P. 1
M. Eminescu-Icoane Vechi Si Icoane Noua

M. Eminescu-Icoane Vechi Si Icoane Noua

|Views: 493|Likes:
Published by Rubina Iordan

More info:

Published by: Rubina Iordan on Oct 28, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/27/2013

pdf

text

original

Mihai Eminescu Icoane vechi şi icoane nouă Textul este reprodus din Mihai Eminescu – Opera politică ed.

îngrijită de Bucur Popescu şi Petru Demetru Popescu, Editura Eminescu, Bucureşti, 1999;

I. Actualitatea Sociologia nu este până acum o ştiinţă, dar ea se'ntemeiază pe un axiom, care e comun tuturor cunoştinţelor omeneşti, că adică întâmplările concrete din viaţa unui popor sunt supuse unor legi fixe, cari lucrează în mod hotărît şi inevitabil. Scriitori, cari în privirea ideilor lor politice sunt foarte înaintaţi, au renunţat totuşi de-a mai crede că statul şi societatea sunt lucruri convenţionale, răsărite din libera învoială reciprocă dintre cetăţeni; nimeni, afară de potaea de gazetari ignoranţi, nu mai poate susţine că libertatea votului, întrunirile şi parlamentele sunt temelia unui stat. De sunt acestea sau de nu sunt, statul trebue să existe şi e supus unor legi ale naturii, fixe, îndărătnice, neabătute în cruda lor consecenţă. Deosebirea este, că în viaţa constituţională lupta pentru existenţă a grupurilor societăţii care ştiu puţină carte, găseşte răsunet; pe când în statul absolutist acea luptă e regulată prin o putere mult mai înaltă, a monarhului adică, al cărui interes este ca toate clasele să stee bine şi ca lupta dintre ele să nu fie nimicitoare pentru vreuna. Nimic nu arată mai mult că spiritul public nu e copt, decât discuţiile asupra teoriilor constituţionale. Această copilărie a spiritului nostru public se arată dela începutul desvoltării noastre moderne, din zilele în care cei dintâi tineri rău sau deloc preparaţi s'au întors din Paris, unde uimiţi de efectele strălucite a unei vieţi istorice de o mie şi mai bine de ani, şi uitând că pădurea cea urieşească de averi, ştiinţă şi industrie are un trecut foarte lung în urmă-i, au socotit a introduce aceeaşi stare la noi, introducând formulele scrise ale vieţii publice de acolo. E o zicală veche, că de-ai sta să numeri foile de plăcintă, nu mai ajungi s'o mănânci. Drept că e aşa, dar, cu toate acestea acele foi există. Şi dacă n'ar exista, n'ar fi plăcintă. Asemănarea e cam vulgară, dar are meritul de a fi potrivită. Condiţiile plăcintei noastre constituţionale, a libertăţilor publice, de care radicalii se bucură atâta, sunt economice; temelia liberalismului adevărat este o clasă de mijloc, care produce ceva, care puind mâna pe o bucată de piatră, îi dă o valoare înzecită şi însutită de cum o avea, care face din marmură statuă, din în pânzătură fină, din lână postavuri. Este clasa noastră de mijloc în aceste condiţii? Poate ea vorbi de interesele ei? Clasa noastră de mijloc consistă din dascăli şi din ceva mai rău, — din advocaţi. D. X. bunăoară e plătit de stat ca să înveţe pe studenţii dela universitate limba română din punct de vedere filologic şi istoria Românilor, două obiecte pe care nu le cunoaşte de loc. Să ne'nţelegem. Nu avem pretenţiune ca profesorii noştri 1

să fie genii. Departe griva de iepure. Dar în împrejurări normale, acest domn ajuns din întâmplare profesor, s'ar fi pus pe'nvăţat carte şi, fiindcă nu este cu totului tot mărginit, încât să aibă nevoe de a fi instalat într'un spital de nevolnici, ar fi ajuns să poată împărtăşi studenţilor ceea ce au aflat alţii, de ex. învăţaţii străini, despre limba română, le-ar fi arătat calea bună şi bătută de oameni mai cuminţi, încât s'ar fi împlinit teoria unui pedagog francez, că un şcolar poate învăţa dela profesorul său mai mult decât ştie acesta însuşi. Atunci nu l-am fi auzit susţinând pe d. X autenticitatea cronicei lui Hurul, autenticitatea unei scrieri care, pentru filologi elementari chiar, e o galimatia deplină şi un falsificat greoi, pe care-l cunoşti ca atare la cea dintâiu vedere. Dar împrejurările nefiind normale, d. X nu învaţă nimic, ci face politică. Drepturile imprescriptibile, libertatea alegerilor, responsabilitatea ministerială, suveranitatea poporului sunt cuvinte care se'nvaţă pe de rost într'un sfert de ceas şi care-l ridică pe om la noi în ţară, făcând de prisos orice muncă intelectuală. Căci natura comună nu munceşte decât de silă. Silit de împrejurări normale, d. X ar fi devenit un profesor mediocru; nesilit de nimenea, se simte în sat fără câni şi umblă cu mânile în şolduri, lasă şcoala pustie şi vine la Bucureşti ca să-şi facă mendrele şi să-şi dee o importanţă pe care natura n'a voit să i-o dee. Tot astfel d. Y şi bună parte din cumularzii universităţilor. Am luat profesori de universitate, pentru că un institut înalt de cultură poate ilustra mai clar starea noastră de decadenţă. Şi cine plăteşte oare pe aceşti domni din clasa de mijloc, a căror mâini şi inteligenţă nu produc valori de un ban roşu măcar În linia din urmă munca ţăranului, care ca dorobanţ moare pe câmpul de războiu, ca muncitor se speteşte plătind dări, pentru a ţinea pe umerii lui o clasă de trântori netrebnici. Ce să mai zicem de advocaţi? Întorşi din străinătate, ei nu şi-au dat silinţa să'nveţe legile şi datinele pământului, să codifice obiceiurile naţiei româneşti, ci au introdus pur şi simplu codicele pe care le învăţaseră la Paris, ca şi când poporul românesc a fost în trecut un popor de vite, fără legi, fără obiceiuri, fără nimic, şi trebuia să i s'aducă toate celea de-a gata din cea mai renumită fabrică. Dar în genere advocaţii sunt inteligenţele cele mai stricate din lume. Căci, într'adevăr, ce credinţe poate avea un om, care azi susţine, mâini combate unul şi acelaş lucru, un om a cărui meserie este să dovedească că negru-i alb şi albu-i negru? Oricât de bună morişcă intelectuală ar avea, ea se strică cu vremea şi devine incapabilă de a afla adevărul. De aceea cele mai multe din discuţiile adunărilor au caracterul de cârciocuri şi apucături advocăţeşti, de căutare de noduri în papură, de vorbe înşirate şi fire încurcate. Acestea sunt elementele cărora legile noastre franţuzeşti le dau în stăpânire ţara. Plebea de sus face politică, poporul de jos sărăceşte şi se stinge din zi în zi de mulţimea greutăţilor ce are de purtat pe umerii lui, de greul acestui aparat reprezentativ şi administrativ, care nu se potriveşte de loc cu trebuinţele lui simple, şi care formează numai mii de pretexte pentru înfiinţarea de posturi şi para-posturi, de primari, notari şi para-notari, toţi aceştia plătiţi cu bani peşin din munca lui, pe care trebue să şi-o vânză pe zeci de ani înainte, pentru a susţine netrebnicia Statului român. Ce caută aceste elemente nesănătoase în viaţa publică a Statului? Ce caută aceşti oameni, cari pe calea Statului voiesc să câştige avere şi onori, pe când Statul nu este nicăeri altceva decât organizarea cea mai simplă posibilă a nevoilor 2

pe reprezentanţii clasei de mijloc. Legile noastre sunt străine. Iertaţi-ne pentru că nu băgasem de seamă că suntem în Bulgaria. Candiano. oamenii a căror muncă şi inteligenţă nu plăteşte un ban roşu. profesor de universitate. Am făcut strane în biserica naţionalităţii noastre. care să se deosebească de fabrica de mofturi ale „Telegrafului”. adecă i-a hrănit prin internate. când loveşti în ei. că trăim în ţara noastră şi avem de zis o vorbă. că ni s'a părut şi nouă biet. d-nii C. cari vindem ţara cui ne dă mai mult pe ea. Căci. Anghelescu să poată culege lauri pe pielea lor? Ba au ajuns ca până şi cioro-horo. poporul nostru stă pe muchea ce desparte trei civilizaţii deosebite: cea slavă. 3 . care nu ştie a scrie un şir de limbă românească. Ciudată ţară într'adevăr ! Pe cei mai mulţi din aceşti domni statul i-a crescut. plebea intelectuală şi morală. tot nume vechi de care foieşte textul cronicelor României. pe cât are un învăţător de clase primare din ţările vecine. milostivi stăpâni? Dar acum. şi care cu toate acestea pretinde a fi mare politic şi om de stat? Ce caută? Vom spune noi ce caută. să întrebăm ce produceţi? Arătaţi-ne în adunările d-voastră pe reprezentanţii capitalurilor şi fabricilor mari. stârpiturile. Arioneşti şi Cărădeşti. X. să stăm la vorbă gospodărească şi să vă întrebăm. cari doresc a trăi fără avere moştenită. la urma urmelor tot ţărani suntem. cari să constitue clasa de mijloc. Nefiind oameni vrednici. care nu merită să fie băgate în seamă. Nu vă e destul. care n'are atâtea cunoştinţe pozitive. ca după aceia să-şi câştige. din nefericire.omeneşti? Ce sunt aceste păpuşi. pâinea de toate zilele. la noi n'a fost încă. patru însărcinări publice. să scoată gazetă. neavând destui notabili pentru ele. sunt singurii români adevăraţi. d. care a scris un volum de poezii „greceşti”. care batjocoreşte armata noastră puind-o să joace la circ. Liberali sunt smântână şi temeiul României. ele sunt făcute pentru un stadiu de evoluţie socială. cea occidentală şi cea asiatică. şi toate lepădăturile Orientului şi Occidentului. iar noi ţăranii. mici şi mari. Rosetti. alb ca pana corbului. pentru că n'au ce pierde. noi suntem nişte rămăşiţe din vechile populaţiuni autohtone. bulgăreşti. ce poftiţi d-voastră? Şi ca să ştim că aveţi dreptul de a pretinde. Arionii de tot soiul. căci. cumulând câte trei. Şi. în care să ne batjocorească în toate zilele. De! iertaţi-ne. Nu vedeţi că ne-am supus stăpânilor? Nu vedeţi că ne-am trimis copiii la junghiere. oamenii care riscă tot. se grămădesc în oraşele noastre. boieri. pentru ca d. nici postavurile de Manchester cu isteţiile d-lui Popovici-Ureche. Andrunopulos. le-au umplut caraghioşii şi haimanalele. lonescu. jidoveşti. de ne veţi fi iertat sau nu. Carada. şi ale „Românului” şi de fabrica d-voastră de palavre din dealul Mitropoliei! Căci nu credem să puteţi cere ca noi să confundăm mătăsurile de Lyon cu blagomaniile d-lui N. Serurie. care în Franţa a fost. Intr'adevăr d. greceşti. dintre care n'ar putea să împlinească nici pe una în deplină conştiinţă? Ce caută d. zic că lovesc în tot ce-i românesc şi că eşti rău român. A. printr'un meşteşug cinstit. iertaţi-ne apoi că n'am voit să ne batem pentru bieţii Greci şi Bulgari. am durat scaune care trebuiau umplute. rumânaş de laie. tot ce-i mai de rând şi mai înjosit oraşele poporului românesc. iar copiii acestor lepădături sunt liberalii noştri. noi băştinaşii din ţările acestea suntem străini.

pentru deputăţii. breaslă cinstită n'au. După ce aceşti domni şi-au mântuit aşa numitele studii. deputăţii. vin iar la stat şi cer să-i căpătuească. de pe spinarea căreia trăesc. adică să-i hrănească până la sfârşitul vieţii. plătiţi judecători nedrepţi şi administratori care vă fură. având pe ale lor proprii? Sau cel puţin oameni. 3-4-500 de franci pe lună nu-i liniştesc şi nu-i fac să se pue pe muncă pentru a deveni folositori naţiei. primării. Şi aceştia vă ameţesc cu vorbe şi vă îmbată cu apă rece. pe care o nutresc aceste nulităţi pentru orice scânteie de merit adevărat. ambasade. absolut nimic în schimb. de rând. şi goana înverşunată asupra elementelor intelectuale sănătoase ale ţării. ciocoi boiereşti şi fudui. Apoi ei toţi poruncesc şi nimeni n'ascultă. demagogi. De acolo pizma cumplită. scaune în academie. învăţaţi nici cât negru sub unghie. ci unor băieţi groşi la ceafă şi târzii la minte. Ţărani? Nu sunt. după ce voi i-aţi înţolit. fabricanţi – numai de palavre. cari vindeau braga şi rahat cu apă rece.Dar statul a ajuns la un rezultat cu totul contrar. ei îşi fac mendrele şi vă sărăcesc. Într'adevăr cum li s'ar deschide oamenilor ochii când unul le-ar zice: „Ia staţi oameni buni! Voi plătiţi profesori. pe când ei nu vă dau nimic. şi n'au destulă minte pentru a se economisi pe sine şi voesc să vă economisească pe voi toţi" 4 . Sunt născuţi pentru lucruri mai înalte. Căci din două una. nu ştiu nimic şi vreau să vă înveţe copiii. căci nici unuia dintr'înşii nu-i ajunge leafa. ce sunt dar? Uzurpatori. căci nu dedese naştere unor feţi-frumoşi cu stele'n frunte. nici nu visaseră — şi nici n'aveau dreptul să viseze. adesea foarte de rând. catedre de universitate. ministerii. vă plătesc ce voi cheltuiţi cu dânşii? De aceea alungaţi turma acestor netrebnici. care prin mintea lor bine aşezată. ci din contră vă mai şi desbracă. Proprietari nu. nici carte ştiu. cari trăesc din sudoarea poporului fără a o compensa prin nimic. Nefiind stăpâni cari să-i ţie în frâu. sau umblau cu patrafirul şi sfiştocul din casă 'n casă. mult mai înfumuraţi decât coborîtorii din neamurile cele mai vechi ale ţării. nereprezentând nici un interes general decât pe al stomahului lor propriu. pentru că în momentul în care s'ar desmetici din beţia lor de cuvinte s'ar mântui cu domnia demogagilor. Dar nu-i numai atâta. Dumnealor vor să facă pe boierii. leneşi. cari nu muncesc nimic şi n'au nimic şi vor să trăiască ca oamenii cei mai bogaţi. N'ar fi mai bine ca să stăpânească cei ce n'au nevoe de averile voastre. trebue reîmpinşi în întunerecul ce li se cuvine. comisii şi multe altele pe cari voi le plătiţi peşin. tot lucruri mari la care cinstiţii lor părinţi. cari nici vă învaţă copiii. meseriaşi nu. creându-şi locuri şi locuşoare. capete deşerte. Sau aceşti oameni sunt toţi genii şi prin „calitatea" muncii lor intelectuale merită locul pe care-l ocupă. sau neproducând nici o valoare.

O prelegere rea. academii. boerii erau de vină. căci instituţiile nouă nu se potriveau cu starea noastră de cultură. cu calitatea muncii noastre. ca şi acum cauza tuturor relelor era că clasele privilegiate domneau. etc. o prostie care o zice. primari. Avem la datorii: o jumătate de miliard de franci datorie publică. ba sărăcirea claselor de sus. oricât seu la rărunchi ar avea. Am creat o atmosferă publică pentru plante exotice. bani n'are. ca totdeauna. Un şir scris de un ajutor de primar la sat costă bani şi banul e muncă. cu trebuinţele căruia nu se potriveau. suntem stăpâniţi de legi absolut drepte. Trebue să admitem că între anii 1830 şi 40 vor fi existat abuzuri şi neajunsuri îndestule în ţările noastre. Ţăranul. că dispuneau fără control de avuţiile ţării. costă pe ţară bani şi banul e muncă. curată socoteală. consilii comunale şi judeţene. Nu mai există abuzuri. Avem în avere: camere. Am admis legiuiri străine? Ei bine nu le-am admis pentru român. toate plătite cu bani în numărătoare. advocaţi. Astăzi naţiunea controlează tot ce se face. o despoiare mai neîndurată a ţăranului. nici hoţii. ţinută la universitate. într'însul e sudoare şi putere musculară şi precum arătătorul pe ceasornic spune la numărul cutare câte ceasuri au trecut. Căci lipseau garanţiile. cari ne garantează toate libertăţile ce sunt cu putinţă. şi-au ivit capul şi cele dintâiu idei liberale şi. Dacă mergea lumea rău. încât trebue să le sleim pe acestea. profesori de universitate. costă bani şi banul e muncă — în sfârşit banul este pretutindenea reprezentantul şi tălmăcirea citeaţă a muncii. consilii judeţene şi comunale. abuzurile erau la culme. 5 . cu suma puterilor muncitoare de care dispunem. Să facem deci isvodul averilor noastre.. ca să nu dea Dumnezeu omului atâta necaz cât poate duce. şi care ştiu a se folosi de dânsele. Căci azi avem cele mai înaintate instituţii liberale. asemenea suma din buzunarul meu arată cât s'a muncit pentru mine în societatea omenească. toţi furau şi liberalii ziceau: Daţi-ne nouă ţara pe mână şi veţi vedea ce-om face dintr'însa. relele de atunci au fost atribuite claselor stăpânitoare. etc. pentru a întreţine aparatul costisitor şi netrebnic al statului modern. lipsea suveranitatea poporului. ca bătrânii. de zece ori mai rău. că jupuiau lumea şi-şi făceau de cap. Suntem ţărani. nu altceva! Ca şi acum ei făgăduiau marea cu sarea. ci pentru elemente economice cu care se potriveau. Bun. codice franţuzeşti. de care planta autohtonă moare. suveranitatea poporului. produsă prin sărăcirea generală. S'au dus privilegiile. lipsea controlul. şi ţărăneşte ar fi trebuit să gospodărim. o scădere regulată atât a muncitorilor agricoli cât şi a breslaşilor.. pentru că neajunsurile se ţin de natura lumii aceştia. şi statul modern are nevoe de bani. notari. cerul pe pământ.PARALELE ECONOMICE II. În epoca aceea în care s'a născut regulamentul. Stăm mai bine pentru aceasta? Nu. încât oricând ne putem ruga. iar negoţ şi meserii în mâni străine. Control. Un pas pe care-l face deputatul în cameră.

de unde mai iai încă nouăsprezece? Neapărat că din alte producte şi nu din lână. Spre a produce un fir de grâu îţi trebue o vară'ntreagă. universităţi. egalitate. fraternitate şi suveranitate? Franţujii sunt farmazoni de au putut-o face. un tăietor de lemne munceşte zi cu zi şi abia-şi ţine zilele de azi pe mâne. iar noi să nu putem? Nu suntem noi oameni şi nu putem să ne luăm după dânşii? Adecă ei să fie mai cu cap decât noi? Adevărat. care ne'mpiedică sau ar fi trebuit să ne'mpiedice. teatre. ba chiar brânză de iepure. de ar avea poftă de dânsa. şi-atunci încă atârnă dela ploaie şi dela vânt. Neapărat că nu trebue să rămânem popor agricol. încât un mocan poate fi tot atât de isteţ şi deschis la cap ca şi un ceasornicar din Paris. şi unde Franţuzul e cu dare de mână. d-ta îi vinzi ocaua de lână cu un franc şi el ţi-o trimete înapoi sub formă de postav şi-ţi ia pe aceiaşi oca 20 de franci. nu le putem toate acestea decât cu'ncetul. Franţuzul ia o bucată de metal în preţ de 50 de parale şi-ţi face din ea un ceasornic.. dar mai este un cusur la mijloc. ci douăzeci de franci. că ţăranul trebue să muncească o vară pentru a plăti un obiect de lux. pe când meşterul străin a lucrat ocaua de lână şi i-a dat o valoare înzecită încâteva ceasuri. numai vorba e că mocanul n'a deprins meşteşugul. Este vre-o asemănare între unul şi cellalt? Poate tăietorul de lemne. de se va face sau nu. franţuzul ia paie de orez. când ţi-a venit înapoi. 6 . pentru că ceea ce un popor agricol nu are niciodată. Calitatea muncii industriale e alta. biblioteci.. Şi apoi ce deosebire între muncă şi muncă! Unul munceşte uşor şi cu plăcere sufletească şi câştigă mult. De aceea însă meşterul din Paris are de unde plăti camere. o vinde şi trăeşte cu ‘ndestulare zece ani de pe dânsa. ci o moşteneşte omul dela tată şi dela mumă. Franţuzul nu-i mai cu cap decât noi . ci trebue să devenim şi noi naţie industrială măcar pentru trebuinţele noastre. Căci ce se'ntâmplă într'adevăr? Ai vândut ocaua de lână cu un franc. dar vezi că trebue omul să 'nveţe mai întâi carte şi apoi să calce a popă. cellalt munceşte din greu şi câştigă puţin. care nu-l ţin nimica şi-ţi împleteşte din ele o pălărie. Dar grâul se produce cu osteneală multă şi spor puţin. Un zugrav face o icoană bună. pe care-l ai în mână şi-l poţi da iar. dar ea. deci din grâu. pentru că mintea nu se mănâncă cu lingura. noi trebue să legăm paraua cu trei noduri. şi de aceea câştigă într'un an cât câştigă meşterul din străinătate într'o zi. trebue mai întâi să fii naţie industrială şi după aceia abia să ai legile şi instituţiile naţiilor industriale. Cu ce'mplineşti cusurul dela unul până la douăzeci. sunt banii. Dar noi. poate s'o aibă. De acolo vine. dar niciodată nu va putea să-şi îngădue luxul naţiilor industriale înaintate. popor de ţărani. comandat din străinătate. să se măsure vreodată cu zugravul? Dar aşa-i şi naţia. O naţie care produce grâu poate trăi foarte bine nu zicem ba.Dar va zice cineva: Ei şi? Cu munca Românului nu pot face stat constituţional cu libertate. pe care ţi-l vinde cu doi napoleoni. te ţine nu unul. Nu-i mai cu cap. a căruia muncă prin calitatea ei preţueşte aşa de puţin. pe care nevasta d-tale dă trei sau patru napoleoni.

câtă frunză şi iarbă. pe lângă un boier cu 100.000. ocârmuirea jefuitoare a boerilor. Câţi lei avem noi în cutiile satelor? Datorii. – va putea el să ducă traiu de Domn. din contră populaţia românească a ţării noastre e azi mai mică decât la 1840. Nu rămâne însă mai puţin sigur că populaţia se'nmulţea. nu era expusă să moară de foame.000 de pogoane într'un hotar. căci astăzi şi comunele rurale sunt datoare cu câte 10—20. precum statul e dator cu cinci sute de milioane. iar liberalilor li facem o plăcere. după ce am văzut că suveranitatea. Ce avem astăzi în magaziile noastre de rezervă? Tot pe atâtea chile de palavre liberale. să vedem cât ne ţinea pe noi. popor sărac. Dar boerii prădau şi erau răi. astăzi aveam 8. întâmplânduse ani răi. oricât de vrednic fie. mureau oamenii pe uliţi? Ia să vedem. să ţie slugi multe de pe petecul lui de moşie? Şi ce-i într'adevăr o naţie agricolă pe lângă una industrială? Cât un răzăş. ţifră rotundă 50. Dar ce mai cetim încă în „Curierul românesc"? „În magaziile de rezervă se află depuse în vreme de trei ani din urmă 4. că ea.000 de franci.357. şi citim următoarele: „În anii 1837.483 lei”. Acum poate înţelege oricare om cu minte. pentru că de unde nu-i nici Dumnezu nu poate lua. Douăzeci şi vreo două de milioane pentru amândouă ţările cu două scaune domneşti. Haide să le facem pe plac şi să zicem şi noi că erau para focului şi varga lui Dumnezeu. căci populaţia se 'nmulţea acolo în acelaş mod regulat ca şi dincoace. că cineva are un palat cât al lui Vodă. să ducă traiul boerului tot nu-l ţin curelele. libertatea. dela 5 August. Acum. că erau nunţi şi cumetrii multe şi 7 . ce fel am putut introduce la noi instituţiile străinătăţii. nu în progresiune aritmetica.207” – va să zică în trei ani au fost 48. 38 şi 39 s'au născut 139. pe când n'avem nici patru bune –. doamne păzeşte. care ca păpuşării chiar sunt cumplit de scumpe pentru noi.441.106 chile de porumb şi 299 mii 700 chile de meiu”. Dar aceşti bani poate erau cheltuiţi în zadar. egalitatea şi fraternitatea ne ţin o jumătate de miliard datorie şi optzeci de milioane de franci pe an. sau.000 de locuitori. Deschidem „Curierul românesc” dela 1840.Să zicem.263. No. Poate să fie răzăşul cât de bun de gură şi cât de harnic. pe noi nu ne ţine parale. Dar mai cetim încă? „Capitalul „cutiilor satelor” din principate s'a văzut în catagrafia din urmă la 2. Populaţia săracă şi rău administrată poate că se stingea mai rău decât astăzi şi la o vreme de foamete. zic liberalii.000 numai în Muntenia. au murit 90. că punem pentru Moldova 40. şi venituri numai de pe un petec de cincizeci de pogoane. Dar populaţia se'nmulţeşte în pătrat.000. bună oară. căci de-a putere-a fi tot n'am putut face nimic. Păpuşării. Dacă ţinea tot guvernul jefuitor al boierilor.993 de oameni spor în populaţie. zicând-o.

deci punem leafa lui zece franci. bez bătaea primarului şi subprefectului de pe asupra. pentru c'a găsit o pungă înainte de-a o fi pierdut Bran. şi-şi găseşte ogorul pârloagă şi via paragină. cu părere de rău. că Anton Pann era un scriitor cu mai mult talent şi mai de spirit decât o sută dintre ofticoşii cari fac astăzi „esprit” prin gazete. pentru că părintele când se'ntorcea dela vrun botez.? Azi porunceşte cânelui. pe care le ţinea minte. Dar poate avem azi mai multe garanţii de dreptate? Ia să vedem. pentru neîngăduirea la posesie. Care-i urmarea judecătorească? Se descopere lucrul. în care să se vorbească despre „lapini”. şi Stan mănâncă mai întâi bătaie dela primar şi dela subprefect. Bălcescu. notari. umbla pe cinci. Cum era înainte? Bran pâra pe Stan la boer şi-şi primea punga îndărăt. la un loc 190. a. drept şi – gratis. ş'apoi se ducea să-şi vadă de trebi. Judecata tribunalului corecţional ţine 10. Stan găseşte azi o pungă înainte de a fi pierdut-o Bran. în loc de-a se ocupa c'un delict mai complicat. Ureche. pierzând munca unei veri. prin mijlocul căreia cei laşi se răzbună asupra protivnicilor lor politici. ş. câte un franc. trebuiau legi franţuzeşti. De zicea Vodă un cuvânt. prefect sau subprefect voiesc să se răzbune asupra unui conservator. Stan se întoarce acasă. iar şoarecele de coadă îşi atârnă porunca. fac 30. c'un cuvânt: Stan e ruinat pe câţiva ani. ş. câte un franc ziua. Statul e azi maşina. Apoi exista autoritate şi ascultare.. apoi să nu uităm că de generaţia aceea a urgisiţilor boeri se ţine pleiada scriitorilor noştri celor mai buni: Alecsandri. deşi d. Stan găseşte dările neplătite şi-şi angajează munca pe un an. iar Stan căpăta în schimbul pungii cinci beţe sănătoase. Negruzzi. Şi ce avem în schimb? Poate o cultură mai mare? Deloc. primar a scris pe dânsele : „se va urma în conformitate cu ordinele d-lui ministru”. pentru a li se alege părţile. la un loc 90. Donici. Scurt. era bun zis. că oamenii ştiau o limbă frumoasă. A. fac. şi toate erau cu spor. fac zece franci. Dar apoi îndeobşte legi franţuzeşti ne-au trebuit nouă? Pentru împrejurarea că pătimeşte un loc despre megieşi. fac 60.d. că Eliad şi Asachi ştiau de zece ori mai multă carte decât d-nii C. Azi se împlinesc ordinele numai când d. Carada şi Fundescu. pentru pescuirea unui iaz. Costinescu.. Trebuiau miile de advocaţi.a.m. pierde zece zile de lucru. zicem 100. iar azi . Azi mănâncă două-trei bătăi şi-şi pierde şi tot rostul.. Azi găseşti prin sate ordine ministeriale. la un loc. 8 . până şi cărările. miile de primari şi de ajutori de primari. Rosetti. încât şi popa era mai câştigat. pentru un vad de moară. vrednică şi înţeleasă de opincă ca şi de Vodă. C. cărora nu li se dă nici o urmare. fac 20. Stan e închis pe două luni de vară. atunci vom trebui să constatăm. Bolintineanu. ca să le plătească. apoi e închis preventiv.. pisica şoarecelui. consilii şi para-consilii! Asta e curată socoteală de mofluz. Judecătorul de instrucţie îşi pierde ziua cu dânsul.prohoade puţine. cânele pisicei. pentru că la nunţi şi cumetrii mai mult chef se face decât la prohoade. a. în loc de-a umbla pe una. că singura comedie „Buna educaţie” a lui C. ş. A. Dacă cultura se judecă după scriitori. Bălăcescu e mai originală decât toate scrierile d-lui V.

de eşti nebun. Ceea ce azi e adevărat. cari la toate neajunsurile noastre tot c'un praf ne îndoapă. care. Cum numim însă pe aceia cari zic c'au descoperit o singură doftorie pentru toate boalele din lume. se însănătoşează. şi ne bucurăm de frumuseţea lor atâta. ci viu. aşa şi adevărul social. pe care păstorii Indiei le îndreptau luminii şi puterilor naturii. oglinda realităţii. icoanele lui Rafael. Dar nu tot astfel sunt gândirile care ating folosul oamenilor. De-i şcoala rea. te face s'auzi. tot aşa lecuirea se face într'altfel. orice nu-i icoană. precum sunt deosebite soiuri de constituţii. te face cu minte. egalitatea şi fraternitatea. numai au un cusur: Nu se potrivesc. moare chiar. ciupituri de vărsat. încât simţim şi azi plăcere citind ce vrednic şi cu vârtute Român a fost Măria Sa. perdea la ochi. creşte. şi ascultăm muzica lui Palestrina. de-ai asurzit. Cu greu pricepe o minte de rând că nu este în lumea aceasta nici o stare de lucruri şi nici un adevăr social veşnic. Precum viaţa consistă din mişcare. pentru a le lăuda şi a cere dela dânsele iarbă şi turme de vite. un leac fără greş. şi imnele din Rig-Veda. Şi. care cine ştie de ce-o fi bun? De-i şoseaua rea. Tot aşa privim cu plăcere plăsmuirile celui mai mare poet pe care l-a purtat pământul nostru. egalitate şi fraternitate dă oamenilor şi s'or plăti. nu ceea ce e'n folosul oamenilor. În această curgere obştească a împrejurărilor şi a oamenilor stă locului numai arta. ci ceea ce este spre petrecerea lor. şi pe roata acestei lumi nu suie şi coboară numai sorţile omeneşti. în sfârşit. degerătură. BĂTRÂNII ŞI TINERII III. plăsmuirile lui Shakespeare. orice-ai avea. ba poate mai mult încă decât contemporanii lui. şi. Tot astfel ne bucură portretul pe care-l face Grigorie Ureche Vornicul lui Ştefan Voevod cel Mare.Iată în ce hal am ajuns cu suveranitatea poporului. se poate înbolnăvi. Citim azi cu plăcere versurile bătrânului Omer. libertatea. tot c'o alifie te unge şi tot c'un praf te îndoapă? Pe un asemenea doftor l-am numi: şarlatan. Şi de ce asta? Pentru că – întorcându-ne la cărarea noastră bătută –. e organic. cu care petreceau odată neamurile de ciobani din Grecia. de nu ştiu profe9 . pe când Stan se însănătoşează de o buruiană. adecă ciudat lucru. durere de măsele. Bran se înbolnăveşte de dânsa şi mai rău. mâine e îndoelnic. şi tot astfel privim statuele lui Fidias şi ale lui Praxiteles. egalitate şi fraternitate. ci şi ideile. Introducând legile cele mai perfecte şi mai frumoase într'o ţară. încât se frânge car'un drum? Libertate. oricât de curat ţi-ar fi cugetul şi de bună inima. şi toate vor merge bine. Apoi bune sunt? – Bune. Iar orice e organic se naşte. Ce să zicem acum de doftorii poporului românesc. pecinigine. cu care nu se potrivesc. bunul lor traiu şi petrecerea lor unul lângă altul fără a se prigoni şi fără a-şi amărî viaţa ei în de ei. duci societatea de râpă. şi trebue să te porţi cu el ca şi cu orice organism. chelie. De se înmulţesc datoriile publice? Libertate. este de-a pururea în mişcare.

căci fiecăruia îi trebuia mai mult decât avea. Am arătat. că aceste prafuri şi alifii ale liberalilor le-am luat de ni-i acru sufletul de ele şi tot rău. în sfârşit orişice era mai căutat decât apa limpede şi răcoritoare de izvor. adică au adunat multă învăţătură din 10 . — numai apă de izvor nu.. fântâni. Apă cu parfum. Clasele superioare putred de bogate au ajuns acolo la o rafinare de plăceri. În veacul trecut a fost în ţara franţuzească tărăboiu mare. ca să 'nveţe carte. Acolo. şcoli. să se procopsească spre fericirea neamului. şi antreprenorii storceau toate clasele societăţii. s'au pus aproape toţi pe politică. mănăstiri. sau să scapi. Ajunsese cuţitul la os prin mulţimea dărilor şi prin tot soiul de greutăţi pe capul oamenilor. într'un rând. iar Vodă era boier cu stare.sorii carte. şi toate or merge bine ca prin minune. cum se fericesc neamurile şi cum se pun la cale ţările. Mulţi din ei au scos punga din buzunar şi au trimis pe băeţii ce li s'au părut mai isteţi. nemaipomenită în alte colţuri ale pământului. Iar nu se potriveşte! În Franţa locurile judecătoreşti şi din armată se cumpărau cu bani. în loc să'nveţe lucruri folositoare. cu alte cuvinte. putea să ajungă alături cu coborîtorii din neamurile cele mai vechi ale ţării. un antereu de citarea dela tatâ-său. Iar nu se potriveşte! În Franţa nemulţămirea economică era la culme. cum faci pe copii să priceapă mai bine cartea. decât să duci aşa viaţă. producerile sănătoase în literatură şi artă făcuse loc picanteriilor de tot soiul. Căci acest tineret s'a fost dus într'o ţară bolnavă în privirea vieţii sociale. egalitate şi fraternitate. ca să se fudulească şi el cu dânsele şi fiecare avea strânsură pentru iarnă şi parale albe pentru zile negre. un şal turcesc dela bunu-său. Luxul şi modele istoveau averile cele mai mari. când va creşte iarba de-asupra lor . sau să mori. pentru că statul încăpuse prin risipa curţii crăeşti într'atâtea datorii. încât nu mai era chip decât să dai cu parul şi. poduri. pe atunci. La noi. Or fi bune ele buruienele acestea pentru ceva. de nu se face grâu. dările se strângeau mare parte de-a dreptul. Vodă-Ştirbei pleacă din Domnie lăsând 16 milioane în visteria ţării şi trei milioane în cutiile satelor. de breslele dau înapoi. încât se introdusese monopol până şi pentru vânzarea grâului. apă cu migdale.. bună pentru toate boalele şi pentru nici una. Libertate. cum se fac talpe trainice la cisme şi alte lucruri folositoare de acest soiu. La noi boerul moştenea o blană de samur dela străbunu-său.. c'un cuvânt fiecare avea mai mult decâtu-i trebuia. Iar nu se potriveşte! Oare ce făcuseră moşnegii. şi încă una. la noi fiecine. pentru a hrăni curtea cu trântorii ei. să li se pomenească şi lor numele. adică cum se ară şi se seamănă mai cu spor. dar se vede că nu pentru ceea ce ne lipseşte tocmai nouă. Să vedem acuma cum au ajuns liberalii la reţeta lor. şi dreptatea asemenea. având de gând să le lase şi nepotu-său. Nu se potriveşte! În Franţa toate dările erau date în antrepriză. după câtă carte învăţase şi minte avea. cum se lecueşte o durere de stomac. de ţăranul sărăceşte. căci. Şi-au crescut şerpi în sân. tot ce pofteşti. La noi. care trăia de pe moşiile lui şi nici nu se făcea vreun lux de-acătărea. pe care mai că era s'o uităm. spitale. ca să merite urgia liberalilor? Ce să facă? Ia pe cât îi ajunsese şi pe ei capul! Biserici. toată ţara era „conservatoare”. apă cu otravă.. „înăuntru”. să afle adică şi să descopere. apă cu zahăr. de-i boală de vite?.

sunt români. crede ceea ce-ţi zic eu! Şi. Eliad bătrânul. ei se fac de către pădure. acest tineret. Când au sosit la graniţă. 11 . profesori de Universitate. De aceea. ei. obiceiuri sau manieră de a vedea. nepricepând altă limbă decât cea românească. Astfel vin pătură după pătură în ţara noastră. pe cari geograficeşte. Neam de neamul lor trăit în ţară. la dreptul vorbind. are trebuinţe de milionar şi bani mai puţini decât cinstita breaslă a ciobotarilor din acele ţări. ba câte altele toate. scoase din cafenelele franţuzeşti sau din scrierile lui Saint-Simon şi ale altor scriitori. a deprins ariile teatrelor de mahala din Paris şi. că numai d-lor. Le lipseşte simţul „istoric". Pe la 1840. cu capul gol şi cu punga idem. Această tinerime veselă şi uşoară trăeşte în România şi se trezeşte în Franţa. gândul meu nu este să-i cresc străineşte şi ei apoi să trăiască româneşte. câţi cai verzi pe pereţi toţi. cu care se'mbracă bulgărimea dela marginele Dunării! Căci cei mai mulţi din aceşti lăudaţi tineri sunt feciori de greci şi bulgari aşezaţi în această ţară. şi au urmat întru românizarea lor următorul precept: ia un băiat de bulgar. încât bătrânii-şi pierd cu totul călindarul. scria Marelui Ban M. măsurând oamenii şi împrejurările cu capul lor strâmt. şi trebue să ştie cele româneşti. şi cum se mai chiamă acele mii de forme goale. cu ideile cele mai ciudate. până ce au ajuns să le zică. ba ciocoi. vorbind o păsărească coruptă în locul frumoasei limbi a strămoşilor. ei se ţin de naţia românească prin împrejurarea că s'au născut pe cutare bucată de pământ. rânduri în ţară. scoşi ca din cutie şi frumoşi nevoe mare! Dar ce să vezi? În loc să le sărute mâinile şi să le mulţumească. În mod mai precis abia se poate arăta ce lipseşte acelor indivizi. membri la societatea academică. Şi le povesteau câte în lună şi în soare. Cum să nu-i ameţească? Cap de creştin era acela. fraternitatea şi suveranitatea. care ştiu pe Saint-Simon pe de rost. pe când încă nu se numea „Heliade-Rădulesco". şi dezaprobând tot ce nu încape în cele 75 dramuri de creer cu care i-a'nzestrat răutăcioasa natură. zic. şi încep cu libertatea. ba retrograzi. şi pentru că ei o spun. n'am unde să-mi cresc copiii decât în aceste aşezăminte (ale ţării) pentru că. vorbind cum se vorbeşte cu temeiu şi sănătos. că nu sunt nici români. cu toate acestea ei nu fusese decât tocmai numai români. Ticăloşi au fost părinţii şi ticăloşi fiii. c'un cuvânt câte prăpăstii toate. bătrânii i-aşteptau cu masa'ntinsă şi cu lumânări aprinse. habar n'aveau de ce-i aşteaptă şi de ce belea şi-au adus pe cap. şi legi şi obiceiuri. vine la noi cu pretenţia de a trece de-a doua zi între deputaţi. Ba strigoi. înarmat cu această vastă ştiinţă. închinându-se în această limbă. iar bătrânii sunt altă mâncare. s'au întors rânduri. Vorba ceea: nu crede ceea ce vezi cu ochii. unde se mai pomenise atâtea asupra lui? Apoi s'au pus pe iscodit porecle bătrânilor. egalitatea. voiu să fac din ei români. ba baccele. „Petite republique francaise” şi. ca să ne pue la cale. care cred că în lume poate exista adevăr absolut şi că ce se potriveşte în Franţa se potriveşte şi la noi. trimete-l la Paris şi rezultatul chimic e un june român. nu prin limbă. Acest tineret. trăeşte într'o ţară săracă şi a deprins cu toate acestea obiceiurile bogatei clase de mijloc din Franţa. îi numim români. Bucuria lor. Ghica următoarele: „Sunt tată de familie. ce se caracterizează prin o rară lipsă de pietate faţă cu nestrămutata vrednicie a lucrurilor strămoşeşti. Parcă se pornise morile de pe apa Siretului. iar formele vieţii noastre de astăzi au ieşit din aceste capete sucite. ce nu erau în toate minţile. adică pe când nu-l ameţise încă atmosfera Parisului. că venise atâţia băieţi tobă de carte. şi de-aş avea mijloace a-i creşte aiurea. miniştri.„Figaro”. nici nu pricepeau bine acuzarea ce li se făcea. cari orbeşte s'au crescut pentru „alt veac” şi pentru „altă ţară” şi au trăit apoi în „alt veac” şi în „altă ţară”.

ca şi la începutul veacului trecut. de când au stătut stâlpi acestor ţări. cum se ară gospodăreşte un ogor. i-au făcut să tacă molcum şi să se retragă din viaţa publică fără zgomot. se 'nţelege că opinia publică din ţară s'a pornit asemenea asupra lor. De-ar fi fost vre-un rău pe capul oamenilor. Bătrânii aveau gură de lup şi inimă de miel. Şi. în care ţara se înstrăinează pe zi ce merge în gândire şi'n avutul ei. cu mitropolitul în frunte au ridicat vecinătatea.. urmările bunei lor credinţe au fost cumplite. ni se pare că trebue să fi fost o măsură luată de Domni. Dar ia auzi-i. şi nu legile. puţin a rămas. unde nu le mai zice nimenea că au fost răi români. admisibilele şi proprimentele. etc.. încât ei s'au adunat şi. Nu înţelegea. Uimitoarea putere a frazelor. patriotismul lor totdeauna încercat şi dovedit prin cinci veacuri. care-i ajungea pentru plata dării către Poartă. plină de cuvinte amăgitoare. că nu ştim nici măcar româneşte”. dar tocmai pentru că n'o ştim. au zis: „De. şi peste cisla. dar cu inima de lup. N'om fi ştiind nici româneşte . Noi socoteam că. Acest Domn şiret nu putea pune biruri grele pe ţărani. împrejurarea că mulţi dintre liberali erau chiar copii de-ai lor. credinţa că cei ce venise tobă de carte ar fi mai folositori ţării decât dânşii. ne-o spuneau cronicarii. în loc să ia biciul din cuiu şi să le arate care li-i popa lor. Nemaifiind oameni boereşti. cari aşteptau numai ca ei să închidă ochii. dragii moşului. frate. redaptorele. au gândit în gândul lor: „De. vom vedea mai pe urmă. Ce-au făcut. fără a mai fi. asemenea le-au zis şi Domnul fanariot că sunt vânzători de sclavi. aproape nimeni că bogăţia unui popor stă. nu ştim bine nici astăzi. şi în locul nostru voi veţi stăpâni lumea şi veţi orândui-o cum vă va plăcea vouă”. biruri pe care apoi le-a încincit şi înzecit preste câţiva ani. 12 . impreratorele. Ce va fi fost vecinătatea aceea. să nu umble din loc în loc cu bejănia. pentru că erau vecini. au venit liberalii cu gura de miel. Şi. Precum liberalii le ziceau boierilor „strigoi” şi alte celea. mai fericiţi decât noi. ca să statornicească oamenii. aşa o fi. şi s'au legat cu jurământ că neam de neamul lor n'a mai înfiinţa-o. luându-şi ziua bună dela cel codru verde. fără opoziţie. noi om fi fost proşti. cum îi trăsese c'un veac şi jumătate înainte fanariotul Mavrocordat. ci iarăşi în muncă. Dar de acuma mult a fost. ILUSTRAŢII ADMINISTRATIVE IV. Atât au şi aşteptat Domnul. erau a' nimănuia şi de a doua zi le-a pus biruri ce nu le mai avuse niciodată. cari am fost meniţi să ajungem zilele acestea de ticăloşie. dacă ştim ceaslovul şi psaltirea. fără mânie. care totdeauna revarsă cuvinte de mânie asupra orânduielelor ce asupreau norodul. pentru ca să bată la tălpi averea moştenită. nici în bani. I-au tras liberalii pe sfoară. apoi ştim multe. şi când toţi se fălesc de a fi români. tirani. Şi. asemenea.auzind ţiunile şi ţionile. prea puţin mai eşia. Dacă i-au apucat liberalii pe boieri înainte. Nu înţelegea nimenea atunci la noi – şi abia acum a început să înţeleagă pe ici pe colea – că temeiul unui stat e munca. după vremi de mare turburare şi de invazii. şi leau luat ochii. s'au strecurat pe rând acolo. cum se cresc vite şi cum se strâng banii..

şi aducând bani mulţi cu ciubărul într’o ţară. primăria e un birou de corespondenţă între autorităţi şi particulari. în care d-nii Laurian. care era. nu mai are nici o treabă. deşi nu se potriveau de loc. n'o tăgăduim –. că ţara noastră e cumplit de bogată şi că poţi cheltui din greu. Kogălniceanu ş. câţi sunt de atuncea. buruiana noastră de leac – prin muncă. Afară de aceasta mai sunt încă ceva. nu poate fi nici vorbă măcar de ţară bogată. Căci. căci nu se ocupase toată viaţa c'un singur obiect. Deci. dintre cel ce câştigă 10 şi cheltueşte 11 şi cel ce câştigă 2 şi cheltueşte l. apoi mii de şcoli primare. Rău şi fără cale. adică tot pe acei vechili. ci în braţe şi că. o treabă pe care serviciul poştal o îndeplineşte mai bine şi mai repede. Am luat calea contrară. dovadă ţările cu mine de aur din America. în linia din urmă. 13 . făcându-i zapcii. ba mai este încă aproape generală. rău – atâta treabă ştia să facă. adecă tot sărac. Apoi se mai răspândise încă o părere greşită. agenţi electorali faţă cu cei cari-şi vând votul. adică liber de a muri de foame cât i-o plăcea. subprefectul. Prin ce le puteai înfiinţa? După cum am spus. Ne-a trebuit o administraţie mai bună.Banul „reprezentează” numai munca. îi mai scotea şi la câte un drum. Trebuia ca şcolile puţine. Căci. Aceasta ar fi fost calea de desvoltare prin muncă. în ţară săracă am voit să introducem de-a gata toate formele civilizaţiei apusene. Nu mai pomenim de sintaxă sau de ortografie. căci în privinţa aceasta e Vavilonie curată. câte erau. care azi nu are o ideie mai clară de ceea ce trebue să facă decât predecesorul lui. nici să pue punct şi virgulă unde trebueşte. fiind astăzi omul liber de a nu ţinea coşare de rezervă şi de a nu-şi semăna ogorul propriu. cu cerinţe mai mari? Câtu-i lumea şi pământul nu. aveam astăzi şcoli destul de multe şi bune şi o generaţie sănătoasă. numai să fi ştiut a înoda două slove. numai că le dădură dreptul de a juca pe autoritatea statului faţă cu foştii lor stăpâni. Dar se mai potriveau ei cu noua stare de lucruri. nu este ea însăşi. Ce treabă avea însă zapciul vechiu? Să îngrijească ca oamenii să-şi semene toţi pământul. Pe vechii profesori de liceu i-am prefăcut în profesori de universitate. M. în treizeci de ani. la numirea personalului cărora chiar de cap ne-am făcut. să depue partea lor în coşarele de rezervă şi. Afirmăm că sunt sute de învăţători care nu ştiu să despartă cuvintele unul de altul. Nu’nţelegea nimeni că bogăţia nu este în aer sau în pământ. unde lipsesc braţele sau calitatea producţiei e proastă. din când în când. să se ridice la cel mai înalt grad de desvoltare cu putinţă. în care munca lipseşte. iar cel dintâiu e sărac.a. ci e curat un agent de corespondenţă între prefectură şi primării. a cărui facere o poruncise Domnia. Generaţia ce le-ar fi urmat ar fi făcut altele mai bune şi mai multe şi. care ar şti să gândească limpede şi cu temeiu şi să'nşire două cuvinte potrivite pe hârtie. iar prefectura este un biurou de corespondenţă între minister şi subprefecturi şi. şi'ncolo tot povestea veche. Bun. o păreche de cisme cu cinci. vei ajunge să plăteşti o zi de lucru c’un napoleon. nu erau decât simpli profesori de liceu. în vremea. precum se şi'ncepuse treaba. ea tot o să aibă de unde plăti. apoi am făcut o mulţime de şcoli secundare. şi fiecine crede că poate scrie cum îi place. Trebuiau şcoli. dar ce au făcut liberalii? Au numit pe orişicine. acest din urmă e cel bogat. Boierii îşi procopseau vechilii de moşie. Pentru atâta treabă erau şi buni. pe care le-am umplut cu care cum ni-au eşit înainte.

el vede dacă notariul şi învăţătorul ştiu carte şi dacă popa îşi vede de biserică. dar nu-i încape pe toţi. sau advocaţi de antreprenori. El are să judece. şi vor fi din ce în ce mai mulţi. ca pe un lucru încredinţat înţelepciunii şi vegherii tale? Să gândeşti pentru cel ce nu gândeşte. de ce dă. Dar. o cultură temeinică şi o experienţă lungă sunt o garanţie mai mare. ca cel puţin pe rând să încapă în pita lui Vodă. odată intraţi în pâne. îi trebue şi o deprindere cu locul în care trăeşte. pe care nu le pricepeau de loc. atâta patriotism. decât ca liberalii să se întrebe ce însemnează a administra. pe care le aveau zapciii vechi. şi pe lângă aceasta.m. Dar. mai bun de gură şi mai rău de treabă. atâta dezinteresare. A administra? Dar întrebatu-s'a vreunul din geniile universale ale liberalismului ce va să zică a administra? Ce va să zică a privi bună starea populaţiei. c'un personal de zece ori mai numeros şi mai netrebnic decât cel de azi. descentralizarea şi electivitatea funcţionarilor publici. administratorul pretutindenea e un adevărat părinte al populaţiei rurale. ba stupărit. sau rude cu arendaşi. unde s'o aşeze mai cu folos. Şi-au făcut ei.a. încât acuma au de gând să scoată la maidan alt moft. decât nici o cultură şi nici o experienţă. pe cât le poate avea numai un om cu multă şi temeinică cultură. atunci e vremea ca un advocat fără pricini să se facă director de şcoală secundară. ei au interes să ţie mult guvernul liberal şi. cotul şi calupul în ştirea lui Dumnezeu şi râvneşte a se face roată la carul statului. căci numai cu libertatea. ba văcărit. nu-i vorbă. Excepţie făcând de ţara noastră. un altul primar de oraş. De acolo au interes ca liberalii să vie la guvernul central. şi toţi aspiră ca măcar subprefecţi să le dea Dumnezeu s'ajungă. ca să 14 . în care să încapă. ei se fac luntre şi punte ca să-şi scoată prietenii deputaţi. când e şcoală de înfiinţat. iar nu pe cel mai hărţăgos. de aceia fiecine care a'nvăţat două buchi lasă plugul. pe unde să-l facă. care să se schimbe din trei în trei ani şi să se sature toţi. ba câte comedii toate îi trec prin cap primarului pentru a stoarce şi cea din urmă picătură de sânge din ţăran. pentru c'atunci se mătură ţara de la un capăt până la altul. pentru a şti să aplice ceea ce ştie. iar subprefectul de azi nu ştie mai mult decât a scrie neortografic şi a încurca slovele tipărite pe hârtie. fiindcă acesta atârnă de camere. egalitatea şi fraternitatea sadea nu se cârpesc toate coatele rupte. în orice caz. când e un drum de făcut. deci de alegeri. fiindcă la aproape toate posturile din ţară poate aspira oricare cenuşer.d. îndată ce şi-ar fi făcut această întrebare. un al patrulea prefect. să le deschizi oamenilor ochii ca să nu pue dări peste dări. căci administraţia este o ştiinţă. sau ei înşii arendaşi ai statului. ar fi văzut ce lucru gingaş e administraţia şi cât e de necesar ca un subprefect să ştie atâta carte cât şi un profesor de administraţie şi de economie politică. ş. mii de locuri. Dar să nu ne uităm vorba. admitem. Dar prietenii în mare parte sunt. şi li s'au dat altele. Toţi au dreptul de-a fi funcţionari ai statului sub diferite forme. şi în sfârşit el e autoritatea care cu vorbă bună poate convinge pe ţăran că trebuie să aleagă de primar în sat pe cel mai harnic. Oameni cari nu ştiu bine scrie şi citi în ţara noastră sunt mulţi. sau au procese cu statul. deci caută să fie aleşi. când scade populaţia. sau antreprenori de lucrări publice. mai de treabă şi mai cuminte român. adică vor să creeze un guvern de zece ori mai scump. să pui în cumpănă dările comunale. de ce scade: când dă îndărăt producţia. Pentru sarcina de subprefect se cere atâta ştiinţă. un al treilea revizor de scoale.Li s'au luat atribuţiile simple. fără a şti ce zice într'însele. Ce era mai firesc. Cum că vor fi între cei de azi şi oameni cum se cade. ba butucărit. dar.

Acesta e liberalismul la noi în ţară. iar clasele muncitoare? . După aceea bun e Dumnezeu şi va avea grijă de clasele pe care le sărăcim şi le stoarcem. care es ca ciupercile asupra alegerilor în tipografii jidoveşti. nu au nimic. fac alegerile. de se gândeşte mai întâiu la sine. iar restul roşu face trebile celui unul. când ţara e iar bogată şi-ţi pui ciracul în locul găsit vacant. cu liste exacte a domeniilor Statului şi-a funcţiilor existente. un fel de filiale. Pentru acest scop se desfiinţează legea tocmelelor. preotul. tipărite pe datorie. nici timbru n'are să mai fie în vremea lor. apoi îl reînfiinţezi. pentru că „libertatea” e în primejdie şi mai ales pentru că liberalii promit totdeauna că nu se va mai plăti nici o dare. Paştele libertăţii dela un capăt al ţării la altul. nu vede că toţi liberalii nu speculează decât să trăiască dela dânsul pentru că n'au nimic şi nu ştiu nimic. şi apoi acela face treaba celorlalţi cându-s conservatorii la putere. nici capitaţie. decât ca să nu fiu oprit de a munci. ci crede ce-i spun gazetele. Cei cari nu sunt nimic. să ne curgă laptele în păsat . nu reprezentează nimic. nici dări pe băuturile spirtoase. când sunt liberalii la putere. amăgesc mulţimea. care nu însemnează nicăeri alta. Băcanul. nici monopol de tutun. ţin'te bine. în care arată „naţiunii suverane” că libertatea e în pericol. pe care apoi tot subprefectul liberal le judecă în absenţa împricinatului ţăran şi-l condamnă să-i dea arendaşului până şi cenuşa din vatră. îşi dau votul. 15 . că libertatea trebue să le dea şi demâncare şi încălţăminte şi lux şi tot ce le pofteşte inima. el nu vede legătura în care stau toate lucrurile cu munca şi punga lui. şi Paştele Domnului. Acum adunătura de gheşeftari din dealul Mitropoliei se pune să judece lumea. cari nu ştiu istoriile astea. le deluge. formează o societate pe acţii (un abonament la „Românul” sau la „Telegraf”). care totdeauna se luptă cu greutatea vieţii. făcând-o să creadă că ei sunt mântuirea. Şi astfel mii de oameni râvnesc în ţara aceasta să capete avere şi onori pe calea statului.. stabilesc d-nia lor. Dacă unuia nu-i găseşti nici măcar cusurul pe care-l are soarele şi dacă are mai multă ştiinţă de cum s'ar cere pentru serviciul lui. au fost cel puţin hoţi. În predmetul alegerilor li se face primarilor cu ochiul de a protegia la muncile agricole pe cei ce ţin cu guvernul.tremure miniştrii de dânşii şi să le facă treburile. ci numai posturi multe. nici armată. De aceia proces tuturora –. iar cel ce n'a dat să-i angajeze cu te miri ce şi mai nimica. cumu-i omul... îi desfiinţezi deocamdată postul pentru că trebue făcute economii. Prin ideia curat negativă a libertăţii. pe rudele miniştrilor şi prefecţilor.. Pe apa Sâmbetei meargă! Apres nous. iar la ceilalţi rechiziţii şi perchiziţii şi ordin verbal. deschid jurnale.. Familii ultra-liberale s'au deprins şi cu treaba asta. pentru ca cel ce a dat banii ţăranilor să n'aibă lucrători. nu-i aşa? Cât vom trăi. Au tras la sorţi să vadă care dintre ei să fie „conservator”. – ca din întâmplare. când ajung sus . iar funcţionarilor destituire. liberalii din România au ajuns la ideia pozitivă. cu înscrisuri pline de clauze penale. Mai întâiu toţi din guvernul trecut. Cât lumea n'avem să trăim. negustorul. ş'apoi. şi astfel omul. formează apoi comitete prin judeţe. sau cel puţin să trăiască dela dânsul. fie funcţionari. besmetecit. Acuma. ca nu cumva ţăranul să le lucreze pe moşie. în care să încapă toţi.. adică de a produce bunuri reale. fie miniştri. alege cinstitele obraze propuse şi se'njgheabă camera liberală.

Dela un capăt al ţării la altul se corupe orice simţire curată. îşi pune mai întâi degetul în gură şi vede câte „cuvinte” îi vin în minte. legalitate. DIN ABECEDARUL ECONOMIC V. dincolo un arendaş e dat afară de pe moşia Statului pentru ca. suveranitate şi alte cuvinte tot cu atâta cuprins material. X sănătos. Ici unul e aruncat pe uliţi cu familie grea. pentru că a ieşit dintr'o minunată morişcă de creier. De câte ori le arăţi toate isprăvile. de atâtea ori pune mâna'n raft şi scoate la iveală o carte nemţească sau una franţuzească şi răsfoeşte până ce găseşte ce-i trebue. Chiar învăţaţii noştri. Precum ni s'aduc toate de-a gata din străinătate şi n'avem alt chin decât să băgăm mânile în mânicile paltonului venit dela Viena şi piciorul în cizma parisiană. deşi are o avere întreagă băgată în semănături. au voit să reducă prefecturile. mai puind pe la soroace şi câte un Ştefan sau Mihai Viteazul. au redus primăriile la sate. Dar un palat zidit în zece ani se strică în două zile. e altă căciulă! La gazetarii români. şi după aceia le'nşiră. lucrul e şi mai simplu. cu care să se poată hrăni . dar de se potriveşte. pe care o ţinea de pe o zi pe alta cu leafa lui. le luăm frumos din cărţi străine. zic: „Apoi noi n'am fost decât foarte puţin la guvern”. neavând de risipit decât reparaturile făcute cu greu de conservatori. Aş! De-a doua zi cum au venit liberalii. pentru ca să vadă pus în locu-i pe un om care ştie tot atâta sau şi mai puţin decât dânsul. din buzunările cărora scoatem ce ne pofteşte inima. Să fie d. adică înaintea unor oameni cari aveau conştiinţa greutăţii crimelor. orice om onest. deci trebue să fie neapărat adevărat şi să se potrivească. pe care stau scris libertate. erau pe calea de-a înfiinţa şcoli reale şi de meserii. De câte ori un creştin s'apucă la noi să scrie un rând. când vor să polemizeze. 16 .. n'a plătit la termen şi un deputat vrea să ia moşia cu preţul jumătate şi să se folosească şi de semănăturile omului .. Conservatorii au încercat ani îndelungaţi de zile a cârpi o clădire. compus din prea puţine file. tot astfel facem şi cu conoştinţele. şi tot aşa în infinitum. numai să se treacă. mai ales la cei liberali.. şi dac'aţi fost în stare să treceţi într'o bună dimineaţă cu buretele peste toată dezvoltarea istorică a ţărilor. a cărei temelie chiar e o mare greşeală. pentru a putea controla mai de aproape pe primari. La chemarea aceasta se deschide dicţionarul nepaginat al capului. ca şi când n'ar fi fost de când lumea. împreună cu toată casa. polemizează cu citate. ca să vie înaintea tribunalelor. de plastografii liberale ş. d-nii miei. notari şi perceptori. d.. după cum zic d-nia lor –. Cutare minune a străinătăţii. înspăimântaţi de delapidările de bani publici. fără a ne preocupa mai departe din câte elemente economice se compun lucrurile. au botezat crimele delicte. le aşternem pe hârtie în limbă păsărească şi facem ca negustorul care nu-şi dă nici el seama de unde-i vine marfa. egalitate. ca să lumineze neamul – presa este lumina. au suflat în ele şi au dispărut.a. Astfel i-am văzut că.. în care să intre progenitura acestei generaţii corupte şi să înveţe ceva. cu cât mai mult veţi izbuti întru aceasta. X sau Y a vorbit cutare lucru. fraternitate.

să se poată înjuga boii la venirea Tătarilor şi dintr'o parte şi dintr'alta. care ca cioban a avut multă vreme ca să se ocupe cu sine însuşi. Când au ieşit din ţară. prietenia lui cu codrul. ştia niţică slavonească. ce se găsesc în părţile unde ai noştri n'au avut amestec cu nimenea. a turmelor de oi şi de vite albe. pentru a li se da foc la călcarea duşmanului. după cum l-apuca pe om vremea pe cale de munte. Românii au fost popor de ciobani. care să se potrivească pe deplin cu teoria lui Darwin. şi l-au îngropat cu cinste la mănăstirea Putnei. iar oamenii se trăgeau la munte şi lăsau câmpul limpede în urma lor. Leşi şi Unguri. averi mari n'au. şi-au domnit o sută de ani. fără. au mâni mari şi picioare mari. până ce venea Vodă de-i amăgea pe duşmani prin glas de buciume în văi şi prin codri.până la regulament. începu să dea sfaturi pentru schimbarea legilor şi obiceiurilor. şi-apoi vai de capul lor! Îi mersese vestea Voevodului românesc şi Moldovenilor. formată prin muncă plăcută. franţuzeşti. făcea mănăstiri şi biserici. pentru introducerea paragrafelor ş. dacă voieşte cineva o dovadă anatomică despre aceasta. şi iar se'nsura.a. Şi tot astfel a fost până'n vremea noastră. dar au multă minte sănătoasă. Apoi descăleca târguri de-a lungul râurilor. cari nu ştiu multă carte. Ţară săracă. acest sistem de sănătoasă barbarie era predomnitor. El are mâini şi picioare mici. Ci înainte. că nici trebuia. ca să ne pue la cale. bea bine la vin vechiu de Cotnar şi din când în când tăia capul vreunui boer sau nasul vr'unui prinţ tătăresc. oameni vârtoşi. Se 'ntreba şi el. care nu i se lipesc de suflet şi n'au răsărit din inima lui. de acolo poveşti. cu turmele bogate. Dar sfântul venind. c'un cuvânt de acolo un popor plin de originalitate şi de-o feciorească putere. dar nici săraci nu sunt. decât în partea lor canonică. că nu sunt deprinşi a sta pe saltea turceşte. cară cu două oişti. cum le au d'alde gazetari de-ai noştri.Bietul Ştefan Voevod! El ştia să facă fărâme pe Turci. că ne 1 Pravilele lui Vaslle Lupu şi ale lui Matei Basarab nu s'au introdus niciodată. trudă. şi nu-şi dă nici azi bucuros copiii la şcoală. de acolo simţimântul adânc pentru frumuseţile naturii. dăruia panţirilor şi dărăbanilor locuri bune pentru păşunarea hergheliilor de cai moldoveneşti. Ce-şi bătea el capul cu idei. pentru ca să moară duşmanii de flămângiune şi de secetă. ce ştia de subţietura de minte din vremea de astăzi? Până la fanarioţi n'am avut cod. cântece. biruri mai deloc. şi voia s'o vadă cu ochii. Au venit Grecii. Parc'ai fost trecut cu buretele peste colachiile şi bizantinismul acestor damblagii. Poporul nostru a rămas nepăsător la reformele greceşti. de-acolo cuminţenia Românului. 17 . pentru că simte ce soiu de şcoli avem. popo. ba se da foc ierbii şi se'nveninau fântânele. şi. case de vălătuci acoperite cu paie. n'are decât să se uite la picioarele şi la mâinile lui. pe când naţiile care muncesc mult. De acolo multele tipuri frumoase. ruseşti. nici urmă n'a mai rămas prin sate. legende –. stăpânire puţină. şi iar descăleca târguri. şi judecată multă nu se'ncăpea. . ci sunt totdeauna gata de războiu. Radu-Vodă cel Mare adusese în ţară pe sfântul Nifon patriarhul. cu calul frumos. ce-o mai fi şi civilizaţia. avusese mai multe rânduri de neveste. până ce şi-a închis ochii în cetate la Suceava..1 Ce-i drept şi ce-i strâmb ştia fiecare din obiceiul pământului. un semn. de acolo limba spornică şi plină de figuri. încât Vodă-i zise într'o zi: „Ia slăbeşte-ne. de acolo însă şi nepăsarea lui pentru forme de civilizaţie. şi apoi iar bătea Turcii. cea dintâiu legiuire importantă şi plăsmuită.

Moţul din Ardeal e un negustor foarte cuminte. nu prisosul lor. c'un cuvânt tot ce e comun al naţiei. Dacă ascultă vioara sau petrece sărbătorile. El face ciubere şi doniţe. nici ungur nu caută să-i taie. Atâtea doniţi de grâu. atunci începi a mânca însuşi capitalul de muncă al oamenilor. Rosetti. ci le schimbă de-a dreptul pe . pe o doniţă de lemn. care umblau cu zilele în palmă şi ţineau neatârnarea ţării prin isteţie şi adesea prin sacrificiul persoanei sau al averii lor. biserică. cum că din acel prisos se hrănesc toate formele civilizaţiei şi că. pe când el e dispus a-şi produce ramurile sale proprii şi frunzele sale proprii încet şi în mod firesc. cum şi cine-i va plăti? Nu ştia absolut nimenea cum stat. de nu pleca în ţara cui lau fost avut! Acesta-i sentimentul oricărui popor sănătos. cheltueşte prisosul timpului şi banilor lui.. pe un ciubăr de lemn. care au îndrăgit felul de a fi al Românului? Dar aici se iveşte totodată întrebarea cui i-au putut veni în minte de a introduce toate formele costisitoare de cultură ale apusului într'o ţară agricolizată. pentru ca mâine să poată reîncepe munca cu mijloace mai multe. C. se plăteşte numai şi numai din prisosul gospodăriei private. Oare crezut-au reformatorii că lucrurile acestea nu vor ţinea bani? Şi. adecă compensau pe deplin munca socială care-i purta. Sfânt. Astăzi avem zeci de mii de liberali. în cuvântul său dela circ vorbea cu dispreţ despre calitatea cea mai bună care o aveau boierii. armată. şi nu se mai încurcă. şi-i ucizi economic. încât la 30 mii de suflete venea un boier. Ţinem seamă de aceste cuvinte. n'au ştiut de unde. „Ţara? – întreba d-lui – patruzeci de boieri mari. Va să zică prisosul. care nici îmblă cu zilele în palmă. pe care muncitorul îl poate pune la dispoziţia civilizaţiei şi a junilor crescuţi la Paris. dacă ştiau că vor ţinea. şi i-a dat fiecăruia atâta putere. ale claselor producătoare. Un asemenea popor însă îşi impune felul lui de a fi şi vecinilor. pentru că nici turc. e foarte mic. nu însă ceea ce-i trebue pentru ca să-şi ţie sufletul lui ş'al copiilor. nici compensează prin ceva munca socială. cultură. nici chiar banul. şi încă şi acela cu trebuinţe foarte mici. căruia-i propui să-i altoeşti ramuri străine. nesfânt. că.strici obiceiele”. pierde-vară şi alte soiuri de paraziţi.. Ce ar zice liberalii dela noi dacă le-am spune. A. deci trupeşte şi sufleteşte? Apoi de ce munceşte omul? Ca să aibă el din ce trăi. patruzeci de boieri mici. adică optzeci de oameni. grâu. tot pe atuncea în Rusia de amiazăzi se introduc pe zi ce merge datinele româneşti printre Malorosieni. căci natura n'a făcut calcul că această putere va avea de hrănit din prisosul ei liberali. advocaţi. Dar puterea fizică a unui om e restrânsă. Ţara n'avea pe umerele ei decât optzeci de oameni. pe care o istovesc din rădăcini. vedea el pe cine nu văzuse. mâncând chiar condiţiile de existenţă. Dar ce le pasă d-lor de aceasta! Liberi nu sunt de a sărăci lumea? D. ca să se poată ţine bine şi să mai pue şi ceva la o parte. limbă şi datine. lui nu-i trebuie la negoţ nici un fel de samsar. pe când ei introduc istorii franţuzeşti în instituţii. iată ţara pe când eram eu tânăr”. abia pe la anul 1830? Sigur că numai oameni cari nu-şi cunoşteau ţara deloc. atâtea ciubere de grâu. trece în ţara ungurească. nici de vre-un duh aşa subţire nu se bucură. 18 . dacă istoveşti pre acesta. condiţiile existenţei lor private. nici leah.

de instituţii şi de forme lipsite de cuprins. adică lumina. cuprinsul lor nu s'adaogă. cu un cuvânt toate liberalismurile. nu-i în toate minţile. atâtea mii de chile ne ţin constituţia. al căror complex liberalii au apucat a-l numi „tot ce este românesc”. Oricum le-ai întoarce. Tot astfel sunt toate frazele radicalismului. de unde îţi mai rămân condiţiile pentru întreţinerea unei culturi sănătoase şi temeinice? Două sute de nebuni mănâncă de sigur mai mult decât un singur înţelept. anul 1873. Din acest prea mic prisos al gospodăriei producătorului trăeşte toată civilizaţia naţională. În acest „ceva" mai mult. în acest prisos sunt cuprinse: întâiu ceeace-i trebue pentru a reproduce. ş'atunci putem face ce-om pofti”. care-l poate pune la dispoziţia societăţii. atunci nu ne mai rămâne nimic pentru ceea ce este într'adevăr românesc. pentru cultura naţională în adevăratul înţeles al cuvântului. socotită numai pentru a se ţine pe sine şi familia. şi-atunci vei şi voi”. Să zicem: „Sau nu există Dumnezeu ş'atunci suntem traşi pe sfoară. va să zică condiţiile muncii de mâni şi încolo un prea mic prisos. „Luminează-te şi vei fi!”. Dacă hrănim cu acest prisos străinătatea de idei. iar când vrea ceea ce nu poate. Înainte de-a da exemple din ţară. Nimic n'ar părea mai natural. ş'atunci suntem traşi pe sfoară. Deci abecedarul nostru economic zice: Natura i-a dat omului putere mărginită. Dacă vei hrăni cu ele câteva mii de stărpituri liberale. căci omul vrea ceea ce poate. atâtea chile ne ţin tinerii ce-şi pierd vremea prin străini. dăm unul din străinătate. sau există ş'atunci putem face ce-om pofti". în foaia sa Volksstaat. sub formă de dare. sau nu există. Poate contrariul e adevărat. „Să poţi. atâtea chile ne ţin mărfurile importate din străinătate. Prisoasele economiilor individuale constituesc o sumă certă. 19 . spune următorul lucru: „Sau există Dumnezeu. decât ca oamenii să ia lucrurile aşa cum sunt şi să nu caute în nouri ceea ce-i dinaintea nasului lor. Tot aşa-i cu „voieşte şi vei putea!”.Dacă am face şi noi socoteala Moţului din Ardeal am zice: atâtea mii de chile de grâu ne ţine o chilă de fraze liberale. pentru că nu-l au. atâtea ne ţin legile franţuzeşti. El produce ceva mai mult decât consumă. ba adesea contrariul lor cuprinde mai mult adevăr decât ele înşile. Cu toate acestea tocmai calea contrară urmează. Fraza întoarsă nu va fi nici mai clară şi mai cuprinzătoare de cum e. Socialistul Bebel. FRAZĂ ŞI ADEVĂR VI. „Fii şi te vei lumina!” Căci o existenţă lungă şi sigură va avea drept fruct al ei cunoştinţa.

altul coase. fie cum o fi. Atunci se foloseşte omul de prisosul liber al unei vieţi de muncă. Sărăcia trebue luată în înţelesul ei adevărat. Sărac e cel ce se simte sărac. în sfârşit săptămâna toată e a stomahului. şi va vedea îndată ce e. traiul rău în familie. abstracţiunile li vin foarte bine la 'ndemână. lipsa de credinţă. altă dată însemna sărac. întrucât s'atinge de partea lor intenţională. neavând ce spune. cu vorbe nu-l încălzeşti pe nimenea. Colo unul vinde. De aceea se şi vede care e răul cel mare: sărăcia. azi înseamnă lipsit de calităţi morale. după aceea la horă –. un al treilea bate fierul până-i cald. Căci ce este statul. la câmp se ară. Deci condiţia civilizaţiei statului este civilizaţia economică. averea. aproape toate sunt câştigate sau prin sărăcie proprie sau atavistic prin sărăcia strămoşilor. Calităţile morale ale unui popor atârnă – abstrăgând de climă şi de rassă – dela starea sa economică. „miserable". A introduce formele unei civilizaţii străine. se seceră. să se îmbrace subţire şi să pue lumea la cale cu fraze. ţes. Să nu ne înşelăm. şi ce scop are el? Nu din carte – aievea. colo meliţă cânepa. furtişagul. Dar cu asemenea cultură din gazete au început reformatorii noştri. c'a avut ce-i trebuia. dar şi în străinătate lucrează în mare parte gura. german. sărbătoarea e a creerului şi a inimii. fără ca creerii să ştie mult despre aceasta. scopul muncii – bunul traiu. Ci în străinătate în genere nu prea iau oamenii gazetele în serios. Se ştie că sunt făcute pentru a trezi patimile societăţii şi a crea în public atmosfera ce-i trebueşte guvernului sau adversarilor săi spre a inaugura suirea unora şi coborârea altora. Mişel. astăzi mişeii în înţelesul nostru stăpânesc toată ţara dela un capăt la altul. deci acestea sunt esenţiale. gazetarii noştri au şi mai multă nevoie de gură decât de cap. merge la biserică. Oamenii scot acolo gazete în toate zilele şi. tund oi. Cultura frazelor o puteau învăţa bine din gazetele străine. şi numai în zi de sărbătoare stau mâinile şi lucrează creerul. cu cât mai abstracte sunt. Iasă cineva pe uliţă sau la câmp. Că este aşa. Beţia de cuvinte din gazetele româneşti e numai întrecerea beţiei de cuvinte din cele străine. Materia vieţii de stat e munca. altul cumpără. zavistuirea bunurilor altora. unul croieşte. e curat muncă zadarnică. Tot astfel. şi vorbe rămân toate abstracţiunile şi. se samănă. Căci nu mai este îndoială că n’au învăţat mai nimic dela străini decât să vorbească subţire. şi „elend".Dar. care cu făţărnicie omenească îmbracă interese străine de interesul adevărat al poporului. răutatea. darul beţiei. francez. căruia îi trebuie neapărat mai mult decât are. Sărăcia e izvorul a aproape tuturor relelor din lume: boala. căci prin mijlocul lor poţi scrie coale întregi fără să spui nimic. Blândeţa caracteristică a poporului românesc dovedeşte că în trecut el a trăit economiceşte mulţumit. 20 . fără ca să existe corelativul ei economic. deci având mai puţine de împărtăşit decât străinii. ne e dovadă suma de cuvinte care însemnează relele morale prin cuvinte împrumutate sărăciei şi boalei. Odată Voevozii româneşti dăruiau prin hrisoave pe „mişei” în înţelesul lor. Mai puţin culţi. în sfârşit presa nui cu mult mai mult decât o fabrică de fraze. cu atât sunt curată vorbă de clacă.

Numărul producătorilor. La noi evul mediu a ţinut până mai ieri-alaltăieri. Va să zică. încât împărăţia. înmulţindu-se trebuinţele. ba de-a pierde pe zi ce merge clasele sale de manufacturieri. căci la urma urmelor. care scumpeşte articolele. naţia agricolă totdeauna perde. tot negoţul nu e decât un soi de samsarlâc între consumator şi producător. la cumpărătura celor străine. capeţi în schimb o jumătate de vagon de obiecte de lux. nici prin regula că ei toţi sunt născuţi egali. care regulează modul în care are a se face transacţiunea. între indivizii A. şi se'nmulţesc – cine? Cei cari precupeţesc munca lui în ţară şi în afară şi clasele parazite. În această manipulare. La ţară putrezesc grânele omului nevândute. pentru că productele ei sunt uniforme în privirea valorii. că instituţia a fost atât de puternică. ş'aceasta era autonomia breslelor şi îngrădirea lor faţă cu orice agresiune de din afară. Samsarlâcul care mijloceşte schimbul între productele noastre şi cele străine încape pe zi ce merge pe mânile străinătăţii. dă îndărăt. nu se schimbă nici prin axiomul că toţi oamenii sunt liberi prin drept înăscut şi imprescriptibil. un fel de manipulare. Nu mai pomenim că pricinile dintre breslaşi se hotărau la staroste. trebuiau înmulţite izvoarele producţiunii. devin proletare. totdeauna 21 . transport şi câştigul comerciantului se scad din preţul cu care naţia agricolă îşi vinde productele. Oameni bătrâni n'ar avea decât să asemăneze fizionomia de azi a Bucureştilor cu aceea pe care o avea înainte de cincizeci de ani. Evul mediu avea o formă pentru păstrarea fiecării ramuri de producţie.Dar aşa au făcut liberalii noştri. în oraş plăteşti pânea cu preţul cu care se vinde la Viena sau la Paris. şi se întăreau numai de Vodă. la vânzarea productelor ei. care având a trăi de pe dânsul. nu erau aşa de străluciţi Bucureştii pe atuncea. deci trebuia înmulţită producţia şi braţele producătoare. Apoi e cumplit de mare diferenţa între valori. nici prin participarea tuturor la afacerile guvernării. – va să zică ea păgubeşte dublu în toate transacţiile ei. C'un cuvânt naţia agricolă e expusă de-a fi exploatată de vecinul industrial. pentru că cele douăzeci de mâini corespund cu cincizeci de guri. Din contră am urmat. ba nici măcar prin şcoli profesionale. adecă acela care se face pretutindenea. şi mulţi bătrâni vor fi ţinând minte epoca în care un străin nu putea fi breslaş. Nu-i vorbă. şi nu samsarlâcul. Dovada cea mai bună pe continent e chiar poporul nostru. şi pe această cale se scumpeşte. tot în aceiaşi vreme vamă. încărcând 500 de vagoane cu grâu. nu e mai puţin adevărat că sunt cel mai general articol de producţiune. dar erau româneşti. nu mai pomenim apoi. Căci profesiile lipsesc pentru că lipsesc condiţiile lor de existenţă. la cumpărătura unui articol industrial. şi dacă constituesc o trebuinţă generală. În veacul nostru se'nmulţeau trebuinţele. produc o scumpire artificială. În loc de a-şi arunca privirile la răul esenţial al societăţii. şi B. în genere de oraşele Moldovei? Toate împrejurările acestea nu se schimbă prin fraze. cari în ţara noastră sunt absolut numai ţăranii. Dar aceste împrejurări nu se schimbă nici prin legi civile.. s'au ţinut de relele accidentale şi fără însemnătate. care neputând concura cu fabrica. deci e supus la o trudă cu mult mai mare decât poate purta. azi? Ce să mai zicem de Iaşi şi. Pe când naţia agricolă plăteşte atât transportul cât şi vama şi câştigul comerciantului. Căci firul de grâu trece prin douăzeci de mâni dela producător până la consumator.

compus din oameni bogaţi şi sănătoşi. dar cuprinsă. bresle nu mai avem.40 de ani aveam o clasă puternică de ţărani nu bogată. şi începuturile unei clase de mijloc. cari au format cadre goale. apoi neparticiparea la guvernul ţării erau rele cu totul neesenţiale. Răul esenţial a fost că se'nmulţeau trebuinţele fără a se'nmulţi producţia sau fără a se urca în mod considerabil valoarea ei. găsim cumpărători străini chiar în ţară. Chiar ar fi bine să ne luăm de pe acuma o bucată de loc în Mexico. mai egali. Nu doar c'ar sta în relaţie cu consulii – această acuzare ar fi prea gravă. în care să pornim cu toate ale noastre. inegalitatea claselor şi nelibertatea. asemenea. 22 . Azi ţăranul scade pe zi ce merge. au creat guvern reprezintativ ca să-l împle oameni ce abia ştiu a îndruga două cuvinte. Înainte de 30. negoţul încape pe mâini străine. Căci Statul are nevoie de clase puternice. ale cărui interese sunt identice cu ale ţăranului. Prin atârnarea noastră economică am ajuns ca toate guvernele. pentru că simţim că starea poporului românesc e nesuferită şi că ne-am încurcat rău. Puţin ne pasa pe baza căror principii metafizico-constituţionale s'ar fi putut realiza bunul traiu al claselor României – destul că avem dovadă că pe calea liberalismului mergem tocmai dimpotrivă. să atârne mai mult ori mai puţin de înrâuriri străine. zic unii pe alţii. Ne înegrim unii pe alţii. Iar cel sărac e totdeauna sclav şi totdeauna neegal cu cel ce stă deasupra lui. când nu vom mai avea nimic în România. să se azvârle toată asupra puterii statului. în care oamenii vor fi mizeri şi bolnavi. Mai mult încă – în statul absolutist. Daţi-mi statul cel mai absolutist. au făcut ca clasa de mijloc. proprietarul. pe câtă avere are. aceştia vor fi mai liberi. ca să domnească. fie ele în orice parte. iar liberalismul le-a adus la sapă de lemn. a Austriei şi-a introdus consulatele în ţară sub numele şi forma de „stărostii de breaslă". Dar în această încurcătură vina istorică şi blestemul urmaşilor să cază asupra celor ce-au făptuit totul răul. nu de stârpituri – ne înegrim. Deci „salus reipublicae summa lex esto”. asupra liberalilor de orice nuanţă. decât în statul cu legile cele mai liberale. dar cu oameni mizeri. spună ele ce-or pofti. – vorbesc de naturile mai nobile. în care a intrat tot gunoiul societăţii. în care oamenii să fie sănătoşi şi avuţi – îl prefer statului celui mai liber. încât mâine să vrem să vindem ce avem. în loc de a căuta să muncească şi să înflorească. şiam putea să ne luăm lucrurile în spinare şi să emigrăm la America. Să nu ne facem iluzii.foarte diplomatică. Căci omul are pe atâta libertate şi egalitate. pentru ca s'o facem cuiva.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->