Sfârşitul războiului rece.

Relaţiile politice internaţionale în anii ‘80
Anii ‘80 au marcat prăbuşirea unui sistem de relaţii internaţionale, sfârşitul acelui conflict atipic articulat după 1945. Diplomatul american Henri Kissinger făcea afirmaţia relevantă pentru mentalităţile analiştilor occidentali cu privire la evoluţiile politice ale războiului rece: „războiul rece a început când Statele Unite ale Americii se aşteptau la o eră de pace şi a luat sfârşit într-un moment în care confruntarea părea a se prelungi”. Două personalităţi sunt considerate reprezentative pentru procesul destructurării sistemului războiului rece: liderul sovietic, Mihail Sergheevici Gorbaciov, şi preşedintele american, Ronald Reagan. Uniunea Sovietică în anii ‘80. Destrămarea lumii comuniste La mijlocul anilor ‘80, Uniunea Sovietică traversa, după marea stagnare din timpul lui Brejnev (anii ‘70), o prelungită criză economică. Accidentul de la centrala atomo-electrică de la Cernobâl (aprilie 1986) reprezenta semnul cel mai vizibil al crizei. Unele analize care circulau în mediile Kremlinului demonstrau că statul sovietic risca să piardă statutul de superputere la nivelul anului 2000. Noul lider sovietic, M.S. Gorbaciov, ales în funcţia de secretar general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice în 1985, a impus un program radical de reforme, menit să consolideze situaţia ţării şi a comunismului. Povara cheltuielilor militare (43% din PIB) a devenit presantă în condiţiile stagnării şi în dorinţa de a dinamiza sistemul economic centralist al Uniunii Sovietice. Pentru ca reducerea fondurilor militare să nu afecteze prestanţa internaţională a statului sovietic, rangul de competitor global al Statelor Unite, Gorbaciov a propus, alături de ministrul de externe sovietic – Eduard Şevarnadze –, noua gândire politică. Aceasta viza oprirea cursei înarmărilor prin impunerea unei noi imagini a statului sovietic, unul normal, nu animat de gândirea mesianică a stăpânirii lumii. Totodată, au încercat să acrediteze ideea neproductivităţii confruntării dintre superputeri, propunând un parteneriat Statelor Unite în rezolvarea problemelor globale. În numeroasele întâlniri dintre liderii celor două state, la Reykiavick (1986), vizite reciproce, Malta (1989), sovieticii au acceptat să discute probleme delicate, până atunci de neabordat: drepturile omului, ideea retragerii din Afganistan, dreptul naţiunilor din Estul Europei de a-şi hotărî singure viitorul. De altfel, intervenţia în Lumea a treia adusese puţine avantaje Moscovei în comparaţie cu costurile anuale ale implicării şi ale subvenţiilor acordate acestor state (Cuba, Vietnam, Etiopia etc.). Doctrina Sinatra – necesitatea renunţării la Imperiul exterior sovietic (statele din Europa centrală şi de est controlate de Moscova) – a înlocuit doctrina Brejnev în abordarea raporturilor cu ţările socialiste.

1

Polonia. de liderul comunist estgerman. programul Şatalin de reformă economică în 500 de zile) şi respectarea unor drepturi fundamentale în interior (transparenţă – glasnost. Chemat. alegând o evoluţie necomunistă. iar impunerea unor reforme economice dure (restructurare –perestroika. libertatea expresiei. Uniunea Sovietică fost incapabilă să facă faţă conflictului pe care îl generase. Ungaria. pentru a-i salva regimul supus contestării virulente. În noiembrie 1989. cu prilejul celebrării a 40 de ani de la crearea Republicii Democrate Germane. Dar. Naţionalismul din republicile sovietice – mai ales din cele baltice şi musulmane – (dorinţa elitelor locale de a urma o evoluţie independentă de Moscova.Urmare a acestei atitudini a Moscovei. sistemului (KGB. Structurile încremenite ale statului sovietic n-au putut rezista acestor reforme. militare şi Gorbaciov nu a înţeles că fenomenul comunist era problema. era înlăturat. cu formarea unei nomenclaturi economice care a creat o economie subterană (capitalistă în fond) dornică de emancipare. simbolul împărţirii Europei şi a războiului rece. După puciul eşuat de la Moscova (august 1991). drepturile omului etc. Bulgaria. Nemulţumirile printre cadrele partidului şi în armată faţă de aceste transformări şi retrageri externe succesive. au slăbit poziţia liderului sovietic. Cehoslovacia („revoluţia de catifea”). organizat de elementele comuniste conservatoare. să-şi înţeleagă propria societate. A recunoscut stagnarea. declanşând o veritabilă gorbimanie printre occidentali. deoarece sistemul nu avea capacitatea de a genera iniţiativă şi performanţă. cadrele politice ale Partidului). Cauzele dezintegrării sovietice sunt numeroase: • • • Supraestimarea sistemului sovietic de a-şi controla cuceririle politice. au lipsit soluţiile. fiecare ţară din lagărul sovietic a dezvoltat propria linie politică. după simptomele decăderii marelui stat sovietic) a contribuit decisiv la prăbuşirea Uniunii Sovietice. 2 . România au înlocuit partidele comuniste de la putere. cu erodarea ideologiei chiar în inima economice. În 1989. Gorbaciov s-a dovedit incapabil să înţeleagă natura comunismului. zidul Berlinului. Uniunea Sovietică s-a dizolvat la sfârşitul anului 1991. Erich Honecker. Mihail Gorbaciov consfinţea în octombrie 1989 sfârşitul împărţirii Europei: el afirma că „istoria îi pedepseşte pe cei care rămân în urma vremurilor”. Comunismul supus reformării nu mai este comunism.) au condus la haos. dar iDeclinul sistemului sovietic a început cu rutinarea lui. RDG. Deschiderea liderului sovietic a modificat percepţia publică asupra Uniunii Sovietice. deoarece el însuşi era format de sistem (era un comunist).

enumeră următoarele cauze ale descompunerii sferei sovietice: • • • • • Economia sovietică avea un nivel de creştere 0.Emmanuel Todd11. • Provocarea fundamentală lansată de preşedintele american a fost întărirea capacităţii militare americane prin Iniţiativa de apărare strategică (Războiul Stelelor). ci ajutorarea celor care se opuneau comunismului: democraţii din Polonia. Essai sur la decomposition de la sphère sovietique. sovieticii au fost obligaţi să privească cu seriozitate resursele financiare ale SUA. Stagnarea sovietică societatea americană. potenţialul tehnologic american şi impactul strategic. Statele Unite şi sfârşitul războiului rece Administraţia Reagan a constituit un moment de cotitură pentru evoluţia societăţii americane: • • Prin aplicarea ultraliberalismului economic. economice. butadă din epocă vorbea despre socialism ca despre calea cea mai scurtă între capitalism şi capitalism. 1 Emmanuel Todd. Acţiunea administraţiei Reagan a presupus retorică (lupta pentru libertate şi democraţie) şi realism machiavelic (nu Statele Unite zdrobind în exterior duşmanul. un analist al sistemului sovietic. Teama de comunism s-a risipit atunci când a devenit clar că bătălia economică a fost câştigată. mujahedinii din Afganistan. Nomenclatura sovietică a admis eşecul centralizării integrale şi nevoia reformelor Orice reformă a sistemului comunist înseamnă distrugerea fundamentelor regimului. a readus prosperitatea şi încrederea în Anticomunist militant. La chutte finale. a accentuat confruntarea cu Uniunea Sovietică. 1976. dictatorii din America Centrală şi de Sud etc. Deşi proiectul nu era fezabil. sovietic era incapabil s-o suporte. modelul economic socialist era complet discreditat. din anii ‘80 făcea posibilă o nouă ofensivă ideologică (desemnând Uniunea Sovietică ca Imperiu al răului) şi strategică americană. expansiunea militară mascând regresul Performanţele economice ale Occidentului reprezentau o concurenţă pe care sistemul Ţările din Est au fost penetrate de modelul occidental. 3 . Paris. La sfârşitul anilor ‘80. O cunoscută economic.

Războiul rece a internaţionalizat conflicte locale. Mai ales prin administraţia Reagan. la costuri enorme. 4 . ea a aparţinut ideii de democraţie. Sistemul comunist s-a prăbuşit în toată lumea în faţa forţei economice capitaliste a implicării Uniunii Sovietice în afacerile lumii. dincolo de măsurile geostrategice care au potenţat conflictul Est-Vest. irelevantă. Statele Unite au reuşit să ridice costurile Au rămas singura putere după 1990. b) O lume a multiplelor conflicte mici. • • • • • • Au realizat o deplasare majoră a echilibrului puterii. în condiţiile noii gândiri politice sovietice de dezangajare. Sistemul comunist ar fi intrat în destrămare şi fără eforturile războiului rece. să asigure o anumită stabilitate a relaţiilor politice internaţionale. războiul rece se încheiase. americanii au răspuns în singurul domeniu în care concurenţa este efectiv măsurabilă – economia. U. Statele Unite au sufocat Uniunea Sovietică prin competiţia declanşată în domeniul înarmărilor. s-au Germania unificată (3 octombrie 1990) a devenit membră a NATO. încât a făcut războiul rece nenecesar pentru sovietici. Reagan a fost suficient de american pentru a înţelege confruntarea şi concilierea ca etape succesive ale politicii. Cele două superputeri au reuşit. care altfel ar fi trecut neobservate de lumea civilizată. b) Dacă a fost o victorie în acest război. În mediile intelectuale a revenit dezbaterea responsabilităţilor asupra războiului rece şi s-a angajat o discuţie asupra beneficiarului acestui conflict: a) Uniunea Sovietică nu a reprezentat o reală ameninţare la adresa lumii occidentale. zonă considerată esenţială pentru securitatea sovietică. E. Politica americană a fost. ea a amânat transformarea socială sovietică prin faptul că a oferit conducerii sovietice un motiv credibil în mobilizarea societăţii. Statele Unite nu au câştigat cu adevărat războiul rece. Teorii cu privire la sfârşitul războiului rece În 1991. prosperitate etc.) Occidentului: în timp ce sovieticii infiltrau ideologic lumea occidentală. îndreptat spre structurile euro-atlantice (NATO.După 1985. c) Statele Unite au câştigat războiul rece. ci Uniunea Sovietică l-a pierdut. Mai mult. Ţările Europei de Est. democraţia părea a fi marea lui câştigătoare. Consecinţele războiului rece a) Reconsiderarea ordinii mondiale după ideile democraţiei americane: viziunea unui nou parteneriat al naţiunilor bazat pe democraţie. prin urmare.

ci infiltrarea economică (şi subsidiar politică) este calea eficientă pentru a exercita controlul la nivelul relaţiilor internaţionale. 5 .c) Statele Unite au rămas singur superputere. dar Washingtonul a înţeles că nu imperiul în expansiune teritorială. d) Naşterea societăţii civile în Europa de Est şi considerarea ei ca factor esenţial în prevenirea derapajului puterii politice şi a războiului în raporturile dintre stare.

1988 cap. Celălalt grup cuprindea SUA şi aliaţii lor. dar şi Securitate. chiar dacă unii specialişti partizani şi. Războiul imaginar este o “tehnologie disciplinară” (termenul e preluat de la Michel Foucault) şi presupune un discurs care “exprimă şi legitimizează relaţiile de putere din societatea modernă”. NSA. a fost o confruntare între capitalism şi socialism. şi până la colapsul Uniunii Sovietice din 1991. Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord) şi Pactul de la Varşovia. propaganda. care s-a dezvoltat după Al Doilea Război Mondial între două grupuri de state care aveau ideologii şi sisteme politice diametral opuse. în general. Finalitatea “războiului imaginar” e aceea de a “menţine coeziunea socială” internă a societăţilor implicate în conflict. supraputerea care s-a confruntat cu SUA. "Războiul rece" a dominat politica externă a SUA şi a URSS încă din 1947. operaţiunile militare de intensitate mică şi iminentul război pe scară mare. Războiul imaginar .friendly” ducând războiul imaginar împotriva duşmanului absolut (vezi Murray J.) S-a mai numit "Războiul Rece" şi datorită faptului că a fost purtat între foştii aliaţi din războiul împotriva regimului totalitar nazist. STASI. antiamericani o numesc multipolară).parte integrantă a Războiului Rece Termenul a fost lansat de către Mary Kaldor (The Imaginary War. La nivel ideologico-politic a fost o confruntare între democraţiile liberale occidentale (aşa-numita "lume liberă. cărora li se mai spunea şi Blocul oriental sau răsăritean. Alminteri. adică lupta democratică pentru emanciparea omului de sub orice formă de dominaţie. CIA. 1990). când s-a folosit pentru prima oară termenul. asasinatul. se ajungea la o distrugere reciprocă totală şi la o catastrofă mondială.) şi serviciile de poliţie politică ale regimurilor totalitare comuniste (în primul rînd. nonmilitară (deşi a cauzat cursa înarmării) şi limitată." "societatea deschisă") şi regimurile comuniste totalitare (aşa-numita "societatea închisă"). Statele Unite au preluat. etc. KGB. scopul fiind domestic. a fost o confruntare între serviciile occidentale de "intelligence" (în primul rînd cele americane. numiţi şi Blocul occidental sau apusean. Din punctul de vedere al serviciilor secrete. Oxford. germane. rafinat şi promovat conceptul într-un ambalaj “user. Apariţia comunismului a extins. Din punctul de vedere al studiilor strategice.1 Războiul Rece (1947-1991) a fost o confruntare deschisă. La nivel militar-politic a fost o confruntare între NATO (North Atlantic Treaty Organization. Războiul imaginar a fost. Edelman -Constructing the Political Spectacle. Chicago University Press. între două forme de regimuri politice care aveau aceleaşi rădăcini ideologice. manevrele diplomatice. italiene. iar lumea care a rămas este dominată de o singură supraputere (condiţie descrisă de specialiştii în politică internaţională drept hegemonie globală a SUA într-o lume care este unipolară. 4. deoarece nu s-a ajuns la confruntări directe militare dintre supraputeri (nu s-a ajuns la un război "cald"). integrându-l după episoadele făţişe gen the red scare în cultura autohtonă pentru a-l putea reactualiza la nevoie. bazele controlului social prin teroare la scară continentală. Basil Blackwell. care au permis justificarea unor expresii ca “Axa Răului” (versus subînţeleasa axă a binelui). adică de descurajare şi blocare reciprocă. astfel. sau reactualizarea într-un cadru de acceptare populară generală a expresiei (naziste) “război total”. ajutorul selectiv. Înfruntarea dintre cele două blocuri a fost numită "Războiul rece". Understanding the East-West Conflict. nu s-a ajuns şi nu se putea ajunge la un război "cald". . Din punct de vedere al mijloacelor utilizate. The Construction and Uses of Political Enemies) la următorul nivel. un instrument de bază ce a permis pe plan intern acceptarea războiului rece pe o perioadă extinsă de timp. Războiul Rece s-a încheiat o dată cu prăbuşirea regimurilor comuniste sovietice şi a URSS. La nivel economic. franceze. etc. la o confruntare convenţională datorită faptului că ambele supraputeri s-au dotat cu arme atomice şi nucleare. nu îndreptat în afară. Războiul Rece a fost o luptă în care s-au utilizat presiunea economică. De actualitate sunt episoadele Saddam Hussein şi Osama bin Laden. dar şi cele britanice. pentru prima dată în istorie. ceea ce a creat o situaţie strategică de "deterrence". Într-un grup se aflau URSS şi aliaţii ei.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful