CANTEC DIN BUCOVINA Canta cucul bata-l vina, De rasuna Bucovina, Canta cucu-ntr-un bradut De rasuna-n Cernauti

. Bucovina, rai cu flori, Unde sunt ai tai feciori? Au fost dusi in alta tara, Dar se-ntorc la primavara. Si-napoi cand or vini, Tot pe tine te-or iubi. Bucovina, plai cu soare, Te-au calcat rusii-n picioare. Bucovina, plai cu flori, Unde sunt ai tai feciori? Muntilor cu creasta rara, Nu lasati Straja sa piara, Daca piere straja voastra, A pierit si tara noastra...

Si-ti vedea, cît îi de darnic Graiul tarii noastre draga. Limba noastra-i vechi izvoade. Povestiri din alte vremuri; Si citindu-le 'nsirate, Te-nfiori adînc si tremuri. Limba noastra îi aleasa Sa ridice slava-n ceruri, Sa ne spiue-n hram si-acasa Vesnicele adevaruri. Limba noastra-i limba sfînta, Limba vechilor cazanii, Care o plîng si care o cînta Pe la vatra lor taranii. Inviati-va dar graiul, Ruginit de multa vreme, Stergeti slinul, mucegaiul Al uitarii 'n care geme. Strîngeti piatra lucitoare Ce din soare se aprinde Si-ti avea în revarsare Un potop nou de cuvinte. Rasari-va o comoara In adîncuri înfundata, Un sirag de piatra rara Pe mosie revarsata.

LIMBA NOASTRA de Alexe Mateevici Limba noastra-i o comoara In adîncuri înfundata Un sirag de piatra rapa Pe mosie revarsata. Limba noastra-i foc ce arde Intr-un neam, ce fara veste S-a trezit din somn de moarte Ca viteazul din poveste. Limba noastra-i numai cîntec, Doina dorurilor noastre, Roi de fulgere, ce spintec Nouri negri, zari albastre. Limba noastra-i graiul pîinii, Cînd de vînt se misca vara; In rostirea ei batrînii Cu sudori sfintit-au ďara. Limba noastra-i frunza verde, Zbuciumul din codrii vesnici, Nistrul lin, ce-n valuri pierde Ai luceferilor sfesnici. Nu veti plînge-atunci amarnic, Ca vi-i limba prea saraca,

azi si orsicind. ci de-ar veni Cel-sfânt. un fier si-un scut! E rău destul ca ne-am născut: Dar cui i-e frica de razboi E liber de-a pleca-napoi. . Ei sunt romani! Si ce mai sunt? Nu ei. Zamolxe.(imn scris de un nationalist din Serbia) Stand fast for what you believe in Stand firm for whatever is true Stand tall so you can be counted Because we are counting on you Face now the dreams of our future A nation so pure and so proud Shout forth that we will succeed here Say it strong. E plinset în zadar! Iar a tacea si lasii stiu! Toti mortii tac! Dar cine-i viu Să rida! Bunii rid si cad! Să râdem. say it sure. Dusmanii lângă noi! DECEBAL CATRE POPOR de George Cosbuc Viata asta-i bun pierdut Când n-o trăiesti cum ai fi vrut! Si-acum ar vrea un neam calau S-arunce jug în gitul tau: E rău destul ca ne-am născut. eroi. dar. barbati.NATIONALIST ANTHEM . Ei tot atât de buni ne par Ca orisicare las fugar! Murmurul. Iar cine-i vinzator vindut Să iasa dintre noi! Eu nu mai am nimic de spus! Voi bratele jurind le-ati pus Pe scut! Puterea este-n voi Si-n zei! Dar va ginditi. Căci ei au cerul lor! Si-acum. Cei ce se lupta murmurind. Ca zeii sunt departe. i-am intreba: ce vor? Si nu le-am da nici lor pământ. Mai vrem si-al doilea rău? Din zei de-am fi scoboritori. c-un intreg popor De zei. say it loud And when soon the banner is lifted And the soldiers are at our command We will march ever on into freedom And regain every piece of our land No longer to have things decide By some faceless and blind bureaucrat But a nation no longer divided We can all see such beauty in that And our children will sing a new anthem And a new flag will soon fly above For our culture. De s-ar lupta si-n primul rând. sus. C-o moarte tot suntem datori! Totuna e dac-ai murit Flacau ori mos ingirbovit. our race and our nation Our country and all that we love. viteaz rasad. Să fie-un hohotit si-un chiu Din ceruri până-n iad! De-ar curge singele piriu. Nebiruit e bratul tau Când mortii-n fata nu tresari! Si insuti tie-un zeu iti par Când rizi de ce se tem mai rău Dusmanii tai cei tari. Dar nu-i totuna leu să mori Ori cine-nlantuit.

sfanta lor povara. de dicolo de moarte. biet. Rasar. multe. le port cuvantul. Doar roua de pe trandafiri E lacrimi de-ale noastre. din clipa-n clipa. Iar codrii ce-nfratiti cu noi Isi infioara sanul Spun ca din lacrimi e-mpletit Si Oltul. Si-n suflet.. De cand pe plaiurile noastre Nu pentru noi rasare. Potrivnici insetati de lupta. Nu mor stramosii niciodata Razboiul lor in noi si-l poarta. Sub cerul nostru-nduiosat E mai domoala hora.. si-n mintea mea s-alunga. Ei ne mai cer o judecata. Isi cer dreptatea lor tarzie. Ce-au sprijinit intotdeauna Eternitatea pe-al lor umar. Si fluturii sunt mai sfiosi Cand zboara-n zari albastre.. La noi nevestele plangand Sporesc pe fus fuiorul. si feciorul. Cum ne privim acum in fata. Si duc tustrele Crisuri. Desertaciunea unui vis Noi o stropim cu lacrimi. Cu mine vin. Gemand de grele patimi. Tot creste oastea mea grozava. Veniti caci glasul vostru-nvie Un nou zorit de dimineata. stranepoate. Caci li-e tarana spulberata. Le vad in orice parte roiul. din tata-n tata. solul lor. De jalea lui ne-au raposat Si mosii.. ura lor se-mparte Din mos in mos..NOI de Octavian Goga La noi sunt codri verzi de brad Si campuri de matasa. Copii soarelui de-o vara. cete se-nfiripa Din vechea veacurilor lava. Si azi. Straveche.. Vin randuri. batranul soare. Si dati-mi cantecul si gluma Si nesfarsita voastra jale. Ei tot mai multi rasar din groapa. Neiscusinta noastra-nvata Din ura lor neantrerupta. Privighetori din alte tari Vin doina să ne-asculte. Sarmanii nu mai pot s-adaste: “Venit-am. Cu mostenirea noastra-ntreaga Venim pe campul de bataie. batranul. sus. Si-mbratisandu-si jalea Plang si tata. Sa ne primesti la tine-n oaste!” Le zic supus:”Veniti de-acuma. Caci cantecele noastre plang In ochii tuturora. Copil al suferintii. Vin bieti tarani munciti de sapa. de demult. Din ceas in ceas. STRAMOSII de Octavian Goga . roiesc intr-una Cei fara neam si fara numar.. Din vremi uitate. Strabuni din lunga vremii cale. Dar nu li-e dusmanie moarta. Si vin haiduci cu flinta lunga. Eu. Sosesc cu dorurile toate. Pe bolta. Avem un vis neimplinit. Noi suntem flacara pribeaga Din neamblanzita lor vapaie. La noi atatia fluturi sunt Si-atata jale-n casa. La noi de jale povestesc A codrilor desisuri Si jale duce Muresul. si parintii. e mai aprins La noi. La noi sunt cantece si flori Si lacrimi multe.. Vin cei de-o lege cu pamantul.. Si fiecare-s vrea ciocoiul In judecata sa si-l tie.. mare.

. deslegat in cantare Prin plumbul sutasului beat Ridic spre avare cântare Un suflet golas de băiat. Te-astept. cu toate ca mult mai putin o sa para. Si cum te chem.. Asteptam o singura ora sa ne-mpartasim din verde imperiu... Calul din nou peste cremeni Spre râu copitele trage-si Să-înnec târgovetul. Te-astept... Picioare de capra Satana Apasă'n platan spre a mă pierde. Te-apropii tu de subsuoara C-un slab egumen ros de molii. Cu scurte nume de huni. camaradul.Voi ce-ati murit o vesnicie Sunteti flamanzi azi de viata!” Ei vin cu suflete-nnoptate. Ma-ndoaie patima.. Oaspeti suntem în tinda noii lumini la curtile dorului. Nici zumzet ascutit de jale.. BISERICEI DIN JUPÂNESTI de Ion Barbu (lui Radu Gyr) Munte-al Muscelului: cetini Pe spartele pietre craieiesti. vecine. Si ochii mei pagani te cata! Iti vreau sclipirea de otele. LA CURTILE DORULUI de Lucian Blaga Prin vegherile noastre -. ca zaua si stana. Hranim cu ea Nu stim ce firava stea. letinei din Arges. s-un colt de tarana Mi te-au catat zadarnic solii. Anii mei tineri. TINDA. Dar n-aud bucium. Aurorele inca se mai aprind. Cu linguri de lemn zabovim langa blide lungi zile pierduti si straini.. Va vad. Va trage cămasa mea verde. asemeni Ei.. . Asa cum apele Doamnei Prin Ponturi se-adună cu Padul Ii mân acesti ani: anii toamnei La Stancu Ion. Clarei. Doar din al veacurilor caier Mi-am impletit eu biciul urii. De-aceea sfarama lanturi grele. Si vreau ostirea ta maiastra. Grea însă. Nestinsul vremurilor vaier Mi-a scris blestemu-n cerul gurii!. si fiicele noastre iesind sa puna pe fruntile portilor laur. Domnescul râu să-l încetini La locul numit Jupânesti... si-asteptam. si-o pulbere alba pe tample s-asaza... De-aceea urla si se zbate Durerea-n cantecele mele. Asteptam sa vedem prin columne de aur Evul de foc cu steaguri pasind. ostateci Acelor nisipuri si pruni Feciori se întorc si sălbateci.. din raiul sorin.. De lupta-s gata deci.. Ca el. Cu cerul vecini. ma zbucium: Arata-mi randurile tale!. Te-astept. Intregul cer cu ochi de stele Sa lumineze lupta noastra. si oastea mea pe-acasa Mi-o-ndrept incet sa se strecoare: Vai-toata ura mea ma lasa.. Caci saracia ta ma doare. Va vad.Prin mine Un iad intreg cere rasplata Mi-e sete-acum.. Mi-e mila peste fire De bietul grec cu haina rupta: Ai spart o cripta-n manastire Ca sa-ti castigi un sot de lupta.. Din cand în cand cate-o lacrim-apare si fara durere se-ngroasa pe geana.site de in -vremea se cerne.

Ca pasarea pa ram Cobor si ma ridic. căpitane! căpitane! căpitane! Invinsă pe-o clipă. CANTEC DE DUPA GRATII de Nichifor Crainic Am fost facut sa n-am Pe acest pamant nimic. căpitane! Si iată. spargem talazuri. sub valuri se pierde parcă de-a pururi. sărire-ar fulgeris cine s'o'nfrunte. corabia ta verde. pe marea aceasta ce crâncen ne doare. cu gândul la tine. s'aud prin văzduh ca o goarnă. pe cat mai stiu. M-am razboit cu zmei Sa ocrotesc pitici Batjocorit de ei. La geam. Nici zdreanta-n care zac Nu e macar a mea.. Si. căpitane! Moartea însăsi de-ar sălta pe punte. iarăsi. corabia verde năprasnic muscată de uragane. Crăiasă peste timp. peste-ale mării nesfârsite noiane. din pietroase mormane si din sângele nostru. . peste ceată. holde vor creste de samulastră din cremenea oarbă. poruncile tale de proroc. Si daca-am fost poet Si luptator pe rand.CORABIA VERDE de Aron Cotrus Corabia se frământă si se răsuceste în lupta cu valurile ce-o izbesc tâlhăreste si apele cresc ca din hău năsdrăvane. de odată se'naltă semeată. Ca piatra morii-n lac Si macin un pustiu Sub vantul Nenoroc. căpitane! căpitane! căpitane! Pe ziduri de cetati M-am indarjit sa lupt. tot mai aproape si mai aproape. căpitane! căpitane! căpitane! Gata cu totii să murim în picioare. Ca pasarea pe ram Cobor si ma ridic. Daca-am avut fartati De lupta si de dor.. grilajul des Ranjeste guri de fier In semn ca pot sa ies Cu sufletul spre cer. căpitane! Zănatec aleargă prăpădul pe ape. căpitane! căpitane! căpitane! Prin potopul ce zălud o răstoarnă. înfrângem bulboane. Pandar de bunatati Din care nu ma-nfrupt. o. peste-ale apelor titanice toane. Iar dragostea de neam M-a-nflacarat sa-i cantec Mosia unde n-am Doi pasi pentru mormant Si pentru-aceasta fac Osanda cea mai grea. Se bucura-ncantati Ca mor in locul lor. Sunt astazi un scelet Ce spanzura de-un gand Ma-nvart. frunte de voinici. căpitane! Lupta e cântecul si biblia noastră. dar duhul mai tare-i ca-ale mării prigoane. o. printre mii si mii de uragane. o. C-am fost facut sa n-am Pe-acest pamant nimic.

Oarba care vede-n intuneric Tainele necuprinse de cuvant: Unde sunt cei care nu mai sunt? Unde sunt cei care nu mai sunt? Zis-a bufnita: Când va cadea Marele-ntuneric. Unde-s nebunii? Unde-s Machedonii Sã tragã spada si sã taie nodul? Tânjeste dupã glorie norodul Si nu-s Cezari sã-l treacã Rubiconii… Sloboade. vei vedea. lumea plinã de cuminti. S-a-mpotmolit istoria si plânge Ca prora-nfiptã într-un colt de stâncã. zburatorul Bidiviu pe care-alearga norul Catre-albastre margini de pământ: Unde sunt cei care nu mai sunt? Unde sunt cei care nu mai sunt? Zis-a vantul: Aripile lor Mă doboara nevazute-n zbor. O! Doamne. Acestui veac sã-i punã dinamitã Si evu-ntelepciunii sã-l dãrâme. Intrebat-am luminata ciocarlie. Doamne-n lume nebunia. Candela ce legana-n tarie Untdelemnul cantecului sfant: Unde sunt cei care nu mai sunt? Unde sunt cei care nu mai sunt? Zis-a ciocarlia: S-au ascuns In lumina celui nepatruns. Boleste omenirea ca o juncã Si nimeni nu-i ca sã-i sloboadã sânge. Nu se mai nasc nebuni care s-o mâne Cu bâta de la spate ca pe-o vitã. unde ni-s nebunii? E. Doamne.UNDE SUNT CEI CARE NU MAI SUNT? de Nichifor Crainic Unde sunt cei care nu mai sunt? Intrebat-am vantul. Ci scutieri cuminti se vor cu totii. E plin pãmântul de martiri si sfinti Atinsi de filoxera-ntelepciunii. Intrebat-am bufnita cu ochiul sferic. Lângã neveste mor de bãtrânete. Scâncesc cumintii-n chingile durerii Si. Necutezând sã tragã spada vrerii. sângerând din rãni adânci blândete. Tãcutã-i gloata de-ntelepti ca sfinxul În fata lumii si-a nemãrginirii Si-ascultãtor de rânduiala firii. S-o rãvãseascã si sã o rãstoarne. unde-s Don Quijotii? E lumea plinã de-alde Sancho Panza Ce nu-ndrãznesc sã mânuiascã lancea. . Cu un plãvan în jug trudeste insul. Ca un berbec sã ia pãmântu-n coarne Si-acestui veac sã-i surpe temelia! UNDE-S NEBUNII? de Demostene Andronescu Unde-s nebunii.

A mea. dincolo de orice ipoteze. Si ce e nobletea? O haina de gala. Sa simti ca . Un fel de fixare. La targ nu te duc sa te vand. Eu sunt tot cu tine. De tine mi-e drag si rusine. Dar fiu credincios ti-am ramas. destin fara leac. Dar ca un destept. un fel de delir e. Poporului meu care cere putin Dar eu. singura noastra tara. Poporului meu rabdator cat rabdarea. patria mea. Romanie. nu-i noblete. Ca din ce e facut sa ne si doara Si prin durere sa ne lumineze. poreclita iubire Nici n-are noblete.SINGURA NOASTRA PATRIE de Adrian Paunescu Ca dintre toate ce ne cercetara Si cate-or fi sa ne mai cerceteze.aici si cinstit . C-o harta mai stramta ca gura de flaut. Furtuni sau lupte sus la metereze Ca si porniri de iarna-n primavara. nu teama. Aceasta. tu. dar eu. ca esti patria mea. a mea. Amor incurabil. ci viata Oricat voi trai voi ramane la ea. Fetis absolut intr-un fagure sfant. . daca muntii. A noastra patrie fara de moarte. Eu tot te-as iubi. Prefer o camasa de in ingeresc. Ca nu te afli unde ne-ar fi bine. Aceasta-i credinta poporului meu. Am minte destula sa dau cu chirie Si multi m-au ravnit ori pe unde am fost. ce-o simt. Aceasta. Cand lacrimi pe ochii planetei ingheata. Cand norii se-aduna si cerul ne-nsala. Zbarcita de-ai fi si un ochi de-ai avea. Ca zborul tau uneste si desparte Tragice veacuri. La baruri cu strip-tease eu nu te dezbrac. Nu-ti caut acum calitati sa te laud. clipe mai senine. Ca esti aici si noi suntem in tine. ce-o simt cum ma mana mereu Si-o limba straina nu vrea sa invete. Ca nu te-am da pe bani sau pasapoarte. tot aici am sa vin. a mea. nici macar nu-i noblete. e-un pumn de pamant.te iubesc. ca-mi esti mama. nu ca bleg si ca prost. FIUL INGENUNCHEAT de Adrian Paunescu Aceasta. daca marea mi-ar cere sa fug. Tu. A noastra esti.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful