Nici un sfânt nu ne poate cruta de necesitatea de a lupta cu pacatul care lucreaza in noi

Dumnezeu nu e întotdeauna u or de suportat pentru om. In r stimpurile, în general extrem de îndelungate, în care harul îl p r se te pe om, Dumnezeu poate s -i apar ca un tiran neînduplecat. Omul care, în ciuda eforturilor i ostenelilor sale împinse pân la extrem, se simte p r sit de milostivirea dumnezeiasc , îndur astfel de suferin e încât ar renun a, dac ar fi cu putin , la orice form de existen .Care e, a adar, natura acestor suferin e? Nu e u or de r spuns la aceast întrebare. Dup ce L-a întâlnit pe Dumnezeu, dup ce a cunoscut Via a în Lumina ce iradiaz din Fa a Sa, sufletul nu mai g e te de acum înainte odihn sau mul umire în nici o realitate a acestei lumi; nimic nu-l mai poate mul umi i, in acela i timp, e înconjurat de toate, afar de Dumnezeu. R ul, întunericul, lucrarea demonilor, toate caut s -l zdruncine; chinul adus de patimi atinge uneori o intensitate extrem , dar totul se petrece ca i cum Dumnezeu s-ar fi întors de la om i n-ar mai da nici cea mai mic aten ie la chem rile lui. Ca o fiin lipsit de ap rare, acesta se simte spânzurat deasupra unui adânc care-l însp imânt ; îl cheam în ajutor pe Dumnezeu, dar toate strig tele sale r mân far r spuns. Sufletul tie c s-a întors de la iubirea lui Dumnezeu; e chinuit de con tiin a tic lo iei lui, i cu toate acestea îl implor pe Dumnezeu s se miluiasc de el ² dar în zadar. Dumnezeu nu Se înf i eaz sufletului decât pentru a-l învinui pentru necredincio ia lui, iar el e zdrobit sub povara acestor învinuiri. Recunoa te dreptatea judec ii dumnezeie ti, dar acest lucru nu-i mic oreaz suferin ele. Nu în închipuire, ci aievea se cufund în umbra mor ii; neg sind acest Dumnezeu pe Care-L cheam ziua i noaptea, sufletul sufer într-un mod insuportabil. Ne-am putea întreba: care e sensul tuturor acestor lucruri? In clipa în care vine, sufletul nu poate primi încercarea ca pe o ar tare a milostivirii lui Dumnezeu sau a încrederii lui Dumnezeu fa de el, ca dorin a Acestuia de a-l face pe om s se împ rt easc de sfin enia i plin tatea vie ii care este întru El. Sufletul nu tie decât un singur lucru: Dumnezeu l-a p r sit dup ce i-a ar tat Lumina Lui, f când astfel suferin ele lui i mai profunde. Iar când ajunge la cap tul puterilor, el nu-L vede pe Dumnezeu plecându-Se milostiv spre el; i atunci îi vin gânduri i sim minte despre care e mai bine s t cem. Sufletul coboar în iad, dar nu a a cum coboar cei ce nau cunoscut Duhul lui Dumnezeu i care n-au în ei lumina adev ratei cuno tin e a lui Dumnezeu i, prin urmare, sunt orbi; nu, el coboar aici fiind în stare s disting natura întunericului pe care-l simte.Acest lucru nu se întâmpl decât celor care, dup ce au cunoscut harul dumnezeiesc, l-au pierdut mai apoi. S mân a iubirii dumnezeie ti pe care sufletul o poart în adâncul s u na te atunci în el o c in , a c rui putere i amploare dep esc m sura con tiin ei religioase obi nuite. V rsând lacrimi din bel ug, omul se îndreapt atunci spre Dumnezeu din toat fiin a sa, din toat puterea sa, i a a descoper adev rata rug ciune care-l smulge din aceast lume pentru a-l introduce intr-o alta lume, in care aude cuvinte pe care nici o limba omeneasca nu le-ar putea rosti. Ele sunt negr ite, c ci din clipa în care sunt traduse în cuvinte, sau no iuni obi nuite, cel care le aude nu le va interpreta decât în func ie de cunoa terea pe care o are din propria sa experien f r s -i dep easc limitele. Când sufletul a trecut prin toat aceast serie de aspre încerc ri, vede limpede în el însu i c nu exist în lume loc, suferin , bucurie, putere, f ptur , care s -l poat smulge de lâng iubirea lui Dumnezeu. i de acum înainte întunericul nu va mai putea înghi i lumina acestei vie i.Intre Dumnezeu i om lucrurile nu sunt întotdeauna u oare. i tot astfel, nu e întotdeauna u or de tr it împreun cu sfin ii. Mul i sunt cei care cred naiv c apropierea i contactele cu sfin ii sunt pl cute i pline de bucurie; se plâng c sunt înconjura i de p c to i i viseaz s întâlneasc un sfânt. Din câteva întâlniri ocazionale care au umplut uneori un suflet mâhnit de o n dejde bucuroas i de puteri înnoite, se gr besc s trag concluzia c faptul de a tr i împreun cu sfin ii are întotdeauna acela i efect în l tor asupra sufletului. E o gre eal . Nici un sfânt nu ne poate cru a de necesitatea de a lupta cu p catul care lucreaz în noi. El ne poate ajuta prin rug ciunile lui, ne poate sprijini prin cuvântul i înv tura lui,

cât i celui pentru care se împlinesc. Intr-o zi un monah i-a spus stare ului ca daca to i oamenii ar lucra potrivit cuvintelor lui. dat fiind c porunca lui Hristos e expresia binelui absolut. dar mai târziu a spus altcuiva: ÅDuhul lui Hristos poate oare dori rau cuiva? Oare la asa ceva ne cheama Dumnezeu?" La omul stapanit de patimi pervertirea con tiin ei e in acela i timp mare si subtil . Ascultându-l vorbind. a primit încredin area l untric c întreaga sa via fusese o . nu numai în sensul tare al acestui cuvânt. dar în realitate nu s-a dep rtat niciodat de ceea ce-l înv ase Dumnezeu.. Se poveste te . Pazirea poruncilor nu poate fi decât folositoare atât celui ce le urmeaz . A a a fost de când e lumea. Cine poate s -l asculte? A tr i în conformitate cu acest cuvânt înseamn a te preda martiriului. tim din tot sufletul c spune adev rul. îng duitor i bun. Dac i v-a i fi plâns de cei care v-au sup rat. omul posedat de o patima face adeseori ca aceast patim s treac drept o c utare dezinteresata a adev rului i binelui. ÅOare aceasta e calea lui Hristos?". oamenii sunt adeseori gata s verse sânge. el poate p rea Åaspru". când ceasul unui sfâr it pa nic s-a apropiat.ne poate înt ri prin exemplu lui. i mul i au fost cei ce s-au dezlipit de el. Dac un sfânt ne îndeamn s vie uim potrivit poruncilor lui Hristos. el n-ar fi în eles cum un om ce se pretinde cre tin se poat gândi c o fapt conforma poruncii lui Hristos ar putea pricinui vreo v t mare oarecare. Atât a iubit pe oameni încât a luat asupra Lui povara lumii întregi. ÅGreu" e cuvantul stare ului. In numele lui Hristos Care S-a predat mortii pentru vr jma ii S i. el v-ar fi în eles mâhnirea i v-ar fi împ rt it durerea. ci i în via a de zi. de îndat ce vatamarea e privita nu dintr-un unghi vremelnic. nu îns i mânia.nu-mi mai aduc aminte exact unde anume ² istoria unui om evlavios care ceruse toat via a de la Dumnezeu s -i dea o moarte de mucenic. ci pe cel al Åfra ilor" lor Åvr jma i". Iar de la noi a teapt s -i iubim pe fra ii no tri". cuvântul devine strivitor i "greu". 6o). nu îns propriul lor sânge. atunci când sfin ii cer de la noi p zirea poruncilor în întreaga cur ie. el a spus cu întristare: ÅRug ciunea nu mi-a fost ascultat ". Stare ul era mereu blând. Si daca ati fi socotit vatamator sa rasplatiti cu bine unui om rau. Staretul a tacut fiindc cel care facea aceast obiec ie nu era în stare s primeasc cuvantul sau. ci în planul vietii ve nice. Nu s-a spus i nu se spune oare pân ast zi despre Hristos însu i: ÅGreu e cuvântul S u. Dac v-a i fi gândit s r spl titi r ul cu r u atunci voi însiv i-a i fi pricinuit durere.. Nu. Poruncile lui Hristos erau pentru el legea des vâr irii absolute i singura cale ce ingaduie biruirea raului in lume conducand spre Lumina ve nica. spunea el cu triste e. Tot a a. nu pot exista împrejur ri în care împlinirea poruncilor lui Hristos s poat fi v t m toare cuiva. dar a-l urma întrece puterile noastre.. dar viata staretului a coincis cu o perioad din istorie. în care aceast deformare a sensului Evangheliei a atins o amploare excep ional . dar nu ne poate scuti de efortul personal i de ascez . Dar de îndat ce a rostit aceste cuvinte. Mireasma duhovniceasc ce se rev rsa din el f cea s se nasc în suflet un profund sentiment de ru ine pentru noi în ine i con tiin a tic lo iei noastre proprii. In via a duhovniceasc . Atitudinea sa era simpl i clar : ÅDomnul are mil de to i. ba uneori chiar o lupta pentru slava lui Dumnezeu. cine poate s -l poarte?" (In 6.. acest lucru sar întoarce în folosul vr jmasilor si raul ar birui.

aproape de un izvor. ca i omul evlavios din istoria de mai sus. care nu se va lua de la noi" (Lc 10. Cine urmeaz aceast cale a a cum se cuvine nu se hot r te decât cu anevoie s o propov duiasc . rug ciunea iubirii e îns destul de puternic pentru a schimba cursul multor evenimente i a reduce dimensiunile r ului. cum îl face s moar (Rm 7. Rug ciunea e una din formele cele mai înalte ale acestui bine ontologic. a îngerilor i a oamenilor s vie uim dup legea lui Hristos. ne-am lep dat de voia noastr proprie i ducem. ÅVia a e lumina oamenilor. cât i negative ale libert ii. 42). toat via a sa a fost un adev rat martiriu. Dar a vie ui în ascez . cunoscând iubirea des vâr it a lui Hristos. i când întâlnesc oameni din lume. indestructibil. Am p strat amintirea unei vizite memorabile. Am putea spune chiar mai mult. cu toate acestea. Dac îns Domnul ne cheam la ea. stare ul nu c uta mucenicia. E Åpartea cea bun . dar. astfel încât credea chiar c Domnul îi va h r zi poate o moarte de mucenic. In limitele vie ii p mânte ti. dar. barba i p rul c runt îi erau neîngrijite. atunci trebuie s -I cerem ajutorul. De aceea nu trebuie s ne angaj m cu îndr zneal într-o asemenea isprav . el se va deda înainte de toate i mai cu seam rug ciunii pentru lume. dar trupul neputincios". n-am putea suporta suferin ele muceniciei. în sfera l sat de Dumnezeu manifest rii posibilit ilor atât pozitive. i-a petrecut întreaga via într-un intens efort de a o dobândi. de aceea spunea c întâlnim uneori oameni care doresc s sufere pentru Hristos. Martirul î i sacrific via a în scurtul moment al curajoasei sale m rturisiri a credin ei. In toate lucrurile stare ul era extrem de sobru. vrând ca numai el singur s suporte suferin ele. în nep sare i f r c in . Intunericul nefiin ei nu poate înghi i lumina vie ii. De i a cunoscut Åharul mucenicilor". Orice bine care iese de la Dumnezeu i se întoarce la Dumnezeu e nepieritor. i a a. etern. nu arareori ajunge la marginea dezn dejdii i în aceast grea stare se roag . 4-5). dar dac Ån-avem harul în însu i trupul nostru". i El ni-l va da.mucenicie i e primit ca atare. în plin codru. nimeni i nimic n-ar putea opri cu totul manifestarea r ului. dar totu i nu înaint m în bine. ochii de un albastru cenu iu îi erau adânc înfunda i în orbite. Ii v d i pe al ii fiind robi patimilor. i. 23). Vie uia într-un loc pustiu pe drumul care leag m n stirea de schit. am f g duit înaintea lui Dumnezeu. într-o pr pastie. V zând cum îl omoar p catul. 11) în ciuda hot rârii sale de a s vâr i binele.acest lucru e mai presus decât un simplu martiriu. de fapt. palid i de o culoare cenu ie i pr foas . Mai bine decât oricare altul. Trebuia s aib pe atunci aptezeci de ani. a a cum a f cut stare ul timp de decenii întregi. i iat ce mi-a povestit despre sine: ÅDe mul i ani sufletul meu sufer când m gândesc la noi. Stare ul spunea c harul pe care-l primise la început era asemenea celui al mucenicilor. i a te ruga ca el decenii întregi pentru lume ² Åa te ruga pentru oameni înseamn a. el tia c Åduhul e sârguitor. Nu se l sa dus de visuri de des vâr ire. Calea unui cre tin e în general cea a unui martir. ascetul concentrat în Åomul l untric" vede în sine însu i puterea Ålegii p catului" (Rm 7. Am avut cu el o lung discu ie. C utând mântuirea sa i pe cea a fra ilor s i. v d c vie uiesc într-o adânc ne tiin . ne-am l sat p rin ii i patria i tot ce face via a obi nuit a oamenilor.i v rsa sângele" . Ne-am lep dat de lume. a avut un sfâr it pa nic. Oare mul i dintre noi se vor mântui? Eu cel dintâi voi merge spre pierzanie. De aceea. o via de mucenicie. încetul cu . Un monah ce tr ia ca pustnic a venit odat s m viziteze. monahii. i lumina str luce te în întuneric i întunericul n-a cuprins-o" (In 1. Fa a sa era br zdat toat . Sufletul s u e prins de dorin a de a-l vedea pe fratele s u împ rt indu-se de Lumina ve nic .

" Era la priveghere când a avut aceast vedenie. cât vreme r mâne pe p mânt i numai un singur om de i numai un singur om?" Dar s ne întoarcem la tema noastr . f r a-mi schimba pozi ia. i de aceea mul i se pierd pe aceast cale. uneori chiar Åcu asprime". nu ne vom mântui. E adev rat. munca sa e aproape întotdeauna r spl tit sub pre ul ei. Calea duhovniceasc a cre tinului se înf ti eaz în linii mari în felul urm tor: la început. monahii. natura. urmând în aceasta regula sever a monahilor athoni i de a fi deosebit de rezerva i când este vorba de vedenii. c de obicei numaidecât si în chip minunat sunt auzite de Dumnezeu. Libertatea omului. nu i se iart ceea ce se iart bucuros altora. i iat c anul trecut. dar tema noastr face repeti iile inevitabile. Dumnezeu nu e întotdeauna u or de purtat pentru om. iar când e deja atras atunci începe o lung perioad de încerc ri. Domnul mi S-a ar tat i m-a întrebat: «De ce plângi a a?» Eu îns am t cut f r s -mi ridic capul ca s -L v d pe Hristos. totul se întoarce împotriva lui. i eram într-o noapte cu fa a la p mânt. aveam gândul ambi ios de a-i cerceta înc i mai mult sufletul. i m voi ab ine de la o judecat asupra vedeniei sale. ce se va petrece atunci cu lumea? Intristarea mea sporea i am început s v rs lacrimi de dezn dejde. ace tia înceteaza de a-l mai trata cu respect. de ceilal i m voi milostivi numai. încrederea sa în Dumnezeu sunt puse la încercare. când m aflam în aceast dezn dejde. c ci e înc în via .» Un gând mi-a str b tut atunci mintea: «Atunci la ce bun s ne mai chinuim a a în fiecare zi?» Iar Domnul a r spuns mi c rii gândului meu a a: «Cei ce p timesc din pricina poruncii Mele vor fi prietenii Mei în împ r ia cerurilor. Am auzit odat aceast convorbire între doi monahi. Domnul a spus: ÅStrâmt e poarta l îngust calea ce duce la via .» i la aceste cuvinte Domnul S-a dep rtat. în orice caz dup aceea na mai venit pe la mine. dup o fierbinte rug ciune pentru lume. omul e atras de Dumnezeu prin darul harului. dar preocup rile sale ating un plan de existent în care familiarizarea nu este întotdeauna u oar .14). rezisten a trupului s u împotriva bolilor scade. Il ascultam f r a-mi ar ta în vreun fel sim mântul fa de ceea ce ne povestea. împrejur rile. pe nesim ite. oamenii. plin de lacrimi. M repet. Nu voi da aici numele acestui monah. «Nu tii c Eu voi judeca lumea?» Eu t ceam mai departe. totul se schimb . S ne întoarcem înc o dat la un lucru care a f cut obiectul unor îndelungate discu ii între stare ul Siluan i parintele Stratonic. Universul mental în care vie uie te un ascet nu e nici bogat. care am p r sit lumea. La începutul întoarcerii sale. rug ciunile de-abia sunt rostite. Dar când vine perioada încerc rilor. In timpul petrecerii noastre împreun cu monahii de la Sfântul Munte am întâlnit nou monahi ce se rugau pentru lume v rsând lacrimi. Atunci Domnul a zis: «M voi milostivi de orice om care L-a chemat pe Dumnezeu m car o singur dat în via a lui. In decursul veacurilor aceea i experien se repet în mod aproape identic. nu mai mici . nici divers. am început s m rog pentru lume. am putea spune ca cerul se închide i devine surd la toate rug ciunile noastre. Unul spunea: ÅNu pot s în eleg de ce Domnul nu d pace lumii atunci când îl roag Cel lalt a r spuns: Å i cum ar fi cu putin rea-voin ?" o pace des vâr it . Atitudinea oamenilor fa de el se schimb . Am plâns mult la gândul c dac noi. totul devine anevoios. Poate c aceast s -l fi r nit? Nu tiu. In via a unui cre tin înfl c rat. i mi-a mai povestit alte dou ar t ri pe care le-a avut în stare de somn u or. Se poate ca aceast pruden seac sau vreo alt stâng cie din partea noastr s -i fi displ cut b trânului monah. Cât prive te darurile sale naturale. i totu i pu ini sunt cei care cunosc ordinea pe care o urmeaz asceza cre tin .încetul. i pu ini sunt cei ce o afl " (Mt 7.

tot ce exist pe lume. îndep rtarea sa de Dumnezeu i ura sa pentru tot ce exist sporesc tot mai mult. ajunge sa vad în Dumnezeu pricina suferin elor lui socotindu-L nem surat de crud. fiindc prin credin omul se mântuie te. i toate chem rile ce-i sunt adresate se pierd în spa ii. 29). Lipsit de adev rata via în Dumnezeu. cufundat în chinurile i întunericul iadului. ele nu. Via a devine o neîncetat suferin i omul începe s aib impresia c blestemul i mânia lui Dumnezeu s-au ab tut peste el. un nou sim mânt se ive te în suflet: Dumnezeu e nesfâr it de departe. sufer înc i numeroase asalturi ale puterilor demonice. se retrage cu totul în sine însu i. Stare ul vorbea adeseori de aceast credin citând cuvintele Domnului: ÅFerici i cei ce n-au v zut i au crezut" (In 20. . Cu cât mai neclintit e credincio ia ascetului i încrederea sa în Dumnezeu. Sufletul în elege atunci ce este diavolul. a carei str lucire nu e cu nimic comparabil cu ideile mult prea omene ti pe care ni le facem despre str lucirea i frumuse ea ei. în loc de a sim i ca mai înainte apropierea lui Dumnezeu. c ci omul e lovit pe toate planurile fiin ei sale. de iad. Aceast ultim form de ispitire e extrem de anevoioas i grea. el vede toate lucrurile prin prisma deformatoare a propriei sale st ri de suferin boln vicioas i începe s urasc chiar i propria sa via i. acesta r mâne expus asalturilor unei dezn dejdi deosebit de strivitoare. E într-atât de cople it de dezn dejdea. Astfel. Se poate ca majoritatea credincio ilor cre tini s nu fi tr i în via a lor învierea. i aceasta credin s -i ocroteasc . care se va putea întinde pân la ultimele limite la care poate ajunge un om. i nu e decât arareori îng duit . Mai târziu. i care falsific toate concep iile sale despre Dumnezeu i despre c ile Proniei Lui. R mânând în afara Luminii dumnezeie ti. Mai mult. Totul devine anevoios. Diavolul nu lucreaz în acela i chip cu cei care-i cedeaza i cu cei care i se împotrivesc. Va veni ceasul în care aceast credin îl va face pe om s ias din întuneric i din lan urile strâmte ale robiei sale i-l va conduce în spa iile vaste ale vie ii celei adev rate i nestric cioase. prin credin a în m rturia P rin ilor Bisericii. ci numai s cread în ea. trup i suflet. mai îndep rtat decât stelele. prin credin a în cuvântul S u. c ci este provocat de întunericul pierzaniei ve nice. Atunci suferin a sa atinge culmea. Sufletul mândru. dar nu vede nici ajutorul Lui. prin credin a în iubirea i milostivirea lui Dumnezeu. Cât vreme mândria î i p streaz r d cini puternice în om. va în elege cu cât aten ie a fost p zit în toate c ile sale de negr ita Pronie a lui Dumnezeu. inaccesibil. întreaga sa fiin a. Oamenii credin ei scap din aceast dezn dejde i aceasta ur . Experien a milenar transmis din genera ie în genera ie ne înva c atunci când Dumnezeu vede credincio ia sufletului unui ascet.i g sesc aplica ie. îl duce prin adâncuri i piscuri inaccesibile oric rui alt om. L untric sufletul î i intensific chemarea lui Dumnezeu. cu atât mai mare va fi încercarea i mai des vâr it va fi experien a acestuia.decat la ceilal i oameni. când aceste încerc ri vor trece. el ajunge în dezn dejdea lui s socoteasc îns i existen a lui Dumnezeu drept o absurditate. în general. Când omul p r sit de Dumnezeu prin Pronia Lui simt pentru întâia oar apropierea lui Satan. neob inându-se decât cu pre ul unor eforturi dispropor ionate i care întrec puterile omene ti. în elege puterea cruzimii lui i cople it de imensitatea r ului ce se înal înaintea lui. nici chiar aten ia Lui. Il p r se te oare Dumnezeu pe om? S fie acest lucru cu putin ? i. a a cum a v zut-o pe cea a lui Iov. cade prad unei nem surate mâhniri i un spaime ce nu poate fi comparat celei pe care o încerc la apropierea unui criminal sau a unui asasin. Iar chinul ultim cel mai greu i mai insuportabil e acela de a fi p r sit de c tre Dumnezeu. Una este suferin a dezn dejdii ce vine din mândrie. i alta este cea a unui suflet puternic atunci când Dumnezeu îi îng duie lui Satan s -l r zboiasc .

a sc pat rostind rug ciunea lui Iisus. ura. Mai târziu numai va în elege cu cât purtare de grij se pleca asupra lui Dumnezeu în ceasul acestei lupte. iar vr jma ul spune: ÅE ti în puterea mea. încât nu mai g se te în sine puterea de a se ruga. La orice asalt al vr jma ului. ad ugând îns : ÅDar Dumnezeu e sfânt. A doua oar . invidia. ² lucru nu rar ² demen a complet . de a se întoarce spre Dumnezeu i de a se ruga. dorin a de putere. de fiecare dat când diavolul se apropie. i atunci vr jma ul se va dep rta de el. Când un om se las Åsedus" de vr jma ul i începe s -i urmeze. expresia demonic a ochilor. Dar la to i întâlnim în mod inevitabil o imagina ie debordant i o mândrie ce se poate ascunde sub masca în el toare a unei false smerenii. frica de moarte sau. în întunericul în care locuie te el însu i. Aceste suferin e poart amprenta unei adev rate orbiri duhovnice ti. vedem c în dou rânduri a trebuit s duc o astfel de lupt împotriva lui Satan. dezn dejdea. spaima. ÅVr jma ul a c zut din mândrie.i mintea în iad i nu dezn d jdui!" A în eles atunci de ce arme trebuie s se serveasc pentru a birui pe diavolul. la unii. dorin a de a ne pune cap t zilele i. dezn dejdea. era mai puternic i mai iscusit în lupt . adev rat i binecuvântat în veci". de Åvedenii" sau Ådescoperiri" de origine demonic . Acestea sunt semnele distinctive ale spiritualit ii demonice. în cazul cel mai prielnic. la al ii. ambi ia. Dar cat vreme nu se manifest cu claritate.scârba i spaima ce au pus st pânire pe el. i atunci a primit drept r spuns aceste ciudate cuvinte: Å ine. iar sufletul. complexul de inferioritate. supralicitarea imagina iei. se poate întoarce spre Dumnezeu rugându-se cu minte curat . Dar un suflet evlavios care a cunoscut iubirea de Dumnezeu sufer în lupta direct cu vr jma ul uria a . a g sit în el însu i puterea de a se a eza. melancolia. Nu mai n d jdui în Dumnezeu i uit -L". dorin a de putere. cruzimea. Intâia oar . spaima. toate aspectele pe care le poate îmbr ca r ul sunt unite în ea: p rerea de ine. sufer însa pentru c vr jma ul îl atrage în afara luminii vie ii adev rate. în cele din urm . neputând suporta violen a focului pe care-l întâlne te. la al ii domin o nelini te ascuns . gelozia. ura. nici nu o încheiase c Domnul i S-a i ar tat. In alte cazuri. Citind scrierile stare ului. In unele cazuri. La unii domin megalomania. sufletul scap de orice fric i devine invulnerabil în fa a loviturilor vr jma ului. vr jma ul îi produce o desf tare tulbure creand în el con tiin a trufa a unei m re ii iluzorii. r ceala. el nu cunoa te asprimea luptei directe împotriva lui. slava de art . Nu este necesar ca toate simptomele enumerate s fie reunite pentru a putea recunoa te pe cel ce s-a l sat Åsedus" de gânduri p tima e. nelini tea l untric . Inarmat cu aceast sabie." Mândria e obâr ia p catului. In aceste momente sufletul care nu vrea sa cedeze diavolului se fixeaz nemi cat i f r cuvânt pe gândul la Dumnezeu sau. dimpotriv . tendin a min ii spre reverie. socotindu-se vrednic de aceast pedeaps . sufletul trebuie s întoarc împotriva lui însu i tot focul urii sale i s se osândeasc ca pe vr jma ul s u cel mai r u la chinurile ve nice. f r s în eleag ce anume e vr jma ul. înf i area demonic a chipului. dorin a poftelor trupe ti. indiferen a fa de suferin ele aproapelui. descotorosit de el. sufletul nu în elege adev rata cauz a relelor sale i atunci se întoarce cu ur împotriva lui Dumnezeu. g se te în sine însu i puterea de a chema Numele lui Dumnezeu. pentru mul i oameni ele trec adeseori neobservate. el provoac o durere ascu it în suflet i-l ridic împotriva lui Dumnezeu. Nu mai simte lâng el pe Dumnezeu ocrotindu-l. sufletul care a câ tigat o astfel de Åexperien " se arunc cu mare furie în adâncul întunericului ve nic.

i cu cât st rile sale duhovnice ti sunt mai frecvente i îndelungate. alteori mai scurt. Dumnezeu Se arat omului într-o mare lumin de îndat ce încercarea a luat sfâr it. un ascet a r mas în ea timp de trei zile. pentru unii ea dureaz câteva minute.i interzice orice mil . Åde a. In unele clipe. chiar i aceast stare nu e înc iubirea suprem pe care Domnul a f cut-o cunoscut slujitorilor S i. pe de o parte. nu prin vedere. mi cat de duhul iubirii dumnezeie ti. Fericitul stare tia cu certitudine absolut c iubirea pe care i-o f cuse cunoscut Duhul Sfânt e . Se ascunde în chip tainic. i atunci ei se fac acel Åtrup" care refuz legea lui Dumnezeu. care întrece toate nenorocirile posibile pe p mânt. sufletul reg se te concep ia sensibil a acestei lumi. Cât de neîn eles este modul în care Dumnezeu pov uie te sufletul! Dup ce a trezit în el o iubire înfl c rat . Dumnezeu e Cel ce hot r te durata i intensitatea acestei încerc ri. omul nu poate r mâne neclintit.i urî i pierde" via a proprie. In unele momente privilegiate de rug ciune curat . se roag v rsând lacrimi i atinge o stare-limit deasupra c reia nu mai e cu putin pe moment s se ridice. dup care dau înapoi încetul cu încetul i sl besc rug ciunea. c utând neîncetat o plin tate crescând a rug ciunii. iar când sufletul e cople it de aceast p r sire. Durata încerc rii poate depinde. sufletul ascetului atinge via a ve nic . Cât vreme vie uie te sub povara trupului. Mul i oameni sunt într-atât de lega i de o percep ie pur senzorial a lumii. care e scopul s u unic i ultim. cu atât îi este mai anevoie s recad într-o percep ie trupeasc a lumii. uneori mai lung. 6-8). pentru al ii o or sau mai mult. avem îns încredere i vrem mai bine s plec m din trup i s petrecem cu Domnul" (2 Co 5. In primul caz. unii ajung la o treapt a rug ciunii care cufund inima lor în fric i cutremur.putere malefic pe care diavolul o îndreapt împotriva lui. iar pe de alt parte. iar sentimentul prezen ei lui Dumnezeu î i pierde intensitatea. chinul p r sirii de c tre Dumnezeu întrece suferin ele iadului. a a cum vedem din scrierile stare ului Siluan. i fac acest lucru pân când se înr d cineaz în sufletele lor dorin a i chiar nevoia de a. Când un ascet. Sfântul Apostol Pavel spunea: ÅPetrecând în trup suntem departe de Domnul. i a c rei blânde e îng duie suportarea cu u urin a oric rei suferin e. de puterea de îndurare a omului. Omul vede limpede c aceast putere poate s striveasc întreaga sa fiin . aducându-i mângâierea Sa negr it . de intensitatea mai mare sau mai mic a luptei. Dar pentru un ascet. sufletul se chinuie mult vreme f r a g si ie irea care s -1 duc la Dumnezeu. se apropie de el cu blânde e. dar se deosebe te de ele prin aceea c poart în el o putere f c toare de via în stare s transforme durerea în dulcea fericire a dragostei de Dumnezeu. fiindc nu toate sufletele au aceea i rezisten . Numai printr-un efort neîncetat se p ze te ascetul de aceast înjosire spre care trupul îl atrage necontenit prin toat povara lui. Intr-o anumit etap a c ii lor duhovnice ti. dar când rug ciunea înceteaz . sufletul nu r mâne în aceast pace decât un anumit timp. i. Dar atunci când aceast rug ciune înceteaz . In cel deal doilea caz. c ignor orice alt mod de cunoa tere. a c dea din rug ciunea curat în opacitatea percep iei senzoriale a lumii echivaleaz cu îndep rtarea lui de Domnul. Exist îns o suferin care provoac o durere înc i mai mare: e suferin a sufletului r nit pân în adâncul s u de iubirea lui Dumnezeu i care nu ajunge s -L g seasc pe Cel pe Care-L caut . i chiar a mor ii. împreun cu aceast percep ie revine i opacitatea trupului. mintea sa gust atunci o pace datorat apropierii de Dumnezeu. Schimbarea neîncetat a acestor st ri duce la rezultate diferite. alte suflete mai viteze înainteaz neobosit. Dimpotriv . dup care recade în agita ia gândurilor. Nu exist ispit mai mare decât aceast lupt a sufletului împotriva lui Satan. c ci umbl m prin credin .

i oamenii nu tiu c el îl vede pe Domnul Cel iubit. El atinsese aceast treapt a cunoa terii când i S-a ar tat Domnul. ra ionale. razbointrucuvant. n-am mai fi capabili nici de a mai s vâr i sarcinile vie ii de zi cu zi. mai cu seam fa de tainele credin ei. tace i nu mai vrea s vorbeasc . Sufletul îndep rteaz orice Åra ionament discursiv". c ci nu este dulcea în ea". Când r mânem statornic în rug ciune. Prin lucrarea Duhului Sfânt i-a fost dat sa contemple sfin enia des vâr it a lui Dumnezeu i a nazuit din toat inima i din toat fiin a lui s se împ rt easca de aceast sfin enie. dac nu ne-ar veni în ajutor obi nuin a câ tigat de-a lungul anilor i care ne scute te de necesitatea de a ne fixa gândul nostru asupra lor. amintirea lumii din afar se terge. ÅCine a cunoscut pe Domnul i blânde ea Duhului Sfânt ajunge ca ie it din min i: r mâne nemi cat.ro . dar nu o dore te i nu o vede. acesta nu poate s nu recunoasc în El pe Creatorul i Dumnezeul s u. ca un nebun prive te lumea. a c rui autenticitate intrinsec e mai presus de orice.Adev rul. Lumea e l sat în urm i uitat . care duce la o anume ruptur în unitatea i integralitatea vie ii min ii ce tinde prin rug ciune spre Dumnezeu. sufletul nu mai vrea s se gândeasc la ea. El spunea c atunci când Domnul Insu i Se arat sufletului. Cine urmeaz aceast cale nu poate s se dedea unei activit i mentale abstracte.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful