Anul IV, nr.

45 octombrie 2010

apare cu sprijinul

Publicaþie lunarã editatã de Protopopiatul Ortodox Fãgãraº

Din cuprins:
Cum sã ne protejãm copiii de anturaj?
Cum sã-þi protejezi copiii de rãul din afarã, de anturaj, de ce se aude ºi ce se vede în afara familiei? (pag. 11)

100 de ani de la naºterea Pãrintelui Arsenie
Viaþa Pãrintelui Arsenie Boca
-povestitã de Pãrintele Teofil (p. 2)

Încã ne mai rugãm pentru conducãtorii þãrii noastre…
În conjunctura actualã, fiecare membru al societãþii româneºti este supãrat pe cei care sunt la conducere. De ce ne mai rugãm pentru ei? (pag. 7)

Despre cauzele necazurilor care vin asupra noastrã
- o predicã a Pãrintelui Arsenie, þinutã la Mãnãstirea Sâmbãta (p. 4-5)

10 porunci pentru soþiile ortodoxe
(pag. 10)

În cinstea Pãrintelui Arsenie
(p. 2)

(pag. 3)
întãriþi-vã” (I Corinteni 16, 13). De altfel, chiar apostolul întãrea sufletele ucenicilor sãi, spunându-le „sã stãruie în credinþã ºi arãtându-le cã prin multe suferinþe trebuie sã intrãm în Împãrãþia lui Dumnezeu” (F. Ap. 14, 22). Ce trebuie sã plângem, totuºi? Neputinþele noastre: de a iubi, de a ne împãca cu fraþii noºtri, de a ne rãzbuna etc. Iar voia lui Dumnezeu nu este sã ne jelim, ci sã lucrãm responsabil la curãþirea ºi înnobilarea noastrã lãuntricã, cu nãdejdea cã Hristos mobilizeazã „eroul” din noi ºi-l ajutã sã izbândeascã. Acesta este plânsul „ziditor” (al Fericirilor), care naºte pocãinþa ºi cucereºte Împãrãþia. A elimina „moda jelitului” înseamnã a stopa un fenomen care câºtigã amploare ºi se transformã într-o adevãratã psihozã, pentru cã bolnavul nu are nevoie sã-i spui: „Vai ce bolnav eºti, nu cred cã mai ai scãpare”, ci sã-l îmbãrbãtezi, spunându-i „Vei fi sãnãtos, cu ajutorul lui Dumnezeu, dacã îþi pui nãdejdea în El”. Ce câºtigãm dacã rãmânem cu „Vai de mine”, „Vai de noi”? Locul celor care s-au învãþat sã plângã pe pãmânt ºi vor plânge ºi în Cer.

Editorial de Pr. Adrian Magda vieþii noastre, însã ne raportãm la ea bãrbãteºte, nu jelindu-ne (fãrã „Vai de Moda jelitului Titlul acestui editorial a mine”, „Vai de noi”). De ce? Pentru cã fost inspirat din constatãri- noi suntem eroii vieþii noastre, iar eroii le succesive ºi constante ale trebuie sã izbândeascã. Din nou, de ce? fenomenelor sociale contem- Pentru cã imaginea omului care se tânporane ºi nu numai. „Moda” guieºte necontenit despre nefericirea sa sau „febra” jelitului nu este nu este constructivã, plângãciosul se altceva decât vãitatul non- transformã în disperat, iar disperatul în stop din presã, de la posturile TV ºi, în deprimat. ªi, în fine, deprimatul nu general, din viaþa noastrã cotidianã. intrã în bucuria Tatãlui, pentru cã Exemplu: „Vai de noi, cã se trãieºte tot „împãrãþia cea pregãtitã vouã”, despre mai greu”, „Vai de noi, cã iar s-a care vorbeºte Mântuitorul Hristos scumpit benzina”, „Vai de noi, cã…”. (Matei 25, 34), nu este a celor ce strigã Scopul acestui editorial este de a „Doamne, Doamne”, ci a celor care fac încerca realizarea unei „operaþii chirur- „voia Tatãlui Meu Celui din ceruri”. Mã sprijin în afirmaþiile mele pe gicale” pe conºtiinþa omului, constând în „extirparea” lui „vai de noi” din Sfântul Apostol Pavel, care afirma cã propoziþiile ºi din gândurile noastre. un creºtin se laudã cu suferinþele sale, Prin urmare, dacã înainte ne jeleam: nu se tânguieºte, „bine ºtiind cã suferin„Vai de noi, cã s-a scumpit benzina”, þa aduce rãbdare, ºi rãbdarea încercare, dupã eliminarea lui „Vai de noi” va ºi încercarea nãdejde, iar nãdejdea nu rãmâne constatarea - negativã, ce-i ruºineazã (adicã nu rateazã, n.n.), pendrept - cã „S-a scumpit benzina”, dar nu tru cã iubirea lui Dumnezeu s-a vãrsat vom mai aborda acel ton plângãcios. în inimile noastre prin Duhul Sfânt cel ªi acum ne întrebãm: ce am câºtigat dãruit nouã” (Romani 5, 35). cu aceastã „operaþie”? Rãspunsul este: Alternativa la „moda jelitului” ne-o rãmâne constatarea normalã cã strã- aratã tot Apostolul Pavel: „Privegheaþi, batem o perioadã dificilã din istoria staþi tari în credinþã, îmbãrbãtaþi-vã,

CMYK

Eveniment 2 Viaþa Pãrintelui Arsenie Boca
Pãrintele Arsenie Boca, pe numele din botez Zian Vãleanu, s-a nãscut în Vaþa de Sus, o localitate din Munþii Apuseni, din pãrþile Bradului, în 29 septembrie 2010, dint-o familie de oameni simpli, de la þarã, dar foarte credincioºi. A urmat ºcoala primarã în satul natal, liceul la Brad, iar teologia la Sibiu, terminând în 1933. Dupã aceea a mai urmat încã o ºcoalã la Bucureºti, ºcoala de belle-arte, care astãzi se numeºte ªcoala de Arte Plastice, unde a învãþat pictura ºi sculptura, fiind trimis la Bucureºti de cãtre Mitropolitul Nicolae Bãlan care, observând cã are talent, a vrut sã foloseascã acest talent spre binele Bisericii. A urmat ºi alte cursuri la facultatea de medicinã, în special anatomie, fiziologie ºi geneticã. Apoi, în 1939 s-a aºezat la mãnãstirea de aici, de la Sâmbãta de Sus, dupã ce s-a întors de la Sfântul Munte, unde a fost trimis tot de Mitropolitul Nicolae Bãlan, pentru a cunoaºte trãirea monahalã de acolo; era diacon din 1935, fãcut de Mitropolitul Nicolae. A intrat în monahism în anul 1940, depunând votul monahal aici, la Mãnãstirea Sâmbãta, de Izvorul Tãmãduirii, ºi a rãmas aici pânã în 1948. Deci stadiul de noviciat, cãlugãria, diaconia ºi preoþia au decurs la Mãnãstirea Brâncoveanu. În 1942 a fost fãcut preot, tot de Izvor. Aici a activat pânã în 1948, fiind cunoscut ca un om deosebit, iar credincioºii îl ºtiau ca un om cu mare dar de la Dumnezeu. Avea un cuvânt hotãrât, avea o privire pãtrunzãtoare, avea intuiþie, avea niºte calitãþi cu care a fost înzestrat nativ de la Dumnezeu ºi pe care ºi le-a pus în valoare ºi prin anumite exerciþii ºi prin anumite angajãri. Sigur cã au contribuit foarte mult ºi cunoºtinþele de artã, de fizionomie pe care le-a dobândit studiind, dându-ºi seama de multe ori de aºezarea sufletului oamenilor prin ceea ce exprima privirea lor, faþa lor. În mãnãstire Pãrintele Arsenie a fost ca stareþ, dar nu a avut o numire oficialã. Oricum Pãrintele era mare prin tot ce putea el sã facã, pentru cã îi depãºea pe toþi în toate privinþele, ºi ca inteligenþã, ºi ca posibilitãþi de cunoaºtere ºi de investigaþie, deci era un om deosebit din toate punctele de vedere. Aºa cã, chiar dacã Pãrintele nu

povestitã de Pãrintele Teofil
ar fi fost nimic în mãnãstire, el tot era cel mai mare. Credincioºii se orientau dupã cuvântul lui, se interesau de opinia Pãrintelui ºi Pãrintele, fiind la îndemânã, le rãspundea. Dupã 1948 a plecat la Mãnãstirea Prislop, trimis fiind de Mitropolitul Nicolae Bãlan. Aici a rãmas pânã în 1959, cu o întrerupere de ceva timp, când a fost arestat, persecutat, þinut în temniþe ºi apoi dus la canalul Dunãre-Marea Neagrã. Dupã o perioadã de timp, Mitropolitul Nicolae Bãlan l-a chemat pe Pãrintele înapoi la Sâmbãta, deoarece Mãnãstirea Prislop trecuse în subordinea Episcopiei Aradului. Dar Pãrintele l-a rugat sã-l lase acolo, la Prislop. La Mãnãstirea Prislop a fost preot slujitor ºi duhovnic la maici pânã în 1959, când statul i-a pus în vedere sã plece acasã, cãci mãnãstirea se desfiinþa. Or, el nu mai avea casã, ºi atunci a plecat la Bucureºti, iar cu sprijinul sta-

reþei de atunci, Maica Zamfira, Pãrintele a rãmas în Bucureºti ºi a lucrat la atelierele Patriarhiei ca pictor de icoane. În Bucureºti a stat pânã în 1989, ºi a pictat biserica din Drãgãnescu, lângã Bucureºti. În 29 noiembrie 1989 a murit la Sinaia ºi a fost înmormântat în 4 decembrie, la Prislop. La Sinaia erau o parte din cãlugãriþele pe care le-a avut Pãrintele la Prislop, care au cumpãrat o vilã ºi au lucrat acolo artã manualã. Era un fel de aºezãmânt cvasi-mãnãstiresc, iar Pãrintele avea o chilie-atelier aici. Pãrintele Arsenie a fost un om cu o pãtrundere deosebitã. A fost un preot foarte rugãtor, care s-a impus în conºtiinþa oamenilor prin viaþa sa personalã ºi prin ceea ce a fãcut pentru oameni. Adicã nu el a cãutat sã se înfigã în conºtiinþa omului, ci viaþa pe care a avut-o el, trãirea ºi capacitatea pe care a avut-o ºi a manifestat-o faþã de credincioºii care i-au cerut ajutorul prin rugãciune cãtre Dumnezeu în diferitele lor necazuri, l-au impus în viaþa lor. Pãrintele Teofil Pãrãian

În cinstea Pãrintelui Arsenie
În noiembrie 2007 vã spuneam cã, la jumãtatea drumului dintre cabana „Valea Sâmbetei” ºi chilia Pãrintelui Arsenie Boca din Munþii Fãgãraºului, un grup de creºtini au amplasat o „cruce de lemn care sã strãjuiascã de sus pe cei care strãbat cãrãrile munþilor ºi spre a le arãta drumeþilor «cãrarea» spre Chilie…” Vã exprimam atunci ºi dorinþa ca, tot prin Asociaþia pentru Isihasm din Fãgãraº, pe viitor sã se mai amplaseze o cruce chiar lângã chilia Pãrintelui… Iatã-ne ajunºi astfel în toamna lui 2010, pregãtiþi sã urcãm cu o nouã cruce sculptatã în lemn, de acelaºi credincios din Braºov, pentru a o pune în apropierea chiliei Pãrintelui Arsenie din munte. Am aflat însã între timp cã, pe locul unde voiam noi sã punem crucea, alþi creºtini binevoitori, cu râvnã pentru Pãrintele ºi dragoste faþã de Dumnezeu au pus deja o cruce foarte frumoasã, tot din lemn. Astfel, am hotãrât ca noua cruce sã fie ridicatã în apropierea cabanei „Valea Sâmbetei”, chiar unde începe cãrarea spre chilie, ca punct de reper, semn ºi închinare pentru toþi cei care vor sã ajungã la aceasta. Aºadar, în dimineaþa zilei de 2 octombrie, 14 creºtini din Þara Fãgãraºului, 9 din Braºov, 3 din Sibiu ºi 2 din Bucureºti ne-am strâns la mãnãstirea de la Sâmbãta, de unde am primit binecuvântarea pãrintelui stareþ ºi pe pãrintele Casian însoþitor. Înconjuraþi de tomnatecul peisaj multicolor al pãdurii, am ajuns cu bine la cabanã, unde am rãmas uimiþi când am vãzut cã zãpada acoperea destul de bine vârful munþilor, iar aerul curat era atât de rece, încât ne-a luat frigul. Dupã cãutarea unui loc potrivit, ne-am apucat de treabã: unii au început sã sape groapa ºi sã facã ciment pentru amplasarea noii cruci, iar alþii au început sã urce spre chilie pentru a reîmprospãta vechea cruce cu lac, deoarece intemperiile vremii ºi-au fãcut cunoscutã prezenþa. Încet ºi cu atenþie, crucea a fost înãlþatã, spre bucuria ºi mulþumirea sufleteascã a celor prezenþi. Nãdãjduim ca, pe 16 octombrie, crucea sã fie sfinþitã ºi sã fie pusã o plãcuþã cu urmãtorul text: „Aceastã Sfântã Cruce s-a ridicat întru cinstea Preacuviosului Pãrintelui nostru Arsenie Boca la 100 de ani de la naºtere - 29 septembrie 2010”. Un gând care s-a nãscut acum trei ani ºi acum a devenit realitate, cu ajutorul lui Dumnezeu ºi al Pãrintelui Arsenie. Prof. Veronica Sinu

Eveniment

3

100 de ani de la naºterea Pãrintelui Arsenie
„Dacã Prislopul are trupul Pãrintelui Arsenie, Fãgãraºul are duhul Sfinþiei sale” - PS Daniil
Credincioºii din Þara Fãgãraºului ºi-au manifestat încã o datã ataºamentul, preþuirea ºi evlavia pe care o au faþã de cel numit ,,Sfântul Ardealului” - Pãrintele Arsenie Boca. Manifestãrile organizate cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la naºterea Pãrintelui au strâns laolaltã mii de credincioºi dornici sã-ºi alãture rugãciunile lor slujbelor de pomenire sãvârºite în memoria marelui duhovnic, sã simtã fiorul sfinþeniei ce rãzbate din veºmântul acestuia ºi sã se hrãneascã duhovniceºte din cuvintele ce au evocat personalitatea sfinþiei sale. noscut pe Pãrintele, „Veºmântul” Pãrintelui, printre care ºi ÎPS Laula Fãgãraº renþiu Streza ºi PS DaEra de neconceput ca acest centenar niil Stoenescu. sã nu fie marcat ºi în oraºul ºi zona Pãrintele mitropolit noastrã, având în vedere relaþia deo- a salutat prezenþa atâtor sebitã pe care au avut-o credincioºii oameni care au fost fãgãrãºeni cu Pãrintele Arsenie, atât în apropiaþi de Pãrintele perioada vieþuirii sale la Mãnãstirea Arsenie Boca, expliBrâncoveanu de la Sâmbãta de Sus, cât când rânduiala Bisericii ºi în timpul peregrinãrii sale la Drãgã- Ortodoxe privitoare la nescu, Sinaia sau Prislop. canonizarea celor la caCu binecuvântarea Înaltpreasfinþi- re poporul aratã evlavie tului Dr. Laurenþiu Streza, Mitropolitul ºi dupã trecerea lor la Ardealului, în ziua de 24 septembrie, Domnul: „Un astfel de Preasfinþitul Daniil Stoenescu, Episcopul simpozion nu are doar Daciei Felix, apropiat al Pãrintelui Arse- rolul de a aduna în ornie, a adus la Catedrala Ortodoxã „Sf. Ioan dine cronologicã niºte Botezãtorul” din Fãgãraº o raclã cu un evenimente din viaþa „veºmânt” pe care Pãrintele l-a purtat în Pãrintelui Arsenie. Eletimpul pictãrii bisericii de la Drãgãnescu. mentele biografice sunt Cum a spus Preasfinþitul Daniil, acest doar complementare. Esenþialã este veºmânt a suplinit lipsa veºmintelor mãrturia pe care fiecare dintre noi sunpreoþeºti, pe care securitatea regimului tem în stare s-o aducem sau pregãtirea comunist a impus-o Pãrintelui Arsenie, deosebitã pe care o avem fiecare, de a mai ales cã Pãrintele a continuat sã slu- recepta, de a primi în sufletul nostru jeascã lui Dumnezeu ºi oamenilor în mesajul pe care Pãrintele Arsenie ni-l ciuda tuturor restricþiilor. Racla a fost trimite astãzi, la 100 de ani de la depusã în subsolul catedralei, unde va naºterea sa”, a spus ÎPS Laurenþiu. rãmâne pânã la sfârºitul lunii noiemSimpozionul s-a încheiat duminicã, brie, când va fi dusã la Mãnãstirea Pris- 26 septembrie, când, dupã Sfânta Liturlop pentru ziua pomenirii trecerii la cele ghie, a fost oficiat un parastas pentru veºnice a Pãrintelui Arsenie. Pãrintele Arsenie ºi a fost sfinþitã o troiþã aºezatã lângã altarul din pãdure al Mãrturii în vederea mãnãstirii.

canonizãrii

Manifestãrile închinate împlinirii a 100 de ani de la moartea Pãrintelui Arsenie au continuat sâmbãtã, 25 septembrie, la Mãnãstirea Brâncoveanu de la Sâmbãta de Sus. Aici a avut loc un simpozion, organizat de aºezãmântul monahal în colaborarea cu Fundaþia „Arsenie Boca” din Bucureºti. Întrunirea s-a bucurat de participarea mai multor ierarhi, preoþi, monahi, oameni de culturã ºi intelectuali care l-au cu-

„Fãgãraºul are duhul Pãrintelui Arsenie”
Ziua naºterii Pãrintelui Arsenie, 29 septembrie, a fost marcatã în Fãgãraº la Catedrala „Sf. Ioan Botezãtorul” prin sãvârºirea Sfintei Liturghii ºi a parastasului. Slujba a fost oficiatã de un sobor de patru preoþi ºi un diacon, în frunte cu pãrintele protopop Ioan Ciocan. Atmosfera duhovniceascã, cu totul deosebitã, a fost susþinutã ºi de prezenþa

elevilor seminariºti de la Liceul Teologic ortodox „Sf. Constantin Brâncoveanu”, care, coordonaþi de domnul profesor Gheorghe Malene, au încântat auzul tuturor prin rãspunsurile date la stranã. În cuvântul sãu, pãrintele protopop a evocat câteva aspecte ale personalitãþii Pãrintelui Arsenie, scoþând în evidenþã legãtura Sfinþiei sale cu Þara Fãgãraºului ºi împãrtãºind credincioºilor convingerea cã, odatã cu aducerea veºmântului Pãrintelui în Fãgãraº, lucrãrile de la catedralã vor intra într-o nouã etapã. De asemenea, pãrintele protopop a repetat cuvintele Preasfinþitului Daniil, care a spus cã: „Dacã Prislopul are trupul Pãrintelui Arsenie, Fãgãraºul are duhul Sfinþiei sale”, care îºi face simþitã prezenþa mai ales în conºtiinþa ºi în sufletele celor care l-au cunoscut personal, dar ºi a urmaºilor lor, pentru cã viaþa duhovniceascã din Þara Fãgãraºului a fost definitiv marcatã de personalitatea Pãrintelui Arsenie Boca. Arhidiac. Nicolae Lie

4

Pãrintele Arsenie Boca

Despre cauzele necazurilor care
În vremea în care Pãrintele Arsenie era la Sâmbãta, mulþime de oameni strãbãteau cale lungã, cu cãruþa sau pe jos, pentru a primi un sfat, o povaþã, o mângâiere. Îi aduceau necazurile. Necazurile care, deºi omul fuge de ele, „sunt mila lui Dumnezeu cu noi, oamenii”, le spunea Pãrintele. Printre cei care, „cu merindea sãracului în straiþã”, îl ascultau în anii '40 pe Pãrintele rostind cuvântul de învãþãturã duminical, veþi fi fost probabil ºi dintre dumneavoastrã sau pãrinþii, bunicii, vecinii dumneavoastrã; pentru cã oamenii mergeau la Sâmbãta din toatã satele Þãrii Fãgãraºului. În amintirea acelor vremuri, vã oferim o astfel de predicã, þinutã de Pãrintele în februarie 1942. Spusã parcã pentru generaþii întregi, pentru cã e extrem de actualã ºi acum, ca ºi atunci. Singura diferenþã e cã acum nu mai facem niciun efort sã alergãm la mãnãstire… la bisericã. Iatã cum Pentru „tândãlirea” îi lumineazã ºi cum din tinereþe îi îndeamnã sã îºi Mãrire Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului repare biserica: Aþi Duh, ºi acum ºi pururea ºi în vecii tot aºteptat sã aveþi vecilor. Amin. Foarte adesea mã uit la mult, dar iatã cã aveþi puþin. Aþi strâns voi cum, venind de la depãrtãri mari, mult ºi Eu am risipit truda voastrã! rupþi de obosealã, cu pâinea sãracului în Pentru ce? Din pricina templului acesstraiþã, alergaþi la mãnãstire ºi rãmâneþi tuia care este dãrâmat, iar voi zoriþi cu zile de-a rândul ca sã auziþi cuvânt. lucrul, fiecare pentru casa lui! De Dacã cineva s-ar uita la voi prin aceea cerul se va încuia ºi nu-ºi va mai paginile Sfintei Scripturi, ar spune cele da roua sa ºi nici pãmântul roada sa. spuse de Proorocul Agheu cãtre jidovii Eu am chemat secetã pe pãmânt ºi peste care nu mai mergeau la bisericã ºi nu munþi, peste grâu ºi peste vin ºi peste tot mai voiau sã zideascã templul din Ieru- ce creºte din pãmânt; peste oameni ºi salim. Aceste cuvinte vi se potrivesc ºi peste dobitoace ºi peste toatã strãdania vouã. ªi tot din cauza asta vi se întâm- mâinilor voastre (Agheu 1, 9-11). plã ceea ce spuneam, cã osteniþi de la Le spune Domnul prin Proorocul mari depãrtãri, cu merindea sãracului în Agheu aceste cuvinte, pentru cã nu merstraiþã. Vi se întâmplã pentru vremea geau la bisericã ºi nu-ºi reparau templul când nu mergeaþi la bisericã, la biserica din Ierusalim. Iar vouã astãzi, când vevoastrã din sat, unde acelaºi cuvânt vi niþi de la mari depãrtãri cu multã ostes-ar fi vestit încã din tinereþe. Cuvântul nealã ºi cu pâinea sãracului în straiþã, vi s-a vestit, dar voi aþi tândãlit ºi aþi rãmas se potrivesc aceste cuvinte, pentru cã luacasã când se vestea cuvântul. Cãci de crurile s-au întors. Cãci cât a fost biseunde era sã înveþi sã faci lucrul lui Dumnezeu, ca sã se coboare peste tine ricã în sat, voi tândãleaþi cu alte lucruri. ºi peste casa ta binecuvântarea lui Cine poate zice cã nu i s-a fãcut cunosDumnezeu, dacã n-ai fost la bisericã? cut cuvântul lui Dumnezeu încã din Dar nu numai cã n-ai fost la bise- tinereþe?! Iatã cã acum trebuie sã veniþi ricã ºi nu v-aþi îngrijit de casa lui pânã aici ºi sã faceþi ostenealã ca asta. ªi de-ar fi fost mãnãstirea într-un loc Dumnezeu, dar nu v-aþi grijit nici de biserica pe care o avem în noi, cãci aºa unde aþi ajunge cu ºi mai multã ostese spune, cã trupul nostru este templu al nealã, cu ºi mai multã greutate, sã ºtiþi Duhului Sfânt. ªi pe acesta l-aþi lãsat cã ºi acolo v-aþi duce, aºa de mare e durerea când uscã Dumnezeu viaþa oasã se dãrãpãne. Iatã cuvintele lui Agheu, care se menilor. Aºa stau lucrurile într-o laturã. potrivesc aºa de bine ºi nouã! Cãci cum Prin necazuri Dumnezeu sã nu se potriveascã cuvintele Scripturii scoate pe oameni la toþi? Cuvintele lui Dumnezeu tuturor din „þepenealã” se potrivesc. ªi iatã mustrarea lui Sã vedem cum stau lucrurile în laDumnezeu printr-unul din prooroci, fãcutã jidovilor, pentru cã nu mergeau tura în care se mai pot îndrepta. ªi vom

O predicã a Pãrintelui

pleca de la cuvintele unui prooroc împãrat. Iatã ce zice Dumnezeu prin gura Proorocului David: Ziua ºi noaptea mã apasã mâna Ta ºi se uscã vlaga mea, ca de arºiþa verii. Mi-am mãrturisit însã pãcatul ºi greºeala mea n-am ascuns-o, ºi-am zis: „Mãrturisi-voi Domnului fãrãdelegea mea” ºi îndatã a ridicat pedeapsa pãcatului meu. De aceea toatã sluga credincioasã sã se roage Þie la vreme cuvenitã ºi chiar potop de s-ar stârni, pe acela nu l-ar potopi (Ps 31, 4-7). Aºa a pãþit ºi David, cum pãþeºte tot cel ce pãcãtuieºte. Simte o uscãciune a vieþii, o tânjire a lui ºi-a tuturor lucrurilor sale. Simte sabia lui Dumnezeu atârnând asupra sa, pentru pãcatele sale. Ce e de fãcut? Astea-s ºi necazurile care apasã peste toþi ºi care vã aduc pe voi la mãnãstire. Pentru necazurile voastre osteniþi. Cãci numai prin necazuri scoate Dumnezeu pe oameni din þepenealã, din uscãciunea vieþii. Iar necazurile te vor ustura tot mai tare, pânã când vei cãuta sã te tãmãduieºti. Cãci iatã ce pricinã are cu noi Dumnezeu. Nu cu noi, cãci doar suntem fiii Lui, ci cu relele noastre. Asupra relelor, pãcatelor, fãrãdelegilor noastre atârnã sabia lui Dumnezeu. Necazurile acestea vã usturã ºi din pricina lor vine apoi ºi uscãciunea vieþii voastre. Dacã necazurile sunt pricina pentru care veniþi aici, apoi pricina pentru care vi le trimite Dumnezeu sunt fãrãdelegile voastre.

CMYK

Pãrintele Arsenie Boca

5

vin asupra noastrã
Arsenie Boca, þinutã la Mãnãstirea Sâmbãta
Sã te mãrturiseºti, sã te desfaci de rele
Cum sã scãpãm de sabia lui Dumnezeu care atârnã asupra noastrã sau de pãcatele nemãrturisite? Cãci pe acestea le urmãreºte sabia lui Dumnezeu! Proorocul ºi împãratul David zice: „Mãrturisi-voi Domnului fãrãdelegea mea” ºi îndatã a ridicat - a înlãturat - pedeapsa pãcatului meu. Ce trebuie sã facem? Sã ne mãrturisim toate fãrãdelegile noastre fãrã nicio ascundere ºi-ndatã va înlãtura Dumnezeu osânda, ºi-ndatã sabia nu va mai atinge viaþa ta. Însã luaþi seama, cã pentru aceea atinge Dumnezeu viaþa ta cu necazuri, pentru cã nu te-ai mãrturisit. Dacã zici cã-þi merg în curte ºi-n viaþã toate rãu, apoi înseamnã cã ai pãcate de care Dumnezeu vrea sã te desfacã. De aceea sã vrei ºi tu ce vrea Dumnezeu, sã te desfaci de rele, cãci Dumnezeu nu vrea ca sã atârne în veac sabia Sa asupra ta. ai osândit, sau ai gândit despre cineva acelaºi cuvânt ºi-ai uitat sã-l spui la mãrturisire. Dumnezeu însã n-a uitat greºeala ta sau cuvintele tale. De aceea vrea ca sã te spele, sã te curãþeascã de toate relele tale.

Pricina vrajbei: pãcatele nemãrturisite
Ce face cu tine? Doar îþi aduce aminte de relele pe care le-ai fãcut. De aceea, toate relele care-þi vor fi împroºcate în obraz ºi care vã vor sãgeta la inimã nu le socotiþi ca necazuri, ci staþi locului ºi cugetaþi: n-am ºi eu oare vreo greºealã ca asta? Pentru cã vã spun cã aºa lucreazã Dumnezeu: îngãduie ca bãrbatul tãu, vecina ta, copilul tãu sã-þi spunã cuvinte de ocarã ca astfel sã-þi aduci aminte de pãcatul tãu ºi sã te îndrepþi. ªi dacã tu ai uitat sau þi-a fost ruºine sã-l mãrturiseºti preotului - ºi nu trebuia sã-þi fie ruºine, ci ruºine de pãcatul tãu numai - pentru aceasta a îngãduit Dumnezeu sã-l auzi din gura altuia. ªi cu toate cã tu juri cã nu eºti vinovatã de aºa ceva, ºi acum nici nu eºti, dar ai acel pãcat din tinereþe ºi nu l-ai mãrturisit. Asta e pricina vrajbei: pãcatele nemãrturisite. ªi când pricepi vrajba cu rostul ei, trimisã fiind de la Dumnezeu, atunci recunoaºte-þi pãcatul tãu ºi spune-l sub patrafir, ca sã nu mai atârne pedeapsa lui Dumnezeu asupra ta „Mãrturisi-voi pãcatul meu” ºi îndatã va înlãtura pedeapsa pãcatului meu. Cãci zice în alt loc: Multe sunt bãtãile care ajung pe pãcãtos; iar pe cel ce se teme de Domnul, mila îl va întâmpina (Ps 31, 11). Da, necazurile sunt mila lui Dumnezeu cu noi, oamenii. Cum te-ai teme de un ºarpe pe care l-ai avea în buzunar ºi-ai face ce-ai putea numai sã scapi de el, ai arunca ºi haina de pe tine cu el cu tot numai sã scapi, cãci poate gãuri buzunarul ºi sã te muºte, tot aºa sã faceþi ºi cu pãcatele.

Ocara - nuiaua aducerii aminte de pãcate

Sã vã spun acum câteva feluri în care simþiþi voi sabia lui Dumnezeu asupra voastrã. Sã zicem cã cineva îþi face vreo nedreptate. Tu în toate privinþele eºti cinstit ºi o vecinã, soþul, soþia sau unul din copii se va rãzvrãti împotriva ta ºi-þi va zice cuvinte de ocarã, desfrânat, desfrânatã, cuvinte grele care-þi pãtrund inima ca o sabie ºi nu pricepi ce poate fi, ba te ºi mânii ºi dai ºi tu cu o sabie asupra lui ºi aºa se ajunge la vrajbã ºi la lucruri slabe. ªi vii aici, ca sã afli de ce pãþeºti asemenea lucruri. ªi afli aici cã necazurile acelea, nedreptatea aceea totuºi nu e o nedreptate, ci este o nuia cu care Dumnezeu îþi aduce aminte de pãcatele tale pe care tu nu le-ai mãrturisit. ªi pãcatul e acel cuvânt zis de vecinã, de soþ sau de propriul copil, cuvânt care te-a sãgetat la inimã. Pentru cã tu ai uitat sã mãrturiseºti preotului unul din pãcatele tale din tinereþe. ªi Domnul îþi aduce aminte. Tu poate ai uitat cã ai început cãsãtoria cu stângul ºi apoi te-ai cununat sau Biruiþi rãul cu binele ai lepãdat vreun copil - ºi aceasta e fãrãdelege înaintea lui Dumnezeu. E o ispraDe aceea vã spun, sã faceþi spovã a curviei, chiar dacã eºti cununatã vedanie curatã cum n-aþi fãcut în viaþa dupã lege. Sau ai uitat sã spui cã numai voastrã. Iar de vã veþi aduce aminte ºi

de pãcatele pe care vi le-a adus aminte soþul, vecina, propriul copil, apoi rugaþi-vã ºi pentru gura slabã care v-a atras luarea-aminte, cãci prin aceea lucrarea lui Dumnezeu s-a fãcut. Credeþi voi lucrul acesta?! Apoi þineþi-l minte! Pentru cel care te ocãrãºte roagã-te ca pentru un binefãcãtor, întoarce-te cu bunãtate spre el ºi-ºi va întoarce ºi Dumnezeu faþa cea luminoasã spre tine. Biruiþi rãul cu binele, cãci de partea binelui e Dumnezeu ºi oare nu e mai tare Dumnezeu ca rãul? Lipiþi-vã inima de lucrul lui Dumnezeu, cãci zice Domnul: Cheamã-mã pe mine în ziua necazului tãu ºi te voi ajuta. Nu mai chemaþi pe dracul, pe batã-l Crucea, cãci dacã tot pe el îl chemaþi, el vã va ajuta ºi el vã va aduce risipã ºi moarte. Deci lipiþi-vã de cele ale lui Dumnezeu. ªi chiar de vã trimite necazuri, apoi vi le trimite cu rost. ªi de-ndatã ce vei mãrturisi pãcatul tãu, Domnul va ridica pedeapsa pãcatului tãu. ªi chiar de vor mai veni necazuri asupra ta, tu nu le vei mai socoti necazuri, ci mila lui Dumnezeu cu tine, ºi aºa vei ieºi biruitor asupra lor. De aceea, rugaþi-vã pentru cei care vã blestemã. ªi asta stã scris! Cãci lucru bun fac, dar nu vedeþi voi. Cum v-am mai spus, toþi cei ce vreþi sã coboare umbra lui Dumnezeu peste viaþa voastrã, sã dobândiþi ocrotirea lui Dumnezeu peste casa voastrã ºi peste ostenelile mâinilor voastre, curãþiþi-vã sufletele voastre cu rugãciuni, cu spovedanie curatã ºi cu post. ªi veþi vedea cum are sã vie mila lui Dumnezeu ºi ocrotirea lui Dumnezeu asupra ta ºi asupra a tot lucrul mâinilor tale. Amin. Cuvânt þinut la Mãnãstirea Sâmbãta, în ziua de 25 februarie 1942

CMYK

6

Eveniment

Inaugurarea Liceului Teologic Ortodox „Sf. Constantin Brâncoveanu”
Începutul activitãþii la noua instituþie de învãþãmânt fãgãrãºeanã a stat sub semnul binecuvântãrii arhiereºti a Înaltpreasfinþitului Laurenþiu Streza, Mitropolitul Ardealului, care a participat la festivitatea de deschidere a ºcolii ºi a noului an ºcolar. ÎPS Laurenþiu a oficiat cu aceastã þinerea învãþãocazie, alãturi de un sobor de preoþi ºi mântului româdiaconi, o slujbã de Te-Deum, binecu- nesc, de la începuturile acestuia ºi pânã vântând pe profesori, elevi ºi pãrinþi, ºi în prezent, atrãgând atenþia cadrelor rugându-L pe Dumnezeu sã reverse ha- didactice asupra responsabilitãþii ce rul Sãu asupra tuturor celor implicaþi în apasã pe umerii lor prin nobila misiune activitatea didacticã. Alãturi de Înalt- de a sluji Biserica ºi neamul de la catepreasfinþia Sa, la acest moment festiv drã, pentru cã procesul de învãþãmânt de dublã sãrbãtoare - inaugurarea noii nu este altceva decât împlinirea unei instituþii ºi începerea anului ºcolar - au porunci dumnezeieºti, aceea de a ne participat ºi pãrintele arhimandrit Ila- desãvârºi. rion Urs, stareþul Mãnãstirii BrâncoCu ocazia acestei festivitãþi au mai veanu - Sâmbãta de Sus, pãrintele Ioan luat cuvântul: domnul inspector geneCiocan - protopopul Fãgãraºului, îm- ral Dorel Agache, care ºi-a exprimat preunã cu un sobor de preoþi din Fãgã- bucuria de a-ºi aduce contribuþia la reraº, domnul Dorel Agache - inspector alizarea noii instituþii de învãþãmânt, ºcolar general, domnul Sorin Joantã - împlinind astfel, aºa cum spunea dominspector ºcolar, domnul Sorin Mãnduc nia sa, o micã parte din testamentul ma- primarul municipiului Fãgãraº, dom- relui mitropolit Andrei ªaguna, a cãrui nul Ioan Matic - directorul ºcolii, ºi viziune era legarea Bisericii de ªcoalã colectivul de cadre didactice. ºi a ªcolii de Bisericã; domnul primar În cuvântul ce a urmat slujbei reli- Sorin Mãnduc, care a vorbit despre imgioase, ÎPS Laurenþiu a subliniat rolul plicarea comunitãþii locale în realizarea deosebit pe care l-a avut Biserica în sus- acestui proiect, o implicare activã nu

numai în ce priveºte demersul legislativ ce se impune în astfel de situaþii, ci ºi prin alocarea de fonduri ce au susþinut lucrãrile de reamenajare a unei pãrþi importante din clãdirea ºi spaþiul aferent ºcolii; la finalul festivitãþii, domnul director Ioan Matic a mulþumit tuturor celor care s-au implicat ºi au susþinut realizarea Liceului Teologic Ortodox: Arhiepiscopiei Ortodoxe Române Sibiu, Inspectoratului ªcolar Braºov ºi Primãriei Municipiului Fãgãraº. Noua instituþie ºcolarã are în componenþa sa clase pentru ciclul primar, gimnazial ºi liceal, acestea din urmã fiind clase cu profil vocaþional teologic, precum ºi o grãdiniþã cu program normal - „Sfântul Mateiaº Brâncoveanu” ce funcþioneazã în vechea locaþie a Seminarului Teologic, din strada Nicolae Bãlcescu. Arhidiac. Nicolae Lie

La Dejani, sub acoperãmântul Maicii Domnului
Mãnãstirea de la Dejani ºi-a sãrbãtorit hramul „Acoperãmântul Maicii Domnului” vineri, 1 octombrie. Dumnezeu ªi-a arãtat dragostea faþã de acest loc ºi vieþuitorii lui, dar ºi faþã de pelerini, prin faptul cã, deºi a fost o zi friguroasã, soarele a încãlzit atmosfera creatã de rugãciunea în comuniune. Prezenþa Preasfinþitului Andrei Fãgãrãºeanul în mijlocul credincioºilor a fost un mare prilej de bucurie, ca ºi soborul mare de slujitori ai altarului, de peste 30 de preoþi ºi doi diaconi. Dupã Taina Sf. Maslu, oficiatã disde-dimineaþã, a urmat Sfânta Liturghie. În cuvântul sãu, Pãrintele episcop nu numai cã a împãrtãºit bucuria sãrbãtorii, dar a ºi lãmurit originile ei, iar pãrintele stareþ ºi-a exprimat mulþumirea faþã de mulþimea celor prezenþi, preoþi ºi credincioºi. A urmat înconjurarea bisericii, parastasul pentru ctitorii adormiþi ºi o agapã frãþeascã la care au fost invitaþi toþi pelerinii. Pr. Adrian Magda

Zi de rugã, binecuvântare ºi sfinþire pentru credincioºii din Boholþ
Pentru Boholþ, satul care a dat vrednici slujitori ai sfintelor altare, ziua de 8 august a fost un prilej de adunare a fiilor sãi - preoþi ºi credincioºi - în vechea bisericã a satului, unde Înaltpreasfinþitul Serafim, Mitropolitul Europei Centrale ºi de Nord, a oficiat Sfânta Liturghie, întãrindu-i pe cei veniþi de departe sau de aproape în credinþã ºi dragoste, prin cuvântul propovãduit ºi sfinþindu-i prin binecuvântare arhiereascã. Când dangãtul clopotului a început încununatã de sfinþirea capelei din cimisã batã, am zãrit cu toþii chipul vrednicu- tirul satului, cãreia i s-a pus hramul lui ierarh, venind agale pe uliþa satului, bi- „Schimbarea la Faþã”, realizatã la donecuvântând pe cei care-i ieºeau în cale. rinþa credincioºilor ºi a pãstorului lor Un sobor de preoþi, în frunte cu pãrintele pãrintele Daniel Bojan, cu osteneala ºi Visarion, exarhul mãnãstirilor din Arhie- dãrnicia fiilor satului, între care aminpiscopia Sibiului - ºi dânsul fiu al satului, tim pe domnul primar Ioan Maican ºi l-au întâmpinat în tinda bisericii, zicân- pe Pãrintele Visarion Joantã, prin grija du-i bun venit. În cuvântul sãu, „pãrinte- epitropului Romu Cocoradã, organizale Serafim”, cum îi spun sãtenii, ºi-a ex- torul ºi susþinãtorul lucrãrilor. primat bucuria regãsirii locurilor natale În felul acesta s-a scris o nouã filã ºi a reîntâlnirii cu consãtenii sãi, dar ºi de istorie bisericeascã, semnatã, cum e îngrijorarea faþã de înmulþirea pãcatelor ºi firesc, de toþi cei prezenþi, care sã care atenteazã la statutul ºi demnitatea vorbeascã peste veacuri despre râvna, persoanei umane: avortul, pornografia, dãrnicia, credinþa ºi jertfelnicia oamebãutura, agresivitatea ºi multe altele. nilor trãitori pe aceste meleaguri. Bucuria mare a credincioºilor a fost Prof. Gheorghe Malene

Actual

7

Încã ne mai rugãm pentru conducãtorii þãrii noastre…
În conjunctura actualã, în care fiecare membru al societãþii româneºti este supãrat mai mult sau mai puþin pe cei care sunt în structurile de conducere ale acestei þãri, cred cã este o adevãratã nebunie sã încerci sã justifici atitudinea fireascã a Bisericii de a face rugãciuni pentru cei care conduc aceastã þarã. Cu toate acestea, sunt dispus sã accept oprobriul iniþial al celor vulcanici ºi atotºtiutori, având nãdejdea cã voi reuºi pânã la finalul articolului sã-i luminez despre rostul acestor rugãciuni.

Reproºul adus Bisericii
Nu de puþine ori Biserica a fost condamnatã, mai ales de cãtre cei din afara ei, de o atitudine de obedienþã faþã de structurile statului. Cu alte cuvinte i se reproºeazã Bisericii cã: în cultul ei se regãsesc rugãciuni prin care se cere ajutorul ºi mila lui Dumnezeu pentru conducãtorii þãrii ºi pentru mai-marii oraºelor ºi ai satelor; se roagã pentru cei din conducerea statului, dovedindu-ºi astfel ascultarea necondiþionatã faþã de aceste structuri de conducere lumeºti; se roagã pentru conducãtori, urmãrindu-ºi astfel interesele pur lumeºti ºi materiale ºi aservindu-se intereselor politice ale celor care conduc; ar trebui sã se implice doar în viaþa spiritualã a oamenilor, fãrã a avea tangenþã cu realitatea politicã a þãrii, fapt care nu intrã în competenþa ei. E foarte simplu sã vorbeºti despre Bisericã fãrã sã fii cunoscãtor al Sfintei Scripturi. E uºor sã-þi dai cu pãrerea despre ceea ce ar trebui sã facã Biserica fãrã sã înþelegi ce este de fapt Biserica ºi care este rolul ei în lume. E lesne sã dai verdicte judecând Biserica doar ca pe o instituþie pur lumeascã, neînþelegând nimic din taina dumnezeirii care se ascunde în ea.

Cheia rãspunsului e divinã
Pe toþi cei care au rezerve în ceea ce priveºte activitatea Bisericii ºi rugãciunile pe care aceasta este datoare sã le facã, îi rog sã încerce mãcar sã citeascã din cuvintele Sfintei Scripturi, cea care stã la temelia Sfintei noastre Biserici. Ce vor gãsi aici? Vor gãsi atitudinea pe care Mântuitorul Hristos ne îndeamnã sã o avem faþã de stãpânitorii lumii acesteia. Atitudine pe care ºi El a afiºat-o într-un mod cum nu se poate mai firesc, dând Cezarului cele ce sunt ale Cezarului (Matei 22, 21). Aceastã atitudine faþã de cârmuitorii omeneºti este

dezvoltatã într-un mod profund de cãtre Sfântul Apostol Pavel în Epistola cãtre Romani, în capitolul 13, pe care vã las plãcerea de a-l citi. Eu aº sublinia doar atât, versetul 1: „Tot sufletul sã se supunã înaltelor stãpâniri, cã nu este stãpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de la Dumnezeu sunt rânduite.” Deci, cu alte cuvinte, Dumnezeu îngãduie ca la un anumit moment din istoria unui popor acesta sã fie condus de anumite persoane, prin intermediul cãrora poporul este fie binecuvântat, fie pedepsit. Iar pentru aceasta ar fi bine sã mai citim din istoria Vechiului Testament, unde este evidenþiatã clar starea poporului evreu în funcþie de virtuþile sau pãcatele conducãtorilor lor, prin intermediul cãrora Dumnezeu fie îi binecuvânta, fie îi pedepsea. Din aceastã experienþã secularã a apãrut ºi dictonul cã fiecare popor îºi meritã conducãtorul ºi fiecare conducãtor îºi meritã poporul pe care îl conduce.

pe cei care conduc þara aceasta ca pe vrãjmaºi ai noºtri, cum putem sã-i schimbãm decât rugându-ne pentru ei? Este bine sã ºtie ºi creºtinii care nu citesc Biblia ºi nu cunosc nici istoria Bisericii cã, pe vremea când Apostolul îi îndemna pe creºtini sã se roage pentru autoritãþile Imperiului Roman, credincioºii creºtini piereau cu miile în arenele romane sau erau unºi cu smoalã ºi arºi de vii în grãdinile palatelor imperiale, ca sã lumineze noaptea. Deci, pentru acei oameni care se bucurau de un spectacol atât de grotesc ºi criminal, Biserica se ruga totuºi, dar nu pentru cã ar fi fost de acord cu ei ori ar fi vrut ceva în schimb, ci pur ºi simplu o fãcea din dorinþa de a împlini porunca lui Hristos. Trebuie deci precizat cã Biserica nu se roagã pentru autoritãþi pentru a le linguºi ori pentru a le susþine moral.

Cum se roagã acum Biserica pentru conducãtori?
„Pentru bine-credinciosul popor român de pretutindeni, pentru cârmuitorii þãrii noastre, pentru mai marii oraºelor ºi ai satelor ºi pentru iubitoarea de Hristos oaste, Domnului sã ne rugãm.” Dar mai existã încã o rugãciune pe care preotul o rosteºte în tainã la Sfânta Liturghie, atunci când se cântã „Cuvine-se cu adevãrat”, în care se aratã clar scopul pentru care ne rugãm lui Dumnezeu pentru conducãtori: „Încã aducem Þie aceastã slujbã cuvântãtoare pentru lumea întreagã, pentru Sfânta, Soborniceascã ºi Apostoleascã Bisericã; pentru cei ce în curãþie ºi în viaþã cinstitã vieþuiesc, pentru ocârmuirea þãrii acesteia, ºi Þie ne rugãm, ºi cerem: dã lor, Doamne, paºnicã ºi înþeleaptã ocârmuire, ºi pace lumii Tale, ca ºi noi, întru liniºtea lor, viaþã paºnicã ºi netulburatã sã vieþuim, în toatã cucernicia ºi curãþia.” Cu alte cuvinte, nu ne rugãm sã-i þinã Dumnezeu în scaune - nici pe cei care par buni, nici pe cei care sunt rãi -, ci ca, atât cât stau în acele scaune, sã le dea Dumnezeu minte ºi sã fie înþelepþi, ca „viaþã paºnicã ºi netulburatã sã vieþuim noi, în toatã cucernicia ºi curãþia”. De aceea încã ne mai rugãm pentru conducãtorii þãrii noastre ºi nãdãjduim ca Dumnezeu sã-i lumineze, indiferent cine ar fi ei. Pr. Iosif Ciolan

Biserica nu se schimbã dupã vremuri
Rolul Bisericii nu este altul decât de a duce mai departe lucrarea întreitã începutã de Mântuitorul Hristos: de a sfinþi lumea, de a o învãþa ºi de a o conduce spre mântuire. Biserica nu face altceva decât ceea ce a fãcut Domnul Hristos: sfinþeºte lumea, învaþã lumea ºi conduce lumea spre mântuire. Hristos s-a rugat pentru toþi, ca „toþi sã fie una, precum Una suntem ºi Noi”. Cum poate atunci Biserica sã nu se roage pentru ca toþi sã fim una? Dacã noi îi considerãm

8

Trup ºi suflet

Din 1970, de când depresia a fost descoperitã ca afecþiune a stãrii psihice, aceasta nu a încetat sã facã noi victime; peste 15 % dintre depresivi aleg varianta extremã pentru a scãpa de aceasta problemã: suicidul.

Întunericul ºi nebunia vieþii

Între depresie ºi
demonstrat ºtiinþific.

Boli degenerative / depresie
Refuzul Bisericii de a oficia slujba înmormântãrii Mãdãlinei Manole a consternat pe mulþi. Potrivit Pravilei Bisericeºti: Dacã cineva s-a sinucis, fiind bolnav de minte, preotul sã-l îngroape dupã rânduialã, iar daca s-a sinucis de bunãvoie, sã nu se îngroape în cimitirul credincioºilor, ci departe, cu sinucigaºii, cu ereticii ºi cu cei nebotezaþi. Întrebarea retoricã a venit prompt din partea medicilor: cine se sinucide de bunãvoie fãrã sã fie bolnav de minte? De unde atâta rezistenþã din partea Bisericii la problemele oamenilor de azi ºi atât conservatorism? Dacã limbajul secular al pravilelor bisericeºti este uneori greoi ºi pare confuz pentru omul modern, nu aºa trebuie înþeles canonul în sine. Principiul pe care vrea sã-l ilustreze Biserica aici este acela cã trebuie sã facem o distincþie între bolile degenerative ale sistemului nervos central, unde personalitatea omului este alteratã, individul nemaifiind responsabil de faptele sale, ºi depresie, unde omul se lasã pradã deznãdejdii, ajungând în pragul disperãrii care culmineazã cu suicidul.

Optimismul ºi pesimismul se dobândesc
S-a zis nu de puþine ori cã optimismul ºi pesimismul þin de firea noastrã ºi cã n-ai ce face dacã te-ai nãscut cu o astfel de trãsãturã temperamentalã. Într-o astfel de ecuaþie e uºor sã afirmi cã Dumnezeu este de vinã pentru slãbiciunea firii celor ce-ºi iau singuri viaþa. Un reprezentant de marcã al psihologiei comportamentale cognitive americane, dr. Martin E.P. Seligman, dupã un studiu de peste 25 de ani, a concluzionat cã optimismul ºi pesimismul nu sunt înnãscute, ci dobândite. „Când faci abstracþie de Dumnezeu, spunea Pãrintele Galeriu, nu ai altã alternativã decât neantul.” Când nu-L cãutãm pe Dumnezeu ne simþim dezrãdãcinaþi, uscaþi, triºti ºi goi. Disperarea vine din fuga de Dumnezeu! El însã ne îndeamnã la fiecare pas al Evangheliei Sale: „Bucuraþi-vã!” Psalmistul spune: „Doamne, când s-au înmulþit durerile mele în inima mea, mângâierile Tale au veselit sufletul meu” (Ps 93, 19), iar într-un alt loc: „Cã m-ai veselit, Doamne, întru fãpturile Tale ºi întru lucrurile mâinilor Tale mã voi bucura” (Ps 91, 4). Credinþa, trãirea autenticã ºi împlinirea poruncilor lui Dumnezeu umplu inima de bucurie sfântã, pentru cã cel ce cautã aflã, cel ce cere, primeºte.

Factori care pot conduce la depresie
Depresia este una dintre tulburãrile psihologice frecvent întâlnite în ziua de azi. Persoana care suferã de aceastã tulburare este tristã, supãratã ºi foarte nervoasã, îºi pierde interesul pentru lucrurile cotidiene, plânge foarte des ºi se gândeºte obsesiv la anumite lucruri, nu mai are încredere în sine, se devalorizeazã ºi are întotdeauna un sentiment de culpabilitate excesivã. Cercetãrile din domeniul medicinii au ajutat la înþelegerea depresiei. Totuºi, specialiºtii nu au elucidat mecanismul care provoacã aceastã boalã. Experþii au constatat cã existã mai mulþi factori care pot conduce la depresie. Cei mai importanþi dintre aceºtia sunt factorii genetici (dacã unul sau ambii pãrinþi sunt predispuºi la depresie, vulnerabilitatea este trans-

misã ºi copiilor), factorii de mediu (numiþi ºi factori emoþionali, apar în urma situaþiilor stresante sau solicitante emoþional, precum lipsa dragostei parentale, moartea unuia din pãrinþi în copilãrie, o despãrþire dureroasã sau un divorþ) ºi factorii biologici (modificãrile care se produc din punct de vedere chimic în creier). Studiile realizate pânã în prezent aratã cã persoanele depresive prezintã un dezechilibru la nivelul neurotransmiþãtorilor - substanþe care permit comunicarea dintre celulele nervoase. Serotonina, responsabilã de stabilitatea emoþionalã, toleranþa la durere ºi încrederea în sine. Dacã organismul nu produce suficientã serotoninã, se instaleazã o stare de tristeþe, neajutorare, lipsã de speranþã ºi chiar gânduri sinucigaºe. Carenþa de serotoninã poate duce la tulburãri ale somnului, iritabilitate ºi anxietate, toate asociate cu depresia. Dopamina, cu rol în gândire, plãcere, recompensã ºi afecþiune. Dacã nivelul dopaminei este scãzut, vom remarca scãderea capacitaþii de concentrare, probleme de memorie ºi lipsa bunei dispoziþii. Noradrenalina ne ajutã sã ne simþim energici ºi motivaþi în ce avem de fãcut. Dacã nivelul noradrenalinei este scãzut, ne confruntãm cu o stare de letargie, lipsa motivaþiei ºi atenþiei, scãderea libidoului. Cercetãtorii nu pot însã sã afirme cu certitudine dacã aceste dezechilibre declanºeazã boala sau boala declanºeazã dezechilibrele din organism. Cert este faptul cã la un om credincios existã un echilibru la nivelul neurotransmiþãtorilor chimici din cadrul sinapselor neuronale - acest lucru este

Fãrã Hristos totul este întuneric ºi nebunie
Oare câþi din cei ce ºi-au pus capãt zilelor aveau un duhovnic? Câþi au mers ºi au cerut sub epitrahil duhovnicului sfat la astfel de încercare, când diavolul ºoptea gândul sinuciderii? Câþi ºtiau cã la Spovedanie te renaºti din nou? Câþi au cãutat sã primeascã Sfântul Trup ºi Sânge al Domnului? Oare câþi dintre aceºtia plecau genunchii la Crucea lui Hristos ºi-ºi vãrsau Lui amãrãciunea inimii lor ºi ispita întovãrãºirii lor cu Iuda, vânzãtorul Domnului? Sau oare câþi mergeau regulat la Liturghie sã se întâlneascã acolo,

CMYK

Actual

9

fãrã Dumnezeu

sinucidere
în sfânta bisericã, cu Hristos, Stãpânul vieþii? Golul acela întunecat din suflet pe care-l simte cel ce are gânduri de suicid nu-l poate umple decât Hristos, Lumina lumii. Tuturor acelora care nu-L cunosc pe Dumnezeu sau fug de El, Acesta le spune: „Veniþi la Mine toþi cei osteniþi ºi împovãraþi ºi Eu vã voi odihni pe voi” (Matei 11, 28). Unii îºi poartã singuri poverile, ostenesc ºi cad sub greutatea lor, nu cautã ºi nu-L vor pe Dumnezeu: „Nu voiþi sã veniþi la Mine, ca sã aveþi viaþã!” (Ioan 5, 40). De unde dar sã iei putere sã scapi de gândurile morþii, de unde dar sã ai viaþã, dacã nu cauþi pe Stãpânul Vieþii? Hristos e adevãrata terapie în lupta pentru viaþã. O lume care nu se raporteazã la Hristos e în agonie, în pragul sinuciderii ºi în umbra morþii; lumea aceasta nu se poate salva prin ea însãºi. Aºteptarea ºi nãdejdea noastrã nu e la lume, ci la Hristos, Iubitorul de oameni.

În cine ne punem Nãdejdea?
Noile mãsuri economice „implementate” în România sunt - aºa cum se poate observa de cãtre oricine mai cumplite decât cuþitul ghilotinei franceze. Dacã cuþitul ghilotinei reteza doar capetele celor condamnaþi, politicile guvernului nostru reteazã speranþele poporului.

Cei neutri sunt pãrtaºi la crimã
Vedem împrejurul nostru tot mai mulþi români pur ºi simplu disperaþi de ceea ce se întâmplã ºi lipsiþi de orice speranþã în viitor. Dacã unii suferã ca urmare a pierderii unui anumit confort pe care-l aveau înainte - fãrã însã a-ºi pune problema „zilei de mâine” sunt destui semeni care efectiv au ajuns sã trãiascã de pe azi pe mâine, astfel cã nu e de mirare de ce sunt românii atât de lipsiþi de încredere ºi mai mereu încruntaþi. E greu sã zâmbeºti cu stomacul gol ºi cu frigul în oase. România de azi - dacã facem un exerciþiu de imaginaþie - e ca un tablou de-al lui Goya, pictorul surd care te obligã sã fii de partea victimelor sau a cãlãilor din tablourile sale, refuzându-þi categoric neutralitatea. Octavian Paler spunea cã cei neutri sunt pãrtaºi la crimã; ei sunt de partea plutonului de execuþie.

De bunãvoie, pe un drum fãrã întoarcere
Sinuciderea e un pãcat foarte greu. Dacã alte pãcate lasã totuºi posibilitatea cãinþei ºi pocãinþei, sinuciderea desfiinþeazã pentru totdeauna orice posibilitate de convertire, de pocãinþã. Sinucigaºul se aruncã de bunãvoie în suferinþe veºnice, de aceea Biserica îl lipseºte de rugãciunile ei. Excepþie fac bolnavii cu afecþiuni degenerative ale sistemului nervos central, unde personalitatea omului este alteratã, individul nemaifiind responsabil de faptele sale. Biserica Ortodoxã ºi morala creºtinã nu îngãduie sinuciderea, deoarece este un pãcat strigãtor la cer. Sinucigaºul ºi-a pierdut credinþa ºi nãdejdea în Dumnezeu, a desconsiderat iubirea faþã de Dumnezeu ºi faþã de aproapele, fiindcã s-a gândit numai la viaþa pãmânteascã, uitând de cea veºnicã ºi de datoriile sale. Viaþa pãmânteascã e bunul principal ca premisã a tuturor bunurilor în aceastã viaþã. Viaþa în trup e premisa fie a vieþii veºnice, fie a osândei veºnice. Pr. Alexandru Stanciu

ªi altã problemã este cã nu reuºim nici acum sã spunem liber ceea ce gândim. Ne temem ºi acum de cei care ne conduc (fie ei ºefi, fie directori, fie patroni etc.) Câþi din cei care constatã cã ºeful lor e un incompetent o sã-i spunã asta în faþã? Mai ales dacã este cãsãtorit ºi mai are ºi un copil de crescut? Nu-mi rãspundeþi! ªi eu sunt român. Am ajuns un popor care se îndoieºte de orice, adicã un popor cu grumazul sub genunchiul diavolului, pentru cã îndoiala e arma acestuia. Nenorocirea este cã, dacã trãim în continuare cu aceastã îndoialã în suflet, o sã ne prefacem dintr-un popor care se îndoieºte într-un popor îndoielnic. Ori asta este cu mult mai grav.

Manipularea de sub iluzia libertãþii
Am auzit zilele trecute pe cineva zicând cã mãcar poate sã gândeascã liber. Am rãmas perplex! Pãi de gândit se putea gândi mai liber înainte de '89 decât acum. Nu erau atâtea posturi de televiziune ºi nici atâtea ziare care sã te „educe” din toate pãrþile cu „adevãrul portocaliu” sau „adevãrul trandafiriu” sau „adevãrul galben-albãstriu” etc. Pãi acum gândim mai degrabã „în culori” decât liber. Dar ºi dacã am gândi liber, tot rãmâne întrebarea dacã gândim ºi drept. Citeam undeva cã deasupra intrãrii în aula Universitãþii din Uppsala stã scris: „A gândi liber e mare lucru. A gândi corect e ºi mai mare lucru.” Una din marile noastre probleme este tocmai aceea cã ne-am pierdut „îndemânarea” de a gândi liber ºi, ca atare, suntem departe de a ajunge sã gândim corect.

Zâmbetul în faþa nenorocirii
Ce am putea sã facem în aceastã situaþie? Rãspunsul nu este nicidecum unul violent, ci unul cât se poate de paºnic. Îl gãsim în cartea lui Savatie Baºtovoi, intitulatã „Diavolul este politic corect”. Ei bine, rãspunsul este cã numai creºtinii pot sã zâmbeascã în faþa nenorocirilor, numai ei biruiesc îndoiala cu arma nãdejdii, care e arma lui Hristos. Creºtinul adevãrat nu se mai îndoieºte, pentru simplul motiv cã nu-ºi pune nãdejdea în oameni, ci în Dumnezeu. ªi dacã diavolul îi biruieºte pe unii cu arma îndoielii, Dumnezeu îi elibereazã pe toþi care se înarmeazã cu arma Nãdejdii. Sã fim deci creºtini adevãraþi ºi sã ne punem nãdejdea în Dumnezeu, zicând împreunã: „Nãdejdea mea este Tatãl, Scãparea mea este Fiul, Acoperãmântul meu este Duhul Sfânt. Treime Sfântã, mãrire Þie!” Pr. Marius Demeter

CMYK

10

Pas în doi
Se cautã bãrbat dreptslãvitor creºtin
Familia creºtinã angajeazã în sânul ei bãrbat dreptslãvitor creºtin, pe perioadã nelimitatã de timp. socotealã, iar inima cu dragostea Cerinþe: - tânãr dinamic în exercitarea de aproapele; - sã nu cunoascã vorba urâtã, virtuþilor, iubitor de Împãrãþia ceruiar minciuna sã nu se cuibãreascã rilor ºi dreptatea lui Dumnezeu; - se cere obligatoriu expe- pe buzele sale; - sã cinsteascã atât pe pãrinþii rienþa fecioriei pânã la cãsãtorie sau, în cazul cãderii în des- sãi, cât ºi pe cei ai soþiei, astfel frânare, experienþa sincerã a încât familia sã nu ajungã istovitã de certuri fãrã sens; pocãinþei ºi a îndreptãrii; - sã vegheze mereu la mân- constituie un mare avantaj tuirea ºi orânduirea familiei care comunicarea cu rãbdare, blânîi este datã spre grijã; deþe ºi înþelepciune;

10 porunci pentru soþiile ortodoxe

Anunþ de angajare:

Responsabilitãþi:
1. Nu încerca sã fii un dascãl pentru soþul tãu. Cea mai bunã cale de a-l schimba este sã îl iubeºti ca pe tine însãþi ºi sã îl respecþi. 2. Cãsnicia este o aventurã constantã, dar minunatã, care ne ajutã sã ne descoperim adevãratul eu, lumea sufletului partenerului nostru, ºi sã îl cunoaºtem pe Dumnezeu în biserica cãminului nostru. 3. Acceptã-þi soþul aºa cum este el, cu slãbiciunile ºi particularitãþile lui, ºi nu aºa cum ai vrea tu sã fie. Familia este un teren în care ne antrenãm sufletele ºi un pridvor de intrare în Rai. 4. Încearcã sã îþi înþelegi soþul. Nu uita cã bãrbatul gândeºte cu o logicã purã, în timp ce femeia gândeºte cu sentimentul, cu inima. 5. Nu încerca sã îþi impui punctul de vedere ºi sã îþi corectezi soþul. Luptã-te mai bine sã te corectezi pe tine însãþi. „Dragostea trãieºte prin armonizarea contrariilor ºi prin iertare.” Nu te enerva. 6. Cu credinþã, rãbdare ºi dragoste, toate greutãþile vieþii sunt biruite. 7. Cel mai mare duºman al vieþii de familie este egocentrismul. Nu te va salva atacul asupra soþului, ci mai degrabã atacul asupra propriului egocentrism. 8. Cel mai bun exemplu pentru copii este ca tatãl sã o iubeascã pe mama, mama pe tata, iar copiii sã îi vadã pe amândoi rugându-se ºi mergând la bisericã. 9. Secretul pãcii din familie este sã fii capabil sã ierþi, sã iubeºti ºi sã respecþi. 10. Cãsãtoria este „o mare Tainã”, care începe în Bisericã ºi se reînnoieºte prin Spovedanie, prin Sfânta Liturghie ºi toate celelalte Taine ale Bisericii Ortodoxe ºi ale credinþei trãitoare. Pr. Michael, Practical guide to Orthodoxy and Orthopraxia Trad. de Natalia Corlean - purtarea rãspunderii de a fi cap al unei familii creºtine, iar nu folosirea acestei slujiri în avantaj propriu; - conducerea soþiei pe drumul mântuirii ce duce la Hristos, nu pe drumul avorturilor ce duc la pierzare; - curajul de a creºte toþi copiii rânduiþi de Dumnezeu, fãrã subterfugii ºi fãrã silirea soþiei de a se feri de naºterea de prunci; - creºterea copiilor în fricã de Dumnezeu, viitori oameni de nãdejde ºi adevãraþi ostaºi ai lui Hristos; - trãirea dupã rânduialã creºtinã, astfel încât bãrbatul sã-ºi ajute femeia dãruitã de Dumnezeu la exercitarea rolului de mamã ºi soþie; - sã nu-ºi umple vreodatã capul cu ameþeala bãuturii sau inima cu frumuseþe strãinã, ci mintea sã ºi-o umple cu dreapta

Recompense/ beneficii:
- lucrul în echipã cu o soþie fidelã, atât la bine, cât mai ales la greu, în drumul spre veºnicie; - biruinþã în necazurile vieþii acesteia; - binecuvântarea de a fi pãrinte ºi posibilitatea de a fi un bunic împlinit, într-o lume în care mulþi oameni mor de singurãtate. - cununa mântuirii de la Împãratul Hristos, ºi viaþa de veci.

Descrierea angajatorului:
Familia creºtinã, tot mai afectatã de rãspândirea pãcatului în rândul tinerilor, nãdãjduieºte în trezirea la o viaþã nouã, în Hristos. Acest anunþ de angajare în viaþa de familie pare scris sub o formã de glumã, însã este cât se poate de serios cu putinþã, datã fiind situaþia realã a lucrurilor. (Cu nãdejde, familia creºtinã) Anunþ alcãtuit de: Dan Tudorache

Educaþie creºtinã
Cum sã-þi protejezi copiii de rãul din afarã, de anturaj, de ce se aude ºi ce se vede în afara familiei? de rãu. „Ai vãzut Sã îi încredinþãm lui cã sunt niºte bãieþi Dumnezeu care sunt rãi ºi caÎn primul rând sã ducem copilul la re pot sã te batã. Ce „Doamne-Doamne” de când e mic. Slavã faci? Trebuie sã Domnului cã suntem ortodocºi ºi îi îm- treci pe partea ceapãrtãºim pe copii de la Botez. Sã-i împãr- laltã, sã te fereºti.” tãºim încã de când sunt în burtica noas- Copilul trebuie sã trã. Dacã e opritã de la Sfânta Împãrtãºa- ºtie cã în lume nie, când a rãmas însãrcinatã canoanele sunt lucruri rele ºi cã trebuie sã se spun cã mama trebuie împãrtãºitã, pen- apere. ªi cei care îl apãrã sunt pãrinþii; tru copil. Sã-i împãrtãºim ºi sã stãm cu ªi cei care trebuie sã îl apere sunt legea, ei în bisericã cât sunt în burtã, cã nu fac poliþia, iar noi trebuie sã pretindem asta. gãlãgie, nu se joacã ºi nu þipã. Veþi fi Lasã-l sã experimenteze uimiþi cã dupã ce se nasc sunt la fel de cuminþi. Ei au învãþat ºi cântãrile, ºi pericolul rãspunsurile. O mamã care spunea ruApoi, copilul e teribilist. Zice: „Dar, gãciunile cu voce tare în perioada când mami, nu are ce sã se întâmple, lasã-mã îºi alãpta copilul, când avea apoi copilul ºi pe mine.” În primul rând chiar treun an ºi ceva ea s-a încurcat la Psalmul buie sã lãsãm un copil sã experimenteze 50, ºi copilul a completat-o; de uimire, pericolul. Nu-l lãsãm sã facã ceea ce îl era sã îl scape din braþe. duce sigur la moarte; dar îl lãsãm, de Deci în primul rând sã-i împãrtãºim exemplu, dacã vrea sã bage mâna în pânã la ºapte ani, când se dã „gratis”. flacãrã. ªi vede cã e buba ºi nu mai bagã Asta e primul lucru. Dupã aceea, ei vor altã datã. Dar dacã vrea sã bage degetul pleca. Majoritatea copiilor dupã 7-8 ani în prizã nu-l laºi, cã nu mai zice buba nu mai vor la bisericã, vor la fotbal sau dacã se curenteazã; atunci îi dai una la altceva. Dacã nu mai vor, sã îi lãsãm, peste mânã ºi buba i-o faci tu. Deci, în pentru cã se vor întoarce. Sã-i lãsãm, aceastã educaþie, el învaþã cã unele ludar sã ne rugãm pentru ei. Nu îi obli- cruri sunt folositoare, altele nu, unele gaþi sã se roage. Dacã acum te rogi pen- dor, altele nu. tru culcare, sunt momente când copilul Apoi, pãrinþii spun: O sã cadã covrea sã se roage, altele când nu vrea, ºi pilul! Lãsaþi-l sã cadã. Asta este. Nu zici: Las' cã se roagã mami pentru tine! puteþi sã îi spuneþi mereu: Stai cuminte, ªi îi faci o cruce. Deci fãrã sã îl forþãm. sã nu cazi! Ci: „ªtii, mie îmi e fricã penªi, când nu mai ºtim ce sã facem, zi- tru cã ai sã cãzi ºi o sã te doarã. Dacã tu cem: Doamne, ce sã fac? ªi ne vine îþi asumi riscul asta, bine.” ªi el cade. ªi gândul ce sã facem. nu zici: „Vezi, þi-am zis eu cã o sã te Suntem ºi buni, ºi rãi doarã!", ci: „Îmi pare rãu pentru dureÎn acelaºi timp, copilul trebuie sã rea ta, sper cã asta te învaþã ceva.” afle, fãrã sã vadã la televizor neapãrat, Chiar dacã are doi ani, copilul pricepe cã nu toþi oamenii sunt buni. Îi spuneþi: ce-i spui acolo. Apoi, sã îi învãþãm sã „Ai vãzut cã nici eu nu sunt bunã tot nu devinã agresivi din cauza durerii. Când sunt mari ºi se duc în locuri timpul, ai vãzut cã sunt tristã. Nici tati nu e cel mai bun, ai vãzut cum se cu adevãrat periculoase, în loc sã îi supãrã. Deci noi, oamenii, suntem ºi rãi spunem: „Tu nu vezi câte se întâmplã? ºi buni, la unii rãutatea e mai mare, la O sã ti se întâmple ºi þie!”, sã îi zici: unii mai micã. Toþi oamenii ne-am nãs- „Mami, mi-e fricã. Eu am încredere în cut ca sã transformãm rãutatea în bunã- tine, dar mie mi-e fricã pentru tine. tate.” „Uite ce rãu eºti acum! Hai sã ne Fie-þi milã de mine ºi nu te duce. Sau rugãm sã te facã Dumnezeu bun.” „Ai hai sã luãm niºte mãsuri ca eu sã stau vãzut, mami, ce rea eram adineauri? liniºtitã. Spune-mi cu cine te duci, câþi Roagã-te pentru mine sã mã fac bunã.” vã duceþi...” Altfel se poartã copilul Asta este lucrarea noastrã, sã trans- decât daca i-ai zice: „Lasã cã vã ºtiu eu formãm. ªi avem datoria sã ne apãrãm pe ãºtia care vã duceþi!”

11

Cum sã ne protejãm copiii de anturaj? tãmSã liaccep-potrele. cã se întâmplã lucruri
Gândiþi-vã numai prin câte am trecut noi. Câte am fãcut ºi câte ni s-au fãcut. ªi, slavã Domnului cã ne apropiem de Sfântul Potir ºi suntem cu nãdejde cã ne mântuim. Aveþi încredere cã ºi ei pot ieºi dintr-o capcanã, ºi ei pot ieºi dintr-un necaz. Totul e sã nu îi lãsãm fãrã Dumnezeu. Nu mai vor ei, vrem noi: Doamne, binecuvânteazã pe copilul meu, a ieºit pe uºã! Maica Domnului, þi-l încredinþez! Sfinte Gheorghe, (dacã îl cheamã Gheorghe) pãzeºte-l! Sã avem încredere. Viaþa e periculoasã, viaþa e riscantã, dar viaþa e o ºcoalã, un exerciþiu, e o pregãtire pentru viaþa veºnicã. ªi dacã eu îl apãr de toate durerile - eu îl bag la facultate, eu îl trec de corigenþe, eu îl scap de la poliþie - n-are cum sã se facã om. El trebuie sã devinã responsabil. „Tu rãspunzi de ce faci. Eu, în locul tãu, nu m-aº urca acolo. Dacã o sã cazi, sã îþi asumi rãspunderea pentru durerea pe care o sã o suferi; eu am sã te pansez, dar e rãspunderea ta, eu te-am avertizat cã existã riscul asta.” Pare neiubitor, dar este ziditor.

Nu putem sã îi ferim de suferinþã
Intru într-o clasã de liceu ºi mã uit cât sunt de frumoºi! ªi când ºtiu cât se masturbeazã, cât se uitã la pornografie! ªi sunt niºte copii! ªi le zic: „Dacã Dumnezeu v-a adus pe lume acum, v-a apãrat, a zis cã rãmâne cu noi pânã la sfârºit, încercaþi sã înþelegeþi ce e pãcat, încercaþi sã vã daþi seama cã pãcatul aduce suferinþã ºi sã vã lepãdaþi, mai devreme sau mai târziu, ºi sã vã bucuraþi de viaþã. Nu existã pãcat din care omul sã nu iasã ºi sã nu se facã sfânt. Avem în calendar sfinþi care au fost tâlhari, desfrânate...” Nu putem sã îi ferim pe copiii noºtri de suferinþã, nu putem sã îi ferim de rãu. Putem sã îi învãþãm de bine, sã-i protejãm cu rugãciunea, cu prezenþa noastrã în Bisericã ºi cu binecuvântare ºi sã avem nãdejde în Dumnezeu. Atâta timp cât suntem vii, sã avem nãdejdea nebunã în mila lui Dumnezeu. Este singura nãdejde. Maica Siluana Vlad, în conferinþa „Cine suntem ºi de ce ne-am nãscut?” Fãgãraº, 10 iunie 2008

Samarineanul milostiv

facã nimic pentru el, deºi erau de acelaºi neam. Rãspunsul la întrebarea de mai sus este acum clar, atât pentru cel care a întrebat, cât ºi pentru noi. Aproapele este orice om care are nevoie de noi. Iubirea dãruitã de Hristos este mai mare decât duºmãnia. Prin iubire suntem aproape unii de alþii, aºa cum Domnul este mereu aproape de noi.

Activitãþi practice:
Coloraþi planºa cu samarineanul milostiv, gândindu-vã la o persoanã pe care sã o ajutaþi în urmãtoarele trei zile. Cineva L-a întrebat pe Domnul Iisus „Cine este aproapele meu?” Domnul i-a rãspuns la aceastã întrebare printr-o povestioarã numitã Pilda samarineaDragi copii, nului milostiv. începând cu acest numãr am pregãtit pentru voi concursuri cu premii. Personajul principal este un cãlãtor, nãscut într-o cetate din Samaria, de Premiul acestei etape: aceea el este numit samarinean. Acesta întâlneºte în drumul sãu un om cãzut la marginea drumului. Era rãnit, plin de sânge ºi fãrã putere de a sta în picioare. Samarineanul nu a putut trece indifeCe aveþi de fãcut? rent pe lângã cel rãnit. Chiar dacã era - Citiþi cu atenþie textul de pe din neamul evreilor, care îi batjocoreau aceastã paginã, precum ºi texpe samarineni, mila samarineanului a tul biblic de la Luca, capitolul 10, fost mai puternicã decât ura ºi dis25-37 ºi rezolvaþi rebusul. preþul. S-a oprit lângã el ºi a început - Completaþi corect talonul, sã-i ºteargã rãnile de sânge, l-a bandadecupaþi-l ºi puneþi-l într-un plic. jat, apoi, ridicându-l ºi aºezându-l pe - Trimiteþi-l pe adresa Protopopiatului Fãgãraº (o gãsiþi asinul sãu, l-a dus la cel mai apropiat pe ultima paginã), cu specificaþia han, unde l-a îngrijit pânã dimineaþa. „PENTRU CONCURS”, pânã în 10 Apoi l-a rugat pe proprietarul hanudecembrie, fie prin poºtã, fie lui sã poarte grija celui rãnit pânã îºi va direct la sediu. reveni, dându-i chiar ºi câþiva bani ºi Tot aºa veþi face ºi cu talonul promiþând cã la întoarcere va mai plãti din numãrul viitor. Mai multe tacât va fi nevoie. Domnul Hristos spune loane înseamnã mai multe ºanse! cã, înainte sã ajungã samarineanul la Câºtigãtorul va fi desemnat în locul unde zãcea cel rãnit, au mai trecut Numele: ................................................ Adresa: ....................................................... data de 16 decembrie, prin tradoi slujitori ai templului din Ierusalim, un preot ºi un ajutor de preot, fãrã sã ....... ................ Telefon:................................... gere la sorþi dintre rãspunsurile corecte. Paginã realizatã de Pr. Ion Tãrcuþã CMYK

Talon de participare

Concurs

Biblia istorisitã pentru copii

Fii tânãr cu Hristos
Vrei sã cedezi? Vrei sã-þi... „începi viaþa”? Sã fii a lui, sã vadã cã-l iubeºti cu adevãrat? Dragostea lui te preseazã delicat... Nu-þi cere nimic, dar... paradoxal, asta te face sã simþi cã... plesneºti! Tocmai generozitatea lui stârneºte ºi aþâþã generozitatea ta... Tãcerea lui te face sã vorbeºti într-una; ºi vorbind, te goleºti, încet-încet, de orice rezistenþã... ªi asta, în mod bizar... te înspãimântã! Privirea lui rãbdãtoare îþi smulge inima din piept.... Ce mai: îl iubeºti la nebunie!... Atunci ce te mai opreºte?! A... Acea plãpândã ºoaptã a conºtiinþei, acea fãrâmã de fricã, acea „fisurã” prin care ameninþã sã se strecoare cele mai înfricoºãtoare scenarii... Pãi, dacã e dragoste, ar trebui sã fie totul în regulã, nu-i aºa? Da, dar... Existã, totuºi, un „dar”... care stricã totul... Da, ai putea sã treci peste acest „dar”, peste aceastã „fricã”... numai cã „dupã”, ea nu dispare, nu se dizolvã în actul iubirii, ci, dimpotrivã: creºte, creºte pânã umple inima, de parcã, prin „act” ar fi aflat tocmai mijlocul de a-þi devora iubirea! Ai mai vãzut ºi auzit întâmplându-se asta, la cei din jurul tãu... Iubirea ta este imperfectã, e limpede... Are o „impuritate” care o face periculoasã, un virus care o poate transforma în vehiculul unei boli mortale pentru prietenia voastrã... ªi pentru sufletul tãu... Atunci? Ce sã facem? În primul rând, nu renunþa la iubirea ta... E imperfectã, bolnavã, „vinovatã”... dar e, totuºi, iubire... iubirea ta... De aceea cred cã nu-i cazul sã o lepezi, pentru cã asta nu rezolvã problema, ci doar o amânã... Cred cã trebuie sã mergi cu ea la Doctor, la Tãmãduitorul de iubiri... Trebuie sã faci asta, pentru cã iubirile bolnave sunt izvoarele întregului blestem omenesc, ale tuturor dramelor noastre: avortul, abuzul infantil, divorþurile, toatã acra nefericire din cârciumi, toatã neagra amãgire de sine din bordeluri, toata artificiala fericire a „carierei” etc., toate sunt consecinþele unei iubiri bolnave...

13

Scrisoare cãtre o fatã „care nu mai poate...”
ºi asemãnarea noastrã: ESTE INCOMPLETÃ, BOLNAVÃ... Priveºte cu atenþie Crucea! Priveºte-o, te rog, cu toatã inima: nu-L vezi, acolo, pe Tãmãduitorul de iubiri? Nu vezi tu, în cuiele acelea, strivite, sfâºiate, LIMITELE FIINÞEI NOASTRE ºi, implicit, ALE IUBIRII NOASTRE? Iubirea noastrã bolnavã este blestemul nostru... Dacã nu vezi pe Cruce pironit TOCMAI ACEST BLESTEM, nu vezi nimic.... Du dragostea ta la Tãmãduitorul de iubiri... Sfintele Taine sunt tratamentul Sãu.... Du-te la Bisericã ºi cautã-þi un duhovnic care sã þi-l administreze.... Apoi, vindecatã de orice spaimã, de orice sãmânþã de posibilã nefericire, curãþitã pânã când s-a umplut de Luminã ºi nu mai e în ea niciun grãunte de îndoialã... las-o sã curgã, las-o sã fie Stãpâna ta... Fii fericita Ei roabã.... Marius I. n-aveþi nicio grijã, dar absolut nicio grijã, cãci se gãsesc atâtea suflete dornice de a întâlni suflete curate de fecioare, pentru a se uni cu ele ºi a zidi un cãmin creºtin fericit. Dacã voi aþi înþelege acest adevãr pe care vi-l mãrturisesc, v-aþi convinge mai târziu cã dragostea de Dumnezeu este Esenþialul, v-aþi convinge de adevãrul spus de Mântuitorul: „Cãutaþi Împãrãþia Cerurilor ºi toate celelalte vi se vor adãuga vouã.” Cine împlineºte Cuvântul lui Hristos realizeazã Maximum, Totul! Port o dragoste întreagã ºi încredere neþãrmuritã în Pãrintele Boca. Prin voi îi comunic: „Toatã iubirea sufletului în Domnul nostru Iisus Hristos, îi sãrut mâinile ºi tare mult doresc sã-l cunosc.” Vã rog foarte mult sã vi-l faceþi Duhovnic. Sã vã spovediþi lui, cãci e un preot unic. Mama îndeosebi. Din când în când mergeþi pe la Sâmbãta ºi vã spovediþi Pãrintelui Boca. În toate situaþiile grele consultaþi-vã cu el, cereþi-i sfatul. Valeriu Gafencu, scrisoare trimisã din închisoare celor dragi Penitenciarul Aiud, 15 mai 1946

Dar trebuie sã iubim! Pentru asta ne-am nãscut! Numai aºa putem fi fericiþi! Cine nu ºtie asta? Cine poate ocoli acest adevãr fundamental al Omului? Sã nu renunþi niciodatã la iubire... E dreptul fundamental al omului, darul lui Dumnezeu, piatra cea de mare preþ a fiinþei noastre, pentru care se meritã sã dai totul... Numai cã iubirea noastrã are chipul

Nu cãutaþi fericirea în afara voastrã
Toþi umblãm dupã fericire. Toþi o dorim, toþi o cãutãm. Intru direct în intimitatea sufletelor voastre. Cãutaþi fericirea în sufletele voastre. Nu o cãutaþi în afara voastrã. Sã nu aºteptaþi fericirea sã vinã din altã parte, decât dinlãuntrul vostru, din sufletul vostru, unde Sãlãºluieºte Domnul Iubirii, Hristos. Dacã veþi aºtepta fericirea din afara voastrã, veþi trãi decepþii peste decepþii ºi niciodatã nu o veþi atinge. Sã vã spun atât: Cãutaþi Iubirea ºi trãiþi-o cu multã smerenie. Tare mult doresc sã nu vã gândiþi la cãsãtoria voastrã, absolut deloc. Cu cine mã voi mãrita? Cum va fi el? Cine va fi el? etc. Sunt gânduri inutile, fãrã sens, deºarte. Aceste preocupãri aratã cã în sufletul vostru încã nu s-a stabilit certitudinea adâncã a adevãrului. Sã aveþi o singurã grijã. Sufletul. Sã trãiþi curat, în frica lui Dumnezeu. Sã iubiþi pe Hristos, sã vã dãruiþi toatã fiinþa Lui, printr-o trãire curatã, în rugãciune. În ceea ce priveºte cãsãtoria: O, sã

CMYK

14

Catehism pe înþelesul tuturor
cu numele sunt pomeniþi toþi cei care aduc pomelnic pentru Sf. Liturghie); 5. din ultima - pentru pomenirea celor adormiþi. Discul devine astfel imaginea Bisericii, în care Hristos apare printre sfinþii Sãi - Biserica nevãzutã, triumfãtoare, din ceruri - dar ºi printre oameni, care alcãtuiesc Biserica luptãtoare, de pe pãmânt. Dupã ce acoperã Sfintele Daruri, pregãtite acum pentru Sf. Liturghie, preotul iese din altar cu cãdelniþa, pentru a umple de bunã mireasmã întreaga bisericã ºi pentru a-i saluta ºi a le ura bun venit oaspeþilor veniþi la Cina Domnului - credincioºii din bisericã, dar ºi sfinþii din icoane, care nu lipsesc la Sf. Liturghie. Este momentul în care ar trebui sã fim deja toþi prezenþi, pentru cã se apropie momentul începerii Sfintei Liturghii. Pr. Ovidiu Bostan

Sf. Liturghie, Taina Tainelor

Proscomidia

100

„Dac

Dacã scopul vieþii noastre este sã ne mântuim, atunci pentru noi cel mai important eveniment din istorie este Jertfa lui Hristos, adicã Întruparea ºi Rãstignirea Sa pe cruce pentru noi. Aceastã Jertfã a fost un eveniment petrecut în istorie; însã, pentru ca ºi noi, cei care trãim în tru Maica Domnului ºi sfinþi, alt timp istoric, sã primim roadele ei, Hristos mulþumind lui Dumnezeu penne-a lãsat Sf. Liturghie, prin care El vine iar ºi tru aceºtia, dar ºi pentru vii ºi iar ºi se jertfeºte, de data aceasta în Sf. Altar. apoi pentru morþi, cerând pentru aceºtia iertarea pãcatelor. În credinþa noastrã ortodoxã Sf. Pãrticelele se scot astfel: Liturghie nu înseamnã o comemorare 2. din a doua - întru pomenirea sau un simbol, ci Hristos este prezent în Maicii Domnului (o parte în formã de chip REAL în pâinea ºi vinul care se triunghi mai mare); transformã în cadrul Sfintei Liturghii. 3. din a treia - întru cinstirea ºi pomePrima parte a acestei slujbe centrale din nirea sfinþilor (9 triunghiuri mai mici); viaþa Bisericii este Proscomidia, în care 4. din a patra - pentru pomenirea pâinea (prescura) ºi vinul aduse de cre- celor vii (ierarhi, conducãtori ºi pentru dincioºi sunt pregãtite de cãtre preot creºtinii ortodocºi de pretutindeni, iar pentru Sf. Liturghie. Biserica leagã aceastã parte pregãtitoare de aducerea Slujbele Bisericii. Sã trãim, sã înþelegem. mod public. Cu toate acestea, în cadrul slujaminte a începutului vieþii lui Hristos belor, dacã participãm pe pãmânt, de aceea ea se sãvârºeºte cu cu adevãrat la ele ºi uºile altarului închise ºi cu dvera (perOrtodoxia se caracterizeazã ºi se defineºte înainte trãim ceea ce se îndeaua uºilor împãrãteºti) trasã, pentru cã prima parte a vieþii Mântuitorului nu de toate prin cultul ei, iar esenþa credinþei noastre se tâmplã acolo, Îl cunoaºtrãieºte ºi este practicatã prin participarea la slujbe. De tem pe Dumnezeul Cel a fost cunoscutã de cãtre popor. La jertfelnicul din stânga credin- aceea vom încerca, în cadrul acestei rubrici, sã Adevãrat, aºa cum ni S-a cioºilor, numit proscomidiar, preotul înþelegem mai bine care este rostul slujbelor, ce se descoperit. Astfel dobânare 5 prescuri (sau una singurã mai întâmplã în cadrul lor ºi ce înseamnã asta pentru noi. dim o credinþã autenticã, bazatã pe Adevãr, nu pe Scopul cultului ortodox este stamare, formatã din 5 pãrþi), însemnate bilirea unei relaþii vii ºi directe între impresiile personale - care creeazã un cu o pecete. Fiecare din cele 5 are o Dumnezeu ºi om, realizatã prin dialog. dumnezeu dupã chipul ºi mintea noasdestinaþie specialã: trã, vãzut prin prisma pãcatelor noastre. 1. din prima se scoate partea care va Cultul este de douã feluri: Singura modalitate de a intra în 1. public (social, colectiv) - rugãciunea deveni Trupul Domnului. Prin scoaterea acestei pãrþi centrale, în formã de cub, pe care o facem fiecare dintre noi împre- relaþie cu Dumnezeu este rugãciunea, o se preînchipuie Întruparea lui Hristos. unã cu alþi membri ai Bisericii, în gene- lucrare permanentã pe care o deprindem cu mult efort, numai cu ajutorul Înfigând copia (un fel de cuþit în formã ral în bisericã; 2. particular (individual, personal) - Duhului Sfânt: Duhul vine în ajutor de suliþã) în prescure, preotul rosteºte urmãtoarele cuvinte, prin care aratã jert- atunci când fiecare dintre noi intrã în slãbiciunii noastre, cãci noi nu ºtim sã fa care se întâmplã din nou, pentru noi: dialog cu Dumnezeu prin rugãciune, în ne rugãm cum trebuie, ci Însuºi Duhul Ca un miel nevinovat spre junghiere orice loc ºi în orice timp, atunci când ne se roagã pentru noi cu suspine negrãite S-a adus. Continuând apoi: ªi ca o rostim rugãciunile personale zilnice etc. (Romani 8, 26). Aceastã lucrare se înCultul Bisericii Ortodoxe imprimã în tãreºte prin prezenþa noastrã la slujbele oaie, fãrã de glas împotriva celui ce-o tunde, aºa nu ªi-a deschis gura Sa. sufletele noastre pacea sufleteascã, nã- Bisericii, care ne introduc în spaþiul Dupã ce aºazã Sfântul Agneþ (Miel) dejdea. Dumnezeu este la uºa sufletului Împãrãþiei lui Dumnezeu. Prin diversi(bucata care preînchipuie trupul lui fiecãruia dintre noi ºi bate, însã aceastã tatea lor, slujbele ne ajutã sã Îl purtãm Hristos) pe disc, adaugã: Se junghie uºã se deschide numai ºi numai din in- pe Dumnezeu ca ocrotitor al vieþii noasMielul lui Dumnezeu, Cel ce ridicã terior. Participarea la slujbe exprimã tre ºi în momentele cotidiene, prin slujpãcatele lumii. Împunge Sf. Agneþ în dragostea faþã de Dumnezeu, care creº- bele zilnice, dar ºi a celor deosebite, fie partea dreaptã ºi spune: ªi unul dintre te prin prezenþa noastrã la rugãciunea cã sunt prilej de bucurie, fie de înostaºi cu suliþa coasta Lui a împuns; ºi publicã, prin miºcarea noastrã cãtre Hris- tristare. Le putem pune pe toate în grija turnând în Sf. Potir vin ºi apã, adaugã: tos, Care ne aºteaptã, ºi unirea în cuget lui Dumnezeu, chemându-L sã fie ªi îndatã a ieºit sânge ºi apã (In. 19, 34). ºi în duh cu ceilalþi membri ai Bisericii. prezent în orice moment al vieþii noasPe Dumnezeu Îl putem gãsi ºi putem tre, cu tot ce implicã ea: bucurie, necaDin urmãtoarele prescuri se scot pãrticele care se aºeazã ca sfinte daruri vorbi cu El în orice moment al vieþii zuri, greutãþi, tristeþe sau fricã. pe Disc, alãturi de Agneþ (Hristos), pen- noastre, atât în mod particular, cât ºi în Pr. Gheorghe Dan

Cre datã at numit tãrile o Pãrinte ture ru marelu veºmân tele ce

„V

La ce folosesc slujbele?

Era sã nu noastrã sebitã fãgãr㺠perioad Brânco ºi în tim nescu, Cu tului D Ardeal Preasfin Daciei nie, a ad Botezã „veºmâ timpul Cum a veºmân preoþeº comun mai ale jeascã ciuda t depusã rãmâne brie, câ lop pen veºnice

M

Ma 100 de Arseni tembrie la Sâm simpoz monah „Arsen nirea s multor de cult

Cu Dumnezeu în casã

15

Ce este mâncarea fãrã Dumnezeu?
Sã nu începi ºi sã nu termini niciodatã prânzul sau cina fãrã o rugã fierbinte cãtre Dumnezeu. (…) Cãci numai Dumnezeu este Cel care ne procurã toatã hrana. Deºi dãruitã, am muncit noi înºine sã o obþinem, dar ce ar însemna toatã munca noastrã dacã Dumnezeu nu ne-ar da binecuvântarea Sa, dacã, de exemplu, nu ar dãrui umiditate, cãldurã, vânt, soare peste câmpul ºi grãdinile pe care le-am cultivat ºi semãnat? Absolut nimic, dupã cum ºtim cu toþii. În afarã de asta, Dumnezeu este Acela care procurã hranei substanþa nutritivã ºi corpului nostru capacitatea de a o folosi pentru sãnãtatea noastrã trupeascã. Ce s-ar întâmpla dacã Dumnezeu nu ar da hranei aceste substanþe nutritive? Atunci, indiferent cât de mult am consuma din cele mai hrãnitoare alimente, corpul nostru nu ar cãpãta putere ºi deci nici funcþiile sale zilnice nu s-ar putea desfãºura ºi nici viaþa însãºi. Nimeni nu ar mai rãmâne în viaþã. Pe de altã parte, ce s-ar întâmpla dacã Dumnezeu ar lua puterea stomacului de a digera hrana, fie ºi numai pentru 2 sãptãmâni? Atunci ºi cele mai hrãnitoare alimente nu ne-ar mai putea hrãni, ci ne-am epuiza, ne-am îmbolnãvi ºi am muri. ªi experienþa ne dovedeºte cã ºi cea mai sãnãtoasã hranã poate uneori sã fie vãtãmãtoare. Mitropolitul Grigorie al Sankt Petersburgului stanþele cancerigene. Persoanele cu probleme de sãnãtate trebuie sã se orienteze spre tipul de mere care le face bine. De exemplu celor cu probleme de diaree, enterocolite sau ulcer le sunt recomandate merele ionatane ºi contraindicate merele acre; în schimb, diabeticilor le tic. Sunt bogate în fibre ºi sunt recomandate merele ajutã digestia. Calmeazã sis- proaspete mai acide. temul nervos, aducând rela- Consumul unui mãr în xare; sunt bune ºi împo- fiecare dimineaþã are rol triva insomniei. Substan- detoxifiant, iar seara ajutã þele lor antioxidante ajutã la digestie, este somnifer la reducerea colesterolu- ºi curãþã dinþii. Natalia Corlean lui ºi neutralizeazã subfierte. Adãugaþi usturoiul zdrobit, sare, piper (în funcþie de gusturi), apoi pasaþi legumele. Cel mai uºor este cu gheara de pasat de la mixer, care se introduce direct în oalã. Dacã nu aveþi acest instrument, puteþi folosi blenderul sau clasica sitã. Adãugaþi ulei de mãsline, tot dupã gust. Serviþi cu crutoane din pâine integralã. Dacã nu e post, puteþi adãuga ºi puþinã smântânã. Este foarte gustoasã ºi hrãnitoare. Lintea este bogatã în proteine, fier, calciu ºi alte minerale, fiind ºi uºor de digerat (spre deosebire de carne sau alte leguminoase, ca fasolea). Este recomandatã celor care depun efort fizic ºi intelectual. Natalia Corlean

La gura sobei

Poporului meu
Eºti fiul bun al lui Pãcalã, Ileana Cosânzeana-i mama ta, Bunic þi-e Petre Ispirescu ªi Sfânta Vineri e mãtuºa ta. Tu eºti din neamul lui Manole Eºti ºi cristelniþã, eºti ºi mormânt, Din Tei, eºti Creanga înfloritã, Din munte, capul unui Sfinx. Tu ai întins Masa tãcerii ªi tu mã porþi în Car cu boi, Tu eºti în cântul ciocârliei ªi þi-ai pus aripi, ca sã zbori. Tu, în deºert, n-ai ridicat biserici, Dar azi deºert e împrejurul lor. De când Apusul þi-a „donat” rãceala, Cu sufletul te simþi la Pol. Cu sfinþii te-ntâlneºti doar în biserici ªi-acolo-i laºi când tu acasã pleci, 'Nainte crucea o purtai în suflet Dar azi numai acolo n-o gãseºti. Ai ridicat ºi Crucea, dar ºi arma, Te-ai apãrat de hoarde de pãgâni, Iar cel creºtin, ce-þi spune frate, A vrut la Papi sã te închini. Zãgaz ai pus apelor þãrii Dar nu ºi þie, drag popor, Prin munte þi-ai tãiat tu cale ªi sfinþii i-ai crescut în închisori. Te-ai risipit peste hotare, Sã cauþi ce aici nu ai, Dar bogãþiile din lume N-au stâmpãrat dorul ce-l ai. Tu plângi aici, dar ºi acolo, Aici e greu, acolo e la fel. ªi ai ajuns sã te întrebi, române: Sã mor sãrac aici, sau rob la ei? 'Nainte pruncii îi gãseai în oameni, Azi, oamenii-s îngrãmãdiþi... în ei, Prea „mici” sã-ncapã-n ei iertarea, Prea „mari” sã poatã fi numiþi creºtini. Tu otova le faci pe toate ªi nu mai vezi când tu greºeºti, Între ce-i rãu ºi ce e bine Nu ºtii nici azi ce sã alegi. Din patru-n patru ani primeºti o pâine, Apoi... doar cu nãdejdea te mai dregi. Azi, câmpurile-s tot mai goale, Dar papurã tot mai gãseºti. Tu ai o Þarã Prea-Bogatã Dar þara are un Popor sãrac Cum vine asta? Nu pot spune, Cã n-o sã-þi fiu deloc pe plac. Pr. Marius Demeter

Farmacia Domnului:

Merele
Banalele mere sunt un dar minunat pentru om, din pãcate adesea dispreþuit. Conþin vitaminele B (B1, B2, B5, B6, B8), C (de 2 ori mai multã în coajã decât în pulpã), PP, dar ºi minerale: magneziu, fosfor, calciu, potasiu, fier, zinc etc. Au efect tonic muscular ºi nervos, diuretic, depurativ, rãcoritor, digestiv, antireumatismal, antiseptic intestinal, decongestiv hepa-

Supã cremã de linte
Aveþi nevoie de: - o canã linte roºie - 4 l apã - o ceapã albã - 1 morcov - 1 pãtrunjel - o þelinã micã - un cartof - usturoi - sare, piper - ulei de mãsline - pâine integralã Lintea se spalã, apoi se pune la fiert, împreunã cu ceapa tãiatã mãrunt, morcovul, pãtrunjelul, þelina ºi cartoful, toate tãiate bucãþele. Se lasã sã fiarbã 20-30 de minute, pânã când sunt

Bisericile din Toarcla
Satul fãgãrãºean Toarcla, aflat la graniþa cu judeþul Sibiu, þine de comuna Cincu ºi este situat la 34 km de Fãgãraº. Un sat mic, locuit odatã de saºi, care dupã 1990 ºi-au lãsat în urmã casele ºi biserica evanghelicã, ridicatã în secolul XIII, ºi au plecat. Au mai rãmas în jur de 20, restul populaþiei fiind români ortodocºi, pãstoriþi din anul 2006 de cãtre pãrintele Ionuþ Cioacã, ghidul nostru în acest nou pelerinaj virtual: Dimitrie” ºi „Adormirea Pepinierã de Maicii Domnului”. intelectuali Biserica închinatã SfânAflat la 7 km de Cincu, tului Dimitrie a fost construToarcla are ca relief predo- itã între anii 1875-1881, din minant dealurile înalte, îm- contribuþia credincioºilor, fipãdurite cu fag ºi stejar. ind proiectatã în stil bizantin Biserica Ocupaþia de bazã a locuito- cu elemente gotice, obiºnuit rilor este, din cele mai vechi în Ardeal. Este alcãtuitã în „Adormirea timpuri, creºterea animalelor formã de corabie, cu pereþi Maicii ºi cultivarea pãmântului. din piatrã ºi cãrãmidã, ºi este Domnului” Toarcla a fost în vechime acoperitã cu þiglã; turnul biAcest lãcaº sat sãsesc, apãrând ºi în ves- sericii este acoperit cu tablã tita Cosmografie editatã de ºi are înãlþimea de zece metri. de cult a fost Honterus, dar ºi pe cea mai În interior, tavanul lãca- construit în anul veche hartã a Transilvaniei, ºului de cult este drept, ico- 1860, tot din conîn 1532, cu numele de Tar- nostasul este din zid, iar par- tribuþia credinciotyl/Tarteln. Ca ºi în celelalte doseala este din lemn. Bise- ºilor, pe locul unde se afla sate sãseºti, ºi aici a avut loc rica este zugrãvitã cu motive înainte o bisericuþã din lemn. exodul populaþiei de origine naþionale. În prezent, ea are Pentru cã aceasta devenise germanã, în prezent rãmâ- nevoie de reparaþii capitale, neîncãpãtoare pentru comunând în sat în jur de 20 de pe care parohia nu le poate nitatea numeroasã din acele saºi; astfel, majoritatea locui- suporta din punct de vedere vremuri, ea a fost vândutã credincioºilor din parohia torilor sunt astãzi români financiar. Netuº, judeþul Sibiu, ºi ortodocºi. existã ºi în prezent. De remarcat pentru Pe locul ei a fost riToarcla este faptul cã dicatã o bisericã din aceastã comunitate micã a piatrã ºi cãrãmidã, în dat, în decursul timpului, stil bizantin cu elemenun numãr foarte mare de te gotice. Are formã de intelectuali, printre care corabie, acoperiº de þidoisprezece preoþi, trei glã ºi un turn înalt de medici, doi colonei în doisprezece metri. Ca ºi armatã, un maior, nouã la cealaltã bisericã, icoînvãþãtori, trei juriºti etc. nostasul este din zid, iar Biserica „Sfântul tavanul drept. Mucenic Dimitrie” În ultimii ani, la aceastã bisericã, în care În Toarcla sunt în preslujim, au avut loc mai zent douã biserici ortomulte lucrãri de repadoxe: „Sfântul Mucenic Pr. paroh Ionuþ Cioacã

16

Trecut ºi prezent

raþii. A fost înlocuitã tabla de pe turnul bisericii, þigla ºi cãpriorii deterioraþi. Cu sprijinul Consiliului Judeþean Braºov am reuºit sã zugrãvim ºi exteriorul, care era foarte degradat. Cât priveºte interiorul, au fost înlocuite atât podoabele din sfânta bisericã, cât ºi cele de la Sfânta Masã a altarului. În acest an, prin sprijinul Primãriei Cincu ºi cu ajutorul lui Dumnezeu, vom înlocui pardoseala din bisericã cu parchet laminat ºi, nãdãjduim, cu un mobilier nou. Vreau sã mulþumesc în acest sens tuturor credincioºilor atât din Toarcla, cât ºi din Þara Fãgãraºului, pentru sprijinul acordat în toatã aceastã perioadã. Pr. paroh Ionuþ Cioacã

Fãgãraº, str. A. Mureºanu Colectivul de redacþie: Pr. Ciprian Corecturã: Amalia Dragne nr. 2. Tel. 0268211790 Bîlbã (Toderiþa), Pr. Ovidiu Bostan (Olteþ), Tehnoredactor: Natalia Corlean Pr. Iosif Ciolan (ªinca Veche), Pr. Marius www.apostolatintarafagarasului.blogspot.com Corlean (Bucium), Pr. Gheorghe Dan Aºteptãm opiniile dvs. la adresa (Berivoii Mici), Pr. Marius Demeter (Felmer), redacþiei sau pe e-mail la Preºedinte fondator: Arhidiac. Nicolae Lie (Fãgãraº), Pr. Adrian Magda apostolatfagaras@yahoo.com Pr. protopop Ioan Ciocan (Victoria), Diac. Claudiu Pãun (Fãgãraº), Redactor ºef: Natalia Corlean ISSN 2065 - 765X Pr. Alexandru Stanciu (Ucea de Sus), Pr. Ion Tiparul: SC TIPOGRAMM SRL Tãrcuþã (Ucea de Jos) Detalii abonamente la tel. 0743/097245

CMYK

Related Interests