NOTE DE CURS Organizarea sistemului judiciar Lector univ.dr.Tr.Briciu C. PARTEA I JUSTITIA Accepţiunile noţiunii de justiţie.

Justiţia în raporturile sale cu celelalte puteri ale statului. Accepţiunile noţiunii de justiţie. Noţiunea de justiţie1 are mai multe sensuri, două dintre acestea fiind legate în mod direct de studiul organizării judiciare: a. într-o primă accepţiune, justiţia este o funcţie, funcţia de a judeca, de a decide asupra conflictelor ivite între diferitele subiecte de drept prin aplicarea legii. În acest sens se spune că judecătorul înfăptuieşte justiţia. Într-o astfel de viziune, justiţia este o prerogativă suverană care aparţine statului. b. Într-o a doua accepţiune, mai restrânsă, prin justiţie se înţelege ansamblul instituţiilor prin a căror mijlocire se poate exercita funcţia judiciară: instanţe judecătoreşti, magistraţi, auxiliari sau parteneri ai justiţiei etc.. Din această perspectivă, justiţia este un serviciu public al statului deoarece corespunde unei activităţi organizate, finanţate, reglate şi ale cărei rezultate sunt asumate de stat. În termeni administrativi, justiţia reprezintă unul din serviciile publice ale statului, care trebuie să asigure protecţia juridică a justiţiabililor, totodată ( prin excepţie de la regula autorităţii ierarhice aplicabile în cazul serviciilor publice ) asigurând şi independenţa magistraţilor. Justiţia în raport cu celelalte puteri ale statului. Constituţia României reglementează în în mod expres chiar în art.1 principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat iar consecvenţa în acest principiu rezultă şi din interpretarea corelată a textelor constituţionale relative la reglementarea atribuţiilor ce revin diferitelor autorităţi publice. Separaţia rigidă a puterilor statului poate conduce la disfuncţionalităţi în activitatea organelor care exercită funcţiile legislativă, executivă şi judecătorească. Necesitatea colaborării între instituţiile statului ce asigură exerciţiul puterilor precum şi apariţia unor instituţii la graniţa dintre cele trei puteri a condus la remodelarea principiului separaţiei puterilor în stat şi la evoluţia acestuia într-un sistem al echilibrului între puteri, care permite implicări reciproce ale unor instituţii în sfera altora, implicări ce se caracterizează prin colaborare şi control. Cu ocazia revizuirii Constituţiei în anul 2003 s-a consacrat expres2 principiul separaţiei puterilor în stat dar s-a menţionat şi necesitatea asigurării unui echilibru între acestea, care să asigure funcţionalitatea instituţiilor. Aşa cum s-a arătat adeseori în literatura de specialitate, principiul separaţiei puterilor în stat nu presupune izolarea activităţii organelor cărora le este delegată exercitarea celor trei funcţii. Statul este unul singur iar evitarea unei blocări a activităţii acestuia impune colaborarea între puteri. Voi arăta în cele ce urmează influenţele pe care organele ce exercită puterile în stat le au una asupra alteia, păstrând fiecare propria independenţa. Discuţia despre echilibrul puterilor în stat este astăzi de mare actualitate, deoarece în ultima perioadă au fost înregistrate tendinţe clare ale fiecăreia dintre cele trei puteri de a depăşi limitele atribuţiilor stabilite la nivel constituţional şi a efectua imixtiuni în sfera celorlalte. Sper ca aceste tendinţe să fie numai efectul unui moment mai dificil prin care trece societatea românească şi că democraţia românească nu va prezenta caracteristica ca echilibrul puterilor să se transforme într-o luptă neîntreruptă între puteri
Cele două înţelesuri date noţiunii de justiţie, unii autori desemnează prin noţiunea de jurisdicţie. Argumentarea unei atare tirminologii este explicată prin etimologia cuvântului care provine din limba latină, de la jurisdictio, cuvânt compus din jus ( drept ) şi dicere ( a spune ), ceea ce înseamnă a spune dreptul. Diferenţa este numai de natură terminologică, altfel conţinutul noţiunilor fiind acelaşi şi în accepţiunea acestor autori – E.Herovanu, Principiile, p.304, I.Leş, Instituţii judiciare contemporane, Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2007, p.1. Am preferat terminologia de justiţie în locul celei de jurisdicţie pentru a nu se confunda sensurile ce interesează organizarea sistemului judiciar cu alte accepţiuni folosite în literatura juridică pentru cuvântul jurisdicţie: determinarea teritorială a competenţei unui organ cu activitatea jurisdicţională. Pentru aceeaşi terminologie a se vedea, V.M. Ciobanu, Tratat teoretic şi practice de procedură civilă Ed.Naţional, Bucureşti, 1996, vol.I. p.32. 2 Principiul separaţiei puterilor în stat a fost consacrat şi în forma iniţială a Constituţiei din 1991 însă el nu era prevăzut expresis verbis ci rezulta din modul în care legea fundamentală reglementa autorităţile publice şi competenţele acestora – D.C.C. nr.27/1993, publicată în n Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 1993, D.C.C. nr.9/1994.publicată în Monitorul Oicial al României, Partea I, nr.326 din 1994. A se vedea şi I.Muraru, S.Tănăsescu, op.cit., p.16.
1

1

pentru întâietate. Prezentând sumar specificul şi limitele puterii judecătoreşti şi raporturile acesteia cu celelalte două puteri ale statului voi încerca să arăt şi faptul că incoerenţa legislativă şi în activitatea executivului obligă de cele mai multe ori puterea judecătorească să facă incursiuni spre limitele constituţionale ale atribuţiilor sale, incursiuni care ar putea fi catalogate uneori ca exces de putere. Secţiunea 1. Puterea judecătorească şi puterea legislativă. Caracteristic puterii judecătoreşti este că aceasta se pronunţă pe cale de reglementare, edictând reguli generale şi abstracte. Judecătorul realizează o aplicare concretă a legii în scopul soluţionării unui litigiu determinat. Legiuitorul acţionează de o manieră diferită, edictând norme cu caracter general şi abstract care nu sunt menite să reglementeze caazuri particulare ci raporturi şi situaţii viitoare nedeterminate. Echilibrul dintre cele două puteri se poate sintetiza în aceea că puterea judecătorească nu poate interveni in mod direct asupra puterii legislative iar aceasta din urmă nu poate interveni în activitatea de judecată. Supunerea judecătorului faţă de lege este un principiu fundamental în funcţionarea puterilor în stat. Judecătorul nu poate împiedica aplicarea legii şi nu o poate modifica chiar dacă concepţiile sale juridice îl conduc către ale soluţii decât cele impuse de legiuitor. În acest sens, art.124 din Constituţie prevede că justiţia se înfăptuieşte în numele legii şi judecătorii se supun numai legii3. La prima facia, raportul dintre cele două puteri nu ridică probleme sub aspectul delimitării atribuţiilor acestora. Totuşi ce va face judecătorul dacă va constata că legea nu reglementează o situaţie care s-a invit în practică şi soluţionarea căreia este învestit ori apreciază că legea nu este în acord cu prevederile constituţionale sau cum se cerifică caracteristica activităţii judiciare de a se pronunţa la speţă atunci când Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie stabileşte în general şi cu caracter obligatioriu pentru toate instanţele modul în care trebuie interpretat un text legal ? Câteva precizări sunt necesare pentru a marca mai bine limitele puterii judecătoreşti în raport cu puterea legislativă, încălcarea acestor limite reprezentând un exces de putere4 din partea judecătorului: a. În acest sens, art.4 C.civ. prevede că judecătorul nu se poate pronunţa prin dispoziţii generale sau pe cale de reglementare. Au fost însă semnalate cazuri în care chiar legiuitiorul a fost acela care, printr-o lege lacunară, a pus pe judecători în faţa dilemei de a refuza judecata sau de a da o anume reglementare unei situaţii tratată de către legiuitor de o modalitate ambiguă. Astfel, prin decizia Curţii Constituţionale nr.189/20065 s-a declarat necostituţionalitatea art.20 alin.1 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ6 Curtea Constituţională apreciind că textul legal era acela care îi punea pe judecători în situaţia să adauge la lege, prin stabilirea cazurilor, condiţiilor şi părţilor faţă de care termenul de recurs în care poate fi atacată hotărârea primei instanţe curge de la pronunţare sau de la comunicare. Curtea a apreciat că redactarea textului legal constrânge judecătorul să stabilească el însuşi, pe cale jurisprudenţială în afara legii, substituindu-se legiuitorului relulile necesare pentru a se pronunţa asupra recursului. b. Judecătorul nu poate să refuze aplicarea legii pe motivul că aceasta ar fi imperfectă. Art.3 C.civ. sancţionează penal, pentru denegare de dreptate7, judecătorul care refuză judecata pe motiv că legea nu reglementează un anumit aspect sau pe motiv că este neîndestulatoare sau întunecată. În aceste cazuri judecătorul trebuie să facă apel la normele generale din materia respectivă iar în cazul în care nici acestea nu există, la principiile de drept, analogia cu alte situaţii asemănătoare sau chair analogia dreptului.

Era consacrată şi formularea conform căreia judecătorii se supun propriei constiiţe şi legii. Am arătat că uneori constiinţa judecătorului ar putea să intre în contradicţie cu prevederile legale în măsura în care ar considera că legea este injustă sau inechitabilă. Judecătorul nu poate însă ignora un text legal pentru aceste motive, urmând a se supune dispoziţiilor legale indiferent de opinia sa personală în asupra modului în care o situaţie juridică ar fi trebuit reglementată. Numai legea este cea care consacră comportamentul pertsoanelor fizice şi juridice în circuitul civil şi în sfera publică – V.M. Ciobanu, Constituţia, p.1218. 4 Prin exces de putere din partea judecătorului se înţelege depăşirea de către acesta a atribuţiilor conferite prin legi, incursiunea în domeniul altor puteri în dauna ordinii constituţionale – C.Hamangiu, R.Hutschneker, G.Iuliu, op.cit., p 299. În prezent excesul de putere este sancţionat de art.304 pct.4 C.proc.civ., hotărârea judecătoarescă pronunţată în asemenea condiţii fiind supusă casării. A se vedea şi T.Pop, Conţinutul sintagmei ,, depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti ’’, în Dreptul nr.10/1996, p.34-42. 5 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr.307 din 5 aprilie 2006. 6 Art.20 alin.1: ,, Hotărârea pronunţată în prima instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la pronunţare ori de la comunicare. ’’ 7 Pentru sensul noţiunii de denegare de dreptate a se vedea P.Perju, Probleme de drept civil şi procesual civil în practica secţiei civile şi de proprietate intelectuală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în Dreptul nr.7/2007 p.230-232.
3

2

c. d.

e.

Judecătorul este obligat să soluţioneze cauza dedusă judecăţii potrivit legilor aplicabile iar nu potrivit principiului echităţii, în afară de situaţia în care, în materia arbitrajului, părţile ar solicita judecata în echitate8. Judecătorul nu încalcă principiul separaţiei puterilor în stat interpretând legea atunci când ea este obscură sau ambiguă, deoarece face acest lucru tocmai pentru a determina voinţa reală a legiuitorului. Este adevărat că judecătorul nu creează legea, ci numai o aplică la un caz concret dar nu este vorba de o aplicare automată. Judecătorul poate interpreta legea realizând un echilibru între litera şi spiritul acesteia. De cele mai multe ori judecătorul este obligat să interpreteze textul de lege şi să îl adapteze la ipoteze pe care legiuitorul nu şi le-a imaginat dar care au apărut în cazuistica sa. Chiar Curtea Constituţională a admis că legiuitorul poate fi uneori mai restrictiv, obligând pe judecător să fie mai apropiat de lege, dar poate prefera, ţinând seama de diversitatea şi complexitatea relaţiilor sociale, o redactare mai generală a legii, fără a intra în detalii, impunând judecătorului să determine semnificaţia concretă în raport cu datele speţei pe care o soluţionează9. În activitatea de înfăptuire a justiţiei, judecătorul nu este ţinut de precedentele soluţii adoptate de instanţele judecătoreşti în alte speţe similare, soluţia sa urmând a se raporta numai la textele legale aplicabile cauzei. În dreptul nostru, bazat pe tradiţia romano-germanică precedentul judiciar nu reprezintă izvor de drept, motiv pentru care autoritatea ce emană dintr-o jurisprudenţă creată în legătură cu o anumită situaţie juridică nu poate sta la baza motivării unei hotărâri judecătoreşti. Pentru asigurarea unei unităţi de jurisprudenţă pe întreg teritoriul ţării, Înalta Curte de Casaţie are dreptul ca pe calea recursului în interesul legii să stabilească asupra modului de interpretare a legii în cazul unor chestiuni de drept ce au primit soluţii diferite din partea instanţelor judecătoreşti. Dezlegarea dată de Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie asupra problemelor de drept rezolvate este obligatorie pentru toate instanţele judecătoreşti. Această prevedere a condus pe unii autori la ideea că jurisprudenţa ar constitui un izvor subsidiar de drept sau izvor indirect de drept 10. Apreciez că obligativitatea soluţiilor pronunţate de Înalta Curte de Casaţie în Secţii Unite în scopul asigurării unei interpretări unitare a legii în acele cazuri în care instanţele au pronunţat soluţii diferite nu este de natură să conducă la concluzia că jurisprudenţa ar fi izvor de drept şi nici să pună în pericol bazele continentale ale sistemului nostru de drept11. Este de observat în cazul recursului în interesul legii, instanţa supremă nu face decât să interpreteze legea atunci când a fost sesizată că în legătură cu aplicarea acesteia instanţele judecătoreşti au pronunţat soluţii diferite. Instanţa supremă nu intervine asupra legii şi nu efectuează o corectare a acesteia, adică nu dispune contra legem şi nici extra legem. Obligativitatea dezlegării date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în prinvinţa chestiunilor de drept pe calea recursului în interesul legii nu afectează principiul potrivit căruia judecătorii nu sunt ţinut de precedent ci aplică numai legea în fiecare caz în parte. Recursul în interesul legii nu vizează un caz anume ci numai un mod unitar de interpretare a unui text de lege. Judecătorul este ţinut numai de modul de interpretare considerat a fi corect de către judecătorii instanţei supreme dar sunt liberi ca, în raport de acest mod de interpretare, să aprecieze în fiecare caz în parte aplicarea respectivului text legal în funcţie de situaţia de fapt şi de drept ce caracterizează speţa respectivă 12. Recent, pornind de la două decizii date în recursuri în interesul legii de către instanţa supremă13, Curtea Constituţională s-a pronunţat în sensul existenţei unui conflict conflictului juridic de natură constituţională dintre autoritatea

În materia arbitrajului se acceptă că ambele părţi pot stabili în mod expres ca litigiul să fie soluţionat de arbitrii prin apelarea la echitate. Aceasta nu elimină însă aplicare normelor de drept de ordine publică. Despre arbitrajul în echitate a se vedea G.Dănăilă, Procedura arbitrală, Ed.Universul juridic, Bucureşti, 2006, p.38-40.
8

A se vedea V.M.Ciobanu, în Constituţia, p.1225 şi deciziile Curţii Constituţionale citate. Autorul apreciază că deşi judecătorii pot interpreta legea, independenţa lor nu trebuie să degenereze în guvernarea de către judecători, prin substituirea lor Paralamentului. 10 E.Albu, Rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în asigurarea interpretării şi aplicării unitare a legii, în CJ nr.5/2005, p.58 urm. 11 În acelaşi sens a se vedea Curtea Constituţională, decizia nr. 93/2000 publicată în Monitorul Oficial al României nr.444 din 8 septembrie 2000. Curtea a reţinut că deciziile pronunţate în recursuri în interesul legii, chiar dacă sunt obligatorii, nu reprezintă o atribuţie care vizează domeniul legiferării şi nu pot fi cpnsiderate izvor de drept ăn sesnsul obişnuit al acestui concept. 12 Pentru o analiză a implicaţiilor recursului în interesul legii asupra limitelor în care se manifestă puterea judecătorească, a se vedea Cr.E.Alexe, Judecătorul în procesul civil, între rol activ şi arbitrar, Ed.C.H.Beck, Bucureşti, 2008, Vol.I, p.29-39. Autoarea susţine necesitatea unei interpretări unitare a legii în acele ascpecte controversate care generează soluţii diferite în practica instanţelor dar susţine că soluţiile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie în asemenea cazuri să nu aibă character obligatoriu ci să se impună prin forţa argumentelor şi poziţia pe care instanţa supremă o ocupă în cadrul sistemului judecătoresc.
9

3

Judecătorul are dreptul să verifice în mod direct dacă legea română este în concordanţă cu tratatele internaţionale privind drepturi fundamentale ale omului la care România este parte. 50 din O. Cu toate că art. nr. (1) din Legea nr. Aceasta revine în competenţa Curţii Constituţionale. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are competenţa de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti. acest corp profesional ajunge să beneficieze de două ori de spor. să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituţionalitate al acestora. republicată. care ar contraveni atât principiului egalităţii în drepturi. totuşi. (1) din O. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti. 177/2002 şi art. (1). 36/2007 Înalta Curte de Casaţiei şi Justiţie a admis recursul în interesul legii statuând că „Dispoziţiile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. sporurile au fost incluse în indemnizaţia stabilită prin act normativ distinctşi că în prezent. cu respectarea principiului fundamental al separaţiei şi echilibrului puterilor. iar nu şi magistraţii. 83/2000. având în vedere că „A considera că puteau beneficia de dispoziţiile art. S-a aprecita că în exercitarea atribuţiilor prevăzute de articolul 126 alineatul 3 din Constituţie. precum şi persoanele care au îndeplinit funcţia de judecător financiar. prin Decizia nr. instanţelor judecătoreşti. 83/2000 a fost aprobată de Parlamentul României prin Legea nr. 73 alin.. Potrivit art. în cuantumul prevăzut de lege. 42 din O.G. Judecătorul nu poate să se pronunţe în legătură cu constituţionalitatea unui text de lege. I pct. 16 din Constituţia României. s-a constatat că „judecătorii. eventualele lipsuri fiind complinite astfel. procurorii şi ceilalţi magistraţi.G.G. trebuie observat că şi chiar dacă Guvernul nu era abilitat expres să abroge un act normativ. o dată încorporat în indemnizaţie şi a doua oară ca spor distinct. art. 47 din Legea nr. cu referire la art. astfel cum sunt acestea precizate în Titlul III din Constituţia României. 50/1996. 147 alin. nr. nr. 108 alin.U. 334/2001”. procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curţii de Conturi a României beneficiau şi de sporul pentru vechime în muncă. (…) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţele judecătoreşti pot să se pronunţe asupra regularităţii actului de abrogare şi a aplicabilităţii în continuare a normei abrogate în condiţiile precizate mai sus. dă naşterea unui conflict juridic de natură constituţională între respectivele autorităţi. ar însemna să se încalce principiul egalităţii în drepturi. 160/2000 se interpretează în sensul că: judecătorii.G. ci va trimite excepţia Curţii Constituţionale. în caz contrar urmând a Prin Decizia nr. care reglementau acest drept. 33 din Legea nr. solicitarea Preşedintelui României se întemeiază pe ideea că în activitatea de interpretare a legii Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar fi depăşit limitele puterii judecătoreşti şi ar fi creat extra legem un sistem paralel de salarizare şi că orice interpretare care conduce la înfăptuirea competenţelor constituţionale exclusive ce aparţin altei autorităţi publice. prin interpretarea per a contrario a art. nr. în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicţie în recursul cu a cărui soluţionare a fost corect învestită. 126 alin. 83/2000 abroga expres prevederile art. judecătorească. 50/1996 numai salariaţii din categoria personalului auxiliar. pe de o parte.”. (3). consacrat de articolul 1 alineatul 4 din Constituţia României însă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate să instituie. 83/2000. în motivarea deciziei sale. I pct. 50/1996. instanţa nu se poate pronunţa asupra acesteia. 6 alin. 13 4 . precum şi personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică (…) şi după intrarea în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. cu privire la recursul în interesul legii referitor la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. Curtea Constituţională se pronunţă asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele. ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial14. 47 din Legea nr. nr. pe de altă parte. 21/2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. în raport cu prevederile art. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare. 334/2001. Preşedintele României a arătat că .G. reprezentată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Preşedintele României a arătata că trebuie constatat că în cazul magistraţilor. (1) din Constituţia României.” Instanţa Supremă a mai arătat că „(…) verificarea constituţionalităţii şi soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate având ca obiect norme abrogate în prezent revin. cu referire la art. aprobată prin Legea nr.’’ În esenţă.” … „înlăturarea oricărui tratament discriminatoriu.U.d din Constituţie. Ordonanţa Guvernului nr. 32 din O. g. pe această cale. instituit prin art. cât şi dispoziţiilor privind interzicerea discriminării cuprinse în art. magistraţii-asistenţi.G. De asemenea. procurorii. Preşedintele României a mai arătat că argumentul legat de discriminare nu-şi găseşte justificarea obiectivă întrucât între cele două categorii profesionale există mari diferenţe. iar legiuitorul poate să creeze regimuri diferite pentru categoriile profesionale aflate în situaţii diferite. ceea ce ar face incidente dispoziţiile O. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că „prin emiterea O. nr. (1) din Constituţie. 14 Dacă în faţa unei instanţe a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a unei legi ori ordonanţe. încălcânduse astfel dispoziţiile art.” În cererea sa îndreptată Curţii Constituţionale.” În cererea sa îndreptată Curţii Constituţionale.146 lit.f. şi Parlament şi Guvern. 33 alin. 83/2000 au fost depăşite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României.

deşi formatori de opinie. Amnistia conduce la stingerea procesului penal şi chiar a pedepsei pronunţate de instanţa de judecată. dar nu pot fi percheziţionaţi. În plus. obligă la unele precizări. este foarte bine sintetizat în art. În acest context trebuie amintit că nu sunt acceptate nici legile interpretative sau legile de validare în măsura în care prin acestea s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat. respectiv reţinerea. În al doilea rând. conform căruia . Urmărirea şi trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Legislativul nu poate soluţiona aspecte cu caracter litigios intervenite în societate şi nici nu are dreptul să intervină în actul de înfăptuire a justiţiei15. arestarea sau percheziţia.146 pct. Ministrul justiţiei îl va informa neîntârziat pe preşedintele Camerei asupra reţinerii şi percheziţiei.’’ 15 5 . imunitatatea în forma consacrată de Constituţie este regula iar ridicarea imunităţii reprezintă o masura de excepţie iar nu invers. imunitatea stabilită la nivel constituţional nu împiedică activitatea organelor de cercetare sau urmărire penală ci numai măsuri care afectează liberatatea sau inviolabilitatea parlamentarului. În cazul în care Camera sesizată constată că nu există temei pentru reţinere. Avizul dat de Camera Deputaţilor în cazul cererii procurorilor de a începe urmărirea împotriva unui parlamentar17. ceea ce presupune că pentru admiterea ridicării imunităţii trebuie să existe motive serioase iar nu simple bănuieli.. procesele au ca obiect recunoaşterea unor drepturi preexistente sesizării instanţelor. 16. consacrat de Constituţi în art. ea nu modifică şi nici nu suprimă condiţiile de constituire a unei situaţii juridice anterior constituite. De asemenea.b din Constituţie. Aceasta se va raporta va situaţia de drept aplicabilă litigiului fără a se putea folosi de legile intrate în vigoare în cursul procesului astfel că legiuitorul nu va putea să influenţeze soluţiile prin exercitarea propriei atribuţii de legiferare. Deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului. după ascularea lor. În general. astfel încât apariţia unei noi legi în cursul soluţionării litigiului nu ar trebui să aibă influenţă asupra soluţiei judecătorului. legea civilă nu are putere retroactivă. astfel că în situaţia în care puterea judecătorească devine abuzivă. În ultimul rând.. b. în afară de legea contravenţională sau penală mai favorabilă. trebuie menţionat că această imixtiune a fost acceptată în mai multe regimuri cu democraţie consolidată. Deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului. În acest context s-a arătat şi că soluţia revocării măsurii reţinerii de către puterea legiuitoare se înscrie în spiritul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat. va dispune imediat revocarea acestei măsuri. Judecătorul are dreptul să verifice în mod direct concordanţa dintre legea română şi o reglementare europeană care se impune cu precădere. În caz de infracţiune flagrantă. Cu toate acestea discuţiile aprinse pe această temă şi implicarea în aceste discuţii a persoanelor care. Potrivit Constituţiei legile nu retroactivează. Nici procedura de ridicare a imunităţii parlamentare nu implică o cercetare a procesului şi nu constituie un verdict asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei celui implicat.15. febra evenimentelor nu a trecut iar o poziţie tranşantă în legătură cu aceste cazuri ar putea fi catalogată imediat drept atitudine politică.4 din Noul Cod civil. Nu doresc să comentez situaţii concrete ivite în practică deoarece analiza lor chiar şi strict doctrinară ar putea să capete conotaţii de ordin politic. Competenţa de judecată revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. atât societatea civilă cât şi reprezentanţi ai puterii executive afirmând în nenumărate rândurio că Parlamentul se foloseşte de textele ce reglementează imunitatea pentru a proteja pe unii parlamentari de începerea urmării penale împotriva lor. Dacă însă se invoca necostituţionalitatea prevederilor unui tratat sau altor acorduri internaţionale numai Curtea Constituţională este competentă să se pronunţe. legea nouă nu modifică şi nici nu desfiinţează efectele deja produse ale unei situaţii juridice stinse sau aflate în curs de realizare. fiind un instrument exclusiv politic.72 din Constituţia României . deputaţii sau senatorii pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei. În primul rând trebuie recunoscut că avizul cerut Camerei reprezintă un amestec direct şi evident în activitatea judiciară. fiind apreciat că reprezintă o garanţie a exercitării mandatului şi nu un privilegiu al persoanei. invetând Comisiile de achetă parlamentare dau verdicte politice şi nu au nici o semnificaţie de ordin juric sau un caracter obligatoriu pentru părţi sau autorităţi. În al treilea rând.prevala acestea din urmă. 16 Principiul neretroactivităţii legii. ’’ 17 Potrivit art. conform art. nici condiţiile de stingere a unei situaţii juridice anterior stinse. Acest aviz a creat vii dezbateri în ultima perioadă. În mod cu totul excepţional legislativul poate influenţa activitatea de înfăptuire a justiţiei: a. h. sunt total profani în legătură cu ştiinţa dreptului. reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte. rezultatul fiind acela ca pe durata mandatului parlamentarul nu poate fi urmărit penal pentru orice fel de fapte care nu au nicio legătură cu activitatea politică.

În categoria actelor administrative ce sunt supuse cenzurii instanţelor judecătoreşti intră atât actele administrative unilaterale cu caracter individual dar şi actele administrative normative. Teoretic. Reminscenţe au rămas: judecătorii pronunţă hotărârea în numele legii dar punerea ei în executare presupune cel mai adesea învestirea cu formulă executorie care nu este alceva decât un ordin dat în numele Preşedintelui României executorilor judecătoreşti să stăruie în executarea hotărârii şi agenţilor forţei publice să acorde concursul la executarea acesteia. Potrivit art. voi arăta că anumite influenţe indirecte ale executivului sunt imposibil de evitat în stadiul actual al legislaţiei. epidemiilor şi epizootiilor pot fi atacate numai pentru exces de putere. În acest caz. precum şi pentru înlăturarea consecinţelor calamităţilor naturale. Legea nr. aşa cum voi arăta în prezenta lucrare.143-156. Desigur că influenţa în acest mod este indirectă şi desprinsă de o cauză concretă. 20 Prin decizia nr. precum unele hotărâri de guvern sau ordonanţele de guvern19. În privinţa controlului pe care instanţele de contencios administrativ îl exercită asupra ordonanţelor guvernului trebuie precizat că. Nu sunt supuse controlului instanţelor judecătoreşti actele administrative ale autorităţilor publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul în timp ce actele administrative emise pentru aplicarea regimului de război. în Constituţia. Nu este de neglijat influenţa pe care legislativul o are asupra puterii judecătoreşti prin faptul că el este cel organizează în totalitate sistemul judiciar ( cu limitările determinate de principiile cuprinse în Constituţie şi în tratate sau convenţii internaţionale la care România este parte ) şi cel care aprobă bugetul de stat în care este inclusă să suma de urmează a se repartiza instanţelor judecătoreşti. Pe de altă parte. datorită naturii speciale pe care o au ordonanţele guvernamentale de a avea o forţă identică cu cea a legii. 18 19 6 . p. Puterea judecătorească şi puterea executivă. După pronunţarea Curţii Constituţionale. c. deoarece instanţele nu pot să îşi depăşească limitele substituindu-se Curţii Constituţionale în ceea ce priveşte controlul de constituţionalitate a unei legi ori ordonanţe20.infracţiuni flagrante pentru a putea fi arestaţi parlamentarii. al stării de asediu sau celei de urgenţă. Cu toate acestea nu trebuie ignorat faptul că independenţa justiţiei poate fi afectată de factorul material. a. este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim. Aici intervine ceea ce doctrina a desemnat ca fiind marele paradox al judecătorului. În concret însă. anularea actului şi repararea pagubei. urmând a fi completate în cadrul analizei despre independenţa justiţiei şi statutul magistraţilor.52 din Constituţia României persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim. atacarea acestora implică problema constituţionalităţii lor. Raporturile dintre puterea judecătorească şi puterea executivă ridică una dintre cele mai importante şi complexe probleme ale principiului separaţiei puterilor în stat. el fiind chemat să controleze celelalte puteri dar depinzând totodată de ele. A se vedea A. Legea contenciosului administrativ. Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. p. instanţa de contencios administrativ va repune cauza pe rol şi dacă I. aceasta nu implică în niciun caz că activitatea organelor administrative scapă controlului de legalitate şi oportunitate al instanţelor judecătoreşti.Iorgovan. judecătorul nu se poate substitui organului administrativ.9 din Legea contenciosului administrativ nr. suspendând judecata de fond. Dificultăţile îşi au origini istorice deoarece la bază puterea judecătorească ( jurisdictio ) se afla în aceeaşi mână în care se afla şi puterea executivă. dar aşa cum voi arăta.554/2004 privind contenciosul administrativ reglementează condiţiile şi limitele exercitării acestui drept. Câteva repere ale interferenţelor dintre puterea judecătoarescă şi puterea executivă vor fi prezentate. puterea executivă nu poate efectua imixtiuni în activitatea instanţelor judecătoreşti. instanţa de contencios administrativ va sesiza Curtea Constituţională pentru soluţionarea acesteia. Numai cu titlu de exemplu menţionez că puterea judecătorească ar fi lipsită de posibilitatea de a duce misiunea până la captăt dacă nu ar apela la puterea executivă pentr-un a pune în executare hotărârile pronunţate. Administrarea sumei stabilite prin bugetul anual se afce deocamdată de către Ministerul Justiţiei. cele care prives apărarea şi securitatea naţională ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice. printr-un act administrativ sau prin soluţionarea în termenul legal a unei cereri. Totuşi acţiunea în contenciosul administrativ nu poate avea ca obiect principal constatarea neconstituţionalităţii unei ordonanţe sau a unei dispoziţii dintr-o ordonanţă.681. rămânând numai ca buna-credinţă în exercitarea atribuţiilor de către reprezentanţii acestei puteri să ferească justiţia de asemenea influenţe. Instanţele judecătoreşti de contencios administrativ sunt chemate să controleze legalitatea actelor administrative. ca ordonator principal de credit.554/2004 sunt neconstituţionale în măsura în care permit ca acţiunea introdusă la instanţa de contencios administrativ să aibă ca obiect principal constituţionalitatea unei ordonanţe sau unei dispoziţii dintr-o ordonanţă. Parlamentul să aibă pârghia constituţională prin care să stabilească echilibrul în mecanismul statal18. acţiunea în contencios administrativ va fi însoţită de excepţia de neconstituţionalitate a ordonanţei sau a dispoziţiilor din ordonanţă iar după verificarea condiţiilor de procedură privind admisibilitatea excepţiei.660/2007. Secţiunea 2.Muraru.

21 din Constituţia României.G. în Dreptul nr. În acest caz nu se poate afirma că instanţa s-a substituit organului administrativ deoarece nu a emis ea actul ci numai a obligat autoritatea să respecte legea şi să emită actul administrativ pe care. soluţionează cauza în fond iar dacă excepţia de neconstituţionalitate a fost respinsă. În anumite domenii a fost reglementat şi un control jurisdicţional – administrativ23 al actelor administrative. Această poziţie aparte pe care procurorul o ocupă în rândul autorităţilor publice face atribuţiile de control ale ministrului justiţiei să nu conducă la concluzia unei imixtiuni în exerciţiul puterii judecătoreşti24. În niciun caz procurorul nu decide asupra soluţiei în cauză. puşi sub interdicţie.U. 25 Aplicarea textului a fost amânată la 1 ianuarie 2009 prin art. România.304/2004 privind organizarea judecătorească cu începere de la data de 1 ianuarie 2008 dar aplicarea ei a fost ulterior amânată prin ordonanţe ale guvernului astfel că nici în prezent ea nu se aplică 25. 24 Altfel. tribunalelor specializate şi al judecătoriilor de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Recent Consiliul Superior al Magistraturii a înaintat Instanţele pot dispune obligarea la emiterea unei autorizaţii de construire atunci când constată că refuzul primarului nu este justificat.692/1994.cont. al tribunalelor. Este adevărat că ministrul justiţiei exercită un control asupra întregului Minister Public dar din prevederile legii de organizare judecătorească rezultă că acest control nu vizează activitatea parchetelor sub aspectul urmăririlor penale sau soluţiilor adoptate de aceştia ci numai eficienţa managerială. se finalizează printr-un act care poate fi atacat în faţa instanţelor judecătoreşti de contencios administrativ.50. 22 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a arătat că instanţa se substituie organului administrativ şi depăşeşte limitele puterii judecătoreşti numai atunci când emite chiar ea actul administrativ sau pronunţă o hotărâre care să ţină loc de act administrativ. Totuşi potrivit art. având totodată autonomie decizională. ministrul justiţiei având calitatea de ordonator principal de credite. Legea contenciosului administrativ. Executivul nu are mijloace legale de a se interpune în activitatea de judecată. instanţele pot obliga organele administraţiei publice să efectueze un act administrativ în forma dictată de instanţe şi să aplice daune împotriva reprezentantului organului administrativ care nu se conformează21. publicată în Monitorul Oficial al României. al tribunalelor.69 alin. în C. nr. p.adm.J. s. va respinge acţiunea ca inadmisibilă. efectuarea actelor de urmărire penală. modul în care procurorii îşi îndeplinesc atribuţiile de serviciu şi în care se desfăşoară raporturile de serviciu cu justiţiabilii şi cu celelalte persoane implicate în lucrările de competenţa parchetelor ( art. acest drept al instanţelor este indispensabil pentru realizarea unui control complet împotriva eventualelor abuzuri ale administraţiei care s-ar putea prevala de dreptul lor de a aprecia asupra oportunităţii adoptării unor măsuri pentru a ascunde abuzul. bugetul curţilor de apel. Ed..1 din Constituţie prevede că procurorii îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea ministrului justiţiei.. Activitatea lor nu constă în înfăptuirea justiţiei. Fără a se considera că îşi depăşesc sfera de exerciţiu a puterii judecătoreşti. Aşa cum voi arăta. accesul la justiţie fiind asigurat şi în acest caz – art. Astfel. Atunci când instanţele obliga administraţia la emiterea unui anume act nu se poate aprecia că şi-au depăşit limitele puterii judecătoreşti22. 21 Pentru criterii de delimitare a actului administrativ de actul administrativ – jurisdicţional.80-84. 2 din Legea nr. acest atribut fiind rezervat exclusiv judecătorului. În cadrul controlului exercitat asupra actelor administrative instanţele judecătoreşti pot dispune suspendarea actului adminsitrativ pe durata judecăţii şi anularea acestuia. Curtea Europeană pentru Drepturile Omului s-a pronunţat că procurorii românii nu îndeplinesc cerinţa de independenţă faţă de executiv. a se vedea A.Iorgovan. b. Destul de controversat. deşi magistraţi. adică soluţionarea unor conflicte ivite între cetăţeni sau între aceştia şi autorităţi ori sancţionarea faptelor penale prin pronunţarea unor hotărâri obligatorii.excepţia de neconstituţionalitate a fost admisă. p. Bucureşti. nr.100/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei. al tribunalelor specializate şi al judecătoriilor este gestionat de Ministerul Justiţiei. relativă dependenţă ’’ a autorităţii judecătoreşti faţă de executiv ce decurge din faptul că activitatea instanţelor judecătoreşti şi a parchetelor este finanţată de la bugetul de stat.132 alin. c. nr. atacarea hotărârilor nelegale iar în materie penală. de natură să diminueze dependenţa financiară a instanţelor faţă de puterea executivă şi care întâzie să fie pusă în aplicare o reprezintă preluarea gestiunii bugetului curţilor de apel. dispăruţi. Universul juridic. în mod abuziv îl refuză. se vorbeşte despre o . Pe de altă parte existenţa unui control din partea ministrului justiţiei sub aspectele arătate nu poate fi apreciată ca o imixtiune a executivului în exerciţiul puterii judecătoreşti deoarece procurorii. nu fac parte din puterea judecătorească. control efectuat nu de către judecători ci de diferite comisii înfiinţate în cadrul ministerelor. 2008. Această măsură binevenită pentru echilibrarea raportului dintre puteri a fost prevăzută în art.V al O.6/2007. Cauza Dumitru Popescu c.68 urm. Întradevăr o măsură preconizată. p. specificul activităţii procurorilor constă în apărarea ordinii de drept prin introducerea de acţiuni în folosul celor aflaţi în situaţii speciale precum minori.12/1995.136 din Legea nr. În legătură cu controlul jurisdicţional – administrativ se impune a se reţine două caracteristici importante: este facultativ şi gratuit. Per a contrario obligarea administratţiei să se conformeze legii şi să elibereze un anumit act administrativ nu reprezintă o depăşire a limitelor puterii judecătoreşti .Decizia Curţii Supreme de Justiţie.304/2004 privind organizarea judecătorească ). Partea 23 7 .

Curţii Constituţionale o cerere de constatare a conflictului juridic de natură constituţională intervenit între puterea judecătorească şi executiv, reprezentat de guvern şi Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, în care un dintre problemele sesizate se referă chiar la problema subfinanţării sistemului judiciar şi la amânarea preluării gestiunii financiare de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie26. Nu poate fi depăşită problema exceselor de putere ale executivului fără a aminti că in ultima perioada guvernul s-a prevalat destul de des de practica ordonanţelor guvernamentale pentru a reglementa aspecte ce ţin de organizarea sistemului judiciar şi organelor puterii judecătoreşti. Acesta în condiţiile în care art.115 alin.6 din Constituţie prevede că ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului27. Numai în ultimii ani, Guvernul a modificat în mai multe rânduri legile de organizare judecătorească28 iar unele dintre acestea au vizat în mod clar încercarea de diminuare a forţei Consiliului Superior al Magistraturii, în special cu privire la activitatea procurorilor. d. Faptul că judecătorii şi procurorii sunt numit în funcţie de către Preşedintele României nu poate conduce la concluzia unei dependenţe a autorităţii judecătoreşti faţă de executiv deoarece numirea se face numai la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, care acţionează ca un ,, organ tampon ’’ iar ulterior numirii controlul activităţii magistratului şi evoluţia carierei acestuia sunt în competenţa acestui organism independent. Analiza raportului între puterile statului şi identificarea interferenţelor aproape de neevitat în activitatea acestora aduce în discuţie problema măsurii în care, prin prisma acestor raporturi, se poate afirma existenţa unei justiţii independente. În realitate, nu se pune problema afirmării independenţei, fapt rezolvat, după cum voi arăta în continuare, de normele constituţionale, legale şi internaţionale ci de existenţa în fapt a independenţei justiţiei, lucru mult mai complicat şi generator de controverse. Secţiunea 3. Independenţa puterii judecătoreşti faţă de puterea legiuitoare şi de puterea executivă.

I, nr.648 din 8 octombrie 2007. Ulterior, termenul a fost prorogat pentru 1 ianuarie 2010 prin O.U.G. nr.137/2008 pentru prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.745 din 4 noiembrie 2008. Guvernul a justificat amânare prin imposibilitatea finalizarii până la 1 ianuarie 2009 a contractelor in care Ministerul Justitiei este parte si care au ca obiect realizarea unor investitii, repararea sediilor instantelor, informatizarea, şi prin faptul că Ministerul Justitiei asigura, potrivit legii, buna organizare si administrare a justitiei ca serviciu public, are calitatea de ordonator principal de credite si dispune atat de experienta, cat si de capacitatea tehnica necesara gestionarii bugetului instantelor iar instanta suprema nu dispune inca de capacitatea financiara, materiala si de personal pentru asigurarea acestei functii. Este însă îndreptăţită întrebarea dacă nu cumva tocmai lipsa gestiunii finanţelor a împiedicat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să îşi formeze capacitatea de a îndeplini această funcţie. 26 În cererea înaintată Curţii Constituţionale, Consiliul Superior al Magistraturii a invocat patru cazuri ce pot fi considerate separate ca încălcări de către Guvernul României şi Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti a rolului constituţional al Consiliului Superior al Magistraturii de garant al independenţei justiţiei: 1. Afectarea grava a independentei justitiei prin subfinantarea cronica a sistemului judiciar, in conditiile prorogarii, amanarii repetate prin ordonante de urgenta adoptate de Guvern a termenului de predare – preluare a bugetului instantelor judecatoresti de la Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti spre Inalta Curte de Casatie si Justitie. 2. Afectarea grava a independentei justitiei prin nesolicitarea avizului conform al Consiliului Superior al Magistraturii asupra actelor normative de adoptare si respectiv rectificarea bugetului de stat. 3. Omisiunea Guvernului de a solicita avizul Consiliului Superior al Magistraturii – avizul consultativ – asupra proiectului de acte normative care privesc activitatea autoritatii judecatoresti. In perioada 2005-2009 au fost adoptate 77 de acte normative care vizeaza activitatea autoritatii judecatoresti fara avizul Consiliului Superior al Magistraturii. 4. desfasurarea unei activitati de control de catre Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti la unele instante judecatoresti vizand aspecte care tin de activitatea Consiliului Superior al Magistraturii.

C.L.Popescu, Domenii de reglementare care nu pot face obiectul ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului, Dreptul nr.4/2006, p.101, I.Deleanu, Unele observaţii cu privire la constituţionalitatea ordonanţelor de urgenţă, C.J. nr.6/2006, p.56. 28 Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor a fost modificată prin O.U.G. nr.148/2005, O.U.G. nr.50/2006 şi O.U.G. nr.100/2007, Legea nr.304/2004 privind organizarea judecătorească a fost modificată prin O.U.G. nr.50/2006, O.U.G. nr.27/2006, O.U.G. nr.60/2006, O.U.G. nr.100/2007 şi O.U.G. nr.137/2008 iar Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii a fost modificată prin O.U.G. nr.27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei.
27

8

Independenţa puterii judecătoreşti faţă de celelalte puteri ale statului nu este consacrată expres în Constituţia Românei dar art.124 alin.3 prevede independenţa judecătorilor şi faptul că aceştia se supun numai legii. Este de principiul că dispoziţiile constituţionale vizează atât instanţele judecătoreşti în ansamblu cât şi fiecarea judecător în parte. Aceasta rezultă şi din art.133 din Constituţie, care defineşte Consiliul Superior al Magistraturii drept garantul independenţei justiţiei. Acestea se completează cu dispoziţiile cuprinse în Legea nr.304/2004 privind organizarea judecătorească şi în Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. Independenţa justiţiei este consacrată în documente internaţionale29 precum Declaraţia Universală a Drepturilor Omunului, Convenţia O.N.U. cu privire la drepturile civile şi politice, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului sau principiile fundamentale referitoare la independenţa magistarturii, adoptate la Milano în anul 198530. Înainte de a analiza modul în care se realizează efectiv independenţa justiţiei consacrată la nivel naţional şi internaţional, se impun două precizări asupra noţiunilor de independenţă şi putere. În doctrină s-a arătat că în realitate nu se poate vorbi de o putere judecătorească ci mai curând despre o autoritate judecătorească. Acestă teorie şi are raţiunea în teza potrivit căreia într-un stat democratic legitimitatea unei puteri nu poate emana decât de la electorat, ceea ce nu este cazul judecătorilor. Problema este de natură mai mult terminologică deoarece chiar şi în această opinie se afirmă că autoritatea judiciară este protejată de Constituţie şi că ea este exercitată de judecători, care în activitatea lor se bucură de independenţă. Se foloseşte şi noţiunea de autonomie a instanţelor judecătoreaşti în locul celei de independenţă. Cu toate că argumentele aduse în sensul utilizării termenului de autonomie nu conduc la teze diferite, voi utiliza noţiunea de independenţă a instanţelor judecătoreşti. Insistenţa în utilizarea acestui termen îşi are resortul în dispoziţiile constituţionale care vorbesc despre independenţă atunci când se referă la judecători dar şi atunci când se referă la justiţie. Independenţa este analizată în general sub două aspecte: funcţională şi personală. Independenţa funcţională se raportează la relaţiile dintre instanţele judecătoreşti şi celelalte autorităţi ale statului şi presupune ca organele care judecă să nu aparţină nici executivului şi nici legislativului. De asemenea, independenţa funcţională presupune ca instanţele judecătoreşti să nu fie supuse unor ingerinţe din partea puterii legislative, executive, puterilor nestatale sau justiţiabililor. Din punctul de vedere al reglementărilor aplicabile sistemului nostru judiciar apreciez că acesta satisface cerinţa independenţei funcţionale a justiţiei, în sensul indicat anterior. Aşa cum voi arăta în capitolul destinat funcţionării instanţelor, controlul exercitat de către conducătorul instanţe nu este de natură să afecteze independenţa judecătorului deoarece el vizează numai aspecte administrative precum conduita judecătorului, prezenţa la program, respectarea îndatoririlor prevăzute în regulamentul de funcţionare a instanţelor etc. Acest control nu se poate extinde asupra activităţii de judecată a magistratului. Legalitatea şi temeinicia hotărârilor poate fi verificată numai de către o altă instanţă de judecată prin exercitarea căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la data pronunţării hotărârii. Identific o singură problemă care sub aspect funcţional poate afecta în mod indirect independenţa justiţiei: starea actuală de dependenţă financiară în care puterea judecătorească se află faţă de puterea legiuitoare şi cea executivă. Aşa cum deja am arătat, în stadiul actual al legislaţiei române, puterea judecătorească depinde de sursele financiare stabilite şi gestionate de celelalte două puteri, deoarece Parlamentul României este cel care stabileşte bugetul anual al statului, fixând sumele ce vor fi distribuite către instanţele judecătoreşti şi parchete iar executivul, prin Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti realizează gestionarea bugetului repartizat curţilor de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate şi al judecătoriilor, ministrul justiţiei având calitatea de ordonator principal de credite. Această stare de lucruri a condus deja la un conflict aproape fără precedent între puteri, care afectează în primul rând pe justiţiabili31. Problema asigurării şi garantării independenţei justiţiei prin asigurarea autonomiei financiare a instanţelor nu este una de ordin naţional sau
Pentru alte documente internaţionale, cu deosebire în zona ibero-americană, a se vedea I.Leş, Instituţii, P.33-36. 30 Pct.1 ,, independenţa trebuie garantată de stat şi enunţată în Constituţie sau în altă lege naţională, iar toate instituţiile, guvernamentale sau altele, trebuie să o respecte.’’ 31 În acest context este elocventă declaraţia publică făcută de preşedintele Consiliului Superior al Magistarturii, dl.jud.V.V.Andreieş prin care atrage atenţia ,, asupra subfinantarii cronice in momentul de fata a sistemului judiciar ‘’. În aceeaşi declaraţie se arată ,, ca nu mai sunt bani de citatii de cateva saptamani, ca de cateva luni nu s-au mai platit utilitatile, iar la unele instante si parchete judecatorii si procurorii fac cheta pentru a cumpara consumabile, respectiv hartie si pixuri. Aceasta subfinantare poate bloca in orice moment sistemul judiciar, aspect care va afecta siguranta nationala a statului roman. In egala masura bugetul insuficient al instantelor si parchetelor afecteaza liberul acces la justitie, drept consacrat de art. 21 din Constitutia Romaniei, in forma ingradirii acestui drept si a nesolutionarii cauzelor intr-un termen rezonabil.’’
29

9

regional ci o chestiune ce preocupă întreaga comunitate internaţională deoarece s-a sesizat că sub acest aspect pot interveni dezechilibre între puterile statului. Tendinţa generală de a asigura statul de drept, ceea ce este posibil numai cu o justiţie independentă, precum şi principiul preeminenţei dreptului au condus la o preocupare sporită pe plan internaţional în legătură cu finanţarea justiţiei. Documente internaţionale adoptate de Organizaţia Naţiunilor Unite ( O.N.U. ) au prevăzut obligaţia statelor membre de a furniza resursele necesare pentru ca magistratura să se poată achita în mod normal de funcţiile sale32. Una dintre măsurile care ar trebui luate este aceea ca sumele obţinute din încasarea taxelor judiciare de timbru33 şi timbrul judiciar, o parte semnificativă din taxele percepute pentru operaţiunile de publicitate imobiliară şi din cele percepute în cadrul activităţii Registrului Comerţului, precum şi cele din impozitele aferente onorariilor avocaţilor, notarilor şi executorilor judecătoreşti să fie folosite exclusiv pentru justiţie fără a se topi în masa bugetară.

CAPITOLUL 3. Principiile funcţionării justiţiei ca serviciu public. Justiţia reprezintă o funcţie importantă în orice stat modern iar funcţionarea sa implică organe statale care să funcţioneze în baza unor principii proprii. Prezentarea structurii organelor judiciare trebuie realizată în contextul sintetizării principiilor care guvernează organizarea justiţiei ca serviciu public. În literatura de specialitate principiile care stau la baza organizării judiciare sunt tratate ca principii ale organizării judecătoreşti, deşi unele dintre aceste principii interesează mai mult procedura civilă decât organizarea judecătorească propriu – zisă. Necesitatea tratării unitare a acestor principii impune ca sub anumite aspecte problematica abordată să intre în sfera procedurii civile. Se pot reţine, în general, următoarele principii34: justiţia constituie monopol de stat, organizarea justiţiei pe sistemul dublului grad de jurisdicţie, accesul liber la justiţie, egalitatea în faţa justiţiei, gratuitatea justiţiei, colegialitatea, caracterul permanent şi sedentar al jurisdicţiilor. 1. Justiţia este monopol de stat. În societatea modernă rolul de a înfăptui justiţia şi l-a asuma statul. Faptul că justiţia estze monopolul statului implică două consecinţe: a. nicio altă autoritate decât instanţele judecătoreşti legal instituite nu pot înfăptui justiţia, prin pronunţarea unor hotărâri care să se bucure de autoritatea lucrului judecat şi de forţă executorie. În acest sens, art.125 alin.1 din Constituţie prevede că justiţia se realizează prin Înalta Curte de Csaţie şi Justiţie şi celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege. b. cealaltă consecinţă a principiului potrivit căruia justiţia este monopolul statului este aceea că statul este obligat să împartă justiţia atunci când se solicită acest lucru. Judecătorul care a fost învestit cu soluţionarea unei cereri nu poate refuza judecata, sub sancţiunea săvârşirii infracţiunii de denegare e dreptate. În acest sens art.3 C.civ. prevede că
Vezi şi I.Leş, Instituţii, p.34 urm. Autorul indică şi soluţiile privind finanţarea justiţiei în cazul ţărilor iberoamericane. 33 Potrivit Legii nr.146/1997, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru şi timbrului judiciar. Acestea se taxează în mod diferenţiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani. Taxele judiciare de timbru au natura unei contribuţii bugetare, fiind însă datorată numai de cei care apelează efectiv la sistemul judiciar. Art.1 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru prevede că ,, taxele judiciare de timbru reprezintă plata serviciilor prestate e către instanţele judecătoreşti, Ministerul Justiţiei şi Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie ( Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie )’’. A se vedea şi C.Diaconu, Taxele judiciare de timbru, Ed.All Beck, Bucureşti, 2004, p.16 urm. 34 Sub imperiul Legii nr.92/1992 privind organizarea judecătorească, s-a reţinut şi principiul unităţii funcţiei jurisdicţionale, potrivit căruia instanţele judecătoreşti de drept comun soluţionează toate cauzele fără a exista instanţe specializate. În acest sens, V.M. Ciobanu, op.cit., p.51. În prezent, având în vedere că noua lege de organizare judecătorească prevede constituirea tribunalelor specializate pentru minori şi familie, de muncă şi asigurări sociale, comerciale, administrative-fiscale, nu se mai poate vorbi de un principiu care să consacrate unitatea funcţiei jurisdicţionale. Autori de prestigiu, precum prof. I.Leş vorbesc chiar de un nou principiu al specializării instanţelor judecătoreşti. Pentru amănunte, a se vedea I.Leş, Organizarea sistemului judiciar românesc, Ed. All Beck, 2004, p.56.
32

10

12 – édition.rang superior’’. prin exercitarea căilor de atac. chiar dacă legea prezintă neclarităţi sau lacune. A se vedea pentru amănunte. nu se poate vorbi de un triplu grad de jurisdicţie. În legătură cu principiul dublului grad de jurisdicţie se mai discută şi despre un principiu al ierarhiei instanţelor36.1 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi preluat în Constituţia României cu ocazia revizuirii acesteia în anul 2003 cuprinde şi o componentă relativă la dreptul de a formula căi de atac. Recursul este o cale de atac extraordinară care nu permite discutarea cauzei sub toate aspectele de fapt şi de drept. care să impună unui judecător să adopte soluţia dictată de un alt judecător de . 35 11 . dacă o cauză este judecată în primă instanţă la tribunal. Montchrestien. S-a statuat că principiul dublului grad de jurisdicţie nu este unul constituţional astfel încât legiuitorul poate stabili derogări de ala acesta în anumite cazuri.1 din Protocolul adiţional nr. Chiar dacă am prezentat un caz în care procesul urmează trei faze – primă instanţă. Controlul ierarhic al hotărârilor judecătoreşti este un câştig incontestabil şi reprezintă atât o garanţie pentru justiţiabil în contra abuzurilor care ar putea să apară în activitatea unui judecător cât şi o recunoaştere a faptului că judecătorii pot greşi în opera lor de aplicare şi interpretare a legii. aspect presupune în cele mai multe cazuri expresia principiului dublului grad de jurisdicţie. numite arbitrii. Totuşi conceptul de proces echitabil. Concluzia că arbitrajul reprezintă numai o excepţia relativă de la principiul conform căruia justiţia este monopol al statului este fundamentată pe două argumente: a. R. Potrivit art. Astfel. înlăturând în acest fel competenţa instanţelor judecătoreşti. fie că pricinile respective nu comportă discuţii cu privire la fondul dreptului sau stabilesc numai măsuri cu caracter provizoriu. Analizarea cauzei sub toate aspectele sale de fapt şi de drept şi administrarea unui probatoriu complet este posibilă numai în faza judecăţii în primă instanţă şi în faţa instanţei de apel. Această ierarhie instituţională nu afectează autonomia decizională a jurisdicţiilor inferioare.Leş... În realitate nu este vorba de o ierarhie la nivel personal. În acest caz. impus de art. Instituţii judiciare contemporane. orice persoană declarată vinovată de o infracţiune de către un tribunal are dreptul să ceară examinarea declaraţiei de vinovăţie sau a condamnării de către o jurisdicţie superioară. 36 I. Bineînţeles că este ideal ca judecătorul să soluţioneze cauza cu care a fost învestit. Or. O excepţie relativă de la principiul enunţat o reprezintă procedura arbitrajului.C. p. În principiu. motiv pentru care chiar dacă legea prevede şi calea de atac a recursului.6 pct. iar recursul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. 2007. 2. Cu toate acestea. pot fi supuse arbitrajului numai litigiile patrimoniale susceptibile de a fi soluţionate pe calea unei tranzacţii. procedura învestirii cu formulă executorie este în competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti care ar fi fost competentă să judece litigiul în lipsa unei convenţii arbitrale.28-39. Sistemul dublului grad de jurisdicţie în dreptul procesual civil actual. 2006. chiar dacă hotărârea arbitrală este obligatorie pentru părţi.D. iar în lipsă de text expres la analogia legii ori la analogia dreptului şi să rezolve cauza cu care a fost învestit. În materie civilă se admite că legiuitorul poate abdica de la principiul dublului grad de jurisdicţie în anumite cauze atunci când se impune fie datorită celerităţii cu care trebuie soluţionate acestea. este de reţinut că în materie penală principiul dublului grad de jurisdicţie se bucură de o reglementare internaţională care se impune cu precădere faţă de orice normă internă. apelul se va soluţiona de curtea de apel.2 alin. judecătorul este obligat să recurgă la interpretarea legii. Ed. Institution judiciaires. nu se poate vorbi decât de un dublu grad de jurisdicţie. b. sau că este întunecată sau neîndestulătoare. Bucureşti. nr. ’’ În materie civilă nu există o reglementare expresă a principiului dublului grad de jurisdicţie dar respectarea acestuia rezultă din ansamblul reglementării.76-79. singurele problemele susceptibile de a fi analizate fiind cele de drept şi numai dacă se încadrează în motivele indicate în mod expres şi limitativ de lege. sub cuvânt că legea nu prevede. în temeiul unui text de lege al cărui conţiunt să fie neechivoc şi perfect aplicabil situaţiei de fapt ce caracterizează speţa însă.“judecătorul care va refuza de a judeca.CH Beck. Uneori legea stabileşte că anumite litigii sunt în competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti. care recunoaşte în general dreptul la apel în majoritatea cauzelor. astfel încât un proces judecat într-o instanţă să poată ajunge apoi.6/2003. Acest principiu presupune ca instanţele judecătoreşti să nu se situeze la acelaşi nivel ierarhic şi să fie grupate două câte două. Oganizarea justiţiei pe sistemul dublului grad de jurisdicţie35. nu toate litigiile sunt arbitrabile. recurgerea la executarea silită poate fi realizată numai prin învestirea cu formulă executorie a hotărârii arbitrale. în cazul în care partea ce a pierdut procesul nu execută de bună-voie hotărârea.Leş. apel şi recurs.Perrot. p. va putea fi urmărit ca culpabil de denegare de dreptate”.62-63. p. Există o ierarhie instituţională care presupune că instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac pot infirma soluţiile pronunţate de celelalte instanţe. R.7 al Convenţiei europene a drepturilor omului . Este aparent curios a evoca un principiu al ierarhiei într-un domeniu în care am afirmat independenţa judecătorului în aplicarea legii. I. în faţa unei instanţe superioare. în temeiul unei convenţii arbitrale ce poate îmbrăca forma clauzei arbitrale sau a compromisului părţile decid de comun acord ca litigiul să fie deferit unor persoane particulare.

Principiul colegialităţii.. onorariile de avocat şi expert. Bineînţeles ca şi acestui sistem i se poate reproşa ca este mai costisitor şi ca existenţa mai multor judecatori nu este întotdeauna o garanţie penru înfaptuirea justiţiei în condiţii mai bune. aceleaşi apărări şi aceleaşi căi de atac. În favoarea sistemului judecatorului unic pledeaza urmatoarele argumente: marirea responsabilitaţii judecatorului şi deci. S-a apreciat ca gratuitatea justiţiei dă prestigiu instanţelor de judecată şi în acelaşi timp determină pe judecatori. reduceri. care prevede că justiţia se realizează în mod egal pentru toţi. principiu consacrat constituţional şi legal. Nu de puţine ori s-a semnalat faptul ca taxele judiciare de timbru excesiv de mari fac ca justiţia sa devină un lux.16 alin. avere. egalitatea consacrată la nivel legislativ este mai greu de realizat în fapt deoarece considerente de ordin economic şi social pot influenţa accesul la justiţie şi poziţia în proces. Noua lege de organizare judiciară. religie. Asistenţa judiciară cuprinde şi acordarea de scutiri. a timbrului judiciar. Cheltuielile facute de stat prin acordarea asistenţei judiciare gratuite vor fi puse în sarcina parţii adverse daca aceasta pierde procesul. ca eforturile financiare pe care le reclama declanşarea şi susţinerea unui proces sa nu constituie o piedica în calea liberului acces la justiţie. Gratuitatea justiţiei. garantarea unei justiţii mai bune datorita schimbului de idei între membrii completului. Instanţa are obligaţia de a lamureasca parţile despre drepturile lor. a adopat un sistem mai suplu. atunci când este cazul. sa dea îndrumari parţilor cu privire la drepturile şi obligaţiile procesuale. Egalitatea în faţa legii. În literatura de specialitate s-au adus argumente şi contraargumente pentru fiecare sistem. în care se realizeaza controlul ierarhic. sex. care trebuie să asigure condiţiile materiale pentru desfaşurarea activitaţii de judecată. fără ca prin aceasta să afecteze propria întreţinere sau a familiei. inaccesibil celor lipsiţi de posibilităţi materiale. în faţa judecatoriilor. origine ori condiţie socială sau orice ale criterii discriminatorii.304/2004 privind organizarea judecătorească. origine etnică. Prin urmare. apartenenţă politică. pornirea şi derularea acestuia presupunând cheltuieli şi cunoştinţe de specialitate. Principalele critici formulate la adresa sitemului judecatorului unic sunt cele legate de faptul ca un singur judecator este mai accesibil la corupţie. În favoarea principiului colegialitaţii s-au adus argumente precum: garantarea imparţialitaţii şi prevenirea arbitrariului datorita controlului reciproc dintre judecatori. fără privilegii şi fără discriminări. instanta de judecata are obligatia de a asigura un echilibru în situaţia procesuala a parţilor. gratuitatea nu este totală şi nu ar fi nici de dorit un astfel de sistem. 4. Potrivit art. pentru a preveni orice greşala privind aflarea adevarului în cauza. Părţile trebuie să aibă dreptul la aceleaşi probe. care sunt obligaţi sa plăteasca taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar. echilibrul procesului civil poate fi realizat şi prin acordarea asistenţei juridice gratuite care consta în apararea şi asistenţa gratuita a parţii de catre un avocat delegat de barou. micşorarea numarului de judecatori şi de aici posibilitatea unei mai bune remunerari a acestora.3. În prima instanţa. Aşa cum s-a arătat în literatura de specialitate. posibilitatea formarii judecatorilor tineri prin formarea unui complet înpreuna cu judecatori mai experimntaţi. care ar încuraja apelarea la justiţie în scop de şicana sau pentru cauze care ar putea să-şi găseasca o soluţie amiabila. Acelaşi principiu este consacrat şi în Legea nr. a fost reglementat în Codul de procedură civilă posibilitatea ca instanţa de judecată să încuviinţeze asistenţă judiciară acelora care nu sunt în stare să facă faţă cheltuielilor unei judecăţi. În căile de atac. Principiul colegialitaţii presupune ca judecata trebuie facuta de mai mulţi judecatori şi se opune principiului judecatorului unic. în forma modificată. fără de care drepturile procesuale conferite de lege pot fi pierdute prin neştiinţa părţii. precum şi alte cheltuieli legate de administrarea probelor. Nimeni nu este mai presus de lege. Este important însă. de principiu cauza este judecata de un singur judecator. cât şi din partea justiţiabililor.8 din Constituţie. naţionalitate. încercând sa îmbine avantajele celor două sisteme cunoscute. mai ales atunci când pregatirea deficitara a unora dintre membrii completului face ca aceştia sa fie influenţaţi de unul dintre aceştia. atunci când nu sunt reprezentate sau asistate de avocat şi sa staruie prin toate mijloacele legale. orientare sexuală. ori pe ceilalţi funcţionari. La Înalta Curte de Casaţie şi 12 . tribunalelor şi curţilor de apel. Principiul egalităţii în faţa justiţiei presupune ca toate persoanele să aibă vocaţie egală de a fi judecate de aceleaşi instanţe judecătoreşti şi după aceleaşi reguli de procedură. limbă. Din acest motive. Pe langa aplicarea dispoziţiilor care consacra rolul activ al judecatorului. opinie. o mai mare atenţie în judecarea cauzelor. posibiltatea asigurarii unui mai bune specializari a judecatorilor. 5. Având în vedere aceste realităţi. cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice. Totuşi înfaptuirea justiţiei implica cheltuieli atât din partea statului. Principiul gratuitaţii justiţiei presupune că părţile nu trebuie să plăteasca judecătorii care soluţioneaza pricina şi nici ceilalţi angajaţi ai instanţei ce deservesc serviciul public pe care îl constituie justiţia. fără deosebire de rasă. să-şi îndeplineasca îndatoririle fără părtinire. funcţionează principiul colegialitaţii în formarea completului – doi judecatori în apel şi trei în recurs. Diferenţele de ordin financiar se pot reflecta într-un mai greu acces la justiţie sau în imposibilitatea angajării unui avocat care să realizeze o apărare specializată. pe baza stabilirii faptelor cauzei şi aplicarea corecta a legii. eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru.

Accesul liber la justiţie. Sub acest aspect.Justiţie este consacrat principiul colegialităţii în forma completului de trei judecatori. b. care intervine în perioada 1 iulie – 31 august a fiecărui an. fără întreruperi. procedurile cu caracter jurisdicţional – administrativ au caracter facultativ şi gratuit. revizuire etc. necesară efectuării concediului de odihnă la care au dreptul magistraţii şi ceilalţi angajaţi ai instanţelor. În acest sens. În mod asemănător. statul trebuie să asigure mijloacele prin care o persoană care nu dispune de resurse financiare să poate sesiza în mod legal instanţa de judecată şi să aibă parte de un proces echitabil. nu presupune o întrerupere a activităţilor instanţei. este avansat sau transferat la altă instanţă. continuitatea completează principiul distribuirii aleatorii a cauzelor deoarece acesta din urmă nu ar produce efectul scontat dacă judecătorii ce au fost învestiţi în sistem aleatoriu ar putea fi schimbaţi ulterior din compunerea completului de judecată. aşa cum am mai arătat. determinat şi cunoscut. Caracterul permanent şi sedentar al instanţelor. spre exemplu. contestaţie în anulare. Pe de altă parte. sediul fiind stabil. cauzele cu arestaţi sunt judecate şi în cursul vacanţei judecătoreşti. Continuitatea în judecarea cauzei presupune ca aceeaşi judecători vor face parte din complet la toate termenele de judecată într-o anumită etapă procesuală în care se află judecata ( primă instanţă. afară de cele pricinuite de zilele nelucrătoare şi de sărbătorile legale. Alegerea folosirii căii jurisdicţional – adminsitrative nu închide accesul la soluţionarea cauzei de către judecători deaorece împotriva soluţiei pronunţate în procedura administrativă există întotdeauna cale de atac în faţa instanţelor judecătoreşti. Obligaţia statului de a crea pârghiile prin care să elimine eventualele impedimente de fapt care ar putea să îngrădească accesul efectiv la judecată. Activitatea acestora se desfăşoară în mod continuu. Accesul liber la justiţie comportă două aspecte esenţiale a. Schimbarea compunerii completului de judecată poate fi determinată de incidente procesuale cum ar fi incompatibilitatea. Caracterul sedentar al instanţelor nu exclude ca anumite activităţi procesuale să fie făcute în afara sediului acestora. Pe de o parte. Promovarea unei acţiuni nejustificate conduce la suportarea cheltuielilor de judecată efectuate de partea adversă iar în cazul în care se contată exerciţiul abuziv al dreptului de a sesiza instanţa. există posibilitatea obligării părţii la plata de amenzi civile faţă de stat şi despăgubiri faţă de adversar. Aşa cum am arătat. trebuie menţionat că acestea funcţionează în localitatea de reşedinţă stabilită prin lege. 6. recuzarea sau în cazul în care judecătorul păraseşte magistratura. cele privind obligaţiile de întreţinere. completului format din nouă judecatori sau Secţiilor Unite ( în acest caz la judecata trebuind să ia parte cel puţin două trimi din numărul judecătorilor în funcţie ). recurs. activitatea acestuia este temporară ( limitată la durata alegerilor ) şi se desfăşoară în alt sediu decât cel al instanţei din care face parte. în cazul delegării judecătorului în cadrul birourilor electorale. judecătorul delegat la registrul comerţului efectuează o activitate în alt sediu decât cel al instanţei în care funcţionează. accesul la justiţie nu implică neapărat inexistenţa unor proceduri prealabile sesizării instanţei. acţiunile posesorii sau pe care instanţa le apreciază a fi urgente. În privinţa caracterului sedentar al instanţelor. 7. Vacanţa judecătorească. În materie penală. Instanţele judecătoreşti sunt permanente. abţinerea.1 din Convenţia europeană a drepturilor omului. ci numai o diminuare a acesteia. apel. se află în concediu etc. Principiul enunţat comportă şi în prezent anumite excepţii. 21 din Constituţia României precum şi prin art. în materie civilă.6 pct. Accesul liber la justiţie reprezintă un drept fundamental consacrat prin art. asistenţa judiciară este de natură să înlăture situaţiile în care justiţiabilul nu poate face faţă cheltuielilor procesuale. obligaţia statului de a reglementa mijloacele procedurale care să permită justiţiabilului să acceadă în faţa unui tribunal independent şi imparţial care să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept. în sistemul nostru de drept. Accesul la justiţie este un drept ce nu trebuie folosit în mod abuziv. cum ar fi în cazul efectăurii unei cercetări la faţa locului sau audierea unui martor care nu se poate deplasa. Prin urmare nu sunt contrare principiului enunţat situaţiile în care legiuitorul stabileşte că pentru a sesiza instanţa este necesară parcurgerea unei proceduri prealabile. numai pentru a şicana o persoană sau în cazul în care pretenţiile sunt în mod vădit nefondate. precum ordonanţele preşedinţiale. cauzele declarate de lege ca fiind urgente. În schimb. ). 8. 9. Distribuirea aleatorie a cauzelor este concepută ca o garanţie a nepărtinirii judecătorilor în soluţionarea cauzelor cu care sunt învestiţi. Astfel. Chiar şi în această perioadă vor continua să fie judecată. atunci când acest lucru se impune. continuitatea în judecarea cauzei asigură o eficientizare a actului de justiţie prin faptul că judecarea întregului proces de către aceeaşi judecători reprezintă 13 . Principiul distribuirii aleatorii a dosarelor şi continuităţii. Soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.

în subordinea Guvernului. Astfel. anterior aprobarii negocierii lor. potrivit convenţiilor şi uzanţelor internaţionale. h. elaboreaza studii privind cadrul înţelegerilor internaţionale şi participa. Este recunoscut faptul că schimbarea compunerii completului de judecată pe parcursul soluţionării cauzei într-o anumită fază procesuală este de natură să îngreuneze activitatea judecătorului. efectueaza studii. potrivit competenţelor sale. cu normele de drept internaţional. precum şi cu procedurile jurisdicţionale acceptate. proiecte de convenţii internaţionale.o garanţie în plus pentru o mai bună cunoaştere a aspectelor ridicate în cauza respectivă. în limitele competenţei sale. judecătorul care va pronunţa soluţia nu a avut posibilitatea audierii martorilor ci va trebui să analizeze depoziţiile acestora consemnate în dosar. comisii de elaborare a proiectelor de coduri şi alte acte normative complexe ce intereseaza domeniul justiţiei şi asigura. g. d. i. programe şi proiecte de acte normative în domeniul justiţiei şi participa la corelarea legislaţiei interne cu acquisul comunitar. îndeplineşte atribuţiile prevazute în Convenţia europeana asupra transferarii persoanelor condamnate şi în protocolul adiţional la aceasta. 14 . analize şi documentari privind necesitatea iniţierii. potrivit legii. cu autoritaţi sau instituţii publice interesate. coordonarea şi aplicarea strategiei şi a programului de Guvernare în vederea bunei funcţionari a justiţiei ca serviciu public şi vegheaza la stricta aplicare a legii. b. precum şi cele de promovare în funcţie şi participa la examenele de numire şi de capacitate ale notarilor publici. organizeaza examene sau concursuri în vederea admiterii în magistratura. instrumentele juridice corespunzatoare pentru aducerea la îndeplinire a obligaţiilor stabilite în sarcina statului român prin convenţii internaţionale. c. În măsura în care va simţi nevoia unor lămuriri. judecătorul nu va putea decât să dispună reaudierea martorilor respectivi. examene de capacitate ale magistraţilor. simplificare şi perfecţionare a legislaţiei din domeniul sau de activitate. CAPITOLUL 1. Ministerul Justiţiei Ministerul Justiţiei este organul de specialitate al administraţiei publice centrale. contribuie la activitatea de armonizare a legislaţiei în procesul de integrare europeana şi euroatlantica. completarii sau modificarii unor acte normative din domeniul justiţiei. fapt ce va afecta durata de soluţionare a procesului. examineaza şi face propuneri referitoare la adaptarea legislaţiei pentru asigurarea compatibilitaţii cu obligaţiile asumate prin convenţiile internaţionale la care România este parte. dupa adoptare. elaboreaza şi propune Guvernului. Consiliul Superior al Magistraturii. în conformitate cu principiile democratice ale statului de drept. ale unor tribunale penale internaţionale sau ale altor organisme internaţionale cu atribuţii jurisdicţionale. ale executorilor judecatoreşti şi ale personalului propriu. f. asigura buna organizare şi funcţionare a justiţiei ca serviciu public şi vegheaza. îndruma şi verifica activitatea privind executarea pedepselor privative de libertate aplicate condamnaţilor şi a unor masuri educative aplicate minorilor şi asigura condiţiile pentru respectarea drepturilor şi îndatoririlor prevazute de lege pentru aceste categorii de persoane. cu documentele ONU. e. în condiţiile legii. precum şi la accesului liber şi facil la justiţie. normele dreptului comunitar şi euroatlantic. constituie. avizeaza. cu personalitate juridica. care asigura elaborarea. în colaborare cu celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale. hotărâri ale Curţii Europene a Drepturilor Omului. În acest sens. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi celelalte instanţe judecătoreşti. editarea şi publicarea ediţiilor oficiale ale acestora. îndeplineşte sau asigura aducerea la îndeplinire a obligaţiilor ce revin Ministerului Justiţiei şi instanţelor judecatoresti. ale OSCE şi ale Consiliului Europei. la respectarea drepturilor omului şi a libertaţilor sale fundamentale în activitatea instanţelor judecatoreşti şi a parchetelor. elaboreaza strategii. conduce. instanţele militare şi Ministerul Public. PARTEA II a INSTITUŢIILE JUDICIARE Prin noţiunea generală de instituţii judiciare desemnăm ansamblul organelor statului care administrează şi fac să funcţioneze serviciul public al justiţiei. la negocieri în vederea încheierii de convenţii internaţionale interesând domeniul justiţiei. ratificate de România. Cele mai importante atribuţii ale Ministerului Justiţiei în domeniul administrarii justiţiei sunt urmatoarele: a. înţelegem Ministerul Justiţiei. organizeaza şi coordoneaza activitatea desistematizare.

precum şi asupra compatibilizării legislaţiei româneşti cu dreptul comunitar şi cu celelalte documente internaţionale. precum şi alte materiale din domeniul sau de activitate. Secţia pentru procurori este alcătuită din: un procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau de la Departamentul Naţional Anticorupţie. organizeaza examenele pentru atribuirea calitaţii de expert tehnic judiciar şi testeaza specialiştii. Consiliul Superior al Magistraturii. care sunt membri de drept ai Consiliului. majoritatea competenţelor în materia carierei magistraţilor fiind preluate de Consiliul Superior al Magistraturii. legea privind executoarii juecatoreşti. 15 . de largă reprezentativitate. compunerea acestuia reflectând voinţa magistraţilor. Natura juridică şi rolul Consiliului Superior al Magistraturii. Astfel. Consiliul Superior al Magistraturii este un organism democratic. editeaza buletine informative. la propunerea Consiliului Economic şi Social şi tot el aplică şi sancţiunile disciplinare acestora. prin vot secret. preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Csaţie şi Justiţie. aleşi în adunările generale ale magistraţilor. aleşi de Senat. direct şi personal. culegeri de acte normative şi de practica judiciara. specialişti în domeniul dreptului. 2 judecători de la judecătorii. care se bucură de înaltă reputaţie profesională şi morală. În exerciţiul funcţiei ministrul justiţiei emite ordine şi instrucţiuni.îndeplineşte atribuţiile care îi sunt stabilite prin legea notarilor publici şi a activitaţii notariale. 3 judecători de la curţile de apel. Membrii Consiliului Superior al Magistraturii ce compun secţiile sunt aleşi de adunările generale ale judecătorilor sau după caz. legea cadastrului şi a publicitaţii imobiliare. legea bancara. asigura perfecţionarea pregatirii profesionale a experţilor tehnici judiciari şi a specialiştilor. j. independent al cărui rol este de a garanta independenţa justiţiei faţă de celelalte autorităţi publice. coordoneaza. un procuror de la parchetele de pe lângă curţile de apel. şi statutul magistratului. Secţiunea 1. legea cetaţeniei române. dispoziţiile legale cu privire la asociaţii şi fundaţii şi cele relative la supravegherea Arhivei Electronice de Garanţii Reale Mobiliare sau în alte legi speciale. în condiţiile legii. Secţia pentru judecători este alcătuită din: 2 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. 2 reprezentanţi ai societăţii civile. CAPITOLUL 2. Consiliului Superior al Magistraturii este un organism cu personalitate juridică. Atribuţiile ministrului justiţiei au fost considerabil reduse prin noile legi privind organizarea judiciara. de a asigura funcţionarea eficientă a sistemului judiciar şi respectarea legii în desfăşurarea carierei profesionale a magistraţilor. Structura Consiliului Superior al Magistraturii. ministrul justiţiei numeşte asistenţii judiciari. Unele atribuţii ale ministrului justiţiei cu privire la recrutarea persoanelor care participa la realizarea justiţiei s-au menţinut. Secţiunea 2. Conducerea Ministerului Justiţiei este asigurata de ministrul justiţiei. 2 procurori de la parchetele de pe lângă tribunale şi un procuror de la parchetele de pe lângă judecătorii. după o procedură prevăzută de lege. Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din 19 membri. 2 judecători de la tribunale. ale procurorilor. Rolul ministrului justiţiei cade mai mult asupra necesitaţii asigurarii condiţiilor materiale pentru buna organizare şi funcţionare a actul de justiţie. a elaborării de proiecte de acte normative ce interesează domeniul justiţiei. după cum urmează: 9 judecători şi 5 procurori. l. k. legea privind statutul funcţionarilor publici. ministrul justiţiei. Consiliul Superior al Magistraturii are două secţii – una pentru judecători şi alta pentru procurori. îndruma şi controleaza din punct de vedere administrativ şi metodologic activitatea de expertiza tehnica judiciara.

la propunerea organizaţiilor profesionale ale juriştilor. în condiţiile prevăzute de Regulamentul de organizare a examenului de admitere în Institutul Naţional al Magistraturii. evaluarea. nu au colaborat cu acestea şi nu au un interes personal care influenţează sau ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate şi imparţialitate a atribuţiilor prevăzute de lege. care se bucură de o bună reputaţie profesională şi morală. propune Preşedintelui României conferirea de distincţii pentru judecători şi procurori. cu o vechime de cel puţin 7 ani în activitatea juridică. c. legate de misiunea acestuia de a apăra corpul magistraţilor şi membrii acestuia împotriva oricărui act de natură să aducă atingere independenţei sau imparţialităţii magistratului în înfăptuirea justiţiei. pe baza rezultatelor obţinute la examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii. f.1. îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin lege sau regulament. nu au făcut parte din serviciile de informaţii înainte de 1990. Atribuţiile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii. Secţiunea 3. propune Preşedintelui României numirea în funcţie şi eliberarea din funcţie a judecătorilor şi a procurorilor.1. b. b. Validarea listelor cuprinzând magistraţii aleşi se face de către Senat. stabileşte tematica pentru concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii şi aprobă programul de formare profesională a auditorilor de justiţie. c. Atribuţiile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii relative la cariera magistraţilor sunt următoarele: a. e. care au ca obiect unic de activitate apărarea drepturilor omului. Reprezentanţii societăţii civile în Consiliul Superior al Magistraturii sunt aleşi de Senat. în condiţiile legii. Atribuţiile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii relative la recrutarea. nu au calitatea de membri al unui partid politic şi nu au îndeplinit în ultimii 5 ani funcţii de demnitate publică. eliberează din funcţie judecătorii stagiari şi procurorii stagiari. la propunerea Consiliului ştiinţific al Institutului Naţional al Magistraturii. emite avize şi adoptă regulamente. Hotărârile Senatului privind validarea şi alegerea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii se publică în Monitorul Oficial al României. dispune promovarea judecătorilor şi a procurorilor. consiliilor profesionale ale facultăţilor de drept acreditate. Aprobă programul de formare profesională continuă a magistraţilor. evaluarea.2. Atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii sunt. aprobă anual data şi locul pentru organizarea concursului de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii. 3. la propunerea Consiliului ştiinţific al Institutului Naţional al 16 .Membrii Consiliului Superior al Magistraturii se aleg din judecătorii şi procurorii numiţi de Preşedintele României. în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege. Atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii se împart în cele ce revin plenului acestuia şi cele care sunt în competenţa secţiilor Consiliului. numeşte comisia de admitere şi comisia de elaborare a subiectelor pentru admiterea în Institutul Naţional al Magistraturii. organizează şi validează examenul de capacitate al magistraţilor. asociaţiilor şi fundaţiilor. formarea şi examenele magistraţilor sunt următoarele: a. formarea şi examenele magistraţilor. Nu pot fi aleşi membri ai Consiliului Superior al Magistraturii judecătorii şi procurorii care au făcut parte din serviciile de informaţii înainte de 1990 sau au colaborat cu acestea ori cei care au un interes personal care influenţează sau ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate şi imparţialitate a atribuţiilor prevăzute de lege. în general. numeşte judecătorii stagiari şi procurorii stagiari. precum şi atribuţii de reglementare sau de iniţiator al unor acte normative ce interesează organizarea judiciară.1. la organizarea şi funcţionarea instanţelor şi a parchetelor. precum şi acela de a apăra reputaţia profesională a magistraţilor. Plenul Consiliului Superior al magistraturii are competenţă în probleme relative la cariera magistraţilor. Atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii. confederaţiilor sindicale şi patronale reprezentative la nivel naţional. cu excepţia celor stagiari. 3.1. stabileşte numărul anual de cursanţi ai Institutului Naţional al Magistraturii. la recrutarea. d. 3. Pot fi propuşi numai specialişti în domeniul dreptului.

precum şi înfiinţarea sediilor secundare ale instanţelor judecătoreşti şi circumscripţiilor acestora.Magistraturii. cu avizul consultativ al Ministerului Finanţelor Publice. stabileşte categoriile de procese sau de cereri care se soluţionează în municipiul Bucureşti numai de anumite instanţe. stabileşte numărul vicepreşedinţilor curţilor de apel. Desemnează judecătorii şi procurorii care vor face parte din Consiliul ştiinţific al Institutului Naţional al Magistraturii. având în competenţă soluţionarea contestaţiilor formulate de magistraţi împotriva hotărârilor pronunţate de secţiile Consiliului Superior al Magistraturii. publicarea anuală în Monitorul Oficial al României. 3. avizarea proiectelor de regulamente şi ordine care se aprobă de ministrul justiţiei. cum ar fi: a. stabileşte numărul adjuncţilor procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curţile de apel şi al prim – procurorilor parchetelor de pe lângă tribunale. numeşte comisiile de evaluare anuală a activităţii profesionale a magistraţilor. precum şi tematica activităţilor de formare profesională continuă. 3. statele de funcţii şi statele de personal ale Institutului Naţional al Magistraturii. precum şi judecătoriile la care funcţionează un vicepreşedinte. g. Plenului Consiliului Superior al Magistraturii are anumite atribuţii de reglementare sau de iniţiator al unor acte normative ce interesează organizarea judiciară.2. dispune organizarea concursului de promovare a magistraţilor. Plenul Consiliului Superior al Magistraturii funcţionează ca instanţă de judecată. poate sesiza ministrul justiţiei cu privire la necesitatea iniţierii sau modificării unor acte normative în domeniul justiţiei. unde prim – procurorii sunt ajutaţi de adjuncţi.4. cu respectarea competenţei materiale prevăzute de lege. b. la propunerea preşedinţilor curţilor de apel. Atribuţiile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii relative la organizarea şi funcţionarea instanţelor şi a parchetelor sunt următoarele: aprobă înfiinţarea şi desfiinţarea secţiilor curţilor de apel. Cele două secţii ale Consiliului Superior al Magistraturii – pentru judecători şi pentru procurori – au următoarele atribuţii: a. e. numeşte directorul şi directorii adjuncţi ai Şcolii Naţionale de Grefieri şi desemnează magistraţii membri în Consiliul de conducere al şcolii. g. e. f.3. 3. b.1. aprobă structura organizatorică. precum şi alte regulamente şi hotărâri prevăzute de legea de organizare judiciară şi de legea privind statutul magistraţilor. h. c. i. la propunerea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.1. precum şi parchetele de pe lângă judecătorii. cu excepţia celor în materie disciplinară. controlul acestora fiind realizat de completul de 9 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. în condiţiile legii. Regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului Superior al Magistraturii. la propunerea Consiliului ştiiţific al Institutului Nţional al Magistraturii. Partea I şi pe pagina de Internet a Consiliului Superior al Magistraturii. convoacă adunările generale ale magistraţilor. asigurarea publicarii Codului deoantologic al magistraţilor şi a regulamentelor adoptate în Monitorul Oficial al României. f. elaborează proiect de buget. Regulamentului privind procedura alegerii membrilor Consiliului Superior al Magistraturii. numeşte şi revocă directorul şi directorii adjuncţi ai Institutului Naţional al Magistraturii. Atribuţiile secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii. şi emite avizele conforme pentru proiectele de buget ale instanţelor şi parchetelor. Partea a III a şi pe pagina de Internet a Consiliului Superior al Magistraturii a raportului privind starea justiţiei. organizate de curţile de apel şi parchetelor de pe lângă acestea. îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin lege sau regulament. aprobă măsurile pentru suplimentarea sau reducerea numărului de posturi pentru instanţe şi parchete. d. c. d. adoptarea Codului deontologic al magistraţilor. în condiţiile legii. h. în condiţiile legii. ai tribunalelor şi ai tribunalelor specializate. avizează proiectul de hotărâre a Guvernului privind lista localităţilor care fac parte din circumscripţiile judecătoriilor. 17 . ale instanţelor din circumscripţiile acestora şi ale parchetelor de pe lângă acestea. d. la propunerea Consiliului ştiinţific al Institutului Naţional al Magistraturii. Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti. e.

În lipsa acestora membri prezenţi aleg. dispun detaşarea şi delegarea magistraţilor. Lucrările secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii sunt prezidate de preşedintele sau. de vicepreşedintele Consiliului. a procurorilor şefi de secţie din aceste parchete. după caz. a procurorului şef al Departamentului Naţional Anticorupţie.vicepreşedintelui şi preşedinţilor de secţii ai Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. avizează propunerea ministrului justiţiei de numire şi revocare din funcţie a procurorului generalal Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Lucrările secţiilor sunt legal constituite în prezenţa majorităţii membrilor acestora. Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie participă la lucrările secţiei pentru judecători. Consiliul Superior al Magistraturii funcţionează ca organ cu activitate permanentă. vicepreşedintelui sau a majorităţii membrilor plenului ori. i. 18 . Alegerea preşedintelui şi vicepreşedintelui se face de către plenul Consiliului Superior al Magistraturii. iau măsuri pentru soluţionarea sesizărilor primite de la justiţiabili sau de la alte persoane privind conduita necorespunzătoare a magistraţilor. c. pentru faptele prevăzute de legea privind statutul magistratului. de către alţi jurişti care au fost admişi la concursul de intrare în magistratură. precum şi pentru exercitarea funcţiei cu rea – credinţă sau gravă neglijenţă de către aceştia. în condiţiile legii. l. propun Preşedintelui României numirea în funcţie şi revocarea din funcţie a preşedintelui. h. ai secţiilor.a. Hotărârile se iau în plen sau în cadrul secţiilor. ce nu poate fi reînnoit. soluţionează contestaţiile împotriva calificativelor acordate de comisiile de evaluare anuală a activităţii profesionale a magistraţilor. secţia pentru judecători numeşte şi promovează magistraţii – asistenţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. reţinerea sau arestarea preventivă a procurorilor. k. aleşi pentru un mandat de un an. Secţia pentru judecători are rolul de instanţă disciplinară şi pentru magistraţii – asistenţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. un preşedinte de şedinţă. a adjuncţilor acestora. În perioada mandatului. d. la convocarea preşedintelui. la lucrările secţiei pentru procurori. Preşedintele României prezidează lucrările fără drept de vot. în prezenţa a cel puţin 15 membri. potrivit atribuţiilor care revin acestora. aprobă transferul judecătorilor şi procurorilor. Lucrările plenului Consiliului Superior al Magistraturii se desfăşoară în prezenţa a cel puţin 15 membri. Funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii. de către magistraţii înscrişi la concursul de promovare în funcţii de execuţie şi de către cei care şi-au depus candidatura pentru promovarea în funcţii de conducere. cu votul majorităţii. dacă fapta nu constituie infracţiune. examinează recomandările primite de la Colegiul de conducere al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind numirea în funcţie a judecătorilor în cadrul Curţii. în condiţiile legii şi ale regulamentului. Secţiunea 4. iar ministrul justiţiei. e. procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În acest caz. preşedintele şi vicepreşedintele Consiliului Superior al Magistraturii nu exercită activitatea de judecător sau procuror. reţinerea sau arestarea preventivă a judecătorilor şi a magistraţilor – asistenţi iar secţia pentru procurori încuviinţează percheziţia. Consiliul Superior al Magistraturii se întruneşte în plen şi în secţii ori de câte ori este necesar. j. Lucrările plenului sunt prezidate de preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii cu excepţia cazului în care la lucrări participă Preşedintele României. ajutat de un vicepreşedinte. Reprezentanţii societăţii civile participă numai la lucrările Plenului Consiliului Superior al Magistraturii. g. analizează îndeplinirea condiţiilor legale de către magistraţii stagiari care au promovat examenul de capacitate. cu votul majorităţii. Hotărârile se iau cu votul majorităţii membrilor Consiliului. b. precum şi a procurorului şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi terorism şi a adjunctului acestuia. f. m. Conducerea Consiliului este asigurată de un preşedinte. au rolul de instanţe de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor. constituite în condiţiile legii. numesc în funcţii de conducere judecătorii şi procurorii. secţia pentru judecători este competentă să încuviinţeze percheziţia. după caz. dispune suspendarea din funcţie a judecătorilor şi procurorilor. dintre magistraţii aleşi în adunările generale ale judecătorilor şi ale procurorilor. la lucrările ambelor secţii.

Capitolul 3. e. Calitatea de reprezentant al societăţii civile ales membru al Consiliului Superior al Magistraturii este incompatibilă cu calitatea de parlamentar. Statutul membrilor Consiliului Superior al Magistraturii. 1. Prin organizarea acestor instanţe într-un număr cât mai mare de localităţi se reduc costurile de deplasare pe care îl suportă justiţiabilul şi se asigură o facilitate a accesului la justiţie. În prezent justiţia se realizează prin următoarele instanţe judecătoreşti: judecătorii tribunale tribunale specializate curţi de apel Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Legislaţia actuală a menţinut şi instanţele militare. sancţiunea disciplinară aplicată unui magistrat ales ca membru al Consiliului Superior al Magistraturii atrage de drept pierderea calităţii de membru al Consiliului. preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu au drept de vot. în caz de demisie. în caz de revocare din funcţie37.2. 37 19 . Numărul şi localităţile de reşedinţă ale judecătoriilor sunt prevăzute în anexă la Legea privind organizarea judiciară. fără a exista posibilitatea reînvestirii. se iau prin vot direct şi secret şi se publică în Buletinul Oficial al Consiliului Superior al Magistraturii sau pe pagina de internet a acestuia. Localităţile care fac parte din circumsripţiile judecătoriilor din fiecare judeţ se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. lucrările Plenului Consiliului Superior al Magistraturii la care participă. Secţiunea 5. în caz de nerezolvare a stării de incompatibilitate în termen de 15 zile de la data alegerii. Deasemeni. Structura instanţelor judecătoreşti. Calitatea de membru al Consiliului Superior al Magistraturii încetează la expirarea mandatului. cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii. Ordinea de zi a şedinţelor şi hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii. avocat. 1. Organizarea şi conducerea administrativă a instanţelor judecătoreşti. Judecătoriile îndeplinesc cel mai bine cerinţa conform căreia justiţia trebuie să fie cât mai aproape de cetăţean. magistrat în activitate. consilier juridic sau executor judecătoresc în exerciţiu. în plen şi în secţii. ales local. Secţiunea 1. Revocarea din funcţia de membru ales al Consiliului Superior al Magistraturii se propune de preşedintele sau vicepreşedintele Consiliului.Ministrul justiţiei. de regulă. Judecătoriile sunt instanţe fără personalitate juridică. situaţiile în care şedinţele nu sunt publice. după caz. Membrii aleşi ai Consiliului Superior al Magistraturii au calitatea de demnitar pe întreaga durată a mandatului de 6 ani. Lucrările Consiliului Superior al Magistraturii sunt.1. Preşedintele României prezidează . Membrii plenului sau ai secţiilor hotărăsc. în caz de pierdere a funcţiei ce a determinat desemnarea ca membru al Consiliului Superior al Magistraturii38 şi prin deces. în situaţiile în care secţiile îndeplinesc rolul de instanţă de judecată în materie disciplinară. fără drept de vot. Tribunalele. d. organizate în judeţe şi în sectoarele municipiului Bucureşti. publice. la propunerea ministrului justiţiei. soţ sau rude ori afini până la gradul IV inclusiv. cu majoritate de voturi. notar public. 38 Magistraţii aleşi membrii ai Consiliului Superior al Magistraturii îşi pierd această calitate în cazul transferului sau al detaşării în funcţii din afara instanţelor sau. în timpul aceluiaşi mandat. b. a parchetelor. Competenţa luării măsurii revocării revine Plenului Consiliului Superior al Magistraturii. Judecătoriile. Tot în categoria incompatibilităţilor se poate încadra şi prevederea potrivit căreia din Consiliul Superior al Magistraturii nu pot face parte. c. funcţionar public. a. în situaţia în care persoana în cauză nu mai îndeplineşte condiţiile legale pentru a fi membru ales al Consiliului Superior al Magistraturii sau în cazul neîndeplinirii atribuţiilor în cadrul Consiliului Superior al Magistrturii..

4. 1. de regulă. 20 . Secţiile şi completele specializate ale curţilor de apel şi ale instanţelor din circumsripţia acestora se înfiinţează la propunerea colegiilor de conducere ale fiecărei instanţe. la adoptarea Legii nr. Compunerea completelor de judecată la judecătorii. Legea impunea chiar şi un termen limită – 1 ianuarie 2008 . secţii maritime şi fluviale sau pentru alte materii. În prezent. 1. tribunale specializate şi curţi de apel. jurisprudenţei şi doctrinei. Iniţial. se poate pune în practică numai prin crearea unor instanţe specializate şi a stabilit termene concrete pentru înfiinţarea şi funcţionarea acestora. în municipiul reşedinţă de judeţ. tribunale administrativ-fiscale. tribunalele de minori iar crearea unor secţii specializate în cadrul tribunalelor iar mai apoi şi în cadrul curţilor de apel a fost o practică veche în justiţia noastră. cauze cu minori şi de familie.3. Tribunalele specializate sunt instanţe fără personalitate juridică. În cadrul tribunalelor funcţionează secţii sau. curţile cu juraţi.pentru înfiinţarea tribunalelor specializate. Este de remarcat faptul că specializarea instanţelor nu este o creaţie absolut nouă în România. În prezent. Din evoluţia legislaţiei rezultă că iniţial legiuitor şi-a imaginat că principiul specializării judecătorilor. cauze comerciale.Tribunalele sunt instanţe cu personalitate juridică. în circumscripţia cărora funcţionează mai multe tribunale şi tribunale specializate. tribunale. având sediul. Sitemul creării unor instanţe specializate în raport de natura litigiilor este practica în mod tradiţional în alte ţări cu sistem juridic apropiat cum cel românesc. sediul fiind. precum şi. Fiecare domeniu juridic cunoaşte o îmbogăţire permanentă a legislaţiei. cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale. prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii. în raport cu natura şi numărul cauzelor. cauze de contencios administrativ şi fiscal. Este motivul pentru care legiuitorul a optat pentru specializarea judecătorilor şi a instanţelor judecătoreşti. Curţile de apel. 1. în ţară funcţionează 15 curţi de apel. Ulterior. Curţile de apel sunt instanţe cu personalitate juridică. Curtea de Apel Bucureşti funcţionează ca instanţă specializată pentru judecarea cauzelor privind proprietatea intelectuală. tribunale comerciale. complete specializate pentru cauze civile. Tribunalele specializate. Tendinţa de a crea instanţe specializate s-a impus în condiţiile unei legislaţii din ce în ce mai stufoase şi multiplicării numărului ca cauze. complete specializate pentru cauze civile. cum ar fi Franţa. În perioada interbelică au funcţionat Curtea Administrativă. s-a constatat că principiul specializării judecătorului este pe deplin îndeplinit şi prin vechea formă a organizării de secţii sau complete specializate în cadrul instanţelor de drept comun şi necesitatea înfiinţării de tribunale specializate s-a transformat într-o simplă opţiune. În cadrul curţilor de apel funcţionează secţii sau. reşedinţele acestora şi tribunalele cuprinse în circumscripţiile fiecărei dintre acestea sunt prevăzute în anexa la legea de organizare judiciară. de regulă. opţiune care ar fi presupus costuri mai mici din punct de vedere al organizării acestora. Desigur rămâne de văzut dacă crearea unor instanţe specializate este cel mai oportun mijloc de a pune în practică principiul specializării şi dacă acesta nu se putea manifesta în egală măsură prin numai prin crearea unor secţii în cadrul instanţelor de drept comun. cauze penale. Este o certitudine că în prezent judecătorul nu mai poate acoperi prin ştiinţa sa întregul spectru al materiilor incidente în litigii cu care sunt învestite instanţele judecătoreşti. atât de necesar pentru a garanta calitatea actului de justiţie. cauze cu minori şi de familie. care funcţionează la nivelul fiecărui judeţ şi al municipiului Bucureşti. în municipiul reşedinţă de judeţ. tribunale de muncă şi asigurări sociale. Tribunalele specializate se pot înfiinţa prin ordin al ministrului justiţiei dar numai cu avizul conform al Consiliului Superior al Magistraturii. Legea de organizare judiciară prevede doar posibilitatea înfiinţării de tribunale specializate în acele domenii în care se permite crearea secţiilor sau completelor specializate în cadrul tribunalelor. după caz. secţii maritime şi fluviale sau pentru alte materii. precum şi. Tribunalul Bucureşti funcţionează şi ca instanţă specializată pentru judecarea cauzelor privind proprietatea intelectuală. cauze comerciale. organizate la nivelul fiecărui judeţ şi al municipiului Bucureşti. cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale. cauze de contencios administrativ şi fiscal. după caz. Numărul curţilor de apel. cauze penale. în raport cu natura şi numărul cauzelor.304/2004 privind organizarea judiciară aceasta prevedea organizarea următoarelor instanţe specializate: tribunale pentru minori şi familie.5. ce face o simplă iluzie posibilitatea de a stăpâni toate acestea de o manieră care să păstreze responsabilitatea actului de înfăptuire a justiţiei.

Activitatea de judecată a instanţei supreme se desfăşoară în cadrul secţiilor.22 din Legea nr. în condiţiile prevăzute de lege. motiv pentru care schimbarea membrilor compoletelor se poate face numai în mod excepţional pe baza unor criterii obiective stabilite prin Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti. procesul va fi realuat într-un complet de divergenţă. conflictele de competenţă.6. din judecători specializaţi. Acest caz este singurul deocamdată în care la judecata unor cauze este acceptată participarea altor persoane decât magistraţii de carieră. 1.304/2004. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. opinia acestora se consemnează în hotărâre iar în caz de opinie separată. În cazul completului format din 2 judecători.Aşa cum am mai arătat sistemul adoptat de legiuitorul român în privinţa compenerii instanţelor de judecată îmbină principiul colegialităţii cu cel al judecătorului unic. În cadrul secţiilor completele de judecată se compun din 3 judecători ai aceleiaşi secţii. acestea având o competenţă proprie. Completul de 9 judecători mai judecă şi alte cauze date în competenţa sa prin lege. desemnaţi de preşedintele sau vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Secţia penală. precum şi ca instanţă disciplinară. de regulă. Completul de 9 judecători soluţionează recursurile şi cererile în cauzele judecate în primă instanţă de Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. în raport de competenţa fiecăreia. Secţia civilă şi de proprietate intelectuală. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este instanţa supremă.Secţia civilă şi de proprietate intelectuală. servicii şi birouri. mai soluţionează şi cererile de strămutare. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îşi desfăşoară activitatea şi în cadrul Secţiilor Unite şi ale unui complete format de 9 judecători. în cazul cărora judecata este asigurată de un complet format din 2 judecători şi 2 asistenţi judiciari. 21 . Secţia de contencios administrativ şi fiscal. cu personalul stabilit prin statul de funcţii. precum şi orice alte cereri prevăzute de lege. în încercarea de a maximiza efectele positive ale ambelor sisteme cunoscute. judecă în primă instanţă. acesta se constituie cu judecători de la celelalte secţii. Completul de 9 judecători se constituie. care. Secţia comercială. un vicepreşedinte. se judecă în complet format din 3 judecători. În principiu. Singura secţie care are competenţă în privinţa judecării în fond este cea penală. Se va urmări respectarea principiului continuităţii completului de judecată. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este organizată în patru secţii . a preşedintelui de secţie ori a judecătorului din planificarea de permanenţă. aceasta se motivează. atunci când cauza se judecă în primă instanţă compunerea completului este formată dintr-un singur judecător. Dacă numărul de judecători necesar pentru formarea completului nu poate fi asigurat. cu personalitate juridică şi îşi are sediul în capitala ţării. Potrivit legii de organizare judiciară. completului de 9 judecători şi în cadrul Secţiilor Unite. Structura Înaltei Curţi cuprinde Cancelaria. instanţa supremă nu judecă cauze în fond. Recursurile. procesele şi cererile date prin lege în competenţa de primă instanţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi recursurile. Secţia comercială şi Secţia de contencios administrativ şi fiscal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi a altor hotărâri. direcţii. Rolul acesteia este de asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti. De la această regulă fac excepţie cauzele privind conflictele de muncă şi asigurări sociale. potrivit competenţelor stabilite de lege. atât la tribunale cât şi la curţile de apel. Indiferent de instanţa competentă. 4 preşedinţi de secţii şi judecători. dacă aceştia nu ajung la un accord asupra hotărârii ce urmează a se pronunţa. Trebuie reţinut că asistenţii judiciari participă la deliberări numai cu un vot consultative. Cu taote acestea ei semnează hotărârile pronunţate. Compunerea completelor de judecată este stabilită de colegiile de conducere ale instanţelor la începutul anului. potrivit art. în cazurile prevăzute de lege. Completul de divergenţă se constituie prin includerea în completul de judecată a preşedintelui sau vicepreşedintelui instanţei. se judecă în complet format din 2 judecători. În cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi magistraţi – asistenţi. Secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. indiferent că sunt de competenţa tribunalului sau a curţii de apel. Secţia penală. Dezbaterile vor purta numai asupra punctelor rămase în divergenţă. Instanţa supremă se compune dintr-un preşedinte. Apelurile. în funcţie de natura cauzei şi este prezidat de preşedintele sau vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie iar în lipsa acestora de un preşedinte de secţie sau alt judecător desemnat de către preşedintele sau vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Secţiunea 2. Dacă o secţie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie consideră că este necesar să revină asupra propriei jurisprudenţe. Instanţele judecătoreşti sunt conduse din punct de vedere administrativ de către un preşedinte. Ei adoptă măsuri manageriale pentru organizarea şi buna funcţionare a instanţelor pe care le conduc şi. Trebuie menţionat că în pofida criticilor formulate atât în doctrină dar şi în viaţa socio-politică relativ 40 la necesitatea menţinerii instanţelor şi parchetelor militare. asigură şi verifică respectarea obligaţiilor statutare şi a regulamentelor de către judecători şi personalul auxiliar de specialitate. 40 Pentru dezbaterile pe tema oportunităţii menţinerii instanţelor militare.Secţiile Unite ale instanţei supreme au în competenţă: judecarea recursurilor în interesul legii. p. de către Ministerul Apărării Naţionale. iar la judecătorii. întrerupe judecata şi sesizează Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. a instanţelor din circumscripţiile acestora. precum şi autoritatea de lucru judecat. Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti şi Curtea Militară de Apel Bucureşti. Judecătorii şi procurorii militari au calitatea de magistraţi şi fac parte din corpul magistraţilor. ori. în Curierul Judiciar. Preşedinţii tribunalelor. Legea interzice cu desăvârşire orice imixtiune a conducerii administrative în activitatea de judecată. 39 22 . soluţionarea sesizărilor privind schimbarea jurisprudenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie39 şi sesizarea Curţii Constituţionale pentru controlul constituţionalităţii legilor înainte de promulgare. Instanţele militare. Instituţii. Colegiile de conducere ale instanţelor. acestea continuă să funcţioneze şi în urma noii legi de organizare judiciară. potrivit unei convenţii internaţionale.29-34. Legea de organizare judiciară prevede următoarele instanţe militare: tribunale militare. 2. după caz.L. 1. de către 1-2 vicepreşedinţi. notă la hotărârea din 21 septembrie 2006 a CEDO. Instanţele şi parchetele militare dispun de poliţie militară pusă în serviciul lor.1.2. la propunerea preşedintelui Curţii Militare de Apel şi a secţiei sau serviciului din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Instanţele militare judecă la sediul acestora dar pentru motive temeinice instanţa poate dispune ca judecata să se desfăşoare în alt loc.7. nr. în mod gratuit. Procurorii militari sunt constituiţi în parchete pe lângă fiecare instanţă militară. Numărul personalului necesar pentru fiecare instanţă sau parchet este stabilit de ministrul justiţiei. Susţinătorii menţinerii instanţelor militare şi-au întemeiat argumentele în principal pe necesitatea unei specializări în domeniul infracţiunilor comise de militari. după caz. Decizia se adoptă cu majoritatea voturilor celor prezenţi. în activitatea de conducere. cu indicativ propriu. 2.8690. În acest context trebuie reţinut că instanţele militare pot judeca şi pe teritoriul altor state. Secţiile instanţelor sunt conduse de către un preşedinte. prin judecători inspectori trebuie să respecte principiile independenţei judecătorilor şi supunerea lor numai legii. tribunalelor specializate şi ai curţilor de apel sunt ajutaţi. p. care judecă cu citarea părţilor din dosarul a cărui judecată a fost întreruptă. Verificările efectuate personal de preşedinţi sau vicepreşedinţi. membri ai forţelor multinaţionale. 41 A se vedea.Leş.11/2006. Ei au totodată şi calitatea de militari activi şi au toate drepturile şi obligaţiile ce decurg din această calitate. Conducerea administrativă a instanţelor judecătoreşti. Secţiile Unite pot lua decizii numai în prezenta a cel puţin doua trimi din numărul judecătorilor în funcţie. pe teritoriul statului primitor poate fi exercitată jurisdicţia română. în cazul în care. C. existenţa unor instanţe militare în timp de pace ridică serioase semne de întrebare asupra independenţei magistraţilor ce compun aceste instanţe datorită cumulului calităţii de judecător cu cea de ofiţer activ41. Judecata va contunua după ce Secţiile Unite s-au pronunţat asupra sesizării privind schimbarea jurisprudenţei.Popescu. militari români. Preşedinţii instanţelor. preşedintele poate fi ajutat de un vicepreşedinte. Instanţele militare un statut de unităţi militare. Rolul preşedinţilor şi vicepreşedinţilor instanţelor este unul administrativ. a se vedea I. Cu toate că legea fundamentală nu interzice decât înfiinţarea unor instanţe extraordinare iar nu şi a celor cu caracter special.

aprobarea bugetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. 2. judecătorilor şi magistraţilor-asistenţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. c. şi 9 judecători. la tribunalele specializate şi la judecătorii: preşedintele şi 2 sau 4 judecători. 2. în condiţiile legii. Conducerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este asigurată de preşedinte. promovarea. propune Consiliului Superior al Magistraturii numirea.3. Compartimentele auxiliare de specialitate42. f. h. în condiţiile prevăzute de Legea nr. Adunările generale ale judecătorilor. recomandă Plenului Consiliului Superior al Magistraturii numirea la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a judecătorilor în funcţie cărora le expiră mandatul de 6 ani. suspendarea şi încetarea din funcţie a magistraţilor-asistenţi. preşedinţilor de secţii. c. exercită acţiunea disciplinară împotriva preşedintelui. Adunarea generală a judecătorilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are atribuţii precum: a. b. În cadrul acestei secţiuni vor fi tratate şi aspectele privitoare la compartimentele auxiliare ale parchetelor pentru a evita repetarea unor puncte în cadrul analizei consacrată organizării Ministerului Public. Colegiul de conducere al curţii de apel exercită şi acţiunea disciplinară pentru judecătorii de la instanţele din circumscripţia respectivei curţi de apel. b. alcătuit din preşedinte. aleşi pentru o perioadă de 3 ani în adunarea generală a judecătorilor. formulează puncte de vedere la solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii. transferul. propune proiectul de buget al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. La instanţele judecătoreşti se organizează anual sau de câte ori este necesar adunări generale ale judecătorilor. e. la solicitarea ministrului justiţiei sau a Consiliului Superior al Magistraturii. aleşi pe o perioadă de 3 ani în adunarea generală a judecătorilor. d. la tribunale: preşedintele şi 6 judecători. în condiţiile legii. g. analizează proiecte de acte normative. Adunările generale ale judecătorilor au următoarele atribuţii: dezbat activitatea anuală desfăşurată de instanţe. g. b. precum şi statele de fucţii şi de personal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Colegiile de conducere sunt formate dintr-un număr impar de membri şi au următoarea componenţă: a. aleşi pe o perioadă de 3 ani în adunarea generală a judecătorilor. Secţiunea 3. Conducerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. c. f. aleşi pe o perioadă de 3 ani în adunarea generală a judecătorilor. vicepreşedintelui. membrii Consiliului Superior al Magistraturii. exercită alte atribuţii prevăzute în Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. e. dezbat probleme de drept. aleg şi revocă membrii colegiilor de conducere. c. alegerea celor 2 membri pentru Consiliul Superior al Magistraturii. vicepreşedinte şi colegiul de conducere. cu reprezentarea fiecărei secţii. vicepreşedinte. aprobarea raportului anual de activitate. b. iniţiază procedura de revocare a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii.În cadrul fiecărei instanţe judecătoreşti funcţionează un colegiu de conducere. d. la curţile de apel: preşedintele şi 6 judecători. 23 . îndeplinesc alte atribuţii prevăzute de lege sau regulamente. 42 a. aleg. aprobă Regulamentul privind organizarea şi funţionarea admininstativă. precum şi împotriva preşedinţilor curţilor de apel. ce formează obiectul unui capitol distinct.317/2004. organizează şi supraveghează rezolvarea petiţiilor. în condiţiile legii şi pot cere Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe pe calea recursului în interesul legii asupra chestiunilor drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti. Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptă hotărâri cu votul majorităţii membrilor săi şi are următoarele atribuţii: a. care hotărăşte cu privire la probleme generale de conducere a instanţei.4. cu avizul consultatival Ministerului Finaţelor Publice.

completează condica şedinţelor de judecată în care se trec dosarele din şedinţa respectivă. curţile de apel şi parchetele de pe lângă curţile de apel. judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă aceste instanţe. asigurării întreţinerii şi funcţionării clădirilor. grefa. transcribe înregistrările audio saau stenogramele şedinţelor de judecată. 24 . Compartimentul financiar-contabil are atribuţii pe linia elaborării proiectului debuget annual de venituri şi cheltuieli. a bunurilor şi altor valori aparţinând acestora. efectuarea operaţiilor contabile privind evidenţa patrimoniului. în vederea garantării transparenţei activităţii judiciare. întocmeşte concepte pentru citarea părţilor din proces. Compartimentul administrativ are atribuţii în privinţa întocmirii documentaţiei pentru achiziţiile publice. CAPITOLUL 4. Sunt compartimente auxiliare existente în cadrul oricărei instanţe sau oricărui parchet: registratura. Un rol deosebit în activitatea judiciară în îndeplineşte grefa instanţei sau a parchetului. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.544/2001 privind accesul liber la informaţiile de interes public şi ale Ordonanţei Guvernului nr. Grefierul de şedinţă participă la şedinţele de judecată şi la efectuarea actelor de urmărire penală şi consemnează operaţiunile înfăptuite în cadrul activităţilor judiciare. supravegherea accesului şi menţinerea ordinii în sedii. asigurarea evidenţei contabile pentru activitatea desfăşurată de instanţe. întocmeşte actele de procedură dispuse de completul de judecată. asigurării aprovizionării cu materiale de întreţinere şi uz gospodăresc. tot preşedinte instanţei este cel competent să aplice măsuri disciplinare prevăzute în regulamentele de ordine interioară. Activitatea personalului Jandarmeriei Române însărcinat cu activitaţile de pază şi supravegherea a ordinii instanţelor şi parchetelor este coordonată de preşedintele instanţei sau de conducătorul parchetului. Biroul de informare şi relaţii publice asigură legăturile instanţei sau parchetului cu publicul şi cu mijloacele de comunicare în masă. Istoricul şi natura instituţiei. curţile de apel şi parchetele de pe lângăaceste instanţe. De pildă. arhiva. tehnoredactează hotărârile judecătoreşti şi alte lucrări repartizate de conducerea instanţei. în condiţiile legii. se asigură în mod gratuit de către Jandarmeria Română prin structurile sale specializate. Ministerul Public Secţiunea 1. Tot acest compartiment asigură activitatea de soluţionare a petiţiilor. casarea şi declasarea mijloacelor fixe şi a altor bunuri materiale.27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor. mijloace fixe şi alte bunuri necesare activităţii instanţelor. biroul de informare şi relaţii publice. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. serviciile şi lucrările necesare desfăşurării activităţii instanţei.Toate instanţele judecătoreşti şi parchetele există compartimente auxiliare care nu participă în mod nemijlocit la activitatea de înfăptuire a justiţiei dar au un rol deosebit de important în realizarea actului de justiţie de către judecători. Eliberarea din funcţie a personalului de specialitate din compatimntele auxiliare se poate face numai pentru motive prevăzute în Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor. potrivit dispoziţiilor Legii nr. asigurării calculului şi plăţii drepturilor băneşti etc. în condiţiile legii. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Direcţia Naţională Anticorupţie au şi câte un compartiment economico-financiar şi administrative condos de un manager economic. tribunalelor specializate. Sunt alte compartimente auxiliare de care dispun în mod necesar numai anumite instanţe ori parchete. Departamentul economico-financiar şi adminsitrativ este compus din compartiment financiar-contabil şi compartiment administrativ. biblioteca. Tribunalele. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Direcţia Naţională Anticorupţie au în structural or şi un compartiment de documentare şi un compartiment de informatică juridică. comunică hotărârile judecătoreşti. Paza sediilor instanţelor judecătoreşti şi parchetelor. Decizia de eliberare din funcţie se emite de către preşedinteşe instanţei. În caz de abateri disciplinare. instalaţiilor tehnico-sanitare li de încălzire etc. activitatea de administrare şi inventariere a acestuia. Aceste compartimente se pot înfiinţa şi în cadrul tribunalelor. cu indicarea motivului amânării cauzei sau soluţia pronunţată. Personalul de specialitate care lucrează în compartimentele auxiliare este subordonat ierarhic conducerii instanţelor sau parchetelor unde funcţionează.

În perioada comunistă instituţia a fost organizată sub titulatura de Procuratura Republicii Populare Române iar.O. Constituţia din 1991 a redat instituţiei vechea denumire de Minister Public. Secţiunea 2.1. 25 .1. direct sau prin procurori inspectori. aceasta atribuţie revenind exclusiv instanţelor judecătoreşti.O. potrivit Constituţiei României. Organizarea Ministerului Public.. în capitolul denumit . Aşa cum rezultă din cele de mai sus. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.I.C. procurorul inspector şef şi 5 procurori aleşi în adunarea generală a procurorilor. In cadrul Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie funcţionează. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. prim-adjunctul. În plus.Autoritatea judecătorească. ). procurorii şefi de secţie. care pot fi ajutaţi de adjuncţi. care hotărâşte asupra problemelor generale de conducere ale Ministerului Public. ulterior Procuratura Republicii Socialiste Române.. Parchetele de pe lângă curţile de apel au în structura lor şi câte o secţie pentru minori şi familie. Într-o formă modernă.. rolul Ministerului Public este în strânsă conexiune cu activitatea de înfăptuire a justitiei în cauze penale şi civile. Ministerul Public a fost reglementat în Codul de procedură civilă adoptat în anul 1865. tribunal pentru minori şi familie şi judecătorie funcţionează un parchet. Această opinie nu poate fi acceptată. adjunctul şi consilierii acestuia. În realitate. care prevedea formele de participare a procurorului la procesul civil. El reprezintă Ministerul Public în relaţiile cu celelate autorităţi publice şi cu orice persoane juridice sau fizice. Aceasta se convoacă de procurorul general. 2. adică independenţa totală de orice putere a statului. apropiată de scopurile actuale. legea reglementează existenţa unui organism larg reprezentativ la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.C. În acord cu majoritatea legislaţiilor. deoarece potrivit Constituţiei procurorii îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea ministrului justiţiei.T. ceea ce face incompatibilă instituţia cu atributele necesare pentru înfăptuirea justiţiei. în activitatea judiciară. Ministerul Public îşi desfăşoară activitatea prin procurori constituiţi în parchete. un adjunct şi 3 procurori consilieri.. pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie funcţionează un parchet condus de un procuror general. respectiv adunarea generală a procurorilor. 2. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie coordonează activitatea parchetelor din subordine. precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor. ca structură specializată în combaterea criminalităţii organizate şi a terorismului.. Acest organism este constituit procurorul general.I. ajutat de un prim-adjunct. Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism ( D. Opiniile exprimate în literatura de specialitate au oscilat între a încadra Ministerul Public în categoria organismelor care exercită puterea judecătorească şi a plasa această autoritate în zona executivului.I.I. Pe lângă fiecare curte de apel. dar procurorii nu au aptitudinea de a soluţiona conflicte ivite în viaţa socială. Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept. Prima opinie se întemeiază pe aşezarea topografică a instituţiei în Constituţie. Parchetul reprezintă structura organizatorică a Ministerului Public.T. Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism ( D.puterea judecătorească se exercită de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege. parchetele de pe lângă curţile de apel şi tribunale au în structura lor secţii conduse de procurori şefi. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este condus de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În cadrul secţiilor pot funcţiona birouri conduse de procurori şefi. are personalitate juridică şi gestionează bugetul Ministerului Public. Natura juridică a Ministerului Public a fost obiectul unor permanente controverse.Din punct de vedere istoric instituţia procurorului a fost introdusă în dreptul românesc încă din vremea Regulamentului organic din 1832 în Ţara Românească. Competenţele acestui organism sunt stabilite prin asemănare cu cele pe cre le deţin adunările generale ale judecătorilor în cadrul instanţelor judecătoreşti.. tribunal.1. din ţară sau din străinătate. ). plasarea Ministerului Public între organismele care exercită puterea judecătorească ar fi contrară dispoziţiilor constituţionale potrivit cărora . De asemenea. În cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie funcţionează colegiul de conducere. controlul asupra tuturor parchetelor. Procurorul general al Parchetului de lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie exercită. anual sau ori de câte ori este necesar.

Direcţia Naţională Anticorupţie elaborează anual un raport privind activitatea desfăşurată. În cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie sunt încadraţi procurori care trebuie să aibă o bună pregătire profesională. 2. La data încetării activităţii în cadrul D. La data încetării activităţii în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcţioneze conform legii.I. În cadrul fiecărui parchet funcţionează câte un colegiu de conducere. o vechime de cel puţin 6 ani ca procurer sau judecător şi care au fost declaraţi admişi la interviul organizat de o comisie constituită în acest scop.O. exercitându-şi atribuţiile numai în temeiul legii şi pentru asigiurarea respectării acesteia. prin ordin al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. tribunale pentru minori şi familie şi judecătorii. Parchetele de pe lângă curţile de apel şi tribunale au personalitate juridică.O. o conduită morală ireproşabilă. Parchetele de pe lângă curţile de apel sunt conduse de procurori generali în timp ce parchetele de pe lângă tribunale şi judecătorii sunt conduse de prim-procurori. cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.A. Secţiunea 3.T. tribunale.In cadrul D. Adunarea generală a procurorilor Departamentului Naţional Anticorupţie se convoacă de procurorul şef.N. în cadrul parchetelor funcţionează adunările generale ale procurorilor. 2. ). constituit din procurorul şef. 26 .C. Procurorii ce îndeplinesc condiţiile arătate sunt numiţi prin ordin al procurorului şef al Direcşiei Naţionale Anticorupţie. Direcţia Naţională Anticorupţie reprezintă o structură autonomă în cadrul Ministerului Public.2.1.I. procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcţioneze conform legii.I. pe care îl prezintă Consiliului Superior al Magistraturii şi ministrului justiţiei. asimilat prim-adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.I. Direcţia Naţională Anticorupţie este independentă în raport cu instanţele judecătoreşti şi cu parchetele de pe lângă acestea. tribunal. Activitatea acestui organism este coordonată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. fiind specializată în combaterea infracţiunilor de corupţie. o conduită morală ireproşabilă. cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii. Direcţia Naţională Anticorupţie ( D. Direcţia Naţională Anticorupţie are personalitate juridică. prin ordin al Procurorului general al Pachetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Funcţionarea şi atribuţiile Ministerului Public.T. Ministrul justiţiei va prezenta Parlamentului concluziile asupra raportului de activitate al Direcţiei Naţionale Anticorupţie. tribunal pentru minori şi familie şi judecătorie.2. cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii. În mod asemănător. Direcţia Naţională Anticorupţie este condus de un procuror şef. prin ordin al procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie.C. anulal sau ori de câte ori este necesar şi are competenţele similare cu cele prevăzute de lege pentru adunarea generală a procurorilor Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. precum şi în relaţiile cu celelalte autorităţi publice.I. care avizează problemele generale de conducere ale parchetelor şi care are în componenţă procurori care deţin funcţii de nivelul celor prevăzute de lege pentru colegiile de conducere ale instanţelor judecătoreşti. Parchele sunt constituite pe lângă fiecare curte de apel. ajutat de doi procurori adjuncţi. Parchetele de pe lângă curţile de apel.. se poate face ca urmare a unei sancţiuni disciplinare sau în cazul exercitări necorespunzătoare a funcţiei.C. sunt încadraţi procurori numiţi prin ordin al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.I. asimilaţi adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Pot fi încadraţi procurori care au o bună pregătire profesională. Revocarea din funcţie a procurorilor numiţi în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie se poate face ca urmare a unei sancţiuni disciplinare sau în cazul exercitări necorespunzătoare a funcţiei.T. cu competenţe similare cu cele ale adunărilor generale ale judecătorilor. Asupra problemelor generale de conducere ale direcţiei decide colegiul de conducere. Revocarea din funcţie a procurorilor numiţi în D. o vechime de cel puţin 6 ani în funcţia de procuror sau judecător şi care au fost declaraţi admişi în urma unui interviu organizat de comisia costituită în acest scop. adjuncţii şi 5 procurori aleşi de adunarea generală. cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.O.

Controlul exercitat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. O asemenea prevederea apropia prea mult pe ministrul justiţiei de activitatea concretă. ţinând seama de probele administrate în cauză. singurul organism cu drept de a veghea asupra pregătirii şi aptitudinilor profesionale a procurorilor este Consiliul Superior al Magistarturii.Maurin. Principiul controlului ierarhic a fost o constantă a Ministerului Public în toată perioada de existenţă a acestei instituţii. Procurorii din fiecare parchet sunt subordonaţi conducătorului parchetului respectiv iar conducătorul unui parchet este subordonat conducătorului parchetului ierarhic superior din aceeaşi circumscripţie. din Parchetul Naţional Anticorupţie. legea prevede că în ce priveşte soluţiile dispuse..a fost abandonată şi prevederea existentă în legislaţia anterioară potrivit căreia controlul ministrului justiţiei asupra activităţii procurorilor se poate concretize şi prin aprecierea asupra activitatii. .1.69 din Legea nr.92/1992. p. 43 27 . Controlul ierarhic. În prezent. procurorului competent sa inceapa. procurorul este liber să prezinte în instanţă concluziile pe care le consideră întemeiate. indivizibilitatea ( tradusă prin faptul că în cursul aceleiaşi cauze un magistrat procuror poate fi înlocuit ). Sirey. procurorului general al Parchetului Naţional Anticorupţie informări asupra activităţii parchetelor şi să dea îndrumări scrise cu privire la măsurile ce trebuie luate pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii. Cu toate că subordonarea ierarhică este o caracteristică a activităţii procurorilor. amovibilitatea ( contrară inamovibilităţii ce caracterizează activitatea judecătorului ). Procurorii îţi desfăşoară activitatea potrivit principiilor legalităţii. De asemenea. În sistemul juridiciar francez. de procurorul şef al Direcţiei Naşionale Anticorupţie sau de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel asupra procurorilor din subordine se poate realize direct sau prin procurori anume desemnaţi. procedura de urmărire penala pentru infractiunile despre care avea cunostinta si sa promoveze in fata instantelor judecatoresti actiuni si cai de atac necesare apararii interesului public. când consideră necesar. date în scris şi în conformitate cu legea.a fost reglementată posibilitatea pentru procuror de a contesta în faţa Consiliului Superior al Magistraturii intervenţia procurorului ierarhic superior. imparţialităţii şi controlului ierarhic.304/2004. Controlul exercitat de ministrul justiţiei constă în verificarea pe de o parte a eficienţei manageriale iar pe de altă parte a modului în care se procurorii îşi îndeplinesc atribuţiile de serviciu şi în care se desfăşoară raporturile de serviciu cu justiţiabilii şi cu celelalte persoane implicate în lucrările de competenţa parchetelor.110. în orice formă. A. procurorul este independent. prin procurori inspectori din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. 2006. de speţă. sunt obligatorii pentru procurorii din subordine.a fost abandonată prevederea existentă în vechea lege de organizare judecătorească. Principiile funcţionării Ministerului Public. . A. legea reglementează şi controlul ministrului justiţiei. precum şi intervenţia procurorului ierarhic superior pentru influenţarea în orice formă a concluziilor. constă în faptul că dispoziţiile procurorului ierarhic superior. din iniţiativă proprie sau la cererea Consiliului Superior al Magistraturii. ministrul justiţiei poate să ceară procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau după caz. pregatirii si aptitudinilor profesionale ale procurorilor. potrivit căreia ministrul justitiei avea dreptul sa dea dispozitie scrisa. Pe lângă controlul ierarhic exercitat în cadrul Ministerului Public. subordonarea ierarhică. Este de remarcat faptul că actuala lege de organizare judiciară a introdus o serie de prevederi care sunt de natură să sporească automonia decizională a procurorului şi să atenueze din posibilele efecte negative pe care principiul controlului ierarhic le-ar putea produce asupra activităţii procurorilor: .Heraud. ministrul justiţiei. specific activităţii procurorilor. se menţionează drept caracteristici ale corpului procurorilor.a fost reglementată o anumită continuitate a activităţii procurorului de caz în sensul că lucrările repartizate acestuia pot fi trecute altui procuror numai în caz de suspendare sau încetare a calităţii de procuror ori în caz de absenţă. in mod direct sau prin procurorul general. a procurorului. Însă subordonarea ierarhică în cazul procurorilor este un principiu întâlnit în mai multe state cu sistem judiciar apropiat celui român43. exercită controlul asupra procurorilor. A se vedea. Legea nr. in conditiile legii. în efectuarea urmăririi penale sau în adoptarea soluţiei.3. Potrivit art. efectul fiind crearea unui pericol de politizare a intervenţiilor ministrului sau numai acela ca intervenţia să fie percepută ca atare în ochii opiniei publice. 6 eme ed. . Institutions judiciaires. În cadrul atribuţiilor sale. din parchetele de pe lângă curţile de apel sau alţi procurori delegaţi.

în condiţiile legii. procurorul participă la şedinţele de judecată. 3. trebuie reţinut că principiul controlului ierarhic în activitatea procurorilor este reţinut în majoritatea legislaţiilor iar dispoziţiile legale din dreptul intern au evoluat în sensul asigurării independenţei procurorului în adoptarea soluţiei într-un caz concret şi în concluziile pe care le pune în faţa instanţei.304/2004 privind organizarea judiciară. g.64 din Legea nr.2. În concluzie. în cazurile prevăzute de lege45. la soluţionarea conflictelor prin mijloace alternative. la şedinţele de judecată46. judecarea apelului sau recursului declarat în materia desenelor şi modelelor industriale etc. procurorii au următoarele atribuţii: a. Astfel. rolul acestora în procesul civil fiind diminuat. f. şi are rol activ în aflarea adevărului. fiind obligate să aducă la îndeplinire dispoziţiile acestuia. Atribuţiile Ministerului Public. 47 În cazul recursului în interesul legii. precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege. prevede că atunci când Ministerul Public apreciază că. Potrivit art. Potrivit dispoziţiilor legale. în activitatea curentă a procurorilor.dacă există cauze obiective care justifică urgenţa şi care împiedică rechemarea. a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. b.45 alin. în legătură cu cauzele ce le-au fost repartizate. în condiţiile legii. ale persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispăruţilor.554/2004.3 din Codul de procedură civilă. sesizează instanţele judecătoreşti pentru judecarea cauzelor penale.1 din Codul de procedură civilă. conduce şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare. în oricare faza a acestuia. a ministrului justiţiei. e. participă. atribuţie ce poate fi exerciatată deopotrivă în materie penală sau civilă47. mai grav. Sunt cazuri expres prevăzute de lege când participarea procurorului la procesul civil este obligatorie. Potrivit legii. În procesele penale. va sesiza instanţa de contencios administrativ competentă de la sediul autorităţii publice emitente. poate participa procurorul care a efectuat urmărirea penală sau alt procuror desemnat de conducătorul parchetului.45 alin. 46 Potrivit art. apără drepturile şi interesele legitime ale minorilor. legitimarea procesuală pentru promovarea acestuia revine numai procurolului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Legea contenciosului administrativ. Atribuţiile procurorilor se manifestă în principal în materie penală. în condiţiile legii. în mod nemijlocit. Se remarcă preocuparea legiuitorului român de a elimina posibilitatea ca principiul classic al subordonării şi controlului ierarhic să se manifeste prin implicarea directă a procurorului ierarhic sau. sub conducerea şi supravegherea procurorului. Ministerul Public poate porni acţiunea civilă ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor. la şedinţa de judecată. organele de poliţie judiciară îşi desfăşoară activitatea de cercetare penală. persoanelor puse sub interdicţie. 44 28 . exercită căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti. 45 Potrivit art. potrivit legii. dacă apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept. concretizat în emiterea unui act administrativ normativ. conduce şi controlează activitatea altor organe de cercetare penală44. ). nr. ale dispăruţilor şi ale altor persoane. se vatămă un interes public. Procurorul căruia i-a fost luată o lucrare repartizată poate contesta măsura dispusă de procurorul ierarhic superior la Consiliul Superior al Magistraturii. exercită acţiunea civilă. c. prin excesul de putere. d. efectuează urmărirea penală în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege şi participă. judecarea cererilor de expropriere. absenţa sa atrăgând nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate în aceste condiţii ( cererea privind punerea sub interdicţie a unei persoane. procurorul poate pune concluzii în orice proces civil.

Sistemul este criticat pe motiv că ar afecta independenţa personală a magistratului astfel numit. PARTEA III a Statutul judecătorilor şi al procurorilor. Sistemul nostru este unul mixt. procurorii. Formarea profesională iniţială a judecătorilor şi procurorilor. organism ce poate fi considerat ca aparţinând corpului magistraţilor. personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiţiei. Dreptul comparat cunoaşte mai multe sisteme de recrutare şi învestire a magistraţilor: a. în forma iniţială. Există eforturi în mai toate statele de a găsi un sistem optim de recrutare a magistraţilor care să garanteze independenţa acestora şi totodată să asigure formarea unui corp profesional de elită. În schimb. Se reproşază acestui sistem că generează formarea unei caste a magistraţilor. pentru realizarea unitară a politicii penale a statului. Modificarea legislativă pare mai mult formală din moment ce activitatea definită drept magistratură este în continuare atribuită judecătorilor şi procurorilor. prezumându-se o anumită obedienţă faţă de puterea care l-a numit în funcţie. acţionează pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii. Modalitatea de recrutare a judecătorilor şi procurorilor are în mod cert o influenţă asupra independenţei personale a acestor. din corpul magistraţilor făceau parte judecătorii. cu excepţia celor stagiari. de multe ori alegerea fiind bazată pe elemente ce exced calităţilor profesionale ale acestuia. Secţiunea 1. Alegerea magistraţilor este un sistem ce prezintă avantajul înlăturării pricolului de aservire a magistraţilor puterii executive. exercită orice alte atribuţii prevăzute de lege. Noţiunea de magistratură şi magistrat. nu se poate aprecia că în prezent ar fi o greşală terminologică dacă ne-am referi la judecători şi procurori desemnându-i prin noţiunea generică de magistraţi. numirea magistraţilor de către organele puterii executive. legea le conferea calitatea de magistrat. Competenţele în privinţa recrutării judecătorilor şi procurorilor sunt îndeplinite de către Consiliului Superior al Magistraturii. c. Sistemul se aplică însă cu anumite standarde impuse în ce priveşte selecţionarea magistraţilor astfel că în general puterea executivă nu dispune de un drept discreţionar în actul de numire.303/2004 evită să atribuie în mod explicit calitatea de magistrat unei categorii profesionale şi se limitează a opera cu noţiunea de magistratură. critica acestui sistem are la bază argumentul correct că alegătorii nu au expertiza necesară pentru a aprecia capacităţile de bun magistrat al candidatului. i. în forma iniţială.303/2004. b. Potrivit dispoziţiilor Legii nr. pe durata funcţiei. constituiţi în parchete şi magistraţii – asistenţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Recrutarea chiar de către corpul magistraţilor are avantajul că înlătură posibilitatea aservirii magistraţilor faţă de alte puteri ale statului şi asigură numirea pe criterii profesionale. ordinii de drept.h. din Institutul Naţional de Criminologie şi din Institutul Naţional al Magistraturii. sub coordonarea ministrului justiţiei. Consiliul Superior al Magistraturii. Astfel. precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. studiază cauzele care generează sau favorizează criminalitatea. legiuitorul defineşte magistratura ca fiind activitatea judiciară desfăşurată de judecători în scopul înfăptuirii justiţiei şi de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societăţii. Admiterea în magistratură. În prezent Legea nr. j. Potrivit aceloraşi dispoziţii era asimilat magistraţilor. este realizată de Preşedintele României dar numai la 29 . Capitolul 1. precum şi pentru perfecţionarea legislaţiei în domeniu. elaborează şi prezintă ministrului justiţiei propuneri în vederea eliminării acestora. Cariera judecătorilor şi procurorilor. adică aceleaşi categorii cărora. Prin urmare. Numirea în funcţie a judecătorilor şi procurorilor.

auditorii de justiţie vor opta. în funcţiile pentru care au optat după primul an de cursuri. Auditorii de justiţie care promovează examenul de absolvire vor fi numiţi. el nu poate fi numit magistrat şi va fi obligat să restituie indemnizaţia51 şi cheltuielile de şcolarizare. recrutarea directa. După primul an de cursuri. la examen sau nu promovează examenul nici în a doua sesiune. Programul de formare profesională a auditorilor de justiţie se aprobă de Consiliul Superior al Magistraturii. asistă la şedinţele de judecată şi la activitatea de urmărire penală. în mod nejustificat. În cazul în care un magistrat absolvent al Institutului Naţional al Magistraturii este eliberat din funcţie înainte de expirarea perioadei de 6 ani. 51 Pe durata cursurilor auditorii de justiţie beneficiază de o indemnizaţie lunară corespunzătoare funcţiei de magistrat stagiar. Indemnizaţia are regimul juridic al unui drept salarial şi se plăteşte dintr-un fond prevăzut în bugetul annual aprobat al Consiliului Superior al 48 49 30 . este licenţiată în drept. Concursul de admitere se organizeaza anual. Exista doua modalitati de recrutare a judecatorilor si procurorilor: a. Recrutarea prin admiterea urmata de formarea profesionala in cadrul Institutului National al Magistraturii constituie sau ar trebui sa constituie mijlocul principal pentru formarea corpului de magistrati. in principiu. în ordinea mediilor şi în raport de numărul posturilor. În perioada cursurilor. nu are antecedente penale. auditorii de justiţie susţin un examen de absolvire ce constă în probe teoretice şi practice prin care se verifică însuşirea cunoştinţelor necesare exercitării funcţiei de judecător sau procuror50. nu are cazier fiscal şi se bucură de o bună reputaţie. domiciliul în România şi capacitate deplină de exerciţiu. recrutarea şi formarea profesională iniţială în vederea ocupării funcţiei de judecator sau procuror prin absolvirea cursurilor Institutului Naţional al Magistraturii. Consiliul Superior al Magistraturii stabileste in fiecare an numarul de cursanti in functie de numarul de posturi vacante de judecatori si procurori. Auditorii de justiţie care nu promovează examenul de absolvire se pot prezenta încă o dată pentru susţinerea acestuia la următoarea sesiune. auditorii de justiţie efectuează stagii de practică în cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor. care este competent in ce priveste impunerea criteriilor de pregatire profesionala avute in vedere la selectarea judecatorilor si procurorilor. După încheierea cursurilor în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii. Comisia medicală se stabileşte prin ordin comun al ministrului justiţiei şi ministrului sănătăţii. el este obligat să restituie indemnizaţia de auditor de justiţie şi cheltuielile de şcolarizare efectuate cu formarea sa. proporţional cu timpul rămas până la împlinirea termenului de 6 ani. cunoaşte limba română şi este aptă din punct de vedere medical şi psihologic pentru exercitarea funcţiei de magistrat49. actul de numire fiind conditionat de propunerea formulata de Consiliul Superior al Magistraturii. Durata cursurilor de formare profesională a auditorilor de justiţie este de 2 ani. Cursanţii Institutului Naţional al Magistraturii au calitatea de auditori de justiţie. prin primirea in magistratura a persoanelor cu vechime in alte profesii juridice. Sistemul adoptat acorda intaietate organului profesional si in cazul unui conflict cu reprezentantul puterii executive in privinta numirii in functie a judecatorilor sau procurorilor. prin concurs. Astfel. dacă a promovat examenul de absolvire. Recrutarea judecătorilor şi procurorilor se face. în raport cu vechimea pe care o au ca auditori. Refuzul trebuie sa fie motivat. Admiterea la Institutul Naţional al Magistraturii se face pe bază de concurs48.propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. trebuie sa motive optiunea sa iar seful executivului este obligat sa procedeze la numire. Perioada în care o persoană a avut calitatea de auditor de justiţie. În cazul în care auditorul de justiţie nu se prezintă. de regulă. Presedintele Romaniei poate refuza o singura data numirea judecatorilor si procurorilor propusi de catre Consiliul Superior al Magistraturii. Sistemul adoptat acorda intaietate Consiliului Superior al Magistraturii. daca Consiliul Superior al Magistraturii sustine propunerea initiala. La concursul organizat in vederea admiterii la Institutul National al Magistraturii care se poate înscrise persoana care are cetăţenie română. pentru funcţia de judecător sau procuror. actul sau devenind unul formal. pentru a cunoaşte în mod direct activităţile pe care le desfăşoară magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate. 50 Absolvenţii Institutului Naţional al Magistraturii sunt obligaţi să îndeplinească timp de 6 ani funcţia de judecător sau de procuror. In aceasta situatie. din iniţiativa sa ori din motive care îi sunt imputabile. la propunerea Institutului Naţional al Magistraturii. constituie vechime în magistratură. b. a.

52 Conditia este considerate indeplinita si in cazul cumularii vechimii in functia de judecator. În ce priveşte competenţa funcţională. se instituie obligatia legala de a urma un curs de formare profesionala in cadrul Institutului National al Magistraturii pe o perioada de 6 luni. de prim-procurorul parchetului de pe lângă această instanţă. Dupa efectuarea cursului. Durata stagiului este de 1 an. procuror sau in profesia de avocat. după caz. pe bază de concurs. notarii. asistenţii judiciari. pot fi numiţi în magistratură. judecătorii stagiari vor putea să ia parte la activitatea de judecată dar numai în următoarele cazuri: a. precum şi avocaţii. Judecătorii şi procurorii stagiari sunt numiţi în funcţie de către Consiliul Superior al Magistraturii. litigiile patrimoniale având ca obiect plata unei sume de bani sau predarea unui bun. Nepromovarea acestui examen atrage eliberarea din functia de judecator sau procuror si obligatia de a restitui indemnizatiile primite pe perioada cursurilor. magistrat – asistent la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Acestia pot fi numiti la instante sau parchete de acelasi grad cu cele la care au functionat. Exista posibilitatea cu totul exceptionala de a se accede in magistratura fara concurs in cazul unor persoane care au indeplinit functii ce ii recomanda ca avand o pregatire profesionala compatibila cu calitatea de judecator sau procuror. plângerile împotriva proceselor-verbale de contravenţie şi de aplicare a sancţiunilor Magistraturii. aveau functia de judecator sau procuror. persoanele care au îndeplinit funcţii de specialitate juridică în aparatul Parlamentului. cei care au indeplinit functia de judecator. din Institutul National al Magistraturii si din Institutul National de Criminologie. cei care au indeplinit functia de magistrat-asistent la Inalta Curte de Casatie si Justitie cel putin 10 ani si care s-au incetat activitatea din motive neimputabile 53. procuror. Guvernului. Curţii Constituţionale. 31 . din Consiliul Superior al Magistraturii. Administraţiei Prezidenţiale. În această perioadă judecătorii şi procurorii stagiari sunt obligaţi să continue formarea profesională. care si-au incetat activitatea din motive neimputabile. Judecătorii şi procurorii stagiari. din Ministerul Public. - In cazul acestor categoriilor de pesoane enumerate anterior. In privinta tuturor persoanelor care acced in magistratura in alt mod decat formarea initiala in cadrul Institutului National al Magistraturii.000 RON. judecătorii stagiari – cererile privind pensiile de întreţinere. cu exceptia Inaltei Curti de Casatie si Justitie. persoanele care au fost primite in magistartura fara examen sunt obligate sa sustina un examen pentru verificarea cunostintelor. În mod exepţional. pe baza mediei generale. La incetarea mandatului la Curtea Constitutionala. accesul in magistratura se face in baza unui interviu sustinut in fata sectiei corespunzatoare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii. obţinută prin însumarea celor 3 medii de la sfârşitul fiecărui an de studiu şi de la examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii. Avocatului Poporului. Ei pot fi numit la judecatorii sau parchetele de pe langa aceste instante.Absolventii Institutului National al Magistraturii sunt obligati sa indeplineasca functia de judecator sau procuror timp de 6 ani. cu o vechime de specialitate de cel puţin 5 ani. Legea crează un statut special judecatorilor Curtii Constitutionale care. 53 Ibidem. consilierii juridici. Secţiunea 2. b. Aceştia nu pot funcţiona decât la judecătorii sau la parchetele de pe lângă acestea. Cursul are menirea de a face posibila asimilarea unor constistinte ce tin de specificul activitatii de judecator sau procuror dar si cunoasterea elementelor de drept comunitar. sub coordonarea unui judecător sau procuror desemnat de preşedintele judecătoriei sau. personalul de specialitate juridică din Ministerul Justitiei. în cazul în care valoarea obiectului litigiului nu depăşeşte 10. învestirea cu formulă executorie şi luarea unor măsuri asigurătorii. acestia au dreptul sa revina la postul detinut anterior. ii revine obligatia de a restitui bursa de auditor de justitie si cheltuielile de scolarizare efectuate cu formarea sa. In cazul in care va fi eliberat din functie inainte de aceasta perioada la initiativa sa ori din motive imputabile. Legea le enumera in mod limitativ: - cei care au indeplinit functia de judecator sau procuror cel putin 10 ani si care s-au incetat activitatea din motive neimputabile52. cererile privind popririle. la data numirii. cererile privind înregistrările şi rectificările în registrele de stare civilă. cadrele didactice din invatamantul juridic superior acreditat. Curţii de Conturi sau al Consiliului Legislativ. proportional cu perioada ramasa pana la implinirea termenului de 6 ani.

În cazul în care magistratul stagiar este respins la examenul de capacitate. Secţiunea 3. cel care are o vechime mai mare în magistratură. Instituţii. Consiliul Superior al Magistraturii poate invalida. judecătorii şi procurorii stagiari sunt obligaţi să se prezinte la examenul de capacitate. prin intermediul Institutului Naţional al Magistraturii.din judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. 56 A se vedea şi opinia exprimate de I. se publică în Monitorul Oficial şi se afişază la sediile instanţelor şi parchetelor lista posturilor vacante de la judecătorii şi parchetele de pe lângă aceste instanţe. Refuzul de a accepta propunerea este considerat demisie. din oficiu. de drept. este obligat să se înscrie la sesiunea următoare. procurori de la parchetele de pe lângă curţile de apel şi formatori de la Institutul Naţional al Magistraturii. Dacă absenţa de la examen este datorată unor motive justificate. 3. Promovarea şi numirea în funcţii de conducere a judecătorilor şi procurorilor. elaborat de Consiliul Superior al Magistraturii. 3. un post de către Consiliul Superior al Magistraturii. examenul de capacitate în cazurile în care constată că nu au fost respectate condiţiile prevăzute de lege şi regulament privind organizarea examenului sau că există dovada săvârşirii unor fraude. judecători de la curţile de apel. care se bucură de stabilitate. se poate susţine examenul dacă de la încheierea stagiului până la data fixată pentru examen nu au trecut mai mult de 2 ani. instituţiile de bază ale dreptului. p. să efectueze şi să semneze acte procedurale. Jurământul se depune în forma solemnă prevăzută de art. distincte pentru procurori şi judecători. este stabilit de Legea privind statutul judecătorilor şi procurorilor: probele cu caracter teoretic au ca obiect fundamentele constituţionale ale statului de drept. Conţinutul examenului de capacitate. 55 La medii egale are prioritate la alegerea postului în orninea următoare: canditatul care este titular al diplomei de doctor în drept. în funcţie de specificul activităţii acestora. sub coordonarea unui procuror care se bucură de stabilitate. Acelaşi Regulament stabileşte şi media minimă de promovare a examenului. Candidaţii declaraţi admişi la examenul de capacitate au dreptul. Promovarea judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie la tribunale.34 alin. cu ocazia citirii actului de numire. Numirea.182. constând în verificarea conoştinţelor teoretice şi practice prin probe scrise şi orale. organizarea judiciară şi Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor iar probele cu caracter practic constau în soluţionarea de speţe şi întocmirea de acte judiciare. Comisiile de examinare sunt numite de către Consiliul Superior al Magistraturii. pentru judecători .1. promovarea. 3. Examenul de capacitate se organizează anual de către Consiliul Superior al Magistarturii. somaţia de plată. sunt numiţi de Preşedintele României.2.2. la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. După parcurgerea perioadei de stagiu. nulitatea numirii în funcţie. După validarea examenului de capacitate de către Consiliul Superior al Magistraturii54. Înainte de a începe să-şi exercite funcţia. Candidaţilor care nu au optat în termenul legal li se propune. delegarea. Soluţiile procurorilor stagiari sunt contrasemnate de procurorii care îi coordonează. 54 32 .1 din legea privind statutul judecătorilor şi procurorilor. Judecătorii inamovibili şi procurorii. Lipsa nejustificată de la examenul de capacitate sau respingerea la două sesiuni atrage pierderea calităţii de judecător sau procuror stagiar. cel care funcţionează la instanţa sau parchetul pentru care a optat. Actele efectuate de magistrat înainte de depunerea jurământului sunt nule56.contravenţionale. Nedepunerea jurământului atrage. În ce priveşte disciplinele care formează obiectul examinării. în caz contrar. în ordinea mediilor. b. la propunerea Institutului Naţional al Magistarturii şi sunt compuse. judecătorii şi procurorii depun jurământ în faţa magistraţilor instanţei sau ai parchetului la carea a fost numit.1. constatarea intervenirii amnistiei ori graţierii. persoana în cauză trebuind să efectueze din nou stagiu prevăzut de lege. procurorii stagiari – au dreptul să pună concluzii în instanţă. Numirea în funcţie a judecătorilor şi procurorilor.Leş. curţi de apel şi la parchete. să-şi aleagă posturile în termen de 15 zile de la publicarea acestora în Monitorul Oficial al României 55. reabilitarea. detaşarea şi transferul judecătorilor şi procurorilor. formatori de la Institutul Naţional al Magistraturii şi pentru procurori – din procurori de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. prin grija acestui organism. acestea se determină prin Regulamentul de organizare a examenului de capacitate. iar procurorii stagiari numai pentru posturi de procurori. infracţiunile în legătură cu care se sesizează direct instanţa judecătorească. în tot sau în parte. Alegerea este supusă regulii conform căreia judecătorii stagiari pot opta numai pentru posturi de judecători.

6 ani vechime în funcţia de judecător sau procuror. pentru funcţia de preşedinte. Numirea în funcţiile de conducere parchetelor. Legea prevede şi posibilitatea promovării pe loc în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii. precum şi o declaraţie de interese. primprocuror al parchetului de pe lângă judecătorie şi adjunct al acestuia. vicepreşedinte şi preşedinte de secţie de tribunal sau tribunal specializat sau prim-procuror. pentru funcţia de preşedinte. Promovarea în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se face de către Consiliul Superior al Magistraturii pe baza unui raport consultativ întocmit de colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. 58 La calcularea vechimii se ia în considerare şi perioada în care judecătorul sau procurorul în cauză a fost avocat. 3.2. Magistraţii care candidează la aceste funcţii trebuie să fi obţinut calificativul . Pentru îndeplinirea acestor două condiţii legea impune celor care participă la examenul sau concursul de numire într-o funcţie de conducere să dea o declaraţie pe propria răspundere din care să rezulte că nu au făcut parte din serviciile de informaţii înainte de 1990 şi nici nu au colaborat cu acestea. în limita posturilor vacante existente la instanţe şi parchete. 57 - 33 . pentru funcţia de preşedinte şi vicepreşedinte de judecătorie. Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii verifică şi comunică. comunicarea. La calcularea vechimii se ia în considerare şi perioada în care judecătorul sau procurorul în cauză a fost avocat. 8 ani de vechime în funcţia de judecător sau procuror. pentru promovarea la tribunal. foarte bine ’’ şi n-au săvârşit abateri disciplinare. resursele umane. pe baza unui concurs sau examen organizat de Consiliul Superior al Magistraturii prin Institutul Naţional al Magistraturii. procuror şef de secţie al parchetului de pe lângă curtea de apel. De asemenea. înainte de numirea în funcţie. pentru promovarea la curţile de apel sau la parchetele de pe lângă aceste instanţe.. 3. adjunct al acestuia ori procuror şef de secţie la parchetele de pe lângă aceste instanţe. ce influenţează sau ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate şi imparţialitate a atribuţiilor prevăzute de lege.. tribunal specializat sau parchetele de pe lângă aceste instanţe. curţilor de apel şi - Numirea în funcţiile de conducere la instanţele judecătoreşti şi parchete se face pe o perioadă de 3 ani. în 15 zile de la solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii. cu posibilitatea reînvestirii o singură dată. 8 ani în magistratură58. preşedinte secţie la curtea de apel. foarte bine’’ la ultima evaluare.2. Pentru a putea participa la concursul de promovare judecătorii sau procurorii trebuie să îndeplinească următoarele condiţii a căror verificare revine Consiliului Superior al Magistraturii: în ultimii 3 ani înaintea concursului au avut calificativul . Concursul sau examenul constă în prezentarea unui unui proiect referitor la exercitarea atributiilor specifice functiei de conducere si in probe scrise privind managementul. vicepreşedinte.3. rezistenta la stres si un test psihologic.2. tribunalelor. procuror general al parchetului de pe lângă curtea de apel şi adjunct al acestuia. magistraţii vor dobândi drepturile aferente funcţiei în care promovează dar nu vor fi obligaţi să schimbe instanţa la care au funcţionat înainte de promovare. 6 ani în magistratură. Nu pot fi numiţi în funcţii de conducere judecătorii sau procurorii care au făcut parte din serviciile de informaţii înainte de 1990 sau au colaborat cu acestea ori cei care au un interes personal. nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani şi îndeplinesc următoarele condiţii de vechime în funcţia de magistrat: 5 ani în magistratură. capacitatea candidatului de a lua decizii si de a-si asuma raspunderea.Promovarea magistraţilor în funcţii de execuţie se face numai prin concurs organizat la nivel naţional de Consiliul Superior al Magistraturii. Promovarea în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi accesul la funcţiile de conducere din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi al Parchetului de pe lângă această instanţă. pentru promovarea în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. din cadrul judecătoriilor. dacă judecătorul sau procurorul în cauză a făcut parte din serviciile de informaţii înainte de 1990 sau a colaborat cu acestea. prin Institutul Naţional al Magistraturii. îndeplinesc următoarele condiţii de vechime: 5 ani vechime în funcţia de judecător sau procuror57. Promovarea magistraţilor se face numai cu consimţământul acestora. În acest caz.

procurorul general al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi adjuncţii acestuia. aducând la cunoştinţa publicului motivele refuzului.T.I.3.2 din Legea nr. Pentru numirea în aceste funcţii este este necesar ca procurorul să îndeplinească condiţiile de necolaborare cu serviciile de informaţii şi de inexistenţa a intereselor de natură să influenţeze modul de exercitare a funcţiei şi să aibe recomandarea conducătorului secţiei ori. cu posibilitatea reînvestirii o singură dată.I. direcţiei din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Prin urmare. dintre procurorii care au o vechime minimă de 10 ani în funcţia de judecător sau procuror. Durata numirii este de 3 ani. cu posibilitatea reînvestirii o singură dată. în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor manageriale privind organizarea eficientă. sunt numiţi pe o perioadă de 3 ani. Preşedintele. şi adjunţii acestora. la cererea unei treimi din numărul membrilor sau la cererea adunării generale a instanţei. Cei care urmează a fi numiţi în aceste funcţii trebuie să îndeplinească şi condiţiile de necolaborare cu serviciile de informaţii şi inexistenţa intereselor care ar putea influenţa modul de exercitare a funcţiei. pentru motive arătate la art. Popunerea de revocare poate fi formulată din oficiu sau la sesizarea adunărilor generale sau a conducătorilor secţiilor sau al direcţiei din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau Direcţiei Naţionale Anticorupţie. 3.303/2004 a fost declarat neconstituţional prin decizia nr. prim-adjunctul şi adjunctul acestuia. vicepreşedintele şi preşedinţii de secţii ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sunt numiţi pe o perioadă de 3 ani. 51 alin. Motivele de revocare sunt aceleaşi ca şi în cazul celorlalte funcţii de conducere. Revocarea din funcţiile de conducere ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se face de către Preşedintele României. comportamentul şi comunicarea. Preşedintele României nu poate refuza numirea în funcţiile de conducere arătate decât motivat. Preşedintele poate refuza motivat numirea. Revocarea din funcţie se poate face de către Consiliul Superior al Magistraturii. în cazul celor care îndeplinit funcţia de procuror. la propunerea ministrului justiţiei. Revocarea din funcţie a procurorilor cu funcţiile de conducere arătate anterior se face de către Preşedintele României. prevăzute în şi în cazul promovării în funcţii de conducere la celelalte instanţe sau parchete. Textul care impune această condiţie – art. care potrivit Constituţiei au statut de magistraţi la fel ca şi judecătorii. 60 În cazul în care nu mai îndepliniesc una dintre condiţiile necesare pentru numirea în funcţie. se face de către Consiliul Superior al Magistraturii. procurorii şefi de secţie ai acestor parchete.în cazul aplicării uneia dintre sancţiunile disciplinare. unde urmează să fie numit. Delegarea. au obţinut calificativul foarte bine la ultima evaluare. la propunerea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau a procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie. dintre judecătorii acestei instanţe care au funcţionat la această instanţă cel puţin 2 ani. condiţia de a fi îndeplinit funcţia de judecător în ultimii 2 ani la tribunale sau curţi de apel nu se aplică. de către Preşedintele României. cu posibilitatea reînvestirii o singură dată. detaşarea şi transferul magistraţilor. au o vechime în funcţia de judecător sau procuror de cel puţin12 ani. Promovarea în celelalte funcţii de conducere în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a Direcţiei Naţionale Anticorupţie. precum şi procurorul şef al D.C. asumarea responsabilităţilor şi aptitudinile manageriale. la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.O. s-au remarcat în activitatea profesională. Consiliul Superior al Magistraturii se poate sesiza din oficiu. 59 - 34 .1 din Legea nr. după caz. de către Preşedintele României. cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii. aducând la cunoştinţa Consiliului Superior al Magistraturii.886/2006 a Curţii Constituţionale întrucât era discriminator în raport cu procurorii. cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii. la propunerea ministrului justiţiei. la propunerea Consiliul Superior al Magistraturii. pentru motivele expres prevăzute de lege 60.303/2004. nu au fost sancţionaţi disciplinar. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. la propunerea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau a procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie.52 alin.Îşi pot depune candidaturile pentru funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecătorii sau procurorii care îndeplinesc următoarele condiţii: au îndeplinit funcţia de judecător în ultimii 2 ani la tribunale sau curţi de apel59.

Transferul magistraţilor de la o instanţă la altă instanţă sau de la un parchet la alt parchet ori la o instituţie publică se aprobă. Consiliul Superior al Magistraturii poate dispune detaşarea judecătorilor sau procurorilor. aceştia pot fi delegaţi în interes de serviciu cu acordul scris al acestora. inclusive cele de demnitate publică numite. existenţei unor posturi vacante sau altor asemenea cauze. la cererea celor în cauză. o anumită conduită socială care să corespundă 35 . deoarece pentru numirea în funcţiile de judecător sau procuror candidaţii vor susţine un interviu. ceea ce este cel mai delicat. Consiliului Superior al Magistraturii. un tribunal sau un tribunal specializat nu poate funcţiona normal din cauza absenţei temporare a unor judecători. 3. delegarea se dispune de către secţia pentru judecători a Consiliul Superior al Magistraturii. În cazul în care salariul şi celelalte drepturi băneşti aferente funcţiei în care este detaşat sunt inferioare. pe o perioadă de până la 3 ani. Detaşarea se dispune pe o perioadă cuprinsă între 6 luni şi 3 ani şi poate fi prelungită. delegarea se dispune de către preşedintele curţii de apel. În cazul curţilor de apel.3. de Consiliul Superior al Magistraturii. Detaşarea. Delegarea este un act ce poate interveni numai cu acordul judecătorilor. Rolul principal în cazul transferului îi revine. în orice funcţii. Delegarea. magistraţii beneficiază de toate drepturile prevăzute de lege pentru funcţia în care sunt delegaţi. un grad înalt de calificare.1. de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. aşa cum era şi normal. În toate cazurile delegarea are un caracter esenţialmente temporar. Caracteristica principală şi comună a celor trei instituţii o reprezintă faptul că măsurile ce le cuprind nu pot fi aplicate decât cu acordul magistratului în cauză. magistratul îşi păstrează indemnizaţia lunară şi celelalte drepturile băneşti. Procurorii care urmează a fi numiţi în funcţia de judecători ca urmare a transferului vor susţine interviul în faţa secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii iar judecătorii care urmează a fi numiţi prin transfer în funcţia de procurori vor susţine interviul în faţa secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii. la alte instanţe sau parchete. 3. o răspundere mult peste limitele obişnuite în cazul funcţiilor publice şi. Incompatibilităţi şi interdicţii. cu respectarea condiţiilor de vechime impuse de legea de organizare judiciară. numai cu acordul scris al acestora. În cazul în care salariul şi celelalte drepturi băneşti aferente funcţiei în care este delegat sunt inferioare. judecătorii pot fi numiţi în funcţia de procuror. Ministerul Justiţiei sau la unităţile subordonate acestuia ori la alte autorităţi publice. magistratul îşi păstrează indemnizaţia lunară şi celelalte drepturile băneşti.Toate cele trei instituţii au ca efect schimbarea.2. necesară pentru a împiedica ca aplicarea concretă a acestora să nu degenereze în acte care să afecteze independenţa magistratului. tribunalelor şi tribunalelor specializate. Transferul. Pe toată durata detaşării. putându-se dispune pe o perioadă de cel mult 90 de zile şi poate fi prelungită cu acordul magistratului cel mult 90 de zile într-un an. Pe întrega perioadă a delegării. Natura activităţii magistraţilor impune independenţă personală. la solicitarea preşedintelui respectivei curţi de apel. prin decret al Preşedintelui României. la propunerea preşedintelui respectivei instanţe din circumscripţia acelei curţi de apel. a. Institutul Naţional al Magistraturii. b. Drepturile şi îndatoririle magistraţilor.3. 3. Secţiunea 4. la Consiliul Superior al Magistraturii. motiv pentru care legiuitorul le abordează cu o corectă precauţie. judecătorii şi procurorii îşi păstrează calitatea de judecător saau procuror şi beneficiază de toate drepturile funcţiei în care a fost detaşat.3. temporară sau definitivă. Delegarea şi detaşarea nu se pot face la instanţe sau parchete de nivel superior celor la care magistratul are dreptul să funcţioneze potrivit legii. a instanţei sau parchetului ori chiar a specificului activităţii. La cererea motivată. la solicitarea acestor instituţii. Delegarea judecătorilor se poate dispune în cazul în care o judecătorie. cu acordul scris al magistratului. Perioada în care este detaşat constituie vechime în funcţia de judecător sau procuror. la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. În cazul judecătoriilor. iar procurorii în funcţia de judecător.3. În cazul procurorilor.

4. 61 36 . Magistraţii au dreptul la o remuneraţie stabilită în raport de nivelul instanţei sau al parchetului. Judecătorii şi procurorii cu o vechime de cel puţin 25 de ani în magistratură beneficiază. Drepturile magistraţilor. garantând serenitatea judecătorului. a determinat în mod tradiţional61 excluderea procurorilor de la beneficiu inamovibilităţii. delegarea. Astfel. Se poate aprecia că inamovibilitatea este o garanţie a independenţei judecătorilor care se prezintă ca un drept complex din care decurg toate atributele relative la statutul magistraţilor: transferarea. În scopul asigurării independenţei economice a magistraţilor legea le acordă acestora şi alte drepturi cu caracter patrimonial: asigurare pentru risc profesional.1.aşteptărilor societăţii şi care să contribuie la încrederea mebrilor acesteia atât justiţie cât şi în persoana celor care contribuie la realizarea ei. pentru viaţă.1.302. precum si cele aflate in proprietatea sau in administrarea Ministerului Public nu pot fi cumparate de judecatori. De asemenea.1. gratuite. specific organizării Ministerului Public. Pentru fiecare an care depăşeşte vechimea în magistratură arătată anterior se adaugă Aceeaşi soluţie legislativă este cunoscută şi în Franţa. Inamovibilitatea este atribuită numai judecătorilor. la transportul pe calea ferată clasa I. de pensie de serviciu. deoarece numai în acest fel poate fi asigurată independenţa economică a acestora. Judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili. Se va observa că sunt pe deplin justificate acele drepturi cu caracter patrimonial pe care magistraţii le au potrivit legii. Aceste aspecte stau la baza reglementării drepturilor şi obligaţiilor magistraţilor. aceştia pot fi reţinuţi şi percheziţionaţi. sănătate şi bunuri. 62 Locuintele de serviciu aflate in proprietatea sau administrarea Ministerului Justitiei si unitatilor subordonate. Numai în caz de infracţiune flagrantă. Tot în categoria de drepturilor cuprinse în conceptul de inamovibilitate sunt şi acelea care stabilesc că judecătorii şi procurorii pot fi percheziţionaţi. naval şi aerian.Perrot. medicamente şi proteze. suspendarea şi încetarea din funcţie ). cu funcţia deţinută. auto. rolul deosebit pe care procurorul îl joacă în procesul de realizare a actului de justiţie şi măsurile destul de grave pe care are competenţa să le adopte sunt aspecte ce determină ca acesta să nu fie lăsat în voia capriciilor puterii executive. Magistraţii beneficiază anual de 6 călătorii în ţară dus-întors. detaşarea. suspendarea şi eliberarea din funcţie. unde inamovibilitatea este recunoscută numai magistraţilor ordinului judiciar iar nu şi magistraţilor ministerului public. Legea nu formulează o definiţie a noţiunii de inamovibilitate. procurori sau orice alti salariati ai acestor institutii. avansarea. cu vechimea în magistratură şi alte criterii prevăzute de lege. deşi nu i se atribuie inamovibilitatea. chiar dacă par a le impune obligaţii de conduită socială ce depăşesc de multe ori pe cele impuse altor funcţii publice. A se vedea. Salarizarea judecătorilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se stabileşte prin legea privind indemnizaţiile pentru persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică. Acest statut a fost exprimat prin noţiunea de stabilitate în funcţie. Se pare că principiul subordonării ierarhice. În doctrină. Consiliul Superior al Magistraturii fiind informat de îndată de organul care a dispus măsura. dreptul la atribuirea locuinţelor e serviciu62. Cu toate acestea. Noţiunea de inamovibilitate. în afară de cazurile expres prevăzute de lege. sunt necesare pentru a asigura că încrederea societăţii în actul de justiţie nu ar fi afectată de percepţia comportamentului celor care compun corpul magistraţilor. P. 4. Procurorii numiţi de Preşedintele României se bucură de stabilitate şi sunt independenţi. Astfel definită. fără de care ar fi iluzoriu orice discurs despre independenţa decizională a judecătorilor sau procurorilor. 4. la împlinirea vârstei prevăzute de lege.2. în condiţiile legii. p. inamovibilitatea a fost definită drept un complex de drepturi care asigură pe judecător că nu poate face obiectul unei măsuri individuale luate de puterea executivă în contra sa. reţinuţi sau arestaţi preventiv numai cu încuviinţarea secţiilor corespunzătoare ale Consiliului Superior al Magistraturii. inamovibilitatea apare ca o protecţie contra unui eventual arbitrariu din partea puterii executive. în cazul procurorilor s-a creat un statut care împrumută unele drepturi cuprinse în conceptul de inamovibilitate ( în ce priveşte promovarea. Salarizarea judecătorilor şi procurorilor militari se asigură de Ministerul Apărării Naţionale. Drepturi patrimoniale. delegarea.1. detaşarea. asistenţă medicală gratuită. în cuantum de 80% din media veniturilor brute realizate în ultimile 12 luni de activitate înainte de data pensionării. transferul. Sistemul de drepturi şi obligaţii ce revin magistraţilor este reglementat astfel încât să corespundă exigenţelor sporite pe care societatea le are faţă de cei care sunt chemaţi să realizeze actul de justiţie dar şi pentru acrea acestora un statut social compatibil cu responsabilităţile ce le revin. interdicţiile la care sunt constrânşi magistraţii. Institutions judiciares.

naţionale sau internaţionale. menite să păstreze independenţa. imparţialitatea. legea recunoaşte acestora dreptul de a li se asigura măsuri speciale de protecţie împotriva ameninţărilor. Judecătorii şi procurorii au dreptul de a fi apăraţi împotriva oricărui act ce le-ar putea afecta independenţa sau imparţialitatea ori ar crea suspiciuni cu privire la acestea. violenţelor sau oricăror fapte care îi pun în pericol pe ei. Astfel. în scopul apărării intereselor lor profesionale. Indatoriri profesionale ale magistraţilor. judecătorii şi procurorii au obligaţia de a nu dezvălui sau folosi in alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei informaţiile pe care le-au obţinut în această calitate. Datorită faptului că în multe cazuri activitatea judecătorilor şi procurorilor implică afectarea unor medii infracţionale sau lezarea unor interese contrare societăţii şi ordinii de drept. Judecătorii şi procurorii militari pot opta între pensia de serviciu şi pensia militară de serviciu. 4. în funcţie de complexitatea lor. Îndatoririle de care sunt ţinuţi magistraţii sunt de ordin profesional. menite să garanteze buna exercitare de către aceştia a funcţiei judiciare şi de ordin social.de a urma un curs intensiv pentru învăţarea sau aprofundarea unei limbi străine şi un curs intensiv pentru iniţierea sau aprofundarea cunoştinţelor de operare pe calculator organizate de Institutul Naţional al Magistraturii sau de instanţele judecătoreşti sau parchete.1. De asemenea judecătorii şi procurorii pot fi membri ai societăţilor ştiinţifice sau academice. Judecătorii sau procurorii care consideră că independenta si impartialitatea le sunt afectate in orice mod prin acte de imixtiune in activitatea profesionala se pot adresa Consiliului Superior al Magistraturii. 4. familiile sau bunurile lor. obiectivitatea. Formarea profesională continuă presupune următoarele obligaţii în sarcina magistraţilor: . Magistraţilor le este recunoscut dreptul la asociere în interes profesional.328/2004. Alte drepturi ale judecătorilor şi procurorilor. Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi ca în timpul şedinţelor de judecată să aibă o ţinută vestimentară corespunzătoare instanţei. nr. demnitatea şi onoarea membrilor corpului magistraţilor. 63 37 .2. Obligaţiile magistraţilor. în forma şi în termenele prevăzute de lege. publicată în M.of. la programe de formare profesională continuă organizate de Institutul Naţional al Magistraturii. Judecătorii şi procurorii au obligaţia de a păstra secretul professional. secretul deliberărilor şi al voturilor la care a participat. declaraţia de avere şi declaraţia de interese. transpuse într-o serie de incompatibilităţi şi interdicţii. cel puţin o dată la 3 ani.815 din 8 septembrie 2005.2. Necesitatea reglementării unei atare obligaţii decurge din faptul că inamovibilitatea şi stabilitatea în funcţie de care beneficiază judecătorii şi procurorii pot determina şi o anumită stare de autosatisfacţie profesională ce s-ar putea manifesta printr-o lipsă de motivaţie în aprofundarea cunoştinţelor din domeniul juridic. de instituţii de învăţământ superior din ţară sau din străinătate.1. Un asemenea efect pe care l-ar produce garanţia stabilităţii funcţiei ar conduce la plafonarea magistartului iar consecinţa ar fi dintre cele mai nefaste pentru sistemul judiciar şi pentru justiţiabili. . Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să prezinte. Acesta este motivul pentru care s-a resimţit nevoia ca garanţiile de stabilitate oferite magistraţilor să fie dublate de îndatoriri ale acestora de a păstra şi a ridica nivelul de competenţă profesională.la cuantumul pensiei câte 1% din venit. O îndatorire importantă ce revine magistraţilor este aceea de formare profesională continuă. fără a se putea depăşi venitul brut avut la data pensionării. conform obligaţiilor reţinute în Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor63.3. 4. inclusiv după încetarea funcţiei.de a participa. Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor a fost aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să rezolve lucrările în termenele stabilite şi să soluţioneze cauzele în termen rezonabil. de instituţii de învăţământ superior din ţară sau din străinătate ori la alte forme de perfecţionare profesională. care are dreptul şi obligaţia de a lua măsurile necesare. Ei sunt liberi să organizeze sau să adere la organizaţii profesionale locale. a altor persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial. precum şi alte instituţii de specialitate.

2. societăţi de asigurare ori financiare.În scopul îndeplinirii de către magistraţi a îndatoririi ce le revine în acest sens. a normelor deontologice. Magistraţilor le este interzis să exprime public opinia cu privire la procese aflate în curs de desfăşurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul. Cei care în urma evaluării primesc calificativul nesatisfăcător. a jurisprudenţei instanţelor judecătoreşti şi a Curţii Constituţionale.324/2005.823 din 12 septembrie 2005. aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.foarte bine’’. administrare sau control la societăţi civile. Judecătorul sau procurorul care primeşte calificativul nesatisfăcător la două evaluări consecutive sau cel care nu reuşeşte promovarea examenului susţinut în urma cursurilor special organizate de Institutul Naţional al Magistraturii este eliberat din funcţie pentru incapacitate profesională. Verificarea presupune evaluarea privind eficienţa. precum şi să comenteze sau să justifice în presă ori emisiuni audiovizuale hotărârile sau soluţiile date în dosarele rezolvate de ei. 64 65 - 38 . în cadrul fiecărei curţi de apel şi în cadrul fiecărui parchet de pe lângă curtea de apel se organizează periodic activităţi de formare profesională continuă constând în consultări. Activităţile de formare profesională continuă constau în cunoaşterea şi aprofundarea legislaţiei interne. care se încheie prin susţinerea unui examen. publicată în M. la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.. Funcţia de magistrat este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată. sesiuni sau mese rotunde. . Eliberarea din funcţie se face de către Preşedintele României. Îndeplinirea de către judecători şi procurori a criteriilor de competenţă şi performanţă profesională este supusă unei verificări la fiecare 3 ani. satisfăcător’’ sau . societăţi naţionale sau regii autonome. De asemenea. Incompatibilităţi şi interdicţii. să aibă calitatea de asociat sau membru în organele de conducere. a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene. nr. care este întocmit şi păstrat de Consiliul Superior al Magistraturii.bine’’. 4. Magistraţii nu pot face parte din partide politice şi să desfăşoare activităţi cu caracter politic. a documentelor europene şi internaţionale la care România este parte. În cadrul acestor activităţi trebuie să se ţină seama de dinamica procesului legislativ şi de necesitatea specializării judecătorilor şi procurorilor. să desfăşoare activităţi de arbitraj în litigii civile. A se vedea Regulamentul privind evaluarea activităţii profesionale a judecătorilor şi procurorilor. prevăd că magistraţilor le este interzis: să desfăşoare activităţi comerciale. direct sau prin persoane interpuse. Evaluarea activităţii se realizează de către comisii constituite prin hotărârea a Consiliul Superior al Magistraturii potrivit unor criterii stabilite prin Regulamentul privind evaluarea activităţii profesionale a judecătorilor şi procurorilor. . jocuri de noroc sau sisteme de investiţii pentru care nu se asigură transparenţa fondurilor. companii naţionale. a dreptului comparat. Legea privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi Codul deontologic adoptat de Consiliul Superior al Magistraturii. să aibă calitatea de membru al unui grup de interes economic să participe direct sau prin persoane interpuse la jocuri de tip piramidal. bănci sau instituţii de credit. la care au acces însă judecătorii şi procurorii în cauză. societăţi comerciale. seminarii.. pot participa ca formatori în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii şi Şcolii Naţionale de Grefieri. calitatea activităţii şi integritatea. aprobat prin hotărârea a Consiliului Superior al Magistraturii65. Evoluţia profesională a unui judecător sau procuror este evidenţiată în fişa dosarului professional. evaluarea vizează şi modul de îndeplinire a funcţiilor manageriale.. De asemenea.2.. nesatisfăcător’’. ei trebuie să se abţină de la exprimarea sau manifestarea convingerilor politice. În cazul celor care îndeplinesc funcţii de conducere. cu participarea Institutului Naţional al Magistraturii64. în abordarea multidisciplinară a instituţiilor cu caracter de noutate. Dosarul professional cuprinde date confidenţiale. dezbateri. putând acorda unul dintre calificativele . Comisiile de evaluare întocmesc rapoarte de evaluare a activităţii profesionale a judecătorilor şi procurorilor. cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior. precum şi cei care primesc calificativul satisfăcător în urma a două evaluări consecutive sunt obligaţi să urmeze pentru o perioadă între 3 şi 6 luni cursuri speciale organizate de Institutul Naţional al Magistraturii. obligaţia de formare profesională continuă şi absolvirea unor c ursuri de specializare. în exercitarea funcţiilor. precum şi în aprofundarea unor limbi străine şi operarea pe calculator. Tematica acestora se aprobă de Consiliul Superior al Magistraturii. comerciale sau de altă natură.of.

si timpul cat au fost private de libertate. prin hotarare definitiva de achitare sau prin hotarare definitiva de incetare a procesului penal pentru cauza prevazuta in art. Ei nu pot îndeplini nici o altă activitate care. implicit timorarea magistratului.pen. Sistemul adoptat de legiuitorul român nu acceptă o acţiune directă a justiţiabilului contra magistratului ce s-ar face vinovat de o eroare judiciară. cel privat de libertate sau a carui libertate a fost restransa sa fie incredintat unui institut de asistenta sociala si medicala. j) C. prin ordonanta a procurorului de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale pentru cauza prevazuta in art. Reparatia este întotdeauna suportată de stat. li se calculeaza. Totuţi. cu efecte negative asupra capacităţii sale de decizie. Răspunderea magistraţilor. magistraţii nu trebuie să se folosescă de calitate ce o au pentru a influenţa soluţia instanţei de judecată sau a parchetului şi trebuie să evite a se crea aparenţa că ar putea influenţa soluţia. relaţiile de familie şi sociale ale judecătorilor şi procurorilor nu trebuie să influenţeze soluţiile pe care le adoptă în exercitarea atribuţiilor de serviciu. Răspunderea civilă. disciplinar. chiar dacă acestea se află pe rolul altor instanţe sau parchete decât cele la care funcţionează respectivul magistrat. aceştia răspund civil. Magistraţii pot participa la elaborarea de publicaţii sau studii de specialitate.j) actiunea penala nu poate fi pusa in miscare. ale ascendenţilor şi descendenţilor.pen. ori prin hotarare a instantei de revocare a masurii privative sau restrictive de libertate. Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. răspunde pentru repararea pagubei pricinuite în cazul condamnării sau al luării unei măsuri preventive pe nedrept. dupa caz. Chiar şi în aceste cazuri. j) C. iar cand a fost pusa in miscare nu mai poate fi exercitata daca există autoritate de lucru judecat chiar daca faptei definitiv judecate i s-ar da o alta incadrare juridica. În al doilea rând. care este citat prin Ministerul Finanţelor Publice. care ulterior se va îndrepta împotriva magistratului conform prevederilor legale. Actiunea poate fi introdusa in termen de 18 luni de la data ramanerii definitive. prin Ministerul Fianţelor Publice şi consta in plata unei sume de bani sau.proc. nu este de dorit un sistem care să permită confruntarea judiciară directă dintre magistrat şi justiţiabilul prejudiciat prin eroarea judiciară comisă. cea care în cursul procesului penal a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal66. la vechimea in munca stabilita potrivit legii. persoana indreptatita se poate adresa tribunalului in a carui circumscriptie domiciliaza. 1 lit. tinandu-se seama de conditiile celui indreptatit la repararea pagubei si de natura daunei produse. dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunţat o hotărâre de achitare. Sistemul adoptat se bazează în primul rand pe faptul că în raport cu cetăţenii. statul este cel care garantează buna funcţionare a serviciului public al justiţiei şi orice disfuncţionalitate a sistemului judiciar este imputabilă acestuia. Actiunea pentru repararea pagubei poate fi pornita de persoana indreptatita iar dupa moartea acesteia poate fi continuata sau pornita de catre persoanele care se aflau in intretinerea sa. a unor lucrări literare sau ştiinţifice sau la emisiuni audiovizuale fără caracter politic. Pentru obtinerea repararii pagubei. 66 39 . dupa caz.proc.1. a unor documente interne sau internaţionale. 10 alin. Persoanelor indreptatite la repararea pagubei. 5. şi penal. Codul de procedură penală stabileşte că statul. De asemenea. Magistraţii mai pot fi membri ai unor comisii de examinare sau de întocmire a proiectelor de acte normative. Argumentele prezentate au impus reglementarea unei acţiuni civile numai împotriva statului. La stabilirea intinderii reparatiei se tine seama de durata privarii de libertate sau a restrangerii de Privarea sau restrangerea de libertate in mod nelegal trebuie stabilita. Potrivit art. persoana care a fost privată de libertate după ce a intervenit prescripţia. Faţă de persoana prejudiciată prin eroare judiciară statul este cel care răspunde patrimonial. precum şi ale persoanelor puse sub tutela sau curatela lor. amnistia sau dezincriminarea faptei. au dreptul la repararea pagubelor suferite următoarele categorii de persoane: cea care a fost condamnată definitiv. pe cheltuiala statului. Actiunea este scutita de taxa judiciara de timbru. prin ordonanta a procurorului de revocare a masurii privative sau restrictive de libertate.10 alin. Această situaţia ar conduce pe de o parte la expunerea excesivă şi. in constituirea unei rente viagere ori in obligatia ca. ale soţilor. a. Secţiunea 5. revine avocatului. 10 alin. care inainte de privarea de libertate erau incadrate in munca.1 lit. chemand in judecata civila statul. magistraţii pot să acorde asistenţă juridică şi să pledeze în cauzele lor personale. prin Ministerul Finanţelor Publice.Magistraţii nu pot să dea consultaţii scrise sau verbale în probleme litigioase. Potrivit legii privind statutul magistraţilor. a hotararilor instantei de judecata sau a ordonantelor procurorului. cu acordul Consiliului Superior al Magistraturii. 1 lit. Astfel. potrivit legii.

Abaterile disciplinare sunt enunţiativ enumerate în legea privind statutul magistraţilor. prin hotărâre judecătorească definitivă. încălcarea obligaţiilor profesionale în raporturile cu justiţiabilii ori săvârşirea de către acesta a unor abateri disciplinare. avocaţi. nerespectarea prevederilor cuprinse în codul deontologic al magistraţilor. în mod repetat. Răspunderea disciplinară. În materie penală. în prealabil.libertate suportate. Numai după ce prejudiciul a fost acoperit de stat. b. direct sau prin conducătorii instanţelor ori ai parchetelor. Acţiunea disciplinară se exercită de comisiile de disciplină ale Consiliului Superior al Magistraturii. Termenul de prescripţie atât în ce priveşte acţiunea contra statului cât şi acţiunea recursorie a acestuia contra judecătorului sau procurorului ce s-ar face vinovat de săvârşirea prejudiciului este de un an. intervenţiile pentru soluţionarea unor cereri privind satisfacerea intereselor personale sau ale membrilor familiei ori ale altor persoane. Între acestea putem reţine: încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilităţi şi interdicţii privind magistraţii. la cererea comisiilor de disciplină. în cursul procesului. întârzierea sau plecare de la program. în cazul in care statul a fost obligat la plata reparaţiei pentru motivele indicate anterior. desfăşurarea de activităţi publice cu caracter politic sau manifestarea convingerilor politice în exercitatrea atribuţiilor de serviciu. Acţiunea disciplinară nu poate fi pusă în mişcare fără efectuarea unei cercetări prealabile. acesta se poate îndrepta cu o acţiune în despăgubiri împotriva magistratului dacă eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii a fost săvârşită de magistrat cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă. actiunea in regres impotriva aceluia care. precum şi imixtiunea în activitatea altui magistrat. In cazul acţiunii recursorii. împrejurările în care au fost săvârşite. În cazul acţiunii contra statului. pe care statul o are la dispoziţie împotriva magistratului care prin fapta sa a determinat eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii. efectuarea cu întârziere a lucrărilor. Nu poate primi repararea pagubei persoana care. Persoana vătămată se poate îndrepta cu acţiune civilă numai împotriva statului. care se realizează de inspectorii din cadrul Serviciului de inspecţie judiciară pentru judecători sau de Serviciul de inspecţie pentru procurori. termenul de prescripţie începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care statul a fost obligat la plata daunelor produse persoanei prejudiciate prin eroarea judiciară. 5. răspunderea penală sau disciplinară a magistratului pentru o faptă săvârşită în cursul judecăţii procesului şi dacă această faptă este de natură să determine o eroare judiciară. după caz. experţi. precum si de consecintele produse asupra persoanei ori asupra familiei celui privat de libertate sau a carui libertate a fost restransa. neglijenţa gravă sau repetată în rezolvarea lucrărilor. martori sau justiţiabili. a provocat situatia generatoare de daune. este obligatorie. a contribuit în orice mod la săvârşirea erorii de către magistrat. cererea de reparare a prejudiciilor materiale cauzate prin erori judiciare nu se va putea exercita decât în cazul în care s-a stabilit. Sancţiunile disciplinare se aplică de secţiile Consiliului Superior al Magistraturii.2. Orice persoană poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii. precum şi pentru faptele care afectează prestigiul justiţiei. Orice sesizare privind activitatea necorespunzătoare a unui judecător sau procuror va fi îndreptată la comisiile de disciplină. reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice. Magistraţii răspund disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu. termenul începe să curgă de la data la care rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a stabilit răspunderea penală sau disciplinară a magistratului. nerespectarea secretului deliberării. Acestea se pot sesiza şi din oficiu cu privire la activitatea magistraţilor. atitudini ireverenţioase în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de colegi. cat si in situatia in care statul roman a fost condamnat de catre o instanta internationala. absenţe nemotivate. precum şi orice alte date concludente din care să se poată aprecia asupra existenţei sau inexistenţei - 40 . Cercetarea prealabilă are ca scop stabilirea faptelor şi urmările acestora. în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a unui magistrat. pentru procurori sau judecători. În alte cauze decât cele penale. cu rea-credinta sau din grava neglijenta.

Cu toate acestea. refuzul judecătorului sau procurorului cercetat de a face declaraţii sau de a se prezenta la cercetări nu împiedică derularea şi încheierea cercetării. revocarea din funcţia de conducere ocupată. sesizează secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii. Legea privind statutul judecătorilor şi procurorilor reglementează şi statutul magistraţilor-asistenţi care funcţionează la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. vicepreşedintele sau de preşedintele secţiei. excluderea din magistratură. Procedura disciplinară în faţa secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii se desfăşoară cu citarea judecătorului sau procurorului împotrivă căruia s-a exercitat acţiunea.vinovăţiei. Magistraţii – asistenţi şefi participă la şedinţele de judecată ale secţiilor şi Completului de 9 judecători. comisia de disciplină. În termen de 20 de zile de la primirea rezultatului cercetării prealabile. Secţiunea 6. Magistraţii . Sancţiunile se aplică în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârşite de judecător sau procuror şi cu circumstanţele personale ale acestuia. repartizează magistraţii – asistenţi care participă la şedinţele de judecată şi asigură ţinerea în bune condiţii a evedenţelor secţiilor şi realizarea la timp a lucrărilor. magistratul poate exercita recurs în termen de 15 zile de la comunicarea.asistenţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. în cazul în care consideră că exercitarea acţiunii disciplinare nu se justifică. sub sancţiunea decăderii. care are dreptul să cunoască toate actele cercetării şi să solicite probe în apărare. Competenţa soluţionării recursului aparţine Completului de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Acesta are dreptul să fie reprezentat de un alt judecător sau procuror sau să fie asistat sau reprezentat de un avocat Împotriva hotărârii date de acest organism în materie disciplinară. Cercetarea prealabilă se face în mod obligatoriu cu ascultarea celui în cauză şi cu verificarea apărărilor celui cercetat. în calitate de titular al acţiunii disciplinare. participă cu vot consultativ la deliberări şi redactează hotărâri. situate în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel ori în circumscripţia aceluiaşi parchet de pe lângă curtea de apel. aduc la îndeplinire orice alte sarcini încredinţate de preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Termenul în care trebuie exercitată acţiunea disciplinară este de un an de la data săvărşirii abaterii. 41 . diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu până la 15% pe o perioadă de la o lună la 3 luni. dispune clasarea. în vederea judecării acţiunii disciplinare sau. hotărârea acestuia fiind irevocabilă. Recursul suspendă executarea hotărârii. - PARTEA a IV a AUXILIARII JUSTIŢIEI Definiţie. mutarea disciplinară pentru o perioadă de la o lună la 3 luni la o instanţă sau la un parchet. Sancţiunile ce se pot aplica pentru abateri disciplinare sunt expres şi limitativ prevăzute de lege: avertismentul. Rezultatul cercetării prealabile este înaintat comisiei de disciplină în termen de 60 de zile de la înregistrarea sesizării la Consiliul Superior al Magistraturii. Magistraţii – asistenţi participă la şedinţele de judecată ale secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi în această calitate redactează încheierile.

s-a impus modificarea legii in sensul ca. În exercitarea dreptului la apărare. indiferent de natura cauzei sau de calitatea părţilor. Instituţii. p 69 Unii autori disting între funcţiile pe care le implică diferitele profesii juridice: juridică şi judiciară.Ciobanu. d) principiul autonomiei şi descentralizării. Pentru a se asigura conditiile necesare realizarii efective a activitatilor permise de lege.Leş. fără a fi investite de către stat cu funcţia de a judeca.M. În exercitarea profesiei avocatul este independent şi se supune numai legii. persoanele fizice sau juridice. R. drepturile avocatului in exercitarea profesiei creeaza obligatii corelative pentru autorităţile şi instituţiile publice. Activitatea juridică a acestor categorii profesionale nu este limită numai la activitatea judiciară69. avocatul are dreptul şi obligaţia totodata. prin toate mijloacele legale. nr. c) principiul independentei. Se reţin două caracteristici ale auxiliarilor justiţiei: a. I. constituirea şi funcţionarea de barouri în afară U. aceasta profesie se exercita numai de avocaţii înscrişi în tabloul baroului din care fac parte. de pactele şi de tratatele la care România este parte.243. în general.N.Perrot. În mod asemănător.I. în multe cazuri realizarea acesteia fiind imposibilă fără participarea lor. fără a putea realiza o separare a activităţii acestora ade cea a instanţelor sau parchetelor.1 din Legea 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat. consilierii juridici şi executorii judecătoreşti. iar actele de constituire şi de înregistrare ale acestora fiind nule de drept. şi executorii judecătoreşti au atribuţia de a pune în executare şi alte titluri executorii decât cele provenite din hotărâri judecătoreşti. Grefierii şi agenţii procedurale se constituie în compartimente auxiliare în cadrul aparatului instanţelor sau parchetelor. astfel cum a fost acesta adoptat de Uniunea Naţionala a Barourilor din România si publicat in M. b) principiul libertăţii. este redusă la activitatea judiciară în timp ce alţii. de lege. îmbină funcţia judiciară cu ce juridică. de a stărui. libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi persoanelor juridice. 1 alin.331. motiv pentru care am preferat analizarea acestora în partea destinată autorităţilor judecătoreşti.Auxiliarii justiţiei sau partenerii justiţiei67.R.of. barou component al Uniunii Naţionale a Barourilor din România (U. pentru un proces echitabil şi soluţionat într-un termen rezonabil. 68 R. Exercitarea profesiei de avocat se face în condiţiile si limitele impuse de Constituţie. nu se află în raporturi de subordonare sau de serviciu cu instanţele judecătoreşti.R. republicata. Principii si reguli fundamentale de exercitare a profesiei.B. in fata cărora avocatul asista sau reprezintă persoanele Denumirea trandiţională de auxiliari ai justiţiei este uneori înlocuită cu cea de parteneri sau colaboratori ai justiţiei. Institutions judiciaires. Cu toate că în mod obişnuit activitatea avocaţilor este pusă în directă legătură cu funcţia acestora de reprezentare sau asitare a părţilor în faţa instanţelor sau parchetelor. care se relevă de regulă înainte de apariţia unui litigiu. precum avocaţii. A se vedea. 67 42 . care este recunoscut şi garantat de Constituţie. sunt persoane care. Caracterizarea profesiei. b. de drept public şi de drept privat. V.332. In art. Unii autori indică şi grefierii sau ageţii procedurali ai instanţelor ca fiind auxiliari ai justiţiei. p. Institutions judiciaires.Perrot. statutului profesiei şi codului deontologic. c. Fata de realitatile existente in domeniul organizării si funcţionarii profesiei de avocat. p. e) principiul păstrării secretului profesional. am desemnat prin noţoiunea de auxiliari ai justiţiei acele persoane din afara sistemului judiciar care contribuie la procesul de administrare a justiţiei. pentru realizarea liberului acces la justiţie. Tratat.B. cu organizare şi funcţionare autonome. fiind interzise.N. Fără a minimaliza în vreun fel importanţa activităţii acestora. 45/13 ianuarie 2005. p. activitatea unor auxiliari ai justiţiei. cu ar fi grefierii. sunt chemate să participe la procesul de administrare a justiţiei 68.). contribuie în mod semnificativ la activitatea judiciară. Sub acest aspect. Exercitarea profesiei de avocat este supusă următoarelor principii fundamentale: a) principiul legalităţii. Se regăsesc în această categorie deopotrivă avocaţii. această imagine este incompletă deoarece avocaţii au şi alte atribuţii cum ar fi cea de consiliere juridică a părţii implicate într-o tranzacţie extrajudiciară sau într-o procedură necontencioasă. Vol. aparţinând unor profesii liberale. Organizarea si funcţionarea profesiei de avocat Secţiunea 1. Scopul exercitării profesiei de avocat îl constituie promovarea şi apărarea drepturilor. principiile de drept ce caracterizeaza profesia de avocat. se stipuleaza ca profesia de avocat este libera şi independenta. A se vedea. de statutul profesiei. de Legea 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat.

alternativa procesului obişnuit sau arbitral. constând într-o comunicare permanent orientata către încheierea unei înţelegeri între părţi care au atât interese comune. a organelor de urmărire penală.1. Mediatorul propune părţilor în procedura de mediere o soluţie. e) participarea în calitate de consultant la activitatea organelor deliberative ale unei persoane juridice. a consimţământului şi a datei actului poate fi prezentat notarului spre autentificare. Activitatea avocatului Activitatea avocatului se poate realiza prin una sau mai multe din activitatile următoarele: 1. 1. cat şi divergenţe. cat si fata de legislatia europeana in domeniu. 1. statute etc. precum si ale statutului.1. în scopul ocrotirii şi apărării drepturilor şi intereselor legitime ale acestuia. b) elaborarea de opinii legale. Părţile în procedura de mediere pot accepta sau refuza. a opiniilor juridice şi informaţiilor cu privire la problematica solicitată a fi analizata. instituţii şi alte persoane. Medierea este o modalitate de soluţionare a conflictelor. precum şi a altor persoane juridice. In realizarea acestei activitati. avocatul poate folosi toate actele. o rezoluţie. 1. f) orice alte consultaţii în domeniul juridic.1.fizice sau juridice. Avocatul poate întocmi şi formula în numele şi/sau interesul clientului cereri. convenţii. propunerea finala de mediere (tranzacţia). 1. cu instituţiile şi cu orice persoana romana sau străină. în scris. 1. Avocatul este obligat sa ţină evidenta actelor întocmite cu atestarea identitatii parţilor.1. respectiv o tehnica consensuala de rezolvare a conflictelor. Atestarea consimtamantului parţilor si prezentarea actului astfel redactat spre autentificare. Medierea este o negociere asistată de un terţ (mediatorul). reprezentand o armonizare atat fata de cerintele pietei. notificări.4 asistarea şi reprezentarea persoanelor fizice sau juridice interesate în fata altor autorităţi publice cu posibilitatea atestării identităţii părţilor. Acestea au obligaţia sa permită şi sa asigure avocatului desfăşurarea nestingherita a activităţii sale. atestarea identităţii părţilor. memorii sau petiţii către autorităţi.3.1. a notarilor publici şi a executorilor judecătoreşti. d) elaborarea proiectelor de acte normative. a conţinutului şi a datei actelor încheiate. Avocatul poate fi ales in mod liber de către persoana ce solicita serviciile acestuia.6 activităţi de mediere. Medierea are un caracter voluntar şi se bazează pe convenţia părţilor (acord de mediere) de a rezolva o disputa sau o neînţelegere. consultaţii şi cereri cu caracter juridic Consultatiile si cererile cu caracter juridic pot fi acordate în scris sau verbal în functie de solicitarile si de domeniile de interes ale clientului.5 apărarea şi reprezentarea cu mijloace juridice specifice a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice în raporturile acestora cu autorităţile publice. o ştampila sau un alt mijloc verificabil de atestare a identităţii părţilor. care poarta o încheiere. a conţinutului. redactarea de acte juridice. a autorităţilor cu atribuţii jurisdicţionale. Medierea este guvernata de principiul confidenţialităţii. In exercitarea profesiei şi în legătura cu aceasta avocatul este protejat de lege. în condiţiile legii.2 asistenta şi reprezentare juridică a clientilor Avocatul poate asigura asistarea şi reprezentarea clienţilor sai in fata instanţelor judecătoreşti. 1.1.1. Prin exprimarea generica.) şi asistarea clientului la negocierile referitoare la acestea. Aceasta activitate este nou reglementata prin modificarile aduse legislatiei in domeniu. notarului. mijloacele şi operaţiunile permise de lege şi necesare ocrotirii şi apărării intereselor clientului. prin orice mijloace. fără a avea atributia de a o impune acestora. după caz. este o noua atribuite acordata avocatului prin modificările legii de organizare si funcţionare. in aceasta categorie pot fi cuprinse activitati precum: a) redactarea şi/sau furnizarea către client. 43 . în condiţiile legii. a organelor administraţiei publice şi a instituţiilor. c) elaborarea proiectelor de acte juridice (contracte. în ordinea întocmirii lor. a conţinutului şi a datei actelor prezentate spre autentificare Un act juridic semnat în fata avocatului.1. a consimtamantului si a datei şi sa le păstreze în arhiva sa profesională.

1. în acest scop fiind dator sa se asigure de o buna cunoaştere a drepturilor şi obligaţiilor părţilor.Medierea este o procedura autonomă de reglementare a disputelor. c) administrarea. e) activităţi conexe cum ar fi completarea declaraţiilor de impozit şi plata acestora şi a celorlalte datorii ale clientului legate de administrarea unor asemenea proprietăţi. Avocatul mediator este obligat sa păstreze confidenţialitatea asupra dezbaterilor şi asupra informaţiilor obţinute în procesul de mediere. În exercitarea activităţilor fiduciare. fiindu-i interzis sa dea consultaţii juridice. b) de a informa părţile asupra drepturilor şi obligaţiilor acestora.7 activităţi fiduciare. a unei medieri. b) plasarea şi valorificarea. după caz. armonizarea intereselor părţilor. d) de a redacta propunerea de soluţie sub forma unei tranzacţii. culegerea fructelor şi încasarea veniturilor sau a altor rezultate ale investiţiilor. distinct de contractul de asistenta juridică în baza căruia se realizează medierea. a fondurilor sau a valorilor în care acestea au fost plasate. în numele şi pe seama clientului. El poate oferi informaţii juridice părţilor. Între activitatea de mediator şi de arbitru nu exista incompatibilitate. după caz. În caz de litigiu. în perioada ulterioara încetării medierii. În procedura de mediere. parţiale sau totale. precum şi de rezonabilitatea rezultatului soluţionării conflictului. în numele şi pe seama clientului. cu informarea lor prealabilă. Noţiunea de activitate fiduciara este de asemenea nou introdusa prin modificările la lege si la statut. rambursări impuse de natura activităţii încredinţate. Avocatul însărcinat cu medierea nu poate impune părţilor un compromis şi nu are dreptul de a incerca. în numele şi pe seama clientului. în condiţiile legii. El este dator sa se asigure ca realizarea drepturilor şi intereselor legitime nu vor fi tergiversate prin folosirea abuzivă a medierii. c) operaţiuni de plasare a fondurilor în active mobiliare sau imobiliare. Avocatul mediator însărcinat cu medierea trebuie sa se asigure de rapiditatea. În litigiile comerciale avocatul mediator poate participa. dar îi este interzis sa încheie contracte de asistenta juridică cu acestea în legatura cu obiectul medierii. avocatul mediator nu poate fi desemnat avocat al nici uneia dintre părţi. valori mobiliare şi alte instrumente financiare. Avocatul mediator trebuie sa respecte egalitatea părţilor şi punctele lor de vedere. pot alege un avocat pe care îl împuternicesc cu atribuţii de mediere. prin acordul lor de mediere. a fondurilor financiare şi a bunurilor încredinţate. Avocatul însărcinat cu medierea este impartial şi neutru în activitatea sa. Medierea poate fi utilizata în toate cazurile în care. dincolo de vointa concordanta a părţilor. încasări. care are efectele prevăzute de lege. în vederea ameliorării relaţiilor lor viitoare etc. prezentarea oficială de scuze. d) administrarea şi valorificarea plasamentelor efectuate prin contractarea de operaţiuni materiale şi efectuarea de operaţiuni juridice menite sa sporeasca valoarea şi lichiditatea plasamentelor. flexibilitatea şi confidenţialitatea procedurii. cat şi într-o recunoaştere reciprocă. de fonduri financiare şi bunuri. b) operaţiuni de conservare a substanţei şi valorii fondurilor financiare şi bunurilor încredinţate. un anume rezultat al medierii. inclusiv după semnarea acordului final de mediere (tranzacţie) sau. c) de a facilita sau de a intermedia comunicarea între părţi. Avocatul mediator trebuie sa faciliteze comunicarea între părţi. In virtutea mandatului dat de catre client avocatului pentru desfasurarea de activitati fiduciare. avocatul are urmatoarele obligatii: 44 . potrivit legii. conflictelor sau diferendelor intervenite între persoanele fizice şi/sau juridice. Rezultatul medierii se consemnează într-o tranzacţie. părţile pot încheia un compromis. în aceasta calitate. părţile pot fi asistate de avocaţi. f) orice operaţiuni în numerar privind plati. compensări. Acordul de mediere poate fi încheiat sub forma unei clauze contractuale sau sub forma unei convenţii separate. comunicarea nu necesita prezenta fizica a părţilor. Părţile. În exerciţiul atributiei de mediere.1. mijlocirea/medierea operaţiunilor financiare etc. Rezultatul medierii poate consta atât într-o reparatie. efectuari de depozite bancare. a procedurii succesorale sau a lichidării unui patrimoniu. rezultate din valorificarea de titluri executorii după finalizarea unui litigiu. Avocatul poate efectua una sau mai multe dintre următoarele activităţi fiduciare: a) primirea în depozit. avocatul are următoarele îndatoriri: a) de a se informa în legătura cu conflictul şi cu poziţia fiecăreia dintre părţi. în procedura concilierii prealabile pentru rezolvarea parţială sau totală a disputelor angajate între părţi. pot fi efectuate si urmatoarele activitati: a) activităţi de consultanţa. cu respectarea dispoziţiilor de ordine publica. avocatul putând comunica şi separat cu fiecare dintre acestea. alţii decât avocatul mediator.

extrase de cont etc). d) sa nu influenteze clientul. avocatul e îndreptăţit sa păstreze fotocopii pe format de hârtie sau electronic. a părţilor sociale şi a acţiunilor. cu titlu de fond iniţial sau rezultată din valorificarea acestuia sau a bunurilor încredinţate.8 stabilirea temporară a sediului pentru societăţi comerciale la sediul profesional al avocatului şi înregistrarea acestora. după caz. bunuri sau valori ori de a instraina bunurile clientului. profesionalism şi cu diligenta unui bun proprietar. numai dacă acest lucru este în mod expres stipulat în mandat sau. a onorariului pentru activităţi fiduciare. în afară onorariului de avocat. Avocatul va deschide. Avocatul va transmite clientului un extras al contului fiduciar cel puţin o data la trei luni. b) un inventar al bunurilor primite respective rambursate şi valoarea fondurilor primite şi rambursate precum şi data primirii şi sursa fondurilor şi bunurilor şi data rambursarii acestora sau al rezultatului administrării şi valorificării acestora. părţilor. b) sa acţioneze cu buna-credinţa. în scopul de a obţine beneficii proprii. pentru mutarea sediului ori pentru stabilirea unui sediu secundar al societăţii în cauza. pentru fiecare client pentru care desfăşoară activităţi fiduciare un cont la o banca reputata (cont fiduciar) destinat depozitarii de fonduri fiduciare. Avocatul are obligaţia sa păstreze evidente scrise ale tuturor operaţiunilor efectuate în baza sau în legatura cu un mandat fiduciar (contracte.1. d) în baza contractului de asistenta juridică. c) operaţiunile fiduciare efectuate cu indicarea datei. a societăţilor comerciale. pentru încasarea onorariilor legate de activităţile fiduciare desfăşurate. fără sa se abata de la regulile specifice activităţii profesionale. dacă în contractul de asistenta juridică nu se prevede o perioada mai scurta. direct sau indirect. precum şi instructa efectuarea de plati din acesta doar în următoarele situaţii: a) pentru efectuarea de plasamente sau cheltuieli în condiţiile şi limitele mandatului fiduciar. Când mandatul comporta împuternicirea de a dispune de fonduri. condiţionate de un eveniment care sa aibă loc sau de un rezultat care sa fie atins. numai după ce va fi autorizat în mod special şi în scris de către client. b) la instrucţiunea expresă a clientului. a părţilor sociale sau a acţiunilor societăţilor astfel înregistrate. e) în cazul în care este în curs o procedura executionala privind bunurile sau fondurile administrate. în lipsa unei astfel de clauze. Notiunea de fonduri fiduciare este definita prin lege ca fiind orice suma primită de către avocat. în condiţiile legii. Avocatul este obligat sa înregistreze fiecare tranzacţie fiduciara cel mai târziu in 3 zile lucrătoare de la efectuarea lor. 45 . Avocatul are obligaţia sa păstreze cel puţin un registru sau un sistem echivalent de înregistrare care sa arate separat. a părţilor de interes. Este permisă încheierea unui contract de asistenta juridică care sa prevadă plata. aceste evidente legate de activităţile fiduciare fiind obligatoriu a se păstra o perioada de cel puţin 10 ani. corespondenta. valorii şi tipului operaţiunii. Avocatul nu are dreptul sa retragă fonduri sau sa efectueze plati din contul fiduciar atunci când clientul i-a adus la cunostinta în scris opoziţia sa. In vederea stabilirii temporare a sediului societăţii comerciale în cauza. pentru fiecare client pentru care a desfăşurat activităţi fiduciare: a) identitatea clientului pe seama căruia fondurile şi/sau bunurile sunt primite şi/sau administrate. 1. în numele şi pe seama clientului. avocatul poate proceda la efectuarea acestor operaţiuni. În contul fiduciar nu pot fi depozitate alte sume decât fonduri fiduciare.a) sa respecte întocmai limitele şi durata mandatului încredinţat. expres prevăzut în contractul de asistenta juridică special încheiat. a părţilor de interes. avocatul va întocmi şi semna cu reprezentantul societăţii un contract separat de asistenta juridică având acest obiect. Avocatul poate retrage sau autoriza retragerea fondurilor fiduciare din contul fiduciar. rapoarte de evaluare. iar dovada sediului se face cu contractul de asistenta juridică. Toate plăţile legate de activităţile fiduciare efectuate pentru acelaşi client vor fi efectuate din contul fiduciar iar toate încasările rezultate din activităţile fiduciare vor fi colectate în contul fiduciar al clientului respectiv. Perioada pentru care sediul societăţii în cauza este stabilit la sediul profesional al avocatului nu poate depăşi 1 an. în parte. e) sa informeze corect şi cu promptitudine clientul cu privire la executarea mandatului fiduciar şi a rezultatelor obţinute. dar cu posibilitatea reţinerii contravalorii onorariilor agreate pentru activităţile fiduciare. Stabilirea temporară a sediului unor societăţi comerciale la sediul profesional al avocatului presupune utilizarea sediul profesional al avocatului pentru scopul limitat al constituirii legale şi autorizării functionarii societăţii comerciale sau. c) în baza unei hotărâri judecătoreşti. c) sa administreze afacerile încredinţate în interesul exclusiv al clientului. În cazul în care clientul solicita originalul acestor evidente. Avocatul poate îndeplini orice formalităţi legale necesare în vederea înregistrării. în numele şi pe seama clientului.

Convenţiile de asociere se încheie în forma scrisă şi cuprind. acestea se vor individualiza prin numele fiecărui titular de cabinet.7. 1. Cabinete asociate Cabinetele individuale se pot asocia în scopul exercitării în comun a profesiei. 2. insa. În acest caz nu se crează o formă de exercitare a profesiei deoarece cabinetele grupate nu desfăşoară activitate avocaţială în comun. la alegere. operaţiuni în aceste registre. se pot desfasura în temeiul unui nou contract de asistenta juridică. cabinetele individuale se pot asocia şi cu societăţile civile profesionale. Cabinetul individual. menţiunile prevăzute in anexa aferenta din statut. Un cabinet asociat nu poate accepta o cauza sau un client. in acest caz se păstrează individualitatea în relaţiile cu clienţii. 2. Cabinetul individual se individualizează ca denumire prin numele avocatului titular. Activităţile prevăzute paragrafele 1.2 . 2. intr-una dintre formele de exercitare a profesiei: cabinete individuale. în condiţiile legii. si1. Cabinetul individual se înfiinţează în baza actului de înfiinţare a cabinetului individual de avocat. emise de societăţile înregistrate de acesta în numele şi pe seama clientului. urmat de sintagma cabinet de avocat. Cabinetele asociate vor fi individualizate prin denumire cu numele tuturor titularilor. În cabinetul individual îşi poate exercita profesia un avocat definitiv. Avocatul isi poate exercita activitatea. Societatea civilă profesională şi avocaţii care profesează în cadrul ei nu pot acorda asistenta juridică persoanelor cu interese contrare. Avocatul poate efectua. singur sau împreună cu alţi avocaţi colaboratori.1. inclusiv cesiuni şi constituiri de garanţii şi poate emite. acesta înregistrandu-se la barou. Asocierea nu poate restrânge drepturile avocaţilor asociaţi şi nici nu poate aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor aferente patrimoniului de afectatiune profesională a fiecărui cabinet intrat în asociere. isi pot exercita profesia si avocati colaboratori ai avocatului titular.4 Societatea civilă profesională Societatea civilă profesională se constituie din 2 sau mai mulţi avocaţi definitivi. Avocaţii din cabinetele asociate intra în relaţii cu clienţii în numele asocierii din care fac parte. urmat de sintagma cabinete de avocat grupate. fiind în prezenţa unei reuniri pe criterii exclusiv economice.Avocatul va întocmi şi păstra registre de părţi de interes. 46 . În societatea civilă profesională îşi pot exercita profesia şi avocaţi colaboratori sau avocaţi salarizaţi. Formele de exercitare a profesiei de avocat. . in mod obligatoriu. cabinete asociate. la cererea clientului. societăţi civile profesionale sau societăţi civile profesionale cu răspundere limitată. În mod corespunzător. Secţiunea 2.1. la cererea persoanei îndreptăţite. părţi sociale sau de acţiuni. incheiat în forma scrisă. extrase din aceste registre. In cadrul unui cabinet individual. în condiţiile legii. cabinetele asociate nu pot angaja clienţi cu interese contrare. spre deosebire de cabinetele asociate. In cazul cabinetelor grupate. relaţiile dintre acestia stabilindu-se prin contractul de colaborare.1. drepturile şi obligaţiile avocaţilor titulari ai cabinetelor asociate păstrându-si caracterul personal şi neputand fi cedate.3 Cabinete grupate Cabinetele individuale se pot grupa in vederea creării de facilităţi tehnico-economice în vederea exercitării profesiei.8.9 orice mijloace şi cai proprii exercitării dreptului de apărare. urmate de sintagma cabinete de avocat asociate. dacă unul dintre cabinetele asociate se opune în mod justificat. 2.1 . Totodată.

fuziune. Divizarea se realizează prin împărţirea patrimoniului de afectatiune profesională între una sau mai multe forme de exercitare a profesiei de avocat. Pot avea calitatea de asociaţi doi sau mai mulţi avocaţi definitivi şi aflaţi în exerciţiul profesiei. respectandu-se dispozitiile legii civile ce reglementeaza contractul de societate civila.5 . toate bunurile împreună cu orice alte drepturi. precum si dispozitiile speciale prevazute in statut. Aporturile asociaţilor la capitalul social pot fi în industrie. Avocaţii asociaţi care îşi exercita profesia în cadrul societăţii civile profesionale cu răspundere limitată îşi angajează răspunderea profesională numai în limitele capitalului social. serviciile profesionale urmând sa fie îndeplinite de oricare dintre avocaţii desemnaţi de avocatul coordonator fără a se cere opţiunea clientului. În cazul transmiterii părţilor sociale. Actul constitutiv se va transmite. în bani sau în natura.Raportul civil se naşte între client şi societatea civilă profesională. fiinta. Societatea civilă profesională nu încetează în situaţia divizării parţiale (desprindere) în cazul în care o parte din patrimoniul sau de afectatiune profesională se desprinde şi se transmite către o alta forma de exercitare a profesiei de avocat. Activitatea societatii civile profesionale cu răspundere limitată este condusă de adunarea generală a asociaţilor. inclusiv aportul de clientela. înscrişi în acelaşi barou sau în barouri diferite. avocaţi colaboratori şi avocaţi salarizaţi. Activitatea profesională se realizează de către avocaţii asociaţi. Actul constitutiv şi statutul societăţii civile profesionale cu răspundere limitată sunt încheiate în forma scrisă. Avocaţii care îşi exercita profesia în cadrul societăţii civile profesionale cu răspundere limitată îşi angajează răspunderea profesională numai în limitele capitalului social subscris şi vărsat. Actul constitutiv al unei asemenea societăţi se depune spre verificare la consiliul baroului de la sediul principal al societăţii. 47 . care exista sau care iau. 2. societatea este condusă de un avocat coordonator ales de majoritatea avocaţilor asociaţi. divizare totală sau divizare parţială (desprindere). 3 din Legea nr. Transmiterea părţilor sociale se poate face numai către avocaţi aflaţi în exerciţiul profesiei. care exista sau care ia. Adunarea generală se convoacă de către oricare dintre asociaţi prin orice mijloace care sa poată proba realizarea convocării. Denumirea acesteia trebuie sa contina numele a cel puţin unuia dintre asociaţi. Societatea civilă profesională cu răspundere limitată va avea ca obiect unic de activitate exercitarea profesiei de avocat în condiţiile art. astfel. aduse ca aport la capitalul societăţii de către respectivul asociat rămân proprietatea societăţii. retragerii sau decesului unui asociat al unei societăţi profesionale cu răspundere limitată. urmat de sintagma societate civilă de avocaţi cu răspundere limitată. în scop de informare şi către toate barourile unde sunt înscrişi asociaţi ai societăţii civile profesionale cu răspundere limitată. astfel. actul constitutiv sau statutul societăţii nu se prevede altfel. urmat de sintagma societate civilă de avocaţi. inclusiv clientela. Contractul de societate civilă profesională şi statutul acesteia sunt încheiate în forma scrisă între avocaţii asociaţi. avocaţi colaboratori şi avocaţi salarizaţi în interiorul profesiei. 51/1995 de organizare si functionare a profesiei de avocat. Activitatea profesională se realizează de către avocaţii asociaţi. fiinta. Societatea civila profesionala cu răspundere limitată Nou reglementata prin ultima modificare adusa legii nr. Societatea civilă profesională de avocaţi se poate reorganiza prin absorbţie. are personalitate juridică şi patrimoniu propriu. Din punct de vedere executiv. Dobândirea personalităţii juridice a societăţii civile profesionale cu răspundere limitată are loc la data înregistrării la barou a deciziei emise de către consiliul baroului în a cărui raza teritorială se afla sediul ei principal. În acest caz societatea îşi va stabili sediul principal în circumscripţia unuia dintre barourile de apartenenţa al unuia dintre asociaţii fondatori. 51/1995. cu respectarea anexelor din statut. dacă prin lege. Individualizarea prin denumire va conţine numele a cel puţin unuia dintre asociaţi. reprezentat de activitatea profesională. societatea civilă profesională cu răspundere limitată se constituie prin asocierea a cel puţin 2 avocaţi definitivi şi aflaţi în exerciţiul profesiei.

societăţile civile profesionale şi societăţile civile profesionale cu răspundere limitată pot avea şi proprietate comuna. 3. cu înştiinţarea baroului din care face parte. în mai multe forme de exercitare a profesiei. • titularul cabinetului individual şi avocatul asociat nu pot presta activităţi profesionale în afară formei de exercitare a profesiei pentru care au optat. • avocatul poate schimba oricând forma de exercitare a profesiei. • avocatul titular al cabinetului individual nu poate avea calitatea de avocat colaborator sau de avocat salarizat în cadrul profesiei. în mai multe forme de exercitare a acesteia. Asociatul are pentru aceasta si opţiunea de a continua activitatea sub forma cabinetului individual. către toţi ceilalţi asociaţi indicând persoana sau persoanele către care doreşte sa transmită respectivele părţi sociale şi preţul. Avocatul coordonator al societăţii civile profesionale cu răspundere limitată trebuie sa detina calitatea de avocaţi definitivi şi aflaţi în exerciţiul profesiei şi vor fi aleşi dintre asociaţii societăţii. conform prevederilor Legii şi ale prezentului statut. De asemenea. Societatea va intra in lichidare si pentru situaţia in care. acesta este obligat sa isi notifice intenţie cu minimum 30 de zile anterior transmiterii. denumirea şi numele formei de exercitare a profesiei din ţara sau din străinătate. Daca un asociat intenţionează sa transmită părţile sociale pe care le deţine într-o societate civilă profesională cu răspundere limitată. • avocatul nu îşi poate exercita profesia. modificările privind asocierea. pentru un mandat de 2 ani. • obligaţia de a comunica de îndată baroului. colaborarea sau angajarea revine atât avocatului cat şi titularului cabinetului individual sau coordonatorului cabinetelor asociate. în scris. cu respectarea regimului investiţiilor reglementat prin prezenta lege. din orice motive. În cazul tuturor formelor de exercitare a profesiei de către avocaţii străini se pot utiliza. Organizarea profesiei de avocat. în aceeaşi calitate. rămâne un singur asociat o perioada mai mare de 3 luni de zile. la alegere. • avocatul salarizat în interiorul profesiei şi avocatul colaborator nu pot activa. în acelaşi timp.6 Principiile organizării si funcţionarii formelor de exercitare a profesiei de avocat Formele de exercitare a profesiei de avocat au la baza organizării si funcţionarii acestora următoarele principii: • cabinetele grupate. asociaţii societăţii civile profesionale cu răspundere limitată pot hotărî numirea unor cenzori sau a unui auditor. Acest drept de preemţiune urmează sa fie exercitat proporţional cu cota de capital deţinuta de fiecare dintre asociaţii rămaşi şi care intenţionează sa dobândească respectivele părţi sociale. 2. Puterile avocatului coordonator vor fi stabilite prin actul constitutiv al societăţii. Avocatul coordonator va avea competentele stabilite prin actul constitutiv şi statutul societăţii. exprimat în scris. nici un asociat nu şi-a exercitat dreptul de preemţiune. • formele de exercitare a profesiei se individualizează prin denumire.Hotărârile adunării generale se iau prin votul asociaţilor reprezentând majoritatea părţilor sociale. • avocatul asociat nu poate avea calitatea de avocat colaborator sau de avocat salarizat în cadrul profesiei. Transmiterea către terţi nu poate fi efectuată fără acordul unanim. • avocatul colaborator şi avocatul salarizat în interiorul profesiei nu au drept la clientela proprie.1 Baroul. al celorlalţi asociaţi. 48 . • patrimoniul comun este afectat exclusiv activităţii profesionale şi are regimul juridic al patrimoniului de afectatiune profesională. sau dacă în termenul menţionat. Asociaţii rămaşi în societate au un drept de preemţiune la dobândirea părţilor sociale ale societăţii cu privire la care exista intenţia de înstrăinare. Barourile ţin evidenta separată a avocaţilor pentru fiecare forma de exercitare a profesiei. iar pentru hotărârile ce au ca obiect modificarea actelor de constituire este necesar acordul unanim al asociaţilor. • formele de exercitare a profesiei pot fi înstrăinate prin acte între vii numai între avocaţi definitivi şi aflaţi în exerciţiul profesiei sau pot fi lichidate la încetarea calităţii. societăţilor civile profesionale sau al societăţilor civile profesionale cu răspundere limitată. cabinetele asociate. Secţiunea 3.

B. în primul trimestru. Consiliul Baroului este format din 5 pana la 15 membri. Adunarea generală convocată în aceste condiţii este legal constituită cu participarea a cel puţin o treime din numărul total al membrilor săi. Competentele Adunarii generale sunt următoarele: a) stabileşte măsuri pentru exercitarea profesiei în baroul respectiv.1. iar şedinţa va fi condusă de cel mai în varsta membru prezent. j) organizează conferinţele de stagiu. Baroul are personalitate juridică. În acest caz procedura convocării va fi efectuată cu cel puţin 7 zile înainte de data stabilită. membrii consiliului. aleşi pe o perioada de 4 ani. iar sediul baroului este în oraşul de resedinta al judeţului. stabileşte o noua adunare generală în termen de cel mult 15 zile.1 Adunarea generală. c) alege delegaţii baroului la Congresul avocaţilor.2 Consiliul baroului. patrimoniu şi buget propriu. f) hotărăşte asupra stării de incompatibilitate şi asupra încetării acesteia. Adunarea generală extraordinară poate fi convocată de consiliul sau de comisia de cenzori ale baroului. 49 . b) duce la îndeplinire hotărârile Consiliului U. disciplinar şi deontologic. în limitele legii şi ale statutului. h) verifica şi constata dacă actele privind constituirea.R. în condiţiile prevăzute de lege şi de statutul profesiei. 3. Adunarea generală ordinară se întruneşte anual.Baroul este constituit din toţi avocaţii dintr-un judeţ sau din municipiul Bucureşti. Organele de conducere ale baroului sunt: a) adunarea generală. Adunarea generală este legal constituită cu participarea majorităţii membrilor săi. membri ai baroului. organizează şi tine evidenta acestora. pentru soluţionarea sesizarilor şi reclamaţiilor. În cazul în care numărul legal nu este întrunit. membrii comisiei de cenzori şi pe cei ai comisiei de disciplina. Decanul se alege dintre avocaţii cu o vechime de minimum 8 ani în profesie. La cererea a peste o treime din totalul membrilor baroului consiliul este obligat sa convoace adunarea generală extraordinară în termen de cel mult 15 zile de la primirea cererii. Decanul este ales pentru un mandat de 4 ani şi poate fi reales o singura data. la sediul serviciilor de asistenta din judeţ şi prin publicare întrun ziar local cu cel puţin 15 zile înainte de data stabilită. i) coordonează activitatea filialelor sau sucursalelor Casei de Asigurări a Avocaţilor din raza de competenta. În caz de alegere sau de revocare a decanului ori a membrilor consiliului nici unul dintre aceştia nu va face parte din prezidiu. dintre care unul va fi desemnat secretar. respectiv în municipiul Bucureşti. precum şi convenţiile de grupare sau de conlucrare profesională îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege şi de statutul profesiei. Convocarea se face prin afişare la sediul baroului. Şedinţa adunării generale este condusă de decan împreună cu 5 membri aleşi prin vot deschis de cei prezenţi. modificarea şi schimbarea formelor de exercitare a profesiei. b) consiliul. 3. c) întocmeşte. prezidiul adunării generale. cercurile de studii şi editează publicaţiile baroului. şi ale adunării generale a baroului.N. d) aproba proiectul de buget al baroului şi da descărcare consiliului cu privire la activitatea şi gestiunea sa. Adunările generale de alegere a organelor de conducere a baroului sunt legal constituite numai cu prezenta majorităţii membrilor baroului. c) decanul. Consiliul baroului are obligaţia sa îndeplinească procedura convocării cu cel puţin 7 zile înainte de data fixată. g) soluţionează cererile de transfer în conformitate cu prevederile legii şi ale statutului profesiei. d) adopta măsuri pentru organizarea controlului profesional.1. Decanul şi prodecanul se includ în acest număr. Adunarea generală este formată din toţi avocaţii înscrişi în tabloul baroului cu drept de exercitare a profesiei. Pentru Baroul Bucureşti alegerea organelor de conducere a baroului se face prin desemnare de reprezentanţi . modifica şi da publicităţii tabloul anual al avocaţilor. b) alege şi revoca decanul. la convocarea consiliului baroului. Consiliul baroului are următoarele atribuţii: a) adopta hotărâri pentru aplicarea şi respectarea prevederilor prezentei legi şi ale statutului profesiei. şi îl comunica celor în drept. e) verifica şi constata îndeplinirea condiţiilor legale ale cererilor de primire în profesie şi aproba primirea în profesie cu examen sau cu scutire de examen.electori. de fata cu cei prezenţi.

potrivit legii şi statutului profesiei. f) ia măsuri privind conducerea baroului care nu sunt de competenta adunării generale sau a consiliului baroului.. 3. l) sesizează comisia de disciplina cu judecarea abaterilor disciplinare ale avocaţilor. r) întocmeşte proiectul de buget anual. Baroul de avocaţi se constituie şi funcţionează numai în cadrul U. U. 3. o) stabileşte cota de contribuţie a avocaţilor la bugetul baroului. atribuţiile decanului. Dacă decanul şi prodecanul sunt în imposibilitate temporară de a-şi exercita funcţiile.R. La Baroul Bucureşti.B. la cerere sau în absenta sa. consiliul baroului alege 2 prodecani.N. raportul de activitate a consiliului şi a decanului. cu patrimoniu şi buget proprii. 3. în condiţiile legii.N. c) Comisia permanenta a U. p) accepta donaţiile şi legatele făcute baroului. în tot sau în parte. q) aproba statul de funcţii şi angajează personalul baroului. t) alege prodecanul baroului.k) organizează şi indruma activitatea serviciilor de asistenta juridică din judeţ.N.3 Decanul baroului. dacă a fost avertizat despre neplata şi nu s-a conformat obligaţiei.R.R.B. d) preşedintele U.B. v) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege sau hotărâte de Consiliul U. de către prodecanul pe care îl desemnează în scris. de gestiune curenta şi de gestionare a patrimoniului baroului.B.N.R.R. Patrimoniul U.R.. Consiliul baroului lucrează legal în prezenta a doua treimi din numărul membrilor săi şi ia hotărâri valabile cu votul majorităţii membrilor prezenţi.B.N.) este formată din toate barourile din România şi are sediul în municipiul Bucureşti.R. ori de biroul executiv al U.R.B. pe care îl supune adunării generale şi administrează patrimoniul baroului.R. u) soluţionează plângerile şi contestaţiile impotriva deciziilor decanului baroului. sunt: a) Congresul avocaţilor. c) aproba cererile de asistenta juridică gratuita. si poate fi folosit şi în activităţi producătoare de venituri. consiliul baroului poate delega un consilier pentru a îndeplini.1 Congresul avocaţilor.R. e) ordonanţează cheltuielile baroului.R. c) aparatul tehnic-administrativ. În cadrul U. Organele de conducere ale U. şi date în competenta sa. se constituie şi funcţionează si: a) Comisia centrala de cenzori.2. Decanul baroului are următoarele competente: a) reprezintă baroul în raporturile acestuia cu persoanele fizice şi juridice din ţara şi din străinătate.B. potrivit prezentei legi şi statutului profesiei.N.N. n) soluţionează contestaţiile impotriva deciziei decanului privind onorariile.N. avocatul care nu achită taxele şi contribuţiile prevăzute de lege şi de statutul profesiei timp de 3 luni de la scadenta acestora.B.N. Decanul este înlocuit.R.U. pe durata neplatii taxelor. Prodecanul îl înlocuieşte pe decan la cererea sau în absenta acestuia.N. spre aprobare.2 Uniunea Naţionala a Barourilor din România .1. d) exercita căile de atac impotriva hotărârilor comisiei de disciplina şi impotriva deciziilor consiliului baroului pentru care sunt prevăzute cai de atac. m) suspenda din exercitarea profesiei. s) prezintă anual adunării generale.. b) Consiliul U.B.N. b) Comisia centrala de disciplina.B. acestea formându-se din contribuţia barourilor în cote stabilite de Congresul avocaţilor.R.B.B. g) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege sau hotărâte de organele de conducere ale U.B.N. b) convoacă şi prezidează şedinţele consiliului baroului.N. 50 . Uniunea Naţionala a Barourilor din România (U. este persoana juridică de interes public.

constituit ca persoana juridică de drept privat nonprofit şi care nu face parte din sistemul naţional de învăţământ şi nu este supus procedurilor de autorizare şi acreditare.R. b) duce la îndeplinire hotărârile Congresului avocaţilor.B.B.B. h) aproba bugetul anual al U. l) întocmeşte raportul anual de activitate şi de gestiune a patrimoniului U. precum şi execuţia bugetară anuala a bugetului U. are următoarele atribuţii: a) este organul reprezentativ şi deliberativ al barourilor din România şi asigura activitatea permanenta a U. f) alege şi revoca membrii Comisiei centrale de disciplina.N. Consiliul U... m) stăruie pentru realizarea bugetului U.B.N. şi executarea de către barouri a hotărârilor adoptate de Congresul avocaţilor şi de Consiliul U.N.. Celelalte vacante sunt completate la proximul congres al avocaţilor.N. Convocarea se face cu cel puţin 15 zile înainte de data şedinţei. g) adopta hotărâri în toate problemele privind pregătirea şi perfecţionarea profesională a avocaţilor.B. j) organizează şi editează publicaţiile U.. Consiliul U. k) întocmeşte proiectul de buget al U.R.N.R.R. şi le supune spre aprobare Congresului avocaţilor.R.B.B. e) organizează examenul de verificare a cunoştinţelor de drept romanesc şi de limba romana ale avocaţilor străini.N. şi execuţia bugetară anuala a acestuia şi stabileşte cota de contribuţie a barourilor la formarea bugetului U. Consiliul U.B.N.R. Cheltuielile necesare organizării congreselor se suporta de către fiecare barou în funcţie de numărul reprezentanţilor săi.N.R. Hotărârile congresului sunt definitive şi obligatorii pentru toate organele profesiei.Congresul avocaţilor este constituit din delegaţi ai fiecărui barou. şi sprijină publicaţiile barourilor. înlocuitorul sau executa diferenţa de mandat. c) rezolva orice probleme interesând profesia de avocat între sesiunile Congresului avocaţilor.N.N.R. Consiliul U.2.B.. 3.N.N. d) adopta şi modifica statutul profesiei şi statutul Casei de Asigurări a Avocaţilor.B.B.R.B. h) asigura caracterul unitar al examenelor de primire şi de definitivare în profesie.N.B.B. g) aproba bugetul anual al Casei de Asigurări a Avocaţilor şi execuţia bugetară anuala.2 Consiliul U. Mandatul de membru al Consiliului U..N.R.R. şi îl supune spre aprobare Congresului avocaţilor. În cazul încetării mandatului unuia dintre ei. lucrează în prezenta a cel puţin doua treimi din numărul membrilor săi şi adopta hotărâri valabile cu votul majorităţii membrilor prezenţi. Competenta şi procedura de judecata ale Comisiei centrale de disciplina se stabilesc prin statut. la convocarea Consiliului U.B.B. se întruneşte trimestrial la convocarea preşedintelui U. şi din membrii Consiliului U.N.N. d) exercita controlul asupra activităţii şi asupra hotărârilor Comisiei permanente a U.B. b) alege Comisia centrala de cenzori şi Consiliul de conducere al Casei de Asigurări a Avocaţilor. Consiliul U.N.B. este format din decanii barourilor şi reprezentanţii barourilor aleşi potrivit normei de reprezentare stabilite în statutul profesiei.. i) organizează şi supraveghează serviciul statistic general al U.B. este de 4 ani. iar la cererea a cel puţin unei treimi din numărul barourilor.R. e) adopta hotărâri privitoare la relaţiile dintre barouri.R.B. în conformitate cu prevederile prezentei legi şi pe baza proiectelor întocmite de Consiliul U.N.R. perfecţionarea pregătirii profesionale şi respectarea regulilor deontologice ale profesiei.N.N.R.B. Fiecare barou are dreptul de a propune câte un candidat pentru Comisia centrala de disciplina.R.B. c) face propuneri autorităţilor cu drept de initiativa legislativă privind profesia de avocat. potrivit normei de reprezentare stabilite de statutul profesiei.. Congresul avocaţilor se întruneşte anual în sesiune ordinară. f) organizează şi conduce activitatea Institutului Naţional de Pregătire şi Perfecţionare a Avocaţilor.R.R.R. Congresul avocaţilor are următoarele atribuţii: a) analizează şi aproba raportul anual al Consiliului U. 51 .R.N.B. precum şi recomandări privind relaţiile dintre barouri..R.N. este obligat sa convoace Congresul avocaţilor în sesiune extraordinară.N.R. În caz de schimbare a decanului unui barou noul decan îl înlocuieşte de drept pe predecesorul sau.R. cu excepţia acelora care sunt date în competenta exclusiva a Congresului avocaţilor.

. 3. o) verifica legalitatea şi temeinicia deciziilor de primire în profesie.R.B. Comisia permanenta a U.B.1 Condiţiile de înscriere în avocatura.B. q) înfiinţează Casa Centrala de Credit şi Ajutor a Avocaţilor şi controlează activitatea acesteia. r) coordonează activitatea Casei de Asigurări a Avocaţilor şi adopta regulamentul acesteia. Comisia permanenta a U. la propunerea Comisiei permanente a U. f) supraveghează relaţiile dintre structurile centrale ale profesiei şi barouri.N..B.B.B.1 Dobândirea calităţii de avocat. precum şi relaţiile dintre barouri.R.R.2.. adoptând decizii corespunzătoare.. 4.R.R..R.R. d) ordonanţează cheltuielile bugetare şi extrabugetare ale U.3 3.R. d) asigura execuţia bugetară şi urmăreşte realizarea resurselor bugetului U.B.B. dintre membrii săi.N.N.n) alege şi revoca preşedintele şi vicepreşedinţii U.N.R.R.N. sunt membri de drept ai Comisiei permanente a U. şi lucrează valabil în prezenta majorităţii membrilor săi şi tot astfel adopta deciziile.R.1. are următoarele atribuţii: a) reprezintă U. pentru un mandat de 4 ani.B. emite decizii executorii. la cererea persoanelor interesate.R. date de către consiliile barourilor. c) convoacă şi conduce şedinţele Consiliului U.R. de către vicepreşedintele pe care îl desemnează în acest scop.N.N.R. dintre care 5 membri sunt reprezentanţi ai Baroului Bucureşti. Unul dintre membrii Comisiei permanente a U. f) în realizarea atribuţiilor sale. acorduri şi contracte în numele U. şi supraveghează executarea acestor hotărâri de către barouri. 4.R.4 Preşedintele U.. Preşedintele U.B.B.. b) duce la îndeplinire hotărârile Congresului avocaţilor şi ale Consiliului U.B.B.R. în cazurile prevăzute de lege şi de statutul profesiei.R.N.R. e) accepta donaţiile şi legatele făcute U. şi se includ în cei 15 membri. h) veghează la asigurarea condiţiilor corespunzătoare de desfăşurare a activităţii avocaţilor la instanţele judecătoreşti şi la organele de urmărire penală.se compune din 15 membri.N.N. o persoana trebuie sa îndeplinească următoarele condiţii: a) sa fie cetăţean roman şi sa aibă exerciţiul drepturilor civile şi politice..N.N.B. cu respectarea legii. iar 10 membri sunt reprezentanţi ai celorlalte barouri din ţara.R.R.R. avocaţi cu o vechime mai mare de 10 ani în profesie.R. t) acorda.N.B..B. respectiv de preşedinte de onoare al U.R. e) semnează actele Consiliului şi ale Comisiei permanente ale U.N. titlul de membru de onoare.N.B. la cerere sau în absenta sa.N. desemnarea înlocuitorului se face pe aceleaşi criterii şi inlocuitorul executa diferenţa de mandat.R.N. Preşedintele este înlocuit.N..2.B. 52 .N. Secţiunea 4. în relaţiile cu persoanele fizice şi juridice din ţara şi din străinătate. şi serviciile proprii şi angajează personalul acestora.N. Primirea in profesie.N. Preşedintele şi vicepreşedinţii U. Comisia permanenta a U. Avocaţii stagiari.. are următoarele atribuţii: a) este organul executiv al Consiliului U. s) îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de lege şi adopta hotărâri în interesul profesiei.R. îndeplineşte funcţia de secretar al acesteia şi este desemnat prin vot de Comisia permanenta a U.N.N.B. cu activitate permanenta şi de legatura cu barourile U.B.R.N.B. În caz de încetare a mandatului unui membru al Comisiei permanente a U.R.R. Pentru a fi membru al unui barou din România. şi ale Comisiei permanente a U.B. Comisia permanenta a U.B..N. este condusă de preşedintele U.B.R. Mandatul membrilor Comisiei permanente a U. c) organizează serviciile Consiliului U. b) încheie convenţii.N. este de 4 ani. şi membrii Comisiei permanente a U.B.B. este şi preşedintele Comisiei permanente a U.B.N.R.B.B.N.B.N.N.R.B. g) acorda sprijin şi ajutor barourilor în relaţiile lor cu autorităţile centrale şi locale. Preşedintele U.R.N. p) anulează hotărârile barourilor pentru cauze de neegalitate şi rezolva plângerile şi contestaţiile făcute împotriva hotărârilor adoptate de consiliile barourilor.N.B. cu autorizarea Consiliului U.

transpunerea directivelor menţionate s-a realizat prin introducerea în Legea nr.1.89/48/CEE privind recunoaşterea calificărilor profesionale obţinute în urma finalizării studiilor superioare cu o durată de minim trei ani în ceea ce priveşte recunoaşterea în România a diplomei de avocat. de natura sa aducă atingere prestigiului profesiei. c) sa nu se găsească în vreunul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de prezenta lege. d) falitul fraudulos.51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat. 13 din Legea 51/1995.N. Capitolul astfel introdus a fost structurat în trei secţiuni: o secţiune de dispoziţii comune. fie ca avocaţi salariaţi în statul membru de origine şi în România. situatia acestora este diferita. Membrul unui barou din alta ţara poate exercita profesia de avocat în România dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege. Avocatul străin care exercita profesia în România este obligat sa se înscrie în tabloul special ţinut de fiecare barou şi se supune prevederilor prezentei legi. Onorariile cuvenite avocatului străin se vor înregistra şi se vor plăti integral în România. respectiv Directiva nr. ale statutului profesiei şi codului deontologic. o secţiune aplicabilă avocaţilor care îşi exercită cu caracter permanentactivitatea în România şi care au obţinut calificarea profesională într-unul din statele membre ale Uniunii Europene şi care se stabilesc în România. România şi-a asumat. dreptul comunitar. In cadrul negocierilor pentru aderarea la Uniunea Europeană. referitor la exercitarea în România a profesiei de către avocaţii care au obţinut calificarea profesională într-unul din statele membre ale Uniunii Europene. avocatul străin are obligaţia de a susţine un examen de verificare a cunoştinţelor de drept romanesc şi de limba romana. pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească sau disciplinară. Îndeplinirea acestei condiţii trebuie dovedită cu certificat medical de sănătate.R. republicată. internaţional. persoana care se gaseste in una dintre următoarele situaţii: a) cel condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate. eliberat pe baza constatărilor făcute de o comisie medicală constituită în condiţiile prevăzute în statutul profesiei.77/249/CEE privind facilitarea exercitării efective de către avocaţi a libertăţii de a presta servicii.98/5/CEE privind facilitarea exercitării în mod permanent a profesiei de avocat în alt stat membru decât cel în care a fost obţinută calificarea . cu excepţia celor de arbitraj internaţional. Pentru aceste motive. Este nedemn a fi avocat. chiar reabilitat. in conformitate cu dispoziţiile art. Avocatul străin nu poate pune concluzii orale sau scrise în fata instanţelor judecătoreşti şi a celorlalte organe jurisdicţionale şi judiciare. c) cel căruia i s-a aplicat pedeapsa interdicţiei de a exercita profesia. d) sa fie apt.B. în privinţa capitolului 2 de negocieri – “Libera circulaţie a persoanelor”. Pentru a acorda consultanţa juridică privind dreptul romanesc. stabilite prin hotărâre judecătorească. organizat de U. la alegere. precum şi dreptul 53 . În ceea ce priveşte dispoziţiile comune. mai puţin cea cu privire la cetăţenia romana.2 Avocatul străin. pentru exercitarea profesiei. transpunerea în legislaţia română a celor două directive sectoriale – Directiva nr. Avocatul străin poate exercita profesia de avocat în România. In ce priveste situatia avocatilor straini care au obtinut calificarea profesionala in unul din statele membre ale Uniunii Europene si ale Spatiului Economic European. din punct de vedere medical. precum şi prin prestarea de servicii. a unui capitol nou. precum şi o secţiune privind exercitarea activităţii de avocat prin prestarea de servicii. în cadrul uneia dintre formele de organizare ale profesiei prevăzute in Legea 51/1995. b) cel care a săvârşit abuzuri prin care au fost încălcate drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.precum şi a Directivei nr. 4. acestea sunt aplicabile avocaţilor provenind din statele membre ale Uniunii Europene şi care îşi exercită profesia fie prin desfăşurarea de activităţi independente. cu modificările şi completările ulterioare.b) sa fie licenţiat al unei facultăţi de drept sau doctor în drept. Este recunoscută posibilitatea pentru avocaţii care profesează în România cu titlul profesional din ţara de origine de a desfăşura aceleaşi activităţi profesionale ca şi avocaţii care profesează cu titlul profesional obţinut în România şi de a acorda asistenţă juridică privind dreptul statului membru de origine.

Asa sa-mi ajute Dumnezeu! Jurământul poate fi depus şi fără formula religioasă. comisia va evalua pregătirea şi experienţa profesională dobândite de către solicitant pentru a determina dacă experienţa profesională dobândită de solicitant este de natură a acoperi în tot sau în parte diferenţele existente între dreptul românesc şi cel al statului membru de origine în care a fost obţinută diploma. sa pregătească în scris subiectele conferinţelor şi lucrările avocaţiale repartizate de coordonatorul conferinţelor de stagiu. c) formele de învăţământ organizate de Institutul Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor denumit în continuare I. Activitatea unui avocat stagiar poate fi îndrumata numai de avocaţi definitivi cu o vechime de cel puţin 6 ani în aceasta calitate şi care se bucura de o reputaţie profesională neştirbita.1. in condiţiile legii 51/1995 şi ale statutului profesiei. are următoarele îndatoriri suplimentare: a) sa îşi perfecţioneze pregătirea profesională teoretică şi sa-şi însuşească tehnica de practica avocaţială. . 77/249/CEE. 70 În secţiunea dedicată dispoziţiilor comune este cuprinsă. b).P. drepturile şi libertăţile omului şi sa exercit profesia de avocat cu cinste şi demnitate.VII/1 din Legea nr.4 lit.românesc. Mentionam ca in legislatia interna ( sectiunea a 3 a. Directiva nr.2 Avocaţii stagiari. b) conferinţe de stagiu organizate de consiliul baroului. Recunoaşterea diplomei de avocat obţinută într-un stat membru se realizează. 54 . prin Directiva nr.P. La începutul exercitării profesiei avocatul efectuează în mod obligatoriu un stagiu de pregătire profesională cu durata de 2 ani. statutare şi deontologice.A. Astfel.3 Primirea in profesie. d) sa participe la toate manifestările profesionale la care este convocat de către organele de conducere ale profesiei. următorul jurământ: „Jur sa respect şi sa apar Constituţia şi legile tarii. de asemenea. de către o comisie organizată de către Uniunea Naţională a Barourilor din România şi după susţinerea. Pe baza acestei evaluări prealabile. timp în care are calitatea de avocat stagiar. trebuie eliminată orice condiţie privind înscrierea într-o organizaţie profesională din statul respectiv. 4 lit. La înscrierea în barou avocatul depune în fata consiliului baroului. 2001/19. şi transpunerea art. În perioada stagiului. cap. In perioada de stagiu. ca în cazul celorlalţi avocaţi străini. se va determina complexitatea probelor pe care solicitantul va trebui să le susţină în vederea recunoaşterii diplomei sale în România. În acest caz. supunandu-se dispoziţiilor legale. b) al Directivei nr. 3 din Legea 51/1995. Primirea în profesie se obţine pe baza unui examen organizat de UNBR . c) sa efectueze lucrările avocaţiale repartizate de avocatul îndrumător şi de serviciul de asistenta judiciară al baroului. jurământul va începe cu formula: Jur pe onoare şi constiinta!" Stagiul se va suspenda pe timpul serviciului militar sau al concentrării. Perioada de stagiu anterior efectuată se socoteşte pentru îndeplinirea stagiului. 89/48/CEE privind recunoaşterea calificărilor profesionale obţinute în urma finalizării studiilor superioare cu o durată de minim trei ani în ceea ce priveşte recunoaşterea diplomei de avocat. 89/48/CEE a fost însă. în cazul prestării de servicii. cu respectarea regulilor de procedură aplicabile în faţa instanţelor române şi fără verificarea cunoştinţelor70.. Avocatul stagiar. Avocatul stagiar respins de trei ori la examenul de definitivare va fi exclus din profesie. 4. la cererea persoanei interesate. în cadru solemn. completată. e) sa desfăşoare o activitate efectivă în profesie şi sa anunţe în scris orice motiv de suspendare a stagiului. care se găseşte transpusă la art. a unui examen sau efectuarea unei perioade de stagiu de trei ani în domeniul dreptului românesc. aceste dispoziţii se aplică atât avocaţilor careşi exercită dreptul de stabilire pe teritoriul României. 4. avocatul are titlul profesional de avocat stagiar sub care este înscris în Tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei. la alegerea solicitantului. Avocatul stagiar poate pune concluzii numai la judecătorie şi poate asista ori reprezenta partea la organele şi instituţiile prevăzute la art. Astfel. avocatul beneficiază de pregătire şi formare profesională iniţială aceasta realizându-se prin: a) îndrumare şi formare profesională continua în cadrul formei de exercitare a profesiei cu care avocatul stagiar se afla în raporturi contractuale de colaborare sau în calitate de salarizat în interiorul profesiei. 4 al Directivei nr. în caz de lipsa motivată din profesie ori în caz de încetare a îndrumării profesionale fără culpa avocatului stagiar.N. b) sa participe la toate conferinţele de stagiu organizate de consiliul baroului.51/1995 ) a fost preluată dispoziţia din art. în vederea determinării conţinutului examenului sau al perioadei de stagiu. exclusiv în ceea ce priveşte prestarea serviciilor. După efectuarea stagiului avocatul stagiar va susţine examenul de definitivare. potrivit căreia. cât şi celor care îşi desfăşoară activitatea în România prin prestare de servicii.

. Examenul de definitivare în profesia de avocat se organizează de U.1 Incompatibilităţi Cazurile de incompatibilitate prevăzute de Legea 51/1995 reprezintă modalitati de asigurare pentru avocat a independentei specifice profesiei. Consiliul Baroului urmând a emite decizia de constatare a calităţii de avocat definitiv şi a efectua. 5. este obligat sa îndeplinească şi îndatoririle ce decurg din aceasta calitate şi sa respecte contractul de formare profesională încheiat cu I. d) calitatea de preşedinte al consiliului de administraţie.R. de comanditar într-o societate comercială în comandită simpla sau în comandită pe acţiuni. in consecinţa. precum şi avocatul care a promovat examenul de absolvire a Institutului Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor. Avocatul definitiv are dreptul sa pună concluzii la toate instanţele. Cazurile de incompatibilitate vizeaza intreaga perioada in care o persoana are calitatea de avocat. urmând ca avocatul sa efectueze perioada de stagiu sub îndrumarea unui avocat care îndeplineşte condiţiile cerute de lege.. Incompatibilitati si interdicţii. cu excepţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Curţii Constituţionale. c) calitatea de administrator într-o societate comercială în comandită pe acţiuni. Dobândeşte calitatea de avocat definitiv cel înscris în profesie dacă a fost definitivat în funcţia juridică pe care a exercitat-o înainte de primirea în avocatura sau a promovat examen de definitivare în aceasta funcţie.P. 4.3 Definitivarea in profesie.A. b) calitatea de asociat într-o societate comercială în nume colectiv. Pentru a fi înscris în tabloul avocaţilor stagiari cu drept de exercitare a profesiei. sau membru în comitetul de direcţie al unei societăţi comerciale pe acţiuni sau cu răspundere limitată. incepand de la primirea în profesie cat şi.P.N. 4.. în mod corespunzător. Durata stagiului este de 2 ani.P. in timpul exercitarii acesteia. se include în durata stagiului.A. dar si de păstrare a demnitatii si prestigiului corpului profesional.B. .P.P. rezultatele examenului de absolvire.P. Contractul se încheie cu una dintre formele de exercitare a profesiei.N.A. Rezultatele examenului vor fi validate de consiliul baroului şi vor fi comunicate U.N. aceasta urmând a asigura caracterul unitar al acestuia. Cei care nu îndeplinesc condiţiile de vechime în profesiile anterioare vor fi obligaţi sa susţină examenul de definitivare în avocatura.P.P.1 Examenul de definitivare în profesia de avocat. După promovarea examenului. Regulamentul de examen va fi comunicat barourilor inclusiv prin afişare pe internet cu minimum 60 de zile anterior datei examenului şi va fi adus la cunostiinta candidaţilor prin grija consiliilor barourilor.R. candidatul dobândeşte titlul profesional de avocat definitiv şi va fi înscris în Tabloul avocaţilor definitivi. 55 .A.Avocatul stagiar care urmează cursurile de pregătire şi perfecţionare profesională organizate de I. Dobândeşte calitatea de avocat definitiv avocatul stagiar care a promovat examenul de definitivare. administrator unic.N.A.P. distinct de veniturile ocazionale ale avocatului stagiar asigurate din asistenta judiciară pentru care a fost desemnat de serviciul de asistenta judiciară al baroului. va comunica. Secţiunea 5.P. Sunt incompatibile cu exercitarea profesiei de avocat.B. Perioada în care avocatul stagiar urmează cursurile I. unde va putea pune concluzii dacă are o vechime neîntreruptă în profesie de cel puţin 5 ani de la definitivare. calculată de la data înscrierii în Tabloul avocaţilor. înscrierea pe Tabloul avocaţilor definitivi.. ulterior. Contractul va menţiona obligaţia de a se asigura avocatului stagiar venitul minim garantat pe economia naţionala.P. I.N.P.N. dacă legi speciale nu prevăd altfel: a) faptele personale de comerţ exercitate cu sau fără autorizaţie. Acelasi titlu profesional il dobandeste si avocatul stagiar care a promovat examenul de absolvire a I. pe baza diplomei de absolvire a I. avocatul stagiar va înregistra la barou un contract de colaborare profesională sau un contract de salarizare în interiorul profesiei.N.A.N. Nerespectarea acestor îndatoriri se sanctioneaza ca abatere disciplinară.3.

56 .fost procuror sau cadru de poliţie a funcţionat şi în calitate de judecător. pentru fiecare dintre acestea durata fiind calculată în mod corespunzător. grefierilor şi personalului auxiliar al instanţelor judecătoreşti şi al Curţii Constituţionale. Nu este incompatibil avocatul salarizat în interiorul profesiei de avocat. cu obligaţia de a aduce acest fapt la cunostinta decanului baroului în care îşi exercita profesia. indiferent de secţia la care au funcţionat.foşti judecători nu pot pune concluzii la instanţele unde au funcţionat. parchetele de pe lângă acestea. infracţiunile asimilate infracţiunilor de corupţie. în orice moment. precum şi infracţiunile impotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene. tribunalele. Incompatibilităţile prevăzute de lege se verifica şi se constata de către consiliul baroului. cu modificările şi completările ulterioare. inclusiv instanţele militare la care avocaţii au funcţionat ca judecători. Lipsa nejustificată a avocatului la data indicată în convocare nu împiedica luarea măsurii. Aceeaşi interdicţie se aplica avocaţilor . Avocatul va fi convocat în vederea ascultării prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. soţul sau afinul avocatului. Avocatul care se afla în exercitarea unui mandat de deputat sau de senator nu poate sa pledeze în cauzele ce se judeca de către judecătorii sau tribunale şi nici nu poate acorda asistenta juridică la parchetele de pe lângă aceste instanţe. şi organele de cercetare penală la care lucrează ruda. tribunalele specializate. Legea de organizare si funcţionare a profesiei reglementează interdicţii pentru avocaţi. cu respectarea regulilor confidenţialităţii. Avocatul va furniza toate explicaţiile asupra condiţiilor în care el exercita funcţia de membru al consiliului de administraţie şi va prezenta toate documentele doveditoare în acest sens. infracţiunile în legatura directa cu infracţiunile de corupţie. timp de 2 ani de la încetarea funcţiei deţinute.2 Interdicţii. sa solicite celui interesat sa părăsească funcţia pe care o ocupa. in acest caz fiind interzisa avocatului exercitarea profesiei in ceea ce priveşte instanţele. încălcarea de către avocat a acestor prevederilor constituind abatere disciplinară grava. curţile de apel. Aceeaşi interdicţie se aplica şi magistraţilor-asistenţi de la Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de la Curtea Constituţională.fosti procurori şi cadre de poliţie nu pot acorda asistenta juridică la organul de urmărire penală la care şi-au desfăşurat activitatea timp de 2 ani de la încetarea funcţiei respective. de îndată. descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. Decizia consiliului baroului va fi comunicată. Avocaţii . Avocaţii . Prin instanţe în înţelesul Legii se înţeleg: judecătoriile. Avocatul aflat în situaţia arătată nu poate acorda asistenta juridică invinuitilor sau inculpaţilor şi nici nu îi poate asista în instanţe în cauzele penale privind: a) infracţiunile de corupţie. executorilor judecătoreşti. solicitând trecerea sa de pe Tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei pe Tabloul avocaţilor incompatibili.Avocatul poate fi asociat sau acţionar la societăţile comerciale cu răspundere limitată sau la cele pe acţiuni. 78/2000 pentru prevenirea.foşti procurori cu privire la dreptul de a pune concluzii la instanţele corespunzătoare parchetului în care au funcţionat. Consiliul baroului poate emite din oficiu decizie de trecere pe Tabloul avocaţilor incompatibili. chiar şi din oficiu. avocatului în cauza. interdicţia priveşte atât instanţele. prevăzute în Legea nr. Aceste interdictii sunt edictate in considerarea funcţiilor anterior deţinute si care ar putea impieta asupra obiectivitatii actului de justitie sau care ar putea crea premisele unei subiectivitati in aprecierea activitatii avocatului. În cazul în care avocatul . 5. insa este obligatorie ascultarea avocatului. cu consecinţele prevăzute de lege. Avocatul devenit incompatibil are obligaţia sa încunoştinţeze în scris consiliul baroului. Avocatul poate îndeplini funcţia de membru în consiliul de administraţie al unei societăţi comerciale pe acţiuni sau cu răspundere limitată. Interdicţiiile vizeaza de asemenea si calitatea de ruda sau afin al avocatului pana la gradul al treilea inclusiv. Dispoziţiile referitoare la interdictii se aplica şi personalului auxiliar al organelor de urmărire penală. În cazul în care. avocatul a funcţionat ca judecător la mai multe instanţe. cat şi organele de urmărire penală. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Curtea Constituţională. interdicţia operează pentru fiecare instanţa şi se calculează distinct de la data încetării activităţii la instanţa respectiva. Dacă consiliul baroului apreciază ca exercitarea funcţiei de membru al consiliului de administraţie este sau devine incompatibilă cu demnitatea şi cu regulile de conduita impuse avocaţilor poate. Continuarea exercitării profesiei după intervenirea cazului de incompatibilitate constituie exercitarea fără drept a profesiei de avocat.

f) infracţiunile care impiedica înfăptuirea justiţiei.R.N. companiilor naţionale ori societăţilor naţionale. cu modificările ulterioare. Avizul medical se prezintă anual pentru înscrierea în tablou. prevăzute în art. In cazul in care consiliul baroului da decizie de respingere a menţinerii în activitate. 259-272 din Codul penal. d) în cazul în care avocatul a fost condamnat definitiv pentru o fapta prevăzută de legea penală şi care îl face nedemn de a fi avocat. pe durata existenţei acestei stări. cu cel puţin 60 de zile înainte de data prevăzută pentru încetarea activităţii. aceasta poate fi contestată. Aceste interdicţii nu se aplica în cauzele în care avocatul este parte în proces sau acorda asistenta ori reprezentare soţului ori rudelor până la gradul IV inclusiv. dispusă prin hotărâre judecătorească sau disciplinară. Incetarea si suspendarea calitatii de avocat. iar în lipsa lor. cauzele acestuia vor fi preluate de către colaboratorii ori asociaţii defunctului. 57 . Avocatul poate continua exercitarea profesiei pe baza unui aviz medical privind menţinerea capacităţii fizice şi psihice necesare exercitării profesiei de avocat. Avocatul pensionar care continua exercitarea profesiei sau este menţinut în profesie este obligat sa contribuie la constituirea fondului sistemului propriu de asigurări sociale în condiţiile prevăzute de legislaţia pensiilor şi asigurărilor sociale pentru avocaţi. De asemenea. va fi prezentata de către avocat baroului. prevăzută în Legea nr. Renuntarea la exercitarea profesiei este insotita de obligatia avocatului ca. numele avocaţilor care le vor prelua. în fata instanţelor internaţionale. timp de 3 luni de la scadenta acestora şi pana la lichidarea integrala a datoriilor. g) infracţiunile contra păcii şi omenirii. c) în caz de neplata totală sau parţială a taxelor şi a contribuţiilor profesionale către barou. d) infracţiunea de spalare a banilor. Avocatul care renunţa la exerciţiul profesiei va formula o cerere în scris.B. Încetarea calităţii de avocat se constata prin decizie a consiliului baroului şi are drept consecinţa radierea celui în cauza din Tabloul avocaţilor. Cererea de continuare a exercitării profesiei se soluţionează de consiliul baroului. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spalarii banilor. la Consiliul U. Lista cuprinzând cauzele nefinalizate.B. c) prin excluderea din profesie. cu modificările şi completările ulterioare. e) infracţiunile contra siguranţei statului.N. În cazul în care avocatul îndeplineşte condiţiile de pensionare prevăzute de lege. nu poate sa pledeze în procese intentate statului roman. şi către sistemul propriu de asigurări sociale. Încălcarea de către avocaţi a altor restricţii sau interdicţii la care sunt supuşi conform legilor speciale. 6. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. c) infracţiunile privind traficul de persoane şi infracţiunile în legatura cu traficul de persoane.1 Încetarea calităţii de avocat. cu modificările şi completările ulterioare. b) pe perioada interdicţiei de a profesa. consiliul baroului va desemna avocaţii ce le vor prelua. Transferul avocatului. Secţiunea 6.b) infracţiunile prevăzute în Legea nr. Nerespectarea dispoziţiilor legale privitoare la interdicţii. 356-361 din Codul penal. b) prin deces. Calitatea de avocat încetează: a) prin renunţare scrisă la exerciţiul profesiei. autorităţilor sau instituţiilor publice. Consiliul baroului se poate sesiza şi din oficiu. Avocatul având calităţile menţionate anterior nu poate să pledeze în cauzele civile sau comerciale impotriva statului.2 Suspendarea calităţii de avocat. În caz de deces al avocatului. d) la cererea scrisă a avocatului. are dreptul sa solicite continuarea exercitării profesiei. prevăzute în Legea nr. prevăzute în art. ca sancţiune disciplinară.R. Calitatea de avocat este suspendată: a) în caz de incompatibilitate. sa finalizeze toate cauzele angajate sau sa asigure substituirea. către U. in mod direct sau folosindu-se de forma de organizare profesională ori de raporturile de conlucrare profesională în scopul eludării acestora. constituie abatere disciplinară grava. potrivit legii. 155-173 din Codul penal. în termen de 15 zile de la comunicare. săvârşeşte abatere disciplinară grava. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane. 6. în care acestea sunt părţi. prevăzute în art.

consiliul baroului. în Tabloul avocaţilor şi în Tabloul avocaţilor incompatibili. Avocatul este dator sa încunoştinţeze de îndată consiliul baroului despre orice situaţie care ar putea duce la suspendarea exerciţiului dreptului de a profesa. Cererea de transfer se soluţioneaza pe baza unui raport întocmit de un consilier delegat. Avocatul poate sa solicite. Drepturile avocaţilor sunt prevazute in art.R. şi sistemul propriu de asigurări sociale.B.R. 28-37 din legea de organizare si funcţionare nr. acesta verificand dosarul de înscriere în profesie al celui care solicita transferul. Certificatul va indica datele personale. Avocatul.Dreptul de a exercita profesia de avocat poate fi suspendat în cazul în care impotriva avocatului s-a pus în mişcare acţiunea penală sau s-a dispus trimiterea în judecata pentru săvârşirea unei infracţiuni de natura sa aducă atingere prestigiului profesiei. Avocatul impotriva căruia s-a dispus măsura suspendării este obligat ca în termen de cel mult 15 zile de la data comunicării măsurii sa îşi asigure substituirea. care dobândeşte data certa prin înregistrarea în registrul oficial de evidenta. precum şi pentru acoperirea cheltuielilor efectuate de avocat în interesul procesual al clientului. La soluţionarea cererii.N. precum şi a condiţiilor de primire în profesie. baroului la care se solicita transferul. Decizia se comunica solicitantului şi baroului din care acesta face parte. poate dispune încetarea măsurii suspendării şi ştergerea menţiunilor din tablou. Decizia se va menţona. consiliul baroului va avea în vedere şi respectarea de către petent a dispoziţiilor privind modul de organizare şi funcţionare a formelor de exercitare a profesiei. după verificarea temeiurilor cererii sau a dovezii achitării taxelor şi contribuţiilor. Nerespectarea acestei obligaţii constituie abatere disciplinară. U. Decizia consiliului baroului poate fi contestată la Consiliul U. Pentru situaţiile ce ar putea duce la suspendarea exerciţiului profesiei. Pentru situatia în care măsura suspendării a fost luată pentru neplata totală sau parţială a taxelor şi contribuţiilor profesionale. în condiţiile prevăzute de statutul profesiei. precum şi clientul au dreptul sa renunţe la contractul de asistenta juridică sau sa îl modifice de comun acord.2 dreptul avocatului de a alege şi de a fi ales în organele de conducere ale profesiei.B. Consiliul baroului de la care se solicita transferul va elibera certificatul prin avizarea cererii de transfer. Reguli de deontologie profesionala.1. disciplinare ale solicitantului şi va atesta ca solicitantul a achitat la zi taxele şi contribuţiile profesionale către barou.1 Drepturile avocaţilor. decizia se va emite de către consiliul baroului după ascultarea avocatului în cauza. în perioada măsurii suspendării. Decizia prin care s-a respins cererea de transfer va fi motivată şi poate fi contestată. 51/1995 presupune asigurarea unor drepturi si obligaţii pentru avocaţi. Drepturile si obligaţiile avocatului. împreună cu dosarul de înscriere în profesie.N. 7.N. în termen de 15 zile de la comunicare.1. în mod corespunzător. la Consiliul U. precum şi certificatului emis de catre baroul la care se solicita transferul. transferul în alt barou. Acest drept de a asista şi de a reprezenta orice persoana fizica sau juridică poate exista doar în temeiul unui contract încheiat în forma scrisă.B. Decizia consiliului baroului este executorie. Secţiunea 7. Contestaţia nu suspenda executarea.R.3 dreptul la onorariu şi la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său. 7. Acestea sunt urmatoarele: 7. In acest scop se va adresa în scris decanului baroului de la care doreşte sa se transfere. 58 . Decanul şi consiliul baroului se pot sesiza pe orice cale cu privire la aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la existenta unor situaţii ce ar duce la suspendarea exerciţiului dreptului de a profesa a avocatului.1. urmand a se face menţiuni corespunzătoare în Tabloul avocaţilor. în termen de 15 zile de la comunicarea acesteia. Renunţarea unilaterala a clientului nu constituie cauza de exonerare pentru plata onorariului cuvenit. pentru serviciile avocatiale prestate. pana la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive. pe care o va inainta. 51/1995. constituie abatere disciplinară grava. profesionale. 7. Exercitarea profesiei de avocat conform principiilor înscrise in legea de organizare si funcţionare nr. la cererea avocatului în cauza. 6. Cererea de transfer va fi însoţită de acte doveditoare şi de un certificat eliberat de baroul de la care se solicita transferul. pentru motive justificate.3 Transferul într-un alt barou.1 dreptul avocatului de a asista sau reprezenta orice persoana fizica sau juridica. Exercitarea profesiei de către avocatul al cărui drept de exercitare a profesiei este suspendat.

pentru cheltuieli procesuale în interesul sau. demnităţii şi onoarei completului de judecata. precum şi pe alte surse prevăzute de lege ori de Statutul Casei de Asigurări a Avocaţilor. in exercitarea profesiei. sa nu folosească cuvinte sau expresii de natura a aduce atingere autorităţii. fără a putea fi asimilaţi funcţionarului public sau altui salariat.2 Îndatoririle avocaţilor.1. fiind permisa excepţional. Contactul dintre avocat şi clientul sau nu poate fi stânjenit sau controlat. Oricare dintre formele de exercitare a profesiei prevazute de lege are dreptul la sediu profesional în circumscripţia baroului în care sunt înscrişi şi la sedii secundare în alt barou din ţara sau din străinătate unde sunt luate în evidenta. in propriul sistem. Ministerul Justiţiei asigura spaţiile necesare în vederea desfăşurării activităţii avocaţilor în sediul instanţelor judecătoreşti. Restantele din onorarii şi alte cheltuieli efectuate de avocat în interesul procesual al clientului sau se recuperează conform statutului profesiei. Modul de administrare a sumelor predate de client avocatului. conform legii.4 dreptul avocatului la asigurări sociale. 7. a domiciliului ori a cabinetului sau sau ridicarea de înscrisuri şi bunuri nu poate fi facuta decât de procuror. Astfel. administraţia locului de arest ori detenţie are obligaţia de a lua măsurile necesare pentru respectarea acestor drepturi. Investirea cu formula executorie este de competenta judecătoriei în a carei raza teritorială se afla sediul profesional al avocatului. Acestui drept i se conferă eficacitate si prin dispoziţia legala ce prevede ca este titlu executoriu contractul de asistenta juridică. în forma adecvată şi cu respectarea enuntate. In vederea asigurarii secretului. pentru acest ultim caz. in condiţiile legii Sistemul de asigurări sociale al avocaţilor este reglementat prin lege şi se bazează pe contribuţia acestora.În acest scop. cu orice fel de mijloace tehnice. insulta. de nici un organ al statului. O serie de infractiuni savarsite impotriva avocatului în timpul exercitării profesiei şi în legatura cu aceasta reprezinta variante agravate ale infractiunilor prevazute de codul penal. cu organele profesiei sau cu instanţa de judecată. În cazul în care clientul se afla în stare de arest sau detenţie. calomnia ori ameninţarea săvârşite impotriva avocatului în timpul exercitării profesiei şi în legatura cu aceasta se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda. Retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor inlatura răspunderea penală.6 dreptul avocatului la sediu profesional si la sedii secundare.1. Ca o consecinţa. direct sau indirect. în fata instanţelor de judecata. 7. 7. percheziţionarea avocatului. Avocatul este obligat sa respecte solemnitatea şedinţei de judecata. Este interzisa ascultarea şi înregistrarea.1. Nerespectarea de către avocat a prevederilor legale mai sus mentionate constituie abatere disciplinară grava.5 dreptul avocatului la asigurarea secretului profesional. va fi stabilit prin convenţia dintre avocat şi client. celorlalţi avocaţi şi părţilor ori reprezentanţilor acestora din proces. în condiţiile prevăzute de statutul profesiei.7 dreptul avocatului de a fi ocrotit. a organelor de urmărire penală sau a altor organe administrative de jurisdicţie şi numai dacă aceste sustineri sunt în legatura cu apărarea în acea cauza şi sunt necesare stabilirii adevărului. procurorului. în baza unui mandat emis în condiţiile legii. În exercitarea profesiei avocaţii sunt ocrotiţi de lege. Timpul servit în avocatura este considerat vechime în munca. Urmărirea penală şi trimiterea în judecata a avocatului pentru fapte penale săvârşite în exercitarea profesiei sau în legatura cu aceasta se pot face numai cu aprobarea procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel în a carei raza de competenta s-au săvârşit faptele. precum si interceptarea şi înregistrarea corespondentei sale cu caracter profesional. Îndatoririle avocatului pot fi împărţite după cum se raportează la relaţia sa cu clientul. in condiţiile şi cu procedura speciale prevăzute de lege. legal încheiat.1. 7. este decretata de lege inviolabilitatea cu privire la actele şi lucrările cu caracter profesional aflate asupra avocatului sau în cabinetul sau. Avocatul nu răspunde penal pentru susţinerile făcute oral sau în scris. avocatul poate sa îşi deschidă un cont bancar pentru încasarea onorariilor şi altul pentru depunerea sumelor primite de la client pentru cheltuieli procesuale în interesul acestuia. 59 . Răspunderea disciplinară nu exclude răspunderea juridică penală sau civilă. 7. acţiunea penală punandu-se în mişcare şi din oficiu. iar lovirea sau alte acte de violenta săvârşite împotriva avocatului se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. convorbirilor telefonice ale avocatului.

§1. Avocatul este obligat sa poarte roba în fata instanţelor judecătoreşti. sa se prezinte la fiecare termen la instanţele de judecata sau la organele de urmărire penală ori la alte instituţii.7. în mod nemijlocit sau prin persoane interpuse. experţii sau alte persoane care participă la înfăptuirea actului de justiţie. cu excepţia cazurilor în care avocatul este delegat de către organele profesiei sa reprezinte baroul sau U. În acest sens se prevede că avocatul nu poate asista sau reprezenta părţi cu interese contrare în aceeaşi cauza sau în cauze conexe şi nu poate pleda împotriva parţii care l-a consultat mai înainte în legătura cu aspectele litigioase concrete ale pricinii. la activităţile profesionale şi la şedinţele organelor de conducere din care face parte. Principiile şi regulile de baza ale relatiei dintre avocat şi client Dreptul avocatului de a asista. este format din contribuţiile barourilor. Avocatul este obligat sa restituie actele ce i s-au încredinţat persoanei de la care le-a primit.2. 7. Absentarea repetată şi în mod nejustificat constituie abatere disciplinară. Este interzis avocatului ca. Avocatul este obligat sa participe la toate şedinţele convocate de consiliul baroului. sa manifeste conştiinciozitate şi probitate profesională. cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. apreciat în limitele legii. sa pledeze cu demnitate fata de judecători şi de părţile din proces. În raporturile cu clientul. conform mandatului încredinţat. Forma. Statutul stabileşte cazurile şi măsura în care avocatul poate informa publicul cu privire la exercitarea profesiei sale. încheiat în forma scrisă.N.3 Reguli de deontologie profesionala. angajate sau din oficiu. avocatul trebuie să aibă o atitudine care să dovedească respect.2.În raporturile cu instanţele de judecată. Aceste obligaţii sunt valabile şi în raporturile pe care avocaţii le au cu arbitrii. dar tratând în acelaşi timp cauza cu conştiincioazitate şi fermitate. Activitatea avocatului nu poate fi motivată decât în interesul clientului.2.N. Avocatul nu poate acţiona decât în limitele contractului încheiat cu clientul sau. ale prezentului statut şi ale codului deontologic. În raport cu organele profesiei.1. între avocat şi client ori mandatarul acestuia. Calitatea de martor are întâietate fata de calitatea de avocat cu privire la faptele şi împrejurările pe care acesta le-a cunoscut înainte de a fi devenit apărător sau reprezentant al vreunei părţi în cauza.2. stabilite conform legii şi statutului profesiei. în raport de interesele clientului său. Bugetul U.3. 7. Purtarea robei în afară incintei instanţei judecătoreşti este interzisă. Avocatul este obligat sa se asigure pentru răspunderea profesională. Avocatul este dator sa studieze temeinic cauzele care i-au fost încredinţate. Codul deontologic al avocatului român interzice acestuia să procedeze la inducerea în eroare a magistratului sau să furnizeze date ori acte false în legătură cu pricina. Avocatul este obligat să păstreze secretul profesional. În exercitarea profesiei sale avocatul este independent. Avocatul este obligat sa ţină evidentele cerute de lege şi de statut cu privire la cauzele în care s-a angajat şi sa achite cu regularitate şi la timp taxele şi contribuţiile stabilite pentru formarea bugetului baroului şi a fondurilor Casei de Asigurări a Avocaţilor din România şi ale filialelor. Nerespectarea imputabilă a acestor îndatoriri profesionale constituie abatere disciplinară. 60 . În raporturile cu magistraţii. De asemenea. expresă şi scrisă din partea tuturor clienţilor săi interesaţi în cauza. sa depună concluzii scrise sau note de şedinţa ori de câte ori natura sau dificultatea cauzei cere aceasta ori instanta de judecata dispune în acest sens. a reprezenta ori a exercita orice alte activităţi specifice profesiei se naşte din contractul de asistenta juridică. 7.R. în condiţiile stabilite prin statutul profesiei.R. este interzis avocatului sa folosească mijloace de reclama sau de publicitate în acelaşi scop. decât dacă are dezlegarea prealabilă. avocatul nu mai poate desfasura nici o activitate profesională în acea cauza. sa folosească procedee incompatibile cu demnitatea profesiei în scopul dobândirii clientelei. într-o ocazie care impune aceasta ţinuta. Dacă a fost ascultat ca martor. Avocatul este obligat sa acorde asistenta juridică în cauzele în care a fost desemnat din oficiu sau gratuit de către barou. cinste şi corectitudine. Avocatul nu poate îndeplini funcţia de expert sau de traducător în cauza în care este angajat apărător. Avocatul nu poate fi ascultat ca martor şi nu poate furniza relaţii nici unei autorităţi sau persoane cu privire la cauza care i-a fost încredinţată.B. conţinutul şi efectele contractului de asistenta juridică sunt stabilite prin prezentul Statut.B.

c) prestarea de activităţi avocatiale din simpla complezenta. Avocatul nu poate fi dezlegat de secretul profesional nici de către clientul sau şi nici de către o alta autoritate sau 61 . c) prin modificarea sau evoluţia situaţiei ce i-a fost prezentată iniţial. Probitatea. Secretul profesional este de ordine publica. diferita de aceea pentru care ar fi optat. sau dacă. fiecare dintre respectivii clienţi îşi dau acordul expres şi prealabil cu privire la prestarea activităţii de asistenta juridică. ca atare. în mod constiincios. Avocatul va incerca în momentele oportune sa-şi consilieze clientul cu privire la posibilitatea soluţionării unui conflict pe cale amiabila sau printr-o cale legală alternativa. dacă i-ar fi fost încredinţată apărarea intereselor unei singure părţi. Avocatul nu trebuie sa fie sfatuitorul şi nici reprezentantul sau apărătorul a mai mult de un client într-una şi aceeaşi cauza. în exercitarea diferitelor sale activităţi va incerca sa concilieze contrarietatea de interese. trebuie evitate şi inlaturate de către avocat. magistraţilor sau publicului. În cazul în care avocaţii practica profesia într-o forma asociativa.Constituie atingere a independentei avocatului şi. riscul de a aparea un astfel de conflict de interese. corect şi cu diligenta. Avocatul nu poate accepta o cauza a unui nou client. Cu excepţia unui acord între părţi. prin orice mijloace legale: a) existenta unui interes propriu ori al persoanelor apropiate lui în cauza care i-a fost încredinţată. plecand de la situaţia ce i-a fost prezentată. b) prestarea de activităţi avocatiale în scopul de a se face placut clienţilor. asistarea mai multor părţi ar determina avocatul sa prezinte o alta apărare. după ce avocatul aduce la cunostinta fiecăruia dintre clienţii potenţial afectaţi de asistenta juridică acordată. când la data solicitării sale. avocatul îi consiliaza ca. prin utilizarea mijloacelor juridice preconizate. în colaborare sau în conlucrare cu alţi avocaţi. existenta sau posibilitatea creării unui conflict de interese. când secretul profesional risca sa fie violat sau când independenta sa risca sa fie lezata. nu-şi poate îndeplini misiunea fără a compromite interesele unuia sau a mai multor clienţi. avocaţii care sunt membri ai aceleiaşi forme de exercitare a profesiei intervin separat pentru clienţi diferiţi care sunt însă informati cu privire la aceasta apartenenţa comuna. dacă secretul informaţiilor încredinţate de un client anterior risca sa fie afectat sau atunci când cunoaşterea de către avocat a cauzelor unui client anterior îl favorizează nejustificat pe noul client. b) atunci când. a) şi b). în mod real. Avocatul îşi informează clientul cu privire la evoluţia cazului ce i-a fost încredinţat. sa adopte o strategie comuna. Avocatul este obligat sa se asigure de răspundere profesională. avocatul. în cadrul unei negocieri. avocatul trebuie sa se abţină de la a se ocupa de cauzele tuturor clienţilor implicaţi. precum şi eventualele consecinţe nefavorabile ale acestuia. când secretul profesional risca sa fie violat sau când independenta sa risca sa fie ştirbită. dispoziţiile alin. atunci când interesele clienţilor sunt conflictuale sau când exista. în situaţiile în care: a) în activitatea de consultanţa. drepturilor şi intereselor legitime ale clientului. Avocatul trebuie sa se abţină sa se mai ocupe de cauzele tuturor clienţilor implicaţi. apta a protegui drepturile şi interesele legitime ale acestuia. Avocatul este dator sa îşi sfatuiasca clientul cu promptitudine. fie prin concretizarea rezultatului urmărit. când avocatul apreciază ca nu poate asigura apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale fiecărui client în parte. avocatul descoperă una dintre dificultăţile arătate la lit. după ce şi-a informat clienţii şi a primit acordul acestora. în acord deplin cu clienţii. atunci când intervine un conflict între interesele acestora. atunci când la data sesizării sale. inclusiv în ceea ce priveşte tehnicile şi mijloacele profesionale ale apărării. loiala şi fără rezerve. c) atunci când. prin analiza situaţiei prezentate.(3) se aplica tuturor avocaţilor. Exista conflict de interese. Nu exista conflict de interese: a) atunci când. Confidenţialitatea şi secretul profesional garantează încrederea în avocat şi constituie obligaţii fundamentale ale avocatului. d) existenta oricăror presiuni în scopul nerespectării secretului profesional. Avocatul este dator sa păstreze secretul profesional privitor la orice aspect al cauzei care i-a fost încredinţată. Avocatul este confidentul clientului în legatura cu cazul încredinţat. b) în activitatea de asistare şi de apărare. (1) . Avocatul trebuie sa depună toată diligenta pentru apărarea libertăţilor. Avocatul nu poate fi obligat în nici o circumstanţă şi de către nici o persoana sa divulge secretul profesional. spiritul de dreptate şi onestitatea avocatului sunt condiţii ale credibilitatii avocatului şi profesiei. avocatul care are obligaţia de a da clientului sau o informaţie completa. atunci când se iveşte un conflict de interese.

.N. Acţiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de cel mult un an de la data săvârşirii abaterii. Se exceptează însă cazurile în care avocatul este urmărit penal. iar pentru decanii barourilor şi membrii Consiliului U.. partea interesată poate declara recurs la secţia de contencios a Curţii de Apel Bucureşti. prin care se incalca dispoziţiile legii. instanţele judecătoreşti şi parchetele Ministerului Public sunt obligate sa înainteze consiliului baroului orice plângere facuta impotriva unui avocat şi sa îl înştiinţeze despre orice acţiune de urmărire penală sau de judecata pornită impotriva unui avocat.N. exclusiv pentru necesitaţi stricte pentru apărarea sa. precum şi pentru orice fapte săvârşite în legatura cu profesia sau în afară acesteia.B. precum si de catre Consiliul U. penală sau administrativă. organul competent este Consiliul U. Instanţele disciplinare sunt: a) Comisia de disciplina a baroului care judeca în prima instanta.B. pentru nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale baroului sau ale uniunii. 2) în contestaţie.B. 62 .N. ca instanta de fond. ale consiliului baroului în care avocatul este înscris sau în care îşi are sediul secundar şi care este de natura sa prejudicieze onoarea sau prestigiul profesiei. Abaterea disciplinară.1 Notiune. de natura sa prejudicieze onoarea şi prestigiul profesiei sau ale instituţiei. Consiliul baroului are compententa anchetarii abaterii şi exercitarii acţiunii disciplinare. Răspunderea disciplinară nu exclude răspunderea civilă.R. inclusiv asupra raporturilor cu alţi avocaţi. Acesta are competenta de a judeca recursul declarat impotriva deciziei disciplinare a Comisiei centrale de disciplina.N. hotărârea acesteia fiind definitiva şi irevocabilă. 51/1995 şi din statut ce prevăd expres o astfel de calificare. hotărârile obligatorii ale organelor profesiei. Impotriva hotărârilor pronunţate de catre Comisia Centrala de Disciplina. Abaterea disciplinară grava este reprezentata încălcarea dispoziţiilor din Legea nr. abaterile săvârşite de membrii Consiliului U. in sensul Legii 51/1995. este reprezentata de fapta săvârşită de un avocat. Avocatul răspunde disciplinar pentru nerespectarea prevederilor legii de organizare si functionare a profesiei sau ale statutului. în complet de 5 membri. sau atunci când exista o contestaţie în privinta onorariilor convenite. Savarsirea de abateri disciplinare atrage raspunderea disciplinara a avocatului. Aceasta judeca: 1) ca instanta de fond. Secţiunea 8. De asemenea. Nerespectarea prevederilor prezentului articol constituie abatere disciplinară grava.R. acesta fiind obligat sa anunte în scris consiliului baroului despre faptele comise de orice avocat. Obligaţia de a păstra secretul profesional nu împiedica avocatul sa folosească informaţiile cu privire la un fost client. fiind constituit ca instanta disciplinară în plenul sau. potrivit prevederilor statutului profesiei. ale avocaţilor colaboratori.B. ale statutului profesiei. Consiliul baroului se poate sesiza si din oficiu prin hotărâre consemnată în procesul-verbal de şedinţa.2 Instantele disciplinare. 8. luată în considerare la aplicarea sancţiunii. Obligaţia se întinde asupra tuturor activităţile avocatului. Răspunderea disciplinara a avocatului.R. ale asociaţilor săi.R.B.persoana. disciplinar. în afară de persoana implicata în cauza. abaterile disciplinare săvârşite de avocaţii din baroul respectiv. Sesizarile cu privire la savarsirea de fapte ce pot constitui abateri discilpinare revin in atributiile avocatului care conduce asistenta judiciară de pe lângă fiecare instanta. c) Consiliul U.R. în complet de 3 membri. este absolută şi nelimitată în timp. Repetarea unei abateri disciplinare constituie o circumstanţă agravantă.N. Consiliile barourilor ţin evidenta sancţiunilor disciplinare aplicate fiecărui avocat. dacă acestea au devenit publice. în plenul sau. ale avocaţilor salarizaţi din cadrul formei de exercitare a profesiei.R.. şi de decanii barourilor. Obligaţia de a păstra secretul profesional. b) Comisia centrala de disciplina este organizată şi funcţionează in cadrul U. constituit ca instanta disciplinară în plenul sau. fiind obligate sa comunice situaţia disciplinară a avocatului la cererea organelor profesiei. Persoana anchetata sau trimisa în judecata disciplinară nu poate participa la dezbateri sau la luarea hotărârii.B.N. în complet de 3 membri. constituit ca instanta discilpinara. 8.

Pe perioada suspendării procedurii de anchetare şi judecata pentru săvârşirea unei abateri disciplinare. Referatul astfel întocmit va fi înregistrat la secretariatul decanului baroului. Dacă avocatul este pensionar care îşi continua activitatea în profesie. precum şi orice alte persoane ale căror declaraţii pot elucida cazul. În situaţia în care. ori prin luarea la cunostinta prin semnatura.B.N.N. Consiliul U. 63 . sau. după caz.B.B. sau.B.R. Cercetarea se efectuează numai după încunoştinţarea avocatului cu privire la obiectul anchetei disciplinare prin luarea la cunostinta a conţinutului plângerii ori al sesizării.R.. poziţia celui cercetat şi propunerea privind soluţionarea plângerii sau sesizării. În caz de abatere grava.N.B. Anchetarea abaterii disciplinare a unui membru al Consiliului U. trimisa la sediul sau profesional.3 Procedura anchetei disciplinare Plângerea îndreptată impotriva unui avocat se adresează consiliului baroului pe al cărui tablou avocatul figurează cu drept de exercitare a profesiei.B. respectiv consiliul baroului vor desemna consilierul însărcinat cu susţinerea acesteia la instanta disciplinară. în absenta consilierului recuzat. După efectuarea cercetărilor..N. Pe durata urmăririi penale sau a judecării faptei care constituie abatere disciplinară.B.B. Soluţia se comunica. sau.R. cu indicarea persoanelor care urmează a fi citate în fata instanţei disciplinare. de preşedintele U. consiliul baroului procedează la anchetarea abaterii pe baza referatului şi a lucrărilor care au stat la baza întocmirii acestuia. procedura disciplinară se suspenda.. 581 din Codul de procedura civilă. prin comisie rogatorie. În cursul cercetărilor. 1. sau decanul poate solicita comisiei de disciplina competente suspendarea din profesie a avocatului în cauza. preşedintele U. după caz. în cel mult 30 de zile de la primirea însărcinării.B. clasarea cauzei sau completarea cercetărilor.R.N. Consiliul baroului va ancheta abaterea indicata în plângere sau în sesizare. preşedintele U. persoanei care a făcut plângerea şi preşedintelui U.R.B.R. consiliul va desemna pe unul dintre consilieri pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile. se decide exercitarea acţiunii disciplinare. urmând sa fie reluată după soluţionarea cauzei. (4) din lege este oprit. Cererea de recuzare se formulează în scris şi se judeca de către consiliul baroului. va face verificări de înscrisuri şi va culege informaţii. respectiv consiliul baroului. pe baza unui referat motivat.R. de consiliul baroului.8. în termen de cel mult 15 zile de la luarea deciziei prevăzută la alin. Consiliul U.N. Consilierul desemnat pentru efectuarea cercetării prealabile se poate abţine sau poate fi recuzat de avocatul cercetat. Anchetarea abaterii disciplinare se va face cu celeritate. probele administrate. Consiliul U. consiliul baroului poate decide efectuarea de cercetări. 71 alin. este incompatibil sau s-a retras din profesie.N. respectiv de Consiliul U. Cursul termenului se reia după soluţionarea definitiva a cauzei. exercitarea acţiunii disciplinare. plângerea se adresează baroului în care avocatul este sau a fost înscris în tablou. plângerea sau sesizarea se înaintează Consiliului U. Refuzul de a da curs convocării constituie o încălcare a îndatoririlor profesionale şi nu impiedica desfăşurarea anchetei disciplinare. prin mijloacele prevăzute de lege. prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. decanul sau consilierul delegat va convoca în vederea ascultării persoana care a formulat plângerea.R.R.N.B.N. consilierul delegat întocmeşte un referat scris în care va consemna faptele. Dacă abaterea disciplinară s-a săvârşit pe raza unui alt barou. În acest scop.R.B. Pentru abaterile disciplinare savarsite de decanii barourilor si de catre membrii consiliului U. Avocatul cercetat poate da explicaţii scrise. După efectuarea anchetei disciplinare. 8.N.N..N.R. în urma anchetarii abaterii.B. Acţiunea disciplinară se redactează în scris. după caz. a avocatului cercetat. după caz. cursul termenului prevăzut la art. avocatului cercetat. vor decide. de consiliul baroului pe raza căruia s-a săvârşit fapta. sau a unui decan se efectuează de către Consiliului U.. în vederea audierii sale.. Cercetările se efectuează după convocarea în scris.B. În şedinţa imediat următoare datei la care referatul a fost înregistrat. Convocarea se poate face şi prin înştiinţare în scris printr-un mijloc de comunicare ce asigura conservarea dovezii şi a datei la care s-a făcut înştiinţarea.R.N. motivat în fapt şi în drept. consiliul baroului poate convoca avocatul anchetat. prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau direct prin semnatura pe copie. consiliul va desemna un consilier pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile. după caz.4 Exercitarea actiunii disciplinare.N.R.B. întocmit de consilierul desemnat de Consiliul U.N.R. respectiv al U. şi se semnează de către decanul baroului sau. Consiliul U. în condiţiile art. În acest scop.R. Anchetarea abaterii disciplinare se efectuează de consiliul baroului.

72 alin. în termen de 15 zile de la comunicare. Plata amenzii se face în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii disciplinare. Impotriva încheierii prin care s-a luat aceasta măsura se poate declara recurs în termen de 5 zile de la comunicare. (3) din Lege este distinct de recursul prevăzut la art. avocatului i se pot aplica urmatoarele sancţiuni disciplinare: a) mustrarea. baroului în care avocatul este înscris. Lipsa părţilor regulat citate nu impiedica judecata.000.Preşedintele comisiei de disciplina va fixa.N. precum şi preşedintelui U. Dispoziţiile privind procedura judecării acţiunilor disciplinare prevăzute în prezentul statut se completează cu prevederile Codului de procedura civilă. 8.000 lei la 5. în condiţiile alin. de îndată. cu majoritate de voturi. baroului în care avocatul este înscris. d) interdicţia de a exercita profesia pe o perioada de la o luna la un an. Recursul prevăzut la art. Recursul este suspensiv de executare şi va fi soluţionat de urgenta. În perioada interdicţiei avocatul nu poate presta sub nici o forma asistenta juridică. instanta disciplinară putându-se pronunţa pe baza actelor şi a dovezilor administrate în cauza.R. c) amenda de la 500. În cursul şedinţelor avocatul poate fi asistat de un alt avocat. (2). e) excluderea din profesie. În caz de abatere evidenta şi grava. Impotriva deciziei disciplinare pot declara recurs persoana interesată. recursul se înregistrează la comisia de disciplina care a pronunţat hotărârea. Şedinţa instanţei disciplinare nu este publica.B.R. nu poate face uz de calitatea de avocat şi nu poate participa la activitatea organelor profesiei. 72 alin. (4) din Lege.R. În fata instanţei disciplinare avocatul se va infatisa personal.N. termen de judecata cu citarea avocatului. Instanta disciplinară hotărăşte. (2) din Lege şi impotriva deciziei disciplinare se depune şi se înregistrează la secretariatul baroului. După expirarea termenelor de declarare a recursului. a organului profesiei care a exercitat acţiunea şi a celorlalte persoane indicate în acţiune. îl va inainta.B. de asemenea. Decizia privind aplicarea celorlalte sancţiuni disciplinare prevăzute de lege ori încetarea acţiunii disciplinare se comunica. b) avertismentul. de îndată. care se face venit la bugetul baroului. Decizia de excludere sau de suspendare din profesie se va comunica avocatului în cauza. decanul baroului şi preşedintele uniunii.5 Sancţiunile disciplinare. Căile de atac exercitate impotriva hotărârilor instanţelor disciplinare de fond se judeca şi au regimul caii de atac a recursului prevăzut de Codul de procedura civilă în cazurile în care hotărârile nu se ataca cu apel. instanţei disciplinare competente. 74 alin.N. Neachitarea în acest termen atrage suspendarea de drept din exerciţiul profesiei. instanta disciplinară poate lua măsura suspendării avocatului din exerciţiul profesiei pana la judecarea definitiva a cauzei. iar lucrările şedinţei se consemnează într-o încheiere. Procedura de citare în fata instanţelor disciplinare se face prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. împreună cu dosarul cauzei. precum şi preşedintelui U. Recursul declarat impotriva măsurilor luate prin încheiere în condiţiile art. 64 . In cazul savarsirii de abateri disciplinare. şi pronunţa o decizie disciplinară.000 lei. pana la achitarea sumei. Decizia de excludere sau de suspendare din profesie se va comunica avocatului în cauza. care.B. respectiv la secretariatul U. Decizia disciplinară rămasă definitiva are autoritate de lucru judecat fata de părţi şi de organele profesiei.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful