CAPITOLUL 5 “CUVANTUL SCRIS”(LITERATURA CA MIJLOC DE COMUNICARE) 5.

1 LITERATURA UNIVERSALĂ
Definită ca termen abia la începutul secolului al XIX-lea – Goethe a pronunţat pentru întîia oară termenul de Weltliteratur în 1827 (consemnat în Convorbirile cu Eckermann), care avea să constituie nucleul viitorului concept – literatura universală apăruse în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, urmare a expansiunii economice, ca o nevoie ca literatura să însemne mai mult decât valorile fiecărui popor în parte. Traducerile au însemnat însă, debutul carierei universale a marilor opere naţionale iar romanticii germani au fost cei care au instaurat cu adevărat climatul propice studiului literaturilor lumii. Valori indiscutabile ale literaturii universale – filoane inepuizabile de învăţătură şi de inspiraţie – enumerate pe scurt, au fost şi rămân: • LITERATURA ORIENTALA

Epopeea lui Ghilgameş – una din cele mai vechi opere literare ale omenirii, creaţie a literaturii sumero-babiloniene – datează din mileniul al III-lea î.e.n., textul definitiv fiind fixat în scriere cuneiformă in secolele al XVI-lea – al XII-lea î.e.n. în Mesopotamia, pe 12 tăbliţe de argilă. Inspirată de două teme fundamentale ale omenirii dintotdeauna, prietenia şi căutarea nemuririi, epopeea povesteşte faptele despoticului rege din Uruk, Ghilgameş.

Figura 5.1 Ziguratul din Ur

1

Figura 5.2

Mă ascultaţi, voi, căpetenii din Uruk, Deplîng azi pe Enkidu, prietenul meu scump, Amarnic mă jelesc precum o bocitoare, Îl plîng pe frăţiorul meu! ..................................................................... Ci degetul ce te binecuvîntă Ridică-se în semn de doliu ... Enkidu, frăţiorul meu, Erai securea ce-mi stăteai de-a dreapta, Mi-erai tăria mîinii şi sabia din teacă, Ca pavăza-mi stăteai în faţă, Veşmîntul meu de slavă, podoaba mea cea scumpă! ....................................................................... Amarnic Ghilgameş mi-l plînse pe Enkidu; El străbătu pustiul precum un vînător, Pe cîmp, în lung şi-n lat, strigă cu jale-n glas: „Cum pot să-mi aflu tihna, cum pot cunoaşte pacea? În inima-mi domneşte deznădejdea! Ce-i frăţiorul meu acum, voi fi şi eu cînd voi muri!” Epopeea lui Ghilgameş

2

Capodoperă a literaturii ebraice, Biblia este formată din două parţi: Vechiul Testament, datând dinaintea erei noastre şi care conţine cărţile: Geneza, Exodul, Judith, Esthera, Cartea lui Iov, Psalmii, Cântarea Cântărilor, Ecleziastul etc. şi Noul Testament, scris între anii 45 – 100 e.n. conţinând: Evangheliile, Faptele Apostolilor, Epistolele şi Apocalipsul. Vechiul Testament este scris în cea mai mare parte în limba ebraică iar Noul Testament, deşi operă a scriitorilor evrei, este scris în limba greacă veche.

Figura 5.3 Biblia editie Erasmus, Cele zece porunci, Manuscrisele de la Marea Moarta

Cântarea Cântărilor – poem cu valoare simbolică, de un profund lirism scris în limba ebraică şi atribuit regelui Solomon – este valoros atât din punct de vedere literar şi uman – celebrează sentimentul iubirii – cât şi din punct de vedere istoric şi documentar – evocă tradiţii şi obiceiuri.

3

Figura 5.4 Cantarea Cantarilor, Harta lumii cunoscute de evrei in perioada Manuscriselor de la Marea Moarta

Eu sînt un trandafirdin Saron, un crin din văi. Ca un crin în mijlocul spinilor, aşa este iubita mea între fete. Ca un măr între copacii pădurii, aşa este preaiubitul meu între tineri. Cu aşa drag stau la umbra lui, şi rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele. El m-a dus in casa de ospăţ, şi dragostea era steagul fluturat peste mine. Întăriţi-mă cu turte de struguri, îvioraţi-mă cu mere, căci sînt bolnavă de dragoste. Cîntarea Cîntărilor Rig – Veda – Veda imnurilor de laudă adresate zeilor – este cea mai veche operă din literatura indiană (în limba sanscrită) fiind compusă între anii 2000 şi 1500 î.e.n. din 1028 de imnuri. Rig – Veda constituie prima din cele patru culegeri care compun Vedele (Cunoaşterea), celelalte fiind: Atharva – Veda (Veda descântecelor şi formulelor magice), Sama – Veda (Veda cântecelor de ritual) şi Yajur – Veda (Veda formulelor de sacrificiu).

4

utilizând motive folclorice de largă circulaţie nu numai în spaţiul oriental ci şi în cel european. prinde viaţă din tainica căldură Ce sigur el o are.... la Bagdad. Este o creaţie specifică pentru genul de povestire în „ramă”: o poveste-cadru reprezintă pretextul istorisirii tuturor celorlalte poveşti. nimic nemuritor Şi noaptea-ntunecată de ziua cea senină Nu era despărţită Şi fără de răsuflet sufla în sine însuşi Ne mai numitul Unul . Rig – Veda.. fiinţă nu erau A cerului mare. ca un okëan Neluminat.. atuncea?. capitala „califilor” dar are la bază modele persane şi mai vechi izvoare indiene... şi totul era adînc ascuns În început.5 Atuncea nefiinţa. Şi-afară de aceste Nimic n-a fost pe-atuncea Ş-atît de întuneric era. Pe-atunci nu era moarte. Au în noianul apei Au în genune . Imnul Creaţiunii O mie si una de nopţi – sinteză a culturii arabe din perioada sa de maximă înflorire – s-a cristalizat prin secolul al X-lea e.n.Figura 5.. învăluit în coaja-I Uscată. Şi unul. boltitul cort din ceriu Ce–acoperea. Şi-n ce se ascudeau Acele-acoperite . pentru a ţine 5 .

................[... cu toate opintelile lui............................................. un tertip de isteciune de-al meu......... iar el este un ginn: da Allah mi-a dăruit o minte bine chibzuită...] Atunci pescarul îşi zise în sine-şi: „Eu nu sînt decît un om...... Povestea cu pescarul şi cu efritul 6 ..................................................... nu mai dovedi să tragă afară năvodul... Iar de data aceasta....... După care mai rosti o dată numele lui Alah şi îşi aruncă năvodul în mare......... Îl desfăcu şi găsi în el........... Atunci pescarul strigă: „Nu este tărie şi putere decît întru Alah!”Pe urmă se dezbrăcă... da am să-i îngădui să-şi aleagă moartea!” [...... plin şi nevătămat...... O mie şi una de nopţi................. şi aşteptă pînă ce năvodul se aşternu la fund... se scufundă în preajma năvodului şi începu să-l descîlcească..... Ci tot atunci Şeherezada văzu zorii mijind şi îşi curmă vorbele îngaduite...” ....]” Acuma am să-l omor pe cel ce are să mă slobozească......................... pînă ce ăl desprinse şi îl scoase la mal....... care se agăţa şi mai straşnic de stîncile de la fund.......... încât am să ticluiesc o teşmecherie spre a-l pierde.....6 ...... Figura 5...... un vas mare de aramă galbenă......trează atenţia ascultătorului este folosită tehnica numită „a tiroirs” care constă în integrarea povestilor una în alta............... de data aceasta.. Şi-am să văd limpede dacă şi el.....] .. ─ Află că eu sunt un ginn răzvrătit! [................... la rîndu-i va putea să încherbe ceva din nemernicia şi din viclenia lui..... gura îi era pecetluită cu plumb în care era apăsată urma pecetei stăpînului nostru Soleiman ben Daud...............

după părerea cercetătorilor moderni. şi care a preluat în epopeile sale Iliada şi Odiseea tradiţtii. fragmente şi motive din vechi cântece populare şi mituri. soţia lui Menelau.6 Elena din Troia si Poarta principata de intrare in Micene Iliada – epopeea care povesteşte războiul dus de aheii conduşi de Agamemnon şi Menelau pentru cucerirea cetăţii Troia sau Ilion pentru a pedepsi răpirea Elenei. Figura 5. un rapsod din Ionia care a trăit în a doua jumătate a secolului al VIII-lea î.e.7 Masca lui Priam si Vas ritual din cetatea Micene Cîntul XVIII 7 .n.• LITERATURA GRECIEI ANTICE Homer a fost. Figura 5. cât a durat războiul). fiul regelui Priam – nu relatează evenimentele în ordine cronologică (nu este o lucrare istorică) ci se concentrează asupra câtorva episoade din ultimul an (din cei zece. de către Paris.

Soarele-n veci călător şi luna rotată şi plină. ale cerului zodii şi mîndra-i cunună. la horă se prind jucăuşii şi-acolo-ntre dînşii Fluiere şi alăute ţin hangul. Şi-unde sub zarea de facle miresele ies din iatacuri Şi sînt pornite-n oraş. pe loc în văzduh se roteşte. A scris poezie lirică. Şi cîntec de nuntă răsună Tare. Cloşca cu puii. ochind Orionul. Stelele toate. scrisori atribuite eroinelor din mitologie) şi Ars amandi (Arta iubirii). Unde se văd nişte nunţi şi chef de nuntaşi şi ospeţe. În timpul exilului a scris Tristele şi Ponticele. unde a fost exilat de împăratul Octavian Augustus. Face şi două frumoase cetăţi locuite de oameni. prietenilor lui Augustus sau „cititorilor binevoitori”. Care. Iliada • LITERATURA ROMEI ANTICE Publius Ovidiu Naso – poet originar din Sulmona – este înmormântat în oraşul Tomis (Constanţa de azi). 8 .La început făureşte pămîntul şi cerul şi marea. Heroides (poeme erotice. erotică şi de observaţie a moravurilor Romei din timpul lui Augustus: Amores. Singurul care nu scapătă în apele lui Ocheanos. scrisori adresate soţiei. Homer. ce-i zice şi Carul cel Mare. ba şi Ursul. Hiadele şi Orionul Cel luminos. Femei grămădite Stau în picioare la porţi şi alaiul privesc cu mirare.

în creştere. Prima metamorfoză cuprinde explicaţia genezei. pentru cel spaniol sunt doar câteva exemple care oglindesc fapte de vitejie dar şi viaţa oamenilor din acea perioadă.8 Interpretari renascentiste ale Metamorfozelor Metamofozele – amplu poem epic – reprezintă o „istorie” mitologică a genezei lumii. Ovidiu. în apă nu se putea înota. umezeala cu uscăciunea. a metamorfozei fiinţelor şi lucrurilor. în întreg univers era o singură înfăţişare a naturii. Pămîntul nu atîrna cumpănit prin greutatea sa în aerul înconjurător. Cântecul Nibelungilor. de pămînt şi de cerul care acoperă toate. o adunătură fără rînduială de semiţte ale lucrurilor. decît o îngrămădire primitivă. într-un singur corp frigul lupta cu căldura.] Înainte de mare. 9 . Astfel. Cântecul lui Roland..Figura 5. pentru spaţiul locuit în prezent de germani şi austrieci dar şi Scandinavia. Cartea I Invocaţie. Nu era altceva. pe care oamenii o numeau haos. Pînă atunci nici un Titan nu dădea lumină lumii. cele grele cu cele uşoare. nici Phoebe răsărind. Islanda şi Groenlanda. ce nu aveau bună legătură între ele. Nimic nu avea o formă anumită şi unele se împotriveau altora. [. Lucretius şi ale filozofilor materialişti greci. aerul era fără lumină.. poem al evului mediu francez sau Cântecul Cidului. o masă fără formă şi fără închegare. fiind putenic influenţată de lucrările lui Hesiod. nu-şi umplea golul coarnelor. pămîntul n-avea stabilitate. Nici Amphitrite nu-şi întisese braţele de-a lungul ţărmurilor pămîntului şi unde era uscatul acolo erau şi apa şi aerul. elementele tari cu cele moi. Metamorfozele • LITERATURA EVULUI MEDIU Poemele epice ale Evului Mediu timpuriu provin din „prelucrarea” numeroaselor legende care au circulat pe seama unor eroi ai acelor timpuri atât de zbuciumate. Universul înainte de creţia lumii.

9 Alhambra Cordoba Cînd terminară ruga. cum poate nicicînd n-o mai făcuse. Plîngea în disperare nemaiştiind ce face. Sfîtul lăcaş lăsară. Mio Cid privi din nou acum înspre copile: „Vă las lui Dumnezeu. numit Cid Campeador (din cuvântul arab „sayyid” sau „sidi”. care înseamna conducător). vînd să-i sărute mîna. Nu se puteau desparte. Figura 5.377 Dante Alighieri – cel mai mare poet al Italiei şi una din cele mai mari personalităţi ale literaturii universale – s-a născut la Florenţa dar şi-a petrecut cea mai mare 10 . cu gîndul de-a porni Se îndreaptă Mio Cid să-şi bunul rămas De la Himena care. Mio Cid cu ai săi vasali plecarea hotărîră. Cerescu vostru tată. Versurile 366 . Cântecul Cidului. ca unghia de carne.Cântecul Cidului (Cantar de Mio Cid) – compus în jurul anului 1140 – evocă faptele eroului spaniol intrat în legendă Rodrigo sau Ruy Diaz de Bivar. Toţi stau în aşteptare privind la cel din urmă. sfîrşită fu şi slujba. Plecăm şi nu se ştie de ne-om mai întîlni!” Plîngea amar.

imortalizată în Vita Nuova. deşi o iubise cu patimă. tu ce ura ţi-o reverşi spurcată ca fiara. în codru hămesită să-mi spui de ce. de-o fi să-ţi aflu jalea-ndreptăţită şi ura ta cu vina pe-o măsură. Infernul Cîntul XXXII În cercul al nouălea. Şi cum îmbucă din dărab flămîndul . „O. Dante îl întîlneşte pe contele Ugolino Pornisem cale cînd în puţ văzui doi strînşi atare. să-ţi dau pe lume plata cuvenită. literare şi politice. se purifică sufletele ce vor intra în Paradis) şi Paradis. Figura 5.parte a vieţii departe de aceasta.10 Beatrice Portinari Divina Comedie (Divina Commedia) prezintă călătoria lui Dante prin Infern (locul în care. scrisori dar mai ales Divina Comedie l-au făcut nemuritor. sunt pedepsiţi păcătoşii după moarte). pribegind „prin mai toate ţinuturile cu grai italienesc” şi a murit la Ravenna. de cum acesta-nfuleca din praznic. de nu va fi să-mi sece limba-n gură. al trădătorilor. ´ncît un cap rozîndu-l pe celălalt. conform dogmei catolice. de nici Tideu nu se vădi mai vajnic cînd se-nfrupta din ţeasta retezată. părea că-i cuşma lui. tratate filozofice. şi eu mă prind drept plată. la fel cu dinţii-l înşfăca năprasnic. pîn´la os muşcîndu-l. în dreptul cefii. ” 11 . am zis. potrivit credinţei creştine. Purgatoriu (unde. Iubirea sa celebră pentru Beatrice Portinari.

autor de opere în limba latină şi primul comentator al operei lui Dante. Povestirea “Nastagio degli Onesti”. Tempera on panel. 1482-1483. omul universal – multilateral. Madrid 12 . 1482-1483. acela al scolasticii. s-a desfăşurat cu strălucire pe o durată de peste două secole şi a avut următoarele trăsături definitorii: umanismul (libertatea. dezvoltarea comerţului şi meşteşugurilor. Madrid The Infernal Hunt.11 Alessandro Botticelli. Giovanni Boccaccio – cel mai mare prozator al Renaşterii italiene – a fost un umanist. armonia dintre om şi natură. Pornind din centrul pe care l-a constituit Italia şi extinzându-se treptat în celelalte ţări europene. Figura 5. demnitatea şi perfectibilitatea fiinţei umane. încrederea în raţiune. cunoscător al antichităţii. 1482-1483.Dante Alighieri. Tempera on panel. Divina Comedie • RENAŞTEREA Mişcare deosebit de complexă. Reforma. Museo del Prado. de un sistem filozofic cosiderat insuficient şi depăşit. Renaşterea a apărut în condiţiile istorice specifice continentului european: înflorirea oraşelor. inventarea tiparului. Museo del Prado. admiraţia faţă de antichitate). Madrid The Banquet in the Pine Forest. Renaşterea a însemnat totodată şi despărţirea de o perioadă anterioară de cultură. natura ca model al artei şi anticlericalismul. The Encounter with the Damned in the Pine Forest. marile descoperiri geografice. Museo del Prado. Tempera on panel.

cum a şi făcut. vezi bine. iscoditor de strîmbe erezii şi care. Şi dintratîta zel. nu se lăsa mai prejos nici în iscodirea pungilor... se năpusti „cum gladiis et fustibus” să-l vîre într-un proces cu vîlvă mare. risipitu-s-au negurile. şi bănuţi grei în pungă. nu că i-ar fi lipsit credinţa.. doi uraşi cumsecade. mult mai avut la pungă decît la minte bietul. l-au familiarizat cu viaţa culturală din această ţară. deşi se străduia din răsputeri să pară sfînt şi iubitor cucernic al legilor creştine.. car. ajunse să dea o dată peste un om de treabă. socotind. de si Cristos ar bea din el cu poftă.] Trăia dar. cînd simţeam din greu nenorocirea pe care o aduseseră asupra noastră goţii. Opera sa. inspirată din cărţi populare anonime. [.. Decameronul François Rabelais a fost în tinereţe călugăr dar a renunţat la aceasta pentru studiul medicinei pe care a practicat-o până la sfârşitul vieţii. Private collection. Tempera on panel. Florence Decameronul (Il Decamerone) – provine din termenul grecesc „decamerone” care înseamnă „zece zile” – şi conţine cele o sută de povestiri spuse în acest interval de timp de către zece tineri (şapte femei şi trei bărbaţi) refugiaţi într-o vilă din apropierea Florenţei de frica ciumei care a decimat acest oraş în anul 1348. Călătoriile efectuate în Italia. se apucă să spună în gura mare ca are un vin. tată şi fiu. fiind încăzit de vin şi chef. 1482-1483. Ziua întîia Povestea a şasea Un om de treabă mi-ţi atinge cu o vorbă de duh scîrnava făţărnicie popească [. în calitate de medic al ambasadorului francez. şi aflînd pe deasupra c-avea şi moşioare întinse. iar stările într-atîta s-au 13 . ci să-şi umple de galbeni cuvioasele sale mîini.] Giovani Boccaccio. auzind călugărul una ca asta. ca toţi ceilalţi de altfel. Dar acum. scrisului i s–a dat cinstirea cuvenită. povesteşte întâmplările comice şi fantastice ale eroilor. ci doar aşa prosteşte.] Am trăit acei ani tulburi. în oraşul nostru – şi nu-i prea mult de-atunci – un călugăr din tagma sfîntului Francisc. prin iscoadele sale. Dar. opera sa rămânând însă impregnată de spiritul francez. nu să-l aducă pe calea cea dreaptă. dragele mele.. nimicind duhul cel adevărat al limbii noastre. din mila cerului. Cap. Gargantua şi Pantagruel. VIII – Scrisoarea pe care a primit-o Pantagruel la Paris de la tatăl său Gargantua [.The Wedding Banquet. şi nici în iscodirea celor ce dovedeau ştirbire de credinţă.

... [....... unele dintre ele feerice (Visul unei nopţi de vară. încît sînt înclinat să cred că nici pe vremea lui Platon... Piesele sale... Antoniu şi Cleopatra..... Cum vă place. astăzi anevoie aş fi primit în rîndul pruncilor din cel dintîi an de şcoală.. Cicero sau Papinian învăţătura nu era mai la îndemînă oamenilor decît astăzi...... cu har de la Dumnezeu........... pe drept cuvînt.. încît eu. te întîmpină pretutindeni dughenile cu cărţi de tot felul.... Macbeth).. Alături de piese stau cele 154 de sonete si câteva poeme .. Cuvintele frumoase şi potrivite.. Coriolan)...... apoi caldeiana... Gargantua şi Pantagruel William Shakespeare – cel mai mare autor dramatic al tuturor timpurilor – s-a născut la Stratford-on-Avon şi s-a afirmat destul de repede în mediile teatrale londoneze.. altele amare (Neguţătorul din Veneţia. dramaturg şi coproprietar al teatrelor Blackfriars şi Globe.. ebraica şi latina.. pe care le folosim astăzi. Henric al V-lea.. ca actor....... .. Acum s-a făcut rînduială întru toate.. sunt: drame istorice inspirate din cronicile Angliei (Richard al II-lea. Troilus şi Cresida.. Figura 5.... care în anii bărbăţiei eram socotit.................ulei pe panza..... Henric IV-lea..... Îmblânzirea scorpiei). în număr de 37.......... Hamlet. tragedii (Romeo şi Julieta. Iulius Caesar..schimbat................12 Eugène Delacroix..... s-au desăvîrşit în anii vieţii mele.1839. comedii (Comedia erorilor.. cel mai mare învăţat al veacului.. Muzeul Luvru 14 .... Richard al III-lea) sau de antichitatea romană (Titus Andronicus..... ca şi în privinţa limbilor: greaca...... Poveste de iarnă şi Furtuna.... Lumea e plină de cărturari şi de dascăli învăţaţi... fără de care nici un om cu obraz nu se poate socoti învăţat. Regele Lear...... după cum bătaia tunurilor o născocire a diavolului este.. Othello... A douăsprezecea noapte). Hamlet si Horatio in cimitir...] François Rabelais....... Timon din Atena) şi ca ultime creaţii..

nici sculpturi de aur grele Nu vor trăi cît mîndrele-mi poeme. nici sabia lui Marte N-or şterge-n inimi chipul tău nicicînd. Wiliam Shakespeare. conştiinţa propriului geniu) şi prin perfecţiune versurilor.13 Regina Elisabeta Sonetele shakespear-iene reprezintă o culme a poeziei engleze şi universale prin adânca vibraţie emoţională a sentimentelor care le animă (dragoste. 1843. revoltă împotriva unei lumi nedrepte. Moartea Ofeliei. iertare. Iar pînă-n ziua trîmbiţei cereşti În versul meu şi-n ochi duioşi trăieşti. Iar tu vei străluci mai viu în ele Decît într-un granit mîncat de vreme. Littografie Muzeul Luvru. Dar nici pîrjol. LV Nici marmuri. biruind şi Moarte şi Uitare. prietenie. Tu. Vei dăinui.Eugène Delacroix. Sonete 15 . iar slava ta curată Vor mai privi-o vremuri viitoare. Paris Figura 5. Statui şi ziduri dezrădăcinînd. Şi-atunci cînd lumii ceasul o să-i bată. Războaiele vor zvîrli statui deoparte.

romanul pastoral Galateea. care influenţat de lectura romanelor cavalereşti. comedii. hidalgo Alonso Quijano. fapt ce i-a influenţat întreaga viaţă şi operă.14 Interpretari ale temei Don Quijote Roman capodoperă a literaturii universale.Miguel de Cervantes – cel mai mare scriitor spaniol – s-a născut într-o familie de origine nobilă dar săracă. povesteşte întâmplările eroului. dar mai ales Don Quijote. Iscusitul hidalgo Don Quijote de la Mancha (El ingenioso hidalgo Don Quijote de la Mancha). Creaţia sa literară cuprinde tragedii (Numancia). volumul Nuvele exemplare. ci coboară necurmat de la obîrşii pînă ce ajung la capătul lor cel din urmă – şi asta se întîmplă îndeosebi cu vieţile oamenilor – şi deoarece viaţa lui Don Quijote n-avea nici un înscris din partea cerului ca să-şi oprească 16 . ia numele de Don Quijote şi porneşte în căutarea Dulcineii de Toboso. Capitolul LXXIV Despre felul cum a căzut Don Quijote la pat. Figura 5. personificarea idealului său feminin. despre testamentul pe care l-a făcut şi despre moartea lui Deoarece lucrurile omeneşti nu dăinuie veşnic.

fie din lucrarea cerului. încercau în fel şi chip să-l înveselească. un anume Barcino. îi sosi şi lui sorocul şi veleatul tocmai cînd nici cu gîndul nu gîndea. fie din aleanul pe care i-l pricinuia faptul de-a se vedea biruit. nici că i se mai urni de la căpătîi. aşezarea în centrul creaţiei a fiinţei umane. Don Quijote • CLASICISMUL Apărut în Franţa şi dezvoltat în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea.curgerea. pe Don Quijote nu-l slăbea aleanul. în care timp veniră de mai multe ori să-l vadă prietenii: preotul. bacalaureatul şi bărbierul. spunîndu-i bacalaureatul să prindă curaj şi să se scoale pentru a-şi începe îndeletnicirea păstorească. căruia aşa îi era voia. tendinţa spre ordine şi rigoare. Pierre Corneille – dramaturg francez – a fost creatorul tragediei clasice franceze (Cidul. clasicismul este curentul literar-artistic caracterizat de respectul pentru antichitate şi ale cărui principii generale estetice au fost: raţionalismul. dar a scris şi discursuri în care şi-a expus principiile estetice dramatice: tragedia cere pentru subiectul ei o acţiune „măreaţă. Miguel de Cervantes. că el îi şi turnase o eglogă. Oedip etc. iar Sancho Panza. Cidul (Le Cid) este capodopera lui Corneille şi se inspiră din legenda Cidului. Toţi aceştia. crezînd că-l ţinea în acea stare numai amărăciunea de-a se vedea biruit şi de-a nu-şi vedea împlinit gîndul îndreptat către slobozirea şi dezlegarea Dulcineii. Dar cu toate astea. bunul lui scutier. pentru că. pe care i-l vînduse un neguţător de oi din Quintanar. care le lasă de căruţă pe toate cîte le alcătuise Sanazaro. serioasă” şi izvorul ei trebuie căutat în istorie sau legendă. prinse nişte friguri ce-l ţinură şase zile la pat. conformarea cu regulile clasice. Actul III Scena IV 17 .). şi că şi cumpărase cu banii lui doi cîini straşnici ca să le păzească turma. Horaţiu. sobrietatea (neamestecul genurilor). extraordinară. iar celălalt Butrón. afirmarea sensului moral şi estetic al artei.

. 18 . pseudosavanţi etc........Chimène: Rodrigue..... Opera sa cuprinde 30 de piese. că de cum se apropie sărbătorile. burghezi. Natura umană. Harpagon... cu toată vrăjmăşia Nu pot blama pe-acela ce-şi face datoria.... Doctor fără voie. poftim – începe jupîn Jacques. ţărani.. Şi-n chinurile mele ce-asupră-ţi se răsfrîng Eu nu te-acuz pe tine. de la Preţioasele ridicole până la Bolnavul închipuit..... ai dreptate. tragicomedia. cu toate formele sale de manifestare... ultima sa piesă.. medici. Dacă ţineţi cu orice preţ.. Ştiu ce se cheamă cinste şi cum înflăcărează Asemenea insultă o inimă vitează.. Alţii... actor. obsedat de pierderea ei – prin personajul său principal.... comedia muzicală.. Avarul (L΄avare) – pornind de la Aulularia lui Plautus a cărei idee centrală este a unui zgârcit care îşi ascunde comoara.... pe mine mă deplîng.. Cidul Moliere (Jean-Baptiste Poquelin) – dramaturg francez – şi-a dedicat întreaga viaţă teatrului.... este tema principală a comediilor lui Moliere care aduc în prim plan o varietate tipologică deosebit de bogată: nobili. A abordat forme diferite ale comediei: farsa (Zăpăcitul... Rodrigue: Nu pregeta atuncea să faci ce eşti datoare Spre-a împlini o jertfă atît de-nălţătoare! Mîndria ta îmi cere viaţa – vin΄şi-o ia! Osînda-mi va fi dulce şi dulce moartea mea! Corneille............. Mai întîi toţi îşi bat joc de dumneavoastră cum le vine la gură ...... . epuizând gama bogată a comicului. Sganarelle sau încoronatul inchipuit.Unii spun că tipăriţi pe socoteala dumneavoastră calendare unde zilele de post sînt trecute în număr îndoit şi că vă siliţi oamenii să le ţină. că băgaţi în buzunar ce v-ar costa mîncarea de dulce.. Vicleniile lui Scapin). realizează tipul avarului de pretutindeni şi de totdeauna. fiind în acelaşi timp autor....... ah... regizor şi conducător de companii teatrale.... surprinzând şi aspecte esenţiale ale veacului în care Moliere a trăit.

aşa că vizitiul – cel dinaintea mea – v-a croit straşnic cu reteveiul. împotriva feudalităţii şi obscurantismului.. Altul povesteşte că aţi dat în judecată pisica vecinului. spirit strălucit al vremii sale – s-a afirmat prin atitudinea sa polemică. tragedie (Zaïre. 19 .sau cînd vor să plece de la dumneavoastră. o literatură preocupată de probleme sociale şi morale. socialpolitice şi culturale care au determinat apariţia iluminismului – curent ideologic şi cultural.] Sînteţi rîsul şi batjocura tuturor. ba că răspund obraznic – ca să nu le plătiţi simbria. ideea emancipării poporului prin cultură şi raspândirea culturii în popor. concepţia „contractului social” şi a „monarhului luminat”. fiindcă v-a mîncat ce-a mai rămas dintr-o friptură de berbec. antireligios şi anticlerical – caracterizat prin: promovarea raţionalismului. [. le căutaţi din senin nod în papură servitorilor – ba că sînt leneşi. discipolul lui Leibiniz. Candid sau optimismul (Candide ou l΄optimisme) este un roman filozofic în care Voltaire polemizează cu doctrina optimistă a lui Christian Wolff. Moliere. filozofie (Scrisori filozofice). Altul. nu vă spun decît zgîrcitul care-şi mănîncă de sub unghie. povestiri (Zadig sau destinul. Mérope). scîrbosul şi cămătarul. combaterea fanatismului şi dogmelor. Micromegas. care afirma că „totul este bine în cea mai bună dintre lumile posibile”.. iar dumneavoastră nici n-ati crîcnit. Naivul). Alzire. Voltaire (François-Marie Arouet) – gânditor şi creator francez deosebit de fecund. Avarul • ILUMINISMUL Dezvoltarea burgheziei şi a ştiinţei. istorie (Secolul lui Ludovic al XIV-lea). cu un caracter laic. că aţi fost prins într-o noapte furînd cu mîna dumneavoastră ovăzul cailor. apariţia materialismului mecanicist precum şi crearea premiselor şi izbucnirea Revoluţiei Franceze (1789) sunt pe scurt condiţiile istorice. prin creaţiile sale în domenii diverse: epopee (Henriada).

precum şi Visările unui hoinar singuratic fac din Rousseau un precursor al sentimentalismului preromantic. ca nici un locuitor să nu mai iasă niciodată din ţărişoara noastră. Romanul epistolar Julie sau noua Eloiză. despre următoarele revoluţii care s-au întîmplat în Peru şi la care a fost şi el martor. pînă pe aproape. Voltaire. în acest chip am putut să ne păstrăm inocenţa şi fericirea. Ţara în care sîntem este vechea patrie a incaşişor care au avut neprevederea să iasă din ţinuturile lor şi să supună o parte din lume.Capitolul XVIII Ce-au văzut în Eldorado ─ Am o sută şaptezeci şi doi de ani şi am auzit de la tata. Confesiuni (Confessions) – publicate postum – prezintă viaţa sa. cu consimţămîntul naţiunii. şi un englez pe care îl chema Raleigh chiar şi a ajuns. în aşa hal încît ar fi în stare să ne ucidă pe toţi. nu ştiu de ce. scutier al regelui. tratând atât pe sine cât şi pe ceilalţi cu toată sinceritatea. foarte ahtiate după pietrele şi după tina pămîntului nostru. dar cum sîntem înconjuraţi de stînci şi de prăpăstii greu de trecut. am scăpat pînă azi de lăcomia naţiunilor Europei care sînt. Regii din familia lor care au rămas în ţara de baştină au fost mai înţelepţi: au poruncit. dar care au fost doborîţi de spanioli. Spaniolii n-au ştiut niciodată prea bine ce-i cu ţara asta şi i-au zis Eldorado. acum vreo sută de ani. fără nici un menajamnet. Cartea întîi 20 . Contractul social). Candid sau optimismul Jean-Jaques Rousseau – filozof şi prozator francez. născut la Geneva – a fost unul din iluminiştii ale căror idei au influenţat Revoluţia de 1789 (Discurs asupra originii şi cauzelor inegalităţii dintre oameni. de la naştere până în 1766. Romanul pedagogic Emil susţine ideea unei educaţii naturale.

..... nu-mi amintesc decît de primele lecturi şi de efectul pe care l-au avut asupra mea: e perioada cînd am căpătat fără întrerupere conştiinţa despre mine însumi........ romane (Viaţa şi ciudatele aventuri ale lui Robinson Crusoe din York. Mama lăsase cîteva romane....” În puţină vreme. şi ne petreceam nopţile cu această îndeletnicire. sunt mai copil decît tine.............. am căpătat...15 Interpretari posibile ale temei Robinson Crusoe 21 . încît citeam rînd pe rînd........ Uneori tata......... nu-mi dau seama cum am învăţat să citesc. tata şi eu....... Ne apucam să le citim după cină....... spunea ruşinat: „Haide la culcare.. marinar..... La început... Nu ştiu ce-am făcut pînă la cinci sau şase ani........... auzind dimineţa rîndunelele. interesul deveni atît de mare.... Nu ne puteam niciodată despărţi decît la sfîrşitul volumului...... Confesiuni Daniel Defoe – prozator şi publicist englez – a fost autor de scrieri polemice (Imn pentru stîlpul infamiei)............ dar în curînd... scrise de el însuşi – cunoscut sub titlul prescurtat de Robinson Crusoe.......... dar şi o cunoaştere a pasiunilor.......... prin această metodă primejdioasă......Alcătuiesc o lucrare cum n-a mai fost alta la fel şi a cărei înfăptuire nu va avea imitator. nu numai o mare uşurinţă de a citi şi de a mă înţelege.... nu era vorba decît să mă deprindă cu lectura graţie unor cărţi plăcute.. unică la vîrsta mea... Succesele şi nenorocirile celebrei Moll Flanders) şi memorialistică (Jurnal din anul ciumei) Figura 5. Am încercat-o mai mult ca oricare altul... Simţeam... înainte de a gîndi: asta e soarta comună a oamenilor...... Vreau să înfăţişez semenilor mei un om în tot adevărul firii lui şi omul acesta voi fi eu..... .. fără încetare............. Jean-Jacques Rousseau.

Daniel Defoe. în această pustietate. Am înţeles că nu trebuie să-mi pierd curajul şi nici să mă las în voia desnădejdii. aşa cum s-a întîmplat cu toţi tovarăşii mei de drum. Robinson Crusoe 22 . scriind în stînga „rău” iar în dreapta „bine”. 5 5 N-am cu cine schimba o vorbă. nici n-am pierit alungat pentru totdeauna dintre oameni. haine. un pustnic Nu m-am prăpădit de foame. întreprinzător. necesare pentru existenţă şi să-mi asigur hrana pînă la sfîrşitul zilelor. Pentru a-mi învinge aceste stări sufleteşti am luat condeiul şi-am început să-mi dovedesc că situaţia mea nenorocită are şi părţile ei bune. 3 3 Am puţină îmbrăcăminte şi în curînd nu voi Dar aici clima-i caldă şi te poţi lipsi de avea cu ce să-mi acopăr goliciunea trupului. care ştie să pună stăpânire pe natură folosind-o în propriul său interes şi să supravieţuiască în condiţii dificile. Capitolul opt Calendarul lui Robinson. iată ce-am notat: RĂU BINE 1 1 Am fost aruncat pe o insulă tristă şi pustie şi Dar am rămas în viaţă. fiare şi mă pot socoti fericit că n-am fost aruncat pe coastele Africei.Robinson Crusoe – roman inspirat dintr-un fapt real – aduce un elogiu omului optimist. 2 2 Sînt izolat de întreaga lume. înec. deşi aş fi putut să mă n-am nici o speranţă de salvare. 4 4 Nu mă voi putea apăra dacă voi fi atacat de Dar pe insulă nu se află nici oameni. Robinson îşi amenajează locuinţa Mă copleşea uneori o deznădejde şi o amărăciune de moarte. N-are cine Dar am izbutit să-mi fac proviziide toate cele să-mi dea puţin curaj şi să mă mîngîie. Am împarţit pagina în două şi. În momentele cele mai grele poţi şi trebuie să găseşti mîngîiere. unde mişună cu duiumul. nici oamnei răi sau de fiare sălbatice. Aceste raţionamente mi-au fost de un mare sprijin.

filozofii noştri se îndoiesc foarte şi presupun mai curînd că ai picat din lună sau dintr-o steaş pentru că e sigur că o sută de 23 . o satiră deghizată sub aparenţe fantastice şi exotice la adresa societăţii contemporane lui.16 Prima editie a “Calatoriilor” Călătoriile lui Lemuel Gulliver în mai multe ţări ale lumii (Travels into several remote nations of the world bz Lemuel Gulliver) – roman de aventuri – este de fapt. sau Bătălia cărţilor este neiertătoare. În legătură cu ce te-am auzit afirmînd.Jonathan Swift – scriitor irlandez de limbă engleză – a fost unul dintre marii satirici ai tuturor timpurilor. cum că pe lume ar mai fi şi alte împărăţii şi state locuite de fiinţe omeneşti tot atît de mari ca dumneata. Satira sa dezvoltată în pamflete ca Povestea unui poloboc. Figura 5. mergând adesea până la sarcasm.

şi-apoi de şase mii de luni cronicile noastre nu pomenesc alte ţinuturi în afară de cele două mari împărăţii. autorul său a subintitulat-o tragedie dar poate fi considerată cu aceeaşi îndreptăţire. Lilliput şi Blefuscu. excelând în toate domeniile pe care le-a abordat.muritori de mărimea dumitale ar nimici în scurtă vreme toate fructele şi vitele de pe moşiile Maiestăţii sale. postum. drame (Egmont) şi tragedii (Ifigenia în Taurida). Cea mai importantă rămâne însă opera sa literară. preocupată de literatură. Care două mari împărăţii sînt de treizeci şi şase de luni încăierate – după cum voiam să-ţi spun – într-un război înverşunat. artă şi ştiinţă. romane (Suferinţele tânărului Werthe. greu de încadrat într-o specie literară anumită. Figura 5. Anii de călătorie ai lui Wilhelm Meister). poem dramatic sau dramă filozofică. Călătoriile lui Gulliver Johann Wolfgang Goethe – cel mai mare scriitor german şi unul dintre spiritele strălucite ale umanităţii – a fost o personalitate multilaterală. Elegii romane sau Divanul occidental – oriental). care cuprinde lirică (Ucenicul vrăjitor sau Craiul ielelor.17 Atmosfera “Faust” Faust – capodopera lui Goethe – este o creaţie a cărei elaborare a durat aproape 30 de ani (prima parte a apărut în 1808. Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister. 24 . în 1833). iar cea de-a doua. Jonathan Swift. complexă.

filozofia Din scoarţă-n scoarţă. Şi din păcate chiar teologia. Amărăciunea-mi arde inima în piept. cu înfăţişare gotică. contemplarea naturii (culoarea locală). Şi iată-mă acum un biet nebun. Arzînd de zel. Personajele provin din toate mediile sociale iar eroii sunt persoane de excepţie acţionând în condiţii excepţionale. 25 . neliniştit. De-atîţia ani înţelepciunea o încerc. dreptul. romantismul este mişcarea artistică şi literară caracterizată de următoarele principii estetice generale: cultivarea sensibilităţii şi fanteziei creatoare. Şi văd că nu putem să ştim nimic. vis. interesul pentru folclor. ah. Cuminte ca şi mai-nainte. În faţa semenilor sînt magistru sau chiar doctor. Îmi port de nas discipolii De-a curmezişul sau în cerc. Faust • ROMANTISMUL Apărută în Europa. medicina. expansiunea eului individual.Motivul omului care şi-a vândut sufletul diavolului apare într-o legendă medievală şi sub forma doctorului Faust în cărţi populare ale Renaşterii. Goethe utilizând aceste izvoare de inspiraţie într-un mod original şi subordonate unei teme fundamentale: sensul existenţei umane. boltită. libertatea totală în creaţie. ca o reacţie faţă de clasicismul rigid şi dezvoltată în primele decenii ale secolului al XIX-lea în întreaga lume. Partea întîi Noapte O încăpere înaltă. stă pe scaun la masa de scris. evaziunea în trecut. reabilitarea personalităţii umane în complexitatea sa. lărgirea şi îmbogăţirea limbii literare. tradiţie. Goethe. Faust Am studiat cu rîvnă. Faust. istorie.

Dramaturgia. PRIMUL ACT 26 . cu tablouri variate – constituie o amplă viziune asupra epocii. prin Hernani – teatru în versuri – marchează victoria romanticilor asupra clasicilor. Poet. cuprinzând în creaţiile sale variate ipostaze ale existenţei umane. Regele petrece. Volumele de poeme care l-au consacrat „cronicarul liric” al vremii sale sunt: Orientalele.18 Jean Valjean Mizerabilii (Les misérables) – roman de structură epopeică. prin Prefaţa la drama Cromwell. CARTEA A PAISPREZECEA. romancier a abordat şi revoluţionat genurile literare fundamentale. Cântecele crepusculului. Contemplaţii şi Legenda secolelor. interferând fantezia. panoramice. dramaturg. Figura 5. DRAPELUL. construit pe planuri multiple. cunoscute fiind şi: Ruy Blas. Vocile interioare. Romanele – ample. Burgravii – în versuri – şi Lucreţia Borgia – în proză. Frunzele de toamnă. lirismul cu detaliul istoric autentic – cele care s-au impus în întreaga lume prin valoarea lor artistică sunt: Notre Dame de Paris şi Mizerabilii. ale cărei dimensiuni le dau lupta de la Waterloo şi cele de pe baricadele Parisului din 1830.Victor Hugo – simbolul poetului militant pentru ideea de libertate al poporului francez – a fost teoreticianul şi principalul reprezentant al şcolii romantice. El apare ca o epopee a Parisului şi a poporului francez în prima jumătate a secolului al XIX-lea.

pe maldărul de dărîmături. ca şi cînd el ar fi fost mai tare decît ea. gura deschisă. cu mersul sigur.. parcă de uimire. ochii adînciţi în orbite. o înfăţişare supranaturală şi măreaţă. în vreme ce răzvrătiţii. a aderat la idealurile revoluţionare ale popoarelor care luptau pentru eliberare şi a murit la Missolonghi. Victor Hugo. Ghiaurul. pleşuvă şi plină de creţuri. Don Juan.[. Era ceva aşa de întunecat şi de înălţător. fruntea largă. mărite de lumina însîngerată a torţei: părea spectrul marii revoluţii de la ΄93 ieşind din pămînt. lordul Byron. pe ulrima treaptă. Detaşat de clasa sa socială. Apoi. cu steagul Teroarei în mînă. 27 . A scris poeme romantice de mari dimensiuni: Peregrinările lui Childe Harold. Corsarul. Mizerabilii George Gordon Byron – poetul cel mai reprezentativ al romantismului englez – a fost simpatizantul mişcărilor de eliberare naţională din Italia şi Grecia. încremenit. în întuneric. alături de grecii care-şi apărau libertatea. cu o tainică teamă.. bătrînul de optzeci de ani. faţa zbîrcită.] Se duse drept la Enjolras şi. braţele lui slabe ridicînd drapelul roşu se iveau din umbră. Iar cînd ajunse sus. Enjolras. se dădeau la o parte din faţa lui. şi poemele dramatice Manfred şi Cain. clătinîndu-se. fără ca cineva să îndrăznească a-l opri sau a-l ajuta. începu să urce încet scara de pietre ridicată în baricadă. cînd această cumplită fantomă se înălţă. îi smulse drapelul din mînă. întreaga baricadă luă. dăduse un pas înapoi. cu capul tremurînd. încît toţi cei din jurul lui strigară: „Descoperiţivă!” Cu fiecare treaptă pe care o urca era mai înspăimîntător: părul lui alb. în faţa îsăşi a morţii. în faţa celor o mie două sute de puşti din umbră.

izgoniţi din Rai. Paris Cain abordează mitul biblic căruia poetul îi dă o interpretare nouă. Naufragiul lui Don Juan. nu înţelege atitudinea părinţilor şi a fratelui său. Cain. 1840 Ulei pe panza Muzeul Luvru. prin accentele umanistrevoluţionare: Adam şi Eva. Lucifer Un muritor! Cain O.19 Eugène Delacroix. fiul lor. spirit! cine eşti? Lucifer Mai mare peste duhuri. Cain De-i aşa De ce cobori lîngă pămînt? Lucifer Ţărînii Îi ştiu durerea. continuă să-l preamărească pe Dumnezeu. Cain 28 . Abel.Figura 5.

A abordat o tematică variată: iubirea. Ba chiar şi o lacrimă. motive istorico-baladeşti. Din ochii mei da să coboare. La graniţă. Ein Wintermärchen) este o operă satirică în care este criticată reacţiunea ce se înrădăcina în Germania şi exprimată încrederea într-un viitor luminos. 29 . Cain Heinrich Heine – poet şi prozator. Germania. poezie socială.Gîndul mi-l cunoşti? Lucifer Da. parcă simţit-am în piept Că inima-mi bate mai tare. uneori cu elemente de ironie. Se zbate nemurirea Într-nsul.Un basm de iarnă (Deutschland. reprezentant al liricii romantice germane – a creat o operă caracterizată de fantezie şi reflexivitate. Din graba mamei mele. iar pomul cunostinţei. mai tulbure ziua era Cînd eu mă-ndreptam spre ţară. Pomul vieţii-a fost Pierdut pe totdeauna din greşeala Tatălui meu. Era-ntr-un noiembrie trist – şi în jur Frunzişul da să moară. mituri. umor şi sarcasm. Noi n-am aflat-o. Operele care îl situează în lirica romantică universală sunt: Cartea cântecelor şi Icoane de călătorie. Mai sură. de nu mă-nşel. nu cred. Cain Nemurirea? O. ţi-l cunosc. prea din timp S-a scuturat şi fructul lui e moartea. Lord Byron.

. dramaturg şi prozator rus – a fost un deschizător de drumuri în literatura rusă. Trăit-am anii fericiţi?! Aleksandr Puşkin. aduce un elogiu vieţii rustice. Am fost născut pentru o viaţă Tăcută. Evgheni Oneghin 30 . blazat.. dorm cît îmi place. de ficţiune şi aspecte din viaţa şi istoria poporului rus iar prin eroul său principal. Iar gloria mă lasă-n pace. Mă prinse o stare ciudată. lira-mi solitară . Heinrich Heine. paşnică. pe luncă. Mă plimb pe-un lac pustiu. Nu tot aşa-n vremi depărtate. Mă scald în dulcea libertate: Citesc puţin. Şi „far niente”-i a mea lege – Din zori de ziuă. reînnoind-o în toate genurile. prin romanul în versuri Evgheni Oneghin. Un basm de iarnă Aleksandr Sergheevici Puşkin – poet. Visînd la umbră de molifţi. iniţiatorul romanului istoric (Fata căpitanului). al poeziei de meditaţie filozofică. al nuvelei sociale (Dama de pică). Germania. Aici. A fost creatorul liricii moderne ruse. Evgheni Oneghin cuprinde numeroase elemente autobiografice. se-nţelege. dezgustat de oameni şi retras la ţară. Mai vie. Căci inima îmi sîngera Cumplit şi plăcut totodată.Şi cînd auzit-am nemţescul grai. a pus bazele dramei istorice prin Boris Godunov şi a realizat. de ţară! Aici răsună mai semeaţă. după plăcuta muncă. o frescă a societaţii ruse din vremea sa.

.... crainic posac. Edgar Alan Poe.......... un călător... deodată mă îndreptai auzind O foarte înceată bătaie lovind în uşa camerei mele uşor... Corbul • REALISMUL 31 . Proza sa fantastică. Anabell Lee...... „poate că el se trezi ciocănind în uşa camerei mele uşor... de eşti pasăre sau drac....Edgar Alan Poe – poet.. pe cînd ascultam truditele şoapte Ale unortomuri vechi şi uitate... E numai atît.... Corbul şi alte poeme........ aşa-numitele „povestiri extraordinare” au fost reunite în volumul Povestiri ale grotescului şi arabescului.. pe Domnul pe care-l iubim amîndoi.. Odată..... de o desăvârşită rigoare formală: Tamerlan şi alte poeme.. Ulalume....... zisei bombănind...” . Clopotele etc... în Edenul depărtat... prozator şi critic literar american – a deschis prin opera sa calea simbolismului şi suprarealismului... „E vreun călător”.. ce-mi spuneau că totul e trecător...... Spune-mi dacă..... totuşi profet.. sufletul meu de tristeţi încărcat Va mai îmbrăţişa pe sfînta fată pe care îngerii o numesc Leonore.. Pe cînd picoteam aproape dormind. A scris lirică romantică cu accente elegiace şi viziuni halucinante. Pe cerul ce peste-amîndoi se-ncovoaie........................ te implor.. într-un îndepărtat miez de noapte......... „Profetule!” strigai.............. Va mai îmbrăţişa zglobia fată pe care îngerii o numesc Leonore? Răspunde Corbul: „Nevermore”......

pentru a se consacra literaturii. Honoré de Balzac s-a născut la Tours într-o familie burgheză şi a renunţat la cariera juridică pe care o începuse în urma studiilor de drept. Studii filozofice şi Studii analitice. stilul sobru şi impersonal. preocuparea pentru social şi atitudinea critică faţă de societate. sunt: reprezentarea veridică a realităţii. dezvoltarea proletariatului. a apărut în secolul al XIX-lea în conditii istorice şi social-economice specifice: revoluţia burgheză (de la începutul secolului al XIX-lea). lipsa de idealizare. un număr de aproximativ 2000 de personaje animându-i romanele grupate în ciclul Comedia umană. Balzac dorindu-se istoricul moravurilor. Cea mai importantă dintre aceste părţi este Studii de moravuri. contemporan – în prima jumătate a secolului al XIXlea – cu perioada de înflorire a romantismului. Trăsăturile definitorii ale acestui curent. Figura 5. consolidarea burgheziei care cucereşte puterea economică şi politică. apariţia materialismului dialectic (Karl Marx şi Friederich Engels) şi dezvoltarea ştiinţelor naturii (Charles Darwin). care conţine trei părţi: Studii de moravuri. Biografia sa se confundă cu opera.20 Episod semnificativ “Balzac in parc” 32 . pictorul societăţii contemporane lui. continuând şi în prezent. obiectivitatea scriitorului.Curent literar reunind scriitori cu principii de creaţie comune. existenţa unor personaje tipice în împrejurări tipice.

Nu. aş vrea să fiu bogat. fără a luneca mai jos. deoarece o dată cu scrierea lui. Martin Chuzzlewit. Marile speranţe. Dar nu mai am nimic. foc în sobă. amîndouă ar fi aici şi mi-ar linge obrajii cu sărutările lor! Aş fi locuit într-un palat. cititorul este familiarizat cu cele mai diferite medii ale societăţii engleze: cocioabe mizere şi palate opulente. chiar şi închisoarea datornicilor. cine poate şti? Amîndouă au inimi de piatră. Moş Goriot Charles Dickens. care urmăreşte destinul unui băieţel din momentul în care a rămas orfan de mamă. m-ar îngriji. dacă aş fi bogat. Un tată trebuie să fie totdeauna bogat. banii mei unde sînt acuma? Dacă aş avea comori de lăsat. ─ Ah. Le-am iubit prea mult ca să mă mai poată iubi şi ele pe mine. dacă mi-aş fi păstrat averea. le-aş auzi. zău. iar ele ar fi plîns în hohote cu bărbaţii şi copiii lor! Aş fi avut toate bucuriile astea. Îţi dă chiar şi pe propriile tale fete. Viaţa lui David Copperfield (The Personal History of David Copperfield) este un roman de inspiraţie în mare parte autobiografică. Printre temele romanelor sale se numără soarta grea a copiilor – Aventurile lui Oliver Twist. copilul meu drag. trebuie să-şi ţină copiii în frîu. le-aş vedea. a creat o imagine vie a societăţii engleze din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Banul îţi dă tot. pentru că atunci le-aş putea vedea. aş fi avut odăi frumoase. Două lacrimi se rostogoliră din ochii bătrînului. acum îmi iubesc şi mai mult părăsirea şi mizeria în care mă aflu! Cînd un nenorocit e iubit. Dombey şi fiul – formarea personalităţii unor tineri – Nicholas Nickelby. 33 . el ştie cel puţin că e iubit cu adevărat. dacă nu le-aş fi dat-o lor. David Copperfield – goana dezumanizantă după profit – Timpuri grele. Balzac a avut ideea circulaţiei personajelor prin romanele ciclului. până la maturitate. Iar eu am stat în genunchi la picioarele lor. Ah. Dar. scris la persoana întîi. Oh. servitori. Prin descrieri realiste de mare forţă artistică. Honoré de Balzac. singurul meu copil.Moş Goriot (Le père Goriot) reprezintă cheia de boltă a ciclului Comedia umană. şcoli şi hanuri. oprindu-se pe pleoapele roşietice. prin bogata sa operă. ateliere şi prăvălii. m-ar obloji. case de ţară. ca pe nişte cai nărăvaşi.

Umiliţi şi obidiţi) sau de indivizi ajunşi pe ultima treaptă a degradării. cu o mare compasiune şi o adâncă înţelegere. personajele sale sunt capabile de crime dar şi de gesturi generoase. Aşezată pe pietrişul aleii. pe chipul căreia nu se putea vedea nici un alt sentiment decît uimirea. n-am fost dat la învăţătură. m-a luat de guler şi m-a dus în casă. sînt foarte nenorocit. mătuşa. Am fost jefuit de cum am pornit şi m-am văzut nevoit să fac tot drumul pe jos. Viaţa lui David Copperfield Fiodor Mihailovici Dostoievski – scriitor care a influenţat puternic o parte însemnată din literatura secolului al XX-lea prin profunzimea analizei psihologice şi prin zguduitoarea problematică morală a operelor sale – prezintă figuri de oameni necăjiţi (Oameni sărmani. m-au lăsat în voia soartei şi m-au silit să fac o muncă cu totul nepotrivită. acumulate de o săptămînă întreagă. am izbucnit în hohote de plîns. Printre capodoperele rămase în memoria umanităţii sunt: Crimă şi pedeapsă. Idiotul. nu m-am mai putut stăpîni. Demonii. comitatul Suffolk. De aceea am fugit şi am venit la matale. spre a-i arăta în ce hal ajunsesem şi spre a învedera tot ce îndurasem. cum sunt ocnaşii (Amintiri din casa morţilor). De cînd s-a prăpădit. Am suferit înjosiri.21 Atmosfera tipica dichensiana si portretul lui Charles Dickens Capitolul XIII Urmările hotărîrii mele [. s-a holbat la mine fără nici o întrerupere pînă în clipa cînd am început să plîng. Charles Dickens.. Prima ei grijă a fost să descuie dulapul înalt din perete şi să scoată cîteva sticle şi să-mi toarne pe gît cîte puţin din fiecare. şi din clipa plecării nam dormit nici o singură noapte în pat.] Sînt David Copperfield din Blunderstone. şi făcînd un gest cu mîna. 34 .. evidenţiind scânteia de omenie existentă în sufletele cele mai pervertite. Brusc. Fraţii Karamazov. unde ai venit în noaptea cînd m-am născut şi ai făcut cunoştinţă cu scumpa mea mamă. Caractere complexe şi contradictorii. atunci s-a sculat în mare grabă.Figura 5.

Nu. luase hotărîrea şi hotărîrea era decisivă: „Cît voi fi eu în viaţă. Nu măicuţo. Strigoii.Crimă şi pedeapsă (Prestuplenie i nakazanie) – primul mare roman al lui Dostoievski – prezintă profunda dramă interioară a lui Rodion Raskolnikov care ucide din cauza sărăciei. nu şovăise nici o clipă. mormăi el rînjind răutăcios şi sărbătorind dinainte izbînda hotărîrii lui. Dunicika. ştiu şi la ce te-ai gîndit o noapte întreagă. un deschizător de drumuri în dramaturgia universală. umblînd prin odaie. Dostoievski. că au luat hotărîrea fără mine! Fireşte! Credeţi că acum nu se mai poate desface? O să vedem noi dacă se poate sau nu! Auzi dumneata. ştiu şi-mi dau seama ce sînt acele multe lucruri pe care ai să mi le spui. şi pentru ce te-ai rugat în faţa icoanei Maicii Domnului din Kazan. nu Dunia. O casă de păpuşi. Dar cu privire la punctul principal. atît de ocupat. Chiar în timpul cît citise scrisoarea.. Crimă şi pedeapsă Henrik Ibsen – dramaturg norvegian – este fondatorul teatrului modern. intensitatea dramatică şi aspiraţiile eroului spre un ideal moral superior. capital cum s-ar spune. nu mă puteţi înşela! .. E greu să urci Golgota. care se află în iatacul măicuţei. Se mai şi scuză că nu mi-au cerut sfatul.. căsătoria asta nu va avea loc..” F. ca să nu zic din goana trenului. prin integritatea caracterului şi voinţei sale iar piesele Stâlpii societăţii. că nu se poate însura altfel decît din goana cailor. Un duşman al poporului reprezintă realizări importante pe linia teatrului realist şi îl impun pe Ibsen ca pe unul dintre cei mai valoroşi autori dramatici în plan universal. 35 . Hm . Brand şi Peer Gynt reţin prin densitatea gândirii. marturiseşte crima datorită mustrărilor de conştinţă şi se purifică prin dragoste. La dracu cu domnul Lujin!” „Situaţia e clară. Partea întîi IV Scrisoarea mamei lui îl istovise. Poemele dramatice. ce argument invocă – Piotr Petrovici este atît de ocupat.

.. Henrik Ibsen. oricît ar fi de exagerate ca proporţii şi sens. Helmer: În vorbele tale e un grăunte de adevăr . dragă Nora. Nu sînt aptă pentru asemenea menire. Şi tu erai foarte drăguţ. Hedda Gabler. la tata. Rosmersholm. Femeia mării. sînt eu oare în stare să-mi educ copiii? Helmer: Nora! Nora: N-ai spus chiar tu. n-ai fost fericită? Nora: Nu. Iată de ce te părăsesc chiar acum. că nu ţi-e îngăduit să-mi încredinţezi o asemenea menire? Helmer: Într-un moment de surescitare! Cum poţi să ţii seama de asta? Nora: Totuşi. Torvald. profunde semnificaţii umane. e vremea să începem educaţia. petreceam cum petreceau copiii cînd îi luam eu şi mă jucam cu ei.. 36 . O casă de păpuşi (Et lukkehjem) – cunoscută şi sub numele de Nora – îşi dezvoltă acţiunea în jurul personajului central.. aşa cum acasă. Am o altă dorinţă pe care trebuie mai înainte s-o îndeplinesc. eram copilul păpuşă. Dar căminul nostru n-a fost altceva decît o casă cu păpuşi. am fost veselă . Helmer: Şi asta mi-o spui aşa de-a dreptul? Nora: Şi eu . O casă de păpuşi • LITERATURA SECOLULUI AL XX-LEA Complexitatea vieţii sociale şi spirituale din secolul pe care tocmai l-am încheiat. Eu singură trebuie să mi-o fac. Au trecut zilele de joacă. Trebuie să-mi fac mai întîi propria mea educaţie. ACTUL III Helmer: N-ai fost. precum şi evoluţia tehnicilor scriitoriceşti au influenţat profund literatura acestei epoci.Raţa sălbatică. atît. Nora şi abordează tema emancipării femeii. Nora: Educaţia cui? A mea sau a copiilor? Helmer: Atît a ta cît şi a copiilor. Şi tu nu eşti omul în stare să mă ajute la aşa ceva. Aşa a fost căsnicia noastră. tu nu eşti omul care să mă educe făcînd din mine femeia pe care ţi-o doreşti tu. Nora: Ah.. Şi copiii mi-au fost la rîndul lor păpuşi. Dar începînd de acum va fi altfel. Ţi-am fost soţia păpuşă. mai înainte .. ai avut dreptate... Cînd apucai să te joci cu mine. Constructorul Solness sunt drame ibseniene care relevă prin simboluri. Torvald.

Poezia modernă îşi are rădăcinile în romantism, care a reprezentat o eliberare de orice constrângeri a inspiraţiei poetice şi în simbolism, care a marcat o interiorizare a lirismului şi un refuz al retorismului şi anecdoticului. Proza tinde să devină un instrument tot mai perfecţionat de expresie literară atât a realităţilor istorice, sociale, individuale, cât şi a domeniilor invizibilului (viaţa psihică în literatura de analiză sau lumile încă neexplorate din literatura ştiinţifico-fantastică). Dramaturgia, cu o mare diversitate de teme şi forme, face dificil de găsit un criteriu de clasificare, de ordonare a operelor sau personalităţilor creatoare. Totuşi, se pot distinge, sub raport tematic, trei direcţii principale: socială, psihologică şi a sensului existenţei iar sub raportul formei, cele mai importante curente şi orientări: expresionismul, existenţialismul, avangarda, drama poetică şi teatrul absurdului. Ultimul secol a marcat şi o deosebită dezvoltare a criticii literare, care pe măsura apariţei şi dezvoltării altor domenii, cum ar fi: critica filologică, lingvistica, sociologia, psihologia, matematica şi-a diversificat modalităţile de abordare a fenomenului literar.

Federico Garcia Lorca, cel mai de seamă reprezentant al liricii spaniole moderne, reprezintă şi o personalitate de primă mărime a poeziei europene a secolului al XX-lea, care s-a impus atât prin creaţia sa poetică şi dramatică închinată omului şi complexităţii sale existenţiale, creaţie originală, desprinsă de orice teorii şi norme estetice rigide, cât şi prin eseurile sale, consacrate unor probleme ale poeticii moderne. A fost asasinat de franchişti în timpul războiului civil din Spania. Romanţă somnambulă (Romance sonámbulo) – inclusă în volumul Romancero ţigan (Romancero gitano) – îşi are izvorul în mitologia lumii andaluze proiectată într-un plan misterios şi magic şi are ca motive fundamentale iubirea şi moartea, ca şi întreaga poezie a lui Federico Garcia Lorca.

Verde, cît de drag mi-eşti verde. Verde vînt. Şi ramuri verzi. Barca peste valul mării
37

şi calul în munte, sus. Ea cu umbra-n cingătoare în balconul său visează, părul verde, verde faţa, cu ochi de argint, ca ghiaţa. Verde, cît de drag mi-eşti verdePe sub luna mea ţigancă lucrurile stau privind-o şi ea nu le vede. Federico Garcia Lorca, Romanţă somnambulă

Paul Valery – poet francez – a lăsat o operă de mare adâncime şi originalitate a gândirii, impresionantă şi prin varietatea şi întinderea ei. Scrierile sale cuprind, alături de lucrări beletristice (poezii, pagini de proză, opere dramatice), eseuri literare sau filozofice, comentarii asupra artelor plastice, arhitecturii, muzicii şi dansului, prelegeri de poetică, memorii, scrisori şi însemnările zilnice din vestitele sale Caiete. Cimitirul marin şi Tânăra Ursitoare constituie opere capitale ale poetului, creaţii de referinţă pentru toţi exegeţii liricii lui Paul Valery, cum au rămas şi Introducere în metoda lui Leonardo da Vinci sau O seară cu domnul Teste.

Fig 5.22 Copera si schita de Paul Valery

38

Cimitirul marin (Le Cimetière marin) este un „monolog al eului” general, abstract. Într-o mişcare dramatică, eul abstract pendulează între existenţă şi nonexistenţă, între viaţa cu infinitele-i frumuseţi şi tărâmurile imaginate ale nefiinţei.

„Nu năzui, o, suflete, către viaţa nemuritoare, ci culege tot ce stă-n putinţa pămînteştii tale alcătuiri”. Pindar – Pythice III Acest prea calm Acoperiş, pe care Trec porumbei, sub pini şi morţi tresare; Aci-n amiaza dreaptă, mari scîntei Fac marea, marea pururea pornită. O, după-atîtea gînduri – ce ispită. Să-ţi pierzi privirea-n linişti largi de zei! Ce pur efort de vagi sclipiri consumă Orice minuscul diamant de spumă, Ce pace – pare că se naşte-aci! Cînd peste-abis un soare se aşterne, Odrasle pure din lucrări eterne, Scînteie timpul, Visu-nseamnă-a şti. Paul Valery, Cimitirul marin

Rainer Maria Rilke – poet austriac, născut la Praga – a aşezat la temelia actului creativ adâncimea şi complexitatea gândirii. Existenţa sa se confundă cu creaţia privită ca mijloc de cunoaştere a lumii şi nebănuitelor ei frumuseţi. Elegii duineze şi Sonetele către Orfeu alcătuiesc operele capitale a lui Rainer Maria Rilke. Amintire (Erinnerung) – inclusă în volumul Cartea imaginilor – evocă procesul psihic complex care presupune apropierea şi depărtarea de lucrul contemplat, apoi redescoperit, adus într-o lumină difuză a coştiiţei care nu mai păstrează liniile lui reale, apăsate ci numai ceea ce formează esenţa lui intuită.

39

Şi iarăşi aştepţi, aştepţi ce pare menit viaţa să ţi-o mărească la nesfîrşit. Aştepţi ce de altă tărie ţine, ce-i unic, puternic din cale-afară, trezirea pietrelor, adîncimi întoarse spre tine. Rainer Maria Rilke, Amintire

Thomas Stearns Eliot (T. S. Eliot ) – american de origine – s-a stabilit în Anglia, unde a şi publicat operele considerate capitale pentru creaţia sa: Tărâmul pustiu şi Patru cvartete. Majoritatea poemelor anterioare Tărâmului pustiu reflectă de pe poziţii critice realităţi ale lumii occidentale contemporane autorului, fiind dominate de tonul ironic, de multe ori sarcastic. Unele din aceste creaţii (Portretul unei doamne, Cântecul de dragoste al lui J. Alfred Prufrock, Preludii) anunţă prin conţinutul şi forma lor problematica şi tehnica artistică din Tărâmul pustiu.

Figura 5.23 Taramul pustiu

Tărâmul pustiu (The waste land) face în permanenţă apel la tradiţie, la o serie de valori ale lumii occidentale, proiectând adesea contemporaneitatea poetului în lumina acestora.

40

nuanţată de accente lirice. neauzit. Printre creaţiile lui Galsworthy se mai numără romanele Insula fariseilor. Frăţie. pînă-mi închei acest cînt. Plecaţi. Batiste de mătase. ultimele degete ale frunzei Se agaţă şi se îngroapă în malul umed.. De închiriat şi cele două nuvele care fac legătura între romane Vara târzie a unui Forsyte şi Deşteptarea. Lîngă apele Lemanului şezui şi plînsei . 41 . n-au nici o adresă. cutii de carton. Încătuşaţi de lege. nici o hîrtie de sandwich. Nimfele s-au spulberat.. T. Predica focului (The Fire Sermon) Cortul rîului s-a spart. Nimfele s-au spulberat Tamisă dulce. Vîntul Străbate pămîntul negru.III. Forsyte Saga – al cărei personaj central este unul colectiv. Tărâmul pustiu John Galsworthy – prozator şi dramaturg englez – continuă în secolul al XX-lea tradiţia veacului anterior. familia Forsyte (caracteristică pentru marea burghezie engleză de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea) – este formată din romanele Proprietarul. Sfârşit de capitol şi dramele Lupta şi Dreptate. erezii pierde-vară ai directorilor din City. Rîul nu duce nici o sticlă goală. Iar prietenii lor. Vastul său ciclu de romane Forsyte Saga şi O comedie modernă îmbină observaţia socială cu cea psihologică într-o manieră realistă. Conacul. mucuri de ţigări Sau alte mărturii ale nopţilor de vară. S. goneşte domol. Eliot.

la Combray (în acea zi nu ieşeam înainte să se fi făcut ora de liturghie). un moment trecut în toată bogăţia lui de senzaţii. John Galsworthy. Capodopera sa. cînd mă duceam la ea în odaie. Fugara şi Timpul regăsit. Sodoma şi Gomora. duminica dimineaţa. amintirea mi-a apărut. nu se dă de gol niciodată. Un Forsyte priveşte lucrurile prin prisma spiritului practic – s-ar putea spune cu bun-simţ – iar un punct de vedere practic se întemeiază pe instinctul de proprietate. 42 .Partea a II-a Capitolul X Diagnosticul unui Forsyte − Un Forsyte. pe neaşteptate. şi-a împărţit tinereţea între scris (Plăcerile şi zilele) şi viaţa mondenă. după cum vei vedea. Gustul acesta era acela al bucăţii de madlenă pe care mătuşa Leonie mi-o oferea după ce o înmuiase în infuzia ei de ceai de tei. prin intermediul memoriei involuntare. − După simţul lor de proprietate. nu este un animal rar. Un Forsyte. − Glumesti? − Nu prea. În căutarea timpului pierdut. Fiind eu însumi un Forsyte. Forsyte saga – Proprietarul Marcel Proust – unul dintre ctitorii romanului modern – după studii de drept şi filozofie. Şi. În căutarea timpului pierdut (À la recherche du temps perdu) – roman de profundă analiză psihologică. a fost scrisă în ultimii cincisprezece ani de viaţă. Guermantes. văzut ca durată şi posibilitatea de a face să retrăiască. când autorul se lupta cu o boală chinuitoare şi este formată din: Swann. răspunse tînărul Jolyon. Sînt sute printre membrii acestui club. pe străzi: îi întîlneşti oriunde te-ai duce! − Dă-mi voie să te întreb: după ce ăi recunoşti? spuse Bosinney. să-i spun bună ziua. scris la persoana întâi – are în centrul atenţiei problema timpului. La umbra fetelor în floare. n-am dreptul să vorbesc. Captiva. Cu sutele sînt şi afară. ultimele trei apărute postum.

îşi pierduseră puterea de expansiune care le-ar fi îngăduit să ajungă pînă la conştiinţă.... poate pentru că....... formele – şi acelea ale micii scoici de patiserie... poate pentru că zărindu-le deseori de atunci. Marcel Proust.. gazda lui....... mai aşteptă o clipă... Castelul. eşti arestat..Vederea micii madlene nu-mi amintise nimic....... Culcat pe pernă văzu cum bătrîna care locuia peste drum îl privea cu o curiozitate absolut neobişnuită.. totul se dezagregase... în cutele ei severe şi cucernice – dispăruseră sau......... se pomeni într-o dimineaţă arestat.... K. sună. nimic nu mai supravieţuia.. Praga. imaginea lor părăsise aceste zile petrecute la Combray ca să se lege cu altele mai recente...... Apoi.... adormite. − Nu...... America....... însă opera sa a avut o mare influenţă asupra literaturii contemporane prin caracterul ei de parabolă a absurdului unei lumi în care omul este strivit de o societate ostilă lui....... fără să le mănînc. înainte de a o fi gustat.......... Asemenea lucru nu se mai întîmplase niciodată pînă atunci....... aruncînd cartea pe o măsuţă şi ridicîndu-se........ în care realul se îmbină cu fantasticul şi logicul cu absurdul. pe mesele cofetarilor..... N-ai dreptul să ieşi... Colonia penitenciară şi romanele Procesul..... Printre cele mai importante creaţii ale sale. Apoi domnişoara Bürstner Pe Josef K............. Imediat se auzi o bătaie în uşă şi în camerăintră un bărbat pe care pînă atunci nu-l mai văzuse niciodată prin casă...... flămînd şi mirat totodată.. din aceste amintiri ieşite din de atît de multă vreme din memoria mea. Capitolul întîi Arestarea............ îl calomniase pesemne cineva... care îi aducea micul dejun în fiecare zi la opt. 43 .... căci. . nu se ivi la ora obişnuită. atît de generos senzuală... într-o atmosferă de coşmar... În dimineaţa aceea. În căutarea timpului pierdut – Swann Franz Kafka – prozator de limbă germană – a dus o existenţă modestă şi apăsătoare de funcţionar în oraşul său natal. se numără nuvele Verdictul.. spuse omul de la fereastră....... fără să fi făcut nimic rău... Metamorfoza... Convorbiri cu doamna Grubach... bucătăreasa doamnei Grubach..

Procesul Ernest Hemingway – om de acţiune şi de atitudine. Soldatul s-a întors acasă. Sat indian. Atît oraşul. Ernest Hemingway. Experienţa de ziarist a influenţat stilul literaturii sale: concis. la o distanţă de mai puţin de o milă. cît şi casa în care stăteam erau foarte frumoase. Întoarce-te în camera dumitale şi aşteaptă. într-o casă cu zidul îmbrăcat în glicină mov-purpurie şi cu grădină cu gard de piatră. în care se aflau o fîntînă şi mulţi copaci cu umbră deasă. arme (primul război mondial). pe podişul dinspre sud. Franz Kafka. Zăpezile de pe Kilimanjaro. Locuitorii rămăseseră pe loc. Pentru cine bat clopotele (războiul civil din Spania). ci căutau numai obiectivele militare. obiectiv. mă rog? întrebă el apoi.− Aşa mi se pare şi mie. Scurta viaţă fericită a lui Francisc Macomber). dar nu şi munţii de dincolo de el. de afirmare a demnităţii sale (Bătrânul şi marea. Adio. O pisică în ploaie. În august trecurăm fluviul şi ne stabilirăm la Gorizia. Fluviul curgea în spatele casei. Alte scrieri prezintă aventura ca mod de confruntare a omului cu sine însuşi. şi mă bucuram foarte mult că austriecii păreau să dorească a reveni în oraş cînd războiul avea să ia sfîrşit. − Nu ne aflăm aici ca să-ţi spunem asta. deoarece nu-l bombardau ca să-l distrugă. iar oraşul fusese cucerit în chip strălucit. Ancheta e începută şi ai să afli totul la momentul oportun. exemple în acest sens fiind schiţele şi povestirile Ucigaşi. Fu cucerit muntele de dincolo de valea şi de povîrnişul pe care creşteau castanii şi fură cîteva bătălii dincolo de cîmpie. Şi de ce. Moarte în după-amiază. Capitolul 2 În anul următor fură cîştigate multe bătălii. spuse K. Luptele se dădeau acum în munţii din apropiere. arme 44 . martor sau participant la cele mai importante evenimente ale timpului său – s-a inspirat din ele în romanele sale Adio. refuzând să creeze emoţia în mod artificial.

zicînd: „Vai... plină de taine şi fericire .. Salonul nr. ca şi acum.. 6. Masca. Unchiul Vanea. fireşte. Trei surori.. Viaţa însă va rămîne aceeaşi! Grea. Doamna cu căţelul) şi prin opera sa dramatică... TUZENBAH: Prea bine! Despre ce să vorbim? VERŞININ: Despre ce? Hai să visăm . Cehov. Chiar peste o mie de ani. ne trudim şi suferim. Peste două-trei sute sau o mie de ani . Livada de vişini au influenţat dramaturgia secolului al XX-lea.. Piesele Pescăruşul.Anton Pavlovici Cehov – medic de profesie – s-a afirmat în literatura rusă şi universală prin proza scurtă. căci anii nu înseamnă mai nimic .. o să înceapă o viaţă fericită. o viaţă nouă! Noi nu vom avea parte de ea.. ce grea e viaţa!” Şi tot aşa. P.. şi ăsta e sensul existenţei noastre şi chiar am putea spune. la viaţa de peste două-trei sute de ani! . TUZENBAH: Ce crezi? O să zboare lumea cu aerostatele! Hainele îşi vor schimba croiala ... Să facem şi noi atunci puţină filozofie.. însă pentru ea trăim astăzi. omul tot la fel o să se tînguiască. Se va descoperi poate un al şaselea simţ. Noi o înfăptuim . o să se teamă de moarte şi n-o să vrea să moară.. bunăoară . A. în care tristeţea se îmbină cu umorul şi cu ironia amară în satirizarea societăţii timpului şi în relevarea dramatismului unor existenţe mediocre (Cameleonul. Trei surori 45 . ACTUL AL DOILEA VERŞININ: Ce să-i faci! Văd că nu ne mai aduce ceaiul . creând un teatru de atmosferă care oglindeşte mentalitatea unei lumi pe cale de dispariţie. Omul în carapace.. fericirea noastră.... VERŞININ: (stă pe gînduri): Cum să-ţi spun? Mie mi se pare că totul va trebui să se schimbe încetul cu încetul şi că a şi început să se schimbe chiar sub ochii noştri. care va fi dezvoltat ..

. de relaţia dintre realitate şi ficţiunea artei. cînd am deschis din nou ochii. ca să-l facă să azvîrle din copite şi să mă buşească de pămînt! Luigi Pirandello... Uriaşii munţilor – scriitorul se arată preocupat de relativitatea personalităţii umane.. nici unul. s-au împrăştiat. şi m-a cuprins groaza .... unde ceilalţi comeseni. o sută de mii) – este mai presus de toate un dramaturg de o excepţională originalitate. Şase personaje în căutarea unui autor. pînă la sînge!.) BELCREDI: Şi al meu e sur! HENRIC AL IV-LEA: Da. Unul. Să-i îmbrăcăm pe cei goi. HENRIC AL IV-LEA (brusc): Ştiu! ştiu! Nu puteau să m-aştepte pe mine.. BELCREDI: Ei.. romanele Răposatul Mattia Pascal. de aspectele ei contradictorii. În dramele sale cu o bogată problematică filozofică – Este aşa cum vi se pare. totul s-a terminat! Ar fi însemnat să năvălesc mînat de o foame de lup. Astă-seară se improvizează. ca Henric al IV-lea! Înţelegi? Şi nici măcar nu mi-am dat seama că îmbătrînesc. pe la spate. cu spada. şi mesele-s întoarse cu picioarele în sus . Am prins de veste într-o bună zi. sătui de mult. şi ce vrei? Nu te supăra: dar ceilalţi .Luigi Pirandello – prozator italian de profundă observaţie socială şi psihologică (volumul Nuvele pentru un an. Henric al IV-lea. mişeleşte. de raportul dintre persoană şi masca pe care o adoptă. (Îi arată părul încărunţit de pe ceafă. ACTUL AL III-LEA HENRIC AL IV-LEA: Uită-te la părul meu. Henric al IV-lea 46 . la un ospăţ. şi totul s-a prăbuşit.. cu deosebire că eu am încărunţit aici. pînă mă vindec! Nici măcar cei care mi-au împuns pe la spate calul meu înzorzonat . pentru că am priceput într-o cliptă că nu numai părul: tot trebuie să fi încărunţit aşa. unul din întemeietorii teatrului modern. DI NOLLI (impresionat): Cum? Cum? HENRIC AL IV-LEA: Da.

. ceva absurd şi fantastic. La urma urmelor. (odihnindu-şi capul pe umărul lui) [. a fost ceva ireal în tot ce ţi s-a întîmplat de cînd l-ai întîlnit pe Gordon Shaw.. Nina. Lungul drum al zilei către noapte. frământate.] NINA (privind la cer – stranie): Dorinţa de a avea un fiu a fost şi ea un eşec. neputînd să ne aducă fericirea.. în după-amiezile noastre. ziarist şi actor. NINA (cu un surîs ciudat): Straniu interludiu! Da. în piese cu influenţe naturaliste şi psihanalitice – Dincolo de zare. MARSDEN (părinteşte – cu glasul tatălui ei): Trebuie să uiţi toate legăturile tale cu Gordonii. zburînd către alte vieţi. Anna Christie. Toţi fiii tatălui au fost totdeauna iluzii neîmplinite! Ei dau greş murind pentru noi. dragă Nina.. Maimuţa păroasă – ori înrâurite de expresionism – Patima de sub ulmi. aducând pe scenă personaje complexe. marinar. ACTUL VII [. Fiii sînt asemenea taţilor. neputînd rămîne cu noi.Din jale se întrupeză Electra – iar destinul este urmărit în determinările sale psihice.. nu? El nu mi-a adus nici o fericire. Ei trec prin mamă ca să devină iarăşi taţii lor. consacrându-se în cele din urmă dramaturgiei – a înnoit teatrul american.] Eugene O′Neill. în amiaza mare.. Miturile antice sunt transpuse în cadrul epocilor moderne . E mai bine să uităm amîndoi acest episod sfîşietor şi să-l privim ca un interludiu de încercare şi pregătire – un interludiu în care sufletele noastre s-au purificat de toată stricăciunea cărnii şi s-au făcut vrednice de acea cufundare în albul păcii. vieţile noastre sînt doar nişte stranii şi negre interludii . Straniul interludiu 47 . Marele zeu Brown. un lucru ce nu s-a întîmplat niciodată ziua.Eugene Gladstone O′Neill – funcţionar. ereditare şi patologice .Staniul interludiu.

Lecţia. a devenit unul dintre iniţiatorii teatrului absurdului Cântăreaţa cheală. Ucigaş fără simbrie. pe care o consider incompatibilă cu a acestor animale. Rinocerii 48 . m-am săturat de morală. Setea şi foamea. dacă-i face plăcere! Nu e nimic extraordinar în asta. Scaunele. a fanatismului care dezumanizează. Totuşi. ACTUL AL DOILEA TABLOUL 2 JEAN: Dumneata vezi răul peste tot. Stabilit în Franţa. Rinocerii (Rhinocéros) reprezintă o alegorie a isteriilor colective. BÉRENGER: Şi ce vrei să pui în loc? JEAN (acelaşi joc): Natura. Regele moare. Dacă-i face omului plăcere să devină rinocer. unde şi-a început şi activitatea publicistică. rinocerii sînt nişte vietăţi ca şi noi. afirmându-se cu pamfletul Nu. JEAN: Şi de ce mă rog? BÉRENGER: Mi-e greu sş-ţi spun de ce. BÉRENGER: Evident. e frumoasă morala! Trebuie să depăşim morala. JEAN: Morala! Mare lucru morala. mă îndoiesc că i-ar face chiar atîta plăcere. JEAN: Îţi spun că nu e chiar aşa de rău! La urma urmei. Eugène Ionesco. Îţi dai seama ce deosebire de mentalitate? JEAN (umblînd încolo şi încoace prin încăpere. A fost membru al Academiei Franceze. care au acelaşi drept la viaţă ca şi noi! BÉRENGER: Cu condiţia să nu o distrugă pe a noastră.Eugène Ionesco – dramaturg şi eseist francez de origine română – şi-a făcut studiile universitare la Bucureşti. Se înţelege de la sine. tot intrînd şi ieşind din camera de baie): Crezi că a noastră e preferabilă? BÉRENGER: Oricum. nu e nimic exttraordinar în asta. noi avem morala noastră.

Figura 5. deschizători de drumuri într-un domeniu atât de sensibil şi complex dar peren. la un moment dat şi dea lungul timpului totodată. 24 Posibila coperta 5.Scurta trecere în revistă a aproape cinci milenii de literatură universală se încheie aici. literatura reprezintă o mărturie a trecerii oamenilor prin istorie. cu percepţii diferite asupra evenimentelor trăite. 49 . Fără a se dori completă sau exclusivă selecţia de faţă a dorit să prezinte figuri emblematice. a oamenilor obişnuiţi.2 LITEARTURA ROMÂNĂ Formă deosebit de pregnantă de exprimare şi comunicare interumană.

Mudromu i plemenitomu i cistitomu i b[o]gom darovannomu jupan Hanăş Begner ot Braşov. adoptate si ulterior: • EPOCA VECHE Primele tipărituri in limba română: Primul document scris in limba română – Scrisoarea lui Neacşu – datează din anul 1521.25 Latinitatea si originile poporului roman Existenţa unei literaturi orale populare – exprimare viguroasă a spiritului românesc prin snoave. I pak să ştii că bagă den toate oraşele cîte 50 de omin să fie in ajutor în corabii. zicători şi proverbe – a determinat relativ târziu. I pak dau de ştire domnietale za lucrul turcilor. I pak să ştii cumu se-au prins neşte meşter din Ţ[a]rigrad cum vor treace aceale corabii la locul cela strîmtul ce ştii şi domniiata. I pak să ştii domnia ta că au venit un om de la Nicopoe de mie me-au spus că au văzut cu ochii loi că au trecut ceale corabii ce ştii şi domnia ta pre Dunăre în sus. mnog [o] zdravie ot Neacşul ot Dlăgopole. şi aimintrea nu e. în istorie. În „Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent” – într-un fel sinteză a lucrărilor de acest gen de pâna atunci. I pak spui domnietale de lucrul lu 50 . inegalată până azi – George Călinescu urmăreşte evoluţia literaturii române. Claritatea şi siguranţa cu care este scris. cum am auzit eu că împaratul au eşit din Sofiia. şi se-au dus în sus pre Dunăre. care duce la concluzia că încă de la sfârşitul secolului al XV–lea corespondenţa particulară se scria in limba română. poveşti. delimitând următoarele perioade de creaţie (în ordine cronologică). apariţia şi a unei literaturi române culte. adaptarea destul de bună a semnelor alfabetului chirilic la redarea sunetelor limbii române presupun o experienţă anterioară.Figura 5.

I pak spui domnietale.Mahamet beg. dacă văzuiu că mai toate limbile [popoarele] au cuvîntul lui Dumnezeu în limba [lor] numai noi rumânii n-avăm. publicată în fruntea Cazaniei lui Varlam (1643) Cînd petreace omul în fum. să nu te miri cînd să arată puternic. Că putearnicul puterea-l închipuiaşte şi slăvitul podoaba-l schizmeaşte. către Hans Benker. că întru beserică mai vrătos cinci cuvinte cu înţelesulu mieu să grăescu ca şi alalţi să învăţu. De unde mari domni spre laudă ş-au făcut cale. atunci-i lăcrămadză ochii şi de iuţimea fumului doru-l ochii şi orbăsc. judele Braşovului Cu mila lui Dumnezeu. Cu învăţături ce în ţara sa temeliuiaşte nemuritoriu nume pre lume şie zideaşte. iară deaca iase la văzduh curat şi la vreame cu senin. cum am auzit de boiari ce sînt megiiaş şi de genere-miu Negre. să nu ştie umin mulţi. de să prinblă pre lîngă izvoară 51 . mai vîrtos de domniele voastre. Prima poezie în limba română. şi Hristos zise. şi domnielevostre să vă păziţi cum ştiţi mai bine. Vă leato 7078 (1570). Epilogul Psaltirii românesti. Primul document în limba română (1521) Scrisoarea lui Neacşu. decîtu întunerecu de cuvinte neînţelese într-alte limbi. Eu spui domnietale. eu diaconul Coresi. iară domniiata ta eşti înţelept. Matei 109. deacolo şi Vasilie Vodă au ceput lucrurile sale. cumu i-au dat împăratul slobozie lu Mahamet beg pre io-i va fi voia pren Ţeara Rumânească iară el să treacă. cine cetéşte să înţeleagă. tipărită de Coresi în 1570 Deşi vedzi cîndva sămn groaznic. de ce am înţeles şi eu. şi aceste cuvinte să ţii domniiata la tine. ca mai marele miu. Cap de buăr şi la domnii moldoveneşti ca puteria aceii hieri să o socoteşti. şi Pavel Apostolul încă scrie la Corinthu 155. din Cîmpulung. începutu-s-au a se scrie aceste sfinte psaltiri în luna lui fevruarie 6 zile şi s-éu sfîrşit în luna lui mai 27 în cetate în Braşovu. I pak să ştii domnia ta că are frică mare şi Băsărab de acel lotru de Mahamet beg.

. Textele care compun această imagine sunt numeroase. toţi pohtim!” Radu Popescu. [. în multe chipuri dosădiia şi munciia pre creştini pentru să nu se închine sventelor icoane. S-au scris cronici în toate „ţările” române. nimic lipsindu-mi şi domniea aceasta eu nu o pohtesc ca să numi înmulţesc grijile şi nevoile. trăit-am cum am vrut. iară deaca vine primăvara ei să iuşureadză de acealea de toate şi să veselesc. Fragment din Carte românească de învăţătură a mitropolitului Varlaam (1643) Cronicile realizează cea dintâi imagine scrisă a istoriei noastre. atunce sîmtu mai veseli ochii şi mai curaţi.” Iar ei ziseră: „Ne rugăm. până în 1729. să o strice. bine ştiţi toţi că eu am fost la casa mea ca un domn. Miron Costin. ci dumneavoastră m-aţi pohtit şi fără voea mea m-aţi pus domn în vremi ca acestea turburate. de la 1688 la 1716. În seria muntenească intră Letopiseţul cantacuzinesc şi Cronica Bălenilor. de vreme ce ca un domn sunt la casa mea. apoi de un anonim şi de Radu Popescu. sau nebuni. încungiuraţi de oşti de vrăjmaşi. nu-mi trebuieşte să fiu. Cumu-s iarna vicole şi vînturi răci şi vremi geroase. Istoria Ţării Româneşti de la anul 1689 52 . cu autori necunoscuţi. de la 1359 la 1594.. dar cele mai valoroase sunt ale cronicarilor moldoveni şi munteni. de la 1595 la 1661. c-au trecut iarna cu gerul şi s-au ivit primăvara cu caldul şi cu seninul. cuprinzând intervalul 1390 – 1688. şi sănătate dobîndesc din văzduh curat .] „Boieri dumneavoastră. noi cu toţi pohtim să ne fii domn. Ion Neculce. aşea şi în vremea de demult au fost vicole şi vînturi de scîrbe şi de dosădzi pre oameni ca şi într-o vreme de iarnă.. continuate de Radu Greceanu. El zise: „Dar ce aş vrea eu cu domnia. În seria celor moldoveneşti intră Letopiseţul Ţării Moldovei. ci fii!”Şi-l luară de mîini şi-l împingea de spate. căce. Logofete. carii strica sventele icoane şi le lepăda din besearică.. În care vreame împăraţii cei necredincioşi. de carile să îngreuiadză oamenii şi sîmtu supăraţi în vremea ernei.de ape curătoare. scris în ordine de Grigore Ureche. ci dar acum iar întreb: estevă cu voea tuturor?” Acieaşi toţi răspunseră: „Toţi vom.. nu lăsa ţara să intre alţi oameni sau răi. de la 1661 la 1743 şi continuat de alţi câţiva cronicari de mai mică valoare.

deaca s-au întorsu Ştefan vodă de la Pocutiia la scaunul său la Suceava. mînios şi de grabă a vărsa sînge nevinovat. ci pentru lucrurile lui cele vitejăşti. La lucruri de războaie meşter. şi osteneală şi neodihnă. carele nimea din domni. de multe ori la ospeţe omorîia fără giudeţ. Amintrelea era om întreg la fire. însuşi se vîrîia. neleneşu.Cronicarii moldoveni Figura 5. iarnă grea si geroasă. să nu îndărăpteze. acolo îl aflai. Au domnit Ştefan vodă 47 de ani şi 2 luni şi 3 săptămîni şi au făcut 44 de mănăstiri. că ştiindu-să căzut gios. urma lui luase. întru acelaşi anu. vă leato 7012 Nu multă vreme. că el încă au fost om cu păcate. în 47 de ani. marţi.. Grigore Ureche. carea era de dînsul zidită. cît n-au fost aşa nici odinioară.] cu mare laudă au murit. ce iaşte în mana lui Dumnezeu. şi pentru aceia raru războiu de nu biruia.. cum să tîmplă: den pom bun. nici după aceia l-au agiunsu. şi unde nu gîndeai. Atîta jale era. şi decii preste vară au fost ploi grele şi povoase de ape. Fost-au mai înainte de moartea lui Ştefan vodă. că cunoştea toţi că s-au scăpat de mult bine şi de multă apărătură. ca văzîndu-l ai săi. Şi unde-l biruia alţii. nu pierdea nădejdea. [. Ce după moartea lui pînă astăzi îi zicu sveti Ştefan vodă. de plîngea toti. iulie 2 zile. roadă bună op să iase. Mai apoi. fiind bolnav şi slab de ani. ca după un părinte al său. unde era nevoie.27 Cronicarii moldoveni De moartea lui Ştefan vodă cel Bun. şi multă înecare de ape s-au făcut. Fost-au acest Ştefan vodă om nu mare la stat. şi singur ţiitoriu preste toată ţara. după moartea lui. nici mai înainte. şi lucrul său îl ştiia a-l acoperi. Letopiseţul Ţării Moldovei 53 . Iară pre Ştefan vodă l-au îngropat ţara cu multă jale şi plîngere în mănăstire în Putna. să rădica de-asupra biruitorilor. şi ficiorul său. nu pentru suflet. Bogdan vodă. de lucruri vitejăşti. ca un om ce era într-atîtea războaie.

Laud osîrdiia răposatului Urechie – vornicul. greceşte şi turceşte. din ce izvor şi seminţie suntu lăcuitorii ţării noastre [. ce au şedzut şi au scris nişte cărţi viclene şi le-au pus într-un băţǔ sferdelit şi le-au trimis la Constantin – vodă cel Bătrîn 54 . ori că i-au fostǔ destul a scrie de mai scurte vacuri. A lăsa iarăşi nescris.. de unde sîntǔ şi de ce seminţie. destul de dînsul şi atîta. sloveneste. Îndemnatu-m-au mai multŭ lipsa de ştiinţa începutului aceştii ţări... cu mare ocară înfundat neamul acesta de o seamă de scriitori. toate alte ţări ştiindŭ inceputurile sale. cîtu poate să zică fieştecinecă numai lui de această ţară i-au fostu milă. şi umbla cu povodnici înainte domneşti. că era atunce grammatic la dînsul. de cînd şi cum au descălecat aceste părţi de pămîntu.PREDOSLOVIE [.. Iară de discălicatul cel dintîi cu români. cu buzdugane şi cu paloşe. nimica nu pomeneşte. dară în véci? Eu voi da seama de ale méle. de descălicatul ei cel dintîi. din ce ţară au ieşit strămoşii lor Era un boier. numai ameliţă la un loc. ieste greu a răbda.. Cîndǔ ocărăsc într-o zi pre cineva. Şi era mîndru şi bogat. împăratul Rîmului.. ca scrisoarea ieste un lucru vécinicǔ. şi ştié multe limbi: elineşte. ce ocări sîntǔ [. ca celelalte ce mai sîntǔ scrise adăosături de un Simeon Dascalul şi al doilea. să scot lumii la vedere felul neamului. cîte scriu. Iar cînd au fost odată. şi-l ţiné pré bine. şi să giuca cărţi cu dînsul. şi tot la masă îl puné. ieste inimii durere. adecă cu rîmléni. să nu rămîie întru întunerecul neştiinţei. a scrie multă vreme la cumpănă au stătut sufletul nostru.. Ori că n-au avut cărţi. Şi lui Ştefăniţă – vodă îi era pré drag. cu cîteva sute de ani peste mie trecute. români şi pînă astăzi. cum că au mai fostǔ ţara o dată discălicată şi s-au pustiit de tătari. cu soltare tot sirmă la cai. însă acela de la Dragoş – vodă. nu s-au săturat de bine şi de cinstea ce avé la Ştefăniţă – vodă. să sparie gîndul. Biruit-au gîndul să mă apucu de această trudă.] la De neamul moldovenilor. şi la sfaturi.] Începutul ţărilor acestora şi neamului moldovenescu şi muntenescu şi cîti sînt şi în ţările ungureşti cu acest nume. de discălicatul cel al doilea al ţării aceştiia din Maramoroşŭ scrie. nu letopiseţe. pré învăţat şi cărturar.].. de la Vaslui de moşia lui. De aceste basme să dea seama ei şi de această ocară.]. dupa atîta véci de la discălecatul ţărilor cel dintîi de Traian. carile au făcut de dragostea ţării letopiseţul său. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam.. Miron Costin. Să înceapă osteneala aceasta. Predoslovie [. un Misail Călugărul. anume Neculai Milescul Spătariul.

Nicolai Cîrnul au fugit în Ţara Nemţască şi au găsit acolo un doftor. Deci Ştefăniţă – vodă. [.. cele mai multe scrise în limba latină.. doi spre cîmp. de ruşine. iar în sus.]. Iară fietecare stîlp supt rădăcina patru lei de aramă prea frumoasă şi ca aurul de luminoasă avea. şi tuspatru cu dosurile la un loc împreunîndu-se. Fietecare stîlp de cinci stînjeni de înalt şi de 30 de palme în giur împregiur de gros. unde Nilul ca pre şipot în bălţi să varsă. deasupra cărora stîlpul să răzima.. la domnia lui Iliieş – vodă. să vie să scoată pre Ştefăniţă – vodă din domnie.]. de le-au dat. iară doi spre apă căuta. în casa cé mică. Aşişderea în vîrvul fietecărui stîlp. ca să să rădice de acolo cu oşti. carile după ce de la pămînt ca la dzece stînjini să ridica. şi pre o parte şi pre altă parte de apă ca la dzece mile zid gros şi vîrtos de piatră în patru colţuri cioplită era. de ciia stîlpi mari şi groşi de marmură porfiră în sus să înălţa. însă la rădăcină mai groşi era. numai de abié s-au fost cunoscut nasul că-i tăiat. Prin vasta şi remarcabila sa operă ştiinţifică şi literară s-a situat cu mult deasupra cărturarilor vremii. cu capetele. Letopiseţul Ţării Moldovei precedat de O samă de cuvinte Dimitrie Cantemir este în cultura română unul dintre cei mai erudiţi umanişti. Şi n-au vrut să-l lasă pe călău să-i taie nasul cu cuţitul lui [de]călău. spre apus. şi au pus pre călău de i-au tăiat nasul. de i-au crescut nasu la locu. şi după ce ca la 55 . Ion Neculce.Băsărabă în Ţara Leşască. ce sau sculat şi au trimis băţul acel sferdelit cu cărţi cu tot înapoi la Ştefăniţă – vodă. s-au pre mîniet şi l-au şi adus pre acel Nicolai Milescul înaintea lui. atestă o bogată documentare în domeniul ştiinţelor umaniste şi o mare pasiune pentru cercetare. . de ce mergea. patru zmei începea a să împletici. de la un loc şi mai în sus. Iar Constantin – vodă n-a vrut să să apuce de acele lucruri ce-i scrié. Numai tot n-au şedzut în ţară mult. la mareli împărat Alecsii Mihailovici [.. de s-au tămăduit. Iară cînd au vinit aice în ţara. ce cu hamgeriul lui Ştefăniţă – vodă i-au tăiat nasul. mai subţire şi mai sulegeţi era. de-i tot slobodzie sîngeli din obraz şi-l boţié la nas.. ce s-au dus la Moscu. După acee. cum au vădzut băţul cu cărţile.. Lucrările sale. şi aşe din dzi în dzi sîngele să închega. Din marginea malului.

O.. . italiană şi franceză). Pă toţi învaţă d-a le şti fără greşală toate. fapt ce i-a ajutat să cunoască şi să se integreze în contextul literar al epocii. Siliţi-vă a o. ce le era dimpotrivă căuta . . pîntecele îmi crapă . tremur.. şi din două răutăţi carea de mai bună să aleg mintea nu-mi poate nemeri. că de oi grăi. Dimitrie Cantemir. Alecu si Nicolae – reprezentanţi ai unei vechi familii de boieri. putere a răbda nu mi-au ramas. oi muri. precum se dzice dzicătoarea... fraţilor şi priietinilor. au beneficiat de o educaţie aleasă (Ienăchiţă. greacă. să tocmesc doai.. Istoria ieroglifică • DESCOPERIREA OCCIDENTULUI „Ţările române n-au fost niciodată în afara Europei şi începuturile lor dezvăluie o puternică ţinută feudală. . Să stric doai. şi doi spre un stîlp. de oi tăcea. Las vouă moştenire Creşterea limbei româneşti Şi-a patriei cinstire! Gramatica e meştesug ce-arat-alcătuire.. capetele îşi despărţiia şi puţintel can gios le pleca. oi plesni. să dzic. Spiridon cel Nou.trei coţi în sus să ridica. tocmesc una. Şi versuri înmeşteşugite arată d-a să face.. ca fătătoarele la ceas am sosit: să făt. mă tem. Să încep. de exemplu. . Observaţiuni sau băgări dă seamă 56 . cunoştea limbile turcă. de năcaz mă cutremur. stric o mie .nvăţa sau faceţi cum vă place. să nu dzic. durerile şi chinurile mă înspăimîntează. Iancu. să nu încep.. să nu făt. în mare a inimii strîmtoare mă aflu . atîta cît. Ienăchiţă Văcărescu. De pe peretele bisericii Sf. S-a scrie încă într-ales cu reguli arătate. Şi toţi printr-însa pot afla verce povăţuire. iară doi spre alt stîlp.” (George Călinescu) Văcăreştii – Ienăchiţă. testamentul în versuri al lui Ienăchiţă Văcărescu a străbătut secolele: Urmaşilor mei Văcăreşti.

Dar întrebîndu-mă ce este filozofia şi scoposul ei. din iniţiativa lui George Bariţiu. . pre cît încape mintea omenească. care să naşte din dragoste. a crescut numărul revistelor şi al periodicelor. „Curierul românesc” sub conducerea lui Ion Heliade Rădulescu şi la Iaşi. Atunci s-au pus bazele unei adevărate renaşteri culturale românesti. Ion Zalomit a luat avânt gândirea filozofică. ştiinţele cunoscănd o dezvoltare fără precedent: au luat fiinţă societăţi culturale şi ştiinţifice. s-au organizat biblioteci de literatură beletristică. Eufrosin Poteca. Reprezentativi pentru perioada descrisă (dar nu singurii!). Eftimie Murgu. librării. primele ziare: in 1829. învăţământul. la Bucureşti. sunt: • ROMANTICII – MESIANICI UTOPICI Ion Heliade Radulescu – una din personalităţile politice şi culturale cele mai proeminente ale epocii – prin numeroasele şi 57 . „Gazeta de Transilvania”. presa. al cărţilor tipărite în tiraje mari. s-a înfiripat o viaţă artistică specific românească.asupra regulelor şi orînduielilor gramaticii românesti Începutul secolului al XIX-lea a marcat debutul scrierilor filozofice autohtone.. Ion Heliade Rădulescu. literatura.. „Albina românească” sub conducerea lui Gheorghe Asachi iar in 1838. s-a format un public cititor. Acestea au fost condiţiile în care au apărut deci. determinând apariţia unor lucrări ce ofereau o viziune originală asupra lumii. la Braşov. fiul filozofiei . Iar scoposul filozofiei este fericirea omenirei pre pămînt. eu metafiziceşte răspunzînd. fiica adevărului. teatrul. Cuvinte panegirice Prima jumătate a secolului al XIX-lea a reprezentat nu numai în istoria modernă a românilor o perioadă agitată şi poate cea mai bogată în transformări care au pregătit momentul revoluţionar de la 1848. zic că filozofia este ştiinţa începuturilor în cîtăţime şi în felurime. fiica dreptăţii. Cu Eufrosin Poteca.

.variatele sale iniţiative a devenit cel mai mare ctitor de cultură românească din această perioadă. Progresul fără conservaţie e o clipă şi ajunge la nimic. şi rol nobil o să joc. Conservatorul adevărat e totdeodată şi progresist. un cîmp ar forma.” Nici aceasta nu e meritul meu: iubirea am învăţat-o de la dînsa 58 .. Încă pîn-a nu mă naşte. Conservaţia fără progres e o stagnaţie şi ajunge la putrezire. Progresiştii exclusivi n-au cunoscut înţelesul adevăratului progres.]. Domnilor alegători.. preocupat de politică – a fost şi un liric ocazional apreciat de contemporani. O profesiune de credinţă C. Rosetti – luptător paşoptist marcant. Şi după ce m-aţi citi mă rog să fiu deputat. . Cine conservă are. Biblicele Grigore Alexandrescu – poet înclinat spre meditaţie profundă şi reflecţie pe teme esenţiale ale existenţei – a adus in literatura epocii o nota de originalitate proprie. Mi-aţi vorbit de virtute. Luminează-te şi vei fi. Grigore Alexandrescu. Căci de l-ar fi cunoscut. Căci am cuvinte să crez că la Divanul Ad – hoc Bine lumei o să fac. şi cine are poate progresa mai repede. Ion Heliade Radulescu. Conservatorii exclusivi n-au cunoscut înţelesul adevăratei conservaţiuni. eu am fost patriot mare. Iau şi eu parte la acest banchet. şi iar la nimic. la această cină. mi-aţi amintit că am luat deviza: „Voeşte şi vei putea. Şi după ce m-am născut Pentru ale noastre drepturi m-am luptat fără-ncetare Pînă într-acest minut. la această agapă [. de iubire. Progresistul adevărat e totdeodată şi conservator. După cum puteţi vedea Din mărturisirea mea. subt acelaşi stindard s-ar pune. mă rog sa fiu ascultat. A..

avarul Rigă a Ungariei. pentru mine. pentru că sînt cîştigate de către români. craiul crailor. 1864. Istoria noastră are destule fapte eroice. lui Mihai Viteazul. în loc ca cei dintîi sînt eroii patriei mele. pentru că omoară în noi duhul naţional. Inima mi se bate cînd auz rostind numele lui Alexandru cel Bun. aceştia sînt eroii lumei. un sat ca toate satele pentru străini. însuşirea cea mai preţioasă a unii literaturi. CONSTITUIREA SPIRITULUI CRITIC Mihail Kogălniceanu – figură marcantă a culturii române – a rămas însă în istorie prin activitatea politică remarcabilă. Această manie este. Brătianu).(Rosetti arată pe Maria Rosetti) şi deviza de care vorbeaţi el mi-a dat-o (Rosetti arată pe Ion C. mai ales. A. 1881 • MESIANICI POZITIVI. domnilor mei! Şi nu mă ruşinez a vă zice că aceşti bărbaţi. Cuvîntul de la Academia Mihăileană Dorul imitaţiei s-au făcut la noi o manie primijdioasă. Dar ce folos! că sunt numai traducţii din alte limbi şi încă acele de ar fi bune. Mai în toate zilele ies de sub teasc cărţi în limba românească. banchetul Românului. pentru că în Baea. decît Annibal. lui Ştefan cel Mare. decît Cezar. da. Rosetti. covîrşitoare în literatură. viteazul vitezilor. frumoasele noastre ţări sunt destul de mari. Pentru mine bătălia de la Răsboeni are mai mare interes decît lupta de la Termopile. 1877. fu pus pe fugă şi uită drumul patriei noastre! Mihail Kogălniceanu. C. Noi vom prigoni cît vom pute această manie ucigătoare a gustului original. şi izbînzile de la Racova şi de la Călugăreni îmi par mai strălucite decît acele de la Maraton şi Salamina. fără să avem pentru aceasta trebuinţă să ne împrumutăm de la alte naţii. Matei Corvinul. obiceiurile noastre sunt destul de pitoreşti şi de poetice. pentru ca să putem găsi la noi sujeturi de scris. Chiar locurile patriei mele îmi par mai plăcute. Dacia Literară – Introducţie 59 . mai frumoase decît locurile cele mai clasice. sînt mai mult decît Alexandru cel Mare. cum îi zice Sixt IV. rănit de sabia moldovană. numele său fiind legat de marile acte de la 1859. Traducţiile însă nu fac o literatură. pentru români are mai mult preţ decît Corintul. Mihail Kogălniceanu. Suceava şi Tîrgoviştea sînt pentru mine mai mult decît Sparta şi Atena! Baea.

. Timpuri de aducere aminte glorioasă. în pilde minunate de jertfire către Patrie.Nicolae Bălcescu a fost. ca să pun înaintea ochilor fiilor ei cîteva pagine din vieaţa eroică a părinţilor lor.. Deschid sfînta carte unde se află înscrisă gloria României. Rolul pe care l-a jucat în desfăşurarea revoluţiei de la 1848. şi 60 . el şi-a găsit adevărata vocaţie scriitoricească în proza memorialistică. În zioa aceea frumoasă un lucru însă lipsia pe cîmpul Blajului . dar anii istoriei românilor cei mai avuţi în fapte vitejeşti.. Povestirea mea va cuprinde numai 8 ani (1593 – 1601). fraţi şi fii ai miilor de români adunaţi de pe tribunele cîmpului libertăţii nu vorbia româneşte. încheiară veacul al XVI-lea. una din personalităţile de prim plan în procesul de renaştere spirituală şi politică a românilor în secolul al XIX-lea. Românii supt Mihai – Voievod Viteazul Alecu Russo – scriitor fără ambiţii de notorietate – n-a scris mult (poate şi din cauza dispariţiei premature). sub povaţa celui mai vestit şi mai mare din voievozii lor. ca şi lucrările lăsate posterităţii atestă complexitatea spirituală a lui Bălcescu. inteligenţii. numele său fiind legat de obicei de poemul Cântarea României. Timpuri de credinţă şi de jertfire! cînd părinţii noştri credincioşi. fără îndoială. sublimi. Ciudat amestec de melancolie şi elanuri progresiste. devenit cu timpul o figură simbolică a aspiraţiilor naţionale.. cerînd de la Dumnezeul armatelor laurii biruinţei sau cununa martirilor. limba! . Nicolae Bălcescu. îngenunchiau pe cîmpul bătăliilor. Voi arăta acele lupte urieşe pentru libertatea şi unitatea naţională. cu care românii.

se numără printre cei dintâi scriitori români interesaţi de creaţia populară.vîntul învietor al acelei zile măreţe purta pe deasupra capetelor o babilonie de cuvinte stropşite şi smulse din latineşte. Teatrul în limba română îi datorează câteva din primele încercări. el comunica prin porţi de cristal cu alte două mici salonuri. pe care bieţii români nu le înţelegea nicidecum. Împreună cu Alecu Russo. Acel salon era ornat cu oglinzi înalte şi cu tablouri lucrate de cei dintîi pictori moderni. Este unul din promotorii publicisticii naţionale. colaborând la multe din revistele vremii iar în 1855 editând el însuşi revista România literară. unul mobilat în stil persian şi cellalt în stil pompeian. zicînd: o fi dar . 61 ..28 Poezia vieţii la ţară Otelul pus la dispoziţia ei de Contele de Farol era un cap-d-operă de arhitectură italiană. în literatură Alecsandri este pioner în mai multe genuri şi specii. Figura 5. mobilarea lui realiza minunile Halimalei. aşa o fi! • VASILE ALECSANDRI MOMENTUL 1855 – EPOCA DOMNITORULUI CUZA Cel mai important poet român de până la Eminescu. un adevărat colţ de rai. deşi le primea ca semne de mîntuire.. Salonul principal se deschidea pe o grădină plină de plante exotice şi umbrită de copaci mari de Paulonia.

această foaie fiind cîmpul de întîlnire frăţească a tuturor talentelor din ţerile noastre. romanuri naţionale. poezii alese şi. Alecsandri face chiemare tuturor literatorilor români ca să vie in agiutor foaiei sale prin scrierile lor. pe cînd artele frumoase ajunseră la gradul cel mai înalt de perfecţie.” Astfel descria Tudor Vianu în Istoria literaturii române moderne naşterea şi organizarea societăţii literare. ea va deschide coloanele sale celor mai bune traduceri atingătoare de descoperirile folositoare a veacului nostru. se cobora din mijlocul tavanului şi răspîndea o lumină misterioasă în acel cuib de visuri orientale. precum: articole din istoria patriei şi de economie politică. Vasile Alecsandri. iar cît priveşte partea ştiinţelor pozitive. Junimea. descrieri de călătorii. În 1867 Junimea edita propria revistă. a aduce plăcere cetitorilor. O lampă de argint. tot ce este menit a răspîndi lumii. cîntice poporale. Numerele acestei publicări vor cuprinde felurite scrieri interesante. într-un cuvînt. la început. D. 62 . care-i dau un aer de antichitate şi care deşteptau în minte imaginea traiului casnic de pe timpul împăratului August. Aceasta a fost considerată în epocă dar şi după aceea cel mai de seamă cenaclu şi cea mai importantă societate culturală din istoria literaturii române. care producea sub picioare efectul unui gazon molatic. Dridri România literară va priimi numai articole originale de literatură. de formă maurească. România literară – articolul – program • „JUNIMEA” –EPOCA DOMNITORULUI CAROL „În 1863 se întîlnesc în Iaşi cinci tineri înapoiaţi de curînd de la studii. în 1944. la 1 martie 1867 iar ultimul. Convorbiri literare cu o viaţă destul de lungă în peisajul cultural românesc: primul număr apărea la Iaşi. În unghiurile lui se rotunzeau patru divanuri acoperite cu şaluri în dungi de diferite culori. Camera pompeiană era întreg ornată cu mobile romane de bronz.Camera persiană era îmbrăcată pe pereţi cu stofă citarie de Brusa şi pe parchet cu un covor de Smirna. şi a desvolta limba românească cu un chip măsurat şi înţelept.

odată născute. direcţie a cărei manifestare este literatura în înţelesul cel mai larg al cuvîntului. iubitor de antiteze cam exagerate. formulând principiile teoretice şi metoda. De la d-sa cunoaştem mai multe poezii publicate în 63 . au fost: înclinaţia spre filozofie. deocamdată blazat în cuget. Din criticile ştienţifice văzusem falsitatea şi pretenţiile necoapte ale istoricilor. a fost membru fondator şi a condus Junimea de la înfiinţare..] Starea literaturei noastre şi direcţia spiritului public pînă la 1867 le-am analizat într-un şir de critice anterioare şi le vom mai atinge în decursul cercetărilor de faţă. ironia şi spiritul critic. se impun atenţiei tutulor şi cer neapărat un răspuns de la cei ce se gîndesc la interesele publice. POEZIA Sunt întrebări care in starea normală a unei societăţi nu există.. Titu Maiorescu – om politic de valoare recunoscută: ministru al învăţământului. din „critica poeziei” ne încredinţasem despre lipsa de valoare a celor mai mulţi contemporani şi urmaşi ai lui Alecsandri şi Bolintineanu pînă la acel an. în opinia aceluiaşi Tudor Vianu. spiritul oratoric. om al timpului modern. este d. Mihail Eminescu. Trăsăturile definitorii ale acestuia. dar care. pînă acum aşa de puţin format încît ne vine greu să-l cităm îndată după Alecsandri. dar in fine poet. Ele au creat un anumit mod de a înţelege cultura care a primit numele de spirit junimist. [. reflexiv mai peste marginile iertate. filologilor şi jurnaliştilor noştri în marea lor majoritate..] Cu totul osebit în felul său. clasicismul (în formă academică).Junimea şi Convorbiri literare au jucat în literatura română un rol considerabil. – a fost creatorul criticii literare propriu-zise în literatura româna. poet în toată puterea cuvîntului. Va putea să păşească în lucrare paşnică pe aceeaş cale pe care civilizaţia apuseană a adus atîta bine omenirii? O parte a răspunsului atîrnă de la direcţia spiritelor din societatea de astăzi. [. prim-ministru etc. Va avea România un viitor? Se mai află în poporul ei destulă putere primitivă pentru a ridica şi a purta sarcina culturei? Căci cultura e o sarcina care cere şi consumă neîntrerupt puterile vitale ale unei naţiuni..

se va schimba şi aceasta . Critice I • MIHAI EMINESCU Cel mai mare poet român. Figura 5. Cu încetul. – cîteva generaţii – şi deşteptarea gustului pentru produceri estetice.29 Prima editie a “Poesii” de Mihail Eminescu 64 . Vor veni atunci oameni cari să simta puternic şi să-şi exprime frumos ceea ce au simţit şi alţii cari să gîndească bine şi să-şi exprime simplu ceea ce au gîndit. o concepţie înaltă şi pe lîngă aceste – lucru rar între ai noştri – iubirea şi înţelegerea artei antice. PROZA Nu avem activitate literară şi – lucru caracteristic – romanuri şi novele nu se scriu deloc. toate se traduc.. proza în cea mai deplorabilă stare. Alecsandri era izolat. ultimul romantic european. Chiar poeziile păreau a fi dispărut.„Convorbiri literare”. care toate au particularităţile arătate mai sus. Eminescu este deopotrivă un miracol şi o sinteză a celor mai vechi tradiţii ale culturii noastre. Titu Maiorescu.. însă au şi farmecul limbagiului (semnul celor aleşi).

adică de a produce bunuri reale. Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni! Mihai Eminescu. nu-i aşa? Cît vom trăi să nu curgă laptele în păsat . 18 XII 1877 Cum nu vii tu Ţepeş doamne. Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei. Mihai Eminescu. pe cînd fiinţa nu era. Prin ideea curat negativă a libertăţei care nu însemnează nicăieri alta decît să nu fiu oprit de a munci. Acesta e liberalismul la noi în ţară. Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni... Mihai Eminescu.La-nceput. nici nefiinţă. Pe cînd totul era lipsă de viaţă şi voinţă. Cînd nu s-ascundea nimica. Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază. deşi tot era ascuns . După aceea bun e Dumnezeu şi va avea grijă de clasele pe care le sărăcim şi le stoarcem. Cît lumea n-avem să trăim. Timpul.. ca punînd mîna pe ei. Scrisoarea III 65 . Scrisoarea I Şi astfel mii de oameni rîvnesc în ţara aceasta să capete avere şi onori pe calea statului sau cel puţin să trăiască de la dînsul.. Dar nici de văzut nu fuse şi nici ochi care s-o vază. Cînd pătruns de sine însusi odihnea cel nepătruns. Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă? N-a fost lume pricepută şi nici minte s-o priceapă. liberalii din România au ajuns la ideea pozitivă că libertatea trebuie să le dea şi de mîncare şi încălţăminte şi lux şi tot ce le pofteşte inima iar clasele muncitoare? Pe apa sîmbetei să meargă! După voi potopul.

. (plînsul îl îneacă). (plînsul l-a biruit de tot) la România ..Onorabili concetăteni!.Figura 5. ca orice fiu al ţării sale . la fericirea ei! .. în aceste momente solemne . fenomenul curent al citării dovedind extraordinara rezistenţă a spiritului caragialian.) .. trece cu importanţă printre mulţime şi suie la tribună... tuşeşte şi luptă ostentativ cu emoţia care pare a-l birui... CAŢAVENCU (ia poză.. gustă din paharul cu apă. (acelaşi 66 . apoi îşi trage batista şi-şi şterge cu eleganţă avocăţească fruntea. pentru a vă spune şi eu . dacă sunt mişcat. (plînsul îl îneacă mai tare.. (de abia se mai stăpîneşte) mă gîndesc ... Fraţilor!. Ca orice român. casa parinteasca • MARI PROZATORI Ion Luca Caragiale – provenit dintro celebră familie de oameni de teatru – a trăit şi el o vreme în preajma teatrului.. la ţărişoara mea ..30 Ipotesti. suindu-mă la această tribună . îşi pune pălăria la o parte... Aplauze în grup) . Replici întregi sau situaţii „caragialiene” apar spontan în mintea tuturor... dacă emoţiunea mă apucă aşa de tare . Cu glas tremurat) Domnilor!. piesele şi schiţele sale alcătuind un univers atât de original şi de românesc încât a pătruns în stratul cel mai profund al conştiinţei noastre artistice.. scoate un vraf de hîrtii şi gazete şi le aşază pe tribună....... Iertaţi-mă. – Tăcere completă. fraţilor. (plînge.... Este emoţionat.

........ Industria română e admirabilă. O scrisoare pierdută Figura 5.... daţi-mi voie să vă spui.... Fraţilor............... care nu se face deloc în ţara noastră..... că sunt liber schimbist . Caragiale....... ............. Soţietatea noastră are de scop să încurajeze industria română.................... L.... de trei ori da! (aruncă roată priviri scînteietoare la adunare... (scurt şi foarte retezat......... (îngraşă vorbele.............joc de amîndouă părţile) ..... travaliul.. dar lipseşte cu desăvîrşire.........) Mi s-a făcut imputarea că sunt foarte.......................... da... O primesc! Mă onorez a zice că o merit! ............... din punctul de vedere economic...... Aplauze prelungite.. ............... că sunt prea..... Soţietatea noastră dar. Aplauze zguduitoare.... putem zice. că voi progresul cu orice preţ...... da. stăm rău ... noi.....................) .... că sunt ultra-progresist ...............) .. (foarte volubil..............) Da. I.......................................... ce aclamăm? Noi aclamăm munca....... la viitorul ei! (plîns cu hohot...31 Posibili “Mitica” 67 ... e sublimă....... la progresul ei! (asemenea crescendo) ..... pentru că.............) Da! (cu putere din ce în ce crescîndă.) Voi progresul şi nimic alt decît progresul: pe calea politică ....... mi s-a făcut o imputare şi sunt mîndru de aceasta! .............

şi. Amintiri din copilărie Ioan Slavici – spirit insurgent. orgolios şi ferm în convingerile sale. am ajuns la trataji. aşa. îşi pune mîinile în cap de necaz. unde a militat pentru emanciparea românilor ardeleni. cîteodată. ne caută ceasloavele şi. dă Doamne. cîte zece – douăzeci de suflete prăpădeam deodată. de la trataji la ceaslov. apreciat de Maiorescu drept un exponent al tipului de proză compatibilă cu realităţile româneşti. care din pricina noastră au pătimit. cu elemente caracteristice de neconfundat. ce-i vine părintelui. cînd le vede aşa sîngerate cum erau. cum erau filele cam unse. ardelean prin naştere – a fost un junimist fervent. Nu-i vorba. ţineam ceaslovul deschis. bine! În lipsa părintelui şi a dascălului intram în ţinterim. începe a ne pofti pe fiecare la Bălan şi a ne mîngîia cu sfîntul ierarh Nicolai pentru durerile cuvioaselor muşte şi ale cuvioşilor bondari. rezultat al unei inteligenţe artistice superioare şi al unei înzestrări lingivistice remarcabile. o mare parte a prozei sale expunând problematica satului şi a burgheziei ardelene. Ion Creangă. că noi tot ne făceam felul. 68 . A pus bazele revistei Tribuna din Sibiu. căci din băţul în care era aşezată fila cu cruce-ajută şi buchile scrise de badiţa Vasile pentru ficare. şi.Ion Creangă – scriitorul român cel mai apropiat de spiritul creaţiei folclorice – a fost considerat la început autor „poporal” dar s-a dovedit un artist profund original care a creat pornind de la folclor o operă de clară individualitate. cînd clămpăneam ceaslovul. Şi cum află pricina. ş-apoi. trăgeau muştele şi bondarii la ele. potop era pe capul muştelor! Întru una din zile.

mai se bat fie între dînşii. spătoasă. şi toate le are . Două din obiectivele pe care şi le propunea ambiţios la apariţie revista erau: „a îndeplini marele gol ce a lăsat Curierul de ambe sexe” şi „ a nu fi abonat la Literatorul să devie ceva ridicol şi un semn de burtă-verdism”. Aşa vin lucrurile în lumea aceasta: pleci în neştiute şi te miri unde ajungi. fata mea. voinţa lui Dumnezeu nimeni nu poate s-o schimbe.. – şi ziua trece pe nesimţite. ROMANUL CICLIC Literatorul – „revistă ostracizată multă vreme.. săraca. sărăcuţii de ei ... fie cu alţii. Copiii aleargă şi îşi caută treabă. precursor al unor importanţi poeţi interbelici (George Bacovia sau Tudor Arghezi). şi nici în bine. La stînga e coşul cu peşte. văduvă cu doi copii. Mara stă ziua sub şatră. – zise Mara liniştită.. pentru care rade din cînd în cînd hreanul de pe masă. e trăsnet. iar la dreapta clocoteşte apa fierbinte pentru „vornovişti”. Serile Mara de cele mai multe ori mănîncă ea singură. are neapărat să ţi se întîmple. deoarece copiii. original dar inegal.] − Nu. „prozator estet” (Tudor Vianu) – a fost un creator de şcoală. Dar zilnic se simte furat de-o visare . mai se joacă voioşi.A rămas Mara. Păcat ar fi să rămîie ceva pe mîine. adom în vreme ce ea găteşte mîncarea. obosiţi. A apărut cu întreruperi şi schimbări de titlu până în 1919. dar cu mari urmări”. Şi el e emirul. în dosul mesei pline de poame şi de turtă dulce. simbolist de o nuanţă aparte şi poet tragic. Alexandru Macedonski – poet al „rondelurilor”. 69 . greoaie şi cu obrajii bătuţi de soare. şi pentru ea. Ioan Slavici. şi te miri la ce te duce. Mănîncă însă mama. vin cînd sunt flămînzi şi iar se duc după ce s-au săturat. E tînăr. Muiere mare. şi pentru copii. Mara • „LITERATORUL” – – POEZIA SOCIALĂ ŞI DECADENTĂ. delimitând astfel „un cîmp de luptă teoretic”. adept al noului.. crezând în poezie şi în menirea poetului. te-apucă – aşa din senin – cîteodată ceva. e zeu. ce ţi-e scris.. nici în rău nu poate să scape de ea. [.. după cum aprecia George Călinescu – a apărut la 20 ianuarie 1880 sub conducerea lui Alexandru Macedonski şi a fost una din revistele în care au publicat adversarii declaraţi ai Junimii. Omul are data lui. e farmec. de ploi şi de vînt.

cînd vine cireada de la cîmp. Tinerii cultivaţi în spiritul Contemporanului. curtea boierească pare populată şi bogată. toacă de-ţi iau auzul.Spre Meca se duce cu gîndul mereu. cu căruţe dejugate. funcţionar la primăria din Focşani şi arendaş prin judeţele Rîmnicu Sărat şi Brăila” (George Călinescu) Toată curtea boierească trăieşte liniştită şi bogată. Audax. revistă literară şi ştiiţifică redactată de Ion Nădejde (Verax. 70 . Şi-n faţa dorinţei – ce este dispare – Iar el e emirul. scîrţîind neunsă între furci. [. REFRACTARII. ţine isonul berzelor de pe coşare. stigmatizându-i în persoana lui Tănase Scatiu. şi toate le are Al. SOCIALIŞTII Contemporanul – apărută ca reacţie la Junimea şi Convorbiri literare – grupa publicişti şi scriitori cu un punct de vedere deosebit. însă de treabă. era fiul unui Tănase Scatiu. cu argaţii ce umblă a treabă de colo pînă colo. cu cîrduri întregi de gîşte. Duiliu Zamfirescu. Viaţa la • ARTA CU TENDINTA – EPIGONII LUI EMINESCU. Macedonski. în general cu o bună intuiţie a cuvântului şi prozator cu înclinaţii didactice – este cunoscut mai ales ca autor al jurnalului de călătorie România pitorească. Noaptea de Duiliu Zamfirescu „care va arunca anatema asupra arendaşilor. adesea mai nou decât cel maiorescian şi cu o ideologie ce reflecta afirmarea unei clase sociale nou ivite în societatea românească – muncitorimea. cu bibilici ţiuitoare. cumpăna puţului. răsturnate pe spate.” (George Călinescu) Alexandru Vlahuţă – epigon al lui Eminescu în poezie. Simpatia pentru cei oropsiţi. În fond ei nu făceau altceva acum decît să atragă atenţia asupra meritelor lor în cercurile oficiale. departe de ce s-ar crede. Fără a fi risipă şi zarvă. – şi seara..] Prin tradiţie. trecură apoi în partidul liberal. critica la adresa monarhiei ori nostalgia duioasă a copilăriei sunt câteva caracteristici ale creaţiei sale literare. apăru în Iaşi Comtemporanul. şi va exalta aristocraţia de baştină. de curci şi claponi. ale căror ciocuri. Mordax). în special pentru ţărani.. „La 1 iulie 1881. deveniţi socialişti. tinerii de familie şi de bani gata adoptau ideile cele mai înaintate şi în aparenţă mai contrare clasei lor.

] Aici. de sub curmătura unui deal..[. „Apus de soare este o capodoperă a dramaturgiei poetice şi oratorice şi nu mai puţin o dramă de observaţie a tipicului. Şi tu. A bătut. POEZIA IDILICĂ Barbu Delavrancea („pe adevăratul nume Barbu Ştefănescu”) – temperament contradictoriu. fiecare val pare că strigă. NUVELIŞTII.. Deodată apa lunecă de pe zăgazul colţuros şi se întinde ca o pînză. e încheietura Balcanilor cu Carpaţii. topind epicul. Lupta.. fiecare stîncă pare că se mişcă. să-şi sape albia în piatră de-a curmezişul Carpaţilor. învinşi. Din ce depărtări scoboară şi cît a luptat Dunărea ca să străbată-ncoace! A trebuit să spintece munţii. bolnav. Alexandru Vlahuţă. observaţii realiste şi sugestii naturaliste. cu o viziune patetică asupra istoriei. albiţti de griji şi de vremuri . vine rîul Bahna să întîmpine. Dunărea se aruncă furioasă. Ştefule? O. ardent dar şi baroc – a fost un scriitor (prozator. Ce nu e din cîte n-ar trebui să fie? Şi nimic din cîte ar trebui să fie . A fost unul din marii oratori ai timpului... sub volbura asta de valuri. Peste pumnii lor încleştaţi. şi „Porţile de Fier” s-au deschis în faţa puterii eterne a valurilor ei.. continuând literatura tradiţională alimentată de romantism dar nuanţată interpretativ şi stilistic original. Din stînga. rupînd cu zgomot cele din urmă stăvilare ce i se mai ridică-n cale. nămeţi ne-nvinşi de oameni. Tăut? Şi tu. trufaş. România pitorească • MICUL ROMANTISM PROVINCIAL ŞI RUSTIC. leah . care de aci încolo au a purta străjile României. Şi în vălmăşagul acestei ciocniri de titani. singura din literatura noastră în care toate aceste aspecte se unesc armonic. prietenii mei cu bărbile pînă în pămînt. se dau la o parte. să salute sosirea marelui fluviu la pragul ţării. 71 . năprasnica luptă dintre cei doi uriaşi.” (George Călinescu) ŞTEFAN: Cardinal. cu al cărei pămînt şi destin se leagă pentru totdeauna. Munţii. s-a încheiat. s-a întors adesea cu nostalgie şi căldură spre trecut şi sufletul popular.. Zarea se deschide. dramaticul şi liricul într-o sinteză în care converg efluvii romantice.. dramaturg şi ziarist) reprezentativ pentru epoca de întâlnire dintre secolele al XIX-lea şi al XX-lea. iagelon. Colorist vitalist.

în 1900 a devenit membru al Academiei Române. la Cosmin. la Lenţeşti . la Chilia. şi Juga.. şi Dajboc pîrcălabul.. şi Oană.. la Racova. şi Dobrul.. Pămînt! .. Divina Comedie .. Ce-i pasă codrului de ea: Ce-i pasă unei lumi întregi De moartea mea!” George Coşbuc.. Coşbuc a fost şi un traducător de mare valoare recreând în limba română: Sacontala. şi Gotcă..ŞTEFAN: Oh. Unde sunt . la Orbic.. Odiseea. la Cătlăbugi. a ruralismului cu sensibilitatea rafinată de experienţe citadine. Unde sunt moşii voştri? Presăraţi ... cu un simţ pronunţat al eroicului. şi Ştibor şi Cînde. şi Gangur. L. Eneida.. pădure tînără! .. la Lipnic. Şi pe oasele lor s-a aşezat şi stă tot pămîntul Moldovei ca pe umerii unor uriaşi! .un cîntec sfînt Şi-nălţător: „Nu cerceta aceste legi. cînd le-nţelegi! Din codru rupi o rămurea. Apus de soare George Coşbuc – poetul Firelor de tort şi al Baladelor şi idilelor – a fost şi publicist (a editat împreună cu I.. Sămănătorul) şi s-a ocupat şi de îndrumarea activităţilor culturale săteşti prin intermediul Casei Şcoalelor.. la Baia. la Şcheia.şi Ilea Huru comisul. Şi-adînc din bubuitul frînt Al bulgărilor de pămînt Vorbea un glas. şi Gherman. Caragiale şi Ioan Slavici revista Vatra şi împreună cu Alexandru Vlahuţă. Boldur? .. Moartea lui Fulger 72 . Poet ancorat în zona de intersecţie a culturii populare cu cea cultă... pe Teleajen. Şi clopotele-n limba lor Plîngeau cu glas tînguitor. Că esti nebun. la Războieni . la Soci. bătrînul Manuil şi Goian. şi fiara paloşului . Unde sunt părinţii voştri? La Cetatea Albă. Barbu Delavrancea. şi Mihai spătarul.

• TENDINTA NATIONALA. într-o limbă înţeleasă de toate categoriile sociale astfel încât: „să nu mai fim aproape streini la noi acasă”. ANALIZA FONDULUI ETNIC Sămănătorul – fondată de Alexandru Vlahuţă şi George Coşbuc în 1901 la îndemnul lui Spiru Haret – a fost una din cele mai importante reviste cu caracter naţionalist. înaintarea şi mai ales răspîndirea culturii noastre .” dar mai ales unitatea: „Ce avem de făcut înainte de toate e purificarea. Ne dorim uniţi la un loc şi nu ne cunoaştem nicidecum. întregirea. Avem visul de unire naţională în aceeaşi formă politică: îl legănăm în vorbe şi nu-l chemăm la noi prin fapte: hotarele mai sînt încă hotare pentru cultura noastră. adâncirea trecutului: „Suflaţi colbul de pe cronici şi faceţi să renască virtuţile bătrînilor de atunci în sufletul tinerimei de azi. Obiectivele programatice declarate ale revistei erau: o literatură proprie..” Figura 5. NOUL MESIANISM. de unde şi titlul comentat de Vlahuţă într-o poezie: Păşeşte în ţarină semănătorul Şi-n brazda neagră umedă de rouă Arunc′ într-un noroc vieaţa nouă. Pe care va lega-o viitorul. franţuzească. care avea să se ocupe cu „vieaţa” şi să „semene” idei în mulţime. MOMENTUL 1901..32 Stefan Luchian O posibila varianta a tendintei nationale 73 . Avem un stat naţtional fără o cultură naţională ci cu o spoială străină.

a înfiinţat „Fundaţia Iorga”. L′Independence Roumaine. a avut o bogată activitate politică. Poloneze. memorialist. „Universitatea populară ” de la Vălenii de Munte. A fost publicist şi traducător. Noi Nicolae Iorga – istoric de renume mondial. La noi sunt codri verzi de brad Şi cîmpuri de mătasă. Convorbiri literare.. Colaborator la Contemporanul. fiindu-i cunoscută orientarea de dreapta. La noi sînt cîntece şi flori Şi lacrimi multe. rector al Universităţii Bucureşti. Privighetori din alte ţări Vin doina să ne-asculte. Octavian Goga. „Şcoala română” de la Fontenay-aux-Roses şi „Casa Romena” din Veneţia. poet. membru al Academiei Franceze.000 de articole în mai multe limbi. multe . membru corespondent al Academiei. dramaturg. realizând monografia lirică a satului transilvan. critic şi istoric literar – a fost autorul unei opere ştiinţifice şi literare uriaşe: aproape 1300 de cărţi şi 25. director al Sămănătorului al cărui 74 . Iugoslave etc. Lupta.. La noi atîţia fluturi sunt Şi-atîta jale-n casă. orator. „doctor honoris causa” al mai multor universităţi.Octavian Goga – poet naţional şi dramaturg – a pătruns în sufletul poporului prin simplitatea aparentă a liricii sale aducând o sensibilitate originală dar nu diferită de cea a celor pe care îi reprezenta. publicist. A fost senator şi prim-ministru. depăşind momentul istoric şi provincialismul poetic. Profesor universitar la Bucureşti şi Sorbona. Epoca.

a editat el însuşi mai multe publicaţii: Neamul românesc. povestirea (în Hanul Ancuţei). urmînd a zîmbi: − Nu te gîndeşti la asta..ideolog a fost. deşi nu cunoşti meşteşugul cărţii. Floarea darurilor. a Imperiului Otoman şi a Imperiului Bizantin. mărturisi bătrînul. îngînă bătrînul. − Poate mă gîndesc la năcazurile măriei-sale. Arhimandritul îl binecuvîntă: − Fericit barbat în gura căruia nu este viclenie. Conservator la patruzeci. a încântat multe generaţii de copii cu lectura înregistrată a Amintirilor din copilărie de Ion Creangă. romanul-fluviu cu inflexiuni epopeice (Fraţii Jderi). − La ce te gîndeşti. Arhimandritul îl înţepă cu ochii. Povestitor cu un talent recunoscut. paradoxul său costând în faptul că. Cinstite comise Manole. nuvela (Bordeenii). în faţă cu o democraţie care înţelegea doar că gloata să vie la masa politicianismului. Bibliografia operei istorice include lucrări monumentale. − Mă gîndesc la ce i-om fi fşcînd noi trebuinţă măriei-sale . Liberal la douăzeci de ani. în faţă cu un conservatorism care încremenea în cultul boierimii fanariote şi post-fanariote. Drum drept etc. cinstite comise? îl întrebă sfinţitul Amfilohie. Atunci. cinstite comise Manole. Cuget clar. cu ţara singură. titluri de referinţă pe plan universal privind istoria poporului român. Nicolae Iorga. în faţă cu un liberalism care se speria de orice noutate şi de orice energie. pe la şaizeci. romanul de structură clasică (Locul unde nu s-a întâmplat nimic sau Târg moldovenesc din 1833). Singur. cum spune în psalmi. a rămas singur. domnia-ta ceteşti bine. S-a dat de mult poruncă 75 .. peste o asemenea voinţă de cuprindere epică a cosmosului existenţei umane se suprapune o permanentă dispoziţie lirică. tot cu glas moale.. Democrat la cincizeci. despre Take Ionescu Mihail Sadoveanu – într-o operă extraordinar de vastă – a practicat aproape toate formulele epicii: schiţa.

cred că luminăţia-sa îi ceartă cu ură. pornindu-se de la o viziune fără romantisme. Iar cei mulţi erau ţăranii. Ca şi Vatra odinioară. Fraţii Jderi • TEORIA SPECIFICULUI NAŢIONAL. Acest punct de program constitui poporanismul. Nimic mai fals. POPORANISMUL. a criticii complete. poporanistă şi cea de a treia. psihologică. o promotoare a socialismului internaţional şi umanitarist.33 Gheorghe Patrascu Natura moarta Garabet Ibrăileanu – critic literar. Ideea promovării unei culturi naţionale e cuprinsă în chiar programul ei. Problema capitală era prin urmare nu numai apropierea de popor ci ridicarea lui. Stere o relaţie cu narodnicismul. realismul şi specificul naţional iar critica aplicată nu a afectat preocupările sale teoretice ci le-a presupus.voievozilor: că cel ce vrea să fie mai mare peste alţii. care sînt destul de ageri. „Există părerea. fiind nu mai puţin un curent ieşit în chip necesar din natura locului ” (George Călinescu) Figura 5. s-a structurat în trei perioade: prima. Nu a acordat prioritate nici unei componente – sociologică. Prostimea credea la Bizanţ că împăratul său nu face alta decît mînîncă şi doarme. estetică – ci a preţuit mai cu seamă umanismul comprehensiv. dar stăpînitorului. GRUPUL „VIEŢII ROMÂNEŞTI” Viaţa românească a apărut în 1906 avându-i la conducere pe Constantin Stere şi Paul Bujor. poate să aibă prin C. că Viaţa românească ar fi fost o publicaţie democrată în felul gherist. a doua. în funcţie de evoluţia sa ideatică. să fie sluga tuturor. Mihail Sadoveanu. elaborator al doctrinei poporanismului literar şi teoretician al specificului naţional – a avut o activitate care. redactorul şi animatorul ei fiind Garabet Ibrăileanu. 76 . revista constată depărtarea între clasele sociale şi afirmă trebuinţa alăturării de cei mulţi. evident. Adevărat că fagure de miere sînt cuvintele bune şi dulceaţa lor e tămăduirea sufletelor. întărită de colaboratori secundari ai revistei. de formare şi de orientare. idealizaţi de naţionaliştii mai vechi. Aceştia. care. se aflau într-o mare înapoiere şi prin ei poporul românesc însuşi păşea în urma civilizaţiei europene. Iar boierii noştri. pe lîngă limba dulce i-a dat şi sabie.

cînd e foarte naţională. Numai pedantismul de şcoală veche mai poate impune scriitorilor. şi el.. – proza. e şi expresia sufletului unui popor şi oglinda vieţii acestui popor.. un anumit mod de înţelegere a lucrurilor . care „a intuit că. Aşadar. Ovid Densusianu. adîncind caracterul specific naţional al prozei. dacă poezia. a impus iniţial formula unui original înclinat spre extravaganţă şi comportament ludic atunci când a reconstituit temele simbolismului francez. oricîtă importanţă ar avea factorul ţărănesc. subiective şi obiective. şi mai ales cea lirică. 77 . de a reda motivele artistice.Poezia.. Vieaţa nouă Ion Minulescu – poet romancie şi autor dramatic – în poezie. e expresia sufletului unui popor. Caracterul specific naţional în literatura română • SIMBOLIŞTII Vieaţa nouă a apărut la 1 februarie 1905 sub conducerea lui Ovid Densusianu. cînd e talentată. cea mai însemnată din speciile genului. Garabet Ibrăileanu. încă o dată. deci. O operă nu e decît oglinda unor stări sufleteşti şi cu cît una este mai nouă. cu atît şi cealaltă este mai caracteristică . o anumită direcţie. chiar şi în cea mai obiectivă. mai bogată în realităţi naţionale.. E atitudinea scriitorului faţă de zugrăvite. Acest element se adaugă. e naţională adesea numai întru cît sufletul unui individ poartă pecetea sufletului poporului din care face parte. nu mai credem că e un singur chip de a simţi. a cultivat o literatură a reducerii personajelor şi situaţiei la schemă. mai intensă.” (George Călinescu) Concepţia noastră despre „frumos” s-a lărgit. exprimînd mai ales afectivitatea unui individ şi concepţia lui de viaţă. la celelalte. Dar acest element subiectiv naţional apare şi în proză. ignorând voluntar tehnica iluziei realiste. ca ulterior să parodieze această manieră iar în proză şi teatru. E. artiştilor. nu e cu putinţă a nu încerca îmbogăţirea literaturii prin observaţia şi simţirea omului mai complex de la oraş.

Eu nu mai aştept să fiu întrebat a doua oară ce vreau: − Poezia „Umbra lui Mircea. cîţiva elevi s-au oprit din scris şi curioşi mă fură cu coada ochiului. cu degetul arătător de la mîna dreaptă în sus şi cer cuvîntul. mă întreabă – mişcînd nedumerit din cap. Profesorul care de pe catedră observase mai dinainte enervarea mea. angoasat al creaţiei. domnule profesor . ce vreau. depăşind locurile comune ale acestui curent pe care le-a valorificat genial. de o modernitate ce nu-şi pierde valenţele deoarece atinge dimensiuni permanente ale umanului – a reprezentat un moment de vârf al simbolismului românesc. Ion Minulescu. Aud materia plîngînd . În spate mă izbeşte-un val – Tresar prin somn şi mi se pare Că n-am tras podul de la mal. Dar simt că s-a schimbat ceva – Ceva. şi mă duce-un gînd Spre locuinţele lacustre.. Şi parcă dorm pe scînduri ude.... În jurul meu. La Cozia” nu este adevărată. ca după-o boală grea.. că nu mai am răbdare să aştept. Cînd parcă simţi că-ţi este mult mai bine!. Ion Minulescu. Mă ridic dar. De-atîtea nopţi aud plouînd. la fel. Sunt singur. după cum este obiceiul în şcoală. În aşteptare George Bacovia – extrem de modern prin efectele sincopate ale expresiei poetice şi prin fondul subteran tragic..Eram aşa de sigur c-am să fac cel mai bun concurs din clasă. Corigent la limba română Nu ştiu ce s-a schimbat în mine. 78 .

. oprindu-se o clipă. Tot tresărind. tot aşteptînd . George Bacovia..Un gol istoric se întinde.34 Plumb • ROMANCIERII Liviu Rebreanu – romancier. Şi simt cum de atîta ploaie Piloţii grei se prăbuşesc. Trifoane! strigă Leonte Orbişor din uliţă. a reuşit sa creeze prima capodoperă a romanului românesc. − Noroc. cu sapa de-a umăr.. Ion – „acea impunătoare frescă rurală a vieţii transilvănene” (Vladimir Streinu). director al Teatrului Naţional din Bucureşti (două mandate). membru al Academiei Române – inspirându-se din viaţa ţărănească.. şi mă duce-un gînd Spre locuinţele lacustre . Lacustră Figura 5. model de construcţie epică.. publicist. autor dramatic. Pe-aceleaşi vremuri mă găsesc. Sunt singur. De-atîtea nopţi aud plouînd.. Te-ai apucat de treburi? 79 . realizând creaţii majore şi în proza de analiză psihologică (Pădurea spânzuraţilor. preocupat de dialectica real-ideal. Ciuleandra). noroc. culminănd cu Răscoala.

la miezul nopţii în grădina de vară. cu personajele lor caracterizate prin spontaneitatea şi mobilitatea reacţiilor. Viaţa mi-a devenit curînd o tortură continuă. 80 . Suflete tari şi comedia Mitică Popescu. Nu mai puteam ceti nici o carte. Camil Petrescu. a scris şi publicat numeroase piese. Ultima noapte de dragoste. „acea vîrstă a exuberanţei pe care adultul o uită de obicei uşor” (George Călinescu) – a debutat cu Uliţa copilăriei dar momentul culminant al carierei sale scriitoriceşti a fost apariţia trilogiei La Medeleni.. La masă. Trifoane. − Mi se pare că vrei să coseşti înainte de-a semăna? − Apoi dacă trebuie? . poet. întâia noapte de război Ionel Teodoreanu – cel care a cântat ca nimeni altul vârsta copilăriei. dintre care cele mai cunoscute sunt Jocul ielelor. dramaturg. tu auzi ceva? întrebă Olguţa pocnind în dinţi o prună brumărie. Ştiam că nu mai pot trăi fără ea. ciocănind de zor. Răscoala Camil Petrescu – prozator. trăgeam cu urechea nervos. părăsisem Universitatea. − Baţi coasa. Era în toate bucuriile viitorului. eseist şi gazetar – a fost creatorul unui nou stil narativ. mai curând un romanpovestire. să prind crîmpeie din convorbirile pe care nevastă-mea le avea cu domnul elegant de alături de ea. ori .. − Mamă. Ca o armată care şi-a pregătit ofensiva pe o direcţie. Teoretician al dramei de idei. „anticalofil” prin romanele Ultima noapte de dragoste. − O bat să fie bătută! zise Trifon fără să ridice capul. întâia noapte de război şi Patul lui Procust. roman ciclic care nu respectă canoanele romanului clasic. nu mai puteam schimba baza pasiunii mele. în totală opoziţie cu opacitatea din plan afectiv. Act veneţian.? întrebă Leonte fără mirare. De! Liviu Rebreanu.− Ce să facem? Pe lîngă casă – răspunse Trifon Guju de pe prispă.. în loc să ascult ce-mi spunea vecinul sau vecina.. Era în toate planurile mele.

. cînd nu ştii să-i mănînci altfel. SBURĂTORUL... îl măsură cu metrul lor de preciziune. măi . să-i . Vlaicule. Începând cu 1919 a editat revista Sburătorul. privindu-l pe sub gene.. înecîndu-se. aici e Luvrul. măi.. scuipînd: − Mare e. autor de manuale şcolare – a direcţionat prin opera sa critică poezia. mama mamei mă-sei.− Ce s-aud? − Ascultă bine. aici e Opera . Dănuţ le mai încurca. apoi tot scuipînd: − Mare e. autor de monografii. şi Opera . le mai uita. Vlaicule. Trebuie să fi costat mulţi creiţari . Şi ea trebuie să fi costat mulţi creiţari! Eugen Lovinescu. numai racii se sorb aşa. mamă .. Doamna Deleanu îl obliga pe Dănuţ să aibă cîte-o altă surdină pentru fiecare fel de mîncare. − Ţţ! Îl aud pe Dănuţ sorbind harbuzul şi n-ar trebui să-l aud.. La Medeleni • MODERNIŞTII. Ionel Teodoreanu. Vlaicu măsură şi Opera cu ochi de zidar. apoi exclamă. frigîndu-se. Peste o jumătate de ceas: − Uite..... − Uite.. ori înghiţea friptur. îi spuneam eu. proza şi critica interbelică. Vlaicu îşi ridică ochii spre Luvru. Dănuţ. Memorii 81 ..a fără s-o mai mestece. cînd simţea ochii mamei lui privindu-l cu toată atenţia urechilor mesteca supa. Din care pricină. să-i mama mă-sei . FENOMENUL ARGHEZIAN Eugen Lovinescu – romancier dar mai ales critic literar. traducător şi comentator de literatură clasică greco-latină.. intemeind totodată şi cenaclul pe care l-a condus până la moarte.

DOCTRINA MIRACOLULUI. constituie produsul unui proces creator complex. Nu-ţi voi lăsa drept bunuri. diplomat. profesor. dramaturg – a fost creatorul unui limbaj personal inimitabil. Suite de bătrînii mei pe brînci. Lucian Blaga – poet şi dramaturg. au la bază o atitudine filozofică cu largi semnificaţii estetice. cât şi postum. filozof. gazetar pasionat. publicist. ICONOGRAFIA MISTICĂ. Opera sa filozofică. Şi care. alcătuind un sistem ambiţios atotcuprinzător. destinul dramatic al unui eu iscoditor şi voluptos al „primejdiei”. Volumele sale de versuri. Testament • ORTODOXIŞTII. În seara răzvrătită care vine De la străbunii mei pînă la tine Prin rîpi şi gropi adînci. tînăr. pamfletar liric. Tudor Arghezi. a valorilor şi „cosmologică” – şi 82 . Cartea mea-i. prin ceea ce el însuşi numea „metafore revelatorii”. fiule. Decît un nume adunat pe-o carte.Tudor Arghezi – poet şi prozator. dezvăluind biografia spirituală a unui mare artist al cuvântului. după moarte. publicate atât antum. cu o mare influenţă asupra straturilor profunde ale liricii româneşti a secolului al XX-lea. traducător de mare valoare – şi-a conceput întreaga operă în mod unitar iar imaginile liricii. să le urci te-aşteaptă. o treaptă. în principal formată din patru trilogii – a cunoaşterii. a culturii.

Fără cuvinte. Isus înfloreşte-n cireşi şi rod se face pentru copiii săraci. PATRASIA Cu picioarele suntem pe trupul său? MOŞNEAGUL . Isus e piatra. [. Isus e muntele... a Vizitelor... Pînă atunci problema religioasă nu lipsise scriitorilor făcînd parte din cler.importante volume de eseuri. MOŞNEAGUL Azi Pămîntul întreg e trupul său . Este treapta colocviilor cu duhul sfînt.. Deprins în cer cu alte zboruri. totdeauna lîngă noi – nesfîrşire de lut. Îl simt cum fîlfîie mereu Şi vulturul. a stârnit cele mai diverse ecouri în conştiinţa filozofică românească. E pasărea lui Dumnezeu . Tulburarea apelor Gîndirea apăruse şi îşi desfăşura activitatea la Cluj.. Din flori îi adie vîntul peste morminte. el pătimeşte în glie şi pom – o răstignire e în fiecare om – şi unde priveşti: Isus moare şi-nvie . Noapte şi zi umblăm prin eucaristie.] Gîndirea vrea să realizeze faza propriu-zis mistică. beatitudinilor. a extazelor. însă ea se afla (cum ar spune specialiştii) în faza teologală. antume sau postume.. Nichifor Crainic îi imprimă direcţia ortodoxistă.. Lucian Blaga. precum ştiţi bine. Aici spiritul e pasiv şi Dumnezeu activ. „Preluînd revista Gîndirea de la Cluj. totdeauna lînga noi – izvor limpede şi mut. cum a fost pe cruce. într-un cuvînt a cunoaşterii experimentale.. Acum el ţine ochiu-nchis: Îi arde sufletul de doruri 83 .” (George Călinescu) Un vultur are cuib în mine. stărilor paradisiace..

SUPRAREALIŞTI. presmţind într-un fel dadaismul. Şi tu verişoară cheamă-mi atenţia cînd o să cînte cucul. HERMETICI Tristan Tzara – inventatorul curentului literar şi artistic numit dadaism şi cel care i-a stabilit şi metoda – nu a făcut dadaism în limba română. În poeziile sale româneşti. cu tematică simbolistă. Pasărea lui Dumnezeu • DADAIŞTI. ştiind să radă cu aripile cea mai joasă proză.Şi amintiri din Paradis. numai în cea franceză. a fost „un poet de o incontestabilă uşurinţă lirică.” (George Călinescu) Figura 5. Vasile Voiculescu.35 Manifeste Dada Sufletul meu e un zidar care se întoarce de la lucru Amintire cu miros de farmacie curată Spune-mi servitoare bătrînă ce era odată ca niciodată. Tristan Tzara 84 .

Ion Barbu – pe numele său adevărat. Palat de nuntă şi cavou. Cum lumea veche. al parabolei conţinute la nivelul evenimentului evocat şi al expresiei lirice. în subţire var. Ca trupul drag. unde a desfăşurat o tendinţă simbolic-iniţiatică. în cleştar. Din trei atlazuri e culcuşul În care doarme nins albuşul Atît de galeş. Ion Barbu. surpat în vis. de închis. Oul dogmatic Figura 5. Dan Barbilian – a fost matematician. Înoată. Nevinovatul.35 Isarlak Geo Bogza – poet şi prozator – a ridicat reportajul la nivelul poemului cu accente epopeice şi a scrutat limita fragilă dintre infernul şi sublimul existenţei ocupându-se de problema salvării 85 . poet şi prozator totodată. hermetică în două registre: al enunţului narativ. reuşind să exceleze atât în matematică – opera sa reprezintă pentru axiomatică şi alte domenii ale acestei ştiinţe o reuşită majoră – cât şi în literatură. noul ou.

Nicăieri ca la Hotin n-am avut mai bine. Concentrare. filozof.sau dezumanizării fiinţei umane în condiţii de viaţă adverse. Geo Bogza. profesor – preocupat de istoria religiilor şi cercetător pasionat în acest domeniu.. Huliganii etc. continuînd prin mijlocul oraşului şi răzbind în partea cealalată tălăzuirea lor infinită.” (Eugen Simion) 86 . El e în aşa fel construit. a petrecut trei ani în India. filozofia disperării . evocând această perioadă în opere memorabile. experienţa tragicului. Orizont limitat. mai puternic. „a înnoit fantasticul românesc. el vrea să schimbe tipologia şi problematica epicii. a predat la Ecole des Hautes Etudes (Sorbona) şi la Universitatea din Chicago. Şi de invazia acestei pustietăţi oraşul nu e apărat cu nimic. Prozele indice se deschid spre o lume de mituri şi practici magice îndepărtate de spiritualitatea noastră. Mircea Eliade – scriitor.) analizează criza de valori prin care trece tînăra generaţie şi propun soluţii neobişnuite pentru cititorul român. Îngrămădire de uliţe. FILOZOFIA LITERATURA „EXPERIENŢELOR” „NELINIŞTII” ŞI A AVENTURII. cu nici un fel de barieră. imensităţi geografice. apropiindu-l de marile mituri ale existenţei moderne. ochii cad pe o nesfîrşită desfăşurare de cîmpii. în realitate sunt in contact direct şi plutesc pe tălăzuirea acestor cîmpii. naraţiunile mai direct realiste (Întoarcerea din rai. Ţara de piatră • NOUA GENERAŢIE. încît cîmpiile de afară pătrund pînă în inima lui.. cum ar pluti o barcă pe valurile unei mere care ar fi pătruns între casele oraşului.” „Prin trăirea autentică şi spiritualizarea conflictelor. Eliade este cel dintîi care introduce în literatura română o problematică de tip existenţialist .. Oamenii care îşi trăiesc viaţa umblînd pe străzile lui. revoltă şi erotism. sentimentul pustiului şi al pustietăţii! De pe oricare din străzile lui.. Ştiam pînă acum că oraşul e o aglomerare de case şi de fiinţe omeneşti. trezind ideea unei infinite pustietăţi. într-o operă literară caracterizată de meditaţia asupra dimensiunilor spirituale ce înscriu specia umană pe fundalul cosmic. atît de exagerat de largi.

36 În tramvai căldura era încinsă.”(*) 87 . îşi spuse: „Eşti un om cu noroc. năbuşitoare. continuînd să-şi facă vînt cu pălăria. Gavrilescu clătină din cap. parcă s-ar fi trudit să-şi aducă aminte unde îl mai văzuse. Colonelul Lawrence. din febra căutării unei unice idei. îşi scoase batista şi-şi şterse îndelung fruntea şi obrajii. şi începu să-şi facă vînt cu pălăria de paie.. le suportă mai uşor pe toate. Un „jurnal de idei”. Bătrînul din faţa lui îl privise tot timpul concentrat. Dar cînd e omul cult. Apoi înfăşură batista pe sub guler. ar fi realizat o sinteză a întregii sale opere. − E cald într-adevăr. lîngă o fereastră deschisă. După ce se aşeză. La celălalt capăt al vagonului. bunăoară. în a doua variantă intitulată Cartea marilor întruchipări şi Autobiografia unei idei. Gavrilescule!” Zărise un loc liber. − E teribil de cald! spuse el deodată. Ştiţi ceva de colonelul Lawrence? − Nu.. un „legato” concretizat în două lucrări: Cartea arheilor. căci „pentru Constantin Noica a avea idei nu însemna nimic dacă ideile nu emanau pînă la urmă dintr-o idee unică. Pe genunchi ţinea cu mare grijă o cutie de tablă. integratoare sau. în jurul gîtului. Traversînd grăbit coridorul. Nu s-au mai pomenit aşa călduri din 1905!.Figura 5. mai degrabă. spuse. filozoful a ţinut încă din 1939. La ţigănci Constantin Noica – filozoful de la Păltiniş – dacă ar mai fi trăit o perioadă. Mircea Eliade.

aşa cum a făcut cu cei amintiţi în selecţia prezentată. supăraţi. împlinirile veacului. cărţile lui mari). cei care. Dar cum să le rezerve lozul cel mare viaţa. 88 . un loc în universalitate. fără să ştie că e vreme urîtă în ei înşişi. Îi văd trşti: „E vreme urîtă afară. i-au asigurat prin creaţii originale. în opinia autorului. Jurnal de idei „Noi generaţii” s-au născut şi creat şi după această ultimă perioadă evocată de George Călinescu iar istoria literaturii îi va consemna pe cei care merită un loc în analele sale. cu specific naţional. Cine nu a găsit prilejul în sine nu găseşte nici în jurul său marile prilejuri.37 La Paltinis [346] Întîlnesc cîţiva tineri în jurul a 30 de ani. Căci dacă vroiau cu adevărat lucrul acela (frumuseţile artistice ale lumii. ci pe ceea ce nu a făcut viaţa pentru ei. nu pe ceea ce nu au făcut ei. Constantin Noica. Aceasta a fost pe scurt literatura română până în mileniul al III-lea: cinci secole de literatură în limba română şi cei mai semnificativi exponenţi ai săi.Figura 5. atunci s-ar fi pregătit pentru întîlnirea cu ele. dacă nu au investit nici o miză? Îi întreb ce au vrut şi-mi răspund cu ce li s-a părut că au vrut. spun ei. totul e urît”.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful