P. 1
EticaSiDreptulComunicarii

EticaSiDreptulComunicarii

|Views: 12,420|Likes:
Published by criss_medeea4420

More info:

Published by: criss_medeea4420 on Oct 27, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/02/2013

pdf

text

original

Sections

  • Cuvânt înainte
  • 1.1 Comunicare. Definiţie. Tipuri de comunicare
  • 1.2 Comunicare socială. Comunicare publică. Comunicare privată
  • 1.5 Securitatea informaţională a persoanei
  • 2. Dreptul comunicării sociale. Obiect. Metode. Noţiune
  • 2.2 Dreptul comunicării sociale. Definiţie
  • 3. Izvoarele dreptului comunicării sociale
  • 4. Corelaţia dreptului comunicării sociale cu alte ramuri ale dreptului
  • 6. Principiile dreptului comunicării sociale
  • 6.1 Principiul legalităţii
  • 6.2 Principiul egalităţii în drepturi
  • 6.3 Principiul bunei credinţe
  • 6.4 Principiul adevărului
  • 6.5 Principiul corectei informări
  • 6.8 Prezumţia de nevinovăţie
  • 6.9 Principiul responsabilităţii şi răspunderii
  • 6.10 Principiul imparţialităţii şi obiectivităţii
  • 6.11 Principiul secretului profesional
  • 6.12 Principiul umanismului
  • 6.13 Principiul liberului acces la informaţii
  • 6.14 Principiul comunicării autorizate
  • 6.15 Principiul libertăţii de gândire, opinie, creaţie şi credinţă
  • 6.16 Principiul respectării clauzei de conştiinţă
  • 6.17 Principiul transparenţei
  • 124. Principiul transparenţei195
  • 1. Informaţia - factor dinamizator al devenirii200
  • 1.1 Informaţia şi atributele sale
  • 1.2 Barierele informaţiei
  • 1.3 Ştirea, opinia şi zvonul, componente ale informaţiei
  • 2. Dreptul persoanei la informaţie208
  • 2.1 Consideraţii generale
  • 2.2 Subiecţii dreptului la informaţie
  • 2.4 Dreptul de a fi informat
  • 2.5 Dreptul la o informaţie corectă
  • 2.6 Dreptul de a verifica informaţia primită
  • 2.7 Dreptul de acces la sursele de informare
  • 2.8 Dreptul la rectificare şi dreptul la replică. Consideraţii generale
  • 2.10 Dreptul la răspuns
  • 2.11 Dreptul la răspuns reglementat de Legea nr. 3/1974
  • 2.12 Dreptul la respectarea convingerilor şi credinţelor
  • 2.14 Dreptul sursei la protecţie
  • 4.1 Consideraţii generale
  • 4.2 Principiile protecţiei surselor de informaţii ale ziariştilor.345
  • 5. Practica judiciară privind protecţia surselor agentului media
  • 1. Autorităţile publice şi dreptul la informaţie al persoanei
  • 1.1 Consideraţii generale
  • 3.1 Consideraţii generale
  • 3.2 Condiţiile restrângerii exerciţiului drepturilor şi libertăţilor
  • 3.3 Informaţiile clasificate
  • 4.2 Divulgarea secretului care periclitează siguranţa statului
  • 4.3 Divulgarea secretului profesional
  • 4.4 Divulgarea secretului economic
  • 4.5 Divulgarea de informaţii privind viaţa particulară
  • 4.6 Neglijenţa în păstrarea secretului de stat
  • 4.7 Obstrucţionarea ilegală a accesului la informaţii
  • 4.8 Infracţiuni prevăzute de legea audiovizualului
  • 4.9 Infracţiuni prevăzute de Legea nr. 187/1999
  • 1. Consideraţii generale
  • 2. Drepturile agentului media în domeniul comunicării sociale
  • 2.1 Dreptul presei sau libertatea presei
  • 2.2 Dreptul agentului media de acces la sursele de informare
  • 2.3 Libertatea de opinie a agentului media
  • 2.6 Libertatea de a înfiinţa publicaţii
  • 2.7 Dreptul agentului media de a informa
  • 2.8 Cenzura412
  • 2.9 Dreptul agentului media de a întreba şi de a primi răspuns
  • 1. Consideraţii generale.Responsabilitate juridică. Definiţie
  • 2. Principiile generale ale responsabilităţii şi răspunderii juridice
  • 3. Despre formele responsabilităţii juridice
  • 4. Despre responsabilitatea şi răspunderea juridică a agentului media
  • 5. Tipurile de responsabilitate şi răspundere a agentului media
  • 6. Responsabilitatea şi răspunderea civilă
  • 6.1 Răspunderea civilă
  • 6.2 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie
  • 6.3 Prejudiciul
  • 6.4 Fapta ilicită
  • 6.5 Vinovăţia sau culpa.465
  • 6.6 Raportul de cauzalitate
  • 6.7 Răspunderea delictuală pentru fapta altuia
  • 6.8 Răspunderea comitentului pentru fapta prepusului
  • CAPITOLUL VII RESPONSABILITATEA PENALĂ ŞI AGENTUL MEDIA
  • 2. Elementele constitutive ale infracţiunii
  • 2.1 Subiectul infracţiunii
  • 2.2 Latura subiectivă a infracţiunii
  • 2.3 Obiectul infracţiunii
  • 2.4 Latura obiectivă a infracţiunii

DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE

Dr. Valerică Dabu

DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE Ediţia a VI-a revăzută şi completată în raport de actele normative intrate în vigoare până la data de 30.09. 2009

Bucureşti – 2009

DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE Conf. univ. dr. Valerică Dabu

Copyright  Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice - SNSPA Toate drepturile asupra acestei versiuni aparţin Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice - SNSPA. Reproducerea integrală sau parţială a textului sau a ilustraţiilor din această carte este posibilă doar cu acordul prealabil scris al editorului.

MINISTERUL EDUCAŢIEI şi CERCETĂRII ŞCOALA NAŢIONALĂ DE STUDII POLITICE ŞI ADMINISTRATIVE FACULTATEA DE COMUNICARE ŞI RELAŢII PUBLICE

Str. Povernei, nr. 6, Bucureşti Telefon / Fax: 01 - 212 52 88; e-mail: info@comunicare.ro http://www.comunicare.snspa.ro ISBN 973-99986-5-8 Tipărit în România

CUPRINS:

Cuvânt înainte .............................................................................................................. 9 CAPITOLUL I ..........................................................................................................12 DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE ....................................... 12 1. Comunicare. Comunicare socială. Comunicare publică. Informaţia şi importanţa ei. Minciuna şi dreptul la informaţie. Securitatea informaţională a persoanei. ...................................................................... 12 1.1 Comunicare. Definiţie. Tipuri de comunicare................................ 12 1.2 Comunicare socială. Comunicare publică. ..................................... 16 1.3 Informaţia şi importanţa ei. ............................................................ 20 1.4 Minciuna. ........................................................................................ 32 1.5 Securitatea informaţională a persoanei........................................... 41 2. Dreptul comunicării sociale. Obiect. Metode. Noţiune. ...................... 45 2.1 Dreptul la informaţie. Definiţie. ..................................................... 45 2.2 Dreptul comunicării sociale. Definiţie. .......................................... 56 3. Izvoarele dreptului comunicării sociale ............................................... 58 4. Corelaţia dreptului comunicării sociale cu alte ramuri ale dreptului... 59 5. Dreptul comunicării sociale, ramură a dreptului public. Conţinutul dreptului comunicării sociale. .................................................................. 60 6. Principiile dreptului comunicării sociale ............................................. 66 6.1 Principiul legalităţii. ....................................................................... 66 6.2 Principiul egalităţii în drepturi........................................................ 67 6.3 Principiul bunei credinţe................................................................. 67 6.4 Principiul adevărului....................................................................... 68 6.5 Principiul corectei informări........................................................... 69 6.6 Principiul libertăţii de exprimare.................................................... 71 6.7 Principiul respectării libertăţii. ....................................................... 73 6.8 Prezumţia de nevinovăţie................................................................ 74 6.9 Principiul responsabilităţii şi răspunderii. ...................................... 75 6.10 Principiul imparţialităţii şi obiectivităţii....................................... 77 6.11 Principiul secretului profesional................................................... 79 6.12 Principiul umanismului................................................................. 82 6.13 Principiul liberului acces la informaţii. ........................................ 82 6.14 Principiul comunicării autorizate. ................................................ 86 6.15 Principiul libertăţii de gândire, opinie, creaţie şi credinţă............ 87 6.16 Principiul respectării clauzei de conştiinţă. .................................. 89 6.17 Principiul transparenţei................................................................. 89
4

CAPITOLUL II........................................................................................................94 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE .................................................................................. 94 1. Informaţia - factor dinamizator al devenirii ......................................... 94 1.1 Informaţia şi atributele sale............................................................. 94 1.2 Barierele informaţiei. ...................................................................... 97 1.3 Ştirea, opinia şi zvonul, componente ale informaţiei. .................... 99 2. Dreptul persoanei la informaţie.......................................................... 100 2.1 Consideraţii generale .................................................................... 101 2.2 Subiecţii dreptului la informaţie ................................................... 103 2.3 Conţinutul dreptului la informaţie al persoanei ............................ 105 2.4 Dreptul de a fi informat................................................................. 106 2.5 Dreptul la o informaţie corectă. .................................................... 114 2.6 Dreptul de a verifica informaţia primită. ...................................... 115 2.7 Dreptul de acces la sursele de informare. ..................................... 115 2.8 Dreptul la rectificare şi dreptul la replică. Consideraţii generale. 123 2.9 Dreptul la replică şi dreptul la rectificare în ................................ 125 comunicarea audiovizuală................................................................... 125 2.10 Dreptul la răspuns reglementat de Legea nr. 3/1974. ................. 137 2.11 Dreptul la răspuns. ...................................................................... 136 2.12 Dreptul la respectarea convingerilor şi credinţelor..................... 138 2.13 Dreptul la tăcere. ......................................................................... 140 2.14 Dreptul sursei la protecţie. .......................................................... 156 3. Dreptul la propria imagine …………………………………… 110 4. Protecţia surselor de informaţii şi principiile acesteia (Recomandarea nr. R7/2002)............................................................................................ 173 4.1 Consideraţii generale. ................................................................... 173 4.2 Principiile protecţiei surselor de informaţii ale ziariştilor. ........... 173 5. Practica judiciară privind protecţia surselor agentului media. ........... 179 CAPITOLUL III ......................................................................................................186 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AUTORITĂŢILOR PUBLICE PRIVIND ÎNFĂPTUIREA DREPTULUI LA INFORMAŢIE AL PERSOANEI ............................................................................................................. 186 1. Autorităţile publice şi dreptul la informaţie al persoanei................... 186 1.1 Consideraţii generale. ................................................................... 186 2. Obligaţiile autorităţilor publice, privind dreptul ................................ 190 la informaţie, în legislaţia României ...................................................... 190 2.1 Consideraţii generale .................................................................... 190 2.2 Obligaţiile autorităţilor publice pentru realizarea......................... 191 dreptului persoanei la liberul acces la informaţiile de interes public . 191 2.3 Obligaţii ale autorităţilor publice în realizarea dreptului.............. 197 la informaţie în cadrul comunicării audiovizuale. .............................. 197 2.4 Obligaţiile autorităţilor şi instituţiilor publice în procesul realizării dreptului la petiţie în comunicarea socială. ........................................ 198
5

3. Limitele obligaţiilor autorităţilor publice, privind ............................. 200 comunicarea informaţiilor de interes public şi privat ............................ 200 3.1 Consideraţii generale. ................................................................... 200 3.2 Condiţiile restrângerii exerciţiului drepturilor şi libertăţilor........ 201 3.3 Informaţiile clasificate .................................................................. 205 4. Responsabilitatea autorităţilor publice pentru încălcarea .................. 212 obligaţiilor corelative dreptului la informaţie ........................................ 212 4.1 Consideraţii generale. ................................................................... 212 4.2 Divulgarea secretului care periclitează siguranţa statului. ........... 212 4.3 Divulgarea secretului profesional................................................. 214 4.4 Divulgarea secretului economic. .................................................. 215 4.5 Divulgarea de informaţii privind viaţa particulară. ...................... 217 4.6 Neglijenţa în păstrarea secretului de stat. ..................................... 217 4.7 Obstrucţionarea ilegală a accesului la informaţii. ........................ 218 4.8 Infracţiuni prevăzute de legea audiovizualului............................. 220 4.9 Infracţiuni prevăzute de Legea nr. 187/1999................................ 220 CAPITOLUL IV ..................................................................................................... 223 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AGENTULUI MEDIA ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE ..................................................... 223 1. Consideraţii generale.......................................................................... 223 2. Drepturile agentului media în domeniul comunicării sociale............ 226 2.1 Dreptul presei sau libertatea presei............................................... 226 2.2 Dreptul agentului media de acces la sursele de informare ........... 229 2.3 Libertatea de opinie a agentului media......................................... 232 2.4 Libertatea de exprimare a agentului media. ................................. 236 2.5 Dreptul agentului media de acces la orice informaţie de interes public .................................................................................................. 243 2.6 Libertatea de a înfiinţa publicaţii.................................................. 245 2.7 Dreptul agentului media de a informa .......................................... 248 2.8 Cenzura ......................................................................................... 250 2.9 Dreptul agentului media de a întreba şi de a primi răspuns ......... 263 CAPITOLUL V....................................................................................................... 266 RESPONSABILITATEA JURIDICĂ, GARANŢIE A DREPTULUI COMUNICĂRII SOCIALE ................................................................................ 266 1. Consideraţii generale.Responsabilitate juridică. Definiţie. ............... 266 2. Principiile generale ale responsabilităţii şi răspunderii juridice. ...... 267 3. Despre formele responsabilităţii juridice ........................................... 269 4. Despre responsabilitatea şi răspunderea juridică a agentului media . 270 5. Tipurile de responsabilitate şi răspundere a agentului media ............ 273 6. Responsabilitatea şi răspunderea civilã ............................................. 274 6.1 Răspunderea civilă........................................................................ 274 6.2 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie. ..................... 275 6.3 Prejudiciul..................................................................................... 275 6.4 Fapta ilicită. .................................................................................. 277
6

6.5 Vinovăţia sau culpa....................................................................... 277 6.6 Raportul de cauzalitate.................................................................. 277 6.7 Răspunderea delictuală pentru fapta altuia ................................... 278 6.8 Răspunderea comitentului pentru fapta prepusului ...................... 279 6.9 Responsabilitatea şi răspunderea penală, a agentului comunicării. ............................................................................................................. 280 CAPITOLUL VI ......................................................................................................297 ASPECTE JURIDICE ALE COMUNICĂRII ÎN AFACERI PRIN PUBLICITATE ………………………………………………………… 272 1. Publicitate. Definiţie……………………………………………...272 2. Regimul juridic al publicităţii……………………………………….273 3. Principiile publicităţii……………………………………………….273 4. Formele publicităţii…………………………………………………274 5. Publicitatea în comunicarea audiovizuală………………………… 274 6. Cerinţele publicităţii legale………………………………………….274 7. Publicitatea înşelătoare ……………………………………………. 275 8. Publicitatea comparativă……………………………………………278 9. Publicitatea subliminală………………………………………… 279 10. Publicitatea mascată………………………………………………280 11. Dispoziţii legale speciale privind publicitatea unor produse………281 CAPITOLUL VII ………………………………………………………… 282 RESPONSABILITATEA PENALĂ ŞI AGENTUL MEDIA …… 297 1. Consideraţii generale .......................................................................... 297 2. Elementele constitutive ale infracţiunii.............................................. 299 2.1 Subiectul infracţiunii..................................................................... 299 2.2 Latura subiectivă a infracţiunii ..................................................... 299 2.3 Obiectul infracţiunii ...................................................................... 304 2.4 Latura obiectivă a infracţiunii....................................................... 305 2.5 Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei în domeniul comunicării sociale ............................................................................. 306 2.5.1 Eroarea de fapt……………………………………………… 294 2.5.2.Eroarea de fapt provocată. Eroarea neimputabilă..………… 298 2.5.3. Eroarea provocată evitabilă…………………………………299 2.5.4. Eroarea de drept penal …………………………………… 301 2.6 Lipsa pericolului social……………………………………… 304 2.7 Alte cauze care înlătură caracterul penal al faptei………………305 2.8 Înlocuirea răspunderii penale………………………………… 310 3.Infracţiunile specifice comunicării sociale………………………….314 3.1 Insulta…………………………………………………………315. 3.2 Calomnia………………………………………………………346 CAPITOLUL VIII…………………………………………………………361 ALTE INFRACŢIUNI SPECIFICE DOMENIULUI COMUNICĂRII SOCIALE…………………………………………………………………361 1.Ofensa adusă unor însemne……………………………………… 361
7

2.Defăimarea ţării sau naţiunii…………………………………..........363 3.Ultrajul……………………………………………………………….365 4.Propaganda în favoarea statului totalitar………………………….....370 5.Comunicarea de informaţii false……………………………………..372 6.Violarea secretului corespondenţei…………………………………..374 7.Nedenunţarea unor infracţiuni……………………………….............377 8.Omisiunea sesizării organelor judiciare……………………………..379 9.Favorizarea infractorului……………………………………………381. 10.Omisiunea de a încunoştiinţa organele judiciare…………………..385 11.Propaganda naţionalist şovină……………………………………..387 12.Instigarea publică şi apologia infracţiunilor……………………….389 13.Răspândirea de materiale obscene………………………………… 391

8

în general. 9 1 . în materie. Legislaţia comunicării publice. pag. operative şi responsabile. cauzelor care înlătură caracterul penal al faptei sau răspunderea penală. într-un cuvânt să comunice eficient. omiţând adevăratele cauze ale acestor situaţii. Kent Middleton. privitoare la libertatea şi limitele comunicării sociale. al criticilor formulate şi propunerile de “lege ferenda” din acest curs îl situează printre cele care vor stârni interesul teoreticienilor şi practicienilor din mass-media. eficientizarea actului comunicării sociale în condiţii de responsabilitate şi răspundere juridică. Editura Polirom Iaşi 2001. Bill F. Se ştie că. nu de puţine ori unii oameni.11. începând cu definirea conceptelor folosite. Dincolo de valenţele sale strict didactice. al juriştilor. Neîmplinirile şi riscurile datorate necunoaşterii legii. în care s-au reluat ori s-au formulat răspunsuri la multe probleme actuale din domeniu. agentului media şi ale societăţii. precum şi pentru oricine altcineva interesat de dreptul comunicării sociale. ale agentului media. a principiilor dreptului comunicării sociale. Credem că nivelul ştiinţific. drepturile şi obligaţiile consumatorului de informaţie. nu pot sau nu ştiu să-şi ceară drepturile sau să-şi dovedească susţinerile şi cererile legitime. eficiente. a nereparării în totalitate a pagubei suferite îi determină pe unii justiţiabili să-şi manifeste de multe ori neîncrederea în justiţie. domeniu de maximă actualitate. şi anume punerea la dispoziţia studenţilor şi cursanţilor Facultăţii de Comunicare Socială şi Relaţii Publice a Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative a unui bogat material din care să-şi însuşească cunoştinţele juridice indispensabile unei comunicări sociale. ale autorităţilor publice. Chamberlin. al raţionamentelor. lucrarea „Dreptul comunicării sociale” se impune şi prin multitudinea aspectelor practice abordate. De un real interes teoretic şi practic sunt şi capitolele consacrate infracţiunilor ce se pot săvârşi în domeniul comunicării sociale. Lucrarea este structurată pe opt capitole. în pofida calităţii crescânde a actului de justiţie. socială. deşi au dreptate. corecte. evitarea abuzului de drept şi. a căilor de câştigare a dreptului contestat. Robert Trager. creând cadrul necesar pentru abordarea şi înţelegerea drepturilor şi obligaţiilor persoanei. „Este tot mai evident că familiarizarea cu setul de drepturi şi libertăţi oferite actorilor din câmpul media este un prim pas către normalitate”1. Atenţie deosebită a fost acordată şi responsabilităţii juridice. autorităţii publice. economică şi spirituală. dreptul la informaţie. a locului şi rolului acestuia în sistemul de drept. legale. încălcat. al oricărui abuz în acest domeniu. garanţie a drepturilor în comunicarea socială. gradul de accesibilitate al prezentării.Cuvânt înainte Elaborarea acestei lucrări a fost determinată în primul rând de necesităţi de ordin didactic.

înţelegem locul şi rolul persoanelor. precum şi celor necitaţi în lucrare. 2 10 . . . a regulilor apărării juridice. util.avem o conduită ce nu va intra în conflict cu legea. operativ. . ajutându-ne să: . Tuturor acestora. asigurate prin forţa de constrângere a statului. Acesta este instituit prin norme juridice. fără a căror operă valoroasă nu am fi putut realiza cursul de faţă. . asigurându-i-se respectarea. ne dă curajul şi încrederea necesară în ceea ce facem şi în mod deosebit atunci când comunicăm. Iată numai câteva motive care ne fac să credem că prezenta lucrare poate fi utilă şi oricărei persoane care doreşte să cunoască şi să stăpânească principalele aspecte juridice ale comunicării sociale şi implicaţiile acestora.avem o putere de convingere. de a da sau a nu da. agentului media şi societăţii în domeniul comunicării sociale.înlăturăm riscul de a greşi. . legal. de a face. responsabil şi eficient.comunicăm corect. Ediţia a II-a Într-o accepţiune prin drept înţelegem posibilitatea recunoscută de societate sau comportamentul impus de aceasta în a satisface necesităţile sociale ale subiectului activ şi pasiv. cursurile şi studiile specialiştilor în materie menţionaţi în bibliografie. De aceea cunoaşterea drepturilor2. a căilor şi procedurilor legale. de a nu face. să influenţăm pozitiv. a obligaţiilor. să prevenim conflictele sau să le aplanăm ori soluţionăm .ne facem înţeleşi. . ori de a primi ceva. la nevoie. le mulţumim.nu devenim victime ale înşelăciunii. autorităţilor. deficienţele în comunicare.ni se recunoască şi repare drepturile şi interesele legitime încălcate . de a abuza sau de a persista în greşeală. . în spiritul echităţii. incert că se va produce şi/sau când se va produce.prevenim încălcarea drepturilor. argumente şi succes în identificarea şi buna folosire a probelor în apărare sau în acuzare după caz. libertăţilor şi intereselor legitime. manipulării. . prin forţa de constrângere a statutului. 3 Prin risc înţelegem probabilitatea producerii unui eveniment viitor.ştim cum să facem pentru a publica informaţia fără a o ciunti şi fără a risca3 sau numai cu riscuri minime calculate şi asumate.respectiv. . dezinformării etc.economisim timp şi bani adresându-ne documentat chiar acelor organe ale statului obligate să ne apere şi să ne presteze serviciile de care avem nevoie. La redactarea acestei lucrări ne-au fost de un nepreţuit ajutor monografiile. .

11 .prezintă lucrarea revăzută şi completată prin prisma actelor normative. Autorul. modificiate sau apărute până la 30 septembrie 2009.

Definiţie. Evreux. Comunicarea are un caracter relativ în funcţie de sistemul care îl formează subiecţii. capcanarea. unitară. sunt forme ale comunicării în care este implicat şi omul. este o lege a mecanicii clasice. citirea locului crimei. Enunţul său este următorul:Două corpuri punctiforme de masă m1 şi m2 se atrag reciproc printr-o forţă direct proporţională cu produsul maselor corpurilor şi invers proporţională cu pătratul distanţei dintre ele. sau principiile comunicării în domeniul electricităţii4. etc..226. plante. Tipuri de comunicare. obiectele ce se comunică.1 Comunicare.12 DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE _____________________________________________________________________________________________ ____ CAPITOLUL I DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE 1. este şi va fi indiferent de existenţa umană. Comunicarea în univers. molecule. De pildă în fizică termenul de comunicare a fost şi este folosit la desemnarea principiului vaselor comunicante. Imprimerie. atomi. obiecte. sau de acces la un loc. poate fi analizată ca o lege a comunicării între corpuri prin prisma fizicii. Într-un dicţionar francez prin comunicare se înţelege şi „mijlocul de legătură între două puncte. Hérissey. Socotim că nu poate fi conceput un ecosistem fără a recunoaşte comunicarea în cadrul acestuia iar ecologia studiază comunicarea dintre organisme şi mediul lor de viaţă. descoperită şi enunţată de Sir Isaac Newton. Comunicare socială. cel puţin sub forma comunicării obiectuale. biunivocă sau multiplă între două sau mai multe entităţi care astfel interacţionează. Ca urmare se poate susţine că chiar dacă dispare comunicarea umană comunicarea va exista în continuare. p. Apariţia comunicării umane şi conştientizarea existenţei comunicării în natură sunt diferite şi au avut loc pe o anumite trepte de dezvoltare ale umanităţii. Munca poate fi analizată. citirea unei poezii de Eminescu. De aceea socotim că nu există identitate între comunicarea umană şi comunicarea în general care include şi alte forme de comunicare decât comunicarea umană. 6 Legea atracţiei universale. 5 Dicţionnaire du français. galaxii etc. înţelegem în general acea legătură. Minciuna şi dreptul la informaţie. 1. Prin comunicarea obiectuală înţelegem comunicarea între particule. Omul comunică cu calculatorul şi prin intermediul acestuia cu alţii. Securitatea informaţională a persoanei. Comunicare publică. citirea semnelor în natură. orientată pe direcţia dreptei ce uneşte centrele de greutate ale celor două corpuri. 1. 1995. studierea ADN-ului. Comunicarea a fost.”5 Prin noţiunea de comunicare. Data. 12 4 . De pildă legea atracţiei universale. informaţia şi importanţa lor. ca o formă de comunicare între om-natură sau om-om. canalele sau mediile prin care se comunică. De pildă socotim că electricitatea nu poate fi concepută fără comunicarea între corpuri în acest domeniu iar formula U=IxR exprimă o lege a comunicării în domeniul electricităţii.6 În opinia noastră citirea urmelor vânatului. descoperită de Isaac Newton.

S-ar putea susţine că există o cauză9 principală a comunicării respectiv inegalitatea. Pentru satisfacerea trebuinţelor umane sunt necesare anumite comportamente. de energie. tipologia nevoilor de informare a se vedea Yves-F. dezvoltare etc. O Scholten. luate toate trei la un loc. cauza comunicării. Bucureşti. Noomen.J. Bucureşti 2004. Christian Baylon în lucrarea Comunicarea. p. În opinia noastră.”7În ceea ce ne priveşte socotim că prin comunicare înţelegem legătura activă între lucruri. mişcarea.11 De Septimiu Chelcea. locului şi rolului comunicării în natură. determinată de o serie de cauze cum sunt : dezechilibre. necesitate etc. alteori un proces. Bucureşti. precum şi pentru a putea intervenii conştient în procesul comunicării. 2003. între entităţi care determină.88. informaţii. diferenţe. necesitatea. echilibru. un scop ca o proiecţie a necesităţii şi modalităţii de satisfacere a trebuinţelor umane care constituie cauza.10 arată: „Prin a comunica şi comunicare vom înţelege de fapt punerea în relaţie a spiritelor umane sau. iar alteori antecedentul. nucleul semantic pe care îl regăsim. vol. Editura Trei. etc. 2004. consum. imaginea şi nu în ultimul rând comunicarea acestora. G. p. indiferent de ce natură care presupune o interacţiune. 2007. Motivaţie şi personalitate. favorizând manipularea multora care au pierdut şi câştiguri imense unora. Iaşi. Enciclopedia de Psihologie. De pildă în cazul comunicării umane se poate vorbi de un obiectiv al comunicării. Maslow. antimaterie. Astfel este evident că comunicarea nu se reduce la comunicarea umană şi că fiecare gen de comunicare îşi are principiile şi legile lui. presiune.” Lewes. W. 375. trebuinţa10. 2002. neutralizare. inegalităţi. transfer. o alimentare. 10 Referitor la nevoia de informare. posibilităţi. Editura Humanitas. I. procesul şi efectul produs. diferenţa. transport. scopul comunicării şi evident legi specifice fiecărui gen de comunicare. un schimb. Bucureşti. de bunuri de valoare inclusiv de valute multe agenţiile de rating au difuzat informaţii incorecte. obiectul comunicării. distrugere. uzând de canalul care leagă cele două sisteme. comunicarea ca însuşire a entităţilor în natură. A se vedea şi A. fiinţe. p. 173. De aceia avem rezerve faţă de cazurile în care se defineşte comunicarea prin trăsăturile comunicării umane. creaţie. Editura Universităţii Al. „ Ştiinţa comunicării. resurse comportamente ce au îmbrăcat forma drepturilor şi libertăţilor individului. consum. presupune : subiecţii care comunică. sau orice entităţi. 11 De pildă în activitatea de vânzare-cumpărare. astfel spus. p. Cauza în comunicare are o importanţă deosebită în înţelegerea necesităţii.H. In cadrul diferitelor utilizări ale conceptului de comunicare. accentul cade pe survez reserch (anchete) şi pe content analysis (analiză de conţinut). Cuza. Petru Iluţ. dezechilibrul. având o pluralitate de semnificaţii şi utilizări diferite mai mult sau mai puţin corecte.DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE 13 _____________________________________________________________________________________________ ____ Într-un dicţionar comunicarea în sens general este definită. transferul într-un cuvânt comunicarea între acestea în cadrul unui sistem care tinde către egalitate. libertăţii. Le Coadic.” 9 „S-a arătat că termenul cauză semnifică uneori un antecedent. este ideea de a reuni ceea ce este separat şi nu ar trebui să fie aşa. care folosesc sintagma „ştiinţa comunicării” deşi se referă exclusiv la studierea comunicării umane: „În ştiinţa comunicării.8 Verbul “a comunica” şi substantivul “comunicare” sunt polisemantice.I. informaţia.115. Numai dacă 13 8 7 . Problems of Life and Mind. ca fiind „orice proces prin care un sistem interacţionează cu un altul. Editura IRI. În sens contrar a se vedea J. Or în realizarea drepturilor şi libertăţilor un rol important îl au data. a creerelor umane. Editura Sigma. materie. finalitatea comunicării. citat de Theodule Ribot. Cuilenburg.. Editura Economică. Bucureşti. p. Ştiinţa informării. Psihologia conceptelor.

). Comunicarea produce dezechilibru sau echilibru. 3. De pildă multe din aşa zisele dezvăluiri din precampanii şi campaniile electorale se fac nu în scopul informării publicului pentru a satisface dreptul la informare ci pentru a deteriora imaginea candidatului şi a manipula votul. în ambele sensuri sau în mai multe sensuri. care poate fi energia sub toate formele ei de existenţă. Numai aşa putem să descoperim scopul manipulator în actul comunicării umane. Se mai poate vorbi de un obiect al comunicării respectiv ceea ce se transmite sau se primeşte. Bătălia ieftinirii României. găsim peste tot forme ale comunicării de existenţa cărora suntem mai mult sau mai puţin conştienţi. materie şi antimaterie. mijlocită sau nemijlocită. complet. r. economie. presiunea. distrugere.14 DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE _____________________________________________________________________________________________ ____ exemplu orice act juridic cu o cauză ilicită poate fi lovit de nulitate sau în instanţă nu poţi formula o acţiune nejustificată de un drept. partea de rating serveşte interesele clienţilor părţii de consultanţă. informaţia. canalul. antimateria. catalizatorul. pentru a ne apăra. într-o infinitate de direcţii.” Bogdan Baltazar. etc. materia. Referindu-se la agenţiile de rating un specialist în domeniul bancar arăta: „După cum ştiţi. Or dacă se făcea o analiză atentă a acestora se descoperea cauza supraevaluărilor şi rolul structurii duale a agenţiilor de rating respectiv de evaluare informare publică pretins obiectivă şi cea de consultanţă plătită ambele urmărind în realitate profitul pe o zonă nereglementată. adevăratele scopuri.09. 2. pe lângă subiecţi. La nivelul unui sistem se poate vorbi şi de o finalitate a comunicării relativ la acesta care poate fi echilibru. evenimentelor. După anumite criterii comunicarea poate fi directă sau indirectă. egalitate sau inegalitate. Legătura. cultură sau incultură.2009. Fiecare formă relativă de comunicare. forţa etc. o libertate sau un interes legitim. De multe ori. 14 . creaţii sau distrugerea acestora. În viaţă. are subiecţii ei. Or comunicarea umană. Numai cunoscând respectând şi folosind legile specifice fiecărei forme de comunicare putem să înţelegem corect. Se poate zice că există o comunicare de la nivelul infinitului mic la nivelul infinitului mare. Pentru a exista comunicarea. regres. agenţiile de rating le-au acordat AAA în pofida faptului că acestea conţineu valori reale minime. se deplasează etc. În alte situaţii şi în mod deosebit în lumea animală apare instinctul ca element determinant al comunicării. moarte. să acţionăm în consecinţă sau asupra cauzei pentru a înlătura efectul nedorit. totul depinzând la ce sistem de referinţă se raportează. Cunoaşterea cauzei şi scopului în comunicare ne permite să descoperim mecanismul actelor. Cea de rating şi cea de consultanţă… independentă (râde n. progres. etc. cauză. viaţă. Agenţiile de rating funcţionează adesea ca un adevărat bordel! Să sperăm că activitatea lor va fi reglementată aşa cum s-a promis. faptelor. obiect sunt necesare şi anumite condiţii cum ar fi: mediul favorabil. creaţie. compatibilitatea. comunicarea socială sunt numai câteva dintre infinitatea formelor comunicării în natură care îşi au legile lor şi subiecţii lor. Comunicarea poate fi într-un singur sens. dezechilibru. ori mixtă. spaţiul şi timpul ei precum şi alte dimensiuni cunoscute sau necunoscute ale acesteia. acestea au două părţi. natură. riscuri maxime şi supraevaluri de neconceput. în ziarul Adevărul din 01. canalul. obiective. cum de altfel comunicarea apare între o infinitate de subiecţi. câmpul şi în general mediul în cadrul comunicării pot avea o infinitate de forme. câmpul comunicativ. legile ei. obiecte. informaţie sau lipsă de informaţie viaţă sau moarte.. finalităţi. la timp şi să comunicăm ne referim la acţiunii şi derivatele acestora precum şi la cei care le vindeau. progres sau regres. energie sau lipsă de energie.

munca administrativă. sau unor categorii de public. texte. În lucrarea "Societatea cucerită de comunicare" Bernard Miège reduce comunicarea numai la anumite forme (ale comunicării) cum ar fi: comunicarea politică. Toate demersurile noastre sunt demersuri de comunicare. pe când comunicarea în cel al În art.20 pct. Libertatea de comunicare în lumea presei. dar angajează totodată şi aspiraţiile lor “verticale”. Comunicarea în univers presupune o infinitate de mijloace de comunicare. 1 litera e din Legea 504/2002 până la modificarea prin O. Amarcard. 15. operativ. de semne. 111. Editura Algos. etc. 6. p. 365/2002.G. p. Actul de învăţământ. 65. comunicarea locală. 14 A se vedea Kent Middleton. între o infinitate de subiecţi. p. Comunicarea stă la baza organizării sociale. adecvat pentru a obţine rezultatul dorit. 1999. Collegium. prin orice 12 mijloc de comunicaţie electronică. Or această presupune diferite forme ale comunicării umane fiecare cu legile şi principiile ei ceea ce presupune precizie în folosirea termenilor care defineşte fiecare formă de comunicare. Una dintre formele comunicării o constituie comunicarea socială. Ea este primul nostru instrument de muncă.17 Data şi informaţia în mediul social au valoare şi se măsoară în câmpul cunoaşterii.. 4. iar când se realizează electronic este reglementată de Legea privind comerţul electronic nr. coagulând şi controlând raporturile “orizontale” dintre oameni. sunete. Într-un fel comunică regnul vegetal cu natura. codul civil. a informa familiile. iar comunicarea scrisă de Legea nr. Robert Trager. 65. cu respectarea pluralismului societăţii şi a diferitelor limbi din Spania. comunicarea ştiinţifică. 15 .504/2002. procesul de transmitere de informaţii între oameni16.3/1974. 200. Un reputat autor arată că prin comunicare socială15 se înţelege. 181/2008 se dispunea: „e) comunicare audiovizuală .N. în planuri temporale sau atemporale. În realitate domnia sa se referă numai la comunicarea umană sub forma ei comunicare socială şi nu la infinitatea de forme ale comunicării în natură. informaţii sau mesaje de orice natură. care nu au caracterul unei corespondenţe private. De pildă. regnul uman cu natura.U. Într-un număr special din Cahiers de l'Education Nationale (nr.” 13 Bernard Miège. Iaşi. 15. la modul general. Comunicare. comunicarea publică14. 3 în următoarea construcţie: „Prin lege se vor reglementa organizarea şi controlul parlamentar al mijloacelor de comunicare socială dependentă de stat sau de orice altă entitate publică şi va garanta accesul la aceste mijloace al grupurilor sociale şi politice semnificative. în general. omul cu animalul.A. 5.DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE 15 _____________________________________________________________________________________________ ____ eficient. Bucureşti. p. Polirom. Editura Polirom. Societatea cucerită de comunicare. etc. 15 În constituţia Spaniei sintagma „comunicare socială” este folosită în art. semnale. legal.2000. Legislaţia comunicării publice. mai 1988) un rector arăta: "Comunicarea nu este o funcţie separată. De asemenea comunicarea audiovizuală12 este reglementată de Legea nr. într-o mişcare ascensională către planurile superioare ale realităţii. de deciziile C. Ed.punerea la dispoziţie publicului. Fiecărui sistem îi corespunde un anumit tip de comunicare ce poate fi studiată după alte metode. a stabili relaţii cu mediul economic şi social înseamnă în primul rând a comunica"13. şi altfel toate între ele. A-i instrui şi a-i educa pe tineri. trec prin comunicare. comunicarea comercială formă a comunicării sociale este reglementată atât de codul comercial. alte principii etc. Bill F. Timişoara. 2002.” 16 Lucian Vasile Szabo. 17 Mihai Dinu. nr. Chamberlin. adăugată celorlalte. a-ţi convinge partenerii.

om-natură. În afara raţiunii omul mai are ca trăsătură fundamentală. cu care în opinia noastră nu se confundă.18 9. în mod conştient sau inconştient. 365 din 5 iulie 2002 publicată în M. de perfecţionare. Pe de altă parte copilul cu handicap supus unui proces în cadrul unui mediu social. mult timp în zone izolate.O. nr. definitorie. înzestrată cu acel element care o detaşează de restul fiinţelor şi anume raţiunea. transmitere. Cunoaşterea se realizează prin descoperire. la vârste mici. Omul este o fiinţă biopsihosocială. de acţiune. de interdependenţa sa.Apariţia şi evoluţia societăţii umane. multiplă şi se desfăşoară pe mai multe planuri în timp şi spaţiu. când în mod normal un copil primeşte informaţiile educaţionale (chiar dacă li s-au oferit toate condiţiile de hrană şi îmbrăcăminte) au demonstrat că respectivii copii. 1. şi face judecăţi de valoare legate de aceasta. Ca sferă. A se vedea Legea privind comerţul electronic.2002. informaţia. contribuind la formarea. calitatea de a fi fericit şi îşi împlineşte menirea numai ca fiinţă socială. de servicii ale societăţii informaţionale.07. dezvoltarea sau uneori chiar la distrugerea omului. nr. etc.Credem că sintagma „comunicare socială” trebuie privită sub două aspecte. Astfel întâmplări sau experienţe pregătite prin care copiii au fost lăsaţi singuri. în sens larg şi în sens restrâns. etc. În sens larg.Comunicarea umană este complexă. Prin comunicare se satisfac o serie de necesităţi individuale sau sociale. imaginea şi comunicarea. cum de altfel se pot cauza prejudicii morale.2 Comunicare socială. cu o foarte redusă capacitate de comunicare socială (în dublu sens transmitere şi recepţie). 8. socotim că sintagma comunicare umană include şi comunicarea socială. familial şi colectiv de specialitate. om-om nu există şi nu se dezvoltă fără patru elemente esenţiale. bioenergetic. materiale. 16 18 .16 DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE _____________________________________________________________________________________________ ____ acţiunii şi al organizării. asigurându-i posibilitatea de a-şi împlini aspiraţiile şi de a simţi bucuria acestei împliniri. informaţia şi imaginea. economice.. Informaţia pentru subiect conţine noul în câmpul cunoaşterii. comunicarea ştiinţifică. 7. politice etc. începând din copilărie şi până la maturitate. spiritual. nu a fost posibilă fără informaţie şi comunicarea acesteia specifică fiecărui gen de relaţii sociale. 483/05. cu relaţiile sale sociale. În comunicarea umană se vehiculează data. aflare. prin socializare a fãcut progrese deosebite în formarea sa ca fiinţă socială capabilă să comunice în ambele sensuri. Comunicare publică. Relaţia om-ştiinţă.. Comunicarea umană se poate realiza fizic. în comunicarea socială includem comunicarea între formele organizării sociale ori între acestea şi individ cum sunt: comunicarea familială. respectiv: data. Omul este conştient de existenţa sa ca fiinţă în societate şi natură. comunicare a informaţiei. vorbim de societatea informaţională. comunicarea pedagogică. În prezent. psihic. Comunicare privată 10. au rămas în stadiul de semisălbatici. de raţiune. Prezenţa şi comunicarea cu semenii săi îl ajută pe om să îşi dezvolte capacitatea de înţelegere.

DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE 17 _____________________________________________________________________________________________ ____ comunicarea artistică. De pildă în art. într-un context social dat. limbaj. 21 În art.21 Astfel în art. 12. nu constituie prin ele însele comunicări comerciale următoarele: informaţii privind accesul direct la activitatea unei persoane fizice sau juridice. artistice. Petru Iluţ. direct sau indirect.19 11. 365/2002. serviciile. agentul media. conţinut. interesele în cadrul comunicării comerciale sunt reglementate de Legea nr. 2003. Distincţia între comunicarea publică şi comunicarea privată este necesară având în vedere scopul şi implicaţiile diferite ale acestora şi ca urmare au reglementării diferite. În anumite situaţii nu se poate comunica fără autorizarea unor persoane cum ar fi de pildă autorii operelor ştiinţifice. Astfel. în special un nume de domeniu sau o adresă de poştă electronică. din Legea nr. fotografice şi de arhitectură. imaginea. autoritatea publică. societate şi alte structuri ale acesteia. comunicarea culturală. efectuate de un terţ independent faţă de persoana în cauză. în sensul acestei legi. precum şi în orice alt mod similar A se vedea Septimiu Chelcea. serviciile. împărtăşire a unor informaţii. reproducerea unei opere fără consimţământul autorului. cea familială. 365/2002. 1 se arată că "utilizarea sau exploatarea unei opere prin reprezentare scenică. comunicare structurală. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe în comunicarea operelor se reglementează diferit "comunicare publică" faţă de "comunicare privată". p. 8 din Legea privind comerţul electronic nr. cu condiţia ca opera să fi fost adusă anterior la cunoştinţă publică. 15 pct. iar reproducerea să nu contravină exploatării normale a operei şi să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularul drepturilor de exploatare. culturale etc. 1 pct. de artă aplicată. firma sau emblema unui comerciant ori membru al unei profesii liberale. În sens larg prin comunicare socială înţelegem procesul de transmitere.” Astfel este evidentă reglementarea diferită a comunicării private faţă de comunicarea publică. pentru uz personal sau pentru cercul normal al unei familii. 20 19 17 . este definită comunicarea comercială ca fiind : „orice formă de comunicare destinată să promoveze. regulile comunicării şi normele juridice care o reglementează. recitare sau orice altă modalitate publică de execuţie sau de prezentare directă a operei. De pildă în dreptul francez comunicarea în public a unor date şi informaţii destinate comunicării private şi obţinute în cadrul unei comunicări private constituie infracţiune şi se pedepseşte. 34. obligaţiile. numele şi denumirea. comunicarea spirituală etc. cum ar fi de pildă. libertăţile. comunicarea socială în sens restrâns diferă de alte forme ale comunicării sociale. mai ales atunci când sunt realizate cu titlu gratuit”. Codul comercial şi alte legi speciale ce diferă de alte legi care reglementează alte tipuri de comunicare. imaginea. din punct de vedere al subiecţilor acesteia.. emoţii. În Legea nr. comunicări legate de produsele. expunerea publică a operelor de artă plastică. comunicare pe care o numim comunicare autorizată. Drepturile. produsele. Bucureşti. precum şi comunicarea socială în sens restrâns.20 Comunicarea publică este reglementată diferit de comunicarea privată. imaginii. idei între două entităţi sociale. numele ori mărcile unei persoane fizice sau juridice. Enciclopedia de Psihologie. comunicare instituţională. Editura Economică..Prin comunicarea socială în sens restrâns înţelegem schimbul de informaţii între persoană.88. 8/1996 se dispune: „(1) Nu constituie o încălcare a dreptului de autor. în sensul prezentei legi. natura şi calificarea informaţiei.

cum ar fi: comunicările. desenele şi modelele 18 22 . conferinţele. operele coregrafice şi pantomimele. dramatico-muzicale. numele comercial şi indicaţiile de provenienţă sau denumirile de origine. în spiritul acestei legi. precum şi operele de artă aplicată.În pct. scenografie. cum ar fi de pildă agentul media căreia i se aplică reglementări specifice. produsele destinate unei utilizări practice . f) operele fotografice. geografiei şi ştiinţei în general. pledoariile. b) operele ştiinţifice. prelegerile şi orice alte opere scrise sau orale. artă monumentală. i) lucrările plastice. pictură. descoperirile ştiinţifice. inclusiv planşele. machetele şi lucrările grafice ce formează proiectele de arhitectură. d) operele dramatice. neintermediată de un alt agent. în art. indiferent dacă membrii care compun acel public susceptibil de a recepţiona astfel de comunicări pot sau nu să o facă în acelaşi loc sau în locuri diferite ori în acelaşi timp sau în momente diferite". 13. artistic sau ştiinţific. mărcile de serviciu. 14. precum şi programele pentru calculator. interpretările artiştilor interpreţi şi ecuţiile artiştilor executanţi. fonogramele şi emisiunile de radiodifuziune. precum şi orice alte opere audiovizuale.18 DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE _____________________________________________________________________________________________ ____ constituie comunicarea publică a unei opere”. conceptul de comunicare publică este circumscris "operelor originale de creaţie intelectuală în domeniul literar. hărţile şi desenele din domeniul topografiei. modul sau forma concretă de exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia” lor cum sunt: a) scrierile literare şi publicistice. protecţia proprietăţii industriale are ca obiect brevetele de invenţie. sintagma “comunicare publică” vizează o comunicare directă cu publicul. În principiu comunicarea publică a unei opere este restricţionată de regulile privind protecţia dreptului de autor şi în mod special al proprietăţii intelectuale22 aceasta putând fi realizată în principiu numai cu autorizarea Potrivit art. 15. desenele sau modelele industriale. artistice şi ştiinţifice. manualele şcolare. Astfel se observă că. mărcile de fabrică sau de comerţ. g) operele de artă plastică cum ar fi: operele de sculptură. litografie. precum şi orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog fotografiei. studiile. modelele de utilitate.În această lege. tapiserie. proiectele şi documentele ştiinţifice. ceramică. plastica sticlei şi a metalului. scrise sau orale. invenţiile în toate domeniile activităţii umane. e) operele cinematografice.” Convenţia de la Stockholm din 1967 pentru constituirea Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale. predicile. grafică.1. oricare ar fi modalitatea de creaţie. h) operele de arhitectură. gravură. precum şi reprimarea concurenţei neloiale. cursurile universitare. 2 Viii).2) al Convenţiei de la Paris din 1883. făcută într-un loc deschis publicului sau în orice loc în care se adună un număr de persoane care depăşeşte cercul normal al membrilor unei familii şi al cunoştinţelor acesteia. 2 al aceluiaşi articol se dispune: "Se consideră publică orice comunicare a unei opere. c) compoziţiile muzicale cu şi fără text. defineşte „proprietatea intelectuală” ca fiind „ drepturile referitoare la operele literare.

Nu se consideră difuzare în sensul Legii nr. se înţelege distribuirea către public a originalului ori a copiilor unei opere. Astfel în cadrul comunicării publice vorbim de comunicarea autorizată. respectiv fără plată. blazonul. b) textele oficiale de natură politică. 8/1996 nu se poate invoca. literar şi artistic. în sensul prezentei legi. c) simbolurile oficiale ale statului. de scriere. ca forme ale comunicării autorizate în domeniul protecţiei dreptului de autor. cu titlu gratuit.n. 18. difuzare. conţinute într-o operă. precum şi de informaţiile furnizate consumatorului. comunicarea publică poate fi de mai multe feluri: comunicarea publică în general şi comunicarea publică a operelor. bineînţeles în materia reglementată de această lege. mărcile de fabrică. de comerţ şi de serviciu şi denumirile comerciale. 150/2004 privind siguranţa alimentelor. iar în art. a unei opere. r) din Legea nr. se foloseşte sintagma „comunicarea riscului”. 9 din Legea nr. se înţelege realizarea uneia ori a mai multor copii ale unei opere. 14 lit. insigna. se va ţine seama de condiţiile normale de utilizare a alimentelor de către consumator la fiecare etapă a producţiei. conceptele de reproducere. e) ştirile şi informaţiile de presă.” 23 Oneros înseamnă contra cost. prin vânzare." Ca urmare în astfel de situaţii prevăzute în art. judiciară şi traducerile oficiale ale acestora. restricţiile aferente dreptului de autor respectiv autorizarea acestuia. administrativă. drapelul. descoperirile şi invenţiile. 17. închiriere. Comunicarea publică a operelor.Din punct de vedere al restricţionărilor impuse de protecţia dreptului de autor. 8/1996 "Nu pot beneficia de protecţia legală a dreptului de autor. inclusiv 19 . adică plătite.Comunicarea publică în sensul Legii nr. ştiinţific. deci fac parte din comunicarea publică neautorizată următoarele: a) ideile. 19. conceptele. sigiliul.DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE 19 _____________________________________________________________________________________________ ____ autorului acestora. 24 De pildă în art. cu titlu oneros23 sau cu titlu gratuit. de explicare sau de exprimare. oricare ar fi modul de preluare. teoriile. în cazul în care se realizează prin intermediul bibliotecilor publice. 9 din Legea nr. ale autorităţilor publice şi ale organizaţiilor. emblema. d) mijloacele de plată. 3 lit. şi nu cu titlu gratuit.c se dispune: „pentru a determina dacă un aliment nu este sigur. în orice formă materială. în calea comunicării publice şi private. legislativă. 16.(s. prin difuzare. este numai o latură a comunicării sociale. procesării şi distribuţiei.în sensul prezentei legi.Tot în această lege sunt definite. astfel: prin reproducere. Potrivit art.) f) simplele fapte şi date. inclusiv realizarea oricărei înregistrări sonore sau vizuale a unei opere precum şi stocarea permanentă ori temporară a acesteia cu mijloace electronice. poate fi de două feluri: comunicarea publică protejată (supusă acordului autorului) şi comunicarea publică nerestricţionată din punct de vedere al autorului operei. protecţia împotriva concurenţei neloiale şi toate celelalte drepturi aferente activităţii intelectuale în domeniile industrial. 8/1996. distribuirea către public prin împrumut. difuzare secundară. oral sau industriale. ecusonul şi medalia. cum ar fi: stema. 8/1996.24 Comunicarea publică poate fi realizată prin: scris.

informaţiile de interes public în condiţiile legii. Definiţie. semnale. 504/2002 se dispune: „15. comunicare comercială audiovizuală mesaje sonore sau în imagini. Mesajele respective însoţesc sau sunt incluse într-un program în schimbul unei plăţi ori contraprestaţii sau în scopul autopromovării.” În art. comunicarea audiovizuală în sensul Legii 504/2002 este definită ca fiind „o punere la dispoziţia publicului. 3 şi 5 din Legea nr.reprezentarea prin cuvinte sau imagini a bunurilor. Data. a societăţii cu autorităţile. privind liberul acces la informaţiile de interes public. Am văzut că informaţia este obiectul comunicării umane în general şi al comunicării sociale în special. 1. comunicare audiovizuală cu conţinut comercial mascat . comunicarea scrisă. privind evitarea efectelor dăunătoare sănătăţii personale. numelui. serviciile sau imaginea unei persoane fizice ori juridice care desfăşoară o activitate economică. sponsorizarea. o veste. serviciilor. informaţia şi imaginea ca obiect al proprietăţii intelectuale. care nu presupun dreptul de autor. 504/2002 sintagma comunicare audiovizuală nu include comunicarea privată prin audiovizual (de pildă comunicarea privată prin televiziune cu circuit închis sau prin videotelefon) care are alt regim juridic.20 DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE _____________________________________________________________________________________________ ____ audiovizual. teleshoppingul. precum şi celelalte forme ale comunicării. comunicarea scrisă. autorităţile şi instituţiile publice au “obligaţia să comunice din oficiu” sau la cerere. în general. cu sau fără sunet. Definiţii. respectiv o comunicare publică prin mijloacele audiovizuale. 504/2002 face distincţie între comunicare comercială audiovizuală şi comunicare audiovizuală cu conţinut comercial mascat. se arată că. informaţii sau mesaje de orice natură care nu au caracterul unei corespondenţe private”. comunicarea publicului. 16. prin orice mijloc de comunicaţie electronică. comunicarea prin internet şi orice comunicare directă cu publicul. În sensul Legii nr. determinate de un anumit aliment sau categorie de alimente. direct ori indirect. Este o definiţie a comunicării publice prin audiovizual. 20 25 . Tot în scopul reglementării speciale a diferitelor tipuri de comunicare Legea nr. Dar nu trebuie omis că comunicarea privată se realizează şi prin comunicarea audiovizuală.25Comunicarea publică. plasarea de produse şi alte forme de publicitate. în cazul în care o astfel de reprezentare este destinată de către furnizorul de servicii media audiovizuale unor scopuri publicitare nedeclarate şi poate induce în eroare publicul cu privire la natura sa. Comunicarea audiovizuală adresată publicului este o componentă a comunicării publice.3 Data. Formele de comunicaţii comerciale audiovizuale includ publicitatea radiodifuzată şi televizată. sunete. cu agentul media în ambele sensuri. informaţiile de pe etichetă sau alte informaţii generale puse la dispoziţia consumatorului. mărcii ori activităţilor unui producător de bunuri sau furnizor de servicii în cadrul programelor.1 pct. sau a unor categorii de public. comunicarea prin internet etc. informaţia şi imaginea. Sintagma comunicare socială credem cã presupune în plus faţă de sintagma “comunicare publică” şi următoarele forme ale comunicării: comunicarea autorităţilor cu agentul media26. credem că include în principiu comunicarea audiovizuală. o ştire care pune pe cineva la curent cu o situaţie.15 şi 16 din Legea nr. texte. bunurile. care sunt destinate să promoveze. de semne. 544/2001. Comunicarea şi dreptul de proprietate intelectuală 20. 26 În art. Potrivit dicţionarului explicativ al limbi române prin informaţie se înţelege „o comunicare. Astfel de reprezentări sunt considerate intenţionate mai ales atunci când se fac în schimbul unei plăţi sau al unei contraprestaţii. lămurire asupra unei persoane sau asupra unui lucru. De pildă.

semnul fiind un element de limbaj care asociază un semnificant cu un semnificat: semnul alfabetic. Academia Română. care constituie parte a mijlocului de comunicare. este făcută printr-un sistem de semne (limbajul). în limba arabă ‫ ة د ر و‬etc. fenomen. comparaţie. obiecte. Cuvântul înseamnă limbaj verbal (oral). de înlăturare a unei incertitudini. Institutul de Lingvistică. Uni autori definesc data ca fiind descrierea cifrică sau letrică a unui proces. Când datele necunoscute sunt aduse la cunoştinţă cuiva. falsificate. Astfel. « Iorgu Iordan ». mesaj vorbit. După cum se cunoaşte. informatice etc.DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE 21 _____________________________________________________________________________________________ ____ totalitatea materialului de informare şi de documentare: izvoare surse. Editura Economică. imagini plastice. undelor sonore. Din acest punct de vedere. 1996. Dicţionar Explicativ al Limbii Române. semnificaţie şi imaginea acestuia. Bucureşti. Ediţia a II-a Editura Univers. comunicarea scrisă este o formă a comunicării DEX.29 Iar atunci când o informaţie conţine date imprecise. litera unui alfabet reprezintă convenţia care exprimă legătura dintre sunet. indicaţie a unui instrument etc. a entităţilor care permite un tratament electronic. evenimente. în limba germană R o s e. fizice. Ca urmare în doctrină informaţia este definită ca acea dată care aduce receptorului un plus de cunoaştere. cuvântul30. obiect. 1996. 30 Potrivit DEX cuvântul este unitatea de bază a vocabularului. În informatică numim dată reprezentarea convenţională codificată a unei relaţii. spaţială. semnul de punctuaţie. p. Universul enciclopedic. materială. expresii matematice. privind direct sau indirect procesul. în raport cu cunoştinţele prealabile. fenomenul sau obiectul pe care îl descrie. atunci acestea devin informaţii pentru subiectul în cauză. fiecare dintre elementele noi. Bucureşti. înţelesului de “trandafir” îi sunt asociate diferite înşiruiri formale de semne grafice: în limba română t r a n d a f i r. Pentru a defini informaţia trebuie să plecăm de la definiţia datei. 21.491. fracţii. material. informaţiei. 29 Ibidem. Informaţia conţine şi un element de sens. 406. manipulare. Ed. comunicarea datei. etc. Bucureşti 2005. Eugen Burduş Tratat de management. p. prin ordonarea acestora rezultă un cuvânt. un mesaj.254. dezinformare. conţinând elemente de noutate. Asocierea semnelor grafice într-o anumită ordine determină un nou înţeles: dacă ne referim la semnul grafic al literei. semnificaţie. raport. poate duce la eroare. fenomene care urmează a fi transmise. obiectuală. cuprinse în semnificaţia unui simbol sau a unui grup de simboluri (text scris. p. ce rezultă din date sau combinaţia acestora. semnal electric. semn.Transmiterea. eroare provocată. Acestea se exprimă în cifre. înşelăciune cu toate consecinţele ce decurg din acestea. care reprezintă asocierea unui sens (sau a unui complex de sensuri) şi a unui complex sonor. formule.28 În ceea ce ne priveşte socotim că prin date înţelegem o convenţie care exprimă acele elemente de raportare temporală. virtuală între două sau mai multe entităţii. Mesajul este asociat unui suport spaţio-temporal. indiferent dacă este rostit sau scris. undelor electromagnetice. procese. incomplete. sub forma înscrisului. simbolic. înţelese sau acceptate pentru un scop definit. în limba engleză r o s e. 21 28 27 .) „ 27Informaţia mai poate fi înţeleasă ca un mesaj al unei comunicări ce ne aduce sau reaminteşte elemente sau date noi de cunoaştere despre fapte.

ritm. nu sunt contradicţii. Decodificarea mesajului nonverbal sau paraverbal şi impactul acestuia asupra receptorului depind de următorii factori: a)coerenţa internă a individului. Comunicarea non-verbală – se referă la gesturi. intensitate. Ultimele două forme de comunicare (paraverbală şi nonverbală) însoţesc. pauze etc. percepţii sau reprezentări. ceea ce determină astfel. a mimicii şi a expresiilor atitudinale se poate constitui într-un limbaj nonverbal. olfactiv. În ultimele două decenii. expresii. geamătul. paraverbal. intonaţie. incoerenţa actului de comunicare. conform fizicienilor. Este important de reţinut că înţelesurile gesturilor şi ale mimicii sunt uneori diferite de la o cultură la alta. ţipătul etc. Două persoane aflate la distanţe mici sau mari.22 DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE _____________________________________________________________________________________________ ____ verbale pentru că se bazează tot pe limbajul cuvintelor. respectiv un atribut intangibil. nonverbal. râgâitul. logic. tusea. fără a avea un contact direct. mesajul are un impact major asupra receptorului. rezultat al reflectării senzoriale a obiectelor. gustativ. incoerenţă ce decurge din semnificaţii diferite pe cele trei niveluri ale mesajului. Lumea în care trăim este o lume a imaginilor. intensitatea acesteia. exprimări tacite. adevăratul înţeles al unui mesaj este influenţat de nonverbal sau paraverbal. Mulţimea gesturilor. încărcătura energetică a undelor sonore sunt tot atâtea forme de comunicare paraverbală. tactil. intuitiv) pot transmite şi primi mesaje. accent. oftatul. De multe ori. energia fiind o formă de existenţă a materiei. b)capabilitatea de disimulare. Într-un alt dicţionar imaginea este definită ca reprezentare sensibilă sau tablou mintal concret. Este de fapt o comunicare energetică. cum ar fi: râsul. 22 . Conform unui alt dicţionar imaginea are la origine latinescul imago. Comunicarea energetică.32 31 Potrivit DEX prin imagine se înţelege reflectarea de tip senzorial a unui obiect în mintea omenească sub forma unor senzaţii. Mesajul transmis nu va avea efectul scontat. d)capabilitatea de autocontrol a comunicării pe cele două niveluri: nonverbal şi paraverbal. Inflexiunile vocii. Literele şi cuvintele ajută la formarea imaginilor31 prin care evident se transmit tot mai multe informaţii. fenomenelor. reprezentare. dar măsurabil. Dacă între cele trei niveluri. imitaţia. portret. specialiştii în comunicare şi-au extins cercetările într-un domeniu nou. comunicarea verbală. cu particularităţi în diferite culturi. cunoscut pe piaţa sub denumirea de “comunicare paranormală”. vizual. Comunicarea paraverbală – ceea ce se comunică pe lângă cuvinte prin voce (volum. orală se realizează cu ajutorul cuvintelor spuse (verbalizate) sau scrise (scriptic). conform abordării manageriale. inclusiv a formelor logice. Expresia sonoră din oralitate este înlocuită cu expresia grafică a cuvântului scris şi poate circula eficient pe baza convenţiei. c)abilitatea şi puterea de manipulare a individului. de regulă. fără nici o eroare. bazat pe simţuri (auditiv. dacă între niveluri există contradicţii şi nu armonie sau sincronism. Imaginea reprezintă orice formă de reflectare a realităţii obiective în conştiinţă. Comunicarea verbală. comunicarea poate fi eficientă în sensul că.) şi prin manifestări orale fără conţinut verbal. mimică.

judecă. În timp textul a cedat imaginii fizice (pictură. p. Polirom. Informaţie şi comunicare. În Europa de Est. „Oamenii nu reacţionează în funcţie de realitate. Dreptul la imagine şi protecţia imaginii prin norme de dreptul proprietăţii intelectuale. 36 Etimologic imaginaţia ar fi imitarea prin imagini. Fulchignoni. film. în Mass Media şi societatea. p 145.2/2006. Imaginea instituţiilor. şi mai uşor de transmis şi asimilat. La civilization de l’image. Bucureşti. Imaginea are la bază informaţia care la rândul ei se întemeiază pe date. examinării. imaginea furnizată inclusiv imaginea fizică şi nu în ultimul rând imaginaţia36. Bucureşti.) care de multe ori poate fi mai precisă sau mai completă din punct de vedere al conţinutului de informaţie. Astfel se crează mai mult ca oricând condiţii favorabile manipulării individului. 2000. nici mai puţin decăt să pregătească masele în vederea răsturnării regimurilor politice autoritare ce păreau adânc înrădăcinate. libertăţile şi obligaţiile.33 În acest sens se mai foloseşte şi sintagma „civilizaţie a imaginii”34care a urmat civilizaţiei cărţii. reprezentărilor sau ideilor acumulate anterior. Ori de cele mai multe ori oamenii sunt „ajutaţi” să-şi reprezinte mai mult sau mai puţin precis realitatea şi să reacţioneze în raport de interesele celor care i-a „ajutat” astfel. de cultură. 35 Walter Lippman citat de Paul Dobrescu. inacţiunea şi evident drepturile. Într-un alt dicţionar prin imaginaţie se înţelege un proces psihic de creare a unor reprezentări sau idei noi pe baza experienţei perceptive şi cognitive anterioare. Era imaginii televizate a favorizat creşterea vitezei şi volumului de informaţii în comunicare.DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE 23 _____________________________________________________________________________________________ ____ De multe ori cea mai sumară schiţă spune mai mult decât un lung raport. p. creează. Contextul receptării prezintă şi el o importanţă pentru că el intervine în validarea unei semnificaţii a imaginii. citată de Stancu Şerb. 1999. analizării variantelor. Omul a studiat şi studiază realitatea şi acţionează asupra acesteia folosind imaginea obiectuală.2008. a înlăturat unele bariere (de limbă. ci pe baza modului cum îşi reprezintă ei această realitate. rolul său a fost nici mai mult. Viteza schimbării imaginilor asociată cu volumul anumitor informaţii comunicate afectează timpul necesar receptării. etc. Bucureşti. 23 32 .2006. imaginea raţională. Totuşi o importanţă deosebită în această formă de comunicare o are şi mesajul lingvistic care însoţeşte imaginea completând-o sau explicitând-o. imagine televizată etc. Relaţii publice şi Comunicare. în Revista Română de Dreptul Proprietăţii Intelectuale. folosind imaginea care şi-o formează sau i se furnizează de altul bines au rău intenţionat. colectivităţilor şi chiar a popoarelor. redă un număr mai A se vedea Valerică Dabu.14. De multe ori oamenii sunt „ajutaţi” să aibă anumite imagini bazate pe anumite informaţii formate din anumite date care corespund mai mult sau mai puţin realităţii şi servesc sau deservesc anumite interese influenţându-le acţiunea. imaginea artistică.) cu toate consecinţele pozitive şi negative ce decurg din acestea. Omul gândeşte. a imaginilor pe care le poartă în minte”35. 65. Editura Teora. Conform unui dicţionar imaginaţia ar fi un proces psihic de creare a unor reprezentări sau idei noi pe baza experienţei perceptive şi cognitive anterioare. Potrivit DEX prin imaginaţie se înţelege capacitatea omenească de a crea noi reprezentări sau idei pe baza percepţiilor. Memoria primeşte. Editura SNSPA. fotografie. construieşte. 33 Într-o lucrare recentă Bernard Miège referinduse la importanţa comunicării în perioada globalizării arată: „Pusă în serviciul ideologiei liberale. nr. 34 A se vedea E. comunicarea a reuşit să accelereze considerabil deschiderea schimburilor culturale şi comerciale în Europa de vest. Remus Borza.” Bernard Miège. Collegium. reţine. formulării opţiunilor şi liberei alegeri a opţiunii cu implicaţii negative asupra libertăţii de opinie. de pregătire.

Bucureşti. desenele şi modelele Potrivit DEX prin virtual se înţelege „ceva care există numai ca posibilitate. De pildă în art. simţăminte. de protejare a imaginii de sine. Daniel Katz a propus patru funcţii ale atitudinii: a) funcţia instrumentală.p.” Viorel Roş şi alţi. vorbindu-se de bunuri informaţionale. produse informaţionale. afectivă etc. 38 Imaginea nu se confundă cu atitudinea dar contribuie la formarea acesteia. Or se ştie că la baza cunoaşterii stă informaţia şi imaginea. c) funcţia de cunoaştere.2003. Prelucrarea imaginii poate da naştere la noi informaţii valoroase. 2002. Imaginea rezultat al prelucrării informaţiei poate fi un element important al puterii. ce pot constitui elemente ale unei alte noi imagini valoroase. despre însuşirile acestuia. Componenta afectivă se formează în principal pe baza imaginii sau a compunerii imaginilor. în cadrul căreia sunt protejate atât creaţii de formă cât şi de fond. virtuale . ne hrănim sau hrănim cu imagini.24 DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE mare sau mai mic de imagini care pot fi abstracte. invenţiile în toate domeniile activităţii umane. spirituală. Imaginea. Enciclopedie de psihologie. şi reflectată. concepută. Bucureşti 2003.47. Bucureşti. 24 37 _____________________________________________________________________________________________ ____ 37 . or atât recompensele cât şi sancţiunile sunt eligibile pe baza consecinţelor imaginate faţă de subiect. Luptăm pentru a construi imagini. A se vedea Septimiu Chelcea Petru Iluţ.2. Reflexul economiseşte pierderea secundelor pe care o implică ocolul prin gândire. fonogramele şi emisiunile de radiodifuziune. interpretările artiştilor interpreţi şi execuţiile artiştilor executanţi. Prin imagine se transmit instantaneu mesaje simţurilor determinând o percepţie imediată şi simultană vizând reflexele cât şi gândirea. cumpărăm şi vindem imagini. Editura Economică. Mărcile şi indicaţiile geografice. Editura All Beck. informaţia şi imaginea se obţin de regulă prin consum de energie. rezultatul folosirii imagini pot fi acte creatoare iar când au la bază date valoroase. Componenta cognitivă are la bază informaţia şi imaginea. artistice şi ştiinţifice. apud Septimiu Chelcea. care exercită o influenţă diriguitoare sau dinamizatoare asupra răspunsului individual la toate obiectele şi situaţiile cu care este în relaţie”. materie etc. de sistematizare a stimulilor din lumea înconjurătoare. schimbului. 39 “Spre deosebire de proprietatea intelectuală. în cadrul proprietăţii industriale sunt protejate creaţiile intelectuale de fond care sunt aplicabile în industrie şi care mai sunt desemnate şi cu denumirea de creaţii utilitare. valorificate. credinţe pe baza cărora se fac judecăţile evaluative). informaţiile cât şi imaginile sunt tratate ca mărfuri fiind protejate juridic. Gordon W Allport. De multe ori atât datele. informaţiei şi imaginii le pot face obiect al aproprieri. c) componenta comportamentală ( intenţia de a acţiona pro sau contra obiectului atitudinii). Data. descoperirile ştiinţifice. organizată prin experienţă. al cărui efect este potenţial şi nu actual. suntem atraşi sau respinşi de imagini38. imagine virtuală=imagine în care punctele convergente se găsesc în prelungirea razelor de lumină ale unui sistem optic.p. fără a se produce (încă) în fapt. constând în orientarea persoanelor spre obiecte care asigură recompense şi evitarea obiectelor cu sancţiuni negative. b) componenta cognitivă (cunoştinţe despre obiectul atitudinii. al dreptului de proprietate asupra acestora. Opinia Publică. timp. Atitudinea este definită ca „o stare de pregătire mintală şi neurală. pot fi preţuite. pe piaţa informaţiei. b) funcţia de apărare a eului. Avem rezerve faţă de aceste definiţii deoarece în opinia noastră imaginea virtuală ţine mai mult de domeniul imaginaţiei. mai mult sau mai aproape de realitatea percepută. neputănd fi prinse pe un ecran. împreună cu relaţiile fiziologice subiacente). Acestea se realizează tot mai mult în sfera producţiei a industriei informaţiei şi fac obiectul vânzării. toate mai mult sau mai puţin asistate de calculator. Or această însuşire a datei. Atitudinea presupune trei tipuri de componente: a) componenta afectivă (emoţii. Editura Economică. servicii informaţionale. sentimente.70.2 viii al Convenţiei de la Stockholm din 1967 pentru constituirea Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale (OMPI) dreptul de proprietate intelectuală39 este definit ca fiind „drepturile referitoare la operele literare. Iar folosirea lor poate produce valoare şi ca urmare pot avea valoare economică. p. Componeneta comportamentală este rezultat al imaginii şi presupune imaginea virtuală a comportamentului.

Dicţionarul de neologisme. etc. O a doua categorie ar fi imaginea mentală a unui obiect. precum şi atitudini. Editura Antet. activitatea intelectuală a omului. prin cuvinte. ştiinţific. Imaginea ocupă în acest caz un loc într-un decupaj noţional care o opune pe de o parte percepţiei. imagini şi imagerie. Imaginea se plasează în acest caz pe post de intermediar între percepţia adevărată şi conceptul lucrului perceput.cit.R.550. tot ceea ce se înfăţişează vederii. de către memorie. Potrivit DEX. Alvin Toffler foloseşte termenul de cunoştinţe în sensul că acesta cuprinde: „informaţii.9. !978. O primă categorie ar fi imaginea obiectuală ca o reflectare a unui obiect45 de un alt obiect sau mulţime de obiecte. Puterea în mişcare. definesc puterea în societate… Cunoaşterea mai serveşte şi ca multiplicator al averii şi al forţei. Ediţia a III-a.S. a unui obiect etc. sculptură. prin imagine se înţelege reflectarea de tip senzorial a unui obiect în mintea omenească sub forma unor senzaţii. 43 Florin Marcu. fie mentală fie materială. pictură. avuţia şi relaţiile dintre ele.42 Conform dicţionarului de neologisme prin imagine se înţelege forma de reprezentare în conştiinţă a realităţii înconjurătoare pe baza senzaţiilor dobândite cu ajutorul simţurilor. Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”. 42 Academia Română. reprezentare a unui obiect obţinută din reunirea razelor luminoase emanate de la un alt corp şi reflectate de altul.”Alvin Toffler arăta:„Cunoaşterea. conservarea informaţiei perceptive sub o formă ce posedă un grad ridicat de similitudine structurală cu percepţia. reflectarea artistică a realităţii prin sunete. Pe de altă parte imaginea socială are la bază informaţia reflectată mai mult sau mai puţin corect în mentalul social.R. mărcile de fabrică. Socotim că în raport de subiecţii imagini putem vorbi de două categorii de imagini. Image et cognition. Florin Marcu. p. 1996. Dicţionar de neologisme. aproximative. Editura Academiei R.p. şi. 1978. o reflectare a realităţii fie mentală fie materială..DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE 25 _____________________________________________________________________________________________ ____ industriale. p.474. fie că sunt adevărate. 1989. violenţa. făcută prin fotografiere. o reflectare mai mult sau mai puţin precisă a realităţii.43 Deci imaginea este o reprezentare. p. Ediţia III-a. M. de către imaginaţie. op. 44 Imaginea este o reprezentare. Ediţia a II-a Ed. 1995. O imagine poate fi formată de una sau mai multe imagini şi ca urmare aceasta este influenţată sau determinată de imaginile componente.26.740. literar şi artistic. Denis defineşte imaginea ca fiind o modalitate de reprezentare mentală care are drept caracteristică. tot ceea ce poate fi perceput prin simţuri. Bucureşti. p. p. Bucureşti. M. prin desen etc. Denis. imaginea şi comunicarea41. protecţia împotriva concurenţei neloiale şi toate celelalte drepturi aferente activităţii intelectuale în domeniul industrial. desen.S.”40 Or cunoaşterea are la bază data. Editura Academiei R. făcută prin sunete. Univers Enciclopedic.. date. tot ceea ce preocupă gândirea. în calitate de contact efectiv cu o realitate prezentă. Dicţionarul Explicativ al Limbii Române. sau pentru a fi deformată. percepţii sau reprezentări. Constantin Maneca. reprezentare plastică a unei fiinţe. pe de altă parte.44 Imaginea poate fi şi ceva închipuit care reprezintă o construcţie o concepţie ce nu are corespondent în realitatea prezentă ci în cea trecută sau poate în realitatea viitoare. valori şi alte produse simbolice ale societăţii. Aici s-ar putea vorbi de creaţie şi de imagine rezultat al creaţiei situaţie în care ne aflăm pe tărâmul imaginaţiei. 25 41 40 . informaţia.” Alvin Toffler. 45 Potrivit Dicţionarului de neologisme prin obiect se înţelege : „lucru. După unii imaginea este reprezentarea percepută doar în măsura în care durează în absenţa intuiţiei şi face obiectul unor tratamente pentru a fi fixată. reflectarea artistică a unui obiect. sursă detemporalizată a unei informaţii lipsită de orice element empiric. de comerţ şi de serviciu şi denumirile comerciale.. o reprezentare în conştiinţă a realităţii înconjurătoare pe baza Alvin Toffler. prin culori etc. conceptului.24. a unui peisaj etc. cuvinte. sau chiar false. Bucureşti. PUF.

profan este însă adevărul. precum şi imaginea socială a organizaţiei influenţează performanţele acestora.124. Imaginea socială a persoanei. corectitudine. 2002. realităţii. date şi informaţii cunoscute mai precis sau nu de individ despre sine. imaginea privată. Imaginea de sine este acea imagine construită pe informaţiile ce ţin de domeniul vieţii intime. astfel. sfinţenia creşte în ochi 26 46 . Imaginea familială este inclusă în imaginea privată în sens larg. Din această perspectivă informaţia este opusă actului şi faptului cunoscut. Imaginea privată este acea imagine construită pe informaţiile ce ţin de domeniul vieţii private a persoanei. fireşte. demnitatea. marca. Editura Comunicare.48 Se mai spune că realitatea este ceea ce există în afara conştiinţei omeneşti şi independent de ea. De pildă prin onoare în sens obiectiv se înţelege acele însuşiri care exprimă gradul de integritate morală.” Bogdan-Alexandru Halic. 48 Jean-Claude Abric. Realitatea este definită în esenţă prin componentele obiective ale unei situaţii. elementele. raporturile dintre ele şi raporturile dintre oameni şi organizaţii.reprezentarea. 47 Dr. relative. şi este în strânsă legătură cu valorile materiale sau spirituale pe care persoana sau organizaţia le deţine sau le creează precum şi cu nivelul de satisfacere a trebuinţelor. Editura SNSPA. IAŞI. imagine cu care nu se confundă. Editura Polirom. politic. de multe ori se formează o imagine publică mai mult sau mai puţin dorită care nu întotdeauna corespunde cu o imaginea dezirabilă. social şi în viaţa organizaţiilor face plauzibilă afirmaţia: imaginea socială condiţionează din ce în ce mai mult şi mai subtil performanţele organizaţiilor. 2001. seriozitatea. Dreptul comunicării sociale. imaginea publică. Ea are la bază date şi informaţii cunoscute numai de individ.prof. timpul de azi…. Reprezentările realităţii sau despre realitate sunt la baza imaginii. sunt şi vor fi formate. Informaţia are la bază percepţii.aparenţa. reprezentări abstracte sau concrete. preferă lucrului existent imaginea originalului –copia. Persoana fizică difuzează o serie de informaţii corespunzătoare unei imagini dezirabile imagine pe care şi-o doreşte aceasta. imaginea familială. înrudite. judecăţii. Psihologia comunicării.2004. etc. Aşa cum am arătat informaţia este ceea ce reprezintă un element de noutate în raport cu ansamblul cunoştinţelor anterioare. probitate.26 DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE _____________________________________________________________________________________________ ____ senzaţiilor dobândite cu ajutorul simţurilor şi al gândirii. Imaginea familială este acea imagine construită pe informaţiile ce ţin de domeniul vieţii familiale.46 În cadrul imaginii anumite însuşirii reflectate.10. p. p. reputaţia. căci sfântă pentru el este numai iluzia. recunoscute de societate ca urmare a reflectării în conştiinţa acesteia. despre realitate sub forma de date sau construcţii de date. Bucureşti. Lumea în care trăim este o lume a imaginilor49 şi a convenţiilor cu Referindu-se la imaginea organizaţiei dl. Imaginea familială se formează în mintea membrilor de familie despre membrii de familie pe baza informaţiilor accesibile în mediul familial. Dabu Valerică. esenţei. directe sau indirecte.ro. demnitate şi cinste. Ion Chiciudean. fiind definite ca informaţii prin raportare la cel care nu le cunoaşte.47 Referindu-ne la persoana fizică se poate vorbi de imaginea de sine. Dar atât actul cât şi faptul cunoscut tot din informaţii au fost. părţi componente ale patrimoniului organizaţional şi componente ale procesului de reproducere performantă a organizaţiei. datele.23. După autorul imaginii am putea vorbi de o imagine individuală de o imagine de grup de o imagine socială. raţiunii. În realitate. Bucureşti. fermitatea. Analiza imaginii organizaţiilor. Imaginile sociale devin. 49 „Dar. Mai mult.Bogdan-Alexandru Halic arată:„Studiul atent al mutaţiilor care au loc în domeniile economic. p. definitorii pot exprima anumite categorii ca: onoarea. Astfel se poate spune că informaţia are un caracter relativ.

Legea nr. în slujba unor interese străine pentru unii.”50 Atât informaţiile cât şi imaginile pot fi rezultat sau pot conţine judecăţii de valoare. p.R. 676/2001 s-a reglementat o serie de relaţii sociale privind protecţia vieţii private în sectorul reţelelor publice de telecomunicaţii. Bucureşti. incertitudinii. este reglementată prin Legea nr. induse în cadrul unei judecăţi corecte sau false a unei dezinformări. Editura Militară. decizii. s-a reglementat cadrul general al comunicaţiilor electronice şi al serviciilor poştale. Bucureşti. Ca urmare informaţia şi imaginea pot fi primare sau rezultate (deduse. De pildă. Enciclopedie de psihologie.21. Dezvoltarea eficienţei acţiunii şi utilizarea intensivă a timpului nu se pot înfăptui fără informaţie şi comunicarea acesteia. vizând garantarea confidenţialităţii comunicaţiilor. aprecierii şi evaluării. reprezentări. ignoranţa şi incertitudinea privind starea unei situaţii. Garner informaţia este ceea ce reduce. 504/2002. în aşa fel încât cel mai înalt grad al iluziei pentru el este şi cel mai înalt grad al sfinţeniei. Esenţa creştinismului. care la rândul ei depinde de normele de drept care reglementeazã aspectele esenţiale ale acesteia. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public. 1996. manipulării etc. Editura Ştiinţifică. 1961. Dar tot la fel de bine informaţia şi imaginea pot fi. Viaţa individului şi în general viaţa socială este un şir de decizii51 care se iau pe baza unor informaţii mai mult sau mai puţin adevărate sau suficiente. Bucureşzi.B. În aceste condiţii. comunicarea informaţiilor de interes public de către autorităţile publice.311.Shaw un om lui în aceeaşi măsură în care descreşte adevărul şi sporeşte iluzia. Securitatea informaţiilor. depăşirea îndoielii.„Reprezentarea unui obiect social nu se face doar pe baza proceselor psihice. ca garanţie de veridicitate şi competenţă profesională. a dreptului de acces la informaţii. a libertăţii de comunicare. 50 Septimiu Chelcea Petru Iluţ. trad. Studierea şi perfecţionarea comunicãrii sociale este legatã de eficienţa acesteia. activităţii. Editura Economică. dinamicii lor parametriale. 2003. de Petre Drăghici şi Radu Stoichiţă. apoi este transmisă în diverse locuri şi urmează o traiectorie guvernată de legii proprii. având însă caracteristici vectoriale. sau a altora. semnificaţii. După W. ci imaginea este construită prin nenumărate negocieri la nivelul grupului.). la provocarea unor idei. p. datorate volumului şi diversităţii informaţiilor. comportamente. iar pe de altă parte. şi de multe ori sunt folosite la menţinerea şi accentuarea ignoranţei. prospectiv şi anticipativ. p. prin transmiterea sa. 95 27 ." Ilie Gheorghe şi Colectiv. a dreptului la rectificare şi altele. obţinerea certitudinii nu se pot face fără informaţii. Prin Ordonanţa de Urgenţă nr. a controlului. a corectării a activităţii personale. Cucerirea necunoscutului. aşa cum spunea G. De pildă votul care este cel mai important instrument în mâna cetăţeanului.”Ludwig Feuerbach. Pentru că. iar prin Legea nr. ci şi legăturile informaţionale ale acesteia cu mediul său funcţional. dependente de creşterea gradului de complexitate şi a accelerării trecerii de la o stare la alta. oportunitatea informaţională devine un deziderat managerial major. comunicare corectă şi ştiinţa folosirii acestora. 79/2002. structurare şi funcţionare a unui anume sistem. în lipsa informaţiilor corecte necesare şi în prezenţa unor „informaţii prelucrate” nu mai îl serveşte pe acesta ci pe cel care îl manipulează. pe de o parte. care să reflecte nu numai structura şi funcţionalitatea sistemului supus deciziei. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate şi Legea audiovizualului nr. or aceasta afectează esenţial democraţia. mărind capacitatea de organizare.rom.DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE 27 _____________________________________________________________________________________________ ____ privire la semne. 51 "Nu mai este nici un secret cã o decizie fundamentatã trebuie să aibă un suport informaţional real şi eficient. a proceselor etc.

Bucureşti. lichidul. p. Într-o altă accepţie experienţa reprezintă totalitatea cunoştinţelor pe care oamenii le dobândesc în mod nemijlocit despre realitatea înconjurătoare în procesul practicii social-istorice. mai mult sau mai puţin reţinute şi transmise de-a lungul timpului. atâta timp cât. atunci când un informator informează un neinformat. p.”52 Referindu-se la mass-media şi manipulare James Lull arăta: „Mass-media transmit imagini foarte selective.Bucureşti. 37 şi următoarele.55 Informaţia nu se află numai prin comunicare socială în sens larg ci şi prin alte modalităţi de comunicare cum ar fi de pildă cercetarea sub toate formele ei.173. Academia Română.Experienţa este o sumă de informaţii verificate.Învăţământul are la bază informaţia şi anumite metodologii specifice de transmitere a acesteia care caracterizează un anumit gen de comunicare.ro. în special. nu v-am telefonat pentru a vă informa că plouă. să acţioneze responsabil şi să aibă satisfacţii. să planifice.A.Un fapt nu este o informaţie decât în anumite condiţii. numai în ultimul deceniu. Iar când oamenii înţeleg această nevoie de schimbare. substanţa. 54 DEX. Informaţia contribuie la dezvoltarea responsabilizări atât de necesară eficientizării procesului de conducere sau de executare a unei activităţi. Filipeştii de Târg. al interacţiunii materiale dintre om şi lumea exterioară. energia. Panama. 358.27-28. fiind un factor important al comunicării. Manipularea prin informaţie. încadrate împreună cu punctele de vedere gata pregătite asupra numeroaselor chestiuni care se situează în afara cunoştinţelor şi experienţelor personale ale majorităţii membrilor audienţei. În această carte ca strategia nr. de exemplu. Obiectul comunicării nu se confundă cu obiectivul comunicării. "Plouă" nu este o informaţie. p. John P. 1 a responsabilizării este folosit principiul: „Intensificaţi circulaţia informaţiilor pentru a obţine performanţe”. Despre obiectivul comunicării putem vorbi în cadrul comunicării umane având în vedere scopul acesteia. Informaţia este cheia de boltă a comunicării în general şi a celei sociale.S. Acest lucru e valabil în special pentru problemele politice globale. Grenada. Ed. Editura. Curtea Veche. 24. Carlos. 1996. Militarii şi cei din Ken Blanchard. ce ajută la orientarea procesului. – Comunicare. ei devin animaţi de dorinţa de a acţiona. 2004. limbajul trupului etc. Strategii de responsabilizare.P. 2002.54 23. 55 A se vedea Lucien Sfez. De exemplu. Bucureşti. marfa etc. Obiectul comunicării poate avea forme infinite. deci va cădea mai greu victimă manipulării. Alan Randolph. Atitudinea lor nu mai este pur şi simplu: „Trebuie să ne schimbăm pentru că aşa a zis cineva”. De pildă. Editura Antet XX Press. pe lângă aceea de informaţie. Univers enciclopedic. Aceasta nu înseamnă că informaţia este singurul obiect la comunicării. Se spune că faptul devine informaţie.N. Ea devine: „Trebuie să ne schimbăm pentru că avem nişte probleme care ne afectează pe toţi şi pe care trebuie să le rezolvăm. 28 52 . O critică a comunicării.28 DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE _____________________________________________________________________________________________ ____ informat este mai dificil de manipulat decât un om neinformat. 53 James Lull. Editura S.”53 22. Irak şi Somalia. Astfel circulaţia informaţiilor îi ajută pe oameni să înţeleagă nevoia de schimbare. p. sunt numai unele din obiectele comunicării în general. Idem p. oamenii din întreaga lume au fost complet dependenţi de mass-media şi guverne (despre care raportau tot mass-media) în legătură cu relatările incursiunilor militare americane în Liban. să aibă iniţiativă.54.

informatorul poate cunoaşte deformat faptul.informatul recepţionează cu o anumită doză de subiectivism. 56 57 Vladimir Volkoff.data şi momentul desfăşurării fenomenului. Pe tot parcursul comunicării se pot strecura erori.organizaţii. care este culeasă în stare brută. -temporală(când ?). dacă nu absurdă în condiţiile relativităţii. iar nu la fenomen. Tratat de dezinformare. ori când. informatul nu a auzit bine.localizarea entităţii sau a acţiunii.130. grupuri de interese. nu numai că în materie de informare nu există obiectivitate. datorită vederii a confundat stropii de la un furtun cu ploaia naturală etc.reali sau potenţiali) . astfel: a) . nu are intenţii rele. -proiectivă (cu ce consecinţe ?).referinţă la esenţă. structuri instituţionale.post-factuală. de exemplu: poate fi un optimist care crede că informatorul nu exagerează.DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE 29 _____________________________________________________________________________________________ ____ serviciile de informaţii au motive întemeiate să facă deosebirea între o informaţie. persoane (parteneri. Legat de dimensiunile informaţiei în literatura de specialitate sunt enumerate : „-actorii (cine). . precum şi a evoluţiei posibile şi probabile”57 În comunicarea socială orice informaţie presupune prezenţa a trei variabile în care nu se poate avea absolută încredere.Toate acestea ilustrează trei idei importante: . 25. sau când prezintă o premoniţie a sa ca o certitudine. care sunt trecute printr-o selecţie sub minim trei factori: evaluarea sursei. 29 . când el este un pesimist înnăscut poate crede că plouă atunci când burniţează.orice s-ar crede. Tritonic Bucureşti. p. b) . subiectivismul agentului media. activitatea. Editura Antet. 1999. de la informator la informat. Iaşi. influenţa factorului politic sau economic etc. p. produsul. şi informaţii. Serviciile de informaţii şi decizia politică. -conţinut (ce ?). obiect al informaţiei: spre exemplu.circumscrierea cantitativ-calitativă şi maniera de desfăşurare a acestora . aliaţi. mediu sau lung. oponenţi. când de fapt acesta prezintă lucrurile în “roz”. -spaţială (unde ?). aprecierea efectului rezultat pe termen scurt. -determinist-motivaţională (de ce ?) –surprinderea cauzalităţii reale a evenimentului. reperele semnificative în evoluţia acestuia .Ed. de exemplu : transmisia prin telefon a fost suprapusă cu o altă convorbire.mijlocul de comunicare distorsionează informaţia. sau chiar algoritmul . precizări legate de iniţiere şi de destinaţie . chiar dacă nici un membru al lanţului informativ. evaluarea informaţiei şi coroborarea informaţiei56. dar în general orice pretenţie de obiectivitate absolută pare suspectă.informaţia în comunicare nu conţine niciodată adevărul sută la sută. -acţională (cum ?). c) . 2003. 13 Mireille Rădoi.

într-o primă aproximare. de cel puţin 3 ori.(2) În cazul serviciilor de programe de televiziune. art. Astfel în art. 52/2003 privind obligaţia radiodifuzorilor de a aduce la cunoştinţă publicului somaţiile şi sancţiunile aplicate de C. Se observă că informaţia prezintă un oarecare procent de denaturare inerent celor trei elemente. 6 lit. 30 58 . abuzivă. . art. 148/2000 iar potrivit art.decât în informaţia de ordin ştiinţific. Christian Baylon arată: “A comunica este deci. guvernul numeşte „inflaţie” inevitabilul efect al acesteia. în intervalul orar 18.40 din 9 martie 2004. de cel puţin 3 ori. informează pe ceilalţi: cunoştinţe. 59 Se ştie că Consiliul Naţional al Audiovizualului potrivit Legii 504/2002 aplică sancţiuni radiodifuzorilor pentru încălcările acesteia. manipulând sensul cuvintelor.158/2008 publicitatea înşelătoare şi publicitatea comparativă ilegală constituie contravenţii şi se sancţionează. imagini. privind asigurarea informării corecte şi a pluralismului. guvernul recurge la o şmecherie lingvistică. Astfel.00. 13 din Legea nr. 6 lit. se poate încerca manipularea opiniei publice. a.58 26. în formularea transmisă de Consiliul Naţional al Audiovizualului. art 23 lit. asupra cărora comunicatorul. a unui partid. anume creşterea preţurilor. ea corespunde totalităţii fenomenelor psihologice. b. sonor şi vizual.62 Referindu-se la comunicarea socială în sens restrâns. 148/2000 în redactarea până la modificarea prin Legea nr. b din Legea nr. 158/2008 privind publicitatea. textul somaţiei sau al sancţiuniui va fi difuzat în următoarele 24 de ore de la comunicare. a unui anumit candidat etc.dorinţa de a vinde un produs. Uneori apare tentaţia denaturării intenţionate a informaţiei în anumite scopuri.6.Prin Legea nr. Spre exemplu. art. textul somaţiei sau al sancţiunii va fi difuzat în următoarele 24 de ore de la comunicare. 297 din Codul penal sau infracţiunea de manipularea pieţei prevăzută de Legea nr. Această enumeraţie demonstrează varietatea elementelor pe care le putem comunica. 2000. Prevederile acestei decizii au fost preluate şi perfecţionate prin Decizia nr.504/2002. p. publicitatea înşelătoare cât şi publicitatea subliminală. trecănd sub tăcere faptul că această creştere se datorează chiar sporirii artificiale a cantităţii de bani aflaţi în circulaţie. din care odată în principala emisiune de ştiri. Consiliul Naţional al Audiovizualului a emis Decizia nr.cu atât mai mult .00-22. dorinţi. echivalent cu a transmite informaţii referitoare la ceea ce avem în minte. puţin cunoscute şi incorect clasificate.91 din Legea nr. cel de la care pleacă comunicarea – deseori spunem emiţătorul -. 187/2006. 158/2008 a fost abrogat art. prin denaturarea intenţionată a informaţiei din: . Autorităţile nu vorbesc niciodată despre asta şi pun majorarea costului vieţii pe seama pieţii libere şi a oamenilor de afaceri. art. din care odată în principala emisiune de ştiri. Am ales intenţionat expresia vagă “a avea în minte”.Obiectivitatea nu poate exista . pentru a îndeplini o anumită acţiune. a din Legea nr. 62 Pentru a preveni o astfel de manipulare în comunicarea audiovizuală. în acest sens este cunoscut un proverb rusesc care spune: "fără înşelăciune. art.” 61 Potrivit art.” Nerespectarea prezentei decizii se sancţionează potrivit art.12.1 se dispune: „(1) Radiodifuzorul căruia Consiliul Naţional al Audiovizualului i-a aplicat o sancţiune sau i-a adresat o somaţie de intrare în legalitate are obligaţia de a comunica publicului motivele şi obiectul sancţiuni sau ale somaţiei.dorinţa de a convinge publicul cu privire la superioritatea unei anumite cauze. amintiri.” Christian Baylon. în intervalul orar 6. nimic nu se vinde"61. sentimente etc.N. Întrucât uneori radiodifuzorii comunicau publicului fapta şi sancţiunea într-o manieră în care se lăsa impresia că sanţiunea este neîntemeiată.30 DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE _____________________________________________________________________________________________ ____ . 13. 22. păreri. 158/2008 legiuitorul nu a mai prevăzut condiţia că fapta constituie contravenţie dacă nu constituie infracţiune. Comunicarea. Consiliul Naţional al Audiovizualului a emis Decizia nr. astfel. Ed.10.este firesc ca fiecare martor să aibă propria sa impresie (determinată de mai mulţi factori) asupra evenimentului la care a asistat. 297/2004 privind piaţa valorilor mobiliare. (3) În cazul serviciului de programe de radiodifuziune sonoră. Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” Iaşi – Iaşi. mai mult sau mai puţin nobile. puteau constitui contravenţii sau chiar infracţiuni după caz. 4. unde aceeaşi experienţă realizată de mai mulţi cercetători conduce întotdeauna la aceleaşi rezultate (deşi şi aici intervine relativitatea).00.” 60 Marele economist austriac Ludwig Von Mises criticând guvernul SUA şi Federal Rezerve legat de criza creditelor ipotecare arăta: „Pentru a nu fi făcut responsabil de consecinţele nefaste ale inflaţiei.00-14.Este interesant că în reglementarea prevăzută de Legea nr.A. prevăzută de art. cum ar fi înşelăciunea cu privire la calitatea mărfurilor.60 .dorinţa de a obţine o anumită atitudine din partea opiniei publice59.

s-au folosit publicitatea65 înşelătoare şi publicitatea comparativă. iar după vânzare se constată că acesta conţine numai 20. Tratat de dezimformare. corectitudine. prin publicitate înşelătoare se înţelegea orice publicitate care. 148/2000.În sensul prezentei legi. deoarece persoana a fost determinată să cumpere ceva care costă mai puţin decât a plătit suportând pe nedrept diferenţa care reprezintă prejudiciu pentru cumpărător.C. După 1990 mai multe asociaţii. .000 de cetăţeni investitori cu circa 1057 miliarde lei. Dar în cazul C. (în anul 2000). în schimb la Fondurile private de investiţii sumele investite de persoanele fizice nu sunt garantate de stat sau vreun fond special controlat de stat. 4 lit.orice formă de prezentare a unei activităţi comerciale. „Cea mai eficace publicitate este aceea americană. din acest motiv.N. inclusiv bunuri imobile. proastă gestiune etc.I. 65 Dicţionarul Grand Robert defineşte publicitatea ca fiind: „faptul de a exercita o acţiune psihologică asupra publicului. banii acestora să fie însuşiţi sau risipiţi sub diferite forme de conducerea F. b) publicitate înşelătoare . Vladimir Volkoff.I s-au strecurat iniţialele „C. În acest caz. Aceasta înseamnă să recunoaştem că publicitatea.De pildă.E.-ului în caz de faliment. poate apărea ca publicitate înşelătoare.000 de cuvinte. . 31 63 . “b” din această lege. promiţându-le dobânzi foarte mari (300%).I sunt garantate 100% de stat prin intermediul C. termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie: a) publicitate . 158/2008 se definesc mai mulţi termeni astfel: „Art.DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE 31 _____________________________________________________________________________________________ ____ 27.I. Conform art. se adreseasă mai mult subconştientului decât conştiinţei.publicitatea care. până la 6000 de euro în anul 2006).21. care mizează pe reflexele condiţionate”. 66 În art.C. industriale. drepturi şi obligaţii. Bucureşti p.64 Se susţine pe bună dreptate că acest mod de comunicare a favorizat.–ului. garanţie etc.000 de cuvinte.66 De pildă. deci a statului. inclusiv în modul de prezentare. aspect acoperit iniţial printr-o comunicare manipulantă. precum şi în scris pe coperta unui dicţionar că are 50.E.în emblema F. în orice fel. prin gestionare defectuoasă şi sustragerea acestei sume. care presupune o anumită rigoare. depozitele persoanelor fizice sunt garantate dintr-un fond special numai pânã la un cuantum (de exemplu.„ sugerând astfel că sumele depuse de F..publicitatea care identifică în mod explicit sau implicit un concurent ori bunuri sau servicii oferite de acesta.C. în comunicarea dintre conducerea “Fondului Naţional de Investiţii” şi persoanele fizice şi juridice determinate să-şi "investească" economiile la acest fond s-au denaturat intenţionat informaţiile63. determinaţi să depună sume mari de bani la F. afirmarea în spotul publicitar. astfel: . societăţii comerciale au folosit în denumirea firmei cuvinte care nu corespundeau obiectului de activitate dar care sugerau o anumită Este vorba de înşelarea a peste 300.3 din Legea nr. fundaţii. ca în final. păgubirea a peste 300. sau care poate leza interesele unui concurent. c) publicitate comparativă . artizanale sau liberale. de persoane necinstite. de către Stat ceea ce presupune neutralizarea riscului de faliment. în cazul falimentului unei bănci.000 de cetăţeni. înşelătoare. instituţie publică. la fel ca propaganda.N.. în orice mod. induce sau poate induce în eroare orice persoană căreia îi este adresată sau care ia contact cu aceasta şi îi poate afecta comportamentul economic. prejudiciază ori poate prejudicia un concurent. a indus o idee falsă cum că acesta ar fi o instituţie publică. depozitele sunt garantate 100%. 64 Se ştie că în sistemul bancar. Editura Antet.N. 3. a scris Malraux. poate afecta comportamentul economic al acestora sau care.folosirea la un fond privat aşa cum este Fondul Naţional de Investiţii a cuvântului "naţional" în denumirea acestuia. induce sau poate induce în eroare persoanele cărora i se adresează ori care iau contact cu aceasta şi care. deşi acestea erau interzise de Legea nr. inclusiv prin modul de prezentare. din cauza caracterului înşelător.. în scopuri comerciale”.N. în scopul promovării vânzării de bunuri ori servicii.E. lezându-i interesul de consumator.

70 În DEX minciuna este definită ca denaturare intenţionată a adevărului având de obicei ca scop înşelarea cuiva. oportună. faptă care se sancţionează cu amendă de 20 milioane de lei vechi şi are drept consecinţă dizolvarea de drept a persoanei juridice. universitar. utilizabilă. Minciuna uneori serveşte adevărul de regulă când scopul scuză mijloacele. De pildă minciuna pentru a provoca râsul (iluzionismul. Editura Fundaţiei Culturale Ideea Europeană. adevărată. trebuie să mai îndeplinească următoarele caracteristici: să fie integrală. Editura comunicare . disponibilă. Alfred Vasilescu. Pe lângă obiectivitate o informaţie corectă.G. Securitatea psihologică. p.635. Vladimir Russev. şotia. 2005.73 Dar nu întotdeauna scopul scuză mijloacele. Indiferent de scopul acesteia. fiabilă. 73 Pentru platon doar medici şi conducătorii cetăţii aveau dreptul de a minţi. prevenirea şi combaterea acesteia dat fiind implicaţiile acesteia asupra drepturilor şi libertăţilor persoanei. p. Reprezentarea falsă a realităţii poate fi făcută cu intenţie. 72 Ivan Ognev. Problema apare dacă înşelarea este sau nu cauzatoare de prejudiciu dacă satisface sau nu o necesitate. iar cei din urmă pentru binele republicii. minciuna este strict un act comunicaţional intenţionat de transmitere verbală a unor afirmaţii false în scopul înşelării receptorului”69. bun sau rău socotim că afirmaţia sau negaţia falsă făcută în mod intenţionat tot minciună se cheamă.9. primii pentru binele pacienţilor. imoral. prestidigitaţia. De abia în 2004 prin O.32 DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE _____________________________________________________________________________________________ ____ imagine folosită la manipularea celor care se adresează cum sunt: academie. cu unele excepţii. Ediţia a II-a Univers enciclopedic. neadevăr. minciuna în interesul propriu şi nu în ultimul rând minciuna în interesul minţitului. Bucureşti. verificabilă şi să aibă valoare.”72 Socotim că minciuna este afirmaţia sau negaţia falsă făcută în mod intenţionat. Minciuna este definită diferit sub mai multe accepţiuni. farsa etc. Este interesant că Legea nu prevede această interzicere şi pentru asociaţii şi fundaţii. 70 Waring 1980 citat de Ivan Ognev. valoroasă. „În accepţia minimală. p. neadevăr. 32 68 67 . Bucureşti. un enunţ îndreptat spre înşelarea conştientă a altuia. păcăleala. în condiţiile legii. În dicţionarele germane minciuna este definită ca un enunţ în mod intenţionat neadevărat. pozna. relevantă. precum şi radierea acesteia din registrul comerţului. 1.16. înşelare. Tratat despre minciună. 69 Vasile Tran. scamatoria. român. 1996. Un rol important în dreptul comunicării sociale îl are determinarea minciunii. În dicţionarul limbii ruse contemporane minciuna este definită ca o denaturare intenţionată a adevărului. ghiduşia. 2005.71 Observăm că minciuna în aceste definiţii are ca scop înşelarea conştientă a altuia. etc. 71 Academia Română Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan” Dicţionar Explicativ al Limbii Române.) minciuna în interesul altuia.72/2004 s-a interzis folosirea a astfel de cuvinte în denumirea firmelor67. Editura Fundaţiei Culturale Ideea Europeană. Securitatea psihologică. lichidarea. sau fortuit.16. academic.ro. operativă. nr. din culpă. De regulă scopul vizat prin minciună este ilegal. actuală. exactă. institut.68 28.4 Minciuna. un drept al celui minţit. Vladimir Russev. Minciuna este reprezentarea falsă a realităţii. naţional. Bucureşti. p.

Lipsa de cunoaştere. acţiunea şi repartizarea tuturor sistemelor minciunii care există astăzi. conducerea Băncii Naţionale a României îşi schimbă optica şi astfel în Declaraţia Consiliului de Administraţie al B. “Dacă cineva ar dori să facă o hartă a lumii care să configureze sfera. primitivă. 33 . p.” Vladimir Volkoff.76. şi că îi este favorabil ceea ce în realitate îl păgubeşte mai devreme sau mai târziu. Editura Antet. incompetenţă. "progres". disciplinară. p.DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE 33 _____________________________________________________________________________________________ ____ Minciuna poate fi simplă sau calificată. Spre exemplu. pe cărări. societăţii. Piotr Wierzbicki vorbeşte de Secolul XX. de pregătire. op. Nimic mai fals. în mod viclean şi îi face să creadă că negru este alb. oferindu-i fabricile şi autostrăzile moderne. pentru care trebuia angajată răspunderea penală. p. Secolul XX a găsit minciuna în bordee şi în manufacturi.N. cerşea pomană. "cauză".. cit. colectivităţii. Secolul XX a găsit mincinosul care înşela la cărţi. echivocă. 74 După unii autori „dezinformarea este o manipulare a opiniei publice. pe străzi şi pe la colţuri. minciună care mergea sub deviza: "puterea". acţionând sub deviza "libertate". "banii". etc. cu toate consecinţele negative pentru societate. şi a făcut din ea o minciună complicată. care de regulă se bazează pe minciuna calificată. Editura Nemira. la răscruci. însă fără a produce beneficiile care trebuiau să fie obţinute prin dobânzile la creditul respectiv datorate de împrumutat. în general. a celor care le-au cauzat însuşindu-şi-le. „exportul de democraţie”. deoarece un "credit neperformant" este un împrumut care a fost recuperat.Minciuna rafinată îi suceşte minţile individului.25. „active financiare izvoare de bogăţie”etc."Secolul al XX-lea a preluat. 1996. tratat de dezinformare. aprobându-le sau favorizându-le. minciuna simplă. 30. sintagma "credit neperformant" nu include creditele obţinute prin infracţiuni şi nerestituite. pieţele centrale şi monumentele. În astfel de situaţii spunem că ne aflăm în cazul manipulării prin dezinformare74. de experienţă şi în general de comunicare accentuează caracterul de junglă bazat pe instinct. etc. într-atât se întrepătrund nenumăratele. Iaşi. civilă etc. minciună calificată. s-au înălţat spre cer coşurile murdare ale fabricilor de falsuri75.R. populaţia a "acceptat" să suporte prin datoria publică imensele prejudicii cauzate băncilor prin infracţiuni. 7 76 Piotr Wierzbicki. multicolorele sisteme ale minciunii” arată Piotr Wierzbicki. prezentându-i-se acestea ca fiind "credite neperformante". ca secol al adevărului şi al minciunii arătând. folosind informaţii tratate cu mijloace deturnate.. pe care l-a transformat într-un specialist care folosind cuceririle civilizaţiei. 29. Minciuna calificată presupune o construcţie inteligentă. de tipul "doi plus doi fac cinci". 8. falsifica socotelile. un nivel ridicat de credibilitate provocată. "conservatorismul". (anul 2002) în legătură cu falimentul Băncii Internaţionale a Religiilor le categoriseşte (aşa zisele credite neperformante) ca “tip de jaf prin creditare”. din varii cauze. "obedienţa". inclusiv falimentul neinfracţional al împrumutatului. rectilinie. manipulare. ar trebui să înfăţişeze o adevărată junglă. "omenire". crescută într-o structură subtilă. în scopuri politice.Structura minciunii. "înlăturarea dictaturii" . mijloace frauduloase de cauzare a erorii provocate. că drept răspuns la oraşele de aluminiu şi sticlă ale laboratoarelor înţelepciunii. conduce de la pupitrul de comandă al marelui dispecerat al minciunilor. 75 Piotr Wierzbicki. şi astfel să nu fie suportate de populaţie. Este adevărat cam târziu. haos. Deci.

destabilizare. dreptul la informaţie şi până la dreptul la viaţă. grup. Bucureşti. Militară. Minciuna. popoarelor.” Ignacio Ramonet. nişte reconstituiri nişte iluzii. 1996. insultele.” Şi au arătat atât de multe imagini. Bucureşti. unui adevărat discurs propagandistic. Buzărnescu.rezultat al judecăţii Nu ne propunem să analizăm aici cine. 80 Dacă în timpul Revoluţiei din 1989 mulţi oameni înarmaţi. Sociologii arată că „manipularea reprezintă acţiunea prin care un actor social (persoană. p. cât a minţit şi manipulat. într-un cuvânt. autodizolvării a grupurilor. adică autorul acesteia ştie că nu corespunde adevărului. minciuna modernă constă în manipularea78 celuilalt. oameni politici. 30. deoarece presupune intenţie. că imaginile erau adesea false. fundamentarea corectă a deciziei cu toate consecinţele negative ale acesteia pentru cel manipulat82 şi alţii.După Piotr Wierzbicki. organizaţiilor sociale. prin utilizarea unor tehnici de persuasiune şi distorsionând intenţionat adevărul. Referindu-se la războiul din Golf (1991) Ignacio Ramonet în lucrarea Tirania comunicării arăta: „De pildă. 79 Şt. fie mass-media şi comercianţii o vor face pentru tine. divizare. inclusiv juridice atunci când este cazul. naţiuni şi state. scop. care. Bucureşti. 81 Potrivit DEX prin dezinformare se înţelege a informa în mod intenţionat greşit. cât şi a zonelor adiacente de interes ale acestuia. ofensive şi defensive.. întrepinse de forţele civilo-militare proprii împotriva indivizilor. dezorganizare. Mijloacele de informare nu au spus „Va avea loc un război şi nu vi-l vom arăta”. declanşarea autodistrugerii80. şi nu cu interesele sale.34 DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE _____________________________________________________________________________________________ ____ afirmând că B. Sociologia opiniei publice. Doina. dezinformarea produse cu actualele mijloace ale comunicării sunt cele mai perfide şi eficiente arme în războiul informaţional prin decredibilizare. manipulări sofisticate şi de masă de la simpla comunicare şi până la comunicarea prin lege cu toate consecinţele pe care le vedem şi le trăim zi de zi. a dat loc unor manipulări fantastice şi unor operaţiuni de cenzură incredibile. combătută prin mijloacele sociale. şi în general rea credinţă. dezechilibrare. ce i-au fost încredinţaţi spre păstrare şi multiplicare. insulta. Minciuna stă la baza dezinformării81 care la rândul ei subminează formarea liberă a opiniei. Eroarea provocată este un rezultat al minciunii. fiind conştient de consecinţele pe care le doreşte sau le acceptă. claselor. p. că imaginile mascau nişte omisiuni. de fapt. E. În această situaţie manipulatul crede cu putere că opinia şi decizia este a „sa”. 34 78 77 . colectivitate) este determinat să gândească şi/sau să acţioneze într-un mod compatibil cu interesele iniţiatorului. a crescut iar gloanţele au fost înlocuite cu minciuni calificate. Porunca biblică "să nu minţi" ar trebui înlocuită cu "să nu-l manipulezi pe altul". Tirania comunicării. dezbinare. 54.R.P.D. În doctrină se consideră că „dezinformarea reprezintă ansamblul formelor şi procedeelor non-violente. calomnii. Minciuna nu se confundă cu eroarea. au fost determinaţi să tragă uni întralţi cu plumbi.” Jon Hanson. o ştim prea bine. începând cu dreptul la adevăr. afirmând că împotriva acesteia trebuie virtute şi înţelepciune. religioase. Ed. la realitate. Datorii profitabile şi datorii neprofitabile. Editura Amaltea.” Stan Petrescu. 82 Jon Hanson referindu-se la minciună îndeamnă: „Gîndeşte astfel: fie vei cenzura tu singur mesajele ce îţi sunt transmise. precum şi într-o situaţie care să-i afecteze capacitatea de reacţie şi de raportare. să luăm războiul din Golf.”79 Minciuna privită ca o maladie a comunicării trebuie prevenită. analişti. Minciuna presupune un neadevăr spus cu intenţie. nu-l vedea. cu scopul inducerii lui în eroare. crearea de false convingeri. Arta şi puterea informaţiilor.I. lăsând însă impresia libertăţii de gândire şi de decizie. demascată. dezinformări. maselor de oameni din întreg spaţiul politico-militar al adversarului. 102. a risipit în mod iresponsabil bani ai agenţilor economici şi ai populaţiei. grupurilor umane. Bucureşti. până când să înţeleagă că. morale. p. Editura. 2006. 2000. Prin minciună se încalcă o serie de drepturi. încât toată lumea acrezut că vede războiul. culturale. dimpotrivă au spus „Veţi vedea războiul în direct.258. militari sau civili. ulterior numărul celor manipulaţi de aşa zişi formatori de opinie autodeclaraţi sau nu.77 31. 2003. situarea într-o poziţie dezavantajoasă pentru el. p. cu necunoaşterea. calomnia.

de sprijinul politic. prezintă un rus robotizat care cedează în faţa americanului musculos. Manipularea prin informaţie. Ruşi erau adesea luaţi în vizor. Este cunoscut că abuzul. 86 A se vedea Niccolo Machiaveli. Filipeşti de Târg Prahova.. cadourile din jad şi mătase. lipsindu-l de încrederea electoratului. cit. 1989). . 85 „ Astfel trebuie să se profite de pe urma situaţiei. Filmul Roky IV. Ed.implicaţi-i pe reprezentanţii claselor conducătoare ale ţării adverse să întreprindă acţiuni ilegale. Editura Antet XX Press Bucureşti. Or. 1993. 35 84 83 . Filmele. profesional.folosirea cântecelor şi a muzicii lascive.discreditarea valorilor tradiţionale distruge identitatea unui popor. ”86 Acest principiu operează mai eficient cu cât durata câştigării războiului este mai scurtă cum ar fi în cazul aşa-zisului război-fulger. Forţa iniţială e minimă. căderea Zidului din Berlin şi dezintegrarea finală a Uniunii Sovietice a furnizat un context politic în care naţionalismul şi capitalismul american erau exaltate de flagrante stereotipizări negative ale naţiunilor şi popoarelor comuniste. ridiculizaţi tradiţiile adversarilor. . p. acum când este tot mai evident că armele de distrugere în masă ale lui Sadam a fost un motiv inventat. Remiza ideologică a Războiului Rece. propriile resuse împotriva sa (manipulatul) şi în favoarea manipulatorului direct sau indirect. Ed.”În continuare Vladimir Volkoff arată că dezinformarea modernă are la bază principii ca: . Subminaţi-le reputaţia şi. să dezvolte în mod monstruos tendinţe deja prezente. Bucureşti 2002. Vladimir Volkoff. . „ O tehnică foarte comună a fost şi este aceea de a ridiculiza alte naţiuni şi alte popoare. la fel ca atunci când trimiţi de –a rostogolul un bulgăre pe o pantă abruptă. de exemptu. glasnost. Arta războiului.să exploateze conflictele deja existente şi să le învenineze. . dau viaţă principiului enunţat de Nicollo Machiavelli „Celui care câştigă o bătălie i se iartă toate greşelile. în vigoare înainte de perestroica. Vladimir Volkoff referindu-se la unele principii din « Arta războiului » a generalului chinez Sun Tzu83 arată : „Arta supremă a războiului constă în a învinge duşmanul fără luptă”. Strategia tipică era aceea de a asocia bunele sentimente faţă de cultura americană (din care făcea parte produsul). Se afirmă tot mai frecvent că pe acest principiu s-ar fi bazat şi iniţiatorii războiului din Irak (2003). op. paralizează. . la momentul potrivit.Antet. în anii 1980 ( vezi Real.”arată Sun Tze. încurajând spectatorii să râdă de incompetenţele culturale (şi rasiale) dramatizate ale străinilor. Bush privind „înfrângerea” Irakului inclusiv după capturarea şi executarea A se vedea Sun Tzu. emisiunile de televiziune şi reclamele i-au pedepsit pe germani şi pe japonezi ani de zile după sfârşitul celui cel de al Doilea Război Mondial.răspândiţi discordia şi gâlcevile între cetăţenii ţării adverse. fie de dorinţa de a lupta.84 .întărâtaţii pe tineri contra bătrânilor.18. adică arta de a încuraja la adversar un hedonism care la început moleşeşte şi în perspectivă.DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE 35 _____________________________________________________________________________________________ ____ sale. Versiunea în limba română. iar rezultatele enorme.” James Lull.discreditaţii tot ceea ce merge bine în ţara adversă.85 La acestea se mai poate adăuga şi altele cum ar fi: demonizarea conducătorului. material etc. folosirea propriei forţe a adversarului contra sa. 31-34.W. Problemele apărute după declaraţia preşedintelui G.omiţând că a folosit cel puţin o premiză neverificată servită meşteşugit de manipulator pentru a folosi propria forţă. cum să-l învingi fără luptă? Lipsindu-l fie de mijloacele. Antet XX Press. p. supuneţi-i dispreţului concetăţenilor lor. folosirea prostituatelor. şi altele. ilegalităţile însoţite şi urmate de manipulare. Şi cum să-l lipseşti de această dorinţă? Prin dezinformare. Arta războiului.

Ignacio Ramonet referindu-se la manipulările din timpul Revoluţiei din 1989 arată: „Din 1989 şi mai ales după minciunile prilejuite de Revoluţia română. fiindcă ei erau primii care se aflau în vizor. . . dezinvolt sau indignat. urmărind opusul exprimării. . ieşind la iveală crudul adevăr. . . op. evidenţiază cu totul altă situaţie cu privire la „victoria” americană.contradevărul neverificabil datorită lipsei de martori sau alte probe. Cu toate acestea.dozajul « savant » de jumătăţi de adevăr cu jumătăţi de minciună. În America sunt tot mai multe voci oficiale sau neoficiale care critică iniţierea şi declanşarea războiului din Irak. după care au avut loc.55.exagerarea apocaliptică a unui fapt accesoriu şi fără importanţă în numele unor principii morale.. Henri-Pierre Cathala prezintă o listă nelimitată de compunere a minciunilor din informaţii adevărate şi informaţii false. 36 . care sugerează stări.afirmaţii făcute pe un ton angelic. 32. folosind subînţelesul. 87 Ignacio Ramonet.36 DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE _____________________________________________________________________________________________ ____ lui Sadam.valorizarea. ce a împiedicat producerea efectelor principiului mai sus enunţat.minciună absolută. de la esenţă etc. p.citate aproximative sau trunchiate scoase din context sau împrejurări. neglijând tocmai ceea ce ar da valoare de adevăr (contextul. numeroase colocvii şi seminarii.cit. chiar dacă este abuzivă. evidenţierea din conţinut a accesoriilor. într-o anumită variantă. ziarişti s-au axat pe o meditaţie serioasă cu privire la deraierile mediatice. care.”87 Nu putem să nu amintim opiniile lui Niccolo Machivelli (1469-1527) referitoare la divorţul dintre politică şi morală. vor putea fi condamnate cu uşurinţă folosind o ilustrare adecvată. . pentru a deturna atenţia de la adevăr. s-au produs delirurile referitoare la războiul din Golf. primele determinând acceptarea celorlalte şi aceasta cu atât mai uşor cu cât opinia publică este neutră sau deja pozitivă. din nou. adesea eficace datorită enormităţii sale ce poate seduce spiritele paradoxale.minciună prin omisiune. .amestecarea faptelor cu opiniile sau persoanelor vinovate cu cele nevinovate.). situaţii neadevărate. . estompate în mod savant. folosite în acţiunile de manipulare prin dezinformare : . existând posibilitatea de a fi regăsită ulterior pentru a servi drept punct de referinţă ca adevăr.minciuna înecată într-un noian de informaţii.reminiscenţe false sau comparaţii nejustificate. . conjunctura etc. . a faptului întâmplător sau necesar în detrimentul esenţialului sau finalităţii.

înseamnă a îmbrăca o minciună în veşmintele adevărului. a urgenţei şi a cursei pentru creşterea audienţei. în postura unui fel de arbitru judecător al diferendului ce opune mincinosul victimei sale.spunerea adevărului lăsându-se să se înţeleagă că este minciună sau negarea unei afirmaţii în aşa fel încât interlocutorul să creadă că. circa 20 de reportaje… Datorită talentelor sale. în diferite scopuri. fără a avea posibilitatea de verificare şi care se găseşte. În democraţie. La 18 decembrie 1998. unde a fost prezentat în cadrul prestigioasei emisiuni 60 de minute de la CBS. mai cu seamă când « informaţia » este transformată în spectacol sau pusă în scenă pe baza unui scenariu ca în cazul unei ficţiuni. . perfecţionate. cel care nu are timp sau nu poate să se informeze şi din alte surse este cel mai predispus la manipulare. prite care şi Statele Unite. a frânat ea cursa minciunilor? Deloc. care făcea semn echipei de filmare să-l urmeze pe cărări periculoase de munte. Epoca dezinformării. 122.Acest documentar fals fusese difuzat în paisprezece ţări. op. iar locul de filmare nu era Turcia ci Grecia… Michael Born a istorisit . A se vedea Dr. Editura Allfa. un canal german de televiziune putuse să prezinte un reportaj formidabil.etichetarea interlocutorului atribuindu-i o pretinsă apartenenţă la un anumit sistem de idei ce poate fi respins mai uşor decât discutarea în detaliu a argumentelor veritabile prezentate. fără să vrea. O asemenea pedeapsă. Editura Antet XX Press. unde posibilităţile de manipulare sunt numeroase. primise numeroase recompense. Michael Born. Armean Victorian. înarmat până în dinţi. cu haz. ci cel puţin o premiză falsă iar cel manipulat realizând el judecata crede cu mai multă convingere că concluzia sa este adevărată deşi este falsă ca urmare cel puţin unei premize false.75. A fost condamnat la 4 ani de închisoare. un ziarist de televiziune. Comisia Independentă pentru televiziune (ITC) din Marea Britanie a condamnat la rândul ei.89Când manipularea este realizată prin media în scopuri politice sau comerciale. efectele sunt deosebite. Comodul. produs de Marc de Beaufort şi Roger James.90 „A dezinforma. cercetate. » El acuză redacţiile şi întregul sistem televizat de informare că îi împinge pe ziarişti spre minciună şi exagerare din cauza concurenţei. Filipeşti de Tîrg. 90 “În Germania. Se vedea acolo un luptător kurd mascat. în iunie 1994. a fost recunocut vinovat că a falsificat. firma CarltonTV pentru minciunile cuprinse în documentarul The Connection. 2004. . dintre care « premiul pentru cel mai bun reportaj turnat în condiţii de risc ». de pildă. Luptătorii kurzi erau interpretaţi de albanezi deghizaţi. Metodele de manipulare a gândirii a formării opiniilor sunt studiate. În afara mincinosului mai există cele două victime ale procedeului: cea asupra căreia acţionează şi care încearcă fără prea mari şanse de izbândă să facă dovada bunei sale credinţe şi cea care recepţionează minciuna. dezinformarea devine regina tehnicilor. descoperite. în totalitate sau parţial. la plata unei amenzi de 2 milioane de lire.DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE 37 _____________________________________________________________________________________________ ____ . explică Philippe Breton. până la o grotă unde erau alţi patru luptători kurzi. În multe cazuri manipulatorul nu îi serveşte direct minciuna. cit. afirmă el. de fapt. judecători ad-hoc trebuie să fim foarte circumspecţi şi să vedem dacă avem toate datele necesare pentru a raţiona corect cu informaţii adevărate (premize) şi a nu cădea în capcana manipulatorului.p. decernat de canalul spaniol TV3. 37 . a doua zi după un atentat comis la Fethie( un centru turistic înTurcia). Minciuna reprezintă un proces cu trei personaje. controlate de trupele de gherilă. şi vor minţi mereu. o aprobă. p. marşul cel lung nu durase decât puţine minute. Manipularea creierelor. Bucureşti. ” Ignacio Ramonet.sabotarea adevărului printr-o prezentare sarcastică sau persiflatoare. însoţit de alţi doi combatanţi rebeli. ocupaţi cu confecţionarea bombei care servise la comiterea atentatului de la Fehtie… Totul era fals. într-o carte povestea acestor fakes: « Imaginile au minţit întotdeauna.88 Atunci când suntem arbitri. ţinta ei fiind 88 89 A se vedea Henri Pierre Cathala. grota se afla la reşedinţa de vară a unui prieten elveţian.

30 ianuarie 1998.95 Scandalurile financiare din S. printre care si unele dintre cele mai mari firme de servicii financiare ca BNP Paribas. 20. In documente oficiale. dar si unor fonduri de hedging.”94 Aceasta presupune o anumită pregătire. art. Etajul respectiv nu avea nici o legarura cu celelalte etaje si nu exista practic nici un fel de interactiune cu acesta. care citeaza primul interviu acordat din arest de acesta. firma lui Madoff declara ca are sub administrare active de 17 miliarde de dolari ca în momentul arestării să declare că în realitate nu sunt decât 300 de milioane de dolari. 94 A se vedea Henri Pierre Cathala. Birourile lui Madoff de pe Third Avenues din centrul Manhattanului cuprindeau mai multe etaje. Se spune că anchetatorii nu ar fi descoperit nici o dovadă de implicare a familiei acestuia sau a altor persoane ori structuri economico-financiare.U. Editura Antet XX Press.A. In presupusa schema au fost prinse peste 25 de companii din intreaga lume. Intr-un raport depus in ianuarie 2009. echilibrului şi favorizarea liberei formări a opiniilor prin prezentarea principaleleor puncte de vedere aflate în opoziţie. Fostul sef al Nasdaq. experienţă şi informaţiile necesare şi suficiente pentru a asimila în spirit critic. divizia de consultanta situandu-se la etajul 17. corectă şi completă. De pildă în cazul publicităţii comerciale unele inexactităţi se repetă atât de des. Nomura Holdings. cu toate că Bayer. 3 din Convenţia europeană privind televiziunea transfrontalieră ratificată de Parlamentul României prin Legea nr. Madoff a fost condamnat la inchisoare. Fiii lui Madoff au declarat angajatilor ca tatal lor nu le oferise nici un fel de informatie cu privire la divizia de consultanta. la o percepţie larg răspândită a acestei mărci ca fiind superioară celor concurente. „Să publicăm. 40/2004. constituţionale sau legale prin care este garantată libertatea de opinie. în perioada în care problemele sunt în dezbatere publică. de natură politică. cit. Aserţiunea de ani de zile că Bayer e „cea mai bună” aspirină a contribuit. 56/2003 se arată : „Radiodifuzorul se va asigura că jurnalele televizate prezintă în mod corect faptele şi evenimentele şi favorizează libera formare a opiniilor” . 4 pct. în art. cultură. trebuie să recpecte următoarele principii: a) asigurarea imparţialităţii.” 93 James Lull. la fel ca toate mărcile. procurorii americani si oficialii SEC arata ca Madoff a marturisit faptul ca divizia de consultanta. conform angajatilor. care oferea servicii unor persoane bogate si investitori institutionali. vom vedea pe urmă”. el a fost condamnat la 150 de ani de închisoare. ori pentru aceasta trebuie să i se permită informarea necesară De pildă. cu înţelepciune orice informaţie nouă. organizarea industriei valorilor mobiliare şi a servit în calitate de Preşedinte al Consiliului de administraţie şi în consiliul de administraţie al NASD. care se ocupa cu auto-reglementare. fiind gasit vinovat pentru o frauda de peste 50 de miliarde de dolari. conţine numai aspirină de cinci grame. Epoca dezinformării. prin art.38 DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE înşelarea opiniei publice” . 122. identificate prin marcă sau denumire comercială. au declarat doi angajati care au refuzat sa fie identificati. Intreaga divizie de consultanta a firmei sale reprezenta un mister pentru majoritatea membrilor staffului. pe lângă alte strategii de marketing.92 „Poate că exemplul cel mai potrivit este aspirina Bayer. cit. Consiliul Naţional al Audiovizualului. 92 Chiar în domeniul publicităţii medicamentelor. conform SEC. Bernard Madoff. p. : Enron. Liberation. În spiritul acestor norme Consiliul Naţional al Audiovizualului în Decizia nr. citat de Ignacio Ramonet în op. World Com.” 96 Bernard Madoff a fost membru activ în Asociaţia Naţională a Valorilor Mobiliare Dealers (NASD) SUA. 38/18 februarie 2003 se dispune: „În emisiunile audiovizuale pe teme medicale nu se vor recomanda medicamente. Tyco. 9 pct. op. Pe 29 iunie 2009. economică.1 se dispune: „În programele de ştiri informarea în probleme de interes public. Omul trebuie să-şi formeze liber opinia.p. Divizia este insolvabila de ani intregi. Imclone.82.”93 „Cea mai eficientă şi se pare singura armă împotriva dezinformării este şi va fi conştiinţa liberă şi activă a fiecăruia. 95 În media sunt încă mulţi ziarişti care afirmă că ei sunt formatori de opinie deşi aceasta contravine dispoziţilor legale internaţionale. potrivit ABC. Filipeşti de Tîrg.3 din Decizia nr. Bernard Madoff96 şi Xerox categorisite de presă ca gigantice malversaţiuni. a declarat ca nu i-a venit sa creada ca autoritatile americane nu au reusit sa descopere mai repede imensa frauda pe care o pusese la cale si ca a reusit sa scape atatia ani fără să fie arestat. el a acţionat singur. 38 91 _____________________________________________________________________________________________ ____ 91 . p. au Philippe Breton. nu reprezenta decat "o mare minciună". socială şi culturală. ori subliminal se formează „ convingerea „ că exprimă adevărul. În faţa instanţei Madoff a cerut scuze victimelor sale care ar fi în număr de 3 miliooane din 25 de ţări şi a precizat că el a acţionat singur. încât de multe ori prin inducţie. tratamente medicale şi cabinete medicale private.

poate al plimbărilor odihnitoare cu barca pe apele unui lac.” Până în prezent.B. Cu alte cuvinte. un apropiat al preşedintelui Bush. Madoff a spus ca firma sa este o schema Ponzi – o schema piramidala de investitii care creaza o falsa piata in care primii investitori fac bani pe spinarea noilor intrati. 30 iunie 2009. 13:48 în Actualitate | Internaţional „Constient de faptul ca nu are cale de scapare. fostul director financiar al grupului Enron. fondul de pensii. Este evident imposibil. Madoff a jucat inteligent. Andew Fastow. pledand vinovat si sustinand ca el a fost singurul individ care a avut habar despre ceea ce se petrecea in fondul sau de investitii. au încercat să facă acelaşi lucru. visurile unui trai confortabil. Reamintesc ca Madoff le-a luat banii nu doar unor celebritati. Aceasta a pierdut peste 2. dar când ceilalţi investitori şi posesori de acţiuni. Sotia lui Bernie va ramane cu ceva bani de buzunar intrucat ea nu a stiut nimic. Dar oare se mai acoperă ceva din prejudiciul de ordinul miliardelor de dolari. potrivit F. De pildă abrogarea dispoziţiilor legale care pedepsesc penal insulta şi calomnia. fondului de investitii Madoff Investment Securities. în numai trei ani. pentru a afla daca acestia stiau problemele fondurilor Madoff. indica blogul Trenduri Economice. 11:22 în Economie | Finanţe & Bănci Madoff nu a investit niciodata. informează Reuters. 29 iulie 2009. precum si participatia la fondurile de investitii administrate de Madoff. Banco Santander. Procurorii spanioli anticoruptie ancheteaza una dincele mai mari banci de pe piata locala. dar chiar unor bancheri prestigiosi si potenti oameni de afaceri. Acum nu au decât să se arunce în el.O astfel de schemă este un vehicul ilegal de investiţii care aduce câştiguri investitorilor mai vechi cu bani de la noi investitori şi care depinde de o serie constantă de noi investiţii. aproximativ 3. Irving Picard. la 78 capete de acuzare printre care cea de fraudă. Celorlalţi le-a rămas lacul. ştiind că aceasta era în pragul falimentului.3 miliarde de euro din depozitele clientilor in frauda fostului presedinte al Nasdaq. deschizand calea evaporarii unei parti din banii familiei Madoff. Procurorii anticoruptie vor cerceta si angajati ai bancii spaniole care se ocupau in principal de gestionarea investitiilor. trebuie să răspundă. un fond piramidal de investitii. “Aceşti oameni apropiaţi vârfurilor administraţiei Bush continuă el – şi-au încasat frumuşel banii.” Marţi. Bernard Madoff. care s-au grăbit să vândă acţiuni ale propriei companii în valoare de peste un miliard de dolari. sau acordarea de credite fără garanţii etc. în dauna micilor investitori ? În ziarul Adevărul.DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE 39 _____________________________________________________________________________________________ ____ dezvăluit că prin “manipulări calificate” conjugate cu aşa-zisele inginerii financiare asociate cu o politică de dereglementare97 şi nereglemntare au păgubit mase întregi de oameni.I. 39 . promitandu-le randamente mult peste media pietei. mici investitori dar şi mari investitori mai mult sau mai puţin naivi. pedepsesc sau sancţionează anumite fapte periculoase sau prejudiciabile reducând rolul statului în apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Lichidatorul judiciar insarcinat cu afacerea Madoff a declarat vineri ca nu are nicio dovada ca investitorul acuzat de o frauda de 50 miliarde de dolari ar fi cumparat vreodata vreo actiune in numele clientilor sai. analistul Richard Cohen scrie în Washington Post “fapta conducătorilor concernului. autorităţile competente nu au comunicat ceva în legătură cu tragerea la răspundere şi a preşedintelui Enron. insarcinat cu cazul Madoff. 97 Este cunoscut că dereglementarea presupune abrogarea dispoziţiilor legale care interzic. Referindu-se la scandalul Enron. nu poate fi descrisă doar ca simplă “hoţie” (sau “escrocherie”)”. sunt de natură a favoriza manipularea prin nesancţionare şi afectarea proprietăţii deponenţilor ai căror bani sun daţi drept credite fără garanţie cu riscul nerecuperării acestora. Pur si simplu lua banii fraierilor si atat. inclusiv funcţionari de rând ai firmei. spălare de bani şi alte fapte ilegale care i-au adus venituri semnificative. a facut aceasta declaratie in fata Tribunalului american care investigheaza celebra afacere. din prima zi de functionare a piramidei. mai bine zis cu yahtul. niciun dolar. arata Wall Street Journal.3 miliarde de dolari din încasarea Miercuri. dar judecatorii au inchis ochii. În schimb.” “Preţul unei acţiuni a scăzut vertiginos de la 85 de dolari la 68 de cenţi şi ei au pierdut totul – economiile. totul a fost o inselatorie. Autoritatile spaniole vor avea in prim plan anchetarea relatiei dintre Banco Santander si Fairfield Greenwich Group. au rămas cu buzele umflate. agenţia Mediafax informa că: “Directorii celor mai mari 25 de companii din Statele Unite ale Americii care au dat faliment în ultimele 18 luni au câştigat. Ştabii sunt cei care s-au ales cu barca.

A. Dar. dat fiind lacunele în activitatea de reglementare şi legiferare. să le prezinte în mod obiectiv. Consiliul Naţional al Audiovizualului a emis unele decizii şi apoi Codul audiovizualului prin care sunt interzise excesele.N. De pildă.” Influenţa la public a acestor personalităţi sau celebrităţi.3 miliarde lei la preţuri supraevaluate de 27 de ori. cumpărarea fiind „scriptică”.. ştiind că nu cere licenţă pentru el. sportive sau de alte persoane care. înşelăciunea prin publicitate. 158/2008 privind publicitatea. „Publicitatea pentru produsele medicamentoase trebuie să încurajeze folosirea raţională a acestora.A. Sorin Roşca Stănescu. (ziarul “Ziua” din 23 octombrie 2002 – “C.07. culturale.M. Din nefericire. 148/2000 modificată prin Legea nr.2002.V. fără a exagera calităţile terapeutice. aceasta nu pierdea nimic.T. acţiuni de la prima firmă.3 miliarde lei).A.”). suplimente nutritive şi tratamente medicale prezentate sau recomandate de personalităţi ale vieţii publice. suplimente alimentare. având ca destinaţie manipularea publicului. ştiinţifice. 98 Regretatul Ralu Filip. aceste malversaţiuni au la bază manipularea. nutrienţi. cu implicaţii negative asupra consumatorilor.” Publicitatea la 98 A se vedea pe larg ziarele România Liberă din 27 februarie 2000 şi Adevărul din 23 februarie 2002. Se afirmă tot mai des că. În România. s-au vândut cumpărătorilor manipulaţi. preşedinte Consiliului Naţional al Audiovizualului a prezentat un adevărat rechizitoriu împotriva postului de televiziune O. pe care Dan Diaconescu s-a lăudat că l-a angajat temporar ca să-i obţină licenţa de emisie. b) creşterea preţului acestor acţiuni.XI.”. în realizarea unei manipulări: “Licenţa acestui post s-a obţinut prin înşelarea C. care lui îi fusese refuzată. şi a firmei FIRST MEDIA ADVERTISING (F. abuzurile. iar Diaconescu a minţit atunci când a susţinut că dosarele erau perfect identice”. acţiuni supraevaluate de ordinul miliardelor de dolari. datorită celebrităţii lor pot încuraja consumul acestor produse sau tratamente. folosită gratuit sau plătită. relevă un studiu realizat de Financial. reglementările legale în vigoare în România sunt foarte dificil de aplicat acestui caz. cu aspecte de publicitate înşelătoare. cu dosarul lui Dan Diaconescu.N.2002 şi din 2.). pentru a manipula potenţialii cumpărători de acţiuni ale firmei sale. pe piaţă. deci grăbiţi-vă şi cumpăraţi acţiuni la preţul cel puţin egal cu cel practicat (adică cel supraevaluat). un patron. Sorin Roşca Stănescu a înşelat C.40 DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE _____________________________________________________________________________________________ ____ salariilor şi din vânzarea acţiunilor înainte de colapsul respectivelor societăţi. de 9.N. Pentru a preveni manipularea. „Este interzisă difuzarea de publicitate sau teleshopping pentru produse medicamentoase. a trimis următoarele mesajele false: a) cerere mare pentru acţiunile firmei sale. inexactităţile esenţiale în spiritul Legii nr. ar putea crea dezechilibre de imagine nejustificate. comercianţilor şi producătorilor (concurenţi). în cadrul unei companii publicitare. 33. arătând că acest post de televiziune s-ar fi născut în urma unei complicităţi dintre Dan Diaconescu şi directorul ziarului “Ziua”. face presiuni asupra justiţiei. a “cumpărat” în mod public. (este posibil nici să nu fi avut suma de 9. Evident. vitamine. prin această manipulare. 01. ambele firme fiind ale aceleaşi persoane. 40 . de către complicele Sorin Roşca Stănescu.A. printr-o altă firmă a sa.

care permite indivizilor să obţină despăgubiri pentru difuzarea în presă a informaţiilor intime. acest zvon circulă atât de insistent încât a fost nevoie de o ieşire oficială a Prinţului pentru a-şi salva reputaţia. a intervenţiilor medicale propuse. Consiliul Naţional al Audiovizualului. apologia infracţiunilor. cu implicaţii deosebite asupra celorlalte drepturi şi în final asupra vieţii. Ziarul Naţional din 10 iunie 2004... drept care se realizează prin comunicare.a. 1. obligaţii. cu impresia că. 6 şi 7 din Legea nr. 34. ” Kent Middleton ş. undeva. în art. “De-a lungul timpului. în domeniul comunicării audiovizuale. Mijloacele de informare în masă. inclusiv asupra neefectuării tratamentului şi nerespectării recomandărilor medicale. ci previne manipularea contribuind la securitatea informaţională a persoanei. 100 De pildă. alături de dreptul la viaţă.Dreptul la informaţie presupune şi asigurarea securităţii informaţionale a cetăţeanului şi în general a publicului.19. interdicţii etc.99 În Legea drepturilor pacientului nr. De aceea. Securitatea informaţională a persoanei presupune activitatea de prevenire şi demascare a manipulării101 iar acolo unde manipularea îmbracă elemente constitutive ale infracţiunilor (comunicare de informaţii false.5 Securitatea informaţională a persoanei. statul şi toate De pildă. a emis Decizia privind protecţia demnităţii umane şi a dreptului la propria imagine. potenţial păgubitoare. era doar un răspuns simplu la o întrebare aparent nevinovată. care a fost incorect răsucit şi „aranjat” de către gazetari pentru a transmite un cu totul alt mesaj. Abuz de dreptul la informaţie este şi atunci când printr-un bombardament publicitar îl determin pe individ să consume un medicament scump care poate nu-i este nici necesar. propaganda pentru statul totalitar etc. înşelăciune. op. Pe bună dreptate se spune că unei informaţii zero îi corespunde în mod inevitabil o libertate zero. pe lângă o deontologie a comunicării este necesar şi un drept al comunicării sociale. 101 În manualele de jurnalism internaţionale este citat un caz clasic de manipulare mediatică: un ziarist britanic de la un tabloid de mare tiraj l-a întrebat o dată pe Prinţul Charles a răspuns sec: „Nu”. în articolul scris de Gabriela Artene „Răfuielile în subteranele PSD-ului”. a căror nerespectare este sancţionată contravenţional cu sancţiunile prevăzute de art. 41 99 . astfel. pag. 504/2002. 90 şi 91 din Legea audiovizualului. practica judiciară americană a statuat drepturi şi obligaţii în comunicare referitoare la protecţia vieţii private. prin descrierea sau reprezentarea detaliată a unor simptome ori a unor cazuri clinice. cit. tragerea la răspundere juridică a celui vinovat. Orice medicament conţine o sumă de informaţii şi a fost obţinut pe o bază de informaţii. drept care contribuie şi la realizarea celorlalte drepturi şi libertăţi ale omului.Dreptul la informaţie este un drept esenţial al fiinţei sociale care satisface necesităţile individuale şi sociale ale omului. urmare a împuternicirii sale de legiuitor prin Legea nr. În realitate.) sau se cauzează prejudiciu. precum şi cu privire la datele despre diagnostic şi prognostic. În această decizie sunt reglementate o serie de drepturi.100 35. Pacientul are dreptul de a decide dacă mai doreşte să fie informat în cazul în care informaţiile prezentate de către medic i-ar cauza suferinţă. în cercurile înalte. tabloidul a ieşit la pagina întâi cu un titlu de o şchioapă: „Prinţul Charles neagă vehement că ar fi homosexual”. Aceste reguli nu lezează dreptul la informare. Pe de altă parte dreptul la viaţã nu se poate realiza fără dreptul la informaţie. stabilind o serie de norme juridice. 46/2003 este reglementat « Dreptul pacientului la informaţia medicală ». în calitate de garant al interesului public. să ducă la autodiagnostic eronat. A doua zi. Opinia publică a rămas. A lipsi o persoană de un medicament necesar înseamnă a-l lipsi de o sumă de informaţii. a alternativelor existente la procedurile propuse. a riscurilor potenţiale ale fiecărei proceduri.DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE 41 _____________________________________________________________________________________________ ____ produsele medicamentoase nu trebuie să conţină nici o menţiune care ar putea. 46/2003 se dispune: „Pacientul are dreptul de a fi informat asupra stării sale de sănătate.

a unei plachete de format minim A3. permite A se vedea Decizia nr.riscul în domeniul siguranţei alimentelor înseamnă probabilitate apariţiei unui efect nociv pentru sănătate. securitatea informaţională a persoanei şi să prevină abuzurile în exercitarea drepturilor în comunicare.analiza riscului -procesul care cuprinde trei componente intercorelate :evaluarea riscurilor. . prin respectarea în general a principiilor comunicării sociale şi a normelor legale în materie102 . suprimare a mijlocului de informare. a dreptului la informaţie. consumatori. atât pentru vânzare. pe parcursul derulării analizei riscului. a libertăţii presei. De pildă. managerii riscului. dintre evaluatorii riscului. precum şi severitatea acestui efect. uşor de citit. operatorii din industria alimentară şi din domeniul hranei pentru animale. De pildă legat de securitaea informaţională este legată şi conceptul de siguranţă a alimentelor reglementat de Legea nr.40/2004 a Consiliului Naţional al Audiovizualului privind asigurarea informării corecte şi a pluralismului. pentru a preveni înşelarea cetăţenilor prin folosirea abuzivă a unor comisioane de schimb la Casele de schimb valutar. prin informare suficientă. în mod distinct. 150/2004 privind siguranţa alimentelor.comunicarea riscului -schimbul interactiv de informaţii şi opinii. punându-i la dispoziţie toate datele necesare. ci prin lupta de idei. incluzând explicarea rezultatelor evaluării riscului şi abazei deciziilor de management al riscului .I. managementul riscurilor şi comunicarea riscurilor . Credem că securitatea informaţională a persoanei nu trebuie impusă prin cenzură. cât şi pentru cumpărare. de conştiinţă. mediile universitare şi alte părţi interesate.42 DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE _____________________________________________________________________________________________ ____ structurile sociale trebuie să asigure prin mijloacele ce le are la dispoziţie. deci să fie protejat de comisioane ilegale şi de concurenţa neloială. de culoare albă. în aşa fel încât clientul să schimbe în deplină cunoştinţă de cauză. comisionul perceput de aceştia. 36. atât în interiorul cât şi în exteriorul Casei de schimb valutar. să-i permită acesteia să poată discerne adevărul de minciună. Astfel în art. Exercitarea libertăţii de exprimare. 3 din această lege sunt definite concepte necesare în securitatea informaţională a persoanei în domeniul alimentaţiei cum sunt : . la factorii corelaţi riscurilor şi la percepţia riscului. Referindu-se autocritic la modul de îndeplinire a atribuţiilor Serviciului Român de Informaţii în prevenirea şi combaterea manipulărilor. 2003 prin care obligă pe agenţii economici care desfăşoară activităţi de schimb valutar să afişeze la loc vizibil. din mai multe surse. înşelăciunilor din scandalul Fondului Naţional de Investiţii arată : « Reevaluarea retrospectivă a scandalului F. cu privire la pericole şi riscuri. trebuie să fie în aşa măsură încât să asigure şi securitatea informaţională a persoanei.N. Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor a elaborat Ordinul nr. 37. 12 din 14 febr. . Aceste informaţii trebuie indicate în mod vizibil şi într-o formă neechivocă. 42 102 . ca urmare expunerii la un pericol . pe care să fie înscris cu caractere de culoare roşie.

în ziua de 6. Posibilităţile informaţionale actuale coroborate cu reaua credinţă. interne sau externe. insecticidele. Este de ajuns pentru aceasta.03. băuturi alcoolice şi nealcoolice. »103 « Cetăţenii. Neinformarea este un alt instrument folosit în manipulare. care s-au lăsat înşelate pe fondul unei publicităţi deşănţate. societatea şi chiar instituţii ale Statului au fost victimele unei mari manipulări puse la cale de „escroci de geniu”. insectofungicidele. vătămătoare sănătăţii. Asigurarea dreptului la informaţie şi securităţii informaţionale a persoanei este esenţială pentru lupta contra manipulării şi dezinformării. alimentare105. care mai sunt încă în umbră.R.2003 la Raportul de activitate al Serviciului Român de Informaţii prezentat de directorul acestuia. din conducerea şi compunerea reţelelor crimei organizate internaţionale. în faţa Parlamentului. favorizează apariţia pe piaţă de astfel de mărfuri de consum public. care nu încetează să se acuze reciproc de minciună şi disimulare. fiindcă cei scoşi în faţă nu sunt decât nişte pioni » concluziona Radu Timofte. pentru realizarea drepturilor şi libertăţilor. De pildă. 104 A se vedea Decizia nr. A se vedea comentariul în ziarul „Adevărul” din 7. cum ar fi: .I. De exemplu potrivit art.03. Prin informare trunchiată. în domeniul comerţului cu alimente autorităţile competente au o serie de obligaţii privin elaborarea de norme tehnice pentru alimente şi hrana pentru animale precum şi norme sanitare şi fitosanitare.150/2004 privind siguranţa alimentelor. directorul S. se ştie că anumite drepturi pentru a nu afecta drepturile şi libertăţile celorlalţi. 39. Radu Timofte. a stărilor sufleteşti şi a comportamentelor umane.13 din Legea nr. pentru realizarea unor judecăţi corecte. Dezinformarea este prezentă şi o simţim mai mult sau mai puţin prin consecinţe. manipulare. să-i asculţi pe protagoniştii dezbaterilor politice. pentru siguranţa alimentelor. 38. de dirijare a opiniilor şi ideilor.nereglementarea prin stasuri obligatorii (şi nepublicarea acestora) a limitelor minime a substanţelor toxice din produsele agricole.2003 în faţa Parlamentului României. în cultivarea cerealelor. timpurile în care trăim să capete dimensiunile unei adevărate epoci a dezinformării. de modificare nejustificată a realităţii şi de manipulare a opiniei publice. dreptul de a folosi substanţele toxice cum ar fi îngrăşămintele chimice. de conducere a indivizilor.104 Ori este evident că cel puţin unii dintre aceştia au dreptate. Neinformarea omului prin privarea de informaţii de interes public îi poate cauza acestuia prejudicii morale sau materiale de la cele mai mici şi până la cele care l-ar putea costa viaţa.DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE 43 _____________________________________________________________________________________________ ____ desprinderea unei concluzii esenţiale şi anume aceea că frauda a fost posibilă în condiţiile nerealizării securităţii informaţionale a cetăţenilor şi chiar a statului respectiv a tuturor părţilor păgubite. Neasigurarea surselor de informaţii oficiale de către autorităţile statului îi pot afecta persoanei o serie de drepturi şi libertăţi fundamentale. Dezinformarea nu se rezumă numai la falsificarea conştiinţelor. trebuie exercitate în anumite condiţii strict prevăzute de lege. incompletă se pot leza o serie de alte drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului. permit ca prin dezinformare. 43 105 103 . pentru formarea liberă a opiniilor.40/2004 a Consiliului Naţional al Audiovizualului privind asigurarea informării corecte şi a pluralismului. ea se dovedeşte a fi o puternică pârghie de acţionare psihologică.

să nu fie vătămătoare sănătăţii omului. 150/2004 privind siguranţa alimentelor. drepturi garantate de Constituţie. de firme. . reducerii sau eliminării acelui risc. legumele. în condiţiile art.E. . a riscului pe care îl poate prezenta şi a măsurilor care se vor lua în vederea prevenirii. academie. publicitatea şi prezentarea alimentelor şi hranei pentru animale. de asociaţii şi fundaţii.. de societăţi comerciale.) Noul ordin nu mai include în anexele sale decât două specii de legume al căror conţinut maxim de nitraţi este reglementat: salata verde şi spanacul. Alimentaţiei şi Pădurilor (Ordinul nr. a aditivilor (substanţe chimice) în prepararea alimentelor.03. român. Sorin Simion a declarat: „În mod normal este corect să ştim concentraţia factorilor nocivi din produsele pe care le consumăm. produselor. 173 din 13 martie 2002. autorităţile publice competente în domeniu iau măsurile necesare în vederea informării populaţiei cu privire la natura riscului.” 108 În ziarul „Adevărul” din 17. academic. a stupefiantelor în medicamente.107 certificate de garanţie etc. prin identificarea cât mai exactă a alimentului sau hranei pentru animalele respective ori tipul de aliment sau hrană pentru animale. în denumirea firmelor a cuvintelor precum : naţional. aspectul sau ambalajul.10 din Legea nr. materialele utilizate pentru ambalaj. precum şi informaţiile difuzate prin orice mijloc nu trebuie să inducă în eroare consumatorul.150/2004 se dispune: „În cazurile în care există motive de suspiciune cu privire la existenţa unui risc pentru sănătatea umană sau animală. serviciilor în cauză fiind de natură să inducă în eroare în cadrul comunicării publice.. Referitor la acestea. .F. dreptul la ocrotirea sănătăţii. băuturilor. în anumite doze prescrise de specialişti. sunt convins că lista va fi completată şi revizuită conform normelor U. sub aspectul conţinutului periculos.neinformarea publicului consumator cu rezultatele analizelor ce trebuie efectuate de autorităţile competente ale statului la mărfurile existente pe piaţă. privind registrul comerţului. conţinutul real al substanţelor periculoase pentru sănătate.conf. inclusiv forma. nr. dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică.44 DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE _____________________________________________________________________________________________ ____ legumelor şi fructelor. fie ele cultivate în sere sau pe teren descoperit. secretarul de stat din M.neobligarea producătorilor şi comercianţilor de a nu folosi denumiri de mărci.” 107 Potrivit art.S.1/2002 publicat în M. 26/1990. şi alte denumiri asemănătoare acestora de natură să sugereze sau să imprime persoanei juridice respective caracterul de instituţie publică ori de interes public naţional. „Etichetarea..O.106 dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică. determinat de un aliment ori hrana pentru animale. ştiinţific. 49 din Constituţie. precum şi că acestea sunt în limitele admise de autorităţile competente ca nepericuloase pentru sănătate. universitate. animale.” 44 106 . modul de prezentare şi cadrul în care sunt dispuse. trebuie exercitat în condiţiile autorizării. institut. etc. etc. 293/640/2001. gravitatea şi aria de cuprindere a acestui risc.neobligarea producătorilor şi comercianţilor de a indica în scris pe ambalaje. cu respectarea unor reguli de precauţie în aşa fel încât produsele vegetale. precum şi dreptul la ocrotirea sănătăţii. dr. de pildă sunt preocupări de modificarea Legii nr. dar care este ţărmuit de drepturile fundamentale prevăzute de Constituţie cum sunt : dreptul la informare. Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor şi al Ministerului Agriculturii. în funcţie de natura. a biostimulatorilor. în sensul sancţionării contravenţionale a celor care folosesc fără autorizarea Guvernului. partea I. care conţin cuvinte semne ce nu corespund activităţilor.” Limitele maxime ale conţinutului de nitraţi din legumele şi fructele comercializate pe piaţă..libera circulaţie a mărfurilor este într-adevăr un principiu al dreptului comercial. fructele. ce afectează dreptul publicului la informaţie. 16 din Legea nr. Pentru o corectă informare a opiniei publice şi pentru că mai este o lună până la intrarea în vigoare a acestui ordin.108 De pildă în art.2003 este surprinsă o astfel de situaţie:”Un ordin comun al Ministerelor Sănătăţii şi Agriculturii dă liber la nitraţii din legume. . erau până de curând reglementate de un ordin comun al Ministerului Sănătăţii şi Familiei.

obligaţia de informare a consumatorilor. colectivităţii şi societăţii în scopul satisfacerii trebuinţelor. a Consiliului Europei relativă la securitatea generală a produselor. Metode. Dreptul comunicării sociale.E.1 Dreptul la informaţie. Definiţie.E. potrivit drepturilor şi libertăţilor celui de al doilea. 92/59/C. de a face. Deci sub acest aspect dreptul presupune comportamente ale subiectului dreptului cât şi ale subiectului obligaţiei corelative dreptului. precum şi Directiva 2001/95/C. asigurând respectarea obligaţiilor necesare înfăptuirii acestora. a nu face. comportamente precise. devine mai uşor victimă a escrocilor. Obligaţia este legătura recunoscută sau impusă de societate prin intermediul statului. ocroteşte şi garantează bunurile. a apei. Parlamentul European a elaborat Directiva nr. Obiect. Noţiunile de drepturi şi libertăţi 41. să nu facă. societate. ori de a pretinde ori primii ceva. Noţiune. de a da sau a nu da. infractorilor şi în general al celor care încalcă legea cu intenţie sau din culpă. 5 alin. unui subiect faţă de alt subiect.neorganizarea de surse oficiale necesare pentru informarea publicului cu informaţii de interes public sau neasigurarea funcţionării corespunzătoare a celor existente referitoare la : cazierul fiscal. poluarea aerului. 40. sub sancţiunea constrângerii statale. interesele legitime şi alte valori ale individului. sau comportamentul impus de aceasta prin intermediul statului în a satisface necesităţile sociale ale subiectului activ şi pasiv. atunci când cunosc existenţa unui risc incompatibil cu obligaţia generală de securitate (art. în spiritul echităţii. evidenţa publică a datornicilor insolvabili.DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE 45 _____________________________________________________________________________________________ ____ . 45 . 2. Dreptul presupune totdeauna o obligaţie corelativă acestuia în sarcina unei persoane. asigurate la nevoie prin forţa de constrângere a statului.3). În scopul asigurării securităţii informaţionale a persoanei şi a securităţii în general în raport cu produsele şi serviciile de pe piaţă. să dea sau să nu dea ceva. prin care primul este ţinut ca în spiritul binelui şi echităţii. În aceste Directive sunt prevăzute obligaţii pentru statele membre de a institui : obligaţia generală de securitate. garantate şi ocrotite de stat pentru apărarea anumitor valori. cazierul comercial. grup. 2. a urmăriţilor general pentru infracţiuni. Prin drept societatea recunoaşte. a Parlamentului European şi a Consiliului European din 3 decembrie 2001 relativă la securitatea generală a produselor.E. Centrala Riscurilor Bancare. Dreptul într-o accepţiune constituie posibilitatea recunoscută de societate. Neinformarea publicului cu informaţiile de interes public favorizează victimizarea cetăţeanului care neinformat. să facă. obligaţia producătorului de a lua măsuri menite să asigure o autoinformare a acestuia. a condiţiilor şi cauzelor ce ies din normal şi constituie riscuri publice etc. Această accepţiune a dreptului nu se confundă cu accepţiunea de drept ca totalitate de norme juridice.

apărându-se anumite valori cum sunt: viaţa. 1942. După Spinoza. Revista Dreptul (număr festiv) vol. care pot fi mai mult sau mai puţin importante pentru om ca fiinţă umană sau ca entitate socială. prin drept se satisfac anumite necesităţi. echitate sau morală. proprietatea. existând şi interese obişnuite. "Câteva principii de bază ale ştiinţei Dreptului". îl perfecţionează şi-l stăpânesc în aşa fel încât în afara lor dreptul nu poate exista”110. drepturile individului. Jhering. decât numai în cadrul dreptului. Otetelişanu. 46 109 . integritatea fizică şi psihică. Bucureşti. situaţie ce nu o mai găsim în alte perioade istorice. Revista Dreptul. cu scopul de a realiza fericirea indivizilor care nu poate fi asigurată decât respectându-se interesele naţionale” arată Al. şi drepturile care le apără pot fi fundamentale sau obişnuite după cum este valoarea pe care o apără. drept care afecta dreptul la viaţă al sclavului nefiind considerat drept fundamental al acestuia. Orice drept fundamental sau obişnuit are un fundament în conceptele de util. Câteva principii de bază ale ştiinţei dreptului. îl transformă. numele. Spre exemplu. colectivului şi ale societăţii. Or aceste valori apărate prin drept pot fi fundamentale. se satisfac necesităţi ale subiectului respectiv. deci toate drepturile au un fundament. Dar sintagma de drept fundamental nu se confundă cu fundamentul dreptului. pot fi mai mult sau mai puţin importante în raport de necesităţile pe care le satisfac. 109 Otetelişanu . „Astfel. fundamentul oricărui drept trebuie să fie utilul. Dar nu toate interesele sunt fundamentale şi esenţiale. proprietarul de sclavi avea un drept asupra vieţii sclavului. Ca urmare. libertatea. adică fără de care aceasta nu poate exista. Dar prin drept. De aceea. Astfel. p. I. iar o astfel de împărţire nu este imuabilă. număr festiv. îl deformează. pe când dreptul de creanţă este un drept obişnuit la care individul poate renunţa fără să-i afecteze existenţa. dar nu toate drepturile sunt fundamentale. în perioada sclavagistă.. 110 Al. Există o diferenţă între un drept sau o libertate fundamentală şi un drept de creanţă sau orice alt drept obişnuit. ca în cazul dreptului sau libertăţii fundamentale. Aceste trei mobile creează dreptul. Otetelişanu. R. 82. Aşa cum am arătat. Drepturile fundamentale sunt considerate că sunt acele drepturi care îndeplinesc următoarele condiţii: Al. apărate. sau morala. De pildă subiectul dreptului de creanţă poate să renunţe la exercitarea dreptului său fără implicaţii deosebite. Dreptul la viaţă este un drept fundamental.46 DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE _____________________________________________________________________________________________ ____ „Dreptul cuprinde norme de conduită care se nasc sub influenţa factorului social şi factorului individual. ori echitatea. esenţiale sau obişnuite. Bucureşti. onoarea. au fost considerate ca fundamentale sau obişnuite de la o etapă istorică la alta. domiciliul. p. familia etc. 79. dar încă mult timp aceste valori nu vor putea fi garantate. interesele şi respectiv drepturile care le asigură. în multe lucrări ale sale ne spune că dreptul este un interes garantat de lege. libertatea politică nu poate fi suprimată deoarece nimeni nu este obligat conform normelor dreptului natural să se supună bunului plac al altuia. Spunem că un drept este fundamental atunci când acesta este esenţial pentru fiinţa umană.

Roubier. 112 P. cum ar fi: declaraţiile de drepturi şi legile fundamentale.U. Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. 113 I. facultatea de a declanşa. Deseori. c) datorită importanţei lor sunt înscrise în acte deosebite cum ar fi declaraţiile de drepturi111 şi legile fundamentale (constituţii). sunt considerate drepturi fundamentale acele drepturi care sunt esenţiale pentru viaţa. d) acestor drepturi le corespund obligaţii impuse prin forţa Constituţiei. Odată selectate pe criteriul valoric.să desfăşoare o anumită conduită şi să ceară altora desfăşurarea unei conduite adecvate dreptului său sub sancţiunea prevăzută de lege.. Deleanu defineşte „dreptul subiectiv ca fiind acea prerogativă conferită de lege în temeiul căreia titularul dreptului poate . 47 111 . a) Drepturile fundamentale sunt drepturi subiective fiind în ultimă instanţă facultăţi ale subiectului raportului juridic de a acţiona într-un anumit fel sau de a cere celuilalt ori celorlalte subiecte o atitudine corespunzătoare şi de a beneficia de protecţia şi sprijinul statului în realizarea pretenţiilor legitime. I. în acord cu interesul general şi cu normele de convieţuire socială113. 1963. legitim şi juridic protejat. drepturi care reprezintă baza pentru toate celelalte drepturi. născut şi actual. Astfel.A. în principiu. Acest concept presupune pentru titular. Bucureşti. Dalloz. Editura All Beck. Comentariu pe articole. Înscrierea în Constituţie a drepturilor fundamentale este urmarea caracteristicii principale a acestora de a fi drepturi esenţiale pentru cetăţeni. în principal. drepturile fundamentale sunt înscrise în acte deosebite. Drepturi şi libertăţi. Bucureşti. 80-81. a necesităţii garantării lor.2005. P. imperativul conţinut în norma de drept. "(1776) Declaraţia universală a drepturilor omului din 1948 şi altele. spre a asigura punerea în valoare a ansamblului de posibilităţi juridice pe care acesta i le recunoaşte. Deleanu. El situează la baza acestuia teoria dreptului natural. Droit subjectif et situations juridiques.DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE 47 _____________________________________________________________________________________________ ____ a) sunt drepturi subiective. b) Drepturile fundamentale sunt drepturi esenţiale pentru cetăţeni. 1996. în care se vorbeşte de dreptul la viaţă. Paris. "Declaraţia de independenţă a S. renunţa112. Tratat vol.. în scopul valorificării unui interes personal. libertatea şi personalitatea cetăţenilor. fie prin lege. Vol. Ed. din care decurg. Drepturile fundamentale sunt drepturile cele mai importante atât pentru cetăţeni cât şi pentru stat în ansamblu său.8. I. Rousseau le denumeşte drepturi esenţiale ale naturii de care nimeni nu se poate atinge în nici un fel.J. c) Datorită importanţei lor. 187. direct. Europa Nova.”114 De observat că nu toate drepturile subiective sunt fundamentale. la nevoie. la libertate etc. I. prerogativele care sunt în avantajul beneficiarului acestei situaţii şi la care el poate. b) sunt drepturi esenţiale pentru cetăţeni. p. ca fiind esenţiale într-o anumită etapă De pildă în "Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului" (1789). drepturile fundamentale sunt definite ca acele drepturi consacrate de Constituţie şi care sunt determinante pentru statutul juridic al cetăţeanului. 114 Corneliu Bârsan. Roubiér defineşte dreptul subiectiv ca fiind situaţia regulat stabilită fie printr-un act de voinţă. p. J. Prof.şi uneori chiar trebuie . p. Drept Constituţional şi Instituţii Politice.

fiind reglementate astfel de Adunarea Constituantă în Constituţie.18. 48 115 . ca principiu. 182 din 30 iulie 1993. prin Decizia nr.b) nu era prevăzut un termen rezonabil de soluţionare.” 116 Corneliu Bârsan. 13/1999 sunt neconstituţionale. nu le pot suspenda sau anula. şi va trebui să despăgubească pe cetăţeanul lezat în dreptul şi libertatea sa fundamentală dacă prejudiciul nu a fost cauzat din vina cetăţeanului. Parlamentul şi Guvernul au stabilit reglementări care aduceau atingere dreptului fundamental de acces liber la justiţie.115Aceste drepturi şi libertăţii fundamentale fiind de nivel constituţional nu pot fi afectate prin lege de către parlament iar de Guvern prin ordonanţe. Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. De pildă în art. conform celor prevăzute în Constituţie.208/2000 a constatat că prevederile art. 119 De pildă când prin art. I. din care făceau parte şi agenţii constatatori. apere ori limiteze în exercitare. 2-7 din Legea nr.118 . Curtea Constituţională fiind sesizată de o instanţă la cererea unui agent economic lezat în dreptul său. Vol. De asemenea. Astfel dispoziţiile declarate neconstituţionale prevedeau o procedură prealabilă administrativă obligatorie de parcurs pentru soluţionarea obiecţiunilor. 105/1997 modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. deoarece calea de atac nu suspenda obligaţia de plată. de aici decurg o serie de consecinţe deosebite. 118 De pildă drepturile de creanţă asupra statului sunt drepturi fundamentale fiind prevăzute de art. contestaţiilor şi a plângerilor asupra sumelor impuse şi amenzilor aplicate de organele Ministerului de Finanţe. p. d) În ceea ce priveşte obligaţiile statului corelative drepturilor şi libertăţilor fundamentale sunt apreciate de Curtea Europeană ca obligaţii de rezultat în sensul să se consideră îndeplinite dacă s-a obţinut rezultatul scontat respectiv protecţia şi garantarea dreptului şi libertăţii fundamentale. Comentariu pe articole. răspunderea pentru neexecutarea acestor obligaţii este asumată de state faţă de comunitatea internaţională. Editura All Beck. Bucureşti. 117 Decizia Curţii Constituţionale nr. Astfel statul nu se poate apăra invocând obligaţia de diligenţă.1 din Constituţie spre deosebire de drepturile de creanţă asupra celorlalte persoane juridice şi fizice care sunt prevăzute în legi.116 Importanţa drepturilor fundamentale impune inserarea acestora în Constituţie.3 din Constituţia Germaniei se dispune: „Drepturile fundamentale menţionate mai jos sunt obligatorii pentru puterea legislativă. Drepturi şi libertăţi.119 judecătorul constituţional apără drepturile şi libertăţile fundamentale de abuzurile puterii executive şi puterii legislative potrivit Constituţiei.4/1992 publicată în „Monitorul Oficial al României”. 13/1999. ci numai să le dezvolte. prevăzut de Constituţie. Or instituţionalizarea unor drepturi ca drepturi fundamentale prin Constituţie presupune: .importanţa deosebită acordată drepturilor şi libertăţilor respective. care era executată în termen de 15 zile de la data semnării sau a comunicării documentului de verificare sau de constatare.1 pct.48 DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE _____________________________________________________________________________________________ ____ istorică. 105/1997 modificată prin ordonanţa Guvernului nr. 44 pct. partea I.orice reglementări prin alte legi referitoare la aceste drepturi sau libertăţii. 2-7 din Legea nr. şi ca urmare putea fi prejudiciat agentul economic. care constituie şi înştiinţarea de plată. li se conferă o formă şi ocrotire juridică superioară.Totodată statul trebuie să acţioneze „cu prudenţa şi diligenţa necesară” în acest sens. care afectau dreptul de acces liber la justiţie în sensul că: a) contestaţiile şi plângerile erau soluţionate de structuri din cadrul aceleiaşi puteri. nr. fapt care înseamnă că aceste drepturi nu pot fi limitate sau anulate printr-o lege inferioară Constituţiei fie ea şi organică117. în formele specifice prevăzute de tratatele internaţionale în materie.2005. puterea executivă şi justiţie ca drept aplicabil în mod nemijlocit. de nivel constituţional.

dreptul la informaţie (art. In schimb. De observat că în Constituţie se consacră atât drepturile cât şi libertăţile fundamentale.neconsacrarea unui drept prin legea constituţională sau prin legea organică ori ordinară. Prof. libertatea opiniilor120.modificarea sau suprimarea dispoziţiilor referitoare la drepturile şi libertăţile fundamentale. reflecţie. I. Putem deci constata că astăzi. Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Muraru. 31). Constituţia României utilizează termenul drept. în catalogul drepturilor umane. nu poate fi împiedicat”. arată prof. p. iar aceste libertăţi nu presupuneau din partea celorlalţi decât o atitudine generală de abţinere. care valorifică însă şi sensul iniţial şi desigur tradiţia. are cel puţin două explicaţii. potrivit principiului că „tot ceea ce legea nu interzice. În timp. se pot face numai respectând procedura de revizuire a Constituţiei. Muraru121. Editura All Beck. (art. I.22). op. I. Se pune întrebarea dacă între libertate şi drept există o deosebire? Prof. Comentariu pe articole. Constituţia foloseşte termenul de libertate atunci când reglementează libertatea conştiinţei. ceea ce presupune să vedem ce sunt libertăţile fundamentale şi care este raportul dintre acestea şi drepturile fundamentale. Cea de a doua explicaţie ţine de expresivitatea şi frumuseţea limbajului juridic. libertatea şi demnitatea acestora. 30). Muraru defineşte drepturile fundamentale ca fiind acele drepturi subiective ale cetăţenilor. drepturile omului (libertăţile publice) au implicat şi obligaţii corelative de respect şi apărare. A se vedea în acelaşi sens şi Corneliu Bîrsan. libertatea de exprimare (art. 39) etc. protejate. susţinând că dreptul este o libertate iar libertatea este un drept. dreptul la apărare (art. Muraru arată că terminologia constituţională referitoare la aceste două concepte. apreciere. indispensabile pentru libera dezvoltare a personalităţii umane. deşi nuanţată. a avut ca rezultat cristalizarea conceptului de drept al omului. drepturi stabilite prin Constituţie şi garantate prin Constituţie şi legi. nu poate atrage imposibilitatea existenţei acelui drept. arată domnia sa. dreptul la vot (art. 49 121 120 .13. Evoluţia libertăţilor. rămâne. Vol. . au apărut libertăţile ca exigenţe ale omului în opoziţie cu autorităţile publice. cit. judecată. concept cu un conţinut şi semnificaţii juridice complexe. ci şi promovate şi. 175. libertatea gândirii. Mai ales în raport cu autorităţile statale. în contextul mai larg al evoluţiei politice şi sociale.DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE 49 _____________________________________________________________________________________________ ____ . . libertatea credinţelor. I. mai ales. I. drepturile omului Aici credem ca opinia are sensul de punct de vedere. Domnia sa susţine că nu există deosebire de natură juridică. Nuanţarea terminologică. 29). drept şi libertate. atunci când consacră dreptul la viaţă (art. garantate. Drepturi şi libertăţi. O explicaţie este de ordin istoric. desemnează o singură categorie juridică şi anume dreptul fundamental. desigur. 24). La început. aceste libertăţi au trebuit nu numai proclamate. fiind de fapt o singură noţiune juridică. consideraţie. Bucureşti 2005. 36) etc. p. între drept şi libertate există o sinonimie din punct de vedere juridic. libertatea întrunirilor (art..dacă legea obişnuită este aceea care a fixat un principiu sau chiar statutul unui drept fundamental. la dispoziţia legiuitorului ordinar să suprime ori să modifice numai acel principiu sau acest statut. Frecvent. esenţiale pentru viaţa.

transformarea. precum şi faptul că acestea aparţin dreptului public şi anume Dreptului Constituţional.. limitată însă de respectul libertăţii celorlalţi. acţiona obiectual fără a ţine cont de cauzalitate. Editura Politică. libertatea absolută. 1978. mişcare. şi libertăţi. Socotim că chiar şi libertatea de conştiinţă nu este absolută fiind limitată la individ de posibilităţile fizice şi psihice ale acestuia de pregătirea experienţa sa etc. timp. şi necesitatea ca legi naturale. Immanuel Kant definea ideea de drept prin ideea de libertate a individului. spaţiul fără sistem. se înţelege posibilitatea de a acţiona după propria voinţă sau dorinţă. Astfel. 570. Omul acţionează numai ţinând cont de cunoaşterea necesităţii şi previziunea acesteia. Într-un astfel de univers numai Dumnezeu poate crea. transforma. Fără ordine naturală. structură. legături mai mult sau mai puţin stabile. distruge. 126 Montesquieu. din legile lor de dezvoltare” Pavel Apostol şi colectiv. Despre spiritul legilor. de liberul arbitru manifestându-se ca un haos de întâmplării. posibilitatea de acţiune conştientă a oamenilor în condiţiile cunoaşterii (şi stăpânirii) legilor de dezvoltare a societăţii şi naturii122. Editura Politică. Dacă ne raportăm la DEX. decurgând inevitabil din esenţa lucrurilor. evitând efectul prin înlăturarea cauzelor sau împiedicarea ori întârzierea producerii cauzelor.406. Dicţionar de filozofie. 125 Curentul indeterminism neagă determinismul susţinând că fenomenele şi procesele în natură şi din societate nu sunt determinate cauzal. necesitate şi orice lege naturală. prin libertate.Or şi aceasta este o modalitate de a acţiona punctual asupra efectului dar nu se distruge în general legătura cauzală necesară cum ar fi cea dintre foc şi căldură. naturală cauză-efect. fiind astfel supuse unui regim juridic aparte. Editura Ştiinţifică-Bucureşti. este amorf. p. stăpânirea naturii.490. 50 122 . certitudini nu ar exista ordine naturală care să facă posibilă construirea. Bucureşti. libertate şi necesitate. Dicţionar de filozofie. ea evocă atât libertăţile cât şi drepturile omului (cetăţeanului). sisteme. socotim că există unele diferenţieri între drepturi pe de o parte. stabilitate.50 DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE _____________________________________________________________________________________________ ____ şi cetăţeanului sunt denumite libertăţi publice. p. 1978. I. Mai întâi socotim că sunt necesare câteva cuvinte despre liberul arbitru. o independenţă totală faţă de necesitatea123 şi cauzalitatea obiectivă. Vol.. ecosisteme etc. necesitate. De pildă omul nu distruge legătura cauzală dintre foc şi căldura degajată ci intervine acţionând asupra cauzei foc. În ceea ce ne priveşte. Noţiunea de “liberul-arbitru” presupune o libertate absolută a omului. energie etc. Expresia libertăţii publice este o expresie cuprinzătoare. dacă un cetăţean ar putea să facă ceea ce ele interzic. 82-83. Academia Română.X. legii naturale. el nu ar mai avea libertate pentru că şi ceilalţi ar putea să facă la fel”126. mişcare. 1994. de nedefinit şi numai Dumnezeu ar putea să-i de-a dimensiuni spaţio-temporale. Institutul de lingvistică "Iorgu Iordan" Ediţia a II-a. 124 Pavel Apostol şi colectiv. Romanii ziceau sublata causa tollitur effectus (dispare cuza dispare şi efectul). nu se supun necesităţii şi legităţii obiective fiind determinate de hazard.124 Socotim şi noi că omul nu poate avea libertate absolută adică de a înlătura legătura cauzală.E. potrivit D. Într-un univers în care nu ar există cauzalitate naturală125. pe de altă parte. prin control. Univers EnciclopedicBucureşti. interacţiune. p. Montesquieu definea libertatea ca reprezentând „posibilitatea de a face ceea ce îngăduie legile. stingere sau poate proteja un obiect de căldura degajată dar nu împiedică degajarea căldurii de către foc. p. Bucureşti. dar nu distruge legătura necesară. 123 „Necesitatea desemnează însuşirile şi raporturile care au un temei intern. etc. 1957.

F. Libertes publiques. Jean Rivero. 129 Pavel Apostol şi colectiv. întemeiată pe această cunoaştere”129 De pildă proprietatea este rezultatul unei convenţii care limitează libertatea celorlalţi în spaţiul devenit proprietate privată.5 se prevede: „Legea nu are dreptul să interzică decât acţiunile periculoase pentru societate. ci în cunoaşterea acestor legi şi în posibilitatea dată de a le pune în mod sistematic în acţiune pentru atingerea anumitor scopuri. p. 1996. Potrivit art. Tome 1. 1. constrângere umană necesară sau constrângere arbitrară. Însă raportând-o la legile sociale nu putem fi de acord cu această definiţie deoarece legile sociale pot fi nedrepte unele contra drepturilor şi libertăţilor naturale ceea ce ar afecta aşa zisa libertate. De aceea. legile naturii şi legile obiective sociale.) De aceea credem că libertatea este acea categorie care defineşte posibilităţile individului în raport cu necesitatea. inclusiv drepturile şi libertăţile legitime ale celorlalţi. în cunoaşterea legilor obiective ale realităţii şi în stăpânirea forţelor naturii şi ale vieţii sociale. etc. Patrick Wachsmann defineşte astfel libertatea:„Libertatea este starea celui care face ceea ce vrea şi nu ceea ce vrea altul să facă. şi nimeni nu poate fi obligat să facă ceea ce legea nu ordonă. p. dar şi gradul de independenţă pe care îl consideră ca normal şi fericit atât faţă de societate cât şi faţă de natură. P. Conceptul de libertate desemnează nu numai gradul mai mare sau mai mic de independenţă pe care o posedă individul faţă de societatea din care face parte. Astfel. Ed.407. Dalloz. Înţelegerea şi respectarea unei “proprietăţii legitime juste” nu înseamnă limitarea libertăţii.”Iar în art. Şi această definiţie este discutabilă deoarece nu precizează la ce “constrângere străină” se referă respectiv constrângere naturală. F. Paris. ordinii publice şi bunăstării generale într-o societate democratică omiţând limitele trasate de necesitate (legile naturii. Dicţionar de filozofie. Aceste limite nu pot fi determinate decât prin lege. Tot ceea ce nu este interzis de către lege nu poate fi împiedicat. legile făcute de om.. Editura Politică. 1991. între drept şi libertate considerăm că există o diferenţă. deoarece renunţarea liberă la exercitarea unei libertăţi nu înseamnă limitarea libertăţii. “Libertatea constă tocmai în înţelegerea necesităţii.DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE 51 _____________________________________________________________________________________________ ____ legile naturale atunci socotim actuală această definiţie.4 din Declaraţia Drepturilor Omului şi Cetăţeanului din 1789 ce face parte din Constituţia Franţei se dispune: „Libertatea constă în a putea face tot ceea ce nu dăunează altuia. în virtutea căreia omul alege el însuşi comportamentul său128. Les libertes publiques. libertatea este puterea de a se autodetermina. După Jean Rivero. 20. 1978. Bucureşti.” 128 127 51 . ea presupune absenţa unei constrângeri străine”127. exerciţiul drepturilor naturale ale fiecărui om nu cunoaşte alte limite decât acelea care sunt necesare altor membri ai societăţii pentru a se bucura de aceleaşi drepturi. Astfel se poate vorbi de libertate sau libertate limitată. deci este o putere pe care o exercită el însuşi.”Observăm că în art. justele cerinţe ale moralei.U.29 Declaraţia Universală a Drepturilor Omului defineşte libertatea ţărmurind-o numai de drepturile şi libertăţile celorlalţi . cauză-efect. p. astfel: Patrick Wachsmann. Engels citat în această lucrare arăta: „Libertatea nu constă în visata independenţă faţă de legile naturii.

în sensul stabilirii prerogativelor pentru autorul dreptului şi obligaţiile pozitive şi negative ale celorlalţi. a opiniilor şi credinţei este nelimitată. atunci când este chemat să o garanteze. care ar induce ideea de reglementare a gândirii. dreptul de creanţă presupune obligaţiile debitorului de a plăti creanţa către creditor. respectiv de a face ceva corelativ acesteia. corelative acestuia. respectiv să nu facă ceva care să împiedice exercitarea nestingherită a puterii respective (libertăţii) de către posesorul acesteia. dispoziţie care ar presupune şi asigurarea locului de muncă de către stat. . reglementare prin lege. . libertatea preexistând dreptului iar dreptul de regulă presupune o oarecare limitare. al credinţei. libertatea gândirii.libertatea nu presupune.dreptul este situat într-un interval închis pe când libertatea este un interval deschis. or alta este situaţia când constituantul dispune că dreptul la muncă este garantat.52 DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE _____________________________________________________________________________________________ ____ . „Oamenii se nasc liberi şi egali în drepturi. a cere. 1 din Declaraţia Drepturilor Omului şi ale Cetăţeanului. dreptul presupune obligaţii atât pozitive cât şi negative. 52 . deci exprimare într-un mediu privat. pe când dreptul presupune obligaţii pozitive şi pentru alte persoane. cât şi comportamentele acelora care sunt obligaţi corelativ acestuia şi care îl garantează. a credinţei. aşa cum presupune un drept. a ceea ce gândeşti sau crezi.”130 Libertatea de exprimare ca libertate privată. ceea ce ni se pare absurd. libertatea de a munci nu presupune obligaţia statului de a asigura loc de muncă. inclusiv ale statului deci comportamentele acelora care au dreptul..obiectul unui drept este precizat. dreptului la pensie etc. de regulă. dar numai pentru stat. cum ar fi în cazul dreptului la despăgubiri pentru expropriere. Socotim că este neinspirată şi expresia „dreptul la libertate”. Numai atunci când vorbim de libertate de exprimare ca libertate publică intervin unele 130 Art. a nu da. de aceea considerăm că a vorbi de un drept al gândirii. a nu cere. a da. . obligaţii pozitive din partea celorlalţi subiecţi. . . este adevărat că libertatea presupune şi obligaţii pozitive. în afara acestor limite comportamentul în cadrul libertăţii este infinit şi nu poate fi descris într-o lege. adică de a face. respectiv să prevină încălcarea ei şi să o apere când a fost încălcată. înseamnă o exprimare incorectă. de regulă definit prin lege. pe când obiectul unei libertăţi este nelimitat şi numai uneori exercitarea libertăţii este limitată de drepturile şi libertăţile legitime ale celorlalţi. dreptului la învăţătură. or aceasta presupune concretizare. delimitare. într-un mod limitat.libertatea este exercitarea unei puteri de către subiect. cât şi de a nu face. este nelimitată atâta timp cât nu depăşeşte mediul privat. dreptul de vot presupune obligaţia autorităţilor de a organiza şi realiza exercitarea acestui drept ( obligaţia de a face) inclusiv de a-l respecta. Astfel.conţinutul unui drept este reglementat.spre deosebire de libertate. ceea ce presupune din partea celorlalţi subiecţi numai o obligaţie negativă. spre exemplu.

Astfel. în mod corect. cum de altfel şi într-o serie de documente internaţionale. Spre exemplu: „Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea. "Si les libertés sont qualifiés de publiques. în Constituţia României. publicat în Buletinul Oficial al R. de origine naţională sau socială. libera circulaţie iar ca drepturi fundamentale: dreptul la viaţă.”Astfel socotim că în mod greşit este inclusă libertatea de opinie în libertatea de exprimare. p. art. se vorbeşte distinct de drepturi fundamentale şi libertăţi fundamentale131. restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege. libertatea de exprimare. Prezentul articol nu împiedică statele să supună societăţile de radiodifuziune.DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE 53 _____________________________________________________________________________________________ ____ limitări. de avere. 6 din Constituţie or această prevedere presupune anumite limitări. ratificat prin Dct. 146 din 20 noiembrie 1974. Astfel: este o diferenţă între expresiile: „dreptul la muncă este garantat” şi „libertate de a muncii este reglementată”.2 din Declaraţia Drepturilor Omului şi Cetăţeanului se prevede: „Fiecare se poate prevala de toate drepturile şi de toate libertăţile proclamate în prezenta Declaraţie. de naştere sau decurgând din orice altă situaţie. spre deosebire de drepturi care pot şi sunt limitate în anumite condiţii prin lege. libertatea de credinţă.art. 19 pct. şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. ce n'est pas pour les opposer à des libertés privés".România nr. Nr. libertatea de formare a opiniei133. libertatea de conştiinţă nu pot fi limitate prin nici o lege134. de limbă. Ca libertăţi fundamentale sunt recunoscute şi garantate: libertatea individuală. Acest drept cuprinde libertatea de opinie. pe când în al doilea caz nu.” 132 Sub acest aspect socotim că dispoziţiile art. apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor. dreptul la informaţie reglementat de art.1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. în special de rasă. în primul caz statul este obligat să asigure locuri de muncă. condiţii. Credem că deosebirea dintre drept şi libertate este utilă în teorie.S. 212 din 31 decembrie 1974.” se dispune în Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. 18. de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare. Numai libertatea de exprimare a opiniei poate fi inclusă în libertatea de exprimare dar cu unele distincţii de rigoare. în practica legislativă şi în practica judiciară.18 şi art. 10 pct. sau de altă opinie. 2. protecţia sănătăţii sau a moralei.1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice 135 În sens contrar. 1996. a se vedea: Patrick Wachsmann.Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. deoarece exprimarea opiniilor este de regulă foarte puţin limitată. Edition Dalloz. fără nici o deosebire. obligaţia de a informa pe cel care are libertatea de a primi informaţii132. dreptul la informaţie. Socotim că distincţia dintre libertăţi publice şi libertăţi private este necesară şi utilă135. dreptul la viaţa intimă. dreptul la învăţătură şi altele. Aşa cum am arătat. nu presupune fără o prevedere expresă a legi. deoarece numai libertatea de exprimare poate fi limitată prin lege nu şi libertatea de opinie. 30 pct. 133 „Nimeni nu trebuie să aibă ceva de suferit din pricina opiniilor sale. Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi.19 din Declaraţia Drepturilor Omului şi Cetăţeanului. 134 A se vedea art. libertatea conştiinţei. într-o societate democratică. pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti. 53 131 . de culoare. precizate în Constituţie. integritatea teritorială sau siguranţa publică. în raport de drepturile şi libertăţile celorlalţi. libertatea întrunirilor. pentru securitatea naţională. de religie. pe când libertatea de a primi informaţii. cu efecte deosebite. nu sunt la adăpost de critică atunci când prevăd: „ 1. familială sau privată. onoarea. 2. care constituie măsuri necesare.31 din Constituţie presupune şi obligaţia de a informa. protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora. prevede art. Libertés publiques.socotim că. libertatea de exprimare pe un domeniu În art. viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine”. 2 . art. de sex. dreptul la apărare. de opinie politică.

Cetăţenii au drepturile oricărui om şi în plus drepturile politice. nu toate libertăţile sunt libertăţi fundamentale. sub denumirea de drepturi şi libertăţi cetăţeneşti. străin sau apatrid. 136 V. în principiu. Referitor la drepturile omului. lucru dificil de realizat şi care cere timp. 1997 p. nu se confundă. Desigur. pe planul realităţilor universale. Editura Regia Autonomă "Monitorul Oficial". socială şi culturală a statelor lumii. din nefericire. de cele ce sunt indispensabile fiinţei umane. prin această sintagmă se înţelege numai drepturile omului infractor. spre deosebire de situaţia când această libertate se exercită în public. faţă de marea diversitate în dezvoltarea economică. căpătând astfel şi eficienţă juridică. beneficiază de toate drepturile prevăzute de Constituţie. în orice caz. Pe planul realităţilor juridice interne omul devine cetăţean al unui stat. Realizarea unei corelaţii cât mai reuşite între aceste două categorii de reglementări implică asigurarea drepturilor cetăţenilor la nivelul standardelor impuse de reglementările internaţionale. omiţându-se faptul că drepturi are şi omul victimă. străinii şi apatrizii beneficiază doar de majoritatea acestora. într-o societate organizată în stat. morale. Bucureşti. ca drepturi inalienabile şi imprescriptibile. într-o terminologie juridică riguroasă. Expresia drepturile omului evocă drepturile fiinţei umane. politice). omul victimă potenţială precum şi orice om membru al societăţii136. Potrivit Codului penal. Între lege şi fărădelege. fiinţa înzestrată cu raţiune şi conştiinţă şi căreia îi sunt recunoscute drepturile sale naturale. Dabu.54 DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE _____________________________________________________________________________________________ ____ privat este nelimitată. în statul ai cărui cetăţeni sunt. în domeniul reglementărilor juridice există reglementări internaţionale şi reglementări interne. Apatrizii şi cetăţenii străini nu au drepturi politice. se prezintă juridiceşte sub trei ipostaze distincte: cetăţean. respectiv de apel sau recurs. De asemenea. Drepturile sale naturale sunt proclamate şi asigurate prin Constituţia statului al cărui cetăţean este. în special în domeniul dreptului penal. comandat de reguli juridice (desigur în principal. calomnia constituie infracţiune numai dacă este săvârşită în public. sunt unele situaţii când. sunt mai multe în favoarea omului infractor decât ale omului victimă a acestuia când de fapt ar trebui să fie proporţionale. 7. Poliţişti procurori şi judecători. Unele explicaţii comportă şi expresiile „drepturi ale omului” şi „drepturi ale cetăţeanului”. 54 . vom putea reţine că drepturile omului. care rezultă din acestea sau le asigură existenţa. Omul însă. ori sunt necesare protejării şi dezvoltării sistemului social. potrivit criteriilor mai sus prezentate. devin drepturi ale cetăţenilor. Sunt deci exprimări care deşi se află într-o strânsă corelaţie şi desemnează acelaşi domeniu. pe planul realităţilor interne. Constituţia României consacră şi alte drepturi. astfel spus fiinţa umană se integrează într-un anumit sistem social-politic. numărul cazurilor permise de lege pentru corectarea unei sentinţe penale. în domeniul dreptului procesual penal. totuşi. Dacă cetăţenii. recunoscând şi exprimând juridiceşte drepturile naturale ale omului. pentru că există şi reguli religioase. De exemplu. Sintetizând.

p. respectiv de obligaţie fundamentală faţă de societatea din statul căruia cetăţeanul îi aparţine. Ulpianus spunea « Învăţămintele dreptului sunt acestea: a trăi în cinste. op. anumite obligaţii faţă de societatea în care trăiesc. Ea presupune din partea cetăţeanului îndeplinirea unor cerinţe determinate de sarcinile şi scopurile societăţii. Hamangiu. le atribuie o valoare mai mare. Ed. îndatorirea fundamentală a cetăţeanului este o obligaţie şi nu o îndrituire.1. Bucureşti. 1996. în multitudinea de raporturi juridice . I. Rosetti-Bălănescu. Îndatoririle fundamentale sunt corelative drepturilor fundamentale şi altor drepturi ale omului într-o societate. numai unele au valoare de îndatoriri fundamentale.DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE 55 _____________________________________________________________________________________________ ____ De asemenea socotim că în legislaţia actuală nu găsim o reglementare corespunzătoare. aşa cum este dreptul fundamental. Existenţa unor îndatoriri este stipulată în chiar pactele internaţionale privitoare la drepturile omului. Muraru. Îndatoririle fundamentale sunt acele obligaţii cărora societatea. a da fiecăruia ce i se cuvine.în care intră. precum şi pentru o gestionare 137 C. şi anume aceea că ele sunt expres formulate prin chiar textul Constituţiei.12. Tratat de drept civil român. În fine. »139 Am văzut că informaţia este o valoare esenţială pentru om. care stabilesc că omul are îndatoriri faţă de semenii săi şi faţă de colectivitatea căreia îi aparţine şi este dator a se strădui să promoveze şi să respecte drepturile recunoscute în pacte.inclusiv cele constituţionale . adică un act licit şi devine un abuz. încetează a mai fi un drept.. 177. valoare ce se reflectă în regimul juridic special ce li se atribuie. vol. Or pentru a se beneficia de informaţie. Existenţa îndatoririlor fundamentale se impune. la un moment dat. la nevoie. p. la nevoie. îndatoririle fundamentale sunt asigurate în realizarea lor prin convingere sau. printre alte garanţii. constituind în acelaşi timp garanţia. All. a se garanta accesul la informaţie. „Iuris pracepta sunt haec: honeste vivere. Al Băicoianu. prin forţa de constrângere a Statului138. In primul rând. sistematică a abuzului de drept ci reglementări izolate cum ar fi în materie penală. deoarece este de neconceput ca membrii unei colectivităţi umane să nu aibă alături de drepturi şi anumite îndatoriri. Putem spune că îndatoririle fundamentale sunt acele obligaţii ale cetăţenilor considerate esenţiale de către popor pentru realizarea intereselor generale. I. Îndatoririle fundamentale mobilizează oamenii la realizarea scopurilor societăţii. căci ele sunt veritabile obligaţii juridice pentru realizarea intereselor generale. înscrise în Constituţie şi asigurate în realizarea lor prin convingere sau. Astfel spus.”137 Noţiunea de îndatoriri fundamentale. că drepturile fundamentale se pot realiza efectiv. prin forţa de constrângere a statului. a nu vătăma pe altul. contravenţională şimai puţin în civil şi comercial. În literatura juridică interbelică abuzul de drept a fost definit astfel: „un drept exercitat în contradicţie cu scopul lui normal şi în afara de nevoile normale şi raţionale. Stabilim astfel o altă trăsătură a îndatoririlor fundamentale. Căpătând această valoare ele sunt înscrise ca atare în Constituţie. cit. din noianul de obligaţii pe care un cetăţean le poate avea. suum quique tribuere” 55 138 139 . alterum non laedere.

consuma. dreptul la informaţia de interes public. libertatea conştiinţei. procesa. Ca urmare. viaţa intimă.N. 46. banda magnetică. mai eficientă prin prisma rolului şi scopului instituţiilor juridice ale comunicării sociale în relaţiile publice. nr. Dumitru Titus Popa. dreptul la vot. 45. presupune comunicarea. constituie dreptul comunicării sociale.Socotim că această definiţie este mai degrabă a comunicării sociale şi nu a dreptului comunicării sociale . care trebuie să se desfăşoare după anumite reguli juridice.) la conţinutul informaţional transmis. Pe de altă parte.Dreptul comunicării sociale este definit de profesorul francez Emmanuel Darieux ca fiind comunicarea în ansamblu a modalităţilor de mediere: de la suporturile mesajului (hârtia. ori interesul public. garantată la nevoie prin forţa de constrângere a statului. păstra. şi efectele produse de comunicarea publică. 1999. Pe de altă parte. potrivit legii. dreptul la informaţie apare ca o posibilitate a persoanei de a obţine. 42. foloseşte sintagma "dreptul de comunicare publică" în sensul unui drept exclusiv. libertatea de exprimare. Acest drept vizează numai un aspect al comunicării sociale. dreptul de petiţionare. 141 Pentru o altă denumire a se vedea Dr. aşa cum am văzut. informaţia în interesul său. cum de altfel nici un curs care ar trata acest drept numai în sens restrâns.A. privind asigurarea informării corecte şi a pluralismului. Bucureşti. cum ar fi: libertatea individuală. 43. Dreptul comunicării. Dreptul la informaţie. Dreptul la informaţie în sens larg nu se confundă cu dreptul la informaţie reglementat în art. garantate prin forţa de constrângere a statutului. se sancţionează cu amendă potrivit 91 dinlegea nr. 2. 40/2004. Într-o accepţiune. totalitatea acestor norme juridice. Comunicare publică. dreptul la apărare. Editura "Norma". Nu ne-am propus un curs care să abordeze dreptul la informaţie în sens larg. dreptul la informaţie de interes public şi altele). respectiv "Dreptul comunicării sociale"141. Astfel am achiesat şi noi la denumirea dată acestei discipline. 44. respectiv. ori al altuia. 504/2002. pelicula etc. 31 din Constituţia României. 8/1996. De aceea credem că un drept al comunicării sociale.Legea nr.Dreptul în general este o totalitate de norme 140 De pildă încălcarea de radiodifuzori a Deciziei C. Dreptul la informaţie în sens larg se realizează prin mai multe drepturi consacrate în Constituţia României (dreptul la învăţătură. prin care se realizează şi asigură140 dreptul la informaţie. personalul de specialitate (actorii comunicării). Definiţie. în Hotărârea Guvernului nr. Comunicare audiovizuală etc. ar presupune o abordare. transmite. 645/2000 se vorbeşte de specializările: Comunicare socială. al autorului unei opere de a autoriza comunicarea către public a operei sale.56 DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE _____________________________________________________________________________________________ ____ corectă a informaţiei şi consumarea unei informaţii corecte s-a instituit un anumit sistem de norme. reguli. familială şi privată. abuzul de drept la informaţie poate duce la încălcarea altor drepturi fundamentale ale omului.2 Dreptul comunicării sociale. 56 .

Bucureşti. este transmiterea unei informaţii de la emiţător la receptor. 48. în realizarea celorlalte drepturi şi libertăţii inclusiv al dreptului la informaţie. Editura Sibila. Dan Claudiu Dănişor arată că prin media se înţelege nu doar mijlocul tehnic al comunicării ci şi comunicarea însăşi ca şi instituţiile sociale care intervin în acest proces144. _____________________________________________________________________________________________ ____ 142 Vezi pagina 6. pentru definiţia dreptului. muzică etc. Comunicarea socială presupune relaţiile de comunicare individ-individ146. p. concept care nu se poate confunda cu "lanţul comunicaţional": emiţător-canal-mesaj-receptor. indiferent care ar fi forma şi finalitatea acestei expresii"143. 1997. aşa cum am văzut. 49.Multimedia este o combinaţie de mai multe media. 50.Alţi autori vorbesc de "dreptul multimediei". 47. 52.Deci obiectul Dreptului comunicării sociale îl constituie relaţiile sociale considerate cele mai importante de transmitere a informaţiilor între individ. în accepţiunea cursului înţelegem totalitatea normelor juridice care reglementează relaţiile sociale ce se formează în cadrul comunicării directe şi indirecte între oameni. societate.Prin dreptul comunicării sociale. precum şi comunicare individ-autoritate. autoritate şi agentul media. Aceştia susţin că prin "media" se înţelege toate mijloacele de expresie.DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE 57 juridice . un rol important îl are media care este o interfaţă calificată între cetăţean. socotim cã dreptul multimedia exprimă mai degrabă drepturile subiectelor active în comunicarea socială. s-au instituit drepturi şi obligaţii în norme cu valoare juridică (respectiv a căror respectare este asigurată prin sancţiuni juridice) pentru fiecare din cei patru actori principali ai comunicării sociale (persoană.Comunicarea. defineşte "media" ca un echipament tehnic care permite oamenilor sã comunice expresia gândirii lor. radio. video. Ca atare. nemijlocită sau prin telefon. In patrulaterul cetăţean. 51. aşa cum arată Dicţionarul electronic Wesbster145. 1990 144 Dan Claudiu Dănişor. Montchrestien. cum ar fi: filme.Craiova. agentul media şi autoritatea). Sistemul autorităţilor publice în România şi media. autoritatea publică şi societatea.262 146 Comunicarea individ – individ presupune respectarea unor reguli speciale pe lîngă cele generale ale comunicării. societate. Fracis Balle. reguli morale şi reguli juridice. societate. etc. Media et societé. individ-societate. Editura ştiinţifică. Fracis Balle. curs care trebuie sã cuprindă şi drepturile consumatorilor de informaţie. pentru anumite relaţii sociale. respectiv individ.Astfel. In aceste relaţii de comunicare. care necesitã o reglementare juridică. Criticând această definiţie. ceea ce ar fi incomplet pentru ce ne propunem să studiem la disciplina “dreptul comunicării sociale”. inclusiv vocea şi gestul. autoritate şi media apare un complex de relaţii sociale care se desfãşoară după reguli deontologice. 102 145 Micu Alina Livia. p. Drept constituţional şi instituţii politice. Acest gen de comunicare depinde de modalitatea de comunicare. 57 143 142 . societate şi autorităţi. agentul media.

libertatea de exprimare (art. istorică. 25 din 12 septembrie 1994. 26). obligaţii. Hotãrârile Guvernului. societăţii. Tratate. 11 din Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului (1789) "libera comunicare de gânduri şi de opinii este unul dintre drepturile cele mai preţioase ale omului. familiale şi private (art. Nu putem vorbi de alte responsabilităţi şi răspunderi juridice. libertatea conştiinţei (art. 29). libertăţi. Rezoluţii etc. 54.Această ramură a dreptului este situată de doctrină în "Dreptul public" şi ca atare metodele de studiu folosite de ştiinţa Dreptului comunicării sociale sunt. Regulamente şi actele administrative ale autorităţilor publice locale.58 DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE _____________________________________________________________________________________________ ____ 53. societăţii. de a primi şi de a răspândi. pot fi considerate izvoare ale dreptului comunicării sociale: actele juridice internaţionale la care România a aderat (Declaraţii. fără a se ţine seama de graniţe.Potrivit art. 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (1948) se prevede că "orice persoană are dreptul la libertatea de opinie şi de exprimare.Izvoarele dreptului comunicării sociale sunt acele norme juridice specifice în care se prevăd drepturile şi obligaţiile cetăţeanului. cantitativă şi comparativă. sociologică. 3. şi altele. cu condiţia să răspundă de abuzul acestei libertăţi. la care România a aderat.Pe lângă o serie de alte reglementări internaţionale şi în mod deosebit Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. 23). Legile. 31). În art. 48). Decizii. dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică (art. În aceste acte normative sunt reglementate drepturile. responsabilităţi şi obligaţii. Ordonanţele Guvernului.De asemenea. responsabilităţi şi răspunderi. deoarece ar fi ilegale. scrie.Astfel. în principal: logică. informaţii şi idei prin orice mijloc de exprimare. 1003 şi 1215 ale Adunării Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la etica ziaristică asupra cărora ia act Camera Deputaţilor din Parlamentul României prin Hotărârea nr.) Constituţia României. secretul corespondenţei (art. 57. în cazurile determinate de lege". cum sunt: ocrotirea vieţii intime. libertăţi. Iar răspunderea pentru abuzul de libertate în comunicare. dreptul la învăţătură (art. obligaţiile şi responsbilităţile specifice comunicării sociale. orice cetăţean poate deci vorbi. Convenţii. îşi are reglementări specifice în Rezoluţiile nr. 30). 58 . drepturi. Ordine. 55. trebuie să fie numai în "cazurile determinate de lege". autorităţii şi mediei în domeniul comunicării sociale. Izvoarele dreptului comunicării sociale 46. libertăţile. în Constituţia României (1991) sunt o serie de dispoziţii care reglementează drepturile şi obligaţiile individului. 28). autorităţilor publice şi media în structura diferitelor drepturi. Declaraţia Drepturilor Omului şi Cetăţeanului prevede în cadrul comunicării sociale. Legea nr. Observăm că. dreptul la informaţie (art." 56. Instrucţiuni. ceea ce implică dreptul de a nu fi tulburat pentru opiniile sale şi acela de a căuta. imprima liber. dreptul comunicării sociale.

188/1999). 79/2002. este o ramură tânără a dreptului public. instituţiile publice şi din alte unităţi care semnalează încălcările legii . Corelaţia dreptului comunicării sociale cu alte ramuri ale dreptului 59. Legea privind Statutul funcţionarilor publici (Legea nr. Legea nr. Legea responsabilităţii ministeriale (Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate. 4.Dreptul comunicării sociale. ca „lege făcută de judecători”. Decizia Consiliulului Naţional al Audiovizualului nr. 16/1996. pot stabili un nou precedent. Decizia Consiliulului Naţional al Audiovizualului nr.477/2004 privind Codul de conduită al personalului contractual din autorităţile şi instituţiile publice. infracţiuni. 19. care se particularizează aşa cum am arătat după o serie de criterii. pentru a se putea adapta noului caz. avem rezerve cu privire la practica judiciară ca izvor de drept cel puţin în etapa actuală a României. este considerat ca izvor de drept al comunicării şi practica judiciară.7/2004 privind Codul de conduită al funcţionarilor publici . În majoritatea cazurilor. cooperării şi controlului reciproc al acestora. 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe. 115/1999). distingînd noul caz faţă de cel anterior. pot respinge precedentul pentru că nu se potriveşte. Decizia Consiliulului Naţional al Audiovizualului nr. Hotărârea Guvernului privind accesul liber la informaţia privind mediul nr. „Ei pot aplica direct un precedent. Rareori judecătorii resping direct precedentele. Legea arhivelor naţionale nr. etc. 3/1974. 80 din 13 august 2002 privind protecţia demnităţii umane şi a dreptului la propria imagine. 878/2005.571/2004 privind protecţia personalului din autorităţile publice. pot modifica precedentul pentru a se adapta noilor fapte. 591/2002 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. sancţiuni şi pedepse prin care se apără drepturile subiecţilor activi şi pasivi. 41/1994. al egalităţii. 187/2006 privind Codul conţinutului comunicării audiovizuale. cit. Legea nr. responsabilitatea şi răspunderea în dreptul comunicării sociale sunt reglementate în dispoziţiile Codului penal.99/2006). Ordonanţa de urgenţă privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor nr. 40 din 9 martie 2004 privind asigurarea informării corecte şi a pluralismului. Legea presei nr. şi altele în care sunt prevăzute abateri disciplinare. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public. denumită în mod greşit legea judecătorească. În ceea ce ne priveşte.Totodată. care s-a impus în ultimul timp. şi cu atât mai mult în societatea informaţională. Legea nr. 114 din 14 octombrie 2002 privind dreptul la replică şi dreptul la ratificare. Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică. Decizia Consiliulului Naţional al Audiovizualului nr. Legea nr.Legea nr. 79/2002. când ar putea apărea ca o excepţie de la principiul separaţiei puterilor. precedentul este fie urmat fie modificat. sau îl pot ignora. Legea nr. "Avem în În anumite sisteme de drept cum ar fi cel englez sau cel american.DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE 59 _____________________________________________________________________________________________ ____ 504/2002 privind audiovizualul şi Legea nr. 59 147 .. Legea bancară (OUG nr. Ignorarea precedentului creşte considerabil riscul unei opinii ce va fi reconsiderată de un tribunal superior” Kent Middleton op.147 58. pag.. Legea nr. în raporturile de comunicare socială.

23) libertatea de exprimare (art. responsabilitatea şi răspunderea juridică a acestora etc. 1999. 30) şi altele. (în acelaşi timp distinctă şi complementară. Dumitru Titus Popa.Ca ramură a dreptului public. familială şi privată. iar cele care nu izvorăsc din acestea să nu fie contrare normelor fundamentale constituţionale.În literatura de specialitate se vorbeşte de un conţinut al dreptului la informaţie pe care îl structurează astfel: 148 Dr. Ca toate celelalte ramuri de drept. De asemenea. o finalitate ordonatorprimitivă. Bucureşti. 61. dreptul comunicării sociale îşi are izvorul principal în dreptul constituţional.60 DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE _____________________________________________________________________________________________ ____ vedere. 62. dreptului constituţional. Aşa cum am arătat. obiectul. în sfârşit. aici. 7 60 . Astfel. respectiv: dreptul la informaţie care presupune dreptul de a fi informat precum şi dreptul de a informa. ramură a dreptului public.Dreptul comunicării sociale aprofundează studiul anumitor drepturi fundamentale prevăzute în Constituţie. în Constituţie se găsesc o serie de drepturi şi libertăţi ce constituie sau se înrudesc cu obiectul de studiu al dreptului comunicării aşa cum este dreptul la informaţie (art. Dreptul Comunicãrii. un demers normativ ce-i defineşte aria competenţei normative . metoda de cercetare şi funcţiile socio-reglatoare specifice dreptului comunicării (de masă) sau în termenii utilizaţi de doctrina juridică: un obiect propriu (inconfundabil şi nesubstituibil." 60. 5. p. 31) dreptul la învăţătură (art. în studierea drepturilor şi obligaţiilor agentului media (care este intermediarul dintre consumatorul de informaţie şi autoritatea publică producător şi deţinător de informaţii) se folosesc noţiuni şi concepte specifice dreptului penal. dincolo de oricâte posibile asemănări/similitudini de context ar exista). Aceasta presupune că toate normele juridice ale dreptului comunicării să fie conforme normelor juridice fundamentale ale dreptului constituţional. Editura "Norma".comportamentale. dreptului civil şi dreptului administrativ. dreptul comunicării sociale constituie totalitatea normelor juridice care reglementeazã relaţiile sociale cele mai importante ce se formează în cadrul comunicării sociale în sens restrâns. dreptul la confidenţialitate (secretul corespondenţei) şi altele. 63. funcţiile şi funcţionarul public.Dreptul comunicării sociale se află în anumite corelaţii cu celelalte ramuri de drept.Dreptul comunicării sociale studiază drepturile şi obligaţiile autorităţilor publice în domeniul comunicării sociale. Aceeaşi situaţie este şi atunci când în dreptul comunicării sociale se studiază drepturile şi obligaţiile consumatorului de informaţie. în raport cu celelalte ramuri şi discipline juridice)148. dreptul la viaţa intimă. sub acest aspect se folosesc unele concepte specifice dreptului administrativ şi dreptului penal cum sunt autoritatea publică. Conţinutul dreptului comunicării sociale. dreptul la propria imagine. 64. Dreptul comunicării sociale.

dreptul de a informa. j) dreptul la selectivitate ("dreptul la noncomunicare". deoarece. 9) . raţionale. 2) .DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE 61 _____________________________________________________________________________________________ ____ 1) . naţionale şi universale.dreptul la răspuns şi dreptul la replică. reviste) sau prin imprimare fonică şi video (radio. dreptul la propria imagine şi altele. 10) .A. dreptul la informaţie nu include toate drepturile prezentate mai sus. În continuare se arată că dreptul la informaţie se distinge tot mai mult ca metodă normativă de protecţie şi promovare a persoanei şi a personalităţii149. avem rezerve faţă de reducerea dreptului comunicãrii sociale la dreptul la informaţie. între cele două sintagme nu există egalitate. drepturi care au existenţă de sine stătătoare cum sunt: dreptul la confidenţialitate. 4) . 7) . al valorilor sociale. Dreptul la informaţie. 5) . poate una dintre cele mai nuanţate contribuţii la teoria informaţiei.dreptul la selecţii vitale (la "non-informare") 13) .La aceste sugestii ale specialistului canadian Hindley. cit.Cocea.dreptul de acces la sursele de informare.dreptul la propria imagine.). la respectul convingerilor şi credinţelor. e) dreptul de a asculta. sociologul german A. etc. din perspectiva comunicării prin presă). 65. 66. op. i) dreptul de a te exprima printr-un mijloc artistic (carte.Alţi autori vorbesc de "dreptul la informaţie şi comunicare". 3) . dreptul la intimitate. 41-42 61 . p.Aşa cum am arătat. 67. susţinând că acesta include: a) dreptul de a te exprima. 6) .dreptul de a-ţi face cunoscută informaţia. b) dreptul de a fi înţeles.dreptul la rectificare. 149 Dr. dreptul la informaţie fiind o parte a dreptului comunicãrii sociale.dreptul de a fi informat. g) dreptul de a fi văzut. film). dreptul la viaţa privată. 11) . la viaţa privată. presupune şi obligaţii despre care în această opinie nu se spune nimic. 8) . Dumitru Titus Popa. h) dreptul de a te exprima în scris (ziare. c) dreptul la răspuns.dreptul la toleranţă şi demnitate.dreptul la confidenţialitate.dreptul de a verifica informaţia.dreptul la intimitate.dreptul la veridicitatea informaţiei. tv. d) dreptul de a răspunde. adaugă: f) dreptul de a vedea. Pe de altă parte. 14) .dreptul la apărarea surselor de informare (secretul profesional) 12) .

.libertatea opiniei şi a exprimării.libertatea opiniei şi a exprimării. astfel: a) Drepturile individului: .dreptul de a fi informat. 2) drepturile mass-media (ale instituţiilor comunicării).accesul la sursele de informare. 72. . . atât prin mijloacele mass-media private.dreptul la asociere şi instruire. .dreptul de a informa.dreptul de răspuns.promovarea integrităţii culturale150.respectul sursei de informare (confidenţialitate).accesul la sursele de informare.protecţia vieţii private.dreptul de a fi informat. 69. . 71. pe această bază teoretică preliminară.obligaţia de a asigura corecta informare a opiniei publice.Aşa cum arăta dr.dreptul de a informa. .dreptul de a publica. .. . . 150 Dumitru Titus Popa.dreptul de liber schimb al valorilor culturale. în general. văzut ca libertate de opinie şi de exprimare.libertatea de opinie şi de exprimare. b) Drepturi specifice instituţiilor mass-media: .dreptul de rectificare. 3) drepturile naţionale şi internaţionale 70. op. 3) dreptul de comunicare văzut ca o posibilitate de interacţiune şi de dialog.Şi acest autor clasifică "drepturile informaţiei şi comunicării". . . Dumitru Titus Popa. . şi la nivel planetar). 42-43 62 .Specialistul german identifică "trei etape în evoluţia aspiraţiei oamenilor la comunicare": 1) dreptul de a comunica. c) Dreptul ţărilor în comunicarea externă: . .dreptul de a întreba şi de a primi răspunsuri. un mijloc de acces şi de participare care implică obligaţii şi responsabilităţi. cât şi prin cele publice. .asigurarea circulaţiei libere şi echilibrate a informaţiei. . care cuprinde libertatea de a informa pe ceilalţi şi de a fi informat tu însuţi (graţie posibilitãţilor oferite de "mijloacele marii comunicări"). .dreptul de a informa (oricare altă ţară. 2) dreptul de a comunica extensiv. sunt conturate "trei categorii fundamentale" de drepturi: 1) drepturile individului.dreptul la libera mişcare (deplasare). .62 DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE _____________________________________________________________________________________________ ____ 68. p. . cit. .

sã nu facã. restrîngeri.libertatea de opinie nu poate fi inclusă în libertatea de exprimare. condiţii. 80 din 13 august 2002 a Consiliului Naţional al Audiovizualului se dispune: “Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare.10 pct. iar din partea autorităţilor publice. 1 al Deciziei nr. Astfel. presupune tot ceea ce conţine libertatea şi în plus. deoarece informaţia nu poate să aibă drepturi şi obligaţii. atunci când sunt obligate nemijlocit. din partea a două categorii de subiecţi. De asemenea. libertatea de exprimare poate fi supusă unor formalităţi. sã facã. potrivit drepturilor acestuia sub sancţiunea constrângerii statale. iar în al doilea rând obligaţia de a face ceva corelativ dreptului. unui subiect obligat faţã de alt subiect îndrituit. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. ceea ce nu este valabil şi pentru libertatea de a primi informaţia.Libertatea presupune din partea uneia sau mai multor persoane. 74. omiţând faptul că aceasta a fost elaborată în anul 1950 şi a intrat în vigoare la 3 septembrie 1953152. prin care acesta este ţinut ca în spiritul binelui şi al echitãţii. obligaţii corelative. este discutabilă. ceea ce nu este în concordanţă cu spiritul Convenţiei.. de "a nu face" ceva care să stânjenească libertatea. dar şi obligaţii de "a face" adică numai de a apăra libertatea. mai structurată. obligaţia de "a face ceva" sau “a nu face” din partea celorlalţi corelativ dreptului. Este evident că dreptul la informaţie include şi obligaţia autorităţii de a informa. respectiv. 10 pct. condiţii. 63 151 . prin “obligaţii de a face sau a nu face ceva din partea celorlalţi”. sã dea sau sã nu dea ceva. astfel. or această exprimare este inexactă din punct de vedere juridic. Dreptul. Astfel considerăm că în mod greşit se vorbeşte de "drepturile informaţiei". dreptul presupune obligaţii151 corelative atât de "a face" cât şi de "a nu face". În acest articol s-a copiat art. şi “dreptul la informaţie este garantat”. Deosebirea este evidentă atunci când întâlnim reglementările: “libertatea de a primi informaţii este garantată”. înţelegem că autorităţilor le revine obligaţia de "a face" în primul rând. restrângeri sau Obligaţia este legãtura recunoscutã sau impusã de societate prin intermediul legii. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei.DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE 63 _____________________________________________________________________________________________ ____ 73. prevăzute în art. fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. se pune semnul egalităţii între drept şi libertate. de a apăra dreptul. respectiv de a-l obliga pe cel obligat. socotim că se mai impun următoarele reflecţii: . De pildă.2 din Convenţia Europenă a Drepturilor Omului. înseamnă a admite că libertatea de opinie poate fi limitată prin instituirea unor formalităţi. deoarece sunt două libertăţi total diferite. Pe lângă rezervele ce le-am prezentat referitor la expresia “dreptul la libertatea de exprimare”. responsabilităţi. de "a nu face" ceva care să stânjeneascã libertatea.Avem unele rezerve şi cu privire la această clasificare care deşi este mai precisă. ceea ce nu este tocmai exact. etc. Ca urmare.”. persoana fizică sau juridică şi autoritatea publică. 152 A accepta că libertatea de opinie intră în libertatea de exprimare şi nu în libertatea conştiinţei. în art. credem că exprimările “dreptul la libertatea de exprimare” folosite chiar în unele acte normative interne şi internaţionale nu satisfac precizia şi rigoarea pe care o presupune un text de lege. numai obligaţii corelative.

se arată în lucrarea Legislaţia comunicării publice. a opiniilor. evident diferită de libertatea de exprimare. forma de exteriorizare trebuie să fie în concordanţă cu limitele libertăţii de exprimare. Pe de altă parte responsabilitatea153 şi răspunderea persoanei.19. constituind toate. care uneori sunt esenţiale pentru existenţa dreptului comunicării. a agentului autorităţii publice. libertatea opiniilor şi libertatea credinţelor. 154 « În ultimii ani. ci numai libertatea de exprimare a acestora. . iar numai când se exteriorizează. A. şi ţine de intimitatea persoanei. Clasificarea mai sus prezentată nu cuprinde drepturile şi obligaţiile autorităţilor publice în domeniul comunicării sociale. pag. Comisia Federală de Comerţ a S. .Opinia este o atitudine. numai libertatea de exprimare a acestora presupune condiţii.în art.A. respectiv ce ţine de formarea opiniilor. pentru că acesta singur este o fiinţă reală. . formalităţi. . Esmenin arăta cã "sursa oricărui drept este în individ. Bill F.64 DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE _____________________________________________________________________________________________ ____ sancţiuni prevăzute de lege.U. a amendat cîteva posturi de radio pentru încălcarea reglementărilor privind indecenţa după ce a examinat plîngerile ascultătorilor şi a solicitat explicaţii din partea posturilor care aveau licenţă. . de interesele ce le vizează etc. ori este unanim admis că nimeni nu poate fi sancţionat pentru opiniile sale neexprimate public sau când sunt exprimate public. a profesorilor Kent Middleton.Constituţia României în mod corect include în “libertatea de exprimare”. Robert Trager. componentă a libertăţii de conştiinţă cât şi libertatea de exprimare a gândurilor. împreună. restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege.Constituţia României situează pe acelaşi plan libertatea gândirii.Opiniile. 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului se face o deosebire între libertatea de opinie şi libertatea de exprimare a opiniei. Chamberlin. 75. libertatea de exprimare a opiniilor şi nu libertatea opiniilor care este cu totul altceva. o părere. a credinţelor şi a creaţiilor de orice fel sunt libertăţi fundamentale care nu se confundă între ele şi nici cu dreptul la informaţie. liberă şi responsabilă". libertate necenzurabilă. . fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi. aspect nesatisfăcut de clasificarea mai sus prezentată. care este cu totul altceva. baza dreptului comunicării. o judecată avută sau făcută de subiect cu privire la ceva.Faza interioară respectiv de formare a opiniei la subiect ţine de libertatea de conştiinţă care nu este limitată. situându-le în sintagma libertatea conştiinţei.Atât libertatea de opinie. 64 153 . pe care o considerăm incompletă. gândurile şi credinţa nu pot fi cenzurate. Reglementările şi deciziile agenţiilor federale pot fi contestate în tribunalele federale”.. de cunoştinţele şi conştiinţa sa. de libertatea de gândire. a agentului media154. sunt indispensabile existenţei unui adevărat drept al comunicării.

în scris.DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE 65 _____________________________________________________________________________________________ ____ 76. c) drepturile şi obligaţiile agentului media în domeniul comunicării sociale. organul fiscal va prezenta contribuabilului constatările şi consecinţele lor fiscale. În art. directe A se vedea Legea nr. b) drepturile şi obligaţiile autorităţilor şi instituţiilor publice în domeniul comunicării sociale. (2) La încheierea inspecţiei fiscale. d) drepturile şi obligaţiile societăţii în domeniul comunicării sociale. Or dreptul comunicării în anumite limite.” 156 155 65 . ora şi locul prezentării concluziilor vor fi comunicate contribuabilului în timp util.Ca urmare. 107 din Codul de procedură fiscală intitulat: „ Dreptul contribuabilului de a fi informat” se dispune: „(1) Contribuabilul va fi informat pe parcursul desfăşurării inspecţiei fiscale asupra constatărilor rezultate din inspecţia fiscală. (3) Data. dreptul comunicării sociale. putem spune că. dreptul comunicării sociale ca disciplină de studiu este ştiinţa care. (4) Contribuabilul are dreptul să prezinte. 79. în domeniul comunicării sociale. 2 al articolului 31 din Constituţie se vorbeşte de obligaţia autorităţilor publice de a asigura informarea corectă a cetăţenilor şi asupra problemelor de interes personal. formată din totalitatea normelor juridice.Într-o altă accepţiune. respectiv: persoana. media. 455 din 18 iulie 2001 privind semnătura electronică. instituţiile publice şi societatea. punctul de vedere cu privire la constatările inspecţiei fiscale. cuprinde şi dreptul la informaţia de "interes privat" inclusiv la cea deţinută şi de altă persoană decât o autoritate publică. deci de regulă este circumscris numai la informaţiile de interes public nu şi la cele de interes privat. este acea ramură a dreptului public. acordându-i acestuia posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere potrivit art. cum ar fi de pildă obligaţia de informare precontractuală. 80. 9 alin. anumite organizaţii sau instituţii private care prestează servicii de interes public pot fi obligate să furnizeze date de interes privat persoanei. autorităţile. studiază drepturile şi obligaţiile agenţilor comunicării sociale.În al. care reglementează relaţiile sociale ce apar în cadrul comunicării sociale. socotim că normele juridice ale Dreptului comunicării sociale se structurează în norme care conţin: a) drepturile şi obligaţiile persoanei în domeniul comunicării sociale. (1). Aceasta înseamnă că numai prin lege. cu excepţia cazului în care bazele de impozitare nu au suferit nicio modificare în urma inspecţiei fiscale sau a cazului în care contribuabilul renunţă la acest drept şi notifică acest fapt organelor de inspecţie fiscală. cum ar fi obligaţiile furnizorilor de servicii în domeniile semnăturii electronice155 şi ale comerţului electronic sau obligaţia inspecţiei fiscale de a informa contribuabilul referitor la controlul ce i se efectuează156 şi altele. dreptul la informaţie este definit ca "dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public".Astfel.Nu putem trece cu vederea faptul că în Constituţia României. 77. 78. Dar această obligaţie constituţională o au nu numai autorităţile publice care deţin informaţii de interes privat dar şi alte organizaţii sau instituţii private în cazurile expres prevăzute de lege.

regiilor autonome de interes naţional şi local. autoritatea publică şi societatea.respectarea principiului supremaţiei interesului public.66 DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE _____________________________________________________________________________________________ ____ sau indirecte între oameni. 1 pct. .reguli de bază general valabile . respectiv individ. ordinea de drept. 82. integritatea.orice lege poate fi criticată. a dreptăţii. se aplică următoarele principii pe care le vom prezenta succint. . cât şi în activitatea de respectare a acestora.Atât în instituirea normelor juridice şi deontologice ale dreptului comunicării sociale. Convenţii internaţionale ratificate. . legi ordinare şi actele normative emise în baza acestora. principiul legalităţii presupune şi că autorităţile publice.a din Legea nr. (art. instituţiile publice şi celelalte autorităţi au obligaţia de a respecta drepturile şi libertăţile cetăţenilor. agentul media.respectarea dreptului legal câştigat. cu excepţia legii penale şi contravenţionale mai favorabile. 571/2004. libera concurenţă şi tratamentul egal acordat beneficiarilor serviciilor publice.5 din Constituţie). . dar nu încălcată. de opinie. imparţialitatea şi eficienţa autorităţilor publice şi instituţiilor publice. .respectarea ierarhiei actelor juridice. Principiile dreptului comunicării sociale 81. a companiilor naţionale. a dreptului la informaţie. nu este admisă ca izvor de drept practica judiciară. a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. 6. a) Principiul legalităţii presupune: . al studiului acestora. trebuie urmate anumite principii. consacrate în Constituţie. În baza acestora sunt emise legi care instituie responsabilităţi şi răspunderi. . instituţiilor publice şi din alte unităţi care semnalează încălcări ale legii. . legi organice.în sistemul nostru actual de drept. democratice. 571 din 14 decembrie 2004 privind protecţia personalului din autorităţile publice. normele procedurale. a libertăţii de exprimare. în înţelesul Legii nr.În dreptul comunicării sociale.legea se aplică numai pentru viitor. Principiile sunt idei .recunoaşterea ca valori supreme.ce se regăsesc în normele care reglementează instituţiile dreptului.1 Principiul legalităţii.potrivit art.activitatea de comunicare socială să se desfăşoare prin procedee şi mijloace permise de legi legitime. în mod deosebit a libertăţii de conştiinţă. 6. .4 lit. conform căruia. 66 .

84. just Protecţia instituită prin infracţiunea de ultraj. sociale. deci este de bună credinţă cel care prin activitatea sa crede că serveşte un scop nobil. 6. juridice.A. De exemplu. etc. trebuie respectată regula celor trei părţi.2 Principiul egalităţii în drepturi.părţile în cadrul unei comunicări să fie egale în drepturi şi libertăţi.. 6. în mijloacele şi metodele de comunicare. toţi sunt responsabili în faţa şi în condiţiile legii. primari. persoane cu funcţii de conducere în partide. deoarece aceasta este instituită în apărarea interesului general. legal. . pedepsa pentru infracţiunea de luare de mită este la 3 la 15 ani. pentru nici o persoană şi nici pentru organele statului sau orice fel de funcţionari publici157 sau privaţi. secretari de stat. . când este săvârşită de un funcţionar public cu atribuţii de control şi de la 3 la 10 ani când este săvârşită de un funcţionar privat. deputaţi. c) o treime din timpul total destinat exprimării punctelor de vedere ale reprezentanţilor şi opoziţiei va fi alocată partidelor care formează majoritatea parlamentară(senatori.N. indiferent că sunt sau nu autorităţi publice . .nu trebuie să existe privilegii sau discriminări în faţa responsabilităţii morale. sancţionată mai grav. ci o protecţie în primul rând a puterii încredinţate de popor prin mecanismele constituţionale funcţiei sau demnităţii publice.exercitarea drepturilor şi libertăţilor fără a urmări sau a accepta încălcarea drepturilor şi libertăţilor legitime ale celorlalţi. Se ştie că legiuitorul pentru infracţiunile săvârşite de funcţionarul sau demnitarul public a prevăzut pedepse mai grave decât pentru persoana privată care le-ar săvârşi. economică. socială şi culturală.b) Principiul egalităţii în drepturi presupune: . Apărarea demnităţii persoanei care ocupă funcţia sau demnitatea publică în acest caz este subsecventă.158 .în exercitarea dreptului la antenă în comunicarea audiovizuală. 158 În programele de ştiri informarea în probleme de interes public.buna-credinţă este opusul relei credinţe.nimeni nu este mai presus de lege. 4 din Decizia nr. de pildă dreptul la replică este o aplicaţie a principiului egalităţii în drepturi.c) Principiul bunei credinţe presupune: .toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice. persoane cu funcţii de conducere în partide. nu înseamnă o favorizare a persoanei care ocupă funcţia sau demnitatea publică. consilieri locali şi judeţeni). de natură politică. 40/2004 a C. consilieri locali şi judeţeni) 67 157 . . primari. miniştri.DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE 67 _____________________________________________________________________________________________ ____ precum şi a societăţilor naţionale cu capital de stat sunt ocrotite şi promovate de lege.3 Principiul bunei credinţe. 83. prefecţi şi purtători de cuvânt ai acestora). b)o treimen din timpul total destinat exprimării punctelor de vedere ale reprezentanţilor puterii şi opoziţiei va fi alocată reprezentanţilor autorităţii publice centrale (primul-ministru. trebuie să respectă regula celor trei părţi: a) o treime din timpul total destinat exprimării punctelor de vedere ale reprezentanţilor puterii şi opoziţiei va fi alocată opoziţiei parlamentare (senatori. deputaţi. în sensul că sunt şi trebuie să fie la fel de responsabili juridic şi social. potrivit art.

a neîncrederii etc.)160 . a verificării.4 din Rezoluţia 1003 (1993) privind etica ziaristică se dispune: „Ştirile trebuie difuzate cu respectarea adevărului. 571/2004. convinsă fiind de realitatea stării de fapt sau că fapta constituie o încălcare a legii.adevărul izvorăşte din realitate. orice distorsionare intenţionată a informaţiei sau acuzaţii nefondate159. în scopul realizării cerinţelor legii.” 161 În art. instituţie publică sau în altă unitate bugetară dintre cele prevăzute la art. pot angaja răspunderea juridică. care a făcut o sesizare. . legii şi dreptăţii.excluderea manipulării. care este unic.571/2004.”. în justiţie ceea ce nu este probat nu este considerat că existăsau a existat. trebuie calificate ca atare:zvon. . instituţie publică sau în altă unitate bugetară dintre cele prevăzute în art. care a făcut o sesizare. astfel nu constituie infracţiunea de calomnie fapta cu privire la care făptuitorul dovedeşte că a avut motive rezonabile de a crede că este adevărată.h din Legea nr. 571 din decembrie 2004 privind protecţia personalului din autorităţile publice.68 DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE _____________________________________________________________________________________________ ____ şi legitim. se cauzează inevitabil şi "daune colaterale".că atunci când în activitatea legală de comunicare în slujba adevărului. 2. . adoptată prin Hotărârea nr.292 din 14 octombrie 1994.stabilirea adevărului. 68 . iar atunci când anumite informaţii îndoielnice sunt aduse la cunoştinţă publicului. De pildă în art. 85.” 160 159 Potrivit art. 4 lit.identificarea surselor de rea-credinţă şi tratarea acestora sub rezerva necesară (a îndoielii.32 din 6 octombrie 1994 a Senatului României publicată în Monitorul oficial al României nr. instituţiile publice şi din alte unităţi care semnalează încălcări ale legii.4 Principiul adevărului. . .2 din Legea nr. prezentarea.verificarea informaţiilor înainte de a fi făcute public. . 12 din Codul de procedură fiscală referitor la principiul bunei credinţe se dispune: „Relaţiile dintre contribuabili şi organele fiscale trebuie să fie fundamentate pe bunăcredinţă. în sensul acestei legi prin principiul bunei credinţe se înţelege acel principiu „conform căruia este ocrotită persoana încadrată într-o autoritate publică. respectiv fiind în condiţii de bună-credinţă (Legea nr. acestea trebuie să fie cât mai mici posibil. după ce au fost efectuate verificările de rigoare. nu întotdeauna adevărul judiciar este cu adevărul reflectare a realităţii.).ocrotirea persoanei încadrată într-o autoritate publică.161 -excluderea minciunii.verificarea informaţiei înainte de difuzare din cel puţin două surse credibile .d) Principiul adevărului presupune: . deci trebuie căutat pe ce se fundează ceea ce se pretinde că este adevărat.prin art. adică probele. convinsă fiind de realitatea stării de fapt sau că fapta constituie o încălcare a legii. 6. .226 din noul Cod penal s-a reglementat proba verităţii sau a bunei credinţe care exclude răspunderea. descrierea sau naraţiunea fiind făcute în mod imparţial.

obligaţie ce decurge din dreptul constituţional al publicului de a fi corect informat” se arată în Codul Deontologic al Ziaristului adoptat de Clubul Român de Presă. poetul şi eseistul englez spune că libera concurenţă a ideilor ajută în procesul de căutare a adevărului. În acest sens sunt semnificative spusele acestuia: « Deşi duhurile gândirii au fost lăsate să hălăduiască libere deasupra pămîntului. Să lăsăm Adevărul şi Minciuna să se lupte. Ca şi cumpărătorii. suprimarea informaţiei. Criticii metaforei „pieţei idelor „ se întreabă dacă întărirea presei restricţioneză în prea mare măsură circulaţia ideilor. cu o « piaţă a ideilor ». expunîndu-l opoziţiei. dacă ideile acestora nu au acces în marile cotidiene şi în mijloacele de comunicare audiovizuală. pag. opoziţia. a discuţiei sau a confruntării opiniilor nu duce la judecata cea mai raţională. informaţii îndoielnice. adevărată sau utilă. să utilizeze unghiuri diferite pentru a distinge adevărul. cine ar putea învinge Adevărul într-o confruntare liberă şi deschisă ? » Filozoful Jon Stuart Mill arată că adevărul nu are nici o şansă să iasă la lumină fără libertatea de exprimare.. au misiunea de a asigura aflarea adevărului şi atunci cînd accesul minorităţilor. dizidenţi. Unii compară procesul de căutare a adevărului prin comunicare. 69 . ceea ce depinde şi de mijloacele media. O piaţă a ideilor trebuie să fie liberă cu adevărat. Acesta trebuie să cântărească toate alternativele. 6. 162 Kent Middleton. ştiinţifice. trebuie să cunoască toate faţetele problemei. Conform teoriei. etc. pentru ca Adevărul să iasă la suprafaţă. „Ziaristul are datoria primordială de a relata adevărul. la aflarea şi cântărirea tuturor faptelor şi a argumentelor. mai ales aşa cum sunt prezentate de cei care se dedică unei viziuni diferite şi militează pentru ea. partidelor politice neparlamentare. a spus Emerson. private sau publice. « Cetăţeanul. partidele politice neparlamentare. John Milton. de fals.cit.34-35. participanţii la piaţa ideilor caută informaţia cea mai originală. Unii consideră că piaţa ideilor înseamnă prea puţin pentru minorităţi. nu este corespunzător la mijloacele private de informare. etc.libertatea de expresie şi în mod deosebit libertatea cuvîntului. să-şi verifice raţionamentul.DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE 69 _____________________________________________________________________________________________ ____ informaţii neverificate. blocând generarea de idei noi şi tinzând să perpetueze eroarea »162. noi cutezăm prin îngrădiri şi interdicţii. sociale) se vor impune pe piaţa liberă ». să-i punem la îndoială puterea.. « Aşa cum cumpărătorii caută pe piaţă cele mai bune produse. Mijloacele publice de informare în masă. ideile bune (ideologice.5 Principiul corectei informări. contribuie la aflarea adevărului. . indiferent de consecinţele ce le-ar putea avea asupra sa. op. informaţii obţinute din sursa X. Pe de altă parte. consumatorii ideilor trebuie să fie foarte atenţi să nu accepte bunuri inferioare.

publice sau private. 2 şi 4 din Constituţie) presupune: . în legătură cu emitentul acestuia. care dă sau ar putea să dea semnale false sau care induc în eroare asupra instrumentelor financiare. 2 din Constituţie). care menţin. fără a fi făcut în acelaşi timp public acel conflict de interese.excluderea manipulării informaţiei sau a consumatorului de informaţie163 .autorităţile publice. inclusiv internet sau prin orice altă modalitate. în special pe considerente de rasă. naţionalitate. 244 pct.e) Principiul corectei informări a opiniei publice (art. 2. b)între subiectul tratat şi imaginile ce însoţesc comentariul să existe o conexiune reală. preţul unuia sau al mai multor instrumente financiare. care acţionează în mod concertat pentru a-şi asigura o poziţie dominantă asupra cererii de instrumente financiare. 31 pct.potrivit Deciziei nr. . 4 din Constituţie) . (…) sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal (art. Referitor la jurnalişti. .40/2004 a C. interzisă sau sancţionată în tot mai multe legi după caz. 297/2004 se dispune: „Manipularea pieţei înseamnă:a) tranzacţii sau ordine de tranzacţionare: 1. De pildă în art. c) beneficierea de acces regulat sau ocazional la mijloacele media. prin acţiunea uneia sau a mai multor persoane acţionând împreună. de avantaje sau profituri…… (7) În sensul prevederilor alin. sex. astfel încât sensul ştirilor să nu fie deformat prin modul de formulare.279 din Legea nr. cu scopul inducerii în eroare a investitorilor care acţionează pe baza preţurilor de închidere. 31 pct. prin titluri. având ca efect fixarea. c) diseminarea de informaţii prin care mass-media. 70 163 . prin exprimarea unei opinii în legătură cu instrumentul financiar sau indirect. directe sau indirecte. excepţie făcând persoanele care utilizează aceste informaţii în scopul obţinerii. d)în cazul Având în vedere periculozitatea manipulării aceasta este definită. la un nivel anormal ori artificial.A. inclusiv diseminarea zvonurilor şi ştirilor false sau care induc în eroare. orientare sexuală sau etnie. în condiţiile în care instrumentul era deja deţinut şi s-a profitat ulterior de impactul opiniilor exprimate cu privire la acest instrument. diseminarea informaţiilor va fi luată în considerare ţinându-se cont de regulile care reglementează activitatea acestora.“mijloacele de informare în masă. într-o manieră corectă şi eficientă.70 DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE _____________________________________________________________________________________________ ____ 86. . privind asigurarea informării corecte şi a pluralismului trebuie respectate : a)asigurarea imparţialităţii. 297/2004 manipularea pieţei valorilor mobiliare poate constitui infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau amendă.” Potrivit art. 31 pct. În cadrul emisiunilor cu caracter informativ radiodifuzorii trebuie să respecte următoarele reguli : a) rigoare şi exactitate în redactarea şi prezentarea informaţiilor. următoarele situaţii sunt considerate operaţiuni de manipulare a pieţei: a) acţiunea unei persoane sau a unor persoane. b)vânzarea sau cumpărarea de instrumente financiare la momentul închiderii pieţei. oferta sau preţul instrumentelor financiare.(5). care dau sau ar putea da semnale false sau care induc în eroare în legătură cu cererea. c)să se asigure o distincţie clară între reconstituirea faptului cu ajutorul altor persoane şi imaginile şi/sau sunetul înregistrate la evenimentul real.5 din Legea nr. b) tranzacţii sau ordine de tranzacţionare care presupun procedee fictive sau orice altă formă de înşelăciune. sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice” (art. fără ca enumerarea să fie limitativă. directă sau indirectă. electronice sau tradiţionale. în perioada în care problemele sunt în dezbatere publică . în exercitarea profesiei lor.religie. prin trunchiere sau prin alte procedee tehnice. a preţului de vânzare sau cumpărare ori crearea altor condiţii incorecte de tranzacţionare. c)evitarea oricăror forme de discriminare. b)asigurarea unei distincţii clare între faptele şi opinile prezentate . echilibrului şi favorizarea liberei formări a opiniilor prin prezentarea principalelor puncte de vedere aflate în opoziţie.N. în condiţiile în care persoana care a diseminat informaţia ştia sau trebuia să ştie că informaţia este falsă sau induce în eroare.

Principiul corectei informări este în strânsă corelaţie cu obligaţia de informare. libertatea de exprimare acţioneză ca o supapă de siguranţă pentru tensiunile sociale.numai libertatea de exprimare a opiniei poate fi limitată. 8 din Decizia nr. data sau intervalul în care a fost efectuat sondajul şi metodologia utilizată. publicitatea înşelătoare etc. permiţînd criticilor să participe la schimbarea a ceea ce nu mai corespunde pe cale paşnică. de regulă. 40/2004 a C.).164 « Ziaristul care distorsionează intenţionat informaţia sau face acuzaţii nefondate săvârşeşte abateri profesionale de maximă gravitate » se arată în Codul deontologic al ziaristului adoptat de Clubul Român de Presă.DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE 71 _____________________________________________________________________________________________ ____ prezentării de materiale audiovizuale provenind din surse externe redacţiei. Socotim că această decizie vizează prevenirea manipulării în comunicarea audiovizuală dispunând o serie de măsuri în asigurarea corectei informări. cmunicarea de informaţii false. să se solicite şi un punct de vedere al unei persoane cu competenţă în domeniu.6 Principiul respectării libertăţii de exprimare. administrativă. g) televotul sau anchetele făcute pe stradă să nu fie prezentate ca fiind reprezentative pentru opinia publică sau pentru un anumit grup social sau etnic. obligaţia de transparenţă şi alte drepturi şi obligaţii. dimensiunea eşantionului şi eroarea maximă de eşantionare.A. solicitantul sondajului. În art. Evident că această răspundere profesională nu exclude răspunderea juridică potrivit legii.N. după ce în prealabil le-a verificat. Ase vedea art. 6. să se precizeze acest lucru. sau civilă la care ne vom referi într-un alt capitol. . f) sondajele de opinie prezentate să fie însoţite de următoarele informaţii:denumirea instituţiei care a realizat sondajul. din cel puţin două surse credibile. 2 şi 3 al Codului deontologic mai sus menţionat se prevede: « Ziaristul poate da publicităţii numai informaţiile de a căror veridicitate este sigur. . consfinţite de lege. Ziaristul nu are dreptul să prezinte opiniile sale drept fapte.libertatea de exprimare în public este inviolabilă fiind limitată numai prin şi în baza Constituţiei atunci când se protejează drepturile şi libertăţile fundamentale ale celorlalţi şi în condiţiile prevăzute de Constituţie. e)în enunţarea unor ipoteze sau a unor relaţii de cauzalitate privind producerea unor eventuale catastrofe.f) Principiul respectării libertăţii de exprimare presupune: . Ştirea de presă trebuie să fie exactă.libertatea de exprimare în cadrul privat este nelimitată. Principiul corectei informări este un principiu al comunicării sociale în general ceea ce presupune reglementări conform acestuia în domeniul tuturor formelor de comunicare după caz. în raport de drepturile şi libertăţile celorlalţi. obiectivă şi să nu conţină păreri personale ». Încălcarea principiului corectei informări poate atrage răspunderea juridică sub formă penală (înşelăciune. 87. manipularea infracţională. 71 164 .

condiţii. . care constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru securitatea naţională. sunt cunoscute mai rapid şi calificate ca atare. este evidentă importanţa protejării acelei prese puternice care în mod legal ponderează puterea guvernului. 88. un interes legitim nu se va răspunde pentru aceasta ulterior publicării.Prin libertatea de exprimare se urmăreşte: aflarea adevărului. 72 . Libertatea de exprimare asigură schimbarea pe cale paşnică. chiar mai rău decît abuzul de putere privată. protecţia sănătăţii sau a moralei. permite înţelegerea stabilităţii. Libertatea de exprimare 165 Art. previne folosirea forţei. apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor. nu poate fi cenzurată libertatea de exprimare. integritatea teritorială ori siguranţa publică. Este de menţionat că potrivit Constituţiei României nu este prevăzută restrângerea libertăţii persoanei. aşa cum este cel al instituţiilor de tipul corporaţiilor care poate afecta vieţile a milioane de oameni.cenzura de orice fel este interzisă. . care implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii. or până în prezent nu a fost adoptată o astfel de lege. 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. şi în general a puterii. . Profesorul Vincent Blosi arată că abuzul de putere guvernamentală este un rău extrem de serios. . ceea ce credem că ar trebui avută în vedere la prima modificare a acesteia. o libertate.165 Libertatea de exprimare poate fi limitată prin lege numai din punct de vedere al formei şi nu al conţinutului.suspendarea publicaţiei poate fi dispusă numai în baza şi în condiţiile legii. pînă nu a produce prejudicii şi a ameninţa echilibrul social. .libertatea presei.Exerciţiul libertăţii de exprimare comportă îndatoriri şi responsabilităţi putând fi supus unor formalităţi. din păcate sunt cazuri când la adăpostul libertăţii presei uni patronii ai acesteia încearcă şi uneori reuşesc să manipuleze opinia publică de regulă în scopuri politice. economice sau comerciale. gestionarea schimbării. în scopul prevenirii infracţiunilor. asigurarea luării deciziilor în condiţii democratice. Ideile lipsite de adevărata valoare.72 DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE _____________________________________________________________________________________________ ____ . demascând abuzul. etc. pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti. a acţiunilor subversive. restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege. libertatea de exprimare promovează atît stabilitatea cît şi flexibilitatea. etc. 10 pct. tradiţia şi schimbarea. afirmarea de sine. demască manipularea.nici o publicaţie nu poate fi suprimată. Astfel. prevenirea şi descoperirea abuzului de putere din partea guvernului. protecţia reputaţiei ori a drepturilor altora. a menţinerii acesteia. prevenind abuzul sau. dar aceasta nu înseamnă că dacă s-a încălcat un drept. aceasta presupune că de regulă înainte de publicare.

ei servesc şi valorile sociale ale libertăţii de exprimare. În doctrină se vorbeşte despre limitarea « conţinutului neutru » al libertăţii de exprimare înţelegînd acele note ale conţinutului care afectează conţinutul a ceea ce se exprimă. Aceste limite nu pot fi determinate decât prin lege. op. a amendat câteva posturi de radio pentru încălcarea reglementărilor privind indecenţa. îndemnul la război de agresiune. după ce a examinat plângerile ascultătorilor şi a solicitat explicaţii din partea posturilor care aveau licenţă. exteriorizarea creaţiei în anumite condiţii cum ar fi în public poate fi supusă unei restricţii prevăzute de lege pentru libertatea de exprimare. rasială.1 trebuie introdusă în “libertatea conştiinţei” şi “libertatea de creaţie”. p. la separatism teritorial sau la violenţă publică. contribuind la desăvârşirea caracterului şi performanţelor ca fiinţă umană.libertatea constă în posibilitatea de a face tot ceea ce nu dăunează celuilalt: astfel. aceste « conflicte » sunt « soluţionate » prin Constituţie şi legile date în baza acesteia cadrul adecvat.g) Principiul respectării libertăţii în general şi a drepturilor altora presupune: . 6. în ultimii ani. Când prin comunicarea liberă oamenii se realizează. să-şi protejeze integritatea fizică şi psihică. de clasă sau religioasă.libertatea gîndirii.167 De pildă. Libertatea de exprimare permite individului să-şi facă cunoscute necesităţile. respectiv ce sa format în condiţii de libertate a conştiinţei.29 pct. la ură naţională. gradul de satisfacere a acestora. Numai exprimarea. precum şi manifestările obscene contrare bunelor moravuri". Comisia Federală de Comerţ a Statelor Unite ale Americii. ci numai asupra formei. onoarea. 73 166 . exerciţiul drepturilor naturale ale fiecărui om nu cunoaşte decât acele limite care sunt necesare altor membrii ai societăţii pentru a se bucura de aceleaşi drepturi. pot fi contestate în tibunalele federale. 167 Socotim că într-o eventuală modificare a Constituţiei. Kent Middleton.166 . Reglementările şi deciziile agenţiilor federale în domeniul comunicării. a opiniilor. de apreciere. incitarea la discriminare. Aşa cum am arătat. .libertatea de exprimare este limitată numai de Constituţie care dispune că "sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii. împuternicită de Congres să supravegheze comunicarea în domeniul comerţului. 89.DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE 73 _____________________________________________________________________________________________ ____ asigură satisfacerea necesităţilor individului de cunoaştere. în art. conflict ce se poate soluţiona în raport de valorile sociale şi personale la care se referă acestea. viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine cu excepţiile prevăzute de lege.libertatea de exprimare nu trebuie să prejudicieze demnitatea.7 Principiul respectării libertăţii şi drepturilor celorlalţi. să comunice în acest sens. a credinţelor nu poate fi îngrădită sub nici o fo Nimeni nu poate fi constrîns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă co convingerilor sale. Libertatea de exprimare poate intra în conflict cu alte drepturi şi libertăţi. cit. libertatea de exprimare nu poate fi reglementată sub aspectul conţinutului acesteia. de realizare şi de autodepăşire. 19. De regulă. .

desfãşurarea instrucţiei penale.restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii. a sănătăţii ori a moralei publice. prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. 6 pct. ordinele miniştrilor etc.restrângerea să se facă numai prin lege: astfel sunt excluse alte acte normative.restrângerea să se facă numai dacă este necesar. pentru: apărarea siguranţei naţionale. a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor. Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii. 49 din Constituţie se arată: . adică dacă nu mai există o altă posibilitate legală. . cum sunt: hotărârile de Guvern.29 pct. 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului "orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită". deci nu poate suprima dreptul sau libertatea. desfăşurarea instrucţiei penale. deci nici prin lege. a sănătăţii ori a moralei publice. Libertatea conştiinţei nu poate fi îngrădită sub nici o formă."Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune. Observăm că constituantul român situează prezumţia de nevinovăţie atât în domeniul penalului cât şi al administrativului pentru că numai în aceste două domenii se poate vorbii de termenii condamnare şi vinovăţie.8 Prezumţia de nevinovăţie. a ordinii. . Ca urmare prezumţia de nevinovãţie presupune: 74 . restrângerea exercitării unor drepturi şi libertăţi se face numai în următoarele condiţii cumulative: . Credem că pentru a nu crea discuţii în domeniul dreptului civil ar fi indicat ca din definiţia constituţională să fie scoase cuvintele « de condamnare » definiţia putând avea următorul conţinut : «până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti în cauză. Deci în orice comunicare trebuie respectată această prezumţie. potrivit Constituţiei României. 6. dispune art. după caz.1 din Constituţie. Astfel. 11 din Constituţia României prezumţia de nevinovăţie este definită astfel :"până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare..Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau ale unor libertăţi este o excepţie care se face numai în cazurile şi cu procedurile prevăzute strict de Constituţie. Conform art. a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor. ci numai limita exercitarea acestora. în art.h) Potrivit art. 23 pct." Ca urmare. persoana este considerată nevinovată.restrângerea să se facă numai în anumite cazuri strict precizate de Constituţie: apărarea siguranţei naţionale. a ordinii. persoana este considerată nevinovatã". . 91.74 DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE _____________________________________________________________________________________________ ____ 90.

). lovire etc.sarcina administrării probelor de vinovăţie o are autoritatea abilitată a statului. arestare şi reţinere ilegale. etc. de pildă. sarcina administrării probelor o are persoana care acuză.”. Editura Global Lex Bucureşti. pe bază de probe şi indicii de vinovăţie. hoţ. sau presupusul criminal. pentru că altfel riscăm să devenim subiecţi ai calomniei. . ucigaş. pentru a nu o obliga să se dezvinovăţească atunci când nu este probată vinovăţia acesteia. între persoana fizică pe de o parte (care a adus acuze autorităţii publice) şi autoritatea publică pe de altă parte. calomnie. ucigaş. statul trebuie să probeze că acesta este obscen şi că este interzis printr-o anume lege. care trebuie să o realizeze cu respectarea procedurilor legale. . . adică nevinovăţia sa. nefiind instituită de lege. 92.i) Principiul responsabilitãţii. violator. ultraj etc. Acesta înseamnă responsabilităţi şi răspunderi pentru toţi subiecţii Se consideră că o hotărâre judecătorească este definitivă atunci când nu a fost atacată sau când au fost respinse apelul sau recursul (art.prezumţia de nevinovăţie nu operează în favoarea autorităţilor statului. conştientizarea acestora şi înfăptuirea răspunderilor atunci când se încalcă regulile dreptului şi deontologiei comunicării. responsabilizării şi răspunderii169 presupune instituirea de responsabilităţi.).persoana nu este obligată să-şi probeze nevinovăţia. 2000.DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE 75 _____________________________________________________________________________________________ ____ . calomnie prin presă. violator. aceasta presupune că nici o persoană să nu fie acuzată fără probe. 6. 372 din Codul de procedură civilă). . Deci nu difuzorul trebuie să probeze că filmul nu este obscen şi nu este interzis de lege. împreună cu instanţa. etc. într-un astfel de litigiu nu se poate cere agentului media sau persoanei fizice să-şi susţină (primii) prin probe acuzele. 169 A se vedea pe larg Valerică Dabu. în cazul unui film obscen. şi numai de organele şi persoanele abilitate de lege. "Răspunderea juridică a funcţionarului public".o persoană poate fi acuzată numai în limitele legii.9 Principiul responsabilităţii şi răspunderii. referirea la aceste persoane nu se face cu calificativul de infractor. 416 din Codul de procedură penală şi art. în cazul acţiunilor directe la instanţă (insultă. orice acuzaţie în afara acestor limite intră sub incidenţa codului penal şi a legilor penale (purtare abuzivă. 75 168 .o persoană nedeclarată vinovată prin hotărâre judecătorească definitivă trebuie tratată cu respectarea tuturor drepturilor ce i se cuvin unei persoane nevinovate. represiune nedreaptă. ci numai cu “prezumtivul asasin. criminal. insultă. fiind prezumată ca nevinovată până în momentul rămânerii definitive168 a hotărârii de condamnare. statul trebuie să probeze falsitatea acuzelor . în mod deosebit cele prin care s-a vizat apărarea interesului public sau privat.

c. Prin art. a cetăţeanului. cetăţean şi autorităţi." Credem că în conceptul « terţi » ar trebui consideraţi incluşi şi proprietarii mijloacelor de informare în masă. anonimele. a funcţionarului şi autorităţii publice în dreptul comunicării sociale. 93. etc. gradualităţii. prevenirii. op. reabilitării etc.571/2004 privind protecţia personalului din autorităţile publice. în primul rând. zvonurile nu pot sta singure la baza răspunderii juridice. cit. Judecătorii.responsabilitatea jurnalistului faţă de societate şi faţă de cetăţean.4 lit. Kent Middleton. din Legea nr. În Codul etic al Societăţii americane Sigma Delta Chi. În doctrină se mai vorbeşte şi de principiul echităţii. ce apar în domeniul dreptului comunicării sociale respectiv al celor mai importante relaţii sociale reglementate. De exemplu: ." În art. . s-a făcut o aplicare a principiului responsabilităţii când s-a dispus că „orice persoană care semnalează încălcării ale legii este datoare să susţină reclamaţia cu date sau indicii privind fapta săvârşită. 94.responsabilitatea societăţii faţă de agentul media. societate sau cetăţean. 19.responsabilitatea autorităţii publice faţă de agentul media. op. 170 Practica judiciară americană “a creat legea privitoare la viaţa privată. referindu-se la legislaţia americană în domeniul comunicării publice. şi a surselor faţă de agentul media. în virtutea căruia se înlocuieşte compensaţiile băneşti cu acţiunile preventive şi remediile. la capitolul "Responsabilitate" se arată: "Jurnaliştii care uzează de statutul lor profesional de reprezentanţi ai publicului în interese egoiste sau din alte motive nedemne abuzează de o înaltă încredere. proporţionalităţii. 20 76 . care permite indivizilor să obţină despăgubiri pentru difuzarea în presă a informaţiilor interne” se arată în lucrarea “Legislaţia comunicării publice”.171 Tot potrivit acestui principiu credem că. repararii prejudiciului material şi moral. Sancţiunile date după publicare nu protejează siguranţa naţională. p.” Înfăptuirea răspunderii trebuie să fie în acord cu alte principii cum sunt cele ale : bunei-credinţe.76 DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE _____________________________________________________________________________________________ ____ raporturilor. instituţiile publice şi din alte unităţi care semnalează încălcării ale legii. “Echitatea are relevanţă pentru legea comunicării datorită posibilităţilor sale de prevenire. p.170 . juridice sau morale. pot invoca echitatea pentru a opri publicarea unui articol care se consideră că pune în pericol siguranţa naţională. de exemplu. 7 teza I din Codul deontologic al ziariştilor români se arată: "Responsabilitatea presei faţă de public presupune că articolele redacţionale nu sunt influenţate de interesele personale ori comerciale ale unor terţi. . 171 Kent Middleton. instituit de practica judiciară. .responsabilitatea faţă de surse.responsabilitatea şi răspunderea juridică a agentului media.” arată Kent Middleton. cit.

ori asupra faptelor şi antecedentelor persoanelor din proces. iar fostul director (D. respectiv articolul "Rompetrol Group a cumpărat Petromidia”. înşelătoare.Petromidia S. credinţă. Aceasta apare ca o modalitate de încălcare a dreptului la informaţie al individului (dacă este adevărat ceea ce s-a scris în aceste ziare). de 42. după cum se ştie prezentarea subiectivă. . de regulă. 175 A se vedea Pierre Pèan. Am pierdut bani mulţi. 18. aceasta presupune o distincţie clară între informaţii. parţială a unei informaţii. "Libertate şi comunicare în lumea presei".A. bani pentru a fi incluşi în „stagiile de pregătire media” care să-i antreneze pentru apariţiile TV.că în investigaţii şi anchete. pag.DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE 77 _____________________________________________________________________________________________ ____ 6. acest fapt se menţionează pe post. a opiniilor precum şi a credinţelor.j) Principiul imparţialităţii172 şi obiectivităţii este un alt principiu al dreptului comunicării sociale care presupune: 173 174 .T) al unui important cotidian afirma referindu-se la conducerea ziarului "Noi am refuzat oferta de a ni se cumpăra tăcerea. 77 172 .000 de exemplare.prezentarea şi transmiterea informaţiilor obiectiv şi imparţial . de către Rompetrol Group.. excluderea manipulării şi un respect pentru libertatea gândirii. era pedepsită publicarea de aprecieri tendenţioase asupra soluţiei probabile a unei judecăţi în curs.excluderea publicităţii excesive. 175 . se arată că acesta ar fi procedat aşa pentru ca articolul intitulat "Marile afaceri ale lui Dinu Patriciu se ascund în paradisuri fiscale" să nu ajungă la cunoştinţa publicului înaintea cumpărării S. 173 În prezent. În anul 1997. Ed. în sensul lezării drepturilor. A se vedea ziarul Adevãrul din 21. p. „La face cachée du Monde. în mod excepţional. se vorbeşte tot mai mult de "presã aservitã". opinie.C.2000.independenţa agentului media şi protecţia acestuia . este considerată propagandă. în cazul în care cei solicitaţi refuză să-şi precizeze punctul de vedere. 174 În ziarul "Libertatea" din 2 noiembrie 2000 sub titlul "Dinu Patriciu a cumpărat tirajul revistei Capital".176 . dar am câştigat în faţa sutelor de mii de cetãţeni". 95. în exercitarea dreptului la antenă se va respecte A se vedea Lucian Vasile Szabo.U. aplicarea principiului contra-dictorialităţii şi consultarea părţilor este obligatorie. în cadrul aceleiaşi emisiuni sau. În Codul Penal român Carol al II-lea. în emisiunile următoare. înclinând evident către o anumită parte şi nu spre adevăr.relaţii principiale nediscriminatorii între autorităţi şi agenţii media.” În această carte este acuzată conducerea ziarului „Le Monde” că şi-a vândut obiectivitatea pentru avantaje materiale primind de la politicieni şi rudele acestora. subliminală prin care s-ar influenţa decizia persoanei fizice sau juridice. societate în care Dinu Patriciu are interese. Conducerea ziarului „Le Monde” a decis să-i acţioneze în judecată pentru calomnie pe autorii cărţii.08. A se vedea şi ziarul "Ziua" din 2 noiembrie 2000. A se vedea Kent Middleton op.A. cit. editura precum şi ziarul „L’Express” care a publicat extrase din cartea în cauză. 176 Este vorba despre procesul lui Sheppard acuzat de crimă în statul Ohio la 17 august 1954. Amarcard Timişoara.prezentarea principalelor puncte de vedere aflate în opoziţie se asigură. comparativă. .10 Principiul imparţialităţii şi obiectivităţii.30-31. a decis că un condamnat nu a avut un proces cinstit din cauza publicităţii excesive făcute procesului său. 1999. „L’Express” a fost pe punctul de a fi preluat de „Le Monde”. libertăţilor sau intereselor legitime ale acesteia sau ale acestora : de pildă în anul 1965 Curtea Supremă a S. Editura Mille et une nuits. .

presiunile exercitate de audienţa publică. Titlurile din ziar trebuie să aibă deplină acoperire în conţinutul articolelor pe care le însoţesc. . 96. Nu există nici o scuză pentru inexactităţi şi superficialităţi. ziaristului îi sunt interzise orice înţelegeri care ar putea afecta imparţialitatea sau independenţa sa » se arată în codul deontologic al ziaristului adoptat de Clubul Român de Presă. Independenţa agentului media este legată de: . . 97. Reportajul de ştiri trebuie să fie imparţial şi nepărtinitor şi să prezinte obiectiv toate aspectele problemei. concentrarea proprietăţii şi extinderea cotei de 177 _____________________________________________________________________________________________ ____ 177 A se vedea supra p. 98. manifestate prin sugestii. Atitudinea părtinitoare în comentariul editorial care se îndepărtează cu bună ştiinţă de adevăr. independenţa agentului media poate fi influenţată de: . deturnarea interesului public. cât şi faţă de patronajul politic sau mafiot. 40/2004 a C. 99. Pentru a proteja pluralismul şi diversitatea culturală. în măsură să afecteze reputaţia sau integritatea morală. fiscalitate excesivă la publicitate şi sponsorizări etc. .independenţa politică a acestuia.În Codul etic al acestei societăţi se mai prevede: "Obiectivitatea în relatarea ştirilor este un alt ţel care serveşte ca semn al experienţei profesionale. pe canale formale sau informale.presiunile generate de fluxul permanent de informaţii. 78 .interzicerea cenzurii de orice fel. reclamaţii.N. cumpărarea întregii ediţii dintr-o zi a unui ziar etc. proteste. « În exercitarea profesiei şi în relaţiile pe care le întreţine cu autorităţile publice sau cu diverse societăţi comerciale. Obiectivitatea constituie un standard de performanţă către care sunt îndreptate eforturile noastre.presiunile instituţiilor politice. manipulare etc. fără a da celui învinuit şansa unei replici. Relatările privind procedurile poliţieneşti sau juridice trebuie făcute astfel încât să nu prejudicieze nici una din părţile implicate şi cu atât mai mult imparţialitatea şi independenţa justiţiei.presiunile economice cum sunt: greutăţile create nejustificat în aprovizionarea cu materii prime. sociale. . Practica sănătoasă operează o netă distincţie între reportajul de ştiri şi cel prin care se exprimă opinii. care pot influenţa prin: intoxicare. Îi preţuim pe cei ce reuşesc să o atingă. constituie o violare a spiritului jurnalisticii americane se arată în acest Cod. chemări în justiţie etc. .protejarea corespunzătoare a agentului media faţă de orice presiune.independenţa economică a instituţiei de media cât şi a agentului acesteia. selectare subiectivă.". De exemplu.78 DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE regula celor trei părţii prevăzută de Decizia nr.A.. atât faţă de stat. 52. utilaje. . (prevede Codul etic al Societăţii Sigma Delta Chi). imixtiune. Mediile de informare nu trebuie să facă publice învinuiri neoficiale.

A se vedea art.5 al Rezoluţiei 1215 (1993) cu privire la etica ziaristică prevede : 5. 100. Bucureşti. ar fi un haos.2 din Legea nr.DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE 79 _____________________________________________________________________________________________ ____ audienţă în domeniul audiovizualului sunt limitate în dimensiuni care să asigure eficienţa economică. 182 Dacă normele ar fi totdeauna respectate ne-am afla în prezenţa unei lumi de sfinţi. a tria. Dacă. Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”. lumea noastră ar semăna cu aceea a inocenţei de limbaj a copiilor de trei ani.504/2002 privind audiovizualul.11 Principiul secretului profesional.182 Acestea sunt strâns legate de drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului. oriunde şi oricum. dacă reprezentările mentale ar fi condamnate la invizibilitate. ceea ce este de natură a contribui la garantarea independenţei agentului media. care rămâne necunoscut. oamenii nu ar avea altă alegere decât aceea a autenticităţii şi transparenţei.504/2002 privind audiovizualul se dispune: „Toţii radiodifuzorii au obligaţia să asigure informarea obiectivă a publicului prin prezentarea corectă a faptelor şi evenimentelor şi să favorizeze libera formare a opiniilor. Astfel nu se spune orice despre oricine oricând.6 pct. Potrivit DEX prin secret se înţelege ceea ce este ţinut ascuns. familiale şi private şi în general a multora dintre formele noastre relaţionale.”Iar în art. dar care să nu genereze apariţia de poziţii dominante în formarea opiniei publice. dimpotrivă. DEX.44 din Legea nr. ca şi dreptul de răspuns al fiecărui cetăţean care a făcut obiectul unei alegaţii . familiale şi private. 1996 p. Invers. ca şi orice fel de viaţă socială. 2) posibilitatea de a exprima corect sau de a deforma reprezentările181 . am ajunge într-o lume de autişti şi societatea s-ar prăbuşi. „ În art. familială şi privată o constituie instituirea şi apărarea secretului în comunicare referitor la informaţii şi imagini din sfera vieţii intime. În consecinţă.Una dintre căile de apărare a dreptului la viaţa intimă. Este greu de imaginat o astfel de lume. De asemenea în viaţa economică secretul este strâns legat de concurenţă precum şi de alte legii şi principii ale acesteia.179 Secretul stă la baza vieţii intime.” 6. a pune deoparte.968. o anomie deplină. ele ar fi în mod sistematic încălcate. pluralismul opiniilor şi egalitatea sexelor. Ediţia a II-a Univers Enciclopedic. dacă oamenii ar minţii sistematic. În schimb. k) Cuvântul secret vine de la latinescul „secernere” care înseamnă a separa. 181 Dacă oamenii ar fi totdeauna autentici. a cerne. nedivulgat.3 pct. Adunarea recomandă Consiliului Miniştrilor : „să invite guvernele statelor membre să vegheze ca legile să garanteze organizarea mijloacelor publice de informare. 79 179 178 . comunicarea ar fi imposibilă. 3) posibilitatea de a respecta sau de a nu respecta convenţiile. Academia Română.178 Uneori aceste forme de afectare a independenţei agentului media pot îmbrăca. astfel încât să asigure neutralitatea informaţiilor. În asigurarea independenţei agentului media şi neutralitatea informaţiilor Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei în art. 180 Dacă gândurile tuturor ar fi vizibile tuturor. O asemenea experienţă de gândire ne învaţă că transparenţa totală ne este complet străină.2 din aceeaşi lege se dispune: „Independenţa editorială a radiodifuzorilor este recunoscută şi garantată de prezenta lege. confidenţial. După unii resorturile secretului specifc uman au la bază trei condiţii fundamentale : 1) posibilitatea fiinţei umane de a-şi dezvălui sau de a-şi ascunde reprezentările 180. aspect penal.

Secretul ca şi tăcerea ar putea fi justificate şi prin libertatea de exprimare. Cînd manifestarea libertăţii de exprimare iese din cadrul privat are limite determinate de limitele drepturilor şi libertăţile celorlalţi.80 DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE _____________________________________________________________________________________________ ____ Însuşirea gândirii de a fi secretă îi asigură acesteia caracterul nelimitat respectiv de libertate nelimitată. Secretul ca şi tăcerea se poate justifica prin legitimitatea scopului urmărit. 91 din Legea nr. De altfel credem că şi libertatea de exprimare manifestată într-un cadru privat este nelimitată. 504/2002 se dispune: “Orice jurnalist sau realizator de programe este liber să nu dezvăluie date de natură să identifice sursa informaţiilor obţinute în legătură directă cu activitatea sa profesională. voinţa reţinută în interiorul minţii183 nu poate fi sancţionată.6 pct. în schimb.Terenţius spunea: „veritas odium parit” (adevărul naşte ură). Din moment ce sunt liber să mă exprim trebuie să fiu liber şi să tac pentru că tăcerea este o formă de manifestare a libertăţii în domeniul exprimării. În art. unele minciuni sunt recomandate. »185 Romanii spuneau „Voluntas in mente retenta (intro) non efficit” (o voinţă reţinută în interiorul minţii nu are efect. Încălcările acestor dispoziţii se pot sancţiona conform Codului penal (divulgarea secretului profesional). iau în mod subtil în calcul contextul şi finalitatea păstrării sau dezvăluirii acestuia. în care sunt sancţionate penal refuzul de a declara organelor competente provenienţa exemplarelor operei.504/2002. protejată în temeiul acestei legi. opinia. De la dispoziţiile art. "b" din Legea nr.) 184 De exemplu. 8/1996.în domeniul comunicării audiovizuale „confidenţialitatea surselor de informare obligă. în mod deosebit libertatea de a comunica sau nu. în art. secretul de stat. Sinceritatea poate produce şi ură pentru că nu întotdeauna măguleşte. Intenţia nematerializată. precum şi în măsura în care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei aflate în faţa instanţei judecătoreşti. 7 pct. secretul mincinosului. 8/1996 există o derogare când nedivulgarea secretului către organele competente constituie infracţiune conform art. manipulantului etc. secretul bancar. a suporturilor pe care este înregistrată. atunci când: a) nu există sau au fost epuizate măsuri alternative la divulgare cu efect similar. la asumarea răspunderii pentru corectitudinea informaţiilor furnizate. la cererea autorului. aflate în posesia sa în vederea difuzării”.” "2. 2 din Legea audiovizualului nr.” 185 A se vedea art. 143 lit. În raport de scopul urmărit se poate vorbi de: secretul profesional. în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege184. secretul familial. Editorul sau producătorul. în interesul Binelui. politice. Regulile în materia secretului dar mai ales aplicarea lor. iar uneori tăcerea este obligatorie. Tocmai în anumite condiţii de timp. spaţiu şi persoane. se dispune: "1. 91 din Legea nr. Dezvăluirea secretului este permisă cu consimţãmântul persoanei care l-a încredinţat sau în baza unei hotãrâri judecãtoreşti definitive şi irevocabile". 6 al acestui articol se dispune: “Dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale (sau a ordinii publice. b) interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării.4 dinLegea nr. este obligat să păstreze secretul surselor de informaţii folosite în opere şi să nu publice documentele referitoare la acestea.”Iar la pct.protecţia surselor. Secretul ca şi transparenţa sunt inerente vieţii sociale. Secretul nu înseamnă minciună. şi economice. secretul militar. De pildă principiul secretului profesional presupune şi: . 8/1996. unele adevăruri sunt interzise. 80 183 . secretul economic. Nu întotdeauna adevărul şi transparenţa serveşte Binele.

78/2000 De pildă pentru a se proteja piaţa de capital contra abuzului de piaţă Legea nr. Legea nr. Confidenţialitatea comunicaţiilor efectuate prin intermediul unei reţele publice de telecomunicaţii sau prin recurgerea la un serviciu de telecomunicaţii destinat publicului este garantată (art. înregistrată sau stocată de către alte persoane. .comunicarea de informaţii ce constituie secret profesional numai în condiţiile şi cazurile prevăzute de lege autorităţilor împuternicite în acest sens.DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE 81 _____________________________________________________________________________________________ ____ . c) când se realizează în exercitarea prerogativelor de autoritate publică. În acest sens sunt Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. În art. a siguranţei publice. libertăţile omului şi interesul public. ilegal şi nelegitim drepturile. inclusiv utilizarea unor mijloace de interceptare sau de supraveghere a comunicţiilor. 1 din Legea nr. sunt interzise.297/2004 se dispune: „ Prin informaţie privilegiată se înţelege o informaţie de natură precisă care nu a fost făcută publică. Legea nr. sau asupra preţului instrumentelor financiare derivate cu care se află în legătură. 101.99/2006 privind activitatea instituţiilor de credit. „informaţia privilegiată” înseamnă informaţia de natură precisă care nu a fost făcută public şi care se referă direct sau indirect la instrumente financiare derivate şi pe care participanţii pe pieţele pe care se tranzacţionează respectivele instrumente finanaciare derivate se aşteaptă să o primească.respectarea drepturilor şi libertăţilor legitime protejate prin instituirea secretului profesional.nepublicarea informaţiilor şi datelor care în interesul general nu sunt destinate publicităţii sau prin care se încalcă. respectiv. a intereselor monetare ale statului sau a combaterii infracţiunilor. şi care. ar putea avea un impact semnificativ asupra preţului acelor instrumente financiare. Atunci când se referă la instrumente finanaciare derivate pe mărfuri. . Ascultarea.protecţia secretului profesional. care se referă în mod direct sau indirect la unul sau mai multe instrumente financiare. exceptând cazurile în care asemenea ingerinţe sunt prevăzute de lege şi constituie o măsură necesară într-o societate democratică pentru: a) protecţia securităţii statului.508/2004 privind organizarea Direcţiei de Investigarea Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.244 din Legea nr. abonat atunci când în cursul convorbirii se utilizează echipament care permite ca această convorbire să fie ascultată. nejustificat. cu excepţia cazurilor următoare: a) când se realizează de utilizatorii care participă la comunicaţia respectivă. în conformitate cu practicile de piaţă acceptate.297/2004 foloseşte sintagma „informaţie privilegiată”. Orice imixtiune a autorităţilor publice în conţinutul unei comunicări. stocarea sau orice alte forme de interceptare ori de supraveghere a comunicaţiilor este interzisă.186 . în condiţiile legii. 102.” 81 186 . Un utilizator respectiv un abonat au obligaţia de a-l informa pe celălalt utilizator sau. 676/2001 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul telecomunicaţiilor). 4 pct. dacă ar fi transmisă public. înregistrarea. b) când utilizatorii care participă la comunicaţia respectivă şi-au dat acordul scris prealabil.

195 şi art. apoi reparare şi în ultimul rând pe represiune. prin informaţie de interes public se înţelege orice informaţie care priveşte 187 Cornel Lazăr. ocrotire şi educare. când nu se aplică. p. b) protecţia persoanei în cauză. fără obiect dacă nu este raportat la o relaţie umană bazată pe autoritate187. Ca orice principiu de drept acesta are şi excepţii. adică acea informaţie care este sau trebuie cunoscută de public.12 Principiul umanismului. Sicorna. 676/2001) Codul penal prevede pedepse penale pentru violarea secretului corespondenţei şi divulgarea secretului profesional (art. m) Principiul accesului liber la informaţiile de interes public. 6. însă. din punct de vedere al destinaţiei şi sferei de cunoaştere a informaţiei. în care este reglementată comunicarea al cărei obiect este informaţia de interes public. Potrivit acestui principiu. Umanismul dreptului presupune o ierarhizare. Astfel." Principiul umanismului este indiscutabil. Din punct de vedere al interesului care îl satisface. prin punerea accentului în primul rând pe prevenire. a elementelor . naţional sau local. satisface anumite interese ale uneia sau ale unui număr restrâns de persoane private.l) Kant spunea: "Să nu privim omul niciodată ca mijloc. Parlamentul României a adoptat Legea nr. adică acea informaţie care. 104. El rămâne. informaţia se împarte în: a)informaţie de interes public. 2 lit. 544/2001. 196 din Codul penal). aceasta este de două feluri: a) -informaţie publică. ci întotdeauna ca scop. Ed. adică acea informaţie care satisface o necesitate generală. 4 din Legea nr.(art. b)-informaţia privată. fiind valorificată prin cunoaşterea de către public. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de inters public. fie în mod public sau secret.scop al răspunderii juridice -. respectiv situaţii. de interes public. 1999.82 DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE _____________________________________________________________________________________________ ____ modificată pentru prevenirea şi combaterea corupţiei şi altele în care sunt reglementate cazurile şi condiţiile de interceptarea şi înregistrarea convorbirilor şi imaginilor. prezentând un interes pentru public. Mediile de informare nu trebuie să cultive o curiozitate morbidă cu privire la detalii ale viciului şi crimei. ori a drepturilor şi libertăţilor altor persoane. Autoritate şi deontologie. se arată în Codul etic al Societăţii Sigma.După anumite criterii informaţia poate fi de mai multe feluri. 105. 103.13 Principiul liberului acces la informaţii. fãcută de legiuitor. un principiu moral universal. în art. 121 82 . 6. “b” din Legea nr. şi poate fi fãcută publică numai în anumite condiţii. la cererea acesteia. ideea principală fiind de protecţie.

siguranţei şi ordinii publice. nu se confundă. interesul poate fi public sau privat. interesul poate fi legitim sau ilegitim188. c) de dragoste şi apartenenţă. 3 din Constituţie se arată: "Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a tineretului sau siguranţa naţională". prevăzut la art. care pot fi necesităţi sociale şi necesităţi individuale. adică acea informaţie care satisface o necesitate privată. b) informaţiile privind deliberările autorităţilor.DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE 83 _____________________________________________________________________________________________ ____ activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice. indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informaţiei. potrivit legii. este râvna depusă într-o acţiune pentru satisfacerea unei nevoi". În raport de caracterul legal sau ilegal. a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. e) de autodepăşire. chiar interesul public impune păstrarea secretului pentru anumite informaţii de interes public. b) de siguranţă. d) de afirmare şi recunoaştere socială. 188 A se vedea V. Spre exemplu. După Maslow. 1. desfăşurarea instrucţiei penale. defineşte interesul. p. necesităţile sau nevoile se împart în: a) fiziologice. Bucureşti. b)informaţie de interes privat.De asemenea. 109. Global Lex. Deci informaţiile de interes public. este deci de interes public. Potrivit art. potrivit legii. potrivit legii. dotarea armatei satisface o necesitate publică. dacă fac parte din categoria informaţiilor clasificate. dacă publicitatea acestora aduce atingere principiului concurenţei loiale. c) informaţiile privind activităţile comerciale sau financiare. "interesul. 83 . care nu sunt destinate publicităţii trebuie stabilite de lege în condiţiile Constituţiei.Potrivit DEX-ului. 106. exercitarea dreptului la informaţie poate fi restrânsă. Pe de altă parte informaţiile de interes public. dacă fac parte din categoria informaţiilor clasificate.Conştientizarea necesităţii şi urmărirea satisfacerii acesteia. 108. în raport de caracterul public sau privat al necesităţii de satisfăcut. În acest sens în art. 107. dar nu este destinată publicării deoarece prin aceasta nu ar satisface interesul public ci din contră l-ar leza. Ed. În astfel de cazuri. 31 pct. precum şi cele care privesc interesele economice şi politice ale României. numai prin lege şi numai dacă se impune. Răspunderea juridică a funcţionarului public. just ori injust. deoarece nu tot ce este de interes public este şi public.152. pentru apărarea ordinii. 49 din Constituţie. următoarele informaţii: a) informaţiile din domeniul apărării naţionale. iar potrivit art. 12 din Legea nr. Se ştie că omul nu poate trăi fără necesităţile esenţiale. şi informaţiile publice. 2000. a sănătăţii ori a moralei publice. Dabu. drept sau nedrept al necesităţii de satisfăcut şi căile şi mijloacele folosite. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public: “Se exceptează de la accesul liber al cetăţenilor.

deşi este de domeniul privat. sau indirect prin numire potrivit legii.”Informaţiile care favorizează sau ascund încălcarea legii de către o autoritate sau o instituţie publică nu pot fi incluse în categoria informaţiilor clasificate şi constituie informaţii de interes public. f) informaţiile privind procedurile judiciare. informaţiile private nu se confundă cu informaţiile de interes privat. întrucât poate fi în legătură cu modul de exercitare a funcţiei publice.3 din Legea nr. 111." Aceasta este valabilă şi pentru demnitatea publică. din Legea nr. “Informaţiile cu privire la datele personale ale cetăţeanului pot deveni informaţii de interes public numai în măsura în care afectează capacitatea de exercitare a unei funcţii publice. în domiciliul său ori în corespondenţă. 31 pct. 110. asupra problemelor de interes personal. sunt informaţii care deşi privesc probleme private. 2 din Constituţia României autorităţile publice sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor.84 DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE _____________________________________________________________________________________________ ____ d) informaţiile cu privire la datele personale.” (art. e) informaţiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare. 544/2001) Potrivit art. 1 din Constituţie). 31 pct. Problemele private cu care poate fi şantajat un funcţionar public. Spre exemplu informaţia cu privire la îmbogăţirea fără justă cauză. prin alegeri organizate. nici a unor atingeri ale onoarei sau reputaţiei sale. devin informaţii de interes public în momentul când acesta a candidat ori a fost ales sau numit într-o funcţie publicã. Aceasta nu înseamnă că problemele de interes personal ale unei persoane pot fi făcute publice fără restricţii de către autoritatea publică deţinătoare. Potrivit art.154/1998 prin funcţia de demnitate publicã se înţelege acea funcţie publică. sănătatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfăşurare. 14 pct. (art. care se ocupă prin mandat obţinut direct. integritatea corporală. În art. dacă se periclitează rezultatul anchetei. deci cu interesul public. dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesul legitim al oricăreia dintre părţile implicate în proces. în familia sa. familiale şi private. ci numai faţă de persoană şi cu respectarea regulilor protecţiei vieţii intime.Informaţiile de interes privat sunt protejate prin lege începând de la normele juridice internaţionale şi până la normelor juridice interne. se dezvăluie surse confidenţiale ori se pune în pericol viaţa. este categorisită ca o informaţie de interes public. potrivit legii. 112. Orice persoană are dreptul la protecţia legii împotriva unor astfel de imixtiuni sau atingeri.” Cu aceste excepţii. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului se arată: "Nimeni nu va fi supus unor imixtiuni arbitrare în viaţa particulară. accesul la informaţii de interes public nu poate fi îngrădit. în anumite condiţii pot fi de interes public. g) informaţiile a căror publicare prejudiciază măsurile de protecţie a tinerilor.De asemenea. a unui funcţionar public189. 84 189 . Ba mai mult.” (art. 13 din Legea nr. 544/2001).

în interiorul paginii web prin intermediul căreia este oferit serviciul respectiv. i) includerea sau neincluderea în preţ a cheltuielilor de livrare. b) domiciliul sau sediul furnizorului de servicii. precum şi furnizorii de servicii prevăzuţi de Legea privind comerţul electronic nr. indicarea reglementărilor aplicabile profesiei respective în statul în care furnizorul de servicii este stabilit. care trebuie indicate cu respectarea normelor privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă. Astfel. j) orice alte informaţii pe care furnizorul de servicii este obligat să le pună la dispoziţia destinatarilor. 365/2002: “Furnizorul de servicii are obligaţia de a pune la dispoziţie destinatarilor şi autorităţilor publice mijloace care să permită accesul facil. permanent şi gratuit cel puţin la următoarele informaţii: a) numele sau denumirea furnizorului de servicii. 1 din Legea nr. în conformitate cu prevederile legale în vigoare. 85 . f) datele de identificare ale autorităţii competente. cu precizarea scutirii. e) codul de înregistrare fiscală. cum ar fi de pildă. g) titlul profesional şi statul în care a fost acordat. 113. precum şi a cuantumului acesteia. 5 pct. includerii sau neincluderii taxei pe valoare adăugată. 365/2002 prin furnizor de servicii. precum şi valoarea acestora. adresa de poştă electronică şi orice alte date necesare contactării furnizorului de servicii în mod direct şi efectiv. care o privesc pe aceasta. necesare accesului la serviciul ce se va presta.DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE 85 _____________________________________________________________________________________________ ____ Pe de altă parte. fax. 365/2002. certificarea semnăturii electronice.” Această obligaţie a furnizorului unui serviciu se consideră îndeplinită în cazul în care furnizorul unui serviciu afişează aceste informaţii într-o formă clară. 3 din Legea nr. precum şi a mijloacelor de acces la acestea. în cazul în care furnizorul de servicii este membru al unei profesii liberale. în cazul în care activitatea furnizorului de servicii este supusă unui regim de autorizare. h) tarifele aferente serviciilor oferite. corpul profesional sau orice alt organism similar din care face parte. direct. se înţelege orice persoană fizică sau juridică ce pune la dispoziţie unui număr determinat sau nedeterminat de persoane un serviciu al societăţii informaţionale. anumite persoane private care efectuează potrivit legii prestaţii publice în domeniul comunicării au obligaţia de a permite accesul oricărei persoane la anumite informaţii. în cazul în care furnizorul de servicii este înscris în registrul comerţului sau în alt registru public similar. Potrivit art. Potrivit art. c) numerele de telefon. d) numărul de înmatriculare sau alte mijloace similare de identificare. este vorba de furnizorii de servicii în domeniul semnăturii electronice. dacă este cazul. vizibil şi permanent. 1 pct.

Socotim că spre deosebire de acestea. Convenţia europeană (art. chiar neterminată. Dreptul de autor asupra unei opere literare. În domeniul drepturilor de autor se poate vorbi de comunicarea autorizată de proprietarul dreptului de autor de a autoriza comunicarea operei sale de către o altă persoană. dreptul la o informare corectă. 115.10) rezervă statelor dreptul « de a supune întreprinderile de radiodifuziune. accesul radiodifuziunii şi televiziunii pe teritoriul său la frecvenţele de emisie. b) textele oficiale de natură politică. familială şi privată. dreptul de acces la sursele de informare. 116. blazonul. opiniile A se vedea Legea nr. Acestui principiu i se circumscrie: dreptul de a fi informat. ecusonul şi medalia. f) simplele fapte şi date. Prin opere literare. artistice sau ştiinţifice se înţeleg toate lucrările din domeniul literar. dreptul la viaţa intimă. printr-un sistem de licenţe. administrativă. prin simplul fapt al realizării ei. legislativă. conceptele. 6. dreptul la rectificare. descoperirile şi invenţiile conţinute într-o operă. în condiţiile legii. de scriere. emblema. Potrivit art. 77/1998 pentru aderarea României la Convenţia de la Berna pentru protecţia operelor literare şi artistice din 09 septembrie 1886 în formă revizuită prin Actul de la Paris la 24 iulie 1971 şi modificată la 28 septembrie 1979. 86 190 . independent de aducerea ei la cunoştinţa publică. dreptul la propria imagine. e) ştirile şi informaţiile de presă.14 Principiul comunicării autorizate. dreptul de a-ţi face cunoscută informaţia. precum şi asupra oricăror asemenea opere de creaţie intelectuală.86 DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE _____________________________________________________________________________________________ ____ 114. nu pot beneficia de protecţia legală a dreptului de autor urmă toarele: a) ideile.n) Principiul respectării dreptului de autor şi al comunicării autorizate. oricare ar fi modul de preluare. juridică şi traducerile oficiale ale acestora. Constituie obiect al dreptului de autor şi operele derivate. dreptul şi obligaţia de a informa. drapelul. precum şi obligaţiile corelative acestora. nu sunt supuse protecţiei dreptului de autor. dreptul la replică. dreptul la informaţie presupune accesul la informaţiile de interes public şi la unele de interes personal. » În special în aspectele sale tehnice statul este abilitat să reglementeze. de cinema sau de televiziune unui regim de autorizare. Aşadar. 8/1996. dreptul la apărarea surselor de informare. ale autoritãţilor publice şi ale organizaţiilor.Din cele expuse. 9 din Legea nr. fiind astfel garantat. c) simbolurile oficiale ale statului. dreptul la tăcere. este recunoscut şi protejat. ştiinţific şi artistic oricare ar fi forma de exprimare190 şi independent de valoarea şi destinaţia lor. de explicare sau de exprimare. cum ar fi: stema. teoriile. rezultă că ştirile şi informaţiile de presă. d) mijloacele de plată. artistice sau ştiinţifice. sigiliul. insigna.

precum. cu titlul gratuit pentru utilizare. contrare convingerilor sale. 29 din Constituţie.15 Principiul libertăţii de gândire. opinie. 119. Astfel. însă dă dreptul titularului dreptului de autor la o remuneraţie echitabilă. Nu se consideră difuzare. recitarea sau orice altă modalitate publică de execuţie sau de prezentare directă a operei). 6. precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Împrumutul public nu necesită autorizarea prealabilă a autorului dreptului de autor. potrivit art. împrumut sau prin orice alt mod de transmitere cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă. cu excepţia cazului când împrumutul public este realizat în scop educativ ori cultural. fãcută într-un loc deschis publicului sau în orice loc în care se adună un număr de persoane care depăşeşte cercul normal al membrilor unei familii şi al cunoştinţelor acesteia.Împrumutul public constă în punerea la dispoziţia unei persoane. prin vânzare. Libertatea conştiinţei este garantată. singuri sau împreună cu autorul. 12 din Legea nr. în ce mod şi când va fi utilizată sau exploatată opera sa. atunci când insultă sau calomniază. închiriere. 118. 8/1996. 8/1996 "Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide dacă. dă naştere la drepturi distincte şi exclusive ale autorului de a le autoriza. ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc. Utilizarea sau exploatarea unei opere prin reprezentare (scenică. expunerea publică a operelor de artă plastică." Comunicarea prin utilizare sau exploatare a unei opere. 120. pretind că au citat pe altcineva care ar fi autor al insultei sau calomniei. este un alt principiu al dreptului comunicării sociale. subterfugiul folosit de unii care.Potrivit art. indiferent dacă membrii care compun acel public susceptibil de a recepţiona astfel de comunicări pot sau nu să o facă în acelaşi loc sau în locuri diferite ori în acelaşi timp sau în momente diferite. creaţie şi credinţă. 87 . Ca urmare. prin instituţii recunoscute potrivit legii sau organizate în acest scop de către autorităţile publice.Prin difuzare. libertatea gândirii şi a opiniilor. nu îi poate exonera de răspunderea juridică. inclusiv de a consimţi la utilizarea operei de către alţii. distribuirea către public prin împrumut cu titlu gratuit a unei opere în cazul în care se realizează prin intermediul bibliotecilor publice.DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE 87 _____________________________________________________________________________________________ ____ exprimate se bucură de protecţia dreptului de autor. a originalului sau a copiei unei opere pentru o perioadă de timp determinată prin intermediul unei instituţii care permite accesul publicului în acest scop.o) Principiul libertăţii gândirii. Se consideră publică orice comunicare a unei opere. al libertăţii de opinie. pentru aceste infracţiuni. 117. şi în orice alt mod similar constituie comunicare publică. se înţelege distribuirea către public a originalului ori a copiilor unei opere. fotografice şi de arhitectură. de creaţie şi libertăţii de credinţă religioasă. de arta aplicată. în sensul Legii nr.

N. De asemenea dintre aceste însuşiri lipseşte ce a votului liber format. la fel de restrictivă ca şi cea guvernamentală. prevedere ce nu este la adăpost de critică. se studiază şi s-au pus la punct mijloace şi metode de influenţare a gândirii prin mijloace specifice de comunicare conştientă sau inconştientă şi.. scopuri etc. metode de raţionament. 36 193 Un grup de cercetători şi intelectuali ce constituie Comisia pentru libertatea presei.2 pct. p.. omiţând 191 192 V. egal. la libertatea opiniei. 2000. periodice şi corecte”folosită de Constituant în art. Credem că în art.. Libertatea de opinie este posibilitatea oricărei persoane fizice de a-şi forma şi a avea o părere personală în orice domeniu ceea ce presupune să dispună de informaţiile corecte şi necesare. Bucureşti. hipnoze. De asemenea. asupra problemelor de interes public. păreri.35. El trebuie să aibă posibilitatea de a se informa corect şi să aibă toate informaţiile necesare a exprima un vot care să-i servească interesul urmărit de acesta în mod conştient. Drept constituţional şi instituţi politice. Din nefericire. 191 De pildă. nimeni nu poate fi constrâns să-şi însuşească opiniile altora şi să nu aibă propriile opinii. pag.a. 62 pct. secret şi liber exprimat). are dreptul şi la opinia personală. persoana are dreptul de a alege ceea ce învaţă şi. atitudini. Libertatea gândirii presupune că gândirea nu are şi nu trebuie să aibă limite. S. pentru a se realiza dezideratul că cetăţenii nu trebuie să fie guvernaţi de alţii ci de ei înşişi. spălare a creierului.192De aceea socotim că expresia „alegeri libere.Manipularea calificată afectează libertatea de gândire în aşa fel încât subiectul chiar crede că exteriorizarea în activitate este rezultatul unui act volitiv liber. votul trebuie să fie expresia oficială a judecăţii cetăţeanului care se autoguvernează. Cit. pag. nesesizând că voinţa sa a fost dirijată prin mijloace pe care nu le-a perceput ca atare. Kent Middleton ş.A.P. nici o convingere. a maselor.S. în procesul de instruire. Aceasta. pentru a proteja spiritul uman de orice manipulare. Această libertate este garantată distinct în Constituţie.36 din Constituţie care reglementează dreptul de vot trebuiau prevăzute ce însuşiri să aibă un vot.cit.. nici o informaţie relevantă nu trebuie ascunsă publicului. dezinformare etc. în special. op. 122. care în raport de motivare şi exprimare trebuie respectată. 88 . din America. Dabu. la ora actuală. Nu putem să nu observăm că atunci când se referă la autorităţile publice locale Constituantul nu prevede însuşirile votului lăsându-le la aprecierea legiuitorului. avertizau încă din 1947 că numărul foarte mare de instituţii de presă proprietate privată ameninţă să creeze o cenzură particulară. Cetăţeanul trebuie să cunoască corect şi să înţeleagă problemele de viaţă de zi cu zi şi astfel nici o idee. îndoctrinare. Kent Middleton op.1 presupun un vot liber format şi liber exprimat. atentând astfel la libertatea gândirii. Cetăţeanul trebuie să-şi formeze liber opinia cu privire la pe cine şi ce va vota. prin manipularea informativă. libertatea gândirii exclude orice constrângere psihică şi fizică pentru a impune mijloace.1 din Constituţie sunt prevăzute însuşirile pe care trebuie să le îndeplinească votul pentru alegerea parlamentarilor (universal. direct. poate afecta libertatea de opinie. Ed. În art. concluzii. 206. Privatizarea excesivă a mijloacelor de informare în masă asociată înţelegerilor monopoliste sau monopolului.88 DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE _____________________________________________________________________________________________ ____ 121. totodată.193 Unii ziarişti chiar se autointitulează “formatori de opinie”.

p. evaluarea şi modificarea legislaţiei în domeniul alimentelor trebuie să se realizeze în cadrul unui proces deschis şi transparent de consultare a publicului.” 197 Un grup de cercetători şi intelectuali ce constituie Comisia pentru libertatea presei. 193-204. 123.mijloacele de informare în masă nu se pot considera proprietari ai informaţiei de interes public. Licu Dimitrie Bogdan.DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE 89 _____________________________________________________________________________________________ ____ că aceasta intră în contradicţie cu libertatea de opinie a individului garantată de Constituţie şi alte dispoziţiile legale internaţionale. se arată în art. Libertatea de exprimare. Transparenţă.transparenţă în domeniul informaţiilor de interes public şi în general a activităţii publice a autorităţilor196 şi instituţiilor publice..autorităţile şi instituţiile publice sunt obligate să comunice informaţiile de interes public.20 din Codul munci.9 din această lege se dispune: „Elaborarea. având obligaţia de a difuza informaţia.A. . a patronului şi a surselor de finanţare a mijloacelor de informare în masă.4 pct.1 lit.cit. 40/2004 a C. » În art.1 şi art. 8 alin 2 din Codul deontologic al ziaristului adoptat de Clubul Român de Presă se arată : « În cazul în care are ştiinţă de abuzuri sau încălcări ale legilor potrivit clauzei de conştiinţă. direct sau prin intermediul organizaţiilor reprezentative. 195 A se vedea Valerică Dabu. publicitatea subliminală.25 alin1. cu excepţia cazurilor în care urgenţa soluţionării nu permite realizarea acestei acţiuni. Aceasta poate fi invocată oricând cineva în cadrul raportului de serviciu sau de muncă încalcă libertatea de conştiinţă a altei persoane. ziaristul are dreptul de a refuza orice ingerinţă care să-i influenţeze decizia. 6. . aprobată şi de Camera Deputaţilor a Parlamentului României în 1994. Consiliul Naţional al Audiovizualului a cerut posturilor de radio şi redacţiei 89 194 . la fel de restrictivă ca şi cea guvernamentală.30 alin 5 din Constituţie. Nimeni nu poate afecta sub o formă sau alta libertatea de conştiinţă. dând posibilitatea cetăţenilor să se convingă în mod clar de identitatea proprietarilor şi de dimensiunea interesului economic al acestora în presă”. art.44 din Legea nr.16 Principiul respectării clauzei de conştiinţă.6 alin. În art.N. Kent Middleton op. publicitatea mascată. 198 “Organizaţiile de ştiri trebuie să manifeste transparenţă în chestiunile legate de proprietatea şi administrarea presei.194 Publicitatea înşelătoare. republicată sunt temeiurile clauzei de conştiinţă pentru orice salariat sau funcţionarul public. încercând să-i impună voinţa sa în cadrul comunicării.a din Decizia nr. secţiunea III-a este intitulată „Principii de realizarea transparenţei”Astfel în art.17 Principiul transparenţei. din America. 124. 12 din Rezoluţia nr. Principiul transparenţei195 presupune: . 6. publicitatea comparativă sunt numai câteva modalităţi de a afecta libetatea de opinie faţă de care legiuitorul leagă unele forme ale răspunderii juridice. 1003/1993 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. 29 din Constituţia României în care este reglementată şi garantată libertatea de conştiinţă.1/2004.150/2004 privind siguranţa alimentelor. În spiritul acestei dispoziţii internaţionale precum şi a art. precum şi în art. nr. 188/1999. avertizau încă din 1947 că numărul foarte mare de instituţii de presă proprietate privată ameninţă să creeze o cenzură particulară. privind asigurarea informării corecte şi a pluraliamului în care se vorbeşte de libera formare a opiniilor.35. contra voinţei şi conştiinţei celuilalt. cenzură ulterioară şi publicitatea excesivă. pag.197 . 196 De pildă în Legea nr. în Revista Dreptul.publicarea conducerii.198 A se vedea art. Clauza de conştiinţă îşi are izvorul în art. Cenzură prealabilă.

jurnalişti. . administratorii şi directorii.transparenţa activităţii proprii. încă din anul 1999. lăudaţi sau să li se facă publicitate mascată.transparenţa mijloacelor de comunicare în masă din sectorul audiovizual . previziunile privind riscurile. 504/2002. salariile managerilor şi ale altor persoane care au raporturi cu societatea comercială.90 DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE _____________________________________________________________________________________________ ____ . Aici a fost o vânzare către o firmă din Anglia.respectarea principiului licitaţiilor publice în activităţile care privesc avutul public şi avutul privat al statului. performanţele. 10 din Legea audiovizualului nr. organizarea şi funcţionarea Comitetului de transparenţă pentru urmărirea utilizării ziarelor să facă publice numele patronilor şi sursele de finanţare arătând că: „Vor trebui să ştie. însă nu am primit nici un răspuns. Anglia.publicarea declaraţiilor de avere ale demnitarilor şi funcţionarilor publici. 97 din 16 august 2002. distribuite la timp şi la costuri adecvate. Eddi Management. rezultatele. atât opinia publică. obiectivele.transparenţa informaţiilor în domeniul afacerilor prin instituirea obligaţiei de informare la încheierea unui contract. care deţinea 26% din Radio Total a dispărut şi a apărut o firmă din Cipru care deţine 51% din acţiunile la radio. în ziarul Naţional din 10 06 2004. Am scris acestei societăţi anul trecut şi am cerut să ni se precizeze care sunt acţionarii. 199 Creşterea transparenţei informaţiilor şi protecţia investitorilor reprezintă principii ale conducerii corporative promovate.) . cât şi la agenţii economici care pot fi criticaţi. în art. Astfel i-am cerut domnului Nistorescu să ne pună la dispoziţie datele lămuritoare privitoare la aceste tranzacţii. printre alte atribuţii ale Consiliului Naţional al Audiovizualului sunt prevăzute şi obligaţia de transparenţă pe care acesta trebuie să o asigure în comunicarea audiovizuală astfel : . . a obligaţiei de informare a investitorilor în domeniul valorilor mobiliare199 şi altele . Între timp.” a declarat Ralu Filip Preşedintele CNA. .transparenţa informaţiilor în domeniul dreptului muncii prin instituirea obligaţiei de informare pe care angajatorul o are faţă de solicitantul selectat sau salariat . 90 . Pentru a asigura transparenţa în domeniul ajutorului de stat şi al relaţiilor financiare dintre autorităţile publice şi întreprinderile publice a fost elaborată Ordonanţa Guvernului nr. a obligaţiei de informare a acţionarilor. deţinerile importate şi drepturile de vot. moravurile. Informaţiile trebuie să fie corecte. De pildă Guvernul României a elaborat Hotărârea privind înfiinţarea. răul social s-ar putea pune chiar problema extinderii acestei obligaţii şi la ziarişti. deţinerile şi conducerea companiei. Informaţiile trebuie să cuprindă. remunerarea acestora. cât şi presa cine e cu adevărat patronul unor posturi de radio şi televiziune din România. de săptămâna viitoare urmând să trimitem aceste cereri tuturor posturilor fără discriminare. conferinţe de presă etc.etc. De pildă conducerea societăţii trebuie să asigure informaţii corecte şi la timp în toate problemele care privesc societatea comercială. Am început cu RadioTotal şi cu domnul Nistorescu. ori să fie datornici la băncile falimentate. Eddi Management. incompatibilităţile. pentru a avea autoritatea morală în a critica puterea. Cipru. cu atât mai mult când aceştia sunt acţionari la mijloacele de comunicare în masă. Suedia. inclusiv situaţiile financiare. . . Elveţia.comunicarea dintre autorităţile şi instituţiile publice pe de o parte cu media şi individul pe de altă parte prin structuri şi forme instituţionalizate (compartimente de informaţii şi relaţii publice. de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică precum şi ale unor directive ale Uniunii Europene. fără a se limita la acestea. cum au vândut 26% din acţiuni unei firme aflate în faliment. De asemenea. Am început întâmplător cu Radio Total. -respectarea dispoziţiilor legale privind conflictul de interese.

nr. În cazul în care valoarea bunurilor stabilite de comisie este mai mare decât echivalentul a 200 euro. persoana care a primit bunurile poate solicita păstrarea lor. Tot în spiritul principiului transparenţei a fost adoptată legea nr 251 din 16 iunie 2004 privind unele măsuri referitoare la bunurile primite cu titlu gratuit cu prilejul unor acţiuni de protocol în exercitarea mandatului sau a funcţiei.DESPRE DREPTUL COMUNICĂRII SOCIALE 91 _____________________________________________________________________________________________ ____ fondurilor comunitare. potrivit legii. în termen de 30 de zile de la primire. instituţiei publice sau al persoanei juridice dispune constituirea unei comisii alcătuite din 3 persoane de specialitate din instituţie. magistraţii şi cei asimilaţi acestora. Comitetul de transparenţă este format din reprezentanţi ai autorităţilor publice implicate în derularea fondurilor comunitare.Comisia va ţine evidenţa bunurilor primite de fiecare demnitar sau funcţionar şi. acestea se păstrează de către primitor. au obligaţia de a declara şi prezenta la conducătorul instituţiei. La reuniunile Comitetului de transparenţă sunt invitaţi să participe reprezentanţi ai partidelor politice parlamentare.38 din 22 ianuarie 2004. precum şi celelalte persoane care au obligaţia să-şi declare averea. plătind diferenţa de valoare. Dacă valoarea bunurilor stabilită de comisie este sub echivalentul a 200 euro.Comitetul de transparenţă poate decide asupra invitării şi a altor reprezentanţi ai vieţii sociopolitice. propune conducătorului instituţiei rezolvarea situaţiei bunului. persoanele cu funcţii de conducere şi de control. 91 . ai organizaţiilor patronale şi sindicale reprezentative. potrivit legii. ai mediului academic şi ştiinţific. Conducătorul autotităţii. Potrivit acestei legi persoanele care au calitatea de demnitar public şi cele care deţin funcţii de demnitate publică. ai societăţii civile şi mass-media. bunurile pe care le au primit cu titlu gratuit în cadrul unor activităţi de protocol în exercitarea mandatului sau a funcţiei. înainte de finele anului. funcţionarii publici din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice sau de interes public. care va evalua şi va inventaria bunurile primite de aceştia.

BIBLIOGRAFIE . 1998.O istorie a mijloacelor de comunicare Institutul European. Ordonanţa Guvernului nr. 571/2004 privind protecţia personalului din autorităţile publice. 1999 .Ordonanţa de urgenţă privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor nr. Valerică Dabu 7.N.P. instituţiile publice şi din alte unităţi care semnalează încălcării ale legii 1. Legea nr.52/2003 privind transparenţa în administraţia publică. Global Lex. Ordonanţa Guvernului nr.Comparaţie între dreptul la informaţie şi dreptul comunicãrii sociale.Drept constituţional şi instituţii politice.Răspunderea juridică a funcţionarului public Ed. Bucureşti.A. (Legea nr.A.Constituţia României . Miruna Runcan 4.Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.Dreptul comunicării sociale Editura S.P. 79/2002 .Principiile dreptului comunicãrii sociale. Iaşi. Bucureşti.Legea nr. 2000.S. Dr. .Structura minciunii Editura Nemira. Editura S.Capitolul II . Valerică Dabu 8. 97/2002 . 1996 . Bucureşti. 2000. Jean-M”el Jeanneney 3.1997 .S.. Piotr Wierzbicki 6. 2000.N.P.TEME PENTRU REFERATE: . Bucureşti. 1998 ... 544/2001. Valerică Dabu .Dumitru Titus Popa 2. 8.Dreptul Comunicării Editura Norma.Introducere în etica şi legislaţia presei Editura ALL Educaţional.N. Bucureşti. 27/2002 . privind liberul acces la informaţiile de interes public . . 2000.S.30/1994) -Legea nr.Conţinutul dreptului la comunicare. -O critică a comunicării Editura S. . .A. Lucian Sfez .Jurnalistul Universal Editura Polirom. David Randall 5. .

Bucureşti 1993. 12. Cât de liber eşti?. 9. Bucureşti 1996. James M Buchanan. Institutul European. 13. Editura Trei. Robert -Legislaţia comunicării publice Trager.Chamberlin Editura Polirom Iaşi. 2002 11. Bucureşti 1997. 2000 10. Institutul European. Bill F. Despre libertate la antici şi la moderni. Mihai Dinu 93 . Bucureşti. Ted Honderich.-Comunicarea Editura Algos.Kent Midlleton. Benjamin Constant.

impun o consistenţă sporită a bazei informaţionale. în curs de desfăşurare. ci şi însăşi viaţa cotidiană reclamă informaţie. rezistenţa la factorii distructivi. utilizabilitatea şi procesabilitatea. modalitatea sau transferabilitatea şi. Să ne reamintim ce importanţă are informarea corectă a electoratului pentru exprimarea unui vot conştient de interesele sale. de informaţie. în Victor Luncan. relevanţa (semnificaţia). previzibil sau închipuit că se va desfăşura. Nu mai este astăzi nici un secret că o decizie fundamentată trebuie să aibă un suport informaţional real şi suficient. ale alegătorului şi în concordanţă cu acestea. pentru o mai bună cunoaştere a acesteia. 1993. de fapt. dezvoltarea socială în general şi activitatea decizională în special. Drepturile Omului. ci şi legăturile informaţionale ale acestuia cu mediul său funcţional. 127. 125. recunoscând importanţa difuzării informaţiei. înlăturând deci o incertitudine. Helsinki. (capitolul 2). actualitatea.factor dinamizator al devenirii200 1.În sensul general şi bine cunoscut. Informaţia . pentru că nu numai decizia. precizia. Ed. Lumina Lex. al Conferinţei pentru Securitatea şi Cooperarea în Europa. 1975. cu garanţii de veridicitate şi corespondenţă profesională.Într-o societate democratică modernă. au prevăzut reguli pentru îmbunătăţirea difuzării informaţiei. disponibilitatea şi permisivitatea accesului. 126. În capitolul anterior am văzut ce este informaţia şi importanţa acesteia în comunicare. cooperarea în domeniul informaţiei. asigurând eficienţa acţiunii. reprezentând astfel o valoare pentru ordine. a accesului la informaţie şi a schimbului de informaţii.1 Informaţia şi atributele sale.CAPITOLUL II DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE 1. informaţie şi iar informaţie cu atributele sale: veridicitatea. transmiţându-i un mesaj despre ceva întâmplat. în Declaraţia privind principiile care guvernează relaţiile reciproce dintre statele participante. informaţia reprezintă pentru om. îmbunătăţirea condiţiilor de lucru ale ziariştilor etc. prospectiv şi anticipativ.Funcţionarea societăţii are nevoie. s-a spus cã “viaţa este o luptă pentru energie". În cele ce urmează vom aborda informaţia ca obiect al comunicării sociale. Prin acest mesaj. care să reflecte nu numai structura şi funcţionalitatea sistemului supus deciziei. un element de cunoaştere. 95-103. singura care permite cunoaşterea legilor naturii şi asigură folosirea acestora în slujba omului pentru a face posibilă însăşi societatea. 2. oportunitatea. dar nu în ultimul rând siguranţa şi stabilitatea acesteia. Informaţia. Bucureşti. pentru că orice efort al materiei vii implică un consum de energie. cap. dar şi ca element al dezvoltării sociale inclusiv drepturile şi libertăţile legate de aceasta. Adesea. Statele participante la Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa la Helsinki 1975. Actul final. . informaţia aduce cu sine o precizare. în fine. Dar trebuie să ştii cum să obţii şi să consumi eficient energia că altfel nu ai acces la ea sau o consumi în 200 A se vedea. p. atât la nivel macro cât şi la nivel micro.

Cunoaşterea este un proces care se bazează pe ceea ce aduce nou informaţia pentru subiectul uman. dar şi sursă şi bun de larg consum. adică avea nevoie. accesibilitatea la forma de reprezentare şi la sensul acesteia. 131. informaţia este obiect şi obiectiv al muncii. pe de o parte. originalitatea şi obiectivizarea capătă ponderi superioare.202 128. Bucureşti. de o reprezentare adecvată.. Adevărul din 20. printre ţările spionate în acest fel fiind Franţa. faţă de modelul şi legitimitatea informaţiei.Din punct de vedere pragmatic. supus unor elemente de risc determinate de factorii perturbatori ce acţionează asupra realităţii şi de perisabilitatea informaţiei.Datorită raporturilor şi implicaţiilor sociale ale informaţiei constatăm că: informaţia face parte din patrimoniul naţional şi internaţional după caz. având în vedere rolul crescând al cunoaşterii şi al informaţiei în istoria omenirii. obţinerea şi exploatarea informaţiei îmbracă de multe ori caracterul unei adevărate lupte care se desfăşoară pe multiple planuri.45 Premergător războiului contra Irakului (20. Informaţia satisface şi asigură satisfacerea trebuinţelor individului şi societăţii. operaţionalitatea. Germania şi altele. poliţia belgiană ar fi stabilit că acţiunea a fost pusă la cale de Serviciile de Spionaj americane. comunicare şi procesare. în contextul relaţiilor desprinse din semnificaţie. informaţiei i se asociază trei caracteristici operaţionale: cunoaştere.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE 95 zadar. ori manipulare etc. prin exemplu sau prin vorbire de la semenii săi.Actul cunoaşterii în sine necesită intervenţia volitivă şi calificată a subiectului uman. informaţia este un obiect de studiu cu valoare de tezaur şi cu o dinamică fără precedent. informaţia are o mare importanţă sentimentală.03.2003. Politică. precum şi de timpul de capacitare a subiectului uman. în sensul revenirii la realitate. informaţia este suport tehnologic şi promotor de tehnologii. Pe timpul cunoaşterii. Ed. în sensul extragerii din forma de reprezentare a semnificaţiei. certitudinea. Potrivit cotidianului francez „Le Figaro” care a dezvăluit primele informaţii despre acest incident. informaţia este instrument de conducere. Pe timpul comunicării. se produce un proces de capacitare prin autoinstruirea subiectului uman.Comunicarea umană este la baza procesului de cunoaştere şi presupune schimbul de informaţii între doi sau mai mulţi subiecţi umani.03. cã "viaţa este o luptã pentru informaţie"201. Pentru a munci. determinate de necesitatea înţelegerii reciproce pe de o parte. Căutarea.2003) Serviciile de Securitate europene au descoperit sisteme ilegale de ascultare a convorbirilor telefonice în clădirea Consiliului de Miniştri al Uniunii Europene din Bruxelles. iar pe de altă parte. constituind prima şi cea mai pregnantă formă de manifestare a personalităţii umane fiind. 130. Procesarea este de două feluri: umană şi instrumentală. Informatica şi sănătatea. în Mihai Drăgănescu. indiferent de modul în care o primea. 129. Astfel. iar pe de o altă parte. 95 202 201 . 1987. ţinând de esenţa existenţei şi dezvoltării acestora. aceasta este pusă într-o relaţie directă cu semantica informaţiei şi depinde de: precizia cu care informaţia reflectă realitatea. p. în termenii de astăzi şi de o informaţie corespunzătoare. se poate afirma. la fel de bine. omul trebuia să ştie cum să muncească. disponibilitatea şi modalităţile de acces.

şi în special a S. informaţia este armă şi obiectiv al confruntărilor în acelaşi timp. informaţia este cărămida industriei informatice. De pildă. dar şi delictele care lovesc în aceasta. mai pregnant şi cu implicaţii mult mai păgubitoare decât decalajul industrial de exemplu. 96 . în timp ce ţările care au pierdut războiul informaţional. informaţia şi tehnicile informaţionale au un rol hotărâtor. incriminate ca neguvernabile sau ca zone de instabilitate şi tratate ca atare. a numărului şi pregătirii potenţialilor răufăcători.care îi acuză chiar pe învingători -. fără a pierde din viteză şi precizie este din ce în ce mai evidentă. în conducerea. războiul informaţional a cauzat pagube deosebite. decalajul informaţional între ţările dezvoltate şi cele slab dezvoltate este mai mare. să se refacă. de a acorda ajutoare pentru refacerea economică.O. 203 Proprietatea intelectuală sau cea industrială cunoaşte o mare dezvoltare. de multe ori este mai periculos concurentul informaţional decât inamicul înarmat. economice. organizarea. războiul inteligenţei sunt. poziţia de avangardă pe care informaţia o deţine în noul ciclu de reînnoire globală a bazei tehnologice a societăţii o situează printre bunurile omeneşti păstrate cu deosebită grijă. controlul şi corectarea proceselor. apropierea tehnicilor de procesare instrumentală de cele umane.. se constată că. ca urmare a exploziei informaţionale. a presupus ulterior recunoaşterea unor obligaţii din partea Statelor N. 132. uneori chiar incalculabile. Este îndeobşte cunoscut că în statele vecine acesteia. pierderi materiale şi morale deosebit de mari. alături de lipsa probelor materiale. În fine. dar nefiind la vedere. complexitatea şi diferenţele esenţiale între delictele informaţionale203 şi delictele de altă natură. informaţia este hotărâtoare şi în domeniul militar. devin de mare actualitate. De regulă. după un război clasic. creşterea tentaţiei. în schimbarea calităţii serviciilor în autonomia şi libertatea individului. palpabile şi de pregătirea precară a oamenilor legii în acest domeniu. Războiul informaţional este mai distrugător decât războiul clasic. războiul anilor 2000 din Iugoslavia. ţările care au pierdut (cu unele excepţii) sunt ajutate dintr-o solidaritate umană declanşată şi accentuată tocmai de "ororile distrugerilor la vedere" . niciuna din părţile implicate nu se vede obligată la o justificare şi un eventual sprijin economic.T. care a fost un război preponderent la vedere.A.U. pagubele războiului informaţional sunt puse pe seama “mentalităţii depăşite” a incompetenţei. de foarte multe ori. a instabilităţii politice. sunt provocate de pirateria informaţională. In cazul războiului informaţional luptele nu sunt "la vedere". foarte mulţi nu ştiu nici când a început şi nici când s-a terminat acesta.96 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE acelaşi timp singura expresie semnificativă a comunicării interumane.A.

În războiul inteligenţei economice. obligatoriu cu pierderi minime . Astfel. 136.Practica a demonstrat că în drumul informaţiei către consumator sunt câteva piedici: costul producerii sau obţinerii informaţiei şi recuperarea acestuia de către producători.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE 97 sociale. civilizaţie. interdicţiile prevăzute de lege legate de drepturile şi libertăţile altora (dreptul de autor.. posibilităţile de adaptare şi de pierderi cât mai mici în cazul eşecurilor temporale filozofia supravieţuirii sau a conservării. câte bariere (şi raţiunea acestora) sunt în calea comunicării informaţiei. dublată de cea a consumurilor minime şi zero pierderi omeneşti. unele bariere de comunicare cum ar fi: de limbă. sau taiwanezilor şi nu în ultimul rând al germanilor.2 Barierele informaţiei. pericolul folosirii în mod iresponsabil a informaţiei. locului şi armelor de atac cele mai eficace.filozofia "number one". timp. cu consecinţe negative pentru învinşi. implicaţiile negative ale înţelegerii greşite a informaţiei. spaţiu etc. de cultură. descoperirea intereselor şi slăbiciunilor competitorilor în scopul blocării sferelor de influenţă -filozofia neutralizãrii adversarilor. sau chiar împotriva producătorului. concurenţa în exploatarea informaţiilor în interes propriu. şi nicidecum pe adevărata cauzalitate a acestora. In acest context informaţia de anticipare. mobilizarea resurselor în folosul (şi la timp) celui mai propice şi mai eficace mijloc de confruntare cu ceilalţi filozofia discernerii priorităţilor. tehnologice sau comerciale şi care impun ca necesitate vitală prognozele. 133. previziunile şi anticipările. alegerea momentului. sistemul cultural. a lipsei de reformă etc.filozofia atacului fulger.Din cele prezentate rezultă cât de complex este domeniul producerii. se zice că sunt războaie pentru informaţii.). 135.şi. căile şi mjloacele de a anticipa dezvoltările competitorilor-filozofia cunoaşterii intenţiilor. al sud-coreenilor. dar şi cât de necesară este comunicarea şi în special comunicarea corectă. 97 . dreptul de exclusivitate etc. Tactica pasului înainte este însă un obiectiv de educaţie şi al americanilor. dar nu vor mai fi niciodată războaie fără informaţii.Se ştie că informaţia ajunge la consumator prin: sistemul de învăţare. tehnică de transmitere-recepţionare. comunicării şi procesării informaţiei. în fine. care nu permit tolerarea erorilor în confruntările informaţionale. 1. a structurilor de proprietate . strategia de anticipare este de fapt modul de comportament al japonezilor.Se vorbeşte de informaţia şi strategia războiului de anticipare. are mai multe laturi vizând în principal: posibilitatea de dezvoltare mai rapidă a celui care o posedă şi se află înaintea tuturor celor cu care se găseşte în competiţie . 134. constructivă.

confuzie care David Randall. comunicarea audiovizuală se realizează prin difuzarea şi retransmisia serviciilor de programe în scopul asigurării pluralismului politic şi social. (de exemplu.Căutând să atingă aceste obiective. . cât şi evoluţia societăţii şi a vieţii democratice205. în principal oferind o platformă pentru cei ce au opinii diferite de cele ce prevalează în societate204”. . clienţii şi calitatea produselor. oferind o voce celor care în mod normal.A rezista sau a evada de sub controlul guvernamental. educarea şi divertismentul publicului.A se asigura că s-a fãcut sau se face dreptate şi că vor fi intreprinse investigaţii acolo unde nu există nici o asemenea intenţie. arăta că aceasta are rolul de: „. modul în care acestea îşi tratează muncitorii.A oferi constant societăţii o oglindă. 140. 504/2002 (legea audiovizualului) este folosit conceptul de “ştire”. corespund unor drepturi fundamentale ale omului. răspundere care trebuie scoasă în evidenţă mai ales în momentul actual.A promova circulaţia liberă a ideilor. culturală. economie etc. când informaţia şi comunicarea joacă un rol de mare importanţă în ceea ce priveşte atât formarea atitudinii individuale a cetăţeanului. De pildă. 1003 (1993) cu privire la etica ziaristicã. reflectând virtuţiile.A monitoriza activitatea întreprinderilor. viciile sale şi demistificând tabuurile.Aceste sisteme de comunicare. . .16-17 Art.A informa electoratul. . 138. autorităţi. 139.David Randall referindu-se la agentul media. jurnalişti de calitate pot servi societatea mai bine decât cele mai conştiincioase oficialităţi.98 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE cooperare ştiinţifică. 7 din Legea nr. mijloacele de informare în masă au o răspundere morală faţă de cetăţeni şi de societate.. 1998. 1 din Rezoluţia nr. a reprezentanţilor aleşi şi a serviciilor publice. fiind de regulă instituţionalizate atât în sistemul public cât şi în sistemul privat. a Adunãrii Parlamentare a Consiliului Europei.A linişti tulburările şi a tulbura liniştea. informarea. 141. şi unele de interes privat. evitându-se orice confuzie între acestea. susţine autorul mai sus citat. legate de informaţiile de interes public.).În afara drepturilor şi obligaţiilor legale. ştiinţă şi tehnologie etc. cu respectarea libertăţilor şi a drepturilor fundamentale ale omului. în cursul nostru de drept al comunicării sociale vom studia numai normele juridice. economică etc. lingvistică şi religioasă.. Ed. diversitatea culturală. comunicare socială. Jurnalistul Universal. . . p. stipulate în legislaţia de specialtate. comerţ. din cultură. nu se pot face auziţi în public. 206 În art. agentul media şi societate. . 98 205 204 .A monitoriza acţiunea şi inacţiunea guvernelor. Principiul de bază al oricărei evaluări etice a ziaristicii este că trebuie fãcută o distincţie clară între ştiri206 şi păreri. Polirom Iaşi.Ca urmare. 137.A descoperi şi publica informaţii care să înlocuiască zvonurile şi speculaţiile. care circulă între individ. instituţiile publice şi private din învăţământ.

cum de altfel a oricărei persoane. În cazul în care documentele nu sunt furnizate în termen de maximum 7 zile de la solicitare sau dacă sunt considerate insuficiente. indicaţiilor sau prezentărilor din anunţul publicitar şi este obligată. având legătură cu evenimente concrete. se poate aprecia ca publicitate înşelătoare o reclamă în care apare un ceas aurit sub care sunt scrise drept caracteristici “antiacvatic. opinia şi zvonul. atitudini.Ştirile trebuie difuzate cu respectarea adevărului.R. Opiniile nu presupun răspunderea penală după criteriul adevărului. după ce au fost efectuate verificările de rigoare. de drepturi şi obligaţii. obiectivă şi să nu conţină păreri personale. 1. în timp ce opiniile exprimă gânduri.Legea privind publicitatea.Opiniile constituie reflecţii sau comentarii asupra unor idei generale sau observaţii privind ştirile sau faptele. reglementeazã publicitatea. În acelaşi fel poate fi analizat spotul « Credit numai cu buletinul » spot care nu corespunde adevărului atunci când pe lângă buletinul de identitate se mai cere dovada locului de muncă stabil pe timp nedeterminat precum şi adeverinţa de salariu cu un cuantum substanţial.Ştirile sunt informaţii. mai cu seamă atunci când această confuzie este folosită în manipulare . să furnizeze documentele care sã probeze exactitatea acestora. industriale. indică ziua”. 145. având ca scop promovarea vânzării de bunuri şi servicii. etc. Sau pe pliante se indică pe lângă marca autoturismului. descrierea sau naraţiunea fiind fãcute în mod imparţial.3 Ştirea. observaţii şi chiar judecăţi. Ştirea de presă trebuie să fie exactă. 99 . opiniile cât şi zvonurile fac parte din conceptul de informaţie. exactitate. ca o formă a comunicării sociale. antimagnetic. 142. precizie. Ele nu trebuie să conţină afirmaţii sau negaţii cu pretenţii de adevăr. aur. prezentarea. 144. Zvonurile nu trebuie confundate cu ştirile. 20 al Legii privind publicitatea se dispune: "Persoana care îşi face publicitate trebuie să fie în măsură să probeze exactitatea afirmaţiilor. adică fapte şi date. 148/2000. inclusiv "publicitatea înşelătoare". ceea ce impune un mod special de apreciere şi valorizare a acestora. Dar atât ştirile. ceas care evident nu este de aur. De pildă. 143. afirmaţiile din anunţul publicitar în cauză vor fi considerate "inexacte". Opiniile sunt inevitabil. 146. convingeri sau judecãţi de valoare ale mijloacelor de informare în masă ale editorilor sau ziariştilor şi în general ale agentului media. la solicitarea reprezentanţilor instituţiilor şi autorităţilor prevăzute de lege. Astfel în sensul acestei legii publicitatea este definită ca orice formă de prezentare a unei activităţi comerciale. artizanale sau liber-profesioniste. subiective şi prin urmare nu pot şi nu trebuie supuse criteriului adevărului. idei.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE 99 nu poate să aibă decât consecinţe negative. ci numai păreri. nr. se arată în Codul Deontologic al Ziaristului adoptat de C. un consum de combustibil mult diminuat faţă de cel real.P. Titlurile şi rezumatele ştirilor trebuie să reflecte cât mai fidel conţinutul faptelor şi al datelor prezentate.În art. componente ale informaţiei. secundar central. sub rezerva corectitudinii premizelor şi a raţionamentului folosit.

1999. al cărei autor este. deşi ştiu că sar putea să nu fie real. Ed. el are sarcina de a face aprecieri primare asupra faptelor ce urmeazã a fi înfăţişate207. 149. drept fără de care omul nu poate exista ca fiinţă socială. în timp.Favoreu „drepturile fundamentale” reprezintă „ansamblul de drepturi şi libertăţi recunoscute persoanelor fizice şi persoanelor juridice (de drept privat şi de drept public) în baza Constituţiei. fundamental al omului.128 A se vedea art. memoria sau pur şi simplu ca urmare a unei manipulări intenţionate.Amarcord-Timişoara. propagandă. faptele comunicate fiind percepute de acesta cu propriile simţuri asumându-şi astfel responsabilitatea de rigoare. Libertate şi comunicare în lumea presei. la reclamă şi chiar publicitate înşelătoare cu toate consecinţele negative ce decurg de aici şi responsabilităţile necesare.Din cele arătate rezultă cu prisosinţă că dreptul la informaţie este un drept esenţial. trăsătura esenţială este aceea că receptorul informaţiei nu este conştient de inacurateţe şi încearcă astfel să transmită acea versiune mai departe. deci nu ştire. După un număr de astfel de comunicări distorsionate. unii care se pretind informaţi susţin zvonurile şi chiar le «dezvoltă». Zvonul este o informaţie neverificată din punct de vedere al adevărului de către comunicator şi a cărui origine este necunoscută sau incertă. 31 din Constituţia României intitulat “Dreptul la informaţie”. Potrivit lui L. din pur şi simplu «spirit de contradicţie» susţin zvonul. 2. dar acestea trebuie să fie distincte şi în nume propriu. Zvonul poate să aibă la bază o reprezentare falsă a realităţii sau o reprezentare corectă. 100 . aprecierile fãcute de jurnalist. "În virtutea rolului de lider de opinie cu care jurnalistul este investit. Regula maximei obiectivităţi ţine de domeniul ştirilor. Zvonul.Exprimarea opiniei trebuie însoţită de precizarea că este opinie. susţine un specialist în materie. Astfel. Când comunicatorul arată că el a verificat zvonul şi se confirmă. Dreptul persoanei la informaţie208 150. La zvonuri. se manipulează prin dezinformare. p. Alţii. pe lângă rolul de transmiţător de informaţii. "la plural". Pierderea selectivă de adevăr. în reţeaua socială. dar şi a textelor internaţionale. una cu privire la realitatea conţinutului şi a doua cu privire la sursa originală. ca "lider de opinie" pot duce foarte uşor la manipulare. În cazul opiniilor apar aprecieri negative sau pozitive care evident au caracter subiectiv. 148. Zvonul presupune două incertitudini. Chiar şi în cazul ştirilor apar aprecieri ale jurnalistului. Credibilitatea unui zvon este legată de unele proverbe : « Nu iese fum fără foc » şi « Gura lumii adevăr grăieşte » sau « Gura lumii doar pământul o astupă ». Ba mai mult. dar care prin comunicare repetată s-a alterat. atunci el nu mai transmite zvonul ci o ştire. Exploatând legătura dintre credibilitate şi aceste proverbe. Este o informaţie neverificată cu producător anonim. Opiniile exprimate sub formă de comentarii ale unor evenimente sau acţiuni cu referinţă la persoane ori instituţii nu trebuie să nege sau să ascundă în mod intenţionat fapte sau date reale. atenţia. şi protejate 207 208 Lucian Vasile Szabo. şi trebuie să se facă într-o manieră onestă şi etică.100 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE 147. produsul (zvonul) poate bineînţeles să difere în mod semnificativ de cel original. poate fi atribuită proceselor cognitive asociate cu percepţia.

10 pct. Este un drept al cetãţeanului. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului." şi nu informaţia este un drept. socotim că această afirmaţie are urmãtorul sens: "Dreptul la informaţie este un drept fundamental. nu presupune şi obligaţia de a da sau transmite informaţii pentru subiectul pasiv aşa cum presupune dreptul la informaţie." Credem că este discutabilă şi formularea folosită de Parlamentul European în Rezoluţia mai sus prezentată. cea ce nu-i suficient pentru realizarea dreptului la informaţie.1 Consideraţii generale 151. În Carta socială europeană – revizuită – semnată şi de România la 16 mai 1997 la Strasbourg. la art. fără nici o intervenţie exterioară. 1003 (1993) cu privire la etica ziaristică. 10 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi recunoscut ca atare şi în art." Avem rezerve cu privire la faptul că în libertatea de exprimare s-ar include şi libertatea de opinie. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. 154. care are prin urmare. a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.În art. iar la art.”209 Ca urmare dreptul la informaţie a fost consacrat în Convenţiile internaţionale. În vederea asigurării exercitării efective a dreptului lucrătorilor la informare şi consultare în cadrul întreprinderii. se arată: "Informaţia este un drept fundamental. precum şi în toate constituţiile democrate. 29: “Toţi lucrătorii au dreptul de a fi informaţi şi consultaţi în procedurile de concediere colectivă. 194. Mai degrabă este vorba de libertatea de exprimare a opiniei. Ca urmare dreptul la informaţie este recunoscut şi reglementat în tot mai multe acte normative. când arată că "Informaţia este un drept fundamental. în cazul opiniilor. şi dreptul de a cere ca informaţia furnizată de ziarişti să fie transmisă cu respectarea adevărului. 152.”. şi vom observa că se vorbeşte de “libertatea de a primi" informaţii ori idei. În partea a doua a Cartei. deoarece libertatea de a primi.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE 101 atât împotriva puterii executive . p.In art. în cazul ştirilor.De asemenea. fie din partea sectorului privat. 21 se prevede: “Lucrătorii au dreptul de a fi informaţi şi consultaţi în cadrul întreprinderii. Drept european şi internaţional al drepturilor omului” Editura Polirom. fie din partea autorităţilor publice. mai mult sau mai puţin explicit. 153. şi în mod onest. în constituţiile statelor şi în legile date în baza acestora. S-ar putea susţine că libertatea de a primi informaţia înseamnă obligaţia celorlalţi de a nu stânjeni subiectul activ în activitatea de primire a informaţiilor de la cei care le dau benevol. 9 al Convenţiei Europene privind canalele de televiziune transnaţionale. Trecem peste modul cel puţin discutabil de formulare "dreptul la libertatea de exprimare". părţile se angajează să ia sau să promoveze măsuri care să permită 209 Frederic Sudre. cât şi împotriva puterii legislative de către judecătorul constituţional sau de cel internaţional. 101 . 8 al Rezoluţiei nr. 2. Iaşi. în partea I-a la art. 21 se prevede: “Dreptul la informare şi consultare.". evidenţiat de jurisprudenţa Curţii Europene pentru Drepturile Omului în legătură cu art. este discutabilă. 2006. credem că şi formularea "libertatea de a primi informaţii ori idei".”. referitor la dreptul la informaţie se arată: "Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare.

în caz de concedieri colective părţile se angajează să asigure ca patronii să informeze şi să consulte reprezentanţii lucrătorilor în timp util. asupra posibilităţilor de a evita concedierile colective sau de a limita numărul şi de a atenua consecinţele acestora. 20 din Constituţia Spaniei se prevede: "Sunt recunoscute şi ocrotite următoarele drepturi: a). 2 al aceluiaşi articol se arată: "Aceste drepturi îşi au limitele în prevederile legilor ordinare (s.). 5 în care se arată "Libertatea învăţământului nu dispensează de fidelitatea faţă de Constituţie.. ceea ce presupune că sunt şi surse neaccesibile. În baza acestora s-au prevăzut reglementării în Codul muncii adoptat prin Legea nr. Astfel în art. şi obligaţiile corelative acestuia..53/2003. fiind înţeles că divulgarea anumitor informaţii care pot prejudicia întreprinderea va putea fi refuzată sau că se va putea solicita ca acestea să fie confidenţiale. liber.”. în conformitate cu legislaţia şi practica naţională: -să fie informaţi periodic sau la momentul oportun şi de o manieră clară asupra situaţiei economice şi financiare a întreprinderii în care sunt încadraţi. constituantul german a lăsat la aprecierea Parlamentului stabilirea prin lege a unor restricţii ale dreptului la informaţie fără a impune un cadru precis de nivel constituţional.. -să fie consultaţi în timp util asupra deciziilor propuse care sunt susceptibile de a afecta substanţial interesele lucrătorilor şi în special asupra celor care ar putea avea consecinţe importante în privinţa angajării în întreprindere." 158. De asemenea. Pe de altă parte la pct. recurgând de exemplu la măsuri sociale însoţitoare care vizează în special. informaţii reale prin orice mijloc de difuzare..102 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE lucrătorilor sau reprezentanţilor acestora. d) de a comunica sau primi. De asemenea. . în art. în prescripţiile legale privind protecţia tinerilor şi dreptul la onoarea persoanei".În art. Nici o cenzură nu poate avea loc.n." Şi aici observăm că "dreptul să se informeze" diferă de sintagma "dreptul la informaţie". 1 se precizează că "Fiecare are dreptul. 21 se arată "Fiecare are 102 . înaintea acestor concedieri colective." Observăm că în Constituţia Spaniei se vorbeşte despre "dreptul de a primi informaţii". dreptul să se informeze este limitat de expresia "sursele în mod general accesibile". reglementare care poate da naştere la discuţii. 5 pct.” 155. Este interesantă prevederea constituţională din pct. de a o comunica subiectului dreptului. Libertatea presei şi libertatea de informare prin radio şi film sunt garantate. 3 al art. 157. 156. deoarece nu rezultă în mod expres obligaţia pentru subiectul pasiv deţinător de informaţie.În Constituţia Germaniei la art. ajutorul pentru redistribuirea sau recalificarea lucrătorilor respectivi. În scopul asigurării exercitării efective a dreptului reprezentanţilor lucrătorilor de a fi informaţi şi consultaţi. S-ar putea crede că aceasta priveşte pe terţ care nu trebuie să-l împiedice pe cel care benevol sau obligat comunică informaţia. Observăm că. În Constituţia Italiei nu se vorbeşte în mod explicit de un drept la informaţie.să se informeze în mod nestingherit din sursele în mod general accesibile. 29 din partea a II-a a Cartei se prevede: “Dreptul la informare şi consultare în procedurile de concediere colectivă.

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE 103 dreptul de a-şi manifesta gândirea în mod liber. 49 din Constituţia României a stabilit limitele în care Parlamentul poate restrânge exercitarea dreptului la informaţie care se face numai în situaţia îndeplinirii următoarele condiţii cumulative: . ce face parte din Constituţia Franţei se arată: "Libera comunicare a gândurilor şi a opiniilor este unul dintre cele mai preţioase daruri ale omului. a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor. răspunzând însă pentru orice exercitare abuzivă a acestei libertăţi în cazurile stabilite de lege. ca în alte constituţii.Constituţia României. potrivit competenţelor. Legea stabileşte măsuri adecvate pentru prevenirea şi reprimarea abuzurilor". . sunt obligate să asigure informarea corectã a cetăţeanului asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.În art. a sănătăţii ori a moralei publice.numai dacă este necesar. Astfel constituantul român prin art. prin cuvânt. nu este lăsată la libera apreciere şi reglementare a Parlamentului. Autorităţile publice. ce le revin. 31 pct. Iar în aliniatul ultim al acestui articol se prevede "Sunt interzise publicaţiile. desfăşurarea instrucţiei penale. In art. în scris sau prin orice alt mijloc de difuzare". prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. ceea ce presupune mult mai mult şi mai precis decât sintagma "libertatea de informare". Mijloacele de informare în masă. publice sau private. fără a preciza unele limite constituţionale. 160. precum şi ale oricărei forme de comunicare. 159.restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii. În art. Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a tinerilor sau securitatea naţională.în vreunul din cazurile: apărarea siguranţei naţionale." Observăm că şi Constituţia Franţei lasă la libera apreciere a legiuitorului stabilirea "cazurilor în care exercitarea libertăţii de comunicare se face abuziv". De asemenea limitarea exercitării dreptului la informaţie.numai prin lege. 15 din Constituţia Italiei se prevede "Libertatea şi secretul corespondenţei. 2. reglementată în alte constituţii. să publice în mod liber. spectacolele şi orice alte manifestări care contravin bunelor moravuri. a ordinii." Deci. orice cetăţean poate aşadar să discute. precum şi cadrului constituţional de restrângere a exercitării acestui drept. dă o reglementare modernă dreptului la informaţie. 11 al Declaraţiei Drepturilor Omului şi Cetăţeanului.2 Subiecţii dreptului la informaţie 103 . sunt obligate să asigure informarea corectã a opiniei publice". libertatea comunicării este inviolabilă. sunt inviolabile. . adică dacă se impun prin forţa situaţiei şi nu există altă cale legală. Observăm că în acest articol intitulat "dreptul la informaţie" este reglementat atât dreptul la informaţie cât şi obligaţiile corelative acestuia. . să scrie. 1 din Constituţia României se dispune: "Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.

2) orice persoană juridică indiferent dacă este sau nu autoritate sau instituţie publică inclusiv agentul media.Potrivit art. dreptul la credinţă. garantat de Constituţie. libertăţii de conştiinţă.104 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE 161. 9 din Rezoluţia nr. p. agentul media şi societatea în general. Prin noţiunea de persoană din această definiţie înţelegem: persoana fizică. "persoana" ca subiect al dreptului la informaţie include cele trei situaţii de la punctele 1-3. autorităţile publice nu trebuie să se considere proprietari ai informaţiei. pag. Socotim că nu este greşit când vorbim şi de un al patrulea subiect al dreptului la informaţie respectiv. mai sus arătaţi. 162 . autoritatea publică. 1003/1993 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. presupune şi subiecţi pasivi.Dreptul la informaţie.. subiecţii activi sunt: . persoana juridică. 166. instituţiile publice. instituţiile de interes public. care în cadrul obligaţiei corelative acestui drept sunt subiecţi activi ai acesteia (obligaţiei). Dumitru Titus Popa. pentru informaţiile de interes public.autorităţile publice în sens larg (autorităţile publice în sens restrâns.În cazul obligaţiei de a informa. de a avea acces neîngrădit la orice informaţie de interes public şi de interes personal. 3) publicul şi respectiv societatea în general.Din cele prezentate mai sus rezultă că subiecţii dreptului la informaţie pot fi: 1) orice persoană fizică. Global Lex Bucureşti. "Într-o accepţiune mai largă" . Dreptul comunicării. . Răspunderea juridică a funcţionarului public. 165.Astfel. obligaţie corelativă dreptului la informaţie. serviciile publice şi serviciile de interes public).mijloacele de informare în masă. dreptul la informaţie este un drept fundamental al persoanei.orice persoană deţinătoare a unei informaţii de interes public. fapt pentru care nu o vom folosi în cursul denumit “Dreptul comunicării sociale”. autoritatea publică. păstrate "secrete" de instituţii sau organisme publice ori private". dreptul la învăţătură. pentru informaţiile de interes public şi de interes personal211. libertatea de conştiinţă etc. Acestora le revin obligaţii corelative. Obligaţia autorităţii publice Dr. indiferent dacă are sau nu cetăţenia statului respectiv. 163. dreptul la comunicare socială. Ed. Dumitru Titus Popa . În ceea ce ne priveşte socotim că "dreptul de a ştii" este o sintagmă cu caracter general care ar include.66-100 104 211 210 . denumiţi generic de constituant "persoană". libertăţii de exprimare şi nu în ultimul rând dreptului la informaţie.În literatura de specialitate se vorbeşte şi de "dreptul de a şti" ca sumă de prerogative individuale în raport cu organismele şi instituţiile ce deţin informaţia210. Dabu. . şi agentul media. pe lângă subiecţii activi. publice şi private.Deci. 167.arată dr. 79 Pentru explicaţii ale acestor instituţii a se vedea V.dreptul de a şti este apreciat ca un corolar al dreptului de exprimare prin asigurarea neîngrădită a accesului persoanei la informaţii de interes public. 2000. 164.

504/2002 se vorbeşte de dreptul la replică sau la rectificare. 17 pct. Nici editorii. respectiv drepturi astfel: dreptul de a fi informat. dreptul de acces la informaţiile de interes public şi la informaţiile de interes personal. nici calitatea informaţiilor sau opiniilor. În art. publicat în M.a. 11 din Rezoluţia nr. fiind prevăzută în art.În art. 2. Spre exemplu prerogativele dreptului de proprietate sunt dreptul de folosinţã. de asemenea.Dreptul la informaţie al persoanei presupune mai multe prerogative ale acestuia (atribute) care la rândul lor sunt veritabile drepturi.Pe de altă parte dreptul la informaţie al persoanei este facilitat de coexistenţa cu alte drepturi şi libertăţi fundamentale cum sunt: libertatea de conştiinţă. “a” din Legea nr.3 Conţinutul dreptului la informaţie212 al persoanei 169.O. este o obligaţie constituţională. deci care nu poate fi suprimată prin nici o lege. privind stabilirea unor măsuri şi proceduri specifice care să asigure un nivel satisfăcător de protecţie a drepturilor persoanelor ale căror date cu caracter personal fac obiectul prelucrărilor. 170. op. veniturile publicitare”. 214 În art.cit. dreptul de retransmisie. “d” din Legea audiovizualului nr. dreptul de opoziţie. Organizaţiile care se ocupă cu difuzarea informaţiei nu trebuie să o trateze ca pe o marfă. 1003/1993). 449 din 26. prin urmare. 1 lit. În consecinţă. ci ca pe obiectul unui drept fundamental al cetăţeanului. dreptul de a informa. privilegiu ce derivă dintr-un drept. 1 lit. dreptul A se vedea pagina 6 subsol. dreptul la apărarea surselor de informare. La fel şi dreptul la informaţie socotim că presupune următoarele prerogative. trebuie să fie agenţi socio-economici cu caracter special ale căror obiective patronale trebuie să ţină seama de necesitatea de a asigura exercitarea unui drept fundamental.215 Legat de dreptul la informaţie al persoanei se mai vorbeşte de dreptul de difuzare. nr. 215 În dreptul american al comunicării se vorbeşte de « dreptul de a nu spune nimic ». al persoanei fizice sau juridice lezate prin fapte inexacte. 676/2001 se vorbeşte de “drepturile de acces şi de rectificare”. dreptul la informaţie veridică. Orice informaţie conformă imperativelor etice necesită o tratare a beneficiarilor ei ca persoane şi nu ca masă. dreptul la informaţie: "Companiile care îşi desfăşoară activitatea în domeniul informaţiei.. dreptul la tăcere. (art. libertatea de exprimare. “d” din Legea audiovizualului nr. dreptul la rectificare214. dreptul la respectul convingerilor şi credinţelor. 17 pct. 168. 1 din Constituţia României. nici ziariştii nu trebuie să considere că informaţia este bun personal. pag. 504/2002 se vorbeşte de obligaţia Consiliului audiovizualului de a asigura “exercitarea dreptului la replică”. fără de care dreptul respectiv nu se poate realiza. dreptul de posesie şi dreptul de dispoziţie.28 105 213 212 . nici patronii.2002). 1003/1993 se arată că. este adevărat cu un obiect mai restrâns. 7 lit. şi obligaţia mijloacelor de informare în masă este corelativă unui drept fundamental. nici substanţa acestora nu trebuie exploatate în scopul de a spori numărul de cititori sau de a lărgi audienţa şi.06. 75/200 al Avocatului poporului. în art. La aceste prerogative le mai zicem şi atribute. dreptul de a verifica informaţia primită. Kent Middleton ş. dreptul de acces şi altele (Ordinul nr. dreptul la răspuns şi dreptul la replică213. 31 pct. 15 din Rezoluţia nr.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE 105 corelativă dreptului la informaţie. Prin "prerogativă" înţelegem acea împuternicire. dreptul la învăţătură. libertatea întrunirilor..

” Art. 49 din Constituţie.106 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE de asociere. 173.” La rândul său.. protecţia proprietăţii private. dreptul la inviolabilitatea domiciliului. Aceasta presupune că subiecţii acestui drept. 1 din Legea nr. agenţi media şi alte persoane. conform dispoziţiilor art. dreptul persoanei vătămate într-un drept al său de o autoritate publică şi altele.1 din Legea nr.1 din acelaşi act normativ stipula că „investitorii au dreptul de acces la informaţie certă. dreptul la informaţie este indispensabil şi exercitării celorlalte drepturi. conţine şi alte drepturi cum ar fi: dreptul de a fi informat în problemele de interes personal.” Acest drept este numai o componentă a dreptului de a fi informat..216 Dreptului la informaţie îi corespunde de pildă în materia contractelor civile şi comerciale obligaţia vânzătorului fie că este persoană fizică sau privată de a informa corect cumpărătorul despre produsul. libertatea întrunirilor. marfa. 26 alin. De pildă. Pe de altă parte.4 Dreptul de a fi informat. libertatea conştiinţei. familială şi privată. 106 216 .. precum şi de a fi educaţi în calitatea lor de consumatori. ofertantul va prezenta Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare un prospect de ofertă cuprinzând elementele esenţiale ale tranzacţiei în funcţie de titlurile care fac obiectul şi toate informaţiile relevante cu privire la ofertant şi la valorile mobiliare ce urmează a fi oferite public.Dreptul persoanei la informaţie poate fi restrâns în exercitarea acestuia numai în condiţiile prevãzute de art. din dreptul natural. aceasta este denumită „obligaţia de informare precontractuală”. 2. Dreptul de a fi informat înseamnă posibilitatea de a primi informaţiile de interes public sau personal.. 79 alin. dreptul la viaţa intimă. art. corectă. dar nu se confundă. fiind o componentă a dreptului la informaţie prevăzut în art. în condiţiile societăţii moderne. 2 pct. dreptul de petiţionare.De asemenea dreptul persoanei la informaţie este limitat de coexistenţa cu alte drepturi cum sunt: dreptul la propria imagine. Dreptul de a fi informat se intersectează cu dreptul la învăţătură. garantată de constituant şi legiuitor. 3 lit. pot şi trebuie să primească informaţii de interes public sau personal de la deţinătorii acestora: autorităţi publice.b din Ordonanţa Guvernului nr.297/2004 privind valorile mobiliare şi bursele de valori prevedea că „pentru autorizarea unei oferte publice de valori mobiliare. În art. serviciul pe care îl vinde sau prestează. 52/1994 abrogată şi înlocuită prin Legea nr. libertatea individuală. dreptul persoanei vătămate într-un drept al său de o autoritate publică. libertatea de exprimare. dreptul la ocrotirea sănătăţii. 31 din Constituţia României. în special a drepturilor politice. dreptul de a fi ales. dreptul de asociere. a) Dreptul de a fi informat este un drept important care izvorăşte din dreptul la viaţa socială. dreptul la apărare. protecţia copiilor. 21/1992 privind protecţia consumatorilor (republicată) consumatorii au dreptul „de a fi informaţi complet. deoarece dreptul de a fi informat. persoanelor handicapate. dreptul la propria imagine. libera circulaţie.. 172. tinerilor. corect şi precis asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor astfel încât decizia pe care o adoptă în legătură cu acestea să corespundă cât mai bine nevoilor lor. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate se arată: “Dreptul de a avea acces la informaţiile de interes public este garantat prin lege. dreptul la integritatea psihică.. 171.

2 alin. emitenţilor şi activitatea acestora pe piaţă. vânzătorul profesionist trebuie să pună în gardă pe cumpărător asupra unei alegeri neadecvate sau neoportune în raport cu nevoile sale. pe debitor despre destinaţia bunului achiziţionat.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE 107 suficientă şi făcută publică la momentul oportun privind valorile mobiliare. contraindicaţiilor folosirii lucrului vândut (mai ales în cazul medicamentelor şi produselor de frumuseţe). sensul acestei obligaţii este acela că „producătorii sunt ţinuţi să ne introducă pe piaţă decât produse sigure” (art. aceasta se realizează prin înmânarea instrucţiunilor de folosire). cuantumul daunelor se va reduce în mod corespunzător. satisfăcând a serie de cerinţe ale dreptului la informare. Regula este că vânzătorul profesionist trebuie să informeze pe cumpărător asupra modului de utilizare şi folosire a lucrului vândut (în practică. la rândul său.E. 175. 107 . limitelor performanţelor lucrului vândut. 1.obligaţia producătorului de a lua măsuri menite să asigure o autoinformare a acestuia în legătură cu riscurile produselor introduse pe piaţă. Conform art. Potrivit Directivei prin „produse sigure” se înţelege orice produs care în condiţii normale de utilizare (sau rezonabil previzibile). compatibile cu utilizarea produsului şi considerate ca acceptabile. Parlamentul European a elaborat Directiva nr. atenţionării adecvate a consumatorului sau întoarcerii produsului (art. 2001/95/C. de instalare sau întreţinere. precum şi asupra riscurilor folosirii lucrului cumpărat. Creditorul obligaţiei de informare încălcate nu poate fi obligat să ceară anularea contractului atunci când are interesul de a solicita doar dauneinterese. care nu a informat.” În domeniul contractual conţinutul obligaţiei de informare este complex. producătorul are îndatorirea de a furniza consumatorului informaţii utile menite să-i permită acestuia să evalueze riscurile unui produs pe timpul duratei normale de utilizare sau rezonabil previzibile (în cazul în care acestea nu sunt imediat perceptibile fără un avertisment adecvat). . în esenţă. rezultă că sancţiunile aplicabile sunt nulitatea relativă a contractului pentru vicierea consimţământului şi obligarea la plata de daune-interese a celui vinovat când este cazul. neinformarea contractantului este o formă a dolului prin reticenţă. De asemenea. Dacă avem în vedere faptul că. 1). care poate constitui în acelaşi timp o faptă delictuală cauzatoare de prejudicii. precum şi să-i permită efectuarea unor acţiuni concertate de intervenţie în vederea: retragerii de pe piaţă a produsului. din 3 decembrie 2001 relativ la securitatea generală a produselor în care sunt prevăzute o serie de obligaţii de informare. 1).obligaţia de informare a consumatorilor. 174. nu prezintă nici un risc sau prezintă riscuri reduse la un nivel scăzut. de punere în funcţiune. dacă este cazul.obligaţia generală de securitate care la rândul ei prefigurează obligaţia de informare a consumatorului. În cazul în care daunele cauzate de neîndeplinirea unei obligaţii de informare se datorează şi creditorului acelei obligaţii. 5 alin. În acest sens enumerăm: . ce trebuie instituite de legile ţărilor membre. 5 alin. inclusiv de durată şi. .

ca urmare a calificării lor. pot ataca în contencios administrativ actul respectiv invocând încãlcarea dreptului de a fi informat.Subiectul activ al acestui drept. atunci este în interesul publicului să fie informat dar numai cu ceea ce este incorect şi ilegal.Obligaţia autorităţilor publice de a asigura informarea cetăţenilor şi asupra problemelor de interes personal.” 176. chimice. 31 din Constituţie se vorbeşte de obligaţia de a pune la dispoziţie "informaţiile de interes public". Spre exemplu. socotim cã poate fi orice persoanã fizicã. nu prezintă garanţia nefolosirii abuzive. persoanele responsabile cu managementul riscului în domeniul investigat. . Astfel autoritãţile publice.Aceasta este o urmare a faptului cã nu toate informaţiile de interes public sunt destinate publicitãţii. şi încrederii marelui public în ei. 6 alin 3 din ordinul Ministerului sănătăţii nr. sunt obligate sã asigure informarea corectã a cetãţenilor asupra treburilor publice (art. presupune obligaţii corelative. datelor sau documentelor în scopul ascunderii încălcărilor legii. în aliniatul 2 le circumscrie "treburilor publice". Dar nu toate informaţiile care satisfac un interes general sunt destinate întotdeauna publicitãţii. inclusiv prin propriile cercetări. putând fi folosite chiar contra interesului general. prin schimbul reciproc de informaţii bazate pe date ştiinţifice între evaluatorii de risc. limitării accesului la informaţiile de interes public. 5 alin. Anumite acţiuni contra celor care încearcă să obţină secretele armelor nucleare. 861/2003 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi funcţionarea inspecţiei sanitare de stat se prevede obligaţia inspecţiei sanitare de stat de a comunica riscul. ilegale. imorale a armelor în cauză. motivând că cei care le-ar obţine.obligaţia de a informa autorităţile competente atunci când cunosc existenţa unui risc incompatibil cu obligaţia de securitate (art. precum şi orice persoanã juridicã de drept public sau privat. este prevăzută de asemenea în art. Dreptul de a fi informat. 2 din Constituţie). Deci. titular nemijlocit al drepturilor şi libertãţilor fundamentale. În aceastã categorie de informaţii intrã acele informaţii care dacã ar fi fãcute publice oricând şi oricum nu ar mai satisface interesul public ci l-ar leza. informaţiile secrete militare sau unele secrete ale cercetãrii ştiinţifice dacã ar fi făcute publice. sunt cunoscute şi gestionate (mai bine sau mai rău) în numele acestuia de cei împuterniciţi prin alegere sau numire de popor. De pildă. ilegal. ci numai în anumite condiţii. 5 din Legea nr. De exemplu cititorii unui cotidian cenzurat ilegal. în relaţia cu autorităţile şi instituţiile publice art. potrivit competenţelor ce le revin. în anumite situaţii ar putea leza interesul general. 2 din De pildă în art. 178. biologice. Observãm cã dacã în aliniatul 1 al art. O parte din aceste obligaţii revin şi comercianţilor. 177. De aceea legea trebuie să reglementeze obligaţiile corelative dreptului la informare217 şi să interzică orice practici care ar leza realizarea dreptului persoanei de a fi informată. 31 al. restrângeri ilegale a exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitime. sunt justificate. 24 pct. informaţiile de interes public sunt acele informaţii care satisfac o necesitate de interes general. păstrându-se pe cât posibil caracterul secret al informaţiei ce nu este destinată publicităţii. referitor la aceasta.premiză mai mult sau mai puţin corectă -. Dar aceastã categorie restrânsã de informaţii de interes general. Când împuterniciţii le gestionează incorect. erorilor administrative. 108 217 . ca reprezentant al persoanei fizice consumator de informaţie. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate (ca secrete) dispune: “Se interzice clasificarea ca secrete de stat a informaţiilor.108 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE . secrete pentru marele public. 31 pct. 3). consumatorii şi alţi potenţiali receptori interesaţi.

are dreptul de acces la propriul dosar întocmit de organele securităţii. care trebuie să-l informeze exclusiv pe acesta şi nu în mod public. salariatul cu privire la clauzele generale pe care intenţionează să le negocieze şi înscrie în contract sau să le modifice. socotim că exista riscul afectării intereselor generale. o permanentă teroare împotriva cetăţenilor ţării. salariatul. Această aserţiune îndreptăţeşte orice persoană la accesul la propriul dosar pentru a afla dacă şi cine dintre cadrele securităţii “au exercitat” acte denumite de această lege ca fiind poliţie politică. are dreptul. (4) Exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (Art. riscurile specifice postului. Astfel. eliberarea de copii de pe actele dosarului şi de pe înscrisurile doveditoare despre cuprinsul dosarului. riscul normal al serviciului. are un caracter special. 1 din lege se dispune că: “(1) Orice cetăţean român sau cetăţean străin care după anul 1945 a avut cetăţenie română. dar tot în condiţiile ce le impune o informaţie de interes personal (confidenţialitate). inclusiv ale persoanei decedate. după caz. asupra sa. în special de organele securităţii statului. şi în mod deosebit a siguranţei naţionale. care dispune că 109 . În art. se arată în lege că “în perioada dictaturii comuniste s-a exercitat. angajatorul (patronul) sau autoritatea ori instituţia publică sunt obligaţi să informeze funcţionarul public. Astfel. 31 pct. în afară de cazul în care acesta a dispus altfel.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE 109 Constituţie. care au contribuit cu informaţii la completarea acestui dosar. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică. anterior încheierii sau modificării contractului individual de muncă. În domeniul legislaţiei muncii. (2) Totodată. Acest drept se exercită la cerere şi constă în studierea nemijlocită a dosarului. a drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale”. să afle identitatea agenţilor de securitate şi a colaboratorilor. 1 şi 2 beneficiază soţul supravieţuitor şi rudele până la gradul al doilea. contravenind art. durata perioadei de probă şi altele care se negociază sau sunt necesare negocierii.) Această informare printre altele va cuprinde în mod obligatoriu şi : atribuţiile postului. 179. asigurându-i astfel posibilitatea de cunoaştere dacă i s-au radiat sancţiunile după trecerea termenului prevăzut de lege şi dacă în dosarul personal s-au introdus documente ce nu exprimă realitatea sau au fost obţinute prin proceduri ilegale. Astfel socotim că cetăţeanul pentru problemele de interes personal se adresează direct autorităţii publice. Sub acest aspect trebuie precizat că o astfel de obligaţie. 3 din Constituţie. Totuşi. subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de organele securităţii statului. ca poliţie politică. Evident că acest drept se poate realiza numai de cei care au făcut obiectul muncii de securitate. cetăţeanul poate delega un intermediar pentru obţinerea informaţiilor necesare de la autorităţi. se realizează dreptul persoanei la informaţie sub un anumit aspect. persoana. salariul. pentru problemele de interes personal.17 din Codul muncii. 180. însă modul de reglementare ni se pare discutabil. care derivă din caracterul personal al informaţiei. bineînţeles pe baza unei procuri speciale autentice. De pildă. (3)De drepturile prevăzute la alin. O situaţie deosebită este cea reglementată în Legea nr.Prin aceste dispoziţii ale legii mai sus citate. ca poliţie politică. de conţinutul dosarului “de cadre” al acestuia. 181. la cerere. (1) – (3) se face personal sau prin reprezentant cu procură specială şi autentică”. angajatorul are obligaţia de a informa persoana care solicită angajarea ori.

subofiţerii. de cetăţenie străină.) pentru persoanele respective. 187/1999 se dispune: “Pentru a asigura dreptul de acces la informaţiile de interes public. terorizare etc. 9 pct.” În acelaşi sens. În art. secretar general adjunct din Guvern şi din ministere. ofiţeri acoperiţi iar colaboratorii lucrau sub un nume conspirativ. cu toate implicaţiile negative ce decurg din aceasta (şantaj. autorităţile şi instituţiile publice au dreptul de a fi informate. prin suportarea unor prejudicii şi numai după aceea. aducând importante servicii ţării lor. putând afecta drepturile altora. ca poliţie politică. b) deputat sau senator. poate permite identificarea. secretar general şi director în prefectură. orice cetăţean român cu domiciliul în ţară sau în străinătate. deoarece: . De aceea.acordarea dreptului de acces (la propriul dosarul întocmit de securitate).. subprefect.se ştie că securitatea ca orice serviciu de informaţii a avut agenţi. secretar de stat.2. a persoanelor care ocupă sau candidează pentru a fi alese ori numite în următoarele demnităţi sau funcţii: a) Preşedintele României. e) prefect. . precum şi presa scrisă şi audiovizuală. secretar general al consiliului judeţean şi al Consiliului General al Municipiului Bucureşti. Ca urmare. partidele politice. oricărui cetăţean străin care după anul 1945 a avut cetăţenia română. or ar fi nedrept să li se încalce drepturile şi libertăţile celor care au acţionat pentru România. . organizaţiile neguvernamentale legal constituite. directorii departamentelor celor două Camere. să i se satisfacă cererea. Convenţia Europeană a Drepturilor Omului în art. ar trebui să se exercite numai în condiţiile în care nu se afectează siguranţa naţională şi nu se încalcă drepturile şi libertăţile altora. credem că cel care solicită identificarea agentului sau a colaboratorului. 182. cât şi pentru Serviciile de informaţii care servesc interesul public. director în minister şi asimilaţii acestor funcţii. secretar general. de agenţiile de spionaj străine sau organizaţii teroriste a foştilor sau actualilor agenţi. prevede că exercitarea acestui drept nu trebuie să afecteze siguranţa naţională. nu toţi ofiţerii. agenţii şi colaboratorii securităţii au desfăşurat activităţi de natură a fi calificate ca poliţie politică. ar trebui să-şi justifice cererea prin lezarea unui drept sau a unei libertăţi a sa. c) membru al Guvernului. 2 şi art. 187/1999 ar contraveni conceptului unanim admis în documentele internaţionale şi Constituţia României. 110 . subsecretar de stat. colaboratori etc. în legătură cu calitatea de agent sau de colaborator al organelor securităţii. dacă nu se afectează siguranţa naţională. d) secretarii generali şi secretarii generali adjuncţi ai Camerelor Parlamentului.pe de altă parte. demascare. la cerere. or instituirea dreptului de a cere şi obligaţia autorităţilor de a identifica agenţii de securitate şi colaboratorii . 2 al Legii nr.110 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE “Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a tinerilor sau siguranţa naţională. ni se pare că unele dispoziţii ale Legii nr. 10 pct. consilierii prezidenţiali şi de stat.

procurorii financiari şi prim-grefierul Curţii de Conturi. ai Comisiei Naţionale de Valori Mobiliare. inspector de specialitate al inspectoratului şcolar judeţean. preşedinte. n) membru în consiliile de administraţie ale societăţilor publice de radio şi de televiziune. k) preşedinte şi preşedintele de secţie la Consiliului Legislativ.N. f) directorul şi adjuncţii săi la Serviciul Român de informaţii. director.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE 111 primar. membrii Consiliului Legislativ. ţ) ierarhii şi şefii cultelor religioase recunoscute de lege. şefii serviciilor descentralizate în judeţe. vicepreşedinţii. director de liceu ori de grup şcolar. radio sau presa scrisă. vicepreşedinte de bancă şi membrii consiliului de administraţie din sectorul bancar. 111 . secretarul ştiinţific al Senatului universitar şi decani din instituţiile de învăţământ superior de stat şi private. Geodezie şi Cartografie. consilier în Consiliul General al Municipiului Bucureşti. o) guvernatorul B. după caz.S. la nivel naţional.R. judeţean şi municipal. în Garda Financiară şi în organele vamale. procurorii şi prim-grefierii de la instanţele şi parchetele civile şi militare. i) judecătorii şi magistraţii – asistenţi de la Curtea Supremă de Justiţie şi de la Curtea Constituţională. viceprimar. şef de serviciu. m) membru în Consiliul Naţional al Audiovizualului. consilier judeţean. analişti politici şi asimilaţii acestora. j) preşedintele. şef de birou la nivel central şi judeţean. cu excepţia celor care îndeplinesc funcţii tehnice sau administrative. membru de onoare sau secretar al Academiei Române. până la nivel de preot inclusiv. membru corespondent. judecătorii.P. redactor în serviciile publice sau private de televiziune. r) rectorul. judecătorii. t) personalul militar şi civil cu funcţii de conducere din Ministerul Apărării Naţionale şi din statele majore al categoriilor de forţe ale armatei. ai Comisiei Naţionale pentru Statistică şi ai Oficiului Naţional de Cadastru. Serviciul de Protecţie şi Pază şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale. preşedinţii şi membrii Consiliului Concurenţei.. prorectorul. î) personalul diplomatic şi consular.). consilierii de conturi. redactor-şef. g) inspector general al poliţiei. patron. procurorii de la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie. h) persoanele cu funcţii de conducere la nivel naţional şi judeţean. s) inspector general sau adjunct. avocaţii şi notarii publici. l) avocatul poporului şi adjuncţii acestuia. Serviciul de Informaţii Externe. precum şi asimilaţii lor de la parohiile din ţară şi străinătate.P.A. precum şi ceilalţi ofiţeri şi subofiţeri angajaţi ai Ministerului de Interne. persoane cu funcţii de conducere în Fondul Proprietăţii de Stat (A. inspector general adjunct. precum şi comandanţii de unităţi sau echivalente. precum şi director în instituţiile de cultură. director. director general. p) membru.

. fără nici una din discriminările la care se referă art. credem că în cazul numirii în funcţii publice când trebuie să fie precedată de câştigarea concursului prevăzut de lege. nu mai poate interveni după 10 ani (art. înseamnă a contraveni art. pentru orice faptă gravă sau pedeapsă. demnităţile sau titlurile de mai sus. răspunderea penală pentru infracţiunile grave cu prejudicii însemnate aduse economiei naţionale.16 din Constituţie care interzice orice discriminare pe motiv de opinie. reabilitarea de drept etc.112 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE u) preşedinte. companii naţionale şi societăţi comerciale având ca obiect activităţi de interes public sau strategic. situaţie asemănătoare fiind şi în codurile penale ale altor ţări). a încălcării dreptului de a participa la concurs. verificarea pentru funcţiile. dar şi pentru cei care ocupau aceste funcţii. a art. apartenenţă politică etc. la funcţiile publice din ţara sa. A interpreta Legea nr. dat fiind efectele acesteia asupra drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. şefi de serviciu de poştă şi de telecomunicaţii. din Colegiul Medicilor din România. x) persoanele cu funcţii de conducere din direcţiile sanitare judeţene. “c” din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice în care se arată: ”Orice cetăţean are dreptul şi posibilitatea.o astfel de lege ar trebui să aibă o aplicare pe o perioadă limitată de timp. 187/1999 altfel. b)…. inclusiv membru al consiliului de administraţie în regii autonome. şefi de centrală telefonică. vicepreşedinte şi secretar general de organizaţii patronale şi sindicale reprezentative la nivel naţional şi asimilaţii acestor funcţii. precum şi a art. demnităţi sau aveau titlul respectiv la data intrării în vigoare a legii. anatomo-patologi. v) director al direcţiei de poştă şi telecomunicaţii. 2 şi fără restricţii nerezonabile: a)…. precum şi ceilalţi membrii ai conducerilor executive respective. just şi legitim. 4 şi art. z) persoanele care deţin titlul de revoluţionar sau luptător cu merite deosebite în Revoluţia din decembrie 1989. nu poate constitui un motiv legal. c) de a avea acces. 25 lit.” 183. din casele de asigurări de sănătate. asociaţiilor şi filialelor care activează pe teritoriul României. din direcţiile judeţene de sănătate publică şi a municipiului Bucureşti. 4 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. “b” în Codul penal român. spre exemplu.Conform art.Cu privire la cele de mai sus. 122 lit. . în condiţii generale de egalitate. 187/1999. or se ştie că prin trecerea timpului intervine prescripţia. y) persoanele cu funcţii de conducere. şi medicii legişti. se face nu numai pentru cei care candidează. drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. 184. 112 .”. precum şi membrii conducerii fundaţiilor. faptul că a fost agent sau colaborator. inclusiv fondatorii acestora.dacă în cazul funcţiilor şi demnităţilor alese este justificată cunoaşterea înainte de exprimarea votului a trecutului candidatului. se impun câteva precizări: . 3 din Legea nr. directorii de spitale precum şi medicii psihiatri..

185. destituirea din funcţiile şi demnităţile avute. 5 din Legea nr. ci numai aceia care au desfăşurat activităţi de poliţie politică.Legea nr. respectiv despre “persoanele care ocupă sau candidează pentru a fi alese sau numite” în demnităţi. 187/1999 exercitarea dreptului persoanei la informare (în alte situaţii decât la propriul dosar). corectă şi reală. adoptată la 20 decembrie 1991. care trebuie “să asigure informarea corectă a opiniei publice". dacă au aparţinut sau nu ca agenţi sau colaboratori organelor de securitate şi dacă au lezat sau nu drepturile şi libertăţile cetăţeneşti. precum şi interesul public. 63/1997 din Bulgaria. ca informaţii de interes public. pe motiv că a fost agent sau colaborator al securităţii ca poliţie politică. nr. . 186. ci ca o lege care să asigure informarea corectă şi completă a cetăţeanului. se prevede obligaţia mijloacelor de informare în masă. este dreptul la informaţie veridică. persoana în cauză putând acţiona în justiţie potrivit art.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE 113 . asigură păstrarea secretului asupra datelor care ar putea prejudicia siguranţa naţională”. ori de interes public. De exemplu. În acest sens. fără a demonstra încălcarea şi lezarea de către persoana respectivă a drepturilor şi libertăţilor persoanei. 31 pct. al organelor fostelor servicii secrete sau poliţiei politice. A se vedea Decizia Curţii Constituţionale a României nr. nu sunt reglementate furnizarea de date.credem că. 603 din 9 decembrie 1999. publice sau private. referitoare la persoanele care au avut calitatea de agent sau de colaborator. subiecţii obligaţiei corelative a dreptului la informaţie sunt obligaţi sã "asigure informarea corectă" a persoanei şi populaţiei. drept care presupune ca informaţia să fie obiectivă. 2 din Legea nr. Legea nr. 31. în: Legea cu privire la documentele secrete din fosta Republică Democrată Germană.Legat de dreptul de a fi informat. în art. în cazul realizării dreptului la informaţie prin ştiri şi date iar în cazul opiniilor în mod onest. eliberarea. 1 din Legea nr. demnităţi publice sau de interes public. iar în pct. XXIII din 1994 despre controlul persoanelor care ocupă unele funcţii importante şi despre Oficiul de Istorie. 187/999. funcţii publice sau private. constituie o încălcare a Constituţiei şi a legilor date în baza acesteia. 187/1999 nu trebuie privită ca o lege care restrânge exerciţiul unor drepturi şi libertăţi ale foştilor agenţi şi colaboratori ai securităţii pentru că ar contraveni art. Astfel. 49 din Constituţia României. Totodată. se realizează numai prin comunicarea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii referitor la faptul dacă a fost sau nu agent sau colaborator al organelor de securitate ca poliţie politică” nu dosarul acestora sau acte din dosar. precum şi despre persoanele care ocupă sau vor să ocupe funcţii. precum şi Legea privind accesul la documentele fostei securităţi nr. 554/2004 şi art. care poate astfel să cunoască realitatea despre organele de securitate. Acesta 113 . adoptată în Republica Ungaria. 4 al art.Potrivit art. Conform art. 52 din Constituţia României. 3203/1999 publicată în M. verificarea nu priveşte pe toţi agenţii şi colaboratorii organelor de securitate.O. 2 din Constituţie se prevede obligaţia autorităţilor publice "să asigure informarea corectă a cetăţenilor".

ca parte a respectului pentru valorile democratice. în denaturarea adevărului conform anumitor interese. In acest sens. a datelor etc. Conform art. editorii şi ziariştii trebuie să conlucreze. o verifică. pentru stimularea capacităţii opiniei publice de a judeca 114 . 189." (art. (art. "dreptul de a cere ca informaţia furnizată de ziarişti să fie transmisă cu respectarea adevărului. ." Obligaţia informării corecte."Luând în serios modelul democratic..5 Dreptul la o informaţie corectă.de calitatea şi pregătirea receptorului agentului media. 30 pct. Prin urmare." "Organizaţiile respective (mijloacele de informare în masă) trebuie să asigure o totală transparenţă în materie de proprietate. ziaristica nu trebuie să denatureze informaţia care trebuie să fie adevărată.de producătorul informaţiei. organizatorului manifestării artistice. de sursa informaţiei. într-o încercare de a crea sau modela opinia publică. în cazul opiniilor. 8 din Constituţie. 2.de modul de prezentare a informaţiei. nici să o exploateze în scopuri proprii. o presă liberă şi care slujeşte adevărul cetăţeanului (colectiv sau individual) ar trebui să lucreze neobosit pentru canalizarea opiniei publice către civism. în cazul ştirilor. proprietarului mijlocului de multiplicare. 12 şi 13 din Rezoluţia nr. imparţială iar opiniile cel puţin oneste. autorului. ţinând seama de faptul cã respectul legitim faţã de orientarea ideologică a editorilor sau patronilor este limitat de imperativul absolut al corectitudinii. 188. în condiţiile legii. .114 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE satisface un drept al cetăţeanului. Acesta este un element esenţial al respectării dreptului fundamental al cetăţenilor la informaţie.Dreptul la o informaţie corectă presupune şi asigurarea libertăţii agentului media în cadrul mijloacelor de informare în masă. fără nici o intervenţie exterioară. 1003/1993 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei). deoarece legitimitatea sa se bazează pe respectul efectiv al dreptului fundamental al cetăţenilor la informaţie. fie din partea autorităţilor publice fie din partea sectorului privat. legitimitatea ziaristicii investigative depinde de adevărul şi corectitudinea informaţiei precum şi onestitatea opiniilor exprimate şi este incompatibilă cu campaniile ziaristice organizate pornind de la poziţii prestabilite şi interese particulare. a opiniei. respectiv a surselor de finanţare şi gestiune a mijloacelor de informare în masă. vis-à-vis de eventualele imixtiuni ale acţionarului ori ale patronului. şi în mod onest. 8 din Rezoluţia nr.de calitatea mijloacelor şi metodelor de obţinere şi transmitere a informaţiei. . . care dispune "răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţă publică revine editorului sau realizatorului. 2 din Constituţie "Cenzura de orice fel este interzisă. . prin urmare. al postului de radio sau de televiziune. a ştirii.Corectitudinea unei informaţii depinde de mai mulţi factori astfel: . In cadrul acestor organizaţii.de echidistanţa.de profesionalismul agentului media care înainte de a difuza o ştire. rezultă şi din art. 21 din Rezoluţia 1003/1993). obiectivitatea şi independenţa agentului media. 30 pct. în cazul opiniilor. 1003/1993). care are." (art. în cazul ştirilor şi al onestităţii. 187.

pentru informaţiile majore. 25 din Rezoluţia 1003/1993220 se prevede: "În ziaristică scopul nu scuză mijloacele. este un drept al oricărei persoane fizice sau juridice care izvorăşte din dreptul la adevăr. 192. în limitele prevăzute de lege. Persoana are dreptul de a verifica informaţia primită. adoptat la Strasbourg la 1 oct. Dar dacă foloseşte tribunele doar pentru a-şi celebra în mod narcisist ideile preconcepute. 56 din 14. adoptată la Strasbourg la 5 mai 1989 şi acceptarea Protocolului de amendare a Convenţiei Europene privind televiziunea transfrontieră a Consiliului Europei. ca un atribut al dreptului la o informaţie corectă. revine autorităţilor publice obligaţia de a furniza informaţiile şi datele necesare verificării informaţiei. celui care o face. 220 Citatul este din traducerea aprobată de Camera Deputaţilor a României în anul 1994. L’obsession anti-américaine. Educational (1998) pag. favorizează dezinformarea. Verificarea informaţiei primite se face prin mijloacele legale care îi stau la dispoziţie. De pildă. 544/2001 privind accesul la informaţiilede interes public. prin ascultarea părţilor etc. 221 Convenţia europeană privind televiziunea transfrontieră a Consiliului Europei. 115 219 218 . De asemenea. c) Dreptul de acces la sursele de informare.Introducerea în etica şi legislaţia presei. este esenţial pentru realizarea dreptului la informaţie. b) Dreptul de a verifica informaţia primită ca atribut al dreptului la informaţie. adoptat la Strasbourg la 1 oct. sub orice formă ar exista. Monopolul asupra surselor de informare.2003. « Fiecare parte va examina şi. în loc de a le pune în serviciul faptelor. In virtutea acestui drept. Aceasta nu presupune afectarea cu intenţie sau din culpă a opiniei. informaţia trebuie obţinută prin mijloace legale şi etice. Unul dintre principalele instrumente care permite verificarea informaţiei de interes public este Legea nr. În traducerea prezentată în Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare – Agenţia de Monitorizare a Presei Academia Caţavencu apare „În profesiunea ziariştilor scopul nu scuză întotdeauna mijloacele”. 2. conform Protocolului de amendare a Convenţiei europene privind televiziunea transfrontieră a Consiliului Europei. pe lângă faptul că au obligaţia de a informa corect. pentru stat şi în general pentru societate." Informaţia se verifică prin folosirea surselor oficiale şi neoficiale. 1998221.03..6 Dreptul de a verifica informaţia primită. cu consecinţe negative pentru consumatorul de informaţie.De aceea. au şi dreptul de a verifica informaţiile primite. ratificată de Parlamentul României prin Legea nr. pentru asigurarea accesului la informaţie. citat în România Liberă din 12.10. pentru a-şi îndeplini această obligaţie. “jurnalistul în felul unui comunicator este în acelaşi timp istoric al prezentului şi pedagog al auditorului său. ajunge dăunător publicului şi-l trădează. manipularea. 191. pentru a fructifica energiile colective în starea lor potenţial "spectatoare" spre participativitate şi decizie"218.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE 115 promt şi corect faptele şi situaţiile cu care societatea e confruntată. faţă de dreptul la exclusivitate al unui radiodifuzor. fiind în acelaşi timp un drept dar şi o obligaţie pentru agentul media. dreptul publicului la informaţie are prioritate. 190.. Este evidentă diferenţa între cele două traduceri cu toate implicaţiile ce ar putea decuge de aici. 1998. acolo unde este necesar va lua măsuri juridice precum introducerea dreptului la prezentarea unor Miruna Runcan. La art. Editura All. şi agenţii mass-media.2002.7 Dreptul de acces la sursele de informare.”219 2. afectează dreptul la informaţie.117 Jean Francois Revel.

în sensul art. . 194. Potrivit acestei Convenţii în cazul evenimentelor de importanţă majoră pentru societate. dacă este necesar şi convenabil din raţiuni obiective de interes general.să comunice lista şi măsurile corespunzătoare Comitetului permanent într-un termen stabilit de acesta. Ele sunt elemente indispensabile ale vieţii democratice. . chiar dacă între părţi există un contract de exclusivitate. Această participare nu ar fi posibilă dacă cetăţenii nu ar primi informaţiile necesare despre viaţa publică pe care autorităţile şi instituţiile publice şi în mod deosebit mijloacele de informare în masă au datoria să le furnizeze. 195. « drepturile exclusive obţinute după data intrării în vigoare a Protocolului care amendează Convenţia europeană privind televiziunea transfrontieră. 504/2002 a prevăzut limitele exercitării dreptului la exclusivitate.întocmească lista de evenimente naţionale sau nenaţionale. 2 din art. integral sau parţial înregistrate.joacă un rol determinant în evoluţia individului şi a societăţii. Sursele de informare sunt de două feluri: surse oficiale şi surse neoficiale. specialistul în comunicare şi orice agent media prin intermediul mijloacelor de informare în masă -beneficiind de sprijinul deosebit al noilor tehnologii . » 193. deoarece garantarea participării cetăţenilor la viaţa publică este o condiţie a dezvoltării democratice. Deci dreptul la cunoaşterea evenimentelor de importanţă majoră pentru societate are prioritate faţă de dreptul la exclusivitate. . drept care ar leza dreptul la informaţie al publicului. Pentru veridicitatea informaţiei un rol important îl are calitatea sursei de informare. 3. în scopul de a evita ca dreptul publicului la informaţie să fie afectat datorită exercitării de către un radiodifuzor aflat sub jurisdicţia sa a drepturilor exclusive de transmitere sau retransmitere a unui astfel de eveniment. Conform pct. în timp util şi oportun. de aşa manieră încât să nu priveze o parte importantă a publicului unei alte părţi de posibilitatea de a urmări integral sau parţial în direct sau dacă este necesar şi convenabil din raţiuni obiective de interes general. În reglementarea dreptului la exclusivitate în comunicarea audiovizuală. integral sau parţial înregistrate.stabilească dacă aceste evenimente urmează să fie transmise integral sau parţial în direct sau.116 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE extrase cu privire la evenimentele de mare interes pentru public. pe care le consideră de importanţă majoră.să asigure ca măsurile luate de partea care întocmeşte lista să fie proporţionale şi suficient de detaliate pentru a da posibilitatea celorlalte părţi să adopte măsurile prevăzute în Convenţie.lista să fie întocmită conform unei proceduri clare şi transparente. 9 bis din Protocolul mai sus citat. . » Potrivit Convenţiei suscitate statele semnatare sunt obligate să : . 83-86 din Legea nr. nu se poate invoca dreptul la exclusivitate. sarcini de care trebuie să se achite ziaristul. . legiuitorul român în art. 116 .măsurile adoptate de statul care întocmeşte lista se vor încadra în limitele indicate în liniile directoare ale Comitetului permanent şi vor fi avizate de acesta.Informarea şi comunicarea. la o televiziune cu acces liber.

şi de cele mai multe ori de a consemna poziţia părţii adverse. cazierul acesteia şi al acţionarilor etc.Aşa cum am arătat prin Legea nr. Amarcord. 1999. De asemenea. ori obţine copii de pe unele documente în acest sens.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE 117 Sursele oficiale de informare sunt: compartimentele de informare şi relaţii publice ale autorităţilor şi instituţiilor publice. cine sunt administratorii. agentul media şi alţii pot afla dacă o persoană care ocupă sau candidează pentru o funcţie publică.G.. De exemplu. “Regula spune că atunci când o sursă . fiind activist de partid. a fost sau nu agent sau colaborator al unor organe de securitate care au desfăşurat poliţie politică. arhivele oficiale. 117 . 222 Lucian Vasile Szabo. În alte cazuri se pot afla informaţii despre drepturi încălcate. Internetul etc. Biroul de credite. adică a persoanei la care se face referire. I. 198. ori funcţie privată din cele prevăzute în art. 197.R.G. obiectul de activitate. părtinitoare. Accesul la sursele de informare. constituie unul dintre principiile fundamentale ale relaţiilor dintre persoane. a obţinut copii din dosarul de securitate al dlui N. Libertatea şi Comunicarea în lumea presei. 196. . şi repararea unor drepturi ale minorului. 199. insultătoare etc. căsătorit. acţionarii şi adresa acestora. Registrul Auto Român.Centrala Incidentelor de Plată putem afla dacă o societate comercială are dreptul să efectueze plăţi cu file CEC sau i s-a ridicat acest drept ca urmare a folosirii de file CEC fără a avea acoperirea necesară în cont etc. Este vorba de principiul ’’audiatur et altera pars’’.Ca surse neoficiale de informare pot fi: sursele confidenţiale. şi prin faptul că nu a fost consultată atunci când a fost obiectul unei informaţii comunicate publicului. de un document ori observaţii directe ale jurnalistului . ziaristului îi revine obligaţia de a cerceta. din care rezultă că acesta. este necesar să consulte şi partea adversă. poate afla date despre orice societate comercială. a fost împiedicat să recunoască un copil din afara căsătoriei. victimele. 87. putem afla dacă un autoturism este sau nu furat.. s-a reglementat dreptul de acces la informaţiile de interes public pentru orice persoană. prin numire sau alegere. înainte de cumpărare. 187/1999. ca urmare documentele obţinute au fost folosite la stabilirea filiaţiei copilului în cauză faţă de N. cuantumul capitalului social. presupune că agentul media înainte de a publica o informaţie ce poate fi tendenţioasă. agentul media şi autorităţile publice. calomnioasă. documente oficiale emise de autorităţi etc. etc. de la Oficiul Registrului Comerţului orice cetăţean. persoana atacată pe nedrept poate invoca încălcarea dreptului său. fãptuitorii.) comunicatele oficiale. Ed. evidenţele oficiale (de exemplu: Registrul Comerţului. pag. orice cetăţean român. de la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. martorii. Comisia Naţională de Statistică. 2 din Legea nr. rudă cu un înalt demnitar de stat comunist.face o referire la o persoană. De pildă în baza acestei legi. 544/2001. Chiar în titlu legiuitorul foloseşte sintagma “liberul acces” tocmai pentru a evidenţia că accesul liber şi neîngrădit al persoanei la orice “informaţie de interes public”.fie că este vorba de o declaraţie. demnitate publică. în astfel de situaţii. de la Banca Naţională a României . Accesul la sursele de informare trebuie să se realizeze în mod egal pentru toţi subiecţii dreptului comunicării sociale.” 222 Deci. De la Poliţie sau Registrul Auto Român. avut cu I.R. membrii familiilor acestora . contra unei sume modice.

223 f) programele şi strategiile proprii. pentru a avea independenţă economică faţă de orice persoană privată. acestea trebuie finanţate exclusiv de la buget.118 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE 200. e) sursele financiare. g) lista cuprinzând documentele de interes public. 201. “b” din Legea nr. b) programul de funcţionare. sediul. de audienţă al autorităţii sau instituţiei publice. fiecare autoritate sau instituţie de interes public are obligaţia să comunice din oficiu următoarele informaţii de interes public: a) actele normative care reglementează organizarea şi funcţionarea autorităţii sau instituţiilor publice. funcţiilor şi demnităţilor publice. bugetul şi bilanţul contabil. prin intermediul compartimentului pentru relaţiile publice sau al persoanei desemnate în acest scop. 2 lit. 202. 118 223 .În vederea informării societăţii. scopul. 544/2001. precum şi ale funcţionarului responsabil cu difuzarea informaţiilor. h) lista cuprinzând categoriile de documente produse şi/sau gestionate. fax. mai sunt unele autorităţi care se finanţează de la cei pe care îi controlează în scopul asigurării respectării legii (Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare). cunoaşterea acestor modalităţi este o garanţie puternică a realizării dreptului de acces la informaţiile de interes public. prin informaţie de interes public se înţelege orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice. Sunt deosebit de importante limitele drepturilor acestora în raport cu persoana.Asigurarea de către autorităţile şi instituţiile publice a accesului la informaţiile de interes public se face din oficiu sau la cerere. metodele. c) numele şi prenumele persoanelor din conducerea autorităţii sau instituţiei publice. mijloacele. avînd în vedere că autorităţile şi instituţiile publice reprezintă interesul public. organizarea şi funcţionarea compartimentelor de relaţii publice se stabilesc pe baza Legii privind liberul acces la informaţiile de interes public prin regulamentul de organizare şi funcţionare a autorităţii sau instituţiei publice respective. atribuţiile structurilor. astfel aceasta ajută să cunoaştem organizarea. numerele de telefon. drepturile şi obligaţiile acestora. document de interes public îl constituie orice suport al informaţiei publice. adresa de e-mail şi adresa paginii de Internet. indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informaţiei. potrivit legii. respectiv: denumirea.Activităţile. precum şi de a cunoaşte ce şi cum poate beneficia persoana de obligaţiile ce le au faţă de aceasta autorităţile şi instituţiile publice. i) modalităţile de contestare a deciziei autorităţii sau a instituţiei publice în situaţia în care persoana se consideră vătămată în privinţa dreptului de acces la informaţiile de interes public solicitată. Din păcate. ceea ce poate constitui o piedică în corectitudinea şi finalitatea controalelor precum şi în urmărirea înfăptuirii intereselor publice. d) coordonatele de contact ale autorităţii sau instituţiei publice. conform art.

d) informaţiile cu privire la datele personale. integritatea corporală.consultarea lor la sediul autorităţii sau al instituţiei publice. Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să răspundă în scris la solicitarea informaţiilor de interes public în termen de 10 zile sau. alineatul (5). dacă fac parte din categoria informaţiilor clasificate. după caz. Partea I. Solicitarea în scris a informaţiilor de interes public cuprinde următoarele elemente: . în publicaţiile proprii. 12 alin. 204. sănătatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfăşurare. volumul lucrărilor documentare şi de urgenţa solicitării. prevăzut la art. b) informaţiile privind deliberările autorităţilor. precum şi instituţiilor publice abilitate prin lege să asigure securitatea informaţiilor. . prin consultarea la sediul acestora. e) informaţiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare. 224 În art. 12.informaţia solicitată.544/2001 se dispune: „ Art. potrivit legii. g) informaţiile a căror publicare prejudiciază măsurile de protecţie a tinerilor. prenumele şi semnătura solicitantului.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE 119 j) Prin Legea nr. Cel puţin anual autorităţile şi instituţiile publice sunt obligate să publice din oficiu un raport de activitate.numele. (2) Răspunderea pentru aplicarea măsurilor de protejare a informaţiilor aparţinând categoriilor prevăzute la alin. „ 119 . următoarele informaţii: a) informaţiile din domeniul apărării naţionale. f) informaţiile privind procedurile judiciare.autoritatea sau instituţia la care se adresează cererea.afişarea la sediul autorităţii sau al instituţiei publice ori prin publicare în Monitorul Oficial al României sau în mijloacele de informare în masă. 663 din 23 octombrie 2001. informaţii de interes public. cu modificările şi completările ulterioare. în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării. precum şi cele care privesc interesele economice şi politice ale României. 206. 205. 1. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public.(1) Se exceptează de la accesul liber al cetăţenilor. în spaţii special destinate acestui scop. Orice persoană are dreptul să solicite şi să obţină scris sau verbal. precum şi în pagina de Internet proprie. dacă publicitatea acestora aduce atingere principiului concurenţei loiale." 224 203. . se dezvăluie surse confidenţiale ori se pun în pericol viaţa. potrivit legii. de la autorităţile şi instituţiile publice. potrivit legii. potrivit legii. actualizându-se într-un buletin informativ. nr. complexitatea. 188/2007 s-au adus modificări Legii 544/2001. în condiţiile legii. . Accesul la informaţiile de interes public ce se publică din oficiu se realizează prin: .Aceste informaţii se publică anual. dacă se periclitează rezultatul anchetei. (1). în funcţie de dificultatea. precum şi adresa la care se solicită primirea răspunsului. siguranţei şi ordinii publice. Astfel după alineatul (4) al articolului 5 din Legea nr. . Prevederile de mai sus nu se aplică în cazul contractelor de privatizare care se încadrează în sfera de aplicare a dispoziţiilor art. (1) revine persoanelor şi autorităţilor publice care deţin astfel de informaţii. dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părţile implicate în proces. publicată în Monitorul Oficial al României. se introduce un nou alineat. cu următorul cuprins: "(5) Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să pună la dispoziţia persoanelor interesate contractele de privatizare încheiate după intrarea în vigoare a prezentei legi.12 din legea nr. dacă fac parte din categoriile informaţiilor clasificate. c) informaţiile privind activităţile comerciale sau financiare. astfel încât să permită autorităţii sau instituţiei publice identificarea informaţiei de interes public.

De pildă. cu condiţia înştiinţării acestuia în scris despre acest fapt în termen de 10 zile de la data solicitării scrise. persoana este îndrumată să solicite în scris informaţiile de interes public. A se vedea Ordonanţa nr. 233/2002.120 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE 207. sau pentru port armă. 209.Refuzul comunicării informaţiilor solicitate se motivează şi se comunică în termen de 5 zile de la primirea cererilor.Persoanele care efectuează studii şi ceretări în folos propriu sau în interes de serviciu au acces la fondul documentaristic al autorităţii sau al instituţiei publice pe baza solicitării personale în condiţiile legii. desfăşurate potrivit specificului competenţelor acestora. de construcţii. În cazul în care solicitarea de informaţii implică realizarea de copii de pe documentele deţinute de autoritatea sau instituţia publică.Se exceptează de la accesul liber al cetăţenilor următoarele informaţii: . această solicitare va fi tratată ca o nouă cerere.225 dacă aceasta priveşte alte aprobări. după programul de funcţionare. 30 de zile. siguranţei şi ordinii publice. 210. 208. potrivit dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. Nu este supusă acestei proceduri activitatea autorităţilor şi instituţiilor publice de răspunsuri la petiţii şi audienţe. eliberarea autorizaţiilor de comerciant. 214.Informaţiile de interes public solicitate verbal se comunică în cadrul unui program minim stabilit de conducerea autorităţii sau instituţiei publice. 27/2002 aprobate prin Legea nr. 120 225 . 212. răspunsul fiind trimis în termen de 10 şi respectiv. Dacă în urma informaţiilor primite petentul solicită informaţii noi privind documentele aflate în posesia autorităţii sau a instituţiei publice. procedura contestării proceselor verbale de contravenţie şi altele. 233 din 23 aprilie 2002.informaţiile din domeniul apărării naţionale. dacă fac parte din categoriile informaţiilor clasificate potrivit legii. În cazul în care informaţiile solicitate nu sunt disponibile pe loc. prestări de servicii şi orice alte solicitări în afara informaţiilor de interes public.Activităţile de registratură privind petiţiile nu se pot include în acest program şi se vor desfăşura separat. de permis de conducere etc. Solicitarea şi obţinerea informaţiilor de interes public se pot realiza dacă sunt întrunite condiţiile tehnice necesare şi în format electronic. aprobată prin Legea nr. 27 din 30 ianuarie 2002 privind dreptul la petiţie. incluzând şi o zi pe săptămână. urmând ca cererea să-i fie rezolvată în termen de 10 zile sau 30 de zile. după caz.În cazul în care durata necesară pentru identificarea şi difuzarea informaţiei solicitate depăşeşte 10 zile. 215. care va fi afişat la sediul acesteia şi care se va desfăşura în mod obligatoriu în timpul funcţionării instituţiei. 213. Pentru informaţiile solicitate verbal funcţionarii din cadrul compartimentelor de informare şi relaţii publice au obligaţia să precizeze condiţiile şi formele în care are loc accesul la informaţiile de interes public şi pot furniza pe loc informaţiile solicitate. autorizări.. răspunsul va fi comunicat solicitantului în maxim 30 de zile. 211. costul serviciilor de copiere este suportat de solicitant. în condiţiile legii.

informaţiile cu privire la datele personale şi la viaţa privată potrivit legii. precum şi de efectuare a prestărilor de servicii. potrivit uzanţelor cinstite. abuzului de încredere. incitării la delict şi achiziţionării de secrete comerciale de către terţii care cunoşteau că respectiva achiziţie implică astfel de practici. mai sus arătate.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE 121 . 2 din Legea nr. constituie secret comercial informaţia care. divulgarea. Informaţiile publice de interes personal nu pot fi transferate între autorităţile publice decât în temeiul unei obligaţii legale ori cu acordul prealabil în scris al persoanei care are acces la acele informaţii potrivit legii. Conform art. Informaţiile cu privire la datele şi viaţa personală ale cetăţeanului pot deveni informaţii de interes public numai în măsura în care acestea pot afecta capacitatea de exerciţiu a funcţiei publice sau demnităţii publice ocupate de acesta. Este considerat ca fiind contrar uzanţelor comerciale cinstite utilizarea în mod neloial a secretelor comerciale ale unui comerciant prin practici de genul neexecutării unilaterale a contractului sau utilizării unor proceduri neloiale.informaţiile privind activităţile comerciale sau financiare. de execuţie a lucrărilor. “d” din Lega nr. Informaţiile despre fapte şi acte de concurenţă neloială nu pot fi clasificate şi deci. nu este în general cunoscută sau nu este uşor accesibilă persoanelor din mediul care se ocupă în mod obişnuit cu acest gen de informaţie şi care dobândeşte o valoare comercială prin faptul că este secretă. invocându-se principul concurenţei loiale. sunt îndeplinite.informaţiile privind deliberările autorităţilor. precum şi cele care privesc interesele economice şi politice ale României. (art. comunicarea. Potrivit art. . în totalitate sau în conexare exactă a elementelor acesteia. dacă publicitatea lor aduce atingere principiului concurenţei loiale. 11/1990 privind combaterea concurenţei neloiale. de natură să afecteze poziţia comercianţilor concurenţi pe piaţă. dacă fac parte din categoria informaţiilor clasificate potrivit legii. sunt de interes public necesitând a fi cunoscute. 11 din Legea nr. 11/1991). iar deţinătorul a luat măsuri rezonabile. ţinând seama de circumstanţe.226 . 121 226 . menite să inducă în eroare şi să îi creeze o situaţie de favoare în dauna unor concurenţi. achiziţionarea sau folosirea unui secret comercial de către un comerciant sau un salariat al acestuia. Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 15 milioane lei la 150 milioane lei : comunicarea sau răspândirea în public de către un comerciant de afirmaţii asupra întreprinderii sale sau activităţii acestuia. cu respectarea intereselor consumatorilor şi a cerinţelor concurenţei loiale. protecţia secretului comercial operează atât timp cât aceste condiţii. 4 lit. 11/1991 constituie concurenţă neloială orice act sau fapt contrar uzanţelor cinstite în activitatea industrială şi de comercializare a produselor . pentru a fi menţinută în regim secret. afirmaţii de natură să dăuneze bunului mers al întreprinderii concurente. potrivit legii. fără consimţământul deţinătorului legitim al respectivului secret comercial şi într-un mod contrar uzanţelor comerciale cinstite. Concurenţa loială este acea activitatea comercială desfăşurată cu bunăcredinţă. Este de observat că informaţii de interes public nu pot fi ascunse. chiar făcută confidenţial sau răspândirea de către un comerciant de afirmaţii mincinoase asupra unui concurent sau asupra mărfurilor/serviciilor sale.

informaţiile a căror publicare prejudiciază măsurile de protecţie a tinerilor. în cazul în care i se refuză total sau parţial 122 . 219. Din perspectiva legislaţiei comunitare este de subliniat faptul că în preambulul Regulamentului nr. potrivit art. potrivit art. Dacă după cercetarea administrativă reclamaţia se dovedeşte întemeiată. pentru care intervine obligaţia publicării. 216. cât şi menţionarea sancţiunilor disciplinare luate împotriva celui vinovat.informaţiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare.8. . Astfel. sănătatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfăşurare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului la Curtea de Apel. Decizia Curţii de Apel este definitivă şi irevocabilă. informaţiile care favorizează sau ascund încălcarea legii de către o autoritate sau o instituţie publică nu pot fi incluse în categoria informaţiilor clasificate şi constituie informaţii de interes public. Atât plângerea. 544/2001. 220. Ca urmare în astfel de cazuri nu se poate pune problema răspunderii juridice pentru divulgare. urmată de o a doua petiţie de revenire. (1) se poate depune reclamaţie la conducătorul autorităţii sau al instituţiei publice respective în termen de 30 de zile de la luarea la cunoştinţă de către persoana lezată. pentru aplicarea prezentei legi constituie abatere şi atrage răspunderea disciplinară a celui vinovat ». Aşa cum am mai arătat. 554/2004 (privind contenciosul administrativ) a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice în cauză.informaţiile privind procedurile judiciare. 544/2001: « Refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autorităţi sau instituţii publice. dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părţile implicate în proces. Împotriva refuzului prevăzut de al. Astfel. Dreptul de acces la informaţiile de interes public este garantat inclusiv prin sancţiuni prevăzute de lege pentru cei care îl încalcă. prevăzute în prezenta lege. este consacrat principiului aplicării a două nivele de procedură administrativă pentru respectarea dreptului de acces. 221.122 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE . integritatea corporală. Consiliului European şi al Comisiei Europene (aplicabil din 3 decenbrie 2001). se dezvăluie sursa confidenţială ori se pune în pericol viaţa. 217. cât şi apelul se judecă în instanţă în procedură de urgenţă şi sunt scutite de taxa de timbru.7 şi art. răspunsul se transmite persoanei lezate în termen de 15 zile de la depunerea reclamaţiei şi va conţine atât informaţiile de interes public solicitate iniţial. 1049/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului European din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European. petiţionarului i se recunoaşte dreptul de a solicita accesul la informaţii printr-o primă petiţie. 7 din Legea nr. 21 din Legea nr. 218. În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale. . Instanţa poate obliga autoritatea sau instituţia publică să furnizeze informaţiile de interes public solicitate şi să plătească daune morale şi/sau patrimoniale acesteia. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului de 10 sau 30 de zile potrivit art. dacă se periclitează rezultatul anchetei. aceasta poate face plângere la secţia de contencios administrativ potrivit Legii nr.

instituirea dreptului la rectificare şi a dreptului la replică este făcută tocmai pentru a apăra demnitatea. acestea fiind procedurile judiciare şi/sau plângerea adresată Ombudsmanului Uniunii Europene.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE 123 accesul ori nu i se răspunde la petiţia iniţială. în familia sa. onoarea.De asemenea. viaţa particulară a persoanei şi dreptul acesteia la propria imagine. 3. Corectarea sau replica în nici un caz nu va micşora răspunderile legale ce au fost atrase.14 din Convenţia Americană pentru Drepturile Omului . 224. 223. Orice persoană are dreptul la protecţia legii.8 Dreptul la rectificare şi dreptul la replică. film. în domiciliul său ori în corespondenţă. 25 lit. În art. în art. Consideraţii generale. în condiţiile stabilite de lege. 6 din Constituţia României se prevede: “Libetatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea. onoarea. 41 din Legea nr. 30 pct. respectiv publicarea de “anunţuri rectificative” . 148/2000 privind publicitatea sunt prevăzute măsuri administrative ce se pot lua faţă de cei care au încălcat această lege. exercitarea dreptului la rectificare şi a dreptului la replică pot constitui o satisfacţie pentru cel care a fost lezat de agentul media sau altă persoană. dreptul la rectificare şi dreptul la răspuns îşi au izvorul în art.Dreptul la replică.În art. 10 pct. denumit „Dreptul la replică” se prevede: „1. “publicarea pe cheltuiala contravenientului şi a modului de difuzare”. împotriva unor astfel de imixtiuni sau atingeri. 2. folosind acelaşi fel de comunicaţii. În art. Aceleaşi căi îi sunt recunoscute petiţionarului şi în cazul în care instituţia nu respectă termenul prevăzut pentru răspuns. care astfel poate cunoaşte şi cele prezentate de partea criticată în vederea formării unei opinii corecte. tăcerea fiind asimilată unui răspuns negativ. În situaţia în care instituţia refuză accesul la documente. 2.” 123 227 .d) Dreptul la rectificare227 şi dreptul la replică sunt alte componente ale dreptului la informaţie.”. viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului în care se arată: “Nimeni nu va fi obiectul unei imixtiuni arbitrare în viaţa sa particulară. 19 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului se arată că. fiecare editură şi fiecare publicaţie. ajută la o informare corectă a consumatorului de informaţie. 225. 504/2002 sunt unele reglementări ale dreptului la rectificare. Aceleaşi reglementări sunt şi în articolul 17 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. 228 În art. nici al unor atingeri ale onoarei sau reputaţiei sale. precum şi pentru o corectă informare a publicului. 222. Or. libertatea de exprimare poate fi supusă anumitor limitări care trebuie însă stabilite în mod expres prin lege şi care sunt necesare respectării drepturilor sau reputaţiei altora. va informa petiţionarul cu privire la căile de recurs de care dispune. Prin exercitarea acestor drepturi228 se realizează două scopuri: exercitarea dreptului la rectificare şi a dreptului la replică. inclusiv o reparare a dreptului la propria imagine. Pentru o protecţie eficientă a onoarei şi reputaţiei. Aceste dispoziţii sunt dezvoltate în art. companie de radio şi televiziune vor avea o persoană responsabilă care nu este protejată prin imunităţii sau privilegii speciale. “d” din Legea nr. oricine este jignit prin afirmaţii sau idei neadevărate sau ofense ce au fost răspândite în public prin mediile de comunicaţie reglementate legal are dreptul al replică sau să corecteze afirmaţiile respective. 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului .

26 din Rezoluţia nr.În activitatea mediei datorită concurenţei. 229. orice ştire sau opinie transmisă care este falsă sau eronată. atunci când este cazul. Dreptul la rectificare este dreptul pe care îl are orice persoană lezată în drepturile. Persistă încă în societatea românească. în măsură să răspundă. prin intermediul presei. poate şi din pricina prelungitei stări de provizorat în domeniul legislaţiei. nr. în primul rând publicului. Legal vorbind. cât. moral şi juridic. Or prima modalitate prin care o asemenea iniţiativă poate fi realizată o constituie exerciţiul dreptului la replică. 124 . este cu atât mai condamnabil chiar dacă este explicabil în contextul dezordinii morale. o rectificare promtă a erorii. parţiale. a dorinţei de a informa primul apar şi erori iar în unele cazuri chiar dezinformări şi/sau atacuri de presă. fie el civil sau penal. 229 Decizia Curţii Constituţionale nr. triunchiate sau de-a dreptul false. trebuie privit din ambele unghiuri. care se simte lezată în bunul său renume prin difuzarea unor informaţii incorecte. 8. după bunul său plac. ci şi arma de apărare a libertăţii însăşi a presei. 1003/1993 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. libertăţile şi interesele sale legitime. 228. perisabilităţii informaţiei. în strânsă legătură chiar cu prevederile art. În ordinea eticii jurnalistice. »229 227. printr-o comunicare neadevărată. 230. prin acelaşi mijloc de comunicare şi în aceleaşi condiţii să rectifice comunicarea. ca invizibilă printr-o tăcere ceţoasă şi vinovată. tendinţa de a trata rectificarea şi replica.”. « Într-adevăr – se arată în Decizia Curţii Constituţionale – de vreme ce unele dintre aceste informaţii pot avea un caracter păgubitor este şi firesc ca persoanele lezate să poată cere celor vinovaţi repararea daunei morale sau materiale suferite prin difuzarea informaţiei respective. Din această pricină.(8) din Constituţie care reglementează răspunderea civilă pentru informaţiile aduse la cunoştinţa publică. se va corecta.comportamentul ambiguu al unor organisme de presă faţă de eroarea constatată. atunci când autorul şi editorii sunt conştienţi de ea. pe căile prevăzute de lege. 1996. intenţiei de reparare urmărită de persoana lezată. între anumite limite. Recunoaşterea şi corectarea erorii nu e numai o obligaţie profesională faţă de cetăţeanul care e beneficiar al mesajului de presă. celui care le reclamă. rectificarea este o obligaţie asumată de orice organism de presă serios. în mod automat şi urgent. Exercitarea dreptului la rectificare poate satisface persoana nefiind nevoie de exercitarea şi a dreptului la replică. despăgubiri. şi cu toate informaţiile relevante disponibile. Dreptul la replică. este proba suficientă de onestitate care ar putea preveni declanşarea unui proces. iar scuzele nu îi aparţin în primul rând celui care a avut pentru moment de suferit de pe urma erorii. din 31 ian. referitoare la etica ziaristică se arată: “La cererea persoanelor implicate. În principiu orice persoană privată sau publică. 129/21 iunie 1996.124 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE 226. Curtea Constituţională s-a exprimat în sensul că dreptul la replică are valoarea unui drept constituţional. El poate fi considerat de altfel. de a cere comunicatorului ca în spiritul adevărului. corelativ celui la liberă exprimare. De aceea credem că dreptul la replică nu se confundă cu dreptul la rectificare. De cele mai multe ori eroarea este tratată ca inexistentă. În art. drept cadouri pe care editorul le face. M. specifice lumii noastre în tranziţie .30 alin. Of. Legislaţia naţională trebuie să stipuleze sancţiuni adecvate şi.

56 din 14 martie 2003 este reglementat dreptul la replică în domeniul televiziunii astfel : « Dreptul la replică. indiferent de naţionalitate. 17 din Legea audiovizualului (nr. Din punct de vedere moral. dreptul la replică este o investiţie în adevăr a strategiei editoriale. p. beneficiază de dreptul la rectificare după caz. 233.Dreptul la replică în domeniul audiovizualului este prevăzut în art. Dalloz 1997. pluralităţii opiniilor şi echilibrului între genuri.231 În art 8 al Convenţiei europene privind televiziunea transfrontieră a Consiliului Europei. În mod special.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE 125 ori consideră că respectivele informaţii nu sunt cu adevărat de interes public are dreptul să recurgă la replică. o limitare a libertăţii de exprimare. respectarea dreptului la replică este o obligaţie a cărei nerespectare are consecinţe juridice. ale cărei drepturi sau interese legitime. modificată prin Protocolul adoptat la Strasbourg la 1 oct. “a” din Recomandarea nr. ea se va asigura că atât termenele cât şi celelalte modalităţi prevăzute pentru exercitarea dreptului la replică sunt suficiente pentru a permite exercitarea Liberté de la presse et droits de la personne. în special reputaţia şi imaginea publică. 1998. 5. Dreptul la replică nu trebuie exercitat abuziv. informaţiile culese. ar afecta şi libertatea de exprimare. deoarece pe lângă prejudiciile cauzate. adoptată la Strasbourg la 5 mai 1989.9 Dreptul la replică şi dreptul la rectificare în comunicarea audiovizuală 2. 231. Cu privire la conţinutul art. orice persoană fizică sau juridică. dreptul la replicã poate fi privit ca derivând din principiul însăşi al echidistanţei. 232. Astfel.9. 5 lit. încălcat atunci când.10. 1215 (1993) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. 504 din 22.1 Dreptul la replică în comunicarea audiovizuală. în vederea asigurării neutralităţii informaţiei. Ed. fără a i se fi încălcat acestuia vreun drept. din varii motive.Din punct de vedere al eticii profesionale.”.____ 125 231 230 . dar din punct de vedere al legii. 1) Fiecare parte transmiţătoare se va asigura că orice persoană fizică sau juridică indiferent de naţionalitate sau de locul de reşedinţă poate să îşi exercite dreptul la replică sau să aibe acces la un recurs judiciar ori administrativ comparabil în ceea ce priveşte emisiunile transmise de un radiodifuzor aflat sub jurisdicţia sa în accepţiunea art. precum şi un drept de replică echivalent aparţinând oricărui cetăţean care a fost subiectul vreunei afirmaţii. ratificată de Parlamentul României prin Legea nr.230 2. Obligarea jurnaliştilor de a insera replica în paginile publicaţiei pentru o simplă desemnare sau nominalizare a unei persoane. ar însemna la rândul său. referitoare la etica jurnalistică se recomandă “guvernelor statelor membre să facă astfel încât legislaţia să garanteze în mod eficient organizarea presei publice astfel. avem unele rezerve pe care le prezentăm în continuare la pag.17 din Legea audiovizualului nr.2002).direct sau indirect . Yves Mayoud. 504/22 iulie 2002. interpretate şi difuzate de o publicaţie nu au fost de la bun început confruntate şi cu persoane la care ele fac .referire.07. au fost lezate prin fapte inexacte în cadrul unui program.În art.

în special reputaţia şi imaginea publică. deoarece reglementarea 232 Art. 504/2002 se dispune: «(1) Orice persoană fizică sau juridică.”. (2) Consiliul va adopta procedura necesară exercitării efective a dreptului la replică sau la rectificare. precum şi al legilor date în baza acestora. ale cărei drepturi sau interese legitime. în cadrul unei succesiuni „orare. indiferent de naţionalitate. a Convenţiilor internaţionale la care România a aderat. “f” din Legea nr. În art.dreptul la replică nu se confundă cu dreptul la rectificare. care deşi vizează acelaşi scop. precum şi a altor măsuri necesare inclusiv sancţiuni. prin titlu.cu privire la procedurile pe care trebuie să le adopte Consiliul Naţional al Audiovizualului. 41 din Legea nr. deci aceste dispoziţii nu se aplică şi în cazul comunicării scrise prin intermediul ziarelor şi revistelor. . respectiv cu respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi cetăţeanului. este de precizat că acestea nu pot fi penale şi nici contravenţionale.Cu privire la dispoziţiile art. în vederea garantării dreptului la replică şi dreptului la rectificare. Prin program sau emisiune în spiritul acestei legi se înţelege o comunicare audiovizuală identificabilă. 504 din 22 iulie 2002. Difuzarea rectificării sau exercitarea dreptului la replică nu exclude dreptul persoanei lezate să se adreseze instanţelor judecătoreşti pentru obţinerea despăgubirilor aferente prejudiciilor morale sau materiale suferite. 234. 126 . 504 din 22 iulie 2002) se impun câteva precizări: . . 41 din Legea audiovizualului (nr. 1 lit. . Exercitarea efectivă a acestui drept sau a altor recursuri judiciare ori administrative comparabile trebuie să fie asigurată atât în ceea ce priveşte termenele. într-o limită rezonabilă de timp de la primirea cererii solicitantului. (3) Difuzarea rectificării sau acordarea dreptului la replică nu exclude dreptul persoanei lezate să se adreseze instanţelor judecătoreşti.pentru garantarea dreptului la replică şi dreptului la rectificare legiuitorul a lăsat la “aprecierea” Consiliului Naţional al Audiovizualului stabilirea procedurii exercitării acestora. » Legiuitorul a împuternicit Consiliul Naţional al Audiovizualului să adopte procedura necesară exercitării efective a dreptului la replică şi a dreptului la rectificare. precum şi orice alte măsuri necesare. 41 din Legea audiovizualului reglementează aceste drepturi numai în domeniul audiovizualului când au fost prezentate fapte inexacte în cadrul unui program. precum şi orice alte măsuri necesare. a serviciului de programe. inclusiv sancţiuni .126 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE efectivă a acestui drept.» 235.232 .art. menţionăm că acestea trebuie să fie în spiritul Constituţiei. inclusiv sancţiuni. au fost lezate prin prezentarea de fapte inexacte în cadrul unui program. pentru exercitarea celor două drepturi. beneficiază de dreptul la replică sau la rectificare.în ceea ce priveşte sancţiunile pe care le poate stabili Consiliul Naţional al Audiovizualului pentru garantarea acestor drepturi. cât şi modalităţile de aplicare. se realizează în condiţii diferite. în vederea garantării dreptului la replică sau la rectificare într-o limită rezonabilă de timp de la primirea cererii solicitantului. conţinut. formă sau autor.

1 lit.Nerespectarea prevederilor legale privind acordarea dreptului la replică în domeniul comunicării audiovizuale.504/2002 pe care a abrogat-o prin Decizia nr. 504/2002. nu este o reglementare expresă prevăzută de lege.17 alin (1) lit. 504/2002). Astfel. 95 din Legea nr. 504/2002. socotim că limita rezonabilă de timp vizează întreaga procedură a dreptului la rectificare sau la replică (cererea. Consiliul Naţional al Audiovizualului poate stabili sancţiuni administrative specifice audiovizualului. “i” din Legea nr. orice persoană lezată prin afirmaţii neadevărate sau chiar adevărate dar nedestinate publicului. atunci şi în cazul nerespectării prevederilor privind acordarea dreptului la rectificare în domeniul comunicării audivizuale se pot aplica sancţiuni contravenţionale conform art. 237. făcute în media. ale cărei drepturi sau interese legitime au fost lezate prin prezentarea în cadrul unui program audiovizual a unor fapte neadevărate. Ca urmare. 90 pct. de a contrazice prompt şi energic în spiritul adevărului. (art. indiferent de naţionalitate. în conformitate cu puterile conferite de lege acestei structuri (art. 90 din Legea nr. plângerea judiciară.Din păcate pentru nerespectarea prevederilor legale privind acordarea dreptului la rectificare. libertăţile şi interesele sale legitime.48 al deciziei. 26).e). printr-o comunicare audiovizuală neadevărată. 240. 114 din 14 octombrie 2002.în schimb Consiliul Naţional al Audiovizualului constată contravenţiile prevăzute de lege şi aplică în baza legii amenzi contravenţionale (art. Socotim că în cazul comunicării scrise. refuzul. 41 din Legea nr. în art. 90 pct.10 alin. . Dreptul la replică în comunicarea audiovizuală este dreptul pe care îl are orice persoanã lezată în drepturile. se arată că ’’orice persoană fizică sau juridică. prin acelaşi mijloc de comunicare. documentarea. Credem că prevederea art. beneficiază de dreptul la replică’’. 239.Astfel.d) şi al art. 1003 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei trebuie să fie “urgent”. 238. sub formă de replică. are dreptul de a cere editurii.Cu privire la această prevedere sunt cîteva observaţii : 127 . publicarea. 504/2002 cu privire la “garantarea dreptului la replică sau la rectificarea într-o limită rezonabilă de timp de la primirea cererii solicitantului”. Dacă am accepta că dreptul la rectificare este inclus în dreptul la replică. se sancţionează cu amendă de la 50 milioane lei la 500 milioane lei (art. 1 din Legea nr. 241. nu se referă la termenul publicării dreptului la replică sau la rectificare care conform Hotărârii nr. punerea în executare a hotărârii judecătoreşti). În domeniul comunicării audiovizuale. de a publica sau difuza ştirea sau datele adevărate. 504/2002) şi după caz. 187 din 03 aprilie 2006 a Consiliului Naţional al Audiovizualului în care sunt reglementate unele măsuri şi proceduri în scopul garantării dreptului la replică şi dreptului la rectificare. regizorului. 504/2002). dreptul la replică trebuie să fie tot prin comunicare scrisă şi nu audiovizuală. Consiliul Naţional al Audiovizualului a emis iniţial Decizia nr.41 din Legea audiovizualului nr. 236. organizatorului media. art. în baza art. 17 din Legea nr. sancţiunile administrative prevăzute de art.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE 127 acestor pedepse şi sancţiuni este de domeniul legii.(3) lit.

spre deosebire de C.) 128 .128 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE .A. probeze.41 al Legii audiovizualului cît şi din art. nu defineşte sintagma « judecăţi de valoare ». radiodifuzorul relatează exact faptul aşa cum l-a preluat de la alt radiodifuzor sau agenţia de ştiri. care în decizia analizată foloseşte sintagma « fapte neadevărate ». . acordat de unii.N. atunci dreptul la replică este necesar.N. numai drepturile şi interesele legitime. aceasta a avut posibilitatea să-şi exprime opiniile.În situaţia în care radiodifuzorii au respectat principiul « audiatur et altera pars » (audiază şi partea cealaltă) este normal să nu se mai acorde dreptul la replică deoarece fiind ascultată odată cu prima parte.A. . chiar şchiop.41 foloseşte sintagma « fapte inexacte ».Pentru judecăţi de valoare 233 este normal să fie refuzat dreptul la replică atunci cînd în exprimarea unei opinii s-a făcut o judecată de valoare . deoarece dreptul la replică este un drept cu caracter general nefiind un beneficiu.N. faptele şi să le argumenteze. dacă acestea sunt insoţite de insulte. Evident răspunderile juridice ale celor doi radiodifuzori sunt diferite. De aceea credem că mai precisă era formularea ’’are dreptul la replică’’.N.A. De pildă.41 din Legea audiovizualului pune accentul pe apărarea « reputaţiei şi a imaginii publice » prin dreptul la replică. ceea ce lipseşte din formularea Consiliului Naţional al Audiovizualului folosită în această decizie. însă credem că uneori şi prin judecăţi de valoare pot fi lezate drepturile şi interesele legitime ale persoanei. fiind omise libertăţile. rezultă că sunt protejate prin instituirea dreptului la replică. expresii jignitoare sau se evidenţiază defecte care chiar adevărate fiind nu trebuie relatate (handicapul fizic. deoarece din contextul celor două acte normative rezultă că şi libertăţile sunt protejate prin dreptul la replică.În situaţia în care se solicită replică la replică. adică numai al unora. sintagme care după părerea noastră nu au acelaşi conţinut. a expresiei « beneficiază de dreptul la replică » ni se pare inexactă. credem că această omisiune este o deficienţă de redactare. 242. 233 C. . 1 al Deciziei mai sus citate. Potrivit art.de pildă atunci cînd în cadrul acestora se folosesc cuvinte. fără să ştie că acesta este neadevărat. ca urmare socotim că mai corect era folosirea sintagmei « fără nici o discriminare ».Atât din art.Legiuitorul în art.A.Folosirea de către C.Credem că sintagma « indiferent de naţionalitate »preluată din Legea audiovizualului. . sintagmă care este mai largă şi în concordanţă cu prevederile Constituţiei României şi ale documentelor internaţionale la care Parlamentul ţării a aderat. . . prin această interdicţie se încearcă a se evita degenerarea comunicării în ceartă.49 din Decizia C.Legiuitorul în art. aici considerăm că se impune o precizare în sensul că chiar în cazul judecăţilor de valoare. dreptul la replică nu poate fi solicitat : . nu este cea mai indicată . etc. calomnii.

N. arată că dreptul la rectificare este dreptul oricărei persoane fizice şi juridice. indiferent de naţionalitate. să nu fie contrar ordinii publice..În cazul în care radiodifuzorul răspunde acuzaţiilor unei persoane. este de remarcat că în Decizie. etc. ale cărei drepturi sau interese legitime au fost lezate prin prezentarea în cadrul unui program a unor informaţii inexacte. C. 129 . 247. Prin acordul scris se poate renunţa la dreptul la rectificare. Ca urmare socotim că. să se exprime în cadrul aceluiaşi program. este evident că nu putem vorbi de opinii inexacte sau de zvonuri inexacte. nu îndoielnică care să înlăture un eventual dubiu cu privire la ceea ce s-a exprimat şi s-a recepţionat de public.A. acest caracter semnificativ trebuie să fie evident .2 Dreptul la rectificare în comunicarea audiovizuală. emisiune. 246. observaţiile sunt asemănătoare cu cele făcute în cazul dreptului la replică. Cu privire şi la această definiţie se pot face unele observaţii ca în cazul dreptului la replică definit în Decizie în art. atunci acesta are dreptul la replică. etc.48. presupune ca şi cealaltă parte să fie ascultată. să nu fie luată prin surprindere. 244.).N. 2. însă poate fi cu titlu oneros şi să nu fie condiţionat. în condiţii nediscriminatorii (oră. cînd terţul a fost lezat. 243.în cazul unui acord scris încheiat de radiodifuzor cu persoana lezată.Cu privire la sintagma « indiferent de naţionalitate » şi cuvîntul « beneficiu » folosit în Decizie la definiţia dreptului la rectificare. zvonurile şi opiniile. Inexactitatea informaţiei trebuie să rezulte dintr-o exprimare clară.Respectarea principiului « audiatur et altera pars ». cu condiţia să nu afecteze drepturile şi interesele legitime ale unui terţ .În cazul unui acord scris încheiat de radiodifuzor cu persoana lezată. . Astfel. lezarea se face prin fapte neadevărate pe cînd în cazul dreptului la rectificare lezarea s-ar face prin informaţii inexacte. 245.A.Potrivit Deciziei C. Avînd în vedere că în conceptul de informaţie intră : ştirile. Se consideră că inexactitatea informaţiilor este semnificativă atunci cînd prin aceasta se lezează material şi moral drepturile fundamentale ale persoanei.50 din Decizia 187/2006. în cazul dreptului la replică.9. conceptul « informaţii inexacte »priveşte numai acele informaţii supuse criteriului adevărului şi ca urmare nu include şi informaţiile sub forma opiniilor şi zvonurilor. datele. .DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE 129 . durată. prin care ultima renunţă la exercitarea dreptului la replică cu sau fără despăgubiri. Acest acord trebuie să fie neviciat din punct de vedere al consimţămîntului.în cazul în care inexactitatea informaţiilor nu este semnificativă şi clară. În art. dreptul la rectificare nu poate fi invocat : .

într-un format acceptat de solicitant. 250. e) textul replicii.9. accesul la revizionarea sau reaudierea programului respectiv în termen de 24 de ore de la data primirii unei solicitări scrise din partea respectivei persoane. cererea de revizionare sau reaudiere va fi semnată de părinţi sau de reprezentantul legal. 251.Persoanele ale căror drepturi sau interese legitime au fost lezate prin prezentarea unor fapte neadevărate şi care doresc să beneficieze de exercitarea dreptului la replică vor transmite în scris. În acest sens a se vedea H. denumirea emisiunii.130 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE 248. Ca urmare pe cale judecătorească se poate obţine repunerea în termen în cazurile prevăzute de dreptul comun în materie (caz fortuit. la sediul postului care a difuzat programul în cauză. telefonul sau orice alt mijloc care să facă posibilă contactarea sa rapidă şi eficientă. adresa acesteia. Luarea sau prelucrarea de imagini de orice fel referitoare la copii aflaţi în plasament sau încredinţare se pot realiza numai cu acordul prealabil al reprezentantului legal al copilului.R. audio. prin înmînarea unei copii video sau audio. nr. o cerere care va conţine următoarele: a) numele şi prenumele persoanei care se consideră vătămată.3 alin.18/1990. ratificată de România prin Legea nr.G.(1) şi (3) şi art. fie indirect. a programelor respective. c) faptele neadevărate pentru care se solicită dreptul la replică. etc. În acest regulament sunt prevăzute reguli cu privire la obţinerea şi difuzarea oricăror date sau informaţii legate de copilul aflat în plasament sau încredinţat.1. Ca urmare radiodifuzorii au obligaţia de a asigura persoanei care se consideră lezată de prezentarea în cadrul unui program audiovizual a unor fapte neadevărate sau informaţii inexacte.16 din Convenţia cu privire la drepturile copilului. data şi ora difuzării. 249.) Accesul la revizionarea sau reaudierea programului audiovizual poate fi asigurat fie direct fie la sediul radiodifuzorului. 130 234 . în comunicarea audiovizuală. Minorii pot fi asistaţi la revizionări sau reaudieri de părinţi sau de reprezentantul legal. Acest termen este reglementat ca un termen de decădere. în formă video.Pentru a-şi exercita dreptul la replică şi dreptul la rectificare. forţa majoră. Agentul media este obligat să declare pe propria răspundere că datele ori informaţiile ce urmează a fi obţinute vor fi utilizate fără a aduce atingere imaginii şi dreptului la intimitate al copilului aflat în plasament sau încredinţare. A se vedea art. În cazul în care persoanele lezate sunt în vîrstă de pînă la 14 ani. b) serviciul de programe care a difuzat emisiunea în care s-a produs lezarea. persoana are dreptul la revizionare şi dreptul la reaudierea programului în cadrul căruia se consideră că a fost lezat. scrisă sau sub orice altă formă.3 Procedura exercitării dreptului la replică.018 din 10 septembrie 2002 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la obligaţiile ce revin serviciilor publice specializate pentru protecţia drepturilor copilului în vederea garantării respectării dreptului la imagine şi intimitate al copilului aflat în plasament sau încredinţare. Dreptul la revizionarea sau la reaudierea programului se poate exercita prin cerere scrisă în termen de cel mult 20 de zile de la data difuzării acestuia.234 2. d) motivarea cererii.

b) Textul replicii nu este în limitele decenţei în sensul că prin acesta se insultă. pentru cei cu vârste cuprinse între 14 şi 18 ani. textul şi imaginile dreptului la replică trebuie să fie echivalente textului şi imaginilor prin care s-a produs lezarea.A.Refuzul ce se comunică solicitantului trebuie să conţină: a) Motivarea „în fapt” respectiv arătarea că în situaţia concretă nu se naşte un drept la replică. Cererea va fi înregistrată de radiodifuzor cu precizarea datei şi orei primirii..În situaţia în care radiodifuzorul refuză să publice replica. va comunica persoanei lezate. c) Posibilitatea în cazul în care acesta este nemulţumit de decizia radiodifuzorului. b) Motivarea „în drept” respectiv temeiul legal al refuzului.A. de a se adresa C.Textul replicii trebuie să se refere numai la fapte neadevărate contestate. În cazul în care radiodifuzorul decide publicarea dreptului la replică. g) Radiodifuzorul deţine dovezi care probează adevărul faptelor prezentate. într-o astfel de situaţie persoana lezată trebuie să acţioneze în instanţă. 255. cererea va fi semnată de aceştia şi de părinţi sau de reprezentantul lor legal. c) Textul replicii conţine ameninţări. d) Textul replicii conţine comentarii marginale adică acele comentarii care nu au legătură directă cu textul contestat. ameninţarea presupune atenţionarea că se vor folosi mijloace ilegale împotriva cuiva. în termen de două zile de la data primirii cererii de difuzare a replicii. să fie exprimat în limitele decenţei şi să nu conţină ameninţări sau comentarii marginale. 253. ce constă în dispoziţia sau articolul din Decizia C. iar persoana lezată nu acceptă scurtarea textului.Radiodifuzorul va decide. 131 . în termen de două zile de la data primirii cererii. dacă îi va da curs sau nu. e) Lungimea textului. imaginilor depăşeşte cu mult necesarul dreptului la replică. simpla informare cu privire la folosirea unor mijloace legale nu poate fi considerată ameninţare. iar solicitantului i se va înmâna o dovadă scrisă în acest sens.504/2002 sau din alt act normativ în vigoare.În cazul minorilor în vârstă de până la 14 ani.N. 257.Radiodifuzorul poate refuza dreptul la replică în următoarele situaţii: a) Cererea nu a fost trimisă în termenul de 20 de zile de la data difuzării emisiunii în care s-a produs lezarea.N. se calomniază radiodifuzorul sau o altă persoană. cererea va fi semnată de părinţi sau de reprezentantul legal. Termenul de transmitere a cererii este de cel mult 20 de zile de la data difuzării emisiunii în care s-a produs lezarea.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE 131 252. 254. 256. din Legea nr. ziua şi ora difuzării dreptului la replică. f) Persoana care solicită dreptul la replică nu a respectat condiţiile de întocmire a cererii. va comunica în scris solicitantului decizia luată şi motivarea acesteia în termen de două zile de la primirea cererii.

484 132 . se încadrează în dispoziţiile art. Ediţia a II –a Bucureşti 1996.N. Astfel. în termen de trei zile de la data aprobării cererii. 263.9. se impun câteva precizări.A. Dacă emisiunea în care s-a produs lezarea este programată într-un interval mai lung de 7 zile. Totuşi considerăm că trebuie să concretizeze ce fapte sunt inexacte.N. Cu privire la termenul de trei zile pentru difuzarea replicii. Cuvântul incriminat vine de la verbul a incrimina care înseamnă a acuza o persoană de săvârşirea unei crime (infracţiuni).187/2006 a C. în limitele aceleiaşi durate şi cu precizarea emisiunii în care s-a produs lezarea. se arată: „persoanele ale căror drepturi sau interese legitime au fost lezate prin prezentarea unor fapte inexacte şi care doresc să beneficieze de rectificare vor transmite în scris.A.indicarea temeiului legal al dreptului la rectificare. Institutul de lingvistică « Iorgu Iordan » D.2 din Legea nr. o cerere care va conţine următoarele: 235 Academia Română.În art. în aceleaşi condiţii în care drepturile sau interesele legitime ale persoanei au fost lezate: în cadrul aceluiaşi interval orar. aceleiaşi emisiuni. şi un număr de telefon la care solicitantul poate contacta Consiliul pentru a obţine informaţiile necesare. socotim că termenul de trei zile prevăzut de Decizia C.504/2002 care foloseşte sintagma „într-o limită rezonabilă de timp”. redându-le aşa cum sunt în programul difuzat.A. dreptul la replică se difuzează în termen de trei zile. 262.N.58 din Decizia C.Sintagma „motivarea cererii” considerăm că presupune: . este insuficientă şi în contradicţie cu legile în vigoare care reglementează identitatea.4 Procedura exercitării dreptului la rectificare în comunicarea audiovizuală..N.X. Observăm că cel ce solicită rectificarea nu mai este obligat să prezinte textul rectificării ca în cazul exercitării dreptului la replică.N. 259.De asemenea.A. 2. pentru drepturile şi interesele legitime ale sale.). în acelaşi interval orar şi cu precizarea emisiunii în care s-a produs lezarea (art. 260. prevăzut de Decizia C.132 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE d) Adresa C. la sediul postului care a difuzat programul incriminat. 258.1003/1993 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.Astfel. . apreciem că este mai corect să fie folosită sintagma „programul reclamat”. determinate de incorectitudinea faptelor difuzate.A. socotim că identificarea persoanei numai după nume aşa cum prevede Decizia C.Credem că folosirea în Decizie a sintagmei „programul incriminat” nu este inspirată. fie prin difuzarea unei înregistrări realizate de solicitant ori de difuzor.indicarea consecinţelor negative morale şi materiale.E.41 alin. pentru identificare şi apoi să indice concret ce nu corespunde realităţii şi cu ce probează cele susţinute.60 al Deciziei nr.Replica va fi difuzată gratuit.235 261. pag.N.A. termen care este supus „urgenţei” prevăzute de Hotărârea nr. Dreptul la replică se exercită fie prin difuzarea pe post a intervenţiei directe a persoanei lezate.

deosebirea dintre dreptul la replică şi dreptul la rectificare. în termen de două zile de la primirea cererii. data şi ora difuzării.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE 133 a) numele persoanei care se consideră vătămată. 236 Vezi supra pag. informaţiile inexacte care au produs lezarea.1 din Legea audiovizualului. după opinia noastră. Radiodifuzorul va decide potrivit legii în termen de două zile de la data primirii cererii de rectificare. 265. termenul de transmitere a cererii de exercitare a dreptului la rectificare.Cererea va fi înregistrată de radiodifuzor cu precizarea datei şi orei primirii. va comunica în scris solicitantului.În cazul în care radiodifuzorul refuză rectificarea. cererea va fi semnată de părinţi sau de reprezentantul legal. c) faptele inexacte pentru care se solicită rectificarea. d) motivarea cererii. spre deosebire de art. dacă îi va da curs sau nu.A. Ca şi în cazul dreptului la replică.N.236 Dreptul la rectificare ca şi dreptul la replică se exercită prin difuzarea gratuită pe post.5 Apelul la Consiliul Naţional al Audiovizualului pentru refuzul exercitării dreptului la replică şi dreptului la rectificare. în termen de 3 zile de la data aprobării cererii. .80 133 . va comunica persoanei lezate în termen de cel mult două zile de la primirea cererii. foloseşte sintagma „fapte inexacte” ca o modalitate de lezare. 267.În dispoziţiile art.A. motivarea acesteia cu celelalte informaţii ca în cazul dreptului la replică. este de cel mult 20 de zile de la data difuzării emisiunii în care s-a produs lezarea. nu constă în diferenţa dintre modalităţile de lezare aşa cum este făcută de C.N. C.” Cu privire la aceste reglementări se impun unele reflecţii astfel: 264. Radiodifuzorul este obligat să precizeze emisiunea în care au fost prezentate informaţiile inexacte şi data difuzării ei. 266. în acelaşi interval orar. De altfel. Radiodifuzorul nu poate difuza rectificarea fără acordul prealabil al persoanei lezate. iar solicitantul va primi o dovadă scrisă în acest sens. prin care acesta corectează. b) serviciul de programe în cadrul căruia s-a difuzat emisiunea în care s-a produs lezarea. În cazul minorilor în vârstă de până la 14 ani.9.41 pct. decizia luată. a unui material realizat de radiodifuzor. denumirea emisiunii. termenul fiind termen de decădere. în spiritul adevărului.50.Solicitarea a depăşit termenul prevăzut de 20 de zile. revenind la dispoziţiile art.N. telefonul sau orice alt mijloc care să facă posibilă contactarea sa rapidă şi eficientă.60 din Decizie. respectiv „informaţii inexacte”. cererea va fi semnată de aceştia şi de părinţi sau de reprezentantul lor legal.A. În cazul în care radiodifuzorul decide rectificarea. ziua şi ora difuzării rectificării. pentru cei cu vârsta între 14 – 18 ani. adresa acesteia.Rectificarea poate fi refuzată de radiodifuzor în următoarele situaţii: .Solicitarea nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de Decizia nr. 2.187/2006 a C.

nu prevede.504/2002 referitoare la dreptul la replică nu şi obligaţiile în plus stipulate în Decizia nr.114/2002 a C. Observăm că printre autorităţile împuternicite să instituie contravenţii nu se află şi C. este obligat să comunice decizia motivată atât în cazul refuzului cât şi al admiterii apelului. nu face decât să reia dispoziţiile art. printr-un act motivat.1 din O.2/12.07. stabilită şi sancţionată ca atare prin lege.23 lit. pe care o îmbrăţişăm.1 – Constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie.237 272. însoţită de întreaga documentaţie referitoare la cererile de exercitare a dreptului la replică sau la rectificare se înregistrează la Registratura Consiliului Naţional al Audiovizualului. a Consiliului judeţean ori a Consiliului General al Municipiului Bucureşti ».N. Cu privire la art. nr. 114/2002 se arăta: „încălcarea dispoziţiilor prezentei decizii se sancţionează după cum urmează: . 1 al Ordonanţei Guvernului nr. în cel mult 3 zile de la data comunicării.j şi pct. Redactarea acestui articol ni se pare că nu este cea mai fericită. 114/2002 a C. se poate susţine că art.2001 se dispune : « art.A. 270. socotim că în virtutea dreptului la informaţie.N.N.Refuzul aducerii la îndeplinire a dispoziţiilor privind acordarea rectificării.504/2002.A.În art. În cazul în care radiodifuzorul nu îşi îndeplineşte obligaţia de a comunica solicitantului decizia luată.Într-o altă opinie. se pot formula două opinii. 269.G.23 din Decizia C.07.N. în care sunt limitate încălcările ce se sancţionează.(2) din Legea nr. În cazul în care Consiliul Naţional al Audiovizualului dă câştig de cauză solicitantului.134 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE 268. municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti.A.A.90 pct. este o discordanţă între începutul articolului care se referă la „încălcarea dispoziţiilor prezentei decizii” şi enumerarea restrânsă de la punctele a şi b ale acesteia. a dreptului de acces liber la justiţie. aceasta se poate adresa Consiliului Naţional al Audiovizualului în termen de 15 zile de la data primirii refuzului motivat din partea radiodifuzorului.N. Apelul (sesizarea).2 din Legea nr. C.Într-o primă opinie.504/2002”.N.90 alin. de către persoana lezată în drepturile şi interesele sale legitime prin „fapte neadevărate sau informaţii inexacte”.a din Decizia C. 2/12. 134 237 . radiodifuzorul va aduce la îndeplinire decizia C.N.A. precum şi nerespectarea celorlalte prevederi din prezenta Decizie se sancţionează conform art. . astfel: 271.În situaţia în care radiodifuzorul refuză exercitarea dreptului la replică şi a dreptului la rectificare.nr. se poate susţine că: În art.91 din Legea nr. care nu prevăd şi Consiliul Naţional al Audiovizualului ca autoritate îndrituită să stabilească şi să sancţioneze contravenţii.504/2002. În sprijinul acestei opinii s-ar putea invoca şi dispoziţiile art. prin hotărâre a Guvernului ori prin hotărâre a Consiliului local al comunei. Astfel.A. Ca urmare sunt sancţionate cu amendă numai încălcarea dispoziţiilor prevăzute în Legea nr.Refuzul aducerii la îndeplinire a dispoziţiilor referitoare la exercitarea dreptului la replică se sancţionează conform art. oraşului.N.Deşi decizia C.23 lit.a din Decizia nr.2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. persoana se poate adresa Consiliului Naţional al Audiovizualului în termen de cel mult 30 de zile de la data difuzării programului care a produs lezarea.1 lit. Consiliul Naţional al Audiovizualului este obligat să se pronunţe asupra sesizării în termen de cel mult 7 zile de la data înregistrării.A.A.

nr.114/2002. 44 şi 132. 162. 25 şi ale art. 91 din Legea nr. 273.504/2002 pentru normele juridice contravenţionale stabilite în limitele legii de către C. stabilit prin Decizia C.2.504/2002 . Aşa cum am arătat Deciziei nr.N. numai încălcarea dispoziţiilor privind acordarea dreptului la replică prevăzut exclusiv în Legea audiovizualului nr.24 al Deciziei nr. cu modificările şi completările ulterioare.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE 135 . 23.504/2002. se dispune: „acordarea dreptului la replică sau la rectificare.187/2006. Referitor la încălcarea dreptului la replică şi la rectificare în Decizia CNA nr. .2 şi art. respectiv reglementată de Legea nr.114/2002.Ca urmare se sancţionează cu amenda de la 25 milioane lei la 250 milioane lei următoarele: Refuzul aducerii la îndeplinire a dispoziţiilor referitoare la exercitarea dreptului la replică. 504/2002.A. să se adreseze instanţelor judecătoreşti”. (2). nr. 90 alin.114/2002 a fost abrogată prin Decizia nr.A. de următoarele aspecte: a) gravitatea faptei şi efectele acesteia. cu modificările şi completările ulterioare. (2) din Legea audiovizualului nr. art.95 pct. c) ziua din săptămână şi intervalul de difuzare a emisiunii în cauză. care prevăd o procedură la instanţa de contencios administrativ. precum şi refuzul ducerii la îndeplinire a dispoziţiilor referitoare la acordarea rectificării se sancţionează conform dispoziţiilor art. (3) În individualizarea sancţiunii Consiliul Naţional al Audiovizualului va ţine cont.93 pct.Sancţiunea contravenţională este prevăzută de legiuitor în art. nu să stabilească contravenţii ci să stabilească ’’ipoteze’’ şi ’’dispoziţii’’ ca elemente ale normelor juridice contravenţionale în domeniul comunicării audiovizualului cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. nu împiedică persoana ale cărei drepturi sau interese legitime au fost lezate. (2) Nerespectarea prevederilor celorlalte articole ale prezentei decizii. 43.114/2002. b) sancţiunile primite anterior. . care este mai operativă şi fără cheltuieli deosebite. 28 alin. pe o perioadă de cel mult un an.187/2006 se dispune: „Art. altele decât cele prevăzute în Legea nr. Aşa cum este redactat acest articol s-ar părea că este în contradicţie cu art.Se sancţionează cu amenda prevăzută de art.În art.A. 504/2002.91 din Legea nr. după caz.N.(1) Nerespectarea prevederilor art. precum şi refuzul ducerii la îndeplinire a dispoziţiilor referitoare la acordarea dreptului la replică se sancţionează conform dispoziţiilor art.N.. .130/2006 care la rândul ei a fost abrogată prin Decizia CNA nr.504/2002.90 respectiv de la 50 milioane lei la 500 milioane lei.N.A. prevăzute în Decizia C. 135 .Legiuitorul a împuternicit C. Refuzul aducerii la îndeplinire a dispoziţiilor privind exercitarea dreptului la rectificare. 554/2004.

” 275.554/2004.1 din Legea nr.A. pentru anularea actului. Răspunderea juridică a funcţionarului public.” În situaţia în care radiodifuzorul şi Consiliul Naţional al Audiovizualului refuză exercitarea dreptului la replică şi a dreptului la rectificare.) să emită un act administrativ ori să elibereze un certificat. respectiv deciziile acesteia sunt acte administrative susceptibile de controlul acestora prin contenciosul administrativ. dacă prin lege nu se prevede un alt termen.N. (2) şi ale art. persoana lezată poate acţiona în justiţie conform Legii nr.V. Se consideră refuz nejustificat de rezolvare a cererii referitoare la un drept recunoscut de lege şi faptul de a nu se răspunde petiţionarului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii respective.A. Instanţa. în conformitate cu prevederile statutare. să oblige autoritatea administrativă (C.86-100. 157 alin.1 din Legea nr. poate . anularea actului şi repararea pagubei ».1 din Legea nr. printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege.În situaţia în care radiodifuzorul a acceptat şi difuzat replica şi rectificarea. atunci când radiodifuzorul este o autoritate sau instituţie publică (de exemplu T. Observăm că în această dispoziţie constituţională se vorbeşte de o autoritate publică.N. 136 238 . e) audienţa înregistrată. Instanţa este competentă să se pronunţe şi asupra legalităţii actelor sau operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecăţii. printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri.1din Constituţia României « persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică. o adeverinţă sau orice alt înscris solicitat în mod legal. instanţa va hotărî şi asupra daunelor materiale şi morale cerute.). după caz. 158 alin.136 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE d) durata emisiunii.52 pct. Consiliul Naţional al Audiovizualului va sesiza Uniunea Naţională a Barourilor din România sau Colegiul Medicilor din România.554/2004 a contenciosului administrativ. soluţionând acţiunea.Condiţiile prevăzute de art. A se vedea V.N. deci inclusiv C. este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins.10 Dreptul la răspuns. „orice persoană fizică sau juridică. atunci aceasta are calea solicitării despăgubirilor la instanţa de judecată potrivit procedurii comune atunci când radiodifuzorul este persoană privată şi potrivit procedurii contenciosului administrativ. Consiliul Naţional al Audiovizualului este o autoritate publică238 potrivit art.Dabu. Editura Global Lex Bucureşti 2000. pag. 276. În cazul admiterii cererii. solicitându-le să analizeze în ce măsură au fost respectate principiile deontologice stabilite de acestea şi să sancţioneze conduitele necorespunzătoare. recunoscute de lege.1) 2.Astfel. se poate adresa instanţei judecătoreşti competente. să anuleze în tot sau în parte actul administrativ (decizia C.10 pct. (2). Conform art. 274. recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.A.504/2002. iar actele acestei autorităţi. dacă se consideră vătămată în drepturile sale. potrivit art.554/2004 sunt îndeplinite deoarece: dreptul la replică şi dreptul la rectificare sunt prevăzute de lege.R. (4) În cazul nerespectării dispoziţiilor art. iar persoana lezată se consideră nesatisfăcută din punct de vedere material şi moral.

17 din Legea nr. 2.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE 137 277. 53/2000 include dreptul la replică şi dreptul la rectificare în dreptul la răspuns. în termen de 15 zile de la primirea lui. . este dreptul persoanei de a cere agentului media de a rectifica în aceleaşi condiţii.e) Socotim că dreptul la răspuns este o altă componentă a dreptului la informaţie care presupune: . Dezminţirea poate sã fie şi din proprie iniţiativã (art. în art. In acest sens agentul media poate publica o "dezminţire". 1971). ştirea eronatã prin care a fost lezat dreptul la propria imagine. răspunsul în condiţiile articolului precedent. 6 din Declaraţia îndatoririlor şi drepturilor ziariştilor de la Munchen.Dreptul la rectificare în domeniul presei scrise. Astfel. 3/1974. Organul de presă este obligat să publice.” Este de reţinut că din aceste dispoziţii rezultă un drept la critică. o chestiune care în lipsa răspunsului ar leza un interes public sau privat. dacă organul de presă are o altă periodicitate. 280. prin care autorul dreptului la replică se 239 De pildă. prin întrebãri retorice sau afirmaţii despre subiect. 21 pct. în art. Nu se consideră a aduce lezare critica obiectivă. Legea presei nr.239 obligaţie care este încadrată în anumite termene prevăzute de lege. sau sub orice altă formă de exprimare i-ar leza drepturile la propria imagine. care în media.11 Dreptul la răspuns reglementat de Legea nr. rectificare ori declaraţie. abrogată parţial prin Ordonanţa de Urgenţă nr.dreptul de a cere un răspuns de la o autoritate sau instituţie publică în cadrul solicitării unei informaţii de interes public. dacă organul de presă este cotidian sau cel mai târziu în al doilea număr de la primirea răspunsului. ca atribut al dreptului la informaţie. fără plată. Sub acest aspect dreptul la răspuns nu se confundă cu dreptul la rectificare şi nici cu dreptul la replică. informaţia. în art. 279. 544/2001se vorbeşte de “obligaţia de a răspunde” pe care o au autorităţile sau instituţiile publice. 72 din această lege se dispune: ”Persoana fizică sau juridică lezată prin afirmaţii făcute în presă şi pe care le consideră neadevărate poate cere în termen de 30 de zile. 3 din Legea nr. 544/2001 se arată: 137 . inclusiv pentru a verifica o informaţie. ca organul de presă în cauză să publice sau să difuzeze un răspuns sub formă de replică. la viaţa personală. principială şi constructivă. de pildă. acesta poate viza un rãspuns la o altã persoanã sau chiar agentului media. Răspunsul trebuie să fie obiectiv şi să urmărească restabilirea adevărului. 3/1974. intimă sau privată.dreptul de a da răspuns pentru a lămuri o problemă. 278. Potrivit doctrinei o serie de reguli prezentate în cazul comunicării audiovizuale pentru dreptul la replică sunt valabile şi în cazul comunicării prin presa scrisă. exercitată prin presă în realizarea funcţiilor sale social-politice.Publicarea replicii în domeniul presei scrise se efectuează în aceleaşi condiţii cu articolul în care a apărut ştirea.

redactorul oricărei publicaţiuni periodice. 3/1974. dispusă prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă. Acest refuz este justificat deoarece dreptul la răspuns s-ar transforma în abuz de drept.138 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE consideră lezat (de exemplu." Observăm că. f) Dreptul la respectarea convingerilor şi credinţelor este posibilitatea de a avea şi exprima nestingherit propriile convingeri şi credinţe conform legii căreia îi corespunde obligaţia celorlalţi de a le respecta.000 lei. excluzând. Aceasta presupune cã nimeni nu poate fi acuzat din cauza convingerilor sau credinţei sale. iar publicarea acestuia trebuia făcută în două zile de la notificare. cu aceleaşi caractere ale literelor. 285. la publicarea dreptului la replică în termen de 15 zile.12 Dreptul la respectarea convingerilor şi credinţelor. nepublicarea sau nedifuzarea rãspunsului cuvenit unei persoane fizice sau juridice. cel mai tărziu în primul număr ce apare după două zile libere de la notificare. blocarea accesului la informaţie şi bombardarea cu informaţii nesemnificative. imixtiunea. în care era incriminat delictul contra dreptului la replică se arăta: "Publicarea răspunsului părţii vătămate nu împiedică dreptul de urmărire pentru infracţiunile ce ar rezulta din publicarea articolului care a provocat rãspunsul. 284. 2. 89 din Legea presei nr. care a refuzat să publice răspunsul unei persoane vizate direct sau indirect în acea publicaţiune. In practică din păcate se întâlnesc cazuri de dezinformare sistematică pentru a zdruncina convingerile şi a manipula credinţa şi chiar voinţa persoanei. atrage obligarea organului de presă. prin poştaş sau notar public. pe aceeaşi pagină. precum şi dreptul la rectificare pot fi refuzate atunci când acestea sunt contra bunelor moravuri ori conţin expresii injurioase împotriva vreuneia dintre persoanele care fac parte din redacţia. derutante sau pur şi simplu false. 283. 574 al. cu menţiunea expresă în ziar că publică fiind obligat prin hotărâre judecătorească (numărul hotărârii judecătoreşti.Potrivit art. “Comite delictul de refuz de publicare a răspunsului şi se pedepseşte cu amendă de la 2000 la 10. Pe de altã parte. data şi judecătoria care a dispus). a acelui răspuns …” Art. Dezinformarea se realizează de regulă prin obstrucţionarea adevărului. conform Legii nr. ultim din Codul penal Carol al II-lea240 (republicat în 1948 şi abrogat în 1968). Nepublicarea sau nedifuzarea răspunsului în termen de 15 zile se consideră refuz. 138 240 .Refuzul publicării dreptului la replică. 4 din codul penal Carol al II-lea. redacţia. direcţia sau administraţia mijlocului media. în acest cod nu se făcea deosebire între dreptul la răspuns şi dreptul la replică.În art. nu poate fi obligat sau manipulat sã renunţe la convingeri şi credinţa sa. 281. autorului dreptului la replică. aceleaşi dimensiuni ale articolului şi la acelaşi tiraj). Persoana lezată poate cere judecătoriei să oblige editura. chiar dacă acesta nu a fost comunicat. manipularea. directorul sau în lipsa lui.Dreptul la replică. 282. în acelaşi ziar. de cãtre instanţă la plata unei amenzi în folosul statului de la 200 la 2000 lei pentru fiecare zi de întârziere. etc. aceasta se practică pentru obţinerea votului. 3/1974 se comunică în termen de 15 zile. 574 al. obstrucţionarea etc. De regulă.

Astfel. 139 241 .Beauvois.politice (spre exemplu. Structura minciunii. În art.Tratat de manipulare. J. Joule. şantajare. salariatul (oricare salariat) nu trebuie să-l execute. cu implicaţiile negative ce ar decurge din aceasta.activităţi – vor fi dezincriminate de legea penală română). p. 243 A se vedea V. direcţionarea acţiunii publice. în nici un caz. Dabu. Iaşi 1999. 362372. care dacă l-ar pune în aplicare ar contraveni. înlăturând dreptul editorului de a considera că a încălcat disciplina muncii şi respectiv să-i desfacă disciplinar contractul de muncă (concedieze). obiectul clauzei de conştiinţă este întemeiat prin următoarele raţiuni: . ilegale etc. refuzul de a scrie critic la adresa cultului legal.26 din Legea nr. respectiv dreptul la opinie. Deci. p. refuzul unui salariat de a înfrânge o regulă privind deontologia profesiei: verificarea informaţiei înainte de publicare.244 În opinia unor autori. conştiinţei sale.L.Clauza de conştiinţă242 îşi are temeiul în dreptul la respectul convingerilor şi credinţelor agentului media care izvorăşte din art. fără a suferi consecinţe disciplinare. Tratat de dezinformare. 56-57.). un anumit drept care trebuie respectat de autoritate. în viitor. se susţine că ar fi indicat ca în anumite contracte individuale de muncă. . Avantajul clauzei de conştiinţă îi permite ziaristului să ceară transferul în interesul serviciului. potrivnic. 244 Ion Traian Ştefănescu – Inserarea clauzei de conştiinţă în unele contracte individuale de muncă. 288. 242 În art. Bucureşti 1996 şi Vladimir Volkoff. ascultarea părţii adverse etc. . 29 din Constituţie. Din punct de vedere al salariatului. în acest fel. Este cunoscut că libertatea de opinie face parte din libertatea de conştiinţă.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE 139 "modelarea" opiniei publice241. convingerilor sale. refuzul de a utiliza expresii sau calificative jignitoare la adresa unei persoane). ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc ». Într-un fel. 287. Ed. . atare acte . Bucureşti. Global Lex. Este desigur logic că. intimidare. din care face parte salariatul în cauză sau de a face propagandă ateistă). 29 alin. legitimarea unor acte imorale.deontologice (cum ar fi.religioase (spre exemplu. Editura Antet. Răspunderea juridică a funcţionarului public. şi respectiv. concepţiilor sale. . Piotr Wierzbicki. în contractele colective de muncă din unităţile respective sau în A se vedea R. clauza de conştiinţă se poate asimila cu o cauză (contractuală) de exonerare de răspundere disciplinară susţin unii autori. 286. într-un conflict între editor şi agentul media acesta poate invoca clauza de conştiinţă atunci când i se impune să scrie într-un anumit fel subiectiv. Revista Dreptul nr.morale (de pildă.activităţilor – de prostituţie şi/sau de inversiune sexuală. 2/1999. prevenirea unor dezvăluiri cu efecte negative. Editura Antet. Aceasta presupune şi pentru funcţionarul public. 2000. clauza de conştiinţă vizează exclusiv posibilitatea pentru salariat de a refuza executarea unui ordin legal de serviciu. evident dacă. refuzul de a scrie “critic” în legătură cu ideologia sau platforma politică a unei anumite formaţiuni politice).de politeţe (cum ar fi. 1996. în ipoteza unui ordin ilegal243 de serviciu. refuzul de a scrie materiale prin care să rezulte o apologie a actelor . Editura Nemira.V.Clauza de conştiinţă îi permite salariatului să nu execute chiar şi un ordin legal de serviciu.188/1999 privind statutul funcţionarilor publici se arată: „dreptul la opinie al funcţionarilor publici este garantat”. 2 din Constituţie se arată : « Libertatea conştiinţei este garantată .

în Revista Dreptul. iar de multe ori şi tăcerea este un răspuns.246 2. aviz tacit.140 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE cele încheiate la nivel de ramură să fie consacrată generic clauza de conştiinţă (presă.). refuz tacit.9/2003 p. nr. ci doar că nu neagă) « Expressa nocet. tăcerea nu.reînnoirea locaţiunii prin tăcerea locatorului. deci în acest caz tăcerea locatorului echivalează cu acordul de prelungire a contractului de închiriere expirat. informaţie de care uneori legea leagă anumite efecte juridice. « Qui tacet non utique fatetur sed tamen verum est non negare » (Cine tace nu mărturiseşte negreşit. de a nu vorbi. ori altele similare). ci adevărul este doar că nu neagă. 140 246 245 . Prin tăcere se poate consimţi sau nu la naşterea ori stingerea unor drepturi sau obligaţii. Dreptul la tăcere este un drept al persoanei ce se exercită şi se realizează în domeniul comunicării sociale în concordanţă cu celelalte drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului. Totuşi legiuitorul şi practica judecătorească admit unele excepţii când se prezumă că nu sunt dubii în înţelegerea semnificaţiei tăcerii ca de exemplu : . 57. «tacita reconducţio» Ibidem. prevăzută de art.X. Conţinutul informaţiei comunicate prin tăcere îmbracă diferite forme şi de regulă se deduce din conjunctura în care se manifestă tăcerea dar în mod deosebit din definiţia şi reglementarea dată de legiuitor (aprobare tacită . drept fundamental.13. învinuitului sau inculpatului de a nu face nici o declaraţie. 125. De pildă romanii ziceau «tacio facit ius» (tăcerea creează dreptul).245 2. răspuns care poate îmbrăca diferite forme. audiovizual. De pildă tăcerea în materia afacerilor comerciale. drept la tăcere şi dreptul făptuitorului. de cultură. deoarece comunicarea prin tăcere poate fi echivocă. dacă locatarul rămâne şi este lăsat în posesie. 289.) « Tacens non videtur consentire atamen nec negat » (Cel ce tace nu înseamnă că este de acord. autorizare tacită. dreptul la tăcere nu se confundă cu tăcerea ca element al comunicării în general. de regulă nu produce efecte juridice. Prin această definiţie se omite faptul că şi tăcerea este o formă de comunicare. de a nu se destăinui.Consideraţii generale despre tăcere. Dreptul la tăcere al martorului. acord tacit. etc. iar tăcerea chiriaşului asociată şi cu plata chiriei echivalează cu reacceptarea ofertei anterioare de închiriere şi implicit cu prelungirea contractului expirat. tăcerea este definită ca faptul de a tăcea. Dar după opinia nostră. A se vedea dr. legiferată sau unanim şi stabil admisă (obiceiul. non expressa non nocet » Declaraţiile (pot) prejudicia. Semnificaţia tăcerii depinde de conjunctura acesteia ori atunci când este necesară precizia este indicat ca aceasta să fie convenită.1427 din Codul civil potrivit căruia « după expirarea termenului stipulat prin contractul de locaţiune. Ana-Maria Guşan. Valerică Dabu.1. Este evident că şi prin tăcere247 se poate comunica informaţia. 247 Potrivit D.13 Dreptul la tăcere. atunci se consideră locaţiunea ca reînnoită » .E. pe când dreptul la tăcere are o altă semnificaţie şi evident altă reglementare. cutuma) 290. se poate abţine ori exprima neutralitatea. « Qui tacet consentire videtur » (Cine tace pare să consimtă).. p. Dreptul la tăcere.

250 A se vedea V. 8 din OUG nr. «Acordul părţilor se prezumă dacă. 126.75 pct. „Art.5 din Constituţia revizuită dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunerea ordonanţei de urgenţă.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE 141 . aşa cum este în cazul prevăzut în art. Potrivit art. în cazul lansării unei oferte adresate aceluiaşi partener de afaceri. se consideră că proiectele de legi sau propunerile legislative au fost adoptate. nu-şi manifestă opunerea ».părţile pot stabili anticipat ca simpla tăcere după primirea ofertei să aibă valoare de acceptare a acesteia.când potrivit obiceiului locului prevăzut sau admis de lege.251 În anumite cazuri Art. o primă accepţiune a dreptului la tăcere este facultatea. 544/2001 reglementează o ipoteză în care tăcerea exprimă un refuz: „Refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autorităţi ori instituţii publice pentru aplicarea prezentei legi constituie abatere şi atrage răspunderea disciplinară a celui vinovat. 52 pct. 53 din Constituţie referitor la restrângerea unor drepturi sau libertăţi. În alte situaţii.” 249 De pildă prin Ordonanţa de urgenţă nr. 21 alin 1 din Legea nr. 8 (1) În cadrul unei acţiuni în justiţie având ca obiect încălcarea unui drept de proprietate industrială şi ca urmare a unei 141 248 . deci să vorbească. nr. credem că sintagma « dreptul la tăcere » are alte accepţiuni după cum sunt recunoscute sau nu de lege. De asemenea în materie notarială conform art..2003 privind procedura. această tăcere prezumă neinterzicerea cererii şi respectiv avizarea favorabilă sau aprobarea solicitată249.115 pct. drept fundamental.04. 27/18. atunci cînd prin lege sau convenţia în baza legii s-a definit conţinutul informativ al tăcerii şi efectele acesteia. De asemenea conform art..cînd oferta de a contracta este făcută exclusiv în interesul destinatarului se consideră că tăcerea acestuia după luarea la cunoştinţă de ofertă.în dreptul comercial dacă între părţi au existat relaţii anterioare de afaceri se prezumă că. în revista Dreptul. 100/2005 privind asigurarea respectării dreptului de proprietate intelectuală. «tacito consensu» .1 şi 2 din Constituţia revizuită. Guşanu. Astfel. Dreptul la tăcere.53 din Legea nr.250 Excepţiile de la exercitarea dreptului la tăcere trebuie prevăzute în mod expres în lege şi numai în cazurile şi condiţiile prevăzute de art.36/1995. respectiv procedura prin care autorizaţia este considerată acordată dacă autoritatea administraţiei publice nu răspunde solicitantului în termenul prevăzut de lege pentru emiterea respectivei autorizaţii. . posibilitatea persoanei fizice sau juridice garantată de lege. p. 9/2003.2 din Constituţia revizuită a instituit adoptarea tacită a proiectului de lege în cazul depăşirii termenelor de pronunţare de 45 de zile pentru legi şi 60 de zile pentru coduri şi alte legii de complexitate deosebită de către prima Camera sesizată. Dabu şi A. de a nu comunica informaţia solicitată sau pur şi simplu de a comunica numai prin tăcere. . 291. ordonanţa de urgenţă este considerată adoptată aşa cum a fost prezentată şi se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedură de urgenţă. Spre deosebire de « tăcere » aşa cum am arătat. în mod expres legiuitorul prevede că în caz de tăcere a autorităţii într-un anumit termen. Camera sesizată nu se pronunţă asupra acesteia.248 În domeniul adoptării legilor. 251 În anumite situaţii instanţa poate obliga persoane să furnizeze anumite informaţii. echivalează cu acceptarea ofertei. tăcerea semnifică acceptare. fiind legal citate. tăcerea exprimată prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri înseamnă comunicarea unui refuz al cererii. explicit.M. 292. . simpla tăcere a acestuia valorează acceptare a aceloraşi preţuri şi clauze practicate anterior . de a nu răspunde. în cazul îndreptării erorilor materiale sau completării omisiunilor vădite din actele autentificate. art.

fie în urma unei ameninţări sau a constrângerii prin tortură. 293.70 pct. potrivit legii de procedură penală. 1 . livrate. după caz: a) numele şi adresele producătorilor. în scop comercial. 76. dreptul la tăcere al făptuitorului255. (1) trebuie să cuprindă. 162 cin Codul penal. Fapta prevăzută în alineatul precedent nu se pedepseşte dacă.” 254 A se vedea art.142 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE strict prevăzute de lege legiuitorul a opus dreptului la tăcere obligaţia de a vorbii. 255 Dreptul la tăcere al făptuitorului izvorăşte din libertatea de exprimare garantată de Constituţie precum şi din art.38 din Constituţia Japoniei referitor la privilegiul împotriva auto-incriminării se arată: „ 1. distribuitorilor. 256 Sub acest aspect se mai vorbeşte de un privilegiu împotriva auto-incriminării. ca intervenind în producerea.” 142 . „Art. b) utilizează în scop comercial servicii contrafăcute. d) se dă posibilitatea de a refuza să furnizeze informaţii care ar constrânge o persoană prevăzută la alin. Mărturisirea. 260 Mărturia mincinoasă. instanţa judecătorească competentă poate să ordone ca informaţii privind originea şi reţelele de distribuţie a mărfurilor sau serviciilor. 260 din Codul penal martorul care a acceptat să depună mărturie este obligat să spună tot ce ştie sub sancţiunea penală a mărturiei mincinoase. Dacă fapta este săvârşită de către un funcţionar public cu atribuţii de conducere sau de control. denunţa anumite infracţiuni254 sub sancţiune penală. martorul îşi retrage mărturia.” Credem că această dispoziţie este discutabilă deoarece ar trebui extinsă şi în favoarea cereri a reclamantului. În art. b) este reglementată utilizarea în materie civilă sau penală a informaţiilor comunicate potrivit dispoziţiilor prezentului articol. (2) Informaţiile prevăzute la alin. Dacă retragerea mărturiei a intervenit în cauzele penale după ce s-a produs arestarea inculpatului sau în toate cauzele după ce s-a pronunţat o hotărâre sau după ce s-a dat o altă soluţie ca urmare a mărturiei mincinoase. disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori. primite sau comandate. dreptul de a avea un apărător. civilă.Nimeni nu poate fi constrâns să facă o mărturie împotriva sieşi. fabricate. ori în toate cauzele mai înainte de a se fi pronunţat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluţie ca urmare a mărturiei mincinoase. se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani. 2. nici pronunţa o condamnare. Fapta funcţionarului public care. Ca urmare considerăm că este un drept fundamental cu toate consecinţele ce decurg din aceasta. învinuitului sau inculpatului256. (1) şi (2) se aplică fără a aduce atingere altor dispoziţii legale în baza cărora: a) se acordă titularului dreptul de a primi o informaţie mai extinsă.3 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice ratificat prin Decretul 212/1974. în cauzele penale mai înainte de a se produce arestarea inculpatului. d) furnizează.. 263 Omisiunea sesizării organelor judiciare. b) informaţii privind cantităţile produse. de către o persoană prevăzută la lit. instanţa va reduce pedeapsa potrivit art. face afirmaţii mincinoase. În art.17 pct. fabricarea ori distribuirea mărfurilor sau în furnizarea serviciilor. (1) să admită propria participare sau o participare a rudelor apropiate la o încălcare a unui drept de proprietate industrială protejat. cum ar fi în cazul martorului252 de a sesiza253.” 253 Obligaţia sesizării este opusă dreptului la tăcere în anumite cazuri funcţionarului public. justificată şi proporţională în raport cu cauza. c) este reglementată responsabilitatea pentru abuz privind dreptul la informaţie.3 se aplică în mod corespunzător şi expertului sau interpretului. a). servicii utilizate în activităţi de contrafacere. fie în urma unei încarcerări îndelungate. fabricanţilor. se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 5 ani. De pildă. nu se poate reţine vinovăţia acestuia.” 252 În art. ori nu spune tot ce ştie privitor la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebat. (3) Prevederile alin. omite sesizarea de îndată a procurorului sau a organului de urmărire penală. Dispoziţiile alin. 2 din Codul de procedură penală se recunoaşte acest drept numai învinuitului şi inculpatului nu şi făptuitorului atunci când se dispune : ”Învinuitului sau inculpatului i se aduce la cunoştinţă fapta care formează obiectul cauzei. furnizorilor şi ale celorlalţi deţinători anteriori de mărfuri sau servicii. luând cunoştinţă de săvârşirea unei infracţiuni în legătură cu serviciul în cadrul căruia îşi îndeplineşte sarcinile. nu poate fi considerată probă. pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 7 ani. este acel drept care înseamnă posibilitatea acestuia recunoscută şi garantată de lege de a nu răspunde autorităţii competente. să fie furnizate de către persoana care a încălcat un drept protejat sau de către orice altă persoană care: a) deţine în scop comercial mărfuri contrafăcute. c) a fost găsită în timp ce utiliza servicii contrafăcute la scară comercială. precum şi ale angrosiştilor destinatari şi ale vânzătorilor de marfă cu amănuntul. precum şi preţul obţinut pentru mărfurile sau serviciile respective. care aduc atingere unui drept de proprietate industrială protejat. b) sau c). Fapta martorului care într-o cauză penală. 3. În cazul în care mărturisirea persoanei în cauză este singura probă dezavantajoasă împotriva sa. chiar şi în prezenţa unui apărător. sau e)este reglementată protecţia confidenţialităţii surselor informaţiei sau prelucrarea datelor cu caracter personal. sau e) a fost semnalată. precum şi dreptul de a nu face nici o declaraţie atrăgându-i-se totodată atenţia că ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa. „Art.

(1) asistenţii. În procesul penal învinuitul sau inculpatul nu este obligat să-şi probeze nevinovăţia şi ca atare sub acest aspect exercitarea dreptului său la tăcere nu-i poate fi imputat acesta fiind un drept legitim. după caz.259De regulă cauza şi semnificaţia tăcerii este dificil de decelat cu certitudine şi fără dubii ceea ce implică o serie de probleme folosirii tăcerii în sistemul probaţiunii. compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale au competenţa de a solicita informaţii şi documente cu relevanţă fiscală ori pentru identificarea contribuabililor sau a materiei impozabile ori taxabile. serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor. De pildă în sistemul de drept american. (1) Soţul/soţia şi rudele contribuabilului până la gradul al treilea inclusiv pot refuza furnizarea de informaţii. după caz. 258 În art.257 Chiar şi în procedura fiscală contribuabilului i se recunoaşte un drept de a nu se autoincrimina şi respectiv dreptul de a tăcea respectiv de a nu furniza informaţii. efectuarea de expertize. pot furniza informaţii. precum şi orice altă entitate care deţine informaţii ori documente cu privire la bunuri impozabile sau taxabile.(3). serviciile publice comunitare regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor. medicii şi psihoterapeuţii. au dreptul de a nu apărea de loc în calitate de martor. proc. proc pen. învinuitul sau inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie. (1) vor fi înştiinţate asupra acestui drept. Dreptul altor persoane de a refuza furnizarea de informaţii (1) Pot refuza să furnizeze informaţii cu privire la datele de care au luat cunoştinţă în exercitarea activităţii lor preoţii. dispune:”Sarcina administrării probelor în procesul penal revine organului de urmărire penală şi instanţei de judecată. organele de poliţie. 58 Dreptul rudelor de a refuza furnizarea de informaţii. experţii contabili. 59. dispune:”Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi nu este obligat să-şi dovedească nevinovăţia. (3) Persoanele prevăzute la alin.” 143 257 . organele vamale. sarcina administrării probelor revenindu-i organului de urmărire penală şi instanţei de judecată. Ar fi incorect să se admită ca probă în proces declaraţia dată în calitatea de făptuitor obţinută cu încălcarea legi în condiţiile în care declaraţia învinuitului sau inculpatului obţinută în mod ilegal nu poate fi folosită ca probă în proces. în vederea clarificării şi stabilirii reale a situaţiei fiscale a contribuabililor. precum şi persoanele care participă la activitatea profesională a acestora. Art. executorii judecătoreşti. În acest sens art. serviciile publice comunitare pentru eliberarea paşapoartelor simple.258 Pe de altă parte învinuitul sau inculpatul nu este obligat să probeze vinovăţia sa. 66 din C. cu acordul persoanei despre care au fost solicitate informaţiile.” 259 În acest sens art. ori la persoane care au calitatea de contribuabil. efectuarea de expertize şi prezentarea unor înscrisuri. (2) Persoanele prevăzute la alin. iar notarii publici. de asemenea. auditorii. 58 din Codul de procedură fiscală denumit „Dreptul de a refuza furnizarea de dovezi” se dispune: „Art. consultanţii fiscali. cu excepţia preoţilor. 65 alin. (1). În cazul când există probe de vinovăţie. „inculpaţii au dreptul de a refuza să răspundă la orice întrebare ce le este pusă de acuzare în timpul procesului (prin invocarea celui de al 5-lea amendament al Constituţiei ) şi. precum şi prezentarea unor înscrisuri. avocaţii. executorii judecătoreşti.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE 143 făptuitorului. au obligaţia furnizării acestora fără plată. (4) În regim derogatoriu de la prevederile alin. Credem că este evident că în cazul învinuitului sau inculpatului trebuie să vorbim de un drept la tăcere şi nu de o tăcere ca formă a comunicării în sensul că prin aceasta ar recunoaşte învinuirea sau că ar încerca să inducă în eroare autoritatea competentă. cu excepţia informaţiilor cu privire la îndeplinirea obligaţiilor fiscale stabilite de lege în sarcina lor. notarii publici.pen. avocaţii. (2) Sunt asimilate persoanelor prevăzute la alin. 1 din C. (1) .

pen. care incriminează faptele ce constituie infracţiunea de divulgare a secretului economic. 264 După cum am văzut de la regula unei astfel de obligaţii sunt excepţii aşa cum sunt de pildă în cazul învinuitului sau inculpatului care are un drept la tăcere. ziua şi ora arătate în citaţie şi are datoria să declare tot ce ştie cu privire la faptele cauzei. Bohm şi Keith N. nr. Justiţia Penală o viziune asupra modelului american. ”260 294. Bucureşti 2002 p. este şi o obligaţie la tăcere atîta timp cît nu a fost deslegată de către beneficiarul secretului profesional. Haley. îi este interzis acuzării să comenteze tăcerea sau refuzul inculpatului de a fi martor. nu poate fi invocat faţă de cei care potrivit legii (ca temei şi condiţii) au un drept de acces la aceste secrete.”264 Se pune întrebarea dacă persoana refuză să depună mărturie este sancţionabilă şi cu ce ? În art. în care se dispune : „La cererea organului de urmărire penală ori a instanţei de judecată.196 din codul penal. Editura Expert. 65 pct. Astfel se pune întrebarea dacă martorul are un drept la tăcere sau este obligat să depună mărturie ? În dreptul românesc regula generală se găseşte în art. 144 262 261 . Considerăm că dreptul persoanei izvorât din dispoziţiile legale care ocrotesc secretul profesional263. secretul economic şi secretul profesional.83 din C. atunci obligaţia la tăcere se transformă într-un simplu drept la tăcere în sensul că cel întrebat după deslegarea de obligaţie are posibilitatea să decidă singur fără nici o restricţie dacă va vorbi sau nu. 682/2002 privind protecţia martorilor se vorbeşte în mod expres de „acordul martorului „ să furnizeze organelor judiciare informaţii ori date cu privire la săvârşirea unor infracţiuni grave.04.177. privind protecţia informaţiilor clasificate.13 din Legea nr. 2 din C.298 din Codul penal. pen. orice persoană care cunoaşte vreo probă sau deţine vreun mijloc de probă este obligată să le aducă la cunoştinţă sau să le înfăţişeze. proc. o persoana chemată ca martor este obligată să se înfăţişeze la locul.2002.182 din 12. 544/2001 nu poate fi invocat un drept la tăcere in cazul informaţiilor care favorizează sau ascund încălcarea legii de către o autoritate sau o instituţie publică deoarece acestea constituie informaţii de drept public şi dacă cineva le-ar clasifica drept informaţii secrete aceasta ar contraveni legii fiind declasificate prin efectul legii.248 din 12.144 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE Mai mult chiar. De asemenea în cazul martorului sunt excepţii iar încălcarea acestei obligaţii nu întotdeauna este sancţionată penal. care incriminează faptele ce constituie infracţiunea de divulgare a secretului profesional. în baza căruia aceasta tace şi nu divulgă ceea ce constituie secret profesional.04. Este de observat că potrivit art. 295. Dreptul la tăcere al funcţionarului public fundat pe secretul de stat.. divulgarea. 260 A se vedea Legea nr. În momentul în care beneficiarul obligaţiei la tăcere. formulare care induce ideia de drept de a refuza să depună mărturie şi nu de o obligaţie de a depune mărturie. proc. presupune posibilitatea de a refuza motivat comunicarea informaţiilor pe care le-a clasificat261 sau pe care le consideră şi sunt secrete economice262 potrivit legii. acceptă comunicarea. 263 A se vedea şi art. În actuala reglementare o situaţie interesantă este cea a martorului .O. Potrivit art. Robert M. A se vedea şi art. publicate în M. 1 din Legea nr. Dar acest drept nu se confundă cu dreptul la tăcere pe care îl are şi funcţionarul public în calitate de invinuit sau inculpat. Într-o altă accepţiune un drept la tăcere al funcţionarului public şi al autorităţii este şi acel drept care în baza legii şi a obligaţiei de apărare a secretului economic sau secretului de stat.2002..

în cazul în care părţile au avut ocazia să ia parte la una din audierile judiciare anterioare(art. a persoanei obligate a păstra secretul profesional. 3.7 se dispune : “După depunerea jurământului sau după rostirea formulei prevăzute în alin. 2. respectiv fapta martorului de a nu spune tot ce ştie privitor la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebat se referă la persoana care a acceptat să depună mărturie. persoanele care ar fi putut fi afectate în sfera lor sexuală prin fapta reţinută în sarcina învinuitului. şi mediatorii care mediază între soţi conform art. funcţionarii sau agenţii de probaţiune(în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere). nu sunt obligate să depună ca martori: 1. proc. austriac). persoanele care încă nu au îndeplinit vârsta de 14 ani la data audierii şi ar fi putut fi afectate prin fapta reţinută în sarcina învinuitului.247 C. Credem că modalitatea prevăzută de art. 85 pct. 152 din C. pen. 4. avocaţii. în legătură cu faptele despre care au luat cunoştinţă în această calitate. apărătorii. potrivit legii române. 2. 5. nu intră şi refuzul de a depune mărturie. sau riscă să se acuze singuri în legatură cu o procedură penală deja pusă în mişcare împotriva lor. 260 din C.162. 85 alin 5 din C. pen.247) . 198 pct. persoanele care ar trebui să depună ca martori în procedura împotriva unei rude (art. austriac). Obligaţia de prezentare a martorului este asigurată prin sancţiunea contravenţională prevăzută de art. şi prestatorii de servicii de consultanţă fiscală. 99 alin.p.” Potrivit art. pen. persoanele care riscă prin declaraţia lor de martor să se pună în mişcare împotriva lor o procedură penală. Iar în art. pen. 178 din Legea nr. chiar dacă au fost deja condamnaţi. austriac. 265 Potrivit art..3 lit. psihiatrii.pen. a persoanei vătămate care se constituie parte civilă. chiar dacă. se va pune în vedere martorului că. a jurat. 260 din C. P. De altfel. în opinia noastră în latura obiectivă a infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. angajaţii unnor instituţii de consiliere şi ajutor social recunoscute . sau persoanele care riscă. „Dacă un martor care dă curs citaţiei şi se prezintă în faţa unei autorităţi judiciare române refuză să depună mărturie în totalitate sau în parte. psihoterapeuţii. în legătură cu fapteledespre care au luat cunoştinţă în această calitate. să denunţe sau să sesizeze. art. 5. prin mărturia lor. psihologii. şi a făcut deja declaraţia omiţând cu intenţie să spună tot ce ştie privitor la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebat şi nu la persoana care refuză să depună mărturie şi nici să se angajeze în procedura de Socotim că şi martorul are un drept la tăcere cum ar fi în cazul soţului şi rudelor apropiate precum şi în alte situaţii când nu este obligat în mod expres de lege să depună mărturie. un asemenea refuz ar constitui o infracţiune sau ar putea atrage măsuri coercitive.”265 Observăm că legiuitorul foloseşte construcţia „dacă nu va spune adevărul” şi nu „dacă refuză să spună adevărul”. săvârşeşte infracţiunea de mărturie mincinoasă.a.a.72 C.1 din Legea căsătoriei. proc. în cazul în care părţile au avut ocazia să ia parte la una din audierile judiciare anterioare (art. a din C. Calitatea de rudă dobândită prin căsătorie rămâne valabilă şi atunci când căsătoria a fost desfăcută. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională intitulat „Refuzul de a depune mărturie”. notarii.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE 145 296. şi altele când persoana nu are datoria să depună ca martor. 162 a. să se pună în mişcare o procedură penală împotriva unei rude a lor. pen. nu poate fi supus vreunei măsuri de restrângere a libertăţii sau împiedicat în alt mod să părăsească România. 145 267 266 . Astfel aşa cum am arătat socotim că fapta persoanei de a nu fi de acord să depună mărturie refuzând jurământul nu poate fi încadrată în infracţiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art.267 Pe de altă parte se poate susţine că infracţiunea de mărturie mincinoasă se poate săvârşi numai dacă persoana are calitatea de martor respectiv numai după acordul ei de a depune mărturie.266 De la dispoziţiile de mai sus legiuitorul a prevăzut o serie de excepţii cum sunt în cazul soţului şi rudelor apropiate ale învinuitului sau inculpatului.proc. şi după depunerea jurământului sau după rostirea formulei prevăzută în art. 260 din C. art. consultanţă şi audit financiar-contabil precum şi administrări fiduciare. dacă nu va spune adevărul.

7 pct.al 5-lea amendament) şi. sau de a nu mărturisi contra sa dorind să beneficieze de privilegiul împotriva auto-incriminării şi respectiv dreptul la tăcere în situaţiile prevăzute de lege.10 din Legea privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Presă Rompres nr. 298. de asemenea. Haley. iar sursa nu i-a „Astfel inculpaţii au dreptul de a refuza să răspundă la orice întrebare ce le este pusă de acuzare în timpul procesului (prin invocarea celui de. vol.2 din Legea audiovizualului nr. de funcţionar public sau de persoană care cunoaşte împrejurări care.. 269 Vintilă Dongoroz şi colectiv.19/2003. deoarece este tratat ca un drept exclusiv necondiţionat. de care a luat cunoştinţă. poate fi făcută numai în baza unei hotărîri judecătoreşti”. În anumite cazuri expres prevăzute de lege unele persoane sunt obligate să denunţe sau să sesizeze anumite infracţiuni despre care au luat la cunoştinţă (nu să depună ca mărturie). Credem că sursa jurnalistului nu poate invoca un drept la tăcerea jurnalistului atunci cînd jurnalistului i s-ar cere să divulge identitatea sursei sale271.177. astfel: „(2) orice jurnalist sau realizator de programe este liber să nu dezvăluie date de natură să identifice sursa informaţiilor oţinute în legătură directă cu activitatea sa profesională”.” 271 În art. atunci jurnalistul poate invoca un drept la tăcere. Dezvăluirea acestor surse. Bucureşti. art.504/2002 este reglementat un drept la tăcere al jurnalistului referitor la divulgarea sursei sale. art. omisiunea sesizării organelor judiciare. 41 alin. la nedivulgarea identităţii se dispune: „caracterul confidenţial al surselor de informare a personalului de specialitate este garantat prin prezenta lege. 360/2002 poliţistul trebuie „să informeze şeful ierarhic şi celelalte autorităţi abilitate cu privire la faptele de corupţie săvârşite de alţi poliţişti. calitatea de martor a unei persoane trebuie să fie legal atribuită în momentul audierii sale. Dreptul la tăcere este recunoscut şi în relaţia dintre jurnalist şi autorităţi legat de protecţia sursei jurnalistului.Editura Expert Bucureşti 2002 p.îi este interzis acuzării să comenteze tăcerea sau refuzul inculpatului de a fi martor. Explicaţii teoretice ale Codului penal român.Mai mult chiar. obligaţie care dacă nu se respectă se pedepseşte penal (nedenunţarea unor infracţiuni. infracţiuni prevăzute de art. IV Editura Academiei . g din Legea nr. ar duce la stabilirea nevinovăţiei unei persoane trimise în judecată sau condamnate pe nedrept ori la eliberarea unei persoane ţinute în arest pe ne drept. Astfel când sursa (potenţíal martor) lasă la aprecierea jurnalistului divulgarea identităţii sale. omisiunea de a încunoştinţa organele judiciare. 1972. 263 . p. au dreptul de a nu apărea deloc în calitatea de martor.146 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE realizare a mărturiei din varii motive cum ar fi teama şi neînţelegerea programului de protecţie a martorului. Credem că în mod discutabil în art. 270 De pildă potrivit art. pen.268 În doctrină se arată:“Pentru a putea fi săvârşită infracţiunea de mărturie mincinoasă. Bohm . De lege ferenda socotim că ar trebui recunoscut într-o dispoziţie de procedură penală dreptul martorului la tăcere atunci când riscă prin declaraţia sa să se înceapă procesul penal împotriva sa şi astfel să beneficieze şi el de un drept la tăcere ca şi învinuitul sau inculpatul. Justiţia Penală o viziune asupra modelului american. 262.”269 297. referindu-se la dreptul sursei de informare a personalului Rompres. Aceste persoane nu au calitatea de martor ci de denunţător. dacă ar fi cunoscute . Keith N.”Robert M. motivată prin existenţa unui interes public. în limitele legii pentru protecţia identităţii sursei sale. ceea ce după opinia noastră poate să 146 268 . 265 din C. şi altele270). 1 lit. Deci potenţialul martor poate refuza să depună mărturie beneficiind de protecţia acordată de lege în calitatea de sursă a jurnalistului. Spunem că este discutabilă o astfel de reglemenrate a acestui drept la tăcere. 179. Totuşi în aceste cazuri credem că sunt obligate să depună şi ca martor cu excepţia cazului când în virtutea atribuţiilor de serviciu au întocmit acte de constatare iar în denunţ sau sesizare faptele au fost prezentate incomplet.

cum ar fi de pildă în cazul procedurii aprobării tacite. de autoritatea competentă. poate invoca un drept la tăcere.2 din O. afecteze dreptul sursei la protecţie. procedură de care din vina sa. nr.7 pct. în domeniul emiterii. şi de a-şi desfăşura activitatea potrivit acestui drept274. atunci credem că ziaristul nu mai are un drept la tăcere ci o obligaţie la tăcere iar sursa acestuia nu va putea să nu depună ca martor. Astfel. muniţiilor şi explozibililor. 273 După trecerea termenului de 30 de zile. cînd tăcerea produce efecte juridice.27/2003.3 din O. se aplică procedura aprobării tacite a acestora272. autorităţile administraţiei publice sunt obligate să soluţioneze cererea de autorizare în termen de 30 de zile de la depunerea acesteia.U.27 din 18 aprilie 2003. în cadrul procedurii aprobării tacite. se poate vorbi de : . Cu atît mai mult credem că nu se poate pune problema infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor sau neglijenţă în serviciu. .1 din O. dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de 147 . cu excepţia celor emise în domeniul activităţii nucleare.U. 274 În doctrină se vorbeşte de dreptul la autorizarea condiţionată ca un drept al persoanei de a primi autorizarea şi obligaţia autorităţii de a autoriza.dreptul petentului de a invoca aprobarea tacită a cererii sale.27/2003 prin procedura aprobării tacite se înţelege : « procedura prin care autorizaţia este considerată acordată dacă autoritatea administraţiei publice nu răspunde solicitantului în termenul prevăzut de lege pentru emiterea respectivei autorizaţii ». nr. 299. dacă solicitantul nu acţionează ca şi cum s-ar fi aprobat. presta serviciul sau exercita profesia pentru care s-a solicitat autorizarea. 272 Potrivit art.27/2003 „procedura aprobării tacite se aplică tuturor autorizaţiilor emise de autorităţile administraţuiei publice locale. Dacă legea nu prevede un termen pentru soluţionarea cererii de autorizare. autoritatea întrun eventual proces. nr. se dispune în art. producător de efecte juridice. prin exercitarea acestui drept.G. reînnoirii autorizaţiilor şi reautorizării ca urmare a expirării termenului de suspendare a autorizaţiilor sau a îndeplinirii măsurilor stabilite de organele de control competente. Intr-o altă accepţiune a dreptului la tăcere s-ar putea vorbi de dreptul de a beneficia de efectele tăcerii altuia în condiţiile prevăzute de lege. Această procedură este o modalitate de comunicare expres reglementată de lege.1 din actul normativ mai sus citat273. precum şi autorizaţiilor în domeniul siguranţei naţionale”. a celor care privesc regimul armelor de foc. Ca urmare credem că trebuia reglementat ca un drept la tăcere condiţionat de consimţămîntul sursei pentru divulgarea identităţii acesteia. In situaţia în care sursa i-a cerut ziaristului să nu-i divulge identitatea. regimul drogurilor şi precursorilor.dreptul la tăcere al autorităţii publice care are astfel posibilitatea să comunice în scris acordul său ori prin tăcerea timp de 30 de zile de la depunerea cererii de emitere. inclusiv o comunicare eficientă.U. In cadrul acestei proceduri reglementate de actul normativ mai sus citat.G.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE 147 pretins confidenţialitate. reânnoire sau reautorizare prevăzută de Ordonanţă .G. autoritatea realizează obiectivele prevăzute de art. potrivit legii. În aceste sens sunt reglementări în Ordonanţa de Urgenţă privind procedura aprobării tacite nr. solicitantul nu a beneficiat. solicitantul poate desfăşura activitatea. când tăcerea autorităţii echivalează consimţământul acesteia referitor la ceea ce s-a cerut legal. După expirarea termenului stabilit de lege pentru emiterea autorizaţiei şi în lipsa unei comunicări scrise din partea autorităţii administraţiei publice. Potrivit art. şi aşteptînd comunicarea scrisă a suferit pagube pe care le revendică de la autoritatea administraţiei publice.

Convenţii internaţionale şi legi. care a fost descoperită ca rezultat al unei violării constituţionale. 276 A se vedea Robert M. nr. 171. se arată că «nimeni nu va putea fi constrâns să mărturisească împotriva propiei persoane». legiuitorul delegat a urmărit: . p. în domeniul comunicării. autoritatea are facultatea să aprobe sau nu cererea. Curtea Supremă Statelor Unite a susţinut că dovada obţinută prin încălcarea drepturilor inculpatului poate fi utilizată în proces. cit.276 De exemplu recunoaşterea faptei făcută de o persoană căreia nu i s-a adus la cunoştinţă că are dreptul să nu facă nici o declaraţie este considerată probă obţinută ilegal şi nu poate fi folosită în proces. . Ca urmare.impulsionarea dezvoltării economice prin oferirea unor condiţii cît mai favorabile intreprinzătorilor. acest standard este utilizat pentru a stabili dacă se aplică regula descoperirii inevitabile. se arată că prin reglementarea aprobării tacite. p. descoperită prin mijloace legale.responsabilizarea autorităţilor administraţiei publice în vederea respectării termenelor stabilite de lege pentru emiterea autorizaţiilor. De pildă. părerea etc. implicînd costuri de autorizare cît mai reduse.G. Ca urmare. dreptul la tăcere îţi permite să îţi asiguri un timp suficient pentru a formula şi argumenta replica precum şi a comunica în mod corect voinţa. Potrivit practicii judiciare penale americane de la regula excluderi probei obţinute ilegal s-a admis excepţia de bună credinţă a autorităţii care a obţinut proba precum şi aşa zisă preponderenţă a dovezi. Dreptul la tăcere nu are o consacrare expresă în Constituţie.U. 277 Robert M. cit.148 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE Este evident că reglementarea efectelor juridice.” Robert M.27/2003 privind procedura aprobării tacite. . De pildă. 148 . referitor la dreptul de a nu face nici o declaraţie în Amendamentul 5 (1791) la Constituţia Statelor Unite ale Americii. În opoziţie cu dreptul la autorizarea condiţionată se vorbeşte de dreptul la autorizare pur şi simplu. procuratura trebuie să dovedească printr-o preponderenţă a dovezii că dovada.combaterea corupţiei prin diminuarea arbitrariului în decizia administraţiei. opinia. adică atunci cînd în condiţiile prevăzute de lege. în mod independent de acţiunea care constituie încălcarea constituţională. de la folosirea acesteia în procesul penal.. . întrucât tot ce spune poate fi folosit împotriva sa la tribunal. a comunicării operative. Williams. 2.A. De asemenea. ca un drept care se valorifică în procesul comunicării sub diferite forme unele din ele reglementate de lege. Bohm op. evitând astfel riscul unor greşeli ori a înţelegerii greşite şi evident a unor consecinţe nedorite. Bohm. Este vorba de regula excluderi probei obţinute ilegal.177/178 275 În art. conduc la excluderea lor din sistemul doveditor al cauzei. Declaraţiile şi probele obţinute cu încălcarea prevederilor acestui drept.1 din O. legale şi utile275. lege.13. intervenind un drept de apreciere discreţionar al acesteia. Dreptul la tăcere în legislaţia penală şi practica judiciară. A se vedea V. ar fi fost în mod inevitabil. Bohm arată: “Preponderenţa dovezii este dovada care depăşeşte „în greutate”dovezile adverse sau este suficientă pentru a înlătura îndoiala sau speculaţia. Editura Global Lex Bucureşti 2000.2.promovarea calităţii serviciilor publice prin simplificarea procedurilor administrative.170-171. 300. însă rezultă implicit din acestea.înlăturarea barierelor administrative din mediul de afaceri. încă din 1914 în cazul Weeks v.U. op. United States. respectiv a drepturilor şi obligaţiilor legate de tăcere este o necesitate a vieţii moderne. . p. orice poliţist este obligat să avertizeze pe cel reţinut că are dreptul să nu declare nimic.277 De pildă în cazul Nix V. Dabu Răspunderea juridică a funcţionarului public. Regula excluderi a fost elaborată de Curtea Supremă de Justiţie S.

6 pct. În art.3 lit. la un interpret.3 lit. că.a din Acordul General privind Privilegiile şi Imunităţile Consiliului Europei ratificat de România prin Legea nr. În exercitarea dreptului la interpret.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi prin art. 278 279 Robert M. prin preponderenţa dovezii. cit. atunci cînd este întrebat de o autoritate referitor la fapte prin care s-ar încălca imunitatea280.43/1994 se arată că: “reprezentanţii în Comitetul Miniştrilor se bucură. Editura Efemerida 2000. dreptul de a fi asistat de un apărător ales de el şi la nevoie. I se recunoaşte dreptul de a tăcea”. în mod deosebit imunitatea în ceea ce priveşte cuvîntul. 302. franceză.1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului se prevede libertatea de a comunica. Bohm op.21 lit. or aceasta presupune şi dreptul de a nu comunica.…” 281 Pentru conţinutul ultimului proiect al lui COPRPUS IURIS a se vedea „CORPUS IURIS” Ediţia bilingvă română. Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice a fost ratificat de România prin Dct. Din moment ce comunicarea este tratată ca o libertate. 212/1974 al Consilului de Stat. De pildă imunitatea pentru jurisdicţie reglemntată de Acordul General privind Privilegiile şi Imunităţile Consiliului Europei. 304. Deasemenea în art. În art. Dreptul la tăcere rezultă şi din modul de reglementare a altor instituţii juridice. acuzatul are dreptul de a cunoaşte conţinutul acuzaţiilor aduse lui.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE 149 dacă procuratura poate arăta. prevăzut de art. tradus şi editat sub patronajul Academiei Române de Cercetare a Dreptului Comunitar.N. respectiv dreptul la tăcere. în mod inevitabil. 303. 149 .U. În art.278 301.29 din CORPUS IURIS – dispoziţii penale privind protecţia intereselor financiare ale Uniunii Europene281 se prevede că: “în orice proces deschis pentru o infracţiune comisă împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene.279 Credem că din această dispoziţie rezultă că martorul nu poate fi obligat să declare ceva prin care indirect s-ar recunoaşte şi el vinovat.173.10 din Pactul Internaţional al O. p. De la primul interogatoriu.e din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.9 lit. în cele din urmă sau. asupra Drepturilor Civile şi Politice. deci un veritabil drept la tăcere. atunci.a din Carta Socială Europeană Revizuită atunci cînd se vorbeşte de dreptul la informare şi la consultare se face trimitere şi la un drept la tăcere.14 pct. 280 În art. presupune şi dreptul la tăcere al membrului Consiliului.g din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice se prevede că orice persoană acuzată de comiterea unei infracţiuni penale are dreptul să nu fie silită să mărturisească împotriva ei însăşi sau să se recunoască vinovată. astfel: “fiind înţeles că divulgarea anumitor informaţii care pot prejudicia intreprinderea va putea fi refuzată sau că se va putea solicita ca acestea să fie confidenţiale”. persoana este liberă să tacă să nu comunice. pe durata exercitării funcţiei lor şi în decursul călătoriilor lor către locul reuniunii.10 pct. acuzatul beneficiază de drepturile la apărare acordate prin art. ceea ce apare ca un drept la tăcere în lipsa unor alte dispoziţii exprese ale legii. de următoarele privilegii şi imunităţi: a) imunitatea de arestare sau de detenţie şi de reţinere a bagajelor lor personale şi imunitatea de orice jurisdicţie în ceea ce priveşte actele îndeplinite în calitatea lor oficială. acuzatul are dreptul să tacă dacă “nu înţelege sau nu vorbeşte limba folosită la audiere” pînă în momentul asigurării unui interpret autorizat. nr. inclusiv cuvîntul şi înscrisurile lor. ar fi fost descoperite informaţiile pe căi legale.

care prevede dreptul la tăcere al persoanei acuzate. extrasul de pe conturile sale bancare în străinătate. Libertatea de exprimare nu ar fi deplină dacă nu ar exista dreptul la tăcere.1 din Constituţie. potrivit prezumţiei de nevinovăţie.art. Dreptul la tăcere. învinuitul sau inculpatul are dreptul să tacă atunci cînd i s-ar cere să-şi probeze nevinovăţia. creaţia. În legislaţia României în domeniul procedurii penale. dreptul la tăcere este încălcat chiar şi atunci când o lege îl obligă pe acuzat să răspundă la întrebări sau să furnizeze documente autorităţilor. g) să nu fie silită să mărturisească impotriva ei însăşi sau să se recunoscă vinovată” (art.. învinuitului sau inculpatului ori al martorului în mai multe situaţii expres prevăzute de lege. Dabu şi A. p.14 subsol în care se susţine că dreptul la tăcere nu ar fi un drept fundamental.212/31.30 din Constituţia României reglementează libertatea conştiinţei şi libertatea de exprimare.art.12.28 din Constituţia României în care este prevăzut secretul corespondenţei care presupune dreptul de a tăcea şi de a nu divulga secretul corespondenţei al celor care au luat la cunoştinţă legal sau întîmplător despre acesta. Libertatea de exprimare se realizeză şi prin dreptul la tăcere între acestea fiind o legătură de tipul sine qua non. Or libertatea de exprimare fiind o libertate fundamentală legată sine qua non de dreptul la tăcere rezultă că şi dreptul la tăcere este un drept fundamental284.24 din Constituţia României în care este reglementat dreptul la apărare.1974283 care face parte din dreptul nostru intern potrivit art.conform art. care presupune dreptul de a te apăra şi prin tăcere. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului. Institutul Romîn pentru Drepturile Omului. Guşanu. la cel puţin următoarele garanţii: „(a. într-un cuvânt. este consacrat dreptul de a tăcea al făptuitorului (în anumite situaţii).M. . în lipsa unui avocat şi chiar în prezenţa apărătorului.articolul 14 pct.66 din Codul de procedură penală. drept fundamental.14 pct.282 306. Potrivit Constituţiei României dreptul la tăcere rezultă din: .. credinţa.3 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. Bucureşti 2005.) Pentru o tratare mai detaliată a se vedea V. cazul Funche contra Franţei. nr.29 şi art. în condiţii de deplină egalitate. opiniile. .g din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. de menţionat că un astfel de drept este în acelaşi timp şi o obligaţie de serviciu pentru funcţionarul şi demnitarul public.387. Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.3 lit. Curtea Europeană a Drepturilor Omului într-o speţă a hotărât că s-a încălcat dreptul la tăcere printr-o cerere de furnizare a unor documente precis identificate. Editura Economică.. p. în speţă. Vincent Berger. 126.20 pct. are dreptul. 9/2003.150 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE 305.art. . dreptul de a nu comunica decît atunci cînd doreşti sau consideri necesar şi oportun în cadrul exercitării acestei libertăţi. în revista Dreptul. p. pact ratificat de România prin Decretul nr. de pildă : . 283 „Orice persoană acuzată de comiterea unei infracţiuni penale.f). O opinie contrară a se vedea în Mircea Duţu. Or aceasta este o recunoaştere implicită că dreptul la tăcere este un drept fundamental. 150 284 282 . sub ameninţarea cu sancţiuni penale în caz de refuz. 306. Dreptul la tăcere. presupunând dreptul de a tăcea şi de a nu-ţi exprima gîndurile. Bucureşti 1998.

dacă avem în vedere că printr-un astfel de „răspuns” fiecare poate să înţeleagă ce vrea. pentru a evita o polemică sau ceartă ori chiar scandal.325 alin. Credem că şi prezumţia de nevinovăţie justifică tăcerea.)”.2 din Codul de procedură penală se vorbeşte de ipoteza « cînd inculpatul refuză să dea declaraţii ». cu atât mai mult când învinuirea este neprobată. în sensul că din moment ce nu contrazice acuzarea. 307.în art. nu credem că este întotdeauna adevărată. .conform art.6 din Codul de procedură penală. un drept la tăcere al acestora. .73 alin. Aşa cum am arătat socotim că şi potrivit legii române exercitarea dreptului la tăcere nu se confundă cu tăgăduirea faptei..80 din Codul de procedură penală soţul şi rudele apropiate ale învinuitului sau inculpatului nu sunt obligate să depună ca martori.2 din Codul de procedură penală învinuitul are dreptul să refuze să semneze declaraţia consemnată de organul de urmărire penală. Altcineva poate să nu răspundă considerând că afirmarea este ridicolă. De pildă se poate înţelege că prin tăcere se exprimă dispreţ. dreptul de a avea un apărător. uni nu răspund şi tac de frică. precum şi dreptul de a nu face nici o declaraţie. Zicala că şi tăcerea este un răspuns. refuz care îşi poate avea temeiul şi în dreptul la tăcere. O astfel de prevedere constituie încă un pas spre armonizarea legislaţiei penale cu Constituţia.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE 151 . . 309. ceea ce presupune în această situaţie.potrivit art. interpretând per a contrario din această dispoziţie ar rezulta că persoanele care nu au calitatea de soţ sau rudă apropiată a învinuitului sau inculpatului sunt obligate să depună ca martor ceea ce ni se pare discutabil deoarece trebuie avute în vedere şi celelalte dispoziţii legale în materie.2 din Codul de procedură penală a primit o altă redactare având următorul cuprins: „Învinuitului sau inculpatului i se aduce la cunoştinţă fapta care formează obiectul cauzei. O simplă învinuire neprobată nu are nici o valoare în faţa prezumţiei de nevinovăţie atunci când autoritatea respectă legea. 70 alin. ceea ce înseamnă după părerea noastră că legiuitorul în spiritul Constituţiei a recunoscut inculpatului un drept de a refuza să dea declaraţii. iar mediul social de asemenea. că nu acceptă să răspundă. sau necredibilă. Alţii pur şi simplu fiind de acord consideră că acordul l-au exprimat prin tăcere sau alţii care deşi 151 . sau că s-au inhibat datorită emoţiei. în alte situaţii. Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi în general legislaţia comunitară 308. dar nici cu recunoaşterea acesteia. ar însemna că ar şi recunoaşte-o..potrivit art. În Legea 281/2003 de modificare şi completare a Codului de procedură penală art. atrăgându-i totodată atenţia că ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva sa (. incredibilă şi nu merită răspuns. etc. desconsideraţie faţă de cel care afirmă sau faţă de ce s-a afirmat. învinuitul sau inculpatul au un drept la tăcere în lipsa asistării lor de către apărătorul ales sau cel din oficiu acceptat. nefiind nimeni obligat să-şi dovedească el nevinovăţia.

Beccaria Dei delliti e delle pene.39/2003 se dispune: „(2) persoana care a săvîrşit una dintre faptele prevăzute la art. Astfel Bentham arăta: Jurisprudenţa engleză are o maximă care opreşte să se întrbuinţeze interogatoriul pentru a scoate din gura prevenitului fapte în acuzarea lui: această maximă nu poate avea un alt efect decât să încurajeze crima.43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie: „19.U.fizice ori psihice. Credem că tăgăduirea faptei nu poate fi făcută decât prin răspuns care poate fi o negare pură şi simplă sau o negare argumentată. în unele cazuri.19 din O. Socotim că Totuşi este de observat că romanii spuneau că: „cel ce tace nu înseamnă că este de acord. acesta fiind un drept al său.152 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE nu sunt de acord nici nu neagă285 tăcând pur şi simplu.287 În ultima situaţie.9 pct. În primul caz. nu neapărat pentru a tăgădui.7 alin. În acest sens. citat de I Tanoviceanu. beneficiază de reducerea la jumătata a limitelor pedepsei prevăzute de lege. făptuitorul a tăcut tot timpul până în momentul asistării de apărător iar după aceea. socotim că dreptul la tăcere este presupus şi de dreptul la apărare prevăzut de art.676 287 În art. înlesnind descoperirea şi arestarea participanţilor neavând niciodată intenţia de a tăgădui fapta. inculpatul constrâns dacă va sfârşi prin a vorbi desigur că va ticlui o tăgadă abilă. Or într-o astfel de situaţie credem că nu i s-ar putea refuza circumstanţa atenuantă prevăzută de art. II-a vol. De pildă. p.c din Codul penal sau aplicarea dispoziţiei privind reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.” O reglementare asemănătoare găsim şi în art. renunţarea la tăcere se poate face atât în faza de urmărire penală cât şi în faţa judecăţii.G. 2671 din C. De aceea socotim că exercitarea dreptului la tăcere nu înseamnă tăgăduirea faptei. Theorie des peines. Ea slăbeşte unul din primele mijloace de procedură. II p. atît de favorabil infractorilor era de părere că inculpatul care refuză să răspundă judecătorului trebuie să fie pedepsit”.IV. 670. fiindcă un inculpat care tace e cert că sau face aceasta dintr-o tactică bine chibzuită. în al doilea caz inocentul sau îşi va striga inocenţa sau disperat se va recunoaşte vinovat numai să curme suferinţele. 4 Tipografia „Curierul Judiciar” Bucureşti. prof. sau a se sustrage judecăţii ci pur şi simplu tace până beneficiază de sfaturile apărătorului. Persoana care a comis una dintre infracţiunile atribuite prin prezenta ordonanţă de urgenţă în competenţa Parchetului Naţional Anticorupţie iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvîrşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege. 310.Ed. prin care se pedepseşte penal . îndeosebi cu scopul de a obţine de la această persoană sau de la o persoană terţă informaţii sau mărturisiri. a recunoscut fapta. fapta prin care se provoacă unei persoane. făptuitorul învinuit sau inculpatul nu trebuie constrâns288 sau sancţionat în nici un fel. 117 şi 118. 286 A se vedea şi I. paragraful 10. Credem că inculpatul poate să tacă. probată286.9 pct. s-a comportat sincer. în condiţiile art. „Însuşi Beccaria. Tratat de drept şi procedură penală. Vol. cu intenţie. sau din revolta omului inocent. „Curierul Judiciar Bucureşti 1912.2 din Legea nr. 289 Dreptul la tăcere al învinuitului şi inculpatului a fost criticat chiar de jurişti englezi. Tratat de drept şi procedură penală. şi care. Tip. nr. I Tanoviceanu arăta: „constrângerea este inutilă şi absurdă. Tanoviceanu. ia judecătorului toate luminile pe care le poate scoate de la vinovat.39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate. pen. legea trebuie să lase oricărui inculpat facultatea de a vorbi sau nu”289. De aceea credem că orice constrângere în această direcţie este inacceptabilă. pag. Aşa cum am arătat. Pentru tăcere şi refuzul de a răspunde. denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracţional organizat. numai el pot să le dea” Bentham. 152 285 .” 288 A se vedea art.2 din Legea nr. ci doar că nu neagă”. o durere sau suferinţe puternice.24 din Constituţie. – „tacens non videtur consentire attamen nec negat”.74 lit. (1) sau (3) şi care în cursul urmăririi penale sau al judecăţii. fără vreun tratament diferenţiat pentru exercitare în perioada anterioară a dreptului la tăcere.C. 311.

2 şi4 din C. al dotării laboratoarelor şi pregătirii experţilor. 90 indice 1. Din nici o dispoziţie legală cunoscută de noi în dreptul românesc nu rezultă că exercitarea dreptului la tăcere. executivă şi judecătorească să reconsidere poziţia faţă de locul şi rolul criminalisticii. ameninţăriori alte mijloace de constrângere. mijloacele de probă obţinute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal. Astfel nu putem fi de acord cu cei care susţin că dacă învinuitul sau inculpatul se abţine să dea declaraţii uzând astfel de dreptul la tăcere. p. pag. pentru că altfel afectează dreptul la tăcere. Întrucât dispoziţiile art. este important a se verifica dacă recunoaşterile învinuitului sau inculpatului au fost făcute voluntar. inculpatului provocată prin informator în condiţiile în care aceştia au ales dreptul la tăcere constituie o încălcare a acestui drept. a provocărilor. serios. . atunci învinuitul sau inculpatul are dreptul să nu răspundă la învinuirile ce i se aduc. Iaşi. violenţe.80 291 Potrivit art. 290 A se vedea Gh.p. I Doltu. pentru că singur nu îşi poate exercita dreptul la apărare. 292 Conform art. A Mihăilă. interceptare a învinuitului. 313. legislativă. Mateuţ. De pildă dacă celui arestat sau reţinut i se aduce la cunoştinţă învinuirea în lipsa apărătorului. Interceptarea conversaţiilor poate fi ilegală sub aspectul lipsei de autorizare291 dar şi al caracterului conversaţiei . 166.p. ameninţări. orice ascultare. în condiţii de libertate de exprimare neviciate prin promisiuni.p. este oprit a se întrebuinţa violenţe.10-11/1994. de inexistenţa ameninţărilor. poate constitui o circumstanţă de agravare în sarcina inculpatului.p interceptările şi înregistrărili audio sau video se fac cu autorizarea motivată a instanţei iar în caz de urgenţă şi cu titlu provizoriu cu aprobarea dispusă de procuror prin ordonanţă motivată.8 teza II din Constituţia revizuită sunt imperative. influenţa unor substanţe care anihilează voinţa etc. folosirea cuvântului „numai” în expresia „numai în prezenţa unui avocat.13. citat de Alexandru Sava în Aprecierea probelor în procesul penal. în Dreptul nr.Dreptul la tăcere şi legalitatea interceptării şi înregistrării audio.mijloc de apărare în procesul penal. Editura Junimea.3. Lumina Lex Bucureşti 1998. juriştilor şi specialiştilor criminalişti în materie în raport de noile exigenţe ale probaţiunii. 312..p.” presupune o obligaţie a cărei încălcare are consecinţe juridice. normale.290 2. a promisiunilor. Declaraţiile invinuitului sau inculpatului . în scopul de a se obţine probe.video a declaraţiilor învinuitului şi inculpatului. 314. conversaţiile înregistrate trebuie să fie legale.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE 153 recunoaşterea dreptului inculpatului şi învinuitului de a nu face declaraţii presupune ca factorii responsabili din cele trei puteri. 2002.6 pct.p. pag.2 din C. Chiar în baza unei autorizaţii legale de interceptare. Logica Juridică. „această atitudine poate constitui o împrejurare în defavoarea sa”. precum şi promisiuni sau îndemnuri. Potrivit art. sau a altor mijloace interzise de lege a fi folosite în scopul de a se obţine probe292 . 153 . chiar dacă este semnat de învinuit sau inculpat este lovit de nulitate absolută. 68 din C..23 pct. Or potrivit art 64 pct. neprovocate. Astfel credem că procesul verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii în lipsa apărătorului. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului învinuitul ori inculpatul are dreptul la tăcere în timpul procesului penal . valoarea probatorie a înregistrării unei conversaţii depinde de: caracterul liber al exprimării. arată Curtea Europeană a Drepturilor Omului în deciziile sale.74.

6 din Convenţie293 astfel.296 În examinarea chestiunii dacă procedura de interceptare şi folosire a interceptării. Hotărârea din 3 mai 2001. Curtea observă. învinuitul sau inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie. Curtea aminteşte şi faptul că avocatul reclamantului a Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Într-adevăr. care le leagă de conţinutul procedurii echitabile. neexistând nici o capcană sau determinare a acestuia să vorbească în sensul de mărturisire(recunoaştere) se arată în practica Curţii Europene a Drepturilor Omului. în primul rând. inclusiv faptul dacă împrejurările în care a fost obţinută mărturisirea generează îndoieli asupra certitudinii sau acurateţii ei”. ca o expresie a realităţii. Cauza Saunders contra Regatului Unit (Culegerea 1996 – VI). contra Elveţia. respectarea voinţei persoanei acuzate de a păstra tăcerea şi presupune ca. 297 Curtea Europeană a Drepturilor Omului. fără a obţine probe prin metode coercitive sau opresive împotriva voinţei acuzatului. „Curtea aminteşte că înregistrarea reclamantului la sediul poliţiei şi în penitenciar. În cauza Allan contra Regatului Unit. „ Cât priveşte privilegiul împotriva auto-incriminării sau dreptul la tăcere. Dreptul la absenţa auto-incriminării vizează. „în măsura în care recunoaşterile reclamantului în cursul conversaţiilor sale au fost făcute voluntar. acuzarea să facă dovada împotriva acuzatului. făcută când el se afla în compania complicelui său (la alte infracţiuni). 315. reclamantul admite că era conştient de posibilitatea de a fi înregistrat la sediul poliţiei. în sensul ca nu sunt contrare dreptului intern. Hotărârea din 17 decembrie1996. 294 293 154 .66 pct.”297 În cauza Allan contra Regatului Unit. se dispune că în cazul când există probe de vinovăţie.154 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE neîndoielnic. existenţa oricărei protecţii relevante în cadrul procedurilor şi modul în care au fost utilizate materialele astfel obţinute.p. Hotărârea din 21 decembrie 2000. că materialele obţinute prin înregistrările audio şi video nu sunt ilegale. 69 din Codul de procedură penală român. 296 Curtea Europeană a Drepturilor Omului. şi de a se opune la folosirea lor „ conform principiului contradictorialităţii. prietenei sale şi a informatorului poliţiei. precum şi mărturia informatorului constituie principalele probe ale acuzării împotriva sa. în cauzele penale. să se evite erorile judiciare. neexistând nici o capcană sau altă activitate prin care să determine asemenea mărturisiri. în primul rând. B. 295 Potrivit art. Cauza J. nu există nici un indiciu că recunoaşterile făcute de reclamant în discuţiile cu complicele său şi cu prietena sa nu ar fi fost voluntare. mărturisirea învinuitului sau inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. a vizat însăşi existenţa privilegiului împotriva auto-incriminării. trebuie analizată „ posibilitatea lui reală de a contesta autenticitatea probelor294 (obţinute prin interceptarea convorbirilor sale). De asemenea. Curtea examinează natura şi gradul obligaţiilor. recunoaşterea.295 316. din C. Curtea Europeană a Drepturilor Omului Secţia IV-a prin Hotărârea din 5 noiembrie 2002 a statuat o serie de cerinţe şi aprecieri legate de dreptul la tăcere şi dreptul la un proces echitabil reglementate de art. Cauza Heaney şi McGuinness contra Irlanda. Curtea reiterează că acestea sunt în general recunoscute de standardele internaţionale. În art. în sensul că ar fi fost constrâns sau păcălit să le facă. În cazul când învinuitul sau inculpatul reclamant a fost interceptat contrar dreptului său la tăcere.p. Scopul lor este să îl protejeze pe acuzat de acţiunile necorespunzătoare ale autorităţilor şi astfel. calitatea probei. precis.

Acest drept. informator de lungă durată al poliţiei. voluntar. Prin urmare. 1 din Codul de procedură penală se 155 . Probele prezentate la proces denotă că informatorul. contrar voinţei acuzatului. Cât priveşte utilizarea înregistrărilor discuţiilor purtate cu informatorul poliţiei. Astfel în art. cu care a împărţit aceeaşi celulă mai multe săptămâni. astfel încât era susceptibil să fie convins de informator. 68 alin. a măsurii în care subminarea dreptului la tăcere se constituie într-o violare a art. a canalizat discuţia spre împrejurările infracţiunii. Prin urmare. la interogatorii. care au influenţă asupra caracterului „voluntar” al afirmaţiilor făcute de reclamant informatorului: el era un suspect într-un caz de omor. 318. a fost plasat în celula acestuia în scopul de a obţine informaţii de la el privind implicarea în săvârşirea infracţiunii de care era suspectat. reclamantul a ales în mod constant să păstreze tăcerea. serveşte în principiu pentru a proteja libertatea unei persoane chemată să aleagă între a răspunde sau nu la întrebările poliţiei. aspect care poate fi privit ca echivalentul funcţional al interogatoriului. Aprecierea. sfera dreptului nu se limitează la cazurile în care sau produs în acest fel suferinţa acuzatului ori acesta a fost făcut să sufere în mod direct în orice fel. iar aceste mărturisiri sau declaraţii sunt prezentate ca probe în proces. ci ele au fost determinate de întrebările persistente ale informatorului care. în acest caz. Dacă este adevărat că nu a existat vreo relaţie specială între reclamant şi informator şi nu s-a identificat nici un factor direct de coerciţie. autorităţile recurg la subterfugiul obţinerii de mărturii de la suspect ori de alte declaraţii incriminatoare pe care nu au putut să le obţină în timpul interogatoriilor. Un arestat. 6 din Convenţie depinde de împrejurările cazului individual. incluzând prezenţa unui avocat şi avertizările obişnuite. Curtea nu este convinsă că utilizarea materialelor privindu-i pe complice şi pe prietenă sunt contrare cerinţelor procesului echitabil conform art.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE 155 contestat admisibilitatea probelor. Curtea consideră că reclamantul a fost subiectul unor presiuni psihologice. în absenţa oricărei protecţii care există în cazul unui interogatoriu formal din partea poliţiei. Această libertate de alegere este subminată în cazul în care. Curtea reţine că dacă dreptul la tăcere şi privilegiul împotriva auto-incriminării au în primul rând rolul de protecţie împotriva acţiunilor necorespunzătoare ale autorităţilor şi a obţinerii probelor prin metode coercitive sau opresive. Anumite orientări în acest sens pot fi găsite în jurisprudenţa canadiană. 317.” 319. a fost instruit de poliţie să-l determine să facă mărturisiri. să facă anumite confidenţe. Curtea notează că. conform sfaturilor avocatului. aflat în detenţie şi sub presiunea directă a interogatoriilor poliţiei privind omorul. 6 paragraful 1. pentru care Curtea a reţinut că se află în centrul noţiunii de proces echitabil. În aceste împrejurări informaţiile obţinute prin utilizarea în acest mod a informatorului pot fi privite ca fiind contrare dreptului acuzatului la tăcere şi privilegiului împotriva auto-incriminării. În prezenta cauză. iar instanţele s-au pronunţat după ce au analizat îndeaproape chestiunea.6 paragraful 1 din Convenţie a fost violat. art. suspectul alegând să păstreze tăcerea în timpul interogatoriilor. sub acest aspect. sub îndrumarea poliţiei. astfel că. În legislaţia României sunt unele reglementări ce vizează şi alte aspecte legate de dreptul la tăcere. probele decisive în acuzare obţinute pe această cale nu au fost făcute în mod spontan.

Dreptul sursei la protecţie apare sub două aspecte ca drept al sursei cât şi ca drept şi obligaţie al agentului media.300 Din cele expuse. ameninţări ori alte mijloace de constrângere. p. prietenul. Este o aplicare a principiului că nimeni nu poate fi ţinut a lucra în propria sa pagubă. fiind şi neumană şi periculoasă pentru aflarea adevărului”. Vol. 300 „Obţinerea unor atari mărturisiri trebuie însă condamnată. . a agentului media de a nu divulga sursa care la informat. „Curierul Judiciar” Bucureşti. legiuitorul interzice obţinerea de probe. încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal. 299 A se vedea Traian Pop. izolare a sursei de cãtre public. referitor la urmele infracţiunii săvîrşite. care poate cere acestuia de a nu-i divulga identitatea. precum şi promisiuni sau îndemnuri. 68 din Codul de procedură penală sunt sancţionate cu nulitatea actului. în scopul de a se obţine probe. deci şi ale art. Acesta este un drept al sursei agentului media. 330-331. arată V. inclusiv recunoaşterea. stigmatizare. Credem că poate fi socotită încălcarea dreptului la tăcere atunci când învinuitul. numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act. De asemenea aşa cum am arătat este necesară prevederea în mod expres a extinderii dreptului la tăcere şi în cazul făptuitorului. Conform art. 46. ruda etc298. pp. socotim că ascultarea martorului. Ediţia a doua. Acest drept protejeazã sursa de invidie. şicanã. 197 alin. II. învinuitului.a fost determinat să ia asupra lui vinovăţia pentru a salva o rudă apropiată. dreptului la apărare şi a celorlalte drepturi şi libertăţii prevăzute de lege pentru învinuit sau inculpat dar şi pentru martor.156 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE arată: „Este oprit a se întrebuinţa violenţe.14 Dreptul sursei la protecţie. Vol. Cluj. Drept procesual penal. 2. Dar credem că nimic nu împiedică valorificarea informaţiilor obţinute în mod legal de la învinuit. 1927. ameninţare. prin promisiuni sau îndemnuri. de aceea singura recunoaştere a inculpatului nu constituie o dovadă contra acestuia. Dongoroz în I.a fost determinat să se auto-incrimineze.a fost determinat să ia asupra lui vinovăţia unei alte persoane din motive pecuniare. Tipografia Naţională S.. Tip. inculpatul de pildă: . nemo tenetur se detegere. Tratat de drept şi procedură penală.a fost provocat să se laude cu ceea ce nu a făcut sau să exagereze ce a făcut alterând adevărul. 156 298 . inculpatului şi aprecierea ca probă a mărturisirii precum şi a recunoaşterii trebuie făcute în condiţiile respectării dreptului la tăcere. Tanoviceanu şi colectiv. 1 din Codul de procedură penală.A.” După cum se observă. părţi civile. părţi vătămate. căutarea şi administrarea legală a acestora în procesul penal. eventuale procese şicanatoare etc. . Obţinerea în acest mod a unei mărturisiri este ilegală cum dealtfel şi folosirea acesteia ca probă în proces. acesta este un drept şi în acelaşi timp o obligaţie. V. mărturisirea. 321. De asemenea. locul unde se găseşte obiectul şi produsul infracţiunii. . efectuate direct sau prin intermediar cum ar fi informatorul. familiile acestora şi societăţii în general. inculpat.299 320.

aceasta are dreptul la secretul identităţii sale şi a activităţii de informare.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE 157 322. 1411). statul semnatar trebuie să garanteze oricărei persoane.320.2/2006. Remus Borza. Frederic Sudre. 1983. 1 iulie 2003. Acest drept al persoanei. Iar în Codul etic al sindicatului american al ziariştilor (Society of Professional Journalists –Sigma Delta Chi) se prevede "Sursa confidenţialã va fi protejatã de cãtre ziaristul cãruia i-a încredinţat informaţia cu orice risc. Soluţia europeană se alătură celei adoptate de judecătorul naţional care. nr. D. I. 2006. conform unei jurisprudenţe constante. notă D.. etc. Potrivit art. A se vedea Valerică Dabu. în conflict cu drepturile societăţii prin care se apără anumite interese publice. plîngerea. sesizarea. precum şi consecinţele acesteia asupra persoanei. 161. afectiv. Prin exercitarea acestei libertăţi persoana se face utilă societăţii realizându-şi o serie de necesităţi ale sale. în scop pur comercial. Între celelalte drepturi şi libertăţii ale omului pe de o parte şi dreptul la propria imagine al persoanei pe de altă parte există o intercondiţionare.. #69. F. 7 din Declaraţia de la Munchen din 1971 a Federaţiei ziariştilor din Convenţia Europeanã.iunie 2004. nr. 2004. „curiozitatea unui anumit public” cu privire la detalii din viaţa privată şi activităţile cotidiene ale unei celebrităţi (de asemenea. 323."301 Dreptul la propria imagine302 324. Socotim că putem vorbi atât de un drept la propria imagine a persoanei fizice cât şi un drept la propria imagine a persoanei juridice. direct sau indirect. denunţul. ziariştii sunt obligaţi "sã pãstreze secretul profesional şi să nu divulge sursa informaţiilor obţinute confidenţial". în temeiul art.8. şi consideră că aduce atingere dreptului la respectarea imaginii unei persoane publicarea unei fotografii a acesteia. D. cit. Societatea Prisma Presse contra Franţa. Modul de exercitare a acestei libertăţi în cadrul privat sau public. Dreptul sursei agentului media la confidenţialitate este un drept subiectiv al acesteia şi numai persoana în cauză poate renunţa la el. Dreptul la imagine şi protecţia imaginii prin norme de dreptul proprietăţii intelectuale. nu are prioritate şi atunci trebuie urmată procedura prevăzută de lege pentru dezvăluirea sursei. Bucureşti. JCP G. în Revista Română de Dreptul Proprietăţii Intelectuale.Lindon).2e . 2003.Sudre) Protejarea reputaţiei şi drepturilor semenilor este menită să restrângă mai mult decât de obicei libertatea presei.cit. cu informaţii de interes public. ca atribut al personalităţii (CA..66910/01). Orice persoană are garantată libertatea de exprimare. Paris 25 octombrie 1982. prin diferite forme ca anonima.IR. 363. Dezvăluirea sursei sale de către agentul media fără consimţământul sursei. op. (Von Hannover contra Germaniei. cu sau fără asumarea responsabilităţii. „o speranţă legitimă” în ceea ce priveşte protecţia şi respectarea vieţii sale private” împotriva practicilor presei de senzaţie. poate duce la răspunderea agentului media pentru prejudiciile cauzate sursei (morale sau materiale). cron.303 Miruna Runcan. în cazul în care această publicare nu este justificată de implicarea persoanei într-un eveniment a cărui importanţă să legitimeze această divulgare pentru informarea publicului (Civ. p. în cazul în care aceasta din urmă nu îşi propune să contribuie la o dezbatere de interes general. etc. 157 302 301 . ci să satisfacă. reclamaţia.Imaginea persoanei reprezintă o valoare fundamentală prevăzută şi garantată de Constituţie. prevăzute de Constituţie. chiar dacă aceasta este persoană publică. op. p. Imaginea persoanei este esenţială pentru drepturile şi libertăţile ei cu implicaţii deosebite asupra gradului de satisfacere al trebuinţelor acesteia. economic. consideră. că dreptul la respectarea vieţii private include protejarea imaginii. 24 aprilie 2003. 213. politic. 303 In baza obligaţiilor sale pozitive. informarea secretă (oficială sau neoficială) sau publică. Valoarea imaginii persoanei poate fi analizată sub aspect social.9 din Codul civil. 24. p. fac parte din libertatea în sine şi numai persoana respectivă poate alege sau exclude una sau mai multe din aceste forme. 145. nr. Dacă o persoană a considerat că trebuie să informeze în secret un agent media. dec.

de protejare a imaginii de sine. Opinia Publică. materie etc. ci pe baza modului cum îşi reprezintă ei această realitate. concepută. constând în orientarea persoanelor spre obiecte care asigură recompense şi evitarea obiectelor cu sancţiuni negative. 2000. Atitudinea este definită ca „o stare de pregătire mintală şi neurală. p. c) funcţia de cunoaştere. citată de Stancu Şerb. Luptăm pentru a construi imagini. ne hrănim sau hrănim cu imagini. Editura Economică.47. Or se ştie că la baza cunoaşterii stă informaţia şi imaginea. Imaginea se obţine de regulă prin consum de energie. Gordon W Allport. Omul acţionează sau nu acţionează asupra realităţii folosind imaginea. reţine. împreună cu relaţiile fiziologice subiacente). credinţe pe baza cărora se fac judecăţile evaluative). Bucureşti. Astfel. mai mult sau mai aproape de realitatea percepută. rezultatul folosirii imagini poate fi un act creator şi având la bază informaţii valoroase. 2002. afectivă etc.22. care exercită o influenţă diriguitoare sau dinamizatoare asupra răspunsului individual la toate obiectele şi situaţiile cu care este în relaţie”. Prelucrarea imaginii poate da naştere la noi informaţii valoroase. Omul gândeşte. în Mass Media şi societatea. Atitudinea presupune trei tipuri de componente: a) componenta afectivă (emoţii. Bucureşti 2003. judecă creează folosind imaginea. Daniel Katz a propus patru funcţii ale atitudinii: a) funcţia instrumentală. familială şi privată. cumpărăm şi vindem imagini.. redă un număr mai mare sau mai mic de imagini care pot fi abstracte. 306 Imaginea nu se confundă cu atitudinea dar contribuie la formarea acesteia. Componenta afectivă se formează în principal pe baza imaginii sau a compunerii imaginilor.Omul a studiat şi studiază realitatea folosind imaginea. construieşte. Dreptul la propria imagine este un drept fundamental dar complementar al dreptului la viaţa intimă. Editura Teora. 1999. Memoria primeşte. b) componenta cognitivă (cunoştinţe despre obiectul atitudinii. Imaginea rezultat al prelucrării informaţiei poate fi un element important al puterii.70. al dreptului de proprietate asupra acesteia. poate fi preţuită. valorificată.” 326.2 viii al Convenţiei de la Stockholm din 1967 pentru constituirea Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale A se vedea E. viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine. Lumea în care trăim este o lume a imaginilor. Editura SNSPA. onoarea. inacţiunea. de sistematizare a stimulilor din lumea înconjurătoare. Enciclopedie de psihologie. timp. organizată prin experienţă. Bucureşti. 158 304 . or atât recompensele cât şi sancţiunile sunt eligibile pe baza consecinţelor imaginate faţă de subiect. materială. Componeneta cognitivă are la bază informaţia şi imaginea. Imaginea are la bază informaţia care la rândul ei se întemeiază pe date. De pildă în art. familiale şi private este asigurată şi prin consacrarea constituţională a dreptului la propria imagine.p. Or această însuşire a imaginii o poate face obiect al aproprieri. şi reflectată. Când datele necunoscute sunt aduse la cunoştinţă cuiva aducând elemente de noutate atunci acestea devin informaţii.158 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE 325. simţăminte. Prin date înţelegem acele elemente de raportare temporală. ce pot constitui elemente ale unei noi imaginii valoroase. sentimente. Imaginea. în art. Editura Economică. Relaţii publice şi Comunicare. şi ca urmare poate avea valoare economică. a imaginilor pe care le poartă în minte”305. spaţială. 305 Walter Lippman citat de Paul Dobrescu. obiectuală. La civilization de l’image. De multe ori oamenii sunt ajutaţii să aibă anumite imagini bazate pe anumite informaţii formate din anumite date care corespund mai mult sau mai puţin realităţii şi servesc sau deservesc anumite interese influenţându-le acţiunea. Protecţia vieţii intime. apud Septimiu Chelcea. b) funcţia de apărare a eului.304 „Oamenii nu reacţionează în funcţie de realitate. despre însuşirile acestuia. A se vedea Septimiu Chelcea Petru Iluţ. spirituală. suntem atraşi sau respinşi de imagini306. c) componenta comportamentală ( intenţia de a acţiona pro sau contra obiectului atitudinii). Fulchignoni. Componeneta comportamentală este rezultat al imaginii şi presupune imaginea virtuală a comportamentului. între două entităţii. p. Imaginea instituţiilor. 30 din Constituţie se prevede „Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea. Bucureşti. În acest sens se mai foloseşte şi sintagma „civilizaţie a imaginii”. virtuale.

311 Florin Marcu. O imagine poate fi formată de una sau mai multe imagini şi ca urmare aceasta este influenţată sau determinată de imaginile componente. în cadrul proprietăţii industriale unt protejate creaţiile intelectuale de fond care sunt aplicabile în industrie şi care mai sunt desemnate şi cu denumirea de creaţii utilitare. Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”. de comerţ şi de serviciu şi denumirile comerciale. conceptului. interpretările artiştilor interpreţi şi execuţiile artiştilor executanţi.p. pe de altă parte. violenţa. fonogramele şi emisiunile de radiodifuziune.3. Editura All Beck. prin desen etc. imagini şi imagerie.24. în limba franceză. date.” Alvin Toffler. Alvin Toffler arăta:„Cunoaşterea. sau pentru a fi deformată. Constantin Maneca. făcută prin fotografiere. „cuvântul imagination (imaginaţie) desemnează.550.310 Conform dicţionarului de neologisme prin imagine se înţelege forma de reprezentare în conştiinţă a realităţii înconjurătoare pe baza senzaţiilor dobândite cu ajutorul simţurilor. Imaginea ocupă în acest caz un loc într-un decupaj noţional care o opune pe de o parte percepţiei. distinctă de percepţia senzorială a realităţilor concrete şi de conceptualizarea ideilor abstracte. sau chiar false. sursă detemporalizată a unei informaţii lipsită de orice element empiric. o reflectare mai mult sau mai puţin precisă a realităţii. şi. Bucureşti. Puterea în mişcare. reprezentare plastică a unei fiinţe. Ediţia a II-a Ed. fidele realităţii. M. de către imaginaţie.”313 “Spre deosebire de proprietatea intelectuală. Image et cognition. Denis. protecţia împotriva concurenţei neloiale şi toate celelalte drepturi aferente activităţii intelectuale în domeniul industrial. PUF. făcută prin sunete.311 Deci imaginea este o reprezentare. Denis defineşte imaginea ca fiind o modalitate de reprezentare mentală care are drept caracteristică. prin cuvinte. p. definesc puterea în societate… Cunoaşterea mai serveşte şi ca multiplicator al averii şi al forţei.” 327. p.R. sculptură. descoperirile ştiinţifice. p. prin culori etc. Editura Antet. reflectarea artistică a unui obiect.2. Potrivit DEX. a unui peisaj etc. M.2003. literar şi artistic. Imaginea se plasează în acest caz pe post de intermediar între percepţia adevărată şi conceptul lucrului perceput. desen. Paris. mărcile de fabrică. !996. artistice şi ştiinţifice. fie că sunt adevărate. prin imagine se înţelege reflectarea de tip senzorial a unui obiect în mintea omenească sub forma unor senzaţii. precum şi atitudini. PUF.”308 Or cunoaşterea are la bază informaţia şi imaginea309. reprezentare a unui obiect obţinută din reunirea razelor luminoase emanate de la un alt corp şi reflectate de altul. Editura Academiei R. 313 Jean-Jackues Wunenburger. 1995. o reflectare a realităţii fie mentală fie materială.p.312 Imaginea nu se confundă cu imaginaţia. 1989...p. în calitate de contact efectiv cu o realitate prezentă. cuvinte. 1978. o producţie mentală a reprezentaţiilor sensibile. conservarea informaţiei perceptive sub o formă ce posedă un grad ridicat de similitudine structurală cu percepţia. Dicţionarul Explicativ al Limbii Române. percepţii sau reprezentări.26. 312 Imaginea este o reprezentare. fie mentală fie materială. a unui obiect etc. 308 Alvin Toffler. Univers Enciclopedic. avuţia şi relaţiile dintre ele. Pe de altă parte imaginea socială are la bază informaţia reflectată mai mult sau mai puţin corect în imagine. După Jean-Jacques Wunenburger. aproximative.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE 159 (OMPI) dreptul de proprietate intelectuală307 este definit ca fiind „drepturile referitoare la operele literare. 310 Academia Română. etc.” Viorel Roş şi alţi.474. După unii imaginea este reprezentarea percepută doar în măsura în care durează în absenţa intuiţiei şi face obiectul unor tratamente pentru a fi fixată.. Mărcile şi indicaţiile geografice. 159 307 . de către memorie.S. op.9. De aceea credem că se poate vorbii de un drept la o imagine corectă pentru că drepturile şi libertăţile se pot realiza numai atunci când acţiunile şi inacţiunile au la bază imagini corecte. pictură. Bucureşti.cit. desenele şi modelele industriale. valori şi alte produse simbolice ale societăţii. Que sais-je?. 1991. reflectarea artistică a realităţii prin sunete. Ediţia a III-a. Dicţionar de neologisme. L’Imagination. în cadrul căreia sunt protejate atât creaţii de formă cât şi de fond. 309 Alvin Toffler foloseşte termenul de cunoştinţe în sensul că acesta cuprinde: „informaţii. Bucureşti. invenţiile în toate domeniile activităţii umane. ştiinţific. p.

şi este în strânsă legătură cu valorile materiale sau spirituale pe care persoana sau organizaţia le deţine sau le creează precum şi cu nivelul de satisfacere a trebuinţelor. judecăţii. iar demnitatea publică este dată de gradul de autoritate instituită de lege pentru înalte funcţii publice în vederea reflectării ca atare în mentalul colectiv. Bucureşti. probitate. Reputaţia317 este o rezultantă şi în acelaşi timp componentă a imaginii publice. tot ceea ce poate fi perceput prin simţuri. reputaţia. social şi în viaţa organizaţiilor face plauzibilă afirmaţia: imaginea socială condiţionează din ce în ce mai mult şi mai subtil performanţele organizaţiilor. Bucureşti. 329. p. imaginea de demnitar etc.” Bogdan-Alexandru Halic. b)imaginea demnităţii publice pe care o deţine. părţi componente ale patrimoniului organizaţional şi componente ale procesului de reproducere performantă a organizaţiei. Aici s-ar putea vorbi de creaţie şi de imagine rezultat al creaţiei. imaginea de profesor. De pildă secţiunea I din Codul deontologic al medicilor este intitulată « Întegritatea şi imaginea medicului ». Dicţionarul de neologisme. marca.prof. viaţa economică şi nu în ultimul rând viaţa socială. Uneori reputaţia este un element esenţial al imaginii profesionale cum ar fi imaginea de medic318. noţiune prin care înţelegem stima. autoritar-instituţional etc.2004. recunoscute de societate ca urmare a reflectării în conştiinţa acesteia. fermitatea. definitorii pot exprima anumite categorii ca: onoarea. 160 . activitatea intelectuală a omului.c) imaginea de om politic.315 De pildă imaginea unui demnitar public este o imagine complexă care cuprinde trei categorii de imagini diferite ca urmare a unei origini diferite respectiv: a) imaginea publică proprie. 316 Dr. politic. demnitate şi cinste. 2001. Ediţia III-a.124. 328. viaţa statală. 317 318 314 Pentru protecţia reputaţiei a se vedea art. Ca urmare Potrivit Dicţionarului de neologisme prin obiect se înţelege : „lucru. Această descompunere a imaginii ajută la alegerea modalităţilor şi mijloacelor cele mai eficace de protecţie a imaginii.10. 330. Dreptul comunicării sociale. Prin onoare în sens obiectiv se înţelege acele însuşiri care exprimă gradul de integritate morală.) în mentalul colectiv. seriozitatea. respectul. Editura SNSPA. Dabu Valerică. politic. activitatea intelectuală a omului. Editura Comunicare.160 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE Imaginea rezultat al imaginaţiei poate fi şi ceva închipuit care reprezintă o construcţie o concepţie ce nu are corespondent în realitatea prezentă ci în cea trecută sau poate în realitatea viitoare.S. Analiza imaginii organizaţiilor.Bogdan-Alexandru Halic arată:„Studiul atent al mutaţiilor care au loc în domeniile economic. Editura Academiei R. profesional. În cadrul imaginii anumite însuşirii reflectate. o reprezentare în conştiinţă a realităţii înconjurătoare pe baza senzaţiilor dobândite cu ajutorul simţurilor şi al gândirii. Imaginile sociale devin. funcţional. După autorul imaginii am putea vorbi de o imagine individuală de o imagine de grup de o imagine socială.740. p.ro. Socotim că în raport de subiecţii imagini putem vorbi de două categorii de imagini. imaginea de procuror. 315 Referindu-se la imaginea organizaţiei dl. consideraţia. Demnitatea persoanei este dată de gradul de autoritate morală recunoscută de colectivitate. corectitudine. raţiunii. Ion Chiciudean. tot ceea ce preocupă gândirea. Imaginea socială a persoanei. De asemenea o astfel de analiză a imaginii are o importanţă deosebită în viaţa politică. etc. dezaprobarea faţă de o persoană ca urmare a reflectării unor anumite însuşiri (cum ar fi de pildă de ordin personal. 54-55 din Decretul 31/1954. tot ceea ce preocupă gândirea. Florin Marcu. O primă categorie ar fi imaginea obiectuală ca o reflectare a unui obiect314 de un alt obiect sau mulţime de obiecte. 1978. precum şi imaginea socială a organizaţiei influenţează performanţele acestora. înrudite. Bucureşti. O a doua categorie ar fi imaginea mentală a unui obiect.316 Onoarea presupune respectarea a o serie de principii şi valori printre care şi respectă pentru a fi respectat. astfel. p.R. demnitatea. raporturile dintre ele şi raporturile dintre oameni şi organizaţii. de respectare a îndatoririlor obligaţiilor juste cu orice preţ. tot ceea ce se înfăţişează vederii.

No. Numele de marcă trebuie să reflecte mai mult sau mai puţin imaginea complexă a produsului sau serviciului şi în mod obligatoriu să nu o contrazică printr-o altă imagine indusă. De aceea marca este reprezentată uneori printr-un semn pentru a facilita toate comunicările legate de aceasta şi a evita riscul unei traduceri nefericite într-o altă limbă. Mărcile şi indicaţiile geografice. 19 septembrie 2001. În funcţie de caracterul informaţiilor ce stau la baza imaginii aceeaşi entitate poate avea imagini diferite după cum informaţiile sunt diferite. Aceasta este principala accepţie a mărcii ca imagine complexă a produsului sau a serviciului. promovarea şi respectiv vânzarea acestora va întâmpina greutăţii. 331. materialul.e din Legea nr.000 lire sterline. Henkel KgaA vs.55. preţul etc. De regulă denumirea produsului sau chiar fotografia acestuia nu se confundă cu marca produsului.2003. Nu este necesar în acest sens ca marca să transmită informaţii exacte despre identitatea producătorului bunului sau furnizorului serviciului. Bucureşti. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice se arată: „…. comercializate sau furnizate sub controlul titularului mărcii şi că titularul este răspunzător pentru calitatea lor (hotărârea Canon/Cannon. care să o individualizeze şi să fie folosit în comunicare. calitatea şi standardele folosite la realizarea acestuia. inexacte etc. materiile prime şi tehnologia folosită. Uneori imaginea favorabilă se creează uşor dar dacă nu se fundamentează pe informaţii corecte se compromite foarte repede. exacte. Introduction to Trademark Law & Practice (second edition). Valoarea informaţiilor reflectate în marcă dau valoarea mărcii. Este de observat că orice produs pe lângă o imagine fotografică are şi o imagine complexă formată din toate caracteristicile acestuia319 care îl deosebeşte de altele.” A se vedea şi Internaţional Bureau of WIPO.320 Imaginea complexă a produsului sau marca conţine şi este produs al informaţiilor despre producător. 322 „Faptul că producătorii sunt dispuşi să investească sume enorme în consultanţă pentru numele de marcă este un indiciu al măsurii în care se consideră că succesul sau eşecul depind de acest aspect al limbajului publicitar: de 3 nume candidate doar pentru acoperirea pieţei britanice costă în mod obişnuit 15. OHIM) ” A se vedea Viorel Roş şi alţi. imagine denumită marcă. Mărcile şi indicaţiile geografice. 653 (E) (1963). paragraful 28 a Curţii Europene de Justiţie. Hotărârea în Prima Instanţă. 321 „Conform art. 332. 161 319 . precizia sau alte caracteristici.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE 161 se poate vorbi de o imagine favorabilă sau de o imagine nefavorabilă ori de imagine dezirabilă sau indezirabilă în funcţie de consecinţele acesteia sub toate aspectele. 320 Uneori şi imaginea fotografică poate fi înregistrată ca marcă. marca ce indică faptul că produsele sau serviciile pentru care este utilizată sunt certificate de titularul mărcii în ceea ce priveşte calitatea. A se vedea Viorel Roş. îl valorizează. aprecierile consumatorilor. 3 lit.p. În principiu denumirea produsului este dată doar de unele însuşiri care vizează de regulă utilizarea.2003. WIPO Pub. un semn.. sistemul de garantare. Este suficient ca marca să permită membrilor publicului vizat să distingă bunul sau serviciul pe care îl desemnează de cele care au o origine comercială diferită şi să concluzioneze că toate produsele sau serviciile pe care le desemnează au fost fabricate.90. Editura All Beck.p.321 Pentru a se putea opera cu o astfel de imagine complexă a produsului sau serviciului. Imaginea care defineşte marca vizează aşa cum am văzut şi alte însuşiri ale produsului presupunând o viziune complexă asupra acestora care îl distinge de altele. De pildă în cazul în care numele de marcă într-o altă limbă are o conotaţie contrară imaginii complexe a produsului sau a serviciului.7(1)(b) din Regulamentul mărcii comunitare 40/94 – mărcile care sunt lipsite de orice caracter distinctiv nu trebuie înregistrate -. a doua cameră. cazul T-337/99.322 În art. Pe de altă parte se poate vorbi de o imagine promovată care poate să corespundă sau nu cu imaginea realizată. complete sau incomplete. modul de fabricaţie a produselor sau de prestare a serviciilor. O marcă ce permite ca bunurile şi serviciile pentru care a fost înregistrată să fie distinse în privinţa originii lor va fi considerată ca având caracter distinctiv. destinaţia şi/sau finalitatea folosirii acestuia. Editura All Beck. i s-a stabilit un nume. Bucureşti.

Spre deosebire de semnul natural. plastic.” În aceste documente semnul mărcii apare ca ceva convenţional care contribuie la comunicarea mărcii şi despre marcă semn care de regulă nu se modifică ci numai imaginea produsului sau serviciului conţinut al mărcii se poate modifica. soare-lumină. 451 din 1 noiembrie 2004 marca temporală este definită ca fiind „o colecţie de date în formă electronică. Limbajul publicităţii. 323 Potrivit art.162 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE 333. Astfel o a doua accepţie a conceptului de marcă este aceea de semn. Un semn poate fi natural (indice). Semnul mărcii este necesar în facilitarea comunicăriilor legate de marcă.” Legea franceză .122. b) data şi momentul de timp aferente documentului supus marcării. adică ceea ce semnul reprezintă sau substituie. îmbunătăţită. 2002. servind la distingerea produselor sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice. sânge-fiinţă. Aplicarea semnului mărcii pe un produs nu îi transferă automat acestuia însuşirile.d) numărul de ordine din registrul furnizorului de servicii de marcare temporală. 162 . Socotim că acest semn este mai de grabă denumirea mărcii dar care nu se confundă cu marca.2 lit. atributele specifice mărcii.000 de lire sterline.323 Semnul324 distinge bunurile în care trebuie să recunoşti marca inclusiv provenienţa bunului (componentă a mărcii). În art. (2) Informaţiile verificate la furnizorul de servicii de marcare temporală sunt: costul unui nume de companie destinat folosirii la nivel global se ridică în jurul a 90. cultivată. foc-căldură.3 din Legea nr. 325 Potrivit art. În cazul semnului convenţional legătura între semn şi semnificat este de natură convenţională cum ar fi de pildă semafor roşuoprirea vehiculului.2 al Directivei CEE nr. difuzată şi garantată prin marca înregistrată. fonic. sau artificial (semnal. Iaşi. …Rolls Royce a relizat că modelul Silver Mist (Ceaţa de Argint) nu va fi bine primit în Germania pentru că „mist („ceaţă”) înseamnă pentru Germani excrement ”Angela Goddard. c) informaţii care identifică în mod unic furnizorul de servicii de marcare temporală.451/2004 (1) „Marca temporală este formată din cel puţin următoarele elemente: a) amprenta ataşată documentului electronic325 supus marcării. Valoarea complexă de piaţă a produsului sau serviciului este direct proporţională cu imaginea complexă a acestora exprimată. gestual. 89/104 din 21 decembrie 1998 „O marcă poate consta în orice semn… cu condiţia ca asemenea semne să fie capabile să distingă bunurile şi serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi”. Ceea ce este apreciat şi esenţial pentru marcă este conţinutul şi nu forma respectiv semnul acesteia. a) prin amprenta ataşată unui document electronic se înţelege acea informaţie cu ajutorul căreia documentul poate fi identificat în mod unic. exprimate în timp universal. capabil să deosebească un produs sau un serviciu al unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi va putea să constituie o marcă de fabrică sau de comerţ. în mod natural sau prin convenţie. Astfel potrivit Legii privind marca temporală nr. 324 Prin semn se înţelege „elementul material. Semnul mărcii este de natură convenţională se bucură de constanţă pentru identificare uşoară pe când marca-imagine complexă trebuie perfecţionată.prevede că: „Marca de fabrică.Codul Proprietăţii Intelectuale (CPI). etc. simbol). În legislaţie şi doctrină se mai foloseşte sintagma de „marcă temporală” care este legată mai mult de funcţia de însemnare. valorizată deci în continuă schimbare competitivă. ataşată în mod unic unui document electronic.”Potrivit art. a cărui prezenţă ne permite să evocăm sau să presupunem un alt lucru decât el însuşi. dar care nu permite deducerea conţinutului documentului respectiv. ea certifică faptul că anumite date în formă electronică au fost prezentate la un moment de timp determinat furnizorului e servicii de marcare temporală. p.15 al Acordului privind aspectele drepturilor de proprietate intelectuală legate de comerţ încheiat la 15 aprilie 1994 (cunoscut sub denumirea TRIPS-Trade-Related Aspect of Intellectual Property Right) se arată „Orice semn sau combinaţie de semne. 334. Editura Polirom. grafic. denumire înregistrată decât de conţinutul mărcii. semnul mărcii fiind de natură convenţională nu-şi păstrează semnificaţia în orice situaţie.” Indicele şi semnul natural întreţin o legătură de la cauză la efect cu acel ceva pentru care ele sunt semne. exemplu fum-foc. de comerţ sau de serviciu este un semn susceptibil de reprezentare grafică.

153. mărcile de serviciu.2 din Tratatul instituind o Constituţie pentru Europa „Proprietatea intelectuală este protejată. Uneori semnul mărcii este atât de deformat. precum şi de imaginea publică. Acordul de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor adoptat în 1891 şi revizuit în 1967şi Protocolul referitor la Acordul de la Madrid din 1989.1968. precum şi prin autorităţii specializate ale statului care asigură aplicarea acesteia.329 335.” Se observă că marca temporală nu este formată din informaţiile care constituie conţinutul complex al imaginii produsului sau serviciului marcat. onoarea. Acordul de la Viena privind stabilirea unei clasificării internaţionale a elementelor figurative ale mărcilor adoptat la 12 iunie 1973 şi intrat în vigoare la 9 august 1985. 327 Referitor la aceasta un autor susţine: „Cheia actului de cumpărare este deci identificarea acceptată a consumatorului real cu consumatorul tip. precum şi reprimarea concurenţei neloiale:” Această convenţie a fost ratificată de România prin Decretul nr. imaginea de sine pe care consumatorul vizat şi-o construieşte şi care reprezintă suma aşteptărilor lui ca persoană şi subiect social” Bernard Cathelat. sub forma infracţiunilor de insultă. 329 Potrivit art. Pe lângă marca de garanţie proprie mai există marca de certificare a Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor precum şi marca titlului.84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice. mărcile de fabrică sau de comerţ. Pe de altă parte alegerea de către consumator a produsului după marcă se face de regulă şi în raport de imaginea de sine. „protecţia proprietăţii industriale are ca obiect brevetele de invenţie. grosolan realizat. Fiecare cumpără o imagine de sine. reputaţia. Publicitate şi societate.2) al Convenţiei de la Paris din 1883 revizuită în 1984. Protecţia imagini persoanei s-a făcut şi se face şi prin încriminarea unor fapte grave care afectează imaginea publică a persoanei în mod deosebit demnitatea.327 Protecţia juridică a imaginii a fost o preocupare mai mult sau mai puţin constantă. calomnie. sau a serviciului) contra folosirii pe nedrept sau a falsificării este asigurată în prezent în România prin Legea nr.328De pildă protecţia juridică a mărcii (imaginii complexe a produsului. b) identificarea algoritmului utilizat pentru generarea amprentei.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE 163 a) elementele de identificare ale certificatului relativ la cheia ce verifică marca.326 Între imaginea complexă a produsului sau serviciului şi imaginea publică a personalului producătorului există o interdependenţă cu implicaţii pozitive sau negative supra mărcii. numele comercial şi indicaţiile de provenienţă sau denumirile de origine. falsificat.II-77 pct.12. modelele de utilitate. imaginea produsului şi modelul identificator care decurge din ea şi. de imaginea dezirabilă. 1177/28.1. De pildă prin Ordinul nr. şi1977. model ideal sugerat de reclamă. Conţinutul şi valoarea mărcii sunt date de imaginea complexă a mărcii şi nu de imaginea fizică a semnului mărcii. desenele sau modelele industriale. 102 din 28 aprilie 2004 al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor. p. au fost stabilite condiţiile în vederea operaţiunii de marcare cu marca de garanţie proprie a obiectelor şi bijuteriilor din metale preţioase şi aliaje. pe de altă parte. Dreptul la marcă este un drept ce face parte din dreptul de proprietate intelectuală. În România încă din 15 aprilie 1879 a apărut prima Lege asupra mărcilor de fabrică şi de comerciu. ultraj pentru care se Marca de titlu reprezintă conţinutul de metal preţios fin al aliajului din care sunt confecţionate obiectele sau bijuteriile. (3) Marca temporală poate să conţină şi elemente de identificare ale solicitantului mărcii temporale. De aceea uneori pentru a preveni falsificarea semnelor mărci activitatea de marcare este reglementată. pe de o parte. Editura 3.” 163 326 . Bucureşti 2005. 328 Potrivit art. încât acesta nu mai este un semn al conţinutului mărcii ci un fals evident care exprimă cu totul altceva un alt conţinut diferit de conţinutul real al mărcii. …Actul de cumpărare nu se declanşează decât dacă există concordanţă între. Alte acte normative în domeniul mărcilor mai sunt şi : Acordul de la Nisa privind Clasificarea internaţională a bunurilor şi servicilor în scopul înregistrării mărcilor încheiat la 15 iunie 1957 revizuit în 1967.

prezentă şi viitoare. În art. În art. Se ştie că prejudiciul este o daună injustă. Prima formã a prejudiciului mai este denumită prejudiciu efectiv (damnum emergens) iar a doua formă prejudiciu eventual (lucrum cessans). respectiv după natura răspunderii juridice în cadrul căreia a fost cauzat şi se revendică: a) prejudiciul material efectiv.6 din Constituţie libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea. Răspunderea civilă delictuală. 337. a sănătăţii. 338. socotim cã aceasta poate include sau viza practic toate valorile a căror armonie integrează şi exprimă personalitatea umană într-o identitate neconfundabilă şi protejată ca atare de drept deci inclusiv imaginea. viaţa particulară şi nici dreptul la propria imagine ceea ce presupune o serie de obligaţii pentru legiuitor şi celelalte autorităţi publice.” De pildă demnitatea persoanei poate fi încălcată prin determinarea acesteia să lucreze în condiţii de muncă sub demnitatea sa.. cauzate prin răniri. afirmând-o multilateral ca personalitate umană332. onoarea330. 330 331 Pentru protecţia onoarei a se vedea şi art. precum şi "orice alte suferinţe psihice similare". de la data acesteia şi pânã în prezent şi b) prejudiciul viitor. provocarea unor boli.II-a 91 din tratatul instituind Constituţie pentru Europa se dispune: „1.L.R. 31/1954.” La acestă dispoziţie constituţională trebuie să se alinieze şi legislaţia ţărilor membre ale U. incluzând durerile fizice şi psihice. .prejudicii rezultate din vătămarea integrităţii corporale. p. trecută. 63 164 . securitatea şi demnitatea sa.1 pct. mutilarea. Prejudiciul moral sau daune morale.. lezare a aptitudinilor. ori prejudiciu extrapatrimonial. 332 Neculaescu Sache. În literatura de specialitate se fac unele clasificări ale prejudiciilor morale astfel: . Casa de editură şi presă "SANSA" S. Prejudiciul material are două forme de existenţă care nu totdeauna sunt ocrotite în aceeaşi măsură de lege. 54-55 din Decretul nr. Ea trebuie respectată şi protejată. 1994. desfigurarea sau îmbolnăvirea gravă a unei rude sau persoane apropiate. Socotim că constiuantul european foloseşte conceptul de „demnitate” cu o sferă şi un conţinut mai larg. care înseamnă orice pierdere. atributelor ce integrează şi definesc făptura umană ca individualitate biologică şi spirituală. 336. Potrivit art. adicã pagubele care se estimeazã cã se vor mai produce în viitor ca urmări ale faptei ilicite. de rănirea.prejudicii afective constând în suferinţe psihice cauzate prin lezarea sentimentelor de afecţiune şi de dragoste. adicã cel cauzat prin fapta ilicitã.II-61 din Tratatul instituind o Constituţie pentru Europa se dispune: „ Demnitatea umană331 este inviolabilă.De asemenea se vorbeşte tot mai frecvent de prejudicii de imagine sub forma daunelor morale sau materiale cauzate pentru care se acordă despăgubiri băneşti de către instanţele judecătoreşti.3 din Constituţie demnitatea omului este ridicată la rangul de valoare supremă şi este garantată constituţional. 339. loviri etc.30 alin. reprezintă orice vătămare. sau distrugere de valoare. Bucureşti. Orice lucrător are dreptul la condiţii de muncă care să respecte sănătatea.164 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE aplică pedepse penale.E. Cu privire la sfera prejudiciului moral. valorilor. slăbirea rezistenţei fizice la boli etc. Potrivit art. ca de pildă cele provocate de uciderea persoanei iubite.

medicul. Imaginea proprie trebuie înţeleasă. însuşiri etc. înseamnă lezarea unui interes legitim. 343.prin leziuni fizice. 341. cauzate prin lezarea cinstei. anumite trăsături. . vieţii private (de fapt intimităţii vieţii private). deteriorat.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE 165 . Cel care a suferit o pagubă poate reclama deci. de către persoana fizică. pseudonimului etc. Cea de-a doua clasificare. ca fiind acea imagine publică creată sau lăsată să se creeze. în acest sens. imaginea de sine333. dupã criteriul "domeniului" personalităţii umane încălcate . declanşarea divorţului.prejudiciul constând în atingeri aduse cinstei. "inclusiv cele privind reputaţia profesională a unei persoane şi alte asemenea fapte reprobabile". imagine care trebuie respectată şi apărată de legiuitor334 precum şi o imagine publică acceptată de aceasta care de asemenea trebuie respectată şi apărată de legiuitor. unii incluzând aici şi prejudiciul estetic.prejudicii constând în atingeri aduse dreptului la nume. reputaţiei. iar Tratatul pentru o Constituţie Europeană de asemenea o garantează orice lege care abrogă instrumentele juridice penale de apărare şi garantare a acesteia este susceptibilă de neconstituţionalitate. A se vedea Maxwell Maltz. infirmităţi. Socotim că uneori repararea în natură ar putea fi considerată şi exercitarea dreptului la replică sau dreptului la rectificare în aceleaşi condiţii cu fapta care l-a generat. Repararea în natură.prejudicii constând în atingeri aduse drepturilor nepatrimoniale din cuprinsul dreptului de autor şi al dreptului de inventator prin uzurpare. la pseudonim sau la denumire.cu observaţia că aici nu dreptul subiectiv este încălcat. Orice persoană are o imagine proprie nedestinată publicităţii. Bucureşti 2002. onoarei. denaturare etc. repararea ei chiar dacă prejudiciul nu constă în atingerea adusă unui drept al său ci numai în lezarea unor simple interese personale ce nu alcătuiesc obiectul unui atare drept. prin insulte. 165 334 333 . vorbim de interes şi atunci când cineva este susţinătorul financiar al unei alte persoane fără a avea o obligaţie legală.. demnităţii. numelui. 340. sunt apreciate de persoana respectivă că nu trebuie cunoscute de nimeni în afară de ea sau de membrii familiei. pierderea unei astfel de susţineri financiare. . Editura Curtea veche. Prejudiciul presupune lezarea atât a unui drept cât şi a unui interes. ruperea intempestivă a logodnei etc. în special prin folosirea abuzivă de către o altă persoană a acestor elemente de identificare a persoanelor.prejudicii morale cauzate personalităţii afective inventariind suferinţele de natură psihică provocate prin cauzarea morţi ori infirmităţii unei fiinţe dragi. demnitãţii. defăimări. prestigiului sau reputaţiei în general imaginii unei persoane. distrus. înseamnă restituirea lucrului sau a unui lucru identic cu cel luat. calomnii.prejudicii morale cauzate personalităţii fizice . De exemplu. defecte. distinge: . în mod conştient. aprecieri defavorabile. boli. onoarei. 342. Socotim că în etapa actuală în condiţiile în care Constituţia României ridică demnitatea omului la nivelul de valoare supremă şi o garantează. . Magia imaginii personale. .. Spre exemplu. acesta fiind de fapt un prejudiciu de imagine. Repararea prejudiciului se poate face în natură sau prin echivalent. ori de alte persoane cum sunt: preotul. avocatul etc. de agrement şi pe cel juvenil.prejudicii morale ca urmare a atingerii personalitãţii sociale. ci însăşi personalitatea umană este încălcată. în contextul dreptului fundamental la propria imagine.

Tratat. şi le aduce. fără consimţământul acestuia. Octavia Spineanu matei. constituie infracţiune şi se sancţionează cu închisoarea de până la un an şi amendă 300. citată de Viorel Roş. 166 335 . dar chiar la pedepse. Dragoş Bogdan. Altfel spus imaginea de sine este imaginea intimă. Bucureşti 2005. după cum glăsuieşte art.48/1910. Osebit de acestea se mai poate vorbi de imaginea publică a acesteia. p. Curtea din Paris a considerat că este un atentat la viaţa privată a persoanei chiar simpla publicare a adresei.166 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE Având în vedere modul cum este reglementat în trei trepte dreptul la viaţă respectiv dreptul la viaţă intimă. conferă autorului dreptul exclusiv de proprietate „Fapta artistului de a se folosi de imaginea altuia fără consimţământul său. O instanţă română în 1910 a decis: „Caricatura fiind un gen de producţie artistică. 2 din Noul Cod penal francez. dacă înţelepciunea omenirii recunoaşte că dreptul la viaţă este natural. la cunoştinţa publicului sau a unui terţ. imaginii intelectuale. 226-1 din acelaşi cod este sancţionat şi acela care foloseşte imaginile obţinute în condiţiile art. Acestea sunt protejate prin dreptul la imaginea proprie şi pot fi făcute publice numai cu consimţământul expres al persoanei în cauză. de familie sau din viaţa privată.53 din Legea asupra presei. şi expune pe autorul ei nu numai la daune către partea vătămată. artei. trăsăturile caracteristice ale persoanei în mod deosebit cele care fac parte din viaţa intimă a acesteia circumscrisă secretului personal. fără consimţământul acestuia. trăsăturile caracteristice ale persoanei în mod deosebit cele care fac parte din viaţa privată a acesteia circumscrisă secretului privat. sportului etc. înregistrarea sau transmiterea imaginii unei persoane aflate într-un loc privat. săvârşeşte un fapt ilegal care îl expune la plata de daune. imagine care nu este destinată nici membrilor de familie. de exemplu. Revista Dreptul nr. devine şi mai ilicită atunci când prin forma dată operei sale sau prin expunerea ei în public aduce o atingere onoarei sau reputaţiei persoanei a cărei imagine a utilizat-o în opera sa. atunci când opera literară sau artistică are caracterul de defăimare sau injurie a feţelor particulare. Din această cauză persoana care utilizează imaginea altuia în scopul de a trage foloase. fără drept.335 Sunt numeroase cazurile când unele personalităţi din domeniul cinematografiei. 226-1. într-adevăr. s-au dat hotărâri judecătoreşti care au recunoscut dreptul de proprietate al fiecăruia asupra imaginii sale. În Franţa. Editura All Beck. Un alt gen de imagine ar fi imaginea de sine care este definită de toate informaţiile. înstrăinarea şi difuzarea unor imagini sau alte documente cu secrete intime. potrivit art. trăsăturile caracteristice ale persoanei în mod deosebit cele care fac parte din viaţa de familie a acesteia circumscrisă secretului familial. Căci. dreptul la viaţă familială şi dreptul la viaţă privată drepturi care presupun trei grade de secretizare se poate vorbi de trei tipuri de imagine.000 franci „fixarea. imaginii sociale ce sunt produs al dezvoltării facultăţilor fizice şi intelectuale ale persoanei. departe de a avea un drept exclusiv asupra operei sale. apoi cum natura este aceea care a împărţit darurile în lume. 226-1 pct. Astfel ar fi imaginea de sine care este definită de toate informaţiile. Drepturile de autor şi drepturile conexe. alcătuind în mod deosebit organismul fiecăruia de unde rezultă deosebirea de dezvoltare a facultăţilor intelectuale şi însuşirilor fizice ale fiecăruia. pentru sume importante. numărului de telefon şi a reşedinţei private a unui cântăreţ. 344. Iar în art. 345. De altfel. Raportat la viaţa privată şi secretul acesteia se mai poate vorbi de o imagine privată a persoanei care este definită de toate informaţiile.”Tribunalul Tutova audienţa de la 14 mai 1910. fără consimţământul acesteia”. tot aşa este natural să recunoaştem fiecăruia acelaşi drept natural asupra asupra imaginii fizice.338. acceptă. pentru a satisface curiozitatea cititorilor sau telespectatorilor consumatori de senzaţional.

mai mult. Dragoş Bogdan. respectiv artist. de pe altă parte. Francoise Gilot. iar aceste interese nu au caracterul intereselor publice satisfăcute în mod instituţionalizat. 347. cu privire la viaţa şi opera sa. că măsura este cu totul alta dacă este vorba de un individ oarecare decât atunci când ne aflăm în prezenţa unui artist de renume mondial. satisface. care este tot aşa de natural.48/1910. în loc să protejeze un rol. Or. nu trebuie cunoscute de public decât numai cu consimţământul persoanei. Tribunalul Tutova. sportiv etc. în regim de drept privat. că în alegerea subiectelor ce cad imaginaţiei sale pentru a-l inspira de a produce o operă artistică din care să tragă foloase. dar care niciodată nu s-a temut să înfrunte exigenţele imperioase şi indiscrete ale actualităţii şi ale presei vorbite. ale persoanei publice. audienţa de la 14 mai 1910. Spre exemplu. Demnitarul şi funcţionarul public sunt în slujba naţiunii şi satisfac anumite interese ridicate de lege la rang de interes public. nu este mai puţin adevărat însă. chiar dacă afectează prestaţia acestora. în special de a vedea acest rol defăimat şi contestat. anumite deficienţe. binecunoscuta dispută judiciară dintre marele pictor Picasso şi Francoise Gilot. Curtea a preferat să protejeze libertatea de exprimare. tot ceea ce poate dăuna prestaţiei la care este obligat demnitarul şi funcţionarul public. Bucureşti 2005. Editura All Beck. în toate ţările. în anii ’65. căci în acest caz dreptul artistului vine în atingere cu al subiectului său. ca şi al artistului asupra operelor sale şi de care prin urmare numai el poate avea drept să se folosească.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE 167 asupra operei sale. care nu numai că a făcut obiectul publicaţiilor de orice fel. După lungi dispute judiciare. p. Revista Dreptul nr.”336 346. Dacă artistul are dreptul exclusiv de proprietate asupra producţiei sale artistice.338. privată şi propria imagine. cu amănunte „picante” din experienţa unor anii petrecuţi alături de marele artist. autoarea unei cărţi savuroase din multe puncte de vedere. în cazul unei persoane publice. deosebire cu implicaţii majore asupra drepturilor acestora la viaţa intimă. Acela care joacă în mod voluntar un rol public trebuie să accepte riscurile. într-o largă măsură atenţiei publicului. în acest fel. Persoana publică este aceea persoană care. devenind persoană publică şi-a asumat riscul dezvăluirii unor aspecte din viaţa sa intimă. sportivi etc. o deficienţă de comportament ce poate constitui obiectul unui şantaj. În cazul unei demnităţi sau funcţii publice. cu implicaţii negative asupra serviciului public prestat. pe de o parte. scrise sau filmate şi că. comportări etc. 348. şi persoana publică. Dacă aceştia nu satisfac în bune condiţii aceste interese este problema lor. fără a deţine o funcţie sau demnitate publică. familială. Curtea de Apel din Paris a respins cererea pictorului. citată de Viorel Roş.pe seama comportamentului artistului. Octavia Spineanu Matei. în deplină cunoştinţă de cauză. însă. care trebuie să aprecieze şi să ceară să se ia măsurile în consecinţă. nu justifică publicarea acesteia. 167 336 . în puterea căruia este în drept a se folosi de tot ceea ce ar putea să producă această operă. situaţia este alta.337 Ca atare. De precizat că trebuie făcută deosebirea dintre demnitatea şi funcţia publică. Este. în cazul unei demnităţi sau funcţii publice este necesar a fi adusă la cunoştinţă publicului pentru a evita un eventual şantaj. căruia trebuie a-i recunoaşte asupra figurii sau imaginii sale un drept personal şi exclusiv de proprietate. Aceste relatări au fost considerente atac la viaţa privată. cu privire la extinderea vieţi private. Drepturile de autor şi drepturile conexe. anumite interese ale unui anumit public. a fost adusă în faţa justiţiei de către Picasso tocmai pentru accentele „picante” puse în romanul său -Vivre avec Picasso . Tratat. considerând. în acest sens. din această categorie fac parte artişti. s-a oferit el însuşi. nu poate utiliza imaginea altuia fără consimţământul său. care s-a finalizat în faţa Curţii de Apel din Paris. 337 În sistemul francez s-au dat decizii prin care o persoană deci nu funcţionarul sau demnitarul public. trebuie să ajungă la cunoştinţa publicului.

.2 din Codul de procedură penală dacă judecarea în şedinţă publică ar putea aduce atingere unor interese de stat. Radiodifuzorii au obligaţia să respecte dreptul sacru la demnitate umană şi la propria imagine şi să nu profite de ignoranţa sau de bunacredinţă a persoanelor. Regia Autonomă "Monitorul Oficial".60 şilingi reprezentând cheltuieli de deplasare. astfel. În timpul cât şedinţa este secretă. cancelar federal în funcţie.N. a aparţinut unei brigăzi S.2004 privind protecţia demnităţii umane şi a dreptului la propria imagine. În sensul deciziei C.222. Această decizie este dată în spiritul art. poate declara şedinţa secretă pentru tot cursul sau pentru o anumită parte a judecării cauzei.6 din Constituţie care dispune că libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea.nu orice interes sau curiozitate a publicului trebuie satisfăcută.respectarea prezumţiei de nevinovăţie este obligatorie în orice program audiovizual. . onoarea. Pentru protecţia dreptului la propria imagine Consiliul Naţional al Audiovizualului instituie sau reaminteşte prin decizia sus citată şi alte decizii o serie de principii şi reguli specifice comunicării audiovizuale astfel: . în timpul celui de al doilea război mondial.30 pct. viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.23 din Constituţie deoarece o persoană poate fi condamnată în domeniul contravenţiilor şi printr-o hotărâre civilă. un ziarist vienez a fost condamnat de autorităţile austriece la amenda penală de 15. mai sus citate sunt considerate a fi de interes public justificat orice probleme. 1994. moralei. instanţa la cererea procurorului.este interzisă difuzarea de imagini sau de înregistrări ale persoanelor reţinute pentru cercetări.248 din o1. În România în vederea protecţiei dreptului la propria imagine în domeniul comunicării audiovizuale Consiliul Naţional al Audiovizualului a emis Decizia nr. Într-o speţă soluţionată în Austria.168 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE 349. fapte sau evenimente locale ori naţionale.o7. numai la hotărârii penale nu este în concordanţă cu art.000 şilingi. Despre dreptul şi arta apărării. fapta ziaristului fiind justificată de interesul public şi. plata unei sume de 284. 168 339 338 . nu sunt admişi în sala de şedinţă decât părţile.N. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că nu a fost încălcat dreptul la viaţa privată a cancelarului.A.dreptul la propria imagine nu trebuie să împiedice aflarea adevărului în probleme de interes public justificat. arestate sau aflate în detenţie. Potrivit art. demnităţii sau vieţii intime a unei persoane. V. 350. 351. 290 alin. orice persoană acuzată sau cercetată pentru săvârşirea unei infracţiuni este prezumată nevinovată atâta timp cât nu a fost condamnată printr-o hotărâre judecătorească penală339 definitivă şi irevocabilă.536. Sesizată. a părţilor sau din oficiu. Fac excepţie de la această regulă situaţiile în care filmarea sau înregistrarea este incidentală şi este realizată în locuri publice. . invocarea dreptului la informare nu poate servi la acoperirea preocupărilor financiare ale radiodifuzorilor.S. p. sejur şi daune interese ale ziaristului338.. cu semnificaţie pentru viaţa comunităţii şi care nu încalcă drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului. Credem că reducerea în decizia C. demnitar public.Bucureşti. a obligat statul austriac la restituirea amenzii. fără acordul acestora. pentru că a făcut public faptul că Bruno Kreisky.A. Dabu.

filmarea sau înregistrarea consemnează un fapt cu incidenţă penală ori morală. .este interzisă difuzarea de imagini ale persoanei.difuzarea înregistrărilor convorbirilor telefonice sau a corespondenţei. .este interzisă difuzarea de ştiri. este permisă în următoarele situaţii: răspunde unor necesităţi de siguranţă naţională.nu pot fi difuzate materiale audiovizuale. surprind sau pot proba săvârşirea unei infracţiuni.10 alin. . Fac excepţie de la această regulă situaţiile în care imaginile difuzate: pot preveni săvârşirea unor infracţiuni. cu semnificaţie pentru viaţa comunităţii. dezbateri.filmarea sau înregistrarea consemnează un fapt cu incidenţă penală sau morală. fără acordul proprietarului. apărătorii şi celelalte persoane chemate de instanţă în interesul cauzei.înregistrările destinate emisiunilor de divertisment tip „cameră ascunsă” nu trebuie să pună persoana în situaţii înjositoare sau de risc şi pot fi difuzate numai cu acordul persoanelor care au făcut obiectul filmării. iar conţinutul acestuia prezintă un interes justificat pentru public. . . fără acordul persoanelor care sunt victime ale unor infracţiuni sau fără acordul familiilor acestora. filmate în propria locuinţă sau în orice alte locuri private.de asemenea este interzisă difuzarea de imagini şi sunete înregistrate cu microfoane şi camere de luat vederi ascunse. existenţa unei legături semnificative şi clare între viaţa privată şi de familie a persoanei şi interesul public justificat. realizate şi puse la dispoziţia radiodifuzorilor de către poliţie sau parchet. . De asemenea este interzisă difuzarea de imagini ale proprietăţii private. ordine publică sau asigură prevenirea unor fapte penale. . . materialul audiovizual astfel obţinut nu putea fi realizat în condiţii normale.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE 169 reprezentanţii acestora.în cazul în care în emisiunile audiovizuale se aduc acuzaţii unei persoane privind fapte sau comportamente ilegale ori imorale concrete. filmate în interiorul acesteia. De la această regulă fac excepţii situaţiile în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:existenţa unui interes public justificat. probează comiterea unei infracţiuni. acestea trebuie să respecte principiul audiatur et altera pars. protejează sănătatea publică. Realizatorii emisiunilor au obligaţia să respecte dreptul persoanei la propria imagine şi să pună în vedere 169 . ajunse în posesia radiodifuzorilor. fără consimţământul acesteia. cu următoarele excepţii: materialul audiovizual astfel obţinut să fie esenţial în stabilirea credibilităţii şi autenticităţii unui fapt de interes public justificat.în cazul în care este permisă difuzarea radiodifuzorii sunt obligaţi să încunoştinţeze persoana în cauză înaintea difuzării materialelor audiovizuale şi să solicite punctul de vedere al acesteia. cu semnificaţie pentru viaţa comunităţii. anchete sau reportaje audiovizuale privind viaţa privată şi de familie a persoanei fără acordul acesteia. protejează sănătatea sau morale publică. efectele amestecului în viaţa privată şi de familie a persoanei să nu intre sub incidenţa prevederilor art. dacă acuzaţiile sunt aduse de radiodifuzor.2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. acestea trebuie susţinute cu dovezi.

ori la comiterea unor infracţiuni. este permisă numai cu acordul persoanei sau. emisiuni de dezbateri sau reportaje audiovizuale. a consimţământului părinţilor sau al reprezentanţilor legali. eliminarea 170 . la solicitarea acestora. fotografii. petrecute în comunitate sau în familie. în cazul cercetării sau arestării. tratament. fotografii.în cazul minorilor cu vârste cuprinse între 16 şi 18 ani. interviuri sau declaraţii ale minorilor în vârstă de până la 14 ani. în cazul în care persoana este fără discernământ ori decedată. psihic sau sexual. precum şi a datelor cu caracter personal privind starea de sănătate. avocat. eliminarea oricăror elemente care ar putea duce la identificarea lor în cazurile în care minorii sunt victimele unor infracţiuni ori ale abuzurilor fizice. reţinuţi sau arestaţi. circumstanţe în legătură cu boala şi cu alte diverse fapte. pronostic. . difuzarea imaginilor se va realiza cu asigurarea deplină a identităţii lor. . a dezastrelor naturale. . cu excepţia răpirii sau dispariţiei. inclusiv rezultatul autopsiei. acuzaţi de comiterea unor infracţiuni sau victime ale infracţiunilor ori abuzaţi fizic. În cazul situaţiilor de suferinţă umană.este interzisă difuzarea de imagini.este interzisă difuzarea de imagini. psihice sau sexuale. sunt necesare acordul acestora iar la solicitarea minorilor. pot participa ori pot fi prezentaţi în programele de ştiri. În cazul martorilor la comiterea unei infracţiuni. psihic sau sexual.asistarea pe parcursul înregistrării sau transmisiei de către un părinte sau un reprezentant legal. cu acordul familiei sau al aparţinătorilor. Orice persoană are dreptul la respectul intimităţii în momente dificile. . cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa prealabilă a consimţământului lor. accidentelor sau al actelor de violenţă. în situaţia în care se reconstituie infracţiuni sau abuzuri de orice fel ori evenimente dramatice de natură să-i afecteze. Este interzisă difuzarea de imagini care exploatează sau scot în evidenţă traumele ori traumatismele unei persoane. în situaţia în care aceştia au fost supuşi abuzurilor fizice.în cazul minorilor cu vârste cuprinse între 16 şi 18 ani acuzaţi de comiterea unei infracţiuni sunt necesare acordul în scris al acestora şi asistarea de către avocat. psihice. .170 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE interlocutorilor să probeze afirmaţiile acuzatoare sau să indice cel puţin probele care le susţin. în situaţia în care sunt cercetaţi penal. care sunt victime sau martori la comiterea unor infracţiuni ori care au fost abuzaţi fizic. în formă scrisă. . interviuri sau declaraţii ale minorilor în vârstă de până la 14 ani care au asistat la evenimente dramatice. radiodifuzorii au obligaţia de a nu se amesteca nejustificat în viaţa privată. . fotografii.minorii cu vârste cuprinse între 14 şi 16 ani. Difuzarea de imagini ale persoanei aflate în situaţia de victimă se face cu acordul acesteia iar a imaginilor persoanei fără discernământ sau decedate cu acordul familiei. interviuri sau declaraţii ale minorilor în vârstă de până la 14 ani.este interzisă difuzarea de imagini. cum ar fi o pierdere ireparabilă sau o nenorocire. problemele de diagnostic. sunt acuzaţi de comiterea unei infracţiuni ori sunt victimele infracţiunilor.difuzarea materialelor audiovizuale conţinând imagini ale persoanelor aflate la tratament în unităţile de asistenţă medicală.

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE

171

oricăror elemente care ar putea duce la identificarea lor. Minorul, părinţii sau reprezentantul legal trebuie să fie informaţi cu privire la drepturile lor înainte de filmare sau înregistrare. - interviurile şi declaraţiile luate minorilor sub 16 ani trebuie făcute cu responsabilitate şi discernământ, astfel încât aceştia să nu fie chestionaţi pentru a li se smulge păreri asupra problemelor intime de familie sau pentru a li se cere opinii în probleme care depăşesc puterea lor de judecată. Este interzisă difuzarea de interviuri sau declaraţii luate minorilor în vârstă de până la 14 ani, realizate pe baza provocării unor stării emoţionale menite să sporească, cu orice preţ, spectaculozitatea producţiilor. - este interzisă difuzarea de emisiuni al căror scop principal este exploatarea aspectului fizic al minorelor în vârstă de până la 16 ani sau expunerea acestora în ipostaze nepotrivite vârstei. Este interzisă difuzarea emisiunilor în care minori sunt folosiţi de părinţi, rude, reprezentanţi legali sau avocaţi în scopul de a obţine avantaje personale sau de a influenţa actul de justiţie. - radiodifuzorii au obligaţia de a lua toate măsurile astfel încât minorii implicaţi în orice mod în emisiuni de radio sau de televiziune să nu fie expuşi nici unui risc fizic, psihic sau moral care ar putea decurge din realizarea respectivelor emisiuni.340 - este interzisă, în cadrul programelor de ştiri, al dezbaterilor sau al reportajelor, difuzarea de imagini, inclusiv fotografii care redau: - minori decedaţi ca urmare a infracţiunilor de omor, a unui accident auto, a unui accident casnic, minori care sau sinucis; minori decedaţi în spital;341 - minori în vârstă de până la 14 ani aflaţi în una din următoarele situaţii: internaţi în spital pentru intervenţii chirurgicale dificile; bolnavi de SIDA; bolnavi incurabili;342 - minori în vârstă de până la 16 ani acuzaţi sau reţinuţi pentru practicarea prostituţiei ori aflaţi sub influenţa drogurilor sau a băuturilor alcoolice; Nerespectarea a o serie de reguli din cele mai sus arătate afectează dreptul la propria imagine şi se sancţionează cu amendă potrivit Deciziei nr. 248 din o1.o7.2004, Decizia nr. 57 din 13 martie 2003, şi art.90 art.91 din Legea nr.504/2002. 352. Drepturile la viaţa intimă, familială şi privată, precum şi dreptul la imaginea proprie sunt garantate din punct de vedere penal prin:
A se vedea şi Hotărârea Guvernului nr. 1.018 din 10 septembrie 2002 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la obligaţiile ce revin serviciilor publice specializate pentru protecţia drepturilor copilului în vederea garantării respectării dreptului la imagine şi intimitate al copilului aflat în plasament sau încredinţate. 341 Potrivit art. 7 alin. 3 din Decizia nr.57/2003 a C.N.A. privind protecţia minorilor în cadrul serviciilor de programe fac excepţie de la această regulă imaginile realizate în timpul vieţii care pot fi difuzate, cu consimţământul părinţilor sau al reprezentanţilor legali, iar în cazul minorilor cu notorietate publică pot fi difuzate şi imagini din timpul vieţii. 342 Potrivit art. 7 alin. 2 din Decizia nr.57/2003 a C.N.A. privind protecţia minorilor în cadrul serviciilor de programe fac excepţie de la această regulă minorii supuşi unei intervenţii chirurgicale cu caracter de excepţie sau în premieră, precum şi reportajele sociale, cu condiţia eliminării oricăror elemente care ar putea duce la identificarea minorilor, apelurile umanitare şi campaniile cu scop caritabil. 171
340

172

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE

- instituirea ca infracţiune a divulgării secretului profesional, în care se includ şi acte şi fapte din viaţa intimă, familială sau privată a persoanei, de care autorităţile sau anumite persoane prevăzute de lege (medic, avocat, preot) iau la cunoştinţă; - secretul profesional trebuie respectat în tot cursul procesului penal, civil, comercial, sub aspectul respectării dreptului la viaţa intimă, familială, la propria imagine sau viaţa privată a părţilor în proces; - astfel, judecătorii au obligaţia de a declara secretă şedinţa de judecată în procesele în care publicitatea ar afecta aceste valori, fără să aducă vreun deserviciu legii sau justiţiei343; (art. 290 al. 2, 3 şi 4 din Codul de procedură penală).Dacă judecarea în şedinţa publică ar putea aduce atingere vieţii intime a unei persoane, instanţa,la cererea procurorului, a părţilor, ori din oficiu, poate declara şedinţa secretă pentru tot cursul sau pentru o anumită parte a judecării cauzei. - incriminarea faptelor prin care se afectează grav imaginea persoanei: insulta, calomnia, ultrajul, şi altele344; - incriminarea altor fapte ca infracţiuni cum sunt: violarea de domiciliu (art. 192 din C.p.), violarea secretului corespondenţei (art. 195 din C.p.), calomnia (art. 206 din C.p.), insulta (art. 205 din C.p.) ş.a. 353. Deci, orice act sau fapt din viaţa intimă, familială sau privată a demnitarului şi funcţionarului public care nu poate influenţa negativ prestaţia socială a acestuia, este protejată. Numai sub acest aspect, demnitarul sau funcţionarul public are dreptul la protecţia vieţii intime, familiale, private şi la propria imagine, potrivit legii. Pe de altă parte funcţionarul sau demnitarul public are o imagine publică realizată compusă formată din două componente: imaginea ca urmare a funcţiei publice sau demnităţii publice şi imaginea proprie care are la bază numai informaţiile şi imaginile despre persoana sa. Din aceste motive funcţionarul sau demnitarul public nu poate folosi imaginea sa publică compusă în interes exclusiv personal. De pildă în art.11 din Legea nr.7/2004 privind Codul de conduită a funcţionarilor publici se dispune: „În considerarea funcţiei publice deţinute, funcţionarilor publici le este interzis să permită utilizarea numelui sau imaginii proprii în acţiunii publicitare pentru promovarea unei activităţi comerciale,precum şi în scopuri electorale.” În acest articol credem că este vorba de imaginea publică compusă şi nu de imaginea proprie care are la bază numai informaţiile şi imaginile despre persoana sa ca persoană fizică. Din nefericire în acelaşi mod este reglementată în articolul 11 din Legea nr.477/2004 folosirea imaginii proprii de către personalul contractual din autorităţile şi instituţiile publice. 354. Pentru a preveni încălcarea acestor drepturi, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a adoptat Rezoluţia 1003 cu privire la etica ziaristică. În această
Ioan Muraru, op. cit., p. 218. De pildă în art.18 din Legea 678/2001 se dispune: „(1) Fapta de a expune, vinde sau de a răspândi, a închiria, a distribui, a confecţiona ori de a produce în alt mod, a transmite, a oferi sau a pune la dispoziţie ori de a deţine în vederea răspândirii de obiecte, filme, fotografii, diapozitive, embleme sau alte suporturi vizuale, care reprezintă poziţii ori acte sexuale cu caracter pornografic, ce prezintă sau implică minori care nu au îmlinit vârsta de 18 ani, constituie infracţiunea de pornografie infantilă şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 ani la 10 ani. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi importul ori predarea de obiecte dintre cele prevăzute la alin. (1) unui agent de transport sau de distribuire, în vederea comercializării ori distribuirii lor.” 172
344

343

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE

173

Rezoluţie, printre altele, se arată „Nici editorii sau proprietarii, nici ziariştii nu trebuie să considere că informaţia le aparţine. Într-o întreprindere dedicată informaţiei, aceasta nu trebuie tratată ca o marfă, ci ca un drept fundamental al cetăţenilor. În consecinţă, nici calitatea informaţiilor sau opiniilor nu trebuie exploatate în scopul creşterii numărului de cititori sau auditori şi, în consecinţă, a resurselor publicitare.”

4. Protecţia surselor de informaţii şi principiile acesteia (Recomandarea nr. R7/2002)
4.1 Consideraţii generale. Protecţia surselor de informaţii presupune ansamblul de norma juridice, proceduri, structuri, prin care se garantează şi asigură siguranţa psihică, fizică, juridică, socială, economică a sursei de informaţii. 355.În data de 8 martie 2000, Comitetul de miniştri ai Consiliului Europei au adoptat Recomandarea nr. R7(2002) cu privire la dreptul ziariştilor de a nu divulga identitatea surselor lor de informaţii. În acest sens în recomandarea mai sus citată se arată: 356.”Exercitarea de către ziarişti a dreptului lor de a nu divulga sursele de informaţii poartă cu sine îndatoriri şi responsabilităţi, exprimate în art. 10 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.” 357.Termenul de “ziarist” folosit de Recomandarea R7 înseamnă orice persoană fizică sau juridică care practică în mod regulat sau profesional colectarea şi propagarea de informaţii către public prin intermediul oricărui mijloc de comunicare în masă, iar prin “sursă” se înţelege orice persoană care furnizează informaţii unui ziarist. 358.Expresia “informaţii prin care se identifică o sursă” înseamnă orice informaţii, în măsura în care este posibil ca acestea să ducă la identificarea unei surse: - numele şi datele personale, precum şi vocea/sau imaginea unei surse; - circumstanţele concrete ale obţinerii informaţiilor de la o sursă sau de către o sursă a unui ziarist; - datele personale ale ziariştilor şi ale angajaţilor acestora în legătură cu activitatea lor profesională. 4.2 Principiile protecţiei surselor de informaţii ale ziariştilor.345

Având în vedere rolul lor social, riscurile la care se expun, ar fi necesar a se revedea garanţiile de care se bucură agentul media. Potrivit raportului privind libertatea media, dat publicităţii la Viena de Institutul Internaţional al Presei, în anul 2003 au fost ucişi 64 de ziarişti, din care 19 în Irak. I.I.P îi invită pe militari să revizuiască liniile de comunicaţie cu media în timp de război, deoarece „unele pierderi de vieţi omeneşti, în Irak ar fi putut fi evitate dacă soldaţilor li s-ar fi dat toate informaţiile de care dispuneau superiorii lor privind localizarea ziariştilor.”În afară de Irak , 45 de ziarişti au fost ucişi anul trecut în 19 ţări, regiunea cea mai periculoasă fiind Asia, cu 19 ziarişti ucişi, din care şapte în Filipine. În cele două Americi au fost omorâţi 17 ziarişti, din care 9 în Columbia. În Europa şi-au pierdut viaţa patru ziarişti din care trei în Rusia şi unul în Ucraina. (Curierul Naţional 2004). 173

345

174 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE

359. Principiile privind dreptul ziariştilor de a nu-şi divulga sursele de informaţii prevăzute de Recomandarea nr. 7F(2000) a Consiliului de Miniştri al C.E.346 sunt: 360. Dreptul ziariştilor de a nu divulga identitatea sursei. Legea şi practica internă a statelor membre trebuie să prevadă în mod explicit şi clar protecţia dreptului ziariştilor de a nu divulga informaţii prin care se identifică o sursă în conformitate cu art. 10 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi cu principiile stabilite în prezenta recomandare, care vor fi considerate standarde minime în vederea respectării acestui drept. 361.Al doilea principiu îl constituie dreptul altor persoane de a nu divulga informaţii prin care ar putea fi identificată sursa ziaristului, care constă în “Alte persoane care, în temeiul relaţiilor profesionale cu ziariştii intră în posesia unor informaţii prin care se identifică o sursă prin intermediul colectării, al procesării editoriale sau al propagării respectivei informaţii, ar trebui protejate în mod egal în temeiul principiilor stabilite în prezenta recomandare”. 362.Al treilea principiu este denumit “limite ale dreptului de a nu divulga”. Considerăm că mai corectă era formularea: “Excepţii de la dreptul de a nu divulga.” Dreptul ziariştilor de a nu divulga informaţii prin care se identifică o sursă nu trebuie să se supună altor restricţii decât cele menţionate în art. 10, al. 2 al Convenţiei (C.E.D.O.). Pentru a stabili dacă un interes legitim de a divulga ce cade sub incidenţa art. 10. al. 2 al Convenţiei (C.E.D.O.), depăşeşte interesul public în a nu se divulga informaţii prin care se identifică o sursă, autorităţile competente ale statelor membre vor da o atenţie deosebită importanţei dreptului de a nu divulga şi predominanţei acordate acestuia în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi vor putea obliga la o divulgare numai dacă în temeiul aliniatului b, există o cerinţă de interes public şi dacă circumstanţele au o natură suficient de importantă şi de gravă. 363.Divulgarea de informaţii prin care se identifică o sursă nu ar trebui considerată necesară decât dacă se poate stabili în mod convingător că: i - nu există sau au fost epuizate de către persoanele sau autorităţile publice care doresc divulgarea, măsurile rezonabile care reprezintă alternative la divulgare (de pildă, probarea faptelor prin înscrisuri sau declaraţii de martor altele decât ale sursei ziaristului); ii – interesul legitim de a divulga depăşeşte în mod clar interesul public de a nu divulga, ţinând cont de următoarele fapte: - o cerinţă determinată a nevoii de divulgare este dovedită; - circumstanţele de aflat sau probat cu ajutorul sursei au o natură suficient de importantă şi de gravă; - se identifică necesitatea divulgării ca răspunzând unei nevoi sociale presante şi, - statele membre beneficiază de o anumită marjă de apreciere în evaluarea acestei necesităţi, care poate fi controlată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
346

A se vedea www.coe.int. 174

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE

175

364. Cerinţele de mai sus trebuie aplicate la toate nivelurile, oricăror proceduri în cadrul cărora poate fi invocat dreptul de a nu divulga. 365. Al patrulea principiu este principiul dovezilor alternative la sursele ziariştilor. În cadrul procedurilor legale desfăşurate împotriva unui ziarist pentru presupuse încălcări ale onoarei şi reputaţiei unei persoane, autorităţile trebuie să ia în considerare, în scopul stabilirii adevărului, toate dovezile disponibile conform legislaţiei procedurale naţionale şi nu ar trebui să se solicite în acest scop divulgarea unor informaţii care să ducă la identificarea sursei ziaristului. 366. Al cincilea principiu este principiul divulgării condiţionate în sensul acceptării divulgării numai în anumite condiţii astfel: - Propunerea sau cererea de intenţie a oricărei acţiuni de către autorităţile competente având ca scop divulgarea de informaţii prin care se identifică o sursă ar trebui depusă doar de către persoane sau autorităţi publice care au un interes legitim direct în respectiva divulgare. - Ziariştii ar trebui informaţi de către autorităţile competente în legătură cu dreptul lor de a nu divulga informaţii prin care se identifică o sursă, ar trebui impuse de către autorităţile judiciare, numai în cadrul unui proces care permite o audiere a ziariştilor respectivi în conformitate cu art. 6 al Convenţiei (C.E.D.O). - Ziariştii ar trebui să aibă dreptul ca impunerea unei sancţiuni pentru refuzul de a divulga informaţii prin care se identifică o sursă să fie supusă controlului unei alte autorităţi judiciare. - Atunci când ziariştii răspund unei cereri sau unei decizii de divulgare de informaţii prin care se identifică o sursă, autorităţile competente ar trebui să ia în considerare aplicarea unor măsuri pentru a limita extinderea divulgării, de exemplu prin excluderea publicului de la divulgare, în conformitate cu art. 6 al Convenţiei, atunci când acest lucru e relevant, şi prin respectarea de către ele însele a confidenţialităţii unei astfel de divulgări. 367. Al şaselea principiu este cel al interzicerii folosirii metodelor interceptării comunicării, supravegherea, percheziţia şi confiscarea în scopul identificării sursei ziaristului. Următoarele măsuri nu ar trebui aplicate dacă scopul acestora este de a se sustrage dreptului ziariştilor, conform acestor principii, de a nu divulga informaţii prin care se identifică o sursă: - decizii sau măsuri de interceptare a comunicaţiilor sau a corespondenţei ziariştilor ori a angajaţilor acestora; - decizii sau măsuri de supraveghere a ziariştilor, a contactelor acestora sau a angajaţilor lor sau, - decizii sau măsuri de percheziţie sau confiscare efectuate la domiciliul sau locul de muncă, privind obiecte personale sau corespondenţa ziariştilor ori a angajaţilor acestora, sau datele personale aferente activităţii lor profesionale.
175

176

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE

368.În cazul în care informaţiile prin care se identifică o sursă au fost obţinute în mod legal de către poliţie sau autorităţile judiciare prin oricare dintre acţiunile mai sus menţionate, deşi este posibil ca acestea să nu fi fost scopul acelor acţiuni, trebuie să se ia măsuri pentru împiedicarea folosirii ulterioare a acestor informaţii ca probe în instanţă, excepţie făcând cazul în care divulgarea ar fi justificată conform principiului 3. 369. Acest principiu nu înseamnă că exclude interceptarea comunicării, supravegherea, percheziţia şi confiscarea în domeniul activităţii ziariştilor dacă aceste măsuri sunt luate conform legii pentru prevenirea şi descoperirea anumitor infracţiuni prevăzute de lege (grave). Însă aceste măsuri trebuie să nu vizeze încălcarea dreptului la protecţia sursei. Socotim că este foarte discutabilă dispoziţia din art. 6 al Codului Deontologic al ziaristului adoptat de Clubul Român de Presă, care îi dă ziaristului « libertatea » de a divulga sau nu identitatea sursei. O astfel de prevedere considerăm că este o încălcare a dreptului sursei la confidenţialitate prevăzut de lege. 370.În fine, ultimul principiu este cel al protecţiei împotriva autoincriminării. Principiile stabilite în această recomandare referitor la protecţia sursei de informaţii, nu vor limita în nici un fel legislaţia naţională referitoare la protecţia împotriva autoincriminării347 în cadrul procedurii penale, iar ziariştii ar trebui, în măsura în care aceste legi se aplică, să beneficieze de protecţia în ceea ce priveşte divulgarea de informaţii prin care se identifică o sursă. 371.Deşi în Recomandarea nr. 7 nu se prevede în mod expres, dreptul ziaristului de a nu divulga sursele de informaţii este în acelaşi timp şi o obligaţie atunci când a primit informaţii în regim de confidenţialitate. Or şi pentru încălcarea acestei obligaţii ar trebui să se prevadă sancţiuni în legislaţiile naţionale. Înainte de apariţia acestei recomandări, în legislaţia României au apărut unele reglementări referitoare la protecţia sursei, dar nu şi pentru astfel de situaţii. 372.În art. 91 din Legea nr. 8/1996 referitor la protecţia sursei se dispune: "1. Editorul sau producătorul, la cererea autorului, este obligat să păstreze secretul surselor de informaţii folosite în opere şi să nu publice documente referitoare la acestea. 2. Dezvăluirea secretului este permisă cu consimţământul persoanei care l-a încredinţat sau în baza unei hotărâri judecătoreşti, definitive şi invocabile." 373.În Legea audiovizualului nr. 504/2002 în art. 7 s-au prevăzut o serie de dispoziţii care reglementează protecţia sursei radiodifuzorului, astfel: “(1)Caracterul confidenţial al surselor de informare utilizate în conceperea sau elaborarea de ştiri, de emisiuni sau de alte elemente ale serviciilor de programe este garantat de prezenta lege. (2)Orice jurnalist sau realizator de programe este liber să nu dezvăluie date de natură să identifice sursele informaţiilor obţinute în legătură directă cu activitatea sa profesională. (3)Se consideră date de natură să identifice o sursă, următoarele: - numele şi datele personale, precum şi vocea sau imaginea unei surse; - circumstanţele concrete ale obţinerii informaţiilor de către jurnalist;
347

Vezi supra pag.____ 176

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE

177

- partea nepublicată a informaţiei furnizate de sursă jurnalistului; - datele cu caracter personal ale jurnalistului sau radiodifuzorilor, legate de activitatea pentru obţinerea informaţiilor difuzate.” 374.Cu privire la aceste reglementări se impun câteva precizări, astfel: - Caracterul confidenţial al surselor de informare ale jurnalistului în domeniul audiovizualului nu este garantat numai de prezenta lege ci şi prin alte legi, cum ar fi Codul penal. - Folosirea cuvântului “liber” în art. 7 pct. 2 nu este tocmai inspirată deoarece jurnalistul este obligat să protejeze sursa sa de informare dacă aceasta i-a furnizat informaţia în regim de confidenţialitate. Tratarea acestei obligaţii ca o libertate a jurnalistului este de natură a afecta relaţia jurnalist-sursă prin încălcarea dreptului sursei la confidenţialitate şi în final libertatea presei. 375.”Confidenţialitatea surselor de informare obligă, în schimb, la asumarea răspunderii pentru corectitudinea informaţiilor furnizate.” (art. 7 pct. 4 din Legea nr. 504/2002) Această dispoziţie legală este de natură a preveni insulta, calomnia şi manipularea etc., de către ziarist, prin înlăturarea posibilităţii acestuia de a se eschiva de răspundere prin invocarea scuzei că aşa a primit informaţiile de la o sursă confidenţială. Ca urmare, atunci când sursa a solicitat păstrarea confidenţialităţii, jurnalistul trebuie să fie foarte atent, să verifice, pentru a nu fi manipulat chiar de sursă sau de altcineva prin intermediul sursei. Pentru a se apăra de răspundere, atunci când a fost manipulat credem că jurnalistul poate divulga sursa în cadrul unui proces, ceea ce constituie, credem, o excepţie de la regula stabilită de art. 7 pct. 4 din Legea nr. 504/2002 mai sus citat. 376.”Persoanele care, prin efectul relaţiilor profesionale cu jurnaliştii, iau cunoştinţă de informaţii de natură a identifica o sursă prin colectarea, tratarea editorială sau publicarea acestor informaţii, beneficiază de aceeaşi protecţie ca jurnaliştii.” (art. 7 pct. 5 din Legea nr. 504/2002). 377.”Dezvăluirea unei surse poate fi dispusă de instanţele judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii publice, precum şi în măsura în care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei aflate în faţa instanţei judecătoreşti, atunci când: - nu există sau au fost epuizate măsuri alternative la divulgarea cu efect similar; - interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării.” (art. 7 pct. 6 din Legea nr. 504/2002) 378. Cu privire la această dispoziţie legală se impun următoarele observaţii: - în art. 7 pct. 6 din Legea nr. 504/2002 legiuitorul a limitat dreptul la protecţia sursei, în cazul când divulgarea se impune numai pentru două cazuri, respectiv pentru apărarea siguranţei naţionale şi a ordinii publice, în timp ce în art. 10 pct. 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului mai sunt prevăzute şi alte cazuri, respectiv: prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii sau a moralei, protecţia reputaţiei
177

178

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE

sau a drepturilor altora; credem că această ultimă reglementare este mai corectă - în art. 7 pct. 6 din Legea nr. 504/2002, legiuitorul român a situat posibilitatea dezvăluirii sursei de informare a jurnalistului, numai în faza judecăţii, excluzând astfel faza urmăririi penale, ceea ce nu rezultă nici din art. 10 pct. 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi nici din Recomandarea nr. 7(2000) a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei. Ca urmare dispoziţiile art. 7 pct. 6 din Legea nr. 504/2002 nu sunt la adăpost de critică. 379.În alte situaţii, divulgarea sursei s-ar face cu încălcarea legii, respectiv a art. 196 din Codul penal care reglementeazã infracţiunea de "divulgare a secretului profesional". Totuşi de la aceasta existã şi excepţii expres prevăzute de lege, la care ne vom referi în cele ce urmează. 380.În referire la protecţia sursei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Goodwin contra Regatului Unit, a statuat: "Conform Curţii, protecţia surselor jurnalistice este una din pietrele de temelie ale libertăţii presei, aşa cum reiese din legile şi codurile deontologice în vigoare în numeroase State Contractante şi cum o afirmă numeroase instrumente internaţionale cu privire la libertăţile jurnalistice (spre exemplu, Rezoluţia asupra libertăţilor jurnalistice şi a drepturilor omului, adoptată la a 4-a Conferinţă ministerială europeană asupra politicii de comunicare în masă, Praga, 7-8 decembrie 1994 şi Rezoluţia Parlamentului european asupra nedivulgării surselor jurnalistice din 18 ianuarie 1994, apărută în Journal Officiel des Communautés Europennes nr. C.44/34). Absenţa unei asemenea practici ar putea sã descurajeze sursele jurnalistice în a ajuta presa sã informeze publicul în problemele de interes general. În consecinţă, presa ar putea fi mai puţin în stare să-şi joace chiar rolul ei indispensabil de "câine de pază", iar capacitatea sa de a da informaţii precise şi fiabile ar putea fi micşorată. Având în vedere importanţa pe care o are protecţia surselor jurnalistice pentru libertatea presei într-o societate democratică şi efectul negativ asupra exercitării acestei libertăţi pe care riscă să-l producă o ordonanţă de divulgare (a sursei) o asemenea măsură nu ar concorda cu articolul 10 al Convenţiei decât dacă se justifică printr-un imperativ de interes public (subl. noastră). Este cazul să se acorde o mai mare însemnătate presei atunci când, este vorba de a determina dacă restricţia era proporţională cu scopul legitim urmărit (subl. noastră). Limitele aduse confidenţialităţii surselor jurnalistice cer din partea Curţii cel mai scrupulos examen... Restricţiile pe care ea le-a făcut să apese asupra ziaristului nu puteau deci trece ca "necesare într-o societate democratică"348. 381.În speţă, Curtea a reţinut că prejudiciile invocate de Societatea Tetra, care a cerut instanţei sã oblige ziaristul la divulgarea sursei sale, nu erau reale, şi nu impuneau divulgarea în cauză, respectiv o limitare a principiului confidenţialităţii sursei. 382.Din speţa prezentată constatăm că: în cauză, a fost pus în balanţă un interes privat al unei societăţi comerciale, care nu a putut proba un prejudiciu suferit, prin publicarea
348

Vincent Berger, Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului I.R.D.O., 1998, p. 450 178

soluţie prevăzută în Recomandarea nr. 143 lit. Pe 2 noiembrie următor el primeşte un apel telefonic de la o persoană care îi furnizează spontan informaţii despre societatea Tetra: aceasta este în căutarea unui împrumut de 5 milioane de lire şi se găseşte confruntată cu probleme financiare. infracţiunea prevăzută de art. 264 din Codul penal) nedenunţarea unor infracţiuni (art. În august 1989. redăm în continuare CAZUL GOODWIN contra REGATULUI UNIT . omisiunea sesizării organelor judiciare (art. rezident la Londra. 179 349 . aceasta este o soluţie care rezultă din argumentarea Deciziei Curţii Europene la care ne-am referit.sursa determină cu intenţie pe agentul media ca acesta din culpă să săvârşească o infracţiune. William Goodwin este un ziarist britanic. exista posibilitatea ca instanţa europeană să menţină hotărârea instanţei engleze prin care ziaristul era obligat să-şi divulge sursa. există excepţii expres prevăzute de lege. "b" din Legea nr. la o cifră de afaceri de 20.3 milioane de lire sterline. Pe 6 şi 7 noiembrie 1989. 263 din Codul penal). ziaristul poate fi obligat de o instanţă să divulge sursa. rezultând dintr-o pierdere prevăzută de 2. 5. acceptarea divulgării sursei în cauză nu era proporţională cu valoarea interesului societăţii private în speţă.Injoncţiunea unui tribunal asupra unui ziarist pentru a-l soma să dezvăluie sursele sale de informaţie şi aplicarea unei amenzi pentru refuzul de a se supune. 262 din Codul penal). Dl.De aceea.1 milioane lire sterline pentru 1989.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE 179 informaţiei349 faţă de obligarea ziaristului de către instanţa engleză să divulge sursa. 384.sursa este un evadat sau urmărit pentru executarea unei pedepse legale. în interesul public. TETRA. de exemplu în cazul unor prejudicii cauzate de publicarea urmatã de faliment. spre exemplu divulgarea secretului de stat. şi dacă este imperios necesar. ziaristul telefonează societăţii Tetra pentru a verifica faptele şi o invită să De observat cã instanţele engleze dãduserã o hotãrâre prin care s-a interzis publicarea articolului şi deci s-a prevenit prejudicierea S. adică interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării. credem că de la principiul protecţiei sursei agentului media. atunci când protecţia sursei ar echivala cu săvârşirea unor infracţiuni de favorizare a infractorului pentru o infracţiune gravă (art.Pentru o corectă înţelegere a celor mai sus prezentate. 8/1996 şi altele. 7(2000) a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei. 383. deci dacă interesul societăţii private în speţă presupunea o valoare deosebită.C. el începe un stagiu la The Engineer. cum sunt: . . Practica judiciară privind protecţia surselor agentului media. când interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării şi sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru divulgare.

în acest caz. 6 împotrivã).000 lire sterline pentru contempt (nesupunere. Goodwin se pretinde victimă a unei atingeri a libertăţii sale de exprimare. La 22 noiembrie 1989. în principal. în baza articolului 10 al legii din 1981 asupra “contempt of court”. Importanţa protejării informatorului. apreciind ca stabilită deja necesitata de a divulga notele ziaristului. decât cu condiţia ca Tetra să reuşească să cunoascã informatorul.Considerând cã informaţiile provin dintr-un proiect de plan de dezvoltare confidenţial. societatea obţine de la High Court o "ordonanţă" care somează ziaristul să restituie notele personale. 385. La 10 aprilie 1990. cel puţin într-o gravă divulgare de informaţii confidenţiale care nu compensează nici un interes legitim de a vedea publicate aceste informaţii. este serios diminuată datorită complicităţii acestuia. 387. atunci când negocierile în vederea găsirii de noi finanţări erau în curs. comparabilă cu o "bombă cu întârziere". conform termenilor Lordului Donaldson în faţa Court of Appeal. High Court îl condamnă la o amendă de 5. nu poate fi înlăturată. a conchis Lordul Bridge. neexecutare a hotărârii judecătoreşti). Comisia pune concluzia de violare a articolului 10 (11 voturi pentru.C. ca identitatea informatorului să fie divulgată pentru ca societatea să poată începe o procedură împotriva sa în vederea recuperării documentului rătăcit. Court of Appeal respinge recursul adresat de ziarist împotriva "ordonanţei de divulgare". aşa cum afirmă Lordul Bridge. 180 . Tetra a beneficiat de o ordonanţă de divulgare a identităţii sursei.180 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE comenteze informaţiile primite în legătură cu probleme financiare. în consecinţă. Aşa cum Lordul Bridge arăta în faţa Camerei Lorzilor.*Hotărârea din 27 martie 1996 (Marea Cameră) (Culegere/1996-II) 350 În raportul sãu din 1 martie 1994. 388. Pe 16 noiembrie. să obţină un ordin care să împiedice o nouă publicare. Această ameninţare. S. asupra mijloacelor de existenţă a salariaţilor săi pe care le-ar crea publicarea informaţiei conţinute în planul său de dezvoltare. care a dispărut de la 1 noiembrie 1989. toate ziarele şi revistele britanice interesate sunt informate despre acest ordin al instanţei.În cererea sa din 27 septembrie 1990 către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. garantată prin articolul 10 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului350. care să ceară daune-interese drept compensare pentru cheltuielile angajate de ea. 389. La 12 decembrie 1989. Camera Lorzilor respinge recursul la 4 aprilie 1990. Tetra solicită şi obţine din partea High Court un ordin provizoriu necontradictoriu care-l împiedică pe editorul de la The Engineer sã publice articolul controversat.De la un capăt la altul al procedurii. dl. El redactează apoi un proiect de articol ce urmează să apară în The Engineer. dar îl autorizează să înainteze recurs la Camera Lorzilor. 386. ca acesta din urmă să fie hoţul exemplarului de plan sau să permită identificarea hoţului. petiţionarul refuză să comunice notele sale. din cauza ameninţării cu grave prejudicii asupra afacerilor sale şi. pe motiv că este necesar "în interesul justiţiei". dând în acest fel societăţii posibilitatea de a intenta o procedură pentru recuperarea documentului dispărut.

adică să împiedice difuzarea informaţiilor confidenţiale aflate în plan. aşa cum reiese din legile şi codurile deontologice în vigoare în numeroase State Contractante şi cum afirmă numeroase instrumente internaţionale cu privire la libertăţile jurnalistice (spre exemplu Rezoluţia asupra libertăţilor jurnalistice şi a drepturilor omului. În această privinţă. clienţii. Conform Curţii. Este cazul să se acorde o mai mare însemnătate interesului societăţii democratice de a-şi asuma şi menţine libertatea presei atunci când este vorba de a determina dacă restricţia era proporţională cu scopul legitim urmărit. C 44/34. de către Camera Lorzilor. dar legislaţia care reglementa emiterea de ordonanţe era. de a redacta legi foarte precise şi că o anumită supleţe poate fi chiar de dorit. Limitele aduse confidenţialităţii surselor jurnalistice cer din partea Curţii cel mai scrupulos examen. previzibilă. Puterea tribunalelor engleze de a emite ordonanţe de divulgare este supusă unor importante restricţii. Ordonanţa de divulgare viza un scop. de altfel. deci. furnizorii şi concurenţii societăţii Tetra nu urmăreau. În consecinţă. Era oare ea "necesară într-o societate democratică"? O serie de consideraţii generale preced examinarea circumstanţelor cazului.Justificările avansate în speţă pentru ordonanţa de divulgare trebuie analizate în cadrul general al ordinului provizoriu necontradictoriu. Nu există nici alte elemente care să arate că legea respectivă nu i-a acordat petiţionarului o protecţie adecvată împotriva arbitrariului. presa ar putea fi mai puţin în stare să-şi joace chiar rolul ei indispensabil de "câine de pază". iar capacitatea sa de a da infomaţii precise şi fiabile ar putea fi micşorată. Ele nu numai că se bazau pe dreptul intern. într-o mare măsură identic cu cel al ordinului. 7-8 decembrie 1994) şi Rezoluţia Parlamentului european asupra nedivulgării surselor jurnalistice din 18 ianuarie 1994. Creditorii. dată în speţă. o asemenea măsură nu ar concorda cu articolul 10 al Convenţiei decât dacă se justifică printr-un imperativ preponderent de interes public. Absenţa unei asemenea protecţii ar putea să descurajeze sursele jurnalistice în a ajuta presa să informeze publicul în problemele de interes general.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE 181 "Nici una din persoanele apărute în faţa instanţelor de judecată nu contestă că ordonanţa de divulgare şi amenda aplicată pentru refuzul de a se supune constituiau o ingerinţă în exercitarea libertăţii de exprimare. Aceste măsuri erau "prevăzute prin lege". Ingerinţa urmărea scopul legitim constând în protejarea drepturilor societăţii Tetra. respectivele informaţii pe această cale. Un aspect capital al ameninţării cu un 181 . Curtea recunoaşte că este dificil. Având în vedere importanţa pe care o are protecţia surselor jurnalistice pentru libertatea presei într-o societate democratică şi efectul negativ asupra exercitării acestei libertăţi pe care riscă să-l producã o ordonanţă de divulgare. Interpretarea legislaţiei pertinente. Curtea consideră inutil să cerceteze dacă ea era destinată să prevină infracţiunile penale. 391. De asemenea. în domeniul respectiv. apărută în Journal officiel des Communautes europeennes nr. 390. adoptată la a 4-a Conferinţă ministerială europeană asupra politicii de comunicare în masă (Praga. acordat anterior societăţii Tetra şi notificat tuturor ziarelor şi revistelor britanice. Fără nici o îndoială că acest ordin reuşise în mod efectiv să blocheze difuzarea informaţiilor confidenţiale în presă. protecţia surselor jurnalistice este una din pietrele de temelie ale libertăţii presei. nu a mers dincolo de ceea ce se putea prognoza în mod raţional.

celălalt aspect al ameninţării cu paguba împotriva ei pe care o reprezenta difuzarea informaţiilor confidenţiale pe alte căi decât presa. de a obţine daune-interese şi de a demasca un salariat sau un colaborator neloial . A avut loc. 351 182 . restrângerea suplimentară a libertăţii de exprimare pe care ea o aducea după sine nu se justifica prin motive suficiente. deci. o violare a articolului 10 (11 voturi pentru. minus 9.C.În rezumat.300 FF deja vărsaţi de Consiliul Europei cu titlu de asistenţă judiciară (unanimitate). apăsând asupra societăţii Tetra. 10 din Convenţie numai cu privire la obligarea divulgării sursei nu şi ordinul instanţelor engleze prin care s-a interzis ziarelor publicarea informaţiilor păgubitoare pentru S. deci. pe care-l constituie protecţia sursei ziaristului.595. De observat că în speţă Curtea a considerat încălcarea art.182 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANEI ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII SOCIALE prejudiciu comercial.Cât priveşte celelalte obiective ale ordonanţei de divulgare. Godwin (unanimitate). ea apreciază ca adecvată suma considerată rezonabilă de cãtre guvern şi acordă. Curtea consideră: constatarea violării constituie o satisfacţie echitabilă suficientă pentru a repara prejudiciul moral suferit de dl. Curtea apreciază că. Aceasta fiind situaţia. pentru a avea câştig de cauză asupra interesului public capital.50 lire sterline (inclusiv TVA). deci. TETRA. în măsura în care ordonanţa de divulgare viza numai să întărească ordinul. petiţionarului 37. chiar cumulate. 7 împotrivă)351. Curtea nu consideră că interesele societăţii Tetra . 393. În temeiul articolului 50. Restricţiile pe care ea lea fãcut să apese asupra ziarului nu puteau deci trece ca "necesare într-o societate democratică" pentru a apăra drepturile societăţii Tetra. ordonanţa de divulgare în cauză nu reprezenta un mijloc rezonabil proporţional cu urmărirea scopului legitim vizat. deschizând o procedură contra sursei. Pentru taxele şi cheltuielile de judecată.de a elimina. în mare parte neutralizat datorită ordinului. fusese.erau suficiente. 392. în ceea ce priveşte paragraful 2 al articolului 10.

D. p.F. G.Y.) .27-33 COUSSIRAT-COUST ERE (V."La Cour européenne des droits de l'homme ."Chronique de jurisprudence de la Cour Européenne des droits de l'homme l'annee 1996" J. 1997. LAMBERT (P.I."Droit europeen des droits de l'homme". p.) .) şi TAVERNIER (P."Note".annee 1996".L.D."Decisions on the European Convention on Human Rights during 1996".A. B. MERRILLS (J."Le secret des sources journalistiques aveuglement protegés par la Cour de Strasbourg". p.) .D. p. p. 1997.A. 1096. 30 0 iulie.D.T.D. 1996.749 şi urm.F.I.P. .E.B. de) . Reflexions sur les arrets rendus par la Cour de Strasbourg en 1995 -1996 à propos de l'article 10 de la Convention européenne des droits de l'homme". sumare comentate. A.) . 11-12 iulie 1997.D.P.) . L.) .p.p. 444-452 FONTBRESSIN(P.H.C.) . 212-215 FONTBRESSIN(P. 1997.I. 2931 FRICERO (N.T.) . 211 LAMBERT (P. 1997. 1996. p. mai 1996. LEVINET (M. R."Note".) ."L'incertaine determination des limites de la liberté‚ d'expression."La protection du secret des sources du journaliste devant la Cour européenne des droits de l'homme". 1026-1028.1997.. corollaire du droit d'informer? R.T. R. D.G. 1 şi urm. p. 999-1009 MARGUENAUD (J-P) .BIBLIOGRAFIE FOLOSITĂ LA CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI ÎN SOLUŢIONAREA SPEŢEI AUVRET (P. J. DECAUX (E. Information et documentation juridique. p. 35-42 şi 57-62.."L'arret Goodwin: le devoir de se taire."La jurisprudence de la Cour européenne des droits de l'homme en 1996".

D.p. 1997. J.T. 1997."Droit de la Convention européenne des droits de l'homme". p."Le secret des sources du journaliste". R.352 SUDRE (F.D. 6-7. 4 şi urm. p."Chronique de la jurisprudence de la Cour européenne des droits de l'homme en 1996". ediţie generalã. 6.C.628-630 SUDRE (F."La Cour de Strasbourg et le <chien de garde> ". R. Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.H. pag.H.U. 4000 .) TOUSSAINT (P. 5 aprilie 1996.P. Journal des proces. . 452-457 . 1996. 184 352 . 1998.) . 448-451.) şi alţii TOUSSAINT(P. Institutul Român pentru Drepturile Omului.) Vincent Berger. nr. p. Bucureşti.

R7(2002) a Comitetului de miniştri ai Consiliului Europei referitor la dreptul ziariştilor de a nu-şi divulga sursele de informaţii. 1998. Bucureşti. Editura Monitorul Oficial. Miruna Runcan . 504/2002. Bucureşti. Amarcord. .Dreptul comunicării. Constantin G. Legea audiovizualului nr. IRDO. dreptul la rãspuns.Libertatea şi comunicarea în lumea presei. 1994. Lucian Vasile Szabo .Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. 544/2001. Dr. Ed.Despre dreptul la replicã.Codul Penal Carol al II-lea Adnotat. . Socec. Recomandarea nr. Bucureşti. III. Norma. Valerică Dabu . Timişoara. BIBLIOGRAFIE .Introducerea în etica şi legislaţia presei. 1999.TEME pentru referat: . Dr. 1937. vol. pag.Răspunderea juridică a funcţionarului public. Michel Friedman . Editura Global Lex.Despre dreptul şi arta apărării. Ed. dreptul la rectificare şi dezminţire şi dreptul la tăcere. 448. 1991 Dr. Legea privind liberul acces la informaţii de interes public nr. Bucureşti. Rãtescu . Ed. Bucureşti. Valerică Dabu 185 . Humanitas. pag.Libertăţi şi răspunderi ale ziariştilor şi autorilor.Excepţiile de la principiul nedivulgării sursei de informare a jurnalistului. Dumitru Titus Popa . Bucureşti 2000.Ştirea şi opinia. 1999. Ed.Comentaţi Decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului în cazul Goodwin contra Regatului Unit referitor la protecţia sursei ziaristului . 574-578 Vincent Berger .

Refuzul autorităţilor de a furniza aceste informaţii poate fi contestat de persoana fizică sau juridică solicitantă. precipitaţii. Pe lângă informaţiile privind activitatea lor. pentru a le folosi. pe plan european. Printe alte atribuţii. ca structuri ale statului. 394. dezavantajele alegerii sau comportamentului. în domeniul comunicării sociale autorităţile publice au şi alte drepturi şi obligaţii cu implicaţii asupra exercitării dreptului la informaţie al persoanei. Eventualul refuz trebuie să fie motivat în scris. comercianţii. înregistrări audio-video Prin expresia “orice persoană” se înţelege persoana fizică. 90/313/CEE din iunie 1990 a Consiliului Comunitãţilor Europene priveşte obligaţia autorităţilor publice de a furniza din oficiu şi la cerere. autorităţile publice sunt înfiinţate. grindină. 395. 1.Dreptul la informaţie recunoscut de Constituţie presupune şi dreptul la informaţie al autorităţilor publice. fundamental pentru existenţa persoanei. Autorităţile publice şi dreptul la informaţie al persoanei. trebuie să cunoască ceea ce alege.Recomandarea R 81/19 adoptată de Comitetul de Miniştri în noiembrie 1981 vizează "asigurarea accesului cât se poate de larg al publicului la informaţiile deţinute de autorităţile publice". De asemenea. secetă. precum şi obligaţiile acestora corelative dreptului la informaţie al celorlalte persoane. cât şi pe cale administrativă. inclusiv al media. în sistemele democratice orice cetăţean poate cere şi obţine de la autorităţile publice orice document (cu excepţiile prevăzute de lege).CAPITOLUL III DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AUTORITĂŢILOR PUBLICE PRIVIND ÎNFĂPTUIREA DREPTULUI LA INFORMAŢIE AL PERSOANEI 1. fotografii. inundaţii etc. dotate. val de frig. pentru a preveni producerea şi vânzarea de bunuri de consum periculoase pentru sănătate. ca orice persoană353. filme. 397. cu excepţia corpurilor legiuitoare şi a autorităţilor judiciare.) ori să supravegheze producătorii. atât în justiţie. 396. libertăţile şi interesele legitime (cutremure. 399. a se comporta. De pildă. avantaje. Autorităţile publice.Aşadar. autorităţile publice sunt obligate să supravegheze mediul şi să informaze populaţia cu orice date referitoare la evenimentele care ar afecta drepturile. prestează servicii de interes public. omul pentru a fi liber în a alege. Consiliul Europei a emis unele acte care reglementează obligaţiile autorităţilor publice în realizarea dreptului la informaţie al persoanei. drept esenţial.1 Consideraţii generale. prin care trebuie să satisfacă necesităţile şi trebuinţele publicului. 398. persoana juridică civilă şi persoana juridică de drept public. date computerizate. De pildă. Pe de altă parte. termen generic folosit pentru înscrisuri. 353 . iar petentul nemulţumit se poate adresa justiţiei sau altei autorităţi competente. autorităţile publice sunt obligate să caute informaţii de interes public şi să le pună la dispoziţia acestuia. orice informaţie asupra situaţiei mediului înconjurător.Directiva nr. instruite să presteze serviciile necesare realizării dreptului la informaţie al persoanei. a activităţilor sau a măsurilor care ar putea să afecteze mediul.

Or în conceptul de persoană de drept public. În art. 544/2001 privind liberul acces la informaţii de interes public se arată: “Informaţiile care favorizează sau ascund încălcarea legii de către o autoritate sau o instituţie publică. nu sunt reglementate în mod expres obligaţiile autorităţilor publice corelative dreptului la informaţie al persoanei354.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AUTORITÃŢILOR PUBLICE PRIVIND ÎNFÃPTUIREA DREPTULUI LA INFORMAŢIE AL PERSOANEI 187 etc. În situaţia în care deţinătorul informaţiei refuză cererea. Este vorba de situaţia când prejudicierea interesului public prin secretizare este mai mare decât prejudicierea prin dezvăluire. 402. securitatea naţională sau afacerile externe. Ziariştii au dreptul de a se adresa justiţiei în cazul în care li se refuză nejustificat şi ilegal accesul la informaţiile cerute.De menţionat că în constituţiile ţărilor europene. ar împiedica o procedură judiciară.Astfel. intră şi autorităţile publice. autorităţile pot refuza şi furnizarea unor informaţii care. 354 În drept. prin persoană se înţelege: persoana fizică. 187 . la securitatea naţională şi la informaţii confidenţiale furnizate despre persoane particulare. 401. Plângerile referitoare la refuzul furnizării unor informaţii de către autorităţi se adresează unui comitet special. Nu pot fi divulgate documente interne care conţin opinii ale oficialităţilor asupra politicii duse de guvern. Informaţiile privind afacerile externe. Aceste refuzuri pot fi atacate în justiţie de cetăţeanul interesat şi este sarcina autorităţii publice să convingă judecătorii că refuzul este justificat din punct de vedere legal. 13 din Legea nr. persoana care se consideră lezată se poate adresa unui tribunal administrativ.În Franţa există restricţii cu privire la aflarea informaţiilor prin care s-ar putea pune în pericol securitatea naţională sau relaţiile externe. fie privată sau de drept public. 403. În cazul publicării unor informaţii secrete. justiţia va achita persoana acuzată dacă se dovedeşte că interesul public faţă de acele informaţii (prin aducerea lor la cunoştinţa publicului) prevalează asupra interesului apărat prin instituirea şi menţinerea caracterului lor secret. deci se protejează în egală măsură secretul de stat şi informaţiile confidenţiale privind viaţa particulară. nu pot fi incluse în categoria informaţiilor clasificate ci constituie informaţii de interes public. ori ar afecta interese majore publice sau private. persoana juridică. interesele economice ale statului şi investigaţiile în cazuri penale pot fi fãcute publice dacă astfel prevalează interesul public. respectiv că prin acest refuz se servesc interese superioare intereselor ce s-ar satisface prin comunicarea solicitantului. Autorităţile pot justifica un eventual refuz şi prin cantitatea excesivă de informaţii cerute. şi în mod deosebit constituţional. 400. cetăţenii cărora autorităţile le refuză accesul la informaţie se pot adresa unui Tribunal administrativ cu excepţia cazului când prin informaţiile solicitate s-ar pune în pericol. Dacă plângerea nu este satisfăcută. dacă ar deveni publice. în Austria. fiind lăsate la aprecierea şi reglementarea parlamentelor care le-au instituit în diferite legi.În Germania există restricţii cu privire la accesul la informaţiile care ar pune în pericol securitatea statului. De asemenea. 404. el trebuie să explice în scris motivele. în mod serios.În Olanda există restricţii cu privire la informaţiile care se referă la unitatea coroanei.

I.. Persoana care se consideră lezată în dreptul său de a obţine informaţii se poate adresa unui tribunal sau ombudsmanului355. investigaţiile penale şi viaţa particulară. să o oblige. o solicitare de a citi un dosar. (Freedom of Information Act") reglementează dreptul publicului de a avea acces la dosarele Executivului cu 9 excepţii. în măsura în care divulgarea lor ar putea-o pune în pericol.În Spania există restricţii cu privire la informaţii asupra securităţii statului. afacerile externe. 406. accesul la una din cele mai mari arii informaţionale . fie să justifice în scris refuzul. Persoana care se consideră lezată se poate adresa unui tribunal federal. Documentele obţinute de ziar l-au identificat pe Regan ca fiind agentul "T-10" şi demonstrau că el şi soţia sa "au Ombudsmanul este echivalentul Avocatului Poporului din România. sub acest aspect editorul poate cenzura informaţiile ce urmează a fi publicate. 409. pentru a se asigura cã analiza lor a fost corect fãcută se stabileşte un termen în care Agenţia trebuie să aprobe sau să respingă.În Statele Unite ale Americii există restricţii cu privire la unele informaţii din domeniul securităţii naţionale.a fost limitat până când Congresul a elaborat.I. documente secrete vitale siguranţei şi apărării naţionale sau politicii externe. persoana lezată se poate adresa instanţei. Acest act. invocând prevenirea răspunderii sale. 407.dosarele federale . F. cu privire la informaţii asupra securităţii statului..În Suedia există restricţii din partea autorităţilor.I. în 1966 "Actul libertăţii de informare". spre sfârşitul anilor '40 informator al F.U.-ului pe baza acestui "Act al libertăţii de informare" materiale prin care a demonstrat că preşedintele Ronald Regan a fost. În România pentru încălcarea dreptului la informaţie. de către autorităţile administraţiei publice. Ziariştii care publică informaţii secrete pot fi trimişi în judecată. persoana se poate adresa şi Avocatului Poporului. numai dacă se dovedeşte că au ştiut cã materialele publicate intră în categoria secretelor de stat. 408. Funcţionarii de stat pot fi concediaţi pentru dezvăluirea unor informaţii considerate secrete. Deci.În S. şi importante amendamente aduse până în 1975 au deschis accesul la o mare parte din dosarele federale. scrisori în interiorul instituţiei publice sau alte materiale considerate sensibile .A. să examineze impozitul pe venit. după caz. Dacă Agenţia refuză să furnizeze informaţii. Autorităţile sunt obligate să furnizeze informaţiile cerute. sau pe oricine altcineva. Refuzul autorităţilor de a furniza informaţii poate fi contestat la tribunal în virtutea garanţiilor constituţionale cu privire la accesul liber la informaţii. Autorităţile au obligaţia de a furniza informaţiile cerute sau de a prezenta în scris motivele respingerii cererii.Agenţia are dreptul să prelungească aceste termene cu 10 zile. Aceste excepţii îi împiedică pe reporteri. care are la dispoziţie anumite pârghii de a interveni în acest sens. "Mercury News" din San Jose.188 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AUTORITÃŢILOR PUBLICE PRIVIND ÎNFÃPTUIREA DREPTULUI LA INFORMAŢIE AL PERSOANEI 405.B.B.A. Agenţia trebuie să răspundă în 10 zile lucrătoare iar la un apel administrativ în 20 de zile lucrătoare. 188 355 . noi amendamente dau Curţii Federale dreptul de a reanaliza dosarele clasate (analizate deja şi acceptate pentru a fi fãcute publice)..O. Numai editorii ziarelor pot fi traşi la răspundere penală pentru publicarea unor informaţii considerate secrete de stat. În 1975. California a solicitat F.

În art. să extindă sfera de aplicare a prezentei Convenţii şi în alte domenii decât cele menţionate în paragraful precedent.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AUTORITÃŢILOR PUBLICE PRIVIND ÎNFÃPTUIREA DREPTULUI LA INFORMAŢIE AL PERSOANEI 189 furnizat F. cit. specific cererii.să examineze într-un spirit favorabil şi în termen adecvat şi rezonabil cererile de vize prezentate de ziarişti. vize multiple de intrare şi ieşire pe perioade determinate. 189 . inclusiv benzile de magnetofon şi 356 Dr.să acorde ziariştilor din statele participante acreditaţi permanent. folosind mijloace recunoscute de statele participante. . România a aderat la "Convenţia Europeanã în domeniul informaţiei asupra dreptului strãin". sub rezerva expresă ca acest echipament să nu fie reexportat. procedurile de organizare a deplasărilor ziariştilor din statele participante în ţara în care îşi exercită profesia şi sã ofere treptat posibilităţi mai mari pentru acest gen de deplasări. 95.să acorde ziariştilor din statele participante dreptul de a importa echipamentul tehnic (foto. cu sursele lor de informare. pe bază de aranjamente. . astfel: "Statele participante. magnetofon. cinematografic. posibilitatea de a transmite.să sporească posibilitatea pentru ziariştii din statele participante de a comunica personal.I. două sau mai multe părţi contractante vor putea. 410. 1 al acestei Convenţii se arată: "Părţile contractante se angajează sã-şi transmită informaţii privind dreptul în domeniul procedurii civile şi comerciale cât şi al organizării juridice. s-au prevăzut facilităţi pentru ziarişti în scopul creşterii contribuţiei acestora la realizarea dreptului la informare. pe cât de repede posibil.În Declaraţia de la Helsinki din 1975 a O. . în ceea ce le priveşte. p. dacă şi atunci când acestea sunt necesare. rezultatele activităţii lor profesionale.S. dorind să îmbunătăţeascã condiţiile în care ziariştii unui stat participant îşi exercită profesia într-un alt stat participant. .Prin Hotărârea Guvernului României nr. sub rezerva respectării reglementărilor referitoare la existenţa regiunilor interzise pentru motive de securitate.să procedeze astfel încât să dea curs. radio şi televiziune) care le este necesar pentru exercitarea profesiei lor. Dumitru Titus Popa op. a altor documente oficiale pe care se cuvine să le aibă.să simplifice pe bază de reciprocitate." 411.C.să acorde ziariştilor celorlalte state participante pe care le reprezintă. 153/07. cererilor prezentate de aceşti ziarişti în vederea unor astfel de deplasări.B.-ului nume de actori despre care ei au crezut că făceau parte dintr-un grup procomunist"356. acreditaţi cu titlu permanent sau temporar. pentru ziariştii acreditaţi din statele participante. facilităţi care presupun obligaţii din partea autorităţilor.03.E.1991.să faciliteze. Totuşi. au obligaţia îndeosebi: . ţinând seama de factorul timp. inclusiv organizaţiile şi instituţiile oficiale. . . eliberarea de permise de şedere în ţara de reşedinţă temporară şi. .

lege pentru care la Parlament există un proiect de modificare." O astfel de dispoziţie constituţională este o garanţie deosebită pentru orice persoană care îşi poate apăra dreptul la informaţie.1 Consideraţii generale 412. 47 pct. în realizarea dreptului la informaţie al persoanei direct sau indirect prin agentul media. Statele participante reafirmă că ziariştii nu pot fi expulzaţi şi nici penalizaţi în nici un alt fel pentru exercitarea legitimă a activităţii lor profesionale. după caz a autorităţilor sau funcţionarilor lor. în art. 50 pct. anularea actului şi repararea pagubei. în legislaţia României 2. necomunicarea în termenul legal a modului de soluţionare a cererii." Or prin petiţii se pot solicita de la autorităţi şi informaţii potrivit legii. sunt obligate sã asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal". Această dispoziţie constituţională obligă în primul rând Parlamentul să emită legi care să reglementeze obligaţiile autorităţilor publice şi să stabilească faptele de încălcare a acestora care atrag răspunderea administrativă. Dat fiind că de regulă aceste obligaţii ale autorităţilor publice. 414. 31 pct. 2 se dispune: "Cetăţenii cărora le sunt încredinţate 190 . potrivit competenţelor ce le revin. 554/2004. 48 din Constituţia României. 415. în scopuri publicitare de radiodifuzare sau televizare. pentru a răspunde mai eficient dispoziţiilor constituţionale. în Constituţia României la art. precum şi de Legea nr. îl priveazã pe autorul cererii de exercitarea dreptului fundamental de acces liber la justiţie (drept garanţie). sã se poatã adresa instanţei. pe calea prevăzută de acest articol. 413. pentru a-şi realiza dreptul la informaţie. privind dreptul la informaţie. corelative dreptului la informaţie se execută de funcţionarii publici. este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins. 2. Obligaţiile autorităţilor publice. În art. 2 din Constituţia României se prevede: "Autorităţile publice.190 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AUTORITÃŢILOR PUBLICE PRIVIND ÎNFÃPTUIREA DREPTULUI LA INFORMAŢIE AL PERSOANEI filmele nedevelopate." Din cele prezentate rezultă o serie de obligaţii ale autorităţilor publice. aspect ce rezultă din motivarea sau nemotivarea respingerii. printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri. Or.Sintagma "nesoluţionare în termenul legal a unei cereri" este de fapt un “act administrativ”. Spre deosebire de constituţiile altor state. dacã i s-a comunicat în termen. pentru ca petentul. se prevede "Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică. 4 din Constituţia României se instituie o altã obligaţie a autoritãţii publice astfel: "Autorităţile publice au obligaţia să răspundă la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii. Prin "soluţionare" nu trebuie să înţelegem numai rezolvarea pozitivă a cererii ci şi respingerea corectă sau chiar incorectă a cererii.În art. civilă şi penală. prin care se vatămă un drept sau un interes legitim al petentului. În caz de expulzare a unui ziarist acreditat. acesta va fi informat despre motivele acestei măsuri şi va putea să supună o cerere de reexaminare a cazului său.

25/1994 se dispune: "Autorităţile publice nu trebuie să se considere proprietari ai informaţiei”. 9 al Rezoluţiei nr. precum şi militarii. răspund de îndeplinirea cu credinţă a obligaţiilor ce le revin şi. vom face următoarele reflecţii : . 58-63 din Legea presei nr. d) . Guvernul României. Răspunderea juridică a funcţionarului public. după cum urmează: "a) .În art. 1003(1993) cu privire la etica ziaristică. instituţiilor şi organizaţiilor obşteşti de a furniza presei. 2 din Constituţia României prin autorităţi publice înţelegem acele autorităţi prevăzute în titlul III din Constituţie. în condiţiile legii. potrivit Constituţiei. 544/2002 prin autoritate sau instituţie publică se înţelege orice autoritate sau instituţie publică. b) . ci în scopul servirii interesului public şi privat potrivit legii. adoptată prin Hotãrârea Camerei Deputaţilor nr. deşi erau obligaţi.să asiste la manifestări şi adunări ale oamenilor muncii în care se dezbat probleme de interes obştesc. În acest sens. din partea persoanelor juridice.să solicite şi să primească informaţii din partea organelor şi organizaţiilor de stat şi obşteşti. “a” din Legea nr. ale unităţilor economice şi social-culturale. Cu privire la această definiţie credem că nu este la adăpost de critică. În art.2 Obligaţiile autorităţilor publice pentru realizarea dreptului persoanei la liberul acces la informaţiile de interes public 418. “a” din 357 A se vedea V. ministerele şi serviciile acestora.să aibă acces la sursele de documentare şi informare. ale organizaţiilor de masă şi obşteşti.Revenind la art. 2 lit. Ele nu pot dispune de informaţii în mod discreţionar. Bucureşti 2000 191 . Editura Global Lex. în sensul că limitînd sfera entităţilor care intră în conceptele de autoritate publică şi instituţie publică. în acest scop vor depune jurământul cerut de lege. informaţii de interes public cu privire la activitatea lor.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AUTORITÃŢILOR PUBLICE PRIVIND ÎNFÃPTUIREA DREPTULUI LA INFORMAŢIE AL PERSOANEI 191 funcţii publice. sau locale. Dabu. precum şi orice regie autonomă care utilizează resurse financiare publice şi care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul României. în realizarea drepturilor ziaristului prevăzute în art. 41 (din această lege). inclusiv cele autonome. organele administraţiei publice centrale.exprimarea “definitorie” cum că “prin autoritate sau instituţie publică se înţelege orice autoritate sau instituţie publică” folosită în art. se reduce şi sfera informaţiilor ce pot fi considerate de interes public. special prevăzută de lege. 2 lit. respectiv: Parlamentul.Conform art. 416. 2. c) ." Or. în condiţiile legii. a unităţilor economice şi social-culturale. Preşedinţia României. în condiţiile legii.să asiste prin acreditare la şedinţele de lucru ale organelor de conducere din cadrul ministerelor şi celorlalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat." 417. 31 pct. cei care îşi încalcă atribuţiile funcţiei publice sunt pasibili de răspundere juridică. e) -să primească sprijinul organelor competente atunci când realizarea sarcinilor de serviciu impun acest lucru. inclusiv în cazul când nu comunică informaţiile solicitate357. 3/1974 erau prevăzute obligaţiile autorităţilor publice.

Activitatea acestora este preponderent normativă în domeniul constituţional. persoană etc. putem distinge. prin autoritate publică se înţelege “toate structurile statului înzestrate cu putere publică în domeniile legiferării. 544/2001 scapă din vedere informaţiile referitoare la bunurile şi valorile din proprietatea privată a statului. .de pildă. . ca obligaţii ale autorităţii publice.introducerea în conceptul de “autorităţi şi instituţii publice” a oricărei “regii autonome care utilizează resurse financiare publice” în sensul Legii nr. cui şi în ce condiţii pot fi communicate.definiţia din art. mijloace materiale. companiilor şi societăţilor naţionale.”. “a” din Legea nr. 544/2001 este acceptabilă dar insuficientă prin implicaţiile pe care le are asupra sferei informaţiilor de interes public. precum şi drepturile şi libertăţile omului. societăţilor comerciale de interes judeţean sau local. înzestrate de stat cu competenţe. judecătoresc şi constituţional. a caracterului acestora. 2 lit. 544/2001 este o “definiţie” discutabilă care nu răspunde cerinţelor unei definiţii pe bază de gen proxim şi diferenţă specifică. interesul public. serviciile publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale. se arată că prin autorităţi şi instituţii publice se înţeleg autorităţile şi instituţiile publice centrale şi locale. financiare şi personalitate juridică. cât. spaţiu. iar în domeniul judecătoresc. 420. a informaţiei nu este discreţionară. Institutele de Cercetare ale Statului etc. de aplicare a legii la cazuri concrete. Aceste autorităţi au competenţa de a exercita puterea poporului prin mijloace specifice domeniului rezervat acestora şi în limitele şi cu procedurile prevăzute de Constituţie şi legile date în baza acesteia. Ca urmare. personal. aprobată prin Legea nr. credem că informaţii de interes public sunt şi acele informaţii referitoare la activităţile sau inactivităţile unei societăţi naţionale sau alte societăţi la care statul este acţionar. obligaţii de comunicare autorizată etc. presupun o reglementare precisă a informaţiilor. 422. 233 din 23 aprilie 2002.2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor. 421.Astfel. “a” din Legea nr. Instituţiile publice (în sens restrâns) desfăşoară activităţi preponderent de prestaţie în interes public. loc. 419. actele juridice individuale. comunicarea de către o autoritate publică. 2 lit. obligaţii de a comunica necondiţionat. care evident sunt tot de interes public. 2 din Ordonanţa nr. În art. respectiv când. 544/2001. administraţiei publice. autorităţile şi instituţiile publice au obligaţii prevăzute de lege de a comunica numai în anumite condiţii şi numai anumite informaţii de interes public sau privat..01. În procesul comunicării informaţiilor de interes public şi privat.192 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AUTORITÃŢILOR PUBLICE PRIVIND ÎNFÃPTUIREA DREPTULUI LA INFORMAŢIE AL PERSOANEI Legea nr. 27/30. precum şi regiilor autonome. obligaţii de a comunica condiţionat. a condiţiilor de timp. legislativ şi administrativ. obligaţii de a nu comunica.). aspect ce nu este avut în vedere în art. 192 . iar aceasta se face în limitele unei legi legitime. care constituie dreptul comun în materie. (Academia Română. .De asemenea. instituţiile publice sunt anumite organe. în scopul satisfacerii unor interese publice fără a putea uza de mijloace legale de constrângere. Legea privind liberul acces la informaţiile de interes public. respectiv.Potrivit doctrinei. De pildă. cum.

atât individuale cât şi colective şi în mod deosebit dreptului la informaţie. 425. drepturi şi obligaţii. lit. În acest sens. art. aparatură de comunicare. Pentru asigurarea accesului mijloacelor de informare în masă la informaţiile de interes public. legiuitorul a prevăzut pentru autorităţile şi instituţiile publice următoarele obligaţii: a)Asigurarea efectivă a accesului la informaţii prin măsuri organizatorice. de regulă imediat sau în cel mult 24 de ore. Atât cererile verbale sau scrise trebuie înregistrate în ziua când au fost făcute pentru că în raport de acestea sunt anumite efecte juridice. Atribuţiile. cunoaşterea şi respectarea strictă a acestora. vor fi comunicate.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AUTORITÃŢILOR PUBLICE PRIVIND ÎNFÃPTUIREA DREPTULUI LA INFORMAŢIE AL PERSOANEI 193 423. după programul de funcţionare. incluzând şi o zi pe săptămână. a liberului acces şi neîngrădit al persoanei la orice informaţie de interes public. drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. copiere etc. Aceasta presupune funcţii speciale în organigramă. prin ridicarea la nivel de principiu fundamental de drept. iar pe de altă parte persoana. legiuitorul a intervenit reglementând relaţiile dintre autoritatea şi instituţia publică pe de o parte. 544/2001 autorităţile şi instituţiile publice sunt “obligate să asigure spaţii special destinate consultării informaţiilor publice la sediul acestora”. 193 358 . pe baza dispoziţiilor Legii privind liberul acces la informaţiile de interes public. autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să desemneze un purtător de cuvânt. Conf. în conformitate cu Constituţia României şi cu documentele internaţionale ratificate de Parlamentul României. de regulă din cadrul compartimentelor de informare şi relaţii publice. materiale.b)Obligaţia înregistrării cererilor de informaţii de interes public. spaţiul necesar358. necomunicarea sau comunicarea informaţiei pot cauza importante prejudicii interesului public şi privat. Activităţile de registratură privind petiţiile nu se pot include în acest program şi se desfăşoară separat. Ca urmare. prin regulamentul de organizare şi funcţionare a autorităţii sau instituţiei publice respective.c)Obligaţia de a răspunde celor care au solicitat informaţia de interes public presupune: informaţiile de interes public solicitate verbal de către mijloacele de informare în masă. autorităţile şi instituţiile publice. 427. Având în vedere că. potrivit legii. 4. organizarea şi funcţionarea compartimentului de informaţii şi relaţii publice se stabilesc. înregistrare. vor organiza compartimente specializate de informare şi relaţii publice sau vor desemna pesoane cu atribuţii în acest domeniu după caz. care va fi afişat la sediul acesteia şi care se va desfăşura în mod obligatoriu în timpul funcţionării obişnuite. 424. 5 pct. financiare şi umane. “b” din Legea nr. Potrivit principiului fundamental al liberului acces al persoanei la informaţiile de interes public. se comunică în cadrul unui program minim stabilit de conducerea autorităţii sau instituţiei publice. 426. Informaţiile de interes public solicitate verbal. a fost necesară reglementarea cât mai precisă a obligaţiilor autorităţilor publice privind comunicarea informaţiilor de interes public sau privat.

furnizarea informaţiei solicitate. cu condiţia înştiinţării acestuia în scris despre acest fapt. motivaţie care trebuie să se fundamenteze pe lege. • refuzul motivat se comunică solicitantului în termen de 5 zile de a primirea petiţiilor. • refuzul trebuie să fie semnat numai de cei îndreptăţiţi de lege să reprezinte autoritatea sau instituţia publică. complexitatea. volumul lucrărilor documentare şi de urgenţa solicitării. conform procedurii obişnuite. în termen de 10 zile. Autorităţile publice pot refuza acordarea acreditării sau pot retrage acreditarea unui ziarist numai pentru fapte care împiedică desfăşurarea normală a activităţii autorităţii publice şi care nu privesc opiniile exprimate în presă de respectivul ziarist în condiţiile şi în limitele 194 . 431. acesta trebuie motivat.g)Autorităţile publice au obligaţia să acorde. 430. În cadrul conferinţelor de presă autorităţile publice sunt obligate să răspundă cu privire la orice informaţii de interes public (bineînţeles cu excepţiile prevăzute de lege). • cunoaşterea motivelor refuzului de către solicitant îi permite acestuia să aprecieze dacă refuzul este legal sau ilegal şi ca urmare îl atacă în raport de starea de echilibru între interesul legitim al divulgării şi interesul legitim al nedivulgării. 429. această solicitare va fi tratată ca o nouă petiţie. dacă în urma informaţiilor primite petentul solicită informaţii noi privind documentele aflate în posesia autorităţii sau a instituţiei publice. 428. în scris. răspunsul va fi comunicat solicitantului în maximum 30 de zile. acreditare ziariştilor şi reprezentanţilor mijloacelor de informare în masă. poate furniza pe loc sau ulterior. obligaţia de a răspunde solicitantului nu înseamnă şi soluţionarea pozitivă adică.194 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AUTORITÃŢILOR PUBLICE PRIVIND ÎNFÃPTUIREA DREPTULUI LA INFORMAŢIE AL PERSOANEI la solicitarea scrisă a informaţiilor de interes public se răspunde în termen de 10 zile sau cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării.e)Pentru informaţiile solicitate verbal funcţionarii din cadrul compartimentelor de informare şi relaţii publice au obligaţia să precizeze condiţiile şi formele în care are loc accesul şi în raport de acestea.d)Obligaţia motivării refuzului comunicării informaţiilor solicitate. În cazul în care durata necesară pentru identificarea şi difuzarea informaţiei solicitate depăşeşte 10 zile. care curge de la data înregistrării noii cereri. pentru aducerea la cunoştinţă a informaţiilor de interes public. costul serviciilor de copiere este suportat de solicitant. presupune: • întrucât refuzul poate afecta dreptul la informaţie. în funcţie de dificultatea. fără discriminare. răspunsul fiind trimis în termenul prevăzut de lege. în cazul în care solicitarea de informaţii implică realizarea de copii de pe documentele deţinute de autoritatea sau instituţia publică. conferinţe de presă. Constituţie şi documentele internaţionale la care România a aderat. în condiţiile legii. răspunsul poate să includă şi refuzul satisfacerii cererii.f)Obligaţia de a organiza periodic. de regulă o dată pe lună.

potrivit legii.i)Autorităţile publice care sunt obligate prin legea proprie de organizare şi funcţionare să desfăşoare activităţi specifice în prezenţa publicului sunt obligate să permită accesul presei la acele activităţi în difuzarea materialelor obţinute de ziarişti. iar dacă reclamaţia se dovedeşte întemeiată să comunice răspunsul persoanei lezate în termen de 15 zile de la depunerea reclamaţiilor care va conţine: informaţia de interes public solicitată iniţial. structura organizatorică.informaţiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare. precum şi cele care privesc interesele economice şi politice ale României. 195 . sănătatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfăşurare.informaţiile privind activităţile comerciale sau financiare. potrivit legii. Refuzul acordării acreditării şi retragerea acreditării unui ziarist se comunică în scris şi nu afectează dreptul organismului de presă de a obţine acreditarea pentru un alt ziarist. urmând să se ţină seama doar de deontologia profesională. precum şi instituţiile publice abilitate prin lege să asigure securitatea informaţiilor.informaţiile privind deliberările autorităţilor. atribuţiile departamenteor.k)Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să nu permită accesul liber la următoarele informaţii: . .j)Conducătorii autorităţilor sau ai instituţiilor publice în cazul reclamaţiei contra refuzului de a furniza informaţia de interes public. programul de audienţă al autorităţii sau instituţiei publice. .informaţiile privind procedurile judiciare. cât şi sancţiunile disciplinare aplicate celor vinovaţi.informaţiile cu privire la datele personale. potrivit legii. . dacă periclitează rezultatul anchetei sau se dezvăluie surse confidenţiale ori se pun în pericol viaţa. dacă publicitatea acestora aduce atingere principiului concurenţei loiale. dacă fac parte din categoria informaţiilor clasificate. . potrivit legii. dacă fac parte din categoria informaţiilor clasificate.informaţiile a căror publicitate prejudiciază măsurile de protecţie a tinerilor. . 433. 435.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AUTORITÃŢILOR PUBLICE PRIVIND ÎNFÃPTUIREA DREPTULUI LA INFORMAŢIE AL PERSOANEI 195 legii.informaţiile din domeniul apărării naţionale. siguranţei şi ordinii publice. 436. dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părţile implicate în proces. revine persoanelor şi autorităţilor publice care deţin astfel de informaţii. 434.l)Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să comunice din oficiu următoarele informaţii de interes public: actele normative care reglementează organizarea şi funcţionarea autorităţii sau instituţiei publice. programul de funcţionare. Răspunderea pentru aplicarea măsurilor de protejare a informaţiilor din categoria celor mai sus arătate. au obligaţia să efectueze cercetarea administrativă. . 432. mijloacele de informare în masă asupra conferinţelor de presă sau oricăror alte acţiuni publice organizate de acestea.h)Autorităţile publice şi instituţiile publice au obligaţia să informeze în timp util. integritatea corporală.

Instanţa poate obliga autoritatea sau instituţia publică să furnizeze informaţiile de interes public solicitate. 125 din Codul de procedură civilă. în publicaţii proprii. modalităţile de contestare a deciziei autorităţii sau a instituţiei publice în situaţia în care persoana se consideră vătămată în privinţa dreptului de acces la informaţiile de interes public solicitate. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public. prevăzute în Legea nr. constituie abatere şi atrage răspunderea disciplinară a celui vinovat. inclusiv să plătească daune morale şi/sau patrimoniale după caz. 188/1999 sau codului muncii după cum cel reclamat este sau nu funcţionar public. 29/1990 modificată şi în art. lista cuprinzând documentele de interes public. programele şi strategiile proprii. respectiv reclamaţie la conducătorul autorităţii sau instituţiei publice în termen de 30 de zile de la luarea la cunoştinţă de către persoana lezată. poate face plângere la Secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice. În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale.Conducătorul autorităţii sau instituţiei publice este obligat să dispună efectuarea cercetării administrative conform Legii nr. Dacă după cercetarea Procedura de urgenţă este prevăzută în Legea nr. 437. cel puţin anual. Hotărârea tribunalului este supusă recursului.196 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AUTORITÃŢILOR PUBLICE PRIVIND ÎNFÃPTUIREA DREPTULUI LA INFORMAŢIE AL PERSOANEI numele şi prenumele persoanelor din conducerea autorităţii sau a instituţiei publice şi ale funcţionarului responsabil cu difuzarea informaţiilor publice. 442. coordonatele de contact ale autorităţii sau instituţiei publice. care va fi publicat în Monitorul Oficial al României. precum şi în pagina proprie de Internet. există şi o cale administrativă de atac. adresa de e-mail şi adresa paginii pe Internet. bugetul şi bilanţul contabil. respectiv: denumirea. Împotriva acestui refuz.m)Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să publice şi să actualizeze anual un buletin informativ care va cuprinde informaţiile de interes public ce se comunică din oficiu. 544/2001. 438. fax. lista cuprinzând categoriile de documente produse şi/sau gestionate. 196 359 .n)Autorităţile publice sunt obligate să dea din oficiu publicităţii un raport periodic de activitate.Refuzul explicit sau tacit nejustificat legal al angajatului desemnat al unei autorităţi ori instituţii publice de a aplica dispoziţiile Legii nr. sursele financiare. 439. Atât plângerea¸cât şi apelul se judecă în instanţă în procedura de urgenţă359 şi sunt scutite de taxă de timbru. 441. potrivit legii.o)Autorităţile şi instituţiile publice sunt obligate ca informaţiile de interes public ce se comunică din oficiu să le afişeze la sediul lor sau în mijloacele de informare în masă. cauza se va judeca înaintea celorlalte după termene mai scurte. sediul. 440. Decizia Curţii de Apel este definitivă şi irevocabilă. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului de 30 de zile în care trebuia să se comunice. numerele de telefon.

al oricărei persoane fizice sau juridice. • pluralismul surselor de informare a publicului. difuzate de radiodifuzori şi destinate recepţionării de către public. bazele de date electronice şi alte servicii similare. inclusiv prin saltelit. a culturii şi limbilor minorităţilor naţionale. Prin retransmisie se înţelege captarea şi transmiterea simultană a serviciilor de programe sau a unor părţi importante din asemenea servicii. 2. Consiliul cât şi Autoritatea de Reglementare au atribuţii în domeniul exercitării dreptului de difuzare şi dreptului de retransmisie. • protejarea demnităţii umane şi protejarea minorilor. 445. cât şi sancţiunea disciplinară aplicată celui vinovat. prin radiodifuzor se înţelege orice persoană fizică sau juridică având responsabilitatea editorială pentru alcătuirea serviciilor de programe destinate recepţionării de către public şi care asigură difuzarea acestora direct sau prin intermediul unui terţ. În domeniul comunicării audiovizuale principalele autorităţi publice autonome sunt Consiliul Naţional al Audiovizualului şi Autoritatea Naţională de Reglementare în Comunicaţii. pe bază de relaţii contractuale cu radiodifuzorii ori cu alţi distribuitori. Prin distribuitor de servicii se înţelege orice persoană care constituie şi pune la dispoziţia publicului o ofertă de servicii de programe pe cale radioelectrică terestră sau prin satelit. în scopul redifuzării către public fără a cuprinde serviciile de comunicaţii care furnizează informaţii ori alte mesaje pe bază de cerere individuală. în integralitatea lor şi fără nici o modificare. 197 . răspunsul se transmite persoanei lezate în termen de 15 zile de la depunerea reclamaţiei şi va conţine atât informaţii de interes public solicitate iniţial. în formă codată sau necodată. prin orice mijloc de comunicaţie electronică. 446. cum ar fi: telecopierea. 443.3 Obligaţii ale autorităţilor publice în realizarea dreptului la informaţie în cadrul comunicării audiovizuale. De asemenea. prin orice mijloace tehnice.Prin difuzare se înţelege transmisia iniţială prin fir sau prin unde radio electrice. 444. inclusiv prin satelit. a serviciilor de programe destinate publicului. • protejarea culturii şi a limbii române.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AUTORITÃŢILOR PUBLICE PRIVIND ÎNFÃPTUIREA DREPTULUI LA INFORMAŢIE AL PERSOANEI 197 administrativă reclamaţia se dovedeşte întemeiată. • încurajarea liberei concurenţe. • un raport echilibrat între serviciile naţionale de radiodifuziune şi servicii locale. difuzarea include şi comunicarea programelor între persoanele fizice sau juridice deţinătoare de licenţă audiovizuală sau aviz de retransmisie.Consiliul Naţional al Audiovizualului. în calitate de garant al interesului public în domeniul comunicării audivizuale are obligaţia să asigure: • respectarea exprimării pluraliste de idei şi de opinii în cadrul conţinutului serviciilor de programe transmise de radiodifuzorii aflaţi sub jurisdicţia României. regionale ori tematice.

Organizaţiile legal constituite au dreptul să adreseze petiţii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă. încadrat cu personalul necesar. precum şi cu privire la orice alte încălcări ale prevederilor legale care nu intră în competenţa sa. răspunsul.Autorităţile publice au obligaţia să răspundă la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii.27 din 30 ianuarie 2002 aprobată prin Legea nr. a abuzului de poziţie dominantă sau a concentrărilor economice. prevăzut de art. 4. după caz. din piaţa serviciilor de programe de televiziune şi de radiodifuziune difuzată la nivelul regional sau local.În realizarea dreptului la petiţie.Cetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor. Acest compartiment este obligat să urmărească soluţionarea şi redactarea în termenul de 30 de zile de la data înregistrării petiţiei. care va avea pregătirea corespunzătoare şi care va primi. 3.6 din lege sunt obligate să îşi organizeze un compartiment distinct pentru relaţii cu publicul.Se consideră că un radiodifuzor deţine o poziţie dominantă în informarea opiniei publice.În executarea acestei obligaţii Consiliul Naţional al Audiovizualului îşi exercită dreptul de control asupra conţinutului programelor oferite de radiodifuzori numai după comunicarea publică a acestor programe. • transparenţa activităţii proprii. indiferent dacă soluţia este favorabilă sau nu. 451. 449. sunt reglementate drepturile şi obligaţiile autorităţilor şi instituţiilor publice în procesul realizării dreptului la petiţie în comunicarea dintre orice persoană şi acestea în probleme legate de serviciul desfăşurat de acestea. în cazul în care cota sa de piaţă depăşeşte 30% din piaţa serviciilor de programe difuzate la nivel naţional. la nivelul naţional.Consiliul Naţional al Audiovizualului est obligat să sesizeze autorităţile competente cu privire la apariţia sau existenţa unor practici restrictive de concurenţă. cumulat.4 Obligaţiile autorităţilor şi instituţiilor publice în procesul realizării dreptului la petiţie în comunicarea socială. 2. 51 din Constituţie360.Exercitarea dreptului de petiţionare este scutită de taxă. 450. 452. 447. la nivelul regional sau local. Prin aceste dispozţii legale. Expedierea răspunsului către petiţionar se va face numai prin intermediul compartimentului care a înregistrat petiţia. 448. acesta îngrijindu-se şi de clasare şi arhivare. prin cereri. a fost elaborată Ordonanţa nr. de radiodifuziune difuzate în zona respectivă depăşeşte 25%. sesizări sau propuneri.51 din Constituţie: « 1.233 din 23 aprilie 2002. » 198 360 . va înregistra şi se va îngriji de rezolvarea petiţiilor.Se consideră că un radiodifuzor deţine o poziţie dominantă în formarea opiniei publice. Art. în cazul în care cota de piaţă cumulată a serviciilor de programe de televiziune şi/sau. 2.Astfel autorităţile şi instituţiile publice potrivit art.198 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AUTORITÃŢILOR PUBLICE PRIVIND ÎNFÃPTUIREA DREPTULUI LA INFORMAŢIE AL PERSOANEI • transparenţa mijloacelor de comunicare în masă din sectorul audiovizual. reclamaţii.

Petiţiile anonime sau cele în care nu sunt trecute datele de identificare a petiţionarului nu se iau în considerare şi vor fi clasate. făcîndu-se menţiune despre faptul că s-a răspuns.233/2002). aceasta se clasează la numărul iniţial. după caz. se va indica în mod obligatoriu. In situaţia în care aspectele sesizate prin petiţie necesită o cercetare mai amănunţită. temeiul legal al soluţiei adoptate. autorităţilor sau instituţiilor publice în ale căror atribuţii intră rezolvarea problemelor semnalate în petiţie.13 din Legea nr. sunt obligate să rezolve numai petiţiile care le sunt repartizate.intervenţiile sau stăruinţele pentru rezolvarea unor petiţii în afara cadrului legal .27/2002 . . 455. 456.Constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit Legii nr. Faptul că petiţia are « acelaşi conţinut ». Pe de altă parte Legea nr.2 din Legea nr. conducătorul autorităţii sau instituţiei publice poate prelungi termenul de 30 de zile cu cel mult 15 zile. Pentru soluţionarea petiţiilor primite de la o altă autoritate sau instituţie publică. curge un nou termen de 30 de zile.233/2002) Această dispoziţie legală necesită unele observaţii.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AUTORITÃŢILOR PUBLICE PRIVIND ÎNFÃPTUIREA DREPTULUI LA INFORMAŢIE AL PERSOANEI 199 453. sesizînd aceeaşi problemă. Dacă după trimiterea răspunsului se primeşte o nouă petiţie cu acelaşi conţinut.În cazul în care un petiţionar adresează mai multe petiţii. Autorităţile şi instituţiile publice sesizate au obligaţia să comunice petiţionarului. 199 . aduce elemente noi în susţinerea acesteia. acestea se vor conexa. precum şi de şeful compartimentului care a solicitat petiţia.Petiţiile greşit îndreptate vor fi trimise în termen de 5 zile de la înregistrare de către compartimentul pentru relaţii cu publicul.primirea direct de la petiţionar a unei petiţii. în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiţiei. fiindu-le interzis să le primească direct de la petenţi. care în virtutea dreptului de control verifică legalitatea şi realitatea modului de soluţionare a petiţiei. indiferent dacă soluţia este favorabilă sau nefavorabilă.Răspunsul se semnează de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice ori de persoana împuternicită de acesta. fără să fie înregistrată şi fără să fie repartizată de şeful compartimentului de specialitate. . 454. (art. credem că nu este un suficient temei pentru clasare. De aceea credem că în lege trebuia prevăzută o astfel de ipoteză. (art. aceasta trebuie adresată organului ierarhic superior.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici sau. răspunsul. 458. 457.Funcţionarii publici şi persoanele încadrate cu contract individual de muncă. potrivit legislaţiei numai următoarele fapte : . Astfel credem că în situaţia când se repetă petiţia. În răspuns.nerespectarea termenelor de soluţionare a petiţiilor prevăzute în Ordonanţa nr. în vederea rezolvării. să intervină sau să depună stăruinţă pentru soluţionarea acestora în afara cadrului legal.233/2002 nu precizează cine soluţionează o nouă petiţie care deşi se referă la aceiaşi faptă. petentul urmînd să primească un singur răspuns. 10 pct. Credem că o astfel de petiţie presupune o nouă verificare şi evident un nou răspuns.

ordinei şi sănătăţii publice.188/1999 autorităţile publice şi instituţiile publice.Cu privire la interzicerea abuzului de drept inclusiv de dreptul la informaţie. conform art. copie de pe actele existente în dosarul său profesional.U." 463. ordinii publice şi bunăstării generale. protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora. 18 pct. se arată: "Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi. la cerere.De asemenea. 460. şi în vederea satisfacerii cerinţelor juste ale moralei. pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti. 462. pentru securitatea naţională. 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. fiecare persoană este supusă numai îngrădirilor stabilite de lege. apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor. înlăturînd orice informaţie neadevărată. într-o societate democratică". 3 al Pactului internaţional cu privire la drepturile civile şi politice adoptat în Adunarea Generală a O. un drept oarecare de a desfăşura o activitate sau a îndeplini un act ce urmăreşte distrugerea drepturilor sau a libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie sau a aduce limitări mai ample acestor drepturi şi libertăţi 200 . autorităţile şi instituţiile publice au şi alte obligaţii corelative dreptului persoanei la informare. care constituie măsuri necesare într-o societate democratică.3 din Legea nr.din 16 decembrie 1966 se prevede: "Libertatea manifestării religiei sau convingerilor nu poate fi supusă decât restricţiilor prevăzute de lege şi necesare pentru ocrotirea securităţii. un grup sau un individ. In art. 17 al acesteia se arată: "Nici o dispoziţie din prezenta Convenţie nu poate fi interpretată ca implicând.188/1999 privind accesul la propriul dosar întocmit de organele de securitate.200 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AUTORITÃŢILOR PUBLICE PRIVIND ÎNFÃPTUIREA DREPTULUI LA INFORMAŢIE AL PERSOANEI 459. 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului se arată "In exercitarea drepturilor şi libertăţilor sale. 29 pct. 10 pct. Limitele obligaţiilor autorităţilor publice. condiţii. restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege. De pildă.În domeniul comunicării sociale. pentru stat. 461. sunt obligate să elibereze.În art. Aceasta îi permite funcţionarului public să cunoască actele din dosarul personal şi să se apere. ori a moralei sau a libertăţilor şi drepturilor fundamentale ale omului".25 pct. referitor la limitele libertatăţii de exprimare care pot fi şi ale unei autorităţi publice. 3. poate fi supusă unor formalităţi.În art. în interpretarea şi aplicarea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului la art. protecţia sănătăţii sau a moralei. integritatea teritorială sau siguranţa publică. în scopul exclusiv al asigurării recunoaşterii şi respectului drepturilor şi libertăţilor celorlalţi.N. autorităţilor şi instituţiilor publice li s-au instituit obligaţii potrivit Legii nr. privind comunicarea informaţiilor de interes public şi privat 3.1 Consideraţii generale.

2 Condiţiile restrângerii exerciţiului drepturilor şi libertăţilor. şi numai într-unul din cazurile. în combaterea ordinii fundamentale libere democratice. să publice în mod liber. 466. "Pierderea şi întinderea ei se pronunţă de Tribunalul Constituţional Federal". a sănătăţii ori a moralei publice. 11) se arată "orice cetăţean poate aşadar să discute. în art. obligaţia autorităţilor publice să asigure.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AUTORITÃŢILOR PUBLICE PRIVIND ÎNFÃPTUIREA DREPTULUI LA INFORMAŢIE AL PERSOANEI 201 decât cele prevăzute de această Convenţie.Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a tinerilor sau siguranţa naţională. astfel: . 201 ." Iar în art. . Observăm că. 31 pct.În Declaraţia Drepturilor Omului şi Cetăţeanului (art. Evident că aceste dispoziţii sunt valabile şi pentru funcţionarul sau demnitarul public. 19 al aceleiaşi Constituţii. este instituită ca obligaţie constituţională. potrivit competenţelor. Observăm că şi constituantul german lasă în competenţă Parlamentului modul de reglementare a limitelor drepturilor fundamentale. informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal. În Constituţia României situaţia este cu totul alta.. fără să stabilească în acest sens un cadru de nivel constituţional.În art. inclusiv al dreptului la informaţie. obligaţiile autorităţilor publice şi limitele acestora corelative dreptului la informaţie şi nici un cadru constituţional bine definit în limitele căruia legiuitorul (Parlamentul) poate restrânge exercitarea drepturilor fundamentale inclusiv dreptul la informaţie. Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.Din cele prezentate. să scrie. rezultă că în constituţiile acestor ţări nu sunt prevăzute în mod expres. desfăşurarea instrucţiei penale. Iar în art. a ordinii. 2 din Constituţia României. a drepturilor şi a libertăţilor cetăţeneşti. prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale sau ale unui sinistru deosebit de grav. Aşa cum am arătat.Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns în următoarele condiţii cumulative: numai prin lege." 464. rãspunzând însã pentru orice exercitare abuzivă a acestei libertăţi în cazurile stabilite de lege". în care legiuitorul poate restrânge exerciţiul drepturilor fundamentale. 18 din Constituţia Germaniei denumit "Pierderea unor drepturi fundamentale" se dispune: "Cel care abuzează de libertatea de exprimare îndeosebi de libertatea presei . legea trebuie să se aplice în general şi nu numai pentru cazuri izolate. pierde aceste drepturi fundamentale”. denumit "Limitarea unor drepturi fundamentale" se dispune: "În măsura în care conform acestei Legi Fundamentale un drept poate fi limitat prin lege sau în baza unei legi. constituantul român a trasat un cadru bine precizat de nivel constituţional. apărării siguranţei naţionale. 465. Constituantul francez a lăsat la aprecierea şi reglementarea Parlamentului cazurile şi limitele ce pot fi impuse prin lege exercitării drepturilor fundamentale. 467. 18 din aceeaşi Convenţie denumit "Limitarea folosirii restrângerilor drepturilor" se dispune: "Restrângerile care în termenii prezentei Convenţii sunt aduse respectivelor drepturi şi libertăţi nu pot fi aplicate decât în scopul pentru care ele au fost prevăzute. In nici un caz legea nu trebuie sã ştirbească un drept fundamental în esenţa lui". numai dacă se impune..Totodată. 3.

Astfel. pe principiul doctrinei militare a statului român şi normele general-admise de dreptul internaţional. 469. numai prin lege ca act normativ în sens restrâns. b) Potrivit constituantului. 51/1991. Măsurile adoptate privind apărarea naţională sunt obligatorii pentru toţi cetăţenii ţării. Necesitatea constă în imposibilitatea rezolvării. un ministru sau consiliul judeţean ori local. conducătorul autorităţii publice nu poate face aşa ceva. respectiv secretul profesional şi secretul de stat trebuie definit numai prin lege. legiuitorul nu poate limita drepturile şi libertăţile fundamentale deci inclusiv dreptul la informaţie şi libertate de exprimare. 1 din Legea nr. ca stat suveran. independenţa şi unitatea statului. Cu atât mai mult.202 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AUTORITÃŢILOR PUBLICE PRIVIND ÎNFÃPTUIREA DREPTULUI LA INFORMAŢIE AL PERSOANEI 468. Guvernul. 45/1994 se dispune "Reglementările privind apărarea naţională se întemeiază pe respectarea prevederilor Constituţiei şi ale legilor ţării. fără a se recurge la restrângerea exercitării dreptului sau libertăţii fundamentale ale persoanei fizice sau juridice. "apărarea naţională" cuprinde ansamblul de măsuri şi activităţi adoptate şi desfăşurate de statul român în scopul de a garanta suveranitatea naţională. un prim caz este cel de apărare a siguranţei naţionale. unitar. De aceea. potrivit competenţelor stabilite prin Constituţie şi legile ţării. cu excepţia ordonanţelor. indiferent de forma de proprietate. în alt mod. socotim că ceea ce limitează dreptul la informaţie. potrivit principiilor şi normelor democratice statornicite prin Constituţie. de echilibru şi de stabilitate socială. 45/1994 a apărării naţionale a României sunt câteva prevederi ce prezintă interes pentru tema noastră. a unei situaţii de o gravitate deosebită. drepturile şi obligaţiile constituţionale ale autorităţilor publice corelative dreptului la informaţie pot fi limitate astfel: a) numai prin lege. dacă limitarea nu este necesară. starea de legalitate. inclusiv cel la informaţie. pentru autorităţile şi instituţiile publice sau private şi pentru toţi agenţii economici. economică şi politică necesară dezvoltării statului naţional român. inclusiv Ordonanţele Guvernului care trebuie să fie elaborate numai în cazurile strict prevãzute de Constituţie. nu pot restrânge prin vreun act normativ obligaţiile autorităţilor publice corelative dreptului la informaţie. precum şi pe prevederile tratatelor la care România este parte". adică legea care reprezintă actul juridic elaborat de Parlament conform procedurilor legale. obligaţiile corelative ale autorităţilor publice. precum şi a climatului de exercitare neîngrădită a drepturilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor. 3 al Legii nr. c) Îndeplinirea cumulativă a condiţiilor de la literele "a" şi "b" nu sunt suficiente dacă restrângerea exercitării dreptului sau libertăţii fundamentale. 53 din Constituţie. De aici rezultă că. privind Siguranţa naţională a României). În Legea nr." (art. nu prin Hotărîri de Guvern sau alte acte normative. în care trebuie să se efectueze restrângerea exercitării unui drept. Socotim că în sintagma "siguranţa naţională" se include şi "apărarea naţională" în înţelesul mai sus prezentat. Activităţile privind apărarea naţională sunt asigurate şi duse la îndeplinire de către autorităţile publice.Prin "Siguranţa naţională a României” se înţelege. integritatea teritorială a ţării şi democraţia constituţională. Ca urmare. Astfel. În art. 202 . nu este în interesul apărării uneia din valorile prevăzute de art. aceasta înseamnă că. menţinerea ordinii de drept. indepedent şi indivizibil.

nici al unor atingeri ale onoarei sau reputaţiei sale."k" (art. politic. o naţiune.X. primejdios pentru colectivitate. transmiterea secretelor de stat unei puteri sau organizaţii strãine ori agenţilor acestora. astfel ca orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale. care se asigură printr-un ansamblu de norme şi măsuri deosebite de la o ordine socială la alta şi se traduce prin menţinerea liniştii cetãţenilor şi respectarea drepturilor acestora. prevăzute de Codul de procedură penală. se defineşte morala publică prin ansamblul de norme de convieţuire şi de comportare publică.Prin noţiunea de sănătate publică se înţelege tot ce ţine de sănătatea întregii populaţii şi nu a unui grup sau familii. de manifestare a vreunui protest sau dezacord ideologic. libertatea de exprimare şi dreptul la informaţie pot fi limitate şi în scopul "garantării autorităţii şi imparţialităţii puterii judecătoreşti". 51/1991 sunt definite ameninţările la adresa siguranţei naţionale a României printre care şi cele de la literele "e" şi "l". precum şi desfăşurarea în secret de asemenea activităţi de către organizaţii sau grupări constituite potrivit legii. prin ordine publică se înţelege ordinea politică.În lumina dispoziţiilor constituţionale mai sus prezentate. socială. astfel: "e) Spionajul. dintr-un stat. pentru că o include. în familia sa. o ameninţare la adresa siguranţei naţionale". 2 teza ultimă. Nici o persoană nu poate fi urmărită pentru exprimarea liberă a opiniilor sale politice şi nu poate face obiectul unei imixtiuni în viaţa sa particulară. în vederea transmiterii lor unei puteri sau organizaţii străine ori agenţilor acestora sau în orice scop monitorizat de lege. 474. înspăimântãtor. din cauze naturale. ori în corespondentă sau comunicaţii.Pentru aplicarea corectă a acestor dispoziţii. constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni. care prezintă interes general. Instrucţia penală reprezintă toate măsurile procedurale şi procesual penale. precum şi divulgarea secretelor de stat sau neglijenţa în păstrarea acestora. Ordinea publică nu trebuie confundată cu liniştea publică. în art. 472. 3). în domiciliul sau proprietăţile sale. Legii nr. 10 pct. naţiune. iar prin "sinistru deosebit de grav" trebuie înţeles ceva oribil. dacã nu săvârşeşte vreuna din faptele ce constituie potrivit prezentei legi. 1 din Codul de procedură penală. garantate prin Constituţie sau legi. Potrivit D." 471. în scopul desfăşurării vreuneia din activităţile enumerate la litera "a" . obligaţiile autorităţilor publice. 3 nu pot fi interpretate sau folosite în scopul restrângerii sau interzicerii dreptului de apărare a unei cauze legitime. l) Iniţierea sau constituirea de organizaţii sau grupări ori aderarea sau sprijinul sub orice formã a acestora. corelative dreptului la informaţie sunt limitate prin diferite Art. 473. societate. Prin calamitate naturală.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AUTORITÃŢILOR PUBLICE PRIVIND ÎNFÃPTUIREA DREPTULUI LA INFORMAŢIE AL PERSOANEI 203 470. statornicite în conştiinţa socială. prin care se urmăreşte înfăptuirea scopului procesului penal. economică. se înţelege un dezastru care afectează colectivitatea. 31 al Legii nr. şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală361. din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.În art. 4 al. religios ori de altă natură.E. groaznic. Potrivit art. 51/1991 se dispune: "Prevederile art. 203 361 . procurarea ori deţinerea ilegală de documente sau date secrete de stat.Un alt caz de restrângere a exercitării unor drepturi este şi acela în scopul apărării ordinii publice.

În art. Serviciul de Protecţie şi Pază. organul de stat specializat în obţinerea din strãinãtate a datelor referitoare la siguranţa naţională. b) miniştrilor şi şefilor departamentelor din ministere. precum şi comisiilor permanente pentru apărarea şi asigurarea ordinii publice ale celor două camere ale Parlamentului. potrivit legii. 51/1991). când informaţiile privesc săvârşirea unor infracţiuni. 8 se arată că activitatea de informaţii pentru realizarea siguranţei naţionale se execută de: Serviciul Român de Informaţii. În România mai sunt structuri informative cu atribuţii specifice domeniilor lor de activitate ale Ministerului Apãrãrii Naţionale. Ministerului de Justiţie şi Ministerului de interne. pentru problemele ce vizează competenţa organelor respective. când informaţiile privesc probleme ce au legătură cu domeniile de activitate pe care le coordonează sau de care răspund. Prevederile alin. comunicarea informaţiilor secrete de stat persoanelor fizice. 10 din Legea nr. ca şi în acela de a căuta. Divulgarea prin orice mijloace. de a primi şi de a răspândi informaţii şi idei.Activitatea de informaţii pentru realizarea siguranţei naţionale are caracter de "secret de stat". altor persoane juridice. 1 şi 2 nu aduc atingere libertăţii de opinie şi exprimare. s-au emis unele legi care oarecum reglementeazã limitarea accesului la anumite informaţii de interes public. dreptului persoanei de a nu fi tulburată în vreun fel pentru opiniile sale. 475. c) prefecţilor. este interzisă şi atrage. prin orice mijloace de exprimare. în interesul general al statului şi al naţiunii. şi este susceptibilă de răspundere juridică. prevalându-se de accesul neîngrădit la informaţii. respectiv al municipiului Bucureşti. Informaţiile din acest domeniu nu pot fi comunicate decât în condiţiile prezentei legi (art. În această lege. 51/1991. 12 din Legea nr. precum şi conducătorilor consiliilor judeţene. 477." 204 . răspunderea celor vinovaţi. primarului general al Capitalei. sau altor funcţionari publici decât cei mai sus enumeraţi. Informaţiile din domeniul siguranţei naţionale pot fi comunicate: a) Preşedintelui Senatului. Una dintre aceste legi este Legea nr.204 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AUTORITÃŢILOR PUBLICE PRIVIND ÎNFÃPTUIREA DREPTULUI LA INFORMAŢIE AL PERSOANEI legi de protecţie a informaţiilor. în art. în dauna interesului public concomitent cu alte legi care asigură accesul la informaţiile de interes public. precum şi organizarea pazei sediilor de lucru şi reşedinţelor acestora. d) organelor de urmărire penală. 51/1991 privind siguranţa naţională a României. dacă aceste drepturi se exercitã în conformitate cu legile României. pentru apărarea secretului de stat. preşedintelui Adunării Deputaţilor. organul de stat specializat în asigurarea protecţiei demnitarilor români şi a demnitarilor strãini pe timpul prezenţei lor în România. În acest sens. 476. se spune: "Nici o persoană nu are dreptul să facă cunoscute activităţi secrete privind siguranţa naţională. organ specializat în obţinerea informaţiilor din interiorul ţãrii. de dreptul la difuzarea acestora şi libertatea de exprimare a opiniilor. Serviciul de Informaţii Externe. de date şi informaţii secrete care pot aduce prejudicii intereselor siguranţei naţionale.Ca atare. indiferent de modul în care au fost obţinute. pentru a împiedica folosirea acestora. şi respectiv obligaţiile autorităţilor publice corelative dreptului la informaţie. se face în afara legii.

astfel: "Iniţierea. 16 din Legea nr." 480.Pe de altă parte mijloacele de obţinere a informaţiilor necesare siguranţei naţionale. în conformitate cu prevederile legii speciale sau a căror activitate poate fi vizată prin acţiunile considerate. 51/1991. onoarea şi reputaţia persoanelor despre care iau la cunoştinţă în activitatea lor organele de informaţii prevăzute de lege. Serviciul de Protecţie şi Pază şi Direcţiei Generale a Penitenciarelor din subordinea Ministrului Justiţiei. 1.Pentru protecţia informaţiilor privind siguranţa naţională în Legea nr. nu pot fi făcute publice. Cei vinovaţi de iniţierea. Cetăţeanul care se consideră lezat în drepturile sau libertăţile sale prin mijloacele de obţinere a informaţiilor folosite de autorităţile publice. precum şi de aplicare abuzivă a măsurilor de prevenire. în nici un fel drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor. în afara cadrului legal de către salariaţii serviciilor de informaţii a datelor prevăzute în alin. Divulgarea sau folosirea. 18 din Legea nr. poate sesiza oricare din comisiile permanente pentru apărarea şi asigurarea ordinii publice ale celor două camere ale Parlamentului. 3. constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani. organizarea sau constituirea pe teritoriul României a unor structuri informative care pot aduce atingere siguranţei naţionale. 21 se instituie o altă infracţiune prin care este protejată informaţia privind viaţa particulară. ca ameninţări şi la adresa siguranţei naţionale. 51/1991 "Organele şi organizaţiile deţinătoare de secrete de stat. cunoscute incidental în cadrul obţinerii datelor necesare siguranţei naţionale. transmiterea ori executarea unor asemenea măsuri.3 Informaţiile clasificate 205 . Orice persoană este protejată prin lege împotriva unor astfel de imixtiuni sau atingeri. astfel: "Informaţiile privind viaţa particulară. 1. Tentativa se pedepseşte. Tentativa se pedepseşte. folosite de autorităţile publice abilitate conform legii. Ministerului de Interne. potrivit art. constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani. dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă. Sunt exceptate de la avizarea de specialitate. 479. administrativ sau penal după caz. sprijinirea în orice mod a acestora sau aderarea la ele. 51/1991 s-au instituit unele infracţiuni. Ministerului Apărării Naţionale. în afara cadrului legal." 481. programele proprii de prevenire a scurgerii de informaţii cu caracter secret ale Parlamentului României. precum şi culegerea şi transmiterea de informaţii cu caracter secret ori confidenţial prin orice mijloace.Conform art. Serviciului de Informaţii Externe. care sunt supuse avizării de specialitate a Serviciului Român de Informaţii." 3. fără temei legal.În art. descoperire sau contracarare a ameninţărilor la adresa siguranţei naţionale răspund civil. viaţa particulară. onoarea sau reputaţia persoanelor. prevăzută în alin. nu trebuie sã lezeze. se dispune în art. onoarea sau reputaţia lor ori să îi supună la îngrădiri ilegale. deţinerea. vor întocmi programe proprii de prevenire a scurgerii de informaţii cu caracter secret.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AUTORITÃŢILOR PUBLICE PRIVIND ÎNFÃPTUIREA DREPTULUI LA INFORMAŢIE AL PERSOANEI 205 478. confecţionarea sau folosirea ilegalã de mijloace specifice de interceptare a comunicaţiilor.

Potrivit Legii nr.O. principalele obiective ale protecţiei informaţiilor clasificate sunt : protejarea informaţiilor clasificate împotriva acţiunilor de spionaj.Protecţia informaţiilor clasificate vizează : . să le cunoască. numai informaţiile clasificate sunt exceptate de la regula accesului liber.O.Conform art.1 lit.182/2002 art.A.b « informaţiile clasificate sunt informaţiile. 485.În realizarea acestor obiective.A.T. referitoare la utilizarea acestor informaţii.T. alterării sau modificării conţinutului acestora. Aceasta constituie o excepţie de la principiul dreptului de acces al persoanei la informaţiile de interes public. datele. care tocmai pentru a satisface interesul public acestea nu pot fi cunoscute şi gestionate de public decît în anumite condiţii. trebuie să fie protejate ». sunt anumite informaţii de interes public. 206 . 484. Realizarea securităţii sistemelor informatice şi de transmitere a informaţiilor clasificate. se stabilesc de către Serviciul Român de Informaţii numai cu acordul Autorităţii Naţionale de Securitate.Informaţiile de interes public clasificate.A. care datorită nivelurilor de importanţă şi consecinţelor care s-ar produce ca urmare a dezvăluirii sau diseminării neautorizate. 483. a fost adoptată Legea nr. precum şi împotriva sabotajelor ori distrugerilor neautorizate.Standardele naţionale de protecţie a informaţiilor. Întrucît este o restrîngere a dreptului la informaţie. 487.Pentru a preveni cauzarea de prejudicii prin folosirea necorespunzătoare a informaţiilor clasificate.Pentru a pune ordine în domeniul informaţiilor de interes public a căror gestionare în interesul public se face de autorităţile împuternicite de lege . persoanele care vor avea acces la acestea.206 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AUTORITÃŢILOR PUBLICE PRIVIND ÎNFÃPTUIREA DREPTULUI LA INFORMAŢIE AL PERSOANEI 482. în această materie vor avea prioritate normele N. compromitere sau acces neautorizat. condiţiile şi cu respectarea procedurilor prevăzute de lege. accesul la acestea fiind permis numai în cazurile. prin acţiunile lor. potrivit legii.Protecţia prin măsuri procedurale .182 din 12 aprilie 2002 privind protecţia informaţiilor clasificate. Să garanteze că informaţiile clasificate sunt distribuite exclusiv persoanelor îndreptăţite. precum şi a personalului necesar protecţiei informaţiilor clasificate. dat fiind specificul şi însuşirea acestora de a cauza prejudicii în cazul folosirii neautorizate. 488. în concordanţă cu interesul naţional precum şi cu cerinţele şi recomandările N. sunt protejate prin sistemul naţional de protecţie a informaţiilor. precum şi persoanele care. vor fi verificate în prealabil.Protecţia juridică . documentele de interes pentru securitatea naţională. . Să asigure protecţia fizică a informaţiilor. pot pune în pericol securitatea informaţiilor clasificate.4 din Legea privind protecţia informaţiilor clasificate. Aşa cum am arătat.T. Să identifice împrejurările. măsurile ce decurg din aplicarea legii au drept scop: Să prevină accesul neautorizat la informaţiile clasificate.. În cazul unui conflict între normele interne privind protecţia informaţiilor clasificate şi normele N. clasificate secrete de stat.O. 486. cu privire la onestitatea şi profesionalismul lor.

inovaţii realizate de acestea să nu fie protejate.1 Informaţiile secrete de stat 503.Protecţia surselor generatoare de informaţii. 501. 502. . 3.Protecţia fizică .Strict secrete – informaţiile a căror divulgare neautorizată este de natură să producă daune grave securităţii naţionale. Instituţiile care deţin sau utilizează informaţii clasificate vor ţine un registru de evidenţă a autorizaţiilor acordate personalului. sub semnătură.Secrete – informaţiile a căror divulgare neautorizată este de natură să producă daune securităţii naţionale. existînd riscul ca în cazul unor invenţii. se stabilesc în funcţie de importanţa valorilor protejate şi sunt : .Protecţia juridică a informaţiilor clasificate. 504. .Protecţia prin măsuri procedurale se realizează prin ansamblul reglementărilor prin care emitenţii şi deţinătorii de informaţii clasificate stabilesc măsurile interne de lucru şi de ordine interioară destinate infăptuirii protecţiei informaţiilor. 505.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AUTORITÃŢILOR PUBLICE PRIVIND ÎNFÃPTUIREA DREPTULUI LA INFORMAŢIE AL PERSOANEI 207 . 500.Solicitarea certificatului de securitate pentru persoanele cu atribuţii nemijlocite în domeniul protecţiei informaţiilor clasificate este obligatorie. Informaţiile secrete de serviciu sunt acele informaţii a căror divulgare neautorizată este de natură să determine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat. se realizează printr-un ansamblu de norme constituţionale şi ale celorlalte dispoziţii legale în vigoare.3.Accesul în clădirile şi infrastructurile informative în care se desfăşoară activităţi cu informaţii clasificate ori sunt păstrate sau stocate informaţii cu acest caracter este permis numai în cazuri autorizate.Protecţia personalului care are acces la informaţiile clasificate ori este desemnat să asigure securitatea acestora .Prin informaţiile secrete de stat se înţeleg acele informaţii care privesc securitatea neţională. prin a căror divulgare se pot prejudicia siguranţa naţională şi apărarea ţării.Nivelurile de secretizare ale informaţiilor clasificate secrete de stat. Reverificarea autorizaţiei este obligatorie şi constituie o prioritate ori de cîte ori apar indicii că menţinerea acesteia nu mai este compatibilă cu interesele de securitate.Strict secret de importanţă deosebită – informaţiile a căror divulgare neautorizată este de natură să producă daune de o gravitate excepţională securităţii naţionale. . Observăm că informaţiile produse de o persoană fizică nu fac obiectul clasificării. . Clasele de secretizare ale informaţiilor clasificate sunt: secrete de stat şi secrete de serviciu. 207 . care reglementează relaţiile de protejare a informaţiilor clasificate. 489.Fiecare autorizaţie se verifică ori de cîte ori este necesar să se garanteze că este conformă standardelor aplicabile funcţiei pe care respectivele persoane o ocupă.

tehnologiile de fabricaţie. primul ministru.În art. directorii Serviciilor naţionale de informaţii şi alţii strict prevăzuţi de lege. schemele şi programele referitoare la sistemele de comunicaţii şi la reţelele de calculatoare speciale şi militare. caracterul actului îl stabileşte preşedintele României.Documentul care atestă verificare şi acreditarea persoanei de a deţine. De pildă. 510.sistemul de apărare a tării şi elementele de bază ale acestuia. nu sunt destinate publicităţii. Protecţia informaţiilor clasificate secrete de stat este o obligaţie ce revine persoanelor autorizate care le emit.Protecţia fizică o constituie ansamblul reglementărilor obiectivelor de pază.datele. faţă de care prin tratate ori înţelegeri internaţionale.relaţiile şi activităţile externe ale statului român. caracteristicile armamentului şi tehnicii de luptă utilizate exclusiv în cadrul elementelor sistemului naţional de apărare .182/2002 sunt prevăzute categoriile de informaţii ce se clasifică informaţii secrete de stat.mijloacele. 507. preşedintele Camerei Deputaţilor.208 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AUTORITÃŢILOR PUBLICE PRIVIND ÎNFÃPTUIREA DREPTULUI LA INFORMAŢIE AL PERSOANEI 506. 509. 208 . a informaţiilor clasificate. tehnica şi echipamentul de lucru. de a avea acces şi de a lucra cu informaţiile clasificate este certificatul de securitate.Caracterul de informaţii strict secrete. . spre a preveni şi înlătura riscurile de securitate pentru protecţia informaţiilor clasificate. operaţiile militare.19 (Legea nr. folosite de autorităţile publice care desfăşoară activitatea de informaţii . inclusiv la mecanismele de securitate ale acestora . . preşedintele Senatului. . securitate şi apărare prin măsuri şi dispozitive de control fizic şi prin mijloace tehnice. le gestionează sau care intră în posesia acestora. precum şi activităţile în legătură cu realizarea şi folosirea acestora . potrivit legii. precum şi sursele de informaţii specifice. precum şi informaţiile altor state sau organizaţii internaţionale. 511. pentru informaţiile secrete de importanţă deosebită. care . şi altele prevăzute de lege. potrivit competenţelor materiale ale acestora. se face de persoane care deţin demnităţi şi funcţii publice strict prevăzute de lege în art.Protecţia personalului presupune ansamblul verificărilor şi măsurilor destinate persoanelor cu atribuţii de serviciu în legătură cu informaţiile clasificate. membrii Guvernului şi secretarul general al Guvernului. sunt informaţii secrete de stat informaţiile care reprezintă sau se referă la : .17 din Legea nr.activitatea de informaţii desfăşurată de autorităţile publice abilitate prin lege pentru apărarea tării şi siguranţa naţională . De pildă. membrii Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. se acordă de cei care sunt împuterniciţi pentru domeniul informaţiilor strict secrete de importanţă deosebită precum şi funcţionarii cu rang de secretar de stat.Atribuirea nivelurilor de securizare a informaţiilor cu prilejul elaborării acestora. . metodele. . 508.cifrul de stat şi alte elemente criptologice stabilite de autorităţile publice competente. statul român şi-a asumat obligaţia de protecţie.182/2002).

516. restrângerii ilegale a exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitime. datelor sau documentelor în scopul ascunderii încălcării legii. 517. Contestaţia va fi soluţionată în condiţiile legii contenciosului administrativ. De aceea credem că acest drept trebuie văzut prin prsma dispoziţiilor constituţionale. Nu pot fi clasificate ca secrete de stat informaţiile. care se comunică serviciilor cu atribuţii specializate de protecţie a informaţiilor. ar apărea ca un drept discreţionar. 515.Potrivit art. cînd sunt destinate unor persoane determinate.Documentele cuprinzând informaţii secrete de stat vor purta pe fiecare pagină nivelul de secretizare precum şi menţiunea « personal ». se stabileşte de persoanele împuternicite pentru primele două categorii mai sus arătate precum şi funcţionarii superiori cu rang de subsecretar de stat.Autorităţile publice întocmesc liste proprii cuprinzînd categoriile de informaţii secrete de stat în domeniile lor de activitate care se aprobă şi se actualizeză prin Hotărîre a Guvernului. unei libertăţi sau interes legitim. precum şi împotriva modului în care s-a atribuit un nivel sau altul de secretizare. împotriva clasificării informaţiilor. 514. şi a registrelor de autorizări. care presupune cel puţin un interes legitim în exercitarea acestuia. interdicţiile de reproducere şi circulaţie. Autorităţile publice care elaborează ori lucrează cu 209 . termenele şi regimul de păstrare.20 din Legea nr. secretar general ori director general potrivit competenţelor materiale ale acestora. Dreptul la contestaţie prevăzut de art. limitării accesului la informaţiile de interes public.Socotim că dispoziţiile art.5 din Legea nr.182/2002.182/2002.544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public. a personalului verificat şi avizat pentru lucrul cu informaţiile secrete de stat.Orice persoană fizică sau juridică română poate face contestaţie la autorităţile care au clasificat informaţia respectivă. deoarece nu limitează dreptul la contestare.Categoria de informaţii secrete. se interzice clasificarea ca secrete de stat a informaţiilor. precum şi în cazul hotărârii judecătoreşti a instanţei competente. cerinţele de evidenţă a numerelor de exemplare şi a destinatarilor. inscripţionările şi menţiunile obligatorii pe documentele secrete de stat în funcţie de nivelurile de secretizare.Informaţiile clasificate potrivit legii pot fi declasificate prin hotărâre a Guvernului la solicitarea motivată a emitentului din oficiu. 518. ori pe baza admiterii contestaţiei. datele sau documentele referitoare la o cercetare ştiinţifică fundamentală care nu are legătură justificată cu securitatea naţională. de apărarea unui drept. durata pentru care acestea au fos clasificate. erorilor administrative. precum şi ale Legii nr.În subordinea Guvernului funcţionează Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat care organizează evidenţa listelor şi a informaţiilor din această categorie şi a termenelor de menţinere în nivelurile de clasificare.24 pct. 513. Prin hotărâre a Guvernului s-au stabilit regulile de identificare şi marcare. 519.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AUTORITÃŢILOR PUBLICE PRIVIND ÎNFÃPTUIREA DREPTULUI LA INFORMAŢIE AL PERSOANEI 209 512. deci inclusiv în faţa instanţei competente atunci cînd nu este mulţumit de modul de soluţionare a contestaţiei de autoritatea administrativă competentă.182/2002 nu sunt la adăpost de critică.20 din Legea nr.

Persoanele autorizate care copiază. Neglijenţa în păstrarea informaţiilor secrete de serviciu atrage. a autorizaţiilor şi certificatelor de securitate.Accesul la informaţiile secrete de stat este permis numai pe baza unei autorizaţii scrise. Neacordarea autorizaţiei sau retragerea motivată a acesteia determină de drept interdicţia de acces la informaţia secret de stat.A. pe baza normelor stabilite prin hotărîre a Guvernului. au obligaţia să respecte procedurile legale privind protecţia acestora. Autoritatea Naţională de Securitate exercită atribuţii de reglementare.A. 523. se dispune în art. Conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice. 3.Conducătorii agenţilor economici sau ai altor persoane juridice de drept privat. în condiţiile stabilite prin lege. precum şi al persoanelor apatride la informaţiile secrete de stat şi în locurile în care se desfăşoară activităţi şi se expun obiecte sau se execută lucrări din această categorie. precum şi accesul la informaţiile acestora se realizează în condiţiile stabilite prin tratate internaţionale sau inţelegerile la care România este parte. în cadrul raporturilor de colaborare.182/2002. este permis numai în situaţiile şi în condiţiile stabilite prin tratatele internaţionale la care România este parte sau prin hotărîre a Guvernului.Accesul cetăţenilor străini.Protecţia informaţiilor nedestinate publicităţii.O.28 din legea nr. Accesul la informaţiile clasificate N.3. al cetăţenilor romîni care au şi cetăţenia altui stat. după efectuarea verificărilor de securitate de către instituţiile abilitate. Durata de valabilitate a autorizaţiei este de pînă la 4 ani. Acestea vor purta pe fiecare pagină menţiunea « personal »cînd sunt destinate strict unor persoane anume determinate. vor aplica pe noul document rezultatul menţiunilor aflate pe documentul original. 521.Informaţiile secrete de serviciu se stabilesc de conducătorul persoanei juridice. Declasificarea ori trecerea la un nivel inferior de clasificare este realizată de persoanele sau autorităţile publice competente să aprobe clasificarea şi nivelul de secretizare a informaţiilor respective. Autorizaţia se eliberează pe niveluri de secretizare..O. 520. extrag sau reproduc în rezumat conţinutul unor documente secrete.182/2002). ori agenţilor economici cu capital integral sau parţial de stat şi ai altor persoane juridice de drept public ori privat sunt obligaţi să stabilească informaţiile 210 . 522. potrivit legii penale.2 Informaţiile secrete de serviciu 525.T. se face în baza eliberării de către Autoritatea Naţională de Securitate.29 din Legea nr. după notificarea prealabilă la Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat.210 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AUTORITÃŢILOR PUBLICE PRIVIND ÎNFÃPTUIREA DREPTULUI LA INFORMAŢIE AL PERSOANEI informaţii secrete vor întocmi un ghid pe baza căruia se va realiza o clasificare corectă şi uniformă a informaţiilor secrete de stat. în strictă conformitate cu legea. 524. autorizare şi control privind protecţia informaţiilor clasificate N. precum şi persoanele fizice cărora le-au fost încredinţate informaţii secrete de stat.T.Ghidul se aprobă personal şi în scris de funcţionarul superior autorizat să clasifice informaţiile secrete de stat. eliberate de conducătorul persoanei juridice care deţine o astfel de informaţie. răspunderea persoanelor vinovate. Accesul la aceste informaţii se face pe bază de autorizaţii scrise care se eliberează şi gestioneză după procedura folosită şi la informaţiile secrete de stat (art. transmise Romîniei de alte state sau de organizaţii internaţionale.

Conform art.În Codul penal sunt reglementate infracţiuni privind divulgarea a trei categorii de secrete. contravenţională.Încălcarera normelor privind protecţia informaţiilor clasificate atrage răspunderea disciplinară. fără a se folosi mijloace specifice cifrului de stat sau alte elemente criptografice stabilite de autorităţile publice competente. 528. Este interzisă transmiterea informaţiilor secrete de stat prin cablu sau eter. Astfel pentru categoria “secrete de stat” sunt instituite infracţiunile: divulgarea secretului care pericliteazã siguranţa statului prevăzută de art.p. prin natura sau conţinutul lor. 530. 252 din C. este interzisă clasificarea ca secrete de serviciu a informaţiilor care .p. 533. de serviciu sau profesionale. pe întreaga perioadă a menţinerii clasificării informaţiei. după caz. 70 lit.p. poate fi abatere disciplinară prevăzută de art. fapta nu constituie infracţiune sau contravenţie. precum şi cele special însărcinate cu protecţia informaţiilor secrete de stat. precum şi luării măsurilor necesare privitoare la protecţia acestor informaţii.În cazul în care.Persoanele încadrate în serviciile de informaţii şi siguranţă ale armatei.p. 298 din C. 529. Aceste obligaţii se menţin şi după încetarea raporturilor de muncă. în conformitate cu normele stabilite prin hotărire a Guvernului. "e" din Legea nr. 532. şi în fine divulgarea secretului economic prevăzută de art. Răspunderea privind protecţia informaţiilor clasificate revine conducătorului autorităţii sau instituţiei publice ori altei persoane juridice deţinătoare de informaţii.p. şi trădarea prin transmiterea de secrete de stat prevăzută de art. sunt destinate să asigure informarea cetăţenilor asupra unor probleme de interes public sau personal. civilă sau penală. 157 din C.182/2002. pentru favorizarea sau acoperirea eludării legii sau obstrucţionarea justiţiei. după caz.Informaţiile secrete de stat se transmit. neglijenţa în păstrarea secretului de stat prevăzută de art. dar este săvârşită de funcţionarul public. pentru celelalte categorii de secrete sunt instituite infracţiunile: divulgarea secretului profesional prevăzută de art. potrivit competenţelor. 188/1992 în care se dispune că "nerespectarea secretului profesional sau a confidenţialiăţii lucrărilor care au acest caracter" se sancţionează disciplinar. potrivit legii şi să respecte prevederile programelor de prevenire a scurgerii de informaţii clasificate. 169 din C. 534. aflate în serviciul relaţiilor externe. se transportă şi se stochează în condiţiile stabilite de lege.Autorităţile publice precum şi celelalte persoane juridice care deţin sau cărora le-au fost încredinţate informaţii secrete de serviciu sunt obligate potrivit legii să asigure fondurile necesare în vederea îndeplinirii obligaţiilor ce le revin.. 527. să coordoneze activitatea şi să controleze măsurile privitoare la păstrarea secretului de serviciu. vinovate de deconspirări voluntare ori de acte de neglijenţă care au favorizat divulgarea ori scurgerea informaţiilor secrete. 211 .DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AUTORITÃŢILOR PUBLICE PRIVIND ÎNFÃPTUIREA DREPTULUI LA INFORMAŢIE AL PERSOANEI 211 care constituie secrete de serviciu şi regulile de protecţie a acestora. 196 din C. 526. 531.Persoanele fizice cărora le-au fost încredinţate informaţii clasificate sunt obligate să asigure protecţia acestora.33 din Legea nr. îşi pierd irevocabil calitatea..Persoana care urmează să desfăşoare o activitate sau să fie încadrată într-un loc de muncă ce presupune accesul la informaţii clasificate va prezenta conducătorului unităţii un angajament scris de păstrare a secretului.

Editura Global Lex. 536. O primă infracţiune prevăzută în art.212 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AUTORITÃŢILOR PUBLICE PRIVIND ÎNFÃPTUIREA DREPTULUI LA INFORMAŢIE AL PERSOANEI Această abatere disciplinară a funcţionarului public se sancţionează în raport de gravitatea faptei cu: avertisment. 537. că multe prevederi ale legii în materie erau desuete (Legea nr. 169 din Codul penal o constituie "Divulgarea secretului care periclitează siguranţa statului. 4. retrogradarea sau destituirea din funcţie362.2 Divulgarea secretului care periclitează siguranţa statului. accesul în condiţiile legii la informaţii de interes public sau de interes privat. Responsabilitatea autorităţilor publice pentru încălcarea obligaţiilor corelative dreptului la informaţie 4. destul de târziu după „deschiderea” intervenită din decembrie 1989. prin a căror publicare sau divulgare s-ar crea o pagubă. de cãtre cel care le cunoaşte datorită atribuţiilor de serviciu. 3) Cu pedeapsa de la 5 la 10 ani se sancţionează şi deţinerea în afara îndatoririlor de serviciu a altor documente în vederea divulgării dacă fapta este de natură să pună în pericol siguranţa statului. 23/1971). A se vedea V. dacă fapta este de natură să pună în pericol siguranţa statului. se pedepseşte cu închisoare de la 5 la10 ani. dar din păcate a fost neglijată mult timp în mod nejustificat. prejudiciind prin afectarea drepturilor. mustrare. legiuitorul a instituit unele fapte drept infracţiuni pedepsite conform Codului penal.acte şi fapte prin care se obstrucţioneazã ilegal. respectiv: a) . 4. Dabu. legea privind protecţia informaţiilor clasificate. libertăţilor şi intereselor legitime. Bucureşti 2000 pag.Încălcarea obligaţiilor ce revin autorităţilor publice se poate efectua prin două categorii de acte şi fapte. diminuarea drepturilor salariale cu 5-10% pe o perioadă de 1 la 3 luni. 2) Deţinerea în afara îndatoririlor de serviciu a unui document ce constituie secret de stat. cel puţin din două motive : în primul rând că este vorba de siguranţa naţională. se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. această activitate o considerãm periculoasă. suspendarea dreptului de avansare. dacă fapta este de natură să pună în pericol siguranţa statului.acte şi fapte prin care se divulgă informaţii de interes public sau privat nedestinate publicităţii.1 Consideraţii generale. Răspunderea juridică a funcţionarului public.În vederea protejării informaţiilor de interes public sau privat." Această infracţiune este definită astfel: 1) Divulgarea unor documente sau a unor date care constituie secrete de stat ori a altor documente sau date. 236-280 212 362 . precum şi legea privind liberul acces la informaţiile de interes public au apărut în anii 2001 şi 2002. 535. b) . de drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei şi în al doilea rând.

Latura obiectivă a infracţiunilor prevãzute în art. 2 şi 3 din Codul penal. cu orice titlu. 169 din Codul penal. 1 din Codul penal se arată: "Secrete de stat sunt documentele şi datele care prezintă în mod vădit În art. 169 din Codul penal. cu alte cuvinte acesta este funcţionarul din sectorul privat.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AUTORITÃŢILOR PUBLICE PRIVIND ÎNFÃPTUIREA DREPTULUI LA INFORMAŢIE AL PERSOANEI 213 4) Dacă faptele de mai sus sunt sãvârşite de orice altă persoană. în sensul art. 147 al. instituţiile publice. serviciile de interes public. Aceasta înseamnă că. în serviciul unei unităţi dintre cele la care se referă art. 539. indiferent cum a fost investită. datorită atribuţiilor de serviciu". subiect poate fi "orice altã persoană". ori orice altă unitate care administrează. b) prevede rezultatul faptei sale şi. 19 pct. diferă de la o formă la alta a infracţiunilor prevăzute în acesta. 540. instituţiile sau alte persoane juridice de interes public. 147 din Codul penal. această infracţiune are mai multe forme de existenţã. 169 al. subiectul îl constituie "orice persoană care cunoaşte secretul de stat ori alte documente sau date. precum şi "orice alt salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în acel aliniat". retribuită sau nu.p. sau care nu are serviciu. foloseşte sau exploatează bunuri proprietate publică. Astfel. o însărcinare de orice natură.În cazul infracţiunii prevăzute la al. acceptă posibilitatea producerii lui (intenţia indirectă)”. După cum se observă. Documentele sau datele ce constituie secrete de stat sau alte documente ori date. În art. 147 al. Obiectul material al infracţiunilor mai sus prezentate îl constituie: documente sau date secrete de stat. pedeapsa este închisoarea de la unu la şapte ani.Divulgarea este acea activitate de comunicare. urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte (intenţia directă). trebuie să vizeze astfel de secrete a căror divulgare să fie de natură să pună în pericol siguranţa statului. orice alte documente sau date prin a căror divulgare fapta este de natură să pună în pericol siguranţa statului. 1."363 În al. 2 art. 145 din C. 150 al. 145 din Codul penal. prin "funcţionar" se înţelege persoana menţionată în art. 2 şi 3 din Codul penal. predare de documente sau date la persoane neautorizate să le cunoască. subiectul acestei infracţiuni poate fi atât funcţionar public cât şi funcţionar privat. 1. 542. 213 363 . deşi nu-l urmăreşte. 538. 1 din Codul penal. 541. 1 din Codul penal. "prin funcţionar public se înţelege orice persoană care exercită permanent sau temporar. calificate de lege sau hotărâre de guvern în acest sens. 543. 1 din Codul penal în care se dispune: “Fapta este săvârşită cu intenţie când infractorul: a) prevede rezultatul faptei sale. 147. decât cele care sunt subiecte ale infracţiunilor prevãzute de art.Obiectul juridic al acestor infracţiuni îl constituie. 4 al art. sunt enumerate următoarele unităţi: autorităţile publice. potrivit art. astfel subiect la această infracţiune poate fi o persoană care săvârşeşte faptele de mai sus în afara îndatoririlor de serviciu.În cazul infracţiunii prevăzută de art.Latura subiectivă a acestor infracţiuni o constituie intenţia sub cele două forme prevăzute de art. acele relaţii sociale prin care se relizează siguranţa statului. 169 al.

chiar dacă documentul mai poartă pe el ştampila "Secret de stat". 544. În această situaţie pot fi unele documente." Prin art. Impăcarea părţilor înlătură răspunderea penală. în scopul divulgării. De asemenea. 4.214 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AUTORITÃŢILOR PUBLICE PRIVIND ÎNFÃPTUIREA DREPTULUI LA INFORMAŢIE AL PERSOANEI acest caracter. fiind astfel accesibile publicului). prin interzicerea divulgării informaţiilor este infracţiunea prevăzută de art. avocatul. sau funcţionar public ori privat. 3 din Codul penal constă în "deţinerea în afara îndatoririlor de serviciu a altor documente decât cele secrete de stat. Condiţia este ca această deţinere. ziarisul. ce vizează protecţia unor drepturi. activitatea de informaţii desfăşurată potrivit legii de către Serviciile specializate ale Statului. medicul privat. Pe de altă parte subiect activ poate fi orice funcţionar public în raport cu secretul ce-l deţine ca urmare a funcţiei publice ce o ocupă. 546. în virtutea căreia i s-a încredinţat sau a luat la cunoştinţă de datele în cauză. Spre exemplu. a unor date. în afara îndatoririlor de serviciu . Deci. nemonitorizat. încât poate cădea în mâna persoanelor care vizează siguranţa statului). pot lua la cunoştinţă în virtutea profesiei lor despre anumite secrete ale persoanei.Subiectul activ al infracţiunii este orice persoană care exercită o profesie sau o funcţie. Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. să fie de natură să pună în pericol siguranţa statului (adică spre exemplu documentul aşa de important este deţinut necorespunzător. care dacă le divulgă i-ar putea cauza prejudicii. denumită "divulgarea secretului profesional" respectiv "divulgarea. precum şi cele declarate sau calificate astfel prin hotărâre a Guvernului. O condiţie a laturii obiective este ca fapta de divulgare să fie de natură să pună în pericol siguranţa statului. dacă fapta este de natură a aduce prejudicii unei persoane. se putea pune în pericol siguranţa statului dar după trecerea perioadei. 214 .Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de art.deci în condiţii de securitate scăzută. la care termenul de pãstrare a secretului a expirat. fără drept. 169 al.O altă infracţiune. şi funcţionarul privat poate fi subiect activ al acestei infracţiuni în raport cu secretul ce-l cunoaşte datorită funcţiei sale. se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. 2 din Codul penal. dacă erau divulgate. (spre exemplu documentele secrete de stat. 196 din Codul penal. chiar dacă nu este în scopul divulgării – fapt ce constituie latura obiectivă a infracţiunii prevăzută de art.Deţinerea în afara îndatoririlor de serviciu a documentelor categorisite secret de stat presupune simpla deţinere. 10 din Legea nr.3 Divulgarea secretului profesional. 51/1991 se dispune că." 547. dacã fapta este de natură să pună în pericol siguranţa statului. care o perioadă de timp. farmacistul privat. 169 al. în realizarea siguranţei naţionale are caracter de secret de stat. 545. divulgarea acestuia nu mai pune în pericol siguranţa statului şi atunci nu sunt îndeplinite condiţiile infracţiunii. subiectul activ poate fi liber profesionist. atât materiale cât şi morale. de către acela cãruia i-au fost încredinţate sau de care a luat cunoştinţă în virtutea profesiei ori funcţiei.

Univers Enciclopedic. 551. p. ca urmare a activităţii de divulgare a datelor respective.4 Divulgarea secretului economic. Academia Română. de comunicare unor persoane neautorizate sau publicului. Datele trebuie să fie de natură privată. A divulga. o altă infracţiune prin care se incriminează faptele de divulgare a unor date sau informaţii care nu sunt destinate publicităţii.Subiectul activ al variantei din alin. denumită "divulgarea secretului economic" astfel: 1) "Divulgarea unor date sau informaţii care nu sunt destinate publicităţii. 298 din Codul penal. Prejudiciile ce pot fi cauzate sunt materiale sau morale. formulează plângere penală prealabilă.Latura obiectivă a infracţiunii o constituie acţiunea de divulgare365. 312 215 . 68. DEX. a cunoscut cine este făptuitorul şi fapta.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AUTORITÃŢILOR PUBLICE PRIVIND ÎNFÃPTUIREA DREPTULUI LA INFORMAŢIE AL PERSOANEI 215 548. este aceea instituită prin art. se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.Subiectul pasiv al infracţiunii îl constituie orice persoană. dacă fapta este de natură să producă pagube. de către cel care le cunoaşte datorită atribuţiilor de serviciu. precum şi alte drepturi şi libertăţi ale persoanei fizice. definite în art. 1 al art. Institutul de lingvistică "Iorgu Iordan". Când persoana vătămată este un minor sau incapabil. înseamnă a face ca o taină să fie cunoscută de cineva sau de multă lume. de date ce nu sunt destinate a fi cunoscute de aceştia. ci numai să fie inevitabile. Spre exemplu divulgarea unor secrete personale prin care se lezează dreptul la propria imagine a unei persoane fizice. 550.p.Latura subiectivă a infracţiunii în cauză o constituie intenţia sub cele două forme.Această infracţiune nu poate fi cercetată de organele de cercetare penală decât numai dacă persoana vătămată. din domeniul economic.Obiectul juridic. oricare ar fi modul prin care a ajuns să cunoască datele sau informaţiile pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 5 ani. 553. Ca urmare. 549. 1996. 19 din Codul penal364. 196 din C. îl constituie relaţiile sociale prin care se asigură patrimoniul persoanei fizice şi juridice. 4. 298 din Codul penal. De menţionat că nu este necesar ca aceste prejudicii să se fi produs." 554. fizică şi juridică. ce poate fi lezată material sau moral în drepturile sale. 2) Dacă fapta prevăzută în aliniatul precedent este săvârşită de altă persoană. 552. tutore). 284 din Codul procedură penală). termenul de 2 luni curge de la data când persoana îndreptăţită a reclama (pãrinte. obiect al infracţiunii prevăzute de art. sunt altele decât cele care fac obiectul art. să fie de natură a aduce prejudicii persoanei fizice sau juridice. Bucureşti. poate cauza pagube morale. iar divulgarea lor. 169 din Codul penal (secretele de stat sau orice alte documente sau date de natură să pună în pericol siguranţa statului) precum şi altele decât cele care constituie secret economic. adică în termen de două luni din ziua în care persoana vătămată a ştiut cine este fãptuitorul (art. intenţie directă şi intenţie indirectă.De menţionat că "datele" la care se referă art. Ed. p. 298 din Codul penal este persoana care cunoaşte datele sau informaţiile (care nu sunt destinate publicităţii) 364 365 Vezi infr.

147 din Codul penal366. 216 . Astfel poate fi fostul funcţionar public sau privat. Acesteia îi este interzisă divulgarea secretului "oricare ar fi modul prin care a ajuns să cunoască datele sau informaţiile".constă în "divulgarea" unor date sau informaţii de natură economică. O altă cerinţă este ca divulgarea datelor sau informaţiilor să fie "de natură să producă pagube". nu constituie secrete de stat. acestea putând fi "destăinuite" unei singure sau unui număr restrâns de persoane determinate. 555. şi anume de funcţionarul public sau funcţionarul privat aşa cum sunt definite în art. îndreptăţite din punct de vedere legal să cunoască acele date sau informaţii. sau orice persoană indiferent de modul prin care a ajuns să cunoască datele sau informaţiile. de pildă. sunt secrete de serviciu şi nu pot fi divulgate". ori chiar prin simpla înfăţişare a unor documente. care nu sunt. datele sau documentele care. Este vorba deci.. dintre toate secretele de serviciu. obiecte etc. din care rezultă datele sau informaţiile nedestinate publicităţii. Divulgarea există şi în ipoteza în care datele sau informaţiile sunt parţiale sau chiar deformate de vreme ce ele sunt suficiente pentru a da o indicaţie privind esenţa lucrului ce trebuia să rămână secret. Această comunicare se poate face oral sau scris.urmarea socialmente periculoasă .Subiectul activ al variantei din alin. rezultând din anumite abilităţi sau reticenţe.elementul material . 23/1971 – în prezent abrogată – se prevedea cã "informaţiile. dar nu sunt destinate publicitãţii.. 558. A doua componentă a laturii obiective . 557. darea în vileag a datelor sau informaţiilor unei alte persoane care nu are îndrituirea să le cunoască. Prin "divulgare" se înţelege comunicarea. din care apar sau rezultă indirect datele ori informaţiile respective. care pot fi ale avutului public sau privat. 67-68. 4 din Legea nr. de acest gen.Subiectul pasiv este statul sau orice agent economic public sau privat. 556. Din denumirea marginală a infracţiunii deducem că. Datele şi informaţiile pot fi furnizate în mod explicit dar şi implicit. şi sã-l examineze în voie. poate fi orice persoană. 2 al art.216 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AUTORITÃŢILOR PUBLICE PRIVIND ÎNFÃPTUIREA DREPTULUI LA INFORMAŢIE AL PERSOANEI "datorită atribuţiilor de serviciu". de un subiect activ calificat.constã în noua situaţie creată. care a cunoscut date şi informaţii ce constituie secret economic. în care normala desfăşurare a activităţii economice a unor agenţi economici este periclitată prin divulgarea unor secrete în legătură cu această activitate. obiect etc.Prima componentă a laturii obiective . pe o altă persoană să se apropie de un asemenea document. art. 298 din C. În art. Nu interesează numărul persoanelor cărora li s-au furnizat datele sau informaţiile. pensionat.p. înscrisuri. Intre acţiunea incriminată 366 Vezi pag. O cerinţã esenţială este ca datele şi informaţiile "să nu fie destinate publicităţii". In Legea nr.182/2002 prin informaţii secrete de serviciu se înţelege informaţiile a căror divulgare este de natură să determine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat. potrivit prezentei legi. subiectul activ lăsând. eliberat din funcţie. prejudiciat prin divulgarea datelor sau informaţiilor economice care nu sunt destinate publicităţii. bineînţeles. 298 din Codul penal se referă numai la cele care sunt din domeniul economic.Divulgarea poate fi realizată şi prin omisiune.

Latura subiectivă o constituie intenţia sub cele două forme. care constă în "Neglijenţa care are drept urmare distrugerea.O altă infracţiune prin care se protejează secretul de stat o constituie infracţiunea de "neglijenţă în păstrarea secretului de stat" prevăzută de art. de către salariaţii serviciilor de informaţii a datelor prevăzute în alin. onoarea sau reputaţia persoanelor. 561.5 Divulgarea de informaţii privind viaţa particulară. Tentativa divulgării secretului economic nu este incriminată de legea penală. în dauna persoanei. 563. precum şi neglijenţa care a dat prilej altei persoane să afle un asemenea secret. în art. Divulgarea secretului economic se consumă în momentul când ia sfârşit acţiunea de divulgare. precum şi existenţa fizică nealterată a documentelor care conţin astfel de secrete.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AUTORITÃŢILOR PUBLICE PRIVIND ÎNFÃPTUIREA DREPTULUI LA INFORMAŢIE AL PERSOANEI 217 şi urmarea socialmente periculoasă trebuie să existe un raport de cauzalitate. nu pot fi făcute publice. Subiectul activ al infracţiunii îl 367 Vezi infr. intenţie directă şi intenţie indirectă. 564. 560. 562. instituie infracţiuni specifice comunicării ce pot fi săvârşite de salariaţi din cadrul Serviciilor de informaţii. 559.6 Neglijenţa în păstrarea secretului de stat. dacă fapta este de natură să aducă atingere intereselor statului.Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale care asigură păstrarea secretului de stat. cunoscute incidental în cadrul obţinerii datelor necesare siguranţei naţionale.Latura subiectivă a acestei infracţiuni este intenţia sub cele două forme. p. şi în mod deosebit a interesului de serviciu. onoarea sau reputaţia persoanelor. 565. onoarea sau reputaţia persoanelor". Obiectul special îl constituie "informaţiile privind viaţa particulară. 4. a informaţiilor privind viaţa particulară. 68 217 . cunoscute în procesul de obţinere a informaţiilor necesare siguranţei naţionale. 4. alterarea. 252 din C. de natură să producă pagube avutului public sau privat. constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani. onoarea sau reputaţia persoanelor. iar subiect pasiv al acestei infracţiuni este orice persoană. intenţie directă şi intenţie indirectă367. 51/1991 aşa cum am arătat. 562. Astfel. în afara cadrului legal. care rezultă de obicei din materialitatea faptei comise.Legea nr. se pedepsesc cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani".Obiectul generic al acestei infracţiuni îl constituie relaţiile sociale care apără viaţa particulară.p. 21 din legea sus citată se dispune: "Informaţiile privind viaţa particulară. Divulgarea sau folosirea. comunicarea faţă de două sau mai multe persoane. Tentativa se pedepseşte".Subiectul activ al acestei infracţiuni este orice salariat al Serviciilor de informaţii.Latura obiectivă a acestei infracţiuni o constituie publicarea. 1. pierderea sau sustragerea unui document ce constituie secret de stat.

Un candidat în alegeri acuzat că a fost informator. cum sunt avocaţii. poate cere cercetarea funcţionarului 218 . şi vatămă interesul legal al celui care are dreptul la informaţie. 246 din Codul penal în care se dispune: "fapta funcţionarului public.Latura obiectivă îmbracă mai multe forme alternative. aşa încât total sau numai în parte este ilizibil. iar din împrejurările de fapt nu rezultă că această rupere de contact este de scurtă durată şi că subiectul activ ar putea intra imediat sau într-un viitor apropiat în posesia sa.7 Obstrucţionarea ilegală a accesului la informaţii. cu documentul pe care îl avea în păstrare.O primă infracţiune o constituie "abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor". neîndeplinirea funcţiilor publice şi chiar private sub acest aspect. din cauza umidităţii excesive a locului unde este ţinut documentul.218 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AUTORITÃŢILOR PUBLICE PRIVIND ÎNFÃPTUIREA DREPTULUI LA INFORMAŢIE AL PERSOANEI constituie orice funcţionar public sau privat inclusiv liber profesionist. şi trecerea lui în puterea de dispoziţie a celui care a săvârşit sustragerea.pentru subiectul activ ." 569. Alterarea unui document înseamnă degradarea.a contactului material. cel care prin neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu. săvârşeşte infracţiunea de abuz în serviciu. se înţelege însuşirea acestuia. nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani. Prin "a da prilej" unei alte persoane să afle un secret de stat se înţelege că aceasta. alterarea poate proveni de exemplu. prevăzută de art.Obiectul juridic special al acestei infracţiuni îl constituie relaţiile sociale care asigură atât buna funcţionare a serviciului cât şi apărarea intereselor legale ale persoanelor. 567. a avut posibilitatea să ia cunoştinţă de conţinutul unui astfel de document. profitând de comportarea neglijentă a subiectului activ. cu ştiinţă. întrucât nu ştie unde se găseşte. Ca atare. prin care se cauzează pagube sau vătămarea intereselor legale ale unor persoane. Oricare dintre aceste forme trebuie să fie de natură a aduce atingere intereselor statului. Prin sustragerea documentului. 566. De regulă. beneficiari ai serviciului. nemaiputându-se deci folosi. care în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu. accesul persoanelor la informaţii de interes public sau privat. Prin pierderea documentului se înţelege încetarea . 4. în sensul că nu-i pune la dispoziţie informaţia de interes public sau chiar de interes personal când este cazul. scoaterea lui din posesia subiectului activ care-l deţinea. 568. sunt incluse în competenţa funcţiilor. obligaţiile cele mai importante ale autorităţilor şi instituţiilor publice corelative dreptului la informaţie. adică să creeze o stare de pericol. aşa încât din conţinutul lui nu a mai rămas nimic sau ceea ce a rămas nu este inteligibil. căruia i se amână cu intenţie eliberarea dovezii (până după alegeri) că nu a fost informator al securităţii. constituie infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul ori abateri disciplinare. Prin distrugerea documentului ce constituie secret de stat se înţelege nimicirea. desfiinţarea completă a actului. medicii privaţi etc. Spre exemplu. după caz.O altă categorie de acte şi fapte care afectează dreptul la informaţie sunt acelea săvîrşite de către funcţionarii autorităţilor prin care se obstrucţionează ilegal. deteriorarea acestuia.

şi infracţiunea de neglijenţă în păstrarea secretului de stat este deosebire de obiect în primul rând. 574. de către un funcţionar public.Latura obiectivă o constituie neîndeplinirea cu ştiinţă a îndatoririlor de serviciu ori îndeplinirea lor defectuoasă. caz în care maximul pedepsei se reduce cu o treime. definit conform art. Potrivit art. prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă. 19 pct. incriminată de art. 2 din Codul penal.O altă faptă ce poate fi săvârşită de funcţionarul public sau orice alt funcţionar prin încălcarea dreptului la informaţie este abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi. constă într-o vătămare ilegală a intereselor legale ale unei persoane. sub aspectul infracţiunii prev. în problema ce interesează. dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. Vezi pag. rasă. 258 din Codul penal. se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani". fapta acestuia poate apărea sub aspectul infracţiuni de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 571. 68. este săvârşită din culpă. b) nu prevede rezultatul faptei sale deşi trebuia şi putea să-l prevadă. se pedepseşte cu închisoarea de la o lună la 2 ani sau cu amendă. 219 . a folosinţei sau a exerciţiului drepturilor vreunui cetăţean. ori crearea pentru acesta a unor situaţii de inferioritate pe temei de naţionalitate.Subiectul activ al acestei infracţiuni îl constituie funcţionarul public.p. 247 din Codul penal în care se arată: "Îngrădirea. Urmarea socialmente periculoasă pe care trebuie să o producă fapta pentru a avea caracter penal.De menţionat că între infracţiunea de neglijenţă în serviciu. de art. sex sau religie". ultima fiind o variantă specială a primei. sex sau religie.Subiectul pasiv al acestei infracţiuni îl constituie orice persoană fizică şi juridică. 68. socotind fără temei că el nu se va produce. 573. dar nu-l acceptă. 246 din C. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia ori o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane. 147 al. În situaţia în care fapta funcţionarului public sau privat. 249 din Codul penal în care se dispune: "Încălcarea din culpă de către un funcţionar public. 570. Astfel neglijenţa în păstrarea oricărui alt secret 368 369 Vezi pag. latura obiectivă poate fi refuzul funcţionarului fãcut cu ştiinţã de a pune la dispoziţie informaţiile de interes public sau privat celui care a fost lezat în dreptul la informaţie.Latura subiectivă a acestei infracţiuni o constituie intenţia directă cât şi intenţia indirectă369. fapta este săvârşită din culpă când infractorul: a) prevede rezultatul faptei sale. a unei îndatoriri de serviciu.Potrivit art. 1 din Codul penal368. subiectul acestei infracţiuni poate fi şi funcţionarul privat. 576. De exemplu. 572.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AUTORITÃŢILOR PUBLICE PRIVIND ÎNFÃPTUIREA DREPTULUI LA INFORMAŢIE AL PERSOANEI 219 vinovat din cadrul Consiliului Naţional pentru aplicarea Legii privind accesul la dosarele securităţii." 575. rasă. Această infracţiune este o infracţiune de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prin care se sancţionează faptele săvârşite în scopul creării unor "situaţii de inferioritate pe temei de naţionalitate.

504/2002 sunt sancţionate ca infracţiuni unele fapte grave.Potrivit Legii audiovizualului nr. persoana vătămată într-un drept al său mai poate cere autorităţii competente să tragă la răspundere disciplinară funcţionarul public potrivit art. vînzarea." 4. de asemenea. 578. potrivit art. răspunderea penală. dacă autorul faptei nu se conformeză de îndată somaţiei emise de Autoritatea Naţională de Reglementare în comunicaţii . "f" din Legea privind statutul funcţionarului public pentru abaterea de "refuz nejustificat de a îndeplini sarcinile şi atribuţiile de serviciu.000.9 Infracţiuni prevăzute de Legea nr.În cazul în care persoana a fost lezată de un funcţionar privat sau persoană juridică de drept civil. se dispune : Nerespectarea prevederilor prezentei legi de către alte persoane decît cele prevăzute la art. administrativă sau disciplinară. 577. din domeniul comunicării audiovizuale.24 din Legea suscitată. dintr-un alt amplasament decît cele prevăzute în decizia de emisie. administrativă şi civilă.000 lei următoarele fapte : . distribuirea.Producerea. 249 din Codul penal. atunci persoana vătămată într-un drept al său poate acţiona funcţionarul sau autoritatea administrativă din care acesta face parte. 187/1999. a dispozitivelor ilicite de decodificare utilizate pentru servicii audiovizuale cu acces condiţionat. 4. 554/2005. civilă.Emiterea pe altă frecvenţă sau cu o putere radiantă mai mare.96.220 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AUTORITÃŢILOR PUBLICE PRIVIND ÎNFÃPTUIREA DREPTULUI LA INFORMAŢIE AL PERSOANEI decât cel de stat. importul. Astfel în art. atunci cel lezat se poate adresa instanţei civile cu acţiune prin care se vizează răspunderea civilă delictuală. instalarea. libertăţile şi interesele legitime ale persoanei.Emiterea sau retransmiterea de programme fără licenţă audiovizuală. în contenciosul administrativ.000.187 din 7 decembrie 1999 privind accesul la propriul dosar de securitate s-au instituit drept infracţiuni fapte prin care se pot leza drepturile. 2 lit. după caz. respectiv în art. 220 . În situaţia în care fapta funcţionarului care încalcă obligaţiile corelative dreptului la informaţie al persoanei nu întruneşte elementele constitutive ale vreunei infracţiuni. 52 din Constituţie şi procedurii prevăzute de Legea nr. dacă sunt îndeplinite condiţiile acesteia. închirierea. 579. poate constitui infracţiune dacă sunt îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute la art. 580.Independent sau concomitent cu răspunderea penală.Prin Legea nr. licenţă de emisie sau autorizaţie de retransmisie . .8 Infracţiuni prevăzute de legea audiovizualului. . astfel : « Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu amendă penală între 1. întreţinerea şi înlocuirea în scop comercial. 70 pct.20 atrage.000 lei şi 30. deţinerea.

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AUTORITÃŢILOR PUBLICE PRIVIND ÎNFÃPTUIREA DREPTULUI LA INFORMAŢIE AL PERSOANEI 221 Sustragerea. constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea dreptului de a mai lucra în domeniul arhivelor. în scopul discreditării sau al nedeconspirării. tăiniurea. Eliberarea de adeverinţe. demnitatea. contrafacerea. de natură să lezeze viaţa. Darea spre publicitate a unor date sau informaţii din dosare. documente sau copii de pe acestea. 221 . necorespunzătoare adevărului. în alte condiţii decît cele prevăzute în prezenta lege constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. onoarea sau reputaţia unei persoane constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani. maximul pedepsei majorîndu-se cu 2 ani. deteriorarea sau distrugerea dosarelor. Prezentarea denaturată a datelor din dosarul de securitate. registrelor şi a oricăror documente ale securităţii se pedepsesc potrivit legii penale. falsificarea.

. Editura Norma. . Bucureşti.Principalele instrumente internaţionale privind Drepturile Omului.Libertatea şi comunicarea în lumea presei. Global Lex Bucureşti. . Cornel Lazăr Miruna Runca I. Obligaţiile autorităţilor publice corelative dreptului la informaţie. 1998. BIBLIOGRAFIE Dr.O. 47-61. . 2000. Obstrucţionarea ilegală a accesului la informaţii. Ed. 1999. II. Limitele obligaţiilor autorităţilor publice române privind comunicarea informaţiilor de interes public. Valerică Dabu . 6/2000. Editura Sicorna.Dreptul Comunicării.Introducerea în etica şi legislaţia presei. vol. Editura ALL.R.TEME pentru referat: Comparaţia între "dreptul la informaţie" şi "libertatea de a primi informaţii". Dumitru Titus Popa Lucian Vasile Szabo . Timişoara. Valerică Dabu Dr. 1999. în legislaţia României.D. 1998.Răspunderea juridică a funcţionarului public. 1999.Autoritate şi deontologie. Editura Amarcord. Limitele obligaţiilor autorităţilor publice române privind comunicarea informaţiilor de interes privat. Dabu în Revista de Drept Comercial nr. Dr.Despre protecţia secretului profesional şi a creditului bancar. . . Bucureşti. Bucureşti. V. p.

agentul media intră într-o multitudine de raporturi juridice cu individul.permite cunoaşterea de către popor a activităţii autorităţilor şi funcţionarilor publici.acesta asupra modului de îndeplinire a mandatului încredinţat autorităţilor statului. Deşi legile trebuie cunoscute de individ. sau care nu-şi conştientizează interesul de a cunoaşte şi înţelege o lege. 582. în strictă conformitate cu legea. Consideraţii generale 581. care să asigure o comunicare corectă şi rapidă între subiecţii dreptului comunicării sociale. Legile trebuie puse în practică. 97 din 16 august 2002 privind asigurarea transparenţei în domeniul ajutorului de stat şi al relaţiilor financiare dintre autorităţile publice şi intreprinderile publice. Posibilităţile şi mijloacele individului de a comunica. Pe de altă parte. dacă proiectul sau legea respectivă este în conformitate cu voinţa poporului. Elaborarea legilor de la faza de proiect şi până în faza de promulgare-publicare trebuie să fie publică. interfaţă a comunicării între autoritate şi individ.Aşa cum am arătat. cât şi pentru a afla la timp. 370 . în procese publice. care neavând nivelul de pregătire necesar. ceea ce permite agentului media să asigure informarea. transparenţă. Agentul media trebuie să fie o interfaţă specializată. act indispensabil controlului exercitat de . publicul. al educaţiei permanente. implicaţiile faţă de situaţia lor şi astfel “acceptã” legi care nu întotdeauna sunt corespunzătoare etc. inclusiv al guvernanţilor. pe lângă sistemul învăţământului. executate. agentul media trebuie să dispună de cele necesare pentru ca permanent să fie treaz. de a cunoaşte şi de a-şi face cunoscută opinia. în care apare ca titular de drepturi şi obligaţii specifice. un rol important îi revine în acest sens agentului media. astfel: .cheia de boltă a Dreptului comunicării sociale –. pentru a depăşi abuzurile deţinătorilor de informaţie. încă din faza proiectului. comunicare necesară transparenţei370 – garanţie a legalităţii. În realizarea dreptului la informaţie . agentul media este unul dintre cei mai importanţi subiecţi ai comunicării sociale. ori nu pot să sesizeze. de Guvern şi administraţia locală. vigilent şi competent în asigurarea obţinerii şi difuzării acelor informaţii care prezintă interes public. A se vedea Ordonanţa Guvernului nr.CAPITOLUL IV DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AGENTULUI MEDIA ÎN DOMENIUL COMUNICÃRII SOCIALE 1. activă. aprobată prin Legea nr. sunt foarte mulţi cetăţeni. întrun mod imparţial şi transparent. când ar trebui supuse dezbaterii publice. de a aproba sau critica sunt insuficiente dacã se limitează numai la relaţia individ-individ.Exercitarea publică a acestor funcţii şi respectiv transparenţa este în avantajul tuturor. . societatea şi autorităţile publice. 18 din 9 ianuarie 2003. Astfel.permite intervenţia formelor de control social şi statal asupra celor care în activitatea de exercitare a puterii se îndepărtează de la lege. Puterea judecătorească trebuie să se exercite public.

. chiar cu preţul unor sacrificii de moment.protecţie. "Este mai degrabă de crezut că tocmai presiunile şi constrângerile constante ale legii şi chiar ale mentalităţilor la adresa presei au creat. ci poporul care necunoscând în suficientă măsură activitatea Statului şi a autorităţilor publice. corect informaţi nu presupun numai studiul aplicat fiecăruia în "bibliotecile" şi "serviciile de presă" ale ministerelor. în timp. 584. inclusiv efectele perverse şi evaluarea consecinţelor lor. este dificil dacă nu imposibil pentru individ de a şti dacă legile sunt aplicabile sau aplicate corect. ci şi asumarea. comunicarea acestora sau a opiniilor faţă de acestea sunt indispensabile libertăţii individului. subtilă şi adesea contradictorie 371 În ultima parte a mandatului său. considerat . garant al însuşirii modelului democratic. câtă vreme prin posibilităţile sale nu poate să le urmărească şi să le cunoască permanent motivaţia.De aceea. a necesităţii de a fi corect informaţi despre treburile publice. colegii şi cunoştinţele.un cetăţean privilegiat prin însăşi profesia sa? Este presa o activitate imunizată tacit. în anumite cazuri. tribunalelor ori Camerelor Parlamentului. aspectul unui "exces" de drepturi372. nu l-ar vota pe candidatul Emil Constantinescu. astfel acesta este în necunoştinţă de cauză. Introducere în etica şi legislaţia presei. 583.224 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AGENTULUI MEDIA ÎN DOMENIUL COMUNICÃRII SOCIALE . O reprezentare corectă a realităţii sociale nu poate fi obţinută niciodată din mesaje monovalente. din informaţii brute şi din axiome ce pot mima adevăruri ultime. Emil Constantinescu. cu vecinii. la prima vedere un asemenea efort de atenţie şi analiză pare copleşitor şi descurajant pentru individ. care se realizează în deplinătatea sa în condiţiile unei reale libertăţii a presei. acceptată ca făcând excepţie de la principiul suprem al egalităţii în faţa legii? Desigur că nu.Îngrădirea presei. peste anumite limite. Dar toate semnalele care sunt trimise dinspre instituţii spre noi în numele satisfacerii cerinţelor noastre de oameni liberi. care se confruntă cu exerciţiul guvernamental în general şi al administraţiei locale în special.dezvoltã încrederea guvernaţilor371 în guvernanţi. 1998. p. fireşte . 87 224 . arătând că datorită unei părţi din media cetăţenii cunosc deformat activitatea sa ca preşedinte şi ca atare chiar el ca simplu cetăţean într-o astfel de situaţie. este presa în general. poliţiei. afectează în primul rând nu agenţii media. 372 Miruna Runcan. preşedintele României."a patra putere" în stat sau "câinele de pază" al celorlalte trei.permite guvernanţilor să cunoască propriile greşeli şi să le îndrepte în timp util. Editura All Bucureşti. în totalitatea ei. respectiv ce se întâmplă cu alţii şi în alte locuri. O reprezentare corectă şi coerentă se obţine dintr-o bogată. înţelegerea legilor şi a proceselor de aplicare a acestora. 585. nu-şi mai poate exercita controlul asupra acestora. pentru demnitatea de Preşedinte al României. Dar cât se întinde libertatea presei? Este ziaristul -agentul media. tot de către noi înşine. pe lângă coagularea eforturilor de apărare a libertăţii de expresie şi informaţie ale ziariştilor înşişi şi un soi de efect de relativă hiper . Or instrumentul principal pe care îl avem la îndemână pentru asta. care poate lua. a propriei noastre capacităţi de înţelegere şi judecată. ci şi transparenţa şi realizarea dreptului la informare. Toate acestea presupun nu numai conştientizarea de către noi.Obţinerea informaţiilor şi în mod deosebit a celor de interes public.metaforic. Desigur. prefecturii. atunci când se urmează calea cea bună. litera şi spiritul acestora decât în cel mai fericit caz limitat la ceea ce se întâmplă alături de el.

la dezminţire. desfăşurarea unor activităţi de propagandă. ascunderea mijloacelor de finanţare sau a veniturilor persoanelor juridice din media. folosirea întotdeauna a principiului "scopul scuză mijloacele". administrativ. de fapt coautorii ei reali. interzicerea de atacuri reciproce. a unor articole comandate. a cărei putere este mai mare decît a tuturor”. elaborarea unor “verdicte de presă”. "Pentru ca noi să e putem forma liber competenţa civică. 88 Jeffrey Archer.Dar aceasta presupune o corectă înţelegere a libertăţii presei care este incompatibilă cu: cenzura de orice fel din partea autorităţilor dar şi a patronului sau a conducătorului agentului media. inclusiv abuzuri din partea subiecţilor comunicării sociale. nivelul redus de pregătire generală şi specială a ziaristului în raport de domeniul în care activează pe lângă pregătirea profesională adecvată. această reprezentare trebuie să fie cât mai elastică. asumându-ne destinul ca pe o construcţie personală"373. 586. în mod deosebit al dreptului la informaţie. lipsa de transparenţă. sau conducătorii acestuia. 225 374 373 . aprecierea informaţiilor de interes public ca un bun personal şi folosirea acestora în scop comercial. cit. diminuarea libertăţii agentului media de către patron. la răspuns. şi interpretăii la destinatar în mintea noastră a fiecăruia. ale fiecăruia. înţelegerea privind limitarea dreptului la replică. respectiv obligaţiile celorlalţi în raport de acestea. la rectificare. cu privire la nedezvăluiri din lumea presei. aservirea către putere sau opoziţie. transformarea mijloacelor de informare în masă şi în mod deosebit a ziaristicii în puteri sau contraputeri (mediocraţia)374. monopolul presei sau înţelegerile între patroni ori conducătorii media. pentru anumiţi funcţionari publici sau autorităţi. legislativ. A patra putere. de manipulare. p. substituirea unei alte puteri. în afectele noastre.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AGENTULUI MEDIA ÎN DOMENIUL COMUNICÃRII SOCIALE 225 ţesătură de informaţii care aproximează adevăruri. încălcarea nejustificată a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. precum şi obligaţiile agentului media în raport cu drepturile celorlalţi. Vivaldi Bucureşti 1996. În capitolele anterioare am abordat drepturile şi Miruna Runcan. mai mult sau mai puţin justificate. de atacuri comandate. folosirea unor atacuri la persoană pentru a influenţa serviciul public. În 1789 Edmund Burke a spus referindu-se la presă: „iată care este cea de a patra stare. Atâta timp cât nu sunt reglementate drepturile şi libertăţile agentului media. op. judecătoresc. dând posiblitatea decodificării. există riscul unor încălcări ale drepturilor şi libertăţilor omului. pentru ca noi să ne exercităm performant libertatea de gândire şi acţiune. iar noi să fim. în interes propriu. Ed.

termenul de "drept" inclusiv al agentului media. Pe de altă parte. se vorbeşte de libertatea presei. în cazul dreptului la informaţie. În prima formulare. b) . că cei doi termeni au semnificaţii juridice diferite. presupune toate obligaţiile de la punctele a-c. spre exemplu. informaţii şi idei 375 Ioan Muraru. Editura Actami Bucureşti. e) . atât preventiv cât şi reparatoriu sau punitiv atunci când a fost încălcată.În art. 588. 587. iar în cele ce urmează ne vom ocupa de drepturile şi obligaţiile agentului media în domeniul comunicării sociale. Spre exemplu.226 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AGENTULUI MEDIA ÎN DOMENIUL COMUNICÃRII SOCIALE obligaţiile individului. 1997. Drepturile agentului media în domeniul comunicării sociale 2. autorităţii publice îi revine obligaţia constituţională de a furniza în mod corect informaţii "asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal". există o diferenţă între dispoziţiile constituţionale formulate astfel: "Libertatea de a munci este garantată" şi "Dreptul la muncă este garantat". "libertatea de a primi informaţie" nu este tot una cu "dreptul la informaţie". de a pune la dispoziţie autorului dreptului. c) . Deci. fără a se ţine seama de graniţe. în timp ce în altele se foloseşte termenul de drept sau drepturi ale presei. nu există obligaţia de a pune la dispoziţie locuri de muncă.obligaţii din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a nu face ceva ce ar stingheri subiectul posesor al libertăţii în exercitarea acesteia. Spre exemplu. Într-un capitol anterior am văzut că dreptului la informaţie îi corespunde. După unii autori.Astfel socotim că termenul de "libertate" presupune: a) . arătând că termenul de "libertate" a fost folosit pentru frumuseţea acestuia în limbajul juridic375. între "drept" şi "libertate" nu ar fi nici o deosebire.În unele documente internaţionale. "obligaţia de a face" adică. alţii decât autorităţile publice abilitate.obligaţia din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a face ceva (corelativ). ne permitem să avem o altă opinie şi anume. 226 . aşa cum o presupune în a doua formulare. 589.obligaţia autorităţilor publice de "a face ceva corelativ dreptului".obligaţia autoritãţilor publice de a face ceea ce prevede legea pentru apărarea libertăţii. Drept Constituţional şi Instituţii Politice. drepturile şi obligaţiile autorităţilor publice.obligaţia autorităţilor publice de a respecta de a nu face ceva care ar stingheri subiectul posesor al libertăţii. pentru a se realiza dreptul respectiv. Cu privire la acest aspect. 2. în doctrină şi în actele normative româneşti. 590. De aici observăm că "libertatea" nu presupune obligaţii de a face ceva din partea celorlalţi.1 Dreptul presei sau libertatea presei. 19 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului se vorbeşte de "libertatea de a primi şi de a răspândi. informaţia de interes public sau de interes personal. în domeniul apărării libertăţii. din cazul libertăţii şi în plus: d) .

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AGENTULUI MEDIA ÎN DOMENIUL COMUNICÃRII SOCIALE

227

prin orice mijloc de exprimare, "fără a menţiona expres ceva referitor la agentul media. În art. 19 pct. 1 - 3 din "Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice" se dă o reglementare mai precisă, astfel: 1. Nimeni nu trebuie să aibă ceva de suferit din pricina opiniilor sale. 2. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept cuprinde libertatea de a cânta, de a primi şi de a răspândi informaţii şi idei de orice fel, indiferent de frontiere, sub formă orală, scrisă, tipărită ori artistică, sau prin orice alt mijloc la alegerea sa. 3. Exercitarea libertăţilor prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol comportă îndatoriri şi răspunderi speciale." 591. Deşi este un progres, folosind termenul "drept" observăm că nu este asociat în mod expres cu obligaţia corelativă a autorităţilor publice de a pune la dispoziţie informaţiile de interes public. În art. 9.1. al Documentului Reuniunii de la Copenhaga al Conferinţei asupra dimensiunii umane a O.S.C.E. din 29.06.1990 se prevede: "Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare, inclusiv dreptul de a comunica (s.n.). Acest drept cuprinde libertatea de a-şi exprima opiniile ca şi de a primi şi transmite informaţii şi idei, fără ingerinţă din partea puterilor publice şi independent de frontiere". Aceste dispoziţii se regăsesc şi în art. 10 pct. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care România a aderat prin Legea nr. 30/1994. 592.În Constituţia Germaniei, se vorbeşte de libertatea de opinie şi a presei: "Libertatea presei şi libertatea de informare prin radio şi film sunt garantate. Nici o cenzură nu poate avea loc. Aceste drepturi îşi au limitele în prevederile legilor ordinare, în prescripţiile legale privind protecţia tinerilor şi dreptul la onoarea persoanei." Observăm că drepturile şi libertăţile agentului media, inclusiv limitele acestora sunt lăsate a fi reglementate prin lege, de către Parlament şi nu sunt reglementate de Constituţie. 593.În Constituţia Spaniei reglementările referitoare la drepturile şi obligaţiile agentului media sunt prevăzute în art. 20, astfel: "1. Sunt recunoscute şi ocrotite următoarele drepturi: a) de a exprima şi răspândi liber gândurile, ideile şi opiniile prin viu grai, prin scris sau orice alt mijloc de comunicare. b); c); ... d) de a comunica sau primi, liber, informaţii reale prin orice mijloc de difuzare. Prin lege se va stabili dreptul de a invoca clauza de conştiinţă şi secretul profesional, în exercitarea acestor libertăţi. 2. Exercitarea acestor drepturi nu poate fi restrânsă prin nici o formă de cenzură prealabilă. 3. Prin lege se vor reglementa organizarea şi controlul parlamentar al mijloacelor de comunicare socială dependente de stat de orice altă entitate publică şi va garanta accesul la aceste mijloace al grupurilor sociale şi politice semnificative, cu respectarea pluralismului societăţii şi a diferitelor limbi din Spania. 4... 5. Sechestrarea publicaţiilor, a înregistrărilor şi a altor mijloace de informare, nu se poate face decât în baza unei hotărâri judecătoreşti."
227

228

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AGENTULUI MEDIA ÎN DOMENIUL COMUNICÃRII SOCIALE

Observăm că prin Constituţia Spaniei sunt recunoscute şi ocrotite drepturile mijloacelor de difuzare dispunând ca legiuitorul să vină cu reglementări care ocrotesc acest drept. Deci, obligaţiile autorităţilor publice, corelative dreptului la informare nu sunt ridicate la rang de lege fundamentală – Constituţie – aşa cum este în Constituţia României. 594.Interesante sunt reglementările din Constituţia Italiei, în care în art. 21 se dispune: "Fiecare are dreptul de a-şi manifesta gândirea în mod liber, prin cuvânt, în scris, sau prin orice alt mijloc de difuzare. Presa nu poate fi supusă autorizării sau cenzurii. Se poate proceda la confiscare numai prin act motivat al autorităţii judiciare în caz de delicte, pe care legea presei le prevede în mod expres sau în caz de violare a normelor pe care legea le prevede pentru stabilirea responsabililor. În astfel de cazuri, dacă este absolut urgent şi nu este posibilă intervenţia la timp a autorităţii judiciare, confiscarea presei periodice poate fi efectuată de cãtre ofiţeri ai poliţiei judiciare care trebuie să anunţe imediat sau nu mai târziu de 24 de ore autoritatea judiciară. Dacă autoritatea judiciară nu-i confirmă în următoarele douăzeci şi patru de ore, confiscarea este socotită ca anulată şi fără efect. Sunt interzise publicaţiile, spectacolele şi orice alte manifestări care contravin bunelor moravuri. Legea stabileşte măsuri adecvate pentru prevenirea şi reprimarea abuzurilor." În art. 24 al. 1 din Constituţia Italiei se dispune că oricine poate să se adreseze justiţiei pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime proprii. Iar în art. 28 al aceleiaşi Constituţii se prevede: "Funcţionarii şi angajaţii statului şi ai instituţiilor publice sunt direct răspunzători, în conformitate cu legile penale, civile şi administrative, de acţiunea prin care aceştia violează drepturile cetăţenilor. În astfel de cazuri răspunderea civilă se extinde asupra statului şi a instituţiilor publice." Observăm că în Constituţiile la ale căror dispoziţii m-am referit, se pune accentul în mod diferit pe drepturile, libertăţile şi obligaţiile agenţilor media, fiind lãsate de regulă în competenţa de reglementare a Parlamentului. 595.Potrivit Constituţiei României, precum şi a legilor în vigoare drepturile şi libertăţile agentului media sunt: a) Dreptul de acces la sursele de informare; b) Libertatea de opinie; c) Libertatea de exprimare; d) Dreptul de acces la orice informaţie de interes public; e) Libertatea de a înfiinţa publicaţii; f) Dreptul de a informa; g) Dreptul de a întreba şi a primi răspuns; h) Dreptul de a-şi proteja sursele; i) Dreptul la replică şi dreptul la rectificare; j)Dreptul şi obligaţia la protecţia sursei. Observăm că vorbim de drepturile presei atunci când constituantul sau legiuitorul defineşte conţinutul dreptului, cadrul şi coordonatele acestuia, pe când libertăţile presei sunt acele posibilităţi infinite în timp şi spaţiu, care mai rămân după
228

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AGENTULUI MEDIA ÎN DOMENIUL COMUNICÃRII SOCIALE

229

interzicerea legitimă a acelor activităţi prin care s-ar leza drepturile, libertăţile, interesele legitime şi celelalte valori supreme ocrotite de lege. 2.2 Dreptul agentului media de acces la sursele de informare 596.Dreptul agentului media de acces la sursele de informare este esenţial pentru realizarea dreptului la informaţie în special, şi a dreptului comunicării în general. Dreptul de a publica nu înseamnă nimic fără garantarea dreptului de a asculta şi obţine informaţii. Dreptul de acces la sursele de informare al agentului media se fundamentează pe: a) dreptul la informaţie al oricărei persoane fizice sau juridice prevăzut în art. 31 al Constituţiei României; b) dreptul la informaţie, în virtutea calităţii de serviciu public sau privat, adică de entităţi în slujba omului, care prin intermediul acestor servicii îşi realizează atât dreptul la informaţie cât şi alte drepturi şi libertăţi ale sale; 597.Sub primul aspect agentul media ca persoană fizică sau persoană juridică este beneficiar al dreptului la informaţie drept fundamental prevăzut de Constituţie, căruia îi corespund obligaţiile corelative ale autorităţilor publice, ale altor persoane juridice, precum şi ale persoanelor fizice în anumite situaţii. Astfel, agentul media ca persoană fizică are dreptul de acces la informaţiile de interes public în aceleaşi condiţii ca orice altă persoană fizică; totodată agentul media are dreptul de acces la sursele de informare, pentru informaţiile de interes personal (art. 31 pct. 2 din Constituţie) adică numai cele care îl privesc, în aceleaşi condiţii ca orice persoană fizică. Întrucât cele prezentate în capitolul anterior la dreptul de acces la sursele de informare, al persoanei fizice, sunt valabile şi pentru agentul media ca persoană fizică, nu le voi mai relua. 598.În ceea ce priveşte fundamentarea dreptului de acces la sursele de informare a agentului media, pe dreptul la informaţie al omului, vom face câteva consideraţii. Aşa cum prevede Constituţia în art. 31 pct. 4 şi 5, mijloacele de informare în masă pot fi servicii publice sau private, şi au obligaţia să asigure informarea corectă a opiniei publice. Deci obligaţiei acestor servicii de a informa opinia publică, îi corespunde dreptul la informaţie al omului, ca drept prevăzut de Constituţie; or obligaţia de informare a serviciilor publice sau private - obligaţie constituţională - nu se poate realiza fără existenţa altor drepturi ale acestor servicii şi în mod deosebit dreptul de acces la sursele de informare. Prin serviciu înţelegem acea activitate desfãşurată de cineva în interesul altuia. Considerăm că prin serviciu public, se înţelege acea activitate de organizare a executării şi de executare în concret a legii, desfăşurată în regim de drept public, în scopul satisfacerii continue şi permanente a intereselor generale, naţionale şi locale, desfăşurată de o structură organizatorică special înfiinţată prin lege sau pe baza legii de către stat, judeţ, municipiu, oraş şi comună, investită cu o anumită competenţă, dotată cu mijloace materiale şi băneşti şi încadrată cu personal de specialitate în regim de funcţionar public376. Potrivit Constituţiei României, serviciile
376

V.Dabu, Răspunderea juridică a funcţionarului public. Ed. Global Lex.Bucureşti, 2000, p.94 229

230

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AGENTULUI MEDIA ÎN DOMENIUL COMUNICÃRII SOCIALE

publice de radio şi televiziune sunt autonome. De exemplu în domeniul televiziunii sunt servicii publice numai posturile T.V.R.1 şi T.V.R.2, celelalte televiziuni fiind servicii private. Serviciile publice se înfiinţează prin lege şi în baza legii, iar activitatea acestora se desfăşoară, de regulă, cu personal în regim de funcţie publică. Acestea nu vizează în primul rând profitul ci informarea opiniei publice. Organizarea serviciilor publice de radio şi televiziune precum şi controlul parlamentar asupra activităţii lor se reglementează prin lege organică. Activitatea mijloacelor de informare în masã private, nu este reglementată în mod expres prin lege, ci trebuie să se desfăşoare în conformitate cu legile generale. Mijloacele private de informare în masă sunt înfiinţate de particulari cu fonduri private şi acţionează pe principiile dreptului privat vizând concomitent profitul cu informarea corectă a populaţiei. 599.Spre deosebire de serviciile private de radio şi televiziune, serviciile publice de radio şi televiziune sunt obligate să garanteze grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului la antenă. În campaniile electorale timpul de emisie este împărţit în mod echitabil dreptului la antenă al concurenţilor, ce se exercită prin intermediul serviciilor publice de radio şi televiziune. În ceea ce priveşte exercitarea dreptului la antenă la serviciile private de radio şi televiziune, nu există o reglementare legală, fiind lăsată în domeniul regulilor deontologiei profesionale. Consiliul Naţional al Audiovizualului, autoritate publică autonomă, stabileşte normele obligatorii pentru mijloacele de informare în masă numai cu privire la: transmiterea informaţiilor referitoare la calamităţi şi la cazurile de stare de necesitate, publicitatea, programarea şi acordarea dreptului la replică, sponsorizarea, modul în care se soluţionează contestaţiile precum şi alte aspecte legate de aplicarea Legii audiovizualului nr. 504/2002. 600.În vederea realizării dreptului de acces la sursele de informare, este necesar să fie cunoscute care sunt sursele de informare, în ce condiţii şi limite377 pot fi accesate, temeiul legal, şi cum se procedează atunci când se refuză sau limitează accesul în mod nejustificat. Sursele de informare sunt de două feluri: surse oficiale şi surse neoficiale. Sursele oficiale sunt: autorităţile şi instituţiile publice în general, precum şi cele specializate în materie; dintre sursele oficiale specializate menţionăm: Arhivele Naţionale; Registrul Comerţului; Serviciile de Stare Civilã; Serviciile de Evidenţa Populaţiei; Serviciile de Statistică; Inspectoratele preventive în domeniul medicinei umane, veterinare; Centrala Incidenţelor de Plată; Centrala Riscurilor Bancare etc. 601.Dreptul de acces la sursele oficiale de informare este garantat şi chiar reglementat prin unele norme juridice constituţionale astfel: - în art. 31 al. 2 din Constituţia României este reglementată obligaţia autorităţilor publice de a informa corect asupra treburilor publice; este adevărat că în această dispoziţie se vorbeşte de "informare corectă a cetăţenilor" dar aceasta nu înseamnă numai informarea nemijlocită a

377

De pildă, Curtea Europeană prin Decizia din 7.04.1997, a declarat ca inadmisibilă plîngerea Group Iterpres S.A. prin care aceasta acuza instanţele spaniole că au refuzat să permită accesul unei societăţi să consulte arhivele judiciare, în scopul obţinerii unor date despre persoane care se ocupă cu obţinerea de credite în vederea vînzării acestor informaţii către instituţii financiare. 230

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AGENTULUI MEDIA ÎN DOMENIUL COMUNICÃRII SOCIALE

231

cetăţenilor ci şi prin intermediul mijloacelor de informare în masă, aşa cum rezultă din alin. 4 al aceluiaşi articol. - în garantarea dreptului la viaţă, la integritate fizică şi psihică, la ocrotirea sănătăţii, autorităţile publice sunt obligate să obţină şi să producă acele informaţii necesare realizării acestora (art. 22, art. 31 şi art. 33 din Constituţie). - în art. 51 pct. 2 din Constituţia României se prevede: "Organizaţiile legal constituite au dreptul (s.n.) să adreseze petiţii378 exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă"; or mijloacele de informare în masă, publice sau private legal constituite au şi ele astfel dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii să solicite inclusiv informaţii. Exercitarea dreptului de petiţionare este scutită de taxă. - în art. 51 pct. 4 din Constituţia României se instituie obligaţia pentru autorităţile publice de a răspunde la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii, deci termenele şi condiţiile în care trebuie să răspundă autorităţile publice autorului petiţiei trebuie reglementate prin lege; de exemplu - Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ instituie termenul de treizeci de zile, iar nesoluţionarea în acest termen a unei cereri constituie o încălcare a unui drept al persoanei fizice sau juridice, care atrage răspunderea administrativă a funcţionarului public şi/sau autorităţii ori instituţiei publice în cauză. - în art. 52 din Constituţia României sunt prevăzute garanţii deosebit de puternice, care asigură printre alte drepturi şi dreptul de acces la sursele de informare astfel: "persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termen legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei. Condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică." - autorităţile publice nu trebuie să se considere proprietari ai informaţiei. Reprezentativitatea acestor organe este baza legală a eforturilor vizând garantarea şi dezvoltarea pluralismului în cadrul mijloacelor de informare în masă şi crearea condiţiilor necesare pentru exercitarea libertăţii de expresie şi a dreptului la informare, cenzura fiind exclusă, (art. 9 din Rezoluţia nr. 1003/1993 cu privire la etica ziaristică). - în art. 21 al Constituţiei României este reglementat accesul liber la justiţie al oricărei persoane lezată în drepturile sale, inclusiv în dreptul de acces liber la sursele oficiale de informare. "Orice persoană se poate
Prin Ordonanţa nr. 27 din 30.01.2002 aprobată prin Legea nr. 233 din 23 aprilie 2002 a fost reglementată activitatea de soluţionare a petiţiilor. Petiţia este o cerere, reclamaţie, sesizare sau propunere formulată în scris sau prin e-mail de o persoană fizică sau o organizaţie legal constituită, autorităţilor sau instituţiilor publice. 231
378

232

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AGENTULUI MEDIA ÎN DOMENIUL COMUNICÃRII SOCIALE

adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept." 602.În afară de sursele oficiale mai sunt şi alte surse autorizate cum sunt agenţiile de presă sau alte instituţii specializate în vânzarea de informaţii şi materiale de interes jurnalistic (agenţiile de presă, agenţiile de detectivi, societăţile de consultanţă, instituţiile private de sondare a opiniei publice etc.) 603.Relaţiile dintre agentul media şi aceste surse autorizate de informaţii (altele decât cele ale autorităţilor publice) sunt guvernate de normele dreptului privat, şi în special ale dreptului civil şi respectiv dreptului comercial. 604.O altă categorie de surse o constituie sursele ocazionale, faţă de care nu există reglementări speciale, aplicându-se dispoziţiile generale ale legii. Cu privire la acestea accesul este neîngrădit, fiind limitat în afara dispoziţiilor legale, numai de voinţa sursei şi calităţile agentului media, de a o determina pe aceasta să-i comunice. 605.De menţionat că dreptul de acces la sursele de informare este limitat potrivit documentelor internaţionale şi a Constituţiei României, de normele legale care guvernează secretul de stat, secretul profesional şi secretul de serviciu, aspecte la care m-am referit pe larg în capitolul anterior, atunci când am abordat drepturile şi obligaţiile autorităţilor publice. 2.3 Libertatea de opinie a agentului media. 606.Libertatea de opinie inclusiv a agentului media este reglementată în Constituţia României, distinct de libertatea de exprimare379, respectiv în art. 29, sub denumirea marginală "libertatea conştiinţei". "Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale." În aceste dispoziţii îşi are temeiul şi clauza de conştiinţă380. Observăm că în art.29 din Constituţie este consacrată libertatea de opinie sub două aspecte: a)libertatea individului de a-şi forma propriile opinii şi b)libertatea individului de a adopta o opinie. Ca urmare libertatea de opinie nu se confundă cu libertatea de exprimare a opiniei, fiind total diferite cu reglementări şi consecinţe diferite. 607.În art.18 şi 19 din DeclaraţiaUniversală a Drepturilor Omului se consacră “libertatea gîndirii”, “libertatea de a-şi schimba convingerile”, “libertatea de opinie”, « dreptul de a nu fi tulburat pentru opiniile sale ». În Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice în art.18 şi 19 sunt o serie de reglementări privitoare la libertatea de opinie. Astfel se vorbeşte de « libertatea gîndirii, a conştiinţei şi religiei ». Nimeni nu va fi supus vreunei constrângeri putând aduce atingere libertăţii sale de a avea sau de a adopta o religie sau o convingere la alegerea sa ». « Nimeni nu trebuie să aibe ceva de suferit din pricina opiniilor sale. » Potrivit art.14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, exercitarea drepturilor şi libertăţilor trebuie să fie asigurate fără nici o discriminare, bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice
379 380

Libertatea de exprimare include şi libertatea de exprimare a opiniei, care nu este tot una cu libertatea de opinie. A se vedea supra p. . 232

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AGENTULUI MEDIA ÎN DOMENIUL COMUNICÃRII SOCIALE

233

sau orice alte opinii. În art.3 pct.2 din Legea audiovizualului nr.504/2002 se arată : « toţi radiodifuzorii au obligaţia să asigure informarea obiectivă a publicului prin prezentarea corectă a faptelor şi evenimentelor şi să favorizeze formarea liberă a opiniilor ». Campaniile de persuasiune prin care se urmăreşte influenţarea intenţionată a opiniilor, credinţelor, valorilor sau atitudinilor, sunt în contradicţie cu libertatea de opinie afectând atât formarea liberă a acesteia cât şi adoptarea liberă a unei opinii. Uneori prin astfel de campanii atitudinile existente sunt alterate, modificate sau complet înlocuite de altele diferite, dar referitoare la acelaşi obiect sau eveniment ceea ce poate contraveni formării libere a opiniilor. O serie de analize sociologice s-au concentrat asupra controlului pe care îl exercită elitele puternice ale societăţii asupra mass-media. « Aceste elite pot apoi să construiască, manipuleze sau cenzureze informaţia care, în cele din urmă, va mistifica adevărata stare de lucruri şi va prezenta o imagine favorabilă a propriilor lor poziţii de control şi interese ».381 În art.21 din Rezoluţia 1003 (1993)referitoare la etica jurnalistică adoptată de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei se arată : « În consecinţă, jurnalismul nu ar trebui să modifice informaţia corectă, imparţială sau opinia sinceră, în încercarea de a crea, sau a forma opinia publică, deoarece legitimitatea sa stă în respectul efectiv pentru dreptul fundamental la informare al cetăţenilor ca parte a respectului pentru valorile democratice. În acest scop, jurnalismul investigativ legitim este limitat de veracitatrea şi sinceritatrea informaţiilor şi opiniilor şi este incompatibil cu campaniile jurnalistice desfăsurate în temeiul unor poziţii adoptate anterior şi a unor interese ». 608.În art.10 al Declaraţiei Drepturilor Omului şi ale Cetăţeanului, se prevede: “nimeni nu poate fi tras la răspundere pentru opiniile sale, fie ele chiar religioase, dacă manifestarea lor nu tulbură ordinea publică stabilită prin lege”. 609.Curtea Europeană făcînd distincţie între fapte şi judecăţi de valoare, respectiv între ştiri şi opinii arată : « existenţa faptelor poate fi demonstrată, în timp ce adevărul judecăţilor de valoare nu este susceptibil de a fi dovedit ». 610.Problema opiniilor aşa cum am văzut vizează cel puţin două aspecte : a) libertatea de formare a opiniilor şi de a adera la o opinie ; b)libertatea de exprimare a opiniilor.382 Această distincţie prezintă interes deoarece cele două libertăţii de formare a opiniilor şi respectiv de exprimare a opiniilor au reglementării diferite, consecinţe diferite etc. Socotim că libertatea de opinie se poate exercita individual, colectiv, cât şi prin agentul media. Aşa cum am mai arătat opiniile constituie reflecţii sau comentarii asupra unor idei generale sau observaţii privind informaţii, având legătură cu evenimente concrete. Opiniile sunt, inevitabil, subiective şi prin urmare nu pot şi nu trebuie supuse criteriului adevărului. Exprimarea opiniei trebuie însoţită de precizarea că este opinie, deci nu ştire, şi trebuie să se facă într-o manieră onestă şi etică. Opiniile exprimate sub formă de comentarii ale unor evenimente sau acţiuni cu referinţă la persoane sau instituţii nu trebuie să nege sau să ascundă în mod intenţionat fapte sau date reale.
Tim O’Sullivan ş.a. Concepte fundamentale., Editura Polirom, Iaşi 2001, pag.248 A se vedea Simona Cristea, Libertatea de opinie a funcţionarilor din România. Studiu comparat cu Franţa, în Curierul judiciar nr. 12/2003, p.106. 233
382 381

234

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AGENTULUI MEDIA ÎN DOMENIUL COMUNICÃRII SOCIALE

612.Regula maximei obiectivităţii ţine de domeniul ştirilor. În cazul opiniilor se fac aprecieri negative sau pozitive însă nu trebuie să apară insultele şi calomniile383. Libertatea de opinie este o libertate nelimitată, cu excepţia cazului când se exteriorizează în public, şi apar unele limite necesare într-un stat civilizat, democratic, dar atunci nu mai vorbim de libertatea de opinie ci de libertatea de exprimare a opiniei, libertate care este inclusă în libertatea de exprimare. 613.Pentru a-şi exprima opiniile în public agentul media trebuie să respecte unele reguli astfel: - să-şi prezinte opinia cu onestitate; - să nu urmărească scopuri ilegale, nelegitime; - să nu instige la săvârşirea de infracţiuni; - să urmărească interese legitime prin mijloace legitime; - să nu aibă la bază acte de corupţie, "opinii" plãtite, comandate, impuse, obţinute prin şantaj etc.; - să nu insulte sau calomnieze. 614. Informarea prin publicitate este un alt aspect al dreptului la informaţie, precum şi al dreptului de a informa. Având în vedere scopul urmărit în cadrul informării prin publicitate, aceasta se face după reguli precise prevăzute în Legea nr. 148/2000, Deciziile Consiliului Naţional al Audiovizualului nr. 65 din 23.05.2000 şi nr. 22 din 28.01.2003 privind unele reguli ale publicităţii şi teleshoppingului, Decizia nr. 112 din 8 oct. 2002 privind publicitatea la băuturi alcoolice distilate şi altele. 615. Potrivit art. 4 lit. (a) din Legea nr. 148/2000 prin publicitate se înţelege « orice formă de prezentare a unei activităţi comerciale, industriale, artizanale sau liber profesioniste, având ca scop promovarea vânzării de bunuri şi servicii, de drepturi şi obligaţii ». În Decizia nr. 65 din 23 mai 2000 C.N.A. defineşte publicitatea audiovizuală ca fiind orice formă de mesaj difuzat prin mijloace de comunicare audiovizuală, pe bază de contract, în schimbul unei sume de bani, al unui serviciu echivalent sau a altor valori mobile ori imobile, în scopul de a promova numele, marca, imaginea, activitatea, produsele sau serviciile unui agent economic. Prezentarea activităţii, produsului, serviciului etc. poate apărea tot ca o opinie dar, o părere despre ceva care trebuie să corespundă unor parametri reali şi care poate afecta comportamentul economic, lezându-i drepturile şi interesele legitime. 616. Prin publicitate se urmăreşte un scop comercial, deci un profit şi ca urmare, această activitate trebuie supusă unor reguli precise pentru a se preveni cauzarea de prejudicii morale şi materiale. De aceea, socotim că în cazul publicităţii nu se poate vorbi de o simplă opinie care să presupună o libertate de opinie nelimitată. Publicitatea este o formă de exprimare a unei opinii care presupune responsabilităţile specifice libertăţii de exprimare. 617.În Legea privind publicitatea nr. 148/2000, este definită "publicitatea înşelătoare" ca fiind orice publicitate care, induce în eroare orice persoană căreia îi este adresată sau care ia contact cu aceasta şi îi poate afecta comportamentul economic,
În Constituţia Germaniei, imunitatea parlamentară pentru declaraţiile făcute în Parlament, operează în toate cazurile cu excepţia proferării de insulte şi calomnii. 234
383

Aceasta se adreseazã subconştientului putând genera ulterior comportamentele vizate. origine socială. 235 384 . sex. indicaţiilor sau prezentărilor din anunţul publicitar şi este obligată la solicitarea reprezentanţilor instituţiilor şi autorităţilor prevăzute la art. g)face declaraţii scrise false sau eronate în scopul încurajării vînzării de efecte publice sau omite datele cerute de lege pentru a fi cuprinse în documentele scrise privitoare la aceste efecte publice » Prin publicitate subliminală înţelegem orice publicitate care utilizează stimuli prea slabi pentru a fi percepuţi în mod conştient. De pildă. fără ca subiectul să-şi dea seama de adevărata cauză a comprtamentului său. 620. limbă. 619. afirmaţiile din anunţul publicitar în cauză vor fi considerate inexacte. e) atentează la convingerile religioase sau politice: f) aduce prejudicii imaginii. f) face declaraţii scrise false sau eronate în scopul de a obţine bunuri pe credit. j) favorizează comercializarea unor bunuri sau servicii care sunt produse ori distribuite contrar prevederilor legale.În unele state pentru a se preveni şi combate difuzarea. 148/2000 “Persoana care îşi face publicitate trebuie să fie în măsură să probeze exactitatea afirmaţiilor. 148/2000 se dispune: 618. 6 al Legii nr. demnităţii şi vieţii particulare a persoanelor. h) prejudiciază securitatea persoanelor sau incită la violenţă.224. potrivit Codului penal american. b) este subliminală384. sau care poate leza interesele unui concurent. în art. 20 din Legea nr. Potrivit art. Iar în art. În cazul în care documentele nu sunt furnizate în termenul de maximum 7 zile de la solicitare sau dacă sunt considerate insuficiente. i) încurajează un comportament care prejudiciazã mediul înconjurător.” În cazul publicităţii înşelătoare fapta poate constitui infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art.6 este incriminată ca infracţiunea de fraudă sau amăgire fapta persoanei care. identitate etnică sau naţională. s-au instituit drept infracţiuni faptele de fraudă şi amăgire prin informaţii false sau eronate. c) prejudiciază respectul pentru demnitatea umană şi morala publică. g) exploatează superstiţiile. în desfăşurarea afacerilor comerciale: “a)… e)face afirmaţii false sau eronate în conţinutul oricărei reclame (anunţ) direct publicului sau unei părţi importante din acesta. comunicarea de informaţii false în special în domeniul afacerilor comerciale. onoarei. 215 din Codul penal. "Se interzice publicitatea care: a) este înşelătoare. dar care pot influenţa comportamentul economic al unei persoane. în scopul încurajării cumpărării sau vînzării de bunuri sau servicii. 24 să furnizeze documentele care să probeze exactitatea acestora.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AGENTULUI MEDIA ÎN DOMENIUL COMUNICÃRII SOCIALE 235 lezându-i interesul de consumator. credulitatea sau frica persoanelor. d) include discriminări bazate pe rasă.

pune în circulaţie orice înscris despre care ştie că a fost creat într-unul din modurile arătate mai sus. dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru a discuta diferite probleme legate de viaţa în societate şi în stat. Lumina Lex. opiniile. p.efectuează. Antoniu. autentifică. nr.alterează orice înscris al altuia fără învoirea acestuia . emite sau pune în circulaţie un înscris. dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai (libertatea cuvântului) sau prin presă (libertatea presei). în interesul general şi al ordinii publice. prin imagini. rămâne o simplă posibilitate atâta timp cât aceasta nu poate să o comunice celor din jur. prin viu grai. 622. 1/2004. atunci când are ca obiect opiniile cetăţenilor în diverse probleme sociale şi de stat este garantată în manifestările ei exterioare printr-un număr de libertăţi. 82 236 386 385 .4 Libertatea de exprimare386 a agentului media.D. credinţele sau transmite informaţii prin viu grai. Licu Dimitrie Bogdan.susţine acelaşi autor . a presei. De aceea orice societate umană. R. Ioan Muraru în Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie. remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de democraţie. politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate. cum sunt: libertatea cuvântului. astfel ca să semene a fi un act al altuia care nu a autorizat această operaţie sau că a fost executat în momentul şi în locul său într-o succesiune alta decât a fost situaţia în fapt. sau ca să fie o copie a unui original care nu există. dr. de a avea o anumită opinie. prin care se asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării387.236 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AGENTULUI MEDIA ÎN DOMENIUL COMUNICÃRII SOCIALE 621." Libertatea pentru persoană. ori cunoscând că prin aceasta înlesneşte contrafacerea sau prejudicierea care ar fi comisă de orice persoană : . Bucureşti.Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media îşi poate exterioriza gândurile.193-204. Este interesantă prevederea din Codul penal american referitor la faptele de mai sus prin care se dispune : « făptuitorul se poate apăra valabil împotriva urmăririi penale dovedind convingător că nu a comis fapta cu ştiinţă sau cu uşurinţă ». 624. 224. completează. în legătură cu orice problemă. în Revista Dreptul.”385 2. Ed.1 o persoană este considerată vinovată de contrafacere dacă cu intenţie de fraudă sau de prejudiciere a unei persoane. 30 din Constituţia României "libertatea de exprimare a gândurilor. prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public sunt inviolabile. nr. a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel. A se vedea şi G. . creaţiile. 2/2001. a mitingurilor etc. Citat de Prof. univ. Ocrotirea penală a patrimoniului în dreptul comparat. 1999. A se vedea şi Valerică Dabu. În această ordine de idei . 387 Tudor Drăganu. Potrivit art.libertatea conştiinţei. imagini sunete sau prin orice alte mijloace de acest fel. execută.Tot în Codul penal american mai este instituită o infracţiune prin care sunt sancţionate şi alte aspecte intenţionat distorsionate ale comunicării. . Astfel în art.164-165. prin scris. în principiu.P. 623. p.Aşa cum pe bună dreptate. a întrunirilor. pag.

luări de cuvânt. manifestaţiilor. iar în mediul familial. 1997. Ioan Muraru şi astfel înţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziunea. precum Voltaire.D. dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi. « …libertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici ». Op. precum şi de consecinţele acesteia. or a-i dirija zborul. iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii. libertatea fără limită. şedinţelor de dezbatere a activităţii cu autorităţile publice.Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai puţin limitată în funcţie de mediul privat sau public de exprimare. Un jurist francez definea libertatea presei ca "dreptul de a exprima opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă.p. socotim că libertatea cuvântului în mediul intim. organizaţii şi asociaţii. Prof. Curtea Europenă în cazul Lingens referindu-se la presă arăta : « În timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse. nu este o problemă nouă. 627.Libertatea cuvântului constituie în acelaşi timp un mijloc eficient de participare a cetăţenilor la viaţa societăţii. cântec etc. Mulţi publicişti. pentru « protecţia reputaţiei celorlalţi ». Drept constituţional.Încă din anul 1986. reuniuni ştiinţifice. Ea se poate manifesta cu ocazia adunărilor publice. un public. Presa nu are numai datoria de a comunica astfel de informaţii şi idei. Muraru. Aceste limitări trebuie să fie dimensionate în aşa fel încât să garanteze libertăţile şi drepturile tuturor într-o societate democratică. Bryce .. 626.389 "Problema limitelor libertăţii presei. nu poate fi nelimitată. Prin limitele ce se impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei390. Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămâne însă partea cea mai consistentă a libertăţii de exprimare. precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile. Libertatea presei susţin unii. este nelimitată. înseamnă a-i tăia aripile.. comunicarea de informaţii. Muraru. După alte păreri.de exemplu spunea că presa este "un câine de gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate" deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei. Situându-ne în mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de drepturile şi libertăţile celorlalţi. dar cu responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri". 87 237 .Cu privire la accepţiunea în sens larg a noţiunii de "presă" ne raliem opiniei prof. e discreditarea libertăţii.. Libertatea presei susţineau ei este ca libertatea vulturului.P. 388 389 N. dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri. e desfrâul. Ca urmare. p. Emille de Girardin au susţinut că "libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţie”.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AGENTULUI MEDIA ÎN DOMENIUL COMUNICÃRII SOCIALE 237 625.263 I. cit. Libertatea cuvântului presupune. artistice şi în general în toate ocaziile în care există un auditoriu. precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public. este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute în arena politică. o libertate care nu e responsabilă e funestă. E. strigăte. 87 390 I. cit. culturale. la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public. Bucureşti. p. este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă în familie. » Conform Curţii. între altele. 628. mitingurilor. Prisca. Nestor Prisca considera libertatea presei ca fiind "dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi publică388. Op.

Astfel în cazul Oberschlick (nr. Curtea Supremă de Justiţie. condiţii. Nici o publicaţie nu poate fi suprimată. 629. pag. protecţia sănătăţii sau a moralei. la care România a aderat prin Legea nr. comportă îndatoriri şi responsabilităţi putând fi supusă unor formalităţi. Spre deosebire de o astfel de persoană. Jérôme Dupuis. un om politic este supus în mod inevitabil şi conştient unei analize amănunţite a fiecărui cuvînt şi a fiecărei fapte a sa. Potrivit art.105.Curtea Europeană în domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării.-----. oamenilor politici. 393 Ibidem. pe lângă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt prevăzute şi unele reguli. 394 A se vedea infra p. 630. decizia nr. Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii. 238 391 . pag. şi în consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă »391. atît de către ziarişti cît şi de către public. 223. Libertatea presei nu se confundă cu libertatea de exprimare. arată Curtea Europeană393. 5435 din 28 noiembrie 2001 în Pandectele române nr. 392 Curtea Supremă de Justiţie. nu reprezintă o încălcare a libertăţii de exprimare prevăzută de art. Secţia civilă. pentru securitatea naţională. ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările opiniei publice . restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege. astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care reprezintă însăşi esenţa naturii societăţii democratice. protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora. Agenţia de monitorizare a presei – Academia Caţavencu Bucureşti 2002.101. Agenţia de monitorizare a presei – Academia Caţavencu Bucureşti 2002. 1/2003 p. 631. 395 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare.8/2007 Editura Wolters Kluwer. »392 Presa oferă în mod special. În aceste condiţii un secretar de stat are dreptul la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publice. pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti. Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthème Fayard c. pentru insultarea unui om Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare. Pe aceeaşi linie. pag.Pentru a garanta libertatea presei. Franţei în Pandectele române nr. referindu-se la libertatea de exprimare a decis : « Limitele criticii acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi în privinţa politicienilor şi a demnitarilor decât în cazul cetăţenilor obişnuiţi. Astfel cenzura394 de orice fel este interzisă. ci sfera acestora se intersectează. hotărârea din 7 iunie 2007 privind ererea nr. într-o societate democratică.103.10 din Convenţie395. exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei. apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor. integritatea teritorială sau siguranţa publică. 46.238 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AGENTULUI MEDIA ÎN DOMENIUL COMUNICÃRII SOCIALE Acesta este motivul pentru care în acest context « …limitele criticii acceptabile sunt în mod corespunzător mai largi în ceea ce priveşte un om politic ca atare decît în ceea ce priveşte o persoană privată. De pildă în cazul Proger şi Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotărît ca o condamnare a unui ziarist şi a unui editor pentru calomnierea unui magistrat în urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-credinţă şi cu încălcarea regulilor eticii jurnalistice. 1914/02. A se vedea şi „Secţia a treia.unde sunt abordate unele aspecte privind cenzura. 30/1994.2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. p. Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligaţia de a face publică sursa finanţării. Bucureşti. cu putere de norme constituţionale. care constituie măsuri necesare. 10 pct. 2) din iulie 1997 având de judecat plângerea unui ziarist condamnat de instanţele austriece.

decât dacă mai sunt îndeplinite cumulativ alte condiţii. 632. Pentru a defini scopul legitim al restrângerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art. De asemenea. Parlamentul nu poate restrânge libertatea de exprimare prin lege. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei “dacă este necesară într-o societate democratică" adică presupune îndeplinirea tuturor condiţiilor ce decurg din cerinţele unei societăţi democratice.Coroborat cu dispoziţiile art. vieţii particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine. care dacă sunt încălcate. incitarea la discriminare. 31 şi art. îndemnul la război de agresiune. orice formalitate. condiţie. Agenţia de monitorizare a presei – Academia Caţavencu Bucureşti 2002. rasială. Legitimitatea scopului restrângerii libertăţii de exprimare se fundeazã pe apărarea de prejudicii materiale sau morale. 1996. cauzate prin încălcări ale demnităţii. pag. responsabilitate. limitarea libertăţii de exprimare se face în următoarele condiţii: folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare în detrimentul drepturilor şi libertăţilor celorlalţi. o astfel de lege este susceptibilă de a fi declarată neconstituţională. 53 din Constituţie. 10 din C. la separatism teritorial sau la violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri. Dalloz. 369 239 396 .D. 30. o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restrânge libertatea de exprimare este şi aceea ca restrângerea libertăţii să se efectueze "numai dacă se impune" ceea ce înseamnă numai atunci când nu există altă modalitate decât restrângerea. care poate da naştere la responsabilităţi şi răspunderi în condiţiile legii. tot într-un scop legitim sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii. Ca urmare libertatea de exprimare în cazul presei când prezintă informaţii de interes public referitoare la o funcţie sau o demnitate publică este mai largă în comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare la viaţa privată a persoanei. care i-au provocat acestuia în mod conştient o stare de indignare provocată. restrângerea libertăţii de exprimare trebuie să se încadreze într-un scop legitim conform art. O societate democratică presupune "pluralism. încălcând astfel libertatea de expresie garantată de art. la ură naţională. Libertés publiques. de clasă sau religioasă. toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice". Într-o astfel de societate libertatea presei furnizează opiniei publice. Aprecierea acestei “condiţii” este limitată de art. constituie abuz de drept. Curtea a constatat că în cauză expresia « idiot » nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate ziaristului de omul politic. precum şi ordonanţele guvernului aprobate de Parlament. 53 din Constituţia României. Ca urmare. Ca urmare.O397. p. unul din cele mai bune mijloace de Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare. În fine.106.E. 30 cu art. onoarei. Curtea a constatat că în mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe ziarist. 633.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AGENTULUI MEDIA ÎN DOMENIUL COMUNICÃRII SOCIALE 239 politic zicându-i « idiot ». prin lege trebuie sã înţelegem numai actul normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare.10 din Convenţie396. 397 Patrick Wachsmann. răspundere şi în general orice restrângere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitã decât prin lege şi în limitele Constituţiei.

prin care se dispune că obiectivul fundamental al Băncii Naţionale a României este asigurarea stabilităţii monedei naţionale pentru a contribui la stabilitatea preţurilor.Publicarea de ştiri false400 (difuzarea sau reproducerea). ori la antrenarea absenteismului în perioade electorale.în special prin presă.publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri. 1996. g) . difuzând ‘’zvonuri’’ care influenţează psihologia populaţiei cu implicaţii asupra comportamentului financiar al acesteia. Patrick Wachsmann. Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului I. 634. ori aduc atingere prestigiului naţiunii sau duc la determinarea sufragiului public.Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei adopţii. chiar şi exacte.informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau asupra deciziilor juridice. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul "necesar" într-o societate democratică trebuie să se înţeleagă o "nevoie socială imperioasă399. 240 399 398 . c) . 370 Vincent Berger. 401 Din nefericire. 2 pct. p. informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale. Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la revizuirea sentinţei. Se interzice: a) . e) .Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate.a) . dacă se referă la: informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern. loviri şi răniri. informaţia şi opinia din presă".240 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AGENTULUI MEDIA ÎN DOMENIUL COMUNICÃRII SOCIALE cunoaştere şi judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor398. în care este reglementată "publicitatea înşelătoare". d) . 1 din Legea nr. 101/1998. ameninţarea cu moartea . 635.D.publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol sau atentat la pudoare.Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate.În legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri. b) . Informaţii legate de justiţie: Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care încearcă să discrediteze o decizie juridică . constatăm că în presa românească apar tot felul de informaţii mai mult sau mai puţin reale cu implicaţii negative asupra stabilităţii monedei naţionale. Libertés publiques.408 400 În România este în vigoare Legea privind publicitatea nr. 1966.Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă parlamentară.2000. Dalloz. impusă de trăsăturile unei societăţi democratice. b) .dacă judecătorul o cere scris. considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice: I.O. A se vedea şi art.Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri. II. c) . fără ca victima să o ceară.08. p.Difuzarea de informaţii.. fabricate. falsificate care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă. informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale401 şi valoarea fondurilor publice. 148/02. Bucureşti.R. f) .

Bucureşti. 1987. 92. 636. Referitor la opinii: Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare în masă prin care se realizează: a) . fără autorizaţia scrisă a procurorului Republicii.P. i) .provocarea la dezertare. nu avem o lege actuală a presei. chiar dacă nu au fost urmate de efect.publicarea. înaintea deciziei judecătoreşti.publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi . 3/1974. în România. 69. III. înregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este permis numai după începerea lucrărilor procesului şi în limitele stabilite de lege sau instanţă). a militarilor pentru a trece în serviciul duşmanului. crimă. a oricărei informaţii privind constituirea părţilor civile. a dispoziţiilor penale. c) . g) . e) . citat de Dr.publicarea. f) . difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri în timpul săptămânii premergătoare turului de scrutin etc.publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile închise. precum şi ale Legii nr. lovituri.nici măcar nume sau iniţiale. Dreptul Comunicãrii Editura Norma.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AGENTULUI MEDIA ÎN DOMENIUL COMUNICÃRII SOCIALE 241 d) . cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat.402 Din păcate. dacă au fost urmate de efect.publicarea de informaţii. IV.J. 1998. ilustraţii pentru identificarea unui minor prins. inclusiv tentativă. incitarea militarilor la nesupunere. d) .publicarea de documente în materie de promovare a propagandei anarhiste. c) .publicarea de informaţii din procese militare.publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională înainte de a fi citit în public. incendieri.propaganda politică din fonduri nedeclarate.provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare: furt. 241 402 .publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor. d) .provocarea de orice fel de crimă şi delict.fotografierea.publicarea oricăror texte sau fotografii permiţând identificarea minorilor care şi-au părăsit părinţii.Dumitru Titus Popa. p. e) . h) . Paris. b) . "Guide de droit de la presse"C.F. p. Referitor la minori: Se interzice: a) . 637.publicarea în ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună în lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege. cercetat penal pentru crime sau alte delicte. b) . e) . demoralizarea armatei.

242 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AGENTULUI MEDIA ÎN DOMENIUL COMUNICÃRII SOCIALE care să reglementeze în mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media. Un alt test. Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi. limitării accesului la informaţiilor de interes public. Recent. frecvent utilizat este “testul echilibrului” prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea de expresie şi cel social.Libertatea de exprimare intră în conflict cu libertăţile şi interesele legitime. tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii. deci nu sunt reglementate anonimele. De pildă. Aceasta este o piedică împotriva abuzului de drept la informare.Sau conform art. sau la petiţie.6 litera b. 639.interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării. 638. cu care se află în conflict.5 din Legea nr. condiţii. din Legea nr.504/2002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii publice. restrîngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare. op.182/2002. Referindu-se la soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict. atunci cînd : . restrîngerii ilegale a exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitime”. discreditat acum. trebuie să fie semnate de autor. O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări anonime.7 pct. cit. libertăţi şi interese legitime. că petiţiile care includ şi sesizarea.403” 641.. precum şi a limitelor libertăţii de exprimare aşa cum există în alte ţări democratice. Din art.51 al Constituţiei României rezultă fără dubiu. “testul pericolului evident” interzicând discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale. “testul echilibrului adhoc” dă judecătorului o mai mare flexibilitate. implicînd o responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste 403 Kent Middleton. precum şi în măsura în care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei aflate în faţa instanţei judecătoreşti.43. etc.nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar . erorilor administrative. este rezolvat de legiuitor astfel: “se interzice clasificarea ca secrete de atat a informaţiilor. 640. .Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca în loc de sintagma « limitării accesului » trebuia folosită sintagma « limitării accesului legal ».24 pct. prin care judecătorii puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău. Kent Middleton arată: “La începutul secolului un test adesea aplicat era “testul relei intenţii”. trebuie să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte documente internaţionale ratificate de Parlamentul României. propunerea. pag. conflictul dintre interesul legitim al clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii încălcărilor de lege ce le conţine aceasta. datelor sau documentelor în scopul ascunderii încălcărilor legii. 242 .. în art. însă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendament. fapt pentru care aşa cum am arătat aceasta comportă îndatoriri şi responsabilităţi putînd fi supusă unor formalităţi. pentru a vedea în ce măsură discursul prezintă un pericol evident pentru societate.

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AGENTULUI MEDIA ÎN DOMENIUL COMUNICÃRII SOCIALE

243

drepturi. Deci folosirea unor afirmaţii sau date dintr-o anonimă în scopul de a produce efecte juridice numai în baza acesteia, de către o autoritate sau instituţie publică, nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau a funcţionarului în cauză404. Anonimele nu pot fi publicate decât sub responsabilitatea celui care o publică pentru realitatea faptelor publicate. De pildă, Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă plîngerea lui L. Grech şi A. Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime care conţinea afirmaţii false determinînd Guvernul să retragă o licenţă de import. 642.Pe de altă parte, Curtea Supremă a Statelor Unite a hotărît că interzicerea anonimatului nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile. În anul 1995 Curtea Supremă a Statelor Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă « menită să influenţeze alegătorii ». Curtea a hotărît că legea interzicea, în mod neconstituţional, o categorie a discursului ideologic.405 Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai 1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E. Bader împotriva Austriei, prin care pretindea că nu a primit informaţii obiective în cursul campaniei care preceda referendumul referitor la aderarea la Uniunea Europeană. În acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26 februarie 1997, declarînd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor E.Murminen şi alţii care pretindeau că nu au primit informaţii obiective în cursul campaniei care a precedat referendumul referitor la integrarea Finlandei în Uniunea Europeană.406 2.5 Dreptul agentului media de acces la orice informaţie de interes public 643.Potrivit art.1 din Legea nr.544/12.10.2001, privind liberul acces la informaţiile de interes public, se prevede că accesul liber şi neîngrădit al persoanei la orice informaţie de interes public, definite astfel prin prezenta lege, constituie unul dintre principiile fundamentale ale relaţiile dintre persoane şi autorităţile publice, în conformitate cu Constituţia României şi documentele internaţionale ratificate de Parlamentul României.407 644.Întrucât agentul media acţionează în numele omului – consumator îndreptăţit de informaţie, acesta are dreptul de acces la orice informaţie de interes public, atât ca orice persoană, cât şi ca reprezentant al mai multor persoane, cititori, telespectatori, ascultători etc. Aşa cum am arătat într-un capitol anterior informaţia de interes public, este o noţiune complexă, care depinde de mai mulţi factori în raport de care este delimitat şi dreptul de acces la acestea, al mai multor persoane, al publicului, al societăţii în final.

V.Dabu, Drept constituţional şi instituţii politice, Ed. S.N.S.P.A. Bucureşti 2001, pag.220. Kent Middleton, op. cit., pag.42. 406 După opinia noastră, aceste soluţii comportă discuţii sub aspectul analizării libertăţii de opinie pentru acordarea unui vot neviciat, liber format şi liber exprimat. 407 A se vedea supra p._____ 243
405

404

244

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AGENTULUI MEDIA ÎN DOMENIUL COMUNICÃRII SOCIALE

645.Astfel, informaţiile de interes general sunt informaţii care vizează necesităţile de ordin general la nivel naţional sau local. Majoritatea informaţiilor de interes general pot şi trebuie fãcute publice, pentru a fi cunoscute şi în funcţie de acestea să se exercite controlul poporului, al naţiunii asupra acestora, al organelor statului etc. Totodată sunt informaţii de interes general care dacă sunt făcute publice, se lezeazã interesul general, ele satisfăcând în mod corespunzător necesităţile generale în anumite perioade sau momente dacă sunt ţinute în regim de secret. Valoarea pentru interesul general al acestora este dată atât de folosirea lor în interesul general, cât şi de păstrarea caracterului lor secret. Controlul social, al poporului, al naţiunii asupra informaţiilor secrete se efectuează în condiţii speciale, prevăzute de lege, prin reprezentanţii acestora, specializaţi şi pregãtiţi în acest domeniu, şi care trebuie să dovedească încrederea şi competenţa necesară. În cazul când aceştia se îndepărtează de la atribuţiile lor, putând cauza pagube, intervenţia presei poate fi binevenită. 646.Necesităţile siguranţei naţionale, ale ordinii, sănătăţii şi moralei publice, chiar şi ale economiei de piaţă presupun că unele informaţii de interes general să fie secrete, pe anumite perioade de timp. La informaţiile cu caracter de secret de stat, secret profesional inclusiv secret de serviciu, ne-am referit într-un capitol anterior şi ca urmare nu vom mai insista. Pe de altă parte sunt anumite informaţii private referitoare la demnitarii şi funcţionarii publici, care dacă ar fi adevărate ar afecta modul de exercitare a demnităţii şi funcţiei publice. În astfel de situaţii acestea sunt calificate de interes public şi trebuie aduse la cunoştinţa publicului de către agentul media, spre exemplu, anumite obiceiuri, defecte etc. ce ar putea constitui obiectul unor şantaje cum sunt: viaţa imorală, beţia, îmbogăţirea fără justă cauză etc. care dacă persistă, pot afecta eficienţa funcţiei sau demnităţii publice. De aici, rezultă că demnitarii şi funcţionarii publici au dreptul la protecţia vieţii intime, familiale şi private, respectiv numai pentru tot ce nu poate afecta modul de exercitare a demnităţii şi funcţiei publice. De aceea, tot ceea ce ar afecta modul de exercitare a funcţiei publice sau demnităţii publice chiar dacă ţin de domeniul vieţii familiale, intime sau private trebuie adus la cunoştinţa celor care l-au ales sau l-au numit pe funcţionarul sau demnitarul public, în cauză. 647.În exercitarea dreptului de acces la informaţiile de interes public, agentul media beneficiază de dispoziţiile Legii nr.544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public. Întrucît într-un capitol anterior ne-am referit la obligaţiile autorităţilor şi instituţiilor publice, nu le vom repeta, dar invederăm că acestea corespund şi drepturilor pe care le are agentul media de acces la orice informaţie de interes public. Agentul media are aceleaşi drepturi ca orice cetăţean, de acces la orice informaţie de interes public. Totuşi în secţiunea a doua a Legii 544/2001, legiuitorul a prevăzut unele dispoziţii speciale privind accesul mijloacelor de informare în masă la informaţiile de interes public. 648. Astfel, legiuitorul a dispus ca accesul mijloacelor de informare în masă la informaţiile de interes public este garantat. Activitatea de culegere şi de difuzare a informaţiilor de interes public, desfăşurată de mijloacele de informare în masă, constituie o concretizare a dreptului cetăţenilor de a avea acces la orice informaţie de interes public. Pentru a se realiza accesul mijloacelor de informare în masă la
244

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AGENTULUI MEDIA ÎN DOMENIUL COMUNICÃRII SOCIALE

245

informaţiile de interes public, autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia de a desemna un purtător de cuvînt, de regulă din cadrul compartimentului de informare şi relaţii publice. Autorităţile publice au obligaţia să organizeze periodic, de regulă o dată pe lună, conferinţe de presă pentru aducerea la cunoştinţă a informaţiilor de interes public. În cadrul conferinţelor de presă, agentul media are dreptul să întrebe, iar autorităţile publice sunt obligate să răspundă cu privire la orice informaţie de interes public. 649.Ziariştii şi reprezentanţii mijloacelor de informare în masă au dreptul la acreditare iar autorităţile publice au obligaţia să acorde fără discriminare acreditarea acestora. Acreditarea se acordă la cerere, în termen de două zile de la înregistrarea acesteia. Autorităţile publice pot refuza acordarea acreditării sau pot retrage acreditarea unui ziarist numai pentru fapre care împiedică desfăşurarea normală a activităţii autorităţii publice şi care nu privesc opiniile exprimate în presă de respectivul ziarist, în condiţiile şi în limitele legii. Refuzul acordării acreditării şi retragerea acreditării unui ziarist se comunică în scris şi nu afectează dreptul organismului de presă de a obţine acreditarea pentru un alt ziarist. Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să informeze în timp util mijloacele de informare în masă asupra conferinţelor de presă sau oricăror alte acţiuni publice organizate de acestea. Autorităţile şi instituţiile publice nu pot interzice în nici un fel accesul mijloacelor de informare în masă la acţiunile publice organizate de acestea, deoarece ar contraveni libertăţii de acces la informaţiile de interes public. Autorităţile publice care sunt obligate prin legea proprie de organizare şi funcţionare să desfăşoare activităţi specifice în prezenţa publicului sunt obligate să permită accesul presei la aceste activităţi, în difuzarea materialelor obţinute de ziarişti urmând să se ţină seama doar de deontologia profesională. 650.De la acest principiu sunt excepţii prevăzute de lege. Astfel, potrivit art.290 din Codul de procedură penală, dacă judecarea în şedinţă publică ar putea aduce atingere unor interese de stat, moralei, demnităţii sau vieţii intime a unei persoane, instanţa, la cererea procurorului, a părţilor ori din oficiu, poate declara şedinţa secretă pentru tot cursul sau pentru o anumită parte a judecării cauzei. Declararea şedinţei secrete se face în şedinţă publică de către preşedintele instanţei, după ascultarea părţilor prezente şi a procurorului cînd participă la judecată. În timpul cît şedinţa este secretă, nu sunt admişi în sala de judecată decît părţile, reprezentanţii acestora, apărătorii şi celelalte persoane chemate de instanţă în interesul cauzei. 651.Atunci când un salariat al autorităţii sau instituţiei publice refuză explicit sau implicit să aplice prevederile Legii 544/2001, agentul media poate cere autorităţii în drept să constate abaterea şi să-l tragă la răspundere disciplinară pe salariatul vinovat. Conducătorul autorităţii sau instituţiei publice este obligat să soluţioneze reclamaţia agentului media în 15 zile. Dacă după cercetarea administrativă reclamaţia se dovedeşte întemeiată, răspunsul se transmite persoanei lezate în termen de 15 zile de la depunerea reclamaţiei şi va conţine atît informaţiile de interes public solicitate iniţial, cît şi menţionarea sancţiunilor disciplinare luate împotriva celui vinovat. 2.6 Libertatea de a înfiinţa publicaţii
245

246

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AGENTULUI MEDIA ÎN DOMENIUL COMUNICÃRII SOCIALE

652.Potrivit art. 30 pct. 3 din Constituţie "Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii". Pe de altă parte, cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate şi în alte forme de asociere (art. 37 pct. 1 din Constituţia României). Nici o publicaţie nu poate fi suprimată. Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligaţia de a face publică sursa finanţării. Mijloacele de informare în masă, pot fi publice sau private. Suprimarea unor publicaţii, ca sancţiune este o măsură exagerată care vine prin duritatea sa, în conflict cu ideea de respect a libertăţilor umane fiind interzisă prin Constituţia României. Faţă de art. 25 din Constituţia română din 1923, Constituţia actuală nu interzice şi suspendarea publicaţiilor. Suspendarea unei publicaţii fiind temporară nu este o sancţiune atât de severã ca suprimarea. Dar suspendarea în prezent nu există decât în domeniul audiovizualului, fiind prevăzută în art. 57 lit. d din Legea nr. 504/2002, nefiind instituită prin vreo lege în domeniul comunicării scrise, deci poate fi instituită prin lege în condiţii restrictive, şi numai după aceea poate fi aplicată. Suspendarea publicaţiei fiind o restrângere a libertăţii de exprimare, are cadrul constituţional foarte bine precizat şi condiţionat în art. 53 din Constituţie, adică numai dacă sunt îndeplinite cumulativ cel puţin următoarele condiţii impuse de Constituţie: - numai prin lege şi în condiţiile stabilite de lege; - numai dacă se impune; - într-unul din cazurile: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii, ori a moralei publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţii naturale, ori ale unui sinistru deosebit de grav; - restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge, existenţa dreptului sau a libertăţii. 653.Într-un amendament la proiectul de Constituţie s-a propus interzicerea măsurii suspendării unei publicaţii. Comisia de redactare a răspuns că suspendarea unei publicaţii nu se justifică să fie interzisă, fiind o măsură temporară ce s-ar putea lua împotriva unui ziar care încalcă grav drepturile cetăţenilor sau morala publică, cum ar fi ziare pornografice, ori cele care fac apologia crimei etc. 654.În vederea asigurării libertăţii presei, sub aspectul prevenirii actelor de corupţie, Constituantul a împuternicit legiuitorul să stabilească modalităţile şi condiţiile în care o publicaţie este obligată să facă publică sursa finanţării408. 655.Exercitarea libertăţii de exprimare depinde şi de condiţiile şi facilităţile sau greutăţile economice care se întâmpină atât la înfiinţare, precum şi pe parcursul funcţionării publicaţiilor. (Exemplu: cuantumul T.V.A. pe publicitate, pe profit etc. poate inflluenţa negativ sau pozitiv aceasta). În condiţiile în care “ziarele” şi în general
În Decizia nr. 181 din 10 octombrie 1984 a Consiliului Constituţional Francez s-a arătat: "departe de a se opune sau de a limita libertatea presei, impunerea transparenţei financiare tinde să întărească exerciţiul efectiv al acestei libertăţi; în fond, cerând să fie cunoscuţi de public conducătorii reali ai intreprinderilor de presă, condiţiile finanţării ziarelor, tranzacţiile financiare al căror obiect pot fi, interesele de orice ordin cărora sunt angajate, legiuitorul pune cititorii în situaţia ca singuri să exercite dreptul de a alege, într-o manieră cu adevărat liberă, şi să realizeze o judecată clară asupra mijloacelor de informaţie care-i sunt oferite de presă scrisă". Luis Favoreau Loir Philip, Les grandes decisions du Conseil Constitutionnel, Dalloz, Paris, 1995, p. 557 246
408

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AGENTULUI MEDIA ÎN DOMENIUL COMUNICÃRII SOCIALE

247

orice mijloc de comunicare în masă nu se bucură de facilităţi economice, atunci acestea sunt predispuse la influenţe exercitate de cei care: sponsorizează, ori cei care dirijează reclamele sau publicitatea licitaţiilor la privatizare numai către un anumit ziar sau alt mijloc de comunicare în masă; (au fost şi sunt ziare în care zilnic, pagini întregi, au fost sau sunt ocupate cu publicaţiile Fondului Proprietăţii de Stat sau ale unor bănci; pe lângă plăţile reclamelor respective, s-au creat suspiciuni şi cu privire la cauzele încetării unor critici sau a unor dezvăluiri în paginile ziarelor în cauză referitor la unele informaţii de interes public, ce privesc aspecte negative, chiar infracţionale din cadrul F.P.S. sau al băncilor respective). 656.Libertatea presei depinde şi de alte probleme economice cum ar fi corectitudinea şi accesibilitatea transportării tipăriturilor, vânzarea lor etc. În această privinţă există desigur şi este necesară o "veritabilă industrie" onestă pentru difuzarea scrierilor. O bună funcţionare, o bună organizare a difuzării scrierilor, înseamnă o garanţie materială pentru exercitarea deplină a libertăţii de exprimare. Căci cetăţenii nuşi exprimă în scris opiniile lor numai de dragul de a le exprima ci ei urmăresc ca aceste opinii sã fie răspândite, să ajungă la cei cărora se adresează, iar aceştia să reacţioneze în mod corespunzător. 657.În domeniul audiovizualului prin Legea nr. 48/1992, s-a înfiinţat Consiliul Naţional al Audiovizualului, autoritate publică autonomă, care îşi exercită atribuţiile potrivit prevederilor Legii audiovizualului nr. 504/2002. În acest sens, în vederea garantării drepturilor şi libertăţilor constituţionale, legat de domeniul audiovizualului, Consiliul Naţional al Audiovizualului are următoarele atribuţii: - eliberarea în condiţiile legii a licenţei de emisie; - asigurarea respectării dispoziţiilor legale în materie; de exemplu: o persoană fizică sau juridică, publică ori privată, nu poate fi investitor sau acţionar majoritar, direct sau indirect, decât la o singură societate de comunicaţie audiovizuală, iar la altele nu poate deţine mai mult de 20% din capitalul social (această restricţie este instituită pentru a evita monopolizarea audiovizualului); - asigură ca acţiunile la o societate autorizată în audiovizual să fie nominative, şi nu anonime, vizând transparenţa şi responsabilitatea; - asigură să nu se acorde licenţă de emisie partidelor sau altor formaţiuni politice, ori autorităţilor publice; - emite decizii de autorizare pentru cei care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege, de regulă condiţii de natură tehnică (autorizare tehnică); - membrii C.N.A. sunt garanţi ai interesului public în domeniul audiovizualului şi nu reprezintă autoritatea care i-a numit (2 membri Preşedintele României, Camerele Parlamentului câte 3 membri şi Guvernul României 3 membri); - stabileşte norme obligatorii privind: transmiterea informaţiilor referitoare la calamităţi şi la cazurile de stare de necesitate, publicitatea, programarea şi acordarea dreptului la replică, sponsorizarea, modul în
247

248

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AGENTULUI MEDIA ÎN DOMENIUL COMUNICÃRII SOCIALE

care se soluţionează contestaţiile precum şi normele referitoare la alte aspecte legate de aplicare legii audiovizualului; 658. C.N.A., potrivit legii, poate aplica următoarele sancţiuni administrative: amendă; suspendarea autorizaţiei de la o lună la 3 luni; reducerea duratei autorizaţiei şi retragerea deciziei de autorizare sau a licenţei de emisie. De menţionat că sancţiunea retragerii deciziei de autorizare sau a licenţei de emisie, comportă discuţii cu privire la constituţionalitatea art. 57 lit. d din Legea nr. 504/2002, care nu poate să contravină art. 30 pct. 4 din Constituţie. În sens contrar, s-ar putea susţine că art. 30 pct. 4 din Constituţie se referă la publicaţii şi nu la serviciile publice sau private de radio şi de televiziune. In literatura de specialitate se foloseşte şi un aşa zis "drept de a nu fi suprimat". Socotim că această sintagmă este discutabilă având în vedere că atunci când vorbim de un drept trebuie sã ştim care sunt şi obligaţiile corelative. Or credem cã vorbind de obligaţia autorităţilor de a nu suprima o publicaţie, nu ar fi tocmai corect, să o definim ca drept al cuiva, când de fapt această obligaţie nu există deoarece este interzisă suprimarea mijloacelor de informare în masă care este cu totul altceva. 659.Prin dispoziţia constituţională de la art. 30 pct. 4 s-a interzis sancţiunea suprimării respectiv "Nici o publicaţie nu poate fi suprimată". Prin aceasta înţelegem o interdicţie constituţională, pentru orice autoritate publică începând de la Parlament şi până la primăria comunală, care nu poate emite vreun act juridic, sau săvârşi un fapt juridic, împotriva acesteia. 2.7 Dreptul agentului media de a informa 660.S-ar părea că dreptul de a informa este inclus în libertatea de exprimare, idee cu care nu suntem de acord. Aşa cum am arătat, libertatea de exprimare nu presupune neapărat obligaţii juridice autorului acesteia, de a face publice informaţiile ce le deţine. Pe de altă parte, libertatea de exprimare o are orice persoană, dar nu şi obligaţia de a informa sau de a publica ceea ce a aflat. De aceea, credem că în cazul agentului media, trebuie să-i recunoaştem existenţa dreptului de a informa, un drept special ceea ce exprimă mai mult decât libertatea de exprimare, având în vedere funcţia socială a acestuia şi drepturile, precum şi obligaţiile ce îi revin din calitatea sa de agent media. 661.Spunem că este un drept special, pentru că în cazul agentului media, acest drept este un drept obiectiv, deci şi o obligaţie în acelaşi timp. Dreptul de a informa, în cazul agentului media, nu este un drept subiectiv, adică o facultate a acestuia, care săi permită, selectarea discreţionară a informaţiei pe care o publică, sau pur şi simplu, nepublicarea informaţiei. Acesta este un drept acordat, în vederea exercitării acestuia în mod obligatoriu pentru realizarea unui alt drept, care este fundamental, respectiv dreptul la informaţie. Este la fel ca în cazul autoritãţilor publice, care pentru a exercita serviciul public, deci a satisface necesităţile ce ţin de alte drepturi, sunt investite cu drepturi care constituie în acelaşi timp şi obligaţii. Spre exemplu dreptul agentului statal de a constata şi amenda atunci când constată încălcarea legii nu este o facultate a sa ci o obligaţie de
248

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AGENTULUI MEDIA ÎN DOMENIUL COMUNICÃRII SOCIALE

249

serviciu; neexercitarea acestui drept constituind abatere disciplinară sancţionabilă sau chiar act de corupţie în anumite condiţii prevăzute de lege. 662. Ca atare, dreptul de a informa al serviciilor (mijloace de informare în masă) publice sau private, este şi o obligaţie a acestora, împrejurare consacrată juridic astfel: - "Nici editorii, nici patronii, nici ziariştii nu trebuie să considere că informaţia este un bun personal. Organizaţiile care se ocupă de difuzarea informaţiei nu trebuie să o trateze ca pe o marfă, ci ca pe un drept fundamental al cetăţeanului" (art. 15 din Rezoluţia nr. 1003/1993 cu privire la etica ziaristică, a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei). Curtea Supremă a S.U.A. susţine409 că publicarea în presă interferează cu funcţia editorilor : « selectarea materialului care să intre într-un ziar şi deciziile în legătură cu dimensiunea hîrtiei, conţinutul şi abordarea problemelor publice şi ale oficialităţilor – administrative sau nu – constituie esenţa controlului şi judecăţii editorilor. - "Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice" se arată în art. 31 pct. 4 din Constituţia României. Deci, odată înfiinţat în mod legal, un mijloc de informare în masă, indiferent dacă este public sau privat, are dreptul de a informa, drept care în acelaşi timp este şi obligaţie pentru informaţiile de interes public. - Dreptul de a informa, al agentului media este un drept garanţie a realizării dreptului la informaţie al persoanei, şi ca atare prin Constituţie, este caracterizat ca un drept obligatoriu de exercitat în vederea realizării unui drept fundamental. 663.Dreptul de a informa al agentului media este o obligaţie numai în limitele legii, adică numai pentru informaţiile de interes public, cu respectarea regulilor protecţiei secretului de stat, profesional şi de serviciu, precum şi a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţeanului. 664.De asemenea, aşa cum am arătat, aceeaşi obligaţie există pentru agentul media şi în cazul informaţiilor din viaţa privată a demnitarilor şi funcţionarilor publici, care ar putea afecta modul de exercitare a demnităţii sau funcţiei publice. În practică, au fost cazuri când fie că se abuzează de dreptul de a informa, fie că se obstrucţionează realizarea dreptului la informaţie, printr-o serie de modalităţi. De pildă uneori sub scutul secretului de stat, secretului profesional sau secretului de serviciu se împiedică publicarea unor informaţii prin care se lezează interesul general. Spre exemplu: în cazul unor "privatizări" conducerea Fondului Proprietăţii de Stat invocând secretul de serviciu, nu permite publicarea unor acte, contracte de vânzare-cumpărare, documente de licitaţie ori alte informaţii, din care ar putea rezulta încălcări ale legii, şi pagube importante cauzate avutului public şi privat al statului. Se omite faptul că Fondul Proprietăţii de Stat gestionând în interesul general, potrivit cerinţelor, activităţile acestuia, ar trebui să fie transparente. De asemenea, invocarea secretului bancar, de către conducerile unor bănci a fost folosită drept acoperire pentru devalizarea băncii, păgubind în masă cetăţenii. Pe de altă parte, invocând dreptul de a informa, s-au
409

Kent Middleton, op. Cit. Pag.47. 249

250

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AGENTULUI MEDIA ÎN DOMENIUL COMUNICÃRII SOCIALE

publicat aspecte, care nu erau esenţiale, or chiar prin publicarea acestora s-a contribuit la "căderea" unor bănci410 ceea ce de asemenea trebuie evitat. Dar aceasta nu trebuie privită ca o regulă absolută fără excepţie. Deci, chiar în cazul secretelor de stat, de serviciu şi profesional, dacă prin dezvăluirea acestora se diminuează sau se opresc unele ilegalităţi cu pagube mai mari decât cele cauzate prin publicare, atunci dreptul de a informa este exercitat conform legii, fapta agentului media, fiind în condiţiile "stării de necesitate", împrejurare care înlătură caracterul penal al faptei411. 2.8 Cenzura412 2.8.1 Consideraţii generale. Transparenţa şi cenzura413. 665. În cadrul comunicării sociale se realizează în mod deosebit dreptul fundamental la informaţie, (art. 31 din Constituţie), libertatea de conştiinţă şi libertatea de exprimarea, libertăţii fundamentale ale omului (art. 29 şi art. 30 din Constituţie) precum şi o serie de alte drepturi ale acestuia. De asemenea este evident că relaţiile om – ştiinţă, om – natură, om – om, nu există şi nu se poate dezvolta fără două elemente esenţiale, respectiv : informaţia şi comunicarea. 666. Dar aşa cum rezultă din Declaraţia Drepturilor Omului şi ale Cetăţeanului , orice om „va trebui să răspundă de folosirea abuzivă a acestei libertăţi”. Pe de altă parte în doctrină libertatea este definită de unii autori ca fiind “absenţa constrângerilor impuse de alţi oameni”414. Este după opinia noastră o definiţie cel puţin discutabilă, idealistă în contradicţie cu realitatea şi principiile actuale ale dreptului. De pildă conform art. 4 din Declaraţia Drepturilor Omului şi ale Cetăţeanului „Libertatea constă în a putea face tot ceea ce nu dăunează altuia. Astfel, exercitarea drepturilor naturale ale fiecărui om nu are alte limite decât acelea care asigură celorlalţi membrii ai societăţii folosirea de aceleaşi drepturi. Aceste limite nu pot fi determinate decât prin lege”. Iar în art. 5 din Declaraţia Drepturilor Omului şi ale Cetăţeanului se precizează . „Legea nu are dreptul să interzică decât acţiunile vătămătoare societăţii. Tot ceea ce nu este interzis prin lege nu poate fi împiedicat şi nimeni nu poate fi constrâns a face ceea ce legea nu obligă.”

A se vedea Dr. Valerică Dabu. Protecţia secretului economic şi a creditului bancar în Revista de drept comercial nr. 6/2000, pg. 47. 411 "Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală săvârşită în stare de necesitate. Este în stare de necesitate acela care sãvârşeşte fapta pentru a salva de la un pericol iminent şi care nu putea fi înlăturat altfel, viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes obştesc. Nu este în stare de necesitate, persoana care în momentul când a săvârşit fapta şi-a dat seama că pricinuieşte urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat."(Art. 45 din Codul penal) 412 A se vedea Carmen Monica Cercelescu, Regimul juridic al presei. Editura Teora. Buc. 2002. p. 62-72. 413 A se vedea Dr. Valerică Dabu, Dimitrie Licu Bogdan, Libertatea de exprimare.Transparenţă. Cenzura prealabilă, cenzura ulterioară şi publicitatea excesivă. În revista „Dreptul” nr.1/2004, p.193-204. 414 . Christian Michel. Libertatea. Editura ALL, Bucureşti, 1997, p.9. 250

410

pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale. 30 pct. acest drept cuprinde libertatea de a cânta.În pofida prevederilor paragrafului 2 de mai sus. sănătăţii sau moralităţii publice”.13 din Convenţia Americană pentru Drepturile Omului (1969) denumit „Libertatea de gândire şi de exprimare” se prevede: „1…2. „1. nu pot produce efecte dacă nu sunt instituite respectând cumulativ condiţiile prevăzute în art. ceea ce ar putea avea implicaţii nedorite.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AGENTULUI MEDIA ÎN DOMENIUL COMUNICÃRII SOCIALE 251 667. În art. Acest Pact a fost ratificat de România prin Decretul nr. Nimeni nu trebuie să aibă ceva de suferit din pricina opiniilor sale. ordinii publice.”Este unanim admis că libertatea de opinie nu poate fi limitată.apărătorii securităţii naţionale. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare.numai prin lege . 7 şi 8 din Constituţie).10 mai sus citat socotim că în mod eronat se include libertatea de opinie în libertatea de exprimare. În art. mijloacele publice de distracţie pot fi supuse prin lege la o cenzură prealabilă pentru singurul scop de a reglementa accesul la ele în vederea protecţiei morale a copiilor şi a adolescenţilor. se garantează libertatea de exprimare prevăzându-se şi unele limitări posibile ale acesteia în anumite condiţii astfel: „2. În acelaşi spirit în articolul 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Exercitarea libertăţilor prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol conferă îndatoriri şi răspunderi speciale. într-o societate democratică pentru securitatea naţională. Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi. restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege. 30 pct. Cu privire la pct. sub formă orală.4. 19 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice415 . Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. integritatea teritorială sau siguranţa publică.respectării drepturilor sau reputaţiei altora . de art. fără a se ţine seama de frontiere. 6 . Constituţia României ţărmureşte un cadru foarte strict în care sunt prevăzute unele posibile limitări ale libertăţii de exprimare şi chiar responsabilităţi (art.” 669. În consecinţă ea poate fi supusă anumitor limitări care trebuie însă stabilite în mod expres prin lege şi care sunt necesare: . dar va fi supusă impunerii ulterioare a responsabilităţii. În consens cu documentele internaţionale în materie. 212 din 31 decembrie 1974. de a primi şi de a răspândi informaţii şi idei de orice fel. condiţii. 3. 2. protecţia sănătăţii sau a moralei. 7 şi 8 din Constituţia României.…3…. sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti”416. protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora. care constituie măsuri necesare. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. ci numai libertatea de exprimare poate avea unele limite strict prevăzute de lege. 53 din Constituţie adică: . tipărită ori artistică. 6. sau prin orice alt mijloc la alegerea sa. Exercitarea dreptului asigurat prin paragraful anterior nu va fi supusă cenzurii prealabile. Or după opinia noastră formularea articolului mai sus citat nu satisface această exigenţă. . sunt prevederi fundamentale referitoare la libertatea de exprimare şi limitele acesteia a căror depăşire poate angaja responsabilitatea astfel: “ 1. care va fi exprimată expres de către lege în măsura necesară pentru a asigura: a) respectul pentru drepturile sau reputaţia celorlalţi. 1 al art. 668. apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor. 251 416 415 . Aceste limite şi responsabilităţi prav. scrisă.

numai dacă restrângerea este proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu atinge existenţa dreptului sau a libertăţii. De pildă. dr. par l' Imprimerie Hérissey. 418 A se vedea Dr.420 672. 99-131. a interzis în comunicarea audiovizuală orice formă de publicitate la băuturile alcoolice distilate în intervalul orar 622. Transparenţă. care este un instrument în apărarea unor alte drepturi sau libertăţi mai mult sau mai puţin legale. 420 Tim O Sullivan. un mijloc de protecţie a « interesului naţional » sau a bunăstării morale şi sociale a grupurilor definite ca vulnerabile. desfăşurarea instrucţiei penale.252 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AGENTULUI MEDIA ÎN DOMENIUL COMUNICÃRII SOCIALE . Libertatea de exprimare. Danny Saunders. prin Decizia nr. conform art. .A. cenzura ulterioară şi publicitatea excesivă. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului adică ”restrângerea sau sancţiunile prevăzute de lege” să constituie „măsuri necesare. pieselor de teatru. prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. în Conceptele fundamentale din ştiinţele comunicării şi studiile culturale. 2001. asupra conţinutului publicaţiilor. a sănătăţii ori a moralei publice. John Fiske. John Hartley ş. Iaşi. ca şi libertatea de exprimare intră în conflict cu cenzura. spectacolelor. Cenzura mai este prezentată ca fiind un dispozitiv de siguranţă necesar. 62. cenzura libertăţii de exprimare a individului etc. Valerică Dabu. reglementarea sau manipularea unei părţi dintr-un mesaj original sau a mesajului în întregime. la diferite A se vedea şi prof.1/2004.p. într-o definiţie prin cenzură se înţelege procesul care presupune blocarea. Ca urmare.numai dacă se impune şi numai dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru cel puţin unul din următoarele cazuri : pentru apărarea siguranţei naţionale. Editura Polirom Iaşi 2001. asupra corespondenţei şi convorbirilor telefonice.” Dictionnaire du francais. a ordinii. 671. Noţiunea de cenzură.193-204. univ. 670. p. Evreux. Editura Collegium Polirom. 419 „Cenzura este examenul ordonat de o putere politică asupra publicaţiilor. În doctrină cenzura are şi alte definiţii. 20 din Constituţia României. La noi în ţară de pildă. în anumite condiţii.62.. În revista „Dreptul” nr. Ioan Muraru.421 În multe situaţii cenzura este folosită în interese personale. 252 417 . dreptul de a informa. Bucureşti 1999. filmelor.N. Concepte fundamentale din ştiinţele comunicării şi studiile culturale. 10 pct.418 Potrivit D. limitării care evident apar ca o cenzură acceptabilă în comunicare dar numai în condiţiile strict prevăzute de Constituţie şi legile date în baza acesteia417. prin cenzură se înţelege controlul prealabil exercitat. în unele state. în vederea aprobării sau refuzului prezentării lor publicului. Cenzura prealabilă. într-o societate democratică”. mai este necesară şi îndeplinirea condiţiei prevăzute de art. Cenzura operează conştient sau inconştient. 421 Tom O’Sullivan. Dépôt légal:7859-06/95. Or la aceste condiţii. emisiunilor de radioteleviziune şi. John Nartley.X. Martin Montgomery. p.2002 C. p. Editura Lumina Lex. Deci limitarea libertăţii de exprimare nu pot avea decât caracterul de excepţie prevăzută de aceste documente fundamentale. pag. cenzura ulterioară.Transparenţă.E. Dimitrie Licu Bogdan. p. 169.419 Observăm că această definiţie nu satisface complicatele forme de existenţă ale cenzurii cum sunt : autocenzura. a. a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor. Protecţia constituţională a libertăţiilor de exprimare şi de opinie.10. de grup sau clasă. 112/8. Imprimé en France.

Cenzura instituţională este acea cenzură instituită de stat prin lege şi autorităţi speciale. urmat de nepublicare sau nedifuzare sunt forme ale cenzurii neinstituţionalizate. nu trebuie spus nimănui. libertăţile. la dezinformarea inamicului? Sunt întrebări care ne fac să credem că cenzura este un rău necesar. taină.E. p. Bucureşti. Institutul European.” 253 422 .X. că uneori cenzura slujeşte valorile. pe o perioadă limitată de timp. Univers enciclopedic.E. 1997. transparenţa serveşte interesul public. În ce scop este folosit adevărul? De pildă. În astfel de situaţii de excepţie. În această perioadă. Ediţia a IIa.E.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AGENTULUI MEDIA ÎN DOMENIUL COMUNICÃRII SOCIALE 253 niveluri sociale şi psihologice. cumpărarea unei întregi ediţii dintr-o zi a unui ziar sau toate exemplarele unei cărţi ori a dreptului de autor. pp. 1996. 674. De regulă. O istorie a mijloacelor de comunicare. confidenţial. lezarea drepturilor. prin tăcere se înţelege faptul de a nu vorbi. 1997. 425 Potrivit D. 426 Conform D. însă pe termen lung consolidează conformismul.”Jean. 423 Un echilibru fericit cere înţelepciunea şi rigorile statului de drept în intervenţia măsurată a puterii politice în structura sistemului. patron sau orice altă persoană din cadrul editurii.Noel Jeanneney. deoarece favorizează dreptul forţei. pe de altă parte dreptul la adevăr. mijlocului de informare în masă etc. care vizează apărarea drepturilor.E. cenzura în mass-media americană a fost mult mai evidentă decât în cazul războiului din Irak (1991). duşmanul are dreptul la adevăr în sensul de a şti totul despre adversar pentru a-l învinge? Adversarul care susţine o cauză dreaptă şi se apără. responsabil de supravieţuirea naţiunii şi. secretul pot ajuta progresul. Transparenţa este necesară dar nu totdeauna. iar legea prin care s-a instituit este neconstituţională. nu se cunoaşte (de nimeni). cel puţin în prezent nu este un mediu dorit . ceea ce nu se ştie.424 respectiv plata pentru nedezvăluirea publică sau plata pentru întreruperea unor campanii de discreditare etc. 1073. Iaşi. 140-142. Poate cel mai evident instituţional şi cel mai organizat proces de cenzură are loc în ceea ce priveşte mass-media. conceptul de secret are mai multe sensuri: „care este ţinut ascuns. de proprietar. 424 A se vedea Jean-Nöel Jeanneney. Cenzura este un rezultat al raportului dintre transparenţă pe de o parte şi tăcerea425 ori secretul426mai mult sau mai puţin justificate. sunt forme infracţionale ale cenzurii neinstituţionalizate. De la origini până astăzi.X. Uneori pe termen scurt tăcerea. De pildă. 368.423 Când cenzura instituţională depăşeşte limitele prevăzute de art. p. Transparenţa totală. drepturile şi libertăţile omului sunt servite pe calea tăcerii.O. 10 din C. de a nu se destăinui. este zguduitoare înfruntarea dintre interesul statului pe de o parte.D.422 673. prin măsuri necesare într-o societate democratică. din ce necesităţi şi trebuinţe satisface. nedivulgat. ceea ce este tăinuit. 675. De pildă. De la origini până astăzi.mai ales în democraţiile în care libertatea presei este asigurată –. Cenzura neinstituţională este acea cenzură nereglementată şi care se exercită de grupuri de interese. D. drepturile şi libertăţile omului. ilegală. aceasta este abuzivă. care rămâne necunoscut. prin mijloace ilegale sau neinterzise de lege. conservatorismul şi chiar regresul. are dreptul la minciună. O istorie a mijloacelor de comunicare. folosirea nelegitimă a informaţiei. Dar valoarea dreptului la adevăr rezultă şi din ceea ce slujeşte acesta... Actul de corupţie. . pe de altă parte. Institutul European Iaşi. libertăţilor sau intereselor legitime. pe timpul pregătirii şi ducerii războiului din Afganistan. în anumite condiţii bine reglementate. dar sunt şi excepţii când aceasta le lezează. Cenzura poate fi instituţională sau neinstituţională. a secretului. Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”. interesul public.X. cum de altfel şi secretul.

în 1870. ordinele şi instrucţiunile elaborate de miniştri. deoarece ea trebuie să se exercite în mod constructiv. activităţii acesteia sau a altora. comodă etc. transparenţa vieţii publice.informaţii privind activitatea guvernanţilor şi oamenilor politici. 366. Pe de altă parte nu există guvernare posibilă fără o oarecare doză de 427 secret. În doctrină se face distincţie între informaţii în raport de care cenzura este mai mult sau mai puţin legitimă astfel: . 677. evident numai atunci când clasificarea este necesară într-o societate democratică. impune adoptarea de soluţii imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public. 6 pct. De pildă. 4 şi 5 din Legea nr. bineînţeles în anumite limite.) evident că ar fi tentat să profite428 şi să săvârşească faptele ilegale de acest gen. în Franţa se evoca adeseori faptul că. prevede limitativ autorităţile administraţiei publice obligate la transparenţă decizională. op. neglijând opoziţia. Credem că opoziţia trebuie să fie responsabilizată alături de putere. se referă numai la deciziile luate de autorităţile administraţiei publice respectiv Hotărârile de Guvern. este şi ca urmare a unei opoziţii ineficiente sau chiar complicitare. . Secretul este necesar în elaborarea diverselor soluţii. 52/2003. din cauza circumstanţelor sale excepţionale. reduce impozitele. etc. se admite regula că cenzura de orice fel este interzisă cu excepţiile prevăzute în mod expres de lege. etc. Ceea ce a fost cenzurat ca secret trebuie. cenzura instituţională trebuie să prevină numai difuzarea informaţiei clasificată în mod legal potrivit Constituţiei. Dacă o putere este abuzivă.informaţii privind operaţiunile de război şi acţiunile diplomatice. proiectele de acte normative se supun adoptării în procedură de urgenţă prevăzută de reglementările în vigoare. . bineînţeles când este vorba de interes public. după o anumită perioadă de timp să fie supus transparenţei post factum pentru a permite controlul social asupra autorităţii. informaţiile din categoria a treia. De pildă. atât de la putere cât şi din opoziţie. p.” 428 Legea nr. 254 427 . hotărârile şi deciziile autorităţilor administraţiei publice locale etc. în cazurile reglementate de Constituţie şi numai dacă sunt necesare într-o societate democratică. a informaţiei etc. 676. ca secretă.. cit. dezincriminează (bancruta frauduloasă. 9 din Lege se dispune: „În cazul reglementării unei situaţii care. Sunt decizii care dacă s-ar elabora în condiţii de transparenţă totală ar constitui un eşec sau ar favoriza săvârşirea unor fapte prejudiciabile şi chiar penale.. 52 din 21 ianuarie 2003 privind transparenţa în administraţia publică. 678. Ca urmare. decizii şi uneori chiar în aplicarea lor o perioadă de timp. 679. Oricum. anumite fapte de evaziune. de regulă trebuie să fie cel mai puţin cenzurate. graţiază pedepsele..429 Nu trebuie omis că şi opoziţia îşi are rolul şi responsabilitatea ei în succesele sau insuccesele puterii şi de aceea poate şi trebuie să fie criticată. „La începutul războiului din 1914. Jean-Nöel.254 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AGENTULUI MEDIA ÎN DOMENIUL COMUNICÃRII SOCIALE interesele legitime etc. marşul lui Mac-Mahon asupra Sedanului fusese revelat generalilor germani de către ziarele franceze şi că aceasta a fost una din cauzele înfrângerii francezilor. Art.” 429 Credem că este discutabilă practica unor mijloace de informare în masă de a-şi orienta tirul criticilor numai asupra puterii. coruptă.. precum şi actele normative şi şedinţele exceptate. Astfel de practici pot favoriza ajungerea la putere cu ajutorul presei a unei opoziţii necontrolate social. De aceea se vorbeşte făcându-se distincţie între transparenţa ante fatum şi post fatum. care poate fi chiar ineficientă. Iar în art.informaţii privind moralul armatei şi populaţiei. dacă cineva ar şti că urmează să apară o lege care amnistiază faptele infracţionale.

Transparenţă. Deşi nu toţi cercetătorii sunt de acord.8. precum şi de regulile deontologiei. 681.52. sau de unele interese incorecte. Teama de închisoare. cenzura ulterioară şi publicitatea excesivă.1/2004. p. educaţie.. Iaşi. Pe de altă parte când cenzura prealabilă blochează comunicarea către public. În revista „Dreptul” nr. Cenzura operează. op. 432 Kent Middleton. 433 În cazul când informaţia adevărată ajunge pe alte căi la public există riscul distorsiunii.. răutăcios sau ilegal. Când este permisă cenzura prealabilă.52. trebuie să suporte consecinţele nechibzuinţei sale». p. în timp ce posibilitatea sancţiunii după publicare este mai îndepărtată fiind o ameninţare mai puţin inhibitoare. prezintă riscuri cum sunt : A se vedea Dr. 255 430 . p. să renunţe la dezvăluirea unor informaţii de interes public riscante într-o anumită conjunctură. oferă avantajul că permit ideilor să circule pentru că expresia nu mai este cernută de sita birocratică. Legislaţia comunicării publice. Regimul sancţionator excesiv sau teama instituită prin alte mijloace este baza autocenzurii excesive. cenzura prealabilă este o interdicţie directă. 431 Kent Middleton ş. ştire) falsă care ajunge la public pe alte canale decât cele obişnuite. Dar ar fi incorect să nu se accepte existenţa unei autocenzuri determinată de un anumit nivel de pregătire. Dimitrie Licu Bogdan. Orice om liber are dreptul de netăguit de a împărtăşi publicului ce sentimente doreşte . prejudiciind atât comunicatorul cât şi publicul. el nu are întotdeauna resursele necesare pentru a acuza fiecare editor pe care l-ar fi cenzurat în prealabil dacă ar fi avut ocazia. a interzice aceasta înseamnă a distruge libertatea presei. Valerică Dabu. Pentru cel care doreşte să publice mesajul. cit. deformării sale. de posibilitatea unei măsuri privind interdicţia de a profesa ori teama de a rămâne fără loc de muncă i-ar putea determina pe jurnalist. În acelaşi sens Curtea Supremă de Justiţie a Statelor Unite ale Americii a statuat că «cenzura înaintea publicării este cea mai serioasă şi cea mai intolerabilă încălcare a Primului Amendament»431. op. Evident că aceasta ţine de autoreglarea socială.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AGENTULUI MEDIA ÎN DOMENIUL COMUNICÃRII SOCIALE 255 2.430 680. conştient sau inconştient. 682. de bunele moravuri.a. Libertatea de exprimare. publicul nu are ocazia să judece valoarea ideilor sau să ofere o viziune critică a acestora. însă dacă aceasta publică ceva neadecvat. Editura. bun simţ. Juristul englez William Blackstone scria că libertatea presei «constă în a nu cenzura înainte de publicare. Polirom. radiodifuzor etc. Astfel o informaţie (opinie. deoarece aceasta de regulă nu se materializează. « Cenzura prealabilă intimidează comunicatorul şi diminuează considerabil faptele şi ideile valoroase pe care publicul are dreptul să le cunoască. cit. când guvernul se angajează în sancţiuni după publicare în loc de cenzura prealabilă. la diferite niveluri sociale şi psihologice. Mai mult. socotim că cenzura prealabilă inhibă mai mult libertatea de exprimare decât sancţiunea după publicare. »432 683. Sancţiunile ulterioare publicării dacă totuşi intervin. 2000. Cenzura prealabilă. al manipulării prin retransmitere atipică favorizată de caracterul ascuns etc. există riscul ca informaţia să ajungă la acesta pe alte canale cu o serie de implicaţii negative433. cultură. Autocenzura poate fi conştientă sau inconştientă.2 Cenzura prealabilă.193-204.

tacite . ar fi excesiv să limitezi libertatea de exprimare numai la susţinerea unor idei general acceptate »437. cit. Regatul Unit (26.1979). fiind astfel lipsită de girul acceptării conştiente.cenzurată prealabil. 686. . din moment ce într-un domeniu în care este improbabil să ai o certitudine.Transparenţă. 437 Decizia Hestel vs. aprecia corect şi accepta. informaţia falsă. informaţi şi de mijloacele de verificare a informaţiei în cauză. Culegere de hotărîri şi decizii 1998 – VI. de către instanţa care a interzis reclamantului să publice articole referitoare la pericolul ce-l prezintă cuptoarele cu microunde asupra sănătăţii. Kent Middleton.04. etc. fiind expuşi manipulării. Valerică Dabu. Curtea Supremă de Justiţie a Statelor Unite ale Americii a decis că expunerea în presă a corupţiei oficialităţilor – «expresie pe care Guvernul vrea cel mai mult să o cenzureze .se amplifică cu cât Guvernul devine mai complex. Dimitrie Licu Bogdan..este foarte uşor asimilată ca adevărată de cei care nu au timp. În august 1998. De pildă. de a verifica. competenţă.200-201.256 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AGENTULUI MEDIA ÎN DOMENIUL COMUNICÃRII SOCIALE . Elveţia din 25 august 1998. . consecinţele cenzurării sunt grave fiind încălcate dreptul la informaţie. p.1/2004. etc. împrejurare ce favorizează manipularea . în procesul dintre Sunday Times vs. interesaţi de aceasta şi care au mijloace de a o susţine sau combate.cunoaşterea a ceea ce se intenţionează a fi publicat. pe baza legislaţiei britanice în vigoare la acea dată privind “Contempt of Court”436. De pildă. 684. Cenzura prealabilă este favorizată de următoarele condiţii : . cenzura ulterioară şi publicitatea excesivă. dar este neconstituţional să se interzică total publicarea pentru că unele informaţii ar putea fi defăimătoare sau scandaloase». Libertatea de exprimare. al celor competenţi. A se vedea Dr. Contează prea puţin că opinia sa este una minoritară şi poate părea a fi lipsită de fundamentare. consumatorii sunt lipsiţi de opinia. verdictul.434 685.atunci când pe căi ocolite. 436 Contempt of Court – literar se traduce – dispreţ faţă de Curte. op. ştirea) cenzurată prealabil este adevărată şi prezintă interes pentru public.435 Legile din diferite ţări interzic în mod expres cenzura prealabilă. 10 din Convenţie. pentru aceştia de regulă credibilitatea informaţiei este dată de faptul cenzurării prealabile.20 pct. interesaţi. analiza.2 din Constituţia Spaniei se dispune : « Exercitarea acestor drepturi nu poate fi restrânsă prin nici o formă de cenzură prealabilă ». 256 435 434 .acela de a nu ajunge la cei competenţi. Cenzura este de două feluri : cenzura prealabilă şi cenzura ulterioară. Cenzura prealabilă. mijloace etc. Curtea Europeană a decis că se comisese o încălcare a dispoziţiilor art. În cazul în care informaţia (opinia. în art.. 52. Oficialităţile calomniate pot intenta proces presei. Curtea arată că interdicţia în cauză a « avut efectul de a cenzura parţial munca reclamantului şi de a limita substanţial atitudinea acestuia de a expune public o teză care are locul său în dezbaterea publică a cărei existenţă nu poate fi negată. În revista „Dreptul” nr.. alte drepturi constituţionale cu cauzarea de prejudicii materiale şi morale. Curtea Europeană a decis că instanţele din Anglia au încălcat art. cînd au interzis publicarea unui articol referitor la un medicament în litigiu şi efectele acestuia. aceştia au reţineri să o combată public şi astfel. p. de către cei care au « legal » dreptul de a interzice sau « puterea » de a interzice . 10 din Convenţie.a ajuns la cei competenţi.

Cenzura prealabilă mai poate fi favorizată de : .grupurile de interese prin mijloace neinterzise de lege sau chiar interzise de lege. 257 438 . 688.pluralismul real al presei. în interesul public sau al altor interese pe care din nefericire uneori le servesc. 1998 citat de Ignacio Ramonet în „Tirania comunicării”. fizice. . în comportamentul oricărui ziarist care vrând să facă o carieră normală în domeniu.deficienţe în organizarea şi funcţionarea autorităţilor publice.controlul şi avizul pentru publicare dat de o autoritate formală sau informală din interiorul mijlocului de informare în masă sau de autorităţi formale ori informale din exteriorul acestuia . .) . . legale. economice.gradul de manipulare individuală sau colectivă .aplicarea de sancţiuni disproporţionate cu fapta de a se sustrage controlului şi avizului prealabil pentru publicare. .situaţii sau stări excepţionale (starea de necesitate. psihice etc. p. precum şi de respectul drepturilor. . .autorităţile publice. ale nivelului de cultură şi civilizaţie şi ale cerinţelor juste. . . civilizaţie şi informare al publicului ţintă . a bunelor moravuri. . . împrejurare care determină autocenzura excesivă . versiunea română. responsabilitatea. de monopolul presei de aservirea sau neaservirea presei etc. . Les Inrockuptibles. .imposibilitatea publicării în lipsa controlului şi avizului prealabil . patronul mijlocului de informare în masă. . . În doctrină se vorbeşte de o aşa zisa „cenzură jurnalistică”sintagmă care ar consta. 16 dec. libertăţilor şi intereselor legitime ale celorlalţi. 687. curajul. Editura Galilée. În acest sens Patrick Champagne arată: „Ca să se vândă. legitime ale « perioadei » respective.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AGENTULUI MEDIA ÎN DOMENIUL COMUNICÃRII SOCIALE 257 . cinstea.autocenzura determinată de regulile bunei cuviinţe.competenţa sau incompetenţa.de orice persoană care are posibilitatea prin mijloace legale sau ilegale. onestitatea. demnitatea celor care ocupă demnităţi şi funcţii publice . . nu critică practicile criticabile ale confraţilor săi. Cenzura prealabilă poate fi cauzată de : . Paris.deficienţe în constituirea şi funcţionarea garanţiilor instituite de lege . starea de război etc.nivelul de cultură.438 . mijloacele de informare trebuie să ofere o imagine favorabilă despre ele însele şi să fie convingătoare cel puţin în legătură cu integritatea şi imparţialitatea lor”.cunoaşterea.protecţia insuficientă a mijloacelor de informare în masă sub aspectul independenţei juridice. 55. politice. . 1999.autocenzura excesivă este determinată de riscul sancţiunii ulterioare care este mai mare decât aprecierea socială şi a autorităţilor corecte a serviciului social făcut prin încălcarea cenzurii.finanţatorul. apărarea clauzei de conştiinţă.

Kent Middleton op. de clasă sau religioasă. După unii autori cenzura prealabilă este justificată pentru prevenirea obscenităţii. De exemplu legiuitorul român în art.53 442 Licenţa audiovizuală – este actul juridic prin care Consiliul Naţional al Audiovizualului acordă unui radiodifuzor aflat în jurisdicţia României dreptul de a difuza. cu excepţia interdicţiilor prevăzute de Constituţie şi legile date în baza acesteia.439 . Cit. Idem pag.53 441 Idem pag.258 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AGENTULUI MEDIA ÎN DOMENIUL COMUNICÃRII SOCIALE 689. de către autorităţile şi instituţiile publice. de aceea potrivit Constituţiei sunt introduse autorizările prealabile cum ar fi licenţa audiovizuală442.1 din Legea nr. 691. Dar nu toate autorizaţiile sunt neconstituţionale sau nelegale. exercitarea dreptului şi libertăţii trebuie efectuată în anumite condiţii de protecţie a drepturilor şi libertăţilor celorlalţi. De regulă. sau contracte. un anume serviciu de programe (art.I. autorizaţia de retransmisie. acestea vizează acte şi fapte evidente prin care se defăimează ţara. prin alte acte normative. pentru funcţionarii publici şi ceilalţi salariaţi ai acestora de a nu divulga secretele de stat sau de serviciu. se dau sau se resping numai cu respectarea legii. forma sau modalităţi de prezentare a elementelor serviciilor de programe. 690. De pildă.504/2002 referitor la cenzură prevede: „ (1) Cenzura de orice fel asupra comunicării audiovizuale este interzisă.(art. Pag.440 De asemenea agenţii economici privaţi pot interzice angajaţilor săi să nu divulge informaţii care ar putea pune în pericol securitatea naţională.Interdicţii în scopuil protejării valorilor supreme prevăzute de actele fundamentale (constituţii) şi de legi date în baza acestora. din partea autorităţilor publice sau a oricăror persoane fizice sau juridice. sau care ar putea da la iveală secrete de afaceri sau să încalce intimitatea441.A. în comunicare pot constitui acte de cenzură prealabilă sau ulterioară sub aspectul cenzurii libertăţii de exprimare. române sau străine. pentru că tribunalele pot determina la fel de uşor înainte ca şi după publicare dacă o afirmaţie este obscenă. de a nu-şi exprima opiniile politice în locuri publice sau la locul de muncă.7 din Constituţia României).Interdicţiile stabilite în baza legii. a publicităţii false şi fraudei în cauzele comerciale. (3) Sunt interzise ingerinţe de orice fel în conţinutul. licenţa de emisie. contrare bunurilor moravuri. trebuie să semneze un astfel de contract care îi obligă la cenzură pe viaţă. Credem că interdicţiile sunt de două feluri : . (2) Independenţa editorială a difuzorilor este recunoscută şi garantată de prezenta lege. angajaţii C. care atunci când se solicită. a înţelegerilor şi impozitelor discriminatorii. într-o zonă determinată. sau ca licenţă ori autorizării în cazul contractelor.53. etc. se îndeamnă la război de agresiune. rasială. naţiunea. 258 440 439 . la separatism teritorial sau la violenţă publică precum şi manifestările obscene.30 pct. celelalte interdicţii ţin de cenzura prealabilă care nu poate fi exercitată decât de instanţele judecătoreşti cu toate garanţiile prevăzute de lege. incitarea la discriminare.După unii autori cenzura poate îmbrăca forme diferite cum ar fi interdicţiile în forma clasică. la ură naţională. Autorizările de orice fel.6 al Legii nr. Autorizările sunt necesare în cazurile în care pentru protejarea intereselor publice şi private. falsă sau ilegală.504/2002).

lingvistică şi religioasă.U.” „ (1) Prin difuzarea şi retransmisia serviciilor de programe se realizează şi se asigură pluralismul politic şi social.A. sau autorului.504/2002). iar celelalte acte normative. (5) Nu constituie ingerinţe prevederile cuprinse în codurile de conduită profesională pe care jurnaliştii şi radiodifuzorii le adoptă şi pe care le aplică în cadrul mecanismelor şi structurilor de autoreglementare a activităţii lor dacă nu contravin dispoziţiilor legale în vigoare. cu respectarea libertăţilor şi a drepturilor fundamentale ale omului. Cit.2. art. sancţiuni care pot fi uneori anterioare dar de regulă ulterioare.54. Proprietarii de ziare nu au imunitate în ceea ce priveşte formele obişnuite de impozitare pentru susţinerea guvernului. încalcă Primul Amendament şi cel de al Paisprezecelea Amendament pentru că ele constituie „dispozitive deliberate şi calculate.” Or orice impozitare discriminatorie a mijloacelor de informare în masă poate fi o îngrădire a dreptului la informaţie al persoanei. dar nu pot fi supuse impozitelor care cenzurează presa.3 din Legea audiovizualului nr. educarea şi divertismentul publicului. mascate sub circulaţia informaţiilor. pot fi atacate conform procedurii contenciosului administrativ la instanţele competente. după caz. (3) Răspunderea pentru conţinutul serviciilor de programe difuzate revine. Pe de altă parte. Potrivit Constituţiei României. 259 .A.De precizat că. faptul că interdicţiile şi autorizările sunt prevăzute prin lege sau pe baza legii în domeniul comunicării. radiodifuzorului. 692. (2) Toţi radiodifuzorii au obligaţia să asigure informarea obiectivă a publicului prin prezentarea corectă a faptelor şi evenimentelor şi să favorizeze libera formare a opiniilor. informarea.) nu scuteşte presa scrisă şi audiovizualul de respectarea legilor existente pentru afaceri. nu înseamnă că nu pot contraveni dispoziţiilor constituţionale.) a hotărât că impozitele discriminatorii asupra presei sunt neconstituţionale. diversitatea culturală. 1. 31 pct. Pag. Curtea Supremă (a S. precum şi a normelor privind drepturile omului prevăzute în convenţiile şi tratatele ratificate de România. Aceste taxe.443 694. „sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale”. 693. impozitele discriminatorii aplicate media sunt considerate ca o formă de cenzură : ”Primul Amendament (al Constituţiei S. dispoziţiile din lege pot fi atacate pentru neconstituţionalitate la Curtea Constituţională. impozitele şi taxele se stabilesc numai prin lege. 138 pct. În astfel de situaţii. la care publicul are dreptul”. 53 pct. Impozitul discriminatoriu este contrar acestor dispoziţii constituţionale precum şi art.În literatura de specialitate. în condiţiile legii. În astfel de situaţii legea 443 Kent Middleton op. 1 din Constituţie în care se dispune: „Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.” (art. administrativ sau chiar penal. dar el poate fi utilizat pentru a aboli reglementările bazate pe conţinut sau care fixează sarcini disproporţionate pentru presă. încălcarea regulilor cenzurii poate fi sancţionată civil.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AGENTULUI MEDIA ÎN DOMENIUL COMUNICÃRII SOCIALE 259 (4) Nu constituie ingerinţe normele de reglementare emise de Consiliul Naţional al Audiovizualului în aplicarea prezentei legi şi cu respectarea dispoziţiilor legale. ori conform art.U.

2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Reglementările pentru comunicarea non verbală.260 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AGENTULUI MEDIA ÎN DOMENIUL COMUNICÃRII SOCIALE în cauză poate fi atacată conform Constituţiei la Curtea Constituţională iar celelalte acte normative la instanţele judecătoreşti. Cenzura prealabilă. păstrarea curăţeniei în comunitate. poate determina apariţia autocenzurii excesive.10 pct. 444 A se vedea Dr. maniera de expresie. Restricţiile în scopul protecţiei interesului public şi privat legitim nu trebuie să afecteze conţinutul comunicării nonverbale ci numai modalitatea de exprimare a acesteia.444 695.Cenzura ulterioară a libertăţii de exprimare. dacă interesul guvernului nu se leagă de suprimarea libertăţii de expresie şi dacă interdicţia depăşeşte nevoia de libertate de exprimare. p. a funcţionării unei autorităţi sau instituţii publice. De pildă arderea livretelor militare semnifică protestul împotriva războiului.Expresia simbolică. mai corect zis sancţionarea ulterioară a publicării este admisă în art. 2. libertăţile fundamentale şi interesele legitime ale celorlalţi. în situaţiile când acestea se desfăşoară în spaţii publice. Referindu-se la practica judiciară în materie. locul.3 Cenzura ulterioară.. Dacă răspunsul la toate aceste întrebări este afirmativ. Dar cenzura ulterioară. manierei discursului simbolic este constituţională”446. spaţiului. este legată de aşa-zisul conţinut neutru al acesteia. etc.30 pct. Libertatea de exprimare. În revista „Dreptul” nr. Conţinutul neutru vizează exprimarea prin fapte şi nu prin vorbe. Valerică Dabu. atunci va publica având încrederea că nu va fi sancţionat ulterior pentru unele încălcări de importanţă mai mică decât valorile apărate prin publicarea în cauză. dar fiecare salariat va purta o banderolă sau alt însemn care exprimă nemulţumirea în relaţia cu patronul. vizează momentul. nonverbală denumită şi comunicarea nonverbală445. în Statele Unite ale Americii.29 pct. Tribunalele întreabă uneori dacă există suficiente canale de comunicare alternative celui interzis prin reglementare. Cit. marşul tăcerii. precum şi în art.8. 696. Sancţiunile ulterioare publicării „constituie cea mai cunoscută metodă constituţională de a preveni expresia păgubitoare”se susţine în literatura de specialitate.6. De asemenea se ţine cont şi de implicaţiile „expresiei” asupra interesului public cum ar fi de pildă. cenzura ulterioară şi publicitatea excesivă. art. dormitul în parc – protestul împotriva tratamentului aplicat vagabonzilor. greva japoneză – prestarea serviciului. tribunalele întreabă dacă reglementarea reflectă un interes major al guvernului. pichetarea în linişte. Pag. Dimitrie Licu Bogdan. în doctrină se arată: pentru a verifica constituţionalitatea reglementărilor pentru conţinutul neutru.2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.Transparenţă. sunt exprimări simbolice non verbale. în aşa fel încât să nu se afecteze drepturile. care este o formă a cenzurii prealabile. este acea comunicare care foloseşte alte mijloace decît cele verbale.200-201. 260 . împiedicarea traficului rutier sau pietonal. Kent Middleton op. 445 446 Comunicarea nonverbală între oameni. instituită prin sancţiuni excesive.7 şi 8 din Constituţia României.1/2004. care ridică problema conţinutului neutru. reglementarea asupra timpului. Aceasta presupune că cel care publică să analizeze riscurile şi dacă ceea ce publică este corect şi urmăreşte un interes public legitim. 697.55.

l-a împiedicat pe acesta să beneficieze de un proces cinstit. într-un editorial de pe prima pagină.Transparenţă. făcând poze 447 A se vedea Dr. s-a întrebat „de ce nu e Sam în închisoare?”. Comunicarea nonverbală în spaţii private şi libertatea de exprimare nu poate fi limitată dacă nu depăşeşte spaţiul respectiv şi prin aceasta ar afecta drepturile. când vecinii pe care el îi chemase au descoperit cadavrul lui Marilyn Sheppard în dormitorul de la etajul casei lor. 2. Ziarele din Cleveland l-au acuzat pe Sheppard că a împiedicat investigaţiile poliţiei. 700.1/2004. Cenzura prealabilă.4 Publicitatea excesivă şi procesul echitabil. În 24 de ore de la publicarea acestui editorial. 261 . Curtea Supremă a Statelor Unite a hotărât că mediatizarea de senzaţie făcută cazului doctorului Sam Sheppard. prin articolul său a depăşit limitele impuse în interesul bunei administrări a justiţiei.447 698. Imediat. mărturiile etc. încât aceştia au fost nevoiţi să iasă din sală pentru a putea vorbi fără ca presa să tragă cu urechea. Sheppard a devenit suspect la scurt timp după moartea soţiei sale. Se spunea că „a scăpat basma curată” iar cineva. Sheppard a devenit ţinta unei mediatizări senzaţionale. Sheppard a fost arestat de autorităţi.10 din Convenţia Europeană. deoarece reclamantul ziarist. libertăţile şi interesele legitime ale altora. cenzura ulterioară şi publicitatea excesivă. Pe parcursul procesului din 1954.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AGENTULUI MEDIA ÎN DOMENIUL COMUNICÃRII SOCIALE 261 Reglementările prin care se interzic comunicările nonverbale în spaţii publice. osteopat din Cleveland. El a pretins că s-a luptat cu intrusul. Dimitrie Licu Bogdan. Adesea. trebuie să lase libere alte canale de comunicare care să le substituie pe cele interzise sau condiţionate. prin atac la persoana magistratului şi încălcarea regulilor eticii ziaristice. presa a contribuit la transformarea procesului într-un „circ roman”. p. mişcarea reporterilor prin sală a făcut ca avocaţii şi martorii să audă cu dificultate întrebările. nu s-au încălcat dispoziţiile art. Sheppard a spus că s-a trezit în mijlocul nopţii şi a văzut „o siluetă” care stătea lângă soţia sa.201-203. însă acesta l-a lovit până şi-a pierdut cunoştinţa. Libertatea de exprimare. Calvarul lui Sheppard a început la 4 iulie 1954. Fotografii se îngrămădeau pe coridoare. Valerică Dabu.Dreptul de a informa. răspunsurile.. 699. Curtea Europeană prin Hotărârea din 27 august 1997(Rapoarte 1997 – v. În revista „Dreptul” nr. deoarece era posibil ca acesta să fi putut influenţa rezultatul procesului. judecătorul i-a aşezat pe reprezentanţii presei atât de aproape de Sheppard şi avocatul său. sau le condiţionează.50) a decis că prin obligarea unui ziarist la plata unei amenzi pentru publicarea unui articol susceptibil a influenţa rezultatul unei proceduri penale în care era implicat un fost ministru. Presa a citat un detectiv al poliţiei care afirmase că explicaţia dată de Sheppard asupra morţii soţiei sale era suspectă. În acest timp. insistând asupra refuzului acestuia de a se supune testului cu detectorul de minciuni.Interesant ni se pare cazul următor :„ În anul 1996. înainte ca procesul să înceapă. Câteva elemente din cazul acesta au fost mai târziu ecranizate în The Fugitive.8. ziarele locale au publicat o mulţime de informaţii şi opinii. al agentului media este incompatibil cu influenţele exercitate cu rea credinţă asupra organelor judiciare. De asemenea.

Acesta a făcut apel la trei Curţi de Apel şi a petrecut 12 ani în închisoare. evident că aceasta se constată de completul de judecată. 45. în cartea sa Les Nouveaux Chiens de garde.448 703. Bucureşti. Dar presa scrisă şi audiovizuală este dominată de un jurnalism obedient de grupuri industriale şi financiare. schimbarea juriului sau a completului prin recuzare. în timp ce presei îi trebuie impuse cât mai puţine restricţii posibile. cit. avem şi o presă „tabloid” graţie. favorizând manipularea sau presiunea asupra magistratului ori membrilor juriului. martorilor. totul este în regulă. 701.449 Astfel uneori publicitatea excesivă are la bază speculaţii. „sechestrarea. trebuie induse doar de probele şi argumentele din tribunal şi nu de influenţa din exterior. analize psihologice etc. Un grup mic de ziarişti omniprezenţi îşi impun propria definiţie asupra informaţiei. toate acestea sunt destul de îndepărtate de jurnalismul responsabil. Juriul l-a condamnat pe Sheppard pentru crimă. referindu-se la publicitatea în cazul Clinton-Lewinsky arăta: „Canalele de ştiri în flux continuu nu au tratat de loc scandalul Clinton-Lewinsky în contextul lui. inclusiv magistratul. S-a spus că judecătorii trebuie să aibă certitudinea că acuzaţii au parte de un proces în care opiniile sunt imparţiale. opinii şi nu mărturii.” Ignacino Ramonet. până când. ceea ce deformează adevărul mediatic. p. preşedintele completului trebuie să protejeze completul judecătoresc şi juriul de mediatizarea dăunătoare a cazului. 262 .În timp ce Curtea Supremă considera că Sheppard nu a avut parte de un proces cinstit din cauza mediatizării dăunătoare şi a atmosferei de bâlci din sala de judecată.Încă din 1907 judecătorul american Oliver Wendel Holmes referindu-se la sistemul judiciar american susţine că „teoria pe care se bazează sistemul nostru rezidă în faptul că toate concluziile la care se ajunge într-un caz.185-187. avertizarea şi un nou proces”. judecata separată. analize psihologice. pe motiv că acesta nu a avut parte de un proces echitabil ca urmare a unei publicităţi excesive.” 702. Curtea Supremă a revenit asupra verdictului iniţial. în literatura de specialitate se propun ca soluţii: strămutarea procesului. de o gândire de piaţă. În sfârşit. fie ea conversaţie privată sau ştire publică”. marfa unei profesiuni din ce în ce mai fragilizate de spectrul şomajului. Speculaţii. atâta timp cât nu se încalcă dreptul acuzatului la un proces cinstit. De aceea. Pentru a preveni sau înlătura consecinţele mediatizării excesive a unui proces. în special. Ei slujesc interesele stăpânilor lumii. amânarea procesului. În ceea ce priveşte folosirea camerelor video şi aparatelor de fotografiat în sala de şedinţă. domnului 448 449 Kent Middleton op. să controleze atmosfera şi comportamentul celor din sala de tribunal pentru ca toate părţile din proces să fie la adăpost de influenţele externe. Tirania comunicării. a demonstrat magistral cusururile unui mic grup de ziarişti de marcă din Franţa: „Mijloacele de informaţie franceze se proclamă împotriva puterii. pag. departajarea juraţilor influenţaţi de mediatizare.262 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AGENTULUI MEDIA ÎN DOMENIUL COMUNICÃRII SOCIALE juraţilor. 2000. funcţionarea corectă a justiţiei sociale ci de alte interese îndoielnice. Serge Halimi. Curtea a subliniat de asemenea şi rolul presei în protecţia controlului exercitat de opinia publică asupra sistemului judiciar. Editura Doina. Sunt noii câini de pază. de reţele de complicităţi. abţinere. Carl Bernstein. Din nefericire de multe ori publicitatea excesivă nu este determinată de aflarea adevărului. sau alte de multe ori probe indubitabile.. avocaţilor şi acuzatului iar prin publicarea fotografiilor i-au expus pe aceştia la diferite influenţe. Publicitatea excesivă poate îmbrăca două forme: publicitatea în favoarea unei părţi într-un proces şi publicitatea în defavoarea unei părţi într-un proces.

în împrejurări speciale. sănătatea unei peresoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfăşurare. dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părţile implicate în proces. 6 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului este interzisă „publicitatea” care „ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei”.publicarea actului de acuzare înainte de a fi citit în şedinţă publică de judecător. 38/2003 privind publicitatea politică şi publicitatea referitoare la exercitarea unor profesii în care în art. 1. se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu zile-amendă. f) informaíile privind procedurile judiciare. 149/7. ori al securităţi naţionale într-o societate democratică. următoarele informaţii: …. cu ocazia judecării unui proces. 327 pct. În acest sens în acelaşi articol se arată că „accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul moralităţi.03. Tot în scopul asigurării imparţialităţi şi obiectivităţii justiţiei Consiliul Naţional al Audiovizualului a emis Decizia nr. Se exceptează de la accesul liber al cetăţenilor . dacă se periclitează rezultatul anchetei. avocat. . 263 451 450 . cit.38/2003 privind publicitatea politică şi publicitatea referitoare la exercitarea unor profesii a fost publicată în Monitorul Oficial nr.”450 704. procuror. sunt înclinate spre senzaţional şi opinii preconcepute.9 Dreptul agentului media de a întreba şi de a primi răspuns Ignacio Ramonet. se dispune: 1.DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AGENTULUI MEDIA ÎN DOMENIUL COMUNICÃRII SOCIALE 263 Rupert Murdoch şi deci ziare pe care adevărul şi exactitatea nu le obsedează şi care. expert sau interpret în scopul de a influenţa comportarea acestuia în îndeplinirea obligaţiilor legale se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.”452 2.”În art. p.3 se dispune: „ Membri activi ai Baroului de avocaţi nu pot realiza sau modera emisiuni în care se dezbat cazuri aflate în cercetare sau pe rolul instanţelor de judecată.544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public. atunci când interesele minorului sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun. Reamintim aici că potrivit art. 452 Decizia nr. care urmează să se pronunţe într-o cauză. 12 din Legea nr. În noul Cod penal în art.e) informaţiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare. ca şi New York Post. 47.” 706. 293 din Codul penal Carol al II-lea era incriminată: . organ de cercetare penală. al ordinii publice. op. publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei. se dezvăluie surse confidenţiale ori se pun în pericol viaţa . Participarea şi intervenţiile avocaţilor în emisiunile audiovizuale în care se dezbat cazuri aflate în cercetare sau pe rolul instanţelor de judecată şi în care aceştia sunt angajaţi vor respecta normele deontologice ale profesiei de avocat.2003. sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă atunci când. prevăzut la art.publicarea numelui judecătorilor.aprecierile tendenţioase asupra soluţiei probabile a unei judecăţi în curs şi altele care ar putea afecta desfăşurarea normală a unui proces echitabil. cu scopul de a intimida sau influenţa în orice fel judecata. . Ameninţarea sau actul de intimidare comise faţă de un judecător. 2 sunt sancţionate: „Fapta de a participa la grupuri de presiune în sălile de judecată ori în incinta instanţei. În art.451 705. integritatea corporală.

4 din Constituţie) adică să exercite dreptul la informaţie. pentru a obţine o informaţie corectă. 4 din Constituţie autorităţile publice au obligaţia să răspundă la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii. Acest drept fiinţează nu numai raportat la informaţii de interes public.autorităţile publice sunt obligate să informeze corect cetăţenii (art. 51 pct. deci agentul media. 708. iar în conformitate cu art. 264 . care pot influenţa modul de exercitare a funcţiei sau demnităţii publice şi care astfel devin informaţii de interes public.Acest drept al agentului media este strâns legat de dreptul de acces la sursele de informare oficiale sau neoficiale. 31 pct. trebuie să întrebe şi să primească răspunsuri corecte (art.264 DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AGENTULUI MEDIA ÎN DOMENIUL COMUNICÃRII SOCIALE 707. 51şi 52 din Constituţie). publice sau private de a informa corect opinia publică.în anumite situaţii acest drept este garantat de dispoziţiile constituţionale care reglementează dreptul de petiţionare precum şi dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică (art. 52 din Constituţie. Dreptul de a întreba şi de a primi răspuns al agentului media. nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri. 31 pct. care acţionează în numele cetăţenilor. ci şi la acele informaţii din viaţa privată ce-i privesc pe demnitarii şi funcţionari publici. îi corespunde şi dreptul de a întreba şi primii răspuns al agentului media. dă dreptul persoanei vătămate să obţină "recunoaşterea dreptului pretins.obligaţia constituţională a mijloacelor de informare în masă. 2 din Constituţie).. se fundamentează pe: . în numele celor pe care îi reprezintă. anularea actului şi repararea pagubei”. . astfel potrivit art. or acestei obligaţii. .

P. “Dreptul învinuitului sau inculpatului de a nu face nici o declaraţie. Dreptul de a informa. Monica Macovei . Cluj-Napoca. cenzură ulterioară şi publicitatea excesivă”.9/2003. BIBLIOGRAFIE Dr. Transparenţă.S.(Legea audiovizualului). Ana Maria Guşan.125-137. Dr.Ghid juridic pentru ziarişti.Drept Constituţional şi Instituţii Politice. nr. . Editura Lumina Lex. Dimitrie Licu Bogdan. 1999. Ed. p. Guşan Ana-Maria. Editura Teora.N.R.Cenzură prealabilă. Bucureşti. Valerică Dabu. Dumitru Titus Popa . Dr. Germania şi Franţa). al agentului media. Libertatea de exprimare a agentului media.TEME pentru referat: Libertatea de opinie a agentului media.A. Bill F. 504/2002 . în revista Dreptul. II. Ioan Muraru . Valerică Dabu. Lucian Vasile Szabo . Dreptul la tăcere drept fundamental. Dreptul de acces la sursele de informare în Constituţia României şi în alte Constituţii (Italia. Luceafărul S. p. Bucureşti. BuCercelescu cureşti 2002.D. 2000.193-203. Editura S.A patra putere. Agenţia de Monitorizare a Presei. Editura Norma.Răspunderea juridică a funcţionarului public. Polirom Iaşi 2002 Chamberlin Carmen Monica .Bucureşti 2004. Dr. Dr. în “Investigarea criminalistică a locului faptei”. . al agentului media. Legislaţie şi etică pentru jurnalişti. Dreptul de a întreba şi de a primi răspuns. Kentt Middleton.Legislaţia comunicării publice.Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie. 1999 . în revista Dreptul. nr.503. p.Legalitatea interceptării şi a înregistrării audio sau video a declaraţiei învinuitului sau inculpatului.Legea privind publicitatea. Bucureşti 2002. Bucureşti. Valerică Dabu. Bucureşti 2001 .1/2004. Editura Robert Troger. Cenzura. Valerică Dabu . Spania.Regimul juridic al presei. 148/2000. S. .Principalele instrumente internaţionale privind drepturile omului. 1999 Dr. Bucureşti. “Libertatea de exprimare. Vol.O. . Editura Dacia. nr.Libertate şi comunicare în lumea presei I.Dreptul comunicării.Legea nr.C. Valerică Dabu Dr. Miruna Runcan . Editura Global Lex.A.

C. răspunderea juridică. stabilită pe baza legii de către instanţă sau autoritatea administrativă competentă după caz. GARANŢIE A DREPTULUI COMUNICÃRII SOCIALE 1. are întotdeauna responsabilitate. 2000. pe când răspunderea juridică îşi are sursa în hotărârea instanţei judecătoreşti sau în actul autorităţii administrative de stabilire a acesteia. face inactivă responsabilitatea Constantin G. p. 709. Pe de altă parte. 711. Statul în care nu funcţionează toate instituţiile cu responsabilităţi şi răspunderi este condamnat la anarhie şi la pieire. pentru eventualele fapte şi acte juridice săvârşite direct sau indirect prin alte persoane ori prin lucruri aflate în administrarea sa. spre deosebire de răspunderea juridică. este o instituţie juridică prin care legiuitorul exprimă vocaţia la răspundere juridică a unei persoane. Observăm deci.G. iar partea vătămatã ar fi lipsită de posibilitatea realizării dreptului ei. Bucureşti. Editura Cultura Naţională. Bucureşti. Ed. Dissescu arată că responsabilitatea juridică este "fixarea. 1922. libertatea fără responsabilitate şi răspundere juridică nu poate exista. precum şi modul de înfãptuire al acesteia. Prof. 39 453 . Dabu.CAPITOLUL V RESPONSABILITATEA JURIDICĂ. Institutul Social Român.Se ştie că. care se stabileşte de instanţa sau autoritatea administrativă competentă. Responsabilitatea juridică izvorăşte din lege şi se fundamentează numai pe aceasta.A declara responsabilitatea prin lege fără a reglementa concomitent modul de transformare al acesteia în răspundere şi de înfãptuire concretă a răspunderii. este răspunderea concretă stabilită după o anumită procedură de o autoritate competentă (instanţa sau autoritatea administrativă) finalizată într-o sancţiune însoţită sau nu de anularea actului ilegal. responsabilitatea şi răspunderea juridică sunt inerente existenţei Statului şi Dreptului atât pe plan intern cât şi pe plan extern. Responsabilitatea juridică se declară de lege. 41 454 A se vedea V. nu echivalează cu despăgubirea sau garantarea despăgubirii părţii vătămate. prin lege453. Răspunderea juridică a funcţionarului public.Simpla prevedere şi reglementare prin lege a responsabilităţii juridice. Consideraţii generale. o vocaţie la răspundere). Definiţie.Spre deosebire de responsabilitate (care este o răspundere în abstract.Responsabilitate juridică. luarea măsurilor de siguranţă aplicate sau acordate conform unei proceduri prevăzute de lege454. restabilirea situaţiei anterioare. 712. 713. după cum responsabilitatea este ineficientă fără răspundere juridică. fixarea despăgubirii pentru actul sau faptul ce a cauzat daunele constatate. Dissescu. înseamnă a o lipsi de conţinutul ei juridic. Noua Constituţie a României. 710.Responsabilitatea juridică. dar răspunderea efectivă nu o are decât în cazuri concrete. măsurarea consecinţelor unui act" ipotetic. Nestabilirea de legiuitor a organelor competente şi a procedurii de transformare a responsabilităţii în rãspundere. Global Lex. iar garantarea drepturilor este formală. că orice om liber şi stăpân pe faptele sale. o capacitate. p.

Bucureşti. şi face atent în fiecare moment pe cel neglijent asupra îndatoririlor sale". procedurilor şi mijloacelor efective de prevenire. 1928. în sensul că sunt şi trebuie să fie la fel de responsabili juridic şi să beneficieze de aceleaşi drepturi457. Principiile sunt ideile de bază general valabile ce se regăsesc în normele care reglementează instituţiile dreptului. 716. Temeiul responsabilităţii juridice îl constituie o sumă de principii.toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice. exercitarea drepturilor şi libertăţilor se face numai cu buna credinţă. 714. Din nefericire în prezent societatea românească traversează o criză de responsabilitate.b) Egalitatea în drepturi este un alt principiu care presupune că: . 2. control al Curţii de Conturi în domeniul privatizării. nimeni nu este mai presus de lege. accesul liber la justiţie este garantat pentru orice persoană. libertăţilor şi intereselor legitime ale omului. Văraru. . Tratat de Drept Administrativ. M. general valabile pentru toate formele de responsabilitate juridică456. Astfel după 1989. deci implicit a dreptului la informaţie şi derivatele acestuia. a dreptăţii în primul rând în Constituţie şi apoi în legi organice. “principiul responsabilităţii asigură echilibrul forţelor. evident în realizarea drepturilor şi libertăţilor lor. Dacă la principiile generale se mai adaugă spre reglementare şi altele specifice unor ramuri de drept. administrativă. Astfel. toţi oamenii au dreptul la o protecţie egală a legii. 457 Este ilegal atunci când unele autorităţi publice informează discriminator în mod nejustificat numai anumite mijloace de informare în masă sau agenţi media. de către guvernanţi.a) . p. principiile generale ale responsabilităţii şi răspunderii juridice sunt: 715. fără a se încălca drepturile şi libertăţile celorlalţi.principiul legalităţii responsabilităţii juridice care presupune: recunoaşterea ca valori supreme a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. inclusiv în domeniul comunicării sociale. educare şi reparare a oricărei încălcări a drepturilor. le menţine pe toate pe aceeaşi linie. prevederea şi garantarea prin lege de către stat a organelor.toţi sunt responsabili în faţa şi în condiţiile legii. vom obţine responsabilitatea juridică specifică ramurii respective. Editura Librăriei Socec şi C. 267 455 . al demnitarilor etc..RESPONSABILITATEA JURIDICÃ. ordinare şi alte acte normative emise în baza acestora. Principiile generale ale responsabilităţii şi răspunderii juridice. Văraru. Drepturile şi obligaţiile juridice sunt virtuale în cadrul responsabilităţii juridice pe când în cazul răspunderii juridice sunt cuantificate şi delimitate pentru ca apoi să fie materializate. 133. civilă. . GARANŢIE A DREPTULUI COMUNICÃRII SOCIALE 267 juridică455. constituţională etc. chiar de un control al celor care iniţiază şi elaborează legile.Responsabilitatea juridică are mai multe forme de existenţă respectiv: penală.nu trebuie să existe privilegii sau discriminări în faţa responsabilităţii juridice pentru nici o persoană şi nici pentru organele statului sau orice fel de funcţionari sau demnitari publici. 456 După M. nu mai putem vorbi de control financiar eficient.O.

altfel. serviciile publice trebuie să funcţioneze astfel încât sã nu aducă pagube vreunei persoane. Realitatea invederează întradevăr faptul că. dar nu a făcut. care pune accent în primul rând pe prevenire. 458 În cadrul mijloacelor de informare în masă este instituită şi o răspundere civilă în scară. 1 pct. restabilire pe care. 268 . . organele abilitate în acest sens şi actele sau faptele generatoare. act administrativ ilegal şi chiar legal în anumite cazuri strict prevăzute de lege act sau fapt juridic civil etc. 722. 724. 721. 723. chiar printr-un act administrativ legal. 3. ideea principală fiind de protecţie. În situaţia în care au produs o pagubă persoanei în mod nejustificat. GARANŢIE A DREPTULUI COMUNICÃRII SOCIALE 717. statul şi autoritatea publică sunt obligaţi să le repare.h) Principiul existenţei şi dezvoltării sociale.d)Principiul personalităţii. în intervalul cuprins între data cauzării unui prejudiciu şi data reparării acestuia.c) Principiul reparării prompte a prejudiciului. pct. temeiul rãspunderii juridice îl constituie trei elemente cumulate: .f) Principiul umanismului. 720. contravenţie. între putere şi responsabilitate. ocrotire. În accepţiunea sa propriuzisă. aspect la care ne vom referi în cele ce urmează. 48. că nu poate exista responsabilitate dacă nu există libertatea de a alege comportarea care evită răspunderea. Intr-o bună administraţie. abatere administrativă. Scopul Statului şi în mod deosebit al administraţiei publice este satisfacerea nevoilor sociale obiective. aşa cum rezultă din art. în patrimoniul persoanei lezate se pot produce noi şi noi urmări dăunătoare care. 1 din Constituţie se prevede cã persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică.268 RESPONSABILITATEA JURIDICÃ. a situaţiei anterioare producerii prejudiciului. a acţiunii ori inacţiunii.i) Principiul reparării integrale a prejudiciului este un alt principiu al responsabilităţii juridice. cvasidelict.legea care reglementează responsabilitatea juridică. autor sau participant la săvârşirea faptei ori actului juridic cu unele excepţii prevăzute de lege458. anularea actului şi repararea pagubei. se declară răspunzătoare numai persoana fizică sau juridică. în sensul că. pe baza principiului serviciilor publice şi al solidarităţii sociale. apoi pe reparare şi în ultimul rând pe represiune. De asemenea în art. 41 şi art.săvârşirea actului sau faptului generator de responsabilitate care poate fi: infracţiune. 135 din Constituţie. trecerea timpului o poate îngreuna sau zădărnici. chiar atunci când ar fi posibilă. educare şi reparare. delict. abatere disciplinară. Nu poţi face răspunzător un funcţionar public decât numai pentru ceea ce acesta putea şi era obligat să facă. 719. inclusiv pentru incompetenţă.. art. înlăturarea în întregime a prejudiciului trebuie să urmărească restabilirea. la rândul lor pot fi cauza altor daune. 718. procedura înfăptuirii acesteia. este îndreptăţită sã obţină recunoaşterea dreptului pretins. Într-o astfel de situaţie inflaţia poate interveni reducând valoarea reală a sumei stabilită ca despăgubire.e) Principiul libertăţii de voinţă.g) Principiul concordanţei între drepturi şi obligaţii.Dacă temeiul responsabilităţii juridice îl constituie legea. prin reparare.

Astfel. evident într-un raport de drept civil. ea este a tuturor momentelor şi a tuturor situaţiilor. responsabilitatea funcţionarului public sau responsabilitatea unor categorii speciale de funcţionari (notar. responsabilitatea funcţionarului public. ca şi în acel al bunurilor. 726. penală.).hotărârea judecătorească sau actul autorităţii publice împuternicite de lege prin care s-a stabilit şi înfăptuit în concret răspunderea juridică a persoanei fizice sau juridice. 728. 269 .RESPONSABILITATEA JURIDICÃ. responsabilitatea obiectivă a puterii publice.După subiectul responsabilităţii. GARANŢIE A DREPTULUI COMUNICÃRII SOCIALE 269 . pentru fapta sau actul păgubitor al serviciului public sau al funcţionarului public săvârşite fără vinovăţie. iar după pagubele cauzate: responsabilitate pentru daune morale şi responsabilitate pentru daune materiale. poliţist. disciplinară. responsabilitatea juridică poate fi: constituţională. printr-un act legal prevăzută de art. în dreptul public şi în dreptul privat. Din punct de vedere al vinovăţiei subiectului. arată Louis Josserand. responsabilitatea materială. responsabilitatea devine punctul nevralgic comun al tuturor instituţiilor noastre". 729. tinde să ocupe centrul dreptului civil şi al dreptului în totalitatea sa."Responsabilitatea juridică. În dreptul civil se face distincţie între responsabilitatea pentru fapta proprie. este de mai multe feluri. contravenţională şi penală. La fel şi responsabilitatea disciplinară. în funcţie de tipul de principii şi norme juridice ce o reglementează. se ajunge la această problemă a răspunderii. administrativă etc. Despre formele responsabilităţii juridice 725. 52 din Constituţie). ca persoană fizică de drept civil. administrativă sau specifică dreptului muncii. poate fi de natură civilă. responsabilitatea materială a unei persoane fizice poate apare în următoarele situaţii: responsabilitatea materială a persoanei fizice. medic. responsabilitatea contravenţională a persoanei publice şi responsabilitatea contravenţională a funcţionarului. ce apare în raportul de drept civil. responsabilitatea este cunoscută sub două forme distincte: responsabilitatea de drept public şi responsabilitatea de drept privat. ministru etc. după specificul acesteia: administrativă sau de drept al muncii.De asemenea. civilă.După conţinutul răspunderii ce o generează. în domeniul persoanelor sau al familiei. în fiecare materie. 3. responsabilitatea poate fi: responsabilitatea contravenţională a cetăţeanului. în toate direcţiile. Pe de altă parte. Responsabilitatea individuală poate fi: responsabilitatea cetăţeanului. (de exemplu. responsabilitatea poate fi obiectivă sau subiectivă. responsabilitatea pentru fapta altuia şi responsabilitatea pentru fapta lucrului sau animalului. 727. responsabilitatea funcţionarului. În raport de specificul reglementării fiecãrei ramuri de drept.În domeniul contravenţional. responsabilitatea mai poate fi: materială. aceasta poate fi colectivă sau individuală.

) îl constituie actualitatea.n. Nici o cenzură nu poate avea loc. ori de câte ori presa acţionează într-un interes public superior intereselor individuale.responsabilitatea funcţionarului public care poate fi: disciplinară. contravenţională ori pentru daune. b) exigenţele profesiei şi urgenţa publicării nu permit întotdeauna verificarea amănunţită a exactităţii informaţiei (s. fiind la adăpost de răspundere"460. 5 din Constituţia Germaniei. p. ori pentru daune. pe care o aseamănă cu cea a istoricilor (ziaristul este "istoricul clipei" spunea Albert Camus). 732. 154 Yolanda Eminescu. ale ţărilor avansate. Cu privire la această opinie avem serioase rezerve.În ceea ce priveşte responsabilitatea administrativă aceasta poate avea următoarele forme: . p. p.doctrina admite "imunitatea" ziariştilor.)” . . precum şi din documentele internaţionale cu putere de lege. inclusiv din legile interne. Studii şi Cercetări Juridice nr.ns. . "libertatea presei şi libertatea de informare prin radio şi film sunt garantate.aprecierea actelor ziariştilor trebuie să se facă cu mai puţină severitate decât în cazul autorilor de alte opere din două motive: a) "obiectivul activităţii lor (a ziariştilor . responsabilitatea civilă a funcţionarului public care apare atunci când săvârşeşte acte şi fapte civile în domeniul privat al statului. Dumitru Titus Popa.În unele lucrări de specialitate (este adevărat puţine la număr) dar mai ales în unele articole apărute în presă s-au formulat idei cu privire la imunitatea ziariştilor sau la o responsabilitate diminuată a acestora.în literatura juridică germană se afirmă "principiul potrivit căruia. Editura "Nemira".ns. Despre responsabilitatea şi răspunderea juridică a agentului media 731. Dreptul Comunicării. În susţinerea acestei opinii s-a mers până acolo încât să se pretindă înlocuirea răspunderii juridice cu o răspundere morală sau cu o răspundere prevăzută în aşa zisele "coduri deontologice" elaborate de asociaţiile ziariştilor. respectiv în cadrul raportului juridic de subordonare. 4/1988. care izvorăsc din principiile unei societăţi democratice.responsabilitatea administrativă a persoanei fizice sau juridice sub forma contravenţională sau pentru daune. Bucureşti.responsabilitatea autorităţii administrative care la rândul ei poate fi contravenţională. în prescripţiile legale privind protecţia tinerilor şi dreptul la onorarea persoanei". În susţinerea acestor opinii se aduc unele argumente astfel: . GARANŢIE A DREPTULUI COMUNICÃRII SOCIALE responsabilitatea funcţionarului public pentru pagubele cauzate persoanelor fizice ori autorităţilor administrative în raportul juridic de drept administrativ. 329. op. 270 . Potrivit art. evenimentul care în mod inevitabil se pot petrece la limita dintre viaţa publică şi viaţa privată". 459 460 Dr. ea este protejatã. 154. cit. . Aceste drepturi îşi au limitele în prevederile legilor ordinare. citat de dr. 4. ori că responsabilitatea ziariştilor "nu poate fi încadrată în mecanica juridică a răspunderii în general"459. 730. Dumitru Titus Popa în Dreptul Comunicării.270 RESPONSABILITATEA JURIDICÃ. 1999.

ordinii publice. 19 pct. mi se pare cel puţin discutabilă. precum şi uşurinţa cu care influenţează atât publicul cât şi politicul face ca presa să fie o putere fără responsabilitate". pentru că oricând poate fi încălcată prin restrângere sau abuz prin exces de libertate. pedeapsa să nu mai fie închisoarea. şi astfel fac parte din dreptul intern. exercitarea libertăţii de exprimare presupune răspunderi461 speciale. 2 şi 3 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice se dispune: "2. intimidare şi influenţare în modul de exercitare a mandatului de parlamentar. GARANŢIE A DREPTULUI COMUNICÃRII SOCIALE 271 733.Pe de altă parte propunerile ca numai în cazul ziariştilor pentru calomnia prin presă. precum şi alte drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului. iar infracţiunea şi pedeapsa pentru aceasta ce cade asupra sa este aceeaşi din codul penal ca pentru orice cetăţean. asociată cu tendinţa presei de a se manifesta ca o putere în stat. ea poate fi supusă anumitor limitări care trebuie însă stabilite în mod expres prin lege şi care sunt necesare: a) respectării drepturilor sau reputaţiei altora. b) apărării securităţii naţionale. Pedepsele sunt la fel şi pentru aceştia. 3. acest drept cuprinde libertatea de a cânta. În art. pe motiv că activitatea acestora apără un interes public. mi se pare cel puţin discutabilă dacă nu în contradicţie cu principiile unei societăţi democratice. la care a aderat şi România. Sergiu Celac a susţinut că mass-media este un 271 461 .. O imunitate a ziaristului. în cazul infracţiunilor săvârşite de aceştia. sau prin orice alt mijloc la alegerea sa. de a primi şi de a răspândi informaţii şi idei de orice fel. În consecinţă. pentru a-i feri pe aceştia de şicane. Se ştie că libertatea fără responsabilităţi nu poate exista. 736. nu s-a văzut încă "nimic cu adevărat rău în presa românească". însă s-a precizat că totuşi. A crea o imunitate ziariştilor înseamnă a le înlătura responsabilitatea juridică ceea ce după opinia noastră ar afecta libertatea presei. 734. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. pentru anumite categorii de persoane cu funcţii nu s-au instituit infracţiuni cu pedepse mai mici decât pentru ceilalţi. după expirarea mandatului de parlamentar procesul penal poate continua fără nici o restricţie.Observăm că potrivit acestui document internaţional cu putere de lege.RESPONSABILITATEA JURIDICÃ. aprobări prealabile etc. Spre exemplu: imunitatea parlamentară nu presupune favorizarea acestora prin prevederea unor pedepse cu limite mai mici. sănătăţii sau moralităţii publice". tipărită ori artistică. În cazul când nu s-a aprobat de una din Camerele Parlamentului cercetarea sau judecarea parlamentarului pentru o infracţiune. scrisă. iar în cazul funcţionarilor publici pedepsele la infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciu sunt mai mari decât în cazurile funcţionarilor din sistemul privat. dreptul persoanei la o informaţie corectă. Tendinţa într-o societate democraticã este de a reduce privilegiile până la a le înlătura şi cu atât mai mult aşa zisele imunităţi. indiferent de frontiere sub formă orală. În nici o ţară democratică. 735. ci o procedură specială de cercetare şi judecare care presupune avize. La Conferinţa internaţională "Reconstrucţie şi integrare" reprezentanţii ţărilor Sud-Est Europene au declarat că libertatea de acţiune de care se bucură la ora actuală mass-media. Aceasta rezultă cu prisosinţă atât din legile interne cât şi din documentele internaţionale. Exercitarea libertăţilor prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol comportă îndatoriri şi răspunderi speciale.

fără a menţiona vreo excepţie în ceea ce-i priveşte pe ziarişti. libertatea fără responsabilitate nu poate exista că altfel va duce la un abuz de libertate. Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a hotărât în art. 10 pct. 741. în Rezoluţia nr. Aceste limite nu pot fi determinate decât prin lege". 738. (s.De asemenea. ţinând cont de caracterul nobil al acestei profesii. considerăm că. a judeca din perspectiva acestuia în condiţiile lui. 25 şi 26 din documentul mai sus menţionat se dispune: "În ziaristică scopul nu scuză întotdeauna mijloacele. problema este nu de a crea un statut de imunitate. trebuie văzut şi analizat cu mare atenţie dacă scopul factor prea puternic de presiune asupra politicului şi asupra publicului pentru a se putea încadra în limitele de acţiune ale unei organizaţii neguvernamentale şi. a evalua riscurile inerente pentru agentul media de a fi manipulat. rezultă fără dubiu că. GARANŢIE A DREPTULUI COMUNICÃRII SOCIALE Potrivit art.1999.Consecventă acestor dispoziţii cu valoare universală. iar în art. exerciţiul drepturilor naturale ale fiecărui om nu cunoaşte decât acele limite care sunt necesare altor membrii ai societăţii pentru a se bucura de aceleaşi drepturi. 737.n. de privilegiat pentru agentul media.n. Ziarul "Cotidianul" din 27.n. 5 al aceluiaşi document se prevede "Legea nu are dreptul să interzică decât acţiunile periculoase pentru societate. despăgubiri. ci de a veghea în primul rând ca un agent media sã nu fie expus la abuzuri.). şi din această dispoziţie care face parte din dreptul intern românesc. servirii interesului public etc.Faţă de cele de mai sus. prin mijloace informative adecvate. 462 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare. de a furniza o ştire sau o opinie greşită din dorinţa operativităţii. Legislaţia naţională trebuie să prevadă sancţiuni adecvate şi. De asemenea. mijloacele de informare în masă trebuie sã rectifice. chiar şi în cazul dezvăluirii unor date. intimidări sau să fie tras la răspundere pe nedrept. 2002. automat şi urgent. La cererea persoanelor interesate. de serviciu sau profesionale.)"462 740. Buc.)". tracasări. 272 . p.272 RESPONSABILITATEA JURIDICÃ. se impune angajarea responsabilităţii şi respectiv a răspunderii indiferent de cel care abuzează de aceasta. care ulterior. 8 din Declaraţia Drepturilor Omului şi Cetăţeanului: "Libertatea constă în a putea face tot ceea ce nu dăunează celuilalt: astfel. în scurt timp ar fi posibil ca politicienii să pună în seama presei luarea unor decizii. astfel. Aceasta presupune o foarte precisă reglementare a activităţii şi responsabilităţii agentului media. acolo unde este cazul. Agenţia de monitorizare a presei. furnizând toate informaţiile şi opiniile care s-au dovedit false sau eronate. a scopului său şi a riscurilor inerente acestei profesii.09. informaţia trebuie obţinută prin mijloace legale şi etice (s. Aceasta înseamnă a căuta în primul rând buna credinţă în actele acestuia. competitivităţii. informaţii secrete de stat." Din ultimele dispoziţii ale acestui document internaţional rezultă indubitabil că în cazul abuzului de libertate. 1003/1993 cu privire la etica ziaristică. 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului se prevede că exercitarea libertăţii de exprimare comportă îndatoriri şi responsabilităţi. 59. Academia Caţavencu. 2 că "Profesia de ziarist implică drepturi şi obligaţii. în art. 739. În art. Tot ceea ce nu este interzis de către lege nu poate fi împiedicat şi nimeni nu poate fi obligat să facă ceea ce legea nu ordonă. libertăţi şi responsabilităţi (s. s-ar dovedi ineficiente".

18 din aceeaşi lege "autorul. protecţia şi responsabilitatea agentului media. O situaţie deosebitã o au salariaţii din aceste servicii publice.). Iar în art. 2 al Legii nr. 188/1999. civilă sau penală după caz".RESPONSABILITATEA JURIDICÃ. Conform art. cu vinovăţie. personalul din Serviciile sau birourile de presă ale Serviciilor publice (Preşedinţie. aşa cum mam referit în introducerea prezentului capitol. "încălcarea de către funcţionarii publici. activitate prin care trebuie să se pună capăt la ceva păgubitor. iar potrivit art. a îndatoririlor de serviciu atrage răspunderea disciplinară. 188/1999. contravenţională. funcţionar sau alt salariat ori colaborator care are un regim specific dreptului muncii. nu Legea privind statutul funcţionarului public. Conform art. Personalul din aparatul de lucru al autorităţilor şi instituţiilor publice. Ministere. Codului civil sau Legii nr. sunt supuşi după caz Legii privind statutul funcţionarului public sau al funcţionarului. indiferent că este funcţionar public sau funcţionar privat "atrage răspunderea materială. socotim că este grav că la ora actuală nu este încă reglementată libertatea. pot avea statutele de: funcţionar public. în temeiul legii. 148/2000) încălcarea dispoziţiilor acestei legi. existând în orice moment riscul unor abuzuri atât din partea autorităţilor şi chiar a cetăţenilor faţă de agenţii media cât şi a ultimilor faţă de primii. dacă prin nedezvăluire se cauzau mai multe pagube interesului public decât prin dezvăluire. 69 din Legea nr. este angajat cu contract individual de muncă şi i se aplică legislaţia muncii. Agenţii media care fac parte din Serviciile publice de informare în masă. 22 din Legea privind publicitatea (nr. precum şi a dispoziţiilor Codului penal. 29/1990. funcţionar public este persoana numită într-o funcţie publică. în scopul realizării competenţelor sale”. "funcţia publică reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor stabilite de autoritatea sau instituţia publică. orăşeneşti etc. situaţie care este asemănătoare cu a celor din serviciile private de informare în masă. Astfel serviciile publice din care fac parte agenţii media sunt: posturile de radio şi televiziune publice. 744. contravenţională sau penală după caz". 5. realizatorul de publicitate şi reprezentantul legal al mijlocului de difuzare. constatãm cã responsabilitatea agentului media diferã dupã cum acesta face parte din serviciul public sau serviciul privat al mijloacelor de informare în masã. Ca atare. în cadrul legal actual. agenţii media din cadrul serviciilor publice. Guvern. care efectuează activităţi de secretariat-administrativ şi protocol.Aşa cum am arătat responsabilitatea agentului media diferă după cum aceasta face parte din serviciile publice sau serviciile private de informare. Potrivit Legii privind Statutul Funcţionarilor publici nr. GARANŢIE A DREPTULUI COMUNICÃRII SOCIALE 273 dezvăluirii este apărarea interesului public. 188/1999. civilă. Parlament. Totuşi. 3 din aceeaşi lege.Potrivit art. 742. Tipurile de responsabilitate şi răspundere a agentului media 743. de agentul media. adică cele finanţate de stat. Consilii judeţene. mai bine zis. care sunt angajaţi şi muncesc în condiţiile reglementate de dreptul muncii. răspund solidar cu persoana care îşi 273 .

respectiv răspundere civilă contractuală şi răspundere civilă delictuală. 6 lit." 6. când răspunderea revine numai persoanei care îşi face publicitate. obligã pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat a-l repara. dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţă sau prin imprudenţa sa.1 Răspunderea civilă. GARANŢIE A DREPTULUI COMUNICÃRII SOCIALE face publicitate. în dreptul personal nepatrimonial de autor al unei opere ştiinţifice. "a" şi în art. Responsabilităţile şi răspunderea civilă apar între persoane fizice şi persoane juridice de drept privat. cel care a suferit o asemenea atingere va putea cere ca instanţa judecătoreasca să oblige pe autorul faptei săvârşite fără drept. Responsabilitatea civilă este acea responsabilitate instituită şi reglementată prin legea civilă. 998 din Codul civil se dispune: "Orice faptă a omului. la onoare. este acea răspundere care izvorăşte din orice alte acte sau fapte juridice civile." Din acest articol rezultă că omul este responsabil atât pentru faptele săvârşite cu intenţie dar şi pentru faptele comise din "neglijenţă sau prin imprudenţa sa".274 RESPONSABILITATEA JURIDICÃ. să publice. Responsabilitatea şi răspunderea civilă 745. contractului de cumpărare de informaţii sau din orice contract civil sau comercial în care agentul media este parte. În situaţia în care contractul este comercial.Răspunderea civilă contractuală este acea răspundere care izvorăşte din încălcarea clauzelor contractelor civile. pe socoteala acestuia.Persoana care a suferit o atingere în dreptul său la nume ori la pseudonim. Răspunderea civilă este răspunderea concretă stabilită de instanţă în speţele pe care le soluţionează. adică o vocaţie la răspunderea civilă. atunci răspunderea este comercială. 54. în condiţiile stabilite de instanţă. altele decât contractele. de inventator sau în orice alt drept personal nepatrimonial. în cazul încălcării prevederilor prezentei legi. la denumire. 749. rãspunderea agentului media poate apărea. 746. 6." Iar potrivit art. 747. conform dispoziţiilor legii civile şi procesual civile.Rãspunderea civilă delictuală. Totodată. 55 Daca autorul faptei săvârşite fără drept nu îndeplineşte. va putea cere instanţei judecătoreşti încetarea săvârşirii faptei care aduce atingerea drepturilor mai sus arătate. Astfel. 18.Responsabilitatea şi răspunderea civilă sunt identice pentru agentul media indiferent dacă acesta este funcţionar public sau funcţionar privat. Art. cu excepţia încălcării dispoziţiilor cuprinse în art. ca urmare a nerespectării contractului de reclamă. în termenul stabilit prin 274 . artistice ori literare. Răspunderea civilă este de două feluri. hotărârea pronunţată ori să îndeplinească alte fapte destinate sa restabilească dreptul atins. 999 Cod civil "Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa.31/1954 în care se dispune: „art. In art. 748. Ocrotirea drepturilor personale nepatrimoniale se poate realiza şi corepunzător Decretului nr. care cauzează altuia prejudiciu. la reputaţie. cum de altfel pentru orice agent al comunicării. adică este reglementată de Codul comercial în principal şi în subsidiar de Codul civil şi Codul de procedură civilă.

valorilor. afirmând-o multilateral Este vorba de paza juridică şi nu de paza fizică. 753. instanţa judecătorească va putea să-l oblige la plata. astfel: "Suntem responsabili de prejudiciul cauzat prin fapta persoanelor pentru care suntem obligaţi a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza463 noastră." Prepusul este persoana care efectuează acte juridice sau împlineşte o funcţie după directivele sau sub controlul altei persoane care este pentru aceasta comitent. Prejudiciul cauzat poate fi material sau moral. atributelor ce integrează şi definesc făptura umană ca individualitate biologică şi spirituală.” Potrivit art. Această amendă poate fi pronunţată şi prin hotărârea dată asupra cererii făcute potrivit art.Pentru a se angaja răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie sunt necesare a fi îndeplinite următoarele condiţii cumulative: a) să existe o faptă ilicită. trecută. 1000 Cod civil se instituie responsabilitatea comitentului pentru fapta prepusului. De exemplu. faptele destinate sa restabilească dreptul atins. respectiv după natura răspunderii juridice în cadrul căreia a fost cauzat şi se revendică: a) prejudiciul material efectiv. 754. 752. În art. 750.2 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie. în folosul statului.Prejudiciul material are două forme de existenţă care nu totdeauna sunt ocrotite în aceeaşi măsură de lege.Prejudiciul moral sau daune morale. lezare a aptitudinilor. 751. 275 463 . sau distrugere de valoare. b) fapta să fie săvârşită cu vinovăţie. GARANŢIE A DREPTULUI COMUNICÃRII SOCIALE 275 hotărâre. 6. a unei amenzi pe fiecare zi de întârziere. c) să existe un prejudiciu şi d) să existe un raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul cauzat. socotită de la data expirării termenului de mai sus. adică pagubele care se estimează că se vor mai produce în viitor ca urmări ale faptei ilicite. ori prejudiciu extrapatrimonial. reprezintă orice vătămare. care înseamnă orice pierdere. Prejudiciul este un element "sine qua non" al răspunderii juridice. 56 din decretul susmenţionat drepturile personale nepatrimoniale sunt ocrotite şi după moarte. de la data acesteia şi până în prezent şi b) prejudiciul viitor. 54. Spunem că prejudiciul este o daună injustă. în măsura stabilită de lege.3 Prejudiciul. adică cel cauzat prin fapta ilicită. prezentă şi viitoare. redactorul iar prepusul este ziaristul.RESPONSABILITATEA JURIDICÃ. adică acea pază care se realizează prin folosirea instrumentelor juridice. 6. Prima formă a prejudiciului mai este denumită prejudiciu efectiv (damnum emergens) iar a doua formă prejudiciu eventual (lucrum cessans). comitentul este editorul.

756. demnitãţii. vorbim de interes şi atunci când cineva este susţinătorul financiar al unei alte persoane fără a avea o obligaţie legală. 1994.prejudicii afective constând în suferinţe psihice cauzate prin lezarea sentimentelor de afecţiune şi de dragoste. onoarei.L.. distinge: . Bucureşti.prejudicii constând în atingeri aduse drepturilor nepatrimoniale din cuprinsul dreptului de autor şi al dreptului de inventator prin uzurpare. slăbirea rezistenţei fizice la boli etc. 464 Neculaescu Sache. 276 . infirmităţi. . în acest sens. calomnii.prejudicii morale cauzate personalităţii fizice . desfigurarea sau îmbolnăvirea gravă a unei rude sau persoane apropiate. de rănirea. defăimări. demnitãţii. după criteriul "domeniului" personalităţii umane încălcate . socotim că include practic toate valorile a căror armonie integrează şi exprimă personalitatea umană într-o identitate neconfundabilă şi protejată ca atare de drept. pierderea unei astfel de susţineri financiare. repararea ei chiar dacă prejudiciul nu constă în atingerea adusă unui drept al său ci numai în lezarea unor simple interese personale ce nu alcătuiesc obiectul unui atare drept. ca de pildă cele provocate de uciderea persoanei iubite. Casa de editură şi presă "SANSA" S. pseudonimului etc. declanşarea divorţului. onoarei.R. prin insulte. ..cu observaţia că aici nu dreptul subiectiv este încălcat. Cu privire la sfera prejudiciului moral.prejudicii morale ca urmare a atingerii personalităţii sociale. . loviri etc. 757. Răspunderea civilă delictuală.prejudicii rezultate din vătămarea integrităţii corporale.În literatura de specialitate se fac unele clasificări ale prejudiciilor morale astfel: . precum şi "orice alte suferinţe psihice similare". a sănătăţii.prin leziuni fizice. Cel care a suferit o pagubă poate reclama deci. "inclusiv cele privind reputaţia profesională a unei persoane şi alte asemenea fapte reprobabile". ruperea intempestivă a logodnei. denaturare etc. la pseudonim sau la denumire. incluzând durerile fizice şi psihice.Prejudiciul presupune lezarea atât a unui drept cât şi a unui interes..276 RESPONSABILITATEA JURIDICÃ.prejudicii morale cauzate personalităţii afective inventariind suferinţele de natură psihică provocate prin cauzarea morţi ori infirmităţii unei fiinţe dragi. 755. mutilarea. unii incluzând aici şi prejudiciul estetic. ci însăşi personalitatea umană este încălcată. aprecieri defavorabile.prejudicii constând în atingeri aduse dreptului la nume. de agrement şi pe cel juvenil. p. în special prin folosirea abuzivă de către o altă persoană a acestor elemente de identificare a persoanelor. reputaţiei. prestigiului sau reputaţiei unei persoane. 63. înseamnă lezarea unui interes legitim.prejudiciul constând în atingeri aduse cinstei. numelui. cauzate prin lezarea cinstei. vieţii private (de fapt intimităţii vieţii private). provocarea unor boli. boli. . De exemplu. . GARANŢIE A DREPTULUI COMUNICÃRII SOCIALE ca personalitate umană464.Cea de-a doua clasificare. cauzate prin răniri. .

culpa cu cele două forme: culpa "în neglijendo" şi culpa "în vigilendo". fie expres. de asemenea. iar în cazul culpei "in vigilendo" autorul nu prevede. doreşte şi urmăreşte consecinţele păgubitoare ale faptei sale. sau în stare de necesitate. 6. 1968. Intenţia indirectă este atunci când autorul prevede. chiar obligat . în cadrul normelor generale ale legislaţiei în vigoare. autorul prevede. Repararea prejudiciului se poate face în natură sau prin echivalent. Determinarea. Fapta ilicită presupune atât o acţiune cât şi o inacţiune. în măsura în care ele asigură ocrotirea dreptului subiectiv şi obligă la respectarea lui. deteriorat. 999 din Codul civil rezultă că fapta ilicită. . 6. adică faţă de faptă. în acest mod. a ilicităţii înseamnă îndeosebi că prin atingerea adusă dreptului subiectiv se încalcă în mod necesar şi normele dreptului obiectiv.sau uneori.4 Fapta ilicită. însoţeşte şi urmează fapta. pag. caz fortuit sau forţă majoră. fie numai implicit. pentru dreptul în cauză. distrus. ori din ordinul legii sau comanda autorităţii legitime. 6.RESPONSABILITATEA JURIDICÃ. Bucureşti. Repararea în natură. fapta este ilicită când prin săvârşirea ei se încalcă o normă juridică adică aduce atingere dreptului subiectiv pe care legea îl ocroteşte şi îl recunoaşte în favoarea unei persoane.465 761.Potrivit art. înseamnă restituirea lucrului sau a unui lucru identic cu cel luat.să săvârşească fapte păgubitoare. A se vedea T. 186 277 465 . In genere. Socotim că uneori repararea în natură ar putea fi considerată şi exercitarea dreptului la replică sau dreptului la rectificare în aceleaşi condiţii cu fapta care l-a generat.Fapta ilicită este o altă condiţie a răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie. că cel care a adus atingerea dreptului subiectiv al unei alte persoane era ţinut să respecte acest drept nefiind. 759.5 Vinovăţia sau culpa. nu doreşte.R. În dreptul civil de regulă este tratament identic între culpă şi vinovăţie. scopul şi urmările acesteia. GARANŢIE A DREPTULUI COMUNICÃRII SOCIALE 277 758. deşi putea şi trebuia să prevadă urmările păgubitoare ale faptei sale. 760. Editura Stiinţifică. 762. culpa este doar o formă de vinovăţie mai puţin periculoasă decât intenţia. Teoria generală a obligaţiilor. Vinovăţia este atitudinea psihică a persoanei care precede.6 Raportul de cauzalitate. În cazul culpei "în neglijendo". cealaltă formă a vinovăţiei. pe când în dreptul penal. Caracterul ilicit al faptei înseamnă. Nu are caracter ilicit fapta păgubitoare săvârşită în legitimă apărare.intenţia cu cele două forme directă şi indirectă. nu doreşte şi speră în mod uşuratic că urmările păgubitoare nu se vor produce. dar acceptă urmările păgubitoare ale faptei sale. în nici o măsură îndreptăţit . pentru a genera răspundere trebuie să fie săvârşită cu vinovăţie care presupune: . Intenţia directă este atunci când autorul prevede. Popescu.

În cazul răspunderii părinţilor. bineînţeles. aceştia sunt apăraţi de răspundere dacă probează că n-au putut împiedica faptul prejudiciabil. cit. GARANŢIE A DREPTULUI COMUNICÃRII SOCIALE 763. pentru lucruri şi animale. Cu alte cuvinte. În aceste cazuri. ca element substanţial al răspunderii. b) existenţa minoratului. elevului şi ucenicului. legătura neîndoielnică de la cauză la efect între faptă şi prejudiciu. dar nu îl generează în lipsa cauzei. 175 Prezumţia este o concluzie logică prin care se stabileşte existenţa unui fapt necunoscut. de dispoziţiile Codului civil astfel: "Omul este responsabil .. . pornindu-se. c) precum şi locuinţa comună a minorului cu părintele.7 Răspunderea delictuală pentru fapta altuia 764. vinovăţia comitentului. Trebuie fãcută deosebire între cauză şi condiţie în raport cu efectul. respectiv: a) calitatea de institutor sau meşteşugar. deci nu se probează. presupusă astfel cum se întâmplă adesea în ipoteza răspunderii pentru lucruri466. Incumbă celui care reclamă despăgubirea să dovedească -prin orice mijloace de probă . 278 467 466 .Legătura de cauzalitate dintre faptã şi pagubă este cu deosebire învederată. Prezumţiile sunt legale. Popescu.. op." (art. b) calitatea de elev sau ucenic. adică cele prevăzute de lege şi prezumţii judecătoreşti adică cele stabilite de instanţă. cunoscute în mod obişnuit că îl generează. T.R.. cauza generează efectul. «sublata causa tolitur efectus». a părinţilor şi a institutorilor se prezumă467. deci.278 RESPONSABILITATEA JURIDICÃ.civ. în cazul răspunderii pentru fapta altor persoane. Astfel. cauza este aceea care este directă şi necesară.existenţa acestei condiţii a răspunderii. în lipsa cauzei nu se produce efectul.). se presupune şi existenţa efectului. pentru producerea efectului. un mijloc legal de probă.. c) faptul ca în momentul săvârşirii faptei. care nu poate fi dovedit în mod direct sau este greu de probat. 999 C. este necesară probarea vinovăţiei cumulativ cu celelalte trei elemente ale răspunderii. 765. de cazurile în care existenţa raportului de cauzalitate este prezumată. 6. în afară. a împrejurărilor care determină aplicarea prezumţiei legale referitoare la vinovăţie. Din lanţul cauzal. dacă se dovedeşte existenţa cauzei. minorul era sub suprave-gherea institutorului sau a meşteşugarului.Dacă în cazul răspunderii delictuale pentru fapta proprie. constituind prin aceasta. 766. pe care cauza l-a generat şi îl generează. de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa . al copilului.Pentru existenţa prezumţiei de vinovăţie a părinţilor este necesar sã se probeze numai condiţiile indispensabile acesteia respectiv: a) calitatea de părinte.În cazul prezumţiei de vinovăţie a institutorilor şi meşteşugarilor este necesar să fie probate numai condiţiile acesteia. de la existenţa unor fapte şi împrejurări vecine şi conexe. adică a prejudiciului. institutorilor şi meşteşugarilor. ci numai întrunirea condiţiilor. Condiţia este acea împrejurare care urgentează sau încetineşte producerea efectului. victima nu este obligată să dovedească existenţa vinovăţiei.

instrucţiuni din partea comitentului. ori împotriva instrucţiunilor primite de la el sau nesocotind o prohibiţie expresă a acestuia. în lipsa folosirii prezumţiei (presupunerii) de vinovăţie instituită prin lege. fiind irelevant dacă acel drept a fost sau nu exercitat la acea dată. GARANŢIE A DREPTULUI COMUNICÃRII SOCIALE 279 Aceasta este un avantaj. redactorul. în raport cu mijlocul de informare în masă publică sau privată (persoana juridică). faţă de alte forme ale răspunderii deoarece. un garant al înlăturării consecinţelor negative suferite de aceasta ca urmare a vinovăţiei prepusului precum şi în cazul insolvabilitãţii prepusului. în cadrul căreia funcţionează mijlocul de informare în masă. Are de pildă. ziaristul. De asemenea. crainicul. Comitentul este răspunzător pentru faptele ilicite şi culpabile săvârşite de prepus în îndeplinirea sarcinilor de serviciu încredinţate. prepusul să fi săvârşit această faptă cu vinovăţie. precum şi în toate cazurile când prepusul a lucrat pentru îndeplinirea scopului în vederea căruia iau fost încredinţate sarcinile chiar dacă a acţionat fără să aibă. este dificil de probat. 769. săvârşite de prepus în timpul său liber sau în timpul concediului de odihnă sau medical. Prepus este persoana care acceptă să facă ceva în interesul altei persoane.Comitentul apare astfel. Legiuitorul a creat această garanţie legală exclusiv în folosul victimei.RESPONSABILITATEA JURIDICÃ. de exemplu. calitatea de comitent persoana juridică. salariatul etc. în raporturile cu victima. punându-se sub direcţia. posibilitatea răspunderii sale este condiţionată de necesitatea ca puterea juridică de a instrui prepusul. victima poate pretinde obligarea comitentului la despăgubiri numai dacă dovedeşte că prepusul a acţionat cu vinovăţie. de a-l supraveghea şi de a-l controla să existe în persoana sa la data săvârşirii faptului ilicit. pentru asigurarea eficientă a protecţiei juridice a 279 . supravegherea şi controlul acesteia. 770.8 Răspunderea comitentului pentru fapta prepusului 767. fapta păgubitoare să fi fost săvârşită de către prepus în îndeplinirea funcţiilor ce i-au fost încredinţate.Prin comitent se înţelege persoana îndreptăţită să exercite direcţia.Răspunderea comitentului pentru fapta prepusului necesită îndeplinirea următoarelor cerinţe: cel pentru care se răspunde (prepusul) să se afle într-un raport de prepusenie cu cel care răspunde (comitentul). şoferul. Comitentul răspunde indiferent dacă prepusul a săvârşit fapta păgubitoare în exerciţiul normal al atribuţiilor sale. sau abuzând de aceste atribuţii. de regulă vinovăţia. el nu răspunde şi pentru faptele păgubitoare. Răspunderea comitentului pentru fapta prepusului intervine ori de câte ori funcţia prepusului a oferit acestuia prilejul de a săvârşi fapta ilicită. comitentul nu răspunde nici pentru faptele păgubitoare săvârşite de prepus care nu sunt obiectiv imputabile acestuia adică prepusului. supravegherea şi controlul asupra modului de îndeplinire a funcţiei pe care a încredinţato altei persoane denumite prepus. De regulă comitentul este totdeauna mai solvabil deci şi mai bun plătitor decât prepusul. 6. Comitentul răspunde însă numai pentru faptele prejudiciabile săvârşite de prepus în timpul serviciului. ca atitudine psihică. important este ca fapta păgubitoare să fie în legătură cu aceste atribuţii. 768.

din Constituţie. 181 din Codul penal Carol al II-lea se dispunea "Infracţiunea de presă este aceea care se realizează prin faptul imprimării şi Potrivit art. deci delictele sunt infracţiuni mai puţin grave care evident presupun pedepse mai mici. pentru fiecare dintre ele". repararea prejudiciului suferit. 773. ceea ce ar însemna un non sens. În astfel de situaţii prepusul poate invoca vinovăţia comitentului care a determinat fapta ilicită. respectiv mai puţin grav decât infracţiunile grave cum erau considerate crimele. 72 lit. Aceasta cu atât mai mult că în art. în condiţiile dreptului comun. recuperându-şi paguba de la acesta. In susţinerea acestei opinii s-ar putea invoca şi art. înseamnă că infracţiunile de presă trebuie sancţionate ca delicte. Răspunderea penală poate apărea atât în comunicarea directă cât şi în comunicarea indirectă respectiv prin intermediul presei. după gravitatea lor. 30 din Constituţie se dispune: "Delictele de presă se stabilesc prin lege. A-i da un alt înţeles sintagmei de "delict flagrant".În cadrul relaţiei de comunicare agentul respectiv cel care comunică are o responsabilitate pentru ceea ce comunică. în timpul nopţii sunt interzise. putându-se interpreta că aici s-a referit la infracţiuni în sensul de crime şi nu delicte.dacă delictele de presă sunt şi cele reglementate ca infracţiuni în actuala legislaţie penală sau într-o viitoare lege a presei. presupune a accepta că percheziţiile. delicte şi contravenţii după specia pedepsei prevăzută de lege. 4 din Constituţie). care a contribuit la producerea prejudiciului. Dacă se face dovada că şi comitentului îi este imputabilă o faptă culpabilă proprie. prin intermediul sau cu sprijinul presei. f. sarcina despăgubirii se repartizează. proporţional cu gravitatea culpei (vinovăţiei) fiecăruia dintre ei. 774. 27 pct. De asemenea răspunderea comitentului poate fi angajată în solidar cu cea a prepusului. a agentului comunicării.9 Responsabilitatea şi răspunderea penală. O astfel de interpretare nu se justifică atunci când constituantul în loc de infracţiune flagrantă foloseşte sintagma de "flagrant delict" (art. În art. asigurând totodată victimei şi dreptul de a pretinde direct de la prepus. Se ştie că potrivit art. decât acela de "infracţiune flagrantă"." Referitor la acest articol sunt unele discuţii care ar trebui să lămurească următoarele: . în crime şi delicte”. 6. care urmează să fie reglementate de legiuitor în raport de pericolul social al acestor fapte. 280 468 . . Comitentul care a plătit victimei despăgubirea are un drept de regres împotriva prepusului vinovat. GARANŢIE A DREPTULUI COMUNICÃRII SOCIALE intereselor sale. unde constituantul foloseşte termenul de "infracţiuni". 772. Dacă constituantul a îmbrăţişat această teorie. 771. 3 din noul Cod penal se dispune: “Faptele prevăzute de legea penală ca infracţiuni se împart. între comitent şi prepus.280 RESPONSABILITATEA JURIDICÃ. Ca atare. în cazul infracţiunii flagrante iar al delictului flagrant nu.dacă sintagma "delicte de presă" are vreo legătură cu tradiţionala împărţire a infracţiunilor în crime şi delicte468. socotim că atunci când constituantul s-a referit la delicte de presă s-a referit la infracţiuni sãvârşite. 95 din Codul penal Carol al II-lea (în prezent abrogat) "Infracţiunile sunt crime. potrivit regulilor culpei comune. responsabilitate ce se poate materializa în răspunderea juridică inclusiv cea penală.

578 în titlul XV. Aceasta presupune că atâta timp cât Parlamentul nu reglementează delictele de presă prin excepţii de la dreptul comun în materie. nepublicarea gratuită a comunicatelor oficiale. sau neînregistrarea eronată la apariţie a ziarului la autorităţile competente (art. 777. Când calomnia era săvârşită prin presă.nepublicarea în fruntea oricărui ziar sau publicaţiuni a numelui directorului. Librăriei SOCEC S. 30 al Constituţiei. 574 ." Astfel.Din art. 508 din Codul penal Carol al II-lea cu închisoare de la 6 luni la 2 ani şi amendă de la 2. Rătescu. prin orice mijloace de difuzare. în cazul infracţiunilor de presă se aplică dreptul comun în materie respectiv. în comentariul făcut la art.000 la 10. nu are domiciliul în ţară. 1937. GARANŢIE A DREPTULUI COMUNICÃRII SOCIALE 281 răspândirii publicaţiunii. cu pedeapsa închisorii de la unu la doi ani şi amendă de la 2. Bucureşti. faţă de cazurile când acestea erau săvârşite în mod obişnuit de alte persoane în afara presei. nu poate prevedea excepţii de la principiile generale constituţionale decât în limitele prevăzute în Constituţie ca derogare de la acestea în cazul delictelor de presă. destinate a rectifica faptele eronate cuprinse în acea publicaţie (art. opiniuni.A. rezultă că reglementarea “delictelor de presă” este lăsată la aprecierea Parlamentului. idei. 469 Constantin G. De menţionat că în Codul penal Carol al IIlea se făcea deosebirea de tratament juridic între "Calomnia contra vieţii publice" (art.. 775. 576). ori a suferit condamnări penale.” 778. p. menţiunea ca director sau responsabil a unei persoane care nu este cetăţean român. vol.Este interesantă reglementarea dată delictelor de presă prin Codul penal Carol al II-lea.RESPONSABILITATEA JURIDICÃ. Astfel delictele de presă erau limitate numai la faptele săvârşite de personalul din presă referitor la relaţiile din domeniul presei. 181 din Codul penal mai sus menţionat se arăta "Reversul libertăţii este responsabilitatea. Codul penal Carol al II-lea adnotat. De aceea este necesar un regim juridic specific.Potrivit aceluiaşi Cod penal săvârşirea prin presă a unor infracţiuni constituia o circumstanţă de agravare.000 la 8. Ed. 776. redactorului responsabil. nepublicarea în primul număr a hotărârilor ordonate de instanţă (art. 577). Această manifestare abuzivă de gândire. 574). 456 281 . Totuşi Parlamentul în reglementarea derogatorie de la dreptul comun în materia delictelor de presă. Prin responsabilitate se apără interesul public şi privat contra acestui abuz. şi adecvat celor două interese. 575). pe calea presei.delictul de refuz de publicare a răspunsului (art. denumit "Delicte contra dreptului de răspuns prin presă şi alte delicte comise în administrarea presei". este infracţiunea de presă. tipografierea şi vânzarea de ziare sau alte publicaţii care nu conţin indicaţii cu privire la vreuna din persoanele responsabile după lege (art. 578). abuzul de libertatea presei angajează responsabilitatea penală. b) . Astfel calomnia săvârşitã în mod obişnuit era sancţionată conform art. Manifestarea abuzivă a ideii. ori în adunări publice" era sancţionată la fel ca şi când ar fi fost săvârşită "din motive josnice".000 lei. opiniunii. garantarea libertăţii presei şi existenţa unei responsabilităţi penale eficace”469.000 lei. dreptul penal. Acestea erau reglementate în art. I. În acest capitol erau reglementate următoarele infracţiuni: “a) .

282 RESPONSABILITATEA JURIDICÃ. 282 . să fie tratat ca şi cum ar fi acţionat în interes personal şi să fie tracasat. Ar fi foarte grav ca un agent media care acţionează în interesul public. pct. Problema trebuie altfel pusă şi anume. calomnie săvârşite prin presă nu este specifică unui stat de drept în care demnitatea este ridicată la rangul de valoare supremă. săvârşite prin presă să fie sancţionată numai cu amendă penală sau numai de codurile deontologice. marca sau emblemele autorităţilor civile sau militare. şi în cazul injuriei. a scopului urmărit. ofensa persoanei şefului unui stat strãin. a împrejurărilor săvârşirii. 779. în regimul Codului penal Carol al II-lea sãvârşirea prin presă constituia o formă de agravare care presupunea alte limite majorate ale pedepsei.206. 215. ofensa simbolului naţional. 222. 220. buna sau reaua credinţă. astfel în art. fără o analiză profundă. menţinut în limitele actuale pentru ceilalţi potenţiali autori ai acestor infracţiuni. necesitatea de a trata cu cea mai mare atenţie faptele săvârşite prin presă şi a nu le încadra în mod uşuratic în infracţiunile de insultă sau calomnie. etc. complexă.Astfel s-a susţinut de unii ziarişti că insulta. ofensa drapelului sau simbolului unui stat străin art. faptele de presă cărora le lipsesc elementele constitutive ale acestor infracţiuni şi în mod deosebit vinovăţia. Aceasta presupune să acordăm o mare atenţie agentului media. De asemenea.. 508). când calomnia contra vieţii publice era comisă prin presă se considera că infracţiunea era mai gravă şi deci pedeapsa avea limitele majorate. susţinere în contradicţie evidentă cu dreptul comun în materie. şi să deosebim greşeala inerentă de serviciu. ca să nu mai vorbim. art. de o acuzare nedreaptă. Chestiunea este de a nu încadra în infracţiunea de insultă sau calomnie. de o abatere disciplinară sau de o infracţiune. În prezent. 216. art. riscurile cerinţelor profesiei de agent media etc. ofensă regelui. art. care acţionează în interes public şi nu în interes privat. autorităţii regale. calomnia. Tolerarea infracţiunilor de insultă. GARANŢIE A DREPTULUI COMUNICÃRII SOCIALE 507) şi "Calomnia contra vieţii private" (art. Este evident că insulta sau calomnia este mult mai gravă când este săvârşită prin presă decât în orice alt mod. ofensa naţiunii sau statului român. 205 . 216. exprimarea dispreţului sau batjocurei pentru drapelul ţării. Potrivit Codului penal mai sus citat erau reglementate diferite forme ale ofensei aduse autorităţii. în presă s-au prezentat şi susţinut tot felul de idei cu privire la infracţiunile săvârşite de agenţii media. şicanat.

Teoria generală a obligaţiilor. Editura Ştiinţifică. Tudor R.Art. p. 231-411 . . 1999. 1968.Codul penal Carol al II-lea Comentat. II. 2000.Dreptul comunicării. .TEME PENTRU REFERAT: Principiile responsabilităţii şi răspunderii juridice. Norma. p. Popescu C. 1937. BIBLIOGRAFIE Dr. Editura Global Lex. . Bucureşti. Editura SOCEC Bucureşti. . Dumitru Titus Popa Dr. Bucureşti. p. Dabu Valerică Dr. I. Despre responsabilitatea penală a agentului media. 160-211. 309-390 şi p. p. Bucureşti. Vol. 637-643. 452-457. 205-207 Editura "Monitorul Oficial" Bucureşti. 279-286 Editura "Monitorul Oficial" Bucureşti. 1998. Rătescu Codul penal al României Codul de procedură penală . Prejudiciul moral element al răspunderii civile delictuale. 149-244. Ed.G.Răspunderea juridică a funcţionarului public. Responsabilitatea delictuală a agentului media.Art. . 1998. vol. p.

Ea lăuda calităţile unui produs sau serviciu. ea procedează la un fel de efracţie a spiritului şi stabileşte aici ca un fapt. Paris. televiziune. Imprimé en France. a utiliza serviciile acelei întreprinderi. cu scopul de ai crea renume sau popularitate. 1996. placardă. o întreprindere. a folosirii unor servicii etc. panou. Christine. Ed. 471 470 . articol (dintr-o publicaţie). Ediţia II-a. Libraire Larousse. p.470 cuvântul publicitate provine din cuvântul francez publicité. prin care se face reclamă”474 După un dicţionar român-englez în limba engleză pentru publicitate se folosesc două expresii respectiv publicity şi advertise. să ancorezi în memoria vizuală o imagine care să se imprime prin forţa-i de surpriză. 854 şi 876.p. răspândirea de informaţii elogioase (despre cineva sau ceva). p. Paris.471 Este evident că o astfel de definiţie este mai potrivită de publicitatea comercială decât de conceptul de publicitate în general. Într-un alt dicţionar francez prin publicitate se înţelege arta de a face cunoscut un produs. Editura Dacia. Dar această imagine folosită în publicitate de regulă nu-ţi mai cere să te gândeşti pentru a adera la ea. p. Dar astăzi? Trebuie să izbeşti.426. Ed. elocvenţa. 1965.Anca Savin . Ed. a unor cărţii.473 Potrivit DEX prin reclamă se înţelege “activitate (comercială) prin care se urmăreşte. etc. Universul enciclopedic... 475 Leon Leviţchi Dicţionar român-englez. 472 Dicţionnaire du française. 1965. şi care conţine de obicei elogii unei cărţii. Definiţie.868.936. Bucureşti. Universul enciclopedic. etc. radio.475Într-un alt dicţionar român-francez cuvântul românesc „reclamă” este tradus în franţuzeşte prin cuvintele “réclame” şi „publicité” fără a face distincţie între acestea. pentru vânzarea unui produs etc. par l’Imprimerie Hérissey.. a unui spectacol. prospectelor. 883. Cluj-Napoca. Évreux.476 Publicitatea de la sfârşitul secolului XVIII era preponderent literară. Bucureşti. prin intermediul ochilor. Évreux. suscitarea. etc. Potrivit unui dicţionar francez prin publicitate se înţelege ansamblul de mijloace folosite pentru a face cunoscută o întreprindere industrială sau comercială.1995.472 Conceptul de reclamă este definit în dicţionarul Larousse ca un mic articol înserat cu titlul oneros într-un jurnal. Libraire Larousse. 474 Dicţionarul Explicativ al Limbii Române. Ediţia II-a.. Potrivit DEX prin publicitate se înţelege faptul de a face cunoscut un lucru publicului. difuzarea de informaţii în public. raţională sau de repetare. câştigarea interesului public asupra anumitor mărfuri.). afiş. În acelaşi sens a se vedea şi Dicţionnaire du française. toate formele de publicitate sub forma afişelor. iar conceptul reclamă este tradus prin advertising. 1996. p.Dicţionar român-francez. Imprimé en France. cinematograf etc. 1960.902. pe calea publicităţii (prin tipărituri. Imaginea apărea şi ea dar ca un însoţitor ornamental. 853. par l’Imprimerie Hérissey. 473 Petit Larousse. etc. în scopul de a incita consumatorii să cumpere acel produs. o legătură indestructibilă între obiectul de vânzare şi calitatea la care pretinde că Dicţionarul Explicativ al Limbii Române. 476 Vasile Savin. prospect etc.p. emoţională. Bucureşti. ea impune o noţiune simplă printr-un şoc optic. unui obiect. 780. retorica şi galimaţia erau cele mai preţioase adjuvante pentru ai impresiona pe clienţi şi ai convinge. Editura ştiinţifică.CAPITOLUL VI ASPECTE JURIDICE ALE COMUNICĂRII ÎN AFACERII PRIN PUBLICITATE 1.p.901.. ansamblul mijloacelor folosite în acest scop. Petit Larousse. 2002. Publicitate. p.1995. Ed.

158/2008 această lege are drept scop protecţia consumatorilor de produse şi servicii.148/2000 ca drept comun în materie şi chiar ale Legii nr. Idem p. Că această asociaţie este sau nu justificată. 148/2000 iar în alte dispoziţii legale sunt reglementate diferite aspecte specifice ale publicităţii în anumite domenii ale comunicării sociale479. precum şi protecţia interesului public general împotriva publicităţii înşelătoare.477Referindu-se la raportul dintre imagine şi publicitate René Huyghe arăta: „Şi imaginea provocatoare. Deasemenea publicitatea în domeniul comunicării audiovizuale are şi ea unele reglementări specifice în Legea nr. Regimul juridic al publicităţii 781.” 285 480 . 478 477 Potrivit art. Dialog cu vizibilul.56/2003 nu reglementează o problemă de publicitate în domeniul comunicării audiovizuale se aplică dispoziţiile legii cadru respectiv ale Legii nr. prestează un serviciu sau practică o meserie ori o profesie. În România cadrul general al publicităţi este reglementat prin Legea nr. 1981. devine instrumentul unei racolări universale pe care aviditatea privirilor abia o aşteaptă şi care declanşează în centrii nervoşi reflexe de dorinţe de pofte…. etalată. că e raţională chiar rămâne un fapt secundar: a arăta echivalează cu a demonstra. Editura Meridiane. Atunci când Legea nr. Ea dispune de mijloace enorme pentru a modela conduita umană graţie sistemului de exerciţii senzoriale coordonate la care îşi supune membri. cu scopul asigurării transparenţei şi corectitudinii informaţiei. 504/2002 precum şi în deciziile Consiliului Naţional al Audiovizualului. Civilizaţia imaginii a venit să se adauge prin supralicitare: suprimând ocolul încetinitor prin raţionamentul analitic. Astfel pentru interzicerea unor forme prejudiciabile ale publicităţii comerciale au apărut acte normative cum sunt: Legea nr. Cunoaşterea picturii. prestează un serviciu sau practică o meserie ori o profesie.148/2000 înainte de a fi modificat prin Legea nr.158/2008 „această lege are drept scop protecţia consumatorilor de produse şi servicii. de comerţ.363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană. În sens restrâns prin publicitate înţelegem faptul de a face cunoscută o informaţie publicului în scop oneros. În sens larg prin publicitate se înţelege faptul de a face cunoscută publicului o informaţie în scopul modificării comportamentului acestuia.1 din Legea nr.1 din Legea nr.158/2008. 2. protecţia persoanelor care desfăşoară o activitate de producţie.504/2002 şi Legea nr. răsunătoare prin culorile şi formele concentrate. protecţia persoanelor care desfăşoară o activitate de producţie. Socotim că reclama este produsul prin care se realizează publicitatea în sens restrâns. p.55. un sens larg şi un sens restrâns. a consecinţelor negative ale publicităţii şi stabileşte condiţiile în care este permisă publicitatea comparativă. ea a stabilit raportul direct senzaţie-acţiune. simplificată. 105/2004 privind piaţa de capital difuzarea oricărui material publicitar în legătură cu un Organism de Plasement Colectiv de Valori Mobiliare este permisă numai în conformitate cu reglementările Comisiei Naţionale de Valori Mobiliare privind conţinutul şi structura materialului publicitar. Bucureşti.158/2008 privind publicitatea înşelătoare şi publicitatea comparativă. 479 Potrivit art.60.”478 Din punctul nostru de vedere credem că conceptul de publicitate are două sensuri. Legea nr.RESPONSABILITATEA PENALÃ ŞI AGENTUL MEDIA 285 răspunde. de comerţ.5 din Legea nr."480 Spre deosebire de redactarea iniţială din noul scop al legii a dispărut expresia: „protecţia interesului public general împotriva René Huyghe.148/2000 modificat prin Legea nr. Potrivit art.

industriale. Atât Legea nr.286 RESPONSABILITATEA PENALÃ ŞI AGENTUL MEDIA publicităţii înşelătoare.197/2007 care sunt reglementări speiciale şi se aplică atâta timp cât nu contravin legii. sponsorizarea.158/2008 privind publicitatea înşelătoare şi publicitatea comparativă se dispune: „Prezenta lege are drept scop protecţia comercianţilor împotriva publicităţii înşelătoare şi a consecinţelor defavorabile ale acesteia. printre altele. 504/2002.” Prevederi normative referitoare la publicitate se găsesc şi în Decizia Consiliului Naţional al Audiovizualului nr. organizaţie profesională non-guvernamentală a elaborat norme deontologice într-un aşa zis Codul de practică în Publicitate. 158/2008 se dispune: „publicitate .imaginea. Astfel în art. Formele de comunicaţii comerciale audiovizuale includ. 2 al Legii nr.A.” Şi această dispoziţie ni se pare discutabilă deoarece limitează protecţia a acestei legi numai la comercianţi 286 . 504/2002.” Este evident că în această definiţie nu se include alte forme ale publicităţii cum ar fi publicitatea politică.a din Legea nr. precum şi stabilirea condiţiilor în care publicitatea comparativă este permisă. legea specială are prioritate faţă de legea generală.1 din.” Evident că această dispoziţie nu este la adăpost de critică sub aspectul principiului că dispoziţia specială derogă de la dispoziţia generală deoarece îl limitează numai la dispoziţiile Legii audiovizualului nr. Din art. Consiliul Român pentru Publicitate.3 lit. În art. 504/2002 fiind lege specială este evident că potrivit principiului de drept specialia derogant generalibus.148/2000 cât şi Legea nr.3 lit.187/2006 modificată prin Decizia C. inclusiv bunuri imobile. teleshoppingul şi poziţionarea de produse prin servicii de programe audiovizuale.N. Imaginile respective însoţesc sau sunt incluse într-un program în schimbul unei plăţi ori retribuţii similare sau în scopul autopromovării.158/2008 definesc publicitate limitând-o la publicitatea oneroasă. bunurile. artizanale sau liberale. cu modificările şi completările ulterioare. În cazul unei sesizări intervine Comitetul etic care emite o decizie de soluţionare a acestora. Legea nr. precum şi normele de reglementare emise în aplicarea acesteia. serviciile ori imaginile unei persoane fizice sau juridice care desfăşoară o activitate economică. publicitatea televizată. atunci când dispune: „(1) Dispoziţiile prezentei legi se aplică conţinutului materialelor publicitare şi mesajelor publicitare.158/2008 privind publicitatea înşelătoare şi publicitatea comparativă ar rezulta că această lege se aplică oricărui mijloc de comunicare ce face posibil transferul informaţiei. a consecinţelor negative ale publicităţii” ceea ce în opinia noastră nu este la adăpost de critică. Socotim că această dispoziţia a aliniatului 2 este superfluuă şi ne