DORU MOŢOC

FOCA ALBASTRĂ Dramă în două părţi

2006

PARTEA I

Încă înainte de ridicarea cortinei se aude o melodie nostalgică, îngânată de o femeie. E un cântec cu tempo de bighină, sau ceva asemănător. După ce cortina se ridică nu zărim, la început, decât o luminiţă verzuie, care pâlpâie undeva, în stânga. Scena se luminează, treptat şi obiectele capătă contur. Suntem într-un fel de bistro dintr-un orăşel scandinav. Luminiţa era a scalei unui tonomat, din difuzorul căruia continuă să se audă melodia de la început. Prin fereastra mare din dreapta se pot zări vag, prin ceaţă, stâncile ţărmului şi apa verzuie din fiord. Înăuntru, pe toată lungimea fundalului – un bar. În spatele lui se află Arne. E un bărbat solid, între două vârste. Şterge cu un şervet alb un pahar. Îl

priveşte o clipă în zare. Pare mulţumit de rezultat. Îl aşează pe tavă, alături de altele, apoi şterge cu o cârpă suprafaţa lucioasă a barului şi începe să aşeze sticlele pe raft. În dreapta, la una din cele patru măsuţe din local, stă, în faţa unui pahar de whisky, Nils. Blond, tânăr, emanând un farmec viril. Fumează, dus pe gânduri. Apoi ca deşteptat brusc din reverie, dă peste cap paharul, face o grimasă, aruncă o privire peste umăr, pe fereastră. Se ridică, merge spre geam, privind atent afară, ca şi cum ar fi zărit ceva ce-l interesează. După o vreme revine şi se aşează la masă. Nils: Arne, fii drăguţ şi mai dă-mi unul! Arne: Ce dracu’ ai azi? Nils: Ce am? Arne: Asta te întreb şi eu... (Vine aproape, cu o sticlă de whisky în mână.) Nils: Şi de unde, mă rog, ai dedus că aş avea ceva deosebit? Arne: (expert) Se vede cât de colo... Nils: (iritat) Ce se vede, mă rog? Arne: (calm, în timp ce-i toarnă) În primul rând că foloseşti un vocabular cât se poate de tâmpit. (Imitându-l) „Fii drăguţ şi mai dă-mi unu’” (mormăind) „Fii drăguţ...” „Mă rog...” Nils: Ai dreptate... Iartă-mă... (Explicând) Muzica asta... Am simţit deodată nevoia să fiu mai... Nu ştiu cum să-ţi explic. Să par altul... Adică... Arne: Înţeleg. Tocmai de-aia te-am întrebat ce dracu ai? Nils: Drept să-ţi spun, nu cine ştie ce. (Bea, de data asta cu măsură. Pune paharul jos, apoi îl ridică.) În sănătatea ta! (Bea, apoi explicând.) M-am săturat de viaţa asta scârboasă. Pricepi? Arne: Bine-nţeles. Oricine poate pricepe asta. (Revine la bar şi-şi face de lucru.) Nils: Nu! Nu e adevărat! Nu oricine poate pricepe... Arne: Cei aşa de greu de priceput? Eşti ostenit. De muncă... Nils: Nu de muncă! Îmi place munca... Arne: De singurătate... Nils: Singurătatea... aici poate că ai dreptate. Arne: Sigur că am. Te scoli la 5 dimineaţa, tragi la docuri până te ia dracu’, vii acasă, mănânci numai uscături nenorocite, de la frigider, apoi dormi sau mergi la un film, te abaţi la un păhărel, aici, la mine, trăncănim vrute şi nevrute, când şi când mai agăţi câte o muieruşcă, şi mereu tot aşa, zi după zi... Cum să nu ţi se facă lehamite? (După o pauză) Ar trebui să te-nsori. Nils: Ar trebui. Cunoşti o fată bună? Arne: Nu. 1

Nils: Păi vezi? (Se pregăteşte ca pentru o lungă explicaţie, apoi renunţă.) Arne: Ascultă, Nils. Asta e. Nu tu eşti de vină că eşti singur. Te cunosc de când erai puşti. Eşti un băiat de ispravă. Dacă-aş avea o fată, ţi-aş da-o cu ochii închişi. Nils: Mi-ai da-o? Pe cuvântul tău? Arne: Pe cuvântul meu. Mi-ar plăcea să am un ginere ca tine. Dar, din păcate nici eu nu sunt însurat. Şi mie mi-a trecut de tot vremea... Asta e. Nils: În curând o să-mi treacă şi mie. Am treizeci de ani. Ai observat, Arne? De la o anumită vârstă înainte anii parcă zboară. Parcă-i apucă o nebunie, un fel de streche, dracu’ să-i ia! Când aveam 17 ani mi s-a părut că a trecut o veşnicie până am împlinit 18. Iar de la 25 la 30 parcă n-a trecut decât o zi... Arne: Ehei, să vezi mai încolo... Nils: De ce dracu se întâmplă chestia asta? Arne: Cine ştie... Când eşti foarte tânăr totul e undeva, înainte! Totul! Pe urmă se mai schimbă povestea... Nils: Da. Asta trebuie să fie... Arne: Auzi? Nu ştiu cum naiba să-ţi explic. Cât eşti tânăr nici nu-ţi pui problema. Adică ai timp berechet. Pe urmă începe să-ţi fie teamă... Nils: Teamă? De ce? Arne: Că n-o să mai ai timp pentru tot ce-ai visat. Nils: Adică? Arne: Ascultă, Nils. Tu ţi-ai dorit vreodată o dragoste mare? Nils: Auzi vorbă! Cum să nu-mi doresc? Cine nu-şi doreşte o dragoste mare? Arne: Şi eşti sigur că mai ai timp s-o trăieşti? Nils: Nu mai sunt chiar atât de sigur... Arne: Vezi? Nils: Asta nu-nseamnă c-am renunţat... Arne: Nu. Fireşte că nu. Dar tocmai de-aici începe nebunia... Nils: Ei, şi? Nu eşti sigur, dar speri. Te-agăţi disperat de speranţa că poate-ntr-o zi... Că, adică, nai dat în primire... Că nu s-a dus totul dracului... Arne: Tu mai speri? Nils: Bine-nţeles. Altfel cum naiba să poţi trăi? Arne: Ai dreptate. (Melodia s-a terminat. Tăcere.) 2

o iubeşte. Apasă o clapă. Nils: Auzi. Cu reguli precise. nici n-are prea mare importanţă să ştii.. Arne: Bine. Important e să trăieşti. Examinează îndelung claviatura. Merge la tonomat. Şi în mine. Arne: Dacă stau să mă gândesc.. Dar mi-nchipui. Aveai stofă... Sezonul turistic s-a terminat. păcat că n-ai terminat facultatea.. Sunt mai mult singur. Să semene cu speranţa de care-ţi vorbeam adineauri. El.. Nils: Asta ar fi regula jocului? Arne: Exact. fir-ar a dracului de treabă! Nimeni. Nils: Asta e sigur.. Nils: Dar chestiile astea. la începutul toamnei. pe care l-am moştenit de la unchiu-meu. Tu înţelegi ce spune? Arne: Nu. Stai de vorbă cu unul. pe cuvânt. statistica. dar fiind şi pregătit pentru înfrângere. apoi se hotărăşte.. Am noroc cu localul ăsta... Interesează cel mult matematica. Restul e doar o chestie de cantitate. Dar cât o să dureze? Arne: Cine ştie? Nils: Nimeni nu ştie nimic. Iubind. Şi cum să nu fie? Vezi fel de fel de oameni. Acolo n-am învăţat decât tâmpenii.) Sau el. cu altul. Viaţa e un fel de joc... Arne: Am să pun. dar tu eşti un filosof. 3 . Arne.. pe care le-ai spus adineauri. Nils: Arne. Nils: Ce-ţi închipui? Arne: Fel de fel de chestii. nu filosofia.. Nat King Cole: „Fascinaţie”.) Arne: Ai dreptate. Ascultă... După un timp începi să înţelegi altfel lucrurile...... Un joc cât se poate de serios.. dar şi cu surprize pe care le crează întâmplarea. (Arată la Paul. Nils: Arne. Încerc şi eu să-mi dau seama de ce se petrece în jur.. de unde le ştii? Arne: Din capul meu. Arne: Aiurea..... sperând.Nils: (După o pauză prelungită) Şi-acum de ce dracu taci? Dacă nu mai ai nimic de spus.. În orice caz.. Am să pun. destinul.. M-am gândit şi eu la ele. Să trăieşti pur şi simplu.... Doi înseamnă deja mai mulţi..) Nils: (După ce a ascultat vrăjit) Nemaipomenit cântec... Mai rău e acum. cel puţin pune un disc pe tonomatul ăla idiot. da. Ai spus bine. Ce ţi-ar plăcea? Nils: Ceva.. El era un filosof. astea vă învăţau pe voi când erai student? Arne: Nu. Orice. Regula jocului.... Nils: Cum să fii singur? Eu ce sunt? (Intră Paul. (Merge la tonomat. hazardul.

. nici femeia.. toate lucrurile pe care le-ai amintit nici nu sunt atât de gratuite pe cât ţi se par. Paul: Nici. Nici norul. 4 . Arne: Te priveşte. La ce bun să te gândeşti la tot felul de prostii? Ce rost are? (Melodia se termină. Nils: Mie mi-ar plăcea să mă gândesc la lucrurile astea. pe urmă. Şi nu din vina mea. ce rost? De ce trebuie numaidecât să aibă rost? Cele mai frumoase lucruri din lume sunt cele aparent gratuite: un nor alb pe cerul albastru.” Paul: Ce-i asta? Nils: Nimic. Un literat... Paul: Fleacuri.. Vreau să spun că au un sens. Am citat dintr-un prieten. Nils: Dumneata n-ai chef? Paul: Nu. (Precizând) Să nu fie dulce.. nici vântul. Şi cred că avea dreptate..) Nils: Cum. Şi că merită să ne gândim la toate lucrurile. Şi. Paul: Ai dreptate. Nils: La urma urmei.. Nu orice om are chef de asta. Fiecare e liber să iubească ce vrea. Mie nu-mi place. Paul: Depinde. Paul: Puah! Literaţii! Arne: Nu-i prea iubeşti.. adierea vântului care încreţeşte apa din fiord... să beau ceva bun... Şi să încercăm să descoperim ce se află dincolo de ele.. Toate au rostul lor..... zborul unei păsări.Arne: Vax! Cui i-ar folosi un filosof în plus? Nimănui. nici pasărea. te rog.) Arne: Un whisky e bun? Paul: Merge. (Se aşează la o măsuţă de lângă tonomat... Arne: (aducându-i paharul) Nici pe filozofi.. Arne: Dar asta spunea şi el. Paul: Nu.. zâmbetul întâmplător al unei femei pe care n-o mai vezi pe urmă niciodată. ce importanţă are?. chiar dacă nu ne dăm întotdeauna seama de asta. Paul: Ce spunea? Arne: Spunea: „aparent gratuite”. Dă-mi.. Nils: „Un whisky e un whisky pe toată lungimea lui. Arne: Cui nu-i place? Paul: (Întorcându-se) Mie. adică..

. Nils: Ce se-aude. Paul: Nu. rien. şi ca să alung senzaţia aia nesuferită am încercat să găsesc o melodie frumoasă la radio. ascult şi. plimbând acul de-a lungul scalei. Dau repede de o melodie nemaipomenită.. 5 . Schimb postul şi dau peste Piaf: „Non. rien. (Explicând) Adică tot „nimic”. Nils: Cum vrei. Bea.) Buuun. în sfârşit înţeleg un cuvânt: „nothing” (Pentru că Nils n-a reacţionat. Iar cineva. Nimic.. Paul: Nu-mi spune nimic... pricepi? Doar nu sunt cretin.) Arne: S-a răcorit. Pricepi? Nils: Mă enervezi! Pricepi. nimic şi iar nimic. toată povestea nu era o simplă coincidenţă. era tot toamnă. Mulţumesc. cineva absolut misterios. eram încă acasă. Arne: Paul.. Parcă înnebuniseră cu toţii în seara aia.! Nils: (ridicând paharul) În sănătatea dumitale! Paul: Mulţumesc. Pricepi? (Nils face un gest vag. Am învârtit de buton. (Închină şi el. Ăsta mă-nsoţea mai de mult. Dacă vrei. (Pauză) Auzi. Paul: Nu de frigul ăsta e vorba. O cânta un englez. Nils: Şi unde dormi? Paul: Pe unde apuc.) Adică „nimic”. Nils. Arne: Atunci e O.. cum am crezut eu ca un dobitoc.. mă simţeam foarte singur. Nils: Îmbracă-te mai gros. Paul.. Ascult. Eu am altceva în cap. un spaniol: „nada mas”. Arne: Dar de care? Paul: De cel dinăuntru.. Chiar am nevoie de asta. în tinereţe.. Răsucesc butonul. din care se poate înţelege orice. ai găsit ceva? Paul: Pe dracu! Adică nu. Arne: Nu ştiu ce să-ţi spun. Pe atunci mă hotărâsem deja să-mi părăsesc ţara.Paul: Bineînţeles. Nils? Mai de mult. se însera. Paul: Ai răbdare. Nils: Dacă vrei poţi veni la mine.. Paul: Şi eu simt un frig în mine. Paul: Nu băieţi. am o odaie în spate. vezi tu. Nimic. Mă descurc..” şi aşa mai departe... N-are rost.. în ţara mea. Numai că. N-am găsit nimic. pricepi? Chestia-ncepe să mă enerveze.K.

Arne: De ce nu-tentorci acasă? Paul: Pentru mine nu mai există acasă.încerca să mă facă atent la ce mă aşteaptă: nimic. în nord. Paul. Şi nici cu ce. Când îmi vrea omul binele. te poţi întoarce oricând. chestia aia. (După o pauză. o fiinţă însetată de soare. Cum să fac să vreau cu adevărat? Arne: Iartă-mă. atunci devin mai catâr. nici unde. Eram analfabet. mă.... dacă vrei cu adevărat. Arne: Şi. Paul: (Cu dispreţ) Specială! Nils: De fapt. Şi. Pricepi? Nils: Pricep. la urma urmelor. (Gest vag. acum. uneori n-ar fi rău. mi-ar plăcea să ştiu. Arne: La tine e o situaţie specială. Spania..... Şi-aşa. pe urmă. Vreau să spun că nu mai există un loc pe pământul ăsta pe care să-l pot numi acasă. Cât se va mai putea. dar de fapt ce cauţi tu aici? Paul: Aici. sau.. Paul: Mie. de plecat n-am cum să plec.. 6 .. Ştii bine că.. ce ai de gând? Paul: Să rezist. Şi cred că nici ţie. mi se pare o chestie cât se poate de idioată. ce vrea să sugereze o nălucire.. un semnal din ăsta. Paul: Am fost şi pe-acolo. mai degrabă. Mi-ar fi mai uşor. Nils: Şi nu ţi-au plăcut? Paul: Ba da..) De ce dracu’ nu primesc şi eu o dată. de avertisment? Să-mi spună cineva.. adică în barul tău? Arne: Nu.. Italia. misterios.. Trebuia să alegi Grecia. Numai că eu n-am recepţionat mesajul. măcar.. Paul: Păi asta e.. adică: „Nu face. Tu pari.) Paul: (Tulburat) Vis-vis. Nils: Ei. că o să iasă o tâmpenie!” Arne: Că tu l-ai asculta imediat! Nils: Ai dreptate. Arne: Vis-vis. Arne: Atunci de ce n-ai rămas? Paul: Din cauza unui vis. Nu mi-ar plăcea. să ştii de la început ce te aşteaptă. Aici. Nils: Exagerezi.

. ca frumuseţe. Prin parbriz vedeam undeva albastrul neverosimil al mării.. Trag pe dreapta şi mă culc. să mori.. De bine. Iar pe el luneca o femeie nemaipomenit de frumoasă. Apoi 7 .. Tu-nţelegi ceva. Aşa am făcut şi atunci. se situează imediat după Napoli..ajungi până aici.. de rău mă aranjasem. când am simţit că mă fură somnul. Paul: Eram la Napoli. unde patronul avea clienţii lui. nu muori. adică. şi-ntr-una din zile mă îndreptam spre Mori. Cred că da.. nu departe de Napoli. Arne: Atunci? Paul: Tocmai de-aia... Totdeauna mi-a plăcut să şofez. de ce. Arne: Şi există? Paul: Naiba ştie. Conduceam o camionetă a unui tip care vindea peşte. Poate fiindcă nam avut niciodată maşină. Mi-a făcut de departe semn cu mâna şi eu m-am apropiat. Paul: Mă-ndreptam.. Făceam zilnic mai multe curse în localităţile din jurul oraşului.. De-aici şi dictonul: „Vedi Napoli e. Nils: Nu-nţeleg. Dar deodată marea s-a făcut netedă şi lucioasă ca gheaţa unui patinoar. fiindcă eu nu ştiu să patinez. Un loc cum rar găseşti pe lume. Pricepi? Arne: Nu. Paul: Nu ştiu dacă există aşa cum am visat-o eu. Înaintam încet. Cum să dai crezare unui lucru în care nu crezi? Paul: Nu i-am dat crezare. care nu-nseamnă deci „Să vezi Napoli şi pe urmă să mori” – ceea ce ar fi o chestie cât se poate de tâmpită. cu teamă. Şi era chiar un patinoar. adică localitatea Mori. spre Mori. n-am nici o ezitare. îmbrăcată în albastru. poi Mori”. care.Nils: Tu crezi în vise? Paul: Nu... Arne? Arne: Nu. când e unul din cele mai frumoase locuri de pe pământ – ci înseamnă „Să vezi Napoli şi apoi Mori”. Pricepeţi? Arne: E cât se poate de clar. Ei. valurile care veneau de departe. Am oprit la umbră şi m-am întins pe banchetă. Când mi se-ntâmplă treaba asta. ca să afli asta. Am vrut doar să văd dacă există. deci. Aţi auzit de Mori? Nils: Nu. Nils: Dar ce dracu ai visat? Paul: Aurora boreală. De unde dracu să fi auzit? Paul: Mori e o mică localitate. Arne: Aurora boreală? Dar bineînţeles că există! Nu trebuia să te osteneşti să..

(Pleacă spre ieşire. Paul: Nu.. Aşa că. (Se ridică) Auzi. aşa că m-am oprit. Şi atunci.) Auzi.. bine.... (E vizibil stânjenit) Ai putea să treci în cont şi whisky-ul ăsta? Adică. şi am venit încoace.. să fie clar.. Arne. Paul: Vreau să spun. bătrâne. de câte ori eram la ananghie. Dar în curând vine noaptea polară. Ai fost invitatul meu.. Şi m-am trezit. Îţi mulţumesc. Sunt sigur de asta. „Aurora boreală”. Paul: Cât s-a făcut de plată? Arne: Suntem la zero. Arne: Paul! Aici nu e nimeni cerşetor. Şi deodată s-a auzit o muzică fermecătoare şi deasupra gurii tunelului au apărut nişte lumini. Knut ăla de la Sjostrom.. Arne: Să-ţi ajute Dumnezeu! Paul: (zâmbind trist) Cred c-aş merita. iradiind în cercuri concentrice... am auzit vocea femeii. dar ea se făcea tot mai mică în depărtare.. e un tip serios? Nils: Depinde cum îl iei. Paul: Nu. Locul unde dispăruse femeia era ca un tunel portocaliu. Arne: Şi ai văzut-o? Paul: Ce? Arne: Aurora boreală! Paul: Până acum... ca undele unui lac după ce arunci o piatră. După întâmplarea asta.. visam luminile acelea nemaipomenite şi auzeam vocea femeii ca un iodler în munţi: „Aurora borealăăăă”. Vreau să rămânem prieteni.. Arne: Dar suntem prieteni.. Când unul din doi e cerşetor. Nici o problemă. Nu se poate. Paul.. într-o bună zi m-am îmbarcat pe o navă de pescuit oceanic.. Cât e ceasul? Nils: Şase şi jumătate.am văzut că pot să lunec la fel de uşor ca ea.. crezi că ar fi în stare de o ticăloşie? 8 .. Nils: Dar de unde vei şti clipa când o să apară? Paul: Am să simt. Nils. bineînţeles. Lunecam cu o viteză fantastică. nu se poate. Paul: Bine. Şi am încercat s-o ajung. un fel de fabrică plutitoare de conserve. nu.. Paul: Am plecat.. Mai dă-mi un whisky! Adică nu.. Nils: Ce chestie! Paul: Stai să vezi. Arne: Bineînţeles.

) Vrei şi gheaţă? Nils: Mai pune un cub.. (Arne îi pune un cub. Nils: Şi i-ai dat? Paul: Da. crezi că mai văd banii? Nils: Îi vezi.. Arne! Arne: Îndată.. Revine spre masă abătut. Are relaţii. (Pauză) Auzi.) S-ar putea să te servească.. (Merge spre uşă...) Dumnezeu să-l odihnească pe unchitău! (Bea) Arne: Ce ţi-a venit? Nils: Dacă nu-i venea lui ideea năstruşnică să-ţi lase ţie moştenire băruleţul ăsta. la docuri.. La oameni.. Nici păsările. Se-ntîmplă ceva... îmi aranjează un post de ajutor de şofer la Sjostrom.. am pus şi eu ceva bani deoparte. Parcă nici stelele nu mai sunt cum le ştiam.. Arne: Ţi se pare.. Nils. bătrâne.. Arne? Ai observat? În lume se întâmplă de la o vreme tot felul de chestii.) Arne: Aştepţi pe cineva? Nils: Nu. Şiatunci – bum! Şi gata. Arne: Ei.) Te-am ghicit? Nils: Bineînţeles... Nils: (După o pauză. Paul: Îţi mulţumesc. Mă gândeam la lume în general.... (Vine cu sticla. Numai actorii sunt alţii.. Ca-ntotdeauna...Nils: De ce mă-ntrebi? Paul: Ştii. Se ridică iar şi priveşte afară. cât am lucrat la voi. Ceva de suflet.. Mai dă-mi un whisky. ca un şobolan. Decât dacă o greşi un dobitoc butonul. Nils: Nu mă refeream la noi.. Se întoarce. Toate sunt la fel cum au fost înainte. Nici iarba. Arne: Ce să se-ntâmple? N-are ce să se-ntâmple.. S-a întunecat. (Merge la tonomat şi apasă o clapă...... Arne. Dacă face nazuri.. (Iese) Nils: (Dă peste cap paharul. Arne: Crezi că-i mai dă Knut banii? Nils: O să vedem. 9 . Am ceva bun. Pe cine dracu să aştept? Mă gândeam la amărâtul ăsta de Paul. care de care mai ciudate... asta-i. ascultă-mă pe mine. Blues orchestral... Arne: Gata. Nils: Mai pune un disc.. ce dracu m-aş fi făcut eu acum? Aş fi crăpat de singurătate. Şi Knut a zis că dacă-i dau lui.. Paul: Dar dacă nu. spune-mi mie. Arne.) Îţi mulţumesc.. Unul singur.

n-are nici un haz. nu? Adică să se mişte ceva în tine. Nils: Auzi.. Nils: Dacă se va-ntâmpla aşa. Dar faptul că nu ni le putem explica noi nu înseamnă că n-au cauză. Nils: Bineînţeles că am. În privinţa asta lucrurile sunt ceva mai complicate. E normal să se ajungă şi-acolo. sunt cu un prieten bun.. nu ni le putem explica. Cel mai mult în viaţă mie-mi plac lucrurile pe care nu mi le pot explica. Se sinucid balenele. anul trecut. dacă nu conţine şi o părticică de mister. Arne: Aiurea! Să nu exagerăm! Am citit undeva că nişte paraziţi sunt de vină. tu chiar crezi că într-o zi omul va ştii totul? Absolut totul? Arne: Da. Arne: Există. ele îşi pierd simţul de orientare... Şaizeci de balene au eşuat pe plajă. să-ţi explici absolut totul? Ce tâmpenie! Trebuie să fii cretin să-ţi doreşti asta! Arne: Poate că ai şi tu dreptate. Cauzele pot să fie undeva. Prea orgolioşi. vrei să-ţi spun ceva? Arne: Spune-mi. Intră în urechea balenelor şi. Adică. Ceva nu e-n ordine.. crede-mă. Încă. la ora asta. Nils: Aiurea! La toate inventăm explicaţii.. nu? Sau cântecul se naşte în sufletul 10 . Nu vrem să recunoaştem că există pe lumea asta lucruri pe care. de ce. fireşte.Nils: Arne. după ce împingeau balenele în mare. nu m-am certat cu nimeni.. Părea că nu vor să mai trăiască... Adică să ştii totul.. înaintea ta. Ţi-aduci aminte. Dar cum? Auzi melodia? Doar atunci ea de unde vine în sufletul tău? Înseamnă că altcineva a zămislit-o. ascultă-mă bine. Arne. Cred că-ntr-o zi se va ajunge şi acolo. Sau pot rezulta din acumulări succesive. la distanţă. ele reveneau pe uscat? Arne: Dracu ştie! Or fi avut ele un motiv. ci doar că n-o cunoaştem noi. sunt cam întors pe dos? Ă? Am terminat lucrul. Suntem orgolioşi. asta e. am bani. Nils: Asta e lege? Arne: Lege! Nu există efect fără cauză! Nils: Atunci cum îţi explici tu că eu. Nils: Dacă-i aşa. Nils: Crezi tu asta? Arne: Cred. tu.. Cum îţi explici? Arne: Vezi. Arne. şi astfel de lucruri. am mâncat bine. cum le vine? Fiindcă întâi trebuie să-ţi vină. nu mi-ar plăcea să trăiesc atunci! Arne: De ce? Nils: Viaţa. Nimic în univers nu se întâmplă fără o cauză anume. pur şi simplu. Nils: Arne.. la Kristiansand. Să zicem: cum compun ăştia melodiile astea nemaipomenite. Nils. din pricina asta.

Tu mai ai chitara aia veche? Nils: O am. Arne: Ei. 11 . Mă îndreptam spre docuri.. Arne: Albastră? Poate n-ai văzut bine.. Nu există foci albastre. Arne: De ce n-ai încercat niciodată? Nils: Nu mi-a venit. Înota paralel cu ţărmul... albastră ca seninul cerului. lucioasă.... Arne: Nils.. te-ai îmbătat.. ai luat-o razna. Arne: De ce.. Muzica e un lucru nemaipomenit.tău.. Dar poate că odată ai să compui şi tu......... Şi lucea.. Nils: S-o crezi tu! Era o focă albastră.. Arne: Ştiu.. oare? Nils: Dracu’ ştie. Avea o blană mătăsoasă. Şi. Arne: Nils. să ştii. lasă-te de chestii d-astea! Nils: Îţi jur! Era devreme.... Nils: Era o focă albastră. Arne: Da. Am văzut-o cu ochii mei. Arne: Şi? Nils: Se uita la mine curioasă.. am pornit-o pe poteca ce şerpuieşte de-a lungul fiordului. aşa cum cuvintele se alcătuiesc din sunete şi frazele din cuvinte. fiindcă era timp frumos. Arne: Unde? Nils: În fiord.. albastră. Nils: Mi-ar plăcea... Arne: Focă albastră? Nils.. Arne: Care poveste? Nils: Nu ţi-am spus? Arne: Nu.. Era albastră. Nils: Am văzut o focă. treptat. n-am mai luat autobuzul.. Ţi-am spus. Dar eu n-am compus niciodată nimic.. apoi s-a oprit pe un ciot.... şi aşa mai departe? Naiba ştie. şi?! Mare lucru.. şi-aproape de debarcaderul lui Sjostrom am văzut foca.. Se uita la mine şi... Nils: Am văzut foarte bine. Ei.. Am cîntat doar melodii compuse de alţii.. Sunt fel de fel de chestii misterioase pe lumea asta.. Avea nişte ochi mari şi trişti. Ca povestea de azi dimineaţă. Nils....

Îl priveşte lung. omule.. (Lui Nils) Pare străină.. Arne: Şi pe urmă? Nils: Pe urmă. Pare cam înfrigurată... pufos..) Arne: Parcă s-ar teme de ceva.. inventată de autor. (Uşa se deschide intempestiv şi în bar intră Anna. Nils: (Anei) Ce eşti aşa speriată? S-a-ntâmplat ceva? Anna: (Nu răspunde. Arne: Într-adevăr.. E speriată. (Gest sugerând sorbitul dintr-o ceaşcă... Ce-o fi căutând în orăşelul ăsta pierdut? Nils: Cine poate şti. Dă-i o cafea. Dar nu i-am răspuns.) * Replicile Annei se pronunţă cum se scriu.. Există fel de fel de chestii pe lumea asta.. Anna: Rolt avi. Arne: Ciudată întâmplare.... Nils: Înseamnă că se-ntâmplă ceva... simţi şi tu că ceva nu e în ordine?”. 12 . Vine la bar şi..) Anna: Per tol codars akav. spre uşă. Ia ceaşca şi se aşează la măsuţa de lângă Nils.. Este o limbă inexistentă. deodată ea a sărit în apă şi-a-nceput să traverseze fiordul. Nils: Tocmai asta spuneam şi eu. Ce-o fi căutat foca aia singură în fiord? Ştii bine că focile nu sunt animale solitare..* Arne: (Derutat) Poftim? Please? Anna: Per tol cordas akav. Se uita la mine şi parcă-mi spunea: „Hei.... speriată.) Arne: Bine.) Arne: (lui Nils) Tu-nţelegi ceva? Nils: Nu. Am stat o vreme uitându-ne unul la altul. nimic.. Mi-a fost teamă c-o să se sperie. bine. Arne: (Pune automatul în funcţiune şi-i oferă o ceaşcă aburindă..) Please. apoi. îţi jur! Am văzut-o cât se poate de clar.Nils: Arne. Poartă un pulover gros.... i se adresează lui Arne. M-am uitat după ea până s-a topit în ceaţă. de culoare albastră... (A fost un fel de „mulţumesc”. Nici o problemă.. Arne: Ce-ar putea să se-ntâmple? Nils: Cine ştie. însoţit de un zâmbet. Anna: (Soarbe din cafea şi priveşte din nou. scotocind după ceva într-o poşetuţă.. Ceva ce nouă ne scapă....

13 ... cu un zâmbet timid) Anna. (Arată la acesta. Brutal. Anna: Ar-ne.. Arne: Eşti grozav. Nils.) Şi Nils. Nils: Foarte bine. Nils: Uite că nu-mi vine..) Dă-te la o parte! Nils: (calm) Şi dacă n-am chef? Knut: O să-ţi vină... (Se arată din nou pe sine. Nils! Nils: Nu te grăbi să mă lauzi. Iar eu (Se arată pe sine cu degetul.. Nu-nţelege o iotă. Arne: Mai vrei o cafea? (Îi explică prin gesturi) O cafea...) Do you speak English? (Aceeaşi reacţie la Anna.. dacă îmi spui ce ai de gând.) Nils: E clar.) Arne: N-a-nţeles. Arne. Intră Knut.) Knut: (Lui Nils.) sunt Nils.Arne: E străină.. Una... Nils: Bravo! (Lui Arne) Ai văzut? Anna. care s-a ridicat.) Dar tu? Pe tine cum te cheamă? (Anna îl priveşte curioasă. (Annei) Fii atentă! (Arătând) Arne şi Nils. Ar-ne.... Nils: Bun! Deci...... Nils: (Privind-o lung) Şi e drăguţă. Anna: Nis.... nu-mi vine deloc.. Anna: Arne. Masiv. Nils: Încearcă într-o limbă mai cunoscută. Dar tu? Anna: (După o pauză. (Annei) Auzi? El (arată la Arne) e Arne. Nils: Nu..) Parlez-vous francais? (Anna nu reacţioneză.. Mă tem că asta e tot ce se poate scoate de la ea...) Knut: Aici erai..) Sprachen sie deutsch? (Anna se uită la Nils. Ce dracu o fi căutând aici? (Uşa se izbeşte de perete.. Nils: Ai răbdare.. două. Arne. Dar ştii. Nu Nis.. înţelege.... Knut. Mai vrei? (Semn negativ din cap la Anna) Vezi? De-nţeles. Arne: (Venind lângă femeie.. Nils: Perfect. Hai să-ncercăm altfel.. Anna: Nils. Knut: Dă-te la o parte până nu mă-nfurii! Nils: Mă dau. scumpo? Anna: (Se ridică speriată şi se ascunde în spatele lui Nils.

...) Întinde-o! Knut: Aşa? (Se repede ca un taur furios la Nils. Se vede cât de colo că e una dalea. (Cu o mişcare fulgerătoare i-a răsucit braţul şi l-a dezarmat. atrasă de blues-ul ochestral care continuă.) Sponga ri.. (Se joacă mecanic cu briceagul lui Knut. 14 . Dar pumnul acestuia îl trimite la podea. Lama ţăcăne scurt. O să mi-o plăteşti tu! (Se ridică. în tăcere.) Asta este.) Anna: Sponga ri. Knut: Nu ştiu cum o cheamă. (Bea) Arne: Partea proastă e că n-ai cum s-o ajuţi.. Arne: Şi dacă nu e? Knut: Ce vă băgaţi voi? (Încercă să-l dea la o parte pe Nils.) Uite ce e.) Bine. Să-i dai banii. (O mângâie sfios pe păr.. Nils: Asta este. e frati-to? Nils: Este. Să nu mai faci asta.... (Îi ia mâna şi i-o sărută. apoi vine şi se aşează la masa lui Nils.) Nils: Ia mâna de pe mine! Knut: Dă-te la o parte! Nils: Nu mă dau. îşi şterge ochii.) Nils: (După ce a schimbat o privire cu Arne. Îl priveşte lung. Ascultă câteva clipe.) Anna: (Se ridică.Knut: Nu se vede? Să mă distrez puţin cu păpuşa asta.. pe stradă.. Dacă nu i-ai aranjat un post. tot aveam chef să-i cârpesc una peste mutră porcului ăstuia de Knut. Knut: Ce te bagi? Ce...... N-ai pentru ce. Knut. Şi-acum cară-te! Knut: Mai vorbim noi! (Iese) Anna: (Se îndreaptă spre tonomat. Nils: O cunoşti? Cum o cheamă? Knut: Ce importanţă are? Nils: Poate că are.. să-i dai banii lui Paul înapoi.) Să ştii că nu glumesc! Nils: (Simulând că vrea să se explice...) Nu. Nu se cuvine ca o femeie să sărute mâna unui bărbat. Doar umerii i se scutură spasmotic.. respiră adânc. deschizându-l şi închizându-l ritmic... (Îmbrâncindu-l) Cară-te! Knut: (Scoate din buzunar un briceag cu resort.) Nils: Apropo de plăţi. apoi îşi sprijină fruntea de tonomat..) Nils: (Retrăgându-şi mâna. Plânge în tăcere. Şi dacă nu erai tu.. Am văzut-o adineauri... Nils: Presupun că-mi mulţumeşti.

. vino. Pum! Şi parcă i-am împuşca pe toţi nenorociţii care ne fac viaţa amară. exprimă şi ele un adevăr. nu este mai fericit ca noi. până se răceşte bine-bine..) Rogan ti? Arne: Sigur că da. Bar.) Ha. punem gheaţă în jurul ei. Arne! Arne: (A adus o sticlă. Ca mine..) Pe tine. te înţeleg.) Noi luăm sticla asta. pe care le rosteşti în limba ta necunoscută..) Nils: Nu-ţi place? Fii atentă. Îţi place muzica? Ia vino încoace.) Greşesc.. Anna: (Se ridică şi merge cu Arne la tonomat.. Nils: (blând) Hai. (Îşi însoţeşte explicaţia de gesturi.... scutit de grija zilei de mâine. du-te să-ţi arate. E drept că el are faţă de noi avantajul că este stăpânul acestui local minunat. Că ai dreptate. Adu frapiera. Asta e nenorocirea. o punem într-o frapieră. Nils. E nesigură. Anna: Lar...) Ce zici? „Cordon Rouge”! Anna: (Clatină uşor din cap. Anna: (Arătând la tonomat..) N-o grăbi. fir-ar să fie.. Arne! Arne: Am adus-o. o să vezi imediat.Anna: Rev ni ara gul.. Nils: Se poate. Pe toţi! Anna: Pum! Nils: Bineînţeles.... Nils: Şampanie! (Annei) Îţi place şampania? Ai băut vreodată şampanie? Ia adu o sticlă. cine ştie de ce. – brrr! – pe urmă desfacem staniolul şi mişcăm puuuţin dopul. Nils. însă. un fel de oală.. împroşcându-ne cu spumă! Anna: (Înveselită mai mult de mimica şi gestica lui Nils.. Iar el e-mpins afară de presiunea gazului din sticlă şi – bum! – sare. maestre? Arne: Nu greşeşti. Eşti o amărâtă. oarecum. ca Paul. aplaudă.) 15 . prin asta.. (Pun sticla în frapieră şi îngrămădesc gheaţă în jurul ei.. şi – dacă-mi dă voie – chiar ca maestrul Arne. ceea ce-i permite să fie. ha. Dar.. Pum! Şi-am terminat cu ei. ha! Pum! Nils: Sigur că da. Nils.. Dar eu cum să le înţeleg? (Privind-o în ochi. I-o arată Annei. Arne: Dar ceva mai uşor. şi pe cei din cauza cărora Arne a trebuit să întrerupă facultatea. Nils: N-o grăbesc. şi pe cei care l-au nenorocit pe Paul. care e un porc. (Lui Arne. Nils: Nu. Şi pe Knut. Poate că vorbele astea. Nils: Pe chestia asta propun să mai bem ceva..

) Auzi. în care a fumat tăcut..) Nils: (După o pauză lungă. De unde a aflat el că există muzică? Arne: De la natură. patru.. scoate din poşetuţă o fisă şi merge la tonomat. Nu merit. (Annei) Uite. Cum i-o fi trăznit ăluia prin cap să compună un cîntec ca ăsta? E ceva supraomenesc.) Pralonga! Pralonga! Nils: Cred şi eu! E nemaipomenită! Anna: (Cu o expresie de fericire şi recunoştinţă. îl îmbrăţişează pe Arne şi-l sărută. el se face auzit imediat..) Uite. nici chiar aşa. Punem o fisă aici (Şi chiar o scoate din buzunar şi o introduce în orificiul tonomatului. Şi pe ăsta poţi să-l ţii minte. „Fascinaţie”. Annei. (Ascultă mai departe. Trei. Ai dreptate. Ce să vadă la mine? Anna: (Revine la masă. (În secunda următoare răzbate vocea caldă a lui Nat King Cole... Fiecare are însă un număr.. Nils: Să ştii c-o să mă facă gelos. Arne.) Da.. la început de tot.Arne: (Explicându-i.) Arne: (După o pauză.) Ei. Arne? Cum o fi descoperit omul muzica? Vreau să spun. vine la masă în paşi dansanţi. îl priveşte pe Nils. Dacă formezi pe claviatură numărul cântecului care-ţi place.. Muzica e un lucru nemaipomenit. ca şi cum ar spune „extraordinar”.) Tu ştii să dansezi? (Anna nu reacţionează... Un cântec dumnezeiesc. Nils: Cum naiba? 16 . vezi aici? Scrie titlul cântecului.) Nils: Dacă-i palce muzica. cu încântare...) şi formăm numărul melodiei. (Fredonează.) La la la.. în care a ascultat melodia dus pe gânduri. Dar tu probabil că n-ai să ştii să le citeşti.. trebuie să ştie. Arne: Aha. (Întorcându-se... Anna: (Ducând degetul la buze... cu bărbia sprijinită în pumni.. vezi? Aici e numele cântecelor.) Nils: (După o pauză lungă. După ce-a ascultat câteva măsuri.) Arne: Ei. Arne: Care? Nils: Ăla pe care mi l-ai pus mai devreme. spune şi tu Arne. Ascultă.) Ssst! Nils: Bine. se aşează şi.. şase. Am tăcut... Anna: (După ce melodia s-a sfârşit. parcă plutind... Formează numărul 364 şi din nou se revarsă acordurile melodiei „Fascinaţie”. Arne: Fii serios. Şi aici vezi? Are un număr: 364. Nils: Pune-i cântecul ăla nemaipomenit.

. Rămâne o clipă pe gânduri. Apoi încet. cu mare grijă începe să desfacă armătura de sârmă.) Arne: Luaţi cupele în mână! Nils: Gata! (Îi oferă Annei o cupă. ca o litanie. pe dracu! Nu se poate aşa ceva.. priveşte în lumină lichidul din pahar.) Arne: Nu. (Ia sticla..) Joacă-te cu el. iar bucăţile şi le-a prins în păr. aducând vag cu o melodie. (Lui Nils. pum-pum. Anna ia bricheta lui Nils şi ciocneşte uşor cu ea marginea unei cupe. (Fredonează. Anna: (Nerăbdătoare) Pum-pum! Nils: A. Între timp. Nils: (Annei) Aşa ai descoperit tu muzica? Anna: (zâmbind şăgalnic. (Concluzie) Nişte cretini. Nils... iar pe a lui o întinde spre Arne. apoi îşi toarnă şi lui. Adică o melodie interpretată de revolvere.Arne: A auzit vântul foşnind prin crengi. Arne: Imediat. Ei alegeau rapid când un pistol când altul şi. apoi murmură ceva. Ea se amuză ca un copil şi repetă de câteva ori joaca.) Vezi? Şi-aşa a descoperit omul muzica. nişte idioţi au încercat odată şi tâmpenia asta.) Atenţie! A pornit. cum fiecare scotea „nota” lui. explicând. trăgeau cu nişte pistoale cu aer comprimat şi stingeau nişte lumânări.. iar doi inşi. Anna a rupt în două staniolul.. Pistoalele aveau „ton” diferit. ca pe două steluţe argintii.) Pum-pum. întâi cu Arne.) Arne: (Privind cu atenţie dopul. După care.) Anna: (După un ciocnit. ca într-un ritual. îi scoate cu grijă staniolul care învelea dopul şi i-l întinde Annei.) Pum! Arne: (Râde) Pum! Află că am văzut-o şi pe-asta. pocnind scurt. Arne: Ba da. (Între timp a şters trei cupe de cristal şi vine cu ele la masă. pum-pum-pum-pum. Clinchet curat. în întîmpinarea şampaniei. apele clipocind. (Anna îl ia. Arne înveleşte sticla într-un şervet alb..) Anna: (entuziasmată) Pum! Nils: Pum! Moarte canaliilor! (Arne le toarnă în cupe lichidul efervescent şi înspumat.. Pe urmă cântecul păsărilor în pădure.. Ia lucreaz-o tu. Orchestra ataca doar fondul. N-are ce căuta moartea aici! Să bem pentru dragoste! Nils: Ura! Pentru dragoste! (Se uită atent la Anna. (După câteva secunde dopul sare. dacă se poate spune aşa.) Auzi? La un circ.. un tip şi o tipă. şoptit. Arne.. cu o 17 . Era un tango criminal. apoi cu Nils. Nils: Ei. şampania? Cred că s-a frapat. Nils. se închega ceva.

) Nils: (După ce l-a privit nedumerit pe Arne. Aşa o fi.... paharul până la fund. E din nou tristă..) Pentru dragoste! (Bea şi el încet paharul. stăruitor.) Proal cliv.. bătrâne! (Beau amândoi.) Naiba ştie. Nils: (După ce a pus pe masă o bacnotă.. îşi desface „steluţele” din păr. 18 .. Nils: Nemaipomenit! La mulţi ani.) Nils: Dacă şi tu crezi la fel. Nils: Cum aşa? Cu ce ocazie? Arne: A fost ziua mea. Nils: Hai să bem un pahar de şampanie. (Face un gest vag. Arne: Oi fi fost tu cu ideea. indiferent că o cunoaştem. după care revine la bar.) Anna: (Fără să-l privească.) Nils: Anna! (Ea întoarce capul..) Ei... În principiu. Arne! Eu am fost cu ideea. Cât am de plată... îşi face de lucru la bar) Nu ştiu ce să spun. Arne? Arne: Patru whisky-uri. băiete. le pune pe masă şi îşi ia poşeta. Dar au ele şi un rost? Adică. Nils. dispărând în noapte. Nils: Nu se poate. am să plec şi eu. bea. Tu spui că toate lucrurile care se petrec au o cauză. mirată. de parcă ar vrea să sugereze un fum care se împrăştie.... (Ia sticla şi toarnă.. Arne?. duc undeva? Sau. îl aşează pe masă şi priveşte pe Nils..) Ce spui. Nu ştiu. Iar tu porţi foarte bine anii ăştia.. Nils: Pe naiba! La patruzeci de ani un bărbat e în plină forţă. Nils: Ai văzut. sau nu.) Şi şampania? Arne: Şampania am dat-o eu.. fără să se grăbească.. bătrâne! (Îl îmbrăţişează. Arne. Arne. dar de dat am dat-o eu. Am împlinit 40 de ani.) Mai rămâi puţin. e-n ordine. (Se îndreaptă spre uşă.. Îi face semn lui Nils să rămână la locul lui şi iese în grabă.. Nils.) Vrei să te conduc? Anna: (parcă speriată) Sgola! (Devine brusc agitată. de povestea asta? Arne: (tulburat. Nils! Nils: Noroc. ar trebui să aibă.) Noroc..) Arne: (Vine spre el..) Arne: Pentru voi! (Bea grăbit. până la fund. (Închină. Se-ntâmplă fel de fel de lucruri ciudate pe lumea asta.) Arne: (Aşezîndu-se.anume solemnitate.. (Ea clatină din cap în semn de negaţie.. Îl aşează pe masă şi o priveşte tăcut pe Anna.) De ce pleci? (Anna înalţă din umeri şi face un gest de neputinţă...) Arne: E o vârstă grea. în ochi.

. la patruzeci de ani începi să înţelegi că ceva începe să se ducă dracului.... Să-ţi prepar un cockteil grozav. Apoi vine la tonomat. Şi că..) Noapte bună.) Nu.. Sunt cam obosit.. Un „Mojito” e cum nu se poate mai nimerit. Apoi merge nehotărât spre masa unde stătuse Nils. cum făcuse şi Anna. cu paharul în mână. merge în spaţiul liber din faţa tonomatului şi. „Mulata di fuego”. Credeam că n-o să mai vii... e cam curent.) Întotdeuna mi-a plăcut să dansez. te rog. Sper să nu-ntârzie. (După o pauză. Şi aştept şi o vizită. după ora închiderii? Arne: Da. CORTINA 19 . cum făcuse şi Nils după plecarea lui Paul...... mijlocul partenerei. (Merge spre uşă.. Dar se putea să nu vii deloc.. E prea tare? Un „Daiquiri Mambi”? Sau un „Mojito”? Da.. Mă bucur că ai venit. Şi pentru tot....Arne: Se poate.) Îţi mulţumesc pentru seara asta. n-ai cum să împiedici chestia asta. Nils..) Am plecat.) Bună seara! Ce frumoasă eşti! Îţi stă foarte bine cu puloverul ăsta. (După ce o „priveşte”. Nu trebuie. transpus.. Eu am să stau aici. dar simulând că a cuprins.. (Bea) Azi am împlinit 40 de ani.. de la tropice. Se hotărăşte pentru un tango. ai dreptate.. Caută îndelung o melodie. orice ai face. Se duce la fereastră şi priveşte în obscuritatea de afară. nu aici. bătrâne! Îmi placi! (Se ridică. Toată scena întâlnirii imaginare care urmează trebuie să se desfăşoare cu mare concentrare şi discreţie. Arne! O dau eu. dar după o vreme se ridică. Ascultă câteva măsuri... Arne: Mulţumesc. Se sprijină cu fruntea de tonomat.. Îl ridică pe al lui şi cioneşte. (Iese. Ia loc. Trage un oblon.. (Simulează că o conduce spre o măsuţă din stânga.... Vrei să dansăm? Hai! (Se ridică.... Nils.) Pentru tine. vezi tu. se lasă încet.. Consideră că am băut-o împreună. de la nişte marinari. Numai că. (Merge la bar şi prepară două „Mojito”.. E târziu. Se aşează. ştiu. Nils: Să mai bem o sticlă.. Nils: Bravo. începe să danseze. în sănătatea ta... Noapte bună. albastru. Şezi dincoace. Da.) Am făcut rost de „herba buena”.) Arne: (În urma lui. Nu-mi spune nimic. Asta e situaţia. Şi în vreme ce Arne dansează. De-acum înainte. Merge spre uşă ca şi cum ar întâmpina pe cineva.. Nu se putea? Mă bucur că-mi spui asta. E trist. Nils: O vizită? Acum... (Aduce două pahare cu „Mojito” şi le aşează pe măsuţă. se duce la uşă şi o încuie.. încet.) Ce vrei să bei? Probabil că vii de undeva. cu celălalt braţ...

Arne deschide. sunt bine. Adună paharele. ce-ai păţit? Paul: (Intrând. (Se întinde. seara. Totul e neschimbat.) Paul: (După ce a aruncat o privire prin local. şterge mesele. Arne îl oferise partenerei sale inexistente. apoi merge la bar. Arne doarme. deschid.) Deschid acum. Mi-a fost lene să mă mai duc până acasă… (Îşi face de lucru. cască. la masa unde a stat Nils. Bătăile se înteţesc. uşa. da! Ce naiba va apucat cu noaptea-n cap?! (Ridică oblonul.) Nimic.) Tu erai. cu fruntea sprijinită pe braţe. în sfârşit. Peste câteva secunde se aud bătăi puternice în oblonul de la intrare.) Paul: Ai dormit aici? Arne: Da… M-am simţit cam obosit. Tu ce-ai păţit? Arne: După cum vezi. De departe se aud sirenele unor maşini de poliţie. stăruind câteva clipe asupra paharului plin cu „Mojito” pe care. aranjează scaunele. Arne se ridică. somnoros. mersi. Viu şi nevătămat.PARTEA a II-a Acelaşi decor. şi merge spre uşă. (Prin geamul mat se distinge silueta lui Paul. Arne: Da. în dimineaţa următoare.) Ai avut oaspeţi? 20 .

Adică plină de bunătate. ci mai bună. Nu superioară ăsteia. eu tocmai asta nu am: ce-mi trebuie… Arne: Ce-ţi trebuie? Paul: Păi… Cum să-ţi explic? Cred că-mi trebuie o altă lume. Păi înainte… (Merge şi dă drumul la tonomat: Blues. 21 .) … Mai bună! Arne: Hm! Paul: Da. era mai bine. ce face dintr-o fiinţă oarecare un om? E clar că tocmai sufletul. Dar naiba ştie… Aşa să fi fost? Adică am fost mai fericiţi noi atunci? Arne: Bineînţeles. Oameni.) Îmbătrânesc. adică cu suflet. Cât despre fericire. până la urmă.) Eh… O cunoştinţă mai veche. înseamnă că. pe lumea cealaltă… Paul: Nu. să ai tot ce-ţi trebuie. Eşti un om nemaipomenit.) Pe naiba! (Se aşează lângă Paul. Noi… Noi abia dacă ne putem numi oameni. O altfel de lume. apoi ironic. Arne. Or. asta căutăm cu toţii… În ce mă priveşte. N-am văzut nici o altă vieţuitoare plângând de mila alteia. oricum. Paul. pur şi simplu. aşezat la locul lui preferat. oricum. Nu o altă lume. Să fii fericit înseamnă. Arne: Nu merită să-ţi faci griji… Într-o zi vei ajunge. o caut… Arne: Şi dacă n-o vei găsi? Paul: Atunci nu-mi mai rămâne decât să plec fără să fac prea mult zgomot… Poţi să-mi dai o cafea? Arne: Cum să nu.Arne: (Încurcat. Porneşte automatul de cafea şi începe să spele paharele. Sunt în lume oameni cu adevărat extraordinari. Am să beau şi eu una cu tine. nu ştiu ce să zic. pur şi simplu. Fără să se ruşineze de ea… Arne: Şi speri să găseşti lumea aia? Paul: Nu ştiu… În orice caz. De vreme ce am fost tineri. Arne: Adică? Paul: Adică o lume… (Ezită.) Înainte… Ehei… Paul: (După o pauză în care. Paul: Mulţumesc.) La urma urmei. da. ce să mai vorbim… Paul: De ce să nu vorbim? În fond. nu m-am exprimat clar. Paul: Râzând? Noi aveam acasă un câine care râdea. ci şi cu sensibilitate. Îmbătrânesc… Obosesc prea uşor. (Explicând. emoţionându-se de un gest frumos.) Da… Totdeauna ni se pare că-nainte era mai bine. nu numai cu inteligenţă. Adică făpturi înzestrate nu numai cu instincte.) E foarte greu azi să fii un om nemaipomenit. N-a stat decât două minute… (Ca să schimbe vorba. Arne: (Venind cu ceştile aburind. a fumat tăcut. Mai bună. domnu’ Paul. Mai bună. de o melodie extraordinară… Sau râzând.

după mine. Nu putem fi pe placul tuturor. când se aventurează dincolo de o anumită limită. Paul: S-ar putea să ai dreptate. Vreau să-ţi spun. n-avea cum să încerce. Paul: La asta mă gândeam când vorbeam de prudenţă. la urma urmei. Te apucă un fel de ameţeală. poate exista o zonă interzisă gândului? Paul: Poate. Sau ar fi? Cine ştie? Paul: În sfârşit… Sunt unele lucruri în care nu e bine să te afunzi prea adânc.Arne: Nu. filozofie. Arne: Prudent? Cum. un om care gândeşte. Arne: Te cred. eu nu mă pot opri. să nu ţină la tine. Arne: Mie. îmi place să mă avânt spre adâncul lucrurilor. vezi tu. nici extraordinari. Paul: Nu-mi pot imagina un om care. Şi să ştii că eu am umblat mult şi am cunoscut fel de fel de oameni. Poţi să mă crezi pe cuvânt. Paul. Paul: Dar tu faci filozofie. Cred că tocmai din cauza asta n-am putut face. drept să-ţi spun. 22 . Dar. Arne: Am înţeles. Paul: Ce sentiment? Arne: Un sentiment extraordinar! Sentimentul că nu-i pasă de nimeni şi de nimic. nu un belfer oarecare. Arne. cu adevărat. nu? Paul: Ajunge. chiar către ce s-ar putea numi „zona interzisă”. Paul. Cum să placi tuturor? Nici n-ar fi bine. Iar râsul. dacă nu din suflet?! Aşa că sufletul face din noi oameni. Tu eşti un filosof. Am prea multă imaginaţie. Arne. Dacă eşti prudent. Paul. Dar el nu încerca. Arne: Şi cine stabileşte unde începe interdicţia? Paul: Tu însuţi. rişti să nu te mai poţi întoarce teafăr. ajunge. nu e nevoie să fim nici nemaipomeniţi. Ajunge. Asta. cunoscându-te.) Ehe! Şi Nils spunea la fel. Arne: Nu. Că e absolut liber şi că nimeni nu e şi nu va putea fi vreodată stăpân pe râsul lui. sentimentul pe care-l încearcă un om. Cel puţin teoretic pericolul ăsta există. Dacă suntem oameni. adică? Paul: Dacă mergi prea departe cu gândul. atunci când râde. Dar tocmai pentru că gândeşti aşa. Căţelul ăla poate că făcea o grimasă care vouă vi se părea că aduce a râs. Omul e singura fiinţă din univers care râde. tu eşti un om nemaipomenit. Sunt fel de fel de oameni. Arne: (Zâmbind neîncrezător. Arne: Bineînţeles că am. de unde naiba porneşte să ne umple fiinţa. Numai că. Şi-mi pare bine că există pe lume cineva care ţine la mine. Arne: Da. Ca pe scafandri.

cu o stare de disconfort interior.. De obicei nu-l observă decât cei care. Deşi copilăria mea n-a semănat absolut deloc cu a ta… Paul: Să nu-ţi închipui că… Arne: Nu. Mă trezeam. cafeaua de dimineaţă îmi aduce automat în memorie lumea copilăriei. la rândul lor. orice dispoziţie se ducea pe apa sâmbetei. Dacă priveam pe fereastră şi vedeam zloata de afară. ce să mai despicăm firul în patru… Paul: Va să zică recunoşti? Arne: Ce? Paul: Că şi tu… Arne: Bineînţeles. până la urmă. umilinţa capătă cu timpul un aer care… În sfârşit… Paul: Dar aerul ăsta. Sorbe din cafea. au trecut prin… Ei. răspândind o aromă binefăcătoare care mă vindeca de toate indispoziţiile. Aşa şi acum. Aproximativ din aceleaşi motive. şi ei. Mama încălzise deja bucătăria iar aburii cafelei se insinuau pretutindeni. de care spui tu. nu pe toţi… Paul: Pe cine? Arne: (Simplu. Mă întorceam din lumea somnului cu un fel de presentiment nesuferit. câţiva încetează să mai fie oameni… 23 .) Nu ştiu de ce.Paul: Deci nu e doar părerea mea subiectivă… (Pauză. Se vede cât de colo… Paul: Se vede? Arne: Se vede… Paul: Ce se vede? Arne: Cum să-ţi spun… Cine a cunoscut lipsurile.. E drept. Paul: Şi ceilalţi? Arne: Ceilalţi… O parte se resemnează… Alţii se înrăiesc… Iar câţiva. ei bine. De ce m-aş ruşina? Să ştii că. Nu-mi închipui.) Pe cei cu suflet. cu un sentiment confuz. fără să mă simt vreodată odihnit îndeajuns. Dar era de ajuns să deschid uşa camerei şi de îndată mă lua în primire mirosul familiar de cafea. suferinţa înnobilează. e vizibil aşa… de la distanţă? Arne: Depinde… Paul: De ce depinde? Arne: De cine priveşte. Arne: (Soarbe şi el din cafea.) Şi mie îmi place o cafea dimineaţa. în dimineţile de iarnă.

Ştii de unde ieşea. I se citea suferinţa în ochi… Am urmărit-o cum mergea agale. Arne? De la clinica de oncologie. Să încerc să-i alung suferinţa. Dar deodată au început împuşcăturile şi… Arne: Ce împuşcături? Paul: N-ai auzit? A fost un jaf armat la bancă. o făptură minunată… O femeie tânără. Orice. Cum să te bucuri când vezi pe unul la ananghie? Uite. poţi să dormi pe un sac de bani si să n-ai nici un chef să mai trăieşti. întâmplător. să ştii. Cei care au fost acolo spun că părea străină. parcă fără să-şi dea seama ce se petrece cu ea. Eficient.Paul: Şi ce devin? Arne: Fiare. Pe urmă a dispărut pe o motocicletă Honda. 24 . Doi morţi. Paul: S-ar putea să ai dreptate. Arne: Da… Numai că. Purta o perucă blondă şi n-a scos o vorbă. Nu ştiu de ce m-am întors din drum.. O tipă. Oraşul e plin de patrule de poliţie. Paul: Pentru ăştia placerea supremă e suferinţa altora. Martorii spun că o singură persoană a dat lovitura. frumoasă. Iar aeroportul e închis. N-are unde să fugă… Arne: Da… Azi nu pleacă nici un vapor. Poate că… Paul: (Întrerupându-l. Paul: Tu ai întâlnit d-ăştia? Arne: Destui. Deveniseră mai răi decât cei care-i aduseseră în halul ăla. Or s-o înhaţe.. în care a privit fiordul prin fereastră.) S-a smintit lumea… Nu-mi amintesc să se fi întâmplat vreodată aşa ceva la noi. Arne. până ce a dat colţul pe lângă bancă. adineauri. câţiva răniţi… S-au luat trei milioane de Euro în nici 30 de secunde… Arne: Profesionişti… Paul: Nu! N-a fost o bandă. într-un pulover albastru. abătută şi… Arne: (Devenind brusc atent.) O femeie tânără? În albastru? Paul: Da… Mă gândeam: Cum naiba a ales-o boala tocmai pe ea? De ce? Arne: (Cu speranţă. Paul: Întradevăr… Dar de unde toate astea? Arne: Banii! De la ei pleacă toate nenorocirile. Ceaţă… (După o pauză.) Era bolnavă.) Poate că nu era bolnavă. Aş fi vrut să o ajung din urmă şi să-i spun ceva. O caută. Fulgerător. venind încoace am întâlnit. Arne: O tipă? Paul: Da. Era tristă. A operat chirurgical.

Dacă vrei. nu mai ieşeam de aici o săptămână. Iar tu te îmbogăţeai.) Knut: Să fim! (Bea.) Păstrează restul. (Întinzând paharul. Grimasă. în lumea asta cretină? Arne: L-ai văzut pe Paul. (Lui Paul. Vreau să ardă în mine tot.) A luat o tipă potul. Să fiţi sănătoşi. (După ce primeşte paharul şi gustă din el. Ţine! (Îi întinde o bancnotă pe care Arne o ia pregătindu-se să-i dea restul.(Uşa se deschide intempestiv şi intră precipitat Knut.) Ehei. M-am zgâriat într-un cui.) Arne.) Eu? De ce tocmai eu? Arne: Am glumit. Paul: (Ridicându-se. da? Knut: Sigur că l-am văzut. fără! (Arne îi oferă un pahar mare cu o licoare străvezie. Knut: Ai de gând să te cari undeva? Pleci spre zări mai calde? Paul: Ăsta e cuvântul: zări mai calde. Păcat că n-am destui bani. Arne: Mulţumesc. Dar aşa… (Bea până la fund.K.) Îmi place la tine.) Knut: (Sumbru. O să-ţi rezolv problema. N-ai nici o grijă.) Numai să mai fiu pe-aici. dacă dădeam eu lovitura la bancă. Arne. dă-mi repede un schnaps dublu! Arne: De care? Knut: Din cel mai tare.) Paul: Când o s-o rezolvi? Knut: Cât de curând.) Am şi pornit. (Iese.) Arne: Ce-ai păţit la mână? Knut: Un fleac. Knut: O. Knut îl dă peste cap „dintr-una”. Arne: De ce nu încerci cu sodă caustică? Knut: Hai. gagica! Chiar o fi lucrat de una singură? Knut: Aşa s-ar părea… Arne: Ce-o fi fost în capul ei? Cum crede ea că o poate şterge pe şest din locul ăsta? 25 . (Merge spre uşă.) Morning! Arne. Doar nu sunt chior.) Mai dă-mi unu’! Arne: Eşti cam cătrănit azi… Knut: Sunt! Cum dracu să nu fii. Jicneşte-mă cu încă unu’. Îşi toarnă apoi ultimele picături peste o zgârietură de la mână.) Să ştii că nu e nevoie să umpli cu pâra. te pot credita cu încă un schnaps. întorcându-se. Knut… Knut: Aşa mai merge… (După o pauză. Arne: Şi eu. care credeam că tu ai dat lovitura la bancă… Knut: (Tresărind. Arne: Valabilă. (Bea. Nu depinde numai de mine. dacă aş avea bani aş mai cere unu’. Dar n-am decât pentru două rânduri.

pe ţărmul nordic al fiordului. vine în faţă se aşează la o măsuţă. După câteva clipe intră Ana.) Nils: (Arătând spre sticlele de pe raft.) Sau poate vrei ceva de acolo? Ana: Higy nere sol… Nils: Bine. pune un cub de gheaţă. Scena rămâne goală. urmărind mişcarea leneşă a nouraşilor de fum. Ce-i cu tine? Ana: Heg… Nils: (Arătând spre paharul lui. se ridică.Knut: Dracu ştie! O fi aşteptând-o undeva un elicopter. Arne se reaşeză şi îşi aprinde o ţigară. Apoi o voce: „Arne! Arne” Arne alergă la uşă şi iese în stradă. în tăcere. Este parcă transfigurată de o emoţie profundă. (Iese.) Nils: (Din uşă. ai dreptate… Cântecele astea îţi deschid poarta spre vis… Ana: (Tresare. Din nou – „Fascinaţie” cu Nat King Cole. apoi cu paharul în mână. După o vreme intră Nils. tăcut. Ea e. Am plecat! Mulţumesc Arne. O să dea soarele.) Ce-ţi e şi cu filosofii ăştia?! (Îşi toarnă într-un pahar whisky. începe să se lumineze.) Bine ai revenit. mut.) Ana: E opra vis… Nils: Da. Stai aici şi priveşte-mă. (De afară se aude motorul unei motociclete care demarează. Arne: Unde s-o aştepte? Knut: Ştiu eu? Undeva. gustă. Arne: Pe ceaţa asta? Knut: Ceaţa! Ceaţa trece… (Se ridică. Vocea: „Arne. Câteva secunde de linişte. după care merge la tonomat şi îi dă drumul. priveşte spre fereastră. vrăjit de muzică. apoi de motor de maşină care demarează. (O vreme se aude doar melodia.) Arne! Arne! Unde eşti. Ce-am spus? 26 .) Uite.) Ana: Omava jig nekonda… Nils: (Zâmbind. Câteva secunde de linişte. Din nou afară – zgomotul unei motociclete care se opreşte. Revine. hai cu maşina ta. se aşează la masa lui Nils şi-l priveşte intens. Înaintează încet.) Arne: Salut. stă aşa câteva secunde. atunci. în pădure.) Unde o fi omul ăsta? Poftim! Lasă barul gol şi cutia cu bani la vedere (Clătinând din cap. Nu poate ajunge prea departe!” Zgomot de portiere trântite.) Vrei să bei ceva? Ana: (Gest negativ. salut. beţivan bătrân? Mai dormi la ura asta? (Merge în cămăruţa din spatele barului. Ne! Nils: Stai liniştită. Rămâne aşa.) Vis.

foarte bine. se aşează şi rămâne iar visător. Şi pe urmă… Ce s-ar petrece atunci cu tine? (Aprinde o ţigară. liniştiţi. dintr-un fel de meta-realitate. Ei.) Tare aş vrea eu să ştiu ce se-ntâmplă în căpşorul ăsta. s-ar zice că totul e-n ordine. bine.) Ana: Og! Og! (Arată spre tonomat.) Nis! (Văzând că el nu reacţionează. la liman. aparent. Ne încredinţăm destinul acelui ceva. (Explicând. cu mine vorbeai? Ce e? Ce vrei să-mi spui? Ana: Ar-ne? Nils: A! Arne? Ai memorie bună. Un nenorocit. Nu se aude decât melodia în surdină.) Nils: Nici o problemă! O mai punem o dată. mă simpatizezi. aşa. calină. Ne înţelegem. Poate că-ţi plac… Dar aş putea fi şi un escroc.) Ana: (După lungi secunde de tăcere îl strigă încet. Ana: (Înciudată. atunci când raţiunea şi simţurile noastre nu ne mai sunt de nici un folos. de fapt. ne privim. sensibilă. Văd că ai încredere. is vizo 27 . Dincolo de simţurile noastre. până la urmă. ce se petrece? Nu putem şti… Uită-te la mine.) Ana: Heg do? Nils: Sigur. Dintr-o altă dimensiune a ei.) Uh! (După o pauză. o ticăloasă. al tău… Vezi tu. că. Dincolo de cuvinte. Ţi-aş putea vorbi frumos. Ana: (Parcă excedată. (Explicând. Galadec i sko.) Kors. mieros. aplecată spre frumos – ai putea fi. Is vizo kem. (Merge. geluko vişnu ren. Şi el ne scoate. ascultăm cântecul ăsta minunat. Sau poate că vine tot din realitate. Stăm aici. ca o litanie. Arne revine la masă. blând. acel ceva ne călăuzeşte. speto is vizo. într-un fel. Ne! Nils: Crezi că nu e bine să visezi? De ce? Ca să n-ai pe urmă dezamăgiri? (Melodia se sfârşeşte. ca să-ţi câştig încrederea. Melodia se revarsă din nou. Poate.) Jooog! Nils: A! Jog! Dar ce înseamnă jog? Explică-mi.) Cine ştie pe unde naiba umblă maestrul Arne! Şi eu îl aştept.) A.Ana: Vis.) Sau invers: tu ai putea fi altfel de cum mi te arăţi acum – blândă.) Nis! Nils: (Tresărind. Al cui joc? Al minţii? Al imaginaţiei? Al destinului însuşi? Nu… Nu e vorba de nici un joc. Ce crezi? Am dreptate? Ana: Jog… Nils: Joc? Nu e nici un joc. Se întoarce negreşit… (Ana rămâne pe gânduri. Cine îmi dă certitudinea că eşti aşa cum pari? Nimeni… Şi totuşi… E ceva dincolo de noi. borz… Ceruk vi golko? Zapo cik wan? Vind? Ne… Urko mai. face operaţiile necesare. Ceva care vine din altă zonă.) Arne… (Gest grăitor ce vrea să însemne „A plecat la plimbare”. confesiv. şi… Dar.

un deget pe buze. El e. cu un gest din cap către Ana.) Ar-ne! Nils: Exact.) Nils: De ce râzi? Am spus o prostie? (Melodia de la tonomat se sfârşeşte. (O priveşte intens.ston. din ceruri coborât? / Mă-ntreb mereu. merge la fereastră. Nils: Ai dreptate.) Ce frumoasă eşti! (O mângâie gingaş pe păr. Arne: (Lui Nils.) Ia te uită! (O priveşte lung.) Pralonga! Pralonga! (Îl sărută cu tandreţe. Pe jos. ori părere. gaz nevri.) Ştii. Ana: (Râde. gluk. emiţând câteva acorduri de o armonie celestă. solitară? / Ce depărtare să te fi chemat / Să-ncerci un salt din tine în afară? // Ai fost un semn.) Arne: (Intrând. lunatic. Uşor derutat de reacţia femeii.) Nils: (Se ridică şi el. Hazmi.) Nils: Ce-a fost asta? Ţi-a plăcut cântecul? Ana: Pralonga! Nils: Bun! Bun! Dacă ţi-a plăcut. I novez evins istemo korz i gerko sut. vine spre Nils şi-l priveşte stăruitor în ochi. Facă-se voia Lui. O încearcă. banii – vraişte… Ce naiba se-ntâmplă? 28 . cu durere / În lumea cotropită de urât. Ovan cero. unde-ai fost? Laşi barul deschis. izki certvu zeno cero ni stuba.) De unde ai apărut? Care e lumea ta? Şi ce se va-ntâmpla? Vei rămâne aici? Te vei întoarce acolo? Ana: (Îi pune. Ţi-l dăruiesc… (De afară se aude motorul maşinii lui Arne şi apoi al portierei trântite. delicat. zom kar neku. Un gev. / Nu ştiu de-ai fost aievea.) Ana: (Înlănţuindu-i gâtul cu braţele. merge în spatele barului de unde revine cu o chitară. ţi-l dăruiesc şi pe el. eu. tristă. Dacă vrei. surprins pe Ana. Gema ski uzdi. acesta se ridică şi pune chitara deoparte. gi in stegu nevez tumo.) Când a apărut? Nils: Păi… De multişor… Arne: Cu ce a venit? Nils: Habar n-am. privind pe geam. ea se întoarce foarte lent. I? Gema sko vorzen.) Ana: (Se ridică.) Sen diku… Nils: Ai dreptate: Sen diku. Amen. priveşte în tăcere fiordul.” (Pe toată durata melodiei Ana a rămas imobilă. Besko? Avaska. al tău să fie. Linişte. tu… Gvoski.) „Ce căutai în fiordul îngheţat / Focă albastră. seg viskanu zerni.) Ana: (Zâmbind. azi noapte am făcut un cântec… (Începe să cânte acompaniindu-se discret la chitară. cred… Dar tu. După ce ultimul acord s-a stins.

) Horgu? (Nils nu răspunde. a abandonat motocicleta şi a dispărut. La stâncile de lângă golf a intrat pe o potecuţă. îmi pare rău. n-am spus că… Mă-ntrebam şi eu… Nils: (Îngânându-l. Poate era străină… Nils: Arne. Nils: Şi banii? Arne: Cine poate ştii? Poliţiştii şi încă vreo câţiva au rămas să scotocească pădurea.) Ana: (Zâmbind. Arne: (Retractând. am urmărit o tipă pe o motocicletă Honda.) Te întrebai! Filosofule! Ana: (Lui Nils.) Naiba ştie ce mă întrebi.) Ei.) Baţi câmpii. Şi o perucă blondă. Dar ce ai tu de a face cu… Arne: Ei. Nils: Şi vezi tu pe ea geacă de piele şi perucă blondă? Arne: Putea să le arunce. Ea insistă.) Auzi Nils. Tu nu te uiţi la ea? Crezi că una ca ea ar putea să… Arne: Eh! S-au văzut chestii şi mai şi… Nils: Păi nu ziceai că ai urmărit o tipă pe motocicletă? Arne: Am urmărit. Arne.) Horgu? 29 . Cum aş putea să-ţi răspund? (Lui Nils. Lumea zicea că ea ar fi… Nils: Şi ai prins-o? Arne: Nu. în pădure. crezi că ea ar putea să… Nils: Să ce? Arne: Ei. Eu eram… Ana: Grendo vek in spelo via? Arne: (Spălând un pahar.Arne: N-ai auzit de atacul de la bancă? Nils: Ba da. Nils: Ciudată chestie… Arne: (Trecând în spatele barului. alura… Arne: Mi s-a părut că purta o geacă de piele.) Ar-ne… Arne: Da. Nils: Şi era ea? Arne: Nu ştiu… Era ceaţă… N-am putut să-mi dau seama… Nils: Dar hainele.) Şi eu zic la fel… (Se uită lung la Ana. Dar putea ea să se afle în acelaşi timp şi aici cu mine şi pe motocicletă lângă fiord? (Zâmbind. dar eşti un bou. oamenii ziceau că tipa care a dat lovitura la bancă n-a scos o vorbă. Nils: Bun.

Se izbeşte de Knut. Arne. după câte s-ar părea.) Sen… (Se retrage încet. Se opreşte la un pas în spatele lui. Arne? Când a intrat azi. Arne şi Nils au rămas interzişi. (Întinde mâna spre ea. Zgomot de motocicletă care demarează. Arne: (Toarnă din sticlă într-un pahar. întâi şi-ntâi a întrebat de tine. Numai că… Vezi tu… Viaţa asta… Nils: Arne.) Ce-a fost asta? Arne: (Îngânându-l.) Ia te uită! Aici erai. îi face o figură de karate. Fără chestii de-astea! Nils: Îţi jur.) Arne. Arne: Nils. care tocmai intra. în lumea asta e mai mult întuneric decât lumină… Nils: Ştii ceva. Nils? Nils: De ce nu? Arne: (Pentru sine. de ce nu suntem niciodată dispuşi să investim încredere în partea luminoasă din sufletul oamenilor? De ce suntem aplecaţi mai degrabă spre partea lor întunecată? Arne: Păi… Fiindcă. Un rus. te rog.) „Crezi că una ca ea ar putea să…” (Pauză lungă.) Ce naiba vrei să-ţi spun?! Ana: (Privindu-l pe Arne cu reproş. aici. i-l aşează pe masă fără un cuvânt. cu spatele. după care se ridică şi.) Nils: (Bea puţin. vine cu paharul la Nils.Nils: (Excedat şi uşor răstit.) Avea dreptate bătrânul… Nils: Care bătrân? Arne: Un scriitor. Fiodor Mihailovici… Nils: Şi ce spunea… (Cu sarcasm. te rog. Rămâne o vreme tăcut. de data asta.) Nils: (Uimit. clătinând din cap. Unul… Dostoievski… Nils: Dostoievski? Arne: Dostoievski. îl lasă lat şi iese în fugă. puicuţo? Află că.) Afurisită femeie! (Urlând. Ana i-o prinde fulgerător. (Imitând-o pe Ana.) Sen… (Nils vrea să se apropie. totuşi… totuşi nu cred că ea ar putea să… Arne: Nici mie nu-mi vine să cred. vine spre Arne. Ea îl opreşte cu un gest şi îi face un semn cu degetul lui Arne ca şi cum l-ar mustra.) „Ar-ne?” Ţinuse minte cum te cheamă şi voia să te revadă… Arne: Crezi tu asta.) Fiodor Mihailovici Dostoievski? 30 . cu paharul în mână. dă-mi un whisky. pune un cub de gheaţă. ţi s-a înfundat. apoi merge la geam şi priveşte fiordul.) Knut: (Surprins.) Nenorocito! Criminalo! Pun eu gheara pe tine! (Iese alergând în stradă. Nils. către uşă.) Nils: (Se aşează.) Arne… Vreau să-ţi spun că eu. Knut se ridică cu greu.

) Ei. pe care. pune pahare în rastel. Ţine în mână puloverul albastru al Anei.” Nils: Deşteaptă chestie! Într-adevăr mare tipul. Cercetările ulterioare. deschide radio-ul de pe raft. merge spre masă. cu o mişcare lentă îl lasă să cadă pe una din măsuţe. un whisky. Identificat după muşcătura pe care.” Şi chiar se aude muzică veselă. ritmată.) Arne: (Închide radio-ul. Nils? Nils: Ce să zic? Arne: Ai fi bănuit? Nils: Dar tu? Arne: Eu… (Uşa se deschide încet şi intră Paul. E palid. după ce a ucis două persoane a plecat cu o sacoşă mare plină cu bani. Câteva secunde de muzică. peruca şi banii într-o galerie abandonată a minei din fiord. Urmărit de mai multe autoturisme ale poliţiei şi ale cetăţenilor. Cea pe care am întâlnit-o la clinica oncologică… Arne: Ce e cu ea? Unde e? 31 .Arne: Zice: „Sufletul omului e prea larg. Investigaţiile au condus către un individ aparţinând unui cerc de marginali şi cunoscut sub numele de Knut. ci de un bărbat travestit. că nu era vorba de o femeie. după care se-ntoarce foarte lent. Paul? Paul: Al femeii aceleia. Ce zici de asta. te rog. După o vreme. pe un scaun. Martorii oculari au văzut o femeie într-o geacă de piele. sfârşit. a fost împuşcat mortal. Suma devalizată a fost recuperată integral. Pe unde o fi acum? Arne: Păi… Pe lumea cealaltă… Nils: Pe semne acolo o fi mai multă lumină. Arne: (Parcă fără să-l audă. apoi vocea unei speaker-iţe: „Ştiri de ultimă oră. criminalul a abandonat motocicleta.) Al cui e puloverul ăsta. dă-mi.) Paul: Arne. Ar trebui îngustat puţin. Şi acum din nou muzică. despre care ţi-am vorbit. obosit. Arne: Posibil… (Revine la bar şi-şi face de lucru: Aranjează sticlele. cu perucă blondă care. Poliţia face precizări în legătură cu Hold-up-ul care a avut loc azi la banca din centrul oraşului. Nesupunându-se somaţiei. a ascuns geaca. după care a revenit pe jos în oraş. criminalul a fost somat de poliţie să se predea. cu o tristeţe vizibilă în privire. înainte de a fi ucisă casieriţa băncii i-o făcuse la o mână. şterge barul. ridică puloverul şi-l cercetează cu luare aminte. Vom reveni cu amănunte în următoarele noastre buletine de ştiri. ca să alunge tăcerea. deplasânduse cu o motocicletă puternică. Vine spre bar şi se prăbuşeşte. au dovedit însă.

N-a mai ieşit… Aşa că am urcat pe stâncă. Apoi … S-a aruncat în gol. „Nu!. tăcut. solitară?. ca şi cum ar tăia lemne. Priveşte îndelung afară. adică? Paul: (Explicând. până ce. să văd ce se mai aude cu angajarea. toarnă whisky într-un pahar şi i-l întinde lui Paul.. pe stânca trăsnită.) Asta… Asta e… Aurora boreală! Paul: Doamne! Aurora boreală! Priveşte. Am căutat-o cu privirea. Niente. după o săritură de acolo? Jos apa fierbe ca-n cazanele iadului (Soarbe paharul de whisky dintr-o înghiţitură. A plutit ca o pasăre şi s-a prăbuşit în fiord. după care merge la peretele de sticlă dinspre fiord. ce minunăţie! Nils: (Se apropie şi el. Arne: (Revine la bar. Merge la masă.. face praf chitara. Dar n-am reuşit. Decât dacă voia să… Am iuţit pasul ca să ajung la promontoriu înaintea ei. apoi îl lasă să cadă iar pe masă. Am stat acolo câteva minute bune. Nu! Aşteaptă!” Nu ştiu dacă m-a auzit. am trecut pe la Sjostrom.. Ea s-a căţărat sus. Rien… Mă-ntorceam abătut de-a lungul fiordului.) După ce am plecat de aici. fascinat de aurora boreală. Urca spre Stânca Diavolului. când am zărit fata pe ţărmul nordic. Paul se întoarce. îl examinează atent. am luat puloverul şi… Nils: Eşti sigur că n-a mai ieşit? Paul: Absolut sigur. vine şi ia puloverul Anei. îşi trece palma lent peste el. privind aurora boreală. Vine la tonomat şi îi dă drumul: tangoul din finalul primei părţi. ceva care… Iertaţi-mă… Iertaţi-mă.. (Iese. Nimic. după care iese în fugă hohotind. am strigat. Nada.) Arne: (Face câţiva paşi spre uşă.Paul: Nu mai e. ca şi cum n-ar şti ce să facă. Se apropie de peretele transparent. apoi trage drugul de la uşa şi închide localul. E ceva.) Ce căutai în fiordul îngheţat? / Focă albastră. Apoi încet-încet. rămâne doar Arne. Într-un acces de furie. ia puloverul Anei şi-l strânge la piept. dar şi în cameră încep să joace lumini ciudate. tristă. Într-un târziu pe chipul său. Nothing. Era clar că n-avea ce căuta acolo. ca şi cum l-ar mângâia. l-a pus deoparte şi s-a apropiat de buza prăpastiei.) 32 . Începe să cânte.) Da… E grozav! Cum de s-a declanşat tocmai acum? Paul: (Febril.) Mă duc să văd mai bine. dansând cu Ana din visul său pierdut.) Arne! Arne! Ce-i asta? Arne: (Apropiindu-se. Lumina scade. merge şi ia chitara încercând două acorduri. şi-a scos puloverul. picioarele încep să deprindă ritmul tangoului.) Nils: (Se întoarce. Am alergat spre marginea promontoriului. Nils. izbind-o de mai multe ori de un scaun.) Cum. rămâne o vreme pe gânduri. într-un cerc de lumină. (Nu mai poate continua şi izbucneşte în plâns. Cine ar supravieţui.

CORTINA 33 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful