Cap. 1.

ANALIZĂ MATEMATICĂ
CURS NR.1 I. ŞIRURI ŞI SERII DE NUMERE REALE
I.1 Şiruri de numere reale
= {0, 1, 2,…} mulţimea numerelor naturale şi * = { 1, 2,…} . Definiţie 1.1: Se numeşte şir de numere reale o funcţie , f : → . Notăm valorile ei prin: f ( n ) = an ∈ , n ∈ .
Fie

sau ( an )n ,unde an este termenul general al şirului dacă n nu este finit şi termenul de rang n (de ordin n) dacă n este fixat.
Se notează Definiţie 1.2: Şirul

( an )n∈

( an )n∈

se numeşte monoton crescător dacă an ≤ an +1 , (∀) n ∈ .

şi monoton

descrescător dacă an ≥ an +1 , (∀) n ∈

Definiţie 1.3: Şirul (an )n∈IN se numeşte strict crescător dacă an < an +1 , (∀) n ∈ dacă an > an +1 , (∀) n ∈ .

şi strict descrescător

Definiţie 1.4: Un şir ( an )n∈ este mărginit dacă există un număr real M > 0, astfel încât: |an| < M, (∀) n ∈ sau –M < an <M , (∀) n∈ IN .

Definiţie 1.5: Şirul ( an )n∈ se numeşte convergent către un număr a ∈ conţine termenii şirului, cu excepţia unui număr finit de termeni.

, dacă orice vecinătate a lui a

Definiţie 1.6: Numărul a se numeşte limita şirului şi vom scrie lim an = a sau an → a pentru n → ∞.
n →∞

numai dacă, pentru orice ε > 0 există un rang N ( ε ) ∈

Teorema 1.1 (caracterizarea şirurilor convergente): Şirul ( an )n∈ este convergent către a ∈

dacă şi

, astfel încât, oricare ar fi n ≥ N ( ε ) , să avem:

an − a < ε .
Definiţie 1.7: Un şir care nu este convergent se numeşte şir divergent . Pentru a = +∞ sau a = –∞, avem: lim an = +∞ ⇔ (∀)ε > 0, (∃) N ( ε ) ∈ , an > ε , (∀) n ≥ N ( ε )

lim an = −∞ ⇔ (∀)ε > 0, (∃ ) N ( ε ) ∈ , an < − ε , (∀) n ≥ N ( ε )
n →∞

n →∞

Definiţie 1.8: Se numeşte şir cu limită un şir pentru care, lim an = a, a ∈
n→∞

=

∪ {+∞, −∞} .

Teorema 1.2: Orice şir monoton are limită. Teorema 1.3 (Teorema lui Weierstrass): Orice şir monoton şi mărginit este convergent.

1

Teorema 1. 4 (Lema lui Cesaro): Orice şir mărginit conţine un subşir convergent. Definiţie 1.8: Un şir

(∀) ε > 0, (∃) N ( ε ) ∈
(∀) n ≥ N ( ε ) , (∀) p ∈

astfel încât (∀) m, n ≥ N (ε ), am − an < ε adică, diferenţa dintre doi termeni ai astfel încât
: a n + p − an < ε .

( an )n∈

se numeşte fundamental (şir Cauchy) dacă şi numai dacă:

şirului, de la un anumit rang, este oricât de mică sau (∀) ε > 0, (∃) N ( ε ) ∈

Teorema 1.5 (criteriul lui Cauchy): Un şir ( an )n∈ de numere reale este convergent dacă şi numai dacă este şir fundamental. 1 + ( −1) . Termenii şirului sunt: 0, 1, 0, 1, 0, 1, 0, 1, … şi are punctele limită 0 şi 1. Exemplu: an = 2 Un şir convergent are un singur punct limită, şi anume, limita sa.
n

Proprietate 1.1: Dacă an → a ,atunci an → a . Proprietate 1.2: Orice şir convergent este mărginit. Proprietate 1.3: Orice şir convergent are o singură limită. Proprietate 1.4: Orice subşir al unui şir convergent este convergent la aceeaşi limită. Proprietate 1.5: Dacă an → a şi bn → b , an ≤ bn ( ∀ ) n ∈ , atunci a ≤ b . , atunci bn → a .

Proprietate 1.6: Dacă an → a şi cn → a , an ≤ bn ≤ cn ( ∀ ) n ∈ Proprietate 1.7: Dacă an − a ≤ bn şi bn → 0 , atunci an → a . Proprietate 1.8: Dacă an → 0 şi bn ≤ M ( ∀ ) n ∈

, atunci an bn → 0 .

Teorema 1.6: Pentru orice şir ( an )n∈ există un cel mai mic punct limită (finit sau infinit) şi un cel mai mare punct limită (finit sau infinit). Cel mai mic punct limită al şirului se numeşte limita inferioară a şirului ,notată lim inf an = lim an , iar cel
n →∞ n →∞

mai mare punct limită se numeşte limita superioară, notată lim sup an = lim an . În exemplul anterior,
n →∞ n →∞

avem: lim an = 0, lim an = 1 .
n →∞ n →∞

Teorema 1.7: Dacă un şir fundamental conţine un subşir convergent atunci el este convergent. Teorema 1.8 (Criteriul lui Stolz): Fie şirul

(bn )n

monoton crescător cu

lim bn=
n→∞

∞ . Atunci

lim b
n→∞

an
n

= lim
n→∞

a n +1 − a n , în ipoteza că a doua limită există. bn +1 − bn
2

CURS NR.2
I.2 Serii de numere reale
Definiţie 2.1: Fie ( an )n∈ un şir de numere reale. Se numeşte serie de numere reale (serie numerică) un şir de numere reale despărţite între ele prin semnul “+”:
a1 + a2 + + an +
not ∞

= ∑ an = ∑ an = ∑ an = ∑ an
n =1 n ≥1 n n∈N

not

not

not

Pentru moment, semnul “+” nu are semnificaţia de adunare, iar an este termenul general al seriei. Fie S1 = a1 S 2 = a1 + a2 sau S n = a1 + a 2 + + an

⎧ S1 = a1 ⎨ ⎩ Sn +1 = S n + an , n ≥ 1

S-a obţinut astfel un nou şir (S n )n∈IN , numit şirul sumelor parţiale al seriei. Reciproc, dacă sunt cunoscute sumele parţiale Sn, se poate forma seria

∑a
n =1

n

cu termenii a1 = S1 a2 = S 2 − S1 an = Sn − Sn −1

pentru care, termenul general al şirului sumelor parţiale este chiar Sn. În concluzie, o serie este unic determinată de şirul sumelor parţiale asociat acesteia şi, ca urmare, studiul seriilor se reduce la studiul şirului de sume parţiale. Definiţie 2.2: Seria

∑a
n =1

n

se numeşte convergentă dacă şirul ( Sn )n∈ este convergent.

Definiţie 2.3: Dacă S = lim S n , vom spune că S este suma seriei şi vom scrie S = ∑ an .
n →∞ n =1

Definiţie 2.4: Seria nu are limită.

∑a
n =1

n

se numeşte divergentă dacă şirul ( Sn )n∈ nu este convergent sau şirul ( Sn )n∈

Definiţie 2.5: Dacă lim S n = ±∞ , vom spune că suma seriei este +∞ sau –∞.
n →∞

Observaţie: Dacă şirul ( Sn )n∈ nu are limită (finită sau infinită), nu vom da nici un sens operaţiei de adunare a termenilor seriei. A studia natura seriei înseamnă a stabili dacă aceasta este convergentă sau divergentă. Exemplu: Să se stabilească natura seriei 1 – 1 + 1 – 1 + 1 – 1 + … (serie oscilantă).

3

Şirul ( Sn )n∈ Avem . n∈ ⎛1⎞ ⎛1 1⎞ ⎛1 1 1 1⎞ = 1+ ⎜ ⎟ + ⎜ + ⎟ + ⎜ + + + ⎟ + = ⎝ 2⎠ ⎝3 4⎠ ⎝5 6 7 8⎠ n =1 1 ⎞ ⎛ 1 1 1 1⎞ ⎛1⎞ ⎛ 1 = 1+ ⎜ 1 ⎟ + ⎜ 1 + 2 ⎟+⎜ 2 + 2 + 2 + 3 ⎟+ + ⎝ 2 ⎠ ⎝ 2 +1 2 ⎠ ⎝ 2 +1 2 + 2 2 + 3 2 ⎠ 1 1 ⎞ ⎛ 1 + ⎜ n −1 + n −1 + + n ⎟+ 2 ⎠ ⎝ 2 +1 2 + 2 1 1 1 1 1 Notăm: b0 = 1. ∑ q : ⎨ n=0 ⎪divergentă . pentru q ≥ 1 sau q ≤ −1 ⎩ n Exemplu: Fie seria ∑ n = 1+ 2 + 3 + n =1 ∞ 1 1 1 . Exemplu (seria geometrică): Fie seria Sn = 1 + q + + q n −1 = ∑q n=0 ∞ n = 1+ q + + qn + numită serie geometrică cu raţia q. dacă q ∈ ( 0. are două puncte limită. deci nu este convergent.rezultă că seria armonică simplă este divergentă. bn = n −1 + + n 2 2 2 +1 2 2 +1 Avem: 1 1 1 1 1 1 1 bn = n −1 + n −1 + + n −1 n −1 > n + n + + n = 2 +1 2 + 2 2 +2 2 2 2 2 1 1 1 n S 2n = b0 + b1 + + bn > + + + = 2 2 2 2 Deoarece lim S 2n = +∞ . Nu vom da nici un sens operaţiei de adunare de mai sus. q ≥ 1 ( pentru q = 1. pentru Dacă q = 0. 1) ⎪convergentă . cu suma 1− q În concluzie. ∑ n = 1+ 2 + 3 + ∞ 1 1 1 n →∞ Exemplu (seria armonică generalizată): Fie seria 1 + generalizată. Pentru a determina natura acestei serii vom grupa termenii ei cu ajutorul şirului de numere naturale ( 2n ) . S 2 k = 0. lim Sn = n →∞ q ∈ ( −1.1) ⎪ Fie q > 0. Sn = 1 şi suma seriei este 1. 1 1 + α + α 2 3 + 1 + nα . S 4 = 0. 1− q ∞ 1 ⎧ . 0 ) avem 1 . pentru q ∈ (− 1. b2 = 1 + 2 . S2 k +1 = 1 . S2 = 1 − 1 = 0. S = n → + ∞ ) n ⎩ În mod analog. Avem: lim Sn = ⎨1 − q n →∞ ⎪+∞. numită serie armonică 4 . . S3 = 1 − 1 + 1 = 1. pentru q ≤ −1 şirul (S n )n este divergent. S1 = 1.… . numită seria armonică simplă. Această serie este convergentă pentru α > 1 şi divergentă pentru α ≤ 1 . qn − 1 qn 1 = + q −1 q −1 1− q ⎧ 1 . b1 = 1 .

n n n n Proprietate 2.1 (Criteriul general de convergenţă al lui Cauchy): Seria ∑a n n este convergentă dacă şi astfel încât.2 (Criteriul lui Abel): Fie seria mărginit şi numai dacă şirul sumelor parţiale ( Sn )n∈ este fundamental . adică pentru orice ε > 0 există N ( ε ) ∈ + an + p < ε . atunci seria ∑ (a + b ) este convergentă şi ∑ ( a + b ) = S + T . (α n )n∈ monoton descrescător.2: Dacă convergentă şi n ∑a n n este convergentă atunci şirul ( an )n∈ ∑a n n este convergentă atunci şirul sumelor parţiale este mărginit. ∑a n n n este o serie convergentă cu suma S şi α ≠ 0 .1: Dacă seria Proprietate 2. ∑a n n = S n + Rn . Proprietate: Prin gruparea termenilor unei serii se obţine o nouă serie care are aceeaşi natură cu seria dată la început. α n → 0 . atunci seria ∑ (α a ) n n este ∑ (α a ) = α S . ∑ b sunt două serii convergente cu sumele S. Proprietate: Dacă la o serie se adaugă sau se scoate un număr finit de termeni. Definiţie 2. se obţine o nouă serie de aceeaşi natură. pentru orice n ≥ N ( ε ) şi p ∈ * .6: Se numeşte restul de ordinul n al seriei Rezultă ∑a n n seria: Rn = ∑ ak = an +1 + an + 2 + k >n . Teorema 2.3: Dacă n n n ∑ a . În aceste condiţii seria ∑α n n ⋅ an este convergentă. Pentru seriile convergente. Proprietate 2. să avem: S n + p − S n < ε sau an +1 + an + 2 + Teorema 2. suma se modifică. respectiv T.în caz de convergenţă. n n n Teorema 2.3 (Criteriul restului): Seria ∑a n n este convergentă dacă şi numai dacă lim Rn = 0 . 5 . ∑a n n pentru care şirul sumelor parţiale ( Sn )n∈ este (α n )n∈ un şir de numere reale cu următoarele proprietăţi: α n > 0. n Restul indică eroarea care se produce atunci când în loc de suma S a seriei se consideră o sumă parţială Sn: S − Sn = Rn .Proprietate: Modificarea ordinii unui număr finit de termeni ai seriei nu modifică natura şi nici suma ei . Proprietate (Condiţia necesară de convergenţă): Dacă seria este convergent la zero.

pe baza unor criterii specifice. unde an > 0. ∑b n n n n n n este convergentă. ( ∀ ) n ∈ . ( ∀ ) n ∈ . Aşadar. bn > 0. deoarece S n +1 = Sn + an +1 > Sn . bn > 0.1: O seria ∑a n n se numeşte cu termeni pozitivi . este divergentă. (∀) n ≥ k . seria majorantă trebuie să fie convergentă. Natura unei serii cu termeni pozitivi se poate stabili. Observaţie: Pentru o serie cu termeni pozitivi şirul sumelor parţiale este strict crescător. fără a apela la definiţie sau criterii generale de convergenţă. ( ∀ ) n ∈ an ≤ bn . ∑ bn . bn ∑ a . Fie seriile dacă seria n n n . astfel încât an +1 bn +1 ≤ . atunci cele două serii au aceeaşi natură. ( ∀ ) n ∈ . este divergentă. n 1 ∑a n n .dacă an > 0. unde an > 0. atunci: • • 2. ( ∀ ) n ∈ n →∞ • Dacă 0 < l < ∞. unde an > 0. atunci seria ∑ b este divergentă. seria minorantă trebuie să fie divergentă.2 (Criteriul de comparaţie cu limită): Fie seriile şi l = lim • • an . iar când minorăm o serie.3 Serii de numere reale cu termeni pozitivi Definiţie 3. Teorema 3. unde an > 0. atunci seria ∑ b este divergentă.3 (Criteriul raportului sau criteriul lui D’Alembert): Fie seria ∑ nα .I. ∑b n n n n . bn > 0. (∀) n ≥ k . 6 . Dacă există un număr natural k. ⎧∑ bn convergentă ⇒ ∑ an convergentă ⎪ n n Dacă l = 0. Fie seriile ∑ an . astfel încât ∑b dacă seria ∑ a ∑ a . atunci seria n ∑ a este convergentă. drept serie de comparaţie se ia seria armonică generalizată Teorema 3. n n n n . atunci: an bn • • ∑b dacă seria ∑ a dacă seria n n n este convergentă. o serie cu termeni pozitivi este sau convergentă (când Sn este mărginit) sau divergentă cu suma +∞. atunci: ⎨ ⎪∑ an convergentă ⇒ ∑ bn convergentă n ⎩ n Observaţie: De obicei. Teorema 3.1 (Criteriul comparaţiei): 1. n n n n Observaţie: Acest criteriu arată că atunci când majorăm o serie. atunci seria n ∑ a este convergentă. atunci: ⎨ ⎪∑ an divergentă ⇒ ∑ bn divergentă n ⎩ n ⎧∑ bn divergentă ⇒ ∑ an divergentă ⎪ n n Dacă l = +∞. Dacă există un număr natural k.

astfel încât atunci seria este divergentă. Teorema 3. atunci seria este divergentă. (∀) n ≥ k . n →∞ ⎝ an +1 ⎠ Dacă l < 1. • • Dacă l > 1. 7 .8 (Criteriul logaritmic): Fie seria cu termeni pozitivi ⎛ − ln an ⎞ există l = lim ⎜ ⎟.cu criteriul raportului sau criteriul rădăcinii. Observaţie: Acest criteriu se poate aplica atunci cand obţinem l = 1 . atunci seria este convergentă. este divergentă. ∑ a . Teorema 3.7 (Criteriul lui Raabe-Duhamel cu limită): Fie seria cu termeni pozitivi ∑ a .• Dacă există un număr natural k şi un număr real q.6 (Criteriul rădăcinii cu limită): Fie seria cu termeni pozitivi că există l = lim n an . Dacă l > 1. (∀) n ≥ k . atunci n n este convergentă. (∀) n ≥ k . atunci seria este divergentă. atunci seria este convergentă.4 (Criteriul raportului an +1 . n Teorema 3. atunci seria este convergentă. n→∞ ⎝ ln a ⎠ • Dacă l < 1. astfel încât • atunci seria este divergentă. cu criteriul raportului sau criteriul rădăcinii. an atunci seria este convergentă. an ≤ q < 1. an n cu limită): Fie seria de termeni pozitivi ∑ a . atunci seria este convergentă. an a n +1 ≥ q > 1. an ≥ q > 1. Teorema 3. ( ∀) n ∈ n n şi presupunem • • Dacă l < 1. astfel încât an +1 ≤ q < 1. ( ∀) n ∈ n n şi presupunem că există l = lim • • n →∞ ∑a Dacă l > 1. n →∞ n ∑ a . astfel încât n ∑ a . (∀) n ≥ k . ( ∀) n ∈ n n . • Dacă l > 1. Dacă există un număr natural k şi un număr real q. ( ∀) n ∈ n n şi ⎛ a ⎞ presupunem că există l = lim n ⋅ ⎜ n − 1⎟ . atunci ∑ a Dacă l < 1. Teorema 3. ( ∀) n ∈ n n şi presupunem că Observaţie: Acest criteriu se poate aplica atunci cand obţinem l = 1 .5 (Criteriul rădăcinii sau criteriul lui Cauchy): Fie seria de termeni pozitivi • Dacă există un număr natural k şi un număr real q. • Dacă există un număr natural k şi un numaăr real q. atunci seria este divergentă.

deoarece coincide cu seria modulelor. ( ∀ ) n ∈ sau − a1 + a2 − a3 + a4 − = ∑ ( −1) ⋅ an .3: Seria ∑a n n se numeşte absolut convergentă dacă seria modulelor ∑a n n este ∑a n n se numeşte semiconvergentă dacă este convergentă. Teorema 4. Dacă şirul ( an )n∈ este descrescător şi converge la zero.4 Serii alternate Definiţie 4. Definiţie 4. an ≥ 0 .1 (Criteriul lui Leibnitz): Fie seria alternată ∑ ( −1) n =1 ∞ n −1 an . Reciproca nu este adevărată. an ≥ 0 . atunci seria este convergentă. 8 . n →∞ n Observaţie: Dacă măcar una din cele două condiţii din criteriu nu este îndeplinită. an ≥ 0 . Observaţie: Orice serie cu termeni pozitivi convergentă este şi absolut convergentă. Exemplu de serie semiconvergentă: seria armonică alternată. n →∞ Exemplu: Fie Avem: an = ∑ ( −1) n =1 ∞ n −1 ⋅ 1 1 1 1 = 1− + − + 2 3 4 n numită seria armonică alternată. ( ∀ ) n ∈ . Definiţie 4. seria armonică alternată este convergentă.2: Seria convergentă. ( ∀ ) n ∈ n n =1 Teorema 4. Aşadar. seria alternată va fi divergentă.I.2: Dacă seria ∑ an este convergentă şi an ≥ 0 . O serie alternată se scrie a1 − a2 + a3 − a4 + = ∑ ( −1) n =1 ∞ ∞ n −1 ⋅ an . atunci seria alternată ∑ ( −1) n =1 ∞ n −1 an este convergentă. ( ∀ ) n ∈ n . Observaţie: Orice serie absolut convergentă este şi convergentă. adică lim an = 0 . 1 şir descrescător şi lim an = 0 .1: Se numeşte serie alternată o serie cu proprietatea că semnele termenilor alternează (produsul a doi termeni consecutivi este strict negativ). iar seria modulelor ∑a n n este divergentă.

De aici. (∀) n ≥ N (ε . → Criterii de convergenţă uniformă Teorema 1. (∀) x ∈ A . convergenţa simplă a şirului de funcţii ( f n )n∈ către funcţia f. iar fiecare din funcţiile şirului posedă o proprietate (P). pentru x = x0 fixat obţinem şirul de numere reale ( f n ( x0 ) )n∈ . revine la convergenţa şirului de numere ( f ( x )) n n către numărul f(x). integrabilitate. pe mulţimea . x ) . continuitate. o familie de funcţii reale definite pe aceeaşi mulţime A. ( ∃) N ( ε . funcţia limită f posedă şi ea această proprietate? (de exemplu : mărginire. necesitatea de a stabili un nou tip de convergenţă care să conserve proprietăţile termenilor şirului de funcţii. x ) ∈ (depinde de ε şi de x). atunci funcţia f se numeşte funcţie n →∞ n este convergent }. acest transfer de proprietate nu are loc. pe mulţimea A. x ) nu va depinde decât de ε. Definiţie 1. Dacă în definiţia convergenţei simple numărul N(ε. în mod normal. atunci x0 ∈ A se numeşte punct de Definiţie 1. următoarea problemă: dacă un şir de funcţii ( f n )n converge punctual la o funcţie f. Definiţie 1.1 (Criteriul lui Cauchy): Şirul ( f n )n∈ de funcţii este uniform convergent pe mulţimea A 9 . în cazul convergenţei punctuale. Definiţie 1. ( f n )n∈ este uniform convergent pe mulţimea A către funcţia f. ( ∀ ) x ∈ A. cu alte cuvinte. Pe bază de contraexemple se arată că. se face transfer de proprietate de la elementele şirului la funcţia limită?). studiul convergenţei simple (sau punct cu punct) se face cu ajutorul criteriilor de convergenţă din cadrul şirurilor numerice. fα : A → . Se pune. Dacă mulţimea indicilor I coincide cu mulţimea numerelor naturale . Dacă f ( x ) = lim f n ( x ) . ŞIRURI ŞI SERII DE FUNCŢII II. a şirului de funcţii ( f n )n∈ . x ∈ A . nevidă şi Observăm că. ( ∃) N ( ε ) ∈ ( depinde numai de ε ) astfel încât: f n ( x ) − f (x ) < ε . dacă u Vom nota: f n ⎯⎯ f .3 II.6: Şirul de funcţii reale ( ∀) ε > 0.1 Şiruri de funcţii . (∀) n ≥ N (ε ).2: Dacă şirul de numere reale convergenţă al şirului de funcţii ( f n )n∈ . astfel încât: s → f n (x ) − f (x ) < ε . Definiţie 1. A A Observaţie: Pentru fiecare x ∈ A . limită. atunci spunem că avem un şir de funcţie reale şi notăm ( f n )n∈ sau ( f n )n sau ( f n ( x ) )n .4: Fie funcţia f : C → { fα }α∈I ⊂ ( f ( x )) n 0 n este convergent.CURS NR. Vom nota: f n ⎯⎯ f . vom obţine definiţia convergenţei uniforme.5: Şirul de funcţii către funcţia f : A → ( f n )n∈ este simplu convergent (punctual convergent).1: Fie A ⊂ o submulţime a numerelor reale.3: Totalitatea punctelor de convergenţă ale şirului de funcţii ( f n )n∈ formează mulţimea de ( f ( x )) n 0 . convergenţă a şirului ( f n )n∈ notată cu C = { x0 ∈ A Definiţie 1. dacă ( ∀ ) ε > 0. Aşadar. derivabilitate. Observaţie: Există mai multe tipuri de convergenţă a şirurilor de funcţii.

( ∀ ) x ∈ A . Aşadar. n →∞ . ∑f . ( ∀ ) n ∈ .1: Fie Serii de funcţii ∞ ( f n )n∈ un şir de funcţii definite pe A. . m ≥ N (ε ) . b] şi ⎫ ⎪ b b b ⎬ ⇒ lim f ( x ) dx = lim f ( x )dx = f ( x )dx n ∫ n →∞ n ∫ f n int egrabile pe [a.5: Fie ( f n )n∈ un şir de funcţii derivabile pe intervalul I ⊂ . n =1 n 0 1 0 2 0 n 0 ∞ . se pot construi sumele parţiale ale seriei de funcţii: 10 .. ( ∃) N (ε ) ∈ . se numesc termeni ai seriei de funcţii.2. + f n + . + f (x ) + .. Definiţie 2. obţinem seria de numere reale ∑ f (x ) = f (x ) + f (x ) + . Ca şi în cazul seriilor de numere. . Pentru x0 ∈ A . (∀)x ∈ I . Atunci ( ) funcţia limită f este integrabile pe [a. . b] . Dacă şirul ( f n )n∈ converge Teorema 1. lim α n = 0 . x0 fixat. f n ( x ) − f m ( x ) < ε . f n . I ⊂ → I Teorema 1. adică ⎪ u lim f n '= lim f n' f n' ⎯⎯ g → n→∞ n→∞ ⎪ ⎭ I un şir uniform convergent de funcţii integrabile pe un interval [a.cu este uniform convergent pe mulţimea A către proprietăţile: α n ≥ 0. Prescurtat vom scrie: u ⎫ f n ⎯⎯ f → ⎪ A ⎬ ⇒ f este mărginită pe A f n mărginit pe A⎪ ⎭ Teorema 1. atunci f este derivabilă pe I şi f ′ = g . Teorema 1. n Definiţie 2.∑f n =1 n n∈IN * n n .. dacă există un şir de numere reale fn ( x ) − f ( x ) ≤ α n .2: Funcţiile f1 . O serie de funcţii se notează prescurtat : ∑f . Seria f1 + f 2 + . Observaţie: Se observă că o serie de funcţii este echivalentă cu o familie de serii numerice. fiecărui x ∈ A i se poate asocia seria de numere ∑ f ( x) .. se numeşte serie de funcţii. f 2 .6: Fie ( f n )n∈ ⎫ f derivabilă pe I şi ⎪ ⎪ f n derivabile pe I ⎬ ⇒ f ' = g ... Prescurtat vom scrie: u ⎫ f n ⎯⎯ f → ⎪ A ⎬ ⇒ f este continuă în x0 f n continue în x0 ∈ A⎪ ⎭ Teorema 1.. ( ∀ ) n. Prescurtat vom scrie: n→∞ b b b f n ⎯u f ⎯→ [a .... b ] f int egrabilă pe [a. b] şi lim ∫ f n ( x ) dx = ∫ lim f n ( x )dx = ∫ f ( x)dx . b]⎪ n →∞ ∫ ⎭ a a a a a n →∞ a II. dacă şi numai dacă: ( ∀ ) ε > 0..către funcţia f. Proprietăţi ale şirurilor uniform convergente uniform pe I către o funcţie f şi şirul derivatelor ( f n′ )n∈ converge uniform către o funcţie g pe I.3: Limita unui şir uniform convergent de funcţii mărginite este o funcţie mărginită. (∀) n ∈ ( f n )n∈ (α n )n ..4: Limita unui şir uniform convergent de funcţii continue este o funcţie continuă.2 (Criteriul majorării): Şirul de funcţii funcţia f. Prescurtat vom scrie: u f n ⎯⎯ f .

. S n ( x ) − f ( x ) < ε . Definiţie 2. un şir de funcţii definite pe A. ( ∀ ) n ≥ N ( ε ) . Punctul x0 ∈ A în care seria Definiţie 2. (∀) n ≥ N (ε ).. S n = f1 + f 2 + obţinându-se un şir de funcţii ( Sn )n . Definiţie 2... ∑f n n este uniform convergentă convergentă..7: Seria numere n n ∑f n n este simplu convergentă pe A către funcţia f dacă pentru orice x ∈ A .î ...6: Seria ∑f n n se numeşte simplu convergentă (punctual convergentă) pe mulţimea A ⊂ către funcţia f... Seria de funcţii ∑f n n este convergentă într-un punct x0 ∈ A . ∑α n n astfel încât 11 . ( ∀ ) x ∈ A ...S1 = f1 S 2 = f1 + f 2 . ∑f n n este uniform convergentă pe mulţimea A către funcţia f.. ( ∃) N (ε . Teorema 2.. unde S n = f1 + f 2 + seriei de funcţii. .2 (Criteriul lui Weierstrass): Fie f n : A → IR ....... al sumelor parţiale este un şir de funcţii convergent în x0....dacă şirul ( Sn )n .... dacă: ( ∀ ) ε > 0.8: Seria de funcţii ∑ f este simplu convergentă pe mulţimea A către funcţia f.. Definiţie 2. ( ∃) N (ε ) ∈ Criterii de convergenţă uniformă a seriilor de funcţii Teorema 2... a. ( ∃) N ( ε ) ∈ S n + p ( x ) − S n ( x ) = f n +1 ( x ) + n astfel încât: + f n + p ( x ) < ε .5: Fie ∑f n n este convergentă se numeşte punct de convergenţă al seriei. (∀) p ≥ 1...1 (Criteriul lui Cauchy): Seria de funcţii ∑ f n este uniform convergentă pe mulţimea A dacă şi numai dacă: ( ∀ ) ε > 0.î .4: Fie + f n se numeşte şir al sumelor parţiale ale ( f n )n∈ un şir de funcţii definite pe A. seria de ∑ f ( x ) este convergentă către f(x). x ) ∈ Definiţie 2. x ) . ( ∀ ) n ≥ N ( ε . Mulţimea punctelor x ∈ A pentru care seria ∑f n n este convergentă se numeşte mulţimea de convergenţă a seriei de funcţii ∑f n n notată cu C = { x0 ∈ A ∑ f (x ) este convergentă }. Seria de funcţii ( f n )n∈ ∑f n n este convergentă într-un punct x0 ∈ A dacă şi numai dacă seria de numere ∑ f (x ) n 0 n este convergentă.. S n ( x ) − f ( x ) < ε . ( ∀ ) x ∈ A . Seria de funcţii pe A dacă există o serie de numere pozitive. dacă: n n ( ∀ ) ε > 0. n 0 n Definiţie 2.9: Seria de funcţii . (∀) x ∈ A ..... dacă şirul sumelor parţiale ( Sn )n este simplu convergent pe mulţimea A către funcţia f.. a. + fn Definiţie 2.3: Şirul de funcţii ( Sn )n ..

fn ( x ) ≤ α n , (∀) n ∈ , (∀) x ∈ A .

Proprietăţi ale seriilor uniform convergente Teorema 2.3: O serie uniform convergentă de funcţii mărginite are ca sumă o funcţie marginită. Prescurtat vom scrie: ∞ ⎫ u → ⎪ ∑ f n ⎯⎯ f A ⎬ ⇒ f este mărginită pe A n =1 f n mărginite pe A⎪ ⎭ Teorema 2.4: Prescurtat vom scrie: ∞ (∃) xlim f (x ) şi ⎫ → x0 ⎯→ ⎪ ∑ ⎯uA f ∞ ∞ ⇒ ⎬ n =1 lim ∑ f n (x ) = ∑ ⎛ lim f n ( x )⎞ ⎜ x→ x ⎟ x0 − punct de acumulare pentru A⎪ x → x0 n =1 0 ⎠ ⎭ n =1 ⎝ * (∃) lim f n ( x ) , ( ∀ ) n ∈
x → x0

Teorema 2.5: O serie uniform convergentă de funcţii continue are ca sumă o funcţie continuă. Prescurtat vom scrie: ∞ ⎫ u → ⎪ ∑ f n ⎯⎯ f A ⎬ ⇒ f este continuă în x0 n =1 f n continue în x0 ∈ A⎪ ⎭ Teorem 2.6: Fie o serie de funcţii ∑ f n derivabile pe intervalul I ⊂
n

. Dacă seria

∑f
n

n

este uniform

convergentă pe I către f şi seria derivatelor ∑ f n′ este uniform convergentă pe I către g, atunci funcţia
n

sumă f este derivabilă şi f ' = g .

Prescurtat vom scrie:

⎫ ⎪ f n : I → , derivabile pe I ⎪ f derivabilă pe I ⎪ u ' ∞ → ⎬⇒ ∑ f n ⎯⎯ f ⎛ ∞ ⎞ I f ' = g , adică ⎜ ∑ f n ⎟ = ∑ f n' n ⎪ ⎝ ' ⎠ n =1 ∞ ⎪ ' u → ⎪ ∑ f n ⎯⎯ g I n =1 ⎭ Teorema 2.7: Fie o serie de funcţii ∑ f n uniform convergentă. Dacă seria de funcţii

integrabile
b

pe

intervalul
b

[a, b] ,

n

∑f
n

n

este şi

atunci

funcţia

sumă

f

este

integrabilă

pe

[a, b]

∞ a ⎛ ∞ ⎞ ⎜ ∑ f n ( x )⎟ dx = ∑ ∫ f n (x )dx = ∫ f ( x)dx . Prescurtat vom scrie: ∫ ⎝ n =1 ⎠ n =1 a b a f int egrabilă ( ) pe [ a, b ] şi f n : [ a, b ] → , int egrabile ( ) pe [ a, b]⎫ ⎪ b ∞ b a n ⎬⇒ ⎛ ∞ ⎞ → ∑ fn ⎯⎯ f f n ( x ) ⎟ dx = ∑ ∫ f n ( x ) dx = ∫ f ( x)dx ⎪ ∫⎜∑ [ a ,b ] b n ⎭ n =1 a ⎠ a ⎝ n =1

II.3. Serii de puteri
Definiţie 3.1: Se numeşte serie de puteri o serie de funcţii de forma

∑a x
n=0 n

n

= a0 + a1 x + a2 x 2 +

+ an x n +

,

unde ( an )n este un şir numeric şi x∈ IR.

12

Definiţie 3.2: Numerele an, n ∈

se numesc coeficienţii seriei de puteri.

Observaţie: Toate rezultatele stabilite la serii de funcţii sunt valabile şi în cazul seriilor de puteri. În plus, mulţimea de convergenţă a seriilor de puteri este nevidă, ea conţinând întotdeauna originea , x = 0. Teorema 3.1 (Teorema lui Abel): 1) Dacă seria de puteri
∞ 0

∑a x
n n n

n

este convergentă într-un punct x0 ≠ 0 , atunci ea este absolut

convergentă în orice punct x, cu x < x0 . 2) Dacă seria de puteri x, cu x > x1 . Observaţie. Conform teoremei lui Abel, pot să apară următoarele trei situaţii: 1) Seria de puteri să conveargă numai în x = 0 şi pentru orice x ∈ \ {0} să fie divergentă. 2) Seria de puteri să conveargă pentru orice x ∈ 3) Există r > 0 astfel încât , dacă x < r seria converge, iar dacă x > r , seria este divergentă Teorema 3.2: Pentru orice serie de puteri 2) (∀) x cu x > R seria este divergentă. Definiţie 3.3: Numărul R ∈ [0, ∞] din teorema precedentă se numeşte raza de convergenţă a seriei de puteri

∑a x
0

este divergentă într-un punct x1, atunci ea este divergentă în orice punct

∑a x
n 0

n

există un număr R ∈ [0, ∞] astfel încât:

1) (∀) x cu x < R seria este absolut convergentă;

∑a x
n =0 n

n

.

Observaţii: - Teorema de mai sus asigură existenţa razei de convergenţă a unei serii de puteri. - Numărul R ∈ [0, ∞] este unic. Teorema 3.3: Pentru orice serie de puteri

∑a x
n 0

n

există un număr R ∈ [0, ∞] , unde R este raza de

convergenţă, astfel încât: 1) seria este absolut convergentă pe intervalul (–R, R), numit interval de convergenţă, 2) seria este divergentă pe (− ∞,− R ) ∪ (R, ∞ ) , seria este uniform convergentă pe intervalul [–r, r], cu 0 < r < R, 3) fără a preciza comportarea seriei în punctele x =R şi x = –R. Observaţie: Raza de convergenţă se poate determina cu ajutorul criteriilor de convergenţă ale seriilor de numere. Teorema 3.4 ( teorema lui Cauchy - Hadarmard ): Fie seria de puteri

∑a x
n 0

n

şi R raza sa de

13

⎧1 ⎪ L , dacă 0 < L < +∞ ⎪ convergenţă. Dacă L = lim n an (finit sau infinit) atunci: R = ⎨0, dacă L = +∞ n→∞ ⎪+ ∞, dacă L = 0 ⎪ ⎩ Teorema 3.5: Fie seria de puteri

∑a x
n 0

n

şi R raza sa de convergenţă. Dacă L = lim

n →∞

an +1 (finit sau an

⎧1 ⎪ L , dacă 0 < L < +∞ ⎪ infinit) atunci: R = ⎨0, dacă L = +∞ ⎪+ ∞, dacă L = 0 ⎪ ⎩ Teorema 3.6: Suma S (x ) a unei serii de puteri convergenţă (–R, R).

∑a x
n n

n

este o funcţie continuă pe intervalul de

Teorema 3.7: Dacă seria de puteri este convergentă în punctul R (respectiv,–R), atunci suma sa, funcţia S, este continuă în R (respectiv –R). Teorema 3.8: Dacă seria

∑a x
n 0

n

are raza de convergenţă R, atunci şi seriile de puteri

a1 + 2a2 x + 3a3 x 2 + ... + nan x n −1 + ... şi a0 x + au raza de convergenţă R. a1 2 a2 3 a x + x + ... + n x n +1 + ... 2 3 n +1

Teorema 3.9: O serie de puteri poate fi integrată termen cu termen şi avem
a n ⎜ ⎟ ∫b S (x ) dx = ∑ ⎛ ∫b an x dx ⎞ , ⎝ ⎠ n =1 unde a, b aparţin intervalului de convergenţă (–R, R). a ∞

Teorema 3.10: Orice serie de puteri poate fi derivată termen cu termen pe intervalului de convergenţă (– R, R). Teorema 3.11: Suma derivatelor termenilor unei serii de puteri este egală cu derivata sumei acestei serii, în orice punct din intervalul de convergenţă (–R, R):
S ( x ) = ∑ nan x n −1 .
n =1 ∞

Teorema 3.12: Fie seriile de puteri a0 + a1 x + ... + an x n + ... şi b0 + b1 x + ... + bn x n + ... se pot construi seriile de puteri (1) (a0 + b0 ) + (a1 + b1 )x + ... + (an + bn )x n + ... (2) λa0 + λa1 x + ... + λan x n + ..., λ ∈ IR Dacă R1 şi R2 sunt razele de convergenţă ale celor două serii, atunci seria (1) are raza de convergenţă R ≥ min {R1 , R2 }, şi pentru λ ≠ 0 seria (2) are raza de convergenţă R1.

14

.3) sunt polinoame definite pe IR. se numeşte serie Taylor. prin: (x − x0 )2 f " (x ) + ..5) Definiţie 4.. Dacă r este raza de convergenţă a seriei de puteri ∑a y n =0 n ∞ n ..1: Fie intervalul I şi f : I → o funcţie indefinit derivabilă în x 0 ∈ I . din −r < y < r ⇒ − r < x − x0 < r sau x0 − r < x < x0 + r . Fie R ∈ [0.1: Seria Taylor a funcţiei f în punctul x0 este convergentă într-un punct x ∈ I ∩ X . + an ( x − x0 ) + .. convergent către zero. x − x0 f ( x0 ) + f ' ( x0 ) + 0 0 1! 2! n! se numeşte serie Taylor a funcţiei f în punctul x0. x ∈ I ∩ X x − x0 f ( x) = f (x0 ) + f ' ( x0 ) + ..4. x0 + r ) .2) adică. Evident. Dezvoltarea funcţiilor în serii Taylor Definiţie 4. Teorema 4.. Definiţie 4... Notând y = x – x0 obţinem: ∑a y n=0 n ∞ n = a0 + a1y + a2 y 2 + . Seria Taylor şi seria MacLaurin O serie de puteri de forma ∑ a (x − x ) n=0 n 0 ∞ n = a0 + a1 ( x − x0 ) + a2 ( x − x0 ) + ..II..3: Egalitatea ..3) Observaţie: Această serie este convergentă în x = x0. Definiţie 4..2: Sumele parţiale Tn ale seriei Taylor (II. o serie de puteri de forma celor analizate în paragraful anterior.1) unde x0 este un număr real. + an y n + . + 0 1! n! n .4) sau dezvoltată 2 n (x − x0 ) f "(x ) + . proprietăţile seriilor de puteri se menţin şi pentru serii Taylor.5) se numeşte formula de dezvoltare a funcţiei f în serie Taylor în jurul punctului x0. . 15 .. ∞] raza de convergenţă şi X mulţimea de convergenţă a seriei (II.. n →∞ Observaţie: În ipoteza lim Rn ( x ) = 0 .. + (x − x0 )n f (n ) (x ) + . + (x − x0 )n f (n ) (x ) x − x0 Tn ( x ) = f ( x0 ) + f ' ( x0 ) + 0 0 1! 2! n! numite polinoame Taylor.. + (x − x0 ) f (n ) (x ) + R (x ) x − x0 f ' ( x0 ) + 0 0 n 1! 2! n! reprezintă formula Taylor ataşată funcţiei f în punctul x0 .1) este convergentă în ( x0 − r .. (II. f ( x ) = Tn ( x ) + Rn ( x ) f ( x ) = f ( x0 ) + (II. 2 n ( II. (II.. către valoarea f(x) a funcţiei f în punctul x..3).. Aşadar. dacă şi numai dacă valorile în x ale resturilor Rn ale formulei lui Taylor formează un şir ( Rn ) n . (II. are loc egalitatea n →∞ (x − x0 ) f (n ) (x ) + . adică lim Rn ( x ) = 0 . iar Rn(x) se numeşte restul formulei Taylor.4: Egalitatea (II. seria Taylor (II. atunci ţinând cont că y = x – x0. Atunci seria de funcţii: (x − x0 )2 f " (x ) + . oarecare.

+ f (0 ) + .6: Seria Taylor funcţiei f. = ∑ (− 1) 2! 4! 6! 2n! n =0 ∞ x3 x5 x7 x 2 n +1 n sin x = x − + − + . x ≤ 1. 1− x n =0 1 1 1 1 + x = 1 + x − x 2 + x 3 + ..6) se numeşte formula de dezvoltare în serie MacLaurin a funcţiei f.. sin.. 2 8 16 ln(1 + x ) = x − Observaţie: Dacă 0 ∈ I şi f : I → este indefinit derivabilă în x = 0....5: Egalitatea (II.5) devine: (II.Observaţie: Aplicând formula (II... 1+ x n =0 ∞ 1 = 1 + x + x 2 + x 3 + ... cos... = ∑ (− 1) n 2 3 4 n =1 2 3 4 n ∞ x x x x e x = 1 + x + + + + .ln rezultă pentru ( ∀ ) n ∈ formulele: n ∞ x2 x3 x4 n +1 x + − + . atunci formula (II. 1! n! Definiţie 4. x ≤ 1. + f (0) + . se numeşte serie MacLaurin a 1! 2! n! 16 .. = ∑ (− 1) x n ....5) pentru funcţiile elementare exp.. Definiţie 4... = ∑ (− 1) (2n + 1) 3! 5! 7! n =0 ∞ 1 n = 1 − x + x 2 − x 3 + . = ∑ 2! 3! 4! n = 0 n! 2 4 6 2n ∞ x x x n x cos x = 1 − + − + ..6) x x n (n ) f (x ) = f (0) + f ' (0 ) + . = ∑ x n .. f (0) + x x2 x n (n ) f ' (0) + f " (0)..

. iar elementele sale se numesc vectori... . 1. Fie x = (x1.. ..1. Definiţie: Faţă de operaţiile: x + y = ( x1 + y1 .. adică: n = x = ( x1 . x2.. xn ⎛1 1 1⎞ ≠ 0 atunci y = ⎜ .α ⋅ xn ). III. ⎟ este opusul punctului x = (x1. Punctul e = (1.….... xn) ∈ n şi α∈ atunci α · x = (α · x1..CURS NR.. xn + yn).. ∑x ⋅ y i =1 i n i 17 . n Punctul 0 = (0. ...x · (y · z) = (x · y) · z. + xn · yn = n .. x2 · y2. . .x2.. .4 III. . xn · yn).. yn) din n. .. x2 + y2. Produsul scalar Definiţie: Fie x = (x1. adică: n = × × . 2) Înmulţirea cu scalari Fie x = (x1.. .x1. .0) ∈ se numeşte punct origine. .. atunci x + y = (x1 + y1.. 0. Proprietăţi: .. yn) din x şi y ca fiind numărul (x. iar punctul . ... y2. . x2.1. . .. . x2 + y2 .. . α ∈ IR este o algebră pentru operaţiile x + y. . xn) şi y = (y1. n . xn) şi y = (y1. n∈ . . i = 1. x2 ≠ 0. α · x2.(α + β) · x = α · x + β · x. . x2 . .α ·(x · y) = (α · x)· y = x ·(α · y).α · (β · x) = (α · β) · x. .. xn).. α · y.1) ∈ n este element neutru pentru înmulţire. xn + yn ) se organizează ca spaţiu liniar (vectorial).. . Se defineşte produsul scalar dintre . .…. . Structura de spaţiu vectorial Pe spaţiul n se pot defini o parte din structurile de pe dreaptă şi anume structura algebrică şi structura topologică.... .α ⋅ x2 .. .. xn). . xn ) xi ∈ . yn) din . . ⎜x x xn ⎟ ⎝ 1 2 ⎠ Mulţimea Proprietăţi: n n α ⋅ x = (α ⋅ x1 . . α · x.1 · x = x. y2. x2..x · (y + z) = x · y + x · z.1. . mulţimea 3) Înmulţirea vectorilor n Fie x = (x1. atunci x · y = (x1 · y1. . x2. n 1) Mulţimea formează un grup comutativ faţă de operaţia de adunare.2.. { } III. . . x2. .xn) ∈ n este opusul punctului x = (x1. ..x = (. FUNCŢII REALE DE IV. y2. y) dat de egalitatea: x1 · y1 + x2 · y2 + . × Definiţie: Mulţimea n este mulţimea sistemelor ordonate de n numere reale. . α · xn)∈ n. .α · (x + y) = α · x + α · y. .. Mulţimi şi puncte în Fie n n produsul cartezian a n mulţimi egale cu dreapta reală . x2.… . iar dacă x1 ≠ 0. . . ...x · y = y · x. xn) şi y = (y1. . MAI MULTE VARIABILE REALE III.1.

y ) + d ( y. închis sau mărginit. z). − x+ y ≤ x + y . ∑( x − y ) i =1 i i n 2 . x1∈ I1. − d ( x. +∞ ] se numeşte distanţă dacă d(x.. y ) = x − y . . Definiţie: Intervalele I1. n Definiţie: Doi vectori x. x) ≥ 0. y ∈ se numesc ortogonali dacă produsul lor scalar este zero: (x. − d ( x. x0 ) ≤ r} sau S 'r ( x0 ) = { x x ∈ n .. . α · y).3. n III. n = 2 se regăsesc formulele de calcul ale distanţelor dintre două puncte de pe o dreaptă şi din plan. III. . . xn∈ In }. x2 ∈ I2. y) = (α · x. In sunt deschise..... + xn . d ( x. x − x0 ≤ r} . Se numeşte sferă deschisă cu centrul în x0 şi de rază r mulţimea: S r ( x0 ) = { x x ∈ n n . − −x = − x . Observaţie: În particular..(x. x − y ≤ x− y . (x. y = ( y1 . Definiţie: Fie x0 ∈ n şi r > 0. Se numeşte interval n . x2. . In. k = 1. Definiţie: Dacă toate intervalele I1.. xn) ∈ 2 2 x = ( x. y) = (x. cu uşurinţă.(x + y. Proprietăţi: − x ≥ 0. . bk ) . Definiţie: Fie x0 ∈ S 'r ( x0 ) = { x x ∈ şi r > 0. xn). y ) ≥ 0. Se numeşte sferă închisă cu centrul în x0 şi de rază r mulţimea: n . In = {( x1.(x.y) = x − y . Distanţa în Definiţie: Aplicaţia d : Proprietăţi: n n × n → [ 0. .4. y) = 0. .… .. I2. x2.. − x − y ≤ x+ y .. x ) = x12 + x2 + .2. y) = (y. închise sau mărginite atunci In se numeşte intervalul n – dimensional deschis. x ). . d ( x. z ) ≤ d ( x.… . z) + (y. x − x0 < r} . . yn ) este o distanţă în n . I1.1. x0 ) < r} sau S r ( x0 ) = { x x ∈ n .. y ) = 0 ⇔ x = y.(z · x. .α ·(x. z · y). Topologia în Definiţie: Fie n intervale pe o dreaptă. . I2. n n . x = ( x1 . y ) = (x1 − y1 )2 + (x2 − y2 )2 .1. că d ( x. .. d ( x. y) = (x. . xn ) .. x = 0 ⇔ x = 0.dimensional. Se verifică. × In... Norma spaţiului Definiţie: Fie x = (x1. 18 . x). y ) = − d ( x. y ) = d ( y. − x− y ≤ x+ y . z) = (x. n . Se numeşte norma vectorului x numărul pozitiv III. pentru n = 1. unde I k = ( ak . z ). . − x⋅ y ≤ x ⋅ y . I2. adică: d ( x. x) = 0 <=> x = 0. − α ⋅x = α ⋅ x . produsul cartezian In = I1× I2 × .Proprietăţi: . d ( x. In se numesc laturine intervalului n – dimensional. .

Vom se numeşte punct aderent mulţimii A ⊂ n . mulţimea punctelor din interiorul unui cerc cu centrul în x0 şi intervalele bidimensionale ce conţin pe x0. adică este egală cu închiderea sa. Definiţie: Punctul x0 ∈ n lui x0 conţine cel puţin un punct din A. Teorema: O mulţime V este vecinătate a punctului x0 ∈ n dacă şi numai dacă există un interval n-dimensional In astfel ca x0 ∈ I n ⊂ V . Mulţimea punctelor frontieră ale mulţimii A se notează Fr(A) şi se numeşte frontiera mulţimii A. sunt vecinătăţi ale punctului x0. diferit de x0. dacă x0 este punct interior complementarei lui A. adică (∃) M astfel încât (∀) x ∈ A: x ≤ M . în orice interval care conţine pe x0 este o vecinătate a lui x0. (∀) V – vecinătate a lui x0. A = A . Definiţie: O mulţime care-şi conţine toate punctele aderente. Definiţie: Punctul x0 ∈ n se numeşte punct de acumulare al mulţimii A dacă orice vecinătate V a lui x0 conţine cel puţin un punct al mulţimii A. Teorema: Reuniunea unei familii de mulţimi deschise este o mulţime deschisă. În . dacă orice vecinătate V a lui x0 conţine puncte din A şi puncte din CA sau este aderent atât lui A. Definiţie: Mulţimile închise şi mărginite din n x∈ A se numesc mulţimi compacte. (∀)V – vecinătate a lui x0. Teoremă: Punctul x0 este punct de acumulare a lui A dacă şi numai dacă orice vecinătate V a lui x0 conţine o infinitate de puncte din A. adică: V ∩ A ≠ ∅. adică nu sunt puncte de acumulare. adică: x0 ∈ V ⊂ A sau x0 ∈ I n ⊂ V . CA ∩V ≠ ∅. astfel încât V ∩ A = { x0 } . sup x < +∞ . orice mulţime V ⊂ n cu proprietatea că există o sferă deschisă cu centrul în x0 inclusă în V. adică există o vecinătate V a punctului x0 . Teoremă: O mulţime A este deschisă dacă şi numai dacă îşi conţine toate punctele sale de acumulare. Definiţie: Punctul x0 ∈ n se numeşte punct frontieră al mulţimii A. Observaţie: În particular. care conţine mulţimea A. adică dacă este egală cu interiorul său. Observaţie: Orice punct de acumulare este şi punct aderent. cât şi mulţimii CA. Teorema: Intersecţia unei familii finite de mulţimi deschise este o mulţime deschisă. dacă orice vecinătate a nota mulţime punctelor aderente cu A . Definiţie: Punctul x0 ∈ A se numeşte punct izolat al mulţimii A dacă există o vecinătate V a punctului x0. Reciproca nu este adevărată. Teorema: Intersecţia unei familii oarecare de mulţimi înschise este o mulţime înschisă.Teorema: Orice sferă deschisă cu centrul în x0 coţine un interval n-dimensional ce conţine pe x0 şi reciproc. Punctul x0 ∈ n se numeşte punct interior mulţimii A ⊂ n . Teorema: Reuniunea unei familii finite de mulţimi închise este o mulţime înschisă. Definiţie: O mulţime A ⊂ n se numeşte mărginită. Definiţie: Se numeşte vecinătate a punctului x0 ∈ n . iar un 2 interval de forma ( x0 − r . orice asemenea interval conţine o sferă deschisă cu centrul în x0. A = int A sau dacă şi numai dacă este o vecinătate a fiecărui punct al său. adică: (V − {x0 }) ∩ A ≠ ∅. x0 + r ) este o vecinătate simetrică a lui x0. cu x0 ∈ V ⊂ Ac . Teorema: O mulţime A este închisă dacă şi numai dacă CA este deschisă. adică: x0 ∈ Sr ( x0 ) ⊂ V . se numeşte mulţime înschisă. A ∩V ≠ ∅ . 19 . dacă există o vecinătate V a lui x0 inclusă în mulţimea A. Definiţie: Se numeşte mulţime deschisă o mulţime care conţine numai puncte interioare. Definiţie: Punctul x0 ∈ n se numeşte punct exterior mulţimii A ⊂ n . Definiţie: Fie A o submulţime a spaţiului n şi x0 ∈ A . dacă există o sferă cu centru în origine.

(∀) k ≥ N ( ε ) . k →∞ Proprietate: Dacă xk → x0 atunci xk → x0 sau lim xk = lim xk Proprietate: Orice şir convergent ( xk )k∈ de puncte din spaţiul n este mărginit. Teorema: Un punct x0 ∈ Teorema: Avem lim xk = x0 k →∞ n . xk . xk − x0 < ε . k →∞ n . k →∞ k →∞ k →∞ Proprietate: Dacă xk → x0 şi yk → y0 atunci xk ⋅ yk → x0 ⋅ y0 sau lim (xk ⋅ yk ) = lim xk ⋅ lim yk . dacă în afara fiecărei vecinătăţi a lui x0 se află cel mult un număr finit de termeni ai şirului. unde xk este termenul general al şirului de puncte. y0 ) lim (xk . Definiţie: Şirul ( xk )k∈ se numeşte convergent către un număr x0 ∈ lui x0 conţine termenii şirului. yk ) = lim xk . . astfel ca: A ⊂ G1 ∩ G2. cu excepţia unui număr (∀)ε > 0. . Definiţie: O mulţime deschisă şi conexă se numeşte domeniu. xk < M . dacă orice vecinătate a finit de n termeni sau dacă (∀)ε > 0. Dacă xk − x0 < α k . (∀) k ≥ şi α k → 0 . (∀) k ≥ N ( ε ) Proprietate: Dacă xk → x0 şi yk → y0 atunci xk + yk → x0 + y0 sau lim ( xk + yk ) = lim xk + lim yk . Se notează (xk )k ∈IN sau x1 . (∃) N ( ε ) ∈ . A ∩ G1 ≠ ∅. dacă şi numai Proprietate: Limita unui şir convergent este unică. yk ) → ( x0 . k →∞ este limita unui şir ( xk )k∈ de puncte din spaţiul dacă şi numai dacă lim xk − x0 = 0 . A ∩ G2 ≠ ∅. f ( k ) = xk ∈ n . (∃) N ( ε ) ∈ .. III. Proprietate: Dacă xk → x0 şi yk → y0 atunci ( xk . α k . Şiruri de puncte din spaţiul Definiţie: O funcţie f : n n → n .. Proprietate: Prin scoaterea sau adăugarea unui număr finit de termeni unui şir convergent se 20 . α 0 ∈ lim (α k ⋅ xk ) = lim α k ⋅ lim xk . Proprietate ( Criteriul de convergenţă ): Fie (α k ) k ∈ k →∞ un şir de numere. . Proprietate: Prin schimbarea ordinei termenilor unui şir convergent se obţine tot un şir convergent şi cu aceeaşi limită . lim yk . k →∞ k →∞ k →∞ k →∞ ( k →∞ k →∞ ) atunci α k ⋅ xk → α 0 ⋅ x0 sau Proprietate: Dacă xk → x0 şi α k → α 0 . (A ∩ G1 )∩( A ∩ G2) ≠ ∅.. adică: (∃) M ∈ . (∀) k ≥ N ( ε ) .Definiţie: O mulţime A ⊂ n se numeşte conexă. xk − x0 < ε . k →∞ k →∞ k →∞ Proprietate: Orice subşir al unui şir convergent este convergent şi are aceeaşi limită .. dacă nu există nici o pereche de mulţimi deschise G1 şi G2. . atunci xk → x0 . adică: lim xk = x0 sau xk → x0 . x2 . k∈ se numeşte şir de puncte din spaţiul Definiţie: Un punct x0 ∈ n este limita unui şir ( xk )k∈ de puncte din spaţiul n.3.

adică există Vr(a) ⊆ care conţine mulţimea valorilor f (E). 2) f · g : E → m definite astfel: (f · g)(x) = f (x) · g (x). F ⊆ şi funcţia biunivocă f : E → F. Spunem că funcţia f este o funcţie vectorială de variabilă n vectorială.4. 3) α · f : E → m definite astfel: (α · f)(x) = α · f (x). adică sup f ( x ) < +∞ . n ≥ N (ε ). III. Funcţii definite pe mulţimi din spaţiul n n Definiţie: Fie E ⊆ şi funcţia f : E → m. iar valorile funcţiei sunt vectori. xm − xn < ε . (∃) N ( ε ) ∈ astfel încât (∀) m. fiecare i = 1. Definiţii: Fie E ⊆ n şi funcţiile f : E → m. x ∈ E. cu proprietatea ( f -1 f ) (x) = x şi ( f f -1 ) (y) = y. limita şirului aparţine de asemenea lui A. . unde h = g f sau h (x) = (g f) (x) = g ( f(x)). este mărginită dacă şi numai dacă toate 21 . xn ). 4) f / g : E → m definite astfel: (f / g)(x) = f (x) / g (x). i =1 m n m . x ∈ E. x ∈ E. f ) = ∑ fi 2 . Operaţii cu funcţiile vectoriale sunt: 1) f + g : E → m definite astfel: (f + g)(x) = f (x) + g (x). . x ∈ E.F ⊆ şi funcţiile f : E → F. n Teorema (criteriul lui Cauchy): Un şir ( xk )k∈ de puncte din spaţiul numai dacă este şir fundamental. Definim compunerea Definiţie: Fie E ⊆ funcţiilor vectoriale astfel h : E → p. n şirul de coordonate ( xik )k∈ are limita ai = pri a.. f = ( f .. 5) f : E → definite astfel: f (x) = f (x) . x ∈ E şi α ∈ .obţine tot un şir convergent şi cu aceeaşi limită . Teorema: Fie E ⊆ n şi funcţia vectorială f : E → m. g : E → m. Teorema: Un şir ( xk )k∈ de puncte din spaţiul n este convergent dacă şi are limita a ∈ n dacă şi numai dacă pentru n Teorema ( Lema lui Cesaro ): Orice şir mărginit de puncte din spaţiul conţine un subşir convergent. dacă mulţimea valorilor f (E) ⊆ este mărginită. Definiţie: Un şir ( xk )k∈ de puncte din spaţiul n se numeşte fundamental (şir Cauchy) dacă şi numai dacă: (∀) ε > 0. notată f (x) sau f ( x1. unde x este o variabilă vctorială din şi x1. n m Definiţie: Fie E ⊆ . Corolar: Funcţia vectorială f : E → x∈E m este mărginită dacă şi numai dacă x → f ( x) definită m pe E este mărginită. x2. . Atunci funcţia f este mărginită dacă şi numai dacă există un număr real M astfel încât pentru orice x ∈ E să avem f ( x) ≤ M . aşadar argumentul funcţiei f este un vector din n .. Teorema ( Weierstrass – Bolzano ): Orice mulţime mărginită şi infinită are cel puţin un punct de acumulare. n dacă şi numai Proprietate: O mulţime A∈ n este închisă dacă şi numai dacă o dacă cu orice şir convergent de puncte din A. Definiţie: Fie E ⊆ n şi funcţia f : E → m. Definim inversa funcţiei -1 vectoriale f astfel f : F → E. x2. y ∈ F . Se spune că funcţia f este mărginită pe mulţimea m m E. Teorema: Funcţia vectorială f : E → componentele sale reale sunt mărginite.. x ∈ E. g : F → p. xn sunt coordonatele lui x. . Proprietate: Un punct a ∈ n este punct de acumulare al unei mulţimi A∈ dacă există un şir xk → a format din puncte distincte din A.

Din acest motiv. Observaţie: Ne vom referi în continuare la funcţii reale de două variabile reale. Dacă funcţia f este continuă în toate punctele mulţimii A. y ) . f (A) – este mulţimea în care funcţia f ia valori. ( ∃) δ ( ε ) > 0 asfel încat (∀) ( x. y ) ∈U ∩ A . yn ) → ( a. există şiruri de puncte.5. b). y ) . adevărată. Putem n →∞ da mai multe definiţii echivalente pentru limita unei funcţii într-un punct. y ) . Spunem că ˆ l = lim f ( x. yn ) ⎯⎯⎯ ( a. atunci ea este continuă în acel punct în raport cu fiecare variabilă în parte. b) un punct de acumulare pentru A.b). n n f ( x. y ) − l < ε . 22 . Observaţie: Această limită trebuie privită ca limită în raport cu ansamblul variabilelor. f – este legea de corespondenţă între A ⊂ n şi f ( A) ⊂ .y ) ≠ ( a. y )} → . A – este domeniul de definitie al funcţiei. b) în raport cu ansamblul variabilelor. Considerăm (a. dacă pentru x →a y →b {( x . Observaţie: Utilizând definiţii echivalente pentru limită se pot obţine definiţii echivalente pentru continuitate. b ) . Dacă f este continuă în raport cu ansamblul variabilelor. yn ) ⎯⎯⎯ l . Din faptul că (a. x2 . Reciproca nu este. de aceea f se mai numeşte funcţie reală ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎝ xn ⎠ de variabilă vectorială. în general. b ) . Observaţie: Legătura între limita funcţiei în raport cu ansamblul variabilelor şi limite iterate: .dacă există limitele iterate ale funcţiei f în (a. spunem că f este continuă pe mulţimea A. dacă oricare ar fi o vecinătate V ∈V ( l ) .dacă (∀) ε > 0. precum şi una dintre limitele iterate în (a. Spunem că n →∞ n∈IN ( xn . yn ) ≠ ( a. xn ) .III. b ) cu proprietatea x→a y →b x − a < δ ( ε ) . yn ) ≠ ( a. Spunem că l = lim f ( x. . Se pune problema comportării funcţiei f într-o vecinătate a punctului (a. b) şi sunt egale nu rezultă că există limita funcţiei în (a. fără a ne interesa valoarea funcţiei în acest punct. Fie A ⊆ 2 şi f : A → o funcţie reală de două variabile reale. y − b < δ ( ε ) . ⎛ x1 ⎞ ⎜ ⎟ x2 Argumentul funcţiei f este un vector x = ⎜ ⎟ ∈ A ⊂ n . b) este punct de acumulare pentru A. y ) . avem f ( x.…. b) astfel încât pentru orice ( x. y ) ∈V .rezultă orice şir de puncte din A. Limită. ( xn .dacă (∃) lim f ( x. atunci cele două limite x→a y →b coincid. b ) şi ( xn . diferite de → acesta.avem f ( xn . b) există şi alte puncte ale mulţimii A. b ) l = lim f ( x. Continuitatea funcţiilor vectoriale Definiţie: Fie Numim funcţie reală de n variabile reale o funcţie f : A ⊂ n → . x→a cu proprietatea y →b există o vecinătate U a lui (a. rezultă că în orice vecinătate a lui (a. Vom nota: y = f ( x1 . ( xn . rezultatele extinzându-se cu uşurinţă la funcţii reale de n variabile reale.

Definiţie: Fie f : A ⊆ 2 Definiţie: Fie f : A ⊆ 2 → → . dacă lim . vom spune că f are derivată în punctul (a. Funcţia f este derivabilă parţial în f ( a. iar când derivăm parţial în raport cu y. produse. y ) . vom spune că funcţia f este derivabilă parţial în raport cu x (în raport cu y) pe mulţimea A. y ) definite pe A sunt la rândul lor derivabile parţial în raport cu x şi y. y ) " = f x 2 ( x. Observaţie: Dacă f x' ( a. b ) ∈ A şi acestea sunt continue în (a. Teorema (Criteriul lui Schwarz): Dacă funcţia f : A ⊆ 2 → are derivate parţiale mixte de ordinul doi într-o vecinătate a punctului ( a. = f y"2 ( x. Derivate parţiale şi (a. b). y ) " = = f yx ( x. Această limită se x →a x−a ∂ f ( a. Definiţie: Fie f : A ⊆ 2 → şi (a. b) şi se notează prin ∇ f (a . b). b) un punct interior lui A. b) un vector ale cărui coordonate sunt date de derivatele parţiale ale funcţiei f în punctul (a. b). dar nu este derivabilă în (a. Observaţie: Criteriul următor dă condiţii suficiente ca derivatele parţiale mixte să fie egale. b ) − f ( a . respectiv cu y. y ) şi f y' ( x. Funcţia f este derivabilă parţial în f ( x. există şi este finită. există şi este finită. în general. Dacă derivatele parţiale Observaţie: Observăm că ∂2 f ∂2 f = (nu are importanţă ordinea derivării). b ) raport cu y în punctul (a. y ) ∂ ⎛ ∂ f ⎞ ∂ f ( x. ⎜ ⎟ ∂x⎝ ∂y ⎠ ∂ x∂ y ( x. se consideră x constant. derivabilă parţial în raport cu x.6. atunci 23 . y ) . se consideră y constant. ⎜ ⎟ ∂y⎝ ∂x ⎠ ∂ y∂ x 2 ∂ ⎛ ∂ f ⎞ ∂ f ( x. b ) sau şi se va numi derivata parţială de ordinul întâi a funcţiei f în ∂y raport cu y în punctul (a. b ) sau f y' ( a. Observaţie: Regulă practică de derivare parţială: când se derivează parţial în raport cu x. y ) " = = f xy ( x. b ) . b ) notează cu f x' ( a. Derivata parţială într-un punct măsoară viteza de variaţie a funcţiei în raport cu variabila respectivă. b ) notează cu f y' ( a. y ) . Definiţie: Dacă funcţia f este derivabilă parţial în raport cu x (în raport cu y) în fiecare punct al lui A. y ) ∈ A . b). b ) sunt +∞ sau –∞.5 III. Această limită se y →b y −b ∂ f ( a. y ) . b). ⎜ ⎟= ⎜ ⎟= 2 2 ∂x⎝ ∂x ⎠ ∂x ∂y⎝∂y ⎠ ∂y 2 ∂ ⎛ ∂ f ⎞ ∂ f ( x. y ) − f ( a. Definiţie: Se numeşte gradientul funcţiei f în punctul (a. Definiţie: ∂ x∂ y ∂ y∂ x ∂2 f ∂2 f . b). oricare ar fi f x' ( x. b ) raport cu x în punctul (a. b) un punct interior lui A. nu sunt egale. Derivatele parţiale ale funcţiilor în care intervin sume. dacă lim . b ) sau şi se va numi derivata parţială de ordinul întâi a funcţie f în ∂x raport cu x în punctul (a. b). Derivatele parţiale de ordinul doi se numesc derivate parţiale mixte de ordinul al ∂ x∂ y ∂ y∂ x doilea şi.CURS NR. derivatele lor parţiale se numesc derivate parţiale de ordinul doi ale funcţiei f şi se notează: 2 2 ∂ ⎛ ∂ f ⎞ ∂ f ( x. câturi de funcţii se calculează după regulile stabilite la funcţii de o singură variabilă reală.

f ( a. atunci ea are derivate parţiale în (a. astfel încât.1) se scrie: f ( x. Expresia R ( x. y) în f ( a. y ) = f ( a. b). Aşadar. b ) . y ) − f ( a. b) şi . b). b ) = f x' ( a. y ) se numeşte ∂y valoarea marginală a funcţiei f(x. Se numeşte elasticitatea parţială a funcţiei f(x. b). Teorema: Dacă funcţia f este diferenţiabilă în punctul (a.1) Definiţie: Dacă mulţimea A este deschisă (formată numai din puncte interioare) şi dacă f este diferenţiabilă în orice punct al mulţimii A. Expresia R ( a. în plus. y) în raport cu variabila x. atunci funcţia f este diferenţiabilă în (a. putem scrie: f ( x. expresia Ex ( a. în punctul (a. b ) ∈ A . b ) .y) în raport cu x. α = f x' ( a. Definiţie: Se numeşte elasticitatea parţială a funcţiei f (x. y ) − f ( a . atunci ea are derivate parţiale f x' şi f y' pe A. b ) ⋅ ( y − b ) + ϕ ( x.7. b ) = 0 . pentru orice punct ( x. atunci ea este contină în acest punct. y ) = ( a. y ) = ϕ ( a. b ) se numeşte valoarea ∂x ∂f marginală a funcţiei f(x. pentru o funcţie diferenţiabilă în punctul (a.2) Teorema: Dacă funcţia f este diferenţiabilă în punctul ( a. b ) .3) 24 . y ) se numeşte valoarea medie a y ∂f funcţiei f( x. (III. pentru funcţii de două sau mai multe variabile . y ) ⋅ ( x − a) + ( y − b) 2 2 . β = f y' ( a. b). b ) = α ( x − a ) + β ( y − b ) + ϕ ( x . b). Definiţie: Expresia M ( x. să x→a y →b Definiţie: Fie f : A ⊆ 2 → existe egalitatea f ( x. diferenţiabilitatea şi derivabilitatea parţială nu sunt noţiuni echivalente (ca în cazul funcţiilor de o singură variabilă reală). b ) = f yx ( a. b ) = f ( x. Reciproca nu este adevărată. b) dacă există două numere reale α şi β şi o funcţie ϕ : A ⊆ 2 → . b ) ∂ x raport cu variabila y. b ) . b). y ) ∈ A . b ) = ( x. Expresia M ( a. continuă şi nulă în punctul (a. b) şi dacă aceste derivate parţiale sunt continue în (a. b ) = ( a. y ) ⋅ d (III. adică lim ϕ ( x. y) în raport cu variabila y. spunem că f este diferenţiabilă pe mulţimea A. expresia E y ( a. Teorema ( Condiţie suficientă pentru diferenţiabilitate în punct): Dacă funcţia f are derivate parţiale de ordinul întâi în raport cu x şi y într-o vecinătate V a punctului (a. b ) se numeşte valoarea x b ∂f ⋅ ( a. Diferenţiala funcţiilor reale de mai multe variabile reale şi (a. y) în raport cu variabila x. b) un punct interior mulţimii A . b). b ) = medie a funcţiei f (x. b ) ∈ A . b ) ." " f xy ( a. Definiţie: Fie f : A ⊆ 2 → şi ( a. dar nu sunt diferenţiabile. Consecinţa: Dacă f este diferenţiabilă pe mulţimea A. y) în raport cu y. y ) ⋅ d (III. Observaţie: Egalitatea (III. y ) − f ( a. b ) = α ( x − a ) + β ( y − b ) + ϕ ( x. Observaţie: Noţiunea de diferenţiabilitate se poate extinde şi la funcţii de n variabile reale. Aşadar. Observaţie: Există funcţii care au derivate parţiale. Funcţia f este diferenţiabilă în punctul (a. b ) ⋅ ( x − a ) + f y' ( a. b ) ∂ y III. în punctul a ∂f ⋅ (a.

v ) ∈ 2 . y ) ∈ A se scrie: (III. Aşadar. x. u. b ) = 0 . atunci: df = f x' ⋅ dx + f y' ⋅ dy = not not (III. y ) = 1 . g 'y ( x. b ) = ⎜ dx + dy ⎟ f ( a. hy ( x. b ) ⋅ ( x − a ) + f y' ( a. b ) ⋅ ( y − b ) .creşterea funcţiei f în (a.9) 25 . ∂ x1 ∂ xn n → . Funcţia f este diferenţiabilă de k ori în punctul (a. y ) ⋅ dy sau. y ) − f ( a. y ) = f x' ( x. b. y ) = y . rezultă df ( a. y ) ⋅ dx + f y' ( x. dacă nu se pun în evidenţă variabilele x şi y. b ) se numeşte creşterea funcţiei f corespunzătoare creşterilor x – a şi y . x. v ) ∈ 2 . b). y ) ∈ A şi ( u. hx ( x. Pentru calcule . Pentru creşteri mici ale argumentelor x şi y. y ) = 0. y ) = 0 . b ) ∈ A se pot defini şi diferenţiale de ordin superior. b).6) df ( x. ∂f ∂f ⋅ dx + ⋅ dy ∂x ∂y Observaţie: Dacă ∂ f se interpretează ca fiind produsul simbolic între ∂ şi f. y ) ≅ f ( x. Cu aceste notaţiii. v ) = v = dy . ⋅ dx + ⋅ dy se scrie df = ⎜ ∂y ∂x ∂y ⎝∂x ⎠ ∂ ∂ Definiţie: Expresia d = dx + dy se numeşte operator de diferenţiere. din lim ϕ ( x. v. Diferenţiala de ordinul k a funcţiei f în punctul (a. u.7) Din (III.b ale variabilelor x şi y. y ) − f ( a. b) şi se notează df ( a. adică df ( a. u. b. b ) poate fi aproximată cu funcţia x→a y →b liniară în x. x. ( a.4) Definiţie: Funcţia liniară din (III. Dacă f este diferenţiabilă pe A. u. Pentru funcţiile particulare g ( x.7) deducem că diferenţiala funcţiei f pe mulţimea A este o funcţie de patru variabile independente x.8) ⎛ ∂ ⎞ ∂ ∂f ∂f ⋅ dx + ⋅ dy ⎟ f .7). şi ( a. b). y. atunci diferenţiala ei într-un punct arbitrar ( x. y. y ) = 1. df ( a. b. y. n ≥ 3 . y . y ) − f ( a. obţinem df ( x. Din relaţia (III. dg ( x. y ) ⋅ v (III. avem ∂f ∂f ∂f df = dx1 + dx2 + + dxn ∂ x1 ∂ x2 ∂ xn ∂ ∂ d= dx1 + + dxn . y ) = x. → . y ) = ϕ ( a. Notăm: x – a = u şi y – b = v. rezultă ' ' ' g x ( x. u. unde ( x. ( u. b) este dată de egalitatea Definiţie: Pentru funcţia f : A ⊆ 2 ⎛ ∂ ⎞ ∂ d f ( a. b. y. y ) ⋅ u + f y' ( x. v ) = f x' ( a. operator de diferenţiere. v ) = f x' ( x. aproximativ . b ) ⋅ u + f y' ( a. y ) = f x' ( a. ∂x ∂y df = Definiţie: Pentru f : A ⊂ Definiţie: Diferenţiala funcţiei f de n variabile ( n ≥ 2 ) se numeşte diferenţiala totală a funcţiei f. b ) ⋅ v. h ( x.este util ca diferenţiala să se scrie şi sub alte forme.4) se numeşte diferenţiala funcţiei f în punctul (a. b ) ∂y ⎠ ⎝∂x k k (III. b ) ⋅ ( y − b ) şi reprezintă. b ) ⋅ ( x − a ) + f y' ( a.5) (III. f x' ( a. b ) . b ) sau f are diferenţială de ordinul k în (a. dacă toate derivatele parţiale de ordinul k – 1 ale lui f există într-o vecinătate V a lui (a.5). (III. y ) .Definiţie: Diferenţa f ( x. deducem că diferenţa f ( x. b ) ∈ A . b) şi acestea sunt diferenţiabile în (a. v ) = u = dx. revenind în (III. dh ( x.

⎛ ∂ ⎞ ∂ (III. Avem. 2) Fie funcţia compusă de forma f ( x. Operatorul k k ⎛ ∂ ⎞ ∂ d =⎜ dx + dy ⎟ este operatorul de diferenţiere de ordinul k şi se obţine prin ridicarea ∂y ⎠ ⎝∂x formală la puterea k a operatorului de diferenţiere de ordinul unu. v ( x. b ) ) .11) Teorema: Dacă funcţiile u şi v sunt diferenţiabile în (a. deoarece III. ∂y ⎠ ∂x ∂ x∂ y ∂y ⎝ ∂x d ( dx ) = 0. d ( dy ) = 0 . k k Observaţie: ⎛∂ f ⎞ ∂2 f ∂f ∂2 f ∂2 f d ( df ) = d ⎜ dx + dy ⎟ = 2 dx 2 + 2 dxdy + 2 dy 2 . v(x. (III. iar rezultatul se înmulţeşte formal cu f. Formulele de calcul pentru derivatele parţiale de ordinul întâi ale funcţiei f.unde şi ∂x ∂y ∂x ∂y (III. y ) = g ( u ( x. b ) ∈ A . ⎨ ∂ f ∂ g ∂ u ∂g ∂ v ⎪ = ⋅ + ⋅ ⎪∂ y ∂u ∂ y ∂v ∂ y ⎩ ∂f ∂f ∂f ∂f sunt date de formulele Diferenţiala funcţiei f este df = ⋅ dx + ⋅ dy .12) ⎨ ' ' ' ' ' ⎪ f y = gu ⋅ u y + g v ⋅ v y ⎩ sau ⎧∂ f ∂ g ∂ u ∂ g ∂ v ⎪ ∂ x = ∂u ⋅ ∂ x + ∂v ⋅ ∂ x ⎪ . atunci funcţia f este diferenţiabilă în (a. b ) . Observaţie: Diferenţiala df se mai scrie: ⎛ ∂ g ∂u ∂ g ∂v ⎞ ⎛ ∂ g ∂u ∂ g ∂v ⎞ df = ⎜ + + ⎟ dx + ⎜ ⎟ dy = ⎝ ∂u ∂ x ∂v ∂ x ⎠ ⎝ ∂u ∂ y ∂v ∂ y ⎠ = ∂ g ⎛ ∂u ∂u ⎞ ∂ g ⎛ ∂v ∂v ⎞ ∂ g ∂g ⋅ du + ⋅ dv dx + dy ⎟ + dx + dy ⎟ = ⎜ ⎜ ∂u ⎝ ∂ x ∂ y ⎠ ∂v ⎝ ∂ x ∂ y ⎠ ∂u ∂v df = Deci .12).10) d f =⎜ dx + dy ⎟ f ∂y ⎠ ⎝∂x În această egalitate exponentul k indică faptul că binomul din paranteze trebuie dezvoltat în mod formal după binomul lui Newton.b) şi dacă funcţia g este diferenţiabilă în ( u0 . y). y ) ) . b) . y ) = g ( u ( x.13) Avem: 26 . Diferenţiale şi derivate parţiale ale funcţiilor compuse 1) Fie funcţia compusă f ( x. v: A⊂ 2 → şi ( a. într-un punct oarecare din A. (III. y ) ) . y). sunt: ' ' ' ⎧ f x' = gu ⋅ u x + g v' ⋅ vx ⎪ . dacă nu punem în evidenţă punctul (a.sau. (III.8. y ) . unde u:A⊂ 2 → . ∂u ∂v unde du şi dv sunt diferenţialele funcţiilor u(x. b). v0 ) = ( u ( a. v ( a. ∂g ∂g du + dv . d k f = d ( d k −1 f ) .

z ) ) . x2 .19) + x2 + + xn = k ⋅ f ( x1 . z ) = g ( u ( x. z ) ) Avem: ∂ f ∂ g ∂u ∂ g ∂v ∂ f ∂ g ∂u ∂ g ∂v .… . Spunem că funcţia de n variabile reale f este omogenă de gradul k în variabilele x1 .… .17) Definiţie: Fie f : A ⊆ n → .18) Definiţie: Fie u1 (α ) = α ⋅ x1 .… . xn ) . α xn ) = α k ⋅ f ( x1 . dacă f (α x1 . ∂ x d u ∂ x ∂ y du ∂ y df = ⎛ dg ∂ u ⎞ ⎛ dg ∂ u ⎞ ∂f ∂f dx + dy = ⎜ ⋅ ⎟ dx + ⎜ ⋅ ⎟ dy = ∂x ∂y ⎝ du ∂ x ⎠ ⎝ du ∂ y ⎠ 3) Fie funcţia compusă de forma f ( x. ∂ x1 ∂ x2 ∂ xn Egalitatea (III. = ⋅ + ⋅ = ⋅ + ⋅ ∂ x ∂ u ∂x ∂ v ∂ x ∂ y ∂ u ∂ y ∂ v ∂ y ∂ f ∂ g ∂u ∂ g ∂v . v ( x ) ) Avem: . 27 .15) (III. α ∈ IR. rezultă x1 + ∂ f dun = k ⋅ α k −1 ⋅ f ( x1 . y.18) în raport cu α şi obţinem: ∂ f du1 ∂ f du2 + + ∂ u1 dα ∂ u2 dα Luând α = 1. y.… . = ⋅ = ⋅ . α x2 . x2 .16) 5) Fie funcţia compusă de forma f ( x ) = g ( u ( x ) .∂ f d g ∂ u ∂ f dg ∂ u . y. x2 . z ) = g ( u ( x. = ⋅ + ⋅ ∂ z ∂u ∂ z ∂v ∂ z ∂f ∂f ∂f df = dx + dy + dz ∂x ∂y ∂z (III.… . (III. ⎟ dx = ∂u ∂v ⎝ ∂ u dx ∂ v dx ⎠ Aplicaţie: formula lui Euler (III. u2 (α ) = α ⋅ x2 .14) Avem: ∂ f dg ∂ u = ⋅ ∂ z du ∂ z ∂u ' ∂u ' ∂u dx + gu dy + gu dz = ∂x ∂y ∂z ⎛ ∂u ∂u ∂u ⎞ ' =g ⎜ dx + dy + dz ⎟ = gu du ∂y ∂z ⎠ ⎝∂x 4) Fie funcţia compusă de forma f ( x. y. xn ) .… xn ) . ∂ f dg ∂ u ∂ f dg ∂ u . α ≠ 0 . y. ∂ x du ∂ x ∂ y du ∂y ∂f ∂f ∂f ' df = dx + dy + dz = gu ∂x ∂y ∂z ' u dg ⎛ ∂ u ∂ u ⎞ dg ' dx + dy ⎟ = du = dg = gu du = ⎜ du ⎝ ∂ x ∂ y ⎠ du (III. = ⋅ = ⋅ . Derivăm în egalitatea (III. ∂ un dα ∂f ∂f ∂f (III.19) este cunoscută sub numele de formula lui Euler şi ea caracterizează funcţiile omogene de grad k. xn . df ∂ g ' ∂ g ' = ux + vx . v ( x. un (α ) = α ⋅ xn . dx ∂ u ∂v ⎛ ∂ g du ∂ g dv ⎞ ∂g ∂g df = f x' ⋅ dx = ⎜ + du + dv . z ) .

b). b). 28 . y ) − f ( a. b) punct interior mulţimii A. y ) = Rn ( a. Exemplu: ∂2 f ∂ ⎛ ∂ f ⎞ ∂ ⎡∂ g ∂u ∂ g ∂ v ⎤ = + = ⎜ ⎟= 2 ∂x ∂ x ⎝ ∂ x ⎠ ∂ x ⎢∂u ∂ x ∂v ∂ x⎥ ⎣ ⎦ ∂ ⎛ ∂ g ⎞ ∂u ∂ ⎛ ∂u ⎞ ∂ g ∂ ⎛ ∂ g ⎞ ∂v ∂ ⎛ ∂v ⎞ ∂ g = + + + ⎜ ⎟⋅ ⎜ ⎟⋅ ⎜ ⎟⋅ ⎜ ⎟⋅ ∂ x ⎝ ∂ u ⎠ ∂x ∂ x ⎝ ∂ x ⎠ ∂ x ∂ x ⎝ ∂ v ⎠ ∂ x ∂ x ⎝ ∂ x ⎠ ∂ v iar ∂ ⎛∂g⎞ ∂ ⎛∂g⎞ ∂g ∂g şi depind de ⎜ ⎟ . nu are importanţă ordinea variabilelor cu care se derivează. fie + 1 n i ( n) n −i i ∑ Cn f xn−1 y ( a. b ) ⇒ Tn ( a. b). y ) . b )( y − b ) ⎤ + ⎦ 2! ⎣ + sau 1 1 1 df ( a. ⎞ ∂ ⎛∂g⎞ ∂ ⎛∂g ( u ( x.b). b ) = f ( a. b )( x − a )( y − b ) + f y"2 ( a. b ) + d 2 f ( a. egalitate numită formula lui Taylor de ordinul n corespunzătoare funcţiei f în punctul (a. b ) + Rn ( x. b ) ∈ A . b ) + + d n f ( a. Dacă Rn este o funcţie continuă în (a. f ( x. b ) poate fi făcută oricât de mică. III. v ( x .Observaţie: Pentru funcţia compusă f ( x. y ) . Polinomul 1 Tn ( x. y ) = ( a. y ) ∈ A . Definiţie: Obţinem . b ) 1! 2! n! se numeşte polinomul lui Taylor ataşat funcţiei f în punctul (a. y ) + Rn ( x. b )( x − a ) ( y − b ) n ! i =0 Tn ( x. y ) = Tn ( x. y ) . adică lim Rn ( x. diferenţa f ( x. y ) . Presupunem că funcţia f are derivate parţiale de ordinul n în (a. y ) ) ⎟ = ⎜ ⎟= ⎜ ∂ x ⎝ ∂u ⎠ ∂ x ⎝ ∂u ⎠ ∂ ⎛ ∂ g ⎞ ∂ u ∂ ⎛ ∂ g ⎞ ∂ v ∂2 g ∂ u ∂2 g ∂ v = ⋅ + ⋅ = 2⋅ + ⋅ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ∂u ⎝ ∂u ⎠ ∂ x ∂v ⎝ ∂u ⎠ ∂ x ∂u ∂ x ∂u∂v ∂ x x şi y prin . y ) = f ( a. iar în derivatele parţiale mixte până la ordinul n inclusiv. Observaţie: Dacă ( x. b ) şi Rn ( a. adică în astfel de puncte f(x.suficient x→a y →b de apropiate de (a. b )( y − b ) ⎤ + ⎦ 1! ⎣ 1 2 2 " + ⎡ f x"2 ( a. b ) + ⎡ f x' ( a. ⎜ ⎟ se calculează ţinând cont că ∂ x ⎝ ∂u ⎠ ∂ x ⎝ ∂v ⎠ ∂u ∂v intermediul lui u şi v . rezultă că pentru puncte ( a. y ) = f ( a. Pentru orice ( x. y ) = f ( x. b )( x − a ) + f y' ( a. y) poate fi aproximată prin Tn ( x. b ) = 0 . y ) ) (şi celelalte cazuri) se pot defini derivate parţiale şi diferenţiale de ordin superior. Formula lui Taylor Definiţie: Fie f : A ⊆ 2 → şi (a. v ( x. b). y ) = g ( u ( x. b )( x − a ) + 2 f xy ( a. Definiţie: Funcţia Rn se numeşte restul de ordinul n al formulei lui Taylor. y ) .9. b ) = 0 . y ) − Tn ( x.

Notăm: " f x"2 ( a. b) este punct de extrem pentru funcţia f. b ) 2 " D ( a. b ) = 0 . Definiţie: Punctul ( a. Pentru a identifica punctele de extrem dintre punctele staţionare. dacă f x"2 ( a.CURS NR. iar punctele de extrem se găsesc printre punctele staţionare.(a. b) nu este punct de extrem local al funcţiei f (punct şa). b ) . y ) ≤ f ( a. Extremele funcţiilor reale de n variabile reale (n ≥ 2) Fie f : E ⊆ 2 → o funcţie reală de două variabile reale şi (a. atunci: Dacă D(a. Fie (a. Definiţie: Punctul ( a. b ) ∈ Int E este punct staţionar pentru f . b ) − ⎡ f xy ( a.(a. b). b) > 0. în altele nu. (a. b ) = 0. b ) ∈ Int E este punct de extrem local şi funcţia f are derivate parţiale de ordinul întâi în acest punct. y ) ∈V ∩ E . Dacă D(a. . b ) ∈ E este punct de maxim local (relativ) al funcţiei f. b) este punct de minim local. b ) = " = f x"2 ( a. b) < 0. Este indicat a se face un studiu direct asupra diferenţei f ( x. y ) ≥ f ( a. Teorema: Dacă punctul ( a. (∀) ( x. (a. f y' ( a. b) un punct staţionar al funcţiei f şi presupunem că f are derivate parţaile de ordinul doi. trebuie să utilizăm derivatele parţiale de ordinul doi ale funcţiei f. atunci: f x' ( a. " ⎣ ⎦ f xy ( a. b) este punct de maxim local. toate soluţiile sistemului ⎨ ' ⎪ fy = 0 ⎩ sunt puncte staţionare. b) este punct staţionar al funcţiei f şi dacă funcţia f are derivate parţiale de ordinul doi continue într-o vecinătate a punctului (a. y ) ∈V ∩ E .10. În unele cazuri (a. y ) − f ( a. nu putem afirma că (a. Reciproca nu este adevărată! ⎧ f x' = 0 ⎪ Aşadar. f ( x. Observaţie: Orice punct de extrem local al funcţiei f este punct staţionar pentru f. 29 . b ) f xy ( a.dacă df ( a. dacă există o vecinătate V a acestui punct astfel încât. b ) = 0 . f ( x. b) este punct de extrem local al funcţiei f şi anume: . b ) > 0. dacă f x"2 ( a. b ) f y 2 ( a. b ) ⎤ .6 III. b ) . b) este punct de extrem. (∀) ( x. Definiţie: Punctele de maxim local şi minim local se numesc puncte de extrem local ale funcţiei. b ) ⋅ f y"2 ( a. Dacă D(a. b ) Teorema: Dacă (a. b) = 0. b) un punct al mulţimii E. dacă există o vecinătate a acestui punct astfel încât. b ) ∈ E este punct de minim local (relativ) al funcţiei f. Un punct ( a. b ) . b ) < 0.

. ⎪ ⎪ ⎪ ∂g ⎪ n m m =0 ⎡ ⎤ ⎪∂ a ⎪∑ xi ⋅ ⎣ a0 + a1 xi + ..... adică să se reprezinte în plan punctele de coordonate ( xi ... ( x2 . Pm ( x ) = a0 + a1 x + ....... x2 . Observaţie: În locul funcţiei polinomiale Pm se poate lua o funcţie h oarecare.. Pentru a alege cât mai corect funcţia de ajustare este util ca....... Metoda celor mai mici pătrate Presupunem că... a1 . + am ∑ xi2 m = ∑ xim yi ⎪ i =1 i =1 i =1 ⎩ i =1 Dacă valorile x1 ......... Eroarea care se produce în punctul xi este ε i = yi − Pm ( xi ) ..... mai întâi.... + am ∑ xim = ∑ yi ⎪ i =1 i =1 i =1 ⎪ n n n n ⎪ m +1 2 ⎪a0 ∑ xi + a1 ∑ xi + ...... Notăm: ⎣ ⎦ 2 i =1 i =1 n n g ( a0 ......... dintre acestea să se reţină .. + am ∑ xi = ∑ xi yi ⎨ i =1 i =1 i =1 i =1 ⎪.… .acea curbă pentru care suma pătratelor erorilor este minimă. y2 ) ... + am xim ) ⎤ ....... sistemul anterior oferă o soluţie unică a0 ..... Metoda de aproximare a unei funcţii necunoscute f printr-o funcţie h se numeşte ajustare... ⎪ n n n ⎪ n m a0 ∑ xi + a1 ∑ xim +1 + ..... + am xi − yi ⎦ = 0 ⎩ i =1 ⎩ m Forma normală (Gauss) este : n n n ⎧ n ⋅ a0 + a1 ∑ xi + ...III.. am sunt: ⎧∂g ⎧ n m =0 ⎪∂ a ⎪∑ ⎡ a0 + a1 xi + ... vom avea ajustarea printr-o funcţie de gradul întâi..... pentru funcţia y = f ( x ) ....... an ... n şi să se traseze o curbă aproximativă astfel încât erorile pozitive şi negative să se compenseze.... să se facă o ajustare grafică. Dacă h ( x ) = a0 + a1 x .. Ne propunem să aproximăm funcţia f (x) (adică legătura dintre variabilele x şi y) cu ajutorul unei funcţii polinomiale. Vom căuta să minimizăm expresia (suma pătratelor erorii): ∑ ε i2 = ∑ ⎡ yi − Pm ( xi )⎤ ....... dar sunt cunoscute perechile de valori ( x1 . ( xn .... a1 ..... + am x m ........ Ajustarea analitică presupune utilizarea mai multor curbe de ajustare şi apoi... ⎪....... a1 ...11.. yi ) se plasează aproximativ pe o dreaptă... ⎣ ⎦ i =1 n 2 Condiţiile de minim în raport cu variabilele a0 ... adică funcţia polinomială Pm ( x ) care aproximează pe f(x). xn sunt distincte .......... este unic determinată............. i = 1........ În acest caz punctele ( xi .. yi ) ... pentru aplicarea metodei celor mai mici pătrate ... nu se cunoaşte expresia analitică a funcţiei sau această expresie este foarte complicată şi greu de utilizat în calcule. + am xi − yi ⎤ = 0 ⎣ ⎦ ⎪ 0 ⎪ i =1 ⎪ ∂g ⎪ n m =0 ⎪ ⎪∑ xi ⋅ ⎡ a0 + a1 xi + ..... Sistemul 30 . y1 ) . am ) = ∑ ⎡ yi − ( a0 + a1 xi + .... yn ) . + am xi − yi ⎤ = 0 ⎣ ⎦ ⇒ ⎨ ∂ a1 ⎨ i =1 ⎪.

Etapele algoritmului pentru determinarea extremelor condiţionate.dacă d2L < 0. y. Una dintre cele mai utilizate metode pentru studiul extremelor condiţionate este metoda multiplicatorilor lui Lagange.. x2 .. y..... xn ) = 0 ⎨ ⎪. λ ) . y. numită funcţia lui Lagrange. λ0 ) .. y) = 0. λ0 ) este un punct staţionar pentru L ( x...... atunci nu putem decide cu ajutorul diferenţialei de ordinul doi dacă M0 este sau nu punct de extrem condiţionat. Prin diferenţierea relaţiei de legătură g ( x. obţinându-se punctele staţionare ale funcţiei L ( x.dacă d2L are semn variabil în vecinătatea punctului M0. y.. y ) = 0 .. x2 . Dacă ∂x ∂y ∂λ P0 ( x0 ... xn sunt supuse unor condiţii de forma: ⎧ g1 ( x1 .se poate exprima creşterea unui argument în funcţie de creşterea celuilalt argument(dx în funcţie de dy.... Se calculează d 2 L ( x0 . Parametrul λ ∈ se numeşte multiplicator Lagrange.. atunci punctul M 0 ( x0 . y0 ) este punct de minim relativ condiţionat. x2 .. = 0.. .... y0 ) este punct de maxim relativ condiţionat. y. xn ) . y0 ) este punct de extrem condiţionat (care poate fi generalizată pentru funcţii de n variabile) este indicată în etapele următoare.. când variabilele x1 . .. y0 ) ar putea fi un punct de extrem condiţionat al funcţiei f cu restricţia g ( x. a cărei expresie va conţine creşterile dx şi dy...normal se particularizează.. xn ) = 0 ⎪ ⎪ g 2 ( x1 . Cu această exprimare se revine în d 2 L ( x0 .. supuse la relaţia de legătură g (x. Dacă h ( x ) = a0 + a1 x + a2 x 2 . atunci M 0 ( x0 . Extreme condiţionate (cu legături) O problemă de extrem condiţionat presupune determinarea extremelor unei funcţii y = f ( x1 . y.. x2 .. O altă modalitate de a decide dacă M 0 ( x0 . = 0 .. avem ajustare după o parabolă. III. atunci acesta nu este punct de extrem. y0 ) este punct de extrem condiţionat. ⎪ m<n ⎩ g m ( x1 . sunt: a) Se construieşte funcţia auxiliară L ( x. În această etapă se iau deciziile în ceea ce priveşte existenţa extremului condiţionat şi anume: ... y0 . λ ) şi obţinem funcţia de două variabile L ( x. Pentru a decide dacă M 0 ( x0 .. y0 ... λ0 ) . λ ) = f ( x. 31 . y ) ....dacă d2L > 0 (d2L de la etapa d). .. x2 .. aplicăm condiţiile suficiente de extrem liber pentru funcţia L ( x. y ) = 0 . b) Se rezolvă sistemul ∂L ∂L ∂L = 0. c) Înlocuim λ = λ0 în expresia funcţiei L ( x.dacă d2L = 0.. utilizând metoda multiplicatorilor lui Lagange..12. λ ) . atunci M 0 ( x0 . λ0 ) . y ) + λ ⋅ g ( x... xn ) = 0. y0 . λ0 ) ..sau invers).. Fie f : E ⊆ 2 → o funcţie de două variabile x şi y.

de către un partener P1 către un partener P2. burse.) sau persoane fizice (salariaţi. ce apar într-un anumit proces şi cu un scop bine determinat.7 Introducere Operaţiunile financiare exprimă relaţii sociale.relaţiile care apar în procesul formării şi repartizării fondurilor de resurse băneşti la dispoziţia întreprinderilor (finanţele întreprinderilor). liber-profesionişti.relaţiile care exprimă un împrumut de resurse băneşti pe o perioadă de timp determinată şi care este purtător de dobândă (creditul).) la fondurile ce se constituie în economie sau de la aceste fonduri la dispoziţia persoanelor juridice sau fizice beneficiare.relaţiile care exprimă un transfer de resurse băneşti fără echivalent şi cu titlu nerambursabil (finanţele publice). 32 . De aceste operaţiuni sunt interesate: persoane. . bursele de valori. cum ar fi: . într-un anumit scop şi prin asumarea unor riscuri. reguli.Operaţiunea de depunere pentru economisire şi acumulare de capital ( partenerul P1 plasează partenerului P2 spre păstrare o sumă de bani. şi urmărirea rentabilităţii acestor plasamente. împrumuturi. ţărani. . . instituţiile financiare. instituţii etc. cooperatori etc. Aceste modele evoluează simultan cu conceptele economice corespunzătoare.Operaţiunea de împrumut sau de creditare ( partenerul P1 plasează partenerului P2 o sumă de bani de care acesta are nevoie. Finalitatea oricărei activităţi economice desfăşurată de către oameni. individual sau în grupuri. obligaţiuni. Apariţia operaţiunilor financiare este determinată de transferul. societăţi de asigurări etc. bănci. în schimbul unei contraprestaţii care depinde de producerea unui fenomen aleatoriu (asigurările de bunuri. în anumite condiţii şi pentru o perioadă de timp ) . Termenul operaţiune financiară include: . casele de economii şi pensii folosesc operaţiunile financiare.Operaţiunea de rambursarere a împrumutului sau a creditului ( partenerul P1 plasează partenerului P2 o sumă de bani de care el a beneficiat. de natură economică. Operaţiunile financiare reprezintă modalităţi de plasare a unor sume de bani în condiţii de piaţă. case de pensii. în anumite condiţii şi pentru o perioadă de timp ) . societăţile de asigurări. cooperative. de valoare de la persoane juridice (întreprinderi. în anumite condiţii o perioadă de timp ) Obiectul matematicilor financiare constă în studiul unor modele economico-matematice ale operaţiunilor financiare. în formă bănească. Toţi îşi plasează anumite economii sau împrumută sume băneşti pentru diferite investiţii în diverse domenii sau nevoi. Constituirea unor importante fonduri băneşti este necesară pentru satisfacerea nevoilor generale ale societăţii. amortizare. 2 MATEMATICI FINANCIARE ŞI ACTUARIALE CURS NR. întreprinderile. se măsoară în bani. grupuri de persoane.relaţiile care exprimă un transfer facultativ sau obligatoriu de resurse băneşti. scontări. Particularii. Ele pun în evidenţă raporturile dintre cererea şi oferta de fonduri băneşti necesare diferitelor activităţi economice. prin care se plasează anumite sume de bani în anumite condiţii şi pe anumite perioade de timp. societăţi comerciale.Cap. acţiuni etc. Exemple de operaţiuni financiare: depuneri. persoane şi răspundere civilă). băncile. în expresie bănească.

creând condiţii ca întreprinzătorii să continue să existe şi să poată fructifica capitalul. Factori care determină nivelul dobânzii În primul rând. acesta se privează de posibilitatea ca pe o perioadă de timp să folosească această sumă. respectiv a pagubelor suferite pe această cale Raportul dintre cererea şi oferta de credite Oferta de capital de împrumut este asigurată de următoarele surse temporar disponibile: . trebuie să aprecieze gradul real al productivităţii capitalului. în calitate creditori. capital circulant (momentul încasării contravalorii produselor livrate nu coincide cu momentul angajării cheltuielilor).diferenţa de la alimentarea conturilor instituţiilor până la cheltuirea efectivă. ca element al contractului de credit. Deţinătorii de capital. 33 . Lichiditatea .I. Când întreprinzătorul îşi propune să mobilizeze un capital suplimentar. Aceste poziţii nu se manifestă prin atitudini personale. de către creditor şi debitor. Dobânda este suma pe care o plăteşte creditorului la scadenţă pentru folosirea unui capital pe o perioadă determinată de timp sau din punct de vedere practic dobânda este remunerare bănească pe care deţinătorul de capital o primeşte pentru folosirea capitalului propriu (dobânda originară a capitalului) sau pentru capitalul încredinţat spre utilizare altor persoane (dobânda împrumutului) pe o perioadă dată.plata necesară pentru recuperarea riscului nerambursării. surse băneşti temporar disponibile ale instituţiilor publice . incluzând şi remunerarea deţinătorului de capital.surse degajate din circuitul productiv al capitalului sub formă de capital fix (înlocuirea activelor fixe nu se face continuu). de împrumut sau de finanţare. nivelul dobânzii. Orice angajare mai îndelungată a resurselor creditului implică o diminuare a lichidităţilor creditorului. prin negociere. De fiecare dată când o persoană sau o instituiţie împrumută o sumă bănească altuia.este dată de o anumită rată a profitului.dobânda pură (costul utilizării creditului) .surse disponibile ale statului determinate de decalajul între momentul încasării veniturilor bugetare şi momentul efectuării cheltuielilor bugetare. Rezultă că debitorul admite o diminuare a profitului. este acceptat. el trebuie să evalueze realist rentabilitatea. rezultate financiare (nu se folosesc în totalitate ci numai pentru plata impozitelor şi dividendelor).conduce la separarea elementelor de structură ale dobânzii în următoarele elemente: . Pentru acest serviciu cel care se foloseşte de bani trebuie să plătească în plus o renumeraţie. .surse temporar disponibile ale populaţiei. ci ca o sumă a atitudinilor în relaţia dintre cele două părţi pe piaţa creditului. Riscul nerambursării . în momentul formulării pretenţiilor privind dobânda. implicit a sumelor plătite ca dobânzi.derivă din compromisul între creditori (care doresc o lichiditate cât mai ridicată) şi debitori (care doresc să plătească cât mai puţin pentru acestea). Productivitatea capitalului . . DOBÂNDA I. în fiecare caz.1 Dobânda De milenii există noţiunea de dobândă. Dobânda serveşte la măsurarea unei renumeraţii sau la măsurarea costului unei operaţiuni financiare de creditare.

respectiv o putere de cumpărare cel puţin echivalentă. îndeosebi a celui bănesc. dobânda este o formă de venit care caracterizează o economie de piaţă eficientă şi în progres. ea a însemnat o plată pentru a primi dreptul de a folosi creditul cu destinaţie economico-productivă. de asemenea. În prezent.Cererea de capital de împrumut este determinată de circuitul productiv al capitalului ce poate genera cheltuieli înainte de formarea fondurilor şi de nevoile temporare ale statului (deficit bugetar sezonier). Dobânda în sens larg este surplusul ce revine proprietarului oricărui capital utilizat în condiţii normale. Iniţial. la expirarea termenului împrumutului recuperarea integrală a valorii avansate. Perioada actuală este caracterizată de procese inflaţioniste şi pune în prim plan riscul eroziunii capitalului (posibilitatea pierderilor pe care creditorul le poate suferi prin faptul că valoarea reală. rr = rn . În condiţiile proceselor inflaţioniste. Paul Samuelson: Cele două sensuri au doar semnificaţie istorică. unii specialişti consideră dobânda o parte de profit încasată de proprietarul capitalului bănesc împrumutat de către debitor. la momentul de referinţă. notată cu rn . dobânda este apreciată ca o chirie. Dobânda nominală şi dobânda reală Aprecierile asupra nivelului dobânzii sunt valabile când stabilitatea monetară asigură. Astăzi.dobânda nominală (rata curentă pe piaţă) . şi alta lărgită: Dobânda în sens restrâns (sensul iniţial) constă din acel excedent ce revine proprietarului capitalului dat cu împrumut. evaluat în aceiaşi termeni). notată cu rr rn + 1 rr = . i se atribuie. În multitudinea de puncte de vedere existente. teoria modernă a creditului şi a dobânzii reflectă relaţiile ce se manifestă în cazul unor astfel de împrumuturi. Dobânda este deci venitul adus celui care dă cu împrumut (creditorul) încasat de la cel ce ia un împrumut (debitorul) şi plătit de acesta din urmă pentru achiziţionarea utilităţii unei sume de bani pe o perioadă determinată. adică ele exprimă aspecte specifice ale evoluţiei creditului şi teoriei dobânzii. Fiind plătită (încasată) peste mărimea capitalului folosit. numai acele activităţi care se încadrează în acest criteriu sunt aducătoare de dobândă. din remuneraţia proprietarului capitalului împrumutat ca răsplată pentru cedarea dreptului de folosinţă a numerarului pe un timp determinat. “Dobânda este preţul specific plătit pentru a treia mare categorie de factori de producţie – capitalul”. esenţial este însă a se şti dacă suma respectivă este considerată o remunerare a serviciului adus de întregul capital (propriu şi împrumutat) sau una cuvenită doar capitalului împrumutat (creditului). Alţi autori o consideră recompensă. rata dobânzii are două ipostaze: . apoi.dobânda reală este diferenţa dintre dobânda nominală şi gradul de eroziune a capitalului cauzată de inflaţie . a ratelor de rambursare nu acoperă integral capitalul împrumutat. sumă încasată (plătită) pentru utilizarea capitalului.1. Adesea. s-au conturat şi se confruntă două optici cu privire la dobândă: una restrânsă. dobânda a fost legată de creditul pentru consum. Ea este privită ca şi un preţ încasat (plătit) pentru suma de bani folosită într-o afacere. De pildă. dobânda a fost apreciată în diferite feluri. Aceştia pornesc de la ideea că orice capital bănesc este format din acea parte a venitului necheltuită pentru consum personal. sensuri variate. un preţ al spiritului de economisire. Astăzi doar conceptul de dobândă în sens larg este 34 . preţ care nu este însuşit prin muncă.ri ri + 1 Dobânda şi rata dobânzii De-a lungul timpului. În cea mai mare parte a ei.

Ratele dobânzii la aceste operaţiuni diferă în funcţie de numeroşi factori generali şi conjuncturali. agentul economic nu face distincţie între capitalul propriu şi cel împrumutat când se pune problema folosirii serviciilor acestora. • S0 t • St Aşadar. tipice pentru plasamentele pe termen lung. . Aceasta deoarece. De fiecare dată. remunerare procentuală pentru acţiunile deţinute la societăţile pe acţiuni. suma finală St depinde de suma iniţială S0 şi de perioada de timp t pe care a fost realizat plasamentul şi putem nota această dependenţă cu S ( S0. Formele dobânzii în sens larg sunt. deci la scadenţa.dividendul sau alte forme de. . Dobânda este un venit contractual şi forfetar. pentru o perioadă de timp t. împrumuturi contractate între bănci . spre deosebire de profit şi de dividend. dobânzi pentru depozitele la vedere şi la termen constituite la bănci. care se aplică împrumuturilor pe termen scurt.dobânda bancară de bază. ceea ce înseamnă că se calculează dobândă la dobândă reprezintă suma ce revine proprietarului după n ani. ea constă din dobânda bancară de bază la care se adaugă un agio. Presupunem că partenerul P1 dispune de o sumă de bani S0 pe care o plasează partenerului P2. dobânda este câştigul (venitul) realizat cu orice element de capital real (tehnic) şi pe orice piaţă concurenţială atunci când riscurile sunt inexistente sau când toţi factorii de risc au format obiectul unor prime speciale de asigurare. 35 . ceea ce rămâne se numeşte dobândă pură sau netă. numită şi taxă de scont comercială. următoarele: . la casele de economii. . Dacă însă din această mărime se scade o primă de risc de insolvabilitate a debitorului şi cheltuielile de gestiune ale creditorului (ale băncii). este foarte rar folosită. . de regulă. t) = St. trebuie să depăşească suma plasată iniţial S0. în mod normal. În concluzie. La sfârşitul perioadei de timp t. acestea se extind între cele două marje posibile: cea minimă şi cea maximă: Dobânda simplă constă în suma încasată pentru închirierea serviciului adus de un capital în condiţiile în care dobânda nu se capitalizează. adică suma finală St care. . comparativ cu cele ale proprietarului de capital bănesc (profit versus dobândă).dobânda aplicată întreprinderilor de către bănci şi de alte instituţii financiare. plata pentru fiecare unitate de capital este egală dacă aduce acelaşi serviciu. mai întâi.dobânda pe piaţa monetară. care se practică pentru remunerarea certificatelor de depozit sau pentru bunurile de trezorerie. aceasta este considerată brută.dobânzi corelate ca mărime pentru «remunerarea» diferitelor forme de plasament pe termen scurt şi mediu. dobânda încasată/plătită pentru operaţiunile de rescontare taxa de scont oficială (taxă de rescont).dobânda percepută la operaţiunile de scontare a efectelor de comerţ.operaţional. Sensul larg al dobânzii decurge din înţelegerea funcţiilor specifice ale întreprinzătorului modern. Dobânda compusă constă în suma respectivă presupune capitalizarea dobânzii. partenerului P1 îi revine suma iniţială S0 la care se mai adaugă plata acestui serviciu. În al doilea rând. plusul respectiv fiind stabilit în funcţie de tipul de credit şi de situaţia economică a debitorului. Suma finală St este cu atât mai mare cu cât suma iniţială S0 este mai mare şi totodată aceasta creşte când perioada de plasament t creşte. respectiv între băncile comerciale şi banca de emisiune. în condiţii reciproc acceptate.dobânzi pe piaţa obligaţiunilor. .

indiferent de perioada de timp). 2) D( S0 .m. • S’1 36 . • S0 = 1 u. +∞ ) care depinde de două variabile şi care îndeplineşte simultan condiţiile: ∂S ( S0 . suma finală pe care o plăteşte partenerul P2 este mai mare decât suma iniţială şi diferenţa dintre suma finală şi suma iniţială este considerată ca o plată a serviciului pe care partenerul P2 îl face pentru P1. valoarea lui D depinde de suma iniţială S0 şi de perioada de timp t pe care a fost realizat plasamentul. Aşadar. +∞ ) × [ 0. Definiţia: Dacă t = 1 an şi S0 = 100 u. Diferenţa dintre suma finală St şi suma iniţială S0. Definiţia: Se numeşte dobândă pentru suma plasată S0 pe perioada de timp t funcţia D : [ 0. indiferent de perioada de timp).m. t ) 1) > 1 ( suma finală este mai mare decât suma iniţială şi creşte odată cu creşterea ∂S0 ∂S ( S0 . În operaţiunea financiară dată mai sus. t ) ∂D ( S0 . 0) = 0 ( dacă perioada de timp este 0. t ) = S ( S0 . • S1 → p = S1 – 100 t = 1 an → i = S’1 – 1 Evident. +∞ ) care depinde de două variabile şi care îndeplineşte simultan condiţiile: ∂D ( S0 . ∂t 2) S ( S0 . t ) = 0 ( dacă suma iniţială este egală cu 0 atunci şi dobânda este egală cu 0.m. Definiţia: Dacă t = 1 an şi S0 = 1 u. atunci suma finală este egală cu suma iniţială) şi S (0. Rata dobânzii sau mărimea relativă a dobânzii este raportul procentual între masa dobânzii (anuale) şi capitalul utilizat în condiţii normale. +∞ ) → [ 0.Definiţia: Se numeşte sumă finală (valoare finală) sau valoarea revenită partenerului P2 pentru suma plasată S0 pe perioada de timp t funcţia S : [ 0. t ) − S0 sau simplu D = St − S0 Aşadar. +∞ ) → [ 0. t ) 1) >0 ( > 0 (dobânda creşte odată cu creşterea sumei iniţiale) şi ∂S0 ∂t dobânda creşte odată cu creşterea perioadei de timp). atunci dobânda este egală cu 0) şi D (0. dobânda corespunzătoare se numeşte dobândă unitară anuală (rata dobânzii) şi se notează cu i. Ea poate fi considerată preţul plătit pentru folosirea sumei de 100 de unităţi monetare pe termen de un an. +∞ ) × [ 0. o vom nota: D( S0 . Valoarea lui D este cu atât mai mare cu cât suma iniţială S0 este mai mare şi totodată aceasta creşte când perioada de plasament t creşte. 0) = S0 ( dacă perioada de timp este 0. t ) sumei iniţiale) şi > 0 ( suma finală creşte odată cu creşterea perioadei de timp). are loc următoarea relaţie: p = 100 · i... dobânda corespunzătoare se numeşte procent şi se notează cu p. t ) = 0 ( dacă suma iniţială este egală cu 0 atunci şi suma finală este egală cu 0.m. figurativ: t = 1 an • S0 = 100 u.

Factori de creştere a ratei dobânzii: . Factorii de scădere a ratei dobânzii. Această rată poate fi considerată acea rată fixată de o bancă în condiţii medii date.U. În ţările cu economie de piaţă consolidată. Cererea de capital (credit) este o funcţie descrescătoare de rata dobânzii. . inflaţiei etc. 37 . deci şi mărimea ei.emigrarea capitalurilor flotante şi a banilor fierbinţi. rată practicată pe piaţa londoneză de către băncile de prim rang pentru remunerarea depozitelor lor reciproce.războaiele şi bulversările sociale. De partea cererii. pe termen scurt.rata de scont practicată de Banca Centrală. . În Anglia şi în lume este binecunoscută rata LIBOR (London Interbank Offerend Rate). asupra comportamentului agentului economic deponent-creditor.creşterea generală a economiilor (a ofertei de bunuri). alţii influenţează cu precădere decizia creditorului bancher.apariţia de noi nevoi care sporesc înclinaţia spre investiţii. cât şi în rol de variabilă dependentă. pe termen lung: . care apoi serveşte ca termen de referinţă pentru calcularea celorlalte rate în jurul celei de bază. rata dobânzii se află atât în postura de variabilă independentă.măsurile antiinflaţioniste adoptate şi promovate de guverne. Analiza acestor factori ai ratei dobânzii se va extinde şi aprofunda în capitolele consacrate pieţei monetare şi pieţei capitalului. . Cele plătite de diverşii debitori băncilor depind de: . .parţial. ratele dobânzii plătite de bănci deponenţilor (împrumutătorului de fonduri) sunt fixate: . Orice schimbare în randamentul marginal al unuia dintre cele patru domenii generează ajustarea în repartiţia resurselor băneşti. rata dobânzii este preţul sporirii producţiei. în funcţie de starea generală a economiei şi de conjunctura social-economică şi politică. rata de bază a dobânzii (« prime rate ») este rata aplicată de băncile comerciale la creditele acordate de ele pe termen scurt clienţilor lor de prim rang.costurile depozitelor băncii.scăderea relativă a productivităţii capitalului.Modul de calculare a ratei dobânzii. un nivel focalizator al multiplelor niveluri ale acestei mărimi relative. de Consiliul Naţional al Creditului. Oferta de capital (credit) este o funcţie crescătoare de rata dobânzii. Cei mai mulţi dintre aceşti factori se referă la dobânda în sens restrâns. mai ales. rata dobânzii este influenţată de foarte mulţi factori. .parţial. unii dintre ei îşi pun pecetea. . s-a conturat o rată de bază a dobânzii. În raport de cererea şi oferta de credit.sporirea gradului de autofinanţare a întreprinderilor.sporirea costurilor serviciilor. căci aceasta este un cost pentru solicitanţi. În S. inovaţiile fiind mai mult sau mai puţin generalizate.oferta şi cererea de lichidităţi pe piaţa monetară.marile descoperiri şi invenţii.A. . de băncile însele. Ca variabilă dependentă. inclusiv a celor bancare. În cazul creditului monetar bancar. Aceşti factori se combină în maniere diferite. . . aceasta din urmă fiind dată de acel nivel care reprezintă remuneraţia sacrificiului împrumutătorului care schimbă o satisfacţie prezentă contra unei satisfacţii viitoare. . se află în directă relaţie cu optica privitoare la dobândă. În cazul creditului de producţie. cererea se opreşte la nivelul productivităţii marginale a capitalului care este şi ea descrescătoare.

procent şi perioadă de plasare. t4 . Acest tip de dobândă este o sumă de bani pe care o plăteşte o persoană fizică sau juridică (numită debitor) unei alte persoane fizice sau juridice (numită creditor) pentru folosirea unei sume de bani împrumutate.m. în schema de mai sus.m. formula de calcul a dobânzii simple se poate determina după următoarea schemă: ⎧ 1 an ⎪1u. avem: S ⋅ p ⋅t (I. t – durata operaţiunii. devine: t p tm (I. ⎯⎯→ Ds = S0 ⋅ i ⎪ S ⋅ p ⋅t t ani ⎪ S0 u. Definiţii. ⎯⎯→ Ds = S0 ⋅ i ⋅ t = 0 100 ⎩ Evident.CURS NR.2) Ds = S0 ⋅ i ⋅ m = S0 ⋅ ⋅ 100 m m unde.m.număr de ani. În general. acest tip de dobândă se utilizează în cadrul operaţiunilor pe termen scurt (sub 1 an).1) Ds = S0 ⋅ i ⋅ t = 0 100 unde.m/1 an).1) de calcul a dobânzii simple. formula (I. avem : t1 .2 Dobânda simplă Dobânda simplă este una dintre cele mai importante şi mai des folosite operaţiuni financiare. dobânda adusă de 1 u. t12 . i – rata dobânzii (dobănda unitară . p – procentul de dobândă (dobânda adusă de 100 u. t2 . 38 .număr de semestre. m este numărul de diviziuni egale în care este împărţit anul şi tm este perioada de plasare exprimată în număr de diviziuni. Aşadar. Vom utiliza următoarele notaţii: S0 – suma plasată iniţial (valoarea iniţială)./1 an). Ds – dobânda simplă. t este număr întreg de ani Dacă perioada t nu se exprimă în număr întreg de ani. Formule de calcul Definiţia: Spunem că plasamentul s-a făcut în regim dobâdă simplă dacă pe întreaga perioadă de timp t valoarea utilizată în calcul a sumei iniţiale S0 rămâne neschimbată.8 I. St – suma finală (valoarea finală). Aşadar.număr de luni. Definiţia: Se numeşte dobândă simplă dobânda calculată o singură dată asupra sumei plasate S0 pe întreaga durată de plasare t şi se notează cu Ds. t360 . Astfel.număr de zile . Dacă perioada t se exprimă în număr întreg de ani. dobânda simplă este preţul la care se vinde sau se cumpără capitalul împrumutat pe piaţa capitalului.m. s-a acceptat o dependenţă liniară a dobânzii simple în raport cu cele trei elemente: suma iniţială.număr de trimestre. ⎯⎯→ Ds = i ⎪ 1an ⎨ S0 u.

procedura franceză: luni calendaristice (28. 30. 30.procedura germană: luni egale cu 30 zile.4) ( t exprimat în diviziuni ale anului.3) ⋅ tk k =1 k =1 100 De-a lungul timpului. anul 365 zile. Ds = S0 ⋅ ∑ ik ⋅ tk = S0 ⋅ ∑ n n Elementele dobânzii simple Formulele de calcul ale dobânzii simple obţinute sunt: ⎧ ⎪ Ds = S0 ⋅ i ⋅ t ( t exprimat în ani. 1 + i ⋅ m . Aceste metode prezintă doar un interes istoric: metoda numerelor. 29. se cunosc trei proceduri de considerare a anului bancar. anul 360 zile. şi anume: 1) Suma finală St (suma revenită sau valoarea finală) ⎧ ⎪S ⋅ 1 + i ⋅ t ) ⎪ 0 ( ⎪ ⎛ t ⎞ ⎪ St = S0 + Ds = ⎨ S0 ⋅ ⎜1 + i ⋅ m ⎟ (I. dobânda simplă totală se obţine prin sumarea dobânzilor simple aferente subperioadelor respective. . n ⎧ ⎪t = ∑ tk . de obicei. 31 zile). ⎨ k =1 ⎪ p = 100 ⋅ i . adică: Ds = ∑ Ds( k ) = ∑ S0 ⋅ ik ⋅ tk = S0 ⋅ ∑ ik ⋅ tk k =1 k =1 k =1 n n n Aşadar. reţinem formula de calcul: pk (I.procedura engleză: luni calendaristice (28. au fost găsite diverse artificii de calcul care au suplinit lipsa unui calculator electronic. 29. procentului) etc.5) deducem: 39 . numite elemente ale dobânzii simple. perioada t este descompusă în n subperioade. se pot deduce o serie de mărimi. procent de plasare pe durata t . p unic ) ⎨ Ds = S0 ⋅ i ⋅ m ⎪ n ⎪ Ds = S0 ⋅ ∑ ik ⋅ tk ( p nu este unic pe toată durata t ) ⎪ k =1 ⎩ Folosind formulele de calcul ale dobânzii simple date mai sus. anul 360 zile. .Dacă anul este fracţionat în zile. şi anume: . 1 + ∑ ik ⋅ tk se numesc factori de fructificare şi se m k =1 notează. notăm.5) m⎠ ⎪ ⎝ n ⎪ ⎛ ⎞ ⎪ S0 ⋅ ⎜1 + ∑ ik ⋅ tk ⎟ ⎪ ⎝ k =1 ⎠ ⎩ n t Definiţia: Expresiile 1 + i ⋅ t . cu u. 2) Suma iniţială S0 (valoarea actuală) Din relaţiile (I. Dacă plasamentul sumei S0 nu are loc cu acelaşi procent p pe toată durata de plasare t. pentru calculul dobânzii simple. procent unic ) ⎪ tm ⎪ (I. metoda părţilor alicote ale sumei (timpului. pe plan internaţional. 31 zile). k k ⎩ k În aceste condiţii.

în regim dobândă simplă. . cu un procent anual de 25% . t2 = 3 luni şi t3 = 1 semestru cu procentele anuale de 20%.000 u. pe o durată de trei luni. t2 = 72 zile şi t3 = 108 zile cu procentele anuale de 10%.. 5. cu v = . pe o durată de un semestru cu procentul anual de 10%? Dar suma finală? 4. Care este dobânda simplă aferentă plasării unei sume de 20. Ds = S0 ⋅ i ⋅ t deducem D S − S0 D S − S0 (I. cu p = 6% şi dispunem astăzi de suma 10.250 u. p = 100 ⋅ s = 100 ⋅ t S0 ⋅ t S0 ⋅ t S0 ⋅ t S0 ⋅ t 4) Durata de plasare t (scadenţa operaţiunii) Din expresia dobânzii simple Ds = S0 ⋅ i ⋅ t D S − S0 S − S0 (I. Din expresia dobânzii simple. Să se calculeze valoarea iniţială a plasamentului. ştiind că la sfârşitul perioadei avem o dobândă de 1.m.7) i= s = t .8) t= s = t = 100 ⋅ t S0 ⋅ t S0 ⋅ i S0 ⋅ p Scadenţa t nu poate fi determinată decât în cazul în care plasamentul are loc cu acelaşi procent pe toată durata t. O sumă de 10. şi se . 3. în regim dobândă simplă. Ce sumă a fost plasată. iar valoarea finală a plasamentului este 22. 6. n 1 + i ⋅ t 1 + i ⋅ tm 1 + ∑ ik ⋅ tk m k =1 1 notează.m. Probleme propuse: 1.m. pe o perioadele t1 = 36 zile. precum şi dobânda aferentă.000 u.6) tm ⎪1 + i ⋅ ⎪ i ⋅ tm m ⎪ ⎪ m ⎪ ⎪ D St ⎪ ⎪ n S n ⎪1 + i ⋅ t ⎪ i ⋅t ⎪ ∑ k k ⎪∑ k k ⎩ k =1 ⎩ k =1 1 1 1 Definiţia: Expresiile se numesc factori de actualizare. în regim dobândă simplă. cu p = 20%. De ce sumă vom dispune peste 90 zile şi care este dobânda aferentă? Care este factorul de fructificare anuală? 2. Să se calculeze valoarea finală a operaţiunii financiare. se plasează astăzi în regim de dobândă simplă.m. 40 .000 u. precum şi dobânda aferentă.⎧ ⎧ ⎪ ⎪ ⎪ ⎪ ⎪ St ⎪ DS ⎪1 + i ⋅ t ⎪ i ⋅t ⎪ S ⎪ D ⎪ ⎪ t S0 = ⎨ =⎨ S (I.m.800 u. Se cere suma plasată iniţial şi factorul de actualizare anuală.450 u. u 3) Procentul de plasare p şi rata dobânzii i Procentul de plasare şi rata dobânzii pot fi determinate numai în cazul în care plasamentul are acelaşi procent pe toată durata t. O sumă de bani este plasată. 40% şi 30%. pe o perioadele t1 = 36 zile. de obicei. este plasată. Suma 510.m. 20% şi 30%. În urmă cu 270 zile a avut loc un plasament în regim de dobândă simplă.

11) k ⋅ tk 2) Procentul mediu înlocuitor Fie operaţiunea multiplă A. înseamnă că se pot substitui una pe alta. în regim de dobândă simplă. cu procentele p1. ….000 u. Sn. S2. Această operaţiune poate fi înlocuită tot cu o operaţiune multiplă.750 u.9) Ds = ∑ Ds( k ) = ∑ S k ⋅ ik ⋅ tk = ⋅ ∑ S k ⋅ pk ⋅ tk 100 k =1 k =1 k =1 Definiţia: Două operaţiuni multiple. pe duratele t1.m. tn. Această operaţiune poate fi înlocuită tot cu o operaţiune multiplă. pe o perioadă de 36 zile. t2.. cu p = 18% pentru a primi o dobândă în valoare de 1. Fie câteva exemple de operaţiuni echivalente.. se numesc echivalente în regim DS. Aşadar avem: 41 . prin S s-a simbolizat suma medie înlocuitoare pentru sumele S1. 1) Suma medie înlocuitoare Fie operaţiunea multiplă A. în raport cu dobânda. pentru a dispune în final de suma de 50. a sumelor S1. în regim dobândă simplă.300 u.m. Sn. A şi B. ele conduc la aceeaşi dobândă simplă totală şi se notează cu A ≈ B . obţinem: ∑ Sk ⋅ ik ⋅ tk = S ⋅ ∑ ik ⋅ tk k =1 k =1 n n ⇒ ∑ S k ⋅ p k ⋅ t k = S ⋅ ∑ pk ⋅ t k . D DS Aşadar.10) Dacă A şi B sunt echivalente în sensul definiţiei de mai sus. pn. Pe ce durată de timp exprimată în zile trebuie plasată suma 10. … .m. k =1 k =1 n n S= ∑S k =1 n k =1 n k ⋅ pk ⋅ tk k ∑p ⋅ tk = ∑ α k ⋅ Sk . p2. S2. dacă. … . în final. se numeşte operaţiune multiplă sau matriceală şi se notează: Sn ⎤ ⎡ S1 S2 A = ⎢ p1 p2 pn ⎥ ⎢ ⎥ ⎢ t1 t2 tn ⎥ ⎣ ⎦ Dobânda simplă a operaţiunii multiple A se obţine prin sumarea dobânzilor simple corespunzătoare celor n operaţiuni.7. în care procetele sunt egale între ele. în regim DS. A ≈ B ⇔ Ds ( A ) = Ds ( B ) D DS (I. adică: n n 1 n (I. în care sumele sunt egale între ele.m. unde α k = k =1 n pk ⋅ t k ∑p k =1 n (I.? Operaţiuni echivalente în regim de dobândă simplă a) Echivalenţă prin dobândă Definiţia: O operaţiune financiară între doi parteneri P1 şi P2 între care intervin plasarea. Cu ce procent anual trebuie plasată suma de 50. Aşadar avem: Sn ⎤ ⎡ S ⎡ S1 S 2 ⎤ ⎢p p ⎥ DS ⎢ p p pn ⎥ pn ⎥ ≈ ⎢ 1 2 2 ⎢ 1 ⎥ D ⎢ t1 t2 tn ⎥ ⎢ t1 t2 tn ⎥ ⎣ ⎦ ⎣ ⎦ unde. Prin egalarea dobânzilor simple totale corespunzătoare celor două operaţiuni matriceale. ? 8.000 u. ….

avem: 42 . p. pn.Sn ⎤ ⎡ S1 S 2 Sn ⎤ ⎡ S1 S2 DS ⎥ ⎢p p pn ⎥ ≈ ⎢ p 2 ⎥ ⎢ 1 ⎥D⎢ ⎢ t1 t2 ⎥ ⎢ t1 t2 tn ⎦ ⎣ tn ⎥ ⎦ ⎣ unde. unde β k = k =1 n S k ⋅ tk ∑S k =1 n (I. Această operaţiune poate fi înlocuită tot cu o operaţiune multiplă. în care sumele. Aşadar avem: Sn ⎤ ⎡ S ⎤ ⎡ S1 S2 DS ⎢p p pn ⎥ ≈ ⎢ p ⎥ 1 2 ⎢ ⎥D⎢ ⎥ ⎢ t1 t2 tn ⎥ ⎢ t ⎥ ⎣ ⎦ ⎣ ⎦ Dacă două dintre elementele S. t2. în care perioadele sunt egale între ele.12) k ⋅ tk 3) Scadenţa medie înlocuitoare Fie operaţiunea multiplă A. se poate determina cel de-al treilea din relaţia: ∑ Sk ⋅ ik ⋅ tk = S ⋅ i ⋅ t ⇒ ∑ Sk ⋅ pk ⋅ tk = S ⋅ p ⋅ t k =1 k =1 n n În acest caz. Aşadar. unde γ k = k =1 n S k ⋅ pk ∑S k =1 n (I. prin t s-a simbolizat cerinţa de a determina scadenţa medie înlocuitoare pentru scadenţele t1. t sunt date.13) k ⋅ pk 4) Sumă unică înlocuitoare. procetele şi perioadele sunt egale. obţinem: Avem: ∑ Sk ⋅ ik ⋅ tk = ∑ Sk ⋅ ik ⋅ t k =1 k =1 n n ⇒ ∑ S k ⋅ pk ⋅ t k = t ⋅ ∑ S k ⋅ pk k =1 k =1 n n t= ∑S k =1 n k =1 n k ⋅ pk ⋅ tk k ∑S ⋅ pk = ∑ γ k ⋅ tk . …. prin p s-a simbolizat cerinţa de a determina procentul mediu înlocuitor pentru procentele p1. pentru S se numeşte sumă unică înlocuitoare. Prin egalarea dobânzilor simple totale corespunzătoare celor două operaţiuni matriceale. …. procent unic înlocuitor şi scadenţă unică înlocuitoare Fie operaţiunea multiplă A. Prin egalarea dobânzilor simple totale corespunzătoare celor două operaţiuni matriceale. p se numeşte procent unic înlocuitor şi t se numeşte scadenţă unică înlocuitoare. tn. p2. Această operaţiune poate fi înlocuită tot cu o operaţiune multiplă. obţinem: Avem: ∑ Sk ⋅ ik ⋅ tk = ∑ Sk ⋅ i ⋅ tk k =1 k =1 n n ⇒ ∑ S k ⋅ pk ⋅ t k = p ⋅ ∑ S k ⋅ t k k =1 k =1 n n p= ∑S k =1 n n k ⋅ pk ⋅ tk k ∑S k =1 ⋅ tk = ∑ β k ⋅ pk . Aşadar avem: S n ⎤ ⎡ S1 S 2 Sn ⎤ ⎡ S1 S 2 ⎢p p ⎥ DS ⎢ p p pn ⎥ pn ⎥ ≈ ⎢ 1 2 2 ⎢ 1 ⎥ D ⎢ ⎥ ⎢ ⎥ tn ⎦ ⎣ t ⎣ t1 t2 ⎦ unde.

000 u. Fie operaţiunea financiară: ⎡ 20. n . A ≈ B ⇔ Va ( A ) = Va ( B ) Va DS (I. Să se rezolve echivalenţele de mai jos pentru aflarea sumei unice înlocuitoare. b) Procentul mediu înlocuitor.p= .14) S⋅p Sn ⎤ pn ⎥ ⎥ tn ⎥ ⎦ unde. Legătura dintre Sk şi S0k este Sk = S0 k ⋅ (1 + ik ⋅ tk ) −1 (I. Aşadar. k = 1.000 u. Notăm cu S0 k .000 u.⎤ DS DS DS ⎢ 10% ⎥ .m. în raport cu valoarea actuală dacă. ⎡ S ⎤ ⎡ 20. p a) A ≈ ⎢ b) A ≈ ⎢ c) A ≈ ⎢ 10% ⎥ . Considerăm operaţiunea financiară de la problema anterioară notată cu A. 30. în regim DS. n suma actuală (valoarea actuală) corespunzătoare sumei Sk . ⎥ ⎥ ⎥ D D D ⎢ ⎢ t ⎥ ⎢ 200 zile ⎥ ⎢ 150 zile ⎥ ⎣ ⎦ ⎣ ⎦ ⎣ ⎦ 43 .21) de unde rezultă: S 0 k = S k ⋅ (1 + ik ⋅ tk ) → valoarea actuală pentru Sk Operaţiile multiple A şi B sunt echivalente. ele conduc la aceeaşi valoare actuală.m.m. (I. 40. 2. adică: n k =1 A se obţine prin sumarea valorilor actuale a n −1 Va ( A ) = ∑ Sok = ∑ S k ⋅ (1 + ik tk ) k =1 (I. în final. p ⋅t b) Echivalenţa prin valoare actuală ⎡ S1 S2 Fie operaţiunea matriceală A = ⎢ p1 p2 ⎢ ⎢ t1 t2 ⎣ k =1 S= ∑ Sk ⋅ pk ⋅ tk n ∑ Sk ⋅ pk ⋅ tk k =1 n S ⋅t . ⎢ ⎥.⎤ ⎥ 6% 9% A = ⎢ 12% ⎢ ⎥ ⎢ 2 luni 72 zile 4 luni ⎥ ⎣ ⎦ Să se determine în condiţii de echivalenţă cu dobânda: a) Suma medie înlocuitoare.000 ⎤ ⎡32.22) Valoarea actuală a operaţiunii multiple operaţiunilor componente. procentul unic înlocuitor şi scadenţei unice înlocuitoare.23) Se pot relua aceleaşi exemple din cadrul echivalenţei prin dobăndă.20) (I. k = 1.m. Probleme propuse: 1. c) Scadenţa medie înlocuitoare. t= ∑S k =1 n k ⋅ pk ⋅ tk .000 u. Sk reprezintă suma finală.

p2. p – procentul anual. tn. ⎡ n ⎤ Dc = St − S0 = S0 ⋅ ⎢∏ (1 + ik ⋅ tk ) − 1⎥ ⎣ k =1 ⎦ 2) Dacă durata de plasare t se împarte în n subperioade egale cu procente distincte t atunci t1 = t2 = = tn = n (I.CURS NR. în k =1 regim de dobândă compusă. suma S0 plasată pe perioada t = ∑ tk . anuale etc. procentele anuale p1. St – suma finală (valoare finală). Vom utiliza notaţiile: S0 – suma iniţială (valoarea iniţială). trimestriale. t – durata de plasare. la sfârşitul fiecărei perioade etalon de timp. Dc = St – S0 – dobânda compusă. …. Definiţii . S0 t1 p1 S1 t2 p2 S2 t3 p3 S3 Sn-1 tn pn St Vom determina formula de calul pentru St pe baza tabelului următor: Subperioada t1 t2 tn Suma la începutul Dobânda simplă Suma la sfârşitul subperioadei tk subperioadei pe subperioada tk S0 S0i1t1 S1 = S0 + S0i1t1 = S0 (1 + i1t1 ) S1 S1i2t2 S = S + S i t = S (1 + i t )(1 + i t 2 1 12 2 0 11 2 2 ) S n −1 S n −1in tn n S n = S0 (1 + i1t1 )(1 + i2t2 ) (1 + intn ) Aşadar.9 I. în scopul de a produce dobândă în perioada următoare.2. k =1 n cărora le corespund. pn. Ca unitate etalon se consideră anul bancar. t = ∑ tk . t2.23) 44 . Plasamentele pot fi şi semestriale. conduce la suma finală.22) şi dobânda compusă. i – dobânda unitară (rata dobânzii). Formule de calcul Definiţie: Spunem că plasamentul s-a făcut în regim dobâdă compusă dacă pe întreaga perioadă de timp t valoarea utilizată în calcul a sumei iniţiale S0 se schimbată periodic după o anumită regulă. dobânda simplă calculată se adaugă la suma iniţială. cu procentele corespunzătoare p1. respectiv. St = S0 ⋅ ∏ (1 + ik ⋅ tk ) k =1 n (I. Dobânda compusă O sumă S0 este plasată în regim de dobândă compusă dacă. p2. …. 1) Presupunem că perioada de plasare t este divizată în n subperioade t1. …. pn. Acest tip de dobândă este specific operaţiunilor financiare pe termen lung.

la care se adaugă o subperioadă din anul n+1. cu procente egale atunci t ⎞ n ⎛ (I. unde tm reprezintă numărul de fracţiuni de tip m ale anului m următor atunci n t ⎞ ⎛ (I.24) St = S0 ⋅ ∏ (1 + ik ) ⋅ ⎜1 + in +1 ⋅ m ⎟ m⎠ ⎝ k =1 şi dobânda compusă. unde n reprezintă un număr întreg de ani. ⎡ t ⎞ ⎤ n ⎛ Dc = St − S0 = S0 ⋅ ⎢(1 + i ) ⋅ ⎜1 + i ⋅ m ⎟ − 1⎥ m⎠ ⎦ ⎝ ⎣ Formula de calcul dată de relaţia (I. cu procente distincte t t1 = t2 = = tn = 1 an. ⎡ n ⎤ Dc = St − S0 = S0 ⋅ ⎢∏ (1 + ik ) − 1⎥ ⎣ k =1 ⎦ 4) Dacă durata de plasare t se împarte în n subperioade a câte 1 an fiecare cu procente egale atunci n t St = S 0 ⋅ (1 + i ) = S0 ⋅ (1 + i ) şi dobânda compusă.25) St = S0 ⋅ (1 + i ) ⋅ ⎜ 1 + i ⋅ m ⎟ m⎠ ⎝ şi dobânda compusă. Propoziţie. 7) Dacă durata de plasare t nu este un număr întreg de ani atunci avem următorul rezultat. atunci: St = S0 ⋅ (1 + ia ) = S0 ⋅ (1 + ia ) t n+ tm m unde. adică t = ∑ tk = n atunci k =1 n St = S0 ⋅ ∏ (1 + ik ) k =1 n şi dobânda compusă. Dacă plasarea sumei S0 se face în regim de dobândă compusă.26) 45 . t Dc = St − S0 = S0 ⋅ ⎡(1 + i ) − 1⎤ ⎣ ⎦ 5) Dacă durata de plasare t se împarte în n ani.25) se numeşte formula raţională a valorii finale. la care se adaugă o subperioadă din anul n+1. ia ≡ im . pe durata t t = n + m . tn +1 = m . ⎡ n t ⎞ ⎤ ⎛ Dc = St − S0 = S0 ⋅ ⎢∏ (1 + ik ) ⋅ ⎜1 + in +1 ⋅ m ⎟ − 1⎥ m⎠ ⎦ ⎝ ⎣ k =1 6) Dacă durata de plasare t se împarte în n ani. m este numărul de diviziuni în care este m împărţit anul al n+1-lea şi tm un număr de astfel de diviziuni luate în calcul. (I.n t⎞ ⎛ St = S0 ⋅ ∏ ⎜1 + ik ⋅ ⎟ n⎠ k =1 ⎝ şi dobânda compusă. ⎡ n ⎛ t⎞ ⎤ Dc = St − S0 = S0 ⋅ ⎢∏ ⎜1 + ik ⋅ ⎟ − 1⎥ n⎠ ⎦ ⎣ k =1 ⎝ 3) Dacă durata de plasare t se împarte în n subperioade a câte 1 an fiecare cu procente distincte t1 = t2 = = tn = 1 an .

tm t Observaţie: Deoarece 1 + ia ⋅ m ≥ (1 + ia ) m .29) St = S 0 ⋅ u t 2) Suma iniţială S0 (valoarea actuală) Dacă avem un plasament cu procent unic pe întreaga perioadă t atunci suma iniţială este dată de relaţia St (I.31) ⎛S ⎞ S (1 + i ) = t ⇒ 1 + i = ⎜ t ⎟ S0 ⎝ S0 ⎠ t 1/ t ⎛S ⎞ ⇒ i = ⎜ t ⎟ −1 ⎝ S0 ⎠ 1/ t Deci: ⎧ ⎛ S ⎞1/ t ⎪i = ⎜ t ⎟ − 1 ⎪ ⎝ S0 ⎠ ⎪ ⎨ ⎡⎛ S ⎞1/ t ⎤ ⎪ t ⎪ p = 100 ⋅ ⎢⎜ S ⎟ − 1⎥ ⎢⎝ 0 ⎠ ⎥ ⎪ ⎣ ⎦ ⎩ (I. Elementele dobânzii compuse Elemente ale dobânzii compuse sunt: 1) Suma finală St (suma revenită sau valoarea finală) Dacă avem un plasament cu procent unic pe întreaga perioadă t atunci suma revenită este dată de relaţia t (I. valorile finale din cele două formule coincid.şi dobânda compusă. 1+ i Aşadar. 0 ≤ tm ≤ m rezultă că valoarea finală din m formula raţională depăşeşte (cu puţin) valoarea finală obţinută cu formula comercială. Aşadar.28) St = S0 ⋅ (1 + i ) Pentru alte tipuri de plasamente suma revenită se calculează după diverse variante ale relaţiei (I. Expresia u = 1 + i se numeşte factor de fructificare anuală. din relaţia St = S0 ⋅ (1 + i ) obţinem: (I.32) 46 .28).26) se numeşte formula comercială a valorii finale. t t n+ m ⎡ ⎤ Dc = St − S0 = S0 ⋅ ⎡(1 + ia ) − 1⎤ = S0 ⋅ ⎢(1 + ia ) m − 1⎥ ⎣ ⎦ ⎣ ⎦ Formula de calcul dată de relaţia (I. De aceea. o variantă reciproc avantajoasă celor doi parteneri ar fi ca durata de plasare să fie exprimată în număr întreg de ani. avem: (I. Dacă tm = m. formula raţională convine partenerului care încasează dobânda. Aşadar. avem: S 0 = St ⋅ v t 3) Procent anual de plasare p şi dobânda unitară anuală i t În aceleaşi condiţii.30) S0 = t (1 + i ) Expresia v = 1 = u −1 se numeşte factor de actualizare anuală. iar soluţia comercială convine partenerului care plăteşte dobânda.

16% şi 20%.? 7. Dacă un plasament este realizat în regim dobândă compusă cu un procent anual 10% pe perioadă de 4 ani şi 6 luni. I.310 u.000 u. Cu ce procent anual constant s-a făcut plasamentul? 6. Se plasează suma de 12.m. respectiv dobânda compusă corespunzătoare sunt date de formulele: t t Dc = St − S0 = S0 ⋅ (1 + i ) − S0 = S0 ⋅ ⎡ (1 + i ) − 1 ⎤ Ds = S0 ⋅ i ⋅t ⎣ ⎦ Reprezentăm grafic funcţiile Ds(t). pe o perioadă de 2 ani cu procentele anuale de 10% şi 15%.m. De ce sumă vom dispune peste 3 ani şi care este dobânda aferentă? Care este factorul de fructificare anuală? 2. 4. obţinem: (1 + i ) Deci: t = St S S t ⇒ lg (1 + i ) = lg t ⇒ t lg (1 + i ) = lg t S0 S0 S0 lg St − lg S0 (I. în regim de dobândă compusă.. care a avut loc în urmă cu 2 ani.m. este plasată în regim dobândă compusă. Dobânda simplă.000 u.m.m. Pe ce durată de timp trebuie plasată suma S0 = 10. O sumă de 50. în regim de dobândă compusă.585 u. în regim dobândă compusă.m. şi astăzi dispunem de suma S3 = 14. Se plasează astăzi suma S0 = 100. cu p = 15%.000 u. 3. Să se determine suma finală şi dobânda aferentă ştiind că se foloseşte formula reală. 8. cu procentele anuale 4%. Se cere suma plasată iniţial şi factorul de actualizare anuală. cu p = 10% pentru a dispune de suma 13.m. pe o perioadă de 3 ani cu procentele anuale 15%. pentru un plasament în regim de dobândă compusă. În ultima zi a celui de-al treilea an persoana restituie suma S3 = 16.cu procentul anual unic p. Dc(t): 47 . există tabele pentru calculul expresiei (1 + i ) = t St S .000 u. O persoană a împrumutat suma S0 de la o bancă.000 u. t= Probleme propuse: 1.m.000 u.m.33) lg (1 + i ) Observaţie: Pentru calculul efectiv al scadenţei se pot utiliza tabele de logaritmi sau tabele financiare. atunci să se determine suma finală şi dobânda aferentă ştiind că se foloseşte formula reală şi formula comercială. Dacă t nu S0 S0 este în tabel se poate aplica metoda interpolării. precum şi dobânda aferentă. Comparaţie între dobânda simplă şi dobânda compusă Fie S0 o sumă plasată pe durata t .Observaţie: Pentru i şi t daţi.3. Ce sumă a împrumutat acea persoană şi care este dobânda pe care a plătito? 5. În urmă cu 4 ani a fost plasată suma S0 = 10.008 u.m.. în regim dobândă compusă pe perioadă de 2 ani şi un semestru. 4) Durata de plasare t (scadenţa) t În aceleaşi condiţii. şi cu suma iniţială de 70. Să se calculeze valoarea finală a operaţiunii financiare. din relaţia St = S0 ⋅ (1 + i ) . cu p = 10% şi dispunem astăzi de suma 46.641 u. 6% şi 8%.

respectiv aceeaşi valoare finală. iar pe termen lung (peste 1 an) să calculăm în regim dobânda compusă. sau prin intermediul reprezentării grafice. în regim de dobândă simplă este echivalentă prin dobândă cu operaţiunea de plasare a sumei S0. 0 (1 + j ) i= t −1 48 . la aceeaşi dobândă. pe durata t. atunci Ds < Dc. Fie operaţiunea de creditare cu valoarea creditului S0.D Dc(t) Ds(t) S0i 1 an t Direct.40) t 1/ t (I. Observaţie: În acest caz se împrumută efectiv suma S0 – D şi se rambursează suma S0. cealaltă în regim de dobândă compusă. deducem: a) dacă t < 1 an. atunci Ds = Dc. Avem: ⎧ S0 ⋅ (1 + i ⋅ t ) − în regim DS ⎪ St = ⎨ t ⎪S0 ⋅ (1 + i ) − în regim DC ⎩ t A ≈ B ⇔ St1 = St2 sau 1 + i ⋅ t = (1 + j ) Aşadar. pe durata t. convenim ca pe termen scurt (sub 1 an) să calculăm în regim dobânda simplă. pentru a realiza aceeaşi dobândă sau aceeaşi valoarea finală. trebuie ca procentul de dobândă simplă să depăşească procentul de dobândă compusă. Observaţie: În acest caz se împrumută efectiv suma S0 şi se rambursează suma S0 + D. pe durata t. în final. atunci Ds > Dc. adică. Se poate pune problema echivalenţei a două operaţiuni financiare. Definiţie: Spunem că operaţiunea de creditare este cu dobândă post-calculată sau posticipată dacă dobânda se plăteşte la sfârşitul duratei operaţiunii de creditare împreună cu valoarea creditului S0. există relaţiile: (I. cu procentul anual p = 100 · i. c) dacă t > 1 an. în regim de dobăndă compusă. Observaţie: Dacă nu se precizează tipul de dobândă cu care se lucrează. în cazul echivalenţei prin dobândă. Pentru acest credit trebuie achitată o dobândă. b) dacă t = 1 an. dacă cele două operaţiuni conduc.41) j = (1 + i ⋅ t ) − 1 Observaţie: Pentru t > 1 an rezultă i > j. dintre care una este în regim de dobândă simplă. cu procentul p = 100 · i. cu procentul q = 100 · j. Operaţiunea de plasare a sumei S0. între dobânzile unitare ale celor două operaţiuni. Definiţie: Spunem că operaţiunea de creditare este cu dobândă pre-calculată sau anticipată dacă dobânda se reţine la începutul duratei operaţiunii de creditare din valoarea creditului S0. prin plasarea sumei S0 pe durata t.

p. Dacă p1 şi p2 sunt procentele anuale corespunzătoare celor două interese. unde procentul anual este q = 100 · j.43) ⎨ t t t ⎪min S0 ⋅ (1 + i1 ) = S0 ⋅ (1 + i0 ) = max S0 ⋅ (1 + i2 ) → DC i2 ⎩ i1 Atât din punct de vedere economic. Procent şi risc de plasare. Inflaţia este considerată un dezechilibru fundamental între cererea bănească şi oferta bănească şi aceasta se manifestă prin creşterea preţurilor. DS ⎪ (I. astfel încât: ⎧min S0 ⋅ (1 + i1 ⋅ t ) = S0 ⋅ (1 + i0 ⋅ t ) = max S0 ⋅ (1 + i2 ⋅ t ) → DS i2 ⎪ i1 (I. ⎣ ⎦ 1 1. unde procentul anual este p = 100 · i. cât şi matematic. este dificilă. 49 . iar al doilea să plătească o dobândă cât mai mică.4. În esenţă. urmând ca la scadenţa comună. prin intermediul valorilor finale. interesele celor doi parteneri sunt diametral opuse: primul doreşte să încaseze o dobândă cât mai mare. Devalorizare Între masa monetară care se află în circulaţie şi raporturile acesteia cu cererea de monedă sunt într-o strânsă legătură. . Teorema: Între dobânzile unitare anuale echivalente de pre-calcul i şi de post-calcul j au loc relaţiile: j . din suma revenită la depozit să achite creditul S0 şi să obţină un anumit câştig. t. la acordarea unui împrumut creditorul urmăreşte: .să asigure un beneficiu. conduce la valoarea finală: ⎧ S0 ⋅ (1 + i ⋅ t ) − în regim DS ⎪ St = ⎨ t ⎪S0 ⋅ (1 + i ) − în regim DC ⎩ Indiferent de tipul plasamentului. putem scrie: ⎧ S0 ⋅ (1 + i1 ⋅ t ) ≥ S0 ⋅ (1 + i2 ⋅ t ) . DC ⎪ ⎩ Vom spune că plasamentul este reciproc avantajos dacă există un unic procent p0 = 100 · i0. valoarea finală St este o funcţie strict crescătoare în raport cu S0. valoarea finală a plasamentului depinde numai de procentul anual p. dacă: a) ( S0 − D ) ⋅ (1 + j ⋅ t ) = S0 în regim de dobândă simplă.să acopere cheltuielile ocazionate de acordarea împrumutului. b) ( S0 − D ) ⋅ (1 + j ) = S0 în regim de dobândă compusă. Definiţie: Inflaţia este fenomenul de creştere continuă a preţurilor sau de depreciere continuă a valorilor băneşti. cu suma obţinută se constituie un depozit la banca respectivă cu dobânda post-calculată. stabilirea unui procent reciproc avantajos p0. Considerăm operaţiunea financiară: un partener al băncii ia un credit cu dobânda pre-calculată. Definiţie: Spunem că procentele anuale p = 100 · i al dobânzii pre-calculate şi q = 100 · j al dobânzii post-calculate sunt echivalente. a) pentru regimul de dobândă simplă: i = 1+ j ⋅t t −t b) pentru regimul de dobândă compusă: i = ⎡ 2 − (1 + j ) ⎤ t − 1 . ne punem problema echivalenţei lor. Dacă fixăm elementele S0 şi t.Deşi cele două modalităţi diferă. O sumă S0 plasată pe durata t cu procentul anual p = 100 · i.42) ⎨ t t S0 ⋅ (1 + i1 ) ≥ S0 ⋅ (1 + i2 ) . Într-o operaţiune financiară în care partenerul P1 împrumută partenerului P2 o sumă S0 pe durata t.

45) deducem că plasarea unei unităţi de monedă conduce la un câştig pentru (I. notat cu: 1 + j = (1 + i ) ⋅ (1 + α ) ⇒ j = i + α + i ⋅ α (I.46) 1 se numeşte factor de devalorizare. avem: 1 u. politice sau de altă natură. ⎝ 1+ α ⎠ ⎪ t ⎪ ⎪S0 ⋅ ⎡(1 + i ) ⋅ (1 + α ) ⎤ . există devalorizare controlată ⎣ ⎦ ⎩ Din (I. sociale.47) Factorul Coeficienţii i. În concluzie.45) α ≥ 0 . există devalorizare necontrolată (neluată în seamă) ( i . α ≥ 0 ( i . Notăm cu α – rata anuală a devalorizării. 1+ i α<i⇒1+α<1+i⇒ >1 1+ α b) Dacă rata devalorizării = rata dobânzii atunci câştigul este nul în urma plasamentului. moneda să sufere o devalorizare. aşadar există un câştig în acest plasament. spunem că devalorizarea este controlată. iar 1 + α se numeşte factor de 1+ α compensare a devalorizării. şi se pierde în termeni reali. nu există devalorizare ⎪ ⎪ ⎛ 1 + i ⎞t ⎪ St = ⎨S0 ⋅ ⎜ există devalorizare necontrolată ⎟ . Într-o devalorizare controlată.α ) 1an (I.să acopere eventualele pierderi prevăzute sau neprevăzute pe durata rambursării împrumutului. Avem următoarea consecinţă: 1 + i.m. nu există devalorizare 1an ⎧ ⎪ (I. din diverse motive economice.47) vor fi numiţi astfel: 50 . 1+ i α > i ⇒ 1+ α > 1+ i ⇒ <1 1+ α Definiţie: Dacă se poate estima coeficientul de devalorizare α şi este folosit în mod corespunzător pentru a împiedica pierderea de valoare a monedei. aşadar nu există un câştig. adică 100 · α este procentul anual de devalorizare. → (1 + i ) ⋅ (1 + α ) . Pentru un plasament cu procentul p = 100 · i vom considera că moneda se depreciază sau se devalorizează cu un coeficient anual unitar α. α din relaţia (I. Este posibil ca. j. adică suma se măreşte.44) rezultă: a) Dacă rata devalorizării < rata dobânzii atunci valoarea finală a plasării unei unităţi monetare este supraunitară. deşi se câştigă în termeni nominali. pentru compensarea devalorizării de rată anuală α se utilizează factorul de anulare a devalorizării.. în regim de dobândă compusă.α ) ⎪ ⎩1 + α Din (I. 1+ i α=i⇒ =1 1+ α c) Dacă rata devalorizării > rata dobânzii atunci plasamentul este în pierdere. conduce la valoarea finală: ⎧ S0 ⋅ (1 + i )t . → ⎨ 1 + i .44) 1 u. o sumă S0 plasată pe o perioadă t. Într-o devalorizare controlată.m.

α . o sumă S0 plasată pe o perioadă t.m.m. rezultă St < S0.48) adică. în plus. Într-o devalorizare necontrolată şi un risc catastrofic necontrolat. α . în regim de dobândă compusă. numit coeficient de “risc catastrofic”.rata anuală a devalorizării. spunem că are loc o devalorizare galopantă. există risc catastrofic (1 + i ) ⎪ St = ⎨S0 ⋅ . β ) (1 + α ) ⋅ (1 + β ) În concluzie.i . Dacă rata devalorizării α este foarte mare în raport cu rata anuală a dobânzii reale i. Aşadar. pe termen lung. Pe lângă riscul devalorizării monedei. creditorul poate lua în calcul.α . pot exista situaţii de excepţie (războaie. există risc catastrofic. catastrofe. poate rezulta lim St = 0 t →∞ (I. există devalorizare. ⎪ ambele controlate ⎩ “Paradoxul ruinării prin îmbogăţire” este: Dacă ambele riscuri există şi nu sunt controlate şi. Într-o devalorizare controlată şi un risc catastrofic controlat. notat β. într-o devalorizare controlată. un alt coeficient. → (1 + i ) ⋅ (1 + α ) ⋅ (1 + β ) ( i . avem situaţia (1 + α ) ⋅ (1 + β ) > 1 + i . Pentru a acoperi un astfel de risc.dobândă unitară anuală aparentă. 1 + k = (1 + i ) ⋅ (1 + α ) ⋅ (1 + β ) = (1 + j ) ⋅ (1 + β ) ⇒ k = j + β + j ⋅ β St = S0 ⋅ (1 + k ) t (I. pe lângă coeficienţii i şi α. α >> i. j . β ) 1 an Notăm: şi obţinem. avem: 1an (1 + i ) 1u. iar 1 + k se va numi factorul aparent de fructificare.51) 51 . nu există risc catastrofic ⎪ 0 t ⎪ există devalorizare. avem: St = S0 ⋅ ⎡(1 + i ) ⋅ (1 + α ) ⎤ = S0 ⋅ (1 + j ) ⎣ ⎦ t t (I. Mai mult. nu există devalorizare.dobândă unitară anuală reală. t t ambele necontrolate ⎪ (1 + α ) ⋅ (1 + β ) ⎪ ⎪ S0 ⋅ (1 + i )t ⋅ (1 + α )t ⋅ (1 + β ) β . schimbări politice violente) al căror efect ar putea fi imposibilitatea rambursării unor credite. în calculul valorii finale trebuie folosit procentul aparent de dobândă şi nu cel real.49) unde 100 · k se va numi procentul aparent de fructificare. conduce la valoarea finală: ⎧ ⎪ S ⋅ (1 + i )t . avem: 1u. → ( i .

valoarea plătită de bancă Ka este în general mai mică decât valoarea K1 (Ka < K1). Practic. Noţiuni generale Operaţiunile de scont sunt operaţiuni financiare specifice băncilor comerciale şi constau în cumpărarea de către acestea a unor efecte de comerţ sau poliţe (hârtii de valoare. contravaloarea poliţei egală cu K1. certificate de depozit la purtător. În practica bancară românească avem: a) Operaţiunea de scontare ce presupune cumpărarea de către o bancă a unor titluri de creanţă pe termen scurt ( maximum 90 zile). în acest caz. dar este foarte semnificativ. θ1) K1 BC t = θ – θ1 S Ka K 72 . reprezentând datoria la care se adaugă dobânzile aferente. banca comercială urmează să încaseze de la partenerul P1 valoarea integrală a poliţei. taxe fixe sau variabile. Din diferite motive. Pentru a ilustra noţiunile pe care le vom folosi în acest capitol. documente ce atestă proprietatea asupra unor mărfuri. unei bănci comerciale. partenerul P2 nu poate aştepta până la scadenţa θ şi doreşte să încaseze valoarea poliţei la momentul θ1 < θ. deţinătorul poliţei. notată cu Ka. bilete de ordine. OPERAŢIUNI DE SCONT II. notată cu K > S0. b) Operaţiunea de forfetare ce presupune cumpărarea de către o bancă a creanţelor în valută ale exportatorului înaintea ajungerii acestora la scadenţă. adică partenerul P2 ar trebui să primească . cu reţinerea din valoarea nominală a dobânzii până la scadenţă şi a unui comision.CURS NR. deoarece. scrisori de schimb. deţinătorul acesteia va primi din partea băncii comerciale o sumă. Să presupunem că partenerul P1 a împrumutat o sumă S0. La scadenţa θ. θ) θ1 θ2 P1 P2 (S0. adică K. p. pentru o perioadă de timp θ. adică cu t = θ – θ1 ani înainte de scadenţă.1. Dacă la momentul θ1 valoarea poliţei este K1. Schematic. avem: (S0. adresându-se. la momentul θ1. chitanţe. adica se percepe o anumită taxă de la posesorii acestor documente financiare. vom da un exemplu care nu este suficient de general. pentru acest serviciu banca va percepe diverse comisioane. cu procentul anual p de la partenerul P2. p. Teoretic. înaintea ajungerii acestora la scadenţă. trate). Partenerul P1 semnează o poliţă partenerului P2 prin care se obligă ca la scadenţa θ să-i restituie o sumă finală. înainte de scadenţa lor.10 II.

prin care se diminuiază datoria nominală K.1) În mod normal. înainte de scadenţă. Definiţie: Orice alt rezultat care aproximează scontul raţional se va numi scont comercial. Definiţie: Prin rescontare înţelegem operaţiunea financiară prin care banca vinde poliţa altei bănci. Din diferite motive. ca şi în cazul dobânzii. de obicei diferit de p. Aşadar. taxe pe comisioane. Suma astfel obţinută se numeşte taxă de scont modificată totală sau agio. Aşadar. . Definiţie: Se numeşte scont sau taxă de scont. se mai adaugă la valoarea dobânzii şi alte comisioane şi taxe. atunci q = 100 · j este procentul cu care se realizează scontarea. Notaţii: . Deoarece scontul revine băncii scontatoare.θ1 reprezintă perioada de timp până la încasarea poliţei sau până la scontare ( exprimată în ani sau în alte unităţi de timp). putem discuta despre scontul simplu şi despre scontul compus. cu un anumit procent anual q = 100 · j.2) Din K = K a + S . diferenţa dintre valoarea nominală a poliţei şi valoarea scontată a acesteia. . de primă sau detaxare. aceasta caută să-l mărească prin perceperea unor comisioane.θ reprezintă perioada de timp până la scadenţa poliţei ( exprimată în ani sau în alte unităţi de timp).Notaţii şi denumiri : . 73 .K1 reprezintă cursul poliţei la scontare (valoarea poliţei la momentul θ1).K reprezintă valoarea nominală a poliţei (capital nominal. Definiţie: Taxa de scont calculată ca dobândă simplă sau ca dobândă compusă (ca mai sus) se va numi scont raţional. pentru mărirea scontul S. avem: K = Ka + S adică. . valoarea nominală a poliţei este suma dintre valoarea scontată şi taxa de scont. plasat pe durata dintre scontare şi scadenţă . în acest caz. . .S0 reprezintă valoarea de emisiune a poliţei (valoarea iniţială a operaţiunii). . Taxa de scont poate fi utilizată şi atunci când un debitor îşi plăteşte în avans datoriile şi are semnificaţia. uneori se foloseşte scontul având semnificaţia unei prime acordate debitorului. t = θ – θ1. În cazul achitării datoriilor înaite de scadenţă.j reprezintă rata anuală de scont. astfel încât dacă p = 100 · i este procentul care se aplică valorii iniţiale a poliţei. adică: S = K − Ka (II. valoarea finală a operaţiunii). alte taxe şi chiar mărind perioada până la scadenţă prin adăugarea unor zile la bancă. (II. scontul ar trebui să reprezinte valoarea dobânzii pe care ar fi produs-o valoarea scontată Ka.Ka reprezintă valoarea scontată a poliţei (capital scontat). deducem că taxa de scont S are sens asemănător cu dobânda corespunzătoare capitalului scontat Ka. . care poate să difere de procentul p = 100 · i.t reprezintă perioada de timp de la scontare până la scadenţa poliţei ( exprimată în ani sau în alte unităţi de timp). dacă poliţa ar fi fost încasată la scadenţă.q reprezintă procentul de scont.

observăm că operaţiunea de scontare se face oarecum în defavoarea posesorului poliţei. II. Ssr = Ka · j · t . taxa de scont evaluată ca dobânda simplă corespunzătoare capitalului scontat Ka.7) 74 . diverse formule de calcul pentru scontul simplu.2. ql = 100 ⋅ jl . 1+ j ⋅t Scontul simplu raţional examinat în funcţie de capitalul nominal K. şi definiţia scontul simplu raţional. K Aşadar. în cele ce urmează.3) ⋅ 100 m după cum t se exprimă în număr întreg de ani sau în fracţiuni de an. Scont simplu Definiţie: Se numeşte scont simplu raţional şi se notează Ssr.6) Formulă de calcul pentru scont simplu comercial (Ssc) Conform definiţiei generale. S sc = K ⋅ j ⋅ t (II. cu procentul anual de scont q = 100 · j. care va fi notată Ssc şi numită scont simplu comercial. iar procentul de scont este unic. S = K – Ka . iar procentul de scont este unic.Din cele prezentate mai sus. t = ∑ tl . un scont comercial este o aproximare a scontului raţional. pe perioada t = θ – θ1. Din relaţiile Ssr = Ka · j · t şi K a = K .4) Vom deduce. q tm S sr = K a ⋅ j ⋅t sau S sr = K a ⋅ (II. deducem: 1+ j ⋅t K ⋅ j ⋅t S sr = 1+ j ⋅t (II. n atunci avem: l =1 n S sr = K a ⋅ ∑ jl ⋅ tl l =1 n (II. Dacă perioada t se descompune în n subperioade de timp cărora le corespund procente diferite de scont. rezultă: K − K a = K a ⋅ j ⋅ t . K = K a ⋅ (1 + j ⋅ t ) şi K a = . Definiţie: Deoarece produsul j ⋅ t este relativ mic şi poate fi neglijat (fapt demonstrat în K ⋅ j ⋅t practica financiară) atunci în relaţia S sr = obţinem o aproximare a scont simplu 1+ j ⋅t raţional. când se exprimă în număr întreg de ani. Legătura dintre capitalul nominal K şi capitalul scontat Ka (în Ssr) Din definiţia generală a scontului . l = 1.

12) . avem: ⎧ K . putem afirma că: Ssc reprezintă valoarea finală corespunzătoare plasării valorii iniţiale Ssr. 0 < θ1 < θ ⎨ ⎪ K1 = S0 ⋅ (1 + i ⋅θ1 ) ⎩ În plus. conform definiţiei generale. avem: S = Ssc = K – Ka Dar. pe perioada t = θ – θ1. Ssc = K · j · t Din (II. Legătura dintre capitalul nominal K şi capitalul scontat Ka.14) Din (II. în cazul celor două tipuri de scont simplu.9) (II.10) ⎧ K a = K ⋅ (1 − j ⋅ t ) ⎪ (II. Aici se impune. Observăm că scontul simplu raţional convine deţinătorului poliţei. cu procentul de scont q = 100 ⋅ j . respectiv. Legătura dintre Ssr şi Ssc Din relaţiile S sr = K ⋅ j ⋅t şi S sc = K ⋅ j ⋅t deducem: 1+ j ⋅t S sc . în cazul Ssc Deoarece Ssc este o taxă de scont.8) S sr = S sc = S sr ⋅ (1 + j ⋅ t ) 1+ j ⋅t În analogie cu expresia valorii finale din calculul dobânzii simple.11) dau legătura dintre Ka şi K. ceea ce arată că Ssc se foloseşte pentru durate scurte de timp.12). capitalul scontat Ka este strict descrescător în raport cu procentul anual de scont q = 100 · j. (II. scont simplu comercial poate fi interpretat ca fiind dobânda simplă corespunzătoare capitalului nominal K.13) ⎪ K ⋅ (1 − j ⋅ t ) . Observaţie: Indiferent de timpul de scont simplu (raţional sau comercial). (II. în S sr ⎪ K a = ⎨1 + j ⋅ t (II. cu procentul anual de scont q = 100 · j. Legătura dintre capitalul scontat Ka şi cursul poliţei la scontare K1. în S sc ⎩ K 1 + i ⋅θ 1 + i ⋅θ sau K = K1 ⋅ (II. iar scontul simplu comercial convine bănci comerciale cumpărătoare. St = S0 ⋅ (1 + i ⋅ t ) . K a = K ⋅ (1 − j ⋅ t ) Aşadar. în mod necesar.Aşadar. Acceptând un plasament în regim de dobândă simplă. pe duratele θ şi θ1. cu procentul p = 100 · i.10) deducem: K − K a = K ⋅ j ⋅ t . pe perioada t = θ – θ1. Capitalurile K şi K1 reprezintă valori finale pentru plasarea lui S0.9) şi (II. avem: ⎧ K = S0 ⋅ (1 + i ⋅ θ ) ⎪ (II. în cazul Ssc.11) Ka ⎨ ⎪K = 1 − j ⋅ t ⎩ Relaţiile (II. condiţia j · t < 1. deducem: = K1 1 + i ⋅ θ1 1 + i ⋅ θ1 75 .

O poliţă în valoarea de S0 = 12. în S sc ⎪1 + i ⋅θ ⎩ În relaţiile (II. )( ) ΔK a = K a ( j0 ) − K a ( j ) = ⎨ ( (II.17) s-au pus în evidenţă comparaţii între capitalul scontat Ka şi cursul poliţei la scontare K1. Dacă scontarea acesteia se face cu procentele q1 = 12% sau q2 = 8%.m.16).m. ⎪ 1 1 + i ⋅θ1 ⎩ Inegalitatea ⎧ i ⎪1 + i ⋅θ .13) se poate deduce variaţia valorii ΔK a = K a ( j0 ) − K a ( j ) . cât va primi posesorul ei: a) la scadenţă.000 u. Observaţie: Din relaţiile (II. ⎪1 + i ⋅ θ ⎩ Egalitatea ⎧ i ⎪1 + i ⋅θ . Într-adevăr.14) în (II. scontate. în funcţie de variaţia ratei de scont . în regim dobândă simplă. cu procentul anual de 12 % şi este scadentă peste 9 luni de la cumpărare.. b) cu 3 luni înainte de scadenţă. Probleme propuse: 1. în S sc ⎩ Atunci când se returnează în avans o datorie. în S sr ⎪ 1 K a < K1 → j > ⎨ ⎪ i .13). dată de (II.1 + i ⋅θ ⎧ ⎪ K1 ⋅ (1 + j ⋅ t ) ⋅ (1 + i ⋅θ ) .17) ⎪ i . Δj = j − j0 . în S sr (II. 1 ⎪ Introducând (II. în S sc ⎪1 + i ⋅θ ⎩ în S sr în S sc (II.15) Inegalitatea ⎧ i ⎪1 + i ⋅ θ . (II. O poliţă a fost cumpărată. cu suma de 10.18). ⎪ 1 K a ≥ K1 → j ≤ ⎨ ⎪ i . După 7 luni de la cumpărarea poliţei. în S sr ⎪ 1 K a = K1 ⇔ j = j0 = ⎨ (II. regim dobândă simplă.18) 0 ⎪ K ⋅ Δj ⋅ t. scont) în valoare ΔKa. în funcţie de rata anuală de scont j. (II. banca poate acorda o reducere (primă. rezultă: K a = ⎨ ⎪ K ⋅ (1 − j ⋅ t ) ⋅ (1 + i ⋅θ ) . este scadentă peste 10 luni şi are procentul anual 10%. posesorul acesteia o vinde unei bănci comerciale care îi aplică un scont simplu comercial cu un procent de scont de 15%.15). 76 .16) în S sc K ⋅ Δj ⋅ t ⎧ în S sr ⎪ 1+ j ⋅t 1+ j ⋅t . Se cer: a) scontul operaţiunii.000 u. 2.

c) valoarea scontată. 3.000 u. În documentele de împrumut se stipulează anumite reduceri în caz de rambursare înainte de scadenţă. obţinem: t Scr = K a ⋅ ⎡(1 + j ) − 1⎤ (II.20) S cr = K a ⋅ ( u t − 1) Vom deduce o serie de formule de calcul pentru scontul compus.m. taxa de scont evaluată ca dobânda compusă corespunzătoare capitalului scontat Ka.3.b) capitalul scontat. St = S0 ⋅ (1 + i ) . Înainte cu 79 zile de scadenţă. c) mai puţin decât valoarea datoriei la data scontării. Scont compus Definiţie: Se numeşte scont compus raţional şi se notează Scr. în regim dobândă simplă. O persoană achiziţionează în urmă cu 5 luni. o poliţă care valorează astăzi 310.m. Dc = St − S0 = S0 ⋅ ⎡(1 + i ) − 1⎤ . b) suma pe care o primeşte posesorul poliţei dacă o vinde unei bănci comerciale cu o lună înainte de scadenţă. cu procentul anual 8%. când i se aplică un scont simplu raţional cu un procent de scont de 10%. II. pe perioada t = θ – θ1. Dacă debitorul se prezintă pentru achitarea datoriei cu 3 luni înainte de scadenţă. 6. valorează la scadenţă 25. precum unele penalizări în caz de întârziere a rambursării. şi este scadentă după o perioadă de 8 luni. 1 v = u-1 = reprezintă factor de actualizare anual. care îi aplică un procentului de scont de 10%. Care este valoarea iniţială a poliţei şi cât i se oferă deţinătorului poliţei la scontare? 5. Se cer: a) suma cu care s-a cumpărat poliţa. O poliţă evaluată pentru 180 zile.000 u. b) scontul simplu comercial şi raţional. cu procentul anual de scont q = 100 · j.000 u.m. Poliţa este scadentă peste 10 luni de la cumpărate. care ar trebui să fie procentul de scont simplu comercial pentru ca debitorul să plătească: a) mai mult decât valoarea datoriei la data scontării. Se cer: a) valoarea iniţială a poliţei. cu procentul anual 8%. în regim dobândă simplă. 1+ j rezultă: (II. în regim dobândă simplă. are valoarea nominală la scadenţă de 15. ⎣ ⎦ conform definiţiei. t t Cu formulele din dobânda compusă. Posesorul poliţie o scontează la o bancă comercială care îi aplică un scont simplu comercial de 10%.m contractată cu 9 luni în urmă trebuie rambursată exact după cele 9 luni. odată cu dobânzile aferente corespunzătoare unui procent anual 10%. 77 . O poliţă cu procentul anual de 9%.. în regim dobândă simplă.000 u..19) ⎣ ⎦ Cu notaţiile cunoscute u = 1 + j reprezintă factor de fructificare anual. poliţa este scontată la o bancă comercială. 4. b) exact valoarea datoriei la data scontă. Să presupunem că o datorie de 20.

Legătura dintre capitalul nominal K şi capitalul scontat Ka pentru Scr Folosind definiţia generală a taxei de scont S = Scr = K − K a din (II. rezultă evident Scr = Scc..rezultă: t ⎧⎡ 1 ⎫ 1 1 ⎤ ⎪ ⎪ ⋅ ⎡(1 + i )t − 1⎤ = K ⋅ ⎨ ⎢(1 + i) ⋅ Scr = K a ⋅ ⎡(1 + i )t − 1⎤ = K ⋅ t ⎣ ⎣ ⎦ ⎦ ⎥ − (1 + i )t ⎬ (1 + i ) 1+ i ⎦ ⎪⎣ ⎪ ⎩ ⎭ ⎡ 1 ⎤ (II. t K a ⋅ ⎡ (1 + i )t − 1⎤ > K a ⋅ j ⋅ t ⇒ Scr > Scc. t > 1.25) (1 + i )t − 1 ≅ j ⋅ t .23) Scr = K ⋅ ⎢1 − t ⎥ ⎣ (1 + i ) ⎦ Formulă de calcul pentru scont compus comercial (Scc) Din Scr = K a ⋅ ⎡ (1 + i )t − 1⎤ .26) u t = (1 + j ) < 1 + j ⋅ t ⇒ (1 + i )t − 1 < j ⋅ t ⇒ . • pentru t > 1 an..21) obţinem: K − K a = K a ⋅ ⎡ (1 + i )t − 1⎤ ⎣ ⎦ t ⎧ K = K a ⋅ (1 + i ) ⎪ K ⎨ ⎪ K a = (1 + i )t ⎩ Formulele (II. K a ⎡(1 + i )t − 1⎤ ≅ K a ⋅ j ⋅ t ⎣ ⎦ Aşadar. • pentru t = 1 an. t 1 an. Scr exprimat în funcţie de capitalul nominal K (II. în funcţie de t ⎧ Scr = K a ⋅ ⎡(1 + i )t − 1⎤ ⎪ ⎣ ⎦ Din ⎨ ⎪ Scc = K a ⋅ j ⋅ t ⎩ obţinem: • pentru t < (II. = 1 + jt + t t ( t − 1) 2 j + . ≅ 1 + j ⋅ t . t ∈ IN 2 (II..22) dau legătura dintre K şi Ka.21) (II.22) Din (II.20) şi (II. ⎣ ⎦ 78 . rezultă u t = (1 + j ) > 1 + j ⋅ t ⇒ (1 + i )t − 1 > j ⋅ t ⇒ .20) şi (II. banca preferă calculul lui ⎣ ⎦ Scc. rezultă: ⎣ ⎦ u t = (1 + j ) = 1 + Ct1 j + Ct2 j 2 + . Comparaţie între Scr şi Scc.22) . rezultă K a ⋅ ⎡ (1 + i )t − 1⎤ < K a ⋅ j ⋅ t ⇒ Scr < Scc În acest caz.. Scc = K a ⋅ j ⋅ t (în funcţie de Ka) K Scc = ⋅ j ⋅ t (în funcţie de K) (1 + i )t Observaţie: Avem egalitatea Scc = S sr .24) (II.

la fel ca la Scr ⎨ K ⎪Ka = 1 + j ⋅ t ⎩ Legătura dintre capitalul scontat Ka şi cursul poliţei K1. avem: K a = ⎨ ⎪ K . avem: ⎨ .31) în Scc ⎧i. în cazul celor două tipuri de scont compus ⎧ K = S0 ⋅ (1 + i )θ ⎪ Acceptând regimul de dobândă compusă. K a < K1 → j > ⎨ (1 + i )t − 1 . ⎪ K1 ⋅ 1+ j ⋅t ⎩ în Scr (II. Aşadar. θ = θ1 + t θ K1 = S0 ⋅ (1 + i ) 1 ⎪ ⎩ (II. ⎧ K = K a ⋅ (1 + j ⋅ t ) ⎪ . K a ≥ K1 → j ≤ ⎨ (1 + i )t − 1 .28) K = K a ⋅ (1 + j ⋅ t ) .27) şi (II. ⎪ Egalitatea.30) în Scr în Scc ⎧ K ⎪ (1 + j )t .Legătura dintre capitalul nominal K şi capitalul scontat Ka. K a = K1 ⇔ j = j0 = ⎨ (1 + i )t − 1 . conform definiţiei generale.28) rezultă: K − K a = K a ⋅ j ⋅ t .29) Avem: K = S0 ⋅ (1 + i ) = S0 ⋅ (1 + i ) 1 = S0 ⋅ (1 + i ) 1 ⋅ (1 + i ) θ θ +t θ t K = K1 (1 + i ) t (II. ⎪ t ⎩ în Scr în Scc în Scr în Scc ⎧i. ⎪ În plus. în cazul Scc Cum Scc este o taxă de scont. ⎪ t ⎩ în Scr în Scc 79 . Din (II.27) Dar. Scc = Ka · j · t (II. avem: S = Scc = K − K a (II. ⎪1 + j ⋅ t ⎩ t ⎧ ⎛ 1+ i ⎞ ⎪ K1 ⋅ ⎜ ⎟ . ⎪ ⎝ 1+ j ⎠ Rezultă: K a = ⎨ t ⎪ (1 + i ) . ⎪ Inegalitatea. ⎪ t ⎩ ⎧i. ⎪ Inegalitatea.

cu procentul anual 10%. c) mai puţin decât valoarea datoriei la data scontării. precum şi aplicarea unor penalizări în caz de întârziere a rambursării. 3. în regim dobândă compusă. după 2 luni de la cumpărarea poliţei. în regim dobândă compusă.2004 a fost cumpărată.m.000 u..m. obţine o valoare de 14%. Din motive diverse. În aceste condiţii se cer: a) valoarea nominală a poliţei la scadenţă. 5. o persoană a achiziţionat. 80 .I.. cu procentul anual de 12% şi valoarea nominală la scadenţă de 314. Se cer: a) valoarea iniţială a poliţei. cu procentul anual 10%. cu suma de 14. după 3 ani de la cumpărare posesorul poliţei se prezintă la scontare.000 u. în regim dobândă compusă.000 u.2004 o bancă a acordat. Probleme propuse: 1. scontează la o bancă comercială această poliţă. b) valoarea finală a poliţei în momentul scontării. după o perioadă de 5 ani. Rămânând fără lichidităţi disponibile. O poliţă valorează la scadenţă. scadentă 5 ani mai târziu şi evaluată cu procentul anual 8%. Să se determine valoarea scontată. în regim dobândă compusă.703. 4. când i se aplică un scont compus cu un procent de scont de 15%. cu scadenţa de 4 ani. 6. Se cer: a) capitalul scontat operaţiunii.m. La data de 1. b) valoarea scontată.m. Dacă debitorul este în măsură ca înainte cu 6 luni să ramburseze creditul. b) exact valoarea datoriei la data scontă. în regim dobândă compusă.Observaţie: În mod analog. ΔKa în funcţie de variaţia ratei de scont Δj = j – j0. Posesorul poliţie o scontează la o bancă comercială care îi aplică un scont compus de 13%. b) scontul compus raţional. O poliţă a fost cumpărată.m. Cu 2 ani înainte de scadenţă.872 u..m.I. c) valoarea scontată a poliţei când se aplică scont compus cu procentul de scont q = 10%. care ar trebui să fie procentul de scont compus comercial ce trebuie să i se aplice pentru ca debitorul să achite: a) mai mult decât valoarea datoriei la data scontării. 2. un credit în valoare de 100. iar perioada scontată este de 2 ani. O persoană cumpără o poliţă. posesorul acesteia o vinde unei bănci comerciale care îi aplică un scont compus raţional cu un procent de scont de 11%. Banca stipulează în contractul de creditare acordarea unor reduceri pentru rambursarea în avans. c) scontul simplu comercial şi raţional. La data de 1. În urma negocierii procentului de scont. se poate deduce variaţia valorii scontate. o poliţă în valoarea de S0 = 10. Se cer: a) valoarea poliţie în momentul cumpărării. 25. în regim dobândă compusă. rambursabil peste 5 ani şi cu un procent anual 10%. În urmă cu 3 ani.000 u. cu procentul anual de 10 % şi este scadentă peste 3 ani de la cumpărare.000 u. b) suma pe care o primeşte posesorul poliţei dacă o vinde unei bănci cu 2 ani înainte de scadenţă.. o poliţă care valorează astăzi 16.

având ca efect înrăutăţirea condiţiilor de creditare şi scăderea profitului pentru cei ce utilizează capitaluri împrumutate. În schimb. creşterea taxei scontului duce la sporirea dobânzilor. ce sunt achiziţii de titluri însoţite de angajamentul de răscumpărare la un anumit termen a creanţelor de către banca prezentatoare. orientându-i spre dezvoltarea activităţii pe baza contractării de capitaluri suplimentare. • 81 . • înfăptuirea de investiţii ce nu ţin cont de conjuctura de moment. Rescontul se poate defini pentru banca de emisiune ca o achiziţie fermă cu plata imediată a unor creanţe în termen. lăsând sarcina înviorării economiei numai pe seama capitalurilor interne rămase.4. prezentate de băncile comerciale. sporirea eficienţei utilizării creditelor pentru întreprinzători.II. Metode manevrării taxei scontului are şi efecte contradictorii: scăderea taxei scontului duce la emigrarea capitalurilor străine şi chiar a unor capitaluri indigene. Scăderea taxei scontului determină diminuarea dobânzilor. Manevrarea taxei scontului – ca politică monetară şi de credit Taxa scontului reprezintă dobânda pentru creditele acordate de banca de emisiune în cadrul operaţiunilor de rescontare. Factorul capital străin restrânge efectele pozitive ale mecanismului taxei scontului. Acelaşi regim îl au şi pensiunile. Mecanismul de influenţare a taxei scontului este atenuat de o serie de factori: restrângerea operaţiunilor de scont în favoarea valorificării efectelor publice.

Pe baza caracteristicelor plăţi eşalonate menţionate mai sus. .temporare.amortizări. .11 III. . PLĂŢI EŞALONATE Plata este o operaţiune financiară între doi parteneri.cu procent variabil de la o perioadă la alta. . prin care unul dintre ei plasează celuilalt o anumită sumă de bani. . e) După momentul când se face plata: .posticipate. când plăţile se efectuează pe întreaga durată a vieţii. când plata se face la începutul perioadei f) După procentul eşalonării: . . .momentul efectuării plăţii. dacă suma plătită este aceeaşi de fiecare dată. g) După momentul începerii eşalonării: . a) După perioada de timp dintre plăţi: . Definiţie: Plăţile care se efectuiază la intervale de timp egale cu un an se numesc anuităţi.intervalul de timp dintre două plăţi consecutive. b) După scopul în care se efectuează: . din punct de vedere matematic şi economic. nu toate sunt frecvent întâlnite în practică. Plăţile eşalonate care sunt efectuate în scopul fructificării mai sunt întâlnite sub numele de plăţi eşalonate de plasament. 82 . când plata se face la sfârşitul perioadei.valoarea finală a tuturor plăţilor la un anumit moment. . dar.numărul de plăţi.imediate. Definiţie: Plăţile efectuate la anumite intervale de timp se numesc plăţi eşalonate.procentul anual de dobândă.fracţionalităţi (semestrialităţi). . în condiţii reciproc acceptate. .valoarea actuală a plăţilor la începutul operaţiunii. c) După varietatea sumei plătite: .CURS NR.anticipate. ca: . când plăţile încep cu o amânare faţă de momentul fixat. există peste 750 de tipuri de plăţi eşalonate. . când numărul plăţilor stabilit între parteneri este finit.cu procent constant pe toată durata eşalonării. . d) După numărul de plăţi: . În funcţie de elementele menţionate. . când plăţile încep la un moment anume fixat.anuităţi. iar cele care se fac în vederea rambursării unei datorii se mai numesc plăţi eţalonate de amortizare.rata operaţiunii.variabile. O operaţiune de plăţi eşalonate este bine definită dacă se cunosc o serie de elemente.aplasamente. Cele mai des întâlnite sunt valorile actuale şi finale. dacă suma diferă de la o plată la alta.imediate. există mai multe criterii de clasificare a acestora.constante.perpetue.

fără termen de graţie). k = n ⎩ n Valoarea finală a întregii operaţiuni se obţine prin sumarea după k în relaţia (III.2) se numeşte factorul de fructificare Definiţie: Produsul globală. la momentul iniţial al începerii plăţilor. . în regim de dobândă compusă.. conduce la valoarea finală: n ⎧ S k ⋅ ∏ (1 + i j ). rate distincte ( Sn p ) = ∑ Sk ⋅ (1 + i ) ⋅ (1 + i ) ⋅ .2) : 1) Procente constante: p1 = p2 = … = pn = p.ratele anuale pot fi constante sau nu.imediat ce a fost fixat începutul plăţilor.1) este: ( S n P ) = ∑ S k ⋅ ∏ (1 + i j ) + S n k =1 j = k +1 n −1 n (III. avem formulele: St = S0 ⋅ ∏ (1 + i j ⋅ t j ). În plus. .1. ⋅ (1 + i )+ Sn = ∑ Sk ⋅ (1 + i ) k =1 n − k ori k =1 n −1 n −1 n−k n + Sn = ∑ Sk ⋅ (1 + i ) k =1 n−k Aşadar.anual (anuităţi). De la prezentarea dobânzii compuse. la sfârşitul fiecărui an (posticipat). Observaţii: Simbolul (P) din notaţie înseamnă că plăţile sunt posticipate. iar n indică durata totală a operaţiunii. ∏ (1 + i ) = (1 + i ) ⋅ (1 + i ) ⋅ . presupunem că operaţiunea de plăţi eşalonate începe imediat (fără întârziere. Anuităţi posticipate temporare (APT) Definiţie: Se numesc anuităţi posticipate temporare imediate.. Realizăm următoarea schemă: 0 i1 S1 1 i2 S2 2 i3 3 k-1 ik k Sk n-1 Sn-1 in n Sn Notăţii: (P Sn ) = valoarea finală a operaţiunii de plăţi eşalonate.. operaţiunile de plată efectuate în următoarele condiţii: . ⋅ (1 + i ) j 1 2 n j =1 n Particularizări ale relaţiei (III.procentul anual poate fi constant sau nu.au loc pe o perioadă de n ani (temporare). .III.. 1 ≤ k ≤ n − 1 (III. 83 . j =1 n S0 = St ⋅ ∏ (1 + i j ⋅ t j ) j =1 n −1 Rata (suma) Sk plasată la sfârşitul anului k . desfăşurată în regim de dobândă compusă (la sfârşitul ultimului an de plată). (P An ) = valoarea actuală a operaţiunii de plăţi eşalonate.1) ( Sk )t = ⎪ j =k +1 ⎨ ⎪S . .

⎡ n −1 n ⎤ ( (III. obţinem: ( S n p ) = ∑ S ⋅ (1 + i ) k =1 n n n−k = S ⋅ ∑ (1 + i ) k =1 n n n−k = S ⋅ ⎡(1 + i ) ⎣ n −1 + (1 + i ) n−2 + + (1 + i ) + 1⎤ = ⎦ (1 + i ) − 1 = S ⋅ (1 + i ) =S⋅ i (1 + i ) − 1 Aşadar.( S n p ) = ∑ S k ⋅ (1 + i ) k =1 n n−k (III. la sfârşitul fiecărui an (posticipat).procentul anual poate fi constant sau nu.Perioada de plasare: n = ⎝ lg (1 + i ) ( p) (1 + i ) i n −1 = ( Sn ) S p Definiţie: Se numesc anuităţi posticipate temporare amânate. operaţiunile de plată efectuate în următoarele condiţii: .4) 2) Rate egale: S1 = S2 = … = Sn = S.au loc pe o perioadă de n ani (temporare). este rata ce se calculează după formula: S ( p) S = n −1 n n ∑ ∏ (1 + i j ) + 1 k =1 j = k +1 3) Rate egale: S1 = S2 = … = Sn = S. . . procente distincte n n −1 ⎡ n −1 n ⎤ ( S n p ) = ∑ S ⋅ ∏ (1 + i j ) + S = S ⋅ ⎢ ∑ ∏ (1 + i j ) + 1⎥ k =1 j = k +1 ⎣ k =1 j = k +1 ⎦ Aşadar. 84 . desfăşurată în regim de dobândă compusă (la sfârşitul ultimului an de plată) când avem rate egale: S1 = S2 = … = Sn = S şi procente egale: p1 = p2 = … = pn = p sunt: ( Sn p ) ⋅ i .Rata: S = n (1 + i ) − 1 ( Sn p) = S ⋅ .Procentul anual îl determinăm din formula: ⎛ S ⋅i ⎞ lg ⎜ n ⎜ S + 1⎟ ⎟ ⎠ .6) i Elementele valorii finale a operaţiunii de plăţi eşalonate. −1 u n −1 (III.ratele anuale pot fi constante sau nu.cu o anumită întârziere faţă de momentul fixat începutului plăţilor. procente egale: p1 = p2 = … = pn = p Din (III.4) . .5) S n p ) = S ⋅ ⎢ ∑ ∏ (1 + i j ) + 1⎥ ⎣ k =1 j = k +1 ⎦ Elementul valorii finale a operaţiunii de plăţi eşalonate.anual (anuităţi). desfăşurată în regim de dobândă compusă (la sfârşitul ultimului an de plată) când avem rate egale: S1 = S2 = … = Sn = S şi procente distincte. .

3) este: În continuare.10) 2) Rate egale: S1 = S2 = … = Sn = S. la momentul iniţial al începerii plăţilor când avem rate egale: S1 = S2 = … = Sn = S şi procente distincte este rata ce se calculează după formula: ( An p ) S= n k −1 ∑∏ (1 + i j ) k =1 j =1 3) Rate egale: S1 = S2 = … = Sn = S.2) devine: Sn r = (P) k = r +1 ∑ S ⋅ ∏ (1 + i ) + S k j j = k +1 n −1 n n (III. (1 + i1 ) ⋅ (1 + i2 ) ⋅ . ( Sk )0 = Sk ⋅ ∏ (1 + i j ) j =1 n k k −1 (III.8) : 1) Procente constante: p1 = p2 = … = pn = p. ⋅ (1 + in ) Particularizări ale relaţiei (III.10)..Observaţie: Dacă operaţiunea nu ar începe imediat. rezultă: n ⎡ 1 1 1 ⎤ −k ( + + + An p ) = S ⋅ ∑ (1 + i ) = S ⋅ ⎢ ⎥= 2 n k =1 ⎢1 + i (1 + i ) (1 + i ) ⎥ ⎣ ⎦ ⎛ 1 ⎞ ⎛ 1 ⎞ −n ⎜ ⎟ −1 ⎜ ⎟ −1 1 − (1 + i ) 1 ⎝ 1+ i ⎠ ⎝ 1+ i ⎠ =S⋅ ⋅ =S⋅ =S⋅ 1 −i i 1+ i −1 1+ i Aşadar.7) Valoarea actuală a întregii operaţiuni se obţine prin sumarea după k. în relaţia (III. ci cu o întârziere de r ani. ( An p ) = S ⋅ n n 1 − vn i (III. determinăm valoarea actuală a întregii operaţiuni. formula (III. Valoarea actuală (la momentul începerii plăţilor) a ratei Sk plătită la sfârşitul anului k.11) Elementul valoarii actuale a operaţiunii de plăţi eşalonate. procente distincte ( An p ) = S ⋅ ∑∏ (1 + i j ) k =1 j =1 n k −1 (III.8) Definiţie: Coeficientul 1 se numeşte factorul de actualizare globală.12) 85 ..7): ( An p ) = ∑ Sk ⋅ ∏ (1 + i j ) k =1 j =1 −1 (III. rate distincte ( An p ) = ∑ S k ⋅ (1 + i ) k =1 n −k (III. procente egale: p1 = p2 = … = pn = p Din (III.

000 u. cu procentul anual unic de 25%. 15%. rspectiv 20%.m. timp de cinci ani.m.m. rspectiv 20%. 10. 12%. cu procentul anual de 20%. la momentul iniţial al începerii plăţilor când avem rate egale: S1 = S2 = … = Sn = S şi procente egale: p1 = p2 = … = pn = p sunt: ( An p ) ⋅ i . adică prezintă un interes deosebit formulele: n ⎧ ( p) (1 + i ) − 1 = S ⋅ u n − 1 ⎪ Sn = S ⋅ ⎪ i i ⇒ (III.000 u.m. cu procentele anuale de 10%. la sfârşitul fiecărui an sumele: 5. 4. ci cu o întârziere de r ani.000 u.m.000 u. Să se determine valoarea fondului acumulată la finele celui de-al patrulea an şi valoarea actuală la începutul primului an de plată a acestor plasamente eşalonate...14) Observaţie: Dacă operaţiunea nu ar începe imediat. Să se determine valoarea finală acumulată la finele celui deal patrulea an şi valoarea actuală la începutul primului an de plată eşalonată. plasăm la sfârşitul fiecărui an. şi respectiv 8.m. La fiecare sfârşit de an.Perioada de plasare: n = − lg (1 + i ) ( p) 1 − (1 + i ) i −n = ( An p ) S Observaţie: În frecvente cazuri.000 u.000 u..8) devine: ( An p ) = r k = r +1 ∑ n Sk ⋅ ∏ (1 + i j ) j =1 k −1 (III.. Suma de 15. 12.m. iar procentele anuale sunt 23%. Care este valoarea finală acumulată la sfârşitul celui de al cincilea an şi valoarea actuală la începutul primului an de plată a acestor plasamente eşalonate? 86 . şi respectiv 7. 30%. 4. suma de 10.. 2.000 u. patru ani consecutivi se plasează sumele: 2. 3. 25%. Timp de patru ani.Elementele valoarii actuale a operaţiunii de plăţi eşalonate. avem rate egale – procente egale.000 u. O asociaţie plasează patru ani consecutiv.m..Procentul anual îl determinăm din formula: ⎛ A ⋅i ⎞ lg ⎜1 − n ⎟ ⎜ S ⎟ ⎝ ⎠ .m.. 5. Pentru aceste plasamente care este valoarea finală acumulată la finele celui de-al patrulea an şi valoarea actuală la începutul primului an de plată a acestor operaţiuni eşalonate. formula (III.000 u.Rata: S = −n 1 − (1 + i ) .13) ⎨ −n 1 − (1 + i ) ⎪ ( p) 1 − vn n =S⋅ ⋅ (1 + i ) = u n ⎪ An = S ⋅ i i ⎩ p p ( ( Sn ) = u n ⋅ An ) (III. este plasată de către o persoană la finele fiecărui an.9) Probleme propuse: 1.m.000 u.

este valoarea actuală a acestei operaţiuni eşalonate la începutul anului primei depuneri.16) : 1) Procente constante: p1 = p2 = … = pn = p. Realizăm următoarea schemă: 0 i1 S1 1 i2 S2 2 i3 S3 3 k-1 ik k Sk n-1 in Sn n Notaţii: (A Sn ) = valoarea finală a operaţiunii de plăţi eşalonate (la sfârşitul ultimului an de plată). În plus.000 u..imediat ce a fost fixat începutul plăţilor. dacă se aplică un procent anual constant de 20%? 6.m. 8.procentul anual poate fi constant sau nu. o societate. timp de patru ani. Timp de cinci ani.496 u. Ce sumă ar trebui să plaseze în ultima zi a fiecărui an pentru a obţine suma dorită. operaţiunile de plată efectuate în următoarele condiţii: . ( An ) = valoarea actuală a operaţiunii de plăţi eşalonate. .m.000. . Dacă valoarea actuală a unei operaţiuni financiare eşalonate la începutul anului primei depuneri este de 42.m.5.000 u. finală: Rata Sk plătită la începutul anului k. la sfârşitul fiecărui an.734. conduce la valoarea ( Sk )t = Sk ⋅ ∏ (1 + i j ) j =k n (III.. la sfârşitul fiecărui an. vrea să dispună peste cinci ani de suma de 200. pentru ca aceasta să dispună la final de suma de 121.ratele anuale pot fi constante sau nu. la sfârşitul fiecărui an se plasează o sumă cu procentul anual de 10%. Câţi ani trebuie să se plaseze o persoană. Cât s-a plasat anual pentru această operaţiune financiară? 7.551.000 u.76 u.m. la începutul fiecărui an (anticipat). .2.16) Particularizări ale relaţiei (III.m. Anuităţi anticipate temporare (AAT) Definiţie: Se numesc anuităţi anticipate temporare imediate. în regim de dobândă compusă.15) Valoarea finală a întregii operaţiuni se obţine prin sumarea după k în relaţia (1): ( S n A) = ∑ Sk ⋅ ∏ (1 + i j ) k =1 j =k n n (III. presupunem că operaţiunea de plăţi eşalonate începe imediat (fără întârziere). În vederea achiziţionării unui bun. atunci cu ce procent anual trebuie plasată suma de 12. cu procentul anual se 15%.? III.. Suma de 250. A Observaţie: Simbolul (A) reprezintă “anticipat”. .anual (anuităţi). iar simbolul n reprezintă durata totală a operaţiunii.au loc pe o perioadă de n ani (temporare). suma de 11. rate distincte 87 . la momentul iniţial al începerii plăţilor.

Procentul anual îl determinăm din formula: (1 + i ) ⎛ S ⋅i ⎞ lg ⎜ n + 1⎟ ⎜ S (1 + i ) ⎟ ⎠ .procentul anual poate fi constant sau nu.19) Elementul valorii finale a operaţiunii de plăţi eşalonate.au loc pe o perioadă de n ani (temporare). .Rata: S = n (1 + i ) ⎡(1 + i ) − 1⎤ ⎣ ⎦ S n = S ⋅ (1 + i ) ( A) −1 = S ⋅u ⋅ . plasată la începutul anului k. la începutul fiecărui an (anticipat).Perioada de plasare: n = ⎝ lg (1 + i ) ( A) (1 + i ) i n −1 ( S n A) = S Definiţie: Se numesc anuităţi anticipate temporare amânate.anual (anuităţi).16) devine: ( S n A) = r k = r +1 n n ∑ S ⋅ ∏ (1 + i ) k j =k j (III. . se determină valoarea actuală a întregii operaţiuni. Observaţie: Dacă operaţiunea ar începe cu o întârziere de r ani. . este: 88 . cu o anumită întârziere faţă de momentul fixat începutul plăţilor. procente egale: p1 = p2 = … = pn = p ( S n A) = S ⋅ ∑ (1 + i ) k =1 n n − ( k −1) = S ⋅ ⎡(1 + i ) + (1 + i ) ⎣ n n −1 + + (1 + i ) ⎤ = ⎦ = S ⋅ (1 + i ) Deci: (1 + i ) ⋅ (1 + i ) ⋅ n −1 1+ i −1 n = S ⋅ (1 + i ) (1 + i ) ⋅ i n −1 un −1 (III.( S n A) = ∑ S k ⋅ (1 + i ) k =1 n n − ( k −1) (III.17) În continuare. operaţiunile de plată efectuate în următoarele condiţii: . este rata ce se calculează după formula: S ( A) S= n nn ∑∏ (1 + i j ) k =1 j = k 3) Rate egale: S1 = S2 = … = Sn = S.18) 2) Rate constante: S1 = S2 = … = Sn = S.20) i i Elementele valorii finale a operaţiunii de plăţi eşalonate. Valoarea actuală corespunzătoare ratei Sk. desfăşurată în regim de dobândă compusă (la sfârşitul ultimului an de plată) când avem rate egale: S1 = S2 = … = Sn = S şi procente egale: p1 = p2 = … = pn = p sunt: ( S n A) ⋅ i .ratele anuale pot fi constante sau nu. procente distincte Sn = S ⋅ ∑∏ (1 + i j ) ( A) k =1 j = k n n (III. formula (III. desfăşurată în regim de dobândă compusă (la sfârşitul ultimului an de plată) când avem rate egale: S1 = S2 = … = Sn = S şi procente distincte.

procente distincte n k −1 ⎡ −1 ⎤ ( (III.21): ( An A) = S1 + ∑ S k ⋅ ∏ (1 + i j ) k =2 j =1 n k −1 −1 (III. procente egale: p1 = p2 = … = pn = p n ⎡ ⎤ 1 1 1− k ( + .22) .22) : 1) Procente constante: p1 = p2 = … = pn = p.21) ( Sk )0 = ⎪ S ⋅ k −1 1 + i −1 . 1 − vn (III.26) i i Elementele valoarii actuale a operaţiunii de plăţi eşalonate. formula (III. la momentul iniţial al începerii plăţilor când avem rate egale: S1 = S2 = … = Sn = S şi procente egale: p1 = p2 = … = pn = p sunt: ( An A) ⋅ i .25) An A) = S ⋅ ⎢1 + ∑∏ (1 + i j ) ⎥ k = 2 j =1 ⎣ ⎦ Elementul valoarii actuale a operaţiunii de plăţi eşalonate.devine: (A An↓ r) = k = r +1 ∑ n Sk ⋅ ∏ (1 + i j ) j =1 k −1 −1 (III. + An A) = S ⋅ ∑ (1 + i ) = S ⋅ ⎢1 + ⎥= n −1 k =1 ⎢ 1+ i (1 + i ) ⎥ ⎣ ⎦ ⎛ 1 ⎞ −n ⎜ ⎟ −1 1 − (1 + i ) ⎝ 1+ i ⎠ =S⋅ = S ⋅ (1 + i ) ⋅ 1 i −1 1+ i Deci .Rata: S = −n (1 + i ) ⎡1 − (1 + i ) ⎤ ⎣ ⎦ An = S ⋅ (1 + i ) ⋅ ( A) n 1 − (1 + i ) −n = S ⋅u ⋅ 89 .. k ∈ N . rate distincte ( An A) = S1 + ∑ S k ⋅ (1 + i ) k =2 n n 1− k = ∑ S k ⋅ (1 + i ) k =1 n 1− k ( An A) = ∑ S k ⋅ (1 + i ) k =1 1− k (III.⎧ S1 . k ≥ 2. k ≤ n ⎨ k ∏( j) ⎪ j =1 ⎩ Valoarea actuală a întregii operaţiuni de plăţi eşalonate se obţine prin sumarea după k în (III. este rata ce se calculează după formula: ( An A) S= n k −1 −1 1 + ∑∏ (1 + i j ) k = 2 j =1 3) Rate egale: S1 = S2 = … = Sn = S.. k = 1 (III.24) 2) Rate egale: S1 = S2 = … = Sn = S.23) Particularizări ale relaţiei (III. la momentul iniţial al începerii plăţilor când avem rate egale: S1 = S2 = … = Sn = S şi procente distincte.22) Observaţie: Dacă operaţiunea începe cu întârziere de r ani (deci din anul al r+1-lea).

- Procentul anual îl determinăm din formula:
⎛ A ⋅i ⎞ lg ⎜1 − n ⎜ S (1 + i ) ⎟ ⎟ ⎠ - Perioada de plasare: n = − ⎝ lg (1 + i )
( p)

(1 + i ) ⎡1 − (1 + i ) ⎣
i

−n

⎤ ( A) ⎦ = An S

Probleme propuse:

1. Dacă patru ani consecutiv, la fiecare început de an, se plasează sumele 2.000 u.m., 5.000 u.m., 8.000 u.m. şi respectiv 6.000 u.m. cu procentele anuale 9%, 11%, 12% şi 10%, atunci care este valoarea fondului acumulat la sfârşitul celui de al patrulea an şi care este valoarea actuală la începutul primului an de plată a acestor plasamente? 2. Plasând trei ani consecutiv, la începutul fiecărui an, sumele 2.000 u.m., 3.000 u.m. şi respectiv 2.500 u.m., cu procentul anual unic de 10%. Pentru aceste plasamente care este valoarea finală acumulată la finele celui de-al treilea an şi valoarea actuală la începutul primului an de plată a acestor operaţiuni eşalonate. 3. Timp de patru ani, plasăm la începutul fiecărui an, suma de 5.000 u.m., iar procentele anuale sunt 13%, 15%, 10%, rspectiv 12%. Să se determine valoarea finală acumulată la finele celui deal patrulea an şi valoarea actuală la începutul primului an de plată eşalonată. 4. În vederea strângerii unui fond bănesc o asociaţie de locatari plasează anual timp de 6 ani, la începutul fiecărui an sume de 20.000 u.m., cu procentul anual unic de 15%. Pentru aceste plasamente care este valoarea finală acumulată la finele celui de-al doisprezecelea an şi valoarea actuală la începutul primului an de plată eşalonată. 5. În vederea achiziţionării unui bun, o societate comercială, vrea să dispună peste patru ani de suma de 115.011,63102 u.m.. Ce sumă ar trebui să plaseze în prima zi a fiecărui an pentru a obţine suma dorită, dacă se aplică un procent anual constant de 11%? 6. În scopul achitării unei datorii s-a convenit ca timp de zece ani, la începutul fiecărui an, să se plătească o rată, cu procentul anual de 13%. Dacă ar trebui ca toate cele zece rate să fie înlocuite cu una singură, efectuată la începutul primului an de plată eşalonată, atunci aceasta ar fi: 613.165,89 u.m.. Să se determine valoarea ratei. 7. În ziua de 1. I. XXXX, se plasează suma de 15.000 u.m., timp de patru ani. În ultima zi a plasamentului valoarea finală a acestei operaţiunieste de 78.417,02115 u.m.. Cu ce procent s-a făcut această operaţiune? 8. La începutul anului primei plasări valoarea actuală a operaţiunii de plăţi eşalonate este de 41.842,2238 u.m.. pentru această operaţiune financiară se plasează la sfârşitul fiecărui an suma de 12.000 u.m., cu procentul anual de 10%. Câţi ani durează operaţiunea?

90

CURS NR.12

IV.

RAMBURSAREA ÎMPRUMUTURILOR

Creditul este o relaţie bănească ce se stabileşte între o persoană fizică sau juridică, ce se numeşte creditor, care acordă un împrumut de bani sau vinde mărfuri sau servicii pe datorie, şi o altă persoană fizică sau juridică, ce se numeşte debitor, care primeşte împrumutul sau cumpără pe datorie sau creditul reprezintă împrumutul acordat cu titlu rambursabil şi condiţionat de obicei de o dobândă sau chiar obligaţia bănească sau datoria celui creditat sau a debitorului. În general, prin împrumut se înţelege o operaţiune financiară prin care un partener P1 plasează o sumă de bani de care el dispune la un moment dat, altui partener P2, în anumite condiţii reciproc acceptate şi pe o anumită perioadă de timp. În aceste ipoteze, partenerul P2 are nevoie de această sumă de bani. De regulă, P1 se numeşte creditor, iar P2 se numeşte debitor. În urma acestei operaţiuni financiare de împrumut, la momentul stabilit de ambele părţi, partenerul P2 va înapoia banii de care a beneficiat şi dobânzile aferente. Definiţie: Operaţiunea financiară prin care partenerul P2 restituie partenerului P1 suma de care a beneficiat şi dobânzile aferente se numeşte rambursare sau amortizare a împrumutului. Definiţie: Dacă împrumutul nu se mai înapoiază parţial sau total, atunci el se numeşte parţial sau total nerambursabil. Împrumutul este o operaţiune financiară vectorială. Observăm că operaţiunea financiară de împrumut are două componente, creditarea şi rambursarea, şi în funcţie de acestea se poate face o clasificare a împrumuturilor, atât după modul în care se face creditarea cât şi după modul în care se face rambursarea. În general cele două operaţiuni financiare nu au loc în acelaşi timp, aşadar nu este aceeaşi valoarea finală corespunzătoare acestora, dar este aceeaşi valoarea actuală a rambursării, adică valoarea împrumutată, evaluată la începutul rambursării ei. Dacă creditarea şi rambursarea se desfăşoară succesiv, atunci valoarea finală a creditării coincide cu valoarea actuală a rambursării. Deoarece amortizarea unui împrumut se face printr-o succesiune de plăţi eşalonate, toate rezultatele din paragraful anterior rămân valabile. Notaţii: V0 – valoarea iniţială a împrumutului; t – durata operaţiunii de amortizare;

tk , k = 1, n – durate dintre două plăţi consecutive; t = ∑ tk
k =1

n

ik , k = 1, n – dobânda anuală unitară corespunzătoare perioadei tk; Qk , k = 1, n – amortismentul plătit în perioada tk ( parte din V0 a datoriei care se achită la un
moment stabilit din intervalul de timp tk ); V0 = ∑ Qk ;
k =1 n

d k , k = 1, n – dobânda calculată asupra datoriei rămase, dobândă plătită în perioada tk; Sk , k = 1, n – rata plătită în perioada tk, stabilită în funcţie de valorile amortismentului şi dobânzii;

91

Rk , k = 1, n – valoarea achitată din împrumutul V0 sau parte din datorie, amortizată în
primele k perioade (suma primelor k amortismente, Rk = ∑ Qm );
m =1 k

Vk , k = 1, n – parte din datoria rămasă de amortizat, după epuizarea primelor k perioade,
Vk = V0 − ∑ Qm .
m =1 k

Caracteristicile rambursării: - plăţile se efectuează anual, posticipat sau anticipat, prin rate egale sau nu; - perioada de timp pe care se desfăşoară operaţiunea este determinată, precum şi numărul plăţilor; - plăţile încep imediat ce s-a stabilit începerea rambursării; - procentele sunt constante sau variabile de la un an la altul. Aşadar, caracteristic pentru această rambursare este faptul că rata plătită în perioada de timp tk este formată din amortismentul Qk şi valoarea dobânzii dk, calculate pentru datoria rămasă la începutul perioadei tk, şi întotdeauna are loc egalitatea: S k = Qk + d k , (∀) k = 1, n . Pentru valoarea dobânzii dk din perioada tk, putem defini S (dk) – valoarea finală a dobânzii dk şi A (dk) – valoarea actuală a dobânzii dk, calculate în raport cu sfârşitul ultimului an de plată, respectiv în raport cu începutul primului an de plată. Spunem că valorile: S (d) = S (d1) + S (d2) + ... + S (dn) şi A (d) = A (d1) + A (d2) + ... + A (dn) reprezintă “ costul împrumutului”, evaluat la cele două momente de timp la care am calculate valorile finale, respective actuale ale dobânzilor. În funcţie de aceste date se pot determina formulele de calcul, în funcţie de condiţiile în care se desfăşoară operaţiunea financiară de împrumut. Aceste expresii fiind destul de complicate, vom folosii doar câteva dintre ele şi un tablel de grupare a datelor care să ofere o viziune de ansamblu asupra evoluţiei rambursării, numit tabelul de amortizare.

IV.1

Rambursarea împrumuturilor prin anuităţi posticipate (rate anuale posticipate), cu procent unic

Definiţie: Rambursarea împrumuturilui prin plată posticipată cu dobândă calculată posticipat presupune achitarea la sfârşitul fiecărei perioade tk a valorii amortismentului şi a dobânzii calculate la suma nerambursată la începutul perioadei respective. Caracteristicile rambursării împrumuturilor prin anuităţi posticipate: - plăţile se efectuează anual; - ratele (amortismente + dobânzi) se plătesc la fiecare sfârşit de an; - operaţiunea durează n ani; ratele pot fi egale sau nu; - amortismentele pot fi egale sau nu; - plata datoriei începe imediat ce s-a stabilit începerea rambursării. Se poate întocmi următorul tabel de amortizare: Anii Datoria la Dobânda Amorti Rata anuală (Sk) Valoarea Datoria la

92

. + Qn ) Cum Vn = 0. ultima rată este dată de ultimul amortisment la care se adaugă dobânda corespunzătoare acestuia pe un an de zile (Qn · i).Relaţia dintre ratele (Sk) şi amortismentele (Qk) Făcând diferenţa dintre două rate consecutive.3) Distingem două cazuri particulare: 1) Amortismente egale: În cazul amortismente egale posticipate. . avem cazurile: . .Ultima rată.2) Aşadar. + Vn −1 + Vn = V0 + V1 + V2 + . suma împrumutată coincide cu suma tuturor amortismentelor.. k = 1. Se pot deduce următoarele relaţii de calcul... 93 . prin sumare rezultă: V1 + V2 + . adică în fiacare perioadă de timp o aceeaşi sumă..Relaţia dintre suma împrumutată (V0) şi amortismentele (Qk): Din ultima coloană a tabelului.+ Qn = V0 Vk = Vk-1 – Qk Vn = Vn-1 – Qn = 0 n Vn-1 dn = Vn-1 i Qn S n = Qn + d n = = Qn + Vn −1i Revenind la problema rambursării unui împrumut cu voloarea iniţială V0 prin anuităţi posticipate.. valorile dk sunt diferite. obţinem: V0 = ∑ Qk k =1 n (IV.. plăţile se efectuează la sfârşitul fiecărui an. . + Qk Rn = Q1 + Q2 +.(k) 1 2 început de (dk) an (Vk-1) V0 d1 = V0 i V1 d2 = V1 i sment (Qk) Q1 Q2 achitată (Rk) S1 = Q1 + d1 = = Q1 + V0i S 2 = Q2 + d 2 = = Q2 + V1i R2 = Q1 + Q2 R1 = Q1 sfârşit de an (Vk) V1 = V0 – Q1 V2 = V1 – Q2 k Vk-1 dk = Vk-1 i Qk S k = Qk + d k = = Qk + Vk −1i Rk = Q1 + Q2 + . . (Sn) Din ultimele două coloane ale tabelului şi linia a n-a rezultă: S n = Qn + d n = Qn + Vn −1 ⋅ i ⎫ (IV.1) ⎬ Sn = Qn + Qn ⋅ i = Qn ⋅ (1 + i ) Vn −1 = Qn ⎭ Aşadar. obţinem: ⎫ S k +1 − S k = Qk +1 − Qk + (Vk − Vk −1 ) ⋅ i ⎪ ⎬ ⇒ S k +1 − S k = Qk +1 − Qk + ( −Qk ) ⋅ i Vk − Vk −1 = −Qk ⎪ ⎭ Sk +1 − S k = Qk +1 − Qk ⋅ (1 + i ) . + Vn −1 − ( Q1 + Q2 + . n − 1 (IV. Aşadar..rambursarea cu amortismente egale..rambursarea prin rate egale. ceea ce înseamnă că fiacare cotă plătită acoperă o aceeaşi valoare din V0..

n .4) S k +1 = S k − 0 ⋅ i n Din (IV. n . n V0 = ∑ Qk n ⎪ k =1 ⎭ Aşadar. în cazul amortismentelor egale. n .Valoarea actuală a tuturor dobânzilor: n ⋅ (1 + i ) n +1 − (n + 1) ⋅ (1 + i) n + 1 A(d ) = ⋅V0 . V0 V0 sau − ⋅ (1 + i ) n n V (IV. Prin urmare...4) se poate deduce valoarea unei rate oarecare în funcţie de valoarea împrumutată V0. se poate întocmi următorul tabel de amortizare: k 1 Vk-1 V0 dk d1 = V0 i Qk Q1 = Q2 = V0 n V0 n Sk S1 = Q1 + d1 = = Q1 + V0i S 2 = Q2 + d 2 = = Q2 + V1i S k = Qk + d k = = Qk + Vk −1i S n = Qn + d n = = Qn + Vn −1i Rk R1 = V0 n V0 n Vk (n − 1)V0 V1 = n V2 = (n − 2)V0 n (n − k )V0 n 2 V1 d2 = V1 i R2 = 2 k Vk-1 dk = Vk-1 i Qk = V0 n Rk = k V0 n Vk = n Vn-1 dn = Vn-1 i Qn = V0 n Rn = V0 Vn = 0 94 .Datoria rambursată: V Rk = k ⋅ 0 . = Qn ⎫ V0 ⎪ n ⎬ ⇒ Qk = .Amortismentul anual Q1 = Q2 = .Dobânda anuală: (n − k + 1) ⋅ i dk = ⋅ V0 ..Valoarea finală a tuturor dobânzilor: n ⋅ (1 + i ) n +1 − (n + 1) ⋅ (1 + i ) n + 1 S (d ) = ⋅V0 . n . ratele succesive formează o progresie aritmetică V descrescătoare cu raţia − 0 ⋅ i . k = 1. n ⋅ i ⋅ (1 + i )n S k +1 − S k = În acest caz.Datoria rămasă: (n − k ) ⋅ V0 Vk = . n ⋅i .

În acest caz. rezultă Qk +1 = Qk ⋅ (1 + i ) (IV.. + Qn = ∑ Qk = Q1 ⋅ ∑ (1 + i ) k =1 k =1 n n k −1 = n = Q1 ⋅ ⎡1 + (1 + i ) + (1 + i ) + .9) Sk = S = . n Relaţia dintre suma împrumutată (V0) şi primul amortisment (Q1). vn − 1 1 − vn =S⋅ v −1 i V0 = sau (1 + i )n − 1 ⋅S i ⋅ (1 + i ) n (IV. k = 1...3). + S ⋅ v n = S ⋅ v ⋅ 1 + v + . avem: V0 (1 + i ) =Q ⋅ 1 n −1 i (IV.5) adică. (1 + i) n − 1 (IV.6) Qk = Q1 ⋅ (1 + i ) .Rata anuală: Sk = S = i ⋅ (1 + i )n ⋅V0 (1 + i )n − 1 Justificare: Relaţia dintre suma împrumutată (V0) şi rata egală (S) S1 = S2 = … = Sn = S 0 V0 1 2 n-1 n S S S S Suma împrumutată V0 trebuie să reprezinte valoarea actuală a şirului de anuităţi constante 1 1 posticipate. avem: u 1+ i V0 = S ⋅ v + S ⋅ v 2 + . se poate exprima oricare amortisment în funcţie de primul amortisment Q1: k −1 (IV..2) Rate sau anuităţi egale S1 = S2 = … = Sn = S ... + v n −1 = ( ) = S ⋅v⋅ Aşadar..Amortismentul anual: i ⋅ (1 + i ) n ⋅V0 (1 + i) n − 1 i ⋅ (1 + i )k −1 Qk = ⋅ V0 . în cazul ratelor egale V0 = Q1 + Q2 + . Dacă v = = este factorul de actualizare..7) 95 . amortismentele succesive formează o progresie geometrică crescătoare cu raţia u = 1 + i. indicat în schemă.10) Justificare: Din (IV. + (1 + i ) ⎣ 2 n −1 1+ i) ⎤ =Q ⋅( ⎦ 1 −1 i Aşadar.

. Vk = (1 + i )n − 1 .Valoarea finală a tuturor dobânzilor: (1 + i )n −1 ⎡(1 + i )n +1 − (n + 1) ⋅ i − 1⎤ ⎣ ⎦ ⋅V .8) Q1 = V0 ⋅ n .+ Qn = V0 n Vn-1 d n = S − Qn Qn = Q1 ⋅ (1 + i ) n −1 S Datoria rambursată după primii k ani Rk = Q1 + Q2 + .7) se poate deduce.. + Qk Distingem două cazuri: . i primul amortisment în funcţie de suma împrumutată.un −1 se găseşte în tabele.. factorul În acest caz. se poate întocmi următorul tabel de amortizare: k 1 Vk-1 V0 d1 = S − Q1 dk Qk Q1 = V0 ⋅ i Sk S n Rk R1 = Q1 (1 + i ) −1 Vk V1 = V0 – Q1 V2 = V1 – Q2 Vk = Vk-1 – Qk Vn = Vn-1 – Qn = 0 2 V1 d 2 = S − Q2 Q2 = Q1 ⋅ (1 + i ) S R2 = Q1+ Q2 k Vk-1 d k = S − Qk Qk = Q1 ⋅ (1 + i ) k −1 S Rk = Q1 + Q2 + . = Qn = 0 n 96 .Amortismente egale V Q1 = Q2 = ...Datoria rămasă: (1 + i )n − (1 + i )k ⋅V0 ... din relaţia (IV.Valoarea actuală a tuturor dobânzilor: (1 + i ) n +1 − (n + 1) ⋅ i − 1 A(d ) = ⋅ V0 . cu uşurinţă.Dobânda anuală: (1 + i )n − (1 + i )k −1 ⋅ i ⋅V0 . u = 1 + i u −1 ..Datoria rambursată: (1 + i )k − 1 Rk = ⋅V0 (1 + i )n − 1 . dk = (1 + i )n − 1 . i (IV. (1 + i ) ⋅ ⎡ (1 + i ) n − 1⎤ ⎣ ⎦ Deoarece. S (d ) = 0 (1 + i )n − 1 . + Qk Rn = Q1 + Q2 +.

O persoană a împrumutat suma de 100.000 u.amortismentele pot fi egale sau nu.. . ..plata datoriei începe imediat ce s-a stabilit începerea rambursării. cu un procent de 8%.Amortismente egale k Vk = V0 − ⋅ V0 n n−k (IV..14) Vk = Q1 ⋅ i Probleme propuse: 1.000 u.Rate egale uk −1 un −1 uk −1 Vk = V0 − Rk = V0 − Q1 ⋅ = Q1 ⋅ − Q1 ⋅ i i i n k u −u . pe o perioadă de 4 ani. cu dobânda calculată anticipat 97 ...m.. = S n = S ⇒ = Q1 1 + u + u 2 + . + u k −1 = Q1 ⋅ ( ) uk −1 u −1 Rk = Q1 ⋅ uk −1 i (IV. cu procent unic Caracteristicile rambursării împrumuturilor prin anuităţi anticipate: .m. cu procent unic. ratele pot fi egale sau nu. u = 1 + i.plăţile se efectuează anual.ratele (amortismente + dobânzi) se plătesc la fiecare început de an.operaţiunea durează n ani. + Q1 ⋅ u k −1 = S1 = S 2 = .2 Rambursarea împrumuturilor prin anuităţi anticipate (rate anuale anticipate). 2.1 Rambursarea împrumuturilor prin anuităţi anticipate (rate anuale anticipate). .Rate egale ⋅⋅ k −1 Qk . pe care urmează să o ramburseze în 4 ani cu procentul de 4% prin anuităţi (rate) posticipate. IV. Să se întocmească tabelul de amortizare. u = 1+ i (IV.12) Datoria rămasă după epuizarea primilor k ani Vk = V0 − Rk . IV. Qk = Q1 ⋅ (1 + i ) ⋅⋅ Rk = Q1 + Q2 + .Rk = k ⋅V0 n (IV. prin anuităţi (rate) posticipate egale şi cu dobânda calculată posticipat. Să se întocmească tabelul de amortizare pentru rambursarea unui împrumutat de 100.. . cu amortismente egale şi cu dobânda calculată posticipat.13) Vk = ⋅V0 n ..11) .2. + Qk = Q1 + Q1 ⋅ u + Q1 ⋅ u 2 + .

. deci Sn = Qn (IV... obţinem: 98 . + Qk Sk+1 = Qk+1 + dk+1= Rk+1 = Q1 + Q2 Qk+1 + Vk+1 i + .. .ultima rată (Sn) Din ultima linie şi ultima coloană a tabelului rezultă că în ultimul an nu se mai plătesc dobânzi...relaţia dintre suma împrumutată (V0) şi amortismentele (Qk) Adunând relaţiile din coloana a patra a tabelului. avem cazurile: . 0 V0 ⎧Q ⎧Q ⎧Q ⎧Q Sk +1 ⎨ k +1 Sk ⎨ k S1 ⎨ 1 S2 ⎨ 2 ⎩ d k +1 Se⎩ d1 întocmi următorul tabel de amortizare: poate ⎩ dk ⎩ d2 ⎧Q Sn ⎨ m ⎩ dn 1 2 k-1 k n-1 n Anii (k) 1 2 k k+1 Suma datorată Amortisla început ment de an (Qk) (Vk-1) V0 Q1 V1 Q2 Vk-1 Vk Vn-1 Qk Qk+1 Qn Datoria rămasă (Vk) V1= V0 – Q1 V2 = V1 – Q2 Vk = Vk-1 – Qk Vk+1 = Vk – Qk+1 Vn = Vn-1 – Qn = 0 Dobânda la datoria Valoarea rămasă achitată (Rk) (dk) d1 = V1 i d2 = V2 i dk = Vk i dk+1 = Vk+1 i dn = Vn i =0 R1 = Q1 R2 = Q1 + Q2 Rata plătită în anul respectiv (Sk) S1 = Q1 + d1 = Q1 + V1 i S2 = Q2 + d2 = Q2 + V2 i Rk = Q1 + Q2 + Sk = Qk + dk = Qk + Vk i . adică în fiecare perioadă de timp o aceeaşi sumă.+ Qn = V0 Sn= Qn +d n = Qn n Revenind la problema rambursării unui împrumut cu voloarea iniţială V0 prin anuităţi anticipate. ceea ce înseamnă că fiecare cotă plătită acoperă o aceeaşi valoare din V0. + Qk+1 Rn = Q1 + Q2 +.rambursarea prin rate egale.. + Qn ) Cum Vn = 0. rezultă: V0 = ∑ Qk k =1 n (IV.16) .. + Vn −1 − ( Q0 + Q2 + . Se pot deduce următoarele relaţii de calcul. Realizăm următoarea schemă de derulare a operaţiunii...rambursarea cu amortismente egale.. rezultă: V1 + V2 + . .Definiţie: Rambursarea împrumuturilui prin plată anticipată cu dobândă calculată anticipat presupune achitarea la începutul fiecărei perioade tk a valorii amortismentului şi a dobânzii calculate la suma rămasă nerambursată după plata amortismentului din perioada respectivă. + Vn −1 + Vn = V0 + V1 + .15) ..relaţia dintre ratele (Sk) şi amortismentele (Qk) Scăzând două rate consecutive.

dând valori lui k. n −1 (IV.18) V0 ⋅ i .Valoarea finală a tuturor dobânzilor: (1 + i ) 2 S (d ) = V0 ⋅ ⋅ ⎡(n − 1) ⋅ (1 + i ) n − n ⋅ (1 + i ) n −1 + 1⎤ . n−2 ⎣ ⎦ n ⋅ i ⋅ (1 + i ) Aşadar. ratele anuale formează o progresie aritmetică descrescătoare cu raţia − Se poate întocmi următorul tabel de amortizare: k 1 2 Vk-1 V0 V1 Qk V Q1 = 0 n V Q2 = 0 n dk d1 = V1 i d2 = V2 i Rk V R1 = 0 n V R2 = 2 0 n Sk S1 = Q1 + d1 S2 = Q2 + d2 Vk V1= V0 – Q1 V2 = V1 – Q2 99 .Valoarea actuală a tuturor dobânzilor: 1 A(d ) = V0 ⋅ ⋅ ⎡(n − 1) ⋅ (1 + i ) n − n ⋅ (1 + i ) n −1 + 1⎤ . k = 1. se poate deduce valoarea unei rate oarecare în funcţie de valoarea împrumutată V0.Datoria rămasă: (n − k ) ⋅ V0 Vk = .17) Distingem două categorii particulare: 1) Amortismente egale . n . n . ⎦ n ⋅i ⎣ .. = Qn = V0 n .Dobânda anuală: (n − k ) ⋅ i dk = ⋅ V0 .Datoria rambursată: V Rk = k ⋅ 0 .. .Amortismentul anual Q1 = Q2 = .S k +1 − S k = Qk +1 − Qk + (Vk +1 − Vk ) ⋅ i ⎫ ⎪ ⎬ ⇒ S k +1 − S k = Qk +1 − Qk − i ⋅ Qk +1 Vk +1 − Vk = −Qk +1 ⎪ ⎭ S k +1 − S k = Qk +1 ⋅ (1 − i ) − Qk .Rata anuală: (n − k ) ⋅ i + 1 Sk = ⋅ V0 .18). n . n . Din n relaţia (IV. S k +1 − S k = V0 ⋅i n V0 V ⋅ (1 − i ) − 0 n n S k +1 = S k − (IV.

k k+1 Vk-1 Vk V0 n V Qk+1 = 0 n Qk = dk = Vk i dk+1 = Vk+1 i Rk = k V0 n V0 n Sk = Qk + dk Sk+1 = Qk+1 + dk+1 Vk = Vk-1 – Qk Vk+1 = Vk – Qk+1 Rk+1 = (k+1) Rn = V0 n Vn-1 Qn = V0 n dn = Vn i = 0 Sn = Qn +d n = Qn Vn = Vn-1 – Qn = 0 S1 = S2 = .. se poate exprima orice amortisment (Qk) în funcţie de primul amortisment (Q1): adică.. 1 − (1 − i ) n 2) Rate egale i ⋅ (1 − i )n − k Qk = ⋅V0 .21) putem deduce. expresia de calcul a acestuia nu mai este la fel de evidentăşi implicit rata va avea o formă mai greu de intuit. k = 1..Rata anuală: Sk = S = . . cu uşurinţă. în cazul ratelor egale ⎛ 1 ⎞ V0 = Q1 + Q2 + . În 1− i acest caz.19) 1 .Amortismentul anual: i ⋅V0 . Spre deosebire de cazul amortismente egale.. amortismentele succesive formează o progresie geometrică crescătoare cu raţia k −1 ⎛ 1 ⎞ (IV.17). 1 − (1 − i) n Justificare: Din (IV. rezultă: (1 − i ) ⋅ Qk +1 = Qk Qk +1 = 1 ⋅ Qk 1− i (IV. + ⎜ ⎟ ⎥ = Q1 ⋅ (1 − i ) ⋅ i ⎝ 1− i ⎠ ⎥ ⎢ 1− i ⎝ 1− i ⎠ ⎣ ⎦ (IV. n ⎝ 1− i ⎠ . când era uşor de calculat valoarea amortismentului.21) i Din relaţia (IV.Relaţia dintre suma împrumutată (V0) şi primul amortisment (Q1). primul amortisment (Q1) în funcţie de suma împrumutată (V0): V0 = Q1 ⋅ (1 − i ) (1 − i ) ⋅ −n −1 100 .. + Qn = ∑ Qk = Q1 ⋅ ∑ ⎜ ⎟ k =1 k =1 ⎝ 1 − i ⎠ n n k −1 = −n 2 n −1 ⎡ (1 − i ) − 1 1 ⎛ 1 ⎞ ⎛ 1 ⎞ ⎤ = Q1 ⋅ ⎢1 + +⎜ ⎟ + ..20) Qk = Q1 ⋅ ⎜ ⎟ . = S n = S Rambursarea unui împrumut prin rate egale anticipate presupune că în fiecare perioadă tk se va plăti aceeaşi sumă reprezentând amortismentul plus dobânda calculată la suma rămasă nerambursată la începutul perioadei tk .

. rezultă: i (1 − i ) ⋅ ⎡(1 − i ) ⎣ −n − 1⎤ ⎦ (IV.22) Qn = V0 ⋅ n 1 − (1 − i ) . . i 1 − (1 − i )n Se poate întocmi următorul tabel de amortizare: k 1 2 Vk-1 V0 V1 Qk Q1 = (1 − i ) n −1 Qn Q2 dk d1 = S – Q1 d2 = S – Q2 Rk R1 = Q1 R2 = R1 + Q2 Sk i ⋅V0 S= 1 − (1 − i ) n S Vk V1= V0 – Q1 V2 = V1 – Q2 101 ..Datoria rămasă: (1 − i) n − k − (1 − i) n ⋅V0 1 − (1 − i )n 1 − (1 − i) n − k ⋅V0 . k = 1.19) adică. 1 − (1 − i )n .21) i Din relaţia (IV.21) putem deduce.Datoria rambursată: V0 = Qn ⋅ 1 − (1 − i ) n Rk = . + (1 − i) ⎣ 2 n −1 ⎤ = Qn ⋅ ⎦ 1 − (1 − i ) i n (IV...Valoarea finală a tuturor dobânzilor: 1 + i i ⋅ (1 + i )n + (1 − i 2 )n − (1 + i) S (d ) = ⋅ ⋅V0 . i 1 − (1 − i ) n .Q1 = V0 ⋅ Din (IV.Relaţia dintre suma împrumutată (V0) şi primul amortisment (Qn).22) (1 − i ) ⋅ Qk +1 = Qk 2 n −1 Qn −1 = (1 − i ) ⋅ Qn .17). se poate exprima orice amortisment (Qk) în funcţie de primul amortisment (Qn): Qk = Qn ⋅ (1 − i )n −k .Dobânda anuală: dk = 1 − (1 − i )n − k ⋅ i ⋅V0 . primul amortisment (Q1) în funcţie de suma împrumutată (V0): i (IV... Qn − 2 = (1 − i ) ⋅ Qn . Vk = 1 − (1 − i) n . + Qn = ∑ Qk = Qn ⋅ ∑ (1 − i ) n − k = k =1 k =1 n n = Qn ⋅ ⎡1 + (1 − i ) + (1 − i ) + . Q1 = (1 − i ) ⋅ Qn (IV. .20) .Valoarea actuală a tuturor dobânzilor: 1 + i i + (1 − i) n − (1 + i )1− n A(d ) = ⋅ ⋅ V0 . n (IV. cu uşurinţă. amortismentele succesive formează o progresie geometrică crescătoare cu raţia 1 − i . În acest caz. în cazul ratelor egale V0 = Q1 + Q2 + .

... + ⎜ ⎟ ⎥ = Q1 ⋅ (1 − i ) ⋅ i ⎝ 1− i ⎠ ⎥ ⎢ ⎝ 1− i ⎠ ⎣ ⎦ Rk = Q1 ⋅ (1 − i ) (1 − i ) ⋅ i −k −1 (IV. + Qk Distingem două cazuri: .. = S n = S ⇒ Qk .Amortismente egale k Vk = V0 − Rk = V0 − ⋅ V0 n Vk = n−k ⋅V0 (ca şi în cazul posticipat) n (IV.26) .Amortismente egale V Q1 = Q2 = ....Rate egale ⋅⋅ 1 ⎛ 1 ⎞ .24) Rk = Q1 + Q2 + . Qk = Q1 ⋅ ⎜ S1 = S 2 = ..Rate egale 102 .= (1 − i ) n − 2 Qn k k+1 Vk-1 Vk Qk = (1 − i ) n − k Qn Qk+1 = (1 − i ) n − k +1 Qn Qn = S dk = S – Qk dk+1 = S – Qk+1 Rk = Rk-1 + Qk Rk+1 = Rk + Qk+1 S S Vk = Vk-1 – Qk Vk+1 = Vk – Qk+1 n Vn-1 dn = S – Qn= 0 Rn = V0 S Vn = Vn-1 – Qn =0 Datoria rambursată după primii k ani Rk = Q1 + Q2 + . + Qk = Q1 + Q1 ⋅ 1 ⎛ 1 ⎞ + .25) Datoria rămasă după epuizarea primilor k ani Vk = V0 – Rk . = Qn = 0 n k Rk = ⋅ V0 (ca şi în cazul posticipat) n ..... u = ⎟ 1− i ⋅⋅ ⎝ 1− i ⎠ k −1 (IV. + Q1 ⋅ ⎜ ⎟ 1− i ⎝ 1− i ⎠ k −1 = −k k −1 ⎡ ⎛ 1 ⎞ (1 − i ) − 1 ⎛ 1 ⎞ ⎤ = Q1 ⋅ ⎢1 + ⎜ ⎟ + .

m. cu dobânda calculată posticipat Definiţie: Rambursarea împrumuturilui prin plată anticipată cu dobândă calculată posticipat presupune achitarea la începutul fiecărei perioade tk a valorii amortismentului. Să se întocmească tabelul de amortizare. pe o perioadă de 4 ani. pe care urmează să o ramburseze în 4 ani cu procentul anual de 12% prin anuităţi (rate) anticipate cu amortismente egale şi cu dobânda calculată anticipat.m.000 u. la care se adaugă dobânda calculată la suma rămasă nerambursată după plata amortismentuluidin perioada anterioară. cu procent unic. IV.Vk = V0 − Rk = V0 − Q1 ⋅ (1 − i ) = Q1 ⋅ (1 − i ) (1 − i ) ⋅ i −k −1 = −k (1 − i ) ⋅ −n −1 Vk = Q1 ⋅ (1 − i ) ⋅ i −n −k (1 − i ) − (1 − i ) i − Q1 ⋅ (1 − i ) (1 − i ) ⋅ i −1 (IV. + Qk V1= V0 – Q1 V2 = V1 – Q2 Rata plătită în anul respectiv (Sk) S1 = Q1 S2 = Q2 + d2 = Q2 + V1 i Sk = Qk + dk = Qk + Vk-1 i k Vk-1 Qk Vk = Vk-1 – Qk dk = Vk-1 i 103 . Caracteristic pentru această manieră de rambursare este faptul că rata care se achită în primul an este egală cu valoarea primului amortisment. cu un procent de 9%. 0 V0 ⎧Q ⎧Q ⎧Q ⎧Q S k +1 ⎨ k +1 Sk ⎨ k S1 ⎨ 1 S2 ⎨ 2 ⎩ d k +1 ⎩ dk ⎩ d1 ⎩ d2 Se poate întocmi următorul tabel de amortizare: ⎧Q Sn ⎨ m ⎩ dn 1 2 k-1 k n-1 n Anii (k) 1 2 Suma Amortisdatorată la început ment de an (Qk) (Vk-1) V0 Q1 V1 Q2 Datoria (Vk) Dobânda la Valoarea rămasă achitată datoria rămasă (dk) (Rk) d1 = 0 d2 = V1 i R1 = Q1 R2 = Q1 + Q2 Rk = Q1 + Q2 + ..27) Probleme propuse: 1. 2.000 u.. prin anuităţi (rate) anticipate egale şi cu dobânda calculată anticipat. Realizăm următoarea schemă de derulare a operaţiunii. O persoană a împrumutat suma de 16. deci d1 = 0. Să se întocmească tabelul de amortizare pentru rambursarea unui împrumutat de 20.2.2 Rambursarea împrumuturilor prin anuităţi anticipate (rate anuale anticipate).

. .. + Qk+1 Rn = Q1 + Q2 +.prima rată (S1) Din prima linie şi prima coloană a tabelului rezultă că în primul an nu se mai plătesc dobânzi.18) V0 ⋅ i ..relaţia dintre suma împrumutată (V0) şi amortismentele (Qk) Adunând relaţiile din coloana a patra a tabelului. se poate deduce valoarea unei rate oarecare în funcţie de valoarea împrumutată V0.17) Distingem două categorii particulare: 1) Amortismente egale .15) S1 = Q1 .18).+ Qn = V0 Sk+1 = Qk+1 + dk+1= Qk+1 + Vk i Sn= Qn +d n = Qn + Vn-1 i n Vn-1 Qn Vn = Vn-1 – Qn = 0 dn = Vn-1 i Revenind la problema rambursării unui împrumut cu voloarea iniţială V0 prin anuităţi anticipate..k+1 Vk Qk+1 Vk+1 = Vk – Qk+1 dk+1 = Vk i Rk+1 = Q1 + Q2 + .. + Vn −1 − ( Q0 + Q2 + ..... n −1 (IV.rambursarea cu amortismente egale..Amortismentul anual: Q1 = Q2 = . S k +1 − S k = V0 ⋅i n V0 V ⋅ (1 − i ) − 0 n n S k +1 = S k − (IV.16) . ratele anuale formează o progresie aritmetică descrescătoare cu raţia − 104 . rezultă: V1 + V2 + .Rata anuală: Aşadar.rambursarea prin rate egale..relaţia dintre ratele (Sk) şi amortismentele (Qk) Scăzând două rate consecutive. adică în fiecare perioadă de timp o aceeaşi sumă. rezultă: V0 = ∑ Qk k =1 n (IV. k = 1. obţinem: S k +1 − S k = Qk +1 − Qk + (Vk −1 − Vk ) ⋅ i ⎫ ⎪ ⎬ ⇒ S k +1 − S k = Qk +1 − Qk + i ⋅ Qk Vk −1 − Vk = Qk ⎪ ⎭ S k +1 − Sk = Qk +1 + ( i − 1) ⋅ Qk . dând valori lui k.. . cu dobânda calculată posticipat. deci (IV. Se pot deduce următoarele relaţii de calcul. + Qn ) Cum Vn = 0. Din n relaţia (IV.. ceea ce înseamnă că fiecare cotă plătită acoperă o aceeaşi valoare din V0. = Qn = V0 n . + Vn −1 + Vn = V0 + V1 + . avem cazurile: .

n k =1 . ⎪ Sk = ⎨ ⎪ (n − k + 1) ⋅ i + 1 ⋅V . n −1 ⎣ ⎦ n ⋅ (1 + i ) Se poate întocmi următorul tabel de amortizare: k 1 2 Vk-1 V0 V1 Qk V Q1 = 0 n V Q2 = 0 n Qk = V0 n Vk V1= V0 – Q1 V2 = V1 – Q2 dk d1 = 0 d2 = V1 i Rk V0 n V R2 = 2 0 n R1 = Sk S1 = Q1 S2 = Q2 + d2 Sk = Qk + dk Sk+1 = Qk+1 + dk+1 k k+1 Vk-1 Vk Vk = Vk-1 – Qk Vk+1 = Vk – Qk+1 dk = Vk-1 i dk+1 = Vk i Qk+1 V = 0 n Qn = V0 n V0 n Rk+1 = V (k+1) 0 n Rk = k n Vn-1 Vn = Vn-1 – Qn =0 dn = Vn-1 i Rn = V0 Sn= Qn + dn 2) Rate egale S1 = S2 = .Datoria rămasă: Vk = . dk = ⎨ (n − k + 1) ⋅ i 2≤k ≤n ⋅ V0 . = Sn = S Sk = S = 105 .Dobânda anuală: V0 .⎧V0 ⎪n. S ( d ) = V0 ⋅ ⎦ n ⎣ .Rata anuală: i ⋅ (1 + i )n −1 ⋅V0 . n k =1 ⎧0.Valoarea finală a tuturor dobânzilor: 1+ i ⋅ ⎡( n − 1) ⋅ (1 + i ) n − n ⋅ (1 + i ) n −1 + 1⎤ ..Valoarea actuală a tuturor dobânzilor: 1 A(d ) = V0 ⋅ ⋅ ⎡(n − 1) ⋅ (1 + i ) n − n ⋅ (1 + i ) n −1 + 1⎤ .. ⎪ . = Sn = S . (1 + i )n − 1 Justificare: Relaţia dintre suma împrumutată (V0) şi rata anuală (S) S1 = S2 = .. 0 ⎪ n ⎩ . ⎪ n ⎩ . 2≤k ≤n ( n − k ) ⋅ V0 .Datoria rambursată: Rk = k ⋅ ..

Valoarea finală a tuturor dobânzilor: (1 + i )n − 2 S (d ) = ⋅ ⎡(1 + i )n − n − i ⎤ ⋅ V0 . n Sk = S = .. 2≤k ≤n ⎧ i ⋅ (1 + i ) n −1 ⎪ (1 + i )n − 1 ⋅ V0 = S . n ⎦ (1 + i ) − 1 ⎣ 106 . indicat în schemă. 0 ⎪ (1 + i ) n − 1 ⎩ .0 V0 1 2 n-1 n S S S S Suma împrumutată V0 trebuie să reprezinte valoarea actuală a şirului de anuităţi constante 1 1 anticipate.Amortismentul anual: i ⋅ (1 + i )n −1 ⋅V0 (1 + i )n − 1 k =1 . + S ⋅ v n −1 = S ⋅ 1 + v + v 2 + . ⎪ (1 + i ) n − 1 0 ⎩ . 2≤k ≤n k =1 . ⋅ i ⋅V0 .. ⎪ Vk = ⎨ n −1 k −1 ⎪ (1 + i ) − (1 + i ) ⋅ V . 0 ⎪ (1 + i ) n − 1 ⎩ ... Dacă v = = reprezintă factorul de actualizare. 2≤k ≤n k =1 ⎧0. ⎪ Qk = ⎨ k −2 ⎪ i ⋅ (1 + i ) ⋅ V .Datoria rămasă: ⎧ (1 + i ) n −1 − 1 ⎪ (1 + i ) n − 1 ⋅V0 . + v n −1 = ( ) =S⋅ v −1 v −1 n ⎛ 1 ⎞ n ⎜ ⎟ −1 1 − (1 + i ) ⎝ 1+ i ⎠ =S⋅ V0 = S ⋅ n −1 1 (−i ) ⋅ (1 + i ) −1 1+ i Aşadar.Datoria rambursată: ⎧ i ⋅ (1 + i ) n −1 ⎪ (1 + i )n − 1 ⋅ V0 . 2 ≤ k ≤ n n ⎪ (1 + i) − 1 ⎩ . ⎪ Rk = ⎨ n −1 k −1 ⎪ i ⋅ (1 + i ) + (1 + i ) − 1 ⋅V . avem: u 1+ i V0 = S + S ⋅ v + S ⋅ v 2 + . ⎪ d k = ⎨ (1 + i) n −1 − (1 + i ) k − 2 .Dobânda anuală: k =1 .

+ Qk Distingem două cazuri: ...Amortismente egale V Q1 = Q2 = . ⎡(1 + i ) n − 1⎤ (1 + i ) 2 ⎣ ⎦ dk d1 = 0 Rk R1 = Q1 Sk i ⋅ (1 + i) S= (1 + i ) n − S Se poate întocmi următorul tabel de amortizare: k 1 Vk-1 V0 Qk Q1 = S Vk V1= V0 – Q1 2 V1 Q2 = i ⋅V0 (1 + i ) n − 1 Qk = i ⋅ (1 + i )k − 2 ⋅V0 (1 + i )n − 1 Qk+1 = i ⋅ (1 + i ) k −1 ⋅V0 (1 + i ) n − 1 Qn = i ⋅ (1 + i )n − 2 ⋅V0 (1 + i )n − 1 V2 = V1 – Q2 d2 = S – Q2 R2 = R1 + Q2 k Vk-1 Vk = Vk-1 – Qk dk = S – Qk Rk = Rk-1 + Qk S k+1 Vk Vk+1 = Vk – Qk+1 dk+1 = S – Qk+1 Rk+1 = Rk + Qk+1 S n Vn-1 Vn = Vn-1 – Qn = 0 dn = S – Qn Rn = V0 S Datoria rambursată după primii k ani Rk = Q1 + Q2 + .Valoarea actuală a tuturor dobânzilor: A(d ) = (1 + i ) n − n − i ⋅V0 ...24) 107 . = S n = S ⇒ Qk = Q1 ⋅ ⎜ ⎟ ⎝ 1+ i ⎠ n − k +1 (IV..Rate egale ⎛ 1 ⎞ S1 = S 2 = ... = Qn = 0 n k Rk = ⋅ V0 (ca şi în cazul anticipat) n .

.25) Datoria rămasă după epuizarea primilor k ani Vk = V0 – Rk . Să se întocmească tabelul de amortizare pentru rambursarea unui împrumutat de 50..⎛ 1 ⎞ Rk = Q1 + Q2 + . cu un procent de 7%.. O persoană a împrumutat suma de 30.26) . pe o perioadă de 4 ani.m.. + Qk = Q1 + Q1 ⋅ ⎜ ⎟ ⎝ 1+ i ⎠ ⎛ 1 ⎞ = Q1 + Q1 ⋅ ⎜ ⎟ ⎝ 1+ i ⎠ n − k +1 n −1 ⎛ 1 ⎞ + Q1 ⋅ ⎜ ⎟ ⎝ 1+ i ⎠ n−2 ⎛ 1 ⎞ + . prin anuităţi (rate) anticipate egale şi cu dobânda calculată posticipat.000 u.Amortismente egale k Vk = V0 − Rk = V0 − ⋅ V0 n Vk = n−k ⋅V0 (ca şi în cazul posticipat) n n − k +1 (IV. 108 .27) Probleme propuse: 1.Rate egale (1 + i ) n − 1 ⎛ 1 ⎞ Vk = V0 − Rk = Q − Q1 − Q1 ⋅ ⎜ ⎟ n −1 1 i ⋅ (1 + i ) ⎝ 1+ i ⎠ (1 + i ) − 1 = ⋅ 2− k i ⋅ (1 + i ) 3− k 3− k n − k +1 ⎡ (1 + i ) n − 1 (1 + i ) − 1⎤ ⎛ 1 ⎞ = Q1 ⋅ ⎢ −1 − ⎜ ⋅ ⎥ ⎟ 2− k n −1 ⎝ 1+ i ⎠ i ⋅ (1 + i ) ⎥ ⎢ i ⋅ (1 + i) ⎣ ⎦ 3− k n − k +1 n ⎡ (1 + i ) − 1 (1 + i ) − 1 ⎤ ⎛ 1 ⎞ Vk = Q1 ⋅ ⎢ −1 − ⎜ ⋅ ⎥ ⎟ 2−k n −1 ⎝ 1+ i ⎠ i ⋅ (1 + i ) ⎥ ⎢ i ⋅ (1 + i ) ⎣ ⎦ (IV.000 u. pe care urmează să o ramburseze în 5 ani cu procentul anual de 6% prin anuităţi (rate) anticipate cu amortismente egale şi cu dobânda calculată posticipat.. Să se întocmească tabelul de amortizare. + ⎜ ⎟ ⎥ = Q1 + Q1 ⋅ ⎜ ⎟ 2− k ⎝ 1+ i ⎠ ⎥ ⎝ 1+ i ⎠ i ⋅ (1 + i ) ⎢ ⎝ 1+ i ⎠ ⎣ ⎦ n − k +1 ⎛ 1 ⎞ Rk = Q1 + Q1 ⋅ ⎜ ⎟ ⎝ 1+ i ⎠ (1 + i ) − 1 ⋅ 2−k i ⋅ (1 + i ) 3− k (IV.m.. 2. + Q1 ⋅ ⎜ ⎟ ⎝ 1+ i ⎠ n − k +1 = 3− k 2− k n − k +1 ⎡ ⎛ 1 ⎞ (1 + i ) − 1 ⎛ 1 ⎞ ⎤ ⎛ 1 ⎞ ⋅ ⎢1 + ⎜ ⋅ ⎟ + .

CURS NR.13

V.

OBLIGAŢIUNI

V.1 Noţiuni generale
Obligaţiunea este un titlu de credit pe termen lung. Valoarea nominală a obligaţiunii reprezintă suma cu care emitentul (debitorul) este creditat de către subscriptor (creditorul). Emitentul este obligat să plătească deţinătorului, la un termen specificat (scadenţă), valoarea nominală a obligaţiunii şi, periodic (anual sau semestrial), până la termenul de scadenţă, o dobândă fixă, numită cuponul obligaţiunii. Operaţiunile financiare de împrumuturi se mai numesc şi credite de tip bancar deoarece, de regulă, creditorul este banca. Există situaţii când anumite societăţi pe acţiuni, societăţi comerciale sau chiar statul au nevoie de un împrumut în valoare foarte mare, caz în care o singură bancă nu-l poate acorda. Se apelează atunci la un împrumut cu obligaţiuni. În conformitate cu legislaţia în vigoare se emit şi se pun în vânzare titluri de valoare numite obligaţiuni. Cumpărătorii obligaţiunilor se numesc obligatari (subscriptori). Obligaţiunea este indivizibilă şi rambursarea ei se poate face anual sau pe fracţiuni de an. Pe lângă notaţiile utilizate la “rambursarea împrumuturilor” se vor mai folosi şi următoarele notaţii: C0 – valoarea de emisiune a împrumutului (capital total pe care îl primeşte emitentul); C – valoarea de emisiune a unei obligaţiuni (cotă parte din C0); V0 – valoarea nominală a împrumutului (capital total pe care îl vor primi subscriptorii în urma rambursării; aici se includ şi diverse prime); V – valoarea nominală a unei obligaţiuni (cota parte din V0); W0 – valoarea de rambursare a împrumutului (capital total pe care îl rambursează emitentul şi îl primesc subscriptorii, exceptându-se dobânzile); W – valoarea de rambursare a unei obligaţiuni (cotă parte din W0); N – număr de obligaţiuni emise (puse în circulaţie); n – durata împrumutului în ani; p – procentul nominal al operaţiunii; Nk – numărul de obligaţiuni amortizate in anul k; N(Rk) – număr de obligaţiuni amortizate după k plăţi; N(Vk) – număr de obligaţiuni rămase de amortizat, după k plăţi. Emisiunea de obligaţiuni este: • sub paritate, dacă C < V; • la paritate, dacă C = V; • peste paritate, dacă C >V. Rambursarea obligaţiunilor este: • sub paritate, dacă W < V; • la paritate, dacă W = V; • peste paritate, dacă W > V. Observaţie: Pentru cointeresarea subscriptorilor, emitentul adoptă, de regulă, strategia C ≤V ≤W . De exemplu, C = 2000, V = 2100, W = 2150 au următoarea semnificaţie: subscriptorul cumpără obligaţiunea la valoarea sa de emisiune C = 2000; la scadenţă, deţinătorul

obligaţiunii va primi valoarea de rambursare a acesteia, adică W = 2150 (fără dobânzi incluse); în plus, subscriptorul va încasa şi dobânzile calculate la valoarea nominală V = 2100. Pe baza notaţiilor folosite, deducem următoarele relaţii:
N = ∑ N k : numărul obligaţiunilor în circulaţie = numărul obligaţiunilor amortizate în cei n
k =1 n

ani; C0 = N ⋅ C : valoarea de emisiune a împrumutului = produsul dintre valoarea de emisiune a unei obligaţiuni şi numărul total de obligaţiuni emise; V0 = N ⋅ V : valoarea nominală a împrumutului = produsul dintre valoarea nominală a unei obligaţiuni şi numărul total de obligaţiuni emise; W0 = N ⋅W : valoarea de rambursare a împrumutului = produsul dintre valoarea de rambursare a unei obligaţiuni şi numărul total de obligaţiuni emise. Rambursarea împrumuturilor obligatare (cu obligaţiuni) se face, de regulă, anual şi se referă la întreaga valoare (datorie către cumpărători) V0. Rezultatele obţinute în paragraful “Rambursarea împrumuturilor” rămân valabile şi apar o serie de particularităţi specifice acestui tip de împrumut.

V.2 Rambursarea la paritate prin rate anuale egale posticipate
Fie un împrumut cu N obligaţiuni, fiecare dintre ele având: - valoarea de emisiune C (suma plătită de obligatar la cumpărarea unei obligaţiuni); - valoarea nominală V (valoarea la care se calculează dobânda ce revine obligatarului); - valoarea de rambursare W (sumă plătită obligatarului la scadenţă pe fiecare obligaţiune, neincluzând dobânda). Rambursarea fiind la paritate, avem: W=V (V.1) adică, valoarea rambursată pe obligaţiune coincide cu valoarea la care se calculează dobânda anuală. Ratele fiind constant egale (S1 = S2 = … = Sn = S), rezultă: .. (V.2) Qk , q = u = 1 + i; Qk = Q1 ⋅ u k −1 , k = 1, n .. Pentru valoarea nominală a împrumutului avem următoarele relaţii: ⎧ ⎪ N ⋅V ⎪ un −1 ⎪n V0 = ⎨∑ Qk = Q1 + Q1 ⋅ u + ... + Q1 ⋅ u n −1 = Q1 (V.3) i ⎪ k =1 ⎪ 1 − vn 1 2 n , v= ⎪ S ⋅ v + S ⋅ v + ... + S ⋅ v = S ⋅ i u ⎩ Vom deduce elementele împrumutului în funcţie de V0, N, u. i a) Primul amortisment , (Q1): Q1 = V0 ⋅ n u −1 u k −1 b) Amortismentul din anul k , (Qk): Qk = Q1 ⋅ u k −1 sau Qk = V0 ⋅ i ⋅ n u −1 i c) Rata constantă ,(S): S = V0 ⋅ 1 − vn

d) Dobânda anuală plătită în anul k, asupra datoriei rămase, (dk): d k = V0 ⋅ i ⋅ uk −1 e) Suma rambursată după k plăţi , (Rk): Rk = V0 ⋅ n u −1 n u − uk f) Datoria rămasă după k plăţi , (Vk): Vk = V0 ⋅ n u −1 g) Numărul de obligaţiuni amortizate în anul k , (Nk): N k = N ⋅ i ⋅

u n − u k −1 un −1

u k −1 , Nk ∈ un −1 uk −1 h) Numărul de obligaţiuni amortizate după k plăţi, N(Rk): N ( Rk ) = N ⋅ n u −1

un − uk i) Numărul de obligaţiuni rămase de amortizat după k plăţi, N(Vk): N (Vk ) = N ⋅ n u −1 Tabelul de amortizare pentru un împrumut obligatar conţine, în ordine, următoarele rubrici: anii (k); număr de obligaţiuni în circulaţie la început de an, N(Vk-1); valoarea datoriei la început de an, Vk −1 = N (Vk −1 ) ⋅ V ; numărul de obligaţiuni amortizate anual, Nk; amortismentul anual , Qk = N k ⋅V ; dobânda anuală pe datoria rămasă, d k = Vk −1 ⋅ i ; rata anuală, circulaţie la sfârşit de an, N(Vk). Sk = Qk + d k ; valoarea datoriei la sfârşit de an, Vk = N (Vk ) ⋅ V ; numărul de obligaţiuni în

V.3 Rambursarea la paritate prin amortismente anuale constante posticipate
Caracteristicile rambursării sunt: W = V (la paritate) V Q1 = Q2 = ... = Qn = 0 (amortismente egale) . n Din relaţia (V.14) , rezultă: ⋅⋅ V S k , r = − 0 ⋅ i , adică n ⋅⋅ V S k +1 = S k − 0 ⋅ i, k = 1, n − 1 n Elementele împrumutului sunt: V a) Primul amortisment, (Q1): Q1 = 0 n V b) Amortismentul din anul k, (Qk): Qk = 0 n V 1 + n ⋅ i V0 c) Rata din anul k, (Sk): S k = V0 ⋅ − ⋅ i ⋅ ( k − 1) = 0 ⋅ [1 + i ⋅ ( n − k +1) ] n n n d) Dobânda anuală plătită în anul k, asupra datoriei rămase, (dk): d k = V0 ⋅ i ⋅ e) Suma rambursată după k plăţi (Rk): Rk =
k ⋅V0 n

(V.13) (V.14)

(V.15)

n − k +1 n

adică ⋅⋅ Qk = Q1 ⋅ u k −1 . (Nk): N k = h) Numărul de obligaţiuni amortizate după k plăţi.4 Rambursare supraparitate prin rate anuale constante posticipate Caracteristicile rambursării sunt: W > V (supraparitate) (V. k = 1.25) (V. Din (V. N(Vk): N (Vk ) = N ⋅ n−k n V. q = u = 1 + i . N(Vk) – numărul de obligaţiuni rămase de amortizat. rezultă: ⋅⋅ Qk . Demonstraţie: S k = Qk + d k = N k ⋅ W + Vk −1 ⋅ i = = N k ⋅ W + V ⋅ i ⋅ ( N k + N k +1 + + N n ) = N k ⋅W + V ⋅ i ⋅ ∑ N s s =k n Aşadar.26).27) Propoziţie: Nk .28) Semnificaţia mărimilor folosite pentru obţinerea relaţiei (V. Scriem relaţia (V. Sk = N k ⋅W + V ⋅ i ⋅ ∑ N s s =k n (V.28) este: Nk – numărul de obligaţiuni amortizate în anul k.29) Scăzând relaţiile (V.26) S1 = S2 = … = Sn = S (rate constante) Dobânzile se calculează la valoarea nominală V a obligaţiunii. rezultă: V ⎡ ⎤ Sk +1 − Sk = W ⋅ ( N k +1 − N k ) − V ⋅ i ⋅ N k . (Vk): Vk = V0 ⋅ n−k n N n k ⋅N n g) Numărul de obligaţiuni amortizate în anul k. n (V.f) Datoria rămasă după k plăţi. sunt în progresie geometrică.29). N(Rk): N ( Rk ) = i) Numărul de obligaţiuni rămase de amortizat după k plăţi.28) şi pentru k + 1: S k +1 = N k +1 ⋅ W + V ⋅ i ⋅ s = k +1 ∑N n s (V. sau S k +1 − S k = W ⋅ ⎢ N k +1 − N k − ⋅ i ⋅ N k ⎥ W ⎣ ⎦ Cum ratele sunt egale. obţinem: V ⎛ V ⎞ N k +1 = N k + ⋅ i ⋅ N k sau N k +1 = ⎜1 + ⋅ i ⎟ ⋅ N k W ⎝ W ⎠ Notăm: V r = ⋅i → coeficient de paritate al rambursării W . Vk-1 – datoria la începutul anului k.28) şi (V. iar amortismentul (cotă parte din împrumut) se evaluează la valoarea de rambursare W. numărul de obligaţiuni amortizate în anul k.

. Vk (se referă la W0): Vk = W0 ⋅ n (1 + r ) − 1 k (1 + r ) − 1 Numărul de obligaţiuni amortizate după k plăţi.32) exprimă faptul că numărul de obligaţiuni amortizat în ani succesivi formează o progresie geometrică cu raţia q = 1 + r.32). n N k +1 = (1 + r ) ⋅ N k .. N(Rk): N ( Rk ) = N ⋅ n (1 + r ) − 1 n k (1 + r ) − (1 + r ) Numărul de obligaţiuni rămase de amortizat. (Qk): (1 + r ) Nk = N ⋅ r ⋅ n (1 + r ) − 1 k −1 (1 + r ) Qk = W0 ⋅ r ⋅ n (1 + r ) − 1 k −1 n k −1 (V. Aşadar. elementele rambursării. (dk): d k = W0 ⋅ r ⋅ n (1 + r ) − 1 n (1 + r ) Rata din anul k.33) (1 + r ) − (1 + r ) Dobânda la datoria rămasă. ACŢIUNI . k = 1.32) N k = N1 ⋅ (1 + r ) . funcţie de numărul total N al obligaţiunilor puse în circulaţie N = ∑ N k = N1 ⋅ ∑ (1 + r ) k =1 k =1 n n k −1 = N1 ⋅ ⎡1 + (1 + r ) + . Numărul Nk al obligaţiunilor amortizate în anul k. V ⋅ i = W ⋅ r W Relaţia (V. k −1 (V. (Sk): S = W0 ⋅ r ⋅ n (1 + r ) − 1 (1 + r ) − 1 Suma rambursată după k plăţi. + (1 + r ) ⎣ n −1 ⎤= ⎦ = N1 (1 + r ) ⋅ r n −1 N1 = N ⋅ r ⋅ 1 (1 + r ) n −1 Revenind în (V.31) ⋅ i. Rk (se referă la W0): Rk = W0 ⋅ n (1 + r ) − 1 n k (1 + r ) − (1 + r ) Datoria rămasă după k plăţi. r = Să determinăm. N(Vk): N (Vk ) = N ⋅ n (1 + r ) − 1 k VI.şi deducem: V (V. obţinem: Amortismentul din anul k. în continuare.

n → durata sau numărul de ani ai plasamentului sau investiţiei într-o acţiune. Prin relaţia (VI. deţinătorul de acţiuni primeşte un dividend. acţiunea nu se rambursează niciodată. Cn. a investi într-o acţiune) înseamnă a plăti preţul (sau cursul) acesteia la un moment dat . n . deţinute în momentul încheierii bilanţului. egal sau mai mic decât cursul matematic.Acţiunea este un titlu de proprietate. acţiunea este un titlu sau un instrument financiar.1) acestea au fost actualizate la momentul zero . dacă au existat. dependent de dimensiunile profitului societăţii). C0 se mai numeşte şi preţ de achiziţionare al acţiunii .1) se mai scrie. + + n n 2 1 + i (1 + i ) (1 + i ) (1 + i ) (VI. Vom utiliza următoarele notaţii : C0 → cursul sau valoarea acţiunii la momentul zero al cumpărării acesteia (imediat după plata dividendelor. O altă deosebire este aceea că deţinătorul acţiunii poate cere explicaţii asupra modului în care au fost investiţi banii săi. VI.al cumpărării acţiunii.pentru procent anual variabil. valoarea nominală este parte a capitalului social. sau exact la cumpărarea ei).. VI. Ne vom referi. Ambele produc anumite venituri care se încasează. care se deosebesc de cursul pieţei care. sau se convertesc periodic. numai la cursul matematic (teoretic). D2.1 Noţiuni generale Ca şi obligaţiunea.pentru a putea obţine un flux de venituri viitoare .. k = 1. Acţiunile pot fi privilegiate (cărora li se atribuie un dividend fix) şi ordinare (dividendul fiind. Dn. sub forma . Conform acestui principiu preţul de achiziţie al acţiunii. în funcţie de o serie de factori. valoarea sau preţul de revânzare după n ani sau la sfârşitul duratei de plasare . în timp ce obligaţiunea se rambursează după un număr de ani. Valoarea înscrisă pe acţiune. drept pe care nu-l au deţinătorii unei obligaţiuni. Anual. a cărui mărime este proporţională cu profitul disponibil al societăţii pe acţiuni şi cu numărul acţiunilor.2 Evaluarea unei acţiuni Modelul general Dacă evaluarea are loc cu procent unic anual se poate scrie relaţia Dn Cn D D2 . Cn → cursul. A deveni acţionar (a cumpăra o acţiune. pentru procent unic sau pk = 100 · ik . pe termen lung. Dk → dividendul plătit în anul k. Relaţia (VI. p = 100 · i. în continuare. C0. Deosebirea principală dintre aceste două titluri este aceea că. … . Observaţie: Cursul de vânzare C0 şi cursul (preţul) de revânzare Cn sunt cursuri teoretice sau matematice. C0 = 1 + + . prin care se dovedeşte participarea deţinătorului la capitalul social al societăţii comerciale pe acţiuni emitente. p → procentul anual de evaluare a cursului acţiunii. în acest caz. respectiv. D0 → dividendul plătit exact înaintea evaluării cursului sau preţului C0 (ultimul dividend plătit înaintea achiziţionării) . de regulă. poate fi mai mare. trebuie să acopere integral fluxul de venituri viitoare: D1.1) Această relaţie are la bază principiul fundamental al echivalenţei angajamentelor financiare reciproce (cheltuieli şi venituri) corespunzătoare investiţiei în acţiuni.

k = 1.. + Dn ⎤ ⎦ (VI. + + 1 + i1 (1 + i1 ) ⋅ (1 + i2 ) (1 + i1 ) ⋅ . Derivata parţială a lui C0 în raport cu Cn este pozitivă Într-adevăr.2) .8) = (1 + i ) > 0 ∂ Cn Deducem că preţul de achiziţie C0 este strict crescător în raport cu preţul de revânzare al acţiunii sau altfel spus. + Dn + Cn sau Cn = C0 ⋅ (1 + i ) − ⎡ D1 ⋅ (1 + i ) ⎣ n n n k =1 n −1 + D2 ⋅ (1 + i ) n−k n−2 + .10) Cn = C0 ⋅ (1 + i ) − ∑ Dk ⋅ (1 + i ) . cu (1 + i ) . Cn . adică C0 = C0 ( i.3) (VI. în formă restrânsă. ∂ C0 −n (VI.. −k −n k =1 n (VI. ∂ C0 −k (VI. cursul de revânzare Cn şi durata de plasament n...9) (VI.. rezultă : Dn Cn D D2 C0 = 1 + + . (VI. corespunzătoare investiţiei. dividendele D1. … .. D2.. n ) . Observaţii şi comentarii: Din relaţiile de mai sus remarcăm că preţul de cumpărare C0 este o funcţie de mai multe variabile: procentul p. Obţinem: C0 ⋅ (1 + i ) = D1 ⋅ (1 + i ) n n −1 + D2 ⋅ (1 + i ) n−2 + .2) Dacă evaluarea are loc cu un procent anual variabil . Derivatele parţiale ale funcţiei C0 în raport cu dividendele anuale sunt pozitive Într-adevăr. adică .5) Derivata parţială a funcţiei C0 în raport cu dobânda unitară i este negativă Din relaţia (VI. Dn .. pentru a revinde scump trebuie plătit la achiziţie scump. ⋅ (1 + in ) sau.4) În ambele situaţii plăţile eşalonate ale dividendelor au loc posticipat (la sfârşitul anului respectiv). C0 = ∑ Dk ⋅ ∏ (1 + i j ) + Cn ⋅ ∏ (1 + i j ) . −1 −1 k =1 j =1 j =1 n k n (VI. Dn... D2 .7) = (1 + i ) > 0.obţinem n ∂ C0 − k −1 − n −1 = ∑ Dk ⋅ ( −k ) ⋅ (1 + i ) + Cn ⋅ ( −n ) ⋅ (1 + i ) ∂i k =1 sau ∂ C0 ⎡ n − k −1 − n −1 ⎤ = − ⎢ ∑ k ⋅ Dk ⋅ (1 + i ) + n ⋅ Cn ⋅ (1 + i ) ⎥ < 0 (VI. n ∂ Dk Deducem că preţul de achiziţie al acţiunii este strict crescător în raport cu dividendele anuale....6) ∂i ⎣ k =1 ⎦ Deducem că preţul de achiziţie al unei acţiuni este strict descrescător în raport cu dobânda anuală unitară ( cu procentul p) de evaluare.C0 = ∑ Dk ⋅ (1 + i ) + Cn ⋅ (1 + i ) . D1 . pentru a avea dividende mari trebuie plătit la cumpărare mai mult (sau: plătim puţin la cumpărare. ne aşteptăm la dividende mici). n Revenim la relaţia (VI..1) şi o înmulţim. ⋅ (1 + in ) (1 + i1 ) ⋅ . în ambii membri.

D2 . Dn . c’) Derivata parţială a lui Cn în raport cu C0 este pozitivă. + + ⎥= n n 2 n →∞ 1 + i ⎢ (1 + i ) (1 + i ) (1 + i ) ⎥ ⎣ ⎦ = lim ∑ Dk ⋅ (1 + i ) + lim Cn ⋅ (1 + i ) = lim ∑ Dk ⋅ (1 + i ) −k n n →∞ ∞ k =1 n →∞ n →∞ k =1 n n −k = = ∑ Dk ⋅ (1 + i ) k =1 −k =∑ k =1 ∞ (1 + i ) ∞ Dk k Aşadar. n ) . sau.11) ∂i k =1 Relaţia (VI. b’) Derivata parţială a lui Cn în raport cu dividendele anuale este negativă.13) arată că preţul de revânzare al acţiunii este strict crescător în raport cu preţul de cumpărare (plătind mult la achiziţionare.12) = − (1 + i ) < 0 . Avem: ⎡D Dn Cn ⎤ D2 C0 = lim ⎢ 1 + + . vom revinde scump)..12) arată că preţul de revânzare Cn este strict descrescător în raport cu dividendele anuale ale acţiunii..10) permite evaluarea preţului de revânzare al acţiunii în funcţie de preţul de achiziţionare C0. Rezultă : . ⋅ (1 + in ) . Într-adevăr.. Într-adevăr. Cn = Cn ( i..14) Expresia (VI..13) = (1 + i ) > 0 ∂ C0 Inegalitatea (VI. ∂ Dk Inegalitatea (VI. Să presupunem că durata de viaţă a acţiunii este foarte mare (n → ∞). C0 . n ∂ Cn n −1 n − k −1 = C0 ⋅ n ⋅ (1 + i ) − ∑ Dk ⋅ ( n − k ) ⋅ (1 + i ) ∂i k =1 sau n ∂ Cn n −1 n − k −1 = n ⋅ C0 ⋅ (1 + i ) − ∑ Dk ⋅ (1 + i ) ⋅(n − k ) (VI.11) arată că preţul de revânzare Cn nu este strict monoton (crescător sau descrescător) în raport cu dobânda anuală unitară (sau procentul) de evaluare a acţiunii.2) cu factorul (1 + i1 ) ⋅ (1 + i2 ) ⋅ .Relaţii similare se obţin prin înmulţirea egalităţii (VI. ∂ Cn n−k (VI.. dividendele încasate D1. Dn (sau încasabile dacă problema se pune înainte de revânzare). Observaţii şi comentarii: Relaţia (VI. încasând dividende mari vom revinde acţiunea ieftin (dividende mici implică preţ de revânzare mare). ∂ Cn n (VI.. ….9) sau (VI.14) reprezintă o serie numerică cu termeni pozitivi. altfel spus. Aşadar. dobânda unitară i şi perioada n. a’) Derivata parţială a lui Cn în raport cu dobânda unitară i nu are semn constant: Într-adevăr. C0 = ∑ k =1 (1 + i ) Dk k (VI. D1 ..

O acţiune se achiziţionează astăzi cu 5000 u. (VI.. + + . 1.16) Avem: ∞ ∞ ⎡ 1 ⎤ Dk 1 1 1 < D⋅∑ = D⋅⎢ + + . Dk +1 are loc relaţia Dk +1 < (1 + i ) ⋅ Dk . adică Dk < D < +∞. D atunci acţiunea poate fi achiziţionată la un preţ C0 care nu depăşeşte valoarea raportului . 9.m.19) . Modelul lui Gordon şi Shapiro Acest model presupune că dividendele cresc de la an la altul cu un coeficient anual α.⎥ = C0 = ∑ 2 k k n k =1 (1 + i ) k =1 (1 + i ) (1 + i ) ⎢1 + i (1 + i ) ⎥ ⎣ ⎦ ⎡ 1 1 = D ⋅ lim ⎢ + 2 n →∞ 1 + i (1 + i ) ⎢ ⎣ 1⎡ ⎛ 1 ⎞ = D ⋅ lim ⎢1 − ⎜ ⎟ n →∞ i ⎢ ⎝ 1+ i ⎠ ⎣ n ⎛ 1 ⎞ ⎜ ⎟ −1 1 ⎤ 1 ⎝ 1+ i ⎠ + . putem scrie: Dk +1 = (1 + α ) ⋅ Dk . k = 1. i Probleme propuse 1. 2. şi se evaluează cu procentul anual de 10% timp de 5 ani pentru ca apoi . şi apoi să fie revândută cu preţul matematic de 2500 u.ak = (1 + i ) Dk k .să se revândă. Propoziţie: Dacă dividendele anuale sunt mărginite atunci seria (VI.… ..m. = ak (1 + i ) Dk Conform criteriului raportului . sau cu un procent anual 100 α . în regim de dobândă compusă... dar finit). dacă procentele anuale de evaluare sunt respectiv de 8. ak +1 Dk +1 . Aşadar. 120.11) este convergentă şi D . 2. 10. Care este dividendul anual constant maxim ce poate fi acordat acţionarului? B.… (VI. seria (VI. (VI..15) Să presupunem că dividendele anuale sunt mărginite. + = D ⋅ lim ⋅ = n ⎥ n →∞ 1 + i 1 (1 + i ) ⎥ ⎦ −1 1+ i n ⎤ D ⎥= ⎥ i ⎦ Aşadar. modelul general devine: (VI...m. 12 şi 15%? 2. 150.18) Din (VI. La ce preţ poate fi cumpărată o acţiune care să aducă timp de 5 ani dividendele anuale de 100.18).17) C0 < i Semnificaţia propoziţiei anterioare este aceea că. s-a obţinut următorul rezultat. k = 0. … (VI. k = 1.11) este convergentă dacă între oricare două dividende anuale consecutive Dk . 200 şi 300 u. în cazul în care dividendele anuale sunt mărginite de un anumit nivel superior D (indiferent cât de mare este acesta. ak +1 = (1 + i ) Dk +1 k +1 . rezultă k −1 k Dk = (1 + α ) ⋅ D1 = (1 + α ) ⋅ D0 Cu aceasta.

rezultă n ⎛ 1+ α ⎞ (VI.22) se poate determina preţul de cumpărare C0 sau preţul de revânzare Cn. α ≠ i Cn = ⎨ (VI. + ⎜ C0 = D0 ⋅ ⎢ ⎟ ⎟ ⎥+ n ⎝ 1 + i ⎠ ⎥ (1 + i ) ⎢ 1+ i ⎝ 1+ i ⎠ ⎣ ⎦ sau (VI. preţul matematic de cumpărare al unei acţiuni este n ⎧ ⎤ Cn 1 + α ⎡⎛ 1 + α ⎞ .21) şi (VI. n → ∞ ). α = i 0 ⎩ 0 Propoziţie: Dacă durata investiţiei în acţiuni este foarte mare (putând-o considera în perpetuitate.26) C0 = ⎨ i −α i −α ⎪ ∞. Avem : n n n k ⎛ 1+ α ⎞ k ⎜ ⎟ −1 1 + α 1 + i ⎡ 1 + α n ⎤ n ⎛ 1+ α ⎞ 1+ α ⎝ 1+ i ⎠ ⎛ ⎞ = ⋅ ⋅ ⎢⎜ ∑ ⎜ 1+ i ⎟ = 1+ i ⋅ 1+ α ⎟ − 1⎥ = 1 + i α − i ⎢⎝ 1 + i ⎠ ⎠ k =1 ⎝ ⎥ ⎣ ⎦ −1 1+ i n ⎤ 1 + α ⎡⎛ 1 + α ⎞ = ⋅ ⎢⎜ ⎟ − 1⎥ . α = i ⎩ Propoziţie: În aceleaşi ipoteze.23) Aşadar. preţul de cumpărare al unei acţiuni este D 1+ α ⎧ = 1 .. preţul matematic de revânzare după n ani este 1+ α ⎡ n n n ⎧ ⎤ ⎪C0 ⋅ (1 + i ) − D0 ⋅ α − i ⋅ ⎣(1 + α ) − (1 + i ) ⎦ . putem sintetiza.α ≠i ⋅ ⎢⎜ − 1⎥ + ⎪ D0 ⋅ ⎟ n ⎪ α − i ⎢⎝ 1 + i ⎠ C0 = ⎨ (VI. i ≤ α ⎩ Observaţie: În relaţia (VI. adică α < i. pentru α ≠ i α − i ⎢⎝ 1 + i ⎠ ⎥ ⎣ ⎦ Dacă α = i.n ⎡1 + α ⎛ 1 + α ⎞ 2 Cn ⎛ 1+ α ⎞ ⎤ +⎜ + .21) prin (1 + i ) . atunci în ipoteza lui Gordon şi Shapiro.26) s-a utilizat ipoteza 1+ α < 1 . 1+ i . Propoziţie: În condiţiile creşterii anuale a dividendelor cu procentul constant 100 α .. obţinem n ⎛1+ α ⎞ ∑ ⎜ 1 + i ⎟ = ∑1 = n ⎠ k =1 ⎝ k =1 n k n (VI. conform ipotezei lui Gordon şi Shapiro.21) Înmulţind relaţia (VI.20) Cn ⎛ 1+ α ⎞ C0 = D0 ⋅ ∑ ⎜ ⎟ + n k =1 ⎝ 1 + i ⎠ (1 + i ) n k (VI.i>a ⎪ D0 ⋅ (VI.25) n n ⎪C ⋅ (1 + i ) − n ⋅ D ⋅ (1 + i ) . pentru convergenţă. dacă toate celelalte elemente sunt cunoscute.22) Cn = C0 (1 + i ) − D0 (1 + i ) ⋅ ∑ ⎜ ⎟ k =1 ⎝ 1 + i ⎠ Din relaţiile (VI.24) ⎥ (1 + i ) ⎣ ⎦ ⎪ −n ⎪n ⋅ D0 + Cn (1 + i ) .

. Raportul D Dividendul anului unu (VI.Altfel spus. în funcţie de ceilalţi doi şi reprezintă un model de compunere sau. în ipoteza lui Gordon şi Shapiro.3 Indicatori în bursă Pe lângă modelele matematice de evaluare a cursului unei acţiuni. o acţiune pe D termen lung (n → ∞) poate fi achiziţionată astăzi cu preţul C0 = 1 dacă ritmul creşterii i −α anuale a dividendelor este inferior dobânzii anuale unitare a pieţei ( α < i) şi nu poate fi achiziţionată în caz contrar.m. există şi o serie de indicatori bursieri specifici. pentru o acţiune în valoare de 15.27).. iar procentul anual al operaţiunii este 8%. Valoarea capitalizată în bursă pentru un acţionar cu acţiuni de un anumit tip : Valoarea capitalizată în bursă = Număr de acţiuni ⋅ Cursul unei acţiuni Raportul Curs / Profit: Raportul Curs / Pr ofit = Cursul acţiunii Pr ofitul acţiunii Cota de profit revenit de pe o acţiune: Preţul înregistrat pe acţiune Cota de profit revenit Dividende încasate = ⋅100 de pe acţiune % Pr ofit pe acţiune .27) r= 1 = C0 Preţul de cumpărare se numeşte coeficient de randament curent anticipat al acţiunii în perpetuitate de preţ C0 dat de relaţia (VI. Dacă se apreciază că dividendele urmează o creştere anuală de 10%.000 u. Din (VI. atunci la ce preţ se revinde acţiunea după 4 ani? 2. rezultă r = i − α .m procentul anual al operaţiunii este 6%. D0 = 500 u. Probleme propuse 1. cu ultimul dividend în valoare de 250 u. după caz.m.24). iar dividendele anuale au o creştere anuală constantă de 9%? VI. Raportul anual Dividend anual = ⋅100 Randamentul anual pe acţiune: pe acţiune % Cursul acţiunii Cursul de piaţă sau bursier al acţiunii: Cursul bursier al acţiunii = Cursul matematical acţiunii ± Termenul de corecţie de piaţă sau Cursul bursier al acţiunii = Cursul matematical acţiunii ⋅ Factor de corecţie de piaţă Observaţie: Termenul şi factorul de corecţie depind de cererea şi oferta de titluri şi de starea economică a emitentului. Să se determine preţul cu care poate fi cumpărată o acţiune astăzi ştiind că peste 3 ani ea se revinde cu 25000 u. i = r + α sau α = i − r (VI.26). conform relaţiei (VI. de descompunere a celor trei randamente.m.28) relaţii care permit exprimarea unuia dintre cei trei coeficienţi.26) şi (VI.

de acţiuni pentru o obligaţiune care se schimbă Cursul unei acţiuni la schimb sau convertibile Cursul obligaţiunii în % Cursul unei obligaţiuni la schimb = Valoarea nominală a obligaţiunii ⋅ 100 Valoarea sau preţul de conversie Cursul obligaţiunii la schimb în u.m. 4. Cursul unei acţiuni la un moment dat este de 10..4 Conversie obligaţiuni – acţiuni Deoarece obligaţiunile sunt titluri cu o durată de viaţă limitată.. Să se determine cota de profit revenit pe acţiune. când se apreciază că piaţa poate aduce o variaţie de plus sau minus 3% al acestuia. Să se determine capitalul total în bursă. Preţul de schimb sau de cumpărare a unei acţiuni prin obligaţiuni Valoarea no min ală a obligaţiunii schimbate Preţ de schimb = ± Venitul anual pe acţiune Nr.000 u. atunci determinaţi valoarea de conversie. VI.m. . Să se determine randamentul anual al acţiunii. iar pentru o obligaţiune se obţin 7 acţiuni şi venitul anual pe acţiune este de 500 u.425 u. Dacă o societatea pe acţiuni X are la schimb.500 u. O persoană are 100 de acţiuni al căror curs la un moment dat este egal cu 725 u. la un moment dat.m. O societate pe acţiuni a realizat un profit anual net în valoare de 15. şi având. Dacă preţul matematic de revânzare al unei acţiuni la un moment dat este de 5. cu valoare nominală 10. pentru 3. cursul de 95%. 2.m..m. atunci să se determine cursul actiunii.m. Dacă pentru o obligaţiune a societăţi X.m.000 u.m. Preţ înregistrat pe acţiune = Cursul unei acţiuni după cumpărarea unei acţiuni noi Cursul unei acţiuni după N ⋅ Cursul vechilor acţiuni + Pr eţul noii acţiuni = cumpărarea unei noi acţiuni N +1 unde .000 de acţiuni.m. Profitul anual net pe acţiune a fost de 50 u. . 3. 2. la data conversiei. atunci determinaţi preţul de schimb.m. de acţiuni pe o obligaţiune Probleme propuse 1.m. Probleme propuse 1. obligaţiuni de valoare nominală 35. Pentru aceasta se definesc următorii indicatori bursieri. iar dividendul anului corespunzător a fost de 250 u. Care este valoarea raportului curs? 5.000 u. N reprezintă numărul de acţiuni vechi pentru o acţiune nouă.m.. Valoarea de conversie = ± Venitul anual pe acţiune Nr. Cursul acţiunii la data evaluării fiind de 134. . iar dividendul anual corespunzător de 12 u.000 u. se pune problema schimbării acestora în acţiuni.Capital propriu Capital în acţiuni + Re zerve = Număr de acţiuni Număr de acţiuni Se numeşte valoare înregistrată sau de registru pe acţiune.

Contractul de asigurare prevede condiţii de asigurare cu obligaţiile precise pe care le au cele două părţi. În toate categoriile de asigurări se plăteşte suma asigurată numai dacă evenimentul care a constituit obiectul asigurării a avut loc. incendii sunt accidentale (aleatorii) şi se produc în mod spontan trebuie găsită o modalitate de asigurare şi în consecinţă creat din timp un fond de asigurare. Echilibrul financiar al operaţiilor. Deoarece pericolele preconizate concretizate prin calamităţi naturale. privind părţile pe care sunt obligate a le efectua. În cadrul operaţiei de asigurare. una economică şi una tehnică. iar asigurătorul. Asigurarea poate fi deci definită ca o modalitate de creare a fondului de asigurare prin aşa numita primă de asigurare.2. În sfârşit.14 VII. în vederea compensării sumei evaluate de pierderile provocate de calamităţi şi accidente. Operaţiuni financiare aleatoare VII.CURS NR. însă orice apărare împotriva acestor pericole nu reuşeşte decât în parte să le evite. asiguratul are obligaţia să plătească la scadenţele fixate primele de asigurare. folosindu-se conceptele de bază ale teoriei probabilităţilor şi statisticii matematice. considerate prin anticipaţie ca prezente (actualizate). în operaţiile de asigurări se disting: o latură juridică. Orice asigurare presupune un contract de asigurare în baza căruia se stabileşte asigurarea. Operaţia de asigurare trebuie să fie o operaţie echitabilă şi de aceea este necesar să se stabilească un echilibru financiar între obligaţiile celor două părţi. accidente. Aşadar. omul luptă continuu împotriva pericolelor care ameninţă viaţa sa. urmează să fie compensate printr-o anume modalitate stabilită în timp şi care să fie operată la momentul oportun. Introducere În decursul vieţii sale. capacitatea sa de muncă. de asigurare este realizat prin faptul că tehnicile de calcul folosite se bazează pe metode ştiinţifice aparţinând unei ramuri a matematicilor care se ocupă cu rezolvarea problemelor puse de practica operaţiilor de asigurări şi cunoscută sub denumirea de Matematici actuariale. Rămân aşadar unele pierderi care neputând fi evitate. Latura juridică priveşte operaţiile de asigurări având la bază legile şi contractele de asigurare existente. contract ce determină existenţa a două părţi contractante distincte: instituţia de asigurare pe care o numim asigurătorul. Acest fond de asigurare se creează prin vărsăminte efectuate de persoane fizice sau juridice. latura tehnică priveşte bazele tehnice de calcul pentru stabilirea echilibrului financiar al operaţiilor de asigurare preconizat mai sus.1. Asigurările pot fi obligatorii când ele se fac pe baza legii şi facultative când se fac pe baza înţelegerii între părţi. Termenul de actuariat semnifică totalitatea operaţiilor financiare şi a normelor pe baza cărora se fac calculele de asigurări. latura economică a acestor operaţii priveşte acoperirea nevoilor economice viitoare. asiguratul care poate fi o persoană sau o instituţie. VII. acoperire ce se face prin intermediul primelor de asigurare. Asigurări de persoane . bunurile sale. la termenul stabilit sau la ivirea riscului asigurat să plătească suma asigurată. fiind concentrat în întregime la organizaţiile speciale ale instituţiei de asigurări.

deosebirea lor apare şi mai evidentă. Asigurări de viaţă O formă importantă de asigurare de persoane o reprezintă asigurarea de viaţă.În cele ce urmează. iar alta în care sunt cuprinse celelalte asigurări de persoane şi pe care o vom numi generic „asigurarea de viaţă". economic şi tehnic. pot fi maşinile dintr-un sistem a cărui funcţionalitate fără întrerupere ne interesează în mod deosebit. menţionăm că în societatea modernă teoria mortalităţii s-a extins şi asupra populaţiilor de obiecte. Vârsta este aşadar cel mai important factor în determinarea mortalităţii. După aceste consideraţii asupra mortalităţii populaţiilor umane. influenţa acestor factori faţă de vârstă este în general neînsemnată în determinarea mortalităţii indivizilor din grupul considerat. După natura lor.. De aceea. Pe baza experienţei îndelungate şi neîntrerupte a societăţilor de asigurare.3. Din punctul de vedere al tehnicii de calcul şi ţinând seama de natura şi cauzele accidentelor. regiune. grad de civilizaţie etc. Dacă ne referim la bazele matematice pe care sunt aşezate aceste categorii de asigurări. prezintă astăzi o mare stabilitate. fundamental pentru biometrie în general şi demografie în particular. asigurările . Astfel se ţine seama de sex. De aceea. Scopul asigurărilor de persoane este să ofere oamenilor garanţii materiale. cum sunt: scădere capacităţii de muncă. fiind elaborat pe baze ştiinţifice. potrivit obiectivului asigurării şi condiţiilor de asigurare. sex. Unul dintre factorii de influenţă cei mai importanţi în calculul asigurărilor de viaţă este mortalitatea indivizilor ce depinde la rândul ei de vârstă. creându-se astfel o teorie a mortalităţii care a dat un model matematic de mare generalitate pentru fenomenele vieţii. profesie. În calculele ce privesc diferitele feluri de asigurări de viaţă se are în vedere o serie de factori a căror influenţă se cuantifică prin anumite constante statistice care au un rol determinant în calculul primelor de asigurare.indiferent dacă sunt facultative sau obligatorii . cu totul diferite din punct de vedere juridic. care să-i pună la adăpost de consecinţele anumitor evenimente. asigurările de persoane se studiază separat de asigurările de bunuri. ne vom ocupa de tehnica asigurărilor. în cele ce urmează ne vom ocupa de teoria mortalităţii pentru populaţiile umane. pierderea permanentă. parţială sau totală a capacităţii muncă sau decesul. datorită evenimentelor deosebite la care se referă asigurarea. aceste constante sunt verificate continuu şi îmbunătăţite pe măsură ce se obţin date statistice mai recente şi mai exacte. climă. Dacă se consideră un anumit grup de indivizi care trăiesc în condiţii de viaţă asemănătoare locuind în acelaşi grad de civilizaţie etc. VII. 2 . dar rigurozitatea calculelor actuariale nu poate neglija ceilalţi factori. de fundamentul matematic pe care este clădită şi datorită căruia echilibrul financiar al operaţiilor de asigurare. Aceste obiecte pot fi de exemplu clădirile asigurate împotriva incendiilor sau calamităţilor naturale. Studiul mortalităţii populaţiilor şi-a găsit un suport ştiinţific în teoria probabilităţilor. asigurările de accident formează o grupă separată în cadrul asigurărilor de persoane. De asemenea prin vizita medicală a asiguraţilor la intrarea în asigurare se face o selecţie în cadrul unui grup între cei cu mortalitate mai scăzută. Aceste categorii reprezintă ramuri independente de asigurare. întocmindu-se tabele de mortalitate separate pentru bărbaţi şi femei. Aceste evenimente se pot datora accidentelor sau altor cauze şi îmbracă diferite forme de asigurare. faţă de mortalitatea generală a grupului. Acest fapt a fost dovedit statistic considerându-se că cele mai însemnate variaţii ale frecvenţei mortalităţii sunt strâns legate de vârstele indivizilor. ele comportând o tehnică de calcul cu totul diferită.se împart în două mari categorii şi anume: „asigurări de persoane" şi „asigurări de bunuri". vom împărţi de la început asigurările de persoane în două grupe: „asigurarea de accident".

x) Din această formulă. ca individul să nu mai fie în viaţă la împlinirea vârstei de y ani poartă numele de probabilitate de moarte şi se notează cu q(x. se poate scrie relaţia: p(x. care din punct de vedere matematic este identic cu urna lui Bernoulli şi pentru care valoarea numărului de bile albe ieşite din n extracţii este n ⋅ p. Se admite că un având vârsta cuprinsă între x ani împliniţi şi x + 1 ani neîmpliniţi are vârsta de x ani. În cazul de faţă.x +1).y). ce face parte dintr-o masă Mx (masă omogenă şi formată din indivizi de aceeaşi vârstă x). 1. Însemnând cu z o vârstă cuprinsă între x şi y şi ţinând seama că sunt evenimente condiţionate. să împlinească vârsta de x + 1 ani. sunt legate între ele prin relaţia: px + qx = 1 În general.4.z) .y) = px ⋅ px+l ⋅ px+2 ⋅ ..y) = p(x.x +1) şi qx = q(x. x ) = x .p(z. funcţia de supravieţuire este valoarea medie a numărului de indivizi care ajung să împlinească vârsta de x ani ( x > a ).y) = l Cu ajutorul ultimei notaţii. unde n = la şi p = p(a. Numim probabilitate de viaţă . 2.y). Considerând acum relaţia stabilită: 3 .y) + q(x.y). Funcţii biometrice a) Probabilitatea de viaţă şi de moarte. aceste probabilităţi fiind contrare. Considerând o masă iniţială de indivizi de aceeaşi vârstă a ani. VII.x). Probabilitatea contrarie lui px se notează cu qx şi poartă numele de probabilitate de moarte. care leagă funcţia de supravieţuire de probabilitatea de viaţă. Deoarece aceste două probabilităţi se referă la două evenimente contrare avem: p(x. care arată că probabilitatea ca cele două fenomene să se verifice împreună este egală cu probabilitatea ca primul dintre ele să se verifice.probabilitatea ca un individ oarecare. Variabila aleatoare. probabilitatea ca un individ în vârstă de x ani să fie în viată la împlinirea vârstei de y ani poartă numele de probabilitate de viaţă şi se notează cu p(x. înmulţită cu probabilitatea ca al doilea să se verifice după ce primul s-a realizat P(AşiB) = P(A)-PA(B) ca o consecinţă a relaţiei de mai sus.rezultatele obţinute putând fi extinse şi la celelalte populaţii.. În consecinţă. Probabilitatea contrarie.. se obţine pentru valoarea medie lx relaţia: lx = la p(a. la. . avem: p(X. pentru care se calculează valoarea medie. la care permite să se calculeze probabilitatea de viaţă cu ajutorul funcţiilor de supravieţuire. probabilităţile px şi qx se mai pot scrie: px = p(x. se deduce imediat: l p ( a. ţinând seama bineînţeles de diferenţele specifice. însemnând probabilitatea ca un individ de x ani (luat la întâmplare din mas Mx) să nu fie în viaţă la împlinirea a x + 1 ani. . deci în vârstă de x ani.pentru care se întrebuinţează notaţia px .. fiind numărul indivizilor care pot atinge vârsta de x ani. poate lua valorile: 0. ⋅ py-l ⋅ py b) Funcţiile de supravieţuire.

Notând cu m / m+1 qx această posibilitate şi ţinând seama că ne aflăm în cazul a două evenimente condiţionate. x + 1) lx Dacă în relaţia anterioară considerăm pe y = x+ m avem: l p ( x. p) = y avem p ( x.p(a. x + m) = x + m . avem p( x. y ) p ( a. x ) ly l l lx l şi p (a. y ) = a = y relaţie care dă valoarea lx lx la la la probabilităţii ca un individ de x ani să împlinească y ani. x + m + 1) = x + m x + m +1 lx + m Dar cum p ( a. adică valoarea probabilităţii ca un individ lx în vârstă de x ani să moară între vârstele x + m şi x + n ani (m < n). dacă se cunosc valorile lui ly şi lx . y ) = p ( a. c) Viaţa medie. x + m ) q x + m Dar l p( x. se obţine: m / n qx = x + m x + n . x) = deci lx + m lx + m − lx + m +1 lx + m − lx + m +1 = lx lx + m lx l −l În mod analog. Valoarea medie a numărului de ani pe care are să-i trăiască un individ în vârstă de x ani se numeşte viaţă medie şi se notează cu ex. x + m) = 1 . x + m) = 1 – x + m lx l −l adică: q( x. x+ m) fiind probabilitatea contrarie lui p( x. lx Să calculăm probabilitatea ca un individ în vârstă de x ani să moară între vârstele x + m şi x + m+1 ani. deci să mai trăiască m ani.y).p( x. x+ m) este: l q( x. m / m +1 qx = 4 .avem: m / m +1 q x = p ( x. lx l −l qx + m = q ( x + m. x+1) adică: l px = x +1 p ( x.y) = p(a. Probabilitatea de a nu mai fi în viaţă peste m ani q( x. adică individul de x ani să trăiască la împlinirea vârstei de x + m ani şi să moară până la împlinirea vârstei de x + m + 1 ani . x + m ) = x + m lx adică probabilitatea ca un individ de x ani să fie în viaţă la împlinirea vârstei de x + m ani. În cazul când y = x + 1. avem tocmai px = p(x.x) p(x. x + m) = x x + m .

. Mai strâns... + ⎜ n + ⎟ qx 2 2⎠3 2 ⎠ (n + 1) ⎝ 2⎠2 ⎝ ⎝ l −l Dar cum m / n qx = x + m x + n lx 1 l −l 1 ⎞ l −l 1 ⎞ l −l ⎛ 1 ⎞l −l ⎛ ⎛ ex = x x +1 + ⎜1 + ⎟ x +1 x + 2 + ⎜ 2 + ⎟ x + 2 x +3 + .m... Întreprinderile de asigurare caută să aibă o distribuţie cât mai reală a indicatorilor de mortalitate.. care întrevăd că vor trăi numărul de ani ce reprezintă durata asigurării. 2 + ... 2 2 2 2 cu probabilităţile de moarte respective: n 1 2 qx. iar tabelele de mortalitate cuprind distribuţia unui grup de indivizi după vârstă. fiind asiguraţi 5 . care se abat de la mortalitatea generală a populaţiei. necesară la stabilirea costului diferitelor feluri de asigurări (adică la stabilirea primelor de asigurare). dispunând de datele statistice necesare asupra asiguraţilor lor. .. + lx + n ex = lx + x +1 x + 2 ex = + x +1 x + 2 2 lx lx 2 lx formulă care exprimă valoarea lui ex.. . + ⎜ n + ⎟ x + n x + n +1 + . + lx + n sau 1 1 l + l + . Întrucât vârsta are un rol determinant în studiul mortalităţii unui grup de indivizi. 2 lx 2⎠ 2⎠ lx lx lx ⎝ 2⎠ ⎝ ⎝ sau 1 1 ex = ⎡( lx − lx +1 ) + ( lx +1 − lx + 2 ) + ...a. iar dacă a murit între vârstele x + 1 şi x + 2 2 1 ani. materiale şi culturale. asiguraţii se autoselecţionează. qx. Este de remarcat că. În aceste condiţii avem: l + l + . funcţiile biometrice sunt exprimate în funcţie de vârstă. . expresia acestei funcţii biometrice ex. + ( lx + n − lx + n +1 ) ⎤ + ⎡( lx +1 − lx + 2 ) + 2 ( lx + 2 − lx +3 ) + . stabilindu-se indici de mortalitate separaţi pentru bărbaţi şi femei. întreprinderile îşi verifică continuu tabelele de mortalitate. corespunzătoare aceleiaşi vârste.Fie x variabila aleatoare care reprezintă numărul de ani pe care îi mai trăieşte individul în vârstă de x ani. să presupunem că individul care 1 a murit între vârstele x şi x + 1 ani a trăit ani. lx+n+1 = 0 . qx... + n ( lx + n − lx + n +1 ) ⎤ ⎣ ⎦ l ⎣ ⎦ 2 lx x pentru n foarte mare. Deoarece un individ poate muri în tot cursul unui an. O altă distribuţie dată de tabele este sexul. este: ex = l 1 ∑ x+n + n=0 lx 2 ∞ d) Tabele de mortalitate.. pentru anumite categorii de asigurări... variabila aleatoare x va lua valorile: 1 1 1 1 . cei mai predispuşi la deces fiind asiguraţi pentru acest risc. iar cei mai sănătoşi.d.. qx n +1 2 3 aşa că: 1 1⎞2 1⎞ n ⎛ 1⎞1 ⎛ ⎛ ex = M ( X ) = qx + ⎜ 1 + ⎟ qx + ⎜ 2 + ⎟ qx + .. 2 Aşadar. 1 + . . a trăit 1 + ani ş.. De asemenea. n + .. De aceea. se stabilesc indici de mortalitate pentru unele categorii de indivizi ce trăiesc în anumite condiţii sociale.

00576 0. cu indicele mortalităţii. ce supravieţuiesc până la o anumită vârstă de x ani. întreprinderea de asigurare . dintre cei lx indivizi ce erau în viaţă la vârsta de x ani. Tabelele de mortalitate cuprind în coloanele lor mai multe date. datorate tocmai autoselecţionării asiguraţilor. între rezultatele stabilite de întreprinderile de asigurare. În altă coloană se trece indicele qx stabilit pe baza observaţiilor statistice.lx x lx … … … 20 68 694 373 21 68 321 385 22 67 936 391 23 67 545 395 24 67 150 403 … … … Probabilitatea de deces pentru indivizii în vârstă de la x până la x + 1 ani qx … 0. deoarece s-a observat că un număr apreciabil de persoane . apar anumite diferenţe. pentru mortalitatea asiguraţilor şi tabelele generale de mortalitate ale populaţiei. Un tabel de mortalitate are în general următoarea înfăţişare: Numărul mediu al Numărul mediu al indivizilor ce au vârsta indivizilor care mor între supraviaţuit până la vârsta vârstele de x şi x + 1 ani de x ani dx = lx+1 . sumele asigurate. Astfel. pe de o parte.părăsesc asigurarea înainte de termen.şi anume cele cu o sănătate robustă . asigurătorul şi asiguratul.00564 0. Calculul asigurărilor asupra vieţii Contractul de asigurare ce sta la baza oricărei asigurări asupra vieţii. pe lângă vârstă se ţine seama şi de timpul de când este asigurat un individ. întreprinderile de asigurare caută să lupte prin vizita medicală ce se face asiguraţilor la contractarea asiguraţilor. asiguratului sau urmaşilor indicaţi în contract. în altă coloană se trec valorile dx = lx+1 . în tabelele de mortalitate se porneşte de obicei cu numărul de 100. Pe baza contractului de asigurare. Înmulţindu-se numărul nou-născuţilor sau al supravieţuitorilor la o anumită vârstă. adică numărul indivizilor care au decedat între x şi x + 1 ani. fixează pentru cele două părţi contractante. Astfel.00600 … Tabelele selecţionate sunt tabele în care. În coloana următoare se trec valorile funcţiei de supravieţuire lx. Se ţine seamă de această vechime. adică numărul persoanelor din grupul considerat iniţial. Volumul fondului de asigurare pe care şi l-a creat întreprinderea de asigurare trebuie să reprezinte suma necesară şi suficientă pentru acoperirea tuturor obligaţiilor privind 6 . Împotriva acestei stări de fapt. încetând astfel să plătească primele pentru deces.000 pentru nou-născuţi. În prima coloană sunt trecute vârstele. se obţine numărul celor decedaţi în cursul anului (între x şi x + 1 ani). VII. asigurătorul şi asiguratul îşi iau obligaţii ferme de a respecta aceste condiţii. condiţii precise în care trebuie să se desfăşoare asigurarea. trebuie să achite la termen sau la ivirea sinistrului.pentru supravieţuire. iar pe de altă parte.asiguratorul.00543 0.lx .00585 0. În general. sub orice formă s-ar prezenta. Problema care se pune aici este de a se stabili un echilibru financiar între obligaţiile celor două părţi.5. iar cele cu o sănătate slabă continuă să plătească primele pentru asigurarea de deces. asiguratul este obligat să plătească la scadenţă primele de asigurare.

6.. Pn sunt primele unice corespunzătoare asigurărilor A1 . căci relaţia (2).. + Xn şi în acest caz se poate scrie: M(X) = M(X1) + M(X2)+. . dacă este în viaţă peste n ani. .+ Pn VII. iar întreprinderea de asigurare trebuie să achite asigurarea la decesul asiguratului sau la termenul fixat. Principiul stabilirii primelor matematice. pentru a beneficia de asigurare. pentru acelaşi asigurat. Calculul primelor nete (matematice) a. n ). atunci avem prima totală P = P1+ P2 +. A2. care este viaţa asiguratului: deci.. Asiguratul plăteşte primele de asigurare atât timp cât este în viaţă şi cel mult până la expirarea termenului asigurării. suma de 1 leu. .+ Pn . Aceste prime sau cote fie ele unice sau periodice .. P2 . . An.plăţile prevăzute în contractele de asigurare. La baza tuturor operaţiilor de asigurare asupra vieţii stă un principiu pentru calculul primelor matematice: operaţia de asigurare trebuie să fie echitabilă din punct de vedere matematic. o dată pentru totdeauna. iar P1 .pe care asiguraţii plătesc pentru sumele asigurate şi care se calculează în mod matematic. P2 = M(X2).. prin care o întreprindere de asigurare se obligă să-i plătească. având în vedere echilibrul financiar stabilit în mod echitabil printr-o egalitate între sarcini celor două părţi (asiguraţi şi întreprinderea de asigurare). amândouă calculate pentru momentul începerii asigurării.. valoarea actuală a sumelor pe care trebuie să le încaseze pentru asigurarea Ai ( i = 1. valoarea medie actuală a sumelor pe care trebuie să le încaseze întreprinderea de asigurare trebuie să fie egală cu valoarea medie actuală a sumei pe care ea trebuie s-o plătească asiguratului..Pn = M(Xn) (1) Dar cum variabila aleatoare X provine din suma variabilelor aleatoare Xi ( i = 1. An asigurări parţiale. Asigurarea unei sume în caz de supravieţuire la împlinirea termenului de asigurare. Demonstraţie: Notăm cu X valoarea actuală a sumelor pe care trebuie să le încaseze întreprinderea de asigurare şi cu Xi ( i = 1. .. P1 = M(X1). teorema este demonstrată. O importantă teoremă ce intervine în stabilirea primelor pentru diferitele asigurări este teorema compunerii contractelor. . adică: X = X1 + X2 + . . Suma de bani pe care trebuie s-o plătească asiguratul la începutul asigurării. se numeşte primă unică şi ea reprezintă tocmai valoarea medie actuală a cotelor sau a primelor pe care trebuie să le plătească asiguratul pentru asigurare. Aşadar... n ). ţinând seama de elementul aleatoriu al vieţii asiguratului.+M(Xn) (2) deoarece valoarea medie a sumei de variabile aleatoare este egală cu suma valorilor medii ale fiecăreia dintre aceste variabile aleatoare... ..... Efectuarea plăţi este strâns legată de un factor aleator.. se numesc prime sau cote nete sau matematice. n ). ţinând seama de relaţia (1) devine: P = P1+ P2 +. urmând ca în 7 . în caz de supravieţuire. Să presupunem că un asigurat contractează o asigurare. care se enunţă astfel: Teorema 1: Dacă o asigurare pe viaţă A este compusă din A1. Prin definiţie se poate scrie: P = M(X). ele sunt condiţionate de probabilitatea de viaţă a acestuia. A2 .

în cazul morţii înainte de termen. Numere sau simboli de comutaţie. Suma pe care trebuie s-o aibă iniţial la încheierea asigurării. pentru a primi toată viaţa 1 leu pe an. o dată cu studiul diferitelor forme de asigurare. atunci prima unică va fi S ⋅ n Ex . Să calculăm prima unică netă (matematică). asiguratul s-a asigurat pentru S lei. deoarece Vn este suma pe care ar trebui să o plătească iniţial cineva. întreprinderea de asigurare. Se remarcă uşor că n Ex < Vn < 1.caz contrar. pentru a primi 1 leu după n ani. să nu primească nimic. Dx Treptat. atunci când are riscul de a nu primi nimic. Un astfel de număr de comutaţie notat cu Dx are expresia: Dx = lx ⋅ Vx Cu ajutorul acestor numere de comutaţie. pe când n Ex este suma pe care trebuie s-o plătească. 8 . vom introduce şi alte numere de comutaţie. pe care trebuie s-o plătească asiguratul pentru această asigurare. în matematica asigurărilor se introduc anumite auxiliare. pentru a plăti la termen asigurarea. Probabilitatea ca asiguratul să fie în viaţă peste n ani este: lx + n n px = lx Probabilitatea contrarie. se mai scrie: n Ex = c) Stabilirea valorilor actuale medii ale rentei viagere unitare de diferite feluri. b. adică dacă va deceda în acest interval de timp. fără nici un risc. adică de a nu ajunge să împlinească vârsta de x + n ani este: lx + n lx − lx + n = n qx = 1 − lx lx iar valoarea actuală a unui leu plătibil peste n ani este Vn. pentru această asigurare. Problema care se pune este de a stabili prima matematică (netă) unică. Pentru simplificarea calculelor. expresia lui n Ex dată de: lx + n x lx + n V x + n V = n Ex = lx lx V x Dx + n . De aici rezultă că prima unică va fi egală cu valoarea medie M(X) unde: ⎛ lx + n lx − lx + n ⎞ lx ⎟ X = ⎜ lx ⎜ ⎟ ⎜ vn 0 ⎟ ⎝ ⎠ lx + n n lx − lx + n iar M ( X ) = 0 V + lx lx Această valoare se notează cu simbolul n Ex şi are deci expresia: lx + n n V n Ex = lx Dacă în loc de 1 leu. denumite numere sau simboli de comutaţie. trebuie să fie egală cu prima netă (unică). pe care trebuie so plătească un asigurat o dată pentru totdeauna. care sunt variabile cu vârsta x şi procentul considerat în asigurare. potrivit normei de rentabilitate stabilită. Rente viagere imediate.

...... dacă asiguratul moare în primul an sunt necesari 0 lei dacă asiguratul moare în al 2-lea an sunt necesari V lei dacă asiguratul moare în al 3-lea an sunt necesari V+V2 lei dacă asiguratul moare în al 4-lea an sunt necesari V+V2+V3 lei .. adică: l −l l −l l −l l −l ax = M ( X ) = x x +1 0 + x +1 x + 2 V + x + 2 x +3 (V + V 2 ) + ...................... Probabilităţile de viaţă şi de moarte vor fi următoarele: probabilitatea ca asiguratul să moară în primul an este egală cu lx − lx +1 lx probabilitatea ca asiguratul să moară în al 2-lea an este egală cu lx +1 − lx + 2 lx ..... + x + n x + n +1 (V + V 2 + ...................... adică valorile actuale necesare plăţii sumei de 1 leu la sfârşitul fiecărui an................ În cazul rentei posticipate ax.. Dω ......... lx lx lx Se introduc numerele de comutaţie Dx ... se obţine o rentă anticipată................. Dx Dx Dx Pentru simplificarea calculelor.........................+ Dx+n + .......................... înmulţind termenii fiecărei fracţii cu şi obţinem: l V x +1 l V x + 2 l V x+n ax = x +1 x + x + 2 x + ......... + V n ) + .....începând din momentul contractării asigurării....... iar în cazul când plăteşte la sfârşitul anului.. + x + n + ...... se mai introduce numărul de comutaţie cărui expresie este: Nx = Dx + Dx+1 + Dx+2 +.........lea an este egală cu lx + n − lx + n +1 lx Prima unică este dată de expresia valorii medii.. o rentă posticipată................ + x + n x + .... dacă asiguratul moare în al (n + l) ... + Vn lei..lea an sunt necesari V+V2+ ........... + x + n V n + ... Cu această notaţie... lx V lx V lx V sau ax = Dx +1 Dx + 2 D + + . probabilitatea ca asiguratul să moară în al (n + l) . lx lx lx lx Considerând toţi termenii până la lω = 0 ( ω fiind limita de vârsta ce poate fi atinsă de o persoană) se obţine o dezvoltare de forma: ax = lx +1 l l V + x + 2 V 2 + . valoarea lui ax devine: ax = N x +1 Dx 9 . Pentru exprimarea acestor valori se întrebuinţează următoarele notaţii: ax = valoarea actuală medie a rentei viagere unitare anticipate ax = valoarea actuală a rentei viagere unitare posticipate............. Dacă leul se plăteşte la începutul fiecărui an......

+ x + n + . /n ax = valoarea actuală a rentei viagere anticipate unitare.. amânată după n ani (se plăteşte câte 1 leu la sfârşitul fiecărui an.. limitată la n ani (se plăteşte câte 1 leu la începutul fiecărui an. + x + n /n ax= Dx Dx Dx dar Dx +1 + Dx + 2 + .. n/ ax = valoarea actuală a rentei viagere anticipate unitare.. prin faptul că leul se plăteşte la începutul anului. Aşadar: ax = 1 + ax sau ax = 1 + x +1 = x . + n-1 Ex Dx Dx +1 Dx + 2 D + + + . Este evident că. disponibile la sfârşitul fiecărui an. limitată la n ani (se plăteşte câte 1 leu la sfârşitul fiecărui an.. n/ ax = valoarea totală a rentei viagere posticipate unitare. Notaţiile obişnuite pentru rentele viagere limitate sau amânate sunt următoarele: /n ax= valoarea actuală a rentei viagere posticipate unitare.. cu condiţia ca asiguratul să fie în viată: avx = 1 Ex + 2 Ex + .. deci ax = x +1 + x + 2 + . Dx d.. până la sfârşitul vieţii.. avem pentru /n ax /n ax = 0 Ex+ 1 Ex+ . + Dx + n = N x +1 − N x + n +1 deci N x +1 − N x + n +1 /n ax= Dx În mod analog.. între aceste două feluri de rente există relaţiile: /n ax + n/ ax = ax /n ax + n/ ax = ax Expresiile acestor valori sunt: /n ax= 1 Ex+ 2 Ex+ .. amânată după n ani (se plăteşte câte 1 leu la începutul fiecărui an. Rente viagere limitate şi amânate.. deci va diferi cu 1 N D + N x +1 leu de cea posticipată. + n Ex Dx +1 Dx + 2 D + + ... + w-x Ex 10 . tot cu ajutorul teoremei compunerii contractelor se obţin imediat valorile actuale ale rentelor amânate: n/ ax = n+ 1 Ex+ n+ 2 Ex+ .. + n Ex dar k Ex = Dx + k D D D N . dar numai timp de n ani). sau ax = x +1 Dx Dx Dx Dx Dx Să stabilim acum valoarea actuală medie a rentei unitare anticipate ax. Această rentă se deosebeşte de cea dintâi... dar după trecerea a n ani).La acelaşi rezultat se putea ajunge considerând renta viageră ca o succesiune de sume egale cu 1 leu. dar numai timp de n ani). + x + n −1 /n ax = Dx Dx Dx Dx dar Dx + Dx +1 + Dx + 2 + . + Dx + n −1 = N x − N x + n deci N x − N x+n /n ax = Dx De asemenea. dar după trecerea a n ani). dar Dx + N x +1 = N x Dx Dx N deci ax = x ... până la sfârşitul viaţii..

+Dw . ... + Dw = N x + n +1 deci n/ ax = N x + n +1 Dx În mod analog pentru n/ ax avem: n/ ax = n Ex+ n+ 1 Ex+ . ax+1. ci de 1 m ori pe an câte lei. ax+1 = x + 2 . . + w Dx Dx Dx dar Dx + n +1 + Dx + n + 2 + .. ax+n se poate stabili o relaţie de recurenţă. care permite să se treacă de la una la cealaltă... Notăm cu: ( axm ) = valoarea actuală a unei rente posticipate. în cazul când se plăteşte nu o dată pe an.n/ ax = D Dx + n +1 Dx + n + 2 + + . m Cu ajutorul teoremei compunerii contractelor vom avea: 11 . + w-x Ex Dx + n Dx + n +1 D + + ... ci de 1 m ori pe an câte lei.. + w n/ ax = Dx Dx Dx dar Dx + n + Dx + n +1 + . Cu ajutorul notaţiilor stabilite se obţin relaţiile: N N N ax = x +1 .. … ..... m a (xm ) = valoarea actuală a unei rente anticipate.. Dar valoarea lui Nx+1 se mai poate scrie: Nx+ 1 = Dx+ 1 + Nx+ 2 deci D + N x + 2 Dx +1 ⎛ N x + 2 ⎞ Dx +1 = ax = x +1 ( 1 + ax+ 1 ) ⎜1 + ⎟= Dx Dx ⎝ Dx ⎠ Dx însă Dx +1 lx +1 V x +1 lx +1 = = V px V Dx lx V x lx deci ax = px V ( 1 + ax+ 1 ) care este relaţia de recurenţă între ax şi ax+1. e.. Dx Dx +1 Dx + n n/ ax = unde Nx = Dx + Dx+1 +. + Dw = N x + n deci N x+n Dx Observaţie: Între valorile ax. ax+n = x + n +1 . iar Nx+n = Dx+n + Dx+n+l + . Rente plătite pe fracţiuni de an.. în cazul când se plăteşte nu o dată pe an.+ Dw .

. În acest caz cu ajutorul figurii alăturate..n Ex împărţită în intervale egale. + 1+ m Ex ⎟ + .2 Considerând diferenţa n+ 1 Ex . + m Ex ⎟ + ⎜ 1+ 1 Ex + 1+ 2 Ex + ... avem deci: n +1 E x − n E x k Ex = n Ex + k n+ m m şi făcând suma de la k = 1 la k = m.... + m Ex ⎟ + .⎥ n+ n+ ⎥ m m ⎝ n+ m ⎠ ⎦ sau dacă scriem restrâns: ⎞ 1 m− x ⎛ ( axm ) = ∑ ⎜ 1 Ex + 2 Ex + .. + m ⎢⎝ m m m m m ⎠ ⎠ ⎝ m ⎣ ⎤ ⎛ ⎞ + ⎜ 1 Ex + 2 Ex + .. + m Ex ⎟ n+ n+ m n =0 ⎝ n + m m m ⎠ Să presupunem că valorile n+ k m Ex cresc liniar.. pentru axm ) vom avea: ( a xm ) = m +1 m +1 m +1 m −1 n Ex + n +1 E x = n +1 E x + n Ex 2 2 2 2 1 w− x m + 1 1 w− x m − 1 Ex + ∑ ∑ n +1 n Ex m n =0 2 m n =0 2 sau m +1 m −1 ( ax a xm ) = ax + 2m 2m cum avem ax = 1 + ax ax = m +1 m −1 m +1 + m −1 m −1 ax + ax + (1 + ax ) = 2m 2m 2m 2m 12 . avem: m (m + 1) m ∑ n+ k Ex = m n Ex + ( n+1 Ex − n Ex ) m = k =1 m = m n Ex − ( astfel.. Fig..( a xm ) = ⎞ ⎞ ⎛ 1 ⎡⎛ ⎢⎜ 1 Ex + 2 Ex + . se va putea găsi astfel valoarea oricărui cuprins în intervalul n şi n +1.

amânată peste n ani.n/ axm ) /n a x /n 13 .valoarea actuală a unei rente fracţionate anticipate. ( adică axm ) = ax + f. Ca şi pentru valorile actuale ale rentelor unitare. nici de procentul considerat în calcule.valoarea actuală a unei rente fracţionate posticipate limitată. întrucât aceste două formule calculul rentelor fracţionate la calculul rentelor unitare. plătindu-se câte lei. m m (m) . din punct de vedere practic. avem: n/ axm ) = n/ ax + n Ex relaţie ce exprimă valoarea actuală a 2m rentei fracţionate posticipate. ţinând seama de relaţia: ( ( axm ) = n/ axm ) + /n a (xm ) avem (m) ( ( = axm ) . pentru renta fracţionată limitată. vom nota: (m) . + 2m deci m −1 ⎞ ⎛ (m) n/ a x = n Ex ⎜ ax + n + ⎟ 2m ⎠ ⎝ însă n Ex ax + n = n/ ax m −1 ( Aşadar. Rente fracţionate şi limitate. pentru renta viageră anticipată a (xm ) avem: 1 ( a (xm ) = + axm ) m de unde deducem că: m −1 a (xm ) = ax 2m Menţionăm că valorile găsite sunt aproximate.valoarea actuală a unei rente fracţionate anticipate amânată peste n ani. deoarece s-a admis creşterea liniară a funcţiunii n Ex pentru intervalele unui an. amânate peste n ani. ( Se observă că formulele care dau valorile rentelor fracţionate axm ) şi a (xm ) sunt remarcabile prin simplitatea lor. 1 1 plătindu-se câte lei la sfârşitul fiecărei părţi de an timp de n ani. la care începe imediat. /n a x Expresiile acestor valori sunt următoarele: (m) (m) n/ a x = n Ex a x + n sau Dx + n ( m ) (m) ax + n n/ a x = Dx m −1 ( ) dar axmn = ax + n + . m m (m) .m −1 2m De asemenea. iar singurul termen ce intervine în plus este destul de simplu şi nu depinde nici de vârsta asiguratului. n/ a x ( axm ) . limitată la n ani.valoarea actuală a unei rente fracţionate anticipate. la sfârşitul fiecărei părţi din an. De asemenea. la care plata n/ a x 1 1 începe după n ani. ceea ce este foarte important.

se va putea scrie că. o pensie viageră anuală de S lei anual. De obicei. cât şi a pensiilor se face lunar. Asigurarea de pensie Valorile actuale ale rentelor studiate până acum permit să se stabilească primele nete (matematice) pentru asigurarea de pensie. iar cu R pensiile pe care trebuie să le plătească după expirarea celor n ani şi până la sfârşitul vieţii. adică: (12) (12) 12 Px / n ax = 12 R n / ax sau: a (12) Px = R n / x (12) / n ax Dar (12) (12) (12) N x + n +1 N x +1 − N x + n +1 (12) (12) = sau / n ax = n / ax Dx Dx deci: 14 . Notând cu Px primele lunare nete pe care trebuie să le plătească asiguratul. Problema care se pune în asigurările de pensie este de a se determina prima unică netă. acelea când asiguratul se angajează să plătească prime un timp de n ani. în momentul încheierii asigurării. după care întreprinderea de asigurare urmează să-i plătească o pensie până la sfârşitul vieţii. pe care trebuie s-o plătească un asigurat. obligaţiile asiguratului şi ale întreprinderilor de asigurare sunt egale.7. Dacă asiguratul doreşte să i se plătească o pensie lunară de R lei.sau: m −1 ⎛ m −1 ⎞ − ⎜ n / ax + n Ex ⎟ 2m ⎝ 2m ⎠ m −1 m −1 (m) = ax − n / ax + − / n ax n Ex 2m 2m m −1 (m) = n / ax + (1 − n Ex ) . pentru a primi din momentul contractării asigurării. o dată pentru totdeauna. / n ax 2m Cu ajutorul relaţiilor dintre rentele posticipate şi anticipate. prima unică corespunzătoare va fi: Px = 12 R a (12) sau Px = 12 R a (12) x x adică: N (12) N (12) Px = 12 R x sau Px = 12 R x +1 Dx Dx Cele mai frecvente cazuri de asigurare de pensie sunt însă. se pot obţine formule analoage pentru /n a (xm ) şi n/ a (xm ) . Notând această primă cu Px avem imediat: N N Px = S ax = S x = = S ax = S x +1 Dx Dx după cum plata pensiei se face la începutul sau la sfârşitul anului. atât plata primelor. n ( a xm ) = a x + VII.

dacă este în viaţă.619. Px = R Exemple de calcul al primelor nete pentru asigurările de viaţă privind asigurarea sumelor la termen şi a pensiilor. o primă Px aceasta constituind obligaţia sa faţă de întreprinderea de asigurare.000 = 6.000 lei. Să se calculeze prima anuală pe care trebuie s-o plătească un asigurat în vârstă de 30 de ani. deci. care dau valorile numerelor de (12) comutaţie N x(12) şi chiar direct pe ax .000 Folosind tabelul românesc avem: P30 = 20.11 15 . astfel: Px / n ax = S n Ex adică: P30 / 15 a30 = 20. 2 = 20. peste 15 ani. să primească suma de 10. dacă este în viaţă.618.000 323.619.95 − 125. Rezolvare: Asiguratul va trebui să plătească. obţinem: 7. dacă este în viaţă. avem: D P40 = 10.000 x8 E40 = 10. Rezolvare: Notând cu P40 această primă şi ţinând seamă de formula stabilită mai sus.000 15 E30 sau: P30 = 20.961. la începutul fiecărui an.000 lei. avem: D45 .000 Introducând numerele de comutaţie. iar 15 E30 = D30 avem: 15 E30 /15 a 30 N 30 − N 45 D30 15 E30 = P30 = 20.138 2. 1.(12) N x + n +1 (12) (12) N x +1 − N x + n +1 Pentru calculele practice sunt construite tabele.343.5 P30 = 869. 45 198. suma de 20. Formula de calcul este dată de egalitatea ce trebuie să existe între cele două obligaţii ale asiguratului şi întreprinderii de asigurare. iar întreprinderea de asigurare are obligaţia ca la îndeplinirea termenului de 15 ani să plătească asiguratului. pentru ca.357.000 48 D40 Folosind tabelul românesc (Sanielevici şi Mihoc 4%).605. timp de 15 ani. să primească suma de 20. Se cere să se calculeze prima unică netă pe care trebuie s-o plătească în prezent un asigurat de 40 de ani.000 adică: D45 N 30 − N 45 8.85 11. pentru ca peste 8 ani. Px = S Ex. 6 P40 =10. 2 8.000 lei.

Rezolvare: Notând prima anuală cu P40 obligaţia asiguratului este să plătească această primă la sfârşitul fiecărui an întreprinderii de asigurare.95 − 31. pentru ca la împlinirea vârstei de 60 de ani. cât şi pensia să se plătească la sfârşitul lunii.000 = 236. Să se calculeze prima unică pe care trebuie s-o verse un asigurat de 35 de ani a primi.915.88 164.853. Rezolvare: Însemnând această primă cu P35. Să se calculeze ce primă lunară trebuie să plătească întreprindereii de asigurare un asigurat în vârstă de 38 de ani. Notând cu Px prima lunară căutată şi presupunând că s-a convenit ca atât primele. adică posticipat. aceasta să-i plătească o pensie viageră anuală posticipată de 1.000 a35 sau: N P35 = 1.000 = 16. la sfârşitul fiecărui an.000 61 D40 D40 sau N 61 P40 = 1.000 lei. avem: P40 / 60-40 a40 = 1. până la împlinirea vârstei de 60 de ani. până la sfârşitul vieţii acestuia. egalitatea care trebuie să existe între obligaţiile celor două părţi.95 P35 = 1. Să se calculeze prima anuală pe care trebuie să o plătească întreprinderii de asigurare. pentru ca la împlinirea vârstei de 55 ani.3. la sfârşitul fiecărui an. Rezolvare: Pentru stabilirea primei.000 60-40 a40 N − N 61 N P40 41 = 1. D35 Introducând valorile din tabelul corespunzător avem: 240.905. Întrucât la încheierea contractului de asigurare. aceste două obligaţii trebuie să fie egale.000 N 41 − N 61 Folosind tabelul românesc obţinem: 31. vom avea: (12) (12) 12 P38 / 55-38 a38 = 12 500 55-38 a38 sau (12) 17 / a38 P38 = 500 (12) /17 a38 16 .16 14. 05 5. iar obligaţia întreprinderii de asigurare este de a-i servi după împlinirea vârstei de 60 de ani.501. 05 P40 = 1. formula de calcul este: P35 = 1. o pensie viageră anuală de 1. vom scrie la momentul încheierii asigurării.295 4. o pensie anuală de 1. plătibilă Ia sfârşitul fiecărui an. aceasta să-i servească o pensie lunară de 500 lei.000 lei.000 lei. începând de la contractarea asigurării. un asigurat de 40 de ani.501.000 35 .

. V 2 . la data încheierii asigurării. + Cw Dx (8.m. în momentul încheierii asigurării... probabilitatea ca asiguratul să moară în al n-lea an de asigurare este. Pentru a stabili expresia acestei valori medii.. considerăm următoarele probabilităţi: l l −l l − x +1 = x x +1 este probabilitatea ca un asigurat în vârstă de x ani să moară înainte de a lx lx împlini x + 1 ani. care se pune în cazul asigurării de deces este de a se stabili suma pe care trebuie s-o plătească în prezent un individ de x ani. întreprinderea de asigurare să plătească o anumită sumă de fixată prin contractul de asigurare. o dată pentru totdeauna.2) 17 . valoarea medie actuală a asigurării de deces este: 1 1 1 1+ n+ l −l l −l l −l Ax = x x +1 V 2 + x +1 x + 2 V 2 + . Suma pe care trebuie s-o plătească întreprinderea de asigurare la data decesului asiguratului se numeşte suma asigurată.. constituie prima unica netă (matematică) pentru asigurarea de deces contractată.. Desigur că.a.1) se mai poate scrie: w− x lx + n − lx + n +1 n + 1 w− x Cx + n Ax = ∑ V 2 =∑ lx V x n =0 n = 0 Dx Deci: Ax = C x + C x +1 + C x + 2 + . .Introducând numerele de comutaţie avem: P38 = 500 (12) N 38+17 +1 (12) (12) N38+1 − N55+1 VII. V 2 . adică în primul an de asigurare.1) V 2 lx n=0 Introducem simbolul de comutaţie (unde w este vârsta limită pe care o poate atinge cineva): Cx = ( lx + n − lx + n +1 ) V n+ 1 2 1+ 1 3+ 1 n+ 1 . care la data intrării în asigurare are x ani. Probabilitatea ca asiguratul să moară în anul al doilea de asigurare este: lx +1 ⎛ lx + 2 ⎞ lx +1 − lx + 2 ⎜1 − ⎟= lx ⎝ lx +1 ⎠ lx În sfârşit. Asigurarea în caz de deces Problema de bază. + x + n x + n +1 V 2 lx lx lx expresie care se scrie prescurtat: w− x lx + n − lx + n +1 n + 1 Ax = ∑ (8.. Relaţia (8.d. Suma pe care trebuie s-o plătească asiguratul întreprinderii de asigurare. în mod l −l analog: x + n x + n +1 lx 1 Considerând valorile actuale V 2 .m la mijlocul acestor ani. pentru ca data morţii sale.. Notăm cu Ax valoarea medie actuală a unui leu plătibil la data decesului unui individ. prima unică este egală cu valoarea actuală a sumei asigurate.8. V 2 ale unui leu plătibil în anul 1 sau 2 sau 3 ş. . + C x + n + .

între asigurarea de moarte pe toată viaţa (Ax). putem scrie: 18 . Pentru a determina această relaţie. spunem că este vorba de o asigurare de deces amânată. În cazul când asigurarea de deces nu se face pentru toată viaţa. + Cw M x + n = n / Ax = Dx Dx Desigur că.2). ci numai pe un termen oarecare n ani. + Cx + n + .3) se poate scrie sub formă simplă: Mx Ax = Dx Dacă presupunem că plata sumei asigurate. în cazul decesului ivit în cursul acestor n ani... adică de relaţia (8. Valoarea actuală a unui leu care se plăteşte în cazul când asiguratul de x ani la contractarea asigurării moare după expirarea termenul de amânare de n ani. suma asigurată se plăteşte numai dacă asiguratul decedează după trecerea a n ani de la încheierea asigurării.3) Cu ajutorul acestui simbol de comutaţie. se notează cu / n Ax şi are expresia: C x + n + C x + n +1 + .. se notează cu n / Ax şi are expresia: C x + n + C x + n +1 + . în loc să se facă la jumătatea anului. să pornim de la relaţia cunoscută: Cx = ( lx − lx +1 ) V 1 1 x+ 1 2 Desfăcând paranteza din membrul al doilea şi grupând convenabil avem: Cx = V 2 lx V x − V 2 lx +1 V x +1 sau: Cx = V 2 Dx − V 2 Dx +1V x − V 2 (VDx − Dx +1 însă: V= 1 1 1 ) 1 = (1 + i ) −1 1+ i 1 2 deci: Cx = (1 + i ) (VDx − Dx +1 ) Pe de altă parte... + Cw (8. ţinând seamă de expresia lui Ax. asigurarea limitată ( / n Ax ) şi asigurarea amânată ( n / Ax ). începând de la data încheierii contractului de asigurare.Introducem un alt număr de comutaţie Mx a cărui expresie este: Mx = Cx + Cx +1 + Cx + 2 + . În acest caz. ci după n ani.se poate scrie relaţia: Ax = / n Ax + n / Ax Relaţia dintre asigurarea de deces şi renta viagera.. Valoarea actuală a unui leu care se plăteşte pentru asiguratul în vârstă de x ani. relaţia (8. se face la sfârşitul anului. + Cw M x + n = / n Ax = Dx Dx În cazul când asigurarea nu începe să funcţioneze imediat la data contractării.. expresia simbolului de comutaţie Cx va fi Cx = ( lx − lx +1 ) V x +1 Asigurări în caz de deces limitate amânate. spunem că avem o asigurare de deces pe termen de n ani sau limitată la n ani. la încheierea asigurării..

. va trebui să calculăm prima unică pentru asigurarea de deces...42161 = 843.. pentru ca la decesul său. la data contractării asigurării. + Dx + n +1 Dx 1 2 ) 1 ⎛ N x N x −1 ⎞ 2 − Ax = (1 + i ) ⎜ V ⎟ = (1 + i) (Va x − ax ) Dx Dx ⎠ ⎝ insă cum : ax = 1 + ax putem scrie: Ax = (1 + i ) 2 [V (1 + ax ) − ax ] = (1 + i ) 2 [V − (1 − V ) ax ] Dar 1−V = 1− 1 i = = Vi 1+ i 1+ i 1 1 1 deci: Ax = (1 + i ) 2 (V − Vi ax ) = (1 + i ) 2 V (1 − i ax ) adică: relaţia căutată Ax = V 2 (i − i ax ) 1 1 VII.000 / 10A30 sau M − M 40 P = 10.000 lei? Rezolvare: În acest caz. în asigurarea de deces 1. pentru a asigura urmaşilor săi 10. Care este prima unică pe care urmează s-o plătească o persoană de 30 de ani. urmaşii să primească 2. + Dx + n ) − ( Dx +1 + Dx + 2 + ..000 30 D30 19 .000 A46 = 2. Valoarea acestei prime este egală cu sarcina întreprinderii de asigurare.000 lei în caz de deces.9..000 0.Ax = (1 + i ) 2 sau: Ax = (1 + i ) 2 sau: 1 1 (VDx − Dx+1 ) + (VDx+1 − Dx + 2 ) + . cu condiţia ca decesul să se producă cel mai târziu până la împlinirea vârstei de 40 de ani? Rezolvare: Valoarea primei este dată de formula: P = 10.000 lei. Care este suma pe care trebuie s-o plătească un asigurat de 40 de ani.22 lei 2.000 40 D40 Introducând valorile numerelor de comutaţie. Exemple de calcul al primelor nete (matematice). + (VDx +n − Dx +n +1 ) Dx V ( Dx + Dx +1 + . iar vârsta asiguratului de 40 de ani. în care suma asigurată este de 2. avem: P = 2. şi este dată de formula: M P = 2.

adică făcând suma: / 15 A40 + 15 E40 . la data decesului. Să presupunem că o persoană în vârstă de 40 de ani contractează o asigurare mixtă.58 − 3. Asigurări mixte Cea mai uzitată categorie de asigurări o constituie asigurarea mixtă.761.000 = 785. astfel ca.645. Un individ de 30 ani contractează o asigurare în care se prevede să se plătească la deces urmaşilor săi. suma asigurată. În această situaţie.044. întreprinderea de asigurare plăteşte asiguratului. 246181 / 15 A40 = 20.199 N 30 deci: P = 237 lei.000 lei.511. VII.10.52 adică P = 785. Se cere să se stabilească suma anuală pe care trebuie s-o plătească drept primă întreprinderii de asigurare. 1.91 − 4. să plătească această sumă urmaşilor săi. Ţinând seama de principiul compunerii contractelor. la expirarea acestui termen. Rezolvare: Deoarece valorile obligaţiilor întreprinderii de asigurare faţă de asigurat şi ale asiguratului faţă de întreprinderile de asigurare trebuie să fie egale la data contractării asigurării. este: 20 .39 17. 781 De asemenea valoarea actuală a sumei de 1 leu.d.849. iar dacă asiguratul a decedat în interiorul acestui termen. Valoarea asigurării de deces pentru 1 leu va fi: M 40 − M 40+15 / 15 A40 = D40 Introducând valorile numerelor de comutaţie. până la sfârşitul vieţii sale. suma asigurată. să primească 10. iar dacă moare în acest interval.Introducând valorile numerelor de comutaţie.500 lei în al 3lea an ş. în interiorul acestui termen. 43 P = 500 30 = 500 = 237 621. 26 P = 10. reprezentând în acelaşi timp asigurarea unei sume pe termen fix şi o asigurare de deces. avem: 8. Aceasta constituie cea mai simplă formă de asigurare mixtă. avem: 5. vom putea scrie: 500 ( / A )30 = P30 sau: R N 500 30 = P 30 D30 N 30 sau: R 294. însemnând prima anuală cu P.655. plătibilă asiguratului dacă este în viaţă la împlinirea termenului de 15 ani. dacă termenul sau durata asigurării este de n ani.000 lei în al 2-lea an. plăteşte la decesului urmaşilor săi desemnaţi prin contractul de asigurare. 1. 500 lei în primul an de asigurare. valoarea actuală la contractarea asigurării se stabileşte adunând sarcinile întreprinderii pentru asigurarea de deces şi asigurarea sumei la termen.a.m. dacă este în viaţă peste 15 ani. 69 = 0.39 lei 3.

pentru asigurarea unei sume la termen (n ani) şi de deces. fie unite de asigurat. reprezentând combinaţii dintre cele mai variate. se va putea scrie. valoarea actuală a asigurării este egală cu prima unică pe care trebuie s-o plătească asiguratului şi va fi: 10. pentru această asigurare. ci sub diferite forme. Acesta este cazul problemei de mai sus. fie stabilite de întreprinderi.246181 + 0. ci se obligă ca. La data contractării asigurării. /nax x Asigurările mixte se pot prezenta nu numai sub această formă simplă.73 Să presupunem că asiguratul contractează o asigurare mixtă. valorile actuale ale obligaţiilor întreprinderii de asigurare şi ale asiguratului trebuind să fie egale. 482892 15 E40 = 20. /nax .000 (0. însă nu achită la contractare prima unică. aceasta fiind proporţională cu prima. în loc de / n ax vom lua valorile actuale ale rentelor viagere unitare fracţionate corespunzătoare. să plătească prime anuale egale. astfel asiguratul să-şi poată alege forma care-i este cea mai convenabilă. adică: M − M x + n + Dx + n Px = x N x − N x+n Pentru a stabili prima corespunzătoare unei asigurări în valoare nu de 1 lei de S lei. Să notăm cu Px prima anuală pentru un individ care contractează acest fel de asigurare la vârsta de x ani. de astă dată trebuind să se stabilească valoarea primei anuale.035 = 0.000(/ 15 A40 + 15 E40 ) = 10.482892) = 7290. în cazul sumei asigurate de 1 leu: / n ax Px = / n Ax + n Ex N x − N x+n M − M x + n Dx + n Px = x + Dx Dx Dx unde se deduce imediat valoarea lui Px . în interiorul acestui termen.D40+15 D40 Introducând valorile numerelor de comutaţie. stabilirea primelor nete se face în mod analog cu cele arătate mai sus. nu va trebui decât să înmulţim acest rezultat cu S.781 Aşadar. adică: (2) (4) sau / n a (12) . trimestrial sau lunar. adică privind asigurarea descompusă în asigurările simple din care este formată şi pentru care se stabilesc valorile actuale corespunzătoare. pentru asigurarea mixtă la data contractării. avem: 10. Sub orice formă s-ar prezenta o asigurare mixtă. 15 E40 = 21 . termenul de asigurare fiind acelaşi de n ani. În cazul când se convine ca plata primelor să se facă semestrial.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful