DREPTUL MEDIULUI

-SUPORT DE CURSProf.univ.dr. MIRCEA DU U PARTEA GENERALĂ CAPITOLUL I FORMAREA ISTORICĂ A DREPTULUI MEDIULUI

1. Evolu ia istorică a dreptului mediului în România Apari ia, dezvoltarea şi constituirea legisla iei româneşti privind protec ia mediului într-o ramură de drept autonomă şi a dreptului mediului ca disciplină ştiin ifică au o istorie relativ îndelungată, care a cunoscut mai multe etape, cu caracteristici proprii. Treptat, de la primele reguli nescrise, de drept cutumiar care vizau aspectele minore de ocrotire a naturii şi pană la reglementările actuale, care se armonizează cu legisla ia comunitară şi normele juridice privind problemele ecologice globale, în cadrul unui proces adesea contradictoriu, s-a scris istoria acestei ramuri post moderne de drept. Concep iile generale exprimate de reglementările juridice au evoluat şi ele de la o abordare utilitaristă, de ocrotire a factorilor de mediu în raport direct cu valoarea lor economică, cu utilitatea prezentată pentru om şi numai în subsidiar, pe cale indirectă, de consecin ă, vizându-se şi protejarea naturii, prin recunoaşterea nevoii de conservare a mediului natural ca interes uman fundamental, pană la viziunea care pune înainte de toate valoarea intrinsecă a mediului, protejându-se elementele sale care sunt sau nu necesare omului pentru supravie uire ori exploatate de acesta. Acest proces a fost puternic influen at de evolu iile reglementărilor interna ionale în materie, înainte de 1989, de prima Conferin ă a O.N.U. privind mediul uman (Stocholm, iunie 1972) şi după 1990 de hotărârile Conferin ei mondiale de la Rio de Janeiro (iunie 1992), şi ale Conferin ei de la Johannesburg (septembrie 2002) precum şi de eforturile de integrare euroatlantică. Aderarea României în UE (1 ianuarie 2007) marchează o nouă etapă a dezvoltării dreptului mediului.

1

1.1. Reguli vizând natura în vechiul drept românesc Într-o fază ini ială, unele reglementări care se refereau la institu ii juridice generale, precum proprietatea, deşi urmăreau în principal, alte scopuri, mai ales economice, contribuiau în mod indirect şi la ocrotirea unor factori naturali. Astfel, Vechiul drept romanesc consuetudinar cuprindea o serie de reguli şi institu ii privind ocrotirea, în vederea regenerării, a unor factori de mediu precum pădurea, apele, solul etc. De exemplu, încă din secolul al XIV-lea institu ia brăniştei desemna, printre altele, un fel de rezerva ie unde erau interzise, în scop de conservare, doborârea arborilor, păscutul vitelor, vânătoarea şi pescuitul fără autorizarea expresă a proprietarului. Cei care încălcau „legea braniştei” erau aspru sanc iona i, aplicânduli-se pedeapsa corporală şi confiscarea a tot ce aveau asupra lor când săvârşeau fapta. O serie de acte domneşti (precum cele provenite de la Vlad Vintilă (1533), Ştefan Tomşa (1621) şi Matei Basarab (1646) se referă expres la „brăniştele” sau „opreliştele de stricare a naturii”. Aşa, de pildă, ultimul dă o poruncă domnească, printr-un document din 4 noiembrie 1621, referindu-se la o branişte din Popeşti (jud. Neam ) ca „Nimeni să nu aibă nici o treabă, nici pădurea să n-o taie, nici să vâneze, nici să prindă peştele ... pe cine-l vor prinde tăind în pădure să aibă a-i lua carul cu boi şi pe cinel va găsi prinzând peşte să fie tari şi puternici cu această carte a noastră a prinde pe acel om şi a-i lua tot ce va fi asupra lui”. Această institu ie a func ionat şi în Transilvania. În aceste documente erau stabilite măsuri de ocrotire nu numai pentru lumea vegetală a pădurii, ci şi pentru animale de interes cinegetic de pe cuprinsul brăniştelor şi loviştelor. Desigur, scopul direct era, în mod evident, acela al conservării şi regenerării bunului din perspectiva interesului economic al proprietarului, dar consecin ele pentru ocrotirea naturii sunt şi ele notabile. Un pas înainte în acest domeniu l-au reprezentat reglementările privind gestiunea pădurilor. În 1739 s-a instituit, în Banat, serviciul silvic regulat, iar cea dintâi reglementare oficială în materie din Transilvania datează din 1781. Prima lege silvică românească este considerată insă „Orânduiala de pădure” pentru Bucovina, tipărită în 1786; a urmat apoi „anaforaua” pentru codru, dumbrăvi şi lunci din 1794 a domnitorului Alexandru Moruzzi în Moldova, iar în ara Romanească o primă reglementare referitoare la pădure este dată în anul 1793. Toate aceste legiuiri reglementau, în principal, dreptul de proprietate şi de folosin ă asupra pădurilor, inclusiv fauna lor, cuprinzând, totodată, o serie de recomandări de ordin tehnic privind: stabilirea vârstei optime

2

pentru tăiere, cură irea pădurii, interzicerea păşunatului etc., care foloseau reglementării şi ocrotirii fondului forestier. Unele evolu ii socio-economice şi politice au importante consecin e pentru mediul natural. Aplicarea Tratatului de la Adrianopol (1829) favorizează, din punct de vedere comercial, cultura cerealelor, cerute la export, ceea ce determină creşterea suprafe elor agricole mai ales prin defrişarea pădurilor, precum şi o degradare a solurilor. Regulamentele organice din ara Romanească şi Moldova introduc o serie de restric ii exploatării patrimoniului natural, precum şi o serie de măsuri noi de administrare şi gestionare publică a acestuia. Au urmat unele reglementări (ca de pildă, în 1843 în Moldova şi 1847 în ara Romanească) care încercau să pună ordine în exploatarea pădurilor ce apar ineau bisericilor şi clerului şi au pregătit legiuirile moderne de mai târziu. Încetarea aplicării Regulamentelor organice determină revenirea la vechiul regim de libertate a dreptului de vânătoare, care avea să se men ină pană la apari ia primei legi a vânătorii din 1872. 1.2. Perioada modernă Perioada modernă, plasată în timp în a doua jumătate a secolului trecut şi pană la începuturile celui următor se caracterizează printr-o serie de noi acte normative şi activită i strict analitice, constând în acumularea de material faptic necesar stabilirii dimensiunilor şi trăsăturilor patrimoniului natural na ional. Codul penal roman, promulgat la 30 octombrie 1864 şi pus în aplicare la 1 mai 1865, prevedea restric ii privind vânătoarea în parcuri închise şi oprea otrăvirea peştilor în băl i, heleştee ori havuzuri (art. 309 şi 368); era sanc ionată, de asemenea, incendierea pădurilor şi a fâne elor (art. 358 şi 360). Aceste prevederi au fost preluate şi dezvoltate prin Legea pentru politica rurală din 25 decembrie 1868, al cărui art. 102 a introdus, pentru prima dată în ara noastră, oprirea vânătorilor timp de patru luni pe an, interzicerea distrugerii cuiburilor şi ouălelor păsărilor de interes cinegetic, precum şi unele măsuri de combatere a dăunătorilor şi bolilor la plante şi animale. La rândul sau, Codul civil din 1864, intrat în vigoare la 1 decembrie 1865 a cuprins unele dispozi ii referitoare la regimul juridic general al unor elemente ale patrimoniului natural. Aşa, de pildă, potrivit art. 473, constituie bunuri mobile prin natura lor „corpurile care se pot transporta de la un loc la altul, atât cele care se mişcă de la sine, precum sunt animalele, precum şi cele care nu se pot

3

pentru prima oară. realizarea unor prime sinteze asupra florei şi faunei din România. Se instituia. la 24 septembrie 1894. pescuit) sau la poluare (reguli de higienă publică. Regulamentul pentru industriile insalubre. stabilind perioada de oprire a vânătorii şi chiar prohibi ia totală a acesteia pentru unele specii. din 7 octombrie 1893. astăzi rezerva ie a biosferei. Sub raportul dreptului. flora Transilvaniei. În domeniul ocrotirii vegeta iei se adoptă „Condi iile generale pentru exploatarea pădurilor statului” (11 iunie 1896). precum şi Legea pentru 4 . Se remarcă. Astfel. în 1872. indiferent de proprietar. o serie de studii şi cercetări privind flora din Mun ii Rodnei (inclusiv Pietrosul Mare al Rodnei). Legea asupra pescuitului în 1896 ş. în scopul antierozional de fixare a solului şi regularizare a regimului apelor . Legea asupra serviciului sanitar (17 iunie 1874) stipula norme care trebuiau respectate de proprietarii stabilimentelor industriale. reclamate de necesită ile generale ale ării”.O serie de măsuri cu semnifica ii antipoluante au fost fixate de către noua Lege sanitară din 1885. Alte măsuri de sănătate publică au fost stabilite prin Regulamentul pentru condi iile de igienă şi salubritate publică.) fără a fi insă vorba de reguli juridice de protec ie propriu-zisă a mediului. în acest sens. ape. „Legea pentru vânat” reglementa dreptul la vânătoare. realizarea primelor grădini botanice (la Cluj şi Bucureşti).a. a întâilor rezerva ii paleontologice din ara noastră. completate prin Regulamentul pentru alinierea satelor şi construirea locuin elor ărăneşti din 14 iunie 1894. privind zgomotul etc. astfel încât să nu afecteze mediul ambiant ori să producă zgomot dăunător sănătă ii oamenilor şi animalelor. Se prevedeau sanc iuni aspre care mergeau pană la închiderea stabilimentului industrial necorespunzător exploatat sau între inut. care oferă o reglementare de ansamblu a regimului de exploatare a tuturor pădurilor. precum sunt lucrurile neînsufle ite”. Astfel. vânătoare. se afirmă o serie de reglementări tradi ionale. necesitatea igienizării unor păduri. La rândul său. La 19 iunie 1881 este adoptat primul Cod silvic al României. în scopul asigurării „pe tot locul unde natura terenului şi a esen elor vor permite. care cuprindea şi reglementări referitoare la pozi ia construc iilor şi alinierea străzilor. în 1874 este adoptată Legea asupra serviciului sanitar. lemnul pentru lucru şi industrie. apare prima lege a vânătorii.strămuta din loc decât printr-o putere străină. Vânătoarea putea fi efectuată numai cu puşca sau călare. referitoare la o serie de factori naturali (pădure. pe baza şi în aplicarea căreia s-a elaborat. Acum s-au pus bazele cercetării biologice de teren în condi ii în care flora şi fauna avuseseră pu in de suferit de pe urma impactului activită ilor umane.

ocrotirea unor suprafe e datorită valorii excep ionale a peisajelor lor precum: Mun ii Bucegi şi unele sectoare ale Văii Prahovei. referitoare la perioadele de prohibi ii (intre 15 februarie şi 15 august cu excep ia păsărilor călătoare care puteau fi vânate în anumite condi ii şi în acest interval). Preocupările vizând direct ocrotirea naturii îşi găsesc o expresie juridică. vulturii şi marile răpitoare înaripate) sau plante (precum Sophora jouberti de la Bagdad) amenin ate cu dispari ia. deosebit de arendarea licitativă. Astfel. 1. mai ales începând cu debutul secolului al XX-lea. Se afirmă un curent de opinii tot mai viguros (promovat în special de oamenii de ştiin a şi cultură) împotriva despăduririlor abuzive. Regimul legal al animalelor este îmbogă it printr-o serie de reglementări vizând ocrotirea animalelor de interes vânătoresc. din 22 decembrie 1899. În 1919. Apari ia şi dezvoltarea legisla iei privind conservarea naturii După această perioadă „preliminară”. Legea asupra poli iei vânatului şi regulamentul său de aplicare din 2 noiembrie 1891 au introdus elemente noi în privin a dreptului vânătorii. exploatării ira ionale a bogă iilor naturale etc. În sfârşit. Astfel. 5 . urmează o perioadă care marchează apari ia şi dezvoltarea preocupărilor legate în mod direct de ocrotirea naturii. degradării peisajelor. şi în favoarea elaborării şi adoptării unei legisla ii adecvate ocrotirii naturii. pentru ştiin ă”. După război. protec ia unor specii de păsări (egrete. în 1909. preocupările în materie s-au multiplicat. Au fost avute în vedere.crearea unui fond necesar pădurilor. func ionarii Ministerului Agriculturii au întocmit o listă cu monumentele de interes istoric sau ştiin ifico-economic ce urmau să fie trecute sub protec ia legilor. decimate pentru comercializarea penelor ca obiect de podoabă. men inerea coastelor şi fixării terenurilor pe moşiile statului (16 mai 1900) care are importante prevederi referitoare la tăierea ra ională şi regenerarea unor păduri rezervate în scopul prevenirii apari iei solului de eroziune. dar izbucnirea primului război mondial a zdruncinat realizarea proiectului. în Transilvania. la 21 octombrie 1899 este publicat Regulamentul pentru măsuri de apărare a sănătă ii publice fa ă de exploatările de petrol. O serie de măsuri pentru protejarea vânatului împotriva braconierilor au fost consacrate prin Regulamentul privitor la arendarea pe proprietă i ale statului a dreptului de vânătoare prin „permis”. ce se manifestă mai ales prin evolu ia unei mişcări militante în favoarea conservării unor specii de plante şi animale sau a habitatelor lor originare.3. pentru început. Sfatul Na ional de la Sibiu a introdus în articolul 2 din Legea agrară următorul alineat: „Toate locurile care prezintă un deosebit interes ştiin ific să fie expropriate în întregime.

În concep ia legii. norme vizând ocrotirea păsărilor migratoare ş. a valoroase obiective ca monumente ale naturii (36 de rezerva ii naturale cu o suprafa ă totală de aproximativ 15. Pe baza acestui act normativ s-a înfiin at prima Comisiune pentru ocrotirea monumentelor naturii. Problemele generale ale conservării naturii din această perioadă s-au realizat în condi iile dezvoltării economico-sociale planificate şi ale regimului politic totalitar. printre care şi parcul na ional „Retezat” în anul 1935). la 7 iulie 1930.M. vietă ile şi artefactele neistorice. 1. înso it de un Regulament de aplicare. 518 din 1954. ce merită a fi considerate pentru folosin a obştească actuală şi viitoare”. prima măsură de protec ie a naturii datează din 1904.4. Numai că.C. În plus. preocupările în materie s-au pus în al i termeni. 6 . Totodată. Comisia pentru ocrotirea naturii este reorganizată şi plasată sub autoritatea Academiei.Este considerată drept prima măsură legislativă romanească pentru protec ia naturii. prin excelen ă. administrarea monumentelor naturii a fost încredin ată primăriilor competente teritorial. Ocrotirea naturii era considerată o problemă de stat. La nivel local. Perioada 1950 . nr.pentru Oltenia 1936.a. cele privind marcajul traseelor turistice şi respectarea toponimiilor autohtone.1989: protec ia „planificată” După cel de-al doilea război mondial. în urma derulării procesului de unificare legislativă. a primei legi pentru protec ia monumentelor naturii a marcat începutul unei noi etape a procesului de organizare a activită ii de ocrotire a mediului în România. privind ocrotirea naturii. un caracter de cercetare ştiin ifică concretizată prin publicarea a numeroase studii. Adoptarea. erau monumente ale naturii „toate teritoriile. care au stat la baza ocrotirii. precum cele de aplicare a legii. Iaşi (1956) şi pe lângă baza de cercetări ştiin ifice din Timişoara (1959). când a fost redactat un anteproiect de lege ce cuprindea şi lista monumentelor naturale care urmau să fie proteguite din punct de vedere juridic. pe lângă filialele Academiei. În locul fostelor comisii regionale din anii 1930.000 ha. iar prin organisme regionale de acest gen (comisia regională pentru Ardeal în 1933. o nouă lege agrară avea să ignore aceste prevederi. 237 din octombrie 1950. 15 specii de plante şi 16 specii de animale. În Bucovina. note sau lucrări. prin lege. aprobat prin H. în acest context au fost elaborate o serie de norme tehnice. iar pentru Moldova 1938) activitatea acestor structuri a avut. la Cluj (1955). Primul act normativ de acest gen îl constituie Decretul nr. au fost create subcomisii.

nr. ulterior s-au adoptat. 5/1989). la propunerea Comisiei pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii. solul (Legea privind fondul funciar nr. măsuri provizorii în direc ia ocrotirii faunei. Reglementările juridice se diversifică. Pe această bază juridică generală. regimul juridic general al ocrotirii mediului.M. care a consacrat. H. pe de alta. aflate pe teritoriile propuse spre a dobândi calitatea de monument al naturii şi să prevină executarea oricăror lucrări care ar prejudicia integritatea acestor obiective. au impus şi în România o nouă viziune asupra problemelor de mediu şi trecerea la abordarea aspectelor vizând conservarea. să ofere reglementări specifice pentru diferi i factori naturali de mediu: protec ia resurselor de apă potabilă (Decretul nr. depozitelor fosiliere. gospodărirea apelor (legea din 1972) sau crea i prin activită i umane (H. pornind de la o reglementare cu caracter mai general referitoare la ocrotirea naturii. 518/1954 abilita instan ele administrativ teritoriale să adopte. în vederea dezvoltării şi particularizării reglementărilor de principiu. Sub raport legislativ. Mai mult decât atât. Legea privind gospodărirea ra ională. 974/1965 privind inspec ia sanitară de stat).C. Decretul nr.au fost înfiin ate comisii regionale de îndrumare pentru ocrotirea naturii şi conservarea genofondului.N. florei. Stocholm). deopotrivă în plan legislativ. 958/1967). Într-o primă fază. 9 din 20 iunie 1973) ca o reglementare cadru. protec ia şi ameliorarea mediului ambiant. 969/1967 privind amplasarea şi proiectarea întreprinderilor industriale şi a celor zootehnice. protec ia şi asigurarea calită ii apelor nr. mai ales în sensul conservării eşantioanelor reprezentative. 58/1974 şi cea privind sistematizarea teritoriului şi localită ilor urbane şi 7 . peşterilor ş. nr. o serie de acte normative vizând protec ia unor factori de mediu precum: apa (Legea apelor nr.a. iar. atotcuprinzătoare. inclusiv crearea unui cadru institu ional adecvat.C.M. pe de o parte. în anul 1973 s-a adoptat Legea privind protec ia mediului înconjurător (nr.U. având scopul de a ine o legătură permanentă intre Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii şi structurile politicoadministrative regionale şi a le sprijini în această privin ă. s-a conturat astfel. asupra mediului (iunie 1972. a stabilit o serie de reguli aplicabile principalilor factori naturali (aer. ape. Stocholm-ul a avut un impact decisiv din acest punct de vedere. 8/1974. păduri şi alte forme de vegeta ie) sau crea i prin activită i umane (aşezări omeneşti). Conştientizarea la nivel planetar a gravelor probleme ecologice şi desfăşurarea primei Conferin e mondiale a O. dar reflectă aceeaşi concep ie limitată la ocrotirea naturii. un corpus juridic care a încercat ca. institu ional şi cel al doctrinei.

eficien a cadrului legislativ-institu ional a fost diminuată de atitudinea şi concep ia generală a sistemului politicoeconomic. prin legile anuale ale „Planului na ional unic de dezvoltare economico-socială” s-au stipulat o serie de indicatori economici referitori la calitatea mediului. prin natura lor pot afecta negativ mediul. de principiu. al acestor măsuri. regimul totalitar a interzis orice fel de transparen ă în ceea ce priveşte starea generală a calită ii mediului. 2/1987) etc. De asemenea. în 1974 s-a creat Consiliul Na ional pentru Protec ia Mediului Înconjurător. gradul de poluare. financiar. utilizabile în domeniul economic. prin excelen ă declarativ. „Programul na ional pentru conservarea şi dezvoltarea fondului forestier în perioada 1976-2010” (Legea nr. regimul materialelor explozibile în economie. precum: „Programul na ional de perspectivă pentru amenajarea bazinelor hidrografice „(Legea nr. eliminarea pagubelor aduse economiei prin poluarea şi degradarea naturii. 2/1976) etc. Ca o expresie a domina iei strategiei dezvoltării planificate.administrativă ş.rurale nr.) ceea ce a alterat şi mai mult efectele lor sociale generale. administrativ etc. politică. absen a unor măsuri adecvate de implementare (de natură diversă: economică. exploatarea lor ra ională. au fost elaborate şi investite cu putere de lege o serie de programe privind gestiunea unor importan i factori de mediu. Pe de altă parte. Sub raport institu ional. institu ional . penal. au fost instituite o serie de reglementări specifice referitoare la unele substan e şi produse chimice sau alte produse care. factorii poluan i şi impactul lor asupra nivelului de via ă al popula iei. consacrate în domeniul mediului nu şi-au găsit o reflectare şi dezvoltare corespunzătoare în celelalte ramuri ale dreptului (civil. Toate aceste aspecte au fost amplificate şi actualizate prin faptul că. pădurile (Legea privind conservarea. Caracterul prea general. domeniul nuclear. economică şi men inerea echilibrului ecologic nr. precum şi recuperarea pe scară largă a substan elor reziduale. 59/1974). Totodată. 1/1976). protejarea şi dezvoltarea pădurilor. mai ales în ultimele decenii. regimul substan elor şi produselor toxice etc. 8 . economic.a. ca organ central al administra iei de stat.) conjugate cu politica consecventă de dezvoltare deformată (caracterizată printr-un ritm înalt al creşterii economice şi orientarea către ramuri mari consumatoare de resurse naturale şi deosebit de poluante) au făcut ca eficien a lor în plan practic să fie deosebit de scăzută. Dispozi iile legale. cu filiale teritoriale departamentale.

în cazul unor poluări grave. Butterworths Lexis Nexis. Malheiros. Presses Universitaires de Rennes. Ramon Martin Mateo. P. D. Capitolul II NO IUNEA. 2006. Droit de l’environnement. una dintre marile deficien e ale legisla iei ecologice din această perioadă a constituit-o slaba preocupare vizând aplicarea sa. Semnificativ este. M. încetarea totală sau par ială a activită ii unită ilor economice culpabile. a sanc iunilor contraven ionale sau penale care. VIII edizione.) corespundeau standardelor interna ionale în materie. în ciuda declara iilor oficiale. Litec. Claudia Pasqualini Salsa.Chiar dacă. Dreptul mediului. 1980. în special: J. să se dispună. Tratat de drept al mediului. Bucureşti. Preeminen a absolută a factorului economic a condus la neglijarea (aproape totală) a dimensiunii ecologice a dezvoltării. 7-éme editions. distincte în cadrul sistemului juridic. 2005. Paris. Paris. au fost arareori aplicate). De altfel. 2004. ca sanc iune administrativă. inclusiv în privin a utilizării mijloacelor juridice (ca. Editura Economică. în mare parte rămânând la stadiul simplu de declara ii de inten ii. 2003. din punct de vedere formal. 2003. Veronique Insergent-Brisset.I-II. acestea nu erau aplicate. Edisofer. Droit de l’environnement. dreptul mediului depăşind stadiul unor simple dezvoltări în cadrul ramurilor tradi ionale1. Presses Universitaires de France. Daniela Marinescu. Editoris. Tratado de derecho ambiental. deşi stipulate în diverse acte normative pertinente. Morand-Deviller. Editura All Beck. Leme Machado. Paris. 2005. stasuri etc. Despax. M. Dalloz. faptul că. Paris. tratat. Diritto ambientale. J. reglementările tehnice (standarde. Droit de l’environnement. Lamarque. 2003. 2002. vol.A. Sao Paulo.a. London. Mircea Du u. PUF. 2005. în acest sens. 4-th editions. 2002. Madrid. Le droit de l’environnement. „Que sais-je“. Bucureşti. al prescrip iilor şi con inutului lor. Droit de la protection de la nature et de l’environnement. Direito ambiental brasileiro.Hughes ş. deşi unele reglementări prevedeau posibilitatea ca. col. Droit de l’environnement. TRĂSĂTURILE DEFINITORII ŞI DEFINI IA DREPTULUI MEDIULUI Evolu iile generale înregistrate în ultimele decenii au determinat un proces amplu de formare şi afirmare a unei ramuri noi. lucrarea fondatoare pentru dreptul francez. 1 9 . 1973. 5-éme edition. Paris. Maggioali Editore. Agathe Van Lang. Prieur. această măsură nu a fost aplicată niciodată. de pildă. Asupra problematicii generale a dreptului mediului a se vedea. norme de calitate. Environmental Law. LGDJ.

„milieu“) a fost folosit începând din secolul al XIX-lea în sens biologic.).V. Defini ia no iunii de mediu Termenul de mediu („environment“. conservarea şi ameliorarea mediului ambiant. La originea sa. „umwelt“. este definit ca spa iul locuit şi influen at de către om. a luat naştere şi se dezvoltă continuu o categorie de rela ii sociale privind protec ia. Şi acestea mai ales pentru a introduce un minimum de precizie absolut necesară juridicului. care ar fi „circumstan ele. cu trăsături specifice. Trăsături definitorii 1. ca ambian ă naturală a vie uitoarelor. în domeniul geografiei (K. S.a. la care se adaugă „ansamblul condi iilor sociale şi culturale care influen ează via a unui individ ori a unei comunită i“. solul şi fiin ele) care ac ionează asupra unui organism ori unei comunită i ecologice şi determină în defini ie forma şi supravie uirea lor“. care nu constituie obiect de reglementare pentru nici una dintre ramurile tradi ionale ale dreptului. P. Rifler. şi a avut rolul de a desemna spa iul din jurul omului („medio ambiente“ în spaniolă. Frecventa sa utilizare. în circumscrierea grupului de norme ale dreptului mediului. Mehedin i ş. ulterior. de la Blanche. Dic ionarul Webster preferă o defini ie generală a mediului.a. Obiectul dreptului mediului Ca urmare a transformărilor care au avut loc în cadrul raporturilor dintre om (societate) şi mediu. Considerăm astfel că. conservare şi dezvoltare a acestuia. termenul de mediu a izvorât din substantivul englezesc „environment“. preluat apoi şi în franceză sub forma „l’environnement“ şi în alte limbi. inclusiv la nivelul limbajului comun.1. obiectele ori condi iile care înconjoară persoana“. Aceste defini ii de dic ionar au sfârşit prin a se orienta progresiv către o dublă accep iune a termenului: „cadru de via ă al individului şi/sau 10 .1.1.). precum şi a în elesurilor legale ale no iunilor de protec ie. „meio ambiente“ în portugheză. despovărată de un sens juridic precis creează alte dificultă i. chimici şi biotici (precum climatul. „al biah“ în arabă ş.1. urmată de precizarea „ansamblul factorilor fizici. 1. El a fost definit în „Le Grand Larousse“ din 1972 ca fiind „ansamblul elementelor naturale şi artificiale care condi ionează via a umană“. trebuie să pornim de la precizarea no iunii de mediu şi a semnifica iilor sale în plan juridic.

aer şi sol în interac iunea lor. juridică.U. În cadrul aceluiaşi colocviu. S. op. precum şi interac iunea dintre aceste elemente) şi 2 J. cit. medicina. p. O dată cu apari ia şi amplificarea problemelor ecologice. potrivit consiliului interna ional de limbă franceză al colocviului interna ional „Enseignement et Environnement“ (Aix en Provence. inclusiv zonele umede. 1999. care a făcut tranzi ia spre conceptul complex de mediu care se afirmă astăzi.ansamblul condi iilor. 1969).. iunie 1972). problema transporturilor. artele.A. susceptibile să ac ioneze asupra organismelor vii şi activită ilor umane“. solul. diversitatea biologică şi componentele sale. care îi poate determina sau schimba existen a şi poate influen a total sau par ial modul său de via ă“. imediat sau ulterior asupra vie uitoarelor. „Council Directive“ din 27 iunie 1967). susceptibile de a crea un efect direct sau indirect. ac iunile concrete – de natură economică.. marine şi costiere. mediul reprezintă „ansamblul. Astfel. Aşa cum afirma un specialist francez. al aspectelor fizice. apa. precum directivele referitoare la informa iile privind mediu. biologice şi sociale. Un document al Consiliului Europei stabilea că „mediul înseamnă apă.. precum şi în documentele primei Conferin e a Na iunilor Unite privind mediul (Stockholm.. existent la un moment dat. se afirmă o concep ie holistică privind mediul ca obiect de interes şi de ac iune publică. sistemul de comunica ii în ansamblul său. Albin Michel. În acelaşi timp. chimice. institu ională etc. 21 şi urm. inclusiv organismele modificate genetic. Enciclopedia Universalis. se pot include şi învă ământul. 2. 11 . peisajul şi ariile naturale.“2 Definirea mediului în raport direct cu condi ia naturală a omului a dus la formularea termenului de „mediu uman“ („human environment“). precum şi raportul dintre acestea şi orice alt organism viu“ (art. 1972). ce s-a reflectat cu pregnan ă în termenii actelor normative adoptate în unele ări la sfârşitul anilor 1960 (precum National Environmental Policy Act. Pentru Comunită ile Europene. mai ales în a doua jumătate a secolului trecut. Paris. omului şi activită ilor umane“. comisia pentru limba engleză formulează o defini ie în care consideră mediu „ansamblul tuturor fiin elor şi lucrurilor care compun spa iul apropiat şi îndepărtat al omului. „într-o asemenea perspectivă. în complexitatea lor rela ională. Lamarque. – în vederea prevenirii şi combaterii poluării au reclamat circumscrierea şi definirea mai precisă a conceptului de mediu şi a elementelor sale componente. sporturile. petrecerea timpului liber. constituie cadrul şi condi iile vie ii omului“. orice poate intra în conceptul de mediu. Pentru alte defini ii în materie a se vedea Dictionnaire de l`Ecologie. arată că acestea din urmă vizează starea elementelor de mediu (cum sunt aerul şi atmosfera. Alte documente comunitare. criminologia etc. suprafa a terestră. mediul reprezintă „ansamblul elementelor care.

solul. Conven ia privind răspunderea civilă pentru daune rezultând din exercitarea de activită i periculoase pentru mediu (1993) îl defineşte în sensul că acesta cuprinde „resursele naturale abiotice şi biotice. Conven ia Benelux în materie de conservare a naturii şi protec ie a peisajelor (8 iunie 1982) consideră mediul natural ca fiind „mediul natural al omului. care afectează echilibrul ecologic. şi interac iunea dintre aceşti factori. de aceea.. Legea portugheză a mediului din 1987 se aplică la cvasitotalitatea elementelor constitutive ale mediului natural şi uman. Legisla iile na ionale conferă conceptului semnifica ii şi dimensiuni specifice. legea bulgară a mediului din 1991 consideră mediul „un ansamblu de factori şi elemente naturale şi antropogenice corelate. inclusiv deşeurile radioactive. 1971). precum rocile. legile din Belgia sau Columbia. termenul de „mediu“ nu este de obicei precis definit. atotcuprinzătoare (legea malaeziană din 1974).195/2005. apa şi atmosfera. elementele mediului sunt enumerate fără a fi plasate în cadrul unei defini ii (legea adoptată de SUA în 1969).. apa. în legea venezuelană în materie din anul 1976). La rândul său. În unele situa ii. pământul. Potrivit OUG nr. iar sensul în care este utilizat este amplu şi.“ În privin a documentelor interna ionale. La rândul său.”milieu”) şi 3 12 . mediul3 reprezintă ansamblul de condi ii şi elemente naturale ale Terrei: aerul. calitatea vie ii şi sănătatea umană. mediul reprezintă „natura înconjurătoare în care se află lucrurile şi fiin ele”. şi până la defini ii globale. radia iile sau deşeurile. 1976. patrimoniul cultural şi istoric şi peisajul“. deversările şi alte evacuări în mediu. flora şi fauna şi în special eşantioanele reprezentative ale ecosistemelor naturale. emisiile. foloseşte în mod corect termenul de „mediu”. cu obiective legislative specifice (de pildă. aspectele OUG nr. şi Mexicului. apa. Din păcate. Aşa de pildă. inclusiv aerul. cele precum aerul. solul. din 1974). ce afectează sau pot afecta elementele de mediu). bunurile care compun moştenirea culturală şi aspectele caracteristice ale peisajului“. zgomotul.195/2005.fr. cuprinzând elementele abiotice (nevii). diverse. Declara ia de la Stockholm (1972) se mărgineşte să enumere (principiul 2) elementele care compun mediul: „Resursele naturale ale Globului.factorii (cum sunt substan ele. inclusiv flora şi fauna în stare sălbatică“. Totuşi. fauna şi flora. de la simpla sa men ionare în titlul actului normativ. energia. în absen a unui tratat global. şi elementele biotice (vii). În documentele ONU. subsolul. la o defini ie par ială. de exemplu. sau identificarea mediului ambiant cu resursele poluabile (cazul Japoniei. nu există o defini ie clară a no iunii de mediu. în română nu avem două vocabulare pentru a desemna un mediu fizic (ex. incluzând biocenozele naturale şi seminaturale. apa. fără a fi definit expres (de exemplu. Legile na ionale mai recente complică în loc să simplifice defini ia. şi nu expresia pleonastică „mediul înconjurător” potrivit DEX. ambiguu.

O defini ie legală a protec iei mediului. Ordonan a de urgen ă nr. 5 J.71-79. Prieur. după cum se poate observa din analiza diverselor puncte de vedere exprimate. utilizează şi defineşte conceptul de mediu natural considerat a fi ansamblul componentelor. b) cel specific vocabularului arhitec ilor şi specialiştilor în urbanism. în ciuda dezvoltărilor din ultimele decenii.caracteristice ale peisajului. Morand-Devillier. în sens urbanistic. cuprinzând elementele enumerate anterior.Hristea. întâlnim două sensuri curente ale termenului de mediu: a) cel reieşit şi afirmat de ştiin ele naturii şi aplicat la realită ile societă ilor umane (abordarea ecologică). de natură diversă. forma iuni geologice. mediul se situează între o concep ie prea restrânsă. Pentru această problemă a se vedea Th. ape subterane.. conservarea habitatelor naturale a florei şi faunei sălbatice. Aşa cum afirma profesorul Michel Prieur.236/2002 privind regimul ariilor protejate. nr. 6 M. 4 M. Orice nu face obiectul unei interven ii umane ar fi natură6. precum şi fiin ele vii. cit. „natura“ văzută în globalitatea sa regrupează siturile şi peisajele. op. şi o protec ie prea globală. Abordarea şi defini ia mediului acceptate de către jurişti diferă şi ele. op. având calitatea intrinsecă de păstrător al vie ii şi generator de resurse necesare acesteia (art. toate straturile atmosferice. sistemele naturale în interac iune. calitatea vie ii şi condi iile care pot influen a bunăstarea şi sănătatea mediului.4 13 . cit.4 lit. Aşa de exemplu. p. cit.350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismului. protec ia naturii.environnement”). mediul constituie astăzi o „no iune-cameleon“4. precum şi ecosistemele. 6. natura este un alt concept vag. op. toate materiile organice şi anorganice. structurilor fizico-geografice.. p. p.1/2003. în sensul „ansamblul de ac iuni şi măsuri privind protejarea fondului natural şi construit în localită i şi în teritoriul înconjurător. atrăgând spre acesta ansamblul problemelor referitoare la calitatea vie ii5. inclusiv unele valori materiale şi spirituale. biologice şi biocenotice naturale. terestre şi acvatice. „Un pleonasm evitabil: „Mediu înconjurător”. potrivit unei asemenea viziuni. care îl defineşte drept ansamblul de elemente şi echilibre de for e concurente. La rândul său. Prieur. care îl consideră drept zona de contact între un spa iu construit şi mediul ambiant (natural şi artificial). o găsim în legea nr. Tot reglementarea-cadru privind protec ia mediului defineşte no iunea de mediu geologic ca fiind ansamblul structurilor geologice de la suprafa a pământului în adâncime: sol. În general. a). 2. care condi ionează via a unui grup biologic. în Revista română de drept al mediului.. mediul ca ansamblu (fr. p.

dreptul mediului reglementează acele rela ii sociale care iau naştere în procesul de protec ie. Urmând îndeaproape abordarea lui M. Ca o concluzie. un rol deosebit îl ocupă. în care se desfăşoară activită ile umane. mediul constituie ansamblul factorilor (naturali sau crea i prin activită i umane) care ac ionează asupra condi iilor de via ă şi existen ă ale omului (societă ii)7. din 27 iunie 1972). în De obicei. mediul este descris ca fiind „habitatul creat pe pământ pentru fiin ele vii“. asupra mediului în general“ (Rezolu ia O. ulterior. Din această perspectivă. De aceea este foarte important ca reglementările speciale în materie să cuprindă o defini ie „legală“. Aşadar termenul de „mediu“ poate descrie un sector limitat ori un spa iu şi factori în număr aproape infinit. pentru a face astfel opera ionale diversele reglementări în materie. pe această cale. se concepe astfel precum cadrul. considerăm şi noi că este absolut necesară o defini ie legală globală cât mai exactă a mediului. Dincolo de varietatea unor asemenea defini ii.2. în primul rând juridicoadministrativ. În accep ia sa fizică cea mai largă.1. De aceea. Măsurile de conservare şi protec ie au apărut primele în timp. cuvântul „mediu“ corespunde ideii relativ clare în nucleul său central şi imperfect în contururile sale. conservare şi ameliorare a calită ilor naturale ale mediului. Prieur şi având în vedere laxitatea şi diversitatea prevederilor juridice în materie. în consecin ă. chiar ameliorarea calită ilor lor naturale. într-o aproxima ie generală. totodată. determinat de natură. cei preocupa i de dimensiunea teoretică a acestei noi ramuri de drept. dar prelucrat de către om. o dată cu diversificarea preocupărilor şi conturarea unei concep ii moderne în materie. în accep iunea no iunii de mediu nu sunt cuprinse problemele mediului muncii (chiar dacă expunerile profesionale la zgomot ori la poluări nu sunt deloc diferite în natura lor).M. s-a trecut la instituirea unor sisteme care să favorizeze gestionarea şi utilizarea ra ională a resurselor mediului şi. 7 14 . Elemente ale obiectului de reglementare Ca ramură distinctă a sistemului dreptului. Aceasta trebuie să ofere elemente concrete. la care să se raporteze cei chema i să le aplice şi.Mediul. În concep ia Organiza iei Interna ionale a Muncii. 1. astfel încât să devină opera ională la nivel concret. „mediul muncii este un element important al mediului“.I. este de domeniul eviden ei că defini ia mediului are numeroase consecin e şi implica ii asupra dreptului mediului. iar „ameliorarea mediului muncii se repercutează. ca no iune antropocentrică.

O asemenea concep ie a fost exprimată de „Strategia mondială pentru conservare“ (1980) prin definirea conservării ca „gestiune a utilizării biosferei pentru fiin a umană. conservarea. conform căreia protec ia presupune elaborarea şi aplicarea unei planificări şi gestiuni ecologice globale. proceduri. protec ia cuprinde în linii generale toate problemele prevenirii şi combaterii degradării mediului. În acelaşi timp. astfel încât să producă un mai mare şi durabil beneficiu pentru genera iile actuale. el însuşi are o capacitate limitată de absorb ie şi neutralizare a ac iunilor nocive. dar nu se reduce la acestea şi nu le presupune întotdeauna. men inerea la un nivel calitativ durabil a resurselor naturale. iar sistemul teritorial care reprezintă unitatea teritorială fundamentală trebuie să func ioneze astfel încât suma intrărilor şi ieşirilor să fie o mărime relativ stabilă în timp. conservării şi ameliorării sale. existen a sa nu privesc într-o manieră integrală calitatea. care implică o creştere. adoptarea unor măsuri pozitive pentru împiedicarea deteriorării mediului. resursele sale sunt finite. dar cu men inerea poten ialului său pentru a satisface şi necesită ile genera iilor viitoare“. care se referă în special la faptul că mediul ambiant este un sistem a cărui integritate este asigurată prin func ionarea echilibrată a subsistemelor sale (naturale şi umane). În sens larg. În sfârşit. Din perspectivă juridică se urmăreşte. cuprinzând reglementări. Urmăreşte reproducerea şi între inerea dimensiunilor naturale ale acestuia. prezintă echilibre fragile. supravie uirea resursei. Protec ia mediului. 15 . o amplificare a calită ilor naturale ale factorilor de mediu. Se realizează prin instituirea anumitor obliga ii. pe această bază. care se limitează în principiu la domeniul resurselor naturale. iar pe de altă parte. în ultimii ani se afirmă o viziune integrată. tinzând numai la men inerea condi iilor necesare pentru reproducerea resurselor permanente. Aşadar este vorba despre gestiunea resurselor renovabile şi evitarea gaspilajului resurselor naturale nerenovabile. Aşadar protec ia vizează un obiectiv mult mai larg decât conservarea. pe de o parte. relevarea semnifica iilor acestor elemente definitorii. În sfârşit. institu ii existente la nivel na ional şi interna ional. Din acest punct de vedere se impune respectarea legilor conservării mediului. Conservarea mediului ambiant. este considerată elementul central al obiectului dreptului mediului. stabilirea unor condi ii speciale şi stipularea unor interdic ii privind utilizarea ra ională a resurselor naturale. protec ia nu angajează cu necesitate conceptul de ameliorare. În ultimul timp. evitarea activită ilor nocive. în sens larg. Randamentul durabil optim semnifică faptul că o resursă naturală renovabilă trebuie să fie exploatată fără a trece de limita care garantează refacerea sa şi. să precizăm că păstrarea mediului. prevenirea şi combaterea poluării mediului şi a efectelor dăunătoare ale fenomenelor naturale asupra elementelor sale componente.precizarea dimensiunilor sale.

în rev. de Jouvenel. No iunile sunt prezentate în special pe baza lucrării Dictionnaire de l’Ecologie. Paris 1999. Spre deosebire de conservare care presupune numai între inerea unui statu-quo durabil. Are ca obiectiv definitoriu îmbunătă irea stării şi calită ii factorilor naturali şi a celor crea i prin activită i umane în vederea unei optime interac iuni socioeconomico-ecologice între om (societate) şi natură. într-o stare favorabilă (art.236/2000 defineşte conservarea. ca reprezentând acea parte a mediului care nu a făcut în mod direct obiectul interven iei omului. siturile. Dintre defini iile legale cuprinse în OUG nr. afectarea mediului natural cu efecte asupra calită ii vie ii. Sunt edificatoare în acest sens reglementările legale privind conservarea şi dezvoltarea fondului forestier.deteriorarea mediului .U. vocabularul juridic a re inut şi al i termeni ai ecologiei. eviden iind faptul că acesta priveşte nu numai natura.p).G.alterarea caracteristicilor fizico-chimice şi structurale ale componentelor naturale şi antropice ale mediului.195/2005 şi care interesează acest capitol arătăm: . Natura – este definită. Alături de aceste no iuni. relevându-le semnifica iile curente conferite8. ci şi omul în raporturile sale sociale. Calitatea vie ii – a devenit un fel de complement indispensabil al mediului. Arcadie. Al i termeni. în consecin ă. reducerea diversită ii sau productivită ii biologice a ecosistemelor naturale şi antropizate. 3.O. 1980. Ed. Dictionnaire de l`ecologie… Documentele interna ionale şi actele normative interne au preluat tehnica definirii exprese a principalilor termeni ecologici utiliza i. ea nu poate fi obiect de drept“9.4 lit. nr.1.2 al O. ei devin însă no iuni-cheie şi pentru dreptul mediului. 9 J. Ameliorarea calită ii mediului. Lamarque. După J. Termenul a fost folosit pentru prima dată în sensul actual de către B. cuprinzând. dintr-o perspectivă naturistsectorială ca fiind ansamblul de măsuri care se pun în aplicare pentru men inerea sau refacerea habitatelor naturale şi a popula iilor de specii de faună şi floră sălbatică. timp liber etc. Albin Michel. calitatea vie ii „nu poate constitui un vag fundament moral al protec iei mediului. de Jouvenel în 1958. nr. p. A se vedea în acest sens termenii şi expresiile definite în art.195/2005. fără a le da întotdeauna o defini ie precisă în planul dreptului.3. care consideră că „problema esen ială din punctul meu de vedere este ca formele viitoare de progres trebuie să poarte asupra calită ii vie ii“10. ameliorarea implică acte pozitive pentru îmbunătă irea calită ii mediului. în termeni generali. de muncă.. op. 160. p. XIV. Lamarque. de aceea ne vom opri asupra câtorva dintre aceştia. ameliorarea factorilor climatici şi îmbunătă irea condi iilor naturale de muncă şi via ă ale popula iei.G. Organization du travail et amenagement de l’existance. cit. 8 16 . 10 B. peisajele şi ecosistemele. Encyclopedia Universalis.

atmosferei şi solului. termică. în principal. ca şi prin amenajarea necorespunzătoare a teritoriului. Desigur. Mediul se constituie ca un sistem multidimensional. preparat sub formă solidă. Metoda de reglementare În privin a metodei de reglementare. obstacolul principal în calea unui asemenea demers îl reprezintă conceperea unor norme globale care rămân opera ionale în sectoare particulare. lichidă. nr. . ci şi factori culturali şi sociali. care asigură men inerea structurii. în Revue d`urbanisme. criteriu subsecvent de delimitare. datorită faptului că protec ia. ocrotirea şi dezvoltarea mediului reprezintă o problemă de interes na ional. introdusă în mediu. .introducerea directă sau indirectă a unui poluant care poate aduce prejudicii sănătă ii umane şi/sau calită ii mediului.poluant – orice substan ă. modifică echilibrul con inutului acestuia şi al organismelor vii şi aduce daune bunurilor materiale. statul intervine în mod direct. gospodărirea şi valorificarea lor deficitară. adoptarea unor reguli de competen ă materială şi teritorială într- C. de poluarea apei.echilibrul ecologic – ansamblul stărilor şi interrela iilor dintre elementele componente ale unui sistem ecologic. dăuna bunurilor materiale ori cauza o deteriorare sau o împiedicare a utilizării mediului în scop recreativ sau în alte scopuri legitime. care cuprinde în sens larg nu numai elementele fizicochimice. 11 17 . pentru dreptul mediului este metoda sistematică de analiză. 171/1979. pentru a construi un drept al mediului corespunzător este necesară elaborarea unei perspective teoretice pe baza analizei sistematice. de Vilmorin. Într-adevăr. imperativ reglementării juridice a raporturilor sociale din acest domeniu de activitate. fără a compromite posibilitatea genera iilor viitoare de a-şi satisface propriile necesită i.cauzate. radia ie electromagnetică.dezvoltare durabilă . 1. conferind un caracter de autoritate.dezvoltarea care corespunde necesită ilor prezentului.2. . din punctul de vedere al analizei ştiin ifice. complexitatea elementelor componente ale mediului şi a rela iilor dintre acestea impun utilizarea metodei sistematice pentru o abordare juridică adecvată a problemelor protec iei naturii. gazoasă sau sub formă de vapori ori de energie. Dar ceea ce este specific. supraexploatarea resurselor. ionizantă. Ca atare. 24. fonică sau vibra ii care. func ionarea şi dinamică ideală a acestuia. .poluare . p. Protection de l’environnement et perspective juridique. deci inclusiv dreptul11.

s-ar realiza o mai bună integrare a preocupărilor ecologice în ansamblul sistemului juridic. corelate şi coordonate. dreptul-regulă. şi. Dar ceea ce caracterizează normele dreptului mediului este faptul că. apoi sar elimina contradic iile şi paralelismele dintre regulile juridice concurente. prescriind conduite şi atitudini bine conturate. na ională). evitarea transferului poluării dintr-un mediu într-altul presupune adoptarea unor măsuri integrate. acestea sunt norme tehnice sanc ionate pe cale juridică. a celor două ipostaze ale dreptului: dreptul-cercetare. „legile naturii“ sunt de o importan ă maximă şi de aceea ştiin a este utilizată pentru a prevedea şi a regla consecin ele comportamentului uman asupra fenomenelor naturale. regională. capabile să permită o ac iune de valorificare ra ională. pentru normele sale. 299. aplicativ. În acelaşi timp. 18 . ca în cazul dreptului mediului. 12 Asupra limitelor analizei sistematice fondate pe modele a se vedea Les limites de la modelisation globale. În primul rând. fără ca dreptul mediului să dispară ca ramură specială (cu riscul deloc neglijabil ca integrarea să consacre subordonarea intereselor mediului altora mai importante). Alături de caracterul sistematic. Caracterul normelor juridice Întrucât respectarea prescrip iilor lor prezintă astăzi o importan ă deosebită.un context diversificat şi mai ales izolarea sistemului dreptului mediului de sistemul judiciar în ansamblul său12. în majoritatea lor covârşitoare. garantându-se totodată autonomia necesară a acestora. stabilind termene şi modalită i stricte de realizare a unor obiective precis definite. deosebit de evidentă este şi interdisciplinaritatea dreptului mediului. 2/1972. Astfel. corespunzătoare a naturii. s-ar facilita eventuala elaborare a unui cod al mediului. 1. creator. nr. Totodată. în Revue internationale des sciences sociales. s-ar putea institui o ierarhizare mai bună a diferitelor niveluri de organizare şi coeren ă (interna ională. dinamica şi evolu ia procesuală a factorilor de mediu impun o flexibilitate deosebită a reglementărilor şi politicilor de mediu. s-ar valoriza corespunzător conceptul de resurse naturale ori „bunuri ale mediului“ ca patrimoniu comun şi. s-ar permite abordări orizontale de-a lungul unor categorii verticale de mediu şi de spa ii care alcătuiesc mediul. normele acestei noi ramuri a sistemului de drept sunt în mare parte norme imperative (onerative sau prohibitive). p. la o împletire mai strânsă. Poate că în nici o altă ramură şi disciplină juridică nu asistăm. în sfârşit.3. până la confundare. Avantajele care ar rezulta dintr-o construc ie şi func ionare sistemică a dreptului mediului (care s-ar putea sprijini şi pe informatica juridică) ar fi multiple.

S. 1.Într-adevăr. 165. pot fi subiecte ale rela iilor reglementate de normele dreptului mediului statul. în consecin ă. judecătorul nu poate declanşa de unul singur reac ia socială. De altfel. pentru aprecierea corectă a situa iei de fapt şi aplicarea corec iei se impune recurgerea la expert. în sensul ob inerii unui maximum de rezultat tehnicoeconomic.) şi persoanele fizice. în sfârşit. Calitatea subiectelor raporturilor juridice Potrivit legii. Cu toate acestea normele juridice nu reprezintă. La régulation technologique: le difficile mariage entre le droit et la technologie. Aşa de exemplu. Ele rămân în ultimă instan ă norme de drept cu un con inut special. ce instituie o ordine socială producând un sistem coerent de diferen e simbolice care nu poate fi o simplă transpunere de categorii ştiin ifice. care participă la determinarea semnifica iilor normei de drept. În raporturile juridice privind mediul apare adeseori statul ca reprezentant sau apărător al Pentru literatură a se vedea: M. celelalte persoane juridice (asocia ii. în Jurisclasseur periodique. mişcări etc. Pollak. Ivainer. I. T. „Tehnicitatea“ dreptului mediului favorizează unificarea şi uniformizarea reglementărilor în materie. autonomia ordinii juridice înseşi. R. prin armonizarea legisla iilor na ionale şi adoptarea unor documente interna ionale globale.4.P. Ca atare. 1982. 13 19 . fizice. De l’ordre technique à l’ordre public technologique. În elegerea semnifica iilor normelor sale – condi ie prealabilă şi indispensabilă a realizării lor – reclamă un minimum de cunoştin e ecologice şi impune o abordare pluridisciplinară. fizicii. o simplă transcrip ie de date ştiin ifice. geografiei. se vorbeşte pe bună dreptate despre faptul că dreptul mediului nu poate fi disociat de studiul biologiei.F.. formând o adevărată „ordine publică tehnologică“13. regulile „de poli ie“ în materie de poluare sunt exprimate sub formă de prescrip ii tehnice. dreptul mediului este marcat în substan a sa de strânsă interdependen ă cu ştiin ele naturii şi tehnologia. numeroase norme juridice privind mediul ambiant sunt la origine norme tehnice care urmăresc optimizarea ac iunii umane (sociale) în raport cu natura. chimiei. sociologiei etc. confruntarea numeroaselor strategii de ac iune din partea grupurilor sociale ori actorilor administrativi şi economici. în acest caz. iar între datul construit şi norma de drept se intercalează numeroşi factori: multiple opera iuni de calificare socială şi juridică a obiectelor şi problemelor.2495. organele şi institu iile de stat. 1912. în condi iile conservării şi dezvoltării calită ilor naturale ale mediului. chimice şi acustice.

). aşa că cea mai adecvată denumire. mai ales la acest concept. Madrid. Las diversas interpretaciones del derecho ambiental. 14 20 . dreptul trebuie să reglementeze toate aspectele mediului: gestionarea resurselor naturale. şi dreptul s-a raportat. În plus. Într-adevăr. „environmental law“ în limba engleză ş. drept ecologic. Defini ie Pe baza unor asemenea considera ii privind necesitatea. în limba spaniolă. ni se pare a fi cea de dreptul mediului. prin generalizarea no iunii de mediu. O defini ie cu puternice reminiscen e socializante formulează A. rolul şi dimensiunile acestei noi ramuri de drept putem formula şi o defini ie a dreptului mediului14. această nouă ramură a dreptului cunoaşte denumiri diferite: dreptul protec iei naturii şi a mediului. şi obliga ii pentru toate persoanele fizice şi persoanele juridice. Journées sur l’environnement et le droit. 1983. protec iei mediului şi asigurării securită ii ecologice a popula iei“ (Dreptul ecologic. cele centrale şi locale. drept ambiental..intereselor generale ale societă ii sau un organ al său ac ionând în această calitate. Barnes Ballesteros. Capcelea: „Totalitatea normelor de drept ce reglementează rela iile sociale în domeniul utilizării naturii şi resurselor ei. 10).. „droit de l’environnement“. Ini ial. nr. legile prevăd adeseori atribu ii şi răspunderi speciale pentru autorită ile de mediu. În acelaşi timp. repararea daunelor ecologice. în condi iile contemporane. („droit de la protection de la nature et de l’environnement“. 3. Pentru diverse defini ii ale dreptului mediului a se vedea R. dar şi simpla protec ie. protec ia mediului. El depăşeşte astfel perspectiva ecologică (interac iunea dintre om şi natură). M. CIFCA. răspunderea pentru nerespectarea normelor legale în materie etc.. dreptul mediului (înconjurător) etc.a. dreptul mediului şi conservării. considerăm ca mai adecvată specificului şi obiectivelor definitorii ale acestei noi ramuri denumirea de dreptul mediului. Dreptul. „environmental law“. şi în ce priveşte denumirea. 2. p. atunci când înseşi conceptele de natură şi ecologie nu erau pe deplin conturate. p. 21. în limba franceză. s-a folosit în general denumirea de „dreptul protec iei naturii şi a mediului“. Despre necesitatea. caracterul de interes general al protec iei mediului conferă o dimensiune universală titularilor de drepturi şi obliga ii adecvate. 5/1989. iar ulterior. Du u. capabilă să surprindă complexitatea şi dinamica noului domeniu al reglementării juridice. Din această perspectivă. Denumire În literatura de specialitate. prevenirea şi combaterea poluării. „derecho ambiental“.

recomandările şi alte documente adoptate în cadrul Uniunii Europene). − dreptul comunitar al mediului cuprinde dreptul comunitar originar şi dreptul derivat (regulamentele şi directivele. la rândul său. în context regional şi universal. Obiectivul dezvoltării durabile urmăreşte integrarea şi armonizarea problemelor mediului în şi cu procesul general al unui tip de dezvoltare care să răspundă nevoilor prezentului. într-o propor ie mai mare ori mai mică. prevenirea şi combaterea poluării şi a efectelor dăunătoare ale fenomenelor naturale). În privin a primului aspect. ansamblul reglementărilor juridice şi institu iilor stabilite în vederea protec iei. fără a compromite capacitatea genera iilor viitoare de a şi le satisface pe ale lor. format din totalitatea reglementărilor juridice interne ale statelor. dimensiunile specifice şi perspectivele de dezvoltare. Ca urmare a caracterului său „orizontal“ şi totodată globalizant.Astfel. şi 21 . dreptul mediului are tendin a de a pătrunde practic în toate sectoarele dreptului. În contextul acestui „imperialism“. cu propria sa istorie. dreptul mediului reprezintă. Din perspectiva diferitelor „paliere“ de edictare şi aplicare a reglementărilor juridice. conservarea şi ameliorarea mediului. conform obiectivelor de dezvoltare durabilă. în abstract. obiectivul îl reprezintă dreptul românesc al mediului. − ameliorarea (prin ameliorarea calită ii factorilor naturali. vizând protec ia. − conservarea mediului (men inerea şi reproducerea calită ii factorilor naturali prin instituirea unor măsuri speciale de ocrotire şi conservare). semnifica iile termenilor fundamentali sunt următoarele: − protec ia mediului (prin utilizarea ra ională a resurselor naturale. dezvoltarea valorilor naturale. amprenta acestora. asigurarea unor condi ii de via ă tot mai bune genera iilor actuale şi viitoare). el le influen ează prin „ecologizare“ şi suferă. programele. dreptul mediului apare sub trei ipostaze principale: − dreptul na ional (românesc) al mediului. explicitate şi precizate în semnifica iile lor prin politicile. conservării şi ameliorării mediului. conservarea şi ameliorarea mediului) şi altul indirect şi pe termen lung (dezvoltarea durabilă). Rezultă de aici o defini ie circumstan iată prin două elemente fundamentale: un obiectiv direct şi imediat (protec ia. În cazul nostru.

cutuma şi celelalte izvoare specifice de drept interna ional public referitoare la această materie. pot determina procedura juridică a punerii în practică. au prioritate fa ă de dispozi iile contrare din legile interne. Astfel. Ordinile juridice na ionale ale statelor trebuie să integreze dreptul interna ional pentru a-l face obligatoriu la nivel intern. în general mijlocită de o procedură de semnare. prevederile tratatelor constitutive ale Comunită ilor Europene. dreptului intern. în cazul ărilor membre ale Uniunii Europene. precum cel al Marii Britanii. urmat. de dreptul comunitar şi continuând cu dreptul interna ional al mediului. urmată de o ratificare ori de o acceptare şi o publicare. precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu. iar ca urmare a aderării la UE. Toate aceste norme se manifestă sub o formă sau alta la nivelul reglementărilor na ionale. potrivit Constitu iei României. toate aceste trei „drepturi ale mediului“ apar in unor ordini juridice diferite. „Baza“ o reprezintă dreptul na ional. dar regula fundamentală este aceea că dreptul interna ional este obligatoriu pentru state. În altă perspectivă. Ca regulă generală. în cadrul statelor (de exemplu art. comunitar şi interna ional. constituit din tratatele. care. Modalită ile şi mecanismele de aplicare variază. chiar dacă în unele cazuri. Tratatele interna ionale ratificate conform legii apar in. 25 din Constitu ia Germaniei).− dreptul interna ional al mediului. care să afirme că regula de drept cutumiar a fost acceptată de către statul respectiv. cu putere de lege. Aproape toate constitu iile prevăd o procedură de adeziune a statelor la tratatele interna ionale. În unele cazuri. care cunoaşte importante variante regionale şi având ca obiect protejarea biosferei contra deteriorărilor majore şi dezechilibrelor care ar putea să-i perturbe func ionarea normală. dar constituie un ansamblu ale cărui elemente se află într-o stare de interdependen ă. formând în cadrul acestora un subansamblu constituit din elemente interdependente. Statutul în dreptul intern al dreptului interna ional provenit din cutumă şi locul său în ierarhia regulilor care pot fi aplicate de către un tribunal sunt de asemenea variabile în ările europene. În cazul altor state este necesară o declara ie pozitivă a guvernului. chiar dacă acestea cuprind prevederi contrare (art. tratatele astfel acceptate fac parte din dreptul intern. Dreptul mediului (în sens autocuprinzător) se integrează celor trei sisteme juridice: na ional. dreptul interna ional general este considerat ca superior legilor interne. la rândul lor. referitor la situa ia din ările europene. altele cer ca norma în cauză să fie încorporată în dreptul na ional scris. unele constitu ii prevăd explicit că dreptul interna ional general se aplică automat. 22 . este necesară o lege suplimentară pentru a transforma tratatul într-o lege aplicabilă în interiorul statului.

Aşa de exemplu. formulate în dreptul interna ional au fost preluate şi de reglementările interne. şi judecătorii trebuie să nu-i confere efecte juridice. 9 din Constitu ia Austriei). o serie de principii. În sens invers. creşte tot mai mult rolul reglementărilor regionale (comunitare) şi interna ionale – deopotrivă prin volum şi importan ă – în cadrul dreptului mediului. În plus. na ional. Aşa de pildă. Caracterul particular al dreptului comunitar rezidă în faptul că în cazul său nu este vorba despre un tratat. Oricum. În alte cazuri. art. accelerează procesul de uniformizare. fenomenul de mondializare. 55 din Constitu ia Fran ei. 66 din Constitu ia Olandei. precum cel al precau iei şi al dezvoltării durabile. Datorită acestui număr mare de izvoare de drept şi niveluri de ac iune. datorită caracterului global al unor probleme ecologice şi efectului transfrontalier şi „în lan “ al poluării. Referitor la tratate. principiul 10). o parte din ce în ce mai importantă a dreptului intern al mediului nu reprezintă decât o transcriere a unor angajamente interna ionale în materie. pentru unele state vest-europene. chiar dacă se consideră curent că tratatele ratificate prevalează asupra legilor na ionale în caz de conflict cu acestea (art. stabilind că „pentru fiecare categorie de poluare este necesar să se definească nivelul de ac iune (local. perceptibil deocamdată mai ales la nivel economic şi al comunica iilor. în numeroase decizii. regional.). Curtea de Justi ie a CEE a considerat. Trebuie remarcate extraordinara permeabilitate şi permanenta influen are dintre ordinea juridică interna ională. o problemă importantă pentru dreptul mediului o constituie coordonarea diverselor reglementări în vederea evitării contradic iilor ori conflictelor de legi. Uniunea Europeană a recunoscut realitatea şi importan a acestei probleme. procedura studiului de impact ecologic născută în legisla ia internă s-a extins rapid în cadrul dreptului comunitar. la nivelul dreptului interna ional.28 (1) din Constitu ia Greciei). ci despre instrumente juridice adoptate conform acestuia – directive şi regulamente – documente care au un caracter obligatoriu. comunitar. jurispruden a Tribunalului Federal Elve ian etc. şi ulterior. locul lor în ierarhia dreptului na ional diferă de asemenea de la un stat la altul. fiind chiar superior dreptului statului ori dreptului local (art. în timp ce directivele sunt integrate dreptului na ional şi se aplică prin intermediul său. şi fenomenul este perceptibil şi în România. că legisla ia na ională anterioară a statelor membre nu ar putea subzista dacă ar fi incompatibilă cu dreptul comunitar. În ceea ce priveşte dreptul comunitar. interna ional) care corespunde tipului de poluare şi zonei geografice ce trebuie să fie protejată“ (Primul program de ac iune. 23 . Regulamentele se aplică direct în toate cazurile. dreptul interna ional cutumiar are acelaşi statut ca dreptul na ional. cea a Uniunii Europene şi ordinile juridice na ionale.

Influen a intern-interna ional fiind reciprocă. iar cele referitoare la modul de creare şi destinatarii reglementărilor dobândesc un rol subsidiar. structura juridică se omogenizează şi ea. dimpotrivă. în func ie de creatorii şi destinatarii regulilor stabilite. Într-un domeniu supus reglementării independent deopotrivă în mod natural şi socioeconomic. protejarea şi ameliorarea calită ii mediului. dreptul mediului se constituie ca un ansamblu de norme juridice privind conservarea. se conjugă tot mai mul i factori ca o reac ie socială regularizată şi exprimată juridic uniformă. am optat totuşi pentru o prezentare integratoare a dreptului mediului. a cooperării în domeniu (ONU. nu se mai poate face o disjungere netă în materiile tradi ionale: drept na ional (intern). conservat şi ameliorat în privin a calită ii.tehnicizare şi universalizare a reglementărilor juridice ecologice.cadru privind schimbările climatice. sintagma „a gândi global. devine tot mai evidentă tendin a creării unor structuri de coordonare la nivel mondial. reuniunea păr ilor în cadrul unor conven ii cu caracter mondial – Conven ia. neputând ignora diferen ele evidente care mai persistă. după caz. Conven ia privind protec ia stratului de ozon etc. Din această perspectivă integra ionistă şi a criteriului finalist. De aceea. promovat şi format preponderent pe calea reglementărilor interna ionale. 24 . reglementărilor interna ionale sau comunitare. a ac iona local“ surprinde foarte bine o atare realitate şi trăsătură specifică a acestei ramuri de drept. dispus în mai multe „straturi“ de reglementare. acordând o importan ă prioritară finalită ii urmărite. Criteriul finalită ii devine prioritar şi determinant. Ca atare. De asemenea. De altfel se poate afirma că s-a constituit deja un „drept comun al mediului“ la nivel mondial. drept interna ional public şi drept comunitar (regional). Fără îndoială. această uniformitate a reglementărilor impusă de factori obiectivi nu poate ignora particularită ile regionale şi locale. o problemă internă de mediu poate fi supusă concomitent ac iunii normelor juridice interne.). ac iunii normelor juridice existente şi nevoii coordonării şi sporirii eficien ei acesteia şi mai pu in izvorului şi particularită ilor sale extrinseci. În favoarea sistemului natural care trebuie protejat.

E. dintre care men ionăm15: − Constitu ia cuprinde norme care consacră semnifica ii ale principiilor dreptului mediului. din perspectiva unor valori sociale fundamentale comune. legătura dintre dreptul constitu ional şi dreptul mediului se manifestă pe mai multe planuri. dreptul agrar (în privin a obiectului) ori alte ramuri vecine prin natura obiectului de reglementare. Drept constitu ional şi institu ii politice. unitare în diversele domenii ale vie ii societă ii. iar pe de altă parte. dreptul civil (mai ales prin conexiunile dreptului de proprietate). formele şi aspectele specifice de manifestare ale elementelor comune. vizează cu precădere dreptul constitu ional (în special în ce priveşte dreptul fundamental al omului la un mediu sănătos şi prosper şi institu iile mediului). Editura All Beck. dreptul administrativ (cu privire la metoda de reglementare). 2006. dezvoltările şi laturile noi.Capitolul III DELIMITAREA DREPTULUI MEDIULUI DE CELELALTE RAMURI ALE DREPTULUI În prefigurarea şi precizarea profilului şi semnifica iilor proprii ale acestei noi ramuri de drept.14. dreptul amenajării teritoriului. Din acest punct de vedere. 1. p. Bucureşti.Simina Tănăsescu. Deşi acesta are ca obiectiv definitoriu reglementarea organizării şi func ionării organelor statului şi drepturile şi îndatoririle cetă enilor. O asemenea întreprindere este de natură să reliefeze cel pu in două elemente teoretico-metodologice principale: pe de o parte. cerin ă a sublinierii necesită ii şi determina iilor sale proprii. Dreptul constitu ional şi dreptul mediului Dreptul constitu ional este ramura de drept care cuprinde normele fundamentale din care decurg con inutul şi semnifica iile esen iale ale celorlalte ramuri de drept. cum ar fi exploatarea resurselor naturale în Ioan Muraru. delimitarea dreptului mediului. inclusiv ale dreptului mediului. originale ale fiecărei ramuri. o importan ă deosebită revine relevării conexiunilor şi diferen elor specifice în raport cu celelalte ramuri ale sistemului juridic. precum dreptul urbanismului. edi ia 12. 15 25 . dreptul energiei etc.

determinate în principal de exercitarea dreptului de proprietate şi a dezmembrămintelor sale asupra factorilor naturali ai mediului. Mai mult decât atât. nr. potrivit art. normele dreptului civil se intersectează în unele privin e cu cele privind ocrotirea şi conservarea solului şi subsolului.. legea fundamentală consacră principiul autonomiei locale şi descentralizării serviciilor publice. reglementând principalele aspecte ale rela iilor de proprietate. Fără îndoială.concordan ă cu interesul na ional sau crearea condi iilor necesare calită ii vie ii. dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protec ia mediului. 2. Astfel. în cele de drept al mediului se găsesc într-o formă de subordonare specială. Ele in mai ales de natura obiectului supus reglementării şi de finalitatea normelor componente. 44 (7) din Constitu ie. Delimitarea fa ă de dreptul civil Între dreptul mediului şi dreptul civil se manifestă o serie de interconexiuni. dispozi iile Codului civil în materie rămân dreptul comun. iar dispozi iile constitu ionale cuprind şi principiile fundamentale ale institu iilor speciale în domeniu. Mai mult decât atât.195/2005. şi deosebirile dintre cele două ramuri sunt evidente. stabilind astfel raportul dintre cele două drepturi fundamentale ale omului. Într-adevăr. În acelaşi timp. − organele şi institu iile fundamentale ale statului reglementate de Constitu ie prezintă şi competen e generale în domeniul mediului. apelor. În condi iile în care O. dincolo de aceste interferen e. dacă în cazul raporturilor juridice civile păr ile se află pe pozi ii de egalitate juridică.G. Totodată însă se manifestă o serie de diferen e majore determinate de obiectul şi metodele de reglementare diferite ale celor două ramuri de drept. determinând consecin e şi cerin e juridice complementare. pădurilor etc. dreptul la un mediu sănătos şi echilibrat din punct de vedere ecologic şi se stabileşte faptul că dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protec ia mediului. în condi iile legii. libertă ile şi îndatoririle fundamentale ale cetă enilor este consacrat de Constitu ie.U. răspunderea pentru daune ecologice a dus la constituirea unui adevărat „drept civil al mediului“. − garan iile juridice ale dreptului la un mediu sănătos şi ale altor drepturi fundamentale conexe sunt consacrate în Constitu ie şi completate prin reglementările speciale. − printre drepturile. supuşi protec iei. dacă în stabilirea con inutului raportului 26 . privind protec ia mediului a consacrat o serie de reguli specifice răspunderii pentru prejudiciul ecologic. de asemenea.

treptat. adesea una dintre ele fiind un organ al administra iei de stat. o primă constatare priveşte faptul că. în raporturile de drept al mediului con inutul este întotdeauna predeterminat. în raporturile de drept civil titularul dreptului ca subiect activ este determinat. precum serviciul public al mediului sau tehnici juridice. s-au format şi s-au dezvoltat institu ii de drept administrativ specifice. un rol deosebit revine actelor juridice emanate de la organele administra iei de stat. formularea şi aplicarea unei politici în domeniul mediului au determinat instituirea unei administra ii special organizate şi cu atribu ii specifice. aplicare de amenzi şi. La nivelul măsurilor menite să servească ocrotirea mediului sunt enumerate: obligarea unită ilor la aplicarea (montarea şi folosirea) de instala ii de filtraj şi purificare. păr ile se află în pozi ii de subordonare. De aceea. având la bază subordonarea în temeiul puterii de stat a unuia dintre subiecte fa ă de celălalt. dacă nu exclusiv. Delimitarea fa ă de dreptul administrativ În activitatea generală de rea1izare a legisla iei privind protec ia şi dezvoltarea mediului. ca de exemplu consultarea publicului şi mai ales concertarea şi contractualizarea activită ilor din domeniul mediului. pe când dreptul administrativ reglementează rela iile sociale născute în cadrul şi pentru realizarea activită ii executive. dreptul mediului este cel mai legat de dreptul administrativ. atât în raporturile juridice administrative. Din punctul de vedere al apropierilor dintre cele două ramuri de drept. iar subiectul pasiv este nedeterminat. datorită mai ales importan ei regulilor de poli ie administrativă şi rolului statului în materie. De altfel.juridic civil (a drepturilor şi obliga iilor păr ilor) voin a păr ilor are un rol însemnat. în cazuri grave. în precizarea dimensiunilor definitorii ale dreptului mediului.a. Apoi. În sfârşit. Mai întâi. 3. În cazul raporturilor de drept al mediului este determinat în primul rând titularul obliga iei de a face sau de a nu face ceva privind protec ia şi ameliorarea mediului ş. dintre ramurile sistemului juridic. autorizarea activită ilor cu impact asupra mediului şi actelor administrative aferente etc. cât şi în cele de drept al mediului. oprirea sau suspendarea activită ii uzinelor în cauză. desprinderea asemănărilor şi deosebirilor acestuia fa ă de dreptul administrativ. stabilit de prevederile legale. raporturile de drept al mediului iau 27 . se consideră că. Problemele mediului au avut un impact direct şi asupra evolu iei dreptului administrativ. obliga ia de a nu face nimic de natură să stânjenească exerci iul dreptului revenind tuturor persoanelor. Principala diferen ă rezidă în aceea că. o semnifica ie deosebită prezintă.

dreptul mediului poate fi definit ca ansamblul regulilor privind protec ia şi conservarea mediului de via ă. urmărind analiza raporturilor de proprietate asupra pământului. dreptul mediului are ca obiectiv primordial – care îi justifică constituirea şi particularizează con inutul – protejarea solului prin utilizarea ra ională a terenurilor şi prin măsuri de prevenire şi combatere a degradării acestuia.fiin ă în vederea înfăptuirii protec iei. dreptul agrar încorporează şi semnificative aspecte care privesc ocrotirea naturii. Iorgovan. prin organizarea corespunzătoare a întregului teritoriu şi prin eviden a lor corectă. Într-adevăr. 2005. edi ia a 4-a. dreptul urbanismului contribuie şi el la atingerea acestui obiectiv de interes general. la zi. 6. 4. printre care solul şi vegeta ia terestră. Dreptul mediului şi dreptul muncii şi securită ii sociale Elementul conex dintre cele două ramuri de drept îl reprezintă „mediul muncii“. ca aspect al no iunii generale de mediu şi care determină în consecin ă interferen a acestora. problemă de interes general16. de regulă. Delimitarea fa ă de dreptul urbanismului Importante interferen e prezintă dreptul mediului şi cu dreptul urbanismului (având ca obiect afectarea şi amenajarea spa iului urban). prin atribuirea lor în proprietate ori în folosin ă. conservării şi dezvoltării mediului. 16 28 . conexiuni importante se stabilesc şi între normele dreptului mediului şi cele ale dreptului agrar. Tratat de drept administrativ. dreptul mediului nu se ocupă şi de acest sector al environmentului. sarcina principală revenind în acest sens normelor de protec ie a muncii. Spre deosebire însă de acesta. De men ionat totuşi că. Editura All Beck. vol. 5. ra ională şi potrivit destina iei a terenurilor. folosirea completă. În măsura în care acesta din urmă este format din „datul natural şi construit al omului“. Delimitarea fa ă de dreptul agrar În condi iile în care protec ia mediului vizează conservarea şi ameliorarea factorilor naturali. element fundamental al mediului. Spa iul diverselor ipostaze reprezintă o resursă naturală din ce în ce mai limitată şi mai vulnerabilă (calitate în care interesează dreptul Pentru o analiză a fenomenului administrativ şi a implica iilor sale juridice a se vedea A. Bucureşti. I şi II. Dintr-un anumit punct de vedere.

pot avea efecte mai mult sau mai pu in benefice pentru mediu. J. Paris. după modelul ecosistemului natural. Droit de l’urbanisme. pentru literatura franceză. El se interesează nu numai de protec ia spa iilor. . reguli de amplasare a surselor de poluare – întreprinderi ori alte obiective economice). politica din domeniul urbanismului acordă prioritate măsurilor vizând limitarea poluărilor urbane şi protec ia elementelor supravie uitoare. Jacqueline Morand-Deviller. dacă interzicerea de a construi. Soler-Couteaux. prin dezvoltarea reglementărilor urmărind în mod direct ori pe cale indirectă protec ia mediului şi conservarea naturii. Măsurarea influen ei asupra omului şi echilibrului său ecologic a amenajamentelor oraşului în vederea ameliorării calită ii vie ii este dificil de efectuat. mai dezvoltată în oraşe decât în mediul rural. 1989. de pildă. reforme mai profunde la nivel general. P. Astfel. aşa încât să supună ansamblul dreptului urbanismului la noile imperative ale mediului. De asemenea. La nivel teoretico-conceptual. implică şi luarea în considerare a cerin elor protejării mediului aferent şi exprimarea mijloacelor adecvate (zona de interferen ă dintre cele două ramuri de drept). Montchretien. realizarea unui mediu urban de calitate presupune. Auby şi H. Paris. şi ca atare trebuie circumscrisă ac iunii generale de protec ie a mediului. Perinet-Marquet.mediului). Interpenetrarea dreptului urbanismului cu dreptul mediului a dus la transformarea măsurilor de protec ie a naturii într-un instrument nou. aplicarea no iunilor ecologiei a dus la conturarea unui ecosistem urban artificial. Droit de l’urbanisme et de la construction. Dar obiectivul dreptului mediului este mult mai vast. poluarea atmosferică) au stat de cele mai multe ori şi la baza apari iei mişcării ecologiste. 29 . independent de localizarea lor. al unui urbanism preocupat în special de optimizarea cadrului de via ă. într-o societate atât de urbanizată precum cea actuală. totuşi existen a ei nu poate fi ignorată. Droit de l’urbanisme. Philippe Ch. problemele mediului penetrează puternic şi în mediul urban. prin afectarea şi reglementarea utilizării lui de către consumatori (obiect al dreptului urbanismului). iar amenajarea sa. ci şi de lupta împotriva poluării şi pentru conservarea calită ii factorilor de mediu. limitările construc iilor în înăl ime. În mod inevitabil. Mementos Dalloz. Astfel. densitatea ocupării solului etc. Unele dintre acestea sunt edictate în profitul îmbunătă irii calită ii mediului urban. B. 1989. 17 Asupra dreptului urbanismului a se vedea. scopul principal al planului de ocupare a solului îl reprezintă impunerea a diferite servitu i. Droit de l’urbanisme. zgomotul. servitu ile rezultate din clasarea spa iilor împădurite şi instituirea spa iilor rezervate sunt legate direct de protec ia mediului17. Henri Jocquot. Organizarea spa iului urban şi conf1ictele diverse pe care le suscită (specula ia funciară. La nivel concret. Precis Dalloz. 1992. pe lângă o serie de măsuri sectoriale de prevenire şi combatere (zone de protec ie sanitară. Paris. Dalloz.A. 1996. Dreptul urbanismului a suferit astfel un fenomen de „ecologizare“ crescândă. Paris.

Bucureşti. Madrid. 30 . 2001. func iile şi obiectivele sale particulare. 1986. Droit et energies nouvelles‚ Payot. energie geotermală etc. Dreptul urbanismului. Legătura dintre cele două domenii constă în faptul că economisirea energiei şi folosirea noilor energii reprezintă căi de protejare a resurselor naturale şi de utilizare ra ională a acestora. Guillot. noile energii (energie solară. Teorie şi practică judiciară. Devine din ce în ce mai evidentă cerin a ca exploatarea surselor de energie să asigure nu numai o aprovizionare suficientă. înglobând şi semnificative aspecte privind protec ia anumitor factori de mediu18. bioenergiile: biogazul. dinamica. Diferen a esen ială dintre cele două ramuri a1e dreptului constă în aceea că.7. În condi iile imperativului economisirii resurselor energetice. pentru cea spaniolă. energie eoliană.) prezintă o serie de trăsături specifice. pe când dreptul energiei urmăreşte exploatarea surselor de energie. edi ia a VI-a. care rezidă în principal în faptul că sunt pu in poluante şi oferă o alternativă la energiile tradi ionale. Lausanne. biomasa. conservarea şi dezvoltarea mediului. Ed. dar şi ra ională şi cu respectarea mediului. dreptul mediului are ca obiect principal raporturile vizând protec ia. Ellipses. 18 Blaise Matthev. 2000. Deşi încă în stadiu incipient. dreptul energiei cuprinde norme privind exploatarea surselor de energie. în aplica ii competitive cu cele clasice. 1986. conservarea şi distribuirea sa. Tornas-Raruon Fernandez. Manual de derecho urbanistico. La noi a se vedea Mircea Du u. în strategiile pe termen lung ale multor ări s-au elaborat solu ii tehnicoeconomice pentru introducerea în circuitul energetic a resurselor noi de energie. Delimitarea fa ă de dreptul energiei Desigur că şi în cazul celorlalte probleme care contribuie la conturarea specificită ii şi autonomiei dreptului mediului în raport cu celelalte ramuri de drept trebuie să se pornească în permanen ă de la esen a unitară a sistemului de drept. Droit de l’urbanisme. Din acest punct de vedere. Editura Economică.

47-91. expresia. indiferent de titlul dat actului legislativ: constitu ie.Capitolul IV IZVOARELE DREPTULUI MEDIULUI Urmând abordarea clasică în domeniu. de cutumă. În acest context. ca text scris adoptat de către o autoritate competentă (constitu ia. legea fundamentală defineşte normele şi garan iile fundamentale ale oricărei societă i şi stabileşte procedurile de elaborare a normelor juridice ordinare. cuprinzând ansamblul fenomenelor sociale care contribuie la formarea substan ei. ordonan ă. materiei dreptului (nevoile practice. legea – lato sensu – reprezintă dreptul scris (jus scriptum). După 1970 se manifestă tendin a generală de a îngloba în legile 19 Pentru no iunea generală de izvor de drept a se vedea Claude Du Pasquier. Ed. dreptul comunitar şi dreptul interna ional. conjuncturile economico-politice etc. 1967. izvorul principal de drept al mediului în plan intern îl reprezintă legea în sens larg.a.. constitu iile stabilesc structura şi ierarhia normelor juridice. lege. acelea care conferă unei reguli caracterul de drept pozitiv. prin intermediul puterii publice competente în acest sens. a unei voin e formulate pentru viitor şi enun ate într-un text oficial.)19. a unei reguli. 1. regulamente. Totodată. Neuchatel-Paris. între dreptul na ional.1. ne vom referi la izvoarele formale ale dreptului mediului. Legea În mod uzual. în sens larg. Ele delimitează rela iile existente. În acest sens. Introduction à la teorie generale et à la psihosophie du droit. acte emanând de la puterea executivă) şi.A. cod. Vom lăsa la o parte deci problematica aşa-numite izvoare materiale ori reale. 1. pe de o parte. Constitu ia Ca o regulă generală. urmate.). între diferitele categorii de norme juridice (cuprinse în legi. p. Delachaux & Niestle S. termenul de lege cuprinde orice regulă juridică scrisă. în secundar. legea propriu-zisă. 31 . hotărâri ale guvernului etc. stabilesc institu iile statului şi reglementează func ionarea şi competen a acestora. doctrina şi dreptul comparat). pe de altă parte. con in declara ii scrise ori carte ale drepturilor şi libertă ilor fundamentale ale omului. precum şi de o serie de mijloace auxiliare (jurispruden a. actele guvernamentale ş.

35) şi a circumstan iat semnifica iile acestuia în raport cu dreptul de proprietate (art.107/1996 (modificată prin Legea nr. 1. cu modificări. preluate şi concretizate apoi prin legi speciale. unde Ordonan a de urgen ă nr. regimul îngrăşămintelor chimice şi al pesticidelor. S-au păstrat elementele şi implica iile din domeniul economic. privind reglementarea şi administrarea spa iilor verzi din zonele urbane. conservarea sau dezvoltarea mediului. refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător. în concordan ă cu interesul na ional (art. Este şi cazul României. crearea unor institu ii ale mediului ş. Reprezintă unul dintre izvoarele cele mai frecvente ale acestei ramuri de drept20.. ceea ce face din constitu ie un tot mai important izvor de drept al mediului. care stabileşte „principiile şi elementele strategice“. a vânătorii şi protec iei fondului cinegetic. Legea nr.195/2005 privind protec ia mediului (aprobată. Acestea se referă mai ales la recunoaşterea şi garantarea dreptului fundamental la un mediu sănătos. Legea Apelor nr. în numeroase ări s-au adoptat legi-cadru pentru protec ia mediului. protec iei împotriva radia iilor De exemplu Legea nr. Legea nr. care enun ă principiile generale de ac iune. prin Legea nr.135 (2) lit. regimul privind asigurarea protec iei împotriva radia iilor ionizante şi securită ii surselor de radia ii. 82/1993 privind constituirea Rezerva iei Biosferei „Delta Dunării“. libertă ile şi îndatoririle fundamentale“) şi în titlul IV.a.”).265/2006) are caracterul unei legi-cadru. 20 32 . (intitulat „Economia şi finan ele publice“).24/2007. prin obliga ia statului de a asigura: exploatarea resurselor naturale. Legea nr..d).429/2003) se referă la problemele mediului în titlul II.. elementele cadrului juridic orizontal (garan iile dreptului la un mediu sănătos. În urma revizuirii din 2003.112/2006. regulile fundamentale ale reglementărilor sectoriale (regimului substan elor şi deşeurilor periculoase.44(7) „Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protec ia mediului .2. precum şi men inerea echilibrului ecologic (lit.360/2003 privind regimul substan elor şi preparatelor chimice periculoase.e) şi crearea condi iilor necesare pentru creşterea calită ii vie ii (f). precum şi al altor deşeuri.fundamentale dispozi ii constitu ionale privind protec ia mediului. legea noastră fundamentală a consacrat „dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic” (art. „sectoriale“. procedura de autorizare a activită ilor economice şi sociale cu impact asupra mediului). capitolul II („Drepturile. Datorită particularită ilor domeniului supus reglementării. Legea propriu-zisă Poate fi izvor al dreptului mediului în măsura în care reglementează rela iile sociale privind protec ia. Constitu ia României din 8 decembrie 1991 (modificată şi completată prin Legea de revizuire nr. la nivelul întregului domeniu şi pe „sectoare“.407/2006.

221/11 mai 1990 privind func ionarea şi atribu iile Comisiei Na ionale pentru Controlul Activită ilor Nucleare ş. oricum. Ca atare. fac parte din dreptul intern“. protec iei atmosferei ş. Conven ia asupra zonelor umede. aceste acte normative se regăsesc greu în această calitate21. cultural şi natural. atribu iile şi răspunderile autorită ilor publice. inadecvat pentru o democra ie.4. 21 33 . ceea ce justifică prezen a lor doar accidentală în cadrul izvoarelor dreptului. potrivit legii. În baza şi dezvoltarea prevederilor sale s-au adoptat numeroase reglementări cu caracter de detaliu. 1. Conven ia privind conservarea Cum au fost Decretul CFSN nr. 11 (2) din Constitu ia României. Decretul CPUN nr. indiferent de caracterul lor – bilateral sau multilateral – sau domeniul la care se referă. dintre actele interna ionale la care România a aderat men ionăm: Conven ia UNESCO privind protec ia patrimoniului mondial. semnată la Bucureşti în 21 aprilie 1992.a. primează dispozi iile tratatului. tratatele interna ionale cu privire la mediu pe care România le-a adoptat sau la care a aderat fac parte din dreptul intern şi constituie izvoare pentru dreptul mediului.3. de importan ă interna ională. Conven ia privind protec ia Mării Negre împotriva poluării. În caz de contrarietate între un tratat şi o lege. din 16 noiembrie 1972 (acceptată prin Decretul nr. Dispozi ii asemănătoare există în multe constitu ii na ionale şi constituie izvoare ale mediului. 2/1976. Conven ia de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deşeurilor periculoase şi al eliminării acestora. încheiată la Ramsar. Pădurilor şi Mediului Înconjurător. protec iei apelor şi ecosistemelor acvatice.a. Astfel. frecven a lor caracterizează un regim politic autocratic sau.). 6/1991). 11/28 decembrie 1989 privind înfiin area Ministerului Apelor. obliga iile persoanelor fizice şi juridice.ionizante şi securită ii surselor de radia ii. 48/4 februarie 1990 privind abrogarea Legii nr. 51/1991). Decretul-lege nr. 187/1990). specific. Dat fiind caracterul lor excep ional. în special ca habitat al păsărilor acvatice. În plus. 1. în 2 februarie 1971 (ratificată prin Legea nr. Tratatele interna ionale În concordan ă cu prevederile art. Decretele-lege Constituie izvor de drept al mediului în măsura în care reglementează probleme care fac obiectul acestuia. sanc iuni. „tratatele ratificate de Parlament. încheiată în 22 martie 1979 (ratificată prin Legea nr.

G. 22 34 . Ordonan a de urgen ă nr. Actele guvernamentale Practica interna ională în acest sens este destul de diversă. H. Ordonan a de urgen ă nr. 23 De pildă. În acest context.a. Spania etc.152/2005 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării. Ordinul comun nr. ordinele ministeriale în materie pot avea o atare calitate24.195/2005 privind protec ia mediului. 2. în 1979 (aderare prin Legea nr.E. adoptată la Berna. nr. − ordonan e (emise în temeiul unei legi speciale de abilitare. de exemplu.237/2006 al MAPDR privind autorizarea cultivatorilor de plante modificate genetic. Hotărârea Guvernului nr.520/1318 al MMGA/MAI privind aprobarea Procedurii de investigare a accidentelor majore în care sunt implicate substan e periculoase. Ordonan a de urgen ă nr. adoptată la Bonn. respectiv hotărârile adoptate de către consiliile locale în exercitarea atribu iilor privind „refacerea şi protec ia mediului înconjurător Ca.878/2005 privind accesul publicului la informa ia privind mediul. De asemenea. 107 din Constitu ie) şi ordonan e de urgen ă. În măsura în care aceste acte normative se referă la protec ia. constituie izvoare ale acestei ramuri23. privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri şi programe. Actele autorită ilor publice locale Actele. Conven ia privind cooperarea pentru protec ia şi utilizarea durabilă a fluviului Dunărea (ratificată prin Legea nr. în 19 septembrie 1979 (aderare prin Legea nr. 24 Ca.117/2006 al MMGA pentru aprobarea Manualului privind aplicarea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri şi programe. în ara noastră guvernul adoptă două categorii de acte: − hotărâri (emise pentru organizarea executării legilor)22. Ordinul nr. 13/1993).1213/2006 privind stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului pentru anumite proiecte publice şi private.221/325/2006 al MAPDR şi MMGA pentru definirea bunelor condi ii agricole şi de mediu din România. actele guvernamentale pot fi utilizate pentru aplicarea concretă a unor legi-cadru. ş. H. Ordinul nr. De asemenea.G. 13/1998) ş.vie ii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa.1076/2004.a. în limitele şi în condi iile prevăzute de acestea) (art. 3. Acest procedeu este adesea utilizat pentru transpunerea în dreptul na ional a directivelor C.).196/2005 privind Fondul pentru mediu. Conven ia privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice.28/2006 privind transportul transfrontieră al organismelor modificate genetic.G. ameliorarea şi conservarea mediului. H. Ordinul comun nr. Unele constitu ii acordă puterii executive competen a de a adopta ori de a promulga acte normative cu putere de lege prin decret (Italia. 14/1995). de exemplu. nr. nr.

alin. în domeniul protec iei naturii. lit. unde dreptul se bazează în mod tradi ional pe cutume şi uzuri ale societă ii. 4. Cutuma Definită drept „uzaj implantat într-o colectivitate şi considerat de ea ca obligatoriu din punct de vedere juridic“ (Du Pasquier). validat prin respectul jurispruden ei. Astăzi. f din Legea nr.a. care nu satisface întotdeauna nevoile protec iei mediului. 6. Totuşi. 59. protec ia şi conservarea monumentelor istorice şi de arhitectură. norme sau standarde ecologice folosite. în ările cu „common law“ s-a dezvoltat cu precădere un „drept statutar“. 6. elaborat de către legislativ. rolul său este deosebit de redus. Aşa de pildă. 8 din Legea nr. lit. O situa ie specială întâlnim. precum şi cele ale consiliilor jude ele referitoare la organizarea şi dezvoltarea urbanistică a teritoriului şi amenajarea acestuia (art. Uzurile interna ionale Uzurile stabilite într-un mediu comercial şi care servesc la completarea ori interpretarea contractelor pot să se refere şi la obiceiuri. 69/1991) constituie izvoare ale dreptului mediului. în această privin ă. care reclamă o interven ie rapidă.m. jurispruden a. Jurispruden a (practica judiciară) 35 . 69/1991 privind administra ia publică locală). „common law“ cunoaşte o evolu ie relativ lentă.d. în materia protec iei mediului. Mijloace auxiliare Dintre mijloacele auxiliare. De aceea. 82/1993 se recunoaşte şi se garantează „dreptul popula iei locale din teritoriul Rezerva iei Biosferei «Delta Dunării» de a păstra obiceiurile specifice locale“ (ş. 21.1. fondat pe practicile şi uzurile societă ii. r din Legea nr. a parcurilor şi rezerva iilor naturale“ (art. Astfel. prin art.). cutuma (sau dreptul creat de moravuri – jus moribus constitum) a avut un important rol de drept înaintea adoptării codurilor moderne. 2. doctrina şi dreptul comparat se regăsesc şi în cadrul dreptului mediului. cutuma poate prezenta unele semnifica ii. în ările cu „common law“. 5.în scopul creşterii calită ii vie ii.

jurispruden a sa. – doctrina (jus prudentibus constitum) are ca func ie analiza dreptului pozitiv şi. sec ia de contencios administrativ. În acest mod ea influen ează atât elaborarea şi adaptarea reglementărilor juridice. sec ia de contencios administrativ. jurispruden a nu este considerată ca un izvor de drept propriuzis în sistemul nostru de drept (ca de altfel în toate sistemele de drept continental). iar pe de altă parte. după 1976). În acest context s-au creat publica ii ştiin ifice specializate. ci are un rol auxiliar. jurispruden a în domeniul mediului fiind nesemnificativă. Ulterior au fost publicate o serie de cursuri universitare. conceptul şi trăsăturile definitorii ale dreptului ecologic“. prin for a lucrurilor. 21-28. „Ecology law quarterly“ (Berkeley. cadre didactice etc. lit. 2. „Despre necesitatea. „Revista română de drept al mediului“ (Bucureşti. după 1975). şi efectele sale asupra dreptului pozitiv nu sunt notabile25. p. studii şi articole. alin. după 1990). precum şi men inerea echilibrului ecologic“ (C. 5/1989.S. Cea de-a doua a recunoscut necesitatea ca măsurile economice aferente regimului special de protec ie şi conservare al Rezerva iei Biosferei „Delta Dunării“ să contribuie la realizarea acestui obiectiv şi să nu urmărească cu pasivitate profitul economic (C. „fiind vorba despre art. Anglia. cel pu in până în prezent.S. Totuşi. 25 36 .. că o instan ă superioară care. cât şi aplicarea acestora de către instan ele judiciare. putem cita două decizii ale Cur ii Supreme de Justi ie. cu titlu exemplificativ. comentatori. cercetători. precum: „Enviromental policy and law“ (Bonn. date etc. În prezent doctrina are şi în ara noastră un rol tot mai important datorită multiplicării numărului lucrărilor apărute pe această temă26. decizia nr.. Prima se referă la recunoaşterea bazei constitu ionale a dreptului la un mediu sănătos.2.J. faptul că orice tribunal este mai mult sau mai pu in obligat moral să respecte deciziile sale anterioare (continuitatea şi consecven a fiind condi ii ale justi iei).În eleasă ca dreptul (obiectiv) care se degajă din hotărârile adoptate de către instan ele judecătoreşti (rerum perpetuo similiter judicatorum auctorias). care obligă statul să asigure refacerea şi ocrotirea mediului. Astfel. „Journal of Environmental Law“ (Oxford University Press.J. constituirea unui ansamblu coerent şi logic de no iuni. „Revue juridique de l’environnement“ (Fran a. 134. decizia nr. în aprecierea rolului practicii judiciare trebuie să avem în vedere. a reformat sau a casat o hotărâre a unei instan e inferioare impune acesteia din urmă. Referind-ne la situa ia concretă din România. în Revista română de drept. nr. concepte.1113/1998).a. pe cale de recurs. 1112 din 12 iunie 1997). pe această bază. după 1971). din 2003) ş. 6. pe de o parte. contribuind la fixarea şi dezvoltarea reglementărilor existente ori la stimularea legislatorului în adoptarea altora noi. 2. 26 Primul studiu asupra necesită ii recunoaşterii no iunii şi trăsăturilor dreptului mediului (ecologic) în România a fost Mircea Du u. Doctrina Ca operă a teoreticienilor dreptului – jurisconsul i.

27 M.6. 28 şi urm.3. Suisse. Pentru ările asociate Uniunii Europene un rol deosebit de important joacă în acest sens procesul de aproximare a legisla iei na ionale cu reglementările dreptului comunitar al mediului. care va duce la uniformizarea continentală accelerată a normelor juridice. experien ele şi solu iile adoptate în legisla ia altor state pot influen a procesul de elaborare şi/sau aplicare a dreptului mediului în altele. Brothe. Dreptul comparat Apari ia şi dezvoltarea de „drepturi ale mediului“ în diverse ări ale lumii fac indispensabil studiul comparativ al acestora. de armonizare şi chiar de unificare a lor (ca de exemplu în cadrul UE)27. IUCN. 1980. „Tendences actuelles de la politique et du droit de l’environnement“. 37 . p. El urmăreşte în primul rând desprinderea tendin elor generale ale evolu iei reglementărilor na ionale. În acelaşi timp.

Ordonan a de urgen ă nr.f).”). În mod evident persistă multe confuzii. Având în vedere locul şi rolul prevăzute în dreptul comunitar acestei problematici se poate aprecia că noul act normativ înregistrează unele regrese în raport cu Legea nr.195/2005 distinge între.3 lit. Situa ia din dreptul românesc Adoptată „având în vedere necesitatea îndeplinirii angajamentelor asumate de ara noastră în procesul de integrarea europeană”.4): prevenirea şi controlul integrat al poluării prin utilizarea celor mai bune 38 . În orice caz. chiar dacă păstrează aceiaşi concep ie generală asupra acestei institu ii juridice fundamentale.3 lit. nr. În sfârşit. prevedere mai strictă decât cea din dreptul comunitar. „elemente strategice” ş. b)informarea şi participarea publicului la luarea deciziilor. O.c).137/1995. Astfel.. ca modalită i de implementare a principiilor şi a elementelor strategice sunt stabilite de reglementarea-cadru (art. principiul conservării biodiversită ii şi a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural (art. pe de o parte. principii şi elemente strategice (în elese ca având aceleaşi func ii şi semnifica ii generale).h) şi c)dezvoltarea colaborării interna ionale pentru protec ia mediului (art. principiul re inerii poluan ilor la sursă (art. Drept „elemente strategice” sunt considerate şi consacrate: a)utilizarea durabilă a resurselor naturale (art. drepturi procedurale ale dreptului fundamental la mediu.i).b).3 lit..d.U.g). a formulărilor existente în reglementările juridice comunitare.195/2005 privind protec ia mediului (aprobată prin Legea nr. aşa cum se întâmplă şi în dreptul comunitar. mai degrabă o regulă generală de politică şi mai pu in juridică. iar pe de alta modalită ile de implementare a lor.3 lit. ci mai degrabă.265/2006) a reformulat sistemul principiilor dreptului românesc al mediului prin preluarea.e). b)principiul precau iei în luarea deciziei (art. care cuprinde şi men iunea „cu prioritate .1.3 lit. informarea şi participarea publicului nu sunt simple „elemente strategice”. în mod evident. Ca principii sunt prevăzute: a)principiul integrării cerin elor de mediu în celelalte politici sectoriale (art.3 lit.a). c)principiul ac iunii preventive (art. în absen a unor defini ii şi concep ii clare asupra unor no iuni precum cele de „principii”. precum şi accesul la justi ie în probleme de mediu (art.3 lit. aproape tale quale. principiul poluatorul-plăteşte (art.G.3 lit.3 lit.Capitolul V PRINCIPIILE DREPTULUI MEDIULUI 1.a.

tehnici disponibile pentru activită ile cu impact semnificativ asupra mediului (lit.a); adoptarea programelor de dezvoltare, cu respectarea cerin elor politicii de mediu (b); corelarea planificării de amenajare a teritoriului şi urbanism cu cea de mediu (c); efectuarea evaluării de mediu înaintea aprobării planurilor şi programelor care pot avea efect semnificativ asupra mediului (d); evaluarea impactului asupra mediului în faza ini ială a proiectelor cu impact semnificativ asupra mediului (e); introducerea şi utilizarea pârghiilor şi instrumentelor economice stimulative sau coercitive; rezolvarea, pe niveluri de competen ă, a problemelor de mediu, în func ie de amploarea acestora (f); promovarea de acte normative armonizate cu reglementările europene şi interna ionale în domeniu (g); stabilirea şi urmărirea realizării programelor pentru conformare (i); crearea sistemului na ional de monitorizare integrată a calită ii mediului; recunoaşterea produselor cu impact redus asupra mediului, prin acordarea etichetei ecologice (k); men inerea şi ameliorarea calită ii mediului (e); reabilitarea zonelor afectate de poluare (m); încurajarea implementării sistemelor de management şi audit de mediu (n); promovarea cercetării fundamentale şi aplicative în domeniul protec iei mediului (o); educarea şi conştientizarea publicului, precum şi participarea acestuia în procesul de elaborare şi aplicare a deciziilor privind mediul (p); dezvoltarea re elei na ionale de arii protejate pentru men inerea stării favorabile de conservare a habitatelor naturale, a speciilor de floră şi faună sălbatică ca parte integrantă a re elei ecologice europene-Natura 2000 (q); aplicarea sistemelor de asigurare a trasabilită ii şi etichetării organismelor modificate genetic (r); înlăturarea cu prioritate a poluan ilor care periclitează nemijlocit şi grav sănătatea oamenilor (s). Din preambulul actului normativ-cadru rezultă că aceste principii „guvernează întreaga activitate de protec ie a mediului”, trasează „direc iile de reglementare a activită ilor economice în vederea atingerii obiectivelor dezvoltării durabile” şi „vizează interesul public”. De asemenea, în art.1 protec ia mediului este caracterizată drept „obiectiv de interes public major”, iar principiile şi elementele strategice cum că „conduc la dezvoltarea durabilă”;

2. Protec ia mediului: o problemă de interes general Statutul mediului, de patrimoniu comun al umanită ii, ce trebuie conservat spre binele genera iei prezente şi transmis în bună stare genera iilor viitoare, face ca protejarea sa să constituie o problemă de interes general, atât din perspectiva individuală, cât şi din cea colectivă: comunită i, popoare şi state. Caracterul de „interes general planetar“ al protec iei mediului, larg recunoscut la nivel mondial, a fost considerat de către unii
39

autori drept un „concept primordial“ reflectat de toate principiile dreptului mediului28. Din perspectiva contextului sociojuridic şi a implica iilor sale institu ional-legislative, apreciem că valoarea excep ională pe care o reprezintă mediul pentru via ă în general şi pentru specia umană în special impune considerarea protec iei sale ca interes general sociouman drept un principiu esen ial, dominant al dreptului mediului, care determină finalită ile celorlalte principii generale şi ale reglementărilor componente. În plan mondial, acest principiu se exprimă ca „interes general al umanită ii“, protec ia mediului planetar interesând omenirea ca specie. Importante semnifica ii ale sale au fost relevate de către Curtea Interna ională de Justi ie în avizul său din 8 august 1996 privind liceitatea amenin ării ori utilizării armelor nucleare (par. 29), reafirmate prin Decizia din cauza Nagymaros-Gabcikovo din 25 septembrie 1997 (par. 53 şi 112). Conform acestora, mediul nu este o abstrac ie, ci mai ales spa iul unde trăiesc fiin ele umane şi de a cărui calitate depind via a şi sănătatea lor, inclusiv pentru genera iile care vor veni. Ca atare, principiul interesului comun al umanită ii trebuie tradus în realită i concrete, în special în ceea ce priveşte spa iul, fără a uita dimensiunea temporală. Principiul a fost exprimat expres şi într-o serie de conven ii interna ionale. Astfel, încă la 2 decembrie 1946, Conven ia interna ională pentru reglementarea vânătorii balenelor recunoaşte că „na iunile lumii au interesul de a salva, în profitul genera iilor viitoare, marile resurse naturale reprezentate de specia balenieră“ („Preambul“). Preluată şi de Conven ia africană pentru conservarea naturii şi a resurselor naturale din 1968, ideea a fost dezvoltată şi prin Conven ia de la Washington din 3 martie 1973 asupra comer ului interna ional cu specii de faună şi floră sălbatice amenin ate cu dispari ia („Preambul“), Conven ia de la Bonn din 23 iunie 1979 privind conservarea speciilor migratoare apar inând faunei sălbatice („Preambul“) ş.a. Dezvoltări importante ale con inutului său găsim în conven iile-cadru privind probleme globale, încheiate în ultimele două decenii, precum Conven ia-cadru privind schimbările climatice ori Conven ia privind biodiversitatea, din 1992. La nivel na ional, indiferent de calificarea conferită, realizarea sa cunoaşte două modalită i (concep ii) practice de afirmare. Prima este cea care consideră că, în virtutea interesului general pe care îl poartă, protec ia mediului trebuie să constituie o responsabilitate în primul rând publică a statului. Ca atare, realizarea sa presupune edictarea de reglementări legale stricte şi precise, un control public accentuat (prin intermediul serviciilor publice specializate) şi un contencios bine structurat.
28 Al. Kiss, Dinah Shelton, Traité de droit européen de l’environnement, Editions Frison-Roche, Paris, 1995, p. 40; Al. Kiss, J.-P. Beurier, Droit international de l’environnement, 2e edition, Editions Pedone, Paris, 2004, p.51.

40

Bazată pe concep ia şi practica juridică continentală (de inspira ie franceză), această pozi ie este cea mai răspândită şi acordă o importan ă deosebită legii. A doua recunoaşte importan a şi interesul general al protec iei mediului, dar consideră că realizarea sa are loc cel mai bine în cadrul şi prin mecanismele proprii economiei de pia ă. Aferentă sistemului juridic de „common law“ (anglo-saxon), această concep ie reclamă un minimum de reglementare juridică şi interven ie statală şi acordă rolul determinant asimilării aspectelor ecologice şi autoreglării proprii acestui sistem economico-social. Referitor la legisla ia românească, Constitu ia din 1991 se referă în mod indirect la acest principiu atunci când stabileşte obliga ia statului de a exploata resursele naturale „în concordan ă cu interesul na ional” (art. 134, alin. 2, lit. d). Reglementarea-cadru privind protec ia mediului, Ordonan a de urgen ă nr.195/2005, califică „protec ia mediului ca „obiectiv de interes public major (anterior Legea protec iei mediului nr. 137/1995, cuprindea o formulare identică, iar în art. 1 din Legea nr. 9/1973, protec ia mediului reprezenta „o problemă de interes na ional”). O asemenea dispozi ie generală relevă valoarea social-juridică deosebită conferită păstrării echilibrului ecologic şi conservării factorilor de mediu şi imprimă un caracter imperativ normelor de drept pertinente. Ea indică în mod clar şi concep ia generală privind protec ia mediului adoptată de către legiuitorul român, în consens cu tradi iile noastre juridice şi apartenen a la sistemul dreptului continental (de inspira ie franceză). Protec ia mediului este o responsabilitate publică, o obliga ie a statului, ceea ce implică reglementarea activită i lor de protec ie şi control public asupra acestora. Ca atare, exigen ele protec iei mediului grevează desfăşurarea tuturor activită ilor (dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protec ia mediului conform art. 41 (6) din Constitu ie) şi constituie o obliga ie a tuturor persoanelor fizice şi juridice (art. 6 şi 79 din Legea protec iei mediului). Şi o serie de reglementări sectoriale cuprind dispozi ii în acest sens. Astfel, potrivit Legii nr. 107/1996, protec ia, punerea în valoare şi dezvoltarea durabilă a resurselor de apă sunt ac iuni de interes general (art. 1(2)). La rândul său, Legea nr. 103/1996 califică fondul cinegetic al României drept „resursă naturală de interes na ional“ (art. 2(1)), iar Codul silvic (Legea nr. 26/1996) consideră fondul forestier na ional „bun de interes na ional“ (art. 4). Principalele consecin e de ordin practic ale acestui principiu esen ial se referă la controlul de legalitate privind ac iunile care produc atingeri mediului, instituirea unui serviciu public pentru protec ia mediului şi existen a unei ordini publice ecologice.

41

lato sensu. 3) realizarea utilizării durabile a speciilor şi ecosistemelor. printre altele. La rândul său. În textele juridice mai recente. potrivit art. într-o accep iune generală. În acelaşi timp. Strategia europeană de conservare adoptată în cadrul Consiliului Europei (1990) îşi propune ca scop să promoveze respectarea naturii pentru ceea ce este. e din Constitu ie. lit. 3. Potrivit art. precum şi men inerea echilibrului ecologic“. protejarea unor specii şi organisme rare 42 . Principiul conservării Obiectiv fundamental al problematicii protec iei mediului. 137/1995). 2 din Legea nr. conservarea semnifică protec ia ecosistemelor. conservarea urmăreşte să men ină un nivel durabil al resurselor ecologice. crearea de arii protejate şi proclamarea de monumente ale naturii. conservarea presupune men inerea nivelurilor cantitative şi calitative durabile ale resurselor mediului. Prevăzut expres în art. printre altele. conservarea biodiversită ii şi gospodărirea durabilă a resurselor naturale. c din Legea protec iei mediului. în eles ca asigurare a productivită ii continue a resurselor naturale exploatabile şi prezervare a speciilor faunei şi florei.3. este formulat drept „principiul conservării biodiversită ii şi a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural“. În concep ia legii româneşti (nr. conservarea este completată şi chiar înlocuită cu referirile la conceptul de „dezvoltare durabilă“. 2) prezervarea diversită ii genetice. respectiv satisfacerea nevoilor şi aspira iilor legitime ale cetă enilor. şi „refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător. statul trebuie să asigure. conservarea presupune: 1) men inerea proceselor ecologice esen iale şi a sistemelor care reprezintă suportul vie ii. conservarea trebuie privită în mod conjugat cu „elemente strategice“ precum utilizarea durabilă. Totodată. implicând. ea nu vizează în general calitatea mediului. 137/1995. mai degrabă decât celor corective şi reactive. 134 (2). ci numai men inerea condi iilor minimale necesare pentru existen a resurselor permanente. alin. şi nu pentru ceea ce aşteptăm de la ea. În cadrul politicilor de mediu trebuie să se acorde preferin ă strategiilor preventive şi active. lit. 34. Suntem în prezen a unei accep iuni în consens cu documentele interna ionale. Aceasta presupune în acest sens un management adecvat al resurselor renovabile şi o aten ie deosebită utilizării resurselor nerenovabile. men inerea. ameliorarea calită ii mediului şi reconstruc ia zonelor deteriorate. Principiul este aplicabil mai ales în privin a protec iei resurselor naturale şi conservării biodiversită ii. Aşadar. Potrivit Strategiei mondiale de conservare a UICN (1980).

Astfel se afirmă din ce în ce mai mult o serie de proceduri administrative precum studiile de impact (având ca scop să împiedice realizarea unor obiective economico-sociale cu impact asupra mediului. pentru neproducerea degradării mediului. Sub forma măsurilor de gestiune a riscului cunoscut. 137/1995 consacra într-o manieră imperfectă acest principiu.). 3. h). iar pe de altă parte. care presupun. Astfel. 130 R din Tratatul CE introdus prin Actul unic european din 1987. prin ac iuni socioumane. Legea nr. ac iuni bazate pe cunoaşterea situa iei prezente.amenin ate cu dispari ia. precum şi dezvoltarea colaborării interna ionale pentru asigurarea calită ii mediului (art. Urmărind un obiectiv superior deopotrivă prevenirii. îngrăşămintelor chimice şi pesticidelor etc. dar sub un dublu aspect: intern şi interna ional. principiul este prezent mai ales în dreptul interna ional. sporirea datului natural. În con inutul semnifica iilor sale. fiind expres prevăzut în art. lit. 3. conservării şi protec iei. lit. pe de o parte. sau preocuparea de a stabili regimuri speciale de desfăşurare a unor asemenea activită i (precum cel al deşeurilor toxice. Principiul prevenirii Practica în domeniu a demonstrat că cea mai bună strategie de mediu constă în a preveni producerea poluărilor şi a vătămărilor ecologice de orice fel. numai asigurarea unui statu quo durabil. conservarea biodiversită ii şi instituirea de arii protejate sunt prioritare în raport cu alte interese. Este edificatoare în acest sens obliga ia de a evalua şi de a lua în calcul cerin ele protec iei mediului cu ocazia oricărei ac iuni publice sau private care riscă să aibă un impact asupra calită ii factorilor mediului. printre principiile şi elementele strategice. Consacrarea acestui principiu este mai evidentă la nivel comunitar. fără măsuri corespunzătoare de prevenire a acestuia) ori bilan ul de mediu şi programul de conformare. Prevenirea implică. în cele din urmă. ameliorarea calită ii mediului şi reconstruc ia zonelor deteriorate (art. legea-cadru enumera şi men inerea. mai degrabă decât a încerca să se remedieze efectele acestora. cât şi activită i de limitare a efectelor distructive sau nocive pentru factorii de mediu. principiul presupune atât ac iuni asupra cauzelor care produc poluarea sau degradarea (prin retehnologizarea ecologică a proceselor de produc ie). Principiul ameliorării calită ii mediului Ameliorarea presupune îmbunătă irii stării şi calită ii mediului. precum în cazul protec iei 43 . 4. ameliorarea reclamă ac iuni şi rezultate pozitive. j). 5. evaluarea riscurilor pentru a evita pericolele. a factorilor săi componen i.

. e) şi dreptul de a se adresa direct sau prin intermediul unor asocia ii. în adoptarea deciziilor trebuie să se manifeste precau ie. Implica iile principiului sunt evidente şi în privin a garan iilor dreptului la un mediu sănătos.I. total sau par ial. în art. 3.137/1995 prevăzându-se printre acestea: dreptul la despăgubire pentru prejudiciul suferit (lit. riscul ecologic poten ial consta în probabilitatea producerii unor efecte negative asupra mediului. sarcina efectuării acesteia se inversează: ea revine acum celui care sus ine că activitatea sa nu are ori nu va avea nici un 29 C. Semnifica iile sale rămân totuşi imprecise. care să permită evitarea pagubelor şi o ac iune bazată pe cunoaştere. iar absen a certitudinii ştiin ifice nu poate constitui un pretext pentru a nu lua măsuri adecvate pentru prevenirea atingerilor grave şi inevitabile aduse mediului. Prevenirea presupune un studiu de risc. să se adopte măsuri preventive care să elimine pe cât posibil orice risc de degradare a mediului. d). În fa a acestei realită i. În ara noastră. vigilen a şi preven ia se impun mai ales ca urmare a caracterului adesea ireversibil al prejudiciilor cauzate mediului şi a limitelor inerente mecanismelor de reperare a acestui tip de pagube“29. iar daune (prejudicii) desemnează efectul cuantificabil în cost al daunelor asupra sănătă ii oamenilor. în domeniul protec iei mediului. care pot fi prevenite pe baza unui studiu de evaluare. legea definind la modul general cele două elemente componente. chiar dacă nici o pagubă nu se prefigurează la orizontul apropiat. care a statuat că „. 44 . luptei contra deşertificării. Sub aspectul probei. protec iei stratului de ozon. Affaire Gabcikovo-Nagymaros (Hongrie/Slovaquie). 6. Principiul a fost evocat şi în jurispruden a Cur ii Interna ionale de Justi ie. b din Legea protec iei mediului ca „principiul prevenirii riscurilor ecologice şi a producerii daunelor“. bunurilor sau mediului provocat de poluan i.. 5 din Legea nr.. o diligen ă maximă. pruden ă. 140. Numai că nu întotdeauna consecin ele deciziilor şi ac iunilor pot fi cunoscute. Principiul precau iei Recunoaşterea juridică şi realizarea concretă a semnifica iilor sale au loc în strânsă independen ă cu cele ale principiului prevenirii. lit. arret du 25 septembre 1997. activită i dăunătoare sau dezastre.biodiversită ii. în în elesul Legii nr. acesta este recunoscut într-un sens bine determinat. consacrat prin art. autorită ilor administrative sau judecătoreşti în vederea prevenirii sau în cazul producerii unui prejudiciu direct sau indirect (lit. Astfel. Precau ia reclamă deci ca măsurile de precau ie a mediului să fie adoptate.J. dinainte. 137/1995. nu pierde din vedere că.

137/1995). Din punct de vedere istoric. a din Legea protec iei mediului. în caz de risc de pagube grave ori inevitabile.. până când acumularea de date ştiin ifice va proba că există o rela ie de la cauză la efect între ac iunile de dezvoltare din degradarea mediului. 1987). Acest principiu s-a dezvoltat. lit. g din Legea nr. principiul a fost frecvent invocat în contextul reglementărilor vizând poluările marine. care sugerează că anumite măsuri trebuie luate pentru ca eventualele pagube să fie evitate înainte ca pragul riscului de mediu să fie atins. principiul precau iei. dar nereducându-se la aceasta. 3. din 1980 s-a afirmat. în vederea prevenirii impactului asupra mediului şi implicit a îmbunătă irii calită ii acestuia. principiul 15 al Declara iei Conferin ei O. 130 R. iar directivele comunitare privind utilizarea şi diseminarea organismelor modificate genetic din 1990 o aplică concret. Pentru a răspunde unor atare preocupări. lit. adoptată în urma şi sub influen a celei de-a doua Conferin e interna ionale asupra protec iei Mării Nordului (Londra. Ea permite statelor comunitare o ac iune fără a aştepta ca toate probele care să concluzioneze în sensul existen ei pericolului pentru mediu să fie ştiin ific stabilite. Unele implica ii ale sale ar putea fi percepute prin consacrarea drept modalitate de implementare a principiilor a „promovării cercetării fundamentale şi aplicative în domeniul protec iei mediului“ (art. deşeurile toxice şi produsele periculoase. principiul precau iei a fost enun at pentru prima dată la nivel interna ional în cadrul OCDE şi într-o declara ie ministerială din 1987.N. Consacrat ca atare prin art. El a apărut ca o recunoaştere a incertitudinilor care afectează studiile de impact şi gestiunea şi care califică drept imprudentă atitudinea care ipotechează viitorul prin luarea de decizii ireversibile. 4. mai ales că semnifica iile sale nu sunt definite. fiind plasat în contextul preocupărilor vizând „asigurarea unui viitor durabil“ şi al promovării unor noi principii integrate. Ulterior. 45 . în ultimii ani. El îşi completează şi amplifică semnifica iile cu un alt principiu fundamental. mai ales la nivelul politicilor şi legisla iilor na ionale de mediu. La nivel comunitar european. de la Rio de Janeiro (1992) afirmă că. dar mai ales prin impunerea analizei proiectelor şi a alternativelor la acestea.impact. absen a certitudinii ştiin ifice absolute nu poate servi ca pretext pentru a amâna adoptarea de măsuri efective privind prevenirea degradării mediului. cel al prevenirii riscurilor ecologice şi a producerii pagubelor. prevenirea implicând precau iunea. care să ducă sub aspect economic la o creştere reală. teză reluată şi la Conven ia asupra biodiversită ii. şi în alte documente O. Tratatul de la Maastricht cuprinde regula precau iei în art.U.U. acest principiu se află încă în stare incipientă de recunoaştere la noi în ară. schimbările climatice.N. „în termeni verzi“. În sfârşit.

care poate fi interpretat fie ca o atitudine de pruden ă rezonabilă. fie să se ia măsuri juridice şi de altă natură pentru a limita viitoarele efecte asupra mediului şi sănătă ii30. par. multe activită i economico-sociale antrenează externalită i negative sub forma poluării. principiul semnifica ini ial cerin a imputării poluatorului a cheltuielilor privind măsurile adoptate de către autorită ile publice pentru ca mediul să fie men inut într-o stare acceptabilă. renun area la o ac iune care nu este bine cunoscută şi stăpânită. Acelaşi statut de principiu-obiectiv îl cunoaşte în dreptul comunitar. conservării). dezbaterile de până acum nu au reuşit să stabilească un sens exact şi unic al principiului. care nu implică în mod necesar căutarea unei răspunderi. Principiul protec iei mediului Reprezintă substan a însăşi a dreptului mediului şi cunoaşte expresii juridice diverse în planul legisla iilor na ionale. art. inând cont de diversitatea situa iilor în diferitele regiuni ale Comunită ii Europene“. reglementărilor comunitare şi dreptului interna ional. Într-adevăr. În sens larg. adică respectarea unei obliga ii de ab inere. el cuprinde semnifica iile principiilor anterioare (prevenirii. trebuie să fie internalizate. Legisla ia românească consacră protec ia mediului ca pe un principiucorolar.“ 46 . 130 R. precizând că „politica comunită ii în domeniul mediului vizează un nivel de protec ie ridicat. Principiul „poluatorul plăteşte“ Adoptat mai întâi de către OCDE în 1972. afectând popula ia şi factorii de mediu. El implică în esen ă evitarea ac iunilor nocive pentru calitatea mediului şi adoptarea de măsuri pozitive pentru a împiedica şi a preîntâmpina deteriorarea acestuia. El se inspiră din teoria economică potrivit căreia costurile sociale externe. care înso esc produc ia. adică să fie luate în calcul de to i agen ii economici în costurile lor de produc ie. 8. fie ca un nou fundament de răspundere în univers incert. 30 Legea franceză din 2 februarie 1995 privind consolidarea protec iei mediului îl defineşte astfel: „Absen a de certitudine nu trebuie să întârzie adoptarea de măsuri vizând să prevină un risc de pagube grave şi ireversibile. către care se îndreaptă şi de la care pornesc semnifica iile celorlalte principii generale. precau iei. 2 din Tratatul de la Maastricht. dar nu se reduce la ele şi presupune elemente în plus. putând transforma a priori procesele de decizie.Ca o concluzie. Aplicarea principiului presupune deci fie să nu se ac ioneze. 7.

costurile „externalită ilor“ se „internalizează“ pe calea recunoaşterii juridice a principiului „poluatorul plăteşte“. atât cele produse asupra bunurilor şi persoanelor. Într-o asemenea situa ie este vorba numai despre o internalizare par ială. cât şi cele produse asupra mediului ca atare. În acelaşi timp. care permite impunerea de taxe ori redeven e de către autorită ile publice. Într-un atare sistem. Aceasta implică antrenarea unui mecanism de responsabilitate pentru daune ecologice. chiar dacă acestea sunt adesea în raport cu costul. în plan juridic. utilizarea unei fiscalită i 47 . economia trebuie să acopere atât costurile de produc ie. Totuşi con inutul său este. Generatorii poluării au costuri proprii diminuate datorită economisirii cheltuielilor de prevenire a poluării (dotarea cu dispozitive şi filtre. precum: instituirea de norme antipoluare. Pentru a se evita o asemenea situa ie şi pentru a se corecta inechită ile pe care le determină. Principalul obiectiv al reglementărilor interna ionale în domeniu îl constituie armonizarea politicilor interne. într-o oarecare măsură. activită ilor economico-sociale ori mediului în întregul său. care să acopere toate efectele unei poluări. în sens restrâns (stricto sensu). Nici una dintre cele două accep iuni nu implică în mod necesar utilizarea de măsuri economice stimulative (ca de pildă redeven e ori adjudecarea de drepturi de poluare). Astfel. Dimpotrivă. imediat sau în timp. adaptarea tehnologiilor etc. Realizarea semnifica iilor acestui principiu poate îmbrăca mai multe forme. subven ionarea poluatorilor de către stat spre a-i ajuta financiar pentru investi iile antipoluante este contrară principiului poluatorului plătitor. care s-au inspirat din semnifica iile sale în elaborarea politicilor lor ecologice. acesta presupune obligarea poluatorilor la a suporta numai costul măsurilor antipoluante şi de cură ire. societatea în ansamblul său. pe ansamblu. principiul a fost larg acceptat de guverne. se recunoaşte dreptul fundamental al omului la un mediu sănătos şi echilibrat din punct de vedere ecologic. În acest sens. principiul urmăreşte imputarea poluatorului a costului social al poluării pe care o provoacă.). cât şi pe cele legate de existen a externalită ilor (poluării). imprecis. Proclamarea şi recunoaşterea principiului cunosc situa ii diferite în legisla iile na ionale ale statelor. la nivel comunitar european şi în cadrul OCDE. astfel încât diferen ele legisla iei antipoluante de la o ară la alta să nu antreneze distorsiuni în avantajele comparative şi schimburile comerciale. suportând costul privind combaterea efectelor negative ale poluării asupra sănătă ii umane. în sens larg (lato sensu).Existen a acestora duce la o adevărată „dedublare“ a realită ilor privind costurile şi profitul agen ilor economici. Astfel.

ca modalită i de implementare a principiilor. 137/1995) şi. respectiv. definirea unui regim de răspundere obiectivă. răspunderea solidară în cazul pluralită ii autorilor (art. Astfel. La nivel comunitar. principiul are drept unică consecin ă impunerea ca anumite industrii să suporte responsabilitatea globală a costurilor luptei antipoluante.incitative. Din păcate. lit. principiul a fost consacrat prin Actul unic european (1987) şi Tratatul de la Maastricht (1993). Consacrat pentru prima dată prin art. instituirea unui regim special de răspundere pentru prejudiciu format din două reguli principale şi complementare: caracterul obiectiv. a introducerii pârghiilor economice stimulative sau coercitive şi elaborarea de norme şi standarde antipoluante (art. 3. independent de culpă şi. principiul „poluatorul plăteşte“ a rămas în prezent mai pu in un instrument juridic care să-i oblige pe cei responsabili să-şi asume consecin ele actelor lor. d şi f din Legea nr. 4. lit. d din Legea nr. 80 din acelaşi act normativ). 137/1995. respectiv. ci mai degrabă un mijloc comod de a finan a politicile în materie de mediu. principiul „poluatorul plăteşte“ îşi croieşte drum şi în practica şi dreptul românesc. semnifica iile sale fundamentale au fost deja exprimate juridic prin stabilirea. 48 . independentă de culpa pentru prejudiciul ecologic etc. Fără determinarea răspunderilor individuale.

pe cale jurispruden ială de sistemul Conven iei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertă ilor Fundamentale (CEADOLF) şi de dreptul comunitar. cel pu in din punct de vedere formal. Agen ia europeană pentru mediu 1998). 1. cu un profil distinct. accesul ării la institu ii interna ionale cu preocupări majore în domeniul mediului (Consiliul Europei (1991). 1972). asimilarea principiilor. în contextul general al tranzi iei spre o societate democratică şi o economie de pia ă au impus muta ii fundamentale la nivelul ideilor. Proclamat ini ial în plan interna ional (Declara ia de la Stockholm. Această situa ie e rezultatul unui proces relativ îndelungat. Astfel. în frunte cu legea-cadru) a favorizat şi el. a unei alte legisla ii de mediu. mai ales la nivel procedural şi pe cale jurispruden ială. a drepturilor de solidaritate dreptul la un mediu sănătos şi echilibrat ecologic se caracterizează printr-o dinamică deosebită în privin a recunoaşterii şi garantării sale juridice. iar dreptul fundamental la un mediu sănătos şi echilibrat ecologic a fost recunoscut şi este garantat de Constitu ie. În absen a unor reglementări precise. desfăşurat sub influen a mai multor factori şi cu contribu ia a numeroşi actori. aferent unor asemenea transformări radicale (adoptarea unei noi constitu ii. înso ită de un semnificativ fascicul de legisla ie subsecventă a dreptului fundamental la un mediu sănătos şi echilibrat ecologic. conceptelor şi reglementărilor juridice în materie. iunie 1972) şi de la adoptarea întâiei legi interne privind protec ia mediului (nr. el este recunoscut şi garantat. consacrat constitu ional şi/sau legislativ la nivelul statelor acest drept este receptat cu dificultate. Procesul de reînnoire legislativă.9/1973) şi în România dreptul mediului s-a constituit ca o ramură de drept autonomă. Punctul culminant al acestor evolu ii l-a constituit consacrarea şi garantarea constitu ională.Recunoaşterea şi garantarea constitu ional-legislativă a dreptului fundamental la mediu în România La trei decenii şi jumătate de la prima conferin ă a ONU privind mediul (Stockholm.Capitolul VI DREPTUL FUNDAMENTAL LA UN MEDIU SĂNĂTOS ŞI ECHILIBRAT ECOLOGIC Printre drepturile umane fundamentale de „genera ia a treia”. declanşarea şi finalizarea procesului de aderare la UE ori presiunea realită ilor ecologice interne. 49 . procedurilor şi tehnicilor avansate de protec ie a mediului.

35). II din Constitu ie nu prezintă nici o relevantă asociativă. e se adaugă practic la cele ale art. precum men inerea echilibrului ecologic” (articol plasat însă în titlul IV „Economia şi finan ele publice”). e conform cu care Statul trebuie să asigure.35 în structura titlului II. 35.35 a devenit sediul principal al reglementării constitu ionale a acestui drept. Curtea consideră că este necesar să se insereze la capitolul II al titlului II din Constitu ie dreptul omului la un mediu sănătos. fiind pur aleatorie. la care se mai adaugă prevederile art. în titlul II „Drepturile. poten ată de ratificarea documentelor interna ionale în materie şi pregătirea aderării la Uniunea Europeană. 461 care să preia dispozi iile art. 135 (2) lit. constatând că propunerea introducerii unui art. în jurispruden a Cur ii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) şi încununarea sa prin recunoaşterea constitu ională. În acest mod art. 134 alin. capitolul II „Drepturile şi libertă ile fundamentale” un articol nou (nr. în sensul că nu permite ataşarea lui la o grupă sau alta de drepturi fundamentale ale omului. 429/2003 aprobată prin referendumul na ional din 18-19 noiembrie 2003 a fost introdus.Problema prioritară a devenit acum aceea a dezvoltării mijloacelor şi instrumentelor necesare garantării efectivizării semnifica iilor sale. intitulat „Dreptul la un mediu sănătos”. Consacrarea dreptului la un mediu sănătos în Constitu ia revizuită. Aşadar. libertă ile şi îndatoririle fundamentale”. 1. cu obliga ia corelativă a tuturor de a contribui la ocrotirea şi refacerea mediului”. precum şi de recunoaşterea sa. În recunoaşterea expresă a dreptului la un mediu sănătos un rol important l-a avut decizia nr. printre altele. e (sub forma „Statul şi autorită ile publice sunt obligate să ia măsuri pentru ocrotirea şi refacerea mediului.31 Plasat în economia capitolului legii fundamentale între dreptul la ocrotirea sănătă ii (art. precum şi pentru men inerea echilibrului ecologic”) „este contrară logicii sistematizării materialului normativ” a conchis „Pentru asigurarea realizării scopului propunerii legislative. 148 din 16 aprilie 2003 a Cur ii Constitu ionale privind constitu ionalitatea propunerii legislative de revizuire a Constitu iei României care.2. în sensul că prevederile art. 32 Plasarea art. 135 (2) lit.34) şi dreptul la vot (art. 44 (7) aferente dreptului de proprietate şi potrivit cărora „Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protec ia mediului …”. precum şi cele ale art. (2) Statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept. şi: „refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător. cu valoare supra legislativă. (3) Persoanele fizice şi juridice au îndatorirea de a proteja şi a ameliora mediul înconjurător”.36)32 noul text constitu ional prevede: „(1) Statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic.2 lit. Semnifica iile acestor texte constitu ionale se completează reciproc. procesul consacrării şi garantării dreptului la mediu a cunoscut şi în România o evolu ie asemănătoare cu cea din celelalte state europene: o emergentă progresivă la nivel legislativ. Prin legea de revizuire a Constitu iei nr. 31 50 . cap.

în care se are în vedere atât dimensiunea procedurală a acestuia (prin asumarea de către autorită ile publice a obliga iei de a asigura cadrul legislativ pentru exercitarea sa). în planul institu iei drepturilor omului. prezentă şi în Conven ia de la Aarhus. 1. existen a formulării „Statul recunoaşte …” reflectă nu atât persisten a unei viziuni paternaliste. Totodată.2. precum şi apartenen a reglementării la concep ia continentală pentru care protec ia mediului reprezintă o responsabilitate în primul rând publică. acesta din urmă având un caracter corelativ primului. 51 . Ca atare. Exprimând originalitatea naturii şi con inutului acestui drept fundamental. Drepturile procedurale nu sunt percepute ca drepturi în sine. precum şi men inerea echilibrului ecologic).întrucât o îndatorire a statului are.66) utilizează formula consacrării deopotrivă a unui drept şi a unei îndatoriri fundamentale. s-ar putea sus ine că afirmarea expresă a îndatoririi de a proteja mediul ar fi excesivă. Totuşi.33 Noua „osatură” constitu ională a dreptului la un mediu sănătos oferă astfel o consacrare expresă şi noi perspective pentru promovare şi garantare a cerin elor sale. cât mai ales realitatea că la acest moment consacrarea şi garantarea dreptului la mediu se înfăptuiesc mai ales în şi cu participarea autorită ii statale. spre deosebire de celelalte îndatoriri fundamentale care au o existen ă de sine stătătoare (relevată şi de clasarea lor aparte.Denumire şi semnifica ii 33 Şi alte constitu ii. Desigur. precum cea a Portugaliei din 2 aprilie 1976 (art. În sfârşit. ci ca mijloace de atingere a obiectivului ultim. care să permită omului să trăiască într-un mediu de o calitate cât mai înaltă. o asemenea prevedere este nu numai utilă din punct de vedere psihologic (pentru o responsabilizare a publicului şi o activizare a acestuia). acela al unui mediu sănătos şi echilibrat ecologic. această ecua ie ar impune poate ca o mai exactă denumire a art. cea de a proteja şi ameliora mediul există numai în raport şi ca o garan ie specială a dreptului la un mediu sănătos. cât şi pe cea materială (prin obliga ia Statului de a asigura refacerea şi ocrotirea mediului. textul constitu ional consacră deopotrivă dreptul oricărei persoane la un mediu sănătos şi echilibrat ecologic şi îndatorirea oricărei persoane fizice şi juridice de a proteja şi ameliora mediu. În acest mod se consacră o concep ie avansată privind dreptul la mediu. în cazul nostru dreptul la mediu. întrucât dreptul la mediu implică deopotrivă pentru stat o obliga ie pozitivă de protec ie şi indirect obliga ia de a constrânge pe particulari la acest respect.1. reflexul corelativ al unui drept fundamental. ci şi semnificativă juridic. ridicând protec ia mediului la rangul de îndatorire fundamentală. în capitolul III al Titlului II al Constitu iei.35 din legea fundamentală să fie aceea de „dreptul la un mediu sănătos şi îndatorirea de a-l proteja”.

.6 din Legea nr. „echilibrat ecologic”) ori s-a propus. Aşadar. în prealabil şi în mod implicit este vorba din perspectivă preponderent formală de un drept la un mediu protejat. actuala reglementare constitu ională foloseşte pentru denumirea noului drept fundamental expresia „dreptul la un mediu sănătos şi echilibrat ecologic”. sau la „dreptul la un mediu de calitate” (art. sub aspectul scopului imediat şi de un mediu sănătos şi echilibrat ecologic în privin a finalită ii concrete. „salubru”. „dreptul fiecărei persoane fizice la un mediu sănătos .34 La nivel interna ional ceea ce constituie un mediu satisfăcător.a. într-un sens mai larg dar şi mai exact cu natura sa specială dreptul la mediu priveşte deopotrivă omul şi elementele naturii care îl înconjoară. Oxford University Press. „echilibrat ecologic”. comunitar şi al dreptului comparat se utilizează frecvent calificative precum „mediu sănătos”. 2 din Ordonan a Guvernului nr. al con inutului specific.5 din Ordonan a de urgen ă a Guvernului nr. viabil sau sănătos are un caracter incert. aşa cum s-a mai întâmplat şi în cazul altor drepturi ale omului. referindu-se la „dreptul la un mediu sănătos şi echilibrat ecologic” (art. dispuse astfel încât să constituie un tot ecologic indisociabil.252-271. ca imperativ pentru un mediu echilibrat ecologic îşi afirmă o alta tot atât de importantă de ordin natural. Această situa ie este elocvent exprimată de diversele formulări utilizate în documentele interna ionale ceea ce conferă o anumită incertitudine în privin a semnifica iilor dreptului fundamental. relevându-se imposibilitatea definirii unui mediu ideal în termeni abstrac i. să se lase institu iilor şi tribunalelor să stabilească accep iunile concrete. protec ia mediului privind toate fiin ele vii (inclusiv specia umană) şi biosfera în general.24/2007 privind reglementarea spa iilor verzi din zonele urbane). Desigur. 243/2000 privind protec ia atmosferei). pentru caracterizarea acestui drept fundamental. Totuşi. second edition.În situa ia în care noul drept fundamental cunoaşte denumiri şi. în contextul noilor prevederi constitu ionale cuprinse în art. International law & the environment. la un mediu sănătos el îşi păstrează esen a antropocentrică a institu iei drepturilor omului.1 alin. în raport cu diversele reglementări juridice în prezen ă şi tendin ele de dezvoltare manifestate se pot desprinde importante componente definitorii. implicit şi semnifica ii relativ diferite op iunea constitu ională contribuie la precizarea şi stabilizarea acestora. în prezent nu există o accep ie precisă. iar legisla ia ordinară spre deosebire de reglementarea-cadru anterioară. 34 52 . Totodată. p. Pentru ieşirea din impas s-a recurs la folosirea unor termeni mai exac i (precum „sănătos”. ş. Această formulare exprimă cel mai bine statutul dualist (om-natură) al acestui drept. Astfel. 35 denumirea care se impune este cea de „drept la un mediu sănătos şi echilibrat ecologic”. Pe lângă diferen ele de ordin cultural (mai ales în privin a Nordului şi Sudului) se manifestă o relativitate de natură tehnico-ştiin ifică. a preluat-o. consacrată juridic pentru aceşti termeni.195/2005). ceea ce face dificilă explica ia lor concretă şi mai ales aplica ia lor practică. Alan Boyle.. în sensul că în timp ce ca drept fundamental al omului. În ciuda faptului că la nivel interna ional. A se vedea: Patricia Birne. 2002. „de calitate”.(art.

192. cel pu in la nivel teoretic această cerin ă a unui „minim minimorum” de supravie uire pare a fi depăşită şi preten iile converg spre un mediu „sănătos şi echilibrat ecologic”. care este privită ca un element component indispensabil. toate straturile atmosferice. în calitate de specie între specii. sistemele naturale în interac iune. 2 juillet 2003. eventual contaminarea lanului alimentar şi condi iile de via ă ale persoanelor.195/2005. 2 (1). de pildă. mediul echilibrat a fost definit ca „men inerea biodiversită ii şi echilibrului spa iilor şi mediilor naturale.s) iar în defini ia mediului sunt incluse şi „condi iile care pot influen a bunăstarea şi sănătatea omului”. care să suporte via a umană.36 Fără îndoială. Document Assembleé nationale.4. 2003/4/CE din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informa ie în materie de mediu este cuprinsă. func ionarea şi dinamica ideală a acestuia”. De asemenea. Astfel. apa. 35 53 .2 al OUG nr. care asigură men inerea structurii.195/2005) a optat pentru o defini ie abstractă (conform căreia mediul reprezintă ansamblul de condi ii şi elemente naturale ale Terrei: aerul. no.35 Referitor la calitatea de „mediu echilibrat ecologic” în art. o primă accep ie cu totul generală este aceea de „drept la mediu”. siturile culturale şi construc iile. toate materiile organice şi anorganice. în în elesul minimal al asigurării unei naturi înconjurătoare viabile. în care sănătatea omului depinde în mod esen ial de sănătatea mediului în care acesta trăieşte. solul. într-o stare care să poată asigura reproducerea şi persisten a sa. pe lângă starea elementelor şi a factorilor de mediu şi „starea sănătă ii umane. inclusiv.195/2005. în acest context omul participă ca un element component. precum şi fiin ele vii. la mecanismul complex al naturii. Expresia tehnico-juridică a acestei cerin e o reprezintă asigurarea unui mediu de calitate a (elementelor sale constitutive) şi păstrarea în limite determinate precum şi ac iuni corespunzătoare de conservare a factorilor de mediu.Din această perspectivă. subsolul. Condi ionarea acestui drept de „sănătatea umană” este prezentată deopotrivă în plan na ional şi comunitar. prevede printre modalită ile de implantare a principiilor şi a elementelor startegice şi „înlăturarea cu prioritate a poluan ilor care periclitează nemijlocit şi grav sănătatea oamenilor”(art. găsim defini ia „echilibru ecologic – ansamblul stărilor şi interrela iilor dintre elementele componente ale unui sistem ecologic. Ordonan a de urgen ă nr. cuprinzând elementele enumerate Astfel. în măsura în care sunt ori pot fi alterate de elemente sau factori de mediu” art. Totuşi. buna func ionare a ecosistemelor şi un slab nivel de poluare”. în defini ia „informa iilor de mediu” directiva nr. lit. În prima ipostază de manifestare constitu ională acea de „mediu sănătos” el exprimă deja un anumit stadiu de evolu ie a societă ii umane. aspectele caracteristici ale peisajului. în timp ce legisla ia na ională (OUG nr. În privin a no iunii de „mediu”. 36 În expunerea de motive prezentată de guvernul francez la legea constitu ională de adoptare a Cartei mediului (2005). la nivel comunitar mediu semnifică inclusiv starea de sănătate umană. securitatea. cele două no iuni fiind interdependente în existen a şi ac iunea lor.

dintre elementele definitorii ale acestuia. în sensul că între ele există o interdependen ă deosebită generată de unitatea om-natură. 1. p. orice drept uman fundamental reprezintă o prerogativă conferită de lege în baza căreia titularul poate şi uneori chiar trebuie să adopte o anumită conduită şi să ceară altora desfăşurarea unei conduite adecvate dreptului său. zonele culturale şi construc iile şi modul în care acestea sunt sau pot fi afectate de starea factorilor). apa.101 38 Constitu iile na ionale recunosc un asemenea drept individual fie sub formularea „fiecare/fiecăruia” art.5 din Legea nr. peisajul şi zonele naturale. noua tendin ă afirmată mai ales la nivel interna ional (Conven ia de la Aarhus. Instrumentele interna ionale cu voca ie universală se referă la un „drept fundamental al omului …” (Declara ia de la Stockholm. Ungariei …) ori „to i/tuturor persoanelor” (ca. Astfel. 23 Constitu ia Belgiei. solul.2003/4/CE a Parlamentului şi Consiliului din 28 ianuarie 2003) are în vedere o accep ie mai simplificatoare. 2003. energia. ci unul colectiv 37 54 . Carta africană a drepturilor omului şi popoarelor (1981) recunoaşte „tuturor popoarelor” dreptul la mediu (art.anterior. condi iile de via ă umană. (spre deosebire de art. de ex. Aceste particularită i se reflectă şi în privin a titularilor dreptului la un mediu sănătos şi echilibrat ecologic. dar mai concretizată. Constitu iile Germaniei.137/1995 care prevedea că statul îl recunoaşte „tuturor persoanelor”). De asemenea şi acordul dintre interesele individuale şi cele generale este aici mult mai complex. directiva nr. sub sanc iunea prevăzută de lege.2. direct. art. inclusiv unele valori materiale şi spirituale. biodiversitatea şi componentele sale.24). Titularii dreptului la un mediu sănătos şi echilibrat ecologic Ca drept subiectiv. vizând: elementele de mediu (aerul. din formularea art. legitim şi juridic protejat. 35 (1) din Constitu ie acest drept este recunoscut „oricărei persoane” preluată şi în OUG nr. simpla atingere a mediului afectează deopotrivă interesele fiecărui individ şi ale tuturor. art. născut şi actual. Finlandei. în scopul valorificării unui interes personal. care să poată face în mod efectiv obiectul ac iunilor procedurale. viziune preluată şi de Declara ia de la Rio.38 Ion Deleanu. Editura Servi-Sat.37 Desigur. Institu ii şi proceduri constitu ionale – în dreptul comparat şi în dreptul român – tratat. în acord cu interesul general.66 din Constitu ia Portugaliei. atmosfera. principiul 1). consacrând astfel nu un drept individual al omului. 225 din Constitu ia Braziliei). organismele modificate genetic şi interac iunile dintre ele). factori (cum ar fi: substan ele. zgomotul şi radia ia şi activită ile şi măsurile) şi condi ia umană (sănătatea şi siguran a umană. acesta nu reprezintă un element esen ial întrucât protec ia mediului constituie un „obiectiv de interes public major” şi în această calitate.2.195/2005. unele prezintă o serie de particularită i în privin a dreptului la mediu. În privin a instrumentelor regionale. calitatea vie ii şi condi iile care pot influen a bunăstarea şi sănătatea omului). Referitor la caracterul „personal” al interesului protejat.

Această idee este evidentă în cadrul dezvoltării durabile. Dreptul la un mediu sănătos şi echilibrat ecologic este un „drept de solidaritate” între genera iile existente. Instrumentele privind garan iile procedurale ale dreptului la un mediu sănătos folosesc no iunea mai largă de „public” (accesul publicului la informa ie.3.6 din Directiva 2003/4/CE a Parlamentului european şi a Consiliului din 28 ianuarie 2003. Din punct de vedere juridic o importan ă deosebită o prezintă. în ipoteza sa de individ (privită ut singuli). Protocolul adi ional de la San Salvador din 17 noiembrie 1998 la Conven ia americană a drepturilor omului se referă la dreptul individual de a trăi într-un mediu sănătos (art. prin îndatorirea colectivă şi individuală a genera iilor prezente de a men ine şi a ameliora calitatea mediului pe termen lung spre a-l transmite astfel genera iilor următoare.a. o persoană nu dobândeşte drepturi decât în momentul naşterii sale. participarea publicului la luarea deciziei şi accesul justi iei în probleme de mediu). se exprimă mai ales prin conceptul de „drepturi ale genera iilor viitoare”. El se manifestă. de reziden ă. art. după ce îşi stabileşte drept obiectiv reglementarea protec iei mediului …” pe baza principiilor şi elementelor strategice care conduc la dezvoltarea durabilă a societă ii” Ordonan a de urgen ă nr.Titularul dreptului la mediu este fiin a umană. 11). fără a compromite posibilitatea genera iilor viitoare de a-şi satisface propriile necesită i”. colectivă (popoare. în acest sens. într-o primă etapă. de garan iile aferente al popoarelor. ş. 1.4 din Conven ia de la Aarhus (1998). Cel de-al doilea. pe de o parte. 55 . În modul său specific. Conven ia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertă ilor sale fundamentale consideră că atingerile aduse mediului afectează drepturile individuale recunoscute de document. fie colectiv.. în schimb. asocia iile. colectivită i) şi specie între specii. Astfel. Exercitarea sa poate avea loc fie în mod individual. Deşi în concep ia juridică tradi ională. în eleasă ca reprezentând „una sau mai multe persoane fizice sau juridice şi. organiza iile sau grupurile acestora (art. statul civil. utilizarea durabilă a resurselor naturale este prevăzută ca un „element strategic”. consacrarea obliga iei de la a lua în calcul şi conservarea naturii pe termen lung. şi între cele prezente şi viitoare pe de alta. indiferent de apartene a sa la un stat. Primul tip de solidaritate se exprimă în interesul comun al umanită ii de a asigura un mediu sănătos şi echilibrat ecologic şi exprimă interdependen a dintre indivizii aceleiaşi specii şi natura înconjurătoare. în privin a dreptului de a moşteni un mediu de calitate aceasta are o fizionomie proprie.2 pct.195/2005. pe de o parte. participarea publicului la luarea deciziei şi acesul publicului la informa ie.2 pct. în mod viabil. defineşte dezvoltarea durabilă ca fiind „dezvoltarea care corespunde necesită ilor prezentului. De asemenea.2. un rol important revenind în acest din urmă caz organiza iilor neguvernamentale. în concordan ă cu legisla ia sau practica na ională. Garan iile dreptului la un mediu sănătos şi echilibrat ecologic În calitatea sa de drept fundamental recunoscut constitu ional dreptul la un mediu sănătos se bucură.

cu caracter complementar: garan ii de fond şi garan ii procedurale.3. sub forma procedurii de consiliere. garan iile institu ionalizate precum: controlul constitu ionalită ii legilor (prealabil şi preventiv ori ulterior şi sanc ionator. Garan ii speciale. Teoria generală a dreptului constitu ional identifică două tipuri de garan ii pentru drepturile şi libertă ile fundamentale. controlul politic.195/2005) preluând concep ia unui drept la mediu „dualist” şi în consens cu dispozi iile constitu ionale consacră protec ia mediului şi ca o obliga ie şi o responsabilitate ale autorită ilor administra iei publice centrale şi locale.4.drepturilor şi libertă ilor fundamentale în general.1. O importan ă deosebită o reprezintă. de exemplu.2. înscrierea sa în rândurile domeniilor care nu pot forma obiectul revizuirii Constitu iei (art.39 Din prima categorie fac parte. op. 39 Ion Deleanu. p. o interdependen ă conceptuală şi execu ională. precum şi a tuturor persoanelor fizice şi juridice (art. 56 . deosebit de însemnată rămânând în acest sens procedura excep iei de neconstitu ionalitate). 53 din Constitu ie). administrativ. caracterul excep ional şi condi ionat al măsurilor de restrângere a exerci iului unui asemenea drept (art. în acest sens. 152 (2). La nivelul reglementărilor concrete. După ce reglementează o obliga ie generală a administra iei. administrativ. sub forma procedurii de conciliere. Totuşi. în consens cu unicitatea obiectivului urmărit. în acest context. controlul exercitat asupra activită ii administrative (care poate fi un control politic. în sec iunea a 2-a atribu ii şi răspunderi ale altor autorită i centrale şi locale. interdic ia categorică a suprimării sale (art. care cunosc în prezent o largă consacrare la nivelul reglementărilor na ionale. 4. 152 (2) din legea fundamentală).150-157. dimpotrivă. Desigur între cele două dimensiuni de existen ă şi de realizare ale dreptului la mediu – cea materială şi cea procedurală – nu se manifestă o linie de demarca ie clară şi precisă ci.3. legea-cadru în materie (OUG nr. cit. reglementarea-cadru în capitolul XIV „Atribu ii şi răspunderi” stabileşte în sec iunea I atribu ii şi răspunderi ale autorită ilor pentru protec ia mediului. interna ionale şi comunitare. Garan ii generale. controlul jurisdic ional şi angajarea răspunderii administrative). iar în sec iunea a 3-a obliga iile personale fizice şi juridice. iar pe de alta de garan ii procedurale specifice.6).4. 4. nici o sanc iune nu este prevăzută pentru cazurile de nerespectare a acestor obliga ii. Realizarea dreptului la un mediu sănătos este asigurată mai ales din perspectivă procedurală prin recunoaşterea unor drepturi-garan ii.

e). .41 .dreptul de asociere în organiza ii pentru protec ia mediului (art. 41 40 57 . autorită ilor administrative şi/sau judecătoreşti. d). Sunt prevăzute astfel următoarele drepturi-garan ii: .3 lit. să fie îndreptă i i de a participa la luarea deciziei şi să poată avea acces la justi ie în probleme de mediu” pentru „a fi în măsură să valorifice dreptul lor de a trăi într-un mediu sănătos şi de a îndeplini îndatorirea concomitentă şi corelativă de a proteja şi de a ameliora mediul în interesul genera iilor prezente şi viitoare. 5 lit. 26/2000 cu privire la asocia ii şi funda ii.dreptul de a se adresa. direct sau prin intermediul organiza iilor pentru protec ia mediului. fiecare parte va garanta drepturile privind accesul la justi ie în probleme de mediu. o participare mai eficace a publicului la luarea deciziilor în materie de mediu şi.5 lit. elaborarea planurilor şi programelor (art. această realitate a fost exprimată deja de Conven ia de la Aarhus care stipulează că „cetă enii trebuie să aibă acces la informa ie. în probleme de mediu.dreptul de consultare în procesul de luare a deciziilor privind dezvoltarea politicii şi legisla iei de mediu. 544/2001. stabilind condi iile.42 . 43 Ordonan a de urgen ă nr.c).40 Textul legislativ de principiu privind garan iile procedurale este în prezent cuprins în art. drepturile procedurale. Hotărârea Guvernului 878 din 28 iulie 2005 privind accesul publicului la informa ia privind mediu. în frunte cu dreptul de acces la informa iile de mediu de inute de autorită ile publice sunt justificate prin aceea că „accesul crescut al publicului la informa ia în materie de mediu precum şi difuzarea acestei informa ii favorizează o mai mare sensibilizare la problemele de mediu.1 din considerentele Directivei nr. reglementări speciale organizează participarea şi consultarea publicului în cadrul procedurii de evaluare a impactului asupra mediului şi autorizare a planurilor. este faptul că la nivel comunitar. i).5 lit. emiterea actelor de reglementare în domeniu. Hotărârea Guvernului nr. Această legătură indestructibilă este eviden iată şi în art.195/2005 prevede printre „elementele strategice” şi participarea publicului la luarea deciziilor privind mediul (art. conform prevederilor prezentei conven ii. Aceasta din urmă. termenii de bază şi modalită ile de exercitare a acestui drept. 5 din Ordonan a de urgen ă privind protec ia mediului nr. b).1 al Conven iei subintitulat „Obiective” şi care stipulează: „Pentru a contribui la protejarea drepturilor oricărei persoane din genera iile actuale şi viitoare de a trăi într-un mediu adecvat sănătă ii şi bunăstării sale. în absen a recunoaşterii exprese şi depline a dreptului la mediu.544/2001 privind liberul acces la informa iile de interes public.Astfel. cu respectarea condi iilor de confiden ialitate prevăzute de legisla ia în vigoare (art. după caz. Interesant.accesul la informa ia privind mediul. din acest punct de vedere. Cadrul legal general pentru exercitarea acestui drept este reprezentat de: Legea nr. în definitiv.5 lit. 195/2005. ameliorarea mediului” (pct.43 .dreptul la despăgubire pentru prejudiciul suferit (art. 2003/4/CE a Parlamentului şi a Consiliului din 28 ianuarie 2003).123/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. stabileşte regimul asigurării „dreptului de acces la informa ia privind mediul de inută de sau pentru autorită ile publice”. indiferent dacă s-a produs sau nu un prejudiciu (art. (Preambul). programelor şi activită ilor economice. 5 lit. a). 42 Domeniul asociativ este reglementat în prezent prin Ordonan a Guvernului nr.

precum şi accesul la justi ie în probleme de mediu ”(art. Totodată. b). s-a stabilit un regim special al răspunderii civile pentru prejudiciu ecologic. art. 58 .195/2005.În privin a acestuia din urmă. în litigiile care au ca obiect protec ia mediului (art. iar ca modalitate de implementare a principiilor şi elementelor strategice „educarea şi conştientizarea publicului. prevăzând două reguli în acest sens: caracterul obiectiv.20(6). De adăugat că reglementarea-cadru prevede ca „element strategic” al protec iei mediului şi „informarea şi participarea publicului la luarea deciziilor.3 lit. 95 din OUG nr.3 lit. independent de culpă al acestei răspunderi şi răspunderea solidară în cazul pluralită ii autorilor. precum şi participarea acestuia în procesul de elaborarea şi aplicare a deciziilor privind mediul” (art. p). organiza iilor neguvernamentale care promovează protec ia mediului li se recunoaşte dreptul la ac iune în justi ie în probleme de mediu şi calitatea procesuală activă.

în cadrul celui de-al doilea guvern Roman s-a optat pentru un minister al mediului. Pădurilor şi Mediului Înconjurător. 11 din 28 decembrie 1989 al Consiliului Frontului Salvării Na ionale s-a înfiin at Ministerul Apelor. 137/1995). în cadrul ministerului era organizat un departament al apelor. atribu iile erau grupate pe cele trei mari domenii: ape. partizanii unui minister al mediului. desecare. pe bazine hidrografice. pentru exercitarea atribu iilor referitoare la primul domeniu. La nivelul evolu iilor administrative.Capitolul VIII CADRUL INSTITU IONAL. atribu iile şi structura organizatorică respectivă au rămas relativ aceleaşi. în cele din urmă impunându-se. într-o viziune sectorială. supravegherea hidrometeorologică. Institu iile mediului post-1989 Într-o viziune oarecum integratoare. Cele două formule au alternat. consideră că principalul neajuns al unei asemenea structuri institu ionale rezidă în incompatibilitatea naturală dintre atribu iile de gestionare şi utilizare şi cele de protec ie a mediului. în care. amenajarea acestora. Dimpotrivă. şi să asigure conservarea şi protejarea acestora ca elemente fundamentale de mediu. prin reorganizarea Consiliului Na ional al Apelor. ca organ central de specialitate al administra iei de stat. protec ie împotriva poluării apelor. Astfel. În acest mod se consacra o nouă formulă organizatorică. în cadrul aceluiaşi minister. cărora le corespundeau structuri administrative adecvate. ministerul realiza în mod unitar. după primele alegeri libere de la 20 mai 1990. de exploatare şi protec ie a factorilor naturali de mediu. cu 59 . complexe şi complementare de mediu şi poate elabora şi implementa strategii corespunzătoare. În domeniul apelor. Ministerului Silviculturii şi Consiliului Na ional pentru Protec ia Mediului Înconjurător. mediu şi păduri. autoritatea publică centrală de resort poate cunoaşte mai bine problemele conexe. Principalul argument în favoarea sa constă în faptul că. INSTITU IILE MEDIULUI 1. informarea şi avertizarea în cazul fenomenelor deosebite. cea a Ministerului Apelor. se reuneau competen e de administrare şi gestionare. prin consacrarea sa expresă de către Legea protec iei mediului (nr. emitea norme şi instruc iuni pentru folosirea ra ională a resurselor de apă etc. prin Decretul nr. care se desfiin au. acelaşi organ administrativ neputând şi să exploateze economic apa şi pădurile. corelarea lucrărilor de gospodărire a apelor cu cele de combatere a eroziunii solului. Pădurilor şi Protec iei Mediului. gospodărirea resurselor de apă. separat de sectorul apelor şi al pădurilor. În ciuda schimbării denumirii. În acest sens. în acest mod.

Direc ia de reglementări stabilea norme unitare valabile la nivel republican. Pădurilor şi Protec iei Mediului. de apărarea împotriva inunda iilor. 792 din 17 decembrie 1992 stabilindu-se organizarea şi func ionarea Ministerului Apelor. Direc ia de reglementări stabilea limitele în care trebuia să se desfăşoare activită ile economico-sociale în raport cu protec ia mediului. acordarea permiselor de exercitare a activită ilor nucleare. a peştelui de munte şi a produselor pădurii. urmărirea aplicării măsurilor tehnicoorganizatorice care asigură starea de sănătate a pădurilor. organizarea şi îndrumarea lucrărilor de regenerare a pădurilor. dotată cu o direc ie de reglementări şi o inspec ie. în domeniul activită ii nucleare. organizate pe bazine hidrografice. organizarea şi exploatarea unui sistem na ional de monitoring. La nivel organizatoric. solului şi a celorlal i factori de mediu. de func ionarea re elei hidrometeorologice. prin H. instruc iuni şi ghiduri obligatorii pentru securitatea nucleară pentru toate domeniile de activitate. printre altele. nr. Pentru îndeplinirea unor atare atribu ii era organizat un departament al mediului. inspec ia de stat pentru regenerarea pădurilor. exercitarea poli iei privind aplicarea şi respectarea dispozi iilor legale în materie etc. gestionarea fondului de vânătoare şi pescuit etc.a.G. ministerul se preocupa de: asigurarea protec iei apelor. Ministerul Mediului avea. între inere a cursurilor de apă şi repara ii la lucrări hidrotehnice. În conformitate cu prevederile Constitu iei României din 8 decembrie 1991. drept atribu ii: emiterea de norme. aviza şi autoriza proiecte şi unită i. În sfârşit. ameliorarea terenurilor degradate şi corectarea toren ilor şi inspec ia de stat pentru protec ia vânatului. aerului. iar inspec ia asigura poli ia respectării acestora. Aceste competen e erau exercitate de către Comisia Na ională pentru Activită i Nucleare. men inerea echilibrului ecologic. În cadrul organizării guvernului Nicolae Văcăroiu (noiembrie 1992) s-a revenit la vechea formulă. expertiza situa iile deosebite şi coordona activitatea de cercetare. În domeniul pădurilor. În subordinea departamentului func ionau 11 direc ii de ape.o direc ie generală şi o direc ie de dezvoltare. principalele atribu ii se refereau la asigurarea conservării şi gospodăririi vegeta iei lemnoase. În domeniul mediului. exercitarea poli iei activită ii nucleare ş. Inspec ia de stat reprezenta poli ia ecologică. Direc ia generală se ocupa de problemele de exploatare. ministerul este organul administra iei publice centrale de specialitate 60 . în cadrul ministerului a func ionat un departament al pădurilor cu trei inspec ii: inspec ia de stat pentru gospodărirea fondului forestier (cu scopul declarat de a asigura conservarea pădurilor). de gestionarea stocului de apă. cu o direc ie de reglementări şi o inspec ie de stat.

În acest scop. conlucrarea cu alte organisme de profil etc. în perioada 1990noiembrie 1992.care exercită. activitatea de vânătoare şi salmonicultură şi atribu ii de gardă forestieră. 457 din 29 iulie 1994. pentru urmărirea aplicării unitare a regimului de gospodărire şi exploatare pe toate terenurile cu vegeta ie forestieră. urmărirea şi controlarea aplicării prevederilor legale în materie. Referitor la atribu iile speciale. În privin a structurilor teritoriale.G. despre organizarea aplicării legilor şi hotărârilor guvernului în domeniu. nr. la nivel jude ean au func ionat agen ii pentru supraveghere juridică. aplicarea strategiei dezvoltării şi politicii guvernului în domeniile gospodăririi apelor. Caransebeş şi Cluj. Bucureşti. domeniul gospodăririi pădurilor. ini ierea şi negocierea. Ulterior. şi filiale ale regiilor autonome ale apelor şi pădurilor. indiferent de forma de proprietate a acestora. acestea au func ionat ca structuri specifice de protec ie a mediului (gărzi forestiere). care revin ministerelor ca organe ale administra iei publice centrale de specialitate. în conformitate cu legea. iar în aprilie 1991. din împuternicirea guvernului. administra ia publică în domeniul gospodăririi apelor. acestea sunt repartizate pe trei domenii: domeniul gospodăririi apelor. în baza H. În condi iile organizării unui minister al mediului. 483 din 1990 s-au înfiin at inspectorate pentru protec ia mediului înconjurător în fiecare jude şi municipiul Bucureşti. În domeniul pădurilor. la nivel jude ean s-au creat inspectorate silvice. Ulterior. ministerul îndeplineşte două categorii de atribu ii: a) principale şi b) specifice. Pădurilor şi Protec iei Mediului. care supravegheau şi controlau aplicarea şi respectarea regimului legal de către filialele teritoriale ale Regiei Autonome a Pădurilor „Romsilva“. de pildă. indiferent de forma de proprietate. subordonate departamentului mediului înconjurător din Ministerul Apelor. în plan jude ean s-au instituit agen ii de protec ie a mediului. pădurilor şi protec iei mediului. în contextul existen ei ca autoritate publică centrală de mediu a Ministerului Apelor. Este vorba. în iunie 1990. în cadrul Inspec iei de Stat a Pădurilor au func ionat inspec ii zonale cu atribu ii de gardă forestieră la Bacău. pădurilor şi al protec iei mediului. Braşov. Din categoria atribu iilor principale fac parte cele de ordin general. obiectivul ministerului a devenit. domeniul protec iei mediului. ca servicii publice descentralizate. de acte interna ionale. Pădurilor şi Mediului Înconjurător. Ca atare. elaborarea ori. după caz. În 61 . pe domenii de activitate. avizarea proiectelor actelor normative pertinente. Atribu iile inspec iilor zonale se refereau la aplicarea regimului silvic. precum şi de către ceilal i de inători de păduri şi de terenuri cu vegeta ie forestieră din afara fondului forestier. prin Hotărârea Guvernului României nr. ca unită i cu personalitate juridică. finan ate de la bugetul administra iei de stat.

gospodăririi pădurilor şi protec iei mediului). 1).) specifice României poate avea. Conform acestui act normativ. 30 de inspectorate silvice teritoriale şi zece oficii teritoriale de vânătoare.. modificările vizând organizarea administrativă. 104 din 1 martie 1999 s-a stabilit o nouă structură organizatorică a Ministerului Apelor. adoptându-se una bazată pe direc ii generale. direc ii şi inspec ii de stat. Totodată. reflectată şi de titulatura ministerului (în domeniul gospodăririi apelor. presiunea stării de sărăcie asupra exploatării pădurilor ş. protec iei mediului şi controlului activită ilor nucleare“ (art. protec ia mediului şi siguran ă nucleară. din dorin a de „debirocratizare“ şi concentrare politică pe baza algoritmului s-a renun at la structura pe trei departamente principale. ministerul a fost structurat în patru departamente. Organizarea şi func ionarea ministerului de resort şi a întregului aparat administrativ din domeniul protec iei mediului au fost stabilite. în plan teritorial se păstrau agen iile jude ene de protec ie a mediului. trecerea pădurilor la ministerul agriculturii în condi iile perioadei de tranzi ie (schimbarea formei de proprietate.organul administra iei publice centrale de specialitate care aplică strategia dezvoltării şi politica guvernului în domeniile gospodăririi apelor. supravegherea şi controlul protec iei mediului în domeniul apelor şi pădurilor au devenit fictive. cel pu in pe termen scurt. în cadrul cabinetului Victor Ciorbea (instituit în urma alegerilor parlamentare din noiembrie 1996). conduse de către un secretar de stat pentru fiecare domeniu: ape. păduri. s-au păstrat repartizarea tricefală a atribu iilor. şi identitatea de con inut. Ministerul Apelor. În contextul „ra ionalizării ac iunii administrative promovată de către guvernul Radu Vasile. pădurilor. datorită consacrării unui păgubitor principiu al separa iei puterilor între departamentele ministerului. Astfel. precum şi în două direc ii independente. Referitor la obiectul de activitate. Se remarca de asemenea o mai bună repartizare „pe orizontală“ a atribu iilor administrative. subordonate direct ministerului. şi nu de protejare propriu-zisă a factorilor naturali respectivi. rezultat în urma alegerilor parlamentare din noiembrie 2000. Pădurilor şi Protec iei Mediului reprezenta . în sensul orientării lor prioritare spre obiectivele de protec ie a mediului şi mai pu in spre cele de gestionare natural-economică. Corectă la nivel de principiu şi conformă practicilor din alte state. regiile autonome comportându-se prin excelen ă ca structuri de gestionare.acest fel.a. Pădurilor şi Protec iei Mediului. Guvernul. prin Hotărârea Guvernului nr. prin Hotărârea Guvernului nr. entită i fără personalitate juridică. Sub raport formal. 568/1997. a optat pentru restructurarea ministerului în sensul separării departamentului pădurilor şi ataşării acestuia la Ministerul Agriculturii şi Alimenta iei şi al reorganizării agen iilor pentru protec ia mediului în inspectorate jude ene de protec ie a mediului. consecin e 62 .

în conformitate cu politica economică a Guvernului şi cu tendin ele pe plan mondial. de sinteză. precum şi gestionarea serviciilor pentru care statul este responsabil. în martie 2004. reprezentarea pe plan intern şi extern. îndeplinind rolul de autoritate de stat. în vechea formulă. stabilite oficial: a) de strategie.negative. MMGA „realizează politica în domeniile mediului şi gospodăririi apelor la nivel na ional. Trecerea din structura unui minister în care misiunea dominantă este protec ia în cea a altuia cu atribu ii preponderent de administrare şi gestiune economică expune fondul forestier la pericole suplimentare. cu costurile administrativ-juridice aferente. cu personalitate juridică”. asigură şi coordonează aplicarea strategiei Guvernului în domeniile respectiv. prin care s-a desfiin at ministerul mediului şi gospodăririi apelor. prin care se asigură elaborarea cadrului normativ şi institu ional pentru realizarea obiectivelor din domeniul său de activitate. Pentru atingerea acestor obiective. Definit ca „organ de specialitate al administra iei publice centrale. ministerul îndeplineşte următoarele func ii. prin care se asigură aplicarea şi respectarea reglementărilor legale privind organizarea şi func ionarea institu iilor care îşi desfăşoară activitatea în subordinea.408 din 23 martie 2004 privind organizarea şi func ionarea Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor (MMGA). cele două departamente fiind transferate Ministerului Agriculturii. c) de administrare. prin care se asigură administrarea proprietă ii publice şi private a statului. în domeniul său de activitate. b) de reglementare. sub autoritatea şi. În urma presiunilor exigen elor pregătirii aderării la UE. g) de gestionare a creditelor externe. d) de reprezentare. Alimenta iei şi Pădurilor.1 (3).G. prin care se asigură. în coordonarea sa. prin care se elaborează. nr. în domeniul său de activitate. altele decât cele comunitare. e) de autoritate de stat. 63 . în domeniul său de activitate. în numele statului sau al Guvernului. strategia de dezvoltare în domeniul mediului şi gospodăririi apelor şi se proiectează instrumentele financiare necesare. Guvernul stabilit după alegerile din noiembrie 2004 a conservat formula prin H. după caz. O măsură. inexplicabilă juridico-ecologic a fost aceea din iulie 2003. coordonare şi control în aceste domenii” (art. ministerul a fost reînfiin at. elaborează strategia şi reglementările specifice de dezvoltare şi armonizare a acestor activită i în cadrul politicii generale a Guvernului. f) de coordonare a utilizării asisten ei financiare nerambursabile acordate României de Uniunea Europeană în domeniul mediului.

74-75 din OUG nr.Agen ia Na ională pentru Protec ia Mediului (ANPM) (înfiin ată prin H. legisla iei în vigoare şi coordonează elaborarea planurilor de ac iune la nivel regional.G. sănătă ii. care colaborează cu agen ia regională la aplicarea. nr. coordonarea activită ii de integrare a politicii de mediu în celelalte politici sectoriale. format din reprezentan i ai structurilor teritoriale de mediu.1(1). conform celor 8 agen ii regionale de dezvoltare) sunt institu ii publice cu personalitate juridică care îndeplinesc atribu iile ANPM la nivel regional. cu personalitate juridică”. ale cărui atribu ii privesc planificarea strategică. 3. Emit acte de autorizare în domeniul protec iei mediului.1625/2003 şi reorganizată prin H. Agen iile regionale pentru protec ia mediului (în număr de 8. de implementare a legisla iei de mediu. 64 .G. elaborarea proiectelor de acte normative) şi atribu ii specifice domeniilor de activitate pe care le coordonează (respectiv protec ia mediului şi gospodărirea apelor). a strategiilor şi politicilor sectoriale de mediu. de coordonare a activită ilor de implementare a strategiilor şi politicilor de mediu la nivel na ional regional şi local şi de autoritate în autorizarea activită ilor cu impact poten ial asupra mediului şi asigurarea conformării cu prevederile legale.nr. Îndeplineşte patru func ii principale: de suport tehnic pentru fundamentarea actelor cu caracter normativ. 3. regional şi local” art. autorizarea activită ilor cu impact asupra mediului. în realizarea cărora îndeplineşte atribu iile stabilite de lege. Unită i aflate în subordinea MMGA În subordinea MMGA func ionează următoarele institu ii publice cu personalitate juridică: Agen ia Na ională pentru Protec ia Mediului (ANPM).195/2005). Definită de actul normativ de organizare ca „autoritate de execu ie şi implementare a Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor” (art. implementarea legisla iei şi politicilor de mediu la nivel na ional.459/2005) reprezintă un „organ de specialitate al administra iei publice centrale. în domeniile implementării strategiilor şi politicilor de mediu.1.Se păstrează tradi ionala diviziune a atribu iilor în: principalele (precum cele vizând elaborarea strategiilor şi politicilor în domenii. la nivel regional a strategiei şi politicii na ionale de protec ie a mediului (art. La nivelul fiecărei agen ii regionale pentru protec ia mediului func ionează un Comitet regional pentru protec ia mediului. Administra ia Rezerva iei Biosferei „Delta Dunării” şi Garda Na ională de mediu.3). ai autorită ilor publice. monitorizarea factorilor de mediu. finan elor publice.

institu ii cu personalitate juridică a căror structură organizatorică include 41 de comisariate jude ene. apelor. 5. fondului de mediu şi altor domenii prevăzute de legisla ia specifică în vigoare. solului. nr.440/2005) este institu ie publică „de inspec ie şi control”. Corpul de inspec ie şi pază realizează supravegherea întregului teritoriu al rezerva iei şi sanc ionează nerespectarea măsurilor de protec ie stabilite conform legii.Garda Na ională de Mediu (GNM) (reorganizată şi func ionând conform H. precum şi a celor prevăzute în legile specifice domeniului controlului poluării industriale şi managementul riscului. ambele organisme având ca preşedinte pe Guvernatorul Rezerva iei. având personalitate juridică şi aflată în subordinea M. constatării şi sanc ionării încălcării prevederilor legale privind protec ia mediului.Agen iile jude ene pentru protec ia mediului sunt institu ii publice cu personalitate juridică. organizate ca servicii fără personalitate juridică în cadrul comisariatelor regionale de care apar in. biodiversită ii. Comisariatul Municipiului Bucureşti şi Comisariatul Rezerva iei Biosferei „Delta Dunării”.M.82/1993. conform statutului său intern şi interna ional de rezerva ie a biosferei.A.G. precum şi pentru refacerea şi protec ia unită ilor fizice-geografice aferente acesteia. Ca „un corp specializat de control şi „inspec ie” Garda are atribu ii în materia „prevenirii.2. cu personalitate juridică având ca misiune „administrarea patrimoniului natural din domeniul public de interes na ional al rezerva iei. aerului. 3. dintre care 3 reprezentan i ai administra iei publice locale) şi Colegiul executiv. cu modificările ulterioare) este o institu ie publică. în subordinea ANPM.Administra ia Rezerva iei Biosferei „Delta Dunării (ARBDD)” (constituită prin Legea nr.Organisme consultative 65 .G.3(2). GNM are în subordine 8 comisariate regionale. În plan teritorial. acordurilor şi autoriza iilor de mediu şi gospodărire a apelor emise de autorită ile competente” (art. inclusiv privind respectarea procedurilor legale de emitere a avizelor. Administra ia îndeplineşte func ia de autoritate de mediu pe teritoriul rezerva iei şi organism de gestiune a problemelor de protec ie şi conservare a patrimoniului natural al zonei deltaice. Conducerea ARBDD este realizată de Consiliu ştiin ific (format din 15 membri. cu statut de „organ de specialitate al administra iei publice centrale”. cu statut de servicii publice deconcentrate şi îndeplinesc atribu iile aferente autorită ilor publice teritoriale pentru protec ia mediului la nivel jude ean. 3.3.

Comisia Na ională privind Schimbările Climatice (CNSC) (înfiin ată prin H. d)Comisia na ională de acordare a etichetei ecologice. 6.C. Constan a. 7. h)Centrul Român pentru Reconstruc ia Ecologică a Râurilor şi Lacurilor.D.1275/1996 şi reorganizată prin H. a protocoalelor şi amendamentelor ulterioare la acestă conven ie. g)Comisia tehnico-economică.Pe lângă Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor func ionează următoarele organisme consultative: a)Comitetul Ministerial pentru Situa ii de Urgen ă. ratificate de România.N.1. f)Comitetul interministerial pentru coordonarea integrării domeniului protec iei mediului în politicile şi strategiile sectoriale la nivel na ional.243/1995) constituie un organism interministerial. b)Comisia Na ională pentru Siguran a Barajelor şi a Altor Lucrări Hidrotehnice. menit să promoveze măsurile şi ac iunile necesare aplicării pe teritoriul României a prevederilor de la Viena privind protec ia stratului de ozon.G.M. fără personalitate juridică.Comitetul Na ional pentru Protec ia Stratului de Ozon (CNPSO) (înfiin at prin H. nr.2. nr. iar în coordonarea sa: Institutul Na ional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protec ia Mediului – ICIM Bucureşti. ratificate de statul român. dezvoltare şi mediu!) care “promovează măsurile şi ac iunile necesare aplicării unitare pe teritoriul României” a obiectivelor şi prevederilor Conven iei-cadru privind schimbările climatice (1992) şi ale Protocolului de la Kyoto (1997). fără personalitate juridică (coordona i de MMGA. Institutul Na ional de Cercetare-Dezvoltare “Delta- 66 .G.Structuri pentru probleme ecologice globale 6.658/2006) este un organism interministerial. Institutul Na ional de Cercetare-Dezvoltare Marină “Grigore Antipa”I. c)Comitetul Na ional Român pentru Programul Hidrologic Interna ional. adoptată în anul 1985. dar aflat în subordinea Consiliului interministerial pentru agriculturp.G. e)Comitetul consultativ de organizare şi coordonare a schemelor de management de mediu şi audit. 6. Alte structuri Sub autoritatea MMGA func ionează Administra ia Na ională de Meteorologie (ANM). nr.

având ca scop cunoaşterea. 7. în coordonarea autorită ii publice centrale pentru protec ia mediului. c)analizează.a.196/2005. cu personalitate juridică. d)urmăreşte şi controlează implementarea proiectelor aprobate şi finan ate din Fondul pentru mediu.197/2002) este caracterizată drept “institu ie publică de interes na ional. Administra ia Fondului are în principal. punerea în valoare şi utilizarea durabilă a resurselor de apă. protec ia.D.D. 67 .105/2006) este institu ie publică cu personalitate juridică.Tulcea.N. şi a fondului na ional de date în domeniu. 7. Administra ia este un organism de gestiune a unei resurse de importan ă majoră. următoarele atribu ii: a)urmăreşte constituirea şi gestionarea Fondului pentru mediu. Administra ia Na ională “Apele Române”. ale cărui atribu ii principale se referă la: gospodărirea durabilă a resurselor de apă.C.3(3) din OUG nr. selectează şi finan ează proiectele pentru protec ia mediului aprobate în conformitate cu prevederile prezentei ordonan e de urgen ă şi conform cu procedurile prevăzute în Manualul de operare al Fondului pentru mediu. Administra ia Na ională “Apele Române” (înfiin ată prin Ordonan a de urgen ă nr. gestionarea şi valorificarea resurselor de apă de suprafa ă şi subterane. Ca structuri de decizie ale institu iei func ionează Comitetul de avizare şi Comitetul director. înlăturării şi/sau diminuării efectelor produse de fenomenele meteorologice periculoase la lucrările de gospodărire a apelor (art. administrare şi exploatarea infrastructurii Sistemului na ional de gospodărire a apelor.196/2005). monopol natural de interes strategis.1(1). Administra ia Fondului pentru mediu (organizată prin Ordonan a de urgen ă nr. protec ia cantitativă şi calitativă a acestora ş. mai mult sau mai pu in corecte din punct de vedere teoretic. care func ionează “pe bază de gestiune şi autonomie economică”. În ciuda calificărilor legale. e)finan ează lucrări destinate prevenirii. Administra ia Fondului pentru Mediu. precum şi administrarea infrastructurii Sistemului na ional de gospodărire a apelor” (art. b)întocmeşte planul anual de lucru şi bugetul de venituri şi cheltuieli. cu poten ialele lor naturale.D.Dunării” – I. aprobată prin Legea nr.2.1.

Astfel. norme tehnice de încadrare a produselor şi substan elor în raport cu gradul de nocivitate. libertatea de întreprindere ori dreptul de folosin ă al unor bunuri comune (apă. în frunte cu dreptul de proprietate. care să determine în ce măsură poluarea este admisă ori interzisă. manipularea şi folosirea produselor şi substan elor chimice. după caz. care fixează niveluri maxime admisibile de poluare în mediile receptoare: aer.a. Reglementările tehnice operează de altfel prin excelen ă prin edictarea de norme de mediu. Norme tehnice de conduită Una dintre tehnicile devenite tradi ionale ale reglementării vizând protec ia mediului este reprezentată de instituirea de norme ori/şi standarde ecologice. în privin a exigen elor „ordinii publice” (ecologice) şi sănătă ii publice. REGIMUL GENERAL AL TEHNICILOR DE PROTEC IE Prevenirea. transportul. Normele de calitate pot varia după utilizarea mediului dat. speciale în frunte cu un sistem de avize. Ele pot acoperi zone 68 . Aceasta presupune instituirea de restric ii. Problema şi-a găsit o rezolvare de principiu în ara noastră prin dispozi iile art. cu implica ii corespunzătoare pentru exercitarea anumitor drepturi fundamentale.). norme tehnice privind ambalarea. acorduri şi autoriza ii. în func ie de natura şi influen a negativă a unor factori asupra mediului..Capitolul IX TEHNICI DE PROTEC IE A MEDIULUI I. în numele interesului public superior al protec iei mediului şi al dreptului uman fundamental la un mediu sănătos. toxicitate şi/ori inflamabilitate. de exemplu. sol. depozitarea. care stipulează că . limitarea şi controlul efectelor negative ale activită ilor umane asupra mediului au impus dezvoltarea specifică a unor tehnici administrative clasice şi apari ia altora noi. reglementările legale în materie prevăd. Acestea pot ti de patru tipuri: . 44 alin.norme de calitate a mediului. decontaminarea după efectuarea de opera ii cu produse ori substan e chimice etc. norme tehnice privind distrugerea sau neutralizarea produselor.Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protec ia mediului …”şi ale art. apă. diferite ca natură şi con inut şi stabilirea de condi ii pentru desfăşurarea activită ilor cu posibil impact negativ asupra mediului. 7 din Constitu ie. aer ş.53 (1) al legii fundamentale. ori. 1.

norme de procedeu. autorită ile publice. emisiile de substan e poluante pot fi măsurate pe unitatea de timp ori în cursul unei opera iuni date.norme de emisie. ca regulă.geografice determinate (na ionale. stabilesc o serie de parametri tehnicotehnologici de func ionare. care tind să fixeze fie proprietă i fizice şi chimice pentru un anumit produs. fie reguli privind condi iile. verifică îndeplinirea prealabilă a anumitor condi ii de amplasare. instituie un control asupra activită ii şi respectării normelor vizând protec ia mediului. . 2 . Aşa de pildă. ISO (lnternational Standards Organisation). normele de emisie se aplică instala iilor fixe şi surselor mobile de poluare plasate în categoria vizată de normele de produs. Pe această cale. . .norme de produs. organiza ie neguvernamentală. În special seria de norme ISO-14000 priveşte gestiunea mediului şi prevede auditul de mediu. 69 . ca purtătoare ale interesului general de protec ie a mediului. urmărirea produselor în cadrul strategiilor existente şi acordarea unei mărci ecologice. Aceste norme stabilesc obliga ii de rezultat. după cum o normă de calitate a apei poate să se aplice unui întreg curs de apă ori numai unei păr i a acestuia. Autorizarea prealabilă a activită ilor cu impact asupra mediului Una dintre tehnicile moderne folosite în mod curent pentru a preveni sau a limita vătămările aduse mediului constă în obliga ia de a ob ine o autoriza ie specială prealabilă pentru desfăşurarea anumitor activită i sau pentru utilizarea produselor şi serviciilor care prezintă un risc din punct de vedere ecologic. la nivel interna ional. a elaborat şi standarde de mediu. care enun ă un anumit număr de specifica ii cărora trebuie să le corespundă instala iile fixe. în special pentru produsele toxice sau limitele la emisiile poluante pe care acest produs poate să le degajeze în cursul utilizării sale. lăsând poluatorului libertatea de alegere a mijloacelor pentru a se conforma exigen elor date. ambalajul ori prezentarea produsului. de pildă). regionale ori locale). acestea stabilesc obliga ii de mijloc şi nu lasă poluatorului libera alegere a tehnicilor prin care în elege să reducă emisiile. care stabilesc cantitatea de poluan i ori concentra iile de poluan i care pot fi degaja i de o sursă dată (o uzină. Norme tehnice pot să fie prevăzute şi de codurile de bună conduită stabilite de către organismele profesionale ori altele în afară chiar a normelor obligatorii impuse de către autorită i.

3. instrumentarea cererii. 44 70 . modalită ilor lor. procedurii.142-164. relevarea specificului actelor de reglementare privind protec ia mediului presupune surprinderea elementelor specifice ale no iunii. cu excep ia Gărzii Na ionale de Mediu şi a structurilor subordonate acesteia.1. iar Ordonan a de urgen ă nr. Nu e posibilă şi nu există.44 Din această perspectivă. marcate major de particularită ile obiectivului urmărit şi consecin ele pe care le generează. No iunea şi caracteristicile actelor de reglementare (autoriza iilor. autoriza iile administrative clasice – şi în exprimarea diferen ei specifice – legată de protec ia mediului. acorduri şi autoriza ii/autoriza ii integrate de mediu. instrumentate conform unei proceduri A se vedea: Mircea Du u. prin Legea nr.8 (1) din Ordonan a de urgen ă nr. pentru autoriza iile. Regimul juridic al actelor de reglementare privind protec ia mediului în România Orice „poli ie de mediu”. după caz. cu posibile efecte ecologice negative semnificative. Regimul juridic al actelor de reglementare privind protec ia mediului. plan. formei deciziei. în rev. prin intermediul autoriza iilor realizându-se numai un anumit echilibru între aceste cerin e esen iale. „Dreptul”. 265 din 29 iunie 2006) a preferat o defini ie prin enumerare a acestora. cu modficări.195/2005. o interdic ie absolută a poluării şi nici o protec ie deplină a intereselor ecologice. acestea sunt acte tehnico-juridice. eliberează). acordurilor şi avizelor) de mediu. aşadar. conduc procedura de reglementare şi emit (mai corect. Instrumentul cel mai uzitat pentru aceasta îl reprezintă autorizarea administrativă (lato-sensu) prealabilă a unui proiect. autorită ii administrative competente o anumită marjă de manevră în privin a măsurilor de protec ie adoptate şi al con inutului lor exact.a. program sau activitate specifică. în general. Potrivit art. în sens administrativ.12/2006. nr. În ciuda denumirilor diverse şi diferite fa ă de terminologia curentă. autorită ile competente în domeniu. legisla ia românească a optat pentru denumirea generică de „acte de reglementare” (to regulate). acestea se definesc printr-o procedură generală de emitere. acordurile şi avizele de mediu. Tributară utilizării limbii engleze în procesul de receptare a Acquis-ului comunitar de mediu. categoriilor. 3. trei categorii de acte de reglementare: avize de mediu. caracterizată prin patru etape principale: solicitarea autoriza iei. decizia şi monitorizarea condi iilor de autorizare. implica iilor ş. presupune limitări şi interdic ii şi se bazează pe o formulă care lasă. După criteriul genului proxim – actele. p. şi nu o prezentare sintetică a respectivei no iuni.195/2005 privind protec ia mediului (aprobată.

imprimă o serie de particularită i regimului acestor acte. o serie de categorii distincte de 71 . respectiv programele pentru conformare privind activită ile existente prevăd prevenirea. respectiv pentru autorizarea îngrăşămintelor chimice şi aviz Natura 2000. Cu subspeciile lor (avizele de mediu: avizul de mediu pentru planuri şi programe.2. se cuvine examinat regimul juridic al „actele de reglementare”. „pentru mediu”. încetarea actelor de reglementare sunt supuse unui regim special. emiterea (eliberarea). suspendarea. luarea în considerare a concluziilor raportului de mediu şi a rezultatelor acestor consultări în procesul decizional şi asigurarea informării asupra deciziei luate). în raport cu prevederile aplicabile din normele tehnice şi reglementările în vigoare” (art. individualizatoare. acord de import/export plante şi/sau animale sălbatice non CITES. proiectele. modificării (revizuirii). acestea sunt „acte de reglementare”. Cerin ele procedurale aferente dreptului fundamental la un mediu sănătos şi echilibrat ecologic. avizul de mediu pentru produse de protec ie a plantelor. efectelor ş. Legisla ia românească în vigoare stabileşte. emise conform unei proceduri specifice. Ca atare. autoriza ia privind emisiile de gaze cu efect. reînnoirea. eliminarea sau compensarea. cu unele imperfec iuni. precum şi drepturi şi obliga ii pentru titularii acestora. autoriza ia privind activită ile cu organisme modificate genetic. consultarea publicului şi a autorită ilor publice interesate. dar în multe privin e şi genul proxim în raport cu care se exprimă şi manifestă diferen a specifică. reducere. 3. cea de a fi mai întâi acte specifice de drept al mediului şi în subsidiar acte administrative individuale. autoriza ii: autoriza ia de mediu. de exemplu. autoriza ia integrată de mediu. Aşadar. emi ându-se de autorită ile competente „numai dacă planurile şi programele. planurilor sau activită ilor.15(2). vizând informarea.speciale. emise şi care exprimă decizia autorită ilor competente în materie de mediu şi stabilesc condi ii pentru desfăşurarea proiectelor. consultarea şi participarea publicului la luarea deciziei privind emiterea actelor de reglementare în domeniu. din perspectiva asigurării protec iei mediului şi conservării naturii. după caz. care presupune evaluarea de mediu (concepută ca un ansamblu de opera iuni tehnico-administrative precum: elaborarea raportului de mediu. avizul pentru stabilirea obliga iilor de mediu. a consecin elor negative asupra mediului. de seră.a. din această perspectivă. formei deciziei. Sunt acte administrative de finalitate. în privin a. acord de import pentru organisme modificate genetic. „de drept al mediului”. din Ordonan a de urgen ă a guvernului nr. permis CITES). acordurile de mediu: acord de mediu.Categorii de „acte de reglementare”. precum şi accesul la justi ie în asigurarea legalită ii şi aplicării acestora. fa ă de care dreptul administrativ rămâne dreptul comun.195/2005).

ca expresie a importan ei considerentelor ecologice.2. Acordul de mediu46 are o pozi ie intermediară. clauzele privind mediul cuprinse în actele întocmite în aceste proceduri au caracter public.a. avize conforme a căror solicitare şi ale căror prevederi sunt obligatorii pentru adoptarea/emiterea/aprobarea ş. Astfel. ci doar opera iuni tehnico juridice deosebit de importante. acordul de mediu reprezintă decizia autorită ii competente pentru protec ia mediului care dă dreptul titularului de proiect săl realizeze din punct de vedere al protec iei mediului. avizele nu pot fi contestate în justi ie decât odată cu actul pe care îl condi ionează. avizul de mediu pentru produsele de protec ie a plantelor. între avize şi autoriza ii. vânzare de active. concesionare sau în alte situa ii care implică schimbarea titularului activită ii. -acord de import pentru organisme modificate genetic – act tehnico-juridic emis de autoritatea competentă pentru protec ia mediului. dar al căror obiectiv principal definitoriu este de altă natură. din punct de vedere al impactului asupra mediului”. -avizul de mediu pentru produse de protec ie a plantelor.a.1. Neconstituind acte administrative (de mediu) de-sine-stătătoare. politico-juridice ş. faliment.9 alin1 şi 2 din Ordonan a de urgen ă nr. ca natură juridică. divizare. în vederea producerii. faliment. fuziune. care confirmă integrarea aspectelor privind protec ia mediului în planul sau programul supus adoptării) este obligatoriu pentru adoptarea planurilor şi programelor care pot avea efecte semnificative asupra mediului şi are ca scop integrarea obiectivelor şi cerin elor de mediu în con inutul acestor documente (art.2. iar îndeplinirea obliga iilor de mediu este prioritară în cazul procedurilor de dizolvare urmată de lichidare. 3. respectiv pentru autorizarea îngrăşămintelor chimice – necesar în procedura de omologare a produselor de protec ie a plantelor şi respectiv de autorizare a îngrăşămintelor chimice. reprezintă.avizul de mediu pentru planuri şi programe. conform legisla iei în vigoare.Avizele de mediu . lichidare. Aceste cerin e ale avizului reprezintă o condi ie de legalitate a însuşi actului ce urmează a se emite. -avizul de mediu pentru stabilirea obliga iilor de mediu este obligatoriu în cazul în care titularii de activită i cu posibil impact semnificativ asupra mediului urmează să deruleze sau să fie supuşi unei proceduri de vânzare a pachetului majoritar de ac iuni.195/2005 drept „act tehnico-juridic prin care se stabilesc condi iile de realizare a proiectului.2. documentelor cărora li se adresează şi fa ă de care certifică integrarea considerentelor privind protec ia mediului. avizul pentru stabilirea obliga iilor de mediu.11) acesta este 45 -avizul de mediu pentru planuri şi programe – (definit ca actul tehnico-juridic emis de autoritatea competentă pentru protec ia mediului. neîndeplinirea lor atrăgând nulitatea absolută a acestuia. 46 Definit de Ordonan a de urgen ă nr. precum şi în caz de dizolvare urmată de lichidare. acorduri. care dă dreptul titularului să realizeze activitatea de import de organisme/microorganisme modificate genetic şi stabileşte condi iile în care acesta se poate desfăşura. Func ia lor esen ială este aceea de a asigura receptarea exigen elor ecologice în acte administrative. comercializării acestora în agricultură şi silvicultură. 72 . conform legii şi se ob ine potrivit procedurii speciale. cu un profil juridic specific. -avizul Natura 2000 – are ca obiectiv confirmarea integrării aspectelor privind protec ia habitatelor naturale şi a speciilor de floră şi faună sălbatică în planul sau programul supus adoptării. încetarea activită ii. încetarea activită ii. avize). respectiv pentru autorizarea îngrăşămintelor chimice şi avizul Natura 2000 45– indiferent de denumire.acte de reglementare (autoriza ii. datorită scopului urmărit şi regimului juridic aplicabil. potrivit legii cadru (art. care pot sau au un impact semnificativ asupra mediului.195/2005). 3. conform unor criterii mai mult sau mai pu in precise şi supuse unor reguli specifice.

care nu sunt conforme cu normele şi Act tehnico-juridic emis de autorită ile competente de protec ia mediului.1 par. care deschide dreptul titularului unei lucrări de a realiza proiectul” (art. în mod legal. inclusiv al celei de mediu. în special.obligatoriu pentru proiectele publice sau private sau pentru modificarea ori extinderea activită ilor existente. dimensiunea sau localizarea lor este necesară evaluarea impactului asupra mediului. În sens administrativ. activită ile existente şi începe activită ile noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului. acte administrative individuale. se cuvine men ionat faptul că. autoriza iile de mediu sunt autoriza ii libere. semnată la Washington.III şi pentru indivizi apar inând speciilor înscrise în anexa I a Conven iei privind comer ul interna ional cu specii sălbatice de faună şi floră pe cale de dispari ie (CITES). -autoriza ie privind emisiile de gaze cu efect de seră-act tehnico-juridic emis de către autoritatea publică competentă pentru protec ia mediului pentru una sau mai multe instala ii sau pentru păr i ale instala iei situate pe acelaşi amplasament şi exploatate de acelaşi operator. 3.69 din 15 iulie 1994 (Publicată în Monitorul Oficial nr. în condi iile legii. potrivit legii (art. prin care se alocă un număr de certificate de emisii de gaze cu efect de seră. la care România a aderat prin Legea nr. legea reglementează următoarele categorii de autoriza ii: -autoriza ia privind activită i cu organisme modificate genetic-act tehnico-juridic emis de autoritatea competentă. -permisul CITES-permis de export şi/sau de import în condi iile art. -certificatul de emisii de gaze cu efect de seră-titlul care conferă dreptul de a emite o tonă de dioxid de carbon echivalent într-o perioadă definită.195/2005). 3 martie 1973. având în vedere.4 din Ordonan a de urgen ă nr. O altă caracteristică a acordului de mediu este acea că.211/12. ori localizarea lor) este definită ca „decizia autorită ii sau autorită ilor competente.3. Autoriza ia de mediu (lato sensu)47 este considerată ca fiind actul administrativ în baza căruia se pot desfăşura. astfel că efectul juridic al documentului supus acordului este rezultatul manifestării de voin ă al mai multor organe (autorită i). natura. în cazul proiectelor publice sau private care pot avea impact semnificativ asupra mediului.85/337/CEE privind evaluarea incidentelor anumitor proiecte publice şi private asupra mediului. care reglementează condi iile de introducere deliberată în mediu şi/sau pe pia ă a organismelor modificate genetic şi pentru utilizarea în condi ii de izolare a microorganismelor modificate genetic. iar pentru ob inerea sa. prin care sunt stabilite condi iile şi/sau parametrii de func ionare a unei activită i existente sau a unei activită i noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului. La noi. no iunea de „autoriza ie” (a proiectelor publice şi private susceptibile să aibe un impact notabil asupra mediului. pentru ob inerea autoriza iei de mediu.11 alin. prin natura. 47 73 . Activită ile supuse astfel autorizării sunt determinate prin sistemul listei. dimensiunile. necesar pentru punerea acesteia în func iune. care pot avea impact asupra mediului. conform dispozi iilor legale în vigoare.1994). Referitor la stabilirea consecin elor asupra mediului. care stabilesc drepturi şi/sau obliga ii determinate pentru subiectul căruia i se adresează. În dreptul comunitar. Totuşi.2 din Directiva nr.2.08. în cazul activită ilor existente. spre deosebire autoriza ia de mediu şi ca o consecin ă a naturii sale juridice. se emite în paralel cu celelalte „acte de reglementare” (mai corect alte acte administrative) emise de autorită ile competente. după eliberarea acordului de mediu şi în conexiunea prealabilă cu acesta se emit şi alte acte administrative precum: autoriza ia de construire sau avize ori acorduri cerute pentru diverse alte domenii. inclusiv pentru proiecte de dezafectare.

iar în cazul activită ilor noi se impune evaluarea impactului de mediu. Clasificarea principală este cea care le distinge în func ie de activitatea pe care o „reglementează”. hotărârea din 4 mai 2006). proiectele susceptibile de a avea efecte semnificative asupra mediului. în privin a procedurii de acordare a lor.reglementările în vigoare. fără a se ine seama. a dimensiunilor sau a localizării. urmat de programul pentru conformare (negociat cu titularul activită ii).1 par. Astfel. să fie supuse unei evaluări a inciden elor”. Din această perspectivă. în mai multe categorii. înainte de ob inerea autoriza iei. deopotrivă în privin a poluării şi cea a regimului juridic aplicabil. Autoriza iile de mediu se pot grupa. ceea ce se autorizează este impactul asupra mediului şi nu activitatea care îl produce.2 al Directivei nr. autoriza iile care permit efectuarea de activită i care. sau să se analizeze toate formele de impact pe care activitatea îl are sau îl produce. este vorba de un control în privin a cauzei şi a tuturor consecin elor asupra mediului pe care activitatea respectivă le are. nr. în esen ă. iar în termenii art. în cazul permiselor de deversare. este necesară efectuarea bilan ului de mediu (apreciată prin decizia autorită ii competente). cauza Diane Barker c/London Borough of Bromley. Diferen a dintre cele două categorii de autoriza ii se manifestă. evaluând activitatea în func ie de efectele pe care le produce şi care trebuie să fie în conformitate cu normele care o reglementează. aceste autoriza ii presupun un control asupra cauzelor impactului ecologic.1 par. în func ie de criteriul folosit. potrivit art. în plus. În dreptul comunitar. impactul respectivei activită i.337/85/CEE din 27 iunie 1985 privind evaluarea incidentelor anumitor proiecte publice sau private asupra mediului. în plan concret.C-290/03. autoriza iile care permit realizarea de activită i care. Deci. în timp ce cele din prima categorie iau în considera ie doar caracteristicile şi condi iile impactului. presupun contaminarea sau deversarea asupra unei resurse naturale. din acest punct de vedere avem. 74 . autoriza ie înseamnă „decizia autorită ii sau autorită ilor competente care naşte dreptul beneficiarului obiectivului de a realiza proiectul”. În fapt. în timp ce. iar primul tip de autoriza ii se referă la un control privind efectele şi anumite surse de contaminare. în mod logic. permisele de activită i cu impact asupra mediului autorizează activită ile care produc acest impact şi nu impactul însăşi. în mod direct ori indirect. Aşa cum s-a statuat în jurispruden a Cur ii de Justi ie a Comunită ii Europene (CJCE) „aceasta (autoriza ia) rămâne o no iune comunitară care ine exclusiv de dreptul comunitar” (CJCE. Diferen a dintre cele două categorii este semnificativă. mai ales. pe de o parte. se va avea în vedere.2 „Statele membre vor lua măsurile necesare pentru ca. este posibil sau au efectiv un impact (semnificativ) asupra mediului. mai ales în privin a naturii lor. iar pe de alta.

denumite autoriza ii de mediu. lit. 4. este de subliniat faptul că. conform dispozi iilor legale în vigoare privind prevenirea şi controlul integrat al poluării”(O. sunt autoriza ii propriu-zise de mediu cele din prima categorie. ea cuprinde condi ii şi detalii cu privire la măsurile adoptate pentru protec ia aerului. ci şi proiectul însuşi. 84/2006).G. se poate considera că cele din a doua categorie sunt. dar au avut în vedere. întrucât ele permit exercitarea unei activită i. dreptul de a polua!). gaze în atmosferă.În cazul autoriza iilor de deversare sau poluare. condi iile stabilite. preexistent. Particularită ile obiectivului protec iei mediului ridică o problemă deosebită din perspectiva celor două institu ii juridice tradi ionale ale dreptului administrativ: autoriza ia sau licen a presupun ca titularul lor să fi avut un drept anterior (aşadar. prin Legea nr. 2. indiferent de întinderea exactă a condi iilor pe care autoritatea publică le impune solicitantului. 152/2005). care acordă dreptul de a exploata în totalitate sau în parte o instala ie. drept pentru care demersul procedural se realizează prin aprecierea condi iilor în care deversarea sau contaminarea se vor produce. pe lângă alte condi ii. În fine. autoriza ia este întotdeauna eliberată „sub rezerva drepturilor ter ilor”. energie. cele vizând activită i sau executarea de proiecte. chiar dacă acesta respectă. 152 din 10 noiembrie 2005 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării (aprobată. cu modificări.U. dar cu o importantă precizare. Din această perspectivă. în situa ia celorlalte autoriza ii. în plan general regimul şi natura autoriza iilor de mediu evoluează. presupun un impact asupra mediului. se cuvine men ionat faptul că. în anumite condi ii care să garanteze că instala ia corespunde prevederilor prezentei ordonan e de urgen ă”(art. autoriza ia integrată de mediu este definită de lege drept „acttehnic-juridic emis de autorită ile competente. apei şi solului (art. sau “actul tehnico-juridic emis de autorită ile competente potrivit dispozi iilor legale în vigoare. procedura are ca obiectiv acordarea acestor autoriza ii. deoarece este vorba de activită i poluante (deversarea/emisiunea de substan e. ter ii victime au posibilitatea să-şi valorifice drepturile lor împotriva titularului actelor de reglementare. autoriza ia integrată de mediu48. În schimb.1(2) din Ordonan a de urgen ă nr. cel pu in teoretic. 195/2005). Ca specie a primeia. Aceasta înseamnă că ea nu conferă un drept de a vătăma mediul (a polua. şi pe cele necesare pentru a evita sau reduce impactul asupra mediului. iar concesiunea nu (ceea ce ar răspunde mai bine exigen elor ecologice). nr. în mod scrupulos. care autorizează desfăşurare de activită i ce. spre situa ia concesiunilor. în mod direct sau indirect. Dimpotrivă. se aplică în cazul activită ilor supuse regimului stabilit prin Ordonan a de urgen ă nr. 48 75 . după unii autori. În orice caz. Cu totul neinspirat şi evident incomplet. se analizează nu numai problemele ecologice (impactul asupra mediului al proiectului). în sens impropriu.b din Ordonan a de urgen ă nr. 152/2005). a distruge) şi. sol sau apă). între altele. impactul ecologic al acesteia şi au inclus.

Directiva nr. după caz.1 „Defini ii”) reprezintă un „instrument necesar în vederea îmbunătă irii calită ii informa iilor furnizate factorilor de decizie şi permi ând acestora să ia decizii ra ionale din punct de vedere al mediului. în cunoştin ă de cauză. în sensul că se emit după ob inerea celorlalte avize. prealabil şi indispensabil eliberării autoriza iilor. principalele reglementări în materie.195/2005.1213/2006 s-a adăugat „finalizat prin raportul evaluării impactului asupra mediului”. directivele 85/337/CEE şi 96/61/CE. autorită ilor publice care decid şi publicului care este consultant. să hotărască autorizarea sau nu. în ceea ce priveşte participarea publicului şi accesul la justi ie. care s-a generalizat practic în toate drepturile na ionale. In concep ia Conven iei de la Espoo.Spre deosebire de acordul de mediu.3. adoptat la 23 mai 2003.21 din Ordonan a de urgen ă nr.2003/35/CE din 26 mai 2003 prevăzând participarea publicului în timpul elaborării anumitor planuri şi programe relative la mediu şi care modifică. presupuse sau manifeste ale unei activită i date asupra mediului şi care permite. considerentul 7). 3. ale autorită ilor competente. să descrie şi să stabilească.337/85/CEE din 27 iunie 1985 privind evaluarea inciden elor anumitor proiecte publice şi private asupra mediului (revizuită prin Directiva nr. Semnificative rămân şi Obiectivele şi principiile privind evaluarea impactului asupra mediului.195/2005. adoptată la Espoo la 25 februarie 1991 (ratificată de Romania prin Legea nr. potrivit art. acorduri. prin Hotărârea Guvernului nr. Pe lângă procedura de realizare La nivel comunitar.22 din 22 februarie 2001 şi intrată în vigoare la 10 septembrie 1997) şi al Protocolului de la Kiev.97/11/CE din 3 martie 1997). care analizează şi evaluează efectele. Tot conform aceluiaşi act normativ. evaluarea impactului asupra mediului (definită. autoriza ii. 50 Potrivit defini iei re inute de Ordonan a de urgen ă nr. principale şi secundare ale unui proiect asupra sănătă ii oamenilor şi a mediului la care. autoriza iile de mediu au un caracter de sinteză. cu reglementările subsecvente) se circumscrie unei asemenea caracterizări50. receptate şi în legisla ia românească în procesul de preaderare sunt: Directiva nr. Evaluarea impactului asupra mediului Studiul de impact asupra mediului (SIM) este un instrument procedural de prevenire a vătămărilor mediului. cumulative. evaluarea de mediu constituie elaborarea raportului de mediu. o procedură na ională având drept scop evaluarea impactului probabil asupra mediului al unei activită i propuse. Reglementarea românească (defini iile aferente şi art.49 Pe con inut. la Conven ia privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalieră. astfel. La nivel interna ional. potrivit legii şi exprimă cerin ele definitorii pentru cazul respectiv. consultarea 49 76 . după apari ia sa în SUA prin National Environmental Policy Act (NEPA) din 1969 şi cunoaşte importante dezvoltări în legisla iile na ionale. dreptul comunitar şi dreptul interna ional al mediului. sinergice. relativ la evaluarea strategică de mediu. problema face obiectul Conven iei privivind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră. în func ie de fiecare caz şi în conformitate cu legisla ia în vigoare. efectele directe şi indirecte.2001/42/CE din 27 iunie 2001 privind evaluarea incidentelor anumitor planuri şi programe asupra mediului. adoptate de Consiliulu de conducere al Programului Na iunilor Unite pentru Mediu (UNEP) în 1990. evaluarea impactului asupra mediului reprezintă un proces menit să identifice. concentrate pe limitarea pe cat posibil a impactului negativ semnificativ al activită ilor” (Preambul. este vorba de un document cu caracter ştiin ific. Directiva nr. a respectivei activită i.

dar cu acelaşi con inut. atestate de autoritatea competentă pentru protec ia mediului. Cele două defini ii. titularul acestora angajează răspunderea civilă. Dintr-o altă perspectivă.şi rolul conferit.1213/2006 renun ă la utilizarea termenului de evaluare de mediu (evident. regimul său juridic este definit şi prin aceea că studiul de impact este realizat de persoane fizice sau juridice independente (de titularul planului. aceasta s-ar putea pune numai în situa ia unei evaluări de mediu inten ionat eronate şi care ar fi indus în eroare autoritatea de mediu. interven ie şi/sau remediere). evaluarea impactului asupra mediului. Mai degrabă. în condi iile regimului special în materie. anterioare. indiferent care ar fi. prezente şi anticipate ale activită ii. Aceasta ar putea angaja răspunderea civilă a solicitantului. bilan de mediu (analiză tehnică prin care se ob in informa ii asupra cauzelor şi consecin elor efectelor negative cumulate. Previziunile studiului nu exonerează. luarea în considerare a raportului evaluării impactului asupra mediului şi a rezultatelor acestor consultări în procesul decizional şi asigurarea informării asupra deciziei luate”. În planul responsabilită ii aferente şi în strânsă legătură cu o asemenea situa ie. într-o atare situa ie s-ar ridica problema răspunderii penale a celor vinova i (în privin a elaborării proiectului). 77 . proiectului sau al activită ii care suportă însă cheltuielile aferente elaborării). în nici un caz. consultarea publicului şi a autorită ilor publice cu responsabilită i în domeniul protec iei mediului. După cum se poate observa legea română nu utilizează sintagma „studiu de impact ecologic”. publicului şi a autorită ilor publice interesate de efectele implementării planurilor şi programelor. dacă o pagubă survine ulterior. care a efectuat lucrările de evaluare nu răspunde. ca variante ale acesteia pot fi considerate: evaluarea riscului (ca analiză a probabilită ii şi gravită ii principalelor componente ale impactului asupra mediului şi se stabileşte necesitatea măsurilor de prevenire. cea privind răspunderea fa ă de ter i. Persoana (fizică sau juridică) atestată. ci o expresie mai imprecisă. Rezultatele acestor expertize sunt consemnate în documenta ii care pot fi: raport de mediu. dar ar fi foarte dificil de probat prejudiciul suportat de autorită ile administrative. în realitate. cuprind prima . HG nr. respectiv cea de „evaluarea impactului asupra mediului”. decât fa ă de solicitant.elemente de con inut şi secunda . pe solicitant de răspunderea sa viitoare. în vederea autentificării impactului de mediu efectiv de pe un amplasament. con inutul însăşi al evaluării.195/2005). prin faptul proiectului sau activită ii. în mod ilegal!) şi foloseşte pe cea de procedură de evaluare a impactului asupra mediului pe care o defineşte drept „parcurgerea etapelor ce au ca obiect stabilirea necesită ii supunerii unui proiect evaluării impactului asupra mediului. ci numai asupra titularului activită ii. programului. administra ia ori ter ii nu pot să se întoarcă astfel împotriva executantului. De asemenea.aspecte procedurale ale SIE.21 (4) din Ordonan a de urgen ă nr. proiectului sau activită ii) iar răspunderea pentru corectitudinea lucrărilor de evaluare apar ine autorului acestora (art. răspunderea pentru corectitudinea informa iilor puse la dispozi ia autorită ilor competente pentru protec ia mediului şi a publicului revine titularului (planului. în privin a con inutului studiului. destul de prolixe. raport de amplasament şi raport de securitate. luarea în considerare a raportului de mediu şi a rezultatelor acestor consultări în procesul decizional şi asigurarea informării asupra deciziei luate. programului. Referitor la răspunderea fa ă de administra ie. care are consecin e ecologice neprevăzute în studiul de impact.

Actele de reglementare sunt emise. revizuite şi actualizate. Astfel. elementele sale pot fi contestate şi deci pot genera un contencios. de autorită ile competente pentru protec ia mediului (institu ii publice cu personalitate juridică. publicul interesat şi judecător. 1996. Calificată.acordul de mediu şi autoriza ia/autoriza ia integrată de mediu pentru activită ile miniere care utilizează substan e periculoase în procesul de prelucrare şi concentrare. procedura de realizare a sa este supusă controlului şi contestării de către administra ie. special protejată) prezintă un grad ridicat de „juridicitate”. Răspunsul Comisiei Europene la întrebare scrisă. amplu reglementat la nivel na ional. documentul care apare suficient de serios şi de circumstan iat este legal. Competen e. rolul său rămâne mult mai complex51. neregularitatea ori ilegalitatea evaluării de mediu constituie un viciu de procedură care antrenează anularea actului de reglementare atacat. finan ate integral de la bugetul de stat). a consultării publicului ori a insuficien ei sale (cu ocazia controlului jurisdic ional al actului final al procedurii de reglementare. prin faptul că.4. de pildă. Lipsa. fără a constitui însă un act administrativ special. Absen a studiului de impact. DOC 385/47. respectiv: . dimpotrivă. desine-stătător . De la regula generală a competen ei agen ilor de mediu de emitere (eliberare) există unele excep ii. interna ional şi comunitar. drept o opera iune procedurală prealabilă (o expertiză ştiin ifică) evaluarea de mediu (concretizată prin studiul de impact. avizul. prin hotărârea la propunerea autorită ii publice centrale pentru protec ia mediului promovează: . Verificarea con inutului studiului de către magistrat se face în sensul analizei dacă aceasta cuprinde elementele minimale cerute de reglementările în materie. E 1820/96. Dispozi iile pe care le con ine cer ca înaintea oricărei decizii de autorizare să se efectueze un studiu pertinent privind efectele posibile ale lucrării asupra mediului şi să se îndeplinească procedura corespunzătoare de informare a publicului”. care cuprinde erori ori contradic ii va antrena ilegalitatea autorizării acordate.Deşi există tendin a de a se reduce evaluarea impactului asupra mediului la un simplu element al unei proceduri speciale. trebuie semnalat că Directiva 85/337 este o directivă de procedură şi nu permite să se evalueze corectitudinea unui proiect şi nici dacă este corectă decizia de autorizare. pentru capacită i de produc ie mai mari de 5 Această perspectivă este afirmată şi de Comisia Europeană într-un răspuns parlamentar „Totuşi. în termeni clasici. 3. acordul sau autoriza ia). un studiu sumar ori imprecis. fiind considerat o regulă de formă. poate constitui un motiv de suspendare a actului de reglementare.Guvernul. după caz. 51 78 . şi o cauză de nulitate absolută a actului de reglementare emis fără existen a acestuia. acesta din urmă putând dispune anularea studiului pentru lipsa publicită ii. pentru viciu grav de procedură.

milioane de tone/an şi sau dacă suprafa a pe care se desfăşoară activitatea este mai mare de 1000 ha (art.19); - acordul de mediu sau autoriza ia de mediu pentru instala iile cu risc nuclear major (centrale nuclearoelectrice, reactoare de cercetare, uzine de fabricare a combustibilului nuclear şi depozite finale ale combustibilului nuclear ars (art.46(3). - Autoritatea publică centrală pentru protec ia mediului (Ministerul mediului şi gospodăririi apelor) emite autoriza iile şi acordurile de import privind importul organismelor/microorganismelor modificate genetic, precum şi acordul şi autoriza ia de mediu privind utilizarea în condi ii de izolare a microorganismelor modificate genetic şi introducerea deliberată în mediu şi pe pia ă a organismelor modificate genetic vii, după solicitarea avizelor necesare (art.40). 3.5. Proceduri de emitere. Emiterea actelor de reglementare se efectuează potrivit unor proceduri specifice pentru fiecare categorie dintre acestea, aprobate prin hotărâre de guvern sau ordin al autorită ii publice centrale pentru protec ia mediului. Regimul general al acestora se caracterizează prin următoarele reguli fundamentale comune, stipulate în Ordonan a de urgen ă nr.195/2005: - actele de reglementare se emit numai dacă planurile şi programele, proiectele, respectiv programele pentru conformare privind activită ile existente prevăd prevenirea, reducerea, eliminarea sau compensarea, după caz, a consecin elor negative asupra mediului, în raport cu prevederile aplicabile din normele tehnice şi reglementările în vigoare (art.15 (2); - titularii activită ilor care fac obiectul procedurilor de reglementare, din perspectiva impactului negativ asupra mediului au obliga ia de a respecta termenele stabilite de autoritatea competentă de protec ia mediului în derularea acestor proceduri; nerespectarea acestora conduce la încetarea de drept a procedurii şi anularea solicitării actului de reglementare (art.15 alin.2 şi 3); - obliga ia autorită ilor competente de a asigura informarea, consultarea şi participarea publicului la luarea deciziei privind emiterea actelor de reglementare şi garantarea accesului la justi ie în vederea controlului legalită ii acestora; organiza iile neguvernamentale care promovează protec ia mediului au drept la ac iune în justi ie în probleme de mediu, având calitatea procesuală activă în litigiile care au ca obiect protec ia mediului (art.20(6). 3.5.1. Procedura-cadru de evaluare a impactului asupra mediului pentru anumite proiecte publice sau private.

79

Ca parte integrantă a procedurii de emitere a acordului de mediu procedura de evaluare a impactului asupra mediului presupune parcurgerea mai multor etape, începând cu stabilirea necesită ii supunerii unui proiect evaluării impactului asupra mediului, urmată, după caz, de evaluarea impactului asupra mediului, consultarea publicului şi a autorită ilor publice cu responsabilită i în domeniul protec iei mediului, luare în considerare a raportului evaluării impactului asupra mediului şi a rezultatelor acestor consultări în procesul decizional şi asigurarea informării asupra deciziei luate. Ea este stabilită în prezent prin Hotărârea Guvernului nr.1213 din 6 septembrie 2006, privind stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului pentru anumite proiecte publice şi private. Legisla ia română utilizează sistemul listei în determinarea proiectelor supuse evaluării impactului asupra mediului, cu două subdiviziuni: prima, cuprinde proiectele prevăzute în anexa nr.1 a H.G. nr.1213/2006 precum şi orice proiecte propuse a se realiza pe un amplasament situat în perimetre de protec ie hidrogeologică prevăzute de legisla ia privind caracterul şi mărimea zonelor de protec ie sanitară şi hidrologică şi care sunt supuse evaluării de mediu, datorită naturii, dimensiunii sau localizării lor şi secunda, proiectele publice sau private în privin a cărora trebuie stabilită necesitatea efectuării evaluării impactului asupra mediului, prevăzute în anexa nr.2 şi realizare în cadrul unei arii naturale protejate, indirect legate de aceasta sau necesare pentru managementul ariei naturale protejate care, fie individual, fie împreună cu alte proiecte, pot avea efecte semnificative asupra ariei naturale protejate, având în vedere obiectivele de conservare a acesteia, aşa cum sunt prevăzute în legisla ia privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice; prin excep ie, toate proiectele prevăzute în anexa 2, ce urmează a fi realizate în zona costieră se supun evaluării impactului asupra mediului. Evaluarea identifică, descrie şi evaluează, în mod corespunzător şi pentru fiecare caz în parte, efectele directe şi indirecte ale proiectului asupra următorilor factori: a)fiin e umane, faună şi floră; b)sol, apă, aer, climă şi peisaj; c)bunuri materiale şi patrimoniu cultural; d)interac iunea dintre aceşti factori. Ea stabileşte măsurile de prevenire, reducere şi, unde este posibil, de compensare a efectelor semnificative adverse ale proiectului asupra factorilor de mediu şi contribuie la luarea deciziei de emitere a acordului de mediu sau de respingere a cererii respective. Potrivit art.4 din H.G. nr.1213/2006, procedura de evaluare a impactului asupra mediului se realizează în etape, astfel: a)etapa de încadrare a proiectului în procedura de evaluare a impactului asupra
80

mediului; b)etapa de definire a domeniului evaluării şi de realizare a raportului evaluării impactului asupra mediului; etapa de analiză a calită ii raportului evaluării impactului asupra mediului. Pentru toate proiectele supuse evaluării, titularii acestora au obliga ia de a furniza, în cadrul raportului evaluării impactului asupra mediului informa iile vizând descrierea proiectului, rezumatul principalelor alternative studiate şi indicarea motivelor pentru alegerea finală, descrierea aspectelor de mediu posibil a fi afectate în mod semnificativ de proiectul propus, în special a popula iei, faunei, florei, solului, apei, aerului, factorilor climatici, bunurilor materiale ş.a. şi descrierea efectelor semnificative posibile ale proiectului propus asupra mediului (rezultând din: existen a proiectului, utilizarea resurselor naturale, emisiile de poluan i), descrierea măsurilor preconizate pentru prevenirea, reducerea şi, unde este posibil, compensarea oricăror efecte semnificative adverse asupra mediului, un rezumat fără caracter tehnic al informa iilor astfel furnizate şi indicarea dificultă ilor (tehnice şi din lipsă de Know-how) întâmpinate de titularul proiectului în prezentarea informa iilor solicitate. De asemenea, se aduc la cunoştin a publicului, din timp şi cel mai târziu imediat ce informa ie poate fi furnizată într-un termen rezonabil, prin anun public şi prin afişarea pe pagina proprie de internet orice solicitare de acord de mediu, tipul deciziilor posibile etc.; de asemenea este făcută publică decizia de emitere a acordului de mediu sau de respingere a cereri aferente. 3.5.2. Procedura de realizare a evaluării de mediu pentru planuri şi programe În spiritul reglementărilor europene şi interna ionale, actul normativ în materie (respectiv prin Hotărârea Guvernului nr.1076 din 8 iulie 2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri şi programe) şi implicit procedura pe care o stabileşte au ca obiectiv asigurarea unui „nivel înalt de protec ie a mediului şi de a contribui la integrarea considera iilor cu privire la mediu în pregătirea şi adoptarea anumitor planuri şi programe, în scopul promovării dezvoltării durabile, prin efectuarea unei evaluări de mediu a planurilor şi programelor care pot avea efecte semnificative asupra mediului”. Potrivit legii, sunt supuse evaluării de mediu planurile şi programele care pot avea efecte semnificative asupra mediului, predeterminate de actul normativ (în art.5 alin.2-4 din H.G. nr.1076/2006). Evaluarea de mediu se efectuează în timpul pregătirii planului şi programului şi se finalizează înainte de adoptarea acestuia ori de trimitere a sa în procedură legislativă; procedura se realizează în etape, astfel: a)etapa de încadrare a planului sau programului în procedura evaluării de mediu;
81

Etapa de definitivare a proiectului de plan sau de program şi de realizare a raportului de mediu are. după caz. ca obiective definitivarea proiectului de plan sau program. din una sau mai multe persoane fizice sau juridice interesate atestate conform legii. în urma etapei de încadrare. pe baza consultărilor realizate în cadrul comitetului. publicul poate formula în scris comentarii şi propuneri asupra versiunii şi eventualele efecte ale acesteia asupra mediului. compensare şi monitorizare a efectelor semnificative ale impactului asupra mediului pentru fiecare alternativă a planului sau programului. pe baza cărora se realizează con inutul-cadru al raportului de mediu. reducere sau compensare a efectelor negative asupra mediului. urmează a fi supuse procedurii de adoptare fără aviz. pentru consultare de către titularul planului sau programului.b)etapa de definitivare a proiectului de plan sau de program şi de realizare a raportului de mediu. Decizia de încadrare se ia de către autoritatea competentă pentru protec ia mediului. făcând recomandări în acest sens. în termen de 25 de zile calendaristice de la primirea notificării. de către titularul planului sau programului. analizează efectele negative asupra mediului a alternativelor propuse de titularul planului sau programului şi stabilesc măsurile de prevenire. precum şi analiza efectelor semnificative ale planului sau programului asupra mediului. ca paşi procedurali: prezentarea. Urmează. precum şi din exper i care pot fi angaja i. Etapa de încadrare se declanşează prin notificarea în scris a autorită ii competente pentru protec ia mediului şi informarea publicului. reducere. persoanele atestate. aşa cum îi arată şi numele. opera iuni care se efectuează în cadrul unui grup de lucru. raportul de mediu identifică. nu necesită evaluare de mediu. împreună cu exper ii angaja i. Consultarea şi concertarea între titularul planului sau programului. alcătuit din reprezentan i ai titularului planului sau programului. avându-se în vedere comentariile şi propunerile venite din partea publicului. c)etapa de analiză a calită ii raportului de mediu. Pe baza recomandărilor grupului de lucru. prima versiune a acestora. descrie şi evaluează poten ialele efecte semnificative asupra mediului ale implementării planului sau programului. 82 . Planurile şi programele care. a autorită ii de sănătate publică şi a autorită ilor interesate de efectele implementării planului sau programului. titularul planului sau programului elaborează detaliat alternativele care îndeplinesc obiectivele de mediu relevante pentru respectivele documentele. stabilirea domeniului şi a nivelului de detaliu al informa iilor ce trebuie incluse în raportul de mediu. programului de monitorizare. grupului de lucru a alternativei finale (care reprezintă proiectul de plan sau de program) măsurilor de prevenire. se realizează în cadrul unui comitet special constituit.

ceea ce înseamnă că după dispari ia piedicii. Etapa de analiză a calită ii raportului şi de luare a deciziei cuprinde transmiterea. în termen de 5 zile calendaristice de la finalizarea raportului de mediu. finalizarea raportului de mediu. începe să curgă un nou termen şi nu operează o simplă suspendare a acestuia. aceasta nu poate depăşi ultimul termen al programului sau planului. .acordul de mediu este valabil pe toată perioada de punere în aplicare a proiectului. aceasta din urmă provoacă întreruperea termenului respectiv. cu excep ia cazului în care intervin modificări ale condi iilor în care a fost emis. analiza calită ii raportului de mediu. publicitatea disponibilizării proiectului de plan sau programe. cu titlul de excep ie cele emise cu program pentru conformare. 83 . În func ie de natura şi particularită ile proiectului sau activită ii supuse autorizării termenele de valabilitate stabilite de lege (art. iar autoriza ia integrată de mediu 10 ani.6.1076/2004) stabileşte reguli speciale privind informarea şi participarea publicului la procedura de evaluare de mediu. .avizul de mediu pentru planuri şi programe au aceiaşi perioadă de valabilitate ca şi planul sau programul pentru care a fost emis. înso it de raport.16) sunt: . Actele de reglementare sunt acte administrative ale căror efecte sunt limitate în timp. a proiectului de plan sau de program.avizul de mediu pentru stabilirea obliga iilor de mediu este valabil până la îndeplinirea scopului pentru care a fost emis. cu excep ia cazurilor proiectelor cu finan are externă pentru care acordul de mediu îşi păstrează valabilitatea pe toată perioada desfăşurării acestora. până la finalizarea investi iei. autorită ilor competente pentru protec ia mediului. neînceperea lucrărilor de investi ii aferente în termen de 2 ani de la data emiterii atrage pierderea valabilită ii (perimarea) acordului. Termenele de valabilitate. perimarea nu se aplică atunci când neexecutarea lucrărilor la termen este imputabilă faptei autorită ilor. luarea deciziei de emitere a avizului de mediu. luând în considerare obiectivele şi aria geografică ale planului sau programului. 3. cu excep ia cazului în care intervin modificări ale acestora. Reglementarea în materie (Hotărârea Guvernului nr. organizarea dezbaterii publice a acestora.precum şi alternativele rezonabile ale acestuia. respectiv cu plan de ac iuni sunt valabile pe toată perioada derulării programului/planului. . de către titular. În orice caz.autoriza ia de mediu este valabilă 5 ani. locul şi orarul consultării acestora şi faptul că publicul poate face comentarii şi propuneri scrise.

în ciuda faptului că într-o oarecare măsură institu ia prevăzută la art.322 pct. avizul de mediu pentru stabilirea obliga iilor de mediu.195/2005 evocă situa ia stipulată în art. acolo unde este necesar. prin noi dovezi. 195/2005. deşi expres legea reglementează numai una dintre ele.7. ci mai degrabă o confuziune a acestora. fa ă de justificarea revizuirii (apari ia unor elemente noi cu impact asupra mediului) şi specificul procedurilor în materie. 26). acordul de mediu şi autoriza ia de mediu. totuşi diferen a în cazul nostru este majoră. necunoscute (mai precis. ci o obliga ie a efectuării revizuirii autoriza iilor respective. inexistente) la data emiterii avizului. din moment ce “Autoritatea competentă evaluează periodic condi iile din autoriza ia integrată de mediu şi. a-d din Ordonan a de urgen ă nr. cât şi la actualizarea actelor de reglementare de către autorită ile competente pentru protec ia mediului.3.17 din Ordonan a de urgen ă nr. aceasta fiind obligatorie în situa iile prevăzute în art. Aşadar. dar existente la momentul emiterii sale.15(1) din Ordonan a de urgen ă nr. revizuirea este concepută ca o adaptare. ci de o adaptare a documentelor în cauză la evolu iile de fapt.195/2005 se referă atât la revizuire. Dacă apar elemente noi cu impact asupra mediului. considerăm că mai potrivit este cel de modificare (adaptare. Deşi legea utilizează termenul de revizuire. Astfel. refacerea studiului de impact (în sensul completării sale) nu reprezintă o simplă posibilitate la latitudinea autorită ii publice competente. ceea ce impune o delimitare a celor două opera ii. precum şi în caz de “modificări planificate în exploatarea instala iei” (art. revizuirea urmează să opereze în situa ia în care modificarea actului de reglementare respectiv este impusă de elemente noi descoperite ulterior. lit. se revizuiesc. Revizuirea actelor de reglementare. Întocmai ca şi în situa iile reglementate de Ordonan a de urgen ă nr. actualizare) a actelor de reglementare respective la situa ii noi apărute pe parcursul valabilită ii lor. De altfel. 84 . le revizuieşte”. art. Din această perspectivă. considerăm că. Deşi textul art. Reglementarea specifică privind autoriza ia integrată de mediu (Ordonan a de urgen ă nr. 25. necunoscute la data emiterii lor.5 din Codul de procedură civilă (de unde şi denumirea adoptată). 152/2005) se referă la revizuirea şi reactualizarea autoriza iei şi actualizarea condi iilor prevăzute de aceasta. acordului şi autoriza iei de mediu. fără a exista o delimitare clară între cele trei opera iuni.17(1) al Ordonan ei de urgen ă nr.195/2005 prevede că „În acest caz se poate cere şi refacerea evaluării impactului asupra mediului şi/sau a bilan ului în materie”. în sensul că „revizuirea” intervine atunci când apar elemente noi cu impact asupra mediului. nu este vorba de o revizuire impusă de cunoaşterea mai exactă a situa iei de la momentul emiterii actelor de reglementare. 152/2005.

3. 31 din Ordonan a de urgen ă nr. ci de unul nou. De altfel. 152/2005 prevede că autoritatea competentă ia măsuri pentru ca publicului interesat să i se asigure posibilitatea de a participa. din timp şi efectiv la procedura pentru: emiterea autoriza iei integrate de mediu pentru instala ii noi. art. 27 din Ordonan a de urgen ă nr. Şi în această materie. dar nici nu face să curgă un nou termen de valabilitate al acestuia. conform procedurii legale. atunci când primul suferă modificări importante ori o schimbare a concep iei sale generale. TPI. 152/2005 prevede că orice modificare substan ială planificată în exploatarea instala iei presupune ob inerea unei noi autoriza ii integrate de mediu. hotărârea din 25 octombrie 2005. nu vom fi în situa ia unui simplu act de reglementare modificativ. în fa a Într-o decizie de spe ă. Ca opera iune de întrerupere temporară a efectelor juridice ale actului administrativ. Analiza ulterioară realizării proiectului şi adoptarea măsurilor necesare în urma supravegherii activită ii şi determinării apari iei oricărui impact transfrontieră negativ evocă adoptarea autoriza iilor de mediu din dreptul intern.Ini iativa revizuirii (modificării) poate apar ine atât titularului actului de reglementare vizat. După cum se poate observa. procedura specifică de emitere va fi reluată asupra elementelor componente modificate. Desigur. în caz contrar această procedură ar fi rămas fără obiect. ea intervine în situa ia în care apar informa ii suplimentare privind impactul transfrontieră semnificativ al unei activită i propuse indirecte de începerea acestora. În acelaşi timp. Ac iune în anulare. în func ie de natura lor (inclusiv consultarea publicului)52. o organiza ie neguvernamentală de mediu sau de o autoritate publică. în urma consultării statelor păr i la Conven ia Espoo interesate. în principal pentru contestarea legalită ii de către o persoană fizică. cât şi autorită ilor publice competente. De remarcat că art. Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord împotriva Comisiei CE. actul modificativ nu retrage actul ini ial. suspendarea poate deveni necesară din mai multe motive. pentru orice modificare substan ială în exploatarea instala iei şi revizuirea autoriza iei sau actualizarea condi iilor unei autoriza ii integrate de mediu. care nu erau disponibile la momentul luării deciziei privind acea activitate şi care ar fi putut influen a sensibil această decizie. întrucât anterior avusese loc consultarea publicului şi se inuse seama de observa iile sale. Decizie distinctă. Tribunalul de Primă Instan ă (TPI) a anulat o decizie a Comisiei Europene prin care aceasta declara inadmisibilă cererea Marii Britanii de creştere a cantită ii totale de cote de emisii de GES şi pe considerentul că hotărârea Londrei nu mai putea fi modificată. reexaminarea se apropie mult de institu ia clasică a revizuirii. substituit celui ini ial. În cazul activită ilor cu impact transfrontieră asupra mediului operează institu ia juridică a reexaminării deciziei. Suspendarea acordului şi autoriza iei de mediu. cauza T-178/05. 52 85 . suspendarea operează şi în privin a actelor de reglementare (acordului sau autoriza iei de mediu) cu titlu excep ional şi sub cele două ipostaze posibile: amânarea temporară a producerii efectelor juridice ale actelor administrative sau încetarea vremelnică a acestora.8.

vol. 2005. 4). potrivit căreia înainte de a se adresa instan ei de contencios administrativ competente. Ca în cazul oricărui act administrativ de acest gen. de Ordonan a de urgen ă nr. Revocarea (retractarea) actelor de reglementare. dispozi iile de suspendare şi.instan ei de contencios administrativ competentă şi prin hotărâre a acesteia. în tot sau în parte. desfăşurarea proiectului sau activită ii este interzisă (art. persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim. numai instan a judecătorească. revocarea. în cazul schimbării condi iilor de fapt după eliberarea actului de reglementare şi punere sub semnul întrebării a legalită ii sale pe considerente de oportunitate53.Iorgovan. 152/2005 “Nerespectarea termenelor şi măsurilor cuprinse în planul de ac iuni atrage suspendarea autoriza iei integrate de mediu în condi iile prevăzute de legisla ia în vigoare”). putând dispune suspendarea acestora. Actele administrative de mediu pot fi revocate (retractate) în limitele obişnuite ale revocării autoriza iilor administrative individuale creatoare de drepturi.554/2004. implicit. potrivit art. printr-un act administrativ unilateral. p. Editura All Beck.94-96. 3. trebuie să solicite autorită ii publice emitente. după care se dispune măsura. edi ia 4.9. În aceste condi ii autoritatea de mediu poate să aprecieze şi să decidă asupra retractării actelor de reglementare contestate. în sensul că nu pot fi retrase decât pentru motive de ilegalitate şi în termenele prevăzute de lege. în condi iile legi şi ca o retractare vremelnică a organului emitent. în condi iile legii speciale.II. Acest din urmă caz este special reglementat în art. dar nu mai mult de 6 luni. Pe perioada suspendării.17 alin 3-5 din Ordonan a de urgen ă nr. acordul de mediu şi autoriza ia/ autoriza ia integrată de mediu se suspendă de către autoritatea competentă pentru protec ia mediului care le-a emis (referitor la acestea din urmă. 53 86 . pentru nerespectarea prevederilor actelor de reglementare şi ale programelor pentru conformare/planurilor de ac iune. Astfel. în termen de 30 de zile de la data comunicării actului. O situa ie specială o reprezintă cea a procedurii prealabile prevăzută de art.17 alin. autoriza iile ob inute prin fraudă pot fi retractate oricând. Procedura aferentă presupune o notificare prealabilă prin care se poate acorda un termen de cel mult 30 de zile pentru îndeplinirea obliga iilor. 19(3) din Ordonan a de urgen ă nr. a se vedea: A.195/2005. Această institu ie juridică a fost preluată şi particularizată la situa ia autoriza iilor integrate de mediu. după care dacă nu s-au îndeplinit condi iile stabilite prin actul de suspendare se dispune anularea acordului de mediu sau autoriza ie. Pentru problema generală a suspendării actelor administrative. Suspendarea se men ine până la eliminarea cauzelor. Tratat de drept administrativ. 152/2005.7 din Legea nr. a acestuia. de încetare a desfăşurării proiectului sau activită ii sunt executorii de drept.

Actele de reglementare sunt autoriza ii cu caracter real. obligarea la repararea numai a prejudiciilor suferite de către om. urmat relativ rapid de stabilirea unui regim special de răspundere adaptat particularită ilor acesteia.Transferul actelor de reglementare. Ca atare. fără a putea reconsidera con inutul autoriza iei şi nici a impune prescrip ii noi. Apari ia şi recunoaşterea juridică a prejudiciului ecologic au for at însă lărgirea spectrului de aplicare şi adecvarea regimului de răspundere la noile realită i a concep iei clasice a răspunderii civile. în favoarea noului titular al proiectului. de exemplu.10. Multă vreme. 87 . în mod corelativ. cerându-se o decizie a autorită ilor competente în acest sens. 3. Capitolul X RĂSPUNDEREA PENTRU VĂTĂMĂRILE ADUSE MEDIULUI 1. Primul element l-au constituit în acest sens apari ia şi consacrarea no iunii de daună (prejudiciu) ecologic. prioritatea fiind acordată celorlalte tehnici şi instrumente. dreptul la reparare nu exista decât dacă victima era subiect de drept (respectiv persoană fizică sau persoană juridică în în eles societal). activită ii. Răspunderea civilă apare în dreptul mediului ca un mijloc la care se recurge în ultimă instan ă. acestea pot forma obiectul unui transfer. dreptul a conceput şi a admis responsabilizarea şi. Transferul nu constituie o opera iune total liberă. cu precădere celor de natură economicofiscală. planului sau programului reglementate. RĂSPUNDEREA ECOLOGIC CIVILĂ PENTRU PREJUDICIUL 1. ceea ce presupune îndeplinirea exigen elor de legalitate. în sensul că nu sunt legate de persoana titularului lor. atunci se poate ajunge la modificarea (adaptarea) acestuia. Dacă cu această ocazie se constată că nu toate condi iile avute în vedere la emiterea actului se păstrează.Decizia de revocare a unui act de reglementare este ea însăşi o decizie creatoare de drepturi în profitul ter ilor. care se mul umeşte însă a lua act de schimbarea titularului.

o asemenea teorie a lărgit no iunea de vecinătate geografică la cea de vecinătate socială.195/2005). provocat de poluan i. bunurilor sau mediului. precum diversitatea biologică. Într-o altă perspectivă se consideră că no iunea (conceptul) de pagubă ecologică este legată de proprietate. treptat.1. În vederea explicării acestei „no iuni revolu ionare“ pentru dreptul civil clasic s-a recurs în principal la două argumente teoretice.U. ea apare mai degrabă ca o reparare. neapropriabilă – res nullius – ori intereselor colectivită ii prin intermediul mediului receptor – aer. a cărei valoare economică este determinantă. este deosebit de dificil de realizat. Activitatea vătămătoare ilicită nu este mai pu in prejudiciabilă şi se impune deci şi în această situa ie o reparare. Aşadar poluantul nu poate niciodată să se ascundă de răspundere în spatele prescrip iilor administrative. prin introducerea conceptului de patrimoniu comun.G. apă. Ca atare. Totodată. şi atunci când activitatea poluantului este exercitată conform regulilor administrative stabilite. În acelaşi timp este de remarcat faptul că.Din această perspectivă şi având în vedere fundamentul său specific. 1. precum şi pentru ecosistemele şi peisajele a căror valoare economică nu poate să fie evaluată. victima tulburării este în acest caz colectivitatea de inătoare a unui patrimoniu distinct de ansamblul patrimoniilor personale ale subiectelor de drept. în sensul că. estetice şi ştiin ifice. chiar dacă le respectă integral. activită i dăunătoare ori dezastre”. nr. într-o pierdere de venit ori în daune vizând interese morale. consideră că la originea acceptării conceptului de „daună ecologică“ se află teoria inconvenientelor de vecinătate. Conform legii-cadru româneşti în materie (O. 88 . prejudiciu înseamnă „efectul cuantificabil în cost al daunelor asupra sănătă ii oamenilor. evaluarea valorii economice a altor elemente de mediu. prejudiciul ecologic a putut fi definit ca o atingere a patrimoniului ecologic comun. Primul. şi mai pu in ca o răspundere în în eles clasic. Această concep ie economizantă ridică însă probleme pentru protec ia speciilor faunei şi florei sălbatice care nu sunt exploatate şi nu au deci nici o valoare de pia ă. Paguba poate consta în pierderea ori deteriorarea unui bun care are o valoare de pia ă. echilibrul ecosistemelor. Specificitatea prejudiciului ecologic Potrivit unei defini ii larg acceptate – de legisla iile na ionale şi reglementările interna ionale – dauna ecologică reprezintă prejudiciul cauzat naturii sălbatice. nu se împiedică răspunderea civilă. sol – independent de lezarea directă a unui interes uman. Acest tip de pagubă se distinge şi nu se confundă cu suma diferitelor atingeri aduse patrimoniului ecologic al indivizilor. în măsura în care autoriza iile administrative sunt eliberate sub rezerva drepturilor ter ilor.

posibila ireversibilitate a prejudiciului. Repararea prejudiciului Particularită ile prejudiciului ecologic au dus la considerarea şi afirmarea de noi tipuri de pagube şi la recunoaşterea unor moduri de reparare originale.În acelaşi timp. apar ca noi tipuri de prejudicii: prejudiciul nefinanciar. de spălare ori de restaurare sunt indemnizabile de către autorul pagubei. la mare distan ă ori cauzate de actori multipli. de exemplu. în mare parte. prejudiciul de dezvoltare şi prejudiciul cauzat mediului natural. ignorată de drept. răspunde obliga iei de securitate subsecventă răspunderii obiective şi justifică răspunderea civilă bazată pe risc. Este vorba despre o pagubă încă 89 . repararea prejudiciului ecologic nu este asigurată decât în mod imperfect. a consacrat no iunea de „cauză probabilă şi credibilă“. şi. Referitor la primul aspect. o pagubă neidentificabilă material şi care nu aduce atingere unui patrimoniu economic. fie că este diluat astfel încât nici o repara ie nu este posibilă şi că sursa de poluare este prea imprecisă pentru a identifica autorul.2. Indiferent de viziunea acceptată. Cheltuielile legate direct de opera iunile de luptă contra poluării. Un serviciu public poate beneficia de rambursarea cheltuielilor vizând măsurile luate în scopul prevenirii unei poluări. ca de exemplu pragul ori nivelul minim de pagubă care atrage răspunderea. atunci când nici o altă cauză decât poluarea ori deteriorarea mediului nu poate fi considerată în mod rezonabil drept cauză principală a daunei. constatarea daunei. dacă aceştia au intervenit în mod util. 1. un prejudiciu moral pentru daune ecologice. în sfârşit. O problemă discutată şi discutabilă rămâne şi aceea de a şti de la ce grad al efectelor negative pentru mediu se deschide dreptul la repararea pagubelor. această ultimă problemă rămâne. cu alte cuvinte. fie pentru că acesta nu este reparabil în natură (atingerile ireversibile ale echilibrului natural). Măsurile de salvare constituie o no iune lansată prin Conven ia de la Bruxelles din 29 noiembrie 1969 privind responsabilitatea civilă pentru pagube datorate poluării prin hidrocarburi şi se referă la obliga ia de indemnizare a colaboratorilor ocazionali şi spontani ai unei opera iuni de luptă contra poluării. măsurarea ori evaluarea pagubelor în scopul atribuirii unei indemniza ii ridică şi alte aspecte importante. De altfel. jurispruden a franceză. în special când este vorba despre efecte pe termen lung. Prejudiciul de dezvoltare apare ca o aplicare a principiului precau iei. măsurile de salvgardare. pentru a găsi o solu ie general acceptabilă. Prejudiciul nefinanciar se referă mai ales la indemnizarea unei pierderi de agrement.

Totodată. Sarcina probei acesteia incumbă victimei. pe de o parte. în mod evident. O dată prejudiciul individualizat. a cărei reparare se cere celui desemnat ca fiind autorul. biodiversită ii sau peisajului. Aceasta presupune însă stabilirea unei legături de cauzalitate între act şi pagubă. Legătura de cauzalitate Oricare ar fi regimul juridic sub care se plasează pentru a fi despăgubită. 90 .3. acestea se referă în special la încetarea poluării. Prejudiciul cauzat mediului natural rezidă în vătămări aduse naturii. fie că ac iunea s-a declanşat atunci când o expertiză tehnică a devenit imposibilă.indecelabilă. pagubele ecologice ridică o serie de probleme specifice. două sunt atitudinile posibile: fie socializarea indemnizării daunei. cum ar fi. prezum ia probabilită ii legăturii de cauzalitate şi pluralitatea cauzelor pagubei. 1. Socializarea prezintă un avantaj şi două inconveniente. ceea ce evită integrarea costului în pre ul produsului ori serviciului.1. Dificultă ile apar în acest sens la trei niveluri: stabilirea unei legături de cauzalitate. la măsuri de aducere în starea anterioară ori de „reparare în natură”. în privin a reparării. problema prezum iei probabilită ii legăturii de cauzalitate. Este nevoie deci să nu se socializeze indemnizarea decât atunci când s-au epuizat celelalte căi de reparare. a) Stabilirea unei legături de cauzalitate. cunoştin ele ştiin ifice nu permit să se distingă legătura de cauzalitate dintre o expunere la o poluare şi o pagubă. Determinarea responsabilului pentru producerea pagubei ecologice 1. Este greu. în faptul că permite indemnizarea automată a victimelor prin simpla justificare a prejudiciului. Avantajul constă. Această absen ă de certitudine permite să se opună victimei alte explica ii ştiin ifice ale pagubei. la modul de reparare. care se limitează la indemnizare fără să se preocupe de dispari ia sursei pagubei. la ora actuală. De aici. dispari ia unei specii de plante sau animale. repararea în natură şi repararea pecuniară. şi pe de altă parte. Din acest punct de vedere. Referitor la modurile de reparare.3. dacă nu imposibil de evaluat în bani şi se rezumă. de exemplu. fie căutarea unei legături de cauzalitate pentru a identifica autorul. victima trebuie să probeze că daunele rezultă dintr-un act al păr ii chemate în justi ie. Inconvenientele se referă. dar apreciabilă de către tribunale sub unghiul dreptului contractual şi al răspunderii delictuale. la repara ia pe seama colectivită ii a unei pagube care ar trebui să fie suportată numai de către autorul său. lucru greu de îndeplinit întrucât vătămarea se produce adesea după un anumit timp.

Fără a merge până la răsturnarea sarcinii probei.2. care să permită poluatorului să scape de obliga ia de indemnizare. La nivelul actual al reglementărilor legale şi practicii judiciare. în măsura în care nu se face proba unei culpe a victimei ori a unui fapt exterior. Aceste principii au dus la plasarea regimului juridic al ac iunii în repararea pagubei ecologice în afara „imperiului Dreptului“. În sfârşit. atmosfera. numai culpa victimei poate constitui o cauză de exonerare. solul. frecvent. fără baze corespunzătoare la nivelul reglementărilor legale. c) Pluralitatea cauzelor pagubei. determinabil în mod prealabil realizării pagubei54.3. Adi ionarea lor poate crea o sinergie care sporeşte paguba. există de asemenea ipoteze în care fiecare factor luat izolat nu este vătămător. 1. nici un factor de atenuare pentru autorul unei surse de pagubă. în timp ce conjugarea mai multora este de natură a antrena consecin e grave şi prejudiciabile. Despax. Compensation and Liability Act. Dificultă ile stabilirii legăturii de cauzalitate sunt amplificate adesea de pluralitatea surselor poten iale ale pagubei. În timp ce. Fiecare este responsabil pentru întreaga pagubă. în virtutea concep iei clasice a codului civil. s-a respins sistematic orice ac iune fondată pe existen a unui prejudiciu indirect. 54 Ca de pildă Comprehensive Environment Response. Ca urmare a acestui lucru. Factorii care sunt. regula cauzalită ii integrale nu trebuie să facă obstacol la indemnizarea totală. se poate să se ajungă însă la suplinirea condi iilor privind stabilirea legăturii de cauzalitate.b) Prezum ia probabilită ii legăturii de cauzalitate. care a devenit apoi regulă. în cazul daunelor ecologice s-a făcut o excep ie. reglementările juridice au construit un responsabil. În caz de concurs par ial al victimei. totodată victimele şi vectorii pagubei se adi ionează pentru a se dizolva în elemente precum apa. Totodată. 91 . pluralitatea autorilor unei pagube nu împiedică de a cere repara ia integrală unuia singur dintre ei. stabilirea unei legături de cauzalitate este dificilă mai ales din cauza caracterului difuz al daunelor. 1980. faptul că o pagubă ecologică ar putea fi imputabilă şi altor cauze nu-i nici exoneratorie. după expresia lui M. într-un mare număr de cazuri. Este vorba deci despre un regim derogator de la cel al răspunderii civile. Modalită i de desemnare a responsabilului pentru daunele ecologice În domeniul mediului.

În ce priveşte această ultimă situa ie. Astfel.U. a persoanei care va suporta povara răspunderii şi care. Indemnizarea acestor pagube este suportată în mod direct de către poluatori. În acest sens. în Fiscalité et Environnement. Hertzo. 92 . va trebui să subscrie o garan ie. − la rezultate asemănătoare se poate ajunge şi prin intermediul reglementărilor fiscale. ceea ce plasează în planul nondreptului pagubele cauzate elementelor naturii care nu au reprezentan i abilita i. La fiscalité de l’environnement. − al ii care reclamă repararea unei vătămări a unui interes de natură patrimonială. propor ional cu contribu ia la poluare în zona determinată în prealabil. Ca exemplu tipic în acest sens este citată responsabilitatea pentru prejudiciile consecutive deversării hidrocarburilor în mare.. de cele mai multe ori. pentru aceasta. este de remarcat că.S-au remarcat în acest sens trei sisteme: − prima ipostază constă în canalizarea responsabilită ii. redeven a percepută de către agen iile financiare de bazin din Fran a constituie un exemplu edificator. − o altă tehnică de desemnare a responsabililor rezidă în constituirea unui fond de indemnizare alimentat prin cotiza iile poluatorilor55. o lege japoneză din octombrie 1973 stabilea un fel de prezum ie de cauzalitate pentru unele maladii zise specifice. 1984.3. cadmiul şi arsenicul.F. 55 M. determinate de poluan i precum mercurul. special. cei care ac ionează în virtutea stării de gestiune ori de apărare a anumitor elemente de mediu. − în sfârşit. cei abilita i să ac ioneze. Unele sisteme de drept au cunoscut principiul canalizării răspunderii în materia accidentelor de sănătate determinate de poluare. Aplicarea acestui mecanism presupune desemnarea. sunt cei care produc prejudiciul care se impune a fi reparat. titularul unui drept ori interes – în în elesul strict – care a fost atins. P. Desemnarea victimei Victima abilitată să ac ioneze rămâne însă. înainte de survenirea prejudiciului. Unele progrese notabile s-au înregistrat în cazul în care legiuitorul a recunoscut asocia iilor neguvernamentale dreptul de a ac iona pentru ob inerea reparării vătămărilor cauzate intereselor colective. Examenul reglementărilor în materie arată că cei îndreptă i i pot fi grupa i în trei categorii: − unii care invocă o vătămare a integrită ii lor fizice. ori interesele în cauză sunt prea difuze sau eventuale. în baza func iilor pe care le ocupă ori sarcinilor care le revin.3. 1. în mod frecvent. nr.

fundamentul curent a fost şi este încă în unele ări (Fran a de exemplu). În sfârşit. independent de culpă. înainte de toate. nr. unde legiuitorul a prevăzut că administra iile ori serviciile specializate pot fi desemnate ca trusturi de resurse naturale.G. Interesul unei asemenea reglementări rezidă. recunoştea calitatea procesuală activă în materie de mediu organiza iilor neguvernamentale. abandonând regimul clasic al răspunderii civile delictuale stabilit prin art. În acelaşi sens s-a orientat şi dreptul federal american. 41 (6) din Constitu ia din 1991(devenit art. 93 . în dreptul brazilian.Dar şi aici există o serie de dificultă i legate mai ales de legitimitatea apărării intereselor de această natură de către persoane private ori de concuren a dintre diferi i intervenien i care reclamă repararea aceleiaşi pagube. răspunderea solidară. în cazul pluralită ii autorilor şi obliga ia de asigurare a riscului de pagubă ecologică.137/1995 privind protec ia mediului a rezolvat această dilemă şi a adus importante noută i în domeniul răspunderii pentru prejudiciul ecologic. într-o manieră privată. 998 şi urm. art. respectiv.195/2005 În condi iile lipsei unor reglementări speciale privind răspunderea civilă pentru prejudiciul ecologic. O. s-a recunoscut asocia iilor de apărare a mediului posibilitatea de a reclama Ministerului Public punerea în mişcare a ac iunii civile publice (Legea nr. fără a le recunoaşte dreptul de a privi. din Codul civil. şi legea românească. din punct de vedere istoric şi în absen a unei reglementări legale exprese. Astfel. Astfel. nerespectarea obliga iei de asigurare a bunei vecinătă i.429/2003) a introdus (indirect) două posibile fundamente ale răspunderii în materie: nerespectarea de către proprietar a sarcinilor privind protec ia mediului şi.195/2005 a marcat un oarecare regres în materie.44(7) în urma Legii de revizuire nr. 137/1995. nr. produsul rezultatului acestora. măsură abrogată însă în mod inexplicabil în iunie 2002! 2. în aceea că asocia iilor li se conferă rolul de ini iatori ai ac iunii şi auxiliari ai Ministerului Public. Noua reglementare-cadru privind protec ia mediului. Cu acest titlu ele sunt abilitate să facă evaluarea pagubelor ecologice şi să exercite ac iunea în justi ie. pentru răspunderea civilă (obiectivă) a întreprinderilor poluatoare. 7347 din 24 iulie 1985).U. tulburările anormale de vecinătate. De altfel. Legea nr. Importante contribu ii are în acest sens dreptul comparat. de exemplu. Regimul răspunderii pentru prejudiciul ecologic instituit prin Ordonan a de urgen ă nr. Acestea operează cu predilec ie în materia pagubelor produse prin poluare. actul normativ a consacrat trei reguli generale (speciale) şi complementare în materie de răspundere pentru prejudiciu: răspunderea obiectivă.

despre o adaptare a institu iei răspunderii civile delictuale la specificul domeniului protec iei mediului. l din Ordonan a de urgen ă nr. determinant. în art. de pagubele produse bunurilor (materiale. îl reprezintă în acest sens natura prejudiciului. în cazul pluralită ii autorilor. cea de-a doua.195/2005 se foloseşte expresia de „prejudiciu adus mediului” mai precisă decât termenul de „prejudiciu ecologic” utilizat de Legea nr. potrivit art.abandonând obliga ia de asigurare. independent de culpă. care marchează şi ea specificul răspunderii pentru daune ecologice. Câmpul de aplicare a regimului special de răspundere Criteriul principal. atitudinea subiectivă a autorului este suprimată dintre condi iile angajării răspunderii şi prin aceasta eliminată şi func ie preventivă a acesteia. Astfel. Reglementările legale în materie consacră pe deplin teza că „răspunderea pentru prejudiciul ecologic“ reprezintă mai degrabă o reparare în sens modern decât o responsabilitate în sens clasic. substan a acesteia. 95 alin. în primul rând.95(3) încearcă să suplinească eliminarea obliga iei de asigurare prin trimiterea la o viitoare lege specială. fiind cunoscut faptul că excep iile sunt reglementate expres şi sunt de strictă interpretare. conform reglementărilor specifice”. se asigură în acelaşi timp o protec ie sporită a victimei prejudiciilor ecologice. ori de câte ori va fi vorba despre un asemenea „prejudiciu adus mediului“. iar în elesul conferit nu este identic. după caz). răspunderea poate fi şi subiectivă pentru prejudiciile cauzate speciilor protejate şi habitatelor naturale.137/1995. urmând ca în completarea lor să se aplice regulile compatibile cu specificul ecologic ale legisla iei civile ordinare. răspunderea pentru prejudiciu adus mediului are caracter obiectiv. răspunderea este solidară.2. Astfel. 1. în condi iile în care. Ca atare. În această perspectivă. prin absolvirea acesteia de la sarcina probei culpei făptuitorului şi creşterea posibilită ii de reparare a pagubei prin consacrarea răspunderii solidare în cazul pluralită ii autorilor prejudiciului.137/1995 erau supuse regimului special de răspundere trei categorii de daune: prima reprezentată de daunele provocate sănătă ii umane. După cum se poate observa este vorba. în sensul satisfacerii cerin elor principiilor fundamentale ale precau iei şi „poluatorul plăteşte”. Precizarea că prevenirea şi repararea prejudiciului adus mediului se realizează conform prevederilor ordonan ei şi a reglementărilor specifice (art. prevederi evident superflue.95(1) din ordonan ă. corporale sau necorporale 94 . se poate observa că dacă în condi iile Legii nr. derogatoare de la dreptul comun. În aliniatul următor al aceluiaşi articol se stipulează că „În mod excep ional. se vor aplica principiile specifice (al răspunderii obiective şi al răspunderii solidare. Apoi.1.

În privin a efectului. este de observat că exigen a întrunirii cumulative a celor două cerin e (de afectare deopotrivă a echilibrului constituen ilor mediului. clar identificate. fonică sau vibra ii care. În consecin ă. gazoasă sau sub formă de vapori ori de energie. radia ie electromagnetică. de acum înainte. deosebit de dificilă în materie ecologică. gospodărirea şi valorificarea lor deficitară. Se elimină astfel obstacolul probei culpei. lichidă.195/2005 utilizând expresia „prejudiciul adus mediului” vizează numai această din urmă categorie. ce presupunea lezarea unor interese individuale. ca şi prin amenajarea teritoriului. întrucât dovada existen ei culpei devine inutilă. preparat sub formă solidă. ionizantă.2. fapt pentru care repara ia nu putea fi asigurată corespunzător în condi iile dreptului clasic. de prejudiciile cauzate mediului. ci chiar obiectul acestora. reducerea diversită ii şi productivită ii biologice a ecosistemelor naturale şi antropizate. datorită investiga iilor pe care le presupun descoperirea şi identificarea sursei precise a daunelor. numai acestea sunt supuse regimului special de reparare. activită i dăunătoare. pentru a se angaja răspunderea. În această situa ie. inclusiv o anumită cooperare a poluatorului. modifică echilibrul constituen ilor acestuia şi al organismelor vii şi aduce daune bunurilor materiale. independent de culpă”.a. Termenul de „activită i dăunătoare“ nu este definit.U. în toate cazurile provocate de poluan i. mediul natural nu mai este numai „vectorul“ daunelor. dar din coroborarea sa cu cel de „deteriorare a mediului“ (precizat de lege) ar fi vorba despre alterarea caracteristicilor fizico-chimice şi structurale ale componentelor naturale ale mediului. A doua categorie o constituie prejudiciile cauzate mediului. victima va trebui să dovedească numai existen a prejudiciului şi raportul de cauzalitate dintre faptă şi pagubă. afectarea echilibrului ecologic şi a calită ii vie ii prin supraexploatarea resurselor. Prin intermediul mediului.).G.2. poluantul constituie orice substan ă. independent de lezarea directă a unui interes uman. sunt astfel afectate interese colective şi în mod indirect. Răspunderea obiectivă. 1. contravine primului element al defini iei şi anulează multe semnifica ii definitorii ale no iunii. accidente ecologice sau fenomene naturale periculoase. În în elesul aceleiaşi reglementări-cadru. termică. asigurarea calită ii 95 . independentă de culpă inând seama de riscurile tot mai mari pe care le prezintă activită ile umane pentru mediu. În condi iile actualei reglementări.ş. În altă ordine de idei. al organismelor vii şi de a aduce daune bunurilor materiale) este excesivă. nr. O. legea instituie pentru prejudiciu o răspundere „cu caracter obiectiv. iar cea de-a treia. introdusă în mediu.

prin hotărâre a consiliului local al comunei. când „delictul sau cvasidelictul“ trebuie să fie imputabil mai multor persoane. Astfel. ordonan ă prin hotărâre a Guvernului sau. procedura de constatare şi aplicare a sanc iunilor contraven ionale este mult mai rapidă şi mai suplă în raport cu celelalte proceduri judiciare. stabilită şi sanc ionată prin lege. municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti. independent de culpă.2. coautorii săi răspund solidar. 1. măsurile dispuse sunt executorii. oraşului. adoptarea unor măsuri de securitate şi siguran ă etc. a consiliului jude ean ori a Consiliului General al Municipiului Bucureşti 96 . permi ând o interven ie urgentă în cazul unor ac iuni cu impact negativ deosebit asupra mediului.3. 1. ceea ce este favorabil cerin elor de reparare cu prioritate a prejudiciilor ecologice. este nevoie de o anumită specializare pentru aprecierea gravită ii faptelor.Considera ii generale În dreptul mediului se recurge adesea la răspunderea administrativă (contraven ională) pentru prevenirea sau combaterea nerespectării prescrip iilor legale în materie. între care obliga ia devine decizibilă. Răspunderea solidară în caz de pluralitate a autorilor Prin art. În acelaşi context.195/2005 se introduce în sistemul legislativ românesc cel de-al cincilea caz de solidaritate pasivă legală în materie de obliga ii şi spre deosebire de situa iile prevăzute de art.1. Aceasta înseamnă că victima poate să se îndrepte împotriva oricăruia dintre autori spre repararea totală a pagubei. 2. a măsurilor ce se impun adoptate. obiectiv. protec ia şi calitatea mediului. De asemenea. nu numai diligen ele depuse pentru evitarea poluării sau degradării mediului. din Ordonan a de urgen ă nr. date fiind avantajele pe care le prezintă o atare formă de răspundere. contraven ia constituie fapta săvârşită cu vinovă ie. precum şi pentru urmărirea şi controlul îndeplinirii acestora. după caz. în cazul prejudiciului ecologic. ci devine una de rezultat. Va interesa deci rezultatul final. iar aceasta rămâne să se îndrepte împotriva celorlal i. Din punct de vedere legal. în privin a agen ilor abilita i să constate şi/sau să aplice sanc iunile contraven ionale. 95 alin. RĂSPUNDEREA CONTRAVEN IONALĂ ÎN MATERIE DE MEDIU 2. datorită particularită ilor domeniului. în raport cu victima. 1003 din Codul civil.mediului nu mai apar ine categoriei obliga iilor de mijloc.

amenajarea şi cură enia spa iilor din jurul blocurilor de locuin e. activitatea din pie e. împrejmuirilor şi a altor construc ii. a spa iilor şi locurilor de joacă pentru copii. de exemplu) contraven iile sunt „infrac iuni materiale”. precum şi a terenurilor virane. Hotărârile consiliilor locale sau jude ene ori. între inerea parcurilor şi spa iilor verzi. poluatorul fiind sanc ionat în mod automat. în care acestea pot stabili şi sanc iona contraven ii. simpla înfrângere a prevederilor acestora face să se nască prezum ia de culpă. Nulitatea se constată de instan a de contencios administrativ competentă. între inerea bazelor şi obiectivelor sportive aflate în administrarea lor. ale sectoarelor municipiului sunt nule de drept. la cererea oricărei persoane interesate. Aşa cum rezultă din defini ia de mai sus. 2/2001 privind regimul juridic al contraven iilor). este vorba despre o încălcare a reglementărilor juridice vizând protec ia mediului cu vinovă ie. 97 . care nu sunt ocrotite prin legea penală. cură enia şi igienizarea acestora. depozitarea şi colectarea gunoaielor şi a resturilor menajere. apartenen a contraven ionalului la ilicitul penal. a şcolilor şi altor institu ii de educa ie şi cultură. între inerea străzilor şi trotuarelor. în sensul că nu este necesar pentru a le caracteriza ca atare stabilirea vinovă iei. odată ce a încălcat prevederile legale aferente. culpa poate fi prezentă sub toate formele ei. în măsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contraven ii prin legi sau prin hotărâri ale guvernului.1 al respectivului articol conform căreia „Legea contraven ională apără valorile sociale. prin legi sau prin hotărâri de guvern se pot stabili şi sanc iona contraven ii în toate domeniile de activitate. Potrivit reglementării-cadru în vigoare. În precizarea no iunii şi precizarea din alin. fapta ilicită care constituie contraven ie poate consta dintr-o ac iune sau inac iune legată indisolubil de o anumită atitudine psihică a autorului său fa ă de consecin ele lor negative. întrucât contraven iile la regimul protec iei mediului vizează prin excelen ă încălcări ale unor obliga ii legale privind ocrotirea şi conservarea naturii. De remarcat că în legisla ia din alte ări (cea franceză. De asemenea. 1 alin 2 din Ordonan a Guvernului nr. Aici se impun câteva precizări. care stabileşte. Consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti pot stabili şi sanc iona contraven ii în următoarele domenii: salubritate. după caz. fiind exclusă răspunderea fără culpă. iar prin hotărâri ale autorită ilor administra iei publice locale sau jude ene se stabilesc şi se sanc ionează contraven ii în toate domeniile de activitate în care acestora le sunt stabilite atribu ii prin lege. între inerea clădirilor. imperfect. Consiliul General al Municipiului Bucureşti poate stabili şi alte domenii de activitate din competen a consiliilor locale ale sectoarelor. În primul rând.(art.

de a men ine în stare de func ionare capacitatea de monitorizare a mediului local. g)desfiin area lucrărilor şi aducerea terenului în starea ini ială (art.195/2005 a păstrat. a acordului sau a autoriza iei de exercitare a unei activită i.2/2001). diferen a între cele aplicate persoanelor fizice şi ale persoanelor juridice fiind de 6-8 ori mai mare).G. programe de supraveghere a contaminării radioactive a mediului. a avizului.Sanc iunile care se aplică faptelor considerate contraven ii sunt principale şi complementare. nr. folosite sau rezultate din contraven ii. aceiaşi concep ie asupra contraven iilor.96 din ordonan ă sunt prevăzute trei categorii de contraven ii. pentru una şi aceiaşi contraven ie se poate aplica numai o sanc iune contraven ională principală şi una sau mai multe sanc iuni complementare. temporar sau definitiv. iar cele complementare: a)confiscarea bunurilor destinate. c)închiderea unită ii. Aplicarea sanc iunii amenzii contraven ionale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei. Astfel. După criteriul cuantumului amenzilor aplicabile. de a ine eviden a strictă a substan elor şi preparatelor periculoase. 2.Categorii de contraven ii Noua reglementare-cadru în materie.5(3) din O. Ordonan a de urgen ă a Guvernului nr. e)suspendarea activită ii agentului economic. precum şi accidentele şi incidentele care pot conduce la pericole de accidente. după caz. de a men ine perdelele forestiere şi aliniamentele de protec ia ş. b)suspendarea sau anularea. în art. amenda contraven ională şi prestarea unei activită i în folosul comunită ii. A doua categorie (cu 34 de contraven ii) cuprinde încălcări a unor prevederi legale de genul: 98 .a.2. d)blocarea contului bancar. de a identifica şi preveni riscurile pe care acestea le pot prezenta pentru sănătatea popula iei şi a mediului. Sanc iunea stabilită trebuie să fie propor ionată cu gradul de pericol social al faptei. f)retragerea licen ei sau a avizului pentru anumite opera iuni ori pentru activită i de comer exterior. Persoana juridică răspunde contraven ional în cazurile şi în condi iile prevăzute de actele normative prin care se stabilesc şi se sanc ionează contraven iile. din prima grupă fac parte 27 de contraven i constând în încălcări ale prevederilor legale precum: obliga iile persoanelor juridice de a realiza sisteme de automonitorizare şi de a raporta autorită ilor competente rezultatele acesteia. Sanc iunile contraven ionale principale sunt: avertismentul. obliga ia persoanelor fizice şi juridice autorizate de a aplica prin sisteme proprii. în general. obliga ia proprietarilor de terenuri cu titlu sau fără titlu. cu unele ajustări în privin a obiectului acestora şi mai ales a sanc iunilor pecuniare aplicabile (cuantumul amenzilor crescând considerabil.

se stabileşte compensarea nu numai a pagubei pricinuite acestora. Unele probleme ridică însă identificarea subiectului 99 . incontestabil.Subiectele răspunderii contraven ionale în materia protec iei mediului Fără îndoială. cea dea treia categorie de contraven ii la regimul protec iei mediului. precum şi a cheltuielilor medicale evaluate în cazul afectării popula iei (art. în cazul deteriorării spa iilor verzi în urma incendiilor. 2. precum Legea nr. în urma inspec iilor de mediu.24(1) din Legea nr. potrivit principiului „poluatorul plăteşte” ş. contravenien ii trebuie să repare prejudiciile aduse mediului prin săvârşirea faptei contraven ionale. întreaga comunitate reprezentată formaljuridic de către stat.24/2007 privind reglementarea şi administrarea spa iilor verzi din zonele urbane.a. Actuala reglementare-cadru nu mai stipulează actualizarea periodică (anuală) a cuantumului amenzilor.a. potrivit art. ca de exemplu: obliga ia persoanelor fizice şi juridice de a diminua. pe lângă aplicarea amenzii. unele acte normative. obliga ia persoanelor fizice şi persoanelor juridice de a asigura măsuri şi dotări speciale pentru izolarea şi protec ia fonică a surselor generatoare de zgomot şi vibra i ş. În sfârşit. în situa ia poluării chimice a spa iilor verzi.24 (3).obliga iei persoanelor fizice de solicitare şi ob inere a actelor de reglementare.24/2007 prejudiciile cauzate spa iilor verzi se recuperează pe baza hotărârii judecătoreşti definitive.24(2). modifica sau înceta activită ile generatoare de poluare la cererea motivată a autorită ilor generatoare de poluare la cererea motivată a autorită ilor competente. considerate cele mai grave. ci şi a cheltuielilor suportate pentru reecologizarea zonei şi a lucrărilor pe termen lung necesare pentru decontaminarea zonei. obliga iile persoanelor fizice şi juridice de a suporta costul pentru repararea unui prejudiciu şi de a înlătura urmările produse de aceasta. Astfel. obliga iile autorită ilor administra iei publice locale privind îmbunătă irea microclimatului urban. caracterul de interes general al protec iei mediului şi conservării naturii face ca subiectul pasiv al răspunderii contraven ionale în materie să fie. restabilind condi iile anterioare producerii prejudiciului. de a informa publicul privind riscurile generale de func ionare sau existen a obiectivelor cu risc pentru mediu. Ca expresie a principiului poluatorul-plăteşte. prevăd că. se stabileşte nu numai compensarea pagubei pricinuite spa iilor verzi. de a realiza în totalitate şi la termen măsurile impuse. în conformitate cu actele de reglementare şi prevederile legale.3. cel pu in din perspectiva amenzilor aplicabile cuprinde un număr de 15 încălcări ale legii. ci şi a cheltuielilor suportate pentru stingerea incendiului şi cură area teritoriului de deşeurilor provenite în urma acestuia şi refacerea zonei verzi (art.

după caz. stării de necesitate. Actuala reglementare generală în materie lămureşte situa ia persoanei juridice ca subiect al contraven iei şi stabileşte câteva reguli precise în acest sens. Pentru contraven iile săvârşite de minorii care au împlinit 14 ani minimul şi maximul amenzii stabilite în actul normativ pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate. potrivit legii. este pasibilă de aplicarea sanc iunii contraven ionale. regula în materie este aceea că subiect al răspunderii contraven ionale este persoana fizică responsabilă de săvârşirea contraven iei. De asemenea minorul care nu a împlinit vârsta de 16 ani nu poate fi sanc ionat cu prestarea unei activită i în folosul comunită ii. 2/2001. cazului fortuit. caracterul contraven ional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări. erorii de fapt. ea nu se mai sanc ionează. orice persoană fizică. chiar dacă a fost săvârşită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ. Astfel. Anumite sanc iuni complementare se aplică numai persoanelor juridice (închiderea unită ii. Ca atare.4. în afară de cazul în care în cuprinsul acestora se prevede un termen mai lung.). şi starea de minoritate (copilul sub 14 ani). indiferent de cetă enie ori reziden ă. proprietarii şi de inătorii de terenuri cu titlu sau fără titlu.Cauze care înlătură răspunderea contraven ională Potrivit art.activ. cu excep ia legii penale sau contraven ionale mai favorabile (art. în cazul iresponsabilită ii. acestea intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării sau. în sensul că. dacă are legătură cu fapta săvârşită. Cauzele care înlătură caracterul contraven ional al faptei se constată numai de către instan ele de judecată. persoana juridică răspunde contraven ional în cazurile şi în condi iile prevăzute de actele normative prin care se stabilesc şi se sanc ionează contraven ii (art. suspendarea activită ii etc. aplicarea sanc iunii amenzii contraven ionale se prescrie în termen de şase luni de la data săvârşirii faptei. în cazul contraven iilor continue (adică în situa ia în care încălcarea obliga iei legale 100 . în condi iile legii. dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contraven ie. adică a entită ii asupra căreia se aplică sanc iunile contraven ionale. de la data aducerii lor la cunoştin ă publică. be iei involuntare complete. precum şi infirmită ii. În materie de mediu apar ca subiecte ale răspunderii contraven ionale alături de persoane fizice şi persoane juridice în general şi unele circumstan iate precum: autorită ile administra iei publice locale. „Decontraven ionalizarea“ operează şi ea ca o cauză de impunitate. 3 (2)). în aplicarea principiului constitu ional potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor. persoane fizice şi juridice autorizate etc. Din acest punct de vedere. constrângerii fizice sau morale. 2. În privin a prescrip iei. 11 (1) din Ordonan a de Guvern nr.15(2) din Constitu ie.

În privin a primelor două aspecte. conforme atribu iilor stabilite prin lege.5. conjunctural şi de perspectiva integrării României în uniunea Europeană. dacă contravenientul nu a optat pentru prestarea unei activită i în folosul comunită ii. autorită ile administra iei publice locale şi personalul împuternicit al acestora.97). termenul curge de la data constatării faptei. treptat fiind particularizate în legisla ia specifică.1.durează). precum şi de personalul structurilor de administrare şi custozii ariilor naturale protejate. primele „infrac iuni de mediu” au fost inserate în prima legecadru privind protec ia mediului (nr. numai pe teritoriul ariei naturale protejate (art. procedura contraven ională presupune ca etape constatarea contraven iei. Ministerul Apărării Na ionale şi Ministerul Administra iei şi Internelor prin personalul împuternicit. 3. specific contraven ională). Hotărârea judecătorească prin care s-a solu ionat plângerea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. RĂSPUNDEREA PENALĂ IN MATERIE DE MEDIU 3. administrativă. executarea sanc iunii închisorii contraven ionale se prescrie în termen de un an de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti. Nu putem ignora în acest context faptul că legisla ia de 101 . aplicarea sanc iunii şi căile de atac împotriva actelor de sanc ionare a contraven iilor. Executarea amenzii contraven ionale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contraven iei nu a fost comunicat contraven ional în termen de o lună de la data aplicării sanc iunii sau în termen de doi ani de la data aplicării. Astfel. 2. Recursul suspendă executarea hotărârii. în domeniile lor de activitate. aceasta putând fi sus inută şi oral în fa a instan ei.9/1973) cu toate limitele aferente timpului (obiective de natură socio-politică).Procedura contraven ională Indiferent de natura conferită (civilă. constatarea contraven iilor şi aplicarea sanc iunii (amenzii) se fac de către comisari şi persoane împuternicite din cadrul Gărzii Na ionale de Mediu şi Administra iei Rezerva iei Biosferei „Delta Dunării”. Situa ia din dreptul românesc Situa ia regimului răspunderii penale de mediu în dreptul românesc este marcată de o multitudine de factori de ordin istoric. În sfârşit. cu particularitatea că motivarea acestuia nu este obligatorie. Comisia Na ională pentru Controlul Activită ilor Nucleare.

ordonan a de urgen ă nr. cel de-al treilea act normativ-cadru în domeniu. pe baza cărora să se configureze întregul edificiu penal de protec ie a mediului. distrugerea lucrărilor de protec ie a apelor (art.98 din actul normativ în cauză sunt prevăzute 25 infrac iuni tip şi patru agravante. unele infrac iuni de mediu au fost considerate crime.U. în marea lor majoritate faptele stabilite sunt incriminate „dacă au fost de natură să pună în pericol via a ori sănătatea umană.U. prevăzând capitolul V intitulat „Crime şi delicte contra mediului”. în contextul procesului de modernizare a legisla iei penale şi de armonizare a reglementărilor de mediu cu exigen ele comunitare. sediul principal al infrac iunilor ecologice rămânând astfel reglementarea-cadru în materie. în titlul VIII „Crime şi delicte de pericol public” al Păr ii speciale. grupate în func ie de pedepsele stabilite în patru categorii şi forme agravante. ca o măsură pozitivă noul Cod penal (Legea nr. Ca o particularitate. încălcarea regulilor privind utilizarea apei potabile (art. au fost prevăzute crime şi delicte privind încălcarea regulilor privind protec ia atmosferei (art-395). Formele agravante ale unora dintre acestea (cele prevăzute la alin. nr. practic sine die. În prezent regimul juridic general al infrac iunilor ecologice este confuz şi. încălcarea regulilor privind protec ia apei (art.398). poluarea accidentală (art. nr. amânarea.403).182 din Codul penal ori au cauzat o pagubă 102 . respectiv O. persoana juridică se sanc ionează pentru infrac iunile contra mediului. pe con inut) din legea-cadru sediul principal al acestei categorii de infrac iuni.mediu a acreditat astfel pentru prima dată răspunderea contraven ională (penală) a persoanei juridice în dreptul român.98 din O. ridicarea ilicitului penal ecologic la nivelul codului penal. cu o serie de ajustări impuse de evolu ia dreptului comparat. actul normativ nu a reuşit să ofere un cadru general adecvat domeniului. a doctrinei şi a jurispruden ei aferente. să creeze o infrac iune ecologică tip. încălcarea regulilor de gospodărire a apelor (art. au avut vreuna din urmările prevăzute în art. Aşa cum rezultă din chiar denumirea capitolului. a intrării în vigoare a Legii nr.301/2004) a preluat (deşi nu a inspirat. în unele privin e. chiar contradictoriu. Această practică s-a păstrat până astăzi când. poluarea fonică (art. în art. Optându-se pentru o abordare sectorială. animală sau vegetală”. Într-adevăr.402). ca expresie a gradului ridicat de pericol social recunoscut astfel. pentru atingerile aduse mediului.195/2005) intervin în situa ia când infrac iunile au pus în pericol sănătatea sau integritatea corporală a unui număr mare de persoane.396). evident cu limitele de rigoare.3 şi 4 ale art.399).265/2006) a păstrat acelaşi sistem de răspundere penală în materie. Totuşi.397). Astfel.G.195/2005.G. În plus.195/2005 (legea nr. încălcarea regulilor privind protec ia fondului forestier (art.301/2004 face să rămână la faza de tentativă.401).

2 pct.1).98 alin.98 alin.6). Ca o particularitate.2 pct. conform competen elor legale. stufului. în unele situa ii persistă dependen a administrativă.5). Sub raportul manierei de incriminare. pct. incriminarea depinde de respectarea normelor tehnice instituite (infrac iunea de producere de zgomote peste limite admise (art.1.98 alin.99(2). 3. Aspecte procesuale.4. 103 . în aceste cazuri tentativa se pedepseşte (art. pct.1) ş. Potrivit art.98 alin. pct.1).4) sau de cea a restric iilor sau interdic iilor stipulate de lege /precum cele pentru protec ia apei şi a atmosferei (art.6).2.99(1) din OUG nr. precum infrac iunile de continuare a activită ii după suspendarea acordului de mediu sau autoriza iei/autoriza iei integrate de mediu (art. jandarmi şi personalul împuternicit din cadrul Ministerului Apărării Na ionale.98 alin.98 alin. ca poluarea prin evacuare.2 pct. în apă.98 alin. continuarea activită ii după dispunerea încetării acesteia (art. cu ştiin ă. arderea miriştinilor.1) ori vizând vânatul şi pescuitul unor specii protejate (art. pct. în atmosferă sau pe sol a unor deşeuri sau substan e periculoase (art.98 alin. Comisiei Na ionale pentru Controlul Activită ilor Nucleare.a. Se întâlnesc şi infrac iuni ecologice propriu-zise. tufărişurilor şi vegeta iei ierboase din ariile protejate şi de pe terenurile supuse refacerii ecologice /art.2.2.195/2005 constatarea şi cercetarea infrac iunilor prevăzute de acest act normativ se fac din oficiu de către organele de urmărire penală. faptul se aduce de îndată la cunoştin a organului de urmărire penală competent potrivit legii de procedură penală (art. sau în cazul când s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane ori pagube importante economiei na ionale.materială importantă. în cazul descoperirii şi stabilirii săvârşirilor lor de către comisarii Gărzii Na ionale de Mediu.

195 din 22 decembrie 2005 privind protec ia mediului (aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.265/2006). spre a limita efectele negative în cadre bine determinate tehnico-ecologic în raport cu actualele date ale cunoaşterii ştiin ifice. conservarea biodiversită ii şi arii naturale protejate. în acelaşi timp. respectiv Ordonan a de urgen ă nr. Se poate remarca faptul că legea română optează pentru două modalită i fundamentale de reglementare şi direc ionare a ac iunii vizând mediul: pe de o parte instituirea unor regimuri speciale de desfăşurare a anumitor activită i care. iar pe de altă parte reglementarea protec iei (lato-sensu) elementelor şi factorilor de mediu. subsolului şi a ecosistemelor terestre. în contextul pregătirii aderării României şi declanşării procesului de integrare în Uniunea Europeană. dacă nu egal cu cel ecologic. legisla ia românească de mediu a cunoscut. Ca o concluzie generală asupra evolu iilor post 1989. această diviziune a cursului universitar este consacrată prezentării legisla iei româneşti sectoriale. prin stipularea de interdic ii şi de măsuri de conservare şi dezvoltarea aspectelor de gestiune. fără a păstra însă şi ordinea acesteia în expunerea materiei.PARTEA SPECIALĂ Recurgând la o asemenea demarca ie a materiei dreptului mediului – partea generală şi partea specială – din motive preponderent scolastice. respectiv: regimul substan elor şi preparatelor periculoase. În acelaşi timp. protec ia solului. în care interesul economic devine tot mai evident. rolul normelor juridice fiind acela de a le circumscrie. o atenuare a dimensiunilor de protec ie propriu-zisă. Este o reac ie nepotrivită. prin dimensionarea intensită ii ac iunii distructive. în contextul pregătirii aderării ării la UE. o semnificativă amprentă comunitară şi interna ională. prin natura lor prezintă un pericol şi afectează mediul. Deşi acest segment constituie şi poate fi considerat ca un „drept român al mediului” el nu poate fi rupt de partea generală şi poartă. schimbările climatice. planul lucrării urmează pe con inut cu fidelitate structura actualei reglementări-cadru în materie. gestionarea zgomotului ambiental. protec ia atmosferei. „alian ă” preponderent de ordin economic. de mimetism excesiv şi nejustificat. regimul deşeurilor. puternic marcate de transpunerea Acquisului comunitar de mediu. protec ia aşezărilor umane. îmbinarea gestiunii (durabile) cu protec ie consolidată reprezintă tendin a dominantă în domeniu. regimul îngrăşămintelor chimice şi al produselor de protec ie a plantelor. În acest sens. regimul activită ilor nucleare. care se cuvine urgent 104 . protec ia apelor şi a ecosistemelor acvatice. în legătură cu obiectele de calitate urmărite.

continentală. Principalele amenin ări la adresa biodiversită ii României constau în pierderi de habitate şi fragmentarea acestora din cauza urbanizării. turismul necontrolat. România cuprinde cinci din cele 10 regiuni biogeografice recunoscute oficial în UE: alpină. poluarea. dezvoltării infrastructurii şi exploatării resurselor naturale. panonică. Reglementările legale utilizează şi definesc. acestea adăpostind 60% din efectivele popula iilor de urs din Europa şi 40% din cele de lup. pierderea de zone umede în lungul Dunării. conservarea habitatelor naturale.49-59) al Ordonan ei de urgen ă nr. biologice şi biocenotice naturale.rectificată prin recurgerea la chiar instrumente comunitare.U.1-O. având calitatea 105 . Biodiversitatea biogeografică este datorată. de inând astfel cea mai mare diversitate biogeografică în compara ie cu celelalte ări comunitare. în acest context. comer ul cu specii rare şi amenin ătoare ş. în virtutea principiului subsidiarită ii.236/2000). ultimile două fiind prezente doar în ara noastră. a florei şi faunei sălbatice. Pădurile reprezintă o componentă fundamentală a sa. elementul central îl constituie în acest domeniu conceptul de mediu natural în eles ca ansamblul componentelor. cu importante semnifica ii juridice. 1.Regimul general al conservării biodiversită ii. Capitolul XI CONSERVAREA BIODIVERSITĂ II. procentului ridicat (de 47%) de ecosisteme naturale şi seminaturale. în principal. Conservarea şi utilizarea durabilă a patrimoniului natural sunt considerate „obiectiv de interes public major” şi componentă fundamentală a strategiei na ionale pentru dezvoltarea durabilă (art. Capitolul VIII: Conservarea biodiversită ii şi arii naturale protejate (art. trei no iuni principale.195/2005 stabileşte regimul juridic general al acestor două componente majore ale protejării naturii. supraexploatarea ecosistemelor şi speciilor. ceea ce explică diversitatea faunei şi florei.a. structurilor şi proceselor fizico-geografice. Astfel. care cuprinde reglementări privind ariile naturale protejate. terestre şi acvatice. pontică şi stepa. nr. REGIMUL ARIILOR PROTEJATE ŞI AL MONUMENTELOR NATURII Situată în centrul geografic al Europei. De asemenea s-au identificat 783 tipuri de habitate din care 758 sunt habitate terestre.G.

cu excep ia cazurilor prevăzute de lege. cu orice titlu. proaspătă ori semiprelucrată. economică. urmat într-un alt context de cel de patrimoniu natural ca ansamblul componentelor şi structurilor fizico-geografice. precum şi automonitorizarea până la îndeplinirea acestora (art. de conservare a func iilor ecosistemelor şi de protec ie a speciilor sălbatice de floră şi faună. capturare şi/sau de achizi ie şi comercializare pe pia a internă a plantelor şi animalelor din flora şi fauna sălbatică. vegetal şi animal. permisului CITES. conservare şi utilizare durabilă în beneficiul genera iilor prezente şi viitoare.interzicerea introducerii pe teritoriul ării. recreativă şi cultural-istorică au o semnifica ie relevantă sub aspectul conservării diversită ii biologice floristice şi faunistice. cu respectarea alternativei şi a condi iilor impuse prin acordul de mediu. peisagistică.realizarea exportului speciilor de plante şi animale din flora şi fauna sălbatică pe baza acordului pentru export al speciilor non-CITES şi. în stare vie.obligativitatea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului la proiectarea lucrărilor care pot modifica cadrul natural al unei arii protejate. terestră şi acvatică. urmată de avansarea solu iilor tehnice de men inere a zonelor de habitat natural.intrinsecă de păstrător al vie ii şi generator de resurse necesare acesteia. respectiv. pentru celelalte specii.50). ştiin ifică. fără acordul pentru import al speciilor non-CITES sau. . al integrită ii func ionale a ecosistemelor. conservării patrimoniului genetic.scutirea de plată a impozitului pe teren (acordată pe baza unei confirmări emise de structura de administrare a ariei naturale protejate sau de autoritatea competentă pentru protec ia mediului) a proprietarilor de terenuri extravilane situate în arii naturale supuse unor restric ii de utilizare (art. cultură şi civiliza ie ale genera iilor prezente şi viitoare. Printre regulile constitutive ale acestui regim se numără: . sau a unor păr i ori produse ale acestora. numai de 106 . sanogenă. .49(5). . respectiv. de suprafe e terestre şi acvatice supuse refacerii ecologice sau aflate într-o arie naturală protejată de a aplica şi/sau respecta măsurile stabilite de autoritatea competentă pentru protec ia mediului. inclusiv a celor migratoare. a exemplarelor de plante şi animale sălbatice vii. bunăstare. biogenă. precum şi pentru satisfacerea cerin elor de via ă. .obliga ia de inătorilor.posibiliteatea organizării şi desfăşurării activită ilor de recoltare. de culturi de microorganisme. . permisului CITES pentru celelalte specii. iar categoria generală de „bun-mediu” este particularizată prin bun al patrimoniului natural considerat o componentă a patrimoniului natural care necesită un regim special de ocrotire. faunistice şi biocenotice ale mediului natural a căror importan ă şi valoare ecologică. floristice.

1. prin Ordonan a de urgen ă nr. stâlpii. a florei şi faunei sălbatice (aprobată cu modificări prin Legea nr. nr.persoane fizice sau juridice autorizate de autorită ile publice jude ene pentru protec ia mediului (art.U.236 din 24 noiembrie 2000 privind regimul ariilor protejate. proiectelor şi activită ilor care contravin planurilor de management sau regulamentelor ariilor naturale protejate. b)aprinderea şi folosirea focului deschis.2. Reguli generale. Regimul juridic al ariilor protejate şi monumentelor naturii în România În prezent. procedura de instituire şi regimul juridic aplicabil acestora. semnele de marcaj sau orice alte amenajări aflate în inventarul ariilor naturale protejate. De asemenea. conservarea habitatelor naturale.4954).53). regimul juridic general al ariilor protejate este stabilit în capitolul VIII: Conservarea biodiversită ii şi arii naturale protejate (art.345 din 19 iulie 2006 şi alte reglementări subsecvente. păşunatul şi amplasarea de stâne şi locuri de târlire. plăcile.462/2001) modificată şi completată prin Legea nr. în afara vetrelor special amenajate 107 .52 din O. categorii de arii protejate. sunt oprite: a)distrugerea sau degradarea panourilor informative şi indicatoare. 2. împrejmuirile. Regimul juridic special al ariilor naturale protejate Reglementările legale în vigoare stabilesc o serie de reguli generale. 2. activită i comerciale de tip comer ambulant. construc iile. fără aprobarea structurilor de administrare.195/2005 în ariile naturale protejate sunt interzise: desfăşurarea programelor. pe teritoriul ariilor naturale protejate. 2. 2. schimbarea destina iei terenurilor. barierele.2. Regimul ariilor protejate Printre modalită ile frecvent utilizate în vederea protec iei şi conservării naturii un loc central îl ocupă constituirea de arii protejate şi declararea de monumente ale naturii.1.G. Categorii de arii naturale protejate Potrivit at. pe lângă interdic iile prevăzute în planurile de management şi regulamente.

Pentru realizarea măsurilor speciale de ocrotire şi conservare in situ a bunurilor patrimoniului natural. monumentele naturii şi din zonele de conservare specială ale parcurilor naturale. acestea sunt supuse unui regim juridic mixt. precum şi criteriile pentru selectarea siturilor de importan ă comunitară. rezerva iile ştiin ifice. format. floristic. geografic. arii de protec ie specială avifaunistică. Datorită mobilită ii deosebite în materie de categorisire şi caracterizare a ariilor protejate. diferen iate prin regimul juridic – de ocrotire. zone umede de importan ă interna ională. conservare şi utilizare – în raport cu nivelul de stabilire: a) categorii stabilite la nivel na ional: rezerva ii ştiin ifice. b) categorii stabilite prin reglementări interna ionale: situri naturale ale patrimoniului natural universal. faunistic. Ordonan a de urgen ă nr. în scopul practicării de sporturi. ce reflectă semnifica ia mondială a obiectivului respectiv. d)accesul cu mijloace motorizate care utilizează carburan i fosili pe suprafa a ariilor naturale protejate. − obliga ia autorită ilor publice centrale şi locale de a pune sub regim provizoriu de ocrotire bunurile patrimoniului natural. iar pe altă parte. legisla ia românească prevede categorii. în afara drumurilor permise accesului public şi a terenurilor special amenajate. e)exploatarea oricăror resurse minerale neregenerabile din parcurile na ionale. până la 108 . exploatarea oricăror resurse minerale neregenerabile este permisă numai daca acest lucru este prevăzut în mod explicit în planurile de management şi regulamentele acestora. din reglementări interna ionale de tip clasic. forestier şi de altă natură. parcuri na ionale. rezerva iile naturale.şi semnalizate în acest scop de către administratorii sau custozii ariilor naturale protejate. 236/2000 prevede că aceste categorii se pot modifica şi completa prin hotărâre a guvernului. rezerva ii naturale şi parcuri naturale. rezerva ii ale biosferei. cu avizul prealabil al Academiei Române. arii speciale de conservare. În privin a celei de-a doua categorii. necesitau instituirea regimului de rezerva ie ştiin ifică. în parcurile naturale în afara zonelor de conservare specială. la propunerea autorită ii publice centrale pentru protec ia mediului. luându-se în considerare recomandările organiza iilor interna ionale autorizate. Prima grupă este supusă exclusiv reglementărilor na ionale. pe de o parte. monumente ale naturii. din legisla ia internă de aplicare şi particularizare a dispozi iilor interna ionale. c)abandonarea deşeurilor în afara locurilor special amenajate şi semnalizate pentru colectare daca există. Actul normativ-cadru stabileşte următoarele reguli generale: − suprafe ele terestre şi acvatice care la data intrării sale în vigoare (decembrie 2000) apar ineau domeniului public şi care. rămâneau în proprietate publică şi dobândeau regimul de protec ie conform procedurii legale. prin valoarea patrimoniului natural.

îndeplinirea procedurilor legale de instituire a regimului de protec ie şi conservare. regii autonome. − caracterul prioritar al instituirii regimului de arie naturală protejată şi de zonă de protec ie a bunurilor patrimoniului natural în raport cu orice alte obiective. rezerva ii naturale. autorită ilor teritoriale pentru protec ia 109 . zone umede de importan ă interna ională. ONG şi persoanelor fizice. competen a revine autorită ii publice centrale pentru protec ia mediului. c) prin hotărâri ale consiliilor jude ene sau locale pentru arii naturale situate pe suprafe e terestre sau acvatice care apar in domeniului public de interes jude ean sau local. ini iativa recunoaşterii unei anumite categorii şi unele reguli tehnice.2. pentru parcuri na ionale. arii speciale de conservare. preşedin ilor consiliilor jude ene sau primarilor. b) prin hotărâre a guvernului. reglementarea în vigoare amestecă în această privin ă două criterii de desemnare a rangului actului normativ de instituire a categoriei ariei de protejare şi regimului aplicabil aferent: categoria de conservare şi protec ie şi regimul protejării proprietă ii (publice sau private). − stabilirea mărimii suprafe ei de teren ce se supune regimului special de ocrotire. Ini iativa (propunerile) de instituire a regimului de arie naturală protejată apar ine şi ea în mod diferit: pentru cazurile care necesită adoptarea de lege sau hotărâre de guvern. precum şi pentru cele situate pe suprafe ele aflate în proprietate privată. Procedura de instituire a regimului de arie naturală protejată Aceasta presupune arătarea actului normativ de stabilire. sănătă ii oamenilor şi animalelor şi prevenirea unor catastrofe naturale. rezerva ii ştiin ifice. 2. Astfel. arii de protec ie specială avifaunistică. a securită ii. parcuri naturale. în privin a primului aspect. monumente ale naturii. cu excep ia celor care privesc asigurarea securită ii na ionale. Academiei Române şi autorită ilor locale pentru protec ia mediului. După cum se poate observa. altor autorită i publice. conservare şi utilizare pe bază de studii de fundamentare ştiin ifică. companiilor şi societă ilor na ionale care au în administrare suprafe e terestre şi acvatice din domeniul public de interes na ional. − instituirea regimului de protec ie indiferent de destina ia terenului şi de de inător şi obligativitatea respectării acestuia.2. în situa ia celor instituite prin hotărâri ale comisiilor jude ene sau locale. aceasta apar ine preşedin ilor consiliilor jude ene sau primarilor. cultură şi învă ământ. forurilor de ştiin ă. pentru siturile naturale ale patrimoniului natural universal şi pentru rezerva iile biosferei. instituirea regimului de arie naturală protejată se face: a) prin lege.

conservare şi utilizare stabilite de către autorită ile pentru protec ia mediului. indiferent de destina ia terenurilor. În perimetrele ariilor naturale protejate şi în vecinătatea acestora. 11). prin ordin al conducerii autorită ii publice centrale pentru protec ia mediului. b) harta topografică. rezerva ie a biosferei. arie specială de conservare şi arie de protec ie specială avifaunistică dobândesc acest regim conform procedurii stabilite prin ordonan ă. Documenta ia necesară în vederea instituirii regimului special de arie naturală protejată trebuie să cuprindă: a) studiul de fundamentare ştiin ifică. proprietarilor de terenuri. Până la finalizarea procedurilor de instituire a regimului de protec ie a ariilor naturale protejate. în modul de constituire şi de administrare a ariilor protejate trebuie să se ia în considerare interesele comunită ilor locale. se poate institui regimul de arie protejată cu caracter provizoriu. în baza documenta iei avizate de către Academia Română.2. sub rezerva recunoaşterii lor de către organismele interna ionale autorizate (art. conservare şi utilizare durabilă a resurselor naturale. încurajându-se men inerea practicilor şi cunoştin elor tradi ionale locale în valorificarea acestor resurse.3. de inătorii bunurilor cu valoare de patrimoniu natural. Ca regulă generală. precum şi a altor bunuri ale patrimoniului natural supuse unui regim special de protec ie şi conservare este interzisă orice lucrare sau activitate susceptibilă să genereze un impact negativ asupra acestora. în condi iile prezentei ordonan e de urgen ă. c) suprafa a şi situa ia juridică a terenurilor. şi muzeelor. până la declararea conform procedurii legale.mediului. În situa iile care impun luarea de urgen ă a măsurilor de protec ie şi conservare ce se impun. în beneficiul comunită ilor locale (art. zonale şi locale de amenajare a teritoriului şi de urbanism. cu limitele ariei naturale protejate. 8(4)). d) avizul Academiei Române (art. ONG locale şi persoanelor fizice. Alte reguli Ariile naturale protejate şi zonele de protec ie trebuie eviden iate în mod obligatoriu în planurile na ionale. 10). cu precizarea proprietarilor acestora. facilitându-se participarea localnicilor la aplicarea măsurilor de protec ie. Autorizarea 110 . 2. zonă umedă de importan ă interna ională. Zonele şi siturile naturale care întrunesc criteriile de sit al patrimoniului natural universal. sunt inu i să aplice şi să respecte măsurile de ocrotire. institu iilor de învă ământ sau ştiin ifice locale.

coordonarea şi managementul lor sunt în responsabilitatea autorită ii publice centrale pentru protec ia mediului. 2. conform atribu iilor specifice.2. Modalită ile de administrare a ariilor naturale protejate şi a altor bunuri ale patrimoniului natural puse sub regim special de protec ie şi conservare sunt stabilite avându-se în vedere: a)categoria ariei naturale protejate. 111 . cu ajutorul consiliului jude ean şi al Academiei Române. arii de protec ie specială. Administrarea ariilor naturale protejate şi a celorlalte bunuri ale patrimoniului natural puse sub regim special de protec ie şi conservare se poate face prin: a)structuri de administrare special constituite subordonate direct Agen iei Na ionale pentru Arii Naturale Protejate şi Conservarea Biodiversită ii. institu ii ştiin ifice. în mod obligatoriu. c)persoane fizice cu calitatea de custode. Pentru una sau mai multe situri naturale ale patrimoniului universal. arii speciale de conservare. b) structuri de administrare special constituite în subordinea unor regii autonome. ari faunistică şi zone umede de importan ă interna ională se asigură structuri de administrare special constituite.4. de cercetare şi de învă ământ din sectorul public şi privat. companii şi societă i na ionale şi comerciale. Structurile de administrare special constituite se asigură. În sfârşit. c)posibilită ile de asigurare a resurselor financiare suplimentare pentru asigurarea unei func ionări corespunzătoare a administra iei. muzee. pentru rezerva iile biosferei. b)întinderea ariei naturale protejate. sunt ocrotite şi se conservă totodată în regim de protec ie coridoarele ecologice instituite de către autoritatea publică centrală pentru protec ia mediului. servicii descentralizate ale administra iei publice centrale. fiind interzise orice lucrare şi ac iune care le afectează integritatea. Administrarea re elei de arii naturale protejate Ansamblul ariilor protejate instituite conform legii. organiza ii neguvernamentale. constituite potrivit legii. constituirea na ională de arii naturale protejate. a Academiei Române şi a Comitetului Na ional „OmBiosferă“. autorită i ale administra iei publice locale.activită ilor în perimetrul ariilor naturale protejate şi în vecinătatea acestora se face cu ajutorul structurilor administrative ale ariei naturale protejate. parc na ional şi parc natural.

care asigură administrarea ariilor naturale protejate. special angajat se numesc: a)de Agen ia Na ională pentru Arii Naturale Protejate şi Conservarea Biodiversită ii. b)consilii consultative de administrare. anual sau ori de câte ori este necesar. cu personal calificat. cu personal calificat. b)de organiza iile cărora li se atribuie dreptul de a administra o arie naturală protejată şi care consimt să asigure din surse proprii la asigurarea mijloacelor financiare şi/sau tehnice. de către Agen ia Na ională pentru Ari Naturale şi protejate şi Conservarea Biodiversită ii şi de Academia Română. Consiliile ştiin ifice ale parcurilor na ionale şi naturale analizează. precum şi orice studii privind activită i şi dezvoltări ce ar urma să se desfăşoare pe suprafa a sau imediata vecinătate a ariilor naturale protejate. conservare şi dezvoltare durabilă a zonei. în vederea avizării. cu avizul Academiei Române şi se aprobă de Agen ia Na ională pentru Arii Naturale Protejate şi Conservarea Biodiversită ii. alcătuite din reprezentan i ai institu iilor. autorită ilor şi comunită ilor locale care de in cu orice titlu suprafe e în perimetrul ariei naturale respective şi care sunt implicate şi interesate în aplicarea măsurilor de protec ie. Evaluarea managementului ariilor naturale protejate cu structuri de administrare special constituite se face cel pu in o dată pe an. în cazurile în care acestea îi sunt direct subordinate. În cazul în care pentru o investi ie de interes na ional cu poten ial impact negativ asupra unei arii naturale protejate nu există solu ii 112 . organiza iilor economice. potrivit planului de management. pe baza rapoartelor consiliilor ştiin ifice. propuneri şi recomandări. necesare pentru buna administrare. prin: a)administra ii proprii. solicitările de desfăşurare a oricăror activită i susceptibile să aibă impact negativ asupra ariei naturale protejate. Academiei Române şi autorită ii centrale pentru protec ia mediului rapoarte cuprinzând constatări. cu aprobarea Agen iei Na ionale pentru Arii Naturale Protejate şi Conservarea Biodiversită ii. special angajat. Structurile de administrare special constituite pentru administrarea ariilor naturale protejate vor fi îndrumate şi supravegheate de un consiliu ştiin ific.Aceste structuri sunt reprezentate. Administra iile proprii. Componen a consiliilor ştiin ifice se propune de administra ia ariilor naturale protejate. Consiliile consultative de administrare se organizează la propunerea administra iei ariei protejate. Consiliile ştiin ifice evaluează modul în care sunt aplicate măsurile prevăzute în planurile de management şi prezintă. potrivit planurilor de management şi regulamentelor de organizare şi func ionare. în condi iile legii. organizate pe lângă administra iile proprii.

cu avizul consiliului 113 . dar pentru care nu se constituie structuri de administrare speciale sau nu s-a dat spre administrare unor custozi administrarea lor. pe bază de conven ii încheiate. precum şi orice studii privind activită i şi dezvoltări ce ar urma să se desfăşoare pe suprafa a sau în imediate vecinătate a ariilor naturale protejate. Măsurile de management al ariilor naturale protejate se elaborează astfel încât să ină cont de exigen ele economice. în coordonarea directă a autorită ii publice teritoriale a protec iei mediului. Până la aprobarea planurilor de management administratorii ariilor naturale protejate se asigură în baza ordinului emis de autoritatea publică centrală pentru protec ia mediului. Reglementarea con inutului planurilor de management se va face prin acte normative specifice. Planurile de management şi regulamentele ariilor naturale protejate care reglementează desfăşurarea tuturor activită ilor din aria naturală protejată se elaborează de administratorii ariilor naturale protejate şi se aprobă de Agen ia Na ională pentru Arii Naturale Protejate şi Conservarea Biodiversită ii cu avizul Academiei Române. inclusiv cu caracter social sau economic. care nu sunt cuprinse în perimetrele rezerva iilor biosferei. Acolo unde aria naturală protejată de interes comunitar are tipuri de habitate şi/sau specii prioritare. Modificarea planurilor de management se poate face de administratorii sau custozii ariilor naturale protejate. administrarea se poate asigura prin una dintre modalită ile prevăzute de lege. în vederea avizării. iar planul sau proiectul trebuie realizat pentru un obiectiv de interes public major. după caz. ale parcurilor na ionale şi parcurilor naturale. monumentelor naturii şi ale celorlalte bunuri ale patrimoniului natural supuse unui regim special de protec ie. astfel încât să se protejeze integritatea re elei de arii protejate. statul va asigura măsuri de compensare a teritoriului. sociale şi culturale. În cazurile rezerva iilor ştiin ifice.alternative. planul sau proiectul trebuie să fie de interes major din punct de vedere al beneficiilor de mediu sau alte motiva ii imperative de interes public major. ariilor speciale de conservare. rezerva iilor naturale. Consiliile ştiin ifice ale parcurilor na ionale şi naturale amalizează. cu autoritatea centrală pentru protec ia mediului. solicitările de desfăşurare a oricăror activită i susceptibile să aibă impact negativ asupra ariei naturale protejate. În situa iile în care în aceeaşi zonă există arii naturale protejate şi alte bunuri ale patrimoniului natural supuse unui regim special de protec ie. se poate asigura de către un singur organ de administrare. cu aprobarea Agen iei Na ionale pentru Arii Naturale Protejate şi Conservarea Biodiversită ii. precum şi de particularită ile regionale şi locale ale zonei. ariilor de protec ie specială avifaunistică.

după caz. în care se interzice desfăşurarea oricăror activită i umane. educa ie şi formele de turism definite în planurile de management. Zone cu protec ie strictă – zonele din arii naturale protejate. Planurile de amenajare a teritoriului. cu excep ia situa iilor specifice sunt prioritare fa ă de prevederile oricăror planuri de dezvoltare.ştiin ific şi ac Academiei Române. Zonarea internă a ariilor naturale protejate se face prin planul de management. (art. rezerva ii naturale. cele de dezvoltare locală şi na ională. precum şi cu aprobarea Agen iei Na ionale pentru Arii Naturale Protejate şi Conservarea Biodoversită ii. prin definirea şi delimitarea zonelor de conservare specială. monumente ale naturii. conform obiectivelor specifice fiecărei arii naturale protejate. după caz. arii speciale de conservare. de comun acord cu structurile de administrare a ariilor naturale protejate şi.19). Zone de interes special din punctul de vedere al biodiversită ii – zonele din rezerva ii ale biosferei. conform prevederilor planurilor de management. măsuri speciale pentru conservarea sau utilizarea durabilă a resurselor naturale din ariile naturale protejate şi din vecinătatea acestora. Respectarea planurilor de management şi a regulamentelor este obligatorie pentru administratorii ariilor naturale protejate. zone protejate pentru monumentele istorice de valoare na ională excep ională. parcuri na ionale. cu excep ia activită ilor de cercetare. zonelor de dezvoltare durabilă a activită ilor umane şi a zonelor de dezvoltare turistică. Prevederile oricăror planuri de dezvoltare. precum şi pentru persoanele fizice şi juridice care de in sau administrează terenuri şi alte bunuri şi/sau care desfăşoară activită i în perimetrul şi în vecinătatea ariei naturale protejate. arii speciale de protec ie specială avifaunistică şi arii de conservare specială în 114 . parcuri naturale. arii de protec ie specială avifaunistică. Autorită ile locale şi na ionale cu competen e şi responsabilită i în reglementarea activită ilor din zona ariilor naturale protejate sunt obligate să instituie. cu Agen ia Na ională pentru Arii Naturale Protejate şi Conservarea Biodoversită ii. a zonelor cu protec ia strictă echivalente rezerva iilor ştiin ifice. cu excep ia situa iilor specificate de lege. inclusiv de tip peisagistic. Zonele de conservare specială cuprind cele mai valoroase elemente ale patrimoniului naturale din interiorul parcurilor na ionale şi parcurilor naturale şi sunt asimilabile integral sau pot include rezerva i ştiin ifice. precum şi orice alte planuri de exploatare/utilizare a resurselor naturale din aria naturală protejată şi din vecinătatea acesteia vor fi armonizate cu prevederile planului de management. a zonelor de interes special din punctul de vedere al biodiversită ii.

b) autorită ilor jude ene de protec ie a mediului. care are în subordine şi/sau coordonare structuri de administrare special constituite. Prin O. cu atribu ii de control pe teritoriul unită ilor administrativ-teritoriale în care acestea func ionează.5). contraven ională sau. cu atribu ii de control pe întregul teritoriu al ării. declarate prin hotărâri ale consiliilor jude ene sau locale se exercită şi de către personalul special împuternicit al acestora. nr. Zone de dezvoltare turistică – zonele în care se permite dezvoltarea de activită i turistice care presupun investi ii speciale. c) personalului administra iilor sau administratorii şi custozii ariilor naturale protejate.5. institu ie publică.2. dar cu respectarea principiului de utilizare durabilă a resurselor naturale şi de prevenire a oricăror efecte negative asupra biodiversită ii. finan ată din venituri proprii şi subven ii acordate de la bugetul de stat. cu atribu ii de control pe teritoriul lor de competen ă.51 alin. a siturilor de interes comunitar şi a ariilor de protec ie specială avifaunistice a căror suprafa ă este mai mare de 4000 ha.195/2005 (art. Zone de dezvoltare durabilă a activită ilor umane – zonele în care se permit activită i de investi ii/dezvoltare. d) inspectoratelor silvice şi oficiilor cinegetice teritoriale. în sensul că acesta este organizat de către autoritatea publică pentru protec ia mediului şi este exercitat prin persoane special împuternicite din cadrul: a) aparatului central al acesteia. în subordinea autorită ii publice centrale pentru protec ia mediului. materială. pentru administrarea parcurilor na ionale.G. cu personalitate juridică. Încălcarea dispozi iilor ordonan ei de urgen ă atrage „răspunderea civilă. penală. după caz.U. Controlul şi regimul sanc ionator Reglementarea legală stabileşte un regim special în privin a controlului asupra respectării cerin elor legale în materie. Ca o 115 .care se impun măsuri speciale pentru conservarea unor habitate şi/sau specii. parcurilor naturale. 2. Controlul asupra respectării prevederilor prezentei ordonan e de urgen ă referitoare la ariile naturale protejate. s-a înfiin at Agen ia Na ională pentru Arii Naturale Protejate şi Conservarea Biodiversită ii.

a fost abrogat Decretul nr. în ultimii ani s-au adoptat o serie de măsuri. de către persoanele împuternicite de administra ia publică jude eană şi locală“. al inspectoratelor silvice teritoriale.particularitate. respectiv de către membrii Comisiei pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii a Academiei Române. precum şi de către ofi erii şi subofi erii de poli ie. Evolu ia reglementărilor vizând protec ia şi conservarea Deltei Dunării Prin Decretul nr. pelicanii dalma ieni etc. constituind o importantă zonă a biodiversită ii. 103 din 7 februarie 1990 au fost sistate lucrările de aplicare a programului de amenajare şi exploatare integrală a Deltei Dunării. Apele ei găzduiesc peste 75 de specii de peşti (inclusiv sturioni).5. Numeroase specii de păsări pe cale de dispari ie se mai întâlnesc încă în deltă. 3. în condi ii de redresare şi men inere a Delta Dunării se întinde pe o suprafa ă de 550. vizând oprirea proceselor de degradare a patrimoniului natural al deltei şi reconstruc ia sa ecologică. poluării sub diferite forme. Ea este în acelaşi timp deosebit de fragilă. Rezultatul principal îl constituie. Într-o asemenea situa ie.000 ha în România. menită să asigure gestionarea corespunzătoare şi dezvoltarea durabilă a resurselor naturale ale zonei. al oficiilor teritoriale cinegetice. mediul deltaic fiind supus în ultimele decenii unei degradări grave. ca urmare a supradezvoltării naviga iei. şi restul în Ucraina). personalul administra iilor sau administratorii şi custozii ariilor naturale protejate. inclusiv legislative. s-a prevăzut elaborarea unui studiu din care să rezulte măsurile necesare pentru utilizarea economică a teritoriului zonei. 6. agriculturii şi opera iunilor de regularizare. din acest punct de vedere. Totodată. împreună cu stepele adiacente. 92/1983 şi au fost oprite oricare alte activită i care ar afecta mediul deltaic. Regimul juridic de protec ie şi conservare a Rezerva iei Biosferei „Delta Dunării“ Delta Dunării este cea mai mare şi mai pu in afectată zonă umedă a Europei. crescute pe vechi plaje. gâsca cu piept roşu. 56 116 . adăpostesc multe specii de plante şi animale. exploatării nera ionale a resurselor piscicole. constatarea faptelor ce constituie contraven ii şi aplicarea sanc iunilor se fac de către persoanele împuternicite în acest scop de către autoritatea publică centrală pentru protec ia mediului.000 ha (dintre care peste 400. precum: cormoranul pitic. cu un statut juridic complex.1. personalul inspectoratelor teritoriale de protec ie a mediului. care. Aici se găsesc forma iuni unice de stejari. constituind o regiune de importan ă interna ională56. constituirea Rezerva iei Biosferei „Delta Dunării“.

se stabileşte clar că guvernele na ionale sunt responsabile de protec ia siturilor. 187 din 30 martie 1990. adoptată la Berna la 19 septembrie 1979. 117 . 13 din 11 martie 1993 a ratificat Conven ia privind conservarea vie ii sălbatice şi habitatelor naturale din Europa. patrimoniului mondial aflat sub jurisdic ia lor. Prin Decretul nr. în sensul că acestea vor continua să apar ină entită ilor publice.5.2. 3 În plus.2.5. în special ca habitat al păsărilor acvatice (încheiată la Ramsar la 2 februarie 1971). pe de o parte. România a semnat la 5 iunie 1992 Conven ia asupra biodiversită ii. 6. privite în mod colectiv. prin Legea nr. private ori particularilor. iar pe de altă parte. completate cu prevederi legislative de ordin intern. pentru îndrumarea şi controlul întregii activită i ştiin ifice. la Conven ia asupra zonelor umede de importan ă interna ională. Protec ia Deltei Dunării ca obiectiv al patrimoniului mondial Primul principiu consacrat de acest document interna ional deosebit de important este acela al obliga iei tuturor statelor de a proteja bunurile naturale şi culturale excep ionale care. apar in întregii umanită i şi de a nu lua nici o măsură susceptibilă de a prejudicia direct ori indirect acest patrimoniu. institu ie cu personalitate juridică în subordinea Ministerului Mediului. 6. Un pas important în stabilirea noului regim de protec ie şi conservare a mediului deltaic l-au constituit aderarea României. 5 din 25 ianuarie 1991. că acestea trebuie să coopereze în acest domeniu. iar prin Legea nr. România a aderat la Conven ia UNESCO adoptată la 16 noiembrie 1972. şi înscrierea Deltei Dunării (în mai 1991) pe lista aferentă acestei conven ii57.1. Bunurile naturale care fac parte din patrimoniul mondial rămân supuse legisla iei statului competent teritorial în ce priveşte proprietatea. Dispozi iile conven iei încearcă o conciliere cât mai bună posibil între principiile suveranită ii şi integrită ii teritoriale şi necesitatea unei interven ii interna ionale. iar Delta Dunării a fost înscrisă pe lista patrimoniului mondial în decembrie 1991 şi a fost declarată rezerva ie a biosferei. 983 din 29 august 1990 (privind organizarea şi func ionarea Ministerului Mediului). Reflectând asemenea evolu ii.echilibrului ecologic. Astfel. de turism şi agrement din deltă s-a înfiin at Administra ia Rezerva iei „Delta Dunării“. Toate aceste reglementări au stabilit un ansamblu de reguli interna ionale aplicabile Deltei Dunării. prin Hotărârea Guvernului nr. Reglementările interna ionale privind protec ia şi conservarea Deltei Dunării Cele două conven ii interna ionale (respectiv Conven ia UNESCO şi cea de la Ramsar) stabilesc un sistem general de protec ie la nivel na ional şi interna ional.

2004. ca autoritate morală şi de acordare de asisten ă tehnică şi financiară. În sfârşit. tehnice. Conservarea Deltei Dunării ca zonă umedă de interes interna ional 58 Pentru o prezentare generală a celor două conven ii a se vedea Al. p. trebuie subliniat faptul că. şi care sunt un fel de depozitar al bunurilor care fac parte din patrimoniul universal. întocmeşte o listă a patrimoniului mondial şi o alta a patrimoniului mondial în pericol. Făcând acest lucru în privin a Deltei Dunării. În ansamblul său. În acest sens a fost creat un comitet interguvernamental al patrimoniului mondial natural şi cultural care. 29). ştiin ifice. Pe de altă parte.2. existen a unor servicii speciale trebuie să asigure conservarea. Cristina Cameron. Conven ia UNESCO consacră principiul conform căruia bunurile naturale care privesc întreaga omenire trebuie să fie conservate în interesul umanită ii şi un proces de asisten ă interna ională trebuie să ajute statele aflate în nevoie. competente din punct de vedere teritorial.3/1992.2. pe baza criteriilor pe care le stabileşte el însuşi. valorificarea şi refacerea acestui patrimoniu (art. prin intermediul UNESCO. Tot comitetul este cel care studiază şi decide în privin a cererilor de asisten ă interna ională pentru protec ia. respectând întocmai independen a de jurisdic ie a fiecărui stat. statul român a subscris obliga iilor de a adopta o politică generală de a conferi acesteia o func ie în via a colectivă şi a integra preocupările de protec ie a mediului în programele de dezvoltare economico-socială58. conven ia încurajează statele-păr i a se angaja pentru respectarea acestui patrimoniu şi deschide perspective ac iunii interna ionale. Caractéristiques positives et faiblesses de la Convention du patrimoine naturel. Statele trebuie să trimită periodic rapoarte asupra măsurilor pe care leau întreprins în acest sens unui comitet special creat de conven ie (art. Aşa se face că documentul a instituit un sistem de cooperare interna ională pentru a ajuta statele sărace în eforturile lor de a asigura o protec ie corespunzătoare elementelor naturale reprezentative. Kiss.5. 118 . Paris. Ch. dar cu consim ământul statelor competente teritorial. nr. 5). în special. Ed. în revista „Nature et ressources“. Măsuri juridice. conservarea. De altfel.Acest stat are competen a de a identifica şi a delimita diferitele bunuri care să fie înscrise pe lista patrimoniului natural mondial supus protec iei. Conven ia privind patrimoniul mondial este singurul tratat cu voca ie universală privind conservarea unui patrimoniu cultural şi natural apar inând întregii umanită i. 18-21. valorificarea ori reanimarea elementelor acestui patrimoniu. 6. comunitatea interna ională exercită o influen ă efectivă. administrative şi financiare şi.Beurier Droit international de l’environnement. Pedone.

se bucură de un regim na ional şi interna ional special de protec ie şi conservare. De asemenea. formând împreună trei mari domenii: dezvoltarea şi intensificarea re elei. Intrată în vigoare în 1975. acoperind o arie de peste 1. bazine hidrografice ori aceleaşi popula ii de animale din zonele umede.Ca resurse de mare valoare economică. cele peste 300 de zone umede înscrise pe lista Ramsar. 59 119 . protejării faunei şi florei şi a habitatelor naturale din zonă. documentul consacră conven ia statelor semnatare de a-şi coordona politicile lor de conservare. cuprinzând nouă obiective fundamentale şi 35 de ac iuni specifice.2. conceptul actual de rezerva ie a biosferei exprimă drept cerin e esen iale: cuprinderea a trei zone de protec ie (zona centrală. folosirea acesteia pentru cercetare şi monitoring şi conservarea rezerva iilor. Gestiunea ra ională presupune măsuri legislative şi administrative în vederea asigurării creşterii efectivelor la popula iile de păsări acvatice. 6. Conceptul de rezerva ie a biosferei Conceptul de rezerva ie a biosferei a fost introdus de către consiliul interna ional de coordonare a Programului MAB din cadrul UNESCO în anul 1970. În urma evolu iilor de peste două decenii. Totodată. consiliul MAB a lansat un plan de ac iune pentru a coordona aplicarea conceptului general de rezerva ie a biosferei.5 milioane km pătra i60. 60 În 1984. 4). ca de exemplu păsările de apă migratoare. participarea colectivită ilor locale şi informare şi educa ie ecologică.5. a fost amendată în 1987 pentru a permite stabilirea unei structuri administrative formate dintr-un comitet permanent şi un secretariat. acestea fiind sau nu înscrise pe listă. Conven ia din 197159 stabileşte pentru statele-păr i în primul rând cerin a de a elabora şi a aplica planurile lor de amenajare.3. ştiin ifică şi recreativă. Acest obiectiv urma să fie atins prin elaborarea unui management de conservare şi gestiune a acestor zone. în prezent numărul acestora depăşind 230. legate între ele printr-o re ea de coordonare interna ională. Conservarea trebuie să fie promovată prin crearea de rezerva ii în zonele umede. astfel încât să se favorizeze conservarea acestor zone şi să asigure utilizarea ra ională a resurselor lor (art. Orice reducere a suprafe ei unei zone umede trebuie să fie compensată prin crearea de noi rezerva ii naturale. având ca obiectiv demonstrarea beneficiilor conservării pentru societate şi procesul de dezvoltare. 3). Scopul declarat al acestuia l-a constituit stabilirea unei serii de arii protejate. culturală. în circa 75 de ări. printre care şi Delta Dunării. şi prin realizarea supravegherii adecvate a stării acestora (art. este stipulată obliga ia de a coopera pentru statele care împart aceleaşi zone umede. dezvoltarea unui sistem de monitoring. Prima rezerva ie a biosferei a fost desemnată în 1976. zona-tampon şi zone de tranzi ie).

legea defineşte rezerva ia biosferei ca zonă geografică cu suprafe e de uscat şi de apă. Limita continentală a rezerva iei este reprezentată de contactul Podişului Dobrogean cu zonele umede şi palustre. conform legii.4. respectiv Legea nr. Astfel. supusă unui regim de protec ie şi conservare bazat mai ales de promovarea unui tip de dezvoltare durabilă. 2). b) dispozi ii cu caracter institu ional şi de autorizare şi c) sanc iuni.4. Publicată în Monitorul Oficial al României. Din punct de vedere fizico-geografic. în func ie de elementele supuse ocrotirii. rezerva ia cuprinde: Delta Dunării. nr.îndeplinirea a trei func ii principale (conservare. în care se pot desfăşura activită i economice tradi ionale (art. Actul legislativ cuprinde trei mari categorii de dispozi ii: a) dispozi ii referitoare la regimul general şi special de protec ie. din 7 decembrie 1993. conform art. litoralul Mării Negre de la Bra ul Chilia până la Capul Midia. anul V. în care există elemente şi forma iuni fizicogeografice. 6. până la izola ia de 20 m inclusiv. precum şi zone de reconstruc ie ecologică. 63 Delimitate prin hotărâre de guvern.2. b) zone-tampon cu regim diferen iat de protec ie. sărăturile Murighiol-Plopu. calitatea de patrimoniu natural mondial şi zonă umedă de importan ă interna ională. partea I. ecologică şi estetică deosebită.1. 283. 9 din lege. în care se pot desfăşura unele activită i umane. 3). Legea privind constituirea Rezerva iei Biosferei „Delta Dunării“ În realizarea angajamentelor interna ionale şi pentru constituirea unui regim adecvat de protec ie şi conservare a Deltei Dunării a fost elaborată şi adoptată de către parlament o lege specială. specii de plante şi animale care îi conferă o importan ă biogeografică. complexul lagunar Razim-Sinoe. sectorul Isaccea-Tulcea. 6. 62 61 120 . Zonele de protec ie ale rezerva iei. fiind supusă unui regim special de administrare în scopul conservării acesteia. Protec ia şi conservarea teritoriului rezerva iei se fac în mod diferen iat. inclusiv terenuri aflate permanent sub ape. Preluând elemente din conven iile de la Ramsar şi UNESCO. cercetare şi dezvoltare) şi existen a unei institu ii având competen a de a gera ansamblul zonei. Defini ia legală surprinde. prin dezvoltarea aşezărilor umane şi organizarea activită ilor economice în corelare cu capacitatea de suport a mediului deltaic şi a resurselor sale naturale62 (art. cu valoare de patrimoniu natural şi universal.5. cu zona inundabilă.5. sunt delimitate trei zone func ionale63: a) zone cu regim de protec ie integrală. c) zone economice.2. ca elemente esen iale. 82 din 20 noiembrie 1993 privind constituirea Rezerva iei Biosferei „Delta Dunării“61. apele maritime interioare şi marea teritorială. Dunărea maritimă până la Cotul Pisicii.

în subordinea autorită ii centrale pentru protec ia mediului64. 64 121 . Ulterior. Dată fiind importan a deosebită a participării reprezentan ilor colectivită ilor locale la adoptarea deciziilor privind teritoriul rezerva iei.2. prin lege s-a înfiin at Administra ia Rezerva iei.Regimul specific. de obicei. institu ie cu personalitate juridică în subordinea Ministerului Mediului. alături de administra ia propriu-zisă.4. ca institu ie publică cu personalitate juridică. competente să emită o serie de avize. Conferin a UNESCO a adoptat o rezolu ie prin care cere consolidarea statutului juridic al rezerva iei biosferei protejate. La rândul său. în 1988. organiza iilor neguvernamentale etc. expresia „zonă-tampon“ poate fi utilizată în două sensuri diferite. Pădurilor şi Protec iei Mediului) au prevăzut Administra ia Rezerva iei. Din punct de vedere structural. consiliul MAB a relevat o serie de schimbări care să fie operate în vederea modernizării conceptului şi sprijinirii aplicării sale din punct de vedere financiar. În acest sens.2. cu precizarea măsurilor concrete de protec ie şi al fiecărei zone va fi stabilit prin statutul rezerva iei.5. în principiu. Aşa de exemplu. în sensul că din consiliul ştiin ific fac parte şi trei personalită i din teritoriu. Anterior. cu sediul în municipiul Tulcea. reprezentan i ai popula iei locale. 6. toate hotărârile guvernamentale privind organizarea şi func ionarea ministerului de resort (inclusiv Hotărârea nr. având ambele ca preşedinte pe guvernator. prin Hotărârea Guvernului nr. rezerva ie a biosferei. se apelează la organisme consultative. Practica interna ională relevă că. Or. Regimul de administrare. Pentru aplicarea regimului general de protec ie şi conservare a Rezerva iei Biosferei „Delta Dunării“ şi administrarea patrimoniului natural din domeniul public de interes na ional şi pentru refacerea şi protec ia unită ilor fizico-geografice aferente. prevederile legii.. propuse de către Consiliul Jude ean Tulcea. fiecare rezerva ie a biosferei şi zonele prevăzute de legisla iile na ionale în materie. se ştie că limitele acestor zone nu coincid. 983 din 9 august 1990 privind organizarea şi func ionarea Ministerului Mediului. Legea stabileşte regula că zonele cu regim de protec ie integrală sunt protejate în mod obligatoriu de zone-tampon. 792 din 17 decembrie 1992 privind Ministerul Apelor. Administra ia este condusă de către Consiliul ştiin ific (cu rol deliberativ. cu regim de serviciu public descentralizat al ministerului în unită ile administrativ-teritoriale. adoptând hotărâri în domeniile fundamentale ale rezerva iei) şi Colegiul executiv (ca organ de aplicare a hotărârilor consiliului ştiin ific). Totodată. formate din specialişti. o deosebită importan ă prezintă distinc ia în cele trei zone pe care trebuie să le cuprindă. după cum este vorba despre o zonă-tampon a rezerva iei biosferei ori despre cea a zonei protejate care constituie zona sa centrală. sunt insuficiente. de turism şi agrement din Deltă a fost creată Administra ia Deltei Dunării. pentru coordonarea şi controlul întregii activită i ştiin ifice.

domeniul public de interes na ional aflat în administrarea Administra iei Rezerva iei. suprafe ele terestre şi acvatice. se efectuează pe baza permisului de practicare a activită ilor respective. realizarea de servicii de transport pe canalele navigabile. recoltarea florei şi a faunei naturale terestre şi acvatice. a pescuitului şi vânătorii sportive. cultivarea terenurilor ieşite temporar de sub ape. având ca func ie realizarea supravegherii întregului teritoriu al rezerva iei şi sanc ionarea nerespectării măsurilor de protec ie stabilite în statutul rezerva iei.5.3. Valorificarea resurselor regenerabile terestre şi acvatice. cu excep ia bra elor Dunării – desfăşurate pe terenurile apar inând domeniului public de interes na ional. practicarea serviciilor de turism şi agrement. Administra ia Rezerva iei îndeplineşte două mari categorii de atribu ii: de administrare a patrimoniului natural din domeniul public de interes na ional al rezerva iei şi.Tot în componen a Administra iei Rezerva iei func ionează şi corpul de inspec ie şi pază. inclusiv terenurile aflate permanent sub apă. stabilite de Administra ia Rezerva iei şi de Consiliul Jude ean Tulcea pentru terenurile din domeniul public de interes jude ean. şi care datorită degradării sau altor cauze nu mai pot fi exploatate în scopul pentru care au fost amenajate vor fi integrate în regimul natural de folosin ă prin efectuarea lucrărilor corespunzătoare de reconstruc ie ecologică. Valorificarea resurselor naturale prin activită i economice tradi ionale – păşunat. Terenurile care constituie domeniu public de interes jude ean sau local. respectiv de consiliile locale pentru terenurile din domeniul public de interes local. 122 .2. Popula ia locală are drept de preem iune.4. împreună cu resursele naturale pe care le generează. A. de refacere şi protec ie a unită ilor fizicogeografice ale acesteia. Atribu iile de administrare. Atribu iile Administra iei Rezerva iei Biosferei „Delta Dunării“. albinărit. 10 al actului normativ. local sau jude ean. respectiv. Conform legii de constituire şi actelor normative subsecvente. 6. cu excep ia terenurilor care formează obiectul dreptului de proprietate privată sau apar in domeniului public ori privat. care intră în componen a rezerva iei. precum şi utilizarea unor terenuri pentru realizarea de obiective de investi ii în zonele valorificabile din punct de vedere economic ale domeniului public de interes na ional pot fi concesionate în condi iile legii de Administra ia Rezerva iei. eliberat de Administra ia Rezerva iei. Potrivit art. constituie patrimoniul natural. utilizate ca amenajări agricole sau piscicole.

pentru finan area activită ilor cu caracter social ale autorită ilor publice locale din teritoriul rezerva iei. Desfăşurarea de activită i economice. Ca atribu ii de autorizare ecologică. d). 6.Taxele de autorizare pentru organizarea unor activită i economice. în sensul că sunt exercitate în privin a întregului teritoriu al rezerva iei. de turism şi agrement de către persoane fizice şi juridice se autorizează de Consiliul Jude ean Tulcea pe baza acordului şi autoriza iei de mediu emise de Administra ia Rezerva iei. f). planurile de amenajare a teritoriului şi de urbanism ale localită ilor de pe teritoriul rezerva iei. În acelaşi context. indiferent de titularul dreptului de proprietate sau de administrare asupra diferitelor zone ale acesteia. Problema evaluării impactului ecologic ca premisă a integrării cerin elor conservării mediului cu necesită ile dezvoltării este de maximă importan ă şi trebuie înscrisă în cadrul general al regimului studiului de impact. în acord cu poten ialul lor de regenerare şi cu capacitatea de suport a ecosistemelor (art. (art. Taxele încasate din autorizări se vor constitui într-un fond special la dispozi ia Consiliului Jude ean Tulcea. de turism şi agrement de către persoane fizice şi juridice în concordan ă cu cerin ele conservării biodiversită ii şi a structurilor ecologice specifice şi exercită modul de aplicare a prevederilor acestora. lit. Atribu ii de protec ie şi conservare a mediului. Legea stabileşte în acest sens mai întâi unele atribu ii de evaluare ecologică. administra ia avizează. procedură care va fi reglementată de viitoarea lege generală a mediului. la propunerea Administra iei Rezerva iei. e. de turism şi agrement pe teritoriul rezerva iei se stabilesc. a resurselor naturale şi a nivelului de valorificare a acestora. respectiv a stării ecologice a patrimoniului natural. elaborate potrivit legii (art. emite acordul şi autoriza ia de mediu privind organizarea şi desfăşurarea activită ilor economico-productive. Acestea au un caracter general. pe baza acordului şi autoriza iei de mediu emise de către Administra ia Rezerva iei. lit. de turism şi agrement de către persoane fizice şi juridice în legătură cu terenurile aflate în perimetrul rezerva iei şi care sunt obiect al dreptului de proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice sau apar inând domeniului public ori privat. 123 . lit. Acestea sunt completate cu func iile de promovare a activită ii de cercetare şi cooperare ştiin ifică interna ională. 6. organizarea de ac iuni de informare. local sau jude ean se autorizează de către Consiliul Jude ean Tulcea. (art. Desfăşurarea activită ii economico-productive. inclusiv de reconstruc ie ecologică. Este vorba despre o competen ă generală şi exclusivă a Administra iei Rezerva iei.11). h). B. sub raportul protec iei ecosistemelor. 6. a. de consiliul jude ean.

din cauza caracterului lor prea general. 8 recunoaşte şi garantează dreptul popula iei locale de a păstra obiceiurile specifice locale şi activită ile economice tradi ionale. prin art. Dar această situa ie ridică problema deosebit de importantă a compensa iilor ce trebuie acordate proprietarilor pentru lipsa de câştig suferită ca urmare a respectării măsurilor de protec ie ecologică. După cum este cunoscut. 8 se prevede că va asigura. Amenda sanc ionatoare poate fi aplicată atât persoanelor fizice. art. lit. după caz. 6. g). cât şi 124 . Astfel. S-ar putea de asemenea identifica şi consacra şi alte forme financiarfiscale de stimulare a proprietarilor. pe calea reglementărilor de aplicare a legii este necesar să se prevadă în amănun ime procedura de evaluare şi acordare a acestor compensa ii. De altfel. j. Regimul sanc ionator. credite avantajoase etc.). recoltarea stufului). în această privin ă dreptul poate interveni atât prin apărarea proprietă ii în dimensiunea sa de patrimoniu natural fa ă de eventualele agresivită i din afară (prin punerea la dispozi ia proprietarului a unei serii de proceduri şi ac iuni de apărare şi reparare a eventualelor pagube). lit. Atribu iile propriu-zise de protec ie se exprimă în: asigurarea măsurilor necesare conservării şi protec iei genofondului şi biodiversită ii (art. în sensul respectării şi promovării măsurilor de protec ie ecologică (ca de exemplu degrevări fiscale. Din acest punct de vedere. protec iei şi conservării rezerva iei este sanc ionată sub forma contraven iilor stabilite expres de lege (art. Acestea se completează cu cele de sprijin şi protejare a activită ilor economice tradi ionale ale popula iei locale (art. măsurile stabilite de lege ca servitu i ale dreptului de proprietate reprezintă în prezent principala cale juridică de promovare a obiectivelor protec iei şi conservării mediului natural. agricultură. a). prin compensa ii continuitatea acestora (pescuit. lit. stabilirea şi aplicarea măsurilor de reconstruc ie ecologică a ecosistemelor deltaice. 6. lit. k. g stabileşte ca atribu ie a Administra iei Rezerva iei sprijinirea şi protejarea activită ilor economice tradi ionale ale popula iei locale. Desigur. Nerespectarea măsurilor legale instituite în vederea gospodăririi ra ionale. legea stabileşte obliga ia generală a persoanelor fizice sau juridice care de in cu titlu de proprietate terenuri pe teritoriul rezerva iei de a le gospodări prin mijloace ecologice admise.educa ie şi propagandă ecologică şi de conlucrare şi cooperare la nivel intern şi interna ional în domeniu (art. C. 6. 6. altfel existând riscul inoperativită ii acestor prevederi legale. legea oferă solu ii par iale. l). cât şi prin impunerea unor servitu i publice legale privind măsurile generale de protec ie a mediului. 12 şi 13). iar prin art. tradi ionale sau recomandate de autorită ile ştiin ifice. În acest sens. Mai mult.

000 sunt specii endemice şi sub-endemice. Protec ia faunei Reprezentând totalitatea speciilor de animale (în sens larg). şi până la a considera orice animal ca o „fiin ă sensibilă“ şi a-i recunoaşte în consecin ă calitatea de subiect de drept. dar şi ca rezultat al influen ei reliefului major. Mijloacele şi formele juridice diferă şi ele. în această privin ă fiind mult mai perfec ionate cele referitoare la protec ia animalelor sălbatice. 7. cu consecin e juridice dintre cele mai diverse. şi ac iunii factorilor de mediu locali. 439 specii de păsări (sedentare. rele tratamente şi abandon. dintre care 10 sunt periclitate. protejarea lor fa ă de captură. dintre care 29 sunt periclitate şi 102 specii de mamifere. cele mai multe fiind central-europene. se are în vedere consacrarea unor „drepturi ale animalului“. 23 specii de reptile. bunuri mobile. ocrotirea acestora de acte de cruzime. protec ia animalelor sălbatice şi protec ia animalelor domestice urmăresc finalită i diferite: în primul rând. Din cauza pozi ionării sale în centrul geografic al Europei. 20 specii de amfibieni dintre care 3 sunt periclitate. sudice şi de stepă esteuropeană.0000 sunt nevertebrate şi 795 sunt vertebrate. ca acte care pot duce la dispari ia speciilor. Diversitatea faunei ării noastre este estimată la aproximativ 33. În acest context. României are o faună deosebit de variată calitativ şi bogată cantitativ. precum şi în apropierea refugiilor glaciare.900 specii. din numărul total al acestora peste 33. La nivelul concep iei generale. dintre care 9 sunt periclitate.persoanelor juridice (în acest caz cuantumurile fiind mai ridicate). migratoare şi accidentale). Pe teritoriul său se interferează specii cu origini şi reparti ii diferite. de la considerarea animalelor ca simple „lucruri însufle ite“. 125 . iar constatarea şi sanc ionarea contraven iilor se realizează de către persoanele împuternicite în acest sens de către Administra ia Rezerva iei şi organele Ministerului de Interne. iar în al doilea rând. distrugere şi comercializare. în special al Carpa ilor. asistăm la evolu ii semnificative. fauna prezintă importan ă din punct de vedere juridic sub aspectul protec iei animalelor (sălbatice şi domestice) şi a păsărilor. dintre care 17 sunt periclitate şi se referă la toate speciile native de sturioni. Astfel. pe traseele de migra ie ale speciilor dinspre est spre vest şi de la sud spre nord (şi viceversa). Vertebratele includ 211 specii de peşti. dintre care 1.

„Despre mobile“. Documentul porneşte de la ideea că via a este unică. unde consideră 126 . dreptul la respectarea oricărei vie i animale. respectarea animalelor este inseparabil legată de respectarea oamenilor între ei. iar alta asupra bazelor sale biologice. La nivel interna ional nu au fost adoptate documente juridice ferme. artificială. şi oricărui animal dotat cu un sistem nervos îi revin drepturi particulare. cu două anexe: una asupra spiritului său. dreptul animalului sălbatic de a trăi liber în mediul său natural şi de a se reproduce. a fost proclamată solemn Declara ia universală a drepturilor animalului (revizuită în 1989). 7. a declara unele „utile“. Au urmat şi alte documente de acest gen: Declara ia asupra eticii alimentare (redactată în 1981 de către Funda ia Mondială pentru Calitatea Vie ii). respectiv în articolul 473.2.7. „Despre bunuri şi despre osebitele modificări ale proprietă ii“.3. al căr ii II. care să consacre un statut juridic special în favoarea animalelor. necesită ile recunoaşterii personalită ii juridice a animalului şi a drepturilor sale prin lege ş. sub auspiciile UNESCO.a. luând în considera ie exclusiv interesele sale proprii. fiind în prezen a unor simple „declara ii de drepturi“ proclamate de către organiza ii neguvernamentale. interzicerea relelor tratamente şi actelor de cruzime. în consecin ă. Această ierarhie antropocentrică a dus la specism. toate fiin ele au o origine comună şi s-au diferen iat în cursul evolu iei speciilor. dreptul la între inere şi la atente îngrijiri al animalelor inute sub dependen a omului. iar altele „păgubitoare“ ori feroce. Statutul juridic general al animalului Protec ia juridică a animalelor este realizată prin ansamblul reglementărilor referi-toare la situa ia animalelor domestice. domesticite (îmblânzite) ori inute în captivitate. la 15 octombrie 1978. ci numai dacă animalul respectiv apar ine unei specii protejate. Astfel. Coexisten a speciilor în lume implică recunoaşterea de către specia umană a dreptului la existen ă al altor specii animale. fiind considerate res nullius (lucruri fără stăpân). a le distruge pe unele şi a le proteja pe altele. Principiile de bază ale antispecismului (1995) etc. În cadrul acestora este denun at faptul că omul a creat în lumea vie o ierarhie arbitrară. ceea ce înseamnă a adopta o atitudine diferită fa ă de o specie sau alta. Ca drepturi fundamentale sunt proclamate: drepturi egale la existen ă în cadrul echilibrelor ecologice. şi nu beneficiază cu acest titlu de nici o măsură de protec ie individuală. incriminarea drept crimă contra vie ii a oricărui act care implică fără necesitate moartea unui animal. Animalele sălbatice nu intră în această categorie. care nu există în mod natural. orice fiin ă posedă drepturi naturale. Statutul juridic al animalului în dreptul românesc Codul civil românesc defineşte statutul juridic al animalului în capitolul II. a rezerva inteligen a pentru om şi a nu acorda animalului decât instinctul.

peştele din iaz (art. ci una de grad. În privin a legisla iei româneşti actuale. -de a asigura acestora. 467) şi animalele afectate la cultură. conferirea unei demnită i de coexisten ă lumii animale. Din această perspectivă se impune abrogarea expresă a art.animalele drept „mobile prin natura lor“.Regimul juridic privind protec ia animalelor Prin Legea nr. c)posibilitatea de mişcare suficientă. vizând eliminarea actelor de cruzime şi rele tratamente inutile. recunoaşterea. asigurarea unei ocrotiri speciale speciilor protejate. 127 . între acesta şi om neexistând o diferen ă de natură (ambii fiind „fiin e sensibile“). Definind de inătorul ca fiind proprietarul. Acest nou statut juridic s-ar putea exprima în recunoaşterea şi garantarea unor măsuri ferme de protec ie (inclusiv sub forma unor drepturi). porumbii din porumbării. protec ia animalelor domestice se reduce la o protec ie sanitară. vârstă şi categorie de produc ie. exploatarea. persoana care de ine cu orice titlu valabil. a sănătă ii publice în general. următoarele: a)un adăpost corespunzător. 473 din Codul civil. îngrijirea. Ataşate unei exploatări agricole. reproduc ia. precum şi orice persoană fizică sau juridică în îngrijirea căreia se află animalul. rasă. Aşa de exemplu.205 din 26 mai 2004 privind protec ia animalelor s-au stabilit o serie de măsuri necesare pentru asigurarea condi iilor de via ă şi bunăstarea animalelor cu sau fără de inător. de complexitate a organizării şi manifestării materiei vii. animalele devin „imobile prin destina ie“: animalele ce proprietarul fondului dă arendaşului pentru cultură (art. să le asigure condi iile elementare necesare scopului pentru care sunt crescute. care neagă orice drept animalului. a calită ii de subiect de drept a oricărui animal ca fiin ă vie. sex. de acestea.4. hrănirea. stupii cu roi. 7. 468). pe calea legisla iei speciale. Este evident o concep ie depăşită. precum şi a celor referitoare la protec ia şi bunăstarea animalelor. exprimată printr-o serie de reguli şi măsuri menite să evite în cele din urmă afectarea sănătă ii omului. în func ie de nevoile etologice. întrucât „se mişcă de la sine“. din moment ce îl asimilează unui lucru. lapinii inu i pe lângă casă. legea îi stabileşte următoarele obliga ii: -să aplice normele sanitare veterinare şi de zooigienă privind adăpostirea. -să aibe un comportament lipsit de brutalitate fa ă de acestea. specie. precum şi să le nu le părăsească sau izgonească. art. 310 din Codul penal a înscris la capitolul referitor la infrac iunile contra sănătă ii publice şi infrac iunea de răspândire a bolilor la animale sau plante. b)hrană şi apă suficiente.

afec iuni sau răniri. precum şi prin practicarea tirului pe animale domestice sau captive. poate impune anumite condi ii.Protec ia faunei de interes cinegetic. abuzul în utilizarea animalelor. De asemenea. Autoritatea Na ională Sanitară Veterinară şi pentru Siguran a Alimentelor.d)îngrijire şi aten ie. tranzitul şi comer ul cu animale. referitor la condi iile de de inere. exportul. e)abandonarea unui animal â cărui existen ă depinde de îngrijirea omului. d)folosirea de animale pentru expozi ii. Autoritatea na ională în domeniul protec iei animalelor este Autoritatea Na ională Sanitară Veterinară şi pentru Siguran a Alimentelor. maltratarea şi supunerea animalelor la eforturi inutile. dacă aceste activită i le provoacă acestora suferin e fizice şi psihice. prin rău tratament se în elege comportamentul brutal. Fauna de interes cinegetic reprezintă totalitatea exemplarelor din popula iile din speciile de faună 128 . sub forma dopajului. Astfel. b)organizarea de lupte între animale sau cu animale. În sensul legii. prin cruzime fa ă de animale: a)omorârea animalelor. de inătorii au obliga ia de a îngriji şi trata în mod corespunzător un animal bolnav sau rănit. publicitate. din considerente privind protec ia animalelor sau conservarea speciilor de animale existente pe teritoriul ării. f)administrarea de substan e destinate stimulării capacită ilor fizice ale animalelor în timpul competi iilor sportive. din perversitate. precum şi de a folosi metode care să nu prejudicieze sănătatea ori bunăstarea animalului. inând cont de reglementările comunitare. 7. Pentru atingerea obiectivelor de protec ie. tăierea acestora se efectuează cu respectarea normelor în materie. transportul şi folosirea animalelor în scop publicitar. animalele sălbatice pot fi de inute numai pe bază de autoriza ie.5. legea instituie condi ii privind de inerea. c)folosirea de animale vii pentru dresajul câinilor sau pentru a le controla agresivitatea. precum şi neasigurarea condi iilor minime necesare vie ii şi bunăstării acestora. animalele nu vor fi supuse unor suferin e inutile în cazul tăierii sau uciderii. iar. eliberată de direc iile jude ene veterinare şi în condi iile prevăzute de reglementările în vigoare. precum: lovire. de inătorilor de animale le este interzis să aplice rele tratamente. realizare de filme sau în scopuri asemănătoare. În sfârşit. schingiuirea şi alte asemenea cruzimi. precum şi limita sau interzice importul. persoana care contribuie corespunzător la dresarea unui animal are obliga ia de a folosi mijloace de dresaj care să nu provoace traume psihice sau fizice. comer ul.

cu respectarea reglementărilor tehnice privind organizarea şi practicarea vânătorii (art. pot fi vânate numai dacă se constată degenerate ori dacă produc daune. .exemplarele din speciile de interes vânătoresc. în condi iile legii (art. ea este considerată o resursă naturală regenerabilă.3).20(1). în fiecare fond de vânătoare.407 din 9 noiembrie 2006.instituirea şi delimitarea. . pe baza studiilor de evaluare şi a planurilor de management de specialitate şi prin interzicerea anumitor ac iuni vătămătoare (art.19 (1). .23. Legea împarte fauna sălbatică. a uneia sau mai multor zone de linişte a faunei cinegetice în are exercitarea vânătorii este interzisă şi care trebuie să acopere cel pu in 10% din suprafa a fondului (art. numai sub directa îndrumare a personalului de specialitate (art. la care se adaugă regimul special de administrarea şi gestionare a fondului cinegetic al României.gospodărirea faunei de interes cinegetic cu respectarea principiului durabilită ii. reglementarea-cadru în materie).21).18). Pentru asigurarea acestui regim special sunt prevăzute o serie de reguli juridice aferente. cercetării ştiin ifice. respectiv: . mamifere şi păsări din fauna sălbatică la care vânarea este interzisă. .22). precum şi în scop didactic sau recreativ-sportiv” (art.1 şi 2 ale Legii nr. respectiv. la care vânarea este permisă (stabilind perioadele de vânare şi cuantumul despăgubirilor în cazul unor fapte ilicite) şi.sălbatică existente pe teritoriul României şi prevăzute de lege (în prezent în anexele nr. ameliorării calită ii popula iilor faunei de interes cinegetic. .19 (3). bun public de interes na ional şi interna ional (art. a vânătorii şi protec iei fondului cinegetic. conform legii „se face în scopul asigurării echilibrului ecologic. . Un instrument important de protec ie în acest sens îl reprezintă reglementarea exercitării vânătorii care. mamiferele de interes vânătoresc şi păsări din fauna sălbatică la care vânarea este interzisă (prevăzându-se şi cuantumul despăgubirilor în cazul unor fapte ilicite). 129 .17(1) şi art.2). prin metode şi mijloace reglementate care nu vatămă exemplarul/exemplarele. în fauna de interes vânătoresc. în baza reglementărilor emise de autoritatea publică centrală care răspunde de protec ia mediului (art.vânarea mamiferelor şi păsărilor admise la vânătoare numai în cadrul cotei de recoltă aprobate. (2).popularea cu exemplare din speciile de vânat inexistente în fondurile de vânătoare din România numai în anumite condi ii şi pe bază de autorizare (art.admiterea ac iunii de capturare a vânatului viu în cadrul cotei de recoltă aprobate.obliga ia de realizare a pazei faunei de interes cinegetic.

130 .

în zonele în care acestea au fost afectate de fenomene naturale sau activită i cu impact asupra mediului. cele trei componente de mediu – solul. organizare şi amenajare a teritoriului.U. de studii şi prospec iuni geologice şi hidrologice. amenajarea toren ilor pentru întocmirea amenajamentelor silvice. a ecosistemelor terestre şi conservarea biodiversită ii. 35% din suprafe ele împădurite reprezintă planta ii. Referitor la România. conservare. subsolului. particularizat la caracteristicile fiecăruia. În acelaşi context ac ionează şi procedura de autorizare privind problemele de protec ie a mediului cuprinse în planurile de amenajare a teritoriului. mai mult de un sfert este alcătuit din pajişti şi fâne e montane naturale.Capitolul XII PROTEC IA SOLULUI. ceea ce reprezintă un procent foarte mic din suprafa a ării. care sunt obligatorii pentru to i de inătorii. Cele mai multe sunt ecosisteme aflate în regim de exploatare şi prin aceasta expuse riscului de degradare masivă şi poluare. luncile folosite pentru animale şi terenurile degradate care evoluează în regim natural. precum şi pentru activită i miniere de extrac ie etc.G. adică cea care este controlată şi dirijată de om. Din prima categorie fac parte reglementările privind protec ia calită ii solului. păşunile amenajate. inclusiv a standardelor de calitate a mediului. exploatare şi conservare a resurselor naturale aferente. cu orice titlu. combaterea eroziunii solurilor. cât şi unui regim specific. Din stepele şi mlaştinile de odinioară au rămas cel mult 10%.195/2005. Pădurile ocupă aproape 27% din teritoriu: 67% în zonele montane. 25% la deal şi 8% la câmpie. În cea de a doua categorie se înscriu mai ales măsurile specifice de gestionare durabilă.195/2005 Conform art. Totodată. SUBSOLULUI ŞI A ECOSISTEMELOR TERESTRE Aflate într-o strânsă interdependen ă.Reguli generale prevăzute de O.65 al Ordonan ei de urgen ă nr. protec ia solului. forjare. a subsolului şi a ecosistemelor terestre se efectuează prin măsuri adecvate de gospodărire.nr. 62% din teritoriul ării are caracter agricol dar din acest procent. subsolul şi ecosistemele terestre – sunt supuse atât unor reguli comune de protec ie. 1. refacerea cadrului natural. ceea ce înseamnă instituirea unui regim superior de domenialitate ecologică. „scad” la aproximativ 30% suprafa a arabilă. Reglementarea-cadru privind protec ia mediului prevede că: 131 .

d)să asigure respectarea regulilor silvice de exploatare şi transport tehnologic al lemnului. de inătorii de terenuri. în scopul men inerii biodiversită ii pădurilor şi a echilibrului ecologic. obliga ii specifice.se organizează şi exercită controlul respectării reglementărilor legale privind protec ia. de către autorită ile publice pentru protec ia mediului. potrivit dispozi iilor legale (art. ape subterane. cu consultarea celorlalte autorită i publice centrale competente) (art.se instituie modalită i legale de investigare şi evaluare a poluării solului şi subsolului.67).se stabileşte sistemul de monitorizare a calită ii mediului geologic în scopul evaluării stării actuale şi a tendin elor de evolu ie a acesteia (de către autoritatea publică centrală pentru protec ia mediului. .66). a subsolului şi a ecosistemelor terestre. după caz. remedierea în zonele în care solul. amenajarea şi folosirea judicioasă a solului. pe baza reglementărilor în domeniu. precum şi. ai vegeta iei forestiere din afara fondului forestier şi ai pajiştilor. . inclusiv a jnepenişurilor. deteriorarea calită ii mediului geologic definit de lege ca ansamblul structurilor geologice de la suprafa a pământului în adâncime: sol. feroviare şi de naviga ie. respectiv de completare a regenerărilor naturale. subsolului şi a ecosistemelor terestre. fără a avea un titlu juridic. totodată. conservarea. tufişurilor şi pajiştilor existente. forma iuni geologice). c)să gestioneze corespunzător deşeurile de exploatare rezultate. a vegeta iei forestiere din afara fondului forestier. în func ie de pozi ia juridică a titularilor şi obiectul supus protec iei. Astfel. fără a avea un titlu juridic. (art. cu excep ia cazurilor prevăzute de lege. de alte autorită i ale administra iei publice competente. subsolul şi ecosistemele terestre au fost afectate şi cele referitoare la protec ia calită ii solului. cu orice titlu. c)să respecte orice alte obliga ii prevăzute de reglementările legale în domeniu.. Legea instituie. în condi iile prevăzute de lege. stabilite conform legii. fiind interzisă reducerea acestora. au următoarele obliga ii: a)să prevină. b)să exploateze masa lemnoasă în condi iile legii precum şi să ia măsuri de reîmpădurire şi. precum şi orice persoană fizică sau juridică care desfăşoară o activitate pe un astfel de teren. 132 . au următoarele obliga ii: a)să men ină suprafa a împădurită a fondului forestier. precum şi orice persoană fizică sau juridică care desfăşoară o activitate pe un teren. b)să asigure luarea măsurilor de salubrizare a terenurilor neocupate productiv sau func ional. în special a celor situate de-a lungul căilor de comunica ii rutiere.68) De asemenea de inătorii cu orice titlu ai fondului forestier.

cu procese de alunecare şi eroziune. Pe pământ. Definit în general. REGIMUL DE PROTEC IE A SOLULUI Solul constituie o resursă naturală deosebit de pre ioasă. fondul cinegetic şi piscicol. el permite filtrarea apei. apă. j)să exploateze pajiştile. h)să asigure exploatarea ra ională. cât şi ca sursă de materii prime. 133 . l)să sesizeze autorită ile pentru protec ia mediului despre accidente sau activită i care afectează ecosistemele forestiere sau alte asemenea ecosisteme terestre. plecând de la particule minerale. pe grohotişuri. (art. Protejarea solului împotriva eroziunii şi poluării se manifestă astfel ca o miză ecologică deosebită a contemporaneită ii. aer şi organisme vii65. O ilustrare a interac iunii complexe existente între climat. organizarea şi amenajarea pajiştilor. Unele dintre 65 Solul este un mediu viu şi dinamic care permite existen a vie ii vegetale şi animale. de apă şi energie. geologie. în limitele bonită ii. reprezentând un rezervor de minerale. materii organice. stâncării. în termenii stabili i prin planurile de management şi regulamentele specifice. vegeta ia are nevoie de sol pentru a absorbi nutrimentele şi a se alimenta cu apă. Astăzi. el este esen ial pentru via a omului atât ca sursă de hrană. situate pe terenuri cu pante foarte mari. în baza studiilor de specialitate şi a prevederilor legale specifice. în func ie de capacitatea de refacere a acestora.69) 2. transformarea gazului şi adăposteşte un pol genetic pentru un larg evantai de organisme. precum şi pentru alte asemenea păduri. k)să protejeze patrimoniul forestier. cinegetic. solul este un element a cărui formare s-a întins dea lungul a mii de ani. de materii organice. f)să asigure aplicarea măsurilor specifice de conservare pentru pădurile cu func ii speciale de protec ie. g)să respecte regimul silvic stabilit pentru conservarea vegeta iei lemnoase de pe păşunile împădurite care îndeplinesc func ii de protec ie a solului şi a resurselor de apă. cu numărul şi speciile de animale şi în perioada stabilită.e)să respecte regimul silvic în conformitate cu prevederile legisla iei în domeniul silviculturii şi protec iei mediului. solurile sunt din ce în ce mai amenin ate de activită ile umane. degradările şi poluările le împiedică să-şi îndeplinească corect func iile şi perturbă disponibilitatea şi viabilitatea lor pe termen lung. Solul este de asemenea indispensabil fixării rădăcinilor. la limita superioară de altitudine a vegeta iei forestiere. piscicol şi al pajiştilor din cadrul ariilor naturale protejate. i)să exploateze resursele pădurii. vegeta ie şi utilizarea terenurilor care formează structura solului şi-i definitivează caracteristicile. potrivit prevederilor legale în domeniu.

riscă nu numai să polueze solul. Astfel. studiile şi proiectele necesare se întocmesc la cerere. În acest scop. altele. 82 din lege. dar. 44 (7) din Constitu ie). de întocmire a studiilor şi proiectelor lucrărilor de protec ie şi ameliorare a solului şi de executare a lor. transportului şi anumite practici agricole. interna ional şi comunitar. 2. oraşe şi municipii. a fost consacrată o obliga ie generală. în limita aloca iei bugetare aprobate pe baza notelor de fundamentare elaborate şi avizate conform legii. Ca efect al obliga iei de protec ie ce incumbă acestora. să contamineze apa şi alimentele. Reglementările legale actuale consacră principiul prevenirii şi. precum acumularea lentă de poluan i datora i emisiilor aruncate în aer de activită ile industriale. Procedura respectivă este stabilită prin 134 . Grupele de terenuri care intră în acest regim se stabilesc de către Ministerul Agriculturii. potrivit art. De inătorii de terenuri pot executa prin for e proprii aceste lucrări. iar cheltuielile pentru efectuarea lucrărilor în cauză se suportă. Pentru prevenirea poluării şi conservarea calită ii solului au fost întreprinse şi adoptate o serie de măsuri politico-strategice şi reglementări juridice în plan na ional. cuprinzând ansamblul regulilor juridice vizând recuperarea pentru utilizarea agricolă sau silvică a terenurilor care. fie de activită i economico-sociale. totodată. execu ia de către unită ile specializate se face tot prin grija lor. modificată şi completată prin Legea nr. Rolul primordial revine în acest sens institu iei perimetrului de ameliorare. iar când aceştia nu au asemenea posibilită i. 18/1991 a fondului funciar.247/2005). 169/1997 şi Legea nr. prin degradare şi poluare. determinate fie de fenomene naturale. Alimenta iei şi Dezvoltării Rurale şi Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor. şi-au pierdut. la propunerile ce au la bază situa iile înaintate de comune.aceste amenin ări. capacitatea de produc ie pentru culturi agricole sau silvice vor fi constituite în perimetru de ameliorare. sunt binecunoscute. terenurile care. total sau par ial. de către stat. respectiv. Regimul juridic al protec iei solului Protec ia şi ameliorarea solului se realizează prin lucrări de prevenire şi de combatere a proceselor de degradare şi poluare a solului provocate de fenomene naturale sau cauzate de activită i economice şi sociale. şi-au pierdut total sau par ial această capacitate (introdusă prin Legea nr.1. ca de exemplu eroziunea. în virtutea prevederii constitu ionale conform căreia dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protec ia mediului (art. par ial sau total. combaterii proceselor de degradare şi poluare a solului. deopotrivă în sarcina de inătorilor de terenuri şi a autorită ilor publice. prin degradare şi poluare.

care. Dacă prefectul decide includerea terenului în perimetrul de ameliorare. aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. Alimenta iei şi Dezvoltării Rurale. prăbuşiri. 786/1993. şi anume: a) terenuri cu eroziune de suprafa ă foarte puternică şi excesivă. prin eroziune. finan are şi execu ie. i) terenuri ocupate cu halde miniere. poluare sau prin ac iunea altor factori antropici. De inătorii de terenuri. 554/2004. Sunt considerate terenuri degradate terenurile care. f) terenuri cu exces permanent de umiditate şi mlaştini. a căror punere în valoare este necesară din punctul de vedere al protec iei solului. care va decide. deşeuri industriale şi/sau menajere. stabilesc programele de proiectare. În ipoteza în care proprietarul nu este de acord. Ordinul emis de către prefect poate fi contestat în fa a instan elor de contencios administrativ în condi iile Legii nr. e) terenuri cu aglomerări de pietriş. constituită şi organizată de către cele două ministere. k) terenuri cu biocenoze afectate sau distruse. consiliul local este obligat să-i atribuie în folosin ă titularului terenului în cauză o suprafa ă de teren corespunzătoare. sunt obliga i să pună la dispozi ie terenurile din perimetrul de ameliorare în vederea aplicării măsurilor şi lucrărilor prevăzute în proiectul de ameliorare. va face propuneri motivate prefectului. d) terenuri nisipoase expuse erodării de către ape sau vânt. regimului apelor. silvice şi de protec ie a mediului şi se înaintează la Ministerul Agriculturii. pe toată durata realizării lucrărilor de ameliorare. primăria. petroliere sau noxe. stâncării şi depozite de aluviuni toren iale. În cazul în care statul nu dispune în 135 . bolovăniş. ravene. j) terenuri neproductive.Regulamentul privind stabilirea grupelor de terenuri care intră în perimetrele de ameliorare. păstrându-şi dreptul de proprietate. indiferent de folosin ă. se constituie în perimetre de ameliorare toate terenurile degradate sau neproductive. c) terenuri afectate de alunecări active. toren i). g) terenuri sărăturate şi acide. b) terenuri cu eroziune în adâncime (ogaşe. Documenta iile întocmite se avizează de către organele jude ene agricole. indiferent de proprietar. surpări şi curgeri noroioase. h) terenuri poluate cu substan e chimice. şi-au pierdut total sau par ial capacitatea de produc ie pentru culturi agricole sau silvice. Delimitarea acestor perimetre se face de către comisia de specialişti. grohotiş. Potrivit actului normativ. împreună cu ministerele şi departamentele interesate. gropi de împrumut. îmbunătă irii condi iilor de mediu şi al diversită ii biologice.

din cauza faptei culpabile a unor persoane fizice sau juridice. prevăzută de Legea nr. precum şi la introducerea în circuitul economic a terenurilor neproductive. indiferent de proprietar. se aplică procedura de expropriere pentru cauză de utilitate publică.2. înregistrat în documentele de cadastru funciar. 33/1994. sunt scutite de taxe şi impozite către stat. consiliul sau autoritatea administrativă jude eană (agricolă sau silvică) poate cere suportarea de către culpabil a cheltuielilor necesitate de lucrările de refacere şi de ameliorare a solului. la protec ia şi ameliorarea mediului. 2. Protec ia solului prin lucrări de amenajări şi îmbunătă iri funciare Amenajările de îmbunătă iri funciare contribuie. Legea men ionează că aceste fonduri pot fi sporite prin participarea comunelor (oraşelor) şi a jude elor. La baza acestei activită i legea aşează următoarele principii (art. Schimbul se face numai cu acordul proprietarilor. eroziunea solului şi inunda ii. prin efectul lor. pe timpul cât durează ameliorarea lor. sistemelor de iriga ii sau desecare şi drenaj şi a lucrărilor de apărare împotriva inunda iilor şi combatere a eroziunii solului pentru asigurarea 136 . Statul poate face schimburi echivalente de terenuri cu proprietarii din perimetru. Terenurile degradate şi poluate. jude sau comună. contribuind astfel la valorificarea capacită ii de produc ie a terenurilor şi a plantelor. când pe terenul acestora urmează să se execute lucrări de amenajare cu caracter permanent privind corectarea toren ilor sau gospodărirea apelor. 138/2004. Fondurile necesare pentru cercetarea. prin contribu ia în bani sau în muncă a tuturor celor interesa i (de inătorii de terenuri.localitatea respectivă de un alt teren asemănător pentru rezolvarea situa iei de mai sus.4): a)exploatarea echitabilă a amenajărilor de îmbunătă iri funciare. prin act autentic. Regimul juridic general în domeniu este stabilit prin Legea îmbunătă irilor funciare nr. incluse în perimetrul de ameliorare. exces de apă. iar proprietarul nu este de acord să primească un alt teren la distan ă mai mare. precum şi poluare – pe terenurile cu orice destina ie. În aceste cazuri este vorba despre o ac iune în fa a instan elor de drept comun. proiectarea şi executarea lucrărilor prevăzute în proiectele de amenajare şi punere în valoare a terenurilor cuprinse în aceste perimetre se asigură de la bugetul de stat. prin degradarea sau poluarea solului. locuitorii sau persoanele juridice care trag foloase din realizarea acestor lucrări). Acestea reprezintă lucrări hidrotehnice complexe şi agropedoameliorative care se realizează în scopul prevenirii şi înlăturării ac iunii factorilor de risc .secetă. În cazul în care se constată că anumite suprafe e au fost scoase din produc ia agricolă sau silvică. proprietarii.

şi-au pierdut definitiv capacitatea de produc ie agricolă. care să permită sau să stimuleze creşterea plantelor. în în elesul acestei ordonan e. statul intervine prin Administra ie şi prin alocarea de fonduri de la bugetul de stat în completarea surselor proprii ale Administra iei sau ale beneficiarilor amenajărilor declarate de utilitate publică. poluare sau ac iunea distructivă a unor factori antropici. surpări şi scurgeri noroioase. precum şi protec iei lacurilor de acumulare împotriva colmatării şi regularizarea cursurilor de apă. Caracterul de protec ie al îmbunătă irilor funciare pentru sol rezultă din obiectivele sale legal consacrate: a)asigurarea protec iei terenurilor de orice fel şi a oricăror categorii de construc ii fa ă de inunda ii. ravene. c)realizarea. organiza iilor neguvernamentale şi a altor reprezentan i ai societă ii civile în luarea deciziilor în scopul promovării adoptării ra ionale. d)exploatarea amenajărilor de îmbunătă iri funciare astfel încât să se prevină folosirea ineficientă a apei. d) terenurile nisipoase expuse erodării de către vânt sau apă. eficiente şi transparente a acestora. în principal. prăbuşiri. individual sau prin organiza iile de îmbunătă iri funciare ori federa iile de organiza ii de îmbunătă iri funciare a exploatării. excesul de umiditate. inclusiv a lucrărilor de reabilitare. b) terenurile cu eroziune de adâncime – ogaşe. eroziunea şi poluarea solului şi să se promoveze protec ia mediului în conformitate cu standardele de mediu. în cazurile în care proprietarii de teren nu pot desfăşura ei înşişi activită i de îmbunătă iri funciare. executare de investi ii şi suportarea costurilor acestor activită i. terenurile care. 107 din 16 iunie 1999) s-au instituit unele măsuri pentru ameliorarea prin împădurire a terenurilor degradate. 8l din 25 august 1998 (aprobată prin Legea nr. de către proprietarii de teren. sărăturate şi nisipoase. după caz. dar pot fi ameliorate prin împădurire. 137 . b)asigurarea unui nivel corespunzător de umiditate a solului. 2. c)asigurarea ameliorării solurilor acide. prin eroziune. între inerii şi repara iilor amenajărilor de îmbunătă iri funciare situate pe terenurile pe care le de in. c) terenurile afectate de alunecări active.3. şi anume: a) terenurile cu eroziune de suprafa ă foarte puternică şi excesivă. culturile agricole şi silvice. b)consultarea şi. incluzând planta iile vitipomicole. precum şi protec ia împotriva poluării. implicarea beneficiarilor. alunecări de teren şi eroziuni. Sunt considerate terenuri degradate. toren i.protec iei intereselor tuturor beneficiarilor. Protec ia prin împădurire a terenurilor degradate Prin Ordonan a Guvernului nr.

deşeuri industriale sau menajere. în perimetre de ameliorare. Terenurile degradate care pot fi ameliorate prin împădurire se constituie. în cazurile în care sunt necesare numai lucrări de împădurire şi amenajare. Fac obiectul împăduririi şi. sau de către al i producători. k) terenuri neproductive. la propunerea directorului general al Direc iei Generale pentru Agricultură şi Alimenta ie şi urmează regimul general stabilit în acest sens prin Legea nr. bolovăniş. Materialul biologic se asigură de către Regia Na ională a Pădurilor. 82). f) terenurile cu exces permanent de umiditate. potrivit normelor metodologice ce vor fi emise de către Ministerul Agriculturii şi Alimenta iei în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonan e.e) terenurile cu aglomerări de pietriş. delimitarea şi constituirea perimetrelor de ameliorare la nivelul localită ilor se fac de către o comisie stabilită prin decizia prefectului. 18/1991 (art.. în func ie de natura proprietă ii: a) terenurile degradate proprietate publică a statului. în consecin ă. al ac iunii de ameliorare următoarele categorii de terenuri degradate. în acest scop. atestate de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură. gropi de împrumut etc. Documenta ia tehnico-economică pentru lucrările de ameliorare se execută contra cost de către personalul de specialitate al direc iilor silvice. pe bază contractuală. b) terenurile degradate proprietate publică a unită ilor administrativ-teritoriale (comune. grohotiş. stâncării şi depozite de aluviuni toren iale. c) terenurile degradate proprietate privată. în cazurile când sunt necesare şi lucrări de construc ii pentru consolidarea terenurilor şi corectarea toren ilor. g) terenurile sărăturate sau puternic acide. iar lucrarea se va executa cu asisten a tehnică gratuită a personalului silvic de specialitate. 3 vor fi împădurite de către de inătorii lor legali. Alimenta iei şi Dezvoltării Rurale. şi vor fi înregistrate ca „terenuri neproductive destinate a fi împădurite“. i) terenurile ocupate cu halde miniere. h) terenurile poluate cu substan e chimice. Terenurile degradate prevăzute la art. oraşe şi municipii). prin unită i specializate. j) terenuri cu biocenoze afectate sau distruse. petroliere sau noxe. şi de către Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice sau de către alte unită i specializate. Terenurile degradate constituite în perimetre şi propuse a fi ameliorate prin împădurire vor fi scoase din eviden a terenurilor cu folosin e agricole productive sau a terenurilor neproductive. cu aprobarea Ministerului Agriculturii. Identificarea. 138 .

Sursele de finan are pentru întocmirea documenta iilor tehnicoeconomice ale lucrărilor de ameliorare. la cererea unită ilor locale sau centrale de specialitate în domeniul agriculturii. f)contribu ia benevolă a persoanelor fizice sau juridice interesate de executarea lucrărilor de ameliorare.. cuprinse în perimetre de ameliorare constituite potrivit legii. în numele statului.Terenurile degradate proprietate publică. silviculturii sau protec iei mediului. în condi iile în care suprafa a terenului este de regulă de minimum 5 hectare. h)despăgubirile legale datorate de către persoanele fizice sau juridice vinovate de degradarea solului. b)aloca ii de la bugetul de stat. sunt: a)fondul de ameliorare a fondului funciar. Plata contravalorii acestor terenuri se va face din fondul de conservare şi regenerare a pădurilor. cu avizul Ministerului Agriculturii. în cazul terenurilor limitrofe fondului forestier proprietate publică a statului. fără plată. d)sponsorizări de la societă i comerciale. i)alte surse legale. În cazul donării terenurilor degradate proprietate privată către stat în vederea executării lucrărilor de ameliorare prin împădurire. g)fondul de conservare şi regenerare a pădurilor. c)aloca ii de la bugetele locale ale comunelor. poate mandata Regia Na ională a Pădurilor să cumpere de la persoane fizice terenuri degradate în vederea împăduririi. actele de dona ie. în cazul trupurilor izolate. municipiilor şi jude elor. oraşelor.a. funda ii ş. până la recep ia definitiv. pentru împădurirea terenurilor degradate şi cele legate de lucrări de ameliorare. solicită anual includerea în bugetul de stat a fondurilor necesare pentru împădurirea în anul următor a terenurilor degradate. 139 . Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor. Transmiterea se aprobă prin hotărâre a guvernului. e)surse financiare externe nerambursabile sau credite externe pe termen lung. în administrarea Regiei Na ionale a Pădurilor. Alimenta iei şi Dezvoltării Rurale şi al Ministerului Mediului şi Gospodăriri Apelor. Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură. cu acordul păr ilor. iar onorariul notarial se suportă de către Regia Na ională a Pădurilor. stabilite de instan a competentă. înregistrarea în eviden ele funciare şi în registrele de inscrip iuni imobiliare sunt scutite de taxele aferente. în calitate de coordonator tehnic al ac iunilor de ameliorare a terenurilor degradate. cu eroziune de adâncime. constituite în perimetre de ameliorare prin împădurire se pot transmite. de între inerea şi paza respectivelor lucrări. şi indiferent de suprafa ă.

81/1998. constituite în perimetrele de ameliorare. cu prevederea unor măsuri compensatorii. În cazurile în care persoanele fizice şi juridice care de in terenuri degradate proprietate privată nu sunt de acord cu executarea lucrărilor de ameliorare în condi iile prevăzute în prezenta ordonan ă. se constată un decalaj între cerin ele 140 . În condi iile în care materiile prime minerale sunt resurse limitate în volum şi care nu se regenerează în timp. Drept contraven ie este prevăzut păşunatul pe terenurile degradate împădurite.2. 15). pentru utilitate publică. Constituie infrac iune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani distrugerea planta iilor silvice în perimetrele de ameliorare (art. va supune Parlamentului exproprierea prin lege. persoanele vinovate vor suporta şi despăgubirea corespunzătoare costului materialului biologic destinat împăduririi. multiplicată de cinci ori şi a cărei natură juridică este aceea de sanc iune specifică de drept al mediului. Administrarea acestor terenuri se va face de către Regia Na ională a Pădurilor. 3.1. care se varsă la fondul de ameliorare a fondului funciar sau la fondul de conservare şi regenerare a pădurilor. după caz. Guvernul.4. cât şi pentru cele juridice. a unor obiective de interes na ional sau via a popula iei din anumite zone. împiedicarea sub orice formă de către persoanele fizice a executării programelor de împădurire aprobate constituie infrac iune şi se pedepseşte conform legii. Proprietarii de terenuri degradate care beneficiază de material biologic destinat împăduririi al cărui cost nu l-au suportat şi refuză utilizarea sa sau îl utilizează în alte scopuri vor fi sanc iona i cu amendă. a cărei valoare va fi egală cu cea a materialului de împădurit. în cazurile în care organele centrale şi locale care răspund de protec ia mediului constată că neefectuarea acestor lucrări pune în pericol siguran a unor localită i. Sanc iuni Potrivit art. la propunerea ministerelor interesate. În aceste cazuri. ai dezvoltării generale. Executarea lucrărilor de ameliorare a terenurilor prin împădurire este obligatorie atât pentru persoanele fizice. a terenurilor respective. în regim de urgen ă. Considera ii generale Resursele naturale ale subsolului constituie unul dintre factorii deosebit de importan i ai creşterii economice. PROTEC IA SUBSOLULUI 3. 15 din Ordonan a Guvernului nr.

În acelaşi timp. cu consecin ele juridice care decurg de aici. într-adevăr. foraj (pu uri. lit. Un rol deosebit de important revine în acest sens dreptului. activită ile de explorare şi exploatare a subsolului angajează şi grave pericole pentru mediul ambiant. printre căile importante în vederea realizării acestui obiectiv se află şi ridicarea nivelului factorului de recuperare a rezervelor pe întreg lan ul tehnologic. fapt care implică şi respectarea normelor de protec ie şi conservare a mediului. să stimuleze şi să asigure un procent cât mai ridicat de recuperare şi o protec ie cât mai deplină a rezervelor de materii prime minerale. produse chimice etc. Regimul legal actual de protec ie Potrivit art. în situa ia actuală. care este chemat ca.economiei na ionale în creştere şi nivelul produc iei extractive. Iată de ce problematica principală în privin a resurselor subsolului o reprezintă astăzi acoperirea diferen ei dintre cerin e şi oferta autohtonă. În îndeplinirea obliga iei generale de protec ie a acestui element de mediu. prin gospodărirea eficientă şi protec ia lor corespunzătoare. ele pot fi date în administrarea regiilor autonome ori institu iilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate. prin mijloace şi forme proprii.) pot aduce atingeri grave şi multiple vătămări stării naturii. procesul de gestiune a acestor materii prime – în toate etapele sale – trebuie să poarte un pronun at caracter de protec ie şi exploatare ra ională. sub nivelul cerin elor şi în continuă descreştere. iar la unele apare chiar spectrul epuizării. 3. bogă iile de orice natură ale subsolului fac obiectul exclusiv al proprietă ii publice.2. 135 (2). în conformitate cu prevederile şi termenele din acord şi/sau 141 . b) să refacă terenurile afectate. Într-adevăr. cariere). în care resursele naturale se reduc. vie ii şi sănătă ii umane. Ca urmare a regulii constitu ionale consacrate în art. o serie de ac iuni privind lucrările de extrac ie (mine. e. În condi iile legii. aducându-le la parametrii productivi şi ecologici naturali sau la un nou ecosistem func ional. sondaje) ori de stocaje subterane (de materii periculoase – hidrocarburi. persoanele fizice sau juridice care prospectează sau exploatează resursele subsolului sunt inute: a) să ceară acord şi/sau autoriza ie de mediu potrivit legii şi să respecte prevederile acestora. statul are obliga ia să asigure exploatarea resurselor naturale în concordan ă cu interesul na ional. 136 (2) din Constitu ie.

dezvoltare şi exploatare a petrolului Prin Legea petrolului (nr. Toate datele şi informa iile. definit drept substan ele minerale combustibile constituite din amestecuri de hidrocarburi naturale. situri arheologice de interes deosebit. exploatarea şi abandonarea unui zăcământ petrolier. religioase. rezerva ii naturale. la propunerea titularului. dezvoltarea şi exploatarea petrolului. necesare desfăşurării opera iunilor petroliere. surse de apă de suprafa ă sau subterane. Efectuarea de opera iuni petroliere pe terenurile pe care sunt amplasate monumente istorice. c) să anun e autorită ile pentru protec ia mediului sau competente. Lucrările de dezvoltare şi exploatare a zăcămintelor comerciale de petrol se pot executa numai pentru rezerve confirmate de autoritatea competentă. apar in statului român. zone de protec ie sanitară şi perimetre de protec ie hidrogeologică a surselor de alimentare cu apă. în condi iile legii. Executarea de opera iuni petroliere fără autoriza iile prevăzute de lege sau dacă i s-a retras acordul şi/sau 142 . înmagazinarea subterană. Opera iunile petroliere (respectiv activită ile de explorare. Resursele de petrol situate în subsolul ării şi al platoului continental românesc al Mării Negre. dezvoltare.autoriza ie. 238/2004) s-a instituit un regim juridic specific pentru explorarea. Regimul de explorare. indiferent de modalitatea de stocare. transportul şi tranzitul petrolului pe conducte magistrale. potrivit unei proceduri speciale. 4. precum şi instituirea dreptului de servitute pentru opera iunile petroliere pe astfel de terenuri sunt interzise. ob inute ca urmare a efectuării de opera iuni asupra resurselor petroliere româneşti. (art. sub formă de i ei şi condensat. culturale. fac obiectul exclusiv al proprietă ii publice şi apar in statului român. garantând mijloacele financiare pentru aceasta şi monitorizând zona. precum şi operarea terminalelor petroliere) se realizează de către persoane juridice. sub formă de gaze naturale sau lichidă. numai în cadrul unor perimetre stabilite în acest scop de către autoritatea competentă (art. în condi ii de suprafa ă. se prezintă în stare gazoasă. potrivit legii. despre orice situa ii accidentale care pun în pericol ecosistemul terestru şi să ac ioneze pentru refacerea acestuia.3). cu respectarea prevederilor legale în domeniul gospodăririi apelor. române sau străine. acumulate în scoar a terestră şi care.12(1) Titularul acordului petrolier este inut să respecte obliga iile de mediu şi să folosească. utilizarea lor este supusă autorizării şi respectării regulii confiden ialită ii.

42. aferentă preocupărilor ministerului agriculturii). şi într-o măsură necorespunzătoare afectată de imperativul protec iei mediului. Protec ia ecosistemelor forestiere Asigurarea gestionării durabile a pădurilor şi dezvoltarea unei silviculturi multifunc ionale pe termen lung. publică sau privată. indiferent de natura dreptului de proprietate. care reprezintă ansamblul măsurilor de refacere şi reabilitare a mediului în perimetrul de explorare/exploatare. iazurile. cu semnifica ie globală: fondul forestier na ional şi vegeta ia forestieră din afara acestuia. produc ie ori administra ie silvică. lit. inându-se cont şi de op iunile colectivită ilor locale privind utilizarea postînchidere a perimetrului şi care con ine proiectul tehnic de realizare a acestora. respectiv men inerea şi sporirea func iilor de protec ie a pădurilor. inclusiv România. Dimpotrivă. precum şi terenurile neproductive. 26/1996) Deşi face distinc ia dintre domeniul public şi domeniul privat. este supus regimului silvic 143 . care satisface nevoile societă ii reprezintă obiectul definitoriu al Planului forestier de ac iune al Uniuni Europene pentru perioada 2007-211. 1).autoriza ia privind protec ia mediului constituie o cauză de reziliere a concesiunii de către autoritatea competentă (art. aprobat de autoritatea competentă de mediu. Regimul juridic al pădurilor stabilit prin Codul silvic (legea nr. 5. legisla ia silvică românească cunoaşte pu ine modificări formale şi transformări de con inut în această perioadă. terenurile destinate împăduririi. indiferent de forma de proprietate. incluse în amenajamentele silvice. Astfel. în conformitate cu planul de refacere a mediului. fondul forestier na ional. Principalele obiective ale acestuia se referă la conservarea şi protec ia ecosistemelor terestre.1. De asemenea.d). cele care servesc nevoilor de cultură. se înregistrează chiar o serie de regrese din perspectivă environmentală. albiile pâraielor. pădurile. îmbunătă irea competitivită ii sectorului forestier şi creşterea utilizării durabile a serviciilor şi produselor forestiere. 5. actul normativ utilizează două no iuni (concepte) fundamentale. Percepută mai ales ca o legisla ie de natură preponderent economică (şi. constituie fondul forestier na ional (art. în consecin ă. impusă de aderarea la schimbarea Europeană. Considerat bun de interes na ional. concesionarii răspund patrimonial până la refacerea tuturor factorilor de mediu afecta i de opera iunile petroliere. care trebuie adaptat şi particularizat la nivelul celor 27 de state membre.

respectiv în privin a controlului circula iei materialelor lemnoase şi al instala iilor de transformat lemn rotund în cherestea. 26/1996 stabileşte o serie de dispozi ii comune aplicabile fondului forestier proprietate publică şi fondului forestier proprietate privată. acest fond este în administrarea. având ca finalitate asigurarea gospodăririi durabile a ecosistemelor forestiere. alin. 2). elaborat şi controlat în privin a aplicării sale de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură. îndeplinind în primul rând o func ie de protec ie. Stipulând că dreptul de proprietate asupra terenurilor care constituie fondul forestier na ional se exercită în conformitate cu prevederile sale (art. 6). planta iile şi perdelele forestiere de protec ie. Legea nr. În consecin ă. precum şi de circula ie şi transport pentru materialul lemnos recoltat. (art. Modul de gospodărire a fondului forestier proprietate privată este stabilit prin amenajamente silvice şi se exercită în conformitate cu regimul silvic şi cu regulile privind protec ia mediului (art. 6.1. indiferent de forma de proprietate. În calitatea sa de avu ie de interes na ional ocrotită de lege. unei norme emise de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură. conservare şi gospodărire durabilă. care controlează aplicarea şi respectarea lor. protec ia şi paza acestui fond. la care se adaugă regimul silvic. regimul aplicabil unei anumite păduri. 2). vegeta ia forestieră situată pe terenuri din afara fondului forestier na ional este constituită din vegeta ia forestieră de pe păşunile împădurite. unui anumit teren cu destina ie forestieră este desemnat de natura proprietă ii publice sau private căreia îi apar ine. fără a pierde caracterul de regim al dreptului privat.(art. Rezultă deci. parcurile dendrologice etc. 9). prin consacrarea şi aplicarea unui regim minimal comun. cultura. Aceasta este supusă. la nivel concret. şi referitoare la fondul cinegetic şi fondul piscicol din apele de munte. gospodărirea unitară şi ra ională a autorită ii publice centrale care răspunde de silvicultură. că no iunea (conceptul) de fond forestier na ional nu se substituie şi nu se suprapune celor de fond public şi fond privat. perdelele forestiere de protec ie a terenurilor agricole. ce constituie un sistem de norme tehnice silvice. Ca atare regimul proprietă ii private asupra fondului forestier este afectat de un regim special de domenialitate.1. exploatarea. unor norme tehnice silvice şi de pază. alin. 64. ocrotirea. zonele verzi. La rândul său. 4. economice şi juridice privind amenajările. Regimul fondului forestier proprietate publică a statului 144 . în concluzie.

indiferent de forma de proprietate a acestora) şi obliga ia persoanelor juridice şi fizice care desfăşoară activită i ce pot aduce prejudicii. patrimonial. Exploatarea masei lemnoase se face în conformitate cu prevederile amenajamentelor silvice şi ale instruc iunilor privind termenele. la pre şi în condi ii egale. În acest context. 50). Gospodărirea fondului forestier proprietate publică se realizează conform amenajamentelor silvice. apei şi solului. prin poluare. pentru enclavele din fondul forestier proprietate publică şi terenurile limitrofe acestuia. elurile de gospodărire şi măsurile necesare pentru realizarea lor. acordarea priorită ii regenerării speciilor de tipul natural fundamental. legal. degradărilor. de interes na ional (art. se consacră dreptul de preem iune al statului la toate vânzările de bună voie sau silite. incesibil şi temporar. Paza fondului forestier împotriva tăierilor ilegale de arbori. modalită ile şi epocile de recoltare. Asigurarea integrită ii şi dezvoltării fondului forestier na ional constituie o preocupare fundamentală. care func ionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară şi exercită atribu ii de serviciu public cu aspect silvic. emise de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură. Protec ia pădurilor vizează asigurarea stării de sănătate a lor (prin măsuri de prevenire şi de combatere a dăunătorilor şi bolilor. În literatura juridică s-a afirmat că am fi în prezen a unui drept subiectiv civil. conservarea resurselor genetice forestiere. furturilor. precum şi măsurile de prevenire şi stingere a incendiilor se asigură de către Regia Na ională a Pădurilor. fondului forestier de a lua toate măsurile necesare pentru respectarea indicatorilor de calitate a aerului. în temeiul căruia acesta poate dobândi proprietatea terenurilor ce constituie enclave din fondul forestier proprietate 145 . Volumul maxim de masă lemnoasă ce se poate recolta anual din păduri se aprobă prin hotărâre a guvernului în limita posibilită ilor stabilite prin amenajamente silvice pe fiecare unitate de produc ie şi în func ie de natura produselor. braconajului şi altor fapte păgubitoare. Reconstruc ia ecologică. distrugerilor. recunoscut statului în calitatea sa de persoană juridică. împădurirea şi reîmpădurirea terenurilor degradate.Administrarea acestui fond se realizează de către Regia Na ională a Pădurilor. 52). păşunatului. care constituie bază a cadastrului forestier şi a titlului de proprietate a statului şi se stabilesc în raport cu obiectivele ecologice şi social-economice. scoatere şi transport al produselor lemnoase ale pădurii. regenerarea şi îngrijirea pădurilor se realizează pe calea unor modalită i precum: aplicarea regimului codrului. regimului crângului (numai în privin a arboretelui). precum şi pentru terenurile acoperite cu vegeta ie forestieră (art.

cu preferin ă fa ă de orice cumpărător. şi nu de persoană juridică de drept privat. Reducerea suprafe ei fondului forestier proprietate publică este interzisă. p.2. precum şi pentru terenurile acoperite cu vegeta ie forestieră. la pre şi în condi ii egale66. 18 şi urm. Dacă adăugăm şi faptul că. care rămâne o opera iune subsidiară. 524.publică sau sunt limitrofe acestui fond. în cazul nostru enclavele din fondul forestier proprietate publică şi terenurile limitrofe acestora. atunci se conturează clar că dreptul de preem iune respectiv este recunoscut statului în calitate de subiect de drept public. în cazul vânzărilor. 5 din Legea nr. iar recunoaşterea sa este făcută în scopuri de interes general. 6. În acest sens. decurge din calitatea acestuia de „bun de interes na ional“ (art. Aşadar obiectivul acestui drept nu este atât cel de dobândire a unor terenuri. Astfel. potrivit art. de către Regia Na ională a Pădurilor în vederea împăduririi. statul trebuie să asigure exploatarea resurselor naturale în concordan ă cu interesul na ional. scopul acestei reglementări îl constituie dezvoltarea şi protejarea fondului forestier na ional proprietate publică. Regimul fondului forestier proprietate privată 66 Eugen Chelaru. 1 din Legea nr. Dreptul de preem iune reglementat de Codul silvic. Transmiterea temporară de terenuri din acest fond pentru folosirea în alte scopuri decât produc ia silvică se aprobă potrivit legii. ignorând particularită ile impuse de afirmarea dreptului mediului. considerăm că un atare punct de vedere nu poate fi acceptat în mare parte.1. adică un fel de posibilitate conferită statului de a se substitui cumpărătorului poten ial al unui imobil situat într-un teritoriu predeterminat. iar măsura respectivă. în rev. 146 . de origine legală. „Dreptul“. aşa cum remarcă de altfel par ial şi autorul. cum se întâmplă în dreptul civil. dreptul de preem iune în materie silvică constituie un privilegiu real. 134(2). cât amenajarea silvică (corectarea perimetrelor forestiere). 26/1996 trebuie văzută în contextul dreptului public. 26/1996). care ar putea fi afectată (perturbată) de interesele individuale. 6/1997. Ca atare întreaga figură a dreptului de preem iune prevăzut de art. Ocuparea definitivă a unor terenuri din fondul forestier se face de regulă prin schimb. nr. şi nu contractuală. precum şi terenurile acoperite cu vegeta ie forestieră. adăugăm noi. în caz de dona ii. care este scopul direct al reglementării sale speciale. Numai aşa dreptul de preem iune respectiv poate constitui un instrument al interven iei publice în materie de circula ie a terenurilor forestiere. alin. Pentru considera iile pe care le vom expune mai jos. întrucât se plasează exclusiv pe tărâmul dreptului civil clasic. lit. d din Constitu ie. Un alt mijloc de realizare a acestui obiectiv îl reprezintă cumpărarea de terenuri degradate proprietate privată sau preluarea acestora.

67).1. 87). 64. Responsabilitatea administrării şi gospodăririi parcurilor na ionale şi a celorlalte arii protejate din fondul forestier revine Regiei Na ionale a Pădurilor. Răspunderi şi sanc iuni Încălcarea prevederilor Codului silvic atrage. după caz. 111 din Legea nr. individual sau în asocia ii. pe baza cercetărilor întreprinse în acest scop şi se aprobă prin lege.1. contraven ională sau penală a persoanei vinovate. conservarea biodiversită ii şi a peisajului forestier se asigură în principal prin constituirea de parcuri na ionale şi alte arii protejate în fondul forestier sau în vegeta ia forestieră din afara acestuia. precum şi de circula ie şi transport pentru materialul lemnos recoltat emise de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură (art. ei sunt obliga i de asemenea să respecte prevederile amenajamentelor silvice şi să asigure permanen a pădurii (art. Conservarea biodiversită ii şi a peisajului forestier Potrivit art. Constituirea acestora se face la propunerea institutelor de specialitate şi a altor foruri ştiin ifice.4. păşunatului neautorizat. tot ei au obliga ia să asigure paza acestora împotriva tăierilor ilegale de arbori. 6. art. Regimul vegeta iei forestiere din afara fondului forestier Vegeta ia forestieră se administrează de către proprietarii acesteia. De inătorii de păduri proprietate privată au obliga ia să le men ină în stare bună de sănătate şi să execute la timp lucrările de igienă. civilă. precum şi altor fapte păgubitoare. 6. 2. 147 . De inătorii de terenuri cu vegeta ie forestieră din afara fondului forestier na ional au obliga ia să asigure paza acesteia.1. să ia măsuri de prevenire şi stingere a incendiilor şi să respecte dispozi iile cu privire la protec ia pădurilor şi circula ia materialelor lemnoase. Proprietarii de păduri şi alte terenuri din fondul forestier proprietate privată au obliga ia să le gospodărească în conformitate cu regimul silvic şi cu regulile privind protec ia mediului. 6. alin.5. Modul de gospodărire a fondului forestier proprietate privată este stabilit prin amenajamente silvice. precum şi cele de protec ie. materială. incendiilor. răspunderea disciplinară. 26/1996.3. se gospodăreşte potrivit scopului pentru care a fost creată şi este supusă unor norme tehnice silvice şi de pază.Administrarea acestui fond se face de către proprietarii săi. distrugerilor de semin e. furturilor.

împrejmuirile ori reperele de marcare care au fost distruse. cât şi prin incriminarea ca agravantă a săvârşirii faptelor în arii forestiere protejate (art. păşunare ori ilegal marcate cu ciocanul silvic. indiferent de natura dreptului de proprietate asupra elementelor componente. 99. ciocanul silvic de marcat falsificat. 104. 105 (pădurari. degradate sau aduse în stare de neîntrebuin are sau vătămate prin incendiere. 103. brigadieri.În articolele 96-104. pot fi comise în toate formele de participa ie – coautorat. complicitate. în conformitate cu art. Subiectul activ nemijlocit (autorul) poate fi orice persoană care îndeplineşte condi iile cerute de lege (cetă eanul român sau străin domiciliat sau nu în România). 148 . terenurile sau apele din fondul forestier na ional. Legea nr. precum şi al i angaja i împuternici i de Regia Na ională a Pădurilor şi de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură) – calitatea acestuia atrage agravarea răspunderii penale. În cazul infrac iunilor prevăzute în art. 98. La fapta incriminată în art. echilibrul ecologic şi alte valori naturale. Obiectul juridic (care este complex) îl constituie rela iile sociale privitoare la gospodărirea durabilă şi asigurarea integrită ii cantitative şi calitative a fondului forestier. respectiv arbori doborâ i sau rup i de fenomene naturale ori tăia i sau bunuri distruse. cu excep ia a două variante. Regia Na ională a Pădurilor şi autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură. cu un regim sanc ionator mai sever decât cel prevăzut prin Codul silvic din 1962. degradate sau mutate fără drept din locul lor. 97. puie i sau lăstari) tăiată sau scoasă fără drept din rădăcini. Pe de altă parte. sunt incluse în obiectul juridic şi rela iile sociale referitoare la mediu. obiectul material este jnepenişul distrus sau vătămat. precum şi semnele de hotar. 96 îl constituie pădurile. inginerii şi tehnicienii silvici de la ocoalele silvice. şefii districtelor silvice. Obiectul material al faptei penale reglementate de art. 100-102. instigare. alineatul ultim). unită ile silvice. 26/1996 stabileşte infrac iunile silvice. În situa ia comiterii infrac iunilor prevăzute în art. Faptele penale prevăzute de Codul silvic. 97 şi 98 de către personalul silvic cu atribu ii de constatare a infrac iunilor şi contraven iilor – adică de către persoanele nominalizate în art. obiectul material îl formează vegeta ia forestieră (arbori. Este evidentă o ecologizare a acestora atât prin includerea în obiectul supus ocrotirii a unor aspecte legate de protec ia mediului. iar la cea prevăzută în art. 97.

îngrijire. în ce priveşte participa ia. în situa ia cooperării a două sau mai multor persoane la săvârşirea împreună a infrac iunii – fie în calitate de coautori. Latura subiectivă constă în vinovă ia manifestată sub forma inten iei directe sau indirecte – respectiv făptuitorii prevăd rezultatul ac iunilor pe care le săvârşesc şi urmăresc (inten ie directă) sau. 97. 6. acceptă producerea acestuia (inten ie indirectă). d)fondul forestier proprietate privata indiviza a persoanelor fizice (fosti composesori. c)fondul forestier proprietate privată a unită ilor de cult (parohii. Consumarea infrac iunilor silvice survenite în momente diferite. pot fi comise numai în forma instigării. de pericol. În acest scop este necesară asigurarea gestionarii durabile a pădurilor. prin func iile ecologice de protec ie şi socioeconomice pe care le îndeplinesc. legătura de cauzalitate rezultă din însăşi materialitatea faptelor – ex re. În cazul infrac iunilor de rezultat trebuie să se verifice şi să se stabilească raportul de cauzalitate dintre activitatea făptuitorului şi consecin ele arătate în textele legale. 4. În raport cu urmarea imediată. unele infrac iuni silvice sunt infrac iuni de rezultat. lit. (art. şi exploatare. municipii). prin stabilirea de masuri concrete de administrare. 98. b)fondul forestier proprietate publica a unitatilor administrativteritoriale (comune .96/1998 aprobată cu modificări prin Legea nr. orase.1) 149 . e)fondul forestier proprietate privata a persoanelor fizice. deoarece. regenerare. cu modificările ulterioare). care. La infrac iunile de pericol. pentru realizarea infrac iunilor. constituie. fie în calitate de autori şi complici – este realizată modalitatea agravată (calificată a acestor fapte). a institu iilor de învă ământ sau a altor persoane de drept privat.Cele două variante privesc faptele prevăzute în art.141/1999. fondul forestier na ional este constituit din: a)fondul forestier proprietate publică a statului. după caz. o avu ie de interes na ional de care beneficiază întreaga societatea. alin. iar altele. mănăstiri). Textele incriminatoare nu pretind. a şi art.2. mosneni si razesi sau mostenitori ai acestora).Reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier na ional (prevăzută de Ordonan a Guvernului nr. indiferent de forma de proprietate. existen a unui anumit scop ori mobil. Pădurile. specifice fiecăreia în parte. alin. 4. schituri. După forma de proprietate.

protec ie a pădurilor împotriva dăunătorilor. braconajul şi a altor fapte infrac ionale sau contraven ionale. precum şi la modalită ile de finan are. distrugerii sau degradării vegeta iei forestiere. a căror respectarea este obligatorie pentru to i proprietarii de păduri sau al i de inători. 150 . prin grija autorită ii publice pentru silvicultura. paza. Normele tehnice actuale vor fi revizuite in termen de 6 luni de la intrare in vigoare a prezentei ordonan e. proprietate publica. La dobândirea dreptului de proprietate. cat si pentru pădurile proprietate privata. pentru terenuri forestiere în suprafa ă de până la 30 ha. sociala si ecologica a pădurilor este un atribut al statului. exploatarea si regenerarea pădurilor. îngrijire si punere in valoare. cură iri. (art. îngrijire (degajări. este supus regimului silvic. a func iilor lor ecologice si social-economice. in folosul genera iilor actuale si viitoare. pădurile din România sunt administrate si gospodărite intr-un sistem unitar. pentru asigurarea regenerării pădurilor. protec ia contra dăunătorilor.Drept urmare indiferent de forma de proprietate. rărituri). autorizate de autoritatea publica centrală care răspunde de silvicultură. efectuării lucrărilor de amenajare. proprietarii de păduri si de inătorii cu orice titlu au următoarele obliga ii: a)să elaboreze prin unită i specializate. prin unită ile silvice autorizate. de obliga iile pe care le au pentru respectarea regimului silvic. punere in valoare a masei lemnoase si de exploatare a lemnului. În condi iile respectării dreptului de proprietate. economic si juridic. Normele cu caracter economic se refera la totalitate obliga iilor financiare ce revin proprietarilor de păduri. referitoare la amenajarea. indiferent de forma de proprietate. fondul forestier na ional.2) Ca atare. reprezintă un sistem unitar de norme cu caracter tehnic silvic. care. amenajamente silvice sau. proprietarii de păduri iau lua cunoştin a sub semnătura. stabilite de organele autorită ii publice pentru silvicultura. ordine şi instruc iuni ale autorită ii publice centrale care răspunde de silvicultura). vizând valorificarea continua. Normele tehnice silvice reglementează activită ile de amenajare si regenerare a pădurilor. in vederea asigurării gestionarii durabile a ecosistemelor forestiere. hotărâri şi ordonan e publice ale Guvernului. politica de punere in valoare economica. c)să execute lucrările necesare pentru prevenirea si combaterea bolilor si dăunătorilor pădurilor. În vederea respectării reglementarilor referitoare la regimul silvic. prin grija autoritarii publice centrale care răspunde de silvicultură. cu mijloacele proprii sau contra cost. studii sumare de amenajare. Normele juridice cuprind totalitatea reglementarilor cu specific silvic (legi. b)să asigure paza pădurilor. atât pentru pădurile. în vederea prevenirii tăierilor ilegale. păşunatului abuziv. stării de sănătate a acestora.

Capitolul XIII PROTEC IA ATMOSFEREI 151 . după caz. între inerea si repararea drumurilor forestiere aflate în proprietate. potrivit prevederilor amenajamentelor silvice si ale normelor tehnice specifice. respectiv înlăturarea acesteia şi schimbarea folosin ei ori destina iei terenului. dotarea cu mijloace de prima interven ie. rărituri tăieri de igienă. cu personalitate juridică aflate în subordinea acestora.d)să asigure respectarea măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor si. h)să execute tăieri de arbori numai după punerea în valoare şi eliberarea documentelor specifice de către personalul silvic autorizat. g)să execute la timp în conformitate cu prevederile amenajamentelor silvice şi ale normelor tehnice specifice.8) În vederea gospodăririi durabile a pădurilor se interzic: a)defrişarea vegeta iei forestiere. emise de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură. lucrările de îngrijire a arboretelordegajării. prin structurile silvice. b)desfăşurarea de activită i care produc degradarea solului si a malurilor apelor.Controlul respectării regimului silvic pentru întregul fond forestier na ional se exercita de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură. cură iri. (art. în conformitate cu prevederile amenajamentelor silvice şi actelor normative în vigoare. fără aprobarea autorită ii publice centrale care răspunde de silvicultura. modalită ile şi epocile de recoltare si transport al materialului lemnos din păduri.8) Exploatarea masei lemnoase se face numai în conformitate cu prevederile amenajamentelor silvice şi cu respectarea instruc iunilor privind termenele. distrugerea semin işului utilizabil si a arborilor nedestina i exploatării. f)să efectueze lucrările de între inere a planta iilor şi regenerărilor naturale până la realizarea stării de masiv. (art. i)să asigure. e)să efectueze lucrările de împădurire si de ajutorare a regenerării naturale.

1999. compus din oxigen şi azot nu există în natură. Editura Economică. Agravate de fenomene fizico-chimice precum alterarea păturii de ozon.Ca element important al mediului. şi particule.a. natural ori nu. consecin elor şi modalită ilor de combatere a acestora a se vedea Mircea Du u. gaz. producerea de ozon în structurile atmosferice joase. încălzitul domestic şi transporturile) se află la originea a două mari tipuri de poluare: poluarea acido-particulară ori acidă. . circa 180 de substan e tranzitează prin aer. El este întotdeauna mai mult sau mai pu in poluat prin al i compuşi. cărbune). diversitatea şi numărul poluan ilor care pot contamina atmosfera fac practic imposibil un inventar complet al acestora. ori solide precum praful. spre deosebire de sol şi apă. Ecologie. lichide precum cea a. 66-76. calitatea precipita iilor Asupra surselor de poluare a aerului. aerul este un element vital. ploile acide care afectează ecosistemele. regionale ori mondiale. azot etc. regimul precipita iilor ori expunerea solară. Poluările planetare constituie suma poluărilor locale. nu există mijloace de depoluare ori tratare a aerului. poluarea aerului a devenit transfrontalieră şi o problemă globală. zise de proximitate (provenite de la încălzitul casnic. 67 152 .000 l de aer. poluarea aerului. Datorită particularită ilor naturale ale atmosferei şi consecin elor activită ilor umane. cu atât mai mult cu cât.constituie o realitate tot mai evidentă a societă ii moderne.. sesizabilă mai ales în anotimpul rece. Mai mult decât atât. – fie pătrunderii unor compuşi străini acestui mediu – elemente radioactive. ci şi de condi iile meteorologice rezultate din circula ia vânturilor. aerul atmosferic. Desigur. ca fenomen. cauzată fie de creşterea concentra iei unor constituen i normali ai atmosferei – bioxid de carbon. şi poluarea oxidantă. Filosofia naturală a vie ii. substan e organice de sinteză ş. fiecare om respirând zilnic peste 15. aer pur. rezultată din unele activită i industriale şi gazul de eşapament al autovehiculelor. Calitatea aerului depinde nu numai de cantitatea poluan ilor emişi. Problematica generală a calită ii aerului vizează următoarele aspecte principale: poluarea de impact cu diferitele noxe. manifestă mai ales în perioadele cu soare. Totuşi mai ales trei activită i (industria. încălzirea globală şi schimbările climatice. în atmosfera înaltă. Bucureşti. Se disting poluări locale. ceea ce impune o cooperare interna ională şi o reglementare interstatală adecvate67. calitatea acestuia prezintă o semnifica ie deosebită pentru via a şi sănătatea oamenilor. La fel ca apa. ori chiar accentuarea efectului de seră. Aerul este un fluid gazos care formează atmosfera. p. fumul şi particulele uzinelor şi gazul de eşapament al autovehiculelor) şi poluările globale. Ea reprezintă o preocupare. cea mai veche şi legată de utilizarea combustibililor fosili (gaz. pentru existen a faunei şi florei.

atmosferice, situa ia ozonului atmosferic, dinamica emisiilor de gaze cu efect de seră şi unele manifestări ale schimbărilor climatice, care şi-au găsit reglementări la nivel na ional, interna ional şi comunitar, ce se întrepătrund în ac iunea şi semnifica iile lor spre asigurarea obiectivului comun: protec ia şi conservarea calită ii aerului. OUG nr.195/2005 ataşează problematica zgomotului ambiental acestui capitol, deşi în acest caz este vorba de poluare prin vibra ii. 1. Sediul materiei Reglementarea generală a protec iei atmosferei este cuprinsă în capitolul X, al Ordonan ei de urgen ă nr.195/2005 privind protec ia mediului (art. 59-64), iar regimul juridic special este prevăzut în Ordonan a de urgen ă a Guvernului nr. 243/2000 privind protec ia atmosferei (aprobată prin Legea nr. 655/2001), care îndeplineşte rolul de reglementare-cadru în domeniu. Alte aspecte particulare, cu un predominant caracter tehnic, sunt cuprinse într-o serie de acte normative subsidiare, apar inând esen ial fie domeniului protec iei mediului, fie altor domenii conexe. De asemenea, România a ratificat o serie de documente interna ionale în materie, care fac parte din dreptul intern, iar o serie de acte normative comunitare au făcut obiectul transpunerii în legisla ia na ională. 2. Defini ii Reglementările legale româneşti în vigoare utilizează termenul de „protec ie a atmosferei“, spre deosebire de dreptul comunitar şi cel interna ional sau legisla ia din alte ări, care preferă expresia „protec ia aerului“, care ni se pare mai adecvată în spe ă. În această situa ie, atât Ordonan a de urgen ă nr.195/2005, cât şi Ordonan a de urgen ă nr. 243/2000 definesc atmosfera ca fiind „masa de aer care înconjoară suprafa a terestră, incluzând şi stratul protector de ozon“. Reglementarea specială foloseşte, totuşi, şi no iunea de aer înconjurător, în eles ca aerul troposferic, exclusiv cel din locurile de muncă, respectându-se astfel delimitarea clasică dintre mediu ambiant şi mediul muncii. Ordonan a nr. 243/2000 cuprinde şi alte defini ii legale importante ale unor termeni precum: poluant, prag de alertă, marjă de toleran ă, valoare-limită, valori de prag ş.a. Din păcate, nu există o defini ie legală a no iunii fundamentale de „poluare a aerului (atmosferei)“. În această situa ie, pentru surprinderea semnifica iilor juridice ale fenomenului trebuie să apelăm la accep iunile documentelor interna ionale în materie. Astfel, se impune să se ină seama că o rezolu ie din 8 martie 1968 a Consiliului Europei (prin care s-a aprobat Declara ia de principii asupra
153

luptei contra poluării aerului) cuprinde următoarea defini ie: „Există poluare a aerului atunci când prezen a de substan e străine ori o varia ie importantă în propor ia constituen ilor săi este subsceptibilă să provoace un efect dăunător, inând seama de cunoştin ele ştiin ifice ale momentului, sau să împiedice o utilizare legitimă a acestuia.“ Dar un caracter obligatoriu nu poate avea decât defini ia cuprinsă în Conven ia de la Geneva din 13 noiembrie 1979 asupra poluării atmosferice transfrontaliere pe distan e lungi, ratificată de România prin Legea nr. 8/1991 şi conform căreia poluarea atmosferică desemnează introducerea în atmosferă de către om, direct sau indirect, de substan e sau energie care are o ac iune nocivă de natură să pună în pericol sănătatea omului, să dăuneze resurselor biologice şi ecosistemelor, să deterioreze bunurile materiale şi să aducă atingere sau să păgubească valorile de agrement şi alte utilizări legitime ale mediului. De asemenea, Ordonan a de urgen ă nr.195/2005, cuprinde o defini ie generală a poluării. Să mai re inem că, potrivit Ordonan ei de urgen ă nr. 243/2000, poluantul reprezintă „orice substan ă introdusă direct sau indirect de către om în aerul înconjurător, care poate avea efecte dăunătoare asupra sănătă ii umane sau asupra mediului” ceea ce cuprinde o referire implicită la defini ia Conven iei din 1979. Prin prisma acestor defini ii, poluarea atmosferică ne apare fie ca orice modificare a compozi iei naturale ideale a aerului (atmosferei), fie ca orice emisie antrenând depăşirea unui prag de calitate a aerului considerată periculoasă pentru om şi mediu.

I. PROTEC IA ATMOSFEREI 1. Cadrul juridic specific instituit prin Ordonan a de urgen ă a Guvernului nr. 243/2000. Principii generale Cadrul juridic specific actual priveşte prevenirea, eliminarea, limitarea deteriorării şi ameliorarea calită ii atmosferei, în scopul evitării efectelor negative asupra sănătă ii omului şi asupra mediului ca întreg. Ac iunea juridică vizează reglementarea activită ilor care afectează sau care pot afecta calitatea atmosferei, direct sau indirect, desfăşurate de către persoane fizice şi juridice, conform strategiei na ionale în domeniu. Stabilirea ca scop imediat al legii a „alinierii la normele juridice interna ionale şi la reglementările comunitare“ arată că dispozi iile sale trebuie completate şi interpretate în sensul şi spiritul acestora din urmă. Regimul juridic al protec iei atmosferei are la bază „respectarea principiului de abordare integrată a protec iei mediului“ (art. 2).

154

Un alt principiu important al dreptului mediului, afirmat specific în domeniu, este cel al informării publice privind calitatea aerului înconjurător (art.21(1) şi al obliga iei colective al tuturor autorită ilor publice de a asigura accesul la informa ia respectivă (art.21). Depăşirea pragurilor de alertă se aduce la cunoştin ă publicului în mod operativ, prin cele mai eficiente mijloace de informare în masă, de către autoritatea de mediu competentă, indicându-se măsurile ce se impun pentru protec ia popula iei şi a mediului. Sunt aplicabile desigur şi celelalte principii generale operante în domeniul dreptului mediului, precum: principiul precau iei, „poluatorul plăteşte“, prevenirii, corectarea la sursă, regula folosirii celor mai bune tehnici disponibile care nu implică costuri excesive. În sfârşit, reglementarea-cadru în materie prevede expres că dispozi iile sale urmăresc şi trebuie interpretate în sensul „asigurării dreptului fiecărei persoane la un mediu de calitate“ care, în acest context, reprezintă mai ales un drept la un aer de calitate. 1.1. Strategia na ională pentru protec ia atmosferei Elaborată şi actualizată periodic de către autoritatea publică centrală pentru protec ia mediului şi aprobată de Guvern, Strategia na ională privind protec ia atmosferei are următoarele obiective68: • men inerea calită ii aerului înconjurător în zonele în care se încadrează în limitele prevăzute de normele în vigoare pentru indicatorii de calitate; • îmbunătă irea calită ii aerului înconjurător în zonele în care nu se încadrează în limitele prevăzute de normele în vigoare pentru indicatorii de calitate; • adoptarea măsurilor necesare pentru limitarea până la eliminare a efectelor negative asupra mediului în context transfrontier; • îndeplinirea obliga iilor asumate prin acordurile şi tratatele interna ionale la care România este parte şi participă la cooperarea interna ională în domeniu. După cum se poate observa, atât reglementarea legală, cât şi strategia na ională în materie nu urmăresc o puritate iluzorie a atmosferei, ci tind să limiteze şi să păstreze poluarea aerului în limite care să nu o facă periculoasă pentru om şi pentru mediu. Obiectivele de calitate a aerului, pragurile de alertă şi valorile-limită sunt fixate prin ordin ministerial, în conformitate cu defini iile cuprinse în directivele Uniunii Europene. Astfel, obiectivele de calitate sunt „nivelul
Strategia în curs a fost aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.731 din 14 mai 2004 şi are ca scop declarat « crearea cadrului necesar pentru dezvoltarea şi implementarea unui sistem integrat de gestionare a calită ii aerului, eficient din punct de vedere economic ».
68

155

2. transport. la nivel na ional. în scopul de a evita. pragul de alertă este „nivelul peste care există un risc pentru sănătatea oamenilor în urma unei expuneri de scurtă durată şi fa ă de care trebuie să se ia măsuri imediate. ac iunea sa este completată de cea a autorită ilor publice centrale pentru sănătate.3. Evaluarea calită ii aerului înconjurător pentru teritoriul 156 . 7). La nivel local ac ionează. Cadrul institu ional Cadrul institu ional de aplicare a legisla iei protec iei atmosferei este asigurat şi ac ionează structurat la două niveluri – central şi local – şi în planuri „orizontale“: organismele cu activitate specializată şi cele cu ac iune conexă şi complementară. industrie şi comer . monitorizarea calită ii aerului şi a nivelului emisiilor precum şi controlul surselor de poluare (pe categorii). iar valorile-limită reprezintă „nivelul fixat pe baza cunoştin elor ştiin ifice. autorită ile publice teritoriale pentru protec ia mediului.de concentra ie de substan e poluante în atmosferă. 1. de a preveni. Gestiunea protec iei aerului Ac iunea de gestionare a protec iei aerului înconjurător are două componente principale: evaluarea şi. 5). fixat pe baza cunoştin elor ştiin ifice. 1. pentru lucrări publice şi amenajarea teritoriului. pentru coordonarea administra iei publice locale. Autorită ile publice centrale şi locale au obliga ia să asigure schimbul de informa ii. inclusiv al celor necesare în activitatea de elaborare şi punere în aplicare a strategiilor sectoriale legate de protec ia atmosferei şi al celor referitoare la cele mai bune tehnici disponibile care nu implică costuri excesive (art. primăriile şi consiliile locale. prevenirii sau reducerii efectelor dăunătoare asupra sănătă ii omului sau mediului. într-o perioadă dată. conform legisla iei în vigoare“. autorită ile teritoriale cu atribu ii pertinente au obliga ia să pună la dispozi ia autorită ilor teritoriale de protec ie a mediului informa iile şi documentele necesare în activitatea de gestionare a calită ii aerului. de asemenea. Astfel. în principal. agricultură şi alimenta ie. care se atinge într-o perioadă dată şi care nu trebuie depăşit după ce a fost atins“. consiliile jude ene. mai ales prin strategiile de dezvoltare a sectoarelor de activitate pe care le coordonează şi care trebuie să poarte avizul autorită ii de mediu. autoritatea publică centrală pentru protec ia mediului „este cea mai înaltă autoritate de decizie şi control în domeniul protec iei atmosferei“ (art. în scopul evitării. de a reduce efectele nocive ale acestor substan e pentru sănătatea umană ori pentru mediu. respectiv. direc iile departamentale de sănătate publică.

României se efectuează pe baza valorilor limită şi a valorilor de prag, în raport cu standardele na ionale şi comunitare. Evaluarea şi gestionarea calită ii aerului se asigură prin Sistemul na ional de evaluare şi gestionare integrată a calită ii aerului, din care fac parte: Sistemul na ional de inventariere a emisiilor de poluan i atmosferici şi Sistemul na ional de monitorizare a calită ii aerului. Instrumentele de realizare sunt planurile şi programele de gestionare a calită ii aerului. La nivel central se elaborează Planul na ional de ac iune în domeniul protec iei atmosferei, revizuit, după caz, în func ie de progresele din domeniul protec iei atmosferei şi de cerin ele protec iei mediului, ca parte integrantă a Planului na ional de ac iune pentru protec ia mediului. În cadrul Sistemului na ional de inventariere a emisiilor de poluan i atmosferici se elaborează Inventarul na ional al emisiilor de poluan i atmosferici; în acesta este inclusă şi evaluarea emisiilor de gaze cu efect de seră şi a celor care afectează stratul de ozon. În plan sectorial ac ionează Programul na ional de reducere progresivă a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot, compuşi organici volatili şi amoniac, precum şi Programul na ional de reducere a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din instala ii mari de ardere, cu reglementările legale aferente. Controlul, ca element al gestiunii urmează regula „la sursă“, admisă şi promovată la nivelul dreptului comunitar, şi, în acest context, este reglementat controlul surselor fixe şi stipulate obliga iile titularilor de activitate, cel al surselor mobile şi al surselor difuze şi stabilite obliga iile utilizatorilor surselor mobile de poluare, precum şi controlul produselor şi al substan elor care pot afecta calitatea atmosferei. 2. Măsuri na ionale pentru protec ia stratului de ozon În vederea promovării ac iunilor necesare aplicării la nivel na ional a prevederilor Conven iei de la Viena privind protec ia stratului de ozon, a Protocolului de la Montreal (1987) şi a Amendamentului la acesta (Londra 1990), precum şi a legisla iei interne specifice, prin Hotărârea Guvernului nr. 243/1995 s-a constituit Comitetul Na ional pentru Protec ia Stratului de Ozon (CNPSO) şi s-au adoptat o serie de măsuri legate de obliga iile persoanelor fizice şi juridice care produc, importă, exportă, recuperează, reciclează, regenerează, stochează, comercializează sau utilizează substan ele men ionate în anexele Protocolului de la Montreal. De asemenea, prin Ordinul ministrului apelor, pădurilor şi protec iei mediului nr. 506 din 17 septembrie 1996 s-a aprobat Procedura de reglementare a activită ilor de import şi export cu substan e, produse şi echipamente înscrise în anexele Protocolului de la Montreal privind substan ele care epuizează stratul de ozon. Potrivit acestuia, activită ile de import şi/sau export cu substan e, produse şi echipamente înscrise în anexele A, B, C, D
157

şi E ale Protocolului de la Montreal sunt supuse eliberării acordului de mediu (de către autoritatea centrală în materie), care fundamentează emiterea licen ei de import sau export (de către autoritatea centrală cu atribu ii în domeniul comer ului). Prin Ordonan a Guvernului nr. 89/1999 (aprobată şi modificată prin Legea nr. 159/2000) privind regimul comercial şi introducerea unor restric ii la utilizarea hidrocarburilor halogenate care distrug stratul de ozon s-a instituit un ansamblu de măsuri vizând importul, exportul, vânzarea, utilizarea, recuperarea, reciclarea şi reglementarea substan elor care epuizează stratul de ozon, aflate în stare pură sau amestecuri în care depăşesc concentra ia de 1%, exprimată în procente de masă, atunci când ele se află în vrac în containerele lor de transport, precum şi a echipamentelor şi produselor care con in substan ele aferente (precizate în anexa actului normativ). Pentru atingerea obiectivelor Protocolului de la Montreal s-au stabilit astfel o serie de restric ii privind regimul comercial şi utilizarea hidrocarburilor halogenate care epuizează stratul de ozon, precum: interzicerea importului şi exportului substan elor chimice prevăzute în anexă, al echipamentelor, tehnologiilor şi produselor din sau către ările care nu sunt parte la protocol, a importului şi exportului şi punerea în circula ie pe pia ă a substan elor chimice prevăzute la pct. 4 din anexă (alte clorofluorocarburi total halogenate), importul unor substan e chimice provenite din opera iuni de recuperare, reciclare sau regenerare, reexportul altora, importul, exportul şi punerea în circula ie a autovehiculelor de orice fel, inclusiv a navelor şi aeronavelor echipate cu unită i de aer condi ionat, noi sau folosite, care func ionează cu substan e chimice clasificate ş.a. (art. 3, alin. 1). În privin a altor substan e chimice s-a dispus măsura contingentării consumului (art. 3, alin. 2) pentru fiecare tip de substan e şi pentru fiecare perioadă cuprinsă între 1 ianuarie şi 31 decembrie a fiecărui an. De asemenea, s-au interzis importul, exportul şi punerea în circula ie pe pia ă a aerosolilor care con in substan e clasificate periculoase pentru stratul de ozon, cu unele excep ii, utilizarea anumitor substan e chimice în sisteme noi de răcire industrială, la fabricarea unită ilor mobile de climatizare, a produselor de sterilizare şi în alte domenii noi ori producerea pe teritoriul României, inclusiv în unele zonele libere, a substan elor cuprinse în anexa 4, a stingătoarelor de incendii ş.a. Este vorba despre o particularizare la condi iile interne a obliga iilor prevăzute în Protocolul de la Montreal, cu amendamentele ulterioare. O aten ie specială se acordă etichetării produselor şi echipamentelor care con in substan e clasificate ca periculoase pentru stratul de ozon, în sensul obliga iei aplicării pe acestea a unei etichete, situate la loc vizibil, având inscrip ia „Con in substan e care epuizează ozonul“. Evident,

158

opera iunile permise limitativ şi condi ionat sunt supuse ob inerii acordului de mediu şi celorlalte formalită i vamale şi de altă natură. În privin a sanc iunilor, pe lângă cele tradi ionale – contraven ionale şi penale – sunt prevăzute cumulativ şi suspendarea acordului de mediu şi interdic ia de a mai desfăşura activită i cu substan e calificate ca distructive de ozon pe o perioadă de trei ani de la constatarea încălcărilor prevederilor ordonan ei. Prin Hotărârea Guvernului nr.58 din 22 ianuarie 2004 s-a aprobat Programul na ional de eliminare treptată a substan elor care epuizează stratul de ozon, actualizat.

Capitolul XIV PROTEC IA APELOR ŞI A ECOSISTEMELOR ACVATICE Apa reprezintă un element indispensabil existen ei vie ii pe planetă, o resursă naturală regenerabilă, vulnerabilă şi limitată, materie primă pentru activită i productive, sursă de energie şi cale de transport şi, nu în ultimul rând, un factor determinant în men inerea echilibrului ecologic. Deşi acoperă trei pătrimi din suprafa a Terrei şi constituie 75% din esuturile vii, iar la nivelul Universului este mai rară decât aurul, apa rămâne o resursă naturală limitată, inegal distribuită în timp şi spa iu. La această situa ie contribuie mai mul i factori: repartizarea neuniformă geografic şi temporal, calitatea diversă, fenomenul masiv şi global de poluare ş.a. Cu precădere în ultimul secol, două fenomene majore – creşterea demografică şi boom-ul tehnologic – au făcut ca consumul de apă şi poluarea acesteia să ducă la o criză majoră, cu multiple implica ii. Estimările arată că 70 la sută din apa consumată pe Glob (incluzând apa derivată din râuri şi cea pompată din subteran) este utilizată pentru iriga ii, aproximativ 20 la sută, în industrie, şi numai 10 procente sunt folosite în scopuri casnice. Urbanizarea, industrializarea şi redirijarea apei spre sectoarele economice mai productive sunt fenomene care marchează starea actuală a calită ii acestei resurse şi indică principalii factori de risc în domeniu. Degradarea şi poluarea intensă a apelor de suprafa ă şi subterane au adăugat noi dimensiuni acestei crize planetare. Aşa se face că, astăzi, o persoană din cinci nu bea apă sigur potabilă, jumătate din popula ie este lipsită de condi ii sanitare satisfăcătoare, şi milioane de persoane mor în fiecare an de maladii provocate de poluarea

159

faleza şi plaja mării. de interes na ional. Într-o reglementare mai veche. pct. degradarea şi poluarea sa antrenează daune ecologice (atingeri ale faunei şi florei). cu bogă iile lor naturale şi cu poten ialul energetic valorificabil. petrecerea timpului liber). 1. deoarece izvorul face parte integrantă din fond. Statutul juridic general actual al apelor Potrivit art. apele maritime interioare. plajele. digurile de apărare împotriva inunda iilor (pct. Potrivit Legii nr.19). adăugirile către mal şi locurile de unde s-a retras apa mării.13). cel ce este proprietarul terenului este şi proprietarul izvorului. cu albiile lor minore. afectează activită ile turistice (plaje. canalele navigabile (pct. piscicultura. Prin amploarea şi gravitatea sa. 579 Cod civil. malurile unde trag vasele”. cu prizele aferente (pct. reglementarea juridică tinde să confere accesului la apă (de calitate) statutul de drept uman fundamental (fie ca unul de-sine-stătător. canalele magistrale şi re elele de distribu ie pentru iriga ii.apei. porturile maritime şi fluviale (pct. agricultura (irigarea. privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia. atunci când apa devine improprie anumitor procese de fabrica ie. potrivit art. legea prevede că „cel ce are un izvor pe 160 . lacurile de acumulare şi barajele acestora (19). resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental. malurile şi cuvetele lacurilor. marea teritorială şi fundul apelor maritime. fac obiectul exclusiv al proprietă ii publice. concilicultură) şi chiar industriei. art. fie alterându-i gustul. apele cu poten ial energetic valorificabil. în condi iile în care apa nu poate fi înlocuită cu nimic. ărmurile. Totodată.16). În privin a apelor de izvor. fie contaminând pânzele freatice care servesc la alimentarea umană.476 din Codul civil consideră ca „dependin e ale domeniului public” printre altele . „fluviile şi râurile navigabile sau plutitoare.136(2) din Constitu ia României.3). bunurile proprietate publică sunt inalienabile. Apa este indispensabilă mediului viu. reac ionând la asemenea realită i. Astfel. fac parte din domeniul public al statului: apele de suprafa ă.213 din 17 noiembrie 1998. apele subterane. căile navigabile interioare (anexă. pescuit. fie ca un aspect al dreptului la un mediu sănătos şi echilibrat ecologic). problematica acvatică constituie una dintre problemele ecologice globale majore ale secolului XXI. în condi iile legii organice ele pot fi date în administrarea regiilor autonome ori institu iilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate. Ele reduc mai ales cantitatea de apă potabilă.22). marea teritorială. porturile naturale sau artificiale.

cheltuielile aferente efectuării serviciilor necesare acestor opera ii. tratată. poartă importante consecin e de ordin juridic. indiferent statutului juridic (de proprietate) al acestora.195/2005 (art.G. Proprietarul terenului poate opri apa izvorului şi să o împiedice să curgă pe fondul inferior. instan ele nu vor putea interveni. nefiind „un produs comercial oarecare”. fiind preluată pe această cale noua concep ie comunitară în materie. fără însă a vătăma dreptul ce proprietarul fondului inferior este dobândit sau prin vreun titlu sau prin prescrip ie asupra acestui izvor“. sursă de energie şi cale de transport) care. „trebuie protejat. În acelaşi timp. cunoaşterea.1(1). 579 Cod civil are două excep ii: a) proprietarul fondului vecin a dobândit un drept asupra izvorului şi b) apa izvorului este necesară locuitorilor unei localită i rurale. element indispensabil pentru via ă şi pentru societate. deoarece legea le permite să rezolve contesta iile numai în cazul în care apele sunt curgătoare. nr. (art. conferă apei un dublu statut: pe de o parte. oferită spre utilizare. ca „produs” rezultă că se are în vedere apa prelucrată. Regula cuprinsă în art. În acest ultim caz suntem în prezen a unei limitări. punerea în valoare şi utilizarea durabilă a resurselor de apă sunt ac iuni de interes general. proprietatea titularului acestui fond. a unei restric ii aduse dreptului de proprietate. O dată trecând pe terenul vecin. conservare. tratat şi apărat ca atare”. Din perspectivă ecologică. Poate desfiin a izvorul sau să-i schimbe cursul. în consens cu natura preponderent economică a construc iei vest-europene. în actuala redactare. În acest sens. art. apa izvorului devine.55) distinge între protec ia apelor de suprafa ă şi subterane şi a ecosistemelor acvatice (care are ca obiect men inerea şi îmbunătă irea calită ii şi productivită ii biologice ale acestora.11). în scopul evitării unor efecte negative asupra mediului. Această ultimă calificare. În caz de conflict cu vecinii. îmbunătă ire a calită ii şi de utilizare ra ională a surselor de apă. Astfel. legea nr.107/1996.U. O.107/1996. sănătă ii umane şi bunurilor materiale) şi conservarea. cu consecin ele juridice aferente. are un pre şi un proprietar. Legea-cadru în domeniu are ca obiectiv principal stabilirea unui regim de protec ie. cel de „factor determinant în men inerea echilibrului ecologic” (resursă naturală regenerabilă. caz în care pre ul său cuprinde. protec ia şi îmbunătă irea calită ii apelor costiere şi maritime (care urmăreşte reducerea progresivă a 161 . cel de „patrimoniu natural” (materie primă pentru activită i productive.proprietatea sa poate face orice întrebuin are cu dânsul. prin accesiune. vulnerabilă şi limitată. fiind o „marfă” apa intră în circuitul comercial. protec ia. 2. în primul rând. iar pe de alta. împrumutată tale quale din considerentele directivei-cadru privind apa 2000/60/CEE.Regimul de protec ie şi utilizare durabilă prevăzut de Legea nr.

precum şi apele subterane. marea teritorială şi fundul apelor maritime. protec ie şi îmbunătă ire a mediului subacvatic. legea stabileşte că apar in domeniului public al statului apele de suprafa ă cu albiile lor minore cu lungimi mai mari de 5 km şi cu bazine hidrografice ce depăşesc suprafa a de 10 km2. 107/1996). Se mai adaugă o serie de măsuri precum: integrarea aspectelor cantitative şi calitative atât pentru apele de suprafa ă cât şi pentru apele subterane care apar in aceluiaşi sistem ecologic. indiferent de forma de proprietate. fundul apelor maritime interioare şi al mării teritoriale. cu orice titlu. Ca principii ale regimului de conservare.2 lit k). una dintre acestea fiind reprezentată de terenurile aflate permanent sub ape. resursele de apă.evacuărilor.f).i). „în condi iile utilizării durabile a resurselor de apă”. Albiile minore cu lungimi mai mici de 5 km şi cu bazine hidrografice ce nu depăşesc suprafa a de 10 km2. de suprafa ă şi subterane sunt monopolul natural de interes strategic. Potrivit art. exercitat prin autoritatea publică centrală din 162 . prevenirii. art. apele maritime interioare. În privin a acestuia din urmă. cu bogă iile lor naturale şi poten ialul valorificabil. deoarece echilibrul acestora este strâns influen at de calitatea apelor interioare care se varsă în acestea”. Apa subterană poate fi folosită de către proprietarul terenului numai în măsura în care este utilizată cu respectarea normelor sanitare şi de protec ie a calită ii mediului (art.2 lit. este un drept exclusiv al Guvernului. cuvetele lacurilor la nivelurile maxime de reten ie. No iunea de patrimoniu natural „care trebuie protejat” semnifică în primul rând un regim de protec ie şi conservare a componentelor sale acvatice indiferent de natura şi titularul dreptului de proprietate asupra lor. în func ie de destina ia lor. Legea nr. pe care apele nu curg permanent apar in de inătorilor.4 din Legea nr. stabilirea regimului de folosire a acestora. şi anume: albiile minore ale cursurilor de ape. 3 (3)). malurile şi cuvetele lacurilor. ai terenurilor pe care se formează sau curg (art.107/1996. cu men inerea şi cu ameliorarea calită ii şi regenerării natural a apelor (art. La rândul său.2 lit. faleza şi plaja mării. 18/1991 împarte terenurile. sunt prevăzute: principiul precau iei. apar in proprietarului albiei apei. gospodărirea durabilă a apei şi reparti ia ra ională şi echilibrată a acestei resurse. emisiilor sau pierderilor de substan e prioritare/prioritar periculoase în scopul atingerii obiectivelor de calitate stipulate în Conven ia privind protec ia Mării Negre împotriva poluării din 1992). Insulele care nu sunt în legătură cu terenurile cu mal la nivelul mediu al apei. 3(4) din Legea nr. hidrologic şi hidrogeologic (abordarea integrată. promovarea utilizării durabile a apelor pe baza protec iei pe termen lung a resurselor disponibile de apă (art. cu men iunea legală că „trebuie să se ină seama de vulnerabilitatea ecosistemelor acvatice situate în Delta Dunării şi în Marea Neagră. în cinci categorii. evitării daunelor la sursă şi poluatorul-plăteşte.

stipulate de lege. utilizarea. precum şi prin cercetări multidisciplinare. Modul de organizare a Fondului na ional de date hidrologice şi de gospodărire a apelor şi a Cadastrului apelor se stabileşte de către autoritatea publică centrală cu atribu ii în domeniul apelor. hidrologice. la toate nivelurile administra iei publice. men inerea sau îmbunătă irea resurselor de apă pentru satisfacerea nevoilor sociale şi economice. observa ii şi măsurători asupra fenomenelor hidrometeorologice şi resurselor de apă. precum şi la prevenirea şi combaterea ac iunilor distructive ale apelor. colaborarea şi cooperarea strânsă. conduc la cunoaşterea. prin mijloace tehnice şi măsuri legislative. Fondul na ional de date de gospodărire a apelor include şi eviden a apelor ce apar in domeniului public din Cadastrul apelor. atât sub aspect cantitativ. prin unită i de profil. spre realizare. în condi iile legii. în scopul dezvoltării durabile. inclusiv de prognoze a evolu iei naturale a acestora. hidrogeologice. a 163 . ca şi a evolu iei lor sub efectele antropice. economice şi administrative. cât şi calitativ. Gospodărirea apelor trebuie să considere ca un tot unitar apele de suprafa ă şi subterane. iar faza atmosferică a circuitului apei în natură poate fi modificată artificial numai de MMGA şi de cei autoriza i de acesta. de către MMGA.Gospodărirea cantitativă şi calitativă a resurselor de apă Conceptul central în realizarea regimului juridic general al domeniului îl reprezintă cel de gospodărire a apelor. complexă. care presupun. Ea se desfăşoară şi se întemeiază pe cunoaşterea ştiin ifică. valorificarea ra ională. 3. definită ca ansamblul activită ilor care. apele din domeniul public sunt date în administrare Administra iei Na ionale „Apele Române”. Gospodărirea apelor se bazează pe principiul solidarită ii umane şi interesului comun. iar inerea la zi a acestuia se asigură de Administra ia Na ională „Apele Române” (art. Totalitatea bazelor de date meteorologice. Principalul instrument folosit în acest scop este programul de monitoring realizat conform unor anumite cerin e. reglementarea naviga iei şi a activită ilor conexe acesteia pe căile navigabile se face de Ministerul Transporturilor. în vederea evaluării coerente şi cuprinzătoare a stării corpurilor de apă. de gospodărire cantitativă şi calitativă a apelor constituie Fondul na ional de date de gospodărire a apelor. obiectivele şi instrumentele de realizare a lor au fost stabilite în consecin ă. la protec ia împotriva epuizării şi poluării acestor resurse.35 (5).domeniul apelor. a utilizatorilor de apă. stabilit unitar de Administra ia Na ională „Apele Române”. În consens cu un asemenea regim. realizată printr-o activitate unitară şi permanentă de supraveghere. cantitativă şi calitativă a resurselor de apă ale ării. În contextul transpunerii în dreptul na ional a reglementărilor comunitare în materie.

a celor din sistemele de alimentare cu apă şi canalizare (art.6(2). cu avizul Administra iei Na ionale „Apele Române” şi cu aprobarea comitetului de bazin. pe baza schemelor directoare de management şi amenajare a apelor. după consultarea utilizatorilor autoriza i. inunda iilor sau unui risc de lipsă de apă din cauza supraexploatării resursei. norme de calitate a resurselor de apă legate de func iile apei. ra ională şi integrată a apelor se organizează şi se desfăşoară pe bazine hidrografice. supravegherea. se aplică restric ii temporare de folosire a resurselor de apă. Activitatea de gospodărire unitară. Gospodărirea cantitativă a apelor presupune obliga ia utilizatorilor de apă de a economisi apa prin folosire judicioasă (ceea ce implică folosirea celor mai bune tehnologii disponibile. Autorită ile publice stabilesc.reprezentan ilor colectivită ilor locale şi a popula iei pentru realizarea maximului de profit social (art. Gestionarea cantitativă şi calitativă a resurselor de apă.15 (1). Gospodărirea calitativă se bazează pe regula generală conform căreia poluarea în orice mod a resurselor de apă este interzisă (art. elaborate de direc iile de ape. precum şi cea de a asigura între inerea şi repararea instala iilor proprii şi. stabilite prin planuri de restric ii şi folosire a apei în perioade deficitare. pentru por iunea din aceasta care este cuprinsă pe teritoriul românesc. cu respectarea regimului juridic în domeniu se realizează de Administra ia „Apele Române” prin direc iile de ape din subordinea acesteia. iar elaborarea strategiei şi politicii na ionale în domeniul gospodăririi apelor se realizează de către MMGA. autoritatea publică centrală din domeniul apelor elaborează planul de management al acestui bazin hidrografic interna ional. secetei.14). după caz. Măsurile de restric ii sunt obligatorii pentru to i utilizatorii de apă şi se asimilează cu situa ia de for ă majoră. normele privind calitatea apei potabile. Pentru a face fa ă unui pericol sau consecin elor unor accidente. din cauza secetei sau a altor calamită i naturale. debitele de apă autorizate nu pot fi asigurate tuturor utilizatorilor autoriza i. precum şi un consum mic de apă prin recircularea şi/sau refolosirea apei). care se aduc la cunoştin ă publicului. 164 . care permit utilizarea unor cantită i reduse de apă. inclusiv apele de coastă ale Mării Negre. în acest scop. iar autoriza ia de gospodărire a apelor se subordonează acestora (art.12). inspec ia sanitară şi gestiunea acesteia. Cum România face parte din bazinul hidrografic interna ional al fluviului Dunărea. autorită ile publice sunt în drept să ia măsuri de limitare sau de suspendare provizorie a folosirii apei. în situa ia în care. ca entită i geografice indivizibile de gospodărire cantitativă şi calitativă a resurselor de apă.

9 (4). se instituie o serie de obliga ii pentru utilizatorii de apă (art.10). Pentru protec ia resurselor de apă. corespunzătoare calitativ. refacerea rezervei intangibile de apă după incendii. notificări. Apele de suprafa ă sau subterane pot fi folosite liber.17). inspec ia sanitară şi controlul zonelor naturale utilizate pentru îmbăiere. Regimul de folosin ă a apelor Gospodărirea cantitativă şi calitativă a apelor se realizează şi prin reglementarea regimului de folosire a apelor. alimentarea cu apă pentru animale. îmbăiat şi alte trebuin e gospodăreşti. iar depăşirea acestora este depăşită (art. iar în scopul folosirii ra ionale şi protejării calită ii resurselor de apă. au prioritate.9(3).16). fa ă de alte folosin e. cu respectarea normelor sanitare şi de protec ie a calită ii apelor.15 (5). precum şi pentru asigurarea igienei şi sănătă ii popula iei. autoriza ii 165 . Dreptul de folosin ă a apelor de suprafa ă sau subterane. în anumite condi ii (art. de orice persoană fizică (art.4. inclusiv a celor arteziene se stabileşte prin autoriza ii de gospodărire a apelor şi se exercită potrivit condi iilor astfel prevăzute şi prevederilor legale în materie. Regimul juridic aferent este caracterizat prin următoarele reguli: Prioritatea satisfacerii cerin elor de apă ale popula iei fa ă de folosirea apei în alte scopuri. în folosul altor activită i (art. precum şi debitele necesare men inerii echilibrului ecologic al habitatului acvatic. Interzicerea restrângerii utilizării apei potabile pentru popula ie. 5. precum şi limitele de încărcare cu poluan i a apelor uzate evacuate în resursele de apă. adăpat. norme privind calitatea apelor utilizate pentru îmbăiere şi referitoare la supravegherea. Limitele de descărcare înscrise în avizul sau autoriza ia de gospodărire a apelor reprezintă limite maxime admise. pentru băut.9(2). legea stabileşte o serie de interdic ii (art. Apele subterane. Monitorizarea calită ii apei potabile. Avize. apele interioare din afara zonelor de restric ie pot fi utilizate liber. utilizarea apelor subterane se face pe baza rezervelor determinate prin studii hidrogeologice (art. udat. sunt destinate în primul rând pentru alimentarea cu apă a popula iei şi animalelor. spălat. pe propria răspundere.

Potrivit defini iei legale. precum şi pe o distan ă de 500 m în jurul acestora sunt permise numai în baza unui aviz de amplasament emis de către R. Ob inerea avizului de amplasament nu exclude obliga ia ob inerii avizului de gospodărire a apelor şi a celorlalte avize prevăzute de lege. ce se construiesc pe ape sau care au legătură cu apele. cerute pentru efectuarea lucrărilor care se construiesc pe ape sau care au legătură cu apele. hidrologice sau hidrogeologice. avizul de amplasament şi avizul de gospodărire a apelor sunt avize conforme. 279 din 11 aprilie 1997 al ministrului apelor. Astfel. ca şi amplasarea unor obiective şi desfăşurarea de activită i în zonele de protec ie ale platformelor meteorologice. notificări şi/sau autoriza ii administrative. Avizul de gospodărire a apelor reprezintă reglementarea tehnicojuridică ce condi ionează: a) finan area şi execu ia obiectivelor noi de investi ii ce urmează a fi construite pe ape sau care au legătură cu apele. inclusiv de noi locuin e. acestea se emit în baza reglementărilor elaborate şi aprobate de autoritatea administra iei publice centrale cu atribu ii în domeniul apelor.A.Un alt instrument de prevenire şi combatere a poluării apelor îl reprezintă controlul prealabil al activită ilor poluante pe calea obligativită ii unor avize. Potrivit Legii apelor nr. conform Normelor metodologice aprobate prin Ordinul nr. Documenta iile pentru fundamentarea solicitării avizului de gospodărire a apelor trebuie să se bazeze pe studii meteorologice. precum şi cele care nu necesită un atare aviz sunt stabilite prin ordin al ministrului de resort. c) realizarea de lucrări de interes public. 107/1996. Avizul îşi pierde valabilitatea după doi ani de la emitere. avizul şi autoriza ia de gospodărire a apelor sunt acte ce condi ionează din punct de vedere tehnic şi juridic execu ia lucrărilor construite pe ape sau în legătură cu apele şi cu func ionarea sau exploatarea acestor lucrări. pădurilor şi protec iei mediului. „Apele Române“ sau filialele sale bazinale. b) dezvoltarea. precum şi func ionarea şi exploatarea celor existente şi reprezintă principalele instrumente folosite în administrarea domeniului apelor. după caz. modernizarea sau retehnologizarea unor procese tehnologice sau a unor instala ii existente ale utilizatorilor de apă. Prevederile avizului de amplasament. Categoriile de lucrări şi activită i pentru care sunt necesare solicitarea şi ob inerea avizului de gospodărire a apelor. amplasarea în zona inundabilă a albiei majore de obiective economice şi sociale. posesorul unui 166 . pe studii de gospodărire a apelor şi de impact al lucrărilor respective asupra resurselor de apă şi asupra zonelor riverane. 554/2004. Dacă execu ia lucrărilor respective nu a început în acest interval. precum şi refuzul de emitere a acestuia pot fi contestate potrivit Legii contenciosului administrativ nr.

investitorul are obliga ia să notifice Administra ia Na ională „Apele Române“ cu cel pu in 20 de zile înainte de începerea execu iei. agrement sau ca receptor pentru apele evacuate de către al i utilizatori de pe teritoriile localită ilor. d) dreptul de folosin ă a albiilor minore. act care nu mai presupune solicitarea şi eliberarea avizului de gospodărire a apelor. inclusiv construc iile şi instala iile ce se execută pe litoralul Mării Negre. după utilizare. precum şi în alte scopuri neexceptate prin Legea apelor. în scris. a apelor din descărcări sau drenaje. după caz: a) dreptul de folosin ă a apelor de suprafa ă pentru alimentări cu apă potabilă sau industrială. 54 din Legea nr. utilizatorul de apă dobândeşte.aviz de gospodărire a apelor are obliga ia să anun e emitentului. construc iilor şi instala iilor executate pe ape sau care au legătură cu apele şi a căror promovare a fost reglementată prin aviz de gospodărire a apelor. Punerea în func iunea sau darea în exploatare a lucrărilor care se construiesc pe ape sau care au legătură cu apele se face numai în baza autoriza iei de gospodărire a apelor. subterane. 167 . iriga ii. data de începere a execu iei cu zece zile înainte de aceasta. inclusiv a celor arteziene. construite pe ape sau care au legături cu apele de suprafa ă. ca şi dreptul de folosin ă a apelor subterane. faleza şi plaja mării şi pe fundul apelor maritime interioare şi mării teritoriale. lacuri. Pentru anumite categorii de lucrări. în condi iile prevăzute de lege. în receptorii naturali – cursuri de apă. 107/1996 introduce obliga ia notificării. naviga ie. c) dreptul de func ionare sau exploatare a lucrărilor. producerea de energie electrică. a apelor de mină sau de zăcământ. Autoriza ia reprezintă reglementarea tehnico-juridică ce condi ionează punerea în func iune sau exploatarea obiectivelor noi şi existente de investi ie. Marea Neagră – sau de injectare în subsol a apelor uzate. piscicultură. 107/1996. a plajei şi a ărmului mării în alte scopuri decât cele pentru plimbare sau recreere. iar notificarea punerii în func iune a lucrărilor şi activită ilor respective elimină obligativitatea ob inerii autoriza iei de gospodărire a apelor. pentru alimentări cu apă. Notificarea reprezintă un proces complex având ca rezultantă eliberarea de către autorită ile competente a unui act în baza căruia beneficiarul sau titularul de investi ie poate să execute sau să pună în func iune anumite categorii de lucrări sau activită i desfăşurate pe ape sau în legătură cu acestea pentru care Legea apelor nr. expres prevăzute în art. b) dreptul de evacuare. Notificarea începerii execu iei lucrărilor şi activită ilor stabilite prin ordin scuteşte ob inerea avizului de gospodărire a apelor. Prin autoriza ia de gospodărire a apelor. flotaj.

f) dreptul de exploatare a agregatelor minerale necesare gospodăriilor individuale sau interesului public local. dacă lipsurile constatate cu ocazia verificării în teren permit punerea în func iune a investi iei. care face parte integrantă din autoriza ia de gospodărire a apelor. avarii sau accidente şi altele asemenea. fără pericol. prin consiliile locale. Pentru corpurile de apă care nu au atins starea bună sau poten ialul ecologic bun în perioada prevăzută în schema directoare se impune reactualizarea prevederilor autoriza iilor de gospodărire a apelor. Avizul şi autoriza ia de gospodărire a apelor nu exclud obligativitatea ob inerii acordului şi autoriza iei de mediu. din punct de vedere al gospodăririi apelor. Autoriza ia de gospodărire a apelor se poate acorda şi pe durată limitată. potrivit prezentei legi. motivat. oferit la solicitarea administra iei publice. Aceasta se eliberează în baza constatării tehnice de teren. eliberarea ei. darea în func iune a investi iei. Dacă este cazul. trebuie impuse prevederi specifice privind mijloacele de supraveghere. construc iilor şi instala iilor se înscrie în regulamentul de exploatare. modalită ile de control tehnic şi mijloacele de interven ie în caz de incidente. dacă sunt respectate prevederile legale privind gospodărirea apelor pentru punerea în exploatare a lucrărilor şi exactitatea datelor cuprinse în cererea de autorizare şi în documenta ia anexată la aceasta. lacurilor.cel mai târziu o dată cu recep ia investi iilor -. emitentul autoriza iei de gospodărire a apelor va fixa un termen pentru efectuarea remedierilor sau a completărilor necesare. Prin autoriza ia de gospodărire a apelor. cât şi prin actele complementare acesteia. în prezen a beneficiarului . fără despăgubiri. emitentul autoriza iei de gospodărire a apelor poate refuza. în următoarele cazuri: 168 .000 de metri cubi anual. iar modul de exploatare şi între inere a lucrărilor. băl ilor şi din ărmul mării. prin exploatări organizate. din albiile sau malurile cursurilor de apă. în limita cantită ii maxime de 5. Autoriza ia de gospodărire a apelor se eliberează în baza constatării tehnice în teren. Dacă la verificarea în teren se constată lipsuri de natură a nu permite. construc iilor şi instala iilor se înscrie în regulamentul de exploatare. Autoriza ia de gospodărire a apelor poate fi modificată sau retrasă de către emitent. fără împiedicarea curgerii apelor mari şi fără afectarea construc iilor din zonă ce au legătură directă sau indirectă cu regimul de curgere a apelor. Modul de exploatare şi între inere a lucrărilor.e) dreptul de exploatare a agregatelor minerale. care face parte integrantă din autoriza ia de gospodărire a apelor.

de către cel care a decis măsura respectivă. fără despăgubiri. c)pentru abateri repetate sau grave de la condi iile de folosire sau de evacuare a apei. Autoriza ia de gospodărire a apelor poate fi modificată sau retrasă în situa ii în care apar cerin e noi de apă. 169 . în caz de pericol. Retragerea autoriza iei de gospodărire a apelor atrage după sine obligativitatea încetării activită ii. e) în situa ia în care lucrările sau instala iile sunt abandonate sau nu sunt între inute corespunzător. cât şi la eficien a tehnologiilor adoptate. pentru securitatea publică. prevăzute în autoriza ie. acordându-se despăgubiri potrivit legii. d) în cazuri de for ă majoră. dacă mediile acvatice sunt supuse unor condi ii critice necompatibile cu protejarea acestora.a) în interesul salubrită ii publice şi. d)în caz de poluare accidentală a resurselor de apă. c) în caz de pericol pentru mediul acvatic şi. Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor poate dispune şi oprirea activită ii poluatorului sau a instala iei care provoacă poluarea apelor până la înlăturarea cauzelor. precum şi în cazul în care utilizatorul nu realizează condi iile de siguran ă în exploatare. după caz. precum şi orice modificare sau retragere a unei autoriza ii de gospodărire a apelor trebuie motivate în scris solicitantului sau titularului de autoriza ie. care amenin ă sănătatea popula iei sau produce pagube ecologice . Autoriza ia de gospodărire a apelor poate fi suspendată temporar. caz în care de inătorul acestora este obligat ca. dacă modificarea sau retragerea este necesară pentru a înlătura o prejudiciere importantă a binelui comunită ii. ca şi alte măsuri stabilite de Ministerul Mediului şi Gospodăririi şi de Administra ia Na ională "Apele Române" . f) în situa ia nerealizării din vina beneficiarului a prevederilor programului de etapizare. b) pentru prevenirea sau asigurarea combaterii efectelor inunda iilor sau. să le demoleze. construc iile şi instala iile autorizate nu prezintă siguran ă în exploatare atât cu privire la rezisten a structurilor. Refuzul eliberării. din dispozi ia Administra iei Na ionale „Apele Române”. mai ales. anexă la actul de reglementare. în special. b)dacă lucrările. în următoarele cazuri: a)dacă nu s-au respectat condi iile impuse ini ial. În această ultimă situa ie. care trebuie satisfăcute cu prioritate. datorită schimbărilor naturale privind resursa de apă sau unor calamită i naturale intervenite asupra instala iilor utilizatorilor. ca şi pierderea drepturilor ob inute în baza prezentei legi.

o grijă deosebită pentru folosirea ra ională şi pentru protec ia calită ii apelor. refolosirea şi economisirea sa printr-o serie de stimuli economici integra i unui mecanism specific. pe baza analizei economice şi cu respectarea principiului poluatorul plăteşte (art. în caz de nerespectare a măsurilor stabilite pentru asigurarea condi iilor înscrise în autoriza ia de gospodărire a apelor. ca parte a modului de finan are în domeniu. evacuând. substan e impurificatoare cu concentra ii şi în cantită i mai mici decât cele înscrise în autoriza ia de gospodărire a apelor.Mecanismul economic din domeniul apelor Considerând apa drept o resursă naturală cu valoare economică în toate formele sale de utilizare. Mecanismul economic specific gospodăririi cantitative şi calitative a resurselor de apă include sistemul de contribu ii. Administra ia Na ională „Apele Române este singura în drept să constate cazurile în care se acordă bonifica ii sau se aplică penalită i. d)contribu ia pentru exploatarea nisipurilor şi pietrişurilor din albiile şi malurile cursurilor de apă ce intră sub inciden a prezentei legi. legea încurajează conservarea. c)contribu ia pentru poten ialul hidroenergetic asigurat prin barajele lacurilor de acumulare din administrarea Administra iei Na ionale „Apele Române. cât şi a concentra iilor şi cantită ilor de substan e impurificatoare evacuate în resursele de apă. inclusiv costuri implicate de mediu şi de resursă. b)contribu ia pentru primirea apelor uzate în resursele de apă.107/1996). utilizarea şi epurarea apei se fac sub controlul direct al personalului anume desemnat de autoritatea publică centrală de mediu. Penalită ile se aplică acelor utilizatori de apă la care se constată abateri de la prevederile reglementate atât pentru depăşirea cantită ilor de apă utilizate. El se aplică tuturor utilizatorilor. Pe toată durata acestui regim. constant. În acest sens se aplică principiul recuperării costurilor serviciilor de apă. o dată cu apele uzate epurate. 6. Bonifica iile se acordă utilizatorilor de apă care demonstrează. Contribu ii specifice de gospodărire a apelor sunt (art.De asemenea se poate institui un regim de supraveghere specială. 170 . plă i. Toate cheltuielile suplimentare determinate de aplicarea regimului de supraveghere specială se suportă de titularul autoriza iei de gospodărire a apelor.80 din Legea nr.83 (31): a)contribu ia pentru utilizarea resurselor de apă pe categorii de resurse şi utilizatori. bonifica ii şi penalită i.

). 1. nici un test nu a fost efectuat pe o perioadă suficient de lungă pentru a determina existen a sau nu a unui risc pentru sănătatea umană. nr. OB INUTE PRIN TEHNICILE BIOTEHNOLOGIEI MODERNE După 10 ani de cultivare şi comercializare (2006) s-a ajuns ca organismele modificate genetic să ocupe 102 milioane de ha în întreaga lume (şi se estimează ca în 2015 să se ajungă la 200 milioane ha).Bonifica iile se acordă cu aprobarea Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor. în care materialul genetic a fost modificat printr-o modalitate ce nu se produce natural prin împerechere şi/sau recombinare naturală (art.G. Argentina. ob inute prin tehnicile biotehnologiei moderne sunt supuse unui regim special de 171 . 195/2005). Penalită ile pentru depăşirea valorii concentra iilor indicatorilor de calitate reglementa i pentru evacuarea apelor uzate în re elele de canalizare ale localită ilor se aplică de către unită ile de gospodărire comunală (art. porumb (13%). modificarea genetică este o consecin ă a utilizării tehnicilor specificate în anexa nr. nr. 49/2000. ele se limitează astăzi la patru plante principale: soia (57%). plantele transgenice sunt contestate sub aspectul că.85). Capitolul XV REGIMUL ORGANISMELOR MODIFICATE GENETIC. În în elesul legii române. Actul normativ-cadru privind protec ia mediului prevede că activită ile care implică organisme modificate genetic (O. prin contaminare. precum şi pentru pericolul care îl reprezintă. în acest context. Brazilia şi Canada. În sensul acestei defini ii. România ocupă. organismul modificat genetic este orice organism.G.M.U. de compromitere a speciilor tradi ionale.G. bumbac (13%) şi rapi ă (5%) şi se concentrează în propor ie de 88% în 4 ări: SUA. 1. unul dintre primele locuri în Europa. În ciuda avantajelor pe care le reprezintă din punct de vedere al productivită ii (rezisten a la boli şi dăunători şi ritmul superior de creştere care conduc la ob inerea de produc ii mult mai substan iale). Regimul general instituit prin O. cu excep ia fiin elor umane. în special prin culturile de soia modificată genetic. până acum. 2 din OUG nr. partea A a O. 195/2005.

monitorizării şi să raporteze autorită ii publice centrale pentru protec ia mediului şi altor autorită i. Titularii acordurilor de import pentru organisme modificate genetic şi ai autoriza iilor privind activită ile cu organisme modificate genetic au obliga ia să se conformeze cerin elor legale privind asigurarea trasabilită ii. etichetării. potrivit cărora de la 1 ianuarie 2007 (data aderării).E. testarea. 41). consultă Comisia pentru Securitate Biologică şi asigură informarea şi participarea publicului (art.195/2005 cuprinde o serie de dispozi ii semnificative în acest sens. conform legisla iei specifice în vigoare. precum şi a sănătă ii oamenilor şi a animalelor. transportul interna ional al organismelor modificate genetic se realizează conform legisla iei na ionale. după caz. altele decât cele acceptate în Uniunea Europeană este interzisă (art. b) introducerea deliberată în mediu şi pe pia ă a organismelor modificate genetic vii.G. Adoptată din perspectiva pregătirii aderării şi integrării României în U.54 alin. 172 . 49/2000 (aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. autoritatea publică centrală pentru protec ia mediului solicită avizele autorită ilor pentru agricultură. utilizarea şi comercializarea organismelor modificate genetic prin tehnicile biotehnologiei moderne este stabilit prin O. nr.reglementare. Regimul juridic special stabilit prin O. Autoriza iile privind introducerea deliberată în mediu şi pe pia ă a organismelor modificate genetic vii şi privind utilizarea în condi ii de izolare a microorganismelor modificate genetic se emit numai persoanelor juridice. c) importul organismelor / microorganismelor modificate genetic. nr.G. autorizare şi administrare. Respectivele activită i includ: a) utilizarea în condi ii de izolare a micro-organismelor modificate genetic. Regimul special de reglementare. rezultatele activită ii. 2. acordurilor şi conven iilor privind transportul interna ional de mărfuri / mărfuri periculoase. autorizare şi administrare al activită ilor care privesc ob inerea. precum şi al altor institu ii implicate. sănătate. protec ia consumatorului. astfel încât să se desfăşoare numai în condi iile asigurării protec iei mediului. după caz. 40). Referitor la autorizare.1 şi 2).G. iar cultivarea plantelor superioare modificate genetic. cultivarea sau testarea plantelor modificate genetic se supun acquis-ului comunitar. la care România este parte (art. importul pe teritoriul României şi exportul unui organism modificat genetic se realizează numai de către persoane juridice. 214/2002).. Ordonan a de urgen ă nr.M. siguran a alimentelor. legea stipulează că în procesul decizional de emitere a autoriza iilor şi acordurilor vizând O.

49/2000). Reglementările respective se referă la: a) activită ile privind utilizarea microorganismelor modificate genetic în condi ii de izolare.M. În avizarea şi controlul acestora mai au atribu ii. ob inute din organisme modificate genetic. În exercitarea atribu iilor sale. precum şi a produselor rezultate din acestea. nr. pe lângă binefacerile sale. compusă din 12 membri. 256/2006 privind hrana pentru animale şi alimentele modificate genetic. specialişti în domeniile respective.a.G.G. H. şi autorită ile publice centrale din domeniile: agriculturii. care au dobândit titluri academice şi/sau universitare şi sunt personalită i ştiin ifice consacrate. deciziile fiind luate prin consens” (art.M. 2.G. b) condi iile de introducere deliberată în mediu şi de plasare pe pia ă a organismelor modificate genetic şi a produselor rezultate din acestea. nr. 173/2006 privind trasabilitatea şi etichetarea O. şi multiple probleme dificile.). Capitolul XVI REGIMUL DEŞEURILOR Societatea de consum a adus. nr.A.G. utilizare şi comercializare a organismelor modificate genetic prin tehnicile biotehnologiei moderne. responsabil cu emiterea autoriza iilor / acordurilor şi controlul activită ilor de ob inere. Ordinul M.1. Un loc important în acest cadru îl ocupă Comisia pentru Securitatea Biologică. printre care cele de ordin tehnic. c) condi iile de import / export al organismelor modificate genetic şi produselor rezultate din acestea (art. Cadrul institu ional Principala autoritate publică centrală care intervine în domeniu este Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor. Comisia are „func ie consultativă. după caz. astfel încât între activită i să se desfăşoare în deplină siguran ă pentru sănătatea umană şi pentru protec ia mediului. nr.G. 1). economic şi juridic 173 . 237/2006 privind autorizarea cultivatorilor de plante modificate genetic ş. sănătate şi Autoritatea Na ională pentru Protec ia Consumatorilor. testare. şi trasabilitatea alimentelor şi hranei pentru animale. 4/5) din O.49/2000 şi o serie de acte normative subsecvente (precum: H. alimenta iei. ca autoritate ştiin ifică cu rol consultativ în procesul de luare a deciziilor de către MMGA.

datează de mult timp. cu aprobarea Guvernului. având în vedere faptul că orice activitate generează resturi neutilizabile. apărută ini ial din ra iuni de igienă şi salubritate publică. Problema coletării şi eliminării lor. iar cantitatea acestora se amplifică permanent din cauza sporirii nevoilor societă ii. asociată cu emergen a ideilor ecologiste şi conştientizarea imperativului protec iei mediului au condus la adoptarea primelor reglementări na ionale şi comunitare în domeniu. reciclării.Regimul juridic general al deşeurilor stabilit prin O. .interzicerea introducerii pe teritoriul României a deşeurilor de orice natură. cele din a doua categorie se referă la implica iile economice pe care le presupun aceste opera iuni. precum şi persoanelor fizice juridice care desfăşoară activită i de gestionare a deşeurilor.realizarea introducerii pe teritoriul României a deşeurilor. conjugarea efectelor noilor moduri de consum.195/2005 Conform statutului său de reglementare-cadru în materia protec iei mediului. Poluarea prin producerea de deşeuri este practic una inevitabilă. După ce se referă în general la competen ele de efectuare a controlului în domeniu şi la atribu iile şi obliga iile ce revin autorită ilor administra iei publice locale. . în scopul recuperării.realizarea tranzitului şi exportului de deşeuri de orice natură în conformitate cu acordurile şi conven iile la care România este parte şi cu legisla ia na ională specifică în domeniu (art. 1. în conformitate cu reglementările comunitare şi na ionale.G. iar cele din ultima categorie.29).privind existen a deşeurilor şi cerin a eliminării (diminuării) acestora. OUG nr. tehnicilor şi instrumentelor juridice utilizate pentru rezolvarea implica iilor deşeurilor. .valorificarea deşeurilor numai în instala ii.32) 174 . la evolu ia şi starea reglementărilor legale în materie. Relevarea finitudini rezervelor de materii prime şi a resurselor clasice de energie. mari generatoare de deşeuri cu implica iile celor două şocuri petroliere (din 1974 şi 1979) a precipitat afirmarea necesită ii dezvoltării unor politici de gestiune a deşeurilor. Primele se referă la posibilită ile oferite de ştiin a şi tehnica actuală în direc ia diminuării. prin procese sau activită i autorizate de autorită ile publice competente. Ordonan a stipulează o serie de măsuri specifice: . tratării şi eliminării deşeurilor. în scopul eliminării acestora.195/2005 se mărgineşte la a stabili câteva reguli privind gestionarea deşeurilor în condi ii de protec ie a sănătă ii popula iei şi mediului (art. în baza reglementărilor specifice în domeniu. Dublul aspect al problemei: environmental şi economic îşi pune amprenta şi asupra modalită ilor.U. În anii 1970. nr.

dezvoltarea tehnologiei şi comercializarea de produse care prin modul de fabricare.75/442 privind deşeurile. are inten ia sau obliga ia de a se debarasa. O. publicată în Jurnalul Oficial al Comunită ii Europene (JOCE) nr. produse în afara standardelor sau cu valabilitate expirată. L 194 din 25 iulie 1975. contaminate sau impurificate. materiale contaminate ş. În în elesul actului normativ deşeul semnifică orice substan ă sau orice obiect din categoriile stabilite de acesta. materiale deversate accidental.. Directiva nr. 69 175 .U. are inten ia sau are obliga ia de a-l arunca. L 114/9 din 27 aprilie 2006. reziduri de la procese industriale.27/2007) şi Legea serviciului de salubrizare a localită ilor nr.realizarea transportului intern al deşeurilor periculoase conform prevederilor legale specifice. nr. cu consum redus de resurse naturale. care transpun în legisla ia na ională Directiva nr.33). Ca obiective prioritare ale gestionării deşeurilor sunt considerate: a) prevenirea sau reducerea de deşeuri şi a gradului de periculozitate al acestora prin: 1. şi Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2006/12/CE privind deşeurile. dezvoltarea de tehnologii curate.61/2006 (aprobată prin Legea nr.L 377 din 31 decembrie 1991. în aceste tipuri sau categorii de deşeuri şi care au cel pu in un constituient sau o proprietate care face ca acestea să fie periculoase.69 Categoriile de deşeuri vizate de Ordonan ă sunt precizate în anexa 1B printre acestea aflându-se: reziduri de produc ie sau consum. 78 din 16 iunie 2000 privind regimul deşeurilor (aprobată cu modificări prin Legea nr.G. deşeuri periculoase-deşeuri încadrate generic conform legisla iei specifice privind regimul deşeurilor. utilizare sau eliminare nu au impact sau au cel mai mic impact posibil asupra creşterii volumului sau periculozită ii deşeurilor ori asupra riscului de poluare.195/2005. pe care de inătorul le aruncă. pe baza principiilor şi elementelor strategice care conduc la dezvoltarea durabilă a societă ii este stabilit prin Ordonan a de urgen ă nr. de care de inătorul se debarasează. iar a transportului interna ional şi tranzitul deşeurilor periculoase în conformitate cu prevederile acordurilor şi conven iilor interna ionale la care România este parte (art. 2. publicată în Jurnalul Oficial al Comunită ilor Europene (JOCE) nr.91/689 privind deşeurile periculoase. 426 din 18 iulie 2001) şi modificată prin Ordonan a de urgen ă nr. Regimul juridic de gestionare a deşeurilor Regimul juridic al activită ilor de producere şi gestionare a deşeurilor în condi ii de asigurare a unui nivel corespunzător de protec ie a mediului şi a sănătă ii popula iei. 2. publicată în Jurnalul Oficial al Comunită ii Europene (JOCE) nr.101/2006. cuprinde următoarele defini ii: deşeuri-orice substan ă sau orice obiect din categoriile stabilite de legisla ia specifică privind regimul deşeurilor.a. deşeuri reciclabile-deşeu care poate constitui materia primă într-un proces de produc ie pentru ob inerea produsului ini ial sau pentru alte scopuri.

Planul na ional de gestionare a deşeurilor se aprobă prin hotărâre a Guvernului şi se notifică Comisiei Europene (art. se urmăreşte crearea unei re ele integrate adecvate de instala ii de eliminare a deşeurilor. c)să nu afecteze peisajele sau zonele protejate/zonele de interes special. b) reutilizarea. dezvoltarea de tehnologii adecvate pentru eliminarea finală a substan elor periculoase din deşeurile destinate valorificării.3 (1).7). b)să nu producă poluare fonică sau miros neplăcut.1.1. sol. recuperare sau orice alt proces prin care se ob in materii prime secundare ori utilizarea deşeurilor ca sursă de energie (art.1. 2. 2. Strategia na ională de gestionare a deşeurilor şi Planul na ional de gestiune a deşeurilor au fost aprobate prin H. care să asigure un nivel ridicat de protec ie a sănătă ii popula iei şi a mediului (art. Ca instrumente pentru atingerea obiectivelor stabilite se elaborează. care nu implică costuri excesive.G. Ca regulă generală. regional.Regimul administrării deşeurilor. valorificarea deşeurilor prin reciclare.1470/2004. aer. aruncarea sau eliminarea necontrolată a deşeurilor. 70 176 . administrarea deşeurilor se desfăşoară pe baza unor condi ii generale.1. jude ean şi al municipiului Bucureşti. Autorizarea activită ilor legate de deşeuri. prin autorizarea activită ilor legate de deşeuri şi se asigură prin controlul acestora. În concep ia legii române. persoanele fizice sau juridice care desfăşoară opera iunile de eliminare şi valorificare a deşeurilor au obliga ia solicitării şi ob inerii autoriza iei/autoriza iei integrate de mediu de la autoritatea competentă pentru protec ia mediului. adoptă şi aplică planuri de gestionare a deşeurilor la nivel na ional.81(3).70 De asemenea. faună sau vegeta ie.nr. prin intermediul celor mai adecvate metode şi tehnologii.2. cu respectarea cerin elor prevăzute în Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană.Condi ii generale privind gestionarea deşeurilor Procesele şi metodele folosite pentru valorificarea sau eliminarea deşeurilor trebuie să nu pună în pericol sănătatea popula iei şi a mediului. respectând în mod deosebit următoarele reguli: a)să nu prezinte riscuri pentru apă. Se interzice abandonarea. inând seama de cele mai bune tehnologii disponibile. 2.3. ea trebuie să asigure eliminarea deşeurilor în instala iile conforme cele mai apropiate (principiul proximită ii).

iar autoritatea centrală de protec ie a mediului inspectează şi ia măsuri pentru respectarea de către cei implica i în gestionarea deşeurilor a legisla iei de mediu în vigoare şi a condi iilor de autorizare impuse conform legii pentru investi iile şi activită ile ce se desfăşoară pe un teritoriu mai mare decât un jude . 177 . cunoaşte patru modalită i de exercitare: din partea autorită ilor publice pentru protec ia mediului. b)eliminarea deşeurilor de produc ie şi a celor periculoase şi implementarea planului local de gestiune a acestora. colectarea. În situa ia în care producătorul/de inătorul de deşeuri este necunoscut. iar persoanele fizice autorizate şi persoanele juridice care efectuează opera iuni de valorificare şi eliminare a deşeurilor să se supună unor inspec ii periodice pe tematică adecvată. În conformitate cu principiul „poluatorul plăteşte” costurile opera iilor de eliminare se suportă de către: a)de inătorul de deşeuri care încredin ează deşeurile unui colector sau unui operator economic şi/sau b)de inătorul anterior al deşeurilor sau producătorul produsului din care a rezultat deşeul. autorită ile publice pentru protec ia mediului competente teritorial sunt obligate să efectueze. cea a primarilor unită ilor administrativteritoriale. În acest context.131). La rândul lor primarii unită ilor administrativ-teritoriale şi persoanele autorizate de aceştia controlează: a)generarea.1. acesta urmează să suporte atât cheltuielile efectuate de autoritatea administra iei publice locale. b)cerin ele tehnice.Controlul activită ilor legate de deşeuri.În mod obligatoriu autoriza iile trebuie să cuprindă: a)tipul şi cantitatea de deşeuri. c)măsuri de precau ie. transportul şi tratarea deşeurilor menajere şi de construc ie şi implementarea planului de gestiune a acestora. cât şi pe cele legate de ac iunile întreprinse pentru identificare (art. autorită ilor de sănătate şi respectiv cele vamale. Ca metodă de asigurare a respectării dispozi iilor legale în vigoare şi a măsurilor administrative de autorizare. autorită ile teritoriale de protec ie a mediului inspectează şi iau măsuri pentru respectarea de către cei implica i în gestionarea deşeurilor a legisla iei de mediu în vigoare şi a condi iilor de autorizare impuse conform legii. stocarea.3. 2. e)metoda de tratare. controlul activită ilor legate de deşeuri. d)locul de desfăşurare a activită ii. in eviden a şi comunică celor interesa i informa iile legate de deşeuri. cheltuielile legate de cură area şi refacerea mediului sunt suportate de către autoritatea administra iei publice locale. Procedura de autorizare se întregeşte cu una de înregistrare. Astfel. După identificarea făptuitorului.

inclusiv supravegherea acestor opera ii şi îngrijirea zonelor de depozitare după închiderea acestora. originea şi destina ia unor astfel de deşeuri. Ea presupune. 2. Din perspectiva acestui obiectiv. În altă ordine de idei.Regimul gestionării deşeurilor În în elesul legii române. În sfârşit autorită ile vamale.1. deşeurile depuse în depozite temporare sau deşeurile de la demolarea ori reabilitarea construc iilor sunt tratate şi transportate de de inătorii de deşeuri. valorificare şi eliminare a deşeurilor.2. controlul privind colectarea şi opera iunile de transport în cazul deşeurilor periculoase se efectuează de către organismele abilitate prin lege şi are în vedere. transportul.2.2. export şi tranzit ale deşeurilor. 2.c)facilită ile şi instala iile pentru stocarea şi neutralizarea deşeurilor menajere şi de construc ie şi cele pentru eliminarea deşeurilor industriale şi periculoase. tratare şi eliminare a deşeurilor. primăria indicând amplasamentul pentru eliminarea acestora precum şi modalitatea de eliminare şi ruta de transport până la acesta. în func ie de proprietă i. compozi ie.Obliga ii. potrivit art.2. În cazul în care acestea sunt transportate dintr-un loc în altul transportul trebuie să fie înso it de un formular de identificare tipizat. Autorită ile publice teritoriale pentru sănătate exercită controlul sanitar al activită ilor din domeniul gestiunii deşeurilor cu impact asupra sănătă ii popula iei.Colectarea. pe baza unui contract. Astfel.78/2000 rămân limitate şi sumare. cele de control al frontierei şi reprezentan i ai autorită ii de protec ie a mediului controlează împreună cu alte autorită i publice centrale şi locale şi iau măsuri pentru asigurarea conformită ii încărcăturilor cu documentele înso itoare şi pentru respectarea prevederilor legale referitoare la îndeplinirea condi iilor de import. în mod deosebit. ca opera iuni legale. gestionarea deşeurilor constituie activită ile de colectare. transport.142. 2. atribu ii şi răspunderi în domeniul gestionării deşeurilor 178 . prevederile Ordonan ei de urgen ă nr. valoare şi de alte calită i deşeurile sunt tratate şi transportate astfel încât să nu împiedice utilizarea lor ulterioară şi ra ională. obliga iile aferente ale actorilor implica i şi măsurile de realizare a obiectivelor propuse (stimulative şi sanc ionatoare). de cei care execută lucrările de construc ie sau de demolare ori de o altă persoană. transport. desfăşurarea activită ilor propriu zise de colectare. tratarea şi eliminarea deşeurilor.

al extinderii activită ilor de gestionare a deşeurilor.28). accesul investitorilor şi al întreprinzătorilor în 179 . în scopul stimulării investi iilor în domeniul gestionării deşeurilor.34 din O. pentru cei care valorifică deşeuri. iar prin hotărâre a Guvernului se pot nominaliza agen i economici care fac dovada că au astfel de facilită i cu echipamente adecvate şi care nu mai reclamă costuri excesive pentru import. Referitor la facilită i. Ministerul Administra iei şi Internelor. în mod deosebit. cu implica iile juridice aferente.38). Construc iilor şi Turismului. De asemenea.Legisla ia în vigoare prevede patru categorii de obliga ii în acest domeniu în raport cu titularul(ii) lor: obliga iile transportorilor de deşeuri (art. în ciuda decalajelor care le separă în privin a afirmării în timp a naturii lor. obliga iile operatorilor în domeniul valorificării şi eliminării deşeurilor (art. în vederea realizării depozitelor şi instala iilor de valorificare şi eliminare a deşeurilor pentru localită i.U. resurse destinate pentru construirea şi func ionarea unor instala ii şi aplicarea de tehnologii destinate tratării şi eliminării deşeurilor pentru care procesarea în sistem centralizat este avantajoasă economic şi rezolvă probleme de mediu la nivel regional sau chiar na ional. autorită ile administra iei publice locale.78/2000. Ministerul Transporturilor. ale persoanelor fizice autorizate să desfăşoare activită i independente şi ale persoanelor juridice (art. Ministerul Agriculturii. având în vedere că autoritatea competentă de decizie şi control în domeniul gestiunii deşeurilor este Ministerul Mediului şi Gospodării Apelor. Ministerul Apărării. în acest sens. Pădurilor şi dezvoltării Rurale. Astfel la propunerea autorită ii centrale de protec ie a mediului se vor aloca anual. Guvernul poate stabili facilită i fiscale pentru cei care gestionează deşeuri şi. asigurarea cu prioritate a unor terenuri. Ministerul Economiei şi Comer ului. în condi iile legii. ce constituie cauză de utilitate publică.25-26) şi obliga ii ale persoanelor fizice. pentru atingerea acestui scop. prin legea bugetului de stat. titularii acestora sunt autorită ile administra iei publice centrale. prin utilizarea instrumentelor economice şi a pârghiilor specifice economiei de pia ă.Facilită i şi sanc iuni Cele două instrumente de promovare a obiectivelor de protec ie a mediului din perspectiva gestionării deşeurilor se completează reciproc. autorită ile competente asigură. 2.3. alte autorită i publice cu atribu ii în domeniul gestionării deşeurilor sunt: Ministerul Sănătă ii Publice.22-24). În sfârşit. în condi iile legii. nr. care sunt obligate. consiliile locale hotărăsc. să creeze structuri proprii cu atribu ii în materie (art. La capitolul atribu ii şi răspunderi.27-art. potrivit art.2.

actul normativ în materie stabileşte o serie de infrac iuni (art. precum şi introducerea şi scoaterea din ară a substan elor şi preparatelor periculoase. introducerea pe pia ă. utilizarea. manipularea. se realizează în conformitate cu prevederile acordurilor şi conven iilor interna ionale la care România este parte (art. Ele se referă în special la cerin e impuse la fabricarea. în cadrul unei proceduri speciale de autorizare. contraven ii (art. precum şi importul şi exportul celor restric ionate sau interzise la utilizare de către anumite state sau de către România. Prima regulă astfel stabilită este aceea că. comercializarea.domeniul gestionării deşeurilor la informa iile disponibile în acest domeniu (art. CAPITOLUL XVIII REGIMUL SUBSTAN ELOR ŞI PREPARATELOR CHIMICE Utilizarea şi circula ia substan elor chimice (periculoase) antrenează din ce în ce mai multe şi mai importante riscuri pentru mediu şi generează numeroase şi diferite pagube. transportul intern. În privin a sanc iunilor. respectiv. interna ional şi comunitar.51-53). I. în vederea ob inerii cărora solicitantul trebuie să prezinte organului competent fişa tehnică de securitate şi alte informa ii. Transportul interna ional şi tranzitul acestor substan e şi preparate.195/2005 Ordonan a de urgen ă nr.53) şi. eliminarea.25). Regimul substan elor şi preparatelor chimice stabilit prin Ordonan a de urgen ă nr.36). depozitarea temporară sau definitivă. REGIMUL JURIDIC AL SUBSTAN ELOR ŞI PREPARATELOR CHIMICE PERICULOASE 1. Amploarea fenomenului şi consecin ele sale au determinat apari ia şi dezvoltarea unor reglementări specifice la nivel na ional. Controlul respectării reglementărilor privind regimul 180 .195/2005 privind protec ia mediului a instituit regulile generale ale regimului special de reglementare şi gestionare a activită ilor privind fabricarea. utilizarea şi neutralizarea acestora. activită ile de mai sus sunt permise numai în baza acordului şi/sau autoriza iei de mediu.

. 181 . în vederea introducerii pe pia ă este prevăzută de Ordonan a de urgen ă nr.360 din 2 septembrie 2003 privind regimul substan elor şi preparatelor chimice periculoase. iar cel privind clasificarea. toxice pentru reproducere şi periculoase pentru mediu). substan ele şi preparatele periculoase care au devenit deşeuri.Regimul juridic special al substan elor şi preparatelor chimice periculoase Cadrul normativ general pentru controlul efectiv şi supravegherea eficientă a regimului substan elor şi preparatelor chimice periculoase.substan elor şi preparatelor periculoase este efectuat de către autoritatea publică centrală şi autorită ile publice teritoriale pentru protec ia mediului.”) şi preparatele („amestecuri sau solu ii de două sau mai multe substan e”) periculoase sunt prevăzute în art. oxidante. toxice. exportului şi tranzitului acestora în vamă. În în elesul acestor acte normative substan ele („element chimic şi compuşii săi în stare naturală sau ob inu i printr-un proces de produc ie .53/2006). corozive.195/2005 sunt stipulate o serie de obliga ii în sarcina persoanelor fizice şi juridice care gestionează substan e şi preparate periculoase. caracteristici. autoritatea vamală convoacă autorită ile competente în domeniu (art. iritante.200 din 9 noiembrie 2000 (aprobată. − să identifice şi să prevină riscurile pe care substan ele şi preparatele periculoase le pot reprezenta pentru sănătatea popula iei şi să anun e iminen a unor descărcări neprevăzute sau accidente autorită ilor pentru protec ia mediului şi de apărare civilă. În art. sensibilizante. cu modificări prin Legea nr.200/2000 (explozive. cancerigene. în vederea protejării sănătă ii popula iei şi a mediului împotriva ac iunii negative a acestora este stabilit prin Legea nr. − să elimine..U. 28 al Ordonan ei de urgen ă nr. extrem de inflamabile. respectiv: − să ină eviden a strictă – cantitate. pentru controlul importului.G. inclusiv a recipientelor aferente şi să furnizeze informa iile cerute. foarte toxice.2627). Lista acestora este stabilită prin hotărâre de Guvern. în condi ii de siguran ă pentru sănătatea popula iei şi pentru mediu. foarte inflamabile. 2. nocive. etichetarea şi ambalarea substan elor şi preparatelor chimice periculoase pentru om şi mediu. mijloace de asigurare – a substan elor şi preparatelor chimice periculoase. mutagene. nr. autorită ilor competente.7 din O.451/2001 modificată prin Ordonan a nr.

iar testarea proprietă ilor lor fizico-chimice.360/2003).Substan ele se clasifică în baza proprietă ilor lor. 2. iar importatorii şi exportatorii de asemenea substan e şi preparate al căror import/export este controlat prin procedura consim ământului prealabil în cunoştin ă de cauză (PIC). etichetarea şi procedura de notificare nu poate fi interzisă.20). utilizatorii au obliga ia să folosească substan ele şi preparatele chimice periculoase restric ionare legal stabilite (art.2 din Legea nr. Introducerea pe pia ă a substan elor şi preparatelor chimice periculoase care îndeplinesc cerin ele prevederilor legale privind clasificarea. asigurându-se accesul la informa ii privind efectele negative pe care le pot genera substan ele şi preparatele chimice periculoase. b)principiul liberei circula ii a bunurilor. au obliga ia să efectueze importul/exportul numai pe bază de notificare.200/2000 prevede: a)principiul asigurării unui nivel de protec ie adecvat pentru om şi mediu. etanseizarea. conform acestei proceduri (art. b)principiul transparen ei fa ă de consumatori.14) şi preparatelor periculoase (condi ii privind 182 .21). în vederea prevenirii pagubelor fa ă de sănătatea popula iei şi de mediu. 2. anumite substan e şi preparate chimice periculoase stabilite prin hotărâre a Guvernului se restric ionează la introducerea pe pia ă şi la utilizare.Reglementarea activită ilor ce implică substan e şi preparate periculoase.2. a toxicită ii şi ecotoxicită ii se efectuează potrivit metodelor prevăzute prin reglementările în vigoare. nr. La rândul lor. Din perspectiva ambalării. existen a sigiliului conform art. sisteme de închidere. În scopul asigurării protec iei mediului şi al sănătă ii popula iei.2).1. restric ionată sau împiedicată (art.U. Procedura privind clasificarea lor este stabilită prin act normativ. ambalarea. Ca principii ale acestor activită i O. are la bază următoarele principii: a)principiul precau iei în gestionarea substan elor şi a preparatelor chimice periculoase. sunt prevăzute cerin e speciale pentru admiterea introducerii pe pia ă a substan elor periculoase (privind evitarea oricărei pierderi de con inut. în conformitate cu categoriile arătate mai sus. c)principiul progresului tehnic (art.8). etichetării şi ambalării substan elor şi preparatelor chimice periculoase. c)principiul securită ii opera iunilor de gestionare a substan elor şi preparatelor chimice periculoase (art.19).Regimul clasificării. prevăzută de Conven ia de la Rotterdam din 10 septembrie 1998. cele care sunt interzise la producere şi utilizare sau a căror utilizare este sever restric ionată de către unele ări sunt supuse unui control special atunci când sunt importate sau exportate din România (art.

20-22). b)coordonează în colaborare cu ministerele interesate pregătirea şi perfec ionarea personalului atestat pentru controlul şi supravegherea produselor în domeniul substan elor chimice şi pentru instruirea organismelor responsabile.1617) şi publicitatea şi fişele de securitate (art. f)furnizează informa ii specifice şi detaliate tuturor agen iilor şi organismelor guvernamentale care au atribu ii în domeniul substan elor şi al preparatelor periculoase. 3. inclusiv despre compozi ia lor chimică. Capitolul XIX REGIMUL ÎNGRĂŞĂMINTELOR CHIMICE ŞI AL PRODUSELOR DE PROTEC IE A PLANTELOR 183 ..15). însemne tactile de avertizare a pericolului ş.Agen ia Na ională pentru Substan e şi Preparate Chimice Periculoase (ANSPCP). c)monitorizează producătorii şi importatorii de substan e şi preparate chimice periculoase. precum şi a unor sanc iuni (contraven ionale şi penale) întregesc regimul special în materie. ANSPCP are următoarele atribu ii. d)coordonează şi furnizează suportul informa ional în domeniul substan elor şi al preparatelor chimice periculoase.recipientele. cum ar fi autorită ile de protec ie a mediului. sisteme de închidere şi siguran ă. ca persoană juridică de interes public şi organ de specialitate al administra iei publice centrale. De aceeaşi manieră sunt prevăzute cerin e privind etichetarea substan elor şi preparatelor chimice periculoase (art. Stabilirea de atribu ii şi răspunderi. a)solicită şi primeşte informa ii despre proprietă ile substan elor sau ale preparatelor chimice periculoase. potrivit art. care vor fi utilizate numai în scopul satisfacerii oricărei cerin e medicale impuse de elaborarea măsurilor preventive şi curative.a. Organizată în subordonarea Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor. e)autorizează inspectorii de specialitate pentru controlul respectării prevederilor reglementărilor în domeniul substan elor şi al preparatelor chimice periculoase. în mod special a urgen elor. g)constată şi sanc ionează încălcarea prevederilor reglementărilor în domeniul substan elor şi al preparatelor chimice periculoase şi stabileşte măsurile de remediere şi termenele pentru îndeplinirea acestora.

ca urmare a contaminării pânzei prin acest erbicid foarte folosit în cultura porumbului. două mari categorii de produse sunt supuse omologării. este de remarcat faptul că men inerea unor înalte randamente ale culturilor nu va putea fi asigurată în viitor ca urmare a epuizării previzibile a rezervelor de fosfa i extractibile prezente în litosferă. produc efecte fie de frecven ă şi gravitate propor ională cu doza absorbită şi peste 184 . bunurilor şi mediului în general. Astfel. în privin a produselor agricole. dată fiind cererea crescândă. în numeroase ări. Contaminarea apelor cu nitra i ori distrofizarea lacurilor prin fosfa i a făcut necesară limitarea folosirii fertilizan ilor. Această opera ie are ca scop autorizarea producerii şi/sau comercializării diverselor produse de acest gen numai dacă sunt conforme unor norme şi standarde stricte. Specialiştii au identificat în unele pânze freatice peste 50 de tipuri de pesticide diferite. fitosanitare ori fertilizante. se urmăreşte asigurarea unor parametri minimi de nocivitate. Apoi. Armonizarea cerin elor ob inerii unor produc ii agricole cât mai înalte. precum şi a pesticidelor. cu exigen ele protec iei mediului rămâne o problemă dificilă. precum atrozina. fac apa nepotabilă pe vaste suprafe e. în special pentru sănătatea umană. Poluările legate de utilizarea pesticidelor şi îngrăşămintelor chimice determină importante limite pentru produc ia agricolă. concentra iile de DDT din laptele matern depăşesc concentra ia maximă admisibilă definită de către Organiza ia Mondială a Sănătă ii (OMS). Bioamplificarea anumitor insecticide în re elele trofice ridică de asemenea grave probleme ecotoxicologice.Din cauza efectelor negative pe care le pot produce asupra sănătă ii umane. Principala metodă de prevenire a efectelor negative asupra mediului ale acestor substan e constă în omologarea lor. îngrăşămintele chimice şi produsele de uz fitosanitar sunt supuse unui regim juridic special. Totodată. prin intermediul unor autorizări sau declara ii prealabile pe lângă autorită ile competente. Unele dintre acestea. prin transfer de energie la materia vie. Capitolul XiX REGIMUL ACTIVITĂ ILOR NUCLEARE Radia iile ionizante. Astfel. Este vorba mai întâi despre produsele chimice care fac obiectul unui control preventiv al impactului lor.

activitatea nucleară reprezintă ori ce practică umană care introduce surse sau căi de expunere suplimentare. Regimul juridic general prevăzut de Ordonan a de urgen ă nr. acordul de mediu pentru o practică sau o activitate din domeniul nuclear se eliberează înainte de 185 . 1.C. Principalul instrument de gestionare în siguran ă a activită ilor nucleare îl reprezintă autorizarea administrativă.R. inând seama de factorii economici şi sociali. fie de frecven ă. dar nu de gravitate. 111/1996 cu privire la desfăşurarea în siguran ă a activită ilor nucleare şi actele normative subsecvente) şi regulilor generale instituite de Ordonan a de urgen ă nr.195/2005 privind protec ia mediului. În în elesul legii. Astfel de reguli sunt aplicabile în privin a persoanei umane şi nu interesează mediul natural decât în măsura în care acesta poate constitui sursa ori destina ia radia iilor. Comisia Interna ională de Protec ie Radiologică (CIPR) creată în 1928 de întâiul congres interna ional de radiologie a formulat doctrina radioprotec iei. Pornind de la ideea că orice doză de radia ii ionizante induce un efect stocastic. mărind astfel expunerea ori probabilitatea expunerii persoanelor sau numărul de persoane expuse. plecând de la sursele existente.anumite praguri (efecte nestocastice).A.46 din O. se deduce că: − orice expunere la radia ii trebuie să fie justificată prin avantajele pe care le aduce activitatea care presupune această expunere (principiul justificării). principiul optimizării este astăzi cheia de boltă a sistemului.N.195/2005 Activită ile din domeniul nuclear se desfăşoară conform legisla iei specifice în domeniu (respectiv Legea nr. Plecând de la datele ştiin ifice sintetizate de către Comitetul Ştiin ific al ONU pentru Studiul Radia iilor Ionizante (U.). propor ionale acestei doze (efecte stocastice).S. Aceste ultime efecte nu sunt cunoscute în mod convenabil decât pentru expuneri la doze ridicate sub forma unui exces într-o popula ie în raport cu o popula ie-martor. Potrivit art. dar cele stocastice numai la un nivel echivalent cu celelalte riscuri acceptate în munca sau via a cotidiană (transportul în comun). nr.195/2005. − respectarea limitelor permite să se prevină total efectele nestocastice. Limitele fixate pentru popula ie constituie o referin ă pentru conduita politicii de autorizare şi de supraveghere a activită ilor nucleare.E. extinde expunerea la un număr mai mare de persoane sau modifică re eaua de căi de expunere. − expunerea justificată trebuie să fie redusă atât cât se poate rezonabil face.U.

pentru desfăşurarea unei activită i nucleare. protec ia sănătă ii popula iei şi a mediului. în baza unei evaluări de securitate nucleară şi control. în scopuri exclusiv paşnice. Pentru instala iile cu risc nuclear major – centrale nuclearo-electrice.111/1996 autoriza ia este documentul emis de autoritatea na ională competentă în domeniul activită ilor nucleare. la cererea acesteia. riscul poten ial. direct sau prin structuri abilitate. după caz. Potrivit Legii nr. prin drepturi de proprietate. pentru respectarea prevederilor legale privind protec ia mediului. reglementare şi control în domeniul nuclear. autoriza ia de mediu se emite după eliberarea autoriza iei de către autoritatea competentă de autorizare. Autoritatea centrală pentru protec ia mediului are în acest sens următoarele atribu ii: a) organizează monitorizarea radioactivită ii mediului pe întregul teritoriu al ării. concesiune sau altă formă de împuternicire legală asupra dreptului de folosin ă a amplasamentului şi/sau instala iilor supuse procedurii de autorizare. la propunerea ministerului de resort. b) supraveghează. La rândul lor. 186 . persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activită i în domeniul nuclear au următoarele obliga ii: a) să evalueze. reglementare şi control în domeniul nuclear. către o persoană juridică. reactoare de cercetare. b) să aplice procedurile şi să prevadă echipamentele pentru activită ile noi care să permită realizarea nivelului ra ional cel mai scăzut al dozelor de radioactivitate şi al riscurilor asupra popula iei şi mediului. Titularul activită ii este persoana fizică sau juridică răspunzătoare legal pentru desfăşurarea unei activită i. să solicite şi să ob ină autoriza ia de mediu. c) colaborează cu organele competente în apărarea împotriva dezastrelor. controlează şi dispune luarea măsurilor ce se impun în domeniul activită ilor nucleare. conform legisla iei în vigoare. şi să solicite şi să ob ină acordul de mediu sau autoriza ia de mediu. uzine de fabricare a combustibilului nuclear şi depozite finale de combustibil nuclear ars – acordul sau autoriza ia de mediu se emit prin hotărâre de Guvern. Controlul activită ilor nucleare se face de către autoritatea competentă în domeniul activită ilor nucleare.eliberarea autoriza iei de către autoritatea competentă de autorizare.

exploatarea. utilizarea. a mediului şi a proprietă ii. d) să men ină în stare de func ionare capacitatea de monitorizare a mediului local. inclusiv al combustibilului nuclear. de protec ie a personalului expus profesional. d) furnizarea şi utilizarea aparaturii de control dozimetric al radia iilor ionizante. astfel încât să se îndeplinească condi iile de securitate nucleară. punerea în func iune. pentru a depista orice contaminare radioactivă semnificativă care ar rezulta dintr-o eliminare accidentală de substan e radioactive. f) să verifice continuu corectitudinea presupunerilor făcute prin evaluări probabilistice privind consecin ele radiologice ale eliberărilor radioactive. montajul. tratarea. construc ia. c) producerea. programe de supraveghere a contaminării radioactive a mediului. b) mineritul şi prepararea minereurilor de uraniu şi toriu. tranzitul. Reglementarea specială se aplică următoarelor activită i şi surse: a) cercetarea. cu riscuri minime prevăzute de reglementări şi cu respectarea obliga iilor ce decurg din acordurile şi conven iile la care România este parte.48 din OUG nr.195/2005). Regimul juridic special privind desfăşurarea în siguran ă a activită ilor nucleare stabilit prin Legea nr. g) să asigure depozitarea deşeurilor radioactive în condi ii de siguran ă pentru sănătatea popula iei şi a mediului (art. amplasarea. furnizarea. 111/1996 şi actele normative subsecvente. transportul. a popula iei. sunt reglementate prin Legea nr. proiectarea. prin sisteme proprii. care să asigure respectarea condi iilor de eliminare a substan elor radioactive prevăzute în autoriza ie şi men inerea dozelor în limitele admise. al deşeurilor radioactive şi al dispozitivelor generatoare de radia ii ionizante. 2.111/1996 Problemele desfăşurării în siguran ă a activită ilor nucleare în scopuri exclusiv paşnice. e) să raporteze prompt autorită ii competente orice creştere semnificativă a contaminării mediului şi dacă aceasta se datorează sau nu activită ii desfăşurate. a materialelor şi dispozitivelor utilizate pentru protec ia 187 . importul şi exportul obiectivelor şi instala iilor nucleare. modificarea. depozitarea temporară sau definitivă. importul şi exportul materialelor nucleare şi radioactive.c) să aplice. dezafectarea. produc ia.

Astfel. Activitatea nucleară este definită ca orice practică umană care introduce surse sau căi de expunere suplimentare. radia ie ionizantă. dispozitivelor şi echipamentelor prevăzute în anexa 1 la prezenta lege. de protec ie fizică şi de interven ie în caz de accident nuclear. la cererea acesteia. exportul. este Comisia Na ională pentru Controlul Activită ilor Nucleare. special amenajate în acest scop. combustibil nuclear. 111/1996 sunt defini i o serie de termeni frecvent utiliza i în domeniu. către o persoană juridică. precum şi orice alte reglementări necesare activită ii de autorizare şi control în domeniul nuclear. importul materialelor. extinde expunerea la un număr mai mare de persoane sau modifică re eaua de căi de expunere. inclusiv procedurile de autorizare şi control. aferente materialelor. de asigurare a calită ii. e) producerea. ca un eveniment nuclear care afectează instala ia şi provoacă iradierea sau contaminarea popula iei sau a mediului peste limitele permise de reglementările în vigoare. pentru desfăşurarea unei activită i nucleare. de control al neprofilerării armelor nucleare. dispozitivelor şi echipamentelor pertinente pentru proliferarea armelor nucleare sau a altor dispozitive nucleare explozive. în baza unei evaluări de securitate nucleară şi control. importul şi exportul informa iilor nepublicate. autorizare şi control.a. În anexa 2 a Legii nr. autoriza ie. activitate nucleară. plecând de la sursele existente. instala ie nucleară ş.împotriva radia iilor ionizate. de protec ie împotriva radia iilor ionizante. Regimul de autorizare Activită ile nucleare şi sursele de radia ii ionizante sunt supuse cerin elor legale de autorizare. precum: accident nuclear. de inerea. conform unei proceduri specifice fiecărui gen de activitate sau surse. autoriza ia este în eleasă ca un document emis de către autoritatea na ională competentă în domeniul nuclear. care exercită atribu iile de reglementare. ea este abilitată să emită reglementări pentru detalierea cerin elor generale de securitate nucleară. 3. Autoritatea na ională competentă în domeniul nuclear. mărind astfel expunerea sau posibilitatea expunerii persoanelor sau numărul de persoane expuse. g) realizarea produselor şi serviciilor destinate obiectivelor şi instala iilor nucleare. închirierea. precum şi a mijloacelor de containerizare sau de transport. transferul. transferul. deşeuri radioactive. f) de inerea. furnizarea. Autoriza ia se eliberează unită ilor cu sau fără 188 . iar accidentul nuclear.

j) dezafectarea. după caz. În în elesul prevederilor legale. cu respectarea limitelor şi a condi iilor precizate în aceasta. de mijloc de containerizare sau de transport special amenajat în acest scop. dacă fac dovada respectării cerin elor legale. respectiv. dacă peti ionarul solicită expres aceasta. i) conservarea. Autoriza iile se solicită şi. c) producerea. de dispozitiv generator de radia ii ionizante. cu drept de prelungire. Pentru fazele de realizare sau de func ionare a instala iilor se pot elibera autoriza ii par iale. necesare desfăşurării acestor 189 . ele pot avea caracter de decizie provizorie a comisiei. pe bază de permise. În acest caz ele au valabilitate până la eliberarea autoriza iei definitive de acel tip. Autoriza ia poate fi folosită în scopul pentru care a fost eliberată. care se eliberează simultan sau succesiv pentru una şi aceeaşi fază. se eliberează simultan sau succesiv. pe care solicitantul autoriza iei de producere inten ionează să-1 realizeze. activită ile care implică folosirea de materiale radioactive şi instala ii nucleare pot fi exercitate. Autorizarea unei faze de realizare sau de func ionare a oricărei instala ii se poate face numai dacă fazele anterioare au primit toate tipurile de autoriza ii necesare. de material sau dispozitiv utilizat în scopul protec iei împotriva radia iilor ionizante. d) construc ia şi montajul. e) punerea în func iune. cât şi de sănătate. de aparatură de control dozimetric al radia iilor ionizante sau al gradului de contaminare radioactivă. atunci când nu sunt disponibile toate informa iile necesare în timp util. pentru încă doi ani. următoarele: a) proiectarea. sau pentru fiecare tip distinct de material radioactiv. h) repararea sau modificarea. Comisia va retrage autoriza ia par ială ori de câte ori va constata lipsa de preocupare a titularului autoriza iei pentru completarea informa iilor necesare în sus inerea cererii de eliberare a autoriza iei. separat pentru fiecare gen de activitate sau pentru fiecare instala ie cu func ionalitate proprie din patrimoniul solicitantului. la cererea acestora. de către personalul care îndeplineşte condi iile atât în ce priveşte pregătirea profesională.personalitate juridică constituite conform legii. în vederea utilizării sau comercializării. dar nu mai mult de doi ani. În cadrul unită ilor autorizate. fazele de autorizare a obiectivelor şi instala iilor nucleare sunt. b) amplasarea. la cerere. f) func ionarea de probă. g) func ionarea şi între inerea.

Retragerea în mod excep ional a autoriza iei îndreptă eşte pe titularul autoriza iei la primirea unei compensa ii din partea autorită ii care a dispus retragerea autoriza iei. generatorii de radia ii ionizante de tipul aprobat de către comisie şi orice tuburi electronice care îndeplinesc limitele şi criteriile de exceptare prevăzute în standardele interna ionale. Dreptul dobândit pe baza autoriza iei şi permisului de exercitare nu poate fi transmis fără acordul emitentului. revizui sau modifica motivat limitele şi condi iile specificate în autoriza iile sau permisele de exercitare. 111/1996). a mediului înconjurător şi a bunurilor materiale. în caz de neîn elegere.activită i. organul emitent le poate suspenda sau retrage. 10-14 din Legea nr. şi de către titularii de autoriza ie. Permisul se acordă de către Comisia Na ională pentru Controlul Activită ilor Nucleare la cererea titularilor de autoriza ie. 190 . Autoriza ia se retrage fără compensa ie în următoarele situa ii: a) titularul autoriza iei a ob inut autoriza ia făcând uz de declara ii false. popula ia sau mediul a fost expus la riscuri peste limitele reglementate. Cuantumul compensa iei se stabileşte prin în elegerea păr ilor sau. În situa ia în care nu sunt respectate întocmai prevederile cuprinse în autoriza ii şi permise. de la aplicarea regimului de autorizare prevăzut în prezenta lege. ter ii. astfel încât riscurile aferente activită ii sau sursei sunt minimum acceptate. necunoscute în momentul eliberării autoriza iei sau permisului ori neprevăzute în norme. cât şi permisele se acordă pe o perioadă determinată. Atât autoriza iile. nu sunt îndeplinite măsurile dispuse de către organele de control de specialitate sau apar situa ii noi din punct de vedere tehnic sau de altă natură. precum şi de motivele care au dus la retragerea autoriza iei. Cuantumul compensa iei se va determina inând seama atât de interesul public. cât şi de cel al titularului autoriza iei retrase. în parte sau în totalitate. care pot afecta securitatea nucleară. generate de activitatea autorizată. în celelalte cazuri. de către instan a judecătorească. c) retragerea autoriza iei s-a dispus datorită faptului că personalul titularului. în conformitate cu normele elaborate în acest scop de către ei. b) titularul autoriza iei a încălcat prevederile prezentei legi. Comisia poate completa. Activită ile în care se utilizează materiale cu activitate totală sau cu concentra ii masice scăzute. se exceptează. dreptul dobândit în baza acestora nu poate fi transmis fără acordul organului emitent (art. în cazul în care activită ile nucleare pot afecta securitatea popula iei. dispozi iile organelor de autorizare şi de control în materie sau limitele şi condi iile prevăzute în autoriza ie.

cunoaşterea de către acesta a cerin elor reglementărilor privind securitatea nucleară şi protec ia împotriva radia iilor ionizante. riscurile asociate şi măsurile de securitate nucleară aplicabile. la nivelul normelor tehnologice şi ştiin ifice în vigoare. 191 . popula iei. c) răspunde ca restul personalului propriu. pe func ii. h) dispune de aranjamente materiale şi financiare corespunzătoare şi suficiente pentru colectarea. cu privire la necontaminarea apei. b) dă dovadă de capacitate organizatorică şi responsabilitate în prevenirea şi limitarea consecin elor avariilor. care asigură func ionarea instala iei. mediului. proprietă ii ter ilor sau asupra patrimoniului propriu. în timpul construc iei şi pe durata func ionării instala iei nucleare.4. Condi iile de autorizare Autoriza iile din domeniul nuclear se eliberează de către autorită ile competente numai dacă solicitantul autoriza iei îndeplineşte următoarele condi ii. tratarea. natura şi condi iile asigurării sau garan iei fiind conforme celor prevăzute de lege şi de conven iile interna ionale la care România este parte. precum şi probitatea persoanelor pe timpul construc iei şi func ionării instala iei sau în conducerea altor activită i nucleare. şi a achitat contribu ia pentru constituirea fondului pentru gospodărirea deşeurilor radioactive şi dezafectare. precum şi pentru dezafectarea instala iei nucleare. aerului şi solului. condi ionarea şi depozitarea deşeurilor radioactive generate din propria activitate. să aibă nivelul necesar de cunoştin e specifice func iei pe care o îndeplineşte. pentru a preveni producerea daunelor care ar rezulta în urma construc iei şi func ionării instala iei. d) ia toate măsurile necesare. a personalului propriu. f) răspunde de luarea măsurilor necesare pentru prevenirea amestecului de orice natură sau pentru înlăturarea perturbărilor datorate oricăror ter i în procesul decizional. g) propune un amplasament al instala iei care nu contravine prevederilor legale şi intereselor publice prioritare. privind exploatarea instala iei în condi ii de securitate nucleară. după caz: a) este în măsură să demonstreze calificarea profesională. dintre cele men ionate la acel articol. transportul. e) instituie o asigurare sau orice altă garan ie financiară care să-i acopere răspunderea pentru daune nucleare. atunci când va înceta definitiv activitatea autorizată. şi nu afectează func ionarea altor instala ii situate în vecinătate. cuantumul. cu posibile efecte cu impact negativ asupra vie ii şi sănătă ii personalului propriu.

l) instituie şi men ine un sistem propriu. Dreptul mediului. aprobat. M. instituie şi men in propriul lor sistem controlat de asigurare a calită ii. Economică. n) de ine toate celelalte acorduri. abordarea integrată. Lucrări cu caracter general Capcelea. Ed. I-II. inclusiv a depozitelor de combustibil nuclear. de pregătire a interven iei în caz de accident nuclear. 192 . autoriza ii şi avize prevăzute de lege. Bibliografie (selectivă)71 I. 71 Lucrări publicate post-2000. 2003. j) instituie şi men ine un sistem conform reglementărilor specifice de protec ie fizică a combustibilului nuclear. a materialelor nucleare şi radioactive.i) instituie şi men ine un sistem conform reglementărilor specifice de protec ie împotriva radia iilor ionizante. de produse şi deşeuri radioactive.. în lan . 2000. a produselor şi deşeurilor radioactive. de materiale nucleare şi radioactive. Du u. tratat. o) instituie şi men ine un sistem de informare a publicului în conformitate cu reglementările legale. precum şi subfurnizorii acestora. Chişinău. Bucureşti. Ştiin ifică. Ed. k) instituie şi men ine un sistem autorizat de asigurare a calită ii în activitatea proprie şi se asigură că furnizorii săi de produse şi de servicii. A. Dreptul ecologic. m) instituie şi men ine un sistem în conformitate cu reglementările de aplicare a garan iilor nucleare.. vol. precum şi a instala iilor nucleare.

C. Romi.. 2005. R. M. De Perez. Dalloz. M. Van Lang. Presses Universitaires de Strasbourg. 2004. J. T. 5-e édition. Petit. Tratado de derecho ambiental. Salsa-Pasqualini. Milano. Lucrări cu caracter specific Gianpietro. Paris... Roche. Y. Ed. Paris. Maggioali Editore. D.F. D. 2005. 2003.U. Droit de l’environnement. Sauvegarde de l’environnement et droit penal... Droit et administration de l’environnement. 5-e édition. Ed. Paris.. C. Harmattan... (a cura di). Le Protocole de Kyoto. Paris. Droit de l’environnement.U. London. Inserguet-Brisset. Droit de l’environnement.. Edisofer.. Bucureşti. Lowther. 2004... 2006. Le commerce et l’environnement. Giuffre Editore. All Beck. Parpworth. Paris. 193 . Jewell. Gaulino édition. P. Madrid. 2002. Presses Universitaires de Rennes. Tratat de drept al mediului înconjurător.. La responsabilita per danno al ambiente. P. Nerac-Croisier. R. 7-e édition.. 2003. Mateo. DomatMontchrestien.. Butterworths LexisNexis. Economica. Marinescu. Paris. F. D. 2005. N. Le droit de l’environnement. Droit répressif de l’environnement. P.. 2000. Diritto ambientale. Paris. fourth edition. Ed. (sous la direction de). Presses Universitaires de France. Prieur. Ed. J.F. Ed. C.Hughes.. 2001. A. VIII edizione. 2002. Morand-Deviller. 2006. Environmental Law.. Droit de l’environnement..R. II. Mise en oeuvre et implication. 2002. Guihal.. London. 2001.

. Lavieille. Kramer. Principii şi institu ii fundamentale de drept comunitar al mediului. Du u. Dubuisson. Birnie. J. IV. 3-e édition.. Paris.. L’effectivité du droit européen de l’environnement. Ed. 2004. R. Controle de la mise en oeuvre et sanction du non respect.-P. Al.. Du u. Bucureşti. Droit communautaire de l’environnement. EC Environmental Law.. V. Ed. Pedone.. 3-e édition. Ed.. Ed. 2004. L’Europe et la protection de l’environnement..Viney. M. Droit international de l’environnement. 2003. Ellipses... 2003.. Economică. M. Droit international et européen de l’environnement. Schulthess. Dreptul interna ional al mediului.J. Reviste 194 . Maljean-Dubois. 2006. 2004. 2-e édition. second edition. G. P.D. Victoires Editions. Oxford University Press. S. Paris.G. International law & the environement. M. L. Romi.. Droit international de l’environnement. 2002. 2000. Kiss.. La documentation Française. Paris. R. 2000.. S. Ed. 2005. Paris. Montchrestien. Harmattan. (sous la direction de). Romi. A. Sweet & Maxwell.. 2005. B. III. Ed. Drept interna ional al mediului Boyle. Bucureşti. Les responsabilités environnmentales dans l’espace européen. Economică. Ed. L. Beurier. Drept comunitar al mediului Charbonneau.

int Agen ia Europeană pentru Mediu: http://www.ecolex. VI. Programul Na iunilor Unite pentru Mediu: http://www.int Comisia Europeană: http://europa. Droit de l’environnement. Revista română de drept al mediului. Revista Giuridica dell’Ambiente.iucn. Revue européenne du droit de l’environnement. Le courrier de la nature.orglindex. La lettre juris-classeur de l’environnement.un.org Ecolex.ch UICN: http://www.htm Uniunea Europeană: http://europa. Revue juridique de l’environnement.unep.nato. a gateway to environmental law:http://www.int PNUM.Juris-classeur environnement.eu. La lettre Natura 2000. Site-uri internet ONU: http://www.dk 195 .org NATO: http://www.eea.eu.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful