1

DEFINIŢIA ŞI SISTEMUL DREPTULUI

1.1 Semnificaţiile noţiunii de drept Ca membru al unei colectivităţi, omul a simţit nevoia de a crea, la început în formă embrionară şi apoi din ce în ce mai evoluată, reguli, norme care să îi cârmuiască existenţa, astfel încât interacţiunea cu ceilalţi oameni să îl prejudicieze cât mai puţin (să îi provoace cât mai puţine neajunsuri). Astfel, acţiunile sale au încetat a mai fi cu desăvârşire libere, ci au început să fie restricţionate de diferite reguli, menite să facă posibilă coexistenţa în cadrul unei colectivităţi. Când colectivitatea de oameni s-a organizat ca stat, aceste reguli au articulat un sistem, o construcţie normativă pe care o denumim drept.

• În primul său sens, noţiunea de drept desemnează totalitatea
regulilor de conduită impuse de stat în scopul reglementării relaţiilor inter-umane. Acesta este sensul dreptului obiectiv, deoarece se defineşte prin raportare la obiectul său (regulile de conduită). Ansamblul normelor juridice în vigoare la un anumit moment dat, într-un stat, constituie dreptul pozitiv. Astfel, dreptul pozitiv românesc cuprinde toate reglementările adoptate de statul român şi aplicabile astăzi. Dreptul pozitiv nu cuprinde, deci, reglementări ieşite deja din vigoare sau încă neadoptate.

• În al doilea sens, noţiunea de drept reprezintă prerogativa,
facultatea, posibilitatea unei persoane de a avea o anumită conduită şi de a pretinde celorlalţi o anumită conduită. Într-un asemenea sens este folosit cuvântul drept în expresii ca: ”am dreptul la bursă” sau “am dobândit dreptul de proprietate”. Acesta este sensul de drept subiectiv, deoarece se defineşte prin raportare la persoana care exercită prerogativa respectivă.

corect. Din punct de vedere etimologic. 1. de exemplu. raporturi de subordonare. În raporturile cu cetăţenii săi.2 Diviziunile dreptului Normele juridice care alcătuiesc dreptul sunt interdependente. raporturile dintre stat şi particulari precum şi raporturile dintre diferitele organisme ale statului. raportul juridic dintre stat şi un contribuabil este un raport juridic fiscal. de obicei. În pofida unităţii sale. este cel care fixează şi percepe impozitul care urmează a fi plătit. Raporturile de drept privat sunt. . prin organismele sale. luat în sensul său figurat. Dreptul privat cuprinde normele care guvernează raporturile dintre paticulari.• În sfârşit. cuvântul drept desemnează ştiinţa socială care studiază statul şi regulile adoptate de el. şi anume: fără ocolişuri. potrivit regulii. Dreptul intern cunoaşte împărţirea tradiţională în drept public şi drept privat. îndeobşte. acestea sunt. raporturile ce se nasc între cumpărător şi vânzător cu prilejul încheierii unui contract de vânzare-cumpărare. cuvântul “drept” provine din latină. Astfel sunt. instituţiile politice şi juridice. totuşi. potrivit dreptăţii. dreptul public cuprinde normele juridice care guvernează organizarea statului. organizate ca stat) şi drept internaţional. Ele nu pot fi nici înţelese. aparţinând dreptului public. şi tot el stabileşte sancţiunile aplicabile în caz de neplată. dar nu din cuvântul cu care romanii desemnau dreptul (jus) ci din latinescul directum. nici interpretate fără luarea în considerare a întregului sistem căruia îi aparţin. Este sensul în care folosim această noţiune când ne referim la disciplina de studiu “drept civil”. dreptul obiectiv cunoaşte. raporturi de egalitate juridică. principiile generale de conducere şi reglementare a societăţii. Ø Spre exemplu. într-un al treilea sens. O primă diviziune a dreptului îl împarte în drept intern (expresie a voinţei unei societăţi date. aparţin unui organism unitar. Statul. Astfel. o serie de diviziuni. statul îşi exercită puterea suverană.

