Capitolul I.

PIAŢA TITLURILOR FINANCIARE
1. Piaţa de capital. Descriere, trăsături specifice
1.1. Conceptul de piaţă de capital Piaţa de capital realizează legătura între emitenţii hârtiilor de valoare şi investitorii individuali şi instituţionali. Totalitatea relaţiilor dintre diferitele categorii privind circulaţia şi fructificarea capitalurilor formează pieţele de capital. Potrivit celei mai acceptate delimitări a structurii pieţelor de capital distingem: - piaţa capitalurilor sau piaţa financiară; - piaţa monetară; - piaţa valutară. În cadrul pieţei capitalurilor obiectul tranzacţiilor îl constituie activele financiare pe termen mediu şi lung. Cererea de fonduri pe termen mediu şi lung provine de la următoarele categorii: - statul şi autorităţile locale care emit obligaţiuni pe piaţa de capital în vederea finanţării deficitului bugetar sau a diferitelor cheltuieli; - societăţile comerciale cu capital de stat sau cu capital privat care se manifestă pe piaţa de capital în momentul constituirii sau dezvoltării acestora, prin emisiunea de acţiuni sau de obligaţiuni pentru finanţarea capitalului de împrumut; - băncile şi societăţile financiare care intervin pe această piaţă pentru finanţarea activităţii proprii dar mai ales pentru asigurarea lichidităţii primare. Oferta de fonduri pe termen lung provine din economisire. Agenţii economici posesori de economii au două posibilităţi de plasarea a capitalurilor: - prin depunerea la bănci şi constituirea de active bancare; - prin plasarea directă sub forma investiţiilor reale (maşini, utilaje, echipamente, instalaţii) sau sub formă de titluri financiare; Investitorii, deci cei care participă cu fonduri pe piaţa de capital, se împart în două grupe: individuali respectiv persoane fizice sau juridice care realizează tranzacţii modeste, de volum mic; - instituţionali care operează cu un volum mare de titluri financiare. Aici se includ: băncile, societăţile de investiţii, societăţile de asigurare şi reasigurare. Piaţa monetară cuprinde tranzacţiile cu active financiare pe termen scurt (max. 1 an), de către societăţile financiare. Instrumentele tranzacţionate cuprind: - depozite bancare la vedere şi la termen ale persoanelor fizice sau juridice; - bilete la ordin: cambii, cecuri, certificate de depozit; - alte titluri mobiliare pe termen scurt. Piaţa monetară la rândul ei cuprinde: - piaţa monetară clasică;

Sunt pieţe independente şi cu canale de comunicaţie restrânse cu cele ale pieţei monetare propriu-zise de aici şi denumirea de pieţe paralele.piaţa eurodevizelor ce include creanţele exprimate în valută ale unei ţări utilizate în afara graniţelor naţionale de către nerezidenţi. . Pe piaţa monetară clasică au loc următoarele categorii de operaţiuni: .piaţa ipotecară în legătură cu constituirea resurselor şi utilizarea creditelor ipotecare. . cât şi ofertă. piaţa creditului între firme. în funcţie de suprapunerea preţurilor la ordinele primite de a cumpăra sau vinde a anumită valoare mobiliară. procedurile de tranzacţionare utilizate. o acţiune comună nu promite nici o plată periodică.piaţa obligaţiunilor . . cum sunt: tipul valorilor mobiliare tranzacţionate. Tranzacţiile se realizează la acele preţuri pentru care există atât cerere.mobilizarea disponibilităţilor monetare de la întreprinderi şi persoane fizice şi dirijarea acestora către instituţiile de credit pe de o parte iar pe de altă parte acordarea de credite de către bănci firmelor sau persoanelor. Termenele de acordare a acestor credite sunt de 24 de ore sau mai mari în funcţie de necesităţi. Piaţa este impersonală. nu cunosc identitatea celeilalte părţi. ci conferă doar un drept rezidual asupra veniturilor emitentului. băncile comerciale şi cele de emisiune din diverse ţări pentru astfel de operaţiuni. Piaţa valutară cuprinde fluxurile de capital din şi înspre interior. Cumpărătorii şi vânzătorii nu tranzacţionează unul cu celălalt şi în general. factoring.piaţa în care tranzacţionarea este condusă de o parte terţă.piaţa secundară .pieţele paralele. Spre deosebire de obligaţiune. Acestea cuprind: .băncile îşi împrumută una alteia sumele necesare pentru echilibrarea raporturilor interbancare zilnice provenind din operaţiuni reciproce. localizarea fizică a pieţei. . Participanţii sunt băncile autorizate în operaţiuni valutare ale fiecărei ţări. Pieţele paralele au apărut după cel de-al doilea război mondial.piaţa pe care sunt negociate pentru prima oară emisiunile noi de valori mobiliare. Aceasta reprezintă o formă de dezintermediere care asigură totodată şi un randament mai ridicat al participanţilor. mari societăţi transnaţionale.piaţa pentru acţiuni comune şi preferenţiale aparţinând întreprinderilor private..Piaţa de licitaţie .este piaţa pentru instrumente de orice fel. Resursele provin de la: exportatori în general.piaţa acţiunilor . . care permite plăţi periodice ale cuponului şi rambursarea sumei împrumutate la scadenţă şi care are prioritate asupra veniturilor emitentului. Beneficiari mai pot fi familiile pentru construcţia de locuinţe sau bunuri de consum. Pieţele de capital pot fi grupate în funcţie de anumita caracteristici. .piaţa pe care sunt tranzacţionate valori mobiliare aflate deja în circulaţie. . . Destinaţia acestor sume este constituită de satisfacerea necesităţilor curente legate de finanţarea cheltuielilor de producţie sau pentru circulaţia mărfurilor.piaţa societăţilor financiare specializate pe operaţiuni de leasing. Persoana care tranzacţionează este un agent de piaţă. Grupând aceste criterii distingem: piaţa primară .

o anumită valoare mobiliară. Contractul este executat la opţiunea deţinătorului. Piaţa financiară prin natura sa este o piaţă deschisă. Astfel piaţa financiară asigură o relaţie directă între deţinătorul şi utilizatorul de fonduri şi se prezintă ca un mecanism de legătură între investitori şi emitenţi. iar tranzacţiile cu valori mobiliare au caracter public.Piaţa opţiunilor (options) este piaţa în care se tranzacţionează valori mobiliare pentru livrare viitoare condiţionată. prin negociere. . putând fi păstrat chiar până la scadenţă. în sensul că plasamentul este efectuat în marea masă a investitorilor.piaţa în care cumpărătorii şi vânzătorii negociază între ei preţul şi volumul valorilor mobiliare. se numeşte contract forward. Este o piaţă specifică acţiunilor. . Funcţionează într-un sediu cu o localizare fizică centrală unde tranzacţionarea se realizează în general prin licitaţie. în funcţie de tipul valorii mobiliare.Piaţa de negocieri .O opţiune call permite deţinătorului să cumpere o anumită valoare mobiliară.Piaţă organizată .rentabilitatea aceasta însemnând un grad cât mai ridicat de valorificare al capitalurilor. fie prin intermediul unui broker sau dealer. înainte de o anumită scadenţă. Prin intermediul primului segment al acesteia . a căror decizie de investire vizează. fie direct. Această piaţă permite transformarea directă a economiilor în resurse pe termen lung. Cele mai des întâlnite tipuri de contracte de opţiuni sunt: opţiunile call (de cumpărare) şi opţiunile put (de vânzare).Piaţa contractelor la termen (futures) este piaţa pe care valorile mobiliare se tranzacţionează pentru livrare şi plată viitoare. telex sau computer. . este o piaţă prin telefon. Instrumentul tranzacţionat este numit contract la termen. Piaţa financiară asigură negocierea valorilor mobiliare şi serveşte schimbului de active financiare. Valorile mobiliare ce fac obiectul contractului pot fi deja în circulaţie sau pot fi emise înainte de scadenţa contractului..Piaţa la vedere este piaţa pe care valorile mobiliare sunt tranzacţionate pentru livrare şi plată imediată.lichiditatea deci posibilitatea de transformare rapidă în bani. de care vor .constituie un circuit de finanţare specializat. Contractul de opţiuni nu este obligatoriu a fi executat. aceasta însemnând o variaţie de la o zi la o săptămână. Instrumentul tranzacţionat este numit contract pe opţiuni. Deoarece tranzacţiile au loc în mai multe locuri. . Dacă un contract la termen este tranzacţionat la ghişeu. 1. Este uneori numită piaţă în numerar. la un anumit preţ şi un anumit moment. .piaţa localizată la birourile brokerilor.2. către emitentul opţiunii.piaţa cu reguli de tranzacţionare fixate. de la vânzătorul sau emitentul opţiunii. dealerilor şi emitenţilor de valori mobiliare secundare. . O opţiune de vânzare permite deţinătorului să vândă.piaţa primară . Structura pieţei de capital. Este o piaţă specifică oligaţiunilor. în principal două obiective: . la un anumit preţ. cum sunt băncile comerciale sau societăţile de asigurări.Piaţa la ghişeu .

un local numit Hotel de Bourses.3. Van der Busen. în orice moment. agenţii economici. în conformitate cu un regulament cunoscut. 1. Investitorii au posibilitatea de a negocia. argint. platină) precum şi hârtii de valoare. corectitudine şi transparenţă. întreprinderile publice şi cele private. Cel mai frecvent termenul de bursă desemnează o instituţie a economiei de piaţă care se bucură de interes în lumea afacerilor. bănci. în holul căruia se negociau metale preţioase (aur. Piaţa secundară asigură prin intermediul bursei de valori mobiliare şi a pieţelor extrabursiere. . Denumirea instituţiei se pare că vine de la numele unei vechi familii de hangii. Fiecare . bănci comerciale. în condiţii de exactitate. generate de emitenţi. Prin intermediul pieţei primare. acesta s-a realizat prin concentrarea ordinelor de vânzare şi cumpărare într-un spaţiu special amenajat denumit sală de negociere a bursei. în calitatea lor de solicitatori de capitaluri. Participanţii pe piaţa primară. În mod tradiţional. acţiunile şi obligaţiunile deţinute în portofoliu sau pot cumpăra noi valori mobiliare. Privite prin prisma conţinutului activităţii. contractarea şi executarea contractelor în mod deschis.beneficia colectivităţile publice sau private.intermediarii: societăţi de valori mobiliare. societăţi de asigurare. se pun în evidenţă mişcările de capitaluri dintr-o economie. atât buna funcţionare a pieţei primare. Bursa se prezintă ca o instituţie care dispune de spaţii pentru tranzacţii unde se concentrează cererea şi oferta de valori mobiliare. realizându-se negocierea. case de economii. Piaţa primară are deci rolul de a transforma activele financiare pe termen scurt în capitaluri pe termen lung.solicitanţii de capital: statul şi colectivităţile locale. mărfuri sau valori mobiliare. bursele de valori mobiliare reprezintă segmentul cel mai important al pieţei secundare de capital. Pe piaţa primară se emit valori mobiliare ce conferă anumite drepturi posesorilor lor. Bursa de valori.ofertanţii de capital: persoane particulare. după o procedură specială. în Flandra Belgia de azi. în cadrul căreia se vând şi se cumpără valori mobiliare nou emise sunt: . care a înfiinţat la Bruges. În această incintă se efectuează tranzacţiile de către un personal specializat. exclusiv în cadrul acestui mecanism. Piaţa secundară concentrează cererea şi oferta derivată manifestată după constituirea piaţa valorilor mobiliare. cât şi lichiditatea şi mobilitatea economiilor. Acest mod de organizare a activităţii bursiere presupune centralizarea tranzacţiilor prin intermediul unui mecanism care asigură accesul direct şi continuu al clienţilor la informaţiile de piaţă şi la efectuarea operaţiunilor. societăţi de investiţii financiare care prin reţeaua proprie asigură vânzarea titlurilor. în măsura în care asigură un cadru organizat pentru realizarea tranzacţiilor şi un sistem de principii şi norme care să garanteze încheierea şi executarea contractelor. deci celor care au calitatea de furnizori de fonduri. Ea permite finanţarea agenţilor economici. Bursa este o piaţă pe care se oferă şi se desfac. .

Prin tradiţie.tranzacţie este generată de interesele vânzătorilor şi cumpărătorilor şi la rândul ei produce efecte asupra cursului valorilor mobiliare. Caracteristicile pieţei extrabursiere Spre deosebire de bursa de valori. Principalul rol al bursei îl constituie. Bursa asigură o circulaţie liberă şi internă a anumitor valori mobiliare. aşadar. starea economiei naţionale în cadrul căreia funcţionează bursa la un moment dat. iar accesul în sistem este simplu. Funcţiile bursei de valori mobiliare sunt: . ce se caracterizează printr-o funcţionare centralizată. Bursele specializate mijlocesc tranzacţii numai cu mărfuri sau numai cu hârtii de valoare. În cadrul burselor generale se tranzacţionează o gamă variată de mărfuri sau hârtii de valoare. piaţa extrabursieră este o piaţă de negocieri. cât şi de factori externi. Numărul societăţilor listate pe piaţa OTC este mare. Celelalte având dimensiuni mai mici. Activitatea pe piaţa bursieră este urmărită prin intermediul cursului valorilor mobiliare şi indicelui bursier.efectuarea tranzacţiilor cu valori mobiliare în conformitate cu ordinele adresate de clienţi.concentrarea cererii şi ofertei de valori mobiliare pe o anumită piaţă la un moment dat. se tranzacţionează pe o piaţă difuză. Rolul bursei este complex.urmărirea sistematică a cursului valorilor mobiliare înregistrate la cota bursei. Ea pune în evidenţă. ce preia în mare măsură tehnicile de tranzacţionare şi exigenţe bursiere. Cel mai relevant exemplu de piaţă OTC este piaţa Nasdaq din SUA. societăţile puternice cu o îndelungată activitate şi o performanţă notabilă sunt listate la bursă. Bursa este sensibilă la toate evenimentele de ordin economic. nelocalizată într-un anumit sediu. . Se poate concluziona deci că bursa este cea care asigură lichiditatea şi mobilitatea capitalurilor. agenţii economici care şi-au plasat capitalurile pe piaţa primară pot reintra în posesia capitalurilor. Piaţa extrabursieră este denumită generic „Over the Counter”(OTC) sau piaţă „la ghişeu”. efectuarea de tranzacţii cu hârtii de valoare emise de agenţii economici şi plasate de agenţii de schimb. într-o anumită perspectivă. În funcţie de varietatea tranzacţiilor pe care le mijlocesc. . Aceşti indicatori sunt consideraţi barometre ale stării economice din ţara respectivă. Piaţa extrabursieră. social. politic. Prin intermediul bursei. înainte de scadenţă. interes motivat de competitivitatea economică şi financiară a emitentului. ci concretizată prin ghişeele societăţilor de intermediere. reflectarea conjuncturii economice. acestea punând fi comercializate datorită caracterului lor negociabil. unde confruntarea cererii cu oferta se realizează prin intermediul unui mare număr de comercianţi de titluri. bursele pot fi generale şi specializate. ca şi valoarea de piaţă a titlului respectiv.4. determinată atât de factori specifici pieţei în cauză. tranzacţionarea se face de la distanţă. . 1. Piaţa OTC este o piaţă electronică. din sediile societăţilor de intermediere. financiar-monetar.

ea îşi consultă terminalul pentru a identifica firma market-maker cu cel mai bun preţ şi telefonează acelei firme pentru a executa ordinul. Dacă firma respectivă este market-maker pe acel titlu. obţinând un „spread” (diferenţa dintre preţul de vânzare şi cel de cumpărare) în calitate de dealer. ea va percepe un comision. ordinul fiind preluat de un agent bursier al firmei (trader). când se obligă să cumpere/vândă un anumit volum de titluri la preţurile ask şi bid afişate. În acest caz. încheierea contractului. Firma market-maker poate prezenta preţurile sale în două moduri: . Tranzacţiile pe piaţa Nasdaq se desfăşoară astfel: investitorul dă ordin de vânzare/cumpărare de titluri unei firme broker/dealer. pentru că acţionează ca broker. cotaţiile tuturor firmelor „market-maker”. pe propriile terminale. Firmele de brokeri introduc. preţurile cotate în „foile roz” (pink sheets) ale Biroului Naţional de Cotaţii (National Quotation Bureu-NBQ) au acest caracter. Dacă firma broker-dealer nu are calitatea de market-dealer sau nu este dispusă să încheie tranzacţia în cont propriu.ca o cotaţie facultativă (subject quote). prin terminalele lor. în orice moment. ea poate să încheie tranzacţia. cotaţiile ferme se obţin numai prin contact direct cu firma maker. pentru toate titlurile introduse în Nasdaq. când preţurile urmează să fie confirmate de către market-maker.ca o cotaţie fermă (bids/offers). .Sistemul Nasdaq este o reţea de comunicaţii între comercianţii (dealerii) şi următoarele faze: ordinul dat de client-direct sau printr-un broker . comunicarea de către acesta din urmă a cotaţiilor „ask-bird”. preţurile pe care le cotează.unui comerciant de titluri care „face piaţa”(market maker). executând ordinul pe cont propriu la cotaţiile afişate pe terminale. astfel încât dealerii şi brokerii integraţi în sistem pot vedea. .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful