You are on page 1of 28

.

NICOLAE CU~A

()riginea macedonenilor Ql'omani
NICOLAECU~A

ORIGINEA
MACEDONENILOR
AROnNI

I~!
L;&I
,
~ '-+ .

E~ J>qNTp
;'
""-> '~;}~t~li~'2006
.~,:.- . .".
M acedoaromanii, indiferent unde locuiesc ei, sunt
parte componenta a poporului armanesc din
Peninsula Balcanidi.
Pentru a intelege etnogeneza armaneasca trebuie sa
incepem din antichitate insa, perioada istorica neglijatii in
profunzimea ei atunci cand este aborda~ aceasta tematica. De
regula se iau in considerare unele manuscrise ~i afirmatii ale
unor anonimi sau demnitari bizantini, ca ~icum cele petrecute in
antichitate sunt la cheremul empatic al acestora.
Teritoriul de ba~tinli al poporului armanesc este
Macedonia, Macedonia veche, cea creata de regii macedooeni(l)
:>iextinsa apoi de Filip al II-lea (360/359 - 3361. 'Hr.},-cbd a
devenit eel mai insemnat stat din Peninsula Balcanica, .atit ca
intindere cat :>ica putere economicli ~ militara.(RegatUldo
intinzandu-se la rasarit pana la Marea Neagra :>iMarea Egee, fa
apus pana la Marea Adriaticlila nord dincQlode lacul ~,iar
la sud, depa:>indregiunea mun~ilor O1in1p:dincol0 ;de duI
Salarnvria - grec.Pioius).
In acest teritoriu traiau macedonenii ~i veoinii !or -
inruditi, mai mult sau mai putin -, .peste-cares-a impus pateRa
regelui Filip al II-lea: tracii (la nord ~ oord-est), itirii (ta YeSt~i
nord-vest), epirotii (la sud ~ sud-vest), grecii (1asud ~ sud-est),
adidi cele mai vechi popoare din Peninsula Balcanica. Primii
locuitori insa ai Peninsulei Balcanice au fost (Jd.asgii,
considerati de unii cercetatori ca cea mai veche ~e a
Europei (Dragan, (9); aceasta cu atat mai mult cu cat vedtii
macedoneni sunt socotiti :>iei a fi de nearn petasgic Impreunii.cu
acele triburi vechi din regiunile de unde a pornit puterea
macedoneana: ematienii, din Ematia(2), cuprinsa mtre diu}
Aliacmon (grec.) / Bistrifa (slav / amm.) $i golful Salonic sau
5

--
Nicolae Cu~a

Thermaic, lacul Ludiu ~i muntii Vermion, adidi regiunea
_ ora~elorde azi; Edessa (arom. Vudena), Veria ~i Naussa, in
partea de apus a judetului Salonic (regiunea ~tapanitaanterior de
peoni, pelsagi"~iei, dar alungati catre Axius~Vardar ~iStrimon -
Struma); botienii, din Botiea, dincolo de lacul Ludiu, catre raul
Axius, unde se va infiinta Pella capitala regatului macedonean,
care la inceput s-ar fi numit Vunomia (Vaidomir, 24); elimi{ii,
cu centrul in Elimia, a~ezata in partea apuseana a Macedoniei,
HingaEpir, pe locul Grebenei de azi; orestienii, din Orestia ~i
Argos Oresticon-Hrupi~ti la aromani, ceva mai la nord, pe raul
Erigon,. afluent al Axius-uluilincestii sau "linghistii, din
Linghistia, tot in Macedonia vestica, despre care cercetatorul
grec A. Th. 'Samotrachis, in "Marea Enciclopedie Greaca"
(vol. 16, pag-.326, apud Vaidomir, 50), afirma ca sunt de neam
. macedonean;' pelagonii, din regiunea Pelagonia, in partea
nordica a Macedoniei vechi, azi regiunea Bitoliei, cu Herac1ea-
Lincestis (Monastir sau Bitolia), pe unde va trece Via Egnatia,
principala artera romana din Macedonia.
Aceste triburi, cat ~i altele nementionate aveau la baza 0
structura ~i 0 limba comuna, chiar daci'i pana la Filip al II-lea
erau constituite ca formatiuni statale regionale aparte.
Pelasga, caci despre aceasta limba este vorba, a suscitat
"-

-lungi dezbateri in epoca modema. Informatii despre limba
vorbita de pel~sgi, considerati de unii proto-indoeuropeni, iar
de altii indoeuropeni, ne sunt fumizate inca din antichitate de
catre invatatii greci (Platon ~i Socrate) ~i romani (Plautus ~i
Quintilian). Sunt pomeniti insa inainte de catre Homer, ca
participanti la dizboiul troian iar Herodot ne spune doar ca
"pelasgii vorbeau 0 limba barbara" ~i ca limba greaca era
vorbita inca de la inceput de ci'itreeleni, fiind diferita de limba
pelasga (Herodot, Clio, VI, VII).
Recent, loan M. Cardula preia teoria lui Nicolae
Densu$ianu.(Cardula,14), care citeaza la randul sau pe Plautus
$i pe Quintilian. Plecand de la afirmatiile autorilor romani,
6
Originea macedonenilor aromani

Densu$ianu sustine, ea limba barbara a pelasgilor se afla
divizata in doua .dialeeteprincipale, unullatin sau prise-Iatin $i
altul arimie, adica prise-roman sau latin vulgar (popular).
Mai mult, N. Densu$ianu, afirma ea dialeetul arimie sau
latin-vulgar avea unele caracteristici care se regasesc astazi in
vorbirea aromanilor: adaugirea / rostirea cu un "a" protetic la
inceputul mai multor cuvinte, indeosebi la cele care incep cu "r"
dublarea literei "r" etc. (Densu$ianu, 1986,717); aromana, prin
urmare, "se aseamana cu dialectul arameic (aramie) allimbii
latine vulgare (barbare)", (Cardula, ibidem).
In sprijinul acestei afmnatii, Densu$ianu (iar de curand
Cardula, dar mai ales Stefanoski C. Branislav) invoea faptul di
dupa infrangerea Macedoniei de catre romani, doi dintre
artizanii acestui eveniment s-au adresat locuitorilor
(macedonenilor invin$i, n.n.) in limba latina; Titus Quinetius
Flamininus,in 196i. Hr. $iLucius Aemilius Paullus, in 1671.Hr.,
semn ca localnicii cuno$teau latina vulgara.
Prin urmare, N. Densu$ianu ii considera pe aromani
descendenti ai vechilor locuitori din regiunile unde traiesc $i
astazi (Thesalia, Epir, Macedonia) - adidi ai vechilor
macedoneni -, adaugam noi; locuitori insa care ulterior, prin
romanizare au dat na$tere unui alt popor: macedoaromanii,
cunoscuti aeum sub numele, "ineetatenit" deja (Peyfuss, 11) de
aromani. Ca limba aromana se aseamana eu dialeetul aramic sau
prise-roman cum il nume$te el (Densu$ianu, 15), este sau
ramane 0 prezumtie a domniei sale...
lata insa ca, pornind de la aceste afirmatii semnalate de
savant, folosirea limbii latine in fata locuitorilor adunati din
Macedonia, dar mai ales interpretareapur personala a faesimilului
inscriptiei din insula Lesbos (publicat de Densu$ianu),
Stefanoski C. Branislav ajunge la altfel de interpretari. Dupa
opinia sa, eei doi eonsuli se adreseaza multimii (maeedonenilor,
n.n.) nu pentru a impune limba invingiitorului (Stefanoski, 65,
68), ci fiinddi idiomurile lor erau comune. Lucru nedemonstrat
7
Ni€oloe Cu~a

. pau acum i'nsa,drept pentru care, credem di acesta nu este un
argument ca limba macedonenilor era una latina sau arameica;
in fonctlnsa~iprotocolul statutui roman cerea folosirea in public
a limbii latine, fib'asa luam in calcul faptul ca multi macedoneni
cUlW~teau deja limba latina vulgara care incepuse sa se
raspaJldeasdi in Peninsula Balcanica, in Panonia etc.
Interpretarea peFSonalaa inscripUei din Lesbos, bazata
ooar pe metoda, "explieatiilor etimologice" (Fhede Kaht, 2006,
279) il face pe autor sa lanseze 0 aim ipoteza nerealista. Potrivit
acesteia~teoria romanizam traeilor macedooeni (a macedonenilor,
n.n.) nu ar aVeasuport ~tiintific (Stefanovslci,lococit), deoarece
locuitorii M31cedonieiantice vorbeau latina vu}gara inainte de
venirea n>manilorin Peninsula Balcanidi. Lucru cu care iara~i
nu puteam fi de acord! Chiar daca limba macedoneana era una
. de factura pelasago-arameica... Procesul de romanizare a fost un
fapt istoric savar~it in toate regiunile ocupate de catre romani,
incadrate in imperiu ca provincii romane(3).
Oar sa revenim la macedonenii n~tri din antichitate.
Milan ~i chiar contrariati di intr-un capitol at unei carti recente
despIe Alexandru Macedon, intitulat chiar "The ethnic identity
. of the Macedonians", autom} De invita la abstinenta istoridi,
conduzand cu non~alanHi ca "chestiUDe8 etnica ar trebui
evitata'~(Eugene N. Borza, 1990,90-97), devenim in mod Hresc
nonconformi~ti~iavansam urmatorul chestionar:
Cine au fost macedonenii antici? Ce s-a intamplat cu ei?
Au disparut pur ~i simplu, ori au fost romanizati? Cine sunt
urma~iilor?
Pe rand, la modul concis, yom cauta sa dispundem la
aeeste intrebari.
IQ parte, la prima intrebare, prin comentariile mcute mai
sus, s-a dispuns. Adaugam doar ca:
Vechii .macedoneni au fost macedoneni! Nici greci, niei
iliri, Did epimti, Did trad. Pelasgi sau descendenti ai pelasgilor,
mrudifi cu triburile mentionate, cu care se i'nvecinau, aveau
B

----
Originea macedonenilor aromani

totu~i propria lor identitate. Aveau propria lor limba, care insa,
datorita lipsei totale de date asupra morfologiei acesteia nu s-a
putut stabili nici pana astazi caracterul ei, in raport cu celelalte
limbi indo-europene. De~i din vechea limba macedoneana s-au
pastrat un numar relativ mare de cuvinte, trasaturile fonetice
nu sunt nici ele stabilite cu precizie (Poghirc C., S.C.L., 3. X,
1959, 1).
Cu toate ca argumentele bazate numai pe lexic nu pot
convinge sau nu sunt acceptate in determinarea unei limbi, unii
cerceUitoriai limbii macedonene s-au grabit sa ofere conc1uzii.
Astfel, cercetand / analizand numai cateva zeci de cuvinte de
origine greaca, pastrate poate intampIator, considerate insa
tendentios ca 0 totalitate a vocabularului ramas, au gasit 0
comunitate lingvistica greco-macedoneana. Mai mult, V. J. N.
Ka1l6ris, s-a straduit sa demonstreze chiar ca toate cuvintele
macedonene sunt de origine greaca (Ka1l6ris,85,144 et passim).
Altii dimpotriva, bazandu-se pe existenta (dovedita!) a unui
numar la fel de mare de cuvinte macedonene, negrece~ti, mai
ales nume proprii, de factura ilira, negau comunitatea greco-
macedoneana, propunand pe cea iliro-macedopeana.
In privinta limbii macedonene, Eugene Borza
consemneaza, in cartea domniei sale, 0 dovada "principala" a
existentei sale, ca limba separata, de cea greaca (Borza, 1990,
92). Este vorba de un papirus care ar putea fi un fragment al
operei pierdute - Istoria succesorala a lui Arrian -, care
mentioneaza pe Eumenos "trimitand un om pe nume Xennias,
care era macedonean in vorbire, pentru a negocia cu armata,
probabil armata macedoneana a lui Neop"(Ibid).
Dar sa ne intoarcem la etnia macedonenilor. Erau greci?
Sustinatorii acestei "axiome" pornesc de la Cartea a VlII-a a
lui Herodot, parintele istoriei, cum I-a botezat Cicero pe buna
dreptate. In "Urania" deci, Herodot ne poveste~te ca "Acest
Alexaodros (Alexaodru I cca. 498/7 cca. 454 n.o.) despre care
este vorba, era al ~aptelea urma~ al lui Perdiccas, care a
I
9
I

I
---
Nicolae Cu~a

dobandit domnia peste macedoneni in felul urmator: trei frati,
anume Gauanes, Aeropos ~i Perdiccas, coboratori din
Temenos, au fugit din Argos (deci din Peloponez, patria lui
Agamenon, n.n.) la Illyri, din tinutul illirilor, trecand in
Macedonia de sus, au ajuns in cetatea Lebaia. Aici au slujit cu
simbrie la curtea regelui, unul pazind cali la pa~unat. altul boii,
iar mezinul, Perdiccas, vitele marunte (oile, n.n.) Sotia regelui
(dici in vrerilUrilede demult pana ~i famillile domnitoare, nu
numai popOl:ul,erau lipsite de bani), cocea singura painea pentru
casa. Dar. ori de cate ori scotea un cuptor, painea micului argat,
adica a lui Perdiccas, se flicea de la sine de doua ori mai mare.
Cum intamplarea se repeta mereu, femeia a dezvaluit sotului ei.
Dandu-i ascultare, regele intelese pe data ca e vorba de 0
minune, ~i inca una care prevestea ceva de mare insemnatate.
. Porunci ca argatii sa fie chemati ~i Ie spuse in fata sa paraseasca
pe data pamanturile sale. Ei raspunsera ca era drept sa-~i
primeasdl simbria ~iabia apoi sa pIece. Atunci regele, cum auzi
. de simbrie ~i cum soarele tocmai patrundea in casa prin
deschizatura pe unde iese fumul, zise, parca rau inspirat de un
zeu: "iata, va dau acea simbrie pe care 0 meritati", ~i arata
soarele. Fratii mai varstnici, Gauanes ~i Aeropos, ramasera pe
loc muti de uimire, cand auzira a~a ceva. Baiatul insa, care se
nimerise sa aiba un cutit. iata ce spuse: "Primim, prea inaltate,
cele ce ne dai" ~iinconjoara pe podea cu varful cutitului pata de
soare. Dupa ce trase cercul, cu pumnii flicuti cau~ i~i varsa de
trei ori lumina soarelui in san ~i apoi se indepiirta urmat de
ceilalti doi". (Herodot, Clio, CXXXVIlI).
Daca.apalizam cu atentie textul, nediscutand deocamdata
filiatia regilor macedoneni, constatam cu satisfactie, din cele
spuse de Herodot ca macedonenii antici erau macedoneni ~i nu
greci. El ne spune (ne repernm, n.n.): "a dobandit domnia peste
macedoneni". Fam comentarii!
Din acest text insa reiese $i faptul ca primii regi ai
Macedonieiproveneaudin Grecia,maiprecisdin Argos.
10

---
Originea macedonenilor aromani

A mintit oare Herodot, atunci cand a istorisit un
asemenea subiect delicat. De multe ori in istoriile sale s-au
strecurat unele gre~eli de ordin geografic, politic etc., fara
indoiala, dar a pune la indoiala onestitatea marelui istoric ar fi
o gre~ala. Andre Bonnard avea perfecta dreptate: "Herodot nu
minte niciodata. EI se in~ala, intelege gre~it" (Bonnard, 139).
Cu atat mai mult, cu cat tot el, in "Terpsichora", ne spune
despre acela~i rege macedonean ca, ,,0 data, cand Alexandros
(acela~i Alexandru I, n.n.) s-a hotarat sa ia parte la 0 intrecere
gimnidi ~i a coborat (la Olympia) in acest scop, elenii, care
aveau de gand sa participe ~i ei, il oprira, zicandu-i ca
intrecerea nu este randuita pentru barbari, ci numai pentru
eleni"... (Herodot, Terpsichora, XXII).
Am transcris anume intregul pasaj, din "Urania"
(CXXXVII) pentru ca cititorul sa-~i dea seama de caracterul
legendar al celor relatate. Cei trei frati (numarul lor), pilda
mezlilului, povestea cu painea, cu soarele, ne due cu gandulla un
basm popular, din care insa putem extrage existenta unui adevar;
de~i cetatea Lebaia nu a fost identificam (unde au ajuns cei trei
frati), Herodot ne indica locul de unde_ a pornit puterea
macedoneana,regiuneade munti care separa lllyria de Macedonia
- adidi Lyncestia,- din Macedonia vestica, despre ai caror
locuitori, Th. Samotrachis afirma di sunt de neam macedonean
(supra, 2) ~i care va fi strabatuta pe vremea romanilor de Via
Egnatia (regiune locuita ~i acum de aromani - cata
coincidental...).
Legenda, tara indoiala, dar 0 legenda cu 0 semnificatie
benefica pentru ambele piirti. A istoricului grec din Halicarnas,
care a intuit deja viitoarea putere a regatului de la nord ~i prin
urmare conducatorii regatului, nu puteau fi decat greci, iar pe de
aItiiparte, dorinta regilor macedoneni de a-~i demonstra filiatia,
apartenenta, legam de lumea elena, superioara ca civilizatie ~i
cultura. (Chiar regele Alexandru I, participantulla Olimpiada, a
sustinut in fata elenilor ca este originar din Argos).
11

- -- - - - ------
--.-.--....- - ... ----- -..--

Nico/ae CU$a

Herod9t ne aldituie~te ~i 0 genealogie a regilor
macedoneni (la cap. CXXXIX) pornind de la Temenos,
originar din Argos, genealogie admisa ~i de Thucydides,
cartea a II-a, cap. XCIIX. Ulterior aceasta genealogie a fost
modificata. Caranos, fratele regelui din Argos, anume
Pheidon, este socotit ca intemeietorul dinastiei macedonene,
~i nu Temenos. Lui Caranos Ii urmeaza Coinos ~i Tyrimmas,
~i apoi primul Perdiccas (vezi din nou nota 1).
Cea mai adecvata referinta in legatura cu aceasta
prezumtiva :origine din Argos a casei domnitoare din
Macedonia, transmisa posteritiitii de catre Herodot, este cea
stabilita de'. Adelina Piatkowski, traducatoarea ~i autoarea
notelor cartilor VII ~i VIII a istoricului: "Povestea cu orginea
acestei dinastii din Argos i~i are probabil explicatia in
. asemanarea numelui Argos cu numele Argeazilor, un trib
macedonean... Explicatia apartenentei acestei dinastii la tribul
Argeazilor este insa convingatoare. Unul dintre membrii care
preceda pe Alexandros poartii numele de Argos." (Piatkowski,
1964,n. 281,550).
In fine, un alt invatat care ne convinge in mod indubitabil
asupra originii negrece~ti a familiei regale, este Demostene,
marele orator al Greciei antice. Chiar daca scopul diatribelor sale,
numite ,,Filipice" era unul politic, aflrmatia sa cu privire la
originea regelui Filip al II-lea este una autentica. Dimensiunea sa
de orator ~i om politic al Atenei nu-i putea permite sa faca 0
aflrmatie eronata la adresa oricui, dar mai ales a lui Filip, care,
mnd si putemic si bogat ("nici 0 cetate nu va rezista unui magar
incarcat cu desagi plini de aur", spunea Filip) 11putea contrazice.
R~am, mai jos, cu catii"eleganta" se adresa el atenienilor,
in discursul ~au asupra situatiei din Chersones, in ceea ce-l
priveste pe Filip al II-lea ~ipe macedoneniin general:
"Dar lucrurile nu stau, nu, pentru Filip ~i pentru faptele
pe care Ie Ie 'savar~e~teacurn, fiindca el nu nurnai ca nu este
grec ~inu are nid 0 legatura cu grecii, dar Ia drept vorbind, nu
12

----- ---
--..-.........-..

Originea lIUlCedoneniior tlTornlini

este nici macar un barbar cu 0 origine stralucita, ci un
macedonean mizerabil dintr-o tara de unde nu era cu putinta sa
cumperi inainte vreun sclav cinstit" (Demostene, 341 i. Hr.,
Pagini alese, 133).
Vechii macedoneni, dit ~i regii lor, au fost considerau de
catre alti oameni de ~tiintaca fiind iliri, epiroti sau traci.
Insu~i savantul Nicolae Iorga, considera pe regii
macedoneni ca mnd de saoge ilyr, atunci caod afirma ca: "de ces
rois macedoniens, de sang illyrien, qui donnerent au monde
l'inoubliable figure legendare d'Alexandre-le-Grand" (Iorga,
1922, 18). Probabil savantul tacea. aluzie la legaturile
matrimoniale practicate de regii Macedonei cu ilirii ~i epirOtii.
Este cunoscut faptul ca Amyntas, tatallui Filip al II-lea a fost
casatorit cu 0 ilira - Euridice,iar mamalui AlexandruMacedon,
Olimpia, sotia lui Filip al II-lea (una dintre ele, caci a avut ~apte),
provenea din neamul Eacizilor, mca a lui Neoptolem, regele
molosilor, ~i sora a lui Alexandru, regele Epirului (Gramatopol
1974, 27, 28). Aceasta nu inseamna, ca macedonenii trebuie
confundati ca ilirii. tn provincia macedoneana Orestis se constata
elemente ilire, dar teritoriul nu poate fi considerat ca apartinator
etnice~teilirilor. La fel, in Pelagonia. (Russu, 1969,35). Cu ilirii,
vechii macedoneni au unele elemente comune care lipsesc la
traco-geti (Ibid), dar de identitate de limba ori inrudire foarte
stransa nu poate fi vorba. Limba ilira nu era inteleasa de
macedoneni (Ibid). Vechii macedoneni nu trebuie confundati nici
cu epirotii, nid cu tradi; dupa cum nu trebuie confundati unii ca
altii: ilirii cu epirotii (cum iara~i au tacut unii invatati in epoca
modema), ilirii cu tracii. Au existat amestecuri, contacte, dar
fiecare dintre ele, au fost popoare separate,care se deosebeauintre
ele, prin limbii, onomasticii etc. Un singur exemplu, sesizat de
Eugene Borza: "Inventarul redus de cuvinte macedonene
originale nu imprumuturi din greaciinu aramschimbarile scontate
la dialectele grece~ti.Si chiar dacii s-au schimbat la un moment
dat e putin probabil sa fi revenit la forma originali'i.Din acest
13

- - - --- - -- - -
Nicolae Cu~a

punct de vedere limba macedoneana se apropie mai mult de
iliriana "~itracica dedit de diaIectele grece~ti.Totu~i aceasta nu
inseamna di macedoneanaeste iliriana sau tracica." (Borza, 1990,
92, 93).
Oar sit trecem la a II-a intrebare a chestionaruluinostru: Ce
s-a intfunplat cu ei? (Vechii macedoneni). Au disparut pur ~i
simplu,ori au fost romanizati?
o asemenea problema confuza pentru unii, trebuie
elucidata cu ajutorul expunerii evenimentelor istorice care s-au
succedat odata cu infIltrarea romana in Peninsula BaIcanica.
In aceasta zona (inainte de venirea romanilor) s-a impus
structura politidi a regatului Macedoniei, gratie genialitatii
. militare a lui Filip aI II-lea ~iAlexandru Macedon, pe de 0 parte,
luptelor fratricide dintre polisurile grece~ti,pe de aIta parte.
Imperiul creat apoi in Orientullumii antice, opera a regelui
Alexandru al Macedoriiei, s-ar fi putut extinde ~i in Occident,
catre 0 dominatie mon~, a!;acum aveau sa realizeze romanii,
mai taniu. Oar nu a fost sa fie a!;a,moartea premamra a regelui a
zadamicit acest posibil proiect aI lui Alexandru Macedon. Nu
intfunpUitor,,,in ,rjerioada dominatiei mondiaIe incontestabile a
Romei, greciio~nuiau sa-i sacaie pe romani, stapanii lor,
atribujn~grandoarearomana febrei care I-a doborat pe Alexandru
aI Macedoniei la 11 iunie 323." (Mommsen, 1987,224).
incet",dar sigur, Roma, pe parcursul mai multor razboaie s-
a impus in Peninsula ltalica !;i in bazinul Marti Mediterane. A
trebuit sa dudi mai intai un razboi cu Tarent, colonia greceasca
din sudul ltaliei, sustinuta de Pyrus, regele Epirului !;iapoi aIte
trei razboaie grele !;i costisitoare impotriva cartaginezilor din
nordul Africii, principala putere maritima a vremii din Marea
Mediterana. Acest Pyrus, aIiatul tarentinienilor, nu era lipsit de
calitati, fiind la vremea lui chiar comparat cu Alexandru
Macedon, aI dirui tron a !;i incercat sa-l ocupe de doua ori. De
fiecare darn insa nu a reu$it 8a-1 piistreze. Nevand annata
.macedoneanacare 11unna orbe!;tepe Alexandru, nefiind inzestrat
14

---
Originea macedonenilor aromani

cu acele calitati militare ~ipolitice de care dispunea inain~ul sau,
Pyrhus a ramas in istorie ca Un aventurier. Un aventurier,care
,avand 0 annata de mercenari ~i se baza pe un sistem de aliante
precar (cu ceUitilegrece~ti din preajma Epirului), a incercat sa
intemeieze un imperiu al Occidentului, care sa fi cuprins Epirul,
Grecia Mare (cetiitile grece~ti din suOOl Italiei) ~i Sicilia.
Incercarea nu i-a reu~it,el insu~ia sooit lamentabil, pierzandu-~i
viata intr-o incaierare banala de strad!"in Argos din Peloponez.
Dupa infrangerea cetatii Tarent, romanii, de~i se aflau in
razboi cu cartaginezii, au inceput sa-~i indrepte privirile asupra
Peninsulei Balcanice; ~teptau un pretext ~iun moment favorabil.
Cea dintai imixtiune romana in Peninsula a avut loe cu
oeazia razboiuluj iliric din 229-228 i.Hr.. Ilirii din Scodra
(Shkooer), din Albania de nord, cat ~icei care loeuiau pe atunciin
Dalmatia ~i Muntenegru, cu incuviintarea Macedoniei, care nu
mai avea nici un motiv sa continue protectia comertului elen in
Marea Adriatidi ~i Marea Ionica (ce1e doua ligi, aheeana ~i
etoliana se uniseriiimpotriva dominatiei macedonene in Grecia),
des~urau 0 vasta activitatede piraterie. Cu flotile rapide cu doua
punti atacau pe oricine, atat pe mare cat ~ pe tarm. Coloniile
grece~tidin aceste tinuturi, Epidamnos, ~ui nurnit de romani
apoi Dyrrachium (Dunes de azi) ~i Apollonia (Pojan) de langa
raul Aoos, la gura de varsare in Marea Adriatica (raul care
izvo~te din muntii Pindului, nurnit ~e ditre aromani Baeasa,
(Voiusa de catre greci ~iViore de al~aDezi),au awt cel mai mult
de suferit. Piratii s-au stabilit la Phgenike, cel mai infloritor o~
al Epirului, reu~indin fine, sa oeupe"chiar ~ibogata ~iimportanta
insula Corcyra (Corfu). Plangerile marinarllor romani stingheriti
~iei de piratii iliri, cereri1ecelor din Apollonia, aliatii Romei, au
constituit pretextul interventiei romane.
in primavara anului 229 i. Hr., doua sute de corabii cu 0
annata insemnata de debarcare la bordul lor, au sosit in fata
Apolloniei. Barcile corsarilor iliri au f08t nimicite, iar armata
romana debarcatii pe tarm a distrus toate cuiburile de pirati.
15

-- --
Nicolae C~a

Regina ilirli, Teuta, a trebuit in eonseeinta sa aecepte eonditiile
dictate de Rama. Tiranii de la Seodra emu obligati sa se limiteze
la teritoriullor originar restriins, de la nord de Lissus (Leshe), sa
renunte la hegemonia asupra tuturor o~elor grece~tide la Marea
Adriatica ~i Marea Ioniea. La sud de Lissus nu mai putea sa
navigheze nicio corabie ilim inarmata. llirii din Seodra au devenit
tributari ai Romei iar in fruntea insulelor ~ieoastelor dalmatiene a
fost nurnitDemetriusdin Pharos, care trecuse de partea romanilor.
Prin aceasta expeditie reu~itaRoma ~i-aimpus suprematia navala
pe ambele maluri ale Adriatieei.
Cel mai important lucru insa, este faptul ea romanii s-au
inflitrat pe coasta orientala a Marii Adriatice. Insula Corcyra,
or~ele porturi, Apollonia ~iDyrraehium, precum ~icomunitatile
din jurullor deveneau aliate ale Romei. Aceste porturi cat ~ialtele
amenajate de romani au intrat apoi sub dependenta Romei, aici
fiind trirni~i guvematori de rang secundar. Cu timpul au fost
transformate in adevarate baze navale romane, folosite in
razboaiele ce au urmat impotriva Macedoniei.
Suecesul obtinut s-a datorat ~ineinterventiei Macedoniei
in acest razboi ilirie. Dandu-~i seama de gre~eala fiieuta, regele
Antigonos.ai Macedoniei,care a realizatirninentapenetratiea
Romei in Peninsula Balcanica, I-a sprijinit pe Demetrius din
Pharos atunei eand acesta s-a ridicat impotriva RomeL Era prea
tarziu insa; faptul era consumat, romanii stapaneau deja litoralul
balcanic al Marii Adriadice. De altfel, in 221 1. Hr., regele
Antigonos a murit, iar adolescentulPhilippos, adica Filip al V-lea
(221-179), noul rege, nu a indraznit sa intervina impotriva
romanilor sositi din nou in Iliria in frunte eu generalul, nimeni
altul decat Lucius Aemilius Paullus, in anul 2191. Hr. Capitala
lui Demetrios, aliatul Macedoniei, a fost distrusa, iar el a fost
. luat ostatic la Roma.
Ceva mai mrziu insa, ednd romanii, in eel de-al doilea
razboi punic (cartaginez) au fost invin~i la Cannae, - cea mai
grav8 Infrangere militar1:idin istoria Romei - Filip al V-lea,
16

------ - --- ----
Originea macedonenilor aromani

impreuna cu Hieron al Siracuzei din Sicilia s-a alaturat lui
Hanibal. In noua situatie, Macedonia, ar fi pu~t sa influenteze
mersul razboiului, mai ales ca Roma se atla in dificultate. Filip al
V-lea, s-a dovedit a fi ~ovaielniclnsa. Incercarea sa de a ocupa
Apollonia a fost deplorabila. Dupa unele succese obtinute in
golful Orikon (arom. Avlona, alb. Vlores), Filip s-a retras, la
atlarea unui simplu zvon precum ca flota romana s-ar fi indreptat
catre tarmul rasaritean al Marii Adriatice, cand de fapt romanii
erau cei care se temeau de 0 eventuala debarcare macedoneanain
Italia. Este drept insa ca Filip al V-lea nu dispunea de 0 flota de
razboi capabila sa faca fata flotei romane. Constatand acest adevar
romani au trimis 0 flotila in Epir, in anul 2141. Hr.; Orikonul a
fost recucerit, garda macedoneana de aici a fost izgonita.
Dupa acest eveniment, Filip, a intrat intr-o faza de
inactivitate generala in ciuda insistentelor lui Hanibal, care ii
cerea 0 interventie rapida in Italia.
Alianta cu Hanibal, prosperitatea economica ~i militara a
Macedoniei in Peninsula Balcanica erau motive suficiente pentru
romani sa se gandeasca la un razboi decisiv. Macedonia era
singura putere care Ie statea in calea inaintarii lor catre Marea
Egee ~iAsia Minor ~ide aici catre Asia seleuCida.Pretextul s-a
ivit din nou. Sesizat despre incursiunile macedonene in tinuturile
ilirice, despre campaniile intreprinse de ei in Atica, aliata Romei,
Senatul roman a aprobat dec1an~area razboiului contra
Macedoniei.
In toamna anului 200 i. Hr., consulul roman Publius ~
Sulpicius Galba, debarca la Apollonia, cu doua legiuni ~i0 mie de
calareti, cu elefanti capturati de la cartaginezi. Datorita insa
anotimpuluiinaintat (toamnatarzie) ~iimbolnavirii generalului,in
anul in curs nu s-a intreprins nici 0 actiune militarnpe uscat. Flota,
insa, a trecut la actiune. 0 flotiUiramanea in timpul iernii la
Corcyra, iar alta s-a deplasat spre est in Marea Egee, ajungand pe
nea~teptatein Calcida din Eubeea, principala fotfueatA a lui Filip
din Grecia~ unde i~i avea magazii eu provizii ~i arsenale ale
17

--
Nicolae Cu~a

armatei. a lupta pe uscat s-a dat in anul urmator abia, dind cele
doua armate s-au inrnlnit in provincia Lyncestis, la granita de
nord-vest a tarii, mai slab populatii,datoritiiatacurilorrepetate ale
dardanilor~iilirilor. Dupa cateva ciocniri nesemnificative,armata
romana s-a retras in Apollonia, dupa devastarea regiunilor fertile
din nord. In 198i. Hr., in fruntea armatei romane a fost numit un
nou comandant, Titus Quinctius Flaminius, un general de numai
30 de ani, cu vizibile simpatii elene. Filip a cerut pacea.
Negocierile insa au e$uat, romanii ii cerusera in mod expres sa
renunte la Thesalia $ila vechile posesiuni macedonenedin Grecia.
Lupta decisiva s-a dat langa 0 colina inalta $i abrupta din
Thesalia, numita Kynoskephalai (Capete de caini), situata intre
cele doua tabere. Urmare a unor gre$elitactice savar$itede regele
Filip, care a 'acceptatlupta intr-un loc cu teren denivelat, falanga
neputand sa-$i desfii$oare atacul, armata macedoneana a fost
distrusa. Filip a scapat fugind in Larissa, iar de aici s-a retras in
regat; Kynoskephalai a insemnat triumfullegiunii romane asupra
falangei macedonene.Prin pacea incheiatii,Filips al V-lea renunta
la cuceririle sale din Tracia $iAsia Mica,la flota de razboi, platea
o despagubire de razboi $i se obliga sa nu incheie aliante fiirii
consimtamantulRomei. Se obliga de asemenea, sa intre alaturi de
Roma, in, r~zboaiele sale, trimitfind trupe armate, la cererea
acestora. .

Cuc6ririle romane au continuat in Orient. Astfel, romanii
au reu$it sa-'Jinfranga la Termopile pe Antiohos, regele seleucid.
Infdint, acesta pierdea posesiunile din Asia Mica, Roma devenind
arbitrullumii orientale a diadohilor.
In perioada imediata, de dupa Kynoskephalai, in cei
aproape 20 de ani, pana la moanea regelui Filip al V-lea,
Macedonia avea sa se intareasdi din nou. Ambitiosul rege
pregatea de fapt 0 revan$a. EI acordase 0 arnnistie generala, iar
pacea instauratii a dus la 0 dezvoltare economica infloritoare,
datorita surselor financiare obtinute din agricultura, comen, taxe
vamale $i !fiinerit. Populatia s-a marit primr-o politidl
18
Originea macedonenilor aromani

demografidi inteleaptii.Ora~elemaritime le-a populat cu coloni~ti
traci etc. Pacat insa ca nu a avut asemenea preocupari cu mult
inainte. Tanar frind, cu inclinatii catre vin ~ifemei, a neglijat de
multe ori sarcinile sale de conducator de stat. La numai 59 de ani,
moartea I-a surprins cand tocmai pregatea un nou razboi at carui
deznodamant n-ar fi putut fi anticipat nici chiar de atotputemica
Roma. I-a Ul1llatfiul sau Perseus, desemnat chiar de el, desi
fusese coneeput dintr-o casnicie inferioara. Acesta, desi fara
vicii, impetuos ca infatisare, nu dispunea de calitatile
diplomatice si militare pe care Ie avea tatal sau. S-a apucat
totusi sa construiasca corabii la Salonic; a incheiat aliante cu
principele odryzilor, Cotiso, stapanul Traciei, cu Bizant
(orasul Byzantium) cu eolienii. Toate acestea insemnau insa
inca1carea tratatului de pace incheiat de Filip, in 179 1. Hr.
Macedonia era din nou asa de putemica incat Perseu ar fi putut
sa inlature pe romani din Grecia, cu atat mai mult, cu cat grecii
intelesesera acum ce inseamna "libertatea" oferita de romani.
Putea sa aduca la putere in polisurile grecesti partidele filo-
macedonene si sa alunge rnra probleme gamizoana de vreo
5000 de soldati romani incartiruiti in Apollonia. Perseu s-a
dovedit si el indecis. La fel ca in cel de-al doilea razboi,
romanii erau condusi de un general nu tocmai capabil in
persoana consulului Publius Licinius Crassus. Acesta,
devenind puternic in sudul iliric al Adriaticii, a atacat
Macedonia dinspre vest, deplasandu-se cu armata principala de
la Apollonia spre Thesalia. Prima ciocnire de anvergura ~a
desfasurat in apropierea Larissei, unde romanii, datorita rolulm--
jucat de Cotiso, aliatul lui Perseu, au suferit 0 infdingere
categorica, cu multi morti si prizonieri. In loc sa profite,
continuandu-si actiunile de lupta, Perseu a cerut pace. In
aceleasi conditii pe care le-a obtinut Filip. Romanii I-au
refuzat insa, dupa' bunullor obicei de a incheia pacea numai
atunci cand ieseau victoriosi, dind intotdeauna invingatoruJ se
poate impune. S-au considerat noroeosi ea au putut sa se
19

-- ---
Nicolae c;u.~a

retraga dincolo de Penios (Salamvria). Senatul roman a nurnit
insa un nOligeneral in fruntea trupelor romane, in persoana lui
Lucius Aemilius Paulus, un general capabil in ciuda celor 60
de ani, cati avea in 1681. Hr., anul decisiv al celui de-al III-lea
razboi macedonean. Batalia s-a dat la Pydna, in ziua de 4
septembrie 168 1. Hr., in nordul muntelui Olimp, in
Macedonia, aproape de golful Salonic. Pydna a insemnat
sfar~itul falangei macedonene. Datorita tot a unor gre~eli
tactice, cei 300 de falangi~ti au fost macelariti pana la ultimul
om. Regele s-a refugiat cu aurut sau in insula Samothrace,
incercand s~ se refugieze la Cotys. Nereu~ind, s-a predat cu tot
cu aur ~i impreuna cu Genthios, regele Iliriei a fost dus ca
prizonier la Roma.
De data aceasta, romanii n-au dovedit clementa fata de
Macedonia, ca pe vremea lui Flaminius ~i Filip al V-lea.
Macedonia (regatul), a fost distrusa. StatuI unitar monarhic a
fost dizolvat, regatul fiind impartit in patru state (comunitati
republicane) federative: Amphipolis, cu regiunile de la rasarit
(Neohori), Tesalonic, cu Peninsula Calcidica, Pella, cu
regiunile m.arginase, Pelagonia, in centru (Arginteanu, 1904,
21). Impozitul funciar platit pana acum regelui a fost anulat.
Puterea eni.exercitata de acum incolo de magistrati nurniti de
Roma, alesi din randul nobililor. Vechile drepturi publice erau
pastrate precum ~ilegile locale - semn ca noua putere nu vroia
sa provoace aversiuni din partea populatiei locale - a
macedonenilor, evident. Jumatate din vechiul impozit revenea
Romei insa. Erau daramate fortaretele din interior, fiind
pastrate doar cele din nord pentru aparare impotriva barbarilor.
Ulterior, romanii vor construi, in stilul lor, in Epir ~i in
Macedonia, castre ~i cetati de aparare, devenite apoi adevarate
centre romane.
Instituirea stapanirii romane in Macedonia a fost un fapt
istoric ~i evident, in acela~i timp, din moment ee, dupa 20 de
ani, Andriscos, fiul prezumtiv al JuiPerseus s-a rascuJat, in 148
20

- -- - -
Originea macedonenilor aromlini

1. Hr. impotriva st1ipaniriiromane. RascoaJa a fost infrauti ~i,
in acela~i an, Macedonia a fost transformata in provincie
romana; prima provincie romana din Balcani.
Acest Iueru s-au intamplat cu vechii macedoneni, au fost
inti-ann de romani ~i regatu1 lor a fost desfrintat. inuebarea a
doua din chestionarul DOStroeste mai complexa insa: au
dispMut pur ~i simp!u, ori au fost romamzati?
S~aintamp}a~ceea ce s-a lntamplat ~iin alte teritom san
regiuni ocupate de Imperiul roman ~i transformate apoi in
provincii romane: loca}nicii I autohtonii (in cazul nostru
macedonenii), au fost romanizati. La fel s-a irifamplat in Galia,
]a fe] s-a intamplat in Peninsula Iberica, in Peninsula ltalica, in
restul Peninsu1ei Balcanice, in Dacia; adica peste tot acolo
unde s-au format, mai taniu, popoarele ]atinoeuropene.
Romanizarea s-afacut, dupa opinia lui Nicolae
Salamandu (exprimata la modul dtt se poate de concret):
"peste tot au acelea~i mijloace, avand doua aspecte:
coJonizarea CD populatie latinofona (romanizare pril)
colonizare) ~i asimilarea autohtoDilor, prin adoptarea de citre
ace~tia a limbii latine ~i a modului _de viata roman."
(Saramandu, 2004, 63). In continuare, citaOOu-l pe Emi)
Fischer, din" sa "Latina dunareana", 1985, se afmna ca,
principala cob1ponenta a fomanizarii este cea lingvistidl,
implicand invatarea I adoptarea limbii latine de catre autohtoni
~i parasirea I uitarea limbii proprii." (Ibid.).
Imparta~ind aceea~i parere, yom ad1iugaca in procesul
de romanizare, mai ales in Macedonia, un rol important I-a
avut armata romana. In acest sens, putem spune chiar di
.."
Macedonia a fost un caz special. Rolul armatei romane, afuma
Cicerone Pogbirc, "a fost esential de la inceput, coci aici
romanii n-au fiicut decat sa se substituie puterii militare a
macedonenilor, care se angajasera sa protejeze Grecia
impotriva atacurilor barbarilor din nord, dar la sfar~it i-au
subjugat ei in~i~ipe greci (Poghirc, 1996,22). lar, mai departe,
21

- ---
Nicolae Cu~a

spune ca "nimie nu ilustreaza mai bine rolul armatei din
Macedonia, in acest proces de romanizare a Balcanilor, ca
istoria celebrei Legio-V Macedonica" (Ibid, 23), legiune
constituita exclusiv din autohtoni (deci nici vorba de dispari~ia
vechilor macedoneni), care, aveau scopul ini~ial de aparare a
hotarului de nord al provinciei nou create: Macedonia; iar mai
tarziu, impreuna cu alte legiuni, va participa efectiv la
ocuparea provincilor din nordul Balcanilor: Moesia Superior
(271. Hr.), Moesia Inferioara (46, f. Hr.), Tracia toata ~i apoi
Dacia (106 d. Hr.), Macedonia, cu alte cuvinte, a fost 0 baza
militara, pentru aceste cuceriri.
Pentru a u~ura "transportarea lesnicioasa" (Arginteanu,
51) a trupelor ~i proviziilor in Macedonia ~iin toata Peninsula
Balcanidi; romanii au construit intre anii 146 ~i 125 (i.Hr.) Via
Egnatia, principala artera de circulatie ce traversa Peninsula
Balcanica, de la Marea Adriatiea la Constantinopol, unde se
facea apoi jonctiunea cu Orientul.
Acest drum numit de aromani "Calea Mare" i~i trage
L
numele de la portul italian d'Egnatia, de unde se imbarcau romanii
pentru coasta ilirica. (Mihaiescu, 1971,496-510). Drumul / calea,
pom~a de la porturile Dyrrachium (Dures, Albania) ~iApollonia
(Pojan, AI~ania)~ise indrepta catre est, traversand Albania, prin
localitatileScampa (Elbasan,HingaScumbi), Lychnides (Ohrida),
Nicaea-Heraclea Lynchestis (Bitolia) - Cellae-AegaesauEdessa
(Vudena); Pella (Ianita) - Salonic. Mai tarziu, acest drum s-a
continuatpana la Constantinopol. (In ordine cronologica,
Arginteanu, 51, Mihaiescu, 502, Saramandu, 66,67). Prin
existenta sa ca artera de circulatie, in jurul careia s-au infrintat /
dezvoltat 0 serie de a~ezari,locuite ~iazi de aromani, Via Egnatia
a avut un rol importantin procesul de romanizare.In afara de cele
din Albania (Dyrrachium - Diires, devenita in secolul I. 1. Hr.,
colonia Iulia Dyrrachium, Apollonia - Pojan, Clodiana - Pequin,
Scampa - Elbasan), mentionam 5ipe cele din Macedonia de azi /
Republica Macedonia, Ohrida, Beala ~i Struga, a~ezate pe
22

- - -- - - -~ - - --
Originea macedonenilor aromani

treditoarea Ohrida - Bitolia, dar mai ales "ghirlanda" de ~ezari
aromane~ti, din jurul Bitoliei (Monastir): Gope~, Molovi~te,
Nijopole, Magarova, ~iTarnova. (Haciu, 1936, 108).
Existenta inscriptiilor latine descoperite in jurul acestei
artere de circulatie din Macedonia, au demonstrat netemeinicia
teoriei lui Constantin Jirecek, care a stabilit faimoasa linie de
demarcatie, conform direia romanizarea n-ar fi avut loc decat in
Dacia Aureliana ~i cele doua Moesii; avand drept "granitii"
Dalmatia la nord, iar .la sud Macedonia. Enclave romane au
existat nu numai de-a lungul Viei Egnatia, ci ~i la sudul ei -
inc1usivinscriptii latine - ajungand chiar dincolo de Macedonia,
pana la Corint ~iPatras (Mihiiiescu, 1971,498).
Subliniind faptul ca inscriptiile latine, descoperite in
regiunea de la sud de linia imaginara a lui Jirecek, sunt mai putin
numeroase decat cele grece~ti cu un total totu~i de 900 (628 in
Macedonia, 272 in Achaia ~i 159 in Albania), yom spune di
acest fapt s-a datorat infIuentei culturii grece~ti(infIuenta care a
existat ~i in timpul Macedoniei ca regat, pe vremea lui
Alexandru I, nurnit de Pindar - poetul chemat la curtea lui -
"Filogrecul", a lui Arhelau (413-3991. Hr.), la curtea caruia s-a
stabilit tragicianul Euripide, Filip al II-lea, care 0 vreme a stat
ostatic la Teba, Alexandru Macedon, al carui dasciil a fost
Aristotel etc.). In Peninsula Ba1canica, cat ~i in alte piirti din
cadrul Imperiului Roman de Rasant "limba greadi a coexistat
alaturi de limba latina, limba oficiala pana pe vremea lui
Iustinian, imparatul. De altfel, cultura greaca a avut inrauriri ~i
asupra celei romane (elita romana cuno~tea limba greaca, un
exemplu constituindu-l chiar Marcus Aurelius, imparatul
scriitor, care a scris in grece~te).
Revenind insa la rolul armatei in procesul de romanizare
a Macedoniei este necesar sa subliniem ca aici s-au purtat
razboaiele ciyile dintre Caezar ~i Pompei, dintre republicanii
Brutus ~i Cassius ~i armatele triumvirilor, dintre Octavian
Augustus ~i Marc Antonius.
23
...~!.. '....

Nicolae C~

Macedonia, in acest interval de timp, a fast 0 adevarata
cazarma, armatele combatantilor aftati in t"azboiau 'cutreierat
pur-~i simplu tara, din Dyrrachium, de la Marea Adriatica, la
Parsala ~i Phillipi (devenWi pe vremea lui Octavian Augustus,
Colonia Iulia Augusta Philippiensis, dupa ultima biitilie a
dizboaie.lorcivile, de la Actium (din Acarnia), 31 1.Hr..
lnsa~i desfa~urarea in sine a acestor razboaie in regiune,
a influentat viata de aici, cunoscut fiind di armata era insotitii
~i de civili (oameni care se ocupau cu aprovizionarea,
negustori, meseria~i) precum ~i cei care fugisera din Roma,
senatori, consuli, functionari etc.
Inca inainte de Pharsala (48 1.Hr.), Pompei, dupa e~ecul
de la Brundisium, s-aretras in Macedonia. La Thesalonic,
tapitala Macedoniei romane s-a aldituit chiar un ait senat
(format din aproximativ doua sute de senat<ni~i fame multi
consuli). -In Macedonia era concentratii armata sa de 9 sau 11
legiuni (aproximativ 41.000 de .soldati ~i ofiteri), din care,
insu~i Cezar (in a sa "Comentarii de Bello Civile", C.UI, pro
IV), De spune ca, una era din Cceta ~i t4.acedooia,.compusadin
veteranii care se stabilisera in aceasta provincie.
Caezar, in drumnl .catre Pharsala, a lost 'Devoit sa
strabata tot £pirol-Pindutui, de 1.a'Dom ta sad, trecind in
ThesaHa putin spre 110rdde Metova. inca.pma azi, De :spune
Vasile Diamandi, in a sa monografie a Mewvei, exist! in
tmpre~ul~mileacestci tocalitati (ar. Aminciu) "pe .catena.ce se
intinde pin Giugu (Zygos) ~iparnila Gian-Khortaca (Katara), 0
cale care se cheaml inca Calea lui Kesari, pe acolo Caezar
ajungand la Malaca~i pe atunci nurnit ~ginum" fDiamandi,
1926,12-18).
Dupa deznodamantul fericit pentru Caezar, de la
Pharsala, foarte multi dintre pompienii surprin~i sau
nepedepsiti au ramas in Macedonia. PaDa azi exista traditia
pastraHi la aromanii far~iroti, confonn careia ei i~i trag
originea de la ace~ti pompieni, .adu~i initial din Italia.
24
..-

Originea macedonenilor aromani

Kinnamos, din secolul al XII-lea, secretar al imparatului
bizantin Manuil Commenul (1143 - 1180), vorbind despre
participarea vlahilor la una din expeditiile militare ale
bizantinilor ne spune ca "sunt colonii de demult ai' eelor din
Italia" (FHDR III, 231, 239).
Dupa moartea lui Caezar (asasinarea lui in 44 1.Hr.), tot
timpul cat a durat celelalte doua razboaie civile, Epirul ~i
Macedonia in general a fost din nou teatrul altor batalii. In
timpul cand Octavian se lupta cu Antoniu, ne spune acela~i
Diamandi, "legiunile de care nu avea trebuintii Octavian, fura
insarcinate cu paza frontierelor Epirului unde stationau ridicau
lagare numite Castro - Stativa, care incet, incet, devenira mici
fortificatii, dand cu timpul na~tere la atatea localitati care
exista inca, altele care abia i~i mai pastreaza numele, cum sunt
cele din plaiurile Metovei ca: Imperatoarea (Mpiratoare),
Ciuma Cimbidi, Valea Mengului, Ghia-pena (Via Pius), care
denota ca aceste locuri fura pe vremuri "Castra Stativa", a
vechilor romani, stramo~ii no~tri" (Diamandi, 1926, 12-18).
Pentru persistenta unei romanitati in sudul Balcanilor se
pronunta ~i Theodor Capidan, in lucrarile sale, folosind drept
argument unele nume de localitati care tradeaza 0 origine veche:
Baiasa, Salona; numele unor vanuri de munti: Mo~a, Gurgul'u,
Dzana, in apropiere de Samarina, Ciuma-nalta (cu inteles de van
inalt), Suma cu bradu - vfuful cu brad, din care cuvintele - suma
- ~i- ciuma - de origine latina, cu intelesul etimologic de inaltime
lipsesc din graiullor de asmzi. (Capidan, 1936,55-57).
Prin prezenta acestor nume de localitatiin reginea Pindului
(~i a altora nedescoperite / necercetate, dar existente, cu buna
seama, n.n.), Capidan este convins di "rezulta ca 0 parte din
stramo~iiaromanilor continua vechea romanitate locala" (Idem).
Romanizarea s-a intensificat dupa razboaiele civile in
regiune. Peninsula Balcanica (Orientul), s-a impi1rtit in doua
provincii; Achaia ~i Macedonia. In timpul irnpiiratului Claudiu
(41-53 d. Hr.) atat Achaia cat ~i Macedonia au fost puse sub
25
-- -
- - ....--.-

Nicolae Cu~a

autoritate1;l.Senatului conduse de un Propraetor, cu titlul de
Proconsul, ~lVandre~edintala Thesalonic, care va primi titlul de
Metropola'.Macedoniei. In anul 180, anu1 mortii imparatului
Marcus Aurelius (automl culegerilor de cugetari stoice "Gitre
mine insumi"), Orientul a fost impartit in urmatoarele provincii:
Achaia, Epiml, Thesalia, Macedonia, Tracia, Moesia Superioara,
Moesia Inferioara, Dalmatia, Panonia Inferioara, Panonia
Superioara. Aceasta impartire a durat pana la Diodetian (284 -
305). In acest intervalOrientul a fost atacat de goti care au patruns
~iin Macedonia~iThesalia.
Diocletian a impaqit, dupa cum se ~tie Imperiul in patru
prefecturi: Galia, Italia, Iliria ~i Orientul. Prefecturile la randul
lor erau impaqite in Dioceze. Dioceza Macedoniei a fost
subordonata Prefecturii I1iriei.
In anul 395, dupa moartea lui Teodosius, Imperiul
Roman a fost divizat intre cei doi fii ai sai, Arcadius, care
devine imparat al provinciilor din disarit (pars Orientis) cu
capitala la Constantinopol, Honorius al celor din apus) pars
Occidentis) cu capitala la Ravenna. Marile dioceze ale Iliriei
au fost impartite ~i ele. In ceea ce ne prive~te, Macedonia va
apartiIie de Imperiul Roman de Rasarit. In timpul imparatului
Iustinan (527-565), Imperiul era impartit in doua mari
Prefecturi:, Prefectura Orientului, cu capitala la Bizant ~i
Prefectura Hlyricum cu capitala la Thesalonic.
Dupa Iustinian s-au intamplat doua lucruri majore in
Imperiul Roman de Rasarit, cu urmari la fel de majore,
evident. Limba latina i~i va pierde intaietatea, fiind inlocuita
de limba greaca, care devine limba oficiaHi, pe de 0 parte, iar
pe de alta parte, are loc invazia masiva a slaviIor la sud de
Dunare.
De acum, limba latina va fi vorbita numai de populatiile
romanofone din diferitele regiuni ale Imperiului, numite paoa
la aparitia termenului de vlah (cu incepere de la 976), chiar de
bizantini - de Constantin Porfirogentul, in 945, in lucrarea sa
26

-- ---
Originea macedonenilor aromani

"De administrando-imperio" -, cu numele de romani, deosebiti
de romei (adidi greci) , precizand di ace~ti oameni
(romanofoni, adica) "se numesc romanoi (nu romaioi, n.n.) di
au venit din Roma ~i poarHi acest nume pana azi."
(Armbruster, 1972, 17,18).
Despre slavi ~i efectele a~ezarii lor la sud de Dunare,
asupra populatiilor romanice, cu alta ocazie, insa. Ne-am
propus doar 0 anumita tematica: originea macedoaromanilor ~i
nu evolutia lor istorica.
Din cele relatate ~i sustinute, suntem in masura sa
raspundem la. ultima intrebare a chestionarului: cine sunt
urma~ii vechilor macedoneni?
Ne ajuta in acest sens, intr-un mod categoric a~ spune,
Socrate Liacu, un cercetator al trecutului Macedoniei, din
Grecia:
"Culovlahii (vlahii ~chiopi, porecla data de greci
aromanilor din Greda, n.n.) sunt ultimele # singurile
rami#ile curate ale nafiunii macedonene" (Liacu, 1939).
Si pentru ca ma consider un adevarat discipol al lui
Tache Papahagi (1892-1977), marele lip.gvist, etnograf ~i
folclorist, aroman din Avdela (Grecia de azi), nu puteam
incheia aceasta lucrare lara sa citez un fragment dintr-un curs
tinut studentilor de la Facultatea de Filozofie ~i Litere din
Bucure~ti, referitor la romanitate: "Pe de 0 parte avem
romanitatea nord-balcanica, adidi romanitatea dintre
versantul nordie al muntilor Balcani ~i dinspre Carpati,
romanitate care era, deci dilare pe Dunare ~i din care a ie~it
ramura daco-romana - iar pe de alta parte avem romanitatea
sud-vest-balcanica - adiea romanitatea dintre Adriatica,
versantul sud-vestie al Balcanilor, Egee ~iThesalia, romanitate
din care au ie~it aromanii. Pentru aceasta epoca yom avea,
a~adar nu nord-dunareni ci daco-romani ~i aromani sud-vest
balcanici - deci nu sud-dunareni"... (Papahagi, 1931,21,22)...
"Discutata origine a maramure/jenilor ar aparea ~i ea
27
Nicolae Cu~a

verosimiUi, in sensul di ei nu au putut fi aromani sud-vest
balcanid, adica aromani, vor fi facut parte din aceea~i
pionuntata masa de populatie romaneasca dintre Balcani ~i
Ounare",ce, in decursul timpurilor, parte s-au bulgarizat, parte
a apu<?atspre nordul Dunarii, fie prin Dobrogea, fie prin
Carpatii dunareni. Oar aceasHl conc1uzie ar veni sa rezolve ~i
alta problema, in care istoria face sa apara aromanii?! Este
vorba de aceea~i origine geografica a populatiei romane~ti din
Hem, ce sub Asane~ti, a incercat acea manifestare politico-
militara. Iorga afirma in Istoria Romanilor din Peninsula
Balcanica, pagina 28, ca mi:)carea Asane~tilor apartine
romanilor din Pind. din Thesalia - deci, aromanilor.
Manifestarea de sub .4.si1ne~tinu aparpne aromanilor, ci
romanilor nord-balcanici.
Este locul sa amintim ca cu doua secole mai inainte
aromanii, anume masa din Pind si Theslia, incearca cei dintai
o manifestare etno-politica. creand astfel cele doua Vlahii
(Vlahia Mare ~iVlahia Mica). Acesta este singurul eveniment
istoric de natura politico-militara in trecutul aromanilor."
(idem, 26, 27).
Magister dixit!
,

28
Originea nuu:edonenilor aromani

Bibliograf".e

(1) Regii regatului Macedonia, pana la Alexandru Macedon au fost:
Perdicas I. Argaeus (Argos), Philip I, Aeropus I, Alcetas, Amintas I
(? - cca. 498 / 7), Alexandru I (cca. 498 / 7, cca. 454), Perdicas II
(cca. 454 - 413), Arhelaus (413-399), Aeropus II (398n - 395/4),
Amintas II (395-394), Pausanias (394-393), Amintas III (393 -
370/69), Alexandru II (370/69 - 367), Perdicas III (365 - 360 /59),
Philip II (360 / 59 - 336), Alexandru III Macedon (336 - 323).
Dragan 1976 - Iosif Constantin DrAgan, Noi tradi, Craiova, 1976,69-
cu mentiunea ca, in mod cu totul subiectiv, peste tot in Europa vede
numai traciL..
(2) Din Ematia ar fi pomit - dupa unii - puterea macedoneana.
Vaidomir 1943 - Vaidomir Popescu Nicolae, 1943, Originea tracd a
macedonenilorpreromani, 1943,24, SO.24, SO;0 carte structurata
$i demna de ]uat in seama, pana la un punct insa, macedonenii nu
erau traci, Diciiliri, nici greci, erau macedoneni.
CarduJa2004- loan,M. Cardula,Istoriaaromdnilormacedoneni,Bucure~,
2004,p 14. .
DeDSu$ianu 1986 - Nicolae Densu$ianu, Dacia Preistoricd, Bucure5ti,
1986, p 716-717.
Peyfuss 1994 - Max Demeter Peyfuss, Chestiunea aromaneascd,
Bucure5ti, 1994, traducere de Nicolae Serban Tan35oca, p. 11.
Stefanoski 1995 - Stefanoski C. Branislav, limba traco-dacd, fondul
limbilor indo-europene, Timi$Oara, 1995, p. 65, 68. 93.
Stefanoski 1998 - StefaROski C. Branislav, Pelasghyi, limbd, carte,
numiJ, Tetovo, 1998, p. 110.
Thede Kahl, 2006 - Istoria aromdnilor, Bucure5ti, 2006, p. 279.
Borza 1990 - Eugene N., Borza, In the shadow of Olympus (In umbra
OlimpuluO, the emergence of Macedon (Aparitia lui Macedon), New
Jersey, 90, 97, 92, 93.
(3) Ma refer anume la provinciile europene: Galia, Peninsula Iberica .
(Spania 5i Portugalia), Peninsula ltalid, Dacia, nu 5i la celelalte
provincii unde romanizarea nu a prins rlkJJk:ini: Germania, AngJia.
Panonia etc.
Poghirc SCL 1959 - Cicerone Poghirc, Considerafii asupra lex;culu;
limbii macedonene vechi, in Studii $i Cercetdri ling¥istice (S.CL) 3,
X. 383-394, 1; 1996,

29

--- ---
Nicolae C~a

Poghirc 1996 - Cicerone Poghirc, Romanizarea lingvistidI $i culturali:1
In Balcani, in Arorrumii. Istorie, limbi:1,destin, Bucure(iti, 1996, p.
22, coordonator: Neagu Djuvara.
Bonnard 1967 - Andre, Bonnard, Civi/iza(ia greaci:1,vol. II, Bucure(iti,
1967, 139.
Piatkowski 1964 - Adelina Piatkowski, Herodot, Istorii,vol. II,
Bucure(iti,1964, traducere (iinote, Urania, n. 281, p. 550.
Pagini al~e 1969 - Andrei Marin, Pagini alese din oratori gred, I-ll,
Antologie, note biografice (iitraducere, Bucure(iti,1969, p. 133.
Iorga 192-2- NicolaeIorga,Histoiredes Roumains,BUCtlre$ti, 1924,p. 18.
Gramatop'ol 1974 - Mihai Gramatopol, 1974, Civilizatia elenistici:1,
Bucure(iti,p. 27,28.
Russu 1969 - I. I. Russu, /lirii, Istoria - Umba $i Onomastica -
Romanizarea, Bucure(iti, 1969, p. 35.
Mommsen 1987 - Theodor, Mommsen,lstoria Romani:1, vol. I-ill, I, 224.
Arginteanu 1904 - Istoria romani/or macedoneni, Bucure(iti, 1904, p.
21,51.
Saramandu 2004 - Nicolae Saramandu, Romanitatea orientali:1,
Bucure(iti, 2004, p. 63 66,67.
H!iciu 1936 - Anastase H!iciu, Aroml1nii. Comert, industrie, arte
expansiune, civilizatie, Foc~ani, 1936, p. 108.
Mihiiiescu 1971 - H. MihRiescu,La diffusion de la langue lattine dans Ie
sud-est de I'Europe , in Revue des etudes sud-est europeens, 1971,
Tome IX, or. 3, p. 496-510.
Diamandi 1926 - Vasile Diamandi, Monografia Metovei, 1926, p.l2-18.
FHDR III - Fontes historiae Daco-Romanae (/zvoarele Istoriei
RomanieiJ, public ate de Alexandru Elian (iiNicolae Serban Tana(ioca,
Bucure~ti, 1975, p. 231, 239.
Capidan 1936, - Theodor Capidan, Romanitatea balcanici:1,Bucure(iti,
1936, p. 55-57.
Arm~ruster 1972 - Adolf Armbruster, Romanitatea romani/or. /storia
u/lei idei, Bucure(iti,1972, p. 17, 18.
Liacu 1939; - Socrate Liacu, "Cathimerini", Atena, 1939, 30 ianuarie.
Papahagi 1931 - Tache Papahagi, Aroml1nii. Grai. Folclor. Etnografie.
Curs tiimt in noiembrie (iidecembrie, 1931, p. 21, 22, 26.

Tehnoredactarea computerizatii $i tiparul :
S.C. INFCON SA, Constanta
sir. Prof. Murgoci or.I, teIJfax: 0241/58.56.27,58.05.27

30