You are on page 1of 2

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Socioogie şi Asistenţă Socială


Ctedra de Sociologie

La tema:
„Impactul saraciei asupra nivelului de
educatie”

Elaborat de: studenta anul II


Nicolaeva Natalia
Verificat de prof.univ:A.Bulimestru

Chişinau 2010
Educatia este o cultura a caracterului, o obisnuinta contra naturii dar si singura care-i distinge pe
oameni.
Saracia este acel fenomen care uneste oamenii care-l suporta de-asi satisface nevoile
primare, situindu-se astfel, pe o treapta sociala inferioara.
Avem astfel, doua aspecte care se contrazic intr-un fel. Unul ar fi ca saracia are un impact
negativ asupra procesului educational.
Fiecare individ este inzestrat cu un bagaj genetic si un potential intelectual. In societatea
contemporana fiecare este tentat de dorinta de-a deveni independent, asigurat sau altfel spus, de-
a deveni o personalitate. Insa, e destul de dificila realizarea acestui obiectiv, desi s-ar parea ca ne
sunt acordate atitea sanse variante de realizare personala. O cauza frecventa si ingrijoratoare a
inpiedicarii evolutiei spirituale este saracia. In acest caz, omul este preocupat in permanenta de
cautarea surselor pentru existenta, de schimbarea statutului social, de intretinere a familiei si
viseaza doar, ca va putea cindva atinge acele lucruri si fenomene de care se bucura, cei instariti.
Arta educatiei se deprinde in cadrul familiei, la gradinita, la scoala, la facultate si in societate-
continuu. Dar cum ramine cu acei care nu frecventeaza institutiile de invatamint sau o fac partial
si mai au si probleme familiare?! Si care-ar fi cauza?! E absolut clar ca principala cauza e
saracia. Anume ea ii determina pe oameni sa se preocupa de cistigarea banilor in schimbul
studiilor, sa uite placerile vieti sau satraiasca necunoscindu-le chiar, sa fie indispusi si agresivi
din cauza carului plin de griji si probleme. Copiii din familiile sarace nu au nici copilarie, deseori
devin personae “pierdute” si chiar criminali., pentru ca aici domina principiul: “Fiecare pentru
sine!”. Si atunci, la ce fel de educatie si cultura se poate gindi omul care nu are ce minca , in ce
sa se imbrace si unde trai?!
De aceea saracia ca problema sociala nu trebuie solutionata bazindu-se pe simplul motiv ca
strica imaginea statului sau ca ar fi indicatorul unei slabe economii, dar pentru ca cei care sunt
afectati de ea sufera si vor ca toti de rind sa fie fericiti sa se bucure de viata… Si-n plus,
potentialul oamenilor in ceea ce priveste educatia, stiinta si creativitatea, determina si gradul de
dezvoltare intelectuala a societatii privita ca un tot intreg.
In concluzie, putem spune ca omul-ca principala veriga a sistemului social, trebuie sa fie
si principalul care sa se bucure de facilitatile acesteia.
Suntem diferiti, fiecare avem lumea noastra interioara, propriile interese, viziuni si scopuri dar
ceea ce ne uneste este faptul ca nu putem trai izolat si avem careva cerinte fata de viata, ce ne
unesc. Si daca exista necesitatea si posibilitatea de-a ne ajuta reciproc, de ce n-am face-o?!?!
Suntem fiinte rationale, e adevarat, dar trebuie sa demonstram ca avem si suflet!