You are on page 1of 18

GHID PSIHOPATOLOGIC stradă) şi halucinaţiile corporale, mai ales kinestezice3 şi

de „diagnosticare provizorie” tactile.


• Gândirea este afectată atât în ceea ce priveşte conţinutul4,
I. PSIHOZELE SCHIZOFRENICE cât şi manifestarea. Este prezentă sub diferite forme
incoerenţa, ce poate ajunge de la o lipsă de relaţie logică
Schizofreniile reprezintă un grup de psihoze endogene1, de obicei între diferite idei, până la alterarea structurii sintactice.
cronice, din punct de vedere clinic fiind caracterizate prin semne de • Tulburările de limbaj nu apar în formele uşoare ale bolii,
disociere mentală (o simptomatologie centrată în jurul sindromului însă în majoritatea cazurilor, atât limbajul vorbit, cât şi cel
disociativ) discordanţă afectivă şi activitate delirantă, incoerentă, care scris, prezintă tulburări aflate în corelaţie cu cele ale
are ca efect diminuarea eficienţei unor funcţii principale ale gândirii, determinând destabilizarea altor funcţii psihice.
psihicului, fapt care are drept consecinţă degradarea personalităţii, • În domeniul afectivităţii tulburarea caracteristică
determinând o rupere a contactului cu lumea exterioară şi o repliere schizofreniei este indiferenţa afectivă, în sensul pustiirii
autistă2. Ele debutează în special în adolescenţă şi la tinereţe, evoluând lăuntrice, atât sub aspect sentimental, cât şi emoţional. La
episodic sau continuu. începutul bolii predomină o labilitate sau o fluctuaţie
Elementele definitorii sunt: sindrom disociativ, sindrom delirant, rapidă a sentimentelor, asociată cu pierderea
durată mai mare de 6 luni, tulburări de comunicare, lipsa unor cauze sentimentului de simpatie în special în raport cu
organice. persoanele apropiate, în primul rând cu membrii familiei.
Tabloul psihopatologic cuprinde o serie de tulburări care În decursul evoluţiei bolii se pot înregistra fenomene de
afectează toate procesele psihice: inversiune afectivă şi de ambivalenţă afectivă.
• Tulburările de percepţie se concretizează în fenomene • Tulburările de atenţie nu au o prezenţă şi semnificaţie
halucinatorii, prezente în toate stadiile bolii (atitudinea deosebită în schizofrenie şi apar de obicei pe fondul unor
bolnavului faţă de acestea oscilează între două extreme:
de la nelinişte şi participare afectivă maximă, la 3
Chinestezíe = totalitate a simţurilor corpului omenesc, bazate pe sensibilitate, fără
indiferenţă şi detaşare aproape totală). Caracteristice sunt participarea văzului.
halucinaţiile auditive (voci ce se adresează direct 4
Delirul. În cadrul tulburărilor care afectează cu preponderenţă conţinutul gândirii, pe
bolnavului, conversează cu el, îi comentează acţiunile şi prim plan se află delirul trăit primar şi aparent nemotivat. Delirul este definit ca relaţia
uneori chiar îi spun ce să facă). La fel de semnificative unui subiect cu o realitate exterioară construită de el şi luată drept realitatea însăşi, cu o
sunt sonorizarea gândirii (bolnavul vorbeşte sigur pe convingere absolută şi de nezdruncinat. „Teme” specifice delirului sunt: megalomania,
persecuţia, universul pasional (gelozia, rotomania), hipocondria etc.
În schizofrenie delirul este nesistematizat din cauza incoerenţei şi lipsei sale de
1
Endogen = care este de origine internă, care apare fără concursul unor influenţe ale logică. Schizofrenia este caracterizată de teme multiple sau schimbătoare. Delirul se
mediului exterior. Termenul este antonim cu cel de „exogen”, care în patologia mentală construieşte prin anumite mecanisme, cele mai importante fiind halucinaţia,
desemnează întregul câmp de cauzalitate care purcede din mediul extern organismului. interpretarea eronată (reprezintă o judecată falsă, ce pleacă însă de la o percepţie
2
Stare patologică manifestată prin ruperea legăturilor psihice cu lumea exterioară şi corectă), intuiţia (constituită din reprezentări şi idei încărcate cu semnificaţie
intensa trăire a vieţii interioare. nemotivată) şi imaginaţia.

1
alte tulburări. Este prezentă în special diminuarea
cantitativă a atenţiei. B. Schizofrenia hebefrenică
• Tulburările de memorie, fără a face nici ele parte din Se instalează insidios la vârsta pubertăţii sau a adolescenţei, peste
simptomatologia specifică, apar sub forma dificultăţii de trei sferturi din cazuri având debut treptat. Hebefrenia are simptome
fixare şi concentrare pe ceva anume, cauzată de lipsa de specifice vârstei la care se instalează: infatuare, tendinţă la obrăznicie,
interes pentru mediul înconjurător. Se înregistrează hipersensibilitate, iritare la contrazicere, dar şi precocitate şi preocupări
allomnezii (amintiri reale, dar modificate) şi deosebite, abstracte. Comportamentul este pueril, „golănesc”, iar
pseudomnezii (produse ale imaginaţiei cu caracter de gândirea este incoerentă, dezlânată, procesele asociative fiind alerte,
amintiri). frecvent apărând dislogii (neologisme, para-gramatisme) şi disgrafii.
Conţinutul patologic al gândirii este caracterizat frecvent prin
Principalele forme de schizofrenie sunt: preocupări şi convingeri delirante, pe teme erotice, de invenţie, de
reformă, la care se pot adăuga convingeri delirante de persecuţie,
A. Schizofrenia simplă urmărire sau teme hipocondrice. Există o tendinţa spre „filozofare” şi
Este definită ca o psihoză care se manifestă insidios prin bizarerii „introspecţie metafizică”.
ale conduitei, incapacitatea de a face faţă exigenţelor sociale şi Afectivitatea urmăreşte tematica delirantă; dispoziţia de fond este
scăderea tuturor performanţelor. Debutul este lent. Tabloul clinic se mixtă sau cu înclinaţie către anxietate (sau depresie), ce alternează cu
caracterizează prin pierderea treptată a interesului faţă de sine, faţă de stări euforice.
cei din jur, faţă de societate, scăderea capacităţii de ordonare şi Evoluţia este severă, forma hebefrenică fiind considerată o formă
programare a activităţii, lipsă de perseverenţă şi tenacitate. Toate acestea de nucleu a schizofreniei: adesea se ajunge la demenţă profundă cu
duc la scăderea coerenţei şi eficienţei comportamentului, ajungându-se la tocire afectivă, incoerenţă accentuată în desfăşurarea proceselor
neglijenţă în ţinută şi igienă precum şi la nerespectarea normelor asociative, comportament imprevizibil. Răspunsul la tratament este
sociale. Subiectul este autorul unor acte bizare, misterioase, care în destul de slab.
cazuri extreme pot deveni periculoase, agresive. ***
Gândirea este incoerentă, cu expresii verbale sărace; frecvent se C. Schizofrenia catatonică
ajunge la autism, închiderea în sine putând fi expresia unor preocupări în Acesteia îi este specific sindromul catatonic5, care constă într-o
universul interior. stare de inerţie sau de pierdere a iniţiativei motrice. Pe acest fond de
Din punct de vedere afectiv subiectul ajunge la detaşare, pasivitate se observă fenomene psihomotorii semi-automate şi semi-
răceală, respingerea celor apropiaţi, ambivalenţă şi respingere afectivă; intenţionate cum ar fi: catalepsia (menţinerea atitudinilor impuse),
apar tulburări ale instinctului sexual manifestate prin homosexualitate, flexibilitatea ceroasă (plasticitatea maselor musculare în mişcările
exhibiţionism, prostituţie. pasive), parakineziile6 (stereotipii, manierisme7, mimică paradoxală sau
Fenomenele delirant-halucinatorii sunt de scurtă durată, iar voinţa
este scăzută. Răspunsul la terapie este slab.
*** 5
Catatonie = sindrom psihomotor al schizofreniei, caracterizat printr-o stare de fixare a
corpului în anumite poziţii, conduită stereotipă şi stupoare mintală. [Gen. -iei. / < fr.
catatonie, cf. gr. kata – în jos, tonos – tensiune].

2
paramimie8), negativism şi sugestibilitate. Dintre acestea cele mai Aceasta este o formă frecvent întâlnită în clinică, caracterizată
semnificative sunt stereotipiile, negativismul şi sugestibilitatea prin:
catatonică.  debut relativ târziu faţă de celelalte forme (în jurul vârstei de
Stereotipiile sunt mişcări coordonate, cuvinte sau fraze ce se 30 de ani);
remarcă prin fixitatea şi repetiţia lor într-o formă imuabilă. Există  preponderenţa halucinaţiilor şi a delirului;
stereotipii de poziţie, de mişcare, de expresie, stereotipii în scris şi chiar  conservarea într-o anumită măsură a personalităţii şi a
stereotipii ale gândirii şi ale halucinaţiilor. Negativismul poate fi pasiv, capacităţilor de inserţie socială pentru o perioadă de timp mai
când bolnavul nu face ceea ce se aşteaptă de la el, sau activ, când lungă decât în alte forme;
bolnavul face altceva sau chiar contrariul. Sugestibilitatea poate fi  tulburări mai puţin importante ale activităţii generale.
considerată opusă negativismului deoarece constă într-o supunere Perioada de început este în general mai îndelungată, tabloul clinic
automată, fără rezistenţă, la orice ordin sau solicitare din afară. fiind dominat de idei delirante de persecuţie, misionarism,
Exagerarea acestor fenomene catatonice, inhibitorii transformare corporală însoţită de halucinaţii. Sub influenţa ideilor
(hipokinetice9) constituie stupoarea catatonică, ce poate fi întreruptă delirante, schizofrenii paranoizi redactează lucrări cu conţinut literar sau
prin impulsiuni şi uneori crize mari hiperkinetice, constituind agitaţia ştiinţific (ex.), memorii, denunţuri şi reclamaţii, putând trece şi la măsuri
catatonică. de apărare şi devenind în felul acesta asociali şi chiar periculoşi. Alteori,
Evoluţia este benignă, dând remisiuni mai bune faţă de alte forme prin fenomenul de orientare dublă, delirul poate fi izolat sau încapsulat,
ale schizofreniei. Există însă riscul trecerii din această formă în forma ceea ce permite o adaptare socială de multe ori satisfăcătoare.
paranoidă sau într-o formă mixtă, hebe-freno-catonică. Se foloseşte în ***
mod deosebit terapia electro-convulsivă. E. Schizofrenia afectivă
*** Se caracterizează prin prezenţa sindromului maniacal depresiv
D. Schizofrenia paranoidă la care se adaugă elemente ale sindromului disociativ sau delirant, toate
6
Parachinezie, parachinezii = tulburare a funcţiei motorii, constând în efectuarea unor acestea pe fondul absenţei oricărei tulburări organice. Tabloul clinic este
mişcări anormale. [Scris şi: parakinezie] – Din fr. parakinésie. dominat de tulburări în sfera afectivităţii, la care trebuie să se adauge cel
7
Manierism = lipsă de naturaleţe în comportare (în artă, constă într-un formalism în puţin unul dintre simptomele:
realizarea operelor, caracterizat prin tendinţa de a înzorzona cu elemente artificiale. (din  halucinaţii auditive cu caracter comentativ;
fr. maniérisme);
8  delir de halucinaţii nelegate de sfera afectivă;
Paramimie, paramimii = Parachinezie constând în pervertirea expresiei mimice până
la lipsa concordanţei dintre mimică şi trăirile emoţionale ale bolnavului; repetare
 idei de influenţă;
stereotipă sau perseverarea uneia şi aceleiaşi expresii mimice în stări emoţionale  idei delirante persistente, cel puţin o lună după remisia
diferite. – Din fr. paramimie. episodului afectiv;
9
Cinetic, -ă (adj.) Referitor la mişcare; de mişcare; ◊ Energie cinetică = energie pe care Evoluţia este bună (asemănătoare cu a psihozelor afective), acest
o produce un corp în mişcare; artă cinetică = artă care integrează operei mişcarea tip de schizofrenie având cel mai bun pronostic de revenire dintre toate
produsă de un motor sau efecte de lumini şi care, sub motiv că opera este în continuă formele de schizofrenie. Prezintă totuşi riscul suicidar.
mişcare, manifestă tendinţa de a crea opere de artă semiindustriale pe baza unui
prototip. [< fr. cinétique, cf. gr. kinetikos – mişcător]. ***
F. Schizofrenia reziduală
3
Este cea mai des întâlnită în practică, fiind o formă evolutivă 1. se aşteaptă (fără un motiv consistent) să fie exploatat sau
comună tuturor celorlalte tipuri clinice, aşa-zisa „schizofrenie nedreptăţit de alţii;
ambulatorie”. Subiectul este de obicei capabil să se insereze în grupul 2. are, fără nici o justificare, dubii în legătură cu loialitatea şi
socio-familial, însă profesional nu se poate integra decât greu (şi, de sinceritatea prietenilor sau a asociaţilor;
obicei, la un nivel inferior celui de dinaintea debutului). Criteriile de 3. întrezăreşte intenţii josnice sau ameninţătoare ascunse în
diagnosticare sunt: cele mai benigne remarci sau evenimente, de exemplu,
 tocire afectivă; suspectează că vecinul îşi scoate afară lucrurile dimineaţa ca
 izolare socială; să-l agreseze pe dânsul;
 comportament excentric; 4. poartă ranchiună sau este exploziv la lipsa de respect a altuia
 prezenţa cel puţin a unui episod acut schizofrenic în faţă de sine;
antecedente. 5. nu are încredere în alţii din cauza temerii nejustificate că
orice informaţie va fi folosită împotriva sa;
II. TULBURĂRILE DE PERSONALITATE 6. este prompt în a reacţiona cu mâinile pentru contra-atac;
7. are, în mod nejustificat, dubii în legătură cu fidelitatea soţiei
Trăsăturile de personalitate sunt moduri durabile de percepere, sau partenerei sexuale;
relaţionare şi gândire despre mediul social şi despre sine, care se b) Nu apare exclusiv în cursul schizofreniei sau a tulburării
manifestă într-o largă gamă de contexte. Atunci când trăsăturile de delirante.
personalitate sunt inflexibile şi dezadaptive, cauzând fie deteriorarea
funcţională, fie suferinţă subiectivă importantă, ele constituie tulburări de B. Tulburarea de personalitate de tip schizoid
personalitate. a). Se manifestă printr-un mod de a fi plin de indiferenţă faţă de
Manifestările tulburărilor de personalitate se recunosc adesea din relaţiile sociale şi o gamă restrânsă de experienţe emoţionale (începând
adolescenţă (sau mai precoce) şi continuă de-a lungul celei mai mari de timpuriu în viaţa adultă), care este prezent într-o varietate de contexte:
părţi a vieţii adulte. Ele devin însă mai puţin evidente la o vârstă medie 1. nici nu doreşte şi nici nu se bucură de relaţiile strânse,
sau la bătrâneţe. inclusiv de faptul de a fi membru al unei familii;
Diagnosticul va fi pus numai când elementele caracteristice sunt 2. aproape întotdeauna preferă activităţile solitare;
tipice pentru activitatea pe termen lung a persoanei şi nu sunt limitate la 3. rar (sau chiar niciodată!) pare a trăi emoţii puternice, cum ar
episoade discrete de maladie. Redăm în continuare o clasificare a fi mânia sau bucuria;
tulburărilor de personalitate după DSM IV. 4. manifestă puţină dorinţă (sau deloc) de a avea experienţe
sexuale cu altă persoană (etatea trebuie luată în consideraţie);
A. Tulburarea de personalitate de tip paranoid 5. este indiferent atât la laudele, cât şi la criticile altora;
a). Tendinţa constantă şi nejustificată, începând precoce în viaţa 6. nu are amici sau confidenţi apropiaţi (sau exclusiv unul) alţii
adultă şi prezentă într-o varietate de contexte, de a interpreta acţiunile decât rudele de primul grad;
oamenilor ca fiind deliberat înjositoare sau ameninţătoare, după cum
este indicat de cel puţin patru dintre următoarele situaţii:

4
7. este rece, distant şi prezintă rar gesturi sau expresii faciale
de reciprocitate, cum ar fi zâmbetul sau înclinarea aprobativă D. Tulburarea de personalitate de tip antisocial
a capului ; Elementul esenţial al acestei tulburări este un mod de
c) Nu survine exclusiv în cursul evoluţiei schizofreniei sau a unei comportament iresponsabil şi antisocial care începe în copilărie (sau de
tulburări delirante. timpuriu în adolescenţă) şi se continuă în perioada adultă. Pentru a putea
fi pus acest diagnostic, persoana trebuie să fie de cel puţin 18 ani şi să
C. Tulburarea de personalitate de tip schizotipal aibă un „istoric” de tulburare al conduitei mai înainte de etatea de 15 ani.
Un mod de relaţionare interpersonală deficitar, cu particularităţi Minciuna, furtul, chiulul, vandalismul, iniţierea de bătăi,
de comportament începând de timpuriu în perioada adultă, prezent într-o vagabondajul şi cruzimea fizică sunt semne tipice copilăriei. În perioada
varietate de contexte, după cum este indicat de cel puţin cinci din adultă comportamentele antisociale continuă şi pot include:
următoarele: incapacitatea de a onora obligaţiile financiare, de a acţiona ca un
1. idei de referinţă (exclusiv ideile delirante de referinţă); părinte responsabil sau de a se planifica, precum şi incapacitatea de a
2. anxietate socială excesivă, adică disconfort extern în situaţii susţine un comportament constant în muncă. Aceşti oameni nu
sociale implicând persoane nefamiliale; reuşesc să se conformeze normelor sociale şi comit de repetate ori acte
3. convingeri stranii sau gândire magică, care influenţează antisociale, care sunt motive de arest.
comportamentul şi sunt incompatibile cu normele culturale
(de exemplu: superstiţiozitatea, credinţa în clarviziune, a. Vârsta: cel puţin 18 ani.
telepatie sau cel de-al şaselea simţ, convingeri de genul: «alţii b. Evidenţa unei tulburări de conduită cu debut înainte de etatea
îmi pot simţi sentimentele», iar la copii şi adolescenţi, fantezii de 15 ani, după cum este indicat de un „istoric” de trei sau mai multe din
sau preocupări bizare); următoarele:
4. experienţe perceptuale insolite, greu credibile, de exemplu, 1. a „chiulit” adesea;
iluzii, detectarea unei forţe sau persoane care în realitate nu 2. a fugit de acasă de cel puţin două ori în timp ce locuia în
este prezentă („Simţeam că mama mea moartă era în cameră casa părintească (sau a substitutului parental), sau o dată fără
cu mine.”); să se mai întoarcă;
5. comportament sau înfăţişare bizară sau excentrică: 3. a iniţiat adesea bătăi (încăierări);
neglijenţă (nepieptănat), manierisme insolite, vorbitul cu sine 4. a utilizat arme în mai mult decât o singură încăierare;
însuşi; 5. a forţat pe cineva să aibă contact sexual cu el;
6. nici un fel de amici sau confidenţi apropiaţi (sau numai 6. a manifestat cruzime faţă de animale;
unul) alţii decât rudele de gradul I; 7. a manifestat cruzime faţă de oameni;
7. limbaj bizar (incoerent, vag, inadecvat de abstract); 8. a distrus în mod deliberat proprietatea altora (altfel decât
8. reacţii inadecvate sau diminuate (de exemplu, răspunde rar, prin incendiere);
rezervat, stupid în gesturi şi lipsa unor expresii faciale 9. s-a angajat în mod deliberat în incendieri;
precum ar fi zâmbetul sau înclinatul aprobativ al capului); 10. a minţit adesea (în alt scop decât acela de a evita maltratarea
9. suspiciozitate sau ideaţie paranoică fizică sau sexuală):

5
11. a furat fără a se confrunta cu victima în mai mult decât o  lipsa unei adrese fixe pentru o lună sau
ocazie (inclusiv falsificarea); mai mult.
12. a furat confruntându-se cu victima (de exemplu, jaf, furt de 6. Nu pune nici un preţ pe adevăr, după cum demonstrează
poşete, furt cu mână armată); minciuna repetată, uzul de „alias”-uri sau manipularea altora în profitul
sau pentru plăcerea sa;
c). Un mod de comportament iresponsabil şi antisocial de la 7. Este imprudent referitor la propria sa siguranţă sau la
etatea de 15 ani, după cum este indicat de cel puţin 4 din următoarele: siguranţa altora (conducerea maşinii în timp ce este băut sau condusul
1. Este incapabil să susţină un comportament constant în muncă, repetat cu viteză excesivă);
după cum este indicat de oricare din următoarele (inclusiv 8. Este lipsit de capacitatea de a fi un părinte responsabil, după
comportamentul similar în situaţii şcolare, dacă persoana este elev): cum indică unul sau mai multe din următoarele:
 lipsa de ocupaţie timp de 6 luni (sau mai mult), în  malnutriţia copilului;
decurs de 5 ani, deşi este aşteptat să lucreze, având  maladii ale copilului rezultând din
unde; lipsa unui minim de igienă;
 repetate absenţe de la lucru neexplicate printr-o  incapacitatea de a obţine îngrijirea
maladie a sa sau a unui membru al familiei sale; medicală pentru un copil suferind;
 abandonarea a diverse locuri de muncă fără a  dependenţa copilului de vecini sau
avea planuri realiste de a găsi altele. de rude pentru mâncare şi adăpost;
2. Incapacitatea de a se conforma normelor sociale referitoare  incapacitatea de a găsi un
la comportamentul permis, după cum indică repetata comitere a actelor îngrijitor pentru copilul mic când părintele acestuia
antisociale care sunt motiv de arest (fie că ajunge arestat sau nu), de este plecat de acasă;
exemplu: distrugerea proprietăţii, furtul, angajarea în preocupări ilegale;  risipirea repetată pe articole
3. Este iritabil şi agresiv, fapt indicat de bătăile şi atacurile personale a banilor necesari pentru cheltuielile casei.
corporale repetate (neimpuse de propria-i profesie, spre a se apăra, pe 9. Nu a susţinut niciodată o relaţie monogamă pentru mai mult
sine sau pe altcineva), incluzând maltratarea soţiei sau a copilului; de un an;
4. Eşecuri repetate în a-şi onora obligaţiile financiare, după 10. Lipsa de remuşcări (se simte îndreptăţit să violenteze, să
cum este indicat de condamnarea pentru datorii sau incapacitatea de a maltrateze sau să fure de la altcineva).
asigura subzistenţa copilului sau a altor dependenţi în mod regulat;
5. Este incapabil să prevadă sau este impulsiv după cum este d). Apariţia comportamentului antisocial nu exclusiv în timpul
indicat de unul sau ambele item-uri: evoluţii schizofreniei sau a episoadelor maniacale.
 călătoreşte din loc în Ioc fără serviciu pre-
aranjat, sau cu un scop precis pentru perioada E. Tulburarea de personalitate de tip bordeline
călătoriei, ori având o idee clară despre când se Elementul esenţial al acestei tulburări este constituit de o
va termina călătoria; instabilitate a imaginii de sine, a relaţiilor interpersonale şi a

6
dispoziţiilor, începând de timpuriu la maturitate, prezent într-o varietate 1. Caută constant sau cere reasigurare, aprobare sau laudă;
de contexte. 2. Persoanele în cauză sunt puţin atractive din punct de vedere
O anumită perturbare de identitate este aproape invariabil sexual;
prezentă, manifestându-se prin incertitudine în legătură cu diverse 3. Persoana este extrem de preocupată de atracţia sa fizică;
aspecte ale vieţii, cum ar fi imaginea de sine, orientarea sexuală, 4. Îşi exprimă emoţiile cu o exagerare inadecvată (de exemplu,
planificarea vieţii pe termen lung, alegerea carierei, a prietenilor, a îmbrăţişează persoane cunoscute din întâmplare cândva cu o emotivitate
partenerilor sexuali etc. Persoana experimentează adesea o asemenea excesivă, debordantă), plâns cu suspine, nu se poate controla în ocazii
instabilitate a imaginii de sine, precum şi insatisfacţie şi dezgust. sentimentale, are accese de furie;
Putem identifica acest tip de tulburare dacă există cel puţin 5 din 5. Este deranjată de situaţiile în care nu este în centrul atenţiei;
următoarele: 6. Se schimbă atitudinal rapid şi îşi exprimă adeseori superficial
1. Relaţii interpersonale instabile, caracterizate intens prin emoţiile;
alternarea între extremele de supra-idealizare şi dispreţuire; 7. Este auto-centrată, acţiunile ei fiind orientate spre obţinerea
2. Impulsivitate în cel puţin două arii care sunt potenţial auto- de satisfacţie imediată, nu are nici o toleranţă pentru frustrare; este
prejudiciante (de exemplu: cheltuieli, sex, uz de substanţe narcotice, exasperată când o gratificaţie întârzie;
conducere imprudentă a unui autovehicul, automutilare); 8. Are un stil de a vorbi care este excesiv de impresionist şi lipsit
3. Instabilitate afectivă, trecerea bruscă de la dispoziţia de bază de detalii (de exemplu, când este pusă să-şi descrie mama, nu poate fi
pozitivă la depresie, iritabilitate sau anxietate (durând câteva ore, iar – explicită, afirmând doar că „ea era o persoană frumoasă”).
mai rar – mai mult de câteva zile);
4. Mânie intensă, inoportună sau constantă, bătăi repetate; G. Tulburarea de personalitate de tip narcisist
5. Ameninţări, tendinţă spre comportament suicidal sau Se caracterizează printr-o atitudine de grandoare (în fantezie sau
automutilant; comportament), lipsă de empatie şi susceptibilitate anormală în evaluarea
6. Perturbare marcată şi persistentă de identitate, manifestată altora (începând de timpuriu în perioada adultă) prezentă într-o varietate
prin incertitudine în legătură cu cel puţin două din următoarele de contexte, după cum este indicat de cel puţin 5 din următoarele:
elemente: imaginea de sine, orientarea sexuală, scopurile pe termen 1. Reacţionează la critică cu furie, ruşine sau umilinţă (chiar
lung sau alegerea carierei, tipul de prieteni doriţi, valorile preferate; dacă nu este exprimată);
7. Sentiment cronic de insatisfacţie sau dezgust; 2. Este exploatator impersonal; înşeală pe alţii pentru a-şi realiza
8. Eforturi disperate de a evita abandonul, real sau imaginar propriile scopuri;
(exclusiv comportamentul suicidar sau automutilant). 3. Are un sentiment exagerat al importanţei de sine (de
exemplu, îşi exagerează realizările şi talentele, aşteaptă să fie remarcat ca
F. Tulburarea de personalitate de tip histrionic „special”, fără nici o realizare corespunzătoare;
Este caracterizată de o emoţionalitate excesivă şi o sete imensă 4. Crede că problemele sale sunt unice şi pot fi înţelese numai de
de a fi în centrul atenţiei, începând de timpuriu în perioada adultă. Acest anumiţi oameni;
tip este prezent într-o varietate de contexte, după cum este indicat de cel 5. Este preocupat de fantezii de succes nelimitat, putere,
puţin 4 din următoarele: strălucire, frumuseţe sau amor ideal;

7
6. Are un sentiment de îndreptăţire, aşteptând permanent un I. Tulburarea de personalitate de tip sadic
tratament din partea altora extrem de favorabil (de exemplu consideră a). În acest caz comportamentul individului este crud, josnic şi
că nu trebuie să aştepte la un rând, pe când alţii trebuie să o facă); agresiv (începând de timpuriu în viaţa adultă) după cum este indicat de
7. Pretinde atenţie şi admiraţie, ţine să „pescuiască” apariţia repetată a cel puţin 4 din următoarele:
complimente; 1. A utilizat cruzimea sau violenţa fizică în scopul stabilirii
8. Lipsă de empatie: e incapabil de a recunoaşte şi experimenta dominaţiei într-o relaţie;
ceea ce simt alţii (de exemplu, e iritat şi revoltat când un prieten suferind 2. Umileşte sau insultă oamenii în prezenţa altora;
grav revocă o petrecere); 3. A tratat sau a adus pe cineva sub controlul său într-o manieră
9. Este deseori stăpânit de invidie. extrem de dură (un copil, elev, prizonier sau pacient);
4. Este amuzat sau îi produce plăcere suferinţa fizică sau
H. Tulburarea de personalitate de tip dependent psihică a altora (inclusiv a animalelor);
Un altfel de tip de comportament începe de timpuriu în viaţa 5. A minţit cu unicul scop de a face rău sau de a provoca
adultă şi este prezent într-o varietate de contexte, după cum este indicat durere altora;
de cel puţin 5 din următoarele: 6. Pune alţi oameni să facă ceea ce el doreşte prin înfricoşarea
1. Este incapabil să ia decizii de fiecare zi fără o cantitate acestora (prin intimidare sau chiar teroare);
excesivă de avize şi reasigurări din partea altora; 7. Restrânge autonomia celor cu care se află în strânsă relaţie
2. Permite altora să ia cele mai multe din deciziile importante (de exemplu, nu-şi lasă soţia să plece de acasă neînsoţită sau nu permite
referitoare la sine (de exemplu, unde să locuiască, ce serviciu să-şi ia fiicei sale adolescente să participe la activităţi extra-şcolare);
etc.); 8. Este fascinat de violenţă, arme, arte marţiale, vătămare şi
3. Este de acord cu oamenii chiar când aceştia nu au dreptate, tortură.
din frica perspectivei de a ajunge un exclus; ***
4. Are dificultăţi în a iniţia proiecte sau a întreprinde ceva din b). Comportamentul de la punctul A. nu a fost îndreptat numai
proprie iniţiativă ; contra unei singure persoane (soţie, copil) şi are drept unic scop excitaţia
5. De bună voie face lucruri care sunt neplăcute sau sexuală (ca în sadismul sexual).
înjositoare cu scopul de a-i determina pe ceilalţi să-l placă;
6. Se simte dezolat şi neajutorat când este singur, şi se J. Tulburarea de personalitate de tip autodistructiv
deplasează la mari distanţe pentru a evita să fie singur; a). Persoana în cauză poate evita adesea sau submina
7. Se simte distrus şi neajutorat când relaţiile strânse se experienţele plăcute, poate provoca situaţii sau relaţii în care sunt
finalizează; prezente cel puţin 5 din următoarele:
8. Este frecvent cuprins de teama de a nu fi abandonat; 1. Preferă oameni şi situaţii care duc la decepţie, eşec sau
9. Este uşor de lezat prin critică sau dezaprobare. maltratare, chiar când, evident, sunt disponibile opţiuni mult mai bune;
2. Respinge sau face ineficiente încercările celorlalţi de a-l ajuta;

8
3. După evenimente personale pozitive (de exemplu o reuşită) diferite faţă de subiecţi de aceeaşi vârstă care au avut condiţii similare de
răspunde cu depresie, culpă sau cu un comportament care produce dezvoltare.
durere (de exemplu un accident); În afara proceselor psihice cognitive, într-o mai mare sau mai
4. Incită la mânie sau la răspunsuri respingătoare din partea mică măsură sunt afectate şi vorbirea, motricitatea, activitatea, sfera
celorlalţi, iar apoi se simte ofensată, respinsă sau umilită (de exemplu îşi afectiv-motivaţională, caracterul. Dezvoltarea deficitară a proceselor
bate joc de soţ în public, provocând o replică furtunoasă, apoi se simte intelectuale devine evidentă din perioada copilăriei şi nu poate beneficia
distrusă); de recuperări majore. Funcţiile cognitiv-operaţionale se menţin sub
5. Îşi iroseşte orice oportunitate de dobândire a unei plăceri sau nivelul normal înregistrat la aceeaşi categorie de vârstă, dar există
refuză să admită că se bucură (cu toate că are aptitudini sociale posibilităţi ca, prin aplicarea cât mai precoce a tratamentelor etiologice
adecvate şi capacitate pentru plăcere); specifice, prin crearea de condiţii de viaţă adecvate şi prin aplicarea
6. Eşuează în îndeplinirea sarcinilor cruciale pentru obiectivele metodelor educative şi didactice speciale, să se asigure o pregătire
personale cu toată abilitatea demonstrată de a o putea face (de exemplu, şcolară şi profesională satisfăcătoare, îndeosebi în cazurile deficienţei
îşi ajută colegii să-şi scrie lucrările, dar este incapabil s-o scrie pe cea psihice uşoare şi medii, astfel încât să fie posibilă integrarea lor socio-
proprie); profesională. Oligofrenia se poate datora unor factori genetici sau unora
7. Nu este atrasă şi respinge oamenii care în mod constant o externi care au acţionat prenatal, perinatal sau postnatal.
tratează bine (de exemplu, nu este atrasă de partenerii sexuali plini de
solicitudine); A. Elemente definitorii
8. Se angajează în sacrificii excesive, care nu sunt solicitate de • dezvoltare psihică deficitară, avându-şi etiopatogenia în
cei avuţi în vedere. factori care intervin până la vârsta de 3 ani;
*** • deficienţă cognitiv-operaţională, asociată frecvent cu
b). Comportamentele de le punctul A. nu survin exclusiv ca tulburări afective, voliţionale şi comportamentale, cu
răspuns la, sau ca o anticipare a faptului de a fi maltratat fizic, sexual sau repercusiuni asupra întregii personalităţi;
psihic. • simptomatologie organică cu specificitate relativă
c). Comportamentele de la punctul A. nu survin numai când (neurologică, endocrinologică), a cărei frecvenţă şi
persoana este depresivă. severitate este proporţională cu gravitatea deficienţei.
Manualele de psihiatrie descriu trei grade de oligrofenie:
III. OLIGOFRENIILE l. Întârziere mintală uşoară (debilitate): O.I.= 50-70
2. Întârziere mintală medie (imbecilitate ):O.I. = 35-49
Oligofreniile sunt stări reziduale de etiologie10 complexă şi 3. Întârziere mintală gravă (idioţenie ): O.I. =0-34
variată, caracterizate prin dezvoltare psihică deficitară ce afectează Se mai vorbeşte de aşa-numitul intelect de limită recunoscut de
întreaga sferă a vieţii psihice, dar în special funcţiile cognitive, în grade către unii autori şi încadrat între intelectul normal şi întârzierea mintală
uşoară (O.I.= 71-89). Acesta este considerat ca fiind o întârziere mintală
10
Etiologie = Ramură a medicinii care studiază cauzele bolilor şi factorii care ce poate fi determinată de condiţiile culturale şi educative neadecvate
influenţează apariţia diverselor boli. [Pr.: -ti-o] – Din fr. étiologie. unei dezvoltări normale.

9
B. Debilitate (oligofrenie de gradul I) Debilii pot fi şcolarizaţi şi îşi pot însuşi cunoştinţele prevăzute
Reprezintă forma cea mai frecvent întâlnită (aproximativ 80% din pentru primele patru clase din şcolile de masă. Ei trebuie orientaţi spre
totalul întârzierilor mintale) şi cuprinde subiecţii ce ating un O.I. între 50 şcoli ajutătoare unde, în opt ani, învaţă materia care în şcolile de masă se
şi 70. La vârsta adultă aceşti subiecţi au o vârstă mintală învaţă în primele patru clase. În continuare pot frecventa şcolile
corespunzătoare unui copil de 9 - 10 ani. Neasociată de obicei cu profesionale unde învaţă meserii simple.
anomalii fizice, această deficienţă trece neobservată până la vârsta La vârsta adultă, mulţi debili mintali duc o existenţă relativ
preşcolară sau şcolară, când dificultăţile de învăţare atrag atenţia asupra independentă, pot lucra ca muncitori necalificaţi în locuri de muncă fără
dezvoltării deficitare a gândirii. Se impune în majoritatea cazurilor pericole, sub supravegherea altor muncitori. Pot apărea greutăţi în
orientarea spre instituţii speciale de profil, în scopul instruirii şcolare şi înţelegerea şi rezolvarea situaţiilor mai dificile din viaţă şi de aceea, în
profesionale. temenea situaţii, au nevoie de sprijin din partea familiei. Realizarea şi
Limbajul se formează de obicei cu întârziere; vocabularul rămâne menţinerea căsătoriei este dificilă din cauza asimilării insuficiente a
limitat, folosindu-se multe cuvinte parazite şi expresii stereotipe. normelor morale şi a capacităţii reduse de stăpânire a impulsurilor.
Gândirea este concretă, lentă, rigidă (pot rezolva probleme La examenul psihologic, unii copii obţin rezultate de debilitate
practice şi mai puţin abstracte); se deosebeşte greu esenţialul de mintală, deşi în realitate nu sunt debili. Acestea sunt cazuri de
neesenţial. Operaţiile gândirii (comparaţia, clasificarea, analiza, sinteza, pseudodebilitate mintală, care pot apărea ca reacţie afectivă la unele
generalizarea) se desfăşoară imperfect, debilii aplicând greu sau deloc conflicte cu familia sau şcoala, şi care se manifestă prin inhibiţie,
cele învăţate într-o situaţie nouă. De asemenea, debilii pot învăţa calculul timiditate, emotivitate exagerată, incapacitate de a reţine cele învăţate,
elementar, dar nu pot rezolva problemele care implică un grad de ceea ce duce la eşec şcolar. În acest caz deficienţa intelectuală este
abstractizare (nu înţeleg algebra). reversibilă şi poate fi înlăturată prin scoaterea copilului din mediul
Atenţia poate fi uneori în limite normale, alteori, e deficitară. traumatizant.
Memoria poate fi la unii debili în limite normale, caz în care ea
compensează într-o oarecare măsură deficienţele gândirii. Predomină C. Imbecilitate (oligofrenie de gradul II)
memoria mecanică şi mai puţin cea logică. Reprezintă aproximativ 15% din ansamblul deficienţelor de
Afectivitatea este imatură şi labilă, cu posibilităţi reduse de întârziere mintală şi corespunde unui O.I. între 35 şi 49. Deficienţa este
autocontrol emoţional; deseori manifestările emotive sunt exagerat de evidenţiată din copilăria timpurie prin dezvoltare psihomotorie
puternice comparativ cu cauza ce le-a produs (crize de furie, râs). Ei pot încetinită sau prin asocierea de anomalii psihice discrete. La vârsta
deveni impulsivi şi pot chiar comite acte agresive, întrucât nu-şi pot adultă, imbecilii au un nivel mental corespunzător unui copil de 5-7 ani.
controla pornirile instinctuale. Unii debili sunt indiferenţi sub aspect Limbajul poate fi însuşit, dar cei mai mulţi imbecili fac greşeli
afectiv şi au o capacitate redusă de a stabili contacte interpersonale. gramaticale, vocabularul fiind restrâns, existând şi defecte de
Atitudinile educative necorespunzătoare din familie sau şcoală articulaţie. Limbajul scris nu poate fi însuşit decât în cazuri rare, iar
pot determina tulburări de comportament; acestea apar deoarece debilii atunci se realizează prin copiere de text; la fel şi cititul.
sunt influenţabili şi nu pot prevedea consecinţele acţiunilor lor; din Gândirea este concretă, imbecilii înţelegând şi putându-se
acest motiv ei sunt uneori folosiţi de delincvenţi ca “unelte” în furturi sau descurca în unele situaţii familiale, dar neputându-se descurca în situaţii
chiar crime. neobişnuite; ei nu pot fi şcolarizaţi.

10
Atenţia este instabilă, fluctuantă, iar memoria diminuată. Există învaţă să se hrănească singuri, iar datorită acestui fapt au nevoie
cazuri de imbecili cu memorie (mecanică) excepţională care pot memora permanentă de îngrijire şi supraveghere.
cantităţi mari de informaţii, pe care nu le pot însă utiliza. Subiecţii cu această deficienţă mintală sunt complet
Afectivitatea este imatură şi labilă; unii sunt indiferenţi, pasivi, irecuperabili. Prezenţa unui copil idiot într-o familie reprezintă o mare
izolaţi, alţii afectuoşi şi ataşaţi de persoanele care se ocupă de ei. O dramă, care tulbură adânc echilibrul familiei şi relaţiile acesteia cu
caracteristică a afectivităţii imbecililor este că nu au sentimente de societatea. De aceea se recomandă scoaterea copilului din familie şi
inferioritate, condiţia lor părându-li-se normală. Capacitatea de control plasarea lui într-o instituţie specială (cămin-spital). Efortul educaţional
emoţional este redusă; fac crize nemotivate de plâns, negativism, furie. susţinut într-o astfel de instituţie poate conduce la dobîndirea
Din cauza tulburărilor de afectivitate, integrarea socială este dificilă; din deprinderilor elementare de autoservire, a controlului sfincterian,
aceleaşi motive pot comite acte agresive, antisociale. însuşirea unui limbaj minim, iar uneori chiar la executarea unor operaţii
Imbecilii sunt parţial educabili, se pot alimenta singuri, au simple, stereotipe, sub supraveghere.
deprinderi elementare de igienă, se pot apăra de pericole fizice E. Oligofrenie nespecificată
imediate, pot efectua munci simple sub supraveghere. Ei se adaptează Acest concept va fi utilizat când există o prezumţie serioasă de
mai bine în mediul rural şi rămân dependenţi social toată viaţa, având retardare mintală, dar persoana este intestabilă prin teste de inteligenţă
nevoie de sprijin din partea familiei şi a societăţii. Pot fi internaţi în standard. Poate fi cazul sugarilor sau al copiilor, al adolescenţilor şi al
cămine-spital. adulţilor care sunt prea deterioraţi sau necooperanţi pentru a fi testaţi.

D. Idioţenie (oligofrenie de gradul III) IV. DEMENŢELE


Reprezintă o formă severă de deficienţă psihică asociată
întotdeauna cu malformaţii multiple, tulburări somatice diverse – 1. Prezentarea clinică
neurologice (motorii: pareze, paralizii, stereotipii), ale sensibilităţii (prag Termenul «demenţă» provine din cuvântul latin «demens» care
algic11 crescut), ale senzorialităţii (surditate, cecitate etc). Idioţii nu înseamnă «ieşit din minte» sau «alienat mintal». Se caracterizează prin
depăşesc nici la vârsta adultă vârsta mintală de doi ani. Fizic, ei prezintă pierderea memoriei şi a abilităţilor intelectuale, a puterii de judecată
de obicei malformaţii şi tulburări neurologice. Cei mai mulţi nu reuşesc raţională şi a gândirii abstracte. De asemenea, apar impedimente în
să înveţe să meargă în formele cele mai grave, controlul sfincterian nu vorbire, precum şi schimbări radicale în personalitate şi în controlul
este format. impulsurilor.
Limbajul, în majoritatea cazurilor, se rezumă doar la ţipete La cei mai mulţi pacienţi demenţa se dezvoltă în mod progresiv
nearticulate. Unii reuşesc totuşi să înveţe câteva cuvinte. (luni sau chiar ani), dar tot aşa de bine aceasta poate să erupă dintrodată.
Activitatea lor este lipsită de scop, stau în pat indiferenţi sau se Spre deosebire de delirum, demenţa se prezintă fără starea de obsesie
balansează ritmic. Idioţii devin agitaţi fără motiv, se lovesc sau devin sau mustrare de conştiinţă. Iniţial se observă o pierdere de memorie a
agresivi şi sunt incapabili să se apere de pericole. Mulţi dintre ei nu evenimentelor recente cum ar fi: cuptorul şi aragazul uitate aprinse,
pierderea cheilor, convorbiri incoerente, precum şi altele asemănătoare
acestora: dezorientare cu privire la locuri, străzi, chiar până acolo că-şi
11
Álgic, ă adj. = referitor la durere; care provoacă durere. [< fr. algique]. uită şi casa şi pe cei dragi şi apropiaţi. Surprinzător însă, ceea ce reţin în

11
mod pregnant sunt evenimentele copilăriei, locurile natale şi perioada ori severitatea acestor simptome nu e recunoscută până la momentul
adolescenţei, şi acestea, descrise uneori cu lux de amănunte. când pacientul respectiv este mutat într-un loc nou pentru el.14
Personalitatea celor afectaţi de demenţă se schimbă dramatic, De cele mai multe ori pacienţii îşi scuză comportamentul
uneori chiar în opoziţie cu cea pre-existentă.12 Inabilitatea unei gândiri, straniu, prezentându-l ca fiind o consecinţă a situaţiei dificile prin care
a unei judecatăţi raţionale precum şi lipsa controlului impulsurilor trec momentan. În unele cazuri aceştia devin ruşinoşi, intimidaţi de
lăuntrice, sunt elemente comune pentru aceşti pacienţi afectaţi de situaţie, anxioşi, demoralizaţi, iritabili; hypochondriasis (ipohondria)
demenţă. Se poate remarca susceptibilitatea diferitelor forme de creşte; energia şi entuziasmul descresc.15
comportament, prezentându-se atât sub forma unei vorbiri obraznice şi De asemenea, o situaţie destul de comun întâlnită este starea de
nepoliticoase, cât şi prin expunerea părţilor genitale, ori prin furturi sau confabulaţie16 (simptom ce constă în prezentarea inconştientă a unor
acte minore de vandalism. fapte imaginare cu scopul de-a ascunde adevărul cu privire la realitate),
O altă formă pregnantă de manifestare se atribuie abilităţilor precum şi o accentuată stare de suspiciune şi idei paranoice, în mod
intelectuale deteriorate. Pacienţii prezintă deficienţe în expresia numirii special când respectivul pacient are probleme în a vedea sau auzi. În
obiectelor (agnosia/agnozie), de asemenea, dificultate sau chiar cazul evaluărilor clinice, pacienţii ce prezintă simptomele demenţei se
pierderea totală sau parţială a facultăţii de-a vorbi şi de-a înţelege simt incomozi de-a lungul acestui proces, ba mai mult, toate mişcările şi
limbajul articulat (afazie) vorbirea devenind stereotipică, încetinită, acţiunile ce le execută sunt foarte calme şi încetinite, prezentând chiar
lipsită de vigoare, ba mai mult, irelevantă în detalii, toate aceste aspecte aspectul unor mişcări rigide şi lente, până şi expresia facială are aspectul
progresând odată cu înrăutăţirea tulburărilor neurologice. de plictiseală sau indiferenţă faţă de tot ceea ce se petrece în jur.
Alte aspecte semnificative de remarcat sunt simptomele lipsei de
coordonare în mişcări, cauzată fiind de leziunile cerebrale
(apraxia/apraxie13) concretizate în incapacitatea pregătirii celor
necesare hranei, a condusului maşinii, administrarea corectă a resurselor
monetare, ca şi incapacitatea executării celorlalte activităţi necesare 2. Clasificarea demenţelor
vieţii de fiecare zi. În evaluarea unor asemenea pacienţi, se recurge la
simplele teste de evaluare a stării cognitive, urmând apoi celelalte 14
Atunci când pacientul este confruntat cu situaţia asimilării de noi informaţii, sau unul
forme, mult mai complexe şi detaliate, în prognozele privitoare maladiei. dintre cei doi parteneri de viaţă (soţ, soţie) decedează, situaţie în care membrii familiei
Câteva forme simple de evaluare cognitivă: la o simplă analiză pot realiza condiţia de fapt a stării sănătăţii părinţilor lor, aceasta poate pentru prima
se va observa dificultatea pacientului de a desena o casă, de a copia un dată.
15
pătrat, de a ansambla câteva cuburi sau blocuri mici de plastic. De multe Unii dintre pacienţi simulează "reacţii catastrofice" sau "crize de incontinenţă
emoţională", răspunzând prin forme stimulatoare cum ar fi hohote de râs, ostilitate, sau
12
Spre exemplu, dintr-un bunic fălos şi plin de sine cândva, iată-1 acum într-un colţ chiar plânsete şi bocete, sau în unele situaţii manifestând o stare de perplexitate sau
calm şi resemnat, gândul şi mintea răzleţ colindă locuri care de mult sunt uitate. De chiar imobilitate. Incontinenţă s.f. = Lipsă de continenţă, eliminare involuntară a urinei
cealaltă parte a imaginii, o bunicuţă a cărei caracter de odinioară arăta gingăşie şi sau a materiilor fecale, neputinţă de a reţine urina sau materiile fecale. ♦ Neputinţă de a-
tandreţe, iat-o acum victima unor stări de dizgraţie pentru cei din jur, ba mai mult, şi înfrâna unele dorinţe sau acţiuni. ♦ Fig. (Fam.) Logoree, limbuţie. – Din fr.
acuzându-şi vecinii şi pe cei apropiaţi de fapte şi acţiuni cu totul bizare. incontinence, lat. incontinentia.
13 16
Apraxie, apraxii, s.f. = Lipsă de coordonare în mişcări cauzată de leziuni ale Mitomanie = Boală psihică caracterizată prin tendinţa de a denatura adevărul, de a
creierului. – Din fr. apraxie. inventa fapte care nu s-au petrecut în realitate;

12
Demenţa se caracterizează prin patru forme distincte, anume: infarcturile. Deşi mulţi din cei diagnosticaţi cu demenţă seamănă în
(1). Demenţa de tip Alzheimer, care este cea mai răspândită dinre comportament între ei în primele trepte ale maladiei, totuşi anumite
formele demenţei, afectând aproximativ 50% din numărul total al simptome specifice pot fi folosite în determinarea diferenţiată a bolii.21
pacienţilor cu această maladie; În ultima fază de manifestare a demenţei se constată reapariţia
(2). Demenţa de tip Vascular, numită şi “multi-infarct demenţă”, reflexelor copilăriei, mai precis a celor specifice perioadei infantile.
ce afectează aproximativ 9-15% din numărul total al pacienţilor, Când este atins pe gură sau pe obraz, pacientul respectiv reacţionează
principala ei cauză fiind hipertensiunea sau embolia17. Contrar ideii sub forma aşa numitului "reflex înrădăcinat", care se manifestă prin
vehiculate în popor, demenţa vasculară nu este nici pe departe rezultatul întoarcerea capului sau a întregului organism în direcţia de unde a fost
arteriosclerozei (îngroşarea şi sclerozarea pereţilor arterelor).18 atins (gură, obraz etc). Acest reflex adaptiv este întâlnit doar în perioada
Mai mult de jumătate din numărul total al bătrânilor ce sunt infantilă (la sugari) aşa cum a fost amintit mai sus în situaţiile de
spitalizaţi sunt diagnosticaţi cu demenţă, iar mai mult de jumătate din cei alăptare, fie prin alăptarea maternă (piept), fie prin celelalte forme
cu demenţă prezintă demenţa de Tip Alzheimer, considerată a fi a patra ajutătoare. Când un obiect oarecare este pus pe gura sau pe buzele
sau a cincea boală din a cărei cauză se înregistrează decesele între pacientului, în mod necondiţionat apare reflexul tendinţei de sugere.
bătrâni.19 Aproximativ 1% din numărul de adulţi posedă una din formele
dezordinii cognitive prezentate în prezentul capitol. Termenul “organic” 3. Epidemiologia
a fost eliminat deoarece implica confuzie dihotomică între tulburările Incidentele ca urmare a demenţei de tip Alzheimer se intensifică
psihice şi fizice. odată cu procesul de îmbătrânire, atingând maxima intensitate la vârsta
Simptomele fundamentale ale acestei tulburări cognitive sunt cuprinsă între 70 şi 80 de ani. Alţi pacienţi sunt prezentaţi de către
caracterizate prin prezenţa alienaţiilor mintale, dezorientare, gândire membrii familiei doctorului, ca având un temperament izbucnitor
redusă, confuzie, precum şi pierderea capacităţiilor intelectuale. De mânios, răutăcios, sau uneori predispuşi situaţiilor ruşinoase
asemenea, comune acestei boli sunt halucinaţiile, iluziile, nălucirile, necorespunzătoare în public, sau chiar prezentându-se destul de
schimbarea personalităţii, precum şi alte reacţii secundare emotive.20 suspicioşi în relaţiile cu cei din jur.
Decesele cele mai frecvente sunt rezultatul subnutriţiei, Cunoaşterea deteriorării cognitive, a puterii de memorare a
deshidratărilor, infecţiilor, pneumoniilor sau, destul de des, pacienţilor, devine tot mai clară şi evidentă, prin studierea şi evaluarea
recordurilor medicale anterioare. Pacienţii cu depresii nervoase pot
17
Emboliile sunt particule minuscule de cheag sangvin, ce se desprind uneori din inimă manifesta uneori o scăzută putere de memorizare, existând posibilitatea
sau din carotida arterială, iar în zona gâtului, în direcţia spre creier, se produc blocaje identificării unor tulburări de scurtă durată a memoriei.
cu aceste cheaguri sangvine, cauzând astfel moartea (infarctul celulelor creierului). Câteodată, în special la începutul acestei boli, pacientul afectat,
18
În vederea eliminării şansei de reapariţie a infarctelor, se recomandă terapia cu involuntar binenţeies, va aminti şi repeta în mod continuu cunoscutele
aspirină, fapt ce poate favoriza sau încetini procesul de degradare prin demenţă expresii: "Nu ştiu ce se-ntâmplă, dar pierd foarte multe lucruri. Mai mult
vasculară. În anul 2000 mai mult de 4 milioane de oameni au fost afectaţi de această
maladie. Demenţa năpăstuieşte aproximativ 58% din cei aproape 1,3 milioane de
21
bătrâni ce locuiesc în instituţii specializate pentru bătrâni, costul aferent cheltuielilor Acestea includ demenţa vasculară, demenţa de tip Parkinson, demenţa de tip
necesare depăşind cifra de $12, 5 BILIOANE US dollari pe an. Huntington, Wernicke-Korsakoff – şi cea mai rară şi contagioasă – (în cazul în care
19
Această statistică se referă la populaţia americană creierul sau fluidul din corp este mâncat) este demenţa de tip Creutzfeldt-Jakob.
20
Exemplu fiind depresiile şi mustrările de conştiinţă, obsesiile etc.

13
de atât, nu ştiu unde le-am lăsat. Câteodată, nici nu-mi reamintesc Se poate întâmpla ca în unele familii, acolo unde unul dintre
măcar... drumul spre casă". Luând în considerare curăţenia şi igiena părinţi posedă această genă, şansele transmiterii ereditare copiilor să fie
personală, folosirea unui limbaj vulgar şi neîngrijit, retragerea din de aproximativ 50%. Această probabilitate creşte la 75%, dacă ambii
grupurile sociale ca şi o atitudine de desconsiderare faţă de cei din jur, părinţi sunt afectaţi de demenţă. Copiii acestor familii tind să manifeste
stările necontrolate, abuzive şi chiar actele violente sunt cadrul câtorva prezenţa aceleaşi maladii aproximativ la aceeaşi vârstă la care au
aspecte ce prezintă scena acestei maladii. manifestat-o şi părinţii lor. În celelalte cazuri spontane, vulnerabilitatea
O deosebită responsabilitate revine familiilor acestor pacienţi, genetică spre Demenţa de Tip Alzeheimer este neclară. Estimările
care în final vor recurge la constrângerea libertăţii pacientului, efectuate arată că aproximativ 30-80% dintre cazurile de demenţă pot fi
concretizând aceasta prin iminenta intervenţie clinică relatate la aspectul genetic-indus.
pshihoterapeutică, respectiv spitalizarea. Cel mai important şi Mulţi dintre cercetătorii în acest domeniu sunt de acord cu ideea
promiţător fapt de remarcat în cazul demenţei este acela că în anumite că demenţa de tipul Alzeheimer reprezintă de fapt o varietate complexă
cazuri această tulburare mintală este tratabilă. şi mixtă de alte tulburări şi boli.
Intoxicarea cu substanţe narcotice sau afecţiunile hepatice Psihologic. În tot procesul normal al vieţii, deşi “irigarea”
(ciroze), hipotiroidismul, tumorile cerebrale sau benigne, sunt oarecum sangvină a creierului descreşte odată cu procesul de îmbătrânire, acesta
infrecvente, dar totuşi recunoscute şi prezente uneori, influenţabile fiind are capacitatea de a-şi extrage permanent oxigenul necesar. În cazul
în cauzarea demenţei. Consumul excesiv (cronic) de alcool este asociat demenţei de tip Alzheimer însă, creierul este alimentat sangvin într-un
de cele mai multe ori cu starea de degradare a memoriei, lucru care este mod deficient: există posibilitatea extragerii din sânge a ambelor
diferit de Wernicke-Korsakoff Syndrom, aceasta în cazul detectării elemente importante (oxigen şi glucoză), dar în proporţie mică.22
devreme; de multe ori poate fi reversibilă prin abstinenţa de la băuturi
alcoolice. Oricum, acest subiect este încă destul de comentat şi 4. Criterii de diagnostic
controversat. Aşa cum s-a discutat anterior, demenţa trebuie să fie diferenţiată
În acelaşi timp însă, mulţi cercetători au remarcat unele de delirium. Deoarece delirium-ul se manifestă prin dezorientare şi
considerabile asocieri între Boala Huntington şi celelalte boli afective, pierdere de memorie, demenţa nu poate fi diagnosticată până după ce
concluzionând că de cele mai multe ori bolile afective se comportă ca simptomele delirium-ul sunt absolvite.
fiind preludiul maladiilor asemănătoare celei discutate anterior, Afazia (pierderea totală sau parţială a capacităţii de a vorbi şi de
Demenţei de Tip Huntington. În perioada finală însă, cei mai mulţi a înţelege limbajul articulat), agnozia (pierderea sau tulburarea funcţiilor
pacienţi diagnosticaţi cu această maladie prezintă o personalitate intelectuale de recunoaştere a celor văzute, auzite şi pipăite), apraxia
monotonă, insenzitivă influenţei pshihosociale. (lipsa de coordonare în mişcări, cauzată de leziuni ale creierului), sunt
Genetic. În cazul rudeniilor de gradul întâi (exemplu: frate, sora, mult mai mult comune demenţei de tip Alzheimer decât delirium-ului.
mama, tata) ale pacienţilor afectaţi de Demenţa de Tip Alzeheimer,
există probabilitatea de 3-4 ori mai mare de a transmite genetic 22
După deces, prin autopsie, se constată faptul că înlăuntrul neuronilor pacienţilor
generaţiilor ulterioare această maladie. Asemenea incidente pot deveni diagnosticaţi cu demenţa de tip Alzheimer se găsesc mănunchiuri torsionate de
cu un risc mult mai ridicat în cazurile în care această boală neurologică proteine numite «neurofibrillary tangles» (încurcătură neurofibroasă), care pot fi
îşi face apariţia înaintea vârstei de 60-65 de ani. asemănate cu nişte tuburi minuscule.

14
Cu trecerea anilor se observă faptul că aproximativ 10-15% din face în trecut, (prepararea culinară, lucrările grădinăritului, croşetatul sau
capacitatea funcţiilor neuropshihologice se pierde. Printre acestea se orice alt lucru de mână), dar totuşi persistă în a face cel puţin lucrări
numără şi pierderea memoriei: nume, date uitate; documente puse fără mici şi acceptabile. Se observă faptul că pacienţii deprimaţi, de cele mai
să-şi mai aducă aminte unde, învăţarea de noi date devine din ce în ce multe ori, răspund întrebărilor prin tăcere sau prin cunoscutele expresii:
mai greoaie, gândirea devine mult mai încetinită, iar rezolvarea «Nu ştiu nimic...»; în schimb, pacienţii demenţi răspund prin comentarii
problemelor obişnuite devine tot mai greoaie. Consecinţa multor pierderi apropiate întrebărilor ce le-au fost puse.
funcţionale se explică prin performanţa încetinită a întregului organism. De asemenea, în cazul depresiilor, problemele cognitive se
În cazul demenţei de tip Alzheimer, declinul în funcţiile dezvoltă relativ în mod rapid, abrupt, (de ordinul zilelor, maximum două
neuropshihologice este (în mod tipic) superior a 85%. Este adevărat că luni), pe când adevărata demenţă este un proces lent, evoluând într-o
unele deteriorări intelectuale similare pot să apară şi în schizofreniile perioadă mult mai lungă. Spre deosebire de demenţă, pseudodemenţa
cronice. Prezenţa acestora în cazul demenţei este însă puţin probabilă. nu este acompaniată de caracteristicile simptomatice neurologice
Oricum, se poate observa foarte clar din istoricul simptomelor clasice, afazia, apraxia, agnozia. Dezorientarea de timp, posibilitatea
pacientului respectiv dacă diagnosticul ce-l caracterizează este rătăcirii, precum şi dificultăţile din ţinuta vestimentară sunt aspecte mai
schizofrenia. mult specifice şi comune demenţei, decât depresiilor nervoase.
Cea de-a doua posibilitate a demenţei de a fi confundată este aşa- În cazul pacienţilor care contractează ambele maladii, atât
numita boală “pseudodemenţa”, caracterizată prin semnele specifice demenţa cât şi depresiunea, simptomele demenţei sunt prezente cu mult
depresiei majore, care, în esenţă, poate fi tratată clinic. De aceea timp înaintea simptomelor depresive. Prognozele pentru declinele
aproximativ 10-35% din populaţia bătrână afectată de depresie majoră, cognitive asociate cu depresii nu au un aspect promiţător. Cei mai mulţi
este în mod greşit diagnosticată cu demenţă, deoarece ambele pacienţi se vor îmbolnăvi de maladia depresiei după câţiva ani, de obicei
diagnostice prezintă în mare aceleaşi simptome de pierdere de memorie, mult mai târziu. Depresiile majore pot fi «indicii» ale unei demenţe
confuzie, dezorientare, apatie şi chiar hypochodriasis (ipohondrie). ulterioare. Din fericire însă, mulţi dintre pacienţii cu pseudodemenţă nu
Un alt simptom, anhedonia ( an+hedonia = fără+plăcere = lipsa evoluează spre adevărata demenţă.
de interes sau plăcere faţă de situaţiile care în mod normal sunt plăcute),
este vizibil la pacienţii cu depresie; diferiţi de cei menţionaţi mai sus sunt
pacienţii diagnosticaţi cu demenţă, a căror tendinţă este, în acest
context, de a nu-şi limita interesul faţă de asemenea activităţi. Când un
pacient cu depresie este întrebat ce ar îndrăgi mai mult, răspunsul simplu
şi concis este: «Nimic». În completă opoziţie cu aceştia, un pacient
diagnosticat cu demenţă, va spune: «Vreau să merg până la magazin să
cumpăr...», sau dacă viaţa i-a fost dedicată studiilor sau cititului, acesta
va vrea să citească un articol interesant, sau chiar să vizioneze un film
anume.
Pacienţii demenţi nu prea pot face lucruri complexe, nu mai
reuşesc să facă bine nici acele activităţi care din rutină obişnuiau a le

15
GHID PSIHOPATOLOGIC Prostia este o boală nedureroasă
a inteligenţei.
de „diagnosticare provizorie” Emil Cioran

Prost nu e cel ce nu înţelege unele


lucruri, cât de multe, ci acela care le

GHID înţelege pe toate pe dos.


***
Lenea nu-i odihnă şi de aceea-i
PSIHOPATOLOGIC lipseşte mulţămirea.
***
de „diagnosticare provizorie” Ataci o părere a unui prost şi te
trezeşti cu prostul întreg în discuţie.
***
Surdul vorbeşte mai tare decât cel
Universitatea «1 Decembrie 1918» care aude, iar prostul mai mult decât cel
Facultatea de Teologie Ortodoxă care înţelege.
Catedra de Psihopatologie Nicolae Iorga

Universitatea «1 Decembrie 1918»


Facultatea de Teologie Ortodoxă
Catedra de Psihopatologie

16
*** The grand essentials of happiness
Căutăm binele fără a-l găsi are: something to do, something to love,
vreodată, în schimb găsim răul fără să-l and something to hope for.
căutăm. Lucrurile esenţiale pentru a fi
Democrit fericit sunt: să ai ceva de făcut, pe cineva
să iubeşti şi ceva la care să speri.
Violenţa săgeţii conferă demnitate Allan K. Chalmers
ţintei.
Roberto Campos Qui cum multa sint saepe perpessi
facilius ferunt quidquid accidit.
Nu-ţi arăta degetul bolnav, căci Cei care au suferit mult, suportă
fiecare va veni să-l lovească. mai uşor tot ce se întîmplă.
Gracián Cicero

Cînd nu ne găsim tihna în noi Qui cum sapientibus gradietur


înşine, e de prisos s-o căutăm în altă sapiens erit.
parte. Cel care merge împreună cu cei
La Rochefoucauld înţelepţi, va deveni înţelept.
Septuaginta

***

17
Les grandes douleurs sont muettes.
Marile dureri sunt mute.
Vauvenargues

În faţa lui Dumnezeu, geniul e


văr primar cu idiotul.
Petre Ţuţea

Si c’est la raison qui fait l’homme,


c’est la sentiment qui le conduit.
Dacă raţiunea formează omul,
sentimentul e însă acela care îl conduce.
J.J.Rousseau

Oamenii supravieţuiesc, nu
datorită grijii pe care şi-o poartă ei înşişi,
ci prin dragostea celorlalţi faţă de ei.
Lev Tolstoi

Mă tem de omul unei singure


cărţi.

C’est une grande misère que de


n’avoir pas assez d’esprit pour bien
parler, ni assez de jugement pour taire.
Mare pacoste să nu ai destul duh
ca să vorbeşti frumos, nici destulă
judecată ca să taci.
La Bruyère
***

18