Folosirea Desenului familiei în mişcare (Kinetic Family Drawings) în psihodiagnoză

Vass Zoltán Catedra de Psihologia Sănătăţii şi Personalităţii

În: Observatorul de Psihologie Maghiar , 2001, 56, 107- 135

Lucrarea prezintă experienţa autohtonă în folosirea clinică a Desenului familiei în mişcare (Kinetic Family Drawings), cu scopul de a ajuta încorporarea acestei tehnici în setul de instrumente diagnostice folosite în psihologia clinică, şi în psihologia respectiv psihiatria pediatrică. După parcurgera istoricului şi tipurilor Desenului familiei, articolul prezintă tehnica Desenului familiei în mişcare, apoi face o introducere a procesului de interpretare a desenului, prezentând şi interpretările din practica autorului considerate cele mai folositoare. Folosirea Desenului familiei în mişcare este apoi ilustrată într-un studiu de caz, în care tipurile de Desen al familiei (Desenul familiei clasic, Desenului familiei în mişcare şi Desenul familiei animale în mişcare) sunt comparate. Lucrarea se încheie cu evaluarea psihometrică a desenului familiei în mişcare (fidelitate şi validitate de construct), respectiv cu perspectivele cercetării, în care autorul, face diferenţă între cele 2 moduri de folosire a desenului familiei în mişcare: instrument pentru generarea de ipoteze şi test psihometric. În primul mod de utilizare, desenului familiei în mişcare pentru clinician are rol în formularea de ipoteze psihodiagnostice, care se cer în continuare verificate. Utilizat strict ca test, este nevoie de elaborarea de norme care să ţină cont de principalele variabile moderatoare şi de efectuarea de studii bine elaborate privind validitatea şi fidelitatea testului. Ementele de bază ale validităţii şi fidelităţii sunt modalităţile de evaluare obiective, reproductibile, evaluarea global- holistică, precum şi cartografierea patternurilor complexe în locul elementelor grafice individuale. Conform concluziilor acestei lucrări, desenului familiei în mişcare este pozitiv evaluată în literatura

internaţională de specialitate: metoda poate fi bine folosită atât în domeniu clinic cât şi în cercetare.

Cuvinte cheie: psihodiagnostic, analiza desenului, desene proiective, desenul familiei, desenul copilului.

Desenul familiei în mişcare (Kinetic Family Drawings, KFD; BURNS, KAUFMAN, 1970) este o metodă de analiză proiectivă a desenului, care poate fi folosită în psihodiagnoza copilului, în consiliere, terapia de familie, şi în investigarea psihlogică şi psihatrică a adolescenţilor şi adulţilor. În străinătate metoda preia tot mai des locul desenului de familie clasic, se publică manuale de interpretare, se publică rezultate empirice care să sprijine valaditatea psihometrică, precum şi recenzii, la noi este însă puţin inclusă în repertoriul testelor psihologice. Autorul ar dori să atragă atenţia asupra acestei metode, prezentând câteva experienţe autohtone de folosire clinică a desenului familiei în mişcare (şi a desenului familiei de animale n mişcare), pentru a ajuta astfel integrarea metodei în pihologia clinică, psihologia pediatrică şi psihiatria pediatrică autohtonă. Pentru aceasta după trecerea în revistă a tipurilor de desene de familie şi a istoriei acestora, autorul ne prezintă tehnica desenului de familie în mişcare, apoi ne introduce în procesul de interpretare al desenului de familie în mişcare. Folosirea practică este ilustrată printr-un studiu de caz, comparând concluziile dintre folosirea desenului de familie clasic, desenului de familie în mişcare şi familia animală în mişcare. Lucrarea se încheie cu evaluarea psihometrică a desenului de familie în mişcare (fidelitate, validitatea de construct şi şi metoda de cercetare).

Istoricul şi tipurile de desen al familiei

Desenul familiei în mişcare este o variantă relativ a nouă a desenului familiei, des folosit în SUA, la noi (şi mai ales în Europa, vezi Schety, 1974), fiind

o variantă mai puţin răspândită. Se cunosc mai multe tipuri ale desenului familiei, numitorul comun fiind format din 3 tipuri: 1.desenul propriei familii, 2.desenul unei (altei) familii, 3. desenul familiei transformate. Din punct de vedere cronologic, primul grup a apărut mai întâi. Literatura aminteşte numele lui Trude Traube în anul 1937, apoi a autoarei franceze Minkowska care a cerea să se deseneze nu numai familia proprie, ci şi pe copilul însuşi şi desenul casei (Widlöcher, 1965). Literature de specialitate anglosaxonă aminteşte de obicei studiile lui Hulse (1951, 1952), ca deschizătoare de drumuri, sub numele de Draw-A-Family (DAF). Hulse pentru simplificarea primului interviu pedopsihiatric, cerea copilui după un prim desen liber, să îşi deseneze familia proprie. Interpretări individuale a făcut puţine, se pot citi de la el mai mult, studii de caz. A pornit în primul rand de la interpretarea omuleţului a lui Goodenough (1926) şi Machover (1949), accentuând interpretarea ca un întreg a desenului conform principiilor gestaltice, interpretarea psihanalitică a simbolurilor. Judecând după lucrările publicate, desenului familiei i s-a acordat mai multă atenţie în Franţa şi Germania, decât în SUA. Porot (1965), punea să fie desenată propria familie, Borelli-Vincent (1965), respectiv Crocq şi Suziot (1968) au cerut să se deseneze mai întâi o familie, apoi desenul familiei proprii, comparându-le pe cele două. Rămânând la autorii francezi, din istoria desenului familiei trebuie să amintim munca lui Corman (1964, 1965). Corman în locul indicaţiilor² folosite până atunci “desenează familia ta” Corman (1965, 68.) propune forma “desenează o familie, aşa cum ţi-o închipui tu” (“dessin une famille, une famille de ton invention”), pentru că acest instructaj dădea mai multă libertatea procesului de proiecţie, decât desenul propriei familii. Din experienţă reiese că şi în acest caz copilul îşi desenează tot familia proprie actuală. Metoda lui Corman este foarte edificatoare: după terminarea desenului îi cere totdeauna copilului să povestească despre familia care a desenat-o, întreabă unde sunt membrii familiei, şi ce fac acolo. După Corman din conversaţia avută cu copilul trebuie să facă parte 4 întrebări: cine e persoana cea mai drăguţă din această familie, cine e persoana cea mai puţin drăguţă, cine e persoana cea mai fericită ş cine e mai puţin fericită (la

1957) ca tehnică proiectivă s-a dezvoltat în educaţie şi consilierea psihologică şcolară. în afara prezentării muncii autorilor francezi (de ex. Desenul în ansamblu este sărac în detalii. Culorile folosite sunt în general mai puţin realiste. 1973). este frecventă înghesuirea figurilor pe marginea hârtiei cu nedesenarea liniei solului. cu simptome nevrotice în comparaţie cu desenele copiilor sănătoşi nu apar elemente auxiliare cum ar fi cerul. în care copilul îşi reprezintă familia prin animale ("zeichne deine Familie in Tieren" . florile. Biermann. scopul modificării instructajului original dat pentru desenul famililiei este accesarea inconştientului. care consideră acest instrument ca folositor la explorarea nevroze familiale (nevroza de de caracter transmisă din copilăria părinţilor. Munca lui Schetty (1974) trebuie amintită. pentru că prin analiza formală a desenelor copiilor de 8-10 ani. iar labele picioarelor sunt nesigur reprezentate. 11). familia se organizează într-un grup lejer. În sfârşit trebuie de asemenea să aflăm de la copil cine i-ar plăcea să fie cel mai mult în familia desenată. În desenele copiilor cu tulburări de comportament. mic şi mare deopotrivă… ai aici o foaie de hârtie şi un creion. Familia vrăjită (Kos. de învăţare. O gândire asemănătoare găsim şi în munca lui Bierman (1962). La desenarea omului. ocolirea indirectă a cenzurii. care apoi include toată familia deci şi copilul). Abegg. au apărut şi cărţi de sine stătătoare care au dezvoltat metoda. care folosesc în acest scop culoarea gri în locul negrului.fiecare răspuns trebuie întrebat şi de ce). Familia de animale (Brem-Gräser. figurile umane au puţine detalii specifice. Acum vom face împreună propria poveste…. În Germania. Din experienţa autorilor. 1973). Folosesc mai puţin spaţiu pe foaia de hârtie (desenul va fi mai mic). Este frecventă reprezentarea din profil. foloseşte în mod accentuat un mod de interpretare. desenează-mi ce se . capul este mai mare ca în cazul copiilor sănătoşi. Închipuieţi că vine un vrăjitor şi vrăjeşte pe fiecare dintr-o familie. dar preferă în schimb culoarea mov. Copiii nevrotici folosesc puţine culori. soarele. Conform propunerii lui Shearn şi Russel (1969) merită să se ceară să deseneze nu numai copilul ci şi părinţii. a strâns în mod empiric caracteristicilegrafice ale familiilor neurotice. Pentru reprezentarea nuaţelor mai închise folosesc negrul. evită culoarea portocalie. nu desenează mâinile şi degetele. Sigur ştii poveşti. la compararea desenelor între ele apar elemente de dinamică familială care nu apar în desenele individuale. lipsesc umerii. Instructajul este următorul: “ Acum o să visăm un pic. spre deosebire de copiii bine integraţi. este un desen al familiei indirect.

rolul menţinerii disocierii.. was da geschehen fist!".întâmplă cu fiecare! “ (. cuibul care pluteşte în aer versus aşezat sigur în pom. cu următorul instructaj simplu “desenează o mamă şi un copil (“draw a mother and a child”. and zwar alle Menschen dieser Familie. es kommt ein Zauberer and verzaubert eine Familie. dacă cuibul are neajunsuri. BND). Du kennst doch Marchen? Wir werden nun ein eigenes Marchen machen.. pe care autorul le interpretează din perspectiva relaţiilor cu obiectul ca indicator al diferenţierii dintre Eu şi obiect (luând în considerare vârsta şi capacitatea de reprezentare mentală). cuibul are fund. şi a identificării proiective.. Interpretarea se bazează pe elemente cum ar fi cuibul gol versus prezenţa de ouă sau pui în cuib.. KFD) . dacă. and nun zeichne. Simbolul face apel la relaţia timpurie mamă-copil. Feuer (1992) şi Halász (1993). Un punct de vedere interesant al evaluării este compararea asemănărilor dintre mamă şi copil cu diferenţierea celor 2 figuri.Wir wollen jetzt miteinander ein wenig dichten. 15). prezenţa păsării mamă. O altă metodă este cea propusă de Kaiser (1996) care folosind o metodă indirectă de explorare a relaţiilor familiale. negării. Scopul desenului Mama şi copilul este proiecţia inconştientă a relaţiei internalizate cu obiectul.individualizare. Gillespie (1989) propune desenul Mama şi copilul la copiii care au dobândit deja capacitatea de reprezentare mentală. O nouă variantă a desenului familiei: desenul familiei în mişcare (Kinetic Family Drawing. Steil Dir vor. a ataşamentelor timpurii cere să se deseneze un cuib de pasăre (Bird's Nest Drawing. Grof3e and Kleine.. 166). sprijinindu-se în special pe teoria lui Mahler despe separare. Da 'hast Du ein Blatt Papier and einen Bleistift. Desenele Mama şi copilul(Mother and Child Drawing) au un rol (din păcate neglijat în literatura de specialitate) similar cu desenele familiei. Din literature maghiară a desenului familiei trebuie subliniate lucrările lui Harsányi (1968). mai precis proiecţia inconştientă a relaţiilor sigure şi nesigure de ataşament. dacă pot cade ouăle din cuib.

care formulează mai greu cuvinte. 5. în interviurile clinice şi explorările din cabinetele de psihologie. În desenul familiei kinetic copilul exprimă cum se simte în mediul familial. cum percepe şi se reprezintă în lumea sa interioară pe sine şi pe familia sa.Variantele de desen al familiei prezentate mai sus au în comun că familia este reprezentată static. 2. completeză bine instrumentele psihoterapiei pediatrice. vezi mai jos). în viziunea căruia “este rar ca un test să spună aşa de repede aşa de mult despre persoana studiată” (Ames. familiară. ca în general testele sub formă de desen. Se poate folosi şi la testarea adolescenţilor şi a adulţilor (de ex. a încrederii în lume. când raportul dintre cele 2 comuncări nu e suficient de bun. arată modalitatea de comportament al copilului. 4. 1972). 1994. semistructurat. consilierii şi terapiei de familie. prezentând o imagine clară despre interacţiunile şi relaţiile emoţionale familiale” (Handler. poate corecta chiar pune sub semnul întrebării comunicarea verbală. dincolo de conţinutul actual. 441). deoarece desenul este o activitate obişnuită. 3. Burns şi Kaufman în 1970 au introdus în instructaj o modificare aparent minoră. ca introducere pentru interviuri clinice mai profunde. . rezultatul “este reprezentarea foarte sugestivă a dinamicii familiale. înlocuieşte comunicarea verbală. formuează un cadru de tranziţie pentru abordarea (discutarea) unor întrebări care implică mai mult Eul. Poate fi folosit în mai multe scopuri: 1. Poate fi inclusă în conslierea educaţională. în mediu nou. cerând copilului. la copiii mai mici. 6. Părerea lui Ames oglindeşte fecunditatea metodei. pot reduce anxietatea situaţională a copilului. Scala de depresie a lui Wright şi McIntyre. ca tehnică proiectivă prezintă acele straturi ale personalităţii care nu ar fi explorabile în alt fel. ca model de reacţie. formarea atitudinilor. să reprezinte membrii familiei chiar în momentul când sunt implicaţi într-o activitate. psihiatrie şi psihoterapie. Desenul familiei în mişcare poate fi folosit de la vârsta de aproximativ de 5 ani.ceea ce determină dezvoltare personalităţii sale. Habenicht.

Vass. 2000d). Remember. în publicare). 1999c). cu autoritatea. 1989. în aşa fel încât fiecare să facă ceva. 1985. luând în considerare variabilele de schimbare a cursului desenuluişi cele mai importante variabile moderatoare. Burns şi Kaufman (1972) foloseşte desenul familiei în mişcare împreună cu un alt desen Desenul şcolii în mişcare(Kinetic School Drawing. and a friend or two in the picture. 1983. 1983) este utilă în consiliere sau psihoterapie pentru urmărirea schimbărilor terapeutice. and a friend or two. suprafaţa de lucru specifică face posibilă analiza sa. draw yourself. 1969. interacţiunile cu grupul de referinţă. KSD) elaborat de Prout şi Phillips (1974) formând Kinetic Drawing System. respectiv proces euristic de generare de ipoteze. Make everyone doing something. la obiectivarea lor. Prout. 1999. în care apare el însuşi. şi dintre alte persoane importante pentru copil. folosită ca metodă longitudinală de analiză a desenului (mai pe larg vezi Hárdi. raporturile dintre ele. Într-o altă formulare. mai profunde (Hamer. Amândouă abordări au atât susţinători şi antipatizanţi. 2000c. deoarece datele grafice trebuie completate cu date referitoare la comportament. mai bogate. Pentru aceasta este nevoie de o aplicare individuală a testului. cu profesorul şi cu unul sau 2 prieteni. ciocnirea celor 2 abordări a determinat dispute literare acerbe (vezi Vass. desenul familiei în mişcare poate fi considerat un test psihometric. Try to draw whole people and make the best drawing you can. cu performanţa. Lucrarea de faţă nu dezvoltă pe larg desenul şcolii în mişcare. În desenul şcolii în mişcare copilul desenează o şcoală. 8. 4. cum îşi percepe copilul membrii familiei. Vass. Scopul desenului şcolii în mişcare este evaluare conflictelor legate de şcoală. your teacher. Interpretarea desenului se bazează pe punctele principale ale interpretării desenului completate cu câteva interacţiuni specifice. Din punctul de vedere al autorului modul de utilizare corect al desenelor proiective. your teacher.7.). Knoff. în sfârşit. verbale. . 2000b. Ca în general investigaţiile desenelor. cu relaţiile cu semenii. este evaluarea standardizată (mai pe larg vezi Sehringer. anamnestice. and make everyone doing something". Put yourself. mai întâi trebuie să aducem în desen cunoştinţele noastrea anterioare pentru ca apoi să descifrăm din ele informaţii mai multe. (I'd like you to draw a school picture.

precum şi în comportamentul nonverbal al copilului în timp ce desenează (de ex. desenul omuleţului. 1982. Deci fiecare să facă ceva. not cartoons or stick figure. deoarece poate dezvolta tendinţe de a răspunde. impulsivitatea. Saághy. 1999). şi hârtie albă format A4. să săvârşească vre-o activitate„ („Draw a picture of everyone in your family. Hârtia o punem în faţa subiectului. dar aceasta poate întoarce foaia cum doreşte. În comparaţie cu alte instructaje de desene test instructajul lui Burns poate părea prea complicat şi să limiteze procesul de proiecţie. Ca în general desenele. organizarea. including you. Un punct important pentru interpretare este succesiunea (ordinea în care copilul desenează). şi doar apoi să cerem desenarea desenului familiei în mişcare. Hárdi. testul foloseşte. expresia facială.care orientează atenţia copilului către răspunsuri de formă sau de mişcare. numărul şi locul ştersăturilor. de xerox). Try to draw whole people.Tehnica desenului familiei în mişcare Desenul familiei în mişcare se aplică de cele mai multe ori în situaţii de 2 persoane. Remember make everyone DOING something-some kind of action”).ca sarcină semistructurată. mai specifice). 1983. Instructajul original al lui Burns şi Kaufman (1972) era următorul: „Desenează pe toţi din familie. familia vrăjită). desenul arborelui. inclusiv pe tine. motivaţia. atunci mai întâi să cerem copilului să le deseneze pe acestea. cum faceţi ceva. pentru analiza cursului desenului vezi Sehringer. Testul se efectuează cu creion „B” sau „2B”. 1989. familiară –scade anxietatea situaţională a copilului (acest aspect a fost subliniat şi de Hulse în 1951 pentru ca un argument introducerea desenului familiei). 1983) sau omiterea . Instructajul lui Burns şi Kaufman (1972) permitea şi folosire radierei. folosit la desenul familiei (hârtie de dactilografiat. mai neutre să fie urmate de instructaje mai complexe. Se poate interpreta şi apariţia figurilor din beţigaşe (Hárdi. Încearcă să desenezi oameni întregi şi nu figuri din desene animate sau figuri din beţe. (instuctajele mai simple. la debutul explorării. desenul familiei. DOING something. Nu trebuie aplicat imediat înaintea testului Rorschach. desen animal. Dacă este folosit împreună cu alte teste de desen (de ex. desen liber.

1983. 1982) şi-au dezvoltat metodica de interpretare prin prelucrarea a peste 10000 de desene de copii. nondirective. căutarea de configuraţii consistente (elemente grafice care se susţin unele pe altele) luarea în calcul a a expresiei grafice globale. câţi ani au personajele desenate şi mai ales ce fac. La întrebările puse de copil dăm răspunsuri neutre. analiza comparativă şi folosirea măsurătorilor obiective (Sehringer. 1974). lărgirea contextului de interpretarea. notăm acest lucru şi îl rugăm să se deseneze şi pe sine. 1996b. Interpretarea desenului de familie în mişcare (DFM) Şi la interpretarea DFM sunt valabile acele principii de care trebuie ţinut cont la analiza desenelor proiective. ce îşi doreşte. Din acestea cel mai important este căutarea în locul elementelor cheie individuale (evaluare de dicţionar). 1996a). 2000). la sfârşit merită de întrebat de la copil dacă îi place să trăiască în această familie (O'Brien. Hárdi şi colaboratorii. După ce desenul e gata întrebăm pe copil pe cine a desenat. Putem întreba şi dacă. Abraham.” Dacă. încât fiecare să facă ceva. cu atât mai mare va fi spaţiul pentru conţinutul proiectiv al răspunsului (Sehringer. arborelui. 1999. 1983. de ce are cea mai multă nevoie (Vass. Pentru uzul nostru am dezvoltat o formă mai neutră de instructaj: „Desenează-ţi familia în aşa fel. 1999c.din desen a propriei persoane. Vass. vezi Burns. Pentru interpretarea DFM propune o analiză în 3 etape: . ce e bun în el/ea. 2000d. omuleţului: ce a făcut persoana desenată înainte de activitatea aceasta şi ce va face mai târziu. ce simte. După caz merită puse şi sunt folositoare o parte din întrebările din desenul casei. 1991). Într-un test proiectiv cu cât mai puţin specific este stimulul provocator cu cu atât mai mare va fi gradul de libertate al răspunsului. copilul ar putea schimba ceva în desenul familiei ce ar fi acest lucru. ce e rău în el/ea. Burns şi Kaufman (1972. Patton. copilul omite să se deseneze pe sine.

De cele mai multe ori apare sursă de lumină. Evaluarea figurinelor umane: neacordând atenţie obiectelor. 2. modul lor de utilizare. evaluarea globală a liniilor desenelor. (figura 1). bazându-ne pe munca lui Burns şi Kaufman (1972) precum şi Knoff şi Prout (1985). membrii familiei sunt de obicei apropiaţi fizic. şi 5. analiza activităţilor care apar şi a elementelor grafice neobişnuite. radiază intimitate.1. 1983). tristeţe. 3. Evaluarea obiectelor: neacordând atenţie oamenilor. Semnele negative generale (figura 2) sunt apariţia izolării de orice fel. accentuarea lor. a activităţilor şi a semnelor grafice. întoarcerea spatelui. La copiii sănătoşi. bine integraţi. Evaluarea globală: a tonului afectiv al desenului. La interpretarea desenului familiei Burns şi Kaufman au subliniat 5 puncte: 1. caracteristicile desenului omuleţului. 4. a obrăzniciei. nu sunt descrise (vezi ma pe larg Vass. distanţa şi barierele interacţiunii. găteşte) şi toată atmosfera familială sugerează pacea. analizăm doar poziţia obiectelor. prezentăm pe scurt. rejet) în desene la care ating cel puţin nivelul „d” de dezvoltare al personalităţii (Hárdi. localizarea. simboluri. scufundarea în propria lume în locul conexiunilor în familie. stil. mama cel mai des desfăşoară activităţi legate de alimentare (de ex. Interpretarea simbolurilor întrucât în această lucrare nu folosim interpretarea ca de dicţionar. sunt în interacţiune şi sunt reprezentaţi aproape identic. în desen. 2. În cele ce urmează. la nivel de dezvoltare corespunzător vârstei copilului. precum şi expresiile faciale care exprimă sentimentele negative (furie. analiza interacţiunilor umane. activităţile. 3. 2000e). . cele mai importante principii de interpretare folosite în experienţa noastră.

Semne negative în DFM . DFM global pozitiv Figura nr. 1 .Figura nr. 2.

bariere (obiecte desenate. Tatăl care munceşte sau conduce maşina putem găsi în desenele acelor copii unde tatăl joacă un rol . Atunci când toată familia se joacă cu mingea împreună. dar copilul nu. călcatul sugerează căldura maternă. sau poate fi învestită în anumite lucruei cum ar fi. Activităţile (acţiunile) Interpretarea activităţilor din DFM se bazează pe metafora că între oameni există un „curent energetic care nu poate fi definit de aproape”. Mama care calcă. dacă însă numai el se joacă singur cu mingea. putem să primim indicaţii că. jocul cu mingea. putem bănui gelozie faţă de ceilalţi. de contact social. linii între cele 2 persoane). conform lui Burns şi Kaufman (1972). spre deosebie de situaţia în care mingea evită persoana luată în vizor. în faţa circulaţiei energiei pot sta şi obiecte. Atunci când în desen se joacă alţii. Energia se poate concentra sau se poate simboliza (poate prinde formă) în obiecte cum ar fi jocul cu mingea. copilul nu numai că ar dori dar este şi capabil să concureze cu persoana aceea. poate exprima nevoia de competiţie dintre persoanele respective.1. Dimensiunea mare a mingii din acest punct de vedere. sunt desenate de copiii care au mare nevoie de afecţiune. Dintre activităţile mamei cele mai frecvent reprezentate sunt gătitul. ca relaţiile cu membrii familiei (de multe ori un asfel de desen reprezintă o mamă cu trăsături obsesive). Mingea. conform interpretării lui Burns şi Kaufman (1972) atunci când mingea se îndreaptă în mod voit către cineva. exprimă iubirea faţă de copil. lucruri. propriul corp (reprezentare grafică – satirizare). atunci ne putem gândi la probleme de adaptare. Motivul „ de face curat ” de multe ori reprezintă o mamă căreia îi este mai importantă curăţenia casei. se lipesşte de corp sau este orientată în sus. competitive. între persoanele apropiate este însă de intensitate mai mare. Mingea desenată pe cap poate de asemenea exprima inhibiţii sociale. Jocul cu mingea în anumite situaţii poate exprima rivalizare şi agresiune între cei care se joacă cu mingea sau între persoanele despărţite spaţial de minge. Această energie este de intensitate scăzută între străini. Una din cele mai frecvente activităţi în DFM este jocul cu mingea. copilul participă cu plăcere în activităţi constructive. atunci copilul nu s consideră în stare să concureze. a cărei semnificaţie de obicei reprezintă mama grijulie care îşi hrăneşte copilul.

indică agresivitateşi tendinţa la ”acting out”. Haşurarea puternică poate conecta şi membrii familiei care sunt într-o interacţiune foarte puternică. desenate deosebit de ascuţite. autoevaluarea negativă. Familie preprezentată cu mulţi membrii de familie găsim la copiii cu evoluţie şcolară bună şi percepţia pozitivă a sinelui. acelaşi lucru la alte persoane indică persoane care respinge copilul sau sunt reprezentate ca înfricoşătoare de către copil. Dacă copilul se reprezintă pe sine în mod disproporţionat de mic faţă de ceilalţi membrii ai familiei. arată prezenţa problemelor emoţionale. Figurile haşurate sau foarte dens umbrite (întunecate).periferic în familie din punct de vedere emoţional. degetele de la mâini şi de la picioare. Dacă însă se desenează mai mare cu asta trădează nu . sport) pot sugera încrederea de sine scăzută a copilului. pune pe hârtie sentimentul de stimă de sină scăzută. mai bine acceptaţi social şi de grupul de prieteni de aceeaşi vârstă (vezi mai jos şi rezultatele lui O'Brien şi Patton 1974). închiderea în sine. Înălţimile membrilor familiei raportate între ele este un indicativ pentru importanţa subiectivă sau efectul psihologic al acestora asupra subiectului (înălţimea mai mare merge cu importanţă mai mare). dacă se centrează pe o persoană sau un obiect atunci persoana sau obiectul respectiv indică katexis. 2. în timp ce tatăl orientat către copil. Caracteristicile desenului omuleţului Dinţii. angoasele legate de ea. copilul nu îl integrează în familie. La propria persoană lăsarea goală a feţei sugerează stimă de sine scăzută. Taţii reprezentaţi cu un nivel ridicat de activitate (alergat.). Când această caracteristică apare pe o porţiune specifică de corp exprimă o angoasă fixată simbolic pe acest segment corporal. nevoia de a se întoarce în sine. apare la copiii cu stimă de sine mai crescută. Taţii autoritari sau care „castrează” taie de obicei ceva pe desen (tund iarba. Braţele foarte lungi în desenul propriei persoane arată refuzarea celorlalţi. taie un copac etc. Braţele extrem de lungi care apar între 2 persoane desemnează rivalizarea dintre cele 2 persoane.

Atunci copilul reprezintă fiecare membru al familiei sub formă de omuleţ din bastonaşe. aceasta reprezintă dominanţa acelei persoane. atunci probabil de fond este anxietatea de examinare. dacă nu. Interpretarea aşezării şi a distanţei spaţiale Desenarea propriei figuri aproape de alta arată că. copilul iubeşte membrul de familie respectiv. Omiterea propriei persoane din desen indică stimă de sine scăzută. Dacă da. acesta este un indicator nespecific al problemelor emoţionale. direcţii. indicatoare de formă) copilul cu aceasta arată importanţa celeilate persoane. iar în mod specific poate sugera în legătură cu persoana respectivă. Dacă propria figură o situează pe hârtie mai sus ca pe a celorlaţi prin asta indică dorinţa de dominare sau nevoia sporită de atenţie. posibilitatea psihozei. relaţie emoţională săracă.numai autoevaluarea sa (în caz de supradimensionare disproporţionată). la copiii mai mari şi adolescenţi poate sugera tulburări de gândire. indică o slăbiciune în controlul realităţii. Dacă altă persoană e desenată mai sus. defensă. imagine de sine negativă. sau are nevoie de mai multă atenţie din partea ei (la adolescenţi această proiecţie funcţionează mai puţin). Atunci când figura propriei persoane seamănă cu celelte figuri (haine. ne putem gâni la regresie ca mecanism de defensă (să luăm însă în calcul. anxietate. încăpăţânare. Figurile ne-naturale (robot. Dacă numai câte o persoană este reprezentată ca omuleţ din beţigaşe. Omitere unor membrii ai familiei indică probleme emoţionale. Când copilul se desenează aproape de părinte. dar şi agresivitate. că omuleţ din beţigaşe poate apare şi în cazul unui QI scăzut). în unele cazuri concrete arată agresivitatea interzisă orientatea către persoana nereprezentată (se poate observa adesea la fraţii noi-născuţi). ar dori să fie mai aproape de ea. expresii faciale. identificarea cu ea (pe care le însoţesc şi desenele mamă-copil deja amintite). reprezentarea formelor bizare. trasături animalice). poziţia periferică a copilului în familie. arată cu aceasta nevoia de atenţie şi . este important să aflăm dacă la cerere completează desenul. 3.

acceptare. unde dimensiunea oamenilor creşte cu vârsta. Ordinea de desenare a membrilor familiei în general respectă ordinea vârstei. Stil. aşezate pe cutii) indică rivalizare. indicatori de formă Începând cu vârsta de aproximativ 6 ani. atunci copilul se percepe ca şi cum nu face parte din grup. nesiguranţă. dar propria persoană este mai departe de grup. Când părinţii nu interacţionează cu alte personaje. dorinţa de dominare. Figurile mărite (de ex. figurile sunt aşezate lateral sau spate în spate. Orice obstacol fizic prezent între propria figură şi mamă. Copilul desenat între cei 2 părinţi sugerează hiperprotecţie sau nevoia de mai multă atenţie parentală. că este lăsat pe dinafară din treaba „comună”. Ştergerea cu radiera reprezintă ambivalenţa în legătură cu persona respectivă. prea multe detalii sau perseverarea obiectelor. . precum şi identificarea cu părintele respectiv. Lipsa interacţiunilor (figurile nu sunt întoarse faţă în faţă. ordinea care diferă de aceasta arată importanţa relativă persoanei respective. obsesivitate. 4. în mod contrar. copilul poate resimţi respingere din partea părinţilor. Întoarcerea (cu spatele sau lateral) a propriei figuri arată probleme de integrare familială. conflictualitatea. poate fi însoţită de izolare emoţională cu lipsa de autoacceptare. distanţa reprezintă izolarea şi respingerea. cu sentimentul respingerii de către familie. reprezintă distanţa psihologică faţă de mamă. indică comunicarea săracă din familie. Dacă ceilalţi membrii ai familiei sunt într-un grup. Dacă se desenează pe sine mai mare deseori îşi poate exprima dorinţa că vrea să fie mai în vârstă. sentimentul respingeriisau nevoia de atenţie. persoane care au interacţiuni izolate). abilităţi sociale nedezvoltate. împreună cu un cap desenat neobişnuit de mare arată intelectualizarea ca mecanism de defensă preferenţial. un desen foarte asimetric sugerează impulsivitate.

Dacă pe lângă compartimentalizare fiecare membru de familie desfăşoară o activitate în desen. iubirea nu pote fi manifestată deschis).reprezintă despărţirea membrilor familiei pe lungimea totală paginii.Compartimentalizarea. în cutii.8%. compartimentalizarea realizată prin îndoirea paginii de hârtie ce 2. dar foarte marcantă compartimentalizarea prin îndoirea foii de hârtie. probleme emoţionale acute. să se limiteze pe sine şi emoţiile sale de ceilalţi din familie (izolare socială. de ex. Figura nr. cu aceasta exprimă mai ales că este intens preocupat de intensitatea interacţiunii dintre persoanele reprezentate. Poate arăta sentiment de respingere. . laxitatea apartanenţei familiale. Este rară. cu linii drepte. 1%. desenarea în pătrate. Burns şi Kaufmann (1972) au găsit incidenţa compartimentalizării în populaţiile clinice de copii de 20.3. dreptunghiuri (figura nr. Când copilul delimitează de jur împrejur 2 sau mai multe persoane. frica de alţi membrii de familie sau lipsa comunicării deschise. Compartimentalizarea Conform observaţiilor lui Burns şi Kaufmann (1972). arată lipsa de coeziune a acelei familii. apare în angoasa gravă. arată nevoia copilului să se retragă. 3).

maşină. 4. avion. Încapsularea Delimitarea părţii superioare a hârtiei mai mult decât cu o linie întinsă pe toată lăţimea paginii chiar şi atunci când are loc printr-un nor sau prin alt obiect. Dacă înconjoară astfel 2 persoane reprezintă relaţia strânsă dintre cele persoane. Acelaşi lucru în partea de jos a paginii (figura nr. cu o coardă de sărit. apare în angoasă acută. 5) apare în desenul acelor copii care în trăiesc în familii aflate în situaţii dificile. de jur împrejur cu marginile unui obiect (de ex. anxietate difuză. Figura nr.La apariţia încapsulării. 4). Acest element de stil apare în desenele copiilor care se luptă cu probleme emoţionale şi reprezintă dorinţa de a izola. îndepărta persoana reprezentată. care nu se întind pe toată lungimea paginii (figur nr. indicenţa apariţiei la populaţia deja amintită după Burns şi Kaufmann (1972) este de 13% . . copilul delimitează câţiva (dar nu pe toţi membrii familiei).

5. Delimitarea porţiunii inferioare a paginii Personajele subliniate(fig. a delimitării inferioare de 12%. cu cât este mai lată banda haşurată şi cu cât e mai intensă haşurarea cu atât mai gravă este perturbarea. O semnificaţie asemănătoare o are şi linis solului haşurată cu linii care se încrucişează. subliniate cu cel puţin 2 linii sau în mod repetat). indică relaţia nesigură.6. După Burns şi Kaufmann (1972) incidenţa de apariţie a delimitării superioare este 4. instabilă între copil şi persoana respectivă reprezentată.2% . a persoanelor subliniate de 9. . nesigure unde devine deosebit de importantă siguranţa. Figura nr. nevoia de stabilitate.instabile.9%. nr.

dar cu semnificaţie similară este dacă subiectul stă mult şi se holbează la pagină fără să deseneze. .Figura nr. latentă a rejetului. cu care are o relaţie puternic ambivalentă. un Eu puternic (én). Personaje subliniate Reprezentarea marginalăa tuturor personajelor. atunci când obiectul este conectat de cineva (de ex. Atunci când copilul desenează pe cineva pe spatele foii. sărăcirea emoţională sau dependenţa (poate apare însă şi la QI scăzut sau în cazul problemelor de coordonare motorie. Deseori copilul marchează acele persoane pe desen. respectiv îngustarea.6. rejetaţi de către familie. dacă se găsesc pe o singură margine a foii semnifică retragerea din lucrurile comune. O formă mai fină. atunci (de cele mai multe ori indirect) putem bănui conflict în relaţia cu persoana respectivă. acelaşi lucru la propria persoană apare la copiii retraşi. nevoia crescută de conştiinţă. picioarele mesei de călcat care aparţin de mamă). 7) reprezintă liniile care se încrucişează într-un obiect şi sunt accentuate (umbrite sau întărite). Semnificaţia este conflictul dintre putere-contraputere. Sindromul „X” (figura nr.

poate trăda după caz un grad crescut de teamă faţă de conţinutul sau dinamica primului desen (în locul originalului face un desen mai sigur din punct de vedere psihologic). 7. Sindromul „X” Atunci când copilul începe să deseneze ceva.Figura nr. apoi întrerupe desenul început şi desenează altul în loc. .

vre-o activitate. doing something. şi dacă copilul ar fi un pui pe desen. Pe lotul lui cu un număr mic (n= 38) nu a găsit diferenţe semnificative statistic.Familia animală în mişcare Familia animală în mişcare (Animal Kinetic Family Drawing. să aibă vre-o activitate” („Draw a picture of a family of animals. Despre metodă există puţină literatură de specialitate. la grupul de control animalel diferite au fost doar de 5%. testul Rorschach. 189). not cartoons or stick animals. 1976.) . Remember. Din punctul de vedere al autorului familia de animale în mişcare este o sarcină mai neutră ca desenul familiei în mişcare. După terminarea desenului. ale proiecţiilor şi oglindesc emoţiile reale inconştiente ale copilului despre familia sa. etc. Try to draw whole animals. Gmelin. de aceea activează mai puţin mecanismele de defensă. despre desenele animalelor şi interpretarea familiei de animale există mai multe studii (Schwartz. Rosenberg. este interesant că în timp ce 40% din copiii părinţilor divorţaţi au desenat animale diferite în DFA. Jones (1985) a comparat desenele copiilor de 6-10 ani (copiii părinţilor divorţaţi versus copii care trăiesc în familii complete) DFM şi DFAM(KFD şi AKFD). copilul trebuie întrebat cine sunt membrii familiei de animale.some kind of action”. Kos. Animalul este un element des întâlnit şi în alte răspunsuri proiective ale copiilor (desen liber. 1955. Bierman. de aceea o vom prezenta pe scurt (fără a face cunoscută simbolistica animală). atunci ce animal ar fi. make every animal doing something. 1973. 1957. Din practica nostră am văzut că tehnica este folositoare. 1978. Brem. AKFD) a fost propusă de Jones (1985) motivând că animalele sunt simboluri ale impulsurilor inconştiente. Avé-Lallemant. câţi ani au. Deci fiecare animal să facă ceva. 1991). Hárdi. însă a identificat câteva patternuri relevante clinic. . nu este coezivă.Gräser. Instructajul este următorul: „desenează o familie de animale în aşa fel ca fiecare animal să facă ceva. Combinarea mai mltor specii de animale a exprimat sentimentul copiilor că familia nu este unitară. De ex. Desenează animale întregi.

Tamas are un frate. desenele nu au caracter de şablon. desenul e realizat după un timp de gândire scurt. ci a unei familii în general („Desenează o familie”). capacităţii de abstractizare. şi pe lângă aceasta este bun şi la sport. Are un desen îngrijit. executat repede şi hotărât. A desenat cu plăcere. un fraţior mai mic cu câţiva ani. şi se străduie să aibă o performanţă bună (motivaţie pentru performanţă). Şi părinţii văd că Tamas în clasă face parte din cei mai răi dar acuză şcoala pentru asta şi se gândesc să schimbe şcoala. dimensiunile proporţionate ale membrilor familiei. Mai important ca problemele comportamentale la şcoală. şi este elev în clasa a VI-a la şcoala generală. care reprezintă familia lui Tamas. Tamas pe parcusrul examinării psihologice a desenat desenul familiei clasic. a fost orientat. capacitatea de concentrare). care învaţă foarte bine. 8). familia nucleară. fără ştersături (un nivel înalt de expectanţă este însoţit de un nivel înalt de performanţă). nu a şi-a exprimat nevoia de instrucţiuni suplimentare. părinţii nu ştiu cum să îl convingă să înveţe. Repertoriul de scheme grafice este bogat (presupune diferenţierea grafemelor. spaţiul mic între membrii familiei (formează un singur grup). . A reprezentat o familie armonioasă. unde găsim multe semne pozitive: contact fizic (membrii familiei se ţin de mână). DFM şi DFAM. stă numai la computer şi citeşte reviste. terapeutul nu a cerut desenul propriei familii.copil (Tamas o ţine pe mamă de mână). diferenţierea schemelor cognitive). Întrevederea a avut loc prin consult de psihologie pediatrică la cererea dirigintei pentru probleme comportamentale. Familia desenată are totuşi 4 membrii. iar tatăl lucrează în mai multe locuri. care prezintă folosirea clinică a DFM şi DFAM Tamas are 12 ani şi 7 luni. unită. relaţie strânsă mamă. sunt individualizate (capacitate bună de proiectare şi elaborare). pentru a nu influenţa proiecţia liberă. s-a implicat şi a fost atent la sarcină (care arată conştiinţa sarcinii. sunt foarte ocupaţi. global pozitivă. nu a arătat neîncredere în sine. este faptul că acasă Tamas nu vrea să înveţe.Utilizarea clinică a DFM şi DFAM Mai jos vă prezentăm pe scurt un studiu de caz. În situaţia puţin structurată a testului proiectiv de desen. În desenul familiei (figura nr. Au o viaţă activă. mama lui Tamas este manager.

totuşi stau cu spatele unul la celălat iar roata din spate a bicicletei apasă pe piciorul lui Tamas. arunc mingea în coş de pe banca de penalizare). Stimă de sine scăzută sugerează figurile umane mai mici ca în mod obişnuit.Figura nr. şi faţa neprietenoasă. în pantofi cu toc. care stă cu membrele inferioare depărtate. iar mama are o activitate separată de ceilalţi. Tata se ocupă de frăţior. este ambivalentă. apoi pe mamă („Mami. Prima impresie despre desen este al unei familii active. unde tatăl se ocupă de frăţior. şi la sfârşit pe frăţior („Frăţiorul meu e portar”). în acelaşi timp împrăştiată. Tamas se desenează mai întâi pe sine („Joc baschet. În DFM (figura nr. şi ridicarea tatălui. înclinatînspre afară din familie. 8 DF a lui Tamas Din desen cea mai interesantă este transformarea fratelui în sugar în faşă. apoi tatăl („Tati dă şut la poartă”). Mama atât în dimensiuni şi ca şi formă are . şi poziţia corporală nesigură a propriei figuri. împingerea pe verticală în sus pe pagină. merge cu bicicleta”). iar Tamas se joacă singur un joc de echipă. stau strâns unul lângă celălalt. succesiunea figurilor desenate (pe el se desenează ultimul). Distanţa fizică dintre mamă şi Tamas. 9). Tamas se agaţă de mâna mamei sale. în mişcare.

şi poartă tricou cu număr). Tamas în mod idealizat se vede cu umeri laţi. 1197. Figura nr. Mama nu se ocupă cu Tamas. Figura cu cel mai mult caracter din familie este tatăl: se uită de sus la frăţior care se apără cu braţele şi membrele inferioare depărtate. 1998a.aspect de fetiţă. mare. expresia facială este indescifrabilă. . Faţa este reprezentată nedesluşit. susţinută şi prin analiza efectuată cu algoritmi specifici a elementelor grafice (Vass. puternic. 2000a): aria de întindere a figurilor umane este cea mai mare la propria figură.9. bicicleta se îndreaptă către diada tată-frate. Tamas stă departe de tată deşi se identifică cu el (amândoi se joacă cu mingi. nu se simte dragostea dintre ei. 1999b. DFM al lui Tamas Dimensiunea mare s-a realizat printr-o dilatare compensatorie a ego-ului. râzând.

şi trăieşte în grupuri”. Obrăznicia lui Tamas şi tatăl cu un nivel crescut de activitate indică stima de sine scăzută a lui Tamas. Tamas s-a desenat pe sine mai mare (Eu ameninţat. joacă şah”. Păianjenul este un animal cre inspiră teamă („scârbă”. atunci l-am izgoni cu spirit de echipă. Obstacolul fizic dintre mamă şi el (bicicleta) semnifică îndepărtarea psihologică dintre cei 2. iar cangurul cel mic este „bleg. departe de tată prin care îşi reprezintă nevoia sa de atenţie şi acceptare: distanţa dintre el şi tată arată izolarea emoţională. de elefant. Desenul prezintă grupuri izolate. 10) Tamas face următoarele comentarii: „Iepuraşul şi broasca ţestoasă se iau la întrecere în fugă. minge orientată în sus. şi este aşezat mai sus pe hârtie ca fratele (vrea să îl domine) centrul de greutate al figurii sale. lângă ei plantele acvatice de la fundul apei”. Se desenează aproape de mamă. jocul cu mingea poate fi expresia rivalităţii. Din punct de vedere al ipotezelor a DFM. „păianjenul e ca Tarzan” (atârnă. desenată. adică o familie în destrămare. pe cap. spune). degetele ascuţite ale tatălui. La DFAM (figura nr. cangurul şi puiul de cangur. Lui Tamas i-ar place cel mai mult să fie cangurul cel mare. Tot acestei sfere aparţine şi polarizarea proprietăţilor (iepurele e rapid. de-a prinsa. crampoanele ascuţite şi părul ridicat spre cer sunt mărturii ale autorităţii şi agresiunii tatălui. ţestoasa e înceată). precum şi la Tamas. . calculată cu algoritmi este de 2 ori mai sus ca al fratelui său. Rivalizare vedem în diada tată-frate. „pentru că ştie să sară departe. Luând în considerare reprezentarea omuleţului. şi „dacă un animal sălbatic mare. se leagănă pe sfoară). este rejetat de animalele mai mari. vulpea. de ex. supracompensare). „crocodilul şi rechinul se joacă prinsa. Tamas nu ia parte la ceea ce face tatăl şi fratele. un carnivor ar vrea să mă mănânce.Observaţiile verbale ale copilului legate de desen „frapează” urechea terapeutului: expresia de „care pedepseşte” şi expresia „tata trage un şut la poartă” (conform desenului în frate). sentimentul de respingere. dar la el într-o formă disimulată (inhibată). cangurlul ştie să sară departe). generată de tată. amator. Interacţiune apare numai în diada tată-frate. nu s-a obişnuit cu viaţa cea nouă. ei sunt fraţi. Întoarcerea lui Tamas cu spatele la familie ar putea exprima că este puber şi îşi caută propriul drum. diade în interacţiune. unde motivul central este rivalizarea concurentă (cros. şah.

Pânza îngrozitorului păienjen înfăşurată în jurul copacului. Biermann. în relaţia lor de rivalitate investeşte multă energie psihică şi libidou. sentimentul de a fi legat (motivul apare şi . poate exprima neputinţa. împreună cu semnele anxietăţii (Gmelin. dorinţa arhaică duală. 1978).Figura nr. generatoare de anxietate (Kos. nevoie care se manifestă şi în impulsivitatea graduală oglindită în aspectul neregulat al pătratelor tablei de şah (şi în general în forme strâmbe. 1978). dorinţa după mama protectivă. din aspectul de răsturnare. Iepurele în literatura desenului de familie semnifică situaţie familială generatoare de anxietate. Crocodilul ca un unul din animalele fraţi semnifică gelozie fraternă (Gmelin. asimetrice. Animalele de pradă fraţi sunt izolate prin încapsulare: în dorinţele sale se identifică cu fratele plin de succes. Puiul de cangur ascuns în burta cangurului mare. păianjenul simbolizezază „mama rea cu caracter masculin. mişcare pentru a descărca tensiunea interioară. 10. relaţia problematică mamă-copil şi conflictul între fraţi. 1973). crocodil. de îmburdare al desenului precum şi în apăsarea creionului pe hârtie care variază în limite largi. Desenul conţine multe elemete de mişcare: exprimă nelinişte. rechin cu dinţi mari). DFAM În alegerea animalelor domină agresiunea (păienjenul. vulpe.

Despre desenul familiei în mişcare există şi scale obiective.Tetsul metamorfozei arată stimă de sine scăzută. în ciuda performanţelor bune stimă de sine scăzută. la bebeluşul strâns legat în faşă). mănâncă. Evaluarea desenului familiei în mişcare Nu au apărut date normative despre desenul familie în mişcare în literatura autohtonă. Tabloul clinic care reiese din desene. generator de anxietate. noaptea merge la părinţi să doarmă. carnivor.în primul desen. mamă. Însumând cele 3 desene putem recunoaşte următorul pattern: împărţirea familiei în 3 părţi. şi de testul de metaorfoză a lui Tamas. şi din anamneza familială este întărit de o evaluare logopedico-psihologică mai veche. propria figură se joacă. Examenul de specialitate îl încadrează pe Tamas ca pe un copil cu gândire logică excelentă.de aceea ca bază vom folosi deocamdată datele clinice ale lui Burns şi Kaufman (1972). Anxietatea lui Tamas este arătată şi de faptul că Tamas adoarme fiecare seară ţinând-o pe mamă de mână. Dintre acestea fac parte sistemul de evaluare a lui O'Brien şi Patton (1974) în care punctează . anxietate. din pricina tatălui prea puternic. ataşament frustrant de mamă cu dorinţa unei legături mai puternice. o atitudine centrată pe peformanţă şi capacitate de internalizare mai precoce. care nu poate fi ajuns din urmă. se plimbă. de pradă. precum şi elefentul din asociaţiile verbale. nevoia de reflexie narcisică. care vrea să îl mănânce. privitul la TV. cu un caracter ameninţător. valori de adult ireale şi de aceea frustrante. călăreşte respectiv se uită la TV (5-13%). care exclude pe puiul de cangur. în fantezia lui Tamas tatăl e punitiv. mama de obicei găteşte. împotriva anxietăţii generate de el. rivalizarea frustrantă cu tatăl şi cu fratele. şi îi este temă să nu fie atacat de hoţi. spală vase sau aspiră (5-16%). are o capacitate de verbalizare scăzută (beszédkésztetésű). gelozie fraternă. şi munca (5-8%). Fetele şi băieţii nu diferă între ei în ceea ce priveşte frecvenţa activităţilor desfăşurate. O particularitate a datelor normative americane este că cele mai fecvente activităţi ale tatălui sunt cititul. Acest lucru este indicat de animelele provocatoare de anxietate. care din pricina rivalităţii fraterne încă din grădiniţă. Tamas şi diada tată-frate). animalul mare. Tamas se apără prin identificare.

care evaluează caracteristicile depresive în în desenul familiei în mişcare. Atât propria figură cât şi familia luate separat au puţină mişcare şi energie. FDDS). Várfiné Komlόsi şi colab. 1996). pe hârtie devin fizic mai îndepărtat de ceilalţi. decât a celorlalte personaje. Potrivit autorilor cei 4 itemi devin interpretabili dacă ne situăm pe noi înşine în desen. Nu numai propria persoană. spaţiile. catracteristicile desenului omuleţului. i-au putut selecta pe cei cu depresie. În ceea ce priveşte fidelitatea şi validitatea DFM este valabil acelaşi lucru ca şi la testele de desen în general: studiile efectuate cu un sistem de codificare folosind o singură variabilă sau care nu ţin cont de variabilele moderatoare (vârstă. IQ. există o legătură strânsă între pozitivarea conceptul sinelui social şi propria figură care se orientează către tată. distanţele. Adulţii cu depresie se omit pe ei înşişi din desen. el nu apare în desen. de ex. etc. intuitive face o mult maui bună diferenţiere între cele 2 grupuri comparate decât scala globală de evaluare cu 37 de itemi (despre evaluarea globală vezi lucrările lui Vass. pentru sport. 1996b. dacă se poate în poziţia copilului. dar şi întreaga familie arată interacţiunea săracă. obiecte. .) au o fidelitate test-retest respectiv fidelitate inter-evaluatori. Studiul este important pentru că procesul amănunţit de codifocare folosind definiţii goblae. Rămâne mult spaţiu gol pe hârtie.studiu. Dacă se desenează pe sine atunci îşi desenează propria figură mai mică. Wright şi McIntyre (1982) a elaborat pentru examinarea dulţilor o scală de depresie (Family Drawing Depression Scale. se izolează pe sine prin linii. hobby. Pozitivarea conceptului sinelui (self-conept) este arătat cu siguranţă destul de mare de asemenea de nivelul de activitate al tatălui (dar în raport invers proporţionat). care au comparat un sistem de punctaj format din 37 de itemi cu un sistem evaluare global holistică format din 4 itemi. structura nevaforabilă a familiei aflată în spatele desenului şi umanizarea membrilor familiei (modul de prezentare grafică). şi din tot desenul se simte lipsa de siguranţă. natură). la propria figură nu se poate recunoaşte semne ale interesului pentru mediu (de ex.separat activităţile.. sex. Este important să amintim studiile lui Tharinger şi Stark (1990). Utilitatea clincă a scalei de depresie a fost întărită şi de Peek şi Sawyer (1988) care din cadrul pacienţilor cu sindrom de durere cronică incluşi într. şi obstacolele în faţa interacţiunii. implicarea în activităţi a membrilor familiei. Din rezultatele noastre cel mai bine ilustrat este nivelul de anxietate semnalizat în nivelul activităţilor tatălui. localizarea. Variabilele globale au fost următoarele: capacitatea membrilor familiei de a nu ajunge unul la celălalt.

Cook.respectiv validitate de construct scăzută (Martin. şi „ ca pe o stea rară pe bolta cerească a tehnicilor proiective”. Studiile care folosesc metodologia adecvată evaluării tehnicilor proiective au rezultate promiţătoare şi par să confirme părerea lui L. ca la testele proiective de desen în general. pe care este folosit cu plăcere nu numai în domeniul clinic dar şi în examinări empirice. pe care le cităm mai pe larg la încheierea acestei lucrări: . Este de asemenea importantă evaluarea global holistică a cărui exemplu semnificativ şi de urmat este studiul Tharinger şi Stark (1990). Evaluarea global holistică precum şi locul elementelor grafice. 1955. şi de asemenea variabile bine concepute pentru fidelitate şi validitate. Per global putem stabili. Handler. preşedintele Societăţii Tehnicilor Proiective (Society for Proiective Techniques). Wegner. Habenicht. McPhee. de faptul că multe studii empirice nu sunt metodologic adecvate. analiza multiplă de regresie sau scalarea multidimensională (Brown şi colab. elementele bazale sunt folosirea unor sisteme de evaluare obiective. Sims. la ce vârstă care este ordinea de desenare cea mai frecventă. DFM este cea mai folosită metodă de desen al familiei (Knoff. Dacă în locul testului psihometric îl folosim ca instrument de generare a ipotezelor. 1994. 1998c. ce dimensiuni au părinţii la fete. Knaff 1985. respectiv la băieţi. cuvintele înflăcărate ale lui Ames. Experienţa noastră corespunde cu. că evaluarea DFM este pozitivă în psihodiagnostica proiectivă (vezi de ex. 1974. pentru a trage concluzii reale (despre metodologie Hammer. atunci rolul testului pentru clinician este crearea unor ipoteze care trebuiesc verificate ulterior. studiul clinic al lui Falk 1981). Dacă vrem să îl folosim strict ca un test (pentru care are perspective promiţătoare) atunci este nevoie de luarea în calcul a normelor care ţin cont de de vârstă şi de alte variabile modertoare (de ex. 1991) raportează date semnificative care pot fi folosite în domeniul clinic. Pentru cele din urmă.). 1987). individuale în cadrul patternurilor complexe necesită evaluarea cu metode statistice cum ar fi analiza de clusteri (vass. 2000d). Vass. DFM poate fi folosit în 2 moduri. Evaluarea testului este îngreunată. Rezultatele studiilor făcute cu evaluarea mai multor variabile (de ex. 1985). Prout. Pe baza numărului de publicaţii din literatura internaţională. reproductibile. 1999a). 1976). 1969. Amesnek.. care aşează DFM alături de testul Rorschach. analiza discriminativă pe etape. 1998b. A. etc. 1996b.

Bibliografie ABEGG. L. In Burns. R. şi cum văd viaţa „(Bunrs. care sunt problemele lor. 45-65. Întroducere. 127-141. 13. 15.„Oricine care foloseşte DFM poate experimenta cu emoţie. W. Zurich ABRAHAM. 16. B. Kaufman. Kaufman. VIII). New York AVÉ-LALLEMANT. Brunner/Mazer. (1957) Familie in Tieren. G.. Părerea mea este că acest test va avea un viitor strălucit în munca tuturor profesioniştilor care consideră importantă înţelegerea şi interpretarea desenelor copiilor. A. AMES. (1965) L'expression des conflits dans le dessin de la famille. (1962) Die Familien-Neurose in ihrer Projektion im Familien-Zeichentest. 28-38. U. Revue de Neurospychiatrie Infantile. M. S. L. C. că poate fi la începuturile unei noi şi foarte eficiente metode de măsurare a comportamentului uman. (1976) Kinder zeichnen ihre Eltern: Erlebnis and Ausdruck in Tierbildern. Psyche. 1972. (1991) The inner group: its manifestation in drawings and in the actual group. care pot să ne spună şi ne spun despre cum sunt copiii. (1973) Der Familientest. Walter.Olten BIERMANN. Styles and Symbols in Kinetic Family Drawings (K-F-D): An Interpretative Manual. Werner Classen. Group. BREM-GRASER. (1972) Introduction. H. DFM poate aduce o contribuţie veritabilă instrumentarului de tehnici proiective clinice. Anii care urmează promit mult acestei noi metode. Munchen/Basel . V-VIII. Actions. BORELLI-VINCENT. Ernst Reinhardt.

P. Brunner & Mazel. 13. (1964) Le test du dessin de famille dans la pratique medico-pedagogique. New York BURNS. (szerk. J.BROWN. C. 521-526.. (1982) Self-Growth in Families: Kinetic Family Drawings (K-F-D). CROCO. J. M. KAUFMAN. The Arts in Psychotherapy. C. R. M. 34-39. (1987) Children's perceptions of nuclear power stations as revealed through their drawings. FEUER. 465-473. (1972) Actions. 16. S. Gyerekek. (1989) Object relations as observed in projective Mother-and-Child drawings. BURNS. Styles and Symbols in Kinetic Family Drawings (K-F-D): An Interpretative Manual.. H. Journal of Environmental Psychology. Encephale. Paris CORMAN. In Feuer M. 45. J. 7. 67-80. 163-170. J.. Individual Psychology.. C. ARMSTRONG.F. New York BURNS. L. K. Revue de Neuropsychiatrie infantile. CORMAN..). P. (1965) Le test du dessin de famille.. (1968) Une dimension profonde dans ('analyse du dessin de la famille chez I'enfant: le schema corporel. M. (1970) Kinetic Family Drawings (K-F-D). Journal of Personality Assessment. L. L. szülők. M. (Pszichόlogiai műhely 9. HENDERSON. An Introduction to Understanding Children through Kinetic Drawings. 47.) 95-115. R. KAUFMAN. Popper P. Akademiai Kiado. (1991) Integrating Kinetic Family Drawing into Adlerian Life-Style interviews. New York COOK. H. 189-199. Budapest GILLESPIE.. 57. M. (1981) Understanding children's art: An analysis of the literature. FALK. R. (1992) „Elrontott" családrajzok szerepe a gyermek-pszichodiagnosztikaban. SUZIOT. . Brunner & Mazel.U. S. Brunner & Mazel. D. pszicholόgusok.

O.. 3. január 2629. W. New York HALÁSZ A. Psychiatric Hungarica. Stuttgart GOODENOUGH. 279-290. 171-195. (1969) Draw-a-Person: Back against the wall? Journal of Consulting and Clinical Psychology. TÉNYI T.GMELIN. 440-464. (1926) Measurement of Intelligence by Drawings. In A gyermekpszichoterapia elmélete es gyakorlata III. TRIXLER M. ADORJÁNI F. HAJNAL Á. W. 33. HARDI I. (1993) A csaladrajz jelentosege a gyermekterapiaban. HABENICHT.. (1983) A dinamikus rajzvizsgalat. F. Nemzeti Tankonyvkiado. E. Harcourt. HARSÁNYI I.. (1994) The Kinetic Family Drawing Technique: A review of the literature. Budapest HULSE. Journal of Personality Assessment. L. (1968) Iskolások családrajza mint a családi reláciόk es az önértékelés feltárásának eszköze.. Akadémiai Kiadό. Journal .. Győr. Pszicholgiai Tanulmányok VIII. (1991) Dinamikus allatrajzvizsgalat. Budapest HARDI I. HARDI I. 2000. D. (1951) The emotionally disturbed child draws his family. 106. Medicina Konyvkiado. F. F. HANDLER. 2-1642. (1978) Mama ist ein Elefant. Budapest HAMMER. C.. (2000) A kepi kifejeződés és művészeti terápia jelene és perspektívái – az ezredfordulόn. Vándorgyűlése.. HULSE. L. Deutsche Verlags-Anstalt. C. (1952) Childhood conflicts expressed through family drawings. Magyar Pszichiatriái Társaság VIII. Quarterly Journal of Child Behavior. MOUSSONG-KOVÁCS E. 151-156. 152-174. Brace and World. 6. 62. VASS Z. Abstracts p.

(1993) Kinetic Drawing System for Family and School: A Handbook Western Psychological Services. 50-59. PATTON. 86. Los Angeles KOS. KNOFF. M. R. H. T. KNOFF.. Journal of Personality Assessment. H. 22. 40. H. 327-338. PROUT. Ernst Reinhardt. (1996) Indications of attachment security in a drawing task.F. G. 66-79. Munchen/Basel MACHOVER. 12.of Projective Techniques. T. The Arts in Psychotherapy. Springfield MARTIN. D. P. KAISER.. 23. 487 -49 1. BIERMAN. (1955) Identifying the insecure child: III. R. PROUT. Thomas. O'BRIEN. W. H..M. J.. N. H. M. K. (1985) The Kinetic Drawing System: A review and integration of the Kinetic Family and School Drawing techniques. JONES. WEGNER. 16. W. K. (1985) Comparative study of the Kinetic Family Drawing and the Animal Kinetic Family Drawing in regard to self-concept assessment in children of divorced and intact families. Psychology in the Schools. E. (1976) Kinetic-Family-Drawing styles and emotionally disturbed childhood behavior. The Journal of Genetic Psychology. McPHEE. 187-196. 333-340.. The Arts in Psychotherapy. (1973) Die verzauberte Familie. The use of children's drawings. (1949) Personality Projection in the Drawing of the Human Figure. M. (1974) Development of an objective scoring method for the .

Universität Zurich.. 2-21. . (1955) Observations on the significance of animal drawings. 207-210. Schindele. 15. 11. C.Kinetic Family Drawing. 35-44. RUSSELL. (1965) Le dessin de la famille. D. Zeitschrift für SEHRINGER. The Arts in Psychotherapy. Heidelberg SEHRINGER. A. 303-306.. Journal of Personality Assessment. 729-746. Revue de Psychologie Appliquee. R. SAWYER.. 53. PEEK. I. (1969) Use of the family drawing as a technique for studying parentchild interaction. (1974) Kinetic Family Drawings and the Family Relations Indicator. 179-192. PROUT. P. W. (1983) Zeichnen and Spielen als Instrumente der psychologischen Diagnostik. 38. 33. Journal of Clinical Psychology. H. (1988) Utilization of the Family Drawing Depression Scale with pain patients. M. R. 30. P. T. 25. Heidelberg SHEARN. American Journal of Orthopsychiatry. (1989) Systemanalyse Menschenkunde. POROT. ROSENBERG.. CH. 87-88.. A. L. Schindele. (1999) Zeichnen and Malen als Instrumente der psychologischen Diagnostik. (1974) Kinderzeichnungen: Eine Entwicklungspsychologische Untersuchung. H. 156-164. S. K. (1974) A clinical note: The Kinetic School Drawing. Zurich SCHWARTZ. W. SCHETTY. Psychology in the Schools. Journal of Projective Techniques. von Kinderzeichnungen. A.. W.) Juris. 15. SEHRINGER. PHILLIPS. (Diss. A. 80-91. J. SIMS.

VASS.elte. Pszicholόgia (Publikáciόs díj).. VÁRFINÉ KOMLÓSI A. 19.THARINGER. Z. STARK. (1998c) A rajzvizsgálat modszertani problémái. 1-3. VASS. 79124. január 28-31. 54. Magyar Pszichiátriai Társaság IV. October 812. Magyar Pszicholόgiai Szemle. Budapest VASS. XVth Congress of the International Society of Art and Psychopathology. 44. 1-9. Abstracts p. (1997) A Computerized Psychometric Approach to Projective Drawings. (1990) A qualitative versus quantitative approach to evaluating the DrawA-Person and Kinetic Family Drawing: A study of mood. K. Z. LII. problémái és kutatási távlatai. (1999a) A projektív rajzvizsgálat objektivizálása feté: elemzés algoritmusokkal (Szkizofren betegek farajzainak térszerkezeti elemzése). 101-124. (1999b) La nouvelle perspective de I'examen des dessins projectifs: ('analyse psychométrique avec algorithmes. La Revue Frangaise de Psychiatrie et de Psychologie Médicale. VASS.psyche. VASS Z. Budapest. 2. VASS. Oktatási segédanyag. Eotvos Lorand University. LII.hu/-vasszolt) VASS Z. Nemzeti Kongresszusa.. 1998. Program for Psychometric Analysis of Projective Drawings (program). (1998b) The inner formal structure of the H-T-P drawings: an exploratory study. (1998a) PsychMet for Windows version 2. VASS. 81-100.0. Z.. France.33. . 365-375. RÓZSA S. Biarritz. Z. Z. kézirat (URL http://www. Magyar Pszicholόgiai Szemle. A projektív rajzok előnyei. Projektív kérdések a ház-fa-ember teszthez.. Journal of Clinical Psychology. 94-97. D. (1996a). VASS Z. 31.and anxiety-disorder children. (1996b). Abstracts p. Z. (1996) A depressziόra valό hajlam serdülőkori felismerésének és mόdosításának lehetőségei. Psychological Assessment: Journal of Consulting and Clinical Psychology.

(2000b) ESPD: 2000 . Journal of Clinical Psychology WIDLOCHER. 38. P. D. (1999c) Projektív rajzvizsgálat algoritmusokkal (A számítogépes formai elemzés mόdszerének bemutatása a szkizofrénia képi kifejeződésének tükrében). Budapest VASS. Budapest VASS Z. Budapest VASS Z. Magyar Relaxácios és Szimbόlumtérapiás Egyesület. Z. A Magyar Pszicholόgiai Társaság XIV. Clinical application of Kinetic Family Drawings Vass. Országos Nagygyűlése. Budapest VASS Z. Országos Nagygyűlése.Expert system for the interpretation of projective drawings]. A Magyar Pszicholόgiai Társaság XIV. J.VASS Z. D. Munchen WRIGHT. Journal of Clinical Psychology.. 345. Eötvös Loránd Tudományegyetem. (megjelenés alatt) Perspectives on Objective Assessment of Projective Drawings. Eötvös Loránd University of Sciences. Szimbόlumértelmezés a rajzvizsgá/atban (oktatási segédanyag. Kindler. A Magyar Pszicholόgiai Társaság XIV. (2000c) ESPD: 2000 . Z. (2000a) Formai rajzvizsgálat algoritmusokkal: A Psychmet program. 270. (1982) The Family Drawing Depression Scale. (1965) Was eine Kinderzeichnung verrät. Előadáskivonatok. H. (2000d). Előadáskivonatok. (2000e). disszertciό. Zoltan .Expert System for Projective Drawings. 345. Ph. Előadáskivonatok Budapest VASS. M. Budapest VASS. MCINTYRE. Előadáskivonatok. kézirat). Z. Demonstration Prototype (program). Mesterséges intelligencia mόdszerek a pszichodiagnosztikában. 853-861. Országos Nagygyűlése.Szakértői rendszer projektív rajzok értelmezéséhez [ESPD: 2000 .

The study concludes that the KFD is a useful instrument in clinical practice and scientific research. global-holistic point of view beside of particular characteristics. The basic principles of further studies should be the application of objective evaluation. After reviewing history and types of the family drawings. construct validity) and research perspectives are discussed. The application of the KFD is illustrated by a case study which compares three types of the family drawings (Draw-A-Family. and analysis of complex. The author distinguishes two approaches of the use of KFD: hypothesis-generating instrument and psychometric test. The second approach requires norms with moderator variables. family drawings. childrens' drawings. the author points out the most useful interpretations. and carefully planned reliability and validity studies. Kinetic Family Drawings and Animal Kinetic Family Drawings). Key words: psychodiagnostics. projective drawings. The first approach generates only psychodiagnostic hypotheses to be tested. interrelated patterns instead of individual graphic signs. Autorul îşi exprimă mulţumirile .The study describes the author's experiences in the clinical application of the Kinetic Family Drawings (KFD). Kinetic Family Drawings 1. Psychometric evaluation (reliability.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful