Evolutia relatiei omului cu mediul

Autori responsabili: Robert Costanza , Will Steffen Kathy Hibbard Carole Crumley Rik Leemans, Lisa Graumlich, Dearing, John. Charles Redman şi David Schimel

Introducere
O înţelegere completă a provocărilor cu care se confruntă omenirea necesită cunoştinţe asupra rolurilor evolutiei tehnologiei, a creşterii populaţiei, obiceiurilor culturale, climei, bolilor şi războaielor în schimbarea atitudinii şi răspunsurilor omului în decursul timpului. Acesta este în special cazul dacă utilizăm datele despre trecut în cazul în moduri mai sofisticate decât prin analogie simplistă pentru estimarea condiţiilor proiectate în viitor. Ştim, de asemenea, că o evaluare de sensibilitate sau vulnerabilitate a peisajelor şi ecosistemelor moderne la activităţile umane şi evoluţiile climatice viitoare poate fi îmbunătăţită foarte mult prin cunoaşterea ritmurilor şi direcţiilor traiectoriilor din trecut ale unor procese-cheie, cum ar fi acoperirea terenurilor, eroziunea solului şi inundaţiile, observând cum au fost depăşite unele praguri şi deducând modelele de variabilitate a mediului, fie naturale, fie de pre-impact. Deja, o astfel de cunoaştere este mai bună pentru a conduce la formularea unor strategii de gestionare a resurselor. In prezent natura şi complexitatea sistemelor socio-ecologice sunt puternic dependente de trecut; nu putem aprecia pe deplin situaţiile din prezent, fără a privi inapoi decenii, secole sau chiar milenii. Aşa cum suntem martori astăzi la încălzirea globală, acţiunile curente societale s-ar putea reverbera climatic sau în multe alte feluri, timp de secole în viitor. Ca atare, există un pericol real ca viziunile de viitor să devină din ce în ce mai indiferente la cunoaşterea a ceea ce s-a întâmplat deja, cel puţin în parte, deoarece informaţiile despre interacţiunile ommediu, în trecutul istoric nu au fost bine organizate în acest scop sau corect utilizate. Dacă vom continua să acţionăm în ignoranta sau negarea acestei înţelegeri istorice integrate, vom risca într-adevăr să repetăm căile urmate de locuitorii din Insulele Paştelui, sau de Mayaşi sau de Imperiul Roman. Dar, dacă putem învăţa în mod adecvat din istoria noastră integrată, putem crea un viitor durabil, dorit pentru specia noastră.

Integrarea istoriei omului cu cea naturală
Figura 1. cuprinde variaţia unor Indicatori selectaţi din evoluţia cunoscută a mediului natural şi din istoria omenirii. În timp ce această reprezentare de evenimente din trecut este integratoare şi sugerează modele majore, cum ar fi evoluţia interacţiunii omului cu mediul, ea prezintă doar coincidenţe, nu cauzalităţi, şi trebuie, desigur, să fie completată cu modele integrate şi relatări de cauzalitate. În acest grafic, timpul este marcat pe axa verticală, mergând pe o scară logaritmică de la 100.000 ani înainte de prezent (BP), până în prezent. Evenimentele tehnologice sunt enumerate în partea dreaptă şi cele culturale / politice în partea stângă. Biologic, omul modern a apărut de cel puţin 100.000 ani şi, probabil, mai mult de 200.000 – 250.000 ani BP, dar sedentarismul (şi, mai târziu, agricultura) nu a început, decât după ultima eră glaciară şi odată cu dramatica încălzire şi stabilizarea climatică ce au avut loc acum 10.000 de ani, la limita între Pleistocen şi Holocen. Temperaturile din emisfera nordică pot fi

şi de dezastre naturale extreme (de exemplu: cutremure. diferite elemente culturale (structura socială şi politică. Seceta extremă. Legăturile de cauzalitate sunt mai complexe şi nu sunt evidente. mai târziu. aceasta poate arăta doar coincidenţe. practicile tradiţionale şi convingerile.reconstituite pentru întreaga perioadă din datele furnizate de eşantioanele de ghiaţă. Rusia şi Franţa. după care a început să crească exponenţial (cu unele reduceri. pentru a numi doar câteva) fac posibile saulimitează răspunsurile. nu cauzalităţi. Pentru a dezvolta această înţelegere. Evenimentele pot fi alese din trecut pentru a sprijini aproape orice teorie istorică de cauzalitate. Asigurarea răspunsurilor viitoare corespunzătoare şi a reacţiilor în cadrul sistemului om-mediu va depinde de înţelegere noastră a acestui trecut pentru adaptarea la viitoarle surprize. Răspunsurile omului la schimbări pot. Continuarea cercetărilor unor astfel de sisteme ridică mari probleme metodologice. clima) prin mai multe căi. cât şi sisteme ingenioase de gestionare a apei prin irigaţii. ecologie. cu întârzieri pe măsură ce oamenii au descoperit noi surse de energie. trebuie sa analizăm evenimentele pe mai multe scări de timp şi spaţiu. în jurul valorii de aproximativ 1 milion până la apariţia agriculturii. Canada şi China. migraţiile sau invenţiile creatoare prin descoperiri. după al doilea război mondial. modificările reţelei complexe de cauzalităţi care au dus la succesiunea de evenimente reprezentate nu pot fi descrise cu usurinţă pe un astfel de grafic. combinate cu înregistrările instrumentale de la 1850 până în prezent. Începutul "Marii Creşteri Economice". cu varfurile semnificative ale Imperiului Roman. înainte de acordarea independenţei coloniilor britanice şi franceze. să modifice influenţele între climă. inginerie şi schimbări climatice (vezi perioada Imperiului Roman pe Figura 1). . la rândul lor. În prezent. Chiar dacă Figura 1 pune o serie de indicatori de mediu şi de evenimente istorice împreună în acelaşi moment pe grafic. ale consumului de apă. de exemplu. Produsul mondial brut (GWP) a urmat aceeaşi creştere. combustibilii fosili. Pentru ultimii 150 de ani. a GWP şi a utilizării energiei. a declanşat atât prăbuşiri sociale. Sistemele socio-ecologice sunt strâns legate în moduri pe care de abia am început să le distingem. Societăţile umane răspund schimbărilor de mediu (de exemplu. în 1925. ale celui mongol şi ale celui britanic. ale Califatului islamic. şi de "cele mai mari trei imperii". cum ar fi vântul şi. cum a fost cea produsă de epidemia de ciumă în Europa) ajungând în prezent la o populatie de peste 6 miliarde. inclusiv prăbuşirea sau eşecul. inundaţii. de realizări specifice omului. care acoperă împreună aproximativ 32% din suprafata uscatului. La vârful dezvoltării imperiului britanic. La scara mileniilor. cele trei mari entităţi au fost imperiul Britanic. care acopereau împreună aproximativ 53% din suprafata uscatului. la nivel global. În timp ce noi folosim scara timpului pentru a ilustra paralele între evoluţia oamenilor şi schimbările mediului. epidemii). de agricultură. De exemplu. şi sistemele sociale. Curba intensităţii musonului în Asia de Sud-Est arată variabilitatea pe termen lung a modelului precipitaţiilor atât de importante în această regiune. producând o reţea de legături multidirecţionale în timp şi spaţiu. Această istorie tinde să lase totuşi deoparte contextul ecologic şi climatic al evenimentelor importante şi interacţiunile mai puţin evidente care au intermediat sau au dat formă acestor evenimente (Figura 1). ale populaţiei. Această zonă a marilor imperii sau entităţi politice suverane a crescut în timp. Modalităţile de folosinţă a terenurilor sunt prezentate ca fracţiunea de teren acoperită de păduri. concentraţiile atmosferice de dioxid de carbon (CO 2) şi de metan (CH 4) au urmărit îndeaproape evoluţia populaţiei. de razboaie. poate fi văzut în mod clar în modificările GWP. Istoria omenirii a fost tradiţional modelată de creşterea şi decăderea marilor civilizatii. Populaţia umană a fluctuat. cele trei mari entităţi guvernamentale (ca suprafeţe ocupate) sunt Rusia. disponibilitatea apei este legată de evoluţiile sociale complexe care rezultă din organizarea socială.

şi schimbările sociale sunt insuficiente. organizatorice. de asemenea. multe peisaje Europene arătau la fel ca astăzi cu mult înaintea acestui interval). atât la nivel global (două războaie mondiale şi Marea Criză Financiară din anii 1929-1933) precum şi regional (de exemplu eşecul agriculturii sovietice şi dependenţa ei de cerealele cumpărate de la SUA. au rădăcini adânci în relaţiile omenirii cu natura în ultimul mileniu. Ultima perioadă de 1000 ani este. multe terenuri agricole au fost abandonate si a crescut suprafaţa padurilor. nu putem înţelege pe deplin situaţia din prezent. cu efecte climatice şi în multe alte feluri. evidentă în ultima decadă. În timp ce noi adesea asociem termenul de "schimbare la nivel global" cu încălzirea din cauza gazelor cu efect de seră. consolidarea statelor-naţiuni. care au schimbat traiectoria istoriei. la îmbunătăţirea legislaţiei asupra terenurilor şi drepturilor angajaţilor. Revenind la trecutul recent. precum şi de regrupări de fenomenele meteorologice extreme. modificări dramatice în folosinţa terenurilor. si la cea mai rece vara a mileniului în 1347. În special în intervalul 1315-1317 Europa de Vest a asistat o combinaţie de toamne ploioase. cel de-al 20-lea secol a fost martorul multor schimbări bruşte în evoluţia sistemelor socio-ecologice. şi. Relaţiile simple. la sfârşitul sistemului feudal. În secolul al paisprezece-lea. natura şi complexitatea sistemelor socioecologice actuale sunt puternic legate de trecut. transferul la nivel global de invenţii şi de valori. deterministe. economică şi politică şi la dezvoltarea unor strategii ca moduri de a reduce vulnerabilitatea. asociate cu acestea. si colapsul ei ulterior ca mare putere). fără a ne duce inapoi secole sau chiar milenii. Fenomenele Importante includ o creştere a populaţiei umane. în Mexic şi în Europa de vest. Mulţi susţin că acesta ar fi condus. la exact acelaşi moment sau cu aceeaşi intensitate. s-a pregătit terenul pentru epoca modernă. modificările socio-ecologice la nivel global şi continental au fost puse în mişcare de fapt în ultimii cel puţin 1000 de ani (de exemplu. în locuri cum era prima aşezare colonială Britanică în Australia. Variaţiile ratei de creştere a concentraţiei de dioxid de carbon (CO 2) în atmosferă a avut loc ca răspuns la ambele impulsuri climatice asupra terenurilor-atmosferei – curenţilor . la " inundaţia milenară" (1342). Excepţionalul fenomen El Niño-South Pacific Ocean (ENSO) din anii 1788-1795 s-a reverberat în întreaga lume. O implicare importantă este faptul că acţiunile societăţii de astăzi vor reverbera timp de secole în viitor. în regiunea musonului din India. inceputul industrializării şi dezvoltarea comunicaţiilor la nivel global şi. Mai multe modificări recente în relaţia om-mediu. Mica Eră Glaciară a afectat disponibilitatea produselor alimentare în multe părţi ale Europei. dintre presiunile de mediu (de exemplu. veri umede. În aceeaşi perioadă. şi există. etc) nu afectează toate regiunile. cum ar fi globalizarea accelerată şi schimbarea globală a mediului. erupţii vulcanice majore. de asemenea. Europa a văzut sfârşitul perioadei calde medievale.Chiar şi evenimentele la scară globală (schimbările climatice. tehnologice intermediază răspunsurile societăţilor la presiunile de mediu. care a dus la recolte compromise şi încetinirea extinderii urbane. întârzieri în timp pentru răspunsurile societatii. De la 1347 la 1350 "Moartea Neagra (ciuma)" a devastat populaţia. Mecanismele perceptuale. interesantă pentru că este o perioadă cu mari salturi de temperatură. Aceşti europeni timpurii au fost supuşi ultimei invazii majore de lăcuste (1338). Sunt necesare modele (conceptuale şi de calcul) ale modului în care caracteristicile sociale şi condiţiile de mediu afectează rezilienţa sistemelor socio-ecologice. Gruparea evenimentelor extreme în secolul XIV a subminat fundamental ordinea socială şi a fost un factor-cheie al marelui val de pogromuri anti-semite şi de discriminare sistematică. ceea ce a condus la dezvoltarea tehnologică. Astfel. de asemenea. a hidrologiei şi a fluxurilor de energie şi a unor procese-cheie ecologice. evenimentele climatice). primăveri reci. a biodiversităţii. prin perioadă iluministă.

la scară globală în schimbare-chimiei atmosferice şi a climei. este o caracteristică puternică a schimbării relaţiei omului cu mediul. şi liberalizarea politică a economiilor. . cu posibile schimbări rapide. al ştiinţei şi tehnologiei care a fost declanşat în multe părţi ale lumii (America de Nord. Spre sfârşitul secolului 20. Există o tot mai mare disparitate între bogaţi şi săraci şi. Jared Diamond. a utilizării resurselor naturale. 2. identifică ceea ce el consideră a fi cele mai grave 12 probleme de mediu. Japonia si Australia / Noua Zeelandă) după al doilea război mondial şi care a continuat în acest secol (Figura 1. prin intermediul mijloacelor moderne de comunicare. Alte părţi ale lumii. din cauza modificării utilizării combustibililor fosili). Se poate demonstra că Marea Creştere este cea mai profundă şi rapidă schimbare în relaţia om-mediu. constatare ce se referă la creşterea bruscă şi ireversibilă şi apariţia de modificări planetare de mediu.oceanici (de exemplu. biolog evoluţionist şi bio-geograf. Pierderea habitatului şi a serviciilor ecosistemice. Din trecut. se asistă la o conştientizare crescândă de către cei săraci a acestui decalaj. Efectele Marii Creşteri asupra mediului sunt vizibile în mod clar. a comunicaţiilor şi a nivelului cunoaşterii. cu care se confruntă societăţile din trecut şi din viitor. care a condus la aspiraţii sporite materiale la nivel global (o situaţie potenţial explozivă). Multe dintre serviciile ecosistemice de care depinde bunăstarea oamenilor sunt la zero sau degradante. Pierderea biodiversităţii. Tensiunea dintre de naţiunile-state moderne şi corporaţiile multinaţionale şi instituţiile politice internaţionale. Clima poate fi mai sensibilă la creşterile emisiilor de dioxid de carbon şi poate avea inerţie mai mare decât aceea gândită mai înainte. problemele care au dus de multe ori la colapsul societăţilor istorice: 1. în secolul XX a fost "Marea Creştere Economică". Europa de Vest. Globalizare. în special în regiunea musonică din Asia. în degradarea ecosistemului şi a diversităţii biologice. abundenţa de energie ieftină. Cel mai remarcabil fenomen de pe Pamant. sporirea populaţiei globului. Pescuitul excesiv. fără creşterea gradului de risc major de depăşire a unor praguri şi de declanşare bruscă de modificări în întreaga lume. în forma sa actuală. a activităţii economice. ştim că există situaţii în care o societate este rezilientă la perturbaţii (de exemplu. mărirea consumului. emisiile de CO 2 cresc mai rapid în anii cu El Niño din cauza efectelor climei asupra eco-sistemelor terestre) şi la evenimentele politice (ratei de creştere economică s-a redus în perioada de după criza petrolului din 1970 şi după dezmembrarea Uniunii Sovietice. au existat semne care sugerau că Marea Creştere nu va putea continua. sunt acum în plină perioadă de Mare Creştere. actioneaza ca un puternic accelerator de sistem. maiales explozia cunoştinţelor de bază şi extinderea rapidă a fluxului de informaţii şi de conectivitate. prin apariţia mai multor servicii (de exemplu. a transporturilor. Vor fi necesare tranziţii la noi sisteme de energie. atunci când sunt depăşite anumite praguri. la schimbările climatice) şi există situaţii în care o societate este atât de vulnerabilă la perturbaţii încât va fi în imposibilitatea de a face faţă. 3. de asemenea. 14. Secolul XX a fost de asemenea prima perioadă pentru care au devenit accesibile multe înregistrări instrumentale ale parametrilor de mediu şi au fost adunate sistematic date statistice detaliate asupra multor activităţi umane. "Motorul" Marii Creştere este un sistem relaţional care constă din creşterea populaţiei. furnizarea de apă dulce). şi de omogenizare a ţesăturii biotice de pe planeta. 15).

Diamand. ceea ce se întâmplă cu orice societate în curs de dezvoltare. Producerea de substanţe chimice toxice. Pentru a face progrese suplimentare. Limitele surselor de apă dulce. Introducere de specii straine in biotop-uri. a testa şi a dezvolta aceste modele pentru simulare. o strategie de a compara. de a sintetiza şi de a integra rezultatel de la diferite abordări de modelare este. ale corupţiei politice. În plus.4. modelele circulaţiei generale a climei) şi altele centrate pe aspectele socio-economice (de exemplu. 9. testarea de modele alternative trebuie să joace un rol central. 8. probabil. Cresterea populatiei. precum şi modul în care acestea afectează dezvoltarea societăţii şi rezilienţa acesteia. Noi avem acum capacitatea de a dezvolta acest cadru sub forma unor modele integrate mai cuprinzătoare şi de a pune în aplicare jocuri de simulare pe bază de modele de abordare. Eroziunea şi degradarea solului. au subliniat faptul că interactiunea mai multor factori este aproape întotdeauna mai importantă decât influenţa oricărui factor luat singur. Recunoscând că nici o abordare singură nu are avantaje intrinseci. inclusiv ale schimbărilor climatice. 11. ale războaielor şi terorismului. în paralel cu utilizarea mai multor ipoteze de lucru. de asemenea. Ridicarea nivelului consumului uman mediu. Măsura în care putem (sau nu) să reproducem comportamentele istorice în sistemele socioecologice determină încrederea pe care o putem acorda proiecţiilor în viitor. unele puternic concentrate pe aspectele bio-fizice ale Pamantului (de exemplu. modelele alternative pot fi testate cu seturi de date numerice. avem nevoie de folosirea unei game largi de date numerice rezultate din serii de naraţiuni istorice extinse pe intervale mari de timp. 10. Din această cauză. Limitele surselor de energie. 5. mai productivă. să se dezvolte noi abilităţi si tehnici de integrare a acestor surse diferite de date ce au caractere fundamental diferite. este rezultatul deciziilor individuale şi al conflictelor în combinaţie cu factorii de mediu. întrebarea fundamentală pe care ne-o punem este: ce repere utile pentru deducţiile despre viitor putem extrage din istoria sistemului om-mediu? În încercarea de a obţine informaţii din trecut. şi mai mulţi alţii înainte de el. inclusiv analiza de scenarii. Societăţile sunt pe cale de a deveni fragile şi de a pierde rezilienţa (inclusiv posibilitatea de a se adapta la noile circumstanţe şi valori sociale) făcându-le mai sensibile la impactul potenţial al perturbărilor de mai multe feluri. Limitele de capacitate ale fotosintezei. Schimbările climatice. 6. Dezvoltarea unui sistem integrat de naraţiune istorică şi de baze de date va permite testarea de modele alternative mai rapide ale evolutiei de . O serie de abordări diferite de modelare. modele ale economiei globale) au fost elaborate pentru proiecţia în viitor a comportamentului Sistemului Pământ. Mai important. Avem nevoie. avem nevoie de un cadru care să ne ajute să înţelegem întreaga gamă de interacţiuni ale omului cu mediul. În timp ce în stiintele naturale. în testarea de modele (conceptuale şi de calcul) ale relaţiilor din sistemul om-mediu. 12. Rezultatele modelării şi ale analizelor integrate a unei game bogate şi bine documentate de evenimente istorice pot fi folosite pentru a structura. 7.

.paradigme şi va putea furniza răspunsuri mai bune la întrebări legate de evoluţia istorică a omenirii în cadrul schimbărilor mediului.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful