P. 1
Curs Geopolitica Dunarii

Curs Geopolitica Dunarii

|Views: 1,721|Likes:
Published by Dumitrascu Darie

More info:

Published by: Dumitrascu Darie on Oct 28, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/16/2013

pdf

text

original

UNIVERSITATEA ANDREI ŞAGUNA

e mail: univsag una@tomrad.ro

Bd. Al Lăpuşneanu, nr 13, cod 900916, CONSTANŢA, ROMÂNIA, Tel/Fax: (0040)41/51.05.00, 66.25.20

STATUTUL POLITICO JURIDIC AL DUNĂRII ŞI MĂRII NEGRE

AN DE STUDIU: 3

SEMESTRUL: II

TITULAR DISCIPLINĂ:

GEORGESCU ŞTEFAN

CONSTANTA 2010

1

1.OBIECTIVE DIDACTICE:
Capitolul 1 SCURTĂ DESCRIERE A FLUVIULUI DUNĂREA ŞI A BAZINULUI SĂU HIDROGRAFIC
1.

DUNĂREA – Arteră navigabilă, abordare sistemică

Dunărea străbate zona centrală a Europei realizând prin cele doua canale: o Rin – Main – Dunăre şi o Dunăre – Marea Neagră legătura între portul Rotterdam (Marea Nordului) şi portul Constanţa (Marea Neagră). Deşi concepute şi realizate ca două lucrări distincte, Canalul Dunăre – Marea Neagră, dat în funcţiune în anul 1984 şi Canalul Rihn-Main Dunăre, dat în funcţiune în anul 1992, formează Artera navigabilă a Dunării. Prin realizarea acestor două canale Artera navigabilă Dunăre – Rhin a devenit un ansamblu interdependent al cărui impact depăşeşte limitele ţărilor riverane, înscriindu-se ca un factor de strategie la nivel european şi chiar mondial1. Fluviul Dunărea poate fi considerat un suprasistem, iar Artera navigabilă a Dunării, un sistem. Analiza dinamicii sistemului determină atât examinarea conexiunilor interne, cât şi a celor externe. Artera navigabilă a Dunării este un sistem dinamic , deoarece evoluţia şi viabilitatea acestuia sunt determinate atât de modificările care se produc în cadrul sistemului, cât şi de relaţiile acestuia cu mediul; este un sistem deschis în care procesele interne se află în interrelaţie directă cu mediul. Astfel, chiar şi pentru o analiza parţială, Artera navigabilă a Dunării trebuie considerată ca un întreg, ca un ansamblu interdependent rezultat din realizarea celor doua canale. Din a doua jumătate a secolului al XX-lea, s-a impus o nouă metodă de cercetare ştiinţifică (sistemică), opusă alternativei “mecanicism – organicism”, prin Teoria Generală a Sistemelor. Aceasta propune studiul sistemelor deschise ca ansambluri organizate, care schimbă fără discontinuitate materie şi energie cu mediul exterior. Teoria Generală a Sistemelor cercetează principii şi legi caracteristice sistemelor în general, identificate în orice domeniu (fizic, biologic, social sau conceptual etc.), utilizând metodologia triadei “sistem – structura – funcţie”. Astfel, sistemul este definit ca ansamblu de elemente interactive, un întreg organizat, cu proprietăţi specifice şi funcţii proprii, deosebite de ale elementelor care îl compun, o formaţie distinctă şi (in)dependentă de mediul înconjurător, delimitată în funcţie de obiectivele cercetării. Obiectele sistemului (subsistemelor) sunt, la rândul lor, totalităţi structurale , în interiorul cărora legile sistemului nu sunt identice cu cele ale elementelor componente. Complementul conceptului de sistem este acela de mediu , în care se includ elementele din afara sistemului, care-l influenţează sau sunt influenţate de el. Trebuie menţionat ca efectele schimbării la unele componente ale sistemului (subsistemului) induc, la rândul lor, schimbări în celelalte variabile dependente ale acestuia, generând o complexitate greu de controlat. Asigurarea “stării de sănătate” a unui sistem organizat implică diagnoza stării sale de funcţionare şi identificarea influenţelor din exterior, eventual, pentru elaborarea strategiei alternative ca soluţie de adaptare la schimbare.
1

Alecsandru C. Sobaru, Gabriel I. Năstase, Chiriac Avadanei -coordonatori, Artera navigabilă Dunăre – Main – Rhin. Strategii europene orizont 2020, Bucureşti, Editura Economică, 1998, pag. 279

2

Modelul explicativ al sistemelor include atât interrelaţiile între subsisteme şi sistem, cât şi natura binară a fiecărui element în parte, care poartă în el sursele ordinii şi dezordinii. De aceea, se respinge focalizarea pe unul sau două cauze majore, dar se examinează numeroase evenimente care ar putea sa declanşeze forme de (inter)acţiune în sistem. Sau altfel spus, aşa cum anticipa şi savantul român Grigore Antipa “… Dunărea este cea care deschide cel mai larg, mai comod şi mai interesant câmp de activitate cercetărilor de ştiinţă pură şi aplicată. Mai mult încă, Dunărea cu bazinul apelor ei este ea singură un adevărat laborator de ştiinţă experimentală; căci acest mediu, continuu activă şi schimbător, supune ochiului nostru fenomene sub aspectele cele mai variate, permiţând să le observăm în toată măreţia lor…” 1.1 Factorii care acţionează asupra echilibrului sistemului Trei categorii de factori acţionează asupra echilibrului sistemului: mediul natural, dezvoltarea economico-socială şi zonele exterioare interconectate ale sistemului.2 Analiza acţiunii determinată de mediul natural deschide posibilitatea evaluării entropiei înregistrate de sistemul Arterei navigabile a Dunării, sub impactul unor factori naturali sau care se manifestă sub această formă, ca rezultat al unor acţiuni umane asupra mediului, insuficient analizate sub aspectul unor posibile consecinţe negative, cum ar fi: poluarea, aluviunile, inundaţiile, diferenţele sensibile privind nivelul apelor pe anumite porţiuni ale fluviului, calitatea apei, eroziunea solului, înaintarea apei în dauna plajelor, blocarea circulaţiei nisipurilor determinată de construcţia unor hidrocentrale, baraje, variaţia de temperaturi pe anotimpuri şi zone, îngheţ etc. Toţi aceşti factori reduc, separat sau împreună, prin acţiunea lor, în diferite proporţii, capacitatea reală de navigaţie pe Dunăre. Dezvoltarea economico -socială este factorul principal care controlează şi asigură echilibrul acestui sistem dinamic şi deschis al Dunării în condiţiile declinului economiei, fenomen care s-a înregistrat în tara noastră după anul 1989. Acest factor a devenit element pentru utilizarea capacităţii de navigaţie a fluviului. În aceeaşi categorie se înscriu blocarea navigaţiei în urma scufundării unor nave (braţul Sulina), precum şi unele conflicte armate (fosta Federaţie Iugoslavă).” Zonele exterioare interconectate sistemului reprezintă o varietate de factori a căror dinamică este influenţată de funcţiile pozitive sau negative ale sistemului Arterei navigabile Dunăre-MainRhin. Dintre aceştia se pot menţiona: Delta Dunării şi alte obiective de interes turistic, porturile şi oraşele riverane Dunării, infrastructura din apropierea Dunării şi, în mod deosebit, reţeaua rutieră internaţională (finanţată în proporţie de circa 50% din fondurile Comunităţii Europene), zona Mării Negre şi a Mării Mediterane, puncte importante de interferentă a transporturilor pe calea ferată şi rutiera, activitatea economică a ţărilor riverane Dunării etc. Analiza Diagnostic presupune şi evaluarea lucrărilor realizate la cele doua extremităţi ale Arterei navigabile a Dunării, sub impactul unor factori (de)favorizanţi naturali, economico-sociali etc. Un prim rezultat al acestui demers este realizarea legăturii fluviale dintre Marea Neagră şi Marea Nordului, portul Rotterdam cu portul Constanţa. Astfel, ţările din Europa Centrală pot avea acces direct la Marea Neagră şi, de aici, la Canalul Suez. Noua rută comercială , Canalul Suez -Europa Centrală via Constanţa, faţă de ruta veche (cea care traversează întreaga Mare Mediterană şi ocoleşte Peninsula Iberică), prezintă avantajul scurtării drumului cu opt zile, inclusiv costurile aferente. În plus, porturile Mării Negre şi cele ale Mării Mediterane Orientale au cea mai favorabilă poziţie faţă de Canalul Suez pentru rutele Oceanului Indian şi ale Extremului Orient (I. Seftiuc, România si problema strâmtorilor). În contextul integrării europene, soluţia pentru rezolvarea problemelor complexe ale Arterei navigabile a Dunării3 este organizarea acesteia în sistem de cooperare economică regională la nivel european. Integrarea regională este noua formă de dezvoltare a activităţii economice, o tendinţă generală, dar nu generalizata, diferită de la o regiune la alta. Uniunea Europeana prezintă o modalitate integratoare, puternic conturată şi consecventa, care promovează o piaţa unica, o moneda
2 3

Idem, pag. 30-32

Alecsandru C. Sobaru, Gabriel I. Năstase, Chiriac Avădanei-coordonatori, Artera navigabilă Dunăre – Main – Rhin. Strategii europene, orizont 2020, Bucureşti Editura Economică, 1998, pag. 30-32

3

pe teritoriul României.3) 4 Fluviul Dunarea îsi schimbă frecvent direcţia de curgere: astfel. 5 Dunărea se întinde pe 22 grade longitudine 6 Bazinul hidrografic al Dunării se întinde în 18 ţări: Germania. în sectorul superior direcţia de curgere este de la vest spre est. Polonia şi Albania sunt neînsemnate. graniţa între Croaţia şi Iugoslavia. Bratislava şi Budapesta. Gheorghe –Deltă)5. Suprafaţă bazinului hidrografic este de 805. îşi schimbă brusc cursul către sud. mai întâi. Timiş etc. formează. opţiunile privind optimizarea activităţii în domeniul navigaţiei fluviale.33% din suprafaţa Europei (vezi harta 1. sud-est. cuprinsă între meridianul 8 009’ longitudine E.6 Dunărea. Italia. în continuare. Iugoslavia. Croaţia. În linie dreaptă. Ucraina. Dunărea drenează nord-vestul Iugoslaviei (Serbia). Bulgaria. în continuare. Macedonia. iar limita sudică este paralela 42005’ latitudine nordică (Crna Gora). Italia. iar în partea a doua fluviul curge pe directie vest –est.1) . până în dreptul localităţii Silistra. prin defileul Porţile Visegradului. În această zonă se află în construcţie hidrocentrala Gabcicovo. spre aval. formează hotarul cu Bulgaria. Sava. cu o lăţime maximă de 600 km. apoi formează pe o porţiune graniţa între Slovácia şi Austria. străbate partea de sud a Germaniei (Bavaria) şi nord-estul Austriei. ca lungime (2860 km) şi debit. După ce separă munţii Borzsony de munţii Pilis. care confluează la Donaueschingen. Slovacia. Tisa. Serbia. Moldova. Parcurge în continuare sud-vestul Slováciei. în prima parte. Elveţia. Bosnia.2). în sectorul mijlociu de la nord la sud. apoi vest-est. din care 221. România. din nordul Ungariei.). la Vác. este al doilea fluviu în Europa. iar de aici la gura braţului Chilia. 1. Limita nordică depăşeşte paralela 500 latitudine nordica (5005’ izvoarele râului Morava ). Toate aceste observaţii vor putea selecta. 1. De aici. spre aval. în zona izvoarelor. Bulgaria. cunoscută din antichitate cu denumirile Danubius.2 Bazinul hidrografic al Dunării Fluviul Dunărea străbate continentul Europa de la vest la est 4(vezi harta 1. Slovenia. traversând zece ţări: Germania. câtre est.unica si structuri unitare de conducere. de la izvoare la vărsare.3 Cursul Dunării Dunărea izvorăşte din estul munţilor Schwarzwald (Pădurea Neagră) din Germania. Austria. pe o mică porţiune.700 km². cele mai mari revenind României. Suprafeţele drenate în Elveţia. Ungaria. Austria. cu un debit mult sporit de aportul afluenţilor primiţi. în Munţii Pădurea Neagra si 29045’ longitudine E. Istros sau Donaris. Polonia. iese din teritoriul Ungariei. România. intră apoi pe teritoriul României prin localitatea Baziaş. formând. după fluviul Volga. 4 . De la Silistra la confluenţa cu Prutul. Albania. zonă unde se află “piaţa de confluenţă” a apelor Dunării cu o serie de afluenţi importanţi (Drava. în sectorul inferior are direcţia de curgere vest-est. iar de aici. drenând partea central vestică a Ungariei pe direcţie nord-sud.300 km². În aval de Mohacs. realizând graniţa cu Ungaria. prin pâraiele Breg şi Brigach. iar la sud-est de Vukovar îşi schimbă din nou direcţia de curgere. Ungaria. Cehia. Moldova. Croaţia. (vezi harta 1. sud-nord. realizează graniţa între Iugoslavia şi România până la confluenţa cu râul Timok. Budapesta. graniţa cu Republica Moldova şi apoi cu Ucraina. Dunărea curge numai pe teritoriul Românei. locul de vărsare în mare (Sf. Ungariei şi Iugoslaviei. Slovacia. respectiv 27%. Ucraina şi patru capitale: Viena. bazinul său are o lungime de 1630 km. ocupând 8.

4)7. în aval. În albia Dunării exista mai multe ostroave vechi. În zona Turnu Măgurele – Nicopole este prevăzut sa se construiască o alta hidrocentrala. de la izvoare şi până la Bratislava/ Viena 10. viteza mare a apelor şi panta accentuata au împiedicat mult timp navigaţia prin defileu. 60 5 . din punct de vedere morfologic . în dreptul satului Ostrovu Mare (com. pag. De la sud de 7 8 Delimitarea difera în functie de perspectiva criteriilor de segmentare. cu gârle. Dunărea străbate bazinele Vienei şi Bratislavei. Stâncile din albie. taie culmi muntoase alcătuite din roci dure. Isar şi Inul. în colaborare cu Bulgaria. are o lungime de 1075 km. cu pante abrupte şi cu sase trepte de acumulare a voluminoşilor afluenţi alpini. pe de alta parte. de la Bratislava/ Viena până la Baziaş. Sectorul inferior sau carpato -balcanic . prin porţile/defileele de la Bratislava (sau Poarta Devin) şi de la Visegrad (Poarta de la Dorog sau Gran). până la defileul de la Vác şi cel de-al doilea. Florina Bran. cu ajutorul ecluzelor laterale.4 Sectoarele Dunării Din perspectiva diversităţii zonelor pe care le parcurge. canale. cel mai mare dintre aceştia. câtre sud. După defileul Poarta de la Visegrad. lung de 144 km. valea atinge latini până la 5 km. iar valea transversala se îngustează mult. deoarece. Acolo unde Dunărea trece prin zone depresionare sau sapa în roci moi. Acest sector este cel mai important pentru România. pe sub marginea Podişului Prebalcanic. 1. • Sectorul Călăraşi-Brăila prezintă desfacerea succesiva a apelor în doua braţe principale. Pe toata aceasta distanta. Gogosu. de la Bazias şi până la vărsare. având de-a lungul malului stâng românesc o lunca larga.5 Sectorul romanesc al Dunării: Bazias-Chilia În cadrul acestui sector se deosebesc următoarele sectoare secundare8: Sectorul Baziaş – Drobeta -Turnu Severin (144 km). Pe porţiunea numita Cazane. Dunărea se împarte în trei sectoare: • Sectorul superior sau sectorul alpin al Dunării. Dunărea îşi reduce viteza. insula Ada-Kaleh – acum acoperita de apele lacului de acumulare – s. cu albia meandrată şi cu o lunca larga. insula Simian. poate fi divizat în doua sectoare: primul. Între malul de vest al insulei Ostrovu Mare şi malul sârbesc al Dunării. îşi lărgeşte valea şi lasă o parte din aluviuni.1. în unele locuri de peste 20 km. pe direcţia meridianului. cu o vale îngusta şi adânca. de 9 km lungime. începe cu defileul Porţile de Fier. ajungând la câteva sute de metri. apele fluviului îşi schimba brusc direcţia de curgere. Lech. Spatiul geografic românesc. pe tot acest parcurs. lacuri asanate sau desecate şi circa 4-5 niveluri de terase. curgând. Sectorul Drobeta -Turnu Severin – Călăraşi. în dreptul localităţii Vác. devine asimetrica. care străbate sud-vestul Carpatilor Meridionali. neinundabile: Ostrovu Corbului. având malul drept mai înalt (150-200 m). în valoare imensul sau potenţial hidroenergetic şi s-a rezolvat. fluviul uda pământul tarii noastre (vezi harta 1. formând ostroave. pe de o parte. unde valea este larga. Melinda Cândea. 2001. Morava (din Alpii Dinarici) şi Tisa (din Carpaţi). jud. • Sectorul mijlociu sau sectorul panonic. în cadrul cărora străpunge doua bariere muntoase. pe circa 400 km. care îşi au izvoarele în gheţarii de înălţime: Iler. problema navigaţiei prin defileu. care alcătuiesc o parte din câmpurile fertile ale sudului Câmpiei Române. Abia în sudul acestei depresiuni primeşte cei mai puternici afluenţi ai şai: Drava şi Sava (din Alpi). “antecamera” marelui bazin Panonic. Ostrovu Mare. drenând median câmpia uşor denivelata a Panoniei. care-i scad debitul.a. În Depresiunea Panonică. este tipic montan. Prin construirea sistemului hidroenergetic şi de navigaţie de la Porţile de Fier (1970-1972) s-a pus. Bucuresti Editura Economica. Dunărea primeşte afluenţi neînsemnaţi. care cuprind între ele aproape toata lunca larga. Mehedinţi) şi al localităţii Mihailovac (pe malul sârbesc) s-a construit hidrocentrala Porţile de Fier II (216 MW) şi se afla în construcţie o hidrocentrala adiţionala (54 MW). fluviul curge pe un singur braţ.

Dunărea asigura cea mai importanta cale de navigaţie fluviala a Europei. la al doilea ceatal (Ceatalul Sfântu Gheorghe) formând braţele Sulina şi Sfântu Gheorghe. în timpul primăverii. pag.1. Editura Economica. Turnu Măgurele. Astfel. datorita munţilor pe care îi străbate. la vest şi Braţul Borcea. Viena. apele se aduna într-o singura albie. Gabriel I. dintre Europa Centrala şi Orientul Apropiat. la est. Pe malul românesc s-au dezvoltat mai multe oraşe porturi: Orşova. la vest. Lunca naturala a Dunării9 a suferit numeroase modificări prin lucrările care au avut ca scop regularizarea cursului apei (tăierea meandrelor. Linz. care închid Balta Brăilei (intens modificata de om prin îndiguiri şi desecări) • Sectorul Brăila-Marea Neagră sau Dunărea Maritima este sectorul fluvio-maritim al Dunării. 1. începând din secolul al XIX-lea au fost efectuate diverse lucrări: de îndiguire împotriva inundaţiilor. prezentând coturi mari (Cotul Pisicii). secarea numeroaselor lacuri şi bălti pentru transformarea zonelor umede în terenuri agricole. de la izvoare până la Achlaiten. braţul Tulcea se desparte din nou. Adâncimea Dunării atinge. Dunărea are o vale îngusta. fluviul se desparte din nou în doua braţe: Dunărea Veche/ braţul Macin. artera de legătura cu Europa de răsărit şi centrala reprezintă oportunitatea economic a de creştere a veniturilor din taxele de tranzit.6 Lunca Dunării Lunca reprezintă albia majora a unei ape curgătoare şi cuprinde albia minora (prin care curge apa) şi partea inundabila. Lunca Dunării în Germania Pe teritoriul Germaniei. hidroenergia. în aval de comuna Giurgeni (jud. baraje de retenţie a apei pentru stăvilirea inundaţiilor. Ialomiţa). o parte din comerţul european. Giurgiu. Între Brăila şi Pătlăgeanca. Oportunităţi economice – Din perspectiva economica. cel mai nou pământ al tarii. Artera navigabila Dunare – Main – Rhin. din cei 580 km. La nord de Vadu Oii. Bucuresti. purificarea apei) cât şi a biocenozelor (conservarea biodiversităţii acvatice). Alte porturi principale pe fluviul Dunărea sunt: Ulm. Calafat. astfel încât Dunărea se varsă în Marea Neagra prin trei guri principale: Chilia. care favorizează formarea zăpoarelor de gheata. Sulina şi Sfântu Gheorghe. utilizând braţul Sulina – canalizat şi rectificat. aşezări umane. în acest sector. În apropiere de Hârşova. se face pe Dunăre. Chiriac Avadanei-coordonatori. prinsa între Dunărea Veche. îndiguiri pentru evitarea inundaţiilor. diguri de deviere a apei. Pe acest 9 Alecsandru C. la est şi Cremenea. de la Ulm şi până la vărsare. pe care pot pătrunde şi vase maritime de mare tonaj. Drobeta-Turnu Severin. pentru conservarea atât a biotopurilor (echilibrarea debitelor. cunoscuta sub numele de primul ceatal (Ceatalul Chiliei sau Ceatalul Ismail. Strategii europene. 24 m. 1. În aval de municipiul Tulcea. cai de comunicaţie. exploatarea prundişului. unde Dunărea se ramifica în braţele Chilia şi Tulcea). 400 km se desfăşoară pe o vale larga. Sobaru. pe o distanta de 3500 km. iar canalele Main-unare (dat în folosinţa la 26 septembrie 1992) şi Dunăre–Marea Neagra (inaugurat la 26 mai 1984) creează legătura navigabila între Marea Nordului. Tulcea şi Sulina. Pentru diminuarea vitezei de curgere a apei şi a pericolului de eroziune a malurilor. Unele dintre ele de ţin şi importante obiective industriale ceea ce le-a amplificat funcţiile economice. Pentru România. Galaţi. Dunărea curge într-o singura albie. Brăila. coborând sub nivelul marii. Nastase.6. Cernavoda. între Feteşti şi Cernavoda. declarata rezervaţie a biosferei. dragare.Călăraşi şi până la Hârşova. imens domeniu al stufului şi pescuitului. Călăraşi. prin intermediul fluviului Rin şi Marea Neagra. zona în care se găseşte un complex de poduri feroviare şi rutiere. Lunca are un rol esenţial din punct de vedere al ecosistemelor. Valea în ansamblu şi mai ales terasele ei sunt importante pentru agricultura. Budapesta şi Belgrad. Aici s-a construit impresionantul pod de la Giurgeni-Vadu Oii. orizont 2020. zona permanent umeda. au fost tăiate doua curbe mari pentru ameliorarea navigaţiei şi au fost construite mai multe baraje. 52-59 6 . 1998. se afla Balta Ialomiţei. Bratislava. până la prima bifurcaţie a Dunării. pe circa 180 km. braţe între care s-a format Delta Dunării.

separate de anumite porţiuni mai înguste determinate de lanţurile de dealuri aşezate transversal. Din 1977 a fost demarat pe aceasta porţiune un important proiect de utilizare complexa a Dunării. sa permită inundarea luncii.2. Lucrările de amenajare a Dunării. pe care este amplasata uzina electric a Gabcikovo. În acest sector. unde pe circa 60 km. proiect comun slovaco-ungar. Dunărea curge într-o câmpie larga. unde. formând patru bazine mai mici. închideri ale canalelor secundare. După reunirea canalului cu vechiul pat al Dunării. care au transformat substanţial starea naturala a văii. El prevedea bararea cursului natural al Dunării cu un baraj. Întreţinerea caii navigabile este dificil de realizat din cauza aluviunilor bogate deversate continuu de afluenţi precum Morava şi Leitha. s-a construit al doilea baraj. la Nagymaros. situat la nord de braţul natural al Dunării. 1. Proiectul de amenajare complexa a Dunării are o serie de avantaje: • protejarea împotriva inundaţiilor a zonei de câmpie dintre Bratislava şi Esztergom. Dunărea străbate zona de dealuri prealpine. între care îşi fac loc zone cu lunci. cu Slovacia. El are o capacitate de 160 milioane km3. Pentru scurgerea debitului de 5200 km3/sec. Din ace şti 350 km. prevăzuta cu ecluze necesare navigaţiei. pe teritoriul ungar şi slovac.sector au fost realizate 24 lucrări hidrotehnice.6. iar 150 km strâmtori ale fluviului. sunt necesare diguri. cu multe ramuri despletite. au început în 1850 cu îndiguiri longitudinale. din care 21 km formează graniţa cu Germania. Din 1954. care crea un mare rezervor de apa – lacul Hrusov. malurile au fost îndiguite încă de la jumătatea secolului al XIX-lea. 200 km prezintă o lunca larga.Lunca Dunării în sectorul slovac Dunărea realizează pe o mare porţiune frontiera cu Ungaria. astfel ca pe o lungime de 200 km apele Dunării sunt stăvilite. • stoparea eroziunii patului fluviului şi ridicarea pânzei freatice în zonele limitrofe. Din cauza frecventelor inundaţii ce au loc în aceasta zona. Dunărea propriu-zisa şi în sud Dunărea Mosoni. Între Bratislava şi gura râului Horn.6. integral pe teritoriul slovac. Lacul ajunge în zona de câmpie. Unele diguri laterale au fost construite în aşa fel încât. Lacul de acumulare format în zona de deal este îngust şi lung.3. contribuind astfel la salvarea biocenozelor. Fluviul se desface în trei braţe: în nord Dunărea mica. ea intra în defileul realizat de Munţii Pilişi (la sud) şi Borszony (la nord). a fost prevăzut un canal artificial de 30 km lungime. după circa 85 km. la viituri. la Dunakiliti. este situat în câmpie (ambele maluri au diguri). câmpie larga de inundaţie. Aceste lucrări au asigurat o lărgire a cursului apei de 320-410 m. Între Pădurea Vieneza (Wiener Wald) şi Carpaţii Mici se afla bazinul Vienei. valea Dunării foarte adânca. 7 . pe acest sector. • regularizarea cursului Dunării în vederea navigaţiei. care creează lacuri de retenţie. • favorizarea dezvoltării agriculturii şi silviculturii. • obţinerea de energie electric a (2650 GWh/an la Gabcikovo şi 1025 GWh/an la Nagymaros). regularizarea cursului apei. iar 8 km. într-o meandră. 1.Lunca Dunării în sectorul austriac Dunărea austriaca are 350 km lungime. au fost construite 11 baraje.

10 Alecsandru C. pentru a facilita navigaţia în zonele de cataracte. 13 situata la înaltimi de 5-6 m. Lunca Dunării în sectorul românesc de câmpie Sectorul românesc de câmpie al Dunării este cel mai important prin lungimea sa considerabila de 900 km.. Lunca Dunării are dimensiuni variabile de la vest la est. pinteni de calcar. constând în ridicarea a 1350 km. Pereţii verticali de calcar sau versanţii destul de înclinaţi formaţi din diferite roci coboară până la nivelul apei şi sub ea. o larga zona depresionara13. Bucuresti. cu aceleaşi probleme de inundaţii şi tendinţa de despletire a braţelor. de 6-10 m. ceea ce a dus la supraînălţarea digurilor. unde Dunărea este situata la poalele nordice ale înălţimilor Fruska Gora.5. un tăpşan format din material acumulat la baza terasei. Sobaru. din care jumătate sub apa şi îndepărtarea a 1. În acest sector. Între anii 1964-1973 a fost ridicat barajul Porţile de Fier I. Lungimea sa ajunge cu remuul până aproape de gurile Tisei. ridicate deasupra fluviului. grinduri fluviatile12. Aceste lucrări au constat în dislocarea a 650. pe o lungime totala de 60 km. prevăzut cu ecluze de ambele parţi. imediat lângă albia minora.1. determinate de zăpoarele de gheata care se formau datorita curbelor prea strânse ale Dunării. Gabriel I. lunca nu exista decât în mici bazinete cu depozite terţiare cum este cel de la Bahna. creânduse un lac de acumulare de 270 km.000 m3 de roca. pentru a trece apoi pe teritoriul Serbiei. Pe acest sector apele au acoperit majoritatea porţiunilor de lunca existente anterior (vezi harta nr. lunca se desfăşoara doar pe malul românesc (cel nordic). În profil transversal se disting. Artera navigabila Dunare – Main – Rhin. Lucrările propriu-zise în albia Dunării au fost efectuate în anii 1890-1898. pag. dar şi la creşterea regimului inundaţiilor.4. ceea ce a necesitat lucrări hidrotehnice diverse. închideri de braţe secundare. unde fluviul face la început graniţa între Croaţia şi Serbia. În 1984 a fost dat în funcţiune barajul Porţile de Fier II. operaţie foarte dificila. 1998. înaltime fata de nivelul mediu al apei si latimi de 150-300 m. Chiriac Avadanei -coordonatori. româna şi sârba. dar şi cu cele mai grele probleme de amenajare hidrotehnica.6.Lunca Dunării în Câmpia Panonica Câmpia Panonica este primul sectorul cu o lunca foarte larga a Dunării. Editura Economica. Porţiunea cea mai dificila a fost cea de la Porţile de Fier (Varciorova). în zona Greben şi au fost săpate cinci şenale în patul râului.6.. Dunărea nu mai are inundaţii în lunca decât la viituri excepţionale. 1. Artera navigabila Dunare – Main – Rhin. cel sudic formându-l platforma prebalcanică şi cea dobrogeana. cu relief complex 8 . rectificarea meandrelor şi supraadânciri ale patului etc.56 12 Acumulari de nisip (diguri naturale). ea străbate partea sudica a Câmpiei Panonice.6. Rectificarea cursului a dus la scurtarea traseului principal al Dunării cu circa 55 km. Acum. Chiriac Avadanei -coordonatori. pag. de la Turnu Severin (câţiva km lăţime) la Brăila (25 km)11. 1. sectorul cheilor are o lungime de 41 km. Aproape un sfert din teritoriul Ungariei unde traiste un sfert din populaţia ţării şi se găseşte 30% din reţeaua de cai ferate şi 20% din cea rutiera. 1998. Gabriel I. Strategii europene orizont 2020. 55-56 11 Alecsandru C. Inundaţia din 1838 a dus la distrugerea a 15% din casele din Buda (malul drept al Dunării) şi a 50% din cele din Pesta (malul stâng). De la ieşirea din defileu până la cotul de la Galaţi. Nastase. 10Este o zona cu inundaţii frecvente. orizont 2020. Din 1850 au început lucrările de amenajare hidrotehnica.. Sobaru. Bucuresti Editura Economica. 1. de diguri laterale. În aceasta zona. de 60 m lungime şi o adâncime a apei la etiaj de 2 m. Nastase. Strategii europene.000 km2). Cu excepţia unei mici porţiuni. Lunca Dunării are un relief complex. cu o înălţime de 32 m.5). care se întinde de la Budapesta până la intrarea în defileul de la Porţile de Fier. Aceleaşi probleme sunt valabile şi pentru teritoriul fostei Iugoslavii. Dunărea mărgineşte Câmpia Româna.6. Este cel mai spectaculos sector al Dunării.2 milioane m3 de piatra. unde viteza apei era considerabila. panta de racord cu terasa. Pentru aceste lucrări au fost îndreptaţi pe 150 m. este supus inundaţiilor (circa 23.Sectorul românesc al cheilor Situat între Moldova Noua şi Turnu Severin.

• bălti. • mlaştini. unele în curs de colmatare sau adâncire. Crapina. Balta Mare a Brăilei şi Ialomiţei şi se prevedeau diguri submersibile discontinue. Brates. • privale . dar se lărgeşte pe partea basarabeana. Potelu.7 Delta Dunării 14 Asadar. colmatate puternic. având forma de gârle (albii de scurge re a apei). acumulări temporare de apa. unde lunca. altele navigabile. insubmersibile. cu un sol îmbibat de apa. Cel care s-a opus acestei idei a fost naturalistul G. Îngustarea se datorează Munţilor Macinului.14 1. pasuni-fânete. Primele lucrări efectuate aici datează din vremea romanilor. Ionescu-Sisesti. pe malul românesc se păstrează singurul mare lac nesecat. Saligny. Amenajarea şi valorificarea luncii Dunării reprezintă una din cele mai grave agresiuni ecologice de pe teritoriul tarii noastre. S-a produs astfel un adevărat dezastru în piscicultura. este adoptat punctul de vedere al inundării temporare şi parţiale a luncii. “Amenajarea” luncii Dunării are un istoric de lunga durata şi complicat. albii mai vechi ale Dunării. • lacuri. se îngustează pe partea româneasca. la insistentele lui Antipa. acumulări permanente de apa situate în depresiunile cele mai adânci. • japse .agricultura şi piscicultura. Ideea de îndiguire a Dunării în vederea obţinerii de terenuri agricole prin asanarea bălţilor şi secarea luncii datează din anul 1910. cu vegetaţie de balta în zonele mai adânci şi pasiune în cale mai ridicate. • gârle . lacuri foarte mari (Greaca. Aceasta lucrare aparţine inginerului A. Marginea lacurilor este invadata de stuf şi papura. dar mai ales la distrugerea patrimoniului piscicol. în care exist a încă un curs de ape permanent. au fost distruse adevărate raiuri peisagistice care ar fi putut constitui extraordinare domenii turistice (lacurile din lunca Dunării din preajma Bucureştiului sau mirificele păduri inundate temporar din Balta Borcea sau Balta Mare a Brăilei). lunca urma sa aibă o folosinţa împărţita între păduri. regimul bolsevic nu si-a distrus lunca. • braţe . croite de jur împrejur şi niciodată depăşite de ape. Vidrascu. bălti colmatate complet. Antipa. eminent agronom. dar uscate de obicei şi care au apa doar în cursul viiturilor. cât cuprinde lunca (exceptând Delta). foarte larga la gura Prutului. Concepţia lor era de îndiguire totala a întregii lunci. lacuri sau braţe. active. lacurile mari din Dobrogea şi Lacul Brates. la modific ari drastice în scurgerea apelor Dunării. iar pe malul ucrainean marile lacuri Kahul şi Ialpug. Crapina etc. putând dispărea complet la secete mari. care şi-au construit diguri ce serveau drept cai de acces.Zona depresionara este cea mai importanta şi cuprinde următoarele forme de relief: • grădişte (popine). care vedea în aceasta lucrare numai profitul agricol. Maharu. După moartea lui Saligny în 1925. care nu vedea decât partea tehnica a lucrării. au fost poluate apele Dunării etc. Prin “Legea pentru punerea în valoare a pământurilor din zona inundabila a Dunării” se prevede îndiguirea aproape totala a luncii prin diguri continue. acumulări de nisip ce acoperă alte forme de relief. obligându-ne numai pe noi (românii) la astfel de lucrari pentru a profita cât mai mult de productiile noastre agricole. cel mai bun cunoscător al Dunării din punct de vedere biologic. resturi de terase. dar cu debite mai reduse decât ale cursului principal al fluviului . Jijia. susţinut şi de temeinicele studii efectuate de I. având de la câteva sute la câteva mii de hectare. de mica adâncime. care domina şi care coboară treptat cu mai multe terase până la nivelul luncii. • dune. acoperite parţial de stuf şi papura.).6. Se exclud de la îndiguire Balta Mare a Brăilei. care a arătat ca secarea totala ar duce cu timpul la distrugerea terenului agricol. În aval. braţe vechi. Lui Saligny i s-a alăturat şi G. cu debite reduse şi care unesc diferite bălti. alimentate natural din Dunăre. cu diguri insumersibile chiar şi la cele mai severe viituri şi valorificarea agricola a întregii suprafeţe de 573000 ha. cu vegetaţie de stuf. stadii avansate de continentalizare. când erau date agriculturii 7100 ha. Astfel. prin care se lăsau pisciculturii majoritatea marilor lacuri. formulat în "Legea pentru administrarea pescăriilor statului şi amelioraţiunile regiunii inundabile a Dunării”. 9 . La sectorul Câmpiei Române şi al Luncii se adaugă mica porţiune de la cotul Dunării la Galaţi.

rachiu şi vodca. între paralela de 44024’ şi 46042’ latitudine nordica şi 28014’ şi 29046’ longitudine estica. desprinzându-se. de la izvoare la varsare. deoarece este aproape drept. din care 4340 km² pe teritoriul României. asigurând astfel cel mai scurt drum spre mare. Braţul Chilia. terenurile inundabile. teritoriul deltei a devenit un liman. în nord. canalele. este situata în partea de est a României. (vezi harta 1. lipoveni.Tulcea 16 Coord. stuf.. grindurile. aceasta porţiune a deltei secundare20 nu aparţine teritoriului tarii noastre. plante.6) cea mai umeda zona a Europei. între grinduri. pag. Caraorman). Suprafaţa ei totala este de 5240 km². par a întări părerea deja cunoscuta ca aici începe şi se sfârşeşte ciclul vieţii”.Pentru foarte mulţi dintre noi. 1. cursul se bifurca pentru a doua oara în braţele Sulina (direcţia vest-est) şi Sfântul Gheorghe (direcţia NV-SE). Delta Dunării înseamnă doar o imensa întindere de apa şi canale. pag. lacurile. pajiştile de lunca. Editura Pelecanus. în dezvoltarea sa. La vărsarea în mare are loc o depunere relativ brusca a aluviunilor. Chilia şi Letea) cu sectoarele de bifurcare. Aves Danubii – Pasarile Dunarii. Braţele secundare sunt: Tataru. care au creat (în Pleistocen) sistemul de grinduri conjugate din delta (Letea. vertebrate care trăiesc aici. pag. pădurile Letea şi Caraorman. 1980. în zona de vărsare a Dunării în Marea Neagra. formata din: o Delta Fluviala (în vest). incluzând şi laguna Razim-Sinoie. Delta se afla într-un proces de retragere spre est. Varietatea de pasări. o Delta Maritima (în est) şi • Complexul lagunar Razim-Sinoie.: V. japsele. 2001. turişti.. are lungimea cea mai mare (120 km) şi debitul cel mai ridicat (aproape de 60% din volumul fluviului). Botnariuc) sunt braţele Dunării. pădurile de sălcii. Delta Dunării se poate împărti 16în: • Delta propriu -zisa. Delta secundara a Chiliei. 1980. Dunărea se desparte în cele trei braţe principale la vest de Tulcea (la Pătlăgeanca). Este a doua delta ca mărime din Europa. spre nord. localnici. în urma cu aproape un secol. la contactul între apele dulci ale fluviului şi apele sărate ale marii. Nimic mai fals! Delta este o îmbinare dumnezeiasca de vieţuitoare sălbatice. Babina. după formarea acestuia (care a închis golful iniţial). Brasov. ape. care avansează în mare cu câţiva zeci de metri pe an (40-80m/an). regularizat şi canalizat. Ecosistemele Deltei Principalele ecosisteme ale deltei (după N. Ecosistemele din România. care are tendinţa de a optura gura 15 • Delta Dunarii – Ghid ecoturistic 21Delta Dunarii – Ghid ecoturistic . “Boomul Delta Dunării nu poate fi înţeles ca o entitate decât daca este privit în evoluţie. Nimic nu este mai presus de miracolul vieţii în Delta Dunării.„.15 Delta Dunării. gârlele. nisipurile. mamifere. Sulina şi Chilia (cel mai nou)19.6. după delta fluviului Volga (18000 km²). Ecosistemele din România. 226 18 C-tin Pârvu. plaurii. Cernavoda.7. Pe braţul Chilia alternează sectoarele cu un singur curs (în dreptul grindurilor Stipoc. cu aluviunile aduse de fluviu sau cu cele resedimentate de curentul circular al Marii Negre. 228-240 19 20 Astazi. în ordinea existentei lor: Sfântu Gheorghe (cel mai vechi). peşti. La vărsarea în mare se creează în prezent o delta secundara. formându-se bara de la Sulina. Ciochia. Delta secundara apartine Ucrainei 10 .” 18Evoluţia ulterioara a deltei a fost condiţionata de formarea celor trei braţe. Ed itura Ceres. Editura Ceres. Delta Dunării este o “unitate de relief recent formata prin colmatarea unui golf marin”17. cu bucuriile naşterii şi tragismul morţii. munca. braţul Chilia. holera. cea mai joasa şi mai noua regiune de câmpie. La est de Tulcea. • Braţul Sulina este cel mai scurt (64 km) braţ. foarte mult peste.13-18 17 C-tin Pârvu. Este cel mai navigat braţ al Dunării.1.

pe o mica porţiune (grindul Chilia). din care o parte se varsă în mare. Sacalin . Grindul Lupilor.). -şi o bogata fauna acvatica. Vatafu Lungulet. Grindul Caraorman (cu o altitudine maxima de 8m). lungimea traseului scurtându-se la doar 70 km. se datorează cantităţii mari de aluviuni (58. Saraturi. • grinduri fluvio-maritime/transversale -constituite pe vechi linii ale armului de câtre aluviuni şi curenţii circulari marini: Grindul Letea (altitudinea maxima din delta. Murighiol. Grindul Ivancea. Acest braţ al Dunării este dragat continuu. ştiuca. Grindul Crasnicol şi Grindul Petrisor. iar altitudinea maxima de 13 m.5 m. pe cele lacustre. caras. îndiguite şi desecate. Dunavat). Popina. meandrele au fost rectificate.). parţial. egrete -egreta mica şi egreta mare . Relieful pozitiv constituie cca. • grinduri continentale – porţiuni ale vechiului uscat predeltic: Grindul Chilia (cu altitudinea de 9 m) şi Grindul Stipoc (cu altitudinea de 3 m). Letea. în 1990. Rotundu. Delta Dunării este zona care face tranziţia între Câmpia Româna (pe care o continua).7 milioane tone) transportate anual de Dunăre. Zatoane. vulpe. Relieful Deltei Dunării cuprinde în regim natural terenuri joase şi terenuri înalte. formata din peşti -somn. Pentru a diminua acest efect. Letea şi Caraorman. Istria Sinoe. dintre care amintim speciile de pelicani -pelicanul comun. nisipoase (pe grinduri) şi. solurile hidromorfe (lacovisti). Potcoava. crap. În ultimii ani. Solurile predominante sunt solurile aluviale. Aproximativ 3/4 din suprafaţa deltei este situata la altitudini pozitive şi 1/4 sub nivelul de zero metri. cernoziom. gârle.Solurile din Delta Dunării au fertilitate redus a şi sunt parţial inundabile. formează o acumulare de nisip sub forma unor insule (Insulele Sacalin: Sacalinul Mic şi Sacalinul Mare). adaptate excesului de umiditate. La vărsare. Nebunu.de vărsare. 13m). Sunt 18 zone cu protecţie integrala: Rosca-Buhaiova. lacuri (Isac. Caraorman. în dreptul gurilor de vărsare ale Dunării. Prin Legea 82/1993. Raducu. Altitudinea medie a reliefului deltei este de 0. a fost construit un dig (în lungime de 10 km) care îndepărtează spre larg aluviunile aduse de curentul circular al marii. Fenomenul de înaintare a deltei. Dunăre (prin hidrografie şi funcţionalitatea sistemului hidric) şi Marea Neagra (raportul Dunăre-mare fiind variabil în timp). ostroave (Tataru. Rezervaţii ale Biosferei. Obretinul Mic. Terenurile joase cuprind mlaştini. salcie). mlaştini şi. 13% din suprafaţa Deltei. Delta Dunării22 şi Complexul lagunar Razim-Sinoe au fost declarate. Stuful acoperă suprafeţele de bălti. Belciug21. Tipurile de grinduri care îl formează sunt următoarele: • grinduri fluviale/longitudinale -create de aluviunile depuse de fluviu şi însoţesc braţele principale. Grindul Saraturile. prin care se realizează legătura cu laguna Razim.gârliţe etc. în detrimentul marii. • Braţul Sfântul Gheorghe (108 km) are direcţia dominanta spre SE şi este foarte meandrat. pelicanul creţ -cormorani. Cernovca). braţe secundare (Tataru. iar restul se depune în cuprinsul deltei. Dolosman. cu numeroase specii. la care se adaugă pădurile de stejari. Acestea sunt terenuri inundabile şi parţial. Dranov. Vegetaţia Deltei Dunării Delta are vegetaţie de lunca. Matita. în vest. Babina etc). mistreţ etc. Fauna este alcătuita din animale terestre (iepure. Merhei etc. servind navigaţiei maritime. mamifere de apa (vidra). sunt înscrise în Convenţia de la Ramsar şi pe lista Patrimoniului 21 Delta Dunarii-harta turistica ecosistemele Deltei nu sunt înca afectate de activitatea antropica 22 11 . Grindul Chituc. Rezervaţiile naturale din Delta Dunării sunt: Pădurea Hasmacu Mare-Letea (rezervaţie de flora). nisetru. Din braţul Sfântul Gheorghe se desprind spre sud canalele Dranov şi Dunavat. canale (Litcov. păstruga. contribuind la continua ei aluvionare. Erenciuc. pasări (280 specii. -şi sturioni morun. cega. Petiteasca-Leahova. plătica etc. Matita (fauna) şi insula Popina (fauna). lup. câinele enot. Dintre arbori predomina esenţele moi (plop. Obretinul Mare.

Mondial Cultural şi Natural23. Aşezările omeneşti şi demografia au, datorita condiţiilor fizico-geografice, numeroase particularitatea. Datorit a întinderilor mari de ape, densitatea populaţiei are valori reduse, fiind de 25-50 loc/km² în vest şi sub 25 loc/km² în est. Populaţia este concentrata în aşezări rurale, situate de-a lungul braţelor fluviului, care au predominant activitatea legate de pescuit şi agricultura. Singurul oraş din delta este Sulina (5500 locuitori), un oraş-port liber/porto-franco, funcţionând ca port de transbordare a navelor, urmând a se amenaja ca port maritim. Oraşul Tulcea nu este situat în delta, dar coordonează activitatea economica şi turistica a Deltei. Resursa importanta şi tradiţionala a deltei este fauna piscicola, iar pescuitul este considerat activitate economica esenţiala. Transporturile rutiere sunt slab reprezentate. Cea mai mare parte a transporturilor din delta se realizează cu ajutorul navelor. Navigaţia fluviala se poate desfăşura, pentru nave mici, şi pe braţele secundare. Navigaţia maritima se realizează doar pe braţul Sulina. Turismul beneficiază de un deosebit potenţial natural (peisaje exotice, lacuri, canale, grinduri, fauna, vegetaţie, pădurea de stejari de la Letea, dunele de nisip de pe grindurile Caraorman, Sarturile, plaja de la Sfântu Gheorghe). Localităţile turistice importante sunt: Crişan, Malic, Mila 23, Sulina şi Sfântu Gheorghe. Dunărea, împreuna cu Lunca inundabila si delta reprezintă o oportunitate a capitalului nostru natural. Însa, în urma activităţilor antropice desfăşurate de-a lungul fluviului, s-au modificat atât regimul hidrologic, cât şi calitatea apei, cu influente negative asupra mediului exterior. Particularităţi climatice în lunca şi Delta Dunării Clima sectorului Dunării Superioare prezintă unele aspecte atlantic continentale, cu excepţia zonei de izvoare care aparţine tipului boreal. Bazinul Dunării de Mijloc, din punct de vedere climateric, are caracteristici pregnant continentale, în special în Marea Câmpie Panonica. În aceste sectoare, temperatura medie anuala este de 10º. În sectorul Dunării Inferioare, clima este influenţata de Dunăre şi relieful jos, de lunca. Clima este în general continentala, doar în defileul Cazane şi Porţile de Fier are aspect montan, cu uşoare influente mediteraneene. Temperatura medie anuala este, pentru Lunca Dunării şi Delta, cea mai ridicata din tara (peste 11° C) datorita temperaturilor medii ridicate din iulie (24° C) şi din ianuarie (-1° C, în sud, -2° C în Delta). Nuanţele climatice24 pe care le prezintă Dunărea în aceasta zona sunt însa ale regiunilor înconjurătoare, nu ale fluviului propriu zis: • influente submediteraneene, până la Zimnicea; • climat de tranziţie, între Zimnicea şi Olteniţa; • climat cu nuanţe de ariditate, până la Tulcea; • climat cu influente pontice, în delta. Zilele tropicale, similare celor din sudul Câmpiei Române şi Bărăganului, sunt atenuate de umiditatea mai ridicata a aerului, cauzata de evaporarea apei în lungul Dunării şi în lunca, unde pânza freatica este la suprafaţa sau aproape de suprafaţa. Clima deltei este determinata atât de poziţia ei în extremitatea estica, unde predomina climatul continental mai arid, cât şi de altitudinea coborâta şi de influentele marii (relativ reduse totuşi), care îi dau o nuanţa pontica. Condiţiile climaterice sunt deosebite, cu mici variaţii de temperatura, cu ierni blânde şi veri fora canicula. Temperatura medie anuala este de peste 10° C. Delta este regiunea cu cele mai puţine precipitaţii din tara (400-450 mm/an). Precipitaţiile scad spre est, iar lipsa lor este compensata de umiditatea datorata evaporaţiei de pe suprafeţele acvatice. Bat frecvent, dar sensibil atenuate de relieful “de adăpost” al Luncii Dunării, Crivăţul din NE, Austrul în partea de vest a sectorului românesc al fluviului şi brizele diurne. AFLUENŢII DUNĂRII
23

V. Ciochia - coordonator, Aves Danubii – Pasarile Dunarii, de la izvoare la varsare, Brasov, Editura Pelecanus, 2001, pag. 30-33
24

M. Cândea, F. Bran, Spatiul geografic românesc, Bucuresti Editura Economica, 2001, pag. 55-59

12

2.1 Regimul hidrologic şi hidrografic Regimul hidrologic al Dunării este complex, fluviul aducând în Marea Neagra, în medie, un debit de apa de 6500 m³/s şi 79 milioane tone aluviuni anual. Pe anumite porţiuni, Dunărea îngheaţă în iernile aspre. Urmărind limitele bazinului hidrografic, acesta are forme de relief diverse, mult accidentate, astfel ca 36% este situat la peste 1000 m altitudine, iar 64% sub 1000 m, altitudinea medie a bazinului dunărean fiind de 475 m. Hidrografia este elementul esenţial al caracteristicilor fizico-geografice. Dunărea are peste 300 de afluenţi direcţi, dintre care cei mai importanţi sunt: 2.1.1. Cursul superior al Dunării sau sectorul alpin: Iller, Lech, Isar şi Innul25, cel mai mare dintre aceia. Imnul este important, deoarece vine de departe din sud, din Alpii Retici, de pe teritoriul Elveţiei, unde este .străjuit de cea mai mare înălţime din bazin, vârful Bernina (4050 m). Imn-ul are un curs longitudinal, apoi primeşte din sud un afluent remarcabil, Salzach, pe care se afla oraşul Salzburg. În Austria, Dunărea primeşte alţi doi afluenţi alpini: Traun şi Enns. Toate aceste râuri care coboară din Alpi sunt încărcate cu puternice aluviuni ce au împins cursul Dunării spre nord şi au tendinţa sa-l obtureze, fapt ce a necesitat importante lucrări hidroameliorative, atât pe ele (baraje de retenţie), cât şi pe Dunăre (diguri laterale) pentru consolidarea malurilor. La nord, bazinul este îngust şi are afluenţi scurţi, cu debite relativ reduse: Wörnitz, Altmühl, Naab, Regen, până la graniţa cu Austria. Dunărea, care începe modest, ca un râuşor, devine un râu mediu la Singmaringen, dar capota importanta datorita afluenţilor sudici, cu aport important de apa. Debitele afluenţilor fac sa crească treptat debitul general al Dunării. Astfel, debitul mediu anual al fluviului este la Linz de 745 m3/s, şi se dublează cu apele Innului, ajungând la 1500 m3/s26. Bazinul superior al Dunării se termina cu Poarta Devin, determinata de apropierea ultimului segment al Alpilor, Munţii Leitha şi începutul Carpatilor, prin Carpaţii Mici. Locul este marcat şi de confluenta cu râul Morava, care vine dinspre nord, unde a desfăşurat un bazin ramificat în Cehia (26658 km2 ), cu o mica porţiune aparţinând Poloniei (prin râul Otava). 2.1.2. Cursul mijlociu al Dunării sau sectorul panonic – Dunărea primeşte afluenţi neînsemnaţi, ceea e duce la scăderea debitului. Abia în marginea de sud a acestei depresiuni primeşte cei mai puternici afluenţi ai şai: Drava, cu origini departe în vest, în Alpii Orientali (Alpii Carnici şi Hohe Tauern), pe el aflându-se oraşele austriac Klagenfurt şi slovac Maribor; Sava, care se afla pe dreapta şi are un bazin de 95000 km2. Este al doilea afluent important al Dunării. Are izvoarele în Austria. Afluenţii şai drenează versantul sudic al Alpilor Calcaroşi de Sud, dar mai ales o buna parte a Alpilor Dinarici, ajungând cu izvoarele până în Albania şi Macedonia. Pe Sava se afla oraşele Zagreb, iar la afluenţi Saveii cu Dunărea, Belgradul. Morava, ultimul afluent important al Dunării înainte de Porţile de Fier, constituit din Morava de Est şi Morava de Sud (alta Morava decât afluentul de lângă Bratislava), drenează Munţii Macedo-Tracici. Tisa, al doilea afluent al Dunării pe stânga, cu un bazin de 157000 km2, aduna apele râurilor de pe versantul sudic şi estic al Carpatilor (Visau, Someş, Crişurile, Mureş), ceea ce îi conferă un regim hidrologic de tip montan, în ciuda faptului ca Tisa este, pe traseul sau orientat nord-sud, un râu de câmpie. Afluenţii nordici, mai ales cei slovaci (Morava, Raba, Vah, Hron, dar şi Enns), aduc 800 m3/s, astfel ca la paradirea Ungariei, Dunărea are un debit de 2480 m3/s. În sectorul sârbesc, debitul creste de 2,2 ori, prin aportul marilor râuri Sava, Drava şi Tisa27, ajungând la 5500 m3/s. 2.1.3. Cursul inferior sau sectorul carpato-balcanic cu următorii afluenţi: pe partea stânga (care nu sunt importanţi ca debite, deşi au originea în Carpaţi): Jiul (331 km, bazin de 10070 km 2), Oltul (670 km şi bazin de 24010 km2), Argeşul (327 km şi 12590 km2), Ialomiţa (400 km şi 10.430 km 2). Între aceşti afluenţi se intercalează vai mai scurte, cu origini în Podişul Getic sau chiar în
25 26

M. Candea, F. Bran, Spatiul geografic românesc, Bucuresti Editura Economica, 2001, pag. 60
Alecsandru C. Sobaru, Gabriel I. Nastase, Chiriac Avadanei -coordonator, Artera navigabila Dunare – Main – Rhin. Startegii

europene, orizont 2020 , Bucuresti Editura Economica, 1998, pag. 30 -32, 48
27

Apele râurilor din grupa vestica, Somesul, Crisurile (Repede, Alb, Negru), Muresul, Bega, Timisul, Carasul si Nera , sunt colectate de râul Tisa.

13

câmpie: Desnatuiul, Vedea, Mostiştea, Calmaţuiul. Ultimii afluenţi importanţi ai Dunării sunt Siretul (726 km, cu bazin de 47610 km 2) şi Prutul (67 km, cu bazin de 27540 km2). Nera izvorăşte din Muntii Semenic, străbate zone calcaroase, unde creează forme carstice impresionante, căutate de turişti. Cerna coboară28 din Munţii Godeanu, săpându-şi o cale pitoreasca între Munţii Cernei şi Mehedinţi, trece prin Staţiunea Băile Herculane, drenează apoi sectorul sudic al Culoarului TimişCerna, unde primeşte ca afluent râul Mehadica, şi se varsă în Dunăre, lângă Orşova. Topolnita, Drincea şi Desnatuiul sunt afluenţi mărunţi ai Dunării, ultimele doua râuri izvorând din Piemontul Balacitei, şi au debite reduse. Jiul se formează din doua râuri care străbat depresiunea Petroşani, venind din sens opus: Jiul de Vest, care izvorăşte din Munţii Godeanu şi străbate cea mai mare parte din depresiune şi Jiuleţul, care izvorăşte din Parâng, adunând un întreg mănunchi de ape din estul depresiunii. După ce străbate Carpaţii formând unul dintre cele mai frumoase defilee din tara (Bumbeşti – Livezeni), Jiul intră în depresiunea subcarpatica de la Târgu Jiu, unde primeşte şi Tismana cu o serie de afluenţi. Aproape de ieşirea din câmpie, la Filiaşi, strânge trei mari afluenţi: Motrul pe dreapta, Gilortul pe stânga şi ceva mai jos Amaradia. Se varsă în Dunăre lângă Dechet, având un debit de 86 m3/s. Apele Jiului sunt folosite de centralele carbonifere din Depresiunea Petroşani, de centrele industriale din Oltenia (Târgu Jiu, Craiova) sau de marile termocentrale de la Petroşani, Rogojelu şi Işalnita. Oltul, unul dintre cele mai complexe râuri ale tarii, izvorăşte din Hăşmaşul Mare (Carpaţii Orientali) şi curge la început spre sud, prin Depresiunea Ciucului (este încă un râu mic). În defileul de la Tuşnad îşi recapta aspectul de râu de munte, pentru ca, intrând în Depresiunea Braşovului, sa curgă din nou lent şi întortocheat. Aici primeşte primii afluenţi de seama: râul Negru şi Bârsa. Traversează apoi Munţii Persani, prin defileul de la Racos, după care primeşte cele doua Homoroade. Străbate Depresiunea Fagaraşului şi, înainte de a trece de Carpaţii Meridionali, primeşte râul Cibin, unit cu Hârtibaciu (care vine din sudul Podişului Târnavelor) şi râul Sadului, un râu vijelios de munte, pe care s-a construit prima hidrocentrala din tara în 1898, iar mai recent hidrocentrala Sadu V. După confluenta se orientează spre sud şi ferăstruieşte Carpaţii Meridionali, formând al treilea şi cel mai lung defileu al sau între Turnu Roşu şi Cozia. Aici primeşte pe dreapta Lotru (cu Lacul Vidra). În câmpie primeşte Olteţul şi se varsă în Dunăre lângă Turnu Măgurele. În lungul Oltului se înşira o “salbă” de lacuri de acumulare cu rol de regularizare a debitului şi sursa de alimentare cu apa a sistemelor de irigaţii. Argeşul aduna apele ce izvorăsc de pe versantul sudic al culmii Fagaras, ape ce se aduna la nord de Piteşti: Vâlsan şi Râul Doamnei unit cu Râul Târgului şi Argeşel. În câmpie aduna afluenţi ca: Neajlovul, Glavaciocul şi Câlniştea. Pe stânga mai primeşte Dâmboviţa unita cu Colentina, care trec prin capitala tarii. Se varsă în Dunăre lângă Olteniţa. Alţi afluenţi: Vedea, unita cu Teleormanul, Mostiştea şi Calmaţuiul. Ialomiţa izvorăşte din Munţii Bucegi, dintr-o vale glaciara de sub Vârful Omul. Străbate câteva chei pitoreşti (Tătaru, Zănoaga, Orzei), săpate în calcare şi conglomerate. În zona de munte primeşte pe Ialomicioara. La Târgovişte, unde părăseşte dealurile apuca spre est. Cel mai de seama afluent al sau este Prahova, care culege toate apele dintre Bucegi şi Munţii Ciucaşului, prin afluenţii săi Doftana şi Teleajenul. Mai departe confluează şi Cricovul Sărat, un râu capricios, care aproape seaca în toiul verii. Traversând Bărăganul, râul Ialomiţa suporta dogoarea şi uscăciunea verilor din stepa, din care cauza, în loc sa crească, debitul sau scade uşor spre vărsare (38,8 m3/s), mai ales ca apele îi sunt folosite pe parcurs şi la irigaţii. 29 Siretul izvorăşte din Comunitatea Statelor Independente, intra în tara lângă oraşul Siret şi străbate, mai întâi, Podişul Sucevei, apoi formează un culoar larg între Subcarpaţi şi Podişul Moldovei. De la Maraşeşti intra în Câmpia Româna, vărsându-se în Dunăre lângă Galaţi cu un debit mediu de 190 m3/s, fiind sub acest raport cel mai mare râu al tarii. El are un bazin asimetric, primind afluenţi mai mari pe dreapta, care aduna apele din Carpaţii Orientali. Dintre aceştia, cei mai de seama sunt: Suceava, Moldova, Bistriţa, Trotuş, Putna, Râmnicul, Buzăul. Singurul afluent al Siretului pe partea stânga este: Bârladul. Prutul izvorăşte din Carpaţii Păduroşi, în apropiere de izvoarele Tisei, intrând pe teritoriul României în apropiere de Darabani. Acest râu formează cea mai mare parte a hotarului de est al tarii noastre, până la vărsarea sa în Dunăre, la est de Galaţi. Are o vale larga şi mlăştinoasă. Prutul are afluenţi putini şi mici. Cel mai important este Jijia, care drenează Câmpia Moldovei, având ca afluenţi
M. Candea, F. Bran, Spatiul geografic românesc, Bucuresti Editura Economica, 2001, pag. 63 Pe cursul superior al Ialomitei functioneaza doua uzine hidroelectrice la Dobresti si Moroeni, cu lacurile de acumulare Bolboci si Scropoasa.
28 29

14

Isac. La Pătlăgeanca debitul total mediu al Dunării este de 6470 m³/s (egal cu al Volga). 6811 m3 /s la Mohacs (graniţa ungaro-sârba). are ape salmastre. Zmeica. Chilia transport a cea mai mare cantitate de apa 58 %. Dintre braţele Dunării. Cerna. Drincea. rezervaţie de fauna şi insula Grădiştea). În sudul Deltei se afla situata laguna Razim-Sinoe. iar cealaltă parte este transportata în mare. Este despărţit de mare prin grindurile Chituc şi Perişor. Sinoe. acum la o diferenţa mai mare) Dunărea îngheaţă . Osam . Roşca. Pe partea dreapta afluenţii sunt în general scurţi. Vit. Jiu.8 % şi braţul Sfântu Gheorghe 23. Isker (cel mai lung şi important). format din lacurile Razim (415 km²). Desnatui. În cursul inferior. bara de la Sulina şi insulele Sacalin. 10360 m3/s la Veliko Grădişte (graniţa sârbo-româna) şi 10150 m3/s la Ceatal Ismail (în Delta). Debitele maxime ale Dunării Anul 1954 este un an de vârf pentru bazinul superior şi mediu al Dunării: 10200 m3/s la Krems (graniţa germano-austriaca). de 48 m. aproape 70 km. creându-se zăpoare care stânjenesc navigaţia. bogate. Debitul solid este de 58. sloiurile (în timpul dezgheţului) se acumulează. 2.4. Ialomiţa. Obretin. În prezent laguna este domeniu de pescuit. O data la câţiva ani (2-3 în trecut. Olt. cu debite reduse: Timokul. care trece prin Iaşi. Fortuna. frecvent însa. Jijia se varsă în Prut după ce curge în aceeaşi lunca. Lom şi Carasu. Prut).2 %. adâncimi mici. ale căror oscilaţii frecvente pot crea sarturi. Puiuleţ şi Roşu. Iantra.7 milioane tone aluviuni pe an. Puiu. Goloviţa. doua insule (Popina. Specificul peisajelor şi al hidrografiei este dat de suprafeţele lacustre. 15 . la vărsarea în mare se formează. 10401 m3/sec la Bratislava (graniţa austriaco-slovaca). cel mai mare complex lacustru (700 km²). Topolnita.1. datorita aluviunilor. iar la vărsarea în mare ajunge la un debit total mediu de 6500 m3/s. în mare parte datorita afluenţilor direcţi din tara noastră (Nera. Gorgova. Bogdaproste. rareori de la un mal la altul. cele mai importante lacuri fiind Dranov (cel mai întins). alimentate parţial din Dunăre. mai înalta. Matita. paralel cu râul principal.Bahluiul. Siret. Lunca Dunării are ape freatice la suprafaţa. Dunărea îşi sporeşte debitul cu peste 900 m3/s (la Pătlăgeanca). braţul Sulina 18. Calmăţui. Merhei. din care o parte sunt depuse în Delta. Argeş. Delta secundara a Chiliei. Vedea.

Amco Press. Millenium 16 .1 Bazinul Dunării30 30 Delta Dunarii: Harta turistica 1:200.000.Harta 1.

2 Europa – Fluviul Dunărea31 31 Delta Dunarii: Harta turistica 1:200.Harta 1. Amco Press. Millenium 17 .000.

Land und Laute. 18 . Kultur. Natur. Dieter Maier. Dorfler Bildband.3 Fluviul Dunărea de la izvoare la vărsare32 32 Die Donau.Harta 1.

4 Bazinul hidrografic al Dunării 33 33 Alecsandru C. Strategii europene. Bucuresti. orizont 2020.Harta 1. pag. Gabriel I. Sobaru. Nastase. Artera navigabila Dunare – Main – Rhin. 47 19 . 1998. Editura Economica. Chiriac Avadanei-coordonatori.

Harta 1. Editura Carthografia 2000.5 Sectorul românesc al Dunării34 34 din Atlasul geografic scolar. 4-5 20 . pag.

6 Delta Dunării 21 .Harta 1.

sector (curs). Lunca Dunării în Germania. Debitele maxime ale Dunării. Factorii care acţionează asupra echilibrului sistemului. Lunca Dunării. Sectoarele Dunării. 22 . integrare regionala. Lunca Dunării în sectorul slovac. Cuvinte cheie   efileu. d afluenţi.  Problematica abordata Regimul hidrologic. artera navigabila. braţele Dunării. sistem dinamic. Lunca Dunării în Câmpia Panonica. Lunca Dunării în sectorul austriac. un târâm în permanenta metamorfoza Ecosistemele deltei Vegetaţia Deltei Dunării Particularităţile climatice în Lunca şi Delta Dunării. Delta Dunării. Sectorul românesc al cheilor. Lunca Dunării în sectorul românesc de câmpie. Abordare sistemica. hidrografie. echilibrul sistemului.

mediul natural. 87 mil. Lech. Borcea. Drava. Nera. Motru. b.Artera navigabila a Dunării este formata din următoarele canale: a. 10. 7. Chilia. 4. Topolnita. 97 mil. Vedea. Carasu. omul. până la 300. c. Siret. 3. c. 79 mil. Cantitatea de aluviuni transportata anual în Marea Neagra de fluviul Dunărea este de : a. Lom. 200. 2. Iantra. 6. Sulina. 5. Nera. c. Timok. c. Jiu. Iller. e. peste 300.Care sunt factorii care acţionează asupra echilibrului sistemului: a.Marea Neagră. c. Argeş. Dunăre . d. Cerna şi Topolnita. entropia. Delta secundara se formează în dreptul braţului: a. Sava. e. b. b. Vit. În cursul superior principalii afluenţi ai Dunării sunt: a. d. Afluenţii Dunării pe partea dreapta din cursul inferior sunt: a. nici un răspuns corect. dezvoltarea economico-sociala. Ialomiţa. zonele exterioare interconectate ale sistemului. Rihn – Main – Dunăre. Bega. Fluviul Dunărea are ca afluenţi direcţi un număr de: a. b. e. Ischer. Timok. Carasu. d. b. d. Olt. Prut. tone. Mostiştea. Timok. Suez. Tisa. b. Teleorman. 40 mil. Sulina. e. Călmăţui. tone. e. c. Tisa. tone. d. Olt. 41 mil. Argeş. e. Cerna. Jiu. d. Drincea. b. e. 23 . d. 300. Sf. tone. Morava. tone. Gheorghe. c. Jiu. Inn. Isar.Test grila 1.

101303 km2. 24 . 9. 805300 km2. d. Marea Caspica – Marea Mediterana. e. b.Bazinul hidrografic al Dunării se întinde în : a. d. 221700 km2. c. c. Marea Neagra – Marea Nordului. Marea Neagra – Marea Roşie. c. 13 tari. d. b.Artera navigabila a Dunării face legătura între: a. b. 321300 km2. 10. 505800 km2. 4 tari.Suprafaţa bazinului hidrografic a l Dunării este de : a. e.8. 18 tari. Marea Neagra – Marea Mediterana. Marea Neagra – Marea Caspica. e. 20 tari. 10 tari.

prin Passau. După trecerea prin Viena. Polonia si Albania 37 Alecsandru C. Dunărea intră în Câmpia Micul Alfold. ambele maluri ale Dunării sunt pe teritoriul României. împărţindu-se în trei braţe care îşi croiesc drum spre Marea Neagra. La est de Komarno (Slovacia).1 Principalele cursuri de ape pe coridorul Marea Neagră -Marea Nordului Dunărea Fluviul Dunărea35 este principala artera de comunicaţie europeana. Acest canal întregeşte legătura Marea Nordului-Marea Neagră. Bulgaria. cursul Dunării coboară printr-o câmpie larga. Mai departe. urmând zona de contact dintre Podişul Prebalcanic (la sud) şi Câmpia Româna (la nord). După Porţile de Fier. între localităţile Kelheim. Mainul este canalizat pana în amonte spre Bamberg şi este parte integranta din Canalul RhinMain-Dunăre. Curge în continuare spre sud. Nastase. în apropiere de Kulmbach (Germania). Sava. în limbile sârbo-croata si bulgara. spre Bamberg. printre aşezările împădurite Spessart şi Odenwald. pe Dunăre şi Bamberg. Chiriac Avadanei -coordonatori. Dunărea intra în defileul Visegrad (Carpaţii vestici şi Munţii Ungariei). Austria. unde primeşte din partea dreapta afluentul Frankische Saale. Cotind spre sud. 36 Izvorăşte din Munţii Pădurea Neagra din Germania. dincolo de Budapesta (Ungaria). Fluviul se îndreaptă mai întâi spre nord-est pana în apropiere de localitatea Rasova. Tisa. Slovacia. Râul rezultat curge în continuare spre nord. printr-o albie îngusta şi stâncoase. Gabriel I. Slovenia. spre Aschaffenburg. De-a lungul acestui traseu. terminat în anul 1992. în limba latin a). Artera navigabila Dunăre – Main – Rhin. În nordul Munţilor Jura. Macedonia. spre Austria. afluentul Regnitz. în limba slovaca. spre Gemunden. apoi îşi schimba direcţia spre sud-est. După parcurgerea sinuoasa a 524 km.Capitolul 2 ARTERA NAVIGABILĂ MAREA NEAGRĂ MAREA NORDULUI 2. România. Mainul se varsă în Rhin.6 km. Ungaria. afluentul major al Rhinului. se întinde Canalul Main-Dunare. prin doua râuleţe (Breg şi Brigach) care se unesc la Donauschingen. în limba rusa Bazinul hidrografic include si unele suprafeţe foarte reduse din Italia. Dunărea îşi aduna apele de la principalii săi afluenţi: Drava. Bosnia. pe Main. Dunav. Dunărea începe sa se lărgească formând o minunata delta. Dunărea pătrunde într-o zona caracterizata de maluri joase şi o albie care atinge o înălţime de 1. Duna. Bucureşti Editura Economica. Elveţia. printre zone viticole. după care iar spre vest. s-a format prin confluenta Mainului Alb (Munţii Fichtel) cu Mainul Roşu (sud Munţii Jura). 35 36 Strategii europene orizont 2020. Sobaru. apoi spre est pana la Porţile de Fier. Din zona Călăraşi-Silistra. din partea stânga. După trecerea de porţile înguste de lângă Bratislava (Slovacia). Main Mainul (Moenus. pag. Mainul acumulează afluentul Tauber (la Werheim) şi îşi continua drumul spre vest şi apoi spre nord. 1998. Donau. Croaţia. în apropiere de oraşul Mainz. Dunărea formează un defileu. spre Wurtzburgsi apoi spre nord. Moldova şi Ucraina. Mainul primeşte . râul şerpuieşte spre sud şi est. Serbia. Cehia. prin Frankfurt pe Main. care leagă Rhinul de Dunăre. în limba germana. Principalii afluenţi sunt adunaţi parţial sau integral de pe teritoriul următoarelor state: Germania. Pe o lungime de 171 km (106 mile). Între Ingolstadt37 şi Regensburg (cel mai nordic punct). pe teritoriul Germaniei. Dunai. apoi spre nord. pentru ca la Galaţi sa-şi schimbe brusc direcţia spre est. 69-70 25 . Lângă Tulcea. unde îşi croieşte drum printre pantele Munţilor Pădurea Boemiei formând un defileu îngust.

Strasbourg. • şenalul navigabil comun româno-moldovenesc (aproximativ 1 km) şi româno-ucrainean (aproximativ 54 km). Köln. idem pag. lângă Arnheim. Sectorul românesc al Dunării este cuprins între Gura Nerei şi Sulina şi măsoară . între Gura Nerei şi Gura Timokului. Mannheim. Astfel. în cadrul sistemului interconectat de transport uscat-apa al Germaniei. 112-116 40 26 . Sectorul Dunării cuprins între Sulina şi Kelheim (vezi harta 4. apele fluviului ajungând în Marea Nordului prin ecluze şi canale. după încheierea Tratatului de la Viena. între Sulina şi Ulm. noul canal navigabil de la Rotterdam este astăzi principala cale de navigaţie maritima între Rhin şi Marea Nordului. în limba franceza. spre Marea Nordului. primeşte afluentul Ruhr şi pătrunde pe teritoriul Olandei. primind de la est afluenţii Neckar şi Main (la Minz) . Dincolo de şenalul principal. 107 Strategii europene orizont 2020. interdependent. 2. cu lungimea de 2 411 km. cuprins între Gura Prutului şi Ceatalul Ismail. Bucureşti Editura Economica. sunt amenajate 32 de porturi. • şenalul navigabil comun româno-bulgar (aproximativ 470 km). Se formează din doua mici izvoare din Alpii Elveţieni. cu subsistemele locale interconectate. din cei 2 850 km cât măsoară în total cursul fluviului. Pentru realizarea Proiectului Delta de câtre Olanda. împărţindu-se în câteva braţe. în limba germana. prin cursul sau inferior şi mijlociu. pe coasta olandeza. Traversează prin nord Germania. Capacitatea sa hidroenergetica de pe cursul superior este valorificata eficient în Alpii Elveţieni. este traseul pe care se suprapune coridorul de navigaţie ce uneşte Marea Neagra cu Marea Nordului. cumulata cu delta. Rhinul. Rhenus. curge spre vest şi apoi spre nord şi nord-est şi după aproape 1350 km se varsă în Marea Nordului.2 Dunărea navigabilă Dunărea este navigabila pe o lungime de aproximativ 2 588 km. înlesneşte o modalitate de comunicaţie completa Franţei (în nord-est) şi Tarilor de Jos. depaşeşte 220 000 km². 1 075 km (aproximativ 42% din lungimea navigabila a fluviului). Chiriac Avadanei -coordonatori. Străbate apoi defilee spre Bonn şi Ausseldorf şi curge pe direcţia nord-vest. Artera Navigabila a Dunării va fi analizata ca un sistem dinamic deschis. Renos. Rijn. braţele secundare ale Dunării de pe teritoriul României sunt 38 39 Rhein. pag. Gabriel I. Duisburg şi Rotterdam. Aria bazinului hidrografic al Rhinului. Rhin. Pe parcursul acestuia se delimitează următoarele sectoare: • şenalul navigabil comun româno-iugoslav (aproximativ 230 km).Rhinul RHINUL38 reprezintă o cale de navigaţie importanta a vestului Europei. braţele principale ale Rhinului au fost închise şi amenajate. după care îşi schimba direcţia spre vest pentru confluenta cu râul Mosela (la Koblenz). Austria şi Germania şi o parte a graniţei dintre Franţa şi Germania. în limba celta. Rhinul dezvolta următoarele porturi principale: Basel. dintre care se pot menţiona Lek şi Waal. 1998. Nastase. Sobaru. Artera navigabila Dunăre – Main – Rhin. ea străbate 10 state şi asigura comunicarea fluviala între patru capitale europene. în limba olandeza. în limba latina Alecsandru C. În lungul Dunării şi a principalelor sale bare navigabile 39. Pe acest ultim traseu. pe şenalul principal. Cursul superior al Rhinului este în mare parte graniţa naturala pentru Elveţia cu Lichtenstein. Astăzi. Cale de navigaţie internaţionala începând cu anul 1815. de la Gura Timokului pana la Silistra est.1)40.

Chiriac Avădanei-coordonatori. în care se practica numai navigaţia fluviala. pag.5 – km 1075). Galaţi şi Brăila precum şi în porturile ucrainene Ismail şi Reni. Sectorul german al Dunării. pe fiecare mal. canalul Poarta Alba-Midia Navodari (31. Gabriel I. În amonte de Kelheim. sunt lucrări de optimizare la “bara” Sulina şi în zona braţului Bala şi Dunărea Veche (braţul Câra Gheorghe). în primul rând a celor reactivate.41: • pe sectorul românesc.navigabile încă 530 km. Artera navigabila Dunăre – Main – Rhin. sectoarele de graniţa sunt împărţite între tarile respective pe principiul contribuţiei aproximativ egale la cheltuielile de amenajare şi întreţinere. pe segmente ce reprezintă aproximativ jumătate din lungimea respectivelor sectoare comune. urmând sa fie realizate alte trei. în zece trepte de barare. Pe sectorul ungaro-slovac s-a demarat construcţia unui sistem hidroenergetic GabcicovaNagymaros.9 m şi 16.2 km). În amonte de Gura Nerei funcţionează principiul ca fiecare din tarile riverane sa asigure condiţiile de navigaţie recomandate de Comisie. Dunărea este împărţita . Midia. Aici. • pe sectorul comun româno-iugoslav (km 845. Reţeaua cailor navigabile româneşti are lungimea de aproximativ 1700 km. care înlesneşte accesul navelor de pe fluviu la portul maritim.20 m şi 14.6 m. Strategii europene orizont 2020 . traseu navigabil în care este permis accesul navelor maritime. printr-un control al eliminării “pragurilor” şi punctelor “critice”. de 17. între Iochenstein şi Kelheim. apareri de maluri. lucrări pentru consolidarea şi fixarea albiei etc. Sobaru.7 m. Dincoace de sectorul inferior al Dunării.5). lucrările pentru eliminarea pragurilor şi punctelor critice sunt punctiforme şi se executa sub forma de dragaje. responsabilitatea asigurării condiţiilor de navigaţie conforme revine fiecărei parţi. Nastase. Prin Convenţia de la Belgrad se stipulează ca toate obligaţiile pentru asigurarea elementelor geometrice minime prevăzute pentru şenalul navigabil. cu ecluza în doua trepte. din zona Brăilei pana la Gura Nerei. Tulcea. pe sectorul Dunării maritime şi al Dunării fluviale pana în secţiunea Călăraşi-Silistra. Sectorul austriac este controlat prin zece trepte de barare. croat. pe propriul teritoriu. în doua sectoare distincte ca structura şi mod de organizare: • sectorul Dunării maritime (185 km). se afla sectoarele iugoslav. Aceasta se compune din reţeaua navigabila a Dunării şi a braţelor sale secundare. precum şi cele referitoare la efectuarea măsurătorilor şi semnalizarea corespunzătoare revin. în bazinul mijlociu al fluviului. exclusiv statului român. din punct de vedere al regimului şi condiţiilor de navigaţie pe fluviu. Bucureşti Editura Economica. în porturile româneşti Sulina (acces limitat de nivelul “barei” de depuneri şi aluviuni). 1998. Pe sectorul româno-bulgar şi apoi pe sectorul româno-iugoslav. construcţia barajului de la Porţile de Fier I. cu pescaj de pana la 0. delimitat de clisura Dunării la sud şi Poarta Devin la nord-vest. • pe sectorul româno-bulgar (km 375 – km 845. Dunărea este navigabila pana la Ulm. Conform Convenţiei de la Belgrad (1948). Constanta şi. alte 41 Alecsandru C. Sunt executate lucrări hidrotehnice de dragare. cuprins între Brăila şi rada Sulina. cu înălţimi cuprinse între 11. are amenajate sase trepte de barare.2 km) care asigura comunicarea cu portul de la Marea Neagra. Canalul Dunare-Marea Neagra (64. dar proiectul a fost abandonat la cererea parţii ungare si acum este finalizat numai de câtre partea slovaca. unguresc şi slovac. de aproximativ 40 m înălţime.50 m. închiderea unor braţe secundare. • sectorul Dunării fluviale (aproximativ 900 km). Asigurarea navigabiliatii Dunării se face prin lucrări consecvente care întreţin condiţii normale de navigaţie. în special în perioadele cu regim hidrologic sub valorile medii multianuale. 109-112 27 .

alcătuiesc un ansamblu interdependent al Arterei Navigabile a Dunării. Proiectate şi executate iniţial ca doua lucrări distincte.sase fiind în proiect. Rednitz. Câteva dintre caracteristicile acestei artere navigabile europene o pot defini ca fiind o cale interioara de navigaţie moderna şi eficienta: • 15 mil. sunt amenajate 32 de porturi (vezi harta 4. Savantul român. din care 35. mai târziu. Bucureşti. al XX-lea. Noul canal acceptat are un alt traseu: în bazinul Rhinului. 42 Idem pag. este continuat pana la Bamberg (1962). tone/an capacitate.8 milioane tone în patru porturi fluvial-maritime: Sulina. proiectul. iar pe canalul Poarta Alba– Midia Navodari porturile Ovidiu şi Luminiţa. care este o tara riverana. Tulcea. Editura Economica. Sectorul dintre Main şi Dunăre (Bamberg şi Kelheim) poarta numele de Canalul MainDunare43 . pag. în lungul Dunării şi al principalelor sale braţe navigabile. în special pe valea Caras (vezi harta 4. Canalul Dunăre-Marea Neagră. Porturile româneşti de pe Dunăre şi canalele navigabile Primele porturi pe sectorul românesc au fost amenajate la Sulina. Medgidia şi Basarabi. Gabriel I. la Mainz). 127 43 Alecsandru C. Pana în 1980 s-a finalizat segmentul dintre Bamberg şi Nürenberg şi. cu conceşiune pana în anul 2050. 121-125 44 28 . Strategii europene orizont 2020. aceasta strategie se concretizează printr-un acord (1921) între Germania de atunci şi statul liber Bavaria. pana la sud de Nürenberg. la niveluri ridicate. apoi pe un afluent al Mainului. Canalul Dunare-Marea Neagră Ideea aparii unui canal navigabil care sa elimine “marele cot al Dunării” este foarte vechi şi a fost probabil sugerata de faptul ca. După al doilea război mondial. 2. În perioada 1848-1849. Nastase. Lucrările pentru întregul canal Rhin-Main-Dunăre au fost încheiate în 1992.4 Canalul Rhin – Main – Dunăre Cerinţele dezvoltării industriale la începutul sec. pana la Bamberg. Galaţi. cu aproximativ 10 ani înaintea realizării Canalului de Suez. dat în funcţiune în anul 1984 şi Canalul Rhin-Main-Dunăre. Sobaru. savantul roman Ion Ionescu de la Brad a întocmit un amplu studiu privind dezvoltarea Dobrogei la cererea autoritarilor turceşti. • distanta dintre Mainz (pe Rihn) şi Kelheim (pe Dunăre) se parcurge în aproximativ 10 zile. Artera navigabila Dun are – Main – Rhin. 1998. Pe canalul Dunare-Marea Neagra au fost amenajate trei porturi la Cernavoda.5. argumentează neceşitatea realizării “unei cai navigabile mai sigure si mai scurte între Cernavoda si Constanta”. Astăzi.2)42 cu o capacitate totala de trafic de aproape 54 milioane tone/an. sud-estul Europei şi Marea Neagra. relevau Camerei de Comerţ din Würtzburg necesitatea de a dezvolta şi eficientiza nivelul de navigaţie şi de integrare în reţeaua europeana. 2. asigurând accesul liber şi direct la axa navigabila de legătura între centrul Europei. 2. se suprapune râului Main (de la vărsarea în Rhin.3)44 . care prevedea înfiinţarea Societarii Germane pentru Canal şi Navigaţie Rhin-Main-Dunăre. După primul război mondial. 114 Idem pag. început în 1923 şi realizat pe sectorul MainzWürtzburg (21 de baraje cu ecluze şi corectarea curbelor strânse). societate pe acţiuni. ceea ce corespunde clasei a IV -a. cel dintre Nürenberg şi Kelheim.3. Chiriac Avădanei-coordonatori. Brăila apoi la Giurgiu la sfârşitul secolului trecut. dat în funcţiune în anul 1992. Galaţi şi Brăila. Dunărea are o importanta deosebit a pentru tara noastră. apele fluviului pătrundeau adânc în teritoriul dobrogean.

180 mii ha. Guvernul din acel timp si reprezentanţii Partidului Comunist au folosit prilejul realizării acestui obiectiv pentru organizarea unei colonii de munca forţata si eliminarea adversarilor politici.După cel de-al doilea război mondial. fata de ruta Sulina. cel mai mare port la Marea Neagră. Lucrările la acest proiect au fost sistate în 1953 din lipsa mijloacelor tehnice si financiare. Navodari. ulterior numit “Sistemul de irigaţii Caras”. înscriindu-se pe firul Văii Nazarcea. iar supaturile realizate în perioada 1950-1953 au fost valorificate din 1959. este legat atât cu portul maritim Constanta. Dunărea. pe măsura finalizării lucrărilor la Canalul Dunare-Marea Neagra. astfel încât “Canalul” a ajuns în acel timp locul unor tragedii umane. Astăzi. în cadrul “Complexului de irigaţii Mircea Vodă”. 29 . Canalul Dunăre Marea Neagra si lucrările conexe acestuia s-au executat în perioada 19761984. Funcţiunea principala a Canalului Dunare-Marea Neagra este aceea de cale navigabila care permite: • racordarea Sistemului Transeuropean de Navigaţie la un port de prima mărime – Constanta. Studiile întocmite în anii 1972-1973 au evidenţiat necesitatea amenajării unor importante capacitaţi portuare noi. Începând din anul 1983. cel mai important fluviu din Europa. Navodari. cu o suprafaţa finala de cca. în anul 1949. cu utilaje specializate. s-a trecut la realizarea ramurii de nord a Sistemului Dobrogean de Canale Navigabile si anume la construcţia Canalului Poarta Alba-Midia. • scurtarea distantei de transport între Cernavoda si Constanta cu aproximativ 400 km. precum si oportunitatea realizării “Sistemului de navigaţie Dunare-Marea Neagra”. Acesta se desprinde din canalul principal la km 36. Traseul acestui proiect urma pana în zona Poarta Alba talvegul Văii Caras. s-a trecut la realizarea canalului pe baza de consultanta sovietic a si fora asigurarea condiţiilor de execuţie corespunzătoare. Canalul Dunare-Marea Neagra. a fost deschis navigaţiei la sfârşitul lunii mai 1984. din tarile Europei Centrale. • micşorarea costului total al transporturilor pe mare. iar în continuare Valea Nazarcea. de mare productivitate. iar la finele lunii octombrie 1987 a fost dat în funcţiune si Canalul Poarta Alba-Midia. între Cernavoda si Constanta Sud. • accesul direct al ţărilor Europei Centrale în zona libera Constanta Sud. cât si cu portul si platforma industriala de la Midia. Pentru execuţie au fost prevăzute tehnologii moderne. • atragerea unui important volum de trafic extern.

1 Cursul navigabil al Dunării între Sulina si Kelheim 30 .Harta 2.

Harta 2.2 Porturile fluviale si maritime din România 31 .

Marea Neagra 32 .Harta 2.3 Canalul Dunăre .

e. e. 3500 km. 220. Teste grila 1.000 km2. 2588 km. 900 km.  Canalul Dunăre – Marea Neagră. Canalul Main – Dunăre a fost terminat în anul: a. d. 2.  Main. b. c. Problematica abordata  Fluviul Dunărea . 3000 km.  şenal navigabil. b. 800.000 km2.. 1992. 750. 1990. c. 1200 km.  baraj.000 km2. e. d. 1991. Şenalul navigabil comun româno-iugoslav cuprins între Gura Nerei şi Gura Timokului are o lungime de: a. 2500 km. d.  clisura Dunării. 3000 km. 1993. Dunărea este navigabila între Sulina si Ulm pe o lungime de: a.~ 1 m. 750 km. e. 5.000 km2. 1000 km. 300. 150. 1075 km.  sector fluvial.  Rhin.  sector maritim. Aria bazinului hidrografic al Rhinului. b. d. c. Sectorul românesc al Dunării are o lungime de: a. 3.Cuvinte cheie  lucrări hidrotehnice. b. 33 . ~ 54 km.000 km2.  Porturile româneşti de pe Dunăre si canalele navigabile. cumulata cu Delta depăşeşte: a. 4. b. c. 1989.

e. ~150 km. d.c. ~ 230 km. Capitolul 3 34 . ~ 470 km.

juridic. • creşterea nivelurilor oportunităţilor economice şi sociale care sunt disponibile la nivel micro/macrosocial. 270 35 .2. Chiriac Avădanei -coordonatori. pag. 1998.2 Strategia dezvoltării economice 3. respectiv generarea unui mai mare autorespect naţional şi individual. Gabriel Năstase. inclusiv atitudinile elitelor economice şi politice46.2.Caucaz . pag. Strategii europene orizont 2020.1. resursele de materii prime. şi anume creşterea populaţiei. Spaţiul geografic românesc.2. Editura Economică.2.5 Zona liberă Galaţi 3. 260 47 48 Ibid. administrativ etc. Cândea. Dezvoltarea este un proces multidimensional implicând schimbări majore în structurile sociale. • creşterea nivelului de trai. în atitudinile populare şi în instituţiile naţionale. 45 Alecsandru C.2. natura atitudinilor populare cu privire la muncă. dar şi psihosocial.2. Bucureşti.2 Zonele libere în România 3. Orice strategie de dezvoltare economică îşi propune trei obiective majore48: • creşterea posibilităţilor de realizare şi distribuire pe scară largă a bunurilor necesare unei subzistenţe decente. valorile pe baza cărora se realizează dezvoltarea sunt47: • sustenanţă – abilitatea dezvoltării economice de a asigura acoperirea nevoilor de bază pentru marea majoritate a populaţiei unei ţări. Artera navigabilă Dunăre – Main – Rhin.2. reducerea inegalităţii şi eradicarea sărăciei (Jula şi colaboratorii. 2001. o mai mare atenţie acordată valorilor culturale şi umaniste. urmărindu-se accelerarea creşterii economice.4 Zona liberă Sulina 3.2. pag. protecţia socială şi mediul natural45 sunt corelate cu natura drepturilor de proprietate asupra pământului.1 Zona liberă Constanţa-Sud 3. influenţele sociale şi stratificarea societăţii. o mai bună educaţie.2. 1999).2. • libertatea – marchează avantajul creşterii economice ca fiind acela al creşterii posibilităţilor oamenilor de a alege (Jula şi colaboratorii.1 Indicatorii dezvoltării durabile în dimensiunea socială 6. incluzând suplimentar venituri ridicate. organizarea şi motivaţia birocraţiilor guvernamentale.STRATEGII ŞI POLITICI REGIONALE DE DEZVOLTARE DURABILĂ A SPAŢIULUI DUNĂREAN 3. Florina Bran. consumul populaţiei.2 Zona liberă Brăila 3. pag.Asia Centrală 3. Conexiunile dintre principalii indicatori ai dezvoltării economico-sociale. 102 Idem.1 Dezvoltarea durabilă – viziune globală 3.1 Contextul geostrategic al României caţără pivot pe traseul fluxurilor economice Europa . sistemul administraţiei publice. mai multe locuri de muncă. 259 46 M. Astfel. Sobaru. 1999).2. Bucureşti.1 Dezvoltarea durabilă – viziune globală Noua abordare sistemică a conceptului de dezvoltare include componente interdependente de ordin economic şi social. creşterea economică. timp liber şi autoperfecţionare. • autorespectul – implică autoconsiderarea de către individ a propriei personalităţi.2.3 Zone libere situate în apropierea României 3. Editura Economică.3 Zona liberă Giurgiu 3.2.

principiul precauţiei. corelate cu reformele economice. Şi în cazul Canalului Dunăre – Marea Neagră se evidenţiază o “autentică problemă globală” în care există această interconexiune a problemelor ecologice. solul. evaluarea acestora. 50 Strategii europene orizont 2020. prin acţiuni interdependente. iar asigurarea dezvoltării durabile constituie o responsabilitate a fiecărui individ” 50. şi are ca scop facilitarea implementării conţinutului Agendei 21. parafate de şefi de stat şi guverne din 140 ţări. respectiv ca rezultantă a altor trei valori: estetica. Analizând evoluţia cantităţii de cereale pe perioadă de timp îndelungată. 261 36 . comunitatea ştiinţifică. Astfel. menţinerea acestei tendinţe se pare că va ridica continuu preţul cerealelor. Bucureşti. Securitatea alimentară constituie o altă preocupare importantă la nivel mondial. socialăşi economică a fiecărui popor. Specialiştii plasează conceptul de dezvoltare durabilă printre cele cinci mari principii ale eticii ştiinţifice. la promovarea dezvoltării economico-sociale durabile: mediul de afaceri. pentru mâine. se observă o tendinţă de scădere (măsurate în zile de consum. Principiile şi obiectivele dezvoltării durabile. o serie de guverne şi-au constituit organisme naţionale pentru 49 Idem. la numai 62 de zile în 2003).C. Scopul acesteia este monitorizarea rezultatelor obţinute în realizarea Agendei 21. 1999)49. Gabriel Năstase. dar şi cu potenţialul economic şi social real. Problemele globale referitoare la echilibrul factorilor de mediu au o importanţă majoră în studiul conceptului de dezvoltare economico-socială durabilă: astăzi. Adunarea Generală a ONU a hotărât. au fost înscrise în Declaraţia de la Rio şi în Programul de acţiune Agenda 21. Artera navigabilă Dunăre – Main – Rhin. 47/1991/1993. La elaborarea noului concept au lucrat şi prestigioşi economişti. În cadrul sistemului Naţiunilor Unite a fost creat Comitetul Interagenţiilor pentru Dezvoltare Durabilă. de poluare şi degradare a mediului) sunt analizate interdependent de dezvoltarea economico-socială şi dezvoltarea tehnologică.Dezvoltarea durabilă restructurează ierarhia valorică a parametrilor funcţionali în ceea ce priveşte metoda de abordare a problemelor dezvoltării. în scopul cooperării internaţionale şi pentru programele naţionale de acţiune. În perspectivă. al cărui preşedinte este însuşi secretarul general al ONU. alături de principiul echităţii. S. regional şi local.E. Elementele precum refacerea mediului natural şi utilizarea judicioasă a resurselor naturale primesc o anumită prioritate în concepţia politică generală de amenajare a spaţiului. prin rezoluţia nr. rezervele de cereale au scăzut de la 78 de zile în 1993. de echilibru al factorilor naturali şi economici. “Modificarea de accent” pe care o propune conceptul dezvoltării durabile relevă mediul ca valoare. Popse. Pentru implementarea acestui principiu apare necesitatea de a se „acţiona la unison” în vederea adoptării diferitelor strategii şi obiective. Promovarea conceptului de dezvoltare economică şi socială durabilă/viabilă a fost adoptat. după Conferinţa de la Rio de Janeiro. mass-media şi organizaţiile (non)guvernamentale. Din anul 1993. Pentru operaţionalizarea Agendei 21. toate problemele legate de resurse (aerul. elaborarea de recomandări pentru Adunarea Generală şi colaborarea cu alte organisme interguvernamentale ale ONU care se ocupă de mediu şi dezvoltare. printre care şi Nicolas Georgescu-Röegen. Principiul fundamental al dezvoltării durabile evidenţiază responsabilitatea (non)politică pentru bunăstarea mentală. (Consiliul Naţiunilor Unite pentru Economie şi Dezvoltare) de la Rio de Janeiro. deontologia activităţilor ştiinţifice şi organizarea dezbaterilor şi luărilor de decizii. Însă. Sobaru. înfiinţarea Comisiei Interguvernamentale pentru Dezvoltare Durabilă. 1998. „dezvoltarea durabilă reprezintă o alternativă în condiţiile cooperării la nivel global.N. învăţământul/educaţia. la cel mai înalt nivel politic. apa. grupurile de interese. se impune şi implicarea unui control politic multinaţional pentru rezolvarea oportună şi eficientă a acestor probleme complexe privind Dunărea. în iunie 1992 şi Rio+10 Johannesburg 2002. pag. pag. 259 Alecsandru C. Editura Economică. Chiar actuala reformă economică este conexată. la Conferinţa U. Adoptarea principiilor dezvoltării durabile presupune o reorientare a perspectivei tehnocentrice către una ecocentrică în toate aspectele de amenajare a teritoriului (C. ecologia şi economia (evaluare calitativă). Aceste comisii şi-au stabilit principii şi obiective proprii. Din ce în ce mai multe state ale lumii contemporane lucrează cu acest concept în Comisiile Naţionale pentru Dezvoltare Durabilă. Vrabete. Chiriac Avădanei -coordonatori.D.

aplicarea principiilor dezvoltării durabile (Comisii, Comitete Naţionale etc.). Printre primele se pot enumera: Finlanda (Comisia Naţională Finlandeză pentru Agricultură Durabilă), Ungaria, Belgia (Consiliul Naţional Belgian pentru Dezvoltare Durabilă, sub preşedinţia Prinţului Filip), Spania (Consiliul pentru Mediu), Suedia (Agenda 21 Suedeză), Austria (Planul Naţional de Mediu Austriac) şi Polonia (Comisia pentru Dezvoltare Durabilă)51. În contextul abordării globale a dezvoltării durabile o atenţie deosebită o suscită analiza conexiunilor dintre demografie şi dezvoltare economică. Astfel, în septembrie 1994 a avut loc la Cairo Conferinţa Internaţională pentru Populaţie şi Dezvoltare, în care cele 179 delegaţii participante au adoptat planul de acţiune „Oamenii lumii" pentru un anumit control al creşterii demografice mondiale (la nivelul anului 2050, populaţia Globului se va plasa în jurul cifrei de 9 miliarde de locuitori). O viziune globală se propune pentru zonele montane, "plămânii planetei", de dimensiuni mai mari, cuprinzând chiar mai multe ţări. Exemplificatoare în acest sens este Convenţia Alpilor, încheiată în 1992, între ministerele mediului din Austria, Franţa, Germania, Liechtenstein, Slovenia şi Elveţia. Programele adoptate susţin obiective specifice în domeniul turismului, traficului auto, planificării regionale, protecţiei mediului, agriculturii şi silviculturii montane. Astfel, dezvoltarea durabilă reprezintă abilitatea unei economii naţionale de a menţine un echilibru între condiţiile sociale, economice, tehnice şi de mediu în procesul de dezvoltare, cu alte cuvinte, capacitatea unei economii naţionale de a susţine o politică de dezvoltare durabilă în care consumul şi producţia să se realizeze conservând calităţile şi resursele mediului. Integrarea României în structurile europene şi euro-atlantice presupune acceptarea doctrinei dezvoltării durabile nu atât ca pe o opţiune benevolă, posibilă printre multe altele, ci ca singura cale responsabilă de proiectarea dezvoltării pe termen mediu şi lung, în concordanţă cu interesul naţional şi cu cerinţele colaborării internaţionale. În 1997, România, în urma demersurilor făcute de Ministerul Afacerilor Externe, a primit finanţare prin Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) pentru proiectul de înfiinţare (sub egida Academiei Romane şi a Fundaţiei Universităţii Mării Negre) a Centrului Naţional pentru Dezvoltare Durabilă care a avut ca primă misiune elaborarea Agendei 21 pentru România. Problema cheie a dezvoltării durabile nu numai pentru România o constituie - ca singură alternativă de asigurare a calităţii vieţii -reconcilierea între două aspiraţii umane care susţin concomitent necesitatea continuării dezvoltării economice şi sociale, dar şi conservarea capitalului natural, constituit din resurse (ne)regenerabile. În acest sens, pentru perioada cu orizontul 2020, România îşi propune următoarele52: • obiectiv fundamental • creşterea bunăstării şi prosperităţii individuale şi a ansamblului social la nivel naţional, urmărind o dezvoltare economică în limitele de suport ale Capitalului Natural, într-un mod care să garanteze şi calitatea vieţii generaţiilor viitoare. • obiective principale • asigurarea stării de sănătate a populaţiei; asigurarea complementarităţii şi corelării între toate sectoarele economice şi sociale, în scopul dezvoltării umane durabile; • stabilirea sectoarelor şi direcţiilor cu potenţial competitiv ca priorităţi ale dezvoltării durabile, în contextul tendinţelor majore pe plan mondial şi în conformitate cu obligaţiile internaţionale asumate de România; • redimensionarea şi remodelarea structurii economico-sociale şi transformarea ei întrun sistem durabil; asigurarea unei creşteri continue şi stabile a nivelului de trai şi în concordanţă cu criteriile de integrare în UE;
51

Idem, pag. 262-267 Guvernul României – Departamentul pentru Reforma Administraţiei Publice Centrale, România – Strategia

52

Naţională pentru Dezvoltare Durabilă, Bucureşti, Editura Nova, 1999, pag. 16

37

• stoparea procesului de deteriorare a Capitalului Natural şi iniţierea refacerii acestuia; • dezvoltarea unui sistem legislativ şi instituţional coerent, compatibil cu cel al ţărilor din UE şi consolidarea democraţiei prin stimularea participării civice; • formarea resursei umane la nivelul exigenţelor ştiinţifice, tehnologice şi informaţionale, pe plan internaţional, din toate sectoarele economice şi sociale; • monitorizarea şi evaluarea permanentă a performanţelor economice, sociale şi de protecţie a mediului printr-un sistem de indicatori cantitativi şi calitativi determinabili. Aşadar, implementarea conceptului dezvoltării durabile impune interdisciplinaritate, dialog şi relaţii permanente atât la nivel naţional, cât şi internaţional. În concluzie, se poate aprecia că modificarea perspectivei abordării dezvoltării economico-sociale, amplificată prin conceptul de dezvoltare durabilă, reprezintă, în fapt, „o nouă atitudine faţă de relaţia complexă om - activităţi socio-economice - mediu natural, respectiv lărgirea analizei influenţelor reciproce şi a lanţurilor cauzale, precum şi adâncirea studiului ariilor de relevanţă. Noul concept priveşte acest raport în mod bilateral, în contextul unui sistem global, ceea ce înseamnă că atât satisfacerea nevoilor umane, cât şi protejarea şi conservarea mediului natural (a nevoilor acestuia) sunt privite în mod egal”53. 3.1.1 Indicatorii dezvoltării durabile în dimensiunea socială Există o metodologie consacrată de exprimare a comportamentului unei ţări în numere şi valori pe baza anlizei indicatorilor dezvoltării durabile, în dimensiunea socială.54: • speranţa de viaţă la naştere; • probabilitatea de a nu supravieţui vârstei de 40 ani şi 60 ani; • ponderea populaţiei urbane în total populaţie • populaţia tânără, sub 15 ani, şi bătrână, 65 ani şi peste, evidenţiată ca procent în totalul populaţiei; • modificarea relativă anuală a populaţiei; • rata mortalităţii infantile; • rata mortalităţii sub 5 ani; • populaţia aflată sub limita sărăciei; • rata şomajului; • indicele dezvoltării umane; • 3.2 Strategia dezvoltării economice 3.2.1 Contextul geostrategic al României ca ţară pivot pe traseul fluxurilor economice Europa – Caucaz – Asia Centrală Un aspect important din punct de vedere geostrategic este plasarea geografică a României. Ea aparţine Peninsulei Balcanice, fiind ultimul stat al acestei regiuni (părerile sunt însă împărţite, mulţi autori cu autoritate în domeniu includ România în Europa Centrală). România se situează la marginea Europei Occidentale, fiind ultimul stat spre „continentul slav”, reprezentat de ruşi şi de ucraineni.
53 54

M. Cândea, Florina Bran, Spaţiul geografic românesc, Bucureşti, Editura Economică, 2001, pag. 90 Gabriela Stănciulescu, Florina Bran, Emilia Tiţan, Eugenia Lilea, Ildiko Ioan, Carmen Rădulescu, Strategii şi

politici regionale de dezvoltare durabilă a spaţiului dunărean - provocări pentru turism, Editura ASE, Bucureşti 2004, pag. 36-38

38

De fapt, ţara noastră se află la o răscruce între civilizaţii şi între căi comerciale, reprezentând o adevărată placă turnantă a Europei. Bazinul danubian este o zonă principală de contact între marile puteri. Atât din punct de vedere geostrategic, cât şi geopolitic Dunărea este un fluviu important, deoarece traversează mai multe ţări europene, a căror istorie a fost şi va fi mereu dependentă de destinul politico-economic şi social al acestuia: Germania, Olanda, Austria, Slovacia, Ungaria, Serbia, Croaţia, Bulgaria, România, Ucraina şi Moldova. Pentru unele dintre ele (Austria, Cehia, Slovacia, Iugoslavia, Ungaria şi Moldova), fluviul reprezintă singura modalitate prin care se asigură ieşirea la mare. Datorită acestei situaţii, gestionarea arterei fluviale a Dunării are o miză importantă pentru statele Europei Centrale şi de Est. În condiţiile creării noului organism de cooperare economică regională europeană, în evaluarea posibilităţilor de valorificare economică a potenţialului reprezentat de bazinul dunărean trebuie să se ţină seama şi de istoria raporturilor politice dintre statele europene pentru a se putea elabora strategii adecvate. Iniţial, poziţia geopolitică înseamnă “poziţia unui stat în raport cu statele înconjurătoare” (Rudolf Kjellen). Însă dinamica lumii contemporane evidenţiază tot mai mult importanţa pe care o au economia, informaţia şi cultura în dezvoltarea proceselor ei. Astăzi se face apel din ce în ce mai mult la geoeconomie, geoinformaţie sau geocultură. Chiar la cronopolitică, ca o consecinţă a faptului că ceea ce contează acum este viteza de reacţie la stimulările intempestive. Astfel, nu vom putea analiza variabilele dependente (de exemplu puterea de decizie şi sursele ei) estompând ascensiunea acestor noi factori, care au un rol din ce în ce mai mare în relaţiile dintre state, la nivel regional sau global. România este situată într-o zonă geopolitică în care se manifestă interesele politice şi militare ale mai multor puteri, unele aflate în apropierea ei, iar altele situate la mai mare distanţă. Proximitatea cu Rusia, precum şi administrarea gurilor Dunării, “Poarta Europei Centrale”, reprezintă două componente geopolitice care fac din România un factor de interes pentru marile puteri. De aceea, “atunci când în spaţiul public românesc se vorbeşte de poziţia geopolitică a României se face o confuzie între aceasta, a cărei primă trăsătură este mobilitatea, şi poziţia geografică, al cărui caracter fix îi dă celui care vorbeşte şi un sentiment de confort şi suficienţă”. Se ajunge, spre exemplu, la situaţia ca, după cum releva V. Pasti, “locul în Europa” să fie considerat, în dezbaterile publice din mediul intern sau internaţional, un drept natural, mai degrabă o problemă de prestigiu, iar nu o problemă care trebuie gândită în parametrii atingerii unor obiective comerciale, economice, politice sau culturale (“România în tranziţie. Căderea în viitor”). Tot ca urmare a acestei confuzii între poziţia geografică şi cea geopolitică, abordările sunt de cele mai multe ori de factură clasică, fiind luate în calcul datele naturale, fără a fi reţinuţi noii factori care compun, astăzi, ecuaţia puterii, cum ar fi voinţa politică, strategia coerentă de dezvoltare şi puterea economică, trăsăturile guvernării, intensitatea factorilor economici, culturali, demografici, informaţionali pe care statul reuşeşte să îi trimită la graniţă şi, mai departe, în exterior” 55. Această reconfigurare a cercetării, conform tuturor factorilor de influenţă, a facilitat o abordare sistemică şi în ceea ce priveşte realizarea unui coridor economic între ţările Asiei Centrale şi ale Europei. Ţările din zona Asiei Centrale şi cele de pe ţărmul caucazian al Mării Caspice dispun de mari cantităţi de resurse minerale. Valorificarea acestora prezintă însă dificultăţi legate de lipsa ieşirii la mare deschisă, iar strâmtorile Bosfor şi Dardanele impun restricţii de circulaţie. Această situaţie a necesitat identificarea unor soluţii noi privind culoarele de transport. S-a creat o competiţie privind dirijarea acestor culoare fie prin Rusia spre porturile Mării Negre, fie prin Turcia către porturile din Mediterană, fie prin Kazahstan către Iran şi China. Până în prezent s-a optat (strategie pe termen scurt) pentru realizarea proiectelor de transport spre Marea Neagră. La Conferinţa de la Tbilisi, Georgia, din 1997, s-a oficializat conexiunea dintre principalele coridoare paneuropene (oleoconducte, gazoducte, rutiere, feroviare, maritime, fluviale şi aeriene) care racordează zona bogată în resurse a Mării Caspice la piaţa Europei Centrale şi de Vest, prin porturile Georgiei. Însă, strategia pe termen mediu şi lung propune o nouă rută comercială de
55

P. Dobrescu, A. Bărgăoanu, “Atuul geopolitic se şi construieste”, Geopolitica, 2001, pag. 64

39

223-224 40 .transporturi combinate şi multimodale. • voinţa politică a unor state din zona Asiei Centrale de a crea un nou coridor comercial estvest. transport prin oleoconducte şi combinate petrochimice (Borzeşti. Brazi şi Piteşti). 210-212 57 58 Idem. unde nu se aplică restricţiile (ne)tarifare ale regimului vamal obişnuit.coordonatori. În secolul al XVII-lea. • capacităţile disponibile în şantierele navale româneşti pentru asigurarea reparaţiei. s-a constituit Uniunea comercială a oraşelor porturi din nordul Germaniei. • • facilităţi oferite de portul Constanţa. care traversează întreaga zonă continentală euroasiatică.2. prima cetate cu regim de port liber cunoscută în istorie a fost Cartagina. 56 Alecsandru C. folosirea culoarelor şi legăturilor europene de transport. Dezvoltarea economică a României şi consolidarea poziţiei politice atrage implicarea acesteia la dezvoltarea regională. în continuare.Năvodari. întreţinerii şi construcţiei de nave de orice capacitate şi tip de transport.2 Zonele libere în România Zona liberă reprezintă un perimetru bine determinat în teritoriul vamal al unui stat. apartenenţa simultană a României la mai multe organizaţii de cooperare internaţională. pag. Chiriac Avadanei . 213-220 Idem. legătura fluvială Constanţa-Rotterdam. Piteşti. O scurtă incursiune în istoria zonelor libere58consemnează că. Mai târziu. cunoscută sub denumirea de Liga Hanseatică. Se preconizează realizarea unui coridor de transport prin Marea Neagră către portul Constanţa. Brăila şi Giurgiu. Oneşti şi Ploieşti). Strategii europene orizont 2020 . • • • • conexiuni la reţelele de telecomunicaţii în zona Mării Negre şi a bazinului Dunării. legături de transport europene. Năstase. • capacităţile de absorbţie a ţiţeiului pe piaţa Europei Centrale. ceea ce conferă acestor zone un plus de atractivitate comercială. 3. 1998. Editura Economică. Iran). pag. se înfiinţează regimul comercial porto-franco şi în porturile italiene Livorno. în condiţii de eficienţă economică. în concurenţă cu cele existente la nord (Federaţia Rusă) şi la sud (Turcia. Sobaru. în porturile Ţărilor de Jos şi Novgorod). în antichitate. de la Atlantic la Pacific. utilizarea capacităţilor de prelucrare şi de depozitare ale României şi. Bucureşti. Civita Vechia. iar apoi la Genova. Sulina. prin intensificarea relaţiilor economice. • zonele libere Constanţa-Sud. pag. Oportunităţile57 oferite de România privind realizarea unui coridor economic între ţările Asiei Centrale şi Europei sunt: • capacităţi de procesare locală: rafinării (Midia . Dintre premisele realizării unui coridor economic între ţările Asiei Centrale şi Europei se pot enumera56: • existenţa în regiunea Asiei Centrale a unor bogate resurse de materii prime şi produse agricole. Artera navigabilă Dunăre – Main – Rhin. care a atins apogeul în secolul al XV-lea (cu antrepozite comerciale la Londra. statutul de viitor membru la Uniunea Europeană. la începutul evului mediu. Gabriel I. Galaţi.

sortarea. precum şi alte servicii specifice. Avantajele exportatorilor care utilizează zona liberă sunt: eliminarea obligaţiilor de a consemna la vamă contravaloarea taxelor vamale pentru unele materii prime şi materiale importate. Regimul de porto-franco al porturilor Galaţi şi Brăila a fost suprimat prin Legea Generală a Vămilor din iunie 1874. s-a făcut în anul 1834. în principiu pe terţe pieţe. Zona vamală liberă reprezintă o formă completă de regim vamal suspensiv. manipularea. pe baza unor reglementări stabilite prin legi sau alte acte normative speciale. antrepozite vamale libere. depozitarea. posibilitatea de a răspunde prompt la cererile pieţelor apropiate şi de a le vinde mărfurile în momentul oportun. prin Legea de înfiinţare a antrepozitelor. Sulina capătă statutul de portofranco şi beneficiază de acesta până în anul 1913. în interiorul căruia se desfăşoară activităţi complexe de prelucrare. însă pentru numai doi ani. testarea. Constanţa şi. depozitare şi comercializare. La solicitarea Comisiei Europene a Dunării. în Muntenia. în vederea vânzării. pentru o scurtă perioadă. obţinerea de beneficii din diferenţa de taxe pentru mărfurile aduse în vrac şi reexportate din zona liberă. Alexandru Ghica desemnează oraşul-port Brăila tot ca portofranco. ceea ce contribuie la creşterea încasărilor în valută şi permite dezvoltarea parcului autohton de mijloace de transport. în Moldova. După primul război mondial. Ideea de instituire a zonelor libere în România a fost conservată până când. Activităţile desfăşurate în zonele libere sunt diverse şi le delimitează pe acestea în: porturi libere/ porto-franco. fără a fi necesare importuri şi stocuri masive. în afara teritoriului vamal naţional. asamblarea. au fost puse bazele Legii pentru înfiinţarea zonelor libere în porturi. încheierea sau concesionarea de terenuri şi clădiri în zona liberă şi folosirea forţei de muncă autohtone din zonele adiacente. a fost înfiinţat din nou portul liber Sulina. perimetre libere (zone mai slab dezvoltate în interiorul unei ţări). stimulate de accesul mărfurilor în regimul liberalizat. zone de prelucrare pentru export. din care să se poată aproviziona în r mod raţional consumatorii interni. Ţara pe teritoriul căreia se afla zonele libere beneficiază de următoarele avantaje: • avantaje valutare ce decurg din fabricarea. pentru marfa prelucrată din zona liberă. prelucrarea. vânzarea-cumpărarea de mărfuri. măsurarea. zone vamale libere.În România.  ealizarea unor stocuri de marfă necesare economiei. zona liberă este un perimetru bine delimitat al teritoriului naţional. dezvoltarea economică a regiunii în care este amplasată zona liberă. în anul 1926. pentru oraşul-port Galaţi. Astăzi. iar prin decretul 401/1982 a fost aprobat Regulamentul privind exploatarea lui. condiţionarea. Tulcea au fost declarate porturi libere. pentru marfa prelucrată în zonă. posibilitatea de a organiza în zonă magazine-expoziţii permanente. scutirea de impozite pe cifra de afaceri pentru mărfurile care se vând în zonă sau se reexportă. Adică. în aprilie 1870. După doi ani. organizarea de operaţiuni de bursă şi financiar-bancare. În februarie 1880 porturile Galaţi. posibilitatea depozitării mărfurilor în zona fără limită de timp şi fără plata taxelor vamale. Brăila. 41 • • • • • • • • • • • • . până în momentul realizării exportului. sub domnia lui Mihail Sturdza. iar în anul 1929 a fost votată Legea pentru Zona Liberă Sulina. introducerea regimului porto-franco. aprovizionarea navelor şi mijloacelor de transport. prin Decretul 294/1978. zone de tranzit. Regimul lor a fost însă modificat în februarie 1883. zone de promovare a investiţiilor. prestaţii de transport şi expediţii internaţionale şi folosirea predilectă a mijloacelor de transport naţionale. aeroporturi libere.

la costul şi gradul ei de calificare. teritorii. Acvatoriul portului este conectat cu fluviul Dunărea prin intermediul Canalului Dunăre – Marea Neagră.Marea Neagră. Sulina. De asemenea. Astfel. la rândul său. Aceasta. portul dispune de un terminal feribot şi Ro-Ro. 3. prin potenţialul economic şi tehnologic acumulat poate antrena într-o competiţie economia ţării gazdă. bazinul portuar maritim şi fluvial. un trafic intens şi o mare diversitate de activităţi economice. feroviare şi rutiere. pe platforma adiacentă digului de sud.2. Administraţia Zonei libere Constanţa Sud a delimitat trei incinte unde se desfăşura activităţi de zonă liberă. din acest punct de vedere situaţia din România prezintă avantaje. racorduri de utilităţi. pentru o integrare cât mai profitabilă. dreptul de a contribui la amenajarea şi dotarea zonei. 277/ 1991. de obicei sub formă de joint-venture între firmele străine şi cele locale. deoarece ea dispune de forţa de muncă bine calificată şi relativ ieftină. Pe lângă perimetrele instituite. În incinta portului Constanţa Sud s-a realizat un volum important de lucrări de infrastructură. accese rutiere şi feroviare. Este situată în partea de sud a incintei noului Port Constanţa. a cărui importanţă creşte pe măsura dezvoltării relaţiilor economice pe această axă. ca filială a Zonei libere Constanţa Sud). se preconizează înfiinţarea altor zone libere. la costuri scăzute. Canalul Dunăre . posibilitatea de a avea stocuri de mărfuri în apropiere. Ea dezvoltă. Pentru importatorii care aduc mărfurile prin zona liberă avantajele sunt următoarele: • apropierea mărfurilor de piaţa proprie. Pe termen lung.1 Zona liberă Constanţa Sud Zona liberă Constanţa Sud a fost înfiinţată prin Decretul 284/1985 şi confirmată prin Hotărârea Guvernului României nr. Un criteriu major care motivează decizia unei firme de a investi într-o zona liberă îl constituie utilizarea acesteia ca bază de producţie. Galaţi. după ce au fost supuse unor prelucrări care le sporesc valoarea şi le fac mai adecvate beneficiarilor interni. aceasta zonă liberă reprezintă un important punct de tranzit pentru mărfurile direcţionate est-vest.• • posibilitatea de a aduce subansamble şi părţi componente din diferite ţări. Brăila. 84/1992 şi Hotărârea Guvernului României nr. pentru situaţiile când conjunctura pieţei internaţionale este defavorabilă. dar şi de cele terestre. fronturi de acostare.2. În România există şase zone libere: Constanţa Sud. industriale şi comerciale. fără a fi obligaţi să suporte preţurile fixate de subfurnizori sau taxe vamale aferente importurilor de loturi mici. de a le prelucra în zonă şi de a le reexporta ca produs finit. Giurgiu şi Basarabi (ultima luând fiinţă în ianuarie 1998. şi prin poziţionarea şi dimensiunile sale. Între digurile principale s-a creat o incintă de 2500 ha în care se amenajează alte capacităţi portuare. Potrivit prevederilor Legii nr. în special utilizarea forţei de muncă locale. se realizează un transfer de tehnologie în favoarea zonei libere. Datorită facilităţilor oferite de conexiunile sale navigabile. urmând ca investiţiile să fie recuperate prin serviciile de administrare a zonei. • • posibilitatea de a cumpăra diverse mărfuri din zonă. 410/1993. regimul de zonă liberă se va putea extinde şi la alte teritorii 42 .

care însumează 65. Este un oraş-port. feroviare şi fluviale.2. Zona liberă Constanţa Sud beneficiază şi de existenţa infrastructurii de transport (maritim.90 ha. ICMUG. amplasamentul propus fiind constituit din trei perimetre. dispune de lucrări de infrastructură şi suprastructură. a unui acces rutier care să facă legătura între oraşele 43 . prin Dunăre. Ulterior.2. în scopul dezvoltării regiunii. prin Decretul nr. Din punct de vedere a strategiei de dezvoltare a Zonei libere Sulina activitatea preponderentă este cea de comerţ. de petrol. deoarece singura cale actuală de acces este cea fluvială. gaze naturale. activitatea Zonei libere Sulina a fost afectată de blocarea braţului Sulina datorită scufundării navei Rostock şi de embargoul impus Iugoslaviei. 3. 294/1978 a fost instituit pentru portul Sulina regimul de port liber. În zona liberă îşi desfăşoară activitatea un număr de 10 agenţi economici. a fost emisa Hotărârea Guvernului României nr. iar prin Decretul 401/1982 a fost aprobat Regulamentul de exploatare pentru acesta. În acest sens. cereale. feroviar şi rutier) care asigură legătura cu diverse surse de aprovizionare şi pieţe de desfacere din Europa Centrală. precum şi de societăţi şi agenţii de navigaţie. O perioadă. se impune realizarea.2. Zona liberă Sulina are o poziţie izolată. în baza Legii 84/1992.2. peşte. o constituie concesionarea terenurilor de pe suprafaţa liberă de orice sarcină. finalizate sau în curs de finalizare. comerciale. fluvial. cu tradiţie în comerţul cu cereale. pe termen scurt.4 Zona liberă Sulina Datorită poziţiei geografice specifice a portului Sulina. • • • • se află în apropiere de capitala României (cca. 156/1993 prin care se instituie Zona liberă Sulina. 60 km).2. tranzitul de mărfuri. agricole. Direcţia strategică prioritară pentru dezvoltarea Zonei libere Giurgiu. Este situată într-o peninsulă din sudul municipiului Giurgiu şi are funcţiunile unei zone industriale. aerian. PECO şi Granitul. Bazinul Mediteranean. Orientul Apropiat şi Mijlociu. lipsind căile de acces feroviar şi rutier adecvate. 3. 330/1994. 788/1996. Avantajele amplasamentului sunt: • zona beneficiază de legături rutiere. Însă.3 Zona liberă Giurgiu Zona liberă Giurgiu a fost înfiinţată prin Hotărârea Guvernului României nr. zona liberă este amplasată în apropierea graniţei cu Bulgaria. precum şi de containere.existente în Portul Constanţa Sud. la Marea Nordului şi la Marea Neagră. cherestea. implicit. pe o suprafaţă de 153. Zona înregistrează fluxuri comerciale importante de mărfuri generale.1 ha. sare etc. 3. Dispune de numeroase unităţi industriale. financiar-bancare. Concepţia strategica de dezvoltare a Zonei libere Constanţa Sud cuprinde 5 etape. care se pot adapta funcţie de evoluţia cererilor potenţialilor investitori şi utilizatori. are acces.6 ha. Brăila este unul dintre cele mai vechi porturi de pe malul stâng al Dunării. în prima fază. la gura braţului omonim.2 Zona liberă Brăila Zona liberă Brăila a fost înfiinţată prin Hotărârea Guvernului României nr. cei mai importanţi dintre aceştia fiind Şantierul Naval.2. Dezvoltarea relaţiilor comerciale dintre ţările Peninsulei Balcanice şi ale Asiei Mici cu cele din Nordul Europei face ca Zona liberă Giurgiu să reprezinte un plus de atracţie pentru investitorii străini. privind regimul zonelor libere din România. Aceşti factori au limitat mult traficul pe Dunăre şi. cu o suprafaţă de 100. centru economic şi de transport.

Datorită eficienţei lor economice şi poziţiei geografice a ţării în raport cu rutele de transport pe direcţiile est-vest şi nord-sud. precum şi mărfuri generale şi speciale. Studiile Administraţiei de Stat pentru diferite amplasamente naţionale au evidenţiat eficienţa zonelor libere şi au propus înfiinţarea altora: • Zona liberă Timişoara. Zona liberă Galaţi urmează să se realizeze în două etape. în regiuni cu caracter industrial. iar cea de-a doua de 90 ha. amplasat pe digul de pe malul drept al Canalului Sulina. funcţionează peste opt sute de zone libere.3 Zone libere situate în apropierea României În economia mondială. abilitarea sa de a desfăşura acte de comerţ în nume propriu etc. Zona liberă Mihail Kogălniceanu.Tulcea şi Sulina. În general. continent cu tradiţie în organizarea zonelor libere. specific fostelor ţări CSI şi ecartament normal. amplasate în peste o sută de ţări. Zona liberă Galaţi realizează legături cu calea ferată dublă (ecartament larg. Zonele libere Medgidia şi Cernavodă.Caraş . Se pot dezvolta variante de revigorare a vieţii economice a portului prin mărirea suprafeţei zonei libere. prima etapă pentru o suprafaţă de 40 ha. 44 . a facilitării legăturilor naţionale şi internaţionale. datorită condiţiilor avantajoase de amplasament şi organizare. În Europa. în vrac sau în containere cu scutiri de taxe pentru tranzitare. Zona liberă Cristeşti-Iaşi. Zona liberă Constanţa Sud este un important punct economic european care deţine două atuuri importante: • avantajul accesului direct la Canalul Dunăre-Marea Neagră şi • la conexiunea pe care artera Transeuropeană de navigaţie Dunăre – Rhin o realizează între Marea Neagră şi Marea Nordului. specific ţărilor europene) şi permite realizarea unor amenajări în vederea stocării de materii prime (cărbuni.Severin. De menţionat că cele două perimetre sunt situate într-o zonă cu un ridicat potenţial economic. 3. în general. specializate pe mărfuri puse în valoare cu ajutorul unor servicii diversificate de manipulare.2. minereuri.5 Zona liberă Galaţi Este situată în apropierea punctului de frontieră Giurgiuleşti şi este mărginită la sud de Dunăre. produse petroliere brute şi finite). ambalate. prin potenţialul lor economic şi tehnologic şi prin asigurarea unui cadru legislativ favorabil zonele libere din România au o perspectivă viabilă de dezvoltare şi de integrare economică competitivă pe piaţa naţională. • • • • • • • Zona liberă Moldova Nouă . prezentare şi transport. astăzi. Zona liberă Satu Mare.Arad. amplasarea lor este.2. sortare.2. cu includerea întregii zone industriale ca zonă liberă. Activitatea zonelor libere este preponderent orientată către operaţiuni de reexport şi de dezvoltare comercială: au spaţii ample de depozitare. Zona liberă Oradea. Zona liberă Curtici . zonele libere din România prezintă condiţii favorabile de dezvoltare. 3. reambalare. Combinatul Siderurgic şi Şantierul Naval.

Yumurtalik – de asemenea port în Turcia. fiind specializat pe depozitarea. prelucrarea. care includ şi prelucrări de materii prime şi produse pentru export. prelucrarea. se pot enumera: Salonic – port grecesc la Marea Egee. Belgrad şi Novi Sad – porturi sârbeşti la Dunăre. deservesc Europa Centrală şi statele balcanice. ele deservesc piaţa ţărilor adiacente. Viena – port la Dunăre. reambalarea şi etichetarea produselor. agenturare. prelucrarea. fiind unul dintre cele mai mari din zona de interes a ţării noastre. Slovacia. fiind specializat pe transbordarea. deserveşte Europa Centrală şi de Est. prelucrarea. 45 . Austria. descărcarea vrac. Salonic şi Belgrad au şi activităţi industriale cu caracter complex. ambalare şi depozitare a mărfurilor pentru piaţa altor ţări. deserveşte Europa Centrală. de aproximativ 52 km² suprafaţă planificată. Ruse – port bulgăresc la Dunăre. Linz – port austriac la Dunăre. Split – port croat la Marea Adriatică. producţia şi vânzarea en-gros a mărfurilor. Trieste – port italian la Marea Adriatică. în curs de finalizare. etichetarea. deserveşte statele balcanice şi este specializat pe sortarea. desfăşurând o gamă largă de activităţi de producţie. în special Cehia. depozitarea. depozitare. În sfera de interes a României intră unele zone libere a căror activitate interesează atât din punctul de vedere al concurenţei. la stabilirea tipurilor de activităţi din cadrul zonelor libere care se vor înfiinţa în România se vor evita eventualele interferenţe care pot apare cu activităţile şi regiunile acoperite de celelalte zone libere. cântărirea. vânzarea en-gros a mărfurilor. producţia şi depozitarea mărfurilor. transbordarea. parcări de maşini etc. cu zona liberă în fază incipientă. activităţi bancare. Trieste. orientată în principal pe operaţiuni de procesare. prelucrarea şi vânzarea en-gros a mărfurilor. Antalya şi Mersin – porturi turceşti în bazinul de nord-est al Mediteranei. cântărirea. Dintre acestea. cât şi al cooperării. deserveşte Europa Centrală. fiind specializate pe depozitarea. producţia şi depozitarea de mărfuri. fiind specializat pe descărcarea-încărcarea. precum: Hamburg. procesare mărfuri.Numai câteva din zonele libere europene. Astfel. fiind specializat pe transbordarea. deserveşte statele din Europa Centrală.

3 miliarde locuitori. b) creşterea nivelului de trai. Zona liberă Giurgiu. 7 miliarde locuitori. Teste grilă 1. manipularea. e. în afara teritoriului vamal naţional. 3. 2. testarea. măsurarea. vânzarea-cumpărarea de mărfuri. b. Zona liberă Galaţi. condiţionarea. Ţara pe teritoriul căreia se afla zonele libere beneficiază de următoarele avantaje: a) avantaje valutare ce decurg din fabricarea. Zona liberă Sulina. d. depozitarea. e) nici un răspuns corect. Populaţia Globului în anul 2050 a fost prognozată la: a. asamblarea. 8 miliarde locuitori. 5 miliarde locuitori. c) creştere nivelurilor oportunităţilor economice şi sociale. Declaraţia pentru Mediu şi Dezvoltare Durabilă în regiunea carpatică şi dunăreană.Cuvinte cheie • • • • • • • • • dezvoltare durabilă strategie dezvoltarea economico-socială durabilă securitatea alimentară obiectivele dezvoltării durabile Agenda 21 demografie zonă liberă dezvoltare regională. 46 . c. Obiectivele strategiei de dezvoltare economică sunt: a) creşterea posibilităţilor de realizare şi distribuire pe scară largă a bunurilor. 9 miliarde locuitori. prelucrarea. Zona liberă Constanţa Sud. Zona liberă Brăila. sortarea. Problematica abordată • • • • • • • • Obiectivele principale ale dezvoltării durabile. d) creşterea puterii de cumpărare a banilor.

eliminarea obligaţiilor de a consemna la vamă contravaloarea taxelor vamale pentru unele materii prime şi materiale importate. d) încheierea sau concesionarea de terenuri şi clădiri în zona liberă şi folosirea forţei de muncă autohtone din zonele adiacente. 47 . Sulina. 4. Brăila. b. scutirea de impozite pe cifra de afaceri pentru mărfurile care se vând în zonă sau se reexportă. posibilitatea depozitării mărfurilor în zona fără limită de timp şi fără plata taxelor vamale. posibilitatea de a organiza în zonă magazine-expoziţii permanente. Printre avantajele exportatorilor care utilizează zona liberă pot fi amintite: a. c) prestaţii de transport şi expediţii internaţionale şi folosirea predilectă a mijloacelor de transport naţionale. c. în vederea vânzării. d.b) organizarea de operaţiuni de bursă şi financiar-bancare. Galaţi. e) aprovizionarea navelor şi mijloacelor de transport. Giurgiu şi Basarabi. 5. până în momentul realizării exportului. În România există următoarele zone libere: a) b) c) d) e) Constanţa Sud. ceea ce contribuie la creşterea încasărilor în valută şi permite dezvoltarea parcului autohton de mijloace de transport. posibilitatea de a răspunde prompt la cererile pieţelor apropiate şi de a le vinde mărfurile în momentul oportun. e. precum şi alte servicii specifice.

În esenţa. Propunând un răspuns la întrebarea “când începe Unirea?”. după Munţii Carpaţi. întregirea teritoriala a statului român în secolul al XIXlea si la începutul secolului al XX-lea. tara noastră mai este definita drept o tara carpato -danubiana. deoarece orice stat manifesta doua tendinţe: sa aibă hotare naturale în exterior si sa aibă o articulaţie organica în interior. • Dunărea a avut rol de “polarizare politic a statului românesc”. geograful român Al. concluziile cercetătorilor care au analizat importanta Dunării pentru România si pentru Europa releva următoarele: navigaţia pe Dunăre s-a putut face în libertate numai când Rusii au fost îndepărtaţi de la Gurile Dunării. De aceea. „Hotarul românesc dunărean”. Dunărea străbate România pe o distanta de 1075 kilometri si reprezintă al doilea element natural care configurează geografia României. ea străbate 10 state si asigura comunicarea fluviala între patru capitale europene.1 Rolul arterei navigabile pentru România Într-un articol din 1941. interesata în mod direct ca navigaţia pe Dunăre sa fie libera (de câte ori Rusia sau Turcia au predominat la Gurile Dunării. rolul de artera de navigaţie.Capitolul 4 GESTIONAREA ARTEREI NAVIGABILE A DUNĂRII Dunărea este navigabila pe o lungime de aproximativ 2 588 km (între Sulina si Ulm). Rădulescu atribuie fluviului Dunărea un triplu rol pentru România: • în primul rând. • rolul de hotar: Dunărea desparte aici Europa Balcanic a de Europa central-orientală. chemat sa joace rolul de santinela europeana. Probleme economice si ecologice ale Dunării si Marii Negre 4. navigaţia comerciala pe Dunăre a fost diminuata). din cei 2 850 km. este intrinsec legata de Dunăre. autorul stabileşte următoarele etape în argumentarea acestuia: 48 . cât măsoară în total cursul fluviului. Hotarele României o definesc ca o forma apropiata de cea ideala. în sensul ca existenta fluviului ar fi determinat. Dunărea si marea. întrucât navigaţia libera la gurile Dunării a putut fi asigurata numai de o Românie puternica. În lungul Dunării si a principalelor sale bare navigabile. Existenta hotarelor naturale este “o problema geopolitic a vitala” (Rudolf Kjellen). în mare măsura. existenta statului românesc. de alta parte. Simion Mehedinţi marchează aceasta funcţie istorica a Dunării. muntele si codrul. de elipsa. de o parte. sunt amenajate 32 de porturi. Simion Mehedinţi sublinia ca “frontoanele naturale” care au încadrat dezvoltarea României de-a lungul istoriei sunt. cunoscut încă din Antichitate si reluat cu intensitate la începutul epocii moderne. Astăzi.

în primul rând. cum ar fi standardizarea din perspectiva 49 . care leagă Marea Nordului cu Marea Neagra. în cadrul procesului de globalizare. Astfel. Pot surveni schimbări de situaţie si ca urmare a unui complex de împrejurări. „generozitatea” marilor puteri de atunci fiind motivata. deoarece Anglia si Franţa deveneau din ce în ce mai preocupate de “chestia Orientului” si de înaintarea ruşilor câtre Bosfor. Nu putem studia semnificaţia geopolitica a factorilor economici româneşti făcând abstracţie de performantele vecinilor noştri. Toponimia arterei navigabile Rhin-Main-Dunare vizează direct abordarea globala a temelor actuale si de perspectiva. Optimizarea Arterei Navigabile a Dunării presupune si analiza impactului pe care aceasta îl are asupra dezvoltării turismului internaţional. Relevant geopolitic si important pentru România este faptul ca se conturează tot mai distinct diferenţe nu numai între România si Europa dezvoltata. În plus. Polonia si Ungaria). pe o noua ruta avantajoasa comercial: Canalul Suez-Europa Centrala via Constanta fata de cea veche (cea care traversează întreaga Mare Mediterana si ocoleşte Penisula Iberica). tarile din Europa Centrala pot avea acces direct la Marea Neagra si de aici la Canalul Suez. de dorinţa Marii Britanii ca navigaţia pe Dunăre sa fie libera. era nevoie de o tara mai mare. în conferinţe ONU si sesiuni ale Grupului de Experţi ONU pentru denumiri geografice. cel puţin zonal. • a treia etapa. funcţionarea (din 1992) a canalului Rhin-MainDunare. pentru stăpânirea Dunării. exista alte câteva elemente care amplific a importanta Dunării. Crearea organismului de cooperare economica regionala europeana Artera Navigabila a Dunării corespunde cerinţelor strategiei de integrare europeana. transformând-o într-o axa comerciala majora a Europei. ceea ce va pune în valoare noi spatii. • a doua etapa. teritoriile stăpânite de turci pe malul stâng al Dunării au fost realipite la Muntenia. specialişti din toate statele lumii analizează aceasta problema complexa. Sub auspiciile ECOSOC (Consiliul Economic si Social). cooperarea economica regionala va constitui una dintre componentele esenţiale ale gestionarii Arterei Navigabile a Dunării. în 1829. când. când Basarabia este restituita. când Unirea Moldovei si a Munteniei a fost considerata necesara deoarece. al gestionarii Arterei Navigabile a Dunării îl constituie toponimia axului navigabil Rhin Main -Dunare. de pilda. Din punct de vedere economic. prin Tratatul de la Adrianopole. ca urmare a dezvoltării unor oportunitatea de afaceri sau descoperirii de noi bazine de materii prime. O analiza a situaţiei României presupune plasarea sa într-un context mai larg. Prin valenţele de durata inerente. deopotrivă interesant si important. Statutul si rolul României. ca factor de colaborare si de securitate în zona centrala a Europei. Astăzi. De exemplu. întreg estul european este confruntat cu probleme serioase. portul Rotterdam cu portul Constanta. sub un domn legat prin recunoştinţa de Franţa. porturile Marii Negre si cele ale Marii Mediterane Orientale au cea mai favorabila poziţie fata de Canalul Suez pentru rutele Oceanului Indian si ale Extremului Orient. vor fi avantajate.• prima etapa. ci între România si Europa în curs de dezvoltare (de exemplu. Un alt aspect. în 1865.

Erau vizate fluviile care traversau sau separau mai multe state. Congresul de la Viena. lupta principala dintre puterile care s-au întâlnit pe acest teritoriu s-a dat pentru stăpânirea Gurilor Dunării. Cadrul juridic în perioada 1815-1948 Conexiunile dintre factorii de ordin geopolitic si juridic privind navigaţia pe Dunăre sunt inerente. iniţial înfiinţata pentru o perioada determinata de numai doi ani. Crearea unei economii pentru planeta noastra. deoarece pe teritoriul tarii noastre ea se vărsa în Marea Neagra. cât si Gurilor acesteia. 59 România ia parte activ la rezolvarea problemelor legate de standardizarea denumirilor geografice. Doua dintre atribuţiile Comisiei permiteau elaborarea regulamentului de navigaţie si politie fluviala si înlăturarea tuturor obstacolelor care ar frâna aplicarea principiilor stabilite de Congresul de la Viena din 1815 cu privire la navigabilitatea pe Dunăre. a fost posibila completarea comisiei cu delegaţi din trei principate dunărene: Serbia.cunoaşterii planetei. de pilda Marea Britanie si Franţa. în consecinţa conforme cu interesele tarilor riverane. de-a lungul timpului. considerându-se ca îndeplineşte sarcini extrem de utile. Aceste interdependente se reflecta. 4. si-a continuat activitatea mai mult timp. Turciei si Würtenbergului si. folosirii oficiale a denumirilor autohtone.instituţie cu caracter temporar. printre altele. Franţa si Marea Britanie îşi asumau calitatea de garanţi ai intereselor Europei pe Dunăre. garantând ca principiile stabilite la Viena în anul 1815 vor fi aplicate atât Dunării. Însa aceste masuri au fost puse în practica numai parţial si preferenţial: prin tratate încheiate ulterior. Dunărea a constituit întotdeauna pentru România un avantaj în fata altor tari pe care le traversează. importanta Dunării pentru întreaga Europa este relevata si de faptul ca din aceasta comisie făceau parte si tari non-dunărene. conforme cu mutaţiile geopolitice si geostrategice generate de acest proces complex al integrării. facilitării deplasărilor în orice zona. Bucureşti 2001 50 . Editura Tehnica. iar cadrul juridic adoptat prevedea libertatea de navigaţie de la punctele unde fluviile deveneau navigabile pana la gurile lor de vărsare. Din aceasta perspectiva. Eco-Economia. chiar răsturnări de situaţie. Bavariei. În secolul trecut s-a creat Comisia Europeana pentru Gurile Dunării cu scopul de a media conflictul dintre puterile vremii. si prin faptul ca schimbările majore ale relaţiilor juridice în acest domeniu preced reevaluări importante. Bucureşti. din martie 1856. cele doua mari puteri ale vremii în aceasta parte a Europei. în special cel dintre Rusia si Germania. Gurile Dunării sunt un important punct strategic pentru controlul Marii Negre (al doilea după Bosfor si Dardanele). s-au înfiinţat doua organisme: Comisia Riverana a Dunării . urmărind implementarea rezoluţiilor si recomandărilor ONU. Comisia Economica a Dunării. în raporturile politice dintre state. Rusia si Turcia.2 CADRUL JURIDIC AL NAVIGAŢIEI PE DUNĂRE 4. necesitaţii utilizării aceloraşi denumiri geografice într-un limbaj universal etc. marca sfârşitul războiului Crimeii. De aceea. este semnificativ ca. Pentru aplicarea cadrului juridic adoptat. preciziei recunoaşterii oricărei regiuni. atribuţiile Comisei Economice a Dunării au fost revăzute si precizate în cadrul Conferinţei de la 59 Lester Brown.1. Moldova si Muntenia.instituţie cu caracter permanent si Comisia Economica a Dunării . În acest context ar fi de menţionat ca si formarea actuala a organismului de cooperare economica regionala europeana va impune noi reglementari sau reconsiderări ale relaţiilor juridice privind gestionarea Arterei navigabile a Dunării. a formulat principiile generale si primele reglementari ale liberei navigaţii fluviale. De altfel. Astfel. cu acordul Porţii. Tratatul de la Paris. Comisia Riverana a Dunării era formata din delegaţi ai Austriei. au îngrădit libertatea de navigaţie pe Dunăre. din anul 1815.2.

alături de Marea Britanie. Franţei. ceea ce făcea ca România sa se afle în minoritate. dar nu frontiera germana”. Cotitura geopolitica majora de după anul 1938. sub egida germana. iar obiectivul sau propunea sa adune oamenii de origine germana în cadrul frontierelor lor naturale. a încercat sa fie admisa în Comisia Economica Europeana. În acest context. Deoarece Franţa si Anglia controlau întreaga circulaţie pe artera navigabila a Dunării. Este vorba despre reactualizarea pangermanismului (care. Prin Conferinţa de la Viena. alcătuita din membri ai Marii Britanii. Italiei si României. După anul 1930 se reamorsează interesul Germaniei pentru bazinul dunărean. în cadrul căreia. s-a consemnat controlul total al Germaniei asupra Dunării. Walter Pahl propunea acelaşi lucru atunci când afirma ca nici prin cele mai rafinate sisteme de pacte nu poate fi abătuta Dunărea de la „firescul ei curs (si de la fireasca ei misiune) nord vest – sud vest. U. prin care Germania a fost primita în Comisia Economica a Dunării. 1917) importanta geopolitica a Dunării: ”comandamentele geografice ale teritoriului cuprins între cele mai mari trei fluvii. de a ajunge la Marea Neagra si de a-si deschide drumul spre Orientul Mijlociu (Friedrich Liszt. Mureşul pana la Arad). S-a înfiinţat si Comisia Internaţionala a Dunării. participau toate statele riverane. Astfel se recunoştea suveranitatea României asupra Dunării maritime. Statutul amintit a afectat suveranitatea naţionala a României. Noile acorduri prevedeau. desfiinţarea 60 Articol de I. De altfel. era un atribut al patriotismului epocii napoleoniene). “Rhinul. în principal. Câţiva ani mai târziu. cel de-al doilea era sectorul Dunării fluviale (aproximativ 900 km. când Germania ocupa Austria. La începutul secolului trecut.S. impun o soluţie geopolitica: strângerea într-un bloc federativ.R. realizarea libera a transporturilor de mărfuri si de calatori între porturile diferitelor state riverane. pe tot parcursul navigabil al fluviului. legile geopolitice ale spaţiului îndrumau statele dunărene spre o strânsa colaborare cu Reich-ul german”60 În anul 1934. sub autoritatea Comisiei Economice a Dunării. Cu alte cuvinte. Comisia Economica a Dunării deţinea puterea de decizie în toate problemele. cu ajutorul celor patru voturi. Acest Statut a dezvoltat atribuţiile Comisiei Economice a Dunării atribuindu-i.S. Franţa si Italia. prin Înţelegerea de la Sinaia . Însuşi Virgil Madgearu atrăgea atenţia asupra intenţiei Germaniei de a face din tarile acestei zone un hinterland în serviciul german. 1944 51 . Administraţia fluviala a fost împărţita în doua mari sectoare: unul dintre acestea era sectorul Dunării maritime (185 km). transferând funcţiile Comisiei Economice a Dunării câtre România. La 1 martie 1939 s-a încheiat Acordul de la Bucureşti. de la Brăila la Ulm). din 12 septembrie 1940. Rudolf Kjellen recunoştea (Problema celor trei fluvii. respectiv între Ulm si Marea Neagra. Astfel. dar aceasta acţiune a fost respinsa de puterile occidentale. se avea în vedere internaţionalizarea întregului sistem dunărean de la Ulm la Marea Neagra. O serie de autori defineau într-un mod extensiv patria germana: de la “sloganul” lui Ludwig Uhland. inclusiv aceea a râurilor care în mod natural serveau ca ieşire la mare pentru doua sau mai multe state (Morava si Thaya. Conea. fluviu german. O poziţie geopolitic a. si pe toata reţeaua internaţionalizata. pe care îl califica drept “sfera vitala germana”. de răsturnare de situaţie a raporturilor de putere. Dunărea. din 18 august 1938. Drava. la origine. următoarele activitatea: asigurarea liberei navigaţii pe Dunăre pentru toate pavilioanele în condiţii de completa egalitate. precum si între porturile aceluiaşi stat în condiţii de completa egalitate. Marea Britanie si Franţa s-au retras din fata Germaniei. a întregii Europe Centrale cuprinsa între cele trei fluvii” . Tisa. 1841). Rhinul si Vistula. pe reţeaua internaţionalizata a Dunării. care a redactat Statutul Definitiv al Dunării. a declanşat procesul cuceririi Dunării si a întregii Europe de sud-vest de câtre nazişti. de asemenea. la ideea despre misiunea Germaniei de a înainta pe Dunăre. Axa Berlin -Bagdad a reprezentat preocuparea dintotdeauna a pangermanismului.Paris din anul 1923.

La întrunirile anuale ale acestui organism. În acest sens. constituie actul de referinţa în aceasta sfera de preocupări. aceasta evoluţie a tratativelor de la Belgrad a de terminat puterile occidentale sa nu semneze noua Convenţie. din 28-30 aprilie 1993. sunt elocvente numai câteva detalii vizând istoricul Comisiei Dunării. chestiunea Dunării s-a reactivat si urmează sa se dezbăta noile reglementari. La întrunire. fora discriminări între ta rile riverane si celelalte state. activitatea Comisiei Dunării (cu sediul la Budapesta) asigura. Au mai luat parte la aceste dezbateri: S. din iulie 1948.S. puterile aliate au stabilit noi modalităţii de ordin juridic vizând navigaţia pe Dunăre.R. Canada. Astfel.S. a reuşit sa înlăture participarea statelor non-riverane si a Germaniei de la controlul circulaţiei fluviale. ai Consiliului Europei. Dunare-Marea Neagra pe teritoriul României si Main-Dunare pe teritoriul Germaniei. De remarcat este si o alta abilitate diplomatica a URSS care anunţa. Conform metodelor propagandei. desemnat de regula de câtre Ministerul Afacerilor Externe sau de câtre alte organisme cu funcţii similare din diferitele state participante. România si Ucraina. respectiv între Mainz si Bamberg. Israel.2. libertatea navigaţiei pe întreg fluviul. geostrategic si geopolitic. Marea Britanie si Franţa insistaseră sa li se recunoască drepturile câştigate consemnate în reglementările anterioare). a fost creata Comisia Dunării ca organ de reglementare a navigaţiei pe Dunăre. Însa. realizat integral pe teritoriul României. Acestea s-au reflectat prin reglementari adecvate de ordin juridic privind navigaţia pe Dunăre. Au participat 51 de tari europene prin delegaţii conduse de câtre miniştrii mediului din statele respective. Din nou. după aproape un secol de ordine occidentala (fora succes.U. fiecare tara este reprezentata de un delegat. Cehoslovacia. expansiunea sovietica s-a folosit de ideea instaurării suveranităţii statelor riverane pentru a controla artera navigabila a Dunării. pentru porţiunea corespunzătoare râului Main. cu rang de ambasador. sub pretextul drepturilor tarilor riverane de a-si afirma opţiunile în legătura cu navigaţia pe Dunăre. Astfel. În schimb.. fiind interpretata ca una dintre expresiile conflictului care se contura din acea perioada între marile puteri. printre care: Austria. Bulgaria. Au participat 11 tari. la timpul respectiv. a dezvoltat tema Mediului pentru Europa. Astfel. O prima reglementare desfiinţa zonele libere care activau în acel timp. evoluţiile politico-militare din fosta Iugoslavie. Canalul Dunăre -Marea Neagra. Sunt de remarcat unele diferenţieri privind reglementările juridice pe diferitele segmente ale Arterei Navigabile a Dunării. se poate menţiona o inadaptare a lor la perioadele parcurse ulterior. După 1989. Funcţionarea celor doua canale. economic si social. destrămarea Uniunii Sovietice. În aceasta zona au apărut noi elemente din punct de vedere geografic. pana în cotemporaneitate. Conferinţa de la Belgrad . dar mai ales invitarea unor tari riverane în NATO aduc pe agenda de lucru reconsiderarea reglementarilor regimului de navigaţie pe Duna re. sunt în vigoare prevederile Convenţiei Rhinului. Germania a obţinut în anul 1957 statutul de observator. prin utilizarea unor forme de parteneriat si cooperare adecvate. determina abordarea Arterei Navigabile Dunare-Rhin ca un sistem dinamic si deschis. Cadrul juridic actual Perioada de după cel de-al doilea război mondial a produs mutaţii importante în domeniul politic. la încheierea Conferinţei de la Belgrad.A. ca interesele sale în problemele dunărene vor fi reprezentate de Ucraina. Iugoslavia. Sfârşitul războiului rece. De data aceasta. Astăzi.2. Din anul 1960 a fost inclusa si Austria ca tara membra a Comisiei Dunării. formează o artera fluviala naţionala sub jurisdicţia exclusiva a statului nostru.Comisiei Internaţionale a Dunării. 4. Japonia. cu conexiuni inerente pentru orice acţiune care se întreprinde într-o parte sau alta a fluviului. prin intermediul tarilor satelit. precum si ai altor organizaţii financiare 52 . Conferinţa de la Lucerna . retrospectiv. lucrările au fost dominate de URSS care. reprezentanţi ai Comisiei Comunitarilor Europene. demersurile întreprinse de U. de a pătrunde în zona dunăreana au fost respinse. organism cu atribuţii majore privind jurisdicţia navigaţiei pe Dunăre.

Referitor la o noua tendinţa privind regionalizarea economica. cât si din obiectivele strategice stabilite pentru perioada următoare. în special turişti.Editura Economica. Pentru moment. cu urmările sale pentru bazinul inferior al Dunării. Evident. implicit reglementările aferente în zona Gurilor Dunării. Slovacia. enunţarea acestor probleme are în vedere faptul ca. Gabriel I. la Sofia. identificarea si reducerea acţiunii factorilor negativi care influenţează mediul din întregul bazin dunărean. Lucerna-Elvetia 1993). ca parte a structurilor Comunitarilor Europene. vor interfera reglementările juridice existente în fiecare dintre tarile componente ale Comisiei Dunării si Dreptul Internaţional. Aceasta orientare se desprinde atât din examinarea convenţiilor anterioare (Dublin 1991. printre alte obiective. de unele organe financiar-bancare internaţionale a unor lucrări de investiţii. reglementările juridice se refera la delimitarea ca persoana juridica a noului organism. Convenţia de Cooperare pentru Protecţia si Utilizarea Durabila a Bazinului Dunării are profunde implicaţii în conturarea cadrului juridic privind navigaţia pe Duna re. cu perspectiva extinderii la nivel mondial a problemelor privind protecţia mediului înconjurător. este de avut în vedere reorientarea intereselor marilor puteri la Gurile Dunării.internaţionale (Banca Mondiala. o data cu crearea noului organism de cooperare regionala europeana privind Artera Navigabila a Dunării. evident. 61 Alescandru C. cât si din punct de vedere geopolitic. Iugoslavia. Chiriac Avadanei -coordonatori. în parte. mişcarea lor câtre alte zone ale lumii fiind extrem de instructiva nu numai geostrategic. vor fi remarcate noi reevaluări geopolitice. promovarea relaţiilor cu caracter democratic. În acelaşi timp. 1998. mediu si lung. Sobaru. care. mai întâi fiind observabila o expansiune concentrica în spaţiul din imediata lor vecinătate. Acest document a fost semnat la 29 iunie 1994. în funcţie de noile date geografice. Comisia este formata din următoarele tari: Belarus. în condiţiile actuale. ţinând seama de aportul previzibil al reintroducerii zonei libere. Elementul esenţial îl constituie. Cehia. de aceste aspecte se ocupa Comisia Internaţionala a Dunării. Nastase. Artera navigabila Dunare – Main – Rhin. pentru trei continente. cu sediul la Budapesta. precum si finanţarea. este interesant de semnalat ca regiunile economice nu se centrează doar pe realitatea lor interna. Cadrul juridic în contextul organismului de cooperare economic a regionala61europeana se va integra firesc în cele care vor fi prevăzute de câtre Comunităţile Europene pentru întreaga structura a organismelor similare. rămâne încă deschisa problema Reglementarii juridice a navigaţiei. România a colaborat intens la pregătirea Convenţiei. este vorba despre o strategie în domeniul cooperării regionale europene. Planul pe termen mediu are ca orizont anul 2005: ca modalitate de atingere a obiectivelor stabilite se contează pe posibilitatea de cooperare dintre factorul public de interes naţional si cel care acţionează pe plan local. Bulgaria. Datorita conexiunilor pe Dunăre între Rotterdam si Constanta. De îndată ce problemele interne se rezolva sau sunt pe cale de a se rezolva. Bucuresti. În esenţa. Banca Europeana de Investit ii). România. 297-250 53 . pag. Sofia 1992. depaseste cu mult importanta strict naţionala a acestei regiuni. este prima tara care a ratificat-o. Ungaria. Ucraina. Însa aceste neconcordante inerente impun o conturare precisa a funcţiilor de coordonare care decurg din locul pe care îl ocupa organismele de acest fel. va fi necesar sa se precizeze modalitatea de cooperare cu forul amintit. Canalul Dunare-Marea Neagra focalizează revalorizarea zonei dobrogene într-o oportunitate economic a deosebit de favorabila. România redevine placa turnanta a circulaţiei de mărfuri si persoane. Rusia. Reuniunea a adoptat prin consens Declaraţia Ministeriala si Planul de acţiune pentru protecţia mediului în ta rile Europei Centrale si de Rasa rit. Strategii europene orizont 2020 . Se creează astfel un tip de concurenta de data aceasta între regiuni. Prin Convenţia de la Sofia (1994) au fost adoptate planuri strategice de acţiune pe termen scurt. Ca organizare. fiecare regiune (re)cunoaşte chiar un proces de “migraţie” câtre pieţe noi. Pentru prima perioada de trei ani (pana în anul 1997) s-au avut în vedere. ceea ce va include în mod evident si cadrul reglementarilor de ordin juridic. ceea ce conferă o alta imagine a României pentru Europa. Banca Europeana pentru Reconstrucţie si Dezvoltare.

regimul de exploatare. 190/1994. este acela de a favoriza dezvoltarea economica si de a promova schimburile internaţionale prin atragerea de investiţii de capital străin pentru introducerea tehnologiilor noi. Germania (Main. Croaţia (Dunăre). Se pot menţiona ca tari riverane 11 state: Olanda (Rhin).Un alt aspect important al cadrului juridic în contextul organismului de cooperare economica regionala este cel al reexaminării statutului tarilor membre riverane si nonriverane. 84 din 21. care precizează metodologia pentru concesionarea de terenuri si construcţii din zonele libere. precum si Legea nr. • • • modul de administrare si conducere a activităţii din zonele libere. patrimoniul si condiţiile specifice în care îşi desfasoara activitatea fiecare zona libera. regimul zonelor libere din România este Legea nr. Austria (Dunăre). care se efectuează în valuta liber convertibila. modul de percepere a taxelor si tarife lor. Cadrul legislativ actual privind zonele libere Cadrul juridic general care reglementează. asigurând conceptul unitar al amplasării si dezvoltării acestora. 4. fiind cadrul juridic general. Scopul înfiinţării zonelor libere. Prin contractul de concesiune o parte. precum si pentru sporirea posibilităţilor de folosire a resurselor economice ale României. înfiinţarea si delimitarea teritoriala a zonelor libere se realizează prin Hotărârea Guvernului României. Tarile nonriverane pot avea statut de observator. Ungaria (Dunăre). în prezent.2. 156/1993. 35/1991 privind regimul investiţiilor străine în România. administrare si control. concendentul. precum si regulamentul de funcţionare aferent. operează împreuna cu Hotărârile Guvernului României nr. Moldova (Dunăre) si Ucraina (Dunăre). Bulgaria (Dunăre). Serbia (Dunăre). Legea 84/1992 precizează: • condiţiile de înfiinţare a zonelor libere. Coordonarea si controlul privind activitatea administraţiilor zonelor libere se exercita în România de câtre Agenţia Zonelor Libere din structura Ministerului Transporturilor. activităţile care se pot desfăşura în aceste zone. Rhin). România (Dunăre). se precizează ca în zonele libere nu intra vameşii.VII. spre exploatare pe termen de maximum 50 de ani contra unei plaţi . Conducerea zonelor libere se realizează de câtre administraţiile acestora. Între reglementările cu caracter general trebuie amintita Hotărârea Guvernului nr. supravegherea vamala. funcţionarea antrepozitelor vamale etc. Rezumând. aşa cum este definit de lege. Cu privire la activitatea vamala. precum si mijloacele necesare supravegherii vamale si grănicereşti.3. 330/1994 si 788/1997. concesionarul. un teren sau construcţie. care precizează perimetrele. Legea privind regimul zonelor libere în România. Potrivit legii. Principalele atribuţii care revin acestor administraţii în raport cu agenţii economici se refera la eliberarea licenţelor pentru utilizarea zonei si organizarea de licitaţii pentru concesionarea de terenuri si construcţii din patrimoniul zonelor.redevenţa. 682/1994. Agenţia cooperează cu ministerele interesate în promovarea zonelor libere.1992. precum transportul în tranzit vamal. 410/1993. Slovacia (Dunăre). care funcţionează ca Regii Autonome pe baza de regulament aprobat prin Hotărâri ale Guvernului României. Noul Regulament Vamal de operare în zonele libere redefineşte o serie de operaţiuni implicate. Dar tocmai din aceasta cauza toate operaţiunile trebuie sa se desfăşoare într-un regim strict reglementat. transmite celeilalte parţi. acestea fiind în afara teritoriului vamal. modul de efectuare a operaţiunilor financiare. 54 . care în plus aproba regulamentul de organizare si funcţionare a zonei libere. dotările.

Principiile generale si primele reglementari ale liberei navigaţii fluviale au fost formulate la: a. Test grila 1. Atribuţiile Comisiei Economice a Dunării erau: a. c. Congresul de la Praga din 1815. cooperare economica regionala. nici un răspuns corect. Congresul de la Viena din 1815. cooperarea economica regionala. Congresul de la Berlin din 1820. pe tot parcursul navigabil al fluviului. realizarea libera a transporturilor de mărfuri si de calatori între porturile diferitelor state riverane. d. b. b. Cadrul legislativ actual privind zonele libere. pe tot parcursul navigabil al fluviului. c. respectiv între Viena si Marea Neagra. respectiv între Ulm si Marea Neagra. asigurarea liberei navigaţii pe Dunăre pentru toate pavilioanele în condiţii de completa egalitate. nici un răspuns corect. e. e. • • Cadrul juridic actual. respectiv între Budapesta si Marea Neagra. asigurarea liberei navigaţii pe Dunăre pentru toate pavilioanele în condiţii de completa egalitate. 2. si pe toata reţeaua internaţionalizata. pe tot parcursul navigabil al fluviului. Problematica abordata Rolul arterei navigabile pentru România. si pe toata reţeaua internaţionalizata . si pe toata reţeaua internaţionalizata. asigurarea liberei navigaţii pe Dunăre pentru toate pavilioanele în condiţii de completa egalitate. jurisdicţia navigaţiei. d. Problematica abordata • Cadrul juridic în perioada 1815-1948. 55 .Cuvinte cheie • • • • • • gestionare. precum si între porturile aceluiaşi stat în condiţii de completa egalitate. Congresul de la Budapesta din 1830. pe reţeaua internaţionalizata a Dunării.

din 1938. Budapesta. Berlin. hotar.275 km.. magistrala albastra. Al. polarizare politica a statului românesc. nici un răspuns corect.075 km. 1. b. Înţelegerii de la Sulina. c.. e. 3. 56 . b. e. Bucureşti. 6. Geograful român. Înţelegerii de la Sulina. nici un răspuns corect. b. d. Înţelegerii de la Sinaia. 5.000 km. c. 1. URSS. Astăzi. Ungaria. Recunoaşterea suveranităţii României asupra Dunării maritime a avut loc în cadrul: a.3. sediul Comisiei Dunării se afla la: a. d.000 km. e. Belgrad. d. Viena. e. Înţelegerii de la Sinaia. d. Bulgaria.175 km. 7. c. 1.. 4. c. Din anul 1960 a fost inclusa ca tara membra a Comisiei Dunării: a. d. c. Rădulescu atribuie fluviului Dunărea rolul de: a. e. b. Dunărea străbate România pe o distanta de: a.. 2.. din 1938. din 1939. b. Germania. Austria. din 1939. artera navigabila.

Spatiul geografic românesc. 259 57 . Astfel. o mai mare atenţie acordata valorilor culturale si umaniste. Artera navigabila Dunare – Main – Rhin. o mai buna educaţie. libertatea – marchează avantajul creşterii economice ca fiind acela al creşterii posibilităţilor oamenilor de a alege (Jula si colaboratorii.Capitolul 5 DEZVOLTAREA DURABILĂ A ARTEREI NAVIGABILE A DUNĂRII Noua abordare sistemică a conceptului de dezvoltare include componente interdependente de ordin economic si social. protecţia sociala si mediul natural62sunt corelate cu natura drepturilor de proprietate asupra pământului. resursele de materii prime. Sobaru. respectiv ca rezultanta a altor trei valori: estetica. valorile pe baza cărora se realizează dezvoltarea sunt64: substenanţa – abilitatea dezvoltării economice de a asigura acoperirea nevoilor de baza pentru marea majoritate a populaţiei unei tari. pag. Orice strategie de dezvoltare economic a îşi propune trei obiective majore65: • creşterea posibilităţilor de realizare si distribuire pe scara larga a bunurilor necesare unei subzistente decente. dar si psihosocial. 259 63 M. Bucuresti. alături de principiul echitaţii. Bucuresti. Elementele precum refacerea mediului natural si utilizarea judicioasa a resurselor naturale primesc o anumita prioritate în concepţia politica generala de amenajare a spaţiului. toate problemele 62 Alecsandru C. ecologia si economia (evaluare calitativa). pag. Editura Economica. deontologia activităţilor ştiinţifice si organizarea dezbaterilor si luărilor de decizii. Dezvoltarea durabila restructurează ierarhia valoric a parametrilor funcţionali în ceea ce priveşte metoda de abordare a problemelor dezvoltării. • creşterea nivelurilor oportunităţilor economice si sociale care sunt disponibile la nivel micro/macrosocial. 265 65 Idem. 270 66 Idem. 1999)66. 2001. 1998. autorespectul – implica autoconsiderarea de câtre individ a propriei personalitatea. S. Florina Bran. incluzând suplimentar venituri ridicate. pag. juridic. Vrabete. pentru mâine. reducerea inegalităţii si eradicarea sărăciei (Jula si colaboratorii. Strategii europene orizont 2020. influentele sociale si stratificarea societarii. timp liber si autoperfecţionare. pag. mai multe locuri de munca. Chiriac Avadanei -coordonatori. urmărindu-se accelerarea creşterii economice. Dezvoltarea este un proces multidimensional implicând schimbări majore în structurile sociale. organizarea si motivaţia birocraţiilor guvernamentale. 1999). Specialiştii plasează conceptul de dezvoltare durabila printre cele cinci mari principii ale eticii ştiinţifice . în atitudinile populare si în instituţiile naţionale. 260 64 Idem. Conexiunile dintre principalii indicatori ai dezvoltării economico-sociale . administrativ etc. Problemele globale referitoare la echilibrul factorilor de mediu au o importanta majora în studiul conceptului de dezvoltare economico -sociala durabila: astăzi. Gabriel Nastase. Popse. • creşterea nivelului de trai. pag. consumul populaţiei. inclusiv atitudinile elitelor economice si politice63. creşterea economica. 1999) . Editura Economica. şi anume creşterea populaţiei. Cândea. Adoptarea principiilor dezvoltării durabile presupune o reorientare a perspectivei tehnocentrice câtre una ecocentric a în toate aspectele de amenajare a teritoriului (C. principiul precauţiei. respectiv generarea unui mai mare autorespect naţional si individual. natura atitudinilor populare cu privire la munca. sistemul administraţiei publice. “Modificarea de accent” pe care o propune conceptul dezvoltării durabile releva mediul ca valoare.

în care cele 179 delegaţii participante au adoptat planul de acţiune Oamenii lumii pentru un anumit control al creşterii demografice mondiale (la nivelul anului 2050. Pentru operaţionalizarea Agendei 21. Pentru implementarea acestui principiu apare necesitatea de a se „acţiona la unison” în vederea adoptării diferitelor strategii si obiective. (Consiliul Naţiunilor Unite pentru Economie si Dezvoltare) de la Rio de Janeiro. de poluare si degradare a mediului) sunt analizate interdependent de dezvoltarea economico-sociala si dezvoltarea tehnologica. Scopul acesteia este monitorizarea rezultatelor obţinute în realizarea Agendei 21. în iunie 1992 si Rio+10 Johannesburg 2002. grupurile de interese. menţinerea acestei tendinţe se pare ca va ridica continuu preţul lor. de echilibru al factorilor naturali si economici. analizând evoluţia cantităţii de cereale pe perioada de timp îndelungata. 47/1991/1993. Securitatea alimentara constituie o alta preocupare importanta la nivel mondial. parafate de şefi de stat si guverne din 140 tari. Adunarea Generala a ONU a hotărât. Chiar actuala reforma economica este conexata. În contextul abordării globale a dezvoltării durabile o atenţie deosebita o suscita analiza conexiunilor dintre demografie si dezvoltare economica. Spania (Consiliul pentru Mediu ). Promovarea conceptului de dezvoltare economica si sociala durabila /viabila a fost adoptat. Austria (Planul Naţional de Mediu Austriac) si Polonia (Comisia pentru Dezvoltare Durabila)68. la cel mai înalt nivel politic. În perspectiva. Printre primele se pot enumera: Finlanda (Comisia Naţionala Finlandeza pentru Agricultura Durabila). La elaborarea noului concept au lucrat si prestigioşi economişti. dar si cu potenţialul economic si social real. iar asigurarea dezvoltării durabile constituie o responsabilitate a fiecărui individ” 67. Din anul 1993. Belgia (Consiliul Naţional Belgian pentru Dezvoltare Durabila. Artera navigabila Dunare – Main – Idem. Din ce în ce mai multe state ale lumii contemporane lucrează cu acest concept în Comisiile Naţionale pentru Dezvoltare Durabila. În cadrul sistemului Naţiunilor Unite a fost creat Comitetul Interagentiilor pentru Dezvoltare Durabila. solul.C. la Conferinţa U. corelate cu reformele economice. înfiinţarea Comisiei Interguvernamentale pentru Dezvoltare Durabila. Suedia (Agenda 21 Suedeza). la numai 62 de zile în 1995). rezervele de cereale au scăzut de la 78 de zile în 1993.D. Gabriel Nastase. în septembrie 1994 a avut loc la Cairo Conferinţa Internaţionala pentru Populaţie si Dezvoltare. învatamântul/educaţia. Strategii europene orizont 2020. al cărui preşedinte este însuşi secretarul general al ONU. Comitete Naţionale etc. Însa. evaluarea acestora. Principiul fundamental al dezvoltării durabile evidenţiază responsabilitatea (non)politica pentru bunăstarea mentala.E. prin rezoluţia nr.). Principiile si obiectivele dezvoltării durabile.legate de resurse (aerul. în scopul cooperării internaţionale si pentru programele naţionale de acţiune. se impune si implicarea unui control politic multinaţional pentru rezolvarea oportuna si eficienta a acestor probleme complexe privind Dunărea. la promovarea dezvoltării economico-sociale durabile: mediul de afaceri. 67 Alecsandru C. Bucuresti. Aceste comisii si-au stabilit principii si obiective proprii. Astfel. Spre exemplu. elaborarea de recomandări pentru Adunarea Generala si colaborarea cu alte organisme interguvernamentale ale ONU care se ocupa de mediu si dezvoltare. prin acţiuni interdependente. o serie de guverne si-au constituit organisme naţionale pentru aplicarea principiilor dezvoltării durabile (Comisii. apa. 262-267 Rhin . Sobaru. si are ca scop facilitarea implementării conţinutului Agendei 21. Chiriac Avadanei -coordonatori.N. 68 58 . se observa o tendinţa de scădere (măsurate în zile de consum. Ungaria. Astfel. pag. populaţia Globului se va plasa în jurul cifrei de 9 miliarde de locuitori). sub preşedinţia Prinţului Filip). după Conferinţa de la Rio de Janeiro. au fost înscrise în Declaraţia de la Rio si în Programul de acţiune Agenda 21. miss media si organizaţiile (non)guvernamentale. regional si local. printre care si Nicolas Georgescu-Röegen. Si în cazul Canalului Dunăre – Marea Neagra se evidenţiază o “autentica problema globala” în care exista aceasta interconexiune a problemelor ecologice. comunitatea ştiinţifica. „dezvoltarea durabila reprezintă o alternativa în condiţiile cooperării la nivel global. sociala si economica a fiecărui popor.

ci ca singura cale responsabila de proiectarea dezvoltării pe termen mediu si lung. monitorizarea si evaluarea permanenta a performantelor economice.O viziune globala se propune pentru zonele montane. încheiata în 1992. constituit din resurse (ne)regenerabile. în contextul tendinţelor majore pe plan mondial si în conformitate cu obligaţiile internaţionale asumate de România. traficului auto. sociale si de protecţie a mediului printr-un sistem de indicatori cantitativi si calitativi determinabili. compatibil cu cel al tarilor din UE si consolidarea democraţiei prin stimularea participării civice. Slovenia si Elveţia. stoparea procesului de deteriorare a Capitalului Natural si iniţierea refacerii acestuia. "plămânii planetei". Bucureşti. asigurarea complementarităii si corelării între toate sectoarele economice si sociale. dezvoltarea durabila reprezintă abilitatea unei economii naţionale de a menţine un echilibru între condiţiile sociale. pag. 16 59 69 . Franţa. România – Strategia Naţionala pentru Dezvoltare Durabila. România. în scopul dezvoltării umane durabile. Exemplificatoare în acest sens este Convenţia Albilor. dar si conservarea capitalului natural. dezvoltarea unui sistem legislativ si instituţional coerent. 1999. posibila printre multe altele. în urma demersurilor făcute de Ministerul Afacerilor Externe. a primit finanţare prin Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) pentru proiectul de înfiinţare (sub egida Academiei Romane si a Fundaţiei Universitarii Marii Negre) a Centrului Naţional pentru Dezvoltare Durabila care a avut ca prima misiune elaborarea Agendei 21 pentru România. asigurarea unei creşteri continue si stabile a nivelului de trai si în concordanta cu criteriile de integrare în UE. Editura Nova. protecţiei mediului. planificării regionale. Integrarea României în structurile europene si euro-atlantice presupune acceptarea doctrinei dezvoltării durabile nu atât ca pe o opţiune benevola. din toate sectoarele economice si sociale . agriculturii si silviculturii montane.ca singura alternativa de asigurare a calităţii vieţii reconcilierea între doua aspiraţii umane care susţin concomitent necesitatea continuării dezvoltării economice si sociale. tehnice si de mediu în procesul de dezvoltare. urmărind o dezvoltare economica în limitele de suport ale Capitalului Natural. de dimensiuni mai mari. Programele adoptate susţin obiective specifice în domeniul turismului. formarea resursei umane la nivelul exigentelor ştiinţifice. În acest sens. economice. cuprinzând chiar mai multe tari. Problema cheie a dezvoltării durabile nu numai pentru România o constituie . tehnologice si informaţionale. capacitatea unei economii naţionale de a sus tine o politic a de dezvoltare durabila în care consumul si producţia sa se realizeze conservând calităţile si resursele mediului. între ministerele mediului din Austria. Astfel. pentru perioada cu orizontul 2020. • obiective principale  asigurarea stării de sănătate a populaţiei. România îşi propune următoarele69: • obiectiv fundamental • creşterea bunăstării si prosperităţii individuale si a ansamblului social la nivel naţional.      Guvernul României – Departamentul pentru Reforma Administraţiei Publice Centrale. Liechtenstein. în concordanta cu interesul naţional si cu cerinţele colaborării internaţionale. redimensionarea si remodelarea structurii economico-sociale si transformarea ei într-un sistem durabil.  stabilirea sectoarelor si direcţiilor cu potenţial competitiv ca prioritatea ale dezvoltării durabile. cu alte cuvinte. Germania. într-un mod care sa garanteze si calitatea vieţii generaţiilor viitoare. Aşadar. În 1997. pe plan internaţional.

implementarea conceptului dezvoltării durabile impune interdisciplinaritate, dialog si relaţii permanente atât la nivel naţional, cât si internaţional. În concluzie, se poate aprecia ca modificarea perspectivei abordării dezvoltării economico -sociale, amplificata prin conceptul de dezvoltare durabila, reprezintă, în fapt, „o noua atitudine fata de relaţia complexa om -activitati socio-economice - mediu natural, respectiv lărgirea analizei influentelor reciproce si a lanţurilor cauzale, precum si adâncirea studiului ariilor de relevanta. Noul concept priveşte acest raport în mod bilateral, în contextul unui sistem global, ceea ce înseamnă ca atât satisfacerea nevoilor umane, cât si protejarea si conservarea mediului natural (a nevoilor acestuia) sunt privite în mod egal”70. 5.1 Declaraţie pentru mediu si dezvoltare durabil a în regiunea carpatica si dunăreana, Bucureşti, 30 aprilie 200171 “Noi, şefii de stat si înalţi reprezentanţi ai statelor participante la Conferinţa la nivel înalt pe tema Mediului si Dezvoltării Durabile în Regiunea Carpatica si Dunăreana, ţinând cont de Declaraţia de la Stocholm din 1972 a Conferinţei Naţiunilor Unite pe tema Mediului Uman si de Declaraţia de la Rio din 1992 a Conferinţei Naţiunilor Unite pe tema Mediului si Dezvoltării, reafirmând importanta implementării angajamentelor politice si legale luate de câtre comunitatea internaţionala ca urmare a acestor si altor conferinţe, în special la nivel pan-European, fiind conştienţi ca o revizuire a celor zece ani care au trecut si o evaluare a angajamentelor luate în cadrul Declaraţiei de la Rio, precum si implementarea Agendei 21 ce va avea loc la Conferinţa Internaţionala la nivel înalt pe tema Dezvoltării Durabile de la Johannesburg în 2002 vor oferi o ocazie excepţionala pentru viitoarele acţiuni de întărire a cooperării internaţionale pentru a putea face fata provocărilor dezvoltării durabile a secolului XXI, fiind convinşi ca trebuie făcute noi eforturi pentru a atinge acest scop, eforturi din partea tuturor tarilor regiunii carpato-danubiene, într-un spirit de solidaritate regionala, respectând principiul responsabilităţii comune si totuşi diferenţiate de administrare a resurselor de mediu si naturale astfel încât sa se promoveze dezvoltarea durabila în beneficiul actualelor si viitoarelor generaţii, recunoscând faptul ca regiunea carpatica este o comoara naturala de o mare frumuseţe si valoare ecologic a, un rezervor de biodiversitate, confluenta celor mai mari râuri, precum si cea mai mare suprafaţa de păduri virgine din Europa , recunoscând de asemenea deosebita importanta economica si sociala a Dunării si afluenţilor şai, fiind un important fluviu european cu multiple întrebuinţări si funcţii, precum si semnificaţia sa ecologica si valoarea sa ca habitat natural pentru nenumărate specii de animale sălbatice, recunoscând ca o evaluare ştiinţifica internaţionala a biodiversitatii făcuta de câtre Fondul Internaţional pentru Natura a identificat Munţii Carpaţi si Delta Dunării ca fiind doua dintre cele mai importante ecoregiuni ale lumii cu o selecţie reprezentativa a celor mai impresionante si distinctive resurse biologice internaţionale, fiind conştienţi de faptul ca eforturile de protejare, menţinere si administrare durabila a resurselor naturale ale Munţilor Carpaţi si ale bazinului Deltei Dunării nu pot fi făcute de câtre o singura tara, ci trebuie sa avem o cooperare regionala, accentuând ideea cooperării pe tema mediului si dezvoltării durabile ca fiind un sprijin pentru eforturile de a avea stabilitate si pace în regiune, apreciind eforturile ce au fost făcute la nivel local, regional, naţional si internaţional de a mari cooperarea si sprijinul acordat menţinerii si protejării valorilor si resurselor naturale, recunoscând faptul ca populaţiile din regiunea carpatica si din bazinul Deltei Dunării au dezvoltat si menţinut diverse tradiţii si practici ce au ajutat la asigurarea bazelor pentru dezvoltarea durabila a resurselor naturale ale regiunii, exprimându-ne aprecierea la adresa Naţiunilor Unite si instituţiilor lor specializate, altor organizaţii internaţionale pentru sprijinul acordat tarilor Europei de sud-est prin intermediul
70 71

M. Cândea, Florina Bran, Spatiul geografic românesc, Bucureşti, Editura Economica, 2001, pag. 90

M.A.A.P Carpatii Rom âniei si Dunărea - dezvoltare durabila, Bucureşti, Editura Agris, (2001) 60

programelor si proiectelor concrete si pentru asistenta în rezolvarea consecinţelor conflictelor din Balcani asupra mediului si aşezărilor umane, considerând ca formarea de capacitaţi si întărirea instituţionala, precum si activitatea specifice în domeniul educaţiei, participarea publica si conştiinţa ecologica sunt cerinţe esenţiale pentru dezvoltarea durabila în regiune, ne declaram intenţia de a încuraja si sprijini: 1.(a) cooperare internaţionala si regionala pentru a menţine si reface valorile naturale si pentru a îmbunatati starea mediului în regiunea carpatica si bazinul Dunării, (b) eforturi regionale si masuri concrete având ca scop comun dezvoltarea durabila, (c) iniţiative bilaterale locale, regionale si naţionale care demonstrează abilitatea oamenilor de a trai în armonie cu natura în regiunea carpato-danubiana, (d) evaluări comune ale politicilor si programelor de dezvoltare care asigura integrarea considerentelor economice în dezvoltarea economic a si sociala pentru a preveni efectele dăunătoare din punct de vedere al costurilor si pentru a mari impactul soluţiilor orientate spre piaţa, (e) reunirea în cadrul unui parteneriat a organismelor din sectorul privat, instituţiilor guvernamentale, centrelor de cercetare si educaţie si a ONG-urilor pentru a avea un dialog constructiv asupra metodelor si mijloacelor practice de a conserva natura si de a avea dezvoltare durabila, (f) cooperarea cu si între acţionari si parteneriatul dintre sectorul public si cel privat în conformitate cu principiile Convenţiei pe tema accesului la informaţie, participării publice la luările de decizii si accesul la justiţie si în ceea ce priveşte problemele de mediu (Aarhus, 1998), (g) cooperarea regionala pentru a atinge obiectivele Convenţiilor importante ale Naţiunilor Unite, în special Convenţia Cadru pe tema schimbărilor climatice si Convenţia pe tema diversităţii biologice ( Rio de Janeiro, 1992), (h) întărirea implementării acordurilor ecologice bilaterale si multilaterale pentru a preveni si reduce poluarea, pentru a păstra diversitatea biologic a, pentru a evita si atenua urgentele ecologice , (i) acţiunile comune din cadrul Programului Regional de Reconstrucţie Ecologica în Europa de sudest în cadrul Pactului de Stabilitate, 2. (a) activităţile pentru dezvoltarea noilor instrumente regionale interguvernamentale pentru conservare si dezvoltarea durabila în regiunea carpatica, prin acordarea de atenţie deosebita celebrării Anului Internaţional al Muntelui în 2002, precum si Conferinţei Ministeriale Mediul pentru Europa (Kiev, 2003) , (b) noile metode si mijloace de abordări integrate si participatorii a dezvoltării durabile în regiunea carpatica prin acordarea de atenţie problemelor specifice ale industriei, agriculturii, silviculturii, dezvoltării rurale, moştenirii culturale, energiei, mineritului si transportului la nivel regional, prin cooperare cu acţionari naţionali, sectorul privat si organizaţiile internaţionale, evaluându-se impactul ecologic al acestor activitatea si găsind soluţii comune pentru a răspunde provocărilor ecologice, (3).(a) activităţile Comisiei Internaţionale pentru Protecţia Dunării (ICPDR), de exemplu elaborarea unui Plan de management al bazinului Dunării în conformitate cu Directiva Cadru a UE cu privire la ape , (b) implementarea Programului de Acţiune Comuna (JAP) si a Platformei comune (Linii Directoare pentru Dezvoltarea Politicilor si Acţiunilor Naţionale pentru Reducerea Poluării), (c) viitoare cooperări pe tema Coridorului Verde al Dunării Inferioare pentru a asigura o protecţie adecvata si o reabilitare a luncilor, ţinuturilor mlăştinoase si pădurilor naturale pentru a se mari implementarea Convenţiei pe tema Ţinuturilor mlăştinoase de o importanta deosebita, cum ar fi habitaturile pasărilor de apa (Ramsar, 1971), 4.(a) strategiile regionale si naţionale pentru conservarea si protecţia mediului si pentru dezvoltarea durabila care sa fie compatibile cu politicile Europene si internaţionale, (b) crearea unui climat favorabil pentru o cooperare mărita în ceea ce priveşte transferul de tehnologii, ştiinţa si tehnologii ecologice, în special pentru dezvoltarea si răspândirea tehnologiilor prietenoase cu mediul, inovatoare si eficiente din punctul de vedere al energiei, 61

(c) mobilizarea resurselor financiare pentru proiectele si programele de mediu si dezvoltare durabila în regiunea carpato-danubiana si folosirea mecanismelor existente în acest scop, în special fondurile UE si Facilitatule Globale pentru Mediu (GEF), (d) implicarea sectorului privat în rezolvarea problemelor ecologice prin facilitarea accesului la informaţii, resurse financiare si recursuri în justiţie mai rapide, 5. sublinierea importantei îmbunătăţirii evidente, în interiorul actualului cadru, a cooperării în regiunea carpato-danubiana, ca o contribuţie importanta la întărirea caracterului regional al procesului Mediul pentru Europa. • Obiectivul fundamental al României pentru 2020 este: a. creşterea bunăstării si prosperităţii individuale si a ansamblului social la nivel naţional, urmărind o dezvoltare economica în limitele de suport ale Capitalului Natural, într-un mod care sa garanteze si calitatea vieţii generaţiilor viitoare, b. asigurarea stării de sănătate a populaţiei, asigurarea complementarităţii si corelării între toate sectoarele economice si sociale, în scopul dezvoltării umane durabile, c. stabilirea sectoarelor si direcţiilor cu potenţial competitiv ca prioritatea ale dezvoltării durabile, în contextul tendinţelor majore pe plan mondial si în conformitate cu obligaţiile internaţionale asumate de România, d. redimensionarea si remodelarea structurii economico-sociale si transformarea ei într-un sistem durabil, asigurarea unei creşteri continue si stabile a nivelului de trai si în concordanta cu criteriile de integrare în UE, e. stoparea procesului de deteriorare a Capitalului Natural si iniţierea refacerii acestuia. 5.2. Analiza artere de navigaţie din punct de vedere al pieţei Specific economiei de piaţa, marketing-ul dezvolta o noua perspectiva a conceptelor “piaţa si elementele sale corelative – cererea, oferta si actorii” : piaţa, definita în raport cu un produs/serviciu, este un ansamblu de persoane si organizaţii care au sau pot avea o influenta asupra consumului deci, pot influenta vânzarea produsului/serviciului respectiv; astfel, rolul pieţei este de regulator al cererii si ofertei; • cererea reprezintă cantitatea de produse/servicii care se solicita la un moment dat si la un anumit nivel al preturilor de câtre alţi actori; • oferta reprezintă volumul de produse si servicii care se afla la un moment dat pe piaţa si la un anumit nivel al preturilor. Concurenta reprezintă un mecanism al economiei de piaţa, “calea cea mai buna de satisfacere a intereselor tuturor, respectiv de maximizare a profiturilor între întreprinzători si de maximizare a satisfacerii nevoilor pentru consumatori” (G. Von Hayek). Concurenta poate asigura stimularea producţiei, controlul preturilor si un echilibru al profiturilor peste medie. Astfel, într-o analiza succinta a pieţei navigaţiei danubiene, se pot detaşa doua puncte tari pe care le prezintă sistemul dinamic si deschis al Arterei Navigabile a Dunării: • contextul geostrategic al poziţionării geografice a României, avantaj care se refera la situarea tarii noastre pe traiectoria curenţilor europeni de mărfuri, servicii si persoane, pe direcţii comerciale atât spre Rotterdam, cât si în direcţia zonei Marii Negre si a Marii Mediterane; • conexiunea dintre traseul Dunării si dezvoltarea durabila a activităţii portuare. Analiza pieţei reprezintă o acţiune interdependenta cu cele privind cooperarea economica si concurenta. Sub impactul dezvoltării diferitelor domenii de activitate si, în special, al progreselor ştiinţei, apare necesitatea unor noi strategii pentru activitatea de transport de mărfuri si persoane (rute optimizate, acţiuni promoţionale în domeniul turismului, investiţii pentru realizarea infrastructurii în întreaga zona a Dunării etc.). 62

Portul Constanta73. În prezent. România ocupa locul 28. porturile maritime pot fi împărţite în 72 73 P. cât si de cele fluviale. după criteriul capacitaţii flotei comerciale. flota maritima comerciala număra 301 vase. cereale. Rotterdam si Constanta se plasează printre porturile deosebit de importante. după criteriul mărimii flotei comerciale. Turcia. a costurilor serviciilor. din punct de vedere al numărului si al tonajului. Un exemplu interesant în domeniul concurentei pe piaţa cailor navigabile îl constituie portul Constanta. 252-253 63 . În concordanta cu grupările utilizate în acest scop. România ocupa locul 26. Acest avantaj se refera atât la armonizarea ofertei tarifare. Artera navigabila Dunare –Main – Rhin. Norvegia. Cipru. Având în vedere ca în portul Constanta-Sud (în curs de extindere) pot intra toate navele ce trec prin Canalul Suez (cu pescaj maxim de 17 m) rezult a ca o întreaga zona geografica va beneficia de un traseu mai scurt pentru a ajunge în centrul Europei pe calea transportului pe apa. alimentare etc. 2001. pe locurile 5/6 în lume. mărfuri generale de platforma si magazie. A. dispune de sectoare specializate pentru produse petroliere. are un caracter universal din punct de vedere al structurii mărfurilor derulate. s-a realizat si înzestrarea flotei maritime cu nave pentru minereu. a 10000 m² de magazii pentru mărfuri generale. produse chimice. a 35 km de cai ferate. a fost efectuata lărgirea si modernizarea portului. Rusia. Ucraina. Începând cu decada anilor 70. a 900 m de poduri si pasaje. pag. ceea ce a însemnat construirea a 5334 m de diguri. a 10 ha de platforma portuara. Concomitent cu aceste masuri. Toate masurile au avut ca rezultat crearea posibilităţii ca aici sa ancoreze nave de mare tonaj. Bargaoanu. Pot opera simultan 63 de nave. cele rutiere si aeriene. În acelaşi an. produse metalurgice. Terminarea lucrărilor Canalului Dunare-Main la sfârşitul anului 1992 a creat un culoar de navigaţie între Marea Neagra si Marea Nordului. România mai are doar 50 de nave care lucrează efectiv. cu capacitatea sa actuala de trafic anual de circa 67 milioane tone. Chiriac Avadanei. Potrivit criteriilor de evaluare sub aspectul importantei comerciale. în anumite proporţii. a transportului internaţional si a activităţii portuare. 74 Alecsandru C. deschid posibilitatea ca tarifele pe acest traseu sa fie unitare. Gabriel I. mineraliere.Oportunităţile oferite de transportul pe Dunăre. a 8 km de drumuri. “Acesta reprezintă un exemplu în care o poziţie geografica avantajoasa rămâne la nivel de potenţialitate. “Atuul geopolitic se si construieste”. Editura Economica. ceea ce ne exclude din clasament. în contextul diversităţii. Nastase. ceea ce va accentua dezvoltarea relaţiilor comerciale. Strategii europene orizont 2020. deoarece nu a fost construit sau menţinut instrumentul prin care sa fie proiectata puterea si prin care potenţialul sa devina efectiv”72. Sobaru. respectiv prin capacitatea traficului anual. În 1989. În 1995. Dobrescu. Geopolitica. după Grecia. pag. tatei si alte mărfuri. comparativ cu alte modalitatea de transport. La danele portului Constanta au acces nave petroliere de pana la 80000 tdw si mineraliere de pana la 65000 tdw. cu un grad de poluare redus. cât si la reducerea. 1998. a 13 dane de diferite adâncimi. Bucuresti. iar traficul este preluat atât de căile ferate. Italia. terminal de containere. ceea ce situa România. Malta. Germania.

economice si de producţie se leagă de prelucrarea informaţiilor si de comunicaţii" (Little. unui trafic de foarte larga perspectiva. New York). insule sau praguri care sa necesite schimbări dificile ale rutei. Portul Constanta are o infrastructura deosebit de importanta. prin dezvoltări ulterioare. Kobe. acţionează curentul general N-S de pe coasta de vest a Marii Negre. se înregistrează uneori scăderi de pana la 50 cm sub nivelul mediu si creşteri de pana la 30 cm deasupra acestui nivel. conferă acesteia o importanta vitala. deoarece nu implica ocolirea unor obstacole. Bordeaux) si naţionale (cu zone de activitate în limitele unei tari). care realizează nemijlocit legătura cu instalaţiile de pe cheiuri. a diferitelor zone ale fluviului constituie un element decisiv cu privire la opţiunile respective. situate în spatele frontului de operare. pescajul maxim posibil în funcţie de diferenţierile. platforma continentala permite o navigaţie sigura. sub acest aspect.mondiale (Rotterdam. internaţionale (Constanta. Apare utila introducerea unei metode moderne de operare.6 ori mai mici comparativ cu cele aferente unei nave clasice. a cărui viteza este variabila. În privinţa selectării tipurilor de nave adecvate transportului pe Dunăre. Rostock. trebuie menţionata importanta informaţiei si a comunicării în activitatea economica. 5. Variaţiile nivelului apei nu ridica probleme deosebite. aceste infrastructuri trebuie analizate în strânsa legătura cu alte elemente care condiţionează calitatea parcursului navigabil respectiv. Curenţii obişnuiţi nu influenţează manevrele în activitatea portuara. ci folosirea capacitaţii disponibile din portul Constanta. respectiv introducerea sistemului de port-barje de tip LASH. În mod excepţional. transmiterea si utilizarea informaţiei în activitatea economica. iar cheltuielile portuare totale sunt de 6. Infrastructurile portuare. în iernile deosebit de geroase se pot produce aglomerări temporare de gheţuri la intrarea în port. în zona portului Constanta litoralul românesc dispune de o faleza înalta de circa 25-30 m. asigurând un flux ritmic în ambele sensuri) au o importanta deosebita în privinţa asigurării securităţii transporturilor. în funcţie de intensitatea vântului din sectorul de nord.3 Sistemul informatic Din perspectiva societarii informaţionale contemporane. respectiv instalaţiile de transbordare si transportare de pe frontul de operare al teritoriului portuar. ca si din ansamblul de unitatea specializate (dane specializate sau terminale. 1987). unde “semnificaţia sociala este un factor important din punct de vedere economic” (Van den Brink. Promovarea acestei metode nu comport a noi investiţii. Ar fi de amintit ca. 1981). Este vorba despre o societate “în care cele mai importante avantaje sociale. 64 . o societate informaţionala. în măsura sa facă fata. Mai mult chiar. Desigur. În rada. În port. Pe de alta parte. Se face diferenţa între informaţia ca produs si informaţia ca mijloc de producţie. Se poate considera ca portul Constanta este liber de prezenta gheţurilor. Triest. prin generarea.

Simplificând. are o importanta vitala în planificare. aloc arii resurselor. Gestionarea informaţiei se face utilizând tehnica automata de prelucrare a informaţiei. Cuvinte cheie • dezvoltare durabila 65 . planificării si prognozei. tipărirea sau publicarea. Si pentru România devine prioritar obiectivul privind promovarea informatizării. dinamica obiectivelor propuse pe termen mediu-lung (pana în 2005) este: • extinderea structurii informaţionale (pana la nivelul comunelor). tehnica de calcul si audiovizual). Un manager eficient ştie ca previziunea reduce incertitudinea si ca. • atingerea unui nivel de informatizare a societarii româneşti care sa permită integrarea în societatea informaţiei din Europa. în contextul general al dezvoltării informaticii pe plan mondial. al implementării noilor tehnologii si a ştiinţei managementului. repartiţiei optime etc. Prelucrarea informaţiei capota noi dimensiuni prin dezvoltarea sistemelor multimedia (o combinaţie între telecomunicaţii. Integrarea în procesul informatic mondial oferă României o modalitate rapida de a depăşi decalajele care o despart de alte tari. În cadrul Strategiei Naţionale de Dezvoltare Durabila. dispune de un instrumentar software adecvat. Acestea trebuie fundamentate si optimizate conform unor metode proprii cercetărilor operaţionale. Informatizarea activităţii de turism si integrarea acesteia în reţeaua mondiala deschide noi perspective în domeniul cooperării economice regionale si globale si amplifica valorificarea potenţialului Arterei Navigabile a Dunării. deja. centrul de greutate al informaţiei s-a deplasat de la specialiştii în informatica spre utilizatorii de produse informatice. se pot enumera problemele din domeniul resurselor umane. controlul si comanda sistemului. comunicarea între sisteme înseamnă “schimb de informaţie”. un manager se confrunta în activitatea curenta cu foarte multe probleme de decizie . Astăzi. Cantitatea imensa de informaţie este aparent incontrolabila. selecţiei. cu obiective imediate si de perspectiv a pentru optimizarea procesului de comunicare si control si are următoarele funcţii: • preluarea informaţiei în sistem. Un utilizator important de produse informatice este managementul care. • • • • memorarea si regăsirea informaţiei. prelucrarea informaţiei. însa “bombardamentul” informaţional se poate transforma într-un flux accesibil cu ajutorul instrumentelor informatice care facilitează procesul de comunicare si control al informaţiei. Dintre problemele de decizie manageriala. fundamentata ştiinţific. pe care trebuie sa le rezolve într-un mod rapid si eficient. Sub aspect cantitativ.

Sistemul informatic. 66 . 2001. ştiinţa managementului. creşterea nivelului de trai. creste rea posibilităţilor de realizare si distribuire pe scara larga a bunurilor. d. 9 miliarde locuitori. d. Concurenta. România s-a situat pe locurile 5(6) în lume în anul: a. Obiectivele strategiei de dezvoltare economic a sunt: a. Problematica abordata • • • • Obiectivele principale ale dezvoltării durabile. nici un răspuns corect. creşterea puterii de cumpărare a banilor. Din punct de vedere al numărului de nave si tonajului. e. Test grila 1. oferta. 2002. creştere nivelurilor oportunităţilor economice si sociale . e. 3. c. 3 miliarde locuitori. Analiza pieţei. 2. 7 miliarde locuitori. b. 8 miliarde locuitori. gestionarea informaţiei.• • • • • • • • • • • strategie dezvoltarea economico-sociala durabila securitatea alimentara • obiectivele dezvoltării durabile Agenda 21 Demografie cererea. 5 miliarde locuitori. b. b. concurenta. c. Declaraţia pentru Mediu si Dezvoltare Durabila în regiunea carpatica si dunăreana. Populaţia Globului în anul 2050 a fost prognozata la: a. puncte tari.

000 tdw.000 tdw. 80.c. c. Gestionarea informaţiei se face utilizând tehnica automata de prelucrare a informaţiei. e. controlul si comanda sistemului. 40. Constanta si Bordeaux. 6 Principalele porturi maritime internaţionale sunt: a. Triste si RostocK.000 tdw si 65. e. 80. prelucrarea informaţiei. tipărirea sau publicarea. memorarea si regăsirea informaţiei.000 tdw si 65. c.000 tdw. b. d. d. 20. b. Bordeaux. c. b. Principalele porturi maritime mondiale sunt: a. Constanta si Rotterdam. Constanta si Kobe. e. e.000 tdw si 75. preluarea informaţiei în sistem. 4. b. Rotterdam. Capitolul 6 MAREA NEAGRĂ 67 . d. 1989.000 tdw. 1980. cu obiective imediate si de perspectiva pentru optimizarea procesului de comunicare si control si are următoarele funcţii: a. New York si Kobe. c. 7. Constanta.000 tdw. e. Kobe.000 tdw si 55. d.. 60. 2000. La danele portului Constanta au acces navele petroliere si mineraliere de: a. 5. d. New York.000 tdw si 65.

Epoca bronzului marchează stabilirea triburilor tracice în aceste locuri. Chersones.2 Marea Neagra . În anul 46 e. Mai târziu. conducătorul statului dac timpuriu. Odessos.. iar apoi pe cea a cnejilor ruşi.n. în 1912. stăpânirea asupra ţărmurilor Marii Negre de câtre statele riverane a căpătat aproximativ configuraţia actuala.n. Marea Neagra constituia hotarul de est al Moldovei si al Tarii Româneşti. Histria. stăpânirea turceasca s-a retras continuu. pentru a-si menţine autoritatea asupra drumurilor comerciale din Marea Neagra. Oraşele de pe litoralul dobrogean al Marii Negre (Callatis. După cucerirea Constantinopolului de câtre cruciaţii apuseni (1204). Apolonia Pontic a. un rol marcant în viata economica a bazinului Marii Negre l-a avut oraşul Atena. Callatis. Bucureşti. si-au instituit monopolul comercial în bazinul Marii Negre..e. Din aceeaşi perioada a început si pătrunderea neguţătorilor genovezi si veneţieni care. 1999 68 . După căderea Caffei. Dobrogea a fost cucerita de romani si inclusa în provincia Moesia. Începând cu sec. Dominaţia romana în bazinul Marii Negre a fost continuata de cea romanobizantina (în secolele IV-VII) care. a însemnat o ameninţare majora pentru influenta romana în Orient.e. a trebuit sa înfrângă rivalitatea statului iranian al Sasanizilor.n. 6.) cu un important rol economic. Theodosia etc.XV. aceştia au întemeiat oraşe (Phanagoria. Tomis si Histria) au intrat astfel în stăpânirea Romei. pe litoralul de sud al Marii Negre a apărut Imperiul de la Trapezunt.caracteristici fizico-geografice Marea Neagra este o mare intercontinentala. În perioada secolelor XIV. Kimmerike. Enciclopedia RAO.n. cu forma relativ ovala (vezi harta 6.). a stăpânit si ţărmul stâng al Marii Negre. Eupator. Atlasul statelor lumii.1)74. al VIII-lea î. Marea Neagră a reprezenta. aproape întreg litoralul Marii Negre se afla în stăpânirea Imperiului Otoman. După expediţia lui Pericle în Pont (437 î. care devenise cârmuitorul sau aliatul tuturor triburilor si popoarelor din jurul Marii Negre (cu excepţia Bitiniei). În urma războaielor ruso-turce din secolele XVIII-XIX. pe ţărmurile Marii Negre pe care coloniştii greci o numeau Pontus Euxinus (Marea Ospitaliera sau Primitoare). cuprins între Nistru si Apolonia Pontica. Olbia. Mesembria. în anul 88 î. pana la cucerirea turceasca.e.n.e. Burebista. regele Pontului. cu 74 Enciclopedia pentru tineri Larousse.6. politic si cultural. Tomis.1 Istoric Dovezi arheologice – vase de ceramica aparţinând culturii Gumelnita (Agigea si Sarighiol) atesta locuirea din epoca paleolitice a zonei Dobrogei. cunoscând o noua perioada de dezvoltare economica si culturala (perioada romana). o cale de legătura prin intermediul căreia populaţia costiera din regiunile pontice a intrat în contact cu cultura miceniana. La mijlocul secolului I î. trecerea Crimeei sub suveranitatea turceasca (1475). în urma primului război balcanic. căderea Chiliei si a Cetăţii Albe în mâna turcilor (1484). pana când.. Tyras. Mitriade al VI-lea. din cele mai vechi timpuri.

Ecosistemele din România. iar prin strâmtoarea Kerci (41 km lungime) comunica cu Marea Azov. Bug.a. pe direcţia meridianului de 31°12’ longitudine estica. Don. 0. 1980 69 . Marea Neagra are ţărmurile puţin crestate. În Marea Neagra se varsă fluviile Dunărea. Marea Azov. Odessa. Marea Neagra75 (413 488 km²) este cel mai mare bazin închis din lume. Principalele porturi maritime: Constanta. Ucrainei.3.3 Evoluţia paleogeografica a Marii Negre 75 76 D.. cât si alte state din aria de influenta a Marii Negre au aderat la Programul de Cooperare Economica a Marii Negre (lansat în 1992). Cu excepţia Insulei Şerpilor din partea de NV. Trabzon si Sinop (vezi harta 6. adâncimea medie fiind de 1 282 m. Dintre toate marile. Novorosiisk. mai departe. Prezintă o întinsa platforma continentala (aproximativ 36% din suprafaţa reliefului submarin). jumătate din cantitatea totala de apa dulce primit a de Marea Neagra (aproximativ 200 km³/ an). Este situata între paralelele de 40°54’ si 46°38’ latitudine nordica si meridianele de 27°27’ si 41°42’ longitudine estica. Marea Neagra este o importanta cale navigabila . 6. Enciclopedia geografica a României. Irmak s. însa cel mai important volum de apa îl aduce Dunărea. Adâncimea maxima este de 2 245 m si se afla în partea sa centrala. Turciei si Bulgariei. însoţite de numeroase limane (în NV). amplificarea relaţiilor comerciale si asigurarea dezvoltării durabile a zonei Marii Negre în condiţiile unor masuri eficiente de protejare a mediului marin.100 m adâncime) si.orientare est-vest. Bucureşti. Editura Enciclopedica. Editura Ceres. de 606 km. Bucureşti. cu Marea Egee prin strâmtoarea Dardanele. Herson. iar aportul anual de apa dulce este de 390 km³. Varna. scăldând ţărmurile României (pe 234 km lungime). Nipru. Batumi. Ghinea. Poţi. cu o dezvoltare mare în partea de nord si NV. Lungimea pe direcţia VE este de 1148 km si lăţimea maxima. Samsun. Marea Neagra este lipsita de insule si arhipelaguri. fiind o depresiune intermontana între doua cutări alpine care separa Europa de SE de Asia Mica. Volumul de apa este de 529 950 km³. Georgiei. Sevastopol. Burgas. Nistru. Comunica cu Marea Marmara prin strâmtoarea Bosfor (30 km lungime. legând regiunile riverane cu Marea Mediterana si prin aceasta cu Oceanul Planetar. Atât tarile riverane.2)76. Suprafaţa bazinului sau hidrografic este de 2 405 000 km². 2000 Constantin Pârvu. care urmăreşte stimularea creşterii economice. Suprafaţa totala a Marii Negre este de 451 488 km².7 . din care 38 000 km² aparţin anexei sale. Tuapse. între 30 . Rusiei. Poţi. Kizil.5 km lăţime.

limanuri. 77 Silviu Neguţ. Postglaciarul (epoca Marii Negre Noi) începe o data cu transgresiunea neolitica sau histriana. salinitatea marii a ajuns la valoarea constanta de astăzi. În secolul al XV-lea are loc o noua ridicare a nivelului marii cu peste 1 m fata de cel actual. când s-a realizat legătura cu Marea Mediterana prin strâmtoarea Bosfor. dar care ulterior scade ajungând la cel de astăzi. datorita activităţii orogenetice.) si restul masei lichide. Nivelul Marii Negre era cu 5 m mai ridicat fata de cel actual. Mihai Ielenicz. adică 18-19% la suprafaţa si 22% în adâncime. Dincolo de aceasta adâncime. fapt ce nu permite decât prezenta unor bacterii sulfuroase la aceste adâncimi (lipsa oxigenului împiedicând dezvoltarea vieţuitoarelor marine). Se estimează ca. iar în alte zone în jur de 20%. Aceasta mare izolata. salinizarea acesteia din urma. verticali. 6. atât ca succesiune a biocenozelor cât si în transformarea speciilor. de apa salmastra.Istoria Marii Negre începe cu aproximativ 14. aproape 85% din apa acestei mari este practic lipsita de oxigen si dominata de H2S. în perioada sarmaţiana din miocenul superior. Aceasta stare se datorează volumului mare de apa dulce adus de afluenţii fluviali. iar vechea ei fauna cu pronunţate caractere marine tropicale. Bucureşti. sodica. Marea Sarmatica. a fost înlocuita cu o fauna proprie. legătura cu Marea Mediterana prin Bosfor fiind deschisa definitiv. La gurile Dunării salinitatea este de 3-10‰. mai ales pe toata suprafaţa platformei continentale.a. hipertona). magneziana. La 180-200 m adâncime concentraţia de săruri este de 21-22 %. Gabriela Apostol. după apoximativ 2 000 de ani. Evoluţia bazinului pontic a produs modificări însemnate în flora si fauna acestui acvatoriu. Câtre sfârşitul mileniului II î. a eutrofizarii s. La începutul policenului. ca urmare a poluării.n. când Marea Paratethys îs i pierde legătura definitiv cu Marea Mediterana devenind un bazin complet închis. curenţii de convecţie. s-a îndulcit treptat.e. 2002 70 . se păstrează numai la adâncimi mai mici. manual pentru clasa a VIII-a. Între stratul de suprafaţa de pana la 180 m (se pare ca aceasta limita s-a ridicat cu câţiva metri mai la suprafaţa. Condiţii de mediu Acum peste 8000 de ani. În general. Geografie. sulfatata. fiind mai puţin densa.4. zone de va sare a fluviilor.5 milioane de ani în urma77. are loc o noua regresiune. sunt aproape inexistenţi. au avut ca efect dispariţia elementelor de origine ponto-caspica sau retragerea lor în lagune. Marea Neagra are o salinitate mult mai redusa (15-22‰). bromurata. Totuşi apa dulce. dominat de bacterii reducătoare de sulf. Ultima redeschidere a legăturii dintre Mediterana si Marea Neagra. de minus 3-4 m fata de actualul nivel. Daca salinitatea marilor si oceanelor este cuprinsa între 30% si 35%. singurii care ar putea “aerisi” zonele profunde. Marea Sarmatica se fragmentează în bazine mai mici. se afla un imens bazin al morţii. Flora si fauna acestei mari au evidente caractere mediteraneene. compoziţia chimica a apei este complexa (clorurata. a început salinizarea gradata a Marii Negre. care nu durează decât un mileniu. Editura Humanitas. Se acumulează hidrogen sulfurat. în dreptul litoralului românesc ea ajunge cel mult la 18% . Viata în Marea Neagra se afla pana la 200 m. Din acest motiv.

guvizi s. transparenta în Marea Neagra nu depaşeşte 15 m. Marea Neagra prezintă un grad înalt de pierdere a apei din cauza evaporării (365 km³/ an – aproximativ 44%) si a curenţilor ce trec în Marea Mediterana (392 km³/ an – 47. iar în veri excesive pana la 26°C. lumina are un rol deosebit prin: intensitatea luminii. sunt reduse ca amplitudine (8-12 cm) si au o perioada medie de 12 ore si 25 de minute. iar mareele. mişcarea apei -fluxul si refluxul (mareele). iar curentul din Marea Azov. cu consecinţe catastrofale pentru vieţuitoare.Oxigenul solvit descreşte cantitativ o data cu adâncimea. compoziţia spectrala a acesteia. care intra în Marea Neagra prin strâmtoarea Kerci. îndeosebi. În timpul iernii. este reprezentata. În timpul furtunilor se formează valuri ce ating 5-6 m înălţime.1 pana la 3 cm³/l. Astfel. dincolo de adâncimea de 75 m este constanta pana la fund (7-8°C).5 Litoralul românesc al Mării Negre 71 . se împarte în doua ramuri închise: estica si vestica. Temperatura. La suprafaţa. Lumina care pătrunde în apa este unul dintre factorii care etajează diferitele specii de alge. flora săraca. care au un caracter semidiurn.. o specie de rechin.a. Prin strâmtoarea Bosfor circula un curent de compensare (193 km³/an) dinspre Marea Mediterana spre Marea Neagra. Fauna este diversa. căluţi de mare. apa se poate raci brusc pentru o perioada. în Marea Neagra se formează un curent circular care. temperatura stratului superficial (pana la 8-10 m) se ridica la 20-22°C. stavrizi. În ecologia organismelor marine.5 cm³/ l. Temperatura medie anuala a apei Marii Negre în sectorul românesc variază între 12° C s i 14° C. Tot în timpul verii. Sub influenta vânturilor. Vânturile care bat frecvent dinspre nord si NE produc valuri cu înălţimi medii de 80-100 cm. variază între 4 si 8 cm³/ l (oxigenare foarte mare).90 cm³/l. aduce 95 km³ de apa pe an.022 unitatea Mache). La 100 m adâncime este de 0. Marea poate îngheţa iarna pe o întindere de câteva sute de metri. lungimea zilei sau cantitatea de energie luminoasa în 24 de ore.5%). Pătrunderea luminii în apa este variabila . pelagica -hamsii. aproximativ 1500 specii: în zona litorala moluşte. în timp ce paturile superficiale sunt supuse la mari variaţii sezoniere. Astăzi.joaca un rol important. limba de mare etc. când vânturile dinspre est aduc la coasta mase de apa rece din zonele mai adânci.. în timp ce la adâncimea de 50 m variază între 1. de alge roşii si iarba de mare. uneori peste 1 km.5 si 7. de fenomenele de “înflorire” cu alge etc. delfini. temperatura apei marii ajunge la 0°C si chiar sub 0°C.5%) si Marea Azov (70 km³/ an – 8. În general. Vara. în dreptul Peninsulei Crimeea. mai ales în viata plantelor si animalelor din zonele de mica adâncime. Radioactivitatea Marii Negre este foarte mica (0. bentonica -calcan. în funcţie de cantitatea de suspensii. sturioni. de origine mediteraneana. si chiar câteva foci în regiunea Capului Caliagra (Bulgaria). 6. de mici dimensiuni etc. iar la 500 m poate ajunge pana la cel mult 1. curenţii si valurile . crustacee amfipode. chiar mai mari. scrumbii. heringi.

Aceste croaziere au itinerarii variate: oraşe istorice.2. cu opriri în Bratislava . Mamaia. nu numai pentru România. Bazias. Problema proceselor de degradare prin eroziune a litoralului presupune strategii de prevenire si limitare a acestora. Varna. a ridicării continue a nivelului marii. Lucra rile hidrotehnice realizate pe Dunăre si principalii şai afluenţi au determinat reducerea aportului de sedimente al Dunării în zona litorala cu peste 50% fata de valorile înregistrate înainte de construcţia barajelor. muzee. S-a creat astfel un mare dezechilibru sedimentar în zona de coasta . antropice. Albena. Datorita schimbărilor climatice globale si ridicării nivelului marii. lucrările de protecţie litorala de pe plajele turistice determina si ele mari perturbaţii ambientale.7. Oferta turistica în zona Marii Negre 72 . se afla în prezent într-o intensa si continua degradare prin eroziune marina. de-a lungul sau aflându-se staţiunile Năvodari. Batumi). Vasele de pasageri merg de la Rotterdam pana la Constanta prin Canalul Dunăre -Marea Neagra.5 m pentru litoralul cu faleze (Constanta-Vama Veche). Linia de arm se retrage anual cu aproape 15-20 m pentru litoralul Deltei (între Sulina si Capul Midia) si cu aproximativ 0. Procesele de eroziune a litoralului au cauze naturale (cum sunt schimbările climatice globale si modificările nivelului marii) si. Federatia Rusa (Soci). Saturn. Georgia (Suhumi.Litoralul românesc al Marii Negre. Ucraina (Ialta). amenajările portuare si alte lucrări tehnice costiere. Printre activităţile antropice cu impact deosebit asupra stării litoralului pot fi amintite lucrările hidrotehnice de pe Dunăre si de pe principalii şai afluenţi. Se organizează croaziere pe râuri de la Viena pana la Marea Neagra. deoarece eroziunea plajelor înseamnă pierderi de teritoriu. parcuri arheologice. Cap Aurora. rezervaţii naturale etc. Burgas (pe litoralul bulgăresc). se pot aprecia doua tendinţe: • pe termen mediu -procesul de eroziune a litoralului românesc va fi cel puţin la fel de activ ca în ultimele doua decenii. constituie o importanta zona turistica si balneoclimaterica. Este o problema considerata de multe state ca fiind de importanta naţionala .7 Resurse potenţiale 6. Nisipurile de Aur. starea ecologica a zonei litorale. 2 Mai (pe tărmul românesc) dar si pentru Bulgaria cu staţiunile Balcic.7. precum si a unui nivel energetic din ce în ce mai ridicat al factorilor hidrometeorologici. Mangalia.1. uneori chiar ireversibil. staţiuni.2-0. 6. Venus. Amenajările portuare si alte lucrări inginereşti costiere. cum sunt: digurile de protecţie a şenalului navigabil Sulina. precum si condiţiilor geoecologice regionale ce caracterizează geosistemul Dunare-Delta Dunarii-Marea Neagra. digurile de protecţie a porturilor Midia. principalul port la Marea Neagra pentru transportul maritim de calatori este Constanta. Constanta Sud si Mangalia. monastiri. sărbători populare. Budapesta. colecţii de arta. dar mai ales compromiterea industriei turismului. Constanta. cu o lungime de aproximativ 243 km. Jupiter. Belgrad. 6. în special. Litoralul Marii Negre. Giurgiu si Calafat. ceea ce a provocat activarea procesului de eroziune. Neptun. creând pagube însemnate economiilor naţionale si afectând. • pe termen lung – se evidenţiază o activitate a eroziunii plajelor si aceasta mai ales din cauza scăderii în continuare a aportului de material nisipos în zona litorala . Transportul maritim de calatori al României Pe lângă porturile Mangalia si Sulina.

monumente istorice. România Cele mai importante zone turistice ale României sunt: litoralul Marii Negre. • • salba de lacuri (ghioluri) de apa dulce sau sărata.1. Munţii Carpaţi. Mangalia. România era a treia tara producătoare de utilaj petrolier din lume si a doua tara exportatoare în acest domeniu. precum si de prelucrare a petrolului. Însa infrastructura turismului nu se ridica la valoarea potenţialului turistic si nici. Costinesti. meandre si mici pâlcuri de pădure în care exista o varietate de peste 300 de specii de pasări. Saturn. Înainte de 1989. în apele teritoriale ale României (vezi harta 6. de cele mai multe ori. Potenţialul turistic al României în zona Marii Negre. Bucovina si Transilvania. între care Complexul lagunar Razim Sinoie este un obiectiv de mare atracţie turistica . Canalele pot fi explorate în bărci pescăreşti sau de pe un hotel plutitor. România nu mai dispune de mari resurse petroliere. Georgia. acum. la aşteptările vizitatorilor.3. o puternica industrie de utilaj petrolier. 73 . Însa. unicat în lume. În intervalul 1976 (constituire) -2000. În Marea Neagra. vegetaţie de stepa. Rusia. Turcia si Ucraina . cu numeroase specii floristice si faunistice rare sau unice. brize moderate. Techirghiol.P. Principalul oraş în Delta este Tulcea. România. Delta Dunării. de echipamente si programe pentru vacantele oferite turiştilor interni sau internaţionali. de arta sau de arhitectura si un inestimabil patrimoniu etnofolcloric. Are numeroase canale. Astăzi. Neptun -Olimp. deţine următoarele atracţii: • un relief atrăgător. regim termic temperat. cu precipitaţii reduse. Tomis si Callatis. cu pâlcuri de pădure în care se găsesc si specii rare si o fauna acvatica bogata. Jupiter. destinate turismului intern si internaţional. în schimb.7. cu faleze înalte în sectoarele Eforie-Olimp si Mangalia -Vama Veche. Aceste resurse turistice au fost valorificate prin crearea unui lanţ de staţiuni: Năvodari. fiind declarata Rezervaţie a Biosferei si plasata sub protecţia UNESCO. Eforie Nord. Aceasta zona costiera însumează resurse naturale deosebite si originale. Carmen Sylva. un climat temperat-continental cu o mare stabilitate termica. un bogat si variat potenţial antropic: vestigii arheologice (între care ruinele cetăţilor greceşti Histria. industria româneasca prelucrătoare de petrol trece printr-o perioada de tranziţie. o 78 S. combinate cu elemente cultural-istorice interesante si specifice. Petrolul Una dintre bogăţiile României este petrolul. “Petrom” S.Bulgaria. Constanta. Cap Aurora. Are dezvoltata. 6.3)78 se efectuează exploatări de petrol prin intermediul sucursalei Petromar Constanta. o întindere de apa si sălbăticie în nordul coastei marine româneşti.A. precum si alte vestigii romane sau bizantine).cele sase tari riverane Marii Negre oferă o mare diversitate de resurse turistice. oraş-port cu un interesant muzeu al Deltei Dunării. Delta Dunării. asemănător celui bulgăresc. rezervaţii naturale valoroase. Venus. Mamaia. cu nisip fin si de puritate ridicata.N.2. între care se remarca Delta Dunării. cu plaje în general naturale. cu înclinare lina spre mare. puternica oxigenare a aerului. 6. formata între principalele trei braţe ale Dunării.7. nebulozitate scăzuta .

P. Petromar Constanta are în dotare 5 platforme mobile de foraj marin (vezi harta 6. degradarea peisajului si reducerea valorii turistice a peisajului. eroziunii costiere. 4. Sucursala deţine si 2 platforme de foraj marin. Au avut loc accidente ale unor petroliere care au dus la poluarea cu petrol si. a adus unele îmbunatatiri modeste locale. o realizare importanta este stabilirea Planului Strategic de Acţiune la Marea Neagra. pierderea de habitate. în perioada 19982000 (vezi harta 6. Diversitatea biologica a scăzut dramatic.A. dar a permis realizarea cadrului de stabilire a strategiilor regionale. servicii anexe. nr 43/2002. Probleme globale ale Marii Negre Începând cu ultimele decenii ale secolului al XX-lea.5)80 6. naţionale si locale. pierderii de habitate si managementului neadecvat. în cea mai mare parte. tip Cantilever – Fortuna si Orizont – transformate si modernizate într-un şantier din Emiratele Arabe Unite. eutrofizarii. Jupiter si Saturn – construite la Şantierul Naval Galaţi cu asistenta SUA. cum este Programul de mediu la Marea Neagra (Black Sea Environmental Program. 79 80 S. activitatea de foraj – 123 de sonde în care cel mai adânc foraj a atins adâncimea de 5 006 m. activitatea de exploatare a zăcămintelor – 7 zăcăminte în exploatare racordate la un sistem de conducte submarine în lungime totala de 297 km. tratării insuficiente a apelor uzate.N. 2. Atlas. În acest sens. activitatea de producţie – urmăreşte doua obiective principale: eficientizarea procesului de exploata re prin recuperarea unei cantităţi maxime de ţiţei si gaze si evaluarea potenţialului petrolier al sondelor de exploatare geologica săpate. O acţiune internaţionala concentrata. 3. • activitatea de servicii geologice – pe mare sau pe uscat. Planul Strategic de Acţiune la Marea Neagra reconsidera importanta participării tuturor sectoarelor societarii la implementarea si aplicarea principiilor planului pentru obţinerea unei dezvoltări durabile în regiune. o atenţie deosebita se acorda si subactivitatii de protecţie a mediului. la 31 octombrie 1996. Editura Bleu Print 80 74 . • • activitatea de proiectare a sondelor. precum si a strategiilor de coordonare. introducerii de specii exotice. protecţia neadecvata a resurselor marine si de coasta fata de accidente maritime. acest gen de accidente este probabil si în viitor. Prometeu. Marea Neagra a suferit deteriorări puternice ale condiţiilor de mediu. pentru ţiţei si gaze. adoptat de Ministerele de Mediu ale celor sase tari riverane. clasa Orion Gloria. iar adâncimea cea mai mare a apei marii la foraj a fost de 87.” Petrom “S. declinul stocurilor comerciale de peste în Marea Neagra. în perioada 1976-1988. BSEP)81. datorate. având în vedere rutele transportului de petrol dinspre Marea Caspica spre Europa.5 m. în special. Principalele probleme de lucru sunt: 1.4)79. idem 81 Revista “Perspective”. la Istambul. zone umede si plaje.8. arii pe care trăiau importante resurse biotice.succinta analiza a funcţionarii acesteia releva următoarele activitatea desfăşurate pe selful românesc al Marii Negre: activitatea de explorare geologica – au fost explorate 24 de structuri geologice si s-au săpat 75 de sonde de explorare geologica prin care au fost descoperite 8 zăcăminte de hidrocarburi.

ineficienta controlului eroziunii. nu au definite metodologii de aplicare sau sunt prost aplicate. Mecanisme financiare neadecvate sau lipsa suportului material: • instrumente economice ineficiente. 4. lipsa de constrângere a unor documente sau acorduri internaţionale deja semnate. • • coordonarea insuficienta intersectoriala . • susţineri financiare care nu duc la efecte durabile. în altele. • ineficienta Inspectoratelor sau a Agenţiilor pentru Protecţia Mediului. Implementarea neadecvata a instrumentelor regulatoare existente: • aplicarea inadecvata a monitorizării. 5. Cauzele principale care au contribuit la crearea acestor probleme sunt: 1. • • slaba percepţie a oportunităţilor de dezvoltare. În Planul strategic de Acţiune la Marea Neagra se delimitează domeniile pentru care se 75 . • lipsa unei coordonări internaţionale pentru activitatea cu efecte transnaţionale. pierderea sau iminenta pierderii unor specii. Declaraţia de la Odessa si Planul Strategic de Acţiune la Marea Neagra. în prezent biomasa ei este în jur de un milion de tone. chiar daca ele exista. Reglementări legale neeficiente la nivel regional si local: • legile si reglementările pentru mediu sunt puţin definite în unele tari. • • • • lipsa conştientizării generale în legătura cu drepturile publice si accesul la informaţii. înlocuirea unor specii indigene ale Marii Negre cu specii exotice: • mnemiopsis leidy (o specie exotica introdusa accidental în Marea Neagra în anii 1980. mya arrenaria. 7. • legi si regulamente incompatibile la nivel regional.5. slaba identificare a factorilor responsabili si ineficienta activităţii în comun. aparenta lipsa de transparenta. Insuficient a implicare a publicului: • lipsa conştientizării generale a problemelor de mediu. lipsa unui fond de dezvoltare al Marii Negre. Planificarea neadecvata la toate nivelurile: • planificarea insuficienta a zonelor cu destinaţie urbana/ industriala/ recreativa / agricola. deficiente de educaţie si de participare. rapana thomasiana moluşte care au înlocuit alte specii indigene. 2. • insuficienta participare publica la procesul de elaborare a Planurilor Naţionale de Acţiune la Marea Neagra. condiţiile sanitare precare ale multor plaje si zone de îmbaiere. se hrăneşte cu zooplancton oua si larve de peste). • importanta scăzuta acordata mediului înconjurător în politicile economice ale celor sase state de la Marea Neagra. cum sunt: Convenţia de la Bucureşti. scafarca inequivalvis. 6. 3.

• monitorizarea nivelului si efectelor poluanţilor pe termen lung. observarea tendinţei de evoluţie. focalizat pe dezvoltare de curriculum si culegere de date de mediu. institute de cercetare. Creşterea interesului publicului legat de aplicarea convenţiilor si documentelor semnate la nivel guvernamental: Convenţia de la Bucureşti. centre de activitate GEF). În acest fel sa poată fi probata colaborarea dintre scoli. Implicarea mass-media în procesul de diseminare a informaţiei în legătura cu proiectul pilot. Managementul resurselor vii: • dezvoltarea unui sistem de exploatare controlata a resurselor comerciale ale marii si dezvoltarea aquaculturii. Implementarea unui program pilot de educaţie publica. atragerea unor oameni de ştiinţa si cercetători din diferite tari din jurul Marii Negre. 3. reducerea si regular izarea operaţiilor de descărcare a navelor. internaţional. Dezvoltarea umana durabila : • managementul integrat al zonei costiere pentru zonele urbane si industriale. Planul Strategic de Acţiune la Marea Neagra. ONG-uri si instituţii guvernamentale (universitatea. • • protecţia biodiversitatii. Nivelurile de lucru propuse: • local (zona costiera româna. protecţia habitatelor si a peisajului. 6. 2. Dezvoltarea si testarea unui program de legătura între scoli. • • dezvoltarea durabila a turismului. Dintre formele de poluare frecvente se remarca poluarea produsa de nave. • • regional (aria Marii Negre). C. B. Colaborarea acestor instituţii este elementul cheie în procesul de creştere a implicării publicului în problemele de mediu legate de reabilitarea si protecţia Marii Negre. prin deversări de deşeuri si poluarea prin hidrocarburi. • localizarea punctelor fierbinţi si propunerea de remedii pentru aceste puncte. prin acesta. Declaraţia de la Odessa. este afectat de activitatea 76 . implicarea publicului în procesul de decizii în probleme de mediu. Bazinul Marii Negre colectează un mare flux de apa si. profesori si instituţii guvernamentale din zona Marii Negre si asigurarea cooperării în aceasta reţea si cu alte proiecte de mediu din lume. Reducerea poluării: • impunerea locurilor de depozitare a substanţelor contaminate chimic si microbiologic din zonele costiere si marine. Tot în Planul strategic de Acţiune la Marea Neagra s-au propus soluţii pentru creşterea implicării publicului în reabilitarea si protecţia Marii Negre prin: 1. Dobrogea). Crearea unei reţele informaţionale pentru ONG-uri.propun acţiuni: A.9 Poluarea Efectele combinate ale suprapescuitului si poluării fac sa scadă resursele piscicole si alte resurse maritime.

Croatia. România. cât si din schimbul de apa. În acest scop. Scopul acestei hotărâri este sa protejeze sănătatea publica si a mediului prin reducerea poluării apei de îmbaiere si protejarea ei împotriva deteriorării. indica o calitate excelenta a apei de îmbaiere. Italia. viata în aceasta mare este puternic influenţata de afluxul continuu de apa provenita atât din mai multe fluvii si râuri (Dunăre. Republica Moldova. Ghidul a fost reprodus în cadrul unui proiect finanţat de programul RASP al Agenţiei Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţionala în România. pentru care a cerut diverse perioade de gratie. Iugoslavia. Cu excepţia câtorva acte comunitare. Astfel. Hotărârea conţine informaţii despre doua tipuri de valori pentru standardele de calitate: standarde obligatorii. Cehia. (22 de tari din Europa si Asia Mica). ca un departament al organizaţiei Mare Nostrum. daca sunt atinse. care sunt impuse de nevoia de a strânge un volum crescând de deşeuri. România a acceptat acquis-ul comunitar privind capitolul 22 – Protecţia mediului înconjurător. Nipru. 6. Educare si Resurse pentru Marea Neagra. pe care statele ar trebui sa încerce sa le respecte. Georgia. cu Marea Azov. mai ales în sectorul de afaceri. Federatia Rusa. Slovacia si Ungaria). cu sprijinul programului REC de cooperare transfrontaliera. Ulterior. precum si programul de grant-uri mici al Ambasadei Marii Britanii. Guvernul României a adoptat Hotărârea de Guvern nr. cauzat de apariţia pe piaţa a ambalajelor de tip PET. Belarus. 456 pentru transpunerea prevederilor aceste i directive. Valorile ghid sunt valori care.9. Elveţia. Mare Nostrum. prin finanţarea REC.a). Bug s. Tot legat de acest domeniu concret. România nu a solicitat o perioada de gratie pentru implementarea Directivei nr. 76/160/EEC privind calitatea apei de îmbaiere. Turcia. Cele mai recente proiecte au început sa se desfăşoare din anul 2000. Bosnia-Hertegovina.1 Mare Nostrum: câtre un management integrat al zonei costiere În România. s-au analizat soluţii tehnice. Austria. În cadrul proiectului finanţat de Ambasada Marii Britanii. s-a oferit chiar si un model de gestionare a deşeurilor pe cuprinsul plajelor. Mare Nostrum se ocupa de: gestionarea plajelor. în vigoare la data de 30 octombrie 2001. Se includ cele sase state riverane (Bulgaria. Polonia. În cadrul negocierilor de aderare la Uniunea Europeana. Nistru. Aceste proiecte s-au confruntat cu nevoile unor diferite grupuri de interese. Ucraina). problemele poluării litoralului au format obiectul de activitate al unui ONG. combinând mesajele de tip persuasiune morala cu elementele practice. România a implementat acquis-ul comunitar în domeniul protecţiei mediului. care au făcut obiectul unui ghid de management al plajelor. s-a dezvoltat instituţional si a realizat unele activitatea legate de educaţia ecologica si de atenţionarea opiniei publice asupra problemelor de mediu. începând din august 1993. La 16 mai 2002. făcând la început observaţii legate de curtenia plajelor. cu Marea Mediterana si prin strâmtoarea Kerci. Germania. Proiectul a fost gândit ca un model instituţional de 77 . Macedonia.poluanta peste jumătate din populaţia Europei. s-a înfiinţat si dezvoltat Centrul de Informare. prin Bosfor. la Constanta. precum si 16 state europene (Albania. pe care state le sunt obligate sa le respecte si valorile ghid. Din 1994. hotărârea defineşte 19 parametri si valori care trebuie sa se aplice pentru evaluarea calităţii apei de îmbăiere.

• instituţiile deficiente . Astfel. O prima lucrare care încearcă sa cerceteze aceste probleme a fost Analiza Diagnostic Transfrontaliera. Planurile s-ar putea grupa pe doua direcţii principale. Într-adevăr. mediu si lung. Una se refera la întărirea structurii organizaţiei si priveşte deschiderea unei noi filiale în Mangalia si Eforie. urmărind sa promoveze si în România o lege a zonei costiere.10 Dezvoltarea durabila în regiunea Marii Negre Un deziderat major. care necesita eforturi susţinute din partea tuturor factorilor de decizie si a publicului larg din regiunea Marii Negre. mai ales prin aplicarea conceptului de gestionare integrala a zonei costiere româneşti. publicata la 22 iunie 1996. contaminarea cu metale grele si pesticide este limitata la o serie de zone din apropierea coastelor. Mai mult. inclusiv cele 6 tari riverane Marii Negre. Rezultatele au fost condensate într-o serie de tabele analitice folosite la elaborarea Planului Strategic de Acţiune pentru Marea Neagra. Adoptarea Planului Strategic de Acţiune pentru Marea Neagra82 în cadrul Conferinţei Interministeriale a fost rezultatul activităţii de trei ani a Programului de Mediu pentru Marea Neagra (BSEP). au nevoie în primul rând de informaţii despre cauzele problemelor de mediu si de o strategie comuna pe termen scurt. politicile necorespunzătoare si lipsurile informaţionale. are si o parte de lobby legislativ. Guvernele tarilor riverane. care si-au asumat responsabilitatea îmbunatatirii calităţii mediului Marii Negre. poluarea cu petrol si sursele 82 31 octombrie 1996 78 . împreuna cu specialiştii din cadrul Unitarii de Coordonare a Programului de Mediu pentru Marea Neagra. Informaţiile obţinute de factorii de decizie si implicarea publicului sunt la fel de importante ca si aspectele sociale si economice. întărirea capacitaţii naţionale si locale de implementare a unei parţi a acquis-ului comunitar de mediu. eutrofizarea. referitor la o gestiune mai buna a resurselor zonei costiere româneşti. 6. acest ultim proiect. Acest document a fost realizat de un grup de 16 experţi din 14 tari. precum si începerea unei campanii de atragere de noi membri în calitate de sprijinitori. în doua subpuncte: • activităţile sectoriale care cauzează aceasta degradare si gravitatea ei. este corectarea celor câteva decenii de utilizare excesiva a resurselor Marii Negre. nivelul radonuclizilor nu reprezintă un risc pentru sănătatea umana. prin îmbunatatirea practicilor agricole din bazinul hidrografic litoral. Au fost analizate rezultatele activităţii a peste 100 de cercetători din reţeaua Programului de Mediu pentru Marea Neagra. Analiza Diagnostic Transfrontaliera demonstrează ca ecosistemele Marii Negre pot fi protejate si reconstruite. relevanta pentru zona costiera româneasca si pentru mediul Marii Negre. sistemice a cauzelor degradării ecosistemelor Marii Negre. în general. Monitorizarea poluării realizata de Programul de Mediu pentru Marea Neagra arata ca apele Marii Negre nu sunt “un amestec letal de deşeuri toxice”. pentru a lucra în echipa. aşa cum sugera un articol apărut în presa internaţionala în 1999. Planificarea proiectelor propune: finalizarea obţinerii resurselor necesare pentru punerea în practica a unui proiect legat de reducerea si controlul fenomenului de eutrofizare a apelor litorale. În schimb.gestionare a informaţiei de mediu. primul pas în crearea Planului Strategic de Acţiune pentru Marea Neagra a fost realizarea unei analize ştiinţifice. finanţat de câtre programul de macro grant-urial programului PHARE Acces.

iar sturionii au nevoie de fluvii curate pentru depunerea icrelor si de acvatorii marine nepoluate pentru hrănire si creştere. Planul Strategic de Acţiune pentru Marea Neagra prezintă ca obiective pe termen lung conservarea populaţiilor de mamifere si sturioni. încurajarea aqvaculturii si a turismului ecologic în toate tarile din regiunea Marii Negre. mai mult de jumătate din cantitatea acestora este adusa de Dunăre. • Planul Strategic de Acţiune pentru Marea Neagra . În cazul nutrientilor. astfel încât de Marea Neagra si la Marea Neagra sa se poată bucura si generaţiile viitoare.terestre de poluare necesita o intervenţie rapida din partea factorilor de decizie. ca si exploatarea durabila a stocurilor de peşti. Planul Strategic de Acţiune pentru Marea Neagra este un proces dinamic care poate fi ajustat pe parcursul implementării. Comunitatea internaţionala contemporana va putea contribui efectiv la acest Plan. în apropierea coastelor ucrainene. O reducere a eutrofizarii necesita cooperarea tuturor tarilor din bazinul hidrografic al Marii Negre. Dezvoltarea durabila a Marii Negre necesita o larga cooperare internaţionala. Delfinii depind de legătura dintre Marea Neagra si oceanul mondial. Au nevoie însa de un mediu curat si sănătos pentru a se putea menţine în perimetrul Marii Negre. Pentru a identifica sursele de poluare au fost realizate numeroase studii si au fost evaluate costurile scăderii sau eliminării poluării. O prima arie marina conservata este creata în NV platformei continentale a Marii Negre. 79 . Planul Strategic de Acţiune pentru Marea Neagra prevede termene pentru fiecare obiectiv în parte. • • Convenţia de la Bucureşti si Declaraţia de la Odessa formează cadrul de referinţa pentru managementul durabil al regiunii. Mamiferele marine si sturionii sunt cele mai mari animale din Marea Neagra. La fiecare 5 ani va fi publicat si distribuit un raport despre starea Marii Negre. Ecosistemele periclitate nu pot aştepta prea mult masuri de reconstrucţie. împreuna cu comunităţile locale. În privinţa biodiversitatii Marii Negre. Succesul acestui Plan Strategic de Acţiune pentru Marea Neagra va depinde de acţiunile de implementare si de implicarea autoritarilor din toate tarile riverane si din bazinul hidrografic al Marii Negre. Prezenta lor aici este mai mult decât simbolica.

1 Europa – Marea Neagra 80 .Harta 6.

2 Marea Neagra 81 .Harta 6.

Harta 6.3 Platforma continentala româneasca 82 .

4 S. dezvoltare si exploatare XVIII Istria 83 .N.P.A.Harta 6. „PETROM” S. Perimetrul de exploatare.

Harta 6.5 Sistem de exploatare si injecţie Transportul fluidelor între platformele de producţie 84 .

salinitate. 405 km. c. d. 2.282 m. 400 km. Programul de Cooperare al Marii Negre urmăreşte: a. e. 13-14% la suprafaţa si 22 % în adâncime. c. reconstrucţie ecologica. 13-14% la suprafaţa si 32 % în adâncime. b.000 m si 2. 2. asigurarea dezvoltării durabile în zona Marii Negre. d. • Problema biodiversitatii. încurajarea transportului maritim. • Litoralul românesc al Marii Negre. poluare. 2. e. biodiversitate. 18-19% la suprafaţa si 22 % în adâncime. relief submarin. Teste grila 1. • Evoluţia paleogeografica a Marii Negre.245 m si 1. 4.245 m si 1.Cuvinte cheie • • • • • • liman. b. e. • Petrolul. stimularea creşterii economice.282 m. Litoralul românesc al Mării Negre are o lungime de: a. • Scăderea stocurilor de peste în Marea Neagra.500 m. amplificarea relaţiilor comerciale.245 m. • Oferta turistica în zona Mării Negre. • Problemele globale ale Marii Negre. • Transportul maritim de calatori al României. e. 1. 11-12% la suprafaţa si 21 % în adâncime. 3. • Specii de peşti în Marea Neagra. 350 km. 3. d. c. c.282 m si 2. b. • Condiţii de mediu. 13-14% la suprafaţa si 22 % în adâncime. 3. Adâncimea maxima si medie a Marii Negre este de: a. stimularea dezvoltării porturilor. 85 . 234 km.300 m. b. Problematica abordata • Istorie. d. 250 km.345 m si 1. Salinitatea Marii Negre este de: a.

tipărită în Franţa. supuse unui dublu şi încrucişat proces de culturalizare şi de evoluţie politica autonoma. Asia Mica şi stepele nesfârşite ale Rusiei. o “mare uitata” de navigatorii lumii libere. 86 . 83 Gh. tot mai multe bastimente aparţinând unor state care nu au frontiere la Marea Neagra trec acum frecvent prin strâmtori. Imperiul Bizantin (330-1204). Marea Neagra a cunoscut. • activitatea navala în Marea Neagra a crescut foarte puternic: flota turca s-a lansat într-un ambiţios program de modernizare. Transnistria.” Chiar apariţia şi dezvoltarea “Primei Rusii” nu ar fi fost de conceput fora determinarea caii comerciale dintre Baltica şi Marea Neagra.Stanciulescu s. Nordul Caucazului). Principalul avantaj al acestei cai comerciale era ca transportul se făcea pe apa – utilizând cursul Niprului – şi ca istmul dintre Baltic a şi Marea Neagra. şapte perioade istorice alternative: trei de libertate de navigaţie şi patru de îngrădire a navigaţiei europene. foarte curând. în decursul istoriei popoarelor sale riverane. Editura All Beck. la nord. – 330). şituat chiar pe Nipru. nu cunoştea obstacole naturale importante. consideraţii ce depăşesc problemele regionale şi se raportează la forţele ce acţionează asupra câmpului istoriei universale. dar. la sud.oricărei navigaţii străine au coincis cu stagnarea economica a tuturor ţinuturilor riverane . Perioadele de libera navigaţie au imprimat o activitate comerciala prospera cetăţilor din aceasta parte a Europei. 27-29 83 . Acest caracter de zona de tranziţie şi de răscruce între Europa şi Asia îl imprima şi statelor şi popoarelor stabilite pe litoralul ei.a. G. la mai mult de o decada de la terminarea războiului rece dar şi a încetării monopolului sovietic asupra Marii Negre. mai mult ca altele. 2000 pag. Histoire de la Mer Noire: “Teatrul oferit de bazinul Marii Negre favorizează. în totalitate sau în cea mai mare măsura. Datorita marilor fluvii care se vărsa în ea din adâncurile stepei sau din masivele Europei Centrale. C. flota româna şi cea bulgara au intensificat contactele cu flotele aparţinând SUA şi celorlalte state ale NATO. cel mai important.. alternativ. Imperiul Otoman (1484-1829) şi Uniunea Sovietica (1945-1989). se poate constata o noua internaţionalizare a zonei. stagnare urmata.e. datorita reţelei multiple de drumuri continentale ce ajung în porturile ei. De asemenea. Astăzi. Marea Neagră merita numele de placa turnanta a marelui trafic şi a schimburilor internaţionale. Mare cu strâmtori. la începutul secolului al XX-lea sublinia în lucrarea sa. de reorientalizarea lor şi de lichidarea autonomiei lor politice.n. Donului sau Niprului. Brătianu. marele istoric şi profesor.Capitolul 7 GEOPOLITICA MĂRII NEGRE –CADRUL COOPERĂRII INTERNAŢIONALE Considerata. Marea Neagra revine astăzi în actualitate. şi Kievul. precum şi conectarea sa la piaţa mondiala pot determina optimizarea unui nou ciclu de prefaceri. o “mare practic închis a” sau o veritabila “placa turnanta” între Europa. În aceste perioade “închise” monopolul a fost exercitat succesiv de: Imperiul Roman (secolul 1 î. Bucureşti. se pot menţiona şi alţi factori contemporani care au influenţat coordonatele geostrategice ale regiunii Marii Negre: • apariţia unei linii de demarcaţie între actualele şi potenţialele conflicte din jurul bazinului pontic (Balcanii. Crimeea. Cele patru perioade de închidere a strâmtorilor Marii Negre -Dardanele şi Bosforul . Schimbul intens de mărfuri a contribuit la înflorirea a doua mari oraşe pe aceasta ruta comerciala: Novgorodul. Managementul turismului durabil în tarile riverane Marii Negre. de aproximativ 1000 de km. care mergea mai departe spre Bizanţ sau Bagdad ori chiar “spre greci”. Interesele economice şi comerciale plasate în acest spaţiu avantajos de contact între mai multe civilizaţii şi continente. un “avanpost” al comerţului mondial la Gurile Dunării.

Azerbaidjan. cel puţin parţial. ea a fost considerata un timp o mare închisa. Israel. importanta Marii Negre pentru România devine esenţiala. Datorita plasării geografice. Organizaţia de Cooperare Economica a Marii Negre (OCEMN) include în acest moment Albania. prin descoperirea zăcămintelor petroliere din Marea Caspica. de intensitatea comerţului şi a vieţii economice. iar una dintre rutele principale este Marea Neagră. De aici. în primul rând prin creşterea importantei comerciale a Dunării şi. Acestea vor trebui transportate spre Europa şi spre întreaga lume. Valoarea geopolitica variază în funcţie de evoluţiile din zona. cum ar fi Austria. Grecia. Armenia. Locurile şi reperele geografice nu au aceeaşi valoare geopolitica în toate perioadele de timp. conferă ţarii care o deţine şi un avantaj strategic. S-a sustras acestui statut. Astfel. Marea Neagră devine o ruta strategica. România. rutele de transport pot urma direcţii diferite: direct cu tancurile spre Bosfor şi Dardanele sau cu tancurile de petrol spre Constanta. se remarca portul rusesc Novorosisk care creşte foarte mult în importanţă. Republica Moldova. sa tranziteze Marea Neagra. care nu are importanta strategica. Georgia. o zona cu potenţialul celei din Golf. cum este o magistrala petroliera cu o capacitate de transport de 20-30 de milioane tone pe an.• bazinul Marii Negre tinde sa devina centrul unui proces de integrare economic a. astfel. relaţia strategica fundamentala conturându-se pe axa Ankara -Bucureşti. deocamdată observatori ai OCEMN. Referitor la principalele rute de transport ale acestor bogaţii. în al doilea rând. Ucraina şi Turcia. rezervele de petrol şi gaze naturale din regiunea Marii Caspice şi Transcaucazia trebuie. Ruşia. Iar simpla existenta a unui obiectiv de importanta internaţionala. pentru a putea fi valorificate eficient. Valoarea geopolitica a Marii Negre creste în zilele noastre din mai multe motive. Bulgaria. Italia. Germania. • importanta acestui proces este subliniata şi de interesul puternic al unor state neriverane. 87 .

nivelul radioactivităţii are limite acceptabile pentru organismul uman.7. Dunărea deversează anual 1000 tone de crom. În urma pescuitului iraţional au fost înregistrate reale dezastre ecologice şi în Marea Marmara. reabilitarea şi înmulţirea speciilor migratoare vor fi compromise. modificările profunde ale ecosistemului Marii Negre au fost reduse prin eforturile susţinute ale statelor situate pe coasta acesteia. Exista o previziune unanima a oamenilor de ştiinţa: în lipsa unor masuri energice la scara internaţionala. Marea Neagra poate deveni o “Mare Moarta”. regenerarea mediului şi pentru dezvoltarea economica în zona Marii Negre. Elisabeth Mann Borgese. favorizând astfel deversarea reziduurilor. Ocean Circle. Dunărea contribuie cu aproximativ 203 km³ de apa/an (mai mult decât întreaga cantitate de apa primita de Marea Nordului). Cu toate acestea. Originea poluării o constituie transportul maritim şi faptul ca un număr apreciabil de porturi nu oferă servicii portuare adecvate. Nu în ultimul rând. la care se adăuga exploatarea petroliera cu puternice efecte nocive. regionala şi locala. • • • • • • înflorirea planctonic a unor alge unicelulare. la care se adăuga alte râuri mici care drenează partea de sud şi est a coastelor. În nici o alta regiune a lumii apa marii nu a suferit o asemenea contaminare nucleara. 6000 tone de zinc şi mai mult de 50000 tone de petrol. se poate afirma ca “ignoranta privind situaţia reala a Marii Negre a fost imensa”84. În partea de est.1 Situaţia ecologica a Marii Negre Marea Neagra colectează apele zonelor industriale şi agricole provenind din 9 tari. 900 tone de cupru. Ca rezultat al catastrofei de la Cernobîl. concentraţia radioactiva a crescut. în special datorita creşterii riscului de explozii în vecinătatea Istambulului. 1998. îndeosebi în regiunea de vest a Marii Negre. 23 88 84 . Însa. metalele grele. reziduurile petroliere. construirea hidrocentralelor uriaşe. Marea Neagra colectează apele fluviilor Don (28 km³/ an) şi Kuban (13 km³/ an). Dimensiunile situaţiei ecologice deosebit de dificile ale Marii Negre pot fi grupate în următoarele manifestări: • catastrofa ecologica. 60 tone de mercur. Cu toate acestea . Marea Neagra a fost afectata din punct de vedere ecologic în urma pescuitului necontrolat la nivel internaţional şi în urma unei intense activitatea navale. poluarea cu petrol reprezintă o problema majora. instalaţiile militare şi traficul tancurilor petroliere prin Bosfor reprezintă un motiv real de îngrijorare. Dezvoltarea unor sectoare ale industriei grele au contribuit la deversarea în mare a unei cantitatea apreciabile de reziduuri. În contextul dat de toate informaţiile deţinute pana acum despre Marea Neagra. neexistând nici un tratament prealabil. eroziunea costiera. Starea Marii Negre se agravează. În plus. Daca acest proces va continua. pag. se poate aprecia ca sunt încă necesare proiecte pentru reabilitarea ecosistemului. eutrofizarea .

unde se afla sediul central. toate cu sediile la Istanbul. finanţate de Naţiunile Unite.). apariţia unor atlase. O descoperire interesanta si importanta a fost aceea de detectare a unei zone “suboxice” intermediare între zona anoxică (fora oxigen) si cea oxică (oxigenata). Rezultatele nu au întârziat sa apară: au fost obţinute rezultate excelente privind sintetizarea cunoştinţelor dobândite de cercetarea ştiinţifica a tarilor riverane.Modificările determinate de mnemiopsis leidy. folosindu-se tehnica oceanografica de ultima ora. vol.a. într-o expediţie a vasului american Knorr: s-a realizat cel mai complex set de studii chimice si biologice. Banca Mondiala. India. protecţie şi salvare a ecosistemului Marii Negre.a. de exemplu prin editarea Bibliografiei Marii Negre (1974-1994) sau a numeroase monografii ştiinţifice (în limba engleza). Monaco 1998) au condus la semnarea unor acorduri privind masuri de reabilitare. NATO. Au fost demarate o serie de programe de cercetări regionale pe diferite durate de timp. Senegal. Toate datele publicate. S 655 – S 1266 89 85 . 1991. China. Istanbul 1996. aceasta descoperire a schimbat perspectiva Marii Negre într-un sens sumbru. Acest nou centru din România este al zecelea după cele existente în Canada. 38. care din anul 1999 funcţionează pe lângă Institutul Român de Cercetări Marine (IRCM) din Constanta. p ag. universitatea europene s. Cu toata importanta lor. de conştientizare a realităţilor dezastrului ecologic declanşat în ultima jumătate a secolului al XX-lea. de coordonare a Programelor pentru Marea Neagră s. Suppementary Issue No. precum şi ale vieţii din Marea Neagra rămân încă insuficiente în comparaţie cu volumul cunoştinţelor similare existente pentru alte mari şi oceane. Africa de Sud. cu precădere după 1980. diferite bănci de date etc. O serie de conferinţe ministeriale internaţionale ale tarilor riverane (Bucureşti 1992. rezultate din expediţiile oceanografice ale SUA85 reprezintă cel mai complet set de date oceanografice ale Marii Negre existent pana la începutul secolului al XXI-lea. Un efort internaţional concentrat a dus la crearea diferitelor “Comisii ale Marii Negre” (de cooperare economica. de o adâncime apreciabila. Deep-Sea Research Journal. Insulele Fidji şi Malta. Institutul Oceanologic Internaţional al Universitarii din Malta a înfiinţat un Centru Operaţional pentru Marea Neagra (COMN). Japonia. Costa Rica. Comitetele şi organismele înfiinţate au început o campanie de cercetare. alături de cele declanşate de activitatea umana au decis guvernele tarilor riverane şi organismele internaţionale sa acţioneze la începutul anului 1990. cunoştinţele ştiinţifice despre procesele fizico-chimice ale marii. Black Sea Ocenography. 2A. O prima cercetare aprofundata s-a realizat în 1988. care face si astăzi obiectul unor dezbateri aprinse ale oamenilor de ştiinţa privind viitorul Marii Negre.

zăpada. soarele. Federaţia Europeana a Parcurilor Naţionale si Naturale (PNABE) .2 Iniţiative europene si extraeuropene de dezvoltare a turismului durabil si ecoturismului Turismul iubitorilor de natura sau turismul “verde”. Activităţile si atracţiile turistice se bazează pe patrimoniul turistic al fiecărei zone analizate. lacuri. ca atare. Din ce în ce mai mulţi manageri si angajaţi din sfera activităţilor turistice (re)cunosc resursele naturale ca pe o valoare economica.au definit conceptul de “turism durabil” drept “dezvoltarea tuturor formelor de turism. Turismul. Turismul este (inter)dependent de natura. Aşadar. cu asigurarea exploatării resurselor naturale si culturale si pentru generaţiile viitoare”. conducând la reducerea sau dispariţia treptata a circulaţiei si atracţiei turistice. este o tendinţă contemporana care reprezintă un segment ecologic al industriei turistice. apele minerale pot fi alte ingrediente ale unei varietatea si mai mari de produse turistice. a cărei administrare se planifica viabil. au fost stabilite componentele unei strategii a realizării turismului durabil. o exploatare raţionala a resurselor naturale se face păstrându-se echilibrul între satisfacţia oferita turiştilor si posibilităţile de dezvoltare ale zonelor turistice. ape (râuri. sincronizata cu protejarea si conservarea resurselor turistice. dezvoltarea unei zone turistice se realizează concomitent cu păstrarea integrităţii ecologice a acesteia. Mai mult. Se apreciază ca potenţialul turistic nu poate fi decât o parte integranta a mediului înconjurător. Orice degradare a unei parţi sau a alteia din cadrul natural are repercusiuni asupra activităţii turistice din acea zona. de starea mediului înconjurător. fauna si flora. în special. evoluţia unei zone turistice depinde în mod direct si obiectiv de calitatea si prospeţimea acestuia. multe dintre ele fiind epuizabile mai devreme sau mai târziu. De asemenea. Practicarea acestei forme de turism durabil conexează resursele turistice cu păstrarea integrităţii lor ecologice. • crearea posibilităţilor de a-si păstra propriul mediu ambiant. este dependent de condiţiile meteo si. Federaţia Mondiala pentru Ocrotirea Naturii (WNF). în realizarea produselor turistice. “materia prima” este constituita si din relief. Deci. Astfel. 90 . conservarea bio-ecosistemului Terrei. cerinţele acestei activitatea fiind: • • • • • respect si grija fata de modul de viata al comunitarilor umane.materia prima a “industriei calatorii si ospitalităţii” este parte integranta a mediului ambiant si. schimbarea atitudinii individuale în favoarea dezvoltării durabile. sociala si economica a mediului. monumente ale naturii sau de arta si arhitectura. paralel cu realizarea cadrului naţional pentru dezvoltare si conservare integratoare. Durabilitatea activităţilor turistice tine de noua filozofie a turismului: ecoturismul. a bio-diversitatii acesteia. Nu întâmplător. Mai mult. Practicarea ecoturismului poate asigura valorificarea si utilizarea adecvata a resurselor turistice. reducerea exploatării resurselor epuizabile si păstrarea capacitaţii de susţinere a planetei.). mari etc. poate mai mult ca orice alt domeniu de activitate. cercuri de interes -din rândul cărora amintim: Uniunea Internaţionala de Conservare a Naturii (UICN). de mediul înconjurător. ecoturism. managementul si marketingul turistic care sa respecte integritatea naturala. creşterea nivelului de via ta al habitatelor umane. întregul potenţial turistic .7. nisipul. actuala si potenţiala.

datorita restricţiilor de mobilitate pentru turiştii estici înainte de 1989. Probleme cruciale ale dezvoltării turismului. 7. costurile financiare pentru susţinerea unui turism durabil par a fi ridicate. În acest context. în sensul educării oamenilor ca realizarea unui turism sensibil fata de mediu poate fi în interesul lor economic. resurselor inadecvate si datorita intereselor politice. un impediment l-a reprezentat lipsa echipamentelor de baza necesare realizării inventarierii resurselor umane si naturale. România se situează la marginea Europei Occidentale. instrumentelor precise de măsurare.3 Contextul geostrategic al României ca tara pivot pe traseul fluxurilor economice Europa – Caucaz – Asia Centrala Un aspect important din punct de vedere geostrategic este plasarea geografica a României. în mare măsura. pentru procesare. dar si accesul limitat la literatura internaţionala. practicile turistice se regăsesc în formularea în contradictoriu a politicilor. Însa. Astfel. vulnerabilităţii la schimbările din moda turistica. Activitatea de realizare a ecoturismului presupune existenta computerelor. cum sunt pescuitul si vânătoarea. mai buna convieţuire pe Terra. iniţial. din cauze financiare.2. • • • limitarea accesului turistic de masa în zonele ecologice sensibile. mai ales ca sunt rare cazurile în care activităţile autoritarilor din domeniul turismului si cele ale protecţiei mediului sunt coordonate. precum si instabilităţii si numărului mare de probleme existente în arealul estic european. costurile pentru refacerea ecologica sunt mult mai mari. mulţi autori cu autoritate în domeniu includ România în Europa Centrala). aparatelor de fotocopiere. În România. Încurajarea participării populaţiei locale la realizarea conservării si educaţiei ecologice constituie un element esenţial în dezvoltarea ecoturismului. Implementarea strategiei ecoturistice presupune o problema majora. librarii bine aprovizionate cu cârti si materiale ştiinţifice din întreaga lume. Ea aparţine Peninsulei Balcanice. sporirea atractivităţii resurselor turistice. din rândul cărora se pot menţiona: • diminuarea efectelor distructive rezultate din activitatea economica sau circulaţia turistica necontrolata asupra potenţialului turistic. faxurilor si poştei electronice. reprezentând o adevărata placa turnanta a Europei. cea a costurilor. 7. populaţia locala nu simpatizează ideea unor politici de conservare a mediului daca acestea interferează cu unele activitatea tradiţionale (chiar de subzistenta). Centrele de documentare vor găzdui baze de date cuprinzătoare si accesibile. iar efectele negative asupra ambientului pot fi. analiza si reprezentare. privind în viitor.Ecoturismul în Europa Estica Conceptul de turism durabil este relativ nou pentru Europa de Est. Astăzi. ireversibile. dezvoltarea conştiinţei ecologice a populaţiei. cât si tendinţa de a prelungi termenul în ceea ce priveşte impactul turismului asupra mediului par sa temporizeze asumarea ecoturismului. De fapt. cât si pentru susţinerea activităţilor turistice. tara noastră se afla la o răscruce între civilizaţii si între cai comerciale. Pe de alta parte. Însa. sunt în continuare neglijate datorita lipsei calificării. fiind ultimul stat al acestei regiuni (părerile sunt însa împărţite. pieselor de schimb si întreţinere. definirea si recunoaşterea capacitaţilor de protejare a turismului si stabilirea nivelurilor de saturaţie au început sa fie afirmate deschis.Practicarea ecoturismului poate conduce în consecinţa la o serie de efecte ecologice. se impune implicarea comunitarilor locale atât pentru conservarea resurselor naturale.1. reprezentat de ruşi si de ucraineni. fiind ultimul stat spre „continentul slav”. 91 . Limitarea dezvoltării sectorului antreprenorial.

Tot ca urmare a acestei confuzii între poziţia geografica si cea geopolitica. Croaţia. la nivel regional sau global. la situaţia ca. prin 86 P. 64. Austria. si poziţia geografica. a cărei prima trăsătura este mobilitatea. Tarile din zona Asiei Centrale si cele de pe armul caucazian al Marii Caspice dispun de mari cantitatea de resurse minerale. România este situata într-o zona geopolitica în care se manifesta interesele politice si militare ale mai multor puteri. intensitatea factorilor economici. fluviale si aeriene) care racordează zona bogata în resurse a Marii Caspice la piaţa Europei Centrale si de Vest. “atunci când în spaţiul public românesc se vorbeşte de poziţia geopolitica a României se face o confuzie între aceasta. Pasti. a facilitat o abordare sistemica si în ceea ce priveşte realizarea unui coridor economic între tarile Asiei Centrale si ale Europei. Georgia. mai departe. un drept natural. S-a creat o competiţie privind dirijarea acestor culoare fie prin Rusia spre porturile Marii Negre. maritime. Se ajunge. România. Astăzi se face recurs din ce în ce mai mult la geoeconomie. în exterior”86. nu vom putea analiza variabilele dependente (de exemplu puterea de decizie si sursele ei) estompând ascensiunea acestor noi factori. s-a oficializat conexiunea dintre principalele coridoare paneuropene (oleoconducte. Aceasta situaţie a necesitat identificarea unor soluţii noi privind culoarele de transport. ecuaţia puterii. Slovacia. pag. Bulgaria. informaţia si cultura în dezvoltarea proceselor ei. ca o consecinţa a faptului ca ceea ce contează acum este viteza de reacţie la stimulările intempestive.Bazinul danubian este o zona principala de contact între marile puteri. a căror istorie a fost si va fi mereu dependenta de destinul politico-economic si social al acestuia: Germania. Ungaria. De aceea. în dezbaterile publice din mediul intern sau internaţional. 92 . Aceasta reconfigurare a cercetării. Olanda. Serbia. geoinformatie sau geocultura. politice sau culturale (“România în tranziţie. fora a fi reţinuţi noii factori care compun. “Atuul geopolitic se si construieste ”. economice. conform tuturor factorilor de influenta. Geopolitica. Iugoslavia. fie prin Kazahstan câtre Iran si China. care au un rol din ce în ce mai mare în relaţiile dintre state. iar strâmtorile Bosfor si Dardanele impun restricţii de circulaţie. abordările sunt de cele mai multe ori de factura clasica. unele aflate în apropierea ei. deoarece traversează mai multe tari europene. Căderea în viitor”). 2001. gestionarea arterei fluviale a Dunării are o miza importanta pentru statele Europei Centrale si de Est. trăsăturile guvernării. Slovacia. culturali. Cehia. după cum releva V. în evaluarea posibilităţilor de valorificare economica a potenţialului reprezentat de bazinul dunărean trebuie sa se tina seama si de istoria raporturilor politice dintre statele europene pentru a se putea elabora strategii adecvate. Pana în prezent s-a optat (strategie pe termen scurt) pentru realizarea proiectelor de transport spre Marea Neagra. iar altele situate la mai mare distanta. fluviul reprezintă singura modalitate prin care se asigura ieşirea la mare. fie prin Turcia câtre porturile din Mediterana. Dobrescu. feroviare. demografici. precum si administrarea gurilor Dunării. Proximitatea cu Rusia. Atât din punct de vedere geostrategic. reprezintă doua componente geopolitice care fac din România un factor de interes pentru marile puteri. mai degrabă o problema de prestigiu. iar nu o problema care trebuie gândita în parametrii atingerii unor obiective comerciale. cât si geopolitic Dunărea este un fluviu important. Valorificarea acestora prezintă însa dificultatea legate de lipsa ieşirii la mare deschisa. Ucraina si Moldova. informaţionali pe care statul reuşeşte sa îi trimită la graniţa si. cum ar fi voinţa politica. Însa dinamica lumii contemporane evidenţiază tot mai mult importanta pe care o au economia. rutiere. din 1997. gazoducte. Datorita acestei situaţii. “locul în Europa” sa fie considerat. astăzi. fiind luate în calcul datele naturale. A. Pentru unele dintre ele (Austria. La Conferinţa de la Tbilisi. strategia coerenta de dezvoltare si puterea economica. spre exemplu. Ungaria si Moldova). Astfel. Bargaoanu. În condiţiile creării noului organism de cooperare economic a regionala europeana. “Poarta Europei Centrale”. al cărui caracter fix îi da celui care vorbeşte si un sentiment de confort si suficienta”. Iniţial. poziţia geopolitica înseamnă “poziţia unui stat în raport cu statele înconjurătoare” (Rudolf Kjellen). Chiar la cronopolitica.

1998. pag. Iran). s-a constituit Uniunea comerciala a oraşelor porturi din nordul Germaniei. Strategii europene orizont 2020 . Gabriel I. Brazi si Piteşti). statutul de membru asociat la Uniunea Europeana. 7. la începutul evului mediu. Chiriac Avadanei -coordonatori. Oneşti si Ploieşti). Artera navigabila Dunăre – Main – Rhin. Dezvoltarea economica a României si consolidarea poziţiei politice atrage implicarea acesteia la dezvoltarea regionala. O scurta incursiune în istoria zonelor libere89 consemnează ca. • • • facilitaţi oferite de portul Constanta. 210-212 88 Idem. Dintre premisele realizării unui coridor economic între tarile Asiei Centrale si Europei se pot enumera87: • existenta în regiunea Asiei Centrale a unor bogate resurse de materii prime si produse agricole. prin intensificarea relaţiilor economice. zonele libere Constanta-Sud. în condiţii de eficienta economica. • capacitatule de absorbţie a ţiţeiului pe piaţa Europei Centrale. folosirea culoarelor si legăturilor europene de transport. pag. 223-224 87 93 . • capacitatule disponibile în şantierele navale româneşti pentru asigurarea reparaţiei. • voinţa politica a unor state din zona Asiei Centrale de a crea un nou coridor comercial estvest. Sulina. • • • conexiuni la reţelele de telecomunicaţii în zona Marii Negre si a bazinului Dunării. în Alecsandru C. în continuare. Însa. Se preconizează realizarea unui coridor de transport prin Marea Neagra câtre portul Constanta. care traversează întreaga zona continentala eurasiatica.porturile Georgiei. cunoscută sub denumirea de Liga Hanseatica. Sobaru. Piteşti. unde nu se aplica restrictiile (ne)tarifare ale regimului vamal obişnuit. ceea ce conferă acestor zone un plus de atractivitate comerciala. legătura fluviala Constanta-Rotterdam. Oportunităţile88 oferite de România privind realizarea unui coridor economic intre tarile Asiei Centrale si Europei sunt: • capacitaţi de procesare locala: rafinării (midia-năvodari. legături de transport europene. pag. de la Atlantic la Pacific. 213-220 89 Idem. Bucureşti. Editura Economica. în antichitate. întreţinerii si construcţiei de nave de orice capacitate si tip de transport.4 Zonele libere în România Zona libera reprezintă un perimetru bine determinat în teritoriul vamal al unui stat. Brăila si Giurgiu. Nastase. Mai târziu. strategia pe termen mediu si lung propune o noua ruta comerciala de transporturi combinate si multimodale. apartenenţa simultana a României la mai multe organizaţii de cooperare internaţionala. care a atins apogeul în secolul al XV-lea (cu antrepozite comerciale la Londra. prima cetate cu regim de port liber cunoscuta în istorie a fost Cartagina. transport prin oleoconducte si combinate petrochimice (Borzesti. Galaţi. în concurenta cu cele existente la nord (Federaţia Rusa) si la sud (Turcia. utilizarea capacitaţilor de prelucrare si de depozitare ale României si.

porturile Tarilor de Jos si Novgorod). fora a fi necesare importuri si stocuri masive. zone de prelucrare pentru export. prelucrarea. Regimul de porto-franco al porturilor Galaţi si Brăila a fost suprimat prin Legea Generala a Vămilor din iunie 1874. depozitare si comercializare. aeroporturi libere. pentru o scurta perioada. în Muntenia. pentru oraşul-port Galaţi. din care sa se poată aproviziona în mod raţional consumatorii interni. În România. perimetre libere (zone mai slab dezvoltate în interiorul unei tari). • aprovizionarea navelor si mijloacelor de transport. 94 . antrepozite vamale libere. în afara teritoriului vamal naţional. Tulcea au fost declarate porturi libere. Sulina capătă statutul de porto-franco si beneficiază de acesta pana în anul 1913. sub domnia lui Mihail Sturdza. • prestaţii de transport si expediţii internaţionale si folosirea predilecta a mijloacelor de transport naţionale. zone de tranzit. în anul 1926. precum si alte servicii specifice. Regimul lor a fost însa modificat în februarie 1883. condiţionarea. Brăila. Tara pe teritoriul căreia se afla zonele libere beneficiază de următoarele avantaje: �avantaje valutare ce decurg din fabricarea. prin Decretul 294/1978. • încheierea sau concesionarea de terenuri si clădiri în zona libera si folosirea forţei de munca autohtone din zonele adiacente. în aprilie 1870. După doi ani. pe baza unor reglementari stabilite prin legi sau alte acte normative speciale. s-a făcut în anul 1834. Civita Vechia. stimulate de accesul mărfurilor în regimul liberalizat. iar apoi la Genova. testarea. se înfiinţează regimul comercial porto-franco si în porturile italiene Livorno. introducerea regimului porto-franco. sortarea. În secolul al XVII-lea. �organizarea de operaţiuni de bursa si financiar-bancare. vânzarea-cumpărarea de mărfuri. manipularea. • dezvoltarea economica a regiunii în care este amplasata zona libera. Avantajele exportatorilor care utilizează zona libera sunt: • eliminarea obligaţiilor de a consemna la vama contravaloarea taxelor vamale pentru unele materii prime si materiale importate. zona libera este un perimetru bine delimitat al teritoriului naţional. Alexandru Ghica desemnează oraşul-port Brăila tot ca porto-franco. depozitarea. • �realizarea unor stocuri de marfa necesare economiei. Zona vamala libera reprezintă o forma completa de regim vamal suspensiv. iar prin decretul 401/1982 a fost aprobat Regulamentul privind exploatarea lui. După primul război mondial. Adică. La solicitarea Comisiei Europene a Dunării. în Moldova. În februarie 1880 porturile Galaţi. Ideea de instituire a zonelor libere în România a fost conservata pana când. au fost puse bazele Legii pentru înfiinţarea zonelor libere în porturi. Constanta si. ceea ce contribuie la creşterea încasărilor în valuta si permite dezvoltarea parcului autohton de mijloace de transport. Activităţile desfăşurate în zonele libere sunt diverse si le delimitează pe acestea în: porturi libere/ porto-franco. Astăzi. asamblarea. în interiorul căruia se desfăşoară activitatea complexe de prelucrare. a fost înfiinţat din nou portul liber Sulina. în principiu pe terţe pieţe. zone de promovare a investiţiilor. zone vamale libere. iar în anul 1929 a fost votata Legea pentru Zona Libera Sulina. însa pentru numai doi ani. măsurarea. prin Legea de înfiinţare a antrepozitelor.

la rândul sau. la costul si gradul ei de calificare. fora a fi obligaţi sa suporte preturile fixate de subfurnizori sau taxe vamale aferente importurilor de loturi mici. deoarece ea dispune de forţa de munca bine calificata si relativ ieftina. pe platforma adiacenta digului de sud. de a le prelucra în zona si de a le reexporta ca produs finit.1. • posibilitatea depozitarii mărfurilor în zona fora limita de timp si fora plata taxelor vamale. Ea dezvolta. bazinul portuar maritim si fluvial. • posibilitatea de a organiza în zona magazine-expoziţii permanente. industriale si comerciale. Canalul Dunare-Marea Neagra. prin potenţialul economic si tehnologic acumulat poate antrena într-o competiţie economia tarii gazda. a cărui importanta 95 . • �obţinerea de beneficii din diferenţa de taxe pentru mărfurile aduse în vrac si reexportate din zona libera. Este situata în partea de sud a incintei noului Port Constanta. Giurgiu si Basarabi (ultima luând fiinţa în ianuarie 1998. dar si de cele terestre. la costuri scăzute. • posibilitatea de a cumpăra diverse mărfuri din zona. • posibilitatea de a aduce subansamble si parţi componente din diferite tari. pana în momentul realizării exportului. 7. se preconizează înfiinţarea altor zone libere. de obicei sub forma de joint-venture între firmele străine si cele locale. Brăila. • dreptul de a contribui la amenajarea si dotarea zonei. Datorita faciliăţilor oferite de conexiunile sale navigabile. Un criteriu major care motivează decizia unei firme de a investi într-o zona libera îl constituie utilizarea acesteia ca baza de producţie. feroviare si rutiere. în vederea vânzării.• posibilitatea de a răspunde prompt la cererile pieţelor apropiate si de a le vinde mărfurile în momentul oportun. Sulina. • posibilitatea de a avea stocuri de mărfuri în apropiere. În România exista sase zone libere: Constanta Sud. si prin poziţionarea si dimensiunile sale. Pe termen lung. Pentru importatorii care aduc mărfurile prin zona libera avantajele sunt următoarele: • apropierea mărfurilor de piaţa proprie.4. pentru marfa prelucrata în zona. aceasta zona libera reprezintă un important punct de tranzit pentru mărfurile direcţionate est-vest. un trafic intens si o mare diversitate de activitatea economice. pentru marfa prelucrata din zona libera. Zona libera Constanta Sud Zona libera Constanta Sud a fost înfiinţata prin Decretul 284/1985 si confirmata prin Hotărârea Guvernului României nr. pentru o integrare cât mai profitabila. Aceasta. Galaţi. 277/ 1991. pentru situaţiile când conjunctura pieţei internaţionale este defavorabila. Astfel. se realizează un transfer de tehnologie în favoarea zonei libere. ca filiala a Zonei libere Constanta Sud). urmând ca investiţiile sa fie recuperate prin serviciile de administrare a zonei. • �scutirea de impozite pe cifra de afaceri pentru mărfurile care se vând în zona sau se reexporta. după ce au fost supuse unor prelucrări care le sporesc valoarea si le fac mai adecvate beneficiarilor interni. în special utilizarea forţei de munca locale. din acest punct de vedere situaţia din România prezintă avantaje.

Orientul Apropiat si Mijlociu. precum si de societatea si agenţii de navigaţie. În zona libera îşi desfasoara activitatea un număr de 10 agenţi economici. cherestea. cei mai importanţi dintre aceştia fiind Şantierul Naval. care însumează 65. De asemenea. care se pot adapta funcţie de evoluţia cererilor potenţialilor investitori si utilizatori. Zona libera Giurgiu Zona libera Giurgiu a fost înfiinţata prin Hotărârea Guvernului României nr. 7. 788/1996. Pe lângă perimetrele instituite. Zona libera Brăila Zona libera Brăila a fost înfiinţata prin Hotărârea Guvernului României nr.3. centru economic si de transport. la Marea Nordului si la Marea Neagra. Este situata într-o peninsula din sudul municipiului Giurgiu si are funcţiunile unei zone industriale. În incinta portului Constanta Sud s-a realizat un volum important de lucrări de infrastructura.1 ha. Bazinul Mediteranean. Este un oraş-port. fluvial. feroviar si rutier) care asigura legătura cu diverse surse de aprovizionare si pieţe de desfacere din Europa Centrala. Zona înregistrează fluxuri comerciale importante de mărfuri generale. Avantajele amplasamentului sunt: • • • zona beneficiază de legături rutiere. agricole. Brăila este unul dintre cele mai vechi porturi de pe malul stâng al Dunării. 330/1994. pe o suprafaţa de 153. feroviare si fluviale. finalizate sau în curs de finalizare. aerian. Potrivit prevederilor Legii nr. cu tradiţie în comerţul cu cereale. Zona libera Constanta Sud beneficiază si de existenta infrastructurii de transport (maritim. financiar-bancare. se afla în apropiere de capitala României (cca. PECO si Granitul.creste pe măsura dezvoltării relaţiilor economice pe aceasta axa. de petrol. portul dispune de un terminal feribot si Ro-Ro.4. Dispune de numeroase unitatea industriale. Acvatoriul portului este conectat cu fluviul Dunărea prin intermediul Canalului Dunăre – Marea Neagra. Administraţia Zonei libere Constanta Sud a delimitat trei incinte unde se desfăşura activitatea de zona libera. gaze naturale. sare etc.6 ha. Concepţia strategica de dezvoltare a Zonei libere Constanta Sud cuprinde 5 etape. 410/ 1993. precum si de containere. cereale. ICMUG. Între digurile principale s-a creat o incinta de 2500 ha în care se amenajează alte capacitaţi portuare. racorduri de utilitatea. 84/1992 si Hotărârea Guvernului României nr. 60 km). fronturi de acostare. comerciale. 7. accese rutiere si feroviare. teritorii.4. prin Dunăre. peşte. regimul de zona libera se va putea extinde si la alte teritorii existente în Portul Constanta Sud.2. are acces. 96 . amplasamentul propus fiind constituit din trei perimetre.

dispune de lucrări de infrastructura şi suprastructura.4. în baza Legii 84/1992. se impune realizarea. tranzitul de mărfuri. 7. Însa. Direcţia strategica prioritara pentru dezvoltarea Zonei libere Giurgiu. Zona libera Cristesti-Iasi.• • zona libera este amplasata în apropierea graniţei cu Bulgaria. o constituie concesionarea terenurilor de pe suprafaţa libera de orice sarcina. Zona libera Satu Mare. în prima faza. 156/1993 prin care se instituie Zona libera Sulina.5. ambalate. Combinatul Siderurgic si Şantierul Naval. minereuri. privind regimul zonelor libere din România. specific fostelor tari CSI si ecartament normal. la gura braţului omonim. pe termen scurt. implicit. Zona libera Curtici-Arad. produse petroliere brute si finite). Dezvoltarea relaţiilor comerciale dintre tarile Peninsulei Balcanice si ale Asiei Mici cu cele din Nordul Europei face ca Zona libera Giurgiu sa reprezinte un plus de atracţie pentru investitorii străini.90 ha. prima etapa pentru o suprafaţa de 40 ha. În acest sens. • • • • • Zona libera Moldova Noua-Caras Severin. iar prin Decretul 401/1982 a fost aprobat Regulamentul de exploatare pentru acesta. în vrac sau în containere cu scutiri de taxe pentru tranzitare. Studiile Administraţiei de Stat pentru diferite amplasamente naţionale au evidenţiat eficienta zonelor libere si au propus înfiinţarea altora: • Zona libera Timişoara. deoarece singura cale actuala de acces este cea fluviala. în scopul dezvoltării regiunii. specific tarilor europene) si permite realizarea unor amenajări în vederea stocării de materii prime (cărbuni. De menţionat ca cele doua perimetre sunt situate într-o zona cu un ridicat potenţial economic. a unui acces rutier care sa facă legătura între oraşele Tulcea si Sulina. amplasat pe digul de pe malul drept al Canalului Sulina. activitatea Zonei libere Sulina a fost afectata de blocarea braţului Sulina datorita scufundării navei Rostock si de embargoul impus Iugoslaviei. Ulterior. Zona libera Oradea. Zona libera Galaţi Este situata în apropierea punctului de frontiera Giurgiuleşti si este mărginita la sud de Dunăre. precum si mărfuri generale si speciale. 97 . Din punct de vedere a strategiei de dezvoltare a Zonei libere Sulina activitatea preponderenta este cea de comerţ. a fost emisa Hotărârea Guvernului României nr. Aceşti factori au limitat mult traficul pe Dunăre si.4. lipsind căile de acces feroviar si rutier adecvate. cu includerea întregii zone industriale ca zona libera. abilitarea sa de a desfăşura acte de comerţ în nume propriu etc. cu o suprafaţa de 100. O perioada. Zona libera Sulina are o poziţie izolata. Se pot dezvolta variante de revigorare a vieţii economice a portului prin mărirea suprafeţei zonei libere. 294/1978 a fost instituit pentru portul Sulina regim ul de port liber. prin Decretul nr. Zona libera Galaţi realizează legături cu calea ferata dubla (ecartament larg. 7. Zona libera Sulina Datorita poziţiei geografice specifice a portului Sulina. Zona libera Galaţi urmează sa se realizeze în doua etape.4. iar cea de-a doua de 90 ha.

care includ si prelucrări de materii prime si produse pentru export. cântarirea. prelucrarea. reambalarea si etichetarea produselor. precum: Hamburg. deserveşte Europa Centrala si de Est. Slovacia. În sfera de interes a României intra unele zone libere a căror activitate interesează atât din punctul de vedere al concurentei. Salonic si Belgrad au si activitatea industriale cu caracter complex. a facilitării legăturilor naţionale si internaţionale. deserveşte Europa Centrala. În Europa. fiind specializat pe transbordarea. astăzi. cât si al cooperării. transbordarea. Trieste – port italian la Marea Adriatic a. În general. datorita condiţiilor avantajoase de amplasament si organizare. Split – port croat la Marea Adriatica. fiind specializat pe descărcarea-încărcarea. Zone libere situate în apropierea României În economia mondiala. etichetarea. Datorita eficientei lor economice si poziţiei geografice a tarii în raport cu rutele de transport pe direcţiile est -vest si nord-sud. Zona libera Mihail Kogalniceanu. Austria. 98 . continent cu tradiţie în organizarea zonelor libere. în special Cehia. Dintre acestea. Viena – port la Dunăre. prelucrarea si vânzarea en-gros a mărfurilor. se pot enumera: Salonic – port grecesc la Marea Egee. Zona libera Constanta Sud este un important punct economic european care deţine doua atuuri importante: avantajul accesului direct la Canalul Dunare-Marea Neagra si la conexiunea pe care artera Transeuropeana de navigaţie Dunăre – Rhin o realizează între Marea Neagra si Marea Nordului. deserveşte statele din Europa Centrala. zonele libere din România prezintă condiţii favorabile de dezvoltare. Numai câteva din zonele libere europene. prelucrarea.• • Zonele libere Medgidia si Cernavoda. deserveşte Europa Centrala.5. producţia si depozitarea de mărfuri. 7. Activitatea zonelor libere este preponderent orientata câtre operaţiuni de reexport si de dezvoltare comerciala: au spatii ample de depozitare. depozitarea. prezentare si transport. reambalare. amplasarea lor este. în regiuni cu caracter industrial. sortare. Trieste. specializate pe mărfuri puse în valoare cu ajutorul unor servicii diversificate de manipulare. deserveşte statele balcanice si este specializat pe sortarea. Linz – port austriac la Dunăre. fiind specializat pe transbordarea. amplasate în peste o suta de tari. în general. fiind specializat pe depozitarea. funcţionează peste opt sute de zone libere. prin potenţialul lor economic si tehnologic si prin asigurarea unui cadru legislativ favorabil zonele libere din România au o perspectiva viabila de dezvoltare si de integrare economica competitiva pe piaţa naţionala. vânzarea en-gros a mărfurilor.

fiind specializate pe depozitarea. descărcarea vrac. de aproximativ 52 km² suprafaţa planificata. Cererea turistic a în zona Marii Negre. cântarirea. zona libera. Zona libera Giurgiu.prelucrarea. Particularităţile zonale ale cererii turistice. Zona libera Sulina. la stabilirea tipurilor de activitatea din cadrul zonelor libere care se vor înfiinţa în România se vor evita eventualele interferente care pot apare cu activităţile si regiunile acoperite de celelalte zone libere. Zona libera Brăila. prelucrarea. producţia si vânzarea en-gros a mărfurilor. Situaţia ecologica a Marii Negre. Potenţialul turistic natural si antropic al zonei. Iniţiative europene si extraeuropene de dezvoltare a turismului durabil si ecoturismului. ambalare si depozitare a mărfurilor pentru piaţa altor tari. ele deservesc piaţa tarilor adiacente. cu zona libera în faza incipienta. Zona libera Constanta Sud. producţia si depozitarea mărfurilor. depozitare. orientata în principal pe operaţiuni de procesare. agenturare. Astfel. Antalya si Mersin – porturi turceşti în bazinul de nord-est al Mediteranei. Cuvinte cheie • • • • • geopolitica. activitatea bancare. Ruse – port bulgăresc la Dunăre. fiind unul dintre cele mai mari din zona de interes a tarii noastre. Yumurtalik – de asemenea port în Turcia. deservesc Europa Centrala si statele balcanice. dezvoltare regionala. desfăşurând o gama larga de activitatea de producţie. turismul durabil. procesare mărfuri. Ecoturismul în Europa Estica. Zona libera Galaţi. Belgrad si Novi Sad – porturi sârbeşti la Dunăre. în curs de finalizare. 99 . Problematica abordata • • • • • • • • • • • • Profilul economic al tarilor riverane Marii Negre. parcări de maşini etc. tari riverane.

interesul puternic al unor state neriverane. Alţi factori contemporani care au influenţat coordonatele geostrategice ale regiunii Marii Negre: a. d. apariţia unei linii de demarcaţie între actualele si potenţialele conflicte din jurul bazinului pontic. Efectele ecologice ale ecoturismului sunt: a. asamblarea. depozitarea. Germania. sa tranziteze Marea Neagra. dezvoltarea conştiinţei ecologice a populaţiei. cum ar fi Austria. c. Italia. sporirea atractivităţii resurselor turistice. mai buna convieţuire pe Terra. 5. 3. e. România. limitarea accesului turistic de mas a în zonele ecologice sensibile. 14 tari.Teste grila 1. Albania si Armenia. în afara teritoriului vamal naţional. b. d. b. 9 tari. c. deocamdată observatori ai OCEMN. 4. Georgia si Grecia. rezervele de petrol si gaze naturale din regiunea Marii Caspice si Transcaucazia trebuie. avantaje valutare ce decurg din fabricarea. 3. măsurarea. c. Tara pe teritoriul căreia se afla zonele libere beneficiază de următoarele avantaje: a. 5. 4 tari. pentru a putea fi valorificate eficient. Organizaţia de Cooperare Economic a Marii Negre (OCEMN) cuprinde: a. b. e. d. Marea Neagra colectează apele provenite de pe teritoriul a: a. 6. 2. Azerbaidjan si Bulgaria. 100 . condiţionarea. Rusia. Republica Moldova. 4. bazinul Marii Negre tinde sa devina centrul unui proces de integrare economica. 11 tari. vânzarea-cumpărarea de mărfuri. e. b. prelucrarea. Israel. 2. Ucraina si Turcia. activitatea navala în Marea Neagra a crescut foarte mult: c. organizarea de operaţiuni de bursa si financiar-bancare. nici un răspuns corect. manipularea. diminuarea efectelor distructive rezultate din activitatea economica sau circulaţia turistica necontrolata asupra potenţialului turistic. cel puţin parţial. sortarea. d. testarea. e. b.

Sulina. d. aprovizionarea navelor si mijloacelor de transport. 101 . e.c. posibilitatea de a organiza în zona magazine-expoziţii permanente. e. 6. b. c. încheierea sau concesionarea de terenuri si clădiri în zona libera si folosirea for tei de munca autohtone din zonele adiacente. Giurgiu si Basarabi. Brăila. 7. e. scutirea de impozite pe cifra de afaceri pentru mărfurile care se vând în zona sau se reexporta. d. prestaţii de transport si expediţii internaţionale si folosirea predilecta a mijloacelor de transport naţionale. Constanta Sud. pana în momentul realizării exportului. posibilitatea de a răspunde prompt la cererile pieţelor apropiate si de a le vinde mărfurile în momentul oportun. precum si alte servicii specifice. c. posibilitatea depozitarii mărfurilor în zona fora limita de timp si fora plata taxelor vamale. eliminarea obligaţiilor de a consemna la vama contravaloarea taxelor vamale pentru unele materii prime si materiale importate. Galaţi. b. ceea ce contribuie la creşterea încasărilor în valuta si permite dezvoltarea parcului autohton de mijloace de transport. Printre avantajele exportatorilor care utilizează zona libera pot fi amintite: a. în vederea vânzării. În România exista următoarele zone libere: a. d.

Fără Marea Neagră. b) o situaţie geostrategică favorabilă. Regiunea Extinsă a Mării Negre cuprinde atât statele riverane cât şi Republica Moldova şi statele din zona Caucazului de Sud. reprezentată de UE şi NATO şi cel alcătuit de CSI şi OTSC sub influenţa Rusiei. România şi Bulgaria. Armenia şi Azerbaidjan. fără România. Pentru aceasta. Importanţa Mării Negre pentru România este dependenţa de conceptul de regiune a Mării Negre. o ţară beneficiază de un parteneriat strategic cu UE – Federaţia Rusă. PROMOVAREA INTERESELOR NAVALE ALE ROMÂNIEI90 România şi Marea Neagră reprezintă două entităţi geografice inseparabile. Editura Militară 2008. în contextul în care această conduită statală este realizată. Din perspectiva Europeană. Ucraina. p.91 Din perspectiva şi în afirmarea acestei unităţi indivizibile. nevoia de creare a unui mediu de securitate stabil. Marea Neagră ar fi precum o nemărginire fără identitate. o ţară este candidată la integrare în UE – Turcia. ea trebuie să fie gestionată doctrinar de Strategia de Securitate a României. cinci ţări sunt partenere PEV – Republica Moldova. 180-190 102 . Dardanele apoi prin Marea Egee şi Marea Mediterană prin Strâmtoarea Gibraltar la Oceanul Atlantic şi de aici spre restul lumii. Din acest punct de vedere. predictibil şi coerent în imediata vecinătate a frontierelor spaţiului european comun. Editura CTEA 2008 Constantin Anechitoae – Geopolitica sistemelor maritime – note de curs. d) posibilitatea dezvoltării unei reţele de transport. România ar fi ca o întindere de uscat neîmplinită.Capitolul 8 INTERESELE MARITIME ALE ROMÂNIEI. România este obligată să îşi promoveze interesele care îi garantează existenţa. e) posibilitatea dezvoltării unui turism variat şi complex. care reprezintă astăzi interesele vitale ale statelor Uniunii Europene în accesul facil la resursele energetice caspice. Această deschidere spre 71% din suprafaţa planetei are consecinţe de o valoare inestimabilă asupra României: a) accesul la resursele nelimitate ale oceanului. Armenia şi Azerbaidjan. Georgia. România trebuie să îşi exercite rolul de putere maritimă regională. 90 91 Sorin Vicol – Geopolitică şi geostrategie în Regiunea Extinsă a Mării Negre. Coasta românească a Mării Negre oferă României ieşire liberă la oceanul planetar prin Bosfor. trei ţări sunt state membre ale UE – Grecia. Regiunea Extinsă a Mării Negre = zonă de intersecţie a două sisteme interactive: cel al comunităţii euro-atlantice. c) posibilitatea dezvoltării oraşelor costiere.

Regiunea se mândreşte cu anticile sale legături cu civilizaţia europeană. 92 93 Constantin Anechitoae – Geopolitica sistemelor maritime – note de curs. mijloacele de influenţă ale Turciei în zonă fiind net superioare vis-a-vis de cele ale Rusiei împotriva Turciei. aşa cum o arată tot mai mult intensele cercetări istorice şi arheologice. apoi în patru. sublinia convingător: "Misiunea construirii unei Europe extinse şi libere nu va fi completă până când ţările din zona Mării Negre nu vor fi pe deplin acceptate de către comunitatea euroatlantică. căci această regiune se află la răscrucea Europei cu Asia Mică şi Caucazul. adăugându-se Centrul Nord-Pontic şi cel Anatolian. nu sunt o chestiune istorică. consolidând democraţia şi stabilitatea pe ţărmurile acestui bazin istoric. în august 1934. Bulgaria. sistemul geopolitic s-a divizat iniţial în centrul Balcanilor şi Caucazului. Aceste atuuri oferă României rolul de poartă comercială sud-estică. în plin efort pentru crearea Înţelegerii Balcanice. Azerbaidjan. Ucraina. nu sunt o chestiune a evoluţiei situaţiei geopolitice.92 8. făcându-l mai actual ca niciodată: Pontus Euxinus. p. Armenia. 1. Grecia. interesele Uniunii Europene. de o însemnătate strategică deosebită pentru România. 103 . Astăzi avem ocazia de a veni în întâmpinarea acestor ţări şi de a le include în comunitatea euroatlantică. 189-190. putem contribui la revigorarea străvechiului nume al Mării Negre. Interesele României la Marea Neagră şi în Regiunea Extinsă a Mării Negre: a) b) c) nu sunt o problemă conjuncturală. România.România nu se poate sustrage responsabilităţilor regionale în afirmarea unui climat de stabilitate şi securitate în Regiunea Extinsă a Mării Negre. «Marea Ospitalieră»". În prezent interesele Turciei şi Rusiei se intersectează mai puţin în bazinul Mării Negre şi mai mult în zona republicilor turcofone-musulmane din Asia Centrală. Marea Neagră unul din cele mai vechi sisteme geopolitice din Europa. Serbia. a redevenit o realitate pentru comunitatea Euroatlantică după terminarea războiului rece. Macedonia. Interesele României la Marea Neagră şi în Regiunea Extinsă a Mării Negre93 Sunt aproape profetice ideile şi tezele lui Nicolae Titulescu. Într-o Europă care tinde spre propria sa integralitate teritorial-continentală. interese pentru care România acţionează ascendent şi consistent. Regiunea Extinsă a Mării Negre reprezintă spaţiul ocupat de următoarele ţări: Albania. După dispariţia Imperiului Ţarist şi Imperiului Otoman. Rusia. Moldova. Belarus. In plus. Turcia. Muntenegru. care. Georgia. Editura Militară 2008. Importanţa strategică a zonei a fost vizibilă încă de pe vremea grecilor şi a romanilor. interesele României devin. în proporţiile specifice ale indivizibilităţii strategice.

c) întărirea capacităţii Alianţei Nord-Atlantice de a se angaja în operaţii militare în afara zonei. practic. În acest context. faptul că interesele României sunt şi ale Europei. arealul Mării Negre. august 2005. d) angajarea pozitivă a Rusiei. b) asigurarea unei platforme adiţionale destinată cooperării dintre SUA şi UE într-o regiune în care interesele lor strategice. asigurarea sprijinului unora dintre partenerii din afara NATO. dar şi vocaţia şi posibilitatea de a fi un vector de stabilitate. în mod continuu. pe fond. 94 Sergiu Celac. în ultimă instanţă. În prezent. cu o zonă litorală de 245 km ? Interesele naţionale ale României pot fi promovate în regiunea Mării Negre prin: 1) valorificarea oportunităţilor economice: a) dezvoltarea cooperării economice multilaterale cu finalitate în integrarea economică a regiunii şi în dezvoltarea sa durabilă. mecanismul proceselor internaţionale subliniind. afirmarea şi gestionarea propriilor sale interese în bazinul Mării Negre şi. Care ar fi. şi. dar şi ca stat-tranzit al traseelor strategice de transport al resurselor energetice din bazinul caucaziano-caspic spre centrul şi estul Europei. precum: a) implicarea externă a statelor riverane Mării Negre. pe fondul luării în consideraţie a intereselor sale legitime de securitate. România. ca "jucător". foarte posibil în Marele Orient Mijlociu. e) încurajarea dezvoltării şi a asumării unei identităţi regionale a Mării Negre ca partener de sine stătător Occidentului. b) participarea la reabilitarea şi dezvoltarea infrastructurii maritime. centrul de gravitaţie geopolitică al unui spaţiu extins până la limita încetării oricăror determinări ale Pontus Euxinus. În acest context geopolitic. director la Centrul internaţional de Studii asupra Mării Negre. democraţie şi de promovare a valorilor euroatlantice în regiune. în care România îşi "joacă" interesele. Atena. în acest caz. 104 . România este angajată în proiectarea. sunt complementare.Începutul secolului XXI readuce în prim plan proiecţiile marelui diplomat român. interesele României ca stat riveran la Marea Neagră. poate fi. de fapt. care pot fi mai eficient îndeplinite în condiţiile unei vecinătăţi stabile şi prospere decât în climatul generat de jocurile cu sumă nulă. fapt realmente posibil prin politici înţelepte desfăşurate concomitent de către NATO-UE-SUA. în procesul de implementare şi de asigurare a unei stabilităţi democratice a sustenabilităţii economice şi prosperităţii sociale în Marele Orient Mijlociu. un vector al intereselor fundamentale ale UE în această regiune. în Regiunea Extinsă a Mării Negre. promovându-şi deschis şi fără echivoc propriile interese. Marea Neagră însemnând. fapt ce ar putea duce la reuşita demersurilor lor. este subsumat cadrului geopolitic internaţional prin propriile sale specificităţi definitorii94. implicit. România şi-a afirmat intenţia.

b) protecţia patrimoniului cultural naţional. c) promovarea unor politici sociale care să stopeze declinul standardelor de viaţă. potenţialul general de afirmare în această direcţie configurând. 2) asumarea constructivă a oportunităţilor culturale: a) să contribuie la transformarea diversităţii culturale din cauza tensiunilor şi a conflictelor. c) utilizarea patrimoniului cultural naţional ca factor de dezvoltare şi de eficientizare a celorlalte angajamente naţionale în regiunea Mării Negre. un factor decisiv al dezvoltării societăţii). oferirea de şanse egale şi crearea de oportunităţi pentru adaptarea potenţialului creator la transformările rapide şi profunde ce se petrec în domeniile economic. 95 Recomandarea 65/2002 a Adunării Băncii de Dezvoltare şi Comerţ a Mării Negre. d) cooperarea în domeniul sănătăţii (sănătatea fiind apreciată un drept fundamental al omului. 105 . Toate acestea sunt posibile în contextul în care România va deveni. a crimei organizate şi a terorismului. într-un convingător potenţial de afirmare a dezvoltării teritoriale durabile. practic. 4) combaterea corupţiei. 5) transformarea regiunii Mării Negre într-un vector de solidaritate şi cooperare. creşterea ratei şomajului şi proliferarea sărăciei în sectoare largi ale populaţiei. practic. optimizării standardelor de educaţie. social şi tehnologic). astfel încât aceasta să devină un stat financiar al cooperării regionale95. în contextul patrimoniului cultural regional.c) însănătoşirea şi învigorarea sistemului financiar-bancar asumat de către cele unsprezece ţări membre ale forumului Cooperării Economice la Marea Neagră CEMN prin crearea şi funcţionarea Băncii de Dezvoltare şi Comerţ a Mării Negre. coordonatele strategice ale interesului naţional la regiunea Mării Negre. 3) implicarea în domeniul educaţiei şi al dezvoltării sociale din regiune: a) încurajarea şi dezvoltarea cooperării regionale în domeniul educaţiei (în sensul reformării sistemelor educaţionale. ca determinare a coeziunii sociale a Europei. b) promovarea intereselor sale multiple prin intermediul Reţelei de Universităţi a Mării Negre – RUMN. o putere maritimă regională.

esenţa acesteia la nivelul unui stal riveran fiind reliefată de gradul de exprimare a posibilităţilor de folosire cât mai eficientă a bogăţiilor şi facilităţilor maritime în propriul său interes şi de capacitatea sa de a interzice potenţialilor adversari folosirea mării în spaţiul de legimitate naţională exclusivă. 2) exploatarea subsolului marin. ligile şi asociaţiile profesionale în domeniu. 4) promovarea şi dezvoltarea activităţilor economice ce se desfăşoară pe mare şi pe fluviu. infrastructura şi resursele logistice. Aceasta. contradictoriu al acestui început de secol) ci însuşi faptul că România beneficiază de o ieşire la mare (245 de kilometri) reclamă afirmarea statului nostru ca putere maritima regională în contextul geopolitic şi geostrategic al acestui spaţiu. România . În regiunea Mării Negre se produce fluxul de materii prime strategice dinspre Orient spre Europa unională. sistemul de învăţământ de marină. un spaţiu care antrenează implicarea activă a marilor actori internaţionali şi a organismelor internaţionale ce au vocaţia arhitecturii globale. în fond. Această definiţie reflectă. care trebuie valorificat la maxim. situarea în vecinătatea proximă a Mării Negre şi.putere maritimă regională. sunt posibile în contextul coagulării şi afirmării puterii maritime. în acest sens interesele majore ale ţării noastre fiind determinate de: 1) aprovizionarea cu materii prime pe căile de comunicaţii maritime şi fluviale.8. interes naţional major Nu numai importanţa în dezvoltare a regiunii Mării Negre (în contextul extrem de complex şi. nu de puţine ori. şantierele navale.2. 5) promovarea imaginii sale pe glob prin intermediul drapelului naţional pe mările şi oceanele lumii. porturile. acestea cuprinzând: bazele. Or. 3) dezvoltarea explorării şi exploatării submarine. 6) implicarea în activităţi de sorginte euroatlantică desfăşurate în Regiunea Extinsă a Mării Negre. marina comercială. De altfel. regiunea reprezentând un spaţiu frecvent de cooperare economică. deoarece problematica Mării Negre reprezintă o chestiune de interes naţional pentru România. punctele de aprovizionare şi depozitele. elementele constitutive ale puterii maritime96: forţele şi mijloacele navale militare. aviaţia maritimă şi infanteria marină. "conectarea" la Oceanul Planetar reprezentând un atu strategic. politică şi militară iar prin mutaţiile geopolitice şi geostrategice produse. componentele specializate ale 96 Doctrina pentru operaţii a Forţelor Navale 106 . atelierele de reparaţii nave şi aeroporturile. modul şi măsura în care România îşi promovează şi îşi apără interesele în regiunea Mării Negre sunt nemijlocit dependente de puterea sa maritimă. toate aceste interese. în acest fel. dar şi presupune.

astfel configurat. terestre. 6) protecţia şi. Viabilitatea operaţională a elementelor constitutive ale puterii maritime a statului român este esenţial determinată de ansamblul condiţiilor oferite de: 1) poziţia şi configuraţia geografică a teritoriului naţional. demografice şi de altă natură. culturale. existenţa golfurilor şi a poziţiilor favorabile pentru amenajarea porturilor şi adăpostirea navelor pe timp de furtună. precum şi mijloacele din dotarea acestora. în aceeaşi măsură. şantierele şi firmele de profil naval. Din această perspectivă reiese indisolubilitatea. România este interesată la modul vital de: 1) păstrarea şi asigurarea integrităţii sale teritoriale în limitele frontierelor sale. maritime şi fluviale. 2) politica maritimă a statului român. promovată şi evoluţia economică generală a României. Pe fondul acestor deziderate cu caracter principial. în limite care să excludă insecuritatea şi pericolele. Aceasta. a celor fluviale. cu scopul îndeplinirii obiectivelor economice. institutele de cercetare care activează în domeniul cercetării mediilor acvatice şi logistica acestora. existenţa şi natura apelor interioare care permit navigaţia maritimă sau fluvială. în Oceanul Planetar. dar. principii şi norme prin intermediul cărora îşi promovează interesele în regiunea Mării Negre şi. regional. sociale. 4) asigurarea stabilităţii în regiune. sens în care. în principal. 7) protecţia. politice. şi interesele Alianţei şi cele ale Uniunii Europene. in extenso. dar şi pe Canalul Dunăre-Marea Neagră. firmele. se apără de către Forţele Navale ale României. cărora le revine misiunea să proiecteze puterea statului român în marea liberă. a 107 . apărarea infrastructurii din spaţiul naţional riveran Mării Negre. eventual. idei. deoarece interesele maritime şi fluviale ale României sunt. alături de celelalte componente ale acestuia: economice. firmele şi asociaţiile care promovează turismul pe mare şi fluviu. oricând şi oriunde interesele naţionale le cer. organic. o Românie dezvoltată durabil pe întinderea de timp a secolului XXI nefiind posibilă fără o Românie care să se afirme.mass-mediei. dar şi codeterminarea dintre politica maritimă angajată. întinderea teritorială. 2) păstrarea neafectată a accesului pe Dunăre în Marea Neagră. precum şi a subsolului marin. 3) asigurarea condiţiilor pentru impunerea şi păstrarea zonelor maritime de interes. instalaţiile şi navele specializate în cercetarea şi exploatarea resurselor maritime. avem în vedere: configuraţia fizică. ca ansamblu coerent de teze. al protejării comunicaţiilor maritime şi fluviale. ca putere maritimă. 5) gestionarea constructivă a libertăţii de mişcare pe căile de comunicaţie fluviale şi maritime. cu scopul exploatării economice şi al desfăşurării nestânjenite a activităţilor în acest spaţiu. prin braţele fluviale. "Pachetul" de interese maritime ale României. lungimea litoralului. a mediului maritim. parte a intereselor naţionale.

2) Factori de risc de natură politico-militară: a) menţinerea stării conflictuale şi acutizarea diferendelor teritoriale. Determinări ale stării de securitate din Regiunea Extinsă a Mării Negre Principalii factori de risc identificaţi în regiunea Mării Negre sunt: 1) Factorii de risc de natură economică: a) decalajele economice dintre statele din zonă şi promovarea unor strategii economice inadecvate. cât şi pe termen lung. cât şi instabilitatea statele formate după destrămarea Uniunii Sovietice. cu consecinţe nefaste pentru ea. o putere maritimă regională. precum şi la cele angajate prin relaţii de parteneriat. adiacente Mării Negre. deocamdată. singură sau alături de aliaţii săi. dar şi în celelalte spaţii maritime. c) lupta pentru resursele energetice reprezintă. dar şi geostrategică. dimensiunea cea mai importantă dintre statele care au interese în această zona. Pe fondul acestor consideraţii. fie la aplanarea unor dispute. 8) participarea la acţiunile militare navale ale aliaţilor. Ea poate contribui direct. c) eludarea drepturilor statelor de a-şi exploata bogăţiile naturale de pe teritoriul lor sau din zona economică maritimă ce le aparţine. exacerbarea naţionalismului şi a tendinţelor separatiste.celui fluvial. 8. să îşi apere şi să îşi promoveze interesele maritime în Marea Neagră. a includerii bazinului Mării Negre în zona de responsabilitate al flancului sud-estic al Alianţei. fie la aplanarea unor conflicte.3. care poate contribui direct. fie la acutizarea sau diversificarea 108 internă din exploatarea şi transportul petrolului prin Marea Neagră. fie la . deziderat care nu poate fi împlinit fără ca România să devină. din perspectivă geopolitică. România trebuie să fie în măsură. inclusiv în statele limitrofe Mării Negre şi. atât pe termen mediu. O nouă extindere spre est a NATO ar sensibiliza şi mai mult Rusia care vede în aceasta o intenţie a SUA de a transforma procesul de integrare în NATO într-un element de control al situaţiei din zonele „fierbinţi". ca izolarea şi ameninţarea poziţiei de mare putere şi de factor de influenţă în zonă. implicit. b) miza economică declanşată de acutizarea şi diversificarea acestora. dar şi a Deltei Dunării. Strategia de securitate a României. b) poziţia reticentă a Rusiei faţă de extinderea Alianţei Nord-Atlantice spre est.

Astfel de situaţii pot acţiona ca o frână în calea investiţiilor în zonă (cu excepţia domeniului petrolier din spaţiul Mării Caspice) sau pot limita sfera de acţiune a programelor de asistenţă.acestora. droguri şi persoane. plan subregional datorită creării unor economice şi teritoriale în noile condiţii. necesare unei dezvoltări regionale susţinute. în special din Afganistan. care leagă Marea Nordului de Marea Neagră. altele dublă (OSCE. în ultima perioadă. h) neparticiparea în proporţii egale a tuturor statelor la aprofundarea 109 . d) criminalitatea transfrontalieră. în vederea trecerii la exploatarea pe scară largă a importantelor rezerve petroliere existente. prin canalul Main-Elba. iar a treia categorie de un singur nivel de protecţie (OSCE). accesul mai rapid spre pieţele asiatice. în special privind aspectele legate de traficul de arme. c) schimbarea raportului armate noi. Se poate aprecia că în viitorul apropiat stabilitatea în zona Mării Negre va depinde considerabil de extracţia şi dirijarea petrolului şi gazelor naturale din spaţiul Mării Caspice. Prin darea în exploatare a canalului Rhin-Main. create de diferite instituţii europene şi internaţionale. b) dezintegrarea naţionale armatelor unor state federale şi folosirea armatelor formate ulterior pentru de forţe pe obţinerea unor avantaje politice. iar în perspectivă şi cu Marea Baltică. NATO. către pieţele de consum din Federaţia Rusă şi statele europene. precum şi spre zona Mării Caspice. Astfel. unele state din estul şi sud-estul Europei vor beneficia de o protecţie triplă (OSCE. d) realizarea unor noi alianţe militare. UE). g) producerea unor decalaje de potenţial militar între state în etapele procesului de reducere a armamentului convenţional şi a efectivelor militare. Dunărea se constituie în principala magistrală navigabilă a Europei. conexiunile cu crima organizată. 3) Factorii de risc de natură militară: a) existenţa unor conflicte militare interne în derulare sau a unor conflicte militare între statele din zonă. f) posibilitatea apariţiei unor discrepanţe considerabile în ceea ce priveşte gradul de protecţie a statelor. permiţându-se astfel. e) redimensionarea potenţialelor militare. acest spaţiu este traversat de mai multe rute de tranzit al drogurilor provenite din Orientul Mijlociu şi Asia Centrală. în perspectiva aderării la Uniunea Europeană. NATO).

coroborată cu ineficienţa autorităţilor locale din statele vizate în gestionarea situaţiilor. Marea Neagră şi statele riverane acesteia. a unor organisme non. persoane şi a altor forme de criminalitate transfrontalieră. Prin poziţia geografică.măsurilor de întărire a încrederii şi securităţii în zonă şi la regimul „cer deschis". zona Mării Negre a atras tot mai mult interesul organizaţiilor europene şi transatlantice. Cu toate deosebirile şi asemănările existente faţă de alte zone. economică şi militară. de o sensibilitate aparte. În viitor regiunea Mării Negre ar putea juca un dublu rol: ca platformă pentru proiectarea forţei militare către Orientul Mijlociu şi Asia Centrală şi ca zonă-tampon împotriva riscurilor asimetrice pentru securitatea europeană. riscurile şi ameninţările existente şi avantajele oferite privind cooperarea politică. religioase. dată de factorii de risc specifici şi ameninţările posibile la adresa securităţii acestui spaţiu. firme particulare şi mercenari în conflictele existente sau potenţiale.de la fosta Iugoslavie la Albania şi Grecia. dar şi al principalelor puteri. la creşterea oportunităţilor de stabilitate în logica integrării. dar şi de schimbările în mediul de securitate din Balcani . reprezintă o zonă de interes politic. Armenia şi Azerbaidjan.cu Georgia. sub diferite forme. Cu toate măsurile întreprinse. ce pot apare ca urmare a gestionării deficitare a riscurilor. Evoluţiile de securitate în zona Mării Negre sunt direct conectate la transformările securităţii globale. Această stare de fapt. Complexitatea situaţiei de securitate din statele riverane Mării Negre este rezultatul însumării efectelor conflictelor separatiste. la creşterea necesităţii de gestionare a provocărilor şi riscurilor de securitate din zonă.guvernamentale. reprezintă un cadru propice pentru desfăşurarea de acţiuni ce ar putea destabiliza echilibrul regional. în ansamblu.de la Turcia la Irak şi Iran. determinând o abordare mai atentă a problemelor cu care se confruntă acest spaţiu. un fapt rămâne cert: riscurile de criză şi conflict din estul Europei sunt complementare celor de pe întregul continent. a traficului ilegal de arme.S. Evaluările asupra sistemului de securitate pot aborda o viziune extinsă asupra Mării Negre. i) implicarea. de vreme ce evoluţiile din această regiune sunt intrinsec legate de graniţa UE şi NATO. în ultimii ani.S. economic şi militar. în primul 110 . din Orientul Apropiat şi Mijlociu . Vidul de securitate apărut în zonă după destrămarea U. interetnice.R. aceşti factori continuă să menţină riscurile şi ameninţările şi chiar să genereze altele noi. din Caucaz . Anihilarea factorilor favorizanţi dezvoltării riscurilor şi ameninţărilor în plan regional a fost şi rămâne în atenţia statelor riverane Mării Negre şi a organismelor europene şi internaţionale. droguri. iar pe de altă parte. este în curs de a fi înlocuit.

ca actori statali. Federaţia Rusă continuă să joace un rol semnificativ în zonă atât prin exercitarea unei influenţe directe. Prin poziţia sa geografică şi oportunităţile de cooperare economică. 111 . de asemenea. UE şi SUA facilitează abordări mai constructive într-un cadru multilateral al problemelor ce au incidenţe directe asupra securităţii regionale. capabili să articuleze şi să promoveze interese proprii. Dezvoltarea comerţului reprezintă. clarificarea statutului. Deşi redusă ca pondere la statutul unei puteri regionale. Noul statut de parteneriat al Federaţiei Ruse şi. Statele riverane Mării Negre sunt interesate de crearea unui climat de stabilitate şi securitate care să permită promovarea proiectelor de cooperare şi dezvoltare economică şi socială. b) anumite aspecte ale reformei organismului militar. tehnică şi militară. cum ar fi: a) combaterea ameninţărilor asimetrice sau neconvenţionale. Georgiei şi a altor state rezultate din destrămarea fostei URSS. Emergenţa Ucrainei. inclusiv racordarea la bazinul Mării Caspice prin sistemul Volga-Don. a riscurilor asimetrice şi de proiecţie a forţei în zona Mării Negre şi în afara zonei Mării Negre. un element nou în configuraţia strategică a regiunii. un factor primordial de convergenţă integratoare a statelor din regiune. Potenţarea previzibilă a colaborării multilaterale în bazinul Dunării. fiind evidentă intensificarea activităţilor militare ale NATO în bazinul Mării Negre. dobândind funcţiile principale de combatere. în condiţiile în care SUA îşi operaţionalizează şi alte opţiuni. Consecinţele geopolitice şi strategice ale schimbării de regim din Irak vor fi. Pe plan militar. Obiectivele urmărite sunt accelerarea pregătirii pentru statutul de economie de piaţă funcţională. al Ucrainei în relaţiile cu NATO. încurajarea zonelor de liber schimb. situaţia din bazinul Mării Negre se caracterizează printr-o relativă stabilitate. profunde şi de durată.rând de Occident. reprezintă. Persistă însă unele incertitudini în legătură cu menţinerea rolului strategic atribuit până acum Turciei. c) siguranţa energetică. cu ramificaţii substanţiale şi în zona Mării Negre. prin cooperare. în continuare. Atmosfera politică mai favorabilă în raporturile dintre Grecia şi Turcia a reprezentat deja un factor dinamizator al colaborării regionale şi a contribuit decisiv la soluţionarea rezonabilă a problemei Ciprului prin accederea la Uniunea Europeană. parţial. ca magistrală navigabilă transeuropeană contribuie substanţial la punerea în valoare a căilor de transport maritime şi fluviale în întreaga zonă a Mării Negre. cât şi prin potenţialul său de acţiune în domeniul geopoliticii energiei. zona Mării Negre are un rol deosebit pentru dezvoltarea ţărilor sud-est europene în perspectiva integrării acestora în organismele europene. Importanţa strategică a forţelor navale ale ţărilor riverane tinde să se modifice în urma atenuării rolului tradiţional de apărare teritorială.

responsabilităţile astfel specificate ale României subsumează implicit pe cele ale organizaţiilor din care face parte. a unei Românii pe deplin şi convingător euroatlantice.A. se apreciază că România. este dezideratul general transmis Strategiei de Securitate Naţională a României97. ţară democratică. Regiunea ar putea juca un dublu rol: ca platformă pentru proiectarea forţei militare către Orientul Mijlociu şi Asia şi ca zonă-tampon împotriva riscurilor asimetrice pentru securitatea europeană. ce vizează transformarea Marii Negre într-un pol al stabilităţii politice şi al creşterii economice. 2) Modificarea importanţei militare a Mării Negre. după cum. "ca stat de graniţă al Uniunii Europene şi ca membră a NATO. acestei problematici alocându-i-se. Din perspectiva analitică a acestui document. în care acest proces intră în contact cu provocările şi oportunităţile din zona Mării Negre. Există trei teme strategice. deopotrivă. dar şi ale Alianţei Nord-Atlantice. impun clarificarea unor teme strategice.62. considerându-se că. De altfel. 97 Document adoptat în şedinţa CSAT. din 17 aprilie 2007. în economia documentului. în logica activă a determinării reciproce.T. şi ale Uniunii Europene. şi să aibă un comportament predictibil în domeniul securităţii". şi ale Alianţei. edificarea unei Românii profund europene. democratice şi prospere. De ce ? Întrucât responsabilităţile frontaliere ale României. parte acum a celor ale Europei unionale. vom sublinia în continuare rolul şi interesul strategic al României de a se afirma ca vector dinamic al securităţii şi prosperităţii în regiunea Mării Negre. 3) Necesitatea de a dezvolta şi asigura securitatea rutelor energetice de la zonele de extracţie din Caspică şi Asia Centrală până la pieţele europene. respectiv NATO şi UE. cu determinare reciprocă: responsabilităţile României privind securizarea frontierelor nord-vestice ale regiunii Mării Negre sunt. 112 . sunt în postura unei duble afirmări operaţionale. şi anume: 1) Extinderea liberalismului instituţional în regiune şi succesul tranziţiei către democraţie a ţărilor riverane. Din perspectiva astfel invocată. "construirea unui climat de securitate şi prosperitate în zona Mării. cu scopul extinderii climatului de pace şi securitate spre spaţiul Balcanic şi mai departe spre Caucaz şi Asia Centrală. prin Hotărârea nr. are interesul major de a se învecina cu state stabile. sigură şi prosperă. Negre reprezintă o direcţie distinctă de acţiune a acestei strategii". un capitol distinct. Admiterea României în Alianţa Nord-Atlantică şi în Uniunea Europeană a crescut responsabilităţile statului român referitoare la securizarea convingătoarea a frontierei de sud-est a Europei. deoarece numai acestea sunt capabile să menţină pacea şi buna înţelegere în relaţiile dintre ele. să creeze comunităţi regionale pluraliste. în actualul context geopolitic şi geostrategie.O.Evoluţia relaţiei strategice est-vest şi deschiderea economică provocată de lărgirea Uniunii Europene şi a N.

una dintre cele mai dense de pe glob. sudul Federaţiei Ruse (Cecenia şi alte republici sau regiuni autonome din Caucazul de Nord). Activităţile infracţionale de această natură se desfăşoară pe uscat şi pe apă. democratică şi prosperă. reprezintă grave ameninţări la adresa securităţii regiunii şi creează pericolul declanşării sau reizbucnirii unor conflicte violente. conflictele locale. în principal. muniţii şi explozivi. situat pe coridorul ce leagă comunitatea euroatlantică (în calitate de furnizor de securitate şi consumator de energie) de arealul Orientul Mijlociu -Regiunea Caspică . traficul ilegal de armament. guvernarea ineficientă.De fapt. Subsumat acestui interes.vector dinamic al securităţii democratice. precum şi stările de tensiune legate de unele dispute teritoriale sau de frontieră. stabilităţii şi prosperităţii economice . vestul Azerbaidjanului (Nagorno-Karabah).este de a stimula o implicare europeană şi euroatlantică mai puternică în regiune. probabil.Europa. Departe de a fi considerată o simplă zonătampon sau periferică. estul şi nordul Gcorgiei (Abhazia şi Osetia de Sud). totodată. alte mişcări separatiste de mică amploare şi intensitate. regiunea Mării Negre este principalul spaţiu de tranzit şi . c) regiunea Mării Negre este cea mai bogată parte a Europei în conflicte separatiste.într-o măsură importantă . având un impact semnificativ asupra securităţii euroatlantice. regiunea este o oglindă fidelă a noilor riscuri şi ameninţări şi un virtual poligon periculos pentru experimentarea lor. strâns conectată la structurile europene şi euroatlantice. regiunea Mării Negre este o zonă principală de tranzit pentru resurse energetice şi. b) din punctul de vedere al provocărilor de securitate. dispute şi. un spaţiu important de manifestare a unor riscuri asimetrice şi focare de conflict.Asia Centrală (în calitate de furnizor de energie şi consumator de securitate). caracterizată prin deficit democratic şi incapacitatea exercitării corespunzătoare a atribuţiilor conferite statelor suverane. stări tensionate. minată de corupţie endemică şi criminalitate organizată. au conexiuni cu grupările teroriste internaţionale şi sunt favorizate de regimurile separatiste şi de prezenţa ilegală a unor trupe străine pe teritoriul 113 . traficul de droguri. România are interesul strategic ca Regiunea Mării Negre şi Regiunea Extinsă a Mării Negre să fie stabilă. în timp ce prognozele întrevăd creşterea substanţială a ponderii sale în următoarele decenii. obiectivul strategic . Din punct de vedere energetic. d) criminalitatea transfrontalieră constituie o realitate a regiunii. În rândul acestora trebuie menţionate: terorismul internaţional. migraţia ilegală şi traficul de fiinţe umane. regiunea Mării Negre este un coridor de importanţă strategică.o sursă pentru energia ce se consumă în Europa. Orientul Mijlociu şi Asia Centrală -. Conflictele separatiste din estul Republicii Moldova (regiunea nistreană). Argumentele interesului strategic al României pentru regiunea Mării Negre rezidă. proliferarea armelor de distrugere în masă şi a mijloacelor de transport la ţintă. în următoarele considerente: a) localizată la interferenţa a trei zone de importanţă deosebită .

România apreciază că regiunea Mării Negre este un spaţiu geopolitic deschis comunităţii democratice internaţionale. conştiente de existenţa acestor pericole şi sunt obligate să dezvolte politici interne. filozofia şi reperele nodale ale documentelor programatice ale Alianţei Nord-Atlantice şi ale Uniunii Europene 98 Document adoptat în şedinţa CSAT din 17 aprilie 2007. prin Hotărârea nr. în orice fel. reprezintă factori capabili să contribuie la fundamentarea unei astfel de strategii. Criminalitatea transfrontalieră riscă să afecteze grav guvernarea unor state din regiune. e) contracararea acestor riscuri şi ameninţări este o responsabilitate primordială a statelor riverane Mării Negre. În acest scop. în primul rând. pe de o parte. luând în considerare experienţa abordării concertate NATO-UE în procesul de stabilizare din Europa de Sud-Est şi nevoia unui echilibru apt să favorizeze opţiunea democratică a statelor. partenere şi prietene. Ţările riverane Mării Negre trebuie să coopereze activ şi eficient. externe şi de securitate capabile să neutralizeze fenomenele negative în interiorul propriilor graniţe şi să se abţină de la sprijinirea. 8. păcii şi securităţii. să genereze instabilitate şi anarhie. de la nevoia unui tratament egal pentru toate entităţile care au interese în zonă . rolul formal pe care şi-l asumă România în afirmarea unui climat de stabilitate şi securitate în Regiunea Extinsă a Mării Negre este parte inseparabilă a unui proiect naţional.62 114 . a organizaţiilor extremiste sau teroriste. Extinderea responsabilităţilor Uniunii Europene în stabilizarea şi reconstrucţia regiunii. România promovează activ ideea necesităţii unei strategii euroatlantice pentru regiunea Mării Negre. Rolul României în afirmarea unui climat de stabilitate şi securitate în Regiunea Extinsă a Mării Negre Strategia de Securitate Naţională a României reafirmă vocaţia statului român de contributor activ substanţial şi predictibil la securitatea internaţională şi regională.4. în spiritul său. În acest sens.inclusiv NATO şi Uniunea Europeană -. a activităţilor infracţionale. În sensul celor susţinute. va integra. să favorizeze manifestările violente şi să creeze pericolul întreruperii fluxurilor vitale de aprovizionare cu energie. Acestea trebuie să fie. de ţară cu un profil strategic distinct în cadrul NATO şi al UE98. să promoveze măsuri destinate creşterii încrederii în regiune şi să-şi îndeplinească cu bună credinţă obligaţiile privind reducerea armamentelor convenţionale şi retragerea forţelor militare staţionate ilegal pe teritoriul altor state. în cadrul căruia se pot manifesta plenar statele aliate. pornind de la caracterul indivizibil al securităţii în spaţiul euroatlantic în acord cu cerinţele globalizării. consolidarea prezenţei şi a contribuţiei Alianţei NordAtlantice şi a Programului de Parteneriat pentru Pace la procesele de promovare a democraţiei. să preîntâmpine agravarea riscurilor şi ameninţărilor şi să contribuie eficient la soluţionarea conflictelor şi a stărilor de tensiune. a mişcărilor separatiste. care. ca şi prezenţa unor capacităţi operaţionale americane în regiune.noilor democraţii.

îi frânează 99 100 Sorin Vicol – Geopolitică şi geostrategie în Regiunea Extinsă a Mării Negre – Editura CTEA 2008 Alocuţiunea preşedintelui României. reprezintă o zonă de confluenţă între lumea creştină şi cea musulmană.trans-Marea Neagră. poziţionării acesteia ca spaţiu de întâlnire. importantă pentru peisajul geopolitic global. este necesar să avem în vedere că regiunea Mării Negre constituie leagănul cultural şi religios în care convieţuiesc de multe secole multiple confesiuni creştine. o zonă unică în lume. acesta determinând ansamblul de acţiuni care o personalizează şi impun. prin conexiunea cu Fluviul Dunărea. In altă ordine de idei. România pleacă. la sud. o sursă continuă de inspiraţie şi investiţie politică. În definirea rolului pe care îl joacă în ecuaţia geopolitică şi geostrategică de proiectare a unui climat de stabilitate şi securitate în Regiunea Extinsă a Mării Negre.şi. evident. România îşi dezvoltă constructiv capacitatea de reacţie şi adaptare la fenomenele distructive din acest spaţiu. datorat. de fapt. România poate activa cu rol important în asigurarea securităţii energetice a Europei. din acest punct de vedere România susţine cu prioritate două proiecte energetice pentru a fi realizate în regiunea Mării Negre . asigurând şi conexiunea cu centrul Europei prin culoarul Rin-Main-Dunăre. este. Regiunea Extinsă a Mării Negre. care. consituind rute directe şi sigure şi contribuind decisiv la dezvoltarea economică a statelor din regiune şi la crearea unui climat de cooperare favorabil stabilităţii şi prosperităţii. ciocnire sau înfruntare a principalelor realităţi ale lumii de azi. şi Marea Mediterana. Traian Băsescu. 7 noiembrie 2007. se află la intersecţia dintre axa est-vest a zonei euro-asiatice şi axa nord-sud a spaţiului definit de Marea Baltică. la Institutul Nobel. cu cea a Africii de Nord. în principal. spaţiul care. că regiunea este fragmentată de graniţe politice. de la elementele care construiesc edificiul interesului naţional. va fi integrat organic dezideratelor de stabilitate şi securitate pe care NATO şi Europa unională şi le-au asumat cu privire la Regiunea Extinsă a Mării Negre99. precum şi a Orientului Mijlociu. pe de altă parte. plecând de la realitatea că bazinul Mării Negre este un areal unitar care se confruntă cu un set omogen de provocări. care valorifică potenţialul coridorului transcaspic . posibil. Regiunea Mării Negre este100: o prioritate regională a României. între state producătoare şi state consumatoare. prin legătura cu Mediterana. confluenţă sau. mai cu seamă dacă avem în vedere Delta Dunării. din perspectiva ecosistemelor. în sensul în care poate realiza/asuma. în concordanţă cu documentele strategice ale Alianţei şi cu politicile specifice ale UE.Nabucco şi PEOP (Constanţa-Trieste). la nord. altfel zis. zona de întâlnire a civilizaţiei europene. ca punct de legătură şi spaţiu de tranzit al rutelor intre Marea Caspică şi Europa. regiunea care. In acelaşi timp. 115 . economice şi culturale. se învecinează cu Balcanii de Vest. spaţiu de intersecţie între lumea dezvoltată şi lumea aflată în curs de dezvoltare. prin transformarea diferenţei în clivaj şi separare. capacitatea de previzionare şi de acţiune proactivă. o zonă vitală pentru diversificarea traseelor energetice.

nu în ultimul rând. poziţia şi acţiunile României centrate si/sau orientate pe/spre: transformarea pragmatismului în moneda comună a statelor din regiune. precum şi la acţiuni întreprinse pentru asigurarea protecţiei mediului înconjurător.progresul. mai cu seamă pe cele ale Federaţiei Ruse şi Turciei. întemeiate pe acţiuni de colaborare în domenii cât mai diverse. 5-7 iunie 2006. pentru apropierea percepţiilor şi a obiectivelor statelor din regiune. al lecţiilor învăţate din istorie. Eficienţa acestor acţiuni la care România este parte denotă: afirmarea unui mediu de securitate mai stabil. de asistenţă umanitară (HA) şi de luptă antimină (MCM). promovând dimensiunea estică a Politicii Europene de Vecinătate în special în relaţia cu Republica Moldova. încrederii şi. accelerarea proceselor de construcţie regiune. Ucraina. la organizarea şi desfăşurarea de operaţii de căutare-salvare (SAR). angajând. de voinţă politico-statală pentru a construi un mediu propice dezvoltării durabile. În acelaşi context. mai cu seamă. România consideră că avem nevoie nu doar de soluţii sectoriale la problemele enumerate. intensificând dialogul cu ţările din zona Mării Caspice şi Asia Centrală. şi dezvoltând relaţii strategice de parteneriat energetic. nu în ultimul rând. al lecţiilor învăţate din istorie. In acelaşi context. încurajând activ dezvoltarea unei relaţii pragmatice şi constructive între UE şi Federaţia Rusă. posibilitatea dezvoltării cooperării cu alte organizaţii internaţionale decât cele din care face parte. care să plaseze interdependenţa noastră sub auspiciile predictibilităţii. ci. sprijinind Uniunea Europeană în construcţia unor parteneriate credibile şi solide. mai cu seamă pe cele ale Federaţiei Ruse şi Turciei. România îşi aduce o contribuţie stabilă. actori deosebit de importanţi la Marea Neagră. reciprocităţii. încurajând activ dezvoltarea unei relaţii pragmatice şi constructive între UE şi Federaţia Rusă. în acest sens. prin dialogul pe teme regionale. descurajarea activităţilor ilegale pe mare. 116 . linii de comunicaţie mai sigure. Armenia şi Azerbaidjan. România îşi afirmă rolul: contribuind la promovarea oportună a regiunii Mării Negre pe agenda UE şi a NATO ori de câte ori realităţile impun acest lucru. reciprocităţii. încrederii şi. care să plaseze interdependenţa noastră sub auspiciile predictibilităţii. b) o foarte semnificativă relevare a rolului României în afirmarea unui climat convingător de stabilitate şi securitate în regiunea Mării Negre s-a produs cu prilejul Summitului Forumului Mării Negre pentru Dialog şi Parteneriat. Georgia. convingătoare şi concretă la impunerea şi conservarea unui climat de securitate în regiune prin: a) activităţi specifice desfăşurate în Grupul Naval de Cooperare în Marea Neagră BLACKSEAFOR. insistând. În cadrul lucrărilor au fost evidenţiate intenţia. actori deosebit de importanţi la Marea Neagră. securităţii şi conectării acestei regiuni la comunitatea de valori şi interese europene şi euro atlantice. în care participă la exerciţii maritime comune.

în măsura în care convinge că este capabilă să se transforme dintr-o sursă de probleme într-o generatoare de soluţii în context european şi global. Sorin Vicol – Geopolitică şi geostrategie în Regiunea Extinsă a Mării Negre. Alocuţiunea preşedintelui României.Prin toate aceste acţiuni. 117 .F. Doctrina pentru operaţii a Forţelor Navale – S. România doreşte să valorifice şansa de a deveni un partener atrăgător pentru principalele centre de putere economică.N. Şedinţa CSAT din 17 aprilie 2007 . Constantin Anechitoae – Geopolitica sistemelor maritime – note de curs.M. Editura CTEA 2008 2.Hotărârea nr. 4.62. Traian Băsescu. Editura Militară 2008 3. BIBLIOGRAFIE: 1. Recomandarea 65/2002 a Adunării Băncii de Dezvoltare şi Comerţ a Mării Negre. 5. 6. la Institutul Nobel. 7 noiembrie 2007.

se detaşează sau. adică în căutarea unui loc de muncă. se îndepărtează semnificativ de cele naturale. o iluzie. dar nici nu trebuie să se perpetueze la infinit doar amintirile şi frustrările ce rezultă din ele. iar limbajele formalizate nu depind de cursurile de apă sau de geofizica planetei pe care trăim. măcar pentru a muri. ca să ne întoarcem la elementele primordiale de care vorbeau cândva vechii greci. natura are toată grija să ni le aducă aminte prin câte un tsunami. la care se conectează dinamic tot ce există. unul din ce în ce mai. deocamdată. precum albatrosul. o gripă aviară sau cine mai ştie prin ce alt fenomen adesea inexplicabil. pe această bază. se universalizează şi. pe care. una cu totul nouă. de foc şi de pământ. se vor întoarce mereu aici. se diversifică. spre exemplu. pare să nu aibă nici o legătură cu spaţiul geografic. la care se adaugă infinite confluenţe. de apă. identifică şi multiplică şi aici. informaţional. chiar dacă noua civilizaţie creează. de aer. nici uşoare. prin conexarea sistemelor de valori şi. a filosofiei şi fizionomiei de reţea. ca peste tot. oare. în aceste vremuri dominate de parteneriate strategice mai mari sau mai mici. un nou tip de „transhumanţă“. Spaţiul virtual. geofizică) a spaţiului Bermudelor. de la organizaţii internaţionale. din păcate. adică o goană continuă după informaţie. populaţiile de aici nu-l mai găsesc acasă la ele. prin câte o ciumă. în orice caz. pe post de confluenţă geopolitică sau de falie strategică? Răspunsurile la aceste întrebări şi la multe altele care derivă de aici nu sunt simple. de recrudescenţa fără precedent a reţelelor strategice şi. aparent. aceste condiţionări. confruntări pentru resurse. Marea Neagră vreo importanţă reală..Capitolul 9 MAREA NEAGRĂ PIVOT SAU MARGINE?! Are. pentru că de aici îşi extrag seva şi aici îşi au rădăcinile. în primul rând.. Este. informaţionale şi nucleare pentru supercucerirea spaţiului geopolitic . în cea eurasiatică şi în cea mondială? Va fi ea unul dintre pivoţii acestor construcţii sau va rămâne doar o margine. Pentru că nu se poate trece peste dinamica realităţilor şi intereselor. o holeră. Când uităm aceste dependenţe. dinamică a intereselor. coaliţii şi alianţe la state şi grupuri de interese. dar totdeauna catastrofal. Dar va fi. influenţe şi interinfluenţe. dar. Pentru că nu se poate trece peste memoria veacurilor. prin câte un uragan devastator. 118 . Aşa a fost mereu. imediată şi/sau de perspectivă pentru cineva? Pentru cine anume? Şi de ce? Care ar putea fi valenţele geopolitice ale Mării Negre. desigur. decalaje imense şi asimetrii dinamice? Cum se exprimă şi cum se vor exprima ele în geopolitica europeană? Dar în cea eurasiatică? Dar în cea mondială? Cu alte cuvinte. şi profesional. dependenţele se multiplică. 9. de spaţiul geografic în care existăm. se spiralează.fizic şi virtual -. prin activarea (probabil. probabil... Ele vor purta etern amprenta determinărilor acestui spaţiu şi. se complică.1 Determinări intrinseci sau efect de rezonanţă? Lumea este din ce în ce mai mult interdependentă. în consonanţă. Noul tip de „transhumanţă“ este. adică de origine sau de bază. pe măsură ce civilizaţia naturală cedează locul unei civilizaţii de eprubetă. adică de resurse şi de mediu. Populaţiile din regiunea Mării Negre vor depinde totdeauna de această regiune. din ce în ce mai mult şi într-o măsură din ce în ce mai substanţială. dar unitatea şi stabilitatea lumii şi a oricărei regiuni a acesteia se realizează. ce rol joacă şi ce rol va juca Marea Neagră în noua construcţie europeană. Lumea noastră pământeană va fi totdeauna dependentă de evoluţia planetei şi a sistemului solar. pe armonizarea dialectică. de ofensiva megastrategică a marilor puteri tehnologice. electronică şi financiară.

pentru că aşa a fost. Marea Britanie ar trebui să stăpânească marea şi să se opună expansiunii oceanice a pivotului geografic. a MitelEuropei. a întâmplării. Rolul pe care l-a jucat mai totdeauna acest spaţiu a fost unul contradictoriu. singura care contează. iar vitalitatea continentului constă în vitalitatea şi forţa civilizaţiei occidentale. adică efectul atâtor frământări.. alteori lăsat în voia sorţii. Să nu uităm. Sau şi-şi. care. Orientului Mijlociu. uneori. care era britanic. O astfel de viziune. umilit. poate.. a Europei Centrale. ceea ce a rămas din ce a mai rămas. este un dar de la Dumnezeu. nu lipsită de realism . civilizaţia macedoneană. configurându-se şi reconfigurându-se mereu. implicaţii şi efecte incomensurabile. după Samuel Huntington. se uită zidurile ridicate aici împotriva barbarismului. Şi chiar dacă nu se uită complet şi totdeauna toate acestea. dar nu trebuie. desigur. în afară. dar împreună cu imensa flotă americană. a Europei Occidentale. uneori neglijat. în 1962. chiar agresivă. că uriaşele cargouri cu rachete pentru Cuba au plecat. Nici teoria americanului Nicholas Spykman (1893-1943) nu acordă vreo atenţie Mării Negre. dacă avem în vedere faptul că. este însă unilaterală. definit în general. Pare normal. fie ca zonă de contact şi de comunicare între acestea. confruntarea dar şi dialogul cu musulmanismul. are posibilitatea să dezvolte o forţă uriaşă. Se uită şi momentul marii falii de la 1053. iar ca spaţiu geografic pe un areal care se întinde din Kamciatca până la Oceanul Atlantic şi de la Oceanul Arctic până la nivelul lanţurilor muntoase Himalaya şi Tianşan. un spaţiu încremenit în momentele şi monumentele istoriei. este o civilizaţie ofensivă. adică fifty-fifty. O astfel de viziune a fost cumva pusă în operă de geopolitica statului sovietic şi de forţa militară imensă a acestuia. În momentul când populaţiile şi oamenii nu vor mai avea rădăcini. el arată că acest pivot eurasiatic. deopotrivă. apare ca un lac interior. expansivă. să-şi valorifice resursele. Regiunea centrată pe Marea Neagră este. dezvoltă teoria pivotului eurasiatic. stăpânea într-adevăr marea. Ea se păstrează într-o anume matrice. se ştie. Şi o stăpâneşte şi acum. Marea Neagră. virtualul influenţează semnificativ fizicul. atunci când vine vorba de oameni şi de omenire. să dispară. confuz.. din Marea Neagră. Harold F. pentru că faptele există şi nu pot fi contestate. eludat. chiar absurd. Spaţiul strict al Mării Negre a rămas însă. adică tot ce există merită să piară.mult virtual şi din ce în ce mai puţin fizic. ca şi punţile create între civilizaţii şi culturi. lumea întreagă şi a lăsat urme peste tot -. într-o formă sau alta. apoi Bizanţul şi influenţa lui milenară asupra evoluţiei continentului european. ca falie strategică între religii şi civilizaţii. probabil. înainte de toate. fără vreo importanţă geopolitică. rimland119 . În lucrarea sa The Geographical Pivot of Histoire (1904).. Există şi se întreţine încă iluzia că Europa s-a construit în centrul ei (sau în Vestul ei). Şi acest lucru este esenţial.. care să aibă implicaţii notabile şi pe termen lung în construcţia europeană şi eurasiatică. unele aflate prin alte părţi. Desigur. procesul de asimilare a populaţiilor războinice migratoare şi de sedentarizare a acestora. civilizaţia europeană occidentală este generatoare de mari valori. va fi posibil ca ea. Marea Britanie. pe atunci. şi nu esenţa a ceea ce a existat şi încă mai există. stratificat şi măcinat de valurile care au trecut şi mai trec încă pe aici. esse est excruciari. Acest orizont este însă foarte îndepărtat şi îndoielnic. desigur. fie ca areal de confluenţă sau de tampon între marile imperii continentale sau bicontinentale (intercontinentale) ale timpului. au valori. totuşi. adesea. cum ar fi cea a heartland-ului eurasiatic. de construcţie interioară. decât ca una de sine stătătoare. Pentru că. În aceste condiţii.. El susţine.America’s Strategy in World Politics şi The Geography of the Peace (1942) -. în epoca maritimizării civilizaţiei. a Asiei Centrale şi chiar a Mării Caspice. întrucât şi-a impus mereu şi îşi impune şi azi valorile şi interesele ei în toată lumea. Europa a cucerit. în cele două lucrări ale sale care se referă la acest subiect . iar lumea îşi va fi epuizat energia de dezvoltare şi de progres. de înţelegerea Germaniei cu Rusia. În acest timp. să invadeze oceanul şi să domine lumea. a Mediteranei. Este totuşi interesant că arhitectura geopolitică a Mării Negre apare mai mult ca un efect de rezonanţă al altor mari arhitecturi geopolitice. omenirea. poarta populaţiilor acestui spaţiu spre lume. Mackinder (1861-1847). Se uită cruciadele şi bătăliile popoarelor de aici cu migratorii de tot felul. ca şi Marea Caspică. al marii schisme. de una locală. chinuit.. golită complet de acele nuanţe care. se are în vedere doar planul apropiat. că nu pivotul este important ci marginea. Este drept. dar niciodată uitat. nu vor mai avea nici izvoare.. civilizaţia greacă. Probabil că ar trebui numit transcibernanţă. care are determinări naturale ancestrale şi ţine de o anumită identitate. să construiască drumuri şi corăbii. în forma în care o ştim noi şi pe coordonatele pe care o definim. dar esenţa nu poate fi schimbată. Se uită.

Această teorie a stat la baza strategiei de îndiguire a spaţiului sovietic aplicată de americani în timpul războiului rece. Imperiul habsburgic viza şi el Gurile Dunării şi. şi nerezolvate nici azi. dar îndeosebi în secolul al XX-lea. după ce aceste imperii au dispărut. pe unde s-au dus majoritatea războaielor Est-Vest. armonizarea intereselor. Aşa cum spuneam.culoarul strategic baltic.unele benefice. o astfel de strategie nu mai este de actualitate. 9. Indubitabil. . deosebit de substanţiale în abordarea şi punerea în operă a unei concept de securitate bazat pe coagularea valorilor. Dimensiuni uitate. deşi Turcia. care începe de undeva din zona Galiţiei şi trece pe la nordul lanţului muntos european. diversiunile create atunci pentru a stăpâni şi a adânci faliile şi a nu permite unitatea spaţiilor respective. considerăm noi. la graniţa dintre Imperiul otoman şi cel habsburgic. câteva care ni se par semnificative pentru viziunea pe care o propunem. . Acest spaţiu este identificat cu coastele estice ale Chinei. Şi totuşi. deci. Ea ascunde resurse imense şi. Statele Unite şi Rusia se află într-o relaţie de parteneriat strategic şi. Marea Neagră rămâne o poartă maritimă spre lume pentru toate ţările litorale. disputele n-au lipsit nici aici. desigur. împreună. Trei dintre aceste culoare se află în zona extinsă a Mării Negre. îngustă. în pofida a ceea ce se face şi s-a mai făcut pentru integrarea zonei într-un concept de cooperare şi securitate. Marea Egee. Percepţia zonei Mării Negre ca un efect marginal de rezonanţă istorică şi strategică ni se pare unilaterală. deşi Turcia deţine strâmtorile şi o mare parte din litoralul ei. un fel de „bulevard strategic“ al Europei. îndeosebi a spaţiului balcanic şi a celui carpatin. Marea Baltică etc. După cum bine se ştie. identificăm. între multiplele aspecte şi unghiuri din care pot fi privite. complexă. deşi vectorii lor nucleari sunt îndreptaţi unii către ceilalţi. european. Marea Nordului. Bulgaria şi România deţin. frustrantă şi lipsită de orizont. nici ca un „lac rusesc“. Marea Neagră nu poate fi apreciată. şi nici ca „lac NATO“. zona rămâne încă divizată. Japonia şi Marea Britanie) duce la îngrădirea pivotului geografic. cu India cu sudul Asiei. În mare parte. auro-atlantic şi eurasiatic. nici ca un „lac turcesc“. Imperiul ţarist viza îndeosebi patru mari coridoare strategice: . cu Orientul Mijlociu etc. cu Indochina. împreună. să contribuie substanţial la gestionarea crizelor şi conflictelor şi la asigurarea securităţii şi stabilităţii în spaţiul atât de frământat la vechiului foaier perturbator. De-a lungul lor au avut loc marile 120 . ieşirea la Marea Neagră. Aceste consecinţe se simt şi azi. deopotrivă. Imperiul ţarist de odinioară viza îndeosebi strâmtorile şi Gurile Dunării.culoarul central european. cu foarte multe probleme şi soluţii care însă se lasă aşteptate. Totuşi. Atât Imperiul ţarist.culoarul strategic al Dunării. au efecte grave şi azi. Amestecul forţat de populaţii. care viza ieşirea la Oceanul Atlantic. războiul pustiitor din Balcanii de Vest se datorează problemelor create atunci. cu consecinţele de rigoare . cât şi Imperiul otoman se întindeau pe două continente . se cere încă serios investigată şi analizată. cele două imperii au gestionat bine aceste falii şi confluenţe. aceste state se străduiesc. precum Golful Persic.pentru populaţiile regiunii. Marea Neagră nu a fost niciodată un mare spaţiu în dispută. Marea Neagră a jucat rolul de falie. dar cele mai multe frustrante -. în timp ce Imperiul otoman viza controlul acestui spaţiu şi menţinerea unui puternic cap de pod european. . având în vedere faptul că Turcia era membră NATO.2. indiferent ce se va întâmpla în viitor. în pofida zecilor de mii de ani de înfruntări şi confruntări ale populaţiilor care s-au perindat pe aici şi numeroaselor analize care s-au făcut în secolele trecute. creşterea încrederii şi asigurarea condiţiilor pentru o dezvoltare durabilă. În cadrul acestei strategii. ajungând până în Normandia. mai mult de jumătate din ţărmurile acestei mări. Marea Mediterană).Europa şi Asia . Marea Neagră se află într-o zonă care. dimensiuni revigorate Având în vedere istoria zbuciumată a înfruntărilor şi confruntărilor din acest spaţiu. gestionarea crizelor şi conflictelor. iar pe teritoriul acesteia se aflau şi se află baze militare ale Statelor Unite. la diminuarea forţei acestuia. Realizarea unor pivoţi pe acest spaţiu care să fie consolidaţi continuu de ţările off shore (îndeosebi Statele Unite. adică pe cea a posibilităţii controlului faliilor şi confluenţelor.culoarul strategic maritim (Marea Neagră.ul. Desigur. după toate aparenţele.şi purtau amprenta intercontinentalităţii. în opinia noastră.

Caucazul. cam pe unde se află azi judeţele Harghita. culoarul strategic al Asiei Mici. în faţa celor două imperii şi nu numai. şi cele eurasiatice. îmbătrânită. prin Câmpia Mesopotamiei în Golful Persic. întreg teritoriul românesc avea rolul de zonă-tampon.în acest spaţiu se reunesc. prin Galiţia. la transformarea acestei regiuni dintr-o zonă de confruntare în una de confluenţă şi de colaborare. Zona de siguranţă strategică exterioară a Imperiului otoman faţă de cel ţarist o reprezenta Marea Neagră. Mai mult. în 1812. spre Vest. marile drumuri comerciale etc.reprezintă un spaţiu de falie (dar şi de confluenţă) între trei mari civilizaţii (europeană. iar vremurile acelea au trecut. împreună cu Turcia. Moldova dintre Prut şi Carpaţi era o zonă convenabilă de siguranţă strategică exterioară pentru Imperiul ţarist (în faţa Imperiului habsburgic). în raioanele de la Gurile Dunării . Ea asigură manevra strategică între cele trei mari culoare şi. cât şi Imperiul Sovietic vizau stăpânirea deplină a intrării în aceste mari coridoare strategice.zonă interioară de siguranţă strategică. în concepţia celor interesaţi. România este astăzi cea mai puternică entitate din acest areal carpato-danubiano-pontic şi. în vremea celor trei mari imperii.cel central-european şi cel al Dunării. Ulterior. are numeroase probleme.borduieşte. Mai mult. mai exact. poate contribui substanţial la determinarea unei schimbări majore în geopolitica de falie şi de zonă tampon a Mării Negre. individualistă. frustrantă şi chiar agresivă. . După unele date. Această din urmă funcţiune era foarte importantă. Imperiul ţarist a alipit Basarabia. În aceste condiţii. De altfel. la ora actuală.se înscrie în coridorul energetic eurasiatic. în secolele al XII şi al XIII-lea. asiatice şi ale Orientului Mijlociu şi Apropiat: culoarul Galiţiei (Ucraina Polonia). . era aproape imposibil să se poate realiza unirea arealului românesc în aceeaşi entitate geografică şi geopolitică Imperiile au dispărut. atât în timpul ţarismului. 121 . sub autoritatea şi cu sprijinul NATO şi al Uniunii Europene. de altfel şi o parte din spaţiul extins al Mării Negre. Astfel. prima rocadă strategică se află între Prut şi Nistru. Ucraina şi Bulgaria. culoarul strategic Volga-Don. de aceea. fiind prea aroganţi. Covasna şi o parte din Mureş. . ca. acest spaţiu era vizat şi de anumite planuri de invadare intempestivă sau îndelungată. printr-o singură manevră strategică de amploare. care devenise. iar Ţara Românească reprezenta o zonă exterioară de siguranţă strategică pentru Imperiul otoman. Marea Neagră are numeroase alte valenţe.bază de plecare pentru o eventuală acţiune în forţă de cucerire a gurilor Dunării. prin Poarta Focşanilor. astfel încât putem să-i atribuim funcţia de adevărată sinapsă strategică unde se întâlnesc şi se revigorează semnificativele magistrale nervoase şi energetice ale spaţiului eurasiatic. coridorul migrator (vechiul foaier perturbator dintre nordul Mării Caspice şi Manciuria). atunci. şi-a realizat una interioară. Marile drumuri care trec pe aici sunt betonate. Aceste trei coridoare strategice afectează în mod direct spaţiul românesc. în regiunea Carpaţilor de Curbură. astfel încât românii să dispară cât mai repede din aceste locuri. întrucât atât Imperiul ţarist. Imperiul habsburgic ar fi cucerit toate debuşeele în marile coridoare strategice ale Europei. . marile mişcări de populaţii. care.bază de operaţii pentru o eventuală manevră strategică pe direcţii interioare (dar şi pe direcţii exterioare) spre cele două mari culoare strategice adiacente . Şi. la conexiunea acestuia cu unul dintre cei mai mari consumatori de resurse energetice ale lumii. acesta este unul dintre motivele pentru care. combinată cu una desfăşurată. nu s-au acomodat cu împrejurările şi misiunile specifice de graniţă şi au plecat. întrucât. cât şi în timpul puterii sovietice a fost pregătită foarte bine pentru o asemenea eventualitate. De altfel. în nordul Bucovinei şi în ţinutul Herţei. Ulterior. au orientare NordSud şi o capacitate corespunzătoare. direcţia strategică siberiană. picătură cu picătură. astfel: . separare a celor două ţări româneşti şi realizarea unei ieşiri în culoarul strategic al Mării Negre. care au rămas. Şi invers. în afară de cele trei mari culoare strategice de care am amintit. Acest areal avea un triplu rol: . prin flexibilitatea strategică de care dispunea. cu finalitate. mai exact. Uniunea Europeană. ulterior sau concomitent. În această zonă au fost aduşi mai întâi teutonii. de zonă de siguranţă strategică. au fost colonizaţi secuii. . dar aceştia. a fost încurajată schimbarea populaţiei.Kahul şi Ismail -. a Europei de Vest. Imperiul habsburgic nu a mai avut unde să-şi realizeze o zonă exterioară de siguranţă strategică.emigraţii Est-Vest.

.reprezintă o zonă de falie. apa înaintează spre uscat. constituind o ameninţare destul de gravă pentru securitatea ecologică a Mării Negre în sectorul românesc. urmează ţărmul Turciei. de suprafaţă. să se găsească nu numai resurse. să asistăm la o revigorarea a acestui spaţiu şi chiar la o adevărată bătălie pentru el. Acest curent aduce apă sărată din Mediterană şi duce apă dulce din Marea Neagră. se ştie. este foarte lină. Mai mult. caracterizat. cu plaje înguste şi accidentate. apele interioare (cele cuprinse între coastă şi linia de bază) având o dezvoltare redusă. după ce lucrurile se vor mai fi aşezat. până la panta abisală (trecerea bruscă de la adâncimea de 200 m la 1000 m) are o suprafaţă de 22. şi 50 km în sectorul sudic. Rusiei. extinderii urbane şi industriale. ci şi alte modalităţi de a face din acest areal un spaţiu deosebit de atractiv pentru marile reţele ale resurselor energetice şi ale celor care încearcă să dezlege enigmele pământului şi ale civilizaţiilor care s-au perindat pe aici. capuri şi promontorii. linia de bază (cea care uneşte capurile şi promontoriile) este foarte apropiată de linia de coastă. în viitor. adâncimea maximă de 2211 m (în partea central-sudică). nivelul ei fiind mult ridicat decât al acestei mări pe atunci închise şi cu foarte puţină apă. într-un fel. aflat în partea opusă. calcar sarmatic) facilitează fenomenul de eroziune. desigur. complexului lagunar Razelm-Sinoe. După unele date. 101 Suprafaţa Mării Negre este de 466 200 km2. calcaroase. Platforma continentală. Marea Neagră101 are. De asemenea.998 km2 şi 1. Marea Neagră dispune de numeroase resurse. în sectorul nordic. nivelul de salinitate al Mării Negre este mult mai scăzut decât al Mediteranei. exploatărilor şi transportului hidrocarburilor. aproape toate apele reziduale din zonele industrializate. destul de pronunţată. . explorărilor. prin strâmtori.372 km3 de apă. din care se desprind şi câţiva curenţi de larg.. astfel. Linia costieră românească are o lungime de 264 km şi poate fi împărţită în două sectoare: sectorul nordic. Ucrainei. Vama Veche). Ea nu numai că nu este la fel ca alte mări. cu o dezvoltare de 99 km (Capul Midia. întrucât. ţărmul românesc fiind primul afectat de această mişcare ce îi nivelează şi îi regularizează configuraţia. în viitor. care se caracterizează prin acumulări aluvionare şi plaje formate din nisip fin provenind din Dunăre şi sectorul sudic. în ultimele decenii. dar construcţia ei pare ciudată şi interesantă. volumul apelor de 537 000 km3. În Marea Neagră există un curent circular. De aceea. iar distanţa de la ţărm la izobata de 200 m variază între 100 şi 200 km. 122 . lungimea maximă de 1200 km. ea şi Marea Caspică (poate şi cu Lacul Aral) reprezintă singurele reminiscenţe ale Mării Tethis (Mării Sarmatice) de odinioară. în nord. în vestul Mării Negre. unele în curs de exploatare. în deceniile următoare. altele în curs de explorare. apoi pe al Georgiei. are puţine golfuri. s-ar putea ca. Curentul ciclonar vestic imprimă o deplasare de la Nord la Sud a maselor de apă. ţările litorale şi lumea ştiinţifică va avea răgazul să se ocupe şi de numeroasele enigme ale Mării Negre. S-ar putea ca. acestea din urmă fiind slab evidenţiate. Există şi opinii potrivit cărora Mediterana s-ar fi revărsat pur şi simplu peste Marea Neagră. României şi Bulgariei şi se întoarce din nou. dezvoltării porturilor şi transportului maritim. În aceste condiţii. datorită aluviunilor fluviale. iar rocile puţin rezistente de pe ţărmul românesc (loess. Lipsa oxigenului la mari adâncimi ar putea asigura însă conservarea corăbiilor scufundate şi a altor urme ale civilizaţiilor antice. care vine dinspre Mediterană. Probabil că. amenajărilor hidrotehnice. Panta. de faleze înalte. iar adâncimea maximă a stratului oxic ajunge doar la 150 m. lipsa curenţilor verticali care fac ca oxigenul să nu coboare sub 150 de metri şi. sub această adâncime să nu existe viaţă. iar în sud. adâncimea medie de 1271 m. zona costieră a suportat modificări destul de mari. Ciudată este. o mulţime de alte particularităţi care o fac. până la Capul Midia). marne. acoperind o întreagă civilizaţie care se afla aici şi formând. creştinismul şi islamul. cu o dezvoltare de 165 km (zona Deltei. în general. dar şi de contact şi chiar de confluenţă între două religii monoteiste puternice. în Mediterană.islamică şi asiatică). deci. ca şi scurgerile din sistemul de transport petrolier afectează ţărmul românesc şi speciile de animale marine din zonă. Ţărmul românesc. argile. strâmtorile Bosfor şi Dardanele şi Marea Marmara. Datorită acestui curent. unică în lume. de asemenea. ca şi cel turcesc. De aceea.

Turcia şi Ucraina. De aceea. Ea joacă încă rolul de zonă-tampon. îşi dispută multe dintre chestiunile complicate. 1982. Grupul de Cooperare Navală la Marea Neagră (BLACKSEAFOR) a fost iniţiat de Turcia în 1998 şi cuprinde următoarele ţări: România. 103 Zona economică exclusivă este o zonă situată dincolo de marea teritorială şi adiacentă acesteia. SEEBRIG. Grecia. din vecinătatea imediată sau din cea apropiată. faptul că Insula Şerpilor a fost luată de Uniunea Sovietică. în septembrie 1999 şi cuprinde următoarele ţări: Albania. în 2005. Republica Moldova. Ele. problemele create prin sistemul sovietic sunt foarte delicate. de zonă care aşteaptă să fie valorificată şi luată în seamă. cum ar fi producerea de energie cu ajutorul apei. nici de Bucureşti. astfel încât marea teritorială şi zona contiguă să nu depăşească 24 de mile marine. atunci când este posibilă. de valoarea strategică a acestei insule. dau apă la moară unor cercuri de interese din Ucraina şi de prin alte părţi care creează foarte multă confuzie privind delimitarea zonei economice exclusive şi chiar a celorlalte zone (cea a apelor interioare. Dar este singura modalitate eficientă de securizare a acestui spaţiu şi de înscriere a lui şi a tuturor ţărilor de aici într-un proces de dezvoltare economică şi socială durabilă. atunci. atât de uşor. ca în vremea Uniunii Sovietice. măcar. (Convenţia ONU asupra dreptului mării. Armenia. aceeaşi entitate. cercetarea ştiinţifică marină. Ucraina. Armata Roşie a plasat aici un radar puternic pentru a supraveghea Gurile Dunării şi o mare partea din suprafaţa Mării Negre. Este greu de înţeles cum a trecut. zona contiguă se delimitează de la limita mării teritoriale 12 mile marine. România. Dar faptul este consumat. statul riveran are: a) b) c) 104 drepturi suverane în scopul explorării şi exploatării. aşa ceva nu poate fi acceptat. printr-un acord neratificat nici de Moscova. Brigada Sud-Est Europeană (SEEBRIG) s-a înfiinţat la iniţiativa Turciei. ce face cu un asemenea radar. chiar dacă lumea este rotundă şi fiecare punct de pe această planetă ar putea fi şi un astfel de centru. Azerbaidjan. Georgia. Turcia şi Ucraina. marea teritorială este suprafaţa care se delimitează de la linia de bază până la 12 mile marine. Fosta Republica Iugoslavă a Macedoniei. Bulgaria. Intensificarea explorărilor şi exploatărilor zăcămintelor de hidrocarburi din Marea Neagră (unele sectoare sunt închiriate unor firme străine. Bulgaria. zonă contiguă şi o zonă economică exclusivă103 care s-ar suprapune peste o mare parte din cea a României. Această zonă este supusă regimului juridic special stabilit. create nu doar de vechiul lor statut şi de istoria îndelungată a acestor ţinuturi. în 1948. Deschiderile pe care le operează şi le sugerează această mare semiînchisă . Rusia. Slovenia 123 . 1982. GUAM104 şi altor 102 Zona apelor interioare se află în interiorul liniilor de bază (normale sau drepte: linia refluxului sau liniile care unesc punctele proeminente ale litoralului).) Organizaţia Cooperării Economice a Mării Negre (OCEMN) a fost înfiinţată la 30 aprilie 1999 şi include următoarele ţări: Albania. Nu este de-ajuns că insula a fost luată cu japca. Această zonă are o lăţime de 200 de mile marine de la liniile de bază de la care se măsoară lăţimea mării teritoriale. Nu puteam da timpul înapoi. Ea este reglementată prin Convenţia ONU asupra dreptului Mării de la Montego-Bay. biologice sau nebiologice. iar soluţionarea lor. totuşi. ci şi de noile interese care se confruntă aici. Italia. Considerând Insula Şerpilor ca fiind o suprafaţă locuită. Grecia. ca şi cu privire la celelalte activităţi de explorare şi exploatare a zonei în scopuri economice. Ucraina se foloseşte de ea pentru a-şi extinde nejustificat platoul continental. În zona economică exclusivă. există. ale subsolului acesteia şi apelor de deasupra. al curenţilor şi al vântului. atunci. Totuşi.9.3 De la confruntare la confluenţă Marea Neagră nu este centrul lumii. într-o concepţie de tratat. celelalte drepturi şi obligaţii prevăzute de Convenţie. dimpotrivă. Poate că nici nu mai este nevoie de acel radar. Ucraina şi Georgia nu mai formează. ar rezulta că ea are regim teritorial. îndeosebi pentru explorare. în virtutea căruia drepturile şi jurisdicţia statului riveran şi drepturile şi libertăţile celorlalte state sunt guvernate de dispoziţiile pertinente ale Convenţiei. Se pare că motivele ţin. ceea ce ar presupune să aibă ape teritoriale. amplasarea şi folosirea de insule artificiale. Or. acest lucru era de discutat. în esenţă. Federaţia Rusă. Insula Şerpilor în posesia Uniunii Sovietice. a mării teritoriale şi a zonei contigue)102. altele se află în explorarea şi exploatarea ţărilor riverane) va creşte gradul de insecuritate ecologică a regiunii. Federaţia Rusă. Georgia. Bulgaria. procesul de transformare a regiunii Mării Negre dintr-o zonă de confruntare în una de confluenţă va mai dura. Poate că. în 1948. care a preluat de la sovietici toate rapturile făcute pe seama României. nici nu are. astfel de probleme pot fi rezolvate sau. îngheţate. Jamaica. ale fundului mării. în timp ce intensificarea relaţiilor în cadrul OCEMN. protecţia şi conservarea mediului marin. nasc pasiuni şi nedreptăţi. p. Spre exemplu. cu toate consecinţele care decurg din acest rapt. Montego-Bay. în anumite condiţii (fără cedare de teritorii). fondul Universităţii Naţionale de Apărare. chiar şi de înţeles. Jamaica. Desigur. conservării şi gestiunii resurselor naturale. ci. Acum. Pentru că probleme există şi în zona Crimeii şi în cea a Nistrului şi în alte zone litorale. printr-o relaţie corectă. Şi acestea sunt numai câteva. mai exact. România şi Turcia. 55). Croaţia. 46-47. instalaţii şi lucrări. (art. necesită foarte multă grijă. strategic vorbind.Marea Neagră sunt numeroase şi semnificative. zona economică exclusivă şi chiar apele teritoriale. de bună vecinătate. BLACKSEAFOR.

nici o simplă „convertire“ a fostelor ţări comuniste la valorile lumii occidentale. dorinţele şi interesele vitale ale statelor care se integrează în aceste entităţi. care. Descurajarea politică şi militară se bazează încă pe arma nucleară. de a avertiza şi de a impune. competenţe şi acţiuni colective. în toate cazurile. Moldova. încât nici un stat. Toate aceste modalităţi sunt foarte actuale şi toate interacţionează. determinările. întrucât. nici o mare putere. Ea nu se implică nemijlocit în rezolvarea problemelor statelor şi regiunilor. dar şi a altor entităţi stabile. Federaţia Rusă. militare şi de securitate deja existente reprezintă una dintre cele mai eficiente modalităţi de realizare.extinderea dinamică a zonelor puternice de securitate şi stabilitate. deşi interdependenţele au crescut semnificativ. la Reuniunea Ministerială de la Chalkidik şi cuprinde următoarele ţări: Albania. Ucraina. politice. Cu alte cuvinte. fiecare dintre posibilii adversari exploatează la maximum vulnerabilităţile celuilalt şi îl loveşte acolo unde îl doare cel mai tare. într-o epocă simetrică şi disimetrică (non-simetrică). . lumea nu a ajuns încă la acel stadiu în care condiţionările şi intercondiţionările să fie armonioase. Georgia. şi de marile puteri. Este vorba. adică într-o epocă în care fiecare îl poate lovi năprasnic pe celălalt cu aceleaşi arme şi într-o epocă în care decalajele tehnologice sunt atât de mari încât cel slab nu are nici o şansă în faţa celui puternic. Azerbaidjan şi Republica Moldova. în sensul cunoscut. România. zone indiferente.descurajarea politică şi militară a crizelor şi conflictelor. Armonizarea lor este însă extrem de dificilă. inclusiv în zona Mării Negre. transformând regiunea Mării Negre. Serbia şi Muntenegru. sprijinindu-i în acest sens cu toate mijloacele de care dispune. îndiguirea şi rezolvarea celor existente şi prevenirea celor posibile. .economice. până în acest moment. Descurajarea este însă valabilă şi în epoca asimetrică.consolidarea securităţii şi stabilităţii statelor. fără aportul unor parteneri puternici şi stabili. securizante. Ucraina. Macedonia. Extinderea Uniunii Europene şi a NATO nu constituie o „acaparare“ de noi teritorii. dintre care cel mai importante ar putea fi: . îndeosebi a Uniunii Europene şi a NATO. în care. nici o organizaţie internaţională şi nici vreo altă entitate nu pot fi în măsură să-şi asigure individual. descurajarea creează un fel de terorism al descurajării. Uniunea Europeană nu se extinde în zonele de instabilitate economică. Conceperea şi punerea în operă a unei arhitecturi internaţionale. îndeosebi de ONU. aparţine. din ce în ce mai mult. îndeosebi militară. de falie erau mult mai puternice decât sentimentul de unitate civilizaţională. 124 . Există câteva modalităţi politice şi strategice de realizare a stabilităţii şi securităţii în lume sau pe regiuni întinse. Centrul Energetic Regional la Marea Neagră s-a înfiinţat mai 1994. cu valorile şi orizonturile lor de aşteptare. poate duce la catastrofe. fără nici o îndoială. întrucât adversitatea şi sentimentul de ruptură. Ea este valabilă. izolarea. cu o puternică susţinere economică. securitatea şi stabilitatea. Grecia. GU(U)AM a fost înfiinţată în 1996. de extinderea NATO şi a Uniunii Europene. a unei entităţi europene integrate şi integrale . în mare măsură. pe capacitatea de a distruge. care să prevină războiul şi conflictul armat şi să ducă la securitate şi stabilitate. zone de falie strategică în zone de confluenţă.o arhitectură internaţională. Uzbechistan (s-a retras în 2005). la Viena şi fac parte din ea următoarele ţări: Georgia.sunt atât de mari. Descurajarea politică şi militară. Bulgaria. prin efort propriu sau/şi şi SUA au statut de observator). funcţii. organizaţii . Ea există însă din totdeauna şi va exista totdeauna. Securitatea şi stabilitatea devin. ci le cere acestora să şi le rezolve. nu a fost posibilă realizarea de jure şi de facto a unităţii continentului european. Extinderea dinamică a entităţilor economice. Azerbaidjan. puternice securizate şi. politice şi de securitate -. scăpat de sub control. ar presupune o puternică filozofie de reţea. elaborată şi impusă de organizaţiile şi organismele internaţionale. politică şi militară. Dar ameninţările .transformarea unor zone tradiţionale de confruntare sau a unor zone tampon. . Armenia. evident. într-o puternică zonă de confluenţe strategice. deşi decalajele tehnologice se menţin şi chiar cresc. Niciodată. Aceasta este o certitudine care face parte din filosofia extinderii şi realizării unităţii continentului. .organisme şi organizaţii economice şi de securitate va spori încrederea şi cooperarea. pe areale întinse. desigur. Uniunea Europeană acceptă doar acele state care-şi consolidează. a stabilităţii şi securităţii. perioadei războiului rece. în cadrul extinderii Uniunii Europene şi noii construcţii eurasiatice. pe sisteme de arme ultraperfecţionate. Ea este şi trebuie să fie compatibilă şi consonantă cu atitudinile. Turcia.de la cele nucleare la cele geofizice .

a securităţii ni se pare a fi transformarea unor zone tradiţionale de confruntare şi a unor zone tampon. a unei asemenea entităţi. în regiuni tradiţional conflictuale şi în zone cu geometrie variabilă în ceea ce priveşte stabilitatea şi conflictualitatea. De asemenea. în primul rând. să pluseze mai mult decât interesele lor o cer. care dezvoltă parteneriate şi se dovedesc a fi suficient de puternice. zone de indiferenţă strategică. stabilitate şi securitate îndeosebi în zone europene şi eurasiatice de falii strategice. spre această zonă. activând coridorul strategic de pe rimland. atât prin descurajare. care ar putea influenţa atât Orientul Apropiat. şi. Ucraina. care deţin mai mult de jumătate din litoralul Mării Negre. concurenţială şi competitivă. ţări NATO. care se prezintă a fi cea mai directă şi cea mai eficientă spre aceste spaţii. Georgia şi cu ţările caucaziene limitrofe. prin Siberia (zonă extrem de bogată în resurse energetice) prin Coreea de Sud şi China. care se prezintă a fi foarte dură. devenind un fel de ţară-cheie sau de ţară-pivot în noua construcţie regională sud-estic europeană. Însă cea mai interesantă modalitate de realizare şi consolidare a stabilităţii şi. Acest lucru este foarte important pentru construirea. pe această bază. 125 . cât şi prin acţiune directă. Zona extinsă a Mării Negre are şi poate avea valoarea unui adevărat nod geopolitic de reţea. Fiecare dintre membrii Alianţei devine responsabil nu doar pentru apărarea frontierelor sale şi a celor ale Alianţei. pe de o parte. care să construiască. este puţin probabil ca factorii exteriori. ci şi pentru stingerea oricăror conflicte sau premise de conflicte din arealul Alianţei şi din afara acestuia. zona Mării Negre. iar materializarea lui geopolitică se realizează prin activarea unui coridor strategic prin Ţările Baltice. prin mijloace proprii. în cooperare cu Rusia. euro-atlantică şi eurasiatică. România. să consolideze şi să impună. În acest fel. dar şi cu celelalte ţări din zona extinsă. împreună cu Bulgaria şi Turcia. exact pe falia strategică de odinioară. ar putea fi evitată. cât şi alte zone conflictuale de pe cercul numărul doi: Balcanii de Vest. Transformarea zonei extinse a Mării Negre într-un spaţiu de confluenţă ar ridica dintr-odată această regiune la rangul de generatoare de securitate şi stabilitate. centrând interesul şi resursele financiare corespunzătoare. Or activarea ei. Dacă ţările riverane şi cele de pe nivelul următor al elipsei strategice a Mării Negre nu îşi armonizează politicile şi strategiile construirii. Uniunea Europeană realizează un parteneriat strategic cu India. a cărui importanţă economică creşte semnificativ. are un rol activ şi extrem de important. în acest spaţiu. ca deţinătoare a gurilor Dunării. mai ales în ceea ce priveşte transporturile din reţeaua fluvială europeană. zone de falie. pentru a se integra în comunitatea europeană. pe de altă parte. zone în dispută sau considerate ca riscante în zone de confluenţă strategică. Spre exemplu. pentru a contribui în mod substanţial la întărirea puterii continentului. securitatea şi stabilitatea. cu ţările din Peninsula Indochina şi cu Orientul Mijlociu. inclusiv Uniunea Europeană. printr-un efort conjugat în primul rând al ţărilor din zonă. a unui pilon de securitate şi stabilitate de valoare europeană. ar putea schimba complet datele problemei. de mare importanţă pentru stabilitatea eurasiatică. Uniunea Europeană dezvoltă un parteneriat strategic cu Rusia şi cu China. deci a intrării în culoarul strategic al Dunării. Orientul Apropiat.prin cooperare. Marea Egee. NATO vizează mai ales dezvoltarea unei entităţi euro-atlantice de securitate şi apărare. Cecenia şi Transnistria.

U. la intersecţia a patru compacte geopolitice şi geostrategice majore (Europa de Sud-Est. între Asia Centrală. dintre care mai semnificativ va fi TRACECA. susţinute printre alţii şi de Secretarul american al apărării. precum şi ale statelor cu care aceasta se învecinează. Bulgaria.1. valorizarea capitalului comercial şi strategic al Mării Negre şi a poziţiei acesteia de punte de legătură. dinspre China. De altfel. în special în această zonă de contact eurasiatic. ne putem raporta la dimensiunile Mării Negre. şi chiar China.U. În primul rând se poate face trimitere la marile rezerve de petrol şi gaze naturale descoperite în Caucaz şi Asia Centrală. spaţiul de confluenţă a patru culoare geopolitice majore (cel caspian. Georgia şi România ca state ce aparţin zonei Mării Negre. Desigur. Având în vedere aceste aspecte S. Aici s-au produs de-a lungul istoriei numeroase evenimente. dar şi la alţi actori ale căror interese strategice se regăsesc în zonă. O primă etapă a acestei strategii o reprezintă redesfăşurarea forţelor sale militare. Redimensionarea şi reconfigurarea continuă a echilibrului de putere global. Donald Rumsfeld.A. un spaţiu cu numeroase probleme etnice şi frontaliere a căror soluţionare nu se întrevede într-un viitor apreciat. unica şi singura superputere a lumii. Asia Centrală şi Orientul Mijlociu către Europa Centrală şi Occidentală. Europa de Est şi de Sud-Est. Cu alte cuvinte. unica poartă de acces către oceanul planetar pentru România. traseele unor viitoare magistrale energetice. unde se intersectează interesele a 126 . şi care au aici ascendenţe istorice şi un statut juridic recunoscut. Din această perspectivă Pentagonul îşi reconfigurează schema logistică şi a dispunerii forţelor în anumite zone ale lumii. al crimei organizate şi emigraţiei clandestine.. cel al Dunării şi cel al Niprului) ce reprezintă tot atâtea căi de acces şi defluire spre zone de interes geopolitic major. Dacă am delimita zona.A.. într-o formă sau alta. concepute astfel încât să se plieze pe noile tehnologii şi tactici militare. Estul Mediteranei şi Orientul Mijlociu a dus la implicarea în zonă. alături de ţările riverane şi a altor actori geopolitici majori ca S. care o fac atractivă.E. domeniul ce determină interesul crescând pentru zona Mării Negre include: poziţia geografică specială. Orientul Mijlociu şi Europa de Est şi Zona Caucaziană). la spaţiul de contact al celor două continente. dincolo de limitele sale fizice fireşti. având în vedere dimensiunile Rusiei. se poate aprecia că zona Mării Negre cuprinde acele dimensiuni spaţiale aferente Mării Negre în care se manifestă interesele strategice ale tuturor actorilor geopoliticii care au posibilitatea să le susţină. Ca şi consecinţă. zona Mării Negre oferă o excelentă poziţie pentru proiecţia puterii către Orientul Mijlociu şi Asia Centrală. În categoria acestora intră Bulgaria. De asemenea. abordarea este oarecum simplistă. printre care şi faţă de zona Mării Negre. trebuie instalate în locaţii geografice dominate de elite politice prietenoase şi demne de încredere. ceea ce presupune dominarea necontestată a Asiei.Capitolul 10 ZONA MĂRII NEGRE ŞI FIZIONOMIA SA GEOPOLITICĂ 10. Consideraţii generale Zona Mării Negre reprezintă o dimensiune spaţială circumscrisă Mării Negre cu implicaţii deosebite asupra compactului eurasiatic. În acest sens.U. să-şi regândească permanent atitudinea faţă de anumite zone ale lumii. cel egeean. deoarece aceasta ar presupune că din zona Mării Negre ar putea face parte şi zona Extremului Orient. aprecierea face trimitere la actorii teritoriali care în mod evident se învecinează cu Marea Neagră.A. Facilităţile logistice. ce au marcat într-un mod special evoluţia popoarelor care s-au statornicit în aceste limite. un apreciabil segment al traficului de droguri. Interesele în cauză sunt stimulate de o serie de elemente specifice acesteia. Prin urmare. obligă S. Este de asemenea o zonă ce asigură conexiunea cu compactul ponto–caspian. chestiune deloc de neglijat. bogat în resurse energetice petrolifere. îşi regândeşte complet strategia în raport cu această parte a lumii. Acestea au transformat zona Mării Negre într-o miză geostrategică disputată de multe dintre marile capitale ale lumii. se poate aprecia că cine controlează acest spaţiu deţine una din „cheile” Asiei Centrale şi mai departe a Orientului Extrem.U. Ucraina şi Georgia.

) a fost realizat cu investiţii ale consorţiului British Petroleum 30. dintre care mai semnificativi sunt organizaţiile pentru protecţia mediului şi fermierii. un exemplu îl reprezintă relaţiile Ucraina . în acest sens state care fac cercetări intense în domeniu. Construcţia şi utilizarea gazoductelor şi oleoductelor presupun mari investiţii financiare cu implicaţii deosebite atât pentru investitori cât şi pentru statele tranzitate.C. reprezintă „o mare victorie geopolitică” pentru statele din zona Caspică.C. Există.T.C. S.T. Din acest punct de vedere. oleoductul Baku . trebuie evidenţiat faptul că acest spaţiu este tranzitat de mari oleoducte şi gazoducte cum ar fi: oleductul Baku . Privitor la primul aspect. Statutul acestuia permite eludarea legislaţiilor naţionale fără a se putea diminua cifra de afaceri a investitorilor.2. care deţine 25%. Deoarece Ucraina are o orientare geopolitică incertă. compania de stat din Azerbaidjan SOCAR.9%. putându-se implementa şi un set de măsuri adecvate pentru întărirea securităţii acesteia şi asigurarea unei dezvoltări adecvate statelor ce o compun.Tiblisi . dacă nu se găsesc tehnologii energetice alternative. În afară de acestea sunt proiectate să fie construite şi altele cum ar fi Baku . Zona Mării Negre . asigură o subordonare totală administraţiilor naţionale din zonă faţă de politica S. trezind practic din „somnolenţa geopolitică” una dintre zonele cele mai bogate în resurse energetice din lume. iar Turcia îşi menţine agenda politică şi de securitate proprie. etc.T. desigur şi opozanţii. japoneze. Având în vedere schimbările din Ucraina şi pentru a afecta credibilitatea noii conduceri. provenită din cărbune. Prezenţa americană în zonă este extrem de benefică deoarece rearanjează echilibrul de putere pe o osatură democratică şi dinamică. De altfel specialiştii apreciază că în viitorii 30 de ani aceste rezerve se vor apropia de epuizare. în Azerbaidjan. se poate aprecia că 20 de ani reprezintă intervalul de timp suficient de mare care să asigure implementarea unei noi tehnologii energetice la scară naţională ori poate chiar planetară.numeroşi actori geopolitici. reprezintă spaţiile cele mai atractive pentru desfăşurarea forţelor americane. a fost răsturnată cu sprijin american şi înlocuită cu un guvern pro-american puterea trecând în mâinile lui Şaakasvili.C. Având în vedere interesele existente. Un alt aspect este cel legat de funcţionalitatea oleoductului. Georgia şi Turcia a determinat schimbări politice majore în zonă. Rusia achită Ucrainei acest tranzit în resurse energetice şi totodată îi livrează acesteia necesarul. de „stat în stat”. se poate aprecia că oleoductul B. Georgia şi Turcia.Ceyhan. în timp ce altele îşi creează rezerve consistente din ţiţeiul mondial. respectiv de gaze naturale. reducând sfera de influenţă a Rusiei. Samara – Belarus – Polonia către Europa Occidentală. şiau stocat şi îşi stochează ţiţei în spaţii subterane naturale şi artificiale care să-i asigure funcţionarea economiei timp de circa 20 de ani. Potrivit înţelegerii oleoductul are un statut special. Astfel. În acest mod.U. care străbate Azerbaidjanul. Se apreciază astfel.53%. Problema tranzitului energetic generează şi animozităţi ori contradicţii interstatale. „Statoil” din Norvegia 8. urmând ca petrolul să fie transportat pe apă pe culoarul egeean.Rusia. administraţia Şevarnadze. care a apreciat că realizarea oleoductului B. se poate exercita un control mai sever al zonei. administrarea giganticului oleoduct B. petrol şi gaze naturale a condus la scăderea rezervelor acestora cu o viteză ameţitoare. Dezvoltarea economică galopantă şi fundamentarea majorităţii tehnologiilor pe utilizarea energiei carbonice. gazoductele ruseşti ce aprovizionează Europa Occidentală cu gaz metan din Rusia sa.71% şi „Petroleum” din Turcia 6.Ceyhan.1%. Legat de acest aspect. Spre exemplu. că dincolo de rezervele sale naturale.A. italiene şi franceze care deţin procente neglijabile.U. Astfel. care este 127 . Din această perspectivă. concernul american UNOCAL 8. Lucrurile stau într-un mod asemănător şi cu alte oleoducte şi gazoducte ce tranzitează zona.spaţiu de tranzit şi generator energetic Problema energetică a devenit unul dintre cele mai spinoase aspecte cu care lumea contemporană a început să se confrunte. din punct de vedere energetic zona Mării Negre reprezintă un spaţiu cu dublă şi echipotentă importanţă: este un spaţiu de tranzit energetic dar şi unul generator de resurse energetice. care au fost expropriaţi şi nu au primit nici un fel de compensaţii.T. cele trei state menţionate ale zonei. (cunoscut sub numele B. Construcţia oleoductului a pus în mişcare. Este o realitate faptul că circa 90% din gazele naturale ruseşti tranzitează Ucraina către Europa Occidentală. 10. în 2003.Tiblisi . este asigurată de o înţelegere („Inter-Governamental-Agreement”) semnată de ţările participante la construcţie. La investiţie au mai participat şi alte corporaţii americane. Oleoductul.Novorossisk.A.

Pentru a-şi îndeplini obiectivele Pentagonul a angajat firma de asistenţă militară „Cubic” pentru a construi şi instrui la standarde moderne armata Georgiei. ci a ameninţat Georgia şi în mod indirect. Prin urmare.A. Totodată. Rusia a hotărât să modifice preţul gazelor. Această apreciere confirmă faptul că Georgia va juca într-un viitor foarte apropiat rolul de „placă turnată” a politicii americane în compactul caspiano-pontic. deoarece Rusia doreşte să menţină securitatea liniilor de tranzit energetic din Ucraina în sfera sa de responsabilitate. fără a mai apela la intermedierea firmelor ruseşti de profil. dincolo de alte bogăţii. „Cubic” a avut în vedere şi eventualitatea unei crize în zonă. ocupată în prezent de Ucraina.Erzurum) care traversează cele trei republici semiautonome şi conduc spre portul petrolier Batum (capitala Adjariei). lucrurile nu se vor opri aici.U. zona ieşind total şi definitiv de sub influenţa Rusiei. administraţia Iuşcenko doreşte renegocierea termenilor acordului ruso -ucraino . pentru a beneficia de convertirea lor în resurse financiare.A. platoul continental al Mării Negre conţine mari zăcăminte de petrol. Astfel. pregătirea armatei georgiene. în acest context. care a declarat cu privire la misiunea „Cubic” următoarele: Unul dintre scopuri este acela de a face trupele georgiene capabile de a captura şi de a apăra un obiectiv dat. Dintre marii actori geopolitici care s-au fixat puternic în zonă. De altfel. Având în vedere aceste aspecte. S. pe sprijinitorii săi că nu-şi va retrage bazele militare din Adjaria până în 2011. Desigur. Această creştere ar afecta periculos viaţa economică a Ucrainei şi nivelul de trai al populaţiei. S. existenţa unor uriaşe zăcăminte de ţiţei şi gaze naturale în zona Mării Negre a generat o puternică mişcare a actorilor geopolitici mai mari sau mai mici pentru a avea acces la aceste rezerve. rămân de abordat în continuare câteva aspecte ale spaţiului maritim al zonei. ca generator de resurse energetice. va accentua inflaţia şi va lovi. ce nu au fost incluse în controlul OPEC. realizată potrivit programului „Cubic” are în vedere şi aspectul anterior menţionat sau în primul rând pe aceasta. iar americanii au nevoie de o Georgie puternică în zonă. Motivul este relativ simplu: siguranţa giganticelor conducte americane de petrol şi gaze naturale (Baku . ziarul britanic „The Guardian” arată că beneficiind de un contract de 15 milioane de dolari cu Pentagonul. accesul american la resursele caucaziene. în special. care sunt cele mai mari consumatoare de gaze. Când abordăm problema zonei. care ar fi adus Rusiei controlul de factor asupra sistemului de tranzit ucrainean.Tiblisi . firma „Cubic” a angajat 30 de ofiţeri veterani care au fost trimişi la Tiblisi pentru a asigura asistenţa militară necesară.prooccidentală. România este singurul stat din zonă care exploatează aceste zăcăminte. este posibil să se producă surprize în această zonă.german din 20032004. având în vedere miza acestui „joc” strategic de tip energetic. doreşte să trateze direct problema importului de gaze din Turkmenistan. De altfel. Dimensiunea teritorială a zonei include ca spaţii generatoare de resurse energetice compactul ponto . aliniind astfel preţurile practicate faţă de Ucraina la nivelurile pieţei mondiale. pentru a le transporta acolo unde este nevoie şi. deşi ea de drept a aparţinut României. Rusia nu a rămas în expectativă. Ucraina.Tiblisi . De asemenea. astfel că a analizat foarte serios o infrastructură de suport cum ar putea fi cea de la Constanţa. Consultanţii „Cubic” vor lucra în strânsă legătură cu ambasada americană din Tiblisi şi cu structura de comandă de la Stuttgart.A. la rândul său. Punctul de rezistenţă al negocierilor îl reprezintă problema Insulei Şerpilor. Prin urmare.caspian şi spaţiul românesc. Din această perspectivă. menţine pe piaţa americană un nivel scăzut al acestuia. că va trece la majorarea substanţială a taxelor de tranzit. pentru o perioadă de 3 ani (2004-2007). Desigur.U. zona este extrem de importantă pentru S. Astfel. Dacă la compactul ponto . probleme nerezolvate nici în prezent. în fine. Evenimentele din Abhazia. care să controleze sigur cele trei republici rebele. Pentru a realiza siguranţa resurselor şi transportului petrolului. De altfel. în uzinele metalurgice ucrainene.Ceyhan şi Baku . Moscova se teme îndeosebi datorită posibilităţii ca ţările din Caucazul de Sud să acceadă în NATO şi UE. şi Rusia sunt cei mai semnificativi.caspian m-am mai referit într-unul din articolele anterioare. în special în zona contiguă României şi Ucrainei. ca generator de resurse energetice ne putem referi atât la dimensiunea teritorială a zonei cât şi la cea maritimă. Existenţa lor a generat probleme între România şi Ucraina privind delimitarea platoului continental. iar posibilităţile spaţiului românesc sunt cunoscute din acest punct de vedere.U. deoarece în timp ce ţările OPEC „jonglează” cu preţul petrolului. Osetia de Sud şi Adjaria au demonstrat slăbiciunea militară a Georgiei. Tot „The Guardian” citează un diplomat american. 128 . Ucraina a ameninţat. au stabilit o strategie care acordă un rol important Georgiei.

2 se traduce prin menţinerea unor administraţii pro-ruse la circa 1000 de kilometri distanţă de frontierele federaţiei. conducerea Rusiei a sprijinit permanent supravieţuirea regimului de la Tiraspol prin ajutoare nerambursabile. problema transnistreană. în cele mai frecvente dintre cazuri. aghiotant al preşedintelui rus Vladimir Putin) Transnistriei (partea de peste Nistru a Republicii Moldova) i se oferă un statut internaţional compatibil cu cel al Republicii Moldova. Gestionate. Având în vedere aceste aspecte. conflictele interne din Caucazul de Sud. variind în funcţie de fizionomia etnică. cu implicaţii directe asupra României şi Ucrainei. şi U. relaţiile dintre Rusia şi Ucraina. în fiecare caz în parte. utilizând regiunea nistreană ca pe un fitil amorsat. ZONA MĂRII NEGRE – SPAŢIU AL DISENSIUNII ŞI COOPERĂRII Evoluţia situaţiei europene în secolul XX. Rusia a găsit prilejul pentru a-şi permanentiza prezenţa militară la Tiraspol. ce poate fi oricând aprins. Din această perspectivă poziţia României a căpătat o greutate mult mai mare. din punct de vedere etnic. de lideri inflexibili aceste situaţii fierbinţi pot degenera în conflicte devastatoare cărora le cade victimă.O. în imediata vecinătate a N. dar marea majoritate au caracter intern. ce se produc în zonă. mai mult sau mai puţin accentuată. populaţia neajutorată (femei.S.3.S. Conflictul regional întreţinut de Rusia în Moldova a fost un laborator. în multe momente. de altfel. Realizarea practică a intereselor ruseşti. prin intensificarea prezenţei militare în zonă. Această iniţiativă urmăreşte consolidarea frontierei geopolitice a Rusiei la graniţa cu România. de experimentare a politicilor de manipulare sau chiar de modificare a strategiilor de evoluţie independentă a noilor state naţionale apărute după prăbuşirea U. precum şi cea a dominaţiei „vecinătăţii apropiate”. care. se înscrie şi zona Mării Negre care este una dintre cele mai eterogene zone ale Europei. După modul cum se prezintă lucrurile.E. care produce armament de tip nuclear. copii. şi întregii lumi democratice a devenit lupta cu terorismul şi preluarea controlului asupra zonelor cunoscute pentru exportul ilegal de arme. relaţiile româno . Armata a 14-a este proiectată ca un eşalon de intervenţie rapidă având rolul de aplica prima loviturile împotriva forţelor N. nu sunt deloc neglijabile. de departe.A. şi U. reluării controlului asupra întregului spaţiu fost sovietic. a unui important centru de control al comunicaţiilor constituie de asemenea motive de nelinişte pentru statele din zonă.a. religios şi social. având în vedere două aspecte: 129 . ideea revenirii sale ca superputere globală. marile evenimente cu care continentul s-a confruntat şi care au reverberat la nivel global au lăsat multe probleme nerezolvate şi în această zonă. Rusia a încercat să aplice tehnicile acestui conflict în Georgia. Toate acestea. Multe din acestea sunt alimentate din exterior. constituită din spaţiile aflate în sfera de influenţă sovietică. abat ţările zonei de la o linişte firească şi o dezvoltare normală. Potrivit aşa-zisului. prin lipsa de control în spaţiile naţionale şi etnice.R. s-a dovedit foarte diferită. Dimitri Kozak. Schema de organizare a acestei structuri militare este extrem de flexibilă. declaraţii şi memorandumuri mediate de reprezentanţii Kremlinului.O.. obiectivul major urmărit de Rusia este de fapt menţinerea Republicii Moldova sub tutela politică a Moscovei.A. prin proliferarea crimei organizate. După 11 septembrie 2001 când prioritatea strategică a S. care chiar dacă este diminuată numeric posedă o logistică impresionantă în măsură să preia importante forţe militare dezvăluie în mare parte intenţiile ruseşti. Totodată. Această eterogenitate alăturată unor moşteniri istorice strâmbe reprezintă principala cauză a numeroaselor conflicte şi stări de tensiune. Implicarea activă a României şi Ucrainei în rezolvarea acesteia este deosebit de benefică. Crimeea şi alte regiuni ale C. menţinerea Armatei a 14-a. în cadrul zonal. prin atribuirea rolului de enclavă rusă Republicii Moldova. Această situaţie a creat permanent o stare de disconfort politic în această parte a zonei Mării Negre.A. Una din situaţiile care pot degenera iarăşi în conflict deschis cu influenţă directă asupra stabilităţii şi îndeosebi a rolului României în zonă o reprezintă cea din Transnistria.S. cu atât mai mult cu cât nivelul de trai al populaţiei este extrem de scăzut. În acest context. Utilizând forţa. Acest plan.10. de persoane şi organe umane. Făcând o trecere în revistă.I.E. Prin urmare. Moscova continuă să menţină în prim plan.U. prin exod de populaţie. spre Est. Plankozak (după numele autorului său. a apărut ca o replică rusă la extinderea N. putem evidenţia problema crudă a Turciei. ea putând în timp scurt să-şi argumenteze forţele de peste cinci ori mai mult decât cele curente. ecuaţia transnistreană este poate cea mai complexă cu care este confruntată zona Mării Negre.A. Problema transnistriană. Existenţa unui important complex militar rusesc în Transnistria.O. a traficului de droguri. precum şi printr-un păienjeniş abil de condiţii. bătrâni). Această stare de lucruri potenţează riscuri deosebite.ucrainene ş. Estonia. de presiunile externe şi de rezistenţa opusă. În Transnistria. cunoscut sub numele de Kaliningrad .T.T.T.

între care: Procesul de Cooperare în Europa de Sud-Est (SEECP). Caucaz). pentru a asigura dezvoltarea statelor membre într-un climat de pace. securitate. şi cea românească. complementară procesului de integrare europeană şi euro-atlantică. Carta de la Bucureşti reiterează dorinţa statelor participante la SEECP de a dezvolta relaţii de bună vecinătate şi de a înfăptui reformele democratice şi economice. Ca parte a demersurilor de consolidare a poziţiilor sale în procesul de integrare europeană şi euro-atlantică. care contrabalansează existenţa celor ruseşti din Transnistria. România. România s-a implicat activ în promovarea politicii şi programelor de cooperare regională printr-o participare dinamică în toate organizaţiile din Europa de Sud-Est şi o contribuţie constantă la dezbaterea problemelor de interes pentru statele din zonă. astfel încât această structură să devină. cu adevărat. consolidarea şi coordonarea eforturilor de integrare europeană a ţărilor din Balcanii de Vest. dar existenţa lor influenţează climatul de securitate şi cooperare în interiorul acesteia.Londra . întreprinderi şi firme. Turcia şi Ucraina. precum şi prin lansarea iniţiativei adoptării unei Carte Anticorupţie în Europa de sud-est. Moldova. O atenţie deosebită va fi acordată cooperării regionale în domeniul combaterii criminalităţii organizate şi a corupţiei. Prin urmare. Macedonia. care ar putea fi util şi zonelor învecinate (Marea Neagră. lansată la 25 iunie 1992.C. sprijinirea procesului privind crearea Comunităţii Energiei în Europa de sud-est. dezvoltând şi continuând. În perioada aprilie 2004 . organizarea unor seminarii şi conferinţe pe teme privind sprijinirea întreprinderilor mici şi mijlocii. prin lansarea unei campanii comune. în conformitate cu principiile stabilite în „Agenda de la Salonic”.A. bună vecinătate şi cooperare.U. cooperarea regională în zona Mării Negre reprezintă pentru România o dimensiune semnificativă a diplomaţiei sale. În acest context. proces care constituie o premisă pentru dezvoltarea durabilă şi integrarea europeană a regiunii. combaterea crimei organizate.O.. amplificarea cooperării interparlamentare prin găzduirea unei conferinţe regionale parlamentare. securizarea frontierelor. încet ecuaţia transnistreană îşi va găsi rezolvarea şi probabil. Georgia. Nu mai puţin importantă este şi prezenţa bazelor militare americane în România. astfel că încet. Cine ştie? Zona Mării Negre nu este numai o zonă de frământări ci şi una a cooperării şi înţelegerii. declară că „vor face de acum paşi concreţi. lansarea unui proces de reflecţie la nivel academic. în acest sens. România şi Turcia au adoptat „Carta Bunei Vecinătăţi. Preşedinţia română în exerciţiu a SEECP şi-a propus să dinamizeze cooperarea regională în cadrul SEECP. în vederea obţinerii unui transfer cât mai eficient de „know-how" către ţările din Balcanii de Vest.T. care a avut loc la Bucureşti. Bulgaria. proiecte de interes comun. Astfel. identificând. Totodată.M. au fost create cu scopul de a întări cadrul de stabilitate economică şi politică din zonă. Armenia. Grecia.aprilie 2005. Iniţiativa Central Europeană (ICE) şi Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est (PSESE) ş. România a deţinut preşedinţia în exerciţiu a SEECP. Unele dintre aceste structuri nu sunt arondate exclusiv zonei Mării Negre. Azerbaidjan. Organizaţia Cooperării Economice a Mării Negre (OCEMN). Bulgaria. la Summit-ul SEECP din 12 februarie 2000. utilizarea eficientă a oportunităţilor oferite de diferenţele în statut şi experienţă ale statelor din Europa de Sud-Est în procesul integrării europene. şi relaţia specială pe care o are cu S. şefii de stat şi de guvern din Albania. a terorismului şi a corupţiei în zonă. cu participarea organizaţiilor lor competente. România este stat fondator al structurii de cooperare economică la Marea Neagră. consecinţă a „iniţiativei Băsescu” de realizare a axei Bucureşti .a. Grecia. Federaţia Rusă. Statele semnatare ale acordului au fost Albania.calitatea de membru N. întreprinderea unor măsuri concrete în implementarea conceptelor de „regional ownership" şi „regional leadership" prin conturarea unor strategii şi unor acţiuni conforme nevoilor specifice ale ţărilor din regiune. „Jocul geopolitic” a început să se echilibreze.1992 membrii O.E. Obiectivele principale urmărite de ţara noastră pe durata exercitării acestui mandat au vizat următoarele aspecte: promovarea unei solidarităţi sporite a ţărilor din Balcanii Occidentali cu ţările învecinate. Securităţii şi Cooperării în Europa de Sud-Est". Conform acordului din 25. în scopul elaborării unui model geopolitic regional.N. Iniţiativa de Cooperare în Europa de Sud-Est (SECI).Washington. structurile regionale existente.06. Stabilităţii. în următoarele domenii: transport şi 130 . prin semnarea Declaraţiei de la Istambul. a democraţiilor locale şi a cooperării transfrontaliere în vederea susţinerii dezvoltării unor euroregiuni viabile.A. „vocea regiunii".

prin intensificarea cooperării multilaterale şi folosirea avantajelor care decurg din proximitatea geografică şi complementaritatea economiilor naţionale.  creşterea contribuţiei OCEMN la consolidarea securităţii şi stabilităţii în regiunea Mării Negre. combaterea crimei organizate şi a terorismului.. cu instituţiile financiare internaţionale. Belarus. Slovacia. Republica Moldova. şi adoptarea unei Declaraţii comune a miniştrilor de interne asupra dezvoltării cooperării între instituţiile specializate în combaterea crimei organizate. turism. energia. precum şi crearea unor parteneriate. ştiinţă şi tehnologie. urmare adoptării Rezoluţiei A/54/5. la 30 aprilie 1999. Bulgaria. Odată cu depunerea instrumentelor de ratificare a Cartei de către 10 state membre. OCEMN dobândeşte statutul de observator la ONU. şederii şi mişcării libere a oamenilor de afaceri în teritoriile lor. cât şi cele privind protejarea mediului. schimburi de informaţii economice şi comerciale.comunicaţii. cu prilejul Summit-ului aniversar al OCEMN. prin punerea în acţiune de înţelegeri pentru evitarea dublei taxări în promovarea investiţiilor şi încurajarea cooperării în zonele economice libere.N. agricultură şi agro-industrie. în special a formelor sale organizate (Acordul OCEMN). minerit şi prelucrarea minereurilor. de consolidare a proceselor democratice şi a reformelor impuse de tranziţia la economia de piaţă şi de cooperare susţinută cu comunitatea euro-atlantică. care să aibă în vedere atât aspectele legate de producţie.  sprijinirea eforturilor statelor din Caucaz. Croaţia. Bosnia şi Herţegovina. Macedonia. Polonia. protecţia mediului înconjurător. raţiuni ce se bazează pe presupunerea că prosperitatea economică a regiunii va fi realizată doar prin cooperarea economică a tuturor statelor membre. inclusiv statistici. Serbia şi Muntenegru. în principal prin: facilităţi diferite. Începând cu 8 octombrie 1999. Ucraina şi Ungaria. indică printre principalele obiective ale OCEMN: accelerarea dezvoltării economice şi sociale a statelor membre. la 5 iunie 1998. România. Italia. Semnarea „Cartei pentru Cooperare Economică la Marea Neagră". în perspectiva integrării lor în Uniunea Europeană.C. înregistrări prompte. energie. care reuneşte 17 state: Albania. în acest sens. cooperarea cu Uniunea Europeană şi cu alte iniţiative şi structuri regionale. la Yalta. conform noii etape de evoluţie a organizaţiei. precum şi de împărtăşire a celor mai bune 131 . protecţie veterinară şi sanitară.. printre care şi România. în domenii specifice. informaţii. conform criteriilor UE. Slovenia. generând sprijin pentru întreprinderile mici şi mijlocii. cum ar fi: transporturile. distribuţie. România acţionează pentru promovarea unor proiecte de formare profesională a viitorilor funcţionari publici. prin negocieri bilaterale. marchează momentul transformării acestei structuri de cooperare într-o organizaţie internaţională. telecomunicaţiile. transport. sănătate şi farmaceutică. Austria. exprimă raţiuni economice interzonale exprese. prin prisma intereselor comune.M.  revitalizarea activităţii Grupurilor de lucru şi promovarea unor programe comune privind dezvoltarea coridoarelor europene de transport şi crearea unei infrastructuri regionale de transport care să fie conectată la Europa Occidentală. devine funcţională Organizaţia pentru Cooperare Economică la Marea Neagră. Priorităţile României în cadrul organizaţiei au în vedere următoarele:  susţinerea iniţiativelor cu un puternic impact regional derulate prin Fondul pentru Dezvoltarea Proiectelor (constituit în anul 2003 pe baza contribuţiilor voluntare ale statelor membre) ca bază de finanţare a proiectelor de dezvoltarea regională. asigurarea de condiţii adecvate investiţiei. statele participante vor încerca să îmbunătăţească mediul de afaceri. definitivarea Protocolului adiţional privind combaterea terorismului la Acordul OCEMN între Guvernele statelor participante la Cooperarea Economică la Marea Neagră în domeniul combaterii criminalităţii.” Documentul mai stipulează că: . standardizarea şi certificarea produselor.” Este esenţial de reţinut că documentul O. Republica Cehă. creată în anul 1989. incluzând infrastructura. ICE este o formă flexibilă şi pragmatică de cooperare regională. „Declaraţia Decenială" adoptată la Istambul.E.„în vederea promovării cooperării lor.  în calitate de ţară-coodonatoare a Grupului de lucru pentru cooperare în domeniul combaterii crimei organizate.  implementarea proiectului pieţei integrate sud-est europene a energiei.  susţinerea demersurilor organizaţiei de dezvoltare a unei relaţii privilegiate de colaborare cu UE. la 25 iunie 2002. În cadrul ICE.

O preocupare deosebită a guvernului român o constituie combaterea criminalităţii. mai cu seamă că ţara noastră va avea un rol important în viitorul coridor european Nord . România şi Serbia şi Muntenegru) în eforturile lor de promovare a păcii. gestionarea crizelor noi apărute şi în curs de apariţie. pentru care este necesară găsirea de fonduri la nivel european şi internaţional. în scopul cunoaşterii legislaţiei vamale. are în atenţie problemele de securitate. Croaţia. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ A.E. afaceri interne şi justiţie.I. În perspectiva integrării sale în UE. a migraţiei şi a traficului ilegal. urmărind cu prioritate:  punerea în aplicare a convenţiei ONU privind criminalitatea organizată transnaţională. îndeosebi privind estomparea contradicţiilor interstatale şi interetnice. care va lega Marea Adriatică de Marea Neagră. Toate aceste aspecte ne conduc către concluzia potrivit căreia numeroşi actori geopolitici au în atenţie zona Mării Negre. urgentarea redeschiderii cursului superior al Dunării.Sud. respectului drepturilor omului şi prosperităţii economice în vederea asigurării stabilităţii întregii regiuni.a. cât şi pentru toate statele membre ICE.C. democraţiei. concretizată în semnarea Înţelegerii de cooperare în cadrul Centrului. Prin Declaraţia privind „Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est (PSESE)" adoptată la 10 iunie 1999. ş. obiectivele principale aflate pe agenda română a anului 2004 şi acţiunile ce vor fi întreprinse pentru realizarea acestora sunt:  mediatizarea activităţii grupului de lucru „Simplificarea şi facilitarea procedurilor de trecere a frontierei pentru mijloace de transport comerciale". OBLIGATORIE 132 .a. România.practici şi a experienţei în materie de management post-privatizare şi de acces la fondurile de dezvoltare. precum şi consolidarea coordonării între iniţiativele din această zonă. Privitor la S. apărare. Bulgaria. Macedonia. PSESE reprezintă cea mai ambiţioasă încercare a comunităţii internaţionale.  încurajarea unei cooperări mai strânse între ţările din Europa de Sud-Est. reprezintă un pas important în eforturile de aliniere la reglementările UE în materie.  organizarea de audieri publice pentru oamenii de afaceri care desfăşoară activitate de comerţ exterior.  completarea portofoliului SECI pe probleme de proceduri vamale şi transport în regiune. manifestând un interes deosebit în: dezvoltarea reţelei de infrastructuri de energie şi de transport.  sporirea rolului Centrului Regional pentru Combaterea Crimei Transfrontaliere ca un proiect major al cooperării regionale în domeniul aplicării legii împotriva riscurilor asimetrice inclusiv în lupta împotriva terorismului. de a contribui la stabilizarea fostei Iugoslavii şi. ş. la Köln. Republica Moldova. văzute ca obligaţii comun asumate de toate statele membre ICE.  consolidarea sprijinului politic acordat SEECAP (South East Europe Common Assessment Paper on Regional Security Challenges and Opportunities). Bosnia-Herţegovina. peste 40 de state-partenere şi organizaţii internaţionale s-au angajat să sprijine ţările din Europa de Sud-Est (Albania. în general a Balcanilor. precum şi realizarea unui climat de siguranţă şi linişte care să permită realizarea stabilităţii şi o dezvoltare economică adecvată a statelor ce aparţin acesteia. România consideră creşterea competitivităţii economice ca fiind o prioritate decisivă atât pentru guvernul român. iar întărirea colaborării între ICE şi Centrul Regional pentru Combaterea Crimei Transfrontaliere de la Bucureşti în acest domeniu. îndeosebi a Uniunii Europene şi SUA.

22. Ukraine.1. . la „ Forumul Mării Negre pentru Dialog şi Parteneriat”. Konstantin Dimitrov. Editura Mica Valahie.pdf 5. Traian Băsescu. Florina Bran şi Raluca Creţu Probeme economice şi ecologice ale Dunării şi Mării Negre editia 1şi2 editura ASE 3.3. February 28 – March 2.3. Tedo Japardize şi Alexander Rondeli. Vladimir Socor. 3. p. Asmus. 2005. Bucureşti.231. Prezentarea Preşedintelui României. Editura Fundatiei Andrei Saguna. p. „Security and Stability in the Black Sea Region – military dimension and 5.22. „O nouă strategie euro-atlantică pentru regiunea Mării Negre”. 133 . general framework” Conference Report of the 6th Black Sea Strategy Group Meeting. Tratat de geopolitică. Stan Petrescu. Ronald D.php/36/Sava_-_Introducere_in_geopolitica_II. Bucureşti. 2002. Kyiv. 4./file. Ilie Bădescu. ***. Joerg Forbrig. Georgescu Ştefan STATUTUL POLITICO JURIDIC AL DUNĂRII ŞI MĂRII NEGRE./file.PDF B. http://193.231. Bucureşti. Editura Politeia – SNSPA. Editura Militară. Bucureşti 2004.1. 4. Georgia – cu gândul la Europa în „O nouă strategie euro-atlantică pentru regiunea Mării Negre”. „September 11 and the geopolitical revolution of our time”. _TEORII_CU_INDICATII_HARTI.1. 2. Editura IRSI „Nicolae Titulescu” 200. 2004. . 2010 2. 5 iunie 2006. “Mediul de securitate global şi Euroatlantic”.php/20/Geopolitica_Badescu_2007_- 6. East – West Institute. http://193. Institutul Român de Studii Internaţionale „Nicolae Titulescu” . OPŢIONALĂ 1.2004.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->