Salt Pe soba de teracota doua căprioare Cu picioarele dinainte in aer, Saltul se va termina mâine-poimâine… Simt neliniştea ta, Ca o reţea

de nervi, de gânduri, De dorinţe si amărăciuni in care m-am învăluit. Învăluit in carnea ta, Sunt la adăpost de mine însumi … Ieri doua căprioare ne-au tăiat drumul, Săltând sprintene una alături de alta, Ca doi sâni. Doi sâni ai naturii mame. Iată natura mama in salt, am spus, Si-am pus fruntea înfierbântata pe golul Dintre cele doua căprioare, Si-am zburat si nu m-am mai întors. Acum vad imaginea lor luata la cald, Pe soba care încălzeşte muntele înzăpezit.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful