P. 1
Refrerat Botanicax

Refrerat Botanicax

|Views: 442|Likes:
Published by Bianca Irimie

More info:

Published by: Bianca Irimie on Oct 12, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/13/2013

pdf

text

original

Introducere

Ciupercile constituie un grup aparte, diferit de plante deoarece, spre deosebire de acestea din urmă, el nu conţine clorofilă. Se hrănesc cu organisme vii sau moarte, exact ca animalele. Nu au nici rădăcină, nici tulpină, nici frunze şi nici flori şi se reproduc într-un mod specific. Există peste 100.000 de specii de ciuperci. Oriunde în lume unde viaţa este posibilă, se găsesc ciuperci. Acestea trăiesc pe animale vii sau moarte, pe plante, în aer, pe sol şi în apă, foarte multe dintre acestea fiind însă atât de mici încât nu se pot observa cu ochiul liber. Din această cauză ciupercile se împart în ciuperci superioare (bureţii) şi ciuperci inferioare (mucegaiul, drojdia de bere). Pe lângă această împărţire, ciupercile se grupează în patru clase mari:Arhimycetes, Zigomycetes,Ascomycetes si Basidiomycetes(ciuperci superioare). Cu toată marea lor diversitate specifică, majoritatea ciupercilor prezintă câteva trăsături comune, precum: structura miceliului, modul de înmulţire şi modul de viaţă. Miceliul joacă rolul unei rădăcini: extrage din sol şi din resturi vegetale apa şi alimentele de care ciuperca are nevoie pentru a se dezvolta.Numeroase ciuperci au talul format din hife. Hifele cresc foarte repede în lemn, sol sau în orice suprafaţă care asigură hrana ciupercilor. Majoritatea ciupercilor comestibile fac parte din Increngătura Basidiomycota.

Increngătura Basidiomycota
Încrengătura Basidiomycota este una dintre cele mai mari din regnul Fungi. Cuprinde cele mai evoluate ciuperci, care prezintă in ciclul biologic, miceliu primar de scurta durata şi miceliu secundar de lungă durată. La macromicetele Basidiomycota, carpozomul este format dintr-un miceliu specializat, denumit miceliu terţiar. Carpozoamele au forme si mărimi diferite, in raport de specie şi prezintă o regiune himenială, in care se formează bazidii. Clasificarea bazidiomicetelor se face în funcţie de modul de formare a bazidiilor şi bazidiosporilor, forma exterioară a corpurilor de fructificare, caracterele regiunii himeniale, caracteristicile sporilor de rezistenţă şi ale ciclurilor biologice. Increngătura Basidiomycota cuprinde 4 clase, 33 de ordine, 130 de familii, 1353 genuri, cu 29914 specii. Dintre aceste clase, numai Basidiomycetes, Uredinomycetes şi Ustilaginomycetes cuprind specii cosmopolite (Kirk şi colab.,2001) Un bun obiect de studiu îl constituie genul Boletus, despre care sunt multe de menţionat.

Incadrare sistematică
Ciupercile din genul Boletus fac parte din Familia Boletaceae, Ordinul Boletales, Clasa Basidiomycetes, Increngătura Basidiomycota, Regnul Fungi şi cuprinde peste 100 de specii. Cuprinde numeroase ciuperci ectomicorizante, saprofite sau parazite, epigee sau hapogee şi cosmopolite. Carpozoamele sunt foarte variate ca formă (palarie, picior, stomac, sferă) şi consistenţă şi au regiunea himenială sub forma de lame, tuburi. Genul Boletus a fost definit si descris pentru prima dată de Elias Magnus Fries in 1821. Numele Boletus provine din latină si inseamnă ciupercă.

1

alteori o gasim în cantităţi mari in locuri nebănuite – probabil in funcţie de vreme ori de sol. Printre aceste calităţi. pitoancă. această ciupercă ocupă locul doi după Tuber melanosporum-renumita trufă. este albicios. bombat. cât şi in cele din zilele noastre. Această ciupercă are o aromă distinctă şi un miros plăcut. iar mai apoi galben şi in cele din urmă. este mai aromată. ventricos şi cu pălăria brună-gălbuie. este o ciupercă de pădure comestibilă. Mexic. cu marginile aderând la picior. mai târziu intinzându-se. molid. Se recomandă însă să nu se recolteze exemplare prea tinere. Specimenele ajunse la maturitate deplină pot cântări aproximativ 1 kg. În Africa de Sud creşte din abundenţă în pădurile de pini de pe cuprinsul ţării. de mai bine de cincizeci de ani. uneori câte două-trei sau în grupuri mari. pita padurii. 2 . care înseamnă „ciupercă superioară” şi edulis. lucioasă. Caracteristicile generale care ajută la evitarea recoltării de specii otrăvitoare sunt: o culoare roşie la marginea porilor. Quercus petrea. mesteacăn (Betula pendula). Stratul fertil este tubulos. Are o concentraţie mare de apă în comparaţie cu alte ciuperci comestibile. Pălăria poate avea toate nuanţele de maro. carnoasă. calităţi ce ies şi mai mult în evidenţă după uscare. Poate avea toate nuanţele de maro şi in porţiunea de sub pălărie prezintă o reţea. ramâne albă şi după ce este ruptă ori taiată. Este ciuperca cea mai frecvent intâlnită şi in carţile de bucate. Carnea este albă. castan (Castanea sativa). pentru a nu fi confundate cu alte specii necomestibile sau mai puţin apreciate. deşi este o ciupercă destul de capricioasă în ceea ce priveşte apariţia în grupuri mari: uneori nu apare decât izolată. în Asia. Are gust şi miros plăcut. devine galben-verzui. adică cea din toamnă. Boletus edulis pot fi găsite în Europa continentală din nordul Scandinaviei până în Grecia şi Italia. Nu este o ciupercă specifică Africii de Sud. gros. Cei mai apreciaţi de gastronomi sunt hribii tineri. respectiv la sfărşitul verii şi inceputul toamnei. exprimând calităţile culinare ale speciei. mânătarca are nenumarate calităţi care justifică pe deplin preţuirea de care se bucură. Această a doua recoltă. robust.foarte valoroasă. Denumirea de hrib provine din ucrainescul hryb. Piciorul este de regulă gros. Maroc şi în vestul Americii de Nord. Boletus edulis. unde este posibil să fi fost plantat.copită. fag (Fagus sylvatica) şi brad. plină. piperat. mânătargă. uneori deosebit de mare. Cu excepţia faptului că este foarte repede năpădită de viermi. atât in cele vechi. unde creşte în grupuri mari lângă cioturile putrezite de stejar. dar devine mai bună decât in stare proaspată. în regiunea Munţilor Stâncoşi la altitudini de până la 3500 metri. dar există şi exemplare cu picior mai subţire şi de formă regulată. de consistenţa caşului. Prin pădurile de la noi apare an de an. De obicei apare in două „valuri” : la sfârşitul primăverii şi începutul verii. Boletus edulis a fost găsit în păduri de tei din apropierea oraşului Christchurch în Noua Zeelandă. groasă. In ceea ce priveşte valoarea pe piaţa mondială. cu sensul de comestibilă. abia vizibile. de aceea se consideră că a fost introdusă accidental odată cu pinii importaţi. la început prezentând orificii mărunte. schimbarea culorii cărnii atunci când intră în contact cu aerul sau când este lovită şi un gust acru. Îşi au habitatul pe suprafeţe dominate de arbori de stejar (Quercus robur. Denumirea ştiinţifică. Este o ciupercă mare. Quercus palustris). La început are forma semisferică. Boletus edulis a făcut intotdeauna parte din cele mai cunoscute ciuperci de la noi din ţară. provine din rădăcina latină bolet-. poate cea mai importantă este aceea că se poate usca şi nu numai că nu-şi pierde gustul şi mirosul. Acest strat se poate îndepărta uşor şi are o grosime de 1-2 cm sau chiar mai mult. cand porii se deschid. având diametrul caracteristic intre 5-15 cm.burete.denumită popular hrib. pin (Pinus sylvestris).Boletus Edulis Boletus edulis. deoarece hribii mai mari adăpostesc adesea larve de muşte verzi şi devin slinoşi. creşte pe sol câte una. cu piciorul alb. Hribul poate fi găsit toamna în Siria şi Liban. moi şi mai puţin gustoşi pe măsură ce îmbătrânesc.

Hribi uscaţi Secţiune longitudinală prin Boletus edulis Boletus edulis Boletus satanas 3 .

dar in secţiune tuburile sporifere sunt gălbui. uşor toxică. devine maro. Diametrul caracteristic este de 6-12 cm. Dacă este ruptă. Stratul fertil al corpului fructifer este tubulos. Carnea este de culoare galbendeschis. la inceput convexă. asemănătoare cu pielea de căprioară.Boletus satanas. poate avea mai multe nuanţe de roşu. buretele dracului. Se poate confunda cu Boletus calopus. dar poate sa apară şi în pădurile de conifere. bulbucat. Micologul scandinav Stejskal. Arareori se intamplă să se găsească câte un exemplar matur sănătos. La apăsare devine albastru-verzui. Boletus regius Cunoscut sub denumirea populară de burete regesc. Atributul latin aereus înseamnă de cupru sau de bronz şi se referă la culoarea exterioară globuloasă şi. Este o specie destul de rară. Stratul fertil al corpului fructifer este tubulos. mai ales în pădurile de foioase. Piciorul este gros. uneori câte două ori in grupuri mai mari. pufoasă. creşte pe sol. dar pot fi şi albăstrui. apoi galben-verzui. la început galben ca lămâia. Nu are miros caracteristic şi are gust plăcut. Este o ciupercă mare. este una dintre cele mai frumoase şi mai gustoase ciuperci. solidă. Este convexă. porii au culoarea roşie. susţine că această ciupercă este foarte gustoasă şi comestibilă după ce a fost fiartă ori prajită. ceea ce este păcat pentru că pălăriile cărnoase se pot tăia felii şi sunt foarte gustoase făcute pané. Exemplarele tinere au gust şi miros plăcut. mânătarca dracului. afirmă că până şi vaporii ciupercii acesteia sunt otrăvitori. puternic atacate in schimb de viermi. Boletus aereus Hribul pucios este o ciupercă din familia Boletaceae. Diametrul caracteristic este de 6-20 cm. pe când in cazul altora ea provoacă tulburări gastrointestinale neplăcute. vara şi la începutul toamnei. Pălăria este alb-cenuşie. cunoscut sub denumirea populară de hrib ţigănesc. La început are cuticula catifelată. Roger Heim. ii place căldura. sub cuticulă este rozalie. Carnea este alb-gălbuie. la secţionare devine albăstruie. Urmele lăsate de viermi sunt maronii. arareori se găseşte in cantităţi mari. asemănătoare cu pielea de căprioară. in păduri. un vestit micolog francez. in raport cu piciorul este mică. Creşte vara şi la începutul toamnei. a cărei toxicitate este şi azi discutată pentru că unele persoane o suportă. genul Boletus. crem-cenuşie. In acelaşi timp. are suprafaţa fin fibroasă. creşte pe sol în păduri de foioase. mată. dar şi uscate. la 4 . este o ciupercă de prost renume. Ciuperca este de mărime mijlocie sau chiar mare. Creşte în păduri rare de foioase. de obicei câte una. mai ales izolată. viguroasă. iar cele bătrâne au gust şi miros neplăcut. Pălăria este de obicei roşiatică.

maturitate. 5 . este masiv. Carnea este destul de compactă. iniţial. este relativ toxică şi poate provoca tulburări gastrointestinale neplăcute. pitarca. aproape întotdeauna înfipt adânc în pământ. foarte tare. Piciorul este galben pe porţiunea superioară şi roşu-aprins în rest. Este foarte bună şi crudă. pretându-se la cele mai variate moduri de preparare. capătă o culoare verde-albăstruie. convexă. toxică. iniţial. Porii sunt foarte mici şi rotunzi. Creşte. 4-15 cm. 6-15 cm. Crudă sau insuficient fiartă. de dimensiuni variabile. albă. cu aceleaşi caracteristici în ce priveşte comestibilitatea: Boletus erythropus şi Boletus queletii. Porii sunt de culoare galben-citron sau verzui. iar la ciuperca matură devine brun-închis. La aceasta din urmă. în formă de pară sau chiar sferic. vara-toamna. Coloritul pălăriei variază de la gri-deschis la brun-măsliniu-deschis cu pete alb-gălbui. subţiri şi întotdeauna aderente la picior.chitarca. puţin îngroşat la bază. De obicei este confundată cu Boletus satanas (hrib ţigănesc. gros şi robust. Piciorul. apoi. cu ochiurile foarte mici. când sunt atinşi. foarte tare. globuloasă şi. semănând cu o pară.. hribul-dracului). cu condiţia să fie fiartă corespunzător. este. sau buretele vrajitoarei. la început. în special în regiunile cu climă caldă. cu miros şi gust foarte plăcute. de la deal la munte. Boletus luridus Boletus luridus. în pădurile de foioase. negricios. relativ catifelată şi. se aseamănă mult cu alte specii din acest gen. nu-şi schimbă culoarea în contact cu aerul. iar. devine convexă sau chiar aproape plată. uşorgranuloasă sau cu crăpături extrem de fine. Este o ciupercă excelentă din punct de vedere gastronomic. Coloritul şi densitatea cărnii ajută la recunoaşterea acestei specii. Carnea este relativ compactă. Coloritul pălăriei este. când este tăiată. comestibilă. cu gust dulceag. şi cu Boletus Iuridus (buretele-vrăjitoarei. Cuticula este uscată şi catifelată. gri-alburie cu nuanţe gălbui. hribul-mistreţului). Tuburile sunt lungi. cu o reţea roşie care devine brună spre bază. Piciorul. cu miros acru şi gust amar. destul de cărnoasă şi compactă. piciorul nu are reţeaua caracteristică. Este o ciupercă de bună calitate alimentară. câteodată cu pete mai deschise. este acoperit cu o reţea fină roşie. niciodată lipicioasă. având pe suprafaţă mici cocoaşe şi cu marginea larg ondulată. Tuburile sunt. câteodată. cu suprafaţa acoperită de o reţea fină în relief. măslinii. Carnea. Nu este comestibilă din cauza gustului foarte amar pe care şi-l păstrează chiar şi după fierbere. sau cilindric. cu gust amar. ca salată sau conservată în ulei. Creşte frecvent în pădurile de conifere. apoi. devin albăstrui. de preferinţă. 7-10 cm. dar exemplarele tinere pot fi confundate cu Tylopilus felleus. Cuticula este netedă. galbene şi. Boletus calopus Pălăria. la munte. albă sau gălbuie.

sunt lungi. Boletus pinicola Este deseori confundată cu Tylopilus felleus. iar pe margine apar pete verzui. are formă de pară. moale şi delicată. dar. argintii. cu o reţea roşiatică mai deasă sau mai rară. dar. Bibliografie 1. este. Marginea este acoperită cu peri fini.M. în albastru-verzui. câteodată. relativ robustă şi cărnoasă. plăcute. Tuburile. la deal şi la munte. ridicată şi ondulată larg. când sunt atinşi. Casa Cartii de Stiinta.depus la Biblioteca de Botanica) 4. consistent.Gloria..2003. unde este roşie-violacee.Crisan F. este foarte masiv. Coloritul pălăriei poate varia de la roşu-maroniu la brun-închis. Piciorul este brun-deschis sau gălbui. răsfrântă în jos şi. convexă sau aplatizată. Pălăria. Carnea este albă. globulos sau în formă de pară şi având pe suprafaţă o reţea roşie foarte fină.. Piciorul. la început. Cluj-Napoca 2. unii experţi considerând-o o varietate a acesteia din urmă. Coloritul pălăriei variază între galben-maroniu şi măsliniu sau brun-închis. convexă. cu miros delicat şi gust dulceag. Porii şi tuburile sunt. Elemente de micologie.. măslinii. 6-12 cm. 8-25 cm. cu aspect delicat catifelat. foarte gros şi cărnos.. Creşte. Ed. Cluj-Napoca (http://micologie. cu miros şi gust tipice de ciupercă. este relativ lipicioasă.. apoi galbene şi. De obicei creşte pe sub conifere. Este excelentă din punct de vedere gastronomic. în bleumarin.ro) 3. la început este globuloasă şi. 5-20 cm. fie în cele de conifere.. cu pete roşii la mijloc şi verzi la bază. Parvu M. emisferică şi. cu suprafaţa deseori colţuroasă.Goia I. şi mai ales cu Boletus edulis. Botanica sistematica I. Savulescu O. 6-20 cm. fie în pădurile de foioase. Parvu. la maturitate.Practicum de Botanica sistematica I (nepubl. apoi. cu excepţia celei de sub cuticula pălăriei. albicioase. Piciorul este gălbui. în special acolo unde este mult soare. Carnea este albă.bioge. iniţial. apoi. de la sfarşitul primăverii până toamna.ubbcluj. înguste şi libere. mai întâi. Ghid practic de micologie. foarte compactă şi cărnoasă.M. deseori cu marginea galbenroşcată. Porii şi tuburile se colorează. galbene. uscată sau lipicioasă pe vreme umedă.Pălăria. 1964. Piciorul. cu marginea. Ed. Cuticula este netedă sau catifelată. destul de îngroşat la bază şi cu suprafaţa complet acoperită de o reţea roşietică. Parvu. Porii sunt foarte mici şi rotunzi.. Didactica si Pedagogica. în special în jurul pinilor. Bucuresti 6 . cu gust foarte amar. pe vreme umedă.. apoi. carnea se colorează rapid în bleu şi. în contact cu aerul. Ed. apoi. şi în pădurile de foioase. Cuticula este netedă. Carnea este destul de densă.2007.

org 7 . Popovici L. (2008). 1983.5. Revista Tribuna . 1985.. Ed.Supliment estival. Toma I. Totul despre ciuperci. Morutzi C.wikipedia. Cluj-Napoca 7.ro/enciclopedie/regnul-fungi/boletus 9. Cannon PF.. Dictionary of the Fungi. Ed. Atlas Botanic. Stalpers JA. a X-a. http://www. http://www. Didactica si Pedagogica. 97 8.. Minter DW. Wallingford: CABI.eukarya. Kirk PM. Bucuresti 6. p.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->