Subiectul al III-lea .2( 30 de puncte) Relaţia incipit şi final într-un basm cult (bac.

2008) Basmul este o specie a literaturii populare sau culte (de obicei în proză) , cu răspândire universală, construit pe o schemă opoziţională bine-rău, în care se narează întâmplări ,mai cu seamă fantastice, ale unor personaje imaginare ( feţi-frumoşi, zăne,naimale năzdrăvane/ balauri, zmei, vrăjitoare). În Povestea lui Harap-Alb de Ion Creangă pot fi identificate particularităţile basmului popular: opoziţia bine-rău, prezentarea unor întâmplări fantastice şi a unor personaje imaginare, triumful binelui asupra răului.Fiul cel mic al Craiului întruchipează în basmul lui I.Creangă binele, în timp ce Spânul reprezintă răul.Harap-Alb este obligat de Spân să ducă la îndeplinire mai multe probe. De fiecare dată îi sar în ajutor personaje imaginare, unele cu puteri ieşite din comun. Basmul se încheie, la fel ca şi cel popular, cu o nuntă la care se petrece mult timp. Incipitul basmului lui Ion Creangă menţionează că acţiunea se desfăşoară într-un spaţiu şi într-un timp nedeterminate, la fel ca în basmul popular.”Amu cică era odată într-o ţara un craiu, care avea trei feciori.Şi craiul acela mai avea un frate mai mare, care era împărat într-o altă ţară, mai departată”.Distanţele nu se pot măsura, nepoţii celor doi fraţi nu se cunosc,fiecare ţară se afla la câte o margine a pământului.Înainte de a începe povestea, naratorul îşi dezvăluie prezenţa : „Dar ia să nu ne depărtăm cu vorba şi să încep a depăna firul poveştii”. Ca şi în basmul popular, şi în Povestea lui Harap Alb de I.Creangă, incipitul delimitează lumea reală de cea imaginară, cu menţiunea că la graniţa dintre cele două se află, în calitate şi de martor, naratorul. Acesta stabileşte în permanenţă o relaţie de comunicare cu ascultătorii, pe care îi implică în întâmplări. Povestea lui Harap-Alb prezintă o situaţie iniţială.Craiul primeşte de la fratele său, Împăratul Verde, o scrisoare prin care îi cere să-l trimită pe unul dintre feciorii săi pentru a-i urma la tron, întrucât nu are decât fete. Aşadar, unul dintre fiii craiului trebuie să plece pentru totdeauna de acasă, pentru a împlini voia unchiului său. După eşecul fraţilor mai mari care nu au reuşit să treacă de pod, mezinul craiului se hotărăşte să-şi încerce şi el norocul..Sfătuit de Sfânta Dumincă,.el îi cere tatălui său calul, armele şi hainele cu care a fost mire pentru a pleca la drum.Ajuns sub pod, nu se sperie de ursul care îi taie calea.Sub blana de urs era chiar craiul care voia sa-şi puna fiul la încercare. Fiul cel mic este sfătuit de crai să nu aibă de-a face cu spânul şi cu omul roş. Speriat de dificultatea drumului, mezinul acceptă în cele din urmă să se însoţească cu un spân, pe care îl ia slugă. Spânul află încotro se duce fiul craiului şi cine este.El îl convinge pe mezinul craiului să coboare într-o fântână, ca să se răcorească.Îl închide şi îi cere să-i dea toate informaţiile de care are nevoie.Nu acceptă să-l scoată din fântână decât dacă schimbă rolurile: „Şi de azi înainte ,eu să fiu în locul tău nepotul împăratului, despre care mi-ai vorbit, iară tu, sluga mea”.Spânul este cel care îi dă nume fiului de crai: „De-acum înainte să ştii că te cheamă Harap-Alb; aista ţi-i numele, şi altul nu”. Ca în orice basm, eroul trece prin mai multe probe. Spânul îl pune pe Harap-Alb să aducă salatele din grădina ursului.Apoi îi pretinde pietrele nestemate de pe capul cerbului. Calul şi Sfânta Duminică îl ajută .Cea mai dificilă probă la care Spânul îl supune pe HarapAlb este s-o aducă pe fata împăratului Roş.Şi de această dată el va fi ajutat.Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă, Păsări-Lăţi-Lungilă îl însoţesc la Roş împărat şi dejoacă toate planurile acestuia, oblingându-l să-i dea fata. Pe drumul de întoarcere, Harap-Alb reuşeşte să o supună pe fata împăratului Roş. Când ajung la împărăţie, Spânul este atras de frumuseţea ei, dar aceasta le spune tuturor cine este adevăratul nepot al împăratului.Înfuriat că a fost demascat, Spânul îi taie capul lui HarapAlb, dar fata Împăratului Roş îl readuce la viaţă, după ce calul l-a omorât pe răufăcător. Harap-Alb şi fata Împăratului Roş primesc binecuvântarea împăratului Verde şi se căsătoresc.

„ca cuvântul din poveste.. dar şi de cei cinci monştri simpatici. Harap-Alb evoluează de la „boboc în felul său” la împăratul vestit şi iubit. menţine viu interesul pentru faptele narate..În basmul lui I. Umorul este generat de contrastul dintre starea socială a personajelor şi modul lor de a vorbi şi de a se comporta.”. În mod deliberat. cine are bani bea şi mănâncă.Mezinul Craiului e predestinat să devină împărat pentru că are noroc. Pe lângă asemănările evidente cu basmul popular. naratorul îl implică pe ascultător şi elementel de oralitate sunt o dovadă în acest sens. de slăvit şi de puternic”. şi anume soarta. . prin modificarea unor stereotipii.Puţin mai este şi ai să ajungi împărat. Eroul din basmul popular rămâne neschimbat pe tot parcursul desfăşurării acţiunii. În opinia aceluiaşi critic „efectul literar vine din originala alăturare a miraculosului cu cea mai specifică realitate şi e din câmpul comicului”.Formula de început. Iar pe la noi. Naratorul însuşi se comportă uneori ca martor al evenimentelor pe care le relatează: „Ce-mi pasă mie ? Eu sunt dator să spun povestea şi vă rog să ascultaţi”. deci poate deveni împărat. Limbajul naratorului este identic cu al personajelor.Lipseşte formula de încheiere tipică basmului popular..Creangă.” La fel ca şi în incipit.. preferând să-l transforme în sluga sa. cu care se identifică. se uită şi rabdă. Vraja este alungată tot de el : „. Finalul prezintă nunta lui Harap-Alb cu fata împăratului Roş. vorbesc şi se comportă ţărăneşte.Formula de mijloc. iară cine nu.şi acum mai ţine încă. naratorul şterge graniţele dintre real şi imaginar şi prelungeşte pentru un timp această iluzie : „Şi a ţinut veselia ani întregi.Fiecare probă la care îl supune Spânul este o lecţie de viaţă care îl transformă.Călinescu este perfect întemeiată. Spânul reprezintă răul.Limbajul personajelor seamănă izbitor cu cel al ţăranilor din Humuleşti evocaţi în Amintiri din copilărie.Iar cel reînviat de fata Împăratului Roş este un tânăr care s-a maturizat.Prin amprenta stilistică inconfundabilă specifică prozei lui I. această operă este cultă.În Povestea lui Harap-Alb apar formule specifice basmului. Basmul lui Ion Creangă este poate mai mult decât altele „o oglindire a vieţii în moduri fabuloase”. deşi sunt crai şi împăraţi. fără bani în buzunariu”.Creangă tema confruntării binelui cu răul este subordonata temei centrale. care n-a mai stat altul pe faţa pământului aşa de iubit. în care spaţiul şi timpul sunt nedeterminate. Personajele . a căpătat o anumită experienţă. Dacă în basmul popular nu se poate vorbi de o amprentă stilistică anume. dar comportamentul său este atipic. Mezinul craiului este ajutat de Sfânta Duminică şi de cal. fără bani în buzunariu”..” ca martor al întâmplărilor. astfel că la nunta lui Harap-Alb cu fata Împăratului Roş participă „ş-un păcat de povestariu.El se adresează unor ascultători pe care îi implică în evenimente.Formarea lui se datorează experienţelor prin care trece şi care îl pun în situaţia de a cunoaşte direct ce înseamnă să fii necăjit. Prin structura narativă. Povestea lui Harap-Alb prezintă o serie de particularităţi prin care se deosebeşte de acesta. el se lasă vrăjit de lumea poveştii. Graniţele dintre real şi fabulos dispar. are rolul de a-l avertiza pe ascultător că pătrunde într-o lume imaginară . înainte mult mai este” susţine ritmul povestirii. astfel că opinia lui G.cine se duce acolobe şi mănâncă..Sfânta Duminică îi spune eroului: „. destinul. Povestea lui Harap-Alb se încadrează în specia epică numită basm. în Povestea lui Harap-Alb naraţiunea se caracterizează prin oralitate şi umor. motiv pentru care s-a afrmat că el are rolul de a dezvălui latenţele personajului pozitiv şi de a-l determina să se maturizeze. „Amu cică era odată într-o ţară. Nu-l omoară pe Harap-Alb. dar şi „un păcat de povestariu..mare norocire te aşteaptă. cu care rămâne permanent în contact.Iau parte chiar şi soarele şi luna.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful