You are on page 1of 19

Psihologia vârstelor

Delimitări conceptuale
Conf. univ. dr. Raluca SASSU

cuprinzând discipline specializate privind z dezvoltarea psihică. z studiul modificărilor patologice şi al comportamentului deviant. z învăţarea şi educaţia. z studiul creaţiei. etc. în primul rând. z Psihologia se prezintă ca un sistem cu diverse ramuri. cu deosebire.Încadrare z Cunoaşterea psihologică este una dintre cele mai complexe forme ale cunoaşterii umane. teoretice şi metodologice. . sintetice. De aceea preocupările ei sunt. a muncii. z Psihologia generală ne oferă cunoştinţe fundamentale despre sistemul psihic uman. al activităţii sportive sau artistice. z analiza diverselor tipuri de activitate şi.

Psihologia învăţării Psihologia Psihologia creativităţii socială Psihologia Psihologia Psihologia muncii vârstelor Psihologia Psihologia personalităţii organizaţională Psihologia clinică .

cu caracteristicile bio-psihice şi sociale.Conţinutul psihologiei vârstelor z Studiază fiecare etapă de vârstă. z Identifică elementele specifice. z Delimitează stadii şi substadii pentru fiecare vârstă. dezvoltarea. comune şi necomune ale vârstelor. . z Urmăreşte creşterea. maturizarea fiinţei bio-psiho-sociale.

al XIX-lea NU s-au cercetat anii copilăriei. . chiar dacă această vârstă a fost recunoscută ca și perioadă distinctă a vieții – de la 7 ani – la adolescență. z Până în sec. al XIX-lea a scos în evidență necesitatea studiului aprofundat al copilăriei – necesitatea unor abilități noi – scris-citit și socotit. z Studiul științific al dezvoltării copilului a început acum 150 de ani. z Studiul copilăriei .în legătură cu eficacitatea sistemului educațional.Istoricul dezvoltării psihologiei vârstelor ca ştiinţă z Psihologia vârstelor s-a dezvoltat în paralel cu psihologia generală. z Revoluția industrială din sec.

dezvoltarea şi optimizarea metodelor de cercetarea psihologică). al XX-lea s-a recunoscut necesitatea și importanța capacităților necesare într-o societate tehnologică – legătura cu vârsta la care se încheie studiile: 10. 18. . z Progresul ştiinţific în domeniul psihologiei vârstelor s-a realizat în strânsă interdependenţă cu progresele în domeniul psihologiei (apariţia. 16. 14.Istoricul dezvoltării psihologiei vârstelor ca ştiinţă z În sec.

funcţiilor. proceselor în diferite stadii de vârstă z Psihologia vârstelor = caracteristici psihice. sociale. aptitudinilor. fizice ale diferitelor vârste z Explicațiile științifice ale dezvoltării au un principiu comun și central: .Istoricul dezvoltării psihologiei vârstelor ca ştiinţă z Psihologia dezvoltării = dezvoltarea capacităţilor.

dezvoltarea Rezultat al creșterii Prin interacțiunea copilului cu mediul .

1998. consideră că rădăcinile biologice ale psihologiei dezvoltării sunt cele mai puternice z El identifică 2 idei principale în biologia sec XIX care au stat la baza psihologiei dezvoltării: z Principiile lui von Baer (1792-1876) z Teoria evoluționară a lui Darwin (1809-1882) .Istoric z Două direcții se conturează în psihologia dezvoltării ca știință: z Creșterea – provine din biologie și evoluționism z Influența factorilor de mediu – impactul mediului asupra dezvoltării copilului z Dezvoltarea este considerată mai mult ca un proces al achiziției culturale decât un proces al creșterii biologice z Cairns.

von Baer z A fost un pionier al embriologiei comparate z S-a născut în Estonia. în sec. de la general la specific și de la un status inițial de omogenitate la diferențiere crescândă z Când și-a început studiul. XIX a apărut recapitulaționismul (= teorie a dezvoltării conform căreia.Principiile dezvoltării. în perioada embrionară un organism parcurge formele adulte ale speciilor din care a evoluat. unde și-a început cariera ca biolog z Dezvoltarea parcurge stadii succesive. aspecte inedite ale dezvoltării pot să apară în orice moment . z A respins ambele teorii z A considerat că noutăți. preformaționismul era parte acceptată a conceptului de dezvoltare (preformaționism = teorie a dezvoltării conform căreia toate proprietățile esențiale ale unui individ sunt presetate la naștere) z Ca și alternativă a preformaționismului.

surpriza. Doddy. teama.Evoluția dezvoltării. . Ch. bucuria z Lucrările sale scot în evidență relația dintre ontogeneză = dezvoltarea individuală și filogeneză = evoluția speciilor. între a 2-a și a 4-a lună de viață și a găsit evidențe în ceea ce privește furia. Darwin z Este creditat ca fiind cel care a pus bazele științifice ale psihologiei dezvoltării z a fost interesat de capacitatea înnăscută a expresiilor emoționale z Și-a observat propriul fiu.

au întocmit primele scale standardizate în vederea măsurării inteligenţei la copii. z Alfred Binet şi Theodore Simon. în revista înfiinţată de el – Pedagogical Seminary. în 1905. în 1891 – astăzi Journal of Genetic Psychology. sub titlul „The contents of children’s mind”. lucrare ce a fost tradusă în limba engleză în 1888. 1895 și printre primii președinți ai American Psychological Association 1897 z Între 1903 și 1908 a fost profesor de filosofie și psihologie la Universitatea John Hopkins . psihologul german Wilhelm Preyer publică cartea The Mind of the Child. z Începând cu 1882.Istoricul dezvoltării psihologiei vârstelor ca ştiinţă z În 1882. Stanley Hall a întocmit chestionare pentru copii şi a publicat răspunsurile la chestionare. z James Mark Baldwin – editor fondator al The Psychological Review .

Istoric z Abordarea lui Baldwin z Dezvoltarea progresivă a cunoașterii în copilărie z Beneficiile dezvoltării parcurg serii de stadii distincte z Stadiile încep la naștere cu reflexele motrice înnăscute z Stadiile progresează de la achiziția limbajului la gândirea logică z Progresul stadiilor depinde de feedbackul din partea mediului z Mecanismele dezvoltării includ asimilarea și acomodarea z Un copil este produsul experienței sociale dar și a creșterii biologice .

în 1923. z Jean Piaget. . 1920. z John Watson. referitoare la anumite niveluri de dezvoltare. au elaborat teste pentru copiii mici.Istoric z Charlotte Bühler şi Hildegard Hetzer. în 1932. a pus temelia abordării cogniţiei la copii. a folosit metoda experimentului în cercetarea diferitelor tipuri de condiţionări la copiii mici.

în Yale. z J.Viena. z Universităţi: z Stanley Hall . . în Geneva. din 1950 – Gesell Institute of Child Development . z Fels Research Institute în Chicago. condus de Arnold Gesell. z William Stern – Hamburg. Baldwin – Princeton. condus de E. z Clinic of Child Development.Istoricul dezvoltării psihologiei vârstelor ca ştiinţă z Alături de aceste cercetări s-au înfiinţat Institute de cercetare şi Universităţi care au avut ca obiect al activităţii dezvoltarea sub diferitele ei aspecte: z Institutul Jean Jaques Rousseau.Clark University. M. z Charlotte Bühler . mai târziu de J. Piaget. Claparede. z Alfred Binet – Paris.

50 . stilurile educaţionale. comportamentele interculturale. are loc o redescoperire a lui Piaget. prin intermediul SUA. fapt ce a dus la noi interpretări şi noi cercetări în domeniu. Aceste metode şi studii cunosc o nouă tendinţă în Europa. psihologia dezvoltării s-a corelat şi cu fenomenele dependente de cultură – anii 40. z Din perspectiva studiilor cultural – antropologice cu copii ai popoarelor primitive (Mead 1928. care au început în jurul anilor 1920-1940. . studii longitudinale foarte elaborate. revenind în actualitate odată cu cercetările lui Schneider şi Edelstein – 1990. Benedict 1938) şi a evaluării materialelor etnologice (Whitning & Child 1953).Istoricul dezvoltării psihologiei vârstelor ca ştiinţă z De o foarte mare importanţă în evoluţia psihologiei dezvoltării au fost şi studiile din SUA. z De la mijlocul anilor 50.în ceea ce priveşte socializarea. z Tot Heidi Keller (1998) schiţează tendinţele actuale ale acestei ramuri psihologice.

z S-au modificat aspectele legate de procesele cognitive. De Ribeau 1989. z S-au întărit aspectele legate de psihologia copilului. z Au revenit studiile longitudinale. despărţirea de mamă. condiţiile ce stau la baza modificărilor pe parcursul dezvoltării. pe lângă Piaget a crescut importanţa ştiinţelor cognitive (vezi teoria prelucrării informaţiei). etc.. z A crescut interesul în ceea ce priveşte surprinderea comportamentului ca şi variabilă independentă. z Se păstrează şi interesul pentru anumiţi factori ai dezvoltării/variabile: autoritatea părinţilor. s-a întărit perspectiva istorică a dezvoltării. .Tendinţe actuale în psihologia vârstelor z Se păstrează interesul crescut pentru explicarea dezvoltării. Miller 1989. mecanismele. z Începând cu anii 80 a apărut contextul ecologic al dezvoltării. s-a redescoperit metoda observaţiei.

Watson z A considerat potențialul de învățare al copiilor ca fiind esențial z A studiat achiziția fricilor iraționale prin intermediul învățării z Punct de vedere extrem asupra plasticității umane z Copilul în dezvoltare este maleabil și predispus la efectele influențelor mediului z Nature în detrimentul nurture .Psihologia dezvoltării în secolul XX z BAHAVIOURISMUL z J.

Psihologia dezvoltării în secolul XX z MATURIZAȚIONISMUL z Abordare opusă beaviourismului z GESELL z A utilizat metoda observației z Teoria sa are rădăcinile în biologie z Maturizare = concept central = secvență de caracteristici a creșterii fizice. care se desfășoară pe măsură ce indivizii cresc. puternic influențată de moștenirea genetică. este comună tuturor membrilor unei specii .