FEMEIA IN PERIOADA MEDIEVALA Epoca medievală impune un nou mod de relaţie între bărbat şi femeie .

Către sfarşitul secolului al XI-lea trubadurii şi cavalerii impun modelul „iubirii cavalereşti". Acest nou mod de relaţie între sexe exaltă simultan adulterul şi castitatea, duplicitatea şi fidelitatea, plăcerea şi durerea. Odată cu el, pentru prima dată, relaţia heterosexuală admite valorile stimei, respectului şi admiraţiei faţă de femeie, care pană atunci nu erau concepute decat în cazul prieteniei între bărbaţi. începand cu această epocă, femeia nu mai este obiectul de care seniorul sau stăpanul putea dispune după voie. Se produc modificări importante în exercitarea rolurilor : bărbatul se doreşte mai puţin cuceritor, cat mai ales cucerit, iar femeia mai mult rugată decat recompensată.

Dar dragostea pe care o cantă trubadurii nu poate fi trăită decat în afara căsătoriei şi a oricărui scop procreativ. în extremis, ea trebuie satisfăcută de o dorinţă necârnălă, mereu mai arzătoare cu cat este mai neîmplinită. Semnificaţia idealului cavaleresc nu este atat iubirea cu scop procreativ cat nevoia confruntării cu „obstacolul", dorinţa care se refuză a fi satisfăcută. Simultan, căsăt ria aboleşte libertatea dăruirii de sine, situînd relaţia conjugală în prozaismul unui contract social. Din această concepţie au izvorat două arhetipuri, care influenţează încă, în unele contexte sociale, viaţa cuplului de astăzi : „bovarismul" şi „femeia asexuată". Ca şi Emma Bovary, numeroase femei aşteaptă iubitul ideal, demn de dragostea lor. El nu este conceput, fireşte, decat în afara căsătoriei, a cărei monotonie cotidiană sterilizează imaginaţia. în paralel, printr-un paradox care merită a fi subliniat, idealul cavaleresc care tinde să promoveze egalitatea în relaţia heterosexuală contribuie la reducerea femeii la o imagine mitică, sofisticată, cu atat mai sacră, cu cat devine mai puţin carnală. Dihotomia între dragostea tandră şi senzualitate tinde să se impună.

2005 Editia Scrisa A UG 16 Radacinile medievale ale Uniunii Europene Ecaterina Lung Arta Sport I n stilul sau accesibil. inca de acum peste 1. fără îndoială. care este unul dintre aspectele realmente discutabile ale cartii. Dacă nu schimbă fundamental statutul femeii pe plan economic şi politic. punandu-i in fata transformarilor esentiale din interiorul unei lumi atat de diferita de a noastra. de la acceptarea. chiar daca in forme foarte diferite de cele actuale. De fapt. medievistul francez legitimeaza eforturile actuale de construire a unei unitati politice si culturale europene plecand de la traditiile comune venerabile ale batranului continent. de la o cultura crestina comuna. Jacques Le Goff se disociaza de istoricii. dar mai ales de oamenii politici care vad in imperiul lui . dragostea „curtenitoare" modifică totuşi influenţa sa culturală şi psihologică. pornind de la conceptele de unitate si “natiune”. De aici. in care a inceput constructia propriu-zisa a Uniunii Europene. postulatul unei femei asexuate. actualitatea demersului autorului rezida tocmai in sublinierea unor radacini ale ideii europene care merg mult dincolo de ultimele decenii. dragostea cavalerească dezvoltă ambiguitatea angoasantă a arhetipului feminin (madonă sau vrăjitoare.000 de ani. Jacques Le Goff abordeaza in Evul mediu si nasterea Europei* probleme-cheie ale istoriei Occidentului european. care isi plimba cu eleganta cititorii prin diferitele perioade si fenomene sociale ale evului mediu. Ideea centrala a lui Le Goff e ca Europa s-a constituit in evul mediu. soţie sau curtezană). Voi reveni mai tarziu la problema identificarii Europei cu Occidentul. Pe de altă parte. spunea capelanul Andreas. Incercand sa gaseasca radacini medievale actualei constructii europene. ca unitate de civilizatie.„Cel care se tulbură de voluptate nu iubeşte". Merita insa subliniate calitatile demersului marelui istoric francez. Goethe încearcă. chiar daca dificila si contradictorie. sau acela al unei femei ale cărei dorinţe sunt mai puţin imperioase decat ale bărbatului. Aratand ca Europa a existat. acelaşi sentiment cand comentează relaţiile sale cu Charlotte Kestner : „Clipa care ar fi apropiat-o de mine ar fi însemnat sfarşitul iubirii noastre". dar fara de care Europa in care traim n-ar fi fost posibila. ce mascheaza insa o eruditie coplesitoare. pe care secolul al XIX-lea o va perpetua în termenii săi ultimi. ceea ce dezmint în mod categoric anchetele ştiinţifice contemporane. a progresului.

de credinta autorului ca originile trebuie cautate in structuri mai profunde si mai generale decat o tentativa efemera de unificare. care a reusit insa. Ma voi opri la contributia oraselor medievale la edificarea unor institutii ale Europei moderne. Fara a plati tribut vreunei forme de corectitudine politica. “prima mondializare moderna importanta”. Cu abordarea relatiilor dintre crestinatate si Islam atingem aspectul poate cel mai discutabil al cartii. sociale. care contribuie decisiv la consolidarea prestigiului papalitatii prin afirmarea rolului paradigmatic al Romei. razboiul declarat de o religie care se afirma. Le Goff vine cu o evaluare negativa a acestui fenomen. O analiza originala. nu atat la nivel politic si teritorial. Coranul. cea dintai de la sfarsitul Imperiului Roman. “s-a nascut (chiar si) o Europa a prostitutiei care este si astazi un subiect de disputa”. in evaluarea cruciadelor. impusa de Carol cel Mare si urmasii sai pretutindeni pe teritoriul actual al Frantei. si anume definirea crestinatatii. Politicul nu monopolizeaza insa atentia lui Le Goff. care este esentiala in definirea . care a pornit de la un paradox. in chiar cartea sa Sfanta. integrata in contextul devenit. forme specifice ale literaturii in limbile vorbite. poate chiar prea transant. Perioada finala a evului mediu vede chiar cristalizandu-se o anumita unitate economica a continentului. Institutiile de autoguvenare. ideea de razboi purtat in numele credintei. de a acorda carolingienilor rolul de parinti ai Europei se leaga. Daca Biserica Catolica a fost pilonul unitatii crestine occidentale. in special Franta si Anglia. Italiei si Beneluxului dupa modelul de la Roma. drept pasnica. atat de actual. o Europa medievala a intelectualilor si universitatilor.Carol cel Mare o prefigurare a Europei actuale. prin reglementarile curente ale meseriilor. decernat anual la Aachen pentru servicii exceptionale aduse cauzei unitatii europene. uneia ce incorporase inca de la inceputuri. Refuzul. ca singurul castig pe care l-a avut Occidentul de pe urma cruciadelor mi se par caisele. prin actiunea calugarilor benedictini. vai. universitatile. care este preocupat de scoaterea in evidenta a achizitiilor culturale generale din perioada medievala care au permis progresele economice. inrautatind relatiile cu Bizantul si Islamul. aceasta s-a datorat in mare parte si monarhilor carolingieni. un proces care a fost dublat de omogenizarea liturgica. sensibil la contextul amenintarilor teroriste actuale (cartea apare in 2003 si este opera unui istoric provenit dintr-o societate in care Islamul suscita permanent controverse politice si culturale). intetind rivalitatile dintre marile puteri crestine. 124). dupa cum. La fel cred si acum” (p. probabil. Le Goff considera insa ca “din perspectiva duratei lungi si mai ales dintr-o perspectiva europeana. intelectuale ce au deschis calea modernizarii continentului. o Europa a cruciadelor. Germaniei. autorul se vrea consecvent cu sine : “Am scris candva. al relatiilor dintre Occident si Orientul Apropiat si Mijlociu. care se vor perpetua in modernitate. sunt creatii ale orasului medieval. Pe termen lung. Autorul francez este. Imperiul Carolingian a insemnat deci un esec” (p. A existat o Europa a stilului gotic. e mult de atunci. Le Goff deplange felul in care cruciadele au oferit islamismului radical actual justificari pentru atitudinea sa violent anticrestina si antioccidentala. intelectualii.pe care Le Goff le considera importante pentru identitatea Europei. neoferind (si aici Le Goff se desparte radical de alti istorici) oportunitati comerciale prea importante negustorilor europeni. Le Goff accepta printre meritele Imperiului Carolingian pe acela de a fi unificat organizarea monastica a Occidentului. Nu se poate insista aici asupra tuturor aspectelor specific medievale de la progresele agriculturii pana la arta gotica . este cea a cruciadelor. fara indoiala. Autorul considera ca efectele cruciadelor au fost mai degraba distructive. ideea de comunitate cetateneasca. 46). Acestia din urma au instituit cu un soi de nostalgie postmoderna cunoscutul premiu “Charlemagne”. o “«economie-univers» europeana”. cat religios si cultural. teoretic.

fiindca in mod traditional. * Jacques Le Goff. In conditiile de astazi ale internationalizarii fara precedent a studiilor istorice. o explicatie fiind si aceea ca istorici polonezi prestigiosi. Evul mediu si nasterea Europei. Daca in Rasaritul de traditie bizantina se considera ca evul mediu nu se sfarseste pe la 1500. Multi istorici occidentali trateaza aria ortodoxiei. Europa ar fi deci limitata esentialmente la arealul catolic. Le Goff lasa impresia ca pentru el crestinatatea se identifica cu aria catolica si latina. si deci in Europa. putem gasi tocmai in acest “lung Ev Mediu” unul din factorii de convergenta istorica a celor doua parti ale continentului. ci si asemanarile si convergentele. De aceea. ci dureaza pana in zorii veacului al XIX-lea. Polonia. lectura cartii lui Le Goff despre Evul mediu si nasterea Europei ramane un necesar punct de pornire. si nu cele inventate spre a justifica din punct de vedere istoric integrarea in UE a unor tari majoritar ortodoxe. Europa pare a se naste din Franta. Zonele scandinave sau central-europene (Cehia. unele chiar medievale. cele reale. prin intermediul crestinismului.Europei. istoricii francezi au reusit. sa impuna modelul francez ca definitoriu pentru fenomene pe care le infatiseaza ca fiind general-europene. macar pentru o reflexie personala asupra istoriei si memoriei continentului nostru. Exista mai multe explicatii pentru aceasta abordare. in schisma ce a separat din secolul al XI-lea. iar in interiorul acestuia sunt privilegiate spatiile francez. Hanna Zaremska s-au integrat orientarii de la Annales sau au intrat in dialog cu aceasta. in numeroase cazuri. trad. colectia Constructia Europei. in egala masura mostenitoare ale Imperiului Roman. Le Goff continua o anumita traditie intelectuala si se integreaza unei actualitatii politice si culturale in care destule voci propun o identificare a Europei cu aria catolica si latina. Polirom. si cea catolica sunt. dar mai ales dupa cruciada a IV-a. Pe de alta parte. precum Witold Kula. ca si cum aria ortodoxa. Cu toate acestea. Preluand rolul hegemonic in campul istoriografic european dupa cel de-al doilea razboi mondial. iar numarul istoricilor polonezi care au scris in franceza si in alte limbi de circulatie internationala este mai mare decat al celor originari din alte tari europene “marginale”. pentru istoricii francezi. Polonia beneficiaza de atentia cea mai sustinuta. Biserica Romana de cea de la Constantinopol. Le Goff vorbeste insistent de un “lung ev mediu” european care s-ar incheia doar in preajma Revolutiei Franceze. Ungaria). nu ar face parte pe deplin din spatiul crestin. Pe de alta parte. ca in Apus. de cultura greaca si slavona. Bronislaw Geremek. englez. in cartea lui Le Goff. german si italian. chiar daca integrate in crestinatate. de expresie greaca sau slavona. Giuliano Sfichi si Marius Roman. cat si prin traditiile ei comune. 2005 . Pana la o asemenea intreprindere. pe care sunt incapabili sa-l integreze in mainstream-ul unei istorii globale a Europei definite atat geografic. asa cum o defineste Le Goff. Iasi. ar trebui ca istoricii din regiunile europene ignorate de Le Goff sa construiasca o perspectiva istorica prin care sa surprinda nu doar diferentele dintre partea occidentala si cea orientala a continentului nostru. sunt considerate marginale si se bucura de o atentie pasagera. prin intermediul “scolii de la Annales”. trasaturile evului mediu sunt cele ale spatiului hexagonului. Din aria central-europeana. aceasta limitare a Europei la spatiul occidental are radacini adanci. uneori si cel iberic. si una dintre ele tine de specificul istoriografiei franceze. In modul de a concepe Europa. si aria ortodoxa. ca pe un corp strain.

la început. preastrălucite. obiceiurile şi calcularea timpului în perioada medievală reuşesc să evidenţieze principalele caracteristici ale societăţii feudale româneşti. Autorul „Învăţăturilor” merită respectul tuturor. perioada 1512-1521 fiind considerată drept cea mai însemnată domnie munteană de la începutul secolului al XVI-lea. bun militar şi iscusit diplomat”. Cu toate acestea. Marele istoric considera că perioada 1512-1521 poate fi „reprezentativă doar printr-o ctitorie”. vestimentaţia. Habitatul. prin politica promovată atunci. asemenea lui Xenopol – domnia lui Neagoe Basarab. ulterior. . Iorga îl caracteriza pe domnul muntean: „viteaz.” Istoricul Nicolae Iorga s-a numărat printre aceia care. voievod şi împărat şi autocrat a toată marea Ungrovlahie. atitudinea faţă de boală şi moarte. care i se adresa lui Neagoe Basarab. a caracterizat depreciativ. existenţa Ţării Româneşti pe harta Europei. folosind următoarele cuvinte ce-au străbătut timpul: „Preaînălţate. istoria neamului nostru trebuie caracterizată şi prin prisma vieţii cotidiene. alimentaţia. Viaţa românilor din acea perioadă nu era una tocmai uşoară. Aceasta vine să completeze imaginea de ansamblu a societăţii omeneşti dintr-o anumită perioadă de timp. locuinţa. Neagoe Basarab (1512-1521) a fost şi va rămâne o personalitate marcantă a istoriei noastre naţionale. reuşind să întreprindă. însă. familia. preaevlavioase şi preaortodoxe doamne Ioane Neagoe. fiind sever cu acest conducător. marele retor al Patriarhiei din Constantinopol. Statutul domnitorului Ţării Româneşti la început de veac XVI este reflectat prin spusele lui Manuil din Corint. tocmai de aceea moartea era văzută de către omul medieval ca o mântuire. fapt recunoscut atât de contemporani cât şi de predecesori.VIATA SI MOARTEA OMULUI MEDIEVAL IN TIMPUL DOMNIEI LUI NEAGOE BASARAB Domnitorul muntean. De cele mai multe ori istoria românilor a fost privită doar prin prisma faptelor de vitejie ale domnitorilor români sau prin exemplele de eroism ale unor personalităţi care au preferat jertfa supremă în schimbul umilinţelor ce ar fi derivat din aservirea ţării.

piatra la băşică şi cataracta. şi de întunericul cel osebit. cumplite şi amare. spre rai. acestea fiind încercări de la Dumnezeu. binele şi răul -concepute sub forma pedepsei-reprezentau voinţa divină. aproape obsedant. iadul este puşcăria sau temniţa cea veşnică. însă. Medicina populară (etnoiatria). Pentru cei ce nu s-au depărtat de credinţă. spre iad.Iolanda Ţighiliu caracteriza mentalitatea omului de rând în ceea ce priveşte „lumea de dincolo”. gearahii(la turci). Ideea apare frecvent. dreaptă şi iminentă. „groznic şi întunecat. În mentalitatea vremii. prezenţa divină se făcea simţită prin minuni. Dumnezeu fiind considerat Judecătorul absolut…” În secolele XV-XVII-ne spune Iolanda Ţighiliu. va da fiecăruia. în viaţă fiind.” Pentru cei care se chinuiesc acolo plângându-şi durerile nu există îndurare pentru că am ales de bună voie. Dar ceea ce preocupă mai mult este IADUL. referirile la el sunt rare. Acolo este veşnicia… Scena Judecăţii de Apoi este nelipsită din iconografia bisericilor noastre. Stând în faţa Domnului Iisus Hristos spre a da seamă de faptele lor. unde iaşte scrâşnirea dinţilor. Este locul cel mai adânc şi înfricoşător.şi scrâşnirea dinţilor. plin de puroi şi de putoare”>> Mentalitatea omului medieval era fundamentată pe SOARTĂ. locul pe care-l merită. viziuni sau visuri. şi viermii cei neadormiţi. astfel: <Judecata de Apoi. spre stânga. De altfel. iar glasul şi cântările îngerilor miei leaţi părăsit. la Neagoe Basarab. iar spre dreapta. omul s-a confruntat şi cu momente bune dar şi cu momente rele. cei care se îndeletniceau cu alungarea suferinţelor celor bolnavi erau chirurgii sau bărbierii. din sicriu izvorî apă curată ce spăla trupul lui Radu vodă aflat în descompunere. ştiind să opereze hernia. primul care detaliază acest aspect cu obstinaţie. Aşezând sicriul sfântului deasupra celui al domnului blestemat. unde păcătoşii sunt chinuiţi de muncile cele mai teribile ”de la tartorul cel rece şi gheena focului cea nestinsă. Preluând imaginea terifiantă din Sfânta Scriptură. şi de alte munci multe. lepădându-se de voia voastră în tartarul cel rece şi în vaete cele neîncetate. Nifon la mănăstirea Dealu. Viaţa omului era concentrată în jurul lui Dumnezeu cel Atotputernic. Aşa s-a întâmplat cu vedenia pe care a avut-o Neagoe Basarab când a adus moaştele Sf. deasupra lor se aflau doctorii în medicină. vracii. imaginea despre RAI este destul de vagă. cei virtuoşi. pentru ca prin slujbe să obţină iertare pentru Radu vodă. ţirulicii(la polonezi) care practicau mica medicină. rele. calea cea întunecată a Satanei. Soarta era aceea care „decidea” dacă omul suferea de vreo maladie sau nu. De-a lungul vieţii. . vor merge cei păcătoşi. pentru veşnicie.

trânteli sau căzături de pe cai) – balega este aplicată deasupra rănii sau umflăturii. conjunctivita. răpus de tuberculoză. înainte de masă.a avut o influenţă . Răcirea bruscă a vremii. Dintre bolile care au bântuit prin Ţara Românească la începutul şi în prima jumătate a secolului al XVI-lea se pot aminti: podraga sau guta generată de consumul exagerat de carne şi vânat. epilepsia. de trei ori pe zi. fără a-şi putea găsi leacul nici în doctoriile vindecătoare şi nici în ajutorul vracilor din cetatea lagunelor. prin capacităţile sale psihice. ritualuri şi ceremoniale. pentru ca trupul să fie sănătos. acesta fiind trimis la Veneţia pentru a aduce medicamente şi instrumente medicale. ciuma. Ø NALBA ŞI CHÉNUL CU MIERE (erau folosite în tratarea tuselor) – pacientul trebuia să bea ceai de nalbă iar dacă boala nu se vindeca prea uşor. atunci trebuia să ia hrean cu miere. trebuie mai întâi. La toate aceste practici medicale s-a adăugat şi psiho-terapia. Tămăduitorul trebuia să transmită bolnavului. vindecarea survenea şi în urma unor „leacuri băbeşti”. De aceea sufletul trebuia să fie tămăduit în primul rând. cuprindea un ansamblu de cunoştinţe şi practici empirice.la care oamenii veacurilor XIV-XVII au apelat pentru a-şi vindeca bolile sufletului şi ale trupului. Pe lângă asemenea practici. în această perioadă cu ierni geroase. ca sufletul să fie sănătos. turbarea. tuberculoza-Neagoe Basarab şi mulţi din familia sa au fost bolnavi de „languor”. îmbinate cu elemente magico-religioase. Calamităţile au avut şi ele un rol nefast pentru societatea românească a secolului al XVI-lea. Medicul lui Neagoe Basarab a fost raguzanul Ieronim Girolamo Matievici. bine administrate: Ø DINTELE DE CAL (schimbarea dinţilor de lapte şi dureri de măsele) – persoana care avea dureri de natură dentară. credinţa şi voinţa de a se vindeca. urmate de veri cu ploi din abundenţă. nebunia. iar vindecarea lui să se făcă cu ajutorul descântecelor. La un an după moartea lui Rafael Sanzio se stingea din viaţă şi Neagoe Basarab. Conform unor credinţe de origine traco-getică. iar bolnavul trebuia să bea zeama stoarsă din această balegă. trebuia să piseze şi să afume un dinte de cal Ø BALEGA DE PORC (se tămăduiau rănile provenite din lovituri. drept cataplasmă.

Acestora li s-au adăugat „incestuoşii”-cei care încălcau normele morale şi sanitare-având „relaţii nepotrivite” cu persoane de acelaşi sex-ei fiind aspru criticaţi de Neagoe Basarab prin intermediul „Învăţăturilor”sale: „Iar dacă va fi intrat în inima ta urgisirea şi iubirea de fraţi. . Perioada domniei lui Neagoe Basarab nu a coincis cu invazia lăcustelor. drd. Cu toate acestea. tu-ţi ado aminte că pentru aceasta vei fi dat în mâinile diavolului. în secolul al XVI-lea.negativă privind lucrările agricole. criminalii. Nicolae Iorga considera că „Despina lui Neagoe Basarab a dat o creştere bună şi băieţilor şi fetelor. pizmaşii săi şi va fugi de la tine şi aceia” Cu toate acestea. cei care aplicau forţa şi maltratarea faţă de proprii copii şi neveste şi în special „femeile uşoare”. cel care şi-a condus ţara după principii europene. renascentiste.toţi fiind descrişi de călătorii străini în operele lor. cutremure sau cu foametea. Ţara Românească şi-a păstrat mai departe statutul pe care i l-a oferit istoria iar Neagoe Basarab. societatea medievală a evoluat. MIRELA SORINA MATEESCU Material publicat in revista HISTORIA.” Nu acelaşi lucru se poate spune şi despre o parte din populaţia Ţării Româneşti din acea vreme: tâlharii. „Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie.com. la pretul de 20 ron.ro si in lucrarea MAI APROAPE DE ISTORIE. viaţa de zi cu zi prezenta anumite particularităţi care nu au scăpat contemporanilor de atunci iar anumite practici s-au transmis până în secolul XXI.severpress. iar domnitorul nu s-a confruntat nici cu războaie. www. Educaţia şi educarea copiilor a fost una dintre preocupările de bază ale femeilor din Ţara Românească.” La aceasta a venit să completeze educaţia „coconilor” domneşti. pe care o puteti comanda pe adresa redactiei: arvaalcommunication@yahoo. a rămas omul epocii sale… Prof. incluzand si cheltuielile de expediere. un adevărat manual de pedagogie.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful