MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

Curriculum
la Fizică
pentru clasele VI – IX

Chişinău 2010

1
 Preliminarii

Curriculum-ul gimnazial la fizică (cl. VI-IX) a fost elaborat în conformitate cu statutul şi

locul disciplinei în planul-cadru de învăţămînt şi reprezintă o continuare a curriculum-ului
integrat „Ştiinţe” pentru clasele II – V.
Actuala ediţie a fost elaborată din pespectiva trecerii de la curriculum-ul centrat pe obiective
la cel centrat pe competenţe.
Pentru formarea competenţelor de bază specifice disciplinei şcolare „Fizica” au fost stabilite
finalităţile învăţării, au fost selectate conţinuturi ştiinţifice specifice, sînt recomandate exemple
de activităţi de predare-învăţare-evaluare care urmează a fi centrate pe elev. Astfel, cunoştinţele
din domeniul fizicii vor contribui la dezvoltarea unei personalităţi independente şi creative a
elevilor care se vor manifesta prin grija faţă de propria persoană, faţă de ceilalţi faţă de mediul
înconjurător.

I. ADMINISTRAREA DISCIPLINEI
Statutul Aria curriculară Clasa Nr. De unităţi de Nr. De ore pe an
disciplinei conţinuturi pe
clase
Obligatorie Matematică şi VI 6 34
ştiinţe VII 4 68
VIII 3 68
IX 2 68

II. Repere conceptuale

Perfecţionarea curriculumului gimnazial de fizică la această etapă reprezintă o dezvoltare
continuă a reformei învăţămîntului. Prima perfecţionare a curriculumului, realizată în a. 2005, a
constat în optimizarea conţinuturilor educaţionale şi îndeosebi, a obiectivelor curriculare
formulate pe bază de obiective – cadru şi obiective de referinţă. Obiectivele de referinţă au fost
clasificate pe trei nivele:
• obiective de cunoaştere;
• obiective de înţelegere/aplicare;
• obiective de integrare.
Clasificarea obiectivelor de referinţă în acest mod prezintă primul pas de a orienta procesul
educaţional la fizică în contextul formării competenţelor şcolare
Dezvoltarea curriculumului gimnazial de fizică la etapa actuală în termeni de competenţă
vizează performanţele elevului concret cu progres permanent pe clase şi prevede centrarea lui pe
următoarele cerinţe:
• pe achiziţiile finale ale învăţării;
• pe dimensiunile funcţionale/opţionale în formarea personalităţii elevului;
• pe interesele, aptitudinile elevului şi aşteptările societăţii.
2
 Pentru ca un elev să-şi formeze o competenţă este nevoie ca el:
• să stăpînească un ansamblu de cunoştinţe fundamentale în dependenţă de problema
care va trebui rezolvată în final;
• să-şi dezvolte deprinderi de a utiliza cunoştinţele în situaţii simple, realizînd astfel
funcţionalitatea cunoştinţelor;
• să rezolve diverse situaţii-problemă, conştientizînd astfel cunoştinţele funcţionale în
viziunea proprie;
• să rezolve situaţii semnificative în diverse contexte care prezintă anumite probleme
complexe din viaţa cotidiană, manifestînd comportamente /atitudini conform achiziţiilor
finale – competenţe.
Perfecţionarea curriculumului ginazial de fizică în contextul formării competenţelor se
intemeiază pe două tipuri de competenţă: competenţe de bază şi competenţe specifice disciplinei
„Fizica”.
Competenţele de bază au un grad înalt de generalitate, de complexitate şi se definesc ca
finalităţi ale treptei gimnaziale de învăţămînt.
Competenţele specifice se deduc din competenţele de bază care devin nişte componente
ale acestora şi care se formează pe parcursul claselor gimnaziale de învăţămînt. Aceste
competenţe sînt racordate conţinutului ştiinţific din fiecare capitol, iar în baza acestora
profesorul formulează obiectivele operaţionale pentru fiecare proiect de lecţie.
Deci, perfecţionarea curriculumului şcolar de fizică are semnificaţia de a forma la elevi
competenţa de cunoaştere ştiinţifică ce ţine cont de gradul de complexitate al informaţiei
ştiinţifice la treapta gimnazială şi de potenţialul intelectual al elevului la această vîrstă.

III. COMPETENŢE LA ARIA CURRICULARĂ „MATEMATICĂ ŞI

ŞTIINŢE”

Competenţa generală: Competenţa de cunoaştere ştiinţifică interdisciplinară:

1. Competenţa de achiziţii epistemologice
2. Competenţa de investigaţie ştiinţifică
3. Competenţă de comunicare ştiinţifică
4. Competenţa de achiziţii pragmatice
5. Competenţa de protecţie a mediului ambiant şi de cultură a sănătăţii
personale

IV. Competenţele de bază ale disciplinei „Fizica”

1. Competenţa de achiziţii intelectuale

2. Competenţa de investigaţie ştiinţifică
3. Competenţa de comunicare ştiinţifică
4. Competenţa de achiziţii pragmatice
5. Competenţa de protecţie a mediului ambiant.

V. Repartizarea temelor pe clase şi pe unităţi de timp

Clasa Temele Nr. de ore

Fizica – ştiinţa despre natură 3
Proprietăţile de bază ale
3
VI substanţei 5
Fenomene mecanice 6
Fenomene termice 6
Fenomene electrice şi
magnetice 6
Fenomene optice 6
Rezervă 2
Mişcarea şi repausul 14
Forţa 16
VII Presiunea. Forţa Arhimede 14
Lucrul, puterea şi energia
mecanică 20
Rezervă 4
Oscilaţii şi unde mecanice 12
VIII Fenomene termice 22
Fenomene electromagnetice 30
Rezervă 4
IX Optică geometrică 24
Interacţiuni prin cîmpuri 30
Interacţiuni nucleare 10
Rezervă 4

4
Competenţe specifice Conţinuturi Exemple de activităţi
de predare -
învăţare-evaluare
CLASA A VI-A

FIZICA ŞTIINŢA -Observaţia (dirijată ,

DESPRE NATURĂ individuală ) a divese-
lor fenomene
- Realizarea unei
• Descrierea obiectului şi • Ce este fizica ? Fenomen observări şi a unui
metodelor de cercetare ale fizicii fizic. experiment simplu
şi a necesităţii acesteea în • Metode de cercetare în conform etapelor
activitatea umană; fizică. stabilite .
• Recunoaşterea unor fenomene • Mărimi fizice. - Documentarea şi
fizice, din activitatea zilnică şi cea Măsurări. Determinarea colectarea informaţii
de laborator. valorii mărimii fizice. lor, imaginilor despre
• Extrapolarea determinării Valoarea medie a mărimii fenomenele fizice.
valorii unor mărimi fizice în măsurate. Eroarea absolută. -Dedterminarea
situaţii din viaţa cotidiană. lungimii, ariei
suprafeţelor regulate şi
neregulate, duratei,
volumului corpului
solid şi a lichidului.
- Înregistrarea datelor
în tabel.
Evaluare sumativă

PROPRIETĂŢI DE
BAZĂ ALE
SUBSTANŢEI
• Corp. Substanţă.
• Explicarea proprietăţilor Proprietăţi. Structura -Confecţionarea
corpurilor solide, lichide şi moleculară a substanţei. modelelor de molecule
găzoase în baza concepţiilor şi de reţele cristaline
despre structura • Difuziunea . din plastilină.
moleculară a substanţei; -Observarea difuziznii
• Descrierea fenomenului • Inertitatea. Masa. în lichide şi în gaze.
difuziunii; Densitatea. Lucrare de laborator
• Estimarea procesului de „Determinarea masei
cîntărire a unui corp în situaţii unui corp”
concrete. Lucrare de laborator
• Aplicarea conceptelor de „Determinarea
volum, masă şi densitate la densitatii”
rezolvarea problemelor. -Rezolvarea
problemelor.
Evaluare sumativă

FENOMENE
MECANICE

• Definirea conceptelor mişcare • Miscarea şi repausul. -Sudiul experimental al

şi repaus;
• Descrierea deformărilor
elastice, plastice şi interacţiunilor
mecanice folosind conceptul de
forţă;
• Aplicarea conceptului „forţă de
greutate” la rezolvarea
poblemelor.
• Interacţiunea corpurilor.
Efectele interacţiunii.
• Forţa-măsură a
interacţiunii. Forţa de
greutate.
mişcării, repausului, şi
interacţiunii corpurilor.
-Observarea efectelor
interacţiunilor dintre
corpuri. 5
Lucrare de laborator
„Măsurarea forţei cu
dinamometrul”
 CLASA A VII-A

Competenţe specifice Conţinuturi Exemple de activităţi de

predare-învăţare-

1 2 3
• Recunoaştera mişcarii mecanice I.Mişcarea şi repausul
• Poziţia unui corp. • Rezolvarea problemelor:
natură şi tehnică . • Punct material, sistem de -determinarea şi
• Investigarea experimentală a referinţă, coordonate. reprezentarea grafică a
mişcării rectilinii uniforme, utilizind Mişcare mecanică. poziţiei corpurilor
mărimile fizice caracteristice. Traiectoria mişcării. -aplicarea vitezei,legii
• Descriera calitativă si • Mişcare rectilinie mişcarii rectilinii
cantitativă (prin formule şi grafice) uniformă. Viteza. Legea uniforme, graficului
a mişcarii rectilinii uniforme. mişcării rectilinii mişcarii,relativităţii
• Utilizarea mărimilor caracteristice uniforme.Graficul mişcării mişcării.
mişcarii rectilinii uniforme la rectilinii uniforme. • Experiment:
rezolvarea unor probleme simple în • Relativitatea mişcării -observarea relativităţii
diferite contexte. (calitativ ). mişcării mecanice în situaţii
• Distingera mişcării şi repausului cotidiene.
• Lucare de laborator :
diferite sisteme de referinţă. „ Determinarea vitezei medii
a unui mobil”.
• Evaluare sumativă”.
• Definirea noţiunilor masă şi II. Forţa
• Inerţia. • Experimente:
• Cercetarea experimentală a • Inertitatea. Masa – măsura -inerţia corpurilor,
interacţiunii corpurilor( forţe inertităţii. -determinarea forţelor
elastice, de frecare ,de greutate). • Forţa – mărime elastice, de frecrae ,de
• Distingera forţelor elastice, de vectorială.Compunera greutate.
frecare, de greutate. forţelor coliniare. -verificarea experimentală a legii
• Reprezentarea analitică şi grafică • Forţă de greutate. deformărilor elastice.
Greutatea (Ponderea). -studiul experimental al
forţelor. • Forţe elastice. forţelor de frecare.
• Calcularea rezultantei a două sau • Forţe de frecare. • Rezolvarea problemelor:
-reprezentarea grafică şi
multe forţe coliniare. calcularea modulului forţelor
• Utilizarea conceptului de forţă la elastice, de frecare, de greutate.
rezolvarea unor probleme simple în -aplicarea forţelor studiate.
diferite contexte. • Lucare de laborator :
• Aplicarea forţelor la soluţionarea „Gradarea dinamometrului.”
diverselor situaţii cotidiene. • Evaluare sumativă

