You are on page 1of 8

• Epilog (cap 16), unde Sfântul Apostol Pavel dă Bisericii din Corint sfaturi, vești și

binecuvântarea finală.

Prologul epistolei cuprinde două idei principale: arătarea autorului , a destinatarilor și
salutarea apostolică introductivă (cap 1,1-3), precum și rugăciunea apostolului (cap 1, 4-9). În
privința primei idei a epistolei, autorul este desigur Sfântul Apostol Pavel. El asociază la
trimiterea ei și pe Sostene, originar din Corint și se afla acum langa apostol. Sostene fusese
mai marele singogii din capitala Ahaia și îndurase multe necazuri din partea iudeilor datorită
simpatiei față de Sfântul Apostol Pavel. Mai târziu s-a convertit șia devenit ucenicul și
colaboratorul Sf. Ap. Pavel, însoțindu-l în activitatea sa misionară în ținutul Efesului.
Asocierea numelui lui Sostene în prologul epistolei, corespunde obiceiului apostolului de a-și
cinti în felul acesta ucenicii și colaboratorii. Numele lui Pavel este însoțit de adaosul „apostol
al lui Iisus Hristos prin voia lui Dumezeu”(I Cor.1,1). Prin aceste vorbe apostolul amintește
corintenilor, autenticitatea apostolatului său, pe care l-a primit,ca și cei 12 , direct de la Iisus
Hristos. În calitatea de apostol, el are tot dreptul să intervină, în fața comunității din Corint,
sprea a îndrepta cu autoritate răul și a învăța cu competență binele . Partea I a Epistolei către
Corinteni: Combaterea dezbinărilor din comunitatea creștină din Corint și pedepsirea
incestuosului; oprirea proceselor înaintate păgânilor; combaterea desfrâului (cap.I-VI).

Destinată „Bisericii lui Dumnezeu care este în Corint,celor sfințiți în Iisus Hristos , chemați să
fie sfinți împreună cu toți cei ce cheamă numele Domnului nostru Iisus Hristos, în tot locul, și
al lor și al nostru”(I Cor. 1,2), Sfântul Apostol Pavel se adresează întregii Biserici din Corint,
adică și clericilor și laicilor, precum și creștinilor din celelalte localități din Ahaia. El
amintește cititorilor că toți creștinii poartă numele de „sfinți” pentru că toți sunt consacrati lui
Dumnezeu prin harul Sfântului Duh (3,16; 4,11), care i-a unit tainic cu trupul lui Iisus(6,15).
Din pricina dezbinărilor pentru numele lui Pavel, lui Petru sau a lui Apollo, apostolul
amintește cititorilor că sfințirea nu s-a făcut în numele vreuniu om, ci în numele lui Hristos.
Cuvintele apostolului au un profund înțeles moral și dogmatic. Ele ne învață că prin originea,
caracterul și lucrarea ei, Biserica lui Hristos este una, sfântă, sobornicească și apostolică și că
ea nu îngăduie, din această cauză, nici un fel de dezbinare între credincioși și nici un fel de
păcat de la orânduielile ei apostolice și sinodale . Rugăciunea apostolului (1,4-9) nu cuprinde
nimic din elogiile adresate Tesalonicenilor ( I Tesaloniceni, 1,2-10) sau din mustrările
adresate galatenilor(Galateni 1,6-9). Sfântul Apostol Pavel este mâhnit de veștile primite din
Corint, dar nu este întru totul supărat, pentru că dezbinările nu rupseseră încă unitatea
Bisericii, iar ascultarea tuturor față de dânsul era încă deplină. Din această cauză rugăciunea
este plină de aluzii discrete și de grija pentru viitorul Corintului. Sfântul Pavel mulțumește lui
Dumnezeu pentru harismele cu care sunt dăruiți de Duhul Sfânt cititorii epistolei. El
recunoaște statornicia corintenilor în așteptarea Parusiei Domnului nostru Iisus Hristos
(1,7),dar, din cauza acelora care se încredeau prea mult în ei înșiși și se socoteau siguri de
mântuire, le amintește că numai Domnul îi poate întări pâna la sfârșitul vieții. Nădejdea de
mântuire nu trebuie să se bazeze numai pe harisme, ci pe fidelitatea lui Dumnezeu, care ne-a
chemat la mântuire prin Fiul Său, Domnul nostru Iisus Hristos(1,9 ; 6,14). În partea I a
epistolei (1,10-6,20), Sfântul Pavelare în vedere Evanghelia în luptă cu păgânismul și se aceea
primle patru capitole sunt strâns unite între ele prin problemele ce le dezbat și anume:
partidele din Corint, înțelepciunea omenească și cea creștină, precum și rolul apostolilor. În
ceea ce privește combaterea dezbinărilor (1,10-4,21), ea este precedată de informația că
„oamenii din casa Hloei” l-au înștiințat pe apostol că Biserica din Corint este tulburată de cele
patru fracțiuni deosebite(1,11-12). Hloe era ,desigur, o femeie foarte bogată, care posedao
casă de sclavi,liberți și slujbași pe care îi folosea în ajutorul întreținerii moțiilor sale. Ceea ce
știm este faptul că la casa ei, apostolul avea câțiva cunoscuți și prieteni, care se convertiseră și

Nu cumva Pavel s-a răstignit pentru voi? Sau în numele lui Pavel v-ați botezat? Mulțumesc lui Dumnezeu că pe nici unul dintre voi nu am botezat. Atitudinea lor nu era rău intenționată. Alții.ba nu! Am botezat și casa lui Ștefanas. Referitor la dezbinarea creștinilor în fracțiuni diferite. își strângeau rândurile sub numele lui și-l exaltau ca pe părintele lor spiritual. ca pe șeful lor unic. Petru sau Apollo. După cum am menționat mai înainte. Prin acestea el combate direct pe acei care se intitulau greșit „ai lui Pavel” și indirect pe aceia care se intitulau greșit „ai lui Petru”. Ap. cea de-a patra frecțiune.7-10).sau „ai lui Apollo”. Ele s-au născut în ultima vreme și mai ales în lipsa Sf. Atunci când menționează că Mântuitorul s-a răstignit pentru toți oamenii. izvora așadar. Unii .19). Prin urmare. pe care o scoseseră dintr-o citire trunchiată și dintr-o interpretare obscură a epistolei trimisă de apostol. apostolul combate și pe aceia care revendicau numai pentru dânșii numele lui Hristos și care se socoteau desăvârșiți și superiori celorlalți. corintenilor.îi duceau vești despre creștinii din localitatea pe unde trecuseră. Aceste grupări se deosebeau între ele datorită simpatiilor și intențiile pe care le aveau membrii acestora. unitatea Bisericii din Corint era tulburată și amenințată de dezbinarea ei în patru fracțiuni divergente. O altă grupare care punea sub semul întrebării autenticitatea apostolului Pavel.ai Mântuitorului Hristos .. eu sunt al lui Apollo.ca o reacție împotriva acelora care voiau să fugă de sub autoritatea apostolului Pavel ..20).5).. morală și rânduiala stabilită de apostol. El le amintește tuturora că toți creștinii aparți lui Hristos.și care prin Sfântul Botez îl încorporează tainic in Trupul Său (6. pentru că membrii ei se lăsaseră antrenați în certuri și dezbinări în urma cărora se împărțiseră în patru grupuri distincte .nu ar fi lozinca uneoi grupări aparte. Ap. ci replica cu care Sf. Originea lor era spiritul de vrajbă al unora. fiecare cu lozinca lui: „eu sunt al lui Pavel. încolo nu știu să mai fi botezat pe altcineva(I Cor.7). Climatul lor imoral. unicul nostru mijlocitor la Tatăl(I Cor. eu sunt al lui Chefa. se considerau pe ei înșiși singurii desăvârșiți. De curând. numindu-se cu emfază „a lui Hristos”.de acțiune. aceștia au venit în Efes și l-au informat că Biserica din Corint are nevoie urgentă de îndemnul sîu stăruitor la unitate de gând. decât pe Crispus și pe gaius ca să nu zică cineva că ați fost botezați în numele meu. din rândurile lor se recrutau creștinii care subestimau gravitatea contactului cu desfrâul păgânilor și sub influența lor se tolera de la o vreme unele abateri de la disciplină.13-16). care i-a răscumpărat prin jertfa Sa pe cruce(6.1.13-16)”. apostolul îi întreabă pe cei din Corint: „Împărțitu-s-a Hristos?.. fiecare atribuindu-și ostentativ un „șef” aparte și mândrindu-se cu prerogativele presupuse pe care le-ar fi dobândit în comparație cu celelalte . ruptura corintenilor în direcții diferite. În sfârșit. Indignat datorită dezbinărilor.1.15-17) și face din ei vase sau temple ale Duhului Sfânt (6.nu există altă posibilitate de mântuire . la care se mai adaugă și marile defecte morale precum și intenția nemărturisită a câtorva de a ieși de sub ascultarea apostolului.. dintr-o greșită înțelegere a libertății creștine față de faptele exterioare. singurii duhovnicești.17-2. exaltând tendențios numele și autoritatea Sfântului Apostol Petru.. 4. megalomania altora . Acestea erau formate fără știrea și aprobarea lui Pavel. . îl apreciau pe acesta peste măsura cuvenită. iar eu sunt al lui Hristos”(I Cor. căutau să-i micșoreze autoritatea. Iisus Hristos este Mântuitorul tuturor creștinilor și de aceea toți s-au botezat în numele Lui. singurii „sătui” de daruri și singurii în legătură nemijlocită și superioară cu Hristos(I Cor. Pavel și a lui Apollo.corintenii aparțin aceluia în numele căruia au fost botezați..12). Deviza acestora era după cum se pare „totul mi-e îngăduit”(I cor. după metodele misionare folosite de slujitorii evangheliei este opusă voii lui Dumnezeu. dar zelul lor trebuia temperat. 1. fascinați de logica și de elocința lui Apollo. care n-a hotărât să mântuiască lumea prin înțelepciunea omenească ci prin nebunia crucii (1.aceasta contravine dogmei mântuirii tuturor neamurilor prin jertfa lui Iisus Hristos. Poate că din gruparea lor făcea parte incestuosul.. Combaterea acestora necesita o deosebită asprime și o atenție specială. 6. În afară de Mântuitorul Hristos și de comuniunea cu El.de vorbă. după persoana misionarilor.Unii comentattori sred că expresia „iar eu sunt al lui Hristos”.Pavel combate cele trei dezbinări menționate în cuvintele anterioare. Așadar .

Dumnezeu a lăsat o parte. Acestora. Cei care provoacă certuri și rupturi în Biserică .17-2.29- 31). rânduită de Dumnezeu spre slava noastră care ne îndeamnă la smerenie și la unitate .. în inima si în sufletul fiecarui creștin . și privesc Sfânta Cruce ca pe un non-sens . ca pe un blestem (1. și nebăgați în seamă.19-21). ci la harul mântuitor ce ni s-a dat prin crucea lui Hristos. tranformând revelația într-un fel de gnoză rațională. Fiecare să ia exemplu Sfântului Apostol Pavel care n-a câștigat pe corinteni spre mântuire prin arta gândirii sau a cuvântului. Evanghelia este adevărata înțelepciune care îi luminează pe misionari și poate fi înțeleasă numai de creștinii înduhovniciți . Așadar . ci oamenii simpli. apostolul le spune că drumul spre mantuire. primit de la Botez(2.rădăcina neînțelegerilor din sânul Bisericii.Scopul ei este câștigarea ascultătorilor prin credința și mantuirea prin biserica . creștinii se împart în două: mântuiți și osândiți. cu cutremur și cu frică l-a binevestit lor(2.20) și cu adevărat „înțeleaptă și puternică este propovăduirea lui Hristos”(1. în care majoritatea membrilor nu o formează înțelepciunea veacului.înțelepciunii cuvîntului ’’ adica de sofisme ca sa converteasca neamurile. părintele lor întru Domnul și căutau să toarne filosofia păgână în conștiința creștină. Osândiți sunt cei care nu pot să înțeleagă cu ajutorul minții. ci prin arătarea puterii izbăvitoare a crucii lui Hristos(2. care slăbește puterea Evangheliei și Crucii lui Hristos .stă in mare măsură într-o falsă înțelepciune .vestesc cuvântul lui Dumnezeu și-l adeveresc ca niște martori credincioși ai adevărului.Apostolul îi numește pe aceștia . Datorită crucii lui Hristos. biblică și filosofia păgână a lui Apollo. Nici un om nu are dreptul să se laude înaintea lui Dumnezeu cu talentele sau meritele personale. Osândiți sunt și iudeii care lâau răstignit pe Hristos. inferioritatea gândirii omenești în raport cu revelația divină. taina mântuirii prin Întruparea și Jertfa lui Hristos.11-16). s-a arătat astfel mai întâi prin realizarea planului dumnezeiesc de mântuire. Răul dezbinării corintenilor în directii diferite constituite de asemenea o nesocotire a catehezei apostolice(2. nu pornește de la încredrea în înțelepciunea gânditorilor păgâni. adevărații misionari .ci numai în Domnul Hristos. Nefiind un sistem omenesc de cugetare . Obiectul catehezei apostolice este Jertfa lui Hristos . care ar face inutilă Crucea lui Hristos (1.ei predica pe Hristos cel răstignit și înviat și chipul lui îl imprima în cuget.23) .5). sunt departe de înțelepciunea dumnezeiască . pe care. unora ca aceștia. aristocrații după trup sau puternicia lumii. le tâlcuiesc ca niște trimiși ai lui Hristos . și prin încrederea în Mântuitorul cel răstignit.20) și se arată acum și în componența Bisericii din Corint. Înaintea lui Dumnezeu „nebună este.6-3.1- 2).4).Acest argument este îndreptar împotriva admiratorilor lui Apollo.14). care făceau o dublă greșeală: admirau în chip exagerat iscusința retorică. și care privesc crucea ca pe o aberație.25). Acela „care pentru noi s-a făcut înțelepciune de la Dumnezeu și îndreptățire și sfințire și răscumpărare” (1. și să modeleze Evanghelia după calapodul ei. din aceasta pricina Sfantul Pavel aruncă de buna voie acest balast inutil. descoperă tainele lui Dumnezeu. ci de la credința în puterea izbăvitoare a Jertfei Mântuitorului . Mântuiți sunt creștinii care află într-însa puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu.slabi.în care filosofia și știința nu au nici o importanță. cateheza apostolica n-are nevoie de balastul . Nu de cunoașterea înțelpciunii omenești depinde soarta noastra viitoare . ci de primirea sau neprimirea carehezei apostolice despre crucea lui Hristos. deci. lăsându-se preocupați de direcții sofiste sau filozofice. înțelepciunea lumii acesteia”(1. ca pe o adevărată rătăcire a minții și a lepădat înțelepciunea oamenilor când a hotărât să mântuiască lumea prin propovăduirea jertfei Fiului Său (1. prețuinde-l pentru acestea mai mult decât pe apostolul Pavel. Pentru creștini. în slăbiciune. Potrivit cuvântului proorocului Isaia(Isaia 29. cei care păstrează harul Duhului Sfânt .ca pe o imposibilitate. apostolul le spune că adevărata convertire nu duce la trufia minții fascinate de sofismele filosofiei grecești.(1.3-5). în comparație înțelepciunea adevărată .

fără noi ați ajuns regi!. bătăi. Iisus Hristos este singura temelie a Bisericii(v. singurul care face să crească ceea ce unul (Pavel) a semănat. prin mijlocirea apostolilor. Pentru aceștia apostolul are o fină ironie spunându-le „ Căci cine te deosebește pe tine de alții ? Și ce ai tu pe care să nu-l fi primit ? Iar dacă l-ai primit. prigoane. înțelepți întru Hristos. totuși nu aveți mulți părinți.. după darurile și presupunerile personale. Capitolul se încheie cu un călduros apel la smerenie.13). În această calitate. În finalul capitolului.firești și trupești ’’(2. Versetele 18-21 sunt puncte de legătură cu celelalte subiecte din cuprinsul epistolei.. care. apostolul nu este un pedagog .. primejdii de moarte ci și disprețul lumii. renunțând la certuri și dezbinări. „Deci. că fiind creată de Dumnezeu este bună și capabilă să atingă.1-6) . bune sau rele.. Prin aceste cuvinte Sfântul Pavel le atrage atenția asupra câtorva adevăruri menite să-i smerească și anume: nimeni. Aceștea sunt mustrați de Sfântul Pavel și comparați cu „pruncii” care nu pot amesteca alimentele tari și care necesită să fie încă alăptați. scopurile sale care sunt bune și frumoase”. 4-10).îi va vizita curând.deși în chip imperfect și trecător. blândețe și prisos de bunătate într-o smerenie desăvârșită .1) . noi suntem slabi. știa foarte bine..nici pe Apollo decât ca niște slujitori ai lui Hristos și ca pe iconomi ai tainelor lui Dumnezeu și să nu-i judece decât după măsura fidelității lor în această slujire și iconomie. Sfântul Apostol Pavel. și măcar de-ați fi ajuns ca să domnim și noi împeună cu voi!. ci este un părinte duhovnicesc. Vizita la Corint poate arăta corintenilor fie semnul puterii sale apostolice: „toiagul” pedepsei.5-9).1).12-17).. de ce te fălești ca și cum nu l-ai fi primit ? Iată. Majoritatea populației a ales dragostea și căldura apostolului. în afară de ei înșiși. În capitolul trei al epistolei Sfântului Pavel ne expune principiile misiunii apostolice și anume: nimeni nu poate zidi în Biserică fără harul lui Dumnezeu(v.Pentru corinteni. făcută de Sfântul Pavel corintenilor: „ Căci de-ați avea zeci de mii de învățători în Hristos. Sfântul Apostol Pavel. iar altul ( Apollo) a udat. nimeni să nu uite că apostolii și misionarii nu sunt doar colaboratori smeriți ai lui Dumnezeu.(4. nici unul dintre darurile revendicate de asemenea creștini nu provine de la ei înșiși ci de la Dumnezeu. le reamintește ca nimeni să nu uite că de la judecata cea din urmă fiecare misionar va da socoteală de toate faptele sale. Apostolul vizează și de această dată dezbinările din Corint.14-3. Fracționarea corintenilor în diferite direcții.Ca un avertisment împotriva unor astfel de curajoși. dar voi. 14-21). apostolul conchide. îndură pentru Hristos nu numai foamete. la ascultare fiiască și la pace ( 4.Noi suntem nebuni pentru Hristos.. sunt contrare adevăratei evlavii creștine.1-13). nu a disprețuit natura umană. Cei care au crezut astfel vor da piept cu toată puterea autorității apostolice a lui. arătând în toate răbdare. el anunță pe cititori că „de va voi Domnul” .15-16). și trimite la Corint pe ucenicul său Timotei. Iată v-ați îmbogățit!. călcați pe urmele mele’’(4. sete. că pe voi eu v-am născut întru Hristos Iisus prin Evanghelie. fie dovada inimii lui de părinte „dragostea și duhul blândeții”.el se dă pe sine pildă de urmat întru toate. sunteți sătui !.. temându-se de opoziția lor (II Corinteni 10..deoarece toți misionarii aparțin lui Hristos(v. dar voi tari.. care se manifestă prin smerenie și se nimicește prin trufie (4. Apostolul aflase că anumiți corinteni lansaseră zvonul că el nu ar mai avea curajul să vină la Corint. Din acestea. mai ales rătăcirea creștinilor pretinși „ai lui Hristos”. voi sunteți ținuți în slavă iar noi în necinste!” ( 4. cu însărcinarea de a duce aminte de toate căile sale cele în Hristos și de învățătura predicată de el în toate bisericile. nu recunoaște unor asemenea creștini vreo superioritate oarecare. prin slujitorii lui Hristos și nici un creștin nu are dreptul să se laude pe sine pentru darurile primite de la Dumnezeu. ci dimpotrivă. spunându-le corintenilor: nimeni să nu se laude cu numele vreuniu om. în comparație cu cei dintâi..21-22). grija sa pentru binele lor izvorând în chip firesc din inimă părintească. care nu pot cunoaște voia lui Dumnezeu și pe Dumnezeu(Isaia 40..11) și numai Parusia Domnului va arăta calitatea și trăinicia contribuției fiecărui misionar la zidirea și întărirea Bisericii (v. .. ci este un părinte duhovnicesc.vă rog pe voi . Sfântul Apostol Pavel cere cititorilor epistolei să nu îl socotească nici pe el .Așadar.

ca unul să trăiască cu femeia tatălui său”(I Cor. numai să nu folosiți libertatea voastră ca prilej pentru a sluji trupul”(Galateni 5. Oare. dezarmaseră conștințele în lupta împotriva decadenței păgâne. Nu este exclus ca incestuosul acesta să fi făcut parte dintre adepții sau chiar dintre corifreii partidei „lui Hristos”. de falsa înțelepciune a epicureismului și practicate ca un cult de ierodulele zeiței Venus-Afrodita . pedepsirea incestuosului și consecințele grave ale acestuia. Textul scripturistic nu stipulează dacă tatăl acestui creștin era încă în viață.. Certurile din Corint slăbiseră sentimentul de solidaritate morală dintre creștini. păcatul în trupul nostru cel muritor. atunci să păcătuim fiindcă nu suntem sub lege. 5. Aceștia vor fi combătuți aprig de către apostol printr-o nouă epistolă (II Corinteni) . 4-5). caute și urmări mult mai profunde decât s-ar părea la prima citire a textului. Plin de indignare. Corintenii nu numai că tolerau răul. ci în săvârșirea binelui.și numai o fracțiune „a lui Hristos” .era extrem de grav: un tânăr creștin întreținea legături de concubinaj cu femeia tatălui său. ci sub har? Nicidecum!”(Romani 6.. sau „Să nu împărățească deci. fraților. Din această categorie de păcate cu caracter social. păcatul tolerat o vreme de comunitatea dinCorint . pentru ca sufletul să se mântuiască în ziua Domnului Iisus!” ( 5. ci în loc să se plângă de acesta. Încă de la începutul lumii. face parte și desfrânarea creștinului din Corint . în numele unei filosofii.1) . Din această cauză. versetele 1-13.13). . nici să vă faceți mădularele voastre arme de nedreptate în slujba păcatului. fiindcă nu sunteți sub lege. Botezul creștin oferă cu adevărat o eliberare a creștinului de povara trecutului. care abuzau de maxima „ toate-mi sunt permise” (6. se știe că obiceiurile rele strică pe cele bune. Adevărul este că pedeapsa hotărâtă de .cum nici între păgîni nu se pomenește. ca să vă supuneți poftelor lui. apostolul scrie: „De peste tot se aude că între voi există desfrânare. Pentru aceasta. îi combate spunându-le: „Voi toți ați fost chemați la libertate. voi și duhul meu fiind adunați cu puterea Domnului nostru Iisus Hristos. și pe portița deschisă unui păcat vin altele.s-a arătat nesupusă Sfântului Pavel prin căpeteniile ei. cultivaseră individualismul și izolarea și născuse o atitudine de indiferență generală față de apariția desfrâului în viața comunității. ci sub har. dar aceasta nu înseamnă că el poate transforma libertatea într-un pretext pentru săvârșirea păcatului. Ele făceau parte din categoria păcatelor inspirate din păgânism. Sfântul Apostol Pavel le expune corintenilor în capitolul V. pe unul ca acesta să-l dați Satanei spre pieirea trupului. În săvârșirea abaterilor morale și îndeosebi în cazurile de desfrânare sexuală.12) și făceau din libertatea creștină un pretext pentru săvârșirea păcatului. comunitatea din Corint nu luase nicio măsură pentru vindecarea sau ameliorarea unui mădular bolnav. Legăturile tânărului erau cunoscute de toată lumea din comunitate și erau comentate ca orice scandal de notorietate publică. în săvârșirea lor antrenându-se și alte persoane. era vorba de bună seamă de soția defunctului dintr-o căsătorie mai nouă. Biserica neavând drept a judeca pe cei din afară. . taina prin care omul cel vechi din noi se răstignește împreună cu Hristos și învie cu El spre o viață nouă. din care cauză. Femeia incestuoasă era păgână. Unii esegeți protestanți spun că. Păcatul incestuosului din Corint are. În viziunea unor comentatori romano-catolici cuvintele apostolului ar echivala cu pedeapsa bisericească a excomunicării . dar se pare că acesta murise. creează într-adevăr din fiecare neofit un nou om . Fără îndoială. Căci păcatul nu va avea stăpânire asupra voastră. Având în vedere că răul nu vine niciodată singur. sentință asemănătoare cu pedepsele capitale din Vechiul Testament..dar nu așa cum era înțeles de corintenii influențați de teorii morale și teologice bizare. că botezul creștin. apostolul. și în Biserica din Corint se găsea un caz de incestuos. îl îngăduiau și îl aprobau în numele unor principii morale. apostolul poruncește să fie pedepsit numai partenerul creștin. 12-15). cuvintele Sfântului Pavel ar echivala cu o sentință de condamnare la moarte. Sfântul Pavel a învățat neamurile predicând în toate bisericile. strict individuale. aceste păcate nu sunt însă. mai niciodată. Ele trebuie vădite și combătute cu toată energia și autoritatea apostolică a Sfântului Pavel: „ În numele Domnului nostru Iisus Hristos. Libertatea creștină trebuie să se arate nu în săvârșirea răului. „incest foarte grav condamnat atât de legea iudaică cât și de dreptul roman . astfel. iar femeia rămăsese văduvă.

Pentru păcătos. ci numai pentru o vreme.Cu unul ca acesta nici să nu mâncați ’’(5. prin botez. și că acest praznic mesianic se sărbătorește numai în curăție sufletească și adevăr. dar acum v-am scris sa nu vă amestecați cu vre-unul care deși numindu-se frate. Jertfei lui Hristos. încât să o eludeze . Porunca de a evita contactul cu desfrânații mai fusese comunicată corintenilor.6-8).Referindu-se la păgâni . sau cu închinătorii la idoli. corintenii amăgiții de dulceața desfrâului și de sofismele unei false filosofii interpretau eronat .De aceea apostolul precizează :. De aceea îi îndeamnă spunându-le: „Nu este bună lauda voastră”. sau lacom. se ceartă între dânșii pentru lucruri lumesști și recurg cu ușurință la judecata magistraților păgâni.9-11). dar știm că ea nu a fost ascultată . cu referire la oprirea proceselor creștinilor în tribunale păgâne și combaterea desfrânului. V-am scris în epistola să nu vă amestecați cu desfrânați. arătând puterea de influență a unei învățături greșite și primejdia de contaminare cu un exemplu rău (Matei 16. el îi întreabă : „Dacă cineva dintre voi are vreo pâră împotriva altuia. lăsând osânditului timp pentru pocăință și mai dură decât excomunicarea. să-i învețe să fugă de amăgirea falsei înțelepciuni a filosofilor. Îndatorirea lor este așadar să se ferească de desfrânare și să excludă din sânul Bisericii pe incestuos.6) Ca să le facă cât mai clare aceste învățături. Paștele nostru s-a jertfit pentru noi. de orice întinare morală . din motive necunoscue . nu pentru totdeauna. sau închinător la idoli. iar aceasta trebuie ferită de orice aluat străin. sau hrăpitor. fie în sens negativ. o frământătură nouă. Mare este supărarea apostolului când află că anumiți creștini din Corint. așa cum sunteți fără aluat. Aici . nici cu aluatul răutății și al vicleșugului. Corintenii trebuie să înțeleagă că s-au făcut părtași. apostolul le îmbracă în haina unei metafore sugestive: „ Oare nu știți că puțin aluat dospește întreagă frământătura? Curățiți-vă deci de aluatul cel vechi. scopul pedepsei este curativ: apostolul dorește să-l smulgă din ghearele desfrânării și să-l aducă la pocăință și îndreptare în vederea mântuirii sale. când va fi chinuit prin diferite boli și suferințe până când va nimici poftele trupești. sau bețiv.comparația folosită de apostol în sens peiorativ. prezentau pe apostol ca pe un rigorist exagerat . adică falsele teorii religioase și filosofia asupra caracterului libertății morale a creștinilor. caracterul acestei porunci. Într-un centru comercial și cosmopolit cum ers Corintul . să le îndrepte gândurile spre viața viitoare și nu în ultimnul râna să-i determine să se reintoarcă la adevărata înțelepciune evanghelică. care s-a pierdut (5. apostolul îi sfătuiește să se resemneze a-și duce mai departe viața în mijlocul lor lăsându-i să fie judecați de Dumnezeu . În Noul Testament. adică de orice influență a păcatului.33). Paștele cel veșnic. ca să fiți frămâtătură nouă..Ci frate cu frate se . Incestuosul este dat cu trupul în stăpânirea diavolului. ci cu azimile curăției și a adevărului”(5. nu pe de-a întregul cu desfrânați acestei lumi. Taina Sfântului Botez. uitându-și chemarea. se găseau întotdeauna nenumărate motive pentru neînțelegeri și procese. De aceea să nu prăznuim cu aluatul cel vechi. îndrăznește el să se judeca în fața celor nedrepți și nu înj fața celor sfinți?. În argumentarea folosită pentru a se scuza libertinajul moral .5).apostol este mai blândă decât condamnarea la moarte. Capitolul șase (1-20) este dedicat de către apostolul corintenilor . va fi desfrânat . Pentru corinteni pedepsirea incestuosului era exemplară: apostolul voia să le arate gravitatea extraordinară a unui astfel de păcat. Numai iudeii apăreau mai rar inculpați în procese publice . spre pieire trupului” ( 5. căci Hristos. printr-o epistolă anterioară. iar morala ca pe un cod impracticabil . sau cu lacomi și hrăpitorii. cât și desfrâul sub toate formele lui de manifestare. Pedeapsa aplicată incestuosului este așadar și sufletească: „ Să dați pe unul ca acela Satanei. De aceea. în mintea și inima corintenilor... că astfel ar trebui să ieșiți în lume.așa încât sediile tribunalelor păgâne erau întotdeuna pline de lume .(5. sau ocărâtor. adăugând la excluderea din Biserică și o pedeapsă trupească. face din fiecare creștin. arătând puterea de germinare a unei bune învățături(Matei 13.imaginea aluatului e folosită fie în sens pozitiv.6). simbolizează astfel izvorul desfrâului.9).Trebuie amintit și faptul că Tiberius Claudius le acordase evreilor dreptlu de a-și duce viața după legile și datinile lor aparate și privilegiul de a-și soluționa neînțelegerile în fața unor tribunale speciale pe lângă fiecare sinagogă.

Sfântul Apostol Pavel redeschide așadar subiectul combaterii desfrâului pornind de la explicarea maximei: „toate îmi sunt permise”. Ne este exclus ca cei care figurau ca reclamanți în aceste procese să fi făcut parte.21) continuând să-i exploateze ca și mai înainte.o regulă generală de comportare față de lumea exterioară . din care antinomiștii din Corint făcuseră..12-12). 26-28) și care se țineau oarecum departe de ei chiar și la agapele creștine(9. interzisese categoric omuciderea. de aceea trupul e destinat nemuririi și nu îi putem da orice întrebuințare.4-6) „Nu știți. O spun spre rușinea voastră.. Tema combaterii desfrâului este reluată de apostol care își propune acum să lămurească în chip deplin pe corinteni asupra adevăratului fond teologic al moralei creștine despre faptele trupului(6. o condamnabilă desconsiderare a demnității creștine. adulterul. oare sunteți voi nevrednici să judecați lucruri atât de mici?” (6. Între stomac și trup este totuși o infinită deosebire. nici sodomiții. În decalog.judecă și aceasta în fața necredincioșilor?!. dar folosirea lor trebuie să se facă ținându-se seama de două condiții: să nu depășim limitele firești ale nevoii de hrană și să nu cădem sub stăpânirea alimentelor prin lăcomie.. amintindu-le din nou. Toate îmi sunt îngăduite dar eu nu voi fi stăpânit de ceva. apostolul interzice categoric rezolvarea litigiilor dintre creștini înaintea judecătorilor păgâni . De asemenea. în Trupul Său tainic și i-a învrednicit de o cinste extraordinară.9-10). Moise. deci. comportamentul lor arată că unii corinteni caită dreptatea în afara Bisericii. printr-o interpretare exagerată. nici furii. Stomacul îndeplinește o lucrare trecătoare. alimentele sunt îngăduite creștinului. nici adulterii. El rostise acest cuvânt ca să rezume un capitol special din cateheza sa și anume: învățătura apostolică despre eliberarea creștinilor de obligativitatea prescripțiilor rituale ale legii iudaice și mozaice. Moise denumise aceste două păcate cu același cuvânt ebraic și le interzisese sub acțiunea acelorași pedepse capitale.. De aceea el precizează adevăratul înțeles al acestei maxime: „Toate îmi sunt îngăduite . Din pricina legăîturii aproape indisolubile dintre desfrânare și idolatrie. viața și libertatea semenilor lor. puneți pe cei nebăgați în seamă din Biserică să vă ajute. nici închinătorii la idoli. 12-20). iar pântecele pentru bucate. se arată lipsa oricărei preocupări duhovnicești.2-3) și arată apoi nevrednicia păgânilor față de cele crești: „ De aveți . prezidate de păgâni. dar Dumnezeu le-a nimicit pe acestea ca și pe acelea”(6. Bucatele sunt pentru pântece. că nedrepții nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu? Nu vă amăgiți: Nici desfrânații. mai cu seamă. o onadmisibilă subapreciere a celor pe care Hristos i-a primit prin Sfânta Taină a Botezului. târându-și frații înaintea tribunalelor. nici bețivii. cerând astfel evreilor să respecte onoarea. deoarece toți creștinii sunt datori să-și ierte unii altora greșelile(5. după înviere. nici malahienii. procesele creștinilor din Corint în fața tribunalelor păgâne denotă lipsa unei convertiri sincere și profunde. el așezase desfrânarea în rând cu idolatria și decretase pedepse exemplare atât pentru crimele împotriva adevăratului cult. nici lacomii. căci oamnenii nu vor mai avea nici un fel de nevoințe trupești. Apostolul încheie procesul prin versetul unsprezece.” (6. legată numai de viața aceasta pământească. și îndeosebi despre anularea regulilor cu privire la interzicerea unor alimente socotite necurate de iudei. furtul. Trupul face parte integrantă din însăși ființa noastră și colaborează cu sufletul în actul mântuirii . oare. Nu în ultimul rând. Așadar. prin acestea. dintre corintenii bogați care mai păstraseră după convertire un oarecare dispreț pentru creștinii recrutați dintre oamenii săraci și necăjiți (1. corintenii îngrijindu-șe mai mult de agonisirea bunurilor materiale decât de ajutorarea fraților de aceeași credință. Folosirea alimentelor este îngăduiă cu unele excepții. nici răpitorii nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu”(6.7). judecăți lumești. a familiei și a societății. nici batjocoritorii. Pentru aceasta. el afirmă întâi demnitatea creștinilor în cele lumești: „Și dacă lumea este judecată de voi. cât și pentru crimele împotriva persoanelor. În viața viitoare.” Așadar. dar nu toate îmi sunt de folos. Stomacul aparține și slujește trupului. Din această cauză.păcatele și experiențele câtorva dintre ei de dinainte de convertire sunt incompatibile cu demnitatea creștină și cu voia lui Dumnezeu . În Levitic și Deuteronom. cu un scurt apel la conștiința morală a corintenilor. . sperjurul și exploatarea muncii altora. funcția lui nu va mai exista.

nicicu sufletul. membre ale trupului tainic al lui Hristos. nici cu trupul. c) Desfrânarea este un act de profanare a templului Sfântului Duh. a) Desfrânarea este un act de nedreptate față de Dumnezeu Tatăl. care își trage viața din comuniunea cu Hristos. însă nu are dreptul să se folosească de trupul său pentru desfrânare. față de Dumnezeu Fiul.. și Domnul este pentru trup. ci ne-a eliberat însuși Dumnezeu. Ca atare. trupul nostru devine.Căci cu un preț ați fost cumpărați! Slăviți-l dar pe Dumnezeu în trupul vostru și în Duhul vostru care sunt ale lui Dumnezeu”(6. Acesta a plătit pentru noi preț de răscumpărare și ne-a redat libertatea. sub nicio formă și nicio împrejurare. Căderea noastră trupească în faptele de desfrânare rupe legătura care ne unește cu Hristos și pe care am făgăduit-o a o păstra cu sfințenie până la moarte. un sacrilegiu. din trei motive religioase de o importanță covârșitoare . amândouă aparțin lui Dumnezeu: „Trupul însă nu este pentru desfrânare ci pentru Domnul.desfrânarea este oprită cu nicio excepție.15) . ca și sufletul. Noi toți am fost răscumpărați prin jertfa lui Hristos. Faptele de desfrânare sexuală se execută chiar în trupul nostru.. în măsură cuviincioasă. iar roadele acestei jertfe ni se transmit prin harul Sfântului Duh. Până la botez toți am fost vânduți ca robi păcatului și morții.18-19) . prin jertfa Fiului Său.13. Orice creștin are dreprul să se folosească. un singur trup.. de orice fel de bucate. un templu în care sălășluiește Duhul Sfânt. al căror obiect se află în afară de trup..(6. Nu avem dreptul să facem tot ce vrem. Sau nu știți că trupul nostru este templu al Duhului Sfânt?. care servește și ca instrument și ca obiect în săvârșirea păcatului. păcătuiește în trupul său. De aceea ele sunt mai grave decât alte păcate. De aceea Sfântul Pavel spune: „Nu știți oare că trupurile voastre sunt mădulare ale lui Hristos? Voi lua deci mădularele lui Hristos. le voi face mădulare desfrânate? Nicidecum!”(6. dar cel ce se desfrânează. Prin harul divin.20) b) Desfrânarea este un act de trădare. Noi toți am devenit . Prin Sfintele Taine. alcătuim o singură Biserică.. un vas care primește harul divin. Din această robie nu ne-am îndreptat singuri.prin botez.