Discurs argumentativ. Fotografia este artă?

În opinia mea fotografia poate fi cu uşurinţă considerată o artă.

Spun aceasta deoarece, fotografiile transmit celui care le priveşte o anumită stare de
spirit. Această trasatură, de a transmite trăiri prin intermediul unor simboluri fie ele sunete,
cuvinte sau imagini, este una specifică artelor. Astfel, prin cromatică şi prin elementul pe care îl
redă, fotografia transmite o stare de spirit. O poză a unui copac in mijlocul unui lan de grau
sugerează singurătate, dar o poză a unei păduri înverzite sugerează viaţă şi energie.

În al doilea rând, într-o fotografie sunt surprinse elemente ale realităţii. Această
transpunere este o trăsătură specifică artelor. Fie că vorbim de muzică, teatru sau fotografie,
acestea nu fac decât să redea prin diferite mijloace elemete din viaţa cotidiană. Într-o fotografie
putem întâlni oameni în diferite ipostaze, fericiţi, trişti sau elemente din natură, forme de relief,
păduri, marea. Toate aceste elemente fac parte din viaţa reală, cotidiană. Ele nu aparţin
imaginarului.

Pe de altă parte, pentru a realiza fotografii apreciate este nevoie de talent. Şi în fotografie,
ca în orice artă, pe lângă muncă este nevoie şi de telent. Nu sunt mulţi aceia ce pot face dintr-o
poza a unui pom bătrân o adevărată operă de artă. Trebuie ştiut cum să fotografiezi un anumit
lucru sau o anumită fiinţă pentru a putea reda cât mai fidel starea care ţi-a transmis-o. Dacă, spre
exemplu, faci o fotografie ce redă de jos în sus un obiect îi imprimi acestuia impresia de măreţie
şi îl faci să pară mai înalt.

În concluzie, putem considera fotografia ca fiind o artă. Cu toate că a apărut mai târziu în
istoria civilizaţiei umane, ea dovedeşte că îşi merită locul în rândul artelor. Fotografia, ca şi
celelalte arte, solicită timp, perseverenţă, talent şi dăruire. Doar aşa se poate transmite printr-o
fotografie mai mult decât o reprezentare grafică a unor realităţi.
 Discurs instructiv. Modernizarea şcolii româneşti

În ultimii ani, şcoala românească a trecut prin multe schimbări. Cele mai multe făcute
pripit, fără să se cunoască efectele pe termen lung. Liceul s-a schimbat destul de mult în ultimii
ani.

Structura liceului este proastă. Patru ani, în care elevul nu se canalizează pe profilul lui.
De exemplu, la filologie elevii studiază materii pentru care nu au aptitudini, de care au fugit în
anii de şcoală generală. Fac două ore de fizică şi una de latină, unde dau şi teză. Sau au un număr
foarte mare de opţionale. În clasa a 12-a se fac 10 opţionale. Asta în condiţiile în care mai sunt şi
alte 10 materii. Din acele 10 materii, doar 5 sunt pentru Examenul de Bacalaureat. În trecut, nu
se mergea pe un număr aşa de mare de opţionale, iar în urmă cu 10 ani nici nu exista conceptul
de opţional în şcoală. În schimb, se învăţau lucruri utile.

Şi profesorii au dus la schimbarea învăţământului. Foarte puţini vin să predea din

vocaţie, cei mai mulţi o fac pentru că vor să câştige un ban. O parte din ei sunt prea exigenţi, iar
în cealaltă parte prea indulgenţi. Nu există o cale de mijloc. Sau un alt exemplu: profesor slab
pregătit care vine şi citeşte din cărţi în faţa elevilor şi are pretenţii imense.

Alt motiv pentru care liceul nu mai e la fel ca înainte este că materiile sunt mai grele. Se
studiază concepte care nu erau învăţate decat în facultate. Româna, matematica şi fizica au fost
îngreunate. Ar trebui să se urmeze modelul străin, în care liceul să fie mai simplu, dar să se
bazeze pe activităţile extra şcolare. De-abia la facultate să se facă o sortare serioasă a copiilor.

Elevii s-au schimbat şi ei. Interesul pentru şcoală a scăzut. Aici ar trebui sa intervină
puţin profesorii, care printr-o mai mare apropiere să insufle dorinţa de a studia. În ziua de azi
este mai tentant să te uiţi la televizor decât să înveţi pentru un examen sau o lucrare. Sau decât să
citeşti o carte.

Cred că tentativele fortate de modernizare au dus la schimbarea în rău a întregului învăţămant,

nu numai a liceului. Cei care decid în aceste privinţe ar trebui să analizeze mai bine înainte de a
face vreo schimbare, care de multe ori nu îşi are rostul.