cât şi norme de drept privat. atunci când acţionează nu în virtutea puterii sale suverane. un minister poate încheia un contract de prestăriservicii cu o echipă de zugravi. 1. Fiecare diviziune a dreptului intern se subîmparte în ramuri de drept. al întregii comunităţi. Dreptul internaţional cuprinde. să zugrăvească o anumită clădire a ministerului. cuprinzând atât norme de ordine publică menite să răspundă unui interes general. având ca obiect de studiu raporturile dintre state. dreptul internaţional public. Cu toate acestea.în sensul că nici una dintre părţi nu îşi poate impune voinţa juridică celeilalte. sistemul electoral. din ce în ce mai multe ramuri de drept se găsesc la intersecţia dintre cele două diviziuni. aprobarea şi executarea . acesta este un raport juridic de drept privat. Ø Spre exemplu. ci ca persoană juridică. în care părţile sunt pe picior de egalitate juridică. şi dreptul internaţional privat. având ca obiect relaţiile private dintre cetăţeni ai unor state diferite ori care au bunuri sau interese în state diferite. drepturile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor. care se angajează ca. • Dreptul fiscal cuprinde normele juridice care reglementează relaţiile referitoare la întocmirea. Iată cele mai importante ramuri de drept public: • Dreptul constituţional cuprinde normele juridice care reglementează organizarea şi componenele autorităţilor statului.3. în schimbul unei remuneraţii. Statul poate însă participa şi el la asemenea raporturi juridice. Cu toate că la acest raport juridic participă şi statul. ce răspund unor interese particulare. Ramurile dreptului Ramura de drept este un ansamblu de norme juridice legate între ele prin obiectul de reglementare (grupul de relaţii sociale pe care îl reglementează) şi metoda de reglementare. • Dreptul administrativ cuprinde normele juridice care reglementează organizarea şi desfăşurarea activităţii organelor administraţiei de stat şi a serviciilor publice. la rândul său.

instituţii de asistenţă socială.) Ramurile de drept privat cuprind. • Dreptul civil cuprinde normele juridice care reglementează raporturile patrimoniale şi nepatrimoniale stabilite între persoane fizice şi juridice aflate pe picior de egalitate juridică.) şi pe cele de asistenţă socială (ajutoare sociale pentru persoanele cu venituri mici. în timp. Cu toate acestea. pedepsele aplicabile infractorilor şi alte măsuri ce se pot lua în cazul săvârşirii acestor fapte. celelalte ramuri de drept privat. • Dreptul penal cuprinde normele juridice care incriminează faptele antisociale grave. • Dreptul procesual civil cuprinde normele juridice care reglementează activitatea de judecare a cauzelor civile şi de executare a hotărârilor pronunţate în aceste cauze. menite a servi unui interes general şi care reglementează raporturi juridice în care intervine şi societatea organizată ca stat. ajutorul de şomaj. raportul juridic de drept penal nu este niciodată un raport între particulari. De aceea. şi infractor. dezvoltarea economico-socială şi acoperirea unor nevoi publice. în principiu. • Dreptul procesual penal cuprinde normele juridice care reglementează desfăşurarea procesului penal atât în faza procesului penal cât şi a judecăţii. protecţia persoanelor cu handicap etc. normele juridice care reglementează raporturile dintre particulari.bugetului de stat. indemnizaţiile de naştere. • Dreptul comercial cuprinde normele ce reglementează raporturile juridice ce izorăsc din actele şi faptele considerate de . ci întotdeauna între stat. denumite infracţiuni. • Dreptul securităţii sociale reglementează raporturile juridice de asigurare socială (asigurarea de sănătate. dreptul la pensie etc. cantine sociale. De reţinut că victima unei infracţiuni poate fi un particular . dar raportul juridic de drept penal nu se naşte între autorul infracţiunii şi victima infracţiunii. Este cea mai cuprinzătoare ramură a acestei diviziuni a dreptului. ca reprezentant al societăţii. din care s-au despris. unele ramuri de drept privat au în componenţa lor şi norme de ordine publică.

celelalte drepturi şi obligaţii ale salariaţilor şi angajatorilor etc.4. în subsidiar.drept civil .drept penal . în raport cu dreptul civil. organizate ca stat. precum şi normele privind ocrotirea minorilor sau a persoanelor fără discernământ. de exemplu. Chiar şi după integrarea normelor de drept al familiei în Codul civil. ori aderarea la asemenea organisme (cum este. normele de protecţia muncii sau normele privind examenul medical obligatoriu al salariaţilor).drept fiscal . Dreptul muncii cuprinde. precum şi raporturile juridice la care participă persoanele ce au calitatea de comerciant. salarizarea. Mai mult decât atât. există totuşi unele coordonate fundamentale comune tuturor sistemelor de drept. şi o serie de norme de ordine publică (cum ar fi. Uniunea . • Dreptul familiei cuprinde normele care reglementează raporturile decurgând din căsătorie.drept comercial . Drept public: . ramura dreptului familiei îşi va păstra autonomia. rudenie. locul muncii. adopţie. Asemenea raporturi juridice privesc: felul muncii. prin convenţii internaţionale şi prin constituirea unor organisme internaţionale.drept constituţional .dreptul procesual Drept privat: . Şi dreptul familiei cuprinde o serie de norme de ordine publică. de exemplu.drept administrativ . filiaţie. de protecţie a interesului general (în special normele de ocrotire a unor categorii de persoane). • Dreptul muncii cuprinde normele ce reglementază raporturile sociale de muncă născute din contractul individual de muncă.dreptul muncii .lege ca fiind fapte de comerţ.dreptul familiei Drept obiectiv 1. Principalele sisteme de drept Deşi dreptul intern este rezultatul voinţei suverane a societăţii respective.dreptul securităţii sociale .

este dreptul Europei continentale. Potrivit art. singurul temei al soluţiei date de judecător îl constituie legea. dreptul anglo-saxon şi dreptul religios. art. Aceasta însemnă că: . instanţă de apel şi instanţă supremă. adoptată de organele abilitate ale statului.pe de altă parte. Caracteristic pentru dreptul romano-germanic este faptul că izvorul fundamental de drept este actul normativ. soluţia dată într-o speţă nu devine obligatorie pentru soluţionarea în viitor. asupra cauzelor ce-i sunt supuse”. Judecătorul se supune numai legii şi propriei lui conştiinţe. 2 din Constituţie. adică regula scrisă. soluţia dată într-o speţă nu este obligatoriu identică cu soluţiile care s-au dat. . îndeobşte. legea în sens larg. Rădăcinile sale se află în dreptul roman şi în cutumele germanice. Cu alte cuvinte. dar îşi găseşte aplicarea şi în unele ţări din America Latină. pot fi încă deosebite anumite familii de drept. 4 prevede că “este oprit judecătorului de a se pronunţa. căruia îi aparţine şi sistemul nostru de drept. statele consimt să îşi armonizeze sistemele interne de drept cu unele reglementări unitare. în dreptul comparat se recunoaşte. Astfel. prin cale de dispoziţii generale şi reglementare. în trecut. cu tradiţii şi mecanisme de funcţionare diferite. “judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii”. existenţa a trei mari sisteme de drept: dreptul romano-germanic. . Dreptul romano-germanic cunoaşte diviziunea dreptului în drept public şi drept privat.Europeană). Cu toate acestea. El se ocupă strict de cazul pe care îl are de judecat. iar hotărârea lui este aplicabilă numai la acest caz. el se caracterizează prin existenţa mai multor trepte de jurisdicţie: instanţă de fond. • Dreptul romano-germanic (continental). Astfel. în speţe similare. înlăturând diferenţele de reglementare şi accenuând elementele comune. în hotărârile ce dă. Şi Codul civil cuprinde prevederi în aceste sens.pe de o parte. 123 alin. a unor speţe similare. Din punct de vedere procesual. judecătorul nu legiferează niciodată. Aşadar. Orientul Apropiat sau nordul Africii.

Dar dincolo de această legătură generală dintre drept şi religie. care este soluţa cea mai corectă pentru litigiul pe care îl are de soluţionat. • Un al treilea sistem de drept îl constituie sistemul religios. nefiind încorsetat de legi abstracte. În subsidiar. în sensul că. şi s-a confundat cu ea. Australia.principiul flexibilităţii. . poate da o soluţie mai nuanţat adaptată împrejurărilor concrete ale cauzei şi . a fost luat de instinctele omului ca model al armoniei sociale a cărei nevoie se impune suferinţelor sale.A. prin analiza precedentelor judiciare în materie se poate prevedea care va fi soluţia judecătorului. Canada. adică un sistem în care izvorul principal de drept îl constituie precedentele judiciare. şi în sistemul common-law se pot întâlni legi scrise. “Spectacolul armoniei universale a naturii. îndeosebi în domeniile de ordine publică. Cantacuzino.• Dreptul anglo-saxon (sistemul common-law) a apărut în Anglia şi s-a extins în toate fostele colonii britanice (S. norme religioase.principiul predictabilităţii.). Orice sistem de drept este influenţat de religie. iar multe norme juridice au fost. Judecătorul nu este ţinut să respecte un corp de legi impus de un organ legiuitor. Se consideră că acest sistem face posibilă aplicarea a două principii complementare: . Noua Zeelandă.. scria M. ci are libertatea de a aprecia.U. să apară ca impunând şi normele conducătoare ale raporturilor dintre oameni”. El este un drept jurisprudenţial. la origine. care domină şi învinge toate fenomenele. astfel că aceeaşi putere supranaturală. El va trebui însă să se conformeze soluţiilor care s-au mai dat în trecut unor speţe similare. de principiu. de la caz la caz. deoarece judecătorul. cu excepţia provinciei Quebec etc. care se oglindeşte în armonia cosmică. unele sisteme de drept îşi găsesc izvorul propriu-zis în textele religioase.

cărţile sfinte ale brahmanilor.8. Tratat de drept civil român. ca Algeria. drept internaţional. Teoria generală a dreptului. Motivaţi apartenenţa dreptului procesual civil la dreptul public şi a dreptului civil la dreptul privat. BĂLĂNESCU.35. drept obiectiv. din punct de vedere istoric. Cum explicaţi. Elemente de drept civil. I. Editura Actami. cuprinzând norme de conduită şi sancţiuni corespunzătoare pentru fiecare încălcare a acestora. în dreptul musulman întâlnim ca izvor principal de drept Coranul. Editura Cartea Românească. ROSETTIBucureşti. I. Motivaţi apartenenţa dreptului penal la dreptul public. 5 . drept subiectiv. drept privat. C. 1. Editura All. 44 . HAMANGIU. N.ceea ce le particularizează în raport cu celelalte sisteme. Bucureşti. M. Al. p. Astfel. drept intern. 1996. . BĂICOIANU. POPA. 1921. Bucureşti. completat cu un corp de reguli perene denumite sunna. Oarecum similar.97. drept public. Întrebări şi teste Explicaţi următoarele noţiuni: drept pozitiv. dreptul hindus îşi are izvorul în textele sacre şi anume în cele patru Vede. p. vol. Maroc sau Tunisia? Dar în provincia canadiană Quebec? Bibliografie CANTACUZINO. 1996. p. aplicabilitatea unui sistem de drept întemeiat pe cel roman într-o serie de ţări nordafricane.

coordonator – R. Editura Oscar Print. Gh.Dimitriu. Persoanele.49. 9 . Partea generală. Editura Oscar Print. Bucureşti. S. p. 1999. ZLĂTESCU. V. p. Drept civil. în Drept civil. vol. I. Dacia. Editura. 13 . 8 . ŞTEFĂNESCU. Bucureşti Editura Lumina Lex. p. “Partea introductivă – Elemente de teoria generală a dreptului”.D.T. BOBOŞ. Drept civil. 2000. 1998.11. 1997. Oscar Print. p. D.329. 109 – 126. Bucureşti.I. Cluj-Napoca. ANGHENI.17. URS. 1994. p. Editura. ŞTEFĂNESCU. 291 . I.Teoria generală a dreptului. . 13 .20. Drept privat comparat. Bucureşti.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful