Sociologizand conceptu1 de nevroza, Karen Horney a deschis noi perspective practieii curative, in lumina adeviirului ca piatra de incercare a oricarci

teorii psihanalitice ramane terapeutica. Fara a exclude incursiunile investigative in treeutul indepartat al pacientilor (perioada copilarici), ea pune accentul pe descifrarea In primul rand a structurii caracterului, unde gaseste cifrul pentru un demers terapeutic realist, in masura In care persunalitatea umana cste modelatii. dupa liniile de forta ale societatii. Dc aiei si cerinta ea psihanalistul sa aiba orizont social, cat ~i 0 constiinta sociala (culture-consciousness) functionala in plan protesional, Deci mai putina speculatie 1i mitologie psiho-biologica ~i mai multa perceptie ~i interpretare realist-sociologica, pragmatica, din perspectiva relativitatii conceptului de nevroza: 0 .motiune" intotdeauna individuala, greu de inscris intr-o tipologie.

Dr. LEONARD GA VRILIU

ISBN 973-98377-2-7

editura I RI

Coordonatorul colectiei: dr. LEONARD GAVRILIU

MICA BIBLIOTECA DE PSIHOLOGIE

Redactor de carte: MARIA STANCIU

Conceptia grafica a copcrtci colcctici: VENIAMIN & VENTA!>.·'lIN

KAREN HORNEY

Tchnorcdactare compurerizau: MARIANA MARZEA

CONFLICTELE NOASTRE INTERIOARE

o teorie construct: vaasupra nevrozei

Traducere , avanprcfata ~i note de de LEON ARD GA VRILIU

ISBN 973-98377-2-7

EDITURAIRI Bucuresti , 1998

CUPRINS

Avanprcfata de dr. LEONARD GAVRILIU I'rcfata (K.H.) ..

Introduccrc ..

PARTEA I

CONFLICTE NEVROTICE ~l TENTATIVE DE SOLUTIONARE

1. Caractcrul chinuitor al conflictclor ncvroticc

2. Conflictul fundamental

© 1945, WW. Norton & Company, Inc.

Traducerea s-a facut dupa

Karen Homey, M.D., Our Inner Conflicts A Constructive Theory ofNeurosis,

WW. Norton & Company, New York / London, 1992

3. Trebuinta de afectiune umana

4. Agrcsivitatea fala de semeni

5. Fuga de oameni

6. Imaginea idealizata .

7. Exteriorizarca conflictelor

8. Dcmcrsuri auxiliare intru instal area unci armonii artificiale

PARTEA a II-a CONSECINTE ALE CONFLICTELOR NEREZOLV ATE

Toate drepturile pentrn traducerea in limba rornana sunt rezervate Editurii IRI

9. Angoase

10. Saracirea personalitatii .

') 11

21 30 42 54 63 82 97

110

121 130

11, Disperarea

12. Tendintc sadicc .

150 160

CONCLUZIE: Rezolvarea conflicteior nevrotice Indice de nume ...

181 20J

AVANPREFATA

NEVROZELE, MALADlI ALE CARACTERULUI

"Ute itselfstilt remains (I vay effective therapist"

KAREN HORNEY

I'sfhanalista Karen Homey (Hamburg, 1885 - New York, 1952), americana numcu In cele din urmd (caci are stramos! scandinavi . s-a nascur pe parnant german, iar pflna la 47 de ani a trait ~i ~-:l afirrnat III Germanin}, a rccunoscut intotdcauna cat de mult darorcuzn lui S. Freud, adevaratul ci mentor In tcoriu ~i practica psihoterapcuticfl. Cdnd se rcfcra In altc influcntc , citcazf bucuroasf indeosebi pe Erich Fromm, H. S. Sullivan, Franz Alexander, Otto Rank, Wilhelm Reich sau G. Schultz-Hencke. Niciodatd pc Alfred Adler, decat tangential, cum face ~i In cartea de fata, ell referire la ceea cc austriacul numcstc complex. de superioritate, in capitolul consucrat .jmaginii idcalizatc". Cu to are accstea. adeviirata Iiliatie psibcnalitica a Iondatoarei .j-ulturulismului' american trcbuic cautata in directia operei lui Adler. Indi in 1912 accsta publica vastul studiu Uber den Nerviisen Character (eu privire La curucterul nevroticilor}, lar in 1927, in Menschenkennmts (Cuno(l.}'terea omului}, includca nu mai putin de cinci capltole de carccrcrologic. caractcrul dcfinindu-sc pentru el drept .Juureu de utitudine, modu! in cure omul se raporteura lu mediul si1.u, 0 linie dtrectoore impregnate de tmputsut de afirmare wwciat cu sentimentul de comuniune sociala "1, Nevrozele sunt, in fond, caractere degradate, acumulari de trasanm de caracter vicioase, .parologicc" (Inscrise , desigur, In structura ~i procesualitatea cerebrala), care it pun pc individ intr-un dureros conflict

LEONARD GAVRILIU

ell semenii, provocand sufennta si de o parte ~i de alta. Mai vadit dccdt in cartile sale preccdcntc. In OUf Inner Conflicts (1945) Karen Homey acorda 0 atentie dcoscbitd tntclcgcrii a ceea ce ea numeste neurotic character structure, recunoscfind ca aceasta este la urma urmei cheia oncarct ncvrozc , pc Iundalul intregii personalitati. Formutarilc ci nu Iasa nici un dubiu In aceasta pnvlnta. .Deoarece - indiferent cilt de drumatice .yi de aparent personate sunt simptomele - orin! nevrozll este 0 tutburore de caracter (is a character disorder). sarcina terapiei evre sa anaiueze tntreaga structure a caracremlui nevrotic. ,,2 lntroducerea critcriului moral este mai mult dccat 0 consccinta logica. cste 0 necesitatc psihologica: [a drcpt vorbind. una pslhosociala. Asadar , nimic .juisterics", "anc~stral", .jrrhaic" in nevroze, care sa justifice pesimismul tcrapcutic. De aici ~i constatarea psihanalistei de Ia American Institute for Psychoanalysis ca multe nevroze, chiar grave, se vindcca spontan, 111 contact Cll realitaulc "curative" ul vietii , viata insa5i fiind Ull tcrapcut extrem de eficient. Viata ca tcrapcut IIlSa - noteaza Karen Homey - este lipsitf de mila: imprcjurari care pcntru unii nevrotici sunr salutarc, pe altii Ii due Ia carastrofa. Pana la utrna este de preferat intervernia benefice a psihanalistului , bazata pe 0 cunoastere exacts a strucrurn caractcrului nevrotic si a intregii personalirau a pacientului.

Dr. LEONARD GA VRILIU

NOTE

1 Alfred Adler, Cunoasterea omului, traducere, studiu introductiv ~i note de dr. Leonard Gavriliu, Editura Stiinufica, Bucuresti. 1991, p.13I; Editllra IRl. Bucuresti , 1996, p. 168.

2 Karen Homey, Our Inner Conflicts. A constructive Theory oj Neurosis, W.W. Norton & Company, New York, London, 1992, p. 220

PREFATA

Cartea de rata este consacrata marcarii progrcsclor psihanalizei. Ea este rezultatul experientei pe care am acutnulat-o in practica psibanalitica. atat cu pacientii mei , cat ~i cu mine Insami. Tn timp ce teoria prezenrata a fost elabcrata pe parcursul rnai multor ani, ideile mele nu s-au cristalizat tnaintc de a fi intreprins o sene de confcrintc . sub auspiciilc Institutului American de Psihanaliza. Prima dintre accstca, axata pe aspectelc tehnice ale subiectului , s-a intitulat .Probleme ale tchnicii psihanalitice" (1943). A doua sene, care euprinde problcrncJc dc care rna ocup in accasta carte, a Cost tinuta in 1944, sub titlul .Jntcgrarca personalitatit". Subicetc sclcetate de aici - .Jntcgrarea personalitatii in terapia psihanalitica". .Pslhclogia lnsingurarii'' ~i .Semniflcatia tendintelor sadice" - au fost prczentatc la Academia de Medicine ~i 1a Ascciatia pentrn Progresul Psihanalizei.

Sper di aceasta carte va fi de folos psihanalistilor cu adcvarut interesati in perfectionarea tcoriei si terapiei noastre. Sper, de asemenea, ca ei vor face ca ideile prczentate aid sa fie utile nu doar pacientilor lor, ci ~i lor Insisi. Progresul In psibanaliza poate fi Iacut dear pe calca dtficna care TIe include pe noi tnsine ~i incurcaturilc noastre. Dace ramanem statici si potrivnici schimbarii, teoriile noastre sunt sortite sa devina dogmatice ~i neproductive.

KAREN HORNEY

Oricum, sunt convinsii dl orice carte care lese din cadrul prohlcmclor pur tchnicc S8U al teoriei p ... ihologicc abstracto va f de folos tuturor ector cc doresc sa sc cunoasca pc ei Itl~i~i ~l nu au abandonat lupta pcntru propria lor de.zvoltarc. Cci mat multi dintrc noi , care tra.csc In aceastii civilizutie cxtenuanta, sun! victima conflictclor dc ... crisc aici ~i au ell totii nevoic de ajutorul pe care Ji-l putcrn da. Desi trutamentul nevrozelor grave sta III mainile expcrtilor. ell tnca mui (Ted ca. ell prctul unui cfort asiduu, ne putcm unguju noi tnsinc pc lunga calc a clibcrari i de propriilc uoastrc conflictc.

Primul semn de recunostinta Il adrcscz pacientilor mci care. III truda I1\KIStd Imprcunii. Ill-au lacut sa In~ekg mai hine ncvroza. Sunt , de asemenca , Indatoraru f<l\i'i de colegii care Ill-au incurajat in munca mea. prin intcrcsul uratat ?i prin Intclcgcrca lor simparenctt. Ma refer nunumai In colegii mai in varsta, ci ~i ln cci ruai tineri , Ionnau III Institutul nostru ale carer dezbatcri entice

JU fost stimulatoare ~i fructuoasc.

Dorcsc sa rncntioncz trci pcrsoune din afara sfcrci psihunalizci, care, Iiecarc III fclul sau, m-au sprijinit in rcalizarca lucriirii. MJ. refer Ia or. Alvin Johnson, (are mi-a dat prilcjul sa-m. prezint ideile la New School for social Research, Intr-o vreme cand pslhanaliza Ircudtana clasicf era singura scoata de tcorie si pructicn psihanalitica rccunoscuta. In mud special Ii sunt indatoratii Clare! Mayer. dccan al Scolii de Filosofic ~i Arte Liberate a New School for Social Research. Prin intcrcsul ei personal ncobosit Ill-a Incurajat , an de an, sa aduc in discutie orice noi descopcriri tezaurizntc de activitatea mea psihanalitica.ji sunt apoi Indatorata cditorului meu, W.W. Norton, at cdrui sfat salutar a condus la multc irnbunatatiri In cartile melc. Last hut not least, dorcsc sa exprim aprccierea mea pentru Minette Kuhn, care m-a ajutat foarte mult in mai buna orgunizure a matcrialului si in formularca mai clara a ideilur.

K.H.

INTRODUCERE

Orieare ar fi punctul de pornire ii oricat de intortochcat or fi drumul, in final trcbuic sa ajungem la 0 tulburarc de pcrsonalitatc cu sursa a bclii psihicc. Dcsprc lucrul acesta, ca ~i dcsprc apruapc orice aWl. descoperire psihologica, putcm spune la fcl: di cstc In rcalitate 0 redescoperire. Poctii si filosofii din toatc timpurilc au stiut ca niciodatf nu eade victima tulburarilor psihice 0 pcrsoanu ~enina, binc cchilibratii , ci una care este sf5~iati'i de conflictc . intcrioare. In termeni modcrni, oricc ncvroza, indiferent de tabloul simptomatologic, este 0 nevrozf caractcrtala. De accca stradaniu

noastra. in planul tcorici ~i terapici , trcbuic oricntata sprc 0 mai buns intelegere a structurii caracterului nevrotic.

De fapt. marea opera de pionicrat a lui Freud converge 101 mai mult asupra acestui concept, desi abordarea gcncncn nu i-n permis sa ajungd la formularea sa explicita. Dar altii , care au continuat ~i dezvoltat opera lui Freud - indeosebi Franz Alexander, Otto Rank Willhelm Reich si Harold Schultz-Hencke! - au definit mai clar conceptul. Nic'i unul dintre ei , lnsa, nu cadc de aeord asupra naturii exacte ~i dinamicii accstci structuri a caracterului.

Punctul meu de plecare a fost diferit. Postulatele lui Freud eu privire Ja psihologia Ieminina m-au facut sa reflectcz asupra rolului factorilor culturali. Influenta lor asupra ideilor noastrc despre ceea ce constituie masculinitatea sau feminitatea era evidenta. iar pentru mine a devenit la fel de evident faptul ca.

11

KAREN HORNEY

Freud ajunsese la unele concJuzii eronate din cauza ca nu luase in calcul accesta influenta. Interesul meu in accasta privirua a crescut pe parcursul a cincisprczeec ani. Accst interes a fost favoriznt in parte de asocierca cu Erich Fromm. care, data fiind cunoasterca sa profunda atat a sociologici. cat si a pxihanalizci , m-a facut sa fiu mai consticnta de importanta factorilor sociali, dincolo de aplicarca lor circumscrisa la psihologia Icminina. lar impresiile me Ie au fost confirmatc atunci cflnd, in 1932, am venit in Statele Unite. Am intcles atunci d. atitudinile si nevrozclc oamcnilor din accasta tara difcra in multe privinte de acelca ohscrvatc In tarilc europene 5i ea numui deosebirea de civilizatie poatc cxplica lucrul acesta. Concluziile mele si-au gasit, in cele din urma, cxprcsia in The Neurotic Personaiitv Of Our ri->. Principala tcza sustinuta in accasta carte este d ncvrozclc sunt determinate de factori culturali. ceca cc , in tenncni rnai spccifici , inscamna eii sunt generate de pcrturbari aparutc in rclatiilc umanc

In anii de dinainte de a fi seris The Neurotic Personality, urmam 0 alta directie de cercetare, care rezulta logic din ipotcza de atunci. Aceasta se invflrtea in jurul prohlemei roJului jucat de Iortcle impulsionale in nevroza. Freud J fost eel dintfii care a ararat ca ucestea erau impulsii compulsive. EI consideru aceste impulsii ca fiind de natura instinctuala. tintind Ia sausfacerc. si intolerante fata de frustrare. In consecinta, el crcdea ca ele nu se limitau Ia ncvrozclc per se\ ci opcrau in toate fiintclc urnane. Daca, insa, nevrozele sunt un produs al relatiilor umane perturbaLe, acest postulat nu mai poate fi valabil , Idette Ia care ajunsesern ill accasta privinta erau, pe scurt, urmatoarctc: impulsiile compulsive sunt specific nevrotice; ele sunt generate de scntimentele de izolare, ncputlnta. teama ~i ostilitate, rcprczentand moduri de a da piept ell lumea, in pofida accstor sentimente; de tmtcsc in primul rand nu Ia satisfacere, ci Ia securitate; caracterul lor compulsiv sc datorcaza anxietatii aflatc la panda in spatele lor. Doua dintre aceste impuisf - aspiratiile nevrotice Ia afectiune si la putcre - se contureaza distinct in prim-plan si au fost prezentate in mod detaliat in The Neurotic Personality of Our Time.

12

CONFLlCTELE NOASTRE INTERIOARE

Desi retineam ceca ce consideram a fi fundamcntcle doctrinei lui Freud, am sesizat, intre timp ca cercetarca in directia unei mai bunc intelegeri a fenomenelor m-a condus in scnsuri care erau In discordanta ell Freud. Daca atat de multi factori pe care Freud ii considera instinctuali erau detcrminati de culture (culturally determined), daca atat de mult din ceca ce Freud considcra a fi libidinal era trcbuinta de afectiunc., provocata de anxietate ~i tintind la sentimcntul securitatii fata de cetlaltl . tnsemna di teoria libidoului nu rnai era de aparat. Trairile din copiljirie ramgncau importante, dar influenta pe care ele 0 exercitau asupra vietii noastrc aparca Intr-o noua Jurnina. Urmau, In mod inevitabil. alte deoscbiri teoretice. A devcnit dcci neeesar sa dJ.U expresie , in propriul mel! spirit , poz itic i pe care 0 ocupam In raport cu Freud. Rczultatul acestei clarificfri a fost New Ways in P,\·ychoanalysis4.

Intrc timp, ccrcctarca mea privind fortc!c impulsionale manifestate in nevrozf a continuat. Impulsiilor compulsive le-arn dat numelc de tcndinte nevroticc si am descris zccc dintre acestea in cartea care a urmat. Pan a atuuci, pe de alta parte, am ajuns sa recunosc ca structura caracterului nevrotic arc 0 importanta esennaldO priveam pc atunci ca pe un fel de macrocosm format din mai multe microcosmuri care intcractionau unul ell altul, In nuclcul fiecarui microcosm se gasca 0 tcndima nevrotica. Dad. psihanaliza nu necesita in primul rand raportarea dificultatilor noastrc prezente 13 trairilc din trecut, ci dcpindca mai ucgraba de intclcgerea interactiunii fortclor din personalitatca noasrra prczcnta, atunci recunoasterca sl transformarca noastra, eu putin ajutcr sau chiar fadi nici un ajutor calificat, era pe dc-a-ntregul posihila. In Iata trebuintci universale de psihoterapie si a insuficientei ajutorului efcctiv, autoanaliza parco sa fie speranta acoperirii unci trebuinte vitalc. Deoarece eca mai mare parte a earth se ocupa de pcsibilitatile , limite Ie ~i metodele de a ne autoanaliza, am numit-o Self-Analysis.

Nu eram insa pc deplin satisfacuta de prezentarea pc care 0 facuscm tendintelor individuale, Tendintcle ca atare erau descrise eli acuratete , dar eram obsedata de sentimentul ca, la 0 simpla

13

KAREN HORNEY

enumerare. etc apareau ca fiind prea izolate. Puteam tntelegc ca trcbuiutu ncvroticii pcntru afcctiunc , rnodestia compulsive ~i trcbuinta de "partcncr" faccau ca>;;1 buna. Ceca ce nu rcuscam sa inteleg era Japtul ca. Iuate imprcuna, de reprezentau 0 atitudine fundamcntala rata de ccilalti si rata de sine, prccum ~i 0 filosofie deosebita a vietii. Aceste tendintc sunt nucleii a ceca ce am dcscmnat acum a fi .jrebuinta de afectiune umanj" ("moving toward pe()p{e")-~. Am intclcs , de ascmcnca. ca aspiratia catrc putcrc ~i prcstigiu, cat sl ambitia ncvrouca au ccvu in comun. Elc constituic in linii ruuri tuctorii implicati in ceca cc voi numi .ngrcsiviratca fata de semeni' ("tnovinx against people"), Dar trcbui nta de udmiratic ~i impulxiilc pcrfcctionistc , dcsi au inscrnnclc tcndintclor ncvroucc ~i influenteaz ii rclatia nevroticului ell cc.ilalti , par sa privcascf III prirnul rand relatiilc ell sine insusi . De ascmcncu, trcbuinta de cxploature pare sa fie mai puun Iundumcntalf dccfit trcbuinta de afccuune sau de putcrc: eel apare mai putin intcligihila dccat ucc stca. cu ~l cum nu ar fi 0 cntitatc apartc , ci ar Ii fost extras') dintr-un inrrcg mai largo

Problcmatizarilc mclc s-au dovcdit justificutc. In anii care au urmat , focarul intcrcsului rncu S-;1 mutat asupra rolului conflictclor in ncvroza. Am spus, in The Neurotic Personality, ca () ncvrozn aparc ca rczultat <)1 coliziunii unor tcndintc ncvroticc divcrgcnte. In Selj-Anulysis am aratat ca tendintele nevrotice nu nUIT13i ci'i sc intiircsc una pc alta, ei st'irncsc de ascmcnca conflictc. Cu toate acestea, conflictclc rllmancau uici 0 problema secundara. Freud a Cost din cc in cc mal constient de importanta ccuflictclor interioarc; el le-a tntctcs. insa, ca pe 0 b3.t3.lie tntre fortete rcprimatc ~i cell' represivc. Conflictelc pc care am tnccput sa lc ln~eleg crau de 0 categoric difcrita. Ell' opcrau Intrc scri i contradictorii si tendinte nevrotice si , desi la inceput erau ruportate la atitudini contradictorii fata de semeni, eli timpul includcuu atitudini le contradictorii fata de sine, insusiri contradictorii de clasc de valori contradictorii.

Un crescendo" al observatiei mi-a deschis ochii asupra semnificatiei acestor conflicte. Ceca ce m-a frapat in primul rand a fest orbirea pacientilor fa{a de cotradictiile evidcnte din ei insisi.

14

CONFLICTELE NOASTRE INTERIOARF.

Cand lc atragcam atentia asupra cccstora. ci deveneau cvazivi si parccu lipsiu de interes. Dupf repetate cxpericntc de felul acesta , am tntclcs ca cvazivitatca cxprima () profunda uvcrsiunc fap. de atacarea aces tor contradictii . in ccle din unna, rcactjilc de panica drept rilspuns la () recunoastcrc neasteptata a conflictului rni-au ariitat cii lucram CLi dinamita. Pacientii aveau motive sa oco.cascti accste conflictc: ci sc tcmeau ca puterea lor sa nu-i staramc In bucati.

Ulterior. am ir.ccput s:i-mi dau seurno de considerahila cantitate de cncrgtc ~i inte.ligenta invcstite in mai mult sau mai putin dispcratele cforturi lie .. rczolvarc" a conflictclor sau. mal exact, Lie neg are a existcntei lor )1 de crcurc a unci urmonn aruficinlc Am Intcles ccle patru tentative majorc de S()IU~IOnarc aproximativ in ordinca in care sunt clc prczcntatc in accastu carte. Pr-ima tcntativii cunsta III ccltpsurca partiala a conflictului ~l in promovarea prcdorniniirii opusului uccstuiu. A doua a rust "fuga de oamcru" ("mOl.'e awavtrom people"). Fuuctia izol.tru nevroticc aparea acum intr-o noua lumina. Izolareu era parte a couflictului fundamental, adica una dintrc atitudinilc conflictualc originate fat:'i de ccilalti ; Jar uccasta rcprc.zinta totodata o Inccrcarc UC solutionarc , din moment ce pastrarca unei distante emotionale intrc sine 51 ccilalti Iacca couflictul neoperational . A treia tcutativii cstc cxtrcm de difcrita. Tn toe sa se indepanezc de ccilalti , ncvroticul se .nccpartcaza de sine insusi . [ntrcgul sau eu real devine Intr-o ruasura oarecare ircal pentru dansul , iar el creeazf in locul acestuia o imagine idealiznta despre sine insusi. in care partile aflate in conflict sunt atat de transfigurate , incfit nu mai apar drcpt sursa de conflict. ci drept aspecte variate ale unci personalitati complexe. Accst concept ne-a ajutat sJ. clarificdm multe problerne nevrotice care pana atunei crau de ncintclcs si , de uceea, inabordabile din punct de vedcrc tcrapcutic. El prcciza , de asemenea, doua dintre tendintele nevrotice care mai inainte rczistascra integrarii in propriul lor cadru. Trebuinta de perfecuune aparea acum drept 0 stradanie de a corespunde uccstci imagini idealizate; dorinta fierbinte de a fi admirat putea fi interpretata ca trebuinta a pacientului de a avea mfrturia din afara

15

KAREN HORNEY

ca cl cste ell adevarat imaginea sa idealizatf. ~i ell cat mai tndepsrtata de realitate era imagjnea, logic era ca trebuinta de a fi admirat sa fie ell atat rnai insatiabila. Dintre toate rnccrcanlc de solutloaarc , imagine a idealizata este prohabil cea mai importanta din cuuza cfcctelor sale cu bataie lunga asupra intregii pcrsonafitau. In schimb, accasta gcncrcazf 0 nouil fisura intcncara si , prin urmare, cere 0 noua carpitura, A patra incercare de solutionare cants in primul rand sa Jaca sa dispara aceasta fisura, dcsi ajuta la fel de binc Ia evaporarea tuturor cclorialtc confliete. Prin ceea ce am numit exteriorizare, procesclc intcrioarc sunt traitc ea avand loc in afara Eului. Dad. imaginea idcalizata inseamna faccrca unui pas in afara Eului real, extcriorizarca reprezmta un divert Inca si mai radical.

Am luat in considerate accstc patru tentative majore de solutionarc , In parte pentru ca cle par sa opereze in mod regular in toate nevrozele - des! in grade diferite -, iar in parte pentru ca dctcrmina schimbari acute in pcrsonalitatc. Dar ele nu sunt nicidccum singurele. Altele, de u importania mai putin gcncrala, includ strategii de felul oncsutatii arbitrare, a carci principalii functic cstc sa reprime orice indoicli interioarc; autocontrolul rigid, care pastrcaza coeziunea unui individ sfasiat prin vadjta vomta de putere; si cinismul , care, defaimand toate valorile, climina conflictele in ceca cc privcste idealurile.

Consccintcle tuturor acestor eonflicte nerezolvate mi-au devenit eu timpul tot mai clare. Am putut constata temeriJe multiple generate, risipa de energie, incvitabila deteriorare a integritatii morale, profunda disperare ce rezultau din afectivitatea incxtricabil tncalcita.

Numai dupa ce am scsizat semnificatia disperarii ncvroticc am putut tntelege, in sfarsit, sensul tendintelor sadice. Am tnteles acum di acestea reprezinta 0 tcntativa de restaurare printr-o vtata de substitutie (vicarouJ iivinx), Iuata in stapanire de 0 pcrsoana care nu mai spera sa fie vreodata ea tnsusi. lar patima mistuitoare care poate fi adesea obscrvata in Indeletnicirile sadicc este unnarea unei trebuinte insariabile de triumf razbunator. A devenit clar pentru mine ca trebuinta de exploatare distructiva era, de fapt,

16

CONFLICTELE NOASTRE INTERIOARE

nu 0 tendinta ncvrotica aparte , ci doar exprcsia inepuizabila a acclui ansarnblu mai cuprinzator pe care, in lipsa unui termen mai bun, Il numim sadism.

S-a conturat in felul ncesta 0 teorie a ncvrozei al cdrci centru dinamic cstc un conflict fundamental intre atitudinile .jrebu.nta de atectiune umaria" (; moving toward people"), .agrcsivltatc fa~a de serneni" ("moving against people") ~i "fuga de oamcni" ("mo~'inK away jram people"). Din cauza spaimei sale de a fi divizat , pe de o parte, si din ncccsnatca de a functions ca 0 unitate, pc de alta parte, nevroticul face tncercari dispcratc de solmionarc. In timp ce cl poate rcusi in felul acesta sa creeze un fel de echilibru artificial, apar in pcrrnencnta noi conflictc ~i sunt mcreu cauratc noi remedii de a Ie ascundc, Oricc dcmers in accasta lupta pcntru unitate it face pe nevrotic mai ostil. mai neputincios , mai tnspaimantat, mai instrainat de sine insusi si de semeni, ell rezultatul di dificultatilc responsabile de conflictc dcvin s! mai acute, iar rczolvarca lor rcala Se arata tot mai putin acccsibila. In final nevroticul cede in bratele disperarii si poate incerca sa gaseasdi un fcl de restaurare in indeletnicirile sadice care, insa, au drept efect crestcrca disperarii ~i generarea de noi conflicte.

Este, la urma urmeior, un tablou extrem de deprimant al dezvoltarii nevrotice ~i al structurii caracterului ce rezulta din aceasta. De ce numcsc totusi tcoria mea 0 teorie constructlva? In primul rand, ea spulbera optimismul nerealist care sustine di putem .vindeca'' nevrozele prin mijloace absurd de simple. Ceea ce nu irnplica un pcsimism Ia fcl de ncrcalist. Numcsc constructiva teoria mea deoarece ne pennite pentru prima data sa atacam ~i sa rezolvam dispcrarea nevrotica. 0 numesc constructivd, 'inainte de toate, pentru ca, in pofida faptului ca rccunoastc gravitatca incurcaturilor nevrutice, pennite nu numai temperarea conflictelor subiacente, ci ~i reala lor rezolvare, dandu-ne posibilitatea sa actionam In sensul unei autentice Intcgrari a personalitaui. Conflictele ncvrotice nu JX)t fi rezolvate prin decizie rattonala. Inccrcarile nevrotice de solutionare nu sunt numai zadamice, ci si daunatoarc. Dar aceste conflicte pot fi rezolvate prin transfonnarea conditiilor din interiorul personalitatii care Ie

17

KAREN HORNEY

gcncrcaza. Fiecare secventa de munca psihanalitica bine facuta schirnba acestc conditii , In sensul ca face pcrsoana mai putin ncajutcrata. mai putin temdtoare, mai putin ostila si mai putin aleinata de sine ~i de semeni.

Pesimismul Jui Freud ell privire la nevroze ~i la tratamcntul lor provine din profunximilc ncincrcderii sale in bunatatca umaria si dezvoltarca ornului. Omul ~ postula el - este sortit sa sufere sau sa distruga. Instinctclc care 11 condue pot Ii doar control ate sau, in eel mai bun caz, "sublimate". Cunvingerea mea cstc ca ornul are cepacirarea. precum ~i dorinta de a-~i dezvolta potentiaiitatile ~i de a deveni 0 fiinta umaria cuviinciousa. chiar daca rclatiilc sale eli ceilalti , ~i deci eli sine insusi , vor continua sa fie tulburate. Sunt convlnsa ca omul se poate schimba ~i ca. 0 face atata timp cat traieste. Accasta convingcre a crescut 0 data eu mai profunda Intelegere a omului.

PARTEA I

CONFLICTE NEVROTICE !,?I TENTATIVE DE SOLUTIONARE

NOTE

I Din aceasta lista estc pc ncdrcpt omis Alfred Adler, poate eel dintai care a promovat acest .concepr', indcoscbi in Uber den Nervosen Character. Grundruge einer vergleichenden Individualpsychotogie und Psychotherapie (1912). (Nota trad.)

2 Karen Hurney, Personatitatea nevrotica a epocii noastre, traducere, preambul sl note de dr. Leonard Gavriliu, Edirura IRI, Bucuresti, 1996. Tiraj nou, 1998.

3 In Iimba latina, in textul original. (Nota trad.)

4 Karen Horney, Directii noi fn psihanaliza. rraduccre, studiu introductiv si note de dr. Leonard Gavrifiu, Editura Univcrs Enciclopedic, Bucuresti , 1995.

5 Expresie intraductibila In romaneste, dar care, in engleza, cste integrate de Karen Homey Intr-un set de atitudini aureolat ~i de coerenta Iingvistica: moving toward people. moving against people si moving away from people. Este rcgretabil ca aceasta .jxcrcnta'' nu poate fi nici macar sugerata in Iimba romana. (Nola trad.)

f> In limba latina, in texrul original. (Nota trad.)

Capitolull

CARACTERUL CHINUITOR AL CONFLICTELOR

Fic-mi permis sa incep prin a spune ca nu exista nevrotic care sa nu aiha conflictc. La un moment dat, dorintele. interesele, convingerile noastre se izbesc de acclca ale celorlaltl din jurul nostru. Si exact asa cum ciocnirile dintrc noi insine st mediul nostru sunt 0 banalitatc , 1a fel conflictele noastre interioarc sunt parte integranta a vietii umane.

Actiunile unui animal sunt in mare rnasura determinate de Instlncte. [mpercchcrea, tngrijirea puilor , caumrca hranci , comportarnentul de aparare In fata pericolului sunt, rnai mull sau mai putin, prescrise si opcrcaza dincolo de decizia individuala.In contrast ell animalul, este atat prerogativa, cat si povara fiintelcr umane faptul de a fi capabi1c de a alcgc , de a lua decizii. Se poate sa fim obligati sa decidem intre dorintc care ne conduc in directii opuse. Putem dori, de exemplu, sa fim singuri, dar sa dorim, de asemcnea, sa rim In compania unui prieten; putem dori sil studiem medicina, dar ~i muzica. Sau poatc cxista un conflict Iutre dorinte si obligant: putcm dori sa avem reI alii amoroase cu cineva care, aflat in necaz, are nevolc de Iugrijirea noastra. Putem fi divizati intre dorinta de a fi de acord cu ceilalti ~i a convingere care ar necesita exprimarea unci opinii contrare lor. In sfursit, putem trill un conflict intre dona categorii de valori, asa cum se inrompla atunci cand din convingere ne asumam 0 intreprindere nscanta pe

21

KAREN HORNEY

timp de razboi, dar crcdcm in acelasi timp In datoria noastra fata de farnilie.

Genul, anvcrgura ~j intensitatea unor astfel de conflictc sunt in mare masura determinate de civilizatia in care trairn. Dad. civilizatia este stabila si legata de traditic , varietatea de alegeri care se prczintii este limitata. iar cadrul de posihile conflicte individuale estc strfimt. Chiar ~i In aces! caz., insii, ele nu lipsesc. o loialitate poate sa interferczc ell alta; dorinte personate se pot opune obligatiilor rata de grup. Dad civilizatia cstc insa tntr-un stadiu de rapid a tranzitic , cal. In care valori extrem de contradictorii si moduri divergente de viata coabitcaza, alegerile pe care Ie arc de Ilicut individul sunt multiple ~i dificilc. El sc poate conforma astcpranlor comunitiiti i scu poate f un individualist neconforrnist, poate fi sociabil sau sa traiasca In izolarc, sa adore succcsul sau sa II disprctuiasca, sa cultivc 0 disciplina stricta pentru copii sau sa-i lase sa creased rara a se amesteca preu mult; poatc crcde in norrric morale diferite pentru barbau si femei sau sa sustina di acclcasi norme se aplica 5i unora si altora, poate considera relatiile sexuale ca pe 0 cxprcsic a intimitatii urnane sau sa Ie separe de legdturile afcctivc; poatc elimina discriminarca rasiala sau poate adopta poalua ca valorile umane sunt independente de culoarea pielii sau de forma nasului, 5i asa mai dcparte.

Este In afarf de oriee tndotala faptul ca optiuni ea acestea se impun Ioartc adesea oamcnilor care tralcsc in civilizatia noastra si ca ne putem astepta ca, de aceea, conflictele pc tema'ior sa fie cu totu! obisnuite , Dar, fapt uimitor, marea majoritate a oamcnilor nu sunt consuemi de ele si , drept urmarc, nu lc rczolva prin vrco decizie clara. Cel mai adesea ci se lasa sa plutcasca in voia curcntului, dominati de tntsmplare. Nu stiu unde se ana, fae compromisuri fira a stt ca lc fac ~i sc implicit in contradictii in mod inconstient. Mi'i refer aici Ia persoanele normale, tntelegand prin aeeasta nu ornul mediu, nici pe eel ideal, ei pur si simplu pe nonnevrotic.

Trebuie s:1 dispunem. asadar, de premise de rccunoastcre a chestiunilor contradictorii (contradictory issues) si de luare a unor

22

CONFLlCfELE NOASTRE INTERIOARE

decizii pe accasra beza. Accste premise sunt patru la numar. Trebuie sa fim consticnti de dorintelc noastre , ba chiar mai mult, de sentimentele noastre. Ne place realmcnte 0 pcrsoana sau dear credem ea ne place pcntru d. e 0 prcsupuucrc a noastra? Suntem realmente mfihniti la moartea unei rude sau numai emotionati? Dorim realmente sa devcnim avocat sau doctor, ori pur ~j'sjm~lu ne atrage ca 0 cancra rcspcctabila ~i profitahila? Dorim realmente ca copiii ncstn sa fie fcriciti ~i independenti , ori numai cochetam cu niste vorbe goalc? Cei mai multi dintrc noi vor gasi ca este dificil de raspuns lu asemenea intrebari simple; ceea cc tnseamna ca realmente nu sum cc simtim sau dorim.

Dcoarece adesea conflictele au de-a face ell convingcn, credintc sau valori morale, recunoastcrca lor ar presupune ca ne-am dezvoltat propriul nostru sistcm de valori. Credinte care sunt pur si simplu prcluatc. ncfacanc parte din noi , ancvoic dispun de suficicnta putere Incat s5 conduce la conflicte sau sa servcasca drept principiu dlauzitor in luarea de dccizii. C£ind sunt supusc unor influente noi , ascmcuca credinte vor fi Icsnc abandonatc, in Iavoarea altura. Deca pur si simplu am adoptat valorile impartas!te In mcdiul nostru , nu izbucncsc conflictc a carer aparitie ar Ii lntru totul in intcrcsul nostru. Daca, de cxcmplu , un fiu nu a pus niciodata sub scmnul tntrebarii lntelcpciunca tatiilui ingust la minte, nu prea va exista conflict atunei cand tata; dorcstc ca cl sa imbratisczc alta profcsic dedit cca prcferata de fiu. Un blirbat casatortt care sc tndragostcstc de 0 alta ferneic estc rcalmcntc angajat intr-un conflict; dar dad. nu a reusit sa-si srabilcasca propriile sale convingeri privind scnsul casatoriei , pur si simplu se va Iasa sa plutcasca in voia minimei rezistente in loc sa faca fata conflictului ~i s~ ia 0 decizie , intr-un fcl sau altul.

Chiar daca recunoastem un conflict ca atare, trebuie sa fim dispusi ~i capabil i sa renumam la unul dintrc celc dona deznodaminte contradictorii. Dar capacitatca de renuntare clara ~i consticnta este rura. deoareee sentimentclc si credintele noastrc sunt Incurcate ~i poate din cauza ca, in ultima analiza, cci mai multi oameni nu sunt indeajuns de securizati ~i norocost incat sa renunte la ceva.

23

KAREN HORNEY

in starsit. a lua 0 decizie prcsupune bunavointa si capncitatca de a-n asurna responsabilitatea pentru ca. Accasta ar include riscul de a grcsi ~i consimiamsntul de a suporta consccintele , nidi a-l blama pc ceilalti pentru ele. Ar implica scntimentul .aceasta c optiunea mea, fapta mea", ceea ce presllpune mai multa forta intcrioaril si indcpendenta dccdt au, dupf cfite s-ar parca. cei mai multi oamcni din ziua de azi.

Prinsi cum suntcm, atat de multi dintre 110i, 10 menghina sufocanta a confIictclor - orieat de nemarturtsttc -, inclinatia noastra estc sa privim ell invidic si admiratie la oamcnii a carer viatf pan: a curge lin, farJ. a fi pcrturbata de vreuna dintrc nccsrc turbulcntc. Admiratia ponte fi justificutti. Acest!c pot fi cci putemici , care si-au stabilit propria lor ierarhie de valori sau care au dohandit 0 mnsurn a scninaratfi. din cauza 1.:;1, In cursu I anilor de conflietc ~i de trebuinta de dccizic, si-au picrdut puterca dezriidfcinatoarc . DJ[ aparenta ponte fi amagjtoare . eel mai adesea. din cnuzn apatici , a conformismului sau din oportunism, oamenii pe care ti invidicm sunr de rapt incapabili sa fuca [<.Ila unui conflict sau incearca de fapt sn-I rezolve pc haxa propriilor lor convingeri si, In consccmtd. pur si simplu sc Jasa sa plutcusca in voia curcntului sau S-,lU Itixat dominati de un avantaj imcdiat.

A trai conflietele In cunostinta de cauza. dcsi poate Ii durcros, poate f un avantaj inestimahil. ell cat mai mult vern Infrunta prupriilc noustrc conflicte si vom cnuta propriilc noastre solutii , cu atat vom cJ.~tiga mai multa libertate intertoera ~i putcre. Numai daca suntem dispusi sa duccm greul ne putem apropia de idealul de a fi capitauul corabiei noastre. Un calm contrafacut, lnradacinat in opacitatea interioara, nu este nicidecum de invidiut, EI este dcstinat sa ne Iaca slabi ~i prada usoara pentru crice tel de influcnta.

Cand contlictcle sunt axate pe problemele esentialc ale vietii, este Ioarte dificil sa lc faci fata ~i sa Jc rezoIvi. Dar, cu conditia de a fi destul de sanatosi, In principiu nu cxlsta motive care sa ne impiedice $-0 faccm. Educatia poate face mult spre a ne ajuta sa traim mai constienti de noi tnsine , dezvoltfindu-ne convingerile.

24

CONFLICTELE NOASTRE TNTERTOARE

o intelegere a semnificatiei factorilor implicati In opriunc ne-ar da idealuri pentru a carer realizare sa ne straduim si , prin aceasta, a directie in viata I.

Dificultatile mereu inerente rccunoastcrii si rezolvarii unui contlict sunt considcrabil mai mari atunci cand 0 pcrsoana este ncvrotica. Ncvroza, e ncccsar s-o spunem, este 0 chestiune de grad, iar cand vorbesc de "un nevrotic" intotdeauna inteleg ,,0 pcrsoana in mlisura in care este nevrotica", Adesea singurele senti mente tranc in mod consticnt ~i clar sunt reactiile de frica ~i de Curie, prin socurile resimtite in locuri vulncrabi1c. Dar chiar ~i accstca pot Ii rcprinuuc. Orient de autenticc ar fi idcalurile cxistcnre, ele sunt tmhacsire de reguli compulsive, incat sunt lipsite de puterea de orion-arc. Sub dominatia acestor tcndintc compulsive, capacitatea de a rcnunta estc rcdusf la impotcnta, iar capacitatea de a-si asuma rcsponsahilitatea cstc ca si picrduta-.

Conflictele nevrotice pot fi uxute pe aceleasi probleme gcocralc care pun in dificultate persoana normala. Dar natura lor este atat de difcrita, incat s-a pus prohlema dad. cstc pcrmis sa sc foloscasca acelasi termcn pcntru amandoua. Sunt de parcrc c:'i da, dar trebuie sa rim constienti de deosebiri . Care sunt, asadar, caracteristicile conflictclor nevrotice?

Un exemplu oarccum simplificator ne va ajuta sa Ie ilustram.

Un inginer, care lucra In colaborarc cu altii la 0 ccrcctare din domeniul mecanicii , surerca frecvcnt de accesc de oboscala si iritabilitate. Unul dintre aceste accese a Cost cauzat de urmatorul incident. lntr-o discutic privind uncle probleme tehnice, opinii1c sale au fast mai putin receptate decfit acclca ale colcgilor sai. La scurt timp dupa aceea a Iost Iuata 0 dccizic in absenta sa si nu i s-a oferit ulterior niei 0 ocazic sa-~i prezinte sugcstlllc. In acestc imprcjurari , cl ur fi putut privi procedeul ea injust ~i sa se Irnporrivcasca, sau ar fi putut accepta cu complczcnta dccizia majoritatii. Oricare dintre uccste reactii ar fi fost adecvata, dar nu si pentru dansul. Dcsi se simtea profund desconsiderat, nu a manifestat nici 0 impotrivire. Nu simtea, in mod constient. decat 0 simple iritarc. Furia uclgatcarc din el se exprima doar in vise.

25

KAREN HORNEY

Accasta furic rcfulata - un amestec 31 pornirii Impotriva cclorlalti , dar si impotriva sa, din cauza moliciunii sale - era in principal responsabila de oboseala rnanifcstata.

Absenta de reactie adecvata era dctcrminata de mai multi factori. EII~i faurise 0 imagine exagerat de poziuva despre sine, care cerea respect din partca cclorlalti. Acea imagine era inconsuenta: pur si simplu actiona potrivit premise! ca nimeni nu era atfit de inteligent ~i de competent ca in domeniul sau de activitate. Orice desconsidcrarc putca pcriclita accasta prcmisa ~i putea provoca furie. Pe de alta parte, avca porniri sadicc de a-i mustra s! urnili pe ceilalti , 0 atitudine at5t de inadmisibila pentru dansul, incat o ascundca printr-o prietenie cxagcrata. La aceasta sc adauga un impuls inconsticnt de a-i cxploata pc oamcni , ceca cc fficea imperativ peotm el Jcptul de a se arata indatoritor [ala de ei. Dcpcndcnta de ceilalti era agravata de trebuinta compulsiva de aprobarc ~i afcctiunc, combinata, ca de ohicei, ell atitudini de ingaduin\J, jmpjciuire si cvitarc a impotrivirii. Exista astfel un conflict Imrc tendintele de agrcsiunc distructiva - furie reactive ~i impulsii sad ice -, pe de 0 parte, ~i trebuinta de afcctiune si aprobare , asociata eu dorinta de a aparea coreet ~i rational in propriii sai cchi, pc de alta parte. Rezultatul era 0 crestcre a tensiunii interioarc, ramass neobservata, in limp ce oboseala, care era manifestarea exterioara a tensiunii, paraliza orice actiune.

Examinand factorii implicati 'in conflict, suntem in prtmul rand Irapati de ubsoluta lor incompatibilitatc. [ntradevar. ar f greu sa ne imaginam contrarii mai extreme dccat prcrcnua pentru respect ~i lndatoritoarea urnilinta. In al doilea rand, intregul conflict ramanc inconstient. Tcndintclc contradictorii care opcrcazf In cl nu sunt recunoscutc, dar sunt profund reprimate. Numai usoare semne ale bataliei furibunde din interior ajung Ja suprafata. Factorii cmotionali sunt rationalizati: este 0 nedreptate; este 0 dcsconsidcrare; idcile mele erau mai bune. [n al treilea rand, tendintele in ambele directii sunt compulsive. Chiar dad are 0 oarecare pcrccptic intclectuala a pretentiilor lui excesive, ori ell privire la existenta ~i natura dependentei sale, nu ar putca schimba in mod voluntar acesti factori. A fi eapabil 55-i sehimbi ar cere 0

26

CONFLICTELE NOASTRE INTERIOARE

considcrabila munca psihanalirlca. EI era dominat, pc de alta parte, de forte irezistibile, asupra carora nu avea nici un control: nu i-ar fi Iost posihil !\a rcnuntc la niei una din trebuintele impuse de 0 necesitate stringent interioara. Dar nici una dintre ele nu reprczinta ceca cc cl jnsusi dorea sau pretindea real mente. Nu ar f dorit nici sa exploateze ~i nici s5 fie umil: de fapt disprctuia aceste tendinte. 0 asemenca stare de lueruri are, 'insa, 0 semnificatie cuprmzntoarc pentru intelegerea conflictelor nevrotice. Accasta tnseamna ca nici 0 decizie nu este posibild.

Un alt exemplu ilustrativ prczinta un tablou similar. Un grafician, colaborator extern la un ziar , a rural 0 mid suma de bani de la un bun prieten. Furtul nu era justificat de situatia rcspcctivului: el avea nevoie de bani, dar prietenul i-ar fi dat bucuros, asn cum mai neuse ~i in trccut. Faptul d a recurs Ia furt era deosebit de frapant, deoarece el era un bun camarad 5i punea marc prct pc pneteme.

Cauza conduitei sale sta in urmatorul conflict. Omul avea 0 trebuinta nevroticd pronuntata de afcctiunc , in special 0 donnta fierbinte de solieitudine in ceca cc prtvcste reate problemcle practice. Pcrsccutar de impulsia Inconsticnta de a-I exploata pc ccilalri, tchnica sa se baza atat pe casugarca afcctiunii, cat si pe intimidate. Aceste tendinte l-au facut prin clc tnsclc dispus si chiar cat se poate de doritor sa primcasca ajutor ~i sprijin. in acclasi timp, il1sa, s-a dczvoltat Ia cl 0 aroganta inconsuenta. ceea ce implica 0 corcspunzatoare si vulnerabila mandrie. Ccilalti trcbuia sa se simta onorati sa fie in scrviciul lui: era umilitor pentru dansul sa Ie ceara ajutor. Aversiunca sa pcntru solicitari era inlarita de aspiratia Ia indepcndenta", ceca ee fgcca de nctolcrut pentru dansul sa admita en are nevoie de ceva sau ca are obllgaui fap de cineva. in consecinta. el putea Iua , dar nu primi.

Continutul aeestui conflict difcril de acela din primul exemplu, dar caractcristicile esentiale sunt aceleasi. Orice alt cxemplu de contliet ncvrotic ar vedi 0 incompatibilitate analoaga Intre impulsiile eonflictuale si natura lor inconstienta s i compulslva, eeea ce conduce intotdeauna la imposibilitatea de a decide rntre concluziile contradictorii implicate.

27

KAREN HORNEY

Admitfind a linie de dcmarcatie indistincta, in acest caz deosebire~ dintre conflictelc normale si nevrotice constil csentialmente In faptul di disparitatca dintre concluziile conflictuale este mult mai midi la pcrsoana oormala dedit la ncvrotic. Alcgcrea pe care cca dintfii 0 are de facut estc una intrc doua moduri de acuunc. fiecare dintrc clc fiind realizabila In cadrul unci personahtati binc integrate. Dace cste sa expnmarn in plan grafic lucrul acesta. la omul normal directiile conflictuale divcrg doar ell 90 de grade sau mai putin. pc cand la nevrotic cstc posibilf 0 divcrgcnta de 180 de grade.

In ceca cc priveste consticntizarea, de asemenea , deoschirca cstc una de grad. A~a dupa cum a ararat Kicrkcgaard: "Viala rcald cste mult prea diverse sprc a Ii zugraviU'i prin simpla etalare a unor contraste abstracto ca accla dintre disperarea complet inconsticnta si dispcrarea complet consticnta.':" Putern, totusi, spunc ca un conflict normal poatc Ii pc de-a-ntrcgul constieut ~i ca un conflict nevrotic este. in toatc clcmentele sale esentiale. intotdcauna inconstient. Chiar dad. 0 pcrsoana normal a poate sa nu fie consucnta de conflictul ei , cu un ajutor relativ mic il poate rccunoaste, pc cfind tendintele esentiale care produc conflictul ncvrotic sunt putemic rcprimate ~i pot fi dezvaluitc numai daca este Infranta 0 mare rezisrenta.

Conflictul normal privcstc 0 alcgcre real a intrc doua posibilitati, amandoua considerate dezirabilc, sau se refera la convingcri dcopotrivs de prctuite de persoana care [ace alegerca. De accea are posibilitatea sa ajunga la 0 dccizic realizabila, chiar dad. ii vine greu sa 0 ia si Ii cere un anumit sacrificiu. Persoana nevrotica, Insa. Inghitita de prapastia conflictului, nu este libcra sa alcaga. Ea este tmpinsa. de forte Ia fel de constrictive, in directii opuse, fara a don sa porncasca pe vreuna din cleo De aceea decizia, in scnsul uzual at tcrmenului. este imposibila. Nevroticul cstc tmpotmolit. neavand nici 0 ieslrc. Conflictul poate fi rezolvat doar prin revizuirea tendintelor nevrotieului implicate aici si prin schimbarea relatiilor sale cu ceilalti ~i cu sine Insuei.

Aceste caracteristici nc fac sa rntetegem caracterul chinuitor al conflictelor nevrotice. Nu numai ca clc sunt greu de recunoscut,

28

CONFLICTELE NOASTRE INTERIOARE

nu numai ca clc aduc persoana Ja dispcrarc. ci au 0 foqa dczagrcganta de care avem toate motivele sa ne temem. Hid a cunoastc acestc caractcristici ~i fara a tine scama de c1e nu vom intelegc disperatele tentative de solutionare? facutc de nevrotic si care constituic cca mai mare parte a ncvrozci.

NOTE

t Pentru persoanele normaie, pur ~i simplu agasate de presiunile mediului,o carte ca On Being a Real Person de Harry Emerson Fostick va fl de un mare tolos.

2 Cf. capitolul 10, Saracirea personaliuuii,

3 "Independence and selj-sujficiency", in textul original. (Nota Irad.) 4 Soren Kierkegaard, The Sickness (Into Death, Princeton University

Press, 1941.

5 Pe parcursul ciir!ii voi utiliza termenul "a solutiona" ill legatura cu tentativele nevrcticului de a face sa dispara conflictele sale. Din moment cc in mod inconstient neaga cxistenta acestora. el nu incearca, la drcpt vorbind, sa le solutionczc. Eforturile sale inconstienre sunt Indrcptarc spre "solutionarea" problemelor sale.

Capltolul2

CONFLICTUL FUNDAMENTAL

Conflictclc au 111 ncvroze un rol mult mai mare dedit sc admite lndcobstc. A lc detecta nu cstc insa lucru user, In parte pentru di de sunt cscnnatmcntc mconstienre. dar mai ales pentru ca nevroticul ncaga ell Indarjire existenta lor. Care sunt, asadar , semnalele care nc-ar indreptati sa suspcctarn conflictc subiaccnte? In cxcmp1c1c citate in prccedentul capitol, prezcnta acestora era indicate de doi Iactori Ia fel de cvidcnti. Unul dintrc accste semnale consta III simptomele respective: oboseala In primul caz, furtul in eel de al doilea. Estc fapt stabilit ca orice sirnptorn nevrotic semnaleaza un conflict subjacent; ceca cc Inscamna ca orice simptom estc, mai mult sau mai putin, consecinta directs a conflictului. Vom vcdea pc parcurs ee efeete au 13 oarneni conflictclc nerezolvate, cum produc elc stari de anxietate, de deprcsic, indccizic, incrtie , izolare etc. 0 tntelegere a relatiei cauzale ne oncntcaza atentia de Ia tulburari vizibile la sursa lor, desi natura exacta a sursei nu va fi dcscopcrita.

. Cclalah semnal, care ne arata ca avem de-a [ace cu conflicte, este inconsccvcnta. in primul exemplu am vazut un barbat care era eonvins ca procedeul adoptat era gresit si ca i s-a Iacut 0 nedreptate, dar care n-a miscat un deget ea sa protcstczc. in eel de al doilea, 0 pcrsoana care punea mare pret pe prietenie s-a pretat sa fure bani de la un prieten. Uneori fns~i persoana aflata in

30

CONFLICTELE NOASTRE INTERIOARE

cauzf va constientiza ascmcnea tnconsccvcntc: eel mai adesca, insa, cstc oarba in rata lor, chiar daca ele sunt eu tutul cvidente pentru obscrvatorul necalificat.

Inconsecventele sunt un indiciu la fel de clar al prezentei conflictclor, cum este temperatura ridicata in cazul tulburarilor crganicc. Sa citam catcva dintre cele mai obisnuite: 0 rata doreste mai presus de toate sa se rnarite , desi hate In retragere In rata avansurilor cricarui barbat. 0 mama hipcrgrijulie cu copiii ei uita frccvcnt zilclc lor de nastcrc. 0 pcrsoana intotdeauna gcncroasa cu 111~ii este zgarcita in privinta celor mai mici cheltuieli pentru ea Insa~i. Unii care tanjcsc dupa solitudine nu rcuscsc niciodata sa fie singun. Pcrsoanc clemente si tolerantc cu cci mai multi oameni sunt hipersevere ~i cxigcmc fa~a de de insele.

Spre dcoscbirc de simp lome , inconsccvcntclc nc permit adesea sa facem presupuneri ell privire la natura conflictului suhiacent. 0 dcpresie acuta , de excmplu , dezvdluie dear faptul cil o pcrsoann esre victima unci dileme. Dar daca 0 mama in aparcrua dcvorara uita zilele de nastere ale copiilor ei. putem fi indreptiititi sa credem ca estc mai dcvotatii idealului cl de a Ii 0 buna mama dedit copiilor ci. Putcm admitc , de ascrncnca, posibilitatca ca idcalul ei sa intre in conflict cu tendinta sadica inconstienta de a-si frustra copiii.

Uneori conflictul va aparea la suprafata. adica vn fi trait ea atare in mod consticnt. Dar ceca cc apare in rcali tate cstc distorsiunca sau modificarea cont1ictului real. Un astfel de individ puate fi sfasiat de un conflict constient atunci cftnd. in pofida tchnicilor sale de cschivarc. care de altfel functioncazii perfect, sc vcdc confruntat cu neccsrtatea de a lua 0 dccizie importanta. El nu poate decide sa se casatorcasca cu cutare sau cutare femeie, ori pur si sirnplu sa se casatoreasca. nu poate decide sa accepte cutare sau cutare slujba, sa mentina sou sa dizolve un partencriat. Data fiind sufcrinta sa, cl poatc apcla la un psihanalist, astcptand de la acesta clarifiearca problcmelor particularc implicate. Si va fi in mod necesar dcccptionat. dcoarcce conflictul prezcnt cste pur ~i simplu punctul la care dinamita fictiunilor interioare explodeaza In eele din urma. Problema particulara care il torturcaza nu poate fi

31

KAREN HORNEY

rczolvata fara a porni pe drumul lung ~i sinuos al recunoasterii conflictelor ascunse dedesuht.

Uneori conflictul interior poatc fj extcriorizat. apikfind estfel in constlinta individului ca 0 incompatibilitate intrc sine lusus! st mcdiu. Ori, dcscopcrind d. temerile si inhibitiile aparent neintemeiate intcrfcrcaza ell dorintcic sale, individul poate fi consriem de Iaptul di contracurenti i Sal interiori au surse mai profundc.

Cu cgt mai multc informatii dobandim dcsprc 0 pcrsonna. ell atat mai capahili suntem sa identificilm elcmcntele care De cxpl iea simptomeic, inconsccvcntclc si conflictele superficiale si, trebuie adaugat , eu atat mai confuz devine tabloul , date fiind numarul ~i diversitatea contradicuilor. Asa Incat ne putem tntreba: poatc cxista un conflict care sa stea la baza tuturor aces tor conflictc particularc ~i care sa fie in mod originar responsabil de ele? Putcm oare zugravi structure conflictului in tcrmcnii. sa zicem, unui mariaj incompatibil , in Care 0 varictatc nesfarsna de diferenduri si ccrturi asupra prietenilor , copiilor, banilor, orelor de masa, servitorilor duce la 0 fundamentals Jipsa de armonie in relatia 'insa~i?

Crcdinta ca cxistd un conflict fundamental in personalitatea umaria cstc vechc si joaca un rol proeminent in diferite religii si filosofii. Puterile luminii si intunericului , ale lui Dumnezeu si ale diavolului, ale binclui si riiului sum unele din modurile in care accasra crcdinta si-a gash expresia. In psihologia modema, Freud, in cceasta privinta. ea si in muIte altele, a facut munca de pionierat. Prima sa ipotcza a fost acum ca conflictul fundamental estc eel dintre impulsiile noastre instinetuale, ell oarba lor incitare la satisfacere, si mediul prohibitiv: familia ~i socictatca. Mediul prohibitiv este interiorizat la 0 vsrsra timpurie si apare dcci ea un Supraeu prohibitiv.

Nu este aici loeul sa discutam acest concept eu seriozitatea pc care 0 merna. Aeeasta ar cere u recapitulare a tuturor argumentelor aduse impotriva teoriei libidoului. Fie-ne mai dcgraba permis sa sesizam sernnificatia conceptului ca atare, chiar dacf

32

CONFUCfELE NOASTRE INTERIOARE

exeludem premisele teoretice ale lui Freud. Ceea ce ramanc este Iaptul ca opozitia dintre impulsiile egocentrice primitive si constuma noastra prohtbitiva este sursa fundamental a a multiplelor noastrc conflicte. Asa dupa cum se va vcdca mai departc, cu insami atribui accstei opozitii - saula ceca cc, In Iinii mari , este comparabil cu modul rneu de gandire - un lac scmniflcativ 'in structura nevrczelor. Ceea ce pun In discutie este natura Sa de baza, Convtngerca mea estc di, desi este un conflict major, este totusi secundar si isi are originea intr-o necesitate cxprimata In cursul dezvoltarii unei nevroze.

Tcmciurilc accstci respingeri vor deveni clare mai tarziu. lata. deocamdata, un argument: nu ered en mice conflict intre dorinte si tcmeri poate ex plica masura in care un ncvrotic cste interior divizat , avflnd drept rezultat ruinarea rcala a vietii individului. 0 situatie psihica, cum cstc aeeea postulata de Freud, ar implica Iaptul ca oevroticul sa-s: mcnuna capacitatea de a nazui pentru ceva din toata inima , el fiind pur si simplu frustrat in aceste nazuintc de actiunea blocanta a temerilor sale. Dupa cate inrcreg , sursa conflictului prrveste incapacitatea nevroticului de a don ceva din toata inima, deoarcce dorintcle sale autcnticc sunt divizatc, adicd merg In directii opuse". Accasta nr constitui, de fapt, 0 conditie mult mai serioasa dccst aceea irnaginata de freud.

In pofida faptului ca. eu consider conflictul fundamental mai dezagregant dedit 0 facea Freud, concepti a mea privind posihi1itatea unei solutii finale este mai pozntva dccat a lui. Potrivit lui Freud, conflictul fundamental cstc universal si, In principiu, nu poate fi rezolvat: tot ceea ce se poate face este sa. ajungi Ia un mai bun compromis sau la un mai bun contro1. Potrivit conccpnci meJe, conflictul ncvrotic fundamental nu apare In mod necesar 'in prim-plan, iar daca apare este posibila 0 rezolvare, ell conditia ca sufcrindul sa fie dispus sa-si asume efortul considerabil si privatiunea de rigoare. Aceasta deosebire nu este a chestiune de optimism sau de pesimism, ci rezulta in mod inevitabil din premisele noastre.

Ultima soluue a lui Freud Ia problema conflictului fundamental are dimensiuni eu totul filosofice. Facand din nou

33

KAREN HORNEY

abstractie de diferitele implicatii ale Iiniei sale de gandirc. a sa teorie a instinctelor .vicnt'' se reduce la conflictul dintre fortele constructive si distructive din fiintele urnane. Freud insusi era mai putin interesat in a face ca acest concept sa se sprijine pe conflicte decftt de modul de a amalgama cele doua forte. De exemplu, el vcdca posibilitatea expttcartt impulsiilor masochiste si sadice ca pe o fuziune intre instinctclc sexual si de distrugere.

Aplicarea acestui concept la studierea conflictelor ar fi cerut introducerea de valori morale. Acestea , insil, erau pentru Freud intrusi iliciti in sfera stiintei. In acord ell convingcrilc sale. el se stradu.a sa dezvolte 0 psihologie Iipsita de valori morale. Crcd ca. accasra incercare extrema de a f .sthmific", in sensul stiintclor naturale, este unul dintre cauzele incontestabile pcntru care teoriile lui Freud si terapia bazata pc ele sunt tngramaditc in limite prea ingustc. Mai exact, sc pare ca au contribuit Ia esecul sau de a aprccia rolul conl1ictclor in ncvroza, in pofida opcrci sale cuprinzatoare in acest domeniu.

lung pune si cl un putcrnic accent pc tcndintele opuse din fiintclc umane. Intr-adcvar: el a fost arat de impresionat de contradictiile care se manifesta in individ incat le-a luat drept lege gcnerala, conform carcia prezenta unui element ar indica in mod necesar prezenta ~i a opusului acestuia. 0 fcminitate cxtcnoara implied 0 masculinitatc intcrioara: 0 cxtravcrsiune de suprafata ar indica 0 introversiune ascunsa; 0 prcpondcrcnta cxtcrioara a gandirii ~i rationamentului ar cxprima 0 prcpondcrcnta interioara a afcctivitatii etc. Pana la acest punct s-ar parea d. Freud considera conflictele drept 0 trasatura cscnuala a nevrozci. Dar el spune ca aeeste opozitii nu sunt conflictuale, ci complementare, scopul fiind acecptarea amdndurora si, prin aceasta, apropierea de idealul totalitatii. Pentru cl nevroticul este 0 pcrsoana lmpotmolita intr-o dezvoltare unilarerala. lung defineste aceste concepte in cadrul a ceca ee a numit Icgca complcmcntaritatii. Eu insami reeunosc ca tendintele opuse contin clemente cornplementare, niei una dintre clc neputand fi dispcnsabila tnrr-o personalitate integrate. Dar. dupa parerea mea, acestea deja sunt cxcrescente ale conflictelor ncvroticc ~i se acted atdt de tenace la ele intrucat reprezmta

34

CONFLICTELE NOASTRE INTERIOARE

incercari de solutionare. Daca. de exemplu, considerdm rendinta de a fi introspectiv, retras, mai preocupat de propriile sentimente , ganduri sau imagini dedit de ale altora, ca pc 0 autentica lnclinatie - ceca cc cste stahilit din punet de vedere constitutional si lmarit de cxperienra -, atunci modul de a rationa al Iui lung ar fi corect. Metoda tcrapcutica eficicnta i-ar urate individului tendintele sale "extravcrtite" ascunse, pcricolele unileteralizarii intr-o anumita directie si l-ar incuraja sa accepte ~i sa traiasd ambele tcndintc. Daca, lnsa. consideram introvcrsiunca (sau. cum prefer sa 0 numesc, izolarea nevrottca) un mijloc al contlictelor cvadarii generate in strans contact cu semenii, sarcina nu este sa incurajam mai rnulta extraversiune. ci sa analizam conflictele subiacente. Tclul totalitatii poate fi atins numai dupa cc acestea au Iost rezolvate.

Procedand acum la dezvoltarea proprici mele poziui. voi spune d1 prin conflictul fundamental al ncvroticului inteleg atitudinile esentialmcnte contradicrorii pc care cl le-a dobandit fata de alte persoane. lnainte de a intra in detalii, fie-mi pennis sa atrag atentia asupra dramatizarii unci ascmenea contradictii in povcstca rcferitoare la Dr. Jekill ~i Mr. Hyde". it vedem, pe de 0 parte, delicat, sensibil, simpatic, saritor lu nevcie, iar pc de alta parte brutal, crud si egoist. Dcstgur. nu tntelcg sa insinucz ca divizarca ncvrotica urmeaza cu precizie linia acestei istorii , ci pur si simplu sa dau 0 expresic mai vie incompatibilitatii atitudinilor in relatia eu semenii.

c,; sa abordam problema din punet de vedere genetic ar trebui sa ne intoarcem Ia ceea ce am numit anxietatc fundamentala", lntelcgand prin aeeasta sentimentul unui copil de a fi izolat si lipsit de ajutor intr-o lume potential osttla. 0 gama Iarga de facton potrivnici din mediu pot sa produca accasta insccuritate la copil: dominatia directs sau indirecta, indiferenta , comportamentul straniu, Iipsa de consideratie pentru trebuintele individuale ale copilului, lipsa de dHauzire reala, atitudini jnjositoarc, prea multa admiratie, sau dimpotriva, lipsa de caldura demna de incredere, nevoia de a lua partea unuia dintre parinti in discnsiunilor lor,

35

KAREN HORNEY

responsabilitatea prca mare sau prea midi, hiperprotectia, izolarea de ceilalti copii, nedreptatca, discriminarea, promisiuni netinute, atmosfera ostila etc. etc.

SinguruJ factor asupra caruia as dart sa atrag in mod special atentia in acest context cstc simtul cupilului eu privire la ipocrizia secreta din mediu: sentimcntul sau ca dragostea parinulor. caritatea lor crestina, onestitatea, generozitatea etc. pot fi doar simulacre. Parte a ceca ce copilul simte in aceasta pnvmta este real mente ipocrizie, dar 0 aW1 parte poate fi insasi reactia sa la toate contradictiile pe care el Ie sestzcaza in comportamentul parintilor. De ohicci, insa, este yorba de 0 combinatie de factori obstrucuvi. Ei pot fi manifcsti sau ell totul latenti , asa incal in actul psihanalitic numai treptat putem rccunoastc accstc influente asupra dczvoltsrn copilului.

Hartuit de aceste conditii perturbatoare, copilul tatoneaza caije de a se rnentine pc linia de plutire. cai de a face rata acestci lurni amcnintatoare. In pofida proprici sale ncputintc ~i a temerilor sale, in mod inconstient el inventeaza tactici de Infruntare a fortelor specificc care opereaza In mediul sau, Procedand astfel , el dezvolta nu numai stratcgii ad hoc, ci si trasnturi de caracter durabile, care devin parte a pcrsonalitatii sale; Ie-am nurnit .Jendintc nevrotice".

Dad. vrem sa tntelegem cum se oezvolta conflictele , nu trebuie sa ne fixam prea strans atcnua asupra tcndintclor individuale, ci mai degrabs sa avem 0 privirc panoramica a principalclor directii In care copilul se poate misca in aceste circumstante. Desi pentru 0 vremc pierdem din vedere detaliile, dobandim 0 clara perspectiva a miscarilor esentiale facutc sprc a infrunta mcdiul. La inceput ni se poate prezenta un tablou mai dcgraba haotie, dar ell timpul sc cristalizcazit trei directii principale: copilul se poate misca tnspre oamcni (toward people), contra lor (toward them) sau se poate indeparta de ei (away from them).

in cazul in care se misca tnspre oameni, el accepta propria-i neputinta si, in pofida tnsrrainarii si temerilor, cauta sa cflstige afectiunea celorlalti si sa se bizuie pe ei. Numai in felul aeesta se poate el simti in siguranta cu ei. Dad. in familie exrsra parti aflate

36

CONFLICTELE NOASTRE INTERIOARE

in discordie, el se va arasa persoanci celei mai putemice sau grupului eel mai putemic. Conformdndu-sc lor, el dobsndeste sentirnentul apartcncutei si sprijinului. care 11 fac sa se stmta mai putin slab si izolat.

In cazul tn care se rnisca impotriva oamenilor , accepta sa ia drept rcala ostilitatea din jurul sau si se decide, constieut sau inconstient, sa lupte. In mod implicit se Indoieste de sentimentele si intentiile semenilor fa~a de cl. Este un rebel prin definitic. Doreste sa fie eel mai tare ~i sa tnvinga. in parte pcntru propria-i prorecnc. dar ~i din razbunare.

In cazul In care sc tndeparteaut de oameni , nu doreste nici 55. apartina gupului nici sa lupte, ci sa se tina deoparte. Simte ca nu arc multc in comun cu ei, C3. ci nu-l tntclcg ell nici un chip. I~i construieste 0 lume a sa, cu natura, eu papusi!e. cu ccrtilc. cu visurile sale.

in fiecarc dintre aceste trei atitudini, unul din elementele implicate in anxietatea fundamental a este hiperaccentuat: neputinta in cea dintai atitudine , ostilitatea In a doua si izolarea in a trcia. Dar fapt este ca copilul nu poate face nici una dintre aceste miscari din toera inima, deoarcee, in conditiile in care sc dezvolta atitudiniIe, toate sunt prezente. Ceca cc am vazut in tabloul nostru panoramic este doar miscarea predominanta.

Ca a~a stau Iucrurilc, ne va deveni evident daca Iacem aeum un salt la nevroza pe deplin dczvoltata. Cu totii cunoastem adulti la care Una dintre atitudinile pc care le-arn schitat se conrurcaza in mod distinct. Dar, de asemenea, putem vcdea ca niei celelalte tcndinte ale sale nu au Incctat sa operezc. La tipul predominant conformist putcm observa inclinatii spre agresivitate ~i 0 oarecare trebuinta de izolare. 0 persoana predominant osula are a tendinta spre maleabilitate ~i. de asemenea, trcbuinte de izolare. Iar 0 personalitatc tnsingurata nu este Hpsita de ostilitatc sau de dorinte de afectiune.

Atitudinea predominanta, insa, este aceea care dctcrmina eel mai putemic conduita reala. Aceasta reprezinta aeele modalitati ~i mijloaee de a da piept eu ceilalti , in care 0 anumita pcrsoana se simtc cel rnai acasa. Astfel, asa cum era ~i de asteptat. 0 persoana izolata va face uz de toate tehnicile inconstiente spre a tine pe

37

KAREN HORNEY

ceilalti la 0 distanta securizanta. deoarece sc simte in incurcatura in orice situatie care cere 0 Icgatura stransa ell ei. De altfel , atitudinea predominanta nu cstc intotdeauna cea mai acccptabila pentru ccnstlinta individului.

Aceasta nu inscamna di atitudinilc mai putin evidente sunt mai putin influente. Adesea estc grcu de spus daca, de cxcmplu, lu o pcrsoana aparcnt depcndcnta si cocila dorinta de a domina arc 0 intensitate mai midi dedit treouinta de afcctiune; modalitatile sale de a-si exprima impulsiile agrcsivc sunt pur ~i simplu mai indirecte. Faptul ca Iorta tcndintelor suhliminale poatc fi foarte mare este pus In cviccnta de nurneroasclc cazuri in care atitudinea socotita predominanta este rasturna-a. Putem vcdca 0 asemenea rastumare Ia copii , dar ca are loc si mai tarziu In viata. Strickland din The Moan and Sixpence de S'omerset Maugha~ este 0 bunf ilustrare in acest scns-. Anarnnezele unor ferne! dczvaluie adesea schimbari de fclul acesta. 0 rata altadata baietoasa. plina de arnbitie, ncsupnsa, dupa o deccptic amoroasd se poatc transforma intr-o femeie maleabita. dcpcndentf , In eparcnta lipsita de sere de putere. Sau, sub prcsiunca unor expcriente dure , 0 pcrsoana izolata poate afisa 0 dcpendentc morbida

Trcbuic adaugat ca schirnban de telul ucesta arunca 0 oarccare lumina asupra tnrrebarii , frecvent puse , daca cxperienta de mai tarziu are vreo Importanta sau dad nu eumva suntem definitiv structurati , conditicnati 0 data pentru totdeauna de situatia noastra din copilarie. Examinarea dezvoltarii nevrozei din p'unctul de vcdcre al conflictelor TIe da posibilitatea unui raspuns mai adecvat decat eel oferit de obicci. Exista eel putin doua posihilitati: daca situatia initiala nu este prea prohibitiva in ceca ce privcste dezvoltarea sporuana, expcrientele de mai tarziu, in special in adolescenta. pot avea 0 influenta modelatoare; daca. insa, impaetul experientelor initiate a fast dcstul de putcrnic spre a-I modela pe copil intr-un tipar rigid, nici 0 expencnta nu va fi in stare sa-t sperga. Pe de 0 parte, lucrul acesta se lntampla pentru di rigiditatea lui Il iuchide ill fata oricarei cxperiente noi: izoJarca sa, de exemplu, poate fi prca mare ca sa-i permita euiva sa intre in intimitatea lui, ori dependenta sa poate fi atat de adanc

38

CONFLlCfELE NOASTRE INTERIOARE

inradacinata Inc at sa-l oblige intotdeauna sa joace un rol subordonat si sa invite la explcatare. Pe de alta parte, Iucrul acesta se intampHi pentru ca el va interpreta oriee expenenta noua In limbajul tiparului sau stabilit (his established pattern): tipul agrcsiv, de cxernplu, confruntat eu 0 atitudine de prictcnic. va vedea in aceasta fie 0 manifestare a stupiditatii , fie 0 incercare de a-I cxploata; experienta nona nu va face dedit sa linda la intarirea vechiului tipar. Cand un nevrotie adopta 0 atitudine diferita este ca si cum 0 expertenta noua nu va fi dctcnninat 0 schimbare de personalitate. Schirnbarea, Insa, nu este atat de radicala pe est pare. In realitate , presiuni combinate, interioare si exterioare, l-au obligat sa abandonczc atitudinea prcdominanta In favoarca celcilaltc extreme. dar accasra schimhare nu s-ar fi pctrecut daca ar Ii avut loc mai intfli conflicte.

Din punctul de vedere at ornului normal, nu exista motive pentru care cele trei atitudini sa sc cxcluda rcciproc . Celc trci atitudini fundamcntalc pot fi complementare, alcatuind un tot armonios. Dcca una din clc predomina, aceasta pur ~i simplu arata o supradezvoltare Intr-o directie data.

In ncvroza. lnsti, exlsta mai multe cauze pentru care aceste atitudini sunt ireconciliabilc. Ncvroticul nu estc Ilcxibil; c1 cstc impulsionat din interior sa sc eonformeze, sa lupte , sa stea rctras , indiferent oaca actul sau este adecvat intr-o circumstanta data, el intrand in panica dad. se comporta altfcl. De aceea, atunci cand reate trei atitudinilc sunt prezcnte tmr-o proportie apreciabila, nu se poate sa nu fie prins intr-un conflict series.

Un alt factor, care amplified in mod considerabil anvergura conflictului, cste di atitudinile nu raman restranse la domeniul relatiilor umane, ci euprind treptat intreaga personaJitate, asa cum o tumoare rnahgna cuprindc intrcgul tesut organic. Ele sfarsesc prin a asalta nu numai relatia individului eu semenii , ci sl relatia cu sine ~i eu viata in general. Dad. nu suntem consnenti de aeest caraeter atotcuprinzator , ne paste tentatia de a gAndi conflictul general in tenneni categorici, de felul iubirc contra ura, supunere contra sfidare, umilinta contra dominatie etc. Luerul acesra, Insa,

39

KAREN HORNEY

ar fi la rei de gresit ea a face distinctia dintre fascism ~i democratic prin conccntrarca atentiei asupra unei singure trasaturi opuse, cum ar fi abordarea diferita a problernei religiei sau putcrii. Exista deoscbiri, dcsigur, dar accentul cxclusiv pus pc acestea ar estompa faptul ca democratia si fascismul stint lumi ell totuJ distincte ~i ca reprezinta doua filosofii asupra vietii absolut incompatibile.

Nu cste accidental Iaptul ca un conflict care incepe ell relatia noastra cu scmcnii eli timpul afcctcaza tntreaga personalitate. Relatiile umane sunt atflt de cruciale, incat clc trcbuie sa dues la modelarea trasaturilor pe care Ie dezvoltam. a telurilor pe care ni Jc ffxarn. a valorilor in care credem. Toate acestea, pc de alta parte, influenteaza relatiile noastre ClI ccilalti si sum. astfel, inextricabil Intretesure''.

Putrivit conceptiei rnele". conflictul generat de atitudini incompatihilc constituic sarnburele nevrozei ~i de aceea menta a fi numit fundamental. Si fie-mi Jngsduit sa folosesc termenul siimbure nu pur si simplu In sensu! figurativ al importantei sale, ci accentuand Iaptul c5 este centrul dinamic din care cmana nevroza. Accasta conccptic esrc nucleul noii concept» referitoare Ia nevroza, ale cerci implicatii vor dcvcni vadito In cele ce urmcaza. Privita In linii mari, teoria poate fi consideratn ca 0 punere la punet a conceptiei mele anterioare , conform careia ncvrozcle sunt expresia tulburarii rclauilor umanc 1.

NOTE

1 Cf. Franz Alexander, "The Relation of StructuraJ and InstinctuaJ Conflicts", Psychoanalytic Quarterly, vot. XI, No.2, April 1933.

2 in Dr. Jekyll and Mr. Hyde (1886), carte a prozatorului englcz Robert Louis Stevenson (1850-1894) consacrata problcmelor subconstientului. un medic descopera di un drag ii transforma in mod monstruos personalitatea. In ipostaza de Mr. Hyde cl este capabil de crima. Repctarea .anetamorfozei' face tot mai dificila revenirea la personalitatea de baza. Este 0 alegorie in maniera lui John Bunyan (1628-1688), referitoarc Ia binele si raul existent in oriceom. (Nota trad.)

40

CONFUCfELE NOASTRE INTERIOARE

3 Karen Horney, The Neurotic Personality of Our Time, W.W.

Norton, 1937.

40 clara ilustrare a acestui fenomen psihologic avem si in literatura romaneasca: personajul Spiridon Biserica din comcdia Mielul turbat (1953) de Aurel Baranga. (Nota trad.)

5 "My contention is", in tcxtul original, ceea ce face aluzic la scnsul polemic al conccptici. (Nota trad.)

fi Din moment cc relatia cu ceilalti si atitudinea fata de sine nu pol fi separate, conccptia gasil~ uneori 'in publicatiile psihiatrice, conform careia una sau alta dinlre acestea este factorul eel mai important in teoric si practica. nu este de sustinut.

7 Acest concept a fast initial prezentat in The Neurotic Personality of Our Time si dczvoltat in New Way.~ in Psychoanatysis ss in Seif-Anatysis.

Capitolul3

TREBUINTA DE AFECTIUNE UMANA

Estc irnposibi. de prezcntar conflictul fundamental prin simpla demonstrarc a opcrarii acestuia tmr-un numlir de indivizi. Din cauza puterii sale dezagrcgantc (disruptive power), ncuvroticul construiestc in jurul sau 0 structura defensive care scrvcstc nu numai la ascundcrca accstuia, ci 11 tnradacineazf atfit de adflnc tncat nu mai poate Ii izolat in forma pura. Rczultatul cste di manifestarile de la supraleta sunt mai mult diferite inccrcari de solutionare decfit conflictul ea atare. De aceea, 0 simpla detaliere a anarnnczclor nu vn reliefa pe deplin toate implicatiile si nuantele acestuia; prezentarea va f in mod ncccsar mult prea de circumsranta si ne va ofcri un tablou prea putin transparent.

Pe de alta parte, contururile schitate in capitolul precedent au nevoie de completari. Spre a intelege intregul ansamblu implicat in confhctul fundamental cstc nccesar sa Inccpcm prin a studia in mod separat fiecare dintre clcmcntclc opuse. Purem face eu oarecare succes Iuerul acesta daca supunem observatiei tipuri de indivizi la care unul sau altul dintrc clemente a devenit predominant ~i pentru care acesta reprezinta Eul eel mai acceptabil, De dragul simplitarii , voi clasifica asemenea tipuri drept personalitate docile, agrcsiva si izolata 1. In fieeare eaz ne vom concentra atentia asupra atitudinii eelei mai acceptabile a individului , lasand deoparte, pe cat posibil, eonflictele pe care Ic aseunde. La fiecare dintre aceste tipuri vom descoperi ca

42

CONFLICTELE NOASTRE INTERIOARE

atitudinea fundamentala fati1 de ceilalti a dus la crearea sau eel putin la stimularca anumitor trebuintc , tdisaturi, sensibilitati, inhibitii , anxietati si , last hut not least, 1a formarea unui ansamblu de valori particulare.

Acest mod de a proceda poate avca uncle neajunsuri , dar are si avantaje bine definite. Examinand in primul rand Iunctiile si strucrura unui artsamblu de atitudini, reactii , crcdintc etc. In tipuri undc e1e sunt rclativ evidentc, va fi usor sa recunoastem combinatii similare in cazurile in care ele apar intr-o forma oarecum vaga ~i confuza. In afara de aceasta, examinarca unui tahlou integral nc va Iacc sa rcflcctam incompatibilitatea intrinseca a eclor trei atitudini . Sa ne intoarccm la analogia noastra pe lema democratiei in comparatie ell Iascismul: dcca vrcm sa suhliniem deosebirca cscntiala dintre ideologiile democrata 5i tascista. nu vom mccpc prin a prezenta un individ 1a care credinta in anumite idealuri democraticc este combinatf cu 0 Inclinatie secreta catrc mctode fasciste. Mai degraba vern cauta mai intai sa zugravim un tablou al spiritului fascist dupa scrierile si actiunilc naziste , iar apoi vom proceda la compararea acestora cu celc mai reprezentativc expresii ale modului democratic de viara. Accasta ne va da 0 imprcsic clara asupra contrastelor dintre cele doua ansambluri de crcdinte ~i ne va ajuta sa intelegem pcrsoanele si grupurile care inccarca sa fad. un compromis intrc cle.

Grupul I, tipul docil, mamfcsta toate trasaturile care sc lncadreaza in .jrcbuinte de afectiune umaria" (moving toward people). EI manifestd 0 marcata trebuinta de afectiune si de aprobare ~i 0 trebuinta spcciala de .partener", udicit de prietcn, iubit. sot sau sotic, "care sd tmplineasca wate speraruele de via(a si ,\'£'1-1'i asume responsabilitatea pentru bine si rdu, manipularea eli SllceeJ a acestuia devenind sarcina predominantd "2. Accste trebuinte au earacteristicile comunc tuturor tendintelor nevrotice: sunt compulsive in mod nediscriminativ si genereeza anxietate sau depresic in caz de frustrure. Ele opcrceza aproape independent de valoarca intrinseca a "semenilor" in chestiune sau de sentimentcle rcalc ale persoanei fata de ele. Cu toate ca aceste trebuinte pot varia in expresia lor. ele se centreaza in jurul dorintei de intimitate

43

KAREN HORNEY

umaria, al dorintei de .apartcncnte". Din cauza naturii nediscriminative a trebuintelor sale, tipul docil va Ii inclinat sa-si supraevalueze afinitatile ~i intcrcsclc pe care Ic are ell cci din jurul Sail si sa nu ia in seama Iactorii separatori'. Aprecierile sale gresire ell privire la oamcni nu sunt datorate ignorantei, stupiditatii sau incapacitatii de a observa, ci sunt determinate de trebuintele sale compulsive. EI se simte - cum ilustreazf desenul unei paciente - ea un copilas inconjurat de animalc stranii si amcnimatoare. Ea starca acolo, midi de tot si neajurorata. III mijlocul desenului, inconjurata de 0 albind uriasa gata s-o tntcpe. de un caine care putca 5-0 rnuste, de 0 plslca cc putca sari la dansa, de un taur cc putea s-o ia In ccamc. Evident, natura rcala a cclorlalte fiinte nu are importantf dedit in rr-asura in care sunt celc mai agrcsive , cdc mai Infricosatoare ~i a carer .xfccuunc" este cea mai ncccsara. In rezumat, acest lip are nevoie sa fie pjscut. cautat , dorit, iubit, acceptat, bincvcnit. aprobat. aprcciat , ncccsar , important pentru ceilalti, in special pcntru 0 anumitf pcrsoana; el arc ncvoie sa fie ajutat, protejat, Ingrijit, calauzit.

Daca. in cursul psihanalizarii , pacientului Ii este dczvalult caracterul compulsiv al acestor trebuinte, probabil di el va afirma ca toate aceste dorinte sunt absolut "naturale" si , desigur, in acest caz cl sc strucaza pe 0 pozitic user de aparat. Cu exceptia celor a carer intreagli fiinta a fost denaturata de tendinte sadice (ceca ce vom discuta mai tarziu) si a carer dorinta de afccuunc estc inabu~itii ~i dincolo de once posibilitatc de functionare , sc poate afirma cu siguranta ca oricine doreste sa se simta iubit, protejat, ajutat etc. Paeientul greseste dour atunci cand susunc ca. intreaga sa cautare frenetica a afectiunii si aprobarii este autentica. pe cand, in realitate , partea autcnrica este putemic umbrita de insatiabilul sau impuls de a se simti in siguranta.

Trebuinta de a satisface acest impuls este atdt irezistibila, incat orice face ncvroticul este oriental spre Infaptuirca acestui impuls. Pe parcursul procesului rcspcctiv. el i~i dczvolta anumite insusiri si atitudini care ii modeleaza caracterul. Unele dintrc aeestea pot fi tndragite: sensibilitatea fata de trebuintele altora, in cadrul a ceea ce el este capabil sa inteleaga in plan emotional. De

44

CONFLICTELE NOASTRE INTERIOARE

exernplu , des! s-ar putea sa ignore eu desavarsire dorinta unei pcrsoanc de a sta retrasa, el va fi prompt la trebuinta sernenului de simpatie , ajutor, luare in considcratic etc. El Inccarca in mod automat sa tratasca pc rnasura asteptanlor cclorlalti sau a ceca ce credc cI a Ii asteptarile lor, pierzand adesea din vedere propriilc sale scntimcnte. Devine "altruist", gata de autosacrificiu, nepretentios. cu cxccptla nemarginitei sale dorinte de afectiune , Devine ascultator , hipcrpoliticos - in limitele care Ii sunt posihilc _, hipcraprobator, hiperrccunoscator. geDcros. Este orb in fata faptului ca, In str5.fundul inimii sale, nu prea are mare grija de ccilalti ~i tinde stt-i considere ipocriti si hraparcu. Dar - dad nc este permis sa utilizam tcrmcni consucntl pentru ceea ce are loc in mod inconsticnt -, cI se convingc pc sine di iubeste pc oricine , ca tot: sunt "simpatici" s! vrednici de increderc, un sofism care nu numai ca duce lu dezamagiri sfasictoarc , ci sporcstc insccuritatea sa gcncraHL

Accstc jnsusiri nu sunt atat de prctioasc pc cat ii apm individului insusi , in special pentru eli nu-s! consulta propriile sentimente sau judccata proprie, ci da orbcstc altora ceca cc cl cste impins sa ooreasca de la ei, ~i pcritru ca este pro fund zguduit daca recompcnsele nu se materializcaza. Cautand sa evite privirilc chiorase , ccrturile , competiua, cl tinde sa sc subordoneze , sa ocupe un loc secundar, Hisaml altora lumina rampei; va fi rmpaciuitor, conciliant si - eel putin in mod constient - nu va avca pica Pc cineva. Oriee dorinta de razbunare sau triumf asupra cuiva este profund reprimata. Incat el insusi adesea se minuneaza cat de u~or de conciliar estc si ca niciodata nu nutreste pcntru rnulta vremc resentimente. Importanta in acest context este tendinta de a-si asuma in mod automat vina. Indiferent de sentimentele sale reale - adica de faptul daca se simtc realmente vlnovar sau nu -, el se va acuza mai degrab5 pc sine decst pe altii , tinzand sa se analizcze ell atentie sau sil. fie conciliant in fata unei critici evident nejustificate sau a unui atac anticipat.

Exista 0 tranzitie imperceptibila de la aceste atitudini la inhibitii bine definite. intrucat orice fcl de comportament agresiv este tabu, gasim inhibitii care privesc modul de a fi peste masura

45

KAREN HORNEY

de insistent, critic, pretentios , cazon, producator de impresie tare, luptator pentru scopuri ambitioase. De asemenea, intrucat viata sa estc total ortcntata catrc ceilalti , adcscu inhibitiile sale tl tmpiedica sa aiba interese sau bucuri i cgcistc. Se poate ajunge la punctul in care orice lueru ncimpartasu ell cineva - fie un prsnz , un spcctacol , muztca, un peisaj natural - devine lipsir de sens. Este de prisos sa spuncm ca. 0 astfel de restrictie rigida a satisfactie: TIU numai ca saraccstc viata . ci face din ce in ce mai mare dependen;a de ceilalti.

In afara idcalizarii'' tnsuslrilor pc care tocmai le-arn numit , acest tip de om arc anumitc atitudini fap_ de sine caracteristice. Una dintrc accstca cstc data de sentimentul ca el este slah si ncajutorat, scntimcntul "hictul de mine" (a "poor little me" It'elin~). Dad. cstc accepter eu prcpriilc sale resurse se simtc picrdut, ca un vas lipsit de. unccre sal! ca 0 ccnusarcasa vitrcgitj5. Accasta neajutorare este in parte rcaja: dcsigur, scntimentul d in nici 0 imprejurare nu poti Iupta sau intra in compctitic promovcuzs 0 sl abiciune reala. in afara de aceasta, cl rccunoastc dcschis neajutorarea sa, fata de sine ~i In Iata cclodalti. Ea poatc sa fie in mod dramatic reliefata in vise. Adesea recurge Ia ea ca Ia un mijloc de a apcla la ajutorul scmenilor sau ca la un mijloc de aparare: .Trcbuie 53 ma iubcsti, sa rna protejezi , sa rna ierti, nu sa parasesu. pentru ca sunt atat de slab ~i de ncajutorat".

o a doua caractcristica provinc din tcndinta sa de a se subordona. El ia drept de la sine intclcs faptul ca oricine ii este superior, fiind mai atragnror. mai inteligcnt, mai bine educat , mai valoros decat dansul, Baza rcala a accstui sentiment cousta In lipsa de agresivitate si fermitate care ii diminucaza capacitatile: dar chiar si in domeniile in care cste incontcstabil calificat, sentimentul sau de inferioritate Il face s3-1 crcditcze pe un altul - indiferent de meritul sau - cu 0 competenta mai mare dedit a sa. In prezenta unor persoane agresive sau arogante sentimentul propriei nimicnicii se acccntucaza ~i mai mult''. Dar chiar si atunci cand e singur tendinta sa este sa-~i subestimeze nu numai propriilc-i calitati , talente si capacitati, ci ~i posesiunile materiale.

46

CONFLICTELE NOASTRE INTERIOARE

A treia trasatura tfpica face parte din dcpcndenta sa generala de ceilalti. Estc vorba de tendinta sa inconstienta de a se evalua pe sine dupa ceca ce gandesc cellaln despre dfinsul. Stima fata de sine insusi creste sau scade in raport eu aprobarea sau dezaprobarea lor, in raport eu afcctiunca sau lipsa lor de afcctiunc , De aceea oricc respingere este real mente catastrofala pentru el. Dad. cineva nu-i onoreaza 0 invitatie , pc planul constiintci cl poate avea 0 tntclcgcrc rational a a faptului, dar in confonnitatc cu logica lumii sale interioare particulare, in care traieste, barometrul stimei fata de sine insusi cade Ia zero. Cu alte cuvintc , oricc crtttca, rcspingere sau neglijarc cstc un peri col tcrifiant, Jar el poate face eel mai deplorabil efort de a recsstiga bunavointa persoanei care astfcl l-a amenintat. Faptul ca intoarce ~i ccfalalt ohraz nu este cauzat de vrcun misterios impuls masochist, ci doar lin mod logic de a proceda , pe baza premiselor sale interioare.

Toate acestea contribuic Ia tabla sa de valcri spcciala. Pircstc . valorile ca atare sunt mai muir sau mai putin lucidc si atcstatc , in functic de maturitatca sa generala. Ele merg In directia generozitatii , simpatiei, iubirii , altruismului , modestiei , in timp ce egotismuI, ambitia, cruzimea, lipsa de scrupule , practica putcrii sunt ahhorate, des! accstc atributc pot fi in acclasi timp admirate In secret, deoarcee reprezinta .forta''.

Acestea sunt, asadar. elementele implicate in trebuinta nevrotid. de afectiune umaria. Este acum limpede cat de inadccvat ar fi sa [c dcscriem printr-un singur tennen, cum arfi SUpUJ sau dependent, din moment ce un intreg mod de gsndire. simtire.. actiune - un Intrcg mod de vlata - cstc implicat in aceste clemente.

Am fagadun sa nu iau 'in discutie factorii contradictorii. Nu vom intelege 'ins a pe deplin cat de rigide raman toate atitudinile si credintele dedit dadi consticntizam masura in care rcprimarea tendintelor opusc Ie tntaresre pe cele dorrunantc. Vom arunca, deci , 0 scurta privire asupra revcrsului tabloului, Daca analizdm tipul docil, descopcrim 0 diversitaste de tendinte agresive putemic rcprimate. In contrast net cu aparenta hipersolicitudine , dam peste o ncmiloasa lipsa de interes fata de ceilalti , atitudini de sfidare, tendinte inconstiente de parazitare sau exploatare, Inclinatii de a-i

47

KAREN HORNEY

controla si manipula pc ccilalti , trcbuinte nelnduplecate de a excela sau de a se bucura de succese vindicative. De s igur, impulsiilc rcfulate variaza in natura si intensitatea lor. in parte clc apar ca rcactie la cxperiente nefericite de odinioara ell ceilalti. Anamneza va anita, de exemplu, capricioasc aceesc de furic la varsta de cinci sau opt ani, care apoi dispar , fltcrtnd loc unci docihtari obisnuite. Dar tendintele agresivc sunt de asemcnea alimentate si intarite de expericnta de mai tarziu, dcoarcce osuhratca cstc in pcrrnancma generata de mai multe SUTSC. Ar fi multc de spus in accasta privinta: este de ajuns sa arstsrn uici di autoeclipsarea si .bunatatea'' invita la dcpasirc ~i la profitarea de avantajc; pc de alta parte, dependenta de ccilalti provoadi 0 extrema vulnerabilitate care, rand pc rand, duce la scntimcntul de a fi neglijat, respins ~i umilit, ori de cfite ori ncvroticul nu bcucficiazf de cantitatca cxccsiva de afectiune sau de aprobare ccruta.

Cand spun ca toatc aecstc seutimente. impulsii ~i atitudini sunt .retulare", utilizez termenul in tntelesul dat de Freud, anume eli individul nu numai d10 face in mod lnconsucnt. dar are intcrcsul atdt de implacabil de a nu dcveni niciodata consticnt de aceasta, incftt vegheaza ingrijorat ca nu cumva vreo urma sa fie dezvaluita siesi sau cclorlalti. In fclul acosta, oricc refulare nc pune In fata intrcbarii: Ce intcres are individul sa refuleze anumite forte care opereaza in interiorul sau? in cazul tipului docil gasim mai multe raspunsurl. Pe cele mai multe dintrc ele lc vom putea intelege doar mai tarziu, cand vorn discuta despre imaginea idealizata si tendlntele sadice. Ceca ce putem intelegc inca de pc acum cstc ca sentimentele sau cxprcslllc de ostilitate ar periclita trebuinta persoanei dc a places celorlalti ~i de a Ie fi placut. Mai mult, orice comportament agresiv sau chiar autoagrcsiv i-ar aparca ea Iiind egoist. EI l-ar condamna ~i de aceea simtc ca si ccilalti l-ar eondamna. Iar el nu-si asuma riscul unei asemenea condamnari , deoarece stima sa fata de sine este ell totul dependenta de aprobarea lor.

Refularea tuturor sentimentelor si impulsurilor agresive, vindicative, ravnitoarc la putere are si 0 alta functie. Este una din

48

CONFLJCTELE NOASTRE INTERIOARE

multiplele tncercan ale nevroticului de a-si lichida conflictele si de a crea in 10cuI lor un sentiment de unitate , de unanimitate, de totalitate. Tanjirea dupa unitatea noasrra interioara nu cste 0 oorirua mistica, ci este inspiratd de neccsitatea practica de a functiona in viata - ceca cc estc imposibil cand csti 111 pcnnancnta manat in directii oruse - 5i prin care, drept urmare, traicstc groaza extrema de a fi scindat In doua. Faptul di se dil predominanta unci tcndintc , prin reprimarea tuturor elementelor discrcpantc , cstc 0 tcntauva inconstienta de a organiza personaIitatca. Aceasta constituic una din tentativele majore de a rczolva

conflictclc ncvroticc.

In fclul aces-a am si descoperit interesul dublu al tincrii strietc in frau a tuturor impulsurilor agrcsivc: intrcgul mod de viat'l al pcrsoanci ar Ii primejduit , iar unitatca sa artificialf ar exploda. ell cat mai distructivc sunt tcndintclc agrcsive, ell atm mai stnngenta este uecesitatca de a Ie exclude. Individul va fi inclinat sa procedeze dc-a-ndoasclca, ca sa TIll para niciodara d dorestc ceva pentru sine, c3 refuzf vreodata 0 rugnrnintc. pliicand intotdcauna oricui, mentinfmdu-se mereu in planul ultim al sccnci etc. Cu altc cuvinte, tendintele catre docilitate , entre concilicrc sunt Intarite, ele devenind mai compulsive ~i mai putin diferentiate ".

FarJ indoiala, toate acestc cforturi inconstiente nu opresc impulsiile refulate sa acttonczc ~i sa se afirme. Dar ele 0 fac In modalitau care se adapteaza la structura. Individul va intrcba "din ce cauza estc el atat de ncnorocit" sau va domina in secret, sub rnasca .jubirii". Ostilitatca refulatii acumulata poate de asemenea sa apara in cxplozii mai mult sau mai putin vchcmente, de Ia iritabilitatea ocazionala pana la acccscle de furie temperate. Accstc dcztantuirl, desi nu se potrivcsc in tabloul amabilitatii st blandetei , Ii apar individului insusi ca fiind pe deplin justificatc. potrivit premiselor sale el fiind absolut tndreptatit. Ignorand faptul ca revendicarile sale fa,a de ceilalti sunt excesive ~i cgoccmncc. el nu se poate opri si1 simta uneori ca estc atat de incchitabil tratat lncat pur ~i simplu nu mai poate suporta. in sfarsit, caca ostilitatea refulata capata forta unci furii oarbe, ca poate duce la tot felul de

49

KAREN HORNEY

tulburari runctionalc, cum ar fi durerile de cap sau indispozitiile

stomacale.

Cele mai multe dintrc caracteristicile tipului docil au, astfel, 0 motivatie dubla. Daca. de exemplu, se subordoneaza. 0 face din interesul de a evita frictiunca. iar prin accasta rcalizcaza annonia ell ceilalti; dar poate fi si un mijloc de a distruge toate urmelc trebuintei sale de a excela. Daca Ie permite cclorlalu 55-1 traga pe sfoara, lucrul accsta cstc cxprcsia docilitatii si a "gcncrozitatii", dar poate fi si 0 indepcrtarc de propria sa donnta de a exploata. Pentru ea docilitatca nevroticf sa fie Invinsa este necesar sa fie tratate ambclc Iaturi ale conflictului, in ordinca convcnabiki. Din publicatiilc psihanaliticc conservatoarc rarnfincrn unccri ell impresia ca .uliberarea de agresiuni" este esenta terapiei psihanalitice. 0 asemenea abordare demonstreazf prea putina tntelegere a complexitaui si indeosebi a variauilor structurilor nevroticc. Accasta abordare arc 0 oarccarc validitatc nurnai pcntru tipul particular pc carc 11 discutdm si chiar si in acest caz validitatea este limitata. Dczvaluirea impulsiilor agrcsivc este eliberatoare, lnsa lesne poate fi vatamatoare pentru dezvoltarea individului dace .eliberarea" este privita ca un scop in sine. Ea trcbuic urmata de 0 tratarc a conflictc1or, dad. avcm in vcdcrc intcgrarca finala a pcrsonalitaui.

Trebuie, de asemenea, sa ne Indreptam atentia asupra rolului jucat de iubire si sex la tipul docil. Adesea iubirea Ii apare acestuia drept singurul scop pentru care merita sa lupti ~i sa rraicsti. Viata fara iubire i se pare anosta. inutila, desarta. Cu sa Iolosim expresia utilizata de Fritz Wittels, eu referire Ja aspirariile compulsives, iubirea devine 0 fantoma care este urmarita cu excJuderea a orice alteeva. Oameni, natura, rnunca sau orice fel de amuzament sau ocupatie devin complet lipsite de semnificatie daca nu au vreo Iegatura cu dragostea, care Ie da aroma si savoare. Faptul ca, in conditiile civilizatiei noastre, accasra obsesie este mill frccvcnra si mai v.lidita Ia femei decal la barhati a dus la conceptia ca este 0 nazuinta specific Icminina. In realitate nu are nimic de-a face eu feminitatea sau masculinitatea, ci este un fenomen nevrotic, in masura in eare este 0 impulsie irationala compulsiva.

50

CONFLICTILE NOASTRE INTERIOARE

Dace ne explicam structura tipului docil, putem Intclcge de ce iubirea este atat de importanta pentru el , de ce existil "metod~ in srninteala sa". A vand in vedere tendintele sale compulsive contradictorii, aceasta este de fapt singura calc pe care pot fi realizate toate trebuintele sale nevrotice. Ea Ii promite atat satisfaccrea trebuintei de a fi iubit, cat si pe aceea de a domina (prin iubire), trebuinta de a ocupa locul secund, dar si de a excel a (in ochii partenerului). Ea ii pennite sa-si mentinil - pe a baza justificata, inoccnta ~i chiar laudabila - toate impulsiilc agrcsive, in timp ce ii ingaduie in acelasi timp sa-~i exprime toate insusirile de pre; pe care Ie-a dobdndit. In afara de aceasta, dat Hind cil tgnora faptul ca handicapurile si suferinta au drept origine conflictclc sale interioare, iubirca i se pare a Ii leacul sigur pentru tonto acestea: numai sa gaseasca 0 pcrsoana care sa-l iubeasca si totul va fi perfect (everything will be all right). Este destul de Jcsnc de vazut ca accasta speranta cstc Ialsa, dar trebuic totodatil sa tntefegern logica rationamcntului sau mai mult sau mai putin lnconsticnt. EI gandeste: "Sunt slab si neputincios; atata timp cat sunt singur in accasra lume ostila. neputinta mea cstc un pencol ~i o amenintare. Daca insa gasesc Ix cineva care s3 rnA iubeasca mai presus de toti ceilalti, nu voi mai fi in pcricol, rntrucar el (ea) rna va proteja. Cu el nu va trcbui 5l'i fac marc pareda de mine lnsumi , caci rna va intelege si imi va da tot ce doresc, fara a fi nevoie sa cer sau s<1 explic. In fond, slsbiciunca mea este 0 cornocea. caci el imi va iubi slabiciunea, iar eu rna voi putea bizui pe forta lui. Initiative, pc care pur si simplu nu 0 pot mobiliza pentru mine insumi, va Inflori daca va fi vorba sa fac ceva pentru cl, ~i chiar pentru mine, dad el 0 doreste."

EI gendcstc. reconstruind in tenneni de fonnulare rationala ceea ce parte este imaginal, parte numai simtit, iar parte cu totul inconstient: .Bste un chin pentru mine sa fiu singur. Nu numai ca nu m1i. pot bucura de nimic neirnpartasit eu altul. E mai mult decat atat: mit simt pierdut, cuprins de anxietate. Desigur, pot merge singur la cinema sau pot citi sambata seara 0 carte, dar ar fi umilitor pentru mine, caci ar fi sa-mi dovedesc d!. nirneni nu m4 doreste. De aceea trebuie s11 am grija s11 nu fiu niciodata singur

51

KAREN HORNEY

samb5tll seara. sau altcandva. Dar dad. as gasi marca iubire , as scapa de acest chin; nu as mai fi niciodata slngur: tot cc este acum Iipsit de noima, fie prcparatul micului dcjun, fie munca sau contemplarea unui apus de soarc, ar fi 0 placcrc"

Si mai gandcste.i.Nu am tncrcdcrc in mine. Intotdcauna ered ell oricine altcincva este rnai competent, mai atragaror. mai inzestrat dedit mine. Chiar Iucrurilc pc care le-arn rcalizat eu Insurni nu conteaza, dcoarece nu rna pot reulrncntc credita ell clc. Trebuie sa f fost 0 cacialrna sau 0 lovttura norocoasa. Cu siguranta ca nu 0 pot rcpeta. Iar daca oamenii rna cunosc ell adevarat, nu dau pe mine nici 0 ccapa degcrata. Dar dad. 35 gasi pc cineva care sa rna iubcasca asa cum sunt si sa fiu pcnlru el de prima importanta, as fi cincva." Nu este dcci Lie mirarc cit iubirea are tot farrnecul unui miraj. Nu cstc de mirarc ca nevroticul sc agata de ea, prcfersnd-c Iaboriosului proces al transformdrii din interior.

Relatia sexuala ca atarc - In afara de functia biologics - arc valoarca dovez.ii de a fi dorit. Cu cat mai mult tindc tipul docil sa se dctaseze - de teama de a nu fi implicat pe plan emotional - sau cu cat mai muit se teme ca TIU este iubit, eu atdt mai mult simpla sexualitate va Ii substitutul iubirii. Ea va aparca apoi drept singura calc sprc intimitatea umaria si va fi, ca si iubirea, supracvaluata pentru puterea sa de a rezolva totul.

Daca avem grija sa cvitdm ambele extreme - aceea de a considera hiperacccntuarea de catre pacient a iubirii ca fiind cat sc poate de .jtaturala" ~i aceea de a 0 considcra .nevrotica" -, vom vedea ca asteptarile tipului docil in aceasta directie se consrituie t-rtr-o concluzie logica bazata pc premisele fllosofiei sale de via~i'i. (his philosophy of l(fe). Ca atst de adcsca in cazul fenornenelor nevroticc (daca nu fntotdeauna), descopcrim ca rationamentul pacientului, consticnt sau inconstient, este ireprosabil, numai ca sc bazcaza pc premise false. Premisele sofistice provin din faprul ca cl inrcrpreteaza gresit trcbuinta sa de afectiune si tot ce tine de aceasta ca pc 0 capacitate autentica de a iubi, Iasand cu totul in afara ecuatiei tendintele sale agresivc ~i ehiar distructive, Cu altc cuvintc, el ignore intregul conflict ncvrotic. Ceea ce spera este sa faca sa dispara conseclnteje vatamatoare ale conflictelor

52

CONFLICTELE NOASTRE INTERIOARE

ncrczolvate, nira a schimba nimic in conflietele ca atare, atitudine caracteristica oricarei tentative nevrotice de solutionare. lata de cc aceste Incercari sunt in mod incvitabil sortitc e~~eului.

Clt privestc iubirea ea solutie , totusi. trebuie spus ca dace tipul docil este destul de norocos sprc a gasi un partcner pi in de vigoarc si bunavointa.ori a carui nevroza sa se potrtvcasca eu a sa, suterinta lui poate fi considcrabil redusa, avand drcpt rczultat 0 fcricire modcrata. De regula, Insa, relatia de la care astcapta raiul pc pamant II cufunda intr-o si mai mare sutcnnta. Estc cu totul improbabil ca el sa-~i transfo·rme conflictclc intr~o relatic .~i prin accasta sa le distruga. Chiar ~i eca rnai favorabila posibilitatc in aecst sens nu poatc dccat sa aline suferinta reala; cu cxccptia rczolvaru conflictclor sale, dczvoltarca va raruane blocata.

NOTE

I Termenul .fipuri" cste utilizat aid pur si simplu ca 0 simplificare a sintagmci "persoane cu caracteristici distincte". In mod categoric, in acest capitol, prccum ~i in cele doua care urmcaza, fill intentionez sa stabilesc a noua tipologie. 0 tipologie este in mod ccrt dezirabila. dar trcbuic stabilita pe 0 baza mult mai larga.

2 Citat din Karen Horney, Self-Analysis, W.W. Norton, 1942.

J Cf. The Neurotic Personality of Our Time,ed. cit., cap. 2 si 5, care se ocupa eu trebuinta de afectiune, ~i Self-Analysis, ed. cit., cap. 8, care trateaza dcspre dependenta morbida.

4 Cf. capitolu16, lmaginea idealiuua.

S "or like Cinderella bereft of her fairy godmother" , in textul original. (Nota trad.)

6 "his own worthiness shrinks still more", in textul original. (Nola trad.).

7 Cf. capitolul 12, Tendinte sadice.

8 Fritz Wittels, "Unconscious Phantoms in Neurotics", Psychoanalytic Quarterly. vol. VIII. part. 2, 1939.

Capitolul4

AGRESIVITATEA FATA DE SEMENI

Discutand eel de al doilea aspect al conflictului fundamental - agresivitatea fata de semeni! - vom proceda ea si mai inainte , examinand aici tipul la care predominf tendintele agresive.

Exact asa dupa cum tipul docil se aga~A de crcdinta di oamenii sunt .simpatici'' ~i este in permanents deconcertat de evidenta contrariului, tot asa tipul agresiv ia drept de la sine tntclcs faptul ca mice om este ostil si refuza sa admtta contrariul. Pcntru cl viata este 0 lupta a tuturor irnpotriva tuturor- si c vai de oak in mijlocul lupilor ' . Exceptiile pe care el Ie admite sunt Iacute ell parere de rsu ~i ell rezerva. Atitudinea sa este uneori eli totul vadita, dar eel mai adesea este acoperita de 0 fatad3 de suava politete, de corecutudine ~i camaraderie. Accasta "vitrina" poate reprezenta 0 concesic machiavelica flcutl eficacitiitii. De regula, insa, cstc un amestec de prefacarorii , sentimente autentice si trebuinte nevrotice. Dorinta de a-i face pe ceilalti sa creadn di el este un bun camarad se poate combina ell un grad oarecare de bunavointa reala atata limp cat in mintea nimanui nu se pune problema eli el tnsusi este eel dominat. Poate fi yorba de elemente de trebuinta nevrotica de afectiune ~i de aprobare, puse in serviciul unor teluri agresive. Nici 0 astfel de "fata~" nu-i este ucccsara tipului docil, deoarece valorile acestula coincid in orice caz cu virtutile crestine sau ell cclc socialmente aprobate.

54

CONFLICfELE NOASTRE INTERIOARE

Spre a face aprecierea ca trebuintele tipului agresiv sunt la fel de compulsive ca acelea ale tipului docil cste neccsar sa intelegem ca ele sunt In acelasi grad inspirate de anxietatea Iundamentala. Lucrul accsta trehuic scos in cviccma deoarece componenta anxioasa. etat de evidcnra la tipul docil, nu este niciodatlt admisa ~i nici manifestata de tipul de care De ocupam in prezentul capitol. • La acest tip totu1 este axat pe a fi, a deveni sau eel putin a parca tare si inflexibil.

Trebuintele sale dcnva in esenta din sentimentul sau ca lumea estc 0 arena 10 care, in sens darwinist, numai eel mai bine adaptat supravietuicstc , iar eel putemic n anihileaza pe eel slab, Ceea ce contrihuie eel mai mult la supravictuirc dcpindc in marc masura de civilizatia in care trsicstc individul; in oricc caz, insa, lcgca suprema este urrnarirea interesului personal. De aceea trebuinta sa prima devine una de control asupra celorlalti. Variatiile In ceea ce privcstc mijloacclc de control sunt infinite. Ponte fi yorba de un exercitiu pe rata <11 puterii , de 0 manipulare indirccta prin suprasolicitudine sau de punerea oamcnilor in situatia de a sc simti obligati. El poate prefera sa fie puterea din umbra tronului. Se poate recurge la intelect, ceca cc implicit credinta ca totul poate fi condus prin rauonarncnt sau previziune. Forma sa particulara de control depinde, in parte, de inzcstrarca sa naturala, iar in parte rcprczinta 0 fuziunc de tendinte eonflictualc. Daca, de exemplu, individul cstc inclinat in acelasi timp la izolare. el va cvita orice dominatie directa. deoarece accasta Il pune Intr-un contact prea strans cu ceilalti. Metodele indirccte vor fi preferate 5i in cazul in care cxista mulrf trebuintli, ascunsa, de afectiune. Doca dorinta sa este aceea de a fi puterca din umbra tronului, este un indiciu utilizarea semenilor pentru rea1izarea propriilor teluri".

Concomitent, tipul agresiv simte nevoia sa excelezc, sa alba succes, prestigiu, indifcrcnt de forma. Aspiratiile in aceasta directie sunt in parte orientate spre putere, avand in vedere faptul ca succesul ~i prcstigiul confers putere intr-o soeietate competitiva. Dar ele au de asemenea in vedere sentimentul subiectiv de putere alimentat de confirmarea din exterior, de aclarnatii din afara, aducatoare de suprernatie. in acest caz, ea l?i Ia tipuJ docll,

55

KAREN HORNEY

centrul de gravitatie se ana in afara individului tnsusi: nurnai modul de confinnare dorit de la ceilalti diferii. De fapt ambele moduri opcrccza in van. Cand oamenii se midi. de cc succesul nu i -3 facut sa sc simtd rnai putin nesiguri, ci pur ~i simplu l~i arata tgnoranta in matcrie de psihoiogic, dar faptul in sine indica masura

• in care succesul si prestigiul sunt tndcobste privite drept criterii.

o putemica trcbuima de a-i cxplonta pc ceilalti , de a-i pacali , de a-i utiliza In fnlosul sal! face parte din portret. Oriee situatic sau rclatie estc pnvita din punetul de vedere 31 lui "ce pot en seoate din asta?", fie di cste yorba de bani. prestigiu, rclatii sail idci. Individul tnsusi cste consticnt sau semiconstient convins di toatf lumea actioneaza in Ielul accsta s! ca ceea ce contcazf cste s-o faci mai efici~nt dccdt ccilalti. Insu~irile pe care ~i lc dczvolta sunt aproape diamctral opusc acclora ale tipului docil. EI devine dur ~i inflexibil sau lasa accastf impresie , privind toate manifcstarile afcctivc ca pc 0 .xentimcntaliratc molaie". Pentru el iubirca joaca un rol neglijabil. Nu in sonsul d nu s-ar .Jndragosti" niciodata, ca nu ar uvea niciodata 0 aventura amorcasa sau c5. nu s-ar casatori, dar ceca ce este pcntru el de prima tnscmnarutc estc sa aiha 0 pcrcche erninamcntc avantajoasa, al caret farmec. prcstig!u social suu avere ssi-i poara Intltri propria pozitic. Nu vede nici un motiv pentru care sa aiha consideratic fata de ceilalti. .Dc cc ar trebui sa Ie port de grija -, usta e treaha lor." in lumina vechii prohleme de etica, a cclor doi indivizi aflati pc 0 pluta. dintrc care doar unul poate supravictui, el si-ar spune desigur ca trebuie si'i-~i salveze propria-i picle. nu sa fie stupid ~i ipocrit. Dcrcsta frica de orice fel ~i va gasi d1i drastice de a 0 tine sub control. Ar putea, de exemplu, sa sc forteze sa stea intr-o casa goala, desi ii cste frica de bou: ar putea sa caute in mod sraruitor sa mcarga calare palla csnd i~i lnvinge frica de cai; ar putea ca in mod iutentionat sa umble prin locuri pline de serpi spre a sc lecui de frica de accste reptile.

In timp ce tipul docil tinde la rmpacruire. tipul agresiv face orice l-ar putea evidentia ca pe un bun Iuprator. El este ager ~i subtil in argumentare ~i nu va pregeta sa Iaca totul de dragul de a dovedi ca are dreptate. Sc simte eel mai bine ell spatele la zid,

56

CONFLICTELE NOASTRE INTERIOARE

cfind singura altemativa este leota. Spre dcoscbirc de tipul docil , care se teme sa castige un joe. cl nu stie sa suporte 0 picrdcre si doreste incotestabil victoria. Este gata sa-i aCU7C pc ceilalti , exact nsa cum tipul docil este gate sa-si asume vina. Vina reala nu joaca nici un rol. Tipul docil , cdnd i~i pledeazji vinovatia , nu cstc nicidecum convins ca lucrurile stau asa, dar estc impulsionat din interior la ccncilicre. Nici tipul agresiv nu cste convins ca cclalalt a gresit: cl admite ca arc dreptate tocmai pentru d'i. arc nevoie de aceasta haza de certitudinc subiectiva, in acclasi fel in care 0 armata arc nevoic de un punct sigur dc unde sa-si lansczc atacul. A rccunoaste 0 eroarc cfind nu este absolut ncccsar i se pare 0 impardonabila manifestare de slahiciunc , daca nu de curata prostic.

Tn concordama cu atitudinca sa de 3 trcbui sa lupte contra unei lumi rauvoitoare., el arc a-si dezvolta un sirnt acut al rcalismului, sui generis. Nu va fi niciodatd atat de .maiv" incfit sa trcaca ell vedcrca Ia ceilaln ortcc manifestare de amhitic , cupiditate , ignoranta sau orice altceva care ar putea sa-i sranjcncasca propriile-i ohicctivc. Deoarecc intr-o civilizatie competitiva atributc ca accstca sunt mult mai obisnuitc dedit decenta autcntica. el se simte indrcptatit sa se considcre pc sine ca Hind pur ~i simplu realist. In realitate, dcsigur, cl cstc Ia Iel de unilateral ell tipul docil . 0 alta fateta a realismului sau este aceentul pus pe planificare si previziune. Ca oricc bun stratcg , in urice situatie el arc grija sa-s: ealculeze proprtilc-i sanse, fortele adversarilor ~i posibilele capcanc.

Deoarece este cal5uzit de impulsul de a sc afirma pe sine drept eel mai putemic, eel mai artagos sau eel mai solicitat. cl Inccarca sa dezvolte capacitatilc si rcsursclc ncccsarc spre a corespunde acestui model. Interesul si inteligenta pe care Ic depune in munca sa pot sa faca din el un slujhas foarte apreeiat sau un om dc afaceri rntlontor. Totusi , impresia pc care 0 Iasa de a Ii absorbit de munea sa va fi intr-un sens tnsejatoarc . intrucflt pentru dansul munca nu este decat un mijloc ce duce Ia scop. Nu iubeste nicidecum ceea ce face ~i nu gascsre nici 0 placcrc reala In munca. fapt ce concorda cu Incercarea sa de a exclude orice sentimente din intreaga sa viata. Reducerea la taccrc a oricarui sentiment are un efect cu

57

KAREN HORNEY

doua taisun. Pe de 0 parte, aceasta este nelndoielnic 0 solutie practica din punetul de vedcrc al succesului. prin aceea di il face capabil sa functioneze ea 0 masina bine unsa, care produce neobosit bunuri care ii vor educe din ce in ce mai multf putere 5i presttgiu. Aici ar putea intcrvcni scntimcnte1e. S-ar putea ea ele s3-1 conduca la un mod de a munci ell mai purine avantaje oportunistc: ele I-ar putea determina sa se ebata de la tehnicile atst de des utilizatc pc drumulla succes; I-ar putca ademeni dcparte de munea sa, la desfatarca in sfinul naturii sau in domeniul artei, sau la legarea unor relatii de prietenie, in locul aeelora ell oameni folosttt pur ~i simplu pcntru atingcrca scopurilor sale. Pe de alta parte, sterilitatea emotionala care rczulta din inabusirca afcctivitatii va avea efect asupra calitatii muncii sale; in mod cert ii va reduce creativitatea.

Tipul agresiv are ucrul unui individ extrem de neinhibat. E1 i~i poate afinna dorintclc , poate da ordlne , i~i poate manifcsta furia, sc poatc apara. Dar In realitate nu are mai purine inhibitii dedit tipul docil. Nu este spre marca cinste a civilizatiei noastre faptul ca inhibitiile sale speciale nu nc frapeaza ea atare imediat. Ele au loc in sfera emotional a ~i se referf Ja capacitatea sa de prietenic, dragoste, afectiune, intelcgcrc stmpatetica. bueurie dczintcrcsata. Pe nceasta din nrma cl ar considcra-o drept irosire de timp.

Sentimentul sau despre sine este ca. e puternic, onest si realist, ceca ee cstc adcvarat daca privcstl lucrurile din punctul sau de vcderc. Potrivit premiselor sale aprecierea sa despre sine insusi este riguros Iogica. de vreme ce pentru dansul cruzimea este thrie, Jipsa de consideratie pcntru ceilalti cstc onestitate, iar urmarirea nemiloasa a propriilor scopuri estc realism. Atitudinea sa in privinta onestitatii provine in parte dintr-o vicleana demascare a ipocriziilor curcnte. Entuziasmul pcntru cauza. sentimentele filantropice ~i altele de felul acesta sunt pentru dansul simple pretexte, iar lui nu-i este greu sa dea in vileag gesturi de constiinta sociala sau de virtute crestma drept ceea ce ele sunt atat de adesea. Tabla sa de valori este construlta prin prisma filosofiei junglei. Puterea face dreptul. Destul eu omenia si mila. Homo homini

58

CONFLlCfELE NOASTRE INTERIOARE

lupus5. Nu avem aici valori prea diferite de ace lea cu care ne-au familiarizat nazistii.

Estc 0 Jogica subiccuva in tendinta tipului agresiv de a respinge simpatia reala si bunavointa. precum si imitatiile lor, complezenta ~i irnpaciuirea. Ar fi insa 0 grcscala sa se afirmc ca el nu poate face deosebirea. Daca se confrunrf ell un spirit ncindoielnic binevcitor. dublar de Jona. el este eu totul capabil sa-l recunoasca ~i sa-l respectc. Problema cstc ca el crede ca estc impotriva interesului sau sa aiba prea mult disccrnamant in accasta pnvinta. Ambele atitudini i se par a fi obstacolc in baralia pentru supravietuire ,

De ce , totusi, respinge el ell atata violenta cclc mai blande senti mente omenesti? De ce se simte el dezgustat la vederea comportamentului afcctuos al cclortaltl? De ce se areta el atat de dispretuitor cand cineva manifcsta simpatie intr-un moment considerat de el nepotrivit? El procedeazri ca acela care alunga cersetorii de la u~a sa pentru ca ci ii frang inima de mila. Peate fi literalmcntc cxcesiv de crud ell ccrsctorii. putand refuza cea mai simpla milogcala cu 0 vehernenta cu totul disproportionate. Rcacth de Iclul acesta sunt tipiee pentru dansul si pot fi usor observate atunci cflnd , pe parcursul psihanalizllrii , tendintele agresive devin mai putin rigide. In rcalitate , scntimentcle sale pc tema "blandetii" altora sunt amcstccatc. 0 disprctuiestc la ei, e adevarat, dar 0 si saluta ca binevenita. deoarece ii permite sa-si urmareasca propriilc scopuri. Pc de alta parte, de ce se simtc cl atat de adesea apropiat de tipul docil, exact asa cum acesta din urrna este atat de adesea apropiat de en Motivul pentru care reactia sa este atat de extrema estc faptul ca c impulsionat de trebuinta de a combate orice sennmenrc mai blande la sine tnsusi. 0 buna ilustrare a acestei dinamici ne da Nietzsche, al carui supraom vede in oriee forma de simpatie un Icl de ccloana a cincea, un inamic care opercaza in interiorul sau. .Btandetee" pentru acest gen de individ tnscemna nu numai afectiune autentica, mila etc., ci orice este implicat In trebuintele, sentimentele si standardele tipului dociL tn cazul cersctorului. de exemplu, in el ar fi vibrat 0 simpatie reala, trebuinta de a consimti la cererea sarmanului om,

59

KAREN HORNEY

sentimentul ca trebuia sa-i fie de ajutor. Dar exista 0 trebuinta Inca ~i mai marc de a alunga de la el toate aceste scntirncnte. ell rezultatul en TIU numai I-a rcfuzat. ci I-a $i Insulter".

Spcranta fuzionarii impulsiilor sale divergente, pc care tipul docil 0 pjasceza in iubirc, tipul agresiv si-o rune In recunoastere. A fi rccunoscut Ii promite TIU numai afirmarea de sine, pe care cl o reclarna. ci ~i mentinerea iluziei de a f iubit de ceilalti si de a f capabil.la randu-i. sa-i iubeasca. Dcoarece recunoasterea pare 55.-i ofere astfcl 0 solutie la conflictcle sale, ea devine mirajul salvator urrnarit de dansul.

Logica Interioara a luptei sale cstc, in principiu. idcraica ell accea prczcntata in cazul tipului docil si de accca nu ne vom referi decat pe scurt la ca. Pentru tipul agresiv , oricc sentiment de slmpatic. obligatia de a fi "bun" sau atitudinea de complczcnta ar f incompatibilc cu Intreaga structura de viata pe care si-a construit-o ~i carcia i-ar zdruncina temeliilc. Mai mult. aparitia acestor tcndinte contrare l-ar confrunta cu conflicrul sau fundamental ~i ar distmge astfel organizarea eu grija murita -, organizarea In vederea unitatii. Urmarea va Ii ca refularea tendintclor mai blandc Ie va fotari pc cele agrcsivc. facandu-lc tot mai compulsive.

Daca ccle doua tipuri pc care le-arn discutat sunt vii in mintile noastre, putcrn vedea ca elc rcprczinra extreme polare. Ceea ce estc dezirabil pentru unul estc de dispretuit pentru celalalt. Unul tinde sa iubcasca pe oricine , celalalr fi priveste pc tori drept dusmani potentiali . Unul cauta sa cvitc ell oriee pret Jupta, celalalt gaseste ca aeeasta este clcmentul sao natural. Unul sc agata de frica ~i de neputintf , celalalt tncearca sa lc dizclve. Unul se fndreapta, oricat de ncvrotic. spre idcalurile umane , celalalt spre filosofia junglei. Dar nici unul dintre accste modele nu este liber ales: fiecare este eompulsiv si inflexibil , detenninat de necesitnti interioare. Nu cxlsta cale de mijloc pc care ei sa sc poata intalni .

Se impune acum s5 portretizam 0 persoana fn care aceste doua garnituri de atitudini ~i de valori contrarii sunt la lueru in egala masura. Nu este oare cIar ca 0 asemenea persoana ar fi inexorabil manata in doua directii diametral opuse si ca. eu greu ar putea fi

60

CONFLICfELE NOASTRE INTERIOARE

capabila sa traiasdi.? Fapt este cit ar f scindara ~i paralizata. dincolo de orice putere de a actiona. Efortul de a elimina una dintre respectivele garnituri de atitudini si valori va instala cealalta gamirura: cstc una din cailc in care cauta sa-~i rezolvc conflicrcle.

A vorbi asa cum vorbestc Jung, intr-un ascmenea caz, de 0 dezvoltare astmctrica pare ell totul inadecvat. Este, in eel mai bun caz ,« afirmatie formal corccta. Dar dcoarccc afirmatia se bazcaza pe 0 grcsira intelegere a forte! morrice. implicatiilc sunt false. Cand lung, pornind de la conccptul de asimctric, continua prin a spune d in tcrapic pacientul trcbuic ajutat sa accepte lutura opusa. sc punc tmrebarca: Cum cste posibil Iucrul acosta? Pacientul nu 0 poate acccpta, ci 0 poate doar rccunoaste. Dad lung sc asrcapta ca prin aeest demers 53 sc ajl1nga la totalitatca pcrsoanci, am riposta di, in mod ccrt, acest demers cste necesar pentru cvcntualu integrate. dar ca. In sine, aceasta pur ~i simplu tnsercnna 0 Infruntare a conflictelor sale, pe care pana acum a cvitat-o. Ceca ce lung nu a cvaluat in mod coreet cste natura compulsive a tendintclor nevrotice. lntrc trebuinta de afectiune urnana (moving toward people) si agresivitatca fata de semeni (moving against people) nu exists 0 simpla deosebirc intre sldbiciunc ~i putere sau - cum ar spune Jung - intre feminitate si masculinitatc. No! toti avem potcntialitati atat pcntru complezenta. cat ~i pcntru agresiunc , lar daca 0 persoana noncompul siva lupta destul de ten ace poate sa ajuugn la 0 oarecarc integrate. Dad, Tnsa, cele doua modele (petternsv sunt nevrotice . ambele sunt vatamatoare pentru dczvoltarea noastra, Doua clemente indezirabile puse Jaolulta nu fuc un intreg dezirabil, dupa cum nici doua elemente incompatibile nu pot sa taca 0 cntitatc arrnonioasa.

NOTE

1 "move against" people, in textul original. (Nota trad.)

2 Cunoscuta formula din Leviathan de Thomas Hobbes: Bellum omnium contra omne.v = Razboiul tuturor contra tuturor. (Nota trad.)

3 "The devil take the hindmost", in textul original. (Nota trad.)

4 cr. capitolul 12, Tendinte sadice.

61

KAREN HORNEY

5 in limba latina, in textul original = Omul e lup fiua de alt om, formula a lui Plaut. reluata lndeosebi de Thomas Hobbes (1588-1679). (Nota trad.).

fi "he not only refuses but abuses", in textul original, formula careia rima ii dii 0 anumita expresivitatc. (Nota tract)

Capltolul5

FUGA DE OAMENI

Cca de a treia fala a conflictului fundamental este trebuinta de izolare, "fuga de oameni" ("moving away from people"). Inaintc de a 0 cxamina la tipul pcntru care aceasta a devenit tendinta predommanta. trebuie sa vedcm cc se intelege prin izolare nevrotica. Far-a lndoiala, nu este yorba de simplul fapt de a dori in mod ocazional solitudinea. Oncinc sc ia in serios pe sine ~i viata doreste din cfind in dud sa fie singur. Civilizaua noastra nc-a scufundat In elementele exterioare ale vietii , asa incat avem prea putina intelegere pentru accastn trebuintd. dar posibilnatflc sale de realizare personals au fost puse in valoare de Iilosofiilc ~i religiile din toate timpurile. Dorinta de solitudine plina de scns nu este nicidecum ncvrotica: dimpotriva, eei mai multi nevrotici se retrag din propriile lor profunzimi interioare, iar 0 incapacitate de solitudine constructiva este ea insasi un sernn de nevroza. Numai daca exista 0 tensiune intolerabila asociata ell prezenta oamenilor, iar solitudinea devine esentialmente un mijloc de evitare a aeestei tensiuni, numai atunei dorinta de a fi singur este un simptom de izolare nevrotica.

Uncle dintre particularitatile persoanei cxccsiv izolate sunt atilt de caracteristlce pentru aceasta, Indit psihiatrii sunt tncfinati sli Je considere ea apartinand in mod exclusiv tipului izolat (detached type). Cea mai evidcnta dintre acestea este 0 permanenta tnsrrainare de oameni. Aceasta ne frapeaza din cauza eli nevrotieul 0

63

KAREN HORNEY

accentueazh in mod deosebit, pc cfind in reaJitatc tnstrainarca sa nu este mai mare dccat aceea a altor nevrotici. tn cazul cclor doua tipuri pe care Ie-am discutat , de cxcmplu. or fi irnposibil de facut o afirmatie generals despre tipul eel mai instrainat. Putem spline doar ca accasta caracteristica cstc ascunsa la tipul docil si di cl este surprins ~i inspfirnantat cand 0 oescopcra. dcoarecc patimasa lui trcbumta de claustrarc 1'1 face extrcm de doritor sa creada di intre cI si ccilalti nu exista niei lin spatiu gol. La urma urrnci , i'nstraina~ea de oamcni estc nurnai un semn d rclatiile umane sunt perturbate. D3f acosta esrc cazul in toatc nevrozclc. Extensiunca Instrainarii dcpindc mai mult de gravitatca perturbarii dccat de forma particulara pc care 0 ia nevroza.

o alta caractcristicii, privitii adcsca drept 0 pareicularitatc a izolarii , estc Instrtiinarca de sine, adica 0 paralizare fAa de expcrienta cmotionalii. inccrtitudinca ell privire la ce esti. cc tubesti, Ufa~'tl, doresti, speri, tc tcmi , te ofcnsczi, crczi. 0 asemcnca autoinstrainarc cstc s! ea com una tuturor nevrozelor. Oriee individ, in masura in care cste nevrotic , este ca un avion directional de turnul de control si obligat astfcl sa piarda tcgarura cu cl insusi. Indivizii rctrasi in izolarea lor pot fi intru totul asemcnca zombilor ' din rnagia haiti ana, morti , insa rcjnviati prin vriljitorie: ci pot munci ~i trai cu oamenii vii, dar nu estc viata in ci. Altii , pe de alta parte, pot avec 0 viata emotionala relativ bogata. Ceca ce toti indivizii retrasi au In eomun este cu torul altccva: este eapacitatea lor de a se ~rivi pe ei insisi cu un fel de interes obiectiv, ea unul care ar privi 0 opera de arta. Poate ca modul eel mai bun de a-i descrie ar fi sa spunem ca au aceeasi atitudine de .jnartor'' fata de ci tnsisi. emu au fap. de viala in general. De aceea adesea pot fi exeelenti observatori ai proceselor care se petrcc in interiorul lor. Un exemplu remarcabil in acest scns este misterioasa intelegere a slmbolurilor oniricc de care adcsca ei dau dovada.

Crucialf este trebuinta lor interioara de a pune 0 cistanta emotionata intre ei in~i~i si ceilalti . Mai precis, este yorba de hota~:1rea lor constienta ~i inconstienta de a nu se lase implicati emotional in relaua eu ceilalti , in dragoste, lupta, cooperare sau compcuuc. Ei trag in jurullor un fel de cere magic in care nimeni

64

CONFLICTELE NOASTRE INTERIOARE

nu poate patrundc. lata de ce, la suprafata, ei "se Intcleg de minune" cu oumenii. Caracterul compulsiv al trcbuintei se manifcsm In rcactia de anxictatc in cazul in care lumea se amcstcca in treburile lor.

Toate trebuintele ~i tnsusirile pc care ci lc dobandcsc sunt orientate in sensu! acestei trebuinte majore de a nu se lasa implicati. Printre cele mai frapante cste trebuinta de autonomie (se~f".mjJiciency). Exprcs!a sa cca mai catcgorica este invcntivitatea. Tipul egrcsiv tinde si cl sa fie inventiv, dar intr-un sens diferit; pentru cl cstc () ncccsitatc sa-~i croiusca drum intr-o lume ostila ~i sa dorcasca sa-i tnvinga pe ceilalti in Iupta. La tipul iznlat sensul este ca la Robinson Crusoe: el trebuie sa fie invcntiv ca sa traiasca. Estc singurul mod in care cl i~i poate compensa izolarea.

Un mod mai precar de a-:;;i mentine autonomia estc accla de a-si restrange. constient sau inconstient, trebuintele. Vom intclcgc mai binc difcritelc demersuri in accastn directie daca ne arnintim ca principiul de baza este in acest caz accla de a nu dcvcni niciodata atst de atasat de cineva sau de ceva incat accstca sa dcvin5. indispcnsabilc. Ceca ce ar periclita izolarea. Mai dcgruba sa nu ai nimic. Exemplu: un individ izolat poate fi capabil de dcsfatarc reala. dar daca desfatarea depinde in vreun fel de ceilalti, el prcfera sa renuntc la aceasta. Poate triii place rea la u scrata ocazionala, cu canva prieteni, dar ii displac gregarismclc ~i Iunctiile sociale. De asemenea , cvita competitia, presrigiul si succesul. Este inclinat sa-si restranga alimentatia , bautura si tabieturile-, rnentinandu-le Ia 0 proportie care sa nu-i ccara sa cheltuiasca prea mult timp ~i cncrgic pcntru castigarca banilor ell care sa Ie plateasca. Indura cu amaraciune boala, considerand-o 0 umilinta, deoarece it silcstc sa depinda de ceilalti. Poatc starui sa-s: dooandcasca cunostintele in orice domeniu de la sursa prirnara: mai degraba decat sa ia drept bune ceea ce altil au spus sau scris despre Rusia, de exempIu, cl va dori sa 0 vada el Insusi , la fata locului. Accasta atitudine ar fi de folos pentru superba indcpendenta intcrioara, daca nu ar fi dusa pana la absurd, ea in cazul in care refuza s11 se informezc asupra directiei de luat atunci cand se ana intr-un oras strain.

65

KAREN HORNEY

o alta trcbuinta acccmuata este trebuinta de singuratate (need lor privacy). £1 este ea acea persoana cazaca la hotel care rareori da jos de la usa camerei sale pancarta ell textul "Nu dcranjati". Pana si carulc pot fi considerate niste intrusi , ceva venit din afara. Once intrcbarc ell privire 13 viata sa personala il poate soca; cl tinde sa se ascunda sub un val de discretie. Un pacicnt mi-a spus odata ca la varsta de patruzcci $i cinci de ani inca mai era iritat de ideea omniprczcntei lui Dumnezeu, exact en in copilaric , cand mama sa i-a spus cil Dumnczcu putea privi prin jaluzele ?i-l putea vcdca cum lsi roade unghiilc. Era un pacient extrem de reticent chiar si ell privirc la eel mai banal detaliu din Vi3t3 sa. Un individ rctras poate Ii peste masura de iritat daca ceilalti II socot .jncrcztiror in sine", ceea ce 11 face sa sc simta Iuar peste picior . De reguHi,cl prefers sa munceasc5, sa dourma, sa manancc singur. In net contrast eu tipul docil, ii displace sa tmpartascasca vrco trhire; ccatalta persoans l-ar putca tulbura. Chiar cftnd cscuna muzica, se plimba sau sta de vorba, dcsfatarca sa reala vine mai tarziu , in retrospectiva.

Autonomia si singurararca servesc amandoua cea mai importantf trebuinta a sa, trebuinta de indepcndcnta totala. El insusi considcra indcpendenta sa drept un lucru de 0 valoare ahsoluta. Si . fara Indoiala, are 0 valoare de felul acesta. lndiferent de dcficicntele sale, individul izolat nu cstc , in mod cert. un automat conformist. Refuzul sau compulsiv ' de a concura, laolalta cu izolarea sa de lupta cornpetitionala, ii dau 0 anumitlt integritate. Eroarca in acest caz este aceea ca el cauta independenta ca pe un scop in sine. tgnorand faptul cJ. valoarea sa depindc,la urma urmei, de ceea ce face eu independenta. Ca ~i intregul fenomen de izolare , din care face parte, independenta sa arc a orientare ncgativa; ea este axata pe a nu fi influentat, constrans, legat, obligat.

Ca orice alta tendinta nevrotica, trebuinta de independenta este cornpulsiva si ncdiscriminata. Ea se manifcsta intr-o hipersensibilitate fata de orice searnana, in vreun fel oarecare, a fi constrsngere, influenta, obligatie etc. Gradul de sensibilitate este un bun mijloc de masurare a intensitatii izolarii. Ceca ce este simtit ea fiind constrangaror variaza de la individ Ia individ.

66

CONFLICTELE NOASTRE INTERIOARE

Presiuni fizice venite din partea unor lucruri cum sunt gulerelc, cravatele , cingatorile. pantofii pot fi simtite drept constrangcn. Orice ohstructie a privini poate f simtita ca 0 Ingradire: intrarea intr-un tuncl sau intr-o mina poate produce anxictarc. Scnsibilitatea in aceasta dircctic nu cstc deplma cxplicatie a ciaustroIobiei", dar este, in oriee caz , ban sa. Obligatiile pe termen lung sunt, daca c posihil , cvitate: scmnarea unui contract. semnarea unci concesicnari pc mai mult de un an. casatoria sunt lucruri diflcile. In orice caz, casatoria este pentru individul singuratic 0 intreprindcre pnmcjdicasa. intrucat impltca intimitatca umaria, desi trebuinta de protccnc sau crcdinta ca partenerul va fi ell totul potrivit cu propriile sale particularitati pot sa atcnuczc riscu!. Frccvcnt arc IDe un acces de panku Inainte de pcrfcctarea disatoriei . Timpul in inexorabilitatca sa cste de cele mai multe ori sirntit ca 0 ccercitiune: obisnuinta de a veni cu exact cinci minute mai tarzlu la scrviciu poate fi utilizata ca un mijloc de a-s! mcntinc iluzia libcrtatii . Mcrsul trenurilor constituic a amcnintarc: pacientii cu mania izolfrii se vor bucura ascultand istoria omului care a refuzat sa se uitc pc mcrsul trenurilor, mcrgfind Ia gad la vora Intfimplarii ~i prcfcrand sa astepte acolo trcnul urmaror. Faptul ca alte persoane astcapta de Ia el sa faca anurnitc lucruri sau sa se comporte Intr-un anumit fcl Il face dificil si rebel, indiferent daca asemenea asteptart sunt real mente cxprimate sau pur si simplu prcsupusc. De exemplu, cl poate sa dea in mod obisnuit cadouri, dar va uita cadounlc de ziua de nasterc sau tie Craciun, dcourece aces tea sunt asteptate de la el. Ii repugna sa se conformczc rcgulilor de comportament suu table lor de valori traditionale. In aparcnta se va conforma, ca sa cvitc neintelegerea, dar in sinea sa respinge ell indaratnicie toate rcgulile si standardele convcntionalc. Povata este simtita ca tentativa de dominare si intampina rezistcrua chiar si atunci cand coincide cu propriile-i dorinte . Rezistenta in acest caz poate fi Iegata de dorinta constienta sau inconsucnta de a-i Irustra pe ceilalti.

Trebuinta de a se simti superior, desi comuna tuturor nevrozelor, trebuie scoasa aici in evidenta din cauza asocierii sale intrinsed cu izolarea. Expresiile "tum de fildes" si .superba izolare"

67

KAREN HORNEY

sunt 0 dovada ea pana si in vorbirca ohisnuita izolarea ~i superioritatea sunt aproapc invariabil legate. Probabil ca nimeni nu poate rezista in izolare nidI. a f dcoscbit de putemic si inventiv, sau far;! a sc simti deosebit de important. Faptul acesta cstc confirmat de expcricnta clinicii. Cand sentimentul de supcrioritatc 31 persoanei in singuratatc este tcmporar zdruncinat fie din cauza unui C$CC concret, fie din cauza intensifidi.rii contlictelor intcrioare, ea va fi incapabila sa ramana in singuratatc si va intindc mana ell frenezie dupa afectiune si protcctic. Osciletn de fclul acesta apar udcsca in biografia sa. in adotescenta sau in prima tincrctc se poate sa fi avut careva prietenii caldutc. dar pe ansamblu a dus 0 viata destul de izolata, simtindu-se relativ In apele sale. Tcsca Iantazari desprc un viitor in care ar fi realizat lucruri exceptionalc. Dar mai tarziu aceste vise au naufragiat, izbindu-se de stancile rcafitatii. Dcsi in scoala secundarf a avut incontestahilc pretentii Ia primul loc, In colegiu a dat peste 0 competitie scrioasa ~i a batut in retragere. Prirnclc sale tentative de relatii erotice au quat. Ori a Intclcs, 0 data ell inaintarea in varsta, ca visclc sale nu s-au materializat. Izolarea a devenit apoi insuportabila ~i el a fost torturat de trebuinta compulsive de intimitate umana, de relatii sexuale, de casatorie. Ar fi fost dispus sa se supuna oricarei umilinte , numai sa fie iubit. Cdnd un asemenea om vine la tratamcnt psihanalitic, izolarea sa, desi inca. accentuata ~i vadita, nu poate fi atacata. Tot ceca ee doreste el in primul rand este sA fie ajutat sa gaseasca iubirea, intr-c forma sau alta. Numai cand se simtc cxtrem de putemic, descopera, eu 0 imcnsa u~urare, ca. ar vrea mai degraba "sa tratasca singur ~i ca asta ii place". Impresia este ca el pur si simplu s-a Inters la izolarea sa din trecut. tn momentul de fa~a, iusa, este yorba de a se gasi pentru prima data pe un teren destul de solid ca sa admira - chiar fata de sine - ca izolarea este ceea ce cl doreste. Este momentul potrivit sprc a-i analiza izolarea.

Trebuinta de superioritate, in cazul individului insingurat, are unele trasatun specifice. Avand repulsie pentru lupta competitiva, cl nu doreste sa exceleze la modul realist, prin eforturi statomice. Crede rnai degraba ca tezaurele din interiorul sau ar putea fi

68

CONFLICTELE NOASTRE INTERIOARE

recunoscute fara vreun efort din parte-i; ca valoarea sa intelectuala ar putea fi apreciata rara ca cl s<l aiba a misca vreun deget. in visurile sale, de cxemplu, i~i poate imagine comori peste comori ascunse In vreun sat indcpartat, pe care vin sa Ie veda experti din tari Indcpartate. Ca toate ideile de supcrioritatc, contine ~i un element de realitate. Comoara ascunsa simbollzcaza viata sa intclcctuala si emotionala. pc care cl 0 pazeste inauntrul cercului magic.

Un alt mod in care sc cxprirna scntimentul sau de supcrioritate estc idcca propriei unicitau. Aceasta estc cxcrescenta directf a dorintei sale de a sc simti separat si distinct de ceilalti. Se poate asemui cu un copac care sta singur pc un varf de deal, In limp cc copacf din padurca de dcdesubt sunt opriu In dczvoltarea lor de arboretul din JUT. in timp ec tipul docil priveste la camaradul sau punandu-si Intrebarea muta "uare rna place?", iar tipul agresiv dorcste sa sue "cat de tare este ca advcrsar" sau daca "li puate fi uti)", individul insingurat este in primul rand prcocupat de Intrebarile: "Ma va deranja? Va dori sa rna influenteze sau rna va Jasa in pace?" Scena in care Peer Gynt 11 tntalneste pe modelarul de nasturi este 0 reprezentare perfect simbolica a groazei pc care tnsinguratul 0 simte In fata perspectivei de a fi aruncat la un loe ell ceilalti. Sa ai propria ta cclula in infern ar fi cat se poate de bine , dar sa fii azvarlit intr-o caldare de topit, sa fii modelat sau adaptat pe potriva celorlalti, asta cste ° idee ingrozitoare. EI se simtc ascmenea unui covoras oriental rar, unic prin modelul si cumbinatia sa de culori, care nu se strica in veci. El se simte extraordinar de mandru c3 s-a putut tine dcparte de influcntele nivelatoare ale mediului si este decis sa u faca ~i pe mai departc. Cultivandu-si imuabilitatea, el ridica rigiditatea incrcnta tuturur nevrozelor la rangul de principiu sacru. Inclinat ~i chiar doritor sa-~i claborezc propriul sau model (pattern), dandu-i 0 mai mare purirate ~i Juminozirate, el staruie ca nimic extrinsec sa nu-i fie injectat. In toata simplitatea si inadecvarea sa, maxima lui Peer Gynt ramane valabiUi: .Fii indeajuns tie 'insuti."

69

KAREN HORNEY

Viata emononala a insinguratului nu urmeaza modelul strict al acelcia a celorlalte tipuri descrisc. In cazul sau variatiilc individuale sunt mai mari, in special pentru ca, spre deosehire de celelalte JOlla, ale carer tendintc predominante sunt orientate spec scopuri poz.itive - afectiune , intimitatc , iubirc la unul: supravtcruirc , dominatie , succcs 1a cclillalt -, scopurilc sale sunt negative: el nli dorcstc sa fie implicat, nu are nevoie de nimeni, nu le pennitc celorlalti sa sc amestece in viata lui sau sa-l influenteze. De aceea tabloul emotional va fi dependent de dori ntele particulate care s-au dczvoltat sau carora Ii s-a tngaduit sa existe in limitclc accstui cadru ncgativ, 5i numai un numar rcstrfins de tcndinte intrinscci izolarit ca atare pot fi definite.

E~ista tendinta principula de a suprima oriee sentiment, ba chiar de a-i nega existenta. A~ cita aici un pasaj dintr-un roman nepublicat al poetei Anna Maria Arrni. dcoarece acestu cxprima In mod succint nu numai accasta tendinta, ci ~i alte atitudini tipice ale insinguratului. Personajul principal, amintindusi de adolesccnta sa, spune: .Puteam sa-rni reprezint 0 jcgatura fizica purcmica (asa cum am uvut cu tatal mcuj si 0 Iegatura spiritual a purernica (cum am avut eu eroii mei), dar nu puteam intclcgc unde ~i cum s-au nascut sentimentele; scntimcnrc pur si simplu nu exista. oamenii se conduc In accasta pnvinta ca si in privinta multor alte lucruri. B. era ingrozna. «Dar cum iti explici tu sacrificiul?» intrcba ca. Pcntru un moment am ramas uluit de adcvarul din remarca ei ; apci am ajuns la eoncluzia ca sacrificiul estc .'?i el 0 rninciuna, iar cand nu cste minciuna cstc fie un act fizic , fie unul spiritual. Visam in acea vrcme sa tratesc singur. sa nu rna casatcrcsc niciodata. sa devin putemic si linistit , f5ea sa vorbesc prca mult, f5.di sa eer ajutor. Doream sa lucrez mai departe eu Insumi , sa fiu din ce in ce mai liber, sa renunt la visuri, pentru a inieJcgc si tral cat sc poate de !impede viata. Socotcam ell morula nu are nici un scns; a fi bun sau rau nu inscamna nimic atata timp cat csu absolut sincer. Pacatul eel mare era sa cauti simpatia sau sa te astcpti Ja ajutor. Sufletele mi se pareau temple ce trebuiau pazire , tnauntrul carora aveau lac lntctdeauna ceremonii stranii , cunoscute doar preonlor lor, pazttorilor."

70

CONFLICfELE NOASTRE INTERIOARE

Respingerea afcctivitatit tine esentialrnente de scntimentele rata de ceilalti oameni si se aplica atiit la iuhire, cat si la ura. Aceasta cste conseclnta Jogica a trebuintci de a se pastra 13 disranta de ceilalti pc plan emotional. deoarece iubirca sau ura puternica, traite in mod consucnt. l-ar apropia de ceilalti sau l-ar pune In conflict ell ei. Termenullui H.S. Sullivan, rnecanism de distantarc (distance machinery),este la locul sau aici . Nu urmcuza in mod necesar ca afectivitatca va fi suprimata in sfcrcle relauilor urnane cxtcrioare ~i ca devine activa in domeniul cartilor, animalelor , naturii, artei, alimentatiei etc, Dar cxista un peri col eonsiderabil ill acest sens. Pentru 0 pcrsoana capabila de emetic profunda si patima~a poatc fi cu ncputinta sa suprime doar un sector din afectivitatea sa - eel literal mente crucial -, fara a suprima totahtatea afectivitatii . Este aici un rationament speculativ. dar cu sigumnta ca urmatorul este adcvarat. Artisti de tipul insinguratului , care in perioadele lor crcatoare au dcmonstrat nu numai eil avcau sentimentc profunde, ci le-au ~i dat cxprcsic. adesea au parcurs perioade , de obicci in adolesccnta. fie de totaln parafizic cmotionala, fie de vigurcasa negare a intregii afectivitati , ca in pasajul de roman pc care l-am citat. Perioadele creatoare par sa survina atunei cand, ca unnare a unor dczastruoasc tentati ve de relajii strdnsc. ei fie ca sf-au adaptat in mod dcliberat vista la izolare (atunci cund, constient sau inconsticnt, au dccis sa sc tina Ia distants de ccilalti), fie s-au resemnat sa traiasca Intr-un fcl de izolare. Faptul di acurn, la 0 disranta securizanta de semeni. ci pot dcgaja si exprima 0 multime de sentimentc, indirect conectate eu rclatiile umanc, pennite interpretarea ca negarea initiala a intregit afectivitati a fost necesara realizarii izolarii lor.

o alta cauza pentru care suprimarca afectivitatii poate merge dincolo de sfera relatiilor umanc a si fost aratata in discutia noastra pc marginea autonomiei (self-sufficiency). Oriee dorinta, interes sau bucurie care ar putea sa-l Iaca pc insingurat dependent de scmeni este considerata drept tradarc din interior ~i poate fi din aceasta cauza tnfranata. Este ca ~i cum fiecare situatie ar fi testata eu grija din punctul de vcdere a1 unei posibile pierderi de libertate, Inainte ca sentimentului sa i se permita deplina manifestare. Orice

71

KAREN HORNEY

arncnintare a indcpcndentei va determina din partea sa 0 retragere pc plan emotional. Dar daca gascstc 0 situatie ell totul stgura. in aceasta privinta el se poate bucura de ea pe deplin. Walden al lui Thoreau5 este 0 buna ilustrarc a trdirii emotionale profundc posibile in aceste conditii , Tcama ascunsa de a nu se atasa peea mult de 0 placcrc sau atcntatcle acesteia la propria-i Iibcrtatc il vor duce indirect in pragul ascettsmului. Dar cstc un ascetism sui genesis. neorientat spec autonegarc sau torturare de sine. Mai degraba il putem numi 0 autidisciplinil care - acceptandu-i premiseic - nu este Hpsita de tntclcpciunc.

De 0 mare importanta pentru echilibrul psihic este existenta unor scgmcnte accesibilc trairilor emottonalc spontane. Aptitudinilc crcatoare , de exernplu , pot Ii un fel de mautuire. Daca cxprimarea lor a rost inhibatii si daca. prin psthanaliza sau datcrita ortcarci altc cxpcncntc. inhibitia a fost anihilata, efectul benefic asupra insinguratului poate fi atat de mare, incat sa lase impresia unei cure miraculoase. Asemcnca cure trcbuie evaluate cu prudenta. In primul rand, ar Ii 0 grcscala gcncralizarca lor: ceca ce jnscamna mantuirc pentru un lnsingurat nu va avea In mod necesar acccasi semnificatic pcntru altii6. Si chiar pentru tipul Insingurat nu este 0 "cura", In sensu! strict al termenului, de schirnhare radicala In bazele nevrozei. Aceasta pur si simplu ti permite un mod de vieta mai satisfacator , mai putin incomod.

Cu cat mai mult sunt infranatc emotiile , eu atdt mai probabil aeeentul va fi pus pe inteligenta. Sc va astepta ea totul sa poata fi rezolvat prin simpla putere a capacitarii de a rationa, ca si cum 0 simple cunoastere a propriilor probleme ar fi suficienta pentru vindecare . Sau ca ~i cum singur rarionamentul ar putea vindeea toate tulburarilc lumii!

Din perspectiva a tot ceea ce am spus despre relatiile umane ale insinguratului va Ii clar ca oricc relatie srransa si durabila ar periclita izolarea sa ~i probabil va fi dczastruoasa, eli excepria faptului ea partencrul sa fie si el un tnsingurar si, astfel , din proprie initiativa sa respecte trebuinta de distanta sau sa fie capabil si dispus, din altc motive, sa se adapteze la asemenea trebuinte. Solveig care, iubindu-l ell devotament, asteapta ell

72

CONFLICTELE NOASTRE INTERIOARE

rllbdare intoareerea lui Peer Gynt, cstc partenerul ideal. Solveig nu asrcepta nimic de la el. Nadajduiri din partea ei l-ar fi Inspaimantat la fel de tare ea si lipsa de control asupra propriilor lui sentimente. De ccle mai multe ori nu cstc constient de cat de putin da, pc cand crede ca i-a acordat partenerului scntimcntclc sale nccxprimate si netraire. sentimente atfit de pretioase pentru dfinsul. Cu condiua ca distanta cmctionala sa fie suficicnt de garamata. el poate Ii capabil sa pastrczc intr-o marc masnra 0 loialitatc staromica. Poate fi capabil de relatii efemere, relatii in care apare si dispare. Aceste rclatii sunt fragile ~i un numar de factori poatc grabl retragcrea sa.

Relatiile scxuale pot fi pentru cl , in mod sporadic, mai mult decfit 0 punte spre ceilalti. II vor bucura dad. sunt tranzitorii si nu-i stanjcncsc vlata. Elc s-ar Iimita, ca sa ziccm asa, la compartimcntul dcstinat unor astfcl de afaceri .

Toate particularitatile pe care le-arn deserts apar in procesul psihanalitic. Fircstc , pe insingurat psihanaliza 11 inta pentru d., bincinteles, este eel mai mare amestec posit»! in viata sa privata. Pe de alta parte, insa, este intcrcsat in obscrvarca dc sine ~i poate fi fascinat de panorama tot mai vasta care se desehide asupra proceselor complicate care au loe in interiorul sau. EI poate fi intrigat de calitatca arustlca a visclor sau de Inclinatia sa pcntru asociatii inadvcrtcntc. Bucuria sa la confirmarca unor prcsupuneri se ascamana eu aceea a omului de ~tiinta. Aprccicza tactul psihanalistului si rnodul sau de a reliefa catc ceva din cand in cand, dar dctcsta sa fic Impins sau .fortar' intr-o dircctic pe care n-a prevazur-o. Va invoca adesea pericolul sugestiei in psihanaliza. desi in cazul sau. in comparauc cu oricc alt tip, cxista prea putin perieol In accst scns, cl fiind pe deplin inarmat contra .Jnfluentei". Departe de a-si apara pozitia In mod rational, prin verificarea in pracuca a sugestiilor psihanalistului, el tinde ·sa resptnga orbeste, desi pe ocolite ~i politicos, tot ceca cc nu sc potrivestc eu propriile sale idei dcsprc sine tnsust si viata In general. Gascste di este extrcm de ncplacut ca psihanalistul sa astepte de la dansul sa se schimbc in vrcun fel. Desigur, doreste sa se descotoroseasca de orice 11 rulbura, dar lucrul accsta nu trcbuic sit impliee 0 schimbare In pcrsonaiitatea sa. EI este aproape tot atat

73

KAREN HORNEY

de nedczmintit dispus sa se observe pe cat de decis este, In mod inconstient, de a ramanc cum estc. Faptul di sfideaza orice influenta este numai una dintre explicatiile date atitudinii sale, si nu eca mai profunda; vom lua cunostinta si de altele, mai tarziu. Desigur. c1 pune 0 marc distantf intrc sine ~i psihanalist. Timp tndelungat psihunalistul nu va f dec.tt 0 voce. In vise, situatia psihanalitica Ii poate aparca ca 0 convorbire tclefonica intre doi reporten de pc contincntc diferitc. La 0 prima privirc un astfel de vis ar parea s5 exprime distanta pe care el 0 pune intre sine si psihanalist (inclusiv proccsul psihanalitic). pur ~i simplu 0 prezentarc exacts a atitudinii constientc. Dar dat fiind faptul d. visele sunt 0 lncercare de solutionare mai dcgraba dedit 0 sirnpla dcscricrc a sentimcntclor existente. semnificatia profunda a unui asemcnca vis cstc dorinta de a tine la distanta relatia sa ell psihanalistul si fntregul proccs a1 psihanalizarij . ncpcrmttandu-Ic sa-. atinga in vreun fel.

o ultima caracteristica, observahilf atat in procesul de analiza, dit si in afara acestuia, cstc cncrgia eu care cstc aparata izolarca atunci cand e atacata. Acelasi Iucru l-am putca spune despre oricc atitudine ncvrottca. Dar lupta in acest caz pare a fi mei indsrjita. aproapc 0 Jupta pc viata ~i pe moarte, in care sunt mobilizate toate resurselc disponibile. Batalia incepc de fapt Intr-un mod cu totul subversiv. cu mult inainte ca izolarea sa fie atacata. Mentinerea psihanalistului la disranta este 0 faza a acesteia. Daca psihanalistul cauta 5a-1 convingji pc pacicnt ca cxista 0 rclatic intrc accasta ~i ceea ce probabil gandeste pacientul, el se ccnfrunta eu 0 tagaduire mai mult sau mai putin claborata. polnicoasa. in eel mai bun caz paeientul va marturisi uncle judccati rationale formulate dcspre psihanalist. Daca ar aparea 0 rcactic cmotionala sponrana, el nu-i va da curs. in ~[ar3. de aceasta, exista frecvent 0 rczistcnta profunda fata de oriee rcferire la relatiilc umane analizate. Relatiile pacientului cu ceilalti sunt exprimate alal de vag, Incflt adesea psihanalistul intampina mari dificultati in clarificarea acestora. Iar aceasta Impotrivire este de nelnteles. Pacientul a pastrat 0 distanta sccunzenta fata de ceilalti; a vorbi despre aceasta ar putea dear sa-l tulbure, s3.-1 dezorganizeze. IncerdUi

74

CONFLlCfELE NOASTRE INTERIOARE

repetate pc accasta tcma ti pot trezi 0 suspiciune flHisa. Vrea psihanalistul sa-l faca pe pacient sociabil ? (Pcntru ellu~~1 acesta cstc de dispretuit.) Daca, mai tarziu , pvihanalistul reusestc sa-i aratc unele inconvcniente clare ale izolaru , pacientul se Inspaimanta ~i devine iritabil. El se poate acum gandi sa abandoncze psihanaliza. in afara acesteia, reactiile sale sunt inca ~i mai violente. Indivizi de obicei calmi si rationali sc pot infuria s.au pot trece realmente Ia insulte docs izolarea ~i indcpcndenta Ic s.unt arncnintate. 0 adcvarata pantca le poate fi indusa In ideea de a intra In vrco miscare sau in vrcun grup profcsional undc se cere o participate rcalii si TIU pur si simplu pldtirea unei cotizatii. Dad sunt cumva implicati se pot bare orbcstc pentru a se degaja. Ei pot fi experti mai ales 'in gasirea unor mctodc de cvadare. Dad sc pune problema alcgcrii Intre iubire ~i indcpcndenta, ar alege fara a czita independenta. Accasta ridica 0 aWi problema. Nu numai ca ci sunt dispusi sa-5i apere izolarea prin toate mijloacclc disponihile. ci g5.sese c5. nici un sacrificiu nu cstc prea mare In accst scop. Se va renunta atat la avantajc cxterioarc , cat ~i la valori interiourc , in mod constlent. prin tnraturarca oriciirci dorinte care ar putcu stfinjeni independenta , s.au in mod inconsticnt, prin interdictie automata.

Once estc aparat cu atata inversunare trcbuic sa aiba 0 valoare subicctiva extraordinara. Putem spera sa intclegem Iunctiilc izolarii si , in ultima instanta, sa rim utili pe plan tcrapeutic, numai daca suntem consticn.I de lucrul acestu. Asn cum am vazut, oricc atitudinc fundamental a rata de scrncni are In mod categoric 0 valoarc. Prin trebuinta de afectiune (moving toward people), individul cauta sa-~i creezc 0 rclatie amicala Cll lumca sa. Prin agresivitatc (moving against people) el se cchipeaza ill vederea supravietuirn intr-o societatc compctitiva. Fugind de oameni (moving away from people), el spcra sa atinga 0 anumita intcgritate si scntnatetc. De fapt toate cclc trci atitudini sunt nu numai dezirabile, ci si necesare pentru dezvoltarca ooastra ca fiinte umanc. Numai atunci cfind apar ~i opereaza Intr-un cadru nevrotic ele devin compulsive, rigide, nediscriminatorii si se

75

KAREN HORNEY

exclud reciproc. Lucrul acesta le seade in mod considerabil valoarea, dar nu 0 distrug.

Csstigurilc ce pot fi scoase din izolarc sunt real mente considerabile. Estc scmnificativ Iaptul eli in toatc Iilosofiile orientale izolarea cste considerate 0 baza pentru dczvoltarca spirituala superioara7. Dcsigur. nu putem com~ara astfel de aspiraui ell acelea ale izolarii nevrotice. In Orient, izolarea este 0 optiunc voluntara ~i optima abordare a rcalizarii de sine, adoptats de indivizi care ar putea, dad. aT dori-c, sa traiasca un mod de via1a diferit; izolarca ncvrotica. :lllsa, nu este 0 problema de opuunc.. ci de compulsie intericara. singurul mod de viata posibit. Cu tuate acestea, uncle beneficii similurc pot fi obtinute si din aceasta ivolare , des! gradul acestor bcncficii dcpinde de gravitatca intregului prcces ncvrotic. 1n pofida fortei devastatoare a nevrozei, insinguratul poate ~as.tra o anumita integritale. Accasta eu grcu ar fi un factor scmnificauv tntr-o socictate in care relatiile umanc ar Ii in general amicale si oncste. Dar intro soctctate in eare este multa ipocrizie , perversitate, invidie , cruzime ~i cupiditatc, integritatea unui individ nu prea putcrnic sufcrn lesne; pastrarca la distants 0 pune la adapost. Pc de alta parte, intrucfit nevroza ii rapcstc de obieei individului pacea spiritului, izolarea ii poatc aducc 0 posibilitate de seninatate masura accsteia variind in functie de sacrificiile pe care este dispus sa Ie Iaca. Izolarea ii permitecin plus, 0 gandire si 0 simtire Irurucfltva originale, eu conditia ca in cereul sau magic viata emotionala sa nu fi fost cu totul uclsa. In sfarsit. toti acesti factori, Impreuna cu relatia sa conternplativa cu lumea ~i eu relativa absentf de distractie, contribuie la dezvoltarea ~i exprimarca unor capacitiiv creatoa~e, daca Ie are. Nu vreau sa spun ca izolarea ncvrorica este 0 conditie prealabila pentru creatie. ci ca, sub tensiune nevrotica, izolarea va oferi cea mai buna sansa de cxprirnarc a ceea ce este capacitate crcatoare.

Oricat de substantiale ar fi aceste castiguri. elc nu par a fi principalul rnotiv pentru care lzolarea este eparata eu atgta 'inversunare. In realitate apararea este la fel de tnversunata daca, dintr-'o ceuza sau alta, castigurilc sunt minime sau sunt putemic umbritc de tulburari concomitente., Aceesta observatie se cere

76

CONFUCfELE NOASTRE INTERIOARE

aprofundata, Daca insinguratul este silit sa aiba contacte strsnse ell ceilalti , el poate foarte repede sa se degradeze sau, ea sa folosim termcnul popular, poate avea 0 cpuizarc nervoasa. Foloscsc in mod intentionat acest tennen, lntrucat corespunde unci Jargi serii de tulburari: deteriorari Iunctionale , alcoolism, tentatia de suicid, deprcsic, incapacitate de munca, episoade psihoticc. Pacicntul insusi , iar uneori si psihiatrii, tind sa raporteze tulburarea la vreun eveniment traumatizant (upsetting event) care a avut loc chiar Inaintea .epuizaru ncrvoasc''. Discriminarcu injusta facura de un ofiter de pclitie. donjuanismul unui sot si minciunile sale in accasra privima. cornportamcntul ncvrotic al unci fcmei maritate, un episod homosexual, nepopularitatea in eolegiu etc. pot fi hlamate. Este cat se poate de adeviirat ca orice asemenea problema cste relevanta. Tcrapcutul ar trebui sa 0 ia in scrios ~i sa eaute sa Intclcaga cc a fost In mod dcosebit acccntuat la pacicnt In cazul unci dificultau specifice. Dar a proceda in felul acesta nu este nieidccum suflclcrrt. deoarcce riimfine de Jamudt de cc pacientuJ a fost atat de puternic afectat, de ce tntregu! sau echilihru psi hie a fost periclitat de 0 dificultate care, in general, nu poate fi considcrata mai mare decat Irustrarilc si bclclclc obisnuitc. ell alto cuvinte , chiar .5i atunci cdnd psihanalistul tntetege modul in eare pacientul rcacuoncaza la 0 anumita dificultate, el inca mai are de inteles de ce exista 0 disproportie atat de distincta intre provocare sl efectul acesteia. Fapt este cil tendintele nevrotice implicate in izolare, ca si alte tendinte nevrotice, ii dau individului un sentiment al securitatii atata timp dit ele tunctioneaza si ca, dimpotriva, de indata ce aceste tendinte nu mai functioneaza. apare anxietatea. Auta timp cat insingurarul se poate tine la distanta, el se simte rclativ in siguranta: daca, dintr-o cauza oareeare, cereul magic cste strapuns. seeuritatea sa este emenlntata. Aceste considerente ne fac s~ intelegern rnai bine de ce insinguratul intra in panica daca nu-si mai poate salvgarda distanta cmotionala (emotional distance) fata de ceilalti , si am putea adauga ca motivul pentru care panica sa este atat de mare este accla ca nu dispune de 0 tehnica de a se descurca in viata, EI poate doar sa se tinA in izclarc si sa evite viata, cum s-ar spunc. Si de data aceasta,

77

KAREN HORNEY

calitatca ncgativa a izolarii este aceea care da tabioului culoarea lui spcciula. diferita de aceea a altor tendintc ncvroticc. Ca sa fim mai expliciti , sa spuncm ca, lntr-o situatie dificila, tnsinguratul nu se poate niei calma ~i nici nu Jupta. nu poate nici cuopcra si nici sa-~i dicteze vointa, TIU poate niei iubi ~i niei f nemilos. El cste la rei de lipsit de apararc ea animalul care are duar un singur mijloc de a face fa~a pericolului: sa fuga si sa se ascunda. Analogii adecvate, aparute in asociurii sau in vise: el estc ea pigmenii din Ceylon. invincihili atata limp cat se ascund In paduri , dar U~Of de batut cand ics din ascunzatori ; cstc ca un eras medieval protejat de un singur zid: dad acesta cade, orasul sUi fad! apararc in [ala inamicului . 0 astfcl de situatic justified pe dcplin anxietatea sa fata de viata In general. Accsrca ne ajuta sa late legem retragcrca saH ea pc 0 protcctic atotcuprinzatoare de care el se agata eu tcnacitate ~i pe care trebuie sa 0 sustina cu oriee prct. Toatc tendintele nevrotice sunt in fond demersuri defensive, dar exists si dcmcrsuri care constituie 0 incercurc de a se eonfrunta eu viata Intr-un mod pozitiv. Cand izolarea este tendinta prcdominanta, ca II face pc individ at at de neputincios in orice infruntarc realism cu viata, incat eu timpul earaetcrul ei defensiv devine eel mai puternic.

Dar Inversunarea cu care este aparara izolarea are ~i 0 altil cxplicatie. Amenintarea la adresa izoliirii, "spargcrca zidului" Inseamna adesea mai mult decat 0 panidi tcmporars. Ceea ce poate rczulta este un fel de dezintegrare a personalitaut in cpisoadc psihotice. Daca. in conditiile psihanalizarii , izolarca tncepe a se marina, pacientul nu numai en devine difuz angoasat, ci cxpnma direct si indirect temeri definite. Poate fi, de exemplu, tcama de a se scufunda In masa amorfa a fllntclor umanc, initial teama de a-si pierde unicitatea (fear of losing his uniqueness). Este, de ascmcnea, teama de a fi cxpus iremediabil constrangerh ~i exploarani din partca unor persoane agresive, rezultat al extremei sale lipse de aparare. Dar este yorba si de 0 a treia teama, aceea de a Innebuni , care poate fi atflt de putcmica Incat pacientul sa corcasca 0 asigurare categorica impotriva unei astfel de posibilitati. A Innebuni in acest context nu Inscamna 0 nebunie

78

CONFLICTELE NOASTRE INTERIOARE

furioasa ~i nici nu este vorba de 0 reactie la aparitia unei dorinte de iresponsabilitate. Este yorba de exprimarea fa~i~a a fricii de scindare, adesea vizibila in vise si asociatii. Accasta nc-ar sugera cit rcnuntarca Ia izolare l-ar pune fata in fata eu propriile-i conflictc: ceca ce tnscamna ea nu ar Ii capabil 53-i supravictuiasca. ci ar fi despicat ca un copac lovit de trasnet. ca sa uuliznrn 0 imagine gasita la un pacient. Aceasta presupuncre este confirmata de altc obscrvatii . Marii insingurati au 0 avcrsiune aproape insurmontabilf fata de ideea de conflictc interioare. Mai tarzlu ci Ii vor spunc psihanalistului ea pur si simplu nu stiu dcsprc ec vorbcstc cand sc refers la conflicte. Ori de care ori psihanalistul reuseste sa Ie arate un conflict care opcrcaza In interiorul lor, ci vor ocof subicctul pc ncsrmtitc , eu o uimitoare abihtatc inconsticnta. Dad, din inadvcrtcnta, inainte de a fi gata sa 0 admita, recunosc rnornentan un conflict, sunt pur ~i simplu cuprinsi de panica. Atunei cand. mai tnrziu. abordeazf recunoasterea conflictelor de pc 0 baza mai sigura. urmcaza un mai marc val de izolarc.

Ajungcm, astfcl , la 0 concluzie care, Ia 0 prima privire , ar putea sa para constemanta. Izolarea cstc 0 parte intrinsecd a confhctului fundamental, dar ~i un mijloe de protectie tmpotriva acestuia. Enigma sc rczolva de la sine, insa, daca suntcm mai expliciti. Estc yorba de 0 protectie imporriva celor doi partcncri rnai activi din eontlictul fundamental. Trehuic aici sa reiteram afirmatia ca predominarea uneia din atitudinile fundamentalc nu 0 Impicdica pe ccalalta, eontrarie, sa ex isle si sa opereze. Putem sesiza acest joe de fOI1e in personaiitatea insinguratului chiar mai clar decat in celelalte doua tipuri descrisc. in biografie (life hlstorys , ca sa inccpem cu aeestea, se vadesc adesea aspiratii contradictorii. Inainte de a-si f acceptat in mod clar izolarea, un individ de acest tip va trece adesea prin episoade de supunere ~i dependenta , ca ~i prin perioadc de rebeliune agresiva si ncinduratoarc. In contrast eu valorile clar definite ale celorlaltc doua tipuri , tabla sa de valori este cea mai contradictorie. Pe langa pcnnanenta sa supraevaluare a ceca ce considera a fi libcrtatc si independenta, el poate In acelasi timp, pc parcursul psihanalizarii ,

79

KAREN HORNEY

sa exprirnc 0 Ioarte buna aprecicrc pentru bunatatea umana. compasiunc.. generozitate , autosacrificiu, iar alteori sa schimbe directia la 0 Iilosofic ca de jungta totals si de interes egoist crud. E) tnsust poate fi uluit de acestc contradictii , dar, prin vreo rationalizarc , va csuta sa nege caracterul lor conflictual. Psihanalistul tnsust va fi lesnc derutat doca nu are 0 perspective clara a intregii structuri. EI poate Incerca sa urrneze 0 calc sa~ alta, mra a ajunge prea dcparte intr-o directic san alta, dcoarece Intotdeauna pacientul i~i gascste refugiu in izolarca sa, prin aceasta inchizfind toate portile, asa cum ai inchide peretii ctansi ai unui vas.

La baza accstci .rezisrcntc" specialc a tnsinguratului sta 0 logiea simple si perfects. EI nu dorestc sa sc ccnfcsczc psihanaIistului sau sa ia cunosunta de sine en fiintii umana. De Iapt nu dorcste nicidccum sa-i fie analizate rclatiile umane, ci sa dca picpt eu conflictclc sale. Daca Ii tntc.cgcm prernisa, ajungem ln concluzia ca nu ponte fi intcresat In analiza vreunuia dintre accsti factori. Prcmisa sa estc convingcrea consucnta ca nu are a-vi hate capul asupra relatiilor sale cu ccilalti atfita timp cat se tine la 0 distantf securtzenta fata de ei ; cit 0 perturbare in aceste rclatii nu-l va afccta decfit daca se tine departe de ccilalti; di pana ~i conflicrele desprc care Ii vorbeste psihanalistul pot si trcbuie las ate sa doarrna, dcoarcce no i-ar educe dccat bataie de cap; ca nu estc deloc nevoic sa aplancze lucrurile, dcoarece cl nu se va umi in nici un fel din izolarca sa. A~a CUm am spus, acest rationament cste corect din punct de vcdere logic, tnsa numai pan a la un punet. Ceca ce el ignora ~i rcfuza multa vrcme sa recunonscx este faptul ca nu exista posibilitatca dezvoltarii intr-un vacuum.

Functia cea mai imporranta a izolarii nevroticc este aeeea de a mernine inactive conf'lictele majorc. Este cea mai radicala si mal eficienta dintre apararile construite irnpctriva accstora. Una dintre multiplcle cai nevrotiee de creare a unei armonii artificiale este tnccrcarca de solutionare prin fuga. Dar aceasta nu estc 0 solutie reala, deoarece uspiratiile pentru clausrrare, ca si pentru dominare agresiva. exploatare ~i excclare raman, iar ele stingheresc, daca nu cumva paralizeaza sclutionarea conflictelor. in concluzie, niei un

80

CONFLICTELE NOASTRE INTERIOARE

fel de pace interioara sau libertate intcrioara nu poatc fi rcahzara atflta timp cat continua sa existc table de valor! contradictorii.

NOTE

I Moni reanimati prin practici magicc si care - potrivit crcdintei locuitorilor din uncle insulc ale Marii Caraibilor - devin sclavii vointei

celui care i-a lnviat. (Nota trad.) .

2 " living habits", in textul original. (Nota trad.)

:1 "blindly", in textul original. (Nota trad.)

4 Tcama morbida de spatii inchise, de camere mici , de lift etc. (Nola trad.)

") Henry David Thoreau (1817-U~62), scriitor american. in anii 1845-1947 si-a ridicat 0 coliba pc rnalullacului Walden, unde a trait in singuratate, citind ~i scriindu-si jurnalul. Emerson, care I-a gazduu cativa ani in casa S3. cunoscandu-I Indcaproape, a scris despre Thoreau: ..In raporturile noastre, prictenii mei ~i Cll mine suntcm reci ca pestii. AI fi totuna sa-l apuc de brat pe Thoreau sau sa apuc 0 craca de ulm." Insingurarea sa era accea a unui mizantrop: .coriunde te-ai duce _ noteaza cl in Walden - oamenii au sa te urmareasca ~i au sa te atmga cu institutiile lor murdare si , dad! pot, all sa Ie sileasca sa intri in dcspcrata lor socictatc". (Nota trad.)

(, C1'. Daniel Schneider, "The Motion of the Neurotic Pattern: Its Distorsion of Creative Mastery and Sexual Power". Paper read before the Academy of Mcdecine. May 26, 1943

7 A se vedea in aceasta privinta Christmas Humphreys, Concentrate si mediuuie. Manual de dervoltare a stnritului, traduccre si note de dr. Leonard Gavriliu, Editura Univers Bnciclopedic. Bucuresti, 1998. (Nota trad.)

~ "his remoteness", in textul original. (Nota trad.)

Capitolul6

lMAGINEA IDEALIZATA

Discutia noastra ell privire la atitudinile Iundamentalc ale nevroticului fa~a de semeni ne-a farniliarizat ell ooua modalitati majore prin care cl cauta sa-~i rezolve conflicteJe sau, mai precis, cauta sa dispuna de ele. Una dintrc acestea consta in reprimarea unor aspecte ale personaliratii ~i In aducerea In prim-plan a opuseJor acestora; cealalta consta in a pune 0 aserncnea distanta intre sine si semeni, incat conflictele sa devina necpcrationale. Amandoua aceste procese indue un sentiment de unitate care 1i perrnite individului sa functioneze. fie si ell un pre, considerabil pentru dansul'.

o alta incercare, pe care 0 vom dcscric aici , este crearea unei imagini a ceea ce nevroticul crede eJ insusi ca este sau a ceea ce, in acelasi timp, simte dl poate fi sau ca trebuie sa fie. Constienta sao inconsuenta, imaginea este intotdeauna, intr-o mare miisura, departe de realitate, desi influenta pe care a exercita asupra vietii individului este foarte reala. Mai mult, ea are intotdeauna un caracter magulitor, cum 0 ilustreaza 0 caricatura din ziarul New Yorker, in care 0 corpolenta femeie de varsta mijlocic se vede in oglinda a fi 0 tiini!d fata zvelta. Trasaturile particulare ale imaginii vanaza ~i sunt determinate de structura personalitatii: pc primul plan pot fi puse frumusetea, puterea, inteligenta, geniul, sfintenia. onestitatea etc. Tocmai in masura in care imaginea este nerealista, ea tinde sa incite aroganta individului, in sensul original al

82

CONFUCfELE NOASTRE INTERIOARE

termenului; caci aroganta, desi considereta sinonirn al ingamfarii , tnscamna a-u aroga calitati pe care nu Ie ai, ori pe care Ie ai in mod virtual, insa nu realmente. Cu dit imaginca este mai nerealista, cu atat ea face ea individul sa fie mai vulnerabil si mai avid de afirmare cxtcrioara .~i de recunoastere din partea celorlalti, Nu avem ncvoie de confinnarea calitatilor de care suntem siguri, dar vom fi extrem de susceptibili dad! eele false sunt puse in discutie.

Putem observe imaginea ldealizata. in toeta stridenta ci, in ideile de grandoare ale unor psihotici , dar, in princlpiu, caracteristicile ei sunt uceleasi 1a nevrotici. Ea este uici mai putin Iantastica, dar poate sa para la fel de rcala. Daca privim gradul de Indcpanare de realitate drept eriteriu al deosebirii dintre psthoze ~i nevroze, putem considera imaginea idealizata drept un segment de psihoza tesut in panza ncvrozci.

Prin intreaga sa cscnta imagtnea idealizatll este un fenomen inconstient. Des! automarirea sa (his setj-inftationi poate fi cat se poate de cvidcnta chiar sl pcntru un obscrvator neexperimentat, nevroticul nu este consticnt de faptul ca se idealizeaza. ~i nici nu-si da seama ce bizar conglomera: de earaeteristici insumeaza idealizarea. Poatc ave a 0 vaga idee despre Inalta sa autocxigenta, dar, interpretand gresit asemenea exfgente perfectioniste drept idealuri autentice, el nu pune In niei un tel problema validitatii lor sl de fapt este mai degraba mandru de eIe,

Modul in care creatia sa afecteaza atitudinea fata de sine vanazf de la individ la individ si depinde In mare masura de centrul de interes (focus of interest). Daca interesul nevroticului este sa se convinga pe sine ca este insl1~i trnaginea sa idealizara, el i~i dezvolta credinta ca este realmente un spirit superior, 0 fbnta umana perfecta. ale cerci grescli sunt si ele divine-. Daca accentul este pus pe Eul realist care, in comparatie ell imaginea idealizata. este vrednic de tot dlspretul. critica autodepreciatoare se slrueaza in prim-plan. Dcoarccc tabloul Eului rezultat dintr-o asemenea defaimare este Ia fel de departe de realitate ca ~i imaginea idealizata i-am putea da numele de imagine dispretuita (despised image). Daca, in sfaqit, accentul este pus pe discrepanta dintre imaginea idealizata ~i Eul real, atunci tot ce putem observa la el,

83

KAREN HORNEY

fapt de care eJ insusi este consucm. sum Incercarile sale ncincetate de a lichida aceastn discrepanta, straduindu-se sa atingji perfectiunea. In acest caz el reitereaxa uluitor de Irecvcnt sintagma .. ar f trebuit". Nc face capul calendar ell ceca ce ar fi trebuit sa simla, sa gandeasca, sa faca. In fond c! este tot atat de convins de incrcnta lui perfectiune ca ~i individul In mod naiv .jiarcisic" si tredeaza lucrul acesta prin crcdinta di real mente ar fi putut fi perfect dad. ar fi Iost mai sever ell sine, mai controlat, mai precaut, rnai circumspect.

Sprc deoscbire de idealurile autenticc , imaginea idcalizata cste statics. Nu este un scop la a carui realizare trudeste., C1 0 idee fixa pe care 0 vcncrcaza. Idealurile sunt dinamicc ~i gcnereaza sumulcnte In directia atingerii lor; ele sunt 0 indispcnsabila si inestimabila furta de cresterc si dezvoltarc. Imaginea idcalizata este un obsracol indiscutabil in calea dczvoltarii , intrucat fie neaga ncajunsurilc , fie pur si simplu Ic condamna. Idealurilc adevaratc Indcamna la modcsue., iar imaginea idealizata 13 aroganta.

Accst fenomcn - oricat de dcfinit - a avut nevoic de mult timp spre a fi recunoscut. Rcferiri la cl gasim in scricrilc Iilosoficc din toate timpurile. Freud I-a introdus in tcoria nevrczci, numindu-I printr-o divcrsitate de termeni: Eu ideal, narcisism, Supraeu. EI constituie teza centrala a psihologiei lui Adler, hind deserts ca aspiratie Ja superioritatc. Ne-ar cere prea multa ostcneala ca sa punctam in dctaliu deosebirile si asemanarilc dintre acestc eoncepte ~i aeela elahorat de minc '. Pe seurt, toate acestea sc ocups doar de un aspect sau altul aJ imaginii idealizate si nu tzbutesc sa vada fenomenul ca intreg. De aceea, In pofida eomentariului pertinent ~i a argumcntancl la fel de pertinente pe care Ie gasim nu numai la Freud ~i Adler, ci ~i la multi alti auton - Intre care Franz Alexander, Paul Federn, Bernard Glueck si Ernest Jones -, semnificatia deplina a fcnomenului si Iunctiile sale Inca nu au fast identificate. Care sunt, la urma urmelor. functiile sale'? Dupa cate s-ar parea, raspunde unor ncccsitau vitalc. Indiferent de modul in care diferitii autori Il abordeaza pe plan teoretic, ei sunt eu totii de acord asupra faptuJui ca el constituie un bastion a] nevrozei, grcu de zdruncinat sau chiar de slabit. Freud, de exemplu. considera

84

CONFLICTELE NOASTRE INTERIOARE

- ..

atitudinea .marcisica" adanc Inradacinata drept unul dintre cele mai sertoase obstacolc in ealea terapiei.

Ca sa incepem eu eeea ce este. poate, cea mai elementard functie a sa. imaginea idealizata cstc suhstitutul incredcrii In sine si al mandriei realiste, Un ncvrotie are putinc sanse de a-si construi 0 incredere in sine imuala. din eauza experientelor zdrobitoarc Ia care a fast supus. increderea in sine pc care 0 poate ave a este s!ahita In cursul dezvoltarii sale ncvrotice, deoarece tocmai conditiile indispensabile increderii in sine sunt expuse la distrugcrc. Este greu de descris pe scurt aceste conditii. Factorii cei mai importanti sunt insufletirea ~i disponihiiitatca cncrgiilor cmotionalc, dczvoltarca unor teluri autentice proprii si capacitatea de a fi un instrument activ in propria viata. Daca, JnSa, se dezvolt5 o nevroza, toemai acesu factori sunt pasibil i de va(amare. Tendinlele nevrotice deterioreazii increderea In sine, deoarece In accst caz individul cste condus, In loc sa fie cl conduditorul. Mai rnult, capacitatea ncvroticului de a-si determine propriile actiuni este In permanents slabita de dependenta sa de semcni , orice forma ar lua aceasta; rszvraurea oarba. aspiratia oarba de a c xccla ~i trebuinta oarba de a sc tine departe de ceilalti sunt , toate, forme de dependents. Pe de alta parte, prin inhibarea marilor sectoare Lie energie emctionala. el se pune cu totul in afara actiunii. Toti acesti Iactori ii Iac aproapc tmposlbtla dczvoltarca prop'riiJor !el~ri.l~! v t hut not least, conflictul fundamental il divizcaza in propria-i casa. Lipsit astfel de 0 temelie solida, nevroticul se vede obligat sa-sl dilate sentimentul propriei importante ~i puteri. lata de ee crcdinta in propria omnipotenta este 0 cornponcnta ccrta a imaginii idealizate.

o a doua functie este strans lcgata de prima. Nevrotlcul nu se simte slab intr-un vacuum, ei 10 lumea populata de dusmani gata s11-1 insele. s5.-1 umileusca, sa-l Inrobcasca si s5-1 doboare. De aceea trebuie in permanents sa se masoarc si sa se compare eu ceilalti, nu din cauza vanitatii sau capriciului, ei dintr-o cruda necesitate, Si deoarece , In sinea sa, se simte slab si demn de dispret - asa cum vom vedea mai departe -, cl trebuie sa caute ceva care sa-l feca si'i se simta mai bun, mai valoros dedit ceilalti.

85

KAREN HORNEY

Fie di aceasta ia forma sentimentului de a fi mai neprihanit sau mai fara mila, mai iubitor sau mai cinie, el trebuie, in sinea sa, sa se simta in vreun fel superior, indiferent care este impulsia speciala de a cxccla. Asemenea trebuinta contine in eea mai mare parte clemente ale dorintei de a triumfa asupra celortalti. deoarece, indiferent de structura nevrozei, exista 0 permancnta vulnerabilitate ~i 0 dispozitic de a se simti privit de sus ~i umilit. Trebuinta de triurnf vindicativ, ea un antidot al sentimcntului de a fi umilit, poate fi pusa in aplicare sau poate cxisra mai ales in mintca nevroticului; ea poate fi consticnta sau inconsticnta. dar estc una dintre fortclc impulsionale in trebuinta ncvrotica de superioritate, dandu-i acesteia coloratura sa specials". Spiritul competitional al acestei civilizatii nu cste doar favorabil intretinerii nevrozelor in general, prin perturbarea relatiilor umane create, ci si prin alimentarea in mod specific a acestei trebuinte de superioritatc.

Am vazut cum se substituic imaginea idealizata incrcdcrii in sine rcale ~i mflndriei . Dar cxista sl 0 alti1 modalitatc prin care accasta serveste drept surogut. Deoarece ideal uri Ie nevroticului sunt contradictorii, clc nu pot in niei un chip avea vreo putere coastrangatoarc: ramanand obscure si ncdcfinite, ele nu-l pot calauzi. De aceea, daca strfdania sa de a-si fi idol autoereat nu ar da un oareearc sens vietii sale, el s-ar simti total lipsit de scop. Lucrul acesta devine deusebit de evident In cursu! pslhanalizarii. cand subminarea imaginii sale idcalizate Ii da vremelnic senzatia de a fi cu tctul pierdut. Nurnai in cazul in care i~i recunoaste confuzia in materie de idealuri, faptul incepe sa-l frapeze ca indezirabil. Mai inainte , intregul subiect era dincolo de intelegerea si interesul sau; acum, pentru prima oara. el tntelege d. idealurile au 0 enumita semnificatie si doreste s~ descopere care dintre idealurile sale sunt realc. Acest fel de experienta este 0 dovada. as spune, ca imaginea idealizata se substituie idealurilor autentice. 0 intelegere a acestei functii are importanta pentru terapie. lntr-o perioada de debut. psihanalistul ii poate atrage atentia pacientului asupra contradictiilcr din tabla sa de valori, dar nu se poate astepta

86

CONFLICTELE NOASTRE INTERIOARE

la vreun interes constructiv in accasta privinta si de aceea nu poate fi eficient paoa cand imaginea idealizata nu devine dispensabila.

In mal mare masura dedit oricare alta, 0 functie speciala a imaginii idealizate poate fi Iacuta rcsponsubtla de rigiditatea acesteia. Dad in oglinda noastra privata ne vedem ca modele de virtute sau de intehgenta, pana si cele mai stridente dcfccte ~i handicapuri ale noastre vor disparca sau vor dobandi 0 coloratura atractiva, exact a~a cum tntr-o pictura de geniu 0 ruina de zid urfit nu mai cstc 0 rutna de zid urat. ci 0 Irumoasf compozitic de culoarc, in nuante de cafeniu, cenusiu si roscat.

Putem ajunge Ia 0 mai profunda tntclcgcrc a accstci functii defensive, dad! nc punem simpla Intrebare: Ce consiccra un individ a f erorilc si ncajunsurile sale? Este una dintre accle tntrcbari care, In 0 prima privire, pare sa nu conducn nicaieri, deoarece incepem sa ne gaudim la a infinitate de posibilitati. Cu toate acestea, exfsta un raspuns cat se poate de concreto Ceca ce un individ considcra a fi erorile si neajunsurile sale depinde de ceca ce el accepts sau respinge Ia cl tnsusi. Tipul doeil, de exemplu, nu-si privcstc temerile ~i neputlma ca pc un viciu, pc cand tipul agresiv ar privi asemenea senti mente ca rusinoase si de ascuns fata de sine insusl ~i de ccilalti. Tipul doeil i;ii iuregistreaza actele de ostilitate ca pe un pacat. pe cane tipul agreslv i~i priveste blandctea ca pe 0 slabiciune demna de disprct. Mai mult, fiecare tip este Impins sa rcspingf orice este de fapt simpla pretentie din partea Eului sau mai acceptabil. Tipul docil, de exernplu, trebuie sa respinga faptul ca nu este un individ In mod sincer iubitor sl gcneros; insinguratul nu doreste sa vade ca izolarea sa nu cste 0 problema de Iibcra alegerc ~i ca trebuie sil se tina decparte pentru ca nu este In stare sa-i Infrunre pe ceilalti etc. Ambii, de regula, resping tendintele sadice (a se vedea capitolul 12). Concluzia ar fi di tot eeea ee este considerat ncajuns ~i cste respins nu se potriveste in tabloul coerent creat de atitudinea predcminanta fata de semeni. Si am putea spune ca functia dcfensiva a imaginii idealizate este aceea de a nega existenta conflictelor; tocmai de aceea este necesar sa ramana atat de stationara. Inainte de a fi inteles luerul acesta, adesea rna miram de ce Ii este atdt de imposibil parintelui sa aecepte ca. el

87

KAREN HORNEY

este ceva mai putin important, ceva mai putin superior. Acum raspunsul este c1ar. EI nu poate ceda 0 iota, deoarece recunoasterea unui anumit ncajuns l-ar confrunta ell conflictele sale, ceca ce ar periclita annonia artificialf pe care a stahilit-o. In consecinta. putem ajunge la 0 corclatic pozitiva Intre intensitatca contlictelor si rigiditatca imaginii idealizatc: 0 imagine in mod special elaborata ~i ngtda ne permite sa dcduccm In mod special conflicte dezbinatoarc (disruptive conflicts).

Mai presus de celc patru functii deja arntate, imaginca idealizata are si 0 a cineca functic, la fel de legata de conflictul fundamental. Imaginea accasta arc 0 uti I itate rnai pozuiva decal uceea de simplu camuflaj al partilor inacceptabile ale conflictului. Ea rcprczinta un fcl de crcatie artisticf In care contrariile apar reconciliate sau in care, in once caz , ele nu ID"i apar in stare de conflict pentru individul insusi . Catevn exemple ne vor arara cum sc pctrec lucrurilc. Ca sa cvitam lungi expuneri , pur s! simplu voi uumi contlictclc ~i voi ariita cum npar clc in imaginca idcalizata.

Aspectul predominant al conflictului lui X era docilitatca: 0 mare trebuintf de afectiune 51 aprobare , trebuinta de a fi atent, simpatic, gcncros , curtenitor, iubitor. Al doilca aspect era izolarea, cu obisnuita aversiune [ala de reuniunea in grupuri, ell accentul pus pc indcpendenta. teama de relatii, sensihilitate la cocrcluune. Izolarca era mercu In divergcnta cu trebuinta de intimitate umana ?i provoca repetate tulburari in relatiile sale eu femeiJc. Impulsiile . agrcsivc , de asemenea, erau absolut evidentc, manifestandu-se in pornirca sa de a fi eel dintai in oriee siruaric., in dominarea indircctf a celorlalti , in exploatarea lor ocazionala si in lnrolcranta fata de orice amestee. Fireste, aceste tcndintc au redus considerabil capacitatea sa de a iubi si de a lega prietenii, dupa cum erau in divergema si eu izolarea sa. Ncavand cunostinta de aceste impulsii , sl-a fabrieat 0 imagine idealizata care era mixtura a trei personaje. Era marelc amant ~j prieten, fiind de neerezut ca vreo femeie sa-sf fi dorit un alt barbat; nimeni nu era atat de eumsecade ~i de bun ca dansul. Era eel mai mare lider al timpului sau, un geniu politic venerat. in sfarsit, era marele filosof, omul

88

CONFLICTELE NOASTRE INTERIOARE

tntelcpt, unul dintre cci putini daruiti eu profunda intuitie a sensului victii ~i a zadamicici ei finale.

Imaginea nu este ell totul Iantastica. EI are ample potentialitliti in toate directiilc. Dar potentialitatile au fost ridicatc la nivelul de fapt implinit, de mare si unica rcalizare . Mai mult, natura compulsiva a impulsiilor a fost estompata 5i inlocuitil de credinta in cali tali si talcntc innascute. In locul trcbuintci nevroticc de afectiunc ~i aprobare s-a pus 0 prcsupusa capacitate de a iubi: in locul impulsiei de a cxccla (drive to excel), presupuse inzcsrrari supcrioare; in locul trebuintei de izolarc , indcpendenta si intelepciunca. In final - lucrul eel mai important -, conflictele au fost exorcizarc in rnodul urmator: impulsiile care, in viata reala, intcrfcrau ~i il impiedicau sa-?i rcalizczc vrcuna dintrc potentialitati, au fost promovatc in impcriul perfectiunii abstracte , aparand ca multiple aspectc compatibile ale unei pcrsonalitan complcxe: iar cclc uti aspecte ale cont1ictului fundamental, care Jc reprczinta. au fost izolatc in cele trci personajc care compun imaginea sa idcalizata.

Un all excmplu reliefeaza rnai dar imponanta izolfrii elementelor conflictuale-. in cazul lui Y tendinta predominanta era izolarea , lntr-o forma carccum extrema, cu toatc implicatiile descrise in capitolul precedent. Tendinta sa de a se conforma era si ea pe deplin viztbila, desi Y 0 tinea dcparte de constiinta, din cauza prca marii incompatibilitati cu dorinta sa de indcpcndenta. Aspiratiile de a fi extrem de bun spargcau uneori violent crusta refularii. Tanjirea dupa intimitatea umana era constienta si intra mereu in divcrgcma eu izolarea sa. Numai in imaginatic putea fi de 0 agrcsiviratc nccrutatoare: se complacca in fantazari pe tema distrugerii in rnasa, dorind absolut sineer sa ucida pe toti cei care ii stanjeneau viata: profesa credinta in filosofiajunglei, evanghelia putcrii care face dreptul, cu nemiloasa urmarlrc a intercsului egoist, ca singur mod de viat3 inteligcnt ~i neipoerit. in viata sa reala. tctusi , era mai degraba timid; explozii de vtolcnta aveau loe numai in anumite condi'[ii.

Imaginea sa idcalizata era 0 combinatie excentrica. In cea mai mare parte a timpului era un pustnie care train pe un varf de

89

KAREN HORNEY

munte, stilpfin pe maroa intelepciune ~i seninatate. Din cand in cand se transforma intr-un vRrcoiac, total lipsit de sentimente umanc si Insetat de ssnge. ~i ea si cum accste doua personaje nu erau destul de incompatibile , el mai era si amantul ~i prietenul ideal.

Vedem aici aceeasi negarc a tendintclor nevrotice, aceeasi automfrire , acccasi confundare a potentialitatilor ell realitatile. in acest caz, insa, nu a fast facuta nici 0 tcntativf de reconcilicre a ccnflictelor: contradictiile raman. Dar - in contrast ell viata rcala - ele apar pure si nediluate. Deoarece sunt izola'te, nu inrerfereaza una eli alta. Iar accasta pare sa fie ceca ce conteaza. Conflictclc ea atare au disparut.

Un ultim cxcmplu, al unci imagini idcalizate mai unificate. in comportamentul real al lui Z. prcdominau in mod vadit tendintele agrcsive, asociatc Cll tendinte sadicc. Era dominator si inclina~ sa exploateze. Tmboldit de 0 ambitie devoratoare, sc n~pustea fara mila inainte. Era capabil de planuri, de organizare, de Iupta ~i a adcrat In mod constient la 0 filosofie a junglei In toata putcrea cuvflntului. Era, de aserncnce. extrem de retras; dar Intrucat impulsiilc sale agresive (aggressive drives) il faceau sa patrunda in grupuri de oameni, nu-s! putea pastra singuraratea. S-a Ierit, totusi, sa fie implicat in vreo relatie personala ~i niei nu s-a bucurat de ceva Ia care oamenii erau esentialmente contribuabili. In accasta el reusea destul de bine, deoarece simtamintele pozitive pentru ceilalti erau in marc masura rcfulate; dorintele de intimitate umana erau In principal canalizate in sexualitatc. Era totusi prezcnta 0 tendinta distincta de a se eonfonna, precum si trebuinta de aprobare, care interfera cu ncsatul sau de putere. Existau si nonne puritane subiacente , utilizate In primul rand pentru biciuirea celorIalti - dar pe care, desigur, nu se putea abtine sa Ie aplice ~i Ia el insuJi - si care se bateau cap in cap cu a sa filosofie a junglei.

In imaginea sa idealizata era cavalerul In armura stralucitoare , eruci~tul eu viziune larga ~i nedezminrita, mereu in cautarca dreptatn. In calitate de conducaror Intelept, nu era atasat personaJ de nimeni, ci distribuia 0 aspra. dar justa pedeapsa. Era onest. nu ipocrit. Femeile il iubeau si ar fi putut fi un amant sublim, dar nu

90

CONFLICTELE NOASTRE INTERIOARE

a avut de-a face eu niei una. Ca ~i in eelelalte exemple , scopul atins este acelasi: amalgamarea elcmcntclor conflictului fundamental.

Imaginea idealizata este, astfel , a Incercare de rezolvare a conflietului fundamental, 0 Incercare eel putin la fel de irnportanta ea si celelalte pe care Ie-am descns. Ea are cnorma valoare subiectiva de a servi de liant , asigurnnd unitatea unui individ divizat. Desi ea exista doar in spiritul individului, cxcrcitf 0 influcrua decisiva asupra relatiilor cu ceilalti .

Imaginea idealizata (idealized image) ar putea fi numita Eu fictiv sau iluzoriu, dar ar insemna sa vcdcm numai 0 jumatate de adcvar, asadar un adcvar tnselator. Gfindirea patimasa care opcrcazn la crearea ei este desigur frapanta, in special pentru en are loe la indivizi care, altmintcri , stau pe solul ferm a1 realitsui , ceca ce nu 0 face total fictiva. Este 0 creatie irnaginara intrctcsutii si detcrminata de factori cat sc poate de realisti . De obicei confine unne ale idcalurilor autenticc ale individului. In timp ce realizllrile grandioasc sunt i1uzorii, potenualuatilc subiaccntc sunt adesea reale. Fapt indo si mai relevant, ea este generate de nccesitati interioarc reale, Indeplincstc functii absolut reale si are 0 inftucnta cu totul realli asupra ereatorului ei. Proccscle care opcrcaza la crearea ei sunt determinate de legi atat de precise, incat 0 cunoastere a trasaturilor ei spccifice ne permite sa facern deductii cxactc cu privire Ia adevarata structura a caraeterului unci anumite persoanc.

Dar, indiferent de ciita fantczie este tesuta in imagines idealizata, pentru nevroticul tnsusi ea are valoare de realitatc. Cu cat mai consistenta este ea, cu atat mai mult individul este imaginea sa idealizara, in timp ce Eul sau real este in mod proportional eclipsat. Aceasta rastumare a tabloului existent este obligatorie, data fiind insa~i natura Iunctiilor pe care le indeplineste imaginea. Fiecare din ele tmtcste la stergerea personalitatii reale ~i la indreptarea reflectorului asupra imaginii idealizate. Examinand retrospectiv biografia multor pacienti, suntem determinati sa credem do stabilirea acesteia a fust adesea literal mente salvatoere, de unde rezistenta pe deplin jusrificata sau eel putin Ioglca a

91

KAREN HORNEY

pacientului atunci cfind imaginea este atacata. Atdta limp cat imaginea sa ramanc rcala pcntru cl ~i cste intacta, se poate simp important, superior ~i armonios, in pofida naturii iluzorii a acestor scntimcntc. El se poate considcra lndrcptatit sa forrnuleze tot Ielul de ccrintc ~i rcvcndicari , pe baza pretinsci sale superioritati , Dar dad pcrmitc en cccasta sa fie subminata, cl cstc imediar amenintat de perspective confruntani ell toate slabiciunilc sale, fara nici un drcpt la rcvcndicari speciale , 0 Figura relativ ncglijahila sau chiur dcmna de disprctuit In propriii sai ochi. Ba. lucru inca ;;i mai inspaimantator, cl cstc confruntat ell conflictclc sale ~i ell groazniea teams de a f sf.1.5iat In bucati . C5 uceasta ii poatc da sansa de a deveni 0 fiinia umaria mult mai buna, valorflnd rnai mult dedit Intreaga glorie a imaginii sale idcalizatc., cste 0 prcdlca pc care el o uscuha, dar care de multa vremc nu inseamna nimic pcntru dansul. Este un salt in intuncricul care il ingrozeste.

Avflnd in vedere valoarea ei subiccnvti, pozitia imaginii idcalizatc ar f invulncrubila dad. nu ar avca uriasc neajunsuri , dcfinitorii pentru ea. lntrcgul cdificiu este extrcrn de subred din cauza elcmcntclor fictive implicate. Tezaur plin de dinamita, ca Il face pc individ cxtrem de vulncrabil. Orice critica vcnita din afara, orice consticunzarc a unui insucces vazut prin prisma imaginii idealizate, oricc intuitic rcala privind fonclc care opcrcazn in interiorul sau 0 poatc face sa cxplodeze, sa se preface in praf ~i pulbere. EI trcbuic sa-~i rcstranga viata, de teama de a nu fi expusa unor asemenea pericole. Se vcdc sifit sa evite situauile in care nu ar fi admirat sau acccptat. sarcinilc de care nu este sigur ca le srapaneste. Bu chiar poate dczvolta 0 puternica aversiune fata de oricc cfort. Pentru el, marele daruit. simpla viziunc a unei picturi pc care ar putca-o picta Il ~i face maestru. Orice om medioeru poate rcaliza eeva prin munce pe brfinci; pcntru el, a i se aplica aceeasi masura ca ficcarui Tom, Dick sau Harry ar f sA se admita ca. nu este spirit superior, fiind in fclul acesta umilit. Dcoarece nirnic nu poate fi realizat rara ruunca, prin atitudinea sa el respingc Inscsi seopurilc la care nazuieste. lar bresa dintre imaginea sa idealizata si Eul ssu real se Iargcstc.

92

CONFLICTELE NOASTRE INTERIOARE

EI este dependent de confirmarea permanents din partea celorlalti, sub forma de aprohare, admiratie, Iingusire. Hidi ea vreuna dintre aeestea sa-i dea totusi mai mult dccat a vrcmclnica rcasigursre. Poate uri in mod inccnsticnt pc oricinc se arata trufas sau care, aratftndu-i-se superior intr-un fel oarecare - mai agrcsiv. mai echilibrat, mai binc informat - amcninta sa-i submineze propriile sale opinii dcsprc sine. Cu cat mai disperat se aga~a de credinta ca este lmaginea sa idealizatii , eu aUit mai salbatica ii este ura. Sau, in cazul in care propria-i aroganta este rcfulata, poate admira orbestc pc cci care sunt pc fata convinsi de importanta lor sl 0 aratf printr-un comportement arogant. Iubeste in ei propna-i imagine st in mod inevitabil ajunge sa fie erunt deceptionat cand l~i da scama, cum i sc Intampla uncori, ca zeii atat de admirati nu sunt interesati dccnt de ei in~i~i ~i ca, in ccea cc-I privcstc, il baga in scarua numai daca ii tamaiaz3.

Probabil ci'i raul eel mai mare este instrilinarea de sine care decurge de aici. Nu putem suprima sau c!imina paru cscntialc din noi Hirll a ne instriiina de noi Insinc. Estc una din accle transfermari progrcsive produse de procesele nevrotice si care, in pofida naturii lor esentiale , survin pc ncobscrvate. Individul pur si simplu devine uituc ell privire la ceca ce simte, iubeste, respinge, crede realmente, pe scurt, cu privire 13 ceea ce este el in realitate. Fara a o sti, el poate trai vlata imaginii sale. Personajul Tommy, din romanul Tommy and Grtrel de J.M. Barrie", clarified acest proces mai bine decat orice descriere clinica. Dcsigur. nu cstc posibil sa te cornporti in fclul acesta Hka a fi prins in pfinza de paianjcn a amagini si rationalizarii inconstiente, care face existenta atat de precara. Individul i~i pierde interesul fa~ de viata. Intrucat nu el este eel care 0 traicstc: el nu poate lua decizii, pentru ca de fapt nu stie ce doreste; daca apar dificultati, poate fi dominat de 0 senzatie de irealitate, expresie a conditiei sale pennanente de a fi ircal Iui tnsusi". Spre a ne explica 0 asemenea stare este necesar sa tntelegem faptul eli un val de irealitate Infasoara lumea interioara, extinzandu-se in afara. Un pacient a rezumat recent tntreaga situatie, spundnd: "Dad! nu ar sta in locul realitatii, ar fi cat se poate de bine."

93

KAREN HORNEY

in concluzie , desi imaginea idcalizata este crcata spre a suprirna conflictul fundamental si, Intr-o anumita masura, reuseste sa 0 faca, ea genereaza in acclasi timp 0 noua fisura in pcrsonalitatc, aproape la fcl de periculoasa ea si cea initiala. Ca sa spuncm lucrurilor pc nume, un individ I~i construiestc 0 imagine idealizata dcspre sine dcoarece nu sc poate tolera pe sine asa cum estc in realitate. Imaginea, cups catc sar parca. contracareazf uceasta calamitate; dar, asezandu-se pe sine pc un piedcstal, f~i poate tolera inca si mai putin Eul real 5i tnccpc sa tunc sl sa fulgerc imporriva acestuia, sa-l disprctuiasca si sa-l faca sa gcama sub jugul propriilor sale cxigcntc ircalizabile. EI oscllcaza apci intre autoadoratie ~i autodisprct , tntre imaginea sa idealizata ~i imaginca de sine disprcuuta. Hir.1 a dispune de niei un Icl de hinterland statomic In care sa se poata retrage.

In felul acesta aparc un nou conflict lntre aspiratii compulsive contradictorii, pc de 0 parte, ~i un Iel de dictarura interne impusa de tulburarea mterioara. pc de alta parte. Iar individul reactioneaza la aceasta dictatura mrcrna exact asa cum ar reactiona la 0 dictatura politica: se poate idcntifica ell ca, adica sa sima .. ca este atat de minunat si de ideal pe cat Ii spune dictatorul ca estc; poate sta in varful picioarelor, tncercand sa fie la 1n.1Htimea exigentelor acestcia; sau sc poate revolta contra constrangerii. rcfuzand s~ recunoasca obligatiilc impusc. Daca opteaza pentru primul mod de reactie, nc lasa impresia unui individ .marcistc", inaccesihil criticii ; Iisura cxistenta nu este in mod consttent simttta ca atare. In cazul eelui de al doilea mod de reactic avcm de-a face eu un individ perfectionist, de tipul Supraeului deseris de Freud. In eel de al treilea caz, individul pare a nu fi raspunzaror fa~a de nimeni ~i de nimic: el tinde sa dcvma excentric, iresponsabil si negativist. Am vorbit dinadins de impresii si aparente, intrucat, oricare ar fi reactia sa, el continua sa fie escntialmente agitat. Chiar si tipul rebel, care de obicei erede ca este .Jiber", actioncaza in virtutea constrangerii standardelor pe care el caura sa le doboare; totusi faptul e~ inca se mai afla in ghearele imaginii sale idealizate poate aparea in utilizarea aeelor standarde ca un bid contra celorlalti''. Uneori un individ trece prin perioade de alternare intre 0 extrema

94

CONFLICTELE NOASTRE INTER[OARE

si alta. Poate, de exemplu, sa tncerce un timp sa fie supraomeneste de "hun" st. gastnd inconfortabila aceasta ipostaza, sil pivoteze la polul opus al razvratirii violente contra unor asemenea standarde. Sau poate schimba directia de la 0 evident ncmarginita autoadorare Ia perfectionism. Cel mai adcscu gasim 0 cornbinare a acestor atitudini difcritc. Oricum - fapt explieabil in lumina tcoriei noastre -, nici 0 tcntativa nu este satistacatoare: toate sunt sortite esecuh»: trebuie sa le privim ca pe niste eforturi dispcratc de a 0 scoate Ja capat intr-o situatie de nesuportat: ca in orice situatic de ncsuportat, sunt inccrcate mijloacc dintre cele mai variate: dad unul esueaza, se recurge la altul.

Teate aceste efecte se combinh spre a forma 0 putcmicn bariera impotriva dezvoltarii autentice. Individul nu poate tnvata din gresclile sale dcoarcce nu Ic poate vedca, In pofida afirmatiilor sale contrarii, cl picrdc de fapt din vcdcre intcrcsul proprici dezvoltari. Ceea ce are el in rninte atunci cane vorbeste de dezvoltare este 0 idee mconstlenta privind crearea unei imagini idealizate mai perfecte , una in care sa nu mai cxiste neajunsuri.

Sarcina terapiei este, asadar, sa-l fad pe pacient constient de imaginea sa idealizata, in toate detaliile acesteia, sa-J ajute in Jntclcgcrca trcptata a tuturor functiilor ~i valorilor suhicctive ale imaginii si sa-i aratc sufcrinta pc care in mod inevitabil i-o impune. Individul va tncepe sa se iutrebe dad pretul nu este prea mare. EI poate abandon a imaginea idealizata numai duca trebuintele care au creat-e scad considerabil.

NOTE

1 Herman Nunberg s-a ocupat de aceasta problema a aspiratiei catre unitate in articolul "Die Synthetische Funktion des Ich", Intemationale Zeitschriji jur Psychoanalyse, 1930.

2 Cf. Anne Parrish, "All Kneeling", The Second Woollcott Reader, Garden City Publishing Co., 1939.

3 A se vedea examinarea critica a conceptelor de narcisism, Supraeu ~i culpabilitate la Freud, in Karen Homey, New Ways in Psychoanalysis.

95

KAREN HORNEY

W.W. Norton. 1938; a se vedea si Erich Fromm, "Selfishness and Self-Love" . Psychiatry, 1939.

4 Ct. capilolul12, Tendinte sadice.

S In accasta ilustrare clasica a dedublarii persoualitatii, care estc Dr. lecyll and Mr. Hyde de Robert Louis Stevenson, principala idee cstc axata pc posibilitatea existentei separate a unor clemente conflictuale in om. Dupa ce recunoaste cal de radicala este schisma dintrc binc si diu in el insusi , dr. Jekyll spune: Jnea din copilarie ... am Invatat sa starui cu placere, ea asupra unei reverii indragite. asupra idcii scpararii acestor elemente. irni spuneam ca dad fiecare ar putea fi instalat in identitati separate viata ar fi despovarata de lot ceea ce estc insuportabil."

n James Barrie (1~60-1937), scriitor scotian. autor de romane ~i de picse de teatru. care a debutat mai intai ca ziarist. Despre romanul situ Tommy and Grirel (1900) s-a spus ca estc opera unui fin obscrvator al vietii iruerioarc , 0 confesiune a unui suflet divizat. prea sinccr ca sa nu valia aoevnrut. prea Indragostit de visuri ca sa nu-si hraneasca cu cle iluziilc (a sc vcdca D. Mackail , Intimate Life Story of 1. M. Barrie, 1939). (Nota trad.)

7 Rcvclatii intcresante in aceasta dircctic, dcsi diferire. ne poate provoca Icctura scrierii de substanta autobiografica a prozatorului botosancan M. Blecher (1909-1938), intitulata lntitmplari in irealitatea imediata (1935). (NOLa lrad.)

e Cf. capitolul 12, Tcndimc sadice.

Capitolul7

EXTERIORIZAREA CONFLICTELOR

Am vazut cum toatc suhtcrfugiile la care reeurge ncvroticul spre a astupa bresa dintre Eul sau real si imaginea sa idealizata nu fac in cele din urma dedit s-o Iargcasca. Dar intrucat imaginca are o valoare subiecttva extraordinara. el trebuie sa tnccrcc necontenit sa cada 13 invoiala cu ea. Modalitatilc sunt multiple. Multe dintrc clc vor fi discutate In capitolul urmator. Aiei ne vom margini sa examinam una rnai putin cunoscuta decat restul, a caret influentf asupra structurii ncvrozei cstc dcosebit de incisi va.

Numind exteriorizarr accasta tentativa, am in vedere tendinta de a trill pracesele interioare ea si cum clc ar avea loc in afara cuiva si. de regula, prezentarea acestor factori externi in aaa fel, Incdt sa para responsabili de dificultatile individului. Ea are in camun eu idealizarca scopul de a se desprinde de Eul real. Dar pe cand procesul de retusare ~i de remodelare a personalitatii reale ramane , ca sa ziccm asa, in incinta Eului, exteriorizarea tnseamna abandonarea eu totul a tcritoriului Eului. Ca sa ne exprimam mai simplu, sa spunem ca un individ i{ii poate gasi refugiu din rata conflictului sau fundamental in imaginea sa idealizata, dar atunei cand discrepantele dintre Eul real ~i eel idealizat ating un punet in care tensiunile devin insuportabilc, el nu mai poate recurge Ia nimic din interiorul sau. Singurul lucru care i-a mai ramas este sa alerge ell totul afara din sine tnsusi si sa privcasca totul ca ~i cum S-ar petrecc in afara.

97

KAREN HORNEY

Uncle dintre fenomenelc de acest Icl sunt definite sub termenul de proiectie , ceca cc tnsearrma ohiectivarea unor dificultati personaje+. Intr-o acceptiunc obisnuita. proiccnc inseamna dcplasarca Ia altcineva a unor tendinte sau insusiri hi amabile, cum ar fi propriilc tendinte de trtidare , arnbitie , dorninatie , fanseim , resemnare etc. Exteriorizarea, insa, este un fenomen mai cuprinzator: dcplasarea de responsabilitatc cstc numai 0 parte din aceasta. Nu numai dcfcctcle cuiva sunt traite in ceilalti , ci , intr-o mas-ura mai mare sau mai midi, toate sentirncntclc. Un individ care tindc sa-~i cxteriorizeze viata psihica poate fi profund tulburat de oprcsiunca tanfor mici, in timp ce pare a nu avea sure de cat de oprimat se simte in el tnsusi. Sc poate ca cl sa nu-si simrn propria-i disperare , dar sa 0 traiasca putemie emotional In ceilalti . Ceca cc cste dcosebit de important in legiltura eLI aceasta e faptul di el nu are ~tiinta de propriile-i atitudini fata de sine; va simti, bunaoara. ca cineva este suparat pc dfinsul , cfind , in realitate, el insusi este suparat pe sine. Pe de alta parte, vu pune pe scarna unor factori extcriori nu numai tulburarile sale, ci si buna dispoziuc sau rcalizarilc. in timp cc csecurile sale vor fi privite ca decret al destinului, succcsclc vor f puse pc scama unor imprejurari fericite, buna sa dispozitie pe seama vrcmii etc.

Cfind un individ simte ca viata sa, in bine sau in diu, cstc dcterminata de ccilalti , nu poate fi decdt logic ca el sa fie prcccupat sa-i transfonne, sa-i rcforrnczc, sa-i pedepseasca, sa se protejeze pe sine de amestecullor sau sa-i impresioneze. In felul acosta, exteriorizarca sc asociaza cu dependenta de ceilalti , dar 0 dcpcndcnta eu totul diferita de accea creata de trebuinta nevrorica de afectiune , Se asociazh, de asemenea, cu hiperdependenta de circurnstantele cxterioare. Faptul ca individul traieste in oras sau in suburbie, respecta cutare sau curare dicta, adoarme devreme sau tarziu, functloneazh in cutare sau eutare comitet etc. capata 0 tmportanta ~xcesiva. EI dobandeste astfel caracteristicile a ceea ce lung numeste extraversiune. Dar in limp ce lung priveste extraversiunea ca pe 0 dezvoltare unilaterala a unor tendinte date in plan constitutional, eu 0 privese ca pe rezultatul incercarii de a tndcparta prin exteriorizare conflictele nerezolvate.

98

CONFLICTELE NOASTRE INTERIOARE

Un all produs inevitabil al exteriorizarii este 0 senzatte chinuitoare de vid si de Itpsa de adancime. Accasta scnzatic nu cstc nici ea localizata cum se cuvine. In loe de a simti vidul emotional ca atare , individul il traieste ca pc un gol in stomac st cauta sa-l tnlature printr-o alimentatie compulstva. Sau ii poate fi teams ea Jipsa de grcutatc corporal a ar putea face sa fie zburat ca un fuIg: orice vijelie , simte el, l-ar putea lua pc sus. Poate chiar sa spuna ca nu ar f decat 0 scoica goala, dad s-ar analiza bine lucrurile. Cu cat mai radicala este exteriorizarea, cu atat mai mult ncvroticul devine funtomatic si predlspus pur ~i simplu sa plutcasca,

Alat des pre implicauilc acestui proees. Sa vedem ucum In ce mod, specific, duee exteriortzarea la atcnuarca tensiunii dintre Eu ~i lmaginca idcalizata. Caci , indiferent de modul in care individul sc privcstc pc sine in planul constiintci., disparitatea dintre Eu ~i imaginea idealizata va f vamutta in planul inconstientului ; ell cat mai mult se avanseazf in identificarea eu imaginea, cu atat mai profund inconstienta va fi reactia. De oblcei lucrul acesta i~i gaseste expresia in autcdisprct. Iurie impotriva Eului propriu ~i senzatia de constrangere. toate acestea fiind nu numai extrem de dureroase, ci atacand, in diverse moduri, capacitatca individului

de a trai.

Eaeriorirarea autodispretului textemulirauon of self-contempt) poate lua fie forma dispretuirii celorlalti , fie a sentimentului dl ceilalti il privesc eu dispret, de sus. De obicei sunt prezente ambele forme; care estc eea care predomina sau care este mai consucnta. aceasta depinde de intreaga organizare a structurii de caracter a nevroticului. Cu cat mai agresiv este individul , eu atat mai coreet ~i mai superior se stmtc el, eu atilt mai dispus va fi 53.-i dispretuiasca pe ceilalti si eu atat mai putin va fi dispus s~ crcada ca ccilalti J-ar putea privi de sus. Dimpotriva. cu car mai docil este individul, cu atat mai putemic vor fi autorecriminarile, caci esecul sau de a se masura cu imaginea idealizata tinde s3.-1 taca sa simta ea ceilalti nu au nici 0 nevoie de el. Efectul acestui din urrna sentiment este extrem de daunator. facandu-l pe individ fricos, circumspect, pretentios , retras, hiperrecunoscator - de fapt dezgustaror de recunoscator - pentru orice afectiune ~i

99

KAREN HORNEY

aprecicre ce i se arata. In acelasi timp, nu poate accepta niei prietcnia smccra la adcvarata ci valoare, ci 0 considers ca pe 0 remer.rata mila. Se arata lipsit de uparare in fata indivizilor aroganti. deoarece 0 parte din el Ie corespunde , simtind cil fiinta sa tratata eu dispret TIU arc de ce se plange. Pircstc, asemenea reactii ii stamesc indignarce. iar dad! aceasta cstc refulata si acumulata poate capata Iorta cxplozivil.

Autodispretul trait Intr-o forma exteriorizata are 0 valoare subicctiva binc definita. A sc simti total autodispretuit distrugc mice falsii incrcdcrc in sine a nevroticului ~i 11 duce in pragul prabusirii. Estc destul de durcros sa fii dispretuit de ccilalti , dar cxista intotdcauna speranta de a fi capahi l sa Ie schimbi atitudinea, 0 perspective de a lc plan eu acccast moncdn sau ideea ell ci sunt nedrcpti. Cdnd. insa, tc di sprctuiesti III Insuti, tcate acestea sunt z adarnicc. In acest caz nu cxtsta curte de apel. Teate disperarea pc care nevroticul 0 sirntc In mod inconsticnt fa\3 de sine este dar rclicfntil. EI inccpe a-vi disprctui nu numai slabiciunilc reale, ci sc Simte in lntrcgul snu demn de dlspret. Astfcl,chiar si calitiitile sale pozitive sunt tfirate In ubisul scntimentului sau de ncvrednicie (sense of un worthines . v). Cu altc cuvinte , el s-ar simu a fi el insusi imaginea sa disprctuita: ar vcdca in accasta un fapt invariabil, din care nu cxista iesirc. In Iegatura ell accst aspect, este recomandabil in terapeutica sa nu se abordczc problema autodisprctului psna cand nu este diminuata disperarca pacientului ~i pana cdnc puterea imaginii idealizate nu cste considcrabil slabita. Numai dupa aceea pacientul va fi capabil s-o infruntc 5i va tmclege ca. nevrcdnicia sa nu este un fapt obicctiv, ci un sentiment subiectiv provcnit din standardele sale neinduratoare. Adoptand 0 atitudine mai inga~ duitoare fata de sine va Intclcgc ca situatia nu este de ncschimbat, ca atributele pe care el Ie obicctivcaza astfel nu sunt realmente vrednicc de dispret, ci sunt dificultati pc care in cele din urma le poatc invinge.

Nu vom rntclcge furia fata de sine (rage at himself) a nevroticului sau dimensiunile pe care aceasta Ic presupune dad nu De vom aminti cat de importanta este pentru el mentinerea iluziei ca

100

CONFULfELE NOASTRE INTERIOARE

el este imaginea sa idealizata, Faptul di este nu nurnai dezolat de incapacitatea sa de a se masura cu aceasta, dar si pur si simplu infuriat pc sine se datoreazf sentimentului de omnipotcnta, care cste un atribut invariubil al imaginii. Indiferent cat de insurrnontabili au fost son» impotriva lui in copilarie , el, omnipotentuI, ar fi trcbuit sa fic capabil s3-i tnvinga. Chiar daca. in plan intelectual, tntelege cflt de mari sunt incurcaturile sale nevrotice , el sirnte . totusi 0 [uric de nestapsnit Ia ideea di a test incapabil sa Ie risrpcasca. Furia accasta atinge cul mea atunci cand este confruntat cu impulsiile aflate in contlict ~i intelege cat de neputincios este sa etingf tel uri contradictorii. Aceasta estc una din cauzele pentru care ncastcptata rccunoastere a unui conflict 11 poate arunca lntr-o stare de panicii ucuta.

Furia fata de sine este cxtcriorizata in trci moduri principalc.

Aeolo unde manifcstarea ostilitani nu este inhibata, Iuria este lesne cxteriorizata. Ea estc in acest caz Indrcptata impotriva cclortalti si apare fie en iritabilitate in general, fie ca manic binc determinatii care vizeaza defectele celorlalti , pe care individul lc detesta la cl rnsusi. Un exemplu ilustrativ ne va clarifica. 0 pacienta se arata ncrnultumita de lipsa de hotsrsre a sotului ci. I -am sugerat ca ea nu facca decat sa nc aratc cat de fara mila i~i condarnna propria nchctarare. La aceasta a uvut pe loc un acees de furic turbata, cu impulsul de a se sfasia in bucati. Faptul ca In imaginea ei idealizata sc considcra un model de fermitatc- facca imposibila to1crarea vreunei slabiciuni. Fapt dcstul de caractcristic, accasrn rcactie. In pofida naturii sale atat de dramatice , a fost complet uitata la convorbirea urmatoare . I!}i recunoscuse exteriorizarea, dar nu era IDCa pregauta sa 0 abandoncze.

Al doilea mod de exteriorizare a Iuriei ia forma fricii pennanente, fie constienta. fie nu, ea nu eumva defectele intolerabile pcntru cl lnsust sa-i infuric pe ceilalti. Un individ poate fi atst de eonvins ca un anumit comportament din parte-i va isca 0 profunda ostilitate Incfit poate fi sincer surprins daca reactia de ostilitate nu arc loe. 0 pacientd, de exemplu, a cerci imagine idcalizata continea clemente ale dorintei de a fi tot atflt de buna ca preotul din Les Miserables de Victo~ Hugo constata eu ncspusa uimirc ca

101

KAREN HORNEY

ori de cate on adopta 0 pozitie ferma sau chiar i~i exprima furia Ie era mai dragk'!. oamenilor dccst atunei cand se comporta ca 0 sf3.nt;1. Dupa cum putem vedea din acest fel de imagine idealizatf, tendinta predorrunanta a pacientei era docilitatea. Provenita initial din trebuinta ei de izolare fati'i de ceilalti , tendinta era in mare masura intanta de faptul di sc astepta la raspunsun ostile. .Cresterea docilitatii este de fapt una din consccintele majore ale acestei forme de exteriorizare ~i ilusrreaza modul in care tendintele nevrotice sc amplified una pe alta, Intr-un cere vicios. DociJitatca compulsiva creste pentru di imaginea idealizatd, continand in configuratia sa clemente de sfintenie, 11 conduce pe individ la 0 mai mare autoeclipsare (self-effacement). Impulsurtle ostilc rezultate provoaca In acest caz Furia fa~a de sine, iar cxtcriorizarca furiei , conducand la 0 mai mare frica de ceilaiti , tntareste la randu-i docilitatea.

AI treilea mod de exteriorizare a furiei estc focalizarea asupra unor tulburari somatice. Furia irnpotriva propriului Eu, atunci cand nu este tr1lita ca atare, genercaza in mod evident tensiuni fizice de 0 mare gravitate, care pot sa se manifeste sub forma de maladii intestinalc, dureri de cap, oboseala etc. Este edificator faptul ca toatc aceste simptome dispar Julgcrarcr de Indata ce furia ca atare este constientizata. Putem sta la indoiala dacil sa numim aceste manifestari fizice exteriorizare sau sa le privim ea pe niste simple conscctnte fiziologice ale furlei reprimate. Cu greu putcm insa separa manifcstarile de utilizarea pe care le-o dau pacientii. De regula ei sunt mai mult dedit dornici sa atribuie tulburarile lor psihiee unor indispozitii somatice, pentru ea pe acestea din urma sa Ie atnbuie vreunei cauze externe. Nu-i nimic In neregufa la ei din punet de vedere psihic, ei sunt interesati s-o dovedeasca, ei sufcra doar de tulburari intestlnale din cauza dietei proaste, sau de oboscala din cauza muncii excesive, sau de reumatism din cauza umczclii etc.

Cat priveste importanta exteriorizarii pentru nevrctic, putem spune acelasi lueru ea si despre autodispret, Dar mai intfii 0 consideratie suplimentara. Urmarile la care ajung asemenea

102

CONFLICTELE NOASTRE INTERIOARE

pacienti nu vor fi pc dcplin intelese deca nu consucntizarn pericolu1 real Jcgat de aceste impuisii autodistruetive. Pacienta citata In primul exemplu a avut doar un impuls de moment de a se sfa~ia in bucati , dar psihoticii pot merge real mente pana la capat. automutilandu-se-'. Probabil ca sinuciderilc ar fi mult mai numeroasc dad nu ar exista exteriorizarea. Este de inteles de ee Freud, constient de putcrea impulsurilor autodistructive , a postulat instinctul de autodistrugere (instinetul mortii), desi prin acest concept el a burat ealea catre 0 reala Intelcgcrc a fenomenului si , deci, catre 0 tcrapic cficienta.

lntensitatca senratiei de constrangere interioara (feelinf( uf inner coercion) depinde de masura in care personalitatea este blocata de controlul autoritar a1 imaginii idcaliz ate, Cu greu am putea supracsuma aceasta prcsiunc. Ea este mai rea decat orice constrangere din exterior, aceasta din urma permitand manifestarea unci Iibcrtat! interioare. La marea majoritate a pacicntilor accastn scnzatic cste mconsticma. dar sc poate dimensiona puterea ei prin usurarea pe care 0 simt cind ea este tndcpartata ~i prin dimensiunea Jibcrtatf interioarc dobflnditc. Constrangerea poate fi exteriorizata, pc de 0 parte, prin prcsiunea impusa celorlalti. Aceasta poate avea acelasi efect exterior ea ~i ncsatul nevrotic de putere. dar, des! ambcle pot fl prezente, ele difera prin Iaptul ca aeea constrangcrc care reprezinta extcriorizarea presiunii interne nu este initial 0 trebulnta de obcdlcma pcrsonala. Ea consta indeosebi in impunerca pentru ceilalti a acelorasi standarde ca ace lea care il infurie pe indi vidu1 insusi si In aceeasl desconsiderare privind fericirea lor. Psihologia puritan a cste un exemplu eunoseut pcntru aeest proces.

La tel de importanta este extcriorizarea acestei compulsii interioare sub forma hipersensibilitatii fa~<l de orice fapt din lumea exterioara care seamana. oricat de putin, eu silnicia, Dupa cum oricc pcrsoana ell spirit de obscrvatie stie, 0 astfel de hipersensibilitate este obisnuita, Ea nu provine in Intregime din consrrsngerea autoimpusa. De obicei avcm aici un element al tralru de catre individ a impulsiei catre putere in ceilalti si resimtirea acestui lucru ca neplacut. La personalitatile insingurate avem in

103

KAREN HORNEY

vedere In primul rand accentul compulsiv pus pe indcpendenta, ceea ce i-ar face in mod necesar pe indivizii respectivi sensibili Ia oricc presiune venin din afara. Exteriorizarca unci constrangcn autuimpuse inconsticnte este 0 sursa rnai ascunsa ~i care eel mai adesca este ncghjata in psihanallza. Lucrul acesta estc ell totul rcgrctal»l. deoarece adesca constitute un curent subteran care influenteaza rclaua pacient-psihanalist. Se poate ea pacientul sa staruie in a invalida orice sugestie facuta de psihanalist, chiar dupa cc eele mai evidente sursc ale sensihilitatii sale In accasra privinta au Iost analizatc. Bat'lliu subvcrsiva este declansatf in acest caz ell atat mai mult eu cat psihanalistul dorcste realmcntc sa determine schimbari la pacicnt. Afirmatia oncsta ca cl dorcste pur si simplu sil-l ajute pc pacient II rcabiliteazh, iar resursclc iuterioarc ale vietii sale sunt de putin folos. Ar putea el , pacicntul, sa nu sucombe la vreo influcnta cxcrcitara in mod inadvertent? Fapt estc cti. Intrucat nu cunoaste cc cstc cl "in realitate", nu poate fi cu nici un chip selcctiv in ceea ce acccpra sau rcspingc si nici 0 precautic din partea psihanalistului in a se abtine de a-i impunc vreo convingerc pcrsonala nu va insemna mare lucru. ~i intrucat niei el nu stie di se canoneste sub 0 constriingcre interioara care il a~azi'i Intr-un anumir tipar , nu poate dccat sa se razvrareasca orbestc Impotriva oricarci intentii din exterior de a fi transformat. Estc de prisos sa spunem ca aceasra hati'ilic inutila are loe nu numai in situatia psihanalitica, ci, cu mai mare sau mai midi intensitate , in orice relatie intima. Psihanaliza aceslui proces interior este aceea care, In cele din urma, va rapune fantoma.

In situatiile complicate, cu cat individul tinde mai mult sa se conformczc cerintelor exacte ale imaginii sale idealizatc , ell atat rnai mult va exteriorize el accasta docilitate. EI va f doritor sA fie la Inaltimea a ceca ce psihanalistul ~ sau oricare altul ~ asteapta de la sine sau i~i irnagincaza ca esteapta. El poate sa para docil ~i chiar eredul, dar in acel asi timp va acumuJa in sinea sa resentimente fata de accasrn .xonstrangerc''. Rezultatul poate fi acela ca el sa inteleaga ca. toeta lumea are un rol dominator, iar resentimentul sau sa fie universal.

Ce avantaj are un individ exteriorizand constrangerea sa intcrioara? Atfita vreme cfit crede ca aceasta vine din afara el se

104

CONFLICTELE NOASTRE INTERIOARE

poate razvrati impotriva ei , fie ~i numai pe calca unci rczcrvc pc plan spiritual. In mod similar, 0 restrictie impusa din exterior poatc f cvitata; poate fi mentinuta 0 iluzie de libertate. Dar mult mai important estc factorul eitat rnai sus: a admite constrangcrca interioara ar 'insemna sa admita ca el nu cstc imaginca sa idcalizata, eu toate consecintele ce se impun,

o problema intcrcsanra cste aceea de a su dad. ~i in ce rnasura tensiunea acestei compulsii intcnoarc cste ~i ea exprimata In simptome somatice. Impresia mea cste di reprezinta un factor care are contributia sa In astm , hlpcrtcnsiune arteriald ~i consupauc , dar experienta mea in acest domcniu cste Hmttatti.

Ne ramnne sa discutam exteriorizarea diferitelor trasaturi aflatc in contrast cu imaginca idealizata. Accasta , In general, estc afectara de simpla proicctie. adica de trairea ei in ceilulti sau de credinta ca ceilalti sunt responsahili de cxlstcnta ei. Cele douii procese nu se asociazf in mod ncccsar. In exemplcle care urmcazf se poate sa rcpctam unele Iucruri Pc care le-arn rnui spus in uccastil privinta, precum ~i altele Indcoscbi cunoscute , dar ilustrarile ne vor ajuta sa intelegcm mai profund semnificatia proiectiei ,

Un paeient alcoolic , A., se plfingea de Hpsa de considcratic din partea amantei sale. Pe edt puteam intelcgc , pldngcrca nu era justificata sau, in orice caz , nu in masura in care sustinea A. EI insusi suferca de un conflict, absolut evident chiar ~i pentru un prolan". fiind pe de 0 parte doeil, bun la suflet ~i generos, iar , pc de alta parte, despotic, pretentios si arogant. Avern, deci, de-a face cu 0 proiectie de tcndintc agrcsivc. Dar de ce era ncccsara proiecpa? In imaginea sa idealizata, tcndintcle agresive erau pur ~i simplu un ingredient natural al unei personalitati energice. Cea mai rnarcanta trasatura era lnsa bunatatea: de Ia Sf. Francisc incoace n-a fost nimeni mai bun dedit el, ~i niciodata n-a existat un prieten atat de ideal. Era proiectia unui cadou facut imaginii sale idealizate? Cu siguranta! Dar aceasta Ii pcnnitea de ascmenea sa-si intretinl'i tendintele agresive. fara a Ie constientiza ~i a fi astfcl confruntat eu conflictele sale. Individul era prius intr-o dilemh de nerezolvat. El nu-si putea abandona tendintele agresive, data fiind natura lor compulsiva. Si nici nu-st putea abandona

105

KAREN HORNEY

imaginca idealizata, care facea una ell cl. Proiectia era 0 iesire din dilcma. Ea reprczenta astfel 0 duplicitute inconstierua: ii' dadea posibilitatea sa-s: exprimc toate pretentiile arogante si sa fie in acelasi timp prietenul ideal.

Pacientul i~j suspecta deci fcmeia de infldclitate. Nu exista niei 0 dovada in aceasta privinta, ea fiindu-i dcvotata mai dcgraba intr-un mod matern. Fapt este ca c1 insusi avusesc 0 legatura amoroasa pasegcra. pe care 0 tinea in secret. No-am putea gandi in acest caz Ia 0 Jrica punitiva. generate de judecarca altora prin prisma propriilor faptc. Desigur, era implicata trebuinta de autojuxtificare. Luarea in considerare a unci posibile proicctii a unor tcndinte homoscxuale nu ajuta la clarificarea situatiei. Chela cste atitudinea sa specials rata dc propria-i infidelitate. Aventurile sale amoroase nu erau uitatc , dar in rctrospectiva ele nu erau consemnatc. Nu mai crau 0 traire vic. Pretinsa infidelitate a fcmeii, pe de alta parte, era cu totul vie. Funetia sa era acccasi ca in excmplul precedent: Ii permitea sa-si menti'na imaginea id~alizaHi ~i sa fuca, de asemcnca, ce ii place».

Tertipurile putcrii, asa cum apar ele in joe uri Ic dintrc grupurilc politice si profesionalc, pot servi drept un aIt exemplu. Frecvent asemenea intrigi sunt motivate de intentia consrlcnta de a-I slabi pe rival ~i de a-ti intari propria pozitie. D~r clc pot rezulta si dintr-o dilcma inconstlenta sfmilara cclci prczcntate mai sus. in acest caz ar fi expresia unci duplicitati inconstiente. Accasta i-ar pcnnite cuiva orice intnga si manipulare presupusa de asemcnea atacuri , fara a-si discredita imaginea idealizata, oferindu-i-se totodata 0 cxcclcnta posibilitate de a-si varsa pe un altul furia ~i dispretul fata de sine.

Voi Incbeia atragand atentia asupra unci modalitati obisnuite prin care responsabilitatea poate fi ccplasata Ia altii , tara a-i investi cu propriile dificultati. Multi pacienti , de Indeta ce dcvin constienti de unele dintre problemele lor, fac imediat un salt In copilarie ~i scot de aid toatc explicatiile de care au nevoie. Sunt scnsibili Ia constrangere - spun ci -, pentru ca au avut 0 mama autoritara; se simt umiliti din te miri ce pentru ca, In copilarie. au suferit umilinte; sunt razbunatori din eauza nedreptatilor indurate

106

CONFLICfELE NOASTRE INTERIOARE

de miei copii; sunt singuratici intrucat nimeni nu i-a inteles; sunt inhibati pc plan sexual din cauza educatiei puritane etc, etc. Nu rna refer aid la convorbirilc In care atat psihanalistul cat si pacicmul sunt cu seriozitate angajati In tntcfcgcrca influentelor timpurii, ci la acel zel excesiv de a explora copilaria care nu conduce decat lu o repetitie fara sfiir~it si care este acompaniata de 0 mare Jipsa de interes fala de exploatarca fortelor care opcrcaza In pacient azi.

In masura In care aceasta atitudine se inrcmciaza pe aecentul deosebit pus de entre Freud pc aspcctul genetic al fenomenelor, Ile-ne permis sa exarninam eu atcntic cat adevar si cata eroare gasim in acest punet de vedere. Este adevarat ca dezvoltarea nevrotica a pacientului inccpc in copilanc ~i ca toatc datclc legate de aceasta sunt relevante pentru Intclcgcrca modului ci specific de dezvoltare. Este adevarar , de asemenea, di nu pacientul este responsabil de nevroza sa. Impactul ciruumstantelor a fost de asa natura, Incal nu sc putca dezvolta altfel decat a fticut-o. Din motive pe care urmeaza sa Ie discutam, analistul trebuie sa clarifice la maximum acest aspect.

Eroarea consra In lipsa de interes a pacientului fata de toate fortcle create in el In timpul copilariei sale. Acestea, insa, sunt fortclc care opcrccza in el in prezent si care dctcrmina dificultatile actuale. Faptul di a vazut atfita ipocrizie 'in jurul sau, pc csnd era copil , este posibil sa f contribuit, de excmplu, la adoptarea de entre cl a unei atitudini cinice. Dar daca el relationeaza cinismul sau doar la cxperienta din copllarie. Ignora trebuinta sa prezenta de a fi cinic, 0 trebuinta care I~i are obarsia In fiinta sa divizata intrc idealuri divergente si care, astfel, trebuie sa arunce peste bord toate valorile, in tncercarea de a rezolva acel conflict. De altfel, el tinde sa-si asurne responsabilitatca cand nu trcbuie ~i refuza sa sl-o asume cand ar trebui sa 0 face. Face referiri Ia experiente din copilarie spre a se reasigura pe el tnsusi ca realmente nu putuse evita anurnitc metehne, iar in acclasi timp simte ca trebuie sa fi iesit din acele nenorociri din copilarie nevatamat ~ un crin alb care rasarc neintinat dintr-o mocirla. in accasta privinta, imaginea sa idealizatf este tnrrucatva de vina, Intrucdt nu-i permite sa se accepte pe el Insusl cu fisuri sau eu

107

KAREN HORNEY

conflicte, trecute sau prezente. Dar, lucru si rnai important, inslstcnta asupra copilanei cste un mod special de evadare a Eului , care Ii permite sa intretma iluzia zclului intru autoscrutare. Din cauza ca Ie cxteriorizeaza, nu are senzatia unor forte care opcreaza inauntrul sau; ~i nu sc poate concepe pe sine ca pc un instrument aetiv In propria sa viata. Inccrand sa mai fie Iorta motrice , cl se vede pe sine ca pe 0 bifa care, 0 data ce a fost impinsa 1a vale estc silita sa se rostogolcasca, sau ca pe un cobai care, 0 data conditional, estc detenninat pcntru totdcauna.

Accentul unilateral pus de pacicnt pe copilarie este 0 cxprcsic atat de dcfinita a tendintclor sale de exteriorizare incat , ori de care ori Intalnesc eccasta atitudinc, rna astcpt sa descopar 0 pcrsoana total tnsrrainata de sine ~i care continua sa fie supusa acestei impulsf centrifuge. Ind. nu am grcsit Hk5.nd aceastf prcviziune.

Tcndinta de cxteriorizarc opcrcaza si In vise. Dad psihanal istul Ii aparc pacicntului In vis ca temnicer , dad. sotul Inchide cu zgomot ustlc prin care pacienta viscaza ca vrea sa treaca , dad au lac accidente sau intcrvin obstacule in calca spre 0 destinatie mult dorita, aceste vise constituic 0 incercare de negate a conflictului interior si de atribuirc a acestuia vreunui factor extern.

Un pacient care arc tendinta generate de a-si cxterioriza conflictcle ridica dificultat! deoscbite in fata psihanalistului. Vine Ia acesia ca la dentist, astcptand sa Iaca 0 trcaba care in realitate nu-l privcsec pe pacient. EI este intcresat de nevroza sotici sale, a prietenului, a fratclui, dar nu de a sa. Vorbcste desprc imprejurarilc grele In care traicstc $i se opune analizarii contributiei sale Ia acestca. Daca sotla sa nu ar fi atat de nevronca sau dad munca sa nu ar fi atat de tracasanra, pe cl nu I-ar durea capul. De foartc multa vreme nu are nici 0 idee desprc fortele cmotionale care opereaza in interiorul sau: se terne de strigoi, de spargatori. de taifunuri , de persuane razbunatoare din anturajul sau, dar niciodata de el tnsusi. Este interesat de problemele sale. in cazul eel mai bun pentru placerea intelectuala sau artistica pe care i-o produc. Dar atata timp cat el este, ea sa zicern asa, nonexistent in plan psihic (psychically nonexistent), nu poate nicidecum folosi

108

CONFUCfELE NOASTRE INTERIOARE

vrco intuitie din care sii aiba de casttgat viata sa reala si de aceea, in pofidasporului de cunoastere eu privire la sine, nu se poate carusi de putin schimba.

Exteriorizarea este, asadar, cscntialrnenie un proces octiv de autoeliminare. Posibilitatea sa cstc data de tnstrainarea de Eu care, in orice caz, este inerenta proccsului nevrotic. 0 data ce Eul estc eliminat, este cat se poatc de natural ca .'?i conflicte1e interioare sa fie Indepartate din constlinta. Dar, facand ca lndividul sa fie mai carcotas. mai vindieativ si mai temator fata de ceilalti , cxtcriorizarea substituie contlictelor interioare niste conflicte In exterior. Ca sa fim mai expliciti , ca agraveaza enonn conflictul care a pus initial in rniscare intrcgul proees nevronc: conflictul dintre individ si lumea exterioara.

NOTE

I Aceasta definitic a fast sugerata de Edward A. Strecker si de Kenneth E. Appel, Dicovering Ourselves, Macmillan, 1943.

2 ,,(Ower of strength", in textul original (Nota trad.)

3 Multe exemplc de acest rei pot fi gasite in Karl Menninger, Man against Himself, Harcourt. Brace. 1938. Menninger, insa, abordeaza subiectul dintr-un unghi de vcdere total diferit prin aceea di - pe urmele lui Freud - afirmii existcnta unui instinct autodistructiv.

4 "to an orusider" , in tcxtul original. (Nota trad.)

CAPITOLUL8

DEMERSURI AUXILIARE INTRU INSTALAREA UNEI ARMONII ARTIFICIALE

Estc un truism afirmatia di 0 minciuna atragc de ohicei dnpa ea 0 alta minciuna, care atrage dupa ea 0 a trcia. sprc a 0 sustine, ~i asa mal departe , palla cand esu prins Intr-o piasa din care nu mai poti iesi. Ceva de fclul acesta se fnrampla neapilrat in orice situatie din viata unui individ sau grup la care hotararea de a merge Ia esenta problemei Iipseste. Cnrpaceaja poate fi tnrrucstva de ajuror, dar ea va genera noi probleme care, la randul lor, eef un nou expedient. Asa stau lucrurile ell tcntativcle nevrotice de rezolvarc a contlictului fundamental; iar aici, ea oriunde, nimic nu este de un real folos in afara schimbarii radicale a conditiilor in care aparc dificultatea prima. Ceca ce nevroticul face, in schimb - ~i nu se poate sa nu fad. -, cste sa Ingramadeasca una peste alta pseudosolutii. El poate Incerca, cum am vazut. s<1 contracareze conflictul predominant, ramanend Ia fel de divizat. Poate recurge Ia rnasura drastica a dctasarii sale totale de ceilalti , dar, in acest caz, desi conflictul este blocat, Intreaga sa via~a estc pusa pe 0 baza precara. El i~i crecaza un Eu idealizat in care apare triumfator si tntant, dar in acelasi timp provoaca 0 noua fisura, lncearca atunci sa inlature aeea flsura prin eliminarca Eului sau interior de pe campul de lupta. regasindu-se intr-u situatie ~i mai primejdioasa.

Un echihbru atat de instabil pretinde noi masuri de consolidare. Nevroticul se oricnteaza deci spre unul din nwneroasele procedee inconstiente. in a carer clasiflcare intra asa-zfsele "pete

110

CONFLICTELE NOASTRE INTERIOARE

oarbe" (hlind spots), compartimentarea, rationalizarca. autocontrolul excesiv, eorectitudinea arbitrara, evazivitatca ~i cinisrnul. Nu vom incerca sa discutam aeeste fenornene per se - ceca ce ar fi 0 sarcina peste puteri -, ci Yom arata doar cum sunt ele utilizate In legatura eu conflictele.

Discrcpante dintre comportamentul real al nevroticului ~i imaginea sa idealizata poate f atat de Ilagranta. incat ne putem mira cum de el tnsusi nu 0 poate vedca. Departe de aceasta, ncvrotieul estc capabil sa ignore 0 contradictie care ii sarc in ochi I . Aceastf pata oarba pc ccranul celor mai evidentc contrudictii a fast unul din primele lucruri care mi-au atras utenna asupra cxistcntci ~i rclcvantci conflicrelor pc care le-arn deserts. Un pacient , de exemplu, care avea toate caractcnsticile tipuJui docil ~i care se socotea asemcnca lui Christus, mi-a spus eu totul accidental ca. la rcuniunile personalului , adcsca I~i .jmpusca" unul dupa altul colcgii, cu un mic pocnet din degete. Perfect adcvdrat, impulsul distructiv care ii inspira acclc omoruri Imagjnare era in ace I timp inconsticnt: dar problema care sc pune aid este aceea di .Jmpuscatura", pe care cl 0 califica drept "joe", nu-i perturba catusi de putin imagjnea christies (his Christlike image).

Un alt pacienr, un om de ~tiinta care se credca dcvotat in mod scrios muncii sale si carc sc considera inovator in domeniul sau, era calauzit tn optiunile sale privind puhlicarca rezultatelor de motive pur oportuniste, ofcrind rcvistelor dear articole des pre care banuia ca i-ar aduce cea mai marc aprobare. Nu facca nici 0 tnccrcare de cscamotare, pur si simplu se complacea In acecasi binecuvantata ignorare a contradictiei implicate. La feI, un barbat care, pe planul imaginii sale idealizate, era insii~i personificarea bunatan) ~i sinccritatii , nu ezita sa ia bani de la 0 fata ea sa-i cheltuiasca cu alta.

Este evident ca in ficcare dintre aceste cazuri functia orbirii este s~ tina departe de constilnta conflictele subiacente. Ceea ce este surprlnzaror este masura in care lucrul acesta este posibil , eu atat mai mult cu cat pacientii respecuvi nu erau doar inteligenti. ci ~i informati din punct de vedere psihologic. A spune ca noi ron tindem sa intoarcem spatele Ia ceea ce nu vrem sa vedem este,

111

KAREN HORNEY

desigur, 0 cxplicaue insuficicnta. Ar trcbui sa adaugnm faptul ca gradul in care ascundcm lucrurile depinde de cat de mare este interesul nostru in accasta privinta. tn csenta, 0 asemenea orbire artiflciald demonstrcaza in modul eel mat simplu cat de mare cstc aversrunca noastra in a rccunoastc conflictele. Dar probJcrna rcala cste cum putcm manevra in asa fel, Incat contradictii atat de hatatoarc ln ochi, ca ucelea citate, sa poata fi trecutc eli vcdcrca. Papt estc ca cxista conditu speciale fad de care lucrul acesta ar fi rcalmente imposibil, Una dintre ele cstc 0 exccsiva paralizarc fa~a de expcrienta noastra emotionala-'. Alta, deja subliniata de Strecker:'. cste Ienorncnul train! in compartimente {living in compartments). Strecker care, de ascmenea , nc okra ilustrnri ale pctclor oarbc , vorbcste de compartimcnte logic ctanseizatc si de segrcgutic. Extsta 0 sccuuuc pcntru prieteni ~i 0 alta pentru dusrnani , una pcntru familic si alta pcntru eel din afura familici, una pcntru viata profcs.onala si nita pentru cea personala, una pcntru cgalii pc plan social ~i alta pentru cci inferiori . In cousccima, ceca ce se intflmpla intr-uu compartiment nu i se pare nevroticului di intra in contradictic ell ceca cc sc Intampla In altul . Este posibil ca un individ sa traiasc:1 in modul ucesta numai atunei clnd. din cauza conflictclor sale, el si-a pierdut sirntul unitatii. Compartimenrarca este, astfel , atfit rczultatul faptului de a f divizat de conflicte , cat si al lmpotrivirii Ia rccunoasterea ucestora. Procesul nu cste diferit de acela dcscris In eazul unei anumite categorii de imagine idealizata: contradictiile raman, dar conflictele sc fae ncvazutc. Este greu de spus dad acest tip de imagine idealizata estc responsabil de compartimentare sau de alta modalitate similara. Pare totusi probabil faptul ca trairea in compartimcnte este real mente fundamentala si ca ar explica felul imaginii create.

Spre a aprceia valoarea acestui fenomcn sunt de luat in considerare factorii culturali, Omul a devenit in atat de mare masura pur ~i simplu a rotita Intr-un sistem social complex, Incat Instrainarea de sine este aproape universala, iar valorile umane insele au decazut. Ca urmare a nenurnaratelor contradictii nesolutionate din civilizatia noasrra. s-a dezvoltat 0 paraiizare gencrela a perceptiei morale. Standard.elc morale sunt atat de incerte, Incar nimeni nu e surprins , de exemplu, sa veda col 0 persoana ploasa,

112

CONFLlCTELE NOASTRE INTERIOARE

bun crestin sau tata devotat pana rnai ieri, sc comporta azi ca un gangster". Exista in jurul nostru prea putini oameni ~sin~eri si integri care sa contrasteze cu proprIa noasrra dezhinare. In situatia psihanalitica, desconsiderarca de catrc Freud a valorilor morale - consecinta a tratartt de entre el a psihologiei ea pe 0 ~tiinta naturals ~ a avut partea sa de contributie In a-I face pe psihanalist la fel de orb ca pacicntul in Iata unor contradictii de fclul acesta. Psihanalistul considcra di cste .ncsuinufic': sa aiba propriile sale valori morale sau sa manifesto vreun interes fata de acelea ale pacientului. La drept vorbind. acccptarca contradictiilor apare in multe formulari tccreticc a nu fi in mod nccesar limitate la sfera morala.

Rationalirarea poate f definita drept autcamaglrc prin rationament. Ideea comuna ca aceasta este utiltzata in primul rfmd ca'justificare sau ca puncre dc acord a motivelor ~i actiunilor euiva cu ideologii acceptate este validf doar pana 1" un punct: s-ar impune ca persoanele care traiesc in aceeasi civifizatie sa rationalizczc dupa acelasi tipar, pc cdnd in realitate cxista 0 mare deosebire de Ia individ Ia individ in privinta a ceea ce este rationalizat, precum si in privinta metodelor folosite. Este firesc sa Iic asa, daca privim rutionalizarea ca pc 0 cale de sprijinirc a tentativclor ncvroticc de a crea 0 annonie artificiala. In fiecare din elementele esafodajului defensiv construit In jurul conflictului fundamental putem vedea la lucru acest proces. Atitudinca prcdominanta este Intanta de rationament, Iactorii care ar invedera conflictul fiind fie minimalizati , fie remodelati , In asa fel incfit sa sc adapteze acestuia. Modul in care acest rationament autoamagitor ajuta la remodelarea personalitatii iese in evidenta cand comparam tipul docil eu tipul agresiv. eel dintfii atrihuie sentimentelor simpateticc dorinta sa de a f util chiar daca sunt prezcntc tcndinte putemice de dominare; iar daca accstea sunt prea evidente, el le rationalizeeza ca solicitudine. Tipul agresiv, cfind lucrul acesta cste util, neaga cu tanc orice sentiment de simpatie si l~i intcmeiaza actiunea exlusiv pe oportunitate.lmaginea idealizata cere intotdeuna un cuantum important de rationalizare pe

113

KAREN HORNEY

care sa se bazezc: discrepantele dintre Eul real si imagine trebuie judccatc In afara existentei. in exteriorizare ea este folosita spre a dovedi relevanta circumstantelor extcrioare sau spre a arata c~ trasaturile inacceptabile pentru individul insusi sunt pur si sirnplu o rescue .narurula'' Ia comportamcntul cclorlalti.

Tendinta de autocontro! excesiv (excessive self-control) poate fi atat de putemica Incat uneori sa se numerc printrc tendintele ncvruticc iruuale>. Punctia sa estc sa serveasca drept sti'ivilar impotriva torcntului emotulor contradictorii. Dcsi la inccput cste adcsea un act de vointa de puterc constient , ell timpul devine de obicei mai mult sau mal putin automat. Indivizii cafe excrcita un usemcnea control nu-si vor permitc sa fie dusi de valul ~ntuziasmlllui, al cxcltatiei scxuale , autocompatimirii' sau maniei. In cadrul psihanalizei ei intamplna celc mai mad dificultati in cfectuarea de asociatii Iibcrc; ei nu se vor alcooltza ca sa-si i~al\e spirirclc sl. frecvent. prcrcra sa sufere durerca dccat sa fie ancsteziati. Pe seurt, cauta sa puna frau cricarei spontancitati. Asemcnea indivizi I~i pastreaza coeziunea pur ~i simplu prin imagmca lor idealizata, dar, dupa catc s-ar parea, puterea sa unificatoare cste insuficienta , daca IlU este ajutata de una sau alta dintre tentativele escnnalc de stabilirc a unitatii . Imaginea este deoscbit de inadccvata atunci cand capata forma unui conglomerat de clemente contradictorii. Efortul vointci de putere, consticnr sau inconstient , este nccesar spre a tine sub control irnpulsute aflate in contlict. Deoarcee celc mai distrucnve impulse sunt acclea de violcnta inspirate de furie , cea mai mare cantitate de energie cste orientata in directia controlului furiei. Aici este pus 'in miscare un cere vicios; furia , din cauza ca este refulata, atinge 0 forta exploziva care, la randu-i , cere inca 5i mai mult autocontrol ca sa fie Inabu~ita. Daca excesrvul control al pacientului este constientizat de acesta, el il va apara ridicandu-l la rangul de virtute si aratand ncccsitatea autocontrolului pentru orice individ civiIizat·. Ceea ee trece eu vederea este natura cornputstva a controlului sau. EI nu sc poate opri sa-l exercitc In modul eel mai rigid si intra in panica daca, dintr-un motiv oarecare, autocontrolul nu functioneaza.

114

CONFLICTELE NOASTRE INTERIOARE

Panica poate lua forma fricii de nebunic, ceea ee aratf elar ca Iunctia controlului este sa respinga pcricolul scindarii , al dezagregari i.

Corectitudinea arbitrora (arbitrary rightness) arc dubla funcne de elinunare a indoiclii din interior 51 a influentei din afarb. [ndoiala si lndecizia sunt concomitentc invariabile ale conflictelor nerezolvate si pot capata destula intensitate Incdt sa paralizeze orice actiune.Tntr-o asernenea stare, firestc, 0 persoana cste susccptibila de influentarc . Cand avern convingeri autentice, eu grcu suntem clatinati: dar dad. stam la intersectie, indccisi asupra directici de urrnat, agcntii exteriori pot U50f sa fie factori determinanti , fie ~i nurnai temporar. Mai mult , indccizia se aplica nu numai la posibilclc cursuri ale actiunii , ci includ indoieli asupra noastra insine, asupra drepturilor noastrc, asupra valorii noastre.

Toatc aceste incertitudini scad din capacitatea noastra de a infrunta viata. Pe cat sc pare, tnsa, cle nu sunt Ia fel de intolerabile pcntru toata lumea. Cu cat un individ tntclcge mai bine via;a ca pe o batalie fara mila, ell atat mal mult considcra cl ca lndoiala cstc 0 slabiciune pcriculoasa. Cu cat mai izolat este el ~i cu cat mai dorltor de independentli, cu atat mai mult va fi susccptibilitatea sa fa~a de influenta straina 0 sursa de iritare. Teate obscrvatiile facute de mine eratf ca 0 cornbinatie de tendinte predominant agresive ~i de izolarc cste solul eel mai fertil pentru dczvoltarea corcctitudinii rigidc; si cu cfit rnal aproape de suprafata este agresivitatca, ell atat mai militanta este corectitudinea . Aceasta constituie a tncercare de a transa conflictele 0 data pentru totdcauna prin declararea , In mod arbi~ar ~i dogmatic, ca cineva este lnvariabil corcct. Intr-un sistem guvernat astfel de ratiune, ernopllc sunt tradatori din interior si trebuie tinute in frau de catre un control continuu. Este oblinuta'pacea, d~ aceasta este paeea rnormantului. Cum si era de asteptat. asemenea indivizi detests ideea de paihanaliza, deoarece aceasta tulbura tabloul bine pus Ia punct.

Aproape la polul opus fatl de corectitudinea rigid1i, dar de asemenea 0 defensa efecnva contra recunoasterii conflictelor, este

115

KAREN HORNEY

evarivttutea ietusivenessv. Pacientii incfinati sprc acest mod de dcfcnsa scamana ell acei eroi de basrnc care, cand sunt hartuiti se transforms 1'0 peste; daca nu sunr siguri in aceasta infati~ar~: se transforma in caprioara. iar dad vanhtorul f prinde la strfimtoare, zhoara de acolo sub forma de passire. Niciodata nu-i poti fixa in vreo afirmatie; ei ncagn sa 0 Ii "pus sau te asigura ca i-ai 'inteles grcsn. Au 0 uimitoarc capacitate, de .Jncctosarc". a problemclor. Lc cste irnposihil sa [<lea un rnport concret asupra vrcunui incident; daca inccarcf sa 0 faca. ascultiltorul cste nesigur Ia sfarsir tocmai ell privirc la ceea cc realmente s-a intamplat.

Acccasi confuzic domneste ~i In viata lor. Sunt ranchiunosi 1a un moment dat, Intelegatori in momentul urmiitor ; uncori sum hipcrpoljticosi , altcori lipsiti de considcratie fata de ceilahi; autoritari In unele privinte., autoestompati in altele. T5.njcse dupa un partcner dominator numai spre a-I transforma tutr-o "rogojina de sters picioarele" , apoi se Intorc la atirudinca preccdcntii. Dupa cc il truteaza rau pc cineva, sunt coplcsm de rcmuscare , cauta sa indrepte raul facut, apoi se simt .prostanaci" si revin la abuzuri . Nimic nu estc la ei cu totul real.

Psihanalistul sc poate simtl confuz ~i dcscurajat. ncgasind niei un material eu care sa lucreze. Este 0 croare. Acestia sunt pur si simplu pacientii care nu au reusir sa adopte procedcclc obisnuitc de unificarc: nu numai di au quat In refularea unor pdrti din conflietele lor, dar nici TIU si-an stabilit 0 imagine idealizat't clara. Se poate spune ca, Inrr-un Iel , ei dcmcnstrcaza valoarca acestor tentative, caci , indiferent cat de perturbaloare sunt consccintele, persoancle care au procedat asrfel sunt mai bine organizate ~j nu atdr de condamnate ca tipul evaziv. Pc de alta parte, psihanalistul ar grcs! si in cazul in care s-ar bizui pc 0 misiune usoara datorita faptului ca conflictele sunt vizlbilc si nu trebuic scoasc din ascunzis, Cu toate acestea.el va avca de luptat eu averslunca pacientului fata de orice transparenta, iar aeesta va tinde sa-l Invinga, cu exceptia cazului in care psihanalistul Intelege ca. are de-a face eu modul 10 care paeientul pareaza orice intuitie rcala.

116

CONFLICTELE NOASTRE INTERIOARE

o ultima defense impotriva recunoasterii contlictelor este cinismul (cynicism), negarea ~i ridiculizarea valorilor morale. 0 profunda incertitudine cu privirc la valorilc morale este in mod obligatoriu prczcnta in orice ncvroza. orient de dogmatic ade-n individul la aspectele particulare ale srandardclcr sale, pc care Ie acccpta. In timp ce modul in care apare cinismul vuriaza. Iunctia sa invariabilji cstc ncgarca cxistcntci valorilor morale, prin aceasta cliberftndu-I pc nevrotic de nccesitatca de a clarifica ce eredc el cu

adevarat.

Cinismul poarc f consticm. cal. In care devine un principiu in traditia machiavelica, Hind aplirat ca atare. Tot ceca cc intra in calcul cstc aparcnta. Poti [ace ce-ti place atata timp cat nu esti prins cu mata-n sac. Oricine nu este csentialmentc stupid cstc ipocrit , Pacientul cinic poate fi la fcl de scnsibil In utilizarca de catrc psihanalist a terrnenului morula. indifcrcnt de context, cum crau pacicntii de pe vremea lui Freud lu uuzul termenului sex. Dar cinisrnul poate ramanc ~i inconsticnt, ascuns sub vorbele goale ale ideologiilor predominante. Oricat de inconstient ar fi pacientul de influent;a cinismului sao usupru persoanci sale, modul in care ct traicstc ~i vorbcsrc dcspre viata sa va dczvalui faptul ca cI actioncaza dupa principiile acestuia. Sau se puate irnplica in mod inconsucnr in contradictii , ca pacicntul care era sigur ca el credo in onestitate si decenta, dcsi era invidios pc oricine i~i permitea manevre necinstite ~i era iritat de faptul cs cl tnsusi n-ar fi .Jzbutit" niciodata In asemcnca lucruri. In terapie este important ca pacientul sa~~i consticntizczc pe deplin cinismul la timpul potrivit si sa fie ajutat sa-l trneleaga. Poate fi, de ascmcnca, necesar sa i se cxplice de ce este de dorit ca el sa-~i stabileasca propria sa tabla de valori,

Cole precedcnte sunt mecanisme de apararc construite in jurul nuclcului eonflictului fundamental. De dragul simplitatii , rna voi referi la intregul sistcm de apararc ca la structura de protectie (protective structure). In orice ncvrcza se dezvolta 0 combinatie de defense; adcsea fiecare din ele este prczenta, desi in grade de activitate diferite.

117

KAREN HORNEY

NOTE

I Avem de-a face, evident, ell 0 anosognozie, adica cu incapacitatea organica a bolnavului de a-si recunoaste boala. (Nota trad.)

2 Psihoneurologul american Antonio Damasio va conflrma in mod stralucit importanta gencrala a trairii cmotionale in comportamentul individuiui. (Nota trad.)

J Strecker, op. cit.

4 Lin Yutang, Between Tears and Laughter, John Day, 1943. 5 Karen Homey. Self-Analysis, edt cit.

PARTEA a II-a

CONSECINTE ALE CONFLICTELOR NEREZOLVATE

Capitolu19

ANGOASE

In cdutarca semnificatici profundc a vreunei problemc ncvroucc ne putcm picrdc user dircctia intr-un labirint de complcxnan. Lucrul acosta nu estc ncfiresc de vremc cc BU putem spera sa intelcgcm nevroza rara a [ace fata complexitatii accstcia. Estc totusi util din cand In cand sa stam deopcrtc. sprc a ne redobandi perspective.

Am urmarit pas ell pas dezvoltarea structurii de protectie. Am vazut cum se consuuicstc 0 defense dupa alta, pana cand cste stahilita 0 organizarc rclativ stanch. Iar elernentul care ne imprcsloncaza eel mai putcmic In toate acestca cste truda imcnsa depusa in proccs, 0 truda atilt de extraordiuara Incflt fie minunam ce poate mana pe un individ Pv 0 calc atal de dificila ~i de tncarcata de costuri pentru sine insusi, Ne-am pus intrebarea care sunt fortele care fae ca structura sa fie atat de rigida si de greu de schimbat. Estc forte motrice a Intregului proces pur si simplu teama de puterea dezagregama a conflictului fundamental? 0 analogie poate lumina calea spre raspuns. Ca orice analogie, nu este 0 paralcla cxacta si nu poate Ii apltcata dedit In linii mari. Sa presupunem ca un barbat eu un trccut dubios si-a croit drum in eomunitate prin tnselaciunc. Desigur, cl va trai cu teama ca nu cumva adevarata sa identitate sa fie descopcrita. Cu timpul, situatia sa evclueazn; f~i face prieteni, i~i asigura 0 meserie,

121

KAREN HORNEY

intemeiaza 0 familie. lndragmd noua sa pozitie , el cste asaltat de o noua tcama. tcama de a pierdc aceste bunuri. Mandrin onorabihtatii sale Il tnstnuncaza de trccutul dezagreabil. EI cheltuiesrc mari Slime de bani in scopuri caritahilc , incluzfindu-i in accasta o~cra de caritate )~ pe vechii sai asociati , asa Incat sa-~i purifice vtata din trecut. Intre timp , schimbfr-ile care s-au produs in pcrsonahtatea sa l-au implicat in noi conflictc , cu rezultatul ca. in final, faptul di si-s inceput viata prczentj pc premise false devine pur si sirnplu un curent de addncimc (undercurrent) In tulburarea S3.

Astfel, in organizarea stcbihta de ncvrotic , conflictul fundamental se mcntine , dar cste transmutat. Temperat In uncle pri vintc , cl este intcnsificat in altclc. Darorna. iI1S3., cercului vicios care estc inercnt procesului , conflictele care dccurg de aici dcvin m~i presantc. Ceca cc Ie acutizeazil eel mai mult cste faptul ca once noua pozitie dcfcnsivii inrautatqte relatiile sale ell sine si Cli ceiialti , tcrenul in afara caruia. asu cum am vazut. sc dczvolta conflicte. Pe dcasupra, dat fiind faptul dl noi clemente, orient de imbrdcate in iluzie - iubirc sau succcs. 0 izolare obtinutit sau o imagine stabihta -, ajung sa joacc un roJ important in viata sa, gener~aza 0 teama de un ordin diferit , teama ca. CCVa poatc periclita acestc comori. Si, in tot aeest timp. alicnarea sa crescanda rata de sine II lipsestc din ce In ce mai mult de capacitatea de a se autoanaJiza si de a se ocscotorosi de dificultdtile sale Se

instaleaza inertia, lufind locul dczvoltarii dirijatc.' '

Structura de protcctie, cu toata rigiditatca sa, este extrern de fragifa ~j genercaza ea ins:l~i noi temeri. Una dintre acestea este teama di tt va ji tulburat echiiibrul, In timp ce structura da 0 senzatie de stabilitate, aceasta este 0 stabilitare usor de rastumat. Individul insus] nu este constient de aceasta amenintare , dar este imposibil sa nu Q simta intr-o diversitare de moduri. Experienta I-a Invatat ca poate fi SCQS din fire din te miri ce, ca se infuric, se exalta, se dcprima. oboseste. se inhibf cand anticipeazh sau doreste Iucrul acesta cel mai putin. Totalitatea unor asemenea trairi Ii da sentimentul incertitudirui, un sentiment pe care nu se paate baza. Estc ea si cum ar patina pe gheata subtire a unui lac.

122

CONFLICTELE NOASTRE INTERIOARE

Instabilitatca sa se exprima 5i in mers sau in postura, on In lipsa de indcmanarc in oriee refacere a cchilibrului fizic.

Cea mai vie cxprcsie a acestci tcrneri este tcama de nebunic.

Cand aceasta estc prczenta in mod vizibil ea poatc fi simptomul absolut care il determina pc individ sa eaute asistenta psihiatnca. 1n asemenea cazuri teama este deterrninata si de rcfularca impulsurilor de a face tot felul de Iucruri "smintite", cele mai multe din ele de natura distrucuva, fad a se simti responsabil de cle. Teama de ncbunie nu cstc totusi de interpretat ca un indieiu ca. individul poate real mente innebuni. De obicci ea este cfcmcra ~i apare In condiui de dcprcsic acura. Cea mai durcroasa este amenintarca sa intempestivf Ia adresa imaginii idealizate sau 0 crcstcre a tcnsiunii - eel mai adcsea datoratd furiei inconsuentc -,'ceea ce pune in pcricol autoeontrolul cxcesiv. 0 ferneie, de exemplu, care crcdca despre sine ca este atdt ealitil, cat ~i curajoasa, a avut un acccs de panica atunci cfind, trur-o situatie dificila, a fost confruntata eu un sentiment de ncpuunta. rcama ~i furic violenta. Imaginea sa idealizata, care 0 :i'nfati~a ca pe un bloc de otcl , dintr-o data s-a sparr, producandu-i teama. Am si discutat despre nclinistea profunda traita de un individ insingurat atunci cand este silit sa-~i paraseasca adapostul spre a intra in stransa proximitate eli ceilalti , cand, de exemplu, trebuie sa meargjt Ja armata sau sa traiasca la niste rude. Aceasta groaza poate fi si ea privira ca teama de ncbunic sl. in acest caz. pot avea loc rcalmente cpisoade psihotiee. In cura psihanalitica, 0 ascmenea teama apare atunei cend pacientul , care a izbutlt cu mare truda sa-~i creeze 0 armonie artificiala, recunoaste deodata ca este dezbinat.

Faptul ca frica de nebunie este eel mai adesea couditionata de furta inconsticnta este demonstrat in cursul psihanalizilrii , atunci cand, aceasta trica fiind diminuara, reziduurile sale iau forma temerii ca nu curnva pacientul s5 insultc, sa beta ~i chiar sa ucida oameni in situatia in care autocontrolul este irnposibil. Comiterea unui act de violenta in somn sau sub influenra alcoolului, anestezia. excitatia s~xualii vor fi si ele temute. FUri'a ins~i pcate fi consuenta sau poate aparee in con~tiin~ ea un impuls obsesiv fa~a de violenta, tara Icgatura eu vreun afeet. Pe de alta parte, ea

123

KAREN HORNEY

poatc fi eu totul inconstienta; In acest caz orice persoana sc simte dcodatf cupnnsa de 0 pantca vaga. posibil nsociutn ell transpiratie , ameteala ,~i teama de lcsin , ceca cc semnifica 0 Inca mconsticnta d'i impulsuri violcntc ar putea sdipa de suh control. Cand furia inconsticnta estc cxteriorizata, individului ii poatc fi teama de taifunun , fantorne. spargarori. scrpi etc., adica de oricc forla potential distructiva din afara sa.

La unn a urrnci, insii. tcama de nebunic cste rclativ rarh. Ea estc pur ~i simplu cea mai srndenta cxpresie a temerii de picrdere a echilibrului. De obicei aceastn teams cpcrcaza pe cai mal uscunsc. Ea apare in acest caz in forme vagi, ncdefinitc si poate fi provocata de orice schimbare intcrvcruta ln rutina victii . Pcrsoanele care 0 uaicsc se pot simti profund tulburate de proieclUI de a face 0 dlatoric, de a-si schimbu xlujba, de a anguja 0 noua servitoarc etc. Oriunde este posibil, ei Inccarcu sa evitc asemenea schirnbari. Amcnintarea la adresa stabtfttatu poate fi factorul care Ii face pc pacienti sa aiba retincri in a se lasa psthanalizati, rndccsebl daca au gasit un mod de viati'i care lc pcrmite sa traiasca destul de hine. Cnno aduc in discutie oportunitatea psihanalizfirii , pun 'inrrebari care, la 0 prima privire, par destul de rczonabilc: Le va zdruncina psihanaliza casaroria? Lc va submina temporar capacitatca de munca? Ii va face mai iritabili? Sc va amcsteca in religia lor'? A~a cum vom vedea, astfcl de Intrebari sunt in parte determinate de disperarea pacientului; el socoate d nu menta, dcsi l~i asuma riscurilc. Dar existf ~i 0 rcala temcre in spatclc interesului sau: el arc nevoie sa fie rcasigurat ca psihanaliza nu-i va afecta eehilibrul. in asemenea cazun, putem afirma cu certitudinc eli cchilibrul cste deosebit de instahil ~i di psihanaliza va Ii una diflcila.

Poate psihanalistul sa-i dca pacientului asigurarca pe eare 0 doreste acesra? Raspunsul e negativ. Orice psihanalist este obligat sa determine instabilitati temporare. Ceca ce poatc face psihanalistul estc sa mearga Ia radacina unor astfel de probJeme, sa-i explice pacientului de ec se teme el cu adevarat ~i sa-i spuna ca, desi psihanaliza va tulbura cchilibrul sau actual, ea ii va da ocazia si1 realizeze un cchilibru mult mai solid.

124

CONFLICTELE NOASTRE INTERIOARE

o alta teams gcneraHi de structura de protecuc este teama de demascare (fear ()( exposure). Sursa accsteia se efla in multiplcle duplicitatii care ~u dus la dezvoltarea si consolidarea st~ctllrii jnscsi . Aeestea vor fi descrisc in conexiunc Cll deteriorarea integritiitii morale determinate de conflictele ncrczolvat~. Deocamdata este necesar doar sa subliniem ca individul ncvronc dorcstc sa apara. atat sics! cat si celorlalti , ea fiind diferit de ceea ce este el in rcalitatc: mai armonios, mai rational, mai gcncros, sau mai putcmic 5i ncmilos. Ar Ii greu de prccizat daca sc ~~mc de dcmascare mai mult In fata proprutor sai ochi dedit In ochii altora. In plan consncrn, el cste eel mai interesat de opinia cel.orlalti si , ell dlt Isi cxtenorizcazf rnai mult teama. eu atat este mal tcmator ca eeila'l~i sa nu-l dea In vilcag , El ponte spune in acest caz di opinia sa despre sine nu conteazii.

Teama de demascare poate sa apara fie ca sentiment vag de a fi 0 cacialma , fie Icg,ata de 0 insusirc particularit. slah asociata ell ceea cc realmente il nclinisteste pe individ. Acesra se poatc teme ca nu cstc atat de inteligent , competent, bine educat, atragator pc cat se crede a fi , trausformand astfel in teama calitatile care nu sc rcflccta in caractcrul sau. Astfel, un. pacient isi aminteste ca in prcadolescenta era haituit de teama ca pozitia sa de fruntas al clasci era in intregime datorata inselatoriei . De Iiecare data cdnd se muta la alta scoala era sigur ca avea sa fie demascat, iar tearna persista ehiar' ~i cand ajungca din nou primuI din c~asa. Sentimcntul sau il deconcerta , dar era incapabil Sa-l descurce itele. EI nu rcusea sa 0 Iaca. deoarcce se gasca pe 0 prsra gre~ita: tcama sa de demascarc nu privea nicidecum inteligenta. ci pur ~i simplu fusese dcplasata in aceasra sfcra. In realitate , accasta prive~ pretentia sa inconstienta de a fi un bun camarad , care n~ aJe~ga oupa distinctii , pe cand de fapt era obsedar de .trebuin\a distructiva de a triumfa asupra celorlalti. Accst exemplu ilustrativ conduce la o generalizare pertincnta. Teama de a fi 0 cacealma (fear ()fbe.in~ a hluffJ este intotdcauna Iegata de un factor obiectiv, dar de obi eel nu de acela la care se gande~te persoana in cauaa. Simptornatic, expresia sa extrema este rosirea sau teama de a ro~i: Dat fiind faptul ca este vorba de a prefacatorie inconstienta ~l de teama

125

KAREN HORNEY

pacientului de a fi demascata, psihanalistul face 0 greseala scrioasa daca, observand panica sa, cauta vreo trdire de care acesta se ruslncaza si pc care 0 ascunde. Pacicntul , 1ma, poate sa nu fie tnfranat de nimic de Ielul accsta. Ceca ce se intampHi estc ca el devine tot mai temator. gandind c.1 ceva trchuie sa fie extrem de rau in ceca ee-l prtvcste ~i di in mod inconstient nu vrea sa dea pe fata raul. 0 ascmcnea situane conduce la a analiza autoacuzatoare si nu la un travaliu constructiv. Probabil ca el va continua sa c1etalieze cpisoade sexuale sau impulsuri distructive. Dar frica de demascarc va ramane atfita vrcmc cat psihanalistul nu reuseste sa rccunoasca cit pacientul cste prins Intr-un conflict si ca el Insusi nu

analizeazii decat un singur aspect al <.Icestuia.' .

Teama de demascare poate fi provocata de oricc situatie care - pcntru nevrotic - tnscamna supunerc la un test. Se includ aici intrarea intr-o noua slujba, dobdndircra de noi prieteni, mutarea intr-o scoala noua. examcnele., Intrunirile sociale sau orice fcl de pcrfcrrnenta care il poare scoatc in evidenta, chiar dad. nu este vorha dedit de a lua parte la 0 discutie. Frecvent, ceca ce in mod consticnt este conceput drept teams de eecc de fapt nu are de-a face cu demascarea 5i de aceea nu este atenuata tie succes. Persoana in cauza pur ~i simplu va simti ca de data aceasta .j-a mers'': dar ce se va intfimpla data viitoare? far daca esueaza, va fi Inca si mai convlnsa ca intotdeauna a fast 0 cacealrna si ca de data aceasra i s-a infundat. 0 consecmta a UOU! asemenea sentiment este timiditatea, in special ill mice situatie noua, 0 alta consecinta este prudcnta in rata faptului de a fi iUbit sau apreciat. Individul in cauza va gfmdi, consucnt sau inconsticnt: .Ei rna iubesc acum, dar daca m-ar cunoaste cu adevarat, allele ar fi senrimentete lor." Fireste. accasta teama joaca un rol in psihanaliza, al carei scop explicit este sa .xiezlege cnigrne''.

Fiecare tcama noua cere 0 noua gamitura de defense. Acelea indreptate impotriva fricii de demascare intra in categorii opuse ~i depind de intreaga strucmra de caracter _ Pe de 0 parte exista tendinta de a evita orice fel de situatii-test; iar deca nu pot fi cvitate, se adopta 0 atitudine rezervata, autocontrolata, purtflndu-se 0 masca impenetrabila. Pe de altii parte, exists 0 tentativa

126

CONFLICTELE NOASTRE 1NTER10ARE

inconstienta de a deveni 0 cacealrna atat de perfecta. incal este de ternut dcmascarca. Cca din urma atitudine nu este doar defensive: mistificarca totala cste utilizata ~i de indivizii de tip agresiv care traiesc prin delegare (who five vicariously). ca un mijloc de a-I impresiona pe eei pe care dorcsc sa-i cxploateze ; orice Incercare de a-i interoga va fi tntampinata printr-un contraatac viclean. Mil refer aici la indivizi fali~ sadici. Vom vedca mai tftrziu cum concords accasra trasatura cu intrcaga structura.

Vom intctcgc tcama dc demascare atunci cfind vom avea raspuns la doua tntrebxn: Cc este 0 pcrsoana care se teme sa fie oezrninutn? De ce are a se teme in cazul ca ar fi dcmascata? La prima intrcbarc am ~i dat raspuns. Ca sa raspundem la cea de a doua trcbuic sa examiner» ~i alte temeri care cmana din structura de protectie: teama de aji dispretuit, teama de umilire si teama de ridicoi.1n timp ce lipsa de soliditatc a structurii cstc rcsponsabila de teama de stricare a echilibrului , iar neonestitatea inconsuenta gcncrcaza tcama de dcmascare, teama de umilire provine dintr-o sums fa~a de sine ultragiata. Am atins accasts chestiune in alte contexte. Atat crearea unei imagini idealizate , cat ~i procesul de exteriorizare sunt tentative de repararc a respcctului de sine vatamat, dar, asa cum am vazut , ambele 11 ultragiaza si mai mull.

Daca avem 0 privirc pancramica asupra a ceea ce se Intampla cu stima de sine in cursul dczvoltarii nevrozei, identificnm doua perechi de procese de balansare. In timp ce niveiul stimei de sine rcalistc (realistic self-esteem; cade , ajunge la lnalrime 0 mandrie nercalista: mandria de a f cxtraordinar de hun, de agresiv, de unic, de omnipotent sau omniscient. Pe un all balansoar gasim 0 rcducere a Eului real al nevroticului contrabalansat de 0 inaltare a celorlalti la statura de uriasi. Prin eclipsa a mari zone ale Eului prin refulare si inhibitie , precum ~i prin idcalizarc ~i cxteriorizare, individul se pierde din vedcre pc el tnsusi; el se simte, dad nu cumva si devine in realitate, ca 0 umbra Iipsna de greutatc sau de sUbstanta. lar intre timp trebuinta sa de ceilalti si teama de ei ii face pe acestia nu numai mai favorabili , ci ~i mai necesari. In consecinta, centrul sau de greutate ajunge sa se afle mai mult in

127

KAREN HORNEY

ceilalti dccat in el insusi , cesionandu-lc acestora prerogative care de drept ii apartin. Drcpt urmare, evaluarii din partea lor j se da 0 importanta execs iva, in tirnp ce propria-i autocvaluare l~i pierde semnificatia. Opinia celorlalti carilta astfel 0 putere discretionara.

Ansamblul proccsclor dcscrise rna! sus cxplica extrema vulnerabilitate a ncvroticului in fata dispretului, a umilirii SI ridiculizarii . Iar aceste procese fae atat de mult parte din oricc nevrova, incat hipcrscnsihilitatea in aceasra pnvirua cstc ell totul comuns. Dad} avem cunosunta de multiplele sursc ale Iricii de dispret putcam intelege ca a 0 tndcparta sal! a 0 diminua nu cstc 0 sarcina deloc simpla. Aceasta cia Inapoi numai in masura in care intreaga nevroza regreseaza.

in general, consec.nta accstci trici estc accca.ca il situcaza pe ncvrouc apartc dc ccilalti , facandu-Ii-! ostil. Dar mai irnportanta este puterea ei de a lc reteza avdntul ector care sufera mai tare din aceasta cauzn. Ei nu indrazncsc sa astepte nimic de In ceilalti sau sa-~i fixczc lor jnsilc scopuri Inalte. Nu tndraznesc sa sc apropie de oarneni care Ii sc par in vreun Icl superiori: nu Indraznesc sa-sf exprime 0 opinie , chiur dado prin accasta au de adus 0 contributi'c reala; nu indraznesc sa-~i exercite capacitatile creatoarc, ehiar dad! Ie au; nu Indrazncsc sa se faca. mai atractivi , sa inccrce sa impresioneze, sa ocupe 0 pozitie mai buns etc. etc. Cand sunt tentati sa sc lanseze in vreo directie j'~i vad cla nul stavilit de perspective sinlstra a ridicolului ~i sc rcfugiazn In rezcrva ~i demnitate.

Mai imperceptibilf dedit temerilc descrise este 0 tcama care poate fi privita drept 0 condensare a tuturor aeestora ca si a altor temeri care apar in evolutia nevrotica: este teama de a ·.f;chimba cevu fa sine (fear of changing anything in oneself's, Pacientii reactioncaza Ia ideea scbimbarii prin adoptarea uneia din urmatoarelc doua atitudini extreme: fie lasa ca intregul subicct sa plutcasca intr-o nebuloasa, avand sentimentul ca schimbarea se va produce printr-un fcl de miracol , intr-un viitor nesigur, fie Inccarca sa se schimbe prea rapid si eu prea putina tntelcgcre. In primul caz ei aseund 0 rezcrva mentala, Intrezarind in treacar

128

CONFLICTELE NOASTRE INTERIOARE

problema sau admitfind ca 0 ameliorare ar fi suficicnta; ideca ci'i sprc a sc autcocsavarsl trcbuie realmente sa-~i schimhc atitudinile si irnpulsiile ii socheaza ~i ii alarmcaza. Nu se poate ea ci sa nu tntctcaga validitatea chestiunii , dar, eu toate acestea, in mod inconsticnt 0 resping. Pozitia contrara cchivaleazli cu un sirnulacru inconsticnt de schimbarc. Este partial veleitatc. generatd de intoleranta pacientului fata de oricc imperfectiunc la sine insusi, dar cstc , pe de alta parte, urmarca senumenrului inconstient de ornniporcnta: simple dorinta de a vcdca 0 dificultutc disl;arand ar fi de ajuns ca ea sa sc si risipcasca.

in spatele Iricf de schimbarc stau presimtiri privind schimbarca in mai rau: picrdcrca imaginii idealizatc , trunsformarca in Eul neacceptat . tntr-o faptura de rfind suu Intr-o simple carapace golita In urma travaliului psihanalitic; groaza de necunoscut, de renuntarea la stratagemele stgurc ~i 13 satisfactiile de pauLl atunci , indcoscbi lu vdnarca de Iantomc aducatoare de soluui: iar in final teama de a fi incapabil de schimbarc , tcama cc va f mai binc tntc.ccsa atunci cand vom discuta dispcrarca ucvrotica.

Toate aceste tcmcri l~i au obarstn In conflictclc ncrczolvatc.

Dar pcntru ca Hoi lnsinc trebuie sa nc expunem acestor temeri dado, eventual, dorim integrarea, ele stau ca un obstacol in culea fasonarii noastrc. Sunt, ca sa ziccm nsa, purgatoriul prin care trchuie sa trecem inairuc de a ne putea gasi mantuirca.

Capltolul 10

sARAcIREA PERSONALITATII

A cxamina ccnsecintele conflictclor nereznlvatc inseamnf a pdtrundc intr-un tcritoriu aparent nemarginit ~i prca putin cxplorat. L-am putea poatc aborda printr-o discutie asupra unor tulburari simptomaticc cum sunt depresia, alcoolismul , cpilcpsla sau schizofrenia, sperfind ea prin aceasta sa dobflndirn 0 mai bunj tntctcgcre a unor pcrturbari distincte. Prefer, InSa, s3-1 examinez dintr-un punet de vcdcrc mai general avantajos si sa pun inrrcbarea: Cc cfcct au conflictele nerezolvatc asupra energiilor noastre, asupra intcgritatn si fericirii noastrc? Adopt acest punet de vedere pcntru ca am convingerea d. nu putern sesiza scmniIicaua nici unei tulburari simptomatice Hidi. tntelegerea bazei cscntialmente umane a acesteia. Tcndinta din psihiatria modcma de a sc ajunge 1a Iormulari tcoretice comode sprc a se explica sindroame existente nu cstc nefireasca din punctul de vcdere al trcbuintei clinicianului , a carui rneserie este aceca de a se ccupa de ele. Dar a proceda astfcl cste tot atat de putin realizabil, ca sa nu mai vorbim de stiintific, ca pentrn inginerul constructor zidirea acoperisului cladirii inainte de a se fi pus temelia.

Uncle dintre elernentele cuprinse in intrebarea noastra au ~i fost mentionate, avand aiel nevoie doar de 0 elaborare. Altele reies din discutiile noastre anterioare, iar altele se cer adaugate. Scopul nostru nu este doar acela de a-i da cititorului 0 idee vagkl asupra faptului ci1 orice conflict nerezolvat este daunator, ci sa-i oferirn

130

CONFLICTELE NOASTRE INTERIOARE

un tablou nbsolur elar si comprchcnsibil des pre dczastrul pc care asemenea conflicte 11 cauzcaza personalitatii.

A trai in conditiilc unor ccnflictc nerezolvate Implies. in primul rand, 0 devastatoarc risipd de energii umane (waste (?F human energiesv. prilejuita nu numai de conflictcle inselc. ci si de tentativele Iaturalrncc de a Ie indcparta. Cand un individ cstc fundamental divizat , el nu-si poate niciodata invcsti din toata inima cncrgiile In ccva. ci doreste intotdeauna sa urmareasca doua sau mai rnulte scopuri incompatibile. Accastu inscamnu fie c:1 el l:;i va dispcrsa energiile, fie ca i~i va zadarnici in mod activ eforturile. Primul mod de a proceda cste valabil pcntru indivizi i a caror imagine ideahzath. ca in cazullui Peer Gynt, ii amagestc eu credinta ca ei cxccfcazn in oricc. 0 fcmcic .dc cxcmplu. dorcstc sa fie mama ideala. bucatiireasa si gazda pcrfccta. sa se imbracc binc, S:1 joacc un rol social 5i politic proeminent, sa fie sotie devctata si sa uiba aventuri croticc cxtraeonjugalc, sl, pc dcasupra, S3. cfcctueze 0 muuca producuva. De prisos sa spunem di cstc imposibil: va qua in mod obligatoriu in toate aceste objective, iar energiile ei - indiferent de cat de potential dotata cstc - vor fi risipitc.

o rcjcvanta mai general a are zadamicirea unui singur obiectiv atunei cfind motivatiile incompatibile se blochcazd reciproc, Un barbat poate dori sa fie lin bun prieten , dar sa fie atat de autoritar 5i de pretentios incfit potentialitatilc lui in accasta direcrie sa nu se rca1izcze niciodatil. Un altul doreste ca progenitura sa sa-si crciasca drum In viata, dar impulsia sa catre putere personal a si corectitudinea sa insistcnta intervin negativ. Cincva doreste sa scrie 0 carte, dar cstc apucat de 0 violenta durere de cap sau de 0 oboseala ucigatoare ori de care ori nu poate formula imediat ceca ce vrea sa spuna. Si de data aceasta responsabila este imaginea idealizata: dat fiind ca el este gcniu, de cc idcile stralucitc n-ar lcsi din penila sa ca iepurii din palaria prestidigitatorului? lar cum lucrul acesta nu se intampla. el cxplcdcaza de furic Impotriva lui Insusi. Un altul poate avea 0 idee de reeta valoare, pe care doreste sa 0 prezinte intr-o adunare. Dar cl doreste nu numai sa 0 exprime intr-un mod. impresicnant, punandu-i pe ceilalti in umbra, ci sa fie ~i Indragit si sa cvite criticilc, iar din cauza exteriorizarii

131

KAREN HORNEY

autodispretului anticipeaza In eccles! timp ridicoiul. Rezultatul este ca nu poate nicidecum gandi si ca ideea pcrtinenta pe care 0 putea produce nu ajunge niciodata Ia Infaptuire. Un altul ar putea fi un bun organizator , dar, din cauza tendintelor sale sadice, intra. in conflict eli anturajul. Este inutil sa continuarn ell exemplificarile, Intrucdt oricine poate gasi o multime de ilustrari in uccasta privinta. fie 1a cl insusi , ric Ia cei din JUT.

Exista o aparenta exceptio de Ia occasta I ipsa de orientare clara. Unecri nevroticii arata 0 curioasa unicitatc de scop: barbati care pot sacrifica orice, inc1usiv propria lor demnitate, pe altarul ambitici; femei care nu dorcsc nimie altceva de la viall decflt sa fie iubitc: pannu care se pot dcvota in intregime c~pijfor lor. Ascmenea persoane lasa impresia sinceritatii , dar, dupa cum am vazut, urmaresc in realitatc un mira] care pare sa ofere 0 solutio conflictelor lor. Aparenta sinccritatc cste una a disperarii mai dcgraba dedit una a iutcgrarii.

Dar nu numai trcbuintcle ~i impulsurile conf1ictuale sunt consumatoarc si irositoarc de energii. Acelasi efect Il au si alii Iactori din structura de protectie. Exista 0 cciipsa a unor intregi zone ale personalitatii datorata rcfulfrii unor parli din conflictul fundamental. Partite cclipsatc sunt Inca suficient de active sprc a interveni , dar nu intr-un sens constructiv. Procesul ca atare constituic 0 picrdcre de energie care altfel ar putca fi Iolosita pentru ?utoafirrnare, coopcrurc sau stabilirca de rclatii umane pozitive. Instrifinarea de sine - ea "a nu mentlonam dedit un factor - este aceea care vaduvesrc persoana de f~n;a sa motrice. IndividuI mai poate f indi un muncitor bun, ba chiar poate fi capabil de un efort considerabil datoritd unor presiuni din afarii, dar se prabusestc deca e lasat pe seama propriilor rcsurse. Aeeasta nu inseamnll ca nu poate face ceva constructiv sau Irnbucurator in timpul situ liber, cl Jnseamna ca. toate fortelc sale creatoare iau drumul risipci.

Risipa sau gresita canalizare a energjci poate avea drept origine trei tulburari majore. toate fiind simptomatice pentru conflictelc nerezolvate. Una dintre acestea este sovaiala (indecisiveness). Aceasta poate f prevalcnta In orice, de la bagatele ~i pana Ia probleme de cea mai mare lmportanra personals. Poate consta

132

CONFLICTELE NOASTRE TNTERIOARE

intr-o nesfaryita oscilare tntre a mane a cutare sau cutare fel de mancare, intre a cumpsra un gcamantan sau altul, intre a merge 1a cinema sau a aseulta emisiunea radio. Poate f imposibila decizia asupra caricrci sau asupra unui pas Iacut in caricra. optiunca Intrc

o femeie sau alta, intre a di vorta sau nu, intre sinuciderc ~i viata.

o decizie care trebuie Juata si care este irevocabilf se dovedeste a fi un adevarot chin si Il poate expunc pc individ panicii ~i istovirii.

Cu toate di sovaiala lor poate fi vadita, oamenii udcsca ignore faptul acestu, dcoarccc eforturile lor de a evita dccizia au loc in planul inconsticntului. Ei tcmportzcaza, proccdcaza pe ocolite , sc incrcd in sansz sau chiar Jasa decizia pe seama altcuiva. Pot, de asemenea, sa tncurce in asa Iel problemele, incat sa nu mai lase nici 0 baza pe care sa sc ia dccizia. Lipsa de finalitatc care urmeaZJ din toate acestea probabil d. de obicci nu cste scsizutti de persoana in CaUJa. Multiplele stratagcmc inconsucmc de uscundere a indeciziei cxpnca relativ rarclc plangcri pc care psihanalistul le aude In legatura cu ceca ce cste de [apt o tulburarc comuna.

o aWi manifestare tipica a divizilrii energiilor este inejicienta (ineffectualness). Nu am in vcdcrc 0 inaptitudine intr-un anumit domeniu, care s-ar putca datora lipsci de cxcrcitii sau lipsei de intcres fata de subiect. Dupe cum nici nu am in vedere nici problema energiilor intacte (untapped energies), asa cum 0 descrie William James Intr-un extrem de interesant articol", in care sc orate ca un rezervor de energie devine realmente disponibil atunci cand cincva nu cadc la primele scmne de oboscnln sau sub presiunea unor circumstante exterioarc. In accst context, incficienta este aceea care rczulta din incapacitatea individului de a desfasura efortul maxim, din cauza contracurentilor intcriori. Esrc ca si cum ar conduce un automobil folosind frfmele: in mod inevitabil automobilul se opreste. Uneori lucrul acosta cste literal mente aplicabil. Once tncearca un individ sa faca poate fi facut mult mai incet dedit st-ar gasi justificarea fie In capacltarile sale, fie In dificultatea incrcnta sarcinii. ~i nu cstc yorba de faptul ca efortul sau este insuficient; dimpotriva, cl trebuie sa depuna 0 uriasa cantitatc de efort In orice face. Poate cheltui ore intregi, de exemplu, ea sa serie 0 simpla dare de seama sau pentru a-si tnsusi un procedeu mecanic simplu. Desigur, ceea ce il reune variaza de Ia

133

KAREN HORNEY

caz la caz. Se poate ca cl sa sc revolte in mod inconstient fa~a de ceea ce simtc a fi constrangere: se poate o;;a fie condus de impulsul de a desav5r~i oricc dctaliu, cat de mic; sc poate sa fie Iurios pe el Insusi ~ ea in cxcmplul de mai sus ~ ca. flU sc achita in mod onorubil de sarcina de Ia prima tnccrcarc. Incficienta nu se manifesta numai in incetineald, C1 poate sa sc cxprime ~i in neindemanare sau in ncglijcnta. 0 servitoare sau 0 menajera nu-si va face fara cusur treaba daca In sinea ei credo eli csto inechitabil , ell inzestrarea ci naturala, sa faca 0 rnunca de fata in casa. Iar ineficienta nu se va margini de obicei Ia accesta activitate particulara, ci 15i va pune pecetea pc toate striidaniilc sale. Din punet de vcdcre subicctiv uceusta insearrma a rnunci sub tensiune (working under strain), eu conscclnta incvitahila a epuizarii rapide .~i a ncvcii de mult somn. Oriee munca in accstc conditii 1I dctrachcazu pe individ. exact asa cum lin automobil va sufcri dad este condus cu franele trasc.

Tensiunca intcrioara - ca ~i incficienta - cste prezcnta nu numai in muncf, ci este vadita ~i in relatiilc cu oamenii. Daca cineva doreste sa fie prictcnos , dar in acelasi timp rcspingc idcca , din cauza ca socoate di lucrul acesta tnseumna a te varl in sufletul cuiva, el va Ii pretentios: dad. dorcste sa ccard ceva, dar simte ca ar vrea sa comandc , va fi lipsit de cordialitatc; daca dorcstc sa se afirmc , dar sa se ~i conformezc , va fi ezitant; daca dorcste sa stabilcasca Jegaturi cu oamenii, dar anticipcaza 0 respingere, va fi timid; daca doreste sa aiba relatii scxuale, dar ~i s3~~i frustreze partcncra, va fi frigid etc. Cu cat mai prezenti sunt contracurcntii, eu atdt mai marc este tensiunea eelor traite (strain of living},

Unii indivizi sunt consticnti de aceasta tcnsiune interioard; eel mal adcsca ci devin consticnti de ca numai daca. In conditii specialc, tcnsiunea crestc; uncori Ii frapeaza doar prin contrast eu putinele ocazii cfind so pot relaxa, sc stmt in largul lor si sunt spontani. in ceea ce priveste oboscala care rczultf de uici, ei fac de obicei responsabili alti factori: constitutia slaba, supramunca, Jipsa de somn. Ficcarc dintre acestia, desigur, poate juca un rol, dar mult mai putin important decat se crcde de obicci.

o a treia tulburare simptomanca. relevanta In acest context. este inertia (inertia). Pacientii care sufera de aceasta se acuza ei

134

CONFLICTELE NOASTRE INTERIOARE

Insi si de trfindavie, dar In rcalitate nu pot fi lenesi ~i sa sc ~i bueurc de lucrul acosta. Ei au 0 aversiune consucnta fata de oriee fel de efort si 0 pot rationaliza spunand ca cstc prca de ajuns ca ei au ideile si ca altii au gnja de .xictahi", adica due treaba In bun sffirsit. A versiunea fa~a de cfort poate aparca si ca tcama ca cfortul le-ar putea dauna. Aceasta teama este de intelcs prin prisma Iaptului ca ei stiu ca oboscsc user: tearna poatc f intensificatii de recoman darca rncdicilor, care iau cpruzarea drept reala.

Inertia ncvrorica perahzeaza initiativa si actiunca. [n general vorbind , ea este rezultatul unci putcmice Instrainari de sine ~i al Hpsc! de finalitatc. Expericnta indelungatil a unor cforturi tensionate si lipsite de satisfuctie 1l cufunda pc ncvrotic Intr-o mare apatie , desi uneori intcrvin pcrioade de activitate jnfrigurata. Dintre factorii care contribute la accasta, cei mai influenti sunt imaginca idcalizath s! tcndintele sadice. Sirnplul Iapt de a avea de facet un dart consistent poate fi sirrnit de ncvrotic drcpt dovadf umilitoare ca el nil este imaginea sa idcalizata, in timp ce perspective de a faee ccva cc n-ar putca fi dedit mediocru este atfit de dcscurajanta, incat prcfera sa nu fad. nimic , dar sa rcalizczc acel lueru in mod magnific pe planul fantcziei. Chinuitorul autodispret general in mod invariahil dc imaginea idealizata ii rapcstc increderea di poatc rcaliza ccva care sa merite osteneala, lngrcpand ca intr-un nisip rmscarer mice stimulent si hueurie a activitiltii. Tendintele sadice , indcoscbi in forma lor rcfulata (sadism pervertit), tl fae pe individ sa incline sprc agresiune, avand drept rezultat 0 paralixie psihica mai mult sau mai putin completa. Inertia are 0 importanta aparte, rcfcrindu-sc nu numai la actiune. ci si In sentimente. Cantitatca de cncrgic chcltuita ea urmarc a unor conflictc ncvrotice nerezolvate este extraordinar de mare. Deoarece nevrozele sunt In cele din urmd produsul unci anumite civilizatii, 0 asemenea zadarmctrc a Inzcstrnrilor si calitatilor urnane se instituie ea 0 scncesa incriminare a culturii respective.

Confhctele nerezolvate impun nu nurnai 0 risipa de cncrgii, ei si 0 sclndare in problemele de natura moraHi, adica in principiile

135

KAREN HORNEY

morale si in toate sentimentclc, atitudinile ~i comportamentul care se referf la relatiile ell ceilalti si care afecteaza propria dezvoltare. Asa cum in cazul energiiior diviziunca conduce la risipa, Ia fel . in problcmclc de morula. ea conduce la pierdcrca sinccritatii morale sau , ell alte cuvinte, la deteriorarca imcgntaui morale. 0 ascmcnca deteriorare estc cauzata de pozitiile contradictorii asumatc , prccum ~i d~ tncercarile de mascarc a naturii lor contradictorii.

in conflictul fundamental (basic conflict) apar cutegorii de valori morale incornpatibilc , In ciuda tuturor Inccrcdrilor de a Ie armoniza. clc sunt impiedicate sa functionezc. Accasta tnscamna. i'nsa, di nici una nu cstc suu nu poatc fi tuata in series. Imaginea ideaiiznra, desi include clemente ale unor idealuri autentice, cstc in cscnta sa un tats ~i este greu pentru persoana respectiva sau pcntru obscrvatorul neexersat sa 0 distinga de rcafltatc. asa cum este greu de distins 0 bancnota falsificata de una autentica. Nevroticul , usa cum am vazut, poate crede - eu sinceritate - en: da curs unor idealuri, sc poate critica aspru pentru orice grcscala vadita, lasand astfe I impresia unei hiperconstiinciozitati Intru urmarircu standardelor sale; sau sc poatc intoxica cu vistitoric si vcrbaric pe lema valorilor ~i idealurilor. Afirmatia mea en el nu-si ia niciouata in scrios idcaJurile insearunii dele nil au putere de obligcuie pentru viata su, Le aplica dear atunci cand ii cad hine, in timp ce alteori le ascunde cum 'Ii vine la socorcara. Am vazut exemple despre aceasta in discutia noastrs despre .pcrelc oar be" si compartirnentare, exemplc care ar f de neconceput in cazul unor pcrsoane care isi iau in series idealurile. Numai dad idcalurile nu sunt autenticc pot Ii aruncate peste bord atat de user, ca in cazul unui individ care, de buna crcdinta. clamcazf un devotament arzator pentru 0 cauza. iar cand este expus tentatiei se dovcdcste a fi tradator.

in general, caracteristicile deteriorarii intcgritatii morale sunt dcscresterea sinceritatii ~i crcstcrca cgocentrismului. In acest context, este interesant de motat ca in scrierilc budismului Zen sinceritatea estc cchivalcnta eu caldura sufleteasca-, dcmonstrand adcvarul conciuziei lu care ajungem pe baza observatiei clinice,

136

CONFLICTELE NOASTRE INTERIOARE

anume ca nimeni dintre eei divizati interior nu poate fi pe deplin sincer:

"CALUGARUL lmeleg ell atunci cand leul {June tabu pe adversurul sdu, fie el iepure .'\em elefant. face uz total de putereu sa; spune-mi, rogu-te, ce este aeeastiJ putere?

MAESTRUL: Spiritut stnceritatii (literal: puterea de a nu deceptiona}.

Sinceruatea, adica nonamagirea, fnseamna «a.si manifesto intreaga fiinta». in mod tehnie cunoscutll ca «tntreaga fiin/(1 in actiune», ... caz in care nimic nu este tinut in rezerva, nimu nu este deghitat, nirnie nll este irosit. Cilnd un om traieste in [elul (Kesta se rice tlespre dilnsul cd este fell eli blana de aur; el este simholui virilitatii, al sinceritatii. al caldurii sufletesti; el este dumnereieste umcm, ,.]

Egocentrismul cstc 0 problema morala in masura in care are drept rezultat aservirea celorlalti in raport ell propriile trebuintc. In loc sa fie priviti si tratati ca fiinte umane, Cll propriile lor drepturi , ei ajung simple mijloace intru atingerca unui scop. Ei sunt alinati sau indragiti de dragul alindrii proprici anxictau: vor fi utilizati de dragul cresterii respectu1ui pentru sine; vor fi blamati. intrucat cine va nu-si poate asuma responsabilitatea de unul singur; vor Ii aparati din cauza trebuintei de triurnf etc.

Modalitatilc particulare in care accstc cctcriorart se manifesta variaza de Ia un individ Ia altul. De cele mai multe dintre ele ne-am si ocupat in altc contexte, iar acum trebuie doar sa Ie revedem intr-un mod mal sistcmatic. Nu voi incerca sa fiu exhaustiva. Lucrul accsta ar fi dificil , intre altele si din cauza ca indo nu am discutat despre tendintele sadice, care trebuie considerate un ultim stadiu al dczvoltarii nevrotice. Orieare ar fi cursul luat de nevroza, un factor dintre eel mai cvidcnti 11 constituie intotdeauna simuiarile inconstierue, Cele rnai importante sunt urmatoarelc:

SimuJarea iubirii (the pretense of love). Diversitatea de sentimente ~i nazuinte care poate fi acopcrita de tennenul iubire sau de ceea ce este subiectiv simtit ca atare cste uimitoarc. Accst

137

KAREN HORNEY

tennen poate acoperi esteptari parazitare din partea unci persoane care se simtc prea slaba sau prea secatuita sprc a-st lrai propria viata". Intr-o forma mai agrcstvs. se poate referi la dortnta de cxploatarc a partenerului, la dobandirea prin cl a succesului, prcstigiului si putcrii. Ponte cxprima trebuinta de a cuceri pc cineva ~i a triumfa asupre-t sau de a se confunda ell partenerul si de a trai prin cl , probahil intr-un mod sadie. Poate Insemna trebuinta de admiratie ~i. astfcl , asigurarea afirrnilrii proprici imagini idealizatc. Din canza ca in civilizatia noastra iubirea este atat de rar 0 afectiune eutentica, maltratarea si trddarea abunda. in plus, am dimas ell irnpresia ca iuhirea se transformain dispret , ura sau indiferenta. Dar iubirca nu se convertestc atat de usor. Fapt cstc ca senti mente si nazuintc care insuflf pseudoiubire ajung in cclc din urma Iu suprafata. De prisos sa spunem ca accasta simulare opereaza in relatia parintc-copil , in prietenie, preeum ~i in relatiilc scxualc.

Stimulureu bunatatii (the pretense of goodness), a altruismului , a simpatiei etc. este Inrudira ell simularca iubirii. Este caracteristica tipului docil si este int5rita de 0 anumita imagine idealizata, ca ~i de trehuinta de a ascundc orice impulsii agrcsivc.

Simulurea interesului si cunoasterii (the pretense of interest and knowledge) este cea mai vizibila la cei alienati de propriile lor cmotii si care ered ca viata poatc f dominata dour de intclcet. Ei prctind a cunoaste totul si a fi interesati de toate cele. Dar apare in mod insidios si la persoane care par devotate unci anumite vocatii si care, fiind constiente de lucrul accsta, utilizeaza acest intcrcs ea pc 0 trcapta pe calea succesului, a puterii sau a avantajului material.

Simularea onestitatii si corectitudinii (the pretense of honesty and jairness) estc eel mai adesea de gasit la tipul agresiv, In special cand acesta este marcat de tcndinte sadice. EI sustine simularea iubirii si a bunatatii la ceilalti si crede col Intrucfit nu subscrie Ia ipocrizia gencrala. care simuleaza generozitatea, patriotismul, pietatea sau orice altceva, este dit se poate de onest. De fapt el are propriilc-i ipocrizii , de un ordin diferit. Lipsa lui de prejudecati obisnuite poate fi un protest orb si negativist lmpotriva

138

CONFLICfELE NOASTRE INTERIOARE

valonlor traditionale. Capacitatea sa de a spune nu poate f nu tarie , ci dorinta de a-i Irustra pe ceilalti . Franchetea sa poate fi dorinta de a ridiculiza si de a umili. 0 dorinta de a cxploata poate sta in spatele legitimei urmdriri a intereselor personale.

Simutareu suferintei (the pretense of Hiffering) trehuie discutata mai in detaliu din cauza ideilor confuze care circula pc searna acesreia. Psihanalistii care aderf in mod strict la tconilc lui Freud tmpartascsc crcdinta profanilor en nevroticul doreste sa se simra maltratat, supus Ia cazne, avand 0 trebuinta de pcdcapsa. Datele in sprijinul ideii ca nevroticul doreste sa suferc sunt binc cunoseute, dar terrncnul doreste (want,'j') ascunde 0 diversirate de plicate intelectuale. Autorii care propun teoria nu reuscsc sa demonstreze ca nevroticul sufera mal mult decat stie ~i ca de ohicei devine consticnt de sufcrinta sa numai dind incepe ~a se vindccc. Fapt inca ~i mai relevant, ei nu par sa intclcagf ca. suferinta generate de conflictele nerezolvate este inevitabifa ~i ell totul independenta de dorinlele personale. Dad. un ncvrotic se lasa "faellt bucati". in mod cert nu eonsimte la 0 ascmenca vntamare pentru ca 0 dorcstc. ei pcntru ca nccesitati interne it obhga sa a fuca. Dad este un autoeclipsat ~i otcra ~i celdlalt obraz , el urastc - in mod inconstient , eel putin - acest mod de a proccda si se dispretuieste pentru aceasta; dar sc teme atat de mult de propria-i agresivitare tncat trebuie sa mcarga la extrema opusa si sa se lase maltratat intr-un tel sau altul.

o alta caractcristica ce ~i-a adus contributia la dcfinirca notiunii de inclinatie spre suferinta (propensiry jor suffering) cstc tendinta de a exagera sau de a dramatiza oriee mfihnirc sau durere. Este adevarat ca suferinta poatc fi simuta si manifestata din motive ulterioare . Ea poate fi un apel la luarea in considerate sau la clementa: poate 1'i utilizatii in mod inconstient in scopul exploatarii: poate fi expresia unei dorinte de razbunare refulate ~i fclosita, asadar, ca mijloc de exorcizare a unor sanctiuni. Dar, din perspectiva constelatici interioare, acestea sunt doar cai deschisc nevroticului de a-si atinge anumite scopuri. Este de asemenea adcvarat ca adesea i~i raporteaza suferinta la cauze false ~i cit Iasa astfel impresia ca tnoata pe nedrept in sufcrinta. In felul aeesta el

139

KAREN HORNEY

poate fi deznadajduit, atribuind aceasta faptului ca e .vinovat", pe cand in realitate sufera din cauza ca nu estc imaginea sa idealizara. Sau se poate simti pierdut daca este despartit de fiinta iubita, dar, desi atnbuie acest sentiment iubirii sale profunde, in realitate _ Iiind sm.~iat In interiorul sau - nu poate suporta cxistenta de unul singur. Finulmcntc cl i~i poate falsi fica afectele si poate crede ca sufera. pc cfind, in reaJitate, estc plin de furie. 0 femcie, de cxcmplu, poate gandi ca sufcra cand iubitul ci nu i-a seris la timpul stabilit, dar in realitate este furioasa pentru ca dorcste ea lucrurile sa se pctrcaca exact asa cum se asreapta sau pentru ca se slmte urrulitf de orice aparcnta Iipsa de atentie. Suferinta. in acest caz , este in mod inconstient preferata rccunoasterii furici, iar nevroticul 0 face rcsponsabila de accasta si 0 reliefeazh, dcoarece ii scrvcste sa ascunda dupltcitatca implicata in intreaga relatie. Din niei unul din aceste cxcrnple, insa, nu poate fi trasa concluzia d nevroticul dorcstc ~a SUfCIC. Ceca cc sc cxprima este 0 simulare Inconsncnta a suferintei.

o aWl deteriorare spccifrca este dezvoltarea unci arogante inconstiente (unconscious arrogance). Repet ca prin acecsta tnteleg arogarca de catrc cineva a unor caliten imaginare sau posedate intr-o mai midi masura decal se pretinde, precum ~i clamarea inconsticnta. pc accasta bazil, a dreptului de a fi exigent si trufas fa~a de ccilalti . Once aroganta ncvrotica este inconsticnta prin faptul d1 persoana in cauza nu-si da seama de nici 0 falsa revendicare. Aici cstc de tacu: distinctie nu Intre aroganta consdenta si cca inconstienta. ci intre cea cvidenta si cea ascunsa in spatele hipermodestiei si al comportamentului eoneiliant. Deosebirea cousta mai degraba in masura de agresiune admisibila dedit in masura de aroganta cxistcnta. Intr-un caz persoana cere in mod deschis prerogative speciale, pe cend in celalalt caz este socata daca acestea nu-i sunt acordate ea de la sine. Ceea ee lipseste in ambele cazuri este ceea ce am putea numi modestia realism (realistic humility), adica recunoasrerea - nu numai verbala, ci eu sineeritate cmotionala - limitelor si irnperfectiunilor fiintelor umane In ge~eral ~i ale propriei persoa~e

140

CONFUCfELE NOASTRE 1NTER10ARE

in special. Potrivit cxperientei mele, nici un pacient nu cste dispus sa creada sau sa audit ea vreo marginirc i s-ar putea aplica. Lucrul acesta cste adcvarat mai ales in cazul pacientului eu 0 arogama latenta. Accsta mai degraba s-ur rnustra fara mila ca a pierdut din vedere ceva dedit sa admita, eu Sf. Pavel, ca .cunoesrcrea noastra estc fragmcntara". EI mai degraba s-ar invinui ca a fost neatent sau trandav decat sa adrnita di nimeni nu poate Ii Ia fcl de productiv intotdeauna. eel mai sigur simptom al arogantci latente este contradicua vizibila dintrc autotnvinuire. ell atitudinea sa concilianta. ~i iritarea intcrioara fata de oriee critics sau neglijare venita din afarii. Adesca se eere 0 observatic minutioasa sprc a descoperi aceste senti mente suparatoare.. deoarece tipul hipermodesr se pare ca le refuleaza. In rcalitate, Insa, el ponte fi In fel de pretentios ea orice pcrsoana fiiti~ aroganta. Critiea sa adrcsata celorlalti poate fi , de asemenea, nu mai rutin sarcastica, dcsi ceca ee apare lu suprafata poate fi dour 0 autocchpsanta adrniratic (selJ.ejftlCinR admiration). In secret, tnsa, el se asteupra Ia aceeasi pcrfectiune din partea celorlalti ea si din partea sa, ceca ce tnsearnna di cstc lipsit de un real respect fa~a de individualitatea propric cclorlalti.

o alta problema morula estc incapucitatea de a adoptu 0 positte hott1ditf1 (the inability to take a definite stand) si nestguronta tundependahilityv' care deeurgc de aici pentru ccilalti. Nevroticul ia rareori pozitic in conccrdanta cu mcritele obiective ale unci persoane, idci sau cauze, ci mai degraba 0 face pe baza propriilor sale trebuinte emotionalc. Cum insa acestea sunt contradictorii , 0 poztuc poate fi lesne schimbata eu alta. De aceea multi ncvrotici sunt usor facuti sa oscileze - in mod inconstient corupti , ea sa zicem usa - de ispita unci afectiuni mai mari, a unui prestigiu mai mare, de ispita recunoastcrii. a puterii sau .Jtbcrtaui". Aceasta se aplica la toate relatiile lor personale, fie individuale , fie ea parte dintr-un grup. Adesea ei nu se pot implica in vreun sentiment sau opinie privind 0 alta persoana. Orice sueta le poate schimba opinia. Orice dezamagire sau dispret, ori ceca cc este simtit ca atare, poate fi motiv pentru a 0 rupe eu .,eel mai bun prieten". Orice difieultate poate transforrna entuziasmul lor in

141

KAREN HORNEY

apatie. j~i pot schimba vcdcrilc rcligtoase. politice sau stiintificc ea unnare a unui atasament personal sau a unui rcscntiment. lntro convcrseuc privata pot sa adopte 0 pozitfc. pcntru ca apoi, sub presiunea aluzivf a unci autoritati sau a unui grup, sa renunte la pczttia lor, adesea fad a sti de cc si-au schimbat opinia ~i chiar fara a sti di au facut-o.

Nevroticul poatc cvita in mod inconsticnt oscilarea vadita, far.a a lua in primul dod 0 hotarare , "stand In cotitura". Jasand dcschisa orice altcmauva. EI poate rationaliza 0 ascmenea atitudine , subliniind complicatiile reale ale situatici , ori poate fi dctcrminat de 0 .ncpartinire" computstva. Indiscutabil , avem de-a face ell 0 nazuinta gcnuma de a f cinstit. Este de ascmenea adevarat ca dorinta consncnra de a f cinstit face, in multe situatii , dificila adoptarca unei pozitii clare. Dar cinstca poate fi 0 componcnta compulsive a imaginii idcalizatc, iar functia sa este In accst caz sa faca poziua neneccsara, pcrmitandu-i in acelasi timp individului sa se sirnta .xfintit" si situar deasupra prcjudiciilor luptei. Bxista In acest caz tcndinta de a crede ca ambclc puncte de vedere nu sunt in realitate atat de contradictorii sau ca. in disputa dintre doua pcrsoane, dreptatea cstc de ambele part). Este 0 pscudoobiectivitate care il lmpicdica pc individ sa recunoasca solutii absolute in vreo problema.

Exista, In aceastx privinra. deosebiri mari intrc diferitele tipuri de ncvroza. Cea rnai mare integritate este de gasit la acei indivizi cu adevarat izolau, care sc tin departe de vartejul competitici ~i atasumentului nevrotic ~i nu sunt lcsne corupu de .Iubirc" sau de ambitie. Drept urmare, atitudinea lor de spcetatori ai vietii lc pcrmite 0 considerabila obicctivitate in judccatile lor. Dar nu oricc individ izolat poate adopta 0 poznic. Ei pot avea 0 avcrsiune atat de mare [ala de dispute sau fata de angajarea personala, incat nici pc plan mental sa nu ia 0 pczinc clara, ci sa 0 lase incurcata sau In eel mai bun caz sa inregistreze binclc ~i raul, valabilul ~i nevalabilul, rara a ajunge la vreo convingere proprie.

Tipul agresiv, pe de alta parte, pare a contrazice afirmatia mea ca, de regula, nevroticul Iutampina dificultati in adoptarea unci pozitii , In special dad. este Inclinat Ia corectitudine ngida. el pare

142

CONFLlCTELE NOASTRE INTERIOARE

a avea 0 capacitate extraordinara de a arbora opinii clare, spre a le epara sau a se trnpauna cu ele. lmpresia, insa. este deceptionanta. Cand acest tip cstc hotarat , eel mai adcsca este pcntru dl mai dcgraba e incapa~anat decat pentru ea are convingcn autcnticc. Deoarece ele servcsc si la inabusirea Indoielilor sale, opiniile vor avea adcsca un caracter dogmatic si chiar fanatic. Mai mult, el poate fi adernenit de perspective putcrii sau succesului. Incrcdcrca pe care 0 inspirf sc reduce la limitele puse de impulsul sau ctitrc dominatic ~i aprcciere.

Atitudinea nevroticului fata de responsobiiitute poate fi confuza. Lucrul acesta se datorcazf in parte faptului ca termenul ea atare are 0 divcrsitatc de implicatii , Acosta sc poatc rcfcri la constiinciozitatea in indeplinirea indatoririlor sau obligatiilor. Dad nevroticul este responsahil in eccst sens, lucrul acesta depinde de structura particulara a caracterului sau, care nu este cornuna la toti nevroticii. Pentru unii responsabilitate poate insemna a se simti raspunzarort de propriile actiuni , in masura in care ti afecteaza pe ceilalti ; dar poate fi si un cufcmism intru dominarca cclorlalti. A-I socoti pc cineva responsabi I cfind luerul acesta implica asurnarea vinci poatc f pur ~i simplu expresia furiei de a nu fi imaginea idealizata, in acest sens neavand nimic de-a face cu responsabilitatea.

Dad. ne este clara notiunea de asumarc a responsabilitctii de catre cineva, vom intelege ca. este greu, daca nu imposibil, pentru un nevrotic si si-c asume. Accasta rnscamna in primul rand recunoasterea faptului - fa~a de sine si fata de ceilalti - ca cutare au Iost intentiile, cuvinte1c sau actiunile, precum si a faptului de a fi dispus sa traga consccintelc. Este opusul minciunli ~i al aruncarii vinei asupra altora. A-~i asuma responsabilitatea in acest sens ar fi un lucru greu pentru ncvrotic, deoarece, de regula, el TIU stie ee [ace ~i de ce proccdeaza astfel, avand un putemic interes subiectiv de a nu 0 sti. Tocmai de aceea el cauta adesea sa se Iuriseze, negand. uitand, minimalizand, substituind in mod inadvertent 0 rnouvatic alteia, dcclardndu-se neinteles, creand confuzie. Si Intrucat tinde sa se exclude sau sa se absolve pe sine,

143

KAREN HORNEY

este oridind gata sa admitli ca sona. partenerui de afaceri, psihanalistul sunt responsabili de oricc dificultate din viata sa. Un alt factor care contribuie frecvent la incapacitatea sa de a Intclcgc consecintele actiunilor sale sau mncar de a lc vcdca este un sentiment latent de omnipotenta, pc baza caruia cl tntelege sa taca tot cc-i place, asteptandu-se sa ~i reuscasca. A recunoastc incvitubilclc consecinte i-ar risrpi acest sentiment.

Un ultirn factor, nu mai putin relevant, poate fi definit drcpt incapacitate intelectuala de a gandi prin prisma cauzci sl cfcctului. Nevroticul Iasa de obicci imprcsia ca estc din nastere capabil sa gandcasca dear prin prisrna tennenilor de grcscaia si pcdeapsa (fault and punishment), Aproapc ficcare pacicnt simte dl psihanalistul II tuvinovatcstc , in limp cc in rcalitatc cl doar sc confruntf cu dificultiitilc sale ~i eu consecintcle accstora. In afara situatici psihanaliticc , nevroticul sc pcatc simti cu un inculput pus rnereu suo acuzarc ~i de aceca aflat mcrcu in dcfensiv5.In realitate, cste verba de o cxtcriorizarc de procese intrapsihicc. Dupii cum am vazut, sursa acestor suspiciuni si atacuri estc propria imagine idcalizata. Tocmai accst proces interior de acuzare ~i aparare , plus cxtcriorizurcu accstuia, face pentru el aproapc imposibilf conccpcrcu unei relatii cauza-cfcct care s5-1 privcasca. Acolo, insa, unde nu sunt implicate propriile-i dificultati el pocte fi la fel de lipsit de fantezie cu oricarc altul . Daca. pc strada, il uda ploaiu, nu da vina pc nimeni , c: accepta Iegarura cauzala.

Cdnd vorhim de asumarca de catrc cincva a rcsponsabilitath Intelegem , de ascmcnca, capacitatea de a susnnc ceca ce este considerat a fi drept si consirntamsntul de a trage consccintele daca actiunea sau dccizia s-au dovcdit a fi reale. Este un lueru greu de Hcut In cazul in care individul e sra~iat de confliete. De parte a carei tendinte conflictuale interioarc se va situa nevroticul? Nici una dintre clc nu-l reprczinta realmentc. Va apara, de fapt, doar imaginea sa idcalizata. Aceasta, Insa, nu permitc posibilitatea raului. Prin urmare, dad deeizia sau acnunea sa conduc la tulburare, el trehuie s~ falsifice starea de fapt ~i sa atribuie altcuiva consccintcle nefaste.

Un exemplu rclativ simplu va ilustra aceasta problema. Un barbat din fruntea unei organizatii doreste cu Inflacararc putere

144

CONFUCTELE NOASTRE INTERIOARE

nclimitata ~i prestigiu. Nimic nu poare fi facut sau dccis fara el; nu-i putea delega pe altii sa indeplineasca functii care, in virtutca pregatirii lor spccralc. puteau fi dusc mai binc la cepat. Nu exista, crede el, nimic care sa nu poata fi Hicut eel rnai bine de catre el insusi. Mai mult decdt atfit , nu doreste ca altcineva sa se simta sau sa devina important. Astcprarilc lui [ala de sine sc izbesc insa de limitele de limp s! de cncrgie. Dar barbatul accsta dcosebit nu doreste doar sa domine: el este si indatoritor si simte trebuinta de a fi supraomenestc de bun. Ca rezultat al conflictelor sale nerezolvate, el are toatc simptomele pe care lc-aru dcscris: inertie , somnclenta, indecizie , tempurizare si. in consecinra, nu-s: poate organize timpul. Si dcoarccc considers punctualitatca la intalniri ca pe 0 intolerahila consrrangcrc. traieste in secret bucuria de a-i face pe oameni sa astepte. De asemenea, 0 multime de lucruri ncimportantc Ie face pur si simplu pcntru di ii magulcsc vanitatea. In sfarsit. imholdul de a fi un barbat devotat Iamiliei ii consuma mult timp ~i imaginatic. Fircstc, lucrurilc nu mcrg prca hinc in organizatic; ncgasindu-si insa nici un cusur, cl d5 vina pc ccilalti si pc vitregia imprcjurarilor.

Care Iaturii a pcrsonalitaui sale si-ar putea- asurna responsabifitatca? Tcndinta sa de a domina, sau tendinta de a se conforma, de a aplana Iucrurile si de a intra in gratiile tuturor? Sa incepem prin a spune di el nu este consuent de nici una dintrc accstc tendinte. Dar chiar daca ar fi consticnt. ou ar putea s-o sus tina pc una si 5-0 excluda pe cealalta, imrucat ambclc sunt compulsive. Pc de alta parte, imaginea sa idealizata nu-i permite sa vada la sine altceva decat virtuti ideate si capacitati nemarginite. De aceea nu-si poate asuma responsabilitatea pcntru conscclntc care decurg to mod inevitabil din cont1ictele sale. A-~i asuma responsabilitatea ar insemna sa fie absolut constient de lucruri pe care tine atat de mult sa si lc ascunda.

In general vorbind, nevroticul este cat se poate de putin dispus - In mod inconstient - de a-si asuma rcsponsabllltarea pentru consecintele actiunilor sale. EI Inchide ochii pana ~i la cele mai evidente dintrc elc. Ineapabil sa-st Inlature conflictele, el staruie - insi1 in mod inconstient -, din toate puterile, sa le tnvinga.

145

KAREN HORNEY

Consecintele, crede el, sunt opera celorlalti, pentru dansul ele nu cxista. Trebuie, esadar. sa evite orice recunoastere a legilor cauzei si efectului. Deca n-ar Iace-o, ele i-ar putea da 0 Iectie formidabila. l-ar dcmonstra Intr-un mod usor de Intclcs di sistemul sau de viata nu functioncaza, ca, In pofida sireteniei si artificiilor sale inconstiente , el nu poate pune in miscare Iegile care opereaza in psi hi cuI nostru ell ecceasi incxcrabilitate ea si in sfera fizica6.

De fapt. intregu! subject al rcsponsabilitatii prezinta prea putin interes pcntru dflnsul. El vede - sau mai degraba simte vag _ doar aspectele sale negative. Ceca ce nu vedc. dar invata sa aprecieze numai eli timpul , este ca -. Inrorcand responsabilitatii spatele, lsi apara eu ardoarc aspiratiile la independentji. Spera sa ajunga la Indcpendenta prin excluderea sfidatoare a ortcarc! indatoriri, pe cand, in rcalitatc, asumarea respousabilitatii pentru sine si [ala de cincva este 0 conditie indispensahila a Iibcrtath interioare reale.

Spre a nu recunoastc ca problemclc si suferinta sa i~i au obarsia in dificultatile sale interioare, nevroticul recurge la una dintre cele trei stratageme, iar adcsca Ia toatc trei. Exteriorizarca poate Ii aplicata eu prisosinta in acest scop, caz 10 care totul ..:_ de la hrana. climat, constitutie pana la parinti , sotie sau destin - este Iacut vinovat pentru 0 anurnita calamitate. Sau poate adopta atitudinea conform careia, eI nefiind eu nimic vinovat, este inechitabil sa i se Inutmple vreo ncnorocire. Este inechitabil ca el sa cada bolnav, sa imbarraneasca sau sa rnoara, sa aiba 0 casatorie nefericita, sa aiba un copil-problema sau munca sa sa fic ncrasplama. Accst mod de a gandi, care poate fi constient sau inconstient, este de doua ori eronat, climindnd nu numai contributia proprie la dificultatile sale, dar si Iactorii independenti de dfinsul , care au a implicatie in viata sa. Cu toate acestea, el are 0 logica a sa. Este gandirea tiplca a unui individ izolat, centrata exclusiv pe sine ~i al carui egocentrism face cu neputinta pentru el sa se vada dear ca pe 0 mica venga dintr-un lant mai mare. E1 pur ~i simplu ia drept de Ia sine inteles faptul ca trebuie sa scoata toete bunurile vietii, la timpul potrivit,

146

CONFLICTELE NOASTRE INTERIOARE

dintr-un sistern social dat, dar nu-i place sa fie legat cu ceilalti la bine sau la rau. De aceea nu poate tntelege de ce trebuie sa sufere de ceva in care nu a fost personal implicat.

Cca de a treia stratagems este lcgata de refuzul ncvroticulul de a recunoaste relatia cauza-efect. Consecintele apar in mintea sa ca evenimente izolate, nelegate de sine sau de dificultatilc sale. 0 depresie sau 0 fobie, de exemplu, par sa coboare asupra lui din cer. Desigur. luerul acesta se poate datora ignorantei in materie de psihologie sau lipsei spiritului de observatie. Dar in psihanalizf putem vedea di pacientul manifests cea mai putemica rezistcnta in ceea ce priveste luarea la cunostinta a unor concxiuni impalpabile. EI poatc ramdnc incredul sau Ic poate uita; sau poate intui ca psihanalistul , in loc sa 'inlilture in eel mai scurt timp tulburarile supararoerc - pentru care pacicntul a apclat la dansul -, da .vma" pe ddnsul sl icsc ell dibacie cu tara curata, Astfel, un pacient se poate familiariza eu factori ee lin de inertia sa, dar nu intelege faptul evident ca accasta nu franeaza doar psihanalizarea sa, ci tot ceea ce face el. Un altul poare fi constient de comportamentul sau agresiv-injositor Ia adresa semenilor, dar TIU poatc intelege de cc are adcsca ccrturi ~i este antipatizat. Ca aceste neajunsuri cxista in cl cste un Iucru bine stabilit, dar problemele sale reale de zi cu zi sunt eu totul altceva. Accasta separare a tulburarilor sale interioarc de efectele lor in viata sa este una din cauze1c prineipale ale intregii tendinte de compartimentare (tendency to compartmentalize).

Rezistenta impotriva rccunoasterii consecintelor atitudinilor si impulsiiIor nevrotiee cste in cca mai mare parte profund tainuita si poate fi user trecuta cu vederea de catre psihanalist, din bunul motiv di pentru el conexiunca este eu totul evidenta. Lucrul acesta nu este de bun augur, Intrucat dad pacientul nu devine constient de faptul ca tnchide ochii in fata consecintclor. cat si de motivele pentru care a face, el nu va Intelege in ce masura i~i srsnjeneste propria-i viata. Constientizarea conscclntclor (awareness of consequences) este eel mai putemic factor curativ in psihanalizi1, prin faptul ca impriml1 in spiritul pacientului ideea d. numai schirnband anumite lucruri din interiorul sau poate ajunge candva Ia libertate.

147

KAREN HORNEY

Dad nevroticul nu poate Ii facut raspunzator de subterfugii, de aroganra, de egocentrism, de sustragcrc de la rcsponsabilitatc, mai putem discuta cetus! de putin in tcnncmi moralci? Sc va argurncnta ca. intocrnai ca medicii, trchuie sa ne intereseze boala pacientului si cura , morala sa nefiind domeniul nustru. Se va sublinia ca marele merit al lui Freud a fest acela de a tntrnngc atitudinca .anoralista", pcntru care sc pare ca. ell pledez!

Asemenea argurnente sunt considerate stiintifice: dar oare sunt ele tenahile? Putem noi exclude din problematica umana judccatilc dcsprc cornportamcnt ea hind hun ~i rau? Daca psihanalistii decid ce nccesita examinare psihanalitica si ce nu, nu procedeeza ei tocmai pc haza judecatilor pc care In mod consticnt Ie rcsptng? In astfcl de judccau implicite cxtsta, insii, un pericol: clc pot fi facutc pc 0 bad fie prea subicctiva, fie pc una prea rraditionala. Astfel , un psihanalist poatc credo d. flirtul pructicat de barbat nu arc ucvoic de psihanaliza. pc cand cochctaria fcmcii da. Ori, dad. el crcdc intr-o viatd dq.1ntata, generate de impulsii scxualc , poatc decide ca fidelitatca, fie l a biirbat, fie la femeie , are nevoie de psihanalizare. in realitate. judecatile ar trebui Ilicutc pc haza nevrozei particulare a pacientului. Problema asupra carcia sc cere Iuata decizia cstc accca daca atitudinea csumata de pacient arc consccintc daundtoare pentru dezvoltarea sa ~i pentru relatiile cu semenii. Dad are, inseamna ca este in neregula si trebuie atacata. Motivaua conc1uziilor psihanalistului trehuie in mod explicit cxpusa pacicntului , sprc a-l face capabil sa-si fad! propria opinie in legatura eu problema. in definitiv , argumentele de mai sus nu contin , oare, acccasl croarc ca in rationamcntul pacicntului, anume di morala cstc pur si simplu 0 problema de judecata si nu in primul rand un fapt legat de consecinte? Sa luam drept exemplu aroganta nevrotica. Aceasta exists ca fapt real, indifcrcnt dad pacientul este sau nu responsabil de ca. Psihanalistul crede ca aroganta cste pcntru pacient 0 problema de a recunoaste si , in cele din urma, de a invinge. Trebuie sa-si asume aceastf atitudine critics pentru ca, la Scoala duminicala, a tnvnat di trufia este un pacat. iar modestia 0 virtute? Sau judecata sa estc dcterminata de faptul ca aroganta este ncrcansta si are consecinte pagubitoare,

148

CONFLICfELE NOASTRE INTERIOARE

suportate in mod inevitabil de catre pacient, indiferent de responsabilitatea sa? Consecmtctc, totusi, in cazul arogantei blochcazd cunoasterca de sine a pacientului si zadarniccste in felulacesta dezvoltarca sa. Asadar. pacientul arogant cste inclinat sa fie inechitabil fala de semeni, ceea ce, iarasi, nu ramdnc fara rcpcrcusiuni , nu pur si simplu predispunandu-l la ciocniri cu ceilalti, ci instrainandu-I de oameni In general. Ceea cc ii agravcaza ncvroza. Dar fiind faptul d. moral a pacientului rczulta partial din nevroza sa ~i contribuie 1a persistenta acesteia, psihanalistul nu arc altccva de facut decat sa se intercsczc de ca.

NOTE

[ William James, Memories and Studies, Longmans , Green. 1934.

2 "in Zen Buddhist writings sincerity is equated with whaieneartedness", in tcxtul original. (Nola trad.)

3 D.T. Suzuki, Zen Buddhism and Irs Influence on Japanese Culture, The Eastern Buddhist Society (Kyoto), 1938.

4 Cf. Karen Horney, Self-Analysis, ed. cit., cap. 8, Morbid Dependency

5 .undependabllity", in textul original. (Nota trad.)

1'1 CL Lin Yutang, Between Tears and Laugluer, cd. cit.ln capitolul desprc "Karma", autorul isi exprima uimirca fala de Iipsa de Iutelegere a acestor legi psihice in civilizatia occidentala.

Capltolul II

DISPERAREA

in pofida conflictelor sale, ncvroticul poate fi uncori fericit, bucurandu-se de lucruri pe care le gaseste in annonie ell sine insusi. Dar aceasta fericirc depinde de mult prea multe conditii ca sa fie un caz frecvent. El nu va gusta placerea dedit daca, de exemplu, este singur, sau dad .. 0 Imparte ell altcineva; dad. este factorul care domina sttuatia. Sansele sale in aceasta privinta se reduc prin faptul ca fericirea sa este foarte adesea rczultatul unor conditii contradictorii. Nevroticul poate fi bucuros ca alt individ sa preia conducerea, dar in acelasi timp se simte iritat de faptul acesta. 0 femeie se poate bucura de succesul sotului ci, dar 11 poate ~i invidia, Ea poate fi fericita sa dea 0 petrccere, dar poate dori ca totul sa fie amt de perfect Incat cade cpuizata tneinte ca petrecerea sa inceapa, Iar cand nevroticul tsi gaseste temporar fericirea, el este mult prea lesne tulburat de multiplele sale vulnerabilitati si angoase.

De altfel, tntemplenlc nefericite, de felul acelora care au loe in viata Jiecaruia, capata in spiritul sau proportii exagerate. Orice esec minor Il poate cufunda in depresie, dovedindu-I nevrednicia, ehiar daca esecul se datoreaza unor factori dincolo de controlul sau, Orice observatie critica inofensiva H poate necaji sau melancoliza etc. Drept urmare, nevroticul este mai neferieit ~i mai nemultumit decat ar justifiea-o circurnstantele.

150

CONFLICTELE NOASTRE INTERIOARE

Accasta situatie, destul de rea, este agravata de noi considerente. Fiintele umane pot suporta in mod vizibil uimitor de multa suferinta atata timp cat cxista sperama; dar incurcaturile nevrotice genercaza in mod invariabil multa disperare si , eu cat mai sericasc sunt incurcaturile, Cll atdt mai mare cstc dispcrarca. Ea poate fi adanc ingropata: Ja suprafata nevroticul poate fi preocupat de imaginea si plasmuirea unor conditii care sa indrepte lucrurilc sprc bine. Daca ar fi casatorit, dad! ar avea un apartament mai spatios, daca ar avea un alt sef la loeul de munca. daca ar avea o alta sotic , daca ar fi ceva mai in varsta sau ceva mai tanar, ceva mai inalt sau nu atat de inalt -, atunci totul ar fi In regula. Uneori eliminarea anumitor Iactori nelinistitori se dovedeste real mente utile. Cel mai adesea, lnsa, asemenca spcrante pur si simplu cxtcrtortzcazn dificultiiti interioare si sunt sortite sil esueze in deziluzie. Nevroticul astcapta 0 lume mai buna in unna unor schimbari cxterioarc, dar in mod inevitabil el si nevroza sa sunt acciasi in orice situatie noua.

Speranta care se bazeaza pc lumea din afarf este. fireste , mai prevalenta la tineri ; este una din cauzclc pcntru care psihanaIizarca adolescentilor este mai putin simpla decat ne-am putea astepta. Pe masura ce oamenii trnbarrancsc si a speranta dupa alta se ofilestc. ci sunt din ce in ce mai dispusi sa se autoexamineze ca posibila sursa de durere sl suferinta.

Chiar si atunci cand scntimentul de disperare este inconstient, cxistcnta sl intensitatea sa pot fi deduse din diferite simptome. Pot exista in biografia individului tntamplari care aratn ca reactia acestuia Ia deceptie are 0 intensitate ~i 0 durata ell totul disproportionate fata de cauzn. Astfcl, putem intalni 0 disperare totals ca rezultat vizibil al unei iubiri nermpartasitc in adolescenta, ca urmare a tdidmi din partea unui prieten, a destituirii nedrepte, a esecului la un examen. Bineinteles, se impune in primul rand sa cercetam ce motive spccialc ar putea determina 0 reactie atat de profunda. Dar, mai presus de orice motiv special, vom descoperi ca nefericita intarnplare gencrceza mult prea multa disperare. in mod similar, obsesia mortii sau aparitia brusca a ideii de sinucidere - ell sau tara zguduire afcctiva - demonstreaza 0

151

KAREN HORNEY

disperare profunda, chiar dad. individul prczinta 0 fatada de optimism (a facade of optimism), Ircverentiozitatca, refuzul de a lua lucrurilc In serios - fie In cadrul situatici psihanaliticc, fie in afara ei - cste un alt simptom, la care sc adaugj imediata descurajare in rata unci dificultati . Sc include aiel rnult din ccea cc Freud a definit drcpt rcactlc icrapeutica negnuva. Unecri accasra estc ca si cum pacicntul nu ar avea Increderc in sine in sensu! biruirii unci anumite dificultfti. in accstc conditii nu poatc fi dedit logic pentru dansul sa se planga ca 0 intuitie specials II face sa sc iuspaimante., simtindu-sc rascolit de psihanalist. Preocuparea privind prcvcderea san prorocirca viitorului cste , de usemcnca, un scmn de disperarc. Des. dupa uparcnte s-ar parca ca avem de-a face ell 0 anxictate privind viata In general, Iipsu de prcgcure, grcsclile Iacutc, sc va observa ca In asemcnca cazuri In mod invariabil perspectiva estc pcsinusta. Ca si Casandra, multi ncvrotici prcvnd In general raul, rarcon binelc. Accasrf Iccalizare de prefcrinta asupra parti i intunecate a vietii TIC poate face sa suspcctam 0 profunda disperare personals. indiferent de cat de intc1igcnt este ea rationalizata. in ultima analiza estc yorba de 0 stare de deprcsic crcnica, stare ce poate f atfit de mascara sau de insidioasa, incfit sa nu frapeze ca deprcsic. Indivizii astfe1 afectati pot sa Juncttoneze destul de binc. Ei pot fi glumeti , senini, dar le pot lua ore tntregl trczirea si sculatul din pat dimincata, reintrarca, ca sa ziccm asa, In angrcnajul victii. Vtata este 0 atat de constanta povara, Incat ci abia daca 0 simt ca atare si nu se pUing de luerul accsta. Dar spiritul lor cste in pennancnta la ananghic.

In timp ce sursele disperarii sunt tntotdeauna inconstiente, sentimentul ca atare poate fi destul de constlcnt. Un individ poate avca un patrcnzaror simt al destinului. Sau poate adopta 0 atitudine rescmnata fata de viata in general, ncasteptand nirnic bun de la ca, pur ~i simplu simtind ca viata trebuie suportata. Sau se poate exprima In termeni filosofici, spunand de fapt ca. viata cste cscnualmcnre tragica si ca numai ncghiobii se amagesc eu privire la destinul imuabil al omului.

152

CONFLICTELE NOASTRE INTERIOARE

Inca din convorbirea preliminara, putem avea 0 impresie referitoare la disperarea pacientului. EI nu va Ii dispus sa fad nici eel mai true sacri ficiu, sa sufcrc cca mai midi ncptaccrc. sa-si asurne eel mai neinsemnat rise. Poate Iasa impresia, pe de alta parte, ca este prea ingaduitor ell sine. rapt este insa c5 el nu vede nici un motiv sa fad. saerificii, din moment co nu astcopta nirnic hun de la clc. Atitudini similarc pot fi vdzutc ~i in afara psihanalizei. Oarnenii se camp lac in situatii eu totul nesarisfnc.ttoare, desi acestea ar putea fi Imhunatatite ell putin efort si putind initiativa. Dar individul poate fi atat de paralizat de dispcrarca sa, Incat dificultlitile moderate sa i sc para obstacole insurmontabile.

Uneori 0 remarca tntsmplaroarc poate aduee la suprafatn accasta stare. Un paeient Jl poate raspundc psihanalistului pur ~i simplu sustinand ca 0 anumita problema nu este inca rczolvata 5i ca se cere mai multa prelucrare a intrebarii: Nu crczi (.;a situatia cste dispcrata? Iar cfind devine consucru de disperarea sa, de obicci nu si-c poatc cxplica. 0 va atrihui eelor mai diferiti factori extemi , incepand eu scrviciul sau cdsatoriu ~i tcrrnindnd ell situatia politics. Aceasta , tnsa. nu se datoreaza vreunei circumstante concrete. EI se simte disperat , indiferent de ceca ce face In viata si oricdt de fericit sau de Ilbcr ar fi. Se simte pcntru totdcauna cxclus de lc tot ceca ce i-ar putca face viata plina de scns.

Peate ell Soren Kierkegaard a det eel mai profund raspuns in accasta privinta. in The Sickness unto Deathl el spune ea orice dispcrarc estc cscntialmentc disperarea de a fi noi Insine. Filosofii din toate tirnpurile au subliniat semnificatia pivotal a a idcntitatii noastre (being ourselves) si disperarea care insotcste sentimentul ca csti impicdicat sa fii tu insuti. Este tema centrale a serierilor budismului Zen. Dintre autorii moderni , il eitez doar pc John Macmurray: "Ce aWi semnificalie poate avea existenta noastra decat aceea de a fi In tntrcgime noi in~ine?"2

Disperarea estc produsul final al conflictelor nerezolvate , care i~i are radacina in lipsa de spcranta de a Ii vrcodata sincer ~i nedivizat. La accasta conditie duce proliferarea si agravarea dificultatilor nevrotice. La baza disperarii sta sentimentul de a fi

153

KAREN HORNEY

prins in conflicte ca 0 pasare in plasa, fara nici 0 posibilitate de a icsi vreodata din capcana. In prim-plan se situeaza tcntativele de solutionare , care nu numai di esueaza, dar due 13 crescanda alienare de sine a persoanci , Trairea repetata a esccului intensifica dispcr~rea, fie din C3UZ3. ca duce in permancma Ia risipirea energiilor in prea multe directii, fie din cauza ca dificultatile care apar in once proccs creator sunt suficiente ea sa-l impi~dice pe individ sa Jaca noi eforturi. Lucrul acesta se lntfimpla atat in relntiilc amoroase, cat ~i in cele matrimoniale sau de amici tic, care sc spulbera rand pe rand. Asemenea esccuri repctate sunt j'a fel de descurajante ea si tentativele sobolannor de laborator conditionati sa sara Intr-o anumita gaud, pe care mereu 0 gasesc hlocati '

Avcm, pe de alta parte, incercarea realmente dtspcrata de a se masura eu imagine a idealizata. Probabil d. aceasta incercarc este factorul eel mai putemic dintre cei care produc disperarea. Nu se pune insa prohlema ea in cura psihanulitica dispcrarea sa capete contur deplin atunci cand pacientul devine consticnt de faptul ca cl este dcparte de a fi persoana neascmuit de perfecta pe care a vede in imaginatia sa. EI sc simtc lipsit de speranta nu numai pentru ca nu vedc cum ar atinge vreodata aeeie Jnaltirru fantastice ci mai dcgraba pentru ca raspundc la incercarile de ~ealizare eu un profund disprej de sine, pagubitor pentru once tentauva de a izbuti ceva, fie in dragoste, fie In rnunca.

Un col dccisiv in randul factorilor care contribute la instalarea disperiirii au toate procescle care detcrmina strilmutarea in afara sa a ccntrului de greutate al individului, ceea ce 11 face sa Incctcze de a mai fi fOI1a motrice activa a victii sale. RezultatuJ este ca Isi pierde increderea in sine si in dezv~ltarea sa ca fiin~a umana; el tinde sa abandoneze, atitudine care, desi pare sa trcaca ncobservata, este destul de grava prin consecintcle sale, asa incat s.li fie numita moarte psihica (psychic death). Asa cum spune Kicrkegaard: ".. in pofida faptului [disperarii sale I ... el poate totusi ... sa fie perfect capabil sa-si continue viata, sa fie un om care, pe cat pare, se ocupa de lucruriJe lumesti se casaroreste procreeaza, dobandeste onoare si stima - ~i probabil ca nirneni nu observa ca, in deplinuJ sens a1 cuvantului , el este lipsit de Eu.

154

CONFLICTELE NOASTRE INTERIOARE

Dar de un asemenea lucru nu se face prea mare caz in lume; caci Eul este un lueru despre care lumea este eel mai putin apta sa se intereseze, lucrul eel mai periculos dintrc toatc pentru ca un om sa-i lase pe ceilalti sa observe ca. il arc. Ccl mai marc pcricol. acela al pierderii propriului Eu, poate avea loc atat de pc tacutc de parca nu s-ar intampla nimic; oricc alta pierdere, aceea a unui brat, a unei bancnotc de cinci dolari, a sotiei etc. este in mod cert Juata in seama"3.

Din cxpcricma mea de supervisory 1-\'·orJ..A, stiu eli problema dispcritrii cste adesea confuza pentru psihanalist care, de aceea, nu sc ocupa de ea in mod adccvat. Unii dintrc colegii mei crau coplcsiu de disperarca pacicntului - pe care 0 sesizau , dar nu 0 percepeau ca problema -, indl.t ei in~i5i deveneau disperati. Accasrs atitudinc cstc desigur fatal a pentru psihanaliza lntrucflt, indifcrcnt de cat de buna este tehnica si de cat de mare este efortul, pacientul simte ca de fapt psihanalistul l-a abandon at. Acelasi lucru este valabil si in afara situatiei psihanalitice. Nimeni nu poate fi prieten sau camarad In mod constructiv util dad. nu crcdc in posibilitatea ca tovarasul sau sa--?i rcalizczc pc deplin propriilc-i potentialitati.

Uneori colegii mei au Jacur greseala inversa, neluand indeajuns de In series disperarea pacientului. Ei scstzau ca pacientu1 avea nevoie de Incurajare si il incurajau - ceea ce cste Idudabil -, dar cu totul insuficicnt. Cand lucrul accsta se Intampla, pacientul, chiar daca aprcciaza bunclc intcntii ale psihanalistului, are deplina justificare sa fie suparat pe el, din moment ce in adancul sau stie ca disperarea sa nu este 0 dispozitie care sa poata fi risipita prin incuraj3ri bine intentionate.

Spre a lua taurul de coame si a ataca problema in mod direct, este necesar in primul rand sa se recunoasca, din simptome indirecte ca acelea ererarc mai sus, ca pacientul este disperat ~i masura in care el se simte astfel. Apoi trebuie Inteles faptul ca disperarea sa este pe deplin justificata de Incurcaturile sale nevrotice. Psihanalistul trebuie sa inteleaga ~i 501-i comunice

155

KAREN HORNEY

explicit pacientului ca situatia sa cstc disperata numai in masura in care statu quo-ulS persists ~i estc privit ca imuahil. lntro forma simplificata, intrcaga problema estc ilustrata Intr-o sccna din Livada de visini a lui Cchov. familia, in rata falimentului , traicstc disperarea la idcca ca trebuia sa-~i parih'casca proprietatca, cu indragjta Iivada de visini. Un om de afaccri d:i cclor din Iamilic sanaroasa sugcstic de a construi mici case de inchiriat pe 0 parte din propricrate. ell mintca lor marginira. ei nu privesc ell ochi buni un astlel de proiect si , cum TIU estc alta solutie, raman disperati , Intrcbfind , ca si cum n-ar fi auzit sugestia, dad. nimeni nu-i poatc statui sau ajuta. Dad rncntorul ar f fast un bun psihanalist , el le-ar fi putut spune: ,.Fad. indoiala d situatia c dificila. Dar ccea cc 0 face disperata este atitudinea voastra t~ta de ea. Daca ali Ilia In considerate schimbarea prctcntiilor voastrc fata de vrata nu ar

fi dcloc ncvoic sa va simtiti dispe·ra!i." . , '

Credinta co. pacientul sc poate realmentc schimba, ceca cc inscamnf ca el i~i pcate rezolva cu adevarat conflictele., este factoml care il dctermina sau nu pe terupeut sa cuteze sa atacc preblerna ~i sa 0 pcatb face eu 0 sansii de succcs rczonabila. Toemai aici apar ell claritate dcoscbirile mele fa!a de Freud. Psihologia lui Freud si Iilosofia subiaccnta sunt 111 cscnta lor pesimistc. Lucrul acesta csrc vizibil 111 conccptta sa privind viitorul umanitatii", prccum si in atitudinea sa fata de tcrapic 7. Date fiind premi~ele sale teorcticc , de altfel , el nu poatc fi decat pcsimist. Omul este condus de instincte care in eel mai bun cal. sunr doar modificate prin .xublirnare". Impulsirle sale instinctualc intru satisfactie sunt in mod inevitebil frustrate de sccietate. "Eul" sau estc irc~ediabil azvar'lit Intre impulsiilc instinctualc ~i .Supraeu", singuruJ care poate fi modificat. Supraeul este in primul rand prohibitiv 51 distructiv. Idealuri autentice nu exista. Dcrinta de Implinire pcrsonala cste .narcisica''. Omul cste de la natura distructiv , iar .Jnstinctul mortii' il impinge sa-t distruga pe ceilalti sau sa sufcre. Toate acestc teorii lasa prea putin spatiu pentru 0 atitudine pozitiva fata de schimbare si limiteazf valoarea tcrapiei potential pcrfecte pusa Ia punet de Freud. Dimpotriva, eu cred ca tendintele compulsive din nevroze nu sunt instinctuale, ci I~i au originea in

156

CONFLICTELE NOASTRE INTERIOARE

perturbarea relatiilor umane; ca ele I'Dt fi schimbate cand aceste rei alii se amcllorcaza ~i ca pot fi rezolvate ~i conflictele care au 0 asemenea originc. Aceasta nu inscamna ca terapia bozata pe principiile sustinute de mine nu are limitele ei. Mai raman inca multe de Iacut pana cand vom dctcrmina clar uccstc limite. Dar aceasta tnscamna ca avcm motive bine intcmciatc de a crcdc in posibilitatca unci schimbari radicale.

De ce, asadar , este atat de important sa identificam ~i sa atacam disperarca pacicutului? Accasta abordarc cstc in primul rand valoroasa In abordarea unor probleme speciale cum sunt depresiile si tendintele de suicid. Putem, este udevarat. sa suprimrm 0 dcprcsic iudividuala prin simpla dcscopcrirc a conflictclor particulare in care estc prius pacientul. fara a atinge disperarea sa general a (his general hopelessness). Dar daca dorim sa prevenim depresiile recurente , ea trebuie aracma. dcoarece disperarea este sursa profunda din care cmana ocprcsiilc. Nici dcpresia cronica insidioasa nu 0 putcm trata fani a merge la sursu ci autcnticil.

Acclcasi lucruri sunt adevarate In ceea ce priveste situatiile suicidale. Stirn d. Iactori ca disperarea ucuta, sfidarea si spiritul de vindicta condue la impulsuri suicidale; dar adesea este prea tarziu sa previi suicidul dupa ce impulsul a devenit manifest. Acordand atenlie cclcr mai mici semne dramatice de disperarc ~i tratflnd prohlema eu pacientul, la timpul pctrivit, ar putea duce Ia prevenirea multor sinucidcri.

o importanta mai generals arc faptul ca disperarea pacientului constitute un obstacol in cura oricarci nevroze severe. Freud era inclinat sa numcasca reristenia once impiedica progresul curei pacientului. Cu greu am putca privi disperarea in aceasta lumina. In psihanalizf avem de-a face cu 0 dialectica a fortclor contrare, rctardatoarc ~i propulsive, cu rezistenta si stimulare. Rezistenta estc un tennen cclcctiv pentru toate fortele din interiorul pacientului care opcrcaza in sonsul mcntinerii statu qu()~ului. Stimulentul sau, pe de altd parte, este produs de energia constructive care il imboldeste spre libertatca intcrioara. Este furta motricc care ne pune In miscare ~i fi1ri'i de care nu am fi in stare de nimic. Este fOI1a care il ajuta pe pacient sa Invinga rezistenta. Aceasta face ca

157

KAREN HORNEY

asociatiile sale sa fie productive, dandu-i psihanalistului sansa de a-l tntclcgc mai bine. Aceasta Ii da puterea interioarf de a suporta inevitabila durere a maturizarii (pain afmaturing). Aceasta il face dispus sa-~i asume riscul abandonarii atitudinii care i-a dat sentimentul de sec uri tate 5i II determina sa paseasca in necunoscutul noii atitudini fa~a de sine ~i fata de ceilalti. Psihanalistul nu-l poate tan pe pacicnt in acest proces; pacientul tnsusi trehuie sa vrea sa mcarga. Toemai accnsra forta incstimabilh cstc paralizata de starea de disperare. Iar dacd nu 0 diagnostichcazl'i si nu 0 ataca, psi hanalistul se lipscste el insusi de eel mai bun aliat in batalia contra ncvrozci pacientului .

Dispcrarca pacientului nu este 0 problema ce poate fi rczclvata prin vreo interpretare unica. Se si obtine un cssug substantial daca, in lac de a se lasa coplesit de un sentiment al dcstinului , privit ca imuabil , pacientul incepe sa rccunoasca faptul ca c 0 problema ce poatc fi pana lu urma rczolvata. Acest pas Il clibcrcaza suficicnt indit sa mear ga Inainte. Vor fi , desigur, urcusuri si coborasuri. De Iiecare data problema trebuie atacata din nou. Influcnta dispcrarii asupra pacientului se va atenua pe rnasura cc cl Intclcgc ca. se poate realmcnte schimba. Stirnulcntul sau va crcstc in mod corcspunzator. La Inceputul psihanalizarii acesta sc poatc limita la simpla dorinta de a sc dcscotorosi de cclc mai suparatoerc simptome, dar capata putere pc rnasura ce pacientul devine tot mai consticnt de catusclc sale ~i simtc gustul libcrtatii.

NOTE

1 Soren Kierkegaard, The Sickness unto Death.

2 John Macmurray, Reason end Emotion, Appleton-Century, 1938. 3 Soren Kerkegaard, op. cit,

4 Intre 1934 ~i 1949, Karen Horney a facut parte din personalul didactic aI Institutului Psihanalitic din New York, ocupandu-se dec! de formarea profesionala a psihanalistilor. (Nota trad.)

158

CONFLICfELE NOASTRE INTERIOARE

5 In Iimba latina, in textul original = starea existenta in momentul respectiv. (Nota trad.)

6 Sigmund Freud, "Civilization and its Discontents", International Psychoanalytical Library, vol. XVII, Leonard and Virginia Woolf, 1930. 7 Sigmund Freud, "Analysis Terminable and Interminable", International Journal of Psychaanaiysis, 1937.

Capltolul 12

TENDINTE SADICE

Indivizi prtnsi in ghcara disperarii nevrotice reusesc, intr-un fel sau altul, sa 0 "seoata In capat". Dace forta lor crcatoarc nu a fost prea tare prejudiciatf de nevrozfi, ei sunt destul de capabili sa se resemneze in mod constient Ia starea vietii lor personale, concentrandu-si eforturile in domeniulin care pot Ii prcductivi. Se pot irnplica in miscarea social a sau rcligiocsa sau in activitatea unci organizatii. Munca lor poatc fi utilii; faptul ca sunt lipsiti de avant poatc sa fie rascumparat de Iaptul ca nil au de aparat intcrcsc personale.

Altii, adaptandu-sc Ia cadrullor deosebit de viata, cauta pur ~i simplu se-si tndcplincasca obligatiile, fara a problematiza. John Marquand zugravcstc acest mod de viat1'i In So little Time. Estc, cred, ceea ce Erich Fromm I descrie drept stare .jleficirara'' c.slefecr' condition) -, diferita de ncvroza. Eu, tnsa, 0 interpretez ca pe rezultatul procesului nevrotic. Pe de alta parte, ei pot renunta la orice aspiratie Inalta, situandu-se la periferia vietii , inccrcand sa-i smulga 0 oarecare satisfactie , Iasandu-se In vreun hobby sau in pfaccri incidentale: gastronomic, chcfuri convivialc, combinatii sexuale minore. Sau se Iasa sa pluteasca in deriva. deteriorfindu-se, dezagregandu-se. Incapabili de vreo munca staruitoare, se apuca de baut.jocuri de norae, prostitutie, Alcoolismul descris de Charles Jackson in The Lost Week-End ar reprezenta un ultim

160

CONFLICTELE NOASTRE INTERIOARE

stadiu al unei asemenea stan. Din accasta pcrspecriva. ar fi interesant sa cxaminiirn dace determinarea mconsucnta a descompuncrii nu are 0 irnporranta contributie psthtca la bah cronice cum sunl tuberculoza si cancerul.

In sfarsit. pcrsoanele lipsite de spcranta sc pot arata distruclive, dar in acclasi timp fac 0 Inccrcarc de restabilire prinlr-un mod de via~a prin delegatie (by living vicariously). Aceasta cste, dupa parcrca mea, scmnificatia tendintelor sadice.

Dcoarccc Freud considera ca tcndintele sadice sunt instinctuale, interesul psihanalitic a fost in mare masura focalizat pe asa-numitclc pcrvcrsiuni sadice. Modelele sadicc In mice rctaue. dcsi ncignorate. nu au fost definite strict. Orice fel de comportament agresiv este conceput drcpt modificare sau sublimarc a tendintelor sudicc instinctuale. Freud, de exemplu , privca aspiratia catre putere ea fiind 0 asrfel de sublimarc. Estc adcviirat d nazuinta entre putere poatc fi sadid; dar la pcrsoana care priveste viata ca pe 0 luput a tuturor irnpotriva tuturor uceusta poate reprezenia pur ~i sirnplu 0 lupta pentru supravietuire. Intr-adcvar, nu trchuic sa fie nicidccum ncvrotica. Rezultatul Hpsc! de discernamdnt este ca nu avem nici un tablou comprehensi v ul formelor pe care le pot Iua atitudinile sadicc si nici criterii precise cu privire Ia ceca cc cstc sadie. Revine in buna masura intuitiei individualc ",5 determine in mod coreet eeea ce poate ~i ceca cc nu poatc fi sadism, 0 situatie care Cll greu poatc conduce Ia 0 observatie judicioasa.

Simplul act de a-I levi pe ceilalti nu este in sine scmn de tendintf sadica. Un am poate fi angajat Intr-o lupta de importanta pcrsonala sau gcncrala. in cursul careia are de lovit TIU numai in adversari , ci si in ascciati. Ostilitatea fa~a de ceilalti poate fi pur reactiva. Un individ se poate simti lovit sau infricosat si doreste s11 riposteze ell 0 Iorta care, des! disproportionata fa~i1 de provocarea obiectiva, este in moo subiectiv cu totul de inteles. Este insa usor sa induci in eroare pc cineva in accasta privinta: mult pIea adesea este invocata 0 reactie legitima, pe dind, in realitate, e in joe 0 tendinta sadica. Dar faptul ca este greu sa fad distinctie intrc una si cealalta nu tnseamna ca ostilitatca rcactiva nu exista. Tipul

161

KAREN HORNEY

agresiv face uz de multiple tactici ofensive, crezand ca Jupta pentru supravietuire. Nu as numi sadice toate aceste agresiuni; unele pot sa provaace vatamari, dar vatamarea sau ranirca cste un inevitabil produs secundar mai degraba decar 0 intcntie prirnara. Simplificflnd , am putea spune di dcsr natura actiunii Ia care ne referim aici este agrcstvs sau chiar 05ti111. ea nu este savar~ita ell 0 intcntic josnica. Nu cxtsra satisfactic consticnta sau inconstienta dcrivata din lnsusi faptul vatamani.

Sa examinam, in contrast ell acestea, unele atitudini sadice tipicc. Le putem obscrva eel mai bine la indivizi ell totul neinhibati in manifestarca tcndintclor lor sadice fata de semeni , fie c5. sunt sau nu consncnti de accstc tcndinte. Cftnd. In eele ee urmeaza, vorbesc de un individ sadie, tnteleg un individ ale carui atitudini fa~a de ceilalti sunt predominant sadice.

o ascmenea persoanf poate dori sa-1 tnrobeasca pe ceilalti, in special sa-~i tnrobeasca partenerul. .Victima" sa trebuie sa fie sclavul supraomului, 0 creature nu numai lipsita de dorintc, de senti mente sau de initiativa, ei care totodata nu arc niei 0 prctcntie fata de srapan. Aceasta tcndinta poate lua forma modeliirii sau educarii vietimci, a~a cum profesorul Higgins din pyxmalion2 0 modeleaza pe Eliza. In cazul eel mai bun, lucrul acesta poate avea unele aspectc constructive, ca In raporturile parinn-copii sau profesori-clevi. Careodata acest aspect prevalcaza 1n relatiile sexuale, in special dad. partenerul sadie este mai in varsta, Uneori este batator Ia ochi in relatiile homosexuale dintre un barbat mai in varsta ~i unul mai ranar. Dar ehiar si aici coarncle diavolului se vor arata numai daca sclavul da semne de indepcndenta, intelegand sa aiba prieteni sau intercse proprii. tn mod frecvent, desi nu invariabiJ, stapanul manifesta 0 gelozie posesiva si face uz de ea ca de un mijJoc de tortura. Specific pentru acest fel de relatii sadicc este faptul d. a avea influenta asupra victimei este de un rna; mare interes decat tnsasi propria-i viasa. El i~i va neglija cariera, va renunta la placerile sau avantajele int3.lnirii altor persoane dedit sa-l permits partenerului vreo manifestare de independenta.

162

CONFLICTELE NOASTRE INTERIOARE

Modurile In care partenerul este inrobit sunt caracteristice. Ele variaza doar intr-o masura relativ limitata si depind de structura personalitarii amfindurora. Individul sadie Ii va da partenerului exact atat cat accstuia sa i sc para ca rclatia merita osteneala din partea sa. El va satisfacc uncle dintre trebuintele partenerului, dcsi rareori mai mult dedit sa-l menrina - din punet de vedere psihologic - Ia nivelul de subzistcnta minim. Si va cauta sa-i atraga atcntla asupra calitatii uniec a ceca cc da. Nimeni , va starui el, nu-i va putea arata atfita intelegere , nu-l va sprijini, nu-i va produce atata satisfactie sexuala si nu-i va trezi asemenea intcrcs, nimeni nu se va aeomoda atat de bine cu dansul. Pc de alta parte, il poate influenta ell momeala unor timpuri mai bune, promitandu-i. implicit sau explicit, dragoste sau casatorie., un statut financiar mai ridicat sau un tratament mai hun. Uneori va pune acccntul pe propria sa trcbuinta de partener si va face apel la dansul In aceasta privinta, Toate aceste tactici sunt CU atat mai efieiente eu cat sunt mai posesive si defltimatoare, izolandu-l pe partener de ceilalti. Dad! acesta din urma ajunge suficient de dependent, el tl poate ameninta cu abandonul. Pot fi folosite ~i mijloace de intimidate, dar acestea sunt atat de speciale, Incat Ie vom discuta scparat, intr-un alt context. Bineintcles, nu putem sesiza ce se petreee In asemenea relatii daca nu tinem seama de caractcristicilc partenerului. Adesea acesta este de tip docil, dcci traind cu frica de a fi parasit: sau poate fi 0 persoana care si-a reprimat puternie impulsiile sadice si este neputincios din aceasta cauza, asa cum vom arata mai departe.

Dependenta mutuala care rezulta dintr-c astfel de siruatie trezeste resentimente nu numai in eel inrobit (enslaveds, ci ~i In inrobitor (enslaver). Daca trebuinta de izolare a acestuia din urma este pronuntata, el are resentimente puternice la adresa partenerului eare it costa atata preocupare ~i energie. Netntelegznd col el este acela care a creat aeeste legaturi producatoare de "crampe", ii poate reprosa partenerului faptul de a fi acaparator ~i c~ se agata de dansul ca scaiul de oaie. Dorinta de a 0 rupe in astfel de ocazii este atat expresia fricii ~i resentimentului, cat ~i mijloc de intimidare.

163

KAREN HORNEY

Nu toate aspiratiile sadice tintesc la inrobirc. Uncle i~i afla satisfactia in a se [ucu cu emotiile ccluilalt cum te-ai juea ell clapclc unui instrument muzical. In Jumalul seducatorului, Soren Kierkegaard ' arata cum un om care nu (qteaptcl nimic de iu propria-i vicua poate fi total ubsorbit de joeul insusi. St!c cdnd sa se arate intcrcsat ~i cand sa fie indiferent. Este bipcrscnsibil in anticipareu si observarea rcactiilor Ictci [;1\5. de cl. Sue ceea ce trczcstc ~i ceca ce blocbcaza dorintelc ci crotice. Dar scnsibilitatca sa se hmitcaza la ccrintelc jocului sadie: nu-l intereseaza nicidecum ce af putea sa insernnc accasta cxpcricrua in viata fetci. Ceca cc in romanul lui Kierkegaard estc calcul viclean constient eel mai adcsca continua pc planul inconstientului. Dar este acelasi joe al atracuci si respingerii , 31 farmccului ~i dczamagirii , al inal!arii ~i dcgradarli. care aduce bucurie. dar si durere ,

o a trcia caracteristicf este exploatareu parLenerului.

Exploatarea nu este In mod ncccsar 0 initiutiva sudica; ea poate fi utilizata pur ~i simple de dragul cfistigului. ~i in cxploatarca sadica un considerent poate fi castigul. dar acesta este adesea iluzoriu si eu totul disproportionat f'ata de afcetul implicat. Pentru sadie cxploatarca devine un fcl de pastunc apartc. Ceca cc contcaza este trdirea triumfului de a stoarec ce este mai bun In ceilalti . Coloratura specific sadica aparc in rnijloacelc folosite pentru exploatare. Partenerul este supus , direct sau indirect, la exigente tot mai mari, fiind culpabilizat sau umilit daca nu Ie poate da curs. Individul sadie poare intotdeauna gasi 0 justificare pentru nemultumirea sa sau pentru sentimentul cs cstc tratat in mod ineorect, formuland cerinte tot mai mari. Hedda Gabler a lui Ibsen ilustrcaza faptul ca indeplinirea unor astfcl de ccrintc nu duee niciodata Ia recunostinta, precum si faptul ea ccrintele Jnsele sunt adesea inspirate de dorinta de a-l lovi pe cetalalt. Acestea se pot referi la chestiuni materiale, la trebuintc sexualc sau la ajutor in stabilirea unci cariere; pot fi ccnntc privind respcetuI, devotamentul exclusiv , toleranta nemarginita. Nu exista nimic specific sadie in continutul lor: ceea ce indica sadismul este asteptarea ea partenerul, prin orice mijloace disponibile, sa umple o via~a goala din punct de vedere afeetiv. ~i luerul acesta este binc

164

CONFLICTELE NOASTRE INTERIOARE

i lustrat de Hedda Gabler prin ncconrenitclc ei plangcn ca sc simte plictisita. dorind sa fie stimulata si excitata. Trebuinta de a suge, ca un vampir , vitalitatea cmotionala a partenerului estc 0 regula total Inconsttcnte. Probabil cn aceasta stn la baza asptrauer de a exploata si este solul din care exigentele exprimate I~i trag substarua.

Natura exploatarf devine Inca ~i mai clam. dad tntelegem ca cxista 0 tendiuta simutrana de e-s jrustm pe ce.ilalti. Ar fi 0 eroare sa spunem di individul sadie nu dorcstc niciodata sa dea ceva. In anumite conditii el poate chiar sa fie generos. Ceea ce este tipic pentru sadism nu este zgarcenia meschina, ci un impuls mult mai activ. desi inconstient, de a slrica socotelile celorlalti. de a Ie ucide bucuria ~i de a-i oezamagf. Orice satisfactie sau manifestare cptimista a partenerului \,1 provoaca aproapc irczistihil pc sadie sa-i nduca in vreun fel daune. Dace partcnerul astcaptll eu nerabdare s3-1 vnda. 0 face pe ursuzul. Dad acesta doreste sa aibii relatii sexualc , sc va arata frigid sau impotent. Nu rcuscstc sa Iacli nimie pozitiv. Radiind pur ~i simplu tristete , el actionenzf ca un deprimant. Sa cltam din Aldous Huxley: "Nu uvea nimic de [acut: era de ajuns pentru el pur si simplu sa fie. Ei .\'1;' zbiirct;'atl .yi se innegreau prin simpla infectare," Iar ceva mai departe: "Ce ratinament perfect al voin(ei de putere! Ce eteganta crurimel $i ce uimitor dar acea miihnire contagioascl cure tnabusa paml si cele mai elevate spirite si sugmma ortce posibilitate de bucurie, "4

La tel de semmficativa este tcndinta individului sadie de a-i defaima si umiii pe ceilalti. EI cstc cxtraordinar de ager In dcscoperirea 5i darea 'in vileag a neajunsurilor si punctelor slabe ale celorlalti. Cunoaste intuitiv care sunt zonclc vulnerabile ale uccstora, locul unde ei pot fi loviti. Si tinde sa-~i utilizeze fara mila intuitia. pentm critici pagubitoare. Rationalizfind, poate susune d. lucrul acesta este oncstitatc sau dorlnta de a fi util; se poate crcdc in mod sinccr res de indoieli Cll privire Ia competenta san integritatea celuiiait, dar este cuprins de panlca daca sinceritatea prppriilor indoieli este pusa sub semnul tntrebarii. Se poate ca lucrul acesta sa apara ca slmpla suspiciune. Pacicntul poate spune: .Barem de-asi putea sa am jncredere in acel

165

KAREN HORNEY

individ!" Dar dupa ce l-a transpus pe acesta in visele sale in ceva dezgustaror. de la Iibarca ~i pana Ia sobolan. cum s-ar mai putca astepta sa eiba incredere in el! Cu alte cuvinte, suspiciunea poate fi pur si simplu 0 consecinta a dcfaimarii celuilalt in propriul sau cuget. Iar daca sadicul nu are constiinta atitudinii sale defaimatoare. cl poate fi constient, in schimb, de suspiciunca generate de accasta. Pe de alta parte. ar psrca mai potrivit sil vorhim mai degraba de 0 pauma a defaimarii (passion for faultfinding) dccat de 0 stmpla tendinta, EI nu numai cil i~i pune reflectorul pe metchncle reale, ci estc marele adept al cxtcriorizarii propriilor defecte. in dauna celuilalt. Daca, de cxcmplu. a tulburat pe cincva prin comportamentul sau, va arata imediat preocuparc sau chiar dispret pentru instabilitatea emotionalf a acelei persoane. Dad. partenerul, intimidat , nu este total sincer eu dansul, ii va reprosa ca este secretos sau mincincs. Ii va reprosa ca este prea dependent de el, in timp cc cl insusi a Jacut totul ca s5.-1 subjugc pc partcncr. Asemenea discreditare nu este pur s! simplu o chestiune verbala, ci este insotita de tot fclul de acte comportamentale batjccoritoare. Practicile sexualc umilitoare si degradante pot fi una din exprcsii. .

Daca vreuna dintre acestc impulsii este frustrata sau cand roluriJe se inverseaza, sadicul se simte el tnsusi dominat, exploatat sau dispretuit, putand avea accese de Iuric aproape nebuncasca. In imaginatia sa, drept urmare, nici 0 tortura aplicabila ofensatorului nu este prea mare: el il poate lovi, bate, sfasia in bucati. Aceste accese de furie sadica pot fi reprimate, generand a stare de panica acuta sau 0 tulburare somatica functtonala. care duce la 0 crestere a tensiunii interioare.

Care este semnificatia acestor tendinte? Ce sunt necesitatile interioare care constrang pc un individ sa se comporte cu 0 asemenea cruzime? Supozitia ca tendintele sadice sunt expresia unei impulsii sexuale pervertite nu are, de fapt, nici 0 baza. Este adevarat di ele se pot exprima in comportamentul sexual. Prin aceasta ele nu fac exceptie de Ia regula generala ca toate atitudinile noastre caracteriale se marufesta in mod obligatoriu in

166

CONFLICTELE NOASTRE INTERIOARE

sfera sexuaHi, asa cum 0 fac in modul nostru de a rnunci, in locomotic, in grafia noastra. Este de asemenea adevarat ca. rnulte acte sadice sunt savarsttc cu 0 anumita excitatie sau, cum am spus de repetate ori , eu 0 patima mistuitoare. Dar concluzia ca aceste afecte vibrantc sau excitatii sunt de natura sexuala. chiar dind nu sunt simtite ca atare , pur s! simplu se bazeaza pe premisa ca orice excitatie este in sine scxuala. Dar nu cxlsta dovezi care sa confirme 0 asemenea premisa. Din punct de vcderc fcnomenologic, cclc doua senzatii, de fior sadie (sadistic thrill) si de abandon sexual, sunt de 0 natura total difcrita.

Asertiunea di impulsurile sadicc sunt 0 tcndinta infantila pcrststcn-a prczinta un anumit interes prin Iaptul ca copiii mici sunt adesca cruzi cu animalele sau eu copiii mai mici decat ei. Prin prisma accstci sirnilantan superficiale am putea spune ca cruzimea elcmcntara a eopilului pur 5i simplu a casugat in rafinamenl. Dar in realitate TIU pur si simplu So-a rafinat: cruzimca adultului sadie este de un fel diferit. Asa dupa cum am vazut. ea are caractcristici distinctc , pc care nu Ie Intalnim in cruzimea fati~a a copilului. Cruzimca copilului pare a fi un raspuns relativ simplu la sentimentul de a fi oprimat sau umilit. EI se afrrma pe sine razbunandu-sc pe cci mai slabi. Tendintelc sadicc spccifice sunt mai complicate ~i au surse mai complexe. In afara de aceasta, ca orice incercare de a explica particularuau ulterioare prin raportarea lor directs la train din trecut, Jasa si ea tara raspuns 0 intrebare de cea mai mare tnsemnaratc: care sunt Iactorii care expllca pcrsistcnta ~i elaborarea cruzimii?

Fiecare dintrc ipotezele de mai sus se agata doar de un singur aspect al sadismului - sexualitatea 'intr-un caz , cruzimea in altul -, nereusind sa explice nici macer aceste caracteristici. Acelasi lucru poate fi spus despre explicatia oferita de Erich Fromrn", desi aceasta se apropie de esential mai mult dedit 0 fac ce1elalte. Fronun subliniaza faptul ca sadicul nu doreste sa distruga pc acela de care el insusi se ataseaza, dar, pentru ca nu-si poate trai propria-i viata, se vede nevcit sa uzeze de partener ca de 0 existenta simbolica. Lucrul acesta este in mod cert adevarat, dar totusi nu explica in mod suficient de ce un individ este compulsiv

167

KAREN HORNEY

msnat sa falsifice vietilc cclorlalti si de ce falsificarca ia fonne1e particulare pc care lc imbraca.

Dad. privim sadismul ea pe un simptom ncvrotic, trchuie sa incepem, ea intotdeauna, nu prin a cauta sa explicam simptomul, ci prin a cauta sa tntclegem structura personalitatf care 11 dczvclta. Daca abordsm problema din accst unghi, recunoastcm ca nimcni nu dczvolra tendintc sadice pronuntate dad. TIll arc un profund sentiment de inutilitatc rcfcritor Ia propria-i viata. Poctn au intuit accasta stare sublacenta ell mult inaintc en noi sa f fast capabili sa o dcscoperim cu privirca ncastra clinica scrutaroare. Atfit In cazul Heddci Gabler, cat ~i in acela 31 Seducarorului. posibiliratea de a face vrcodata ceva din ci ln~i5i sau ell victile lor estc 0 problema mai mult sau rnai putin tnchisa. Dad, in ascmenea circumstante, un individ nu guscstc calea rcscmndrii , el devine In mod ncccsar ell totul rescntimentar. Se simtc pcntru totdcauna exclus , pcntru totdcauna Invins.

De aceea iuccpc sa urasca viata ,<:;i tot ce este pozitiv In ea. Dar o urnstc ell pizma patimasa a cuiva care nu poatc obtine ccva cc dorestc eu ardoarc. Estc pizma amara a cui va care simte c;'1 viata trece pc lang a el. Nietzsche 0 numeste .Lebensnied'' EI nu simte ca si ceilalti au durerile lor: "ci'; stau lu masa, In ump cc lui ii estc foamc; "ei" iubcsc, creeaza, se simt san;'1to~i si in apele lor, apartin unui lee oarecarc. Fericirea cclorlalti si .naivclc'' lor spcraute de placcrc ~i bucuric 11 cncrvcaza. Dad cl nu poatc fi fericit si liber, de ce ar fi ei astfel? ell cuvinte1c Idiotului lui Dostoevski, el nu Ie poate ierta Jericirca. Trebuie sa calee in picioare bucuria celorlalti. Atitudinea sa estc ilustrata de istoria prolesorului tubcrculos care scutpa pe sandivisurttc ctcvilor sai ~i care exaltj Ia ideea ca are putcrea de a-i distruge. Este un act constient de pizrna vindicativa. La sadie, tendinta de a frustra ~i de a zdrobi sufletul celorlalti cstc o regula profund inconstienta, Dar scopul este la fel de sinistru ea acela al profesorului: sa Irnparta celorlalti suferinta sa; daca ceilalti sunt Ia feI de invinsi si de dcgradau ea dansul, propria-i mizerie estc atenuata prin faptul ell nu se mai simte singurul care sufera,

168

CONFLlCfELE NOASTRE INTERIOARE

o alta modalitate de a-st alina pizma care 11 roade estc tactica .struguri lor ocri", manevrata cu atata perfectie incdt pana ,~i observatorul experimentat este lesne Inselat. De rapt. pizma sa este atat de adgnc tngropeta In inconstientul sau. incat el insusi nr ridiculiza oricc aluzic la cxistcnta aeesteia. Aeeentul pus de cl pc Iatura dureroasa, tmpovoratoerc si urata a vietii este astfcl nu numai 0 expresie a amaraciunii sale, cat mai ales a interesului sac de a-s! dovedi sicsi ca nu arc nimic de picrdut. Pcrmancnta defaimare si denigrate la care recurge i~i au partial sursa in accst interes. EI va lua nota, de exemplu, de acea parte a corpului unci fcmei frumoasc care nu cstc perfects. Intrfind trur-o camera, ochiul san se va opri asupra unci eulori sau asupra unci mobile care nu sc potriveste cu restul. Va spicui singuru! piicat a1 unui discurs altminteri fi.:ira cusur. La fel, orice este rau in viala celorlalti , in caracterele lor sau In posihilele lor ruotivatii va dipata proportii in spiritul sau. Daca estc blazat, va atribui accastz atitudinc faptului d. este sensibil la imperfectiuni. Dar fapt csrc ca el 15i indrcaptii reflecrorul dear asupra acestora. lasand toate celelalte in intuncric.

Des! rcuscstc sa-~i atcnueze pizma si sa-sr de scarce rcscntirncntul , in sehimb, atitudinca sa dcnigratoarc sc amplified Intr-un permanent sentiment de dcziluzic ~i ncmultumire. Dad, de exemplu , are copii. se gamle~te In primul rand Ia raspunderile si obligauile care decurg de aid; dad nu are copii , nrc sentimentul di a fest frustrat de cea mai importanta cxpcricnta umaria. Daca nu are relatii sexuale se simte deposedat si cstc intercsat de pcricolclc abstinentei ; deca are relatii sexuale, se simte umilit de elc si rusinat. Dad. arc ocazia sa fad 0 cxcursic, 11 irita ineonvcnientclc; dad nu poate calatori, considera 0 dizgraric faptul de a fi nevoit sa stea acasa. Deoareee nu-i trece prin minte di sursele nemultumirii sale eroniee s-ar putea afla lnauntrul sau. e1 se simte tndreptaur sa-i fad. pe ceilalti sa intclcaga In cc fel 11 tdidcaza ~i sa formuleze cerinte tot mai mari, a caror Indeplinire nu-l poate niciodata satisface.

Pizma tnversunata. tendinta de a denigra si ncmultumirea care rezulta cxphca intr-o anumita masura uncle tendinte sadiee.

169

KAREN HORNEY

lntelegem de ce sadicul este imboldit sa-i frustreze pe ceilalti, si'i-i Iaca sA sufere, sa-i tnvinovateasca, 55.-i puna in fata unor cerinte de nesatisfacut. Dar nu vom putea estima niei amploaree puterii sale distructive, niei aroganta sa ipocrizie pana cand nu vom cxamina ce tnseamna disperarea sa in relatia ell sine insusi ,

In timp ce violcazn cele mai elementare cerinte ale bunei-cuviinte umane, adaposteste in el 0 imagine idealizata a unor standarde morale deosebit de elevate si rigide. Este unul dintre eei care (asa dupa cum am vazut), disperati ca nu sunt vrcodata capabili sa se masoa-c ell astfel de standarde inalte , au rczolvat constient sau inconstient problema, hotarandu-se a Ii cat mai "rai" posibil. El poate avea succes In a fi "diu", Inotfind in acest clement eu un fel de dispcrata dcsfatare , Procedand insi1 astfel , prapastia dintre imaginea Idcalizata ~i Eul real devine de netrecut. EI se simtc dincolo de mantuirc ~i dincolo de iertare. Dispcrarca sa devine tot mai addncf si c1 rnanifcstf ncpasarea unui om care nu mai are nimic de pierdut. Cat timp pcrsista accasta stare, practic ii este imposibil sa-si asume 0 atitudinc constructive fata de sine. Orice Incercare directs de a deveni constructiv estc sortitd zadamiciei ~i tradcazs ignorarea conditiei sale.

Sila de sine atinge ascmcnca dimcnsiuni incat el nu se mai poate privi. Se vcdc nevoit sa sc fortificc impotriva acestui autodispre], intarind armura virtuozitatii, deja cxisrenta. Cea mai slaba critica, neglijarea sau absenta de aprccierc deosebita poate mobiliza dispretul de sine ~i trebuie respinse ea nedrcpte. Estc, asadar, fortat sa-~i exteriorizeze autodispretul , sa-i blamczc, sa-i mustre, sa-i urmlcasca pe ceilalti. Aceasra, insa, 11 arunca in rnrejele unui cere vicios. Cu cat mai mult Ii dispretuieste pe ceilalu. cu atat mai putin este constient de propriul autodispret, dar cu cat autodispretul devine mai putemic si nemilos, eu atflt mai mare este disperarea sa. A-i lovi pe ceilalti este, asadar , 0 chestiune de autoconscrvarc. Fenomenul cste ilustrat de exemplul, eitat anterior, al pacientei care i~i acuza sotul de indecizie si care voia sii se sta~ie ea insii~i in bucati cand a inteles ca in rea1itate era furioasa pe propria-i indecizie.

170

CONFLICTELE NOASTRE INTERIOARE

jn lumina acestor fapte, ineepem sa tntelegem de ce este imperativ pentru sadie sa-i defaimeze pc ceilalti. Intelegem acurn, de asemenea, logica interioara a impulsiei sale compulsive ~i adesea fanatiee de a-i schimba pe ceilalti sau eel putin de a-s: reforrna partcncrul. Dcoarccc cl insusi nu sc poate masura cu imaginea sa idealizata, partenerul rrcbuie s~ 0 faca: iar furia necrutdtoare pc care el 0 simte rata de sine insusi este canalizata asupra partencrului, pentru oriee cscc in accasta dircctic. Uneori se poate intreba: "De ce nu-l pot lase In plata Domnului?" Dar este evident d. asemenea consideratii rationale nu sunt de nici un Iolos atnta timp cat dainuic bataha intcrioara, iar accasta cstc exteriorizata. De obieei el rauona.izcaza drcpt .jubire': presiunea pc care 0 exercita asupra panenerului sau drept intcres pentru .xfczvoltarca" accstuia. De prisos sa spunem ca nu estc iubire. Dar nu cste nici interes pentru dezvoltarea partenerului , pc propriile coordonate ale acestuia, in concordanta eu propriile-i legi interioarc. in realitate. el incearca sa-i impuna partenerului sarcina imposihilji a realizhrii imaginii idealizate pc care el. sadicul, 0 cultiva. Corcctitudinea pc care cl 0 arc de manifestat, ca pc un scut irnpotriva autodispretului, ii permite ski 0 faca ell 0 dcplina multumita de sine.

[ntelegerea luptei interioare ne ofera. de asemenea, 0 mai buna pcrcepere a altui factor mal general, inerent simptomelor sadiee: spiritul de vindicta (vindictiveness), care adesea se infiltreaza ca 0 otrava in fiecare cclula a pcrsonalitaui sadicului. El este si trebuie sa fie razbunator din cauza ca I~i orienteaza in afara putemicul dispret de sine. Deoarece corectitudinea sa (his righteousness) il opreste sa vada propria-i contributie Ia dificultatile intampinarc. el trebuie sa simta ca estc acela care e maltratat ~i victimizat; deoarece nu poate vedea ca sursa intregii sale disperari se afla in interiorul sau, trebuie sa-i fees pe ceilalti rcsponsabili de aceasta. Ei i-au ruinat viata si trebuie sa-I dcspagubeasca, sa-~i poarte erucea. Acest spirit de razbunare, mai mult dedit orice alt factor, ucide In el orice sentiment de simpatie ~i mila. De ce ar avea simpatie pentru eei care i-au strieat viata ~i care, colac peste pupaza. a due mai bine dedit dansul? La unii indivizi dorinta de

171

KAREN HORNEY

razbunare poate fi ccnstienta. de exemplu rcferitor la parinti. Sadicul nu estc insa consticnt de faptul en aceasta este 0 tr.i1s1Hura de caracter profunda".

Sudicul. asa cum l-am crcionat pana aiel. intrucat se sirntc cxclus si sortit a fi cuprins de 0 furie ucigasa (amok)7, lsi oncntceza furia asupra celorlalri, 10tT-0 oarba pofta de razbunere. Arum intelegem ca. facamlu-i pe ceilalti mizcrahili, cl cauta sa-~i aline propria-i mizerie. Dar nici pc dcpartc nu avem aici lntreaga cxplicatic. Aspectele distructive TIU explica singure pauma caracteristica atator demersuri sadicc. Trcbuic sa cxistc uncle avantaje pozitive, avantajc care pcntru sadie au 0 importanta vitula. Accasra afirrnatic s-ar pares cd. vine in contradictie eu supozitia ca sadismul este 0 cxcrcscema a disperiirii. Cum de este posibil ca un individ disperat sa spere ceva. sa srarutc In acccsta dircctic si , mai mult dccdt atat. eu un asemenea consum de cncrgic? Fapt cste insa en. dintr-un punet de vedere subicctiv, sunt o multi me de lucruri de casugut. Degraddndu-i pe ceil alti , el nu nurnai d i~i alina intolerabilul autodisprct , ci in acclasi timp i~i acorda un sentiment de supcrioritatc. Cand modeleaza vietile cclorlalti. cl nu numai ca dobandeste un stimulator simtamant de putcrc asupra lor. ei de asemenea descopera un sens suhstitutiv penlru prcpria-i viata. Cnnd ii exploateaza pe ceilalti pe plan emotional. el se inzcstrcaza pc cJ insusi eu 0 viatii emotionala vicarianta, care ii micsorceza propriu-i sentiment de stcrilitatc. Cfind ii invinge pe ceilalti traieste 0 exaltare triumfatoare care pune in umbra propriu-i infrangcrc lipsita de siguranta. Accasta nazumta spre triumf razbunator (vindictive triumph) este , probabil , forte care il mouveaza la maximum.

Toate dcmcrsurile sale scrvcsc la fel de bine foamea sa de emotii si cxcitarc. 0 pcrsoana sanatoasa, echilibrata nu are ncvoic de asemenea zguduiri afective. Cu cat mai matura este, eu atat mai putina nevoie are de ele. Dar viata emotionala a sadicului este gnala. Aproape toate sirntamintele, eu exceptia furiei si a senzatiei de triumf, au fost reduse la taccrc. El este atat de mort indit are nevoie de acesti stimuli vigurosi, spre a se simti viu.

172

CONFUCfELE NOASTRE INTERIOARE

Last hut not least, comportiirilc sale sadicc eu ceilalti ii dau un sentiment de putere si mandric care ii tntareste sentimentul inconsticnt de omnipotents. In timpul psthanaltzani. atitudinea pacientului fata de tcndintele sale sadicc sufcra schirnban profunde. Clod devine pcntru prima data consticm de ele , se poate sa adopte 0 atitudine critics fAa de clc. Dar rcspingcrea implicata nu este sinccra. cste mai degraba 0 Higaduial5. ocsarta fata de standardele morale cxistcntc. Din csnd in cand cl poate avea acccsc de sil5. de sine (spells (~lse{rl(}{1thing). Intr-o perioada mai tarzie, insa, cand estc pc cale 55 renuntc la modul sau de viat5 sadie, poate dcodata simti ca pierde ceva preucs. Atunei el poate trtii pcntru prima data in mod consticnt hucuria de a Ii capabil sa fuca ell ceilalti ceca cc-i place. El isi poate cxprima tcama ca nu curnva psihanaliza 5;1-1 transforme intr-o faptura debila. dcmna de dispret. Din nou, ea atat de adcsca in psihanaliza, prcocuparca pacientului este subicctiv justificata: deposedat de putcrca sa de a-i face Pc ccilalti sa-i slujeasca trebuintele cmotionalc , sc vcdc pe sine ca pe 0 crcarura ncajutoratf ~i dernnl'i de compatimire. Cu timpul va intelege ca scntirncntul de putere si mandrie , pe care il deriva din eomportamentul sadie, cstc un lamentabil subsutur. Era pretios pentru el numai pentru cii puterca si mandri a reale ii erau inaccesibiJe.

Dupa ee cunoastem natura accstor castiguri , Intclcgcm eli nu este nici 0 contradictie in afirmatia ca un individ disperat poatc fi in mod frenetic angajat in ciiutarea a ceva. Dar ceea ce el se asrcapta sa gaseasca nu esrc 0 rna! mare libertatc sau 0 mai arnpla realizare de sine: tot ceea cc Ii con-penseazn disperarea ramanc neschirnbat si el nu contcaza pe 0 sehimbare a accstei stari. Ceea ce urmareste sunt substitute.

Ca~tigurile cmotionale sunt realizate prin traire vicarianrn. Afi sadie fnseumnc1 a trai fn mod agresiv si in cea mai mare parte distructiv, prtn mijtocirea altor persoane. Dar acesta este singurul mod in eare poate tnIi un individ atat de total invins. Nesocotinta eu care el tsi urmareste seopurile este nesocotinta generata de disperare, Neavand nimic de pierdut, are numai de castigat. in aeest sens, straduintele sadice au un scop pozitiv ~i trebuie privite

173

KAREN HORNEY

ca 0 tentative de restaurare, Motivul pentru care scopul cste atat de panmas urmarit cste acela ca, triumfand asupra celorlalti , sadicul este capabil sa-si lnlature propriul Sall sentiment abject de infrangere.

Elemcntcle distructive inercntc acestor striiduinte nu pot Insa ramnne rara rcpercusiuni asupra individului insusi. Am ~i subliniat Iaptul d. autodispretul se lntcnsiftca. 0 alta rcpcrcusiune importanta cstc gcncrarea de anxictatc. Aceasta este , in parte, 0 teams de reprcsalii: lui Ii este tcama ca. ccilalti il vor trata asa cum Ii tretcaza cl ; sau cum doreste sa-l tratcze. In plan consticnt, uceasta aparc nu atdt en teama, cat ea simpla crcdintf eli ei .j-ar rnal trata" dad ar putca sa 0 faca , adieu dad cl nu i-ar tmpledica prin faptul di este permanent in of ens iva. EI trcbuie sa fie foarte prccaut si sa anticipeze mice atae posibil, mod practic inviolabil . Convingerea inconstientd a proprici inviolabilitati joaca adesea un rol eonsiderabil. Aceasta ii da un marct sentiment de sccuritate: el n-ar putca fi niciodatf Jovir , dar de gel. supus aeeidcntului sau bolii; ba chiar nici n-ar putea muri. Daca totusi este Iovit, de oameni sau de imprcjurdri , pseudosecuritatca sa este zdruncinata, iar el este cuprins de 0 putcrnica panlca.

Partial, anxietatea sa este teama de elemcntele cxplozivc.. distructive din cl Insusi . Se simte ca 0 persoana care ducc cu dansul 0 bcmba de marc tonaj. Sunt neccsarc un cxccsiv autocontrol -?1 0 continua vlgilcnta spre a tine in sah aceste clemente periculoase. E1e pot ajunge Ja suprafata cand cste In stare de ebrietate, dad. nu este prca inspaimantat de a Ie scapa din frau sub influcnta alcoolului. El poate in acest caz sa devina extrcrn de distructiv, Impulsurile sunt' dit pc ce sa devina consticnte in conditiile speciale in care rcprczinta pentru el 0 tentatie, Astfel, sedicul din La bete humaine de Zola intra in pallid atunci cand este atras de 0 Jata. deoarece lucrul acesta trezeste in el impulsul de a ucide. Faptul de a fi martor Ia un accident sau la vreun act de cruzime Ii poate provoca un acces de frica, trezind in el propriul sau impuls de a distruge.

174

CONFL1CTELE NOASTRE INTERIOARE

Acesti doi factori - autodispretul si anxietatea sunt in

mare m:lsuri1 responsahili de reprimarea impulsurilor sadice. Dimcnsiunea ~i profunzimea refulilrii vertaza. In general, este uimitor In ee masura comportarnentul sadie poatc fi manifestat de individ tara a fi constientizat , EI cstc consticnt dear de dorintelc ocazionale de a maltrata 0 persoana slaba, de cxcitaua traita atunci cand citeste despre aete sadicc sau atunei cand are unele fantazari evident sadice. Dar aceste strafulgcrari sporadice raman izolatc. Cea mai mare parte din ceca ce Ie face el altora, prin cornportamentul sao zilnic, arc un caracter inconstient. Paralizia sa afecriva este un factor cc cstornpcaza rezultatul; pfma cand accasta TIU se risipeste , el nu poatc tral emotional ceea ec face. Mai mult dccar atat.jusnficarilc aduse spre a disimula tcndintele sadice sunt udesca destul de inteligentc spre a-l inscla nu numai pe sadie. ci si pe cci afcctati de acestea. Nu trcbuic sa uitam d sadismul este stadiul ultim al unei nevrozc severe. De aceea genul de justificare utilizat va depinde de structura nevrozei in care T~i au originea tcndintele sadice. Tipul docil, de exemplu, Isi va inrobi partcncrul sub pretextul inconstient al iubirii. Din cauza ca cl nu poatc Ii singur. partcnerul ar trebui sa fie intotdeauna cu cl . Rcprosurilc sale vor fi cxprimate indirect, prin dcmonstrarea inconstientii a faptului cat de mult tl fae ceilalti sa sufere.

Tipul agresiv i~i exprima tendintclc sadice cu totul ncdcghizat, ceea ce, insa, nu Jnseamna dcloc ca este coustient de clc. EI nu are nici 0 ezitare in a-si manifesta nemultumirca, dispretul ~i pretentiile, dar simte ca, pe langa absoluta justificarc, cste pur ~i simplu sineer. EI i~i va cxterioriza, de asemenea, lipsa de consideratie pentru ceilalti ~i Iaptul ca ii exploatcaza. dupa cum ti va intimida, aratandu-Ie in tcrmeni neeehivoci cat de mult abuzeaza ei de dansul.

Insinguratul estc cxtrem de discret In exprimarea rendintelor sadice. E1 Ii va Irustra pe ceilalti intr-un mod insidios, tacandu-i sa se simta nesiguri de disponibilitatea sa de a se retrage, comunicandu-le impresia cit ei il incomodeaza iii delectandu-se in secret de comportamentul 1,pr rizibil.

175

KAREN HORNEY

Dar impulsiile sadice pot fi mult mai profund refulate, generand ceca ce s-ar putca numi un sadism invertit (inverted sadism), Ceea ce se lntampla in acest caz cste ca individul sc teme atat de tare de impulsurile sale, Incfit inclina sa nu ~i Ie rcveleze nici siesi ~i niei cclorlalti. El sc va abtine de 1a orice aduce cu agrcsiunea sau ostilitatea si , drept urmare, va fi profund si difuz inhibat.

o schita sumarf ne va da 0 idee despre ceca ce impune acest proces. A incline sa dai indaral de la inrobirca cclorlalti Jnscamna a fi incapabil sa dni vreun ordin, sa-ti usumi 0 pozuic de responsabilitatc sau de conducere. Inscamna hipcrprccautie in exercitarca influentei sau in darea unui sfat. Accasta implied pfm5. ~i rcfulurea eelei mai legitime invidii. Un bun observator va nota doar ca. persoana in cauza arc dureri de cap, indispozjtie sromecala sau oricc alt simptorn, ori de cate ori lucrurilc nu cvolucaxa pc placul acesteia.

Inclinatia de a da tndarat de la exploatarea celorlalti aducc III prim-plan tcndintc!c de autoestomparc. Aceasta sc manifestil in lipsu de Indrazncalc In exprimarca vreunei dortntc, ba chiar In lipsa de tndrhzneala In a avec dorinte: in Jipsa de indrazneala ill a sc rnzvrau contra abuzului sau chiar de a se simti victima a abuzului; In tcndinta de a considcra expectatiile sau r~vcndieari1c celorlalti ca fiind mai justtficare si mai importante decat cele proprii: In prcfcrlnta de a fi exploatat mai dcgraba dccfit a-si afirma propriul interes. Un ascmcnea individ se gascste Intre clocan si nicovala. El este inspaimantat de impulsurile sale de a exploata, dar sc dispretuieste pc sine pentru timiditate, pc care 0 priveste ca pc 0 lasitate. 1ar cand este cxplontat - cum, fireste, sc intampHl - intra tntr-o dilcma insolvabila si poate reactiona prin dcpresie sau printr-un simptom functional oarecare.

De asemenea, in loe de a-i frustra pe ceilalti , el va fi hipergrijuliu sa nu-i inscle , va cauta sa fie circumspect ~i generos. t~i va da toata osteneala si1 evite ceea ce le-ar putea rani sentimentele sau ceca ce i-ar putea in vreun fel umili. in moo intuitiv va gasi ceva "ddgur' de spus - 0 rcmarca apreciativa, de exemplu ceva care salc sporeasca Incrcderea In ei tnsisi. Tinde in mod automat sa ia villa asupra sa ~i Vii fi excesiv in scuze. Daca

176

CONFLICfELE NOASTRE INTERIOARE

cste necesar sa Iaca 0 critica, 0 va face in forma cea mai blanda cu putintil. Chiar cand ceilalti abuzeaza in mod grosolan de dftnsul , cl nu va arata dedit .jntelegere". In acelasi limp, insa , este hipersensibilla umilinta ~i sufcra nespus de pe unna accstcia.

In ceca ee privestc cmctiile sadicului, cand ucestea sunt profund reprimate, ucesta poate Iasa impresia ca este ncputincios sa atraga pe cineva. Individu1 poate astfel sincer sa crcada - adesea in pofida evidentci contrariului - ca cste neatractiv pentru scxul opus si ca trebuie sa se rnultumcasca cu firimiturilc. A vorbi In nccst caz de un sentiment de inferioritate este pur si simplu a utiliza alt tennen pcntru ceca ee persoana cstc orieum constienta si care poate fi pur si simplu o expresic a autodispretului. Relevant cstc insa nici faptul ca notiunca de neatractivitate poatc f un recul inconstient de la ispita de a intra in jocul excitant at cuceririi si rcspingcrii. Pe parcursul curei psihanalitice poarc dcveni Incctul cu incctul clar faptul ea pacientul a falsificat in mod inconsticnt iruregul lablou al relatiilor lui crotice. Va avea Ioc 0 bizura schimbare: .bobocul de ra~a eel urat" devine constient de dorinta ~i capacitatca sa de a atrage pc oameni , dar Ie crata cu indignare ~i dispret spatele de Indata ce ei iau in scrios avansurile sale.

Tabloul consecvent al pcrsonalitatii sadicului invertit csrc amagitor ~i dificil de evaluat. Similaritatea sa cu tipul docil este izbitoare. De fapt, in timp ce individul pc fata sadie apartine de obicei tipului agrcsiv, sadicul invertit a inceput , de regula, prin manifestarea unor tcndinte in care predomina docilitatca. Asemanarea consta in faptul ca, in copilarie, a fest putcrnic lovir si silit sa se supuna. Se poate sa-~i Ii Ialsificat sentimentele si, In loe sa se razvrarcasca impotriva oprcsorului , a ineeput sa-J iubcascd. Pe masura ec crestea - probabil in jurul varste! pubcrtatn - eontlictele deveneau insuportabilc ~i cl si-c gasit refugiul In singuratare. Cand s-a confruntat insa eu esecul, nu a mai putut ramdnc in izolarea turnului sau de fildes. Se pare ca s-a tnrors la veehea sa dependenta, dar eu urmaroarca deosebirc: trebuinta sa de afectiune a devenit atat de disperata, tncst era dispus s~ plateasca orice pret, numai S3 nu fie Jasat singur. In acelasi timp, sansele sale de a gasi afectiune s-au redus din eauza trebuintei sale

177

KAREN HORNEY

de izolare - IDdi prezenrs -, in permanenta interfcrcnta ell dorinta sa de a se atasa de cineva. Istovit de eceasta lupta, el a devenit Iipsit de spcranta ~i a manifcstat tcndintc sadice. Dar trebuinta sa de afectiunc umanf era atat de putcmica, tncat nu numai ca st-a refulat tendintele sadice , dar era inclinat sa ~i Ie ascunda.

A se tnsott ell ccilalu este , in acest caz, 0 tendinta, desi nu 0 poate realiza. El tindc sa fie pretentios si sftos. Trebuie sa joace in permanenta un rol care este contrariul impulsurilor sale sadicc. Nu poate f decat natural faptul ca el insusi neue ca este iubitor de oameni; si traicstc un fel de 50C atunci cand. pe parcursul psihanaJizjtrii. i se reveleazii faptul di are prea puttna dragostc pcntru ci sau, eel putin, ca nu prea este sigur ce sentimente are fata de Cl. In acest moment cste inclinat sa ia aceesta aparenta lipsa ca pe un fapt imuabil. In realitate , tnsa. cl cstc pur ~i simplu pc cale de a renunta la pretentia sa privind scntimcntcle pozitive , in mod inconstient preferand sa nu sirnta nimic decal sa aiba de infruntat impulsurile sale sadicc. Scntimente poziuve fa\a de semeni se pot dezvolta numai dad. recunoaste aeele impulsuri si purcede Ia tnfrangerea lor.

Exista insil in tablou unele clemente care ii vor indica obscrvatorului experimentat prezenta tendintelor sadicc. Ca sa incepem cu aceasta, cxlsta 0 modalitate Insidioasa prin care el cuuta sa-i intimidczc, exploateze 5i frustreze pc ceilalti . Este, de obieei, un perceptibil, desi inconstient, dispret fata de ccilalti , in mod superficial atribuit standardelor lor morale inferioarc. Pc de alta parte. cxista un numar de lncongruitati care ne Iac sa ne gandhn Ja sadism. Individul , de exemplu, poatc uncori sa se acomodezc cu comportamentul sadie orientat imporriva sa, cu 0 rabdare aparcnt fara margini, dar alteori se erata hiperscnsibil la cea mai slaba incercare de dominatie, de cxploatare sau de umilirc. In cele din urma el are impresia ce cstc "masochist", anume ca se complace in a se simti victimizat. Dar dcoarcce termenul si conceptul de "masochism" sunt juselatoarc, cstc mai bine sa Ie evitam ~i sa descriem mai degraba elementele implicate. Fiind in mod vadit inhibat in afirmarea de sine, sadicul invertit va fi in orice caz pregatit pentru maltratare. Dar, mai mult, pentru ca

178

CONFUCTELE NOASTRE lNTER10ARE

este iritat de propria-i slabiciune , adesea cstc rcalmcnte atras de sadicii manifesti , admirandu-i ~i in acelasi limp urandu-i , intocmai dupa cum sadicul, detectand in el 0 victima voluntara, este atras de dansul . Astfel el insusi 0 porncstc pc calca cxploatarli. Irustrarii ~i umilirii. Departe de a se bucura de ascmenca maltratarc, Insa, cl sufcra de pc urrna ci. Ceca ce i se of era este oportunitatea de a-si trai prin alteineva propriilc-i impulsuri sadice , fadi a trebui sa Jaca rata sadismului propriu. Se poate simti inoccnt ~i indignat in plan moral, spcrand 111 acelasi timp s-o ia inaintea partenerului sadie si sa triumfe asupra acestuia.

Freud a obscrvat tablout pe care I-am deseris, dar si-a viciat descoperirilc ell generalizjiri nejustificate , Adaptandu-le cadrului intre.gii sale filosofii .cl Ic-a luat ea dovada a Iaptului ca. indiferent cat de bun este un individ Ja suprarata. el este din nastere distructiv. Yn realitate, starea este o consecinta particulara a unci nevruze particulate.

Am facut drum lung de la punctul de vedere care vede in individul sadie un pervers sexual sau carc utilizcaza 0 terminologic soflsticata spre <1 ne spune di estc tic:1105 si vicios. Perversiunilc scxuale sunt relativ rare. Cand exista, clc sunt pur ~i simplu 0 exprcsic <1 unci atitudini gencrale rata de ceilalti. Tcndintele distructivc sum de netagaduit, dar, atunei cand Ie patrundcrn semnificatia, intelegern ca este vorha dcsprc 0 fiinta umana in suferinta aflata in spatele unui eomportament in aparcnta inuman8. Acestca fiind spuse, desehidem posibilitutca accesului la terapie a unci asemenea fiinte umane. Identificam in ca un individ disperat care cauta rcstabilirea in urma unci vieti care I-a Infrfint.

NOTE

I Erich Fromm, "Individual and Social Origins of Neurosis", American Sociological Review, vol. IX, No. 4,1944.

2 Este yorba de piesa de teatru a lui Bernard Shaw. (Nota trad.)

3 A se vedea Soren Kierkegaard. lumalul seducatorului, traducere de Kjeld Jensen ~i Elena Dan, Bditura Scripta, Bucuresti, 1992.

179

KAREN HORNEY

ProtagonistuJ romanului aplica 0 tebnica subtila de minimalizare a victimei, amagmdu-se cu ideea ca de fapt maltrateaza moral 0 simplii aparenta: .Facand-o pe Eva, Dumnezeu I-a pionjat pe Adam tntr-un somn profund; caci femeia este visul barbatului. Aceastll poveste ne arata si ea infelul ei ca femeia este aparen(d. Se spune In poveste cd lui Adam i-o lost luata () coasta. Chiar datil i s-arfi luat 0 parte din creier, femeia tot aparerua ar ji nlmas, numai cd Dumnereu n·a vrut s(J faca 0 himera. Sf asafemeia s-a intrutxu din carne si slit1!{e, ceea ce inseamna eel a devenit 0 parte a naturii. care in mod eseruiai e aparenta, Ea nu se trezeste decaf atinsa de dragoste; pana atune; nu e decaf vis, Dar in aceastd existenta de vis se pot distinge doua stadii: primul, cand dragostea viseaza femeia; at doilea. cfind femeia viseara dragostea" (p. 128). (Nota trad.)

4 Aldous Huxley. Time Must Have a Stop, Harper and Brothers,

1944.

5 Erich Fromm. Escape from Freedom, Farrar and Rinehart, 1941. fi "a pervasive character trend", in textul original. (Nota trad.)

7 Stare de exa1tare emotionala asociata cu tcndinte compulsive de omucidere , in timpul careia individul , cuprins de aceasta .june sanguinara", alcarga nebuneste. (Nota trad.)

8 Ar menta un studiu aparte sadismul sui generis al lui Gore Pirgu, din Craii de Curtea-Yeche de Mateiu 1. Caragiaie, .,de mic stricat pima La maduva. giolar, riscar, stujnicar, tnhauat cu tori codosii si masluitorii", Pirgu, "de scolar, i$i ducea prietenii la femei bolnave. Pentru asemenea tucruri se bucura de () inchipuire draceasca nesecati1. Din atii(area La desfrau, caruia 4'; inchinase trupul si sujlend. isi facuse un apostolat. Iscusu in samsariacuri ~.j pezevenlacuri, fusese [aurul ruinei d'iwrva feciori de bani gala si al caderii mal multor femei: muuumua lui, nume cunoseute se manjisera de necinste. Rar se petrecea murdarie in care $il nu ji fast amesteea! si dansul, .j'j adesea nUTOOi dintr-o cruda sf fara sariu pofta de a-si bate joe, pentru care nu se da inapoi de La nimic: iscodirea. defaimarea. biirjeala. zazania, para, amenuuarea eu darea In vileag a tainei tncredinscue sau smutse. ravasete nelscalite - toate ti pareau deopotriva de bune", (Nota trad.)

CONCLUZIE:

REZOLV AREA CONFLICTELOR NEVROTICE

Cu cat mai bine tntelegem ce cnormn dauna cauzcaza personalitatii conflictele nevrotice, eu atdt mai stringcnta ne apare trebuinta de a Ie rezolva cu adevarat. Dar intrucat, asa cum intelegem in prezcnt, lucrul accsta nu poate fi facut prin decizie rationald, nici prin eschivarc, nici prin exercitarea vointei de putcre, cum 0 putem face? Exista 0 singura cale: conflictele pot fi rezolvate numai schimband in personalitate acele conditii care le-au dat fiintd.

Este 0 cale radicala si dificila. Avand in vederc dificultatile implicate in schimbarea a ceva din interiorul nostru, este cu totul de lnteles Iaptul ca. trcbuic sa ccrcctam tcrcnul sprc a gasi "cute". Poate d. de aceea pacicntii - ~i nu numai ei - se Intrcaba adesea:

Este oare de ajuns daca Intelegi conflictul fundamental? Categoric, raspunsul este nu.

Chiar daca psihanalistul - discemdnd de la bun inccput, in cura psihanalltica. modul in care pacientul este divizat - este capabil sa-l ajute sa recunoasca aceasta fractura, intuitia nu este imediat profitablta. Faptul acesta poate aduce 0 anumita alinare, pacientul incepand s<1 vada 0 cauza taugibila pentru tulburarilc sale in loe de a se pierde pur ~i simplu intr-o misrerioesa paela; dar el nu 0 poate aplica la viata sa. Perceperea modului in care par-pie sale divergente opcrcaza ~i se interfereaza una cu alta nu face ca el sa fie mai putin divizat. El plead urechea la aceste fapte ca si

181

KAREN HORNEY

cum ar asculta un mesaj straniu; i se pare plauzibil , dar nu intelege irnplicatiilc accstuia pentru cl tnsusi. Este Inclinat 55.-1 invalideze prin diverse inhibari mcnta1c inconstientc I. In mod inconstient, el va statui asupra faptului ca psihanalistul cxagercoza rnagnitudinca conllictelor sale; ca totul ar f In regula ducii n-ar fi Ia mijloc tmprcjuranle din ufara: eli iuhirca sau succcsul J-ar face sa scape de sufcr.nta: ca c1 poate ocoli contlictele sale tinandu-sc dcparte de oameni; ca des! poate Ii adevarat pcntru oamenii de rand faptul eil ct nu pot sluji la doi stapani, el, ell nclimitatele lui puteri de vointa si inteligenta. ar putea sa 0 Ieca. Sau - din nou pe plan inconsticnt - c! poate crede eli psihanalistul este un sarlatan sau un neghiob bine intcntionat , care simulcazf optimismul profesional, ca acesta ar trcbui sa stie ca el este ruinat ircmediabil , ceea cc inscamna ca pacientul raspunde la sugestiile psihanalistului cu propriul sau sentiment de dispcrare.

Deoarccc asemenca retineri men talc subliniazf fie faptul ca pacientul se aga~a de incercarile sale particulare de solutionare - accstca Jlind mult mai reale pentru dansul dccat conflictele insesi -, fie faptul ca. in esenta cstc disperat in ceca cc privcsrc vindecarca. toatc tcutativele. ea ~i consecintele acestora, trcbuic analizate Inainte de abordarea cu succes a eonflictului fundamental.

Cautarea unei cal mai lesnicioasc a dus la formularea altei trurcbari. care a cspatat greutate prin accentul pus de Freud asupra genczci: este de ajuns sa raportam aceste impulsii conflictuale - o data ce cle au fost reeunoscute - la originilc lor ~i Ja rnanifestarilc timpurii din copilarie? Din nou raspunsul este nu, ~i din nou, In eea mai mare parte, cauzele sunt acclcasi. Chiar si eea mai dctaliata rememorare a trifirilor sale din copilarie nu-i d:1. pacientului 0 atitudine fa~1i de sine cu mult mai blanda si iertatoare. In nici un caz lucrul acesta nu face mai putin disruptive conflictele sale prczente.

o cunoastere cuprinzatoarc a influentelor timpurii ale mediului si a schimbarilor determinate de ele in personalitatea copilului , desi f:In'!. prea mare valoare tcrapcutica. are importanta in cereetarea noasua referitoare Ia conditiile in care se marufesta conflietele ncvroucc". La urma urmei, tocmai schimbarlle

182

CONFLICTELE NOASTRE INTERIOARE

intervenite in relatiile cu sine insusi si cu ceilalti au cauzat initial conf'lictele , Am deserts accasta evolutte- I~ carti publie~te anterior), precum ,~i in uncle capitolc din cartea de fata. Pc scurt, copilul se ponte gasi intr-o situatie Care ii amcninta libertatea intcrioara, spontaneitatea, sentimentul de securitatc, incredcrca 10 sine, intr-un cuvant, insusi nueleul cxistcntei sale psihice. EI se simte izolat ~i neajutorut si , drcpt urmare , primclc incercari de a se pune in Jegalura ell scmcnii sunt determinate nu de sentirncntclc sale rcale, ci de necesitdti strnrcgicc. EI nu se buen-a pur si simplu de ccva sau ii displace, I-?i pune lncrcdcrea in cineva sau rnanifcsta ncincredere , i~i exprirnf dorintelc sau protesteazf impotriva eclor ale scmenilor , ei in mod automat uascocestc moduri de a da picpt cu oamenii si de a-I manipula cu minimum de paguba pentru el Insusi . Caracteristicile fundamentale care se degaja de aici pot fi rezumatc drcpr Instrainarc de sine ~i de ceilulti , sentiment de neputintf , ncliniste d.ifuza si tcnsiune ostila in relatiile sale umane. de Ja prudcnta ell caracter general si pana Ja uru bine definitli.

ALita vrerne cat pcrsistn accstc stari. ncvroticul nu sc poate dispensa de vrcuna din impulsiile sale conflictuale. Dimpotriva, ncccsitiitile intcrioare din care ele emana deviu tot mai steingente in cursul evolutici ncvrozci. Faptul ea pseudosolutiile sporcsc pcrturbarea relatiiior sale cu ceilalti si ell sine Insusi lnseamna ea

o solutie reala devine tot mai puun acccsibila. '

Scopul terapici , asadar, poate f doar schimbarea conditiilor inscsi. Ncvroticul trebuie ajutat sa se rcabilitezc, sa devina consticnt de sentimentelc ~i vrerilc sale reale, sa-~i elaborcze propria~i tabla de valori si sa se raporteze pc sine Ia ccilalti pe baza sentimentelor ~i convingerilor sale. Daca am putea realiza luerul acosta prin vreun soi de magie, conflietele ar fi risipitc chiar si far-a a fi ncvoie sa ne atingem de ele. Cum nu poate fi yorba de magie, estc ncccsnr sa stim cc pasi avem de fxcut spre a determina schimbarea dorita.

Deoarece orice nevroza - indiferent cat de dramatiee si de aparent impersonale sunr simptomele - este 0 tulburare de caracter, sarcina terapiei cste sa analizeze intreaga structure a

183

KAREN HORNEY

caracterului ncvrotic (the entire neurotic character structure). Asadar, ell cat mai clar putem defini accasta structura si variatiile ci individuate, eli atilt mai precis putem stabili ceea ce avcrn de facut. Dad conccpcm nevroza ca pe un cdificiu de protectie ridicat in jurul conflictului fundamental, munea psihanaliticll poatc Ji, In linii mari, divizata In doua parti. 0 parte prtvesre examinarea in dctaliu a tuturor tentativelor inconstiente de solutionare intrcprinse de un anumit pacicnt , laolalta ell cfectullor asupra intrcgf pcrsonalitau. Accasta ar include studierea tuturor implicatiilor atitudinii sale predominante, a imaginii idealizate, a cxtenorizarii ctc., faTa a lua tn considerare relatiile specifice ell conflictele subiacente. Ar fi grcsit sa se presupuna ca nu putem intclcgc accstl fucton ~i nu-i putem analiza Inainte de a lua in vizor conflictele, intrucfit. dcsl ei sunt gcnerati de nevoia de armonizare a conflictelor. au propria lor viata, propria pondere ~i opcrcaza eu 0 putere proprio.

Cealalta parte sc rcfcra Ia munca asupra conflictelor Inscsi.

Aceasta ar insemna nu numai constientizarea de ca-re pacient a conturului lor general, ci ~i faptul de a-I ajuta sa Intcleaga in detaliu modul in care clc opcrcaza, adica a rnodului in care impulsiilc sale incompatibile si atitudinilc generate de elc intcrfcrcazu in cazuri speeifiee: cum, de exemplu, trebuinta sa de a se subordona, intarita de sadismul invertit, ll impiedica sa castigc un joe sau sa exeeleze intr-o activitate competitiva, Ic cdnd irnpulsia sa de a triumfa asupra celorlalti face ca victoria sa fie 0 necesitate ccmputsiva: sau cum ascetismul, gencrat de 0 varictatc de surse, interfereaza cu trebuinta de simpatic. afcctiune ~i autoindulgenta. Ii vom arata, de asemenea, cum oscileaza intre extreme: cum, de exemplu, ultemcaza intre a fi hiperexigent cu sine sau hipcringaduitor: sau cum pretentiilc fata de sine exteriorizatc, tntarire poate de impulsii sadice, se izbesc de trebuinta sa de a fi omniscient si atoticrtator ~i cum, in consecmta. el pendujeaza jntrc a eondamna ~i trece cu vederea ceca ce Iac camarazii sal: sau cum balanseaza terre a-si aroga toate drepturile ~i sentimentul ea nu are nici un drept.

184

CONFLICTELE NOASTRE INTERIOARE

Aceasta parte a muncii psihanalitice ar euprinde, pc de alta parte, interprctarea tuturor imposihilelor fuziuni si compromisuri pc care pacicntul tncearca sa Ie faca, cum ar fi Inccrcarea de a combine egocentrismul cu generozitatea, cucerirea cu afcctiunca. dominatia eu sacriflciul. Ar include ajutorul dat nevroticului sprc a Imelege modul in care imaginca sa ideahzata. cxtcriorizarile sale etc. servesc la cscamotarea conflictelor, Ia camuflarca lor si la diminuarca fortei lor disruptive. In rczumat, se refed' l a consticntrzarca totata de carrc pacient a conflictelor sale, a cfectului lor general asupra pcrsonalnatii si asupra rolului lor specific in generarca de simptome.

in general, paeientul manifcsta un fcl diferit de rcxistenta in fieeare din accstc scctiuni ale muncii psihanalitice. In timp ee sunt psihanalizate tentativcle sale de solutionarc, el este Inclinat 5a-1i apere valorile subiectivc , incrente atitudinilor si tendintelor sale, tmpctrivindu-sc astfel oricarei intuiri a marturiilor reale. in timpul psihanalizarii conflietelor sale. cl cstc in primul rand interesat in a se stipula eli ale sale conflictc nu sunt nicidecum conflictc; in consccinta, el estompcazf ~i minimalizcaza Ieptul crt impulsiile sale particulare sunt real mente incompatibilc.

In ceca cc priveste succesiunea in care trcbuie atacate subiectele , recomandarea lui Freud este si probahil va fi tnrotdeauna de prima importanta, Aplicand la psihanaliza principii valabilc in tcrapia medicala, el a subliniat inscmnatatea a doua considerente in oriee abordarc a problemelor pacicntului: interpretarca trebuie sa fie benefica, pc de 0 parte, ~i nu trebuie sa fie vatfunatoare, pc de aWl parte. Cu alte cuvinte, cele doua intrcbari de care psihanalistul trebuie sa tina intotdeauna scama sunt: Poate pacientul suporta acum 0 intuitie particulars? Poate avea interpretarea 0 semnificatie pentru dansul , f5candu-1 sa gandeasca Intr-un mod constructiv? Ceea ce Insa ne lipseste sunt criterii clare eu privire Ia ceea cc pacientul poate suporta si cu privire la ceea ce conduce la stimularea unci intuitii constructive (constructive insi!:ht). Deoscbirile structurale de Ia un pacient la altul sunt prca mari ca sa permita prescriptii dogmatiee cu privire

185

KAREN HORNEY

13 sincronismul interpretarilor. dar putcm lua drept ghid principiul I.:a anurnitc problcmc nu pot fi atacate profitabil si fad mare rise pana cand nu au 3VUt lac schimbiiri deoscbitc in atitudinile pacicntului. Pe aceasta bazil, putem reliefa cateva masuri care sunt intotdeauua aplicabile.

Estc inutil sa confruntam pacientul cu vreun conflict major atata vrerne dit el este inclinat sa urmarcasca Iantomc care pentru el Inscarnna salvarca. El trchuic mai intfii sa inteleaga ca accstc urmdriri sunt zadarnicc si dsunatoarc victf sale. In termeni extrem de concisi. tentativcle de solutionare trcbuic analizate inaintea conflictclor. Nu vrcau sa spun prin uceusta ca orice mentionarc a couf'lictclor rrcbuie staruitor cvita.a. Cat de prccauta poare n abordareu dcpindc de Iragilitatea lntrcgii structuri nevrotice. Unii pacicnti pot intra in panica daca conflictele lor sunt scoasc In evidentf In mod prcmatur. Pcntru altii Iaptul nu va avca nici 0 sernnificatie , neimpresiondndu-i catusi de putin. Logic, insa, nu oc putern astepta ca pacicntul sa manifesto vreun interes vital 111 privinta conflictelor sale atata vrcmc cat se agaia de soluui!c sale particulare si , inconstient, socoute ca 0 va .xcoatclu capar' cu ele.

Uo alt subiect care trcbuic abordat eu pruderua cste imaginea idealizatil. Ar insernna sa ne Indcpartam prca mult de domcniul nostru , daca am discuta aici condiuile In care uncle aspcctc ale accstcia pot fi atacate intr-un stadiu dcstul de tirnpuriu. Prudenta este insa recomandabila, deoarecc imaginea idealizatii este adcsca singurul 'segment al pacientului care este real pentru drtnsul. Mai mult, ca poate f singurul element care ii of era un fcl de stima de sine si care II fereste de eufundare in autodispret. Pacicntul trcbuie sa fi dobandit 0 unumitf masura de realism inaintc de a putea tolera vreo schimbare a imaginii sale.

Analiza tendintelor sadicc Intr-o perioada timpuric a curci este In mod sigur neprofitabila. Cauza este, in parte, eontrastul extrem, dintrc acestc tendinte si imaginea idcalizata. Chiar si intr-o pcrioada mai tarzie constientizarea lor 11 umple adesea pe pacient de groaza si dezgust. Dar exista ~i un motiv mai precis de amanare a acestei picse de analiza pana cftnd pacicntul devine rnai putin disperat si mai bogat in resurse: el nu poate fi interesat in

186

CONFUCTELE NOASTRE INTERIOARE

invingerea tcndintelor sale sadice , in timp ce in mod inconsticnt cste convins ca modul s~u de viata vicariant estc singurul care i-u mal camas.

Acclasi principiu catauziror de sincronizare a interprctarilor poate fi utilizat atunci cfind aplicatia sa individual a depinde de structurn deosebita a caracterului. De exemplu, In cazul unui pucient la care prcdomina tendintele agrcsivc - unul care dlsprctuicstc scntimentele ca pc 0 sliibiciunc si actama oricc are aparcnta fortei -, accasni atitudinc, ell toate implicatiilc sale. trebuic psihanalizatd cca dintai. Ar fi 0 grcscala sa se acorde priori tate vreunui aspect al trebuintci sale de intimitate urnana, indiferent cilt de cvidcntii este accasta trebuinta in ochii psihanalistului. Pacientul ar resimti mice schirnbare de accst fel ca pe 0 amenintare la adresa sccurttatii sale. S-ar pune imediat in garda fata de dorinta psihanaiistului de a face din el un "sentimental" (a .. f;;ooriY-W)()dy"). Numai cnnd el va fi mult mai putemic va fi capabil sa-st tolcrczc tendintclc entre docilitate ~i autcestornparc. In cazul unui astfel de pacicnt ar fi necesara oricntarca pentru catva timp asupra problemci disperani, din moment cc el s-ar putea sa reziste admitand asemenea sentimcntc. Disperarea ar avea pcntru dfi.nsul conotatia dczgustatoarc! autocompanmiri ~i ar Insemna 0 rusinoasa mart uris ire a infrangeni. Dimpotriva, dad. prcdomina rendintelc docilitatii. atunci loti Iactorii implicati in trebuinta de afectiunc umaria ("moving toward" people) trebuic complet psihanalizati inainte de atacarea vreunei tendinte de dominare suu de razbunarc. Pe de alta parte, daca pacientul sc consideril pe sine mare geniu sau mare amant, ar fi curata pierdere de vreme sa abordczi tcama sa de a f disprctuit sau respins, dupa cum ar fi si mai zadarnic sa ataci autodispretul sau.

Uneori anvergura a ceca cc poate fi atacat cu mijloace tcrapeutiee este, Ia Inccput, extrcm de Iimitata. A-5a stau lucrurile indcoscbi atunci cand un grad inalt de cxteriorizare se cornbina cu o autcidealizare rtglda. poziuc care nu va ingadui niei 0 mctcahna . . Daca uncle semne ii reveleaza psihanalistului aceasta stare, el va

economisi mult timp daca va evita orice interpretari care chiar in

181

KAREN HORNEY

mod vag implica faptul ca sursa tulburarii pacientului sta In eJ Insusi. Cu toate accstca, este posibil ea In accasta perioada sa fie atacate aspectc dcosebite ale Imagmf idealizate , cum ar fi cxigcntcle exorbitante pe care pacientul si Ic formuleaza.

Buna cunoasterc a dinamicii structurii nevrotice a caracterului 11 ajuta de ascmcnea pe psihanalist sa scsizeze mai rapid si rnai exact ccea ce pacientul doreste sa cxprime prin asociathlc sale. Ocupandu-se de accasta, el va Ii capahil sa vizualizeze si sa prezica dupa simptome aparcnt insignifiante un intreg aspect aJ personalitatii pacientului , iar In fclul acesta i~i poate directiona atentia asupra clcmentelur care trebuie [inure sub observauc. Pozitia sa va fi en aceea a intcrnistului care, constatand ca pacientul tuseste., transpira noaptea ~i este obosit tarziu dupa-arniaza. ia in considerare posibilitatea unci tuberculoze pulmonate ~i sc oricnteazf in mod corcspunznror in exarnenele pe care Ic face.

Daca. de exemplu, un pacient este conciliant in comportamentul sau, cste dispus s;1-1 admire pc psihanalist si manifesta tcndinte de autoestompare In asociatiilc sale. psihanalistul va avea reprezentarea tuturor factorilor implicati in trebuinta de afectiune umana ("m()ving toward" people). EI va examina posibilitatea ea accasta sa fie atitudinea predominanta a pacientului; iar daca gascstc in continuare dovczi in acest sens, el va incerca sa lucrezc Ia aeeasta din toate unghiurile posibile. In mod similar, deca pacicntul vorbcstc in repetate randun dcsprc cxpcriente de viata in care s-a simtit umilit ~i prccfzeaza di a recurs la psihanahza din aceasta cauza, psihanalistul va ajunge Ia concluzia ca trebuie sa abordeze teama de umilinta a pacicntu1ui ~i va sclccta pcntru interpretare acea sursa de teama care pe moment ii este cea mai accesibilh. EI va putea, de exemplu, sa 0 lege de trebuinta paeientului de afinnare a irnaginii sale idealizate, cu conditia ca parti ale imaginii sa fi fost deja consuendzate. Daca,' ins11 , pacientul rnanifesta inertic in situatia psihanalitica ~i vorbeste de sentimentul de a fi condamnat, psihanalistul va trebui ski atace disperarea pacientului, In masura "in care acest lucru este posibil In ace1 moment. Daca constatarea este ~cuta chiar de Ia bun inceput,

188

CONFLICTELE NOASTRE INTERIOARE

nu va face dedit sa-i sublinieze sernnificaua. anume faptul ca pacientul s-a dat batut. Va incerca apoi sa-l convmga ca disperarea nu-si are sursa intr-o situatie rcalmente dispcrata, ci constituie 0 problema care trebuie tntetcasa si finalmcnte rezolvnta. Dad. disperarea apare tntr-o pcrioada mai tarzie, psihanalistul 0 poate raporta , intr-un mod mai specific, la dispcrarca pacientului care nu gascste 0 iesirc din conflictcle sale sau care nu ajunge Ia nivelul imaginii sale idealizate.

Masurile sugeratc lesa un amplu spatlu pentru intuitia psihanalistului ?i pentru sensibilitatca sa la ceea ce se petrccc in pacient. Accstea raman instrumente de pret, chiar indispensahile. pc care psihanalistul trcbuie sa se strtiduiasca a le dezvolta la maximum. Dar faptul ca este folosita intuitia nu 'inscamna ca. procedeul se situcaza pur ~i simplu In sfera .jmei'' sau ca cstc un procedeu in care estc suficicnta aplicarea bunului-simt. Cunoasterea structurii caractcrului nevrotic face ca dcductiile hazate pc accasta sa fie strict stiintifice si 11 face pc psihanalisr capabil sa conduca analiza lntr-o maniera cxacta ~i responsabila ,

Cu toate acestea, date fiind variatiile individuale infinite ale strucrurii. psihanalistul poate uneori proceda doar prin Inccrcarc ~i eroare. Cdnd vorbcsc de eroare nu rna refer Ia erori grosolane cum ar fi atribuirea de rnotivatii care sunt striiine pacientului sau esecul in a scsiza impulsiile nevrotice esentialc. Am in vcdcrc eroarea comuna de a face interpretilri pe care pacientul Inca nu este prcgaut sa le asimilcze. Pe cand grcsclilc grosolanc sunt evitabile, eroarea de a face interpretari premature estc si va fi mereu incvitabila. Putem tnsa recunoaste ccva mat rapid ascmenea erori daca suntem extrem de atenti Ia modul in care pacientul rcacuoneaza la a interpretare si ne orientdm in mod corespunzator. Mi se pare ca s-a pus prea marc accent pe .rczisrcnta" pacientului _ pe acceptarea sau resplugcrca de catrc cl a interpretiirii - ~i prca putin pe semnificatia cxacta a reactiei sale. Este rcgretabiI, pentru ca. modul de reacuc in toate detaliile sale estc aceJa care trebuie analizat, inainte ca pacientul sa fie prcgath sa se ocupe de problema subliniata de psihanalist.

189

KAREN HORNEY

Urmatoru! exemplu poate servi drept ilustrarc. Un pacient a inteles ca in relatiilc sale pcrsonalc el manifesta 0 iritare profunda ca raspuns la oricc ccnnta din partea partenerului . Chiar ~i cea mai Jcgttlma rugamintc era privita ca 0 constrfingero , iar critica cea mai mcntata era considerate insulta. In acclasi timp el se simtea liber sa pretinda 0 dcvouunc cxclusivg ~i sa-~i cxprirne propriile critici ahsolut pe fap. El a inteles , ell alte cuvintc, di i~i acorda sicsi numai privilcgi.. In limp cc partcnerului Ii nega orice drept. l-a devenit clar faptul ca atitudinea sa Inclina sa dctcrioreze, daca nu sa distruga. prietenia sa, cat si mariajul. Pana 1a accst punet cl tuscsc foarte activ ~l productiv in munca sa psihana.irfca. Dar sedinta de dupe cccca in care cl devenise consticnt de atitudinea sa a fest dominatf de tacere: pacientul era oarccum abatut ~i unxios. Putinele asociu.ii Jacutc vadcau 0 putemica tcndintn de retragcrc. care era in total contrast eu zelul sau din prccedcntclc scdiruc de a stahili relatii bune cu 0 Iemeie. Impulsul de a se ret-age era cxpresia a cat de intolcrabila era pentru dansul perspectiva rcciprocitatii: el accepta pe plan teoretic idee a egalitatii in drepturi , dar in practica 0 rcspingea. Pe cfind depresia sa era 0 reactic la faptul d'i sc gasca intr-o dilcma de nerczolvat , tcndinta de a se ret-age lnscmna d el era in cautarca unci solutii. Cand a recunoscut zadarnicia retragcrii 5i a inteles d nu este alta cale decfit schimbarea atitudinii , el a devenit interesat de problema cauzci pcntru care reciprocitatea era atat de inacceptabilf pentru dansul . Asociatiile care au aparut imcdiat dupa aceea au ararat ca, emotional, el nu vedea decat alternativa de a avea toate drepturile sau de a nu ave a absolut nici un drept. A exprimat temerea di daca i s-ar fi acordat unele drepturi el n-ar fi fost niciodata capabil S3 fad} ce dorea. ci mereu ar fi trebuit sa sc conformeze dorintclor cclortahl. Aecasta, la randu-i, i-a deschis intregul camp at tcndintclor sale de conciliere si autoestomparc care. desi fuscscra abordate 5i pan~ acum, niciodata nu fusesera Intelcse in toata addncimca si semnificatia lor. Dintr-o serie de motive, docilitatea ~i dependenta sa erau atflt de mari. incat el i~i construise dcfcnsa artificiala de a-si aroga toate drepturile exclusiv pentru ddnsul, Abandonarea defensei tntr-o vreme in care dociliratea sa era inca

190

CONFLlCTELE NOASTRE INTERIOARE

o necesitate intenoara stringenta ar fi Insemnat pieirea sa ca individ. Inaintc de a se fi Iuat in considcrarc 0 schimbare in rcglementarca sa arbitrara, trcbuiau analizate curativ tendintele sale conrormiste.

Trebuie sa fie clar pentrutot ce a Iost spus in cccasta carte ca nimeni nu poate epuiza 0 problema printr-o smgura abordarc; ea trcbuic mereu reexaminata. din variate unghiuri. De ce? Pentru ca orice atitudine singulara provine dintr-o varietate de sursc si 15i asuma noi functii pe pareursul evolutiei nevrozei. Astfcl, de exemplu, atitudinea concilianta ~i "de acomodarc'' ell prea multi estc initial parte integranta a trcbuintci ncvrotice de afectiune si trebuie atacata atunci cfind ne ocupam de aceasta. Scrutarca ei trcbuic rcluatli atunci cand ne ocuparn de imaginca idcalizata. in accasta lumina, concilicrca va fi intclcasa co cxprcstc a ideii paeientului ca el cste un sfant. Faptul ca accusta implica ~i 0 trebuinta de a evita dezacordul va fi inteles atunei cfind va Ii Iuatii In discutie izolarca pacientului. Pe de alta parte, natura compulsive a atitudinii va deveni mai clara atunci cand vom avea in vcdcrc teama de ceilalti a pacicntului, trcbuinta de a da Inupoi din Iata impulsurilor sale sadicc. In aile cxemple. senxibilitatea pacientului fata de constrangcrc poate fi inteleasa mai Intai ca atitudine defensiva eu originea in izolarea sa, apoi ca proicctic a proprici sale aspiratii entre puterc, iar mai tdrziu, poate, ca expresie a exteriorizarii , ca 0 cccrcinc mtcnoara SJU alte tendinte.

Orice atitudinc sau conflict ncvrotic cristalizatc in cursul psihanalizarii trebuie intelese in rclatia lor cu personalitatea ca intreg. Este ceea ce se numeste prelucrare totala (working through). Aecasta implica urmatorii past: aduccrca la cunostinta pacicntului a tuturor manifestarilor, fa~i~e sau ascunsc, ale unci tendinte particulate sau cont1ict, ajutarea pacientului spre a recunoaste natura compulsive a acestora, capacitatea sa de a aprecia atfit valoarea lor subiectiva, cat si consecintele daunatoare.

Pacientul, atunci cand descopera 0 particularitate nevrotica. tinde sa evite examinarea ei prin formularea imcdiata a Intrebarii:

"Cum s-a Intamplat accasta?" Fie c11 este sau nu constient de

191

KAREN HORNEY

faptul ca procedeaza astfel, el spcra sa rczolve prohlema accasta specials prin tntoarcerea la originilc ci istoricc. Psihanalistul trebuie sa-l retina de la accasta fuga in trecut si 53.-1 incurajczc sa examineze mai intfii ceea ce cstc implicat, ell altc cuvintc sa devine familiar cu particularitatca insa~i. El trchuic sa cunoascd modurile specifice in care se manifcsta ca , mijloacclc pc care Ie foloses:e spre a Jc ascunde , precum ~i propria-i atitudinc fata de aceasta. Duca. de exernplu, tcama pacicntului de a fi conciliant a devenit clara, el trebuie sa lntclcaga masura in care dctcsta, priveste ell groaza si dispretuicstc la sine orice forma de autoestompare. EI trebuie sa rccunoasca ohstacolclc pc care in mod inconstient le-a instituit in scopul climinfrii din viata sa a oricnror posibilitsti de concilicrc ~i a mice cstc implicat in tcndinlele conciliantc. Va Intclcgc. apoi, cum atitudini vadit divergente serve sc accluiasi scop; cum si-a anestcziat scnsibilirarca fata de ccilalti pana intr-acolo, Incflt lc ignora sentimentele , dorintclc sau reactiile; cum lucrul acesta l-a tncut total lipsit de considcratic fata de semeni ; cum ~i-a indbusit oricc afectiunc fata de ccilalti , ca ~i orice dormta de a fi tndragit de ci; cum dcsconsiderii Ia ceilulti simtamintclc gingasc si bundtatca; cum tindc masinal sa rcfuzc solicitari!c: cum, in relatiile pcrsonale , cl se simte indrituit sa fie prost dispus, critic ~i prctcutios , refuzflnd ins5. partcncrului vreuna dintre aceste prerogative. Sau, dad sentimentul de omrupotcnta al pacientului cstc aceta care intra in vizorul atcntiei , nu este suficient ca el sa inteleaga ca are acest sentiment. Trebuie sa Inteleaga cum, din zori pana in noapte, cl isi trascazx sarcini imposibile; cum, de exempIu, se gandqte ca ar putea sene In cea mai mare viteza 0 disertatie pe o tcma complexa; cum astcapta ca de la sine sa fie spontan si sdinteietor, in pofida istovirii sale; cum, in cura psthanalitica. se asteapta sa rczolve 0 problema chiar in momentul cand 0 intrezareste.

Pacientul trebuie apoi sa Intclcaga ca este Inboldit sa actioneze in concordama cu 0 tendinta deoscbita, indiferent de dorintele sale sau de interesele sale cele mai mari, iar ad.esea chiar impotriva lor.

192

CONFLICTELE NOASTRE INTERIOARE

EI trehuie sa inteleaga di 0 compulsie opcrcaza nediscriminativ , de obieci fara a tine seama de conditiile rcalc. Trebuie sa iuteleagji, dc cxcmpLu, ca atitudinea sa defaimaroare este tndreptata atat asupra dusmanilor, cat si a prietenilor; ca el tsi mustra partenerul indifcrcnt de modul In care acesta se comporta: daca partcnerul cste amiahil , el il suspecteaza ca e vinovat de ceva; daca partenerul cauta sa sc afirme, el i~i impune autoritatca dominatoare; daca partenerul se da batut, cl 0 face pe neajutoratul; dad Ii place sa fie cu dansul, este cat se poate de accesibil; daca ii refuza ceva, este prost dispus etc. Sau, daca atitudinea dcspre care discutam este incertitudinea pacicntului de a fi dorit san binevenit, cl trcbuic sa inteJeaga ca aceasta persista in pofida oncsrei dovczi eli lucrurilc nu stau deloc asa. A intelegc natura compulsiva a unei tendinte implied, de asemenea, recunoasterea rcacmtor la frustrarea acesteia. Duca, de exemplu, tendinta icsira la iveala priveste trebuinta de afccuune a pacicntului , cl va trebui sa tntclcaga ca se sirote pierdut ~i inspaimantat la orice semn de rcspingere sau de racire a prieteniei. indifcrent cat de banal este semnul ~i dit de putin se rcfcra la dansul.

In timp cc primul dintre acesti pasi ii arata pacientului dimensiunea problemei sale spccialc, eel de al doilca fl face sa sesizeze intcnsitatca Iortclor implicate. Ambii trezesc interesul pentru 0 cxaminarc mai detaliata.

Cand se pune problema cxaminarii valorii subiective a unei tendintc deosebite, 'insusi pacientul va fi nerabdstor sa furnizcze voluntar informatia. EI poate sublinia ca. razvratlrca si sfidarea sa la adresa auroritatii sau a orice aduce a consrrangcrc erau necesare si real mente salutare, caci altfel ar fi fost .xlat la fund" de un parintc dominator; ca ideile de superioritate I-au ajutat sau ca Inca tl mal ajuta sa faca fap. lipsei sale de respect de sine; ca izolarea sau al sau .nu-mi pasa'' ("don't care" attitude)4 i1 protejeaza contra loviturilor. Este adevarat ca asociatiile de acest fel apar in chip de apararc. dar ele sunt revelatoare. Ele ne spun ceva despre cauzele pentrn care 0 atitudine particulara a fast adoptata in mod prioritar, aratandu-ne prin aceasta valoarea ei isrorica ~i facandu-ne sa Intelegem mai bine evolutia pacientului. Mai presus de

193

KAREN HORNEY

toatc, lnsa, clc deschid ealea sprc 0 tntclcgere a functiilor prezcnte ale tendintei. Din punct de vedere tcrapcuuc. accstea sunt functii de prim interes. Nici 0 tendinta sau conflict nevrotic nu este pur ~i simplu 0 relicva a trecutului, 0 obisnutnta. ca sa zicem asa, care 0 Jata ce a fast fermata sc pastrcaza. Putem f siguri ca ea este determinata de necesitsti stringente dinauntrul structurii de caractcr existente. Simpla cunoastcre a cauzalitatii dezvoltarii initiale a unei particularitati nevrotice poate avea dour 0 importanta secundarti, din moment cc noi avem de schimbat fortele care actioncaza in prczcnt.

In cea mai mare parte, valoarea subicctiva a unei stan nevrotice consta in contrabaJansarea de catrc aceasta a altci tcndintc nevrotice. De aceca, 0 tntclcgcre profunda a acestor valori nc arata cum sa proeedl'im intr-un caz dat. Daca, de exemplu, constientizam Iaptul ca pacientul nu puate renunta la sentimental sau de omnipotcnta din cauza ca accsta ii perrnite sa ia potentialitatilc sale drept realitati, proiectele sale marctc drept rcalizari elective, va trebui sa cxaminaru masura in care el traiestc in imaginauc.Jar dacd cl ne face sa intelegem ca tratcstc in modul acesta spre a sc asigura impotriva esecului, TIC vom indrepta atcntia asupra Jactorilor care Il condue nu numai la anticiparea csccului, ci si la spaima permanents de acesta.

Cel mai important pas terapeutic cste sa-l determinam pc paeient sa vada reversul medaliei: efectele paralizante ale impulsidor si conflictelor sale ncvroticc. 0 parte a acestei munci a fest facuta in etapele precedente (preceding steps); dar este absolut cscntial ca tabloul sa fie complet, in toate detaliile sale, Numai atunci va simti pacientul rcalmente trebuinta schimbarii. A vand in vedere faptul ca orice nevrotic este Inclinat sa menuna statu-qua-ul, este necesar un stimulent destul de putemtc spre a fi tnvinse fortele retardatoare. Un astfcl de stimulent, insa, poate veni numai de la dorinta sa de Iibertate interioara, fcricirc ~i crestere, ca ~i de la fnjclcgcrea faptului ca orice dificultate nevrouca sta in calea realizarii acestei dorinte. Astfel, daca cl tinde la 0 autocritica Injositoare, trebuie sa inteleaga col aceasta ii nimiceste respectul de sine si 11 Iasa fara speranta; ca 11 face sa se simta

194

CONFLICTELE NOASTRE INTERIOARE

ncdorit. obligandu-l sa se lase victimizat, ceca ce, in schimb, il deterrnina sa fie razbunaror; d.. aceasta ii paralizcaza curajul si capacitatea de a munci; ca, spre a se feri sa cada in abisul autodispretului , este si1it sa adopte atitudini defensive, ca automarirea (self-aggrandieemenu, tndepartarea de sine insusi (remoteness from himself) si senti mente de irealitate ell privire la sine (feel ings of unreality about himsem, perpetuandu-si in Iclul acesta nevroza.

La tel, atunci cand un conflict particular a devenit vizibil in tirnpul curei psihanalitice , pacientul trebuie sa fie constient de influenta acestuia asupra vietii sale. In cazul unui conflict intre tendintele de autoestompare ~i trebuinta de triumf, se eer tntelese toate inhibitiile paralizantc incrcntc sadismului inverut-. Pacientul trehuie sa tnteleaga in ce mod raspunde el la fiecare act de autocstomparc prin autodispret ~i prin furie contra pcrsoanei in fata carcia face temenelc: si cum, pc de alta parte, Ia orice tentativa de a triumfa asupra cuiva raspunde cu repulsia fala de sine ~i cu teama de represalii .

Uncori sc tntampla ca un pacient, ehiar cand nu devine constient de intreaga dimensiune a consccintclor daunatoare, s.1 nu arate interes pentru biruirea atitudinii nevrotice date. in schimb, problema pare a se pierde in afara tabloului patologic. Aproape imperceptibil, el 0 impinge Ia 0 parte ~i nimic nu cste castigat. A vand in vedere faptul ca a inteles dit de daunatoare Ii este, lipsa sa de raspuns este demna de remarcat.. Cu toate acestea, in afara de cazul in care este foarte perspicacc si identified acest fcl de rcactic, Iipsa de interes a pacientului poate sa treaca neluata in seama, El abordeaza alt subiect, iar psihanalistul ii calca pe urme , pana cand ajung la un impas similar. Numai mai tarziu psihanalistul va lua aminte Ia faptul ca schimbarile produse Ia pacient nu sunt comensurabile cu cantitatea de munca oepusa.

Dad psihanalistul sue ca. 0 rcacuc de acest fel poate surveni ocazional, el se va intreba ce factori din interiorul pacientului Il oprese pc acesta sa accepte ca acea atitudine paruculara. cu suita ei de consecinte daunatoare, trebuie schimbata. Exista, de obicei mai multi asemenea factori, iar ei pot fi atacati doar unul cate

195

KAREN HORNEY

unul. Pacientul poate f Inca prca paralizat de disperare ea sa ia in considerate posibilitatea schimbarii. Impulsia sa de a triumfa asupra psihanalistului , de a-l Jtustra, de a-I ridiculiza poatc fi mai puternica dedit propriul interes. Tendinta de exteriorizarc poate fi ~i ea atat de putcmica incat, in pofida recunoasterii consecintelor. sa nu Ie poara aplica 1a sine. Trebuinta de a se simti omnipotent poate fi atat de marc incat, desi 'ii Intclcgc consecintele ea fiind incvitabile, sa crcada ca va fi capabil sa Ie ccoleasca. Imagines sa idcalizata poatc fi atfit de rigida. incat sa nu se poata accepta pc sine ca avflnd atitudini sau conflictc nevrotice. in acest caz va fi pur si simplu f urios impotriva-i si va simti en trcbuie sa fie capahil sa dominc dificultatea doar prin simplul fapt ell 0 cunoaste. Consucnnzarca aces tor posihilita~ este importanta, intrucat, dad. factorii care sugruma stimularca pacicntului tnrru schimbare sunt trccuti eu vederea, psihanalistul poate usor degenera In ceca ee Houston Peterson numcste ,.mania psvcnotosica', 0 psihologic de dragul psihologiei. A-I dctcrmina pe pacient sa se accepte pe sine in aceste circumstame constituic un ca~tig dcoscbit. Chiar daca in conflictul ea atare nu s-a modificat nimic, cl va avca 0 putcruicd senzatie de alinare si va tncepe sa dea semne ca dorcstc sa se desprinda din piasa In care a fost prim •. 0 data ce accasta conditie de lucru Javorabila a lost stabilita, schimbarilc vor avea loc curand.

Este de prisos sa spunem ca prezentarea de mai sus nu Inscarnna un tratat de tehnica psihanalitica. Nu am incercat sa etalez nici tot! factorii agravami care opereaza in timpul curci ~i nici toti faetorii eurativi. Nu am diseutat, de exemplu, despre dificultatile si beneficiile aparutc in lcgatura eu particularitiltile aratate de pacient in relatiilc sale defensive ~i ofensivc eu psihanalistul, des! acesta cste un element de maxima importanta, Pasii pe -care i-am descris eonstituie pur ~i simplu esentialul procesului care are loc de fiecarc data cand 0 noua tendinta sau conflict dcvin vizibile. Adesea este imposibil sa se procedeze in ordinea aratata, deoarece 0 problema poate fi inacccsibila pacientului chiar si atunci cand se afla in centrul atentiei sale. Asa cum am vazut In exemplul referitor la arogarea de drepturi, 0

196

CONFLICTELE NOASTRE INTERIOARE

problema poate pur s! simplu revela alta problema, care trebuic analizata prima. Atata timp cat fiecare pas cstc in eele din urrna pareurs, ordinea parcurgcrii are 0 importanta sccundara.

Schimbdrile simptomatice spccifice care rezulta din munea psihanalttica (analytical work) variaza, fircste, in Iuncue de subicctul atacat. 0 stare de panica se poate linisti atune} rand pacientul recunoaste furia sa inconsucnta ncputincioasavsi originea uccstcia. 0 depresie poate crcstc cdnd el intelcge dilema in care a fost pnns. Dar fieeare segment de analiza binc cfcctuara dctermina anumite schimbari gcucrale in atitudinca pacientului fa~a de semeni ~i rata de sine, schirnbari care se produc indifercnt de problema paruculara care a Cost prelucrata pana Ia capiit. Daca ar fi sa luam probletne atat de diferite cum sunt accentul excesiv pus pc sex, crcdinta ca rcalitatca se va pune de acord cu dorinta ~i hiperseusibilitatca fata de constraugcrc. vom gasi ca analiza lor afecteazji personalitatca aproximativ in acctast mod. Oricare dintrc accste dificultati cste analizata. ostilitatea, disperarea, angoasa ~i tnstrainarca de sine :;;1 de ceilalti sc vor reduce. Sa examindrn, de exemplu, modul In care tnstrainurca de sine cste diminuatii in ficcnrc din aceste cazuri . Un individ care pune un accent cxcesiv pe sex sc simtc viu doar in trairile ~i Iantazarile sexuale; triumfurile :;;i infrfingerile sale se limitcazii la sfera sexului; singura calitate care valorcaza la el cstc atractivitatea sexuala. Numai cand intelege aceasta situatie el 'incepe a sc arata interesat ~i de alte aspeetc ale vietii, rernediindu-se astfel pe sine. Un individ pentru care realitatca se margincstc la proieetele si planurile sale imaginare sl-a pierdut ideea despre sine ea fiinta umaria runcuonala. EI nu-si vede niei Iirnitele, niei calitatile rcalc. Datorita curei psihanaliticc, cl inceteazn sa-~i mai ia potentialitatile drept realizari; el devine eapabil nu numai sa se privcasca drept in fata. ei sa se ~i simta ceca ee este in rcalitate. Individul hipersensibilla constrangerc uita de propriiIe-i dorintc :;;i credinte ~i sirnte ca ceilalti sum cei care domina si i se impun. Cand aceasta situatie esre analizata, el tncepe a cunoaste ee doreste realmente si. drept unnare, este eapabil de stradanie In directia propriilor scopuri.

197

KAREN HORNEY

tn fiecare cura psibanalitica. indifercnt de modalitatea ~i de SUTsa sa, ostilitatea rcfulata iese 13 iveala si il face pe pacient temporar mai iritabil. Dar de fiecare data atitudinea ocvrotica estc abandonata. iar ostilitatea irationala va fi diminuata. Pacientul va fi mai putin ostil dod intelege propria sa contributie Ia accasta dificultate in loc 5-0 exteriorizeze , si devine mai putin vulnerabil, mai putin temator, mai putin dependent, mai putin pretcntios etc.

Ostilitatca este In primul rand atenuata prin reducerca disperarii, Cu cat un individ devine mai putemic ell atat mai putin se simte amenintat de ceilalti. Cresterea puterii arc variate surse. Centrul sau de grcutatc, care fusese mutat Ia ceilalti, revine in eI tnsusi: el se simtc mai activ si inccpe sa-5i stabilcasca propria-i tabla de valori. Trcptat. va avea tot rnai multa energic disponibila: estc eliberata energia consumata eu reprimarea unei pan;i din sine 'i'nsu~i; devine mai puun in hi hat, mal putin paralizat de angoase , de autodispret si disperare. In loe de a se conforrna orbestc sau de a lupta orbestc si a da frau liber impulsurilor sadice , el se situeazf pe 0 haza rationala si astfel devine mai putemic, mai ferm.

Finalmente, dcsi anxictatca este tcmporar exacerbate de subminarea dcfensclor stabilite, fiecare pas facut In mod profitabil izbuteste 5-0 diminueze, dcoarcce pacientul devine mai punn tcmstor de ceilalti ~i de sine insusi .

Rezultatul general al acestor schimbari estc 0 irnbunatatire a relatiilor paeientului ell ceilalti si cu sine Insusi. EI devine mai putin izolat; in masura in care devine mai putemic ~i mai putin ostil, ceilalti tnceteaza treptat sa mai fie 0 amenintare: lupta, manipulare, parasire. I~i poate permitc sa aiba senurncnte amicale pentru ei. Relatiile sale cu sine se optimizeaza pc masura ee rcnunta la exteriorizare, iar autodispretul dispare.

Dad. examinam schirnbarile care au loc pe parcursul psihanalizilrii , vedem ca ele se refera chiar la conditiile care au detenninat conflicte1e initiale. Pe cand In cursul unci dezvoltari nevrotice toate tensiunile se acutizeaza. terapia le face sa ia drumul invers. Atitudinile generate de necesitatea de a Infrunta lwnea in conditiile neputintei , fricii, ostilitatii ~i izolarii devin tot

198

CONFLICTELE NOASTRE INTERIOARE

mai f~ra noima si de aeeea se poate treptat dispensa de ele. Intr-adevar, de ce ar trebui cineva sa dorcasca sa se eclipscze sau sa se sacrifice pentru pcrsoane pc care lc urastc si care pot fi in urrna lui, daca el are capacitatea sa se masoarc cu ccilalti pc pieior de egalitatc? De ce ar trebui cineva sa atba 0 insatiabila dorinta de putere ~i recunoastere. deca se simte sigur in sine lnsusi ~i poatc trai si rivaliza eu ceilalti Hid ne'incetata frica de a fi dat la fund? De ce ar trcbui cineva ~a evite In mod anxiogen complicatiile cu ccilalu, daca este capabil de iubire ~i nu-i estc tcama de lupta?

Toata cceasta munca psthanalittca eere timp; ell cat mai lncalcita si mai baricadata este 0 pcrsoana. eu atat se cere timp mai mult. Ca se doreste 0 terapie psihanalitica scurra estc Cll totul de inteles. Ne-ar placca sa vedem mai multe persoane bencficiind de tot ceca ce poate oferi psihanaliza si putem spune ea un ajutor cat de mie estc mai bun decflt niei un fcl de ajutor. Nevrozele, este adcvarat. variaza mult In ceca ee priveste gravttatea, iar nevrozele usoare pot fi asistate intr-un timp relativ scurt. In timp ce uncle expcrimente de psihoterapie scurta sunt promnatoarc. multe, din nefcrieire, sunt bazate pe veleitati si pe Ignoranta privind fortclc putemice care opereaza in ncvroza. in cazul nevrozelor severe, ered ca procedura psihanalitica poate fi scurtara doar prin optimizarea intelegerii de entre noi a structurii caracterului nevrotic, fiind astfcl risipit mai putin timp in orbecairea dupa interpretari.

Din fericire, psihanaliza nu este singura cale de rezolvare a conflictelor interioare. viata Insasl ramanc si azi eel mai cficient terapcut. Paate fi exemplul insufletitor al unui am eu adevarat mare; poate fi 0 tragedie comuns care, punandu-I pc nevrotic in strans contact cu semenii, 11 scoate din izolarea sa egocentridi; poate fi asocierea eu persoane atat de apropiate ca spirit incat manipularea sau evitarea lor sa apara mai putin nccesara. In alte cazuri, consecintele eomportamentului nevrotic pot fi atat de drastice sau de a asemenea Jrecventa ineat sa impresioneze spiritul nevroticului si sa-l faca mai putin fricos si mai putin rigid.

Terapia efectuata de viata insa~i nu este insa sub controlul cuiva. Nici vitregiile sortii , niei prieteniile, niei experienta

199