Marele Razboi al Continentelor. Analiza Conspiraţiilor. Geopolitica şi forţele secrete ale istoriei.

Aleksandr Dughin, ideologul lui Putin, ii aduce un omagiu marelui ganditor roman Jean Parvulescu, autorul Raportului “Galaxia GRU”. (I)

Acest text a fost iniţial publicat ca Partea III-a din “Conspirologia” (Analiza Conspiraţiilor) – de Aleksandr Dughin PARTEA I – ÎNAINTE DE 1945 1. Geopolitica şi forţele secrete ale istoriei Modelele “conspiraţiei” sunt extrem de variate. Sub acest aspect, cu siguranţă, conceptul de conspiraţie “iudeo-masonică”, atât de răspândită astăzi în cele mai diverse cercuri capătă popularitate. În principiu, această teorie merită cel mai aprofundat studiu şi trebuie să recunoaştem că nu avem o analiză completă şi ştiinţifică pe această temă, în ciuda sutelor şi miilor de lucrări care ori au elogiat-o, ori au defăimat-o.

2. În opinia noastră. Bazele geopoliticii Să ne amintim axiomele de bază ale geopoliticii – o ştiinţă care a fost denumită “politică geografică” şi a cărei alcătuire este datorată expertului politic şi omului de ştiinţă Halford Mackinder (1861-1947). nu atât ca fiind naţionaliste şi nici nu aparţin unei organizaţii secrete masonice sau paramasonice.Dar în lucrarea de faţă va trebui să examinăm un model conspirologic total diferit. politice. suntem înclinaţi să-l descoperim în diferenţa dintre două alternative şi dintre proiecte care se exclud reciproc. Cât despre explicarea “secretului” final al acestor forţe contrare. ideologice şi religioase şi uneşte într-un singur grup oameni cu opinii şi credinţe contrare. orientarea lor este datorată divergenţelor geopolitice radicale. bazat pe un sistem de coordinate distincte faţă de versiunea “iudaic-masonică”. aceste forţe sunt mai mult caracterizate. Vom încerca să descriem în mare conspiraţia mondială a celor două forţe “oculte” opuse a căror opoziţie şi luptă secretă au predeterminat logica istoriei lumii. Termenul de “geopolitică” a fost folosit pentru prima dată de suedezul Rudolf Kjellen (1864-1922) şi apoi introdus în limba germană de Karl . stă mai presus de diferenţele naţionale. Modelul nostru este modelul “conspiraţiei geopolitice”.

Aşadar. Roma a reprezentat o mostră de structură războinică. cele două puteri continentale ale căror viziuni geopolitice şi economice sunt complet contrare celor ale Angliei şi Statelor Unite. Împotriva “atlantismului” care întruchipează superioritatea individualismului. acesta fiind instrumentul de bază al dominaţiei sale. În istoria lumii există două tendinţe opuse. În funcţie de ce tendinţă urmează (cea “terestră” sau cea “maritimă”).Haushofer (1869-1946). bazată pe control administrativ şi religiozitate civilă. al cărui model fundamental a stat la baza tuturor studiilor geopolitice ulterioare. “insular”. “liberalismul economic” şi a “democraţiei de tip protestant”. Esenţa doctrinei geopolitice poate fi schiţată în câteva principii. . În istoria modernă reîncarnarea puterii “terestre” a fost Imperiul Rus şi. Roma este un exemplu de imperiu non-maritim. America-insula gigant continent. Dacă termenul “geopolitică” a apărut relativ recent. political or internă şi externă. Imperiul terestru. “atlantiştilor”. care necesită în mod obligatoriu autoritate. Contrar modelului fenician. conştiinţa lor istorică. mai presus de toate sunt Anglia şi America. iar în zilele noastre. Geopolitica de tip fenician-anglo-saxon a generat un model de civilizaţie special. opus Cartaginei a fost Roma. În antichitate puterile “maritime” care au devenit simboluri istorice ale civilizaţiei “acvatice” au fost Fenicia şi Cartagina. Dându-i un asemenea înţeles. obiective ale istoriei politice. este foarte uşor să vorbim despre viziunea globală asupra spaţiului “terestru”. părintele geopoliticii rămâne Mackinder. de asemenea imperiul central-european: Austria şi Germania. individualiste şi economice. ideal) şi despre viziunea mondială asupra spaţiului “maritim”. în ciuda tuturor variaţiilor istorice posibile. terestru. stă “eurasismul”. pur continental. “stăpâna mărilor” iar mai târziu. naţiunile. ca şi Fenicia antică s-a angajat îndeosebi în comerţul maritime şi în colonizarea de coastă. (Notăm în treacăt că primele indicii ale unei căi de acces similare pot fi găsite în lucrările unor slavofili ruşi ca Khomyakov şi Kiryevsky). Meritul lui Mackinder constă în faptul că a reuşit să contureze şi să înţeleagă legile clare. Atitudinea eurasistă exprimată clar este tipică Rusiei şi Germaniei. popoarele. În perioada modernă şi în istoria recentă Anglia a devenit polul “insular” şi “maritim”. substanţa lui are o istorie milenară. “oceanic” sau “acvatic”. Anglia. geografice şi economice ale omenirii. cu principiul “politica deasupra economiei”. “mercantil-capitalist-de piaţă”. într-o perpetuă competiţie pentru asimilarea de pământ şi spaţiu – linia de acces către “calea terestră” şi linia de acces “maritimă”. care a invadat adânc continental şi a asimilat popoarele supuse. Războaiele pumice sunt definiţia perfectă a ceea ce înseamnă opoziţia dintre “civilizaţia maritimă” şi “civilizaţia terestră”. psihologia lor. civilizaţia “maritimă” face întotdeauna referire la superioritatea economiei în faţa politicului. Totuşi. “continental” sau chiar despre “stepă” (“stepa” este “pământ” în înţelesul său pur. Mackinder a demonstrat clar că în ultimele secole “atitudine maritimă” înseamnă “atlantism”. ierarhie şi stabiliment “comunitar” al principiilor naţional-statale mai presus de interesele banale umane. viziunea lor asupra lumii sunt conturate conform unor reguli foarte stricte. statele. hegemonică. Rusia-Germania-Austria sunt simbolurile esenţiale ale “geopoliticii terestre” în Epoca Modernă. “romanizând” imediat după cucerire. “puterile maritime”. întâlnit în primul rând în interesele economice şi materiale şi în principiile liberalismului economic. ţări anglo-saxone.

grupului de interese politice orientat către Anglia şi SUA ca fiind “ideologia atlantică”. ideologia “Noii Cartagine” – aceea care este comună tuturor “agenţilor de influenţă”. De altfel. Savitsky. au deschis calea către formularea explicit ideologică a opoziţiei faţă de atlantism sub forma “doctrinei eurasiatice” pure. cât şi “cosmopoliţi”. dar și pentru interesul geopolitic special şi al doctrinei metafizice reprezentând o viziune largă pe mai multe planuri. ca fiind o contragreutate la politicile “atlantiste” care ţineau cu orice preţ să opună Rusia faţă de Germania şi Japonia. care dezvăluie acea regularitate clară a politicii şi istoriei pe care mulţi au ghicit-o sau au prevăzut-o. dar cu toate acestea uniformă (ternă). putem spune că există o conspiraţie atlantistă. insistând asupra necesităţii unei alianţe geopolitice eurasiatice a Rusiei. ci sunt paznicii “atlantismului”. în mod special. Germaniei şi Japoniei. cât şi “de dreapta”. “albi”. consolidate de o ideologie seculară. spionajului militar. “Conspiraţia eurasistă” Ideile lui Mackinder. care a fost transmisă Rusiei din . Generalizând ideile lui Mackinder. Primele principii ale geopoliticii eurasiatice au fost formulate de emigranţi ruşi. adânc înrădăcinată de tip “oceanic”. Florovsky etc. atât “atei”. oculte. În principiile lui Mackinder descoperi ideologia clar formulată şi minuţios descrisă a “atlantismului” desăvârşit şi absolutizat. putem defini esenţa informaţiei. tuturor organizaţiilor secrete. ca un englez şi “atlantist” a conştientizat încă de la sfârşitul secolului XX pericolul unei consolidări eurasatice şi. Prin urmare. ale cărui doctrine stau la baza strategiei geopolitice anglosaxone din sec XX. conlucrând nu numai pentru interesele fiecărei ţări în parte. tuturor lojelor şi cluburilor semi-închise care au deservit şi încă deservesc ideilor anglo-saxone ale secolului XX. Fireşte că de aceasta sunt preocupate în primul rând serviciile recunoscute engleze şi americane (în special CIA). descoperind calea “ideii Imperiului Roman”.) şi de celebrul geopolitician german Karl Haushofer. care urmăreşte de secole aceleaşi scopuri geopolitice orientate către “civilizaţia maritimă” de tip neofenician. multilaterală. cât şi “credincioşi”. pericolul unei alianţe între Rusia. “Conspiraţia atlantică” Mackinder. Şi este important a accentua că “atlantiştii” pot fi atât “de stânga”. Germania şi Japonia (el considera Japonia ca fiind o putere esenţială). cunoscuţi sub numele de “eurasişti” (Prinţul N. întâlnirile frecvente de la Praga ale “eurasiaticilor” ruşi cu Karl Haushofer ne-au determinat să apreciem că geopoliticienii ruşi şi nemţi au dezvoltat concomitent subiecte conexe. atât “patrioţi”. În plus.3. Toate reţelele de influenţă anglo-saxone pot fi numite ca participante la “conspiraţia atlantică”. în analizele ulterioare ei au urmat aceleaşi principii. 4. Pornind de aici. Se poate spune că ei au formulat pentru prima dată ce a stat în spatele istoriei politice europene a ultimului mileniu. aşa cum viziunea întregii lumi asupra geopoliticii comune stă în spatele tuturor diferenţelor mărunte naţional-politice.Trubetskoy. care nu sunt simple “santinele ale capitalismului” sau ale “americanismului”. penetrând reţeaua puterilor continental “eurasiatice”. al cărei înţeles şi cauză intrinsecă metafizică deseori rămâne complet obscură. ne confruntăm cu cea mai reală “conspiraţie ocultă”. Eurasiştii ruşi şi gruparea lui Haushofer au formulat principiile clare ale viziunii continentale alternative eurasiatice faţă de ideile atlantiste.

omisiunile şi capriciile istoriei dacă ne uităm din perspective unui dualism ocult geopolitic? Oare victimele nenumărate pe care omenirea le plăteşte în secolul nostru pentru proiectele politice neclare nu capătă o justificare adâncă metafizică? Nu este oare un gest nobil şi recunoscător a admite că toţi acei care au căzut pe câmpurile de luptă ale secolului XX sunt soldaţi-eroi ai Marelui Război continental. aceia care au aspirat la unirea marilor naţiuni eurasiatice în atmosfera Estului. superioritatea economiei asupra politicului). efemere şi instabile. secretul “ideii imperiale” terestre. în locul ambianţei Vestului – fie că este vorba despre Estul lui Gengis Khan. Nu mai puţin decât în cazul lui Mackinder. Conspiraţia mondială a Pământului împotriva celei de Apă. traversând perioada bizantină şi străbătând Sacrul Imperiu medieval al naţiunilor germanice către Austro-Ungaria şi Germania. Ordinul Eurasiei împotriva Ordinului atlantic. în mare doar revelaţia. care în secret era un autentic şi profund mistic al Eurasiei. nu porneşte odată cu manifestul “Exodul estului” sau cu “Jurnalul geopolitic” al lui Haushofer. Pământ contra Apă. ar fi servit marelui scop geopolitic încă de dinainte de istoria planetară. Gruparea lui Haushofer a studiat Japonia şi misiunea continentală a statelor din estul îndepărtat din perspective unei alianţe geopolitice viitoare. Societatea secretă Eurasiatică. care-şi are rădăcinile adânc înfipte în negura secolelor. aceia care au împiedicat timp de secole propagarea pe continent a conceptelor individualiste. Aceasta a fost. eurasiştii ruşi şi germani au descoperit în anii `20 schema alternativei strategice continentale.Roma antică. accentuând şi semnificaţia continentală a turcilor. fără sens în faţa unui asemenea domeniu. eurasiştii ruşi au analizat atent şi minuţios imperiul şi misiunea de maximă extincţie teritorială a lui Gengis Khan şi a mongolilor. “soldaţii pământului”. Ca răspuns la confesiunea sinceră a lui Mackinder. aparte de demagogia politică şi propaganda impetuoasă a ideologiilor efemere. Sânge şi Pământ – Sânge sau Pământ . edificând strategia secretă mondială “atlantistă”. Eterna Romă împotriva Eternei Cartagine. contradicţiile. şi de asemenea şi-a amplasat “agenţii secreţi” în toate statele şi naţiunile. Ordinul Eurasist. efectul unei demarcaţii distincte. purtători ai doctrinei geopolitice speciale. dacă. Autoritate şi Idee împotriva Democraţiei şi Afacerii. tipic fenician. Oare nu devin mai logice şi mai rezonabile paradoxurile fără limite. Ideea eurasiană este la fel de generală ca şi cea atlantică. a cărui apartenenţă la enigmatice societăţi secrete atlantiste este stabilită istoric. plecând de la imperiul lui Charlemagne la Sfânta Alianţă propusă de marele ţar Alexandru I. Astfel. faţă de marionetele supuse ale regimurilor convenţionale şi constant variabile. care a inspirat din umbră politicile de putere cu o viziune globală idealist-autoritară. “soldaţii continentului”. eroic-comunitară. care a existat din totdeauna. de Estul Rusiei sau Estul Germaniei – toţi aceia au fost “agenţi eurasişti”. trecătoare şi ocazionale. pentru care moartea de dragul lor pare neînsemnată şi absurdă? Ar fi cu totul altceva dacă eroii ar fi căzut pentru Pământul Măreţ sau pentru Marele Ocean. descendentă a Romei. Toţi acei care au muncit pentru uniunea eurasiatică. egalitariste şi liberal-democratice (concepte reproducând ca un întreg spiritual. împreună cu societăţile secrete eurasiatice şi cu reţeaua lor de “agenţi de influenţă”. Războiul punic ocult de-a lungul mileniilor. 5.

în special cu Austria şi în pacea cu Turcia şi Japonia. această problemă este diferit formulată şi anume – „sânge sau pământ”. Această dilemă poate fi formulată în termeni diferiţi ca o alternativă între mărturisirea supremaţiei legii „de rasă” („naţionalism”) sau a „geopoliticii” („cultură”). Constantin Leontiev a condamnat într-un mod ingenios rusofilia tradiţionalistă. întruchipată în modelul mercantil-colonial. individualist anglo-saxon. teolog şi publicist. din schema logică a lui Leontiev a rezultat în inevitabilitatea alianţei Rusiei cu Germania. radicală. când Rusia. dar ascunde strălucirea problemei. „teritoriul”. Astfel întregul scenariu constă în necesitatea opţiunii: „ori – ori” şi atunci. Franţa şi America). „panslavism”) a dezvăluit pentru prima dată toate lucrurile neclare din timpul Primului Război Mondial. fiecare termen ipotetic rămâne doar un slogan utopic. „slavismul” rusesc a lucrat de partea „atlantiştilor”. Refuzul categoric la Leontiev al „slavismului” sau „pan-slavismului” a trezit indignare printre mulţi slavofili. valorile eurasiene mai presus de valorile înguste naţionale şi rasiale. În mod clar. Nu este de mirare că printre „patrioţii panslavişti” din cercul ţarului suveran – Nicolae al II-lea. „bizantinismul”. „asiatismul”. ceea ce nu este concludent. Dacă analizăm atent aceasă opoziţie. slavism nu”. Însuşi Leontiev a ales „solul”. Este interesant să amintim un episod din romanul patriotului rus. El a ales „orientalismul”. dar de asemenea. ca fiind specificitatea măreţiei culturii imperiale şi religioase ruseşti. Cu alte cuvinte. O asemenea opţiune a implicat prioritatea continentului. rasei. unitatea de sânge” sau „unitatea spaţiului geografic. etniei. vom descoperi un criteriu general tipologic care ne va permite o mai bună înţelegere a structurii şi logicii războiului geopolitic ocult al Ordinului Eurasia împotriva Ordinului Atlantic. nici ascultat. unitatea pământului”. Panslavism versus Eurasism Teza „sângele este mai presus de pământ” (în context rusesc însemnând „slavism”. Contrar combinaţiei eclectice de termeni din conceptul „sânge şi pământ”. statelor sau naţiunilor întotdeauna se găsesc deasupra unei alternative – pe care dintre criterii să îl considerăm predominant. ridicând această problemă clară: „Ruşii trebuie ori să insiste pe unitatea slavilor. Istoria secolului XX a demonstrat repetat relevanţa imensă a problemelor pe care el le-a ridicat. Constantin Leontiev a enunţat această definiţie extrem de semnificativă: „Slavitate [Slavyanstvo] există. De fapt. proiectele tradiţionaliste de conservare a identităţii popoarelor. s-a prăbuşit într-o revoluţie catastrofală şi într-un război civil. 6. Leontiev nu a fost nici înţeles. care se poziţionează de partea ideii că „sângele este mai presus de pământ” sau. având ca scop să elibereze „fraţii slavi” de sub dominaţia turcă. intrând în alianţă cu ţările Antantei (Anglia. de partea unei „civilizaţii neo-cartagineze”. altfel spus. majoritatea erau argați ai serviciilor secrete engleze sau simpli „agenţi de influenţă atlantişti”. de partea Antantei. enunţată de ideologul german al ţărănimii naţional-socialiste Walter Darré.Celebrul filosof rus. unitatea graniţelor. Una din concluziile geopolitice de bază a acestui autor remarcabil a fost opoziţia dintre ideea de „panslavism” şi ideea „asiată”. hatmanul (general al . pe slavism („sânge”) sau să se îndrepte către Est şi să recunoască afinitatea geografică şi culturală a popoarelor ce sunt conectate la teritoriul Rusiei („pământul”)”. nu numai că a început să lupte împotriva aliaţilor săi geopolitici înnăscuți – Germania şi Austria. ori „unitatea naţiunii. „sânge şi pământ”.

la extrema stângă. părăsind Ţarul şi patria mamă pentru ţările de influenţă „atlantică”. exemplul logicii „pământ peste sânge”. Astfel. apărând cu credinţă Ţarul şi Imperiul. trădând Moscova. „continentul” – spre deosebire de „slavi”. „pangermanismul” (la fel ca şi rusescul „panslavism” din Primul Război Mondial) a lucrat doar de partea „atlantiştilor”. Eroul lui Krasnov este exemplul ideal al patriotismului eurasian rus. care au stăruit asupra „supremaţiei legii spaţiului vital”. . 7. În cazul grupării de „dreapta” un asemenea semn de potenţial atlantist este principiul „sânge mai presus pământ” care. de la extrema dreaptă. de „panslavişti” care au uitat prea repede de „Constantinopol” şi de „fraţii balcanici”. deservind continentul ca întreg. dar totuşi „agenţii influenţă geopolitică” întotdeauna şi-au lăsat amprenta proprie. deşi această convingere nu îl fereşte de lupta cinstită şi curajoasă pentru interesele engleze împotriva Germaniei. Atlantiştii şi rasismul În Germania ideea „sângele este mai presus de pământ” a avut consecinţe groaznice. totuşi) este că acoperă un spectru larg de ideologii politice. trădând ţara de obârşie şi Ideea de Romă Eternă. colonelul Sablin „Spune cinstit. care aspira constant la a angaja Germania lui Hitler în conflict cu Rusia. din care făceau parte aristocraţi baltici. Contrar rusofililor şi patrioţilor eurasişti germani – Arthur Moeller van den Bruck. colonele. pentru „Apă”. Eroul rămâne până la final devotat familiei imperiale (aşa cum prinţul turkmen şi divizia sa a rămas credincios ţarului într-un haos de trădare generală. Karl Haushofer şi alţii. susţinând tezele rasiste şi sub pretextul „etnosurilor înrudite anglo-ariene şi germane”. descris de Krasnov în acelaşi roman). ideea de „bloc continental” – guvernul celui de-al treilea Reich în cele din urmă a dat câştig de cauză lobby-ului „atlantist”. trădând Rusia. „sângele este mai presus de pământ”) a fost spionul englez şi trădătorul Reich-ului. Şi este foarte raţional să considerăm că duşmanul major al Rusiei. a treia Romă. acesta răspunde: „Anglia!”. baronului UngernSternberg. pe lângă toate celelalte permite ieşirea din fundamentul problemelor geopolitice. cine crezi tu că este adevăratul nostru inamic?”. fugind din Rusia. au avut ca scop devierea atenţiei lui Hitler către Est şi întreruperea (sau cel puţin pentru slăbirea) acţiunilor de război împotriva Angliei. Este impresionant cu cât curaj şi sacrificiu au acţionat turcii.trupelor căzăceşti) Piotr Krasnov „De la vulturul bicefal la steagul roşu”: în timpul luptelor din Primul Război Mondial cineva îl întreabă pe eroul principal. „pământul”. făcându-şi datoria de loialitate absolută faţă de Împăratul eurasian. misterioasei organizaţii „Baltikum”. în special când vorbim despre aripa de „dreapta” sau „naţionalişti”. servind Eurasia. Trăsătura esenţială a „conspiraţiei geopolitice” atlantiste (ca şi cea a eurasienilor. germanii şi alţii în 1917. abătând atenţia liderilor şi oamenilor de stat către probleme mai puţin importante. în conflict cu slavii (pe motive „rasiale”. amiralul Canaris. care a fost caracteristic contelui Witte. Problema „sânge sau pământ” este foarte semnificativă şi pentru că alegerea unuia dintre termeni în detrimentul celuilalt permite identificarea – probabil în mod indirect – a „agenţilor influenţi” ai uneia sau alteia dintre viziunile globale.

Eurasienii naţional-bolşevici. Aţi spus GRU. Arno Brekker. În lunga sa viaţă. pe de altă parte. conservatorii nemţi – de exemplul dat de Rusia. Jean Pârvulescu a fost familiar cu figuri proeminente ale istoriei europene şi mondiale. domnule Pârvulescu? Ingeniosul poet. În particular. a insistat în exportarea revoluţiei. ezoterişti. paralele” – mistici. „Internaţionalismul” bolşevic-leninist cu siguranță avea un principiu „imperial”. Otto Skorzeny. cabalişti. al celor două alternative ale „conspiraţiilor mondiale” („eurasiatică” şi „atlantistă”). plina de evenimente. a fost singurul dintre conspirologii vestici care constant a accentuat caracterul geopolitic al „conspiraţiei mondiale” sau. Pârvulescu mi-a oferit câteva documente etichetate ca „strict confidenţiale”. dar într-o oarecare măsură a fost sub influenţa lui. Julius Evola. misiunea lui Troţki este întipărită integral de semnul „atlantismului”. la un nivel geopolitic pur. mai mult decât atât. Petel. Troţki. 9. SchultzenBoysen. Oricum. politicieni şi artişti. scriitor şi metafizician Jean Pârvulescu. masoni eminenţi. ideologi. Raymond Abellio etc. comunistul Lauffenberg. Întreaga schemă logică este dezvăluită prin fundalul geopolitic. fără îndoială se regăsesc şi printre ruşi şi este curios că însuşi Lenin în timpul emigraţiei a aspirat să fie atras de partea politicii şi bancherilor germani. revoluţionarul conservator Ernst Junger. care mi-au permis să descopăr multe . datorită activităţilor „agenţilor de influenţă” ai atlantismului din interiorul aceluiași guvern comunist. ca pe ceva ce ar trebui să dispară înaintea victoriei planetare a „comunismului mesianic”. Moeller van der Bruck a remarcat: „consevatorii” francezi au fost întotdeauna încântaţi de exemplul dat de Germania. agenţi secreţi ai diferitelor servicii secrete. al „pământului mai presus de sânge” – deşi în mod cert. Cine spionează pe cine? Ca un exemplu al efectului ideologiei geopolitice oculte de „stânga” îi putem menţiona pe naţional bolşevicii eurasieni din Germania: naţional-comunistul Ernst Niekisch. ca pe un cap de pod pentru expansiunea ideologică. În orice caz. Însumând toate aceste cauze. Winnig şi alţii. continental al luptei oculte nevăzute de-a lungul secolelor – Războiul ocult al Continentelor. multe din tezele sale erau mai mult germanofile.8. acest principiu a fost deformat şi prost înţeles din cauza influenţei aspectelor ideologice bolşevice şi. Pierre de Villemarest. „eurasian”. inclusiv cu reprezentanţii unei „istorii oculte. regimul guvernării lui Lenin a avut un caracter eurasian numai şi dacă ne gândim şi la faptul că a conservat spaţiul unit eurasian al Imperiului Rus. în globalizarea ei şi a considerat Uniunea Sovietică ca fiind tranzitorie. mai important. autor al multor opere literare şi filozofice. în schimb în Germania eurasienii se simţeau „obligaţi” de a fi rusofili. în opoziție cu „eurasianul” comunist – Lenin. Auzind de specificul studiilor mele conspirologice. Nu dorim să afirmăm că Lenin a fost implicat în Ordinul eurasian. efemeră. putem spune că o trăsătură caracteristică a reprezentanţilor Ordinului eurasian din Rusia a fost aproape „obligatoriu” germanofilia (sau cel puţin anglofobia). opoziţia „Lenin=spion german” versus „Troţki=spion american” corespunde într-adevăr unei scheme tipologice anume. a fost prieten cu Ezra Pound. mai exact.

Pe data de 24 februarie la Lausanne. URSS-ul şi viitorul marelui Continent Eurasiatic”. GRU versus KGB Modelul de conspiraţie al lui Villemarest poate fi condensat astfel: „KGB este un continuator al partidului. Tocmai din acest grup de geopoliticieni mistici ruşi a fost mai târziu transmisă ştafeta regimului bolşevic. unde era un număr important de foşti ofiţeri imperiali care au intrat printre „roşii” cu scopul de a schimba pe termen lung atitudinea nihilistă bolşevică şi pentru a crea Marea Putere Continentală. numit GRU (Glavnoe Razvedvatelnoe Upravlenie – Direcţia Principală de Informaţii) şi conexiunea GRU cu Ordinul Eurasiatic. 10. KGB-ul apără partidul. grupaţi în armată. a cărui copie mi-a transmis-o Jean Pârvulescu. el analizează rolul ocult al serviciului secret militar sovietic. este important să subliniem rolul deosebit al viitorului ofiţer Mikhail Tukhachevsky care. poate fi găsit în „vecinii” rivali – GRU. Un interes special este reprezentat de materialele privind activitatea organizaţiilor secrete oculte în Rusia. Dar care este legătura dintre aceste două servicii speciale rivale şi cele două Ordini geopolitice planetare. armata apără statul. dar în mod special iniţiaţilor de atitudine continentală. faimosul agent al contra-spionajului francez şi director al „Centrului European de Date”. Sensul secret al istoriei nevăzute a URSS începând de la Revoluţia din Octombrie şi ajungând la Perestroika. 1918-1988”. Prin definiţie. De asemenea. Pierre de Villemarest. cu atât mai secrete şi cu atât mai ascunse decât orice serviciu secret? Conform spuselor lui Pârvulescu. generalul von Ludendorff şi viitorul Papa Pius al XII-lea. cel mai secret dintre serviciile secrete sovietice. Ordinul eurasian era activ în Rusia la începuturile secolului XX. unde în perioada 1916-1918 a cunoscut alte figuri ale istoriei moderne: generalul de Gaulle. Pârvulescu aminteşte de doctorul Badmaev din St. numit „Aquarium” sau „secţia militară 44388” de la Khodynka şi KGB. În descrierea de mai departe voi încerca să expun cele mai interesante aspecte ale concepţiei lui Pârvulescu. Jean Pârvulescu alege cartea binecunoscutului specialist în serviciile secrete sovietice. Ca referinţă. Jean Pârvulescu a prezentat un raport sub titlul şocant: „Galaxia GRU” cu subtitlul „Misiunea secretă a lui Mihail Gorbaciov. Petersburg. care în 1988 a publicat în Franţa best-seller-ul „GRU. „biroul de la Lubyanka”. monseniorul Eugenio Pacelli. Printre reprezentanţii lui.detalii majore ale conspiraţiei geopolitice planetare. conform spuselor lui Pârvulescu a fost iniţiat în Ordinul polar miserios în timpul şederii sale în lagărul Ingolstadt din Germania. În acest raport. ca fiind centrele secrete ale puterii bipolare din URSS (armata şi partidul). Villemarest construieşte o povestire fascinată şi bine argumentată a istoriei GRU. GRU este un continuator al armatei”. KGB-ul este condus de principiul „patriotism în serviciul comunismului”. Pornind de la această opoziţie dintre GRU şi KGB. baronul von Ungern-Sternberg. folosind comuniştii. Este important că printre „roşii” erau anumiţi agenţi ai Ordinului eurasian aflându-se în . în Elveţia. în timp ce armata – de principiul opus „comunismul în slujba patriotismului”. în faţa membrilor consiliului administrativ al misteriosului Institut Special pentru Studii Metastrategice „ATLANTIS”. misterioşii custozi suedezi secreţi ai lui Rasputin şi multe alte figuri mai puţin cunoscute.

În Europa. monarhist. aproape mistică. şeful „Biroului problemei evreieşti”. Particularitatea activităţii sale. Agenţii GRU s-au infiltrat în primul rând în structurile armatei şi uneori postul de comandă eurasian nu îşi face din oamenii GRU şi din alţi agenţi secreţi europeni duşmani. Într-un moment anume. al cărui şef.misiune secretă continentală. în Germania GRU menţine legătura cu Walter Nikolay. de care acest om s-a bucurat toată viaţa (a murit de moarte naturală în 22 mai 1969) şi alte detalii din biografia sa ne determină să-l considerăm pe Aralov omul Ordinii Continentale. în GRU. între eurasienii ruşi prerevoluţionari şi postrevoluţionari a existat mereu continuitate de membri. afilierea ruşilor la Ordinul Eurasist după Revoluţie a fost realizată în Armata Roşie. aliaţi. agenţii Ordinului eurasian nu şi-au abandonat misiunea. eurasienii „albi” s-au alăturat în mod special naţionaliştilor germani: găsim reprezentanţi ai acestui Ordin în Abwehr (serviciile secrete de contraspionaj) şi. mai precis în cel mai secret departament al ei. În Rusia „roşie”. în ciuda victimelor. Astfel. reţeaua de agenţi GRU din Europa şi mai ales din Germania se infiltrează adânc în structurile serviciilor secrete germane şi franceze iar reţeaua GRU „dublează” reţeaua NKVD-ului şi mai târziu. Dar. în cazul său au existat legături cu Ordinul eurasian). a două grupări secrete de arii de influenţă diferite – atlantiştii şi eurasienii. Aralov a fost şeful Departamentului Operaţional al Vseroglavștab (Statul Major al Toată-Rusia). inclusiv pe comandantul şef. Iarăşi nu vorbim despre agenţii dubli. Nu erau mai puţini atlantişti printre emigraţia de ruşi „albi”: în afară de spionii englezi evidenți – liberali ca Kerensky şi alţi democraţi şi social-democraţi. ci mai mult. Alcătuirea Armatei Roşii a fost afacerea agenţilor eurasieni. Un triumf al eurasienilor a fost crearea GRU în 1918 în interiorul Armatei Roşii. Heydrich. Majoritatea copleşitoare a emigranţilor ruşi care au apărut în SUA era conexă acestei poziţii geopolitice atlantiste. pe agenţii KGB. Războiul crud dintre „eurasienii roşii” din Armată şi „atlantiştii roşi” din gruparea CEKA a lui Dzerjinsky nu a încetat din primele zile ale istoriei Sovietului. diferită geopolitic. Este interesant de amintit un eveniment istoric: la 27 de zile după crearea Cartierului General al Armatei Roşii pe Frontul de Est (10 iulie 1918) o echipă de CEKA l-au atacat şi au lichidat toţi membrii. Revoluţia a împărţit ruşii între „roşii” şi „albi”. dar în spatele acestei diviziuni condiţionate a existat o împărţire misterioasă. mai târziu descoperim în secţiile externe ale SS-ului şi SD-ului (Sicherheit Dienst) (în special SD. 11. Mulţumită lui. a fost el însuşi un eurasian convins. Mai precis. pregătind în secret un nou proiect continental eurasiatic. ocult şi mistic şi parte din biografia sa demonstrează că. din acest motiv a căzut victimă intrigilor atlantistului Canaris). Astfel. lobby-ul atlantist era foarte puternic. Dar acest aspect a fost luat în considerare doar de eurasienii „roşii”. chiar şi în conservatorismul reacţionar extrem. un fost ofiţer imperial şi care până în 1917 a avut legături cu serviciile secrete militare. atlantiştii erau grupaţi în jurul CEKA şi în jurul „Politburo” (biroul politic). cât despre unitatea intereselor geopolitice de la cel mai înalt nivel. acea imunitate misterioasă. Eurasienii albi – eurasienii roşii Conform lui Pârvulescu. la începuturile anilor 30. (Este interesant că faimosuil tâlhar „roşu” Kotovsky era un anarhist de stânga. colaboratori. GRU capătă acces în . sub conducerea lui Semion Ivanovici Aralov.

Golikov etc – au refuzat să creadă până în ultimul moment în posibilitatea războiului. Bormann a venit la el. Stalin. Eurasienii din GRU şi. mai ales cei din armată – Voroșilov. Totul s-a terminat… Totul e pierdut…”. prieten al lui Ribbentropp. În 1936.direcţia Abwer. în care pune în lumină anumite aspecte ale secretelor războiului ocult dintre cele două Ordini geopolitice. fără avertizare. Acest fapt a fost binecunoscut aliaţilor după chestiunile în legătură cu procesul de la Nurenberg şi mulţi aliaţi au fost convinşi ca Bormann a fost ascuns în URSS în 1945. apoi. Bormann a tăcut. Propaganda naţional-socialistă antislavică a fost considerată atât de neînsemnată şi superficială. Generalul Golikov (ascunzându-şi originile nobile. povesteşte o istorisire revelatoare. Jukov. Pactul Ribbentropp-Molotov şi răzbunarea ulterioară a atlantiştilor Jean Pârvulescu. 22 iunie 1941 pentru Ordinul eurasian a fost un eveniment cu mult mai tragic decât Revoluţia din Octombrie. Timoșenko. faimosul sculptor german. Arno Brekker. 12. Este cunoscut cu siguranţă faptul că Walter Nikolay a murit în mai 1945. data de naştere adevărată şi biografia sa adevărată din motive pur legate de conspirația din Ordinii Eurasiatice) chiar le-a reproşat subalternilor. aflând o frântură de informaţie cum că Germania traversează graniţa Rusiei: „Provocare engleză! Investigaţi!”. Este important a sublinia că agenţii Ordinii Eurasiene au depus toate eforturile pentru evitarea conflictului. Repeta în mod constant aceeaşi propoziţie ciudată: „În ziua asta de iunie. şeful GRU (Berzin a fost excepţia de la regulă: agent atlantist conducând organizaţia eurasiană şi lucrând în interiorul ei pentru NKVD) ordinul: „Întrerupe imediat orice activitate împotriva Germaniei” (trebuie notat că Berzin a ignorat ordinul). apoi a decis să tacă şi a plecat trântind uşa. În acel moment nu ştia ceea ce Bormann deja aflase: „Nefiinţa a câştigat împotriva Fiinţei. Profilul de lobby atlantist . indiferent de partea cui ar fi fost victoria. i-a transmis lui Berzin.” 13. Pentru atlantişti ziua de 22 iunie 1941 a fost o zi de sărbătoare: războiul din interiorul continentului a celor două mari puteri eurasiene era o garanţie a triumfului Ordinii Atlantice.” Pentru eurasieni pactul Ribbentropp-Molotov a fost încununarea succesului strategic. Figura centrală a acestei reţele a fost Martin Bormann. Nefiinţa câştigă în faţa Fiinţei. ca şi retorica marxistă demagogică din URSS. în relaţie apropiată cu însuşi Martin Bormann. În 1937 Heydrich şi Himmler îl asigură pe Fuhrer printr-un raport secret că: „Germania nu mai este o ţintă a Kominternului şi nici a altor acţiuni sovietice subversive. imediat după atacul Germaniei lui Hitler asupra URSS. în uşă s-a întors ca şi când ar fi vrut să mai spună ceva. Când sculptorul l-a întrebat ce a vrut să spună. SS şi SD. trecând definitiv de partea Ordinii Eurasiene. care l-a cunoscut îndeaproape pe Bormann. deoarece influenţa eurasiană (şi rusofilă) în cel de-al treilea Reich le era bine cunoscută.” Aceasta a fost marea prăbuşire a tuturor eforturilor pe termen lung a agenţilor eurasieni. părăsindu-şi biroul din Reichskanzlerei. într-o stare de şoc. i-a povestit lui Pârvulescu despre vizita ciudată a lui Bormann în Jackelsburg: „Pe 22 iunie 1941. Dar în ultimul moment au apărut forţele Oceanice.

Claude Grace d’Ors. şi-au găsit un teren propice. masoneria de rit Memphis. dar totuşi. Dar consolidarea Ordinului Atlantic în Vestul îndepărtat şi crearea unei civilizaţii exclusiv atlantiste în SUA. Allemand „Rene Guenon şi cele şapte turnuri ale diavolului”). ale cărui simboluri erau Crocodilul şi Leviatanul (animale acvatice) de asemenea şi Măgarul Roşu (vezi J. mai târziu Memphis-Misraim. secta lui Seth s-a unit cu alte culte feniciene. Grace d’Ors a afirmat că reforma lui Luther a fost sub comanda acestei secte şi că protestanţii (în special cei anglosaxoni şi francezii) au rămas încă sub influenţa ei. unde formele extreme ale protestantismului radical. supra-umană a vieţii. către America. în răspândirea Vestului. în sens geopolitic mistic. conform proiectului acestui Ordin au fost doar o etapă intermediară în planurile „neo-cartagineze” ale atlantiştilor. întruchipate de baptişti. în special într-o sectă de adoraţie a zeului Seth. deşi în chiar mediul lor. individualiste. reţeaua de agenți atlantişti din statele eurasiene nu numai că a urmărit un scop defensiv (slăbind forţele geopolitice alternative). J. erau atrase ca un magnet către regiunile atlantice – către Anglia şi Vestul îndepărtat. În Europa Evului Mediu au existat sub numele de „Menestrelii Morganei”. pentru a aduce în prim plan aspectele cele mai de jos ale fiinţei umane şi ale societăţii ca întreg. pur economic. dar au şi amplificat operaţiuni ofensive. quakeri şi mormoni.M. Aceasta nu înseamnă că atlantismul este echivalent cu materialismul obişnuit. a căror emblemă era „Moartea Dansând” sau Dansul Macabru. aspectul „material”. Jean Pârvulescu consideră că Joseph Balsamo a fost unul din agenţii importanţi ai acestui Ordin secret care a ieşit la suprafaţă la sfârşitul secolului XVIII sub masca a masoneriei neregulare a ritului „egiptean”. Prin urmare. Conform conspirologului francez din secolul al XIX-lea. Allemand marchează o colaborare simbolică: de la Cadiz – un port istoric de referinţă al coloniilor feniciene din peninsula iberică – Cristopher Columb a navigat în expediţia sa atlantică finalizată prin descoperirea Americii. întotdeauna a existat o opoziţie internă de agenţi eurasieni. Avangarda „atlantismului” în Eurasia era compusă din „stângişti”. O asemenea preistorie simbolică a atlantiştilor caracterizează substanţa strategiilor geopolitice şi cultural-economice. specific pentru atlantism în toate manifestările sale şi paralel acestei noţiuni. în toată lumea. această organizaţie secretă a rezistat multe secole după căderea civilizaţiei feniciene.Ordinul Atlantic secret are o istorie veche. Noţiunea de sistem de valori la un nivel pur uman presupune individualism şi „antropocentrism” radical. în colonizarea geopolitică a întregii planete. comercial al activităţii umane ocupă locul central. Cu toate acestea. din mișcările „anarhiste” subversive. Unii autori tradiţionalişti îl amplasează în societăţile iniţiatice ale Egiptului antic. simbolurile Măgarului Roşu şi ale Morţii Dansând oglindesc substanţa scepticismului „atlantic” şi conform schemei logice ciudate a istoriei formele sociale şi religioase cele mai radicale ale conştiinţei protestante. după reforma lui Luther. Robin „Societăţile secrete într-un rendez-vous apocaliptic” şi J. De fapt. ironia depresivă şi scepticismul tipic „atlantic” ies la suprafaţă în relaţie cu măsura ideală. Înţelesul său este redus la accentuarea valorilor „orizontale”. în special cu sângerosul cult al lui Moloch. Mai târziu. Pasul strategic următor a constat în exportarea modelului atlantic pe alte continente. incluzând bineînțeles şi Răsăritul.M. trebuie să recunoaştem „socialismul economic” şi „comunismul” din .

în care toate figurile politice conducătoare ale URSS-ului au primit consfinţirea lor. Jean Pârvulescu a completat această definiţie cu dimensiunea geopolitică ocultă. chemată să pedepsească băştinaşii şi să le înăbuşe chemarea lor înnăscută pentru „pământ”. KGB) a fost iniţial o parodie a Ordinului „cavalerilor ideologici”. întotdeauna s-au auto-intitulat colonizatori. „comuniştii” şi „social democraţii” au reprezentat un procent nesemnificativ. ce aspiră nu numai către apărarea „insulelor” lor. nefirească pentru ei – care a necesitat folosirea unui aparat represiv.natura lor teoretică pură ca fiind formă de propagandă „atlantică”. prin dimensiunea lor ideologică. „stângiştii” au fost întotdeauna în Eurasia cea de-a cincea coloană. KGB-ul în slujba „Dansului Macabru” Pierre de Villemarest a definit în mod corect CEKA (OGPU. întrebându-ne despre această înţelegere reciprocă dintre „duşmanii de clasă” – dintre bolşevicii „mesianici” cu dictatura lor proletară şi bancherii din Wall Street. cerinţele şi interesele populaţiei indigene. Pentru curentul „atlantist”. care adeseori ne conduc pe o pantă incertă. aşa cum misiunea ocultă a KGB-ului nu este deloc redusă la magie sau experienţe parapsihologice. Mai precis ar fi să spunem că este centrul secret al partidului. La un nivel ideatic pur. OGPU. KGB-ul este centrul celei mai directe influenţe a Ordinului Atlantic. Comuniştii. mintea şi sufletul său. NKVD. dar şi către schimbarea lumii într-o „Cartagină”. Tocmai de aici derivă acea armonie naturală dintre atlantiştii ruşi de înclinaţie comunistă şi capitaliştii anglo-saxoni. KGB-ul a fost iniţial planificat pentru a fi singura structură ideologic-punitivă. dar până şi aceasta într-o formulă complet greşit înţeleasă. descrieri groteşti ale unei realităţi mult mai subtile şi mai profunde. KGB-ul este o camuflare a acestui Ordin. Unii chiar au vorbit despre prezenţa în KGB a unei organizaţii oculte de studii parapsihologice . în relaţie cu populaţia eurasiatică a regiunilor supuse. marxistă. noi veniţi. precum o cutremurătoare amintire a sângerosului cult fenician al lui Moloch. în timp ce în Anglia şi mai ales în America. de care agenţii atlantişti au fost întotdeauna tipologic şi generic strâns legaţi. ca fiind masca sociopolitică a Ordinii secrete a Măgarului Roşu. Cu toate acestea. Conform lui Pârvulescu. Măgarul Roşu. 14. despre aşazisa „Companie Viy” de magie neagră. „Menestrelii Morganei”. ei au ţinut la impunerea în faţa populaţiei eurasiene a unui model de economie centralizată. mesianică. Mulţi sunt cei care au ghicit că acestea sunt culisele oculte ale KGB. al căror cult era Viţelul de Aur. Ordinului „Dansului Macabru”. zvonurile despre misterioasa „Companie Viy”. în cea mai mare parte sunt doar ultra-simplificate. în varianta sângeros-sadică. întotdeauna au ţinut o distanţă ideologică faţă de nevoile. Dacă luăm în calcul doctrinele geopolitice oculte ale polului atlantic devine evident de ce mişcările subversive „stângiste” au fost atât de încurajate de puterile anglo-saxone în Europa şi în ţările eurasiene. înfiinţată pentru a controla subiectele spaţiului cultural social comunist. KGB) ca fiind „continuatoarea partidului”. Societatea secretă a Morţii Dansând. . CEKA (şi KGB) de asemenea au profesat teza „sângelui mai important decât teritoriul”. CEKA (NKVD. „Frăţia Oceanului” – aceste imagini ne vor ajuta să înţelegem schema logică a curentului atlantist.

acel Şarpe pe care tradiţia grecească l-a identificat cu zeul egiptean Seth. au devenit mult mai clare. despre unitatea lor la un nivel geopolitic. ca şi KGB. de la Hiss la Reserford care. cu Măgarul Roşu. deşi caracteristica sadicsângeroasă în cazul CIA nu este atât de evidentă. nu a fost niciodată indiferentă la magie şi parapsihologie şi rolul său în civilizaţia modernă este comparabil cu cel al KGB-ului. ar însemna în mod logic să bănuim că singurul şi adevăratul oponent ala CIA a fost GRU. dacă luăm în considerare legătura nu numai metaforică. aparţine tipologic aceleaşi categorii de conspiraţie. deseori ocupând cele mai înalte posturi în stat şi în nomenclatura politică. învingătorul solar al Şarpelui-Piton. a acestui Ordin cu cele mai vechi culte antice din Orientul Mijlociu. Într-un fel. Multe paradoxuri şi legende aparent nedemne de încredere (din cauza naturii lor inumane). a transmis proiectul bombei cu hidrogen sovieticilor. ca instrument al atlantismului american. dar şi ezoteric-ocultă. conexe acestei organizaţii sumbre. la baza unităţii structurii secrete.CEKA-KGB a deservit întotdeauna „Moartea Dansând”. conform unor autori. legată genetic de GRU şi de Statul Major General al Armatei Roşii. la originile acestei organizaţii găsim figuri renumite ale masoneriei americane. despre „fuziunea” dintre KGB şi CIA. Este necesar să notăm că dublarea reţelei agenţilor KGB în SUA şi în alte ţări anglosaxone de către reţeaua de agenţi GRU a stat la baza unui conflictului secret constant al GRU cu „vecinii” de la Lubyanka. Aceasta explică o asemenea abundenţă a aşa-numiţilor „spioni sovietici” în cele mai înalte structuri ale puterii americane. ceea ce determină folosirea atât a atlantiștilor vestici cât şi a agenţilor atlantişti din est. Dar fuziunea completă şi deschisă a acestor două afilieri a Ordinului „Dansului Macabru” a fost împiedicată de eforturile lobby-ului alternativei eurasiene. În plus. Această organizaţie nu au încetat niciodată să fie aderentă la asemenea culte până în ziua de azi. continuând „firul roşu” al societăţilor secrete de tip atlantist europene şi din Orientul Mijlociu. Această convergenţă a serviciilor secrete. Convergenţa serviciilor secrete şi „misiunea polară a GRU” CIA. la fel ca şi realinierea convergentă a comuniştilor sovietici de vârf cu mondialiştii americani. de asemenea incluzând în reţeaua sa multe structuri ale serviciilor secrete europene şi asiatice (în mod special din Germania şi Franţa – conectate la planul geopolitic secret al generalului de Gaulle. au împânzit Eurasia cu o reţea de agenţi care au influenţat constant cursul evenimentelor istorice printr-o manipulare atlantistă. Şi dată fiind contradicţia radicală a orientării geopolitice şi chiar metafizice a celor două structuri secrete sovietice. şi nicidecum KGB-ul. Încă de la începutul secolului. pe care oricum masonii europeni o consideră ca fiind neregulară. (Se ridică întrebarea necesităţii: „există ceva în SUA din sfera religiosului şi metafizicii care să nu fie eretic sau sectant?”) CIA. 15. eretică şi sectantă. . din ţările arabe şi din alte ţări) unite în slujba Ordinului Eurasian (dealtminteri numit şi Societatea „Menestrelilor lui Mursya” sau „Ordinul Polar din Heliopolis” sau „Ordinul lui Apollo”. CIA (şi precursorii ei) împreună cu serviciile secrete engleze. stă la baza unităţii orientării fundamentale geopolitice. este foarte posibil să vorbim despre o „convergenţă a serviciilor secrete speciale”.

uneori aparent absurde şi fără temei erau. Stalin probabil avea motive să se . Aşa cum am spus în capitolele precedente. au stat în spatele demisie lui Lenin de la guvernul ţării.P. a fost creat GRU sub comanda devotatului eurasian Semion Ivanovich Aralov.I. Yezhov. Y. Un detaliu interesant merită notat: toţi şefii GRU care l-au înlocuit pe Aralov înainte de începerea Marelui Război Patriotic au fost executaţi. Răsăritul şi eclipsa soarelui eurasian Să schiţăm în mare războiul ocult al Ordinului eurasian împotriva Ordinului atlantic din interiorul sistemului sovietic.I. Este curios faptul că la începuturile anilor 60 Aralov a scos o carte cu un titlu sugestiv: „Lenin ne-a condus către victorie”.K. Berzin. Structurile create de Aralov sunt puternice şi în acelaşi timp. În timpul conducerii sale. Unschlikht. Trebuie să remarcăm aici un amănunt important: acei aşa-zişi „gardieni leninişti”. Stigga. militarii au avut suficientă autoritate şi au conservat elita lor intelectuală geopolitică în rândurile GRU. toţi au luptat împotriva ideii eurasiene din fruntea GRU. Paralel cu aceasta se observă şi permutările simptomatice de cadre din interiorul GRU. Toate conspiraţiile „stângiste” şi de „dreapta” erau complet reale – deşi Stalin nu le-a dizolvat pentru a incrimina întregul „grup de interese atlantist” care acţiona deja de mult timp în guvernul sovietic. Începe distrugerea „gărzilor leniniste”. I. Uritskiy. în ciuda afinităţilor politice faţă de Lenin. aparțineau la nivel geopolitic în majoritate covârșitoare orientării geopolitice atlantice. dar asta nu înseamnă că GRU nu a rămas singura organizaţie eurasiană care acţionează în secret pentru îndeplinirea marelui proiect continental. după ce nouă ani a fost la conducerea GRU a reprezentat o criză severă pentru războiul ocult dus în spatele scenei guvernului sovietic. atingând punctul culminant cu pactul Ribbentropp-Molotov. A. În 1934 agenţii GRU au început pregătirile uniunii strategice germano-ruse.M. Aralov a trecut prin toate nivelele structurii acestei organizaţii militare secrete cu principii eurasiene continentale. I. Proskurov. Lenin a aderat la aspiraţiile eurasiene. adunând în jurul său cei mai valoroşi şi eficienţi „fraţi eurasieni” care ca şi el. Cei mai apropiaţi colaboratori ai lui Lenin. Nikonov. a relaţiilor cu SUA. Toate procesele staliniste. Sfârşitul guvernării leniniste marchează transferul puterii în mâinile atlantiştilor şi de fapt în a doua jumătate a anilor 20 şi în prima parte a anilor 30 suntem martorii unei îmbunătăţiri semnificative a relaţiilor dintre URSS şi ţările anglo-saxone şi în primul rând. de fapt foarte bine întemeiate la nivel geopolitic. suficient de flexibile pentru a capitula fără luptă.A. În ciuda tuturor atacurilor CEKA şi NKVD asupra armatei. nicidecum „ambiţiosul tiran Stalin” (aşa cum consideră unii greşit). Venirea lui Hitler la putere a întărit extraordinar poziţiile „lobby-ului eurasiatic” din interiorul guvernului sovietic. Nici unul dintre ei (mai puţin generalul Proskurov) nu erau cadre militare. Le prezentam lista: O. Atlantistul şi cekistul Berzin. considerând că tendinţele anti-atlantiste ale naţional-socialismului vor monopoliza atenţia puterilor anglo-saxone şi astfel. au fost trimişi printre rândurile roşiilor pentru a îndeplini misiunea lor specială metapolitică. creând o structură de informaţii cu ajutorul Kominternului şi a comuniştilor fanatici. Stalin îşi afişează în sfârşit deschis susţinerea orientării eurasiene. Dar nici chiar Berzin nu reuşeşte să schimbe orientarea GRU. S. este numit pentru înlocuirea eurasianului Aralov în fruntea GRU. N.16.S. Demiterea lui Berzin în 1934. va fi posibilă distrugerea puternicelor grupuri de influenţă „atlantice” din interiorul URSS-ului.

despre Geopolitica Romaniei Mari si Mici intre Atlantism si Eurasia. capul lojei „Polare” din Armata Roşie. prin acuzaţii „relative” şi etichetări alegorice. erorile lui Putin: Rusia – “buricul pamantului”. a avut un impact puternic asupra grupului de interese eurasian. În sens invers. şi în acest caz răzbunarea atlantistă asupra lui Tukhachevsky şi toate reclamaţiile împotriva lui erau bine întemeiate. care prezinta si hartile geopolitice ale eurodolarului: 1899 European Geopolitics Blog . teribilă. erorile lui Dughin. Marele geopolitician nationalist rus Aleksandr Dughin. Asasinarea mareşalului Tukhachevsky. Stalin a lichidat toată reţeaua de agenţi de influenţă ai „Noii Cartagine”. (va urma) Vezi si Erorile ortodoxiei ruse. în contextul sabotării anti-eurasiene.teamă de o reacţie nemiloasă. acestea fiind adevărate din perspectiva „atlantică”. reacţia adversă a fost inevitabilă. strat cu strat. Prof Ilie Badescu despre viziunea lui Aleksandr Dughin privind marele dualism geopolitic – talasocratie versus telurocratie – si pozitia Romaniei pe harta lumii INEDIT. Ortodoxie si Romania Mare Dughin despre postmodernism: “pur satanism”. Deci a fost constrâns să-şi camufleze şi să-şi concentreze separat acuzaţiile asupra unuia sau altui grup de cadre de nivel înalt. Rând pe rând. Cu toate acestea. Profesorul Ilie Badescu despre Geopolitica. Savantul basarabean Sergiu Căpiță (Sergei Kapitsa) in dialog cu Aleksandr Dughin despre religie si modernism. O prefata la “Fundamentele Geopoliticii” Harta este preluata de la Burak Arikan. VIDEO Noua identitate strategica a Rusiei dupa caderea Cortinei de Fier.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful