaconescu, în plimb ri duminicile, în care el vroia s -mi arate cum se poate face cuno tin cu o fat (f r totu i s -mi demonstreze ceva concludent), i mia mea se topea. Firesc, i-am spus într-o zi c nu mai aveam bani, s -mi împrumute cinci sute de lei i i -i dau înapoi, am de încasat salariul meu pe o lun de la C.F.R. F r ezitare a deschis cuf rul i mi -a dat banii. în acela i timp m întrebam de ce dracu nu m dusesem eu atâta vreme 189 s -mi încasez acei bani de la C.F.R. M-am dus în zilele urm toare. Func ionarul de la ghi eul la care am fost îndrumat mi-a r spuns îns c nu mai aveam nimic de încasat. Gata, simplu, din momentul plec rii mele din Fierbin i, s-a calculat c încasasem ceea ce mi se cuvenea, ba chiar pe câteva zile în plus i fusesem ras, "liber la îmbarcare" a mai ad ugat acel func ionar, care, contrariu a ceea ce spunea despre ei, aveau i humor în anumite situa ii date. - Dar a a mi s-a spus, am protestat eu indignat, c mai am de | primit o m ie de lei. - Cine v-a spus? m-a întrebat el luându- i brusc ochelarii de la ochi i interogându-m f r încredere, dar totu i curios.

Ei? Cine îmi spusese? Niculescu? Te pomene ti c idiotul sta... Ce s fac acuma cu spusele lui Niculescu, în fa a unui func ionar care avea scripte cu date precise? în realitate nu tiusem nimic clar despre salariul meu, cât era, câte zile lucrasem i dac mai aveam sau nu ceva de primit. "Ce pot s fac? m-am întrebat. N-am de unde s -i dau lui Diaconescu banii înapoi". i vizitele mele la el au încetat. Bine c nu tia unde stau. N-a trecut îns o s pt mân i a survenit catastrofa. Eram în od i a mea, când am auzit o voce autoritar în curte: - Unde st domnul Marin Preda? Erau mai multe od i e în acea curte i o voce i -a r spuns i i-a ar tat-o pe a mea. Am auzit o b taie în u i am s rit din pat. în | prag se afla Diaconescu, un domn sever, indignat, str in i im placabil. - Ai spus, a început el, c îmi dai banii în câteva zile. Au trecut dou s pt mâni i ai disp rut. Ce înseamn asta? i-am J spus c adun bani pentru sora mea, nu sunt bogat, muncesc cu un scop. E o lips de sensibilitate i de con tiin s m tragi pe sfoara în felul sta. Te rog s -mi dai imediat banii înapoi. Eu eram înc stupefiat de faptul c m g sise. Nu-mi aminteam s -i fi dat adresa. Am început sa m bâlbâi, cople it. C n-am bani... C ... 190 - Cum n-ai bani? Nu i-ai încasat leafa de la C.F.R.? a continuat el uitându-se b nuitor în jur, în mizerabila mea od i . - N-am încasat, nu mai aveam nimic de primit. - Atunci nu trebuia s te împrumu i. - N-am tiut... Când m-am dus acolo... i i-am explicat ce se întâmplase. M-a crezut imediat, dar jignirea tot nu-i trecea. Totu i s-a îmblânzit. - Trebuia s vii s -mi spui. De ce sa m la i s cred c e ti un om care a pus mai mult pre pe fuga de sinceritate decât pe o prietenie. Nu e nimic, n-ai, am în eles... Dar s evi i s m vezi... Credeai c n -o s te în eleg? Avea dreptate, m bâlbâisem lamentabil la prima mea ciocnire liber cu via a, vrusesem într-adev r s -l trag pe sfoar , recuno team în sinea mea acest lucru, f r s tiu de ce nu alesesem calea simpl a m rturisirii. Preferasem s las în urm un om care m f cuse s descop r pe Baudelaire, decât s ... Prefer m s fugim în mod la , decât s m rturisim un lucru neînsemnat. Ne desp r im de oameni pe care îi admir m, numai pentru c ... Ei, pentru ce? Pentru nimic... - N-are importan , a continuat el a ezându-se în sfâr it pe pat, tr gându- i u or pantalonii cu dunga bine c lcat . i-a fost fric s înfrun i o mic situa ie imprevizibil , dar sa fii atent c vei avea de înfruntat situa ii infinit mai grele i mai complexe. Nu fugi!... Cinci sute de lei nu e o avere, nu te mai gândi, am uit at... Caut - i totu i un serviciu. Ce faci toat ziua? Fiindc n-o sa po i tr i a a, o s mori de foame. -Te-ai înscris m car la liceu? Ai spus c ai un plan... - Nu m-am înscris... - P i pierzi anul, cursurile au început. Nu cuno ti pe nimeni s te ajute? Eu nu pot, trebuie s plec, am aranjat s lipsesc pân la întâi octombrie, dar i a a, la U.C.B. n -am nici o trecere s te recomand... "U.C.B.?! Fereasc Dumnezeu, am gândit. Dac afla tata o s cread ... soarta de la început a lui Uie..." - M car ai încercat undeva? 191 încercasem la trei biblioteci, nici m car nu vruseser s stea de vorb cu mine. "N -avem loc" ( i un gest cu mâna s ies afar ). Cump rasem Universului m dusesem la câteva institu ii s fiu angajat func ionar... Nimic... Studii pu ine, mi se r spun-. ese i cu o privire de neîncredere: eram prea mic, nu se angaja un func ionar f r state de serviciu, i mai ales la vârsta asta. - De ce nu te întorci la internat? zise atunci Diaconescu nedumerit. Mi-ai spus c i-ai luat capacitatea... tiu, n-ai bani de taxe, dar s vorbim cu directorul, nu poate s te lase a a pe drumuri... Am ridicat privirea. Era o idee. - Ai dreptate, i-am spus, m întorc la internat. De ce nu? Toate pun ile nu fuseser t iate cu coala normal . Erau t iate numai în gândul meu, dar poate c domnul lona -cu g sise pentru mine o solu ie, nimeni nu-mi spusese c nu puteam s m mai întorc i s urmez acolo cursul superior. - M învoiesc mâine diminea de la serviciu i vin cu tine, a mai spus Diaconescu v zând cât de a b tut ar tam. De ce s nu- i dea o burs ? Atâ ia neispr vi i o primesc. Vin mâine i te iau. i a plecat. Scena care a avut loc îns la coal a fost i mai lamentabil , de ast dat pentru amândoi. Cât am intrat în hol ne-am întâlnit cu domnul Lasc r, care parc ne-ar fi a teptat. - Ce e cu dumneata aici? a strigat el. Dumneata nu mai ai dreptul s intri în aceast coal ... Iar dumneata, cine e ti? Ucebe, a silabisit el cu dispre , apucându-l cu o smucitur pe Diaconescu de bra , care avea într-adev r pe mânec o banderol U.C.B., ie i imediat afar din hol, nu primim aici pe to i m tur torii de strad .

Diaconescu a zvâcnit din umeri cu acela i dispre pentru individul din fa a lui: - Sunt absolvent al colii normale, i nu v permit... Dar cel care nu putea permite era cel lalt, instalat într -o cl dire în care era st pân i a chemat portarul s ne dea afaî . i ne-a i dat. Simpla lui prezen , de i umil , dar hot rât , ne -a convins c trebuie s ie im. 192 ; - Un imbecil, un zbir, a zis Diaconescu în strad . ' Ar ta lini tit, st pân pe sine, deloc jignit de cele întâmpla te.. . Da, dar ce era de f cut cu mine? . - O s te descurci, o s g se ti undeva un loc, mi-a spus el încrez tor. i l-a înjurat de mam cum îl înjurasem i eu anul trecut pe individul care ne d duse afar , spunând c mi-l f cusem du man din cine tie ce prostie, peste care un b rbat adev rat ar fi trebuit s treac . Dar câ i sunt cu adev rat b rba i?... i cu aceste cuvinte lini titoare ne-am desp r it la prima r spântie de str zi, el cu gândul la sora lui pentru care muncea, eu în fa cu libertatea mea, care ajunsese la limit . N-am mai auzit de-atunci nimic despre el. O fi murit pe front? (C ci mai târziu aveam s aflu c erau f cu i rapid ofi eri i trimi i în foc) sau, cumva, în '49, se g sea în vreun sat i îi înv a pe copii? Dar cum avea el i cu cine s mai citeasc i s discute despre Baudelaire i Francis Jammes?! când Arghezi i Blaga erau interzi i? Trecut printr-un r zboi i printr-o revolu ie care era în curs, pierdusem contactul cu genera ia mea... N-am mai auzit nimic nici despre Niculescu, ce-o fi f cut el acolo pe ; antierul din Fierbin i, dac s-a întors la coal i ce s-a ales de el. Despre unul dintre turn torii cei mai fideli ai domnului Las c r am auzit c a ajuns cercet tor la Academie. M-am mirat. Pe cine dracu s tomi la Academie i cui, când acolo cercet rile nu pot fi turnate, ci doar apreciate sau dispre uite. A a credeam, nu tiam.c multe se pot petrece i cu cercet rile... Pe Amuza cel misterios l-am întâlnit într-o zi, prin '49, în tramvai. "Amuza, am exclamat, ce faci, ce -ai ajuns?" T cere. "Du-te dracului, i-am spus, unde lucrezi?" Mister. Nici un cuvânt. "Unde lucrezi, spune, ce, e secret? Spune orice, c nu m intereseaz , spune i tu o minciun ". "Sunt cartograf zice. "Ce e aia cartograf? N-ai ajuns înv tor?" Iar i t cere. "Cartograf unde? am repetat. La ce institu ie?" La ce institu ie?! Ce glum ! Cum s spun toc mai institu ia!? Pe Dobrinescu tot a a, l-am întâlnit întâmpl tor pe strad ... "Ei, i -am spus, n-ai fugit în ri str ine? M car ai 193 I ajuns înv tor?" C lca tot a a, a ezat, cu aten ia pu in împr ti at , dar mul umit, cu o expresie împ r it între amintiri i realitate. Lucra la editura sindicatelor, redactor sau ceva asem n tor. i mi-a f cut cu ochiul: e de lucru acolo, e interesant, în general via a e interesant , dac nu ajungi rege în Terra Nova, ajungi totu i ceva i nimeni nu te împiedic s - i mearg totu i gândul, a a domol, cine tie, cât suntem tineri ( i eram) nimic nu era pierdut... Nici despre el, de-atunci, n-am mai auzit... Bârzoi, cel chinuit la vioar , mi -a dat într-o zi un telefon i ne-am întâlnit la Capsa. Era ofi er superior, procuror militar i tot ce -am putut auzi de la el... du manii poporului... în numele legii... Hai s nu mai vorbim despre asta... Nici nu vorbisem, i se p ruse lui c vorbise, am în eles, totu i, c nu dormea bine, c gemea i bolborosea în somn chinuindu- i nevasta, se trezea în miez de noapte, când nu trebuia s fie la orele cinci diminea a în incinta închisorilor i s citeasc sentin ele care nici m car nu erau ale lui, i nici ale judec torilor... "Despre ce s vorbim atunci, Bârzoi, gândeam, dac tu nu ai identitate? In acel an colar '40-'41 eram lega i prin ur . i-aminte ti cum ne-am b tut odat cu disperare, f r s tim de ce? Tu ai s rit la mine, ne-am rupt gulerele de la c m i, ne-am însângerat obrajii, rie-am t v lit pe jos gâfâind, c utându-ne gâturile s ne ucidem, s dispar unul din noi doi, de i te ajutam la lec ii, î i ar tam di ficult ile. .. îmi plecam fruntea lâng a ta, cu toate c nici eu nu st team prea bine, iar soarta ta, nelini tile tale, le sim eam dezn d jduite, f r ie ire... Ne-am redresat, inocen a vârstei a f cut ca ura s se retrag , iar acum e uitat ... Ei, ce-ai ajuns tu?"... Masa s-a terminat f r dest inuiri, ne-am desp r it i nu ne-am mai v zut ca i când n-am fi existat... Cine mi -a spus de soarta unui altuia, care a plecat în anii r zboiului în Germania s se instruiasc , s se fac ofi er? Nu era din clasa mea, ci dintr -a opta, dar eram prieteni. S-a întors, a fost trimis pe front la întoarcerea armelor contra celor care îl instruiser , un glon l-a lovit în gât, a început s verse sânge a început sa horc ie i a murit pe linia întâi f r ajutor... un fl c u blond, cu ochi alba tri de basarabean, frumos, împlinit la dou zeci de ani, a c rui sor avea s -l plâng tar s -l în eleag , prins de isteriile vârstei, dup cum mi s-a povestit... Ce s scriu despre genera ia mea împr tiat , prins de valurile istoriei i a c rei soart îmi sc pa? m întrebam în fa a mesei mele de scris la Sinaia, în acea iarn bogat în z pad a anului '49. S scriu despre un tân r care î i c uta un drum, singur în marele ora i necunoscând pe nimeni? Ce mi se mai întâmplase? 194 XXXI La Casa anticarilor, singurul loc la care reveneam neîncetat, de i acum nu mai aveam bani s citesc c r i, privirea îmi c zu într-o zi pe un titlu: Cum am cucerit via a de Georgescu Delafras. I-am cerut voie anticarului meu s-o citesc chiar acolo; i în câteva ore am sorbit-o. Georgescu Delafras povestea cum, simplu b iat de la ar cu apte clase primare, ajunsese (prin "perseveren i continuitate" desigur) unul dintre cei mai mari editori din Bucure ti. Iat , mi-am zis, omul care m poate ajuta. Eu sunt mai bine înarmat, am studii secundare, am citit cel

pu in o mie de c r i, am nou sprezece ani i pot s fac orice... la editu ra lui, fire te! Nu se poate s nu m în eleag , el care a trecut pe unde treceam eu i cuno tea nelini tea celui amenin at cu e ecul. E ecul ar fi însemnat, în cazul meu, întoarcerea la ar , pe capul familiei, care trudise pentru mine patru ani... Cum aveam s i r scump r acei ani i ce s fac acolo în mijlocul unei lumi care ar fi rânjit: "Uite-l pe- sta, cheltui alde tat-s u cu el degeaba atâ ia bani, ca s se întoarc tot la sap ". Am revenit în od i a mea i i-am scris o scrisoare de. patru pagini. Am pus-o într-un plic i a doua zi m-am dus cu ea pe strada Popa Nan. Vederea acelei cl diri, cu tipografie la subsol, care lucra i scotea un zumz it ca o muzic , m-a f cut vis tor. "Da, în sfâr it aici voi lucra, gândeam, i odat întors acas am s citesc i s scriu." Gândul nu m-a mai dus la înv tur , vederea acelei cl diri care tip re a c r i parc m-a apropiat vertiginos de un scop pe care îl aveam în minte îndep rtat, dup terminarea studiilor i luarea licen ei, adic sa public o carte. De 196 \ ii ce tocmai atunci? Da, am gândit, era prea târziu pentru mine s -mi mai continui studiile. Nici Caragiale nu i le -a continuat, i totu i... O s citesc pentru mine, nu pentru examene, e prea în dep rtat ziua când puteam s m înscriu la Universitate i s -mi iau Licen a... Opt ani... Nu, hot rât, editura asta îmi deschidea toate perspectivele... Puteam chiar, nu dup mult vreme, s -mi adun povestirile mele, s mai scriu altele i s fac un volum pe care chiar domnul Delafras s mi-l i publice... De ce nu? N-am predat scrisoarea imediat, m-am plimbat mult vreme de la un cap t la altul al str zii. P r sirea gândului de a mai înv a m arunca în prada unei exalt ri nea teptate. Aveam sen za ia bizar c am câ tigat, printr-un simplu act de voin , opt ani de via , care îmi ap reau liberi, f r obstacole^ ai mei singuri... Da, crezusem c sunt liber, dar abia atunci m sim eam cu adev rat liber... Am predat, dup ce b t ile inimii mi s-au mai lini tit, plicul i n -am luat în seam vaga i absenta nedumerire a func ionarului, care mi-a spus: - Patronul e în birou i e singur, dac vre i îl anun i v poa te primi, ce nevoie ave i de scrisoare? - Nu, am r spuns, am s viu mâine... A dat din cap cu neîncredere: - Bine, zice, veni i i mâine! Dup exaltarea din ajun a doua zi eram lini tit, chiar pu in mohorât, vizitat de îndoieli... i dac ... O s vedem... Fapt e c am via a înainte... istoria asta care p rea a a de simpl , cu examenele în particular, în realitate m înc tu a... Domnul Georgescu Delafras, un domn mic de statur , bondoc chiar, cum mi s-a p rut atunci, nici tân r, nici b trân, m-a primit cu scrisoarea mea pe birou, nu gr bit, dar nici dispus s stea îndelung de vorb cu mine, cum credeam. întâlnirea a fost scurt , îmi pledasem cauza în scrisoare, nimic nu mai era de ad ugat din pa rtea mea. Sa ridicat în picioare i nici mie nu mi -a spus s stau. C , scrisoarea mea, a început el, dovede te c am talent literar... Dar, n-are nimic pentru mine... 197 Atât, asta era totul i i -a desf cut bra ele într-un mic gest, nu neputincios, ci indiferent, n-avea adic nici un chef s ajute i pe altcineva s cucereasc via a ca i el. - Chiar nimic, am zis, în.toat editura? - Da, nu pot s dau pe nimeni afar ca s te angajez pe dumneata... care... m rog, în afar de talent literar, nu tii nimic. Ce tii? m-a întrebat. - Pot înv a, i-am r spuns. - Nu, n-am unde. Cine s te înve e? Am în eles c n-avea rost s insist. I-am cerut scrisoarea înapoi, mi-a dat-o, am rupt-o în fa a lui i i-am aruncato pe birou. Vroiam astfel s -mi ar t dispre ul pentru neîn elegere i micime sufleteasc crezând, în naivitatea mea, c o s -i pese. i am p r sit indignat înc perea f r s -i dau bun ziua. "Dac m-am hot rât ca de pe acum s fiu scriitor, mi -am spus afar lini tit, atunci s încerc s public ceva i cu revista respectiv în mân s-o in ca un certificat c tiu ceva pe lume. O scrisoare care dovede te talent e una, în timp ce numele tip rit sub o povestire era cu totul altceva." Dar unde s public? Mie îmi pl cea revista Gândirea, formatul ei elegant, desenele lui Demian... O nuvel în Gândirea!De ce s nu încerc? Mi-am vândut plapuma s am- din ce tr i, pu inele c r i pe care le aveam i am început s scriu o nuvel . Mergea bine. Din când în când ie eam, îmi cump ram pâine i ro ii, dormeam câteva ore i m întorceam la nuvela mea. O vecin îmi d dea târcoale, curioas sau poate grijulie s vad dac mai tr iesc, îmi b tea în u . - Ce este? o întrebam. Ce s fie, nimic, nici ea nu tia ce s spun . Dup o s pt mân mi-am b gat manuscrisul în buzunar i m-am dus acas la domnul Nichifor Crainic. tiam c e ministru, dar, îmi spuneam c n -a încetat s fie scriitor, i cum nuvelele care ap reau în Gândirea nu erau formidabile, a mea, îmi spuneam, în mod sigur va pl cea poetului i îi va da drumul la tipar. , 198 La poart ministrul avea o gheret cu un soldat.

- Bun ziua, zic. i m-am apropiat ca acas , între rani, când te opre ti la poarta unuia care i el st i timpul curge peste el f r sfâr it. Era în glasul meu ceva tiut, universal, un semn al nostru,, al ranilor, care nu deschidem gura degeaba, chiar dac nu vrem s spunem nimic. Un gând ne împinge, un sentiment pe care chiar dac nu-l exprim m, st m împreun i, vorbind, acel gând î i g se te în elesul, sentimentul se limpeze te. - Ministrul, zic, o fi acas ? Ca i când a fi spus "nea Stan, nea Gheorghe... Ce mai fac?" -Da, zice, e acas ... Cu voce sc zut , ca i a mea, fireasc , da, e acas , a fost pe la deal, a dus de diminea o c ru de b ligar pe lot, dar pe la prânz a a s-a întors... Ai ceva cu el? Nu, întrebam i eu... Contigentul? A, contigentul! Treizeci i nou ... De unde, din ce jude ? Ilfov! A, chiar Ilfov. <. - i nu pot s stau i eu de vorb cu el? - Nu acum, zise santinela, acuma doarme... - Aha! i când se scoal ? - A a pe la ase. Mai plimb -te, zice, pe ici pe colo, un ceas-dou i întoarce-te pe la ase, ase jum tate. Nichifor Crainic (Ion Dobre) m-a primit în biroul lui dup ce santinela l-a anun at c un scriitor îl roag s -l primeasc . Era un om în puterea vârstei, tuciuriu, cu musta i chelie avansat , exact cum ar ta în proasp ta Istorie a literaturii române de G. C -linescu, pe care apucasem s-o cump r din banii mei din Fierbin i. Totu i parc pu in mai gras i cu un chip mai pu in spiritualizat ca ân acel desen. Se vedea c mânca i bea zdrav n. Despre asta tiam multe, se auzise i în coal (totul se aude când e vorba de-un scriitor) cine era, din ce tat era n scut, cum era adunat de prin cârciumi i dus acas beat mort. Ei i? Cine tie ce îl împingea la be ie. Treaba lui. i Poe i Villon... tiam c îi luase ap rarea lui Codreanu ca martor în procesul aceluia, 199 când r spunsese agresiv la întrebarea acuz rii dac îl considera sau nu pe eful legionarilor, tr d tor de ar : "Tr d tor de ar ? M a teptam s -mi pune i o întrebare mai serioas ", r spunsese el, ai fi zis eschivându -se dar vizibil în favoarea C pitanului. Fiindc întrucât întrebarea era neserioas ? Adic , nefondat ? Era aceast întrebare o glum de prost gust, acuzatul fiind h t departe de a a ceva? Era clar c sta era sensul r spunsului s u, de i ar fi putut spune mai simplu: "Nu, nu-l consider tr d tor de ar ". Totu i, dup câte tiam eu, nu îmbr case c ma a verde în timpul celor câteva luni cât st tuser legionarii la putere, îns dup aceea generalul îl f cuse ministru al propagandei. Nu fusese, deci, legionar. în elesesem eu gre it pozi ia sa în acel proces. Nu trebuia el s fie al turi de legionari? Nu fusese! Numele lui nu ap ruse nic ieri în acele zile verzi. R m sese deci poet... I-am spus c vreau s debutez în literatur i anume la Gândirea, i am scos manuscrisul din buzunar. - I i place Gândirea ? - Da. " -De ce? - Pentru c a publicat mari scriitori români, i... i m-am poticnit. Eram neinformat în ce prive te curent ele i tendin ele nu numai ale revistelor, ci i ale întregii literaturi. Nu mi se p rea pe atunci important dac un scriitor era ortodoxist, tradi ionalist, ermetic, mesianic, suprarealist sau mistic... Totul era s fie bun. i Nichifor Crainic era bun, c a i Gândirea de care era legat. într-o revist tot trebuie s public, gândeam, asta nu înseamn c o s adopt tendin ele acelei reviste, în oricare a fi publicat, tot d deam o tendin . O s v d mai târziu ce e i cu aceste tendin e, nu -mi sp rgeam, în acele clipe, capul, s r spund de ce îmi place Gândirea. - M i b iete, mi-a spus poetul, v d c ai o figur de c lug r i o credin c manuscrisul t u e bun. O fi! Dar eu sunt ministru, i îmi pare r u, nu am timp i nici pasiune pentru debutan i. Caut - i un obscur descoperitor de talente, ine-te de el pân te lanseaz i dup aia d -i un picior în cur i urmeaz - i destinul. 200 Eu tiu, voi veni i în urma noastr , e ti sau nu unul care s ne contemple sfâr itul, pu in îmi pas , dar eu m hr nesc acum din rodul credin ei mele i dup pofta pe care o am, ar trebui s domnesc un veac! Arunc -te în via ! Define te- i credin a! i poate ne vom întâlni i m vei sfida: în acele clipe, du m nin -du-ne, vom avea amândoi certitudinea permanen ei noastre pe acest p mânt. i punct. A b tut cu palma în mas . A urmat o t cere ca un piuit dup o lovitur dat într -o nicoval . Dar eu nam în eles nimic din ceea ce îmi spusese, în loc de aceste cuvinte g unoase, nu putea s ridice un.deget i s m pun în leg tur cu unul din cei ce f ceau Gândirea i s m scoat din impas? Nu, nu putea. S-a ridicat i a disp rut din înc pere. Biroul s u mi s-a p rut mai pustiu decât câmpia, mort, inexistent, cu covor pe jos, cu c r i în rafturi negre, cu u i în dreapta i în stânga. .. Pe unde era ie irea? Am g sit-o, m-am pomenit în strad , Iar s -mi uit de ast dat manuscrisul (pe care totu i l am pierdut...). "Ion Dobre! Dobre e ti, mi-am spus, nu Crainic, un Crainic nu se poart astfel... Ai ajuns ministru, i la poarta ta st un ran, s tie când dormi tu i când te treze ti, i noi doi, eu i santinela ta, s credem c e ti de -al nostru,

ostenit dup trud i s a tept m s - i termini somnul, ca s ne auzi vorbind de-ale noastre i s vedem cum îi facem... Tat l t u a fost g zar i mai degrab el decât tine o fi avut nostalgia paradisului despre care ai scris o ilizibil carte. De ce bei? Ce te nelini te te? Dac zici c te hr ne ti din rodul credin ei tale, atunci de ce..." Dar interoga iile mele se rupser brusc. "Nu trebuia, mi-am zis, s m duc la unul a a mare. Oricum, e ministru, chiar c n-o fi având nici un chef i nici timp s se ocupe de un debutant. Da, dar unde s m duc? S las manuscrisul unui necunoscut, se pierde printre atâtea manuscrise... Da, trebuie mai înt âi s -l copiez i s încerc totu i la Gândirea... XXXII Deocamdat , r t cind pe Calea Victoriei, am intrat la Teatrul na ional. Biletele la galerie erau ieftine. De ce nu? Am v zut Faust, cu George Vraca în rolul savantului care nu- i tr ise tinere ea. M duceam pentru întâia oar la un spectacol de teatru i cum citisem piesa, am fost uluit s v d ce pot face actorii cu un rol. Faust, un savant, era dinamic pe scen , pu in fanfaron, oricum g l gios, în timp ce eu îl credeam meditativ, cel pu in pân nu i se reda tinere ea, totu i îmi pl cea, avea grandoare, iar Me-fisto, cu B l eanu în rol, insinuant, viu, inteligent, însu i spiritul diavolesc, m înfiora. Tragedia Margaretei ap rea îns tear s , din pricina strig telor lui Vraca. Dar ceea ce nu apreciai bine în text, petrecerea din pivni a lui Auerbach, te încânta pe scen , cum Mefisto f cea s â neasc vinul din mas i alte artificii ignorate mai târziu în teatru, cu abstractizarea extrem a deco i rarilor i costumelor i ciopâr irea operei de c tre regizori care j puneau în scen "o pies a lor" nu a lui Goethe sau Shakes] peare. Hora io avea s apar nu ca prieten al lui Hamlet, ci ca \\ intrigant i tr d tor, nu numai al prieteniei, ci i al rii, iar re - ' 1 gina, asasin a Ofeliei. De i nu aveam bani m-am dus în zilele urm toare i am v zut pe Uranus Ciuta de Victor Ion Popa. Dup spectacol mi-a venit un gând: ce-ar fi s intru în cabinetul directorului? (teatrul "Munc i voie bun " era al s u). Nu cumva?... De i era târziu, scriitorul era acolo i m-a primit într-adev r cu "voie bun ". îi citisem c r ile, îmi pl cuser , cu idilismul i moldovenismele lor cu tot. I-am spus-o i am început o discu ie despre ele care l-a încântat pe autorul lui Sfârleaz cu fofeaz i mi-a fost ru ine 202 atunci s -i cer ceva. Totu i, ghicind parc , mi-a spus s mai trec pe la el. Am trecut, dar auzind c nu lucrez nic ieri i nici m car n -am debutat, e greu, mi-a spus, e foarte greu, i a r mas gânditor. Pân la urm a scos portofelul i mi-a dat ni te bani, spunându-mi s nu m jenez i s -i primesc cu titlu de împrumut, când o s am, tie el c o s viu i s i -i dau înapoi. Un om simplu, cald, al c rui mare talent în teatru aveam s -l descop r mult mai târziu v zând Take, Ianke i Cadâr, pies admirabil în care sufletul generos, lipsit de prejudec i al lui Victor Ion Popa î i g sise o albie potrivit . C m ru a l sat de Nil era ea ieftin , dar nu avea sob i chiar dac ar fi avut nu aveam eu lemne. M -am mutat pe Pante-limon, num rul 64, într-o odaie cu dou paturi mari i cu înc trei b ie i ca i mine, tineri muncitori necalifica i... Câ tigau atât de pu in încât n -aveau banii necesari ca s pl teasc , peste chirie, lemnele pentru înc lzit odaia. N-am pl tit nici eu. Unul . era un fel de ajutor de dulgher, altul ucenic la o croitorie, cel lalt, care câ tiga mai bine, era picolo la un restaurant. M-am împrietenit cu el i a început s m invite la acel birt i s -mi dea acolo din mica lui por ie, spunându-i patronului ca îi sunt frate. Dar b ie ii tia n-aveau nici bani de mâncare, în unele zile r b-dau, în altele cump rau cartofi, îi d deau propriet resei s -i cure e, cereau de la ea pu in untdelemn i îi pr jeau... Mâneam to i... Proprietarul, un pitic, vindea ciurele în ora . Came ra lor era lâng a noastr , acolo tr iau i g teau, era cald, aveau o sob mare, r neasc , spoit cu var. Miloas , când veni iarna timpurie i geamurile noastre începur s înfloreasc , a tepta s -i plece b rbatul în ora i deschidea u a spre noi m car s se dezghe e geamurile. Ideile nu vin decât când vor ele. O iner ie inexplicabil a min ii le împiedic adesea s se formeze i s â neasc în con tiin sub form de idee-ac iune sau nu vin la toat lumea. Nu tiam ce s mai fac, dar nici nu m mi c m. Trimisesem de mult nuvela la Gândirea, dar nu primisem nici un r spuns. Adesea 203 gândeam c numai cu pâine i ap , o s m îmboln vesc de oftic i o s mor. Eram chiar încredin at dar nu f ceam nimic. Proprietarul avea alt idee: c , zise el odat în fa a ciorbei de fasole care îi aburea în fa , "cine m nânc mereu numai pâine goal , se tâmpe te la cap". Am râs de aceast idio enie i am intrat în odaie cu pâinea în mân , s-o m nânc i s -mi v d de scris. Dar parc avea dreptate, scrisul nu prea mergea, scriam o alt nuvel într-adev r Iar nici un gând, nici nu tiam ce scriu, am rupt -o i am aruncat-o. De revelion unul din b ie i plec , g sise undeva de lucru într-o suburban , propriet reasa puse afar pe gard un bilet "de închiriat", i veni altul. Asta aduse cu el un acordeon, ne cânta din el seara înainte s adormim, câ tiga ceva mai bine i pl ti el lemnele s ni se fac foc, bineîn eles numai o dat pe zi, s fie cald spre sear , când se întorcea el de la un depozit unde c ra ceva cu spinarea. i într-o zi îmi veni. o idee. Era mic , dar trebuia încercat. S m duc, mi -am spus, la b iatu- la care vrusese s m publice în efemera lui revist Albatros, anul trecut prin prim var , când îi trimisesem o schi care fusese re inut . în amor eala lunilor de internat scrisesem totu i ceva bun, iat , va ap rea, primisem r spunsul prin po ta redac iei i f cusem dup aceea o vizit Ia "sediul" revistei, o simpl odaie pe Calea Grivi ei i un singur redactor, care se prezentase: Geo Dumitrescu. Era chiar odaia lui... Dar revista fusese interzis pentru orientarea

ei "ro ie", cum mi s-a spus. Ro ie? în primul num r era elogiat Baude-laire, de la care se luase titlul celebrei poezii, în care poetul era comparat cu albatrosul care înfrunt , sus, furtunile, da r exilat jos, în mijlocul huiduielilor, aripile lui de uria îl împiedic s mearg . Ce era ro u aici? Dar intrasem în r zboi i pesemne muzele trebuiau s tac . S m duc, mi-am spus, s -i mai fac o vizit . El cunoa te lumea presei i a redac iilor literare, cine tie? L-am g sit tot acolo i dup ce i-am spus, s-a gândit pu in, apoi a scos o carte de vizit i a scris ceva pe ea, c tre un domn 204 Al. Cerna-R dulescu, secretar de redac ie la un ziar de pe S rindar. Am citit cele câteva cuvinte de recomandare: erau simple i patetice, în numele unor principii de colegialitate i nu numai atât, era rugat s stea de vorb cu mine i s m ajute. Eram scriitor. - Care sunt celelalte principii, în afar de cele de colegialita te? l-am întrebat. - E un om de stânga, mi-a r spuns Geo Dumitrescu. Dar s nu-i vorbe ti despre asta. Ca i când a fi tiut ce putea s însemne asta: un om de stânga... Stânga, dreapta erau pentru mine no iuni necunoscute în orientarea politic a cuiva. L-am g sit pe Cema-R dulescu în tipografie. Purta un pulover "ro u" i era foarte prins, mi-a spus s -l a tept vreo or pân termin ziarul de paginat i pe urm st m de vorb . - tii s faci corectur ? m-a întrebat apoi la fel de gr bit. Ne-a plecat un corector, l-a concentrat, ziarul merge i f r el, dâr pot s - i fac loc. Am r spuns c tiu, de i nu tiam, dar m gândeam c o s înv repede... - Dureaz , zice, vreo dou s pt mâni, fiindc administra ia i -a pl tit celuilalt aceste dou s pt mâni i nu angajeaz altul pân nu trece acest termen. Pân atunci î i dau îns altceva, tot la corectur , la o revist s pt mânal pe care o fac eu, cu corectur cu tot. î i cedez locul. S-a sculat i mi-a adus un vraf de palturi, d -le drumul, zice, i a disp rut. Era o revist de humor. Am lucr at la acele palturi i n-am g sit aproape nici o gre eal . A doua zi îns când am revenit, omul care îmi cedase locul era foarte sup rat. - Mi-ai spus c tii, nu cuno ti nici semnele care se fac pe margine ca s indici gre eala. Nu -i nimic, le-am citit eu, dar ce-i facem? N-ai ochi înc , meseria asta se înva , nu e grea, dar cine s te înve e, fiindc eu n -am timp. Mi-a adus noi palturi i m-a inut dou s pt mâni, când mi-a spus c locul acela liber s-a ocupat... i mi-a dat de în eles c 205 nici la revista aceea nu mai puteam s stau. Totu i am încasat ceva bani... M-am întors la Geo Dumitrescu, c ci a a ne în elesesem, s viu s -i spun... N-a fost mirat de nereu it , se gândea... - S intri, zice, func ionar la "Institutul de statistic ". Cu nosc pe cineva acolo, un poet, i poate s - i g seasc ceva... Au tot felul de posturi... Dar nu mi-a dat nici o recomandare scris , mi-a spus îns numele poetului i a ad ugat c e comunist, nu-l cunoa te bine, s încerc... i dac nu se aranjeaz nimic s vedem, poate intru la Timpul s înv acolo corectura i pe urm s m angajez, a ad ugat, c el însu i era f r serviciu, dar avea perspectiva a -propiat s intre acolo în redac ie, la acel ziar, la pagina cultural . Am re inut i eu perspectiva ca dup el s intru i eu la corectur , dar pân atunci s încerc la institutul acela de statistic . Ce bine f cusem c venisem la acest b iat. Iat , f r s aib aerul, calm i eficient, f r s -mi dea iluzii care s m entuziasmeze, cum îmi d duse Georgescu Delafras cu cartea i editura lui, f r s m lase f r speran , fostul redactor ef al efemerului Albatros, nu numai c î i cerceta cuno tin ele s g seasc pentru mine o solu ie, dar era al turi de mine, f r cuvinte umflate, gânditor, grav, i f r chiar s ne spunem prea multe cuvinte. Era el însu i poet, scosese sau avea s scoat curând un volum de versuri Aritmetic , versuri admirabile, parc noi pentru mine, ironice, i de o claritate sc p r toare. Am plecat de la el cu sentimentul c nu mai eram singur în Bucure ti. înainte s plec se uitase discret la pantofii mei a c ror talp se desf cuse. Eram ve nic cu picioarele ude, c lcând prin lapovi , dar eram înv at, când eram mic puteam s m joc cu al i copii ore întregi prin z pad , descul * f r s -mi înghe e picioarele. "î i trebuie, mi a spus ca i când eu n-a fi tiut, iar dac tiam nu trebuia s mai ignor faptul, o pereche de pantofi noi. i a ad ugat dup pu in gândire: Ai putea s r ce ti! ar fi dezagreabil". Nu r cisem niciodat i nu tiam câ t ar putea fi de dezagreabil, dar grija lui pur constatativ , f r inutile efuziuni, 206 m-a mi cat. "î i dau eu o pereche, a zis apoi. Sunt cam vechi, dar sunt mai buni decât cei pe care îi por i." Cu o ironie f r surâs. Dar eu m-am înveselit: a a era, oricare al i pantofi nu puteau fi mai r i decât fle c iturile pe care le purtam eu în picioare. Am înc l at pantofii. Erau usca i, i mi se potriveau. M -am ridicat. Da, a a mai mergea. "Normal, a zis el cu aceea i ironie. Pân î i cumperi al ii din leafa de la statistic , sunt buni i tia." Deci era încredin at c voi reu i acolo unde m trimitea. XXXIII Poetul comunist de la statistic era elegant îmbr cat i nu prea prietenos. Când a auzit c vreau s debutez, c adic sunt scriitor, i-a s rit and ra.

- Ce e asta, to i vre i s ajunge i scriitori, de ce nu v apuca i s înv a i o meserie? Umbla i toat ziua prin cârciumi, scrie i lucruri ce oase cu care umple i revistele i nu munci i, s vi se dea, altceva nu ti i... Eram în biroul lui i era singur, însemna c era mare ef... La intrare z risem o sal imens , cu zeci de func ionari, to i la un loc, unii la mese, în fa a unor ma ini mici, al ii în picioare, în fa a altor ma ini, acestea îns mari cât ni te trioare, cu care de altfel i sem nau. - Vreau s muncesc, i-am spus, de-aia am i venit la dumneavoastr . - Vrei s munce ti, vrei s munce ti, se izmeni el cu gândul pesemne la altcineva, fiindc nu vedeam de ce m -ar fi imitat pe mine, îi r spunsesem cu toat gravitatea. Am mai angajat unul, a cont inuat el, am fost la domnul Manuil cu insisten , ca pe urm s nu stea nici dou s pt mâni... S-a c rat... P i în ce situa ie m pune i, b ? Avea un glas sub ire, f r for , dar indignarea în el era mare. - Nu te recomand, decise iritat. De ce s te rec omand? Mai bine înva o meserie. Uite, am un unchi, patron de frizerie. Du-te acolo la el i înva chestia asta, f -te frizer, câ tigi bine, bac i ul e bac i i scoate- i din cap fumurile de scriitor, c mori de foame pe strad ... 208 - Fumurile, i-am r spuns, m privesc, nu fac r u la nimeni cu ele, vreau s lucrez într -un loc pe m sura studiilor mele, cât de modest ar fi. - Ei, ce studii ai? i auzind r spunsul meu iar maimu ri pe cineva, dar cu cuvintele mele (refuzam s cred c se refer la mine, nu-i f cusem nimic i nu în elegeam de ce ar fi fost atât de pornit împotriva mea), am patru clase normale, am patru clase normale, astea sunt studii? - Sunt, toat familia mea a muncit ca s le urmez, ca s ajung frizer nu era nevoie de atâta trud . Se mai calm . Puse mâna pe telefon. - Pavele, zise, vino te rog pu in pân la mine. închise. Urm o t cere. Nu-mi spunea s plec, se gândise pesemne la ceva chemându-l pe acel Pavel. Tres rii. Pavel, sta era numele orbului. Cine o fi? î i vârî nasul în hârtii . Dup câteva minute intra pe u un domn sub irel, f r frizur , tuns perie, cu tr s turi fine, prelungi, i mi c ri domoale, controlate. - Uite drag , îl întâmpin poetul, mai recomand i tu scrii tori, c eu m-am s turat. Ia-l cu tine i sta i de vorb . Dac ai încredere, încearc . E inteligent, are ceva studii, f -i un loc jos la ma ini, vorbe te cu domnul Bosch, el are totdeauna locuri libere la direc ia lui. Vrea s fie scriitor, mai ad ug el scos din pepeni, dar n -are ce mânca... Nu-i spusesem c n-aveam ce mânca, i nici c vroiam s mi se dea ceva f r s fac nimic, ca acei scriitori care veniser la el i fugiser , la care f cea aluzie, i care îl puseser în grea difi cultate fa de acel Manuil , pe lâng care el insistase. Am în eles c era bine instalat în acel institut i c numai a a, bine in stalat, puteai fi scriitor... Al ii nu puteau s viseze s fie scriitori decât dac erau efi într-un birou, bine îmbr ca i i cu rela ii asigurate... Manuil , Bosch, direc ie... un Pavel care putea s ri te pentru unul nou, el nu, se s turase... Bine c totu i m încredin ase unui altuia... Se debarasa, dar nu f r s fac nimic. Cineva (a a în elegeam) mai încrez tor în oameni, putea fi împins în fa a acelui Manuil s - i ia r spunderea pentru mine. 209 El era, în con tiin a poetului scârbit de a a-zi ii scriitori i de preten iile lor, mai eficient decât el... Domnul Pavel îmi f cu semn: s mergem. Era un om t cut, la el în birou nu -mi puse decât câteva întreb ri f r importan . Dar când auzi c sunt de la ar se gândi câtva timp i m întreb dac l -am citit pe poetul Dumitru Corbea. îi r spunsei c nu. - E un mare" poet, cite te-l, spuse el. Se ridic de la birou, îmbr c un fel de raglan, prea sub ire pentru vremea de afar i plecar m. O luar m pe jos. îmi spuse c m invit la mas . Str b tur m drumul de la Splaiul Indepen den ei pân la Pia a Victoriei, tot pe jos. - Nu v e frig cu capul gol? îl întrebai eu, care aveam o claie de p r pe cap. El t cu mai departe. Avu doar un gest: nu-i era frig... Locuia în dou od i într-o curte pe oseaua tefan cel Mare, nu prea mari, dar cu tot confortul. Ne întâmpin o doamn mic de statur , atr g toare, care nu se mir c avea un musafir. Era cald, un c min tihnit... T cerea so ului se transmisese i s o iei. Ne a ezar m la mas i pân s fim servi i, domnul Pavel se scufund în lectura unui ziar. - i ce vrei s scrii? m întreb el în timpul mesei. - Acum nu m gândesc la scris, îi r spunsei. E greu s scrii când nu m nânci decât pâine i stai în frig . Ba chiar începi s ui i c e ti o vie uitoare pe p mânt i po i s i mori f r s mai ridici un deget s te aperi. Nici nu - i mai dai seama c e ti în primejdie... El t cu mult vreme i dup expresia chipului s u în elesei c nu m aproba. - Ascult , Marine, zise în cele din urm , tu tii c exist în închisori oameni care lupt pentru o cauz ? i ei stau în frig i nu m nânc decât pâine i ap . Am tres rit. în închisori tiam c erau i legionarii care luaser parte la rebeliune, adic nu tiam precis dac mai erau sau nu. - Ce fel de oameni? am întrebat. A t cut iar.

- Vrei s mergi cu mine s -i vezi? - Nu mi-a i spus despre ce oameni e vorba. - Sunt comuni ti. Comuni ti? A adar domnul Pavel era comunist, ca i poetul... - Mergem într-o zi, dac vrei, i îi vizit m... Tr iesc în beciuri, supu i la un regim de exterminare... M întrebai pe drum dac nu mi-e frig. Nu mi-era frig... Adic se gândea la ei în acele clipe, de aceea era a a t cut. i la ce folosea acelor comuni ti c el umbla cu capul gol iarna i tuns scurt? întrebarea pe care mi -o pusese, ce vreau s scriu, ascundea ceva, dar nu-mi d deam seama ce anume. Parc ar fi vrut s spun c 'nu po i scrie dac nu tii ce, i c acest ce tre buia l murit. Putea fi? i eu vroiam. El continua îns s tac , enigmatic, sau poate pentru c nu era vorb re , sau poate fiindc nu ne cuno team bine, de i eu tiam din Dostoievski c o dest i- *< nuire e ca o fatalitate, vii tocmai din Siberia ca so faci, împins ^ de un demon interior... Avea el leg turi cu acei comuni ti închi i în beciuri? Ce fel de leg turi? Nu mi le putea dezv lui i mie? i cum de nu-l arestau, i pe el i pe poetul iritat c scri itorii nu munceau? Ideile unui regim, chiar dac nu le urm re ti în pres sau în discursuri, ( i eu nu le urm ream) plutesc în aer, i se insinuiaz f r s vrei i tiam c erau urm ri i i închi i comuni tii, cu toate c nu -i v zusem pân atunci nic ieri. Iat c acum cunoscusem doi, un ins cu o ranchiun împotriva scriitorilor, al doilea îns , domnul Pavel, venea cu o enigm , se înv luia într-o t cere pe care n-o în elegeam. De ce credea el c Dumitru Corbea era un mare poet? Nu auzisem de Dumitru Corbea, singurul nume tainic care îi sc pase din gur . - i-a dat paltonul i c ciul , zise so ia lui, de aia umbl a a. O s fac într-o zi o meningit . Era al turi de el, dar era îngrijorat . Iar eu eram nedumerit: în elegeam, i -a dat c ciula i paltonul acolo în închisoare, dar de ce s-a mai tuns i a a scurt? 210 211 XXXIV Aveam deci de a teptat. Am vândut cu un pre bun Istoria literaturii române de C linescu, singura care îmi mai r m sese, i dup câteva zile i-am f cut din nou o vizit lui Geo Dumitres-cu pe Grivi ei. Era opt seara. O doamn mi-a spus c nu e acas , dar c îl pot g si la redac ia ziarului Timpul, unde fusese angaja^ într-adev r, era acolo. M-a întrebat ce-am f cut. Când a auzit felul cum m primise poetul statistician a surâs. Dar s-a ab inut s fac vreun comentariu. Tot e bine, a ad ugat, c l-am cunoscut pe acel Pavel. înseamn c o s se aranjeze. St team deoparte în înc perea redac iei, în picioare, când se apropie de noi un ins spelb, pe care îl cuno team, îl chema Virgil Untaru. Anul trecut, în desele mele ie iri pe poarta colii normale, ni merisem de câteva ori la cursurile lui Tudor Vianu i într-o zi, la ie ire, m-am apropiat de un grup care discuta una din întreb rile profesorului: dac Rafael n-ar mai fi avut mâini ar mai fi r mas tot atât de mare artist? Printre ei Geo Dumitrescu, care m-a prezentat celorlal i astfel: "Un viitor colaborator la Albatros". Ceilal i erau acest Virgil Untaru (care avea sub bra Ulysse de Joyce), Marin Sârbulescu, un uria i Tib Tretinescu, un b iat cu gâtul strâmb. " i tu de ce umbli cu Joyce sub bra , l-a întrebat Geo, acas nu po i s -l la i?" "Nu pot s -l las din mân , i-a r spuns Virgil Untaru înro indu-se, îl citesc în tramvai." "Sigur, a continuat Geo, James Joyce, cum s nu, câtu i de pu in, noi telan ii nu citim James Joyce, eu am tras de el inutil, imposi bil de înghi it, el vrea s ne fac s -l credem c e pasionant, îl 212 cite te în tramvai." Untaru se pref cea c râde, dar se vedea c suport greu aceste ironii. i acum aflam c to i, afar de Tretinescu, erau angaja i la Timpul. Sârbulescu, aplecat asupra unei mese, scria. Ce pot s - i spun ni te tineri care nu se cunosc? Nu- i spun nimic, dar stau împreun , ghida i de instinct: "Nu ne cunoa tem, dar cine poate s tie ce este cel lalt? S st m deci împreun s afl m." Desi gur, fiecare poart cu sine un mic semn. Ei i ce dac e mic?... fost viitor colaborator al unei reviste care nu mai exista, ce, era o glum ? Fusese revista lor, Albatrosul ma atinsese cu aripa lui, ei, era pu in?! Untaru m întreb dac m -am înscris la facultate. I-am r spuns c nu, am pierdut aceast c ru de mult, am a-proape dou zeci de ani i sunt abia absolvent a patru clase normale. - P cat, a zis, te-ar fi ajutat. - D^ac mai stai pe-aici, zise Geo Dumitrescu, te lu m cu noi la Tiparul universitar. Era ca o promisiune c acolo o s v d ceva deosebit. Sigur c mai st team. F r s -mi spun i nici eu nu l-am , întrebat, ce urma s facem la acel Tipar. Al turi pe un pupitru mare, se afla colec ia ziarului, am început s -o r sfoiesc i curând am descoperit c Timpul avea o pagin (a doua) intitulat Popasuri, cu versuri, proz i articole despre literatur . Frumoas pagin , î i merita într-adev r numele, în restul ziarului nu g seai nimic, aici îns erai îndemnat s popose ti, erau discutate c r i, polemici cu un ziar Porunca vremii (despre care aveam s aflu curând c era violent antisemit) i polemici i cu alte revis te literare i chiar cu scriitori despre care tiam prea pu in. Dup vreun ceas Geo Dumitrescu a dat semnalul de plecare. Am ie it to i patru pe Brezoianu, apoi pe Bulevardul Elisabeta i la a doua sau a treia la stânga grupul nostru a luat-o pe strada Elie Radu i am intrat într adev r într-o tipografie. Am coborât trepte i la intrare am dat într -un mic birou. De dup el un ins^ gras, bondoc, cu ochelari, s-a uitat la noi i a avut un surâs de încântare:

213 - A i venit, b ? Uite-acuma mergem, mai am pu in treab ... i i -a întors fa a de la noi i a continuat o discu ie cu un subaltern care îi spunea c are necazuri cu cei de la Pepegaz, cu cei care trebuiau s le livreze nu tiu ce, hârtie de-o anumit calitate, s le ridice ni te comenzi... Untaru îi r sfoia c r ile de pe birou. M uitam i eu. Printre ele o bro ur , dar nu r u tip rit , iar autorul era chiar poetul comunist de la statistic . Dar nu era un volum de poezii. - Ave i fiecare câte-un volum cu dedica ie, zise grasul, zilele astea a ap rut, a trecut pe-aici i vi le-a l sat. i le împ r i. Mie îmi întinse doar mâna i m întreb cine sunt. R spunse Geo Dumitrescu în locul meu, iar grasul nu p ru mirat c numele meu nu-i spunea nimic. Dar n-avea importan , simpla mea prezen în grup era suficient ca s ghiceasc ; eram fie un nou poet, critic, sau prozator. - Mergem, zise el. Ie ir m i ref cur m drumul spre Brezoianu. In col îns ne oprir m i intrar m într -un restaurant, m uitai s v d: Gambri-nus. Nu tiam de unde, dar numele îmi era cunoscut. Plin de lume, cu s li mari i cu etaj, cu bolt i sc ri uria e. Era de fapt o ber rie, chelnerii c rau halbe de la tejghea la care berea curgea neîncetat în valuri de spum . Ne a ezar m la o mas i un chelner se apropie i- i apropie capul de um rul grasului; îl cuno tea i aceasta ne întreb : - Lu m, b , câte-o chestie d-aia? Cum s nu, dar pân atuncea bere. Bineîn eles, zise chelnerul i curând se întoarse i ne a ez înainte halbe i înc pe-atâ-tea de rezerv . Le apucar m de toart , ciocnir m i le golir m pe jum tate. Eu ame it imediat. Ceilal i r sfoiau bro ura poetului comunist de la statistic în timp ce grasul îi privea batjoco ritor, dar cu afec iune. - Mi-a spus c trebuie s scrie i despre ea, zise el. - O s dam o not , r spunse Geo Dumitrescu preocupat, rece, f r ironie, de i ironia exista, dar era greu s - i dai seama din ce reie ea. 214 - Hî, f cu Marin Sârbulescu i avu un surâs strâmb, timid i fermec tor. Fa de statura lui uria blânde ea surâsului era cuceritoare. - Ce hî? zise Geo Dumitrescu cu aceea i r ceal , f r umor, de i umorul r zb tea, dar ai fi zis ca el n -avea chef de glume. Vrei s spui c nu- i place? continu . O s -i spun lui Miron s te pun chiar pe tine s scrii nota. - i ce, zise uria ul, ai vrea s-o înjur? - Cum s-o înjuri dac nici n-ai-citit cartea! Avea o fals uluire st pânit i se uit la noi to i luându-ne martori: am zis c trebuie înjurat ? Asta e cam într-o ureche, î i interpreteaz cuvintele cum i se n zare lui! Cite te-o întâi i pe urm faci nota. î i place, nu- i place, te prive te. Dar i grasului îi sticleau ochii sub lentilele groase ale ochela rilor, între timp Untaru o i citise, r sfoia ultimele pagini. De-a-tunci am aflat c e ti pierdut dac for ezi mâna recenzentului; poetul statistician f cuse aceast impruden , transmi ându-le prin bondocul gras care o tip rise c trebuie s se scrie despre ea. Asta r mâne totdeauna de v zut dac trebuie, i ai mai multe , anse s fii bine primit dac la i libera opinie s se exprime, într-un minut se i decisese s se scrie despre cartea poetului o not , în timp ce dac ar fi t cut, poate c s-ar fi scris un articol, încre indu- i fruntea în semn c era st pânit de cea mai sincer obiectivitate, Geo Dumitrescu i se adres lui Untaru: -Ei, cume?! - Interesant! zise acesta, dar se ro i i izbucni în râs. - Ei, vezi?! se adres Geo Dumitrescu uria ului, ai fi zis sup rat, i era chiar sup rat, dac n -ai fi sim it în cuvintele lui nep sarea. Ame eala dup prima halba mi se împr tie la a doua. Ni se aduse ceea ce grasul numea "chestie d -aia". Era m m lig la cuptor aurie cu unt i straturi groase de brânz i ou , se pare o specialitate a ber riei. Dup ce o mâncar m i b ur m a doua halba scoaseram ig ri. Deodat Geo Dumitrescu începu s râd . Spuse c nou 215 ne e suficient por ia asta, dar cu Sârbu ce facem, c lui nu i -a ajuns nici pe-o m sea. Chem chelnerul din proprie ini iativ i î i desf cu mâinile: avem aici, zise el, i cl ien i mai corpolen i, s mai aduc o chestie d-aia dac nu cumva Sârbu dorea altceva. Uria ul îns î i d du cuvântul c nu mai dorea nimic, numai bere. Auzi! Bere! Dar asta mai vroiam i noi! Apoi mi se adres , ce fac, de ce n -aduc nuvela aceea s debutez? Dac n-ar fi pierdut-o (adic pe cea care i-o trimisesem anul trecut pentru Albatros) ar fi dat-o acum la Popasuri... s-o aduc eu neap rat chiar zilele astea dac am p strat o copie. Sau dac nu-mi mai pl cea, s aduc altceva... Discu ia reveni apoi asupra poetului comunist de la statistic i fui invitat s povestesc cum m primise. Eu îns t cui i Geo Dumitrescu îmi respect discre ia. Nume de ziare, reviste i polemici de care eram str in urmar în discu ie amestecându-se cu rumoarea ber riei. M sim eam atât de bine, încât aveam sentimentul c starea mea de spirit se transmitea i c n-avea nici o importan faptul c nu scosesem pân atunci nici un cuvânt. Acest lucru avea s mi se întâmple mult vreme. Veseli to i, tr indu - i bucuria de a fi, grupul lor, angaja i la un ziar, puneau la cale

noi polemici, în special cu acela i ziar Porunca vremii, râzând, citând pasagii tari care trecuser prin cenzur , furia celui cu care polemizau; temerea voalat a lui Untaru c ar putea -o p i, stârnind ironiile r sucite ale celui care avea un ascendent asupra tuturor, Geo Dumitrescu. Grasul se uit la ceas, stârnind proteste. S stea, unde se gr bea a a? El le spuse cu un glas care te f cea s în elegi c a a se întâmpla totdeauna: - Voi mâine sunte i liberi pân seara, în timp ce eu la opt diminea a trebuie s fiu la Tipar. Ei i? Grasul zâmbi i mai r mase, dar nu mult, chem chelnerul i ceru nota. Când pl ti scoase un teanc de bani. - Nu în eleg, zise Geo parc scârbit, cum poate cineva s aib atâ ia bani! Nu te jeneaz când stai cu portofelul plin? împrumut -l i pe el cu vreo mie de lei, zise aruncându-mi o 216 ' privire, i-i d înd r t la prima leaf pe care o s-o încaseze de la statistic . Grasul râse, lu , f r s numere i f r s ezite, o felie din teanc i mi -i întinse. Ad ug c nu chiar la prima leaf s i-i înapoiez, ci la a doua i s trec pe la el când vreau, s st m de vorb ... Ne ridicar m. Ne duse pe to i cu un taxi acas . îl chema Niculescu i era, acolo la Tiparul universitar, ef al tipografiei, director fiind profesorul Bagdasar. Poet, semna Sergiu Filerot... L XXXV Cu acei bani am putut astfel s p r sesc odaia Iar foc din Pantelimon i s m mut într -una de pe strada Traian, tot cu înc trei in i în camer , dar înc l zit . Propriet reasa, o femeie tomnatic i cam prea împlinit , tr ia cu un pe te, un ins care venea la ea doar seara, de altfel ca i ceilal i chiria i, îi g seam în pat (fiindc i ea ocupa prima camer , de la intrare, ca i ciu-relarul de la care plecasem). A adar puteam debuta la Popasuri. Câteva zile am stat în cas i am scris. Am reluat ceva deja scris de pe vremea când eram la Cristur-Odorhei. Erau primele mele încerc ri, le citisem în cenaclul colii, mici schi e care povesteau despre nedumerirea unui ran care nu în elegea alt ran. Am dat amploare a-cestei nedumeriri, am intitulat una din ele Pârlitu (care voia s spun c ranul care stârnea nedumerirea era un pârlit, adic un pr p dit, nu chiar material, ci la minte), mi -am f cut o copie i m-am dus la TJmpuJ sa-l caut pe Geo Dumitrescu... Când m-a v zut intrând în redac ie a ridicat bra ele în sus: - Ce faci, domnule, unde ai disp rut? Te-am c utat pe Pantelimon 64 i nu te-am g sit. Vroiam s - i anun vestea: ai fost angajat aici corector, a a cum i-am promis... Du-te jos i începi imediat lucrul. Vezi c ai ef pe unul Grigorescu, te a teapt . Uite pe-aici, mi-a ar tat el o u mic , duce în tipografie i a-colo e un birou al corectorilor... Am coborât i am intrat în sala linotipurilor. Zumzetul ma inilor i mirosul de plumb topit mi-erau familiare, totu i m-au a-me it. în sfâr it, gândeam, eram angajat de ast dat în mod sigur, c ci nu era nici o îndoial , Geo Dumitrescu i-a prevenit 218 pe efii acestui ziar c nu cunosc meseria de corector i dac totu i m angajeaz însemna c se va ine seama de acest lucru i c trebuia s fiu întâi înv at. Am str b tut atelierul i am intrat în biroul corectorilor, des p r it de rest printr-un placaj. - Bun seara, am spus, îl caut pe domnul Grigorescu. Erau în untru patru sau cinci in i instala i la o mas uria , apleca i asupra palturilor, sub lumina puternic a unui bec care atârna aproape pân jos din tavan. - Eu sunt, a r spuns unul dintre ei, un ins mic de statur , coco at, elegant îmbr c at, cu un chip aspru, sever, privire rapid i p trunz toare. Mi-a strigat numele sigur c nu se în ela, i mi -a spus c am lipsit. Nici nu m apucasem de lucru, ca i lipsisem. Am vrut s -i explic, dar m-a întrerupt: - F cuno tin cu viitorii dumitale colegi... Domnul Orlea-nu... Domnul Sachelarie... Domnul Ecovescu... Domnul Or-leanu, a strigat apoi din nou acest domn (nu era chiar strig t, era o voce ridicat , cu volum natural, cu timbru b rb tesc, care contrasta cu statura lui infirm ), domnul Orlean u, a reluat el apoi cu o voce obi nuit , înva -l pe noul nostru coleg corectura. Rapid! Arat -i semnele i pe urm d -i un palt de prob . Nu e greu, mi-a spus el de ast dat amical, dar trebuie mult aten ie, fi indc te fur fluxul textului i nu mai vezi gre elile. Dar ele . sunt, aici e tot secretul, s înve i s le vezi. Domnul Orleanu, un b iat cam de vârsta mea, vorbea, spre deosebire de domnul Grigorescu, în oapt , cu un aer confiden ial, i cu dublu sens, sem na în aceast privin cu fostul meu coleg Dobrinescu. Avea ironie dar i c ldur , m-a înv at într-adev r rapid meseria. Ne-am împrietenit auzind c vreau s debutez ca scriitor. i el vroia. Practic la ora unu din noapte munca noastr se termina, paginile intrau la calandrare i rotativa intra în func iune. Formidabil aceast rotativ , cum vuia, i din burta ei, dup ce primea paginile sub form de sul de plumb, â nea ziarul proasp t 219 în fiecare secund Timpul, Timpul, cu titlul ro u, mirosind pu ternic a cerneal . Toat lumea care îl f cuse se afla

adesea acolo i plecam to i cu el în buzunar, dup ce îl r sfoiam s nu fi sc pat ceva... Se întâmpla rar de tot, totu i se întâmpla, uneori ne veneau cenzuri întârziate: se repagina, recalandra, adic se imprima pagina plat de plumb, într-un carton special, flexibil, dup care se forma sulul de plumb. Se auzeau îngrijor ri... Da i -i drumul în vitez ... e ora dou ... pierdem provincia... Orleanu st tea departe, n-avea cu ce ajunge acas dup ora unu i se culca pe mas . La fel i domnul Sachelarie, care f cea singur ziarul economic-financiar Argus, director fiind celebrul Timoleon Pisani, care publica i el pe pagina întâia câte-un articol intitulat Nu poci limba. Ce c uta acolo un astfel de articol într-un ziar al bursei i al vie ii financiare? De fiecare dat îl citeam i râdeam to i de acest înver unat du man al neologisme lor. Propunea de pild ca în loc de tramvai, cuvânt englezesc, s spunem pe inealerg tor, în loc de cravat , cuvânt fran uzesc, gâtleg u, i altele, în fiecare num r avea câte ceva. ' într-o zi i-am f cut o vizit cu Orleanu, s ne distr m. Redac ia Argus-vAm era în aceea i cl dire i avea administra ie comun cu Timpul, director Grigore Gafencu, care era în diploma ie. B trânul, cu must i uria e, ne-a primit îns foarte cordial, cre-zându-ne admiratori de-ai lui. I-am spus c suntem redactori de jos de la Timpul i ne-am a ezat, ca doi domni gravi, în fotolii. Orleanu i -a scos igareta i a cerut voie s fumeze. Fumam i eu, dar am uitat s aprind, atât de curi os eram s v d ce-o s se întâmple. - Domnule Pisani, i-a spus Orleanu Iar obi nuitul lui surâs care se vroia fin, pu in batjocoritor (îi masca de fapt o timiditate discret i un complex de om de cultur autodidact), ce zice i dumneavoastr de cuvântul inefabil? B trânul s-a zbârlit cu mult mai mult decât sperasem noi c avea s se întâmple, s -a ridicat peste birou agresiv i a început s bolboroseasc : 220 - Inefabil... Ce e asta inefabil?... N -am auzit de acest... Cum? De unde l-a i mai n scocit?... Când o s înceta i cu... - Domnule Pisani, a continuat Orleanu neturburat, cuvântul exist , a intrat în limbajul culturii i chiar în vorbirea curent . - în vorbirea curent ? Inefabil? O s scriu un articol împotri va acestui cuvânt... Chiar în num rul de sâmb t ... Ce înseamn , dup voi, ce vrea s exprime acest cuvânt? - Ceva care nu se poate exprima. - Cum nu se poate exprima? - Se refer la ceva care nu se poate exprima. - De exemplu, a cerut b trânul. - De exemplu: femeia aceea e de o frumuse e inefabil . - Ie i i afar , a r cnit b trânul scos din s rite, având poate brusc b nuiala c acest cuvânt nici nu exist i c venisem acolo (ceea ce era adev rat) s ne batem joc de el. Ne-a sc pat, n-am mai urm rit aten i dac avea s scrie sau nu un articol împ otriva absurdului cuvânt, care ca i altele, îi terorizau de atâ ia ani con tiin a. Mie totu i îmi pl cuse i îmi stârnea o afec iune îng duitoare. Mania lui era dintre cele inofensive, nu f cea r u nim nui, sau cel pu in nu tiam eu, grija fa de limb , ridicul în formele pe care le luase la el sau le avusese totdeauna, nu era grij pentru chivernisire sau în el torie, ci una nobil , dezinteresat . La prima chenzin Orleanu m preveni: - Vezi c Sachelarie o s te atace mâine s -l împrumu i cu bani. - Cum, dar el nu- i ia leafa? - Da, dar chiar azi se duce cu ea i o pierde la curse. A avut mo ii pe care le -a tocat în felul acesta, case, propriet i... M-am uitat curios la domnul Sachelarie, când, cu chenzina în mân , ne-am dus to i la bufetier care î i avea mica ei od i chiar în tipografie s -i pl tim ceea ce ne servise în cont în timpul celor dou s pt mâni care trecuser : ou , lapte, debre ini, brânz , cafele... Domnul Sachelarie a pl tit i el i a plecat gr bit. Era nu atât b trân, cât ros de ani, înalt, slab, cu gât puternic. Nu 221 deschidea gura decât ca s spun cuvinte scurte i memorabile, pe care apoi le repetam zile întregi... Via a e o fântân ... Omul e soiul dracului... Norocul e chior... Felul cum le spunea, cu resemnare, sau cu dispr e amuzat, le înc rca de un umor în care z cea experien a lui de-o via ... nu-i p rea r u, dar nici, privind în urm , nu se entuziasma: un imens c scat pecetluia adesea acest trecut dominat de o singur patim , fiindc nici nevast nici copii nu avea. La bilan uri i la burs îl ajutam cu rândul, fiindc o cifr gre it într -unui din ele putea s stârneasc derut în via a financiar . Unul citea cu glas tare, altul urm rea... Creditul minier... cifre... Astra român ... alte cifre.... Nu s-a adeverit ce-mi spusese Orleanu: nu m-a atacat nici atunci i nici mai târziu de sume de bani. ineam to i la el, ne înveselea adesea i cu anecdote vechi (cunoscuse mult lume) i era un corector bun. Mai aveam o datorie de pl tit, lui Sergiu Filerot i dup amiaz m-am dus pe la el la Tipar. Pe cine g sesc îns ? Tot grupul! (Din seara aceea nu mai fusesem cu ei nic ieri, fiindc la ora când ei plecau, eu trebuia s fiu jos la corectur .) în mijlocul lor poetul statistician, extrem de iritat, cu ziarul Timpul în mân la pagina Popasuri. Am

r mas t cut deoparte. Ce se întâmplase? Nota n-o scrisese totu i Sârbulescu, ci Untaru, i acum d duse peste ei poetul comunist. Cum, aproape c striga el, a a se scrie despre o astfel de carte? - Ce con tiin e ave i voi, care v pretinde i oameni de stânga, dac nu sesiza i con inutul subvereiv al unei astfel de lucr ri? O not se scrie? i înc i aia a a, la f... m -sa? Citisem i eu cartea. în ce consta acel con inufsubversiv care trebuia s ne cutremure con tiin ele? în faptul ca poe ii trubaduri francezi din secolul al XVI-lea tr iau în mizerie, în timp ce seniorii chefuiau i benchetuiau. ipa la ei cu vocea lui sub ire, îi be telea, îi întreba de ce ineau un condei în mân dac despre astfel de c r i demascatoare ei scriau astfel de not mizerabil ? 222 - P i, am zis eu atunci, dup p rerea dumneavoastr , ar ti trebuit ca acei trubaduri s se duc i s se fac frizeri, de ce v mira i c noi nu scrim nimic despre bro ura dumneavoastr ? Era, fire te, o remarc intolerabil . Cine eram eu?! S-a întors spre mine i drept r spuns m-a amenin at cu b taia, literalmente, avea acest chef, i nu numai pe mine, ci pe to i cei grupa i la pagina Popasuri din Timpul i la Tiparul universitar, care totu i îl tip rise, dar care refuzam s vedem con inutul exploziv al bro urii lui ap rute cu viza cenzurii. Nici m car nu i-a dat seama c dep ise m sura i s plece, a stat un timp interminabil, perorând în acela i stil. Pân la urm a încercat s smulg o promisiune c totu i se va scrie un articol "ca lumea", dar nu i-a promis nimeni nimic. în sfâr it a plecat, nu furios, fiindc furia lui era mic ,, ci otr vii, neîmp cat. Ne-am dus la fra ii Rochus din apropiere, am cerut bere, salam, pâine i "mult mu tar", am râs depoetul care ne amenin ase c ne trage palme, l-am trimis la origine i am hot rât sa-l ignoram mai departe. Arizi, a a credea el c se rezolv conflictele de idei, cu b taia, ce individ bizar! Ce-o s fac sta, ne întrebam, dac vine la putere? Ne bele te pe to i, dac acum când nu avea înc aceast putere; avea astfel de apetituri... Am t b rât i noi cu repro uri pe Sergiu Filerot, care tip rise bro ura. L-am luat în balon, am râs de el, cum a putut s bage bani într -o asemenea c r ulie f r sare i piper, care avea preten ia s ne îndrume pe noi... Nu-l chemase nimeni s ne fie ef, dar el a a credea, c e eful nostru... Sergiu Filerot, care nici el nu debutase, lua, dup cum aveam s ne d m seama curând, în acele clipe, o hot râre irevocabil , cu grave consecin e: - O s v ar t eu ce înseamn poezie i s v înv minte sa m mai lua i peste picior... i n-a mai ad ugat nimic, t cea, privirea îi sticlea sub oche lari, surâdea mereu i asemeni tuturor oamenilor gra i expresia chipului s u era aceea i, de b iat bun abia ie it din adolescen , 223 t cut i jovial. Cuvintele lui au trecut neobservate, la vârsta ace ea i l ud ro enia f cea parte din psihologia debutantului, de i sunase bizar la el. Pe la începutul lui martie primii tirea, prin Sergiu Filerot, care primis e la rândul lui un telefon de la poetul statistician, s m prezint la Institutul de statistic (deci nu era un om r u, nu inea ranchiuna pentru replica mea). A adar statistica! Uitasem de ea. Te pomene ti, mi -am zis, c s-a aranjat ceva i acolo. M prezentai la domnul Pavel în birou, c ci el m c utase, aflai de la poetul însu i care îmi vorbi într -adev r f r urm de resentiment i domnul Pavel îmi spuse c eram angajat jos la ma ini, s m prezint domnului Bosch, care era la curent. A adar, dou slujbe, de unde pân atunci c utasem zadarnic s g sesc doar una. - tiu, mi-a spus domnul Pavel, c între timp te-ai angajat la un ziar, dac vrei, alegi, ziarul sau Institutul, dar po i s faci i una i alta. - Bineîn eles, i-am r spuns, le fac pe amândou . - E în regul . î i urez succes. Am coborât în sala de ma ini i m-am prezentat domnului Bosch, care avea biroul chiar la intrare în sal , în dreapta. M-a pus s fac o cerere de angajare i m-a dat în primire unei doamne, care la rândul ei m-a dus i m-a predat de ast dat unei domni oare. Era o fat istea i bine îmbr cat , m -am sim it jenat de costumul meu de la Taica Laz r, care între timp se uzase la mâneci i nici c ma a nu era prea curat , era murdar de tu ul de pe palturi, care se lua repede, chiar în ziua când o schimbai. "Trebuie s -mi cump r alt costum i tot ce-mi trebuie, mi-am zis, nu pot veni aici, printre cucoanele astea, ifonat i cu pantalonii burlan. i trebuie s m i mut, de ast dat într-o camer a mea singur, am cu ce pl ti." Domni oara mi-a dat în primire o ma in de calculat i hârtii. Trebuia s adun i s înmul esc i s fac totalul acelor cifre, care veneau de la alte ma ini, de la cele mari, trioarele, 224 care chiar asta f ceau, triau ni te cartoane i rezultatul par ial s e înscrie pe o diagram . - Ce sunt cifrele astea? am întrebat-o. - Cifre! zice. Adic nu ne intereseaz ce sunt, nici nu e nevoie, treaba noastr e s le adun m i s le pred m domnului Bosch.

Totu i mi-a explicat: reprezentau tot ce exist în ar , de la g ini i vite, pân la oameni i alte bunuri mobile i imobile. Am început sa manipulez butoanele, care erau simple. Am ap sat pe cel ro u: ceva s-a zb tut în interiorul ma inii, ca o fiin vie, apoi pe hârtie a ap rut o cifr i t cere: totalul! Clar! Fa ta a stat lâng mine în ziua aceea, pân s-a convins c am prins secretul i pe urm s-a îndep rtat. XXXVI îmi pl cuse cartierul Ferentari (unde st tea Gheorghe al lui Costic brutarul) cu c su ele acelea cu pomp în curte i mult verdea . M-am dus chiar pe Tutunari, dar Gheorghe nu mai era acolo, în schimb, ciud enie, camera lui era liber . Am închiriat-o eu. Avea un geam mititel, ca la pitici, dar da spre gr din , avea lumin electric , podea de lemn, mobilat , pat mare cu saltea de lân i cearceafuri albe, o m su lâng fereastr . Era perfect! Aveam eu s câ tig de-aici înainte zece mii de lei pe lun , dar n -aveam chef s dau dou mii pe una central i elegant , cât aflasem c m-ar costa. Mai târziu, mai vedem, acum îmi pl cea aici. E bine sa ai dou servicii, nu- i mai pas de efi. în orice caz nu- i pas de cel care ar dori prea mult s - i pese. Na fi putut spune c domnul Bosch f cea parte dintre ace tia, dar nici c era un director care nu te lua la ochi dac nu-l salutai la sosire i la plecare. Nu mi-am dat seama c to i o f ceau, era i plasat astfel (în apropierea u ii) încât nu-l puteai evita. Dar eu gândeam c n-avea nevoie de salutul nostru i nu observasem decât târziu fenomenul. Venea primul i pleca ultimul i în acele minute st t ea în picioare (era înalt, impun tor, pu in chel, cu musta de mod veche), nu r spundea la bun diminea a, bun ziua, care i se adresau, nici nu se uita, dar era la postul lui, f r s par c ne observ curgerea, defilare dezordonat în aparen , pe care totu i o primea. A început s vin pe lâng mine, s vad cum muncesc. Nu zicea nimic, se uita, dar nu pleca. Dup câteva s pt mâni fusesem dat la trioare, care erau foarte ingenios construite. Aveam 226 al turi casete pline cu cartoane, care erau perforate diferit, dup semne de statistic secrete pentru mine i ma ina le arunca în interiorul ei i le împr tia ghidându-se dup acele g uri, pentru ca diagrama, sus, s înscrie ni te cifre. Se putea gre i în aceast munc ? N-aveai cum, totu i domnul Bosch întârzia prea mult lâng mine. Era un semn? Desigur, mi-a explicat un coleg, un fost student cu care m împrietenisem. Era un b iat distins, care pân avea s fie plasat în înv mânt se angajase acolo ca i mine. - E nemul umit de tine, mi-a spus, nu-i dai bun ziua... D -i i tu bun ziua, nu mai trece a a pe lâng el ca i când tu ai fi marele ef i nu el. Am dat din umeri: - Ei i? Mai am un serviciu, la care in mai mult, pot s plec oricând de-aici. - Nu pleca, zice, aici ai leaf mai mare i o s ai i pensie mai mare. - Pensie? am strigat. Care pensie?... "Auzi idiotul, gândeam. Asta vrea s -mi sugereze ideea c o s stau acolo la trioare pân la pensie!" Nici nu începusem s tr iesc i el îmi comprima via a s rind peste patruzeci de ani ca i cân d curând aveau s se i scurg i eu trebuia s m gândesc de pe acum la ce-o s fac dup . Nu m-a trecut un fior, dar nici n-am râs ca de obicei, fiindc nu era de râs. într-adev r, gândeam, ce e o via ? Da, iat , patruzeci de ani în fa a acelor ma ini, nici o schimbare i hop, declinul... Intuisem atunci fulge r tor de ce singurul lucru care putea aduce furtuni s mi te a-ceast via erau femeile... Cel exasperat putea da iama în ele, cu a doua sa for vital care z cea în el (prima se consuma sub supravegherea unui domn Bosch) i s simt c tr ie te... Tr darea, gelozia, i chiar crima care ar surveni ( i de care ziarele de senza ie erau pline), fie c ar ucide el pe vreuna, so ia care l -ar în ela, fie c l-ar ucide pe el alta în elat de el sau p r sit , toate astea n-ar mai fi obstacole de temut... 227 Eram în pauz , într-un chio c Herdan de al turi, avea excelen i biscui i i brio i i iaurt proasp t. Fostul student era de o neru inare simpl , sub ochii vânz torului întindea mâna i fura biscui i din raft, îi b ga în buzunar i nui pl tea. M miram de ce chio carul nu zicea nimic. Ca s aflu c nu vedea bine, era un om b trân, dar cât de r u vedea! O mân întins în aer era pesemne pentru el o cea ... " i tu cum ai observat?" l -am întrebat pe fostul student. N-a vrut s -mi spun . - Va s zic pensie, zic, tu te i gânde ti la pensie? - De ce nu?! Când ie i la pensie i un pol conteaz . - Un pol? am strigat iar. i s te gânde ti cu patruzeci de ani înainte la un pol? - Te gânde ti... Voi nu v lupta i la ar s p stra i o via întreag o brazd de p mânt? A a e i polul sta. - i dac mori dracului înainte de pensie, am spus eu sumbru, atunci ce-i mai faci? - De ce s mori? Tata are optzeci de ani i se ine bine. - Bine, zic, o s -l salut pe domnul Bosch la sosire i la plecare, dar cum ai observat tu c n-o f ceam? - Se observ , r spunse el filosofic. - Te pomene ti c au observat i ceilal i!

- Toat lumea. -I-auzi! i eu care nu observasem nimic la nimeni, decât c prietenul sta proasp t al meu, absolvent al unei facult i, fura biscui ii i brio ii unui b trân! începui s m uit mai atent în jur, dar nu descoperii nimic. Toat lumea lucra în t cere i când cineva se ridica i se ducea undeva avea o hârtie în mân , sau se ducea s verifi ce ceva, tot în leg tur cu vreo diagram sau grafic... Veneam la Institut direct de la ziar, unde dormeam cu Orlea -nu pe mas , s câ tig timp, dup -amiaz încercam în odaia mea s scriu sau s citesc ceva, m apuca somnul. Iar cele dou zile pe s pt mân , când aveam program de la cinci la opt, erau cele mai grele. De la statistic m duceam direct la ziar i mo iam pe palt, când nu -mi pica chiar capul pe el. "Domnul Preda!" 228 striga atunci Grigorescu i o formidabil palm în mas m f cea s sar în sus ca i când a fi primit palma aceea chiar în cap. De dorin a de a debuta, uitasem, pân ce într-o zi am venit la redac ie cu schi a aceea Pârlitu în buzunar i i-am dat-o lui Geo Dumitrescu. Nu m sim eam totu i obosit. Ora ul era frumos seara când ie e am de la statistic i o luam în jos spre S rindar, de i luminile nu se mai aprindeau feeric, vitrinele nu mai aveau chenare multicolore i reclamele înalte care anul trecut scanteiau într-o aprindere i stingere neîncetat , de albastru i ro u, i care m f ceau s simt c tr iesc, cum spune Hemingway, într-o s rb toare continu , disp ruser i ele. Camuflajul aruncase la începutul r zboiului ora ul în întuneric, i continua i acum, de i r zboiul era departe... Tramvaiele circulau seara cu a a numi-tele lumini oarbe, care nu se vedeau de sus, i mergeau cu vitez redus , iar în sta ii vatmanii se orientau dup semne tiute numai de ei. Ora ul mi se p rea acum mai misterios, fiindc se vedea cerul plin de stele i cu întunericul serilor eram înv at, mie mi se p rea c e lumin , ca în unele nop i de la ar , când în plin miez de noapte vedeai omul ca ziua i îl recuno teai, iar p mântul devenea parc albicios. Oamenii forfoteau pe str zi, i din când în când câte-o lantern se aprindea i se stingea scurt. Eu vedeam totu i, dup ce ora crepusculului se stingea i ora ul c dea într-un întuneric total, culoarea rochiilor la femei, albea a gulerelor, p rul rev rsat pe umeri al fetelor. M mi c m repede strecurându-m cu u urin printre oameni. Urcam spre Sfântul Gheorghe, ajungeam la Pia a Br tianu, o luam la stânga pe bulevardul Elisabeta, coteam pe dup frumoasa cl dire a libr riei "Cartea Româneasc " i coboram apoi pe S rindar. Statistica m l sa de obosit i corectura m a tepta de odihnit. Dimine ile, când o luam înapoi spre statistic , tot pe jos, ca i întoarcerile acas pe la ora dou dup mas , nu -mi alungau cu nimic euforia în care tr iam... Zece mii de lei, pe care abia a teptam s -i v d pe to i în mân , s m îmbrac i s -mi cump r cu ei c r i, se aflau, desigur, la sursa acestei euforii. Dar nu era 229 numai atât... începeam s am în jurul meu prieteni... Marele ora , în care r t cisem pân atunci atâta vreme c utându-mi în el un rost, începea s fie i al meu. Blocurile, marile lui bule varde, tramvaiele, restaurantele, cinematografele i teatrele îmi pl ceau, ca alt dat uli ele, gardurile, salcâmii care acopereau satul... XXXVII Da, într-o sear fui oprit în trecere prin redac ie (treceam pe -acolo, i nu pe jos prin gang) i îmi f cui un nou prieten, un poet, însu i eful "paginei a doua" Popasuri a ziarului, Miron Radu Paraschivescu. Geo Dumitrescu se afla i el acolo, dar de când începusem s lucrez nu mai schimbam în redac ie decât saluturi; în afara de cazurile când m invita s mergem la Gam-brinus la o bere. Venea Untaru, care începuse s semneze Virgil Ierunca, acest b iat care nu dormea nop i în ir luând cofein , atât de mult era pasionat dup c r i (anul trecut, în '47, Virgil Untaru, Ierunca, p r sea ara i cu anii, acest om de stâng a în perioada r zboiului a evoluat încet, dar f r întoarcere, spre dreapta), venea Sârbulescu, "masivul" cum îl poreclisem eu, credeam c o sa tr iasc o sut de ani, a murit de inim pe la cincizeci i Sergiu Filerot. Poetul, eful "paginei a doua", un om smead, sub irel i mic de statur , cu un nas de pas re, cu voce confiden ial , pl cut , afectuoas , îmi ceru s iau loc c are ceva s -mi spun . Redac ia avea un birou comun cu secretariatul ( tefan Roii), al turi era biroul redactorului ef, Mircea Gri gorescu, pe care nu-l cuno team. F r s -mi spun de ce, Miron Paraschivescu începu s m întrebe: cine eram,.de unde veneam... De când începusem s scriu? i o întrebare ca o parantez , bizar , care venea dintr-un interes al lui anterior întâlnirii noastre: cum scriu/! N-am în eles. - Cum faci când scrii? preciza el. Te gânde ti dinainte, sau î i vine? 231 - Doresc s scriu, îi r spunsei. - i pe urm î i vine! zise el parc triumf tor. Era mul umit, îi confirmam ceva, sau mai bine zis îmi smul sese el confirmarea de care avea nevoie în secretul gândirii lui. A fi vrut s -i precizez c uneori m gândeam i dinainte la un subiect care nu venea singur, ci îl smulgeam din via a cunoscut , cu un efort de a exprima o idee, a a cum îmi aminteam c f cuse Baude laire în La charogne, dar am t cut, nu vroiam s -i stric pl cerea acelui gând al s u confirmat...

i pe urm întreb rile continuar . Ce citesc? Ce citeam? Nu prea mai aveam chiar atunci timp s citesc, i -am r spuns. L-a apucat un entuziasm. A început s râd sufocându-se, aruncân-du-mi în acela i timp priviri înduio toare, paterne i în mod surprinz tor pline de admira ie. N-am în eles comportarea a-ceasta bizar , adic , era bine c nu citeam, sau era ceva de râs?... F cusem ceva, i acest ceva se afla în strâns leg tur cu bâlbâial mea, adic se potrivea i de aceea era el atât de vesel? îmi sugera îns o experien de via i de oameni în care eu ocupam un loc printre cei care îl interesau, încât mi-am sim it b t ile inimii de emo ie. Timpul trecea îns i eu erani a teptat jos. I-am spus acest lucru. A râs iar: - D -i în... m -sii! Apoi a revenit: Bine, du-te! în clipa aceea s-a apropiat Geo Dumitrescu. - Dom' Preda, îl aud c zice, cu vocea lui neutr (a a avea s -mi zic totdeauna, dom' Preda sau domn Marin, pentru a evita o prietenie pe care n-o dorea) mâine dup mas ce faci? - Ce s fac, sunt liber. - Nu te duci la statistic ? - Nu, poimâine. - Hai s mergem mâine pe la Tib ( sta era tipul cu gâtul strâmb, Geo îl agrea, dar eu, nu tiu de ce, m f eream de el, dar i el de mine), venim to i, mai st m de vorb i pe urm mer gem la Gambrinus. Nu tii unde st , s - i dau adresa... Vino a a- , pe la cinci. 232 I-am g sit într-adev r a doua zi aduna i pe to i la Tib. Numai Untaru lipsea. Tat l lui Tib era ofi er superior i fiul, Tib adic , avea camera lui spa ioas , mobilat bine i o mas rotund în mijloc, la care probabil scria, c ci era i el scriitor, publicase un volum de vioaie schi e bucure tene. i împreun cu ei, cine? Miron Paraschivescu, pe care nu-l v zusem pân atunci cu noi i îndat ce m a ezai pe scaun el începu, sup rat dar prevenitor: - Am vrut s te vedem, Tib, ca s - i spunem c ai f cut o fapt execrabil . Cum e posibil ca tu s nu tii cine suntem i ce reprezent m noi to i cei de la Popasuri, pe care tu ne cuno ti i ne urm re ti? Ai v zut tu vreodat pe vreunul dintre noi c scrie articole antibol evice, aluzii de vreun fel, reportaj, cum ai scris tu f r s te fi dus pe front, din burt i în a a hal de minciun i mistificare ? Ce suntem noi dup tine? Legionari "adev ra i" dintre cei care au mai r mas i pe care Mare alul îi ocrote te, sau redactori la Porunca vremii sau la Sfarm piatr ? - Miroane, nu m-am gândit, se bâlbâi Tib. Nu tia ce s mai spun i t cu, dar nu prea opresat de cuvintele poetului, care, înnegurat, r sfoi ziarul (nu era Timpul) i începu s ne citeasc din el, adic din reportajul lui Tib, pasagii întregi, într -adev r, antibol evice... expresiile curente... cei f r cruce i credin ... barbarii de la r s rit... Miron Paraschivescu se opri i izbucni în râsul acela al s u înecat, care nu însemna numai entuziasm, ci i o ironie la adresa cuiva sau ceva atât de cople itoare încât ai fi zis c îi venea i î i venea i ie, auzindu -l, s te t v le ti pe jos de râs. - Barbarii de la r s rit... a.. .ha, ha... a... ha, ha... Pe urm î i reveni, deveni brusc grav. - S fie ultima ta prostie pe care ai f cut-o. Passons... S sper m ca dup r zboi acest reportaj nu va trece în dosarul t u. C ci vor fi dosare! Vor c dea multe capete. Se l sa i peste noi o t cere grea. De unde tia el, m întrebam, ce va fi dup r zboi? i de unde era atât de sigur c r zboiul va fi pierdut de nem i i 233 câ tigat de ru i? Dar poetul ne smulse din aceast ap sare prea dur pentru vie ile noastre tinere (el era mai b trân, s fi avut treizeci i ceva de ani), scoase din buzunar ni te hârtii i ne spu se: - S v citesc acum ceva, o schi ... Se nume te Pârli tu, iar autorul, a... ha, ha... se în bu i el scurt, nu vi -l spun. Asculta i... i începu s citeasc . Eram nelini tit... Dac aceast schi avea în paginile ei ceva asem n tor cu ceea ce f cuse Tib, în alt sens, desigur... desigur în sens literar, i o citea aici ca s m ia i pe mine ia rost ca pe acela, pentru... cine poate s tie, gre eli... necunoa terea limbii... Dar curând m lini tii i inima în cepu s -mi bat iar i cu putere, ca asear când st tuse de vorb cu mine: se opri la un pasaj s - i vie în fire de entuziasm. - Cura a putut s -i zic , voi auzi i? i reciti pasajul i mima apoi o perplexitate extraordinar . Nu era nici o îndoial i avui brusc revela ia destinului meu confirmat spectaculos: îi pl cuse schi a mea i în elesei c Geo Dumitrescu i -o d duse, dup ce o citise el însu i sau poate n-o citise... i de aceea st tuse asear de vorb cu mine, s cunoasc mai întâi animalul care o scrisese i abia dup aceea s -mi comunice verdictul. A continuat lectura cu numeroase pauze ca s ne explice subtilit ile de limbaj, dialogul, interven iile autorului, care, a, ha, ha, era acolo, cu pârlitu- la, îl auzea vorbind, vorbe te ca el... a, ha, ha... De fapt nu citea, f cea ca la teatru, regiza, î i schimba vocea potrivit cu replicile i eroii, din când în când se oprea sup rat i îmi punea câte-o virgula (cam multe dup mine i m corecta s zic eroii mei d , în loc de de, p , în loc de pe, n-avea nici o -importan , gândeam, las -l s le pun ). Termin lectura într^un triumf al lui personal, scrise pe manuscrisul meu cuvântul Popasuri, puse corpul de liter de cules i num rul de coloane i 11 îi d du manuscrisul lui Geo Dumitrescu.

² Pentru num rul de duininic , îi spuse. 234 i se ridic i î i îmbr c paltonul, care în mod curios îl Jt cea parc i mai mic. 1BJ - Domnule, îmi spuse, debutezi. Scrie! Dar tot a a, de-astea || i le lu cu palma pe dedesubt, astea la care se referea, i care mu eau s -l încânte pe el atât de mult...). S nu scrii altele, cel pu in o vreme, m avertiz el. Mai târziu l rge ti aria, te pri ve te, dar pentru început e bine a a, s te ii de acest filon. Pe urm , e adev rat, trebuie s -l dep e ti. i a plecat. Iar noi ne-am pus ca i el paltoanele i ne-am dus la locul tiut s s rb torim evenimentul... Sârbulescu, masivul, cum îi spuneam eu cu infinit simpatie, fiindc vederea lui te calma ca o for lini tit a naturii, era cel mai comunicativ, de i nu vorbea mult. - Ei, vezi? zise el când ciocnir m halbele cu bere. Hî, ai v zut? . Ei, na! Bineîn eles c v zusem. Cum s nu fi v zut ceea ce se petrecuse? Ceva îns nu mergea. Geo Dumitrescu era t cut, totu i atent, îns rezervat, circumspect, inamic al efuziunilor deplasate i de gust îndoielnic, represiv contra sentimentelor l b r ate, pe care cu un umor i o ironie ai fi zis amar (îl f cea pe feciorelnicul Untaru, care începuse s semneze Ierunca, s ro easc ) le lua în derâdere. în seara aceea p rea chiar scârbit de ceva, poate de pata aceea de cerneal de pe mân , cu care se n scuse i pe care o remarcasem de la prima noastr întâlnire. Era semnul unui destin? Poate c da, dar el îl privea cu neîncredere, înc mirat, dac nu chiar sceptic... , - F i tu cinste aicea, mi se adres iar masivul cu un entuziasm controlat, nu de propria sa natur , ci de prezen a " efului genera iei", cum avea s fie numit mai târziu Geo Dumitrescu. Acuma, mai ad uga masivul, gata... - Gata, ce? zise într-adev r Geo Dumitrescu cu un dispre interogativ. Trebuie s vii s -i spui un lucru pe care el singur îl tie de mult? Nu trebuia s debuteze la Albatros înc de anul trecut? Ce- i lucesc a a ochii de entuziasm? El e mai lini tit. Parc ai fi scris tu Pârlitu, dac judec m dup figura ta bovin . 235 Veselia mea, auzind aceste cuvinte necru toare, izbucni f r m sur . însu i masivul râdea, ca i când cine tie ce lucru m gulitor se spusese la adresa lui. Gambrinusul, ca întotdeauna, era plin de bucure teni. Berea, aici, avea în ea ceva în plus fa de altele, nimeni nu tia ce, i al c rei secret pe urm s -a pierdut. Am mai cerut un rând i ceva de mâncare, aveau pe te, am comandat pe te. - Un scriitor, continu Geo Dumitrescu, nu trebuie deranjat cu invita ia la congratul ri reciproce. Ai vrea s - i spun i el ce-i spui tu, numai c el n-o s - i spun , aici e surpriza. Nu-l cuno ti! Dar ce-mi spusese Sârbulescu! Nimic! Era primul meu admirator, ce avea cu el? Ce f cusem eu s spun c eram greu de cunoscut, c numai el, Geo, m cunoa te? Sugestia lui era spre re inere, dar ce strica pu in entuziasm? Masivul se sup r de ast dat : - Dac îl pre uie ti a a de mult, de ce l-ai publicat pe Nic Smeureanu i nu l-ai publicat pe el? - Pentru c nu mi-a trecut prin cap c o s ne desfiin eze revista i proza lui Nic Smeureanu o aveam dinainte, r spunse Geo prompt. - Hî! f cu masivul i el ironic. - Ce hî? zise Geo sarcastic. Re inusem nuvela De capul ei, s-o public într-unui din numerele viitoare. - De ce nu imediat! - Pentru c num rul care urma imediat era în întregime con sacrat Istoriei literaturii române a lui C linescu. Era urgent. Ai v zut ce campanie furibund se dezl n uise împotriva acestei capodopere. i acest num r a fost interzis, pe urm a fost ucis i Albatrosul. C linescu, emo ionat, mi-a cerut s -i trimitem i lui num rul care era paginat. L-am trimis. - Hî! f cu iar masivul neîncrez tor. Dar Geo nu-i mai r spunse. Se apleac asupra pe telui, care tocmai ne sosise. Era primul joc la care luam parte de cucerire de admiratori, f r de care se p rea c un scriitor nu poate tr i. 236 De aceea nici nu intervenisem, de i discu ia m jena. Un admirator abstract, cititorul anonim, cum s stai de vorb cu el despre lucr rile tale? i de aceea nu e lipsit de dramatism lupta pe care o d , cel pu in la început, un artist s -i cucereasc pe cei din jur. i într-adevar, în sâmb ta urm toare Orleanu, c ruia eful nostru, Grigorescu, îi încredin ase pagina Popasuri, primi printre palturile sale nuvela mea Pârlitu. Avea un surâs mai accentuat ca de obicei, nu era un invidios, i citind-o, la un moment dat izbucni în râs, semn neobi nuit la el. A ceste mici semne ale primilor no tri cititori nu le uit m i în cronicile sofisticate care se scriu mai târziu despre noi, când, de i pe drumul consacr rii cu c r i de maturitate, am vrea totu i s reg sim aceste semne simple, c , adic , scrisul nostru tre ze te uimire, cititorul e prins, luat cu noi i dus în lumea din care vrem s c ut m un în eles. -.E bun , zise el dup ce o termin , ridicând fruntea din palt. Felicit ri! , - îmi rezerv pl cerea s-o citesc i eu mâine dup mas , la cafea, zise Grigorescu. Dup câte în eleg, e un debut? -Da, zise Orleanu în locul meu.. i înc unul reu it. Orele au trecut repede peste mine, pân ce, împreun cu Orleanu, ne-am dus la rotativ i am a teptat primele numere ale Timpului. Când, cu ele în mâini, am deschis pagina, am tr it, cred, aceea i senza ie pe care trebuie s o simt marinarul când iese prima oar în larg i vede marea. Aici ea era cuprinsul rii, zecile de mii de cititori care vor deschide mâine la prânz ca i mine Timpul cu frumosul lui titlu ro u, cei c rora le pl cea pa gina

Popasuri i se vor opri i vor fi curio i s afle ce nout i mai erau în literatur . Acum marea era pentru mine senin , a-veam noroc, dar tiam, din biografii, c furtunile i v alurile a-menin toare nu m vor feri. Da, dar asta mai târziu, acum eram fericit, cerul era senin, primejdiile îndep rtate. Am b gat amândoi ziarul în buzunar i am ie it. Noaptea de martie, a acelui an '42, era limpede i rece. Ne -am oprit o clip pe strada pustie, ascultând vuietul familiar al rotativei, pentru 237 mine singurul vuiet din afar care suna ca un cântec al destinului: ceva începea i ceva se termina; gata, de-aici înainte soarta mea n-avea s se mai schimbe, n-aveam s mai ajung nici comandant de armate, cum visam adesea, nici mare ora de stat, nici s cuceresc noi insule i s -i supun pe b tina i; istoria, a-cest fluviu care înainta spre necunoscut, i la al c rui cap t viu sim isem atâ ia ani c eram eu, aveau s -o fac al ii, mie îmi r mânea doar acest teritoriu de cucerit i singurul cu care puteam s-o influen ez: cuvântul scris. Nu era mult, dar nici pu in. Orleanu m întreb dac nu dau i eu un coniac. Un coniac? Unde, la aceast or ? Chiar al turi, în col . Nu tiam? E un mic birta care tie c noaptea târziu ies ziari tii de pe S rindar i de la Universului vor s dea un pahar pe gât s se cure e de plumb, i ine deschis pân diminea a la cinci. Ce pl cere! Cum s nu, mai încape vorb ? Am intrat i ne-am a ezat la o mas . Micul birt nu era îns plin, cum credeam, doar dou mese mai erau ocupate. Dac nu doream cumva înainte ni te crenvur li calzi, cu mu tar i chifle proaspete? ne-a întrebat birta ul. Auzi! Cum s nu! Pe urm ne-a adus coniac i ne-au prins zorile. De o rar discre ie, Orleanu ni' mi-a spus nimic de proiectele sale literare, de i m a teptam, e nu era ca genialul Mitic , s ne ame im amândoi cu vorbe pahare reînnoite. De i am stat mult, am b ut i am vorbii pu in... Despre colegii no tri, ciudatul domn Ecovescu, cu care el, Orleanu, ducea un duel de prioritate, când pe fa când în bu it de autoritatea lui Grigorescu, istorii noi despre b trânu Sachelarie, pr p dindu-ne de râs, i ce ini iative în comun si lu m i s pres m administra ia s ne m reasc salariile, cart erau mai iniei decât la alte ziare. Ne-am desp r it vorbind clar i c lcând drept... L XXXVIII Am publicat apoi la Popasuri, aproape la rând, înc patru sau cinci nuvele, scrise sub impulsul debutului, apoi m-am oprit. Venise prim vara, lep dasem de mult urâtul meu palton de aba, îmi cump rasem dou costume de la Galeriile Lafayette i spre surpriza mea, de i aveam dou salarii, banii nu -mi ajungeau s m mul din Tutunari, fiindc de i camera îmi pl cea, propriet -reasa m anun ase c vrea s mai aduc un chiria peste mine. I-am r spuns c voi pl ti chiria spre dublu, numai s r mân singur. Era totu i cu mult mai pu in decât dac a fi închiriat o garsonier central sau chiar semicentral . într-o zi i-am f cut o vizit lui Sergiu Filerot, la Tiparul universitar. Nu aveam înc un volum, dar vroiam s -l sondez: când voi avea ( i asta putea fi curând, chiar prin toamn ), o s -l tip reasc ? A a, cât al poetului statistician de pild . L-am g sit îns într-o stare de spirit schimbat . Nu i-am "spus nimic. St tea cu capul în hârtii i t cea. Pe urm a chemat pe cineva, a cerut doua cafele i la cafea a luat de al turi de pe birou un manuscris i mi l-n întins. Era un volum de poezii, al s u, cartonat, b tut la ma in , intitulat Om. Chiar sub titlu am v zut o tampil parc amenin toare prin literele ei groase i verzi, aplicate ca o sanc iune: cenzurat. Va s zic Filerot avea un volum, vrusese s -l tip reasc i... Am t cut ne tiind ce s spun. Mi l-a luat înapoi, l-a pus pe birou La continuat s lucreze la fel de pu in comunicativ i de sumbru. Mi-aminteam de cuvintele lui spuse parc într-o doar sau din l ud ro enie, la fra ii Rochus, ca o s ne arate el nou ... i uite c nu putea. "Ce -o fi în untru?" m-am întrebat. 239 - Filerot, d -mi-l i mie s -l citesc. i-a ridicat privirea, care nu mai sclipea vesel dup ochelari i mi -a r spuns: - Nu vezi ce scrie pe el? Vrei s intru în pu c rie? - Nu spun la nimeni! îl iau acas i mâine sear i -l aduc înapoi. Nu mi-a r spuns. Am plecat i am uitat de întâmplare. Ca s ne pomenim, câteva s pt mâni mai târziu, tot grupul de la Popasuri cu tirea uluitoare c , împotriva cenzurii, Sergiu Filerot tip rise un volum de versuri pe care pân atunci îl inuse ascuns. Ne-am dus la el, i de ast dat , vesel i jovial ca i înainte, ni l-a dat fiec ruia cu dedica ie. - Lua i, b , zice, citi i! - Filerot, zic, i-a dat drumul cenzura, l-ai trimis din nou? - Nu, zice, e acela i volum. - P i ce-ai s faci, Filerot? - O s v d eu! Am râs to i, râdea i el, "masivul" pu i n strâmb, Geo Dumi-trescu admirativ, totu i îngrijorat, Ierunca dep it. Ei, gândeam, Filerot ne minte, face pe nebunul, altfel n-ar fi a a de vesel. M-am dus acas i l-am citit. Era întradev r subversiv, versuri "tari" despre r zboiul pe care îl duceau armatele noastre, prin care poetul exprima

presentimentul dezastrului final: ne înh -masem la un car str in, care avea s se sf râme, al lui Hitler, i muream zadarnic pe întinse pustiuri de z pad i sârm ghimpat , în '42, când zeul r zboiului p rea s fie de partea Im Hitler, starea aceasta de spirit a lui Sergiu Filerot ne uimi pe to i. A di fuzat cartea i a fost imediat arestat. Am fost to i i l-am v zut la Malmaison, pe Plevnei, dar nu în untru, ci din strad . A ap rut dup gratii, care d deau chiar spre trotuar, cu figura lui gras , vesel, cu ochelari, inându -se cu mâinile de barele de fier. -' - Ce face i, b ? ne-a zis. Am stat în fa a lui lungi minute. Nici m car nu ne d deam seama: noi eram liberi, puteam merge în voie unde doream, ne 240 L puteam întâlni când vroiam, sau sta acas i... i iat , unul din noi c lcase draconica cenzur ca s exprime starea noastr de spirit, f r s -i pese de ceea ce avea s i se întâmple. Am citit abia atunci, în privirea lui, cum st tea cu mâinile de barele de fier i se uita la noi, cât de mult îl fascina prezen a noastr , cât de mult îl fascinase, f r s ne-o arate, cât fusese liber. - Filerot, am strigat, ce faci, Filerot? - Bine, zice, ce face i voi? Ce facem noi'? Ce puteam face? Ce s -i r spundem? Nici noi nu tiam ce facem. în orice caz nu ceea ce f cuse el. i-a lipit obrazul iui gras de gratii i se uita la noi cu o nostalgie ironic , afectuoas . "'Pentru voi am f cut totul", p rea el s ne spun i noi tiam prea bine acest lucru,~Filerot, îi strigam, Filerot, nu mai mergem la Gambrinus, unde tu pl teai, i ne duceai i acas *cu taxiul? Filerot, tu nu ne-ai dat s - i citim volumul, s decidem dac era bine sau nu s înfrun i cenzura, suntem totu i al turi de tine, Filerot... - Veni i, b , la procesul meu, la Curtea mar ial , ne-a spus el f r emfaz , parc ne-ar fi spus, ne vedem, b , mâine, la Tiparul universitar, ca de obicei, st m de vorb i pe urm mergem la Gambrinus. Ne-am împr tiat i ne-am reg sit câteva s pt mâni mai târziu la procesul lui. Intrasem în cl dire f r nici o autoriza ie, sau poate aveam autoriza ie, nu tiam nimic. Lume nu era, tribunalul gol. L-am z rit pe Filerot în dreapta estradei judec torului între dou baionete, precedat îns de câ iva dezertori, al c ror proces, f r avoca i, a fost scurt. Noi îns , prin str daniile frate lui lui Filerot, tiam c el, Filerot, avea ca ap r tor un celebru avocat în care ne pusesem mari speran e i ale c rui teze de ap rare le cuno team. A început s pledeze bombastic, spunând c clientul s u, civilul bondoc i gras din box , poet imprudent i obscur, avea ceva cu glanda tiroid , care gland putuse s -l aduc spre manifest ri incontrolabile, a a cum spunea avizul unor celebrit i medicale, aviz pe care îl înmâna pre ios i sigur de el, judec torilor... Piesa de la dosar, acuzatoare, ridic el vocea, 24! adic volumul de versuri Om, nu era emana ia unui spirit lucid, ci a unei deregl ri care se identifica cu articolul... paragraful... cerea instan ei s -l considere iresponsabil... Credeam cu.to ii c acest truc îl va salva pe prietenul nostru. Instan a îns nu inu seama de asemenea subtilit i i asemenea somit i i aflar m a doua zi c Sergiu Filerot fusese condamnat la moarte. Citisem Ultimele ore ale unui condamnat la moarte, de Hu-go, dar experien a lecturii, care poate cutremura con tiin a noastr în timp ce citim, (o experien a spiritului) nu coincide i nu e acela i lucru cu via a noastr concret , care nu totdeauna angajeaz spiritul, de i oroarea poate fi cu mult mai mare. N u tiam cine era i ce f cuse condamnatul lui Victor Hugo, dar eram al turi de cel care î i imagina supliciul, adic scriitorul." Acum tiam cine era condamnatul, dar nu puteam s -mi imaginez c supliciul va avea loc. Adic cum? Filerot va fi omorât, împu cat? De ce? El? Pentru ce? Era printre noi, f cea parte din via a noastr , de ce s fie el împu cat? Atunci trebuia s fim to i împu ca i, tot grupul! i cum acest lucru nu -l concepeam, dar nici nu ne desolidarizam de el, în ziua când am aflat sentin a; am luat volumul lui de versuri i în singur tatea camerei mele am scris cu nep sare de ceea ce putea s mi se întâmple, pe coperta ultim , cu litere ap sate, în câteva fraze, cuvinte despre destinul unui poet, într-un timp istoric turbure i primejdios. Cine dore te s fie arestat? Nimeni. Dar cine vrea s stea acas astupându - i urechile când un prieten a p it-o, pentru gânduri care au fost comune? M a teptam, de la o zi la alta, s fiu ridicat de -acas , sau. to i împreun s fim aresta i la redac ie. Fie care avea la el volumul Iui Filerot, prob sigur a adeziunii la con inutul lui. Fi re te, gândeam, chiar la moarte n-aveam s fim condamna i, dar nici ieftin n-aveam s sc p m. Porneam de la gândul c , torturat, Filerot spusese la anchet cui îi mai d duse el volumul. Sau chiar dac nu spusese i nu fusese torturat, anchetatorul, f r s 242 fie prea abil, avea s caute în jurul arestatului i s afle foarte simplu cine îi sunt prietenii. Zilele treceau îns i nu ne aresta nimeni. Mul i ani mai târ ziu, prin '57 sau '58, am în eles de ce. Mecanismul represiunii lui Antonescu nu era bine pus la punct. Nu era, adic , rodat. A aresta pe toat lumea care era prieten cu condamnatul, era o subtilitate la care acest mecanism înc nu ajunsese. în acele zile am vizitat-o pe doamna Niculescu, mama lui Filerot, ca s aflu tiri despre el. Mic figur care sem na cu fiul ei, nu a a gras , dar la fel de lini tit i t cut . Mi -a spus c fiul ei nu e acas , i a vrut s închid u a, crezând c sunt un str in oarecare. Locuiau pe Colentina în dou od i modeste, care le apar ineau. Tat l

murise. Mi-a spus c b iatul (a a îl vedea ea, un b iat) nu fusese împu cat, pedeapsa i se comutase în munc silnic pe via i c fusese trimis deocamdat într -un lag r militar. L-am rev zut pe Sergiu Filerot dup r zboi. Ar ta neschimbat, ca i Bezuhov, cu care sem na i la chip i la impulsul care îl determinase s se vâre singur în mecanismul orb al represiu nii; sc pase ca i eroul tolstoian ca prin minune din fa a plutonului de execu ie, dar nu tiam cum, în ce împrejur ri, fusese mare alul însu i cel care îi comutase pedeapsa, sau alt autoritate militar din ordinul acestuia, în urma unui raport favorabil, misterios sau de rutin , pedeapsa cu moartea fiind menit doar s însp imânte? N-aveam s aflu, fiindc el n-a vrut s -mi povesteasc . A lucrat un an, doi, la un ziar, pe urm ne -am pierdut unul de altul. XXXIX Departe de a sim i nevoia de a m debarasa de cel care cu atâta entuziasm m descoperise, cum îmi spusese Nichifor Crainic c trebuie s fac, adic de Miron Paraschivescu, dimpotriv , începu s m lege de el o prietenie fecund , comunicativ i plin de afec iune. Ne plimbam împreun prin Bucure ti zile la rând, luam masa tot împreun , m ducea prin str zi t cute, încremenite i misterioase, de-o frumuse e care ne oprea pe loc u-lui i. "Ai v zut, zicea, lumina-aia de-acolo? Nu i s>a p rut c era etern i c i noi am avut o clip sentimentul c ne aflam pe strada aia de totdeauna?" O dat am stat câteva ore i am con templat bustul lui Anton Pann, într-o mic pia et pe o astfel de strad care, cum spunea Mateiu Caragiale, venea parc "zi-ce-se de demult". îi pl cea Anton Pann i nu se mai dezlipea de lâng epitaful poetului, scris de el însu i, pe care îl recitea cu h ohote de admira ie i pe care mai târziu avea s -l imite. Petreceam lungi dup -amiezi în frumoasa lui garsonier de pe strada Romniceanu, din Cotroceni, r v indu-i biblioteca. Ar fi vrut s -mi plac ce-i pl cea lui, de pild Lautreamont, care îns pe mine m plictisea. A fost încântat îns c mi -au pl cut Craii lui Mateiu Caragiale, de i nu atât de mult cât lui, i-am spus. c Pirgu era confec ionat i înc rcat cu prea multe vicii ca s fie conving tor i c natura adev rat a acestui personaj trebuie s fi fost aha. "De ce crezi?" m-a întrebat el. "Trebuie, i-am r spuns, s fi avut i el poezia lui din moment ce i cei trei crai, la fel"de strica i, o aveau pe -a lor. Or, aici Mateiu îl despoaie prea tare pe Pirgu i-i arat toate p r ile ru inoase. Un scriitor nu trebuie s aib aversiune pentru nici unul din personajele pe 244 care le creeaz , sunt dorul imagina iei lui... De pild taic -s u, sim i c ine pân i la Dandanache. I-o fi f cut ceva în via acest Pirgu, lui Mateiu." "Da, mi -a r spuns Miron, a a este, i-a f cut, Pirgu reprezint canalia, noroiul, omul f r nici o noble e, în timp ce Mateiu se credea descendent din prin i îndep rta i... Gândul c socialmente putea fi egal cu de-al'de Pirgu îl indigna probabil prea tare, fiindc taic -s u i-a ar tat capul lui mare spunând: ce e turtit de atâtea t vi de pl cinte pe care înainta ii lui le -au purtat pe cre tet." Mi-a dat s citesc Jean Giono, care scria tot despre rani, nu m-a entuziasmat, prea mult lirism, i -am spus. "Da, e un poet al naturii s lbatice. Cite te atunci Les paysans, de Reymont, e un polonez, mai realist...-' Era într-adev r foarte realist, dar Rebreanu mi se p rea mai viguros i mai epic. într-o zi am dat de un filosof, Friedrich Nietzsche, Ec-ce Homo. "Asta e ultima lui carte, mi -a spus Miron, dac te intereseaz cite te-i-le întâi pe celelalte i pe urm Ecce Homo, fiindc aici vorbe te despre ele i dac nu le-ai citit; n-o s în elegi... Care erau celelalte? Erau înscrise pe o pagin interioar i mi le-am notat. Am g sit la anticarul meu A a gr it-a Zarathustra, în române te i înc dou în versiune francez Par delâ le bien et le mal i La genealogie de la morale, vechi, galbene, aproape zdren uite, ap rute de mult la Mercure de France. Acest Zarathustra ini-a f cut impresia c trebuie s fie o specie de profet indian, persan sau brahman, o traducere f cut de filosof dup o oper necunoscut sau reluat dup texte vechi. Indienii tia au obiceiul s moar voluntar apoi s se trezeasc tot voluntar, s se ridice în v zduh dup îndelungi practici yoghiste, s ating Nirvana. Krishnamurti era mult mai interesant decât acest Brahrna-putra care vorbea ditirambic, cu o verv neobosit . Se în elegea bine cu soarele c ruia îi spunea, o, mare astru, care ar fi ferici rea ta dac nu ne-ai lumina pe mine, vulturul i arpele meu?... Coboar în ora i vorbe te poporului: V înv ce este suprao mul. Omul e ceva care trebuie dep it. Ce-a i f cut ca s -l dep i i? Alt dat omul era maimu i acum înc omul este mai 245 maimu decât o maimu ... Sufletul vostru este s r cie, murd rie i demn de mil mul umire de sine... Dumnezeu e mort... Unde e deci fulgerul 7;are v va linge cu limba lui? Unde e nebunia care ar trebui s vi se inoculeze? Iat , v anun supraomul: el este acest fulger i aceast nebunie!... Iat , sunt un vi zionar al tr snetului i acest tr snet se nume te supraom... în loc s m îmbete, cum ar fi fost firesc la vârsta aceea, îl citeam pe marele filosof cu neîncredere; trufia pe care i-o sim eam printre rânduri m îndep rta de mesajul s u. Bineîn eles c mul imea nii-l în elege, râde de el, a a cum nu sunt în ele i i se râde de marii profe i. O s v spun trei metamorfoze ale spiritului, continua filosoful, cum spiritul devine c mil , cum c mila devine leu i cum în fine leul devine copil... i filosoful continua luând în derâdere idolii, preo ii, milo ii, virtuo ii, canaliile, în elep ii ilu tri, oamenii sublimi, sa van ii, poe ii. O poezie abia frânat , o poezie a gândirii îns , dar i a unei exalt ri lucide, curgea ca un torent peste pagini. Era greu s spui c îns i gândirea era i ea aruncat în aer, fiindc gâdirea exista, dar una abia coerent . Ce f cea el în caverna lui din mun i? Urm ream pagin dup pagin

s -l v d trecând în sfâr it la ac iune, fiindc ceva preg tea, dar ce? Evanghelia dup Matei avea patruzeci de pagini, în care g seai o nou religie, pe concret, cu parabole clare, o via , o r stignire i o învie re. Asta nu mai termina cu profe iile lui delirante i în plus nu p ea nimic i nici nu era limpede cum dup spusele lui puteai de Veni supraom. M-am uitat la sfâr it s v d dac într -adev r înfâptuia sau p ea ceva. Nimic, st tea mai departe, în cavern , ie ea afar , vorbea cu soarele, p s rile, animalele îl înconjurau, e etera, e etera. .. M-am uitat prin celelalte dou volume. Acolo, da, era filosofie, dificil îns pentru gustul meu de claritate, i poate c i limba era un handicap, nu citisem pân atunci filosofie decât în traduceri. - Miroane, spune-mi tu ce e supraomul lui Nietzsche, rezum -mi tu filosofia lui, fiindc nu pot s -l citesc, m enerveaz . 246 - Supraomul, zise Miron, e în primul rând omul eliberat de or ice moral i în care irump for ele vitale, instinctuale. Filosofia lui e un atac la adresa cre tinismului, pe care îl consider o catastrof în care a c zut omenirea de dou mii de ani. Trebuie citit, orice atac asupra valorilor le poate înt ri. Dac iub e ti civiliza ia noastr greco-cre tin ai s vezi cum efectul dup lectur este exact contrariu celui scontat de filosof. Nenorocirea e c a fost luat în bra e de Hitler i banda lui, care se cred supra oameni... Te incit s aperi ceea ce el vrea s d râme. Atacul e îndârjit, ai s vezi. Ce e de râs îns e c nici nem ii nu scap de diatribele lui, aproape nimeni, nici m car Luther, acest pop fatal, Kant, Schopenhauer iar din rest, Dante e un nenorocit de cre tin. în Shakespeare n-ai s g se ti un aer atât de tare ca în Zarathustra, zice el însu i despre sine. Cât despre Shakespeare, în general n-are cultur ... - A a zice? - Da, geniu incult. Voltaire e mai generos, îi spune geniu barbar, dar asta pentru c Shakespeare nu scria ca Racine i Corneille. E mai explicabil. Cine sparge formele clasice poate s par unui contemporan sau iubitor al clasicismului, barbar. îi place îns Heine, care e evreu, a, ha, ha, cum se împac Goeb -bels cu chestia asta nu tiu... i mai cine crezi? Cine crezi c îi place? - Ei, cine? - Paul Bourget, Pierre Loti, Gyp, Meilhac... Miron se îneca de râs: Auzi cine! - E de-al nostru, s racu, ad ug el, e simpatic. N-am în eles, cum de-al nostru? l-am întrebat. - E scriitor, în loc s -i plac Dante sau Shakespeare, îi place Paul Bourget, Pierre Loti, Gyp, Meilhac... E invidios i el pe cei mai mari ca el. A a deci! Supraomul era prin urmare o simpl fantezie? - Nu chiar, zise Miron, descoper -l singur, nu- i spun mai mult, nici în r u, nici în bine. Astea sunt lucruri f r importan , c îi pl cea Bourget i ceilal i, poate c îl distrau cum ne dis 247 treaz muzica u oar , ceea ce nu ne împiedic s ne înfior m de tunetele lui Beethoven. Mai bizar (adic nu e bizar, e conform cu atacul lui împotriva idealismului) e faptul c în cli pa când el vede c Socrate de pild opune instinctelor ra iunea, imediat îi apare în fa decadentul tip, instrumentul descompunerii gre ce ti. Lui îi place zeul Dionisos, care nu e numai un zeu al viei, al vinului i al na terii, ci i al tenebrelor, expr esia vie ii plenare, instinctuale, Dionisos pe care Cristos l-a omorât. Cristos, dup el, a înjosit astfel omul, înstr inându -l de natura sa dionisiac . - i ce e Zarathustra? - Oricine distruge trebuie s pun , sau s propun ceva în loc, r spunse Miron. i-am spus, Zarathustra e tipul de om pe care îl propune el în locul omului moral, infestat de cre tinism i de orice idealism de orice spe . - Nu în eleg ce g se te el r u în cre tinism? - Resentimentul, i idealul ascetic al preotului, care repre zint voin a sfâr itului, adic o decaden , în timp ce el propune doctrina eternei întoarceri, 1' eternei Retour, adic repetarea absolut i infinit a tuturor lucrurilor. - înseamn , spusei eu atunci, c pentru atei filosofia lui e o man cereasc . - Nu tiu dac nu e pentru cre tini, ^zise Miron i râse de paradoxul s u. El nu tie, adic ce zic eu c nu tie, tie, c e mare, dar mi se pare c scap din vedere faptul c frâna cre ti nismului a f cut i face i mai puternic explozia dionisiac . - Da, dar e înso it de c in , de con tiin a p catului, zisei eu. Mama a început s se duc la biseric dup o tinere e p gân . - Vezi, zise Miron, tot ai în eles ceva din Zarathustra, te re feri tocmai la sentimente care lui Nietzsche îi repugn : c in a, p catul, mila, bun tatea, virtutea... Toate astea in "dup el sub obroc manifestarea plenar a instinctelor vitale. - Bine, zic, dar Eriniile nu le-a inventat Cristos. - Le-a amplificat, zise Miron. 248 - Deci Iuda nu trebuia s se spânzure, dup vânzarea lui: - Cred c nu, zise Miron i râse. Frem ta de pl cerea conversa iei, iar eu sim eam o pl cere egal i îmi p rea r u ca nu puteam înc s -l citesc pe

filosof integral. îmi ap rea, într-o fulgerare, ca un demon i la dou zeci de ani demonii ne atrag mai mult decât îngerii... Dar nu eram preg tit sa-l întâlnesc... M-am reîntâlnit cu el mul i ani mai târziu, dup ce am fost contrariat de neocre tinismul i fatalismul tolstoian. R zboaiele, marile cataclisme? Nu vin de la oameni... în lupt , inteligen a e o isp it . Ceea ce te atrage spre un succes orbitor e o capcan , mai mult, o z d rnicie i o vanitate smintit . Vrei s -l prinzi pe Napoleon în curs i s -l iei prizonier? Ce prostie! E r nit mortal, nu - i ucide zadarnic oamenii încercând s -l ataci, merge i singur spre pieire. E suficient s -l urm re ti ca pe-o fiara pe care condi ii mai rele decât atacul îl vor distruge: frigul, z pada, drumul lung... "Adio, Andrei, zice prin esa M ria fratelui ei, care refuza s ierte r ul care i se f cuse i c oamenii nu sunt niciodat vinova i". Chiar a a, nu sunt niciodat vinova i? Adic ce sunt, doar instrumentul a ceva mai presus de noi? i fraternitatea lui Andrei, când vede c rivalului s u i se taie picioa rele, i simte pentru el o adânc mil . Este sau nu este Anatol un tic los? Atunci de ce s ver i lacrimi pentru el când a vrut ( i n -a reu it decât din întâmplare) s - i fure iubita i s se delecteze tocmai de inocen a ei? Subjugat de grandoarea crea iei, eram iritat de doctrina care se insinua din ea: Platon Kar ataev mi se p rea un guguman, cu rug ciunile iui: "Doamne, f -m s dorm ca o piatr i f -m s m scol ca o pâine coapt ". C era prizonier i putea muri i de ce era prizonier i de ce trebuia s moar , erau întreb ri pe care instinctele sale moarte nu -l mai împingeau s i le pun . Dar de când instinctele vitale s-au stins ele astfel în noi? Când s-au transformat într-o astfel de resemnat în elepciune? i Bezuhov îl admir , el care î i ascultase odat instinctele i pusese mâna pe placa de marmur a biroului s -i crape capul desfrânatei Helene: te omor, ujlase el, însp imân 249 tând-o. A a da! i dac ar fi omorât-o pe loc pentru neru inarea ei sfid toare, pentru murd ria ei de a fi atras în curs un inocent fiindc era^ bogat, pentru ca dup aceea -i aduc în cas aman i, ar fi fost în ordinea naturii, ca un tr snet... A a, e doar ca un fulger i faptul c Helene moare de o angin pectoral e uman, prea uman... O sl biciune a creatorului ei ca i în cazul" lui Kuraghin, când doar r zboiul îi taie picioarele... Dubla natur a eroilor tolstoieni, prin i între instincte i în acela i timp deta are fatalist de ele, mi se p rea o sfâ iere a naturii umane care m ame ea i în acela i timp m revolta. Homeric, cu for a cataclismului, sim eam c â nise d in firea omului acel te omor i penibil experien a moral al turi de Platon Karataev. Teren al acestei dedubl ri aflam c a fost însu i Tostoi, care în clipa când so ia lui bolnav se preg tea sa moar în mod sublim, ej era fericit (deta area ei de via , cuvintele frumoase pe care le rostea sub febr , iertarea pe care o cerea tuturor) pentru ca a doua zi, când avea s afle c ea a învins moartea, s fie profund dezam git. Totul ar fi putut s fie atât de frumos, atât de înalt... . i când colo ea avea s se fac s n toas , s reînvie puternica ei gelozie, înc p ânata ei dorin de a- i p stra so ul numai pentru ea i pentru numero ii ei copii... Exasperat, încrezându -se într-un medic imbecil i adormit, b trânul avea s fug cu un tren, i în - _ tre tampoane, sau pe scar , s prind o pneumonie i s moar într-o gar pustie. Humain, trop humaw! Era. o exclama ie nietzschean i mi-am amintit atunci de acest dionisian contemporan cu Tolstoi, care îmi ap ruse la dou zeci de ani ca un demon. Mai bine înarmat , am c utat din nou c r ile lui. N-am g|sit îns în ele experien a lui Helene sau a unei Nata e f r s doresc bineîn eles s le prezinte ca un romancier. Era un filosof i un poet, nu un creator epic, se compara cu Shakespeare i Dante, nu cu Homer sau Balzac. Zarathustra îns , în caverna lui din mun i, declar c n-are pentru femei decât un mic adev r, biciul! mesquin, trop mesquin, am gândit. Pentru sursa primordial a vie ii pe care o exalta, atât g sise el!? E adev rat c nici Cristos n-a cunoscut o 250 Helene ca b rbat de i se pare c da, pe M ria Magdalena, dar celor care vroiau s omoare cu pietre o desfrânat , el le-a spus: cel care se crede în sinea lui curat, s arunce primul cu piatra. Toat vorb ria lui Zarathustra nu atingea nici pe departe aceast în elegere a naturii umane, violent , r zbun toare, plin de prejudec i, robit instinctelor, infam , cum a în eles-o nazarinea-nul. Dionisianul era prea inferior în isteria cu care exalta el in stinctele, ca s nu în eleg c nu le cuno tea deloc, cum le cuno tea uria ul de la Iasnaia Poliana, care luptase împotriva lor cu toat for a geniului s u, ca s nu sucombe. Critica cre tinis mului i a oric rei morale era u or de f cut i nu trebuia pentru asta un curaj colosal, cum declara Nietzsche. Dar pentru încrederea total în instincte ce garan ii aveam c ne va d rui un om liber, mândru i a teptat? Selec ia natural ? In secolul nostru s -a v zut c biruitor nu iese un astfel de om liber, mândru i a teptat; ci bruta la , care, eliberat de orice moral , se selec ioneaz rapid i se une te cu alte brute împotriva oric ror veleit i de libertate i mândrie - omorând orice scânteiere a spiritului i a-runcând omul în perversiunea dela iunii, a corup iei i fanatismului. Spinoza, în singur tatea sa unde lefuia lentile ca s - i câ tige existen a, a fost mult mai lini tit <lecât Nietzsche i mai profund, fiindc a fost mai adânc lovit: renun ând la religia sa ca's poat tr i cu fata iubit , i s -a cerut s treac la religia ei. A r spuns: n-am renun at la o religie, ca s trec la alta, ci am renun at la orice religie. A pierdut totul, ai s i l-au blestemat i l-au izgonit din comunitatea lor, ceilal i nu l-au primit. Senin, l-a corectat pe nazarinean mai modest dar mai conving tor, ura nu poate fi învins prin simpla iubire, ci printr -o iubire mai puternic decât ura. într-adev r, o ur mare nu poate fi învins printr-o iubire mic ! Acest joc dramatic în care omul e prins s -l joace i-a sc pat lui Nietzsche, n-a vrut s accepte c e un blestem, a imaginat un om pe deasupra acestei realit i, care da na tere conflictelor dintre oameni, când lini tite, când demen iale, închipu -

indu- i c dac ispite te omul cu eliberarea de orice moral , va. ie i din asta o specie mândra, liber i binevenit . L udar6 enia 251 1 lui din Ecce Homo c el ar tî o fatalitate ca i cre tinismul, m -a f cut s m întreb de ce nu i-a dat seama c nu mai înfrunta el de mult un cre tinism activ i dac ar fi fost în lata unui nou Savonarola n -ar mai fi îndr znit s fie atât de ditirambic: l-ar fi ars pe rug la prima erezie, cum a fost ars el însu i. înseamn c timpurile erau schimbate ( i nu de el!) când putea s scrie: "... Un jour s'attachera a mon nom le souvcnir de quelque di osc de formidable - le souvenir d'une crise comme ii n 'y en eut jamais sur la terre, le souvenir d'un jugement prononce confre tout ce qui jusqu-â present a ete cm, exige, sanctitie. .Ie nr sui pas un homme, je sui de la dinamite. "Nu mai spune! Bizuindu-se pe aforismele lui, s-au putut pronun a câteva decenii mai târziu cuvintele: ucide i, iau asupra mea remu c rile voastre de con tiin . "II y aura des guerres comme ii n 'y en eut jamais sur la terre. Cest seulement a partir de moi qu'ily a dans le monde une grande politique... "A fost, filosoful a fost luat în bra e de o "mare politic ". "Je sui de beaucoup 1'homme le plus terribJe qu'ily eut jamais". Da, dar n-a b nuit c ceea ce i se p rea lui c aduce r u, morala, nu venea de la moral ci tot din om, din natura lui, fiindc nimeni n -a crezut vreodat c f rnicia, minciuna, iretenia, perfidia sub care se ascundea dup el vampiris-mul preo ilor ar veni de la Cristos. Toate acestea cap t o etern masc , i pu in intereseaz denumirea ei. Obsesia sa de a dis truge valori care numai în aparen erau legate de morala vampiric (cre tinismul fiind dup el o doctrin care" suge sângele vie ii, al trupului) extins la orice moral , m nelini ti. tiam de mic c omul nu e înc tu at atât de tare de opreli tile moralei, cât de puterea condi iilor, a na terii sale sub semnul eredit ii i a societ ii în care trebuie s tr iasc i s - i caute fericirea. în secolul XX noi ne-am îndreptat mai atent privirea spre societate, aceast zei suveran , pe care atât Dionisos cât i Cristos au ignorat -o. Care sunt legile care o guverneaz ? Ca scriitor îns am revenit înc mult vreme sub vraja fatalismului tolstoian. în ziua aceea îns când eram cu Miron Paraschivescu, eram liber 252 ca o pas re a cerului i prietenia care m lega de el era singurul mit în care cr edeam... Tocmai se dezbr ca de pijama s ie im în ora i r m sese pe marginea patului, nedumerit i ab tut. Era mic, ca i mine, o mân de om, cu picioarele sub iri ca ni te urloaie. - Miroane, zic, ce e pe picioarele tale? Ge ai? De la genunchi în jos picioarele lui erau ro ii. El i le mân gâia de sus pân jos parc ar fi vrut s - i dea seama dac sim ea vreo durere i nu zise nimic. Nu erau bube, pur i simplu pielea sa brun în restul corpului era ro ie ca focul începând de sub genunchi pân la t lpi. - Nici eu nu tiu, o s m duc la un doctor. Tânjea dup o iubit , Loti, care îl p r sise i nu se putea consola. îmi povestea de fiecare dat noi detalii despre aceast mare iubire a vie ii lui i cum n -o s-o mai revad niciodat , de i i ea îl iubea. Dar nu-mi dezv luia secretul, fatalitatea care îi desp r ise. în schimb îmi povestea cum se iubeau, cum fiecare obiect i fiecare col al fostului lor c min era impregnat de dorin ele lor, oaptele i declara iile lor patetice. Aerul pe care îl respirau, cuvintele optite de unul i reluate de cel lalt ca i când i -ar fi urm rit chiar gândul în smulgerea lui intim . Nop i nedormite, imposibilitatea de a se desp r i fie i un minut, su ferin a desp r irii imense a unei dimine i întregi... Avea fotografii cu ea (dar i alte fotografii cu igani) i m uitam curios s v d dac m car Loti a lui era frumoas . Nu era nici frumoas nici urât i începuse s m plictiseasc discret aceast istorie... "Miroane, îi spuneam, caut-o, ea te a teapt !" "Crezi?" "Sunt sigur!" T cea i nu în elegeam de ce nu ac iona sau de ce n-o uita, dac lucruri de nem rturisit îl împiedicau s-o mai vad . La restaurant se uita ca un arpe la muierile altora i îmi propunea s le urm rim la plecare. Nu- i lua ochii de pe câte una i abia mai vedea ce are în furculi . într-o zi mi-a ar tat locul unde se petrece ceea ce povestea Mateiu Caragiale în Sub pecetea tainei i cam pe unde se petrecuse i scena cu Pena Corcodu a, care, beat , plin de murd rie, f când scandal, fosta iubit a marelui 253 duce rus striga v zând craii: "Crailor! Crai de Curte Veche". înjre fic iune i realitate, poetul Cânticelor ig ne ti fugea de singur tate, în timp ce eu o c utam, fiindc între dou servicii, nop i nedormite la ziar i întâlnirile cu el, nu puteam s scriu nimic... XL Sim ind c prietenia noastr intra într-o penumbr din lips de evenimente, într-o zi îi r spunsei da, la o întrebare pe care mi-o pusese de câteva ori de-a lungul acelor luni de var : dac iubeam pe cineva, pe cine, i s -i povestesc i lui... - Hai, zise, te ascult. Cuno ti versul: "Ma chair est triste, helas! ei /'ai Iu tous Ies livres". A a m simt eu acum. Eram la el i st team întins în pat, cu mâinile sub ceaf . Am vrut s încep, dar cineva a b tut în u . A strigat intr , dar f r s se ridice. Intr o pereche. B rbatul ters, dar femeia, o brune t , era de o frumuse e curioas , între vamp i intelectual , ceva fascinant. Ea se duse drept la Miron, se a ez lâng el pe pat i, îngrijorat , îl întreb ce are. îi puse mâna pe frunte i îl întreb dac n-are un termometru, fiindc i se p rea c îi ardea fruntea. Miron r spunse c are 37 cu 2-3, i se întâmpl adesea s aib aceste st ri subfebrile, dar c ... Femeia, în pantalon

bine strâns pe un corp micu , f cu câ iva pa i prin camer i schimbar câ-te trei tiri politice i de pe front. Da, nu era bine. Nem ii înaintau adânc în inima Rusiei, mai ales spre sud spre Donbass i Volga. Era clar inten ia lor, vroiau s taie Volga i sursele de petrol ale Rusiei, s -o asfixieze i s înv luie Moscova dinspre Stalingrad. Era adev rat, câteva lucruri importante se petrecuser , nem ii fuseser respin i în decembrie din fa a Moscovei, r zboiul fulger e uase, nici o revolt nu se petrecuse în spatele frontului rusesc, cum sperase Hitler, Stat ele Unite intraser în r zboi atacate de japonezi (Japonia nu avea de gând s atace Sovietele), dar, iat , pericolul era mare, încordarea german suprem , ru ii continuau s fie împin i înapoi. Miron morm ia, 255 I nu se înviora deloc i elegan ii musafiri (c ci erau foarte elegan i amândoi) se retraser cu promisiunea c îi vor trimite un medic. Erau evrei, îmi spuse Miron. Locuiau într -o garsonier deasupra lui. Evrei? m mirai eu i îi relatai experien a mea din Fierbin i. - Nu pe to i îi ia la munc , zise Miron. Unii pl tesc i î i v d de treab . Mai târziu aveam s -i întâlnesc ( i înc cum!) pe cei doi, în pres i în lumea literar . Insul avea s fac s apar în Scânteia un articol injurios la adresa mea, dup debutul în volum, în '48, iar mai târziu s fie numit secretar general al Uniunii Scriitorilor i aveam s sc p m de el cu greu, într -o edin memorabil prezidat de un membru al Biroului politic, care îl sus inea. Acuza ii precise n -aveam împotriva lui, dar era o nulitate i nu puteam suporta s fie pus în fruntea Uniunii un astfel de zero total, care pe deasupra locuia într -o vil somptuoas , cu gr din i cu trei servitori, câte unul pentru fiecare opt ore, s -l vegheze când scria el câte un articol de îndrumare, nes rat i în esat de lozinci. - Spune, zise Miron toropit. Te ascult. Pe urm ie im s ne plimb m. Am început prin a -i povesti cum am cunoscut-o, c era optician i c mult vreme dup ce m-am îndr gostit de ea, de atunci de când s-a apropiat atât de tare de mine i mi s-a uitat în ochi, n-am mai îndr znit s m duc s-o v d, de i un pretext aveam, ochii, bineîn eles, dar eram r u îmbr cat i îmi d deam seama c n-ar fi putut ie i cu mine pe strad nicicum a a cum ar tam, cu un palton de pop i cu un costum cump rat cu o mie de lei de la Taica Laz r. Acum câteva luni îns m-am dus. întâi m-am uitat îndelung prin geam s-o v d dac îmi pl cea, dac era aceea i femeie frumoas , cum mi se p ruse atunci c e, i dac în untru era aceea i atmosfer înv luitoare i dulce, de c ldur uman i prietenie care m f cuse s -mi bat inima. Da, era aceea i, totul era neschimbat, ba chiar chipul ei era mai tân r decât în ziua aceea când îmi pusese cu mâna ei ochelarii la ochi i prima fiin pe care o v zusem cu ei fusese ea i mi se 256 p ruse mai b trân , cu accentuate riduri la coada ochilor. Dar i de-atunci am observat c to i avem, chiar i cei tineri, acest în-t| ceput de lab de gâsc deasupra pome ilor i optician , gândeam în clipa aceea, abia dac putea fi mai mare decât mine cu doi-trei ani. Am intrat în untru. Eram lini tit, tiam de ce ve neam i asemeni lui Julien Sorel aveam în cap un plan pe care s -l pun în practic dac întâlnirea e ua. întâi: s v d dac m recunoa te. Al doilea, s v d dac avea s m invite ca atunci, în camera semiobscura i scena s se repete. i al treilea, acolo, s -i optesc ceva, nu tiam ce, în orice caz o oapt care, gân deam eu, f r s m fac ridicul, s fie o întrebare acoperit , dar îndr znea , din care ea s ghiceasc starea mea de spirit. Avea un client înainte i am a teptat câteva minute. Pe.urm , ce surpriz ! F r s se fi uitat la mine, sau cel pu in eu nu observa sem, în acele minute m z rise i m recunoscuse, de i nu-i a-runcasem nici o privire, st tusem chiar cu spatele uitându-m în vitrin , nu m holbasem adic la ea... Apoi o împrejurare favo rabil , era singur , colegul cu care lucra lipsea. i apoi surpriza total : mi-a zâmbit. "Bravo, zice, n-ai uitat ce i-am spus, s vii, dup un an, kfeontrol. Unii nu mai vin, de i e necesar, ochii trebuiesc controla i chiar mai des. Cum te sim i?" Ideea de control 1 fusese exprimat , totu i i-am r spuns: "Nu prea bine, adic nu formidabil de bine..." "Adic ?" "îmi vine s dorm la lectur . Acum sunt ziarist, m-am gr bit eu s m dest inui i s mint (eram corector i scriitor, ziarist nici vorb , dar eu m feream s spun c sunt scriitor) i când citesc materialele, m apuc somnul." "Poate e ti obosit?" "Tocmai, c nu sunt." " i la ce ziar lucrezi?" "La Timpul". " i-am g sit data trecut leziuni pe fundul ochiului?" "Nu!" "Cum te nume ti?" S-a uitat într-o cartote-c i a verificat. "Da, s-ar putea ca ochelarii s fie prea puternici, sunt pentru distan , de i la vârsta dumitale ochiul se adapteaz , e tân r, n -are înc nevoie de ochelari de apropiere. Pe la patruzeci i cinci de ani a a s-ar putea s ai nevoie." Intr un client i expresia frumosului ei chip se f cu mai rece... "Ei, zise ea apoi, ia s control m." Dar era deta at , pu in ironic i un vag surâs 257 îi înflorise în col ul gurii. " tiu eu ce vrei, parc î i spunea în sinea ei, n -ai nimic, dar vrei s m uit în ochii t i, s fiu aproape de tine." "Da, doamn , dac nu v deranjeaz !" am r spuns... "Nu e nici un deranj, dar dac ai ceva, s tii c trebuie s consul i un oculist. Eu nu sunt oculist, sunt optician i nu pot s - i prescriu un tratament..." "Bineîn eles", am r spuns. îmi sugera se c pe viitor s nu mai vin la ea, îmi f cuse atunci o favoare c eram elev, acum dac eram ziarist, puteam foarte bine s pl tesc o consulta ie la un specialist. Am intrat în mica înc pere se-miobscur , i-a tras un scaun pân lâng mine, a aprins micul instrument i scena de anul trecut s-a repetat, dar mai r u, î i lipise genunchii de-ai mei iar chipurile ne erau atât de apropiate încât am uitat c nu trebuia decât s -i optesc ceva i cu r suflarea în bu it de b t ile inimii, ame it, în prada unei mari turbu -' r ri,

i-am luat capul în mâini i mi-am lipit buzele de-ale ei într-o s rutare încle tat . Ea mi-a r spuns dup o secund de ezitare, timp în care am îmbr i at -o i s rutul a devenit mai p tima . Apoi ea s-a ridicat imediat i a disp rut câteva clipe dincolo. S-a întors i mi-a spus pu in posomorât : "Acum s stai lini tit, e ti b iat inteligent i în elegi de ce." "Nu, i-am optit, nu în eleg, v iubesc, din prima clip v-am iubit." "Am v zut eu, mi-a r spuns, dar eram sigur c i-a trecut. La vârsta dumitale asta trece repede." "Nu mi-a trecut i nici n-o s -mi treac ..." Ea râse la un gând care îi venise auzindu-mi spusele dar nu-l exprim . Ar t cu instrumentul spre u s m uit într acolo i se aplec din nou i mica lumin electric începu iar i s -mi exploreze ochii. întârzie îndelung, dar valul afec iunii mele tumultuoase era în retragere, dup ce se consumase în acea s rutare i îmbr i are pasionat . De-aproape chipul ei îmi p rea mai mare decât al meu, gura cu carna ie bogat , ochii imen i, nasul cu r d cina lat între ochi, semn de personalitate puternic , turbulent , înc p ânat i îndr znea pân la cap t în ceea ce f cea, cum a-veam s descop r mai târziu. "Totul, e curat în ochii t i", îmi spuse amenin ându -m deodat din nou cu aceast intimitate, spunându-mi tu. Dar r m sei lini tit^ ca orice b rbat care dup 258 ce a cucerit o îmbr i are i un s rut total i r scolitor, trebuia apoi s stea lini tit i s conduc cu calm evenimentele care vor urma. "Caut totu i s lucrezi la lumina natural a zilei i cât mai pu in noaptea, continua ea. Din ce parte î i vine lumina veiozei sau a l mpii de birou?" "Nic i nu tiu! A veiozei vine din dreapta". "Nu e bine, s - i vin totdeauna .din stânga, i a veiozei i a l mpii de birou. E important i asta pentru toat via a i nu numai pentru cei care poart ochelari. Lumina din dreapta urc drept în ochi i-i obose te, în timp ce cea din stânga o ia pe de l turi, nimeni nu tie de ce, dar s-a descoperit acest fenomen." "Doamn , am spus, v mul umesc, o s v urmez sfaturile i în clipele când am s-o fac, o s m gândesc la dumneavoastr . "Fi i lini tit, zise ea, n-ai nimic la ochi!" i spuse aceast fraz ap sând pe cuvintele la ochi cu o intens ironie afectuoas , adic altceva putea s m nelini teasc i trebuia s m nelini tesc din partea aceea, nu a ochilor. Intuiam totu i c aceste cuvinte m avertizau. R spunsese la s rutul meu, dar dac nu eram lini tit, adic st pân pe mine ca un b rbat ( i dac puteam fi b rbat!) atunci nu trebuia s-o mai v d, fiindc astfel de efuziuni, dac nu erau st pânite, însemna c erau întâmpl toare, tur-bur ri ale vârstei, care pe o femeie împlinit o puteau ame i doar pentru o clip ... Ca s -i spulber acest gând m-am înclinat rece, am plecat i am pus o lun distan între dorin a mea de a o vedea i ironia ei afectuoas . Când am revenit, posomorât, distant, absent, mi -a aruncat o privire rapid , grav , aproape nelini tit , mi-a luat ochelarii de la ochi, a disp rut în înc perea semiobs-cur (nu mai era singur ) i dup un minut a revenit cu ei în mân i mi i-a dat cu un bile el pe care l-am vârât imediat în buzunar i am ie it. Am mers cel pu in un sfert de or cu biletul în buzunar, uitându-m la oameni f r s -i v d, cu privirea mic orat de triumf, dar f r tres riri interioare, cu sentimentul net c puteam pur i simplu s scot biletul din buzunar i, f r s -l citesc, s -l rup i s -l arunc pe jos. Atât de tare o iubeam pentru abandonul ei (fiindc eram sigur c e un abandon complet i total) încât puteam s renun la ea, adic la ini iativa ei, din bilet, 259 s amân deznod mântul, i s vin în alt zi ca i când nimic nu s-ar fi întâmplat. Apoi am deschis biletul: Vino duminic la ora cinci dup -amiaz pe strada Lunii num rul apte, apartamentul. .. num rul... "Da, mi-am spus, e ceea ce am b nuit, m voi duce, dar nu se va întâmpla decât ceea ce trebuie i nu voi ad mite intruziunea obi nuitului în aceast neobi nuit aventur ..." Era într-o vineri i îmi p rea r u c nu era într -o" mar i, pentru ca distan a dintre noi s fie mai mare i a teptarea s fie mai lung ... Am lungit -o eu în mine însumi aceast distan uitân-du-m indiferent la mi carea str zii, plictisit, neîncrez tor în fericirea care îmi d dea târcoale c utând s -mi intre în inim , prudent nu din experien ci din instinct, de i chipul ei grav m urm rea, gestul cu care îmi luase ochelarii de la ochi m asalta.'.. Am intrat la un cinematograf i am v zut un film din care n -am în eles nimic, o comedie idioat care stârnea hohote în sala... Dragostea e ca moartea, î i intr în suflet i totul amor e te în tine, alung ceea ce era înainte fiin a ta intim i se instaleaz ea, femeia care i-a luat piuitul... A doua zi îns mi -am venit în fire i m gândeam la ea doar cu afec iunea primei întâlniri, lini tit , fraged i de lung durat , a a cum o p strasem în amintire un an întreg. S rutul i îmbr i are a de ieri îmi ap reau str ine i vulgare... Am sunat la u a ei chiar cu acest sentiment de înstr inare, aveam senza ia c sunam la u a unei necunoscute i nu m-a fi mirat dac mi-ar fi deschis i mi-ar fi spus pur i simplu s plec i s n -o mai caut niciodat . Dar inima mi -a b tut când am v zut-o: era ca i în clipa când îmi luase ochelarii de la ochi (grav i intreprid în acela i timp, cum se gândise ea într-o secund ce trebuie s fac , s -mi scrie acel bilet f r s b nuiasc colegul ei ceva) complice i nelini tit ... Acum ace ea i nelini te îi cutreiera ochii ei mari: da, ai venit i ce -o s fie? Ce ni se întâmpl ? Cine suntem noi doi?... I-am s rutat mâna i am intrat. Locuia într -un apartament atât de frumos cum nu v zusem pân atunci. Parc era un mic muzeu (fiindc în hol erau dou coloane, iar ferestrele erau ovale, cu picioare tot de coloan , cu perdele albastre) cu mici biblioteci r spândite ici -colo, cu 260 tablouri pe pere i i pere ii în calciovecchio, ca în reproduceri nu tiu unde v zute sau închipuite... un covor gros în mijlocul holului i unul mai mic în fa a unei canapele aurii lâng care st tea ceva cu picior de lemn, care nu tiam ce înseamn , ca o p l rie uria în cinci col uri, ca un cap de pagod ... "V d c î i place casa, z ise, e a mea de la p rin i care nu mai sunt..." Disp ru i reveni prin alte u i, pân m trezii într -un târziu c adusese cafele, o sticl de coniac, pr jituri i pahare cu ap ... O ve deam f r halatul ei alb de la Amicii orbilor, dar într-o rochie u-

oar , tot alb , cu puncte albastre, cu încre ituri bogate în poale, cu gâtul i bra ele descoperite, i îi vedeam acum i picioarele, cu glezna i pulpele în deplin armonie cu chipul ei cu carna ie bogat ... "Ei, domnule, zise a ezându-se pe canapea lâng mine, v d c n-ai chef, nici de cafea nici de pr jituri i nici de coniac. Le -am preg tit îns pentru tine, te-a ruga s te serve ti". i privirea ei m prinse i se mi c la dreapta, la stânga, apoi din nou la mine, întreb toare, parc fascinat i în acela i timp prins de îndoieli, totu i zâmbind... Aveam sentimentul net c suntem amândoi dou zeit i pe acest p mânt, cum sim eam totdeauna i în sat, când m aflam în fa a fetelor i nu aveam curajul s m ating de ele, de i vedeam pe câmp, cum al ii o f ceau, le luau în bra e, se întindeau peste ele i încercau s le ridice fustele... Ele se zb teau, loveau cu pumnii, î i înfigeau mâinile în chica lor, îi mu cau i sc pau, vesele dar intangibile, de i ai fi zis c erau prad u oar . Fl c ul se domolea, se întindea al turi ca un câine, rug tor, insistent, pân la urm domolit i t cut... îi vedeam apoi stând cumin i unul lâng altul ore întregi în beh itul animalelor pân începeau s se reverse lung peste câmpie razele aurii ale asfin itului... Zeitatea de lâng mine îmi amintise de mâinile mamei, de aceea m îndr gostisem de ea i m -am uitat s i le v d... St teau, în a teptare, întinse peste genunchii acoperi i de rochia înfoiat . I -am luat una într-ale mele i i-am s rutat-o. Ea mi-a r spuns în aceea i clip i printr-o strângere mi-a prins-o pe-a mea i ne-am trezit iar fa în fa îmbr i a i ca în camera semiobscur i pentru mine, ca pe 261 câmpie (aceste dou imagini contopindu-se, una de sfial i tandre e, alta de violen extrem i uitare de sine) i ne-am reg sit parc ului i prin ceea ce e atât de str in în noi i în acela i timp atât de intim, tiranic i bestial... Abia suporta violen a, î i întorcea fa a de la mine când într-o parte când în alta, docil i furioas , blând i revoltat ... Apoi s-a f cut atât de frumoas încât am r mas i m-am uitat la ea r pit clipe f r durat ... Buze le parc i se umflaser , obrajii îi ardeau, pleoapele nu mai vro iau s i se ridice... I-am pus mâna pe tâmpl , mângâindu-i p rul rev rsat, urechile fierbin i, fruntea mare i alb , obrazul i gura adormit i am uitat i eu de mine... Nu- i învelise frumosul ei picior gol. i -l întinse fratern peste ale mele. "E ti urât, îmi op ti, dar ceva te transfigureaz ... o, ceva terifiant... toate v lurile cad în fa a ta..." N-am în eles aceste cuvinte f r noim , dar îmi pl cea c era supus , fericit , toropit i pierdut ... Am apucat -o de umeri i am ridicat-o i ea i-a dres p rul f r s - i deschid pleoapele. I-am optit la ureche s - i vin în fire i ea, deodat , a surâs i s-a ridicat... S-a întors dup ce a lipsit câtva timp, c lcând îns tot ca într -un vis, de i era acum treaz , îns gânditoare, cu privirea într -o parte, fumând lini tit i t cut . "Ce frumos e, zise, când se întunec în cas ... Unde stai? Ai o cas bun ?" "Destul de bun ", i-am r spuns, dar la tine e atât de frumos!" " i chiar nu vrei s iei nimic? Hai m car s bem un pahar..." Fiindc ezitam, a turnat ea îns i din sticl i am b ut. Mi -a întins apoi paharul ei imediat i am b ut di n nou, amândoi. Ceva iminent am v zut c se n tea pe chipul ei, i se uita la mine cu aceast expresie cânt rindu m parc . Deodat chipul îi înflori, privirea i se aprinse de o via extraordinar , i începu s cânte cu o voce neb nuit , vesel i patetic în acela i timp, ca i când ceva s-ar fi desc tu at din dorin a n valnic de a spune tot dar i de a ascunde tot... Ce era mai ciudat, cânta a a cum auzisem fetele la ar , pierdut în melodie, contopit impersonal în ea, cu doruri parc cosmice, i fatale, într-un potop de cuvinte pe care le ardea atât de tare glasul ei p tima , încât nu le puteam re ine nici o clip în elesul... Vino, draga mea -n gr din ... Cu 262 dorul care suspin ... cuvinte ridicule, dar ce v it turi fermec toare cu care parc se elibera de un blestem al clipei, care totu i o subjuga, dar o i însp imânta de suferin ele viitoaie pe care le presim ea... Un cântec aduce altul, de la sine, â nea imediat dup o t cere de o clip , cânta cu întreaga ei fiin i se consu ma ca o flac r pe un rug... Pe urm deodat î i înclin capul, se opri i îmi spuse cu melancolie: "Acuma eu o s m duc i o s m îmbrac în c ma a mea de femeie i o s m culc. Vino cu mine. Mi -e somn... S dormim..." Avea mi c ri încetinite, dar în pat î i trase cuvertura pe ea ca i când i-ar fi fost frig i îmi întoarse spatele cu mi c ri frenetice. "Ia-m în bra e", strig . i o luai în bra e i într -adev r un frig interior o zgâl âi în clipa aceea... Ne-am trezit parc însp imânta i, îneca i în propriile noastre oapte, ca i când fiorul mor ii adus din somn ne-ar fi aruncat unul spre altul, ea mai speriat decât mine, eu atins de aripa neagr a necunoscutului, c utându -mi salvarea în ochii ei mari i frumo i, care sticleau în întuneric ca o fântân adânc ... Aici m oprii. Se a ternu o t cere. Miron se ridic în capul oaselor: - Formidabil imagine proiectat a unei dorin i de fericire, zise el. - Care dorin , Miroane? Totul e adev rat... - Dac e adev rat, m garule, atunci e ti fericit, zise el ridi -cându-se greu din pat. Vreau s-o cunosc i eu pe iubita ta... - Nu se poate, Miroane, ai fi în stare s te iei dup ea f r nici o ru ine i s ui i c e iubita mea. El râse... - A a este, bine, nu mi-o prezenta, dar fii atent, o s te | m nânce de viu... XLI Ce câ tigam eu cu dou servicii? Bani, dar cât de mult pier deam în schimb! M gândeam c era timpul s renun la Statistic , cu atât mai mult cu cât opririle t cute i acuzatoare ale domnului Bosch lâng ma ina mea deveniser aproape zilnice, în acela i timp un individ unsuros de la ma ina vecin m m sura neîncetat cu o du m nie tenace i neascuns . Nici nu tiam cum îl cheam , nu-i f cusem nimic, nu schimbasem cu el nici un

cuvânt de când venisem acolo. i totu i aveam sentimentul c ne cunoa tem bine unul pe altul, eu ura lui mocnit , absurd i scabroas , el nep sarea i dispre ul meu pentru persoana lui care nu m interesa. Pe domnul Bosch îl în elegeam, nu-l salutasem atâta vreme dup ce m angajase, eroare care se îndreapt greu, sau nu se îndreapt , începusem i eu s -i port pic , serviciul îmi devenise nesuferit, dar ce-avea cu mine unsurosul? Eram cumva eu de vin c o fat venea des la mine sub pretext c vrea s se uite la diagram ? Era vesel când venea i m felicitase pentru nuvelele mele din Timpul. începusem s ie im la ora unu împreun . îi pl cea lui, unsurosului, aceast domni oar ? Te pomene ti c vroia s se însoare cu ea i eu îi st team în cale. Ce tic los! El nu vedea c fetei nu-i pl cea? Sau vedea i poate tocmai de-aia m ura? (Mai târziu am aflat c pân la urm s-a însurat cu ea.) - Da, trebuie s pleci, îmi confirm într -o zi gândul ho ul de brio i i biscui i, fostul student, cel cu gândul la pensie, în timp ce ne mâneam într-o pauz iaurtul de la chio cul Herdan. N-a tepta, zise el, s vie Bosch s - i spun , dac î i dai demisia o s 264 1 fie mul umit i o s - i pl teasc i leafa pân la sfârâitul lunii, în timp ce dac te d afara, se va nota în cartea ta de munc i nu e pl cut... demisionat e una, concediat e alta... i pe urm nu- i pas , ai alt serviciu... M hot râi repede. îi spusei domnului Bosch c s n tatea nu-mi mai permitea s lucrez în dou p r i i c vreau s plec. într-adev r func ionarul deveni binevoitor i îmi adres cuvinte m gulitoare despre activitatea mea în pres i c m în elegea, mi-era greu s dau randament satisf c tor atâtea ore de munc din dou zeci i patru. Riscam, mai ad ug el, s dau na tere la nemul umiri în ambele p r i. Ceea ce se i întâmplase. Lovitura cu palma în mas a lui Grigorescu m trezea din ce în ce mai des din somnul care m biruia nop ile la corectur cu capul pe palt. Prietenii se fac în mari cicluri de via când se pierd i se reg sesc dup decenii, adesea dup experien e tragice, care îi reapropie, sau dup în l ri i c deri care le amintesc ziua când s-au cunoscut i prietenia reînvie cu noi elanuri; sau dimpotriv , se stinge definitiv când unul intr f r sc pare pe orbite str ine primelor elanuri i este scurt-circuitat pentru orice prietenie. Prietenia mea cu Ion Caraion nu s-a legat deloc chiar din zilele când ne-am cunoscut, ci asemeni unei semin e cu gesta ie lung , a r s rit târziu, acoperit des de z pezi grele. Dup plecarea mea de la Statistic într-o sear am avut la corectur un nou coleg. Era chiar el, un b iat cu irit ri bru te, repede reprimate, cu unjâs sub ire i sarcastic. Ceva ne atr gea pe noi doi, dar natura fiec ruia era atât de diferit încât zadarnic plecam împreun dup ora unu i r t ceam în noapte, discutând îndelung, c apropierea nu se producea. Starea sa de spirit era dominat de o am r ciune a c rei surs îmi sc pa, îi ironizam deprim rile iritate, el umplea cu inventive impreca ii sarcastice optimismul meu congenital i mai ales naiva mea încredere în mine. Ei bine, de ce nu o naiv încredere în tine însu i? E mai bun o inteligen prea ascu it , care s - i aduc drept dar zilnic revela ia tic lo iei altora i s i se depun în suflet ca o drojdie care s - i 265 taie toate elanurile? "Ochii î i sunt da i ca s vezi, urechile ca s auzi i mintea s descopere", îmi r spundea el. "Nu m intereseaz , dac ceea ce e de v zut, auzit i revelatoriu pentru mine, duce la un scepticism neputincios, cu toate c justificat", îi r spundeam. "E condi ia ta de om, a con tiin ei tale", striga el pe str zile pustii cu acele exasper ri bru te, care îi erau caracteristice. Eu râdeam i se uita la mine dintr -o parte, strâmbându-se ca la o vietate prea pu in demn de interes, de i vietatea aceasta îl lua în râs, tot ca pe o vietate bizar , r sucit în reac iile ei imprevizibile. "Scepticismul e mai viu i mai activ decât nep sa rea mul umit , relua el apoi afectuos, dându- i poate seama c în forul meu interior m bizuiam i eu pe ceva, dac râdeam de el, i fiindc râsul meu nu era sarcastic ca al lui. ci înc rcat de dorin a neascuns de prietenie. Ce-ai de gând s faci cu nuvelele tale r ne ti? Sunt bune, ai talent, dar depinde ce faci cu el." "Ce pot s fac, Ioane, decât ceea ce se face cu talentul: s -l urmezi i s nu-l tr dezi. Crezi c e pu in?" "E foarte pu in, asta se în elege de la sine, n -o s -l tr dezi i asta f r nici un efort, e haina ta, dac o lepezi mori de frig. E cum sunt caii t i de la ar , care î i pasc lini ti i în gr din . Or, pe cai trebuie s te arunci, s ie i ca o vijelie pe poart i s str ba i drumuri, locuri necunoscute, peisaje insolite... Omul, con tiin a lui, e acest pei saj. Ori tu îl refuzi." "Ioane, caii mei sunt p scu i de un om care are abia dou zeci de ani. Marile aventuri înc n-au venit pentru mine. Voi, ca poe i, sunte i ispiti i de ele de timpuriu i din pricina asta nu o dat o p i i. De ce te gr be ti?" "Ai dreptate", spunea deodat cu o voce t r g nat , vis toare i obosit . Primul obiect al nemul umirii lui ascunse era corectura. Nu venise din Buz u în capital ca s mâzg leasc semne de erori tipografice pe textele altora, într-un birou de la subsol, în tov r ia unor in i fie mul umi i de ei cum eram eu, fie m rgini i, râzând de glumele idioate ale unui b trân dec zut ca Sachelarie. Se sufoca. i ac iona, i norocul (sau poate nenorocul) îi surâse. Scrise un articol bun despre ultima carte a lui Arghezi, un ro man {Lina) i poetul telefona lui Mircea Grigorescu i îi spuse 266 c i-a pl cut mult articolul redactorului dumneavoastr , un b iat necunoscut pesemne, nu mai auzise de el, dar înzestrat, cu verb incisiv. E redactor, nu? mai ad ugase marele poet, dându-i astfel o pre uire pe care Mircea Grigorescu o prinse din zbor: s fie, hot rî el, adus b iatu- la Ion Caraion, de jos de la corectur sus în redac ie.

i plec rile noastre împreun în noapte au încetat. Cum i produc ia mea literar se oprise, i cum prietenia mea cu Miron Paraschivescu îmi ajungea, am început s fiu, dac nu evitat de cei de la Popasuri, cel pu in ignorat. Numai Orleanu, citind Pagina a doua, m intriga prin cl tin rile lui din cap: tia, spunea el, or s -o p easc . Luau în derâdere produc ia literar a unor reviste ca Gândirea, Me terul Manole, Dacia redi-viva, Dacia i altele, unde pe lâng tracisme i un ridicul imperialism, era elogiat soldatul german i r zboiul de crucia i pe care îl duceam al turi de el. Alteori Orleanu ne citea râzând i câte -o mic erat , astfel: "articolul cu titlul... din num rul de \i ieri care a ap rut din gre eal f r semn tur este al colaboratorului nostru cutare". Nu vedeam ce era de râs aici i ne explica, în h r uiala lor cu cenzura, cei de la Popasuri, iar apoi din a doua pagin a ziarului Ecoul, recurgeau la tot felul de stratageme ca s -i în ele vigilen a. Observaser de pild c de la o vreme orice ar fi semnat unii din ei, s zicem Caraion, se cenzura automat. Trimiteau atunci articolul f r semn tur i cenzura îi d dea drumul i atunci, f când pe naivii, ad ugau numele, ca i când ar fi fost omis doar dintr-o simpl gre eal . Cum cenzorii au descoperit în cele din urm trucul i le-au pus în vedere c se cenzureaz adesea nu con inutul articolului, ci mai ales numele, atunci au schimbat procedeul, l sau s apar materialul f r semn tur i în num rul urm tor d deau erata, fiindc o citea alt cenzor, c ruia o simpl erat nu i se p rea suspect . Acum îl în elegeam mai bine pe Caraion: ar fi trebuit s iau i eu parte la aceast activitate plin de riscuri, când Porunca Vremii i Neamul românesc, i chiar Via a lui Liviu Rebreanu îi amenin au pe cei de la Popasuri i de la Ecoul aproape zilnic... Da, dar nu tiam pur i simplu s scriu articole i mult vreme n -am tiut, 267 am considerat totdeauna acest dar ceva aparte, pe care îl ai sau nu. Tot Orleanu mi-a povestit i aventurile celor de la Popasuri cu un anume Constantin Virgil Gheorghiu, care dup amplul s u reportaj antisovietic Ard malurile Nistrului, monopolizase cu ajutorul lui Eugen Cristescu, eful serviciului secret, faptul divers a cel pu in apte ziare. Scria pe plombagin , în apte 'exemplare, tirile despre crime, procese spectaculoase i ucideri senza ionale, le trimitea la apte ziare i încasa apte salarii ca de la apte vaci grase, luând pâinea de la gur a cel pu in apte reporteri care mâncau astfel de la vache enragee. Furio i, Ion Caraion i Virgil Ierunca s-au dus i ei la poli ie dup informa ii pentru ziarul de diminea Poporul s culeag fapte diverse, s câ tige i ei un ban. Comisarul care împ r ea tirile, un c o car i un pilangiu, nici nu s-a uitat la ei. A fi reporter de fapte diverse, ehe, asta ridica tirajul unui ziar, i lui, comisarului, ce -i ie ea de-aici? Nu-i cuno tea pe cei doi i nu le-a spus nimic. i atunci Ion Caraion i Ierunca au n scocit ei, dup metoda lui Caracudi, al lui Caragiale, fapte diverse de un senza ional care dep ea faptul real, bine scrise, cu suspens, cu am nunte de roman foileton, atât de gustate de public. Poporul'le publica. Pozi ia lui C. V. Gheorghiu ca i a comisarului co car erau minate. Tirajul ziarului a crescut, eroziunea faptului divers a stârnit derut . Comisarul pilangiu era acuzat c vinde altora tirile tari. Pe urm cei doi imitatori ai lui Caracudi s -au plictisit, de i primeau 6.000 pentru fic iunile lor, i au abandonat ziarul Poporul. Eram bucuros c puterea imagina iei era superioar , în ochii publicului, brutalului fapt divers. i c Ion Caraion era mai destins, dac putuse inventa un astfel de joc vesel... Mai târziu am aflat cu nedumerire de renumele mondial al lui Constantin Virgil Gheorghiu, datorat romanului s u prost Ora 25. Personalitate de anvergur , care în România, în colaborare cu Eugen Cristescu, denun a i dreapta i stânga, atr gând ura i a comuni tilor i a legionarilor, cunoscut de nem i, a f cu t în '43 o c s torie cu o avocat evreic nu foarte bogat , dar nici s rac ; i-a ob inut tot prin Eugen Cristescu acte de arian , a plecat la Zagreb ca ata at de pres pe lâng Ante Pavelici, unde l-a g sit sfâr itul r zboiului. Cum a trecut el apoi în Ger mania lui Hitler i cum a ajuns într -un lag r unde, în fa a americanilor, a f cut pe antihitleristul? Cel care îmi povestea i care îl cunos cuse bine, îmi relata uluit c , vrând s -l dema te acolo la Paris (c ci la Paris mi s-au povestit toate acestea) îndat dup succesul s u r sun tor cu Ora 25, n-a putut-o face: mai multe ziare l-au refuzat... Mai târziu renumitul scriitor, pe care un american, cunoscut de mine la Moscova, l-a pus al turi de cei câ iva români prin care ne cuno tea el pe noi, Lipatti, Enescu i Brân-cu i, a sim it nevoia unei redemp iuni i s-a f cut preot Iat , am gândit eu, când am auzit de aceast ultim tire, cum po i deveni curat i intangibil dup o via plin de peripe ii... 268 XLII în toamn am p r sit Bucure tiul i m-am prezentat la recrutare, la Turnu-M gurele. Acolo îns un majur mi-a spus c e vorba de recrutarea celor cu studii, pentru coala de ofi eri i s -i prezint dovada c am f cut doi ani premilitar . I-am spus c n-am f cut. - Atunci, zice, o s faci armata ca simplu soldat. Pu in îmi p sa, dar aceast decizie a subofi erului mi-a salvat, poate, via a. F cu i repede ofi eri, cei din genera ia mea au fost dup aceea trimi i pe front de unde pu ini au sc pat... Con tingentul meu de solda i, mi-a mai spus acel majur, va fi recrutat abia în prim vara lui '43, s m întorc deci acas i s -mi v d de treab . Jum tate de an r gaz în plin r zboi a fost, dup cum s-a dovedit, un semn c nu trebuia s mor în fl c rile lui negre. întors la ziar, m-am pomenit c directorul administrativ Udrea nu mai vroia cu nici un chip s m reprimeasc .

L-am întrebat de ce, n-a vrut s -mi spun . A a, nu mai vroia el. Am ridicat glasul, am început s ne cert m, eram furios, dac a fi tiut c astfel avea de gând s se poarte cu mine, i -am spus, nu-mi p r seam serviciul meu de la Statistic , f cându-l. vinovat c de unde pân nu de mult aveam dou servicii, din pricina lui acum nu mai aveam nici unul i eram din nou pe drumuri. Pân la urm mi-a spus c m mai ine pân la întâi ianuarie, dar c dup aceea, sau poate mai bine de pe-acum, s -mi caut un loc în alt parte. De revelion Sârbulescu m-a invitat la el i cum tia c nu mai lucram la ziar i nici nu g sisem un post în alt parte, mi-a 270 spus c pân g sesc pot s stau la el i s scriu lini tit, nu deranjam pe nimeni i loc era destul ca s nu fiu eu deranjat. Locuia în Giule ti. Am stat câteva s pt mâni, dar n -am scris nimic. în acest timp nu se tie care dintre noi a avut ideea s mer gem la cenaclul lui Lovinescu i s citim. Criticul s-a familiarizat repede cu grupul nostru. Ne întâmpina cu vocea lui senin , ce faci, domn' Geo, ce faci, domn' Preda... La recomandarea lui c tre Ion Vinea am intrat secretar de redac ie la un ziar afi liat Curentului lui eicaru, Evenimentul zilei, unde de îndat mi s-a dat ziarul pe mân . Secretariat îns tiam s fac f r s fi fost vreodat secretar de redac ie, o înv asem stând adesea lâng paginatori i lâng tefan Roii, care, cu ciubucul în gur , cobora seara în tipografie i începea s se mi te de colo pân colo ar tând doar cu degetul: asta, la, cel lalt, sus în stânga, cu chenar, jos pe dou coloane, în timp ce paginatorul se mi ca odat cu el i umplea dreptunghiul de metal i striga: pagina cutare, perie pentru revizie, hai repede c ne-apuc diminea a. Secretul acestei meserii nu era îns la pagina ie, unde lucr torul cuno tea rubricile, tipicul paginei întâia, cu comentariul despre r zboi pe cinci coloane i locul normativului i al ultimei pa gini, cu telegrame externe, ci în redac ie unde, pe m sur ce primeai materialele, trebuia s faci întâi ziarul în cap, înainte de a coborî s -l paginezi. Aici, la Curentul, tipografia era nu jos la subsol, ci sus la etajul opt. Am fost atât de entuziasmat de noul meu post încât am uitat cu totul de cei de la Popasuri. Am aflat tiri despre ei târziu, prin iulie, când dup ce fusesem încorporat în prim var , mi s-a dat o permisie de o lun i m-am întors în luna aceea la ziar. Am paginat singur, într -o noapte, c derea lui Mussolini. - Hm! Senza ional, am strigat, nea Gogule, refaci pagina întâia, a c zut Mussolini! - Hai, l sa i, mi-a r spuns paginatorul sceptic, ca i când a-ceast zgâl âitur a lumii i-ar fi p rut neverosimil , atât de mult se înv ase s tot pagineze: Hitler a a i pe dinco lo. Mussolini pe partea cealalt ... 271 - Ce s las, zic, uite telegrama, trebuie s vedem dac zinco -grafia o fi f cut vreodat poza lui Badoglio sta... - Cine mai e i sta? - Noul ef al Italiei, un mare al. Cum s nu, în mod miraculos am g sit cli eul acestui Badoglio. Am dat tirea cu litere de-o chioap , pe toate.coloanele, iar textul cu corp gros, ca la crimele de mare senza ie. N -am telefonat nim nui, nici lui Vinea, care nu d dea pe-acolo cu s pt mânile, nici patronului, lui eicaru, era o lege vital a presei, i-a venit bomba, o dai la cules, patronul o citea i el diminea a ca orice muritor de rând, nu trebuia deranjat pentru asta din somn la ora unu noaptea, î i f ceai meseria i gata. M-a c utat îns pe mine cenzura, un domn care m cuno tea i mi-a spus cu o voce deloc turburat , mai degrab vesel , c s nu d m i noi tirea chiar pe toat pagina, cum f cusem, ci, s zicem, pe cinci coloane. Eram numai noi doi în noaptea aceea care o cuno team, cititorii dormeau, abia a doua zi aveau s afle ca Axa pârâia. Catastrofa de la Stalingrad din iarn fusese bine filtrat în pres , se sugerase c o b t lie pierdut nu însem na înc nimic, nem ii erau mai departe în inima Rusiei i c în vara aceasta (vara ob ineau ei succese spectaculoase) vor da o b t lie decisiv i vor câ tiga, f r doar i poate, în acest an, r zboiul. Acum îns cenzorii l sau s apar tirea despre c derea dictatorului italian, aliatul num rul unu al lui Hitler, pe pa gina întâia, pe cinci coloane. Ceva se schimbase. Un an mai târziu, tot într-o permisie, r t cind prin ora , m-am întâlnit cu Caraion. Ar ta nelini tit, crispat i mi -a spus c trebuie s fug din Bucure ti. De ce, ce se întâmplase? Am intrat la Cafe de la Paix, am luat masa împreun i a început s -mi povesteasc . - Dup obiceiul, sau mai bine zis dup firea ta, mi -a spus el, u nu mai tii nimic ( i poate e mai bine pentru tine) de ceea ce ni se întâmpl nou la Ecoul. (Mircea Grigorescu a înfiin at a-cest nou ziar de care tu, desigur, nici nu tii i noi cei de la Popasuri, unii, l-am urmat.) Tu ai plecat i parc ai plecat de tot, 272 n-ai mai dat nici un semn... Nesfâr itele amenin ri, h r uielile cenzurii i ale presei oficiale, r bdarea lor ca s 'zic a a, n-aveau s dureze la infinit f r ca într-o zi s nu treac i la fapte. O s - i relatez dou episoade mai recente. Primul, episodul Gheorghe ^Vasilescu. într-o sear a venit la redac ie o fat în negru, modest inbr cat i a întrebat de mine. îmi aducea o carte de versuri ip rit pe hârtie proast , undeva în Bucure tii-Noi i semnata

Gheorghe Vasilescu. Fusese tip rit prin mijloacele proprii ale familiei poetului. Cine era Gheorghe Vasilescu? La ora aceea nu mai era nimeni, fusese fratele acelei fete, abia ie ise subloco tenent i direct din coala militar fusese, f r s fie întrebat dac dorea sau nu, trimis la instruc ie în Marele Reich. Dup o foarte scurt perioad de instruire în care n-avusese voie s comunice cu familia i tar ca m car familia s tie unde se alia, ceea ce nu era numai cazul lui, sublocotenentul Gheorghe Vasilescu, ofi er român, fusese încadrat în rândurile armatei germane i trimis pe front, f r voia lui i împotriva nuan ei de alian dintre noi i nem i. Ofi erul c zuse în lupte. In tunica lui, un alt român, în aceea i situ a ie ca i el, g sise ca de obicei câteva scrisori, fotografii de fete i ceea ce era mai pu in obi nuit, un carnet mic cu versuri. Le-au trimis prin mijloacele obi nuite prin cei care, pentru un motiv sau altul, plecau în ar , familiei, care a pus mân d e la mân i a tip rit versurile. Tat l ofi erului nu mai tr ia de mult} murise în r zboiul cel lalt, din 1916. i mi -au adus cartea mie. Am citit versurile. Erau frumoase, împotriva r zboiului. Am scris dup lectura lor un articol, spunându-i povestea, pe care o încheiam a a: "... i p^ate c a murit cu fa a c tre ar , c tre cotul Carpa ilor, unde cu dou zeci i apte de ani înainte murise tat l s u cu fa a la du manul de-atunci..." - i cum a ap rut, Ioane? l-am întrebat. - A ap rut! O sâ- i spun... Sa- i povestesc acum episodul articolului Teatru in Norvegia. într-o noapte sose te la redac ie o telegram , care fie din gre eal , fie dinadins, comprima ilogic i caraghios con inutul a dou tiri tamponate parc anume una de alta ca s te fac s râzi. Una relata despre o pies de teatru a lui 273 Mussolini (auzi! Mussolini autor de piese!) care se juca în Nor vegia, iar cealalt despre debarcarea alia ilor în Italia, pe o scen de ast dat în care se juca o pies nefictiv i în care în mod bizar i inco ngruent ap rea iar Mussolini. Se în elegea ceva paralogic, ceva paradoxal. Asta mi-a inspirat un articol sarcastic cu drama lui'Mussolini, cu regret caustic i ipocrit mâhnire c talentului s u de dramaturg i -a fost dat s fie gustat în Norvegia, înainte de a ne fi dat nou , aici în România, s -l gust m ca fra i întru latinitate i s ne reamintim cu aceea i ocazie teatral de lamentabilele lui afirma ii din '40, în timpul dictatului de la Viena, când prelinsese "dreptate Ungariei mutilate"... Aceste dou articole ap rute *au determinat chemarea mea la eful cenzurii militare, colonelul Atanasiu. - Dar nu mi-ai spus cum de-au ap rut, l-am întrerupt. - Pe ace ti cenzori, zise Ion, trebuie s tii c nu -i d afar din cas nici perspicacitatea, nici inteligen a i sunt i ciubucari. S - i dau un exemplu: unul din ei lucreaz i la Via a lui Rebrea-nu i la alt ziar i lucreaz i la cenzur . Trei salarii! într-o zi când era la unul din aceste ziare a început s scrie un articol, dar nu l-a terminat fiindc trebuia s se duc la penzur i a rugat pe un altul s -i pun câteva fraze de încheiere, s -i g seasc i un titlu i s -i dea drumul la tipar. A doua zi, când s-a dus la redac ie, a v zut c articolul lui nu ap ruse. A f cut scandal. O asemenea porc rie, chiar lui (adic s i se taie astfel ciubucul) i strig te i înjur turi. Ceilal i l -au ascultat, l-au l sat s strige, pe urm i-au spus c articolul s u fusese cenzurat. Cenzurat? Cum, imposibil, de cine? S i se dea num rul tampilei cenzorului. I s-a dat. Era num rul lui. î i cenzurase ca un tâmpit propriul arti col. Am izbucnit în râs, dar Caraion, cu o cut amar , pretimpu rie în col ul gurii, n-a schi at m car un surâs. - Colonelul Atanasiu, a continuat el, m-a întâmpinat zbierând într-un necontrolat acces de furie, unde m trezeam? Cum am îndr znit s atac Axa, cum mi-am permis s sugerez c tat l i fiul (episodul Vasilescu) au murit amândoi din pricina nem i274 lor? i cum mi-a trecut prin cap s am curajul s -l atac chiar pe Marele Mussolini? (episodul Teatru în Norvegia). i urlând astfel a s rit în picioare, a scos revolverul i mi l-a pus la tâmpl ... Dac se mai repet , îmi zboar creierii cu mâna lui. i m-a dat afar . Afar îns , prin impulsul unei încrederi totale în mine însumi i în dreptul genera iei noastre de a protesta, n-am crezut în amenin are, mi-am spus c a vrut s m sperie, dar la redac ie Macovescu, Octavian Neam u i Mircea Grigorescu mi-au spus c în lipsa mea m-a c utat Gestapoul. Nam mai trecut de-atunci nici pe-acolo, nici pe-acas , am dormit la un prieten. A tept un r spuns din Moldova ca s fug acolo...
XLHI

... i deodat , atunci la Sinaia, în ianuarie 1949, sonda gândirii mele se opri, veneam prea aproape de prezent i firele vie ii mele de dup r zboi se încurcau cu clipa de fa . Or, cine î i cunoa te clipa de fa , pân nu devine trecut? Sensul ei total ne apare mai târziu, a a cum mergând pe un drum necunoscut, de i avem iluzia c îl cunoa tem cu fiecare pas pe care îl facem, abia uitându-ne în urm ne d m seama cât de drept sau de sinuos a fost... Acei ani ai debutului se luminau, dar destinele celor pe care îi cunoscusem atunci nu -mi ofereau r spunsul la întrebarea mea: ce s scriu acum? Dup r zboi, domnul Pavel ap rea ca redac or- ef al ziarului Clopotul dintr-un ora din Moldova. I-am scris, fiind înc în armat , cu entuziasm. Iat , îmi spuneam, un om cu o credin are acum un ziar unde, în sfâr it liber, va putea vorbi i s ne spun tot ceea ce tia, despre închisorile pe care le cuno tea i despre cei ca re fuseser prizonieri acolo i supu i unui regim de exterminare; vroiam s in contactul cu el, s -mi r spund i eliberat din armat s m duc i s -l urmez. Ca s aflu, prin '46, dup ce a teptasem zadarnic un r spuns, c niciodat nu

fusese redactor- ef la acel ziar. Probabil o coinciden de nume. Era mai departe la Statistic , dar nu pe Splaiul Unirii ci undeva pe Brezoianu... "Ei, l -am întrebat, ce facem acum, când nu trebuie s v mai da i nici paltonul nici c ciula?" Mi-a f cut un semn energic s tac din gur . "De ce, i-am optit, ce vi se întâmpl , domnule Pavel?" Nu mi-a r spuns. Am plecat ca. i în acea zi de iarn , împreun , dar nu m-a mai invitat la mas , era la fel de t cut ca atunci. Era var , eram liberi, r zboiul se terminase... I Ce era cu el? "Bine, i-am spus la desp r ire, s ti i c nu recunosc aceste semne i nici n-am cum s le descifrez dac nu vorbi i. Nu sunt ale mele, nu le intuiesc în elesul i nici n -am ciim, dac dumneavoastr t ce i, s mi le însu esc." Nu l-am mai rev zut câ iva ani ca s aflu chiar în prim vara debutului meu în volum, cu întâlnirea din P mânturi, când m-am dus la el acas s i-l dau, c fusese arestat de curând, disp ruse (îmi spuse so ia lui) pe drum, între birou i cas . Tot cam pe atunci fusese a-restat i poetul statistician i ceva mai târziu Ion Caraion. Nedumerit, c utam zadarnic un în eles al acestor destine tragice. Ce s scrii? i cu toate c aveam în urm un r zboi i armata în care îmi petrecusem doi ani, acei ani împreun cu r zboiul erau un subiect aparte pe care gândul nu-l atingea, aveam s scriu, îmi spuneam, despre asta mult mai târziu. Sim eam c atunci în '49 oricât m-a fi gândit'n-a fi putut s-o fac: nu luasem parte la r zboi direct, ci tr isem doar în atmosfera lui, trebuiau culese m rturii, r spuns la întrebarea tolstoian , de ce izbucnise acest cataclism, de ce Germania atacase Rusia? Lipseau documentele secrete, nu m puteam mul umi doar cu efectele lui, sau doar cu m rturiile despre uciderea a milioane de vie i în lag re ale mor ii, care într-adev r nu lipseau. Dar eu nu fusesem în acele lag re despre care n-aveam s aflu decât dup r zboi, nu puteam scrie despre ele. Eram prea tân r, con tiin a mea era senin . Ce s scriu atunci? i brusc m-am hot rât s p r sesc Sinaia i s m întorc la Bucure ti. Aveam o meserie, tiam s fac un ziar, de la corectur pân la secretariat de redac ie, uitând c timpurile se schimbaser i un ziar, acum, nu mai era dat pe mâna unui b iat. Nu fusesem eu corector la România liber îndat dup r zboi i Niculae Bellu m d duse afar f r s tim nici eu nici el din ce pricin ? Adic , el poate tia bine, dar eu nu. i Zaharia Stancu de la Societatea scriitorilor români, unde eram func ionar la serviciul drepturilor de autor? (Intrasem datorit lui Eugen Jebeleanu care, de i nu m . cuno tea, auzise c un tân r scriitor 276 277 n-avea de lucru i era indignat: m recomandase lui Eftimiu, pre edinte.) M gândeam s m duc, în cazul când n-a fi g sit un ziar, la Mihai Novicov, s -i spun c deocamdat romanul meu merge greu i s -i solicit s m angajeze la el la Flac ra, unde era director. Dar o obsesie abandonat i mintea odat eliberat de presiunea unei întreb ri chinuitoare, revela ia se produce tocmai prin eliminarea acelor v luri de care vorbe te Tolstoi, care ascund adâncimile sufletului. Incursiunea mea nu era încheiat , dar se oprise în curgerea ei spre prezent. De ce? îmi f cusem geamantanul i o luasem încet spre gar . Eram lini tit i încrez tor, asemeni copiilor care tr iesc proteja i sub lumina soarelui. Cine m proteja? Nu tiam... Am luat trenul, un rapid, i m-am urcat în vagonul restaurant. E atât de pl cut s stai într -un vagon restaurant, când nu e mult lume, s bei ceva i s te ui i pe geamul mare, prin care se vede defilând pei sajul, cu vârfuri i pr p stii ame itoare înc rcat de z pad , dar plin i de uria e p duri verzi... Ce -am f cut, deci, la Sinaia? m întrebam. Nimic. Cât de orgolios veni sem! ... Cum vrusesem, înc din prima zi, s m i apuc de lu cru i cum amânasem pe a doua zi, dup ce în prealabil distrusesem toate capodoperele care îmi veniser în minte înainte de a adormi, inclusiv ceea ce scrisesem eu însumi... Nu chiar tot, o mic schi cu t ierea unui salcâm sc pase... înainte de a adormi! Da, adormisem cu un gând nel murit, cu o lumin care pâlpâia înainte de a se stinge. O întrebare. De ce nu indusesem eu în volumul de debut, întâlnirea din P mânturi, schi a Salcâmul? Iat , acum eram treaz. într-adev r, de ce o l sasem deoparte când tiam c era lucrul cel mai inspirat pe care îl scrisesem? Când se întâmplase asta? Chiar anul trecut, când predam volumul la Cartea Româneasc . La ce m gândisem? Da, îmi aminteam de ce. Schi a asta era un secret care nu trebuia dezv luit. De ce? A a! Era secretul meu. C ap ruse în Timpul trebuia, debutam, dar salcâmul acela trebuia ferit, era ceva de pre , intim, care putea fi ucis într-o carte de nuvele. i 278 acum deodat mi-am dat seama de ce. Acest salcâm doborât era singura întâmplare din ceea ce scrisesem la dou zeci de ani care avea leg tur adânc , ne tears , cu familia mea. Fragmentul final din întâlnirea din P mânturi prin care m angajam s scriu un roman era uitat, era o ilustra ie a lecturilor mele din Swift prin care urm ream s ar t c Yahoo-n s i neferici i, slugi ale cailor, nu i-au schimbat firea... Salcâmul era îns un cod care nu trebuia divulgat. Scena cu doborârea lui îmi ap rea acum ca o poart pe care dac tiam s-o deschid intram pe un teritoriu în care tr ia o lume miraculoas pe care o cuno team i pe care o puteam povesti. Cum s-o deschid? m-am întrebat. Bine, dar nu era ea deschis ? Atunci, în '42, când publicasem cele trei pagini nu -mi ap ruse aceast poart în fa ? Nu fusesem adânc turburat când acest falnic copac c zuse? Tat l meu nu era deloc vesel în diminea a aceea. Ce i se întâmplase?... îmi aminteam c dup aceea într -o zi scara noastr de la prisp , care avea doi stâlpi jos, lâng ultima treapt , fusese rupt de un cal. Trecuser zile i s pt mâni i ea

r m sese a a rupt . Nici tata, nici fr a ii mei mai mari n-o dreseser . Curând pierise cu totul. Ce se întâmpla în familia noastr când nici o uluc nu era, pân atunci, uitat ? Stâlpii aceia nu foloseau la nimic, ne puteam lipsi i de scar , puteam s ri direct din b t tur pe prisp , sau de pe prisp jos. Se putea tr i i f r ei. Dar îmi d deam seama c ap ruse în sufletul celui care, tân r fiind, sim ise nevoia s -i ridice acolo: nep sarea! Ceva fusese stricat i e/nu mai vroia s dreag acel lucru. Nu-i mai p sa.'De ce? Amintirile mai dramatice erau estompate. Cum z ceam de friguri i el discuta lini tit cu sanitarul dac o s mor sau nu sub febr , uruitul ma inii i dialogul mamei cu vecinele: "... c sta îl las s moar i nu vrea s -l duc la spital!" Dar eu înviasem i îmi r m sese în amintire r spunsul lux. "Ce vin am eu c pe lume sunt friguri! Ce, le-am adus eu!? Sau e ti nebun ?!" Stâlpii aceia îns în jurul c rora m jucasem atâ ia ani cu» sculpturile lor romboidale, de ce nu -i dresese, de ce nu f cuse al ii noi? Gândul, sufletul lui fusese acolo când îi f cuse, era casa lui, cu femeia lui, cuibul pe care se gândise sâ -l 279 fac frumos, i în incrusta iile acelor stâlpi sim eam o via statornic i etern . Se zdruncinase ceva? Ce se întâmplase? i atunci, în tren, mi-am auzit gândul optindu-mi: "scrie i caut s afli ce s-a întâmplat. Scriind i spunând tot despre el i despre acea amintire, o s g se ti r spunsul. i dac n -o s -l g se ti, nu te nelini ti. O s la i istoria cu o enigm ." Nu m-am l sat îns ispitit de acest gând, de i îl purtasem în con tiin a mea, ca o nebuloas , atâ ia ani. Mi -am continuat drumul spre Bucure ti chemat de iluziile i dramele propriei mele vie i... Am revenit dup câteva zile i din nou, în tren, la întoarcere, sub ritmul ro ilor, a ezat la geamul aceluia i vagon restaurant, absorbit de peisajul mereu fantastic al mun ilor sub z pad , mi-am dat seama c gândul meu rezista, nu era o vag ispit , nu se clintise de la locul lui, m cople ea, i c trebuie s -l urmez... Acas , adic la Sinaia, în singur tatea vilei unde m retrâse-sem, m-am a ezat din nou la mas în fa a ferestrei i dup ce am contemplat câteva minute acela i peisaj feeric de afar , am pus mâna pe stilou i am început s sciu: Ilie Moromete... N-am b ut nici cafele nici alcool. Iar de fumat abia îmi aduceam aminte. Scriam lini tit, f r febr i f r ters turi. Câinii nu-i mai auzeam, iar la mas nu uitam s m duc. Eram mic, m cânt risem odat în gar i v zusem cu uimire cum cu palton cu tot abia aveam cincizeci i ase de kilograme. Când, mai târziu, m-am împrietenit cu Zaharia Stancu i i-am spus c a vrea s fiu i eu cum i-ar fi pl cut mamei, adic "a a gras, frumos", conjude eanul meu a râs i mi-a r spuns c s n-am nici o grij , o s ajung i cu chelie i cu burt . N -am ajuns, de i într-o vreme am fost amenin at, N-am uitat nici de Verbancu, nici de popice. Prin iulie, de i eram în plin lucru, am primit o scrisoare de la Uniunea Scriito-ri/orîti care mi se spunea c ederea mea la Sinaia s-a terminat. M-am întors la Bucure ti i am continuat s scriu. Nu tiam de ce, îns nu mai puteam sta la mas . Atunci m -am dus la un tâmplar i am comandat un fel de cutie pe care s :o pot ine pe genunchi i s scriu pe ea rezemat în pat. Spre octombrie am 280 pus stiloul jos. Nici cu acea cutie nu era bine. Mi se înmuiau acum bra ele. M-am internat în spital. Aveam eu oase de romancier, cum îmi spusese Miron Paraschivescu, dar pe lâng oase un organism mai are i altele, care te pot p r si... Mi-au f cut tot felul de investiga ii, m-au m surat, m-au pus s suflu într-un burduf care îmi sorbea respira ia (metabolism bazai), mi-au dat o cea c i la întrebarea mea, ce s fac cu ea, infirmiera, cinic , mi -a r spuns cu humor brutal: "Merge i dumneavoastr colea al turi, în odaie i"... i a folosit expresia popular a ceea ce trebuia s fac în ea, adic s - i dea seama dac pot s procreez, mi-au însângerat bra ul cu seringi umplând cu sânge cinci eprubete, mi-au dat s înghit un ma sub ire de cauciuc care mi-a scos timp de trei, patru ore, întâi din stomacul gol substan pentru chimismul gastric, apoi din vezica biliar tot atâtea eprubete pline cu bil (ce frumoas *e bila, aurie, m întrebam cu ce secrete fabrica în noi ficatul aceast materie tar de care am muri otr vi i de ceea ce înghi im). Dar n-au g sit nimic. Mirat, doctorul Parhon, care mai venea înc la Endocrinologie i f cea vizite, m-a întrebat ce am. N-aveam ni-rnic precis, dar doamna Piti a r spuns în locul meu. - Are tensiunea mic . - Ei, cât? s-a mirat mai departe savantul. Doamna Piti a spus o cifr : zece cu ase, i a ad ugat: - Hiposurenalism! - M ri i-i pu in tensiunea i s elibereze patul, a r spuns marele savant plictisit. Cum arat 17 cetosteroizi? -Bine! - Hiperglicemia provocat ? - în limite normale. - M nânc , doarme? - Da. - Ia s vedem! M-a dezvelit la burt i m-a palpat. - Are i un început de ptoz visceral , a spus din nou doamna Piti .

281 . ² P i pentru c e slab, ma ele cad când nu e pu in gr sime s înt reasc mu chiul diafragmei, a zis savantul. Dar eu tiam c e din copil rie, când m surpam des, s rind din pomi. Mama îmi punea o oal pe burt cu lumân ri aprinse în untru, lipite de o cutie de chibrit i enorma ventuz îmi sugea ma ele i le aranja la loc. Savantul m-a întrebat ce meserie am, i-am r spuns c sunt gazetar, m-a învelit la loc i a ie it din rezerv . De hiposurenalism suferea toat lumea în clinica lui, era un diagnostic la mod . N -aveam nici un fel de hiposurenalism, cum avea s -mi dezv luie mai târziu, râzând, doctorul St nescu, un tân r de vârsta mea, chel, foarte inteligent i care î i p stra un ochi critic fa de maniile savantului. Dar mi -au f cut totu i injec ii cu un extract din glanda respectiv , suprarenal , tensiunea mi s-a ridicat cu o cifr ("Ei, vezi, acum i -e mult mai bine!" a exclamat doamna Piti ) i am p r sit clinica "ameliorat". în realitate mâncasem i dormisem zdrav n i m odihnisem dou s pt mâni f r s fac nimic. Crescusem chiar i în greutate. M-am întors s descifrez mai departe via a eroului meu. îl l sasem în preajma seceri ului... Clipe fericite! i eu fusesem la seceri ! îl vedeam, îi auzeam glasul, îmi aminteam de febra plec rii, apoi lungi zile sub ar i , r s ritul soarelui care ne g sea gata de munc în mijlocul lanului de spice, talger ro u care limpezea câmpia de urmele nop ii i înfiora clipa, i care îl f cea pe tata s - i scoat p l ria i s se închine... Apoi treieri - ul, carele cu grâu care ne intrau în curte, numeroase, nu se mai. terminau, apoi prima pâine din grâul nou care ne îmb ta cu mirosul ei... M apropiam de sfâr it i îmi p rea r u. Sfâ iasem miracolul... M sim eam b trân... Cartea nu era întreag , ceva lipsea din ea, eroul meu nu era fericit i nu eram nici eu... Nu mi pl cea sentimentul care m st pânea, c atât de tân r, l sam în urm p rin i i fra i, casa în care m n scusem, gr dina în ale c rei ierburi st team zile întregi cu ochii spre cer p zit de salcâmi înal i în care cântau grauri i zburau vr biile. Cartea asta nu trebuia scris , i în nici un caz publicat , aceste l ucruri nu se 282 spun... Scrisesem, dar nu jubilam. Mult mai mult îmi pl ceau povestirile mele din întâlnirea din P mânturi, dure, reci, necru toare, peste care ochiul meu trecea cu privirea mic orat i impasibil . Trebuie s scriu altceva i s -mi reg sesc acea privire, îmi spuneam... Am luat manuscrisul, l-am dactilografiat, apoi l-am b gat în sertar i am uitat de el cinci ani. Obseda i ai scrisului i ai afirm rii, dar i iubitori pasiona i ai cuvântului scris, m întâmpi nau nedumeri i: - Ce mai a tep i? D -i drumul!... Refuzam s accept c sunt scriitor, spuneam, senin, c vreau s m las de scris. i ce s fac? într -adev r, ce vroiam s fac? Timp de patru ani insidioasa oboseal , care nu m împiedica s tr iesc, dându-mi doar iluzia c exist, îmi întindea o curs pe care tinere ea anilor n-o vedea (c puteam realiza ceva mult mai mare decât literatura), împiedicându-m astfel s -mi rev d manuscrisul, s -mi aduc aminte c fusesem fericit cât timp îl scrisesem i c nu era nimic r u în el nici la adr esa tat lui meu, nici a copil riei mele i ca, oricum, zadarnic încercam s refuz s dau urmare pactului: scrisesem, trebuia s public. Semnasem acel pact de mult, înapoi nu mai puteam da. ... i într-o zi puterea mi-a revenit întreag , mi-am amintit de tot. "Ce-o mai fi, mi-am spus resemnat, o s mai vedem. O s scrii ceva care s te fac s te sim i din nou suveran peste eroii t i ca la început, când ai scris Calul dac vrei s nu mai sfâ ii miracolele. D -i acum drumul la aceast carte. i am scos manuscrisul din sertar i am început din nou s lucrez la el. Era prim vara lui '55. Lipseau leg turi dintre principalele scene, însu i conflictul nu avea relief pregnant... Dar ce clar ap rea acum ceea ce nu putusem vedea cu cinci ani în urm . Eram redactor la Via a Româneasc , mi-am luat un concediu mai lung, m-am dus din nou la Sinaia, de ast dat la Peli- or i dup opt luni, în decembrie, Morome ii ap reau... Aventura în care de mult con tiin a mea era implicat continua... 283 I ÎBIBL.IOÎ. CA UD: !:AN Ä LUCIAN BLAGA" A : BA ' - SuC iA ADUL i -.iR. inventar Tiparul executat la Imprimeria de Vest, Oradea, sub cda. 266/1999. j /' 35,

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful