P. 1
Bazele Electronicii Si Masini Electrice I

Bazele Electronicii Si Masini Electrice I

|Views: 1,023|Likes:
Published by ionescu65

More info:

Published by: ionescu65 on Nov 11, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/12/2014

pdf

text

original

BAZELE ELECTROTEHNICII SI MASINI ELECTRICE

- VOL. 1-

LECTOR INGINER RATIU GHEORGHE

CUPRINS

1. Teorii generale ale fenomenelor electromagnetice.

Marimi electrice fundamentale. Teoreme si legi de baza 1.1. Introducere

1.1.1. Scurt istoric al dezvoltarii lectrotehniciiO 1.2. Bazele fizice ale electrotehnicii

1.2.1. Campul electromagnetic

2. Electrostatica. Marimi electrice, legi si teoreme 2.1. Sarcina electrica

2.1.1. Repartitia sarcinilor electrice 2.1.2. Dipolul electric

2.2. Teorema lui Coulomb

2.3. Campul electric in vid

2.3.1. Notiunea de camp

2.3.2. Intensitatea campului electric in vid 2.3.3. Inductia electrica in vid

2.3.4. Liniile campului electric

2.3.5. Fluxul intensitatii campului electric 2.3.6. Teorema lui Gauss

2.3.7. Potentialul electric si tensiunea electrica 2.3.8. Gradientul potentialului electric

2.4. Relatiile fundamentale ale electrostaticei 2.4.1. Teorema potentialului electrostatic

2.4.2.Legea conservarii sarcinii unui sistem de corpuri izolat electric

2.4.3. Legea polarizarii electrice temporare

2.4.4. Legea legaturii dintre 2.4.5. Legea fluxului electric

2.5. Condensatoare. Capacitatea electrica a condensatoarelor 2.5.1. Capacitatea electrica a condensatorului plan 2.5.2. Capacitatea electrica a condensatorului cilindric 2.5.3. Capacitatea e1ectrica a condensatorului sferic 2.5.4. Capacitatea unui condensator cu doi dielectrici 2.5.5. Gruparea condensatoarelor

3. Electrocinetica. Marimi electrice, legi si teoreme

3.1. Caracterizarea starii electrocinetice a corpurilor conductoare 3.2.Curentul electric si densitatea de curent

3.2.1. Curentii electrici

3.2.2. Densitati de curent

3.2.3. Legatura dintre densitatea curentului de conductie si viteza de deplasare a sarcinilor electrice

3.3. Campuri electrice imprimate

3.4. Relatii fundamentale ale electrocineticii

3.4.1. Legea conservarii sarcinilor electrice libere 3.4.2. Legea conductiei electrice (Legea lui Ohm 3.4.3.Legea transformarii energiei in conductoare

(Legea Joule-Lenz)

1. TEORII GENERALE ALE FENOMENELOR ELECTROMAGNETICE. MARIMI ELECTRICE FUNDAMENTALE. TEOREME SI LEGI DE BAZA.

1.1. INTRODUCERE

Electrotehnica se ocupa de studiul fenomenelor electrice si magnetice din punctul de vedere al aplicatiilor lor in tehnica.

In linii mari, aplicatiile tehnice ale fenomenelor electrice si magnetice pot fi grupate in:

a) aplicatii electroenergetice (de curenti tari) care se refera la producerea, transportul, distributia si utilizarea energiei electromagnetice;

b) aplicatii de telecomunicatii, telecomenzi, electronica (curenti slabi) care se refera la producerea, prelucrarea, transmisia si receptia semnalelor purtatoare de informatii. Aceasta clasificare nu este exhaustiva deoarece instalatiile electroenergetice contin dispozitive din cea dea doua categorie, dupa cum si electronica de putere presupune instalatii de curenti tari.

In principiu atat problemele de electroenergetica cat si cele de telecomunicatii si electronica pot fi studiate riguros in cadrul unor teorii ale campului electromagnetic.

Exista insa 0 c1asa larga de aplicatii ale celor doua categorii de probleme, care se pot studia in ipoteze simplificatoare, acceptabile din punct de vedere tehnic, in cadrul unei teorii mai simple denumita teoria circuitelor electrice.

In comparatie cu teoria fenomenologica (macroscopica - unde corpurile sunt presupuse a fi medii continue) a lui Maxwell si Hertz care presupune un sistem de opt legi generale, la care se adauga 0 serie de legi de material, des crise de ecuatii cu derivate partiale, teoria circuitelor electrice cu parametrii concentrati se elaboreaza numai cu ajutorul celor doua teoreme ale lui Kirchhoff, ecuatiile corespunzatoare fiind ecuatii diferentiale ordinare. Desi teoremele lui Kirchhoff sunt consecinte ale legilor electromagnetismului, problemele si metodele de cal cul din cadrul teoriei circuitelor electrice sunt oarecum diferite de cele ale teoriei campului electromagnetic.

Mai mult, se poate spune ca preluand concepte si metode ale stiintei sistemelor, teoria modema a circuitelor electrice s-a indepartat si mai mult de teoria campului electromagnetic. In esenta teoria circuitelor electrice cu parametri concentrati este 0 teorie de retea si din punctul de vedere strict al analizei (determinarea raspunsurilor la excitatii si conditii initiale date si caracterizarea retelelor prin functii de retea cand se cunoaste structura topologica a retelei, natura si caracteristicile elementelor de circuit) si sintezei (realizarea unor retele la excitatii si raspunsuri date) ea se poate in principiu elabora independent de teoria campului electromagnetic, postuland drept legi, relatiile celor doua teoreme ale lui Kirchhoff. In sens topologic conceptul de retea este o structura algebrica, independenta de ecuatiile campului electromagnetic. Trebuie insa subliniat ca exclusiv ca teorie de retea, teoria circuitelor electrice cu parametrii concentrati nu reuseste sa explice unele fenomene, cum ar fi efectele de difuzie ale campului electromagnetic (efect pelicular, de proximitate, curenti turbionari) fiind necesara in aceste cazuri elaborarea unei teorii de camp a circuitelor. In general insa, este de mai multa vreme acreditata ideea ca teoria circuitelor electrice poate fi studiata ca 0 teorie de retea.

1.1.1. Scurt istoric al dezvoltarii electrotehnicii

Desi electricitatea si magnetismul erau cunoscute inca din antichitate (electrizarea prin frecare a chihlimbarului, numit "electron" in limba greaca, a fost descrisa de Thales din Milet in sec. al VI-lea i.e.n., iar magnetismul, in special eel natural, al oxidului de fier - magnetita - numit astfel ca se extragea din apropierea localitatii Magnezia din Asia Mica era cunoscut cu mult

inainte) prima lucrare care se referea la fenomenele electrice si magnetice, apare abia in 1600 fiind intitulata .Despre magneti" si apartinand medicului si fizicianului W. Gilbert.

Dezvoltarea electrotehnicii este rezultatul muncii colective a numerosi oameni de stiinta, ingineri si tehnicieni din lumea intreaga. Totusi 0 trecere in revista a principalelor jaloane care au marcat ridicarea edificiului electrotehnicii actuale se impune.

In 1785, Ch. A. Coulomb prin masurari efectuate cu balanta de torsiune, stabileste primele relatii cantitative ce caracterizeaza interactiunile dintre particulele incarcate electric, si prin analogie dintre polii magnetilor.

In 1790 medicul L. Galvani descopera actiunea fiziologica a curentului electric care i-au permis fizicianului A. Volta construirea in anul1800 a primei pile electrice.

In 1919 C. H. Oersted studiind actiunea mecanica pe care 0 exercita un conductor parcurs de curent electric asupra unui ac magnetic stabilea 0 interactiune intre doua c1ase de fenomene considerate pana atunci cu totul distincte: fenomenele electrice si fenomenele magnetice.

In 1820 A. M. Ampere studiaza fortele electrodinamice dintre conductoare parcurse de curenti electrici.

In 1826 G. S. Ohm a stabilit relatia dintre U si I curentului electric pentru un circuit electric neramificat.

In 1847 G. R. Kirchhoff a formulat teoremele care ii poarta numele, pentru rezolvarea distributiei curentilor electrici in circuitele ramificate.

In 1831 M. Faraday a descoperit fenomenul de inductie electromagnetica si a introdus pentru prima data notiunea de "camp" prin intermediul careia, se transmit in spatiu si in timp actiunile ponderomotoare, idee directoare care a permis explicarea corecta a fenomenelor electrice si magnetice constituind un pas hotariitor in dezvoltarea fizicii. Tot el a stabilit in 1834 legile cantitative ale electrolizei.

In 1833 E. H. Lenz a formulat regula pentru determinarea sensului curentului indus iar in 1843 J. P. Joule a descoperit lege a efectelor calorice ale curentului electric.

Aplicarea ideilor lui Faraday in domeniul electromagnetismului s-au datorat lui J. C.

Maxwell care, in celebra sa lucrare "Tratat despre electricitate si magnetism" (1873) a pus bazele teoriei macroscopice a electromagnetismului. Tot el a prevazut teoretic existenta undelor electromagnetice (puse in evidenta din punct de vedere experimental in 1888 de catre H. Hertz) a curentului de deplasare (1862) si a elaborat teoria electromagnetica a luminii (1865).

Progresul cunostintelor despre fenomenele electrice si magnetice a fost insotit de 0 dezvoltare prodigioasa a aplicatiilor practice la care si-au adus contributia V. V. Petrov, H. Davy, A. N. Lodaghin, T. A. Edison, M. H. Jacobi, A. Pacinoti, W. Siemens, G. Terraris, N. Tesla, S. Morse, M. O. Dolivo-Dobrovolschi, G. Bell, A. S. Popov, G. Marconi, J. A. Fleming, Lee de Forest, A. Iliovici (cercetator roman care a trait in Franta). Progresul electrotehnicii ramane strans legat de dezvoltarea bazelor ei teoretice la care, in afara de cei mentionati anterior, au contribuit:

M. Lomonosov, B. Franklin, T. J. Seebeck, J. B. Biot, F. Savart, P. Laplace, O. Heaviside, W. Weber, P. N. Lebedev, A. Blondel, R. Becker, W. Rudenberg, E. Warburg, G. Kron (cercetator roman care a trait in S.u.A.), V. K. Arkadiev, P. L. Kalantarov, A. Sommerfeld.

In tara noastra au adus contributii importante la studiul teoretic si experimental al electrotehnicii: acado N. Vasilescu Karpen, primul in lume care a repudiat existenta si utilizarea maselor magnetice la studiul magnetismului si a propus folosirea curentilor purtatori de inalta frecventa in telefonia la mare distanta; acado C. Budeanu cu contributii in studiul regimului deformant, a puterii reactive si a factorului de putere in retelele electrice; prof. dr. D. Hurmuzescu, initiatorul invatamantului electrotehnic; acado St. Procopiu care a calculat primul in lume (1912) momentul magnetic al electronului (impropriu numit "magnetonullui Bohr"); acado R. Radulet care a adus contributii deosebite la dezvoltarea teoriei campului electromagnetic in medii conductoare masive, definind parametrii tranzitorii intr-o forma generala, intemeietorul

scolii romanesti de cercetare electrotehnica bazata pe teoria campului, presedinte al Comisiei Electrotehnice Intemationale intre anii 1964 - 1967.

1.2. BAZELE FIZICE ALE ELECTROTEHNICII

1.2.1. Campul electromagnetic

1.2.1.1. Conceptul de camp electromagnetic

Experienta a aratat ca, in anumite stari specifice, corpurile au proprietati a caror caracterizare necesita introducerea unor noi marimi, numite marimi electrice si magnetice. Experienta a mai aratat ca, atunci cand se gasesc in asemenea stari, intre corpuri se exercita unele interactiuni (forte si cupluri) specifice numite electromagnetice. Conform conceptiilor modeme, acestea sunt efectul interactiunii corpurilor cu un sistem fizic distinct de ele, numit camp electromagnetic, ce poate exista in interiorul si in afara lor si care permite transmiterea acestor actiuni din aproape in aproape in timp si spatiu. Campul electromagnetic poate exista si independent de corpuri. EI este intotdeauna purtator de energie si impuls, pe care le transmite cu o viteza foarte mare, egala cu viteza de propagare a luminii in mediul respectiv.

In cele ce urmeaza se expune teoria fenomenologica (macroscopica) a carnpului electromagnetic, fundamentata prin lucrarile lui M. Faraday, J. C. Maxwell si H. Hertz. Aceasta teorie, care aproximeaza corpurile prin medii continue constituie baza electrotehnicii, adica a studiului fenomenelor electrice si magnetice din punctul de vedere al aplicatiilor tehnice.

In cadrul teoriei fenomenologice a campului electromagnetic se disting urmatoarele regimuri de desfasurare a fenomenelor electromagnetice:

• Regimul static caracterizat prin faptul ca marimile nu variaza in timp si J=O ceea ce inseamna ca nu au loc transformari energetice. Este singurul regim al campului electromagnetic, in care fenomenele electrice si magnetice se produc independent si se pot studia separat;

• Regimul stationar caracterizat prin aceea ca marimile nu variaza in timp, dar J;t:O deci in general au loc transformari energetice;

• Regimul cvasistationar caracterizat printr-o variatie in timp a marimilor, suficient de lenta, pentru a putea neglija fenomenul de radiatie electromagnetic a;

• Regimul nestationar (dinamic) corespunde cazului eel mai general de variatie in timp a marimilor.

1.2.1.2. Marimile primitive ale teoriei fenomenologice

Dupa modul in care se introduc in teorie, marimile fizice se impart in doua categorii: marimi derivate introduse pe baza unor relatii de defmitie in functie de alte marimi considerate cunoscute si marimi primitive, introduse direct pe calea unor experiente idealizate, care evidentiaza anumite procedee de masurare a acestor marimi. In cazul unei teorii date alegerea marimilor primitive este relativa, dar numarul lor este invariant. In teoria fenomenologica a campului electromagnetic se folosesc urmatoarele marimi primitive:

1. intensitatea campului electric E ;

2. inductia electrica

3. sarcina electrica

D'

,

q;

4.momentulelectric

p;

5. densitatea curentului electric

6. intensitatea campului magnetic

7. inductia magnetica

J.

,

,

,

8. momentul magnetic m .

Principalele relatii de natura experimentala folosite la masurarea unora din aceste marimi primitive sunt:

F=qE (1.1)
c=pxE (1.2)
- - -
F=qvxB (1.3)
c=mxB (1.4) unde: F = forta exercitata de campul electric (fig. 1.1), respectiv magnetic (fig. 1.2);

C = momentul cuplului exercitat de campul electric respectiv magnetic asupra unui mic

corp cu momentul electric p, respectiv magnetic m (fig. 1.3);

v = viteza cu care se deplaseaza corpul punctual fata de mediul inconjurator (presupus un fluid sau practic aerul).

F F C

E(B)

Fig. 1.1

Fig. 1.2

Fig. 1.3

Dupa modul in care transmit prin contact starea de electrizare, corpurile se clasifica in:

• conductoare;

• izolanti (dielectrici);

• semiconductoare.

Starea electrocinetica a conductoarelor, caracterizeaza prin densitatea J a curentului electric se poate recunoaste dupa efectele ce insotesc aceasta stare: mecanice, magnetice, electrice, calorice si chimice.

Caracterizarea globala a starii electrocinetice in raport cu 0 anumita suprafata se face cu ajutorul intensitatii curentului electric de conductie definit ca integrala in raport cu acea suprafata a vectorului densitatii curentului electric.

i= fIndS

S

(1.5)

in care n este versorul normalei la suprafata.

J

(S)

Fig. 1.4

1.2.1.3. Marimi derivate ale teoriei fenomenologice

Se definesc in functie de marimile primitive ale teoriei. Ele caracterizeaza anumite proprietati obiective ale sistemelor fizice sau fenomenelor studiate.

a) Densitatile de sarcina electrica.

Daca corpurile incarcate electric au dimensiuni finite, caracterizarea starii lor de electrizare numai prin sarcina electrica totala se dovedeste nesatisfacatoare. Pentru caracterizarea locala a acestei stari, dupa cum sarcina electrica este repartizata in volumul, pe suprafata sau de-a lungul anumitor curbe ale corpurilor se defmesc:

• densitatea de volum a sarcinii electrice

pc = lim ~q = dq ~v~o~v dv

(1.6)

• densitatea de suprafata a sarcinii electrice Ps= lim ~q dq

~s~o~S dS

• densitatea de linie a sarcinii electrice

. ~q dq

Pl= lim -=-

~1~O ~l dl

(1.7)

(1.8)

in care ~q este sarcina ce revine elementului de volum Sv, de arie ~S sau de curb a Al, b) Tensiunea electrica. Fluxul electric.

De obicei, fenomenele electrice nu se descriu cu marimi locale, care caracterizeaza campul intr-un anumit punct, ci cu marimi globale (integrale) definite in raport cu anumite domenii (volume, suprafete, curbe). Astfel tensiunea electrica se defineste ca integrala de linie a intensitatii cdmpului electric de-a lungul unei curbe date C, intre doua puncte A si B (fig. 1.5).

UAB(C)= J Edl = J Edl coso. = J Etdl (1.9)

AB(C) AB(C) AB(C)

_-- D
Et __..
/..--YB B -
( C) --- D"
,/
~.( -' .... -,
// ........... n \
\
dl· <, \
- I
, d5
E / ,I
I (
/ ( C) I i
l I /~(S)
,
E ,
/
i -AI , .>
,
.,
tA ,
-,
Fig. 1.5 Fig. 1.6 Fig. 1.7 Tensiunea electric a intervine in numeroase expresii de exemplu in formula lucrului mecanic efectuat la transportarea unei sarcini electrice punctuale q pe parcursul mentionat:

LAB(C) = f Fdl = q f Edl = qUAB(C) (1.10)

AB(C) AB(C)

Daca tensiunea se calculeaza de-a lungul unei linii de camp ea capata forma mai simpla:

UAB(C) = f Edl (1.11)

AB(C)

Daca campul electric este omogen (fig. 1.6) relatia (1.9) devine:

UAB(C) = Ed = Ed cos a: (1.12)

Daca tensiunea se calculeaza de-a lungul unei curbe inchise ea se numeste tensiune electromotoare (t.eLm.) si se noteaza cu e (uneori cu Ue) careia i se ataseaza si un indice ce precizeaza curba de integrare:

er = fr Edl (1.13)

Tot astfel se numeste flux electric in raport cu 0 anumita suprafata, integrala pe acea suprafata a inductiei electrice:

'¥s= ffsDndS = flDndS

'¥s = DS cos a:

c) Fluxul magnetic. Tensiunea magnetica. Pentru caracterizarea globala a proprietatilor campului magnetic, prin analogie cu marimile

electrice corespunzatoare se definesc.

- fluxul magnetic in raport cu 0 anumita suprafata, ca integrala pe suprafata respectiva a inductiei magnetice:

<l>s= ffsBndS = ffsBndS

(1.14) (1.15)

(1.16)

- tensiunea magnetica ca integrala de linie a intensitatii campului magnetic de-a lungul unei anumite curbe C, intre doua puncte oarecare A si B:

UmAB(C) = f Hdl (1.17)

AB(C)

Daca tensiunea magnetica se calculeaza de-a lungul unei curbe inchise, ea se numeste tensiune magnetomotoare (Umm).

d) Intensitatea campului electric imprimat

Experienta arata ca starea electrocinetica a conductoarelor este insotita de existenta in interioru1lor a campului electric, dar si a unei forme deosebite a carnpului, datorat in intregime neomogenitatilor de structura fizica si compozitiei chimice a materialului si caracterizat prin marimea numita intensitatea campului electric imprimat (Ej). Aceasta este astfel 0 constanta de material, marime vectoriala locala de natura neelectrica.

Proprietatile globale ale campului electric imprimat in raport cu 0 anumita curba C sunt exprimate de integrala de linie a vectorului E, intre doua puncte A si Bale curbei, numita tensiune electromotoare imprimata.

er= IEidl (1.18)

AB(C)

Tinand cont si de eventuala existenta a unui camp electric imprimat, tensiunea electromotoare in lungul unei curbe inchise se defineste in cazul general prin:

er= f/E + Ei)dl (1.19)

1.2.1.4. Legile de material ale teorieifenomenologice

In structura unei teorii constituite, privitoare la un anumit domeniu al fizicii (electromagnetismul, de exemplu) se disting doua tipuri de relatii intre marimile ce descriu procesele studiate.

o prima categorie 0 reprezinta legile - relatii care exprima cele mai generale cunostinte despre fenomenele domeniului cercetat si au un caracter axiomatic, neputand fi justificate prin analiza logica, ci numai prin abstractizarea si generalizarea unui mare numar de experiente, ca si prin verificarea in practica a tuturor consecintelor ce decurg din teoria construita pe baza lor.

A doua categorie 0 reprezinta teoremele - relatii ce se pot obtine deductiv din legi, prin particularizari privind regimul sau anumite conditii particulare de desfasurare a unor fenomene.

Dintre legi, unele (numite de material) au un domeniu mai restrans de aplicabilitate, fiind valabile pentru anumite regimuri ale campului electromagnetic sau pentru anumite proprietati specifice ale corpurilor. Principalele legi de material ale teoriei fenomenologice ale campului electromagnetic sunt urmatoarele:

a) Legea legaturii dintre inductia electrica si intensitatea carnpului electric

Pentru marea majoritate a dielectricilor folositi in mod curent (liniari si izotropi) este

valabila urmatoarea lege de material:

- -

D = eE (1.20)

unde factorul de proportionalitate e este 0 constanta pozitiva de material, numita permitivitatea absoluta a materialului.

In cazul vidului avem:

D =eoE unde:

1

eo= .[F/m]

4n·9·109

este permitivitatea vidului, constanta universala a teoriei.

(1.21)

(1.22)

E

Raportul er = - (1.23)

Eo

se numeste permitivitate relativa a materialului fiind 0 constanta de material adimensionala. b) Legea legaturii dintre inductia magnetica si intensitatea campului magnetic

Pentru 0 c1asa foarte mare de materiale magnetice (liniare si izotropice) este valabila relatia

(1.24)

in care factorul de proportionalitate J.l este 0 constanta magnetica a materialului. In vid relatia devine:

B = Jlo H (1.25)

unde J.lo = 41t·1Q-7[Hlm] (1.26)

este 0 constanta universala a teoriei, numita permeabilitate magnetica a vidului.

Marimea J.lr = ~ (1.27)

Jlo

se numeste permeabilitatea magnetic a relativa a mediului si este 0 constanta de material adimensionala.

c) Legea conductiei electrice

Starea electrocinetica a conductoarelor este efectul existentei unui camp electric in interiorullor. Legea conductiei electrice (legea lui Ohm) stabileste relatia de dependenta dintre densitatea curentului electric de conductie si intensitatea campului electric in orice punct din interiorul unui conductor. Luand in consideratie si eventuala existenta a unui camp electric

- - -

imprimat, pentru materialele liniare si izotrope, aceasta relatie devine E + E. = pJ (1.28)

in care factorul de proportionalitate peste 0 constanta de material numita rezistivitate care depinde de anumiti factori fizici

p = po [1 + oc(8 - 80)] (1.29)

unde p si po sunt valorile rezistivitatii la temperaturile 8 si 80 iar oc este coeficientul de temperatura al rezistivitatii, constanta de material pozitiva (metalele) sau negativa (carbunele).

Forma cea mai simpla a legii conductiei electrice este forma locala exprimata prin (1.28).

Dintre formele integrale, cea mai importanta este cea valabila pentru conductoarele filiforme. La conductoarele filiforme, cu 0 foarte buna aproximatie se poate presupune ca are loc repartizarea uniforma a curentului electric pe sectiunea normala a conductorului. Conform relatiei (1.5):

i = J JndS rezulta i = SJ (1.30)

S

1.2.1.5. Legile generale ale teoriei fenomenologice

In structura oricarei teorii fizice cea mai mare importanta 0 au legile generale, adica acele legi ale caror valabilitate nu este restransa de nici un fel de considerente privitoare la regimul de desfasurare a fenomenelor sau la natura materialului.

a) Legea inductiei electromagnetice

In forma integrala legea se enunta astfel:

Tensiunea electromotoare produsa prin inductie electromagnetica in lungul unei curbe inchise I' este egala cu viteza de scadere in timp a fluxului magnetic prin orice suprafata Sr ce se sprijina pe curba data (fig. 1.8).

dJ

c.

Fig. 1.8

d

er = -- <Psr

dt

sau fEdl = _i JJBndS

r dtsr

In regim electrostatic si in regim electrocinetic stationar (in curent continuu) in care masurile sunt invariabile in timp ( ~ =0) relatia devine:

dt

f Edl = 0 (1.33)

r

forma denumita teorema potentialului electrostatic respectiv teorema potentialului

electrocinetic stationar.

b) Legea circuitului magnetic

Forma integrala a legii se enunta astfel:

Tensiunea magnetomotoare in lungul unei curbe inchise este egala cu suma dintre curentul total de conductie ce strabate orice suprafata Sr care se sprijina pe curba Tsi viteza de crestere in timp a fluxului

d' electric prin aceeasi suprafata (fig. 1.9).

. d

Ummr = tsr + - '¥sr (1.34)

dt

J

Fig. 1.9

sau fHdl = JJIudS + i JJDudS

r Sr dtSr

(1.35)

-

In regim magneto static, densitatea curentului electric de conductie fiind nula (J = 0) si

d

marimile fiind invariabile in timp (- = 0) avem:

dt

Ummr = f Hdl = 0 (1.36)

r

numita teorema potentialului magnetostatic.

Pentru ~ = 0 rezulta f Hdl = J J IudS numita teorema lui Ampere.

dt S

r r

Aplicatia 1.

Campul magnetic al unui conductor filiform rectiliniu foarte lung, parcurs de un curent electric de conductie i (fig. 1.10).

fHdl = H21tf = JJJndS = i (1.37)

r

H=_l_ 2nr

Aceste rezultat a fost stabilit si direct pe cale experimentala de J. B. Biot si F. Savart.

c) Legea fluxului magnetic

Experienta arata ca in orice moment fluxul magnetic prin orice suprafata inchisa S, este nul.

<l>Si = 0

sau JJBndS = 0

Si

Tinand cont de faptul ca normala la suprafata inchisa este intotdeauna indreptata spre exteriorul suprafetei iar cea de la 0 suprafata deschisa se asociaza dupa legea burghiului drept cu sensul de parcurgere a curbei inchise ce 0 delimiteaza, se poate demonstra pomind de la relatia (1.5) ca fluxul magnetic prin orice suprafata deschisa ce se sprijina pe 0 aceeasi curba inchisa are aceeasi valoare.

o alta consecinta a legii este aceea ca liniile campului de inductie magnetic a sunt cu necesitate curbe inchise.

d) Legea fluxului electric

In forma integrala aceasta lege afirma ca fluxul electric printr-o suprafata inchisa oarecare Si este egala cu sarcina totala din volumul Y Si inchis de aceasta suprafata

Fig. 1.10

L

(1.41) (1.42)

'PSi = qVsi

sau JJDndS = qYSi Si

Ca si in cazul fluxului magnetic, sensul pozitiv al fluxului electric este sensul normalei exterioare la suprafata inchisa considerata.

Din enuntullegii rezulta ca atunci cand campul electric este determinat de sarcina electrica, liniile campului sunt curbe deschise ce pomesc de pe corpurile incarcate pozitiv si se sfarsesc pe cele incarcate negativ. Intre ele se aplica formula lui Coloumb:

1 qlq2

F12 = -. 3 . R12 = -F21 (1.43)

41te R12

e) Legea conservarii sarcinii electrice

In forma integrala, aceasta lege afirma ca intensitatea curentului electric de conductie ce iese dintr-o suprafata inchisa este egala cu viteza de scadere in timp a sarcinii electrice din interiorul suprafetei:

d

is, = - dt q YSi (1.44)

-

In regim static, J = 0 si marimile sunt invariabile in timp qVsi = constant.

Conform acestui rezultat, suma algebrica a sarcinilor electrice ale unui sistem de conductoare fizic izolat este constanta in timp.

In regim electrocinetic stationar (curent continuu) J #:- 0, iar marimile ramanand invariabile in timp relatia (1.44) devine:

iSi = JJJndS = 0 (1.45)

Si

11 - h + 13 + Ij - Ik = 0

f) Legea transformarii de energie in procesul de

conductie electrica

Aceasta lege, a carei forma cea mai generala este forma locala, stabileste puterea cedata de campul electromagnetic, conductoarelor in stare electrocinetica.

Ea afirma ca densitatea de volum a puterii cedate de camp conductoarelor in procesul de conductie electrica este in fiecare punct egala cu produsul scalar dintre intensitatea campului electric si densitatea curentului electric de conductie:

rezultat numit teorema continuitatii de curent. Aplicand relatia (1.45) unei suprafete inchise ce inconjoara un nod N al unui circuit electric, adica un punct de ramificare a mai multor laturi de circuit (fig. 1.11) se gaseste ca suma intensitatilor curentilor din laturile incidente la acest nod este nula (prima teorema a lui Kirchhoffpentru circuitele de curent continuu).

Fig. 1.11

Llk =0

kEN

c::::- I - 0 ~ k-

):~H

Pj =EJ

(1.47)

Cu ajutorul expresiei (1.28) a legii conductiei electrice relatia se mai poate scrie:

Pj = pJ2 - E. J (1.48)

Se observa ca termenul:

Pee = pJ2 > 0 (1.49)

corespunde efectului electrocaloric (Jou1e - Lenz) reprezentand densitatea de volum a

puterii pierdute ireversibil de campul electromagnetic si transformata in caldura.

Termenu1 pg = Ei J (1.50)

reprezinta densitatea de volum a puterii schimbate de campul electromagnetic cu sursele de camp electric imprimat.

In studiul circuitelor electrice este utila si 0 forma integrala a legii. Integrand relatia (1.47), se obtine puterea totala primita de aceasta din partea campului electromagnetic in procesul de conductie electrica.

Pj = Jpjdv= J(EJ)(Sndl)= J(Edl)(SJn)=i JEdl=Uri (1.51)

V V V AB(C)

s-a luat aici dv = S ndl.

Conform formei integrale (1.30) a legii conductiei pentru conductoare filiforme, se poate

insa scrie:

P R·2 . j = 1 - el

(1.52)

unde tennenul Pee = Ri2 > 0 (1.53)

este puterea dezvoltata prin efect electrocaloric iar tennenul

P g = ei este puterea algebrica cedata de sursa de camp electric imprimat campului

electromagnetic (puterea cedata sau primita dupa cum P g > 0 sau P g < 0).

In regim electrocinetic stationar (c.c.) relatia (1.52) devine:

P, = UbI = Ri - EI (1.54)

S-a inlocuit notatia Pj cu P, - puterea algebrica primita de conductor pe la borne.

1.2.1.6. Sisteme de unitati de masura

Orice domeniu al fizicii este caracterizat de un sistem complet de marimi, primitive si derivate.

Unitatile de masura ale unui numar minim dintre acestea, numite marimi fundamentale sunt suficiente pentru a putea detennina unitatile de masura ale celorlalte marimi, numite secundare. Pentru un domeniu al fizicii, numarul marimilor fundamentale este fix, dar alegerea lor este arbitrara. In mecanica numarullor este de trei, iar alegerea consacrata este urmatoarea: lungime - m, masa - kg si timp - s. Sistemul de masura este MKS.

Odata cu abordarea unui nou domeniu al fizicii, grupul marimilor fundamentale se largeste. o analiza arata ca numarul noilor marimi fundamentale ce trebuie introduse este egal cu numarul constantelor universale independente ale teoriei. In electromagnetism s-au introdus doua constante universale EO si fJo dar intre ele se demonstreaza ca exista relatia:

EofJo = 1/c2 (c fiind viteza luminii) astfel ca una singura este independenta.

Daca alegem EO ca marime fundamentala este ales coulomb iar daca alegem fJo avem amperuL Cel mai folosit este A deci avem sistemul MKSA care este folosit in tehnica si se mai numeste si sistem international SI.

In acest sistem, unitatile de masura ale marimilor primitive derivate (specific electrice si magnetice) introduse ca si simbolurile lor sunt urmatoarele:

• intensitatea campului electric (E) ... voltlmetru

• inductia electrica (D) coulomb/nr'

• sarcina electrica (q) coulomb

• momentul electric (P) coulomb - metru

• densitatea curentului electric de conductie [j] amper/nr'

• intensitatea curentului electric de conductie (i) amper

• intensitatea campului magnetic (II) ... amper/metru

• inductia magnetica (B) tesla

• momentul magnetic (m) amper - metnr'

• tensiunea electrica (u, e) volt

• flux electric ('¥) ... coulomb

• tensiunea magnetica (Urn) ... amper

• fluxul magnetic (<I» ... weber

• pennitivitatea (E) faradlmetru

• penneabilitatea (u) henry/metru

• rezistivitatea (p) ... ohm - metru

• rezistenta electrica (R) ohm

• conductia electrica (G) siemens

[Vim]; [C/m2]; [C]; [Cm];

[Alm2]; [A]; [Aim]; [T]; [Am2];

[V]; [C]; [A]; [Wb]; [F/m]; [Him]; [Om]; [0]; [S].

Mai sunt cunoscute si folosite (mai ales in fizica teoretica) si alte sisteme de unitati de masura grefate pe sistemul mecanic CGS (em - g - s); CGS electrostatic; CGS electromagnetic si mai ales Gauss.

2. ELECTROSTATICA. MARIMI ELECTRICE, LEGI SI TEOREME

Electrostatica se ocupa cu studiul starilor si fenomenelor determinate de prezenta sarcinilor electrice constante in timp, situate pe corpuri in stare de repaus in raport cu un sistem de referinta. Deci, electrostatica este partea electrotehnicii care se refera la regimul static al campului electromagnetic caracterizat, pe de-o parte prin particularitatea ca toate marimile electrice de stare sunt constante in timp, iar marimile magnetice sunt nule si, pe de alta parte, prin lipsa posibilitatii de transformare a energiei electrice in alte forme de energie.

Marimile fizice primitive sunt: sarcina electrica - q si momentul electric - p.

- -

Marimile de stare locala sunt E si D. Ca marimi derivate se folosesc: densitatea de

sarcina electrica, potential electric, capacitate electrica.

2.1. SARCINA ELECTRICA

Sarcina electrica este 0 marime fizica scalara ce intervine in studiul starii de electrizare a corpurilor. Se pune in evidenta prin experiente simple. Prin frecare, vergeaua de sticla se incarca cu sarcini electrice pozitive, iar bara de ebonita cu sarcini electrice negative.

Sarcina electrica negativa elementara apartine electronului avand valoarea: q = - 1,602·10-19C. Protonul din nuc1eu contine sarcina electrica pozitiva elementara, egala ca valoare cu sarcina electronului. Unitatea de masura este C.

2.1.1. Repartitia sarcinilor electrice

Repartitia se descrie cu ajutorul unei marimi fizice derivate, denumita densitate de sarcina electrica. A vem:

- densitate de volum:

. ~q dq r 3]

pv= lim - = -lC/m

Av~O~V dv

(2.1)

cunoscand pv, sarcina totala devine: q = IIi pvdv - densitatea de suprafata:

ps = lim ~q = dq [C 1m2] sau q = If p s ds

AS~O ~s ds s

- densitatea de linie:

p e = lim ~q = dq sau q = r p e de

Af~O ~t dt JL

(2.2)

(2.3)

2.1.2. Dipolul electric

Prin dipol electric se intelege sistemul format din doua corpuri, inc arc ate cu sarcini electrice punctiforme egale si de semne contrare +q si --q situate la 0 distanta AI.

--q .. ------ ...

i\l

+q

Fig. 2.1

Marimea fizica vectoriala care caracterizeaza dipolul electric este momentul

electric al dipolului p = q i\l

unde .M este un vector orientat de la sarcina negativa spre sarcina pozitiva.

(2.4)

2.2. TEOREMA LUI COULOMB

Folosind balanta electrica de torsiune si generalizand datele experientelor efectuate, Coulomb a stabilit forta de interactiune dintre doua sarcini electrice punctiforme ql si q2 situate in vid la distanta r.

ql 'Q2 1

F = 2 unde eo = [F/m]

41tEOf 9· 41t .109

Forma vectoriala de exprimare a teoremei lui Coulomb:

(2.5)

(2.6)

2.3. CAMPUL ELECTRIC IN VID

2.3.1. Notiunea de camp

Prin notiunea de camp se intelege 0 forma obiectiva de existenta a materiei in miscare, deosebita de forma substanta.

Campul electromagnetic constituie 0 unitate intre campul electric variabil in timp si campul magnetic variabil in timp. Experienta a dovedit, ca in cazul starilor variabile in timp, variatia in timp a campului magnetic determina un camp electric variabil in timp si de asemenea, variatia in timp a campului electric determina un camp magnetic variabil in timp.

Campul electrostatic este una din starile limita ale campului electromagnetic, determinata de sarcini electrice invariabile in timp, situate pe corpuri in repaus.

Campul magnetoscopic constituie 0 alta stare limita a campului electromagnetic, determinata de magneti permanenti in repaus.

2.3.2. Intensitatea campului electric in vid

Cauzele care produc campul electric sunt sarcinile electrice ale corpurilor si campul magnetic variabil in timp.

Campul electric produs de sarcini electrice se mai numeste si camp electric coulomb ian.

Marimea fizica vectoriala denumita intensitatea campului electric in vid, notata Eo se defineste cu ajutorullegii actiunii ponderomotoare adica a fortei exercitate asupra unui corp de proba situat in campul electric. Corpul de proba este un mic corp electrizat care poate fi asimilat cu 0 mica sfera metalica sau metalizata electrizata si suspendata de un fir izolant.

Forta F, ce actioneaza asupra lui este direct proportionala cu sarcina C)p a acestui corp.

Modificarea pozitiei corpului de proba in timp duce la schimbarea fortei F atat ca valoare cat si ca orientare, ceea ce demonstreaza ca F depinde si de 0 marime vectoriala ce caracterizeaza stare a campului electric in punctul respectiv numita intensitatea campului electric in vid.

- -

Deci F = qpEO (2.7)

si este legea actiunii ponderomotoare unde qp este sarcina electrica pozitiva sau negativa.

Rezulta: Eo = F /qproba

Folosind teorema lui Coulomb si legea actiunii ponderomotoare in campul electric static se poate stabili relatia de calcul a intensitatii campului electric determinat intr-un punct din spatiu de 0 sarcina punctiforma q care produce campul si qp (Qp) sarcina corpului de proba situat in punctul A din spatiu.

- q.qp - -

Se obtine F = 2 . Ur = Qp . EO de unde rezulta:

41tEOr

[Vim]

(2.8)

Eo

Fig. 2.2

Vectorul de pozitie r = r . Ur este orientat de la sarcina C)p spre punctul A din spatiu.

2.3.3. Inductia electrica in vid

Inductia electrica D este 0 manme fizica vectoriala, care alaturi de E caracterizeaza starea locala a campului electric.

In vidavem Do = EoE lC/m2 J (2.9)

2.3.4. Liniile campului electric

Liniile campului electric sunt acele linii fictive din spatiu drepte sau curbe, la care vectorul intensitatii campului electric este coliniar sau tangent in orice punct (fig. 2.3.).

Tubul de camp este constituit din totalitatea liniilor de camp cuprins in interiorul unei suprafete ce se sprijina pe un contur inchis si are 0 anumita sectiune transversala.

Ecuatia diferentiala a liniilor de camp se obtine avand

in vedere ca vectorii E si dl sunt coliniari, ceea ce inseamna ca produsullor vectorial este nul Ex dl = o.

- -

E = Ex . i + Ey . j + Ez . k

- - -

dl = dx . i + dy . j + dz . k

- -

j k

+ + +

AS

Exdl= Ex dx

E

-

1

Fig. 2.3

In coordonate carteziene avem:

Ey Ez = (Eydz - Ezdy) i - (Exdz - Ezdx) ] +(Exdy - Eydx) k dy dz

Fig. 2.4

Un vector este nul cand to ate componentele sale dupa cele trei axe sunt nule.

Rezulta ecuatia diferentiala a liniilor campului.

dx dy dz

Ex

Ey

Ez

(2.10)

2.3.5. Fluxul intensitatii campului electric

Fluxul '¥ 0 al vectorului intensitatii campului electric in vid se defineste pnn integrala de suprafata a acestui vector.

\}IO = ffsEo& (2.11)

2.3.6. Teorema lui Gauss

Se refera la fluxul vectorului E calculat pentru 0 suprafata inchisa (forma integrala a teoremei).

Conform acestei teoreme, fluxullui Eo printr-o suprafata inchisa este proportional cu suma algebrica a sarcinilor electrice existente pe corpuri, in interiorul acestei

1

suprafete, factorul de proportionalitate fiind - adica

EO

fJ . Eo" & = _1 Lq

Sl EO

Daca in interiorul suprafetei inchise nu exista corpuri incarcate cu sarcini electrice

(2.12)

avem:

ffsiEo"& = 0

Pentru 0 sfera in interiorul careia am 0 sarcina q avem:

E = q

o 41tEor2

sau sub forma vectoriala:

(2.13)

(2.14)

(2.15)

2.3.7. Potentialul electric si tensiunea electrica

Potentialul electric, notat cu V, este 0 marime fizica de natura scalara ce caracterizeaza nivelullocal (punctual) de electrizare, a carei valoare se modifica, atat de la un punct la altul al campului electric, cat si in timp. In regimul electrostatic, potentialul electric este functie numai de spatiu, deci nu variabil in timp. Valoarea potentialului intr-

un punct din campul electric, se poate stabili numai in raport cu un potential electric de referinta.

Se considera ca potential electric de referinta, potentialul pamantului sau potentialul in punctele situate la distanta foarte mare de corpurile electrizate (la infinit). Valoarea acestuia se considera conventional egal cu zero.

Diferenta de potential VI - V2 intre punctele PI si P2 din campul electrostatic, in vid (aer) se poate defini prin intermediul lucrului mecanic corespunzator fortei exercitate exclusiv de camp asupra corpului de proba ce se deplaseaza lent, dupa 0 traiectorie oarecare din punctul PI si P2.

ig.2.5

F = Qp -Eo si

dL= F-dl = Qp -Eo -dl

JP2 --

LI-2= PI Qp-EO-dl

.---.-------------

unde dl este elementul de traiectorie luat in sensul deplasarii.

Raportand acest lucru mecanic la sarcina Qp, care se mentine constanta tot timpul deplasarii, se obtine diferenta de potential intre cele doua puncte.

rP2- - VI - V2 = LI-2/Qp = JPl Eo dl

(2.16)

Diferenta de potential nu depinde de drumul parcurs de la un punct la celalalt, ci numai de coordonatele celor doua puncte si de sensul de parcurgere al traiectoriei.

Pentru P2 foarte apropiat de PI avem:

--

dV= lim (V2 - VI) = -Eodl P2---)-Pl

Daca V 2 este potential de referinta si egal cu Vo avem:

rP2-VI =Vo+ JPl EOdl

(2.17)

Daca P2 este la infinit atunci V 2 = 0 si avem:

(2.18)

Potentialul intr-un punct din campul electrostatic este numeric egal cu lucrul mecanic corespunzator fortei exercitate de camp asupra corpului de proba incarcat cu sarcina electrostatica unitara si pozitiva, cand acest corp se deplaseaza din punctul respectiv la infinit.

Daca campul electrostatic este produs in vid de un corp punctiform incarcat cu sarcina Q, potentialul electrostatic intr-un punct P situat la distanta r de corp este:

V = rX)Eodl = foo Q U - dl = Q foo dr (2.19)

Jp r 41tEor2 r 41tEO r r2

unde dr = dl; r = r· ur adica V = Q

41tEOr

La 00 avem V = O.

(2.20)

2.3.8. Gradientul potentialului electric

Tinand seama ca potentialul electrostatic este 0 functie de spatiu, Vex, y, z), variatia potentialului pe distanta orientata dl se poate exprima cu ajutorul gradientului potentialului.

-- BV BV BV --

dV= VV -dl = -dx+-dy+-dz = VV -dl

ax By Bz

- B-:- B-: B ....

unde: V = -1 +-J +-k

ax By Bz

este operatorul vectorial a lui Hamilton (nabla).

dl = dxT + dYJ + dzk

-----+ BV -:- BY -: By .... iar grad V = VY = -1 +-J +-k ax By Bz

este gradientul potentialului electrostatic.

(2.21)

(2.22)

Vectorul gradient VV este orientat in sensul in care potentialul are 0 crestere

- -

maxima pe unitatea de lungime. Daca dl este perpendicular pe vectorul VV, se obtine dV=O.

-----+_

dV= VVdl =- Eo . dl

avem: Eo = - VV = -gradY

(2.23)

Conform relatiei, vectorul lui E este intotdeauna orientat In sensul In care potentialul electrostatic, scade.

2.4. RELATllLE FUNDAMENTALE ALE ELECTROSTATICEI

2.4.1. Teorema potentialului electrostatic

2.4.1.1. Forma integrala a teoremei

vid si in el incet un

Se considera un camp electric de intensitate Eo in un contur inchis [r] de-a lungul caruia se deplaseaza corp punctiform incarcat cu sarcina electrostatica Qp>O.

Forta coulombiana ce actioneaza asupra corpului

F = Qp ·Eo.

este:

Lucrul mecanic al fortei coulombiene F atunci dl

corpul incarcat cu Qp se deplaseaza de-a lungul

inchis P - PI - P2 - P3 - Peste egal cu zero, respectiv diferenta de potential

Vp-Vp=O= frEodl

r

cand conturului

(2.24)

Aceasta relatie exprima teorema potentialului electrostatic sub forma integrala, care afirma ca circulatia vectorului Eo pe un contur inchis este nula.

In sens fizic, teorema precizeaza ca in campul electrostatic nu are loc 0 transformare de energie dintr-o forma in alta prin intermediullucrului mecanic.

Teorema nu este valabila in cazul campului electric variabil.

2.4.1.2. Formele locale ale teoremei

Din expresia Eo = - grad V se deduce forma locala a teoremei:

- (8Y 7 8Y -r 8Y -] - E = -gradY = - ax 1 + 8y J + 8z k = -VY

iar componentele vectorului E sunt:

BY BY BY

Ex=- ax ;Ey=- By ;Ez=- Bz

La 0 repartitie data a potentialului, intensitatea campului electrostatic este univoc determinat. Teorema se mai poate exprima local si prin ecuatii cu derivate partiale, satisfacute de componentele

- -

vectorului E si exprimate sub forma vectoriala cu ajutorul rotorului lui E.

(2.25)

Dupa cum se stie din analiza vectoriala expresia rotorului lui E exprimat in coordonate carteziene

este:

-

1

- 8 rotE = -

ax

Ex

-

J 8

8y Ey

k

_E_ = r(8EZ _ 8EY] + 1(8EX _ 8EZJ + k(8EY _ 8EX]

8z 8y 8z 8z ax ax 8y

Ez

Daca se calculeaza rot. E in care E = - grad V Avem rot. E = 0

(2.26)

Un camp care deriva dintr-un potential intr-un anumit domeniu, are rot. E = 0 in orice punct al domeniului.

2.4.2. Legea conservarii sarcinii unui sistem de corpuri izolat electric

Suma algebrica a sarcinilor unui sistem de corpuri izolat electrostatic, este invariabila in timp. n

LQk = Q = const. k=l

(2.27)

2.4.3. Legea polarizarii electrice temporare

Starea locala a polarizarii electrice temporare a unui dielectric este dependenta de E ce se stabileste

in dielectric. Legea ne arata:

- -

Pi = EOXe . E (2.28)

unde Xe este susceptivitatea electrica, constanta adimensionala ce depinde de natura materialu1ui si de conditii neelectrice locale (temperatura, presiune etc.).

Pentru vid si aer Xe = O.

2.4.4. Legea legaturii dintre D, E ~ i P

In orice punct al unui mediu dielectric si in orice moment inductia electrica este egala cu suma

-

dintre EO E si polarizatie.

(2.29)

In mediile dielectrice izotrope, vectorii D, E s i P sunt coliniari, iar in mediile anizotrope nu sunt coliniari.

Un material se numeste izotrop daca are proprietati locale independente de directia la care se refera si ca urmare sub actiunea unui camp electric un material izotrop se polarizeaza temporar in directia acestui camp. Fluidele, solidele amorfe sunt izotrope. Polarizarea poate fi temporara sau permanenta. In primul caz starea de polarizare se mentine numai in prezenta unui camp electric exterior iar in al doilea caz aceasta stare se mentine independent de campul electric exterior. Materialele care prezinta polarizare electrica permanenta se numesc electreti.

Deci polarizarea va fi P = P p + P t

(2.30)

Pentru medii dielectrice izotrope fara polarizare electrica permanenta avem P p = 0 si P t = P .

D = cOE+ P = cOE+cOXe ·E = cO(1+Xe)E = cE unde: E = EOCI + Xe) = EOEr

unde: Er = l+Xe; cE=cOE+Pt; P. =E(c-cO).

(2.31)

Pentru vid e = eo deci rezulta P t = O.

Daca mediul are si polarizare electrica permanenta legea devine:

D=eOE+Pp +Pt =eE+Pp

(2.32)

Un material se numeste anizotrop, daca proprietatile locale depind de directia la care se refera si, ca urmare, in cazul aplicarii unui camp electric exterior, cu 0 directie oarecare, polarizarea temporara are in general alta directie. Astfel de materiale sunt cristalele. Exista dielectrici la care starea de polarizare la un

moment dat depinde de starea de polarizare anterioara (ex.: titanat de bariu) adica apare fenomenul de histerezis electric.

Pentru dielectrici liniari si anizotropi.

Pt = EOXeE; Eo = 1 [F 1m]

41t· 9 ·109

(2.33)

Xexx Xexy Xexz
unde: Xe = Xeyx Xeyy Xeyz reprezinta tensorul susceptivitatii electrice.
Xezx Xezy Xezz Legea devine D = cE

= =

unde cu c = co(1 + Xe)

s-a notat tensorul simetric al permitivitatii.

(2.34) (2.35)

2.5. CONDENSATOARE. CAPACITATEA ELECTRICA A CONDENSATOARELOR

Un ansamblu format din doua corpuri metalice (armaturi), separate intre ele printr-un mediu dielectric neincarcat cu sarcini electrice libere, intre care se stabileste un camp electric complet se numeste condensator electric.

Parametrul prin care se caracterizeaza un condensator electric este capacitatea.

Prin definitie raportul dintre sarcina electrica libera, pozitiva Ql cu care este incarcata una dintre armaturi si diferenta de potential V1-V2 dintre cele doua armaturi se pastreaza constant si poarta denumirea de capacitate a electrica a condensatorului.

C = Q1/(V1 - V2) [F]; IF = IC/IV Pentru condensator plan

Qr = II EEds = sES; VI - V 2 = E . d

EES ES

C=-=-

Ed d

2.5.1. Capacitatea electrica a condensatorului plan

(2.42)

unde:

- d - este distanta dintre armaturi;

- S - este suprafata armaturii.

Fig. 2.8

2.5.2. Capacitatea

condensatorului cilindric

electrica

a

ds D

ds

q ._D

~,V~. t T r .... --4!~-; ~

OS ! _'

I j J~ ~ I

,1- - __ L (I

j j-t-------

h

Fig. 2.9

Avem:

Iii Dds = DS = D· 2nf· h = Ql Rezulta: D=Q1/2nrh si E=D/s=Ql/2nsrh.

D

Dar:

_ fM2Edl- ~fM2df

VI-V2- -

Ml 21tEh Ml r

. Ql f2

deci: VI- V2 = --In-

21tEh fl

driIE.

unde dl = dr si

,

Ql Deci C = --=----

V1-V2

unde:

- r2 - este raza armaturii exterioare;

- rl - este raza annaturii interioare;

- h - este lungimea annaturii.

2.5.3. Capacitatea electrica a eondensatorulul sferic

Calculand fluxul electric prin suprafata sferica

de raza r avem:

JJDds = DS = D· 41tf2 = Ql Si

si in toate punctele D ~ i ds sunt coliniari. D=Ql/4~; E=D/E=QI/4E~.

Diferenta de potential dintre cele dona armaturi se exprima:

(2.43)

VI - V2 = fM2 Edl = Ql f2 dr = Ql (! - _!_J

M 1 41tE rl f2 41tE fl f2

undedl=dr siElldr.

,

Capacitatea condensatorului sferic se exprima:

Ql 41tEfl . f2

unde:

- rl - este raza sferei interioare;

- r2 - este raza sferei exterioare.

(2.44)

2.5.4. Capacitatea unul condensator en doi dielectrici

Sunt cazuri cand spatiul dintre cele doua annaturi ale unui condensator este ocupat de doi dielectrici caracterizati de El si 1>2 de grosime dl si d2.

Fiind doua condensatoare plane legate in serie se obtine.

(2.45)

Fig. 2.11

d~ __ d __ =-~ -----+oiok----

2.5.5. Gruparea condensatoarelor

2.5.5.1. Gruparea in serie

I I ,
I a~ 11 Q ~ a.y r Q a a~ ~Qn.1 0---
C~Jg
I C, r ~I ., c- I -l'
u I - u
Ur Ut:. un - ._J'
~ - - --.---
0----- ._--_ .. _-_ ... _-- Fig. 2.12

Se considera condensatoarele cu capacitatile Ci, C2, ... , Cn. Capacitatea echivalenta este Ceo

" "

Deoarece Ql + Ql = 0, Q2 + Q2 = 0 si, de asemenea, Ql + Q2 = 0, Q2 + Q3 = 0 -

rezulta:

, , , ,

QI = Q2 = ... = Qn = Q si Q1 = Q2 = Qn = Q Pe de alta parte V = VI + V2 + ... + Vn

Q Q Q Q.l nl

sau- =-+-+ ... +- deci: - = L-

c, C1 C2 Cn c, i=l Ci

Daca CI = C2 = C.

Se obtine C, = C/n

(2.46)

(2.47)

2.5.5.2. Gruparea in paralel
0- IQl 0
u! c,J92 1110 lu lQ>
Cr,' C1) y;' Ce
~F; - ]it'
Qa
~
Fig. 2.13 Ql + Q2+ ... + Qn = Q sau C1U + C2U + CnU = CeU de unde rezulta:

n

~c· =c

L.J 1 e

i=l

Daca C1 = C2 = Cn = C rezulta C, = nC

(2.48)

(2.49)

3. ELECTROCINETICA. MARIMI ELECTRICE, LEGI SI TEOREME

Electrocinetica se ocupa de studiul starilor si fenomenelor din interiorul conductoarelor parcurse de curent electric de conductie. Purtatorii mobili de sarcini electrice a caror miscare ordonata determina curentul electric de conductie sunt electroni liberi la metale (conductoare de categoria I-a) si ioni pozitivi si negativi la electroliti (conductoare categoria II-a). La semiconductoare, purtatorii mobili de sarcini electrice sunt electronii majoritari si goluri1e.

Starea electrocinetica a conductoarelor este insotita de degajare de ca1dura. La electroliti, formarea ionilor si dep1asarea lor este insotita de reactii chimice.

3.1. CARACTERIZAREA STARII ELECTROCINETICE A CORPURILOR CONDUCTOARE

In starea e1ectrocinetica, sarcinile e1ectrice se misca ordonat cu 0 anumita viteza, iar aceasta inseamna ca E in metale si alte conductoare are valoare diferita de zero, ceea ce constituie deosebirea esentiala intre fenomenul electrostatic si fenomenul electrocinetic.

Mentinerea unui camp electric E :;t:0, poate fi realizata cu ajutoru1 surselor. Legand capete1e unui conductor metalic la doua borne intre care se mentine 0 diferenta de potential V1-V2=const., in interiorul conductorului ia nastere un camp electric constant.

Vectoru1 E este orientat de la un potential mare VI spre potentailul mai mic V 2. Asupra unui

- - -

electron liber din metal actioneaza forta F = Q E orientata in sens opus fata de E pentru ca Q<O.

Sub actiunea acestei forte, electronul se misca cu viteza V de 1a potentialu1 mai scazut spre potentialul mai ridicat. In timpu1 miscarii electronilor apare si Fr, forta de frecare, datorita ciocnirilor dintre electroni si ceilalti atomi care se opunmiscarii (fig. 3.1).

J F 1 iLO ;Fr

Fig. 3.1

3.2.CURENTUL ELECTRIC SI DENSITATEA DE CURENT

3.2.1. Curentii electrici

3.2.1.1. Curentul electric de conductie

Sub actiunea campului electric, purtatorii de sarcina e1ectrica se dep1aseaza, sarcinile negative in sens opus lui E iar ce1e pozitive in ace1asi sens cu E.

Aceasta miscare determina curentul electric de conductie care poate fi electronic (pentru conductoare metalice) sau ionic (pentru e1ectroliti).

3.2.1.2. Curentul electric de convectie

Consta in miscarea sarcinilor e1ectrice datorita miscarii macroscopice a intregu1ui corp (si nu de miscarea microscopica, re1ativa 1a corp, a sarcinilor e1ectrice, ca in cazu1 curentu1ui de conductie). Datorita vitezei Vt (viteza de transport a intregului corp) se obtine curent de convectie daca local exista un exces de sarcina de un anumit fel,

3.2.1.3. Curentul electric de deplasare

Se considera 0 suprafata S imobila, situata intr-un camp electric variabil in timp. Curentul electric de deplasare este determinat de viteza de variatie a fluxului electric prin suprafata respectiva.

Prin definitie, sensul pozitiv al curentului electric este sensul in care se misca sarcinile electrice pozitive.

3.2.1.4. Intensitatea curentului electric de conductie

Este egala cu sarcina electrica, conductorului in unitatea de timp:

i= lim ~Q = dQ

~t~O ~t dt

amt pozitiva cat si negativa, ce trece printr-o sectiune a

(3.1)

Daca sarcinile electrice se deplaseaza in conductor cu viteza constanta curentul electric este constant in timp (curent continuu), adica aceeasi sectiune este strabatuta de cantitati egale de sarcini electrice in intervale de timp egale.

1= Q/t (3.2)

unde i = curent variabil in timp iar I este continuu.

Curentul electric este 0 marime scalara deoarece este definit ca raportul a doua marimi scalare. Din relatia (3.1) si (3.2) rezulta:

Q = f~ idt (3.3)

sau daca i = const. = I, atunci:

Q=It

(3.4)

3.2.2. Densitati de curent

3.2.2.1. Densitatea curentului de conductie

Pentru caracterizarea locala a starii electrocinetice din conductoare se foloseste marimea vectoriala J, denumita densitatea curentului de conductie, definita astfel incat fluxul acestui vector printr-o sectiune S a conductorului sa fie egal cu intensitatea curentului electric de conductie

i = ff)ds (3.5)

-

Sensul vectorului J este sensul sarcinilor electrice pozitive sub actiunea fortei F = Q E, adica J

are acelasi sens cu E.

In cazul particular cand suprafata S este sectiune plana, transversala a conductorului iar densitatea

J are aceeasi valoare si orientare in toate punctele acestei sectiuni, adica J si ds sunt vectori coliniari (a = 0 si J = const.) din (3.5) se obtine:

-- - I

1= JS sau J = = (3.6)

S

In baza ultimei relatii, J se mai poate defini prin cantitatea de sarcini electrice ce strabat unitatea de suprafata in unitatea de timp.

J=! = Q (3.7)

S tS

Unitatea de masura pentru r este [:' ]

-

In cadrul proiectarii masinilor si aparatelor electrice J nu trebuie sa depaseasca anumite valori

admisibile datorita efectului termic al curentului electric.

-

Liniile la care vectorul J este tangent se numesc linii de curent.

3.2.2.2. Densitatea curentului de deplasare

Se considera un condensator a carui stare de incarcare este variabila in timp

Se aplica legea fluxului electric printr-o suprafata inchisa si imobila S, ce cuprinde in interiorul ei armatura cu sarcina Ql si se obtine:

\f = ffsi Dds= o

(3.8)

o

Fig. 3.2

D ::f:. 0 numai in p~ctele suprafetei S din dielectric, iar in restul suprafetei Si, D = O.

Rezulta:

(3.9)

Curentul electric de deplasare prin suprafata S este egal cu derivata in raport cu timpul fluxului electric prin aceeasi suprafata:

i~~~ = J1 ~~ds

Ir - - - dD

io= Js J D ds unde J D = dt este densitatea curentului electric de deplasare.

NOTA:

(3.10)

-

In conductorul metalic exista curentul de conductie cu densitatea J, iar in dielectrici exista curentul

de deplasare cu densitatea J D, asigurandu-se in acest fel continuitatea liniilor de curent in circuitul

- -

condensatorului. Cand D = constant in timp (regim static) rezulta J D =0.

3.2.3. Legatura dintre densitatea curentului de conductie si viteza de deplasare a sarcinilor electrice

Consideram un conductor metalic in care sarcinile aflate in miscare sunt electronii. N otand cu pv densitatea de volum a sarcinilor si cu V vitezele lor, rezulta:

dQ = pedv= pvS var

q

J E

dQ --

de unde i = - = Pv Sv dt

-

Pentru densitatea de curent se obtine: J =

1 .

- = pv V sau vectonal.

S

Vz

Fig. 3.3

J=pvv

(3.11)

3.3. CAMPURI ELECTRICE IMPRIMATE

In afara de fortele determinate de campul electric ce actioneaza asupra purtatorilor mobili de sarcini electrice asupra acestora mai pot actiona, in anumite conditii si forte care nu sunt de natura electrica. Daca

- -

F ne este forta neelectrica si Q este sarcina asupra careia actioneaza, se poate spune ca F ne este 0 forta determinata de un camp electric, denumit camp electric imprimat , a carei intensitate este:

- Fne Ei=-

Q

(3.12)

Prin definitie, integrala de electromotoare imprimata.

I Eidl = U

c e

linie a intensitatii campului electric imprimat reprezinta tensiunea

(3.13)

T2.

Ei.

+ +

+ +------

a) disc metalic rotativ

b) camp imprimat termic Fig. 3.4 Campuri imprimate

La echilibru E+ Ei = O::::} Ei = - E a) Campuri imprimate de acceleratie

Se considera un disc metalic ce se roteste cu viteza unghiulara ro foarte mare. Forta centrifuga ce actioneaza asupra electronilor liberi din metal ii deplaseaza spre periferia discului, in centru ramanand

sarcinile pozitive necompensate. Vectorullui E i este orientat radial de la periferia discului spre centrn.

b) Campuri imprimate termice

Se ia 0 bara din metal care este incalzita la unul din capete. Datorita energiei termice primite de la sursa, electronii liberi se vor deplasa catre capatul mai rece, la capatul cald, ramandnd ionii pozitivi in

surplus. E i are sensul de la capatul rece spre capatul incalzit al barei.

c) Campuri imprimate de concentratie

Se considera un vas separat in doua cpmpartimente printr-un perete poros. In cele doua compartimente se pune HCl concentrat, respectiv diluat. In urma fenomenului de disociere electrolitica, rezulta ioni pozitivi de W si ioni negativi de Cr. Mobilitatea ionilor de hidrogen fiind mult mai mare decat a celor de c1or, acestia difuzeaza mai usor, in numar mai mare, din compartimentul cu concentratie mai ridicata in compartimentul cu concentratie mai scazuta.

In compartimentul cu solutia mai diluata apare un surplus de sarcini pozitive. Deci apare un camp electric imprimat in sensul de la compartimentul cu HCl concentrat catre HCl diluat.

d) Campuri imprimate de contact

Apar la elementele galvanice si la termoelemente. Elementele galvanice sunt surse chimice de curent continuu la care energia chimica se transforma in energie electrica. Un element galvanic consta din doi electrozi introdusi intr-un electro lit, la electrozi fiind legate cele doua borne plus si minus ale elementului (pile electrice, acumulatoare etc.).

Termoelementele constau din doua metale A si B care puse in contact dau nastere unei tensiuni electromotoare. Valoarea tensiunii masurate depinde de temperatura locului de contact (ex. termocuplele).

3.4. RELATII FUNDAMENTALE ALE ELECTROCINETICII

3.4.1. Legea conservarii sarcinilor electrice libere

3.4.1.1. Forma integrala

Se considera 0 suprafata Si, inchisa, imobila fata de sistemul de referinta, in interiorul careia se gaseste 0 sarcina electric a libera Q.

ds

Daca sarcina Q scade in timp, inseamna ca prin suprafata Sj tree sarcini negative din exterior spre interior sau sarcini electrice pozitive din interior spre exterior.

Fig. 3.5

Miscarea are loc invers daca sarcina Q creste in timp. Rezulta ca prin S, exista un curent de conductie .

Cand sarcina scade, vectorul J este orientat spre exteriorul suprafetei, iar cand creste spre interior.

Legea conservarn sarcinilor electrice libere

precizeaza ca: fluxul densitatii de curent J (intensitatea curentului electric de conductie) prin suprafata inchisa S, este egal cu viteza de variatie in timp, luata cu semn schimbat, a sarcinii electrice libere din interiorul suprafetei, adica:

. fr -- dQ d ffI

lSi = JSi Jds = - dt = - dt vSi Pvdv

(3.14)

Semnul minus se explica prin faptul ca atunci cand Q scade, dQ < 0 dar J ds > 0, (a. < 90°), dt este de intotdeauna pozitiv. Cand Q creste, dQ > 0 iar J ds < 0 (a. > 90°).

In regim electrocinetic stationar, marimile electrice si magnetice sunt invariabile in timp, deci Q =

const., dQ = 0 si relatia (3.14) devine:

dt

IIsi Ids = 0 (3.15)

adica curentul electric de conductie prin suprafata inchisa S, este nul.

Acelasi rezultat se obtine si in regimul electric cvasistationar pentru care marimile variaza lent in

. deci dQ "'0

timp, eCI -- = .

dt

Trebuie sa se observe ca iSi este suma algebrica a curentilor care strabat suprafata S, spre exterior (cu semnul + cei ce ies si cu semnul- cei ce intra).

Se poate da si 0 alta formulare acestei legi, considerand suprafata inchisa fixa. Variatia sarcinii din interiorul unei suprafete fixe se datoreaza nu numai curentului de conductie ci si iesirii corpurilor incarcate din suprafata, in urma miscarii lor fata de ea, adica curentul de convectie.

iv= ffsi Pv ~dS (3.16)

Cu aceasta observatie rezulta pentru legea conservarii sarcinii forma integrala dezvoltata.

i. +i, = K (j + p; v~ = - JHa~v dv (3.17)

v

3.4.1.2. Forma locala

Aplicand teorema Gauss-Ostrogradski se obtine:

ffsi (j + Pv v)ds = fffvdiv(J + Pv ~~v (3.18)

Intrucat fluxul referitor la 0 suprafata inchisa este egal cu integrala de volum a divergentei vectorului respectiv. Din relatiile (3.17) si (3.18) rezulta:

W[ a~v + div(j + p , . v)}v = 0 -oricare ar fi volumul V.

Rezulta relatia:

8p --

__ v = div(J + Pv V) (3.19)

at

care reprezinta forma locala a legii conservarii sarcinii care se enunta astfel: viteza de scadere a

densitatii de sarcina intr-un punct dat este egala cu divergenta sumei dintre J (densitatea curentului de conductie) si Pv V (densitatea curentului de convectie).

3.4.2. Legea conductiei electrice (Legea lui Ohm)

3.4.2.1. Forma locala

Legea (sub forma locala) are urmatorul enunt: in orice punct din campul electromagnetic in care exista conductie electrica (miscare ordonata a purtatorilor de sarcina) suma dintre campul electric si campul imprimat este egala cu produsul dintre densitatea curentului electric de conductie si rezistivitatea materialului.

E + Ei = P J (3.20)

unde cu p s-a notat rezistivitatea materialului care se exprima in S.L in [Om].

-

J =cr(E + En

(3.21)

unde cu cr s-a notat conductivitatea materialului care in S.L se exprima in siemensi pe metru (S/m).

Daca se noteaza cu E 1 , intensitatea campului electric in sens larg avand expresia:

Er = E, + E, + E,

(3.22)

unde cu Ec s-a notat intensitatea campului electric coulombian (de natura potentiala, produs de repartitia instantanee a sarcinii electrice), cu Es intensitatea campului electric indus (solenoidal, produs de fluxul magnetic variabil in timp, in acord cu legea inductiei electromagnetice) iar cu Ei, intensitatea campului electric imprimat de natura neelectrica (care se stabileste in conductoarele accelerate sau

neomogene din punct de vedere a structurii fizico-chimice) atunci marimea E care apare in (3.20) si (3.21) se numeste intensitatea campului electric in sens restrans avand expresia:

- - - - -

E = Er - Er = Ec + E, (3.23)

Din acest punct de vedere, portiunile de circuite electrice pot fi: circuite electrice generatoare sau surse, daca in lungul acestora exista camp electric solenoidal indus din exterior sau camp electric imprimat, respectiv circuite electrice receptoare (prescurtat receptoare) daca in lungul acestora exista numai camp electric coulombian sau numai camp electric solenoidal indus exclusiv de curentul din circuit. Sub forma de mai sus legea conductiei electrice se refera la conductoare liniare, izotrope si neomogene.

Pentru conductoare izotrope, liniare si omogene avem: E = pJ sau J = crE iar pentru

conductoare liniare, anizotrope si omogene (fara campuri imprimate) E = pJ sau J = crE unde p,

reprezinta tensorul rezistivitatii, respectiv o tensorul conductivitatii.

Pentru conductoare neliniare, izotrope si omogene dependenta lui J de E este de forma oarecare

-

J = J (E).

3.4.2.2. Forma integrala a legii

Pentru 0 portiune oarecare, neramificata a unui conductor liniar si izotrop intre bomele 1, 2 avand intercalata si 0 sursa electric a (deci avand camp imprimat) integrand in lungul conductorului (3.20).

J 2 (~ ~ b, J 2 -~ J 2 dl

1 E + Eipl = 1 Jdl = i IP- = Ri

Cf Cf A

2 dl 2dl

unde cuR= J p- = J- (3.24)

Cfl A 1 crA

s-a notat rezistenta electrica a portiunii conductorului intre 1 si 2 daca p si A nu variaza de-a lungul conductorului:

1 r2 1

R= P A Jl dl = P A

(3.25)

unde cu 1 s-a notat lungimea conductorului intre 1 si 2, iar cu A sectiunea conductorului. Calculand integrala din (3.24) pe portiuni avem:

I12 (B + Bi ~l = I12 Bill + I12 Ei dl = V f + ei

Cf Cf Cf

unde:

r2-Vf = Jt Edl

este tensiunea e1ectrica in sens restrans in lungul firului, iar

e.=r2 B·ill

1 Jr 1

Cf

este tensiunea electromotoare imprimata.

Deci V f + ei = Ri

reprezinta forma integrala a legii conductiei. In regim stationar, cand E, =0 se obtine:

VF 12 Bill = 12 (Bc + Bs ~l = Il2 Ecdl = ±Vb

(Cf) (Cf) (Cf)

deoarece integrala lui E c nu depinde de curba de integrare si deci integrala efectuata prin axa conductorului C[ este egala cu integrala efectuata pe orice alta curba si in particular ea este egala si cu integrala pe curba C, in lungulliniei tensiunii la borne (Us).

Deci legea conductiei electrice in regim stationar se poate pune sub forma:

ej ± Vb = Ri (3.29)

Prin conventie se adopta semnul (+) pentru U, = VI - V 2 cand sensullui U, si i nu coincid ( regula de la receptoare), respectiv semnul (-) U, = V2-Vl atunci cand acestea coincid (regula de la generatoare).

Daca ~ = 0 avem U, = RJ (3.30)

care este legea lui Ohm pentru 0 portiune pasiva (fara surse) de circuit, valabila numai in regim stationar.

(3.26)

(3.27)

(3.28)

3.4.3. Legea transformarii energiei in conductoare (Legea Joule-Lenz)

3.4.3.1. Forma integrala

Forma integrala precizeaza: caldura dQj dezvoltata prin efect Joule-Lenz, intr-un timp dt, de curentul de conductie i, ce strabate un conductor cu rezistenta electrica R este proportionala cu patratul curentului si cu timpul, factorul de proportionalitate fiind rezistenta electrica R.

dQj = Ri2dt (3.31)

iar caldura dezvoltata intr-un timp t va fi:

Qj= I~Ri2dt (3.32)

Daca R si I sunt constante in timp (i = I)

Qj= RJ2t

Puterea corespunzatoare efectului Joule-Lenz al curentului electric va fi:

dQ.

P. = __ J =Ri2

J dt

(3.33)

(3.34)

U

sau tinand cont de legea lui Ohm sub forma integrala i = -, rezulta:

R

u2 P.=J R

unde U este tensiunea la bomele rezistorului R.

(3.35)

3.4.3.2. Forma locala

Forma locala se refera la puterea dezvoltata prin efect Joule-Lenz in unitatea de volum a

conductorului strabatut de curentul cu densitatea I

Pjy= EJ sau Pjy = pJ2 (3.36)

unde se stie din legea lui Ohm sub forma locala ca E = p J .

Puterea corespunzatoare efectului Joule-Lenz in intregul volum al conductorului va fi:

Pj= JJJvPjv -dv = JJJvJEdv (3.37)

3.4.4. Teorema potentialului electric stationar

Regimul electrocinetic stationar este diferit de regimul electrostatic, el fiind caracterizat de 0 densitate de curent diferita de zero (J "# 0) si invariabila in timp (curent continuu). In fiecare punct,

- -

interior unui conductor E + Ei -::j:. O.

Teorema potentialului electric stationar afirma ca: tensiunea electrica este nula de-a lungul oricarei curbe inchise.

frEdi = 0

Tensiunea electrica intre doua puncte I si 2 a unui conductor este:

J2--

I Edl = U 12 = VI - V2

Daca potentialul unuia din cele doua puncte este potential electric de referinta, de exemplu V 2 = Vo atunci potentialul electric in celalalt punct va fi:

J2--

VI =Ve+ I Edl

(3.38)

E deriva din acest potential:

- -

E =-gradV;rot E =0

(3.39)

4. RETELE ELECTRICE DE CURENT CONTINUU

4.1. RETELE ELECTRICE LINIARE DE CURENT CONTlNUU. METODE DE CALCUL

4.1.1. Circuit electric si retea electrica, sensuri de referinta

Prin circuit electric se intelege ansamblul mediilor in care poate circula curent electric. Aceste medii pot fi conductoare, semiconductoare sau medii dielectrice. In medii conductoare si semiconductoare exista curent electric de conductie, iar in medii dielectrice curent de deplasare.

Se vor analiza, in continuare circuitele de curent continuu filiforme (adica suficient de subtiri pentru ca intensitatea curentului sa poata fi uniform repartizata pe sectiunea lor) si liniare avand laturi cu rezistente constante, independente de valorile curentilor.

Un ansamblu de circuite electrice conectate intre ele intr-un mod oarecare poarta denumirea de retea electrica (fig. 4.1.1).

Orice circuit (retea) electric se compune topologic din: a) noduri: locurile (punctele) in concura mai mult de doua conductoare circuitului (retelei); Se deosebesc:

noduri fundamentale: cand eel putin trei laturi (de exemplu nodul

noduri nefundamentale

(degenerate): cand concura numai doua exemplu nodul b).

care (laturi) ale

concura a);

laturi (de

/ \

/

Fig. 4.1.1

b) laturi: portiuni din circuit (retea) cuprinse intre doua noduri vecine, parcurse de curenti electrici proprii.

Putem avea: laturi active care contin generatoare de t.e.m. sau de curent, (de exemplu, laturile Lk si L) si laturi pasive, care nu contin generatoare (de exemplu latura Lj).

c) ochiuri: portiuni de circuit (rete a) realizate din laturi parcurse 0 singura data formand un contur inchis; se deosebesc: ochiuri fundamentale care se bucura de proprietatea ca ecuatiile corespunzatoare teoremei a II -a lui Kirchhoff nu se pot deduce din cele referitoare la alte ochiuri definite in prealabil (de exemplu Om si On) si ochiuri nefundamentale care rezulta din alte ochiuri definite anterior (de exemplu ochiul Oj).

Numarul de ochiuri fundamentale ale unei rete le se determina cu ajutorul teoremei (relatiei) lui Euler:

O=L-N+I (4.1.1)

Unde Neste numarul de noduri, L este numarul de laturi tar 0 este numarul de ochiuri fundamentale.

Se numeste sens de referinta sau sens pozitiv al marimii fizice scalare, sensul vectorului element de

- -

integrare (dl , dS). Sensul vectorului element de integrare se stabileste fie arbitrar, fie pe baza unor

reguli.

T.e.m. rezulta pozitiva, cand sensul elementului de integrare dl, prin interiorul sursei este orientat de la boma negativa spre cea pozitiva.

E ,
,_ 0 ~) . . ~
gen. b b re. c. Curentul electric i rezulta pozitiv cand

-

vectorul elementului de suprafata dS este in

acelasi sens cu J sau cand unghiul dintre cei doi vectori este mai mic de 90°. Sensul de referinta al tensiunii la borne se indica in schema printr-o sageata intre borne.

l a 0 l
... "\l Q--
-
n,
Ub Ub R Fig. 4.1.2

Exista doua conventii (reguli) privind asocierea sensurilor de referinta ale tensiunii la bomele unei laturi de retea si a curentului ce trece prin ea.

Pentru laturi receptoare, sagetile care indica sensurile pozitive ale tensiunii la borne si a

curentului, pleaca respectiv intra in aceeasi boma.

Pentru laturi generatoare cele doua sensuri de referinta sunt opuse in raport cu aceeasi boma (adica unul intra in boma si altul iese din aceeasi borna).

Daca nu se poate preciza de la inceput caracterul de receptor sau generator al laturii de retea, sensurile de referinta se aleg arbitrar, fie ca la receptor sau generator. In urma efectuarii calculului rezulta sensurile efective a acestor marimi, respectiv se poate preciza daca latura de retea are caracter de receptor sau generator.

4.1.2. Teoremele lui Kirchhoff

4.1.2.1. Teorema t-« lui Kirchhoff

Se refera la curentii din laturile de retea ce concura intr-un nod.

Fig. 4.1.3

a) Teorema directa. Se considera 0 suprafata inchisa S, ce contine nodul, pentru care, se aplica legea conservarii sarcinilor electrice libere, ce se exprima prin urmatoarea relatie:

ISi jdS=o

(4.1.2)

Integrala de suprafata a densitatii de curent este diferita de zero numai in portiunile de suprafata S1,

-

S2, S3, S4, ce intersecteaza conductoarele unde J ;f:. O.

- -

Tinand seama ca ds este orientat spre exteriorul suprafetei inchise si ca J are sensul de referinta

indicat de sageti (sensul curentului) se obtine:

ISi j dS = ISI j 1 dS + IS2 j 2 dS + IS3 j 3 dS + IS4 j 4 dS = 0 sau

11 + 12 - 13 - 14 = 0

In cazul general se scrie L I k = 0 kEb

(4.1.3)

unde b = 1,2, ... , N-l

Teorema I se enunta astfel: suma algebrica a curentilor din laturile ce concura intr-un nod (b) de retea este egala cu zero.

Numarul de ecuatii independente ce se obtin din teorema I-a, pentru 0 retea de N noduri este (N-l). b) Forma duala (dezvoltata) corespunzatoare primei teoreme se obtine pomind de la ecuatia de functionare a laturii.

Ek±Ubk=RkIk (4.1.4)

unde semnul (+) s~ ia in cazu1laturii receptoare iar (--:-) in cazullaturii generatoare.

? /

lIz (, I

.>

Si. -----

! ~~---

.> --~~~j~--_eE. k IK

- -,,--;X ... -.__ ~ __ Ub k - - ---0

UbK' ~~--.--- - __ ._ ._--:--~.~

II

Fig. 4.1.4

Din (4.1.4) rezulta:

Ek Ubk

Ik= -- ± -- =GkEk±GkUbk=IscK±GkUbk

Rk Rk undecu

IscK=GkEk (4.1.6)

s-a notat curentul de scurtcircuit allaturii k.

Aplicand forma directa a primei teoreme a lui Kirchhoffrelatiei (4.1.5) se obtine:

(4.1.5)

L(ISCK ±GkUbk) = 0 kEb

sau

(4.1.7)

LGkUbk =±LISCK

kEb kEb

(4.1.8)

b = 1,2, ... , N-l

unde semnul (-) corespunde laturii receptoare iar (+) generatoare. Relatia (4.1.8) reprezinta forma duala a primei teoreme a lui Kirchhoff, folosind in loc de necunoscutele h, noile necunoscute Ubk (tensiunile la bomele laturilor) si arata ca: suma produselor dintre conductantele laturilor si tensiunile la bomele acestora, extinsa asupra tuturor laturilor care realizeaza nodul (b) este egala cu suma curentilor de scurcircuit ai laturilor ce concura in nodul (b).

c) Formele matriciale se obtin pe baza relatiilor (4.1.3) si (4.1.8) definind in prealabil matricile: matricea (coloana) a curentilor din laturi [I];

matricea (coloana) a tensiunilor la bomele laturilor [Ub]; matricea (coloana) a t.e.m. din laturi [E];

matricea (patrata LxL, diagonala) a conductantelor laturilor [G]; matricea (coloana) a curentilor de scurtcircuit a laturilor [Iscl;

matricea (dreptunghiulara, LxN-l), de apartenenta (incidenta) a laturilor la noduri [A];

11 UbI E1 01 0 0

[1]= 12 ;[Ub]= Ub2 ;[E]= E2 ;[0]= 0 O2 0

UbL EL 0 o ... OL
ISCl All A12 . Alb" A1N-1
ISC2 ;[A]= A21 A22 . A2b .. A2N-1 (4.1.9)
Ak1 Ak2 .Akb .. AkN-1
ISCL ALl AL2 .ALb .. ALN-1 unde coeficientul de apartenenta (incidenta) a laturii k la nodul b (un element al matricei A) poate avea una din valorile:

+ 1 cand curentul din latura k iese din nodul b, Akb= - 1 cand curentul din latura k intra in nodul b o cand latura k nu concura in nodul b.

Se vede ca pentru un nod b al retelei si folosind coeficientii Akb, prima teorema a lui Kirchhoff se poate scrie:

AtbIt+A2bI2+ ... +AkbIk+ ... +ALbIL=O (4.1.10)

sau

L

LAkblk = 0 (b=1,2, ... , N-1) k=l

(4.1.11)

Observand ca aceasta suma reprezinta elementul (kb) al produsului [A]t[I], sistemul de ecuatii

(4.1.3) se poate scrie sub forma:

[Alt[I] = 0 (4.1.12)

Similar se arata ca relatia (4.1.8) se poate scrie matricial sub forma:

[Alt[G][Ub] = ±[A]t[Isc] (4.1.13)

[A It este transpusa lui [A].

4.1.2.2. Teorema a doua a lui Kirchhoff

Se refera la ochiurile unui circuit (retele) electric de curent continuu si se poate prezenta sub urmatoarele forme:

Fig. 4.1.5

a) Forma directa (simpla) se enunta astfel: suma algebrica a tensiunilor la bomele laturilor care alcatuiesc un ochi este nula.

Este 0 consecinta a teoremei potentialului electric stationar. Astfel, pentru conturul T p dus pe liniile

tensiunilor la bomele laturilor care realizeaza ochiul p rezulta conform fig. 4.1.5:

! Edl = 0 (4.1.14)

J'rp

sau

LUbk = 0 (p= 1,2, ... ,0) kEP

In relatiile (4.1.15) tensiunile la borne se iau cu (+) cand sensurile coincid cu sensul arbitrar ales pentru parcurgerea ochiului si cu (-) in caz contrar. Teorema a 2-a furnizeaza 0 ecuatii independente, unde 0 este numarul de ochiuri fundamentale ale retelei. si 0 = L-N+ 1.

b) Forma duala (dezvoltata) se obtine de la ecuatia de functionare a laturii (4.1.4) sumand pentru toate ochiurile O.

(4.1.15)

L(Ek ± Ubk) = LRkIk

kEP kEP

Tinand seama ca L U bk = 0 avem: kEP

(4.1.16)

LRkIk = LEk

kEP kEP

unde p = 1,2, ... , O.

(4.1.17)

care reprezinta forma duala (dezvoltata) a teoremei, folosind in loc de necunoscutele Ubk noile necunoscute Ik. Sub forma (17) teorema a doua se poate enunta astfel: suma algebrica a caderilor ohmice de tensiune Rklk extinsa asupra tuturor laturilor care formeaza un ochi peste egala cu suma algebrica a t.e.m. din toate laturile care formeaza acel ochi.

Termenii Rklk si Ek se iau cu (+) daca sensul curentilor prin laturi, respectiv a t.e.m. din laturi coincid cu sensul de parcurs al ochiului si cu (-) in caz contrar.

c) Formele matriciale se obtin pe baza relatiilor (4.1.15) si (4.1.17) definind in prealabil,

suplimentar fata de (4.1.9) matricile:

matricea (patrata LxL, diagonala) a rezistentelor laturilor: [R];

matricea (dreptunghiulara, LxO) de apartenenta a laturilor la ochiuri (matricea de conexiune a retelei): [B]

RIO ... 0

[R]= 0 R2· .. O

[B]=

(4.1.18)

o O ... RL

B22 .. ·B20

unde coeficientul de apartenenta allaturii k la ochiul peste Bkp. Un element al matricei [B] poate avea una din valorile:

+ 1 cand latura k apartine ochiului p, iar sensul de referinta de pe k coincide cu sensul de parcurs a ochiului p;

- 1 cand latura k apartine lui p si sensul de referinta de pe k este opus sensului de parcurs al ochiului p;

o cand latura k nu apartine ochiului p.

Deci pentru ochiul p al retelei, teorema a doua (de exemplu sub forma duala) se poate scrie cu

ajutorul coeficientilor Bkp si se obtine:

BtpRt1t+B2pR2h+ +BtpRk1k+ ... +BLpRrJL =

= BtpEt+B2pE2+ +BkpEk+ ... +BLpEL (4.1.19)

sau

L L

LBkpRkIk = LBkpEk

k=1 k=1

(p = 1, 2, ... ,0)

(4.1.20)

Cu aceste considerente relatiile (4.1.15) si (4.1.17) se pot scrie matricial sub forma:

[B]t[Ub]=[O] (4.1.21)

[B]t[R][I]=[B]t[E] (4.1.22)

unde [B]t este transpusa lui [B].

4.1.3. GRUP AREA REZISTOARELOR SI SURSELOR DE CURENT CONTINUU

4.1.3.1. Gruparea rezistoarelor

La 1egarea in serie a "n" rezistoare avand rezistente1e Rj, R2, ... , R, rezistenta echiva1enta este: n

Re= LRk k=l

(4.1.23)

La 1egarea in para1e1 a celor "n" rezistoare se obtine:

1 n 1

-=L-

Re k=lRk Rezistenta echiva1enta 1a 1egarea mixta a rezistoare1or se ca1cu1eaza tinand cont de re1atiile de mai

sus.

4.1.3.2. Gruparea surselor de curent continuu

a) serie b) para1e1

-- Ue. fIt

r~~~ l- - Ue:2 Izl

. -li1'!'\- - I

_jl

Uer'l

---

_.

I .. Iyuen _: n. ~ rn ----u J 1_-[ :J .

R

R

(4.1.24)

c) para1e1 echiva1ent

u = te

! ere-l

l,_-,,~,__j R

Fig. 4.1.6.

Legarea surse10r

a) Legarea in serie (fig. 4.1.6.a) a surse10r se

utilizeaza atunci

cand se

urmareste obtinerea

unei tensiuni mai marl pe rezistenta de sarcina R. T .e.m. tota1a va fi: n

Ue= LUek k=l

Conform 1egii lui Ohm aplicata 1a un circuit inchis, curentu1 prin rezistenta de sarcina va fi:

n

LUek I= k=l

(4.1.25)

(4.1.26)

n

R+ Lfk k=l

unde rk (k=1, ... , n) sunt rezistente1e interne ale fiecarei surse presupuse identice.

b) Legarea in paralel (fig. 4.1.6.b) a surselor de curent continuu se face cu surse cu aceeasi t.e.m. si aceeasi rezistenta interioara. Tensiunea U ce se stabileste 1a borne1e sarcinii este aceeasi cu oricare din t.e.m. ale surselor din care se scade caderea de tensiune pe rezistente1e interne, adica:

U=Uel - rlIl=Ue2 - r2I2= ... =Uen - rnIn

Circuitul echiva1ent a1 schemei in para1e1 este conform fig. 4.1.6.c.

Tensiunea U=Ee reprezinta t.e.m. echiva1enta a circuitu1ui para1e1 iar pentru 0 1atura "k" avem:

Ee=Uek - hrk (4.1.27)

sau

Ik=~(Uek - Be) unde gk=1/rk

Din teorema I a lui Kirchhoff avem:

LIk =0

kEb

b = 1,2, ... , N-1

Din re1atiile (4.1.28) si (4.1.29) se obtine t.e.m. echiva1enta Be: n

LgkUek

=k=_:1=---- __ Be=

n

Lgk

k=l

(4.1.28)

(4.1.29)

(4.1.30)

Observatii:

1. Daca t.e.m. ale surselor legate in para1e1 nu sunt ega1e si bateria este in gol (nu exista sarcina) sursa cu t.e.m. cea mai mare se va descarca pe sursa eu t.e.m. mai mica. Astfe1 apar curenti de circulatie intre surse, chiar daca bateria nu alimenteaza un receptor exterior.

Legarea mixta a surselor de curent continuu se fo1oseste atunci cand bateria trebuie sa furnizeze atat o tensiune cat si un curent de valori mai marl decat posibilitatile unei surse.

4.1.4. Metode de calcul a retelelor liniare de c.e.

Prin calcu1u1 unei rete1e se inte1ege determinarea curentilor din 1aturile sale atunci cand se cunosc rezistente1e rezistoare1or si t.e.m. ale surselor (sau tensiunile 1a borne) din reteaua respectiva.

4.1.4.1. Metoda teoremelor lui Kirchhoff

Se considera 0 retea de curent continuu care are "N" noduri si "L" 1aturi. Pentru aceasta retea se pot scrie (N-1)+(L-N+1)=L re1atii independente. Sistemul permite determinarea intensitatilor curentilor din fiecare 1atura.

Pentru aplicarea teoreme1or este necesara precizarea sensu1ui de parcurs pentru fiecare curent a1 1aturi1or cat si sensul de pareurs a1 ochiuri1or independente. Daea in urma ea1eu1e1or, eurentii din une1e 1aturi rezulta negativi, inseamna ea sensullor efectiv este opus sensului de parcurs stabilit initial.

4.1.4.2. Metoda superpozitiei (suprapunerii efectelor)

Metoda duce 1a simplificarea ca1culu1ui rete1e1or comp1exe in care exista mai multe surse de energie e1eetrica. A1goritmu1 de ea1eul se bazeaza pe principiu1 suprapunerii efectelor aplieabi11a rete1e1e liniare.

Pentru exemplificare se considera reteaua e1ectrica din fig. 4.1.7:

1-

a) reteaua data

._j

n ._ . .1

b) si c) reteaua cu cate 0 sursa

Fig. 4.1.7

Se considera mai intai ca in retea actioneaza numai sursa cu t.e.m. Vel, iar t.e.m. Ve2 se presupune zero, retinandu-se numai rezistenta interna r2 a acesteia. Apoi se considera ca in retea actioneaza numai a doua sursa, de la prima sursa retinandu-se numai rezistenta interna r1.

Rezolvand circuitele din fig. 4.1.7 se obtin valorile lui I;, I~, r respectiv I~, I~, r. Apoi se suprapun efectele si se obtin curentii reali din laturi, adica:

11 = I; - I~; 12 = - I~ + I~; 1= r + r.

4.1.4.3. Teoremele generatoarelor echivalente

Adesea in aplicatii in care intervin circuite cu structura complexa, intereseaza aflarea numai a unui curent dintr-o latura sau numai a tensiunii intre doua noduri. In aceste cazuri se face apel la teoremele generatoarelor echivalente, care arata ca un dipol liniar activ admite doua scheme echivalente numite: schema generatorului echivalent de tensiune, respectiv schema generatorului echivalent de curent.

4.1.4.3.1. Teorema generatorului echivalent de tensiune (Thevenin -Helmholtz)

Curentul lAB debitat de 0 retea liniara intr-o rezistenta R legata la borne le A, Beste egal cu raportul dintre tensiunea V ABO de mers in golla bornele A, B si suma dintre rezistenta exterioara R si rezistenta interna, RABO a retelei pasivizate.

UABO IAB=-----

R+RABO

(4.1.31)

Exemplu: Sa se transforme schema din fig. 4.1.8 intre bornele 1-2, intr-un generator echivalent de tensiune.

Fig. 4.1.8.

Conform teoremei lui Thevenin-Helmholtz generatorul echivalent de tensiune va avea Eg=V 120 si Rg=R120, determinata cu bornele 1-2 in gol conform fig. 4.1.9.

Date numerice:

E2= 16 V E4=24 V E6=64 V

Aplicand teoremaII se obtine: 114R2-124R3-V120=-E2

V120=I1~2-124R3+E2

Curentii 114 si h4 se obtin prin metoda curentilor cic1ici, deoarece bornele (1-2) sunt in gal.

R1 = 5,5 n~ = 2 n R2=2n Rs=4n R3=2n ~=5n

a)

Fig. 4.1.9

114=i1 si 124=i2

Sistemul de eeuatii are forma: il(R2+R5+~)+hR5=E6-E2 ilR5+i2(R3+~+R5)=E4 saunumerie

llil+4h=48

4h+8h=24

Rezolvand sistemul se obtine h=4A, h=IA si U12o=22V.

Rezistenta eehivalenta a retelei pasivizate intre bomele 1-2 in gol, R120, se ealeuleaza din fig. 4.1.9.b. Triunghiul rezistentelor R3,~, R5 se transforma in stea.

R34 = R3R4 = 0,50 R3 +R4 +R5

R3R5

R35 = =10

R3 +R4 +R5

R4R5

R45 = =10

R3 +R4 +R5

Rezulta aeum valoarea rezistentei eehivalente a retelei eu bomele 1-2 in gal.

R - R (R2 + R35 )(R6 + R45) - 0 5 2 - 25 n 120 - 34 + - , + - , ~ l.

R2 +R6 +R35 +R45

Deci generatorul eehivalent de tensiune este prezentat in fig. 4.1.10. Curentul 112 va fi de forma:

U120 22

112=-------'----

R120 + Rl 2,5 + 5,5

11

112=-A.

4

Fig. 4.1.10

Relatia 4.1.31 se foloseste pentru aflarea curentilor din laturile pasive.

4.1.4.3.2. Teorema generatorului de curent echivalent (Norton)

Tensiunea V AB produsa in sarcina de 0 retea liniara care alimenteaza 0 rezistenta exterioara R este egala cu raportul dintre curentul de scurtcircuit IABSC (pe care il debiteaza reteaua cand bomele A, B sunt scurtcircuitate) si suma dintre conductanta exterioara G si conductanta GABO a restului retelei, pasivizata, raportata la bomele A, B.

IABsc

V AB= _ _____::_:=--=-.::____

G+GABO

(4.1.32)

Exemplu: Se considera reteaua din fig. 4.1.11 si se cere sa se transforme reteaua, intre bomele 2-4, intr-un generator echivalent de curent. 2 /',

~;'~4

./ 0 RJ .. -,

E~0 I 0Elr

1 / R2, z.. RS" -, '";I

~.. c=:J--------i' ~

R~ L

[6

)..----;8

_J

a)

b)

Fig. 4.1.11

Date numerice El=30V, E4=30V, E6=50V, Rl=40, R2=100, R3=2,250, ~=80, Rs=100, R6=50. Curentul de scurtcircuit I24sc, se afla aplicand metoda curentilor ciclici in cele trei ochiuri fig.

4.1.11.b.

I24sc=i1+h

i1(Rl+R2) - hR2=El h~+Rs) + bRs=E4

- ilR2+hRs+b(R2+Rs+~)=E6 Inlocuind valorile, sistemul devine: 14il - 10i3=30

18h+ 1 Oh=30

- 10i1+ 10h+25h=50

Rezolvand sistemul se obtin curentii ciclici:

165 25 138

h=--A- h=- -Asih=--A.

31' 31 31

140

Astfel I24sc= -- A.

31

Conductanta echivalenta a retelei pasivizate, intre bomele 2-4 in gol, se calculeaza dupa fig. 4.1.12.

~ Se transforma triunghiul format din R2, R, si R5

intr-o stea echivalenta.

R2R6

R26= =20

R2 +R5 +R6

R2R5

R25= =40

R2 +R5 +R6

R5R6

R56= =20

R2 +R5 +R6

Fig. 4.1.12

a· ._--

Rei

R 240 1

Rezulta acum valoarea rezistentei echivalente a retelei pasivizate cu bomele 2-4 in gol. (Rl+R26)(R4+R56) 31

R240=R25+ -0.

Rl +R5 +R26 +R56 4

Fig. 4.1.13

144

Conductanta G240= 0-1=_ S.

R240 31 31

Generatorul echivalent de curent este conform fig. 4.1.13:

. I24SC 63 U24 7

Avem deci: U24= = - V . Curentullz4=-- = - A .

0240 +03 8 R3 2

Teorema prezentata se foloseste pentru aflarea tensiunilor pe laturi pasive (vezi relatia 4.1.32).

4.1.4.4. Metoda transfigurarii

o retea electrica se poate prezenta in conectare poligonala sau in conectare stelata. Pentru calculul

rete lei trebuie sa se faca transfigurarea poligonului in stea sau a stelei in poligon.

Metoda transfigurarii este aplicabila atat la retele pasive citt si la rete le active. Consideram rezistoarele R12, R23 si R31 conectate in triunghi.

Transformand conexiunea in triunghi in conexiunea stea, se obtine fig. 4.1.14, in care rezistoarele RI, R2 si R3 trebuie determinate in functie de R12, R23 si R31.

Pentru aceasta se pune conditia ca rezistentele echivalente dintre punctele 1-2; 2-3; 3-1 sa fie aceleasi pentru cele doua conexiuni. Lasand boma 1 in gol, pentru conexiunea triunghi se obtine rezistenta echivalenta:

1 1 1 RI2+R23+R31

----- + -- = -==------==-------=--=-

R~1 R12 + R31 R23 R23(R12 + R31)

R' - R 23 (R 12 + R 31 ) el -

R12 + R23 + R31

Pentru conexiunea stea cu boma 1 in gol, se obtine rezistenta echivalenta:

R:1 = R2 +R3·

Conform conditiei puse anterior R~1 = R:1 adica:

R 23 (R 12 + R 31 ) R2+R3

R12 + R23 + R31

(4.1.33)

Analog se fac calculele, las and bomele 2 si 3 in gol si se obtine:

R31 (R12 + R23)

(4.1.34)

(4.1.35)

R12 + R23 + R31 Din sistemul format de relatiile (4.1.33), (4.1.34) si (4.1.35) rezulta valoriile rezistentelor Rj, R2 si R3• Adunandu-se relatiile se obtine:

2(R12R23 +R23R31 +R12R31)

2(Rl +R2+R3) (4.1.36)

R12 + R23 + R31

Comparandu-se pe rand relatia (4.1.36) cu celelalte se obtine:

(4.1.37)

(4.1.38)

(4.1.39)

Pentru transfigurarea stea triunghi, demonstratia se face similar cu cea dinainte considerand pe rand bomele 2-3, 3-1, 1-2, in scurtcircuit si scriind rezistentele echivalente la stea si la triunghi egale. Obtinem:

RR

R12 1 2 +Rl+R2 (4.1.40)

R3

RR

2 3 +R2+R3

Rl

(4.1.41)

(4.1.42)

4.1.4.5. Metoda curentilor ciclici (ochiurilor independente)

Daca reteaua data are un numar mare de ochiuri, aplicarea celor doua teoreme ale lui Kirchhoff duce la un sistem cu un numar mare de ecuatii a carui rezolvare este dificila. Metoda curentilor cic1ici permite calculul retelei cu un numar redus de ecuatii. Aceasta retea complexa se considera ca 0 suprapunere de ochiuri independente, fiecare din aceste ochiuri fiind strabatut de un curent propriu (curent ciclic).

Printr-o latura care este comuna la doua ochiuri independente circula doi curenti ciclici, unul apartinand unuia dintre ochiuri, iar al doilea apartinand celuilalt ochi. In aceste conditii, curentii reali sunt dati de suma algebrica a celor doi curenti cic1ici din laturile respective. Curentii cic1ici se obtin prin rezolvarea sistemului de ecuatii scris prin aplicarea teoremei a 2-a a lui Kirchhoff, pentru fiecare ochi independent, dupa ce in prealabil s-a fixat cate un sens de referinta in fiecare din aceste ochiuri (care este si sensul curentului cic1ic).

Exemplu: Se considera reteaua din fig. 4.1.15 si se cere sa se calculeze curentii din laturi folosind metoda curentilor ciclici.

/. ~

1\ l1

U e' \-------"

13

. ~

Aplicand teorema a 2-a a lui Kirchhoff in fiecare din cele trei ochiuri se obtine:

- U, - Vel = (Rl+R3)il - R3h; - U, + Ve2 = (R2+R!)h + R!i3

0= (R3 + R! + Rs)h -R3il + R!h unde it, h, h sunt curentii ciclici.

Fig. 4.1.15

La scrierea acestor ecuatii s-a tinut seama ca R3 este parcursa amt de it intr-un sens, cat si de h in sens opus si, la fel R! este parcursa de curentii i2 si i3 in acelasi sens.

Prin rezolvarea ecuatiilor se obtin curentii

ciclici it, h, h. Curentii reali sunt de forma:

1= - il - h; II = - il; 12 = + h; 13 = il - h; 14 = h +i3; Is = - i3.

Daca pentru un curent rezulta din calcule valoarea negativa, inseamna ca sensullui este opus fata de eel adoptat in schema.

In forma generala, sistemul de ecuatii obtinut prin aplicarea teoremei a 2-a a lui Kirchhoff pentru fiecare ochi independent se poate scrie:

o

Uep = LRqpiq (p = 1, 2, ... ,0) (4.1.43)

q=1

unde 0 reprezinta numarul ochiurilor independente.

Uep este suma algebrica a t.e.m. ale ochiului. Daca sensul t.e.m. coincide cu sensul curentului ciclic ea intra in suma cu sensu! (+), daca nu coincide cu (-).

Rqp pentru q = p, este rezistenta e1ectrica tota1a a ochiului p si este (+) intotdeauna iar daca q;tp, Rqp este suma rezistentelor laturilor comune a ochiului q si p; daca curentii i, si iq au acelasi sens prin laturile comune, Rqp este pozitiva iar in cazul cand ip si iq au sensuri diferite prin latura comuna, Rqp este negativa.

4.1.4.6. Teorema transferului maxim de putere

Se considera circuitul din fig. 4.1.16. Se cunosc valoarea t.e.m. E si rezistenta interioara a sursei R, Se cere sa se determine valoarea (pozitiva) a rezistentei R, pentru care puterea data de generator pe la bomele AB este maxima. Puterea la borne are expresia:

RE2 PAB=UAB1=RI2= -----

(R+Ri)2

E

--- conform legii lui Ohm.

R+R·

1

deoarece I

B

Fig. 4.1.16

Functia P AB = feR) in fig. 4.1.17 este continua si pozitiva.

Ea se anuleaza pentru R = 0 si R = 00 si are in acest interval un maxim care se obtine anuland derivata:

dPAB E2(Rf _R2)

_____:'-=- = 4 = 0 (4.1.44)

dR (R+Ri)

Derivata se anuleaza numai pentru R = R,

Teorema: 0 sarcina conectata intre doua borne ale unei surse absoarbe puterea maxima, daca rezistenta ei este egala ca valoare cu rezistenta interioara a sursei.

o astfel de sarcina se numeste adaptata la sursa. Puterea maxima debitata de sursa este:

E2

P ABmax = + -- (4.1.45)

4Rj

Puterea corespunzatoare furnizata de sursa este:

E2

Pg = E1 = 2R. (4.1.46)

1

Randamentul in acest caz (R = Ri) este:

11 = P ABmax = 0,5 Pg

._--, -_. t-l --+--. t ---

2Ri. 3Ri. R

Fig. 4.1.17

Observatii:

Mai exista si alte metode si teoreme pentru calculul retelelor electrice:

Metoda potentialelor la noduri; Teorema reciprocitatii (Maxwell); Teorema lui Vaschy;

Teorema compensatiei;

Teorema conservarii puterilor.

4.2. CIRCUITE ELECTRICE NELINIARE DE CURENT CONTINUU

Circuitele care contin eel putin un element de circuit (rezistor) neliniar se numesc circuite neliniare de curent continuu. Elementele neliniare de curent continuu sunt elemente de circuit caracterizate prin aceea ca dependenta dintre tensiunea la bomele lor si curentul care le strabate este neliniara, altfel spus, U=f(I) este 0 curba oarecare. Se constata ca intre U si I exista 0 dependenta de forma:

U(I)=R(U,I)I (4.2.1)

ce contine 0 marime (rezistenta), R(U,I) care depinde atat de U cat si de I deci, nu poate caracteriza elementele neliniare, asa cum era in cazul elementelor liniare.

Un rezistor neliniar (eu simboluri grafice ~

...c:::::J-e ~ste determinat daea se eunoaste U=f(I) sau I=f(U). Elementele neliniare de eurent continuu se caracterizeaza cu ajutorul a doi parametri si anume:

a) rezistenta statica Rs, definita ca raportul dintre tensiunea si curentul corespunzator unui punct de functionare (de exemplu M).

R, = (~)M = ktga > 0 (4.2.2)

b) rezistenta dinamica (diferentiala) RD, definita ca raportul dintre cresterea tensiunii si cresterea curentului in jurul unui punct de functionare.

U

1

Fig. 4.2.1

RD = lim (~U) = dU = ktgf >< 0 M~O ~I M dI

unde k s-a notat raportul searilor grafiee pentru U si I (vezi fig. 4.2.1).

In alt punct de functionare Rs si RD au alte valori. Rs este 0 marime nenegativa iar RD poate lua si valori negative.

(4.2.3)

4.2.1. Tipuri de elemente neliniare

Pot avea caracteristici simetrice (aceeasi comportare, adica aceeasi U=f(I) pentru ambele sensuri ale curentului prin element, de exemplu rezistoarele) nesimetrice (comportare diferita pentru cele doua sensuri ale curentului prin element, de exemplu redresoarele) sau cu histerezis (de exemplu tuburile cu descarcari luminiscente).

4.2.1.1. Lampile cu incandescenta

Neliniaritatea caracteristicii se datoreste faptului ca p (deci si R) a filamentului se modifica odata cu variatia temperaturii sale, dictate de curentul care trece prin element.

Avem p(S)~ p(So)[l+a(S-SO)] (4.2.4)

unde:

p (90) este p la temperatura 90 (in 0C);

a este coeficientul de temperatura raportat la 90 (in If C); p reprezinta rezistivitatea materialu1ui.

Se demonstreaza si experienta confirma ca la metale a>0 avand valori in plaje

(0,01-.4,5).10-3 [ o~lla ~20oC iar U a<O avand valori in plaje (-0, 2-

-3[ 1 ] 0

0,8)·10 0 C la 90=20 C.

- metale

la carbon

Fig. 4.2.2

e

In consecinta R = P - creste cu temperatura la metale si scade in cazul carbonului.

A

Caractesticile din fig. 4.2.2 se pot aproxima analitic prin expresia:

I~ aU - bU3 (4.2.5)

unde a, b sunt coeficienti care depind de natura materialului respectiv, b<O in cazul filamentului de carbon.

4.2.1.2. Termistoarele

Sunt rezistoare neliniare simetrice realizate dintr-un amestec de materiale semiconductoare (oxizi

de fier, nichel, mangan etc.).

Rezistenta unui termistor scade mult cu temperatura si anume dupa legea exponentiala.

R(TFR(To)e -( i- ;J

Unde a este 0 constanta de (a>0 intre 1000 si 8000).

Pot fi cu incalzire directa sau indirecta. Au aplicatii variate in electronica si tehnica masuratorilor. Cele

u Lv1

material

e = 100°C

e = 150°C

cu

incalzire directa se utilizeaza ca traductoare de temperatura, la stabilizarea termica a circuitelor cu tranzistoare, in constructia releelor de temperatura etc. iar cele cu incalzire indirecta, se utilizeaza ca reostate comandate. Caracteristica U=f(I) este conform fig. 4.2.3.

Fig. 4.2.3

Sunt rezistoare neliniare simetrice si se obtin prin presarea la temperaturi ridicate a unui amestec de carbura de Si si grafit.

Caracteristica U=f(I) (fig. 4.2.4) un palier pentru care U se pastreaza practic in limite largi de variatie a curentului prin se poate aproxima analitic printr-o expresie

I ~ aU ". unde a este 0 constanta de iar n un coeficient care are valori cuprinse

U~ - 7.

4.2.1.3. Varistoarele (eu tirit sau eu vilit)

u

prezinta constant

rezistor si

-- --~,..====

material

intre 3,5-

1

Fig. 4.2.4.

Se utilizeaza in tehnica tensiunilor inalte pentru protejarea instalatiilor contra supratensiunilor atmosferice si/sau de comutatie cu ajutorul descarcatoarelor cu rezistenta variabila (D.R.V.) compuse din discuri ceramice de tirit.

4.2.1.4. Tubul baretor

Este realizat dintr-un tub de stic1a umplut cu hidrogen (pentru 0 mai buna transmisie a caldurii) in care se gaseste un filament de fier. Se constata ca la cresteri insemnate ale tensiunii (VI ~ U2) curentul creste putin (11 ~ 12) ceea ce face ca tubul sa fie utilizat (in special in electronica) la realizarea stabilizatoarelor de curent (fig. 4.2.5).

u

u--O -----t(-'~-+----J;)o

1

Fig. 4.2.5

It

4.2.1.5. Tubul cu descarcari luminiscente (cu neon sau cu un alt gaz la presiune scazuta)

Este un rezistor neliniar cu histerezis avand 0 caracteristica simetrica fata de origine (daca electrozii sunt identici).

Cand U dintre electrozi ajunge la 0 valoare U, (de aprindere) in tub incepe descarcarea electrica (Ua>Us) unde Us este tensiunea stabilizata (fig. 4.2.6).

Se mai numeste si "tub stabilivolt" deoarece prezinta un palier la Us, cand curentul variaza in limite largi (11 ~ 12).

Alte rezistoare neliniare, nesimetrice sunt dioda electronica, trioda electronica, tranzistorul, tiristorul (dioda semiconductoare comandata) etc.

Fig. 4.2.6

u

I I

r

4.2.2. Metode de rezolvarea circuitelor electrice neliniare de curent continuu

Pentru rezolvare se aplica, in principal, urmatoarele metode: analitica, de iteratie cu aproximari succesive si grafice.

4.2.2.1. Metode analitice

Consta in rezolvarea ecuatiilor corespunzatoare teoremelor lui Kirchhoff, tinandu-se seama de caracteristicile U=f(I) ale elemetelor neliniare aproximate in functii. Teoremele lui Kirchhoff se pot scrie

LIk = 0, (b=1,2, ... , N-l) si kE(b)

LRkIk+ LUnk = LEk,(p=1,2, ... ,O) (4.2.7)

kE(p) kE(p) kE(p)

unde: cu Unk (fig. 4.2.7) s-au notat caderile de tensiune la bomele rezistoarelor neliniare (Rruc) presupunand ca circuitul contine si elemente liniare (Rj) respectiv ca sursele de t.e.m. sunt liniare.

-----

-- --------

( \p) ~

---~

La ecuatiile corespunzatoare I celor doua teoreme se adauga

( caracteristicile U=f(I) ale

________ elementelor neliniare aproximate

I prin: segmente de dreapta,

polinoame de puteri de forma:

Fig. 4.2.7

n

U=AO+ LAkIk k=1

n b I

- polinoame exponentiale Un = La k e k

k=1

- polinoame trigonometrice

U = Ao' + ±(Bk' sinkI+Ck' COSkI) k=1

- polinoame de functii transcendente

U = Ao" + ±(Bk"ShkI+Ck"ChkI)

k=1 in care coeficientii

Ao, Ak, ak, Ao', Bk', Ck', Ao", Bk", Ck"

se determina prin valori particulare ale marimilor U Sl I obtinute cu ajutorul caracteristicilor.

Nota: se observa ca folosind dezvoltarile in serie

. x3 x5

SIn x = x - - + - re1atia (4.2.8) rezulta din (4.2.10)

3! 5!

(4.2.9)

(4.2.10)

(4.2.11)

x2 X4

COS x = 1- - + - ......

2! 4!

(4.2.12)

In cazul unor variatii mici ale tensiunilor si curentilor dintr-un circuit neliniar in jurul unui punct de functionare (stare de referinta), teoremele lui Kirchhoff pot fi scrise intr-o forma particulara, obtinandu-se ecuatii liniare. Astfel, daca starea de referinta este caracterizata de marimile Eko, Uko, Iko si presupunand ca in circuit sunt numai rezistoare neliniare, teoremele lui Kirchhoff conduc la

LIkO =O,(b=1,2, ... ,N-l) (4.2.13)

kE(b)

L U kO = L EkO ' (p = 1,2, ... ,0) (4.2.14)

kEP kEP

Presupunand acum ca t.e.m. sufera cate 0 mica variatie (crestere) dEkO, aceasta conduce la modificarea corespunzatoare a curentilor cu dIkO, respectiv, a caderilor de tensiune dUko, incat in noua stare marimile enumerate mai sus capata forma:

Ek=Eko +dEko Ik=Iko+d1ko Uk=Uko+dUko

Teoremele lui Kirchhoff dau:

L(IkO +dIko)= 0 kE(b)

L (UkO +dUkO)= L(EkO +dEkO)

kE(p) kE(p)

Tinand seama de relatia de definitie a rezistentei dinamice, se observa ca in jurul punctului de functionare, pentru variatii suficient de mici este valabila aproximatia:

dU kO ~ RdkO . dIkO (4.2.20)

(4.2.15) (4.2.16) (4.2.17)

(4.2.18)

(4.2.19)

Astfel ca Uk=UkO+Ruco·dIko si corespunzator avem:

L(UkO +RdkO ·dIko)= L(EkO +dEkO)

kE(p) kE(p)

Scazand (4.2.13) din (4.2.18) si (4.2.14) din (4.2.19) rezulta:

LdIko = 0 kE(b)

L RdkOdI kO = L dEkO

kE(p) kE(p)

care reprezinta teoremele lui Kirchhoff pentru componente lent variabile. Ele arata ca pentru variatii suficient de mici ale tensiunilor si curentilor dintr-un circuit neliniar acesta se poate inlocui in scop de calcul print-un circuit liniar, obtinut prin inlocuirea rezistentelor statice cu rezistentele dinamice ale rezistoarelor neliniare, corespunzatoare starii de referinta.

Daca circuitul electric contine un singur rezistor neliniar si se doreste aflarea curentului prin acest rezistor sau tensiunii la bomele sale, se pot aplica teoremele generatoarelor echivalente, observand ca circuitului ii corespunde un generator de tensiune sau un generator de curent (fig. 4.2.8).

(4.2.21)

(4.2.22)

(4.2.23)

2

~- .. - I

-I"

i

,

OR9~RAf:lO I

i I [j

1_-

.. L

Fig. 4.2.8

Relatiile devin:

UABO

(4.2.24)

RSN +RABO

U - IABSC

AB-

GSN +GABO

(4.2.25)

unde RSN, GSN sunt rezistenta statica, respectiv conductanta static a (dependente de curent).

4.2.2.2. Metoda aproximatiilor succesive (iteratie)

Este in general laborioasa si se aplica pentru circuite cu numar mic de elemente neliniare. In forma uzuala, se pleaca de la ecuatiile corespunzatoare teoremelor lui Kirchhoff si se stabilesc expresiile unor marimi (curenti, tensiuni) care intereseaza si in care intervin rezistentele statice, inca necunoscute. Se aproximeaza initial, valorile acestor rezistente si apoi se corecteaza prin ca1cule succesive pana se obtin valori care verifica solutiile deduse din ecuatiile circuitului si bineinteles, caracteristicile elementelor neliniare respective (date sub forma de curbe sau analitic).

Aplicatie: Se considera puntea stabilizatoare simetrica conform fig. 4.2.9 unde Rl=R2=100, Rs=150.

Rezistoarele neliniare Rru, Rn4 au caracteristici U=f(I) de forma celei prezentate in fig. 4.2.10. Stiind ca puntii i se aplica tensiunea UAB=100 V, se cer curentii prin rezistoare.

3

U

10 Q go '60 10

'0 SO+----<-+-

40 t-79---f-

~ 0 -t--t--+lO~~-+--~~+---~~ tO~~-+-+-r~--+-r-r-

o

t

Fig. 4.2.9

Fig. 4.2.10

Intrucat Rn3=Rn4=Rs cu sensurile din fig. 4.2.9 teoremele lui Kirchhoff dau: -11+4+15=0

RII1-RsI3+R515=O

RlI1+Rs4=UAB

cum din motive de simetrie 11=h, 13=14 sistemul devine: 11=13+15

1 OI 1- Rs13+ 1515=0 1 011+RsI3=1 00

2RS + 30

cu solutiile: 11 = ;

0,7RS + 3

1 _ 50

3-

0,7RS + 3

2Rs -20

15 = ---=-----

0,7RS + 3

Deoarece Rs=f(13) si alegand, de exemplu Rs=100n rezulta 11=3,151 A, 13=0,685 A, 15=2,466 A.

Din caracteristica U=f(I) fig. 4.2.10 la h=0,685 A corespunde U=73,5 V si deci valoarea corectata a lui Rs.

U

RS = -- = 107,3Q etc.

13

Rezultatele calculelor sunt prezentate maijos:

Ordinul R3=R4=Rs I1=h h=I4 15 UCD
Iteratiei A A A V
° 1 2 3 4 5
1 100 3,151 0,685 2,466 36,990
2 107,3 3,131 0,640 2,491 37,365
3 112,5 3,119 0,612 2,507 37,605
4 115,2 3,113 0,598 2,515 37,725
5 117,8 3,107 0,585 2,522 37,830 4

6

118,8

3,105

0,580

2,525

37,875

7

118,8

3,105

0,580

2,525

37,875

Deci, in regimul considerat, curentii au valorile 11=12=3,105 A; 13=14=0,580 A; 15=2,525 A obtinute dupa a sasea iteratie.

4.2.2.3. Metoda grafica

Se aplica pentru circuite cu rezistoare conectate in serie, in derivatie si mixt. Metoda consta din a construi, din aproape in aproape, cu ajutorul caracteristicilor V=f(l) ale rezistoarelor neliniare, caracteristicile V=f(I) pentru schemele echivalente ale unor grupari partiale din circuit, pana se ajunge la caracteristica schemei echivalente dipolare globale.

Aceasta fiind cunoscuta, se pot determina apoi curentii si tensiunile din circuit.

a) Conexiunea serie a doua rezistoare neliniare este echivalenta cu un singur rezistor neliniar. Caracteristica rezistorului echivalent se poate determina daca se cunosc caracteristicile celor doua rezistoare neliniare Vnl =f(I) si Vn2=f(I).

/ .-

r--- C ./ t-- ·1

r tUn -~---__....

Ub

d J

To r I

Fig. 4.2.12

---.-

! II

.---- _ _/

Un 2.

._. -- .---

Fig. 4.2.11

Conform teoremei a doua a lui Kirchhoff:

Vb=Vnl+Vn2 (4.2.26)

valabila pentru orice valoare a curentului din circuit.

Astfel, pentru 0 valoare arbitrara I' (aceeasi pentru ambele rezistoare neliniare, deoarece sunt conectate in serie) se deterimna din Vnl=f(l) tensiunile VI' si V2' la bomele celor doua rezistoare neliniare. Conform (4.2.26) tensiunea la borne U,' se obtine prin insumarea ordonatelor. Procedand analog pentru alte valori ale curentului, rezulta punct cu punct, Vb=f(I) a rezistorului neliniar echivalent.

b) Conexiunea para lela a doua rezistoare ne1iniare este echivalenta cu un singur rezistor neliniar (fig. 4.2.13).

5

U t

I Un j{rm') Un-=fn:l2} / u~·frI)"

U'b·;-- ~:._- '. - ~~I': - - ---/ ..

i~ 1-' -~ , I

/ L I

- . '?LI~~ ---

! _. Jt_ I -.~--- .,; - lot [01 [4111 [0 I~2 11 r

Fig. 4.2.13 Fig. 4.2.14

Caracteristica rezistorului neliniar echivalent se poate determina daca se cunosc caracteristicile celor doua rezistoare neliniare Un=f(Inl) si Un=f(In2) fig. 4.2.14.

Conform primei teoreme a lui Kirchhoff, valabila pentru orice valoare a tensiunii la

Astfel, pentru 0 valoare arbitrara a tensiunii la borne U,' (aceeasi pentru ambele rezistoare) se determina din Un=f(Inl) si Un=f(In2) curentii Inl', In2' prin cele doua rezistoare neliniare. Conform (4.2.27) curentul l' prin rezistorul neliniar echivalent se obtine prin adunarea abciselor. Procedand analog pentru alte valori ale tensiunilor la borne, rezulta punct cu punct caracteristica Us=ffl) a rezistorului neliniar echivalent.

c) Conexiunea mixta a doua rezistoare neliniare legate in paralel si in serie cu un rezistor liniar.

De exemplu in cazul gruparii mixte din fig. 4.2.15: se determina in prealabil caracteristica grupului constituit din conexiunea in paralel a rezistoarelor Rnl si Rn2 (curba Ul=f(I)). Odata cunoscute Uj=ffl) se face apella gruparea rezistoarelor in serie, avand in vedere ca U=f(I)=RL Se obtine curba Ub=f(I).

U

r
,)----. 1
I '[):
I
,Ub
i I .
·Rn
0- borne:

I

In 1 R n~

7~

~

Ui=U2.

Ub

Fig. 4.2.15

(4.2.27)

-

Fig. 4.2.16

d) Gruparea dipolilor neliniari activi

Orice dipol neliniar activ de curent continuu poate fi redus la conexiunea in serie a unui generator ideal de tensiune si a unui rezistor neliniar sau la conexiunea in paralel a unui generator ideal de curent si a unui rezistor neliniar. Pentru a stabili regulile de grupare in serie sau in paralel a unor astfel de dipoli este necesar ca in prealabil sa se precizeze modul de obtinere a caracteristicilor lor.

6

Rn

U

Un=f(I) Ub=f(I)

, , , ,

,

,

,

,

,

,

, ,

,

,

I

Fig. 4.2.17

Fig. 4.2.18

Pentru a obtine Ub=f(I) a dipolului neliniar se are in vedere ca Ub+E=Un. Rezulta deci:

Ub=Un-E (4.2.28)

Prin urmare, pentru a determina Ub=f(I) se translateaza curba Un=f(I) in cantitatea (-

E) sau (+E) daca sensul t.e.m. E este invers fata de al curentului 1.

In cazul cand se adopta pentru dipolul activ schema din fig. 4.2.19, rezulta fig.

4.2.20:

I

I

,',' I=f(Ub)

"

r: IN=f(Ub)

" ,

,

Ub

U

Fig. 4.2.19

Fig. 4.2.20

Prima teorema a lui Kirchhoff ne da:

I=In+Ig (4.2.29)

Prin urmare caracteristica I=f(Ub) a dipol neliniar activ poate fi obtinuta prin

translatarea caracteristicii In=f(Ub) cu cantitatea Ig (sau (-Ig» daca sensullui Ig este invers decat in fig. 4.2.20.

Studiul gruparii dipolilor liniari activi in serie sau in paralel se poate face utilizand procedeele prezentate mai sus.

7

s. ELECTRODINAMICA

5.1. ELECTROMAGNETISM. MARIMI FIZICE

ELECTROMAGNETICE SI ELECTRODINAMICE

FUNDAMENTALE,

FORTE

5.1.1. Campul magnetic

Experienta lui Hans Cristian Oersted (1777-1851) efectuata in 1820 a aratat ca in jurul oricarui conductor parcurs de curent electric apare un camp magnetic. Fizicianul roman Nicolae Vasilescu Karpen (1870-1964) a demonstrat experimental (1904) ca si corpurile macroscopice electrizate aflate in miscare genereaza camp magnetic in jurullor.

Existenta acestui camp se dovedeste prin forta cu care actioneaza asupra unui ac magnetic pe care-l orienteaza sau prin forta cu care actioneaza asupra unui conductor mobil, parcurs de curent electric. Campul magnetic poseda energie si exercita actiuni este deci un sistem fizic. Campul magnetic este 0 forma fizica a materiei care se manifesta prin forte aplicate unui ac magnetic sau conductoarelor parcurse de curent electric.

Studiul proprietatilor magnetice ale curentului electric se numeste electromagnetism.

Fortele magnetice pot fi impartite in trei categorii dupa cauzele fizice ale campului magnetic care le exercita: forte electrodinamice care se exercita intre circuite parcurse de curent electric; forte electromagnetice care se exercita intre un circuit parcurs de curent electric si un corp magnetizat; forte magnetostatice care se exercita intre magneti permanenti.

In cazul eel mai general, campul magnetic poate fi produs de corpuri (conductoare) parcurse de curent electric; de corpuri magnetizate; de campul electric variabil in timp.

~

Marimile vectoriale de stare locala ale campului magnetic sunt inductia magnetica B si intensitatea

campului magnetic H.

5.1.1.1. Bucla de curent

Pentru explorarea campului magnetic este necesar un corp de proba. Cel mai potrivit corp magnetic de proba se realizeaza cu 0 mica spira executata dintr-un conductor foarte subtire, inchis, parcurs de un curent i. Acest corp de proba se numeste buc1a de curent (in tehnica: bobina de explorare, fig. 5.1.1).

Buc1a de curent se caracterizeaza prin vectorul m b - momentul buc1ei- perpendicular pe planul ce contine buc1a si care se defineste prin relatia:

mj, =niA in care:

A este aria suprafetei inchise de buc1a;

n este versorul normal la suprafata, al carui sens este asociat cu sensul curentului prin regula burghiului drept (sensul de inaintare a burghiului drept rasucit in sensul curentului i).

Expresia momentului se poate scrie si:

(5.1.1)

mj, =iA in care:

A = nA este vectorul arie al conturului ocupat de conductorul buc1ei. Daca buc1a este formata din N spire suprapuse aria este:

A=NAs, in care As este aria unei spire (5.1.3)

Daca curba I' , care formeaza conturul este plana, vectorul arie are ca modul chiar aria curbei plane. In cazul in care curba nu este plana (fig. 5.1.2) vectorul arie este definit de relatia:

(5.1.2)

- 1 ~ - -

A = -- rxdl

2 r

(5.1.4)

in care este raza vectoare din originea 0 pana in punctul de pe contur unde se considera elementul de arc. Relatia (5.1.3) se deduce prin integrarea de-a lungul conturului a vectorilor ariei dA, ai ariilor elementare care formeaza aria suprafetei conice cu varful in o.

- 1 - -

dA = "2 r xdl (5.1.5)

Vectorul arie A nu depinde de originea aleasa. Pentru demonstrare se considera 0 alta origine 0' fata de care vectorul arie se presupune ca ar avea 0 valoare diferita A' si rezulta:

A' = ~fr'xdl = ~f(;-R~dl = ~f~dl = A

in care r' = r - R, R fiind distanta constanta intre cele doua origini 0 si 0' (fig. 5.1.2) rezulta:

fr RxCIT = Rx fr CIT = 0 deoarece fr CIT = O.

5.1.1.2. Inductia magnetica in vid

Se constata experimental ca daca se aduce bucla de curent in apropierea unor circuite parcurse de curenti electrici si situate in vid (practic situate in aer) asupra ei se vor exercita actiuni mecanice (fig. 5.1.3).

Momentul static al fortelor ce se exercita asupra buc1ei de curent, in raport cu centrul ei de masa, se noteaza cu C (cuplu). Se constata experimental:

a) In fiecare punct din camp exista 0 directie privilegiata, caracterizata in fig. 5.1.3 prin versorul

UB(r), astfel ca daca momentul buclei fib este orientat in aceasta directie, cuplul C e nul.

Fig. 5.1.2

/

f

be

Fig. 5.1.3.

..

b) Intr-o pozitie oarecare a buc1ei, pentru care fib face unghiul a: cu UB (fig. 5.1.3), cuplul tinde sa aduca normala n la spira dupa orientarea U B si este proportional cu since.

- --

Se poate scrie C = Cmax nxu B

(5.1.6)

c) cuplul maxim Cmax e proportional cu curentul i, cu aria buc1ei A iar in rest depinde numai de punctul in care se aseaza buc1a in camp printr-un factor notat (Bo(r»

Cmax=iABo (r) (5.1.7)

Daca se reunesc cele trei constatari experimentale precedente se obtine expresia cuplului

C = IAnxun (r) Bo (r)

(5.1.8)

in care s-a indicat explicit ca directia aratata de U B depinde numai de punctul in care se aseaza

buc1a si nu de curentul sau aria buclei. Relatia (5.1.8) se poate scrie tinand seama de relatia (5.1.1).

- - -

C = m bxBo (r) (5.1.9)

in care Bo (r) = UB Bo (r) este 0 marime ce caracterizeaza campul magnetic in fiecare punct. Asadar cup luI C, care se exercita in vid intr-un camp magnetic asupra unei bucle de curent, este

- -

egal cu produsul vectorial dintre momentul buc1ei m b si 0 marime vectoriala de stare a campului Bo,

numita vectorul inductie magnetica in vid. Vectorul Bo este 0 marime primitiva a campului electromagnetic, care caracterizeaza starea locala a acestui camp in vid. Cuplul tinde sa roteasca buc1a in asa fel incat momentul magnetic al buclei sa fie paralel cu directia locala a vectorului inductie magnetica in vid.

5.1.1.3. Unitati de masura

In sistemul MKSA (sau S.1.) Bo se masoara in Wb/m2 (weber/metnr) sau T(tesla) si m b in Am2 ( amper-metru').

Observatii:

Introducerea marimii Bo - vectorul inductie magnetica in vid - se poate face si pe baza altor actiuni ponderomotoare ale campului magnetic, de exemplu pe baza fortei lui Laplace, sau pe baza fortei lui Lorentz, forta exercitata de camp asupra unei particule incarcate electric in miscare. Toate aceste moduri de definire a acestei marimi primitive sunt echivalente intre ele.

5.1.2. Forta exercitata asupra unui element de conductor

5.1.2.1. Forta lui Laplace

Masurand forta M ce se exercita asupra unui element de conductor ~l, care face parte dintr-un circuit parcurs de curentul i si plasat intr-un camp magnetic ext. de inductie Bo se constata valabilitatea:

M = i~lxBo (5.1.10)

1;1 \~1~ ,_--- 'I Be -.

I \ \, 0(./ ,-. F1

\ " ~

J_.............-' \\ .> \

.>, ~ \

1)(: / I ~.. . j ,A

Fi/(~;\y( [J~> \ .3/(

\"/ \\jr/--- ~ "\

, I.

Fig. 5.1.4

Aceasta expresie se poate demonstra cu ajutorul expresiei (5.1.8) si reciproc. Se va verifica acest lucru numai in cazul particular al unui cadru dreptunghiular de dimensiuni Al si d (conform fig. 5.1.4)

parcurs de curentul i si asezat intr-un camp magnetic Bo uniform (BO.l~I). Conform relatiei (5.1.10) forte1e ce se exercita asupra laturilor sunt .L pe planul ~l si Bo. Cadrul se poate roti in jurul axei punctate. In consecinta, vor da momente numai fortele care se exercita pe laturile de lungime Al, deoarece fortele exercitate asupra laturilor de lungime d sunt paralele cu axa de rotatie.

Momentul cuplu1ui este:

C = dxf'i

Inlocuind valoarea fortei din (5.1.11) cu expresia din (5.1.10) se obtine:

C = dx(i~lxBo )

(5.1.11)

(5.1.12)

sau tinand seama ca sin«~l, Bo)=l iar sin-qd, F1)=sina

avem C= I C I =i'~l'dBo'sina=IABosina (5.1.13)

care reprezinta modulul vectorului moment dat de relatia (5.1.8).

Orientarile cuplurilor date de relatiile (5.1.8) si (5.1.12) coincid.

In general pentru un element ill de conductor relatia (5.1.10) devine:

- - - -- -

dF -idl x BO=idl Bo sin«dl, Bn )UF (5.1.14)

Obs. Forta lui Laplace (5.1.10) se utilizeaza pentru a introduce, pe baze experimentale si independendent de orice interpretare microscopica, marimea i - intensitatea curentului electric de conductie - care este 0 marime primitiva a teoriei macroscopice a campului electomagnetic.

5.1.2.2. Densitatea de forta

In cazul conductoarelor masive, se introduce marimea numita densitatea de volum a fortei.

Se considera un tub de curent, de intensitate ~i, plasat sub actiunea unui camp mg. B 0 conform

fig. 5.1.5.

Aplicand relatia (5.1.10) avem:

- --

M=i~lxB

Densitate de volum a fortei este:

~F - - - lim -=f=JxB

~v~o~V

Volumul tubului este dat de:

~V=~I·M

(5.1.15)

si tinand seama ca i= J M avem

- - - -

i~I=(J~A)~1 = J~V (5.1.16)

- --

M = ~V ·JxB (5.1.17)

(se observa ca in cazul tubului de linii de curent

-~-

~l, M, J sunt indreptati in aceeasi directie).

Fig. 5.1.5

(5.1.18)

Asupra unui conductor masiv, strabatut de curentul de conductie i, se exercita 0 forta a carei

- -

densitate de volum este egala cu produsul vectorial dintre J si B in punctul considerat.

5.1.3. INTENSITATEA CAMPULUI MAGNETIC. FORTA ELECTRODINAMICA DINTRE DOUA CONDUCTOARE PARALELE. PERMEABILITATEA VIDULUI

5.1.3.1. Forta lui Ampere

Se considera doua doua conductoare para1e1e, filiforme si foarte 1ungi, parcurse de curentii i, respectiv h.

Experimental se constata ca ce1e doua conductoare se atrag cand curentii circula in acelasi sens si se resping cand curentii circula in sens contrar.

Prin experientele sale Andre-Marie Ampere a constatat (in 1820-1821) ca valoarea fortei este data de relatia:

- - 2i . i

F12 = -u12AO 1 2 1 (5.1.19)

f12

In care F 12 e forta datorita campului magnetic a1 curentului i, exercitata asupra conductorului 2; I este lungimea de conductor pentru care se calculeaza forta, ru este distanta dintre conductoare, U12 este versorul dirijat de la conductoru11 spre 2 (fig. 5.1.6).

Au e 0 constanta universala de proportionalitate, care depinde de sistemul de unitati de masura.

In sistemul MKSA (respectiv S1) unitatea de curent numit amper absolut se defineste astfel: intensitatea curentului constant care mentinut in doua conductoare filiforme paralele, rectilinii de lungime practic infinita, asezate la distanta de un metru unul de altul, in vid, determina intre aceste conductoare 0 forta de 2x 10-7 newtoni pe metrul de lungime.

/

Fig. 5.1.6

In sistemul MKSA, A =10-7 N

o A2

(5.1.20)

5.1.3.2. Permeabilitatea vidului

Pentru a obtine 0 scriere care sa corespunda sistemelor de unitati de masura rationalizate care asigura forme mai simple pentru legile generale si teoremele mai importante, este convenabil sa se noteze

cu Jlo constanta universala.

4nAO J.l 0 =-----=-K

(5.1.21 )

unde K=4n in sisteme nerationalizate si K = 1 pentru sisteme rationalizate.

Marimea Jlo astfel definita se numeste permeabilitatea vidului si este 0 constanta universala cu urmatoare1e valori numerice

in MKSA nerationalizat Ilo= 10-7 in CGSem nerationalizat Il 0 = 1

1 1

in CGSes nerationalizat f.lo 2 ~ 20

Co 9.10

In sistemul MSKA rationalizat (sau SI) care se utilizeaza curent:

llo=4n.l0-7 H

m

(5.1.22)

Aici H este simbolul pentu henry - unitatea de masura in MKSA pentru inductivitati. = -U-12 Ilo . 2ili2 1

Relatia (5.1.19) devine F 12 (5.1.23)

4n f12

Cu ajutorul lui Ilo si al vectorului Bo se defineste intensitatea campului magnetic in vid

- Bo Ho=-

Ilo Observatii:

Se constata 0 analogie de forma intre expresia fortei electrodinamice intre doua conductoare parcurse de curenti electrici i1 si h si aceea a fortei electrostatice intre doua fire incarcate cu sarcina

electrica de densitate de linie PI! ~ i Pl2 .

• (5.1.25)

Se precizeaza ca inductia magnetica depinde de proprietatile magnetice ale mediului in care are loc campul magnetic si se determinca experimental. In schimb in medii omogene si izotrope, intensitatea campului magnetic este independenta de aceste proprietati, fiind considerata ca 0 marime de calcul. Deci in cazul campului magnetic stationar, inductia magnetica depinde amt de curenti liberi cat si de curenti legati, in timp ce intensitatea campului magnetic depinde numai de curentii liberi.

(5.1.24)

5.1.3.3. Liniile campului magnetic

Linia campului magnetic este acea linie fictiva din spatiu la care vectorul inductiei magnetice este mereu tangent, sensulliniei fiind acelasi cu sensullui B conform fig. 5.1.7.

Liniile inductiei magnetice sunt inchise (fara inceput si fara sfarsit) ceea ce confera caracterul

solenoidal al campului vectorial B.

Ecuatia liniilor de camp magnetice se obtine avand in vedere ca vectorii dl si B sunt coliniari.

dlxB=o

sau folosind componentele lui dl si B dupa cele trei axe.

(5.1.26)

+ ~

dlxB = dx dy dz = (dyBz-dzBy)i + (dzBx-dxB7}j + (dxBy-dyBx)k=o

Bx By B

+ ~

1 J k

de unde se obtine ecuatia diferentiala a liniilor inductiei magnetice

dx/Bx=dy/By=dz/Bz (5.1.27)

Ansamblulliniilor de camp dintr-un plan se numeste spectrul campului magnetic in acel plan.

! L.. __ ,_ • __

..

. _, : --:-:-}

:":"'::' .. :j_.__. ~/

. ". I ~ ~

, 1/,~ / .,._:_'-.R/

I ,_'

Fig. 5.1.8

Fig. 5.1.9

In fig. 5.1.8 este reprezentat spectrul liniilor de camp produs de un curent ce trece printr-un conductor rectiliniu. Liniile de camp au 0 forma circulara, cu sensul determinat cu regula burghiului drept.

In fig. 5.1.9 este spectrulliniilor de camp magnetic produs de un curent electric ce strabate spirele unei bobine. Sensulliniilor de camp se obtine tot cu regula burghiului drept (burghiul se roteste in sensul curentului din spire).

Tubul de camp magnetic este constituit dintr-un manunchi de linii ale campului magnetic, fiind marginit de 0 suprafata laterala si avand 0 anumita sectiune transversala ~S (fig. 5.1.10).

Fig. 5.1.10

5.1.3.4. Fluxul magnetic

Se considera 0 suprafata S delimitata de un contur, situata intr-un camp magnetic (fig. 5.1.11). Fluxul magnetic <P, se defineste prin integrala de suprafata a vectorului inductie B.

<1>= f fsr Bds (5.1.28)

In functie de <a dintre vectorii B si ds, fluxul <1> poate avea valori pozitive sau negative. Sensul elementului de suprafata ds se asociaza cu regula burghiului drept in functie de sensul de referinta ales arbitrar pe conturul I',

Printr-o suprafata elementara ds, fluxul elementar este d<1>= B ds =Bds coso, de unde:

<1>= ffs Bds cos a = BS cos a

(5.1.29)

Daca liniile de camp sunt norrnale la suprafata (0.=0) atunci:

<1>=BS (5.1.30)

Unitatea de masura pentru fluxul magnetic in sistemul MKSA (sau S.L) se numeste Weber (Wb).

Fig. 5.1.11

5.1.4. RELATIILE FUNDAMENTALE (DE BAZA)

5.1.4.1. Legeafluxului magnetic 5.1.4.1.1. Forma integrala a legii

Se constata experimental ca oricare ar fi modul de producere al campului magnetic este valabila urmatoarea lege generala;

Fluxul magnetic (fluxul vectorului inductie magnetic a) printr-o suprafata inchisa este nul, oricare ar fi forma suprafetei si in orice moment.

<l>Si=O sau f fSi Bds =0 (5.1.31)

Aceasta lege exprima faptul ca nu exista sarcini magnetice analoage sarcinilor electrice, care determina fluxul electric prin suprafete inchise. In cazul campului magnetic stationar, legea poate fi demonstrata si verificata pentru cazuri particulare, in mod similar verificarii facute pentru fluxul inductiei magnetice in vid. Conform acestei legi, daca intra flux magnetic printr-o parte a unei suprafete inchise acelasi flux iese in acelasi moment prin alta parte a ei. Legea fluxului magnetic se mai poate enunta si sub forma:

Fluxul magnetic are aceeasi valoare, prin toate suprafetele deschise, care au acelasi contur, adica depinde numai de acest contur si nu de forma suprafetei sprijinita pe el.

La suprafete inchise, vectorul element de suprafata se alege orientat spre exteriorul suprafetei.

5.1.4.1.2. Forma locala a legii

In domenii de continuitate ale functiei, prin aplicarea teoremei divergentei relatiei (5.1.31) avem:

ffsi Bds = fffvSi divBdV =0 (5.1.32)

de unde rezulta (volumul Vsi fiind arbitrar)

div B=o (5.1.33)

In fiecare moment si in fiecare loc, divergenta inductiei magnetice este nula. Inductia magnetica este un vector - camp solenoidal.

5.1.4.1.3. Linii si tuburi dejlux magnetic

Din legea fluxului magnetic rezulta ca liniile vectorului inductie B nu pot sa inceapa sau sa se termine intr-un punct din camp deoarece fluxul, printr-o suprafata inchisa, ce se strange catre acel punct, ar fi nenul. Liniile pot fi inchise (ca in cazul conductorului foarte lung), pot incepe si se pot termina la infinit, sau se pot infasura asimptotic injurul unor curbe limita sau pe anumite suprafete.

Un ansamblu de linii ale vectorului B ce se sprijina pe 0 anumita curba inchisa constituie un tub de flux magnetic.

Aplicand legea fluxului magnetic unei portiuni de tub de flux limitata de doua sectiuni de baza Al si A2 rezulta ca tuburile de flux magnetic sunt conservative, in jurul lor fluxul magnetic are aceeasi valoare fig. 5.1.12.

__ ------

Fig. 5.1.12

5.1.4.1.4. Potentialul magnetic vector

Conditia div B =0 care exprima continuitatea fluxului magnetic, este identic satisfacuta daca se

- -

exprima vectorul inductiei B sub forma rotorului unui vector auxiliar A.

- -

B=rotA (5.1.34)

deoarece

. - B (BAz BAZJ B (BAX BAZJ B (BAY BAX) .

div B= ax By - ()z + By ()z - ax + ()z ax - By =dlv.rotA(5.1.35)

Marimea A se numeste potential magnetic vector al campului mg., iar existenta acestei marimi este conditionata de valabilitatea legii fluxului mg.

Potentialul vector poate fi utilizat pentru a calcula fluxul magnetic.

<l>sr = JJsrBds = JJsrrotAds (5.1.36)

sau conform teoremei lui Stokes <Psr= J Adl r

(5.1.37)

Fluxul magnetic care trece prin este egal cu integrala de linie a vector de-a lungul conturului inchis si aceasta suprafata (fig. 5.1.13).

Sf'

~ ds ::: n dS

--- ........ ~

B

suprafata Sr potentialului care limiteaza

..---

Fig. 5.1.13

La calculul fluxului magnetic cu ajutorul J Jsr Bds este necesar sa se determine valorile vectorului B in toate punctele suprafetei Sr.

La calculul fluxului magnetic cu ajutorul potentialului vector A este suficient sa se cunoasca valorile lui pe conturul care limiteaza aceasta suprafata, inlocuind integrarea pe suprafata printr-o integrare pe contur, ceea ce uneori poate fi foarte util.

Denumirea de "potential" vector s-a dat prin analogie cu potentialul scalar. In adevar printr-o

derivare spatiala a potentialului scalar se obtine intensitatea campului (E=-grad V, in electrostatica). Tot printr-o operatie de derivare spatiala vectoriala a lui A se obtine vectorul inductie magnetic a B

- -

(B=rot.A).

Potentialul vector este 0 marime vectoriala de calcul, care nu are 0 semnificatie fizica nemijlocita.

Se foloseste insa pentru a simplifica tratarea matematica a multor probleme de fizica. EI e univoc definit

numai dupa ce se alege div. A si originea potentialelor (punctul in care A =0).

Aplicatie

Verificam forma locala, a legii, pentru campul unui conductor rectiliniu, infinit de lung, strabatut de curentul i (fig. 5.1.14) in vid.

tHdl = i

r H2nr=i

{3o

~ C{~ Ut

:19rJ~1\.

r: -~-~~

r ----.-~-~ ~

~_/-----J D" -- .. - -----------x

J

Fig. 5.1.14

- lH=-Ut 2m

- Ilol -

Bo =-Ut

2m Componentele vectorului Bo din relatia (5.1.38) sunt Boz=O.

. . .

BOx=- 1l0l sina=- 1l0l . Y = _1l0l . Y

2m 21t~X2 + y2 ~x2 + y2 21t x2 + y2

(5.1.38)

2xy

Rezulta deci prin calcul div. B = 0 deci forma locala a legii fluxului magnetic.

5.1.4.2. Legea magnetizatiei temporare

Legea exprima dependenta locala dintre intensitatea campului magnetic si componenta temporara a magnetizatiei.

Un corp se gaseste in stare de magnetizatie daca este supus unor forte si unor cupluri, cand este situat intr-un camp magnetic si nu este parcurs de curent electric sau daca este supus unor forte si unor cupluri suplimentare fata de cele determinate de starea lor electrocinetica.

Starile de magnetizatie ale corpurilor pot fi permanente, cand nu depind de inductia magnetica

exterioara B sau temporare cand depind de aceasta inductie magnetica.

Materialele magnetizabile numai temporar se impart din punct de vedere al proprietatilor magnetice in doua categorii: materiale diamagnetice (exemplu: cuprul) care se magnetizeaza foarte putin in sens opus campului magnetic aplicat si materiale paramagnetice (exemplu: aluminiul) care se magnetizeaza putin in sensul campului magnetic aplicat. 0 c1asa speciala de materiale 0 formeaza materialele feromagnetice care se magnetizeaza foarte puternic, prezentand histerezis si magnetizatie permanenta.

Experienta a dovedit ca pentru mediile izotrope liniare, omogene si fara magnetizatie permanenta, vectorul magnetizatie temporara este proportional cu intensitatea campului magnetic stabilit in mediul respectiv.

(5.1.39)

unde Xm este susceptivitatea magnetic a (constanta de material adimensionala)

5.1.4.3. Legea legaturii dintre B, H ~ i M

Legea spune ca: in orice moment si in orice punct din campul magnetic este valabila relatia de legatura.

(5.1.40)

Inductia magnetica B dintr-un mediu omogen magnetizat depinde atat de intensitatea campului magnetic stabilit in acest mediu de cauze exterioare, cat si de starea locala de magnetizatie caracterizata

prin M.

Observatii:

Pentru materiale izotrope si fara magnetizatie permanenta din relatiile (5.1.38) si (5.1.39) se obtine:

B = JlO(l+Xm)H adica B = JlH

unde Jl = JlO(1+Xm)

(5.1.41) (5.1.42) (5.1.43)

este permeabilitatea magnetica absoluta a mediului, prin care se caracterizeaza proprietatea mediului respectiv de a se magnetiza.

~ = Jlr = l+Xm Jlo

(5.1.44)

unde Jlr este permeabilitatea magnetica relativa. Pentru materiale diamagnetice Jlr <1, Xm<O iar pentru materiale paramagnetice Jl r > 1, Xm>O (Jl r »1 pentru materialele feromagnetice, care formeaza 0 c1asa speciala de materiale magnetice neliniare).

Interpretarea microscopica a legii magnetizatiei temporare arata ca diamagnetismul este 0 proprietate generala a corpurilor (conditionata de aparitia unui moment magnetic indus al moleculelor asociat miscarii orbitale a particulelor electrizate) iar paramagnetismul este 0 proprietate a substantelor cu molecule polare (care au un moment magnetic spontan) care in antagonism cu actiunea agitatiei termice - tind sa se orienteze in directia campului exterior.

5.2. ELECTROMAGNETISM. RELATII DE BAZA TEOREMA LUI BIOT-SAVARTLAPLACE

5.2.1. Formula lui Biot-Savart-Laplace

In electrostatica, expresia campului electric E produs de repartitii cunoscute de sarcina in vid, a fost stabilita pe baze experimentale directe cu ajutorul relatiei:

F=qEo

(5.2.1)

- 1 q q -

si a formulei lui Coulomb F12 = --___l____l_U12

41tEO R12

Pentru 0 sarcina punctuala a rezultat expresia coulombiana:

(5.2.2)

-

- 1 qr

Eo =--.-

41tEo r3

iar pentru 0 repartitie de sarcina (de exemplu de volum) expresia:

(5.2.3)

-

EO =_l_JJJPv~v

41tEo r

In campul magnetic stationar se poate urma 0 cale analoga pentru a stabili pe cale experimentala expresia campului magnetic produs de un circuit de curent continuu, expresie analoga cu (5.2.4) si cunoscuta sub numele de formula Biot-Savart-Laplace:

(5.2.4)

Bo = lIo = _i_f dlxr

Jlo 41t r r3

Analoga relatiei (5.2.1) este acum relatia lui Laplace:

~F = i~lxBo = i~lxJloHo iar analoga relatiei (5.2.2) se poate considera relatia lui Ampere:

- Jlo 2il ·i2 -

F12=--· ·.e·U12

41t R12

care exprima forta dintre doua conductoare paralele.

Deoarece analogia aceasta are un caracter particular - in campul magnetic neexistand un corp de proba atat de simplu cum este micul corp de proba incarcat cu sarcina electrica - rationamentele sunt mai complicate si vor fi prezentate simplificate, iar premisa experimentala pe care 0 constituie relatia (5.2.7) este insuficienta. Ea poate fi inlocuita si completata de rezultatele experimentale facute de Jean-Baptiste Biot si Felix Savart in 1820.

(5.2.5)

(5.2.6)

(5.2.7)

Prin aceste experiente s-a stabilit pentru intensitatea campului magnetic Ho = Bo / Jlo produs in vid de un circuit filiform inchis parcurs de curentul i expresia:

Bo = lIo = _i_f dlxr

Jlo 41t r r3

vezi (5.2.5) si fig. (5.2.1)

(5.2.8)

in care dl este elementul de arc al conturului I' cu sensul dat de sensul pozitiv al curentului i, r este raza vectoare dirijata de la punctul M unde este localizat elementul dl la punctul P, unde se

calculeaza campul; Flrl este distanta dintre dl si P. La operarea cu aceasta formula trebuie sa se sublinieze ca integrarea trebuie efectuata numai asupra unor curbe inchise, rezultatul efectuarii ei asupra unei curbe deschise fiind lipsit de sernnificatie fizica, deoarece curentii continui sunt totdeauna inchisi.

Experienta verifica aceasta expresie in campuri magnetice stationare (si chiar cvasistationare) in vid sau medii omogene.

De aceea, din punct de vedere al formularii bazelor experimentale ale teoriei campurilor magnetice atationare, aceasta formula are acelasi rol ca si acel pe care expresia coulombiana a campului electric, relatia (5.2.4) i1 are din punct de vedere al formularii bazelor experimentale ale teoriei campurilor electrostatice.

I

-- -
r' r
p
Fig. 5.2.1 - i dlxr Sub forma diferentiala teorema se mai scrie dH = - --3-

4n r

(5.2.9)

Daca campul magnetic este produs de curentii de conductie din ,mai multe conductoare de exemplu n conductoare, atunci:

(5.2.10)

5.2.1.1. Climpul magnetic al unui conductor rectiliniu infinit de lung parcurs de curent

Folosind teorema lui Biot-Savart-Laplace sa se determine H produs de un curent ce strabate un conductor filiform si rectiliniu, infinit de lung, intr-un punct P la distanta ro de conductor (fig. 5.2.2).

Conform relatiei

dH = _i_ dlsina· r = _i_. dlsina

4n r3 4n r2 .

\

\

I

(5.2.9)

..........

dH

D dl si dn st rO. 1 . d .

ar SIn a = r a S1 r = -. - S1 re atia evme:

SIn a

dH = _i_ rda = _i_ da· sin a

4n r2 4n ro

. .

HI r1t• d I

si = --Jj sm n a =--

4nro 0 2 nro

(5.2.11)

t

I -+------"tp

i. ro /

\/

"' .... ~

Fig. 5.2.2

In conc1uzie se observa ca H scade pe masura ce punctul P

este mai departat de conductor. Pentru punctele din interiorul conductorului, H are 0 variatie liniara in functie de distanta de la axa conductorului (fig. 5.2.3).

Sensul lui H este dat de regula burghiului drept (sensul de rotatie al burghiului drept care inainteaza in sensul curentului) liniile de camp fiind circulare.

Spre deosebire de spectrul campului electric, ale carui linii de camp plecau de la sarcinile pozitive la sarcinile negative spectrul campului magnetic din vid al conductoarelor parcurse de curent este format din linii de camp inchise sau practic inchise la infinit.

Fig. 5.2.3

Cu ajutorul spectrului liniilor de camp se poate deduce in mod intuitiv sensul fortelor electrodinamice intre conductoare paralele (fig. 5.2.4) tinand seama de "compresiunea" laterala si de .Jntinderea longitudinala" pe care le exercita liniile de camp.

Se observa ca firele conductoare sunt impinse in ambele cazuri spre regiunile cu linii de camp mai

rare.

a)

b)

Fig. 5.2.4.

De asemenea se poate determina sensul fortei F ce se exercita asupra unui conductor parcurs de curentul i si introdus in campul magnetic exterior de inductie B 0 .

In fig. 5.2.5 a sunt figurate liniile de camp proprii ale conductorului si liniile de camp ale campului exterior.

In fig. 5.2.5.b sunt desenate liniile rezultate, din a caror repartitie se poate deduce urmatoarea regula: conductorul este actionat de 0 forta transversala indreptata dinspre regiunea cu camp magnetic mai intens spre regiunea cu camp magnetic mai slab.

[50

a)

Fig. 5.2.5.

5.2.1.2. Intensitatea ciimpului magnetic intr-un punct pe axa unei spire circulare parcurse de curent electric

Aplicam formula lui Biot-Savart-Lap1ace (fig. 5.2.6).

Se observa ca toate componente1e

-

perpendicu1are pe axa ale vectori1or dH se

anu1eaza doua cate doua (pentru e1emente dl de spira diametra1 simetrice) iar campul rezu1tant este suma componente1or in 1ungu1 axei Z.

In consecinta, modu1u1 intensitatii campului magnetic in punctul Peste:

Fig. 5.2.6

i f dl i f-

H=Hz=- -cosa=--cosa dl=

41t r2 4m2

. .

Iro ia

= -- cos a = -- . cos a

2r2 2r2

r21t

unde ro=a; d1=rodf3; l=n, Jo d~ = 2mo .

Daca se tine seama de re1atiile r= -J a 2 + z2 si cos a = ~ se obtine intensitatea campului r

magnetic intr-un punct pe axa unei spire:

H = ia = ia2

2r3 2(a 2 + z2 )3/2 in care i este curentul care parcurge spira; a este raza spirei; z este distanta pe axa a punctului P fata de p1anul spirei.

Directia vectorului H este cea a axei, iar sensul1ui este dat de sensul de inaintare a burghiului drept rotit in sensul curentu1ui.

5.2.1.3. Potentialul magnetic scalar al unei spire

(5.2.12)

Se considera spira circu1ara din exemp1u1 precedent cu axe1e conform fig. 5.2.6. Se observa ca ce1e trei componente ale vectorului H sunt:

ia2

Hx = O,Hy = O,Hz = H = - (5.2.13)

2r3

in care ~=(a2+~)3/2

Prin analogie cu potentialul electric se poate defmi un potential magnetic scalar. Astfel corespunzator1ui

B = -gradY cu V(r) = V(ro) - rr Bill.

Jro

Se poate scrie:

H=-grad Vm

(5.2.14)

iar marimea V m astfel definita se numeste potentialul magnetic scalar.

In cazul spirei circulare, potentialul magnetic in P (fig. 5.2.7) se calculeaza cu:

V m = ~ {1- sin a} 2

Vm {z}= Vm {zo}- rZ Hdl

Jzo

Fixand prin conventie V m(ZO)=o si Zo=OO rezulta:

fa:! fa:! ia 2

V m = - Hzdz = --=---:-dz (5.2.16)

z z 2r3

Facand schimbarea de variabila z=atgu;

a a

dz= da si tinand seama ca r = se

cos2 a coso

obtine:

Fig. 5.2.7

~ ia2 a i ~ i

= r3 3 --- = - r zcos cdc = -Isin

Jl.. ( ) cos 2 a 2 Ja 2

co: a

(5.2.17)

Acest rezultat se poate scrie altfel, observand ca unghiul solid Or sub care se vede spira de contur I' din punctul Peste conform fig. 5.2.7.

n = Asf = h2m = r{1- sina}2nr = 2n{1- sina}

r r2 r2 r2

(5.2.18)

unde Asf este aria calotei sferice definita de spira pe sfera de raza r cu centrul in P. Inlocuind aceasta valoare in (5.2.17) se obtine:

Vm = 41n nrp

- 1

iar H = -gradY m = -- gradnr 4n

(5.2.19)

(5.2.20)

Se poate demonstra ca formula (5.2.19) este valabila in vid (si mai general intr-un mediu omogen) oricare ar fi forma spirei si pozitia punctului din campul magnetic al acestei spire.

Potentialul magnetic este egal cu catul prin 4n al produsului dintre intensitatea din spira si unghiul solid sub care se vede spira din punctul considerat. Unghiul Or este pozitiv, daca spira este vazuta din punctul P, ca fiind parcursa de curent in sens trigonometric, si este negativ in caz invers.

5.2.2. PROPRIETATI GENERALE ALE CAMPULUI MAGNETIC DIN VID PRODUS DE CIRCUITE DE CURENT CONTINUU

In electrostatica, proprietatile generale ale lui E erau caracterizate in vid prin relatiile:

Inductia magnetic a in vid a carei expresie generala rezulta din (5.2.8).

- - i ~ dlxr Bo = JloHo = Jlo - -3- 4n r r

(5.2.21)

va fi de asemenea caracterizata de proprietati generale ce se expun in teoremele urmatoare,

-

referitoare la circulatia si fluxul vectorului camp Bo.

5.2.2.1. Teorema lui Ampere

5.2.2.1.1. Forma integrala

Se considera campul magnetic produs de 0 spira plana de contur r (fig. 5.2.8) parcursa de curentul

i.

Calculand integrala de linie a inductiei Bo de-a lungul conturului P. [r'=(ABCDA)] care inlantuie spira si ale carei puncte A si B sunt in planul spirei se obtine:

,( ,130 ill = ,( Bill + r 130 ill (5.2.22)

J'r J'ACB JBDA

/

Fig. 5.2.8

Dar cu (5.2.20) avem:

f BOdl = Jlof (- gradVm)dl = Jlof (-dVm) = JlO[Vm (A)- Vm (B)] =

ACB ACB ACB

. .

= Jlo ._1 [nr,(A)-nr,(B)]= Jlo ~

4n 2

(5.2.23)

in care ndA)=2n (spira este privita dintr-un punct int. aflat in planul spirei) si ndB)=O (spira este privita dintr-un punct ext. situat in planul ei). In mod similar se ajunge la:

· .

1 - - 1 1

Bodl = ~o -[nr,(B) -nr,{A)] = ~oBDA 4n 2

In consecinta din relatiile 5.2.22, 5.2.23, 5.2.24 rezulta:

frBodl = ~Oi

(5.2.24)

(5.2.25)

Integrala de linie a inductiei magnetice in vid luata pe 0 curba ce inconjoara 0 singura data un conductor parcurs de curentul i este egala cu produsul intre curent si ~. In cazul cand r nu inconjoara linii de curent (integrala de linie a inductiei magnetice este nula, deoarece in acest caz, dupa parcurgerea curbei inchise unghiul solid Or' (si deci potentialul V m) ia aceeasi valoare.

fr Bo dl = 0 (5.2.26)

In cazul cand curba I' inconjoara mai multi conductori parcursi de curenti electrici, aplicand principiul superpozitiei se deduce:

_ _ n

frBodl = ~O~)k

k=l

(5.2.27)

Relatia (5.2.27) exprima teorema lui Ampere: integrala de linie a inductiei magnetice in vid este egala cu produsul dintre ~ si suma algebrica a curentilor inlantuiti. La calculul sumei, curentii se considera pozitivi cand sensul in care ei inlantuie conturul se asociaza dupa regula burghiului drept cu sensul in care se face integrarea.

De exemplu, in fig. 5.2.9 pe conturul I'

/-......1' \

Cand conturul r inlantuie 0 bobina cu N spire relatia (5.2.27) devine:

L2 frBodl = ~oNi

deoarece printr-o suprafata Sr curentul trece de N ori. In general, cand conturul strabate mai multe bobine relatia (5.2.28) devine:

Fig. 5.2.9

_ _ n

fBodl = ~oLNik

k=l

Inlocuind in relatia (5.2.28) pe Bo = ~O Ho se obtine formularea obisnuita a teoremei:

f Ho dl = L NI = e (5.2.30)

in care marimea 9=LNi poarta denumirea de solenatie si se masoara in amperspire [As].

(5.2.29)

Tensiunea magnetica in lungul unei curbe inchise, adica integrala de linie a lui H, este proportionala cu solenatia care inlantuie curba respectiva.

Concluzie

Tensiunea magnetomotoare (Umm) intre doua puncte nu depinde de drum, numai daca drumurile care leaga cele doua puncte alcatuiesc impreuna 0 curba inchisa care nu inlantuie diferite circuite parcurse de curenti. In cazul, general, tensiunea magnetica intre doua puncte depinde de drum. Aceasta se datoreste faptului ca in prezenta curentilor electrici, campul magnetic nu este irotational in tot spatiul.

5.2.2.1.2. Forma locala

Folosim teorema lui Stokes de transformare a unei integrale de linie in integrala de suprafata

frHdi = f1r rotH& (5.2.31)

frHdi = f1r J& (5.2.32)

Din relatiile (5.2.31) si (5.2.32) se obtine:

f 1r rotH& = f fsr J&

de unde rezulta forma diferentiala a teoremei lui Ampere

-

rotH = J (5.2.33)

Se apreciaza ca rotorul unei functii vectoriale de spatiu se exprima prin produsul vectorial:

- -

rotH = VxH unde V este operatorul vectorial allui Hamilton.

s,..

I

Sr

r

r

a)

b)

Fig. 5.2.10

Exemplul 1: Folosind teorema lui Ampere se cere valoarea lui H produs de bobina toroidala si de bobina cilindrica fig. 5.2.10.a si 5.2.1O.b.

a) Bobina toroidala (fig. 5.2.10.a)

Se noteaza cu N numarul de spire a1 bobinei, I curentul prin bobina si cu llungimea conturului r

care, in cazul de fata, se confunda cu 0 linie a cmpului magnetic. A vand in vedere ca H este constant dea lungulliniei de camp se obtine:

fr Hdi = HI = NI pentru ca suprafata de contur este strabatuta de N ori de curentul 1. Avemdeci:

H=NI I

(5.2.34)

b) Bobina cilindrica (fig. 5.2.1O.b)

Se noteaza cu lb lungimea bobinei, cu N numarul de spire si cu I curentul

frHdl = NI

Tinand seama ca in interiorul bobinei, campul magnetic este practic omogen si ca in ext. H este mic (neglijabil) rezulta:

HI b ~ NI de unde:

H=NI Ib

5.2.2.2. Conservareajluxului magnetic

(5.2.35)

A doua proprietate generala importanta a campului magnetic se refera la fluxul vectorului inductiei magnetice B care printr-o suprafata inchisa Si este zero, oricare ar fi suprafata,

It. Bods = 0 (5.2.36)

1

spre deosebire de situatia din electrostatica, cand fluxul vectorului inductie electrica printr-o suprafata inchisa este egal cu sarcina localizata in interiorul suprafetei. Aceasta proprietate determina forma liniilor de camp care sunt inchise (eventualla infinit).

5.2.2.3. Inexistenta sarcinilor magnetice

Nu exista sarcini magnetice adevarate qm=O.

Notiunea de sarcina (mas a) magnetica s-a introdus in trecut prin analogie cu sarcina electrica, considerandu-se polii magnetilor drept mici corpuri incarcate cu sarcini magnetice intre care s-ar exercita

-

forte de tip coulombian. Daca ar exista astfel de sarcini fluxul lui Bo prin suprafete inchise ar fi

proportional cu sarcina magnetica din interiorul suprafetei. Acest flux este nul (conform 5.2.37). Argumentul experimental fundamental care infirma ipoteza existentei sarcinilor magnetice consta insa in

- -

faptul ca asupra particulelor elementare aduse intr-un camp magnetic uniform de inductie Bo = Jlo Ho

nu se exercita forte de forma F = qrn H (in electrostatica avem F = qE).

5.3. LEGEA CIRCUITULUI MAGNETIC. CmCUITE MAGNETICE

5.3.1. Legea circuitului magnetic 5.3.1.1. Forma integrala a legii

In orice moment, tensiunea magnetomotoare Umrnr de-a lungul oricarei curbe inchise este egala cu suma a doi termeni, primul este solenatia 9sr corespunzatoare curentilor care strabat 0 suprafata deschisa oarecare Sr marginita de curba I'; al doilea termen este derivata in raport cu timpul a fluxului electric \jIsr prin aceeasi suprafata Sr si se numeste curent de deplasare.

d\jls

Umm = as + r (5.3.1)

r r dt

Tensiunea magnetomotoare (V.m.m.) este integrala de linie pe 0 curba inchisa a intensitatii

-

campului magnetic H.

U mm r = fr Hdl. Solenatia este curentul de conductie total, adica suma algebrica a curentilor din conductoarele care strapung suprafata considerata.

asr = LNi = JJsr J&.

Se utilizeaza termenul "solenatie" in loc de intensitatea curentului electric de conductie, deoarece ultima marime caracterizeaza un conductor, pe cand solenatia este definita referitor la 0 suprafata care poate fi strabatuta de mai multe conductoare sau de acelasi conductor de mai multe ori (de N ori).

Deoarece fluxul electric este \jI S = J. r Dds legea circuitului magnetic se scrie explicit: r JSr

! Hill = JT J&+~Jr 15&

Ir JSr dt JSr

(5.3.2)

Daca se alege un anumit sens pozitiv al intensitatii curentului electric prin suprafata deschisa Sr si acestuia i se asociaza dupa regula burghiului drept un sens pozitiv al Umm pe conturul r al suprafetei (fig. 5.3.1) se constata ca intensitatilor pozitive le corespund Umm pozitive si invers.

- ~

Deci dl si ds sunt asociati prin regula burghiului drept in forma (5.3.2) a legii. Mai trebuie

observat ca r si Sr sunt arbitrare si ca trebuie considerate drept curbe si suprafete atasate corpurilor in miscarea lor.

-

H

\.

\

Fig. 5.3.1.

Deoarece circulatia vectorului H in lungul unei curbe inchise este diferita de zero, rezulta ca (in cazul general)

vectorul camp H nu este derivabil dintr-un potential scalar, iar

tensiunea magnetica U m = J: Hill intre doua puncte depinde de drum (adica de curba de integrare de la A la B).

5.3.1.2. Justijicarea legii circuitului magnetic

Justificarea legii exprimate prin relatia (5.3.2) se poate face in cazuri particulare.

Daca, de exemplu, in regim stationar se considera un conductor rectiliniu, infinit, parcurs de

curentul i, intensitatea campului magnetic H la distanta r este data de relatia 5.2.11.

1 HO=Zrtr

(5.3.3)

Aplicand legea circuitului magnetic pe 0 curba I' circulara care coincide cu 0 linie de camp de raza r rezulta

~ - - 1

Hod! = -2m = i

r 2nf

(5.3.4)

adica un caz particular al relatiei (5.3.2).

In cazul mai general, al unor circuite de forma arbitrara parcurse de curentul continuu si situate in vid, s-a constatat ca este valabila teorema lui Ampere conform careia:

fr Hod! = L Ni = asr (5.3.5)

adica 0 forma particulara a legii (5.3.2) cand d\jl = O.

dt

Aceasta lege este complet justificata in regim stationar de proprietatile campului magnetic a carui expresie (formula Biot-Savart-Laplace) a fost obtinuta din analiza datelor experimentale.

Se poate arata ca din aceasta lege a circuitului magnetic formula lui Biot-Savart-Laplace rezulta ca teorema valabila in regim stationar.

Maxwell in 1862 a aratat ca teorema lui Ampere nu este valabila in regim nestationar, fiind incompatibila cu legea conservarii sarcinii si ca membrul 2 din relatia (5.3.5) trebuie completat aditiv cu

un termen; curentul de deplasare d", prin aceeasi suprafata Sr. Verificarea experimental a a acestei dt

ipoteze s-a facut atunci cand H. Hertz pus in evidenta existenta undelor electromagnetice, prevazute de Maxwell consecinta a teoriei sale.

In mod simplificat, justificarea a necesitatii introducerii curentului de deplasare, alaturi de curentul de conductie (solenatie) in expresia tensiunii magnetomotoare (5.3.2) se poate face considerand un circuit de curent variabil este intercalat un condensator plan (fig.

_----.

\

.,

-,

,

!

Fig. 5.3.2.

(1888) a

ca 0

teoretica

In care

5.3.2).

Fie I' 0 linie de camp magnetic situata in dreptul condensatorului si Sr 0 suprafata sprijinita pe I' si trecand printre armaturi (prin dielectric), Sir 0 suprafata deschisa sprijinita pe I' si intersectand conductorul1 (parcurs de curentul h(t) si conectat la armatura de sarcina q) si S2r 0 suprafata deschisa sprijinita pe I' si intersectand conductorul 2 (parcurs de curentul h(t) si conectat la armatura de sarcina-

q).

Din aplicarea legii conservarii sarcinii rezulta (cu sensurile indicate in figura): i=ij= dq daca legea

dt

se aplica suprafetei inchise constituite de SIr si Sr reunite.

. d ( ) da 1 1· &... hi . . d S . S di . . .() dq

12 = -- - q ca egea se ap tea supratetei me ise constituite e r Sl zr a ca 12=11=1 t =-.

ili ili

Curentul de conductie poate fi deci diferit de zero in conductorul intrerupt de condensator (daca

dq *" 0, adica regimul e nestationar) si are aceeasi valoare in ambele portiuni (1 si 2) de-o parte si de dt

alta a conductorului).

Se exprima plastic, acest rezultat spunandu-se ca, in regim nestationar, curentul electric (variabil in timp) "trece" prin condensator.

In realitate, dielectricul condensatorului fiind considerat izolant, nu exista curent de conductie prin acest dielectric, ci curentul de conductie variabil din conductoarele de legatura I si 2 incarca si descarca armaturile condensatorului.

Daca se aplica acum teorema lui Ampere (5.3.5) linie i de camp r, considerand pe rand pentru

calculul curentului de conductie (al solenatiei) suprafetele SIr si Sr se obtin rezultate contradictorii:

o < fr Hdl = i daca se ia SIr care intersecteaza conductorul;

fr Hdl = 0 daca se ia Sr trecand prin dielectric.

Experienta insa verifica existenta campului magnetic, in aceasta situatie, si anume cu valori practic neschimbate fata de cazul cand prin conductor ar trece un curent continuu de aceeasi intensitate (daca viteza de variatie a curentului un e prea inalta). Experienta verifica, deci prima altemativa si contrazice pe cea de-a doua: teorema lui Ampere nu e valabila, eel putin pentru suprafetele sprijinite pe r si care tree prin dielectricul condensatorului.

Maxwell a cautat sa completeze membrul 2 al acestei teoreme (5.3.5) cu un termen suplimentar, care - fiind neglijabil in conductori - sa fie echivalent curentului electric de conductie din punct de vedere al producerii campului magnetic in dielectrici. A cautat deci, 0 noua "formula de curent" care sa strabata dielectricul "prelungind" intre armaturile condensatorului curentul electric de conductie din conductoarele de legatura ale acestuia, astfel incat circuitul electric sa se inchida chiar si in regim variabil.

In experienta descrisa, se poate insa constata ca din legea fluxului electric, aplicata pe suprafete inchise (Sr+Slr) si considerand nula inductia electrica in conductor (presupus perfect cu p=O,

- - --

E = P J = 0 s i D = E E = 0) avem:

JI. Dds = Jf Dds = \jIsr = q si deci (i = dq = d\jlsr J

SI JSr dt dt

. dq d\jl sl"

1 = - = -=---='---

dt dt

(5.3.6)

o marime care poate inlocui curentul de conductie in dielectric rezulta astfel a fi viteza de variatie a fluxului electric numita de Maxwell curent de deplasare.

Completand teorema lui Ampere cu acest termen, adica ajungand la forma generala (5.3.1) a legii circuitului magnetic si aplicand-o in experienta descrisa, contraindicatia relevata dispare, deoarece se obtine:

fr Hill = i cand se aplica pentru suprafata SIr sau S2r nestrabatuta de curent de deplasare si

,( Hill = d", = i (conform cu 5.3.6) cand se aplica pentru Sr nestrabatuta practic de curent de

]r dt

inductie.

5.3.1.3. Forma integrala dezvoltata a legii

In cazul mediilor in miscare, calculul derivatei fluxului electric in raport cu timpul trebuie facut considerand suprafata Sr antrenata de corpuri in miscarea lor. Se obtine astfel 0 forma integrala dezvoltata a legii circuitului magnetic.

5.3.1.3.1. Derivata deflux

Se considera in general un camp de vectori cu vectorul camp O( r, t) al carui flux se calculeaza prin suprafete mobile Sr, ale caror puncte sunt in miscare in raport cu sistemul de coordonate, puncte de

raze vectoare r avand vitezele V (r , t).

Se numeste derivata de flux a vectorului camp 0(;, t) in raport cu timpul, la vitezele ~ date ale

I d - ~ df 0 I . fl .. &. d hi S

puncte or e raze vectoare r, un nou vector camp --, a cann ux pnn once supratata esc isa r

dt

este egala cu derivata in raport cu timpul a fluxului vectorului 0 prin suprafata mobila Sr. Rezulta ca:

d It -- IC d 0- IC ao- d [I·C --]

_f_ Ods = J~s _f -ds = J~s -ds + - J~s Ods

dt r r dt r at dt r

(5.3.7)

Termenul I este derivata fluxului in raport cu timpul daca Sr ar fi imobila in raport cu sistemul de

referinta considerat; termenul II este derivata fluxului, daca vectorul camp 0 din diverse puncte fixe, in raport cu sistemul de coordonate considerat, nu ar depinde de timp (ar avea valorile sale din momentul t) si numai suprafata Sr ar fi mobila.

Efectuand calculele se ajunge la:

d It -- IC (ao - - (- -)~-

_f_ Ods = J~ - + vdivO + rot\O X V ds

dt r Sr at

(5.3.8)

5.3.1.3.2. Curentul de convectie si curentul Roentgen

Aplicand acest rezultat (5.3.8) in cazullegii circuitului magnetic (conform relatiei 5.3.2) se obtine forma integrala dezvoltata a legii

,( Hill = II j(l; + II aD(l; + II ~v·~)i; + II rot(Dx~~ (5.3.9)

]r Sr Sr at Sr Sr

in care s-a pus div D = Pv conform legii fluxului electric forma locala. Relatia (5.3.9) se poate

scrie:

Umm =8s +in +iv +iR

r r Sf' Sf' Sf'

(5.3.10)

In relatia (5.3.9) si (5.3.10) contributia curentului electric de conductie reprezentata de solenatia 9sr apare completata cu trei termeni noi.

1 = II aD(G

Dsr Sr at

numit curentul de deplasare propriu zis

i V = II ~Pv' (G

sr Sr

numit curentul de convectie

iR = fI rot(Dx~~

sr Sr

(5.3.11)

(5.3.12)

(5.3.13)

numit curentul Roentgen (teoretic).

Experienta care a pus in evidenta efectele magnetice ale curentului de convectie se datoreaza lui H.

A. Rowland. El a rotit cu viteza mare 0 placa metalica incarcata si izolata, obtinand efecte magnetice, de exemplu, rotirea unui mic ac magnetic.

Se observa ca in cazul corpurilor imobile (V = 0) legea circuitului magnetic are forma:

~ -- 11 aD-

Hdl=es + -ds

r r Sr at

(5.3.14)

Se numeste regim cvasistationar, regimul variabil in care se poate neglija curentul de deplasare in legea circuitului magnetic, peste tot, cu exceptia dielectricului condensatorilor.

In acest regim legea trece in teorema lui Ampere.

fr li(G = esr (5.3.14')

5.3.1.4. Formele locale ale legii

In domenii de continuitate (si netezime) a proprietatilor aplicand teorema lui Stokes membrului din stanga al relatiei (5.3.9) rezulta:

[ - ~

-- -aD - ---

ffsr rotHds = ffsr J + at + Pv V + rot{nxv) ds

(5.3.15)

Forma locala a legii circuitului magnetic se deduce din relatia (5.3.15) care trebuie sa fie verificata oricare ar fi Sr.

- - aD - (- -)

rotH = J + - + Pv . V + rot Dxv

at

(5.3.16)

Daca legea se aplica unui sistem de corpuri imobile (v = 0) se obtine din (5.3.16) prima ecuatie a lui Maxwell:

- - aD rotH=J+-

at

(5.3.17)

In regimul stationar sau cvasistationar relatia (5.3 .17) are 0 forma simpla:

rotH = J (5.3.18)

Rotorul intensitatii campului magnetic este egal cu densitatea curentului electric.

Numai in regiunile din campul magnetic in care J = 0 , de exemplu in vid, rotorul este nul si nu se poate defini un potential magnetic scalar. In general campul magnetic nu e un camp potential.

In cazul suprafetelor de discontinuitate (fig. 5.3.3) dintre doua medii magnetice diferite (1 si 2), aplicand legea circuitului magnetic de-a lungul micului contur dreptunghiular I' rezulta:

fr H<ll = H2L\1. i + HIL\l(- i) = 0 (in cazul cand

nu exista curenti superficiali) t fiind un versor tangent la suprafata in planul conturului.

Fig. 5.3.3

In consecinta (Ht)l =(Hth ceea ce reprezinta conservarea componentelor tangentiale ale intensitatii campului magnetic la trecerea printr-o suprafata de discontinuitate, in cazul cand nu exista 0 panza superficial a de curenti.

5.3.1.5. Aplicatie: Climpul magnetic al unei particule electrizate in miscare lenta (comparatie cu formula lui Biot-Savart-Laplace)

r

V ~ dx - ,./_._..-1\ S r 1j

dt --"~ 1\-- __

-> R --tt ~-.:;._

t 9~ \ .... c;:i _----- . - ds

"----:':"1"-- -- -- V - - h

@.C .... - ~

. I

_: P r I

I t I

- "

~~

~

o~-)C.

.... x

-

Fig. 5.3.4

In jurul particulei electrizate mobile in vid se produce un camp magnetic ale carei linii de camp trebuie sa fie, din motive de simetrie, niste cercuri I' cuprinse intr-un plan perpendicular pe vectorul

vitezei V, si care au centrele pe dreapta suport a vectorului V (fig. 5.3.4).

Integrala de linie a vectorului H de-a lungul uneia dintre liniile de camp de raza r este:

frH<ll = frHdl = Hfr<ll = 2mH = 21tRH sin a (5.3.19)

deoarece H=ct., de-a lungulliniei de camp. In cazul considerat conform legii circuitului magnetic, f Hdl trebuie sa fie egala cu curentul de deplasare care trece printr-o suprafata Sr sprijinita pe curba I', deoarece in acest caz, nu exista solenatie (curent de conductie).

~ __ dur

Hdl = -r Sr

r dt

(5.3.20)

Se orienteaza axa x a sistemului de coordonate in directia in care se deplaseaza particula de sarcina q. Fie x coordonata punctului P unde se afla particula si 1 distanta de la un plan fix trecand prin originea o si perpendicular pe Ox, la planul transversal ce contine linia de camp T. Pentru simplificarea calculelor se alege drept suprafata Sr 0 calota sferica cu centrul in P, sprijinita pe curba I'.

Daca viteza particulei este suficient de mica, se poate admite caracterul coulombian al campului electric al particulei. In acest caz, fluxul electric este:

II -- II -- 1 II q -- 1 q II

\jIs = Dds = EoEds = EO -- --3 Rds = --2 ds

r sr sr 4nEo R 4n R sr

'I' 'r = (4~ :2 )Acwoti (5.3.21)

Aria calotei sferice este:

~al = 27tRh= 27tR(R -(I-x)] = 27tR{R - Rcoso] = 27tR2{I-cosa)(5.3.22) Introducand pe (5.3.22) in (5.3.21) avem:

\jI = _1 _9_ 2nR 2 (1- cos a) = q (1- cos a)

Sr 4n R 2 2

D .,( = d'l'sr =_ q(-Sina do') = qsina do' eci Jr dt 2 dt 2 dt

Din relatiile (5.3.26) si (5.3.19) se deduce valoarea intensitatii campului magnetic:

. 3

2 H q SIn a

nr =- v

2 r

H = qv sin3 a 4n r2 deoarece r=Rsina

Tinand seama ca:

d dx

l=-x = rctgn; -(I-x)= -- =-v

dt dt

d ( ) r da

- rctgn = - 2 - rezulta

dt sin a dt

Inlocuind valoarea din (25) in (24) avem:

. 3

! Hill = q SIn a v

Jr 2 r

du sin' a

-=v--

dt 2

qv sin3 a 4n R 2 sin2 a

qv smu

---

4n R2

Vectorial se poate scrie: - 1 vxR H=-q-

4n R3

formula care prezinta 0 mare analogie cu expresia "cilmpului elementar":

8H = _i_. dlxr 4n r3

din formula lui Biot-Savart-Laplace:

Ho = _i_! dlxr 4n J'r r3

(5.3.23)

(5.3.24)

(5.3.25)

(5.3.26)

(5.3.27)

(5.3.28)

(5.3.29)

(5.3.30)

daca se inlocuieste qv cu fr idl.

Spre deosebire de "campul elementar" (5.3.29) care nu exista in mod independent de restul

campului (5.3.30) al unui circuit inchis, campul definit prin (5.3.28) Ii = ~ vx~ exista in mod 4n R

obiectiv, in intregul spatiu din jurul particulei considerate, este nestationar (R fiind variabil odata cu deplasarea particulei) si are rotorul diferit de zero si egal cu densitatea de deplasare.

5.3.2. CIRCUITE MAGNETICE

Prin circuit magnetic se intelege sistemul de medii (corpuri feromagnetice separate eventual prin intrefieruri-aer) prin care se inchid liniile campului magnetic.

Materialele feromagnetice folosite avand 0 permeabilitate magnetica mare, concentreaza cea mai mare parte a liniilor inductiei magnetice, necesitand solenatii minime pentru producerea unor fluxuri magnetice de valoare mare.

Campul magnetic dintr-un circuit poate fi produs de magneti permanenti sau bobine de excitatie. In fig. 5.3.5 este reprezentat un circuit magnetic realizat cu magnet permanent iar in fig. 5.3.6 si 5.3.7 sunt circuite magnetice cu bobine.

I tJ I

_I _.r 0 I._I :

._~ < J

~~l;i

.__. 1 ------"',-_·.· •• -+j

'-., a~r'flarlJr6:

Fig. 5.3.5

Fig. 5.3.6

Fig. 5.3.7

Curentul din bobina de excitatie poate fi continuu sau altemativ, ceea ce depinde de destinatia aparatului in care intra circuitul magnetic respectiv.

5.3.2.1. Rezistenta magnetica (reluctanta)

Consideram un tub de camp magnetic elementar (conform fig. 5.3.8) avand sectiunea transversala AS si capetele 1 si 2.

Prin analogie cu rezistenta electric a a unui tub de curent rezistenta magnetic a a tubului de camp magnetic se defineste prin relatia:

si ca Beste aceeasi in toate punctele sectiunii ~S din (5.3.31) obtinem:

2 !

- ,,'-8 \

ds.-// .

./ ,~~~ \

\

\ sunt coliniari

\

\

-_. \-i transversale

f2 Hdl RmI2 = II--

I Bds

AS

A vand in vedere ca vectorii B, H, dl s 1 ~S

(5.3.31)

Fig. 5.3.8

R - r2 Hd1 _ r2 Hd1 _ r2 Hd1

mI2 - JI J JAS Bds - Jt B J JAS ds - JI JlH~S

deci avem:

R _r2~

mI2 - JI Jl~S

(5.3.32)

Daca sectiunea AS a tubului de camp este aceeasi tot timpul si mediul in care are loc campul magnetic este liniar si omogen rezulta:

R =_1

m JlS

(5.3.33)

unde 1 este lungimea circuitului magnetic. Valoarea inversa a rezistentei magnetice se numeste permeanta magnetica A

A=llRm (5.3.34)

Pentru un circuit magnetic inchis si neramificat, la care <I> = JJAS Bds este acelasi in tot lungul sau, rezistenta magnetica este:

(5.3.35)

unde U m = fr Hill este tensiunea magnetomotoare (t.m.m.) ce actioneaza in acel circuit magnetic, adica 0 relatie analoga cu legea lui Ohm pentru circuitele de curent continuu.

Produsul (<j>Rm) se numeste cadere de tensiune magnetic a, echivalenta cu caderea de tensiune electrica (IR).

5.3.2.2. Teoremele lui Kirchhoff aplicate circuitelor magnetice

Se considera circuitul magnetic ramificat din fig. 5.3.9 in care actioneaza 2 t.m.m. (exista doua bobine de excitatie).

Fig. 5.3.9

S 1 r-- - ----,

¥ -. ds

---=- - ¢f -c-:.~

- - < ~ .-~-- r/J~

ds \, / -.

<. ./ S3

: ·~T·-·~~·- S 2 ~ t·

, <P2

Fig. 5.3.10

a) Teorema I a lui Kirchhoff este 0 consecinta a legii fluxului magnetic (fig. 5.3.10).

If Bds = IT Bds + IT Bds + IT Bds = 0 (5.3.36)

JSj JS1 JS2 JS3

Pe baza definitiei fluxului magnetic printr-o suprafata deschisa relatia (5.3.36) devine:

- <1>1 + <1>2 + <1>3 = 0 (5.3.37)

sau in general n

L<I>K = 0

(5.3.38)

K=1

adica suma algebrica a fluxului magnetic din sectiunile laturilor concurente intr-un nod al unui circuit magnetic este egala cu zero.

Sunt pozitive fluxurile orientate dinspre nod si negative cele orientate inspre nod.

b) Teorema a II-a a lui Kirchhoff se aplica pentru ochiurile circuitului magnetic si se enunta: suma algebrica a tensiunilor magnetomotoare (solenatiilor) ce actioneaza intr-un ochi al circuitului magnetic este egala cu suma algebrica a caderilor de tensiune magnetica din acel ochi.

L L

L U mk = L <l>K Rmk (5.3.39)

K=1 K=1

unde L este numarul laturilor ochiului.Pentru aplicarea teoremei se stabileste initial un sens de referinta in ochiul de circuit in raport cu care se stabileste semnul fiecarei t.m.m. respectiv a caderilor de tensiune magnetica. Pentru circuitul din fig. 5.3.11 rezulta:

- pentru ochiul I: f Hill = N 111 + N 212 = <l>IRml + <l>2Rm2

- pentru ochiul II: f Hdl = - N 212 = -<I>2Rm2 + <l>3Rm3

Fig. 5.3.11

In consecinta calculul circuitelor (retelelor) magnetice se face in mod analog cu calculul retelelor electrice.

5.3.2.3. Tensiuni magnetice intre doua puncte

deci:

L

UmAB = L«hRmk - Umk)

K=l

5.3.2.4. Teoremele reluctantelor echivalente

a) Circuitul serie (fig. 5.3.13)

Se calculeaza ca mai sus t.m.m. din lungul unui ochi r format din laturile rete lei intre doua ochiuri A si B (fig. 5.3.12) care se inchid prin aero Daca se parcurge ochiul de la A la B prin laturi si de la B la A prin aer se obtine:

Fig. 5.3.12

L L

LUmk = LcDKRmk - UmAB

K=1 K=1

(5.3.40)

Fig. 5.3.13

Ume=Uml+Um2+Um3 <j>Rme=<j>Rml+<j>Rm2+Rm3 sau

Rme=Rml+Rm2+Rm3

In cazul general:

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->