III.Presiunea. Forţa
• Investigarea experimentală a Arhimede • Experimente:
presiunii exercitate de corpurile • Presiunea corpurilor -presiunea corpurilor solide,
solide, lichide şi găzoase. solide. lichide şi găzoase.
• Argumentarea existenţei presiunii • Presiunea în lichide şi -legea lui Pascal.
atmosferice şi variaţia acesteea cu -presiunia hidrostatică, vase
6
inalţimea.
• Masurarea şi calcularea
presiunii.
• Cercetarea experimentală a legii
lui Pascal şi a legii lui Arhimede.
• Utilizarea conceptelor: presiunea
lichidelor, solidelor, gazelor şi a
legilor lui Pascal şi a lui Arhimede
la rezolvarea problemelor.
• Recunoaşterea conceptelor:
mecanic, puterea şi energia
• Identificarea mecanismelor
simple în natură şi tehnică.
• Investigarea experimentală a
mecanismelor simple.
• Elaborarea strategiilor şi
tacticilor de aplicare a mecanismelor
simple la
soluţionarea diverselor situaţii
cotidiene.
• Formularea legii conservării
energiei mecanice.
• Extrapolarea cunoştinţelor
despre conservarea energiei
mecanice în studiul mişcării şi
interacţiunii corpurilor.
• Aplicarea noţiunilor de lucru
mecanic, mecanisme simple, putere
şi energie mecanică la rezolvarea
problemelor.
Competenţe specifice
1 2
• Descrierea calitativă, în baza
principiului „cauză-efect”, a unor
fenomene oscilatorii identificate în
natură şi tehnică.
• Utilizarea mărimilor caracteristice
mişcării oscilatorii la rezolvarea
unor probleme simple în diferite
gaze. Legea lui Pascal.
• Manometrul. Vase
comunicante. Presa
hidraulică.
• Presiunea atmosferică.
Barometrul-aneroid.
• Forţa Arhimede. Plutirea
corpurilor.
IV. Lucrul, puterea şi energia
mecanica.
• Lucrul mecanic.
• Puterea.
• Mecanisme simple.
Pîrghia.Condiţia de
echilibru a pîrghiei.
Scripetele.Planul înclinat.
Regula de aur a mecanicii.
• Randamentul
mecanismelor simple.
• Energia mecanică.
• Energia potenţială a
sistemului corp – Pămînt.
• Energia cinetică.
• Transformarea şi
conservarea energiei
mecanice.
CLASA A VIII-A
Conţinuturi
I. Oscilaţii şi unde mecanice
• Mişcare oscilatorie.
• Oscilaţii libere şi oscilaţii
forţate. Pendulul gravitaţional.
comunicante.
- existenţa presiunii
atmosferice.
-măsurarea presiunii
atmosferice şi a presiunii în
lichide .
• Rezolvarea problemelor:
-aplicarea conceptului de
presiune, a legii lui Pascal şia
legii lui Arhimede.
• Lucare de laborator :
“Studiul legii lui Arhimede„ .
• Evaluare sumativă
• Experimente:
-utilizarea mecanismelor
simple.
-transformarea energiei
mecanice.
• Rezolvarea problemelor:
-aplicarea conceptelor: lucrul
mecanic, mecanisme simple,
puterea, energia mecanică şi
conservarea acesteea.
• Lucare de laborator :
„ Determinarea
randamentului unui
mecanism simplu”.
• Evaluare sumativă
Exemple de activităţi de
predare-învăţare-
3
• Experimente:
-oscilaţii mecanice;
-unde mecanice
-analiza sunetelor produse de
diferite surse sonore.
• Identificarea surselor de
poluare fonică în viaţa cotidiană.
7
contexte.
• Investigarea experimentală a unor
procese oscilatorii, utilizînd mărimi
fizice caracteristice mişcării
oscilatorii.
• Extrapolarea conservării energiei
mecanice în studiul pendului
gravitaţional.
• Identificarea condiţiilor în care se
produc şi se propagă undele
mecanice.
• Soluţionarea unor situaţii de
protejare fonică în viaţa cotidiană.
• Observarea independentă a
fenomenelor termice din natură.
• Definirea conceptelor fizice
caracteristice fenomenelor termice
(echilibru termic, temperatură,
cantitate de căldură, căldură
specifică,călduri latente)
• Investigarea experimentală a
modurilor de transmitere a căldurii
şi a transformărilor reciprocea
lucrului şi căldurii
• Calcularea cantităţii de căldură
la încălzire-răcire, topire –
solidificare, vaporizare- condensare
şi la arderea combustibililor.
• Utilizarea ecuaţiei calorimetrice la
rezolvarea problemelor.
• Descrierea principiului de
funcţionare a motoarelor termice.
• Estimarea randamentului
motoarelor termice.
• Expunera opiniilor proprii privitor
la încălzirea globală şi poluarea
cauzată de motoarele termice.
• Efectuarea observârilor proprii
asupra unor fenomene electrice din
viaţa cotidiană.
• Definirea mărimilor fizice:
intensiatea curentului electric,
tensiune electrică, rezistenţă
electrică.
• Montarea circuitelor electrice
simple în baza schemelor.
• Măsurarea intensităţi curentului
electric, a tensiunii electrice şi a
• Mişcare ondulatorie.
• Sunetul. Aplicaţii.
II. Fenomene termice.
• Mişcarea moleculelor.
• Echilibrul termic .
Temperatura.
• Cantitatea de căldură..
Moduri de transmitere a
căldurii.
• Căldura specifică. Ecuaţia
calorimetrică.
• Transformări ale stărilor de
agregare:
topire – solidificare.
vaporizare- condensare.
• Călduri latente.
• Combustibili.
Puterea calorică.
• Transformări reciproce ale
lucrului şi căldurii. Maşini
termice. Randamentul
maşinilor termice.
• Maşinile termice şi
poluarea mediului.
III.Fenomene electrice.
• Sarcina electrică. Structura
atomului.
• Conservarea sarcinii
electrice.
• Cîmpul electric.
• Curentul electric continuu.
• Intensitatea curentului
electric.
• Tensiunea electrică.
• Rezistenţa electrică.
• Rezovarea problemelor:
-aplicarea noţiunilor de
amplitudine, perioadă şi
frecvenţa mişcării oscilatorii.
• Lucare de laborator :
„Determinarea perioadei şi
frecvenţei oscilaţiilor unui
pendul gravitaţional.
Evaluarea sumativă
• Experimente: -moduri de
transmitere a căldurii.
-topire-solidificare.
-vaporizare- condensare.
-transformări reciproce ale
lucrului şi căldurii.
- modelul motorului cu ardere
internă în 4 timpi.
• Rezolvarea problemelor.
• Lucare de laborator :
„Determinarea căldurii specifice
a unei substanţe.
• Elaborarea unor
proiecte de diminuare a poluării
cauzate de utilizarea motoarelor
termice
• Comunicări:
Utilizarea motorului
termic şi impactul cu mediul
ambiant.
Protecţia mediului
ambiant
• Evaluare sumativă
• Experimente:
-montarea unui circuit electric
simplu.
-măsurarea intensităţii curentuli
electric şi a tensiunii electrice.
-dependenţa intensităţii
curentului electric de tensiune şi
de rezistenţa electrică.
-dependenţa rezistenţei
electrice de felul materialului
şi dimensiunile conductorului.
-reglarea intensităţii curentului
8
rezistenţei electrice. • Reostate. electric în circuit cu ajutorul
• Investigarea experimentală a • Legea lui Ohm pentru o reostatului.
circuitelor electrice în serie, în porţiune de circuit şi -studiul experimental al
paralel şi a legii lui Ohm. pentru un circuit întreg. circuitelor electrice serie şi
• Utilizarea legilor şi mărimilor • Conexiunea serie şi paralel
fizice caracteristice fenomenelor a conductoarelor. Lucrări de laborator:
electrice la rezolvarea problemelor. • Lucrul şi puterea „Determinarea rezistenteii
• Respectarea securităţii proprii la curentului electric. electrice.”
utilizarea curentului electric • Legea lui Joule. Aplicaţii. „ Determinarea puterii unui
bec electric.”
• Rezolvarea problemelor
în care se aplică mărimi şi legi
fizice caracteristice fenomenelor
electrice.
• Evaluare sumativă
IV. Fenomene
electromagnetice • Experimente:
• Descrierea unor fenomene • Cîmpul magnetic al - formarea cîmpuli magnetic în
magnetice observate in natură curentului electric. jurul conductorului parcurs de
şi tehnică. • Electromagneţi. curent electric.(experimentul lui
• Definirea mărimilor fizice: forţa • Forţa electromagnetică. Oersted )
electromagnetică şi inducţie Inducţia magnetică. Regula - acţiunea cîmpului magnetic
magnetică. burghiului. Regula mîinii asupra conductorului parcurs de
• Investigarea experimentală a stîngi. curent electric.
cîmpului magnetic generat de • Motoare electrice. • Activităţi practice frontale:
curentul electric,şi a forţei -Confecţionarea
electromagnetice. electromagneţilor.
• Aplicarea regulii mînei drepte şi -Asamblarea motorului electric.
a conceptului de forţă • Rezolvarea problemelor •
electromagnetică la rezolvarea Comunicări:
problemelor. -motoarele electrice si
• Descrierea principiului de respectarea securităţii la
funcţionare a motoarelor electrice. utilizarea lor.
• Asamblarea unui motor electric şi • Evaluare sumativă
confecţionarea unui electromagnet .
• Respectarea securităţii proprii la
utilizarea motoarelor electrice.

Clasa a IX-a

Activităţi de predare-învăţare-
Competenţe specifice Conţinuturi evaluare

I. Optica geometrică
• Descrierea fenomenelor de • Reflexia luminii. Legile
reflexie, refracţie şi dispersie a luminii. reflexiei.
• Experimente:
- observarea reflexiei, refracţiei,
reflexiei totale şi dispersiei
9
 • Explicarea principiilor de • Oglinda plană.
funcţionare a unor instrumente optice • Oglinzi sferice.
în care are loc reflexia şi refracţia Aplicaţii.
luminii. • Refracţia luminii.
• Verificarea experimentală a Legile refracţiei.
legilor reflexiei şi refracţiei luminii. • Reflexia totală.
• Construirea imaginilor în Aplicaţii (fibre optice,
oglinzi sferice şi lentile subţiri. binoclu, periscop ...).
• Identificarea defectelor de • Dispersia luminii.
vedere şi stabilirea modalităţilor de • Lentile subţiri. Constru-
corectare a acestora. irea imaginilor în
• Utilizarea legilor reflexiei, lentile.
refracţiei şi a formulei lentilei subţiri la
• Formula lentilei subţiri.
rezolvarea problemelor.
• Instrumente optice:
• Investigarea instrumentelor
lupa, aparatul fotogra-
optice (lupa, aparatul fotografic,
fic, aparatul de proiec-
aparatul de proiecţie, microscopul).
ţie, microscopul.
• Ochiul – sistem optic
natural. Defectele
vederii. Ochelarii.
II. Interacţiuni prin
câmpuri
• Extrapolarea cunoştinţelor • Legea atracţiei
despre forţa de greutate, interacţiunile universale.
electrice, inducţia manetică şi forţa • Câmpul gravitaţional.
electromagnetică în studiul cîmpurilor Intensitatea cîmpului
respetive. gravitaţional.
• Utilizarea legii atracţiei • Sistemul Solar.
universale şi a legii lui Coulomb la Planete şi sateliţi.
rezolvarea problemelor în diferite Comete. Meteoriţi.
contexte.
• Interacţiunea
• Descrierea rolului cîmpului electrostatică. Legea
magnetic al Pămîntului în protejarea de lui Coulomb.
radiaţii cosmice. • Câmpul electric.
• Trasarea analogiilor între Intensitatea cîmpului
câmpurile gravitaţional, electric şi electric.
magnetic. • Modelul planetar al
atomului.
• Explicarea procesului de • Cîmpul magnetic.
luminii;
- stabilirea focarului oglinzii
concave şi lentilei convergente;
- determinarea distanţei focale a
unei oglinzi concave.
• Rezolvarea problemelor:
- legile reflexiei;
- legile refracţiei;
- formula lentilei
subţiri;
- construirea imaginilor: în
oglinda plană, oglinda concavă
şi lentila convergentă.
• Lucrare de laborator
„Determinarea indicelui
de refracţie al unei
substanţe transparente”.
• Lucrare de laborator
„Determinarea distanţei
focale a unei lentile
convergente”.
• Comunicări:
- aplicaţii ale
oglinzilor concave;
- aplicaţii ale
instrumentelor optice;
- defectele vederii.
• Evaluare sumativă
Experimente:
-schema experienţei lui
Cavendish;
-schema experienţei lui
Coulomb.
-interacţiuniea curenţilor
electrici paraleli.
-producerea cîmpului electric de
către cîmpul magnetic variabil.
- recepţia radioundelor;
- proprietăţile radioundelor
(reflexia, refracţia, absorbţia,
etc);
• Rezolvarea problemelor:
-aplicarea legii atracţiei
universale, intensităţii cîmpului
gravitaţional.
10
generare reciprocă a câmpurilor • Interacţiunea dintre
electric şi magnetic. conductoare paralele
• Justificarea existenţei undelor parcurse de curenţi
electromagnetice prin detectarea electrici.
undelor radio. • Acţiunea câmpului
• Stabilirea analogiei între undele electric şi a celui
radio şi undele luminoase magnetic asupra
sarcinilor electrice
aflate în mişcare.
• Cîmpul magnetic al
Pămîntului. Aurore
polare.
• Câmpul
electromagnetic.
• Undele
electromagnetice.
• Viteza de propagare a
undelor
electromagnetice.
• Clasificarea undelor
electromagnetice.
• Unde radio.
• Proprietăţi ale undelor
electromagnetice.
• Unde luminoase.
Determinarea vitezei
luminii.
• Extrapolarea cunoştinţelor III. Interacţiuni
despre interacţiunile prin cîmpuri nucleare
asupra proceselor nucleare. • Nucleul atomic.
• Descrierea construcţiei şi Constituienţii
principiului de funcţionare a nucleului atomic.
reactorului nuclear. • Forţe nucleare.
• Estimarea posibilelor efecte ale • Fisiunea nucleelor de
utilizării energiei nucleare şi uraniu.
termonucleare. • Energetica atomică
• Valorificarea acţiunii radiaţiilor (nucleară). Energetica
ionizante şi măsurilor de protecţie a termonucleară.
organizmelor vii. • Radioactivitatea.
• Estimarea pericolului
• Radiaţii nucleare.
depozitării deşeurilor radioactive.
• Acţiunea radiaţiilor
• Aprecirea importanţei nucleare asupra
progresului ştiinţifico-tehnic în organismelor vii.
dezvoltarea civilizaţiei.
Regulile de protecţie
contra radiaţiei.
• Reacţii
termonucleare.
• Rolul fizicii în
- aplicarea legii lui Coulomb,
intensităţii cîmpului electric;
-mişcarea sarcinilor electrice pe
traiectorii circulare în cîmp
magnetic omogen.
• Lucrare de laborator
„Determinarea
intensităţii cîmpului
gravitaţional cu ajutorul
pendulului
gravitaţional”.
• Comunicări:
- determinarea vitezei luminii
(metode astronomice şi de
laborator).
Evaluare sumativă
Demonstrări:
- modele ale atomului şi
nucleului atomic,
- schema fisiunii nucleelor de
uraniu
- construcţia şi funcţionarea
reactorului nuclear,
- elementele de bază ale
centralei atomo-electrice.
Comunicări:
- perspectivele energeticii
termonucleare.
- efecte ale radiaţiilor nucleare;
- structura Soarelui şi procesele
ce au loc în interiorul lui.
• Evaluare sumativă
11
 dezvoltarea celorlalte
ştiinţe ale naturii şi în
dezvoltarea societăţii

SUGESTII METODOLOGICE

Calitatea procesului educaţional depinde de strategia didactică utilizată de profesor, care

presupune îmbinarea formelor de organizare a acţiunii didactice, metodelor şi mijlacelor
didactice. Metodele de predare-învăţare a disciplinei „fizica” sînt clasificate în 4 grupe:
a) Metode didactice în care predomină acţiunea de comunicare (expunerea, explicaţia,
prelegerea, conversaţia euristică, dezbaterea, problematizarea, asaltul de idei, lectura, activitatea
cu manualul etc.);
b) Metode didactice în care predomină acţiunea de cercetare a realităţii (observaţia,
experimentul, demonstraţia, modelarea).
c) Metode didactice în care predomină acţiunea practică, operaţională (exerciţiul,
algoritmizarea, studiul de caz, jocul didactic etc.)
d) Metode didactice în care predomină acţiunea de programare specială a instruirii
(instruirea programată, instruirea asistată de calculator).
Procesul instructiv-educativ se va desfăşura în cadrul lecţiilor, temelor pentru acasă, orelor
facultative, excursiilor, diverselor activităţi extraşcolare. Rolul principal în acest proces îi revine
lecţiei, care se îmbină în blocuri după obiective comune. După tipul activităţilor de predare-
învăţare formele de organizare a activităţilor didactice pot fi:
- lecţii de dobîndire a cunoştinţelor;
- lecţii de fixare şi consolidarea cunoştinţelor;
- lecţii de recapitulare generalizare şi sistematizare a materiei de studiu;
- lecţii mixte;
- seminarii;
- conferinţe;
- excursii;
- lecţii de evaluare a cunoştinţelor.
- lucrări de laborator;
- lucrări practice etc.
Creativitatea elevilor se va realiza prin:
- asimilare independentă şi dirijată;
- studiul experimental al fenomenelor fizice;
- elaborarea unor referate privind teme teoretice sau practice.
Demonstraţiile în activităţile de predare-învăţare pot avea diverse funcţii. Ele pot ilustra
aplicarea practică a fizicii în diverse domenii ale tehnicii, pot servi pentru obţinerea datelor
experimentale iniţiale, pentru verificarea cantitativă şi calitativă a legilor şi fenomenelor. În
ultimul caz demonstraţiile se pot efectua frontal.
În cadrul lucrărilor de laborator elevii vor conştientiza, consolida şi aplica cunoştinţele
asupra unei teme, vor forma deprinderi de utilizare a diverselor instrumente de măsură, lucrînd
individual sau în grupe.
Profilul real va realiza lucrări practice la finele unui compartiment sau la finele anului de
studii. Ele nu vor dubla lucrările de laborator. În cadrul lucrărilor practice se vor repeta,
generaliza şi aprofunda conceptele de bază din cursul de fizică. Metodele de lucru pentru
efectuarea lor sînt mai variate, iar utilajul diferă de cel prevăzut pentru lucrările de laborator.
Lucrările practice se vor efectua în grupe de cîte 2-4 elevi, realizate într-un interval de timp de
90 min.

12
 Profesorul va trebui să utilizeze cele mai eficiente metode, procedee şi mijloace de predare-
învăţare, orientîndu-se după capacităţile individuale ale elevilor
evidenţiind:
- problematizarea;
- metodele intuitive;
- conversaţia euristică;
- instruirea programată;
- modelarea ş.a.
Profesorul este liber de a stabili ordinea studierii conţinuturilor, de
a repartiza orele alocate, respectînd condiţia parcurgerii integrale a conţinutului şi
formarea competenţelor stabilite. Profesorul are responsabilitatea de a adapta curriculum-ul la
condiţiile şi la ritmul fiecărui elev sau al fiecărei clase în parte. Profesorul poate extinde anumite
teme obligatorii la solicitarea elevilor sau a părinţilor.

SUGESTII DE EVALUARE

Evaluarea determină în ce măsură a fost formată fiecare competenţă.

Se va realiza evaluarea formativă (continuă) şi sumativă cu aplicarea diferitelor
instrumente de evaluare standardizate (teste etc.) şi nestandardizate (portofoliul, proiectul,
investigaţia etc.) Accentul se va plasa pe evaluarea formativă, realizată prin oferire de feed-back,
observarea comportamentului elevului, referate, proiecte, portofolii şi alte tehnici. Este
important ca nivelele de complexitate a sarcinilor să corespundă etapelor formării competenţelor
stipulate în curriculum. De exemplu, formarea competenţei de cunoaştere ştiinţifică, presupune
parcurgerea următoarelor etape:
• formarea cunoştinţelor fundamentale;
• formarea cunoştinţelor funcţionale;
• formarea cunoştinţelor interiorizate;
• formarea cunoştinţelor exteriorizate.
Aceste etape vor fi considerate nivele de complexitate. Fiecare nivel de evaluare se va
diviza în trei subnivele:
• elementar;
• mediu;
• superior.
Pentru fiecare din aceste subnivele se vor stabili indiatori de evaluare.
La elaborarea testelor se va pune accentul pe alegerea itemilor, care vor testa o gamă de
comportamente cognitive: de la nivel inferior (cunoaştere, înţelegere) pînă la cele de analiză şi
sinteză, testînd una sau mai multe competenţe specifice.
În cadrul evaluării sumative, gradul de dificultate al itemilor se va determina şi prin
numărul de etape logice necesare pentru rezolvarea itemului, forma scrierii condiţiei, structura,
necesitatea aplicării procedeelor pentru rezolvare. Astfel, itemii cu nivel minim de dificultate sînt
itemii, care denotă însuşirea noţiunilor, reproducerea materiei, înţelegerea sensului fizic
(cunoştinţe fundamentale). Aplicarea cunoştinţelor în diferite contexte denotă atingerea nivelului
cunoştinţelor funcţionale. Pentru testarea acestui nivel vor fi utilizaţi itemii cu nivel mediu de
dificultate, care de regulă se rezolvă în 2-3 etape logice. Itemii cu grad de dificultate superior
necesită manifestarea cunoştinţelor interiorizate, necesare la soluţionarea situaţiilor-problemă.
Pentru a manifesta cunoştinţe exteriorizate, elevul trebuie să demonstreze că este capabil să
soluţioneze situaţii semnificative. Este important ca evaluarea să fie centrată pe succesul elevului
şi să i-a în consideraţie progresul acestua pe parcursul învăţării.

BIBLIOGRAFIE
13
1. Fizică. Curriculum școlar pentru clasele a VI-a – IX-a. – Ch.: Univers Pedagogic, 2006.
3. Guțu, Vl., Achiri, I. Evaluarea curriculumului școlar. Ghid metodologic. – Ch.: Print – Coro
SRL, 2009.
4. Achiri I., Bolboceanu A., GuţuVl., Hadîrcă M. Evaluarea standardelor educaţionale. Ghid
metodologic. Ch. 2009.
5. Curriculum de bază. Documente reglatoare. Editura „TIPCIM” Cimişlia, 1997
6. Standarde Educaţionale la disciplinele şcolare din învăţămîntul primar, gimnazial şi liceal.
Univers Pedagogic, Chişinău, 2008.
8. Crişan A., Guţu Vl.– Proiectarea curriculumului de bază (ghid metodologic), Chişinău,
1996
9. Stoica A., Musteaţă S., – Evaluarea rezultatelor şcolare, Chişinău, 1997
10. Fizica. Curriculum şcolar pentru învăţămîntul gimnazial. Chişinău, 2000.
11. „Dezvoltarea şi implementarea curriculumului în învăţămîntul gimnazial”, „Ghid
metodologic”, Fizica, cl. VI-IX, Litera, 2000.

14