1

SFÂNTA TREIME SAU LA ÎNCEPUT A FOST IUBIREA

Preotul Profesor DUMITRU STĂNILOAE

2

PREFAŢĂ

Sfânta Treime este supre m a tain ă a existen ţ ei, care explic ă îns ă toate, sau f ă r ă de care nu se poate explica nimic. De aceea, deşi e supre m a tain ă , este întrucâtva inteligibil ă, confor m ă pân ă la un loc unei logici. Ea se prezint ă ca atare ca o metafizic ă real ă , sau ca funda m e n t ul abisal, dar într - un fel inteligibil, a toată existen ţ a. Filosofiile care vorbesc de o metafizic ă r ă mân într o total ă neclaritate în privin ţ a metafizicii despre care vorbesc ele. Pentru ele, acea realitate metafizic ă nu e decât o esen ţă stă pânit ă de o lege a evolu ţ iei sau emana ţ iei, din care ies toate, stă pânite de aceea şi lege. Dar cine a putut da acea lege, care arat ă în sine o dependen ţă , dar nu pot explica de cine depinde? Metafizica filosofiilor se prezint ă drept lipsit ă de orice logic ă . Cel pu ţ in în privin ţ a scopului pe care- l poate urm ă ri Sfânta Treime, sau sensului pe care îl poate oferi Ea pentru existen ţă , e deplin acceptabil ă din punct de vedere logic. Ea este o iubire f ă r ă început şi urm ă re ş te o extindere a iubirii. Şi ce poate justifica existen ţ a mai mult decât iubirea? Iubirea nu satur ă pe nimeni, niciodat ă . Deci poate fi f ă r ă de sfâr şit; şi de aceea poate fi şi f ă r ă de început.

3

Iubirea f ă r ă de început şi f ă r ă de sfâr şit d ă o mul ţ u mire deplin ă existen ţ ei, deci o lumin ă . Metafizica filosofiilor este supus ă orbeş te unei legi f ă r ă început şi f ă r ă sfâr şit, nu d ă nici o lumin ă . Al doilea lucru pe care ţinem să - l not ă m în aceast ă „Prefa ţă” este că Biserica Ortodox ă vede pe Sfânta Treime, ca Dumne ze ul iubirii, lucr ă toare prin Sfântul Duh în sufletele credincioşilor, pentru a- i ridica în rela ţ ia iubitoare dintre Persoanele ei. Datorit ă acestui fapt, Sfintele Taine au o importan ţă hot ă râtoare în via ţ a lor. Prin ele, Sfânta Treime îns ăşi este lucr ă toare prin Sfântul Duh în sufletele lor, cât ă vreme în catolicism, în Sacramente nu e decât o gra ţ ie creat ă , prin care se acord ă nişte merite şi credincioşilor din supra m eritele jertfei lui Hristos, ceea ce a f ă cut ca celelalte forme creş tine desprinse din catolicism să nu mai dea nici un loc Tainelor în via ţ a lor. Ortodoxia are prin aceasta un accentuat caracter duhovnicesc şi sfin ţ ilor. Credincioşilor ortodocşi nu li se iart ă num ai în sens juridic p ă catele (în via ţ a aceasta, la catolici, şi în cea viitoare, la protestan ţ i), ci li se comu nic ă puterea lui Hristos de- a iubi prin Duhul Lui cel Sfânt şi pe Dumne ze u şi pe semenii lor şi, o dat ă cu aceasta, eliberarea de patimile egoiste şi o sfin ţ ire tot mai mare, pe m ă sur ă ce fac şi ei un efort în acest sens. Ortodoxia nu cunoa ş te num ai un Hristos al discursurilor, ci pe Hristos care, iubind pe Tat ă l prin Duhul Sfânt, comunic ă şi credincioşilor aceast ă iubire a Sfintei Treimi. Ortodoxia ajut ă pe me m brii săi se înduhovniceasc ă prin nevoin ţ e ascetice şi prin aceasta să se sfin ţ easc ă din

4 puterea Treimii. AUTORUL . înaintând în Împ ă r ăţ ia iubitoare f ă r ă sfâr şit. în care tr ăiesc înc ă de pe p ă mânt.

apofaticul fiind în parte cunoscut prin catafatic şi catafaticul fiind mai bine cunoscut prin apofatic. sau necuno scu t ă . iar catafaticul nu e nici el cu totul în ţ eles având ca origine apofaticul absolut. 109. A cincea cuvântare teologică”. Dar totodat ă el explic ă totul. Cele existen ţă cauzate le cunoa ş tem din legile lor. ŞI EXISTEN ŢA ÎNCEPUTĂ ŞI CREATĂ Nu ne putem închipui că a fost cândva când n. p. De unde ar fi ap ă rut existen ţ a. FĂRĂ ÎNCEPUT ŞI FĂRĂ CAUZĂ . traducere din limba greac ă şi note de Pr. Exist ă o comunicare reciproc ă între cunoa ş terea catafatic ă şi apofatic ă . O dat ă zice: „Dumne ze u spune: Întregul « este » e al Meu (Ieş. 23. dac ă n. este un mister inexplicabil. iar din existen ţ a necunoscu t ă în ţ elegem cele cauzate. Dar de ea ş tim din cele ce experiem ca existen ţ e cauzate. din depen d e n ţ a lor. EXISTEN ŢA CONŞTIENTĂ ŞI LIBERĂ.5 1. 1 caracter ul „absolut” „Cuvântul 31. sau din eternitate. Dar legile sau depen de n ţ a lor presu p u n e o necau za t ă . . Anastasia. Academician Dumitru Stăniloae. 14) neavând nici început şi neput â n d nici înceta” 1 . ei Dar indepen d e n ţ a. sau cunoscut e. Apofaticul nu e cu totul ne ş tiut.a fost nimic.ar fi fost din eternitate? Existen ţ a fă ră de început. 1993. indepen d e n t ă . în Cele cinci cuvânt ă ri teologice . Sfântul Grigorie de Nazianz o spune aceasta în multe locuri. ştim despre existen ţ a sau Dumne zeirea necauza t ă . dac ă n. necau za bilitatea. 3. Ed. „absolut ă ”.ar fi o existen ţă fă r ă de început şi fă ră de cauz ă ? Se poate deci spune: din cele cauzate. Căci cum ar exista cele cauzate şi începute. Bucure ş ti.

le deplin.ar fi cu totul prin sine. Dar existen ţ a fă ră început şi fă ră sfâr ş it şi indepen de n t ă . ci este şi ceea ce le explic ă pe acestea. deschid cunoscân d u . faptul că existen ţ a nu numai contravine celor cauzate şi depen d e n t e. este că acea existen ţă necauza t ă este de ordin spiritual. Astfel. Apofaticul nu e o necunoa ş tere total ă şi catafaticul nu e o cunoa ş tere deplin ă . pentr u a cunoa ş te ceva din cauza lor.6 (dezlegat de orice depen de n ţă ). În acest caz. Apofaticul arunc ă o lumin ă asupra catafaticului. chiar în forma redus ă tr ăit ă de noi. ră mâne o mare tain ă pentr u noi.o explice. şi catafaticul. necauza t ă . dac ă ar avea în sine vreo lege care s. ne pute m folosi de unele din cele cunoscu te în lumea cauzat ă . ci . Totu ş i. căci spiritualul. dar şi o tain ă . ne face posibil ă şi o anumit ă cunoa ş tere a lor. dat fiind că în ţ elegerea noastr ă coincide cu explicarea celor cauzate şi depen d e n t e prin legile ce le sunt impuse de o existen ţă care nu e supu s ă acestor legi. dar o cunoa ş tere care le las ă în mare parte neîn ţ elese. care în cea mai mare parte ră mâne necunosc ut ă . ci în mare parte e o existen ţă liber ă . cu totul indepen de n t ă . taina lor necuno scân d u . sau prin sine. este nesup u s strict legilor. pentru că niciodat ă nu în ţ elegem niciodat ă deplin cauza lor ultim ă . prin sine. Ceea ce pute m ş ti despre existen ţ a etern ă necauza t ă . Cauza ultim ă are în ea ceva din cele pe care le află m în cele cunoscute şi cele cunoscute ne le în ţ elegem niciodat ă deplin. folosind negativ cunoa ş terea celor cauzate.le.ar putea fi deplin de sine. n. n. ca una ce este în întregime prin sine. la fel: le cunoa ş tem şi ne pe amândo u ă .

face să se prod uc ă în mod necesar o con ş tiin ţă care să apar ă .ar putea afirma că acea existen ţă fă ră de început a fiin ţ at din eternitate. ca o condi ţ ie a unei evolu ţ ii care s. ci este prin ea îns ăşi legea. pe de alt ă parte. dac ă ar fi ap ă rut într . N. Existen ţ a respectiv ă n. pe .o existen ţă făr ă de început. sau care ar ajuta .7 ar depin de de o lege pe care ar trebui să o gândeasc ă . un timp? Cum ar fi putu t ap ă rea în ea un timp. Nu s.ar mai fi o existen ţă total ă . o lege care să nu fie impus ă de o alt ă existen ţă ? Deci trebuie să fie undeva o existen ţă fa ţă de care nu este o lege superioar ă . Libertatea ei nu poate fi prod u s ul unei legi care este impus ă autom at. Pe de altă parte. deci etern ă . silit ă de o lege să produc ă cu vremea în ea o con ş tiin ţă de sine şi o libertate. Dar cum a putut ap ă rea într o existen ţă fă ră de început.o duc ă la apari ţ ia con ş tiin ţ ei de sine? E de neîn ţ eles cum ar fi putu t ap ă rea un „moment” în eternitate. înso ţ it ă de libertate. în mod necesar. oricând ar fi putut ulterior acea lege. ar însem na că pân ă la aceast ă apari ţ ie a fost necesar să apar ă şi ar fi trebuit să se parcurg ă un timp. Şi cum ar putea fi cugetat ă o lege fă ră o existen ţă . în care ar fi putu t începe timp ul şi evolu ţ ia.ar însem na aceasta că eternitatea a avut totdea u n a un caracter temporal? Dar se poate cugeta o eternitate cu caracter temporal? Nu este în aceast ă form ul ă o contradic ţ ie de sens? Nu înseam n ă ea.o să se gândeasc ă şi să se explice. pe de o parte. prin calitatea ei de supre m a calitate. lege şi libertate de la început. căci legea de care ar depin de ar trebui cugetat ă în mod distinct de ea. prin care.

o existen ţă fără de început. temporal ă .i fie supu s ă . ulterior o lege şi o con ş tiin ţă de sine în baza ei? Nu e absur d să admite m că. ea nu poate nici sfâr ş i vreodat ă . să o cuget ă m fă ră o con ş tiin ţă în baza unei legi. deci care a ajuns şi la con ş tiin ţă prin evolu ţ ia în timp? Şi nu înseam n ă aceasta o mă rginire.o existen ţă din eternitate. prin sine. e imposibil să definim pe „este” ca o existen ţă cu începu t prin sine. când n. Ea e deci o existen ţă de ordin total spiritual. atunci. Dar un lucru trebuie admis: ea nu poate fi fă r ă con ş tiin ţ a de sine prin ea îns ăşi. Nu poate ap ă rea în ea vreo lege a evolu ţ iei care să o poat ă duce chiar la . prin aceasta. deci cu un începu t. printr . nesu p u s ă unei legi şi netrebuin d să ajung ă supus ă unei legi şi. pe de alta.a ivit din ea în mod necesar o lege – existent ă virtual în ea înainte. într . neavând nevoie de nimic altceva pentr u a se explica. din eternitate – ca pe baza ei să ajung ă la o con ş tiin ţă de sine. ci ad ă ugit ă unei legi existent ă virtual în ea? Şi pân ă unde am merge în că utarea originii acestei legi? De fapt.o existen ţă etern ă .a voit ea.un anumit momen t.8 de o parte. cu o evolu ţ ie şi cu un sfâr ş it. o anumit ă neputin ţă în acea existen ţă care deci nu poate fi prin sine şi fă ră început? Şi. superioare ei? Nu e absur d să socotim că în aceast ă existen ţă prin sine a ap ă rut un mome nt în care s. nu e logic să cuget ă m o existen ţă prin sine din eternitate. Dar dac ă poate ap ă rea acea existen ţă prin sine din eternitate.o lege că reia să . sau la o explicare a existen ţ ei sale? Poate ap ă rea într . o lege şi în acest caz acea existen ţă prin sine la o existen ţă care nu e prin sine. a ap ă rut într .

unit ă cu o tot mai larg ă cunoa ş tere. dar capabil ă să dea unei forme inferioare de existen ţă ni ş te legi. şi primul rând de cel că ruia îi . dac ă n.ar fi fost o existen ţă etern ă . Omul este o existen ţă care ştie că în sine nu este deplin ă şi deci nu poate fi fă r ă început. Dar noi constat ă m. în care totul. o explicare a noastr ă în baza unor legi. Dar.a fost o astfel de lege care să .i dea şi un început. ci şi dup ă o rela ţ ie direct ă cu existen ţ a absolut ă . ca oameni. ci vrea o rela ţ ie cu absolut ul. Omul nu se mul ţ u m e ş te numai cu tr ă irea în relativul să u şi al celorlalte existen ţ e relative. nesup u s ă legilor. con ş tiente. că în ea nu cuprinde toate cele ce pot exista. Dar de unde ar fi ap ă rut aceste legi şi con ş tiin ţ a de noi înşine.i fie proprie con ş tiin ţ a de sine.9 sfâr ş it. La ce. în calitate de cauz ă a lor. cu existen ţ a prin sine.ar fi. sau explicarea totului. în primul rând. în noi înşine şi în lumea cu care sunte m lega ţ im niş te legi şi în baza lor avem şi noi. o dat ă ce n. ei trebuie să . pentr u ca să primeasc ă şi el posibilitatea unei tr ă iri în absolut ul nem ă rginit şi netrec ă tor. nu aspir ă numai dup ă o adânc ă con ş tiin ţă de sine. fă ră să fie con ş tient ă de sine? Dacă nu ştie de unde este. niş te legi în baza că rora evolueaz ă şi ele spre un sfâr ş it. dar că nu ar fi acea existen ţă care să le şi poat ă ridica deasu p r a lor? De unde ar fi altfel con ş tiin ţ a de sine pe care o au atâtea existen ţ e supu se unor legi fă ră o existen ţă superioar ă care să le fi dat? Şi de unde ar fi setea lor dup ă o con ş tiin ţă de sine – unit ă cu o tot mai larg ă cunoa ş tere a tuturor? Şi e de remarcat că aceste existen ţ e depende n t e.

El a legat prin aceasta strâns cugetarea sau con ş tiin ţ a de existen ţă . Dar ele sunt pentr u a da un con ţ inut cuget ă rii sau con ş tiin ţ ei omului. ergo sum ”. în mare parte dobân dit ă prin progres ul în cunoa ş terea mea prin rela ţ ia cu cele deosebite de mine. ierburile. În primul rând îmi cuget existen ţ a mea. Sunt şi forme de existen ţă care nu se manifest ă în cugetare. sau existen ţ a mea se cuget ă pe sine. virtual. ergo sum ” nu înseam n ă „cuget ”. toate formele de existen ţă . Dac ă existen ţ a e prin sine o lumin ă . Care a avut în Sine.ar mai fi? Deci trebuie să fie o existen ţă prin sine. Existen ţ a este condi ţ ia cuget ă rii. „Cogito. ci cugetarea este faptul cel mai sigur al existen ţ ei mele. iar apoi de existen ţ a incon ş tient ă a celorlalte forme ale lumii. Dar oare legă tura nu e mai strâns ă ? Şi cugetarea nu e numai o form ă oarecare.10 apar ţ ine. Eu am cunoa ş terea şi deci şi con ş tiin ţ a de ceea ce sunt eu. a avut numai în Sine toate virtualit ăţ ile existen ţ ei. ea le poate cugeta pe toate. care are totul perfect din eternitate. Şi oare nu acesta este rostul principal al existen ţ ei lor? Existen ţ a etern ă . Dr faptul con ş tiin ţ ei mele e înt ă rit de existen ţ a con ş tient ă a altora. con ş tiin ţ a e lumina întoars ă spre sine. la ce. ci forma cea mai sigur ă a existen ţ ei. cum sunt pietrele. animalele nera ţ ionale. . sau are con ş tiin ţ a despre toate. în care nu apare nimic ulterior. Ea asigur ă de aceea existen ţ a tuturor. Descartes a prod u s formula: „Cogito. Con ş tiin ţ a e existenta autodeter mi n at ă .

existen ţ a prin sine. prin cuvânt ul: „Să fie lumin ă!”. Toat ă crea ţ ia a primit existen ţ a pentru a spori lumina sau con ş tii ţ a omului. Şi ea nu poate fi decât crea ţ ia existen ţ ei de sine din eternitate. şi una tempo r al ă . El trebuie să aib ă o altă cauz ă . să fi ap ă rut o existen ţă temporal ă deosebit ă de cea existent ă din eternitate. pentr u că cuno ş tea numai în parte existen ţ a. care a putut aduce la existen ţă lumina creat ă . care nu trebuie să înainte ze spre o ţ int ă mai presus de sine? A fost o lumin ă fă ră de început. creat ă de cea care fiin ţ eaz ă din eternitate prin sine şi care are în sine şi puterea de . nu ca apari ţ ie natural ă din ea. manifestat ă în triste ţ ea sentin ţ ei lui Socrate. ci trebuie să se fi prod u s. În fond tot ce „este” este lumin ă . care să acopere cu toate existen ţ a? Nu arat ă ea că omul e făcut pentr u a înainta spre cunoa ş terea totului şi că deci exist ă undeva o con ş tiin ţă care cunoa ş te totul.a ap ă rut în existen ţ a ce fiin ţ eaz ă prin sine din eternitate.a putut fi din veci un „este” întunecat.a putut produce nici prin sine. Căci timp ul nu s. nu ca emana ţ ie a ei. dar ştie de sine ca de cel ce nu ştie nimic deplin despre celelalte. care să înainteze spre un „este” luminat de o con ş tiin ţă prin evolu ţ ie. nu arat ă că exist ă undeva o cunoa ş tere des ă vâr ş it ă . ci creat ă de ea.11 Socrate a putu t afirma: „Ştiu că nu ştiu nimic”. nici ca emana ţ ie a existen ţ ei prin sine din eternitate. N. Din aceasta rezult ă concluzia că timpul n.a o fi creat pe a doua din nimic. El ştie de sine. . Setea aceasta de cunoa ş tere. Sunt dou ă planuri ale existen ţ ei: una etern ă .

cu ajutorul cuvenitei ştiin ţ e şi cuno ş tin ţ e. desprinde m Ra ţ iunea . ci presu p u n e o existen ţă prin sine din eternitate. ea ar fi lipsit ă de atotp u t er nicie şi de generozitat e.. . Căci toate fă pturile lui Dumne ze u.se vă d prin în ţ elegere de fă pturi. Dacă ar fi numai forma lumii.. Şi ra ţ iunea noastr ă implic ă. întocmite dinainte de veacuri de Dumne ze u. Ca să revenim încă pu ţ in la unirea între catafatic şi apofatic. Ra ţ ionalul cuprinde în el şi tainicul şi viceversa. În lumea creat ă ra ţ ionalul ne duce la tain ă . sau panteist ă . ca explicare ra ţ ional ă a tainei crea ţ iu nii. ca şi explicare a lor (care e taina lor). Dup ă Sfântul Maxim Mărturisitor ul. conte m plate de noi prin fire.. la taina creatului care nu e prin sine. Dar legă tura e în fiecare de alt ă categorie..12 Dacă ar fi numai forma divin ă a existen ţ ei. atât în Dumne ze u. care îşi au temeiul în ra ţ iunile lui Dumne ze u Cuvântul: „Ra ţ iunile lucrurilor. Ra ţ iunea noastr ă este făcut ă pentr u a cunoa ş te şi acele ra ţ iuni. precum Însu ş i a ştiut. deci la taina lui Dumnez e u. Între taina lui Dumne ze u şi ra ţ iunile lumii nu este o contradic ţ ie. cât şi în lumea creat ă . ra ţ iunile lumii ne descoper ă taina lui Dumne ze u. ar repre ze n t a iar ăşi o form ă nedeplin ă a existen ţ ei. ca supre m a Ra ţ iune a lor. Din contem plarea în ţ eleap t ă a crea ţ iunii. ne vestesc în chip ascuns ra ţ iunile dup ă care au fost făcute şi ne descoper ă prin ele scopul aş ezat de Dumne ze u în fiecare fă ptur ă . supus ă unor legi care nu duc prin libertate şi alt ă form ă a existen ţ ei la fericire. pe Dumne ze u. mai men ţ ion ă m că ea poate fi exprimat ă ca unire între ra ţ ionalitate şi tain ă .

ap ă rut ă nu dintr . toat ă existen ţ a. 1948. împreu n ă cu el. alcă tuit din materie şi supu s în mod accentuat unor legi. sau iubirea prin sine. identic ă cu Spiritul supre m. şi note de Pr. D. este şi ra ţ ional ă şi tainic ă .13 care ne lumineaz ă cu privire la Sfânta Treime. ci prin crearea ei din nimic. în baza faptului că e fă ră de început. Până la urm ă . nici o existen ţă fă ră rost. Sibiu. . Prof. sau fericirea în El.. având ca izvor şi ţ int ă bun ă tatea lui Dumneze u. ca o lume fenomen al ă . vol. 45. Aceast ă ordine fenomen ologic ă exist ă îns ă şi ea pentru a fi ridicat ă de la starea supus ă unor legi de dezvoltare. e fericit ă din veci şi pân ă în veci prin ea îns ăş i. în Filocalia . edi ţ ia I. depende n t ă de Aceea.46. Chiar şi trupul. sau îndu m n e z eit. şi sfâr ş ind cu lumea creat ă . Nu poate fi nici un gol total. Dar toat ă e şi ra ţ ional ă . spre a ajunge acolo. în care tr ă im noi. de care fă pturile con ş tiente trebuie să ţ in ă seama pentr u a se ridica şi ele la o unire tot mai strâns ă cu existen ţ a prin sine. în unire 2 „Răspunsuri către Talasie”. şi. începân d de la Dumneze u cel nev ă zut şi etern. III. universul întreg. Rezu m â n d cele spuse. adic ă Tat ăl. supre m ă . ca o identitate între cea mai înalt ă exprimare şi cea mai deplin ă bucurie a tr ă irii în libertate. care tr ă ie ş te binele. trad. introd. fiind spiritualizat. pute m afirma că exist ă o metafizic ă . va fi ridicat prin înviere Existen ţ a deasu p r a legilor.o evolu ţ ie a Aceleia. făcut ă pentr u a tr ă i în Dumne ze u. fă ră nici o dezvoltare. iar cea creat ă . Stă niloae.o poate explica omul. la Fiul şi la Duhul Sfânt” 2 . Toat ă existen ţ a e o tain ă pe care n. care explic ă lumea creat ă . p.

Se poate spune de aceea că Dumnez e ul Treimii este şi Dumneze ul Ra ţ iunii adev ă rate. crea ţ iei pilda şi puterea unei armonii. deci şi lui Dumne ze u.L folose ş te Tat ă l Său şi ca Ra ţ iune pe seama crea ţ iei. Şi n. Aceasta arat ă din nou că. Dar interesul egoist este contrar acestui bine.şi aduc ă o contribu ţ ie şi crea ţ ia. sau spre prom ovarea egoist ă .a dat şi într un mod contrar Ra ţ iunii supre m e a binelui şi a legii lui. prin care trebuie să înainteze. Binele care se voie ş te st ă în armonia liber ă a fă pturilor con ş tiente între ele şi între ele şi Dumneze u. Îns ă libertatea ce i s. Ea poate folosi ra ţ iunea în mod strâm b. Dar aceast ă contribu ţ ie e ajutat ă de un Dumneze u al Treimii. de Ra ţ iunea lui Dumne ze u care urm ă re ş te armonia între toate şi între ele şi Dumne ze u. împlinind rolul Mijlocitorului între Dumne ze u şi oameni şi . trebuie să .ar avea pe Cineva egal cu Sine. pentru a justifica orientarea spre un bine mincinos.14 cu existen ţ a fă ră începu t.l împlineasc ă Însu ş i Fiul lui Dumneze u. Ideea o vedem dezvoltat ă tot la Sfântul Maxim Mărturisitorul. are nevoie de un efort al libert ăţ ii. fapt pe care îl arat ă omenirii şi o ajut ă să . El despar te de Dumneze u. în Care exist ă cea mai perfect ă armonie şi iubire. urmân d legi ca expresie a binelui voit de Dumneze u. pe care . Care să se poat ă apropia între oamenii înş işi. Un Dumnez e u monoper s o n al nu ar ar ă ta şi de oameni. sau a Ra ţ iunii adev ă rate.a dat. cerut ă fă pturii con ş tiente. sau a Ra ţ iunii supre m e. în ţ eleas ă ca for ţă a Bună t ăţ ii şi a armoniei. poate folosi ra ţ iunea ce i s. la unirea cu Dumneze u prin bine.

şi un Dumne ze u mono per s o n al n. Remarcân d Dumneze u şi condi ţ ionarea ra ţ ionalitatea reciproc ă crea ţ iei. desigur. în toate treptele prin care are să treac ă omul. ca în El să iubeasc ă to ţ i pe Tat ă l. n. Lumea este făcut ă de Fiul lui Dumneze u Cel întru p a t. deci să se iubeasc ă şi între ei. Cuvântul lui Dumne ze u. ca Cel care restabile ş te armonia tuturo r cu Dumne ze u şi între ele. şi cea a harului. 16). cât şi unul ra ţ ional. . Căci «sfârşitul Legii» . între sau taina vă zând lui în amân d o u ă atât un con ţ inut de tain ă . a făcut şi legea natural ă (legea armoniei naturale. ca Providen ţ iator şi Dătă tor de Lege şi ca Răscum p ă r ă tor.n. 58. în ţ eleas ă duhovnice ş te. ca Ziditor (Creator). se adevere ş te «Dumne ze u cuvânt ul dum ne z eiescului Apostol că va judeca cele ascunse ale oamenilor. iar întrupat.15 Sfântul Maxim Mărturisitorul prezint ă pe Fiul lui Dumneze u neîntr u p a t ca Ra ţ iunea dup ă ale Cărei ra ţ iuni au fost create toate. ). adic ă a harului (a Evangheliei. ca să . 10. se adun ă şi legea natural ă . n. ). adic ă al Legii scrise. 4). şi cea scris ă . 2. după Evanghelia Lui ». cât şi Legea Duhului. . porne ş te din El. Aceasta pentr u că Ra ţ iunea adev ă rat ă este una cu Iubirea. „Iisus Hristos.l primeasc ă pe El însu ş i în ea. am 3 Ibidem . adic ă dup ă ceea ce li se bineveste ş te” 3 (Rom. atât Legea scris ă în litere. « este Hristos» (Rom. Iar ca Providen ţ iator şi Dătă tor al Legii a dat. Dacă deci în Hristos. ca Ziditor (Creator) al tuturo r.n. Căci toat ă iubirea. p.ar avea Iubirea ca Putere a creă rii lumii şi un scop al acestei cre ă ri.

care spunea că Dumne ze u este „greu de în ţ eles.. are un con ţ inut mai adânc decât con ţ inut ul ei ra ţ ional trans p ar e n t în crea ţ ie..m ă şi cât ă ră mâne pu ţ in. de abia am vă zut «spatele» lui Dumne ze u cunoscu t ă (Ieş. şi acesteia nu . „Spatele” lui Dumne ze u. 33. a exprima pe Dumneze u este cu neputin ţă . cit. A doua cuvântare teologică”. „Cuvântul 28. 22). p. . dar imposibil de exprimat”.L în ţ elege este şi mai imposibil”. şi cât ă ajunge pân ă la noi”. dar a. Dar „nu avem nici în ţ elegerea exact ă a crea ţ iei. Ra ţ iunea divin ă „mai presus de ra ţ iune”.. Contrar lui Platon. îl nume ş te Sfântul Grigorie de Nazianz „mă rirea firii dum ne z eie ş ti în creatur ă şi cele puse în fa ţ a noastr ă ” 4 . apofaticul dep ăş e ş te în Dumne ze u ra ţ ionalul. Dar când L. nu e un apofatic sau o tain ă care dep ăş e ş te prea mult ra ţ ionalul sau taina crea ţ iei. spune Sfântul Grigorie. 23. Căci.. Dar mult înainte de acestea este firea neîn ţ eleas ă şi necuprins ă .. întorcân d u .i cuno ş ti decât umbrele. 3. Sfântul Grigorie de Nazianz spune: „Şi am str ă b ă tut nourul ajungân d înlă untru. „dup ă mine. pe cât mi.. care este mai 4 Op. Nici una din ele nu e u ş or de în ţ eles.mă şi adâncind u . Şi aplecând u . nu vedeam firea prim ă şi neamest ecat ă .am primit acolo. în parte apofatic ă . aş a cum e de ea îns ăşi sub întâia catapeteas m ă şi se ascunde de sub Heruvimi.m ă în mine..16 putu t lă sa impresia că în Ra ţ iunea dum ne z eiasc ă . vă zut de el. De fapt.a fost cu putin ţă . în m ă sura în care fiin ţ a Lui dep ăş e ş te ra ţ ionalul crea ţ iei. departe de materie şi de cele materiale. cum îi spune apofatic Sfântul infinit Maxim Mărturisitorul.

Dar se deosebe ş te mult convingerea că este.17 presu s de acestea şi din care sunt toate. Dar pentr u micimea noastr ă . nu e un fapt care arunc ă o uria şă lumin ă asupr a tuturo r? Nu e un fapt care m ă face să în ţ eleg că tot binele pe care . şi în el un fel de apofatic. atâta cât ştim din m ă re ţ ia nem ă sura t ă şi de necuprins a lui Dumnez e u e totu ş i enor m. chiar dac ă nu ş tim „ce este ”. Căci e foarte importa n t faptul „că ştim că este”. 25.l tr ă iesc şi nă dejdea veş niciei mele pline de sens e de la ea şi că mânt uirea ce. al că rei „spate” se reflect ă în crea ţ ie. Şi spun că nu cunosc nu că este. Cu atât mai neîn ţ eleas ă este firea lui Dumne ze u. .. A ş ti că este existen ţ a Celui cauzat. Nu în ţ elegem perfect nici ra ţ ionalul crea ţ iei. ci ceea ce este.. 15.mi vine în Hristos e de la ea? Nu. de cuno ş tin ţ a a aceea ce este” 5 . nespu s mai presus de toate cele cauzate şi care explic ă existen ţ a tuturor – con ş tiin ţă . Căci nu e goal ă propov ă duirea noastr ă . Socrate avea dreptate să spun ă : „Ştiu că nu ştiu nimic”. în care se reflect ă „spatele lui Dumne ze u”. 5. 14). . nici de ş art ă credin ţ a noastr ă (I Cor. şi de aceea nu pot afirma că ştiu ceva cum este în realitate. iubire – nu e un fapt infinit de importa n t? A şti de existen ţ a Celui infinit mai presus de toate cele din lume. iar aceasta nu dă un 5 Ibidem . şi din acest punct de vedere necuprins şi apofatic. persoan e. dac ă o traduce m prin expresia: „Ştiu că nu ştiu nimic exact”. Din acest punct de vedere. p.mi ajunge aceasta spre mânt uirea mea.

cât ă fericire îmi dă cunoa ş terea existen ţ ei lui în mare parte.18 sens fericit vie ţ ii mele? Şi nu e aceast ă cuno ş tin ţă . . care m ă iube ş te şi. cu atât are mai pu ţ in preten ţ ia să . cu cât îmi face mai mult bine. un ajutor în sporirea cunoa ş terii Lui? Ce fericit ă cunoa ş tere a Acelei existen ţ e mai presus de în ţ elegerea mea.l servesc. cel mai mult.i dă m ceva! Cunosc eu toat ă taina semen ului meu.mi face mult bine? Şi totu ş i. pe de altă parte. Mă vă d pe mine cu atât mai plin de preten ţ ia că sunt egal cu el. E o cunoa ş tere care nu m ă lipse ş te nici de smerenia prin care îi cunosc adâncimea necup rins ă . care ne d ă totul. dar mă serve ş te el. Şi cu cât în ţ eleg mai pu ţ in existen ţ a lui. fă ră ca noi să . Îl vă d cu atât mai de necuprins. sau mai mare ca el. nici de mul ţ u mirea pentr u ceea ce îmi dă ruie ş te.

Plină tatea nem ă rginit ă a tr ă irii acestei vie ţ i trebuie să se afle undeva. dă posibilitate şi îndem n existen ţ ei prin Sine să vrea ca să sporeasc ă şi ei în tr ă irea vie ţ ii lor. sau de fiin ţ e. cum ar tr ă i oamenii însetarea dup ă ea? Şi dorin ţ a unei astfel de vie ţ i. dar în ei nu are nem ă rginire. PLINĂ TATEA EXISTEN ŢEI PRIN SINE. O astfel de via ţă sau de fiin ţă e dorit ă într . şi are în Sine totul. ÎNSETATĂ DUPĂ NEMĂ RGINIRE ŞI ÎMPĂ RTĂŞIREA EI DE ABSOLUT Am ar ă tat în capitolul anterior că existen ţ a prin Sine. este via ţ a prin Sine. Se tr ă ie ş te dorin ţ a ei ca necesar ă şi de oameni. sau fă ră de începu t trebuie să aib ă o con ş tiin ţă deplin ă de Sine şi o cuno ş tin ţă a totului. altfel.un fel şi de fă pturile create. cuprins ă în Sine actual şi virtual. prin setea lor dup ă ea. Şi cum sar explica aceast ă sete a noastr ă de nem ă rginirea ei. . cum spun Părin ţ ii Bisericii. SAU A FIIN ŢEI DUMNEZEIEŞTI NEMĂ RGINITE ŞI FIREA OMENEASCĂ M Ă RGINIT Ă . căci. Aceast ă existen ţă prin Sine nu are nevoie de nimic. dac ă nar fi undeva un mod al ei real? Într . sau.19 2. De aceea sunt făcu ţ i cu setea dup ă ea şi capabili de împ ă rt ăş irea lor de ea.un fel se dă chiar ordinii materiale putin ţ a ca omul să tr ă iasc ă buna ei folosire prin trup ul destinat unei domin ă ri a lui de că tre bine.

Existen ţ a prin sine. că rora să Se d ă ruiasc ă şi care să I se dă ruiasc ă deplin. Ea poate fi vă zut ă în urm ă toarele trei forme: una este bun ă tatea sau voin ţ a iubitoare de a se dă rui.i este impus ă în mod inexplicabil. nu poate da o explica ţ ie nici setei de bine tot mai mare şi nici posibilit ăţ ii lui. ci înc ă una sau dou ă Persoane eterne. pus ă în slujba bun ă t ăţ ii. dar şi voin ţ a de a se d ă rui şi unor persoane create din nimic. se arat ă şi în faptul că nu se tem de libertatea fă pturilor m ă rginite. De aceea dac ă nu folosesc astfel libertatea lor. nu poate fi socotit ă ca servind binelui. a Persoanelor eterne. bucurie care le dă şi lor puterea iubirii şi a efortului spre Ea. ar ă tând şi în aceasta bun ă tatea Lor nem ă rginit ă . O existen ţă general ă panteist ă . nu le desfiin ţ ea z ă . dar desigur tot cu ajutor ul Lui. Şi în aceasta se arat ă că nu e numai o Persoan ă . spre bucuria existen ţ ei în unire cu Ea dar şi între ele. Panteism ul filosofilor. pentru că vor ca ele să se bucure în mod liber de iubirea Lor şi a acelora fa ţă de Ele.20 Dumneze u vrea ca via ţ a sau binele care este El prin fire şi în grad nem ă rginit să se întind ă şi la o existen ţă m ă rginit ă prin fiin ţ a ei. Dar Ea are aş a şi atotpu t er nicia pus ă în slujba acestei bun ă t ăţ i nem ă rginite. ca plin ă tate a vie ţ ii. care socote ş te că toat ă existen ţ a este şi se mi ş c ă prin legea ce. în care totul se întâm pl ă prin niş te legi. care voie ş te ca fă pturile m ă rginite create să se bucure de iubirea ei. cuprin de tot ce este actual şi poate fi via ţă din eternitate. sau a fiin ţ ei. Aceast ă atotp u te r nicie. .

Dumneze u este deasup r a legilor şi a autom a tis m ul ui men ţ in u t în parte în ele. Iar din aceast ă cuno ş tin ţă nu poate lipsi cunoa ş terea celorlalte dou ă . ca existen ţă necauza t ă a tuturor celor cauzate din cu atotp u t er nicie cunoa ş tere. care. şi în rela ţ ia cu lumea şi deplin ă creat ă . nu înceteaz ă nici o clip ă să lucreze spre folosul lor. Şi aceasta face ca nimic din cele ce se întâm pl ă în existen ţ a creat ă să nu se considere ca prod ucâ n d u . nici r ă ul în mod for ţ at. urmea z ă că existen ţ a supre m ă este o existen ţă interper so n al ă .un autom a tis m extensiv. ca ajutor al creaturilor con ş tiente în efortul lor liber spre înaintarea în bine. Şi aceast ă mi ş care liber ă a bun ă t ăţ ii neput ân d fi decât de la o Persoan ă la alta. de ş i men ţ ine şi acest autom a tis m. de ş i acest auto m a tis m are şi el un mare rol. săvâr ş e ş te adeseori şi abateri de la el prin minuni. fiind d ă ruit vie ţ ii spirituale ca mijloc de cunoa ş tere pentru binele plă nuit de El.21 Plină tatea existen ţ ei prin sine se arat ă îns ă şi în cuno ş tin ţ a a tot ce este. Dumne ze u. Chiar pilda chinurilor. Dar existen ţ a prin sine a lui Dumne ze u e o cauz ă voluntar ă în activarea bun ă t ăţ ii Sale. sau . se exercit ă neîncetat bun ă tate. unit ă cu atotpu t er nicia şi cunoa ş terea lui Dumneze u. Şi bun ă tatea. El se mi ş că în actele Lui cu o libertate. ci. căci şi în cuno ş tin ţă e o putere. la care ajung unele prin nefolosirea bun ă t ăţ ii Lui.se printr .ar mai fi bun ă tate. le poate fi altora de folos. Căci altfel aceasta n. Omul nu lucreaz ă nici binele. el a fost rânduit şi e sus ţ inu t de voin ţ a perso nal ă a lui Dumne ze u.

sau spiritual ă . Pentru el. atotp ut e r nicia şi cunoa ş terea tuturo r. Aceasta ne ajut ă să în ţ elegem că Dumne ze u e libertatea deplin ă . sau.l dă ruie ş te Dumneze u. în care ele sunt daruri ce . sau spre care ţ inte ş te ajutorul de la Dumne ze u.22 auto m at. în care aceste fă pturi con ş tiente sunt făcute să lucreze. iar cuno ş tin ţ a e pus ă şi ea în slujba binelui. nu o las ă să piar ă cu totul. emana ţ ionist ă sau evolu ţ ionist ă . dac ă nu progresea z ă . e sursa exclusiv ă a binelui. Am men ţ ionat că panteis m ul filosofiilor. Fiin ţ a. Bun ă tatea sau iubirea este forma cea mai ferm ă a vie ţ ii. înso ţ it ă de puterea nem ă rginit ă . E o concep ţ ie care cunoa ş te. dar libertatea Lui. fă ră ca ele să poat ă prod uce o dezor di ne total ă în ordinea material ă . îngere ş ti şi omene ş ti. atotpu t e r nicia e cea care a prod u s o existen ţă deosebit ă de Dumne ze u şi o face să progresez e. sau via ţ a bun ă şi fericit ă . nu poate da nici o justificare şi ap ă rare binelui. Ele nu pot slă bi decât în existen ţ a creat ă din nimic. binele pur şi simplu nu exist ă . o lume în care are un importa n t rol şi libertatea fă pturilor con ş tiente. Am men ţ iona t trei con ţ inut u ri principale ale fiin ţ ei lui Dumneze u: bun ă tatea nem ă rginit ă . Concep ţ ia cre ş tin ă despre existen ţă e deosebit ă de concep ţ ia panteist ă .i sunt impuse şi a că ror origine nu poate fi explicat ă . pe lâng ă Dumneze u Cel deplin liber şi binevoitor. care crede că toat ă existen ţ a se mi ş că numai prin legile ce. Dar între ele este o unitate. puterea şi cuno ş tin ţ a lui Dumneze u nu pot fi slă bite sau m ă rginite. de ş i nu poate face tot binele sau tot ră ul pe care îl alege. de ş i omul poate să nu primeasc ă tot binele pe care i.

Când nu sunt primite. pentru că întunericul a orbit ochii lui” (I In 2. însu ş irile date prin crea ţ ie sunt strâm ba t e. Desp ă r ţ irea de Dumne ze u a adus lipsa de iubire. sau via ţă . Iar cel ce ur ăş te pe fratele să u este în întuneric şi umbl ă în întuneric şi nu ştie încotro se duce.. ca Treime iubitoare de Persoane. Aceasta aduce cu sine şi o slă bire a comuniunii între persoan e. ceea ce produce un mare întuneric. deci via ţ a şi lumina prin Sine. El spune: „Cine iubeş te pe fratele să u r ă mâne în lumin ă . Când sunt primite. Toate formele fiin ţ ei lui Dumne ze u au în ele putin ţ a de . 10. Aceast ă legă tur ă se prelunge ş te şi în oameni. îndrept at ă numai spre eul propriu. ele sporesc şi prin efortu rile puse prin crea ţ ie în fiin ţ a fă pturilor. puterea e înlocuit ă cu o mare slă biciune şi cuno ş tin ţ a se restrânge la falsa pre ţ uire a eului propriu.a se comu nica. socotin d u . Bună tatea sau iubirea. Sfântul Apostol Ioan a accentuat cu deosebit ă claritate identitatea între bun ă tate sau iubire şi cuno ş tin ţă sau lumin ă . de putere şi întunericul. nu mai e bun ă tate sau iubire. Dumneze u este iubirea. că ruia i se atribuie o fals ă infinitate de cre ş tere în via ţă şi cunoa ş terea îşi caut ă întemeierea în argum en t e şi în pă reri mincinoase. Puterea este pus ă în slujba egoism ul ui.23 pot fi primite sau refuzate.11). identificat cu totul. Nu mai are loc o apropiere de Dumneze u. pentr u că este supre m a unitate neconfu n d a t ă a comuniu nii triperso n ale.. Dar întrucât Dumne ze u nu e silit să le .se ca ţ int ă supre m ă existen ţ a eului singular.

Iar dac ă cuno ş tin ţ a sesizeaz ă adev ă rul şi deci ea este una cu lumina. Aşadar. care . Iar dac ă lumina este cuno ş tin ţ a adev ă rului. „Eu sunt Lumina lumii. Aceasta face pe Dumne ze u o Treime de Persoane unite în cea mai mare iubire. Numai via ţ a împu ţ inat ă . 12). pot fi considerate şi ca Adev ă rul total. când Îl nume ş te şi „Puterea şi În ţ elepciunea lui Dumne ze u ” (I Cor. bun ă tatea şi lumina sau cuno ş tin ţ a. El a spus astfel despre Sine: „ Eu sunt Adev ă rul şi Via ţ a ”. ca despre Cel ce este Adevă rul. a putut spune despre Sine însu ş i că „Cel ce umbl ă în El nu umbl ă în întuneric ”.a numit pe Sine însu ş i ca Dumne ze u întru pa t şi Adev ă rul. Deci s. care nu le are pe acestea ca fiin ţă . şi: „Eu sunt Lumina lumii ”. Ca Putere este şi Via ţă şi ca În ţ elepciune este lumin ă şi iubire. cel ce Îmi urmea z ă Mie nu va umbla în întuneric. De aceea Iisus Hristos S. prin care spune că este lumina. . existen ţ a cea prin Sine. în cuvintele urm ă toare ale lui Iisus. Dar acestea le spune despre Hristos şi Sfântul Apostol Pavel. are loc o comunicare a lor în El însu ş i. Cele trei forme ale con ţ inut ul ui fiin ţ ei Sale. trebuie să vedem şi afirma ţ ia că El este iubirea. ci va avea lumina vie ţ ii ” (In 8. Hristos a putut spune despre Sine. 1. Aceasta face ca Dumne ze u să fie în trei Persoane. sau cuno ş tin ţ a împu ţ ina t ă e unit ă cu necom u nicarea.24 comu nice. Şi aceasta e proprie lumii create. ră utatea sau lipsa de bun ă tate şi ne ş tiin ţ a.şi comunic ă între ele fiin ţ a sau via ţ a. 24).a identificat în fond şi cu iubirea. Ba spune şi direct că aceast ă lumin ă este via ţ a.

Îns ă aceasta înseam n ă nu numai m ă rginirea lor şi depen d e n ţ a de Dumneze u. şi chiar o sete de a le avea tot mai mult.se cu ideea că pot cre ş te într . oricât mai multe ar fi persoanele umane cu care realizeaz ă rela ţ iile de iubire.o nem ă rginire a eului lor. Dar setea aceasta spre nem ă rginire o pot ele şi strâm ba. avându .şi lărgeasc ă tot mai mult zona iubirii. neavând fiin ţ a prin ele. este deofiin ţă cu Tat ă l.le împreun ă cu Tat ă l. Şi.l pot . Dar. Iar Iisus Hristos ca Fiu al Tat ă lui. Ei sunt ajuta ţ i de aceea să creasc ă în nem ă rginirea iubirii şi a bucuriei de ea prin iubirea fa ţă de tot mai mul ţ i semeni şi prin bucuria de iubirea tot mai multora. înseam n ă că nu au o fiin ţă prin sine şi nem ă rginit ă . El este izvorul lor şi pentr u noi. ele nu . Cele create neavând u . Pe de altă parte.le pe toate prin Sine. ca a unora ce au şi ele nevoie de El. setea de ea şi în ţ elegerea bog ăţ iei ei. o au prin actul creator al lui Dumneze u. a făcut Dumneze u multe persoane. unii oameni am ă gindu . Iar aceasta se datore ş te şi m ă rginirii lor.le acestea prin ele înse ş i.un fel în care să aib ă şi bucuria iubirii lor fa ţă de sine. ci şi o legă tur ă necesar ă cu fiin ţ a lui Dumne ze u şi cu toate formele ei. deci nici iubirea din partea lor în mod vizibil şi într .25 Toate acestea formea z ă con ţ inut ul fiin ţ ei lui Dumneze u şi în El ea este nem ă rginit ă . avându . ca ele să . deci şi o capacitate de a primi în forme m ă rginite aceste con ţ inut u ri. Îns ă pentr u că omul nu are legă tura cu Dumne ze u ca şi cu niş te persoa ne egale.

26 mul ţ u mi în mod drept pe om şi nu . .i pot infinite.i pot asigura fericirea veş nic ă. El ră mâne deschide perspectiva rela ţ ia de unei iubiri iubire cu şi de însetat Dumneze u Cel în Treime. căci nu .

prin aceasta. urm ă toarele: Un dum ne z e u persoan ă .şi împline ş te nici Dumneze u şi nici uman ul destinul de existen ţă iubitoare şi. fericite. vom spune. MODELUL ŞI Ţ INTA FĂPTURILOR CREATE CONŞTIENTE Nici o fiin ţă con ş tient ă nu exist ă decât în ipostas u ri sau persoan e: Fiin ţ a dum ne zeiasc ă în trei Persoane.o mul ţ ime de Persoane. aceste trei Persoane sunt dum n e z eie ş ti. n. întemeia ţ i pe Sfin ţ ii Părin ţ i.ar relativiza. o dat ă ce ar fi un despot . CA UN UNIC DUMNEZEU. în multe persoa ne.ar fi bun ă sau iubitoare din eternitate. dem n ă de iubire şi capabil ă de iubirea infinit ă .o unic ă Persoan ă .ar fi dum ne z eiasc ă . cea omeneasc ă . pentru că au o valoare şi o rela ţ ie între ele care le face demne şi capabile de iubirea absolut ă . deci nici aceast ă mul ţ ime n.ar fi unit ă cu bun ă tatea sau cu iubirea. Şi ar mai fi aceasta atotp u t er nicie. Dumnez e u.ar n. Altfel nu . nefiind deci trei Dumnezei. Atotput er nicia lui n. Numai existând în trei Persoane. pentr u că sunt aş a de prezen te una în alta. valoarea lor.ar fi dum ne z eiasc ă . Fa ţă de ideea că Dumne ze u nu poate fi deci o unic ă Persoan ă . deci n.ar fi de aceea nici lipsi des ă vâr ş irea.27 3. Dacă fiin ţ a dum ne z eiasc ă ar fi într . TREI PERSOANE PURTĂ TOARE ALE UNEI FIIN ŢE NEMĂ RGINITE ŞI NEREPETATE. nici monoper s o n al I. Dar şi dac ă ar fi într . Şi sunt aş a. încât în fiecare e vă zut Dumne ze u întreg. s.

ci indic ă autenticitatea aceleia ş i firi şi calitatea şi identitatea fiin ţ ei” 6 . pe cea din nimic.ar îndem na să voiasc ă o comu niu n e cu sine a unei existen ţ e create în timp? Un dum ne z e u monoper s o n al s. declarau pe Fiul şi pe Duhul Sfânt creaturi. Sfin ţ ii Părin ţ i au comb ă tut în mod hot ă rât ereziile: arian ă şi pnevmat o m a h ă . care negau dum ne z eirea Fiului şi Sfântului Duh. Nu se poate gândi în fiin ţ a 6 Contra Arianos .ar mai îndem n a să creeze o alt ă form ă de existen ţă . 48 . Ţine de bun ă tatea ei să fie din eternitate ipostaziat ă ca Tat ă şi ca Fiu. „Or. o face să fie Tat ă . căci putea să nu fie ceea ce e propriu ei? Aceasta e asemenea cu a zice: Tată l putea să nu fie bun. Ţine de ea să fie astfel ipostaziat ă . De aceea. cu pretextul că resping un politeism. 26.ar apropia de o esenţă imperso n al ă supu s ă unei legi a evolu ţ iei sau a emana ţ iei. dac ă nu s. aş a e Născă tor veş nic prin fire. col. mai precis niş te prime creaturi.ar vedea în aceasta chiar o incapacitate de a o crea? Căci ce l. ci din eternitate fiin ţ a supre m ă este iposta ziat ă în Tat ă l Născă tor şi în Fiul Născut. Sfântul Atanasie zice: „A spune de Fiul că putea să nu fie e o îndr ă zneal ă ce atinge fiin ţ a Tat ă lui.G. Dar precu m Tat ă l e veş nic bun prin fire. inexplicabil ă în privin ţ a originii sau a ceea ce se petrece prin miş carea ei.28 incapabil de o legă tur ă iubitoare cu alte forme de existen ţă ? În acest caz ce l. Iar a zice: Tat ă l voie ş te pe Fiul şi Cuvântul voie ş te pe Tat ă l nu arat ă o voin ţă anteceden t ă (na ş terii). Nu fiin ţ a neiposta ziat ă ca Tat ă na ş te pe Fiul. P. şi care. I”.

45. . că. nici nu vrea să fie Tat ă l fă ră Fiul. Sfântul Grigorie de Nazianz spune: „Dar aici (la oameni) comun ul înf ăţ i ş eaz ă numai o unitate care este cunoscut ă numai prin gândire. VII. Căci. Ţine de bun ă tatea ei să fie Tat ă din eternitate. Cel mai mult şi mai perma n e n t îşi arat ă o Persoan ă bun ă tatea fa ţă de alta când una e Tat ă şi alta. dar e un bine (o bun ă tate) ca să fie Tat ă al unui astfel de Fiu. în acest caz.ar fi mai presu s de toate. iar voind şi putân d.ar avea puterea să fac ă aceasta. prin cele suferite şi prin 7 La Sfântul Grigorie de Nyssa.29 dum ne z eiasc ă ca existen ţă nici o clip ă anterioar ă ipostazierii ei în Tat ă l şi în Fiul. se admit trei dum ne z ei desp ă r ţ i ţ i. ipostaziat ă în Tat ă l şi în Fiul.ar fi bun şi autentic.se trei Persoane în Dumnez e u.ar întam pla şi dac ă s.şi arate bun ă tatea fa ţă de alt ă Persoan ă şi n. În acest caz n. deci niciodat ă nu lipse ş te binele (bun ă tatea) din El. 769. P. 7 Dumneze u n. sau ale altora. ar fi supus unor legi. aş a cum s. Iar Sfântul Vasile cel Mare condi ţ ionea z ă rela ţ ia de Tat ă şi Fiu a lui Dumne ze u de bun ă tatea şi de puterea Lui. sau mai mul ţ i între ei. e firesc să aib ă veş nic pe Fiul.ar fi în El o Persoan ă care să . admi ţ ân d u . Iar fa ţă de afirma ţ iile acelora ş i eretici.şi ar ă ta bun ă tatea din veci şi neîncetat. Indivizii sunt foarte desp ă r ţ i ţ i prin timp. iar voind. „Binele (bun ă tate) este pururea în Dumne ze u Cel mai presus de toate . dac ă n. Fiu din veci şi pân ă în veci.ar admite o mul ţ ime de persoane. prin libertatea de a.G. cap. Contra lui Eunomiu . col. nu e fă ră putere. pentr u că veş nic voie ş te să fie binele (bun ă tatea)”. precum se cunosc trei oameni.

18. 103. fiind din ea şi de aceea ş i slav ă. Nici nu se scindeaz ă în voin ţă . Iar când privim la Cei în care este dum ne z eirea.. Ibidem . iar Altul mai pu ţ in Dumne ze u. Iar un tropar din slujba înmor m â n t ă rii spune: „O Dumne zeire în trei str ă luciri”. apare în cugetarea noastră unitatea ei. Cei ce ies din cauza prim ă în mod netem p o r al. ci dum ne zeierea e neîmp ă r ţ it ă în Cei ce Se disting. p. Iar afirmân d unitatea lui Dumne ze u fa ţă de mul ţ ii zei ai elinilor. 94. Nimic din ceea ce este în cele împ ă r ţ ite nu se află aici (în fiin ţ a cea Una). p. Căci nu este Unul mai mult Dumne ze u.G. ci e posedat ă în modul comun total. fă ră să se contop easc ă . 829. cit. 103. La fel spune Sfântul Ioan Damaschin: „Cei trei sori care se compene t rea z ă sunt o singur ă lumin ă ” 10 . „Cuvântul 31. iar Altul mai târziu. 15. În Persoanele dum ne z eie ş ti firea nu se repet ă . Şi cei ce sunt din ea ră mân în ea. la cauza prim ă şi la principiul unic (la monar hie). Nici Unul mai înainte. P. Când privim la dum ne z eire. A cincea cuvântare teologică ”. 10 De fide orthodoxa . 8 9 . 14.30 putere” 8 . La oameni. col. Sfântul Grigorie spune: Dar „pentr u noi nu este decât un unic Dumne ze u. sau în ipostas u ri vedem aceea ş i fiin ţă repetat ă . Sfântul Vasile cel Mare spune că la oameni fiin ţ a este dispersa t ă . pentru că una este dum ne z eierea. nici nu Se împarte în putere. dac ă trebuie să vorbim pe scurt. deci nedeplin unit ă în persoanele lor. Cei închina ţ i sunt Trei” 9 . de ş i credem că sunt Trei. nedeplin unit ă şi Op. firea cea comun ă e posedat ă de multe persoan e prin repeti ţ ia ei în acele persoane. E ca o unic ă lumin ă în trei sori ce se penetrea z ă reciproc.

32. „ci se contem pl ă în fiecare comun ul neîntrer u p t şi neîmp ă r ţ it”.31 identic ă în aceste repeti ţ ii.G.o total ă comuniu ne. La aceasta contribuie şi faptul că firea uman ă e constituit ă din suflet şi trup şi. să produc ă o fisur ă în prin fiin ţ ei întreru pâ n d continuitatea intercalarea golului”. P. Îi cuget ă m şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt la fel. care divine. „Cugetarea Dumneze u) nici o întreru pe r e. Între persoanele umane de aceea ş i fire se află un spa ţ iu sau alte obiecte. ca necreat. 326 . 38 . încât să o poat ă împ ă r ţ i prin inserarea a ceva str ă in. ar ă tân d că firea lor este aceea ş i. în ţ ele ş i în infinitatea lor Ep. Când cuget ă m pe Tat ă l ca necuprins. care să fie ca un spa ţ iu între Tat ă l şi Fiul şi Duhul Sfânt. În Persoanele Sfintei Treimi îns ă „se vede o continu ă şi infinit ă comu nitate” 11 . în ţ elepciunii şi atotpu t e r niciei ei. nici golul vreunei existen ţ e fă ră subziste n ţă întregul neipost a ziat ă . . De aceea. col. trup u rile le împiedic ă de la o deplin ă comunicare. care fac firea să se repete şi să nu fie într .L (în comu nic ă Persoane. Nu e nimic care să se intercaleze între Ei. persoanele îşi comunic ă numai în parte şi când voiesc ceea ce au comun prin aceea ş i fire. pentr u că Fiul şi Duhul Sfânt nu pot fi în afara acestei infinit ăţ i atotcu p ri n z ă toare şi în afara singurei existen ţ e necreate şi în afara slavei.328. La fel nu se va putea cugeta Tat ă l în afara Fiului sau 11 a Duhului Sfânt. nici vreun alt lucru subzisten t ( ) afar ă de firea dum n e z eiasc ă . dac ă sufletele pot comunica mai u ş or. adic ă o comuniu ne neîntrer u p t ă de vreo discontin uitate cele trei şi infinit ă în con ţ inut ul nu ce vede şi.

ar împiedica să 12 13 Sfântul Vasile cel Mare. dar întreit în Persoane. vie ţ uie ş te şi subzist ă deosebit.ar socoti şi trei persoan e umane un singur om. col. Căci credem că ei sunt uni ţ i în chip nemijlocit şi sunt nedes p ă r ţ i ţ i între ei. cit. Deci. în acest s. nici ) deosebirea ipostas u rilor tăind comunicarea ( ò firii. Şi ce ne .333. sau Duhul desp ă r ţ it de Fiul. ci se vede şi în Aceş tia o negr ă it ă şi neîn ţ eleas ă comunitate şi distinc ţ ie. pute m Dumneze u. aceste cuprinde vorbi decât persoane toate de în un ar fi fiecare singur şi nu Deci. op. 723. „Căci nu se va putea în nici un fel inventa vreo tăiere sau împ ă r ţ ire încât să se poat ă cugeta Fiul fă ră Tat ă l. De Synodis .ar nu putea caz. nici comu nicarea firii confun dâ n d particularit ăţ ile semnelor (ipostatice).. 26. 332. pentru că acesta de fapt este un unic Dumne ze u prin unitatea de fiin ţă şi de iubire nem ă rginit ă ce. Astfel. prin aceasta nu .I este proprie prin rela ţ ia de Tat ă şi Fiu uni ţ i în Duhul Sfânt. adic ă cele proprii fiec ă rui ipostas”. Întreg Tată l Îl are pe Fiul întreg în sânul Său şi întreg Fiul e împreun ă cunoscu t cu Tat ă l şi se odihne ş te neîncetat în sânurile pă rinte ş ti” 13 . asemenea Tat ă lui. P. col. pentr u că ar fi lipsit de comuniunea iubirii. m ă rginite persoan ă . 12 Sfântul Atanasie spune şi el: „Dar dac ă zicem că Fiul este.32 atotcu p ri n z ă toare. cugetân d unele spa ţ ii şi distan ţ e prin care ar fi dessp ă r ţ it trupe ş te. Dumneze u nu poate fi nici o singur ă Persoan ă .L desp ă r ţ im de Tat ă l. În acest caz s. aceast ă calitate de unic Dumnez e u în trei Persoane nu o are pentr u faptul că este simplu în trei Persoane cu totul la fel. Căci.G. . nici o mul ţ ime de persoa ne.

Îl prezint ă pe Tat ă l ca nev ă zut ul exclusiv. El e în ţ eles ca Tat ă exclusiv şi având în rela ţ ie cu El în mod total şi pe Fiul. sau pot fi. e în ţ eles în rela ţ ie exclusiv ă şi total ă cu El şi Tat ăl. ca o unire deplin ă . şi Unul singur reprezint ă toat ă fiimea şi numai fiimea în raport cu Tat ă l şi Duhul Sfânt reprezint ă o rela ţ ie special ă cu amân d oi. nu înseam n ă o confun da r e între Ei.l are în rela ţ ie cu acelea. De aceea. şi fii. şi numai de Tat ă. nu .o rela ţ ie în care fiecare le cuprin de pe celelalte dou ă prin locul deosebit ce.I spun Dumne ze u fă ră să vă d . Nici nu e unit numai unul cu altul în calitatea exclusivă de tat ă şi de fiu.33 socotim pe to ţ i oamenii un singur om. deci reprezint ă toat ă pă rin ţ imea şi numai pă rin ţ imea în rela ţ ie cu un unic Fiu. Tat ă l nu e ca Persoan ă decât Cel ce iube ş te pe Fiul ca Tat ă . Unul singur este Tată l. De aceea. Nu pot gândi şi zice Tat ă l. şi când e cugetat şi numit Fiul. Între oameni to ţ i sunt. Calitatea de Tat ă al unui singur Fiu. fă ră să vă d în El pe Fiul. sau să socotim şi pe cele trei Persoane divine trei dum ne z ei? E un singur Dumne ze u numai pentr u că cele trei Persoane dum n e z eie ş ti sunt într . Şi în mod asem ă n ă tor în ţ elegem şi pe Duhul Sfânt. În Dumneze u. ca iubirea de Tat ă fa ţă de Fiul. sau Duhul ca acela ş i Dumneze u. Şi rela ţ ia aceasta.I pot zice Tat ă lui sau Fiului Dumneze u. de ş i este atât de intim ă prin des ă vâr ş irea iubirii datorit ă nem ă rginirii fiecă ruia şi iubirii infinite a fiec ă ruia fa ţă de ceilal ţ i. şi ta ţ i. când se cuget ă şi se nume ş te Tat ă l. deci nu pot să . fă ră să gândesc şi să vă d în El pe Fiul.

Dac ă n. fă ră să .i este fiu. pe atât este şi Fiul. de nepo ţ ii lui. sau cu cel ce. ca să nu mai spun de mo ş ii lui. ci şi altceva. şi viceversa. iar o Alta numai afec ţ iunea de Fiu în veci şi pân ă în veci fa ţă de un unic Tat ă . Iar Fiul este numai Fiu şi singur Fiu iubitor al Tat ă lui şi de aceea nu pot să cuget pe Fiul şi să numesc pe Fiul.ai fi Dumne ze u. Nu vrea ca eu să spun: „Tu eş ti Dumne ze u. pe care a hot ă rât să o creeze. nici în tat ă l numai un tat ă . sau al mai multora. Pe cât este El de Dumneze u. n. sau cu mai mul ţ i fii pe care îi are. Amândoi ave ţ i aceea ş i slav ă. ca unit în slava de Dumne ze u cu El. de fra ţ ii lui.ai fi Tat ă al Fiului Dumnez e u. Ci e unit cu fiecare din cei doi. Deci cu nici unul din ace ş tia nu este voit în mod exclusiv şi total. Un om este tat ă al unui fiu. dar e şi fiu al unui tat ă . El vrea să spun: „Tu eş ti Dumne ze u împreu n ă cu El.L vă d în El şi pe Tat ă l ca Dumne ze u. a Aceluia ş i Dumne ze u. Nu vă d în nici un om numai un fiu. Sunte ţ i împreun ă Dumneze u”.i este tat ă . În Dumneze u o Persoan ă n. Dar se arat ă şi aş a cunoa ş terea lumii.34 unit cu El ca Dumne ze u şi pe Fiul. Eşti Dumne ze u pentr u că Fiul tă u este Dumnez e u.are decât afec ţ iunea de Tat ă din veci şi pân ă în veci fa ţă de un unic Fiu. . Tat ă l nu poate să nu se gândeasc ă şi să nu aibă în El exclusiv sim ţ irea iubitoare fa ţă de Fiul Său ca unit cu El. fiind Persoane coeterne şi aflate în via ţ a plenar ă comu n ă . ca Dumne ze u.l une ş te în mod total şi exclusiv cu cel ce. Iubirea unui fiu omenesc nu . iar El nu este Dumnez e u”.

în şi. mai ales în Evanghelia dup ă Sfântul Ioan. Iisus Hristos spune aceste lucruri în multe feluri. nedesp ă r ţ it de Sine. dar şi fă ră să . deci fiecare e Dumne ze ul întreg. Nu voie ş te să nu se simt ă una în toate cele dum n e z eie ş ti cu Fiul. De pild ă . fă ră să se confun d e prin aceasta cu Fiul.I socotim fiin ţ e El ca Dumnezei. Şi cine nu simte în sine şi sim ţ irea de că tre Tat ă l a sim ţ irii Fiului? Avem experien ţ a acestui fapt şi în rela ţ iile dintre noi. deci în toat ă existen ţ a.35 Şi fiind numai Tat ă şi Tat ă l unui unic Fiu. pe Tat ă l Dumne ze u. nu voie ş te să nu aib ă în Sine.ar obliga aceasta să socotim pe Tat ăl şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt un unic Dumneze u. Deci cum n.I confun d ă m ca Persoane. Tat ă l tr ăie ş te ca Subiect sim ţ irea Fiului fa ţă de Sine. în toat ă gândirea şi sim ţ irea. deci une ş te sim ţ irea Sa de Tat ă l fa ţă de Fiul cu tr ă irea sim ţ irii iubitoare a Fiului fa ţă de Sine. Fiecare e purt ă toare a întregii dum ne z eie ş ti nerepet ate. oamenii.ar fi ea nesfâr ş it mai intens ă în rela ţ iile dintre Persoanele dum ne zeie ş ti? Şi cum nu ne. numin d Dumne ze u. pentru că are singur pe Fiul şi numai pe un unic Fiu. nu voie ş te să nu gândeasc ă unit cu Sine pe Fiul. pe Fiul. de ş i pe de alt ă parte tocmai aceasta Îl men ţ ine veş nic în calitatea Sa de Tat ă. dar şi fă ră să se confun de între ele. fă ră să se despar t ă . fă ră să se confun de cu Fiul. deosebit de Fiul. Dar şi în aceasta se vede unitatea neconfu n d a t ă a Tat ă lui cu Fiul. ră spun z â n d . Unitatea Tată lui cu Fiul trebuie cugetat ă mergând mai departe: Tat ă l nu voie ş te să nu tr ă iasc ă şi sim ţ irea iubitoare a Fiului fa ţă de Sine. să trei în ţ elegem Persoan ă fă ră să .

Vom adânci ideea unui singur Dumne ze u în trei Persoane şi în modul urm ă tor: O persoan ă trebuie să aib ă ca eu un tu . şi un el care să . Cei apropia ţ i suflete ş te nu vorbesc în mod izolat. în interesul pentr u al treilea. Nu crezi tu că Eu sunt întru Tat ă l şi Tat ă l este întru Mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le vorbesc de la Mine.un singur fiu. Când vorbe ş te copilul.. m ă rginite. fiecare din aceste trei Persoane.. cuprinzâ n d întreaga fiin ţă nem ă rginit ă . Dar şi faptele lor se află într . 9. nu e necesar să fie o mul ţ ime de persoane pentr u a. El zice: „Cel ce M. fiind tat ă al mai multor fii.o anu mit ă comu niune. Tat ăl vede în fapta vrednic ă a fiului şi fapta sa. Ci şi cei ce cunosc şi copilul şi mama.a v ă zut pe Mine a v ă zut pe Tat ă l. Crede ţ i Mie că Eu sunt întru Tat ă l şi Tat ă l întru Mine” (Ioan 14. ci Tat ă l – Care r ă mâne întru Mine – face lucr ă rile Lui. ca să comunice întreolalt ă . are putin ţ a să fie tat ă şi al altor fii. La Dumne ze u.şi comu nica mai mult fiin ţ a. O persoa n ă trebuie să vorbeasc ă cu o alta şi în modul cel mai interesat şi unificator de un al treilea.11).ne nou ă pe Tat ă l ”. depen de n t e. De aceea nu se vede întreg într .36 la întrebarea lui Filip: „Arat ă .un fiu al să u. el simte că prin el vorbe ş te şi mama. . Dar tat ă l omenesc. chiar fiind în realitate tat ă al unui singur fiu. ar ă tând îns ă că nu ne pute m împ ă ca cu nem ă rginirea. Fenomen ul acesta îl trat ă m în parte şi noi.i uneasc ă din nou. Şi nu numai el simte aceasta. el. vede în fiecare fiu alt aspect de sine. de ş i sunte m fă pturi create. pentr u a se sim ţ i fiecare fericit ă . nu se vede pe sine întreg într .

se celor ce .ar mai avea toat ă fiin ţ a şi toat ă intensitatea iubirii de Tat ă exclusiv şi de Fiu exclusiv. sau dac ă Fiul ar fi şi el tat ă al unor al ţ i fii. Dacă Acest Tat ă ar fi şi Tat ă l real sau posibil al altor fii şi dac ă ar avea pe lâng ă calitatea de Tat ă şi pe aceea de fiu al vreunui alt tat ă .ar avea pe un al treilea tot atât de nem ă rginit şi de exclusiv. El nu poate fi un alt Fiu al Tat ă lui. şi ar fi nu numai fiu al unui tat ă . iubirea între ei n. ca Fiu.I înt ă re ş te în calitatea lor de Tat ă şi de Fiu.37 Dar cea mai iubitoare rela ţ ie între un Eu şi un Tu are loc atunci când una e Tat ă l celeilalte şi numai Tat ă şi al uneia singure. El îi une ş te pe amân d oi prin aten ţ ia reciproc ă ce spore ş te iubirea între Ei. ci şi al unei mame. nici împreu n ă Născut al Fiului cu Tat ă l. Aceasta îi une ş te în mod des ă vâr ş it în fiin ţă şi în iubire. spre Fiul. fă ră a fi mai mul ţ i dum ne zei. sau un alt Tat ă al Fiului. Adresân d u . El porne ş te de la Tat ă l. dar nu trei Dumnezei. ajuns în Fiul. de ş i este în trei Persoane şi fiecare e Dumne ze u deplin. ca afec ţ iune de Tat ă şi. făcând pe fiecare Dumne ze u deplin. ca Tat ă . Vom da o ultim ă şi cuprinz ă toare înt ă rire a învăţă turii că Dumne ze u este Unul. cu niş te texte din Sfântul Grigorie de Nazianz. fa ţă de Tat ă l. pe care să . nefiind desp ă r ţ i ţ i în nici un fel în fiin ţă şi în iubire. care . se întoarce ca afec ţ iune sporit ă a Fiului fa ţă de Tat ă l. Dar dac ă ace ş tia doi n. Dar acest al treilea nu poate fi împreu n ă Născă tor cu Tat ă l al Fiului. Ci este Cineva care reprezin t ă aten ţ ia sau iubirea Tat ă lui fa ţă de Fiul şi ră spu n s ul iubirii Fiului.L iubeasc ă împreun ă . ar lipsi ceva care îi une ş te şi în alt ă form ă pe cei doi.

iar altul mai pu ţ in.o singur ă zi curat 14 Op. ci Dumne zeirea este neîmp ă r ţ it ă în Cei ce se disting. 14.. Iar când privim la Cei Care ies din cauza primă în mod netem p o r al. n. A cincea cuvântare teologică”. Şi Cei ce sunt din ea ră mân în ea.un unic Dumne ze u a celor trei Persoane. p.38 afirmau că. Şi la noi nu este tot neam ul omenesc o unic ă umanitate? Dar totu ş i nu sunt mul ţ i zei şi nu unul.. Nu ră mâne m nici într . „Cuvântul 31. Sfântul Grigorie Teologul ră spun de: „Dar comu n ul uman posed ă o unitate care este cunoscut ă numai prin gândire. cei închina ţ i sunt Trei” 14 .. Căci nu este Unul mai mult Dumne ze u. Sfântul Grigorie spune: „Dar care este lupta şi argum en t ul nostru împotriva celor dou ă partide împreu n ă (din care una afirm ă o confun da r e într . ar fi trei dum n e zei.n )? Pentru noi nu este decât un unic Dumne ze u. iar altul mai pu ţ in Dumne ze u. apare în cugetarea noastră unitatea ei. cit. E ca o unic ă lumin ă în trei sori ce se penetrea z ă în mod reciproc. alta le despar te în trei Dumne zei. la cauza prim ă şi la principiul unic (la monar hie). dac ă trebuie să vorbim pe scurt. Când privim la Dumne zeire.. 103. ci şi o opozi ţ ie între noi şi în noi înşine. dac ă ar fi trei Persoane de fire dum ne z eiasc ă .. Nici Unul mai înainte. Indivizii sunt foarte desp ă r ţ i ţ i prin timp. Nici nu se scindeaz ă în voin ţă şi nu se împarte în putere. fă ră să se contop easc ă . . fiind din ea şi de aceea ş i slavă. Noi tr ăim nu numai o compo zi ţ ie (având trup uri deosebite). pentru că una este Dumne zeirea.. La întrebarea adversarilor: „Oare nu e o unică dum ne z eire şi la Elini. de ş i credem că sunt Trei. prin cele pă timite şi prin putere. ca şi mul ţ i oameni?”.

Dar nu poate tr ă i fiecare persoan ă uman ă cu toate celelalte aceast ă unitate.39 aceia ş i. dar altfel. care poart ă aceea ş i fire. Dar la Dumne ze u e mai mare deosebirea şi de aceea nu se repet ă în ele fiin ţ a. . 103. dar cele trei Persoane ale Ei nu se confun d ă . pentru că fiecare reprezint ă în alt mod fiin ţ a dum ne z eiasc ă cea unic ă şi prin aceasta se întregesc altfel decât cele omene ş ti. fiind nem ă rginit ă . Nu sunt Persoane mai mult sau mai pu ţ in unifor me. De fapt şi la oameni e nevoie de un eu. Dar cele trei Persoane dum ne z eie ş ti sunt un unic Dumneze u.tu şi de un al treilea pentru întregire. La oameni exist ă o comunicare între persoa nele apropiate corporal şi spiritual. ci fiecare repre zin t ă toat ă fiin ţ a. de ş i sunt simpli şi mai înt ă ri ţ i în bine prin apropierea de Binele supre m” 15 . ca cele omene ş ti. Aceasta le face pe cele trei Persoane să aib ă deplin fiecare în Sine şi pe celelalte dou ă . cu atât mai pu ţ in toat ă via ţ a. ci în trupu rile şi sufletele noastre este un flux continuu şi o schimbare neîncetat ă . Uneori firele comunicative între dou ă persoane sunt aş a de multe. nu se poate repeta. fiind o întregire a celor trei roluri ale aceleia ş i fiin ţ e nerepet ate. Fiin ţ a. dar în mod repetat. p. folosind fiecare în alt fel toat ă puterea fiin ţ ei într . 15. şi de aceea mai pu ţ in întregitoare. Nu ştiu dac ă nu sunt aş a nici îngerii şi toat ă firea de sus şi de dup ă Treime. ca între niş te noduri între care sunt întinse niş te fire. şi de aceea Persoanele se întregesc mai deplin.o comu nicare reciproc ă .104. că firea unic ă e tr ă it ă de firea celeilalte aproap e ca identic ă cu a sa. 15 Ibidem .

se vor apropia şi persoanele umane de unitatea care este între Persoanele Treimice. cu unele prin mai multe fire.o rela ţ ie asemen ea celei dintre Persoanele divine. Modul unit ăţ ii Sfintei Treimi este astfel originea şi ajutor ul veş nic al unit ăţ ii între fă pturile con ş tiente. e mai moart ă spiritual. fă ră ca aceasta să fac ă să înceteze subziste n ţ a sa in firea proprie. Şi pe m ă sur ă ce o persoan ă e mai pu ţ in legat ă prin astfel de fire cu fiin ţ a repetat ă în alte persoane. . cu altele prin mai pu ţ ine.40 dat ă fiind distan ţ a dintre ele. În via ţ a viitoare. fiind unite şi ele toate în Fiul cu Tat ă l prin Duhul Sfânt. ci cu mai multe astfel de nodu ri. ca un nod iradiant cu altul. În via ţ a pă mânteasc ă o persoan ă nu este legat ă prin fire mai multe sau mai pu ţ ine numai cu firea repetat ă din alt ă persoan ă . unde cunoa ş terea tuturo r de că tre fiecare în Hristos va avea o maxim ă dezvoltare. dar nu printr .

Deoarece nu fiin ţ a în sine na ş te şi purcede. Una nu e deci mai înainte de alta. ea nu este nici nen ă scut ă în Sine. Iisuse Hristoase. ci întrucât este în Tat ă l. Cela ce eş ti izvorul vie ţ ii şi al nemuririi. Dar. ar trebui . iar Fiul Născut şi Duhul purces. În rug ă ciunea întâi a Sfântului Vasile cel Mare. Deci una şi aceea ş i fire dum ne z eiasc ă este în Tat ă l nen ă scut ă din eternitate.41 4. Fiul Tat ă lui Celui fără de început.a fost nici fiin ţ a dum ne z eiasc ă imperson al ă anterioar ă subzisten ţ ei lor în cele trei Persoane. în Fiul nă scut din Tat ă l şi în Duhul Sfânt purces din Tat ă l spre Fiul. dar totodat ă este nă scut ă în Fiul din eternitate şi în Duhul Sfânt este purceas ă din eternitate. ci întrucât este în Tat ă l. Aceasta înseam n ă că n. nena ş terea Tat ă lui nu au o succesiune între ele. în trei Persoane: în Tat ă l nen ă scut. ea nu se dubleaz ă şi nu se întrege ş te prin aceasta. Cela ce eş ti împreu n ă veş nic ca Dânsul şi împreu n ă fă r ă de început”. deoarece e nem ă rginit ă . se spune că tre Fiul: „Stă pâne Doamne. Căci dac ă ar fi nen ă scut ă în sine. în mod nă scut din Tat ă l şi Duhul Sfânt din eternitate în mod purces din Tat ă l spre Fiul. DEOSEBIREA CELOR TREI PERSOANE ALE UNICEI FIIN ŢE DUMNEZEIEŞTI NEREPETATE ÎN RELA Ţ IILE ÎNTREGITOARE Fiin ţ a dum ne zeiasc ă subzist ă din eternitate. deci fă ră de începu t. dinainte de Sfânta Împ ă rt ăş anie. Dumnez e ul nostr u. dar este aş a din eternitate.. ci Tat ă l o are din eternitate nen ă scut ă . Deşi Tat ă l e nen ă scut..

În cazul acesta. prin voin ţă .o iubire actual ă . Nu s. netrecân d ca o debordare de la Tat ă l la Fiul şi Duhul Sfânt în baza unei legi a emana ţ iei. este eternitate celelalte dou ă . Nici nu s. Aceasta ar însem n a tot un fel de lege existent ă într . eternitate. la cea de fiin ţă a Fiului şia a Sfântului Duh.o esen ţă înainte de ele.ar fi prod u s ele nici prin voin ţ a tuturor Celor trei. dar şi de nă sc ă toare şi purcez ă toare. Întreaga fire dum n e zeiasc ă – de când exist ă în mod con ş tient. şi prin aceasta are din eternitate în Fiul calitatea de nă scut ă şi în Duhul. Născă tor şi Purcez ă tor. deci ar avea loc o evolu ţ ie de la starea de fiin ţă impersonal ă . la cea în starea celor trei Persoane. şi în Persoana Fiului Nă scut şi a Duhului Purces. În bun ă tatea ei.au prod u s pe rând. deci din eternitate – este implicat ă în cele trei Persoane. existân d în Sine. în mod panteist. în binele ei. e dat modul etern şi . Toate pe rând Persoan ă trei la în Persoanele existen ţă . fă ră început. Deci nu trece în timp de la calitatea de nen ă scut ă la cea de nă scut ă şi purceas ă . de la calitatea de fiin ţă a Tat ă lui. de purceas ă . Din eternitate. Ci este din eternitate în Persoana nen ă scut ă . dar şi nă sc ă toare şi purcez ă toare a Tat ă lui şi în Persoana nă scut ă a Fiului şi în cea sunt purceas ă din a Sfantului nu Duh. am considera pe Tat ă l temporal înaintea celorlalte. ceea ce ar reduce pe Dumne ze u la o existen ţă monoper s o n al ă aprop riat ă de o esen ţă şi de legea ei de dezvoltare. Ele sunt din eternitate într . fiin ţ a dum ne z eiasc ă nu exist ă altfel decât în Persoana Tat ă lui Nen ă scut.42 să şi nasc ă . din venite fiecare Deci. Fiin ţ a cea una are din eternitate în Tat ă l calitatea de nen ă scut ă .

Căci nu e iubire mai adânc ă şi mai curat ă ca cea dintre Tat ă l şi Fiul. Voind să . Duhul Sfânt al iubirii care porne ş te din Tat ă l spre Fiul şi se întoarce ca ră spu ns de la Fiul la Tat ă l. o dă ruie ş te întreag ă unei Persoane care. arat ă că iubirea este fă ră de început şi cauz ă şi din faptul că una dintre Persoane este Tat ă . ci e o d ă ruire integral ă de Sine a existen ţ ei care n. alta. este . sau toat ă bun ă tatea.43 liber al existen ţ ei celor Trei Persoane dum ne z eie ş ti. fiind dă ruit ă de Sine ca Tat ă . în deplin ă libertate.şi dă ruiasc ă din eternitate întreaga fiin ţă nen ă scut ă . mai ales că nu e decât Fiu. prin aceasta. numai Fiu. ea nu se debordea z ă fă ră voie. prima Persoan ă na ş te din veci Persoana că reia i. Fiu şi o a treia. dar o d ă ruire care nu poate să nu tr ă iasc ă bucuria ră spun s ul ui la d ă ruirea iubitoare proprie.o dă ruie ş te.ar merge cu na ş terea din alta şi alta? Unirea între eternitate şi des ă vâr ş irea lor se vede. ca existen ţ e din eternitate. n. Dacă n. Persoanele dum n e zeie ş ti.a primit nimic. Cel ce iube ş te astfel se d ă ruie ş te întreg şi prime ş te ră spuns ul iubitor întreg la aceast ă dă ruire. dar şi Aceea în ea. dar mai ales când Tat ă l e numit Tat ă şi Fiul. Iubirea cea mai deplin ă o arat ă o Persoan ă . este în Aceea. Trăind din veci ca originea ultim ă a toat ă existen ţ a. Prima Persoan ă e prin acesta nen ă scut ă şi numai Nă scă toare.ar fi o Persoan ă nen ă scut ă .ar fi nici una numai Tat ă şi Tat ă l ultim. Şi pân ă unde s. Iar dac ă supre m a existen ţă e supre m ă bun ă tate. şi ră spun s ul cel mai deplin la aceast ă d ă ruire este al unui Fiu. Dar tocmai pentru că se dă ruie ş te întreag ă Aceleia.

na ş te prin aceast ă d ă ruire de Sine pe Cel ce. cu cât ne dă ruim mai mult altora. nu e o tăiere în fiin ţă . Dintre ceilal ţ i. Chiar noi oamenii experiem faptul că.se întreg lui. ca să primeasc ă de la Acela ca ră spuns dă ruirea Lui. Tat ă l. sau nu ştiu cum le. Persoanei neoriginitate care i s.n. pe Duhul Sfânt. ca d ă ruire fiin ţ ial ă . cu toat ă mul ţ u mirea ei. De aceea monad a «de la început» (de la început ul etern al existen ţ ei ei. ca acesta. ca pe o alt ă dovad ă a iubirii Sale. cu atât ne îmbog ăţ im mai mult.o dă ruiasc ă în calitate de bun ă tate sau de fiin ţă primit ă . ca să produc ă şi în Acela mul ţ u mirea iubitoare a iubirii Sale. dă ruind u . Primul este Nă scă tor şi Purcez ă tor şi aceasta în chip nep ă timitor şi netem p o r al şi netru p e sc.L prime ş te. Unirea des ă vâr ş it ă din bun ă tate face din prima Persoan ă originea Persoanelor care să primeasc ă întreag ă bun ă tatea Ei.Se întreg. dă ruind u . ) se miş ca spre doime pân ă în treime. chiar dac ă este în ea (în firea dum ne z eiasc ă ) o diferen ţă exprimat ă prin num ă r. Căci nu vom îndr ă zni să vorbim de o debor d are a bun ă t ăţ ii. Şi aceasta este pentr u noi Tat ă l şi Fiul şi Sfântul Duh. ca să se bucure şi Ea de ră spu ns ul Lor. Dar nu poate să nu dă ruiasc ă Celui Născut prin dă ruirea de Sine.un mod cu totul deosebit de cele vă zute. nu ca pe un Frate al Aceluia. n.ar numi cineva. ci ca pe Unul care devine şi al Celui că ruia Îi se arat ă iubirea Sa. Celălalt Purces.a dă ruit.se de bun ă tatea nesfâr ş it ă primit ă . Sfântul Grigorie de Nazianz le spune acestea astfel: „Astfel. ceea ce a îndr ă znit să . Neoriginat ul d ă na ş tere originat ului. Unul este Născut. să i. într . umplân d u .44 egală şi unit ă deplin cu Sine.

ele sunt de când e Tat ă l. 26). dă ruirea şi primirea nu e o astfel de multiplicare. cum spune undeva Dumneze u Cuvântul (In 15. spunâ n d prim ă şi cauza debordea z ă prin a doua. Dar pentr u că existen ţ a aceasta. întregul infinit care este aceast ă existen ţă sau bun ă tate nem ă rginit ă . nu poate să nu fie şi fecund ă . nici nen ă sc ă toare. 52. deci nem ă rginit ă .3. ea nu poate fi decât bun ă tatea supre m ă . ci în capacitatea de. A treia cuvântare teologică”. . Şi de când sunt acestea? Acestea sunt deasu p r a lui cândva . sau dou ă alte con ş tiin ţ e. „Cuvântul 29. Să nu despre cauza care o na ş tere e ca un crater introduce m involunt ar ă şi un fel de debor dare natural ă şi de nere ţ inut.a na ş te şi o alt ă con ş tiin ţă . ea n. Dacă existen ţ a este prin Sine din eternitate.45 facă primul dintre filosofii elini. ci un act care face să se tr ăiasc ă de dou ă . dac ă trebuie să vorbim cu oarecare curaj. nu se poate multiplica. care nu e potrivit ă ideilor noastre despre Dumnezeire. admite m nena ş terea şi o na ş tere şi pe Cel purces din Tat ă l.a putut fi nici nă scut ă cândva. De aceea. mai bine zis de trei con ş tiin ţ e. În fond bun ă tatea nu poate să 16 Ibidem . Sau. care e nem ă rginit ă . care să se bucure de aceast ă bun ă tate. că prima curgere.53. Existen ţ a con ş tient ă de Sine din eternitate. prin dă ruire şi primire. una cu bun ă tatea nem ă rginit ă . ră mânân d în hotarele noastre. p. având în Sine bun ă tatea neoriginat ă de nimeni. care e autod ă ruirea total ă de Sine. Dar de când este Tat ă l? Nu era cândva când nu era” 16 . Dar fecunditatea nu const ă în sporirea fiin ţ ei. 2.

sau ca o rela ţ ie triperso nal ă . fiind o con ş tiin ţă fecund ă . că rora să li se dă ruiasc ă cu tot ce are ea. care ia un caracter tripersonal. m ă îndrept pe mine. are capacitatea şi pornirea de. Mintea supre m ă se descoper ă deplin pe Sine pentr u bucuria de Sine. . m ă bucur de mine. eu privesc la mine. ca să nu se relativizeze acestea.a na ş te o alt ă con ş tiin ţă . În con ş tiin ţ a de Sine. În Ra ţ iune (în Logos). de trei. nu de mai multe.ar da nici o bucurie real ă . Dumne ze u nu se îndreptea z ă pe Sine în Persoana Fiului. existen ţ a fă ră de început. care e o existen ţă total ă . m ă îndem n pe mine. În Ra ţ iune. căci un chip pur gândit nu i. sau dou ă alte con ş tiin ţ e. cu atât mai pu ţ in Dumnez e u. are un chip al Său. Lumina şi bucuria ei st ă în comuniu ne a cu o altă con ş tiin ţă . este numai iubire şi numai bucurie. În Sine îns ăşi con ş tiin ţ a existen ţ ei prin Sine. Am putea spune că aceast ă rela ţ ie e un fel de autoîn ţ elegere a existen ţ ei de sine. O con ş tiin ţă singur ă nu poate fi nici un om. care nu poate fi lipsit de realitate.46 nu fie tr ă it ă în comu n de mai multe con ş tiin ţ e. Oricât aş fi de singur. ci se bucur ă de Sine. În Dumne ze u aceast ă convorbire a Tat ă lui cu Fiul este numai pozitiv ă . se bucur ă de tot con ţ in u t ul nem ă rginirii Sale. eu vorbesc cu mine. împlinit ă chiar în Persoana Tat ă lui. De aceea. Dar acest chip nu poate fi nici o realitate desp ă rti ţă de Sine. şi anum e. sau al Subiectului care se cuget ă pe Sine. în ţ elegerea Subiectului supre m se cuget ă pe Sine. Părin ţ ii au vă zut rela ţ ia între Tat ă l şi Fiul ca o rela ţ ie între Minte şi Ra ţ iune. Ra ţ iunea este actul min ţ ii. ca la un fel de altul.

În acest sens am putea în ţ elege cuvânt ul Sfântului Maxim Mărturisitor ul: „Iar Cap al lui Hristos. o face cunoscu t ă celor vrednici” 17 .a luat cuvânt ul Tat ă lui. .I ră spun de. Şi Dumne ze u era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumne ze u ” (In 1.Persoan ă . care . p. este Mintea ridicat ă în mod absolut şi infinit peste toate şi în tot chipul. ca o Persoan ă Cuvânt. cuvânt ului Să u. Fiul lui Dumne ze u se nume ş te Cuvânt sau Ra ţ iune nă scut ă de Tat ă l şi pentru faptul că are în El pe Cel ce cuprinde în Sine toate ra ţ iunile dup ă care se vor crea toate ale lumii.l aude Tat ă l de la Fiul Său e cu adev ă rat ca de la o alt ă Persoan ă . 1. Dumne ze u are un Fiu. existen ţ a dum ne z eiasc ă . făcu ţ i să 17 Op. dar de la o alt ă Persoan ă cu totul de în acord cu El. adic ă al Ra ţ iunii negat ă tainic prin dep ăş ire. se descoper ă şi se pune în deplin ă lumin ă via ţ a lui Dumne ze u ca iubire plin ă de bucurie. ră spun z â n d. Oamenii sunt şi ei ra ţ iuni sau cuvinte încorporate. Iar vorbind u . cit. Acea Persoan ă vorbe ş te..3).l spune devine Cuvânt . Se pune într ..47 De aceea Sfântul Evanghelist Persoan ă .o lumin ă plin ă de sens. cuvânt ul ce I. 84. Aceasta arat ă că între lumea creat ă şi Dumne ze u Cel ce are un Fiu nu este o înstr ă inare total ă . În convorbirea Tat ă lui cu Persoana Cuvânt ului. confor m Căruia a dat o anumit ă ra ţ ionalitate lumii create. de ra ţ iune. Cuvânt ul ce. Pe aceasta Hristos. Cel în ţ eles spiritual ca Ra ţ iunea Min ţ ii prin fire. deosebit de Sine. ar ă tând caracter ul de Persoan ă pe care l.. „La început Ioan a vorbit de un Cuvânt perso nal fă ră de început la Dumneze u. ca de o alt ă era Cuvântul.I Tat ă l.

Ra ţ iunea dum ne a z eiasc ă e singura care ne poate explica lumea şi în acest sens e Ra ţ iunea lumii. în calitatea Lui de Minte. mai comun ă şi mai explicativ ă a lumii cu o origine mai presu s de ea. mai presus de aceste ra ţ iuni. ca la cauza Sa. Aceasta arat ă că în ra ţ iuni e o unitate mai presus de ele. Ra ţ iunile lumii sunt făcute făcute spre o armonie între ele. dar e. că orice ra ţ iune a unei persoan e se cere dup ă în ţ elegerea cu alte persoa ne şi cu ra ţ iunile unei lumi. o exprim ă Sfântul Maxim şi în modul urm ă tor: „Cel ce a primit în chip ne ş tiut. dep ăş ind lumea. p. Tat ă l ca Minte e Cap al Ra ţ iunii. . 88. a numit pe Tat ă l cap al lui Hristos. care e Făcătoarea tuturo r. Dacă folosim ra ţ iunea în mod drept. De exemplu: „Întrucât deodat ă cu Ra ţ iunea. făcu ţ i să se uneasc ă împreun ă prin cuvinte cu Cuvânt ul Tat ă lui. care le vine de la Dumneze u.o armonie ra ţ iunile lumii create. care îşi cer explicarea în unitatea ra ţ iunilor din Fiul şi deci în originea lor ultim ă . în acela ş i timp. nu putem să nu vedem prin ea armonia ra ţ iunilor din lume. care nu exist ă prin ea îns ăşi. în Care exist ă într . Ra ţ iunile că utate şi comunicate de ra ţ iunea omului se comu nic ă prin cuvinte între persoane care caut ă o în ţ elegere tot mai profun d ă . care na ş te prin fire Ra ţ iunea” 18 .48 cunoasc ă prin Fiul pe Dumne ze u Tat ă l. Legă tura între Ra ţ iunea dum ne z eiasc ă şi lume. Mai precis se spune aceasta în unele Scolii ale lui. deci nu sunt contrare lui Dumne ze u Cuvântul şi iubirii. la care se raportea z ă Ra ţ iunea. Scolia 6 la Răspunsul 25. dar aflat ă prin lume. în Tat ă l. şi ele duc spre Dumneze u. e cugetat ă şi Mintea. prin 18 Ibidem.

sau spre originea tuturor. Ra ţ iunea supre m ă explicativ ă a lumii duce mintea omeneasc ă ce caut ă aceast ă explicare la via ţă. Între ra ţ iune şi via ţă este deci o legă tur ă . p. este Ra ţ iunea dup ă care s. Căci luminea z ă prin Sine toate.. mintea ceL urmea z ă . „Capul Ra ţ iunii celei mai presus de toate. ca spre capul ei. Sensul acesta e una cu Mintea supre m ă . p.” 20 Ra ţ iunea supre m ă care explic ă toate. Dar via ţ a adev ă rat ă nu e fă ră iubire. aflându . Căci cel ce a vă zut prin credin ţă Ra ţ iunea a vă zut deodat ă cu Ra ţ iunea şi Mintea care na ş te în chip netem p o r al Ra ţ iunea. fiind mai presus de putin ţ a noastr ă de în ţ elegere.. 88. Ibidem . care. care nu mai are nevoie de o explica ţ ie.se în Ra ţ iune dup ă fiin ţă . am ajuns în mod tainic şi 19 20 Ibidem .au creat toate şi prin care urc ă m spre Tat ă l prin ra ţ iunea care adun ă ra ţ iunile lucrurilor înlă untr u spre Ra ţ iunea supre m ă . explic ă toate. Între credin ţă şi Ra ţ iune. spre care călă uzind. are drept cap Ra ţ iunea cea atotunic ă . este Mintea cea necau za t ă prin fire. ca şi cauz ă a lor. care e armonia între persoan e şi al că rei model şi izvor supre m e Dumnez e u. Din ea şi spre ea.89. ca la sensul a tot ce exist ă . îns ăşi vederea nemijlocit ă a Ra ţ iunii celei mai presus de orice ra ţ iune. peste care şi cu care nu exist ă alt ă ra ţ iune prin fire. 89. ca din Tat ă l şi spre Tat ă l. Iar prin aceast ă Ra ţ iune înaint ă m la Sensul tuturor. Ea are ca nă sc ă toare prin fire unica Minte. . cugetat ă împreun ă cu Ra ţ iunea a că rei cauz ă este. Scolia 12 la acela ş i Răspuns. prin Duhul cel de o fiin ţă cu Ea.49 negarea în sens de dep ăş ire a celor create. îi d ă via ţă” 19 . este totodat ă atins ă prin credin ţă . Scolia 10 la acela ş i Răspuns.

sau prin Duhul.a nă scut.ţ i arate că iese din minte”. prin sim ţ ire. Dacă.un altul. iar Duhul Sfânt. dar care e originea tuturo r prin Fiul sau prin Ra ţ iune. prin actul min ţ ii sau al în ţ elegerii. este ultimul Sens al tuturo r. chipul Său ontologic. din care provine ra ţ iunea sau iubirea. Numai în Dumneze u Tat ă l.se: „Pentru ce este numit «Cuvânt»?”. Duhul este proiectarea iubirii Sale spre acest chip gândit. este prod us ul cuget ă rii la Sine al Tat ă lui. ar ă tând în El însu ş i şi întregin d pe Cel ce L.a nă scut. dac ă nu se în ţ elege oarecum printr . ră spu n d e: „Ca să . ca Sens al tuturor.a nă scut şi fă ră să se despar t ă întru ceva de Cel ce L.50 la Mintea supre m ă supre m ă .are nici o cauz ă . are totu ş i o existen ţă . Şi mai departe: „Pentru că este chipul Celui care L.o comuniune sau iubire etern ă . El e cauza ultim ă a tuturo r celor ra ţ ionale. sau Ra ţ iunea supre m ă . Sfântul Vasile cel Mare vede şi în numele de Cuvânt dat Fiului lui Dumne ze u gândirea întreag ă a lui Dumneze u Tat ă l spre Sine. Fiul este dedublarea cugetat ă a Tat ă lui. Fiul sau Cuvânt ul. este produs ul sim ţ irii sau al „inimii” Sale. Acel În ţ eles supre m inexplicabil este una cu Subiectul supre m neoriginat. El nu se poate bucura deplin de Sine. În ţ elesul supre m este mai presus de orice ra ţ iona m e n t. Întrebân d u . şi acesta e chipul Său real. Ră mân amân d oi într . Cel neoriginat de nimic. iube ş te acest chip al Său. Tat ă l se descoper ă pe Sine ca existen ţă ra ţ ional ă . care e Ra ţ iunea Lui. sau armonia tuturor. ontologic al Să u. pentr u că n. ca iubire a chipului Său cugetat. ca Logos.

Fecioru. aş a precu m şi cuvântul nostr u înf ăţ i ş eaz ă în întregime gândirea noastr ă .B. Şi mai arat ă că prin Cuvânt s. dă na ş tere la un cuvânt întreg şi des ă vâr ş it.au fost aduse la existen ţă prin evolu ţ ie involunt ar ă . fă ră iubirea dintre ei. Când Evanghelist ul spune: „Şi Cuvânt ul era la Dumne ze u şi Dum ne ze u era Cuvântul. de Pr.518.S. toate la existen ţă şi că prin El. din bun ă voin ţ a Tat ă lui. ci mintea. Aşadar. 17.ţ i arate na ş terea nepasiv ă din Tat ă l.. 517. Cuvânt ul ne arat ă şi comuniu ne a etern ă cu Tat ă l. ci prin Cuvântul liber şi prin bun ă voirea Tat ă lui. Ca şi cuvânt ul nostru nă scut din minte. ca şi cu o altă Persoan ă . trad. Care se folose ş te de El cu bun ă voire şi în comuniune spre a crea toate. Dar. se mai arat ă că în Dumneze u Cuvântul e o atotp u te r nicie care aduce din nimic. iar cuvânt ul. 1986. are în el toat ă puterea min ţ ii care l.Însul sau fă cut ”. în Scrieri.O.B. Partea I. . ca să .. nici nu curge.ţ i teologhiseasc ă existen ţ a des ă vâr ş it ă a Fiului şi să arate prin aceasta legă tura în afar ă de timp a Fiului cu Tat ă l.. arat ă caracterul personal al Lui. E. nici nu se taie.Însul s. Cuvânt ul fa ţă de cele create e liber. în comu niu n e cu Tat ă l. D.. dar ele nu sunt fă ră El şi fă ră comuniu nea între El şi Tat ă l. ră mânân d întreag ă în propria sa fiin ţă . Toate printr . se sus ţ in toate. N.a descoperit în primul rând Sieşi Tat ă l şi a realizat din eternitate un dialog cu Sine.a nă scut” 21 . ieşind în afar ă . dar şi strict unit cu Tat ă l.a numit «Cuvânt».au f ă cut ”. întrucât: „Toate printr . se na ş te fă ră p ă timire.M. ca prin Cuvântul plin de putere.51 des ă vâr ş it ă în El însu ş i. să . P.R. 21 „Omilia XVI”. Ioan L. nici nu se împarte.I. vol.B. p. de ş i strâns unit ă cu ea.

sus ţ inerea şi apropierea fă pturilor con ş tiente de El. El pur şi simplu n.a avut un Fiu. El era înainte de timp. Unul e nen ă scut.i ajuta pe ei să se întâlneasc ă între ei şi cu El însu ş i.a ar ă tat de Sfântul divin ă . Este din eternitate.a nă scut înainte de orice timp. cum e şi Tat ă l înainte de orice timp. Sensul cuvânt ul ui împreun ă eternitatea ca întâlnire Cuvânt ului între persoane.a fost cândva când n.a nă scut din Tat ă l. ni. Căci altfel nu s. Căci în Cuvânt are loc nu numai întâlnirea între oameni şi între ei şi Cuvântul dum ne z eiesc. Dar un alt în ţ eles principal al expresiei: „La început era Cuvântul” este eternitatea Fiului lui Dumnez e u în convorbire cu Tat ă l. Căci El „era” când a avut loc un „început” în general.a se întâlni cu oamenii şi de a. din eternitate.a fost cândva când Dumneze u n. dar.are un început. celălalt nă scut.l arat ă şi . sau a întâlnirii lor şi cu Cuvântul dum ne z eiesc. adic ă era înainte de orice a început. deci cu Tat ă l. Căci a pus şi în ei putin ţ a şi trebuin ţ a cuvânt ului.a fost Tat ă . deci de orice îşi prime ş te o existen ţă în timp. Căci s.52 dar şi putin ţ a Tat ă lui de a se folosi liber de El pentr u crearea. aş a n. Este o comu niu n e etern ă . Evanghelist ci şi voin ţ a Ioan şi nu numai lui putin ţ a interpers o n alitatea Dumneze u de . ci a unui Subiect egal cu El în infinitatea şi nem ă rginirea Lui.ar fi făcut toate prin El. sau o iubire plin ă de toat ă bucuria şi via ţ a. întrucât n. Ţine de eternitatea lui Dumne ze u să fie originea ultim ă nu a unor lucruri incon ş tiente şi minore. Prin numele de Cuvânt ni s. de ş i s. deci Îl are pe Cel nen ă scut ca Tat ă.

înzest râ n d pe oameni cu cuvânt ul. indic ă nu numai exprimarea gândului cuiva. ca Dumne ze u Cel bun prin fire.un convent us al iubirii între Tat ă l şi Fiul a fost creat ă şi lumea. şi dup ă ce sunt făcute. dar realizân d toate spre bine. Poporul român. căci cuvânt ul e un act liber. ci şi „venirea persoan e. ci şi contrar cerin ţ ei Lui.53 termen ul folosit de poporul român pentr u comunicare între persoan e. când îi creeaz ă . le dă şi lor putin ţ a să foloseasc ă cuvânt ul. printr . prin vorbire. Dumneze u respect ă libertatea lor. respect ă libertatea lor în folosirea cuvânt ului. nu numai spre bine. Precum vorbe ş te El liber. prin termen ul „cuvânt”. persoan ele umane pot să refuze ră spun s ul pozitiv la ceea ce voie ş te Fiul lui Dumnez e u. prin cuvânt ul lor contra zic ă tor. Cuvântul dum n e z eiesc arat ă că. cu semenii şi cu Dumnez e u. folosit de orice persoan ă creat ă cum voie ş te. la un loc” (convent us ) a dou ă sau mai multe Prin convent us supre m şi liber. dar nu numai pentru a se uni prin iubire între ei cu Cuvânt ul Creator şi conduc ă tor spre unirea în El ca bine. ră mânâ n d totu ş i lega ţ i. Dumnez e u. .

ar fi binevoit să .au dep ă rtat de aceast ă calitate a lor. În cazul al doilea li s. dar şi când ace ş tia s. ca şi la iubirea fr ăţ easc ă între ele. RELAŢ IA ÎNTRE PERSOANA TAT Ă LUI ŞI CEA A FIULUI – TEMELIA CARACTERULUI FILIAL AL PERSOANELOR UMANE ŞI A ÎNDUMNEZEIRII LOR Dacă în Dumne ze u n.54 5.ar exista o baz ă pentr u aducerea la existen ţă a unor fă pturi con ş tiente.ar fi şi rela ţ ia etern ă dintre Tat ă şi Fiu. dac ă n. Numai pentru că este un Tat ă. Şi nu poate fi un destin mai înalt pentr u umanitate ca acesta. Care are din veci un Fiu.a făcut om. chemate şi ele la starea fericit ă fă ră sfâr ş it a rela ţ iei fr ăţ e ş ti cu Fiul.ar fi un Fiu al lui Dumneze u deofiin ţă cu Tat ă l. Tat ăl n. mai bine zis la hr ă nirea lor din rela ţ ia etern ă şi prin fire a Fiului cu Tat ă l. a creat Dumnez e u şi o categorie de fă pturi că reia să . n. Nu poate fi o existen ţă supre m ă şi fă ră de început ca model şi ţint ă mai înalt ă pentr u oameni ca un astfel de Dumneze u.i arate o iubire asemenea celei dintre El şi Fiul Său şi pe care Tat ă l şi Fiul Său să o ajute să se înal ţ e la iubirea fa ţă de Tat ă l. şi la iubirea frăţ easc ă fa ţă de Fiul. Pă rin ţ ii Bisericii spun că. De aceea Fiul a avut o lucrare mai apropiat ă în crearea lumii şi a oamenilor din ea. asemenea Fiului. model şi putere în iubirea lor fa ţă de Dumne ze u şi întreolalt ă .

Fiul Unul . pentr u a trebui să se ajute şi pentru a se ajuta şi unii pe al ţ ii şi pentr u a se sfin ţ i de Dumne ze u şi corpurile lor şi universul îndeob ş te. asemen ea unei esen ţ e.Nă scut. nefiind acest Fiu. în mod fatal. având şi El în Sine toat ă infinitatea fiin ţ ei . şi. în cadrul legilor ei oarbe. separat de oameni ar fi şi El supu s. De aceea. şi când oamenii au refuzat să ră spun d ă iubirii lui Dumne ze u cu iubirea lor. iar prin aceasta să ajung ă supu ş i mor ţ ii.i iubeasc ă şi care să . să voiasc ă să se creeze şi al ţ i fii care să iubeasc ă pe Tat ă l asemen ea Lui. ca un lipsit de atotp u t er nicie. Dumneze u ar fi ră mas.55 creeze pe oameni ca pe niş te fii asem ă n ă tori Fiului Unul Nă scut pe care să . tot Fiului i. din iubire fa ţă de Tat ă l. Ei au mai primit şi corpuri.Nă scut al lui Dumnez e u.a încredin ţ a t Tat ă l misiunea să Se fac ă om şi să arate oamenilor modelul omului cu adev ă rat iubitor de Dumnez e u şi să le dea puterea spre aceasta. Dar cum a fost posibil ca oamenii să nu ră spun d ă iubirii lui Dumne ze u şi să nu se iubeasc ă nici între ei.ar exista decât viziunea panteist ă a unei esen ţ e din care evolueaz ă toate.au putut fi adu ş i la existen ţă ca subiecte ale firii dum n e z eie ş ti infinite.L iubeasc ă . cât ă vreme modelul lor. Pe lâng ă aceasta au mai fost crea ţ i şi ca fă ptur ă liber ă . ci ale unei firi m ă rginite. Fiul Unul .ar fi fost cineva care. unor legi de care nu poate sc ă pa. Fără un Dumne ze u Tat ă şi Fiu (şi Duh Sfânt). n. a ră mas în iubirea des ă vâr ş it ă fa ţă de Tat ă l? Faptul acesta dureros din istoria omenirii se explică prin aceea că oamenii n. de nedep ăş it. n.

o dat ă cu existen ţ a Lui. Sfântul Maxim Mărturisitorul a dezvoltat pe larg aceast ă idee în „Epistola că tre Ioan Cubicularul. în socotin ţ e individualiste. Şi aveau în aceast ă voin ţă şi tendin ţ a de a spori în con ţ inu t ul vie ţ ii lor. dat ă fiind m ă rginirea lor. ca să . şi prin aceasta să se interese ze mai pu ţ in de Dumne ze u şi de ceilal ţ i. sau egoiste. .o din eternitate. în loc să înainteze spre iubire între ele.au mai dat pre ţ iubirii fa ţă de Dumnez e u şi de semeni şi n.au mai folosit nici ra ţ iunea pentr u a se convinge că numai în colaborare întreolalt ă . putea să îi ajute la ridicarea lor din nou spre asem ă narea cu Dumne ze u. La aceasta contribuia şi faptul că Fiul a avut fa ţă de Tat ă l iubirea prin fire. ca o înaintare a unuia în altul şi în considerarea de că tre unul a celuilalt ca o sine proprie. Au schimbat aceast ă ra ţ iune confor m ă firii lor comune şi Ra ţ iunii lui Dumne ze u. le cere aceast ă unitate prin iubirea între ei. Dar prin aceasta omul a putut fi şi u ş or am ă git să cugete că trebuie să lupte pentru subiectul propriu. Oamenilor li se cerea şi voin ţ a lor.şi atrag ă . sau Cuvânt ului şi Fiului Lui. El a descris cum persoanele umane.şi sporeasc ă via ţ a sa. sau chiar să lupte cu ei. producâ n d prin ele o lupt ă în firea lor repetat ă în fiecare. ei n. şi a avut . sporirea lor.56 Tat ă lui. din universul material şi din aş ezarea altora. care se interesau şi ei să . deci prin iubire şi prin credin ţ a în Dumne ze u. Care. pot spori. Astfel. ca să ră spun d ă iubirii lui Dumne ze u cu iubirea lor fa ţă de Dumnez e u şi întreolalt ă . ca Făcă tor al tuturor. Despre iubire”.

57

dup ă asem ă narea Sfintei Treimi, au ales să se urasc ă şi să sporeasc ă lupta între ele, sus ţ inân d în cadrul firii celei una, repetat ă în ele, putin ţ a de a se sfâ ş ia. Căci persoanele umane nu pot învinge am ă girea că ut ă rii infinit ăţ ii în sinea proprie, fă r ă credin ţă în Dumne ze u şi alipirea de El, Singurul de la Care le poate veni puterea unirii între ei şi cu El prin iubire. Numai unind u - se prin iubire cu Dumne ze u, ne vine de la El puterea normal ă a unit ăţ ii firii umane. Şi numai în unitatea în firea purtat ă de persoane diferite, care le vine din iubirea întreolalt ă şi în unirea cu Dumne ze u, st ă nor malitatea ei. De aceea a venit Fiul lui Dumnez e u ca om, ca să ne conving ă şi să ne dea harul, sau puterea Lui, ca să învingem aceast ă socotin ţă egoist ă , care pune firea noastr ă în lupta anorm al ă cu sine îns ăş i şi cu Dumneze u. Astfel, Hristos convinge socotin ţ a noastr ă să procede ze potrivit firii, neopu n â n d u - se ra ţ iunii firii, prin care to ţ i, precum avem o unic ă fire, aş a pute m avea şi o unic ă socotin ţă şi o unic ă voin ţă cu Dumnez e u între noi, neavând nici o desp ă r ţ ire de Dumneze u şi între noi, când, prin legea harului, alegem ca regul ă de via ţă legea firii în socotin ţ a noastr ă . Căci e cu neputin ţă ca cei ce nu s- au unit mai înainte cu Dumne ze u, prin buna în ţ elegere şi cuget drept, să poat ă conveni între ei prin libera hot ă râre. „Căci la începu t înş elă torul diavol l- a înş elat pe om prin ră utatea vicleniei, îmbiindu - i momeala plă cerii înf ăţ i ş at ă ca iubire de sine. Iar prin aceasta l- a desp ă r ţ it pe om de Dumneze u şi pe noi întreolalt ă , făcându - ne, prin alegerea socotin ţ ei, să pă r ă sim cugetul drept şi să împ ă r ţ im

58

în mod ul acesta firea, tăind - o în multe p ă reri şi închipuiri. Căci a făcut ca lege a trupului uneltirea şi nă scocirea ca orice fel de pă cat, folosind u - se pentr u aceasta de puterile noastre şi impu n â n d, ca sprijin al st ă ruin ţ ei ră ului în to ţ i, lipsa de acord a socotin ţ ei lor. Prin aceasta a convins pe om să se abat ă de la mi ş carea cea dup ă fire şi să - şi mi ş te pofta de la ceea ce e îngă duit, spre ceea ce e oprit... Căci din ne ş tiin ţă ră sare iubirea de sine, iar din aceasta ră sare tirania fa ţă de cel înrudit (dup ă natur ă )... De aceea, prin ra ţ iune omul trebuie să ocoleasc ă ne ş tiin ţ a şi să se miş te numai spre Dumneze u prin cuno ş tin ţă ... Şi prin acestea şi pentru acestea să dea na ş tere fericitei iubiri, care îl leag ă de Dumne ze u şi îl face dum ne z e u pe iubitorul de Dumneze u.” 22 Căci iubirea, contrar ra ţ iunii iubirii de sine, „adun ă cele divizate şi face pe om iar ăşi o singur ă ra ţ iune şi un singur mod de vie ţ uire şi aduce la egalitate şi neteze ş te toat ă inegalitatea şi deosebirea, sus ţ inut ă în to ţ i prin socotin ţ e proprii. Mai mult, ea miş că în chip cuvenit spre o inegalitate lă udabil ă , întrucât fiecare atrage cu voia pe aproapele la sine (în locul să u) aş a de mult, şi- l cinste ş te cu atât mai mult pe acela ca pe sine, cu cât mai înainte îl respingea şi râvnea să fie el înaintea aceluia...” Şi „fiecare e al fiec ă ruia şi to ţ i ai tuturo r şi mai degrab ă ai lui Dumne ze u decât unii ai altora”. Şi s- a înăl ţ at spre Dumne ze u, „pă r ă sind particularitatea celor diviza ţ i şi care divide, nemaisocotin d pe celălalt om ca pe altul decât sine, ci cunoscân d pe to ţ i ca pe unul şi pe
„Epistola a doua către Ioan Cubicularul. Despre iubire”, în P.S.B. vol. 81, Scrieri. Partea a doua , E.I.B.M.B.O.R., Bucure ş ti, 1990, p. 30- 31.
22

59

unul ca to ţ i... privind la ra ţ iunea cea atotuna, împreun ă cu care Îl cunoa ş tem ap ă rând pe Dumne ze u şi prin care El st ă ruie să Se arate ca bun, adunân d în Sine fă pturile Sale, fiindc ă ra ţ iunea nu - L poate cunoa ş te din El însu ş i cum este” 23 . Prin Hristos ajungem astfel să socotim pe celălalt ca pe noi înşine, aş a cum Tat ă l nu mai despar t e pe Fiul şi pe Duhul Sfânt de Sine şi nici ace ş tia nu Se mai consider ă desp ă r ţ i ţ i între ei şi de Tat ă l. Fiecare îl vede în sine pe celă lalt, ba e preocu p at mai mult de acela decât de sine. Aceasta este sim ţ irea proprie iubirii care une ş te, dar nu confun d ă . Căci, pre ţ uin d pe celălalt mai mult ca pe tine, nu tr ă ie ş ti desp ă r ţ irea lui, dar nici pe a ta, care ai, în aceast ă tr ă ire a lui de că tre tine, cea mai mare bucurie a ta. Aceasta e Ra ţ iunea (Cuvântul) care ne une ş te şi în ea tr ă im Sensul supre m al existen ţ ei noastre (pe Tat ă l). Dar aceast ă ţ int ă a realizat - o întâi Fiul în Sine, ar ă tând u - ne calea pe care să înaint ă m spre ea în pilda vie ţ ii Lui de om şi dând u - ne din Sine puterea Lui. Făcându - Se El omul pe care trebuie să - l realiz ă m şi noi în unire cu El, a primit şi p ă timirile ce au intrat în firea noastr ă prin dezbinarea între noi şi între noi şi Dumnez e u. Dar, primin d nu patimile plă cerii, ci numai patimile suferitoare care au venit în firea noastr ă de pe urma acelora, le- a biruit pe acelea. Astfel, primind şi moartea care a intrat în noi prin voia noastr ă , a învins - o şi pe ea, dând u - ne în Sine puterea de - a o învinge şi noi, dac ă ne unim prin
23

Ibidem , p. 31- 33.

capabil ă de deplina primire a puterii Lui. În Hristos ia El însu ş i trup.şi învie trupul Său. dup ă ce l.l iubitor de Dumneze u pân ă la dobândirea prin aceasta a iubirii. tot prin iubire atotp ut e r nicia Lui readuce la via ţă trup ul creat la început din ţă râna neorganizat ă . Dacă renun ţă m şi noi la patimile egoiste. a primit moartea ca să o înving ă . era nevoie ca fă ptura omeneasc ă să ră spun d ă şi ea iubirii Creator ul ui.Se de atotp u te r nicia simpl ă . din iubire. Care a voit să . pentr u a învia prin el şi pe al celorlal ţ i. nostr u. pân ă la moartea pe cruce.i dea via ţ a veş nic ă în sine. ar ă tând că. pentr u că e unit ă cu puterea dum ne z eiasc ă . ar ă t ă m şi noi iubirea fa ţă de Dumne ze u.a făcut chiar al Său. În Hristos ni se arat ă că Dumne ze u a învins moartea nu în mod arbitrar. Şi prin trup ul Său a voit să câş tige şi iubirea oamenilor . făcându . ca a Celui mai bun Frate pentr u noi. chiar ca Dumne ze u. întru pa t ca om. poate vorbi cu omul în trupul readus la via ţ a nemu ritoare. ci de iubirea care se une ş te cu umanul. folosind u . Fiul lui Dumne ze u vrea să realizeze un dialog cu o fiin ţă creat ă în trup. În pă timirea Lui pentr u noi.a suporta moartea veş nic ă de pe urma lor. ca să învng ă prin ea moartea. primin d pă timirile pentru pă catele egoism ului Care. Dacă atotp u te r nicia divin ă a creat lumea din iubire. Pentru ca să .60 credin ţă cu El şi ne desp ă r ţ im pe cât pute m şi noi de patimile plă cerii şi de vina de . Iubirea învinge moartea în creatur ă . sau să vorbeasc ă cu aceast ă fiin ţă existent ă în trup. dar şi puterea dum ne z eiasc ă lucr ă toare în aceast ă iubire. se arat ă iubirea Fiului lui Dumneze u făcut om.

este putere care învinge urm ă rile ră ului sau ale diminu ă rii existen ţ ei. Iubirea implic ă comuniunea interpers o n al ă . urm ă rind dialogul iubirii cu el şi folosindu . înfrângînd u . În Dumne ze u este iubirea atotp u t er nic ă .a fost indicat şi ajutat prin unele legi. sau îmbinarea lor. Creând pe oameni ca fă pturi m ă rginite. sau să ră ciei de via ţă .se de acest dialog. Dumneze u nu tr ă ie ş te supu nerea sau niscaiva legi. Iar iubirea din partea lui Dumne ze u se arat ă şi în însu ş irea.o existen ţă monoper s o n al ă . Dar iubirea nu poate fi într .şi plă cerea egoist ă prin pă timirea pentru Dumnez e u. drum ul acesta le. iubirea învinge legile necesit ăţ ilor. binele deplin tr ă it în cea mai mare libertate. Iubirea înseam n ă îndrept area mea spre altul. ca să ajute şi omul să pă timeasc ă . chemate să urce prin comuniu nea între ele în comu niu n e cu Dumnez e u. menite să frâneze ră ul. prin ipostas ul Lui. Unde nu este iubire. ca să poat ă fi învia ţ i prin atotpu t er nicia Lui. sau chiar în ea este atotp u t e r nicia. este extrema putere a neputin ţ ei. pentru că este. Atotput er nicia lui Dumne ze u n. pentru că existen ţ a des ă vâr ş it ă este existen ţ a fă ră nici o lips ă sim ţ it ă . Unde este iubire. Oamenii trebuia să se confor m e z e şi unor legi ale naturii. şi în aceasta se arat ă puterea mea. prin Sine. Iubirea pune în miş care atotpu t e r nicia. .ar avea rost să învie pe om în trup ul lui. Nu se poate cugeta una fă ră alta. ca moarte spiritual ă . Pe de altă parte. a p ă timirii pentr u om. având să împlineasc ă legile binelui. care trebuia să stea în legă tur ă şi cu legile întip ă rite naturii.61 de rând.

luând trupul omenesc. ei sunt ajuta ţ i de Duhul Sfânt al lui Hristos. a învins st ă pânirea acestor legi cu o mare putere. toat ă propov ă duirea şi faptele lui Hristos urm ă resc câ ş tigarea oamenilor pentru Împ ă r ăţ ia lui Dumneze u. Stă pâni în aceast ă Împ ă r ăţ ie vor fi Tat ă l nostr u. neîmplinind în parte legile lui Dumnez e u. Dar deplin le vor învinge şi ei când vor fi învia ţ i. moartea. care au că p ă tat şi ele un fel de caracter de legi care îi st ă pânea u. Atunci iubirea. pân ă la urm ă .a . suferea de caracterul pedepsitor luat de legile binelui. că utân d să scape de ele. De fapt. prin neascultarea de Dumne ze u. Dar în aceast ă preg ă tire spre Împ ă r ăţ ia des ă vâr ş itei libert ăţ i a iubirii. pân ă tr ă iesc pe p ă mânt.a suportat cu ră bdare. ajutân d u .62 Dar.au schimbat în legi care le aduceau oamenilor suferin ţ e şi. Aceş tia. În Evanghelia Sfântului Matei se spune despre început ul propov ă duirii lui Hristos: „De atunci a început Iisus să propov ă duiasc ă şi să spun ă : Pocăi ţi. a ridicat trupul Să u deasu p r a legilor cu marea putere a iubirii de oameni. Şi. îşi împlineau pă tima ş poftele lor. dac ă se unesc prin credin ţ a în Hristos. deci şi noi. Fratele nostr u şi Duhul lor. de ş i. acestea s. le. Fiul lui Dumneze u. care . preze n t şi în noi.i alipe ş te pe veci de Dumnez e u. căci s. fă ră să se lase condus de ele spre noi călcă ri ale lor. luând trupul omenesc. îi va ridica şi pe ei mai presus de legi. Vor fi şi ei împ ă ra ţ i în Împ ă r ăţ ia lui Hristos pe care a venit El să o preg ă teasc ă pentr u ei.le să înainte ze spre ea prin Biseric ă.v ă . prin aceasta. Oamenii. înaintea z ă şi ei spre biruirea acestor legi prin ră bdare.

63

apropiat Împ ă r ăţ ia cerurilor” (Mt. 4, 17). Şi dup ă aceea: „Şi a str ă b ă tut Iisus toat ă Galileea, înv ăţ ând în sinagogile lor şi propov ă duind Evanghelia (vestea bun ă ) a Împ ă r ăţ iei” (Mt. 4, 23). El ne înva ţă să ne rug ă m lui Dumnez e u, numin d u - L Tat ă, şi cerând u - I „să vină Împ ă r ăţ ia Lui”, iar în „Fericiri” pro mite celor să raci cu duhul şi celor prigoni ţ i pentru dreptate Împ ă r ăţ ia cerurilor. În Predica de pe munte cere oamenilor: „Că uta ţ i mai întâi Împ ă r ăţ ia lui Dumne ze u şi toate celelalte se vor ad ă uga vou ă” (Mt. 6, 33). În ultimele propo zi ţ ii se arat ă în ce fel trebuie să se preg ă teasc ă oamenii pentr u Împ ă r ăţ ia cerurilor. În predica de pe munte, dând toate poruncile iubirii de oameni,

Mântuitor ul spune: „Cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, şi va înv ăţ a aş a pe oameni, foarte mic se va chema în Împ ă r ăţ ia cerurilor; iar cel ce va face şi va înv ăţ a, acesta mare se va chema în Împ ă r ăţ ia cerurilor” (Mt. 5, 19). Iar poru ncile ce se cer împlinite sunt cele ale iubirii, ale milei, sau ale iert ă rii pân ă acolo, încât cel lovit pe un obraz să i- l întoarc ă şi pe celălalt. Stă pânirea în Împ ă r ăţ ia cerurilor este nu a celor îngâmfa ţ i, ci a celor smeri ţ i: „Adev ă r v ă zic vou ă: De nu v ă ve ţ i întoarce şi nu ve ţ i fi ca pruncii, nu ve ţ i intra în Împ ă r ăţ ia cerurilor”. Ca să facem parte din acea Împ ă r ăţ ie, trebuie să fim „fii ai Tat ă lui celui din ceruri”, împreun ă cu Fiul Lui, Care S- a smerit din iubire pân ă a Se face om. Dar fii ai Tat ă lui ceresc se fac cei ce binecuvântea z ă pe cei ce- i bleast ă m ă , cei ce iubesc pe vră jma ş ii lor (Mt. 5, 44 - 45).

64

Dacă st ă pânirea prin sine în aceast ă Împ ă r ăţ ie este cea a comu niu nii treimice, participarea la ea nu o pot avea oamenii decât unind u - se cu Ea şi tr ă ind şi ei din puterea Acesteia, comu nicân d între ei. Deci, cine se va smeri şi va fi ca pruncii, acela va putea intra în Împ ă r ăţ ia cerurilor (Mt. 18, 4- 5). Cei ce au scă pat de legile greu de împlinit prin puterea lor au devenit, prin iubire, st ă pâni peste toate. Pe de alt ă parte, aceast ă calitate o dobânde ş te „cel ce face voia Tat ă lui ceresc”, împlinin d cele cerute înainte, dup ă pilda Acelui Tat ă Care „face să ră sar ă soarele şi trimite ploaie şi peste cei buni şi peste cei r ăi” (Mt. 5, 45). Dar aceast ă preg ă tire, spre a ajunge la iubirea care st ă pâne ş te peste toate legile, nu o pot realiza oamenii dup ă ce S- a înă l ţ at Hristos la ceruri, decât prin Duhul Lui Cel Sfânt. În acest sens spune Mântuitorul că tre Nicodim: „Adev ă r, adev ă r zic ţie: de nu se va naş te cineva din ap ă şi din Duh, nu va putea să intre în Împ ă r ăţ ia cerurilor” (In 3, 5). Nu fă ră El le- a învins şi Fiul ca om, întâi ră bdând u - le ca urm ă ri ale slă biciunii aduse de p ă cate, apoi biruind îns ăş i treap ta ei culminan t ă , adic ă moartea. Vom vedea prin ce lucrare poate ajuta Duhul Sfânt biruirea acestor slă biciuni, şi poate ajuta pe om să ajung ă la starea de înviere, superioar ă legilor ap ă rute de pe urma pă catului. Deocam d a t ă să ar ă t ă m cum le- a învins Hristos, Care nu le- a avut de suportat fă ră voie, ca noi, ci le- a asum at şi supor tat de bun ă voie. De aceea alterna în via ţ a Lui actele de

65

putere cu cele de pă timire şi greut ăţ ile omene ş ti, ba uneori le unea într - un mod tainic. E o unire antinomic ă , care împac ă cele finite cu cele infinite, pentr u că exist ă totu ş i o înrudire a celor finite cu cele infinite şi cele finite se pot lă rgi ca să încap ă în ele cele infinite. Dumneze u cele îndu m n e z eie ş te Iată cele omene ş ti şi omul înomene ş te dum ne z eie ş ti

dum ne z eie ş ti, fă ră să le desfiin ţ eze. cum descrie unirea celor cu să vâr ş irea sau p ă timirea celor omene ş ti în Hristos, Sfântul Grigorie de Nazianz: „Omul de acum era necom p u s. Ceea ce era, a ră mas. Iar ceea ce nu era, a asumat. Era la început fă ră de cauz ă , căci care este cauza lui Dumne ze u? Dar şi mai târziu, El S- a nă scut pentru o cauz ă . Iar aceasta a fost: ca să te mânt uie ş ti tu, care - L jigne ş ti, care pentr u aceasta ta. min ţ ii, dispre ţ uie ş ti dum ne z eirea, fiindc ă a primit grosimea Căci, înso ţ in d u - Se cu trupul prin mijlocirea

Dumneze u S- a făcut omul de jos, fiindc ă s- a îmbibat cu Dumneze u..., ca să m ă fac atâta Dumneze u, cât Acela S- a făcut om. El s- a nă scut (Mt. 1, 16), dar era şi nă scut (Ps. 2, 7; Fapte 13, 33; Evr. 1, 5; 5, 5). Se na ş te din femeie (Gal. 4, 4), dar dintr - o fecioar ă (Lc. 1, 34- 35; Mt. 1, 20). Una dintre acestea Îl arat ă om, cealalt ă , Dumneze u. El se arat ă aici făr ă Tat ă (Mt. 1, 20), dar acolo fă ră mam ă (Ps. 2, 7). Amândo u ă sunt proprii dum ne z eirii. A fost luat în pântece (Lc. 1, 31), dar a fost cunoscu t de Prooroc, care era şi el purtat în pântece şi a săltat (Lc. 1, 41) în prezen ţ a Cuvânt ului pentr u Care a fost făcut. A fost învelit în giulgiuri (In 19, 40), dar leap ă d ă giulgiurile, sculând u - Se din mor mâ n t (In 20, 5- 7). A

2. 2) şi închinat de magi (Mt. 3. 14. 21).66 fost pus în iesle (Lc.68. de ş i a fost slăvit de îngeri (Lc. dar a biruit ca Dumnez e u (Mt... 27). 48)”. dar fug ă re ş te pe egipteni (Ieş. 4. 2. 4. A fost ispitit ca om (Mt. 7). 16. 3.14) şi vestit de o stea (Mt. 4. 2). dar a desfiin ţ at p ă catele ca Dumnez e u (In 1. 24 24 Op. 20. A flă mânzit (Mt.d ă t ă toare şi cereasc ă (In 6. Lc.. 2. 3. . deci ca să sfin ţ easc ă apele. căci El este pâinea de via ţă . 35. 21) ca om. dar a să turat mii (Mt. 11). 4. 2. 13. 2. cit. 11).a botezat (Mt. 67. Lc. „Cuvântul 29. 29). S. 1. p. 14. A fugit în Egipt (Mt.21). 2.20. Lc. A treia cuvântare teologică ”. 13 .14). 19.

67 6. Dar voind să dea fiin ţă tuturor formelor de existen ţă . SPIRIT ŞI MATERIE Dumneze u. având la baz ă constitu ţ ia omului din spirit şi materie. dar şi tă ria spiritual ă . care nu ar mai men ţ ine o deosebire între Dumne ze u şi lume. cu bun ă voin ţ a Tat ă lui Care a creat pe om dup ă chipul Lui. Fiul.şi manifeste iubirea.ar supune pe Dumneze u unei legi. prin nemanifesta rea tă riei voin ţ ei lor fa ţă de materie. arat ă că materia nu este inapt ă de . Dar omul fiind .şi extinde iubirea pă rinteasc ă şi la al ţ i fii. compu s din suflet şi materie. dar nu deofiin ţă cu Sine şi deci nu printr . ca să fac ă nepieritoare unirea uman ului.a făcut şi El om. cu Dumne zeirea. a creat şi o ordine material ă şi pe oamenii comp u ş i din spirit şi trup. Faptul acesta.o lege intrinsec ă . dar ră mânâ n d şi Dumneze u. pentru a. comp u s din suflet şi materie.a fi format ă prin spirit ca o sum ă de organe prin care să se manifeste bog ăţ ia de activit ăţ i ale spiritului. MIJLOC DE ÎNFIERE ŞI ÎNDUMNEZEIRE A OAMENILOR. ÎNOMENIREA FIULUI LUI DUMNEZEU.Născut şi L. a creat pe oameni ca chipuri ale Fiului Să u. fiindc ă aceasta ar relativiza pe Unul . deci a creat şi materia şi lumea material ă ca un mijloc de unire şi de manifestare a iubirii lor. 3). Că zând oamenii din rela ţ ia iubitoare cu Tat ă l şi cu Fiul. S. dar depen d e n ţ i în mod accent uat de voin ţ a prin care vor să . creând prin Cuvântul şi Fiul Său Unul Nă scut toate (In 1.

şi fac ă El însu ş i materia. O rug ă ciune bisericeasc ă . adic ă a putut să . prin starea aprins ă în care se manifest ă materia unora din ei. Pe larg descrie minunat a lucrare a lui Dumne ze u în univers. Ps. cu ordinea lui armonioas ă .l facă organul unei vie ţ i nemu ritoare şi deplin îndu m n e z eite.o unic ă form ă . se poate face şi El om. sau de. Faptul că întreg universul material. a fost creat şi e sus ţ inut de Dumne ze u.l spun adeseori şi Psalmii: „Cerurile spun slava lui Dumne ze u şi facerea mâinilor Lui o vesteş te t ă ria” (Ps. Dar ca să facem mai u ş or de acceptat aceast ă supre m ă tain ă .68 creat ca o astfel de compo zi ţ ie prin Fiul lui Dumne ze u. e bine să st ă ruim pu ţ in asupr a tainei prin care spiritul omenesc. pe care o vom reda mai târziu. prin sufletul asuma t. Dar şi la început ul Genezei ni se spune că Duhul lui Dumne ze u se purta pe deasu p r a apelor. un trup constituit de organe prin care să se manifeste El însu ş i ca Dumne ze u şi pe care să . poate da materiei o form ă de trup capabil să fie organ al func ţ iilor lui multiple. Aceasta înseam n ă că materia nu e creat ă de Dumneze u ca o form ă de existen ţă incapabil ă de.a . Aceasta înseam n ă că materia nu e creat ă ca o mas ă conda m n a t ă să ră mân ă amorf ă . ni. ne va vorbi despre rolul Duhului Sfânt în formarea universului format din aş tri care se arat ă oamenilor de pe pă mânt ca lumin ă . deci prin Duhul Să u cel Sfânt. 135. sau a universului şi toate le. 1). creat dup ă chipul Fiului lui Dumneze u. 18. ca slă bire a spiritului şi ca să . de exemplu.l elibereze de moartea sub care a că zut prin p ă cat.a fi făcut ă organ deplin adecvat al ipostas ului dum ne z eiesc şi deci al îns ăş i Treimii dum ne z eie ş ti.

Iar fizica mai nou ă a for ţ ele variate aflate în materie: mi ş carea. „Cele v ă zute ale Lui se v ă d de la facerea lumii. constituite în mari unit ăţ i planetare. energia din atomi.o Sfânta Scriptur ă înainte cu mii de ani. De. 1.abia chimia mai nou ă a vă zut num ă rul variat de atomi şi molecule variate în care se comp u n prin energiile ce. În acest sens spune Sfântul Apostol Pavel că ra ţ iunile dum n e z eie ş ti se vă d în univers şi de ele s. 20). Căci cum s.. în ţ elegându se din fă pturi. Nici Solomon. căldura. descoperit electricitatea. toate . unifor m ă . bog ăţ ia de ierburi şi de flori. de Care e nedes p ă r ţ it Duhul Său. 6. comp u s ă din atomi identici.. în toată slava lui.29). nu s. În ţ elepciu nea lui Dumneze u imprimat ă în univers a cunoscu t . Astrono mia mai nou ă a descoperit un mare num ă r de corpu ri cere ş ti.i atrag.a îmbr ă cat ca unul dintre ei” (Mt. Dar ştiin ţ a nu va putea vedea curând aceast ă în ţ elepciune în cele materiale. Aceasta înseam n ă că chiar în materie sunt niş te puteri care pot fi folosite pentr u organizarea armonioas ă a universului de că tre Dumne ze u pentr u folosirea lui de către spiritul omenesc. prin Cuvânt ul Său. 28.69 organizat Dumne ze u dup ă treptele în care cele superioare se puteau folosi de cele inferioare.ar fi prod us din atomi.a folosit Dumne ze u chiar în facerea sau organizarea lumii. adic ă veş nica Lui putere şi Dumne zeire” (Rom. în care Mântuitor ul însu ş i vede lucrarea în ţ eleapt ă a lui Dumneze u? „Iar de îmbr ă c ă minte de ce v ă îngriji ţ i? Lua ţ i aminte la crinii câmp ului cum cresc. Elinii socoteau că materia e o mas ă unifor m ă .

Cine poate explica aceast ă posibilitate a materiei de a fi organizat ă atât de variat şi de a putea servi ca mijloc de manifestare a variet ăţ ii faptelor gândite. din mul ţ imea variat ă de molecule. Şi prin toate se manifest ă unitatea con ş tient ă a aceluia ş i subiect.70 miş când u .un trup şi servind scopurilor con ş tiente ale subiectului uman. să organizeze şi să foloseasc ă într . şi mai direct pentr u El.se unele în jurul altora. sunt organizat e organele variate ale trupul ui: inima. dac ă nu din bog ăţ ia armonioas ă a ra ţ iunilor Logosului dum ne z eiesc? . descoperit ă prima dat ă de Newton.un mod şi mai intim. Iar Plank a stabilit prin teoria cuantic ă m ă rginirea ordinii materiale. materia într . de a exprima voin ţ a sa prin glasul constr uit de organul vorbirii etc! De ce n. E legea gravita ţ iei. Ce mare tain ă e în puterea sufletului de a aş eza în ţ elesuri în ochii organiza ţ i pentr u aceasta. deci atr ă gându . Care a creat pe om dup ă chipul Lui. plă mânii. toate legate între ele într . voite sau sim ţ ite ale sufletului omenesc? Tot Dumne ze u trebuie să fie prezent cu lucrarea Lui şi în aceast ă legă tur ă dintre sufletul omenesc şi materia atât de minu nat şi de corespu n z ă tor cu ele organizat ă a trup ul ui. organele sim ţ urilor. Dar e o minune la fel de mare că.un trup propriu? Căci de unde ar avea sufletul capacitatea de a organiza atât de complex şi de unitar materia în organele trupului ce se întregesc. dar într .ar putea atunci şi Fiul lui Dumne ze u.se între ele.un fel care le men ţ ine distincte. stomacul.

a putu t sim ţ i El însu ş i bucuria trans pa re n ţ ei Lui prin trup ul înviat.o întâm plare.Se Subiect al trupului. . 29). ca să . Fiul Lui Îşi tr ă ie ş te rolul de „Mielul lui Dumne ze u Cel ce ridic ă p ă catul lumii” ( In 1. mânc ă rurilor şi a odihnei în trupul material. Căci nu cred că am putea spune că ipostas ul Cel Unul al lui Hristos st ă tea cu o parte a Lui nep ă s ă tor la durerile ce le pă timea.71 Poate fi dintr . cu stomacul. cu ficatul. Aşa cum mama simte în suflet durerea pentr u chinurile copilului. Fiul lui Dumneze u. şi. Şi astfel a putut ridica materia trupului deasup r a mor ţ ii. Din bun ă tatea lui Dumne ze u nu lipse ş te mila. întregirea existen ţ ei inimii cu plă mânii. şi cu siguran ţă că nici Tat ă l nu st ă nep ă s ă tor la aceast ă durere a Fiului Său. sau (şi plă cerile) plă cerea produ se de a în ţ ep ă turi. îndrepta t prin aspira ţ ia lui spre legă tura cu Creator ul mai presus de lume? O mare şi minun at ă tain ă se arat ă şi în faptul că sufletul simte de şi el durerile lovituri.un anumit fel durerile suferite cu trupul Să u. exist ă o sim ţ ire a milei pentr u oameni şi în Dumne ze u. şi aceasta pentr u a sus ţ ine via ţ a con ş tient ă a sufletului în trup şi în cadrul universului întreg? Nu se dovede ş te în aceasta o ra ţ ionalitate superioar ă voit ă . culminate prin cuiele bă tute în el prin ră stignire. Iar mila nu exist ă fă ră o sim ţ ire. lipsit ă de con ş tiin ţ a unui sens şi scop.a putu t însu ş i într . mâng ă ierilor. având pe om ca centru con ş tient al ei. care a cugetat şi a organizat întreaga realitate a lumii. făcându . ce sufer ă jertfa în locul oamenilor pentru pă catele lor.i elibereze de ele.

Ridicarea omului din închisoarea naturii sale e posibil ă datorit ă faptului că exist ă un Dumneze u al Treimii.o Fiul lui Dumneze u. prin voia Sa. şi deci materia întreag ă în stare de . supu s ă unor legi de origine inexplicabil ă . ci a făcut acestea şi săvâr ş ea minunile.ar fi putut face aceasta. deci o atrac ţ ie contrar ă bucuriei spiritului de Dumneze u.a organizat El însu ş i prin suflet trup ul Lui din materie şi n. Spiritul divin înt ă rind legă tura spiritului uman cu El.a putut organiza cu voia Sa un trup omenesc şi lucra prin cele omene ş ti ale Lui. Dacă n.a manifestat prin acest trup faptele omene ş ti unite cu cele dum ne zeie ş ti. în care se manifesta prin faptele trupul ui. nu s.ar fi deci un Dumneze u treimic. fiind înzestrat ă cu o sensibilitate. Aceasta a făcut . şi primele ridicate la puritatea deplin ă prin ultimele. Numai o înt ă rire a legă turii spiritului uman cu Dumne ze u poate să facă şi din trup un mijloc de bucurie spiritual ă curat ă . cu prec ă dere lucr ă rile dum ne z eie ş ti. Fiul lui Dumne ze u nu şi. în mod curat şi minunat. cele dum ne z eie ş ti. prin mijlocirea unor fapte trupe ş ti.Nă scut al Tat ă lui ceresc. un Dumne ze u care e Tată . Şi ridic ă pe oameni la calitatea de fii prin har ai Tat ă lui ceresc.72 Desigur. Pentru om îns ă materia trupului. prin faptul că era El însu ş i Fiul Unul . Care e Spirit pur. în mod silit. poate repreze n t a şi un prilej de sensibilitate plă cut ă . Dar faptul că şi.a fi însu ş it ă şi folosit ă ca mediu de manifestare a Persoanei lui dum n e z eie ş ti. Fiu şi Duh Sfânt. Iar putin ţ a acestei că deri a omului de la str ă muta rea în . ca să nu se reduc ă totul la o esen ţă a lumii acesteia. arat ă că a creat El însu ş i pe om cu trup ul lui material.

inclusiv a mor ţ ii. ră bdân d u . şi în formele şi sim ţ irile ar ă tate în materie. se împline ş te m ă rginirea cu setea de nem ă rginire a omului în voia lui Dumne ze u de a crea toate formele de existen ţă – deci şi cea comp u s ă din spirit şi materie – pentr u a le atrage pe toate în spiritualitatea Sa. Expresia Sfântului Evanghelist Ioan: „La început era Cuvântul” înseam n ă nu numai că Fiul lui Dumne ze u e fă ră început şi Persoan ă dum ne zeiasc ă asemenea Tat ă lui. dar învinge aceast ă slă biciune a materiei.l face pe om incapabil de ea. dar. în dialog iubitor cu Tat ă l. sufer ă pentru ele pân ă şi moartea. Dar şi calitatea Fiului de Cuvânt ne poate deschide unele în ţ elesuri ale înăl ţă rii omului. datorat ă primirii puterii dum n e z eie ş ti în el. la moarte. Aceasta e făcut ă posibil ă pe de o parte prin limitarea lui prin nem ă rginire. slă bind în st ă pânirea materiei de că tre spirit.le fă ră să le despar t ă de Dumne ze u.un proces de desco m p u n e r e. Astfel. ci şi că El este înainte de tot ce are un început şi că toate cele ce au un început au venit la existen ţă . Fiul lui Dumne ze u. crezân d că poate dezvolta m ă rginirea din sine şi din univers. El ia astfel asupra Sa urm ă rile pă catelor noastre. Omul. inclusiv moartea. luând trup ul.o neputin ţă a lui Dumne ze u de a. Dumne ze u voieş te să se vad ă frum u s e ţ ea iubirii sufletului creat fa ţă de El. Îşi însu ş e ş te suferin ţ ele la care e supus trupul omului. aduse de întrupare a Lui. face din ră bdarea lor.73 iubirea lui Dumne ze u nu poate fi vă zut ă într . materia trup ul ui ajungân d intr ă astfel într . o form ă de manifestare a puterii spiritului şi prin aceasta poate ridica trup ul din moarte.

când ei îşi slă besc acest angajam en t fa ţă de Tat ă l. Iar supre m ul izvor al acestei cereri angajatoare şi . Căci aş a cum Fiul tr ă ie ş te în Sine cererea de angajare a Tat ă lui. extins şi în umanitatea Lui. Aşa sunt atra ş i şi oamenii în rela ţ ia iubitoare a Treimii. fiind atra ş i în angajarea Fiului fa ţă de Tat ă l. El însu ş i tr ă ie ş te în Sine puter nic. din partea Tat ă lui. Fără rela ţ ia interpers o n al ă n. aflând u .un ră spu n s etern iubitor fa ţă de Tat ă l şi ca atare angajeaz ă împreu n ă cu El fa ţă de Tat ă l şi pe oamenii crea ţ i dup ă chipul Lui ca cuvinte sau prin cuvintele lor. sunt uni ţ i şi între ei. deplin angajat fa ţă de Tat ă l. Deci înseam n ă că fiecare are în cuvânt ul să u o cerere.74 prin El. ca Fiu dum ne z eiesc. angajarea perfect ă fa ţă de Tat ă l şi o întip ă re ş te aceasta şi umanit ăţ ii Sale. implicând şi o asigurare a iubirii Sale de angajare iubitoare fa ţă de altul şi trebuin ţ a ră spuns ul ui angajant al celuilalt. ceea ce înseam n ă asigur ă ri reciproce ale iubirii.o armonie aş a cum sunt ra ţ iunile lor din El. iar angajarea aceasta se întinde şi la ceilal ţ i oameni care cred în El ca în Fiul lui Dumne ze u. bazat pe tr ă irea de că tre Fiul întrupa t a cererii de angajare a Lui. dar şi că El – ca Cuvânt al Tat ă lui – este angajat într . ca să le comu nice şi lor aceast ă angajare.se toate într . Dar.ar exista aceast ă cerere de angajare şi ră spuns ul la ea prin asigurarea proprie. şi că toate sunt organizate dup ă un cuvânt sau o ra ţ iune a Lui. se face El însu ş i şi om. Şi de aceea. El extinde cererea de angajare şi a oamenilor. care implic ă asigurarea pre ţ uirii şi iubirii Tat ă lui şi ră spu ns ul angajator sau asigurator al iubirii Fiului. ca asigurare a iubirii Lui şi pe ră spu ns ul asigurator al Lui.

75 ră spu ns ul angajator este în Treime. . asigurare pornind de la Tat ă l şi ră spu n z â n d prin Fiul. Treimea este existen ţ a supre m ei asigur ă ri a iubirii.

Unde lipse ş te con ş tiin ţ a. Nu infinitatea în sine dă bucuria iubirii. în iubirea dintre cele dou ă .ar putea afirma şi că o singur ă Persoan ă dum ne z eiasc ă îş i este suficient ă în infinitatea ei pentru fericirea proprie. dac ă infinitatea unei Persoane cere pentru iubirea care dă fericire şi o alt ă Persoan ă .ar putea spune că Tat ă l fiind infinit şi Fiul.76 6.o nou ă eviden ţă importa n ţ a ei. Simplul fapt că e o alt ă Persoan ă decât cele dou ă aflate în rela ţ ie de Eu. că un altul decât eu şi tu ne aduce un mod nou şi sporit de iubire şi deci de bucurie.Tu poate aduce o not ă nou ă . sporit ă . SFÂNTA TREIME. lipse ş te bucuria.l pe primul cu toată infinitatea Ei. Şi vedem chiar în noi. se bucur ă cu fiecare dintre ei şi celălalt. la rândul Ei. Dar bucuria real ă o dă alt ă con ş tiin ţă atent ă la ea. primind într . care sunte m dup ă chipul dum ne z eiesc. . fă ră început şi fără sfâr ş it. s. nu mai e lips ă de o alt ă Persoan ă pentr u a aduce ceva nou în iubirea Unuia fa ţă de Celălalt. infinit.ar cere infinitatea iubirii Lor. existând tot din eternitate şi o alt ă Persoan ă . Dar cu judecata aceasta s. Desigur. de ce n. că tre Care se îndreap t ă iubirea dintre Tat ă l şi Fiul şi Care. sporind u . iubirea aceasta se arat ă des ă vâr ş it ă . ci repre ze n t a r ea ei de că tre o alt ă persoan ă decât cea proprie. Dar. care e primul mod de iubire. IUBIREA DESĂ VÂRŞITĂ ÎN SINE ŞI M Ă NTUITOARE A NOASTRĂ Dacă iubirea între Tat ă l supre m şi numai Tat ă al unui unic Fiu ni se descoper ă în cea mai înalt ă iubire.

oamenii. sau ca să vedem că dou ă Persoane nu epuizea z ă toat ă posibilitatea iubirii. pe un al treilea mai mult. sau când bucuria celor doi tr ă ie ş te bucuria comun ă de un al treilea. chiar în planul infinit. cu cât ne iubim mai mult unul cu altul. Sfântul Grigorie Palama precizeaz ă că aceast ă calitate de Duh al Adev ă rului şi al În ţ elepciunii – şi am putea ad ă uga că şi calitatea de Mângâietor – nu o îndepline ş te Duhul numai pentru oameni.L ca împreun ă ieşit din Tat ă l.ne în rela ţ ie de eu. sim ţ im şi iubirea fa ţă de el. pentr u a vedea cum Sfântul Grigorie de Palama vede pe Duhul pe Duhul ca pe Cel ce este necesar pentr u plenitu dinea iubirii şi a bucuriei în Dumne ze u.tu . Mai încolo (p. În acest sens. P.tu.tu.a ad ă uga la eu . Sfântul Atanasie al Alexandriei a spus: „Iar Domnul a spus că Duhul este Duh al Adev ă rului şi Mângâietor: prin aceasta a ar ă tat că în Duhul este Treimea des ă vâr ş it ă” 25 .tu. cu atât ne iubim şi unul pe altul. care e şi ea nu numai într . dar avându .77 Iubirea între eu . sau invers: cu cât tr ă im doi inş i. Nu putem să uit ă m de un el.G. Trăim acest fapt şi noi. 75) vom da tot textul din care am luat acest citat. Poate că. chiar prin necesitatea limbii de . Noi sim ţ im 25 Epistola către Serapion. lega ţ i ca eu.o unitate cu cele dou ă . sau bucuria unuia de altul spore ş te când e înso ţ it ă de bucuria unui al treilea. sau într . ci: „De El se folose ş te şi Cuvânt ul şi Fiul preaiubit al Tat ă lui fa ţă de Nă scă tor. un el.Se în El prin unitatea firii”. ci chiar într . continuâ n d lucrarea Fiului.o unire. Poate în acest sens.o legă tur ă . şi odihnin d u . ci e nevoie şi de a treia. aflând u . col. vrea să se extind ă spre altă persoan ă . . 589. 26.

. Simt că aceasta nu e toat ă (iubirea) realitatea. Eu nu vreau să fiu iubit numai de unul (de tu ). şi cu cât îl iubim mai mult împreu n ă . 4 Briefe in „Ostliches Christentu m”. München. Dar şi cel de . p. Numai în unitatea celor trei prime ş te fiecare o unitate absolut ă . inseparabil de el.ar lipsi ceva din realitate. Infinitatea esen ţ ei unei persoane nu m ă mul ţ u m e ş te prin iubirea ei.. 26 Der Pfeiler und die Grundfeste der Wahrheit. să am şi pe altul care te iube ş te împreu n ă cu mine. Con ş tiin ţ ele proprii a dou ă persoane sunt subiecte care dau şi primesc iubirea. cu atât ne iubim şi noi mai mult. Iubirea are drept baz ă con ş tiin ţ a unei alte persoa ne. Chiar fiin ţ a divin ă trebuie să tr ă iasc ă în deplin ă mul ţ u mire. nu exist ă subiect al adev ă rului” 26 . în rela ţ ie de trei con ş tiin ţ e personale. 36. . oricât ar fi de infinit.al treilea vrea să ne vad ă uni ţ i în iubirea fa ţă de el. şi tu al meu voieş ti la fel. am sim ţ i că ne . precu m ea vede în con ş tiin ţ a mea iubirea mea. sau în iubirea lui fa ţă de noi. eu nu pot exista în afara rela ţ iei cu tine şi tu în afara rela ţ iei unui orizont care ne confirm ă . II. 1925. În afar ă de trei nu exist ă confirm ar e (în adev ă r). ci vreau să fie înso ţ it în iubirea lui fa ţă de mine şi de un al treilea (de un el). De ea vă d condi ţ ionat ă iubirea ei. Teologul rus Pavel Florensky nume ş te în felul urm ă tor adev ă rul despre num ă rul trei: „Voi fi întrebat: de ce exist ă tocmai trei ipostas u ri? Eu vorbesc de num ă arul «trei» ca de unul imanen t adev ă rului.78 trebuin ţ a să fim iubi ţ i de al treilea şi să iubim pe al treilea. Dacă am fi numai doi.

I iubeasc ă pe Amândoi. Nu se trece dincolo de iubirea între Tat ă l şi Fiul prin Duhul. De aceea şi Tat ă l nu . Aceasta ar ar ă ta pe Fiul neatr ă gând iubirea integral ă a Tat ă lui. şi deci pe noi. Care. ca să fie vă zut aş a dup ă ce Se va întrupa Fiul şi în noi.79 Iar la Dumne ze u. din Trei des ă vâr ş i ţ i”. deosebit ă . arat ă pe Tat ă l iubind deplin pe Fiul însu ş i şi pe Fiul iubind pe Tat ă l însu ş i. zice Sfântul Vasile cel Mare.L face să fie şi El iubit de Amândoi şi El să . chiar prin felul în care îşi prime ş te subzisten ţ a de la Tat ăl. ca fii duhovnice ş ti. prin urmare. Sfântul Grigorie de Nazianz spune: „Treime des ă vâr ş it ă . Ci trebuie să fie o Persoan ă de alt ă categorie. El face pe Fiul şi mai iubit de Tat ă l şi pe Tat ăl şi mai iubit de Fiul. şi Fiul. şi pe Duhul. ci pe ceilal ţ i. Duhul une ş te şi mai mult pe Tat ă l şi pe Fiul. că uneori Tat ă l descoper ă pe Fiul. ajunge un singur El care să complete ze iubirea ce o aş tept şi care să ne mul ţ u m e a sc ă cu iubirea pe care ne. „Vezi. şi a fiecă ruia dintre Ei fa ţă de El. De aceea. ca fra ţ i duhovnice ş ti. decât în Fiul. Fiecare cuprin de şi descoper ă adeseori nu Eul să u. deci Fiu.o arat ă . ceea ce. Dar al treilea în Dumne ze u nu poate fi ca al doilea. în fiecare ipostas se pot vedea celelalte. dar ar ă tând iubirea Lui deosebit ă fa ţă de fiecare în raport cu iubirea lor între Ei.L iube ş te pe Fiul decât în Duhul. Sau Fiul e vă zut în Duhul. dat ă fiind infinitatea persoanelor. Astfel. şi invers. alteori Fiul pe Tat ă l. Deci toat ă . Duhul îi înt ă re ş te în unitate prin iubirea Lui şi Ei se înt ă resc în unitate prin iubirea fa ţă de El.

Ar ră mâne mereu un El exterior. nici să se reverse la nesfâr ş it. arat ă El mai mult pe Duhul. Fără să anuleze acest mod. dar tr ă it ă în unitate deplin ă . . Duhul Îl arat ă mai mult pe El.ar vedea că nu e totul. aş a zicând readu n a rea Ei pe planul modului de existen ţă în comu niu n e person al ă .G. că ceva lipse ş te. 1160 D.” 28 În cele trei Persoane dum ne z eie ş ti este pluraritatea în unitate. Idem. P. În Dumne ze u Trei e totul. 756.se doimea (fiindc ă e mai presus de materie şi form ă . alteori în Fiul şi în Duhul. căci Duhul e mereu în Tat ăl şi Fiul. P. ca să nu fie Dumnezeirea nici strâm t ă . Oratio de Pace. În cele trei e totul în rela ţ ie direct ă .G. Duhul repre zin t ă întoarcerea Dumne zeirii în Sine. 29. 35. iar dup ă ce învie şi Se înal ţă Fiul. sau iubirea deplin ă .80 Dumnezeirea ţ i se arat ă uneori în Tat ă l. Dumnezeirea se arat ă prin Duhul ca struct ur ă . din care sunt corpurile). pân ă ce Fiul este pe pă mânt. n.se din pricina bog ăţ iei ei. dar dep ăş indu .” 27 De aceea. Dacă ar fi patru. „Căci mona d a mi ş cându . făcând pe Fiul chiar mai sim ţ it şi mai eficient în lucrarea Lui. rela ţ ie între Persoane. S. iar ăşi.ar fi totul în aceast ă rela ţ ie direct ă neîncetat ă . se hot ă rnice ş te ca Treime (căci aceasta este prima care dep ăş e ş te doimea). cartea VI. evitând atât lipsa de „genero zitat e” 27 28 a fiin ţ ei încuiate ermetic în întunericul Contra lui Eunomiu. s. col. col. sau Duhul Îl descoper ă sub un acoper ă mânt sim ţ it ca atare. ca matc ă interpers o n al ă a Dumne zeirii infinite.ar vedea că cineva ră mâne mereu afar ă . realizat ă în amân do u ă formele. În dou ă Persoane.

Duhul iradiaz ă pretutin de ni din trupul înviat al lui Hristos (la Sfântul Vasile. E forma activă rii practice sau a prelungirii în noi a ceea ce a făcut Hristos pentr u noi în cur ăţ irea de patimi.L pot vedea nici în spa ţ iu m ă rginit. supu s ă unor legi oarbe. şi în înaintarea spre înviere. nici pretutin de ni. deci spre spiritualizarea trup ului.al doilea ar umple totul de o esen ţă neliber ă . poate fi şi Hristos prin El. aflându . Care poate fi prezen t pretutin de ni. neiubitoare. . chiar prin pă timire. Dup ă înal ţ area Fiului. Atât primul fapt. incapabil ă de crea ţ ie. cât şi cel de . cât şi dezor dinea pluralit ăţ ii infinite ca num ă r. spre a Se odihni în Fiul. panteist ă . Vom vedea în alt capitol cum Duhul ne pune pe fiecare în legă tur ă cu Hristos. Cum lucreaz ă Duhul în to ţ i ). Aceast ă legă tur ă între lucrarea lui Hristos şi a Duhului se arat ă chiar în felul venirii la subziste n ţă a Duhului.Se în Duhul. lipsit ă de sens. când oamenii nu . dar şi cum Hristos e în legă tur ă cu Duhul. prin purcederea din Tat ă l.81 existen ţ ei imperso n ale.

I lipse ş te. Şi vom delira amân d oi ţ inând a str ă bate tainele dum ne z eie ş ti” (In 20. 9. Părin ţ ii au ţ inut să accent ue ze că purcederea Duhului din Tat ă l este altceva decât na ş terea Fiului. Duhului deci. Căci Dumne ze u nu are lipsuri. ce este nena ş terea Tat ălui şi eu îţ i voi explica ce este na ş terea Fiului şi purcederea Duhului. 8. 98. TEMEI AL IUBIRII DESĂ VÂRŞITE ÎNTRE TAT Ă L ŞI FIUL ŞI AL ÎNFIERII NOASTRE PRIN DUHUL Iisus Hristos spune de Duhul Sfânt că purcede din Tat ă l şi El va trimite celor ce cred în El (In 15.ar fi lipsit ceva. cu deosebirea între luarea Evei din Adam şi na ş terea lui Set. cit.i lipse ş te. dar n. Şi aceasta a produs şi o deosebire de nume” 30 . .82 8. ar fi tot Fiu. De aceea şi în Simbolul niceo . iar altul vine în alt mod la existen ţă ? Dar cum? Eva şi Set nu vin din acela ş i Adam? Din care altul? Şi 29 30 Op. PURCEDEREA DUHULUI SFÂNT DIN TAT Ă L ŞI ODIHNA LUI ÎN FIUL. „A cincea cuvântare teologică”. tot Sfântul Grigorie de Nazianz spune: „Nu se poate spune de acela ş i că unul e nă scut din ei (Adam şi Eva). p. sau de rela ţ ie întreolalt ă . 99. p. Sfântul Grigorie de Nazianz spune: „Dar ce este purcederea? Spune . 26). zic ei.. Dar este o deosebire de ar ă tare. Ibidem . ca să spune m aş a.mi tu.au voit să precizeze în ce const ă ea. pentru a fi Fiu? Căci dac ă nu i. Noi spune m că nu . „Ce. Dar exemplificân d deosebirea între na ş terea Fiului din Tat ă l şi purcederea Duhului.constan tino p olitan Biserica a spus despre El: „Care din Tat ă l purcede”. 11) 29 .

101. 33. Căci. Cuvinte dou ă zeci şi patru pentru purcederea Sfântului Duh . şi înainte de întru parea Fiului. Aceast ă „odihn ă ” a Duhului în Fiul pune într . ca dintr . p. dup ă ce aminte ş te locul din Evanghelia dup ă Ioan 1. Căci sunt oameni. La Iosif Vrienie. Şi totu ş i amând oi sunt oameni identici întreolalt ă . 100 . iar celălalt nă scut. Duhul se odihne ş te peste El. considerâ n d . I”. p. 1832. că a vă zut pe Duhul pogorân d u .o ca un act al 31 32 Ibidem .se pe m ă rturia Sfântului Ioan Botez ă torul.83 sunt amân d oi nă scu ţ i? Nicidecum! Dar ce sunt ei? Eva e luat ă din Adam. Care din Tat ă l purcede şi în Fiul se odihne ş te»” 32 . care scrie în alt 8.au scris şi s. Nimeni nu va nega.o legă tur ă pe Duhul şi cu Fiul. legă tur ă pe care catolicism ul a socotit în mod gre ş it că o poate afirma identificând purcederea Duhului din Tat ă l cu purcederea din Fiul. purcezân d din Tat ă l.Se din cer „şi ră mânân d peste Fiul”. 80.lea din capetele dogmatice: «Credem şi în Sfântul Duh. Sfântul Grigorie Palama. . sau că nu e nici de o fiin ţă . Buză u. să ascult ă m pe dum n e z eiescul Damaschin. „Cuv. Şi el arat ă şi pe Sfântul Ioan Damaschin cugetân d astfel. Vei înceta deci să lup ţ i împotriva Duhului afirmân d sau că e numaidecât nă scut.81. bazân d u . Dar tot Părin ţ ii au ţ inut să accentue z e că Duhul. 11. nici Dumneze u?” 31 . spune că aceasta e o dovad ă că.un singur principiu (tanqua m ex uno principio ). ceea ce ş terge în acest act deosebirea între Tat ă l şi Fiul. se odihne ş te în Fiul. Sfântul Grigorie Palama continu ă : „Şi ca să nu socoteasc ă cineva că acestea s.au săvâr ş it pentr u întrupar ea Fiului.

Se pe Sine. gândind u . prin faptul că.Se împreu n ă cu El în Sine” 33 . Dar a. p. prin faptul că.i comu nica şi participarea altuia la iubirea sa e o bucurie şi mai mare pentru acela.Se pe Sine ca Tat ă iubitor al Fiului. „Odihna” Duhului purces din Tat ă l peste Fiu o socote ş te Sfântul Grigorie Palama ca dovedind iubirea Lui fa ţă de Fiul. nu ca un act care men ţ ine pe Tat ă l ca Persoan ă deosebit ă de Fiul. îşi na ş te un chip al Să u. Căci îi place Tat ă lui însu ş i să Se odihneasc ă peste Fiul prin Duhul purces spre El.i ar ă ta cuiva direct iubirea ta e o bucurie pentru acela.84 fiin ţ ei lor comu n e. numai El poate fi şi originea iubirii fa ţă de Fiul şi a Fiului fa ţă de El. primin d u . Ymca Press. Duhul e trimis de Tat ă l peste Fiul ca o fapt ă a iubirii Lui fa ţă de Fiul. Dacă Tat ă l este originea Fiului. 356). odihnin d u . Sfântul Grigorie Palama spune de fapt urm ă toarele: „Şi Însu ş i Cuvântul preaiubit şi Fiul lui Dumneze u Se întoarce spre Nă scă torul prin Duhul Sfânt.Şi arat ă . De El se folose ş te şi (În traducerea Arhim. ca iubire. gândind u . . În acest sens Sfântul Grigorie Palama spune: „Iar acest Duh al Cuvânt ului supre m este ca o iubire negr ă it ă a Născă torului fa ţă de Cuvântul 33 nă scut în mod negr ă it. El e bucuros că Tat ă l trimite Duhul Său spre El şi.L. Paris. Ciprian Kern. Dar Fiul nu ră mâne pasiv sau nep ă s ă tor în aceast ă aten ţ ie iubitoare a Tat ă lui fa ţă de El. şi are Duhul Sfânt prin Tat ă l. Fiul nu poate ră mâne decât Fiu şi în aceast ă rela ţ ie de iubire şi de bucurie ce exist ă între Tat ă l şi Fiul din eternitate. Antropologia Sfântului Grigorie Palama . A. face să se vad ă pe Sine ca o altă Persoan ă prin care îşi arat ă iubirea Sa fa ţă de chipul Său. şi bucuria Lui fa ţă de Tat ă l.

Prin purcederea Duhului nu se constit uie de că tre Tat ă l o Persoan ă ca ţ int ă proprie a Sa. 36 Iosif Vrienie. El nu e numai o sim ţ ire a Tat ă lui.iubitoare a Fiului de că tre Tat ă l. împreu n ă . E o reciprocitate. Dar aceasta nu înseam n ă că Duhul e mai pu ţ in Persoan ă ca Tat ă l şi ca Fiul.Se în El prin unitatea firii. dar având u . şi invers. ca iubitor. 242.L ca împreu n ă ieşit din Tat ă l şi odihnind u . col. 260. pe Fiului.85 Cuvântul şi Fiul preaiubit al Tat ă lui fa ţă de Născă torul Lui. „Se odihne ş te peste Fiul. op. Aceasta se arat ă şi în 34 35 Ibidem .iubitor al Duhului cu Tat ă l şi cu Fiul se arat ă şi în faptul că Duhul nu e numit niciodat ă singur. P. Care Îl purcede. 240. purcezâ n d din Tat ă l. Duhul e trimis spre Fiul ca Persoan ă împreu n ă . Acest rol de împreun ă .iubitoare cu El fa ţă de Fiul. ca să fie drept urmare o Persoan ă împreun ă . având bucuria de o alt ă Persoan ă purceas ă din El. Tat ă l îşi arat ă iubirea des ă vâr ş it ă fa ţă de Fiul.se că Duhul. şi o sim ţ ire a Fiului. Care se bucur ă de El”34 . Şi acest rol Îl prime ş te Duhul şi în Fiul. Pe Acesta Fiul îl are şi El ca Duh al Adevă rului şi al În ţ elepciunii şi al Cuvânt ului şi prin El se bucur ă împreu n ă cu Tat ă l. Grigorie Cipriotul. 286. ci Duhul se constit uie ca legă tur ă iubitoare des ă vâr ş it ă între Tat ă l şi Fiul. spre a fi şi Tat ă l o ţint ă a Duhului. 267.G.1289). sau str ă luce ş te din Fiul” 35 . cum e numit Tat ă l fa ţă de Fiul. 257. în care Tat ă l nu înceteaz ă să Se arate ca Tat ă şi Fiul. 142. Duhul arat ă (pune în des ă vâr ş ita eviden ţă ) Fiului pe Tat ă l şi Tat ă lui. ca Fiu 36 . Aceasta se arat ă spunân d u . Prin aceast ă str ă lucire. cit. Patriarhul Constantinop ul ui (1283.iubitoare a Tat ă lui cu Fiul. .

pentr u că voie ş te să aib ă pe Cel peste Care vrea să Se odihneasc ă Duhul Lui.ar mai referi la Fiul. În acest caz n. ca eviden ţ iere a iubirii Lui absolute fa ţă de acest unic Fiu. ca o Persoan ă care se bucur ă şi El împreun ă cu Fiul de Tat ăl. dar ca un Fiu fa ţă de Tat ă l. iar Duhul. că nici Fiul nu e nă scut pentru a fiu purces Duhul peste El. nu invers.86 faptul că noi spune m că iubim pe Duhul prin Tat ă l sau prin Fiul. Tat ă l este împreu n ă cu Duhul în .ar mai vedea pe Tat ă l ca Tat ă . ci Duhul ar lua o pozi ţ ie indepen d e n t ă . nici în sensul de un El. Pe Duhul Îl refer ă Tat ă l la Fiul Său unic. Iar deosebirea între Fiul şi Duhul e numai că Unul e Născut. ca o Persoan ă ce se bucur ă împreun ă cu El de Fiul şi Se odihne ş te pornind din Tat ă l în Fiul. Dar pe Duhul nu .L mai na ş te Tat ă l ca Fiu aparte. men ţ inân d calitatea lor distinct ă de Tat ă şi Fiu. Duhul tr ă ie ş te iubirea între Tat ă l şi Fiul. De aceea spune Sfântul Grigorie de Nazian z în . Duhul e în Tat ă l. şi mai spune m că Fiul sau Tat ă l ne dau pe Duhul. Duhul nu e un al Treilea. Dar totu ş i Duhul e purces pentru a Se odihni peste Fiul şi Fiul e nă scut de Tat ăl. ca să se poat ă spune apoi că peste Fiul nă scut Se odihne ş te Duhul purces. Nu e corect nici a socoti că Duhul este purces de Tat ă l pentr u că este Nă scut Fiul. ci şi prin faptul că Fiul e nă scut şi Duhul purces de Acela ş i Tat ă. Care iube ş te pe Fiul. nici în sensul de un alt Nă scut. căci atunci nu L. purces. nu ca un alt Tat ă.Cuvântul teologic 31” că Fiul şi Duhul Sfânt sunt uni ţ i nu numai prin fire. Dar e firesc să se aminteasc ă întâi de na ş terea Fiului.. Care se află închis în rela ţ ia dintre ceilal ţ i Doi.

ca Duh al Tat ă lui. pe Tine. . ci câte aude va vorbi şi cele viitoare v ă va vesti” (In 16.L opre ş te pe Duhul să ne vorbeasc ă şi El însu ş i nou ă şi să ne inspire să vorbim cu Tat ă l şi cu Fiul. ci Le une ş te pe amând o u ă .L şi pe celălalt în El. mai ales să ne rug ă m lor.a folosi Tat ă l şi pe Duhul pentr u iubirea dintre ei arat ă şi mai mult iubirea între ei şi unirea lor. ci fiecare vorbe ş te în mod nedes p ă r ţ it de ceilal ţ i doi. spune Tat ă l. Duhul Adev ă rului. Îns ă aceasta nu . De aceea am spus că Duhul nu este un „El” de Care vorbesc Tat ă l şi Fiul. Iar când va veni Acela.Înc ă multe am a v ă spune. Faptul de ... datorit ă faptului că are pe Duhul de la Tat ă l împreu n ă . Nici Tat ă l şi nici Fiul nu vorbesc . cât şi Duhul vorbe ş te avându . sau este în fiecare. Tat ă l şi Fiul se unesc mai mult ca Tat ă şi Fiu prin Duhul. sunt Trei Persoane. împreu n ă cu Duhul dă ruit Mie de Tine. Atât Fiul. v ă va călă uzi la tot adev ă rul. cât Te iubesc de mult pe Tine. dar a treia nu st ă la o parte de cele dou ă .. dar şi înt ă rindu .Prive ş te şi Tu cum m ă mul ţ u m e sc de aceast ă împreu n ă iubire a Mea de că tre Tine împreu n ă cu Duhul.87 iubirea Fiului. dar acum nu le pute ţ i purta. şi Fiul este şi El. ci împreun ă cu El”.Le. căci nu va vorbi de la Sine. unind u . Iisus le spune ucenicilor: .iubitor. 12. Pot să Te iubesc şi Eu ca Fiu.13).Vezi. Dacă Tat ă l purcede pe Duhul pentru a spori bucuria Lui fa ţă de Fiul şi Fiul se na ş te din voin ţ a Tat ă lui de a Se bucura de El împreun ă cu Duhul. Fiului. având şi pe Duhul care se bucur ă împreun ă cu Mine de Tine?” Şi Fiul ră spu n d e: . dar şi pe Tat ă l. chiar şi când vorbesc cu noi.Le în calitatea lor distinct ă . nu singur.

duhul este unit cu Tat ă l.88 despre Duhul ca de un al treilea în afar ă de ei. sau Fiul e unit cu Tat ă l prin faptul că e nă scut de Tat ă l şi are pe Duhul purces de la Tat ă l odihnin d peste El. Numai prin Duhul. Duhul este al Tat ă lui şi al Fiului în sensul că în existen ţ a Lor se împline ş te Treimea. Fiul îşi arat ă toat ă iubirea fa ţă de Tat ă l. pe Duhul când vorbe ş te cu Tat ă l. nici Fiul nu este al Duhului. Tat ă l une ş te pe Fiul şi Duhul Sfânt ca origine a ambilor. şi cu Fiul. Duhul este numit şi Duh al Tat ă lui şi Duh al Fiului: al Tat ălui. prin faptul că Se odihne ş te peste El. a celuilalt prin purcedere spre Fiul. ci Tat ă l are în Sine pe Duhul când vorbe ş te cu Fiul şi Fiul. Numai prin Duhul. dar numai în Duhul se des ă vâr ş e ş te Treimea ca existen ţă şi prin aceasta este Cel ce duce la o ultim ă unitate pe Tat ă l şi Fiul. Duhul este al Lui pentru că Se odihne ş te în El. ca având ceva din existen ţă de la El. la fel. ci şi prin propriet ăţ ile lor personale. Aşa cum Fiul este al Tat ă lui. în sensul că are ceva de la Duhul. dar Duhul este numit atât Duh al Tat ă lui. Dar Tat ă l nu este numit Tat ă al Duhului. a unuia prin na ş tere. ca purcez ă tor al Lui spre Fiul înspre Care purcede. cât şi al Fiului. Fiecare une ş te pe ceilal ţ i doi. Fiecare din cele trei Persoane dum ne z eie ş ti este unit ă cu Celelalte dou ă nu numai prin firea lor comun ă . To ţ i trei sunt neîncetat uni ţ i. Tat ă l îşi activeaz ă toat ă iubirea de Tat ă fa ţă de Fiul şi Fiul. . prin faptul că e purces din El. având existen ţ a legat ă de Amândoi. Tat ă l îşi arat ă toat ă iubirea fa ţă de Fiul şi numai prin Duhul. dar şi când vorbesc cu noi.

şi astfel iubirea dintre noi este mai mare. De aceea când Se face şi om. 4. sau pentr u aceast ă lucrare. ca să ni.am avea produs ă în noi iubirea de fii ai Tat ă lui şi de fra ţ i ai Fiului. şi în acest caz n. ca să ră spun d e m şi noi. Ceea ce spune în locul amintit din . Părinte” (Gal. făcut Frate al nostr u prin întru p are.am avea pe Duhul ca fiind al Lui.l are „el” în realitatea (rela ţ ia) dintre eu şi tu . împreun ă cu Fiul. Dar din Fiul nu L.L comu nice şi nou ă . Fiecare îl avem pe acela în noi. ca Frate al nostr u în Tat ă l. a trimis Dumne ze u pe Fiul Să u… ca să dobândi m înfierea. ceea ce face ca şi noi să ne iubim unii pe al ţ ii ca fii ai aceluia ş i Tat ă şi fra ţ i ai aceluia ş i Fiu al Tat ă lui. Poate că acest rol se arat ă în parte şi în rolul ce. Fiul are şi ca om pe Duhul iubirii de la Tat ă l. fiind iubi ţ i de Tat ă l ca Fiul Său şi iubind şi noi pe Tat ă l ca Tat ă al nostr u. 4. Aceasta ne încadrea z ă şi pe noi în iubirea dintre Tat ă l şi Fiul. În Sfânta Scriptur ă se afirm ă adeseori că Iisus Hristos. ne face prin Duhul Său fii ai Tat ă lui ceresc. dar şi pe Fiul. Şi pentru că sunte ţ i fii.ar comunica nici nou ă pe Duhul ca Duh de fii. şi ca Fiu al Tat ă lui nu ne . ca Fiu. Deci Duhul sus ţ ine în Fiul din eternitate dragostea de Fiu fa ţă de Tat ă l. Sfântul Apostol Pavel spune: „Iar când a venit plinirea vremii. Astfel. împreun ă iubitor. iubirii Tat ă lui. a trimis Dumne ze u pe Duhul Fiului Să u în inimile voastre. care strig ă: Avva.6). ca Unul ce purcede din Tat ă l cu acest scop.89 Purcederea Duhului din Tat ă l spre Fiul şi str ă lucirea Lui din Fiul spre Tată l se reflect ă şi în faptul că noi primim pe Duhul de la Tat ă l prin Fiul şi pute m fi făcu ţ i fii iubitori ai Tat ă lui.

înt ă ri ţ i de acela ş i Duh. Părinte”. ci şi al Tat ă lui. Părinte”. 8. împreun ă cu Hristos” (Rom. dac ă nu s.ar uni Duhul cu noi. deci şi făr ă Fiul. 8. Dar aceasta înseam n ă că şi în Fiul neîntr u p a t Duhul Fiului este nu numai al Lui. Duhul se une ş te atât de mult cu noi. sau El ni S. o spune Sfântul Pavel şi în Epistola că tre Romani: „Că ci câ ţ i sunt mâna ţ i de Duhul lui Dumne ze u sunt fii ai lui Dum ne ze u … De aceea şi câ ţ i am primit Duhul înfierii. „Avva. dac ă n. ne dă şi puterea să cerem ajutorul Lui: „De asemenea şi Duhul vine în ajutor slă biciunii noastre.90 Epistola că tre Galateni. ca să ni. Dumneze u. prin Care strig ă m: „Avva.a făcut „întâiul nă scut între mul ţ i fra ţ i” (Rom. şi ca om. sau şi Fiul se roag ă o dat ă cu Duhul în noi.L trans mit ă şi nou ă . că sim ţ irea ce. Pă rinte”. În felul acesta. Şi mai înseam n ă că Duhul.L dă. de a spune lui Dumneze u „Tat ă”. Părinte”. n.15. 29). ci ne şi rug ă m Tat ă lui şi Fiului. 14 . Ca atare sunte m şi „mo ş tenitori ai lui Dumne ze u.ar striga şi El cu noi lui Dumne ze u: „Avva.a făcut. 17). Prin aceasta Hristos ni S. Dar totu ş i ne d ă m seama că. purt ă tor al Duhului Său de Fiu al lui Dumne ze u. căci noi nu ştim să ne rug ă m cum trebuie. Părinte!”. Dar prin Duhul nu spune m Tat ă lui numai: „Avva. o tr ă im ca o sim ţ ire a noastr ă . nu e desp ă r ţ it nici de Fiul. . Care vrea să ne mânt ui m prin ajutor ul pe care ni. Sfântul Duh este Cel ce ne une ş te şi pe noi cu Dumne ze u Tat ă l şi cu Fiul în aceast ă calitate a lor.am putea striga şi noi în şine. adic ă primit de la Tat ă l. strig ă m prin El: Avva. Fiul întrupa t este Cel ce strig ă împreun ă cu noi. Nu pute m să ne rug ă m singuri lui Dumneze u Tat ă l fă ră Duhul.o dă.

aş a ne une ş te Duhul şi pe noi cu Tat ă l şi cu Fiul. chiar dac ă nu e vă zut ă de noi. ne spune Sfântul Pavel că nu ne vine şi fă ră o contribu ţ ie din partea omului. asemenea Lui.91 ci Însuşi Duhul Se roag ă pentru noi cu suspine negr ă ite” (Rom.ne şi pe noi în rela ţ ie de eu. 26). cât timp a fost întru p a t pe pă mânt. nici chiar când se miş că în noi. Şi totu ş i. Tat ă lui. Dar în aceast ă contribu ţ ie ar ă t ă m că ne silim şi noi să devenim asemenea Fiului. sau schimba ţ i la fa ţă sau îndu m n e z ei ţ i. asemenea Fiului Său făcut om şi înviat. ci se face un Eu greu de distins de al nostru. punân d u . 8. încât nu pute m vedea grani ţ a între noi şi Dumnez e u. sau cu Fiul sălăşluit în noi prin Duhul Lui. Ne atrage prin Duhul tot mai mult spre starea de fii. să parcurge m şi noi dru m ul parcurs de El cu trupul Lui. şi Fiul vrea.Tu cu Dumneze u. Precum une ş te pe Fiul cu Tat ă l. dup ă înăl ţ are.a striga şi a ne ruga împreun ă cu Duhul Fiului. fii ai Tat ă lui. Aceast ă pornire de . învia ţ i cu trupul. . pentr u a ajunge la înviere. aş a de mult. Iată cum Duhul nu ră mâne pentr u Dumne ze u Tat ă l şi Fiul un „El”. ră mânem con ş tien ţ i şi de slă biciunea noastr ă .

aş a cum a săvâr ş it .Făcă tor şi Sfin ţ ilor. de. Lucrarea aceasta sfin ţ itoare şi de via ţă făcă toare e şi a Fiului şi a Duhului. LUCRAREA FIULUI ÎNTRUPAT ÎN NOI. al Că rui chip sunt făcu ţ i oamenii. Duhul Lui ne duce spre starea în care a fost dus trup ul lui Hristos prin înviere. Hristos Cel înă l ţ at săvâr ş e ş te în noi aceast ă lucrare prin Duhul Său. spre str ă lumina ţ i. PRIN DUHUL DE . ca din El să treac ă în oameni. nu numai pentru a ar ă ta deplina unire în dragoste dintre Tat ă l şi Fiul. DUPĂ ÎN Ă L ŢARE.VIA ŢĂ . . iar dup ă ce ace ş tia se despar t prin pă cat de Dumne ze u. Duhul purcede din Tat ă l şi Se odihne ş te în Fiul. starea de fii schimba ţ i la fa ţă cu trupul. sau e a Fiului prin Duhul.a Se face Însu ş i Fiul om în care lucreaz ă Duhul. Aceasta nu o poate face Fiul cu oamenii de pe pă mânt.FĂ CĂ TOR ŞI SFIN Ţ ILOR Fiul înviat şi înăl ţ at lucreaz ă în noi prin Duhul Sfânt pentr u a parcurge şi noi drum ul spre starea de fii. ră mânân d El pe p ă mânt.92 8. Lucrarea aceasta a Fiului înăl ţ at prin Duhul este o lucrare de via ţă făcă toare şi sfin ţ itoare.via ţă . ci numai dup ă ce a ajuns la cap ă tul deplinei p ă trun de ri a trupului Lui de Duhul de .o şi El în umanitatea Sa cât a fost pe pă mânt. în care trup ul e schimbat la fa ţă sau îndum ne z eit prin Duhul. îndum ne z ei ţ i. ci pentr u a trece şi la oameni dragostea Fiului. dragostea Fiului venit ă de la Tat ă l întorcân d u se spre Tat ă l. Astfel.

Cuvânt ul neîntru p a t a preg ă tit astfel în prealabil pe oameni pentr u lucrarea ce.i întoarce şi pe ei spre Tat ă l.i atrage şi pe oamenii uni ţ i cu Fiul prin credin ţă spre Tat ă l. Care va lucra întâi în mod vă zut asupra trupul ui Său. „Prin spusa proorocilor. Lucrarea revelatoare comun ă şi complem e n t ar ă a Fiului şi a Sfântului Duh are o dezvoltare. sau a. ci şi Cel Care a gr ăit prin prooroci. Apoi „Cincizecimea apare ca scopul ultim al iconomiei trinitare a mânt uirii. ca apoi să prelungeasc ă aceast ă împreun ă lucrare Hristos nemaiv ă zut în lucrarea Duhului săvâr ş indu se în mod sim ţ it în înduhovnicirea trupul ui celor credincio ş i. pentr u a. ar ă tând u . 87. şi apoi în oameni. Ibidem. când celălalt mai vă dit în aceast ă lucrare comu n ă . Ed. De aceea. nu fă ră prezen ţ a lucr ă toare a Duhului în El. ducând trupul pân ă la înviere.Făcător. Paul Evdokimov vede aceast ă dezvoltare ca o alternare a lucr ă rilor mereu mai vă dite ale Duhului şi Cuvânt ului. umplu ţ i deplin de Duhul din Fiul. dup ă ce Se va înă l ţ a înviat şi îndu m n e z ei t cu trupul.Mergă tor al Duhul Sfânt»” 38 . tot Vechiul Testam e n t este o Cincizecime preliminar ă în vederea apari ţ iei Fecioarei şi a acelui «Fie»” 37 . spre învierea din via ţ a viitoare. Pe de altă 37 38 L’Esprit Saint dans la tradition orthodoxe . atât cât va fi pe pă mânt. Paris. Biserica a numit pe Duhul în Simbolul niceo constan tin o p olitan nu numai Sfânt şi de . mai bine zis ale Ambilor.Se când unul. Duhul Sfânt a preg ă tit venirea Cuvânt ului în trup. du Cerf. Urmân d Părin ţ ilor biserice ş ti se poate chiar spune că Hristos este «Marele Înainte . . p. 1969.o va să vâr ş i prin Sine.93 Aceast ă lucrare a Duhului din Fiul e prevestit ă întâi prin prooroci.via ţă .

alt plan. ducând . rela ţ ia cu Hristos se efectuea z ă prin şi în Duhul Sfânt. rela ţ ia oamenilor cu Duhul Sfânt se efectua prin Hristos. 96.o la înviere. Evdokimov observ ă că Duhul Sfânt şi Cuvânt ul sunt mereu împreu n ă . pentr u înainteze într . Din contr ă . occidental nu aproape nici o însem n ă tate lucr ă rii Duhului Sfânt în oameni dup ă înăl ţ area lui Hristos sau lucr ă rii lui Hristos şi Duhul Sfânt. „În timpul lucr ă rii pă mânte ş ti a lui Hristos. ci în interiorul ucenicilor Săi. pentru ca oamenii să cread ă în El când va veni în trup în chip minuna t. pentru ca să înfieze cu adev ă rat prin Dumneze u umanitatea în trup.o perioad ă se află Unul pe planul prim. în sfin ţ itoare. iar în altă perioad ă . p.94 parte. transfor m a t o a re. separat. dar într . dup ă Cincizecime. Dar a fost necesar ă şi lucrarea Fiului întrupa t şi înviat în chip nevă zut prin Duhul Sfânt.”39 A fost necesar ă lucrarea profetic ă a Duhului Cuvântului neîntr u p a t. Dar Cincizecimea restituie lumii prezen ţ a interiorizat ă a lui Hristos şi acum Îl reveleaz ă nu în fa ţă . nu al harului necreat din Sfintele Taine.o via ţă a face pe oameni să dup ă modelul lui înviat şi înduhovnicit. . dă pă mânteasc ă la trupul Hristos. Se afirm ă în Hristos. spre a ajunge Cre ş tinism ul asemenea celui al lui Hristos. Înăl ţ area supri m ă vizibilitatea istoric ă a lui Hristos. Şi a fost necesar ă venirea în trup a Fiului. credinciosului Ortodoxia e singura care vorbe ş te continuu 39 de lucrarea Ibidem . al Celui ce une ş te cu subiectul nostr u energia dum ne z eiasc ă ridicare a necreat ă . un Hristos al discurs urilor. Celălalt.

în via ţ a viitoare.95 Duhului Sfânt cel de. pentru a se na ş te din nou. prin Duhul lui Hristos. împreu n ă cu toat ă crea ţ ia. 4. Dar şi aceast ă silin ţă a noastr ă de vie ţ uire ca fii ai lui Dumneze u ne este ajutat ă de Duhul lui Hristos. 7. transfor m a r e în (transfigurare) şi normalitate Dumnez eirii . deci ca fii ai lui Dumne ze u. încetând să fie robii lumii materiale (Gal. asemenea Lui. Pentru ortodoc ş i. care ni se d ă în Botez. pe Duhul ce.o credin ţă în efectul jertfei Lui. şi aceasta e o înaintarea în sfin ţ enie. str ă luminat. Cel prin care Hristos ne face fii ai lui Dumneze u. Ea începe prin na ş terea noastr ă din nou prin Duhul Sfânt.L primeasc ă prima dat ă prin Botez. Mântuitor ul pro mite pe de o parte.L va trimite pe seama celor ce vor crede în El. socotit ă ca unica realitate. Prin aceasta ieşim din moartea spiritual ă care e una cu alipirea la lumea aceasta. cu un trup înviat. adev ă rat zic ţie: De nu se va naş te cineva din ap ă Ortodoxie în mod Dumnez e u ca mediu asemenea Îşi de poate însu ş i real.9). ci via ţ a lor cre ş te în sfin ţ enie şi cre ş terea oamenilor în sfin ţ enie dup ă modelul lui Hristos tinde spre a ajunge la un trup transfigurat. pe de alta le spune că ei trebuie să . Pentru umanitatea sfin ţ enie. nu ajunge oamenilor să fie ierta ţ i numai pentru supra m e ritele lui Hristos. El spune lui Nicodim: „Adev ă rat. Duhul ne na ş te la o via ţă adev ă rat ă în Dumne ze u şi ne sus ţ ine în ea. Dar pentr u aceasta trebuie să ne silim şi noi să ducem o via ţă pe pă mânt pe cât se poate dup ă modelul lui Hristos.Făcător şi Sfin ţ itor.via ţă . sau să fie cur ăţ i ţ i de pă cate doar în via ţ a viitoare printr .

dar prin Duhul. trup este. Ce este n ă scut din trup. sau prin Hristos vine Duhul lui Hristos Care S. şi ce este n ă scut din Duh.a dat putere ca să se fac ă fii ai lui Dumne ze u” (In 1.le cu Duhul Tă u cel Sfânt”. pref ă cându . De aceea preot ul întreab ă pe cel venit să se boteze (sau pe na ş ul lui): „Te lepezi de Satana?” şi: „Te une ş ti cu Hristos?” Iar aceasta ră spu n d e afirmativ la amândo u ă întreb ă rile. Fiul sufl ă asupra lor puterea iert ă rii pă catelor. Este în lucrare întreag ă Sfânta Treime: Tat ă l preface darurile. Pentru prefacerea pâinii şi vinului în Trupul şi Sângele Domnului Hristos este cerut ă iar ăşi lucrarea Sfântului Duh: „Încă aducem Ţie aceast ă slujb ă duhovniceasc ă şi făr ă de sânge şi Te chem ă m.au primit (pe Cuvânt ul). 22 . Prin Duhul vine Hristos.6.96 şi din Duh. „Celor ce L. dar puterea aceasta este Sfântul Duh. nu va putea să intre în Împ ă r ăţ ia lui Dumne ze u.23).a înă l ţ at. 5. iar ce este în potirul. şi pâinea şi vinul nu se pot preface în Trupul şi Sângele lui Hristos. 7). Iertarea pă catelor în Taina Spovedaniei iar ăşi se prod uce prin Duhul Sfânt. le. Te rug ă m şi cu umilin ţă la Tine că dem: trimite Duhul Tă u Cel Sfânt peste noi şi peste aceste daruri ce sunt puse înainte şi fă pâinea aceasta cinstit trupul Hristosul ui Tă u. acesta cinstit sângele Hristosul ui Tă u. 12). Dar ace ş tia se nasc ca fii ai lui Dumne ze u pentru că Fiul lui Dumneze u cel întru p at se une ş te cu ei prin Duhul. duh este… Trebuie să v ă naş te ţ i de sus” (In 3. fă r ă să vrea aceasta Hristos însu ş i. Căci Hristos a suflat şi sufl ă puterea Duhului peste Apostoli şi urma ş ii lor spre iertarea pă catelor (In 20. care cred în numele Lui. .

trecând prin Fiul. şi realizân d u . Iubirea. Duhul purcede pururea din Tat ă l. Sfânta Treime întreag ă este în lucrare asupra întregii crea ţ ii. trecut ă prin Fiul şi unificat ă prin Duhul Sfânt cu umanitatea Fiului. Dar să insist ă m pu ţ in şi asupr a sensului calit ăţ ii Duhului ca Persoan ă de . încadrân d u .97 Şi sfin ţ irea apei. care sfin ţ e ş te toate. Duhul este puterea suflat ă de Dumne ze u. pornit ă de la Tat ă l spre Fiul prin Duhul şi întoars ă umanitatea. e trimis prin Fiul spre a sfin ţ i toate. când voie ş te. deci şi asupra efectelor ce le are Duhul asupra oamenilor prin lucr ă rile Lui. prin Duhul.Făcă tor.via ţă . mai ales ca să atrag ă pe oameni spre calitatea de fii ai Tat ă lui. care sfin ţ e ş te toate. Duhul este de . a înă l ţ a via ţ a oamenilor şi. şi sfin ţ e ş te apa aceasta”. Crea ţ ia e atras ă spre Tat ăl prin lucrarea pornit ă din Tat ă l. fiind încadrat ă în miş carea Treimii de la Tat ă l spre Fiul şi de la Fiul spre Tat ă l. prinde în cadrul ei şi .făcă toare şi sfin ţ itoare.via ţă . de la Tat ă l purcezâ n d Duhul.i în via ţ a de un iar ăşi spre Tat ă l.Şi lucrarea asupra celor cerute. preotul se adreseaz ă Celui ce a venit să aduc ă tă m ă duiri oamenilor: „Şi acum trimite harul Prea Sfântului şi de .via ţă . prin care se sfin ţ esc toate cele stropite prin ea. pentru se scoate pe oameni din moartea sufleteasc ă . a tă m ă dui toat ă boala. asemenea Fiului. are loc prin Duhul Sfânt cerut de la Domnul Hristos: în rug ă ciunea de sfin ţ ire a apei.Făcă torul Tă u Duh. Umanitatea e sfin ţ it ă prin mi ş carea pornit ă din Tat ă l şi făcut ă spre Tat ă l.

sunte m şi… împreun ă mo ş tenitori cu Hristos. De aceea. . nu poate avea loc fă ră să avem şi pe Hristos. împreun ă cu Hristos ca om. ca să pute m suport a şi noi o via ţă de jertf ă . tot mai înalt că derea şi tot mai bogat pe cei mor ţ i plă ceri şi prin prin în trec ă toarele continua să r ă cire prod u s ă de egoism. ne facem şi mo ş tenitori. „tare”. Duhului I se spune „fă ră de moarte”. în sensul de via ţă în continu ă cre ş tere spiritual ă .a dat prin na ş terea prin Botez o via ţă nou ă . De aceea primim pe Hristos şi ca jertf ă în Sfânta Împ ă rt ăş anie. Apostolul Pavel descrie în Epistola că tre Romani în cuvinte de adânc în ţ eles via ţ a cea nou ă a celor ce au primit „Duhul înfierii”. ai Împ ă r ăţ iei noastr ă cerurilor. Tat ă l e numit „Dumne ze u”.98 con ţ in u t suflete ş te. Care ne înt ă re ş te în aceast ă pă timire a înfrân ă rii de la cele rele şi a ră bd ă rii unei vie ţ i supus ă pentr u credin ţă la tot felul de greut ăţ i şi necazuri. ca împreu n ă cu El să ne şi prea m ă ri m. nesup u s ă plă cerilor. devenind prin Duhul fii ai lui Dumneze u. ca Cel Care a învins moartea ră bdân d . o via ţă nesl ă bit ă de moartea spiritual ă . El spune că. Dar pă timirea prin care ne preg ă tim pentr u slava vie ţ ii noastre viitoare în Dumne ze u şi pe care o suport ă m prin duh ul de fii. pe când. El ne. cu Hristos Îns ă aceasta ce am înseam n ă pă timit pream ă rirea dup ă împreun ă cu El: „Şi dac ă sunte m fii. Aceast ă via ţă pă timitoare era suporta t ă în Hristos ca foame.18). în cântarea întreit sfânt ă . 8. Fiul. dă ruit nou ă de Hristos.o. dac ă p ă timi m împreun ă cu El. 17. Căci socotesc că p ă timirile vremii de acu m nu sunt vrednice de m ă rirea care ni se va descoperi” (Rom.

ajutân d u . ca ră stignire. era o pă timire prin care înt ă rea firea Sa omeneasc ă împotriva ispitei de hran ă . de odihn ă . cea întru Hristos Iisus. nici îngerii. ca lovituri. ci într . prin puterea Duhului dă ruit nou ă . Sfântul Apostol Pavel descrie pe cel înaintat în aceast ă via ţă astfel: „Sunt încredin ţ at că nici moartea. din întuneric. Care ne une ş te tot mai mult cu El. E o mare tain ă cum Hristos. de frica mor ţ ii. poate să ne dea nou ă puterea supor t ă rii pă timirii dureroase. nici via ţ a. să slă bim şi să desfiin ţă m patimile plă cerii şi ale egoism ului. de slăvire lumeasc ă . nici cele ce vor fi.l să le înving ă . El nu ră mâne nesim ţ ito r la aceast ă sim ţ ire a noastr ă . lumina». nici în ă l ţ imea.o tr ă ire mai îndum ne z eit ă . 4. 8.El a str ă lucit în inimile noastre. Prin Duhul purt ă m „totdeauna în trup omorârea lui Iisus pentru ca şi via ţ a lui Iisus să se arate în trupul nostru ” (II Cor. de ş i înăl ţ at la o via ţă deplin îndu m n e z ei t ă ca om. 10). nici puterile. care e una cu silin ţ a sporirii în iubirea lui Dumne ze u. „Fiindc ă Dumne ze u. Care a zis: «Str ă luceasc ă . Domnul nostru” (Rom. E ceva analog cu sim ţ irea mamei care tr ă ie ş te durerile copilului. nici cele de acum. ca batjocur ă . ca să . 38 .39). nici adâncul şi nici o alt ă f ă ptur ă nu va putea să ne despart ă pe noi de dragostea lui Dumne z e u.un plan care nu mai e inclus în crea ţ ie.99 ca oboseal ă . nici st ă pânirile. Iar scă parea de patimile plă cerii şi egoism ului este una cu o via ţă ridicat ă în legă tur ă cu Dumne ze u într . . El ne ajut ă şi pe noi. Anun ţ area patimilor Sale Îl face pe Iisus să retr ă iasc ă spiritual acele p ă timiri şi deci şi pă timirile celui ce le tr ă ie ş te şi el din dragostea pentru El.

dar şi El te cunoa ş te pe tine şi te face să te cuno ş ti pe tine în Dumne ze u. de cur ăţ ie. Prin aceast ă adiere în noi Treimea iubitoare şi atotsfân t ă e „ca un vânt”. nu mai sluje ş ti lumii trec ă toare. aducân d u . 17). sau ca o adiere spiritual ă care ajunge din Tat ă l prin Fiul întrupa t pân ă la noi. deci ca un vânt care are un glas. 8. prin Fiul.100 str ă luceasc ă cuno ş tin ţ a slavei lui Dumne ze u covâr şitoare” (II Cor. ca o adiere de bun ă tate. „Atunci. care „ne va aduce şi nou ă … slava veş nic ă este Duhul de . necunoscând pe Dumne ze u. dup ă spusa Mântuitor ului că tre Nicodim (In 3. „care nu ş tii de unde vine.via ţă . dup ă ce a ţ i cunoscut pe Dumne ze u. pentru că El este Cel în Care Dumneze u Tat ă l. nici încotro se duce”. slava şi sfin ţ enia dum ne z eiasc ă . slujea ţ i celor ce din fire nu sunt dum ne z ei.ţ i asigur ă via ţ a veş nic ă. 4.9). Care . Duhul dum n e z eiesc pe fa ţ a lui Hristos” (ca om). În aceast ă tainic ă adiere.Făcă tor şi Sfânt. 6. Şi. Acum îns ă . Astfel se întâm pl ă cu oricine e „nă scut din Duhul”. ca „o suflare” spiritual ă . ci lui Dumne ze u. 4.un plan superior lumii. 5). cuno ş ti prin experien ţă tainic ă pe Dumne ze u. cunoscân d pe Dumne ze u şi cunoscân d dru m ul ce te poate duce la adev ă rata ta realizare. ajunge pân ă la noi. cum v ă întoarce ţ i iar ăşi la stihiile cele slabe şi să race.ne toat ă cur ăţ ia. de iubire. adiere pe care o sim ţ im dintr . . Duhul se nume ş te aş a ca suflare dum ne z eiasc ă . sau mai degrab ă dup ce a ţ i fost cunoscu ţ i de Dumne ze u. că rora voi ţ i iar ăşi să le sluji ţ i ca înainte?” (Gal.

dup ă acelaşi Duh. nu o poate avea nimeni decât prin Duhul. decât în Duhul Sfânt. El . pe lâng ă credin ţ a în Hristos şi via ţ a curat ă şi iubitoare de Dumne ze u. El este „Mângâietor ul”. Sfântul Vasile cel Mare a spus în acest sens că orice dar are cineva. mincinos este (I Cor. Importa n ţ a acordat ă de Biserica Ortodox ă lucr ă rii Sfintei Treimi prin Duhul Sfânt în cei credincio ş i şi în toat ă crea ţ ia. De aceea. spre care trebuie şi pot înainta to ţ i prin Duhul. 3. cuvânt ul cuno ş tin ţ ei” (I Cor. Şi darurile felurite ale celor mul ţ i se întregesc între ele şi folosesc tuturo r.l are numai pentr u sine. care este via ţ a în Hristos. pentr u că El ne înal ţă în Împ ă r ăţ ia cerurilor. 8). Aceasta arat ă cât de uni ţ i sunt Duhul şi Hristos în cel credincios. „Nimeni nu poate să zic ă: Domn este Iisus. lucrare ce aduce acestora via ţ a nou ă şi veş nic ă şi sfin ţ enia. dar dragoste nu are. sau con ş tiin ţ a prezen ţ ei lui Hristos în sine. 12. unde st ă pâne ş te ca Duh peste cele materiale. sau Adevă rul. dar acelaşi Duh… Unuia i se d ă prin Duhul Sfânt cuvânt de în ţ elepciune. Darurile sunt felurite. pentr u că ne descoper ă calea adev ă rat ă . se vede din rug ă ciunea „Împ ă rate ceresc”. iar altuia. Căci calitatea cea mai înalt ă . ci în primul rând pentr u al ţ ii. Dar. În aceast ă rug ă ciune Îi spune m Duhului Sfânt „Împ ă rate ceresc”. dac ă ar avea cineva vreun dar cât de mare. 13). prin care începe Biserica unele din slujbele ei. nu . pentru că ne dă mângâiere în greut ăţ ile şi necazurile vie ţ ii p ă mânte ş ti. Fiul lui Dumne ze u Cel întrupa t. adresat ă Sfântului Duh.101 Credin ţ a în Hristos. El este „Duhul Adev ă rului”. Duhul dă fiecă ruia şi unele daruri potrivite firii lui. este iubirea.4.

dându .ne de să r ă cia existen ţ ei moarte. şi.ne. care ne satisface în toate. ne dă via ţ a în Dumne ze u. El „împline ş te toate”.102 este „pretutin d e ni Acela ş i”. .ne. prin aceasta. mânt ui n d u . El este „Vistierul bun ă t ăţ ilor”. Prin aceasta împline ş te de fapt toate. Pe El Îl rug ă m să Se sălăşluiasc ă întru noi şi să ne cur ăţ easc ă de toat ă întin ă ciunea.ne nemurirea existen ţ ei tot mai fericite. scă pând u . pentru că ne scap ă de toate lipsurile. căci toate cele bune ne vin de la El şi le putem comu nica altora. sfin ţ indu . El este „Dă tă torul de via ţă”. unind în credin ţă şi iubire pe to ţ i.

Prima rug ă ciune. Care sus ţ ine şi efortul omului credincios. drum ul spiritual al purific ă rii şi starea mistic ă a unirii cu Dumnez e u prin lucrarea Duhului Sfânt. Ele descriu într . în tipografia Patriarhiei din Constan tin o p ol. DUHUL SFÂNT. la 1799.a încetat să se exprime şi în alte şi alte rug ă ciuni experien ţ a tr ă irii în Dumne ze u. am transcris . se cuprind şapte rug ă ciuni către Sfântul Duh. scris ă în caractere chirilice. Se afirm ă în .o carte tip ă rit ă în grece ş te. CAPĂ TUL DINSPRE LUME AL LUI DUMNEZEU.a procurat şi o copie xerox dup ă ea. care mi. ca o dovad ă că în trecut ul Bisericii n.o cu unele comentarii. Virgil Cândea. Rugă ciunile sunt slujitori duhovnice ş ti ai alcă tuite de îndru m ă tori începân d cu una şi a Bisericii. la 1827.a atras aten ţ ia Prof. În prima rug ă ciune se semnaleaz ă bucuria adus ă în suflet de Sfântul Duh şi unirea neamest ecat ă ce o realizeaz ă El cu sufletul sau cu subiectul celui ce se roag ă . LUCRĂ TOR ŞI CONDUCĂ TOR AL OAMENILOR PRIN PURIFICARE SPRE SFIN Ţ IRE ŞI ÎNDUMNEZEIRE Într .103 10. cum nu se mai întâlne ş te azi.un stil nuan ţ at. Asupra acestei căr ţ i mi . Sfântului Simeon Noul Teolog şi continuân d cu ale altora din secolele urm ă toare. şi tradus ă şi publicat ă în române ş te la m ă n ă stirea Neam ţ . care sunt o adev ă rat ă teologie ascetic ă şi mistic ă . de adev ă rat ă poezie.

f ă r ă de amestecare. Doamne. cur ăţ irea care m ă spal ă pe mine prin nestric ă cioase şi sfinte lacrimi. Preabun ule St ă pâne. nevoind a veni că tre Tine. mâng âierea sufletului meu! Fă . Arat ă auzul meu bine supus sfintelor Tale porunci. cea tot Sfinte şi de. via ţ a atot ţ iitoare.a dorit şi Te doreş te tic ălosul meu suflet! Vino. Vino. hrana negr ă it ă şi cu totul nemistuit ă .ai fă cut Tu însu ţ i dorin ţ a întru mine şi m .104 ea şi lumina ce o aduce Duhul Sfânt în suflet. Vino. f ă r ă de mutare. Tu.ai f ă cut a Te dori pe Tine. întru cea vesel ă şi veş nic ă şi dreapt ă . f ă r ă de schimbare. bucuria mea cea neîncetat ă şi desf ă tarea şi slava.Te mie. f ă . Doamne. Dumne z e ule. pe Care Te. Doamne.a pururea se revars ă pe buzele sufletului meu şi curge în izvorul inimii mele. Doamne al meu. Care au aceast ă egalitate şi Dumne zeire şi unitate de socotin ţă în trei fe ţ e. Vino. . îmbr ă c ă mintea care str ă luceş te şi cu totul arde pe draci. Pune limbii mele frâu.Făcă torule şi Ziditorule Duh. întreaga în ţ elep ţ ie a ochilor. în tot locul str ălucindu . lumina neînserat ă şi soare neapus. o dat ă cu cur ăţ irea de patimi: „Vino. suflarea mea. În ţ elep ţ e ş te şi înt ă re ş te inima mea întru îndelung ă . via ţ a mea. Fă . Dep ă rteaz ă de la mine.via ţă . Dă . pe care venirea Ta le d ă ruie ş te celor la care vine. Cela ce eşti întru aceea şi cinste cu St ă pânirea Tat ă lui şi a Fiului.mi d ă mie. Cel ce Te. Cel cu totul neapropiat. care de.Te cu mine un duh.mi r ă bdare întru necazuri.Te mie Însu ţ i toate întru toate. Cel peste toate. ca să nu ne acoperi m de întunericul p ă catelor noastre.m ă pe mine Cela ce nu Te întorci de la nimeni. toat ă în ăl ţ area cea pierz ă toare şi.r ă bdare.

şi cu totul a. şi nomofilax al Bisericii celei mari (din Constan ti no p ol). Căci nu s. Mitropolitul Efesului. sau prin Duhul. întru întoarcerea dinspre lenevia şi trând ă via dracilor.mi a cunoa ş te uneltirile diavolului şi pe acestea împreun ă cu el a le lep ă da.mi mie deslu şire în gânduri. . Amin. întru care ca în nişte dulce ţ i m . Dă . Căci la Tine este via ţ a mea. în sinea mea şi că tre to ţ i. Dă . întru milostivire. acu m şi pururea şi în vecii vecilor. întru dragoste.am desf ă tat. ajuns ă la cap ă t în fă pturi. cel ce a fost frate al lui Marcu. şi pe Tine bine Te cuvântez şi Te slă vesc şi Ţie m ă închin.p ă timire. Se mai afirm ă în ea că prin lucrarea Treimii. lumina mea. mânt uirea mea. se săvâr ş e ş te îndu m n e z eirea acestora.mi t ăia voia mea şi atârna cele ale mele de purtarea Ta de grij ă şi de la aceasta a n ă d ă jdui folosul. întru smerit ă cugetare. Remarc ă m de la început în aceast ă rug ă ciune expresia: „Împlinitor ul Treimii”. care la 1438 a comb ă tut la Sinodul de la Ferrara Floren ţ a învăţă tura catolic ă despre Filioque . totdeaun a.105 întru ner ă utate.” Rugă ciunea a doua către Sfântul Duh este a lui Ioan diaconul. ca să aflu pe care dintre ele se cade mai mult a le alege. împreu n ă şi Celui f ă r ă de început Slobozitorului T ă u Părinte şi Celui împreu n ă vecuitor şi de o fire cu Tine al Lui Fiu. întru înfrânare. întru împreun ă .ar îndrep t a deplin Unul către Altul Tat ă l şi Fiul decât prin Iubire. Se pare că e vorba de un frate al Mitropolitului Marcu Efeseanul. În ea se afirm ă clar că în lucrarea terminat ă simte plinul Sfintei Treimi.

Vistierul bun ă t ăţ ilor şi Dăt ă torule de via ţă . al unuia Dumne ze ului nostru. Însu ţ i. precu m ai suflat în Sfin ţ ii şi binecuvânta ţ ii de . Şi dup ă slă vita Lui în ăl ţ are la ceruri. dup ă adev ă r. şi d ă ruitorule de daruri mari. precu m ai ajutat de demult lui Manase şi lui David spre poc ă in ţă . Cela ce din Tat ă l negr ă it şi neîn ţ eles purcezi. Ci. iubitorule de oameni. lesne îndurate şi mult milostive. Duhul adev ă rului. Împ ă rate ceresc.Ziditor cu Mintea cea dintâi şi cu Cuvânt ul a toat ă f ă ptura cea gândit ă şi sim ţ it ă. Şi (aşa) în limbi de foc Te. întru care cu nevrednicie chem nu mele T ă u cel Preasfânt şi închinat. Cela ce eşti împlinitorul Sfintei şi Încep ă toarei de via ţă Treimi. Cela ce eşti împreun ă . Cela ce sfin ţ eş ti şi luminezi şi lăcaş uri Ţie faci pe cei vrednici de primirea Ta şi darul T ă u. Cela ce împreun ă cu Tat ă l şi cu Fiul eşti închinat şi slă vit.106 „Mângâietorule Bunule.ai umplut pe ei de darul şi puterea cea negr ă it ă şi printr .înşii toat ă lumea Adev ă rului o ai adus. iubitorule de d ă ruiri. pentru cele din pruncie şi pân ă acu m necuviincioasele mele fapte şi gânduri rele şi p ă cate. Cela ce împreu n ă bine ai voit venirea cea că tre noi şi întruparea Cuvântului împreu n ă cu Tine veş nic şi împreun ă ai sfin ţ it firea noastr ă . precu m desfrânatei spre buna întoarcere. Cela ce pretutindenea eşti şi toate le plineş ti.ai pogorât fiin ţ e ş te pe p ă mânt. Te. caut ă cu blânde ţ e din sfintele în ăl ţ imi ale slavei Tale celei sfinte spre ticăloşia şi smerenia mea în ziua şi în ceasul acesta şi în toat ă vremea şi locul. iubitorule de bun ă tate. adev ă rat Dumne ze u şi îndu m n e z eitor. Cel. Şi să nu Te îngre ţ oş ezi de mine. Duhule Sfinte.ai ar ă tat peste Sfin ţ ii Apostoli şi i.

Cela ce eşti firea cea sfin ţ itoare. Hră ne ş te. precu m şi acum şi pân ă la sfâr şit aju ţ i spre fapt ă bun ă şi frica lui Dumne z e u tuturor celor ce voiesc. al cunoş tin ţ ei. Arde .m ă cu puterea Ta cea f ă c ă toare de via ţă . cu ceata faptelor bune celor sfin ţ ite împodobe ş te . Cu tă ria credin ţ ei zideş temi casa sufletului. şi cu duh st ă pânitor alunecarea cugetului meu o înt ă reş te. p ă c ă tosului. Cela ce ai ars me ş teş ugurile vicleanului celui potrivnic cu focul Dumne zeirii Tale celei nemateriale. al priceperii. Cu pav ă za credin ţ ei m ă ap ă r ă .m ă . cu darurile Tale cele de multe feluri. lumina cea mai înainte de veci. Zdrobe ş te capul lui de picioarele mele în pace. al temerii de Dumne ze u. Cu înfrânarea şi cu nep ă timirea întemeiaz ă via ţ a mea. Cu liniştea bun ă t ăţ ii .m ă neş tiin ţ ei şi al din fundul orbirii. aş a ajut ă .înşii.mi duhul în ţ elepciunii. Cela ce umpli toat ă vietatea de bun ă voin ţă şi de dar.mi blânde ţ ii îmbun ă t ăţ e ş te .107 Dumne ze u Prooroci şi ai gr ă it printr . celui ce alearg ă la blânde ţ ea şi darul T ă u. deş ert ă ciunii şi din adâncul ce ai izb ă vit lumea din Cela înşel ăciunea vr ă jma ş ului.mi şi mie. Dă ruieş te. al tă riei.m ă cu roadele Tale cele sfinte. Bunule. cu arme de lumin ă m ă ocoleşte. al sfatului.mi inima. Duh drept înnoieş te întru cele dinl ă untru ale mele.m ă .m ă în chip gândit. Cu cuvântul lui Dumne ze u gura mea o sfin ţ e ş te. Scoate . Încununea z ă . cu cununa veş nic ă a slavei şi a cinstei celei de la Tine. Prosl ă veş te. de la Care toat ă darea bun ă t ăţ ilor izvor ăş te pentru toat ă zidirea.mi mul ţ imea cea nem ă surat ă a greş elilor mele. cu zaua drept ăţ ii m ă îngr ă de ş te. Cela ce ţii toat ă puterea cerurilor. Sfin ţ e ş te. Cu bun ă tatea p ă ze ş te.

Ţi slujesc.o num ai asupra p ă catului şi şarpelui celui pierz ă tor. Mângâietorule. Preabunule. eşti Să vâr şitorul Sfintelor Taine ale Bisericii.m ă des ă vâr ş it prin dragostea Ta. învredniceş te.o nu m ai că tre Tine.am pecetluit din partea din nou (n.Ţi mul ţ u m esc mă Dumne ze u. . Pace dulce d ă ruieş te puterilor sufletului meu. pe Tine să Te slavoslovesc.l cu Duhul T ă u cel f ă c ă tor de via ţă . Prin Tine a doua oar ă m .mi lenevirea mea. Cuvântarea mea fă . Cela ce totdeauna în veci eşti slavoslovit întru cele înalte de Sfintele Puteri cele fă r ă de trupuri. Prin Tine cu ungere împ ă r ă teasc ă m . red. prin dragostea cea curat ă că tre aproapele. Cu bucurie des ă vâr ş it ă pierde mâhnirea mea cea din p ă cat şi. Cela ce eşti vârful doririlor.). Partea cea cuvânt ă toare ce s. pe Tine să Te laud. întru toate. Duhul meu cel sfâr şit de ră ceala lenevirii şi omorât de gerul p ă catului înc ălze ş te.am însem nat şi m .am apropiat de Dumne ze u.am zidit (creat) şi m .am înnoit şi m . Cu suferirea îndelungii r ă bd ă ri îndreptea z ă .o şi la calea cea dreapt ă a voii Tale celei sfinte pov ăţ uie ş te.a supus necuvâ nt ă rii în ţ elep ţ e ş te .am n ă scut şi de iznoav ă ∗ m .108 gândurile. f ă . Pofta îndreptea z . Mângâietorului Şi să .mi voin ţ a mea cea nem ul ţ u mitoare. Mângâietorule. şi Ţie să .o.o să ocârm uiasc ă toate (să ţin ă seama de timp) şi să se îndrepteze dup ă voia Ta cea presfânt ă . Dumne ze ule. mintea mea cea întunecată de pâcla patimilor cu str ă lucirea puterii Tale celei mânt uitoare o luminea z ă . Fă ca în duh şi adev ă r să m ă închin Ţie. Cu milostivirea îndur ă rii îndrepteaz ă . Bunele. Tu. Mânia mea întoarce . Tu.

şi dum ne ze u dup ă dar. celui ce m ă primejduiesc.am învrednicit şi în chipul lui Hristos m ă fac. în vecii vecilor. pân ă la r ă suflarea mea cea mai de pe urm ă . Te po ţ i opune la infinit vie ţ ii . Nu m ă lăsa să fiu ocar ă dracilor celor v ă t ă m ă tori de suflet. Şi pe Tine. Tu eşti al preo ţ iei însu ţ i Lucr ă tor. sfâr şitul vie ţ ii acesteia să . Remarc ă m şi expresiile: „fundul (abisul) de ş ert ă ciunii” şi „adâncul ne ş tiin ţ ei” din care ne scoate Duhul. Amin. celor ce se duc din via ţă că tre poc ă in ţă Pov ăţ uitor. celor întru înso ţ ire spre înfrânare ajut ă tor.” Remarc ă m în mod special că.109 lui Dumne ze u şi prin d ă ruirea darului T ă u. infinitei cunoa ş teri în care se poate înainta în Dumne ze u. cu puterea Ta cea negr ă it ă . Nu m ă p ă r ă si robit de patimile cele de ruşine. prosl ă vitul Mângâietorul Dumne ze u. ci d ă . sprijine ş te neputin ţ a mea şi fieţi mil ă de lenevirea şi trând ă virea mea. prin opozi ţ ie. în rug ă ciunea aceasta. Taina ungerii cu Sfântul Mir e considerat ă ca un act de ungere pentr u calitatea de împ ă rat a credinciosului în Împ ă r ăţ ia cereasc ă şi că Duhul Sfânt însu ş i este Cel ce să vâr ş e ş te prin preot toate Tainele şi sfin ţ irile. lesne îndurate. Tu îmi ajut ă mie. să Te slă vesc şi să . abisului vie ţ ii din Dumneze u şi adâncul ne ş tiin ţ ei. Prin Tine de masa cea fă r ă de moarte a Tainelor celor f ă c ă toare de via ţă m . Abisul de ş ert ă ciunii coresp u n d e. celor feciorelnici de cur ăţ ire Dă t ă tor.l să vâr ş esc şi de pârga vie ţ ii celei veş nice şi a desf ă t ă rii ce va să fie de aici curat să m ă învrednicesc şi să dobândesc bun ă t ăţ ile cele cereş ti. împreu n ă şi Tat ă lui şi Fiului. Atotputernice.mi. ca. întru cur ăţ ie şi luare aminte şi frica lui Dumne ze u.Ţi mul ţ u m esc şi să m ă închin.

căci Dumne ze u nu desfiin ţ ea z ă total fă pturile con ş tiente create. toat ă Bun ă tatea şi pricina a tot lucrul bun şi de folos. Duhul cel bun şi cu totul Sfânt şi de. Puterea sfin ţ itoare. de unde este a doua naş tere a noastr ă şi plă smuirea de a doua oar ă şi toat ă cunoş tin ţ a. „La Tine. spore ş ti în cur ăţ ie şi viceversa.via ţă Făcă tor. spre unirea mistic ă cu Dumne ze u. să nu m ă surpe pân ă în sfârşit potrivnicul. Bun ă tatea nu se teme de nimic. Lumina cea adev ă rat ă şi neînserat ă . Cela ce izvor eşti a toat ă firea zidirii. este totodat ă cur ăţ itoare. Izb ă vitorul şi Mântuitorul nostru. A treia rug ă ciune că tre Sfântul Duh prezint ă în mod şi mai precis pe Sfântul Duh ca Cel ce îl conduce pe credincios pe calea ascetic ă . se mai spune în rug ă ciune. Cuno ş tin ţ a cea . ea e generoas ă . Puterea cea atotputernic ă şi negr ă it ă .a pururea vecuitoare şi neîncetat ă . ci împ ă r ăţ e ş te Tu întru Mine. Via ţ a mea de. În ţ elepciunea cea negr ă it ă . St ă pânirea cea prea deplin ă şi necuprins ă şi neajuns ă . fiind una cu Dumne ze u. de la Cel prin Care ne lumin ă m a vedea pe Domn ul. pentru că se hr ă ne ş te din infinitatea vie ţ ii. e una cu bun ă tatea şi generozitatea. ci le las ă să se adânceasc ă în contrariul infinit ăţ ii Lui pozitive. Remarc ă m şi expresia „liniş tea bun ă t ăţ ii”. Şi pe Tine Te rog. Căci via ţ a. de unde cei neputincioşi se fac tari. cel vinovat de toat ă munca (chinuirea) şi vrednic de toat ă pedeapsa. cad eu.110 prin de ş ert ă ciuni şi cuno ş tin ţ ei prin strâm ba cunoa ş tere. Cu cât spore ş ti în via ţă . Domnul meu şi Dumne ze u. prin Care toate viaz ă şi dureaz ă .

se scoal ă asupra mea. Izb ă ve ş te. împreu n ă cu ceata Sfin ţ ilor T ăi. Doamne. dinl ă untru sau din afar ă . Ajut ă . Izb ă ve ş te. m ă nunchi bun. priveghere. să ma închin f ă r ă de ruşine înaintea Scaunului Împ ă r ăţ iei Tale.însa. să trec şi să să vâr ş esc calea cea strâmt ă şi nec ă jit ă . Şi să seceri darul T ă u dintr . Facă . (de sim ţ uri). Înceteaz ă mea. St ă pâne. toat ă Puterea.a zdrobit p ă catul. pe care o întunec ă pofta cea rea şi sufletul întreitele meu cel omorât de înviaz ă . rou ă de via ţă veş nic ă . Doamne. primind să mân ţ a bun ă . prin post. Ca. neîn ţ eleas ă . înfrânare.se Ţie. Întoarce sufletul meu la odihn ă . Ridic ă m ă dularele mele pe care p ă cat le.l.m ă de tot lucrul r ă u.mi d ă ruie ş te sfârşit bun. binevoieş te ca tot al T ă u să m ă fac şi să vie ţ uiesc de acum dup ă voia Ta.111 mai presus de toat ă sim ţ ire Via ţ a. Iart ă toate greş elile nelegiurii mele şi să deş te întru mine dragostea Ta cea des ă vâr ş it ă . ca să m ă învrednicesc a dobândi fă g ă duin ţ ele Tale şi să strig întru desf ă tarea raiului: Slav ă Tat ă lui Celui f ă r ă de moarte şi . lacrimi. St ă pâne al tuturor. Str ă lucirea toat ă cea Slava. purt ă tor de grij ă şi milostiv. întru lumina Ta cea negr ă it ă . Luminea z ă inima mea. înv ă luiri Miluieş te să r ă cia ale patimilor.m ă . inima mea p ă mânt bun. netrebnicul şi nevrednicul robul T ă u. Întoarce sufletul meu la staulul raiului prin grea p ă timire şi prin scârb ă (necaz). ascult ă . Dumne ze ul tuturor. Scrie nu mele robului T ă u în cartea vie ţ ii şi.m ă de tot vr ă jma ş ul care. Şi roureaz ă darul T ă u întru dânsa.m ă pe mine. dobândind biruin ţ a asupra diavolului. Să se afle sufletul meu. Aş a. închin ă ciune cu umilin ţă . Necuprinsule şi Neîn ţ elesule.

Atot ţ iitorule. întru tot Cinstite. care culmineaz ă în dragostea des ă vâr ş it ă. suportar ea de greut ăţ i şi necazuri. În aceast ă stare de odihn ă . Însu ţ i puterea şi izvor al puterii şi întru tot îndurate Dumne ze ule! Vino. sufletul îi poate dă rui toat ă gândirea lui Dumneze u şi în inima lui pot intra cu îmbel ş ugare darurile Sfântului Duh. Preaputernice. mare cuviin ţă şi închin ă ciune în vecii vecilor. Neîn ţ elesule. nem ă rginit Neschimb at ule. parcurs ă prin patimi nepl ă cute: înfrân ă ri. ca lumin ă negr ă it ă . A patra rug ă ciune că tre Sfântul Duh: „ Vino. împlinitorule a toat ă lumea dup ă fiin ţă şi neînc ă put de cineva dup ă putere: Însu ţ i via ţ a şi izvor al vie ţ ii. ajungân d u . Atotf ă c ă torule. bun. . cu încredere în voia lui Dumneze u. care va fi ob ţ inut ă în mod des ă vâr ş it în via ţ a viitoare. Însu ţ i în ţ eleptule şi izvor al în ţ elepciunii. Duhule. Neur m a t ule. Amin. Atotcercet ă torule. scă pat de grijile mânc ă rilor plă cute. Unule că tre unul.” Se descrie calea nevoin ţ elor ascetice ca o cale îngust ă . Nescrisule cu nem ă rginirea Preaîn ţ elepte.112 Fiului Celui f ă r ă de moarte şi Duhului Sfânt Celui f ă r ă de moarte. Aceasta cu dobân direa virtu ţ ilor contrare patimilor. Dă ruitorule. În ţ elepciunea cea adev ă rat ă a tuturor celor ce vor să se mânt uiasc ă . cu nem ă rginire Bunule.se astfel la iluminarea prin Sfântul Duh şi la o tot mai înaintat ă echivaleaz ă sfin ţ enie. împrejur. Vino. Acestea sunt rodite de inim ă când ea e făcut ă Sfântului pă mânt Duh. Puternicule. primitor e socotit şi roditor puterea al semin ţ ei ce dă odihn ă Postul sufletului. re ţ inut ă de plă cerile patimilor plă cute.

deprinderi. şi necuprins. să sufl ă m. hran ă .113 căci unul sunt. Mul ţ u mi m fapte bune. să Te cunoa ş tem Dumne ze u pe Tine. Bine Te pe Tine. legi. acum ca în nişte oglinzi şi ghicituri. şi pe Tat ă l Cel f ă r ă de început şi pe Unul . mari şi minunate? Că Tu eşti al cur ăţ eniei şi al sfin ţ eniei izvor. cinstea cea întocmai cu îngerii. potrivnicului! Bine Te pe Tine. nede ş ertat ă şi al al vie ţ ii şi al nem uririi şi al a noian şi cuno ş tin ţ ei Ţie. Vino şi Te sălăşluieşte întru mine şi m ă cur ăţ e ş te cuvânt ă m de toat ă n ă v ă lirea şi bântuiala Împ ă rate. St ă pâne. me ş teş uguri.a pururea cur ăţ itor şi nede ş ertat. primirea slavei. . primenirile vânturilor. marile Tale fapte cele mai presus de cuvânt şi de în ţ elegere. şi al în ţ elepciunii şi al puterii adânc prea mult nem ă rginit nem ă surat comoar ă şi neajuns. prefacerile vrem urilor. buna podoab ă a stelelor şi buna potrivire cea între toate acestea cuvântâ m schimbarea şi mişcarea cea de multe feluri. Bine Te cuvânt ă m pe Tine. înconjur ă rile anilor. nede ş ertat ă şi necheltuit ă . bun ă t ăţ ii milostivirii visterie a toat ă lumea. iar nu dup ă mult ă vreme şi cea mai des ă vâr ş it ă şi mai curat ă . precu m m ă vezi. de. că Tu ne dai nou ă iscusin ţ a lucr ă rii p ă mâ nt ului. că de la Tine este nou ă a în ţ elege ceasurilor. că de la Tine ne este nou ă a în ţ elege fru m u se ţ ea cerului. Prea Sfinte Duhule. Ce limb ă va gr ă i. să cuget ă m. că de la Tine este nou ă a n ă d ă jdui Împ ă r ţ ia cerurilor. rotunjeala lunii. priceperii neîmpu ţ inat ă . dru m ul soarelui. că de la Tine este întru noi să fim. Mul ţ u mi m Ţie. a toate Preabun ule.N ă scut Fiul Lui. purt ă ri bune.

ai vestit şi întruparea Mântuitorului Unuia . şi cu bun ă tate să m ă cercetezi pe mine şi să m ă sco ţ i din adâncul greş elilor celor de voie şi celor neş tiute. tăcere.ai umplut şi puternici i. Sfin ţ e ş te. şi împreun ă ai f ă cut du m n e z eie ş te semnele cele minunate. sufl ă întru mine blânde ţ e. adev ă r. m ă arat ă şi neînduplecat de patimi. robului T ă u. Iar dup ă ce S. Tu către Maria cea cu daruri d ă ruit ă venind. Deci Ţie m ă rog. prea sfin ţ itul pântece al acesteia locaş al Cuvântului lui Dumne ze u l.m ă de toat ă spurc ă ciunea trupului şi a duhului. Tu împreu n ă cu Hristos Cuvântul ai fost. în ţ elep ţ e ş te .ai f ă cut şi împreu n ă cu Dânsul ai lucrat pea sfânta Lui luare (fire omeneasc ă ).m ă . la Sfin ţ ii Lui Ucenici şi Apostoli ai venit în chip de limbi de foc. ca Cel de o fire cu Dânsul şi deofiin ţă .ai f ă cut întru semne. Fă . şi de cuvânt şi de în ţ elepciune şi de îndr ă zneal ă pe dân ş ii i.N ă scutului mai înainte o ai propov ă duit. ca o f ă r ă de prihan ă şi prea curat ă . pov ăţ uie ş te.m ă .mi pricepere. decât toat ă puterea cea potrivnic ă mai tare. Ţie m ă cuceresc să Te apleci mie. la Tine cad.m ă pe mine biseric ă vrednic ă a slavei Tale.a dreapta Tat ă lui cu nedesp ă r ţ ire ca un Dumne ze u. îndelung ă . St ă pânitor (peste) întru mine să fii Tu.r ă bdare. Că Tu eşti lucrarea cea des ă vâr ş it ă a tuturor .114 Tu întru Prooroci ai suflat şi cele ce vor fi mai înainte le. dreptate. Cur ăţ e ş te. spre viteaz toat ă cunoş tin ţ a cea mânt uitoare.m ă . d ă .a suit la ceruri şi a şezut de. cea hot ă rât ă mai înainte de vecia a se face Maica lui Dumne ze u cea aleas ă din toate neam urile. Pă zitor şi Dăt ă tor de toate darurile Tale cele bogate.

Primul trimi ţ ân d prin Cel din urm ă iubirea Lui acestora şi ace ş tia primind aceast ă iubire şi fructificân d . laud ă Îţi aduce m. Se afirm ă din nou că El sufl ă în noi via ţ a natural ă . în minuna ta ei rânduial ă . . dar şi cea mai presus de fire şi ajut ă la sporirea celei create şi a celei noi.o prin iubirea cu care ră spun d iubirii dum ne z eie ş ti. în via ţ a aceasta. împreu n ă cu Tat ă l. dup ă datorie. dar deplin în via ţ a viitoare. care are ca efect veş nica îndu m ne z eire a omului în Împ ă r ăţ ia cerurilor. împreun ă cu Tat ă l şi cu Fiul. Prin Duhul Sfânt se realizeaz ă întreg dialogul între Dumneze u şi fă pturile umane. lucrarea Lui în Fiul întrupa t. Amin. dar şi prevestirea contribu ţ iei la întruparea mai presus de fire a Fiului. se afirm ă că El face pe omul credincios biseric ă plin ă de slava Duhului.115 bun ă t ăţ ilor şi Ţie. acu m şi pururea şi în vecii vecilor. dar şi în cea de înă l ţ are a lui Hristos. De aceea.” E o rug ă ciune în care se cere venirea Duhului Sfânt cu mare st ă ruin ţă şi se laud ă lucrarea Lui împreun ă cu Tat ă l în crearea şi conservarea lumii.

..... LUCRĂ TOR ŞI CONDUCĂ TOR AL OAMENILOR PRIN PURIFICARE SPRE SFINŢIRE ŞI ÎNDUMNEZEIRE......... ÎNSETAT Ă DUPĂ NEMĂ RGINIRE ŞI ÎMPĂ RTĂŞIREA EI DE ABSOLUT ......19 TREI PERSOANE PURTĂ TOARE ALE UNEI FIINŢE NEMĂ RGINITE ŞI NEREPETATE............................54 ÎNOMENIREA FIULUI LUI DUMNEZEU.................................................................................................................... MODELUL ŞI ŢINTA FĂ PTURILOR CREATE CONŞTIENTE ................................................................. SPIRIT ŞI MATERIE.....................27 DEOSEBIREA CELOR TREI PERSOANE ALE UNICEI FIINŢE DUMNEZEIEŞTI NEREPETATE ÎN RELAŢIILE ÎNTREGITOARE.................. ŞI EXISTENŢ A ÎNCEPUTĂ ŞI CREATĂ .................................................................... IUBIREA DESĂ VÂRŞITĂ ÎN SINE ŞI MĂ NTUITOARE A NOASTRĂ 76 PURCEDEREA DUHULUI SFÂNT DIN TATĂ L ŞI ODIHNA LUI ÎN FIUL..................... FĂ RĂ ÎNCEPUT ŞI FĂ RĂ CAUZĂ .........103 ......................... CA UN UNIC DUMNEZEU............................................ TEMEI AL IUBIRII DESĂ VÂRŞITE ÎNTRE TATĂ L ŞI FIUL ŞI AL ÎNFIERII NOASTRE PRIN DUHUL ....................... MIJLOC DE ÎNFIERE ŞI ÎNDUMNEZEIRE A OAMENILOR......... SAU A FIINŢEI DUMNEZEIEŞTI NEMĂ RGINITE ŞI FIREA OMENEASCĂ MĂ RGINITĂ .................................................2 EXISTENŢ A CONŞTIENTĂ ŞI LIBERĂ .......................................................................................................... DUPĂ ÎNĂ LŢARE..........................................................................5 PLINĂ TATEA EXISTENŢEI PRIN SINE.....................41 RELAŢIA ÎNTRE PERSOANA TATĂ LUI ŞI CEA A FIULUI – TEMELIA CARACTERULUI FILIAL AL PERSOANELOR UMANE ŞI A ÎNDUMNEZEIRII LOR ......................67 SFÂNTA TREIME....................................................................82 LUCRAREA FIULUI ÎNTRUPAT ÎN NOI................................................116 CUPRINS PREFAŢĂ .VIA ŢĂ FĂ CĂ TOR ŞI SFINŢILOR......................................................................... CAPĂ TUL DINSPRE LUME AL LUI DUMNEZEU........................................92 DUHUL SFÂNT...................................... PRIN DUHUL DE.......................................................................................................................

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful