PROIECT APARATE

TEMA DE PROIECT

Să se proiecteze schema electrică de comandă, protecţie şi semnalizare a
unui motor electric asincron cu rotorul în scurtcircuit, cu pornire stea-triunghi
(comandat prin temporizare).
Comanda se va face cu contactoare de curent continuu, iar protecţia va fi la
suprasarcină, supracurenţi şi scurtcircuit.
DATELE INIŢIALE :
Motor asincron cu rotorul în scurtcircuit tip AT 71-14A-2
Forţa rezistentă şi numărul de linii de dispersie 28 linii de dispersie şi forţa
rezistentă 48N
ETAPELE PROIECTULUI
Proiectul va avea două părţi A şi B partea A fiind constituită din circuitul
de forţă a motorului iar partea B va fi din partea de comandă şi semnalizare.
Partea A
 Prezentarea principiului pornirii stea-triunghi şi condiţiile ce se impun
motorului;
 Datele motorului;
 Realizarea schemei electrice desfăşurate (explicând şi funcţionarea ei)
Alegerea echipamentelor de forţă (contactoare, siguranţe fuzibile, releu
termobimetalic, releu electromagnetic şi cablurile de alimentare)
PARTEA B
 Alegerea echipamentelor de comandă şi semnalizare (transformatorul de
separare, puntea redresoare, siguranţe fuzibile rezistenţa economizatoare,
releul de temporizare, butoane, lămpi de semnalizare, conductoare de
alimentare);
 Determinarea caracteristicii de protecţie temporală şi explicarea ei;
 Proiectarea preliminară a electromagnetului (de c.c.) de acţionare;
Definitivarea constructivă a electromagnetului de acţionare pe baza
calculării dispersiei
Dimensionarea căilor de curent şi a contactelor contactorului de c.c.
1
INTRODUCERE
Pentru motoare cu puterea mai mare de 1kW sau a căror putere instalată
depăşeşte 0.2% din puterea transformatorului de alimentare nu este permisă
pornirea prin conectare directă la reţea datorită faptului că, curentul de pornire
poate lua valori periculoase pentru motor, pentru mecanismele acţionate şi poate
perturba funcţionarea altor consumatori.
Dintre metodele de pornire care limitează curentul de pornire al motorului,
una din cele mai simple şi folosită metodă este pornirea Y-Δ. Metoda face parte
din grupul metodelor de pornire cu tensiune redusă.
Metoda constă in alimentarea iniţiala a motorului la tensiunea de fază prin
conectarea in Y a statorului şi comutarea ulterioara pentru tensiunile de linie prin
conexiunea în Δ a statorului. Momentul comutaţiei se face cand turaţia a atins cel
putin 90% turaţia nominală.
Pentru sesizarea momentului comutaţiei se poate folosi un tahogenerator sau
in cazul sarcinilor constante un releu de temporizare, a cărui reglare se face
experimental.
Prin comutarea Y-Δ tensiunile şi curenţii cresc de √3 ori, iar momentul
creşte de 3 ori, de aceea metoda se aplică motorului care porneşte în gol sau cu
sarcina redusă (motoare cuplate prin cuple elastice).
Pentru a putea fi pornit Y-Δ un motor trebuie să indeplinească două
condiţii: tensiunea nominala egală cu tensiunea de linie =400V (U
n
=U
l
=400V); să
permită accesul la 6 borne statorice (începutul şi sfârşitul fiecărei faze).
1.MODUL DE FUNCŢIONARE AL SCHEMEI
Alimentarea schemei de comandă, protecţie şi control se face prin
transformatorul de separare T (care poate juca şi rol de reducator de tensiune).
Protecţia la scurtcircuit în primar a transformatorului se face prin siguranţele
fuzibile F
5
, F
6,
iar a secundarului prin F
7
si F
8
; transformatorul poate fi alimentat în
primar la tensiunea de fază sau linie. Prezenţa tensiunii de alimentare este
semnalizată prin lampa H
1
. Transformatorul T
1
are in primul rând rol de protecţie
nemai permiţand ca pantele mari de curent sau tensiune din instalaţia de forţă sa
2
treacă în caz de avarie în instalaţia de comandă, deoarece contactoarele sunt de
curent continuu instalaţia de comandă este alimentată printr-o punte redresoare V
1
,
montată in secundul transformatorului şi protejată la scurtcircuit de siguranţele
fuzibile F
7
si F
8
.
Condensatorul C
0
are rol de filtraj; lampaH
2
semnalizează prezenţa
tensiunilor de comandă – adica corecta funcţionare a transformatorului şi a diodei
redresoare.
Siguranţa fuzibilă F
9
asigură protecţia in scurtcircuit a punţii redresoare V
1
şi
a schemei de comandă.
Butonul S
1
este de oprire şi S
2
de pornire. La acţionarea butonului de pornire
S
2
(0-1), dacă conexiunea în Δ nu este realizată (k
3
(3-5) inchis), bobina
contactorului k
2
(0-1) va fi alimentată şi prin închiderea contactorului de forţă
(RA SB TC) se realizeză conexiunea Y a statorului.
Iniţial k
2
(3-5) este normal închis şi şuntează rezistenţa economizatoare R
1
astfel încât la acţionarea curentului prin electromagnet este mare şi deci acţionarea
rapidă şi sigură. Dupa acţionarea lui k
2
, k
2
(3-5) se deschide introducând în circuitul
bobinei contactul k
2
rezistenţa economizatoare R
1
. Aceasta rezistenţă are rolul de a
limita curentul prin electromagnet de acţionare în poziţie închisă la o valoare de
≈10%I
n
suficientă pentru a menţine atrasă armatura electromagnetului şi care
reduce solicitarea termică a bobinei de excitaţie.
Odată cu acţionarea lui k
2
se închide şi k
2
(2-4) care alimentează bobina
contactorului k
2
(0-1). Dacă conectarea contactorului principal s-a realizat k
1
(0-1),
atunci k
1
(2-4) memorează comanda de pornire a lui S
2
.
Contactorul principal k
1
se automenţine prin k
1
(6-8).
Rezistenţa economizatroare R
2
a contactorului k
1
este comandată prin k
1
(3-5)
.
Dupa acţionarea lui k
1
prin k
1
(2-4) este alimentată bobina reală de
temperatură k
4T
(0-1); după trecerea temperaturii (timp prestabilit), se inchide k
4T
(2-
4), alimentarea bobinei cu k
3
(0-1); k
3
(3-5) va declupla pe k
2,
iar k
3
(2-4) va
automenţine contactul k
3
. Automatizarea este posibilă doar dacă k
2
a fost
dezactivat, adică dacă k
2
(7-9) a revenit în poziţia închisă( interblocaj).
Rezistenţa economizatoare R
3
este şuntată şi introdusă în circuit de k
3
(7-9),
iar funcţionarea în conxiune Y este semnalizată de lampa H
3
(0-1) şi în Δ de H
4
(0-
1).
Dupa acţionarea lui k
4T
prin k
4T
(3-5) el se autodezactivează.
Oprirea voită a motorului se face de la motorul S
1,
iar în caz de suprasarcină
releeul termobimetalic F
4
prin contactul F
4
(8-10) comandă oprirea instalaţiei.
3
Protecţia la scurtcircuit a instalaţiei de forţă care se realizează prin
siguranţele fuzibile şi protecţia la suprasarcină prin releeul termobimetalic este
suficientă pentru motoarele mici şi de sarcini cvasiconstante.
4
Caracteristica de protecţie este:
1-caracteristica de stabilitate termică a motorului;
2-caracteristica releului termobimetalic dependentă;
3-caracteristica siguranţei fuzibiladependentă;
Pentru o protecţie sigură pe zona activă, caracteristicile de protecţie sunt sub
zona 1.Protecţia la scurtcircuit prin siguranţe fuzibile asigură rapiditatea necesară,
iar caracteristica releeului termobimetalic (puternic dependentă) permite ca la
pornire I
p
=5÷8I
n
protecţia sa nu acţioneze(de aceea siguranţele fuzibile acţionează
de la 10÷15 I
n
).
5
lnt
I/I
N
2
3 1
2. MOTORUL. CARACTERISTICILE MOTORULUI
Se alege din STAS 2755/1-74 DIN 42673.
Tipul motorului este AT71-14A-2.
În tabelul de mai jos sunt prezentate caracteristicile motorului:
Destinaţia motorului Acţionare generală
Gradul de protecţie IP 44
Forme constructive de montaj IMB3
Tensiunea şi frecvenţa nominală 230/400V; 50Hz
Clasa de izolaţie B
Nr. de poli( turaţia de sincronism) 2/3000 min
-1
Turaţia nominală 2700
Puterea 0,37 kW
Curenţi nominali de linie/fază 1,1/1,85 A
Randament 66%
Cos ϕ
n
0,79
Moment de pornire relativ M
p
/M
n
1,9
Moment max( critic) relativ M
m
/M
n
2,2
Curent de pornire relativ I
p
/I
n
5,5
Masa 6,3 kg
Moment inerţial 0,00165 daNm
2
Motorul asincron trifazat cu motorul in scurtcircuit M
1
este alimentat de la
reţeaua RST prin siguranţele fuzibile F
1
, F
2
, F
3
(pentru protecţia la scurtcircuit) şi
prin blocul de relee termobimetalice F
4
(pentru protecţia asupra sarcinii).
Conectarea la reţea are loc prin contactorul trifazat principal k
1
. Pentru
pornirea Y-Δ primul va comuta contactorul k
2
, apoi k
1
, iar după un anumit timp
(temporizat) se deschide k
2
si se inchide k
3
. Când k
2
este inchis motorul

este
conectat in Y fiind alimentat la tensiunea de faza (230V), iar dupa ce deschidem
k
2
, închidem k
3
, motorul este conectat in conexiunea Δ şi alimentăm la tensiunea
de linie U
l
=400V.
6
Carcasa motorului este conectată la priza de împământare (eventual nul de
protecţie).
3. ALEGEREA ECHIPAMENTELOR DE PORTECŢIE ŞI
CONTROL
3.1. Alegerea contactoarelor
Contactoarele pot fi alese în 3 feluri:
• Prin calcul
• La recomandarea producătorului de contactoare
• Pa baza datelor de catalog
Obs) coeficientul de siguranţă 1,15..1,5 în funcţie de regimul de
lucru(C
1
..C
5
)
η ϕ ⋅ ⋅ ⋅
⋅ ·
cos
15 , 1
U k
P
I
U
c , şi din caracteristicile motorului rezultă:
A 18 , 1
66 , 0 79 , 0 400 3
10 37 , 0
15 , 1
3
·
⋅ ⋅ ⋅

⋅ ·
c
I
Se alege din STAS contactorul TCAC cu cod: CC6CF-4019, varianta cu 4
contacte auxiliare.
Corentul termic=curent serviciu/curent reglat (6/4,8)
Datele de catalog a contactorului CC6CF-4019 sunt:
Caracteristiciele tehnice:
• Tensiunea nominală: 220 Vcc;
• Frecvenţa de conectare: 600 contactări/oră;
• Durata de conectare: 40(100)%;
• Grad de portecţie: IP 000;
• Execuţie climatică: „normal”, „naval”, „T3”;
Parametrii tehnici sunt daţi în tabelul de mai jos:
Tip Cod Curen
t
nomi
Reziste
nţa la
uzură
Tensiunea
de
alimentare
Contacte
auxiliare
Puterea
absorbită de
bobină
Greutate
aparat
7
nal
termi
c
In(A)
electric
ă
a
bobinelor
Vcc.
ND NI inchi
s
desch
is
0,55
CC6C
F
401
9
6 0,8
.
10
6
24:110 8 0 10 10
7 1
6 2
5 3
4 4
Condiţii de lucru:
• Altitudine maximă: 2000m;
• Temperatura ambiantă: -35
o
C - +50
o
C;
• Umiditatea relativă maximă a mediului 98% la 20
o
C;
• Vibraţii cu amplitudinii şi frecvenţe conform normelor;
• Şocuri simulând efectul loviturilor de tampon;
3.2. Alegerea cablului
Din STAS se alege cablu de Cu cu secţiunea de 1,5 mm
2
. Codul cablului
ales este CYY 3x1,5 NID 6074-72.
3.3. Alegerea siguranţelor fuzibile
Am ales siguranţe fuzibile lente, cu filet, 660/220 V
ca/cc
. Codul acestor
siguranţe este D II/ 4A; soclul pentru siguranţe: LFI( legătură faţă industrială), cod
2061; patrod cod 2240/4 A; capac cod 2004/E27; gabarit 62x42x61 mm.
Gradul de protecţie IP 000
3.4. Alegerea releului de portecţie
Acesta se alege în funcţie de curentul de serviciu, aici acesta este de 6 A.
8
S-a ales TSA 10, releu termic destinat protecţiei motoarelor la suprasarcină.
El face parte dintr-o serie completă de relee care au curenţii de serviciu între 0,4 şi
100 A.
Caracteristicile tehnice
• Tensiune nominală 660 V
c.a.
;
• Număr de poli:3;
• Frecvenţa de conectare: 15 conectări/oră;
• Domeniul de reglaj al releelor: (0,67-1)
.
I
s
( I
s
=curent de serviciu);
• Gradul de protecţie: IP 000;
• Contacte auxiliare:
• Tensiunea nominală: 500 V
c.a.
; 220 V
c.c.
;
• Curent nominal termic: 6A;
• Capacitatea de rupere: 220 Vc.a./1,8 A; 380V c.a./1,3A; 500 V c.a/1A;
Factorii de corecţei aplicabili în cazul variaţiilor temperaturii ambiante în
afara limitelor +10..+35
o
C pentru releele TSA 10 sunt cele din tabelul de mai jos:
Tempratura
mediului ambiant,
o
C
-20 -10 0 +10 +35 +40 +45 +50
Factor de corecţie 0,87 0,9 0,93 0,96 1,07 1,1 1,13 1,15
3 .5. Alegerea releului de timp
Din STAS s-a ales releul de timp RTpa-5, având codul 71806.
Caracteristici tehnice:
9
• Tensiunea nominală: 110V;
• Tensiunea de pornire: (0,7..1.1)
.
U
n
;
• Tensiunea de inchidere: 0,03U
n
;
• Consumul de putere: 30W;
Caracteristic genera le:
- intervale de timp: 0,2..1.3 s; 0,5..3,5 s; 1,5..9 s; 4..20 s;
- temperatura de lucru: -30
o
C..+40
o
C;
- presiunea atmosferică: 86..106 kPa;
- umiditatea relativă: 80% la +20
o
C;
- rezistenţa izolaţiei: 2 Mohmi;
- nr de conectări: 5000;
3.6. Alegerea cablurilor pen tru conexiuni interioare
Se aleg Myff 1x0,75 mm
2
/660V, STAS 9108/80
3.7. Alegerea butoanelor şi a lămplilor de semnalizare
Butonul S
1
– tip ciupercă, de culoare roşie, pentru oprire, de diametru 40
mm, având codul P9M ER4RN.
Butonul S
2
– obişnuit, cu inel de gardă, de culoare verde, pentru pornire,
având codul XB4W33G5.
De asemenea se aleg 4 lămpi de semnalizare:
H
1
– 230V – cod XB4BVM3;
H
2
– 110V – cod XB4BVG3;
H
3
– 110V – cod XB4BVG5;
H
4
– 110V – cod XB4BVG6;
3.8. Calculul bilanţului de putere. Alegerea transformatorului.
3x10W+30W+3x3W= 69 W
Vom alege TMAC 100, alimentat în primar 230V având în secundar 115V.
Are un randament de 0,85.
Tip Putere în Puterea Cote de Greutatea
10
TRAFO regim de
lungă
durată
maximă
admisă în
regim de
scurtă
durată
50 ms
gabarit
[mm]
[kg]
Cos φ =1 Cos φ =0,3
L B H
TMAC
100
100 VA 250 12
0
80 14
0
3,9
Calculul transformatorului pentru alegerea siguranţelor fuzibile.
1
1
cos U
S
I
N


·
ϕ
η
A I
N
52 , 0
230 7 , 0
85 , 0 100
1
·


·
A I I
N SF
5 , 1 5 , 2
1 1
· ⋅ ·
A
U
S
I 625 , 2
cos
2
2
·


·
ϕ
η
Se aleg siguranţe fuzibile de 2A în primar: F5, F6 şi de 4A în secundar F7,
F8. siguranţele F5..F8 sunt siguranţe normale, iar siguranţa F9 este siguranţă
ultrarapidă de 4A.
3.9. Alegerea punţii redresoare şi a condensatorului de filtraj
Puntea redresoare. Caracte risticii şi calcul
Curentul mediu redresat este I
2
=1,05A. Tensiunea medie redresată este
U
2
=115V.
U
ram
( pulsaţia tensiunii redresatre trebuie să fie mai mică de 0,7V. De
asemenea variaţia tensinii reţelei trebuie să fie
% 8 t · ∆U
. Căderea relativă de
tensiune pe rezistenţa internă a punţii: λ =0,15. Tesiunea maximă U
1max
=3U
mediu
redresat
=345 V, iar I
0max
=I
mediu redresat
/m. , I
0max
= 0,525 A unde m este numărul de
alternanţe redresate( m=2).
Curentul de vârf repetitiv I
Dmax
=8I
0max
=4,2 A.
11
Din toate aceste considerente se alege puntea redresoare 10PM4 cu
următoarele caracteristici:
- U
inv. de vârf repetitivă
=400V
- I
D
curentul nominal= 10A
- I
FSM
– curent direct de vârf de suprasarcină accidentală= 180A
- I
2.
t= 162 A
2
s – integrala de curent
Alegerea conde nsatorului de filtraj
Condiţia impusă este ca amplitudinea fundamentală să nu depăşească 0,7V.
Ri – rezistenţa internă a punţii.
Ω ·


⋅ ⋅ ⋅ ·


⋅ ⋅ ⋅ ·
Ω ·

·

·
73 , 4
2 3 , 141
42 , 16 05 , 1
42 , 16 2 583 , 0
e
583 , 0
42 , 16
05 , 1
115 15 , 0
I
2
redresat
redresat mediu

m
R I
R m R
U
R
i med
i r
redresat med
i
λ
l
2
– amplitudinea tensiunii în secundarul transformatorului
( )
V e
V U
U U e
d
d med
3 , 141
4 , 0
5 , 1 1
2
redresat 2
·

+ ⋅ + ⋅ · λ
Capacitatea condensatorului este dată de formula:
F
U R
U U
C
ram r
D med
µ 93 , 34
7 , 0 73 , 4
67 , 0 115
0 redresat
·

+
·

+
·
Din STAS 7675/73 se alege EG 11.62
V F 350 / 50 µ
cu următoarele date
caracteristice:
- toleranţa -20%.. +50%
-
15 , 0 < δ tg
la 100Hz şi 20
o
C şi tensiuni mai mari de 200V
- curent de fugă
A µ 100 ·
- tensiunea de vârf 1,1
.
U
N
(350V)
12
4. CALCULUL ELECTROMAGNETULUI DE ACŢIONARE AL
CONTACTORULUI
Definitivarea constructivă se face prin calculul dispersiei, numărul de linii
de dispersie este N=20.
Calculul de proiectare a electromagnetului de curent continuu utilizat pentru
acţionarea contactorului
Contactoarele electromagnetice sunt larg răspândite deoarece
comanda acestora se face sigur, simplu şi comod iar preţul lor este relativ scăzut
comparativ cu alte aparate de comutaţie.
Contactoarele de curent continuu au un circuit magnetic tip clapetă, cu
armătura mobilă sprijinită pe o prismă pentru a asigura o rezistenţă mai mare la
uzură. Aceste contactoare sunt prevăzute uneori cu rezistenţe economizatoare
legate în serie cu bobina de acţionare.
Calculul electromagnetului de curent continuu,prezentat în acest capitol,are
în vedere un calcul prelminar,de proiectare şi verificare,prin folosirea unor relaţii
relativ simple pentru determinarea circuitului magnetic şi electric ,făcându-se în
final verificarea solicitărilor termice.Relaţiile sunt riguroase deoarece se introduc
coeficienţi de corecţie empirici,metoda putând fi echivalentă cu un calcul de
optimizare, parametrii utilizaţi oferind posibilitatea analizării influenţei diferiţilor
factori asupra caracteristicilor şi dimensiunilor electrmagnetului,mărindu-se
totodată precizia calculului.
Datele iniţiale de proiectare sunt:
 tensiunea nominală de alimentare :U;
 durata relativă de conectare: DC =100%;
 mediul de funcţionare: aerul ambiant;
 temperatura maximă amediului ambiant: θ
a
= 40
o
C ;
 forma circuitului magnetic: forma U ;
 felul armăturii mobile:exterioară ;
 mişcarea armături mobile : rotaţie ;
 numărul bobinelor de acţionare: o singură bobină ;
 tipul de execuţie al electromagnetului: deschis ;
13
 măsuri înpotriva remanenţei magnetice: un intrefier auxiliar în punctul de
rotire al armăturii mobile ;
ca element iniţial se dă diagrama forţelor antagoniste în funcţie de întrefier (figura 2.)
determinată din schema cinematică a contactorului.
Alegerea coeficienţilor şi parametrilor pentru calculul preliminar
Pentru execuţia înfăşurării se consideră un conductor de cupru emailat, care
conform STAS 3686-63 poate atinge temperatura maximă admisibilă θ
adm
=155°C
făcând parte din clasa de izolaţie F.
Supratemperatura maximă admisibilă se calculează cu relaţia:
τ
adm

adm

a

τ
adm
=155-40=115 [
o
C]
Deoarece căldura se transmite liber de pe suprafaţa exterioară a bobinei către
mediul ambiant transmisivitatea termică globală va fi:
α
ex

ex0
⋅ (1+b’τ
adm
)
α
ex
=9,3⋅ (1+0,0059
.
115)=15,61 [Wm
-2
grd
-1
]
În care: α
ex0
=9,3 Wm
-2
grd
-1
este transmisivitatea termică la 0
0
C, iar b’=0,0059
grd
-1
este coeficientul de dependenţă cu temperatura a transmisivităţii termice.
Rezistivitatea conductorului de cupru se calculează cu ţinând cont de creşterea
rezistivităţii cu temperatura:
ρ (θ
adm
)=ρ (155) =ρ
0
(1+α
0
’⋅ θ
adm
)
ρ (θ
adm
)=ρ (155) =0,0165
.
10
-6 .
(1+0,00425 ⋅ 155)= 0,0273
.
10
-6
Ω m
Unde: ρ
0
=0,0165
.
10
-6
Ω m este rezistivitatea cuprului la 0
0
C,iar α
0
’=0,00425
grd
-1
este coeficientul de depenţă cu temperatura al rezistivităţii.
Schimbul de căldură dintre suprafaţa interioară a bobinei şi fierul
miezului este mai eficace dacă spirele bobinei se înfăşoară pe o carcasă tubulară
sau mai bine direct pe miez. Acest schimb se caracterizează prin transmisivitatea
termică α
in
care pentru supratemperaturi la suprafaţa interioară a bobinei până la
80°C se poate calcula cu formula:
α
in
=β ⋅ α
ex
[W⋅ m
-2
⋅ grd
-1
]
α
in
=1,7⋅ 15,61=26,54 [W⋅ m
-2
⋅ grd
-1
]
în care pentru β avem valorile:
-pentru bobina bandajată fără carcasă β =0,9
14
-pentru bobina cu spirele înfăşurate pe o carcasă tubulară β =1,7(ca în
cazul nostru),
-pentru bobina cu spirele înfăşurate pe miez β =2,7
-în cazul particular al bobinelor de curent alternativ şi pentru bobina
cu carcasă cu conductivitate termică mică β =0
Pentru calculul preliminar al electromagneţilor de curent continuu este
necesar să se determine valorile coeficienţilor k
1
, k
2
, şi k
3
. Aceştia se determină în
funcţie de dimensiunile electromagnetului conform tabelului 1:
Felul execuţiei
Electromagnetului de c.c.
Fără piesă
polară
Cu piesă
polară
K
1 0,4 ÷ 0,6 0,7 ÷ 0,9
K
2 2,0 ÷ 8,0 4,0 ÷ 7,0
K
3
1,0
1,6 ÷ 2,0
Tabelul 1.
Coeficienţii din tabel reprezintă raporturi între dimensiunile
geometrice ale electromagnetului prezentat în figura 1.(fără piesă polară).
Figura 1.Mărimile de calcul şi aspectul constructiv al electromagnetului .
1.Miez de fier .2.Jug. 3.Armătură mobilă. 4.Bobină. 5.Bandaj izolant.
6.Carcasă. 7.Opritor. 8.Placă izolantă. 9.Piesă polară. 10.Conductoare
bobinate în şah. 11.Conductoare bobinate în rânduri.
Pentru calculul preliminar se aleg coeficienţii k
1
,k
2,
k
3
optând pentru un
electromagnet fără piesă polară:
k
1
=
Dm
g
; k
2
=
1
k
M
k
3
=
Dm
Dp
; M=h/D
m
;
Se aleg k
1
=0,5;
k
2
=5;
k3=1;
Din calcul rezultă
M=k
1
.
k
2
=0,5
.
5=2,5 M=2,5
Coeficientul de umplere al ferestrei cu conductoare se aproximează:
15
k
u
=
Sb
N Acu ⋅
=0,6
unde : A
Cu
= aria secţiunii conductorului
-N = numărul de spire
-S
b
= g.h = aria suprafeţei ferestrei bobinei, în interiorul carcasei, în
m
2
.
În exploatare există posibilitatea micşorării tensiunii aplicate la bornele
bobinei. Pentru o funcţionare sigură a electromagnetului, care trebuie să dezvolte o
anumită forţă, se introduce în calcule coeficientul χ
f
=0,85. Căderile potenţialului
magnetic în fier şi în întrefierurile parazite, sunt semnalate prin coeficientul
χ
b
=0,7÷0,87. Se adoptă χ
b
=0,75.
Calculul preliminar de dimensionare a electromagnetului
Din analiza diagramelor forţelor antagoniste prezentate în figura 2, pentru
întrefierul critic δ
k
=10mm electromagnetul trebuie să dezvolte o forţă de acţionare
critică F
k
mai mare decât forţa antagonistă (rezistentă)
F
rk
=48N.
Pentru o funcţionare sigură a electromagnetului trebuie să avem relaţia :
rk s k
F F ⋅ ·υ
, se adoptă s
υ
=1,2
F
k
=1,2
.
48=54 N
Unde s
υ
este un coeficient de siguranţă care poate lua valorille :
16
- s
υ
=1,2..1,5 pentru contactoare.
În expresia dimensiunii Dm a miezului feromagnetic intră o constantă care se
poate calcula pe baza coeficienţiolor determinaţi anterior :
( )
( )
adm ex u b f
k
k k M k k
k
C
τ α β χ χ
ρ
⋅ ⋅ + + ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
+ ⋅ ⋅ ⋅
·
1
2
3
2
1
2 2
1
6
2 1
1 10 04 , 2
( )
( )
·
⋅ ⋅ + ⋅ + ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
+ ⋅ ⋅ ⋅
·

115 61 , 15 7 , 1 5 , 0 2 1 1 5 , 2 5 , 0 6 , 0 85 , 0 75 , 0
5 , 0 1 10 0274 , 0 10 04 , 2
2 2 2
6 6
k
C
0,165
.
10
-6
Se calculează valoarea aproximativă a inducţiei magnetice în întrefierul de
lucru,care nu trebuie să depăşească 0,9..1,2 T, ţinându-se seama de bombarea
fluxului în întrefier:
10
4
3
5
3
1
k
k
k
k
F
C k
B
δ
ξ
δ


·
, unde
3
1
10 533 , 1

⋅ · ξ
o constantă determinată de sistemul
de unităţi( MSKA).
10
8
3
5
6
3
10
54
10 165 , 0 1
10 533 , 1




⋅ ⋅

·
k
B
δ =0,289 T
În funcţie de coeficientul k
4
, care poate fi ales fie din figura 3 sau din formula
de dependenţă
3
2
5
4 4
) (
k
k
k
F
a
k k f
δ
ξ
· ⋅ ·
,unde a
k
=29,663
.
10
-6
m
3
N
-1
se aleg diametrul
bobinei, grosimea bobinei şi înălţimea bobinei:
Dm=k
4
.
k
δ
;
Dm=25 mm;
g=k
1
.
D
m
;
g=0,5
.
24=10 mm
h=M
.
D
m
;
h=2,5.24=56 mm
17
După alegrea acestora se calculează solenaţia necesară cu reaţia:
k
m
m
b f
C
D
D
k
IN ⋅ ⋅
⋅ ⋅
·
3
2
χ χ
ξ
[A
.
Sp], unde constanta
3
2
10 437 , 1 ⋅ · ξ
depinde de
sistemul de unităţi( MSKA).
6
3
10 0165 , 0
025 , 0
025 , 0
1 85 , 0 75 , 0
10 437 , 1


⋅ ⋅
⋅ ⋅

· IN
=2193,19 A
.
Sp
Aria secţiunii conductorului neizolat se calculează:
( ) ( )
k
m
m
b f
Cu
C
D
D
k U
k
A ⋅ ⋅
⋅ ⋅ ⋅
+ ⋅
⋅ ·
3
1
3
1
χ χ
θ ρ
ξ
[m
2
], în care constanta
3
3
10 511 , 4 ⋅ · ξ
depinde de
sistemul de unităţi( MSKA).
( )
6
6
3
10 0165 , 0
025 , 0
024 , 0
1 75 , 0 85 , 0 115
5 , 0 1 10 0273 , 0
10 511 , 4



⋅ ⋅
⋅ ⋅ ⋅
+ ⋅
⋅ ⋅ ·
Cu
A
=0,0612
.
10
-6

m
2
Diametrul conductorului neizolat se calculează cu formula:
d=
π
Cu
A 4
, [mm]
d=
π
6
10 0612 , 0 4

⋅ ⋅
= 0,000279 m=0,279 mm
18
d
STAS
=0,25 mm
Din STAS se alege conductorul din Cu emailat şi diametrul, după care se
recalculează aria secţiunii conductorului standardizat:
(A
Cu
)
STAS
=
4
d
2
⋅ π
[m
2
].
(A
Cu
)
STAS
=0,0491
.
10
-6

m
2
Numărul (aproximativ) de spire care se poate înfăşura pe carcasa bobinei:
N=
STAS Cu
u
A
h g k ⋅ ⋅
[spire]
N=
6
10 0491 , 0
056 , 0 01 , 0 6 , 0


⋅ ⋅
=6844,95 [spire]
Numărul final de spire se va obţine după recalcularea solenaţiei ţinând
cont de coeficientul real de umplere a ferestrei carcasei bobinei.
Calculul de proiectare
Pe baza variantei constructive iniţiale a electromagnetului de curent continuu,
cu mişcare de rotaţie şi a datelor aproximative obţinute din calculul preliminar, se
poate trece la proiectarea constructivă sub aspect funcţional şi tehnologic.
În continuare, dimensiunile electromagnetului şi alte mărimi determinate
în calcul în calculul preliminar, care se corectează prin calculul de priectare (sau se
rotunjesc ), se vor nota cu semnul “prim”
Cunoscând coeficientul k
4
= D
m

k
-1
, se poate calcula coeficientul de bombare
a fluxului magnetic (ξ → ξ

) pentru întrefierul critic δ
k
=10
-2
m:

1
ζ
=
4
4
k
08 , 2 k +
;
1
ζ
=1,296
Se consideră că diametrul miezului nu se modifică,adică D
m
=D
m

.
Dimensiunile electromagnetului de curent continuu vor fi:
Lăţimea miezului feromagnetic b=D
exb
+2 Δ
3
[m]
b=0,05 m
Grosimea miezului feromagnetic a=
⋅ ⋅

b
D
m
1
4
2
π
[m]
a=
05 , 0
1
4
025 , 0
2

⋅ π
=0,0098 m
19
e=(0,6...1)
.
a [mm]
e=0,9
.
0,0098=0,0088 m
Lungimea jugului L= a + l
d
+
2
D
m
+3 [m]
L=0,0098+0,0345+0,01+0,003=0,0598 m
În care s-au ales din motive tehnologice dimensiunile: Δ
1
=2 mm , Δ
2
=8,5 mm;
Δ
3
=2 mm; Δ
4
=2 mm; Δ
5
=3 mm; Δ
6
=0,5 mm.
Inducţia în întrefierul de lucru:
B
δk
,
=0,1788·10
-2
·
,
m
,
3
·D · k ζ
k
F
[T]
B
δk
,
=0,1788·10
-2
·
·0,025 ,296 1 1·
54
,
=0,43 T
Diametrul echivalent al razei secţiunii A
k
circulare străbătute de fluxul
bombat din zona întrefierului principal: D
k
=k
3
·ζ’·D
m

[m]
Permeanţa specifică de dispersie:
d
λ
=
]
]
]
]
]
]
]

,
`

.
|
− +
µ π
2
D
2
D
l
2
m
2
m 2
d d
0
l
ln
· ·
[m].
d
λ
=
]
]
]
]
]
]
]

,
`

.
|
− +


2
025 , 0
2
025 , 0
0345 , 0 0345 , 0
ln
10 ·4 · 2
2
2
7
π π
=4,717
.
10
-6
[m].
În care
l
d
=0,5.D
m
+ Δ
5
+g+ Δ
6

2
[m].
l
d
=0,5.0,025+0,003+0,01+0,0005+0,002=0,0345 m
Spaţiul de dispersie în lungul bobinei are înălţimea egală cu lungimea
miezului de fier:
l
m
=h+Δ
1
+2·Δ
4
[m].
20
l
m
=0,056+0,002+2.0,002=0,062 m
Permeanţa totală de dispersie:
Λ
d
= λ
d
·
2
l
m
[H].
Λ
d
= 0,146
.
10
-6
H
Permeanţa întrefierului principal (dintre polul miezului şi armătura mobilă):
Λ
k
= μ
0

k
2
k
4
D
δ ⋅
⋅ π
[H].
Λ
k
= 0,189
.
10
-6
H
în care diametrul echivalent D
k
=k
3

’.
D
m

[m].
D
k
=0,0438 m
Împotriva fenomenului de remanenţă magnetică în zona de rotire a armăturii
mobile se prevede un întrefier auxiliar:

δ
aux
= δ
α
+0,5=(0,5…1,5) [mm]
Permeanţa jugului nesaturat : Λ
a

0
·
aux
a·b
δ
[H].
Λ
a
=0,616
.
10
-6
H
Permeanţa echivalentă: Λ=
a k
a k
Λ + Λ
Λ ⋅ Λ
[H].
Λ= 0,145
.
10
-6
H
Coeficientul de dispersie: σ = 1+
Λ
Λ
d
.
σ =2,006
Valoarea medie a inducţiei în miezul feromagnetic:

( )
1 2 1
3
1
k m
B k B
δ
ζ σ ⋅ ⋅ ⋅ ·
[T].

( ) 43 , 0 75 , 1 1 006 , 2
2 1
⋅ ⋅ ⋅ ·
m
B
=1,449 T
Inducţia în armătura mobilă de secţiune A
am
= e·b ; A
k
=п.D
k
2
/4

m
k
k am
A
A
B B ⋅ ·
, ,
δ [T].

0,000441
0015 , 0
43 ,
,
⋅ ·0
am
B
=1,471 T
Inducţia în jugul de secţiune A
j
= a·b [m
2
]
21

j
k
k j
A
A
B B ⋅ ·
, ,
δ [T].

00049 , 0
0015 , 0
0488 , 0
,
⋅ ·
j
B
=1,32 T
Inducţiile B'
m
şi B'
j

nu trebuie să depăşească inducţia de saturaţie( 1,4...1,6
T) a matereialului circuitului feromagnetic( oţel electrotehnic slab aliat) a cărui
curbă de magnetizare este dată în figura 4.
Tensiunea magnetică necesară întrefierului principal critic δ
k
este:
(IN)

δk
=
0
k k
B
µ
⋅ δ
δ
[A·spiră]
(IN)

δk
=
7
10 4
289 , 0 01 , 0



π
=2304,24 A·spiră
Întrefierul auxiliar este : δ
aux
=
c
k
l 2
a

δ ⋅
[m].
δ
aux
=0,00096 m
Tensiunea magnetică din întrefierul mediu auxiliar:
(IN)’
a
=
0
'
δk aux
μ
B δ ⋅
[A⋅ spiră]
(IN)’
a
=
7 -
10 4
43 , 0 00096 , 0


π
=330,59 A⋅ spiră
Tensiunea magnetică din întregul circuit magnetic:
(IN)’=(IN)’
δ k
+(IN)’
a
+(IN)’
Fe
[A⋅ spiră]
(IN)’=2304,24+330,59+0,1
.
2304,24=2865,25 A⋅ spiră
(IN)’
Fe
=0,1.(IN)’
δ k
este căderea de tensiune magnetică în fier.
Recalculăm aria secţiunii şi diametrul conductorului (blanc) de cupru:

(IN)
(IN)'
A A
Cu
'
Cu
⋅ ·
[m
2
]

2193,19
2865,25
10 490 , 0 A
6 - '
Cu
⋅ ⋅ ·
=0,0641
.
10
-6
m
2

π
4A
d
'
Cu
· [m]
d=0,000285 m=0,285 mm
Din standard se alege diametrul conductorului blanc standardizat (d=0,28) şi
diametrul conductorului cu izolaţie(d
i
=0,311).
22
(
'
Cu
A
)
STAS
=
4
d
2 '
π
[m
2
]
(
'
Cu
A
)
STAS
=
4
00028 , 0
2 '
⋅ π
=0,0615
.
10
-6
m
2
N’=
STAS
'
Cu
u
) A (
h g k ⋅ ⋅
[spire].
N’=
6
10 0615 , 0
056 , 0 01 , 0 6 , 0


⋅ ⋅
=5456,74 spire
Calculul de verificare
După definitivarea constructivă a electromagnetului se face o verificare a
solicitărilor termice.
Pentru calculul rezistenţei electrice a bobinei în stare rece R
0
( la temperatura
de 0°C) se determină diametrul spirei medii:
D
in
=D
m
+2∆
5
[m]
D
in
=0,025+2
.
0,003=0,031

m
D
ex
=D
m
+2g [m]
D
ex
=0,025+2
.
0,01=0,045 m
D
med
=
2
D D
ex in
+
[m].
D
med
=(0,031+0,045)/2=0,038 m
R
0

0
( )
STAS
'
Cu
'
med
A
N D ⋅

[Ω ].
R
0
=0,0165
.
10
-6.
6
10 0615 , 0
74 , 5456 038 , 0




=174,56 Ω
Puterea activă P
0
dezvoltată în spirele bobinei la temperatura de 0°C este
P
0
=R
0
I
2
=U
2
/ R
0
[W].
I=U
.
0,85/R
0
A
I=115
.
0,85/174,56=0,56 A
23
P
0
=174,56
.
0,56
2
=54,73 [W].
Pentru calculul pierderilor specifice în bobină la temperatura de 0°C se
calculează volumul ocupat de înfăşurare:
V=π ⋅ D
med
⋅ g⋅ h [m
3
]
V=3,14159
.
0,038
.
0,01
.
0,056=66,85
.
10
-6
m
3
Pierderile specifice în bobină sunt: p
0
=
V
P
0
[W⋅ m
-3
].
p
0
= 818780,013 W⋅ m
-3
Pentru calculul solicitării termice a bobinei trebuie determinată
conductivitatea termică echivalentă λ
e
în spaţiul ocupat de spirele înfăşurării.
Se calculează dublul grosimii izolaţiei ∆
i
de email al conductorului
standardizat:
2⋅ ∆
i
=(
i
'
i
d d −
)
STAS
[m].
2⋅ ∆
i
=0,301-0,28=0,03 mm
Raportul diametrelor conductorului neizolat şi izolat este: c=
'
i
'
d
d
. Din
cataloagele de producător se extrag conductivitatea termică a izolaţiei
conductorului λ
i

i
=0,09 W.m
-1
.grad
-1
pentru conductor emailat neimpregnat) şi
conductivitatea termică a izolaţiei mediului dintre conductoare λ
c

c
=0,025 W.m
-
1
.grad
-1
pentru bobină în execuţie neimpregnată).
Conductivitatea termică globală pentru izolaţia conductorului şi izolaţia
mediului dintre conductoare este:

c
λ
c
Δ 2
i
λ
i
Δ 2
c
Δ 2
i
Δ 2
Σ
λ
+
+
·
[Wm
-1
grd
-1
].
0,025
0,000152 2
0,09
0,00003
0,000152 2 0,00003
Σ
λ

+
⋅ +
·
=0,0267 Wm
-1
grd
-1
24
Conductivitatea termică echivalentă este: λ
e
=k
λ
⋅ λ
Σ
[Wm
-1
grd
-1
]
λ
e
=4,6
.
0,0267=0,120 Wm
-1
grd
-1
în care coeficientul k
λ
se determină în funcţie de coeficientul de umplere real
k’
u
din curba empirică din figura 5.(în funcţie de tipul bobinajului: şah sau pe
rânduri).
Solicitarea termică a bobinei se determină în ipoteza distribuţiei uniforme a
surselor de căldură. Astfel, supratemperatura medie τ
med
şi supratemperatura
maximă τ
m
(când se neglijează variaţia pierderilor cu temperatura) sunt:
τ
med
=

,
`

.
|
γ
γ
⋅ −
ω th
98 , 0 1
3
[°C]
τ
med
=

,
`

.
|
⋅ −
8,796
796 , 8
98 , 0 1
3
170,193 th
=50,41 °C
τ
med
,
= τ
med
.
1,05=52,93 °C
25
τ
m
=

,
`

.
|
γ

ω
ch
03 , 1
1
2
[°C],
τ
m
=

,
`

.
|

8,796
03 , 1
1
2
170,193
ch
=85,07 [°C],
τ
m
,
= τ
m
.
1,25=106,33 °C
în care
g 2
h

⋅ π
· γ
şi
e
2
0
4
g p
λ ⋅

· ω
.
01 , 0 2
056 , 0


·
π
γ
=8,796
0,12 4
01 , 0 6 630814,880
2


· ω
=170,193
Dacă se ţine cont de distribuţia neuniformă a surselor de căldură din
electromagnet se va sporii cu 5% supratemperatura τ
med
şi cu 25% τ
m
.
Pentru calculul temperaturii suprafeţei exterioare a bobinei θ
ex
în regim
staţionar se determină coeficientul η :

( )
a med
'
0
1 θ + τ α + · η


θ
ex

ex

a ;
τ
ex
=5
o
( ) 40 93 , 52 0,00425 1 + + · η
=1,394
θ
ex
=5+40=45
o
C

şi temperaturile medie respectiv maximă ale bobinei sunt:
θ
med

med

ex
şi θ
m

m

ex
θ
med
=52,93+45=97,93
o
C

şi θ
m
= 106,33+45=151,33
o
C
Se va verifică θ
m
astfel încât să ne încadrăm în clasa de izolaţie
conductorului de bobinaj ales.
Rezistenţa bobinei de cupru în stare caldă se raportează la temperatura
medie:
26
R=R
0
(1+α
0
⋅ θ
med
) [Ω ].
R= 174,56
.
(1+0,0425
.
97,93)=247,21 Ω
Curentul real prin bobina de c.c. la regim staţionar este determinată de
tensiunea aplicată la borne şi rezistenţa bobinei: I=U/R [A].
I=0,46 A
Densitatea de curent va fi : J= I/(A
Cu
)`
STAS
[A/m
2
]
J=18,88 A/m
2


Solenaţia reală a bobinei: (IN)’=I⋅ N’ [Aspiră]
(IN)
,
=0,46
.
5456,74= 2538,39 Aspiră
(IN)
,
/(IN)”=1,128
Puterea totală absorbită de bobină la temperatura medie: P=U⋅ I [W]
P=0,85
.
115
.
0,41=45,47 W
Lungimea conductorului bobinei: l
cond
=l
med
⋅ N’ [m];
l
cond
=0,119⋅ 5456,74=651,42 m
l
med
=π ⋅ D
med
. [m];
l
med
=π ⋅ 0,038=0,119 [m];
Masa de cupru utilizată la bobinaj: M
Cu

dCu
⋅ l
cond
⋅ (
'
Cu
A
)
STAS
[kg].
Unde densitatea cuprului este: ρ
dCu
=8,9.10
3
kg.m
-3
M
Cu
=9800
.
742,16⋅ 0,0615
.
10
-6
=0,142 kg
27

INTRODUCERE Pentru motoare cu puterea mai mare de 1kW sau a căror putere instalată depăşeşte 0.2% din puterea transformatorului de alimentare nu este permisă pornirea prin conectare directă la reţea datorită faptului că, curentul de pornire poate lua valori periculoase pentru motor, pentru mecanismele acţionate şi poate perturba funcţionarea altor consumatori. Dintre metodele de pornire care limitează curentul de pornire al motorului, una din cele mai simple şi folosită metodă este pornirea Y-Δ. Metoda face parte din grupul metodelor de pornire cu tensiune redusă. Metoda constă in alimentarea iniţiala a motorului la tensiunea de fază prin conectarea in Y a statorului şi comutarea ulterioara pentru tensiunile de linie prin conexiunea în Δ a statorului. Momentul comutaţiei se face cand turaţia a atins cel putin 90% turaţia nominală. Pentru sesizarea momentului comutaţiei se poate folosi un tahogenerator sau in cazul sarcinilor constante un releu de temporizare, a cărui reglare se face experimental. Prin comutarea Y-Δ tensiunile şi curenţii cresc de √3 ori, iar momentul creşte de 3 ori, de aceea metoda se aplică motorului care porneşte în gol sau cu sarcina redusă (motoare cuplate prin cuple elastice). Pentru a putea fi pornit Y-Δ un motor trebuie să indeplinească două condiţii: tensiunea nominala egală cu tensiunea de linie =400V (Un=Ul=400V); să permită accesul la 6 borne statorice (începutul şi sfârşitul fiecărei faze).

1.MODUL DE FUNCŢIONARE AL SCHEMEI Alimentarea schemei de comandă, protecţie şi control se face prin transformatorul de separare T (care poate juca şi rol de reducator de tensiune). Protecţia la scurtcircuit în primar a transformatorului se face prin siguranţele fuzibile F5, F6, iar a secundarului prin F7 si F8 ; transformatorul poate fi alimentat în primar la tensiunea de fază sau linie. Prezenţa tensiunii de alimentare este semnalizată prin lampa H1. Transformatorul T1 are in primul rând rol de protecţie nemai permiţand ca pantele mari de curent sau tensiune din instalaţia de forţă sa
2

k2(3-5) se deschide introducând în circuitul bobinei contactul k2 rezistenţa economizatoare R1. iar în caz de suprasarcină releeul termobimetalic F4 prin contactul F4(8-10) comandă oprirea instalaţiei. adică dacă k2(7-9) a revenit în poziţia închisă( interblocaj). dacă conexiunea în Δ nu este realizată (k3(3-5) inchis). lampaH2 semnalizează prezenţa tensiunilor de comandă – adica corecta funcţionare a transformatorului şi a diodei redresoare. Contactorul principal k1 se automenţine prin k1(6-8).treacă în caz de avarie în instalaţia de comandă. alimentarea bobinei cu k3(0-1). iar funcţionarea în conxiune Y este semnalizată de lampa H3(0-1) şi în Δ de H4(01). după trecerea temperaturii (timp prestabilit). Dupa acţionarea lui k4T prin k4T(3-5) el se autodezactivează. deoarece contactoarele sunt de curent continuu instalaţia de comandă este alimentată printr-o punte redresoare V1 . se inchide k4T(24). Dacă conectarea contactorului principal s-a realizat k1(0-1). Butonul S1 este de oprire şi S2 de pornire. Dupa acţionarea lui k1 prin k1(2-4) este alimentată bobina reală de temperatură k4T(0-1). iar k3(2-4) va automenţine contactul k3. Dupa acţionarea lui k2. bobina contactorului k2(0-1) va fi alimentată şi prin închiderea contactorului de forţă (RA SB TC) se realizeză conexiunea Y a statorului. k3(3-5) va declupla pe k2. Rezistenţa economizatroare R2 a contactorului k1 este comandată prin k1(3-5) . Automatizarea este posibilă doar dacă k2 a fost dezactivat. Iniţial k2(3-5) este normal închis şi şuntează rezistenţa economizatoare R1 astfel încât la acţionarea curentului prin electromagnet este mare şi deci acţionarea rapidă şi sigură. Aceasta rezistenţă are rolul de a limita curentul prin electromagnet de acţionare în poziţie închisă la o valoare de ≈10%In suficientă pentru a menţine atrasă armatura electromagnetului şi care reduce solicitarea termică a bobinei de excitaţie. Rezistenţa economizatoare R3 este şuntată şi introdusă în circuit de k3(7-9). Condensatorul C0 are rol de filtraj. montată in secundul transformatorului şi protejată la scurtcircuit de siguranţele fuzibile F7 si F8 . atunci k1(2-4) memorează comanda de pornire a lui S2. Siguranţa fuzibilă F9 asigură protecţia in scurtcircuit a punţii redresoare V1 şi a schemei de comandă. Oprirea voită a motorului se face de la motorul S1. 3 . La acţionarea butonului de pornire S2(0-1). Odată cu acţionarea lui k2 se închide şi k2(2-4) care alimentează bobina contactorului k2(0-1).

Protecţia la scurtcircuit a instalaţiei de forţă care se realizează prin siguranţele fuzibile şi protecţia la suprasarcină prin releeul termobimetalic este suficientă pentru motoarele mici şi de sarcini cvasiconstante. 4 .

caracteristicile de protecţie sunt sub zona 1. 5 . 2-caracteristica releului termobimetalic dependentă. 3-caracteristica siguranţei fuzibiladependentă. iar caracteristica releeului termobimetalic (puternic dependentă) permite ca la pornire Ip=5÷8In protecţia sa nu acţioneze(de aceea siguranţele fuzibile acţionează de la 10÷15 In).Protecţia la scurtcircuit prin siguranţe fuzibile asigură rapiditatea necesară. Pentru o protecţie sigură pe zona activă.Caracteristica de protecţie este: lnt 2 3 1 I/IN 1-caracteristica de stabilitate termică a motorului.

Pentru pornirea Y-Δ primul va comuta contactorul k2.2 5.79 1. Când k2 este inchis motorul este conectat in Y fiind alimentat la tensiunea de faza (230V).00165 daNm2 Moment de pornire relativ Mp/Mn Moment max( critic) relativ Mm/Mn Curent de pornire relativ Ip/In Masa Moment inerţial Motorul asincron trifazat cu motorul in scurtcircuit M1 este alimentat de la reţeaua RST prin siguranţele fuzibile F1.37 kW 1. motorul este conectat in conexiunea Δ şi alimentăm la tensiunea de linie Ul=400V. Conectarea la reţea are loc prin contactorul trifazat principal k1. Tipul motorului este AT71-14A-2.9 2. 50Hz B 2/3000 min-1 2700 0. MOTORUL.2. 6 . iar după un anumit timp (temporizat) se deschide k2 si se inchide k3 . În tabelul de mai jos sunt prezentate caracteristicile motorului: Destinaţia motorului Gradul de protecţie Forme constructive de montaj Tensiunea şi frecvenţa nominală Clasa de izolaţie Nr. iar dupa ce deschidem k2. închidem k3. apoi k1. CARACTERISTICILE MOTORULUI Se alege din STAS 2755/1-74 DIN 42673. de poli( turaţia de sincronism) Turaţia nominală Puterea Curenţi nominali de linie/fază Randament Cos ϕ n Acţionare generală IP 44 IMB3 230/400V. F2.5 6.85 A 66% 0.1/1. F3 (pentru protecţia la scurtcircuit) şi prin blocul de relee termobimetalice F4 (pentru protecţia asupra sarcinii).3 kg 0.

1. • Execuţie climatică: „normal”. „naval”.15 ⋅ P kU ⋅ U ⋅ cos ϕ ⋅ η 0.1..15 ⋅ I c = 1. şi din caracteristicile motorului rezultă: = 1.5 în funcţie de regimul de lucru(C1. • Frecvenţa de conectare: 600 contactări/oră.15.79 ⋅ 0. „T3”. • Durata de conectare: 40(100)%.8) Datele de catalog a contactorului CC6CF-4019 sunt: Caracteristiciele tehnice: • Tensiunea nominală: 220 Vcc.Carcasa motorului este conectată la priza de împământare (eventual nul de protecţie). Corentul termic=curent serviciu/curent reglat (6/4.37 ⋅10 3 . varianta cu 4 contacte auxiliare.C5) I c = 1. ALEGEREA ECHIPAMENTELOR DE PORTECŢIE ŞI CONTROL 3.. 3. Alegerea contactoarelor Contactoarele pot fi alese în 3 feluri: • Prin calcul • La recomandarea producătorului de contactoare • Pa baza datelor de catalog Obs) coeficientul de siguranţă 1. • Grad de portecţie: IP 000. Parametrii tehnici sunt daţi în tabelul de mai jos: Tip Cod Curen Reziste Tensiunea Contacte t nţa la de auxiliare nomi uzură alimentare 7 Puterea absorbită de bobină Greutate aparat .18 A 3 ⋅ 400 ⋅ 0.66 Se alege din STAS contactorul TCAC cu cod: CC6CF-4019.

106 24:110 ND NI inchi desch 0. Codul acestor siguranţe este D II/ 4A.8.5 NID 6074-72. 8 . Alegerea releului de portecţie Acesta se alege în funcţie de curentul de serviciu. • Vibraţii cu amplitudinii şi frecvenţe conform normelor. cod 2061.5 mm2.+50oC. 660/220 Vca/cc. 3. soclul pentru siguranţe: LFI( legătură faţă industrială).55 s is 8 7 6 5 4 0 1 2 3 4 10 10 Condiţii de lucru: • Altitudine maximă: 2000m. • • Temperatura ambiantă: -35oC .3. 0. Alegerea cablului Din STAS se alege cablu de Cu cu secţiunea de 1. aici acesta este de 6 A. capac cod 2004/E27.2. Umiditatea relativă maximă a mediului 98% la 20oC. Gradul de protecţie IP 000 3. patrod cod 2240/4 A. 3. Codul cablului ales este CYY 3x1. Alegerea siguranţelor fuzibile Am ales siguranţe fuzibile lente.nal termi c In(A) CC6C F 401 9 6 electric a ă bobinelor Vcc. gabarit 62x42x61 mm. • Şocuri simulând efectul loviturilor de tampon. cu filet.4.

8 A.3A. El face parte dintr-o serie completă de relee care au curenţii de serviciu între 0./1.+35oC pentru releele TSA 10 sunt cele din tabelul de mai jos: Tempratura -20 mediului ambiant.S-a ales TSA 10. având codul 71806. • Contacte auxiliare: • Tensiunea nominală: 500 Vc. • Curent nominal termic: 6A.Is( Is=curent de serviciu).a. Alegerea releului de timp Din STAS s-a ales releul de timp RTpa-5.a/1A.a.. o C Factor de corecţie 0..a. Caracteristicile tehnice • Tensiune nominală 660 Vc. 220 Vc. • Capacitatea de rupere: 220 Vc.4 şi 100 A.07 1.87 -10 0 +10 +35 +40 +45 +50 0.5.15 3.c.. • Număr de poli:3. 380V c. Factorii de corecţei aplicabili în cazul variaţiilor temperaturii ambiante în afara limitelor +10./1.96 1. 500 V c. • Frecvenţa de conectare: 15 conectări/oră.1 1.13 1. • Gradul de protecţie: IP 000. Caracteristici tehnice: 9 .a.9 0.. releu termic destinat protecţiei motoarelor la suprasarcină.67-1). • Domeniul de reglaj al releelor: (0.93 0.

De asemenea se aleg 4 lămpi de semnalizare: H1 – 230V – cod XB4BVM3.1.Un. Alegerea butoanelor şi a lămplilor de semnalizare Butonul S1 – tip ciupercă.+40oC. având codul P9M ER4RN. 1. Alegerea transformatorului. temperatura de lucru: -30oC. având codul XB4W33G5. • • Tensiunea de pornire: (0.• Tensiunea nominală: 110V. 3. • Consumul de putere: 30W. H3 – 110V – cod XB4BVG5. pentru pornire. Tip Putere în Puterea Cote de Greutatea - - 10 ..85. 0. presiunea atmosferică: 86. H2 – 110V – cod XB4BVG3. cu inel de gardă.03Un.106 kPa.8..1). STAS 9108/80 3.5. de culoare verde. de diametru 40 mm. 3x10W+30W+3x3W= 69 W Vom alege TMAC 100.5 s..1..5.. 4.3.3 s. Alegerea cablurilor pentru conexiuni interioare Se aleg Myff 1x0. Tensiunea de inchidere: 0. nr de conectări: 5000.7.75 mm2/660V..7. Calculul bilanţului de putere. 3.6.20 s. de culoare roşie. alimentat în primar 230V având în secundar 115V.2.9 s. umiditatea relativă: 80% la +20oC. pentru oprire. Butonul S2 – obişnuit. H4 – 110V – cod XB4BVG6. Are un randament de 0.. rezistenţa izolaţiei: 2 Mohmi. Caracteristic generale: - intervale de timp: 0.

9 Calculul transformatorului pentru alegerea siguranţelor fuzibile. Uram( pulsaţia tensiunii redresatre trebuie să fie mai mică de 0.525 A unde m este numărul de alternanţe redresate( m=2). Alegerea punţii redresoare şi a condensatorului de filtraj Puntea redresoare.15. I1N = S ⋅η cos ϕ ⋅ U 1 I 1N = 100 ⋅ 0.9. Tesiunea maximă U1max=3Umediu redresat=345 V. siguranţele F5. .7 ⋅ 230 I 1SF = 2. iar I0max=Imediu redresat/m. 3. F6 şi de 4A în secundar F7..2 A.625 A cos ϕ ⋅ U 2 Se aleg siguranţe fuzibile de 2A în primar: F5. Căderea relativă de tensiune pe rezistenţa internă a punţii: λ =0.5 A I2 = S ⋅η = 2.3 L 250 12 0 B H [kg] Cos φ =1 TMAC 100 100 VA 80 14 0 3.85 = 0. De asemenea variaţia tensinii reţelei trebuie să fie ∆U = ±8% . iar siguranţa F9 este siguranţă ultrarapidă de 4A.TRAFO regim lungă durată de maximă gabarit admisă în [mm] regim de scurtă durată 50 ms Cos φ =0. 11 . Curentul de vârf repetitiv IDmax=8I0max=4. I0max= 0.52 A 0. Tensiunea medie redresată este U2=115V.F8 sunt siguranţe normale.05A. Caracteristicii şi calcul Curentul mediu redresat este I2=1.5 ⋅ I 1N = 1.7V. F8.

42Ω I mediu redresat 1. Ri = λ ⋅ U med redresat 0. de vârf repetitivă=400V ID curentul nominal= 10A IFSM – curent direct de vârf de suprasarcină accidentală= 180A I2.7V.583 ⋅ 2 ⋅ 16. +50% tg δ < 0.15 cu următoarele date la 100Hz şi 20oC şi tensiuni mai mari de 200V =100 µ A curent de fugă tensiunea de vârf 1.05 I med redresat ⋅ Ri 1.62 caracteristice: .73 ⋅ 0. Ri – rezistenţa internă a punţii.Din toate aceste considerente se alege puntea redresoare 10PM4 cu următoarele caracteristici: - Uinv.4V e2 = 141 .3V Capacitatea condensatorului este dată de formula: C= U med redresat + U D 0 115 + 0.583 ⋅ m ⋅ Ri ⋅ l2 – amplitudinea tensiunii în secundarul transformatorului e2 = U med redresat ⋅ (1 + 1..67 = = 34.t= 162 A2s – integrala de curent Alegerea condensatorului de filtraj Condiţia impusă este ca amplitudinea fundamentală să nu depăşească 0.15 ⋅ 115 = = 16.42 = 0.7 50 µ / 350 V F Din STAS 7675/73 se alege EG 11.42 ⋅ = 4.93 µF Rr ⋅ U ram 4.toleranţa -20%.UN(350V) 12 .5 ⋅ λ ) + U d U d ≈ 0.05 ⋅ 16.73Ω e2 ⋅ m 141.1.3 ⋅ 2 Rr = 0.

prin folosirea unor relaţii relativ simple pentru determinarea circuitului magnetic şi electric . simplu şi comod iar preţul lor este relativ scăzut comparativ cu alte aparate de comutaţie.metoda putând fi echivalentă cu un calcul de optimizare.Relaţiile sunt riguroase deoarece se introduc coeficienţi de corecţie empirici.făcându-se în final verificarea solicitărilor termice. Datele iniţiale de proiectare sunt:          tensiunea nominală de alimentare :U.de proiectare şi verificare. temperatura maximă amediului ambiant: θ a = 40oC . numărul bobinelor de acţionare: o singură bobină . mişcarea armături mobile : rotaţie . forma circuitului magnetic: forma U . durata relativă de conectare: DC =100%.prezentat în acest capitol. Aceste contactoare sunt prevăzute uneori cu rezistenţe economizatoare legate în serie cu bobina de acţionare. 13 .4.mărindu-se totodată precizia calculului. numărul de linii de dispersie este N=20. cu armătura mobilă sprijinită pe o prismă pentru a asigura o rezistenţă mai mare la uzură. Calculul electromagnetului de curent continuu. tipul de execuţie al electromagnetului: deschis . Calculul de proiectare a electromagnetului de curent continuu utilizat pentru acţionarea contactorului Contactoarele electromagnetice sunt larg răspândite deoarece comanda acestora se face sigur. Contactoarele de curent continuu au un circuit magnetic tip clapetă.are în vedere un calcul prelminar. parametrii utilizaţi oferind posibilitatea analizării influenţei diferiţilor factori asupra caracteristicilor şi dimensiunilor electrmagnetului. mediul de funcţionare: aerul ambiant. felul armăturii mobile:exterioară . CALCULUL ELECTROMAGNETULUI DE ACŢIONARE AL CONTACTORULUI Definitivarea constructivă se face prin calculul dispersiei.

Schimbul de căldură dintre suprafaţa interioară a bobinei şi fierul miezului este mai eficace dacă spirele bobinei se înfăşoară pe o carcasă tubulară sau mai bine direct pe miez.0165.7⋅ 15.3⋅ (1+0.115)=15.61 [Wm-2grd-1] În care: α ex0=9.0165. Alegerea coeficienţilor şi parametrilor pentru calculul preliminar Pentru execuţia înfăşurării se consideră un conductor de cupru emailat. Rezistivitatea conductorului de cupru se calculează cu ţinând cont de creşterea rezistivităţii cu temperatura: ρ (θ ρ (θ adm adm )=ρ (155) =ρ 0(1+α 0’⋅ θ adm ) )=ρ (155) =0. Supratemperatura maximă admisibilă se calculează cu relaţia: τ adm =θ adm -θ a τ adm =155-40=115 [oC] Deoarece căldura se transmite liber de pe suprafaţa exterioară a bobinei către mediul ambiant transmisivitatea termică globală va fi: α ex=α ex0 ⋅ (1+b’τ adm ) α ex=9.00425 grd-1 este coeficientul de depenţă cu temperatura al rezistivităţii.iar α 0’=0.54 [W⋅ m-2⋅ grd-1] în care pentru β avem valorile: -pentru bobina bandajată fără carcasă β =0.0059.10-6 Ω m este rezistivitatea cuprului la 00C. care conform STAS 3686-63 poate atinge temperatura maximă admisibilă θ adm=155°C făcând parte din clasa de izolaţie F.0273. măsuri înpotriva remanenţei magnetice: un intrefier auxiliar în punctul de rotire al armăturii mobile . ca element iniţial se dă diagrama forţelor antagoniste în funcţie de întrefier (figura 2.00425 ⋅ 155)= 0.3 Wm-2grd-1 este transmisivitatea termică la 00C.61=26.(1+0.) determinată din schema cinematică a contactorului.10-6 . iar b’=0.0059 grd-1 este coeficientul de dependenţă cu temperatura a transmisivităţii termice.10-6 Ω m Unde: ρ 0=0. Acest schimb se caracterizează prin transmisivitatea termică α in care pentru supratemperaturi la suprafaţa interioară a bobinei până la 80°C se poate calcula cu formula: α in=β ⋅ α ex [W⋅ m-2⋅ grd-1] α in=1.9 14 .

7 ÷ 0. 7. 6.Mărimile de calcul şi aspectul constructiv al electromagnetului .5 g M k1 k3= Dm .0 1. k2=5.4 ÷ 0.0 ÷ 7. 4.5.7 -în cazul particular al bobinelor de curent alternativ şi pentru bobina cu carcasă cu conductivitate termică mică β =0 Pentru calculul preliminar al electromagneţilor de curent continuu este necesar să se determine valorile coeficienţilor k1. k2. Pentru calculul preliminar se aleg coeficienţii k1.6 ÷ 2.k2.(fără piesă polară).Jug.0 Cu piesă polară 0. Coeficienţii din tabel reprezintă raporturi între dimensiunile geometrice ale electromagnetului prezentat în figura 1.9 4. 5.-pentru bobina cu spirele înfăşurate pe o carcasă tubulară β =1. 11. K1 K2 K3 Fără piesă polară 0. k2= Se aleg k1=0.Piesă polară. Figura 1.5 M=2.Bobină.c.0 ÷ 8.Conductoare bobinate în şah.5=2.Bandaj izolant.5.6 2.0 Tabelul 1.Conductoare bobinate în rânduri. Aceştia se determină în funcţie de dimensiunile electromagnetului conform tabelului 1: Felul execuţiei Electromagnetului de c. k3=1. şi k3.Carcasă. 1. M=h/Dm . -pentru bobina cu spirele înfăşurate pe miez β =2. 9.2.Armătură mobilă. Dp Coeficientul de umplere al ferestrei cu conductoare se aproximează: 15 . 8.0 1.7(ca în cazul nostru).Miez de fier .Opritor. Din calcul rezultă M=k1. 3.Placă izolantă.k2=0. k3 optând pentru un electromagnet fără piesă polară: k1= Dm . 10.

7÷0.ku= Acu ⋅ N Sb =0. sunt semnalate prin coeficientul χb=0. Căderile potenţialului magnetic în fier şi în întrefierurile parazite. Pentru o funcţionare sigură a electromagnetului. se adoptă υ =1.87.h = aria suprafeţei ferestrei bobinei. În exploatare există posibilitatea micşorării tensiunii aplicate la bornele bobinei. în interiorul carcasei. pentru întrefierul critic δk=10mm electromagnetul trebuie să dezvolte o forţă de acţionare critică Fk mai mare decât forţa antagonistă (rezistentă) Frk=48N. care trebuie să dezvolte o anumită forţă.85.2 s Fk=1. Se adoptă χb=0. se introduce în calcule coeficientul χf=0. 2 Calculul preliminar de dimensionare a electromagnetului Din analiza diagramelor forţelor antagoniste prezentate în figura 2. Pentru o funcţionare sigură a electromagnetului trebuie să avem relaţia : Fk = υs ⋅ Frk .6 unde : ACu = aria secţiunii conductorului -N = numărul de spire -Sb = g.75.48=54 N Unde υ este un coeficient de siguranţă care poate lua valorille : s 16 .2. în m.

75 ⋅ 0.533 ⋅10 −3 1 ⋅ 5 0. care poate fi ales fie din figura 3 sau din formula de dependenţă Dm=k4..10-6m3N-1 se aleg diametrul a k δ k3 bobinei.533 ⋅10 −3 o constantă determinată de sistemul δk k3 ⋅ 5 Ck de unităţi( MSKA). s În expresia dimensiunii Dm a miezului feromagnetic intră o constantă care se poate calcula pe baza coeficienţiolor determinaţi anterior : Ck = 2.1.5) = 0. δk ..5 ⋅ 2.5.Dm.2.663..Dm.24=10 mm h=M. ţinându-se seama de bombarea fluxului în întrefier: Bδk = F3 ξ1 ⋅ 10 k4 .10-6 2 2 2 0.0274 ⋅ 10 −6 (1 + 0.5 + 1.5 ⋅ 1 ⋅ (1 + 2 ⋅ 0.289 T În funcţie de coeficientul k4.04 ⋅ 10 6 ⋅ 0. 1. h=2.04 ⋅ 106 ⋅ ρ ⋅ (1 + k1 ) χ 2 ⋅ χ b2 ⋅ k u ⋅ k1 ⋅ M 2 ⋅ k 32 ⋅ (1 + 2k1 + β ) ⋅ α ex ⋅ τ adm f 2.7 ) ⋅ 15.6 ⋅ 0.υ =1.165 ⋅10 −6 54 3 10 −8 Bδk = ⋅ 10 =0.2 T.24=56 mm 5 f (k 4 ) = k 4 ⋅ ξ 2 Fk = . grosimea bobinei şi înălţimea bobinei: 17 .85 ⋅ 0.61 ⋅ 115 Ck = Se calculează valoarea aproximativă a inducţiei magnetice în întrefierul de lucru.unde ak=29. unde ξ1 = 1.9.1.care nu trebuie să depăşească 0.5. Dm=25 mm. g=k1.5 pentru contactoare.165. g=0.

437 ⋅10 3 0. în care constanta ξ3 = 4.Sp].0165 ⋅10 −6 =2193.19 A.0273 ⋅10 −6 (1 + 0.511 ⋅10 3 ⋅ =0.000279 m=0.025 ⋅ 0. unde constanta ξ 2 = 1.437 ⋅10 3 depinde de sistemul de unităţi( MSKA).Sp Aria secţiunii conductorului neizolat se calculează: ACu = ξ 3 ⋅ Dm ρ ( θ ) ⋅ ( 1 + k1 ) ⋅ Dm ⋅ [m2].025 ⋅ 0. π [mm] = 0. ACu = 4.85 ⋅ 0. IN = 1.După alegrea acestora se calculează solenaţia necesară cu reaţia: IN = Dm ξ2 ⋅ Dm ⋅ χ f ⋅ χ b ⋅ k3 Ck [A.10-6 m2 Diametrul conductorului neizolat se calculează cu formula: d= d= 4A Cu π .279 mm 4 ⋅ 0.75 ⋅ 0.85 ⋅1 0.5) 0.0612 ⋅10 −6 18 .75 ⋅1 0.025 ⋅ 0.511 ⋅10 3 depinde de U ⋅ χ f ⋅ χ b ⋅ k3 Ck 0.0165 ⋅10 −6 sistemul de unităţi( MSKA).0612.024 ⋅ 115 ⋅ 0.

95 [spire] 0.0491.08 k4 .adică Dm=Dm’. Dimensiunile electromagnetului de curent continuu vor fi: Lăţimea miezului feromagnetic b=0.05 =0.dSTAS=0.01 ⋅ 0.25 mm Din STAS se alege conductorul din Cu emailat şi diametrul. care se corectează prin calculul de priectare (sau se rotunjesc ). dimensiunile electromagnetului şi alte mărimi determinate în calcul în calculul preliminar.0098 m 19 .05 m 2 π ⋅ Dm 1 Grosimea miezului feromagnetic a= ⋅ ⋅ 4 b b=Dexb+2 Δ3 [m] [m] a= π ⋅ 0. după care se recalculează aria secţiunii conductorului standardizat: (ACu)STAS= π⋅ d 2 4 [m2].δ k-1.6 ⋅ 0. În continuare.10-6 m2 Numărul (aproximativ) de spire care se poate înfăşura pe carcasa bobinei: N= A N= ku ⋅g ⋅h Cu STAS [spire] =6844. ζ1 =1. se vor nota cu semnul “prim” Cunoscând coeficientul k4 = Dm.056 0. cu mişcare de rotaţie şi a datelor aproximative obţinute din calculul preliminar. Calculul de proiectare Pe baza variantei constructive iniţiale a electromagnetului de curent continuu.025 2 4 ⋅ 1 0.0491 ⋅10 −6 Numărul final de spire se va obţine după recalcularea solenaţiei ţinând cont de coeficientul real de umplere a ferestrei carcasei bobinei. (ACu)STAS=0.296 Se consideră că diametrul miezului nu se modifică. se poate calcula coeficientul de bombare a fluxului magnetic (ξ → ξ ’) pentru întrefierul critic δ k =10-2m: ζ1 = k 4 + 2. se poate trece la proiectarea constructivă sub aspect funcţional şi tehnologic.

Δ6=0.10-6     [m].025+0. Δ5=3 mm.6.025 [T] =0.0098+0.=0.025  2      =4. Δ4=2 mm.0345 + 0.1).0.1788·10-2· Fk k 3 ·ζ . Inducţia în întrefierul de lucru: Bδk.0005+0.0598 m În care s-au ales din motive tehnologice dimensiunile: Δ1=2 mm .9..a [mm] Dm 2 e=0.43 T Bδk.0345+0.. Δ3=2 mm.5 mm.717. ·D .0098=0.01+0.0088 m Lungimea jugului L= a + ld + +3 [m] L=0.1788·10-2· 1·1.0.002=0.0345 m Spaţiul de dispersie în lungul bobinei are înălţimea egală cu lungimea miezului de fier: lm=h+Δ1+2·Δ4 [m].m 54 . Δ2=8.5.296 Diametrul echivalent al razei secţiunii Ak circulare străbătute de fluxul bombat din zona întrefierului principal: Dk =k3·ζ’·Dm’ [m] Permeanţa specifică de dispersie: 2·π·µ 0 2   Dm   2  ld + ld −    λ=   2   d ln   Dm   2     [m]. În care ld=0.025   0.003=0.01+0. ld=0.Dm+ Δ5+g+ Δ6+Δ2 [m]. ·0.e=(0. 2·π ·4π ⋅10 −7 2  0.=0.5.003+0. 20 .5 mm.0345 2 −    λ=   2  d ln  0.

062 m Permeanţa totală de dispersie: Λ d= λd· lm 2 [H].5=(0.43 ⋅ 0.449 T Inducţia în armătura mobilă de secţiune . Λ d= 0. [H].189. Λ σ =2. Bam = Bδk ⋅ Aam = e·b . 2 1 Bm = 2. .0.75 ) ⋅ 0.006 Valoarea medie a inducţiei în miezul feromagnetic: 1 1 Bm = σ ⋅ ( k3 ⋅ ζ 1 ) ⋅2 Bδk [T]. =1.10-6 H Permeanţa echivalentă: Λ= Λ + Λ k a [H].10-6 H Coeficientul de dispersie: σ = 1+ Λd .471 T Ak Am .lm=0.006 ⋅ (1 ⋅1.10-6 H Permeanţa întrefierului principal (dintre polul miezului şi armătura mobilă): 2 π ⋅ Dk Λk = μ0 4 ⋅ δk [H].000441 Inducţia în jugul de secţiune Aj = a·b [m2] 21 .43 =1. Λ= 0.0438 m Împotriva fenomenului de remanenţă magnetică în zona de rotire a armăturii mobile se prevede un întrefier auxiliar: δaux = δα+0. Ak=п.ξ Dk=0.002+2. Dm’ [m]. Bam = 0. Λk = 0.145.10-6 H în care diametrul echivalent Dk=k3.616. Λa=0.002=0.5) [mm] Permeanţa jugului nesaturat : Λa=μ0· δ Λk ⋅ Λa a·b aux ’.056+0.5…1.146.Dk2/4 [T].0015 0.

0.289 =2304.19 A 'Cu = 0.25 2193.00096 ⋅ 0.24=2865.000285 m=0. Recalculăm aria secţiunii şi diametrul conductorului (blanc) de cupru: A 'Cu = A Cu ⋅ (IN)' (IN) [m2] 2865.6 T) a matereialului circuitului feromagnetic( oţel electrotehnic slab aliat) a cărui curbă de magnetizare este dată în figura 4.00096 m Tensiunea magnetică din întrefierul mediu auxiliar: δ aux ⋅ B 'δk (IN)’a= μ0 [A⋅ spiră] A⋅ spiră (IN)’a= 0.59+0.j = Bδk ⋅ Ak Aj [T].j = 0.01 ⋅ 0.25 A⋅ spiră (IN)’Fe =0. 22 .24 A·spiră 4π ⋅10 −7 Întrefierul auxiliar este : δaux= 2 ⋅ l c a ⋅ δk [m]. Tensiunea magnetică necesară întrefierului principal critic δk este: (IN)’δk= µ 0 (IN)’δk= δ k ⋅ B δk [A·spiră] 0. B .(IN)’δ k este căderea de tensiune magnetică în fier.0015 0.28) şi diametrul conductorului cu izolaţie(di=0.24+330.0641.490 ⋅10 -6 ⋅ =0.32 T Inducţiile B'm şi B'j nu trebuie să depăşească inducţia de saturaţie( 1.2304...10-6 m2 d= 4A 'Cu π [m] d=0.00049 B .1.311). δaux=0.43 =330..4.285 mm Din standard se alege diametrul conductorului blanc standardizat (d=0.0488 ⋅ =1.59 4π ⋅10 -7 Tensiunea magnetică din întregul circuit magnetic: (IN)’=(IN)’δ k+(IN)’a+(IN)’Fe [A⋅ spiră] (IN)’=2304.1.1.

056 0.0615 ⋅10 −6 [spire].0165 10 =174. Pentru calculul rezistenţei electrice a bobinei în stare rece R0 ( la temperatura de 0°C) se determină diametrul spirei medii: Din=Dm+2∆ Dex=Dm+2g D in + D ex 2 5 [m] [m] m Din=0.003=0.00028 =0. Dmed=(0.038 m R0=ρ D med ⋅ N ' ( A 'Cu ) STAS .01=0.031+0.025+2.56 Ω Puterea activă P0 dezvoltată în spirele bobinei la temperatura de 0°C este P0=R0I2 =U2/ R0 [W].0615 ⋅10 −6 R0=0.045)/2=0.0.( A 'Cu )STAS= ( A 'Cu )STAS= N’= N’= π '2 d 4 4 [m2] '2 π ⋅ 0. 0.01 ⋅ 0.74 0.025+2.56 A 23 .0.031 m Dex=0. 0 [Ω ].74 spire Calculul de verificare După definitivarea constructivă a electromagnetului se face o verificare a solicitărilor termice. -6.045 Dmed= [m].0.56=0. =5456.10-6 m2 ku ⋅g ⋅h (A 'Cu ) STAS 0.6 ⋅ 0. I=U.85/174.0615.0.85/R0 A I=115.038 ⋅ 5456 .

038.000152 + 0.09 W.grad-1 pentru bobină în execuţie neimpregnată).73 [W]. Conductivitatea termică globală pentru izolaţia conductorului şi izolaţia mediului dintre conductoare este: λ Σ = 2Δ +2Δ i c 2Δ 2Δ c i+ λ λ i c [Wm-1grd-1].28=0.03 mm Raportul diametrelor conductorului neizolat şi izolat este: d' c= ' di . Se calculează dublul grosimii izolaţiei ∆ standardizat: ' 2⋅ ∆ i=( d i − d i )STAS [m].10-6 m3 Pierderile specifice în bobină sunt: p0= P0 V [W⋅ m-3].grad-1 pentru conductor emailat neimpregnat) şi conductivitatea termică a izolaţiei mediului dintre conductoare λ c(λ c=0. i de email al conductorului 2⋅ ∆ i=0.0.85.14159.0.09 0. Din cataloagele de producător se extrag conductivitatea termică a izolaţiei conductorului λ i (λ i=0.025 W.01.0267 Wm-1grd-1 24 .00003 + 2 ⋅ 0.025 =0. p0= 818780.301-0.0.P0=174.m-1.m1 .013 W⋅ m-3 Pentru calculul solicitării termice a bobinei trebuie determinată conductivitatea termică echivalentă λ e în spaţiul ocupat de spirele înfăşurării.00003 2 ⋅ 0. λ Σ = 0. Pentru calculul pierderilor specifice în bobină la temperatura de 0°C se calculează volumul ocupat de înfăşurare: V=π ⋅ Dmed⋅ g⋅ h [m3] V=3.000152 0.56.562=54.056=66.0.

Solicitarea termică a bobinei se determină în ipoteza distribuţiei uniforme a surselor de căldură. Astfel. 1.796  1 − 0.796  =50. med = 3 1 − 0.98 ⋅   ω th γ   γ   [°C] °C med = 170.6.0.Conductivitatea termică echivalentă este: λ e=kλ ⋅ λ λ e=4.41  =τ med .120 Wm-1grd-1 Σ [Wm-1grd-1] în care coeficientul kλ se determină în funcţie de coeficientul de umplere real k’udin curba empirică din figura 5.05=52.0267=0.98 ⋅  3 8. supratemperatura medie τ med şi supratemperatura maximă τ m (când se neglijează variaţia pierderilor cu temperatura) sunt: τ τ τ med .193  th 8.(în funcţie de tipul bobinajului: şah sau pe rânduri).93 °C 25 .

193  1. m = 170.93 + 40 ) =1.12 =170.796 ω= 630814.τ τ τ m .33 oC Se va verifică θ m astfel încât să ne încadrăm în clasa de izolaţie conductorului de bobinaj ales.03  1 −  2 ch 8. [°C].796  =85.03  [°C].00425 ex ex în regim =τ ex +θ a .193 Dacă se ţine cont de distribuţia neuniformă a surselor de căldură din electromagnet se va sporii cu 5% supratemperatura τ med şi cu 25% τ m . 4 ⋅ λe =8. 1. Pentru calculul temperaturii suprafeţei exterioare a bobinei θ staţionar se determină coeficientul η : η = 1 + α '0 ( τ med + θ a ) ⇒ θ η = 1 + 0.33 °C γ= π⋅ h 2 ⋅g în care γ = π ⋅ 0.33+45=151.25=106. m = 2 1 − ch γ      ω 1.056 2 ⋅ 0. τ ex =5o ( 52 .880 6 ⋅ 0.01 şi ω= p0 ⋅ g 2 . Rezistenţa bobinei de cupru în stare caldă se raportează la temperatura medie: 26 .01 2 4 ⋅ 0.07  =τ m .394 θ ex =5+40=45oC şi temperaturile medie respectiv maximă ale bobinei sunt: θ θ med =τ med +θ ex şi θ m=τ şi m +θ ex med =52.93+45=97.93 oC θ m= 106.

742.74=651. 27 .42 m lmed=π ⋅ Dmed.10-6=0.56.10 kg.85.115.46 A Densitatea de curent va fi : J= I/(ACu)`STAS [A/m2 ] J=18. [m].74= 2538. Masa de cupru utilizată la bobinaj: MCu=ρ 3 Unde densitatea cuprului este: ρ dCu=8.R=R0(1+α 0⋅ θ med ) [Ω ].038=0. R= 174.119⋅ 5456.93)=247.0615.97.39 Aspiră (IN).0.0425. I=0.=0.41=45. la regim staţionar este determinată de tensiunea aplicată la borne şi rezistenţa bobinei: I=U/R [A].128 Puterea totală absorbită de bobină la temperatura medie: P=U⋅ I [W] P=0. [Aspiră] lmed=π ⋅ 0./(IN)”=1.9.46.21 Ω Curentul real prin bobina de c.m-3 MCu=9800.88 A/m2 Solenaţia reală a bobinei: (IN)’=I⋅ N’ (IN). lcond=0.16⋅ 0.47 W Lungimea conductorului bobinei: lcond=lmed⋅ N’ [m].(1+0. 5456.142 kg dCu ⋅ lcond⋅ ( A Cu )STAS ' [kg].119 [m].c.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful