You are on page 1of 49

CALCULUL DEPLASARILOR LA SOLICITARI COMPUSE-METODE

ENERGETICE.FORMULA MOHR-MAXWELL

x
z dx N N
01
Mz
Ty

0 dx Δ dx
Mt

N
a) b) Δdx=du= dx
y EA

dv 01 M
γm 0
T
dx

T M
c) dv=k dx d) df= dx
GA EI
x 01
z dx
Mt
01
mz ty 0

0
mt
n

Mt
f) fig.1 e) dϕt= dx
GIp
-incarcari reale Fi-eforturi, deformatii; fig 1a,b,c,d,e,
-incarcari virtuale FI=1, fig.1f,
L ijext = Lijef ;
L ijext =LM al fortelor virtuale Fi care parcurg deplasarile reale produse de Fj;
L ijef =LM al eforturilor din forta virtuala Fi care parcurg deplasari reale.
1Δij=∫ndu+∫tdv+∫mdϕ+∫mtdϕ;
N T M Mt
Δij= ∫ n dx + k ∫ t dx + ∫ m dx + ∫ m t dx; Mohr-Maxwell (2)
EA GA EI GIp
Regula Veresceaghin

EI=cst; M(x)-forma oarecare; m(x)-liniara

M
Δij= ∫ m dx;
EI M Mdx
G M
l
m
α yG m
xG
x
fig.2

∫mMdx=∫xtgαdA=tgα∫xdA=tgαxGA=yYA;

m=xtgα; dA=Mdx; xGtgα=yG;

∫mMdx=ΣyGA; (3)

Etape de calcul:

-diagrame de eforturi din sarcini reale;

-diagrame de eforturi din incarcare virtuala unitara asezata in punctul si dupa directia
deplasarii cautate :sageata F = 1

rotire M = 1;

-se efectueaza integralele pe intrega structura(cand Δij (+)deplasarea are loc in sensul
sarcinii virtuale);

1
-la bare cu h/l< se neglijeaza T;
4

N nN
- dx = ∑
la grinzi cu zabrele Δij= ∫ n ;
EA bare EA
-la stucturi se poate calcula numai cu influenta incovoierii;

-la bare solicitate de N si M se poate neglija influenta lui N;


Aplicatie Sa se calculeze deplasarea pe verticala si orizontala si rotirea punctului 1
bara semicirculara EI=constant.

F F

1 1 1 1

Θ Θ Θ

R R R
2 2 2 2
0 0 0 0

M=-FRsin0;
ds=Rd0;
m=-Rsin0;
m=-R(1-cos0);
m=-1;

π π π
2 2
π 2
FR 3
EIv= ∫ mMds = ∫ FR sin θdθ =
3 2 3
FR ; EIh= ∫ FR 3 sin θ(1 − cos θ)dθ = ;
0 0
4 0
2

π
2
πFR 3 FR 3 FR 2
EIϕ = ∫ FR 2 sin θdθ = FR 2 ; v= ; h= ; ϕ= ;
0
4EI 2EI EI
COMPRESIUNEA CENTRICA A BARELOR ZVELTE
FLAMBAJ ELASTIC-BIFURCAREA ECHILIBRULUI

(2) STABIL(S)
(1) Δp

x
F
v(x) L
(1) Δp (2)

l Δp INDIFERENT(I) Fcr
(1) (2)

(1) S I
Δp
y (2) LABIL(L)
0 v(x)

fig.1 fig.2 fig.3

FORTA CRITICA DE FLAMBAJ . FORMULA LUI EULER

Bara dublu articulata-ideala


d 2 v( x ) Mz ( x )
Mz(x)=Fcr v(x) (1) ec. diferentiala fibra medie deformata =− (2)
2 EIz
dx
2 2
d v( x ) Fcr d v( x ) Fcr
=− v( x ) ; + v( x ) = 0
dx 2 EIz dx 2 EIz
d 2 v( x )
+ k 2 v( x ) = 0 (3) ec. diferentiala gr II coeficienti constanti
2
dx
Fcr
k2= (4) solutia generala v(x)=C1sinkx+C2coskx (5)
EIz
la x=0 v(x)=0 ⇒ C2=0
x=l v(x)=0 ⇒ C1sinkl=0 C1 ≠ 0 sinkl=0 ⇒ kl= π,2π,..., nπ

π π 2 Fcr π 2EIz π 2EIz


k= ; k2= = ; Fcr= (6) Fcr= (7)
l l2 EIz l2 (l f ) 2

Alte cazuri de rezemare-lungimi de flambaj,forte critice


Fcr Fcr Fcr Fcr

lf
lf lf
lf

lf=l 0,7l 2l 0,5l

π 2EI 2π 2EI π 2EI 4πEI


Fcr= ; ; ;
l2 l2 4l 2 l2
fig.4

LIMITE DE APLICARE ALE FORMULEI LUI EULER


σcr
D
dreapta Tetmajer-Iasinski

σc C
σp P
Compresiune
pura
Hiperbola Euler
Flambaj B
0 elastic
λc λp λ
(λ1) (λ0) Flambaj
plastic
Fig.5

σ crp = a − bλ (10)-tensiunea critica de flambaj

Fcr π 2 EI π 2Ei 2 min π 2E π 2E


σ cr = = = = = (8) domeniul plastic
A Al f
2
lf ⎛ lf ⎞
2
λ2
⎜⎜ ⎟⎟
⎝ min ⎠
i

lf
-coeficientul de zveltete: λ = (9);ex:OL37 λp=100-105.
imin
DEFORMATIILE BARELOR DREPTE ÎNCOVOIATE

1.DEFORMATII SI DEPLASARI.
p
v – translaţie (săgetă) pe axa Oy 0
0 p
v x ϕ – rotaţie în jurul axei neutre y

p1 ϕ dv
ϕ= (1) + în sens orar pentru sistemul
x dx
de axe din figura 1.

y fig.1 .

Observatie : deplasările oricărui punct al barei sunt complet definite de ecuaţia v(x) a axei deformate
care se mai numeşte curbă sau linie elastică dacă se determină în stadiu elastic.

2. ECUATIA DIFERENTIALA A AXEI DEFORMATE

.
1Mz
Din studiul formulei Navier => =(2) pentru zonă M = const si secţiune constantă ( EIz = const )
ρ EIz
=> ρ = const => axa deformantă arc de cerc.

În caz general cu M ≠ const => ϕ ( x) variabilă şi ecuaţia axei deformante, ţinând cont de expresia
curburii din geometrie diferenţială este:
d 2 v( x)
1 dx 2 Mz ( x)
=± = (3) ± depinde de orientarea axelor de coordonate
ρ ( x) 3
EIz
⎡ ⎛ d 2 v( x) ⎞ ⎤ 2 2

⎢1 + ⎜⎜ 2
⎟⎟ ⎥
⎢⎣ ⎝ dx ⎠ ⎥⎦
dv( x)
= tgϕ ( x) valori mici faţă de 1 => în (3)
dx
d 2 v( x) Mz ( x)
2
=− (4)
dx EIz

0 x
M>0 centrul de curbura in sens negativ axei 0y⇒- in 3
1 d 2v
M>0 <0; < 0.
ρ dx 2

y
1
3.METODE DE INTEGRARE A ECUATIEI DIFERENTIALE A AXEI DEFORMATE

3.1 INTEGRAREA ANALITICA A ECUATIEI DIFERENTIALE (METODA DIRECTA)

1
EIz ∫
Pentru bare cu EIz = const : - rotirea ϕ ( x) = − Mz ( x)dx + c1 (5)

1
[Mz( x)dx]dx + c1 x + c2 (6)
EIz ∫
- săgeata v( x) = −
Constantele c1 , c 2 din condiţii de:
a) rezemare v=0 ϕ ≠ 0 ; v=0 ϕ ≠ 0 ; v=0 ϕ=0

b) continuitatea fibrei deformate în punctele care separă intervalele cu zone de variaţie diferită a
momentului încovoietor
F d 2 v( x)
Mz ( x) = − Fx; EIz = Fx;
x dx 2

A B x Fx 2
EIϕ ( x) = + c1 ;
2
vmax Fx 3
EIv( x) = + c1 x + c 2 ;
6
l ϕmax
Fl 3 Fl 3
x=l vA = 0 0 = − + c 2 ; c 2 = Fl 3
6 2
-
Fl 3 Fl 2
M(x)
ϕA = 0 0= + c1 ; c1 = −
y 2 2

fig.2

Fx 2 Fl 2 Fl 2
EIϕ ( x) = − ; x=0 ϕ max = −
2 2 2 EI
Fx 3 Fl 2 Fl 3
EIv( x) = − x + Fl 3 ; v max =
6 2 3EI

Observatie: Semnul „minus” rezultă din scrierea momentului încovoietor de la dreapta.

2
EXPRESIA GENERALA A ENERGIEI DE DEFORMATIE
-tensiuni normale
1 1 1
dL= σxdxdydzεx=dU= σxεxdV; dV=1; U1= σxεx ; (1)
2 2 2
dV
1
U1= (σxεx+σyεx+σzεz) ; (2)
2
-tensiuni tangentiale
1
U1= (σxεx+σyεy+σzεz+τyzγyz+τzxγzx+τxyγxy) ; (3)
2
εx,εy,εz si γ din legea lui Hooke⇒
U1=
2E
(
1 2 μ
E
)
σ x + σ 2y + σ 2z − (σ x σ y + σ y σ z + σ z σ x ) +
1 2
2G
( )
τ xy + τ 2yz + τ 2zx ; (4)
-starea plana
U1=
1 2
2E
( μ
E
)
σ x + σ 2y − σ x σ y +
1 2
2G
τ xy ; (5)
-intindere monoaxiala
σ x2
U1= ; (6)
2E
-forfecare pura
τ 2xy
U1= ; (7)
2G
-cub cu laturi unitare,muchii paralele cu directii principale⇒ din(4):
U1=
1 2
2E
( μ
E
)
σ1 + σ 22 + σ 32 − (σ1σ 2 + σ 2 σ 3 + σ 3 σ1 ) ; (8)

Efectele energiei:

-variatia de volum-daca cubul e solicitat pe toate fetele de aceiasi tensiune normala,


deci pe toate fetele se aplica tensiunea medie:
1
σm= (σ1+σ2+σ3) care da deformatia volumica εv
3
σ ε σ 3(1 − 2μ ) 3(1 − 2μ ) 2
U1v= m v = m σm = σm ; (9)
2 2 E E

1 − 2μ
Sau U1v= (σ1 + σ 2 + σ 3 )2 ; (10)
6E

-variatia formei⇒scazand din energia totala cea de volum


U1f=U1-U1v=
1 2
2E
( μ
E
)
σ1 + σ 22 + σ 32 − (σ1σ 2 + σ 2 σ 3 + σ 3 σ1 ) −
1 − 2μ
6E
(σ1 + σ 2 + σ 3 )2 ;

U1f=
1+ μ
6E
[
(σ1 − σ 2 )2 + (σ 2 − σ 3 ) 2 + (σ 3 − σ1 )2 ; ] (11)
INCOVOIERE CU FORTA AXIALA

Definirea solicitarii

x x

G Mz G
z P0 y0 z
My
z0
N
F
Fig.1
y y
My Mz
N=F ; z 0 = ; y0= (1)
N N

Încovoiere oblicã cu forţã axialã

x x

G Mz G
z z
y0
P0
N
Fig.2
F
N=F; Mz = Ny 0
y y
'
(1 )

Încovoiere dreaptã cu forţã axialã


Studiul tensiunilor
N Mz My
σ = σ xN + σ xMz + σ xMy = + y+ z
A Iz Iy
(2)
N Ny 0 Nz N⎛ yy zz ⎞
σ= + y + 0 z = ⎜1 + 2 0 + 20 ⎟
A Iz Iy A ⎜⎝ iz i y ⎟⎠
(3)
y0 z
axa neutrã: 1 + 2
y + 20 z = 0
iz iy
(4)
Iz Iy
i z2 = i y2 =
A A
tãieturile axei neutre:
iz 2
y n =- ;
y0

17
iy 2
z n =- ;
z0
(5)
My
σ xMy = z
Iy
x

z σ My

Mz
σ
x
1 σN
Mz
G. yn x x
z .y 0 y
My
P0 .
σ z 0.
σ1 N
N Mz
zn 3 σ xN = σ xMz =y y
- z A y Iz
dA
y

a.n. σ3 Fig.3
+

SAMBURE CENTRAL

Dreptunghi
n2

n2 n1
A b/3 B

P3
yos3
z h P2 G h/3
P4
yos1
P1
zos2
D C

n2
i 2y
b
i2
yos=- z ; zos=- ;
yn zn y

18
3
2 Iz bh h2
iz= = ; =
A 12bh 12
2 I y hb 3 b2
iy= = = ;
A 12bh 12

n1-n1
h
z n1 = 0 ; y n 1 = − ;
2

h2
h
y os1 = − 12 = ; z os1 = 0(punctulP1)
−h 6
2
n2-n2
b
zn2=- ; yn2=0;
2
b2
b
yos2=0; z0s2=- 12 = (punctulP2) etc
−b 6
2
Cerc
n1-n1
d
yn1=- ; zn1=0;
n1 n1 2
πd 4
G Iz d2
i z2 = = 642 =
z P1 A πd 16
4
d2
i2
y 0 s1 = − z = − 16 = ;
d
y d 8
y n1

2
fig.5 z 0 s1 = 0 .

COMPRESIUNE EXCENTRICA-ZONA ACTIVA

Aa − suprafaţã activã
ha = lungimea zonei active
1
R = ha bσ max
2

19
N≡R
1 2N
N = ha bσ max ⇒ = σ max
2 ha b

N si R pe acelasi suport ⇒ h a =3c


h
c= − y 0
2
2N
σ max =
3cb
N

axa zero
0
y0
y b

y 0s N

0 c

z
h

ha

R
σ max
fig.6

20
INCOVOIEREA OBLICA

Definirea problemei
-linia fortelor inclinata cu unghiul α fata
α de axa minima de inertie y.

x
z G Mz=M cosα
Mz My=M sinα (1)
My
M

linia fortelor

fig.1

Cazuri de incarcare:

-incarcarea cuprinsa in planul sectiunii; linia fortelor nu coincide cu nici una din axele
de inertie (fig.2a). Rezulta M care se descompune comform relatiilor (1).

-incarcarile sunt aplicate de la inceput in doua plane perpendiculare (fig.2b). Rezulta


Mz si My.

p x x
z lf
F
α z F

H
H
a
l-2a
l
a
y y

fig2a fig.2b

14
Studiul tensiunilor normale

Sectiunea din fig. 3 este incarcata de momentele Mz si My intr-un punct oarecare si se


suprapun tensiunile normale ale celor doua incovoieri drepte.

σ My σ My
x

x x x

3 z z
z Mz Mz
G G G

My y y My y
β σ Mz
σ x3
1
σ Mz
M z z x z
σ dA dA dA
σx y y y

a.n. σ x1

fig.3

Mz My
σ x = σ xMz + σ xMy = y+ z (2)
Iz Iy
Mz My
axa neutra: y+ z=0 (3)
Iz Iy
y M y Iz I
inclinarea axei neutre: tgβ = = = tgα z
z Mz Iy Iy
(4)
Observatie:
-directia axei neutre nu coincide cu directia vectorului moment decat la
sectiunea cu Iz=Iy
.
-σmax rezulta pentru punctul cel mai departat de axa neutra.

Caz particular:

Sectiunea dreptunghiulara sau inscriptibila intr-un dreptunghi.

Tensiunile extreme rezulta in varfurile sectiunii din analiza semnelor momentelor


incovoietoare pe sectiune (fig.4).

15
Mz My M My
z3 σ max = σ x1 = y1 + z1 = z + =
Iz Iy Iz Iy
3 - - - - - - - 2 y1 z1
-
+
- Mz My
- + 3
y + = σ min = σ x 3 ; (5)
- + Wz W y
-
z h -
Mz G +
Mz My
- + σ x2 = − + ; (6)
- Wz W y
- My + 1
y
- +
-
- +
+ + + + 1
b
z1
y

Calcul practic:

Verificare:

σmax ≤ R (7)

Dimensionare:
Wz h
Pentru sectiuni dreptunghiulare = , pentru profile I si U laminate W z = 7...10
Wy b Wy

Mz ⎛⎜ W z M y ⎞⎟
W znec = 1+ = W z dim ; (8)
R ⎜⎝ W y M z ⎟⎠

-se alege raportul W z / W y si se calculeaza cu relatia (8);

-se stabileste sectiunea cu W znec = W z dim si se calculeaza Wz si WY pentru sectiunea


adoptata.

-se verifica relatia (7) si daca nu verifica se redimensioneaza, rezulta incercari.

16
LEGEA LUI HOOKE GENERALIZATA-MATERIAL ELASTIC,IZOTROP

z z σz z
ε z' =
E
−με`x σz
−με`x −με`y σ
σx 0
0 y −με`y 0 y −με`z −με`z y
σx σy
ε x' = ε y' =
x E x E x

fig.1

σx
dupa axa x se imprima lungirea ε`x= ⇒ contractii: dupa y:-με`x
E
z:-με`x etc.

1
εx=ε’x-με`y-με`z= [σx-μ(σy+σz)]
E
1
εy=ε’y-με`z-με`x= [σy-μ(σz+σx)] Legea lui Hooke generalizata (1)
E
1
εx=ε’z-με`x-με`y= [σz-μ(σx+σy)]
E

τ E
γ= ; G= ; (2)
G 2(1 + μ )

τ xy
2(1 + μ )
γxy= = τ xy
G E
τ yz 2(1 + μ )
γyz= = τ yz Legea lui Hooke generalizata (2’)
G E
σ 2(1 + μ )
γzx= zx = τ zx
G E

Legea lui Hooke pentru deformatie de volum rezulta din (1)

1 − 2μ 1 − 2μ
εx+εy+εz= ( σ1+σ2+σ3) sau εv= (σ x + σ y + σ z ) ; (3)
E E
Daca x,y,z sunt directii principale:

1 − 2μ σ1 + σ 2 + σ 3
εv= (σ1 + σ 2 + σ 3 ) ; = σ m ; tensiune medie.
E 3

3(1 − 2μ )
εv= = σm ; (4)
E

Starea plana de tensiuni σz=τxz=τyz=0⇒εz≠0⇒starii plane de tensiuni ii corespunde o


stare de deformatii spatiala

1
εx= (σx-μσy);
E
1
εy= (σy-μσx);
E
μ
εz= - (σ x + σ y ) ; (5)
E
2(1 + μ )
γxy= τ xy ;
E

Se rezolva primele 2 ecuatii din (5) in raport cu σx,σy, si rezulta expresiile tensiunilor in
functie de deformatiile specifice:

E
σx= (εx+μεy); (6)
1− μ 2
E
σy= (εy+μεx);
1− μ 2
METODA PARAMETRILOR INITIALI
Când momentul încovoietor are mai multe ecuaţii în lungul barei, se utilizează metoda
parametrilor iniţiali cu 2 constante de integrare: valorile săgetii şi pantei din origine (iniţiale).

x p
F
x
0
X
m
a
b

y
fig.1

M01=0
M1-2= - m(x-a)0
M2-3= - m(x-a)0-F(x-b)
M3-4= - m(x-a)0-F(x-b)-p(x-c)2⁄2 (1)
M4-5= -m(x-a)0-F(x-b)-p(x-c)2⁄2+p(x-d)2⁄2;

Observatii:
-cuplul concentrat “m”s-a inmultit cu (x-a)0=1 , deci aceasi valoare pentru “m”.
-după secţiunea 4 “p” se termină dar se consideră ca se continua pana la capatul
barei aplicand doua sarcini egale si de sens contrar.
-pe fiecare interval ,ec.de momente este cea de pe intervalul precedent plus un nou
termen (relatia de recurenta.)

Se integreza Eiv’’ = -M stiind ca ∫(x-a) 0 dx =(x-a); ∫(x-a)dx=(x-b)2/2 etc.


EI ϕ01=C1
EIϕ12=C2+m(x-a)
EIϕ23=C3+m(x-a) +F(x-b)2/2 (2)

3
EIϕ34=C4+m(x-a)+ F(x-b)2/2+p(x-c)3/6
EIϕ45=C5+m(x-a) +F(x-b)2/2+p(x-c)3/6-p(x-d)3/6

EIv01=C1x+D1
EIv12=C2x+D2+m(x-a)2/2
EIv23=C3x+D3+m(x-a)2/2+F(x-b)3/6 (3)
EIv34= C 41x +D4+m(x-a)2/2+F(x-b)3/6+p(x-c)4/24

EIv45= C51x +D5+m(x-a)2/2+F(x-b)3/6+p(x-c)4/24-p(x-d)4/24

Din setul (2) C1=EIϕ0.Se aplica din setul (2) prima si a doua ecuatie pentru x=a
(sectiunea 1) si rezulta C1=C2=C3=C4=C5 idem în setul (3) de ecuatii si rezulta D1=EIv0
,D1=D2=D3=D4=D5.

Ecuatiile deformatiilor devin :

EIϕ=EIϕ0⏐01+m(x-a)⏐12+F(x-b)2/2⏐23+p(x-c)3/6⏐34-p(x-d)3/6⏐45 ; (4)
EIv=EIv0+EIϕ0x⏐01+m(x-a)2/2⏐12+F(x-b)3/6⏐23+p(x-c)4/24⏐34-p(x-d)4/24⏐45 ; (5)
Observatii:
-semnul ⏐23 arata ca ecuatia deformatiei pe intervalul 2-3 este data de toti
termenii aflati in stanga acestui semn .
-termenii care dau moment incovoietor negativ sunt cu (+) in ecuatiile (4) si (5) .

4
METODA GRINZILOR CONJUGATE

Se utilizeaza relatiile diferentiale intre sageata moment incovoietor ,forta taietoare si


intensitatea sarcinii distribuite .
F
grinda reala
x

X
l

y grinda fictiva
M(x)=p (x)

T M

Fl
fig.1

Se cere : ϕ1, v1
d 2v d 2 (EI z v )
EIz 2 = − M ( x ) sau = − M (x ) (1)
dx dx 2
Relatii diferentiale
d 2 M (x ) dT ( x )
2
=− = − p n (x ) (2)
dx dx
Pe grinda fictiva incarcata cu diagrama (M) a grinzii reale astfel ca M(x)=pnf(x) relatiile
diferentiale (2) se scriu :
d 2M f dTf
= = −p f (x ) (3)
dx 2 dx

5
Egalând (1) cu (3) rezulta relatia diferentiala a fibrei medii deformate a grinzii reale in
functie de incarcarea grinzii fictive.
d 2 (EIz v ) d 2M f
= ; (4)
dx 2 dx 2
care integrata de 2 ori si punand conditia de anulare a constantelor de integrare.
dv dM f Tf
EIz = = Tf sau ϕ= (5)
dx dx EI z

Mf
EIzv=Mf sau v=
EI z
Anularea constantelor de integrare este posibila daca grinda reala si grinda conjugata
indeplinesc conditiile relatiei (5) adica :
-grinda reala punct cu ϕ=0 grinda fictiva Tf=0
-grinda reala punct cu v=0 grinda fictiva Mf=0
-grinda reala punct cu ϕ≠0 ,v≠0 grinda fictiva Tf≠0 ,Mf≠0
Grinda reala ϕ1 v1
1
Incastrare 0 0

Capt liber 1 ∫ ≠0 ≠0

1
Reazem simplu ≠0 ≠0

articulatie 1

Reazem simplu 1 ≠0 0
Intermediar

Articulatie 1 ≠0 0
Intermediara

6
Grinda fictiva
Tf1 Mf1 1
0 0 Capat liber

≠0 ≠0 1 Incastrare

1 1
≠0 =0 Reazem simplu ,articulatie

≠0 0 1 Articulatie intermediara

≠0 ≠0 1 Reazem simplu intermediar

Incarcarea produsa pe grinda fictiva de diagrama (M) a grindei reale este :


-pozitiva in sensul axei Oy cand momentul (M) este pozitiv
-negativa in sensul axei Oy cand momentul (M)este negativ

Pentru grinda din figura :

Fll T1f Fl 2
V1f=T1f= ϕ 1= =
2 EI z 2EI z
Fll 2 M1f Fl 3
M1f= l v1= =
2 3 EIz 3EIz

7
Deformatiile grinzilor de egala rezistenta—Aplicatie

Se considera o grinda incastrata la un capat si libera la celalat incarcata cu o forta


cocentrata .In sectiune , grinda este un dreptunghi de inaltime constanta h, si latime variabila
liniar,. grinda modeland astfel forma teoretica a arcului in foi (fig 1). Se determina rotirea si
sageata maxima.
Se aplica ecuatia diferentiala a fibrei medii deformate:
d 2 v (x )
EIz = −(− Fx )
dx 2

Se exprima momentul de inertie variabil in functie de cel din incastrare:


bh 3 b h3
Iz= Iz(x)= x
12 12

I z d 2 v (x )
EIz(x) = Fx
Iz dx 2

b xh3
I z (x ) b x d 2 v (x ) l
= 123 = x = EIz = Fx
Iz bh b l dx 2
x
12

Ecuatia diferentiala se integreaza de doua ori:


dv (x )
EIz = EIz ϕ(x)=Flx+C1
dx

x2
EIzv(x)=Fl + C1x + C 2
2

Se determina constantele de integrare :


La x=l ϕ1=0=Fl2+C1 deci C1=-Fl2

Fl 3 Fl 3
La x=l v1=0= − Fl 3 + C 2 deci C2=
2 2

8
F
2 1
x

x
l
b
y

bx z
h

M
- y
Fl
M(x)=-Fx

fig.1

Expresiile functiilor de deformatie devin:

EIzϕ(x)=Flx-Fl2

x2 l3
EIzv(x)= Fl − Fl 2 x + F
2 2

In capatul liber, pentru x=0 rezulta:

Fl 2 Fl 3
ϕ2=- ; v2=
EI z 2EIz
Fl 2 Fl 3
Se compara cu rezultatele obtinute pentru grinda cu sectiune constata ϕ2=- ; v2= si
2EIz 3EIz
se constata o marire apreciabila a deformatiilor grinzii de egala rezistenta,ceea ce justifica

folosirea arcurilor in foi ca elemente de preluare si amortizare a solocitarilor dinamice:

-rotirea maxima se dubleaza;

-sageata maxima creste cu 50%.


La aceasta grinda de egala rezistenta fibra medie deformata va fi un cerc (nu o parabola).

9
Aplicarea principiului suprapunerii eforturilor la calculul deformatiilor barelor
incovoiate.
Ca si in cazul trasarii diagramelor de eforturi , se poate aplica principiul suprapunerii
efectelor si la calculul deformatiilor indiferent de metoda de calcul utilizata.
Daca se considera grinda simplu rezemata din figura 1 cu o sarcina distribuita si una
concentrata si se doreste calculul deplasarii liniare in punctul 1de exemlpu cu metoda
grinzilor conjugate , calculul se conduce separat pentru fiecare incarcare in parte iar
valoarea finala a sagetii rezulta prin insumare algebrica .Rigiditatea barei este constanta.
5Fl3
Din forta concentrata v1= ;
192EI
pl 4
Din incarcare distribiuta v1= ;
96EI
5Fl 3 pl 4
Sageata finala din punctul 1 devine v1= + ;
192EI 96EI
Grinda reala

F
1 2 3
a)

l/4 l

M
Fl
F 4
b)

c)

pl2/8

fig.1

10
Grinzile conjugate

b') l/4 l
1
2
3

Fl/4 Fl2/8

Fl/4
Fl2/32 Vf3

1) Vf2=Fl 2/12

Pl2/8

c') 1 2 3

l/4 l

vf2
2pl3/24
Vf3
3
Vf2=pl /24

fig. 6

Aplicatie
Grinda simplu rezemata cu consola rigiditate constanta

F
1 2 3

V1 V2
l l/4

M Fl/4

fig. 3
11
Se dtermina f3,ϕ2.

Reactiunile grinzii:

1 5
V1=0,25F= F ; V2=1,25F= F ;
4 4

1)Metoda parametrilor initiali:

EIϕ=EIϕ1+ V1
x2
− V2
(x − l)2 ;
2 12
2 23

x3 (x − l)3
EIv=EIv1+EIϕ1x+V1 − V2 ;
6 12
6 23

Se aplica ecuatia sagetii in reazemul 2 x=l , v2=0


1 l3 l2
0=EIϕ1l+ F ; ϕ1=-F ;cu care ecuatiile deformatiilor devin :
4 6 24EI

5 (x − l) 5 (x − l )
2 3
l2 1 x2 l2 1 x 3
EIϕ=-F + F − F ; EIv=- F + F − F ;
24 4 2 12
4 2 23
24 4 6 12
4 6 23

Fl 2 Fl 2 Fl 2
Pentru x=l EIϕ2=- x+ = ;
24 8 12

11Fl 2 11Fl 2
x=1,25l EIϕ3= ; ϕ 3= ;
96 96EI

5Fl3 5 Fl3
x=1,25l EIv3= ; v3= ;
192 192 EI

12
2)Metoda grinzii conjugate :

1 2 3

Mf Fl/4
l l/4

V2f
V1f
FL2/8

V2f

FL2/32
fig.4

Tf 2 Mf 3 Fl 2 Fl 2
ϕ 2= ; v3= : Tf2=Vf2= : ϕ 2= ;
EI EI 12 12EI

Fl 2 l Fl 2 2 l 5Fl3 5Fl3
Mf3= + = ; v3= ;
12 4 32 3 4 192 192EI

13
STAREA PLANA DE TENSIUNI
VARIATIA TENSIUNILOR IN JURUL UNUI PUNCT.TENSIUNI PRINCIPALE

z σy
σy
τyx 0 τyx x
τxy 1 x B
0 dx
τxy
σx
σx dy
α
α σα
τα
A n
y
y a) b)
fig.2

Suprafete
OA=Acosα; OB=Asinα; AB=A

Ecuatii de proiectie dupa directiile σα,τα:

σαA-σxAcos2α-σyAsin2α-2τxyAsinαcosα=0;

ταA+σxAsinαcosα-σyAsinαcosα-τxyAcos2α+τyxAsin2α=0;

Se simplifica cu A si se tine cont de:

1 − cos 2α 1 + cos 2α
sin2α= ; cos 2 α = ;2 sin α cos α = sin 2α ⇒ (3)
2 2

σx + σy σx − σy
σα=σxcos2α+σysin2α+τxysin2α= + cos 2α + τ xy sin 2α ;
2 2
σx − σy
τα=- sin 2α + τ xy cos 2α ; (4)
2

Directiile pe care σ este max.,min.-directii principale

ασ α σx − σy
= −2 sin 2α + 2τ xy cos 2α = 0 = τ α ; (5)
d(2α ) 2
⇒ pe directiile principale tens. tangentiala sunt nule.

2τ xy
tg2α= ; ⇒ (6)
σx − σy
2τ xy σ x −σ y
cu sin2α= ± si cos2α=
(σ x − σ y ) + 4τ 2xy
2
(σ x − σ y ) + 4τ 2 xy
2

σx + σy
din relatia (6)⇒ σ1,2= ±
1
(σ x − σ y ) + 4τ 2xy ;
2
(7)
2 2

tensiuni normale principale

Se determine maxima sau minima tensiunii τα:


dτ α σx − σy
=− cos 2α − τ xy sin 2α = 0 ;
d(2α ) 2
σx − σy 1
cu solutia tg2α`=- =− ; (6`)⇒directiile 2α si 2α` sunt perpendiculare, deci
2τ xy tg2α
tensiunile tangentiale sunt maxime la 450 fata de directiile principale.

σ1 − σ 2
Cu (6`) in (4)⇒τ1,2= ± ; (8)
2

Planul tensiunilor principale ( se decaleaza din punctul dat, pe directie normalei si se


indroduc tensiunile din acele plane).
0 σ1
1
45°
135°
σα2
τ2 σα1
σ2 τ1

2
fig.3

-in fatetele principale tens.tg.≡0

-in fatetele de taiere maxime tens. normale ≠0⇒din(4) cu σx=σ1, σy=σ2, τxy=0,α=450

σ1 + σ 2
σα1=σα2= ; (9)
2

-cand σ1=-σ2 ⇒σα1=σα2=0⇒taiere pura ⇒ τ1=τmax=σ1.


REPREZENTAREA GRAFICA A VARIATIEI TENSIUNILOR CERCUL LUI MOHR

Se considera fig.2b cu axele x,y principale (τxy=0,σ1,σ2) si se determina σα,τα din (4).

σy=σ2
0 τyx B x
dx (1)
τxy
σx=σ1 dy
σα

A τα n

y
(2) fig.4

σ1 + σ 2 σ1 − σ 2 σ1 − σ 2
σ α= + cos 2α ; τα= − sin 2α ; (10)
2 2 2

Se elimina unghiul 2α din (10)⇒

2 2
⎛ σ + σ2 ⎞ ⎛ σ − σ2 ⎞
⎜ σα − 1 ⎟ + τ α2 = ⎜ 1 ⎟ cercul lui Mohr pentru starea plana de tensiuni.
⎝ 2 ⎠ ⎝ 2 ⎠

Cercul lui Mohr:

σ1 + σ 2
-centrul cercului OD= ;
2

σ1 − σ 2
-raza cercului R= ;
2

-tensiunile pe fateta inclinata cu unghiul α OC=σx , CB=τxy;


τ

B
τmax σ
0 A' C' D 2α τxy
-τxy C A
B'
σ2

σy

( σ1+ σ 2)/2

σx
σ1

fig.5

Obs:-se poate rezolva si problema inversa:

-se cunosc σx,σy,τxy pe doua directii perpendiculare;

-se construieste cercul cu OC=σx,O`C=σy,CB=τxy,C`B`=-τxy si ⇒dreapta BB` prin

σx + σy
centrul D al cercului OD= ;
2

-in A si A`` ⇒σ1 si σ2.


CAZURI PARTICULARE ALE STARII DE TENSIUNE PLANA

1)Starea liniara de tensiune(solicitare axiala):

σy=0; τxy=0;

σx σx
σ1,2= ± deci σ1=σx;σ2=0;
2 2

τmax= ±
1
(σ1 − σ 2 ) = ± 1 σ x ;
2 2

2)Forfecare pura σx=σy=0;

σ1=τxy ; σ2=-τxy;

3)Bara solicitata la incovoiere σy=0

σx 1
σ1,2= ± σ 2x + 4τ 2xy ;
2 2

σx,τxy sunt tensiuni intr-un punct al sectiunii situat la distanta y de axa neutra si se
determina cu formulele cunoscute.

σ1=0 σ1=0 σ2
σ2 σ2
h
σ2
4

57°
h σ1 σ2
σ2
4
45° 45°

σ
45°
x σ1
σ21
h
4
σ1 y
33°
h σ1
4
σ1
σ2=0 σ1
σ2=0
y
a) b)
Fig.6

Alegand mai multe nivele de calcul rezulta ca directiile 1 si 2 se rotesc iar tensiunile
σ1 si σ2 variaza.Pentru grinda din fig.6a solicitata de incovoiere pozitiva si taiere sunt
reprezentate tensiunile principale la diferite nivele de calcul.Cu datele obtinute se pot trasa
liniile izostatice (fig.6b) sau infasuratoarea tensiunilor principale.Prin orice punct al barei
trec doua izostatice.Cunosterea liniilor izostatice are mare importanta pentru a vedea
irectiile pe care materialul este intins.
STAREA SPATIALA DE TENSIUNE
D σy N(l,m,n)
σ
τxy
τyx
p
σx pz τyz x
px B
τxz τzy
τzx
τ
py
σz
C
y
fig.1

Torsonul tensiunilor

σx τxy τxz
Tσ= τyx σy τyz (1)
τzx τzy σz

Suprafata SBCD=dA

SOCD=dAl
SOBD=dAm l,m,n,cosinusi directori ai normalei la suprafata
SOBC=dAn

(ΣF)x=0; px=lσx+mτyx+nτzx; p= p 2x + p 2y + p 2z ; (3)

(ΣF)y=0; (2) py=lτxy+σym+τzyn; σ=prNp=lpx+mpy+npz ; (4)

(ΣF)z=0; pz=τxzl+τyzm+σzn;

cu px,py,pz din (2) in (4) ⇒ σ=l2σx+m2σy+n2σz+2lmτxy+2mnτyz+2nlτzx (5)


τ= p − σ ;
2 2
(6)
TENSIUNI PRINCIPALE. DIRECTII PRINCIPALE

TENS.NORMALE : px=lσ l(σx-σ)+mτyx+nτzx=0


py=mσ (7) se inlocuiesc in (2) ⇒ lτxy+m(σy-σ)+nτzy=0 (8)
pz=nσ lτxz+mτyz+(σz-σ)n=0

l2+m2+n2=1 (9)

σx-σ τxy τxz


τyx σy-σ τyx =0 ⇒ σ3-I1σ2+I2σ-I3=0 (9)
τzx τzy σz-σ

invarianti: I1=σx+σy+σz

I2=σxσy+σxσz+σyσz-τ2xy-τ2yz-τ2zx

I3= σx τxy τxz


τyx σy τyz
τzx τzy σz

σ2 − σ3 σ −σ
TENS.TANGENTILAE :Daca σ1>σ2>σ3 ⇒ τ1 = ± ; τ2= ± 3 1 ;
2 2
σ1 − σ 2
τ 3= ± ; (10)
2
Cu axele x, y, z,axe principale 1,2,3 relatia(2) devine: px=lσ1
py=lσ2 (11)
pz=lσ3
2 2 2
iar relatia(5) σ=l σ1+m σ2+n σ3 (12)
σ1 0 0
tensorul tensiunilor (1) T= 0 σ2 0 (13)
0 0 σ3
*daca σ1=σ2=σ3 tensorul tensiunilor este tensor sferic si produce variatii
de volum;
*daca σ1+σ2+σ3=0 deviator rezulta variatia formei.

CERCUL LUI MOHR

Se pot construi 3 cercuri:


Daca σ 1 > σ 2 > σ 3 ;
Cercul 1 rerprezinta tensinile σ,τ pe plane cu l=0(plane care contin axa 1 sau
σ + σ3 σ − σ3
sunt paralele cu acesta):σ=001= 2 ; τ=τ1= 2 ;
2 2
Cercul 2-σ,τ pe plane m=0 (contin axa 2 sau sunt paralele ce ea)
Cercul 3-σ,τ pe plane n=0(contin axa 3 sau sunt paralele ce ea)
-punctele din zona hasurata au stari de tensiune pe plane cu l ≠ 0,m ≠ 0,n ≠ 0
τ
(σ1+σ3)/2
(σ2 σ3)/2 2
D2
m=0
D1 D3 τ2
τ1
0 3 o3 B τ3
σ
A o1 o2
n=0
1
σ3

σ2

σ1
fig.2

OCTAEDRICE TENSIUNI

Cu ajutorul unui cub(fig.3)se construiesc 8 plane octaedrice(cu diagonalele patratelor).


Pe un astfel de plan au loc tensiuni octaedrice:
z σ + σ2 + σ3
σoct= 1
3
1
[ ] 1
; τoct= (σ1 − σ 2 ) 2 + (σ 2 − σ 3 ) 2 + (σ 3 − σ1 ) 2 2 =
3
x 2 2 2 1
= ( τ 1 + τ 2 + τ 2
3 ) 2
; (14)
0 3

y
Fig.3
ELIPSOIDUL TENSIUNILOR

Se determina locul geometric al extremitatii vectorului p cand inclinarea planului BCD


variaza. Se elimina l,m,n din relatia(11) si (9) si rezulta:
2
p 2x p y p 2z
+ + = 1 (15) Elipsoidul tensiunilor(Elipsoidul lui Lameé)
σ12 σ 22 σ 32
Obs:-semiaxele elipsoidului sunt tensiuni principale din punctul 0
-pentru stare plana de tensiuni(σ3=0)din(15)rezulta elipsa tensiunilor
-pentru stare liniara(σ2=0,σ3=0) elipsa devine o dreapta.
STAREA DE DEFORMATII

Starea de deformatie in jurul unui punct-SPATIALA

Tensorul deformatiilor

z
1 1
εx γ xy γ xz
γyz 2 2
1 1
γzx εz Tε= γ yx εy γ yz (1)
2 2
1 1
γ zx γ zy εz
0 εy 2 2
y
εx
γxy
x
fig.1

ε1 0 0 γ1=ε2-ε3
Tε= 0 ε2 0 (2) γ2=ε3-ε1 γmax=γ2 (3)
0 0 ε3 γ3=ε1-ε2

STAREA PLANA DE DEFORMATIE


∂u
u+
dx ∂x
0 u A x
v 0' ∂v
v+ dx
dy αxy ∂x

C A'
B
α yx
B'
C'
∂u
u+ dy
∂y

y fig.2
u+du
0 0' A A'
u dx+Δdx
dx

fig.3

Tensorul de deformaţii

1
εx γ xy
2
1
Tε= γ yx εy (1`)
2

Figura 3 explicatie
-deplasarea lui A este u+du
∂u ∂u ∂u
du= dx + dy + dz
∂x ∂y ∂z
(deplasarea depinde de pozitia punctului definita de 3 coordonate x,y,z) rezulta pentru
∂u
punctul A pe axa x deplasarea u+ dx .
∂x

∂u
dx
Δdx ∂x ∂u Δdy ∂v Δdz ∂w
εx= = = ; εy= = ; εz= = (4)
dx dx ∂x dy ∂y dz ∂z

∂v
v+ dx − v
∂x ∂v
α xy = = ; (5)
dx ∂x
∂u
u+ dy − u
∂y ∂u
tg α yx ≈ α yx = = ;
dy ∂y

∂u ∂v ∂u ∂w ∂v ∂w
γxy= + ; γxz= + ; γyz= + ; (6)
∂y ∂x ∂z ∂x ∂z ∂y

Relatiile (4) si (6) dau legatura intre deformatiile specifice ε,γ, in functie de
componentele deplasarii relative u,v,w.
RĂSUCIREA (TORSIUNEA)

1. Definiţie, calculul momentului de torsiune R


r

Mt = M x x

Mt T
R
T3 T4 T3 T4
+
T1 T2 T1 T2

a) b) c)
b) Mt = TR (1)
c) Mt = (T1−T2)R = (T4−T3)r (2)
p
Mt = 9,55 ⋅ 103 [N⋅m] (3) p [kw] - puterea
n
⎡ rot ⎤
Mt = 70.260 [daNcm] (4) p [CP] n ⎢ ⎥ - turaţia
⎣ min ⎦

2. TORSIUNEA BARELOR CU SECŢIUNE CIRCULARĂ

c'
c d R b
d' R
a
A a b B O O
Mt
C1 C2 C1 C2
l x dx

r
τmax
b' Mt O
r τmax
O
a γ b dϕ dA
Mt τmax
τmax

dx R
D
arc bb' = γ dx = rdϕ (6)
εx = 0 (5)

γ=r (6')
dx
γ = rθ (7)
γmax = Rθ (7')

θ= (8)
dx
τ = Gγ = Gθ (8)

∫ (τdA )r = ∫ Gθ ⋅ r dA = GθIp (9)


2
Mt =
A A

⎡ ⎤
⎢θ =
Mt
(10)⎥ în (8) τ = M t r (11)
⎢⎣ GI p ⎥⎦ Ip

Mt ⎡ Mt ⎤
τmax = R (12) ⎢π max (13)⎥
Ip ⎢⎣ Wp ⎥⎦

Mt M t l12
ϕ= ∫
() I
l p
dx ; ϕ2 − ϕ1 =
GI p
(14)

3. CALCULUL LA TORSIUNE - BARE CIRCULARE


- verificare la rezistenţă
Mt πD 3 πD 4
τmax = ≤ Rf (15) Wp = ; Ip =
Wp 16 32

- dimensionare

M πD 3 ⎡ ⎛ d ⎞4 ⎤ πD 4 ⎡ ⎛ d ⎞4 ⎤
Wp = t (16) Wp = ⎢1 − ⎜ ⎟ ⎥ Ip = ⎢1 − ⎜ ⎟ ⎥
Rf 16 ⎢⎣ ⎝ D ⎠ ⎥⎦ 32 ⎢⎣ ⎝ D ⎠ ⎥⎦

d
D
- încărcare maximă capabilă
Mt cap = Wp τa (17)
- verificarea deformaţiei
Mt
ϕef < ϕa sau θef = ≤ θa (18)
GI p

- dimensionare din condiţia deformaţii


Mt
Ip nec = (19)
Gθ a
APLICATIE
Un ax cu secţiune variabilă (fig. 8.11) încastrat la ambele capete este solicitat de
momentele de torsiune M0 şi 4M0
Să se determine tensiunea tangenţială maximă din ax şi unghiul de rotire al secţiunii 1.
Se dau M0 = 500.000 N ⋅ mm; d = 30 mm; l = 500 mm; G = 8,1 ⋅ 104 N/mm2

MA M0 4M0

x
30
d

A 2d = 60 B
1 2 3 3d = 90 mm.
MB

2l 2l l l
1.000 1.000 500 500
Mt

1,0453 M0
0,0453 M0

2,9547 M0

fig. 8.11
Axul este static nedeterminat
Condiţia de echilibru static MA + MB = 3M0
Condiţia de echilibru elastic ϕAB = ϕA1 + ϕ12 + ϕ23 + ϕ3B = 0
M A ⋅ 2l (M A + M 0 ) ⋅ 2l (M A + M 0 − 4M 0 ) ⋅ l (M A + M 0 − 4M 0 ) ⋅ l
0= + + +
G ⋅Ip 16 ⋅ G ⋅ I p 16 ⋅ G ⋅ I p 81 ⋅ G ⋅ I p

unde
π ⋅ d4
IpA1 = = Ip
32
π ⋅ (2d )
4
Ip12 = Ip23 = = 16 Ip
32
π ⋅ (3d )
4
Ip3B = = 81 Ip
32
Din rezolvare rezultă
MA = 0,0453 M0
MB = 2,9547 M0
Tensiunea tangenţială maximă se calculează pe porţiunea 2-3 cu
Mt = 2,9547 M0 = 2,9547 ⋅ 5 ⋅ 105 = 14,77 ⋅ 105 N ⋅ mm
Mt 14,77 ⋅ 10 5
τmax = = = 34,5 N/mm2
Wp 2 − 3 42,41 ⋅ 10 3

π ⋅ d 3 π ⋅ (2d )
3
π ⋅ d 3 π ⋅ 30 3
W p2 −3 = = = = = 42,41 ⋅ 103 mm3
16 16 2 2
Unghiul de rotire al secţiunii 1
M A1 ⋅ 2l 0,0453 M 0 ⋅ 2l ⋅ 32 180 M0 ⋅ l
ϕA1 = = ⋅ grade = 52,9 =
G ⋅ Ip G ⋅π⋅d 4
π G ⋅ d4

5 ⋅ 10 5 ⋅ 500
= 52,9 = 0,201 grade
8,1 ⋅ 10 4 ⋅ 30 4

8.4 Noţiuni de calcul la torsiune a barelor cu secţiune dreptunghiulară


Răsucirea barelor cu secţiune necirculară este o problemă complexă, întrucât ipotezele de
calcul admise la bara de secţiune de secţiune circulară nu mai sunt valabile, în deosebi ipoteza
secţiunilor planelor. Soluţia generală a răsucirii libere pentru bare cu secţiuni oarecare a fost
formulată de către Barré de Saint-Venant utilizând metodele Teoriei elasticităţii.
În cele ce urmează se vor da câteva rezultate ale soluţiei exacte pentru bara de secţiune
dreptunghiularǎ.Se considerǎ modelul unei bare dreptunghiulare pe care s-a trasat o reţea
ortogonală (fig. 8.12a).

a) b)
h z z Mt
b y y

3 3'

1 1'
2 2'

Mt
x
c)
Mt τxz max

h z G τxy max

y
b

fig. 8.12
Se supune la răsucire bara şi se constată apariţia unor deplanări ale secţiunilor
transversale (fig. 8.12a).
Din studiul modelului se remarcă:
- pe suprafaţa laterală dreptunghiurile iniţiale se transformă în paralelograme suferind
deformaţii unghiulare;
- un ochi de caroiaj din mijlocul barei de tip 2 se deformează mult, iar dreptunghiurile de
tip 1 şi 3 de lângă muchii de loc.
În consecinţă tensiunile tangenţiale au valori maxime la mijlocul laturii, au variaţie
continuă între 1 şi 3 iar la muchii sunt nule.
Teoria exactă emisă de Saint-Venant confirmă rezultatele studiului pe model.
Expresiile tensiunilor tangenţiale maxime la mijlocul celor două laturi (h > b) vor fi:
Mt Mt
τmax = τxymax = = (8.25)
Wt αhb 2
şi
τzxmax = γ τxymax (8.27)
unde modulul de rezistenţă la torsiune are expresia
Wt = αhb2 (8.26)
Unghiul de răsucire specifică se calculează cu relaţia:
Mt Mt
θ= = (8.28)
GI t βhb 3 G
iar momentul de inerţie la torsiune este
It = βhb3 (8.29)
Coeficienţii α, γ, β1 se scot din tabelul 8.1 în funcţie de raportul laturilor.
Produsul GIt = βhb3G din relaţia (8.28) este rigiditatea la răsucire a barei.
În figura 8.12c sunt reprezentate tensiunile tangenţiale pe conturul secţiunii (rabătute
pentru a putea fi reprezentate).
Tabelul 8.1
h
1,0 1,5 1,75 2,0 2,5 3 4 6 8 10 ∞
b
α 0,208 0,231 0,239 0,246 0,258 0,267 0,282 0,299 0,307 0,313 0,333
β 0,141 0,196 0,214 0,229 0,249 0,263 0,281 0,294 0,307 0,313 0,333
γ 1,000 0,859 0,820 0,745 0,766 0,753 0,745 0,743 0,742 0,742 0,742
h
Pentru secţiuni dreptughiulare subţiri la care > 4, coeficienţii α şi βse pot calcula cu
b
formula:
1⎛ b⎞
α−β= ⎜1 − 0,63 ⎟ (8,30)
3⎝ h⎠
h 1
iar > 10, α şi β = iar formulele (8.25) şi (8.28) devin
b 3
3M 3M t
τmax = (8.25') θ= (8.28')
hb 3 hb 3 G
Verificarea la torsiune a barei cu secţiune dreptunghiulară se face prin verificarea
condiţiei de rezistenţă (8.25) faţă de τa şi de deformaţii (8.28) faţă de θa.

8.5 Noţiuni de calcul la torsiune a barelor cu pereţi subţiri


Secţiunile transversale ale barelor solicitate la torsiune, pot fi alcătuite şi sub forma de
dreptunghiuri înguste legate între ele, sau cu contur curb cu grosime mică, sau chiar profile
laminate (fig. 8.13).

a)

b)

fig. 8.13
Aceste bare cu grosime mică se numesc bare cu pereţi subţiri şi pot fi:
- bare cu profil deschis: figura 8.23a
- bare cu profil închis: figura 8.13b
Cu excepţia inelului circular şi în cazul acestor secţiuni nu se aplică în calcule ipoteza
secţiunilor plane.
Se consideră cazul răsucirii libere, când deplanarea secţiunilor nu este împiedicată şi se
dă o metodă aproximativă de calcul a tensiunilor tangenţiale şi a unghiului de răsucire.
8.5.1 Bare cu pereţi subţiri cu profil deschis
Secţiunea transversală din figura 8.14 se consideră alcătuită din mai multe dreptunghiuri
înguste, şi se admite că fiecare dreptunghi se răsuceşte independent de celălalt.

h1

b1
b2
τ Mt1
Mt2
h2
τ
b3
τ
Mt3
h3

fig. 8.14

Momentul de inerţie convenţional pentru întreaga secţiune va fi:


n

∑ β ihib
3
It = i (8.30)
i =1

iar modulul de rezistenţă la torsiune


It
Wt = (8.31)
b i max

unde: bi, hi sunt dimensiunile dreptunghiurilor componente iar coeficientul βi se alege în funcţie
hi
de raportul din tabelul 8.1
bi
Tensiuni tangenţiale maxime, apar în mijlocul laturii lungi a fiecărui dreptunghi solicitat
de momentul de torsiune Mt ce revine fiecărui element care este:
It i
M ti = Mt (8.32)
It

unde I ti este momentul de torsiune al dreptunghiului i şi se determină cu relaţia:


Mti Iti Mt
τimax = = Mt = (8.33)
It i It It i It

Pentru întreaga secţiune, tensiunea tangenţială maximă va fi la mijlocul dreptunghiului


component de grosimea cea mai mare.
Mt M
τmax = = t bmax (8.34)
Wt It
Unghiul de răsucire specificǎ pentru dreptunghiul i va fi
M ti Mt
θ= = (8.35)
GI t i GI t

Deoarece întreaga secţiune se roteşte ca un tot rigid, unghiul de răsucire al întregii


secţiuni este egal cu unghiul de răsucire al fiecărui dreptughi component.
Observaţii
- La racordările intrânde ale profilelor apar concentrări de tensiuni care se calculează cu
formula:
τ ∗max = αk τmax (8.36)

unde τmax se calculează cu formula (8.34) iar αk, coeficientul de concentrare al tensiunilor are
expresia:
b
αk = 1,74 3 (8.37)
r
unde r este raza de racordare.
- În cazul profilelor laminate, momentul de inerţie la torsiune calculat simplificat cu
relaţia (8.30) este mai mic decât momentul de inerţie care ia în considerare şi racordările. De
aceea se recomandă corectarea momentului de inerţie calculat cu (8.29́) prin înmulţire cu un
coeficient η sub forma:
1
η ∑ β ihib i
3
It = (8.30')
3
unde η este: corniere η = 1; profile I η = 1,2; profile U η = 1,12; profil T η = 1,15
8.5.2 Bare cu pereţi subţiri cu profil închis
Răsucirea profilului închis se deosebeşte de cea a profilului deschis prin faptul că forţele
elementare τdA se reduc în secţiune la momentul de răsucire total Mt nu prin momente de
răsucire realizate pe porţiuni componente ale secţiuni (fig. 8.14) ci prin fluxul tensiunilor
tangenţiale pe tot conturul închis al secţiunii (fig. 8.15)

δ1 ds
τ
x

δ τδds
τ τ1 δ2 z
z
τ1 h
τ2
dx δ
τ τ2 Mt y
y

fig. 8.15 fig. 8.16 fig. 8.17

Grosimea peretelui secţiunii este mică, deci se admite ipoteza distribuţiei uniforme a
tensiunilor tangenţiale pe această grosime, ca sens fiind dirijate după tangenta la linia mediană a
grosimii peretelui.
Presupunând că grosimea peretelui δ variază în lungul conturului, se detaşează un
element de bară (fig. 8.16) şi se scrie condiţia de echilibru proiectând forţele pe direcţia axei
barei:
τ2δ2dx − τ1δ1dx = 0
sau în general
τ1δ1 = τ2δ2 = τiδi = constant (8.38)
respectiv produsul dintre tensiunea tangenţială τ şi grosimea δ numit fluxul tensiunilor
tangenţiale este constant în lungul conturului secţiunii.
Se consideră profilul închis de formă oarecare din figura 8.17. Se scrie momentul de
torsiune al forţei elementare τδds în raport cu punctul O sub forma
dMt = τδdsh (8.39)
unde h este perpendiculara din O pe direcţia forţei elementare. Suma tuturor acestor momente
elementare în lungul conturului va da momentul de torsiune care solicită secţiunea:
Mt = ∫ dM t = ∫ τδdsh = τδ ∫ hds (8.40)

Se observă din figura 8.17 că produsu h ⋅ ds reprezintă dublu suprafeţei sectorului format

de arcul ds şi cele două raze care îl mărginesc ∫ hds = 2Ω unde:

Ω reprezintă dublul ariei suprafeţei închisă de conturul median.


Astfel integrala devine:
Mt = τδ2Ω (8.40')
şi expresia tensiunii tangenţiale maxime:
Mt
τmax = (8.41)
2Ωδ min

Relaţia (8.41) se numeşte formula lui Bredt.


Expresia răsucirii specifice θ se deduce egalând lucrul mecanic elementar exterior (8.42)
cu energia potenţială elementară de deformare( lucrul mecanic elementar interior ) (8.43).
1
dLe = Mtdϕ (8.42)
2
τ2 τ2δ2 ds
dLi = ∫ dWdV =
V ∫ 2G δdsdx =
2G
dx ∫ − dUd
δ
(8.43)

Rezultă:
1 τ2δ2 ds
Mtdϕ = dx ∫
2 2G δ
respectiv
dϕ τ2δ2 ds
dx
=θ=
GM t ∫ δ
(8.44)

Se înlocuieşte valoarea lui τ cu cea din relaţia (8.41) şi se gǎseşte expresia rǎsucirii
specifice, respectiv a doua formulă a lui Bredt.
M t ds M t
4ΩG ∫ δ
θ= = (8.45)
GI t
unde convenţional momentul de inerţie la torsiune este:

It = (8.46)
ds
∫δ