ION PRIBEAGUL

IMPERTINENTE
Materialul din prezentarea de fata este
preluat din site-ul :

http://www.eugenkarban.de/rom/literat/index.htm?pribeag/about.htm

Decembrie 2004 .‫ש‬.‫ס‬

La 27 octombrie 1887 s-a născut în târguşorul Suliţa, Isac Lazarovici,
acel ce mai târziu avea să devină poetul umorist Ion Pribeagul.
A scris foarte mult în viaţa lui: piese, reviste, cronici şi în proză, dar mai ales
în versuri.Ca poet şi umorist a fost deseori tentat să scrie mai liber,
mai fără perdea, aşa cum au făcut la vremea lor Creangă, Eminescu,
Alecsandri şi alţii.
Ion Pribeagul a scris şi el "pentru sertar", dar aceste realizări le ţinea
numai pentru el, strânse într-un dosar şi ferite de priviri indiscrete.
Rareori citea ceva "conspirativ" şi poznaş vreunui prieten bun.
În decursul a peste 60 de ani de activitate fecundă, a publicat aproape tot
ce a realizat în afară de aceste creaţii intitulate chiar de el "impertinente".
Vremea a trecut, multe s-au schimbat şi ceea ce se considera în urmă
cu 30-40 de ani ca material picant, impertinent, astăzi nu mai impresionează
pe nimeni.Din aceste considerente ne-am gândit să prezentăm în lucrarea de
faţă în primă apariţie o parte din aceste creaţii inedite, spirite uşoare,
unele cunoscute altele originale, frumos îmbrăcate şi dichisite de
pana lui inegalabilă.

Mai 1975

Louis Gallian
 Cuprins

Pag. Pag. Pag.

AUTOPORTRET 1 TOT UNA E ! 35
LUPTE GRECO-ROMANE 3 LA SCOALA 37 MOTIV SERIOS 72
JURIDICESTE 5 NE-OM CAUTA 38 TINTASUL 73
TREI DORINTE 6 CHITANTA 39 VERISOARA 75
PANDELE 9 OM CINSTIT 41 MITICA 78
DE UNDE ATI CUMPARAT ? 10 CAPRITA SFANTULUI PETRU 43 VESELA FAMILIE 81
DILEMA GREA 11 TREI NASTURI 47 POVESTE ENGLEZEASCA 82
NU E DE LA NOI 12 DORINTA LUI DAVIDEL 48 N-ARE SOMN 83
DISPUTA RELIGIOASA 13 MARE PACAT 49 CONSULTATIE MEDICALA 84
CALMARE 14 SUNT PACATOS PARINTE 51 PUTEA SA FIE SI MAI RAU 85
CEL CU DOUA 15 VILA BOMBONICA 53 ANTECARICATURA 86
CENZURAT 17 TESTAMENT 55 SCHIMB DE TELEGRAME 88
NAUFRAGIUL 19 NOI DOI 56 BUNICA SI NEPOTII 89
MAC-MAC 21 NICI ACUM NU STIU MISTERUL ! 57 SFAT PRACTIC 90
PROBABIL 23 SCANDAL IN FAMILIE 59 DA-AS AVEA EU CE ARE EL 92
PATRIARHALA 25 NU MAI SFORAIE DELOC 61 NESIGURANTA 93
LA FEL 26 STRASNIC MEDICAMENT 63 SI LUNA A INCHIS UN OCHI 95
LA FUND 27 AMINTIRI 64 FACHIRUL 97
COCOSELUL 28 METODA LUI SMIL 66 AMICUL ION 98
APRECIERE 31 AGENT DE ASIGURARE 68 LA MASA FALIMENTARA 99
DEOSEBIRE 33 CLASIC SAU MODERN 70 CINE E DE VINA OARE ? 100
 1

AUTOPORTRET

Ca un savant din vremuri vechi De sunt urât şi nătăfleţ

Îmi plimb prin cafenele mutra De n-am nici muşchi, nici intestine
Am păr în nas şi în urechi Un singur lucru am măreţ
Şi-aduc puţin cu Brahmaputra Şi-mi pare foarte bine!

Mi-e capul bleg şi lătăreţ, Sunt mare cât un năpârstoc

Picioarele: două prăjine, Şi poţi să mă măsori cu cotul
Şi-un singur lucru am măreţ Din loje, nu mă văd deloc
Şi-mi pare foarte bine! Şi în tramvai mă pierd cu totul.

Deşi sunt tont şi fonf şi slut Şi-aşa cum sunt de fleculeţ

Şi am o mască incoloră Încât în palmă mă poţi ţine,
De cimpanzeu sau de mamut, Un singur lucru am măreţ
Tote femeile m-adoră. Şi-mi pare foarte bine!

Sunt ştirb şi tâmp şi am pistrui
Şi o alură imbecilă.
În loc de nas am un cucui
Şi-s cocârjat ca o gorilă.
N-am simpatii şi n-am dispreţ
Şi n-am nici maniere fine;
Un singur lucru am măreţ
Şi-mi pare foarte bine!
Am trupul plin de vânătăi
Şi pe chelie, fire creţe
Şi am luat chiar premiu-ntâi
La un concurs de frumuseţe.
Şi dacă n-am profil semeţ,
Nici umeri laţi, nici şolduri pline,
Un singur lucru am măreţ
Şi-mi pare foarte bine!
2
Când intru-n baie, voluptos,
Urmat de membrele-mi confuze,
Mă simt atâta de frumos
De parc-aş fi ales de muze.
Mă oglindesc şi-n mod glumeţ
Mă felicit şi-mi zic în mine:
Un singur lucru am măreţ
Şi-mi pare foarte bine!
În fine, sunt un specimen
Cum nu-i al doilea sub soare,
De n-am la Academie jeţ
Şi n-am smaralde sau rubine,
Un singur lucru am măreţ
Şi-mi pare foarte bine!
LUPTE GRECO-ROMANE 3

Se plimbau Avram şi Leibu Iar pe podium un Hercule

Într-un bâlci cu panorame Sta cu pieptu-i să mă-nfrunte
Cu menagerii, şi-n faţă Muşchiulos şi-nalt şi mare
C-o mulţime de reclame. Ca un taur, ca un munte.

Şarpele boa-constrictor Eu mă duc,-a zis Avrami-

Armăsarul Ducipal Tot sunt eu băiat sărac.
Tot ce-i zugrăvit afară Ş-apoi 500 de lire
Înăuntru-i natural. E o sumă, nu e-un fleac!

Leoparzi, cămile, zebre Eşti nebun?-Exclamă Leibu

Din Uruguay şi Niş Tu plăpând şi subţirel
Şi în faţa unui circus Cum poţi să te iei la trântă
Au citit pe un afiş: Cu o namilă ca el?

"500 de lire premiu -Nu se ştie! Dacă-am şansă

Va primi acela care Într-o clipă eşti salvat
Dacă într-un sfert de oră Parcă mititelul David
Va putea să mă doboare" Nu l-a-nvins pe Goliat?

Şi s-a dus.Iată-i pe-arenă
În chiloţi pe amândoi
Ca un tanc este atletul
Iar Avram ca un brânzoi.
După doua-trei minute
Se încolăcesc vârtos
Se trântesc, se-mping de-a tumba
Şi se tăvălesc pe jos.
Nici Avrami nu se lasă
Deşi spart, ghiontit şi rupt
Ba că iese iar deasupra
Ba că-i iarăşi dedesubt.
Cam după un sfert de oră
Ca un trăznet uriaş
Avrămel e scos afară
Ca gunoiul pe făraş.
-Ce ţi-a trebuit Avrami?
Leibu trist l-a întrebat
-Ştiu şi eu? Credeam că prinde.
Ei, şi cum s-a întâmplat?
4
-Cum stăteam covrig sub dânsul
Mototol, strivit, năuc
Mă gândeam:ca să mă apăr
De unde dracu să-l apuc?
Şi deodată o minune!
Îi văd alea...alea două
Pe la noi le spune altfel,
Dar aici, le zice ouă;
Şi ştiind de la tăticu
Că de-l strângi de ouă-odată
Cade jos şi se întinde
Ca o cârpă leşinată.
Într-o clipă, ca un fulger
Mă înfing cu mâna-n ele....
-Ale mele sunteţi!-urlu-
Şi erau chiar ale mele!
JURIDICEŞTE
Şi veniră din Craiova
Şi din Iaşi, din Roşiori
Toţi juriştii, toţi maeştrii
Şi-ai dreptăţii slujitori
Unii slabi, cu favorite,
Alţii sluţi ca Tutankamen
Toţi cu tomuri şi cu scripte
Să asiste la examen.
Sala-i plină de discipoli
Şi celebrităţi savante
Numai capete ilustre
Şi figuri interesante.
Când, deodată Domn Profesor
Chel şi cu priviri absente
S-adresează cu prestanţă
Unei nostime studente :
5
-Cum e termenul juridic-
Zice el zâmbind agale-
Dacă eu aş pune mâna
Sub rochiţa dumitale?
Fata, roşie ca macul
Dup-o scurtă meditare
Îi răspunse:
-Este maestre
Atentatul la pudoare!
-Foarte bine-a spus maestrul,-
Însă fii bună şi spune
Dacă dumneata, mi-ai face mie,
Această chestiune,
Cum ar fi juridiceşte
Domnişoară-n trei cuvinte?
Şi răspunse domnişoara:
-Profanare de morminte!
TREI DORINŢE 6

De la Hudson înspre Kansas Ce să facă bietul Tomy?

Într-o zi de mai frumoasă Deşi i-a venit cam greu
Tomy Bill, cowboy din Texas S-a lăsat în voia soartei
Vesel călărea spre casă. C-aşa a vrut Dumnezeu.

Urâţel era băiatul Şi cum străbătea şoseaua

Şi înalt n-a fost deloc Plină de nisip şi veche
De aceea el la fete Simte că ceva îl pişcă
N-a avut nicicând noroc. Dinspre ceafă spre ureche.

I-ar fi drag şi lui să fie Duce-o mână peste umăr

Fericit câteva clipe Şi prin boarea de lumină
Cu o fată şi s-o strângă Vede-n juru-i cum se-nvârte
În grădina cu tulipe. Şi cum bâzâie o albină.

Dar cum din vecinătate L-a pişcat din nou; atuncea

Fetele l-au ocolit Tomy mâna a întins-o
Fiindcă e ciupit la faţă, Şi-aşteptând să-i zboare-aproape
Şleampăt şi pipernicit. Într-o clipă a şi prins-o.

Şi cum o ţinea în palmă
Încă fără a o închide
El aude o voce:-Tomy,
Fii uman, nu mă ucide.
Că eu nu-s albina care
Zboară din floare în floare
Ci o zână fermecată
De o ursită vrăjitoare.
Şi dacă mă laşi în pace
Vie, fără suferinţe
Îţi voi implini prin vrajă
Într-o oră, trei dorinţe.
-Bine! spuse Tomy-bine!
Vreau să fiu, dacă-i pe alese,
Mai frumos ca Richard Burton
Şi la fete s-am succese.
7
Să mă vrea, să mă dorească
Şi să vie fericite
Mai cu seamă să se lase
Sărutate şi iubite.
-S-a făcut! A doua care-i?
-Cum sunt mic şi n-am fason
Să fiu zdravăn şi puternic
Ca şi biblicul Samson,
Să dărâm c-un pumn o casă
Şi de-o fi să lupt cu hoţii
Dintr-o singură scatoalcă
La pământ să-i culc pe toţi!
-Se va face! zise-albina,
Dacă aşa ţi-a fost ideea
Dar să nu ne pierdem vremea
Spune-mi şi dorinţa-treia.
 8

-Mi-e cam greu-răspunse Tom. Fetele îi dau târcoale

Stai să mă gândesc mai bine... Cu-nţelesuri anumite
Vreau să fiu viril întocmai Toţi rivalii de-odinioară
Ca şi calul de sub mine. Vin spre el să-l felicite.

-Şi-asta ţi-oi îndeplini-o! Vasăzică, din dorinţe

Zise albina cu emfază, Două i s-au împlinit
Şi acum te du cu Domnul Repede aleargă acasă
Să te aibă el în pază. Se dezbracă gol, grăbit

Ajungând la han se uită Şi uitându-se-n oglindă

În vitrină şi se vede De necaz obrazu-i crapă
Înalt, frumos ca un Adonis Fiindcă calul de sub Tomy
Chipeş, că nu-i vine-a crede. N-a fost armăsar, ci iapă!

PANDELE
Bunicuţa lui Pandele
De pe strada Ghica Tei
A băgat discret de seamă
Cum că nepoţelul ei
Când nu-i observat de nimeni
Nici de Ţonc, nici de Rodica
Se cam joacă cu puţica.
Şi i-a spus:-Pandele dragă
Vai de mine, nu-i frumos!
Vezi pe domnul cel de colo,
Ăla grasu şi burtos?
Tot aşa o burtă mare-
I-a spus tainic bunicuţa-
O să-ţi crească de vreodată
Ai să te mai joci cu puţa!
9
S-a speriat grozav Pandele
Şi ofta cu-nfrigurare
Când gândea că o să-i crească
Tot aşa o burtă mare.
Dar primind cadou o tobă
Şi un cerc şi-o muzicuţă
De atuncea niciodată
N-a mai pus mâna pe puţă.
Într-o zi, fiind la plimbare
Pe şoseaua-nrourată
A văzut şezând pe-o bancă
O femeie-nsărcinată
Drept la ea s-a dus şi-i spuse,
C-a roşit şi bunicuţa:
-Vezi ce ai păţit cucoană
Dacă te-ai jucat cu puţa?
 10

DE UNDE AŢI CUMPĂRAT?

Din naltul plin de boare rece, Un aer greu, de naft, de varză,

Curg serpentine de carmin Ce-ţi intră-n nări, în gât, în oase
Şi-un domn, să-i zicem Toma, trece Se-mprăştie pân-să se piarză,
Pe bulevardul Bolentin. Suspecte gaze puturoase.

În urma lui cu doi-trei metri, Manole adulmecând aroma

Cu pasul rar şi săltăreţ Ce-ntreagă fiinţa-i ispiteşte.
Venea Manole, zis al Petrei Aleargă iute după Toma
Cu nasu-n vânt, cu părul creţ. Şi-l opreşte:

Şi cum trecea prin filieră -Scuzaţi, vă rog-a spus Manole

Şi parc, şi oameni, şi decor Vibrând cu vocea-i ca o strună
Lui Toma-i scapă-n atmosferă Dar, unde-aţi cumpărat fasole
Un pârţ urât mirositor. De-o calitate atât de bună?
DILEMĂ GREA
Trecând prin centru, nenea Nae,
Bătrânul curtean de viţă
Văzu, privind într-o vitrină,
O foarte nostimă coniţă.
Apropiindu-se de dânsa,
Cu chibzuinţa sa acerbă
O auzi cum îşi şopteşte:
-Frumoasă rochie! Superbă!
-Vă place mult? Întreabă Nae.
-Superbă! Spune ea din nou.
-Dacă atât de mult vă place
Permiteţi să v-o fac cadou!
Şi au intrat în prăvălie.
I-a-mpachetat-o, a plătit-o
Şi foarte-amabil, nenea Nae
Politicos i-a oferit-o.
11
Coniţa tânără şi tandră
Voind să-i compenseze gestul
L-a invitat la ea acasă
Şi-acasă....înţelegeţi restul.
Un studio de pluş cu perne
Lumină roşie, domoală
Şi dezbrăcându-se, frumoasa
Rămase goală, toată goală.
Frecându-şi palmele amândouă
De doru-i, Nae se sfârşea
Şi-o savura din ochi şoptindu-şi:
-Aşa, aşa, aşa!
Hai vino, îl imploră dânsa
Nerăbdătoare şi lascivă
Hai vino, vino mai degrabă
Că nu-ţi stă nimeni împotrivă...
Bătrânul crai şopti ca prostul
Plimbându-şi ochii pe femeie:
-De broască mi-am făcut eu rostul
De unde îmi fac rost de cheie?
NU E DE LA NOI
Într-un sat pe-o cărăruie
Lângă cârciuma lui State
Trei femei stăteau de vorbă,
Trei leliţe, trei surate.
Şi uitându-se-n ţărână
Cu pătrundere destulă,
Măsurau un boţ de carne,
Care semăna c-o... bulă.
-Fă, Mărie,-zise Safta-
Să tot fie a lui Tănasă!
-Nu e Lele, c-o cunosc eu
C-are cerc şi-i noduroasă.
Poate a lui Drăgan?
-De unde-zice Tinca cu-nfocare-
Căci a lui Drăgan e groasă
Ş-are o dungă pe spinare!
-Poate este a lui Hâncu?
-Nu se poate! sare Lina-
A lui Hâncu-i Năzdrăvană
Şi vânjoasă ca prăjina
12
Ş-apoi Hâncu, de vreo lună
E la Vidra, la moşie...
-Dar a cui să fie oare?
Doamne, Doamne-a cui să fie?
Cum stăteau nedumerite
Cercetând cu anevoie,
A trecut plocon pe-acolo,
Primăreasa, Lelea Zoe.
-Ce faceţi pe aicea?
-Uite, stăm cu mintea răvăşită
Şi nu ştim a cui să fie
Bula asta oropsită?
-Nu e nici a lui Vasile!
-Nici a lui Marin Cucui!
-Nici a lui Grigore Zgaibă!
-Nici a lui Mihalcea nu-i!
Primăreasa o priveşte
Şi răspunde răspicat:
-Bula asta, fă leliţe,
Nu e de la noi din sat!

DISPUTĂ RELIGIOASĂ
Deşi port o mare stimă
Şi am respectat mereu
Şi pe popă şi pe pastor
Şi pe rabinul evreu.
Totuşi, eu am o remarcă.
Deşi nu-i paradox,
Însă cel mai vesel popă
Este popa ortodox.
Fie praznic, nunţi, botezuri,
Sau la orice slujbă sfântă,
Chiar şi la înmormântare
Popa cântă, popa cântă.
13
Dar cel mai deştept dintrânşii
Mai dibaci, mai diabolic
Este fără îndoială
Bruder, pastorul catolic.
Auziţi, iubiţi prieteni
Ce abil, ce diplomat
Pe toţi tinerii-i însoară;
El rămâne ne-nsurat.
Cel mai crud însă-i rabinul,
Ăsta merge-n contra Firii,
Vrea morţiş ca să distrugă
Fericirea omenirii.
Auziţi, ce barbarie,
Zău că merită bătaie,
Unde trebuie s-adauge,
Rabinul, de-acolo taie!
CALMARE 14

A venit la doctor Smilik Tensiunea e normală,

Doamna Sprinţa Rosenstoc Pulsu-i iarăşi regulat...
-Doctore, de două zile, -Da, dar nu dorm toată noaptea
Nu mă simt bine deloc. Şi mă zvârcolesc în pat!

Simt în corp o-nfrigurare -Eh, la vârsta dumitale

Ce mă trece tam-nesam Şi zglobie şi frumoasă,
De la cap până la picioare Se strecoară câteodată
Ia vezi, doctore, ce am? O afecţie curioasă.

Doctorul îşi ia o lupă De aceea, scumpă doamnă,

Şi se uită în ochi drept Nu e caz de-ngrijorare,
O palpează pe spinare Dumitale-ţi trebuieşte
Apoi, delicat, pe piept. Un remediu de calmare!

O ascultă cum respiră, -Asta este! De cal mare!

O mai ciocăneşte-un pic Sare doamna radioasă,
Şi satisfăcut îi spune: Un remediu de cal mare
-Doamna mea, nu ai nimic! Că de cal mic am şi-acasă!
CEL CU DOUĂ 15

Se zvonise-n orăşelul Însă fetele-ntre ele,

De pe deal, Chilia Nouă, Ruşinoase, cum sunt toate,
Cum că Hună Hoşcolovici Îşi spuneau cu preciziune :
Zice-se că are două. -Nu se poate! Nu se poate!

Nimeni nu ştia ce-s alea Cum ne intră-n creier nouă

Dacă-s albe sau gălbui Toată lumea s-aibă una
Doar atât, că el le are Numai Hună s-aibă două?
Ş-amândouă-s ale lui.

Poate are două case? Numai Hana Iosub, prinsă

Două vaci, două oiţe? De-al amorului jăratec
Două găinuşi moţate? Şi la gândul c-are două
Poate, două porumbiţe? Şi e şi băiat simpatic,

Nu, niciuna dintre-acestea. S-a îndrăgostit de dânsul

Dar fiind sigur că le ştiţi De la prima scăpărare.
Vă comunic că sunt alea Şi mai mult, să se convingă
Chiar la care vă gândiţi. Dacă-ntr-adevăr le are

Îl pândea la ştrand să-l vadă
Dezbrăcându-se pe chei.
Ce nu face-o fată cultă
Pentru viitorul ei?
Azi aşa şi mâine iarăşi
A jucat în aşa fel
Până când, la urma urmei,
Ea s-a măritat cu el.
Însă, vai, în noaptea nunţii
După ce-a trecut furtuna
Hana-a observat că Hună
A lucrat numai cu una.
Foarte indignată fata,
De metodele acestea
L-a-ntrebat: -Ascultă, Hună,
Dar cealaltă unde este?
-Unde vrei să fie, scumpo?
E la rabin, dragă fată!
La noi nimeni nu lucrează
Cu-amândouă deodată!
16
Doar când una oboseşte
Şi tu eşti încă în vervă
Este bine totdeauna
Să ai piesa de rezervă.
-Poate-aşa e ritualul?
S-a gândit Hana Iosub,
Şi-n familia lui Hună
Cele sfinte-s cu şurub?
Şi plângea sărmana Hana
Vărsând lacrimi mari cât roua
Fiindcă Hună niciodată
N-a întrebuinţat-o pe a doua!
A trecut o lună, două,
Şi-ntr-o seară fără lună
În alcovu-ndrăgostitei
Giugiulindu-se-mpreună
Ea i-a spus: -Ascultă, Hună
Ce-i în mână nu-i minciună!
Aia de la rabin, dragă,
E cu mult, cu mult mai bună!
CENZURAT 17

Prea onorabila Cenzură Nu vreau să fac o glumă proastă

Dintr-un exces de zel fatal Nici disertaţie de clovn
Mi-a cenzurat o "aventură " Însă, cunoaşteţi dumneavoastră
Fiindcă subiectu-i imoral. Pe cineva născut în pom?

Sunt intrigat peste măsură În pat întins şi-n pielea goală

Şi trist de procedura-aceasta C-o plapomă acoperit
Şi vreau alături de Cenzură E un tânăr, Nicu Mototoală
S.-o judecaţi şi dumneavoastră. Ce meditează liniştit.

În actu-ntâi, sub luminiţe Dacă-i acoperit înseamnă

Şi flori,şi-un pat, un pat banal. Că nu-s motive de scandal
Spuneţi-mi domni şi cuconiţe Ş-apoi nici gândul nu te-ndeamnă
Dacă un pat e imoral? Să crezi că-i lucru imoral.

Ba pot susţine cu căldură La recrutare-n clipe grele,

Că e moral cum sunt şi sfinţii La baie sau la doctor Droc
Fiindcă în paturi se născură Nu te dezbraci până la piele?
Strămoşii noştri şi părinţii. Şi nu e imoral de loc!
 18
Alăturea, de pat, sfioasă
Şi îmbrăcată-n şorţ închis
Stă o femeie, şi-i frumoasă
Ca un heruv din paradis.

Când o femeie şic, gingaşe,

Stă lângă un bărbat ideal
Şi-i spune vorbe drăgălaşe
Găsiţi că este imoral?

Deodată puica-ncântătoare
În glas cu-argint de clopoţei
Exclamă plină de mirare:
-Vai, Nicule, tu eşti ovrei?

Ş-acuma, spuneţi-mi, scumpă doamnă,

Şi domnilor, în general,
Dacă a fi ovrei înseamnă
Un fapt atât de imoral?
 19

NAUFRAGIUL

După un naufragiu groaznic Nu le mai lipsea nimica

Ce i-a scufundat în ceaţă Ba ades le prisosea
Şase marinari nevolnici Aveau hrană, ierburi, apă,
Care au mai scăpat cu viaţă Doar femeia le lipsea.

Înotând şi zi şi noapte Rabdă omu-o lună, patru

Peste apa plumburie Mai te-agiţi, te consolezi,
Fură azvârliţi de valuri Însă când te-ajunge jalea
Pe o insulă pustie. Mai că-ţi vine să turbezi.

Trei luni s-au hrănit cu ierburi Da-ntr-o zi, pe-un rest de barcă
Şi cu peşti găsiţi pe mal Ce-a rămas numai crâmpeie
Îşi făcură şi-o colibă Peste malu-abrupt deodată
Şi trăiau original. Fu zvârlită o femeie.
 20
Una singură şi goală
Şi frumoasă, o ispită,
Care se-ndrepta, în soare
Spre colibă, fericită.

Marinarii, toţi, văzând-o

Năvăliră-n goana mare
Cari de care mai degrabă
S-o apuce la strâmtoare.

Ea văzându-se-n pericol
Ridică un braţ în sus
Şi c-un gest de curtezană
Marinarilor le-a spus:

-Ho, nebunilor sălbateci!

Nu vă repeziţi pe-alee
Ţineţi seama de un lucru:
Nu sunt şvaiţer, sunt femeie!
MAC-MAC
21

În tramvaiul care duce Doamna foarte intrigată

Din Lipscani în Ghica Tei L-a privit cu mult temei.
Plin de lume anonimă Însă tot mai mult măgarul
De bărbaţi şi de femei. Se-ndesa în...viaţa ei.

La o staţie din centru, Că deodată cuconiţa

Sau de prin împrejurimi, Nu s-a mai putut abţine
S-a urcat o cuconiţă Şi i-a spus:-Ascultă, june,
Cu superbe rotunjimi. Nu te simţi sau nu ţi-e bine?

Trup felin, plin de ispite, Ce te-ndeşi ca la pomană?

Dar rotund şi voinicel Când nici nu ştiu cine eşti!
Parcă-ar fi sculptat de dalta Cu metode de-astea brute
Lui Rodin sau Praxitel. Crezi c-ai să mă cucereşti?

După ea se urc-un tânăr- Află că sunt doctoriţă,

Tip de Donjuan sadea,- Chiar de nu m-arată faţa,-
Care nu ştiu din ce pricini Şi-ţi fac una s-o ţii minte
Se cam îndesa în ea. Toată viaţa, toată viaţa!
 22

Că de mai mă atingi o dată

Peste trup sau peste braţe
Ţi-o tai jos în bucăţele
Imediat! Şi-o dau la raţe!

Iar femeile-vreo zece-

Din tramvaiul cel sărac,
Începură toate odată:
Mac, mac mac, mac, mac, mac mac!
PROBABIL 23

La o şcoală -Foarte bine!

Specială : Tu, Marine?

-Spuneţi o propoziţiune- -Transpirat de-alergătură

Zice profesoru-amabil- Deşi încă-n luna mai,
Care să cuprindă musai Mi-am pus puloverul-probabil
Şi acest cuvânt: probabil. Să nu capăt guturai.

Nicu emoţionat -Hm, şi asta merge, zise

A răspuns imediat: Domnul profesor agale-
Şi acum să spuie una...
-Ieri văzând noroasă vremea Tu, Abramovici Ghidale.
Şi fiind cu haina nouă
Mi-am luat cu mine umbrela Stă Ghidale, se pătrunde
Că probabil o să plouă Şi apoi voios răspunde:
 24

-La vecinul nostru, care-i

Pianist, vine de-o lună
O elevă frumuşică
Şi fac muzică-mpreună.

Curios cum sunt din fire

Ieri, discret ca un strigoi
Am privit prin broasca uşii
Şi-am văzut cum amândoi,

El îşi lasă pantalonii

Fata fusta-n sus spontan
Şi mi-am spus că vor, probabil
Să se "uşureze"-n pian.
PATRIARHALĂ
Fâlfâiri de boare rece
Se strecoară în infinit
Când pe drumul mare trece
Popa Neacşu obosit.
Înalt e popa. De departe
Cu un sfânt poţi să-l asemeni
Când cu dragoste împarte
Pilde bune între semeni.
Urcă popa spre colină
Răsfirându-şi barba în vânt
Vesel c-a împărţit lumină
Şi iubire pe pământ.
25
Când să intre-n curticică
Preoteasa-n trei cuvinte
Îl întâmpină smerită:
-Bine ai venit părinte!
-Să trăieşti!-îi spune dânsul
Luminat de-al lunei rază
Şi trudit de atâtea slujbe
Popa în jeţul lui se-aşează.
-Ce zici coană preoteasă
Hai părerea să ne dăm,
Vrei să stăm întâi la masă
Şi apoi să ne culcăm?
-Ce pot eu să spun părinte?
A răspuns în grabă ea-
Facem cum vrei tu, prea sfinte
Şi pe urmă vom mânca!
LA FEL
26

Sus, pe Văcăreşti pe dreapta O întoarce

Lângă cârciuma lui State O apropie de nas
Avea Şmil o prăvălie O suceşte, o miroase
Şi vindea păsări tăiate. Şi mi-o pipăie un ceas.

Găinuşe şi răţuşte, Pleacă apoi, şi-i pare scumpă

Câte-un puişor de-un kil Şi eu stau ca un tembel.
De voieşti găină grasă -Dragă, tocmai ca la tine
N-o găseşti decât la Şmil. Şi la mine e la fel...

Cum stătea el într-o seară -Cum, la fel e şi la tine-

Printre raţe şi gânsaci Zice Şmil cu răutate-
Intr-Avram în prăvălie Ai şi tu o prăvălie
Şi-l întreabă: -Ce mai faci? Unde vinzi păsări tăiate?

-Ce să fac? E criză mare -Eu, eu n-am păsări tăiate-

Şi vânzare nu-i de loc. Spuse Avram îngândurat-
Chiar de-mi vine unul, Însă, vezi, eu am acasă
După vreo găină, Trei fete de măritat!
 27
Dar deodată-un val năpraznic
Smulge barca, o hurducă,
LA FUND
O smuceşte-ncoace-ncolo
Şi o saltă ca pe-o nucă
Marea spumegă în valuri
Dăruind privirii noastre
Vâslele s-au rupt, iar Samy
Stropi de-argint ce vin spre maluri
A-ngheţat, parcă-i un sloi.
Când roz-albe, când albastre.
Dacă se răstoarnă barca
Se îneacă amândoi!
Plin de farmec e peisajul
Cât cuprinzi cu ochii zarea
Vai de mine! -urlă dânsul
Parcă-ntinsul cer albastru
Cu figura-ngălbenită.
S-a îmbrăţişat cu marea.
Dac-ajung la fund, Raşela,
Peştii or să mă înghită!
Cum se leagănă-ntr-o barcă
Prin talazuri ce se sparg
-N-avea grijă, dragă Samy
Samy şi cu nevestica
Pentru ce să ţi-o ascund
De vreun ceas se plimbă-n larg.
Cu ce ai tu, niciodată
Nu poţi să ajungi la fund!
COCOŞELUL 28

S-a-nsurat boierul Fică Mai spre deal, un taur tânăr

Moşier din Drăgăşani, Şi-a găsit şi el de joacă
Cu o fată tinerică Şi se înfigea prozaic
De vreo douăzeci de ani. Într-o dolofană vacă.

După ce-au trecut prin vraja Mai-n spre vale-n iarba verde
Dulce-a lunilor de miere, Având martoră-o căpiţă
Petrecute-n seri de doruri, Ţapul îşi vedea de treabă
Voluptate şi plăcere, Cu o gingaşă căpriţă.

Fică şi-a luat soţia Pân-şi câinii de la curte

Să-i arate, cum vă spui Zambilica şi Grivei,
Moara, vitele, moşia Cam întorşi unul spre altul
Tot ce are-n curtea lui. Făceau dragoste şi ei.

Cum ajunseră la grajduri Ca-ngrozită de ce vede

Unde caii se adapă, Ea îi spuse ruşinoasă:
Tocma-atuncea armăsarul -E dezgustător aicea,
Făcea dragoste c-o iapă. Tot mai bine e acasă!

Când să urce pe verandă
Au văzut, ca-ntr-un pastel
Cum o găinuşă tandră
Zbenguia c-un cocoşel.
Ciripeau voioşi şi sprinteni
Săltăreţi pe tot meleagul
Şi se tot pupau în ciocuri
Că-ţi era mai mare dragul.
-Uite, ăştia-mi plac-îi spuse
Ea cu glasul îngeresc-
Uite ce frumos se joacă
Şi ce splendid se iubesc!
-Da? Îţi plac?Întreabă Fică.
Bine puico, mă supui!
Şi-a chemat la el degrabă
Pe Bogdan, vătaful lui
29
-Uite dragă vătăşele
De-azi încolo ce să faci:
Priponeşti toţi armăsarii,
Pui oprelişte la vaci
Îngrădeşti căpriţa, iapa,
Şi-orice fel de mamifere
Ca să n-aibe cu masculii
Nici un fel de-apropiere.
Nu vreau, scumpa-mi nevestică
Cum e inocentă, ea
Şi timidă, şi subtilă,
Să mai vadă-aşa ceva!
Nimeni nu mai are voie
Să îşi facă aicea felul
Fiindcă-n curte-aici iubeşte
Numai eu şi cocoşelul!
 30
Ordinul e sfânt.Şi nimeni
Nu crâcneşte un cuvânt
Dac-a poruncit boierul
Gata! Ordinul e sfânt!

Într-o noapte violetă

Când nici nu s-a aşteptat,
A intat Bogdan, vătaful
Foarte emoţionat.

E cam galben şi ciudate-s

Ale lui căutături.
-Coane Fică, coane Fică,
A intrat scroafa-n călduri!

Ce ne facem? mai întreabă

Plin de spaimă vătăşelul
Cine potoleşte scroafa,
Dumneata sau cocoşelul?
APRECIERE George-a devenit vulcanic
31

Şi e plin de nerăbdare
George-i negustor cu firmă Fiindcă Lily e-o păpuşă
Ş-are o prăvălie " Unic " Blândă şi fermecătoare.
Cumpără şi vinde mărfuri
Că gândindu-se la glasu-i
Blănuri, stofe, mozaic, Ca un zvon divin de harfă
Îşi şopteşte-ncins de doruri:
Porţelanuri şi covoare -Faină marfă, bună marfă!
Chihlimbar şi abanos
Şi-orice marf-o preţuieşte Sâni frumoşi şi braţe durde
Pulpe dulci, piciorul mic,
După ochi, după miros. Cum să nu te-apuce dracii
Lângă ea când stai un pic?
Cum e logodit cu Lily,
O fetiţă fină-n mână, D-aia poate astăzi, George
Iară nunta-i hotărâtă, Când a prinso-n odăiţă
A pupat-o plin de pofte
Musai peste-o săptămână. Şi pe ochi şi pe guriţă
 32
Şi strângându-i trupu-n braţe
Plin de voluptăţi nebune
A alunecat cu mâna...
Unde... nu se poate spune!

-Vai, Georgică, spune Lily,

Ştiu ce lungă orice clipă-i
Stăpâneşte-te, mă turburi,
Prea mă strângi şi prea mă pipăi,

Fii cuminte! Ai răbdare

Mai ales, şi nu uita
Că peste o săptămână
Toată, toată e a ta!

George îşi miroase palma

Şi apoi distrat îngână.
-Asta-i marfă care poate
Să mai stea o săptămână?
DEOSEBIRE 33

Moritz, elev cuminte Moritz însă nu se lasă

La liceul din Buzău Şi aşa cum şi-a propus
Într-o zi, pe negândite Plin de nevinovăţie
L-a-ntrebat pe tatăl său. La mămica lui s-a dus.

-Papalicule, ia spune-mi -Muterlein, să nu te superi,

Dar să nu fii supărat Dar aş vrea să am idee
Ce deosebire-i între Ce deosebire-i între
O femeie ş-un bărbat? Un bărbat şi o femeie?

-Vai de mine şi de mine -Asta e obrăznicie

Moritz, nu mă enerva Vai de mine şi de mine
Cum se poate tu, mein libchen Stau şi mă întreb într-una
Să mă-ntrebi aşa ceva? Cum de nu-ţi este ruşine?

Un băiat ca tine-nvaţă Tu, model în toată clasa

Şi nu întreabă aşa, hai-hui Şi în tot liceul chiar
Chestiuni neruşinate Să vorbeşti aşa cu mama?
Care nu-s de vârsta lui! Piei din ochii mei! Măgar!
 34
Moritz-dezolat de-atâtea
Observaţiuni amare
Profesorului îi pune
Tot aceiaşi întrebare.

Dascălul, Albert, pe Moritz

Îl întreabă rugător:
-Ia să-mi spui, te rog, ce număr
Poartă mama la picior?

-Mama? 37 poartă!
Iară dascălul Albert
Mai întreabă:-Dar tăticul?
-Tata? 41. Cert!

-Deci mămica 37,

Tata 41 are
Precum vezi, deosebirea
Este numai între picioare.
 35
TOT UNA E!

Rifca a venit la rabi Rabinul deschide-o carte,

Şi e plină de obidă : Murmură o rugăciune
-Rabi, sunt nefericită Şi cu ochii către ceruri
Iarăşi am rămas gravidă! Se inclină ş-apoi spune:

Dă-mi un sfat, că tu eşti ţadic -Uite ce-ai să faci femeie:

Eşti de Dumnezeu aproape Mâine dis-de-dimineaţă
Sau citeşte-un psalm şi roagă-l Mergi şi-ţi târguieşti o oală
Să mă scape, să mă scape! Cât mai mare de la piaţă

-Greu, femeie! Nu se cade Iar târziu, când vraja firii

Firii să vă împotriviţi Te învăluie domoală
Chiar şi în Scriptură zice: Toată noaptea, toată noaptea
"Creşteţi şi vă înmulţiţi" Ţii picioarele în oală.

-Da, dar am copii vreo şapte De se-apropie sortitul

Fete mici şi băieţei Pentru clipa de noroc
Numai Cel de sus mă ştie Tu, picioarele în oală
Cât de greu o duc cu ei. Nu le scoţi deloc, deloc!
 36
Dac-asculţi povaţa asta
Care-i binecuvântată
Nu se poate, nu se poate
Să rămâi însărcinată!

Opt luni au trecut degrabă

Sau chiar nouă-mi se pare-
Şi într-o zi veni la rabi
Rifca, dar cu burta mare.

-Nu mi-a folosit povaţa

Zice ea foarte timidă
Fiindcă, uită-te la mine
Iarăşi am rămas gravidă.

-Cum se poate? Îţi spusesem

Când te-i duce la culcare
Tu, picioarele amândouă
Să le ţii-ntr-o oală mare!

-Păi, să vezi cinstite rabi,-

Zice ea cu mult lipici-
N-am găsit o oală mare
Şi am luat două mai mici...
LA ŞCOALĂ 37

Zvon şi ciripiri de glasuri -Ce înseamnă "mi-e ruşine"?

Joc de mingi şi de săgeţi Spune-mi dragă, că te pup.
Tote astea se întâmplă -Eu, când o să fiu mai mare
La o şcoală de băieţi. Vreau să-mi crească păr pe trup!

Într-o pauză, profesoara -Păr pe trup? Cum vine asta?

Pune câte o întrebare: Mie spune-mi momentan!
-Ce-ai vrea tu să ai Năftule Vrei ca să trăieşti în peşteri,
Când ai să te faci mai mare? Sau în junglă ca Tarzan?

-Eu aş vrea o bicicletă. -Nu vreau să trăiesc în peşteri

-Dar tu Şmil?-Un avion Sau în codru în Guyana
-Dar tu ăla mic de-acolo Ci aşa cum trăieşte
Ia răspunde, Natansohn? Verişoara mea Şoşana.

-Eu, răspunde ăla micu- Da! Frumoasă şi isteaţă

Cu privirile hai-hui- Ce mai? Straşnică muiere
Mă iertaţi, gheveret,însă Are-un smoc de păr în faţă
Mi-e ruşine să vă spui... Şi câştigă o avere!
NE-OM CĂUTA 38

De la Năsăud din vale Iar Leana lui frumoasă

Şi ţinându-se de mână S-a oprit lâgă fântână
Au venit Ion şi Leana Unde stau femei cu scoarţe
Căpăţână; Şi cu lână.

El cu coşul plin de ouă -Stai Ioane, stai o ţâră,-

Iar Leana lui cea dragă Zise draga lui mireasă,-
Avea lână de ţigaie Cum ne întâlnim să merem
În desagă. Către casă?

Cum ajunseră-n piaţă -No, că ghine, spuse dânsul,-

El s-a dus la poarta nouă Când va bate ceasul- două,
Unde stau ăia cu păsări Eu te voi căta la lână
Şi cu ouă. Tu la ouă!
CHITANŢA 39

Tanţa, domnişoara Tanţa Dar cum tanţa-i delicioasă

E-o duduie foarte şic, Ş-are maniere fine
Zveltă, cu ochi mari şi negri Nici nu vreau să ştiu ce face
Cap superb, năsucul mic, Nici cu ce şi nici cu cine.

Picioruşe dulci şi durde Ca vecini de bloc, se-ntâmplă

Şi, când trece ea prin Tei Ca să-i cer un ac sau aţă
Toţi bărbaţii o admiră: Sau îmi cere ea o carte
-Mă, halal de mama ei! Până mâine dimineaţă.

Ce profesie-are Tanţa? O vecinătate dragă

Uite, n-aş putea să spun! Ne prinde zilele-n cătuşe
Nici nu mă interesează Că ades intru la Tanţa
Chiar dacă o presupun. Fără să mai bat la uşă.
 40
Tot aşa într-o seară, intru.
Era iarnă grea şi ger
Şi-o găsesc în pielea goală
Stând lângă calorifer.

Năucit de frumuseţea-i
Dau să mă retrag un pic
Iară Tanţa-mi spune:-Intră,
Intră dragă, nu-i nimic!

Am intrat şi beat de farmec

O-ntrebai plin de mister:
-Pentru ce staţi goală, scumpo
Lângă calorifer?

-Fiindc-a fost proprietarul,

Mi-a răspuns şăgalnic Tanţa,
Mi-am plătit la el chiria
Ş-uite-acum usuc chitanţa!
OM CINSTIT
În expres, un tânăr, Iană
Mai acum o săptămână
Voiaja c-o cuconiţă
Mai frumoasă ca o zână.
Grecul, admirându-i chipul
Feciorelnic şi cosiţa
N-a răbdat ca să nu-i spuie:
-Ce frumoasă eşti coniţă!
Lei o mie-aş da acum
Dacă m-ai lăsa agale
Să pui mâna, doar o clipă
Pe pulpiţa dumitale.
Zâna, roşie ca focul
41
Şi cu buze-nsângerate
A răspuns:-Nu ţi-e ruşine?
Vai de mine, nu se poate!
-Nu e nimeni, cuconiţă
Să te vadă, să te ştie
Cum ai ridicat rochiţa.
Ş-am pus mâna, iei o mie!
Zâna strânsă-n faldul rochii
Se mlădie ştrengăreşte
Şi îi face semn cu ochiii
Că primeşte, că primeşte.
Grecul e robit de farmec
Iară zâna foarte fin
A săltat în sus rochiţa
Puţintel, câte puţin...
 42
Pulpe roze vede Iane
Cum în lume multe nu-s
Durde, dulci şi dolofane;
-Ah, puţin mai sus, mai sus!

Se ruga mereu şi lacom

Şi-o sorbea cu ochii duşi:
-Încă puţintel coniţă!
Puţintel mai sus, mai sus!

-Gata! Îi vorbeşte zâna

Rochia-i peste sânii mei
Hai degrabă, pune mâna
Pune mâna unde vrei!

-Nu, nu!- răspunse Iane-

C-a rămas perplexă zâna-
Grecul om cinstit rămâne
N-are bani, nu pune mâna!
 43
CĂPRIŢA SFÂNTULUI PETRU

Sfântul Petru, mare paznic -Bine, Petre! Se aprobă!

Peste-a raiului fântână Ce nu fac eu pentru tine
Plictisit de-atâtea veacuri Treci la Cadre, ia-ţi cartelă
Să tot stea cu cheia-n mână, Şi te du! Te du cu bine!...

Într-o zi s-a dus la Domnul Ajungând în Capitală

Prea supus şi prea smerit Fercheş, tânăr şi cu bani
Şi îngenunchind în faţă-i Că puteai să-i dai ca vârstă
Petre astfel i-a grăit : Douăzecişiopt de ani,

-Doamne, din străfund de vremuri S-a-ncurcat c-o femeiuşcă

Te slujesc fără prihană Nostimă şi dolofană
Am şi eu o rugăminte Şi la "Compescaria" într-una
Fie-ţi milă şi pomană La "Segarcea" şi "Crăcană"

Dă-mi concediu de odihnă Toată luna a ţinut-o

Doamne, pururi lăudat Numa-n chefuri şi antren
Doar o lună-nalt prea sfinte, Vizitând seară de seară
Căci sunt om şi sunt bărbat! "Pescăruş" şi "Mon Jardin"

Că-mbătat de-atâta farmec
Şi de patimi juvenile
Şi-a întârziat concediul
Cu vreo trei sau patru zile.
-Bine Petre, nu ştii oare
Că după regulament
Orice-ntârziere-nseamnă
Cum că n-ai fost vigilent?
-Ba am fost, inalt prea sfinte,-
Zise Petru fericit,-
Însă-n timpii morţi, părinte
Uite, m-am ămbolnăvit.
Două nopţi şi patru zile
Am zăcut în odăiţă
Şi mă tot hrăneam cu lapte,
Doar cu lapte de căpriţă
44
Dacă n-ar fi fost căpriţa
Să mă vindece de toate
Zău muream, muream de tuse,
Doamne sfinte şi-ndurate!
A trcut o vreme lungă
Petre Sfântul cum vă spui
Se topea de dor săracul
După dulcinea lui
O vedea frumoasă, durdă
Gură roşie, ochii adânci
Trup de nimfă care zburdă
S-o tot sorbi, s-o tot mănânci...
Drept la Dumnezeu se duse
Şi îi zise rugător:
-Doamne, nu mai pot de tuse,
Dă-mi concediu, c-am să mor!

Şi dacă mă sting, cu mine
Piere ultima mlădiţă...
Să mă vindec, leacul este
Numai lapte de căpriţă!
-Bine-ţi dau o lună,-zice
Domnul zărilor senine-
Dar când vii, aduci şi capra
O aduci aici cu tine.
-O aduc, Înalt prea sfinte,
O aduc numaidecât
Cum o ştii, în patru labe
Şi cu o funie de gât.
Şi mâhnit, gata să-i spargă
Inimioara-i pătimaşă
Se-ntreba:-Ş-acum, Petrache
Spune, p-unde scoţi cămaşa?
45
Şi dacă mă sting, cu mine
Piere ultima mlădiţă...
Să mă vindec, leacul este
Numai lapte de căpriţă!
-Bine-ţi dau o lună,-zice
Domnul zărilor senine-
Dar când vii, aduci şi capra
O aduci aici cu tine.
-O aduc, Înalt prea sfinte,
O aduc numaidecât
Cum o ştii, în patru labe
Şi cu o funie de gât.
Şi mâhnit, gata să-i spargă
Inimioara-i pătimaşă
Se-ntreba:-Ş-acum, Petrache
Spune, p-unde scoţi cămaşa?

Dumnezeu nici nu prea vede
Te strecori încet şi-atât
Goală şi în patru labe
Şi cu funia de gât.
Ascensorul te aşteaptă
Te îmbarci în el frumos
Şi în două-tri minute
Scumpo, vei ajunge jos.
Ce să facă biata fată?
A primit cu mult curaj
Şi de ce să nu profite
De-un asemenea voiaj?
Dezbrăcată, e-o minune
Trup de nimfă, ca-n poveşti
Nea Petrică, nea Petrică
Ce pramatie îmi eşti!...
46
S-a urcat în cer cu dânsa
Şi o îndemna mereu:
-Hai căpriţo, hai cu nenea
Să te vadă Dumnezeu!
Cum ajunseră-n zenituri
Şi-au deschis spre Tron portiţa,
Dumnezeu luă ocheanul
Şi-ndelung privi căpriţa.
A privit-o înc-o dată
Dinapoi şi dinainte
Şi a izbucnit năvalnic:
-Ia ascultă, Petre sfinte!
Eu când zămislit-am capra
Printre vite consacrate
Avea-n faţă ţăcălia
Ş-avea ţâţele în spate.
Dar cu capra ta, Petrache
O brodişi ca Ieremia,
C-are ţâţele la faţă
Ş-are-n spate ţăcălia!
TREI NASTURI
47

S-a oprit tramvaiu-n piaţă Mai deschise încă unul

Lume multă şi pestriţă Dar zadarnic îi e dorul.
Şi prin iureş se-mpinge Nici acum nu poate doamna
O frumoasă cuconiţă. Să-şi ridice sus piciorul.

Cum avea rochiţa strâmtă Dar un domn ce e în urmă-i

Şi cu nasturi mulţi pe spate Fără niciun fel de formă
Vrea să urce, dar din cauza O apucă de contururi
Rochii strânsă-n trup, nu poate. Şi o saltă pe platformă.

Trece mâna-i mititică Doamna roşie la faţă

Lată ca un plăsturel Fulgerând priviri haine,
Înspre spate şi gingaşe Se întoarce şi îi spune
Ea deschide-un năsturel. Bombănind:-Nu ţi-e ruşine?

Imposibil să se urce -N-ai dreptate, cuconiţă

Dar ca şi orice femeie Zice el cu nepăsare
Îşi mai trece mânuşiţa Dumneata te superi fiindcă
Şi înc-un nasture descheie. Fără vrere am pus mâna

Dar cum treapta e-năltuţă Pe când eu tăcui din gură

Şi e-aproape imposibil, Când nici nu mi-ai spus "pardon"
Ce să facă, ce să facă? Şi mi-ai descheiat din grabă
Vezi, momentul e penibil! Trei nasturi la pantaloni!
DORINŢA LUI DĂVIDEL 48

Mămiţica-i indispusă
Vocea parcă i-se-ngroaşă
Nu ştiu pentru ce, dar tanti
A trimis să vie-o moaşe.

Davidel, copil cuminte

Cu mămica se-ntreţine
Şi când cearcă s-o aline
Ea se simte mult mai bine.

Şi-l întreabă:-Moţk dulce,

Ce-ai dori tu bunăoară
Să-ţi aducă mama dragă
Frăţior sau surioară?

Davidel zâmbind, răspunde

Fără nici o etichetă.
-Dac-aş şti că nu te doare
Aş dori o bicicletă!
MARE PĂCAT
49

De la Adjud, o văduvioară, Ea n-ar fi vrut, dară departe

Frumoasă şi pe nume Henţa, Ţâşneau văpăi şi reverie,
Să plece trebuia-ntr-o seară, Şi vizitiul zdravăn foarte,
Înspre Focşani cu diligenţa. Fir-ar al naibii el să fie!

Şi s-a-ntâmplat ca-n seara-aceea Iar luna în manta de paradă

Că n-au plecat nici marchidanii, Şi plină de indiferenţă,
Nici boccegii, ci doar femeia S-ascunse-n nori, ca să nu vadă
Cu diligenţa la Focşani. Ce se întâmplă-n diligenţă...

Porniră căişorii în goană, Ajunsă-a doua zi-n cetate

Vreo zece poşti, după ceas S-a dus la târg cu trebuinţă,
Şi tocma-n valea lui Sardoană Şi după ce-şi luă de toate
Făcură-n silă un popas. Are mustrări de conştiinţă...

-Mănăm aici, bade Avrame? Nici nu mai vru să-şi amintească

Întreabă Henţa cu sfială. De faptu-n taina nopţii stins
-Aici, răspunse vizitiul Şi-apoi, ca să se pocăiască
Că-s caii rupţi de oboseală. S-a dus la rabin şi s-a plâns:

Însă să nu ai nici o teamă, -Păcătuit-am greu, prea sfinte

Din noapte vin miresme dulci, Fiindu-mi frică de strigoi,
Ce te-nvelesc ca o năframă, Eu tânără şi fără minte,
Că poţi, în tihnă, să te culci. Şi el simpatic şi vioi...
 50
-Mare păcat! a spus rabinul,
Cu Dumnezeu ca să te împaci,
Vei implora tot Sanhedrinul,
Vei da ofrandă la săraci.

Din Elfimir ţi-oi citi misterul

Ce iartă oamenii-ntre ei
Şi ca să se îndure cerul,
Vei da şi cinci sute de lei!

-Primesc, răspunse ea cu sete

Şi cu emoţii neştiute,
Oiţa păcătoasă dete
Două bancnote a cinci sute.

Se uită rabinul la sumă

Şi-i zise plin de duioşie:
-Eu ţi-am pretins să dai cinci sute
Şi văd că tu ai dat o mie!

-Ţi-am dat o mie, rabi! Lasă...

Că nu-i nici o greşeală, ştiu.
Dar vezi că eu mă-ntorc acasă
Tot cu acelaşi vizitiu!
SUNT PĂCĂTOS PĂRINTE
La părintele Vintilă
Vine-Arvinte, cam sfios
Şi îi spune:-Fie-ţi milă
De un suflet păcătos
Chiar în Săptămâna Mare
Când tot omul e smerit
Şi posteşte cu ardoare
Uite, am păcătuit!
-Ai furat?-întrabă popa
-Nu prea sfinte! Fără vrere
M-am dat diavolului, hopa
C-o grădină de miere!
-Vai de mine, vai de mine...
Greu păcat ai săvârşit...
Însă dacă-mi spui cu cine,
Poate fi-vei mântuit.
-Nu pot! a răspuns Arvinte,
Să-mi fac chinul şi mai greu,
Nu pot să divulg, părinte,
Că mă bate Dumnezeu!
51
Era-naltă şi frumoasă,
Părul blond şi ochii de jar,
Gura dulce, voluptoasă,
Dinţii de mărgăritar...
-Nu cumva ai fost cu Tanţi
Din Smârdan, de peste drum?
-Nu pot s-o divulg, că Domnul
Mă trăzneşte chiar acum!
Şi-avea flori la cingătoare
Trup de crin îmbobocit,
Mijlocul de fată mare,
Numai bună de iubit...
-Poate-ai fost cu Miţa Creaţa,
Cea uşoară ca un fulg
Din Buzeşti? -Cere-mi şi viaţa
Însă nu pot s-o divulg!...
Durdulie,-mbujorată,
Numai cântec, numai joc,
Când te-a strâns în braţe-o dată,
Ai simţit în vine foc!
 52
-Măi Arvinte-ai fost cu Leana
Care şade pe Neptun?
-Sfinte, geaba-mi zgândări rana,
Fiindcă tot nu pot să spun...

O cocoană tăinuită,
Fruct în dragoste scăldat,
Toată plină de ispite,
Toată plină de păcat...

-Bine, du-te, meditează

Şi vii mâine mai dispus,
Domnul să te aibă-n pază!
-Sărut dreapta! Şi s-a dus.

Ajungând în colţ, ca vântul

S-a-ntâlnit cu Calistrat,
Care l-a-ntrebat:-Prea sfântul
De păcat te-a dezlegat?

-Încă nu! răspunse-Arvinte

Foarte vesel şi vioi,
Dar aflai de la părinte
Încă trei adrese noi!
 53
VILA BOMBONICA

Se ştia-n Constanţa toată Dar şi vila-o plăcere -Orice prunc care se naşte,
Că artiştii, toată clica Un miraj, un colţ de vise, Moşteneşte-n timpul "dramei"
De tenori, soprane, comici Cu prea multe maniere Cele de pe urmă mofturi
Trag la vila "Bombonica" Şi prea multe uşi închise. Şi capricii ale mamei.

Că veneau actori de unde Bombonica, cu turiştii Am şi probe evidente:

Nici cu gândul nu gândeşti Era foarte ocupată, Mai de mult, dintr-un hazard
De la Iaşi şi din Craiova Forfotea mai toată ziua Locuia la noi în vilă
Şi mai mulţi din Bucureşti. Ba şi noaptea câteodată. Prinţul scenei-Leonard!

E adevărat că vila Soţul ei, domnul Popescu, N-o să crezi, dar Bombonica
Este cea mai arătoasă Filozof de meserie, Când mi-a dăruit feciorul
Dar şi doamna Bombonica Mai îndeplinea o slujbă: Pe Socrat,-fă-ţi cruce Ioane!-
Tare-i dulce şi frumoasă.. Arhivar la Primărie. Seamănă leit cu tenorul!

Naltă, trupeşă, vioaie, El punea la acte timbre, Ba mai mult: are şi voce.
Chipul bun de pus în ramă, Vize toată ziulica, Toată ziua se zmuceşte
Ochii adânci şi o privire, Pe când treburile vilei Şi tot cântă: "Zi, ţigane",
Ce te-ndeamnă şi te cheamă! Le-aranja doar Bombonica. "Cine-n lume nu iubeşte"!

Veselă şi primitoare -Ştii, mi-a spus el într-o seară, Altă probă! Vremea zboară,
Şi cu sânii rotofei... Când şedeam sub un umbrar Anii trec vreo cinci sau şase
Mulţumea vizitatorii Şi vorbeam aşa-ntr-o doară, Şi-ntr-o vară vine-n vilă
Ce trăgeau la vila ei. Un pahar de Murfatlar. Nici n-ai să gândeşti: Tănase!
 54

Bombonica, iar gravidă, Şi-ntr-o zi mergând pe stadă Vesel şi vorbeşte-n rime,

Cum se-ntâmplă, a rămas Fără să prevăd nimica, Că ţi-e, zău, mai mare dragu.
Şi mi-l naşte pe Horaţiu, Mă-ntâlnesc cu domn-Popescu, Dacă-i pui şi ochelarii
Cu un nas, dar ce mai nas! Soţul doamnei Bombonica. Pot să juri că e Pribeagu!

Ei, să-l vezi cum zice snoave -Ce faci nene? Unde-mi umbli? Să mai pui la îndoială
Şi cuplete savuroase, Că te caut pe la ziare- Crezul şi principiul meu!
Să te strâmbi de râs, nu alta, Zice şi mă-mbrăţişează- -Ba de loc, domnu Popescu,
Mot-a mot, leit Tănase! Să-ţi aduc o veste mare! Totu-i de la Dumnezeu!

Ca să vezi că am dreptate, Ţi-am vorbit eu, într-o seară, Când m-am despărţit de dânsul,
Când susţin că-n timp de ani Ţi-aminteşti? La nişte şpriţuri... Mă-ntrebai şi eu ca proasta:
Pruncul moşteneşte tocmai Că copilul moşteneşte -Ce amestec poate s-aibe
Din afecţiunile mamei! Ale măsii mici capricii? Dumnezeu în treaba asta?

Mai ales Ionică dragă, După ce-ai stat tot sezonul

Nu uita de crezul meu: Şi ne-ai delectat, hazliu,
Tot ce se întâmplă-n viaţă Bombonica mea cea dragă
E c-aşa vrea Dumnezeu! Iar mi-a dăruit un fiu.
..............................
Şi acum ţine-te Ionică.
Ei, dar anii trec de-a valma Să nu cazi cu trupu-n jeţ:
Şi nutrind mereu speranţa, Seamănă leit cu tine,
Trei sau patru ani de-a rândul Tot aşa : Bondoc şi creţ!
N-am mai dat pe la Constanţa.
TESTAMENT
55

Stă să moară, bietul Lazăr, -Toanta aia? sare soaţa

Din moment în alt moment Nu admit şi nu dau voie,
Şi nevestei îi dictează Partea asta de avere,
Punct cu punct, un testament: O prescriem pentru Zoie!

-Las lui Sandu casa noastră... -Pentru ea! suspină Lazăr,

Dar femeia îi replică: Cum zici tu, aşa să fie!
-Pentru ce tocma-lui Sandu? Însă marfa din dugheană,
Casa i-o lăsăm lui Lică! O va moşteni Oişie!

-Bine! -zice muribundul, -Lui Oişie marfa noastră?

Însă ceasul şi-un inel, Asta nu admit de loc!
Cel cu monogramă-n aur Decât el s-o irosească
Le las lui Aurel! Eu mai bine îi dau foc!

-Aurel? E prea obraznic, -Vechea noastră prăvălie?...

Plin de ifos şi ambiţii, -Imposibil! soaţa plânge
Juvaerurile astea Asta i-o lăsăm lui Victor
Poate le lăsăm lui Mitzy! Care mi-e nepot de sânge!

-Fie! spuse bietul Lazăr, Muribundul scos din fire,

Dar covoarele şi banii Ţipă la nevasta sa:-Nu!
Le lăsăm să aibă zestre, Vreau să ştiu, în casa asta
Nepoţicăi noastre, Fany! Cine moare, eu sau tu?
NICI ACUM NU ŞTIU MISTERUL!
57

Priveam pe Ben Iehuda-ntr-o vitrină La tot ce-i îndrugam: Mamzel, duduie,

Şi eu eram c-un pas în urma ei... C-o frază mai de ici, mai de colo
Avea un trup superb, de Mesalină Guriţa-i dulce nu ştia să spuie
Şi un picior sculptat parcă de zei. Decăt o vorbuliţă, una: Lo!

Să-mi depărtez din gând melancolia Şi cum sălta din umeri, ştrengăreşte
Setos de noutăţi ca orice om, Şi îmi zâmbea, m-am lămurit ;
Mi-am scos cu politeţe, pălăria Ea nu ştia o boabă româneşte
Şi i-am spus şoptit, surâzător: Shalom! Eu nu ştiam nici un cuvânt ivrit.

M-a măsurat din cap până-n picioare Pe masă şerveţele-mpăturite

C-o nonşalanţă ce mă-ncătuşa Şi ea, ca să nu stau ca un bleg
Şi parcă a zâmbit, sau mi se pare Îşi însoţea cuvintele rostite
Că mi-a şoptit candid:Bevakosa! Cu câte-un mic desen, s-o înţeleg..

Cum flerul niciodată nu mă-nşeală, Mi-a desenat cuţit, farfurioară

Ştiam precis că o să-mi cadă-n laţ Şi cum m-ardeau privirile adânce,
Şi am plecat cu ea la-nvălmăşeală Ar fi dorit să mergem să mănânce
Ca Julieta şi Romeo, braţ la braţ.

Simţind că din priviri am înţeles-o În restaurant intrarăm şi îndată

Şi fericit de-această aventură Un chelner ne-a servit ca din senin,
Ne-am aşezat la masă-ntr-un lesspresi Un forspaiz, o friptură şi-o salată
Eu o cafea şi ea o prăjitură. Şi am ciocnit şi un pahar de vin.
 58
Mânca cu mlădieri de porumbiţă
Cu dinţişori de-un alb mărgăritar
A mai cerut ficat şi o costiţă,
Ş-am mai ciocnit cu ea înc-un pahar!

Apoi a început să deseneze

O tobă, saxofon şi-un clarinet,
Şi-am înţeles că vrea să se distreze
Şi-am intrat cu ea la cabaret.

Program, femei, orchestră mexicană,

Parfum de mosc, velour şi ametist
Şi drăgălaşa mea pe nume Brana
Mi-a acordat o porţie de twist.

După aceea, foarte-nfierbântată

De dans, de coca-cola şi cafea,
Iubita mea cuminte şi-adorată,
Mi-a desenat frumos o canapea.

De-atunci îmi chinui mintea să-mi pleznească

Şi nu pot dezlega acest mister:
De unde a putut ea să ghicească
Că sunt de meserie tapiţer?
SCANDAL ÎN FAMILIE
59

În oraşul-nu spun care- Într-o după-amiată vagă,

Nu departe de aici Vine Aron, îmbietor,
Locuia un om cu stare Şi îi spune.-tată dragă,
Domnul Natan Şmilovici Vreau cu Ester să mă-nsor!

Şi pe lângă prăvălie -Care Ester?- sare Natan,

Şi o casă cu balcon Parcă prins de-o amintire
Natan mai avea soţie -Fata Blinei de pe Carmel,
Şi un singur fiu-Aron. Una blondă şi subţire.

Tânăr cu purtări alese -Nu se poate! E o taină

Elegant şi studiat Şi mi-e greu a-ţi relata
El era mândria casei, Că de mult...adică Ester,
O podoabă de băiat. Ester este sora ta!

Despre tatăl său-de Natan A plecat Aron, da-n suflet

Fabricant de jaluzele, Clocotea ca un vulcan:
Se spunea că-n tinereţe Şi încet, încet de-atuncea
A fost mare pui de lele! S-a mai scurs aproape-un an.

A făcut el multe pozne Şi-ntr-o seară Aron aduse

Când era mai tinerel Tatălui o veste proastă:
Dar cum vârsta potoleşte -Tată, o iubesc pe Leia
S-a cam potolit şi el. Şi-am s-o iau chiar de nevastă!

-Vai de mine! exclamă Natan,
Iartă-mă de-ţi stau în cale,
Însă şi de data asta
Fi-voi contra vrerii tale!
Fiindc-odată mama Leiei
-Crede şi nu cerceta-
M-a convins până la urmă
Că şi Leia-i sora ta!
Turburat de cele-aflate,
Bietu-Aron s-a dus distrus
La mămica lui iubită
Şi i-a spus :
-Mamă-mi vine să-mi iau viaţa
Toată lumea s-o impac,
Dă-mi mămico o povaţă
Şi mă-nvaţă ce să fac?
60
Când am vrut s-o iau pe Ester-
Floare, fir de micşunea,
Tata m-a oprit spunându-mi
C-ar fi Ester sora mea.
Azi, când o-ndrăgesc pe Leia
Stea scăldată de-auroră
Tata iarăşi se opune
Că şi Leia-mi este soră!
Mama a rămas furată
Parcă de un gând ascuns,
Şi apoi, după o clipă,
Foarte veselă-a răspuns:
-Ia pe care vrei din ele
Şi nici n-o să-ţi pară rău,
Fiindcă am să-ţi spun o taină:
Natan nu e tatăl tău!
NU MAI SFORĂIE DE LOC
61

Mary, draga nevestică -Doctore, mi-e viaţa-amară,

A lui Avrămel din Iaşi, Dă-mi un leac, că Avrămel
Are un copil şi-o vilă Sforăie din cale-afară
Cea mai mândră din oraş. Că nu pot să dorm de fel!

Are fraulein şi maşină Am cercat buline, raze,

Şi un pardes de gutui. Însă totu-mi-e-mpotrivă,
Însă e nefericită N-am să dorm o viaţă-ntreagă
Şi-asta din pricina lui. Lângă o locomotivă!

El, chiar n-are nici un viciu, Scapă-l de această boală

Fără ea nu face-un pas Şi pe mine de calvar
Însă are-un mic capriciu: Fiindcă, altfel, tinereţea
Sforăie si-i tare gras. Mi se trece în zadar!

Când îi vezi la ştrand, pe stradă, -Uite ce-ai să faci, ghevent,

Sau la teatru pe-amândoi, (i-a vorbit doctorul Lehor)
Ea, e ca o floare-n voltă Noaptea, când l-auzi că-ncepe
Şi-Avrămel, ca un butoi! Te ridici încetişor,

D-aia, Mary cea frumoasă, Şi cum doarme-ntins pe spate,

Cu trupul în farmec strâns, Lat şi sforăie în draci,
La un specialist acasă Brusc, picioarele-amândouă,
S-a dus iute şi s-a plâns. Delicat i le desfaci.
NOI DOI
Şmil Popic şi cu Manase
Se iubesc de parcă-s fraţi,
Ambi-s voiajori de seamă,
Şi tot ambi-s însuraţi
Dar cum amândoi curtează
Chiar de-aici, de peste drum,
Pe drăcoasa văduvioară,
Raşelica lui Avrum.
Între ei, băgând de seamă
Cum că gluma se îngroaşă
Şmil, mai filozof, probabil
Îi propuse lui Manase:
-Măi, Raşela-i tare dulce,
Când o vezi cu umeri goi,
Are-atâta şarm, că poate
Să ne dea la amândoi.
Dar ca să putem să facem
Şi puţină-economie
Tu îi cumperi o poşetă
Eu îi iau o pălărie.
56
Şi-ntr-o noapte, tocma-n luna
Când se petrecea cu Şmil
Tu îi iei pantofi, rochiţă,
I-a venit să nască.gata!
Eu o masă, o plimbare,
Şi-a născut chiar un copil.
Pentru noi, chestiunea asta
Nu-i un lucru atât de mare!
Ce să facă Şmil săracul!
Cum să se descurce acuşi?
Şi-apoi e o zicătoare
Cum s-anunţe pe Manase
Care se adevereşte:
Care e plecat la Huşi?
Când e vorba de-o iubită
Unde-s doi, puterea creşte!
Şi îi scrie o scrisoare
Plină de amor şi foc:
Şi aşa trecut-a anul,
-Totdeauna tu, Manase,
Iar Raşela, drăgălaşe,
Ai avut mai mult noroc!
Petecea cu Şmil o lună
Şi o lună cu Manase.
Îţi trimit această veste,
De aicea, de la Iaşi,
Însă, cum ades se-ntâmplă,
Ca să stii: Raşela noastră
Soarta e neândurată,
A născut doi copilaşi!
Că deodată Raşelica
A rămas însărcinată.
Tu eşti norocos, Manase,
Iară eu, nefericit.
Căci copilul tău trăieşte
Iar al meu, bietu-a murit!
 62

Prin mişcarea asta iute, Da-ntr-o noapte, dulcea Mary,

Inima-i produce-un şoc S-a trezit şi-a constatat
Şi eliberat deodată, C-Avrămel al ei, iubitul,
Nu mai sforăie de loc. Nu e lângă ea în pat.

A trcut un an aproape- Unde-i? Că era aicea!

Vremea trece-ntr-o clipită- Nu-i nici în bucătărie,
Nimeni, ca frumoasa Mary Nici în hol, nu-i nici în baie;
Nu-i atât de fericită. Unde ar putea să fie?

Cum începe el concertul Nu-i nici în toaletă,

Mary, cu metoda-i nouă, Poate că s-a dus pe-afară...
Trage-ncet şi îi desface Şi deodată îl zăreşte,
Brusc, picioarele-amândouă. Răvăşit, venind pe scară.

Ca magnetu-i se opreşte -Unde-ai fost? întreabă Mary

"Muzica" fără habar, Plină de îngrijorare.
Se mai mişcă, se suceşte -Sus, că biata fraulein Mitzy
Şi apoi adoarme iar. Sforăie atăt de tare!
STRAŞNIC MEDICAMENT
63

Sandu, un amic simpatic Mulţi tămăduiţi de dânsa, S-a-nţeles cu ea să vie

Cum sunt mulţi în Capitală O slăveau în chip şi fel, Zilnic între cinci şi şapte
Era predispus, săracul D-aia, cu nădejdi, la babă Fără nici o silnicie,
Totdeauna la răceală. Într-o zi s-a dus şi el. Sa-şi bea porţia de lapte.

Şi s-a întâmplat deodată Baba Safta c-o privire, Şi venea sărmanul Sandu
Sandu să se-mbolnăvească, I-a spus verde, fără teamă: După sfatul bătrânicăi
Nu de tuse-obişnuită, -Tusea o să-ţi treacă, numai Să se vindece cu leacul
Ci de tuse măgărească. Dacă bei lapte de mamă! De la pieptul Frusinicăi.

Cu convulsii ne-ntrerupte Caut-o femeie care, Să desăvârşească-efectul

Că la faţă se-nroşea Are-un copilaş şi vrea, Şi gâtleju-a-şi limpezi,
Şi într-una, zi şi noapte, Şi plăteşte-i să te lase El venea să-şi bea tainul
Tot tuşea, şi iar tuşea. Lapte să sugi de la ea! Şi de două ori pe zi.

A luat medicamente, Şi-n cel mult o lună două, Drăgostoasă şi avidă

Prafuri, droguri şi chinină, Să nu-ţi pară curios, După-aventuri tinereşti
S-a frecat cu unguente Îţi dispare toată tusea Într-o zi i-a spus timidă:
Cu eter, hemoglobină. Şi te faci iar sănătos! -Altceva nu mai doreşti?

Şi-a pus prişniţi la picioare Şi-a găsit în Copşa Mică -A, ba da! Răspunde Sandu
Şi la baba Safta dus-s-a Pe Frusina lui Tărâţă Cu un aer mulţumit;
Poate că-i prepară dânsa Pieptoasă şi voinică Dac-aş şti că nu te superi,
Vreun leac să-i treacă tusea. Şi c-un copilaş de ţâţă. Aş dori ş-un biscuit!
AMINTIRI 64

Nu s-au mai văzut, aproape -Ia să-mi spui iubită Cleo,

De vreo cincisprezece ani, Însă cu sinceritate,
De pe când umblau la şcoală, Cum petreceţi, tu cu soţul
Ambele la Botoşani. Clipele de voluptate?

Anii trec pe nesimţite -Spune-mi-o cu de-amănuntul

Şi trec visele şi ele Pentru că prin jocul firii,
Şi s-au întâlnit pe stradă Ştim deja ce-nseamnă aia
Amândouă tinerele. Care-i baza omenirii.

-Nici nu ştii ce bine-mi pare -Draga mea, Ionel m-adoră,

Scumpo, că ne-am revăzut Mă dezmiardă ca pe-un miel
Să ne povestim crâmpeie Şi în ce priveşte-amorul
Şi-amintiri despre trecut. Nu pot să mă plâng de el!

Au vorbit de film, de Beatles, Mă sărută cu pasiune

De artiştii consacraţi, Şi să nu spun mai departe,
Despre modă, despre blănuri Dar îşi face datoria
Şi apoi despre bărbaţi. După cum scrie la carte.

-Dar tu, scumpa mea Ortansa
Ce te-ai măritat devreme,
Cum te-mpaci cu al tău, în visul
Îndrăgirilor supreme?
-Drept vorbind- a spus Ortansa
N-am ce spune despre mine.
Nu o duc rău cu iubirea,
Însă n-o duc nici prea bine.
Şi Vasile al meu e tandru
Însă,are-o apatie
Parcă e, şi parcă nu e
Cum ar trebui să fie.
Dar cum nu-s de mămăligă
Ca să rabd şi nopţi şi zile
Eu m-am dus la doctor Staicu
Şi mi-a dat nişte pastile.
Şi pun una în mâncare
Fără nicio emoţiune
Şi de-atuncea treaba merge
Admirabil, o minune!
65
Da-ntr-o zi, Când stam la masă
Nu ştiu cum, dar lui Vasile
Ca să-i stimulez dorinţa
I-am pus două-trei pastile.
A mâncat, şi deodată
Fără urmă de ruşine
A sărit în sus sălbatec
Şi s-a năpustit spre mine.
A smuls toată-mbrăcămintea ;
Ce să-ţi spun, m-a făcut praf,
Nudă ca pe Sofia Loren
De la cinematograf.
Mă strângea la piept cu sete,
De spărgeam că-mi sparge coasta
Şi mă-mbrăţişa năpraznic...
-Ei, şi ce vezi rău în asta?
-Nu e rău! Din contra!Îmi place,
A răspuns Ortansa senină,
Însă...noi funcţionarii
Luăm masa la cantină!
METODA LUI ŞMIL 66

Doi prieteni, Şmil şi Leibu -Eh, mă bucur! Să dea Domnul

Amândoi din Botoşani, Sănătos s-o stăpâneşti!
Nu s-au mai văzut, aproape, Dar ia spune-mi Şmil, iubite,
De vreo opt sau nouă ani. Ce mishuşim învârteşti?

Vremea rupe prin vâltoare -Vând terenuri! Marfă, aur,

Orice stavilă-i ridici; Niciodată n-am fost lump,
-Leibule! Ce bine-mi pare Sânt în ţară un balaur :
Că ne-am întâlnit aici! Cumpăr ieftin şi vând scump.

-Slavă Domnului-c-ajuns-am Am bizon şi clientelă

Azi ca să ne mai vedem! Şi lansez afaceri mari,
-Ce mai faci şi cum îţi merge? Am maşină, câine, pudel
-Mulţumesc! Baruh Aşem! Şi vreo cinci funcţionari.

Uite, casa asta mare La etaj stau eu cu Rifca,

Din plafon în duşumea, Cum cobori, în mijloc treapta
Cu etaje, de-o splendoare Dormitorul meu e-n stânga
Este proprietatea mea. Dormitorul ei în dreapta.
-Tu aici şi ea acolo? 67
Soţ şi soaţă separat?
Cum se poate?-ntreabă Leibu
Poate că sunteţi certaţi?

-Nu suntem certaţi! Din contra!

Dar cum eu sunt menahel...
Pentru ce să ştie Rifca
-Bine, bine, lasă asta,
Câţi bani am în portofel?
Dar când vrei, ca om gentil,
Să-ţi îmbrăţişezi nevasta,
Cât va fi terenul mâine?
Spune-mi cum faci, dragă Şmil?
Şi cât am pierdut la stos?
Cu cât ştie mai puţin
-Foarte simplu! Când simt dorul
Este mult mai sănătos!
Şi stau şmecher pe divan,
Eu încep discret să fluier Cum ea e vlăstar de Rebe
Şi ea vine momentan! Ar dori în mare grabă
Indirect să te întrebe
-Dar când Rifca ta cea dulce De ceva ce nu se-ntreabă?
Vrea şi ea cu orice preţ,
Lângă pieptul ei să-ţi culce De Adam şi doamna Eva
Capul blond-platin şi creţ? De profeţi şi de leviţi
Şi cum scrie în Scriptură:
"Creşteţi şi vă înmulţiţi"

Când ea vrea e altă treabă-

Zice Şmil-imediat
Vine şi zâmbind, mă-ntreabă:
-Dragă Şmil, ai fluierat?
AGENT DE ASIGURARE
68

Mai jos descrisa întâmplare Moise e un om de treabă,

Chiar dacă nu prea e în notă A muncit la noi o viaţă,
Or să mă ierte cititorii Şi mai are-un merit, fiindcă-i
Dar merge ca o anecdotă. Cel mai bun agent de piaţă.

Din Berlin, o telegramă La chemat la dânsul:-Dragă,

A sosit în graba mare, Am să-ţi dau o tristă veste
Şi în Bucureşti produs-a ...Şi i-a arătat depeşa,
O vădită consternare : Adăugându-i :-Asta este!

"Concediaţi pe toţi evreii Nici nu ştii ce rău îmi pare

De la noi din sucursală Te-aş opri, dar nu ştiu cum,
ANCORA-ASIGURARE. Trebuie, deşi mă doare,
-Direcţiunea Generală" Să te concediez acum.

Domnul director Popescu, Dar să vezi că ţiu la tine,

Om subţire şi supus, Am găsit, şi poţi să crezi,
Când primi această veste, Că soluţia cea mai bună,
A rămas pe gânduri dus. Este ca să te botezi.

Parcă soarta, c-o măciucă -Vai de mine!-exclamă Moise,

L-a lovit în cap, sărmanul E-un păcat de neiertat
Ce-o să facă el cu Moise, Dacă se-află-n târg că Moise,
Alias Mircea Negreanu? Moise Schwartz s-a botezat?
Am să fiu hulit de lume, Ce să facă, bietul Moise? 69
Toţi de la Comunitate Lupta-n mreaja-i greu la prins...
O să dea cu pietre-n mine! S-a gândit, a plâns, şi-n urmă
Nu se poate! Nu se poate! Uluit, s-a dat învins...

-Moise! N-o să afle nimeni, Popa a venit degrabă,

-Zice el-Totu-i secret Şi cu robul cel propus,
Eu trimet să vie popa, "Al Rahilei Moisa", ambii
La etaj e-un cabinet, Au purces în culă, sus.

Nu durează nici o oră, După trei sferturi de oră,

Poate chiar şi mai puţin, De pe scara ca o punte,
Intri ydish înăuntru, Coborât-au popa şi cu
Şi vii înapoi creştin. Moise pocăitu-n frunte.

Nici eu nu sunt prea cucernic, -Hai noroc, a spus Popescu,

Nici ateu din cale-afară, Mircea!-n veci cu noi să fii!
Şi religia, pentru mine, Dar ia spune, "Tatăl nostru"
E o chestie secundară. Şi canoanele le ştii?

Nu e timp de chibzuială, -"Tatăl nostru" încă nu-l ştiu,

Şi deosebit de asta, Însă până la canoane,
Ce te faci, rămas pe drumuri L-am asigurat pe popă
Cu copii şi cu nevastă? Pentru două milioane!
CLASIC SAU MODERN? 70

Blauspitz, fabricant de nasturi Da-ntr-o zi, o zi măreaţă

Şi cu sucursale-n ţară Sub albastrul policrom
Avea tender, şi-o soţie Se-ntâlniră jos, în piaţă,
De o frumuseţe rară. Şi-amândoi şi-au spus: Shalom!

Pe când Sulimson Naftule -N-ai idee,domnu Blauspitz

Un om simplu, şi-n etate Cât de mult îmi pare bine
Era lucrător cu ziua Şi nici nu ştii cât mă bucur
Pe la Electricitate.. Că te-am întâlnit, vecine!

Nu-şi vorbiră niciodată Mi-ar fi drag să stăm de vorbă,

Nici în zori şi nici pe seară, Să ne spunem câte-un dor
Ci-şi spuneau doar "bună ziua" Că la urma urmei, suntem
Când se-ncrucişau pe scară. Fiii-aceluiaşi popor!

Lunile-au trecut în goană Mai o glumă, o butadă,

Mai cu soare, mai cu vânt Una caldă, una rece
Şi în toată vremea asta Ce se-aude nou în lume
N-au schimbat niciun cuvânt. Să uităm că vremea trece.

-Nu te superi, domn Naftule
Dar vreau numai să-ţi explic
Că pe noi, socialmente
Nu ne-apropie nimic!
Eu am altfel de cultură
Dumneata, meşteşugar,
De-aia nu ştiu ce anume
Am putea vorbi măcar!
Am să-ţi dau numai o pildă,
Că deşi sunt fabricant,
Însă-l ştiu pe Schopenhauer,
Pe Sofocle şi pe Kant.
71
Dumneata îl ştii pe Dante?
Pe Gounod, pe Titzian?
Îl cunoşti pe Euripide,
Platon sau Aristofan?
-Drept e, cu savanţi şi genii
Nu pot cot la cot să merg
P-ăştia nu-i ştiu, dar matale
Ştii pe unul Goldenberg?
-Goldenberg?Modern sau clasic?
Nici n-am auzit de el!
-Nu ştiu de-i modern sau clasic,
Însă ştiu că-i tinerel
Care vine-n orice miercuri,
Când eşti dus la sucursale
Şi se giugiuleşte straşnic
Cu soţia dumitale!
MOTIV SERIOS
Nu s-au văzut de-aproape-o lună
Ea în concediu-n Făurei,
Iar el rămas în Capitală
Setos de farmecele ei.
C-avea Mimi ochi mari şi negri
Şi dinţii albi, mărgăritari,
Guriţa dulce, o comoară,
Şi sâni frumoşi şi braţe tari.
Cum nu aveau unde să meargă
Să-şi stingă focul ce-i ardea
Şi dornici unul de-altul, ambii
S-au îndreptat înspre şosea
Aici, într-un tufiş sălbatic
De orişice priviri ferit
În iarbă s-au întins cu sete
Şi s-au iubit, şi s-au iubit.
72
Sfârşind împreunarea dragă,
Sorbită lung, cu mult nesaţ,
S-au sărutat încă o dată
Şi au pornit voioşi la braţ.
-Tu ştii, că de trei ani, într-una
Ne îndrăgim, iubita mea,
Dar azi a fost un vis, un farmec,
Săltai în sus, nu altceva!
-Cum să nu sar în sus, iubite,
-Răspunse ea cu mult lipici-
Dacă un ceas şi jumătate
Am stat cu fundul în urzici!
ŢINTAŞUL 73

Bebzic a venit la rabi -Mazl tov! A spus rabinul

Şi plângând amar i-a spus: Scărpinându-se-n perciuni
-Rabi, dă-mi un sfat, că altfel, Iară Bebzic: -Cum se poate,
Altfel, sunt un om distrus... Un copil la şase luni?

-Ce-i cu tine?-ntreabă Rabi -Slavă Cerului! vorbit-a

Cu privirea dilatată, Rabi, peste ochelari
-Ţi-a ars casa, sau la poker Dumnezeu cel Bun şi Veşnic
Ţi-ai pierdut averea toată? A făcut minuni mai mari!

-Nu! O altă catastrofă De pe munte-n flăcări, Moise

A dat crâncen peste mine, N-a adus credinţa nouă?
Că îmi vine să-mi iau viaţa Şi în fuga din Egipt
Şi să urlu de ruşine. N-a spart Marea Roşie-n două?

Şase luni abia trecură Noe-n plin potop, c-o arcă,

De când tu ne-ai cununat, N-a ajuns pe Ararat?
Şi-uite, Rivca mea, frumoasa, David n-a învins prin knock-out
Mi-a născut ieri un băiat! Uriaşul Goliat?

Mergi la sinagogă, Bebzik,
Şi te roagă la amvon,
Ca feciorul tău s-ajungă
Înţelept ca Solomon.
Poate că-i sortit să fie
O mândrie pentru neam,
Sau un mare Tzadik
Ca şi patriarhul Abraham?
Daca Rivca-i sanatoasa,
Domnul nu te va uita
Si din Ceruri va trimite
Har divin in casa ta!
Sase luni, sint sase ingeri
Care zilnic string comori,
Fiului tau drag sa-i fie
Drumul presarat cu flori.
Dacă sorţii-i hărăziră
Ale lumilor destine,
Dumnezeu ştie ce face
Şi ce face El e bine.
74
-Bine, Rabi, toate-s bune,
Zice Bebzic pătimaş,
Eu în Tzahal, în armată,
Am fost cel mai bun ţintaş.
Într-o zi, într-o pădure,
Plină toată de mister,
Am văzut zburând un uliu
Care se-nvârtea pe cer.
L-am luat la ochi, şi-n clipa
Când să trag vertiginos,
Văd că uliul se prăvale
De un glonţ şi cade jos.
Ştiu c-am tras cu-ndemânare,
Drept în el, şi asta ştiu,
Totuşi, parc-am tras, îmi pare,
C-o secundă mai târziu.
De-aia vreau să-ţi spun, că oricât
De ciudat ţi s-ar părea,
Tu nu-mi scoţi din cap că altul
A tras înaintea mea!
VERIŞOARA
75

Prin anul nouă sute nouă Redacţia era în centru;

Nu mai eram un oarecare, O cameră unde-ncăpea
Veneam la clubul "Lumea Nouă" Biroul, scaune, dulapul,
Şi alte cercuri literare. Maculaturi şi-o canapea.

Îl cunoscusem pe Gârleanu, De joi, când apărea revista

Pe Cincinat, pe Eftimiu Şi până lunea care vine
Şi-a apărut, de Minulescu, Redacţia era închisă
"Romanţe pentru mai târziu". Şi cheile erau la mine.

Visam să cuceresc o lume, Directorul, un om politic,

Să schimb humorului tiparul, Cu redingotă şi cu cioc,
Că publicasem nişte versuri Venea în timpul săptămânii,
Într-un săptămânal. "Ţânţarul". Însă duminica de loc.

Văzând directorul revistei Aşa că tânăr, cu speranţe,

Că am talent de pamfletar, Plutind în sferele senine,
Fără să steie mult pe gânduri Mi-nchipuiam că-n toată ţara
M-a angajat ca secretar. Nu-i altul mai grozav ca mine!
 76

Şi într-o sâmbătă, pe seară, Ne-am dus la cinema, la "Clasic".

Plimbându-mi visul pe Lipscani, Un film cu Eva şi Adam.
M-am cunoscut cu o fetiţă O vorbă n-am scos pe-ntuneric,
Cam de vreo douăzeci de ani Că doar prin mâini ne-nţelegeam.

De parcă Dumnezeu din ceruri Târziu, cam după miezul nopţii,

Vrând dorurile a-mi înfrâna, Ca-un autentic amorez,
O nimfă mi-a trimis în cale Am invitat-o ca să vadă
Şi mi-a şoptit:-Ionică, na! Redacţia unde lucrez.

Nici nu-mi mai încăpeam în piele În cameră, printre săruturi,

De-acest potop de fericiri, Înghirlandate în rondele
C-avea cosiţa în inele Am proclamat-o-ntr-o poemă
Şi-n sân, ascunşi, doi trandafiri, Prinţesa visurilor mele!

Guriţa roşie şi mică Şi dimineaţa, pe la zece,

Şi ochii negri, plini de foc, Când vream să-io mai dedic o strofă,
Că tot privindu-i mi-era frică Deodată, a bătut în uşă
Să nu pleznesc de-atât noroc! Directorul! O catastrofă!
 77
În clipe de-astea, turbulente,
Tu nu ştii singur ce să faci:
S-ascunzi după birou fetiţa,
Sau cât mai grabnic să te-mbraci

Şi s-a-ntâmplat cum se întâmplă

Când n-ai un pic de prevedere :
Eu, numa-n pantalon şi guler, -Să nu fii supărat, Ionică,
Şi ea cu nudul la vedere! Însă aş vrea să-ţi spun ceva:
Directorul, galant din fire,
Acum trei luni, fetiţa asta,
Privind-o a şoptit:-Scuzaţi! A fost şi verişoara mea!
Iar eu am spus:-Mi-e verişoară,
Venit-aseară din Galaţi!

A scotocit printre sertare,

A scos grăbit un manuscris,
Şi când fu gata de plecare,
M-a tras de-o parte şi mi-a zis:
MITICĂ 78

Eu, la şcoală n-am fost leneş Da-ntr-o noapte, când intrat-am

Ba am fost chiar silitor. Într-un fel de cabaret,
Totuşi, m-a-ntrecut Mitică Am văzut-o cu Mitică
Că a fost şi monitor! Chefuind într-un boschet.

El ne dirija în clasă Prăbuşit, cu visu-n ţăndări,

Că-mi spuneam, în gând, cuminte: Mi-am şters lacrima fierbinte.
-Mă, al dracului Mitică, -Mă, al dracului Mitică
Iar mi-a luat-o înainte! Iar mi-a luat-o înainte!

M-am îndrăgostit de-o blondă După mult-alergătură

Cu ochi negri, de jăratec, Cam de-un an şi jumătate
Inocenţa în persoană Am intrat, c-o leafă mică,
Şi-o iubeam ca un zănatec. La o mare societate.

Să mă-mbăt de gura-i dulce De la personal, un mahăr,

I-aş fi dat toţi anii mei Mi-a vorbit de mă-ngrozi:
Şi de n-o vedeam trei zile -Mă, aicea se munceşte,
Mă stingeam de dorul ei! Nu se scrie poezii!

Tot ce-ţi porunceşte şeful
Trebuie să te supui
Fie zi sau fie noapte
Eşti la ordinele lui!
Uite-l, chiar acum coboară
Dintr-o limuzină mică.
Şi...am îngheţat de spaimă:
Şeful meu era Mitică!
Am făcut o reverenţă
Şi am îngânat:-Prea Sfinte!
Uite cum şi-aici Mitică
Iar mi-a luat-o înainte!
Când nevasta mea, Elena,
Mi-a născut pe Mauriciu
Eu m-am dus să mi-l înscrie
În registre, la oficiu.
79
Terminând formalitatea
Şi cu martori de asemeni
Cine a intrat? Mitică!
Şi a anunţat doi gemeni!
Am simţit că-mi piere graiul,
Că n-am scos nici trei cuvinte:
-Până şi aici, mitică
Iar mi-a luat-o înainte!
Cu o bancă, sub sechestru
Pentru-o muşama secretă,
Am intrat la puşcărie
Două luni, pentru anchetă.
Vis-à-vis, dintr-o celula,
Iese-un domn cu barbişon
Ce-a delapidat din banii
Statului, un milion.
 80

L-am privit cu de-amănuntul Lume, doliu. În maşină

Şi am înlemnit de frică: Un ministru de resort.
Vai de mine! Nu se poate! Că mă-ntreb:-Cine să fie?
Mă cutremur! E Mitică! Acest personagiu mort?

Nu cred că se simte bine Mă apropii şi de groază

În vărgatele veşminte. Simt că sângele-mi furnică
-Mă, al dracului Mitică -Dumnezeu să-l aibe-n pază!
Iar mi-a luat-o înainte! E amicul meu, Mitică!!

Anii trec la repezeală Şi fără s-audă nimeni,

Că nici nu observi măcar Îngăimai ca un părinte:
Şi-ntr-o zi, prin centru trece -Mă, al dracului Mitică,
Un cortegiu mortuar. Iar mi-a luat-o înainte!
VESELA FAMILIE
Într-o zi la societatea
"Phoenix" de asigurare
A intrat un domn în vârstă,
Slab, cu ochelari de soare.
-Aă dori, se adresează
Funcţionarului din faţă,
Ca să fac o-asigurare,
Cum m-am hotărât, pe viaţă.
Funcţionarul, măsurându-l
Cu minuţiozitate,
Slab, cu ochelari şi vârstnic,
Îi răspunse:-Nu se poate!
Eşti slăbuţ, vedere scurză,
Ai şi semne de vărsat!
Nu-ntruneşti anume puncte
Ca să fii asigurat.
-Da, dar tata, zise domnul,
Care-i mai bătrân ca mine
E asigurat aicea
De-un deceniu şi mai bine!
81
-Cum îl cheamă?-Stan Belshuga.
-Stan Belshuga? Un moment
Ca să văd în fişe dacă
Nu-i vreun incovenient.
Stan Belshuga..Da! Se află,
Însă în conformitate,
Trebuie îndeplinită
Încă o formalitate.
Iei un formular cu timbru
Şi îl completezi acasă
Şi veniţi cu tata-aicea
Marţi sau miercuri după masă.
-Marţi sau miercuri nu se poate
Fiindcă mergem la Slănicu
Cu nepoţi şi strănepoate
Toţi, la nunta lui bunicu!
-Cum!? Bunicu se însoară?!
Asta-i culmea, pe toţi sfinţii!!
-Se însoară! Da! Cu toate
Că sunt contra lui părinţii!
POVESTE ENGLEZEASCĂ
Englezii,-e-o poveste veche-
Sunt un popor foarte bizar.
...Stăteau de vorbă Jim şi Jackie
În Londra pe New-Castle Square.
-De ce-i Deed supărat pe tine?
Întreabă Jackie printre cetini,
Când tot Fleet-Street-ul ştie bine
C-aţi fost cei mai intimi prieteni?
Nici nu mai mergeţi laolaltă,
Nici nu vă salutaţi pe stradă,
Şi când te întâlneşte-n haltă
Se-ntoarce, nici să nu te vadă.
-E supărat -răspunse Jimmz-
Fără a se clinti din loc-
Probabil că din noaptea-aceea
Când i-a luat conacul foc.
Cum flăcările izbucniră,
Şi-nspăimântară fermierii,
Şi bulumacele trozniră
Şi au venit şi pompierii;
82
Toţi coborâră din odaie
Cuprinşi de spaimă ne-nţeleasă
Şi-nconjurat de vâlvătaie
Doar Deed întârzia să iasă.
Răzbise flacăra prin zid
Şi toţi urlau fără speranţă:
-Salvaţi pe Deed! Salvaţi pe Deed!
Văzând că focu-o să străpungă
Acoperişul, cu curaj,
Luai o scândură mai lungă
Şi i-am proptit-o de etaj.
Deed, fără multă ezitare
Simţind că totu-i de prisos,
Pe scândură veni călare
Şi, leşinat, ajunse jos!
De unde să ghicesc eu, Jackie,
În graba panicei, cum spui,
Că scândura aceea veche
Avea-n mijlocul ei un cui?
N-ARE SOMN
83

La un doctor vine Gică

Cu înfăţişarea gravă
Şi abia putu să zică.
-Mi-e nevasta greu bolnavă!

Spune-mi doctore pricina

Şi de mine nu te teme:
Cum s-o fac pe Iosefina
Să se culce mai devreme?

Cât i-ar fi viaţa de dulce

Şi de gingaş felul ei,
Nu e noapte să se culce
Mai devreme decât trei!

-E surprinzător! îngână
Doctorul cu nostalgie...
Dar ce face doamna până
La o oră aşa târzie?

-Ce să facă? Înţeleaptă

-Zice Gică-Şi duioasă
Stă cuminte şi m-aşteaptă
Ca să vin şi eu acasă!
CONSULTAŢIE MEDICALĂ
84

La spitalul vechi din strada

Ioachim cel Înţelept
Vine un om care se plânge
Că e suferind de piept.

Doctoru-l examinează
Ş-apoi îl întreabă trist :
-Cu ce te ocupi matale?
-Muzicant instrumentist!

Doctorul, trezit din gânduri,

Pe-asistenţii lui i-invită:
-V-am vorbit în dese rânduri
De astmă şi de laringită...

Cum vedeţi, instrumentiştii

Muzicanţi, pe categorii,
Suferă mai mult de boala
Căilor respiratorii.

Iată-un caz care confirmă

Tot ce ne-a-nvăţat patronul.
-Cu ce cânţi mata, amice?
-Să trăiţi! Cu acordeonul!

PUTEA SĂ FIE ŞI MAI RĂU
Din foc de-azur îşi ţese luna firul
Şi varsă-n noapte stropi de aur mat
Când Gică năvăleşte sus la Spiru
Şi-i povesteşte crunt şi disperat :
-Venind la şapte acasă cu careta,
Gurău, proprietar de pe Aquile,
Găseşte pe nevastă-sa, pe Geta,
În braţele vecinului Vasile.
Când a văzut că scumpa lui soţie
Îi tăvăleşte numele-n noroi,
Fără să-şi dea seama ce-o să fie
A tras cu revolveru-n amândoi!
-Tu ce zici? Îşi continuă Gică şiru-
De această nebunie a lui Gurău?
-Eu ce să zic? răspunde cinic Spiru
Eu zic: putea să fie şi mai rău!
85
-Vasile are-o rană-n cap.Pe Geta
A dus-o la spital, la Făgădău.
Dar Spiru, calm, fumându-şi ţigareta
A zis :-Putea să fie şi mai rău!
-Eu nu-nţeleg deloc-răspunse Gică-
Nici calmul tău şi nici răspunsul tău.
Dacă l-a împuşcat pe Vasilică,
Cum putea să fie şi mai rău?
-Putea să fie şi mai rău! Sunt fapte
Ce nu se spun atunci când nu-ţi convine...
Dacă venea acasă ieri, la şapte,
Era mai rău, căci mă-mpuşca pe mine!
 86
ANTECARICATURĂ

Prea distinse cititoare Sunt îndrăgostit de artă Telefon am pân-şi-n baie

Şi coniţe apetisante, Şi frumos : poate de-aceea Şi de sună vreo iubită
Duduiţe din Basoca Iubesc cântecul şi vinul Îi trimit liftul din casă
Botoşani şi Alicante Şi îndeosebi femeia. Şi se urcă-ntr-o clipită.

Curtezani Petah-Tikua Sunt milionar de rime Toate glastrele sunt pline

Şi din strada Labirint Şi ador şampania Cu-albăstrele şi cu nalbe
Daţi-mi voie, domni şi doamne Şi bogat nevoie mare Dale şi hortensii roşii
Mai întâi să mă prezint : Am castele-n Spania. Maci şi garoafe albe.

Numele : Ion Pribeagu Locuinţa cuib de visuri Sunt un om cu socoteală

Ocupaţia-scriitor Precum vrut-a Cel de-a Pururi Şi adevărat vă spun
Peste un metru înălţime Plină vârf cu anecdote Împărţesc şi scad într-una
De la cap pân-la picior. Vin şi flori şi calambururi. Însă nu ştiu să adun.

Data naşterii : octombrie Pânze şi picturi celebre Am şi haine şi cravate

Locul naşterii : în pat De valori nebănuite Şi cămăşi cu monograme
Semnele particulare : Nu cunosc autorii, însă Am şi bani, dar niciodată
Mărunţel şi înspicat Tote au rame aurite. Nu-mi ajunge-atât cât am.

Ochi deştepţi ascunşi sub lupe Nu mai spun că frigideru-i Am o specialitate

Nas de copoi şi barba rade. Plin cu vinuri excelente Din Iordan şi până-n Nistru
După stil şi comportare Pescării şi-aperitive Şi o semnătură-parcă-i
Par a fi om cumsecade. Şi pastrămuri suculente. Semnătură de ministru.
 87

Drept e, nu pot cu ministrul N-am râvnit să fiu vreodată Dar mi-am încrustat cu aur
Pe acelaşi plan să stau Nici ministru, nici adjunct Numele pe-un piedestal
El ia fără să semneze, Şi pe adversari, cu-o poantă Plin de cronici şi de snoave
Eu semnez fără să iau. Rând pe rând i-am pus la punct. Şi-ăsta-i punctul principal!

Deşi mic de stat şi-adesea Dacă n-am fost punct de reazem, Chiar de-ntâmpin spini în cale
Mulţi cu spirite mă-mpung, Cum e foarte greu să fii, Cu răbdare îi suport
Niciodată n-am pus scara Reuşeam câteodată Şi-i înlătur fulger, fiindcă
Unde trebuia s-ajung. Ca să pun punctul pe I. N-am ajuns la punctul mort.

Şi acum când mă cunoaşteţi Uneori am râs cu hohot, Nu mă laud că-s maestru

Şi sunteţi edificaţi, Alteori am fost integru. Sau c-aş fi atotputinte,
Încă două sau trei puncte N-am lăsat să se-ntrevadă Dar am dat la alţi, mai tineri,
Vă mai rog să-mi acordaţi. Niciodată punctul negru. Multe puncte înainte!

Dacă n-am celebritatea Foarte multe Messaline Astfel sunt şi voi rămâne
Lui Picasso sau Chagal Mi-au pus laurii pe frunte Până când voi fi defunct
Am însă o calitate : Şi ca omul, câteodată, Şi fiindcă vorbim pe puncte,
Totdeauna-s punctual. Mă gândeam la...puncte-puncte! Daţi-mi voie să pun punct.
 88
SCHIMB DE TELEGRAME

Având să plece-n grabă-n misiune

Costică-şi strânse actele în geantă
Şi îşi lăsă soţia-n poziţiune,
Într-adevăr, foarte, foarte interesantă.

Ajuns în citadela ce-şi destramă

Şi-şi conturează-n aur roşu schiţa,
Costică-a şi primit o telegramă :
"Avut băiat! Sunt sănătoasă! Miţa!"

De-atât noroc şi-n culmea bucuriei,

A tras un chef la Lambru c-o amică
Şi-a doua zi, distrat, a scris soţiei :
"Avut fetiţă! Sunt bolnav! Costică! "
 89
BUNICA ŞI NEPOŢII

În expresul de Florica Înfoiată cum e varza

Lăzi, colete, un amalgam Baba zice mai apoi :
Şi-n compartiment, bunica -Uite barza! Uite barza!
Şi nepoţii stau la geam. Care v-a adus pe voi!

Hohotind,, copii zburdă Nicuşor şi cu Lucica

Şi fac zgomot infernal, Fără să mai zică pâs,
Iar bătrâna, ştirbă, surdă, Tot privesc înspre bunica
Tot priveşte cerul pal. Şi se prăpădesc de râs.

Dintr-un coş, le dă bunica Nicu-apoi, întins pe-o coastă

Câte-un tort cu zahăr, copt, Zice, răsfirându-şi părul :
Şapte ani are Lucica, -S-o lăsăm să moară proastă,
Iară Nicu are opt. Sau să-i spunem adevărul?
SFAT PRACTIC 90

Trăia-n Braşov Îl controla ades şi la cazarmă,

O tânără pereche Îl suspecta la fiecare pas
Cum alta nu-i pe-ntregul continent. Că n-avea omul timp
Ea, fată din familie străveche, Nici cât s-adoarmă,
El, blând, frumos şi-n plus, locotenent. Şi n-avea libertate nici un ceas.

El năzuia ca-n urbea asta mică Dar iată că-ntr-o zi,

S-ajungă cât mai grabnic căpitan O zi fatală,
Şi ea, Sosi un ordin confidenţial
Pe cât era de frumuşică Ca Adrian să plece-n capitală
Pe-atât era geloasă pe-Adrian. Cu un mesaj scurt
La general.

Îl urmărea-n grădină, pe alee, Îi piere bietei Mimy tot elanul,

Dacă admira conturul unei rochii Suspină şi se vaită ne-ncetat
Şi dacă se uita dup-o femeie Iar Adrian îşi face geamantanul
Mimy îl fulgera Şi urcă-n tren
De-i scotea ochii. Şi gata!
A plecat!
În capitala plină de vedete, 91

Şi varieteuri, care-ţi dau îndemn,

Amicul nostru
Stete el cât stete,
Dar nici locotenentul
Nu-i de lemn!

Şi deodată prins ca-ntr-o poveste,

De-un vis ce ţese-a nopţilor năframă,
Primi din partea scumpei lui neveste
Mimy-
Urgent
Această telegramă :

"Cu gândurile tot

Spre dorurile tale,
Îţi dau un sfat, de-aicea, din alcov :
Nu cheltui în Bucureşti parale
Pe ce ai gratis
În Braşov! "
 92

DE-AŞ AVEA EU CE ARE EL

De când m-am născut pe lume Într-o mică grădiniţă Pe strada Luterană

Eu am un păcat şi-anume Am văzut o cuconiţă, Urmăream o domnişoară
Vai, ce lucru curios, Ce şedea în mod gingaş Cu profil imaculat
Sunt foarte curios! Şi-alăpta un copilaş. Şi cu părul blond-brăzdat.

Jinduiesc la orişicare, Admirându-i sânul tare Picioruşele ei fine

Orice lucru care-l are Plin de lapte, cu ardoare Ascundeau comori şi taine
Şi-mi şoptesc încetinel Eu mi-am spus în gând aşa : Că mi-am zis în gând aşa :
-De-aş avea eu ce-are el! -De-aş avea eu ce-are ea! -De-aş avea eu ce-are ea!

Într-o zi de vâlvătaie Ieri, când traversam Lipscaniu' Sâmbătă fiind sărbătoare,

Eu m-am dus să fac o baie L-am văzut pe Buzileanu Eu m-am dus la alergare
Şi sub duşuri, iată, poc! Vicele guvernator Cu nevastă-mea Mimy
Eu zăresc pe Rozenstock. Peste banii tuturor. Să-l vedem pe "Zori de zi".

El se zbenguie cu apa Şi cum se urca cu fală Şi cum ne-arăta grăjdarul

Şi eu stau prostit ca ţoapa Sus, la Banca Naţională, Ce solid e armăsarul,
Şi-mi spuneam în gând, rebel : Mi-am şoptit blând ca un miel : Ea mi-a zis încetinel :
-De-aş avea eu ce-are el! -De-aş avea eu ce-are el! -De-ai avea tu ce-are el!
NESIGURANŢĂ 93

Pe blajinul Natan Berec, Când, cu cine, cum şi unde, Trece-un domn cu haina frescă,
Om cu cinste şi morală, Într-o vilă sau bordei, 'Nalt, frumos, mustaţa brună,
Îl cam chinuia idea Tot ce află-n legătură Şi fredonând o melodie
Că nevastă-sa-l înşeală. Cu vreo aventura-a ei. Cu mult elan la uşă sună.

Nu avea nici o dovadă, -Am primit şi anonime, În balcon apare doamna

Doar că prea era frumoasă, Numai vorbe de ocară. C-un ghiveci în mâna dreaptă,
Prea spontană, prea ştrengară, Însă, vezi, nesiguranţa Care-i face-un semn cu mâna
Şi prea des lipsea de-acasă. Asta-i tot ce mă omoară! Ca şi când i-ar spune :"Aşteaptă! "

Ca să-şi liniştească mintea -Nici o grijă! Am avut eu Şi coboară, elegantă,

Şi să aibă un motiv, Cazuri mai misterioase Blondă, cu obraji de nea.
Hotărâtu-s-a să puie Şi le-am dezlegat, că unu-i El o ia de braţ şi ambii
După ea un detectiv. "Zero-zero şaizeci şi şase"! Urcă în maşina mea.

A citit el în gazete Şi exact la două zile, A urmat o-mbrăţişare

De un detectiv faimos, După cum s-au aranjat, Sărutări, vreo cinci sau şapte;
"Zero-zero şaizeci şi şase" "Zero-zero şaizeci şi şase" El i-a spus :-Maimuţă dulce!
Şi discret şi conştiincios. A venit şi-a raportat : Şi ea lui :-Purcel de lapte!

L-a chemat, i-a spus povestea, -Ieri, la trei şi cinci minute, M-am oprit la un Kolnok
Condiţionând aportul : Stau în Fordul meu agale După colţ, clădirea-a patra
Discreţiune absolută Şi priveam cu ochii ţintă Ca să vadă "Kuni Lemel"
Şi amănunţit raportul. Spre balconul dumitale. Sau James Bond, sau Cleopatra.
 94

M-am fixat şi eu în spate, I-am văzut prin borta cheii

Mai aproape de cabină, În budoarul plin de şic,
Ca să pot vedea şi filmul Ca doi porumbei pe-o cracă,
Şi ce face el cu mâna. Dar nu s-a-ntâmplat nimic!

Când s-a luminat în sală, Ce s-a întâmplat pe urmă

Mă iertaţi dacă vă spui, Nu mai ştiu, domnule Berec,
Rujul din guriţa doamnei Fiindcă brusc s-a stins lumina
Era tot pe-obrajii lui! Şi-am rămas în întuneric.

-Şi pe urmă? Şi pe simple presupuneri,

-Din viteză, Ce nu văd pe ochii mei,
M-am oprit la un castel Nu afirm cu siguranţă,
Parcă-al unui prinţ din basme, Că a fost ceva-ntre ei.
Însă cred c-a fost hotel...

Am intrat eu după dânşii -S-ar putea să ai dreptate!

C-o sistemă studiată; Zise Berec într-o doară,
Am convins să-mi dea, madama, Vezi, nesiguranţa asta,
Camera alăturată... Mă distruge, mă omoară!
ŞI LUNA A ÎNCHIS UN OCHI
95

Soarele îmbracă-n aur Vorbele se pierd în haos

Şi-mpăienjeniş de fire Risipindu-se ca fumul,
Tot întinsul care duce Dar deodată se opriră;
Spre Cosmeşti, spre mănăstire. Nu cumva greşit-au drumul?

Două tinere măicuţe Parcă alta e şoseaua

În sutane lungi şi grele Spre lăcaşul mănăstirii
Trec pe drumul plin de soare, Nici o casă nu se vede.
De nisip şi pietricele.

Harul Domnului, de-a pururi Nu mai ştiu ce să mai facă:

Scaldă-n sfânta psalmodie Să se-oprească în zăvoi?
Chipurile lor suave Să mai meargă înainte?
Pline de cucernicie. Sau să meargă înapoi?

Dicutând despre canoane Însă, Dumnezeu e mare

Şi porunci- acele zece, Şi în toate-ndurător,
Şi luându-se cu vorba N-o să lase la ananghie
Au uitat că vremea trece. Două maici făr-ajutor.

Într-atât se cufundară Şi în timp ce implorară

Maicile preacuvioase, Milostenia Sfintei vineri,
Că nici n-au băgat de seamă Ca prin farmec apărură
C-a trecut de ora şase. Chiar în urma lor doi tineri.

-Mergeţi înspre mănăstire?
A-ntrebat o maică-aparte.
-Da, pe-acolo trecem, însă
Noi ne ducem mai departe.
De ne daţi îngăduire
Noi putem să vă-nsoţim.
-Cu plăcere şi evlavie!
Celui veşnic mulţumim!
Şi-au pornit în grup tuspatru,
Pe şosea încetinel,
Panait la braţ c-o maică
Şi cu cealaltă Ionel.
Tot mergând de ele-aproape
Sângele-a-nceput să fiarbă
Şi alăturea, ici-colo
Câte-un pămătuf de iarbă.
Iarba verde, mătăsoasă,
Ce te-ndeamnă şi te cheamă,
Şi-un crâmpei de zare-albastră
S-a întins ca o năframă.
96
Le-au vorbit de Magdalena,
De infern, de raiul sfânt
Şi despre iertarea celor
Păcătoşi de pe Pământ.
Până le-au convins, în fine,
Fiindc-au mers mai mult de-un ceas
Pentru odihnă ar fi bine
Ca să facă-un mic popas.
Şi s-au aşezat pe iarbă,
Pe când luna ce-i privea,
Prevăzând ce-o să urmeze
A închis un ochi şi ea.
Restul, nu interesează
Dar, o voce sub copac
Îngânat-a :-Iartă-i, Doamne!
Iartă-i că nu ştiu ce fac!
Dar Olimpia, de-alături,
A răspuns printre suspine :
-Ba al meu, soră Varvara,
Ştie, şi-ncă foarte bine!
 97
-Eşti sub magica-mi putere-
Zise el cu glas drăcesc,
FACHIRUL
Şi-ai să execuţi cu vrere
Tot ce am să-ţi poruncesc!
Un fachir, un fel de Bosco,
Hipnotizator de casă,
-Da! răspunde adormita.
Voiaja-n expres c-o doamnă
Iară el cu gesturi iuţi
Tare dulce şi frumoasă.
A-ntrebat :-Ce fac acuma?
-Ah...pe gură mă săruţi!
Profitând că-n ora-ceea
Nimeni n-o să-l deranjeze,
-Şi acum, ce fac, scumpo?
Hipnotizatoru-ncearcă
A-ntrebat-o el sedus
Doamna s-o hipnotizeze.
-Ah!...răspunde ea-n deliru-i
Îmi ridici rochiţa-n sus!
O fixează-adânc cu ochii,
Gata gândul să i-l sfarme,
-Şi acum, ce fac, păpuşo?
Iar frumoasa-nchide ochii,
Iar frumoasa-n letargie
Fără voie...şi adoarme.
A şoptit :-Acum te umpli
Straşnic de blenoragie!

Pacientu-achită taxa
AMICUL ION Şi apoi satisfăcut
Îi dă doctorului mâna,
-Bună ziua, vă salut!
98
Pacientul se îmbracă
Şi achită taxa-n grabă.
Când, deodată, domnul doctor
Foarte curios întreabă :

La vestitul doctor Costea Peste-un timp, aproape-o lună -Ia să-mi spui, domnule dragă,
Vine Ion de la Copou Vine-amicul Ion din nou. Care vii de la Copou,
-Bună ziua, dom'le doctor -Uite, domnule doctor, iarăşi Cum se-ntâmplă că într-una
Mi-a intrat o ţeapă-n...ou. Mi-a intrat o ţeapă-n...ou. Îţi tot intr-o ţeapă-n ou?

Pacientul se dezbracă, Pacientul se dezbracă, -Mă iertaţi, domnule doctor,

Doctorul îl urcă-n pat Doctorul îl urcă-n pat A răspuns omul solemn,
Şi cu mare-atenţiune Şi cu mare atenţiune Dar nevastă-mea e şchioapă
Cercetează-n lung şi-n lat. Cercetează-n lung şi-n lat. Şi-are un picior de lemn!

Ia luneta Ia luneta
O fixează O fixează
Ia penseta Ia penseta
O flambează O flambează
Scoate ţeapa Scoate ţeapa
Pensulează, Pensulează,
Pune vată Pune vată
Bandajează, Bandajează,
Pune feşe Pune feşe
Şi-l pansează, Şi-l pansează,
Scoală omul Scoală omul
Şi-l aşează Şi-l aşează

LA MASA FALIMENTARĂ
Din senin,
O nenorocire mare
A căzut vijelios
Peste vechiul magazin
"Chic Berbin"
Herrman Weise-David Gross.
Au venit toţi creditorii,
Procurorii,
Mărfurile-au răscolit,
Catifele şi dantele
Şi diverse cifre grele,
În registre au găsit.
Weisse se plimbă agitat
Şi din cap îşi smulge părul
Când constată adevărul
Că-n curând, imediat,
99
Fi-vor amândoi la fel
Gross şi el.
Declaraţi într-un moment
În stare de faliment.
-Nu-nţelegi de loc momentul
Bate-n uşă falimentul,
Ne'ndoios
(Zice Herrman Weiss lui Gross)
Eu mă zbucium ca să scap
Şi îmi zmulg părul din cap,
Şi tu stai ca un baron
Şi cu mâinile băgate-n buzunar
În pantalon.
-Îţi smulgi părul? Zice el,
Dar de unde ştii matale
În acest moment de jale
Că nu fac şi eu la fel?

CINE E DE VINĂ OARE?
Domnu-Avram, om în vârstă
Şi cu maniere fine,
Deşi e cărunt la tâmple
Dar se ţine încă bine,
Foarte-ades îl vezi c-o brună,
Sau c-o blondă ce-i zâmbeşte.
Într-o zi vine la doctor
Cam ţinându-se de şale :
-Doctore, se-ngroaşă gluma,
Am slăbit la balamale!
-Ia dezbracă-te! Îi spune
Doctorul prieteneşte,
Şi-am să-ţi spun eu într-o clipă
Ce te doare, ce-ţi lipseşte!
Domnu' Avrami se dezbracă,
Doctoru-l consult-un pic
Şi îi spune :-Cumpătare,
100
Fii pe pace, n-ai nimic!
-Totuşi, doctore, adesea,
Iartă că-ndrăznesc a spune,
Simt aşa, ca o sfârşeală,
Nu ştiu cum, o slăbiciune ;
Primul merge suportabil
Nici prea-prea, dar parcă-parcă,
La al doilea însă gâfâi,
La al treilea sunt ud leoarcă.
Doctorul îl întrerupe :
-Văd că nu respecţi regimul,
Dar la vârsta dumitale
De ce nu te opreşti la primul?
-M-aş opri cu drag la primul,
Zice-Avrami cu curaj,
Dar eu am garsonieră la al patrulea etaj!
-S
F
A
R
S
I
T-