P. 1
Deficitul+de+Atentie+Si+Hiperactivitate

Deficitul+de+Atentie+Si+Hiperactivitate

|Views: 494|Likes:
Published by ginanima

More info:

Published by: ginanima on Oct 11, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/29/2013

pdf

text

original

Diagnosticarea copiilor cu ADHD

2009

UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI
ŞCOALA DOCTORALĂ – PSIHOLOGIE

PROPUNĂTOR, Drd. VĂRĂŞTEANU CARMEN-MIHAELA ANUL I 2008-2009

UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI
4

Diagnosticarea copiilor cu ADHD

2009

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI
ŞCOALA DOCTORALĂ – PSIHOLOGIE

PROPUNĂTOR, Drd. VĂRĂŞTEANU CARMEN-MIHAELA ANUL I 2008-2009

PSIHODIAGNOSTIC
4

Diagnosticarea copiilor cu ADHD

2009

Diagnosticarea copiilor cu ADHD
(Diagnosing children with ADHD)
Carmen-Mihaela Vărăşteanu1

Abstract A child who is hyperactive is not feeling in control of his body. His motor difficulties cause poor eye-hand co-ordination and affect his ability to write easily and clearly. This child has severe learning disabilities caused by impairment of perceptual abilities (visual, auditory and sometimes tactile). He is confused and irritated by the many stimuli in his environment. There are also many secondary effects that contribute to the child difficulties. Adults are impatient with him, do not trust him, yell at him and sometimes can’t stand him. He has few friends, since he has poor interpersonal relationship skills. He feels bad about his learning impairments and his self-image is usually very poor. This paper presents a complex plan for the diagnosis of attentiveless hyperactivity disorder. This plan combines different methods of diagnosis adapted for the teachers of these children but not only for them. The paper includes statistical data of the situation currently in Constanta county.

Introducere ADHD - tulburare cu deficit de atenţie, hiperactivitate/impulsivitate este o afectiune comportamentala, de natura neurobiologica, destul de frecvent intalnita la copii si adolescenti fiind caracterizată de un set de manifestari implicand lipsa de atentie, agitaţia excesivă şi impulsivitatea. Un copil sare si topaie, lovindu-se de pereti, transformand sala de clasa sau propria casa intr-o arena. Un altul nu poate citi sau memora tabla inmultirii sau se rataceste adeseori pe coridoarele scolii pentru ca incurca stanga cu dreapta. Altul nu poate arunca sau prinde o minge si se impiedica la tot pasul,fiindu-i greu sa navigheze prin spatiul inconjurator. Apoi mai sunt si acei copii care au caderi nervoase si emotionale deoarece sunt cronic prea stimulati sau excitati de lumina si zgomot. Toti acesti copii sufera de ADHD (attention deficit hyperactivity disorder), dyslexia (copilul are probleme de

1

Asistent univeristar – Universitatea „Ovidius” Constanta - D.P.P.D.

4

80% sunt băieţi. părinţii îşi vor revărsa şi ei angoasele pe copil. Deseori. dificultati in a-si face prieteni. Profesorul îl va certa pentru că nu e atent.“ Din cauza comportamentului la şcoală va fi izolat de grup. Un copil cu ADHD care nu este diagnosticat şi tratat la timp se va confrunta cu multe probleme acasă şi în societate. De asemenea impactul este puternic si asupra parintilor si fratilor. Nediagnosticata si netratata la timp poate avea consecinte grave asupra vietii copilului (rezultate scolare slabe. Conform unor statistici zonale. fiind uneori cauza aparitiei problemelor în familie. depresie. Un numar mare de copii scolari are probleme comportamentale. Dintre aceştia. simţindu-se ei înşişi vinovaţi. iar în lipsa tratamentului. Acasă. jumatate dintre ei prezentând probleme legate de hiperactivitate sau atentie. cât şi cea de acasă vor înrăutăţi simptomele. faţă de media internaţională ( 6-9% ). iar 20% fete.Diagnosticarea copiilor cu ADHD 2009 invatare: dificultate in recunoasterea si intelegerea limbajului scris) si dyspraxia (incoordonare musculara totala sau partiala). atât situaţia de la şcoală. dacă au fost semnalate şi alte cazuri locale care nu au fost cuprinse în programul de recuperare al centrelor şi modalităţile prin care se poate face diagnosticarea cât mai corectă a subiecţiilor. 4 . etc) dar si probleme in dezvoltarea sa ulterioara ca adolescent si ca adult . Cu timpul. medicii sunt rugati sa evalueze si sa trateze copii care merg mai greu la scoala. ADHD este o tulburare cronica tratabila mai eficient cu cat este depistata mai devreme. dezvoltând comportamente antisociale şi prezintă un risc crescut de consum de droguri. copiii cu ADHD devin agresivi. va fi respins de colegi. Lucrarea de faţă îşi propune să identifice o situaţie statistică la nivelul judeţului Constanţa privind numărul de copii identificaţi cu ADHD care se află în centre de asistenţă psihopedagogică. au relatii necorespunzatoare cu colegii sau sfideaza disciplina impusa de parinti. România are de două ori mai mulţi copii hiperactivi ( 12-19%).

Strauss si Lehtinen extind conceptul si includ si copiii fara afectare cerebrala. Într-un fel. dezinhibati. mentionând ca poate aparea la indivizi cu sau fara tulburari cognitive si afectiuni neurologice. cu limitarea capacitatii individuale de autoreglare pe baza a ceea ce este corect. facându-se asemanarea cu simptomele observate la animale sau oameni cu leziuni cerebrale la nivel frontal. doctorul britanic George H. în anii ’30. Ei descriu acesti copii ca având o leziune cerebrala minima. dar care prezentau impulsivitate si comportament hiperactiv. Kahu si Cohen descriu în 1934 copii si adolescenti cu istoric de encefalopatie dobândita dupa pandemia de encefalita Von Economo (encefalita letargica) care prezentau un sindrom comportamental postencefalitic caracterizat prin hiperactivitate. care aveau o atentie limitata si tulburari de comportament. emotivi. La acel moment. accentul este pus pe relatia dintre simptome si afectarea cerebrala (infectii toxice. dar si ca numai 4 . reprezentând un sindrom de „agitatie organica“. impulsivitate si agresiune. tulburari de învatare. acest comportament s-a considerat a fi un defect la nivel moral (morbid failure of self-control). În anii ’40-’50. acest comportament era legat de deficitul de atentie si avea o baza neurologica. sfidatori. traumatisme craniene. Astfel.Diagnosticarea copiilor cu ADHD 2009 ADHD – PROBLEMĂ A SOCIETĂŢII CONTEMPORANE Istoric În 1902. incoordonare. Still descrie 43 de copii agresivi. inclusiv neonatala. hipoxie). sugerând nu numai ca modelul comportamental este dovada directa a implicarii SNC.

dar utilitatea ei se extinde mai mult în anii 1960. În anii ’70. MBD). fie între cazuri. ADHD ramâne un diagnostic comportamental. dar si de mediu. termenul de „leziune cerebrala minima“ este înlocuit de „disfunctie cerebrala minima“ (minimal brain dysfunction. sunt dovezi suficiente pentru a diagnostica o afectare cerebrala minima. în majoritatea cazurilor. Tot atunci se elaboreaza si sustine conceptul de tratament multimodal. multi cercetatori considera ca deficitul central ar putea fi la nivelul prelucrarii informatiilor primite si elaborarea raspunsului sau în incapacitatea blocarii raspunsului adecvat pâna la prelucrarea tuturor informatiilor primite. rolul central al neatentiei este pus sub semnul întrebarii. Medicatia stimulanta e recunoscuta ca benefica de la sfârsitul anilor ’30. din cauza heterogenitat ii afectiuniii. care pâna atunci fusese considerat doar ca fenomen asociat si se schimba din nou denumirea în „tulburarea cu deficit de atentie“ (attention deficit disorder. talamusului si ganglionilor bazali în reglarea comportamentului motor. atentia s-a centralizat asupra separarii în subtipuri pe baza prezentei sau absentei impulsivitatii si hiperactivitatii. dificultat ile de modulare a comportamentului. nu exista dovada de leziune. Etiologie Cauza precisa a ADHD rămâne nedeterminată. adica 4 .Diagnosticarea copiilor cu ADHD 2009 semnele clinice. dar. însă noi studii aduc lumina asupra potentialilor factori de risc. Sunt recunoscute si alte trasaturi ale sindromului ca impulsivitatea. Tot acum sunt recunoscute si rolurile cortexului. întrucât. ADD). Abia la sfârsitul anilor ’50 hiperactivitatea începe sa joace rolul central în ipotezele de diagnostic si etiologice. în absenţa patologiei organice. Ulterior (anii ’60). Începe sa se foloseasca termenul de „reactie hiperkinetica a copilului“ si. este posibil sa fie considerata multipla (multifactoriala). singure. este putin probabil sa se gaseasca o singura etiologie care sa se aplice în mod satisfacator la toate cazurile. În anii ’70 cercetatorii recunosc din nou rolul central al deficitului de atentie. Când etiologia este mai bine înteleasa. S-au propus numeroase etiologii. Între anii ’80-’90. fie în cadrul aceluiasi caz sau ambele. se iau în considerare mecanisme bazate pe factori neurologici.

Teoria leziunilor anatomice Este sustinuta de o serie de studii imagistice care dovedesc diferente între copiii cu ADHD si cei din lotul de control. putamen. Teoria disfunctiei cerebrale În anii ’60. ganglionii bazali (caudat. Rezultatele difera de la un studiu la altul. impulsurilor si al activitat ilor motorii cu probleme functionale ale SNC. PET). în neuropsihologia deficien. si chiar în acelasi caz pot exista mai multe cauze. Diferentele sunt localizate în special în regiunea anterioara a creierului si la nivelul striatului. a adus rezultate neconcordante. conceptualizare. dar în toate se observa ca lobul frontal sau cortexul prefrontal drept erau mai mici. cu un globus palidus drept sau stâng mai mic.telor asociate cu ADHD. gasesc volume mai mici ale creierului în toate regiunile. Meritul acestui concept a fost acela ca a atras atentia asupra mecanismelor si functiilor cerebrale si s-a îndepartat de ideea prevalenta pâna atunci cum ca ADHD s-ar datora proastei cresteri a copilului de catre parinti. memorie si control al atentiei. Masuratori ale diferitelor regiuni specifice se pot obtine prin rezonanta magnetica cu scanarea imaginii. MRI functionala neinvaziva (fMRI) ofera o cale mai putin invaziva de masurare a 4 . folosind imagistica prin rezonanta magnetica (MRI) la copiii cu ADHD. dar SPECT (Single-Photon Computed Tomography) a aratat hipoperfuzie cerebrala la nivelul striatului si hiperperfuzie în ariile senzoriale si senzorio. globus palidus). via corpul calos. Alte studii recente.motorii. Tomografia cu emisie de pozitroni (Positron Emission Tomography. care utilizeaza un trasor radioactiv pentru evaluarea activitatii metabolice a unor regiuni cerebrale specifice. limbaj. Alte studii arata corpul calos anterior sau posterior mai mic sau pierderea asimetriei normale a lobului caudat (stângul mai mare ca dreptul). cerebelul si corpul calos. Au fost incluse cortexul frontal. 2. Acestea sugereaza implicarea circuitelor fronto-striate si posibil si a conexiunilor intracorticale. a evoluat conceptul de MBD.Diagnosticarea copiilor cu ADHD 2009 un caz poate fi determinat de un alt factor decât alt caz. asociind tulburare de perceptie. S-au efectuat câteva studii folosind analiza volumetrica a unor regiuni specifice ale creierului obtinute prin metoda de mai sus. 1.

Totusi. 4 . Primul din cele doua studii pune accentul pe cauzele genetice de aparitie a ADHD. beta. creierul a 67 de copii a fost scanat si sase ani mai tarziu. publicate in editia din luna august a anului trecut a Archives of General Psychiatry.Diagnosticarea copiilor cu ADHD 2009 activitatii cerebrale regionale si furnizeaza date utile despre ADHD datorita usurintei de a se repeta scanarea în diferite situatii si conditii. Studiile preliminare au aratat ca grupul experimental prezinta reducerea activitatii în anumite arii ale emisferei drepte. Philip Shaw. în special în insula dreapta si nucleul caudat stâng. Cercetatorii au scanat creierul copiilor folosind imagistica de rezonanta magnetica (MRI). sunt necesare studii ulterioare pentru a trage o concluzie asupra acestui instrument clinic. oferind date din timpul testelor de performanta. nu dezvaluie cauzele precise a acestei maladii. Aceste modele indica un nivel de alerta diferit la copiii cu ADHD si sugereaza o întârziere în maturarea corticala functionala.tionale (alfa. Aceasta tehnica are posibilitatea de a mari întelegerea problemei. inclusiv regiunea frontala dreapta si activitate mai intensa în arii subcorticale. Dopamina este un neurotransmitator chimic foarte important folosit de catre celulele nervoase ale creierului pentru a comunica. cum ar fi în timpul unui test de performanta. cu cresterea activitatii corticale lente (în special în ariile frontale) si scaderea activitatii corticale rapide. Este corelat cu multe functii ale organismului printre care miscarea si starea psihica . si colegii sai au studiat gena DRD4 la 105 copii cu ADHD si la 103 copii fara ADHD. Copiii aveau varsta de 10 ani. Doua noi studii au arătat ca un neurotransmitator chimic numit dopamina ar putea juca un rol important in cauzele aparitiei sindromului ADHD. Tehnologia axata pe electroencefalograma (EEG) cantitativa se bazeaza pe cuantificarea undelor tradi. Studiile. la momentul demararii studiului. mai precis pe variatia unei gene. Este tot o metoda neinvaziva si de aceea poate fi repetata. numita gena DRD4. care determina aparitia unui receptor pentru dopamina la nivelul creierului. Studiile preliminare arata activitate EEG alterata în timpul unei sarcini legate de atentie. delta si teta) în situatii controlate. Deasemenea. medic in psihiatrie infantila la National Institute of Mental Health – SUA.

“Studiul coreleaza genele cu simptomele clinice. Mai mult. nu toti copiii aveau acea variatie particulara a genei DRD4. In schimb. prin intarirea semnalelor neuronale dopaminice de la nivelul creierului. cu substanta activa din medicamentul pentru ADHD numit Ritalin. prezentau un cortex mai subtire.Diagnosticarea copiilor cu ADHD 2009 Astfel doctorii au observat ca. si ca probabil mult mai multe gene influenteaza acest sindrom.” spune Volkow. Testele au aratat ca adultii cu ADHD aveau un sistem de secretie a dopaminei foarte lent. minorii care aveau ADHD erau predispusi la o variatie a genei DRD4. precum si cu dezvoltarea creierului. Dar. care ridica nivelul dopaminei din creier. doctor la National Institute on Drug Abuse – SUA. putem intelege de ce medicamente ca Ritalin si Adderall. “Concluzia cea mai importanta este aceea ca pana acum. si cu un nivel de inteligenta crescut intr-un grup vast de copii cu ADHD. DRD4. ar fi benefice subiectilor cu ADHD. Nora Volkow.” adauga Shaw. cel mai important factor de risc genetic pentru ADHD (forma 7-de repetare a genei pentru receptorul dopaminic D4) a fost corelata cu simptome clinice mai bune in timp. au studiat activitatea dopaminica intr-o serie de teste care au inclus injectii intravenoase. aceasta variatie a genei DRD4 era prezenta printre copiii a caror simptome ADHD s-au redus in timp. era prezenta mai ales la copiii care aveau un nivel IQ mai ridicat. a caror activitate dopaminica scazuse. “Prin studierea subiectilor cu ADHD. Deasemenea el sublinieaza ca majoritatea copiilor au luat medicamente ADHD la un moment dat in timpul studiului.” mai adauga Volkow. dar cortexul in aceste regiuni s-a ingrosat in urmatoarea perioada.” spune Shaw. Ea mai sublinieaza ca din moment ce “droguri ca nicotina sau cocaina maresc activitatea 4 . Copiii cu ADHD care aveau aceasta variatie a genei DRD4. variatia acestei gene. legat de aceasta imbunatatire a simptomelor. dar ca aceste medicamente nu pot explica concluziile acestui studiu. Scanarile efectuate asupra creierului ar putea constitui un indiciu. atunci cand incepuse studiul. la nivelul regiunilor legate de atentie. “Deasemenea ne furnizeaza probe ca ADHD este o boala care ia nastere prin distrugerea sistemului dopaminic. Echipa lui Shaw spune ca gena DRD4 nu este singura gena responsabila de ADHD. fata de copiii care nu manifestau simptomele specifice ADHD. si echipa sa.

În 1995. Aproximativ 30% din indivizii cu ADHD prezinta alela repetata în timp ce în 4 . 1998). fapt întarit si de Gill si colab (1997). aceasta este o cauza rara de ADHD (2-3%). 1996. o boala rara. determinata de o mutatie la nivelul genei de pe cromozomul 3 pentru receptorul tinta tisular B. Analizele genetice sunt complicate însa de înalta comorbiditate si de varietatea de simptome din cadrul populatiei.Diagnosticarea copiilor cu ADHD 2009 dopaminica de la nivelul creierului. au un profil simptomatic si comportamental compatibil cu diagnosticul de ADHD. care se crede a fi determinat de o gena dominanta cu penetranta variabila. Cook si colab raporteaza asocierea între ADHD si o forma specifica a genei transportorului de dopamina (perechea de baze alele DAT1 480).” 3. Studiile pe gemeni sau copii adoptati au dovedit ca aceasta agregare familiala este de cauza genetica si nu dobândita. Nu s-a descoperit un model genetic înnascut pentru ADHD. GRTH). În 1993. Teoria genetica De mult timp se cunoaste ca ADHD apare grupat în familii. Swanson. acestia au risc mai mare pentru tulburarile antisociale. Jumatate dintre pacientii cu sindrom Tourette au si ADHD. De asemenea. care contine un segment particular de ADN repetat de 7 ori (Lahoste. eficace în ADHD. dependenta de droguri si anxietate. prin studii de biologie moleculara. Transportorul de dopamina detine un rol important în ADHD întrucât este locul celei mai importante actiuni farmacologice a metilfenidatului sau a altor agenti blocanti ai recaptarii dopaminei. În câteva studii s-a asociat ADHD cu o forma particulara a receptorului dopaminergic tip 4 (DRD4-7). sindromului ADHD i-au fost asociate 3 gene. depresie majora. desi cercetatorii studiaza genele pacientilor. Alte dovezi sunt sugerate de sindromul Tourette. aceste studii ne ajuta sa intelegem de ce subiectii cu ADHD prezinta un risc crescut de abuz de droguri. Hauser si colab arata ca aproximativ 40% dintre adultii si 70% dintre tinerii cu rezistenta generalizata la hormonii tiroidieni (generalized resistance to thyroid hormone. Deocamdata. autozomal dominanta. Rudele de gradul I si II ale pacientilor cu ADHD au riscul cel mai mare pentru ADHD (de 5 ori mai mare pentru rudele de gradul I fata de rudele celor din grupul de control). Totusi. dar asocierea genetica specifica nu este clara.

Cercetarea fundamentala efectuata pe animale implica catecolaminele. care difera în severitatea domeniului simptomelor definite de DSM-IV si în modelul de comorbiditate. simptomele de neatentie fiind mai puternic prezise de asocierea cu gena DRD4 si simptomele de hiperactivitate. independent de problemele hiperactivitateimpulsivitate. dopamina (DA) si noradrenalina (NA) drept componente ale patofiziologiei ADHD (Soltano. Mai mult. Formele de boala genetic diferite s-ar putea sa raspunda la variate interventii. De asemenea. independente din punct de vedere genetic. Probabil folosirea altor definitii pentru fenotip va permite identificarea mai multor subtipuri omogene din punct de vedere genetic pentru studiu. exista si cazuri sporadice fara istoric familial al simptomelor. Waldman (1997) a raportat o asociere diferentiata între gene si domeniul simptomelor. 4. Aceasta sugereaza ca folosirea criteriilor de diagnostic DSM-IV pentru studii genetice poate fi problematica. domeniul tulburarilor de atentie este puternic predictiv pentru afectare academica si în familie.impulsivitate asociate cu gena DAT. În ciuda puternicelor dovezi în favoarea unei etiologii genetice. Acesta a fost socotit model pentru o posibila legatura între comportamentul asociat ADHD (cercetarea noului) si mecanismele dopaminergice de neurotransmitere. ªoarecii carora le lipsesc receptorii D2 sau D4 au avut o diminuare a activitatii motorii. Teoria biochimica Cea mai recenta abordare a neurobiologiei ADHD se concentreaza asupra neurochimiei. cercetatorii au crescut soareci carora le lipsesc unul dintre cei 5 receptori dopaminergici (D1 sau D3) sau transportorul dopaminergic responsabil de recaptarea dopaminei. Acesti soareci au un exces de dopamina la nivelul sinapsei si prezinta activitate motorie crescuta. aceasta se asociaza cu un comportament de cautare a noului si determina un raspuns intracelular slab la dopamina.Diagnosticarea copiilor cu ADHD populatia 2009 generala se întâlneste aproape la jumatate din frecventa mentionata. Recent. aceste rezultate pot aduce o explicatie pentru raspunsul diferit la tratament al diferitilor copii. 2002). Ele joaca un rol si în raspunsul clinic la medicatia stimulanta care actioneaza ca agonisti ai DA si NA în SNC si 4 . La adult. Se pare ca exista mai multe forme de ADHD.

Masurarea 2009 nivelelor catecolaminelor si a metabolitilor lor în sânge. Functiile executive se 4 . desi inhibitorii receptarii serotoninei s-au dovedit a fi eficienti în trialurile desfasurate. par a fi diferente între subgrupele de copii cu ADHD bazate pe caracteristici clinice. la deficit de învatare. Rezultatele sunt însa contradictorii. localizat la nivel medular în tegmentul pontin. 5. aceasta nu pare sa joace un rol central în simptomatologia ADHD. planificarea si organizarea comportamentului. functia executiva. Prima este comparata cu un fisier de calculator. ambele simptome ameliorându-se cu agonisti DA. La animal. Mai mult. flexibilitatea.Diagnosticarea copiilor cu ADHD periferic. care implica autocontrolul. mai ales în impulsivitatea cu agresivitate. Atât rolul geneticii cât si al neurotransmitatorilor în etiologia ADHD trebuie sa fie în continuare cercetat pe modele animale. Teoria deficitului functiei neuropsihologice Exista 2 structuri cu importanta majora în întelegerea neuropsihologiei ADHD: memoria lucrativa si functiile executive. ca raspuns la sarcini specifice. este locul unde informatiile utilizate sunt ulterior prelucrate în scopul efectuarii unei sarcini. succedarea comportamentelor. despre ce se va întâmpla în viitor si cum putem sa îl influentam. Desi unele studii arata ca serotonina joaca un rol în impulsivitate. deschis. Aceasta reprezinta un set de functii cerebrale unice la om. Pe scurt. oprirea raspunsurilor. urina si lichidul cefalorahidian. sugereaza ca acesti copii cu ADHD au o activitate a NA mai mare si nivele de adrenalina mai scazute ca cei din grupul de control. ulterior. pe perioade scurte de timp. sustinând astfel ipoteza deficitului DA în ADHD. Cercetatorii au sugerat ca o activitate marcata în locus ceruleus (mic nucleu alcatuit din corpurile neuronilor de tip NA. distrugerea experimentala precoce a neuronilor DA duce la un comportament hiperactiv si. de la care se extind prelungiri spre numeroase regiuni ale creierului si în special spre cortex) poate duce la hiperactivitate si iritabilitate urmate consecutiv de slaba reglare a receptorilor alfa 2a din lobul frontal care determina o slaba concentrare si deficite ale memoriei functionale. este centrul executiv de control al creierului care ne permite sa gândim despre noi însine. Ea este o componenta mica a celei de-a 2-a constructii.

capacitatea de a întrerupe raspunsurile în desfasurare si de a ramâne concentrat pe un gând sau actiune în prezenta unui factor de distragere. care sa diferentieze clar între copiii si adolescent ii cu diferite subtipuri de ADHD sau între copiii cu ADHD si cei cu afectiuni înrudite. copiii cu ADHD nu întâmpina greutatea cea mai mare în receptarea informatiei. care evalueaza functia lobului frontal. Cele mai importante substraturi anatomice ale acestora sunt cortexul frontal. mai ales prefrontal si legaturile sale cu corpul striat. ci în procesarea ulterioara a informatiei si selectarea raspunsului adecvat. Studiile neuropsihologice demonstreaza deficienta pacientului în inhibarea raspunsurilor ca si în programarea si reglarea acestora. intentia este parte componenta a functiei executive. ADHD ar fi trebuit sa se numeasca deficit de intentie. Barkley (1997) a propus un model etiologic în care ADHD este în mod primar un deficit în dezvoltarea raspunsului inhibitor al comportamentului. Abilitatea de a inhiba comportamentul include a nu raspunde imediat la un stimul. Copiii cu ADHD au probleme similare cu acei indivizi cu deficite de lob frontal. Nu s-a gasit un set sau o baterie de teste neuropsihologice care sa valideze criteriile de diagnostic ADHD. Teoria inhibitiei comportamentale Teoriile noi în neuropsihologia ADHD se concentreaza asupra disfunctiei de emisie (procesare incorecta a informatiilor) ca fiind opusa disfunctiei de perceptie (neatentia). Intentia reflecta pregatirea pentru actiune. Nu exista un test definitiv pentru functia executiva. Componentele atentiei. în general. complexe si variate. furnizând timp pentru ca cele 4 functii executive majore sa opereze eficient. Acestea sunt testele de performanta continua (continous performance tests. memoria lucrativa si functiile executive se masoara printr-o serie de teste de laborator. adica ce se petrece între detectarea semnalului si raspuns. 6. Se considera ca aceasta inhibare are efect direct de blocare a raspunsurilor motorii imediate. Masurarea atentiei sugereaza ca.Diagnosticarea copiilor cu ADHD 2009 maturizeaza asa cum un copil creste si devine adult si sunt alterate într-o serie de afectiuni neurologice. Ca si memoria activa. ceea ce în mod gresit este considerata de majoritatea ca fiind atentia. Se poate spune ca ei nu sunt atenti întrucât actioneaza ca si cum nu ar acorda atentie. Acestea includ memoria 4 . CPTs).

mult mai subtila. Nu este clar daca factorii de mediu pot fi determinati în anumite circumstante specifice sau daca actioneaza doar ca al 2-lea atac asupra unui individ deja predispus. traumatismele craniene. acest model nu poate fi urmarit prin structuri neuroanatomice specifice sau validat de teste neuropsihologice ale functiei executive (Pliszka. care 4 . în anii ’70. invers. nici între gemenii monozigoti. Toxicele. Teoria factorilor de mediu si dobânditi În ciuda gradului mare de transmitere ereditara a ADHD. memoria lucrativa verbala (abilitatea de a vorbi cu sine însusi în timpul rezolvarii unei probleme. ereditatea ADHD nu e de 100%. Factorii de mediu comuni includ factori biologici sau sociali. 1999). nu toti copiii care au suferit insulte de acest fel au dezvoltat ulterior ADHD. Dieta a fost considerata un alt tip de insulta cerebrala. pregatirea pentru evenimente ulterioare. iar factorii de mediu individuali ar fi categoria sociala si caracterele parintilor. rezolvarea decalata a componentelor unei sarcini). sintaxa si fluenta comportamentului. O serie de injurii cerebrale asociaza un risc crescut de ADHD. 7. constientizarea timpului. cele 4 functii executive moduleaza controlul motor. Aceasta idee e sustinuta de faptul ca. fluenta si sintaxa. întelegerea textului citit).Diagnosticarea copiilor cu ADHD 2009 lucrativa non-verbala (capacitatea de a reprezenta vizual informatia în memorie. Aceasta ar interveni fie prin componentele sale toxice. alcoolul si fumul de tigara par a fi capabile sa contribuie la simptomatologia ADHD. Rezultatele studiilor arata influenta mai mare a factorilor de mediu individuali în determinarea ADHD decât a celor comuni. fie prin deficient e subclinice subtile. Totusi. creativitatea dirrectionata spre o tinta). rubeola congenitala si alte infectii sau boli parazitare. obiectivitatea si autoreglarea actiunilor directionate catre o tinta/scop) si reconstituirea (analiza. autoreglarea (stapânirea reactiilor emotionale. si factorii de mediu pot influenta expresia acestuia. Acesti factori includ hipoxiaperi si neonatala si alte traume obstetricale. encefalita si meningita postnatala. În acest model. Ipoteza cea mai populara a fost elaborata de Benjamin Feingold. dar nu sa putut demonstra în mod cert acest fapt la majoritatea copiilor cu ADHD si. sinteza. inclusiv plumbul.

dar rezultatele studiilor asupra deficitelor de fier. dar asemenea studii sunt foarte greu de condus. poate sustine ipoteza genetica. La majoritatea copiilor cu ADHD.tiuni specifice parinte-copil pot fi utile sau daunatoare pentru exprimarea simptomelor. Prezenta simptomelor ADHD la populatia cu nivel socio-economic scazut. aceasta este o arie importanta pentru tratament. Intuitia clinica sugereaza ca asemenea factori de stress social trebuie sa contribuie într-un fel la dezvoltarea sau severitatea simptomelor. traumatica (mediu înconjurator mai periculos). expunere mai mare la plumb) si a dezvoltarii cerebrale. desi anumite interac. Teoria tulburarii de adaptare 4 . 8. zinc sau alte minerale si legatura între comportament si continutul în proteine si hidrati de carbon din dieta sugereaza ca sunt necesare cercetari ulterioare în aceasta directie. a pierderilor legate de nastere (sanatate si îngrijire perinatala slaba). O mentiune merita acordata fierului.Diagnosticarea copiilor cu ADHD 2009 considera ca unii copii erau sensibili sau alergici la salicilatii sau aditivii alimentari. modelare si stress psihodinamic. toxica (de exemplu. a infectiilor SNC (expunere mai mare o data ce sistemul imun este stresat socio-economic). Cea mai populara ipoteza legata de dieta a fost cea a deficitului ortomolecular. care considera ca persoanele cu ADHD au un necesar constitutional mult mai mare pentru vitamine si alte elemente nutritive. Mediul psihosocial poate fi important. Hiperactivitatea a fost considerata ca una dintre posibilele sechele ale deprivarii materne. studiile controlate nu au aratat ca aceasta ar fi o problema importanta. care este coenzima în productia catecolaminelor si care s-a dovedit a fi util în ameliorarea comportamentului când a fost administrat suplimentar în cazurile cu deficit usor. De aceea. cum ar fi colorantii. Studiile au aratat ca un comportament matern negativ este mai degraba rezultatul si nu cauza dificultatilor în comportamentul copilului. deprivata. Copiii care au suferit pierderi sau separare la vârste mici au prezentat simptome ADHD. acizi grasi esentiali. neglijata sau abuzata poate fi considerata dovada care sustine aproape oricare ipoteza etiologica: pe lânga socializare. conservantii si aromele artificiale.

supravietuiau aceia care erau impulsivi. cu atât mai multi copii vor prezenta simptomele si vor îndeplini criteriile ADHD. ei nu-l mai aud”. ci din cauza ca atentia este din ce în ce mai solicitata în societatea moderna. [. foarte vigilenti. stimuli complecsi si pot sa nu raspunda la stimuli de nivel inferior implicati în activitatea academica. este acela că ei işi schimbă rapid centrul atentiei. afirmă profesorii americani. Teoria mediului suprastimulant Este posibil. Ei sunt puternic stimulaţi de vizionarea TV. în cautare de noi stimuli.. în epoca preistorica. .Motivul pentru care copiii noştri nu urmeresc sensul unei prezentiri sau discuţii. Acest model sugereaza ca unii indivizi pot pastra aceste trasaturi din cauza ramânerii în urma a remodelarii genomului. Copiii care primesc o portie zilnica de jocuri video. Aceastea sunt câteva din mărturiile profesorilor din lumea occindetală. activi. 9. iar atunci când profesorul vorbeşte. complex. cu cât mediul înconjurator devine mai complex si cere din ce în ce mai mult. La începutul vietii. autor al cărţii „Copii hiperactivi” susţine că problema aceastor copii nu este numai aceea a concentrării atenţiei ci şi incapacitatea urmăririi sau ascultării Ei au nevoie de un impuls mult mai puternic pentru a se concentra asupra sarcinii 4 . lucru sau gând. televizor.] Cred că micuţii s-au deprins cu obiceiul vizionării. nu neaparat din cauza unor modificari biologice.. Aceleasi calitati pot face o persoana mult mai vulnerabila la stress-ul societatii moderne. Aceşti copii nu mai ascultă nu mai pot urmări. ca mediul înconjurator actual. Acest model nu mai este adaptativ. Astfel.. aceasta fiindu-le furat foarte repede de alt stimul.Diagnosticarea copiilor cu ADHD 2009 Aceasta ipoteza sugereaza ca ADHD ar putea fi vazuta ca un set de raspunsuri adaptative care cauzeaza unele probleme în anumite medii. inclusiv situatiile scolare. rapizi. sa fie suprastimulant. ca un mod de a reduce zgomotul. mai ales la stilul de viata. Ei se pot obisnui cu avalansa de noutati. capabili sa-si comute atentia si sa raspunda. Doctorul Russel Barldey. prin ascultare la căşti încât s-au obişnuit să fie stimulaţi numai din afară. de asemenea. numeroase activitati extrascolare sau au parinti grabit i si schimba frecvent persoanele care îi îngrijesc pot avea sistemul atentional reglat la un nivel mai jos.

Este posibil ca într-un astfel de model sa fie suficient stress si insulte care sa creasca nivelul simptomelor peste nivelul de diagnostic. cu care sa se lucreze temporar. Un adult care ofera un mediu organizat. De aceea. intoxicatiile subclinice cu plumb. Dar un copil cu o predispozitie genetica este posibil sa aiba parinti care sa nu poata organiza o asemenea structura sau sa nu fie eficienti din cauza propriei lor încarcaturi genetice. de situatii dezorganizate si de cererile complexe în scopul performant ei. majoritatea copiilor care au nevoie de structuri suportive nu le obtin. suportiv. în scopuri clinice. chiar fara o predispozitie genetica. Modelul etiologic interactiv-aditiv Din cauza ca nici una dintre ipotezele etiologice nu poate explica toate cazurile de ADHD. Casa poate fi haotica în ciuda bunelor intentii ale parintilor. în timp ce altul cu încarcatura genetica severa ar manifesta boala chiar în cel mai suportiv mediu. traumatismele sau abuzul. iar mediul psihosocial scoate la iveala predispozitia genetica. 4 . pot creste nivelul simptomelor pâna la punctul la care sa fie diagnosticate ca boala prin afectarea aditionala a functionalitatii unui SNC de granita din punct d evedere genetic.Diagnosticarea copiilor cu ADHD 2009 10. Simptomele ADHD sunt exacerbate de obicei de stress. poate adesea sa suprime manifestarile exagerate la un copil. poate fi utila crearea unui model etiologic sintetic. nutritie sub nivelul optim. Un copil cu o oarecare predispozit ie genetica ar fi mai susceptibil la stress. Alti factori de stress sau insulte cum ar fi alergiile.

Toţi copiii se comportă în moduri care ar putea fi interpretate ca inatenţie.Diagnosticarea copiilor cu ADHD 2009 ELEMENTE DE DIAGNOSTIC PENTRU ADHD Conform Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM-IVTR). simptome centrale ale ADHD. ne pierdem răbdarea sau suntem agitaţi. Criteriile ADHD conform DSM-IV sunt: • debutul simptomelor sa aiba loc înainte de vârsta de 7 ani. Tipul hiperactiv-impulsiv • Diagnosticul este stabilit în condiţiile în care copilul prezintă şase Simptomatologia include neastâmpăr. întreruperea persoanelor care vorbesc şi dificultatea în a-şi aştepta rândul. hiperactive sau impulsive . • neglijenţă. face adesea greşeli din sau mai multe simptome de inatenţie . agitaţie sau mai multe simptome de hiperactivitate . nu finalizează sarcinile. nu respectă instrucţiunile.impulsivitate . hiperactivitate şi impulsivitate . nu ascultă până la capăt atunci când i se adresează cineva. putând surveni şi în formă combinată. vorbire excesivă. toţi visăm cu ochii deschişi. Tipul inatent • Diagnosticul este stabilit în condiţiile în care copilul prezintă şase Copilul inatent nu se poate concentra. simptomele ADHD se împart în trei categorii: inatenţie .impulsivitate . 4 . De fapt. îi întrerupem pe alţii. • fizică în momente nepotrivite. Tipul combinat • Diagnosticul este stabilit în condiţiile în care copilul prezintă şase sau mai multe simptome de inatenţie sau şase sau mai multe simptome de hiperactivitate . evită efortul intelectual susţinut. răspundem neîntrebaţi. dar nu toţi suferim de ADHD.

deseori evita. simptomele sa determine o afectare semnificativa a locuri diferite (scoala sau serviciu si acasa). de personalitate). şi totodată pe măsura în care acestea produc modificări ale comportamentului copilului. persistenţa şi istoricul simptomelor ADHD. copilul tebuie sa prezinte cel putin 6 din criteriile de inatentie dezvoltare. deseori are dificultati în sustinerea atentiei la sarcinile date sau la joaca c. în mai mult decât un singur context. deseori nu urmeaza instructiunile si nu reuseste sa-si termine temele la scoala. deseori are dificultati în organizarea sarcinilor si activitatilor f. schizofrenie • mentale (de exemplu • • si/sau hiperactivitate/impulsivitat. Simptomele ADHD se împart în două categorii principale: inatentie şi hiperactivitate . anxioase. nu îi place sau e refractar la angajarea în sarcini 4 . treburile sau îndatoririle la locul de munca (nedatorându-se unui comportament opozitionist sau neîntelegerii instructiunilor) e. simptomele sa fie pervazive si sa se manifeste în cel putin 2 frecventa si severitatea simptomelor sa fie mai mari decât cele acelasi nivel de dezvoltare.impulsivitate . Diagnosticul de ADHD se bazează pe numărul. • • academic sau ocupational. deseori esueaza în a acorda atentie detaliilor sau face greseli din neatentie la temele de la scoala. Simptomele de inatenţie(9 itemi) a. deseori nu pare sa asculte când i se vorbeste direct d. • de la copiii cu • • functionalitatii la nivel social. în munca sau alte activitati b. simptomele sa nu apara exclusiv în cursul unor afectiuni de sau alte psihoze si sa nu se explice mai bine prin alte tulburari afective.Diagnosticarea copiilor cu ADHD • • 2009 simptomele sa fie prezente de cel putin 6 luni de zile.

jocuri) Afecţiuni care pot apărea în paralel cu ADHD Mulţi copii cu ADHD suferă şi de alte boli care pot complica diagnosticul şi tratamentul.Diagnosticarea copiilor cu ADHD 2009 care necesita efort mental sustinut (cum ar fi temele de la scoala sau de acasa) g. 4 . carti sau unelte) h. se baga în conversatie. deseori vorbeste excesiv Impulsivitatea(3 itemi) a. deseori pierde lucrurile necesare pentru sarcini sau activitati (de exemplu jucarii. şcolarizarea şi nivelul de inteligenţă. deseori este pe picior de plecare sau actioneaza ca si cum ar avea un motor f. Pacienţii cu dizabilităţi de învăţare obţin scoruri sensibil mai mici decât cele considerate normale în conformitate cu vârsta. aceste caracteristici includ autoapreciere şi abilităţi sociale reduse. deseori are dificultati la joaca sau în angajarea în activitati libere în liniste e. deseori umbla dintr-un loc în altul (încoace si-ncolo) sau se catara excesiv în situatii în care nu este adecvat (la adolescent sau adult poate fi limitata la senzatia subiectiva de neliniste) d. deseori întrerupe sau deranjeaza pe ceilalti (de exemplu. deseori agita mâinile sau picioarele sau se rasuceste în scaun b. deseori are dificultati în a-si astepta rândul c. În plus. probleme la matematică şi la formulările scrise. deseori paraseste locul în clasa sau în alte situatii în care ar trebui sa stea asezat c. creioane. Cele mai frecvente afecţiuni care pot coexista cu ADHD sunt: Dizabilităţile de învăţare Dizabilităţile de învăţare includ dizabilităţi de citire. notitele de la scoala. deseori este usor de distras de stimuli externi Simptomele de hiperactivitate-impulsivitate (6 itemi) Hiperactivitatea a. deseori raspunde grabit. înainte de a se termina întrebarea b.

Indiferent de originea tulburărilor. deşi este posibil ca aceste tulburări afective să nu se manifeste înainte de adolescenţă sau de vârsta adultă. în special băieţii. BATERIA DE PROBE PSIHODIAGNOSTICE 1. mulţi experţi consideră ca unele consecinţe ale comportamentelor cauzate de ADHD pot să producă prin ele însele anxietate sau depresie şi pot reduce stima de sine.Diagnosticarea copiilor cu ADHD 2009 Tulburarea opoziţionismului provocator (ODD . Oppositional Defiant Disorder) şi tulburarea de conduită (CD . Atunci când sunt prezente. Tulburările afective şi anxioase Copiii cu ADHD au risc mai mare de a dezvolta probleme privitoare la • anxietate sau depresie. copiii cu ADHD. Se va utiliza o formă adaptată a Inteviului clinic pentru pacienţii copii hiperactivi realizat de un grup de specialişti de la Centrul Medical al 4 . • CD se caracterizează printr-un comportament persistent de violare a normelor sociale şi a drepturilor altora. tulburările afective sau anxioase necesită tratament specific. Deoarece în prezent nu există tratamente aprobate pentru ODD sau CD. care persistă timp de cel puţin şase luni. tulburarea opoziţionismului provocator şi tulburarea de conduită . negativ şi ostil faţă de formele de autoritate. • ODD se caracterizează printr-un comportament nesupus. părinţii pot avea nevoie o susţinere suplimentară pentru a putea controla aceste manifestări ale copiilor cu ADHD. sfidător. Conduct Disorder) Conform National Institute of Mental Health (NIMH) din SUA. Anamneza. au un risc mai mare de a dezvolta două tulburări psihiatrice. suplimentar faţă de ADHD.

3. 14 atât pentru scala completată de profesor. 12-14 pentru scala completată de părinte. 5) istoricul social. III-R).S. 6) probleme comportamentale curente. 4) istoricul şcolar. 6-8. 4 . Dacă scorul depăşeşte 1.M. 2. istoria perinatală.5. Scorul total – suma numărului total de puncte pentru toţi cei 14 itemi. 9-11. 3) istoricul tratamentului. Interviul clinic semistructurat pentru copii 3. perioada postnatală şi infantilă.1-3. abaterea standard peste medie pentru vârstă şi sex se consideră că este semnificativ clinic. Scala de evaluare a hiperactivităţii cu deficit de atenţie completată de învăţător aplicată pretratament şi posttratament. Interviul conţine întrebări ce acoperă 7 domenii: 1) factori ai dezvoltării (istoria prenatală. cât şi pentru scala completată de părinte.5. Factorul I: Neatenţie – Hiperactivitate – suma scorurilor la itemii: . 4. 13 pentru scala completată de profesor.suma scorurilor la itemii: –1. Scorul egal sau mai mare de 8 simptome reprezintă limita pentru diagnosticul de hiperactivitate cu deficit de atenţie (după D. 5.prin adunarea numărului de itemi cotaţi cu 2 sau cu 3. abaterea standard peste medie pentru vârstă şi sex se consideră că este semnificativ clinic. 2) istoria medicală. . Se calculează următoarele scoruri: 1. Dacă scorul depăşeşte 1.Diagnosticarea copiilor cu ADHD 2009 Universităţii din Massachusetts. Acesta este destinat intervievării părinţilor copiilor hiperactivi. Factorul II: Impulsivitate – Hiperactivitate . 7) istoricul familiei. 2. 12. Numărul simptomelor prezente .1-3. 4. repere ale dezvoltării). 6-8. 2.

Agitaţia psihomotorie. Jocul cu obiecte în timpul lecţiei. aplicată pretratament şi posttratament. Proba va constiui un instrument de diagnostic bun pentru copiii cu tulburari psihice şi in special cu leziuni cerebrale. Copilul se observă în sala de clasă. 2.. Williams. New York University Press.. adică de aptitudinea de a percepe cu exactitate configuraţii spaţiale şi de a le compara între ele.. Capacitatea de a rămâne aşezat în timpul lecţiei. 4. probă aplicată cu scopul măsurării nivelului intelectual al copiilor cuprinşi în studiu.S. Fişa de observaţie cuprinde cinci categorii comportamentale: 1. 7. ( Adaptare după Kestenbaum. Notarea comportamentelor observate se face în intervale de 30 secunde. Handbook of Clinical Asessment of Childrens and Adolescents. Vorbitul excesiv în timpul lecţiei. U. marcânduse pe fişa de observaţie comportamentele pe care copilul le manifestă. Fişa de observaţie comportamentală în timpul lecţiei (adaptare după Barkley. 3.A. Această fişă este proiectată pentru a observa şi înregistra simptomele hiperactivităţii cu deficit de atenţie în timpul muncii individuale în bancă. 1988). 4 . forma prescurtată (cu cinci desene).cit. 5. 5. Desenul omuleţului. Susţinerea atenţiei la sarcină. D. 4. op. în comparaţie cu un copil de nivel mediu din clasă. C.).Diagnosticarea copiilor cu ADHD 2009 Dacă scorul depăşeşte 1. probă proiectivă utilizată cu scopul cunoaşterii imaginii de sine a copiilor cuprinşi în studiu. atunci când i s-a dat muncă independentă în bancă. 6. Matrici Progresive Raven Color.5. Reuşita la această probă depinde foarte mult de nivelul de dezvoltare a funcţiei perceptiv-motorii. timp de 15-20 minute. abaterea standard peste medie pentru vârstă şi sex se consideră că este semnificativ clinic. Testul Bender-Santucci.

L. Bibliografie: 1. Editura Clusium. 11. 1990. M. B.-Psihologie experimentala. 111134. A cognitive theory of consciousness. 1005-1011. Albu. Baddeley. Sustained Attention. A. American Psychiatric Association.J. 1997. vol 121. Claredon Press. 8. New-York. Academic Press. Posner Foundations of cognitive neuroscience.65-86. In Neuropsychology . G. In M. 3. Barkley. & Weiskrantz. Ed. A. 1994. Attention: selection. A Tribute to Donald Broadbent. 14. 4th ed Revised. 1989. 2007. And In Executive Functions: Constructing a Unifying Theory of ADHD Psychological Bulletin nr. 631-682. Baars. 1998. 1. 50. D. Baddley. Pediatr Clin North Am. Polirom. -Attention Deficit Hyperactivity disorder: A Handbook for Diagnosis and Treatment. Guilford Press. - Construirea şi utilizarea testelor psihologice. & Hitch. 137-145. American Psychiatric Association – Diagnostic and statistical manual of mental disorders. 46. 4 . -Visual attention. 4. Barrickman L – Disruptive behavioural disorders.. 5. Iasi. probă proiectivă utilizată cu scopul cunoaşterii relaţiilor pe care copiii le au cu membrii familiei şi cu persoanele semnificative din viaţa lor. R. 6.Diagnosticarea copiilor cu ADHD 2009 8.A.I. Oxford. 78- 98.Behavioral Inhibition. 9. 845-856. Desenul familiei. Pediatr Clin North Am. Accardo P – A rational approach to the medical assessment of the child with attention deficit/hyperactivity disorder. Cambridge MA:MIT Press. Allport. Awareness and control.A. Washington DC. 485-493. Barkley R. 1988 7.A. 1993. Anitei M. 1999. 10. 2003.D. 2. Developments in the concept of working memory. .

Copilul neascultator. A. D. 1999. Russell A. Pediatr Clin North Am. Cucu-Ciuhan. 1970. hyperactivity and symptoms of sleep-disordered breathing. Bucureşti. Attention: Contemporary Theory and Analysis. - Psihologie clinică şi psihoterapie. Sylvi. 17. D. Iaşi.Taking Charge of ADHD 2009 New York: Guilford Press. (2005) Apr. DeSocio. 883-892.M. Faraone SV. 46. Dillon JE et al – Inattention. development and treatment. A.o abordare experientiala. . 2003. Pediatrics. Pediatrics. 13. Monuteaux MC et al – Growth deficits and attention-deficit/hyperactivity disorder Revisted: impact of gender.org. Hedger Archbold K.Psihoterapia copilului hiperactiv . 857-870. Conners CK – Clinical use of rating scales in diagnosis and treatment of attention-deficit/hyperactivity disorder. Dobrescu I. 46. 2006. Janiece E. 108. 23.borntoexplore. In Mostofsky. Ed.Diagnosticarea copiilor cu ADHD 12. .E. Chervin RD.-Iun. 111. 2006.Tratat de Psihoterapii Cognitive şi Comportamentale. 2006. Meredith Corporation. 15. 2000. G. 94-135. Blondis TA – Motor disorders and attention-deficit/hyperactivity disorder. Barkley. . 1998 – Mothering in families and without a child ith disability. D. Journal of Child and Adolescent Psychiatric Nursing. 313-322. 14. 16. Broadbent. 24. agitat si neatent. 20.Stimulus set and response set: two kinds of selective attention. . . Cramond B. 45. . Pediatr Clin North Am. 19. David. 2001. D. 18. 21. Editura Almateea. 22. 1999. Editura Polirom.Accessing Self-development through Narrative Approaches in Child and Adolescent Psychotherapy în . 554-563. International journal of disability and education. Bower. 2005. . Bucuresti. Editura Polirom Iaşi. 4 . 1998.The Coincidence of Attention Deficit Hyperactivity Disorder and Creativity. David. / Hayes. . 899-913. www. Biederman J. 2001.

Bazele teoretice si sugestii practice. Ed. Dumitru.Educatia elevilor hiperactivi si cu deficit de atentie Editura Didactic Press. I. 885-897. in The Bristish Journal of Psychiatry. 2008. 1998. Freeeman J. Lobovitz D. Sloane MA et al – Attention-deficit/ hyperactivity disorder in children and adolescents: interventions for a complex costly clinical conundrum. 46. Wickizer T et al – Utilization and cost of health care services for children with attention-deficit/hyperactivity disorder. 1999. Greydanus DE. Pediatr Clin North Am.M . Gerring JP.narrativeapproaches. Egan K. Shaywitz SE. 647-654. D. 1999. Dragos Carneci . 2001. 1049-1092. 31. Lozano P. 50. or weirdly abled". . 30. 178. 37. Pratt HD. 4 . 50. In Psichological Review . 2003. . 32. Greydanus DE.com. Epston D. 2003. M. Pediatr Clin North Am. si Mahoney Michael J. Epston David.IV -. – Consilierea Psihopedagogica. Dolan. 108. Ed.. Brady KD. 26. disabled. Chen A et al – Premorbid prevalence of ADHD and development of secondary ADHD after close head injury. Iaşi. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. . 2000. 33. 27. 1997. 29. Guevara J. p. 37.S. Ce face Creierul din noi?”. 2008. Egeth & Yantis . Pratt HD – Behavioural pediatrics. articol în arhiva Dulwich Centre 1997 http://www. 36.269-279. TR” (Manual de diagnostica si statistica a tulburarilor mentale). 28. 352-359. Patel DR. 34. 48.Termination as a Rite of Passage: Questioning Strategies for a Therapy of Inclusion" în "Constructivism in Psychotherapy". Shaywitz BA – Comorbidity of learning and attention disorders.ANNALS OF THE NEW DAVE: Status: abled. Representation and Time course. XIII-XVII. 35. Polirom. Pediatrics. 2004. Fletcher JM. Al. Pediatr Clin North Am.Relationship between 5-HT function and impulsivity and aggression in male offenders with personality disorders. White Michael . 71-78. part II. editat de Neimeyer Robert A. vol.Demascarea Secolului -.Visual attention: Control.Diagnosticarea copiilor cu ADHD 2009 25. 2001. vol. Asociatiei Psihiatrilor Liberi din Romania.

42. Iasi. Polirom. Katusic SK. 49.75-92. Polirom. Mihaela.Psihologia Cognitivă – Modele teoretico experimentale. Validation of Inferences From Persons’ Responses and Performances as Scientific Inquiry Into Score Meaning. S. Mitrofan. Barbaresi WJ et al – Use and costs of medical care for children and adolescents with and without attentiondeficit/hyperactivity disorder. 2006.The Principal’s Guide To Attention Deficit Hyperactivity Disorder. Congres National de Pediatrie. 50. Bucuresti. JAMA. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. N. 2005. McEwan. EDP Bucureşti. Madden PF et al – Latent class and factor analysis of DSM-IV ADHD. N. Mamaia. Mitrofan. Poster. M. Dragomir D et al – Probleme de diagnostic într-un caz de convulsii recurente.Diagnosticarea copiilor cu ADHD 2009 38. 44.. Hudziak J. Heath AC. & Seiffert. Nr. . "Psihologia la inceput de milenium". 50.Validity of Psychological Assessment. Inteligenta si aptitudinile. Joordens. 46.Selective attention: a reevaluation of the implications of negative priming. 1999. I – Cursa cu obstacole a dezvoltării umane. Leibson CL. B. Iasi. 1999.E. Iasi. 2001. . S. 831-843. Miclea. M. Milliken. American Psychologist. N. 40. . . 80-134.Testarea psihologica. in Mitrofan. Congres National de Pediatrie. Iancu M. 1988. 48. Poster. Iaşi. Editura Polirom. Messick. 1995. 46.. Mitrofan L. 2001. 285 (1). Ed. 1998. Iaşi. 45. . Mitrofan. Mercugliano M – What is attention-deficit/hyperactivity disorder? Pediatr Clin North Am. 1997. Popescu V.Psihometria si directiile ei de dezvoltare la inceput de 4 . Ed.Testarea psihologica a copilului mic. 60-66. . Polirom. Popescu V. Merikle. Ed. . 39. 43. 1988. 848-857.K. Ellen Key – Secolul copilului. 2000.2. 37. E. 741-749. Corwin Press. 47. Dragomir D et al – ADHD si afectiuni comorbide.1987. Iancu M. 41. 2003. milenium. In Psychological Review.

Bucuresti. . Pro Humanitate. Rascanu.Guidance and Counseling in the Elementary and Middle School. . Ed.J. 102-108. . 54. Bucuresti. 63. Cine. Răşcanu. A. Neuman RJ.Conduita hiperactivă la copii:Abordare metodologic – explicativă şi repere de analiză psiho-pedagogică. 2000. Popescu V – Copilul cu tulburari hiperkinetice si deficit de atentie (sindromul THADA sau ADHD). 2005. 64. Nopoulos P. 464-467.3 – 4 / 2006. 60. Brg S.. Popescu V – Copilul cu tulburari hiperkinetice si deficit de atentie (sindromul THADA).Introducere in Psihodiagnoza clinica” – partea I-a si a II-a. Heath AC et al – Evaluation of ADHD typology in three contrasting samples.T. I. 55. R. Musu.Editura Universitatii din Bucuresti. 2000. Rascanu . In: Popescu V (ed): Algoritm diagnostic si terapeutic în pediatrie. Bucuresti.. Viata Medicala. Editura SPER. 57. 46. psihoterapia si consilierea copilului abordare experientiala. Ed. 2007. 1999. “Învăţământul preşcolar”. Todd RD. 4 . Dubuque. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 871-884.Diagnosticarea copiilor cu ADHD 2009 51. Journal of Child Neurology. XLIX (2). 65. Bucuresti. I. 20. . A. Mitrofan... Popescu V – Copilul cu sindrom THADA (ADHD). 2007. Bucuresti. (coord. Ed. 2000. 15. Muro. Neacşu I. . Rascanu. I. 2003. R -Psihologie Aplicata . 38.). R: -Psihologie si Comunicare .IA:Brown&Benchmark. Ars Docendi. R. Castellenos FX et al – Developmental brain anomalies in children with attention-deficit/hyperactivity disorder. Bucuresti..Introducere în psihologia aplicata. 56. 62. Editia a III –a. 1995. SPER. 59.Kottman. 40. 217-222. Rev. Mitrofan. Ed. Editia a III –a. Nuţă. Bucureşti. Pediatr Clin North Am. Amaltea. 1999. 2. Pediatrie.. Editura Universitatii din Bucuresti. 58. 2001. 61. 52. 1997. 2007. nr. 53.Psihopatologia. ce şi cum?. 1999.Terapia educationala integrata. Morgan AM – Diagnosis of attention-deficit/hyperactivity disorder in the office. 25-33.Consiliere psihologică. Taflan.Editura Universitatii din Bucuresti.

48-55. 77.. www. Stan. 2000. 46. 4 . Smalley S. pag 133-230. Singer.- Handbook for screening Adolescents at Psychosocial Risk. EDP. Spreen... Bucuresti. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 2000. Şchiopu U. . M.. 1996.T.A. 39. Harding Crawfort M et al – Adoptive and biological families of children and adolescents with ADHD. „Psihologia la raspântia meleniilor” (sub red. Sprich S. 75. Bull. Verza E. R -Psihologia sanatatii: de la credinte si explicatii la sisteme de promovare a ei” . 1992. 915-927. Rascanu. Smucker WD. T.CA:Brooks/Cole Publishing Company. A practical approach in office practice. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 1992. Pediatr Clin North Am.".. Malone M et al – Linkage of the Dopamine D4 receptor gene and attention-deficit/hyperactivity disorder. R. . Thompson. A.L. L. . 78-136. Răşcanu. 1019-1048..L. M. Hedayat M – Evaluation and treatment of ADHD.Iasi.Psihologia vârstelor. 67. 2003.Hyperactivity and Creativity: The tacit dimension. American Family Physician. & Trina A. 78. Spencer T. 79.Diagnosticarea copiilor cu ADHD 2009 66.of the Psychonomic Soc. Biederman J. ShawGA. 71. 135-176. Editura "Stiinta si Tehnica S. 70. - Developmental Neuropsychology. Wilens T – Attention-deficit/hyperactivity disorder and comorbidity. Risser. Solis E. Oxford University Press. 74. – Psihologie medical si Asistenta social . 2000. 76.ADHD: Negative traits or unrecognized talents 2006. 39. A.- Counselig Children.C. Stein MT – Attention-deficit/hyperactivity disorder evaluation and diagnosis. 1997 80. Editura Polirom. Elsonline.. 1993. & Edgell. 2001. 69. 1995.Attention deficit-hyperctivity disorder. O. Sunohara GA. Iasi.org 73. Singer. Zlate) Collegium. - Testul psihologic. aplicaţii. 2001. 2002. . 72. 50. 64. D. Bucureşti. 1999. Editura Polirom. Evoluţie construcţie. Macmillan Inc. Pediatr Clin North Am. Roberts W. Reiff MI.modernlife. 817-829.Pacific Grove. 68. Biederman J. 1537-1542.

Wozniak J. 85. Bazele teoretice ale psihopedagogiei şcolare. Ed. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry.Diagnosticarea copiilor cu ADHD 2009 81. Part 5: A behavioural genetic perspective. Gh. 2007. Costello EJ et al – Implications of early versus late onset of attentio-deficit/hyperactivity disorder. Vrasmas E. 1512-1519.. Tomşa. Curran PJ. Verza E. Harding Crawfort M. Todd RD – Genetics of childhood disorders: XXI. Willoughby MT. 2000.-Psihologia vârstelor. Verza E. 2007. Bucureşti. 48-55. 84. N. Ploirom . Aramis. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. ADHD. 39. Bucuresti. 2000.F. Biederman J et al – Antecedents and complications of trauma in boys with ADHD. Ed. 38.-Educatia cerintelor speciale. 4 . 2000. 83. 2003. L. – Psihopatologia copilului. 1999. 39. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Bucuresti.. Editura V&I Integral. Wilmshurst. 82... Editura Prohumanitas. Iaşi. 86. Oprescu. 87. 1571-1573.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->