Traian Valeriu Popescu

GEOMETRIE DESCRIPTIVA




Traian Valeriu Popescu
GEOMETRIE DESCRIPTIVA

TRAIAN VALERIU POPESCU

GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ


















Editura Universitaria
Craiova, 2004


TRAIAN VALERIU POPESCU

GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ


















Editura Universitaria
Craiova, 2004



Referent útiinĠific: Prof.univ.dr.ing. Filip Ciolacu
Prof.univ.dr.ing. Gheorghe Gherghina


Copyright © 2004 Universitaria
Toate drepturile sunt rezervate Editurii Universitaria





Descrierea C.I.P. a Bibliotecii NaĠionale
POPESCU TRAIAN VALERIU
Geometrie descriptivă, Traian Valeriu Popescu
Editura Universitaria, Craiova, 2004
204 p. 21 cm
Bibliografie
ISBN: 973 – 8043 – 259 - 9

Redactor: Octavian Lohon
Tehnoredactor: dr.ing. Traian Valeriu Popescu
Copertă: dr.ing. Traian Valeriu Popescu


Bun de tipar: 10.10.2004
Apărut: 2004
Tipografia UniversităĠii din Craiova
Str. Brestei, nr.156A , Craiova, Dolj, România
Tel: +40 251 598054

Tipărit în ROMÂNIA


Referent útiinĠific: Prof.univ.dr.ing. Filip Ciolacu
Prof.univ.dr.ing. Gheorghe Gherghina


Copyright © 2004 Universitaria
Toate drepturile sunt rezervate Editurii Universitaria





Descrierea C.I.P. a Bibliotecii NaĠionale
POPESCU TRAIAN VALERIU
Geometrie descriptivă, Traian Valeriu Popescu
Editura Universitaria, Craiova, 2004
204 p. 21 cm
Bibliografie
ISBN: 973 – 8043 – 259 - 9

Redactor: Octavian Lohon
Tehnoredactor: dr.ing. Traian Valeriu Popescu
Copertă: dr.ing. Traian Valeriu Popescu


Bun de tipar: 10.10.2004
Apărut: 2004
Tipografia UniversităĠii din Craiova
Str. Brestei, nr.156A , Craiova, Dolj, România
Tel: +40 251 598054

Tipărit în ROMÂNIA










GEOMETRIE
DESCRIPTIVĂ











GEOMETRIE
DESCRIPTIVĂ

7



INTRODUCERE

DefiniĠie. Geometria descriptivă este útiinĠa care studiază
metodele de reprezentare exacte ale corpurilor prin metoda
proiecĠiilor.

Geometria descriptivă este, prin esenĠă, o útiinĠă grafică.
ConstrucĠia reprezentărilor grafice tratate de geometria
descriptivă se bazează pe metoda proiecĠiilor care derivă din
mecanismul vederii umane. În 1799 francezul GASPARD
MONGE, în lucrarea GEOMETRIE DESCRIPTIVE
descrie metoda dublei proiecĠii ortogonale care constă în
proiecĠia corpurilor din spaĠiu pe două plane principale de
proiecĠie perpendiculare între ele, planul orizontal >H@ úi
planul frontal (vertical) >V@.
În cazul în care aceste două plane nu sunt suficiente
pentru definirea corpului din spaĠiu atunci se foloseúte un al
treilea plan perpendicular pe cele două plane >H@ úi >V@ numit
plan de profil (lateral) >L@. În acest fel se pot reprezenta
corpurile din spaĠiu tridimensional în spaĠiul cu două
dimensiuni (foaia de hârtie), reprezentare numită epură care
apoi dă posibilitatea cunoaúterii corpului cu ajutorul
proiecĠiilor deducându-se atât forma úi dimensiunile, cât úi
poziĠionarea în spaĠiu.

7



INTRODUCERE

DefiniĠie. Geometria descriptivă este útiinĠa care studiază
metodele de reprezentare exacte ale corpurilor prin metoda
proiecĠiilor.

Geometria descriptivă este, prin esenĠă, o útiinĠă grafică.
ConstrucĠia reprezentărilor grafice tratate de geometria
descriptivă se bazează pe metoda proiecĠiilor care derivă din
mecanismul vederii umane. În 1799 francezul GASPARD
MONGE, în lucrarea GEOMETRIE DESCRIPTIVE
descrie metoda dublei proiecĠii ortogonale care constă în
proiecĠia corpurilor din spaĠiu pe două plane principale de
proiecĠie perpendiculare între ele, planul orizontal >H@ úi
planul frontal (vertical) >V@.
În cazul în care aceste două plane nu sunt suficiente
pentru definirea corpului din spaĠiu atunci se foloseúte un al
treilea plan perpendicular pe cele două plane >H@ úi >V@ numit
plan de profil (lateral) >L@. În acest fel se pot reprezenta
corpurile din spaĠiu tridimensional în spaĠiul cu două
dimensiuni (foaia de hârtie), reprezentare numită epură care
apoi dă posibilitatea cunoaúterii corpului cu ajutorul
proiecĠiilor deducându-se atât forma úi dimensiunile, cât úi
poziĠionarea în spaĠiu.

8
1. SISTEME DE PROIECğIE
1.1 GeneralităĠi
Sistemele de proiecĠie folosite de geometria descriptivă asociază
elemente de bază ale vederii umane (teoremele privind fasciculele de
lumină) cu elemente geometrice componente ale sistemului de proiecĠie
respectiv.
Reprezentarea unui corp prin proiecĠie se obĠine ducând prin punctele
aferente conturului raze vizuale (de proiecĠie) numite proiectante, adică
linii drepte care, la intersecĠia lor cu planul de proiecĠie (planul pe care
se face proiecĠia) dau pe acesta imaginea (proiecĠia) corpului.
Elementele de bază ale unei proiecĠii sunt (Fig.1.1) :
- punctul 0 (ochiul observatorului), numit centru de proiecĠie;
- suprafaĠa P pe care se proiectează obiectul (dreapta AB), numit plan
de proiecĠie;
- dreptele sau razele vizuale care trec prin punctele caracteristice (A úi
B) ale corpului úi intersectează planul de proiecĠie [P] în a úi b,
numite proiectante;
- punctele a úi b obĠinute pe planul [P], care constituie proiecĠia
punctelor A úi B.

Fig. 1.1

8
1. SISTEME DE PROIECğIE
1.1 GeneralităĠi
Sistemele de proiecĠie folosite de geometria descriptivă asociază
elemente de bază ale vederii umane (teoremele privind fasciculele de
lumină) cu elemente geometrice componente ale sistemului de proiecĠie
respectiv.
Reprezentarea unui corp prin proiecĠie se obĠine ducând prin punctele
aferente conturului raze vizuale (de proiecĠie) numite proiectante, adică
linii drepte care, la intersecĠia lor cu planul de proiecĠie (planul pe care
se face proiecĠia) dau pe acesta imaginea (proiecĠia) corpului.
Elementele de bază ale unei proiecĠii sunt (Fig.1.1) :
- punctul 0 (ochiul observatorului), numit centru de proiecĠie;
- suprafaĠa P pe care se proiectează obiectul (dreapta AB), numit plan
de proiecĠie;
- dreptele sau razele vizuale care trec prin punctele caracteristice (A úi
B) ale corpului úi intersectează planul de proiecĠie [P] în a úi b,
numite proiectante;
- punctele a úi b obĠinute pe planul [P], care constituie proiecĠia
punctelor A úi B.

Fig. 1.1

9
La proiecĠia corpului AB pe planul de proiecĠie [P] se duc din centrul 0
de proiecĠie proiectante prin punctele caracteristice A úi B, acestea
determină punctele a úi b la intersecĠia lor cu planul de proiecĠie.
În raport de distanĠa centrului de proiecĠie faĠă de corp, proiecĠia
corpului din spaĠiu se realizează prin două metode:
- proiecĠia centrală sau conică (Fig.1.2a) când centrul de proiecĠie se
află la o distanĠă finită faĠă de corp;
- proiecĠia paralelă sau cilindrică (Fig.1.2 b,c) când centrul de
proiecĠie se află la distanĠă infinită faĠă de corp.
La rândul ei, proiecĠia paralelă este de două feluri:
x proiecĠia paralelă oblică (Fig.1.2b) când direcĠia de proiecĠie
este înclinată faĠă de planul de proiecĠie >P@;
x proiecĠia paralelă ortogonală (Fig.1.2c), când direcĠia de
proiecĠie este perpendiculară pe planul de proiecĠie >P@.

Fig. 1.2
Oricare ar fi sistemul de proiecĠie utilizat, corpurile din spaĠiu apar
deformate în proiecĠia din planul de proiecĠie datorită mecanismului
fasciculelor de lumină, deformări care se produc după anumite teoreme
geometrice specifice fiecărui sistem în parte, care transformă corpul din
spaĠiul tridimensional într-o imagine în spaĠiul bidimensional (foaia de
hârtie).

9
La proiecĠia corpului AB pe planul de proiecĠie [P] se duc din centrul 0
de proiecĠie proiectante prin punctele caracteristice A úi B, acestea
determină punctele a úi b la intersecĠia lor cu planul de proiecĠie.
În raport de distanĠa centrului de proiecĠie faĠă de corp, proiecĠia
corpului din spaĠiu se realizează prin două metode:
- proiecĠia centrală sau conică (Fig.1.2a) când centrul de proiecĠie se
află la o distanĠă finită faĠă de corp;
- proiecĠia paralelă sau cilindrică (Fig.1.2 b,c) când centrul de
proiecĠie se află la distanĠă infinită faĠă de corp.
La rândul ei, proiecĠia paralelă este de două feluri:
x proiecĠia paralelă oblică (Fig.1.2b) când direcĠia de proiecĠie
este înclinată faĠă de planul de proiecĠie >P@;
x proiecĠia paralelă ortogonală (Fig.1.2c), când direcĠia de
proiecĠie este perpendiculară pe planul de proiecĠie >P@.

Fig. 1.2
Oricare ar fi sistemul de proiecĠie utilizat, corpurile din spaĠiu apar
deformate în proiecĠia din planul de proiecĠie datorită mecanismului
fasciculelor de lumină, deformări care se produc după anumite teoreme
geometrice specifice fiecărui sistem în parte, care transformă corpul din
spaĠiul tridimensional într-o imagine în spaĠiul bidimensional (foaia de
hârtie).

10
Pentru reprezentarea corpurilor DESENUL TEHNIC utilizează metoda
proiecĠiei cilindrice ortogonale.

1.2 Sisteme de referinĠă
Pentru a proiecta un corp oarecare din spaĠiu pe un plan de proiecĠie,
trebuie să îl încadrăm într-un sistem de referinĠă denumit sistem de
proiecĠie.
DefiniĠie. Sistemul de proiecĠie reprezintă un ansamblu de elemente úi
metode care permit trecerea de la un spaĠiu cu un număr de dimensiuni la
un alt spaĠiu cu un alt număr de dimensiuni.
Gaspard Monge a definit sistemul de proiecĠie ortogonal format de două
plane de proiecĠie perpendiculare între ele, planul de proiecĠie orizontal >H@
úi planul de proiecĠie vertical >V@, care se intersectează după dreapta Ox (O
în dreapta) numită linie de pământ. Având în vedere că spaĠiul este infinit
úi că planele sunt suprafeĠe infinite, împărĠirea spaĠiului se consideră în
4(patru) subspaĠii, denumite diedre (Fig. 1.3), cel mai utilizat în tehnică
fiind Diedrul I, unde toate coordonatele sunt pozitive (Tab. 1.1).
DefiniĠie. Diedrul este figura formată de două semiplane mărginite de
dreapta lor de intersecĠie (porĠiunea din spaĠiu cuprinsă între aceste
semiplane).

Fig. 1.3 a. b.

10
Pentru reprezentarea corpurilor DESENUL TEHNIC utilizează metoda
proiecĠiei cilindrice ortogonale.

1.2 Sisteme de referinĠă
Pentru a proiecta un corp oarecare din spaĠiu pe un plan de proiecĠie,
trebuie să îl încadrăm într-un sistem de referinĠă denumit sistem de
proiecĠie.
DefiniĠie. Sistemul de proiecĠie reprezintă un ansamblu de elemente úi
metode care permit trecerea de la un spaĠiu cu un număr de dimensiuni la
un alt spaĠiu cu un alt număr de dimensiuni.
Gaspard Monge a definit sistemul de proiecĠie ortogonal format de două
plane de proiecĠie perpendiculare între ele, planul de proiecĠie orizontal >H@
úi planul de proiecĠie vertical >V@, care se intersectează după dreapta Ox (O
în dreapta) numită linie de pământ. Având în vedere că spaĠiul este infinit
úi că planele sunt suprafeĠe infinite, împărĠirea spaĠiului se consideră în
4(patru) subspaĠii, denumite diedre (Fig. 1.3), cel mai utilizat în tehnică
fiind Diedrul I, unde toate coordonatele sunt pozitive (Tab. 1.1).
DefiniĠie. Diedrul este figura formată de două semiplane mărginite de
dreapta lor de intersecĠie (porĠiunea din spaĠiu cuprinsă între aceste
semiplane).

Fig. 1.3 a. b.

11
Tabelul 1.1
DIEDRUL / Coordonata I II III IV
Depărtarea + - - +
Cota + + - -
Nu tot timpul acest sistem de proiecĠie poate defini complet corpul
din spaĠiul tridimensional; din această cauză, Gaspard Monge a introdus
sistemului de proiecĠie anterior prezentat un al treilea plan de proiecĠie
perpendicular pe planele >H@ úi >V@ numit plan lateral >L@. Sistemul de
plane >H@, >V@ úi >L@ a căror intersecĠie două câte două formează sistemul
de axe rectangulare OXZY este cel mai utilizat sistem de referinĠă fiind
denumit triedrul ortogonal de proiecĠie, Fig.1.4.
linia de pământ > @ > @ V H Ox ˆ Ÿ ;
axa secundară Oy > @ > @ L H ˆ Ÿ ;
axa secundară > @ > @ L V Oz ˆ Ÿ ;
originea axelor O > @ > @ > @ L V H ˆ ˆ Ÿ
Având în vedere infinitatea spaĠiului úi a suprafeĠelor împărĠirea
spaĠiului se consideră în 8 (opt) subspaĠii denumite triedre, cel mai utilizat
în tehnică fiind triedrul I unde coordonatele sunt pozitive (Tab. 1.2);
pentru uúurinĠa limbajului úi a construcĠiilor în literatura de specialitate se
foloseúte denumirea de diedru úi pentru triedre, notaĠiile consacrate fiind de
cele opt diedre.
Tabelul 1.2
DIEDRUL /
Coordonata
I II III IV V VI VII VIII
Abscisa + + + + _ _ _ _
Depărtarea + _ _ + + _ _ +
Cota + + _ _ + + _ _

11
Tabelul 1.1
DIEDRUL / Coordonata I II III IV
Depărtarea + - - +
Cota + + - -
Nu tot timpul acest sistem de proiecĠie poate defini complet corpul
din spaĠiul tridimensional; din această cauză, Gaspard Monge a introdus
sistemului de proiecĠie anterior prezentat un al treilea plan de proiecĠie
perpendicular pe planele >H@ úi >V@ numit plan lateral >L@. Sistemul de
plane >H@, >V@ úi >L@ a căror intersecĠie două câte două formează sistemul
de axe rectangulare OXZY este cel mai utilizat sistem de referinĠă fiind
denumit triedrul ortogonal de proiecĠie, Fig.1.4.
linia de pământ > @ > @ V H Ox ˆ Ÿ ;
axa secundară Oy > @ > @ L H ˆ Ÿ ;
axa secundară > @ > @ L V Oz ˆ Ÿ ;
originea axelor O > @ > @ > @ L V H ˆ ˆ Ÿ
Având în vedere infinitatea spaĠiului úi a suprafeĠelor împărĠirea
spaĠiului se consideră în 8 (opt) subspaĠii denumite triedre, cel mai utilizat
în tehnică fiind triedrul I unde coordonatele sunt pozitive (Tab. 1.2);
pentru uúurinĠa limbajului úi a construcĠiilor în literatura de specialitate se
foloseúte denumirea de diedru úi pentru triedre, notaĠiile consacrate fiind de
cele opt diedre.
Tabelul 1.2
DIEDRUL /
Coordonata
I II III IV V VI VII VIII
Abscisa + + + + _ _ _ _
Depărtarea + _ _ + + _ _ +
Cota + + _ _ + + _ _

12

a.

Fig. 1.4 b. c.

1.3 Sisteme de reprezentare
Sistemele cele mai utilizate în DESENUL TEHNIC sunt:
Perspectiva este sistemul de reprezentare care are la bază proiecĠia centrală
pe un plan de proiecĠie [P], aúezat între corp úi centrul de proiecĠie (ochiul
observatorului), Fig.1.5. Este folosit cu precădere în arhitectură úi
construcĠii.

12

a.

Fig. 1.4 b. c.

1.3 Sisteme de reprezentare
Sistemele cele mai utilizate în DESENUL TEHNIC sunt:
Perspectiva este sistemul de reprezentare care are la bază proiecĠia centrală
pe un plan de proiecĠie [P], aúezat între corp úi centrul de proiecĠie (ochiul
observatorului), Fig.1.5. Este folosit cu precădere în arhitectură úi
construcĠii.

13

Fig. 1.5 a. b.
Dubla proieĠie ortogonală este sistemul de reprezentare cunoscut
sub denumirea de METODA MONGE úi are la bază proiecĠia paralel
ortogonală pe două sau mai multe plane de proiecĠie perpendiculare
între ele; planul orizontal >H@ úi planele verticale de front >V@ úi de
profil >L@, Fig.1.6.

Fig. 1.6 Fig. 1.7
Se alege în aúa fel proiecĠia corpului astfel încât diversele feĠe ale lui
să fie paralele cu planele de proiecĠie, astfel încât feĠele corpului să se
proiecteze în “adevărata” lor mărime pe planele de proiecĠie. După
proiecĠia corpului pe cele trei plane de proiecĠie ale sistemului de
referinĠă (triedrul ortogonal de proiecĠie OXZY) se procedează la

13

Fig. 1.5 a. b.
Dubla proieĠie ortogonală este sistemul de reprezentare cunoscut
sub denumirea de METODA MONGE úi are la bază proiecĠia paralel
ortogonală pe două sau mai multe plane de proiecĠie perpendiculare
între ele; planul orizontal >H@ úi planele verticale de front >V@ úi de
profil >L@, Fig.1.6.

Fig. 1.6 Fig. 1.7
Se alege în aúa fel proiecĠia corpului astfel încât diversele feĠe ale lui
să fie paralele cu planele de proiecĠie, astfel încât feĠele corpului să se
proiecteze în “adevărata” lor mărime pe planele de proiecĠie. După
proiecĠia corpului pe cele trei plane de proiecĠie ale sistemului de
referinĠă (triedrul ortogonal de proiecĠie OXZY) se procedează la

14
rabaterea planelor, planul orizontal >H@ înspre în jos iar planul de profil
>L@ lateral spre spate, până când se suprapun pe extensia planului
vertical (foaia de hârtie). Rabaterea se face în jurul axelor sistemului
rectangular OXZY cu 90
0
; figura asfel obĠinută se numeúte epură,
Fig.1.7.
DefiniĠie. Epura este desenul care conĠine rezolvarea grafică a unor
probleme de geometrie în spaĠiu prin intermediul geometriei
descriptive.
Un corp în spaĠiu (structură spaĠială) poate fi proiectat cu unghiuri
drepte pe úase planuri care formează suprafaĠa unui cub (Fig.1.8 a, b, c).

a.
vedere din
dreapta
vedere din
stinga
vedere din
spate
vedere
de jos
vedere
de sus
din fata
A B
C
D
E
F
G
H
E1
G1
G
H
E
F A B
E F
C
G H
D

Fig. 1.8 b. c.

14
rabaterea planelor, planul orizontal >H@ înspre în jos iar planul de profil
>L@ lateral spre spate, până când se suprapun pe extensia planului
vertical (foaia de hârtie). Rabaterea se face în jurul axelor sistemului
rectangular OXZY cu 90
0
; figura asfel obĠinută se numeúte epură,
Fig.1.7.
DefiniĠie. Epura este desenul care conĠine rezolvarea grafică a unor
probleme de geometrie în spaĠiu prin intermediul geometriei
descriptive.
Un corp în spaĠiu (structură spaĠială) poate fi proiectat cu unghiuri
drepte pe úase planuri care formează suprafaĠa unui cub (Fig.1.8 a, b, c).

a.
vedere din
dreapta
vedere din
stinga
vedere din
spate
vedere
de jos
vedere
de sus
din fata
A B
C
D
E
F
G
H
E1
G1
G
H
E
F A B
E F
C
G H
D

Fig. 1.8 b. c.

15
Această reprezentare cunoscută sub denumirea celor “6 proiecĠii
principale” nu oferă tot timpul proiecĠia elementelor geometrice ale
corpului în adevărata mărime pe planele de proiecĠie datorită deformărilor
imaginilor din spaĠiul tridimensional în spaĠiul bidimensional.
Reprezentarea axonometrică este sistemul de reprezentare a corpurilor
din spaĠiu pe un singur plan de proiecĠie >P@ numit plan axonometric prin
proiecĠie paralelă, oblică sau ortogonală úi prin care se urmăreúte ca
imaginea obĠinută să sugereze spaĠial corpul. Metoda foloseúte raportarea
prealabilă la triedrul ortogonal OXYZ, Fig.1.9.


Fig. 1.9

Reprezentarea cotată este sistemul de reprezentare a suprafeĠelor úi
utilizează atât elemente geometrice ( proiecĠia paralelă ortogonală pe
planul de proiecĠie orizontal >H@ ) cât úi elemente numerice ce definesc
cotele ( adâncimi sau înălĠimi ).

15
Această reprezentare cunoscută sub denumirea celor “6 proiecĠii
principale” nu oferă tot timpul proiecĠia elementelor geometrice ale
corpului în adevărata mărime pe planele de proiecĠie datorită deformărilor
imaginilor din spaĠiul tridimensional în spaĠiul bidimensional.
Reprezentarea axonometrică este sistemul de reprezentare a corpurilor
din spaĠiu pe un singur plan de proiecĠie >P@ numit plan axonometric prin
proiecĠie paralelă, oblică sau ortogonală úi prin care se urmăreúte ca
imaginea obĠinută să sugereze spaĠial corpul. Metoda foloseúte raportarea
prealabilă la triedrul ortogonal OXYZ, Fig.1.9.


Fig. 1.9

Reprezentarea cotată este sistemul de reprezentare a suprafeĠelor úi
utilizează atât elemente geometrice ( proiecĠia paralelă ortogonală pe
planul de proiecĠie orizontal >H@ ) cât úi elemente numerice ce definesc
cotele ( adâncimi sau înălĠimi ).

16
x Curbele de nivel. Urma din plan rezultată după intersecĠia unei
forme de relief cu un plan >P@ paralel cu planul de proiecĠie
orizontal >H@ de cotă zero (plan de comparaĠie – nivelul constant
al mării) se numeúte curbă de nivel (Fig.1.10, Fig.1.11) úi se
utilizează în topografie úi cartografie.

Fig. 1.10

Fig. 1.11

x Liniile de plutire Carcasa unei nave are o formă destul de
complicată. Pentru reprezentare se duc trei sisteme de plane
verticale úi se construiesc intersecĠiile lor cu suprafaĠa exterioară
a carcasei, Fig.1.12.


16
x Curbele de nivel. Urma din plan rezultată după intersecĠia unei
forme de relief cu un plan >P@ paralel cu planul de proiecĠie
orizontal >H@ de cotă zero (plan de comparaĠie – nivelul constant
al mării) se numeúte curbă de nivel (Fig.1.10, Fig.1.11) úi se
utilizează în topografie úi cartografie.

Fig. 1.10

Fig. 1.11

x Liniile de plutire Carcasa unei nave are o formă destul de
complicată. Pentru reprezentare se duc trei sisteme de plane
verticale úi se construiesc intersecĠiile lor cu suprafaĠa exterioară
a carcasei, Fig.1.12.


17
Fig. 1.12

Planele secante se duc:
a. orizontal, curbele de intersecĠie I . . . VI se numesc linii de plutire, fiind
curbele pe care le trasează apa pe carcasa navei pe măsură ce aceasta se
scufundă în funcĠie de greutatea încărcăturii. Pe vederea laterală a carcasei,
precum úi pe vederea de sus (dinspre proră) úi din spate (dinspre pupă),
liniile de plutire sunt reprezentate de drepte orizontale. Toate liniile de
plutire se obĠin în plan în mărime naturală.
b. vertical, paralel cu axa longitudinală a navei, curbele de intersecĠie
corespunzătoare A, B, C sunt reprezentate în plan úi pe vederea din faĠă (úi
din spate) prin linii drepte, iar în vederea laterală prin linii curbe.
c. vertical, perpendicular pe axa longitudinală a navei, planele de coastă
sunt planele perpendiculare pe axa longitudinală a navei. Curbele de
intersecĠie 0, 1, 2, . . . 10, sunt reprezentate în plan úi pe vederea laterală
prin linii drepte, iar pe vederea din faĠă ( úi din spate) prin linii curbe.

17
Fig. 1.12

Planele secante se duc:
a. orizontal, curbele de intersecĠie I . . . VI se numesc linii de plutire, fiind
curbele pe care le trasează apa pe carcasa navei pe măsură ce aceasta se
scufundă în funcĠie de greutatea încărcăturii. Pe vederea laterală a carcasei,
precum úi pe vederea de sus (dinspre proră) úi din spate (dinspre pupă),
liniile de plutire sunt reprezentate de drepte orizontale. Toate liniile de
plutire se obĠin în plan în mărime naturală.
b. vertical, paralel cu axa longitudinală a navei, curbele de intersecĠie
corespunzătoare A, B, C sunt reprezentate în plan úi pe vederea din faĠă (úi
din spate) prin linii drepte, iar în vederea laterală prin linii curbe.
c. vertical, perpendicular pe axa longitudinală a navei, planele de coastă
sunt planele perpendiculare pe axa longitudinală a navei. Curbele de
intersecĠie 0, 1, 2, . . . 10, sunt reprezentate în plan úi pe vederea laterală
prin linii drepte, iar pe vederea din faĠă ( úi din spate) prin linii curbe.

18
2. PUNCTUL
2.1 Reprezentarea punctului în epură
Folosind cele două plane de proiecĠie perpendiculare ( [H] –
orizontal úi [V] – vertical ) care se intersectează după dreapta (OX) – axă
de proiecĠie sau linie de pământ, un punct A din spaĠiu se va proiecta pe
[H] în a – proiecĠia orizontală a punctului úi pe [V] în a’– proiecĠia
verticală a punctului. DistanĠa de la punctul A la [H] se numeúte cotă úi se
notează cu z, iar distanĠa de la punctul A la [V] se numeúte depărtare úi se
notează cu y , (Fig. 2.1).

Fig. 2.1 Fig. 2.2
Prin rotirea [H] în sensul acelor de ceasornic până la suprapunerea
peste [V] se obĠine epura, (Fig. 2.2). EPURA este reprezentare plană
convenĠională a corpurilor spaĠiale, proiectate ortogonal pe planele de
proiecĠie, utilizând numai axele de proiecĠie. În proiecĠia dublu ortogonală
(sistemul Monge), un punct A din spaĠiu este definit în epură de două
proiecĠii a úi a’, iar două proiecĠii aflate pe aceeaúi linie de ordine definesc
un punct din spaĠiu.

2.2 Punctul în diedre
Diedrul – unghiul format între două plane care se intersectează. În cazul
proiecĠiei ortogonale, planele [H] úi [V] împart spaĠiul în 4 diedre

18
2. PUNCTUL
2.1 Reprezentarea punctului în epură
Folosind cele două plane de proiecĠie perpendiculare ( [H] –
orizontal úi [V] – vertical ) care se intersectează după dreapta (OX) – axă
de proiecĠie sau linie de pământ, un punct A din spaĠiu se va proiecta pe
[H] în a – proiecĠia orizontală a punctului úi pe [V] în a’– proiecĠia
verticală a punctului. DistanĠa de la punctul A la [H] se numeúte cotă úi se
notează cu z, iar distanĠa de la punctul A la [V] se numeúte depărtare úi se
notează cu y , (Fig. 2.1).

Fig. 2.1 Fig. 2.2
Prin rotirea [H] în sensul acelor de ceasornic până la suprapunerea
peste [V] se obĠine epura, (Fig. 2.2). EPURA este reprezentare plană
convenĠională a corpurilor spaĠiale, proiectate ortogonal pe planele de
proiecĠie, utilizând numai axele de proiecĠie. În proiecĠia dublu ortogonală
(sistemul Monge), un punct A din spaĠiu este definit în epură de două
proiecĠii a úi a’, iar două proiecĠii aflate pe aceeaúi linie de ordine definesc
un punct din spaĠiu.

2.2 Punctul în diedre
Diedrul – unghiul format între două plane care se intersectează. În cazul
proiecĠiei ortogonale, planele [H] úi [V] împart spaĠiul în 4 diedre

19
(Fig.2.3), notate I, II, III úi IV. În Fig. 2.4 sunt prezentate în epură puncte
situate în cele 4 diedre. În funcĠie de diedrul în care sunt conĠinute,
semnele lui z úi y sunt pozitive sau negative, (Tab. 2.1).


Fig. 2.3


Fig. 2.4
2.3 Punctul în triedre
Unghiul format de 3 plane concurente se numeúte unghi triedru. În
cazul folosirii celui de-al treilea plan de proiecĠie [W] – plan lateral de
proiecĠie, care este perpendicular pe [H] úi [V], un punct A din spaĠiu (Fig.
Diedrul

Coordonata
I II III IV
Depărtarea + – – +
Cota + + – –

19
(Fig.2.3), notate I, II, III úi IV. În Fig. 2.4 sunt prezentate în epură puncte
situate în cele 4 diedre. În funcĠie de diedrul în care sunt conĠinute,
semnele lui z úi y sunt pozitive sau negative, (Tab. 2.1).


Fig. 2.3


Fig. 2.4
2.3 Punctul în triedre
Unghiul format de 3 plane concurente se numeúte unghi triedru. În
cazul folosirii celui de-al treilea plan de proiecĠie [W] – plan lateral de
proiecĠie, care este perpendicular pe [H] úi [V], un punct A din spaĠiu (Fig.
Diedrul

Coordonata
I II III IV
Depărtarea + – – +
Cota + + – –

20
2.5) va avea úi o a treia proiecĠie a’’. DistanĠa de la punctul A la planul [W]
se numeúte abscisă úi se notează cu x. Epura se obĠine prin rotirea planului
[H] în sensul acelor de ceasornic úi prin rotirea planului [W] în sens invers
acelor de ceasornic, până se suprapun peste [V] (Fig. 2.6). ProiecĠia a’’
descrie în această rotaĠie un arc de cerc de rază egală cu depărtarea. Pla-
nele [H], [V] úi [W] împart spaĠiul în 8 triedre, notate cu I, II, III, ... VIII.
Puncte situate în cele opt triedre sunt prezentate în epură în Fig. 2.7, iar în
Tab. 2.2 este sistematizat semnul coordonatelor x, y úi z în cele 8 triedre.
Tabelul 2.2
Triedrul I II III IV V VI VII VIII
Semnul x + + + + – – – –
Semnul y + – – + + – – +
Semnul z + + – – + + – –

z
x
y
0
a
a''
abscisa x
c
o
t
a

z
d
e
p
[
r
t
a
r
e
a

y
a'
az
ax
ay1
ay

Fig. 2.5 Fig. 2.6
z
x
y
0
ay1
ay
a
a''
az
ax
a'
Triedrul I

z
x
y
0
b
b''
bz
by
bx by1
b'
Triedrul II

z
x
y
O
cy
cy1
c
c''
cz
cx
c'
Triedrul III


20
2.5) va avea úi o a treia proiecĠie a’’. DistanĠa de la punctul A la planul [W]
se numeúte abscisă úi se notează cu x. Epura se obĠine prin rotirea planului
[H] în sensul acelor de ceasornic úi prin rotirea planului [W] în sens invers
acelor de ceasornic, până se suprapun peste [V] (Fig. 2.6). ProiecĠia a’’
descrie în această rotaĠie un arc de cerc de rază egală cu depărtarea. Pla-
nele [H], [V] úi [W] împart spaĠiul în 8 triedre, notate cu I, II, III, ... VIII.
Puncte situate în cele opt triedre sunt prezentate în epură în Fig. 2.7, iar în
Tab. 2.2 este sistematizat semnul coordonatelor x, y úi z în cele 8 triedre.
Tabelul 2.2
Triedrul I II III IV V VI VII VIII
Semnul x + + + + – – – –
Semnul y + – – + + – – +
Semnul z + + – – + + – –

z
x
y
0
a
a''
abscisa x
c
o
t
a

z
d
e
p
[
r
t
a
r
e
a

y
a'
az
ax
ay1
ay

Fig. 2.5 Fig. 2.6
z
x
y
0
ay1
ay
a
a''
az
ax
a'
Triedrul I

z
x
y
0
b
b''
bz
by
bx by1
b'
Triedrul II

z
x
y
O
cy
cy1
c
c''
cz
cx
c'
Triedrul III


21

z
x
y
0
dy
dy1
d''
d'
d
dz
dx
Triedrul IV



Fig. 2.7
2.4 Puncte situate în plane bisectoare
Aceste puncte au distanĠa egală cu cota.
Se cunosc două plane bisectoare: planul bisector unu care împarte
diedrele unu úi trei în aúa fel încât toate punctele acestui plan au depărtarea
egală cu cota úi planul bisector doi care împarte diedrele doi úi patru în aúa
fel încât toate punctele acestui plan au depărtarea egală cu cota.
ConvenĠional, aceste plane se notează [B
1
] úi [B
2
],(Fig. 2.8).
Fig. 2.8

21

z
x
y
0
dy
dy1
d''
d'
d
dz
dx
Triedrul IV



Fig. 2.7
2.4 Puncte situate în plane bisectoare
Aceste puncte au distanĠa egală cu cota.
Se cunosc două plane bisectoare: planul bisector unu care împarte
diedrele unu úi trei în aúa fel încât toate punctele acestui plan au depărtarea
egală cu cota úi planul bisector doi care împarte diedrele doi úi patru în aúa
fel încât toate punctele acestui plan au depărtarea egală cu cota.
ConvenĠional, aceste plane se notează [B
1
] úi [B
2
],(Fig. 2.8).
Fig. 2.8

22
Dacă E (e, e’)  [B
1
] úi se găseúte în diedrul I, atunci cota va fi
egală cu depărtarea úi ambele vor fi pozitive, (Fig. 2.9). Epura unui astfel
de punct va arata ca în Fig. 2.9, proiecĠiile e úi e’ fiind simetrice faĠă de
linia de pământ.
Fig. 2.9
Idem cu punctele F (f, f’)  [B
2
], G (g, g’)  [B
1
] úi H (e,e’)  [B
2
].

2.5 Puncte situate pe linia de pământ
Sunt situate pe dreapta de intersecĠie dintre planele [H] úi [V] - (OX)
úi aparĠin concomitent ambelor planuri deci, aceste puncte au atât cotele
cât úi depărtările egale cu zero. În această situaĠie, proiecĠiile orizontale úi
verticale se vor confunda cu însăúi punctul din spaĠiu.

2.6 Puncte situate în planele de proiecĠie
Caracteristica unor astfel de puncte este că una din coordonatele
descriptive este egală cu zero úi, prin urmare, una din proiecĠii se va

22
Dacă E (e, e’)  [B
1
] úi se găseúte în diedrul I, atunci cota va fi
egală cu depărtarea úi ambele vor fi pozitive, (Fig. 2.9). Epura unui astfel
de punct va arata ca în Fig. 2.9, proiecĠiile e úi e’ fiind simetrice faĠă de
linia de pământ.
Fig. 2.9
Idem cu punctele F (f, f’)  [B
2
], G (g, g’)  [B
1
] úi H (e,e’)  [B
2
].

2.5 Puncte situate pe linia de pământ
Sunt situate pe dreapta de intersecĠie dintre planele [H] úi [V] - (OX)
úi aparĠin concomitent ambelor planuri deci, aceste puncte au atât cotele
cât úi depărtările egale cu zero. În această situaĠie, proiecĠiile orizontale úi
verticale se vor confunda cu însăúi punctul din spaĠiu.

2.6 Puncte situate în planele de proiecĠie
Caracteristica unor astfel de puncte este că una din coordonatele
descriptive este egală cu zero úi, prin urmare, una din proiecĠii se va

23
confunda cu însăúi punctul din spaĠiu , în timp ce cealaltă proiecĠie se va
găsi pe linia de pământ, (punctele I, J, K, L din Fig. 2.9).
Epurele tuturor punctelor prezentate la punctele: 2.2, 2.3, 2.4 úi 2.5
sunt prezentate în Fig. 2.10.

Fig. 2.10

2.7 Alfabetul punctului
Sintetizând cele expuse la reprezentarea punctului, se poate
concluziona că: un punct poate ocupa 17 poziĠii în regiunile spaĠiului
limitat la planele de proiecĠie úi planele bisectoare (Fig. 2.11). Această
succesiune de poziĠii se numeúte alfabetul punctului.
Comparând cele 17 poziĠii ale punctelor de la A la S din Fig. 2.11 úi
din epurele punctelor (Fig. 2.12), rezultă următoarele:
- A (a, a’)  >H@ Ÿ a’{ A š a’  Ox ;
- B (b, b’) – situat în diedrul I, sub >B
1
@, deoarece are depărtarea mai
mare decât cota, úi ambele sunt pozitive;
- C (c, c’)  >B
1
@ Ÿ Cc { c C c ;

23
confunda cu însăúi punctul din spaĠiu , în timp ce cealaltă proiecĠie se va
găsi pe linia de pământ, (punctele I, J, K, L din Fig. 2.9).
Epurele tuturor punctelor prezentate la punctele: 2.2, 2.3, 2.4 úi 2.5
sunt prezentate în Fig. 2.10.

Fig. 2.10

2.7 Alfabetul punctului
Sintetizând cele expuse la reprezentarea punctului, se poate
concluziona că: un punct poate ocupa 17 poziĠii în regiunile spaĠiului
limitat la planele de proiecĠie úi planele bisectoare (Fig. 2.11). Această
succesiune de poziĠii se numeúte alfabetul punctului.
Comparând cele 17 poziĠii ale punctelor de la A la S din Fig. 2.11 úi
din epurele punctelor (Fig. 2.12), rezultă următoarele:
- A (a, a’)  >H@ Ÿ a’{ A š a’  Ox ;
- B (b, b’) – situat în diedrul I, sub >B
1
@, deoarece are depărtarea mai
mare decât cota, úi ambele sunt pozitive;
- C (c, c’)  >B
1
@ Ÿ Cc { c C c ;

24
- D (d, d’) – situat în diedrul I, deasupra lui >B
1
@, deoarece are
depărtarea mai mică decât cota, úi ambele sunt pozitive;
- E (e, e’)  >V
s
@ Ÿ e’ { E š e  Ox ;
- F (f, f’) – situat în diedrul II, deasupra lui >B
2
@, deoarece are cota mai
mare decât depărtarea în valoare absolută (cota este pozitivă iar
depărtarea negativă);
- G (g, g’)  >B
2
@ Ÿ Gg { g G c – ambele proiecĠii coincid, deci cota
este egală cu depărtarea absolută úi fiind situate ambele deasupra lui
Ox rezultă că depărtarea este negativă úi cota este pozitivă, semne
caracteristice diedrului II;
- I (i, i’) – în diedrul II, sub >B
2
@;
- J (j, j’)  >H
p
@ Ÿ j { J š j’  Ox ;
- K (k, k’) – în diedrul III, deasupra lui >B
1
@;
- L (l, l’)  >B
1
@ Ÿ Ll { l L c - cota egală cu depărtarea în valoare úi
ambele negative;
- M (m, m’) – în diedrul III, cota mai mare decât depărtarea în valoare
úi ambele negative;
- N (n, n’)  >V
i
@ Ÿ n’ { N š n  Ox - depărtarea zero, cota negativă;
- P (p, p’) – în diedrul IV, sub >B
2
@, depărtarea pozitivă iar cota
negativă; în valoare absolută cota este mai mare decât depărtarea;
- R (r, r’)  >B
2
@ Ÿ Rr { r R c - cota egală cu depărtarea în valoare
absolută, în diedrul IV;
- S (s, s’) – deasupra lui >B
1
@ în diedrul IV, depărtarea este pozitivă úi
cota negativă; în valoare absolută cota este mai mică decât
depărtarea;
- O (o, o’)  Ox cota úi depărtarea egale cu zero.

24
- D (d, d’) – situat în diedrul I, deasupra lui >B
1
@, deoarece are
depărtarea mai mică decât cota, úi ambele sunt pozitive;
- E (e, e’)  >V
s
@ Ÿ e’ { E š e  Ox ;
- F (f, f’) – situat în diedrul II, deasupra lui >B
2
@, deoarece are cota mai
mare decât depărtarea în valoare absolută (cota este pozitivă iar
depărtarea negativă);
- G (g, g’)  >B
2
@ Ÿ Gg { g G c – ambele proiecĠii coincid, deci cota
este egală cu depărtarea absolută úi fiind situate ambele deasupra lui
Ox rezultă că depărtarea este negativă úi cota este pozitivă, semne
caracteristice diedrului II;
- I (i, i’) – în diedrul II, sub >B
2
@;
- J (j, j’)  >H
p
@ Ÿ j { J š j’  Ox ;
- K (k, k’) – în diedrul III, deasupra lui >B
1
@;
- L (l, l’)  >B
1
@ Ÿ Ll { l L c - cota egală cu depărtarea în valoare úi
ambele negative;
- M (m, m’) – în diedrul III, cota mai mare decât depărtarea în valoare
úi ambele negative;
- N (n, n’)  >V
i
@ Ÿ n’ { N š n  Ox - depărtarea zero, cota negativă;
- P (p, p’) – în diedrul IV, sub >B
2
@, depărtarea pozitivă iar cota
negativă; în valoare absolută cota este mai mare decât depărtarea;
- R (r, r’)  >B
2
@ Ÿ Rr { r R c - cota egală cu depărtarea în valoare
absolută, în diedrul IV;
- S (s, s’) – deasupra lui >B
1
@ în diedrul IV, depărtarea este pozitivă úi
cota negativă; în valoare absolută cota este mai mică decât
depărtarea;
- O (o, o’)  Ox cota úi depărtarea egale cu zero.

25
Ha A
B
C
D
E
F
G
I
J
K
L
M
N
Vs
y (-x)
z (-y)
Vi y (-z)
x Hp
B2 B1
bx cx dx fx gx ix
j k l m p d r c s a b
P
R
S
m' p'
r' l'
k' s'
b' i'
g' c'
d' f'
3
8 5
6 7
4 1
2

Fig. 2.11

0
a
b
c
d k'
l'
m'
n'
p' s
fx gx ix e ex
g g'
n nx mx lx kx rx sx
s'
i'
p
f
x
px
jx j'
ax bx cx dx
b'
c'
d' f'
i
j
k
l
m
e'
a'
r r'
0 0’ 0x
0 X T


Fig. 2.12

25
Ha A
B
C
D
E
F
G
I
J
K
L
M
N
Vs
y (-x)
z (-y)
Vi y (-z)
x Hp
B2 B1
bx cx dx fx gx ix
j k l m p d r c s a b
P
R
S
m' p'
r' l'
k' s'
b' i'
g' c'
d' f'
3
8 5
6 7
4 1
2

Fig. 2.11

0
a
b
c
d k'
l'
m'
n'
p' s
fx gx ix e ex
g g'
n nx mx lx kx rx sx
s'
i'
p
f
x
px
jx j'
ax bx cx dx
b'
c'
d' f'
i
j
k
l
m
e'
a'
r r'
0 0’ 0x
0 X T


Fig. 2.12

26
3 DREAPTA
3.1 Urmele dreptei
Urmele dreptei: punctele în care dreapta din spaĠiu intersectează
planele de proiecĠie. O dreaptă oarecare poate intersecta cele trei plane de
proiecĠie, deci poate avea trei urme.
Punctul de intersecĠie dintre o dreaptă D úi planul [H] se numeúte
urmă orizontală; se notează cu H (h, h’), H  [H], deci, H (x, y, 0).
Punctul de intersecĠie dintre o dreaptă D úi planul [V] se numeúte urmă
verticală; se notează cu V (v, v’), V  [V], deci, V (x, 0, z). Punctul de
intersecĠie dintre o dreaptă D úi planul [W] se numeúte urmă laterală; se
notează cu W (w,w’), W  [W], deci, W (0, y, z).
În Fig. 3.1 sunt prezentate proiecĠiile urmelor pe epura dreptei D (d, d’).

X
0

Fig. 3.1

3.2 PoziĠiile remarcabile (particulare) ale unei drepte

3.2.1 Drepte paralele cu planele de proiecĠie:
Dreapta de nivel (orizontala) – dreapta paralelă cu [H], deci toate
punctele orizontalei au aceeaúi cotă. Punctele ce definesc o astfel de
dreaptă se vor găsi la aceeaúi distanĠă faĠă de [H], proiecĠia verticală va
fi paralelă cu linia de pământ Ox , iar proiecĠia orizontală poate fi
înclinată oricum faĠă de Ox , Fig. 3.2;

26
3 DREAPTA
3.1 Urmele dreptei
Urmele dreptei: punctele în care dreapta din spaĠiu intersectează
planele de proiecĠie. O dreaptă oarecare poate intersecta cele trei plane de
proiecĠie, deci poate avea trei urme.
Punctul de intersecĠie dintre o dreaptă D úi planul [H] se numeúte
urmă orizontală; se notează cu H (h, h’), H  [H], deci, H (x, y, 0).
Punctul de intersecĠie dintre o dreaptă D úi planul [V] se numeúte urmă
verticală; se notează cu V (v, v’), V  [V], deci, V (x, 0, z). Punctul de
intersecĠie dintre o dreaptă D úi planul [W] se numeúte urmă laterală; se
notează cu W (w,w’), W  [W], deci, W (0, y, z).
În Fig. 3.1 sunt prezentate proiecĠiile urmelor pe epura dreptei D (d, d’).

X
0

Fig. 3.1

3.2 PoziĠiile remarcabile (particulare) ale unei drepte

3.2.1 Drepte paralele cu planele de proiecĠie:
Dreapta de nivel (orizontala) – dreapta paralelă cu [H], deci toate
punctele orizontalei au aceeaúi cotă. Punctele ce definesc o astfel de
dreaptă se vor găsi la aceeaúi distanĠă faĠă de [H], proiecĠia verticală va
fi paralelă cu linia de pământ Ox , iar proiecĠia orizontală poate fi
înclinată oricum faĠă de Ox , Fig. 3.2;

27

x
y
y'
z
0
Fig. 3.2
Dreapta de front (frontala) – dreaptă paralelă cu [V], deci toate
punctele frontalei au aceeaúi depărtare. Punctele ce o definesc se vor
găsi la aceeaúi distanĠă faĠă de [V], proiecĠia orizontală va fi paralelă cu
Ox úi cea verticală, înclinată faĠă de Ox , Fig. 3.3;

b
x
y
y'
z
0

Fig. 3.3
Dreapta de profil – dreaptă paralelă cu [W], deci toate punctele dreptei
de profil au aceeaúi abscisă. Punctele ce o definesc se vor găsi la
aceeaúi distanĠă faĠă de [W], iar proiecĠiile orizontală úi verticală sunt
perpendiculare pe Ox , Fig. 3.4.

z
g''
g'
g
i'' i'
d
d' d''
i
x
y
y'
O

Fig. 3.4

27

x
y
y'
z
0
Fig. 3.2
Dreapta de front (frontala) – dreaptă paralelă cu [V], deci toate
punctele frontalei au aceeaúi depărtare. Punctele ce o definesc se vor
găsi la aceeaúi distanĠă faĠă de [V], proiecĠia orizontală va fi paralelă cu
Ox úi cea verticală, înclinată faĠă de Ox , Fig. 3.3;

b
x
y
y'
z
0

Fig. 3.3
Dreapta de profil – dreaptă paralelă cu [W], deci toate punctele dreptei
de profil au aceeaúi abscisă. Punctele ce o definesc se vor găsi la
aceeaúi distanĠă faĠă de [W], iar proiecĠiile orizontală úi verticală sunt
perpendiculare pe Ox , Fig. 3.4.

z
g''
g'
g
i'' i'
d
d' d''
i
x
y
y'
O

Fig. 3.4

28
3.2.2 Drepte perpendiculare pe planele de proiecĠie:
Dreapta verticală – dreaptă perpendiculară pe [H] úi simultan paralelă
cu [V] úi [W]. Punctele ce o definesc au atât abscisele cât úi depărtările
egale. ProiecĠia orizontală se reduce la un punct iar proiecĠiile verticală
úi laterală vor fi paralele cu axa secundară de proiecĠie Oz , Fig. 3.5;


z
y
y'
f''
f'
e''
e'
d'
d''
e=f
x
0

Fig. 3.5

Dreapta de capăt – dreapta perpendiculară pe [V]. Punctele ce o
definesc au abscisele úi cotele egale. ProiecĠia verticală se reduce la un
punct iar proiecĠiile orizontală úi laterală sunt perpendiculare pe Ox úi
pe Oz , Fig. 3.6;


0
d''
b''
b
b=c c''
c
d
x
z
y
y'

Fig. 3.6

28
3.2.2 Drepte perpendiculare pe planele de proiecĠie:
Dreapta verticală – dreaptă perpendiculară pe [H] úi simultan paralelă
cu [V] úi [W]. Punctele ce o definesc au atât abscisele cât úi depărtările
egale. ProiecĠia orizontală se reduce la un punct iar proiecĠiile verticală
úi laterală vor fi paralele cu axa secundară de proiecĠie Oz , Fig. 3.5;


z
y
y'
f''
f'
e''
e'
d'
d''
e=f
x
0

Fig. 3.5

Dreapta de capăt – dreapta perpendiculară pe [V]. Punctele ce o
definesc au abscisele úi cotele egale. ProiecĠia verticală se reduce la un
punct iar proiecĠiile orizontală úi laterală sunt perpendiculare pe Ox úi
pe Oz , Fig. 3.6;


0
d''
b''
b
b=c c''
c
d
x
z
y
y'

Fig. 3.6

29
Dreapta fronto-orizontală – dreapta perpendiculară pe [W], dar úi
paralelă cu [H] úi [V]; este simultan o dreaptă de nivel úi o dreaptă
frontală. Punctele ce o definesc vor avea aceleaúi cote úi depărtări.
ProiecĠia laterală se reduce la un punct, Fig. 3.7;

a
d
d' a'
b
b' a''=b''
x
z
y
y'
0
Fig. 3.7

3.2.3 Drepte conĠinute în planele de proiecĠie:
Dreapta conĠinută în planul orizontal [H] – orizontala de cotă zero.
ProiecĠia orizontală se confundă cu însăúi dreapta; proiecĠiile verticală
úi laterală se suprapun pe axele de proiecĠie Ox úi Oy , Fig. 3.8;

d'' d'
d
a'=a
X
a''=a
Y
b'=b
X
b''=b
Y
x
y'
y
z
0
a
b
Fig. 3.8

Dreapta conĠinută în planul vertical [V] – frontala de depărtare zero.
ProiecĠia verticală se confundă cu însăúi dreapta; proiecĠiile orizontală
úi laterală se suprapun pe axele de proiecĠie Ox úi Oz , Fig. 3.9;

29
Dreapta fronto-orizontală – dreapta perpendiculară pe [W], dar úi
paralelă cu [H] úi [V]; este simultan o dreaptă de nivel úi o dreaptă
frontală. Punctele ce o definesc vor avea aceleaúi cote úi depărtări.
ProiecĠia laterală se reduce la un punct, Fig. 3.7;

a
d
d' a'
b
b' a''=b''
x
z
y
y'
0
Fig. 3.7

3.2.3 Drepte conĠinute în planele de proiecĠie:
Dreapta conĠinută în planul orizontal [H] – orizontala de cotă zero.
ProiecĠia orizontală se confundă cu însăúi dreapta; proiecĠiile verticală
úi laterală se suprapun pe axele de proiecĠie Ox úi Oy , Fig. 3.8;

d'' d'
d
a'=a
X
a''=a
Y
b'=b
X
b''=b
Y
x
y'
y
z
0
a
b
Fig. 3.8

Dreapta conĠinută în planul vertical [V] – frontala de depărtare zero.
ProiecĠia verticală se confundă cu însăúi dreapta; proiecĠiile orizontală
úi laterală se suprapun pe axele de proiecĠie Ox úi Oz , Fig. 3.9;

30
Fig. 3.9


d''
0
d
g=g
Y
g'=g
Z
H=h''
D=d''
G=g''
h=h
Y
h'=h
Z
x
z
y'
y
Fig. 3.10

Dreapta conĠinută în planul lateral [W] – dreapta de profil cu
abscisele zero. ProiecĠia laterală se confundă cu dreapta iar proiecĠiile
orizontală úi verticală se suprapun pe axele de proiecĠie Oy úi Oz , Fig.
3.10.

3.2.4 Drepte ce coincid cu una din axele de proiecĠie
O dreaptă ce coincide cu una din axele de proiecĠie va avea
proiecĠiile ei pe planele adiacente, confundate chiar cu axa respectivă, în
timp ce proiecĠia pe cel de al treilea plan se va reduce la un punct ce se
confundă cu originea axelor. Denumirile úi proprietăĠile unor astfel de
drepte sunt aceleaúi ca úi pentru dreptele perpendiculare pe unul din
planele de proiecĠie ( verticala, fronto - orizontala úi dreapta de capăt ).
Aceste drepte úi epurele lor sunt prezentate în Fig. 3.11.

30
Fig. 3.9


d''
0
d
g=g
Y
g'=g
Z
H=h''
D=d''
G=g''
h=h
Y
h'=h
Z
x
z
y'
y
Fig. 3.10

Dreapta conĠinută în planul lateral [W] – dreapta de profil cu
abscisele zero. ProiecĠia laterală se confundă cu dreapta iar proiecĠiile
orizontală úi verticală se suprapun pe axele de proiecĠie Oy úi Oz , Fig.
3.10.

3.2.4 Drepte ce coincid cu una din axele de proiecĠie
O dreaptă ce coincide cu una din axele de proiecĠie va avea
proiecĠiile ei pe planele adiacente, confundate chiar cu axa respectivă, în
timp ce proiecĠia pe cel de al treilea plan se va reduce la un punct ce se
confundă cu originea axelor. Denumirile úi proprietăĠile unor astfel de
drepte sunt aceleaúi ca úi pentru dreptele perpendiculare pe unul din
planele de proiecĠie ( verticala, fronto - orizontala úi dreapta de capăt ).
Aceste drepte úi epurele lor sunt prezentate în Fig. 3.11.

31

e'=e''
h''
h
a=a' b=b'
g''
g
f '=f ''
d=d' d=d''
d=d''
d'=d''
0
0=a''=b''
0=e=f
0=g'=f '
x
z
y
y'

Fig. 3.11

3.3 PoziĠia relativă a două drepte

3.3.1 Drepte paralele
Două drepte paralele în spaĠiu vor avea proiecĠiile de acelaúi nume
paralele între ele. Reciproc: dacă proiecĠiile de acelaúi nume a două drepte
din spaĠiu pe fiecare din planele de proiecĠie sunt paralele între ele, rezultă
că úi dreptele din spaĠiu vor fi paralele între ele. Desenul úi epura a două
drepte paralele este prezentat în Fig. 3.12.

Fig. 3.12
3.3.2 Drepte concurente
Două drepte din spaĠiu vor fi concurente dacă proiecĠiile lor de
acelaúi nume se intersectează, iar proiecĠiile punctului de concurenĠă se vor

31

e'=e''
h''
h
a=a' b=b'
g''
g
f '=f ''
d=d' d=d''
d=d''
d'=d''
0
0=a''=b''
0=e=f
0=g'=f '
x
z
y
y'

Fig. 3.11

3.3 PoziĠia relativă a două drepte

3.3.1 Drepte paralele
Două drepte paralele în spaĠiu vor avea proiecĠiile de acelaúi nume
paralele între ele. Reciproc: dacă proiecĠiile de acelaúi nume a două drepte
din spaĠiu pe fiecare din planele de proiecĠie sunt paralele între ele, rezultă
că úi dreptele din spaĠiu vor fi paralele între ele. Desenul úi epura a două
drepte paralele este prezentat în Fig. 3.12.

Fig. 3.12
3.3.2 Drepte concurente
Două drepte din spaĠiu vor fi concurente dacă proiecĠiile lor de
acelaúi nume se intersectează, iar proiecĠiile punctului de concurenĠă se vor

32
afla pe aceeaúi linie de ordine. Desenul úi epura a două drepte concurente
este prezentat în Fig. 3.13.


Fig. 3.13

3.3.3 Drepte disjuncte (necoplanare, oarecare)
Dacă într-o epură punctele de concurenĠă a proiecĠiilor de acelaúi
nume a două drepte nu se găsesc pe aceeaúi linie de ordine, dreptele din
spaĠiu nu sunt concurente úi nici nu îndeplinesc condiĠii de neparalelism,
înseamnă că ele sunt situate în plane diferite. Desenul úi epura a două
drepte oarecare este prezentat în Fig. 3.14.


Fig. 3.14

32
afla pe aceeaúi linie de ordine. Desenul úi epura a două drepte concurente
este prezentat în Fig. 3.13.


Fig. 3.13

3.3.3 Drepte disjuncte (necoplanare, oarecare)
Dacă într-o epură punctele de concurenĠă a proiecĠiilor de acelaúi
nume a două drepte nu se găsesc pe aceeaúi linie de ordine, dreptele din
spaĠiu nu sunt concurente úi nici nu îndeplinesc condiĠii de neparalelism,
înseamnă că ele sunt situate în plane diferite. Desenul úi epura a două
drepte oarecare este prezentat în Fig. 3.14.


Fig. 3.14

33
4. PLANUL

4.1 Reprezentarea úi urmele planului
Un plan poate fi determinat de:
- trei puncte necoliniare, Fig. 4.1;

Fig. 4.1 Fig. 4.2
- două drepte concurente, Fig. 4.2;
- două drepte paralele, Fig. 4.3;

Fig. 4.3 Fig. 4.4
- o dreaptă úi un punct exterior dreptei, Fig. 4.4.
Urmele planului sunt dreptele de intersecĠie ale planului proiectat
[P] cu cele trei plane de proiecĠie [H], [V] úi [W].
- urma orizontală – se notează cu P
h
P
x
, este o dreaptă comună a planului
[P] úi a planului orizontal de proiecĠie [H];
- urma verticală – se notează cu P
v
P
x
, este o dreaptă comună planului [P]
úi a planului vertical de proiecĠie [V];
- urma laterală – se notează P
w
P
y
, este o dreaptă comună a planului [P] úi
a planului lateral de proiecĠie [W].

33
4. PLANUL

4.1 Reprezentarea úi urmele planului
Un plan poate fi determinat de:
- trei puncte necoliniare, Fig. 4.1;

Fig. 4.1 Fig. 4.2
- două drepte concurente, Fig. 4.2;
- două drepte paralele, Fig. 4.3;

Fig. 4.3 Fig. 4.4
- o dreaptă úi un punct exterior dreptei, Fig. 4.4.
Urmele planului sunt dreptele de intersecĠie ale planului proiectat
[P] cu cele trei plane de proiecĠie [H], [V] úi [W].
- urma orizontală – se notează cu P
h
P
x
, este o dreaptă comună a planului
[P] úi a planului orizontal de proiecĠie [H];
- urma verticală – se notează cu P
v
P
x
, este o dreaptă comună planului [P]
úi a planului vertical de proiecĠie [V];
- urma laterală – se notează P
w
P
y
, este o dreaptă comună a planului [P] úi
a planului lateral de proiecĠie [W].

34
În Fig. 4.5 sunt reprezentate în desen úi în epură cele trei urme ale
planului proiectat [P].

z
x
y
0 Px
Py
Py1
Pz
Pv
Ph
Pw

Fig. 4.5

4.2 PoziĠiile planului în raport cu planele de proiecĠie
4.2.1 Plan de poziĠie generală
Acest plan se intersectează cu cele trei plane de proiecĠie úi taie cele
trei axe. Urmele unui astfel de plan pot forma cu axele de proiecĠie
unghiuri ascuĠite sau obtuze, Fig. 4.6.

z
x
y
0
Px Py1
Py
P-z
Pv
P-v
Ph
Pw
P-w

Fig. 4.6

34
În Fig. 4.5 sunt reprezentate în desen úi în epură cele trei urme ale
planului proiectat [P].

z
x
y
0 Px
Py
Py1
Pz
Pv
Ph
Pw

Fig. 4.5

4.2 PoziĠiile planului în raport cu planele de proiecĠie
4.2.1 Plan de poziĠie generală
Acest plan se intersectează cu cele trei plane de proiecĠie úi taie cele
trei axe. Urmele unui astfel de plan pot forma cu axele de proiecĠie
unghiuri ascuĠite sau obtuze, Fig. 4.6.

z
x
y
0
Px Py1
Py
P-z
Pv
P-v
Ph
Pw
P-w

Fig. 4.6

35
4.2.2 Plane proiectante (perpendiculare) pe unul din planele de
proiecĠie
- plan proiectant faĠă de planul orizontal de proiecĠie [H] – urma
orizontală a planului [P] este o dreaptă oarecare a planului orizontal de
proiecĠie [H], Fig. 4.7.

z
x
y
a'
a
a
X
a
Y
a
Z
a''
Px
Py
Py1
Pv
Ph
Pw
0

Fig. 4.7
- plan proiectant faĠă de planul vertical de proiecĠie [V] – urma verticală a
planului [Q] ( perpendicular pe planul de proiecĠie [V] ), poate fi în orice
poziĠie, Fig. 4.8.


z
x
y
a'
a
a''
Px
ay
ax
az
Py
Pv
Ph
Pw
0

Fig. 4.8
- plan proiectant faĠă de planul lateral de proiecĠie [W] – Fig. 4.9.

35
4.2.2 Plane proiectante (perpendiculare) pe unul din planele de
proiecĠie
- plan proiectant faĠă de planul orizontal de proiecĠie [H] – urma
orizontală a planului [P] este o dreaptă oarecare a planului orizontal de
proiecĠie [H], Fig. 4.7.

z
x
y
a'
a
a
X
a
Y
a
Z
a''
Px
Py
Py1
Pv
Ph
Pw
0

Fig. 4.7
- plan proiectant faĠă de planul vertical de proiecĠie [V] – urma verticală a
planului [Q] ( perpendicular pe planul de proiecĠie [V] ), poate fi în orice
poziĠie, Fig. 4.8.


z
x
y
a'
a
a''
Px
ay
ax
az
Py
Pv
Ph
Pw
0

Fig. 4.8
- plan proiectant faĠă de planul lateral de proiecĠie [W] – Fig. 4.9.

36

z
x
y
a'
a
a''
ay
ax
az
Pz
Py
Pv
Ph
Pw
0

Fig. 4.9

4.2.3 Plane paralele cu un plan de proiecĠie úi perpendiculare pe
celelalte două
- Planul de front – paralel cu planul vertical de proiecĠie [V], are urma
orizontală paralelă cu Ox úi cea laterală paralelă cu Oz. Depărtările tuturor
punctelor planului sunt egale cu depărtarea tăieturii Fy de pe axa Oy, iar
Fh este paralelă cu Ox úi Fl paralelă cu Oz. Orice figură geometrică situată
în acest plan se proiecteză în adevărata formă úi mărime pe planul vertical
de proiecĠie [V] úi total deformată pe planele de proiecĠie orizontal [H] úi
lateral [W]. În epură prezintă numai urmă orizontală, Fig. 4.10.

b''
b'
a'',c'' a'
a
b
c
c'
z
x
y
0
Pw
Ph

Fig. 4.10

36

z
x
y
a'
a
a''
ay
ax
az
Pz
Py
Pv
Ph
Pw
0

Fig. 4.9

4.2.3 Plane paralele cu un plan de proiecĠie úi perpendiculare pe
celelalte două
- Planul de front – paralel cu planul vertical de proiecĠie [V], are urma
orizontală paralelă cu Ox úi cea laterală paralelă cu Oz. Depărtările tuturor
punctelor planului sunt egale cu depărtarea tăieturii Fy de pe axa Oy, iar
Fh este paralelă cu Ox úi Fl paralelă cu Oz. Orice figură geometrică situată
în acest plan se proiecteză în adevărata formă úi mărime pe planul vertical
de proiecĠie [V] úi total deformată pe planele de proiecĠie orizontal [H] úi
lateral [W]. În epură prezintă numai urmă orizontală, Fig. 4.10.

b''
b'
a'',c'' a'
a
b
c
c'
z
x
y
0
Pw
Ph

Fig. 4.10

37
- Planul de nivel – paralel cu planul orizontal de proiecĠie [H], are urma
verticală paralelă cu Ox úi cea laterală paralelă cu Oy. Depărtările tuturor
punctelor planului sunt egale cu depărtarea tăieturii Fz de pe axa Oz, iar Fv
este paralelă cu Ox úi Fl este paralelă cu Oy. Orice figură geometrică
situată în acest plan se proiectează în adevărata formă úi mărime pe planul
orizontal de proiecĠie [H] úi total deformată pe planele de proiecĠie vertical
[V] úi lateral [W]. În epură prezintă numai urmă verticală, Fig. 4.11.


b'' a'' c''
b
c' b' a'
a
c
z
x
y
0
Pw Pv

Fig. 4.11

- Planul de profil – paralel cu planul lateral de proiecĠie [W], are urma
orizontală paralelă cu Oy úi urma verticală paralelă cu Oz. Depărtările
tuturor punctelor planului sunt egale cu depărtarea tăieturii Fx de pe axa
Ox, iar Fh este paralelă cu Oy úi Fv este paralelă cu Oz. Orice figură
geometrică situată în acest plan se proiectează în adevărata formă úi
mărime pe planul lateral de proiecĠie [W] úi total deformată pe planele de
proiecĠie vertical [V] úi orizontal [H]. În epură prezintă numai urmă
laterală, Fig.4.12.

37
- Planul de nivel – paralel cu planul orizontal de proiecĠie [H], are urma
verticală paralelă cu Ox úi cea laterală paralelă cu Oy. Depărtările tuturor
punctelor planului sunt egale cu depărtarea tăieturii Fz de pe axa Oz, iar Fv
este paralelă cu Ox úi Fl este paralelă cu Oy. Orice figură geometrică
situată în acest plan se proiectează în adevărata formă úi mărime pe planul
orizontal de proiecĠie [H] úi total deformată pe planele de proiecĠie vertical
[V] úi lateral [W]. În epură prezintă numai urmă verticală, Fig. 4.11.


b'' a'' c''
b
c' b' a'
a
c
z
x
y
0
Pw Pv

Fig. 4.11

- Planul de profil – paralel cu planul lateral de proiecĠie [W], are urma
orizontală paralelă cu Oy úi urma verticală paralelă cu Oz. Depărtările
tuturor punctelor planului sunt egale cu depărtarea tăieturii Fx de pe axa
Ox, iar Fh este paralelă cu Oy úi Fv este paralelă cu Oz. Orice figură
geometrică situată în acest plan se proiectează în adevărata formă úi
mărime pe planul lateral de proiecĠie [W] úi total deformată pe planele de
proiecĠie vertical [V] úi orizontal [H]. În epură prezintă numai urmă
laterală, Fig.4.12.

38

b''
a''
c''
b
c'
b'
a'
a
c
z
x
y
0
Ph
Pv

Fig. 4.12
4.3 Drepte particulare ale planului
4.3.1 Orizontala planului
Este o dreaptă conĠinută într-un plan oarecare [P] úi paralelă cu
planul orizontal de proiecĠie [H]. ProiecĠia ei verticală este paralelă cu Ox
úi se sprijină pe urma verticală P’P
x
. ProiecĠia orizontală este paralelă cu
urma orizontală PP
x
a planului. Toate orizontalele unui plan sunt paralele
între ele, deci au proiecĠiile de acelaúi nume paralele între ele. Desenul úi
epura sunt prezentate în Fig. 4.13.

O
d' d''
a' a''
z
x
y
Px
Py
Py1
Ph
Pw Pv

Fig. 4.13
4.3.2 Frontala planului
Este o dreaptă conĠinută într-un plan oarecare [P] úi paralelă cu
planul vertical de proiecĠie [V]. ProiecĠia orizontală este paralelă cu axa Ox

38

b''
a''
c''
b
c'
b'
a'
a
c
z
x
y
0
Ph
Pv

Fig. 4.12
4.3 Drepte particulare ale planului
4.3.1 Orizontala planului
Este o dreaptă conĠinută într-un plan oarecare [P] úi paralelă cu
planul orizontal de proiecĠie [H]. ProiecĠia ei verticală este paralelă cu Ox
úi se sprijină pe urma verticală P’P
x
. ProiecĠia orizontală este paralelă cu
urma orizontală PP
x
a planului. Toate orizontalele unui plan sunt paralele
între ele, deci au proiecĠiile de acelaúi nume paralele între ele. Desenul úi
epura sunt prezentate în Fig. 4.13.

O
d' d''
a' a''
z
x
y
Px
Py
Py1
Ph
Pw Pv

Fig. 4.13
4.3.2 Frontala planului
Este o dreaptă conĠinută într-un plan oarecare [P] úi paralelă cu
planul vertical de proiecĠie [V]. ProiecĠia orizontală este paralelă cu axa Ox

39
úi se sprijină pe urma orizontală PP
x
, iar proiecĠia verticală a dreptei este
paralelă cu urma verticală a planului P’P
x
. Toate frontalele unui plan sunt
paralele între ele, deci au proiecĠiile de acelaúi nume paralele între ele.
Desenul úi epura sunt prezentate în Fig. 4.14.

d
d'
d''
Py
Py1
Px
Pv
a
a''
Ph
Pw
z
x
y
0

Fig. 4.14
4.3.3 Dreapta de profil a unui plan
Este o dreaptă a planului [P] úi paralelă cu planul lateral de proiecĠie
[W]. ProiecĠia laterală este paralelă cu urma laterală a planului. Celelalte
două proiecĠii (orizontală úi verticală) sunt paralele cu axele secundare de
proiecĠie Oz úi Oy, Fig. 4.15.

d'
d
m
n' n''
m'' m'=n
d''
Py
Px
Py1
Pv
Ph
Pw
z
x
y
0

Fig. 4.15

4.3.4 Dreapta de cea mai mare pantă
Este o dreaptă a planului [P], perpendiculară pe toate orizontalele
acestuia, deci úi pe urma lui orizontală. ProiecĠia ei orizontală vh este

39
úi se sprijină pe urma orizontală PP
x
, iar proiecĠia verticală a dreptei este
paralelă cu urma verticală a planului P’P
x
. Toate frontalele unui plan sunt
paralele între ele, deci au proiecĠiile de acelaúi nume paralele între ele.
Desenul úi epura sunt prezentate în Fig. 4.14.

d
d'
d''
Py
Py1
Px
Pv
a
a''
Ph
Pw
z
x
y
0

Fig. 4.14
4.3.3 Dreapta de profil a unui plan
Este o dreaptă a planului [P] úi paralelă cu planul lateral de proiecĠie
[W]. ProiecĠia laterală este paralelă cu urma laterală a planului. Celelalte
două proiecĠii (orizontală úi verticală) sunt paralele cu axele secundare de
proiecĠie Oz úi Oy, Fig. 4.15.

d'
d
m
n' n''
m'' m'=n
d''
Py
Px
Py1
Pv
Ph
Pw
z
x
y
0

Fig. 4.15

4.3.4 Dreapta de cea mai mare pantă
Este o dreaptă a planului [P], perpendiculară pe toate orizontalele
acestuia, deci úi pe urma lui orizontală. ProiecĠia ei orizontală vh este

40
perpendiculară pe urma orizontală a planului , iar proiecĠia verticală v’h’
apare ca în desen, Fig. 4.16. Fiind dată o dreaptă de cea mai mare pantă a
unui plan, se pot determina urmele planului, conform epurei din Fig. 4.16.

h
90
o
v
v'
Py
Py1
Px
Pz
Pv
h' h''
v''
Ph
Pw
z
x
y
0

Fig. 4.16
4.3.5 Dreapte de cea mai mare înclinaĠie
Este o dreaptă a planului [P], perpendiculară pe toate frontalele
planului, deci úi pe urma lui verticală. Ca urmare, proiecĠia verticală, v’h’,
a dreptei de cea mai mare înclinaĠie, este perpendiculară pe urma verticală,
P’P
x
a planului, iar proiecĠia orizontală apare aúa cum iese din Fig. 4.17.
Px
Py
Pz
Py1
90
o
Pv
F
r
o
n
t
a
l
a
Ph
h
v
v'
h'' h'
Pw
z
x
y
0
Fig. 4.17
4.4 PoziĠiile relative a două plane
4.4.1 Plane concurente
Pentru a arăta că două plane sunt concurente trebuie aflată dreapta
de intersecĠie a acestora pentru care este suficient să se găsească două

40
perpendiculară pe urma orizontală a planului , iar proiecĠia verticală v’h’
apare ca în desen, Fig. 4.16. Fiind dată o dreaptă de cea mai mare pantă a
unui plan, se pot determina urmele planului, conform epurei din Fig. 4.16.

h
90
o
v
v'
Py
Py1
Px
Pz
Pv
h' h''
v''
Ph
Pw
z
x
y
0

Fig. 4.16
4.3.5 Dreapte de cea mai mare înclinaĠie
Este o dreaptă a planului [P], perpendiculară pe toate frontalele
planului, deci úi pe urma lui verticală. Ca urmare, proiecĠia verticală, v’h’,
a dreptei de cea mai mare înclinaĠie, este perpendiculară pe urma verticală,
P’P
x
a planului, iar proiecĠia orizontală apare aúa cum iese din Fig. 4.17.
Px
Py
Pz
Py1
90
o
Pv
F
r
o
n
t
a
l
a
Ph
h
v
v'
h'' h'
Pw
z
x
y
0
Fig. 4.17
4.4 PoziĠiile relative a două plane
4.4.1 Plane concurente
Pentru a arăta că două plane sunt concurente trebuie aflată dreapta
de intersecĠie a acestora pentru care este suficient să se găsească două

41
puncte care să aparĠină celor două plane. Atunci când planele sunt date
prin urme úi urmele de acelaúi nume se intersectează în cadrul desenului,
intersecĠia urmelor de acelaúi nume reprezintă chiar urmele dreptei de
intersecĠie a planului, Fig. 4.18.

Fig. 4.18
4.4.2 Plane paralele
Pentru a arăta că cele două plane sunt paralele, trebuie verificat dacă
unul dintre plane are două drepte paralele cu două drepte din celălalt plan.
Dacă se consideră două plane paralele, cu orice plan ar fi tăiate acestea,
dreptele de intersecĠie rezultate sunt tot paralele. În caz particular, tăiate cu
plane de proiecĠie, urmele lor de acelaúi nume sunt paralele úi viceversa.
Dacă urmele de acelaúi nume a două plane sunt paralele, atunci úi planele
sunt paralele, Fig. 4.19.


Fig. 4.19

41
puncte care să aparĠină celor două plane. Atunci când planele sunt date
prin urme úi urmele de acelaúi nume se intersectează în cadrul desenului,
intersecĠia urmelor de acelaúi nume reprezintă chiar urmele dreptei de
intersecĠie a planului, Fig. 4.18.

Fig. 4.18
4.4.2 Plane paralele
Pentru a arăta că cele două plane sunt paralele, trebuie verificat dacă
unul dintre plane are două drepte paralele cu două drepte din celălalt plan.
Dacă se consideră două plane paralele, cu orice plan ar fi tăiate acestea,
dreptele de intersecĠie rezultate sunt tot paralele. În caz particular, tăiate cu
plane de proiecĠie, urmele lor de acelaúi nume sunt paralele úi viceversa.
Dacă urmele de acelaúi nume a două plane sunt paralele, atunci úi planele
sunt paralele, Fig. 4.19.


Fig. 4.19

42
5. INTERSECğIA DE PLANE ùI PLĂCI
5.1 Vizibilitate
În aplicaĠiile prezentate se consideră punctul, dreapta úi planul ca
fiind opace; se pune problema stabilirii în epură a elementelor vizibile úi a
celor invizibile, în cazul în care proiecĠiile lor se suprapun.
FaĠă de planul de proiecĠie [H], dintre două puncte este întotdeauna
vizibil cel care are cota mai mare (Fig. 5.1 a). FaĠă de planul de proiecĠie
[V], dintre două puncte este întotdeauna vizibil cel care are depărtarea mai
mare (Fig. 5.1 b). FaĠă de planul de proiecĠie [W], dintre două puncte este
întotdeauna vizibil cel care are abscisa mai mare (Fig. 5.1 c).

Fig. 5.1
5.2 IntersecĠia figurilor plane
În cazul intersecĠiei a două figuri plane, pentru determinarea liniei
lor de intersecĠie se pot utiliza două soluĠii:
- se consideră cele două figuri ca două plane ale căror urme nu se
întâlnesc în cadrul epurei;

42
5. INTERSECğIA DE PLANE ùI PLĂCI
5.1 Vizibilitate
În aplicaĠiile prezentate se consideră punctul, dreapta úi planul ca
fiind opace; se pune problema stabilirii în epură a elementelor vizibile úi a
celor invizibile, în cazul în care proiecĠiile lor se suprapun.
FaĠă de planul de proiecĠie [H], dintre două puncte este întotdeauna
vizibil cel care are cota mai mare (Fig. 5.1 a). FaĠă de planul de proiecĠie
[V], dintre două puncte este întotdeauna vizibil cel care are depărtarea mai
mare (Fig. 5.1 b). FaĠă de planul de proiecĠie [W], dintre două puncte este
întotdeauna vizibil cel care are abscisa mai mare (Fig. 5.1 c).

Fig. 5.1
5.2 IntersecĠia figurilor plane
În cazul intersecĠiei a două figuri plane, pentru determinarea liniei
lor de intersecĠie se pot utiliza două soluĠii:
- se consideră cele două figuri ca două plane ale căror urme nu se
întâlnesc în cadrul epurei;

43
- se consideră laturile unei figuri (plăci) ca niúte drepte ce
intersectează cealaltă placă.

5.2.1 IntersecĠia unei drepte cu o placă triunghiulară
Se consideră placa triunghiulară ABC dată prin proiecĠia vârfurilor
sale: A(a, a'), B(b, b') úi C(c, c'), precum úi dreapta RS (rs, r's') ce o
intersectează. Pentru determinarea punctului unde dreapta RS intersectează
placa ABC se va duce prin dreaptă un plan auxiliar, adică un plan
proiectant (vertical [Q] sau de capăt). Astfel [Q] Ł rs úi Qv A Qx în Qx.
Planul vertical Q intersectează placa ABC după dreapta definită de
punctele (k,k’)  AC úi (l,l’)  CB. Punctul T(t,t’) unde dreapta (kl, k’l’)
intersectează dreapta RS reprezintă punctul de intersecĠie căutat. S-a
determinat în primul rînd proiecĠia verticală (t’) a acestui punct úi apoi prin
linie de ordine corespunzătoare úi proiecĠia sa orizontală t  RS Ł QH.
r'
r'
r
r
s'
s'
t'
t'
t
t
b'
b'
b
b
a'
a'
m'
m'
m
m1
l'
l
n'
n
a
a
k
k'
c'
c'
c
c
s
s
x

Fig. 5.2

5.2.2 IntersecĠia a două plane definite de urmele lor
IntersecĠia a două plane este o dreaptă. Este suficient să cunoaútem
două puncte ale dreptei sau punctele de intersecĠie A úi B ale celor două
urme de acelaúi nume aparĠinând fiecărui plan.

43
- se consideră laturile unei figuri (plăci) ca niúte drepte ce
intersectează cealaltă placă.

5.2.1 IntersecĠia unei drepte cu o placă triunghiulară
Se consideră placa triunghiulară ABC dată prin proiecĠia vârfurilor
sale: A(a, a'), B(b, b') úi C(c, c'), precum úi dreapta RS (rs, r's') ce o
intersectează. Pentru determinarea punctului unde dreapta RS intersectează
placa ABC se va duce prin dreaptă un plan auxiliar, adică un plan
proiectant (vertical [Q] sau de capăt). Astfel [Q] Ł rs úi Qv A Qx în Qx.
Planul vertical Q intersectează placa ABC după dreapta definită de
punctele (k,k’)  AC úi (l,l’)  CB. Punctul T(t,t’) unde dreapta (kl, k’l’)
intersectează dreapta RS reprezintă punctul de intersecĠie căutat. S-a
determinat în primul rînd proiecĠia verticală (t’) a acestui punct úi apoi prin
linie de ordine corespunzătoare úi proiecĠia sa orizontală t  RS Ł QH.
r'
r'
r
r
s'
s'
t'
t'
t
t
b'
b'
b
b
a'
a'
m'
m'
m
m1
l'
l
n'
n
a
a
k
k'
c'
c'
c
c
s
s
x

Fig. 5.2

5.2.2 IntersecĠia a două plane definite de urmele lor
IntersecĠia a două plane este o dreaptă. Este suficient să cunoaútem
două puncte ale dreptei sau punctele de intersecĠie A úi B ale celor două
urme de acelaúi nume aparĠinând fiecărui plan.

44
În epură proiectăm pe Ox pe a’ în a úi pe b în b’; rezultă că ab úi
a’b’ sunt proiecĠiile intersecĠiei a două plane, Fig. 5.3.

Fig. 5.3

5.3 IntersecĠia a două plăci
IntersecĠia a două plăci prezintă două variante: PĂTRUNDEREA úi
SMULGEREA.
5.3.1 Patrunderea – se întâlneúte atunci când o placă intră complet
în cealaltă.
Avem o placă triunghiulară ABC úi o placă patrulateră DEFG,
ambele date prin proiecĠiile vârfurilor. Se cere să se stabilească proiecĠiile
liniei de intersecĠie dintre aceste două plăci úi să se determine vizibilitatea.
Se consideră laturile unei plăci ca niúte drepte ce intersectează
cealaltă placă úi, prin urmare, se va aplica metoda generală de determinare
a punctului unde o dreaptă intersectează un plan. S-a dus prin latura AB
(ab, acbc) un plan proiectant (planul de capăt) >P@, care a determinat
punctul (D, Dc ), iar planul de capăt >R@ dus prin latura AC, va determina
punctul ( E, Ec ). Unindu-se proiecĠiile de acelaúi nume ale acestor două
puncte astfel determinate, se vor obĠine cele două proiecĠii ale dreptei de
intersecĠie, Fig.5.4.

44
În epură proiectăm pe Ox pe a’ în a úi pe b în b’; rezultă că ab úi
a’b’ sunt proiecĠiile intersecĠiei a două plane, Fig. 5.3.

Fig. 5.3

5.3 IntersecĠia a două plăci
IntersecĠia a două plăci prezintă două variante: PĂTRUNDEREA úi
SMULGEREA.
5.3.1 Patrunderea – se întâlneúte atunci când o placă intră complet
în cealaltă.
Avem o placă triunghiulară ABC úi o placă patrulateră DEFG,
ambele date prin proiecĠiile vârfurilor. Se cere să se stabilească proiecĠiile
liniei de intersecĠie dintre aceste două plăci úi să se determine vizibilitatea.
Se consideră laturile unei plăci ca niúte drepte ce intersectează
cealaltă placă úi, prin urmare, se va aplica metoda generală de determinare
a punctului unde o dreaptă intersectează un plan. S-a dus prin latura AB
(ab, acbc) un plan proiectant (planul de capăt) >P@, care a determinat
punctul (D, Dc ), iar planul de capăt >R@ dus prin latura AC, va determina
punctul ( E, Ec ). Unindu-se proiecĠiile de acelaúi nume ale acestor două
puncte astfel determinate, se vor obĠine cele două proiecĠii ale dreptei de
intersecĠie, Fig.5.4.

45

Fig. 5.4
5.3.2 Smulgerea (ruperea) – se întâlneúte atunci când o placă
pătrunde parĠial în cealaltă placă.
Se consideră plăcile triunghiulare ABC úi DEF date prin proiecĠiile
vârfurilor. Se utilizează planele proiectante (de capăt) >P@ úi >R@ duse prin
laturile DF úi DE ale plăcii DEF. Din Fig. 5.5 se poate observa că placa
DEF pătrunde parĠial în placa ABC.

45

Fig. 5.4
5.3.2 Smulgerea (ruperea) – se întâlneúte atunci când o placă
pătrunde parĠial în cealaltă placă.
Se consideră plăcile triunghiulare ABC úi DEF date prin proiecĠiile
vârfurilor. Se utilizează planele proiectante (de capăt) >P@ úi >R@ duse prin
laturile DF úi DE ale plăcii DEF. Din Fig. 5.5 se poate observa că placa
DEF pătrunde parĠial în placa ABC.

46

Fig. 5.5

5.3.3 IntersecĠia a două plăci triunghiulare
Deoarece două plane se intersectează după o dreaptă, linia de
intersecĠie a două poligoane convexe limitate este un segment de dreaptă.
Pentru aflarea acestui segment, este suficient să se găsească cele două
capete ale sale, adică două puncte, fiecare dintre ele fiind punctul de
intersecĠie al conturului unei figuri cu planul celeilalte figuri.
În problema intersecĠiei a două plăci triunghiulare, putem deosebi
trei cazuri principale:

46

Fig. 5.5

5.3.3 IntersecĠia a două plăci triunghiulare
Deoarece două plane se intersectează după o dreaptă, linia de
intersecĠie a două poligoane convexe limitate este un segment de dreaptă.
Pentru aflarea acestui segment, este suficient să se găsească cele două
capete ale sale, adică două puncte, fiecare dintre ele fiind punctul de
intersecĠie al conturului unei figuri cu planul celeilalte figuri.
În problema intersecĠiei a două plăci triunghiulare, putem deosebi
trei cazuri principale:

47
a) două laturi ale unei plăci intersectează cea de-a doua placă, Fig.5.6a;
b) o latură a primei plăci intersectează cea de-a doua placă úi o latură a
celei de-a doua plăci intersectează prima placă, Fig. 5.6 b;
c) nici o latură a unei plăci nu intersectează cealaltă placă, Fig. 5.6 c.



Fig. 5.6

În afara acestor cazuri principale, pot exista úi următoarele cazuri
speciale:
a) vărful unei plăci se află în planul celei de-a doua plăci, Fig. 5.7 a;
b) vârful unei plăci se află pe o latură a celei de-a doua plăci, Fig. 4.7b;
c) latura unei plăci intersectează latura celeilalte plăci, Fig. 4.7 c.


Fig. 5.7

47
a) două laturi ale unei plăci intersectează cea de-a doua placă, Fig.5.6a;
b) o latură a primei plăci intersectează cea de-a doua placă úi o latură a
celei de-a doua plăci intersectează prima placă, Fig. 5.6 b;
c) nici o latură a unei plăci nu intersectează cealaltă placă, Fig. 5.6 c.



Fig. 5.6

În afara acestor cazuri principale, pot exista úi următoarele cazuri
speciale:
a) vărful unei plăci se află în planul celei de-a doua plăci, Fig. 5.7 a;
b) vârful unei plăci se află pe o latură a celei de-a doua plăci, Fig. 4.7b;
c) latura unei plăci intersectează latura celeilalte plăci, Fig. 4.7 c.


Fig. 5.7

48
6. METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE

Prin metodele Geometriei Descriptive se realizează transformarea
proiecĠiilor elementelor geometrice, din poziĠiile iniĠiale date, în alte poziĠii
mai avantajoase pentru rezolvarea unor probleme. Măsurarea unei distanĠe,
suprafeĠe sau a unui unghi se poate face pe o proiecĠie în care elementul ce
trebuie măsurat se găseúte în adevărata mărime. Dacă acestea sunt
proiectate deformat este necesară aflarea mărimii lor reale. În general este
necesară fie o modificare a sistemului de referinĠă (plan de proiecĠie) fie o
modificare a poziĠiei din spaĠiu, a elementului geometric pentru a obĠine
adevărata lui mărime de proiecĠie.
Metodele geometriei descriptive de transformare a proiecĠiilor sunt:
metoda schimbării planelor de proiecĠie úi metoda rotaĠiei, cu un caz
particular al acesteia – rabaterea.

6.1 Metoda schimbării de plan
6.1.1 GeneralităĠi
Prin metoda schimbării de plan se aduce un plan de proiecĠie în
poziĠie de paralelism sau perpendicularitate faĠă de elementul geometric
studiat, păstrând totodată úi condiĠia de perpendicularitate faĠă de unul
dintre cele două plane de proiecĠie. Din tripletul imaginilor epurei, la
schimbarea unui plan de proiecĠie rămâne neschimbată o singură proiecĠie.

6.1.2 Metoda schimbării de plan orizontal de proiecĠie
Transformarea proiecĠiilor unui punct prin schimbare de >H@ , Fig. 6.1.
Fie un punct M (m, m’); dacă se ia un nou plan de proiecĠie >H
1
@ A
>V@, se obĠine noua axă de proiecĠie (O
1
X
1
) Ÿ >H
1
@ ˆ >V@.

48
6. METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE

Prin metodele Geometriei Descriptive se realizează transformarea
proiecĠiilor elementelor geometrice, din poziĠiile iniĠiale date, în alte poziĠii
mai avantajoase pentru rezolvarea unor probleme. Măsurarea unei distanĠe,
suprafeĠe sau a unui unghi se poate face pe o proiecĠie în care elementul ce
trebuie măsurat se găseúte în adevărata mărime. Dacă acestea sunt
proiectate deformat este necesară aflarea mărimii lor reale. În general este
necesară fie o modificare a sistemului de referinĠă (plan de proiecĠie) fie o
modificare a poziĠiei din spaĠiu, a elementului geometric pentru a obĠine
adevărata lui mărime de proiecĠie.
Metodele geometriei descriptive de transformare a proiecĠiilor sunt:
metoda schimbării planelor de proiecĠie úi metoda rotaĠiei, cu un caz
particular al acesteia – rabaterea.

6.1 Metoda schimbării de plan
6.1.1 GeneralităĠi
Prin metoda schimbării de plan se aduce un plan de proiecĠie în
poziĠie de paralelism sau perpendicularitate faĠă de elementul geometric
studiat, păstrând totodată úi condiĠia de perpendicularitate faĠă de unul
dintre cele două plane de proiecĠie. Din tripletul imaginilor epurei, la
schimbarea unui plan de proiecĠie rămâne neschimbată o singură proiecĠie.

6.1.2 Metoda schimbării de plan orizontal de proiecĠie
Transformarea proiecĠiilor unui punct prin schimbare de >H@ , Fig. 6.1.
Fie un punct M (m, m’); dacă se ia un nou plan de proiecĠie >H
1
@ A
>V@, se obĠine noua axă de proiecĠie (O
1
X
1
) Ÿ >H
1
@ ˆ >V@.

49
Linia de ordine dusă din M, perpendiculară pe |H
1
|, determină noua
proiecĠie orizontală a punctului, m
1
, depărtarea y rămânând aceeaúi ca
valoare. În epură, faĠă de noua axă de proiecĠie O
1
x
1
, se determină noua
proiecĠie orizontală m
1
, la aceeaúi depărtare y, pe linia de ordine dusă din
m’
1
÷ m’.
În schimbarea de plan orizontal de proiecĠie pentru un punct,
proiecĠia verticală úi depărtarea sunt elemente invariabile, proiecĠia
orizontală úi cota sunt elemente variabile.


Fig. 6.1

Transformarea proiecĠiilor unei drepte prin schimbare de |H| , Fig. 6.2.
Se efectuează prin transformarea proiecĠiilor a două puncte
conĠinute de dreaptă. Dreapta D(d, d’), în noul reper |H
1
, V|, devine
D
1
(d
1
,d
1
’) păstrându-se neschimbată proiecĠia verticală d
1
’ ÷ d’. se face
schimbarea de | H | pentru două puncte conĠinute de dreaptă,
A(a, a’) . B(b, b’) c D(d, d’), care îúi păstrează depărtarea în noul reper.
Noua proiecĠie orizontală a dreptei se determină unind punctele a
1
úi b
1
;
d
1
c a
1
. b
1


49
Linia de ordine dusă din M, perpendiculară pe |H
1
|, determină noua
proiecĠie orizontală a punctului, m
1
, depărtarea y rămânând aceeaúi ca
valoare. În epură, faĠă de noua axă de proiecĠie O
1
x
1
, se determină noua
proiecĠie orizontală m
1
, la aceeaúi depărtare y, pe linia de ordine dusă din
m’
1
÷ m’.
În schimbarea de plan orizontal de proiecĠie pentru un punct,
proiecĠia verticală úi depărtarea sunt elemente invariabile, proiecĠia
orizontală úi cota sunt elemente variabile.


Fig. 6.1

Transformarea proiecĠiilor unei drepte prin schimbare de |H| , Fig. 6.2.
Se efectuează prin transformarea proiecĠiilor a două puncte
conĠinute de dreaptă. Dreapta D(d, d’), în noul reper |H
1
, V|, devine
D
1
(d
1
,d
1
’) păstrându-se neschimbată proiecĠia verticală d
1
’ ÷ d’. se face
schimbarea de | H | pentru două puncte conĠinute de dreaptă,
A(a, a’) . B(b, b’) c D(d, d’), care îúi păstrează depărtarea în noul reper.
Noua proiecĠie orizontală a dreptei se determină unind punctele a
1
úi b
1
;
d
1
c a
1
. b
1


50
Fig. 6.2
Transformarea proiecĠiilor unui plan |P| prin schimbare de |H| , Fig. 6.3.
Are ca elemente invariabile urma verticală p’
V
÷ p’
V1
úi depărtarea
unui punct I, conĠinut în planele |P|, |H| úi |H
1
|; i ÷ i
1
; i’ ÷ i’
1
. Se schimbă
urma orizontală a planului, P
H
în P
H1
. În epură , I (i, i’) ¬ Ox · O
1
x
1
;
p
x1
¬ Ox
1
· p’
v
÷ p’
v1
. Se duce o perpendiculară în i’ pe noua axă O
1
x
1
,
pe care se determină i, menĠinând aceeaúi depărtare. Se trasează
p
H1
c i
1
. p
x1
. În noul reper |H
1
, V|, planul |P| devine |P
1
| (p
H1
, p
V1
).

Fig. 6.3
6.1.3 Metoda schimbării de plan vertical de proiecĠie
Transformarea proiecĠiilor unui punct prin schimbare de |V| , Fig. 6.4.
Punctul M (m, m’) din reperul [H, V] devine un nou reper [H, V
1
],
M
1
(m
1
, m
1
’); m ÷ m
1
; m’ devine m
1
’, păstrându-úi neschimbată cota z.

50
Fig. 6.2
Transformarea proiecĠiilor unui plan |P| prin schimbare de |H| , Fig. 6.3.
Are ca elemente invariabile urma verticală p’
V
÷ p’
V1
úi depărtarea
unui punct I, conĠinut în planele |P|, |H| úi |H
1
|; i ÷ i
1
; i’ ÷ i’
1
. Se schimbă
urma orizontală a planului, P
H
în P
H1
. În epură , I (i, i’) ¬ Ox · O
1
x
1
;
p
x1
¬ Ox
1
· p’
v
÷ p’
v1
. Se duce o perpendiculară în i’ pe noua axă O
1
x
1
,
pe care se determină i, menĠinând aceeaúi depărtare. Se trasează
p
H1
c i
1
. p
x1
. În noul reper |H
1
, V|, planul |P| devine |P
1
| (p
H1
, p
V1
).

Fig. 6.3
6.1.3 Metoda schimbării de plan vertical de proiecĠie
Transformarea proiecĠiilor unui punct prin schimbare de |V| , Fig. 6.4.
Punctul M (m, m’) din reperul [H, V] devine un nou reper [H, V
1
],
M
1
(m
1
, m
1
’); m ÷ m
1
; m’ devine m
1
’, păstrându-úi neschimbată cota z.

51
În schimbarea de plan vertical de proiecĠie pentru un punct, proiecĠia
orizontală úi cota sunt elemente invariabile, proiecĠia verticală úi depărtarea
sunt elemente variabile.

Fig. 6.4
Transformarea proiecĠiilor unei drepte prin schimbare de |V| , Fig. 6.5.
Dreapta D (d, d’), din reperul |H, V|, devine D
1
(d
1
, d
1
’), d
1
÷ d, în
noul reper |H, V
1
|. Pentru determinarea d
1
’ se face schimbarea de |V|
pentru punctele A (a, a’) . B (b, b’) c (D); d
1
’ c a
1
’ . b
1
’.
Fig. 6.5
Transformarea proiecĠiilor unui plan |P| prin schimbare de |V| , Fig. 6.6.
Are ca elemente invariabile urma orizontală P
H
÷ P
H1
úi cota unui
punct I conĠinut de |P|, |V| úi |V
1
| ; i ÷ i
1
. Se schimbă urma verticală a
planului, p’
V
în p’
V1
. În epură, I (i, i’) ¬ Ox·O
1
x
1
; p
x1
¬Ox
1
·P’
H
÷ P’
H1
.

51
În schimbarea de plan vertical de proiecĠie pentru un punct, proiecĠia
orizontală úi cota sunt elemente invariabile, proiecĠia verticală úi depărtarea
sunt elemente variabile.

Fig. 6.4
Transformarea proiecĠiilor unei drepte prin schimbare de |V| , Fig. 6.5.
Dreapta D (d, d’), din reperul |H, V|, devine D
1
(d
1
, d
1
’), d
1
÷ d, în
noul reper |H, V
1
|. Pentru determinarea d
1
’ se face schimbarea de |V|
pentru punctele A (a, a’) . B (b, b’) c (D); d
1
’ c a
1
’ . b
1
’.
Fig. 6.5
Transformarea proiecĠiilor unui plan |P| prin schimbare de |V| , Fig. 6.6.
Are ca elemente invariabile urma orizontală P
H
÷ P
H1
úi cota unui
punct I conĠinut de |P|, |V| úi |V
1
| ; i ÷ i
1
. Se schimbă urma verticală a
planului, p’
V
în p’
V1
. În epură, I (i, i’) ¬ Ox·O
1
x
1
; p
x1
¬Ox
1
·P’
H
÷ P’
H1
.

52
Se duce o perpendiculară în i’ pe noua axă O
1
x
1
, pe care se
determină i, menĠinând aceeaúi cotă. Se trasează p’
V1
p
x1
. i
1
. În noul
reper |H, V
1
|, planul |P| devine |P
1
| (p
H1
, p’
V1
).

Fig. 6.6
6.2 Metoda rotaĠiei
6.2.1 GeneralităĠi
În metoda rotaĠiei planele de proiecĠie [H] úi [V] rămân
nemodificate, iar elementul geometric din spaĠiu îúi modifică poziĠia (prin
rotire) până când ocupă o poziĠie particulară faĠă de planele de proiecĠie, în
general o poziĠie paralelă.
RotaĠia elementelor geometrice se face în jurul unei axe de rotaĠie,
care este o dreaptă perpendiculară pe unul din planele de proiecĠie. În cazul
în care axa de rotaĠie este o dreaptă oarecare, aceasta se duce, prin
schimbare de plan, să fie perpendiculară pe unul din planele de proiecĠie.
Punctele se rotesc în plane perpendiculare pe axa de rotaĠie. Dacă
axa de rotaĠie este o dreaptă verticală, deci perpendiculară pe [H], punctele
se rotesc în plane de nivel úi rotaĠia se numeúte: rotaĠie de nivel.
Dacă axa de rotaĠie este o dreaptă de capăt, deci perpendiculară pe
[V], punctele se rotesc în plane frontale úi rotaĠia se numeúte: rotaĠie de
front. Dacă axa de rotaĠie este o dreaptă fronto-orizontală, deci

52
Se duce o perpendiculară în i’ pe noua axă O
1
x
1
, pe care se
determină i, menĠinând aceeaúi cotă. Se trasează p’
V1
p
x1
. i
1
. În noul
reper |H, V
1
|, planul |P| devine |P
1
| (p
H1
, p’
V1
).

Fig. 6.6
6.2 Metoda rotaĠiei
6.2.1 GeneralităĠi
În metoda rotaĠiei planele de proiecĠie [H] úi [V] rămân
nemodificate, iar elementul geometric din spaĠiu îúi modifică poziĠia (prin
rotire) până când ocupă o poziĠie particulară faĠă de planele de proiecĠie, în
general o poziĠie paralelă.
RotaĠia elementelor geometrice se face în jurul unei axe de rotaĠie,
care este o dreaptă perpendiculară pe unul din planele de proiecĠie. În cazul
în care axa de rotaĠie este o dreaptă oarecare, aceasta se duce, prin
schimbare de plan, să fie perpendiculară pe unul din planele de proiecĠie.
Punctele se rotesc în plane perpendiculare pe axa de rotaĠie. Dacă
axa de rotaĠie este o dreaptă verticală, deci perpendiculară pe [H], punctele
se rotesc în plane de nivel úi rotaĠia se numeúte: rotaĠie de nivel.
Dacă axa de rotaĠie este o dreaptă de capăt, deci perpendiculară pe
[V], punctele se rotesc în plane frontale úi rotaĠia se numeúte: rotaĠie de
front. Dacă axa de rotaĠie este o dreaptă fronto-orizontală, deci

53
perpendiculară pe [W], punctele se rotesc în plane de profil úi rotaĠia se
numeúte: rotaĠie de profil.
Fiecare punct în rotire se deplasează pe un cerc (Fig. 6.7) cu centrul
în punctul de intersecĠie dintre axa de rotaĠie úi planul în care se roteúte; s-a
convenit ca să se noteze centrul de rotaĠie cu O (e, e'). Raza R a cercului
este distanĠa de la axa de rotaĠie la punctul rotit. Rotirea punctului se face
într-un sens convenabil ales úi de un unghi o dat.

6.2.2 RotaĠia de nivel
În rotaĠia de nivel, axa Z (z, z’) este perpendiculară pe planul [H], iar
planul [N] în care se roteúte fiecare punct este plan de nivel. În consecinĠă,
pentru orice poziĠie a punctului A, giratorie în jurul axei Z (z, z’), cota
punctului rămânea ceeaúi, deci: z = constant.
RotaĠia de nivel pentru un punct
Fie un punct A (a, a’), dat prin proiecĠii, care trebuie rotit de un
unghi o. În Fig. 6.7 este reprezentată în spaĠiu úi în epură rotaĠia punctului
A (a, a’), axa de rotaĠie fiind dreapta Z ± [H] (dreaptă verticală). Planul în
care se face rotaĠia este [N] ± [Z], având cota egală cu cota punctului A.

Fig. 6.7

53
perpendiculară pe [W], punctele se rotesc în plane de profil úi rotaĠia se
numeúte: rotaĠie de profil.
Fiecare punct în rotire se deplasează pe un cerc (Fig. 6.7) cu centrul
în punctul de intersecĠie dintre axa de rotaĠie úi planul în care se roteúte; s-a
convenit ca să se noteze centrul de rotaĠie cu O (e, e'). Raza R a cercului
este distanĠa de la axa de rotaĠie la punctul rotit. Rotirea punctului se face
într-un sens convenabil ales úi de un unghi o dat.

6.2.2 RotaĠia de nivel
În rotaĠia de nivel, axa Z (z, z’) este perpendiculară pe planul [H], iar
planul [N] în care se roteúte fiecare punct este plan de nivel. În consecinĠă,
pentru orice poziĠie a punctului A, giratorie în jurul axei Z (z, z’), cota
punctului rămânea ceeaúi, deci: z = constant.
RotaĠia de nivel pentru un punct
Fie un punct A (a, a’), dat prin proiecĠii, care trebuie rotit de un
unghi o. În Fig. 6.7 este reprezentată în spaĠiu úi în epură rotaĠia punctului
A (a, a’), axa de rotaĠie fiind dreapta Z ± [H] (dreaptă verticală). Planul în
care se face rotaĠia este [N] ± [Z], având cota egală cu cota punctului A.

Fig. 6.7

54
Raza de rotaĠie R este distanĠa de la A (a, a’) la Z (z, z’), R = OA.
Unghiul de rotaĠie o este măsurat în sens trigonometric.
RotaĠia de nivel pentru o dreaptă úi pentru un plan sunt prezentate
în Fig.6.8 úi Fig.6.9.


Fig. 6.8

54
Raza de rotaĠie R este distanĠa de la A (a, a’) la Z (z, z’), R = OA.
Unghiul de rotaĠie o este măsurat în sens trigonometric.
RotaĠia de nivel pentru o dreaptă úi pentru un plan sunt prezentate
în Fig.6.8 úi Fig.6.9.


Fig. 6.8

55

Fig. 6.9
6.2.3 RotaĠia de front
În rotaĠia de front, axa Z (z, z’) este perpendiculară pe planul [V].
Planul în care se roteúte fiecare punct este perpendicular pe axa de rotaĠie,
deci, plan de front. Pentru oricare dintre poziĠiile ocupate de un punct în
rotirea lui în jurul axei, depărtarea rămâne aceeaúi, deci z = constant.
RotaĠia de front pentru un punct
Fie un punct A (a, a’) dat prin proiecĠii, care trebuie rotit de un unghi
o. În Fig. 6.10 este reprezentată în spaĠiu si în epură rotaĠia de front pentru
punctul A (a, a’).
Axa de rotaĠie Z (z, z’) ± [V] este o dreaptă de capăt. Planul pe care
se face rotaĠia este [F] ± [Z], plan frontal.
Centrul de rotaĠie O (e, e’) = (Z) · [F]. Raza de rotaĠie R este distanĠa de
la A (a, a’) la Z (z, z’), deci R = e’ a’. Unghiul de rotaĠie o se măsoară în
sensul arătat în Fig. 6.10. Axa de rotaĠie Z (z, z’) intersectează planul [F] în
punctul O (e, e’) care este úi centru de rotaĠie; proiecĠia e’ ÷ z’.
Cercul situat în planul [F], pe care se deplasează punctul A (a, a’),
se proiectează în mărime reală pe planul [V], deci unghiul a’e’a
1
’ notat cu
o
1
, se măsoară în planul [V].

55

Fig. 6.9
6.2.3 RotaĠia de front
În rotaĠia de front, axa Z (z, z’) este perpendiculară pe planul [V].
Planul în care se roteúte fiecare punct este perpendicular pe axa de rotaĠie,
deci, plan de front. Pentru oricare dintre poziĠiile ocupate de un punct în
rotirea lui în jurul axei, depărtarea rămâne aceeaúi, deci z = constant.
RotaĠia de front pentru un punct
Fie un punct A (a, a’) dat prin proiecĠii, care trebuie rotit de un unghi
o. În Fig. 6.10 este reprezentată în spaĠiu si în epură rotaĠia de front pentru
punctul A (a, a’).
Axa de rotaĠie Z (z, z’) ± [V] este o dreaptă de capăt. Planul pe care
se face rotaĠia este [F] ± [Z], plan frontal.
Centrul de rotaĠie O (e, e’) = (Z) · [F]. Raza de rotaĠie R este distanĠa de
la A (a, a’) la Z (z, z’), deci R = e’ a’. Unghiul de rotaĠie o se măsoară în
sensul arătat în Fig. 6.10. Axa de rotaĠie Z (z, z’) intersectează planul [F] în
punctul O (e, e’) care este úi centru de rotaĠie; proiecĠia e’ ÷ z’.
Cercul situat în planul [F], pe care se deplasează punctul A (a, a’),
se proiectează în mărime reală pe planul [V], deci unghiul a’e’a
1
’ notat cu
o
1
, se măsoară în planul [V].

56
Deoarece proiecĠia verticală a’ a punctului se deplasează pe cerc ( în
a
1
’ ) úi proiecĠia orizontală a se deplasează pe urma orizontală f
h
(în a
1
).
Orice poziĠie ar ocupa punctul A în rotaĠie, proiecĠia lui orizontală se va
deplasa pe urma orizontală f
h
, deci depărtarea y este invariabilă. Punctul
A
1
(a
1
, a
1
’) este rotit punctului A (a, a’) în jurul axei de capăt Z (z, z’).



Fig. 6.10

RotaĠia de front pentru o dreaptă úi pentru un plan sunt prezentate
în Fig.6.11 úi Fig. 6.12.

56
Deoarece proiecĠia verticală a’ a punctului se deplasează pe cerc ( în
a
1
’ ) úi proiecĠia orizontală a se deplasează pe urma orizontală f
h
(în a
1
).
Orice poziĠie ar ocupa punctul A în rotaĠie, proiecĠia lui orizontală se va
deplasa pe urma orizontală f
h
, deci depărtarea y este invariabilă. Punctul
A
1
(a
1
, a
1
’) este rotit punctului A (a, a’) în jurul axei de capăt Z (z, z’).



Fig. 6.10

RotaĠia de front pentru o dreaptă úi pentru un plan sunt prezentate
în Fig.6.11 úi Fig. 6.12.

57

Fig. 6.11


Fig. 6.12

57

Fig. 6.11


Fig. 6.12

58
6.2.4 Adevărata mărime a unei figuri plane prin metoda rotaĠiei
Se consideră placa triunghiulară ABC determinată prin proiecĠia
vârfurilor sale: A (a, a’), B (b, b’) úi C (c, c’). Se cere să se găsească, prin
metoda rotaĠie, adevărata mărime a plăcii ABC, Fig. 6.13.
Pentru ca placa triunghiulară ABC (abc, a’b’c’) să se proiecteze în
adevărata mărime a plăcii pe unul din planele de proiecĠie, trebuie ca
planul plăcii să devină paralel cu unul din planele de proiecĠie, adică să
devină fie un plan de front, fie un plan de nivel.
S-a dus planul plăcii triunghiulare ABC astfel încât acesta să fie
paralel cu planul orizontal de proiecĠie [H], adică să devină un plan de
nivel. Pentru aceasta va trebui să se facă două rotaĠii.

Fig. 6.13

58
6.2.4 Adevărata mărime a unei figuri plane prin metoda rotaĠiei
Se consideră placa triunghiulară ABC determinată prin proiecĠia
vârfurilor sale: A (a, a’), B (b, b’) úi C (c, c’). Se cere să se găsească, prin
metoda rotaĠie, adevărata mărime a plăcii ABC, Fig. 6.13.
Pentru ca placa triunghiulară ABC (abc, a’b’c’) să se proiecteze în
adevărata mărime a plăcii pe unul din planele de proiecĠie, trebuie ca
planul plăcii să devină paralel cu unul din planele de proiecĠie, adică să
devină fie un plan de front, fie un plan de nivel.
S-a dus planul plăcii triunghiulare ABC astfel încât acesta să fie
paralel cu planul orizontal de proiecĠie [H], adică să devină un plan de
nivel. Pentru aceasta va trebui să se facă două rotaĠii.

Fig. 6.13

59
Prima rotaĠie. Se face o rotaĠie de nivel în jurul verticalei A (o, o’),
aducându-se planul triunghiului în poziĠia plan de capăt.
Pentru simplificarea construcĠiilor grafice, axul de rotaĠie (o, o’) a
fost luat în aúa fel încât să treacă printr-unul din vârfurile plăcii, de
exemplu prin punctul A (a, a’) úi în acest caz, acest punct va rămâne
propriul său rotit.
Deci: a
1
÷ a . a’
1
÷ a’.
Apoi, se duce în planul plăcii o orizontală O (e, e’) care, tot pentru
simplificarea construcĠiilor grafice, s-a luat să treacă printr-unul din
vârfurile plăcii, úi anume prin C (c, c’). Deci, e // Ox úi va trece prin c’
determinându-se astfel punctul 1’ c ab, dar úi 1 c ab.
Se roteúte această orizontală în jurul verticalei A (o, o’) până ce
devine perpendiculară pe Ox, adică dreapta de capăt O
1
(e
1
, e
1
’). RotaĠia
s-a făcut cu ajutorul perpendicularei comune om. Apoi, s-au determinat
punctele (1
1
, 1
1
’), respectiv (c
1
, c
1
’). Se uneúte a
1
÷ a cu c
1
úi 1
1
, rotindu-se
apoi proiecĠia orizontală b a punctului B, până ce ajunge în b
1
c a
1
1
1
.
Unindu-se a
1
cu b
1
úi cu c
1
se va obĠine proiecĠia orizontală a plăcii
triunghiulare ABC după rotire. Imediat se determină úi proiecĠiile lui
verticale a
1
’, b
1
’ úi c
1
’; observându-se că ele sunt coliniare, fiind duse pe
planul plăcii ABC ca să devină un plan de capăt (proiecĠia verticală a plăcii
s-a redus la o dreaptă care se confundă cu urma verticală a planului de
capăt care conĠine dreapta placa triunghiulară).
A doua rotaĠie. Se face în jurul axului de capăt Z (z, z’) – deci o
rotaĠie de front – dus tot prin punctul (a, a’) úi se va aduce în planul
triunghiului, din poziĠia plan de capăt, să devină plan de nivel (urma
verticală să fie paralelă cu linia de pământ Ox úi să treacă prin a
2
’ ÷ a
1
’ ).

59
Prima rotaĠie. Se face o rotaĠie de nivel în jurul verticalei A (o, o’),
aducându-se planul triunghiului în poziĠia plan de capăt.
Pentru simplificarea construcĠiilor grafice, axul de rotaĠie (o, o’) a
fost luat în aúa fel încât să treacă printr-unul din vârfurile plăcii, de
exemplu prin punctul A (a, a’) úi în acest caz, acest punct va rămâne
propriul său rotit.
Deci: a
1
÷ a . a’
1
÷ a’.
Apoi, se duce în planul plăcii o orizontală O (e, e’) care, tot pentru
simplificarea construcĠiilor grafice, s-a luat să treacă printr-unul din
vârfurile plăcii, úi anume prin C (c, c’). Deci, e // Ox úi va trece prin c’
determinându-se astfel punctul 1’ c ab, dar úi 1 c ab.
Se roteúte această orizontală în jurul verticalei A (o, o’) până ce
devine perpendiculară pe Ox, adică dreapta de capăt O
1
(e
1
, e
1
’). RotaĠia
s-a făcut cu ajutorul perpendicularei comune om. Apoi, s-au determinat
punctele (1
1
, 1
1
’), respectiv (c
1
, c
1
’). Se uneúte a
1
÷ a cu c
1
úi 1
1
, rotindu-se
apoi proiecĠia orizontală b a punctului B, până ce ajunge în b
1
c a
1
1
1
.
Unindu-se a
1
cu b
1
úi cu c
1
se va obĠine proiecĠia orizontală a plăcii
triunghiulare ABC după rotire. Imediat se determină úi proiecĠiile lui
verticale a
1
’, b
1
’ úi c
1
’; observându-se că ele sunt coliniare, fiind duse pe
planul plăcii ABC ca să devină un plan de capăt (proiecĠia verticală a plăcii
s-a redus la o dreaptă care se confundă cu urma verticală a planului de
capăt care conĠine dreapta placa triunghiulară).
A doua rotaĠie. Se face în jurul axului de capăt Z (z, z’) – deci o
rotaĠie de front – dus tot prin punctul (a, a’) úi se va aduce în planul
triunghiului, din poziĠia plan de capăt, să devină plan de nivel (urma
verticală să fie paralelă cu linia de pământ Ox úi să treacă prin a
2
’ ÷ a
1
’ ).

60
Se vor afla imediat proiecĠiile verticale ale punctelor A
2
, B
2
úi C
2
:
a
2
’’, b
2
’’ úi c
2
’’ (se determină ducând din a
2
’ ÷ a
1
’ câte un arc de cerc de
rază R = a
1
’b
1
’ ) după care, prin linii de ordine corespunzătoare se vor
determina úi proiecĠiile lor orizontale: a
2
÷ a
1
, iar b
2
úi c
2
la intersecĠia
acestor linii de ordine cu paralelele duse la linia de pământ Ox prin b
1
úi c
1
.
Unindu-se aceste puncte astfel determinate, a
2
cu b
2
úi cu c
2
, se va
determina triunghiul a
2
b
2
c
2
care reprezintă adevărata mărime a triunghiului
ABC din spaĠiu; deci, A a
2
b
2
c
2
÷ A ABC.

6.3. Metoda rabaterii
6.3.1 GeneralităĠi
Rabaterea este un caz particular al rotaĠiei. Prin rabatere se înĠelege
rotirea unui plan oarecare |P| în jurul uneia din urmele sale, până când
planul |P| se suprapune unuia din planele de proiecĠie, Fig.6.14. Axa de
rabatere (rotaĠie) este urma planului |P| pe planul de proiecĠie pe care se
face rabaterea. Rabaterea planului |P| se poate face úi pe un plan paralel cu
unul din planele de proiecĠie. În acest caz axa de rabatere este urma
planului |P| pe planul paralel cu planul de proiecĠie.

Fig. 6.14

60
Se vor afla imediat proiecĠiile verticale ale punctelor A
2
, B
2
úi C
2
:
a
2
’’, b
2
’’ úi c
2
’’ (se determină ducând din a
2
’ ÷ a
1
’ câte un arc de cerc de
rază R = a
1
’b
1
’ ) după care, prin linii de ordine corespunzătoare se vor
determina úi proiecĠiile lor orizontale: a
2
÷ a
1
, iar b
2
úi c
2
la intersecĠia
acestor linii de ordine cu paralelele duse la linia de pământ Ox prin b
1
úi c
1
.
Unindu-se aceste puncte astfel determinate, a
2
cu b
2
úi cu c
2
, se va
determina triunghiul a
2
b
2
c
2
care reprezintă adevărata mărime a triunghiului
ABC din spaĠiu; deci, A a
2
b
2
c
2
÷ A ABC.

6.3. Metoda rabaterii
6.3.1 GeneralităĠi
Rabaterea este un caz particular al rotaĠiei. Prin rabatere se înĠelege
rotirea unui plan oarecare |P| în jurul uneia din urmele sale, până când
planul |P| se suprapune unuia din planele de proiecĠie, Fig.6.14. Axa de
rabatere (rotaĠie) este urma planului |P| pe planul de proiecĠie pe care se
face rabaterea. Rabaterea planului |P| se poate face úi pe un plan paralel cu
unul din planele de proiecĠie. În acest caz axa de rabatere este urma
planului |P| pe planul paralel cu planul de proiecĠie.

Fig. 6.14

61
Deoarece urma planului |P| a fost definită ca dreaptă de intersecĠie
dintre planul |P| úi planul de proiecĠie, atunci axa de rabatere poate fi
definită ca dreaptă de intersecĠie dintre planul care se rabate úi planul pe
care se face rabaterea. Spre deosebire de rotaĠie, unde axa de rotaĠie se
alege cât mai convenabil, în rabatere, axa de rabatere rezultă.
Toate elementele constructive utilizate în metoda rotaĠiei sunt
valabile úi la rabatere precum: axa de rabatere, centrul de rabatere, raza de
rabatere, unghiul de rabatere úi sensul de rabatere. Dacă un punct este
situat pe axa de rabatere, el este în acelaúi timp úi propriul său rabătut.

6.3.2 Rabaterea unui plan pe planul orizontal de proiecĠie
Se consideră planul oarecare |P| limitat de planele de proiecĠie |H|
úi |V| (Fig. 6.15) úi se cere să se rabată acest plan |P| până când se aúterne
pe planul orizontal de proiecĠie |H|. Rabaterea se va face în jurul dreptei de
intersecĠie dintre planele | P| úi | H|, după urma orizontală a planului
|P| - P
H
.

Fig. 6.15

61
Deoarece urma planului |P| a fost definită ca dreaptă de intersecĠie
dintre planul |P| úi planul de proiecĠie, atunci axa de rabatere poate fi
definită ca dreaptă de intersecĠie dintre planul care se rabate úi planul pe
care se face rabaterea. Spre deosebire de rotaĠie, unde axa de rotaĠie se
alege cât mai convenabil, în rabatere, axa de rabatere rezultă.
Toate elementele constructive utilizate în metoda rotaĠiei sunt
valabile úi la rabatere precum: axa de rabatere, centrul de rabatere, raza de
rabatere, unghiul de rabatere úi sensul de rabatere. Dacă un punct este
situat pe axa de rabatere, el este în acelaúi timp úi propriul său rabătut.

6.3.2 Rabaterea unui plan pe planul orizontal de proiecĠie
Se consideră planul oarecare |P| limitat de planele de proiecĠie |H|
úi |V| (Fig. 6.15) úi se cere să se rabată acest plan |P| până când se aúterne
pe planul orizontal de proiecĠie |H|. Rabaterea se va face în jurul dreptei de
intersecĠie dintre planele | P| úi | H|, după urma orizontală a planului
|P| - P
H
.

Fig. 6.15

62
Urma orizontală P
H
a planului |P|, fiind aleasă drept axă de rabatere
nu-úi va modifica poziĠia, în timp ce urma verticală P
V
se va roti în jurul lui
P
H
păstrând punctul P
x
(comun celor două urme) fix. Deci, mai este
necesar un punct pentru a determina poziĠia rebătută a urmei verticale P
V
.
Pentru aceasta se va considera un punct oarecare M c P
V
, deci un punct
comun atât al planului |P| cât úi planului vertical de proiecĠie |V|, care se
află pe dreapta lor de intersecĠie. ProiecĠia verticală a punctului se va
confunda cu însăúi punctul din spaĠiu (m’ ÷ M), în timp ce proiecĠia
orizontală se va găsi pe linia de pământ Ox (m c Ox). Acest punct, în
timpul rabaterii, se va roti într-un plan |Q| ± P
H
; rezultă că planul |Q| va fi
un plan vertical. Urmele acestui plan sunt: Q
H
– trece prin m (proiecĠia
orizontală a punctului M ), este perpendiculară pe P
H
; Q
V
– va trece prin m’
(proiecĠia verticală a punctului M ), este perpendiculară pe Ox. În timpul
rabaterii, punctul M descrie în planul |Q| un arc de cerc cu centrul în N –
punctul de intersecĠie dintre Q
H
úi P
H
úi de rază R = NM (ipotenuza
triunghiului dreptunghic NmM). Acest triunghi dreptunghic se poate
construi uúor în planul orizontal de proiecĠie |H|, deoarece i se cunosc
două catete: NM – distanĠa de la proiecĠia orizontală a punctului la axa de
rabatere úi mM
1
– cota punctului considerat. Prin unirea lui M
1
cu N se
obĠine triunghiul dreptunghic NmM
1
÷ NmM. Ipotenuza măsoară în
adevărata mărime raza de rabatere R = NM. Deci, cu centrul în N úi cu raza
R = NM
1
= NM, se descrie un arc de cerc ce va intersecta urma orizontală
Q
H
a planului |Q| în M
O
(poziĠia rabătută a punctului M pe planul orizontal
de proiecĠie |H| ).
Unindu-se punctul M
O
astfel determinat cu P
X
(rămas fix) se va
obĠine P
Vo
(poziĠia rabătută a urmei verticale P
V
a planului |P| pe planul
orizontal de proiecĠie |H|.

62
Urma orizontală P
H
a planului |P|, fiind aleasă drept axă de rabatere
nu-úi va modifica poziĠia, în timp ce urma verticală P
V
se va roti în jurul lui
P
H
păstrând punctul P
x
(comun celor două urme) fix. Deci, mai este
necesar un punct pentru a determina poziĠia rebătută a urmei verticale P
V
.
Pentru aceasta se va considera un punct oarecare M c P
V
, deci un punct
comun atât al planului |P| cât úi planului vertical de proiecĠie |V|, care se
află pe dreapta lor de intersecĠie. ProiecĠia verticală a punctului se va
confunda cu însăúi punctul din spaĠiu (m’ ÷ M), în timp ce proiecĠia
orizontală se va găsi pe linia de pământ Ox (m c Ox). Acest punct, în
timpul rabaterii, se va roti într-un plan |Q| ± P
H
; rezultă că planul |Q| va fi
un plan vertical. Urmele acestui plan sunt: Q
H
– trece prin m (proiecĠia
orizontală a punctului M ), este perpendiculară pe P
H
; Q
V
– va trece prin m’
(proiecĠia verticală a punctului M ), este perpendiculară pe Ox. În timpul
rabaterii, punctul M descrie în planul |Q| un arc de cerc cu centrul în N –
punctul de intersecĠie dintre Q
H
úi P
H
úi de rază R = NM (ipotenuza
triunghiului dreptunghic NmM). Acest triunghi dreptunghic se poate
construi uúor în planul orizontal de proiecĠie |H|, deoarece i se cunosc
două catete: NM – distanĠa de la proiecĠia orizontală a punctului la axa de
rabatere úi mM
1
– cota punctului considerat. Prin unirea lui M
1
cu N se
obĠine triunghiul dreptunghic NmM
1
÷ NmM. Ipotenuza măsoară în
adevărata mărime raza de rabatere R = NM. Deci, cu centrul în N úi cu raza
R = NM
1
= NM, se descrie un arc de cerc ce va intersecta urma orizontală
Q
H
a planului |Q| în M
O
(poziĠia rabătută a punctului M pe planul orizontal
de proiecĠie |H| ).
Unindu-se punctul M
O
astfel determinat cu P
X
(rămas fix) se va
obĠine P
Vo
(poziĠia rabătută a urmei verticale P
V
a planului |P| pe planul
orizontal de proiecĠie |H|.

63
Triunghiul dreptunghic NmM
1
(cu ajutorul căruia s-a determinat
adevărata mărime a axei de rabatere) se numeúte triunghiul de poziĠie al
punctului M. Pe baza celor stabilite mai sus, se poate trece la determi-
narea în epură a poziĠiei rabătute a planului |P|, aúa cum apare în Fig. 6.16.
Fig. 6.16
6.3.3 Rabaterea unui plan pe planul vertical de proiecĠie
Prin analogie cu cele expuse la rabaterea planului |P| pe planul
orizontal de proiecĠie |H| (Subcap. 6.3.2) construcĠia rabaterii unui plan
oarecare |P| până ce se aúterne pe planul vertical de proiecĠie |V|, apare ca
în epura din Fig. 6.17.
Fig. 6.17
6.3.4 Adevărata mărime a unei figuri plane prin metoda rabaterii
Se consideră placa triunghiulară ABC determinată prin proiecĠia
vârfurilor sale: A (a, a’), B (b, b’) úi C (c, c’). Se cere să se găsească, prin
metoda rabaterii, adevărata mărime a plăcii ABC, Fig. 6.18.

63
Triunghiul dreptunghic NmM
1
(cu ajutorul căruia s-a determinat
adevărata mărime a axei de rabatere) se numeúte triunghiul de poziĠie al
punctului M. Pe baza celor stabilite mai sus, se poate trece la determi-
narea în epură a poziĠiei rabătute a planului |P|, aúa cum apare în Fig. 6.16.
Fig. 6.16
6.3.3 Rabaterea unui plan pe planul vertical de proiecĠie
Prin analogie cu cele expuse la rabaterea planului |P| pe planul
orizontal de proiecĠie |H| (Subcap. 6.3.2) construcĠia rabaterii unui plan
oarecare |P| până ce se aúterne pe planul vertical de proiecĠie |V|, apare ca
în epura din Fig. 6.17.
Fig. 6.17
6.3.4 Adevărata mărime a unei figuri plane prin metoda rabaterii
Se consideră placa triunghiulară ABC determinată prin proiecĠia
vârfurilor sale: A (a, a’), B (b, b’) úi C (c, c’). Se cere să se găsească, prin
metoda rabaterii, adevărata mărime a plăcii ABC, Fig. 6.18.

64
Adevărata mărime a acestui triunghi se poate obĠine rabatându-se
planul triunghiului ABC pe un plan paralel cu planul orizontal de proiecĠie
|H| úi anume planul de nivel |N|, care se duce prin vârful A (a, a’) – pentru
simplificarea construcĠiilor grafice.
IntersecĠia dintre planul de nivel |N| úi planul plăcii va fi dreapta de
nivel O (e, e’), care se alege drept axă de rabatere. Se rabate punctul
B (b, b’), cu ajutorul triunghiului de poziĠie ebB
1
, determinându-se astfel
punctul B
0
, care, unit cu A
0
÷ a úi cu m să determine punctul C
0
la
intersecĠia dreptei B
0
m cu perpendiculara dusă din c (proiecĠia orizontală a
vârfului C pe axa de rabatere e ).
S-au determinat astfel punctele A
0
, B
0
, C
0
– vârfurile triunghiului
ABC rabătute pe planul de nivel |N|. Unindu-se cele trei puncte, se
determină triunghiul A
0
B
0
C
0
ce reprezintă adevărata mărime a triunghiului
ABC din spaĠiu.
Fig. 6.18

64
Adevărata mărime a acestui triunghi se poate obĠine rabatându-se
planul triunghiului ABC pe un plan paralel cu planul orizontal de proiecĠie
|H| úi anume planul de nivel |N|, care se duce prin vârful A (a, a’) – pentru
simplificarea construcĠiilor grafice.
IntersecĠia dintre planul de nivel |N| úi planul plăcii va fi dreapta de
nivel O (e, e’), care se alege drept axă de rabatere. Se rabate punctul
B (b, b’), cu ajutorul triunghiului de poziĠie ebB
1
, determinându-se astfel
punctul B
0
, care, unit cu A
0
÷ a úi cu m să determine punctul C
0
la
intersecĠia dreptei B
0
m cu perpendiculara dusă din c (proiecĠia orizontală a
vârfului C pe axa de rabatere e ).
S-au determinat astfel punctele A
0
, B
0
, C
0
– vârfurile triunghiului
ABC rabătute pe planul de nivel |N|. Unindu-se cele trei puncte, se
determină triunghiul A
0
B
0
C
0
ce reprezintă adevărata mărime a triunghiului
ABC din spaĠiu.
Fig. 6.18

65
7. POLIEDRE
7.1 Reprezentare

Poliedrele sunt corpuri mărginite numai de suprafeĠe plane. Aceste
plane se numesc feĠele poliedrului; intersecĠia a două feĠe determină o
muchie, iar punctele de întâlnire ale muchiilor se numesc vârfuri.
Din punct de vedere constructiv se cunosc poliedre cu o singură
bază plană precum piramidele, Fig. 7.1.h,j ,úi cu două baze (de obicei
paralele între ele) precum prisma Fig. 7.1 a ... g , paralelipipedul
dreptunghic Fig. 7.1.c,d , trunchiul de piramidă Fig. 7.1.i,k.
Din punct de vedere al formei poligonale a feĠelor se cunosc:
poliedre regulate Fig. 7.1.l,m,n,o,p, unde feĠele poliedrului sunt poligoane
regulate úi poliedre neregulate, unde feĠele poliedrului sunt poligoane
neregulate.
De asemenea se cunosc poliedre convexe sau concave după cum
planele feĠelor intersectează sau nu poliedrul.
Poliedrele trunchiate sau retezate se obĠin prin înlăturarea dintr-un
poliedru regulat a unor vârfuri în aúa fel încât să rezulte secĠiuni plane
congruente; poliedrul rămas va fi tot un poliedru regulat sau semiregulat
(arhimedic) după cum poliedrul retezat are toate feĠele congruente sau în
fiecare vârf se unesc poligoane regulate diferite, Fig. 7.1.r,s .

x POLIEDRE REGULATE – feĠele poliedrului sunt poligoane regulate,
care pot fi inscriptibile úi circumscriptibile sferei;
- TETRAEDRUL – poliedrul mărginit de patru feĠe, triunghiuri
echilaterale, Fig. 7.1.l;
- HEXAEDRUL sau CUBUL – poliedrul mărginit de úase feĠe pătrate,
Fig.7.1.m;

65
7. POLIEDRE
7.1 Reprezentare

Poliedrele sunt corpuri mărginite numai de suprafeĠe plane. Aceste
plane se numesc feĠele poliedrului; intersecĠia a două feĠe determină o
muchie, iar punctele de întâlnire ale muchiilor se numesc vârfuri.
Din punct de vedere constructiv se cunosc poliedre cu o singură
bază plană precum piramidele, Fig. 7.1.h,j ,úi cu două baze (de obicei
paralele între ele) precum prisma Fig. 7.1 a ... g , paralelipipedul
dreptunghic Fig. 7.1.c,d , trunchiul de piramidă Fig. 7.1.i,k.
Din punct de vedere al formei poligonale a feĠelor se cunosc:
poliedre regulate Fig. 7.1.l,m,n,o,p, unde feĠele poliedrului sunt poligoane
regulate úi poliedre neregulate, unde feĠele poliedrului sunt poligoane
neregulate.
De asemenea se cunosc poliedre convexe sau concave după cum
planele feĠelor intersectează sau nu poliedrul.
Poliedrele trunchiate sau retezate se obĠin prin înlăturarea dintr-un
poliedru regulat a unor vârfuri în aúa fel încât să rezulte secĠiuni plane
congruente; poliedrul rămas va fi tot un poliedru regulat sau semiregulat
(arhimedic) după cum poliedrul retezat are toate feĠele congruente sau în
fiecare vârf se unesc poligoane regulate diferite, Fig. 7.1.r,s .

x POLIEDRE REGULATE – feĠele poliedrului sunt poligoane regulate,
care pot fi inscriptibile úi circumscriptibile sferei;
- TETRAEDRUL – poliedrul mărginit de patru feĠe, triunghiuri
echilaterale, Fig. 7.1.l;
- HEXAEDRUL sau CUBUL – poliedrul mărginit de úase feĠe pătrate,
Fig.7.1.m;

66

a. b. c. d. e.


f. g. h. i.


j. k


l. m. n. o.

66

a. b. c. d. e.


f. g. h. i.


j. k


l. m. n. o.

67

p. r. s.
Fig. 7.1
- OCTAEDRUL – poliedrul mărginit de opt feĠe triunghiuri echilaterale,
Fig. 7.1.n;
- ICOSAEDRUL – poliedrul mărginit de douăzeci de feĠe triunghiuri
echilaterale, Fig. 7.1.o;
- DODECAEDRUL – poliedrul mărginit de douăsprezece feĠe pentagoane
regulate, Fig. 7.1.p.

x POLIEDRE NEREGULATE – feĠele poliedrului sunt poligoane
neregulate.
- PRISMA – este solidul mărginit de feĠe plane, dintre care două,
poligonale, egale úi paralele, formează bazele, iar celelalte, în formă de
paralelograme, paralele cu o direcĠie dată, formează feĠele laterale.
Dacă cele două baze nu sunt paralele, prisma este TRUNCHIATĂ.
Dacă muchiile prismei sunt oblice faĠă de bază, prisma va fi
OBLICĂ Fig. 7.1.b,e, iar dacă muchiile sunt perpendiculare pe cele două
baze, prisma va fi DREAPTĂ Fig. 7.1 a,f,g. Prisma se denumeúte după
forma poligonului de bază (triunghiulară, patrulateră, pentagonală,
hexagonală, etc.).
În Fig. 7.2.a se prezintă spaĠial úi în epură prisma neregulată úi
înclinată, aúezată în planul orizontal, iar în Fig. 7.2.b se prezintă spaĠial úi
în epură un paralelipiped dreptunghic drept aúezat în acelaúi plan orizontal.

67

p. r. s.
Fig. 7.1
- OCTAEDRUL – poliedrul mărginit de opt feĠe triunghiuri echilaterale,
Fig. 7.1.n;
- ICOSAEDRUL – poliedrul mărginit de douăzeci de feĠe triunghiuri
echilaterale, Fig. 7.1.o;
- DODECAEDRUL – poliedrul mărginit de douăsprezece feĠe pentagoane
regulate, Fig. 7.1.p.

x POLIEDRE NEREGULATE – feĠele poliedrului sunt poligoane
neregulate.
- PRISMA – este solidul mărginit de feĠe plane, dintre care două,
poligonale, egale úi paralele, formează bazele, iar celelalte, în formă de
paralelograme, paralele cu o direcĠie dată, formează feĠele laterale.
Dacă cele două baze nu sunt paralele, prisma este TRUNCHIATĂ.
Dacă muchiile prismei sunt oblice faĠă de bază, prisma va fi
OBLICĂ Fig. 7.1.b,e, iar dacă muchiile sunt perpendiculare pe cele două
baze, prisma va fi DREAPTĂ Fig. 7.1 a,f,g. Prisma se denumeúte după
forma poligonului de bază (triunghiulară, patrulateră, pentagonală,
hexagonală, etc.).
În Fig. 7.2.a se prezintă spaĠial úi în epură prisma neregulată úi
înclinată, aúezată în planul orizontal, iar în Fig. 7.2.b se prezintă spaĠial úi
în epură un paralelipiped dreptunghic drept aúezat în acelaúi plan orizontal.

68

a


b
Fig. 7.2

- PIRAMIDA – poliedru neregulat ale cărui muchii sunt
concurente într-un punct numit vârf úi limitate de o bază plană.
Piramida se denumeúte după poligonul de bază.
În Fig. 7.3.a se prezintă spaĠial úi în epură piramida
pentagonală aúezată în planul orizontal, iar în Fig. 7.3.b, se prezintă
spaĠial úi în epură piramida dreptunghiulară aúezată în planul
orizontal.

68

a


b
Fig. 7.2

- PIRAMIDA – poliedru neregulat ale cărui muchii sunt
concurente într-un punct numit vârf úi limitate de o bază plană.
Piramida se denumeúte după poligonul de bază.
În Fig. 7.3.a se prezintă spaĠial úi în epură piramida
pentagonală aúezată în planul orizontal, iar în Fig. 7.3.b, se prezintă
spaĠial úi în epură piramida dreptunghiulară aúezată în planul
orizontal.

69
Fig. 7.3.a
Fig. 7.3.b
- TRUNCHIUL DE PIRAMIDĂ – piramidă patrulateră aúezată în
planul orizontal úi secĠionată de un plan paralel cu baza. Fig. 7.4 –
reprezentare spaĠială úi în epură;

Fig. 7.4

69
Fig. 7.3.a
Fig. 7.3.b
- TRUNCHIUL DE PIRAMIDĂ – piramidă patrulateră aúezată în
planul orizontal úi secĠionată de un plan paralel cu baza. Fig. 7.4 –
reprezentare spaĠială úi în epură;

Fig. 7.4

70
În Fig. 7.5 se prezintă spaĠial úi în epură un icosaedru, iar în Fig. 7.6 un
dodecaedru.



Fig. 7.5 Fig. 7.6

7.2 SecĠiuni plane în poliedre
SecĠiunea într-un poliedru este, de fapt, intersecĠia dintre un plan de
secĠiune úi feĠele sau muchiile poliedrului. SuprafaĠa obĠinută prin unirea
punctelor de intersecĠie formează poligonul de intersecĠie.

70
În Fig. 7.5 se prezintă spaĠial úi în epură un icosaedru, iar în Fig. 7.6 un
dodecaedru.



Fig. 7.5 Fig. 7.6

7.2 SecĠiuni plane în poliedre
SecĠiunea într-un poliedru este, de fapt, intersecĠia dintre un plan de
secĠiune úi feĠele sau muchiile poliedrului. SuprafaĠa obĠinută prin unirea
punctelor de intersecĠie formează poligonul de intersecĠie.

71
7.2.1 IntersecĠia unui plan cu o prismă
Se consideră prisma dreaptă, MNRST, cu baza în planul orizontal de
proiecĠie úi un plan de capăt >P@, Fig. 7.7.a.
Deoarece planul de capăt este perpendicular pe planul >V@,
proiecĠiile verticale ale punctelor de intersecĠie se determină cu uúurinĠă,
ele găsindu-se la intersecĠia dintre urma verticală úi proiecĠiile verticale ale
muchiilor (Fig. 7.7.b); se vor nota cu a’, b’, c’, d’, e’. ProiecĠiile lor
orizontale se găsesc în vârfurile poligonului de bază, deoarece muchiile
prismei sunt perpendiculare pe >H@: a { m, b { n, c { r, d { s, e { t.
Pentru determinarea adevăratei mărimi a poligonului de intersecĠie,
se foloseúte metoda rotirii planului de secĠiune în jurul urmei lui orizontale
până la suprapunerea lui pe planul >H@. OperaĠiunea se numeúte rabaterea
planului de secĠiune peste planul orizontal de proiecĠie >H@. În timpul
rabaterii, proiecĠiile verticale a’, b’, c’, d’, e’ descriu arce de cerc cu
centrul în P
X
, până intersectează axa Ox; în acelaúi timp, proiecĠiile
orizontale execută o miúcare de translaĠie paralelă cu axa Ox. Punctele de
întâlnire, A
0
, B
0
, C
0
, D
0
, E
0
, determină adevărata mărime a poligonului de
intersecĠie.


a. b.

71
7.2.1 IntersecĠia unui plan cu o prismă
Se consideră prisma dreaptă, MNRST, cu baza în planul orizontal de
proiecĠie úi un plan de capăt >P@, Fig. 7.7.a.
Deoarece planul de capăt este perpendicular pe planul >V@,
proiecĠiile verticale ale punctelor de intersecĠie se determină cu uúurinĠă,
ele găsindu-se la intersecĠia dintre urma verticală úi proiecĠiile verticale ale
muchiilor (Fig. 7.7.b); se vor nota cu a’, b’, c’, d’, e’. ProiecĠiile lor
orizontale se găsesc în vârfurile poligonului de bază, deoarece muchiile
prismei sunt perpendiculare pe >H@: a { m, b { n, c { r, d { s, e { t.
Pentru determinarea adevăratei mărimi a poligonului de intersecĠie,
se foloseúte metoda rotirii planului de secĠiune în jurul urmei lui orizontale
până la suprapunerea lui pe planul >H@. OperaĠiunea se numeúte rabaterea
planului de secĠiune peste planul orizontal de proiecĠie >H@. În timpul
rabaterii, proiecĠiile verticale a’, b’, c’, d’, e’ descriu arce de cerc cu
centrul în P
X
, până intersectează axa Ox; în acelaúi timp, proiecĠiile
orizontale execută o miúcare de translaĠie paralelă cu axa Ox. Punctele de
întâlnire, A
0
, B
0
, C
0
, D
0
, E
0
, determină adevărata mărime a poligonului de
intersecĠie.


a. b.

72
c.

d.
Fig. 7.7
În epura din Fig. 7.7.c este prezentată o prismă hexagonală regulată
situată în planul orizontal de proiecĠie >H@, care este secĠionată de un plan
de capăt >Q@.
ProiecĠiile verticale ale punctelor de intersecĠie se determină cu
uúurinĠă, ele găsindu-se la intersecĠia dintre urma verticală úi proiecĠiile
verticale ale muchiilor; se vor nota cu m’, n’, s’, p’, r’, q’. ProiecĠiile lor
orizontale se găsesc în vârfurile hexagonului de bază, deoarece muchiile
prismei sunt perpendiculare pe planul orizontal de proiecĠie >H@: a { m, b {
n, c { p, d { q, e { t.

72
c.

d.
Fig. 7.7
În epura din Fig. 7.7.c este prezentată o prismă hexagonală regulată
situată în planul orizontal de proiecĠie >H@, care este secĠionată de un plan
de capăt >Q@.
ProiecĠiile verticale ale punctelor de intersecĠie se determină cu
uúurinĠă, ele găsindu-se la intersecĠia dintre urma verticală úi proiecĠiile
verticale ale muchiilor; se vor nota cu m’, n’, s’, p’, r’, q’. ProiecĠiile lor
orizontale se găsesc în vârfurile hexagonului de bază, deoarece muchiile
prismei sunt perpendiculare pe planul orizontal de proiecĠie >H@: a { m, b {
n, c { p, d { q, e { t.

73
Pentru determinarea adevăratei mărimi a hexagonului de intersecĠie,
se foloseúte metoda rotirii planului de secĠiune în jurul urmei lui orizontale
până la suprapunerea lui pe planul >H@. OperaĠiunea se numeúte rabaterea
planului de secĠiune peste planul orizontal de proiecĠie >H@. În timpul
rabaterii, proiecĠiile verticale m’, n’, s’, p’, r’, q’ descriu arce de cerc cu
centrul în PD, până intersectează axa Ox. Punctele de întâlnire, M
1
, N
1
, S
1
,
P
1
, R
1
, Q
1
determină adevărata mărime a hexagonului de intersecĠie.
În epura din Fig. 7.7.d este prezentată o prismă tetragonală înclinată,
cu baza situată în planul orizontal de proiecĠie >H@. Este secĠionată de
planul de capăt >Q@, plan ce este perpendicular pe muchiile prismei.
ProiecĠiile verticale ale punctelor de intersecĠie se determină cu
uúurinĠă, ele găsindu-se la intersecĠia dintre urma verticală úi proiecĠiile
verticale ale muchiilor; se vor nota cu m’, n’, p’, q’. ProiecĠiile lor pe
planul orizontal de proiecĠie >H@ se găsesc prin proiectarea vârfurilor
tetragonului de bază úi a celui superior.
Pentru determinarea adevăratei mărimi a tetragonului de intersecĠie,
se foloseúte metoda rotirii planului de secĠiune în jurul urmei lui orizontale
până la suprapunerea lui pe planul >H@. OperaĠiunea se numeúte rabaterea
planului de secĠiune peste planul orizontal de proiecĠie >H@. În timpul
rabaterii, proiecĠiile verticale m’, n’, p’, q’ descriu arce de cerc cu centrul
în PD, până intersectează axa Ox. Punctele de întâlnire, M
1
, N
1
, P
1
, Q
1
,
determină adevărata mărime a tetragonului de intersecĠie.
7.2.2 IntersecĠia unui plan cu o piramidă
Fie piramida pentagonală oarecare SJKLMN, cu baza în planul
orizontal de proiecĠie (Fig. 7.8.a). Planul de secĠiune este planul de capăt
>P@. Determinarea poligonului de secĠiune se face la fel ca la paragraful
anterior.

73
Pentru determinarea adevăratei mărimi a hexagonului de intersecĠie,
se foloseúte metoda rotirii planului de secĠiune în jurul urmei lui orizontale
până la suprapunerea lui pe planul >H@. OperaĠiunea se numeúte rabaterea
planului de secĠiune peste planul orizontal de proiecĠie >H@. În timpul
rabaterii, proiecĠiile verticale m’, n’, s’, p’, r’, q’ descriu arce de cerc cu
centrul în PD, până intersectează axa Ox. Punctele de întâlnire, M
1
, N
1
, S
1
,
P
1
, R
1
, Q
1
determină adevărata mărime a hexagonului de intersecĠie.
În epura din Fig. 7.7.d este prezentată o prismă tetragonală înclinată,
cu baza situată în planul orizontal de proiecĠie >H@. Este secĠionată de
planul de capăt >Q@, plan ce este perpendicular pe muchiile prismei.
ProiecĠiile verticale ale punctelor de intersecĠie se determină cu
uúurinĠă, ele găsindu-se la intersecĠia dintre urma verticală úi proiecĠiile
verticale ale muchiilor; se vor nota cu m’, n’, p’, q’. ProiecĠiile lor pe
planul orizontal de proiecĠie >H@ se găsesc prin proiectarea vârfurilor
tetragonului de bază úi a celui superior.
Pentru determinarea adevăratei mărimi a tetragonului de intersecĠie,
se foloseúte metoda rotirii planului de secĠiune în jurul urmei lui orizontale
până la suprapunerea lui pe planul >H@. OperaĠiunea se numeúte rabaterea
planului de secĠiune peste planul orizontal de proiecĠie >H@. În timpul
rabaterii, proiecĠiile verticale m’, n’, p’, q’ descriu arce de cerc cu centrul
în PD, până intersectează axa Ox. Punctele de întâlnire, M
1
, N
1
, P
1
, Q
1
,
determină adevărata mărime a tetragonului de intersecĠie.
7.2.2 IntersecĠia unui plan cu o piramidă
Fie piramida pentagonală oarecare SJKLMN, cu baza în planul
orizontal de proiecĠie (Fig. 7.8.a). Planul de secĠiune este planul de capăt
>P@. Determinarea poligonului de secĠiune se face la fel ca la paragraful
anterior.

74
În epură, (Fig. 7.8.b) s-a prezentat piramida în epură cu proiecĠiile
orizontală (abcde) úi verticală (a’b’c’d’e’) ale poligonului de intersecĠie.
Determinarea adevăratei mărimi úi a formei reale ale acestui poligon
(A
0
B
0
C
0
D
0
E
0
) se va face la fel ca în metoda expusă la intersecĠia unui plan
cu o prismă ( prin rabatere ).

a. b.
c.
Fig. 7.8
În Fig. 7.8.c este prezentată epura unei piramide regulate
hexagonală, cu baza situată în planul orizontal de proiecĠie >H@. Este
secĠionată de planul de capăt >Q@.

74
În epură, (Fig. 7.8.b) s-a prezentat piramida în epură cu proiecĠiile
orizontală (abcde) úi verticală (a’b’c’d’e’) ale poligonului de intersecĠie.
Determinarea adevăratei mărimi úi a formei reale ale acestui poligon
(A
0
B
0
C
0
D
0
E
0
) se va face la fel ca în metoda expusă la intersecĠia unui plan
cu o prismă ( prin rabatere ).

a. b.
c.
Fig. 7.8
În Fig. 7.8.c este prezentată epura unei piramide regulate
hexagonală, cu baza situată în planul orizontal de proiecĠie >H@. Este
secĠionată de planul de capăt >Q@.

75
ProiecĠiile verticale sunt: s’, a’, b’ { f’, c’ { e’, d’, m’, n’ { t’, p’ { r’
úi q’; cele orizontale fiind: s, a, b, c, d, e, f, m, n, p, q, r, t.
Pentru aflarea adevăratei mărimi a hexagonului se foloseúte metoda
rotirii planului de secĠiune în jurul urmei lui orizontale până la
suprapunerea lui pe planul orizontal >H@. OperaĠiunea se numeúte rabaterea
planului de secĠiune peste planul orizontal de proiecĠie >H@. În timpul
rabaterii, proiecĠiile verticale m’, n’, t’, p, r’, q’ descriu arce de cerc cu
centrul în PD, până intersectează axa Ox. Punctele de întâlnire, M
1
, N
1
, T
1
,
P
1
, R
1
, Q
1
, determină adevărata mărime a hexagonului de intersecĠie.


7.3 Desfăúuratele unor poliedre mai importante

Reprezentarea în care se aduc toate feĠele unui poliedru pe un singur
plan se numeúte desfăúurarea poliedrului. Figura poligonală plană astfel
obĠinută se numeúte desfăúurată sau transformată prin desfăúurare a
poliedrului. Prin desfăúurarea unui poliedru se regăseúte forma reală a
fiecărei feĠe, adică a poligoanelor care limitează feĠele.
Lungimile laturilor úi unghiurile dintre laturile unei feĠe apar în
desfăúurată în adevărată mărime. Pentru a trasa desfăúurata unui poliedru
este necesar să se determine adevăratele mărimi ale muchiilor úi adevărata
mărime a distanĠelor dintre ele.
Desfăúurarea suprafeĠei unui poliedru (suprafaĠă poliedrală) constă
în aducerea feĠelor acestuia în acelaúi plan, respectând succesiunea din
spaĠiu. Planul de desfăúurare poate fi un plan oarecare sau planul uneia
dintre feĠe. În operaĠia de desfăúurare nu se admit suprapuneri, totale sau
parĠiale, ale feĠelor.

75
ProiecĠiile verticale sunt: s’, a’, b’ { f’, c’ { e’, d’, m’, n’ { t’, p’ { r’
úi q’; cele orizontale fiind: s, a, b, c, d, e, f, m, n, p, q, r, t.
Pentru aflarea adevăratei mărimi a hexagonului se foloseúte metoda
rotirii planului de secĠiune în jurul urmei lui orizontale până la
suprapunerea lui pe planul orizontal >H@. OperaĠiunea se numeúte rabaterea
planului de secĠiune peste planul orizontal de proiecĠie >H@. În timpul
rabaterii, proiecĠiile verticale m’, n’, t’, p, r’, q’ descriu arce de cerc cu
centrul în PD, până intersectează axa Ox. Punctele de întâlnire, M
1
, N
1
, T
1
,
P
1
, R
1
, Q
1
, determină adevărata mărime a hexagonului de intersecĠie.


7.3 Desfăúuratele unor poliedre mai importante

Reprezentarea în care se aduc toate feĠele unui poliedru pe un singur
plan se numeúte desfăúurarea poliedrului. Figura poligonală plană astfel
obĠinută se numeúte desfăúurată sau transformată prin desfăúurare a
poliedrului. Prin desfăúurarea unui poliedru se regăseúte forma reală a
fiecărei feĠe, adică a poligoanelor care limitează feĠele.
Lungimile laturilor úi unghiurile dintre laturile unei feĠe apar în
desfăúurată în adevărată mărime. Pentru a trasa desfăúurata unui poliedru
este necesar să se determine adevăratele mărimi ale muchiilor úi adevărata
mărime a distanĠelor dintre ele.
Desfăúurarea suprafeĠei unui poliedru (suprafaĠă poliedrală) constă
în aducerea feĠelor acestuia în acelaúi plan, respectând succesiunea din
spaĠiu. Planul de desfăúurare poate fi un plan oarecare sau planul uneia
dintre feĠe. În operaĠia de desfăúurare nu se admit suprapuneri, totale sau
parĠiale, ale feĠelor.

76
Desfăúurarea suprafeĠelor poliedrelor regulate constă în alăturarea în
plan a unui număr de poligoane regulate, corespunzător feĠelor poliedrului.
De exemplu, desfăúurarea unui cub se face în 6 pătrate, a unui octaedru
regulat – în 8 triunghiuri echilaterale, a unui dodecaedru regulat – în 12
pentagoane regulate, etc.
x Desfăúurata tetraedrului, Fig.7.9.

Fig. 7.9 Fig.7.10

x Desfăúurata cubului, Fig.7.10.
x Desfăúurata octaedrului, Fig.7.11.

Fig. 7.11 Fig. 7.12
x Desfăúurata icosaedrului, Fig. 7.12.
x Desfăúurata dodecaedrului, Fig. 7.13.

76
Desfăúurarea suprafeĠelor poliedrelor regulate constă în alăturarea în
plan a unui număr de poligoane regulate, corespunzător feĠelor poliedrului.
De exemplu, desfăúurarea unui cub se face în 6 pătrate, a unui octaedru
regulat – în 8 triunghiuri echilaterale, a unui dodecaedru regulat – în 12
pentagoane regulate, etc.
x Desfăúurata tetraedrului, Fig.7.9.

Fig. 7.9 Fig.7.10

x Desfăúurata cubului, Fig.7.10.
x Desfăúurata octaedrului, Fig.7.11.

Fig. 7.11 Fig. 7.12
x Desfăúurata icosaedrului, Fig. 7.12.
x Desfăúurata dodecaedrului, Fig. 7.13.

77

Fig. 7.13 Fig. 7.14
x Desfăúurata paralelipipedului, Fig. 7.14.
x Desfăúurata prismei hexagonale drepte, Fig. 7.15.
Fig. 7.15
x Desfăúurata unei piramide hexagonale regulate (zona haúurată
reprezintă desfăúurarea piramidei după intersecĠia cu un plan,
Fig.7.8.c), Fig.7.16.

Fig. 7.16

77

Fig. 7.13 Fig. 7.14
x Desfăúurata paralelipipedului, Fig. 7.14.
x Desfăúurata prismei hexagonale drepte, Fig. 7.15.
Fig. 7.15
x Desfăúurata unei piramide hexagonale regulate (zona haúurată
reprezintă desfăúurarea piramidei după intersecĠia cu un plan,
Fig.7.8.c), Fig.7.16.

Fig. 7.16

78
x Desfăúurata unei prisme drepte intersectată de un plan sub unghiul D,
Fig.7.17.


a.
b.
Fig. 7.17

78
x Desfăúurata unei prisme drepte intersectată de un plan sub unghiul D,
Fig.7.17.


a.
b.
Fig. 7.17

79
8. CORPURI DE ROTAğIE

8.1 Reprezentare
Corpurile de rotaĠie se mai numesc úi corpuri rotunde; iau naútere
prin rotirea unei linii oarecare în jurul unei axe. Linia care dă naútere
corpului se numeúte generatoare, iar cea pe care se sprijină – directoare.
Un solid de rotaĠie este generat de o suprafaĠă plană limitată de o
generatoare, suprafaĠă ce se roteúte în jurul unei axe care este o dreaptă a
planului.
Corpurile de rotaĠie mai cunoscute sunt:
- cilindrul (Fig. 8.1) este o suprafaĠă generată de o dreaptă
(generatoare), care se deplasează pe o curbă fixă (directoare) úi care
rămâne mereu paralelă cu o direcĠie oarecare dată. Curba directoare poate
fi cerc, elipsă, parabolă sau hiperbolă, cilindrul numindu-se după natura
directoarei (parabolic sau hiperbolic)
Fig. 8.1
- conul (Fig. 8.2) este suprafaĠa generată de o dreaptă (generatoare),
care trece printr-un punct fix (vârful conului) úi se deplasează pe o curbă
(directoare). Curba directoare poate fi cerc, elipsă, parabolă, hiperbolă.
ConvenĠional, conul este denumit după curba directoare: circular,
eliptic, parabolic, etc.

79
8. CORPURI DE ROTAğIE

8.1 Reprezentare
Corpurile de rotaĠie se mai numesc úi corpuri rotunde; iau naútere
prin rotirea unei linii oarecare în jurul unei axe. Linia care dă naútere
corpului se numeúte generatoare, iar cea pe care se sprijină – directoare.
Un solid de rotaĠie este generat de o suprafaĠă plană limitată de o
generatoare, suprafaĠă ce se roteúte în jurul unei axe care este o dreaptă a
planului.
Corpurile de rotaĠie mai cunoscute sunt:
- cilindrul (Fig. 8.1) este o suprafaĠă generată de o dreaptă
(generatoare), care se deplasează pe o curbă fixă (directoare) úi care
rămâne mereu paralelă cu o direcĠie oarecare dată. Curba directoare poate
fi cerc, elipsă, parabolă sau hiperbolă, cilindrul numindu-se după natura
directoarei (parabolic sau hiperbolic)
Fig. 8.1
- conul (Fig. 8.2) este suprafaĠa generată de o dreaptă (generatoare),
care trece printr-un punct fix (vârful conului) úi se deplasează pe o curbă
(directoare). Curba directoare poate fi cerc, elipsă, parabolă, hiperbolă.
ConvenĠional, conul este denumit după curba directoare: circular,
eliptic, parabolic, etc.

80
Fig.8.2
- trunchiul de con (Fig. 8.3) este un con secĠionat de un plan paralel
cu baza sa.
Fig. 8.3
- sfera (Fig. 8.4) este generată de un cerc care se roteúte în jurul axei
sale. Ea se proiectează după un cerc pe fiecare din planele de proiecĠie.
ProiecĠiile punctelor aflate pe sferă se obĠin secĠionând sfera cu plane
perpendiculare pe axă.

Fig. 8.4

80
Fig.8.2
- trunchiul de con (Fig. 8.3) este un con secĠionat de un plan paralel
cu baza sa.
Fig. 8.3
- sfera (Fig. 8.4) este generată de un cerc care se roteúte în jurul axei
sale. Ea se proiectează după un cerc pe fiecare din planele de proiecĠie.
ProiecĠiile punctelor aflate pe sferă se obĠin secĠionând sfera cu plane
perpendiculare pe axă.

Fig. 8.4

81
- torul (Fig. 8.5) este corpul geometric generat prin rotirea unei curbe
plane în jurul unui ax coplanar cu curba úi care nu trece prin centrul
acestuia. ProiecĠiile punctelor situate pe suprafaĠa torului se determină tot
cu ajutorul planelor perpendiculare pe axa de rotaĠie.

Fig. 8.5
- elipsoidul (Fig. 8.6) este corpul geometric generat prin rotirea unei
elipse în jurul axei mari. ProiecĠiile punctelor aflate pe elipsoid se găsesc
prin secĠionarea elipsoidului cu plane de profil perpendiculare pe axa de
rotaĠie.

Fig. 8.6
- paraboloidul (Fig. 8.7) este corpul geometric generat prin rotirea
unei parabole în jurul axei sale. ProiecĠiile punctelor aflate pe

81
- torul (Fig. 8.5) este corpul geometric generat prin rotirea unei curbe
plane în jurul unui ax coplanar cu curba úi care nu trece prin centrul
acestuia. ProiecĠiile punctelor situate pe suprafaĠa torului se determină tot
cu ajutorul planelor perpendiculare pe axa de rotaĠie.

Fig. 8.5
- elipsoidul (Fig. 8.6) este corpul geometric generat prin rotirea unei
elipse în jurul axei mari. ProiecĠiile punctelor aflate pe elipsoid se găsesc
prin secĠionarea elipsoidului cu plane de profil perpendiculare pe axa de
rotaĠie.

Fig. 8.6
- paraboloidul (Fig. 8.7) este corpul geometric generat prin rotirea
unei parabole în jurul axei sale. ProiecĠiile punctelor aflate pe

82
suprafaĠa paraboloidului se găsesc prin secĠionarea cu plane
perpendiculare pe axa de rotaĠie.

Fig. 8.7
- hiperboloidul (Fig. 8.8) este corpul geometric (suprafaĠă) generat de
o dreaptă care se roteúte în jurul unui ax necoplanar cu dreapta. Mai
poate fi generat úi de o hiperbolă care se roteúte în jurul axei ei
imaginare (netraverse).

Fig. 8.8

82
suprafaĠa paraboloidului se găsesc prin secĠionarea cu plane
perpendiculare pe axa de rotaĠie.

Fig. 8.7
- hiperboloidul (Fig. 8.8) este corpul geometric (suprafaĠă) generat de
o dreaptă care se roteúte în jurul unui ax necoplanar cu dreapta. Mai
poate fi generat úi de o hiperbolă care se roteúte în jurul axei ei
imaginare (netraverse).

Fig. 8.8

83
8.2 SecĠiuni plane în solide de rotaĠie

Prin analogie cu secĠiunea într-un poliedru, secĠiunea într-un solid de
rotaĠie este intersecĠia dintre planul de secĠiune úi generatoarele solidului.
SuprafaĠa de intersecĠie se determină prin unirea punctelor de intersecĠie
astfel obĠinute.

8.2.1. SecĠiunea într-un cilindru circular drept
Un cilindru circular drept se secĠionează cu planul de capăt >P@;
conform teoremei lui Dandelin secĠiunea este o elipsă, Fig. 8.9.
Punctele cu ajutorul cărora se trasează elipsa, sunt punctele aflate la
intersecĠia dintre proiecĠiile verticale ale generatoarelor (a’b’c’d’…k’l’) úi
urma verticală (P’P
X
). Se obĠin proiecĠiile verticale (1’, 2’…11’, 12’) ale
punctelor elipsei, proiecĠiile orizontale găsindu-se pe cercul de bază (1, 2,
3…11, 12).
Determinarea adevăratei mărimi a elipsei de secĠiune se obĠine se
obĠine prin rabaterea planului de capăt >P@ în jurul urmei orizontale PP
X
.


Fig. 8.9

83
8.2 SecĠiuni plane în solide de rotaĠie

Prin analogie cu secĠiunea într-un poliedru, secĠiunea într-un solid de
rotaĠie este intersecĠia dintre planul de secĠiune úi generatoarele solidului.
SuprafaĠa de intersecĠie se determină prin unirea punctelor de intersecĠie
astfel obĠinute.

8.2.1. SecĠiunea într-un cilindru circular drept
Un cilindru circular drept se secĠionează cu planul de capăt >P@;
conform teoremei lui Dandelin secĠiunea este o elipsă, Fig. 8.9.
Punctele cu ajutorul cărora se trasează elipsa, sunt punctele aflate la
intersecĠia dintre proiecĠiile verticale ale generatoarelor (a’b’c’d’…k’l’) úi
urma verticală (P’P
X
). Se obĠin proiecĠiile verticale (1’, 2’…11’, 12’) ale
punctelor elipsei, proiecĠiile orizontale găsindu-se pe cercul de bază (1, 2,
3…11, 12).
Determinarea adevăratei mărimi a elipsei de secĠiune se obĠine se
obĠine prin rabaterea planului de capăt >P@ în jurul urmei orizontale PP
X
.


Fig. 8.9

84
8.2.2 SecĠiunea într-un con circular drept
Un con circular drept cu baza în planul orizontal de proiecĠie >H@ se
secĠionează cu un plan de capăt >P@, Fig. 8.10.


Fig. 8.10
Determinarea elipsei de secĠiune se face la fel ca la cilindru. În
schimb, la secĠiunea conului cu un plan, se întâlnesc următoarele cazuri
speciale:
- secĠiunea cu un plan vertical ce trece prin vârful conului, este un
triunghi, Fig. 8.11.

Fig. 8.11 Fig. 8.12
- secĠiunea cu un plan înclinat, paralel cu una din generatoarele conului
este o parabolă, Fig. 8.12.

84
8.2.2 SecĠiunea într-un con circular drept
Un con circular drept cu baza în planul orizontal de proiecĠie >H@ se
secĠionează cu un plan de capăt >P@, Fig. 8.10.


Fig. 8.10
Determinarea elipsei de secĠiune se face la fel ca la cilindru. În
schimb, la secĠiunea conului cu un plan, se întâlnesc următoarele cazuri
speciale:
- secĠiunea cu un plan vertical ce trece prin vârful conului, este un
triunghi, Fig. 8.11.

Fig. 8.11 Fig. 8.12
- secĠiunea cu un plan înclinat, paralel cu una din generatoarele conului
este o parabolă, Fig. 8.12.

85
- secĠiunea cu un plan paralel cu axa conului circular drept este o hiperbolă,
Fig. 8.13.
Fig.8.13

8.3 Desfăúuratele unor corpuri de rotaĠie mai importante
Reprezentarea în care se aduce atât suprafaĠa laterală, cât úi baza
(bazele) unui con, respectiv cilindru în acelaúi plan se numeúte
desfăúurare. Figura poligonală plană astfel obĠinută se numeúte
desfăúurată sau transformată prin desfăúurare a conului, respectiv a
cilindrului. Pentru trasarea desfăúuratelor cilindrului úi conurilor este
necesară determinarea adevăratelor mărimi ale generatoarelor úi bazelor.
Unei curbe trasate pe suprafaĠa laterală a unui cilindru îi corespunde o
curbă de aceeaúi lungime pe desfăúurată, numită transformată prin
desfăúurare a curbei date. Unghiul a două curbe ale suprafeĠei este egal cu
unghiul transformatelor lor prin desfăúurare.
Pentru trasarea corectă a desfăúuratelor se Ġine cont de teorema lui
Olivier: transformata prin desfăúurare a secĠiunii făcute de un plan într-un
cilindru sau un con prezintă inflexiuni în punctele în care planul tangent la
cilindru/con este perpendicular pe planul secant.

85
- secĠiunea cu un plan paralel cu axa conului circular drept este o hiperbolă,
Fig. 8.13.
Fig.8.13

8.3 Desfăúuratele unor corpuri de rotaĠie mai importante
Reprezentarea în care se aduce atât suprafaĠa laterală, cât úi baza
(bazele) unui con, respectiv cilindru în acelaúi plan se numeúte
desfăúurare. Figura poligonală plană astfel obĠinută se numeúte
desfăúurată sau transformată prin desfăúurare a conului, respectiv a
cilindrului. Pentru trasarea desfăúuratelor cilindrului úi conurilor este
necesară determinarea adevăratelor mărimi ale generatoarelor úi bazelor.
Unei curbe trasate pe suprafaĠa laterală a unui cilindru îi corespunde o
curbă de aceeaúi lungime pe desfăúurată, numită transformată prin
desfăúurare a curbei date. Unghiul a două curbe ale suprafeĠei este egal cu
unghiul transformatelor lor prin desfăúurare.
Pentru trasarea corectă a desfăúuratelor se Ġine cont de teorema lui
Olivier: transformata prin desfăúurare a secĠiunii făcute de un plan într-un
cilindru sau un con prezintă inflexiuni în punctele în care planul tangent la
cilindru/con este perpendicular pe planul secant.

86
În cazul sferei, pentru că este o suprafaĠă nedesfăúurabilă, există
diferite metode aproximative pentru a o desfăúura. Mai cunoscute sunt
metodele prin care suprafaĠa sferei se divizează în fusuri egale (prin
secĠionarea cu plane proiectante verticale care trec prin centrul sferei) sau
se divizează suprafaĠa sferei în zone sferice (prin secĠionarea cu plane de
nivel).
x Desfăúurata cilindrului drept, Fig. 8.14.

Fig. 8.14
x Desfăúurata cilindrului drept intersectat de un plan sub un unghi D,
Fig. 8.15.

Fig. 8.15

86
În cazul sferei, pentru că este o suprafaĠă nedesfăúurabilă, există
diferite metode aproximative pentru a o desfăúura. Mai cunoscute sunt
metodele prin care suprafaĠa sferei se divizează în fusuri egale (prin
secĠionarea cu plane proiectante verticale care trec prin centrul sferei) sau
se divizează suprafaĠa sferei în zone sferice (prin secĠionarea cu plane de
nivel).
x Desfăúurata cilindrului drept, Fig. 8.14.

Fig. 8.14
x Desfăúurata cilindrului drept intersectat de un plan sub un unghi D,
Fig. 8.15.

Fig. 8.15

87
x Desfăúurata conului, Fig. 8.16.
Fig. 8.16
x Desfăúurata conului circular drept intersectat de un plan sub un
unghi D faĠă de axa sa, Fig. 8.17.

Fig. 8.17

87
x Desfăúurata conului, Fig. 8.16.
Fig. 8.16
x Desfăúurata conului circular drept intersectat de un plan sub un
unghi D faĠă de axa sa, Fig. 8.17.

Fig. 8.17

88
- Desfăúurata sferei:
* prin zone sferice ( 2 conuri, un cilindru úi 4 trunchiuri de con ),
Fig.8.18.


Fig. 8.18
* prin fusuri sferice ( secĠiuni mediane ), Fig. 8.19.

88
- Desfăúurata sferei:
* prin zone sferice ( 2 conuri, un cilindru úi 4 trunchiuri de con ),
Fig.8.18.


Fig. 8.18
* prin fusuri sferice ( secĠiuni mediane ), Fig. 8.19.

89



Fig. 8.19

89



Fig. 8.19

90
9. INTERSECğII DE CORPURI - DESFĂùURATELE LOR

9.1 IntersecĠia dintre doi cilindri cu diametre diferite úi axe
perpendiculare
Pentru construirea desfăúuratelor acestor cilindrii este necesar ca în
prealabil să se determine linia de intersecĠie a acestora, în care scop baza
cilindrului mic se împarte în 2n părĠi egale (douăsprezece, în cazul nostru).
Din punctele de împărĠire se duc orizontale care intersectează orizontalele
cu aceleaúi numere, în punctele 1
O
, 2
O
, 3
O
, etc.
Unind aceste puncte printr-o curbă continuă, se obĠine linia de
intersecĠie care serveúte la desfăúurarea celor doi cilindrii conform indi-
caĠiilor din figură.
În desfăúurata cilindrului A sunt determinate punctele 1’
O
, 2’
O
, 3’
O
,
etc., care unite, dau curba de intersecĠie desfăúurată a acestui cilindru.
Desfăúurata cilindrului mic B este dată în aceeaúi figură. Se observă că
distanĠele I–II; II–III, etc. din desfăúurata A sunt egale cu lungimile arcelor
I–II; II–III, etc. Lungimea cercului bazei, egală cu SD, a fost împărĠită în
acelaúi număr de părĠi egale (douăsprezece), iar pe verticalele
corespunzătoare cu aceleaúi numere se iau lungimile marcate prin săgeĠi.
Deoarece corpurile intersectate sunt simetrice, în construcĠia
desfăúuratelor s-au notat numai un sfert din numărul de diviziuni, Fig.9.1.

9.2 IntersecĠia sub un unghi oarecare a doi cilindri de diametre
diferite
Aúa cum s-a arătat în Fig. 9.1, mai întâi se determină linia de
intersecĠie după metoda folosită la intersecĠia dintre doi cilindrii, apoi se
procedează la construcĠia desfăúuratelor celor doi cilindri.

90
9. INTERSECğII DE CORPURI - DESFĂùURATELE LOR

9.1 IntersecĠia dintre doi cilindri cu diametre diferite úi axe
perpendiculare
Pentru construirea desfăúuratelor acestor cilindrii este necesar ca în
prealabil să se determine linia de intersecĠie a acestora, în care scop baza
cilindrului mic se împarte în 2n părĠi egale (douăsprezece, în cazul nostru).
Din punctele de împărĠire se duc orizontale care intersectează orizontalele
cu aceleaúi numere, în punctele 1
O
, 2
O
, 3
O
, etc.
Unind aceste puncte printr-o curbă continuă, se obĠine linia de
intersecĠie care serveúte la desfăúurarea celor doi cilindrii conform indi-
caĠiilor din figură.
În desfăúurata cilindrului A sunt determinate punctele 1’
O
, 2’
O
, 3’
O
,
etc., care unite, dau curba de intersecĠie desfăúurată a acestui cilindru.
Desfăúurata cilindrului mic B este dată în aceeaúi figură. Se observă că
distanĠele I–II; II–III, etc. din desfăúurata A sunt egale cu lungimile arcelor
I–II; II–III, etc. Lungimea cercului bazei, egală cu SD, a fost împărĠită în
acelaúi număr de părĠi egale (douăsprezece), iar pe verticalele
corespunzătoare cu aceleaúi numere se iau lungimile marcate prin săgeĠi.
Deoarece corpurile intersectate sunt simetrice, în construcĠia
desfăúuratelor s-au notat numai un sfert din numărul de diviziuni, Fig.9.1.

9.2 IntersecĠia sub un unghi oarecare a doi cilindri de diametre
diferite
Aúa cum s-a arătat în Fig. 9.1, mai întâi se determină linia de
intersecĠie după metoda folosită la intersecĠia dintre doi cilindrii, apoi se
procedează la construcĠia desfăúuratelor celor doi cilindri.

91


Fig. 9.1

Pe prelungirea extremităĠii libere a cilindrului mic (linia 0 – 8
perpendiculară pe axa cilindrului) se aúează lungimea desfăúurată a
cercului cilindrului mic împărĠită în acelaúi număr de părĠi egale ca úi
circumferinĠa cilindrului mic. Prin punctele de diviziune se duc
perpendiculare pe linia 0 – 8 (paralele cu axa cilindrului mic). Se
proiectează punctele a, b, c pe generatoarea cilindrului mic până se
intersectează cu perpendicularele corespunzătoare duse din punctele 0, 1,
2, obĠinându-se punctele a’, b’, etc., care unite, dau curba de intersecĠie
desfăúurată pentru cilindrul mic.
Pentru a determina desfăúurata tăieturii din cilindrul mare se
procedează astfel: se trasează linia x, y, perpendiculară pe axa cilindrului
mare în punctul e al liniei de intersecĠie. La intersecĠia acestei linii cu
generatoarele cilindrului mare duse prin punctele j, h, g, f se obĠin punctele
I, II, III, IV.

91


Fig. 9.1

Pe prelungirea extremităĠii libere a cilindrului mic (linia 0 – 8
perpendiculară pe axa cilindrului) se aúează lungimea desfăúurată a
cercului cilindrului mic împărĠită în acelaúi număr de părĠi egale ca úi
circumferinĠa cilindrului mic. Prin punctele de diviziune se duc
perpendiculare pe linia 0 – 8 (paralele cu axa cilindrului mic). Se
proiectează punctele a, b, c pe generatoarea cilindrului mic până se
intersectează cu perpendicularele corespunzătoare duse din punctele 0, 1,
2, obĠinându-se punctele a’, b’, etc., care unite, dau curba de intersecĠie
desfăúurată pentru cilindrul mic.
Pentru a determina desfăúurata tăieturii din cilindrul mare se
procedează astfel: se trasează linia x, y, perpendiculară pe axa cilindrului
mare în punctul e al liniei de intersecĠie. La intersecĠia acestei linii cu
generatoarele cilindrului mare duse prin punctele j, h, g, f se obĠin punctele
I, II, III, IV.

92
Pe dreapta oarecare OO’ se aúează lungimile arcelor ab, bc, cd, etc.,
iar prin punctele obĠinute I, II, III, IV se duc perpendiculare pe OO’. Pe
aceste perpendiculare, se ridică distanĠele I – a, II – b, etc. úi se coboară
I – j, II – h, etc. Unind între ele punctele a, b, c, etc., se obĠine jumătate din
tăietura cilindrului mare.
Având desfăúuratele celor două tăieturi, se pot construi úi
desfăúuratele cilindrilor intersectaĠi, Fig. 9.2.
Fig. 9.2

9.3 IntersecĠia dintre un cilindru úi o prismă
Construirea defăúuratei prismei úi a tăieturii în cilindru se realizează
ca úi în cazul intersecĠiei a doi cilindri, cu simpla deosebire că în cazul de
faĠă, în loc de a împărĠi întregul perimetru al prismei în părĠi egale (aúa
cum s-a făcut la cilindrul mic din cazul anterior) se va împărĠi fiecare
latură în părĠi egale conform Fig. 9.3.

92
Pe dreapta oarecare OO’ se aúează lungimile arcelor ab, bc, cd, etc.,
iar prin punctele obĠinute I, II, III, IV se duc perpendiculare pe OO’. Pe
aceste perpendiculare, se ridică distanĠele I – a, II – b, etc. úi se coboară
I – j, II – h, etc. Unind între ele punctele a, b, c, etc., se obĠine jumătate din
tăietura cilindrului mare.
Având desfăúuratele celor două tăieturi, se pot construi úi
desfăúuratele cilindrilor intersectaĠi, Fig. 9.2.
Fig. 9.2

9.3 IntersecĠia dintre un cilindru úi o prismă
Construirea defăúuratei prismei úi a tăieturii în cilindru se realizează
ca úi în cazul intersecĠiei a doi cilindri, cu simpla deosebire că în cazul de
faĠă, în loc de a împărĠi întregul perimetru al prismei în părĠi egale (aúa
cum s-a făcut la cilindrul mic din cazul anterior) se va împărĠi fiecare
latură în părĠi egale conform Fig. 9.3.

93

Fig. 9.3

9.4 IntersecĠia dintre un cilindru úi un con ce pătrunde oblic în
cilindru
Se trasează jumătate din cercul de bază al conului úi se împarte într-
un număr de părĠi egale (douăsprezece); din punctele de diviziune se duc
perpendiculare pe diametrul cercului de bază al conului. Punctele de
intersecĠie se unesc cu vârful S al conului. ProiecĠia corespunzătoare a
acestor puncte (1’, 2’, 3’…, 12’ se unesc cu vârful S
1
. Punctele de
intersecĠie ale razelor S
1
– 1’, S
1
– 2’, etc. cu cilindrul I, II, III, IV, etc. se
proiectează în vederea din stânga, obĠinându-se linia de intersecĠie dintre
cilindru úi con. La fel se procedează úi pentru determinarea liniei de
intersecĠie de la ieúirea conului din cilindru.
Pentru a obĠine desfăúurata conului se procedează la fel ca la
desfăúurarea unui con oblic. În Fig. 9.4 se arată jumătate din desfăúurata
cilindrului; se observă că în această construcĠie distanĠele dintre dreptele

93

Fig. 9.3

9.4 IntersecĠia dintre un cilindru úi un con ce pătrunde oblic în
cilindru
Se trasează jumătate din cercul de bază al conului úi se împarte într-
un număr de părĠi egale (douăsprezece); din punctele de diviziune se duc
perpendiculare pe diametrul cercului de bază al conului. Punctele de
intersecĠie se unesc cu vârful S al conului. ProiecĠia corespunzătoare a
acestor puncte (1’, 2’, 3’…, 12’ se unesc cu vârful S
1
. Punctele de
intersecĠie ale razelor S
1
– 1’, S
1
– 2’, etc. cu cilindrul I, II, III, IV, etc. se
proiectează în vederea din stânga, obĠinându-se linia de intersecĠie dintre
cilindru úi con. La fel se procedează úi pentru determinarea liniei de
intersecĠie de la ieúirea conului din cilindru.
Pentru a obĠine desfăúurata conului se procedează la fel ca la
desfăúurarea unui con oblic. În Fig. 9.4 se arată jumătate din desfăúurata
cilindrului; se observă că în această construcĠie distanĠele dintre dreptele

94
I – II, II – III, III – IV, etc. sunt luate de pe linia de intersecĠie.

Fig. 9.4
9.5 IntersecĠia dintre un cilindru úi un poliedru
În Fig. 9.5 se redă în două vederi intersecĠia dintre cilindrul B cu
axa verticală úi poliedrul A cu baza dreptunghiulară, a cărui axă este
înclinată faĠă de axa cilindrului (axele celor două corpuri nu se
intersectează). Pentru construcĠia desfăúuratelor acestor două corpuri se
determină mai întâi linia de intersecĠie a feĠelor poliedrului cu cilindrul dat.
Aceasta se face astfel: se împarte cercul din proiecĠia plană a cilindrului B
într-un număr oarecare de părĠi (în acest caz, jumătatea cercului s-a
împărĠit în 6 părĠi), iar prin punctele de diviziune 1, 2, 3,…, 7 se duc razele
corespunzătoare care intersectează perimetrul bazei poliedrului în punctele
I, II, III,…, VII. Cu ajutorul compasului se duc aceste puncte pe orizontala
xx, apoi se proiectează pe vederea laterală obĠinându-se punctele I’, II’, III’
la intersecĠia razelor SI’, SII’, etc. cu generatoarea cilindrului se determină

94
I – II, II – III, III – IV, etc. sunt luate de pe linia de intersecĠie.

Fig. 9.4
9.5 IntersecĠia dintre un cilindru úi un poliedru
În Fig. 9.5 se redă în două vederi intersecĠia dintre cilindrul B cu
axa verticală úi poliedrul A cu baza dreptunghiulară, a cărui axă este
înclinată faĠă de axa cilindrului (axele celor două corpuri nu se
intersectează). Pentru construcĠia desfăúuratelor acestor două corpuri se
determină mai întâi linia de intersecĠie a feĠelor poliedrului cu cilindrul dat.
Aceasta se face astfel: se împarte cercul din proiecĠia plană a cilindrului B
într-un număr oarecare de părĠi (în acest caz, jumătatea cercului s-a
împărĠit în 6 părĠi), iar prin punctele de diviziune 1, 2, 3,…, 7 se duc razele
corespunzătoare care intersectează perimetrul bazei poliedrului în punctele
I, II, III,…, VII. Cu ajutorul compasului se duc aceste puncte pe orizontala
xx, apoi se proiectează pe vederea laterală obĠinându-se punctele I’, II’, III’
la intersecĠia razelor SI’, SII’, etc. cu generatoarea cilindrului se determină

95
punctele 1’, 2’, 3’, etc. Prin aceste puncte se duc orizontalele, care, prin
intersecĠia lor cu verticalele ridicate din punctele de diviziune ale cercului
din proiecĠia plană, determină punctele 1, 2, 3,…, 7. Unind aceste puncte
se obĠine curba de intersecĠie dintre cilindru úi poliedru.
Desfăúuratele cilindrului úi poliedrului sunt cunoscute. Pentru a afla
desfăúurata secĠiunii de intersecĠie de pe poliedru, se determină pe
poliedrul desfăúurat punctele: I, II, III,…, IX. Pe razele care unesc vârful S
cu punctele I, II, III,…, IX, se aúează distanĠele I’ – 1’, II’ – 2’, III’ – 3’,
etc., determinându-se astfel punctele 1, 2, 3, etc., care unite dau tăietura
făcută de cilindru în poliedru.
Fig. 9.5
9.6 IntersecĠia unui cilindru cu o sferă
Deoarece desfăúurata sferei intersectată de alte corpuri se reduce la
desfăúurarea sferei intersectată de mai multe plane, înainte de a trece la
descrierea determinării desfăúuratelor ansamblurilor respective, în
Fig.9.6.a se arată sfera intersectată de un plan úi desfăúurarea acesteia. Un
plan intersectează meridianele sferei în punctele 1
1
, 2
1
, 3
1
, etc. Un plan
intersectează meridianele sferei în punctele 1
1
, 2
1
, 3
1
, etc. Prin punctele de

95
punctele 1’, 2’, 3’, etc. Prin aceste puncte se duc orizontalele, care, prin
intersecĠia lor cu verticalele ridicate din punctele de diviziune ale cercului
din proiecĠia plană, determină punctele 1, 2, 3,…, 7. Unind aceste puncte
se obĠine curba de intersecĠie dintre cilindru úi poliedru.
Desfăúuratele cilindrului úi poliedrului sunt cunoscute. Pentru a afla
desfăúurata secĠiunii de intersecĠie de pe poliedru, se determină pe
poliedrul desfăúurat punctele: I, II, III,…, IX. Pe razele care unesc vârful S
cu punctele I, II, III,…, IX, se aúează distanĠele I’ – 1’, II’ – 2’, III’ – 3’,
etc., determinându-se astfel punctele 1, 2, 3, etc., care unite dau tăietura
făcută de cilindru în poliedru.
Fig. 9.5
9.6 IntersecĠia unui cilindru cu o sferă
Deoarece desfăúurata sferei intersectată de alte corpuri se reduce la
desfăúurarea sferei intersectată de mai multe plane, înainte de a trece la
descrierea determinării desfăúuratelor ansamblurilor respective, în
Fig.9.6.a se arată sfera intersectată de un plan úi desfăúurarea acesteia. Un
plan intersectează meridianele sferei în punctele 1
1
, 2
1
, 3
1
, etc. Un plan
intersectează meridianele sferei în punctele 1
1
, 2
1
, 3
1
, etc. Prin punctele de

96
intersecĠie 1’
1
, 2’
1
, 3’
1
, etc. se duc drepte orizontale ce intersectează
meridianul OP’
1
în punctele 1’’
1
, 2’’
1
, 3’’
1
, etc. Diferitele puncte de pe
linia de intersecĠie pe desfăúurată se obĠin luând arcele 00
1
egal cu 00’
1
, 11
1

egal cu 01’’
1
, 22
1
egal cu 02’’
1
, etc. punctele intermediare se obĠin ducând
plane de intersecĠie suplimentare |P’
1
4g P’
2
|, cu care se poate determina
punctul 4
1
g. Desfăúurarea sferei se construieúte cu una din metodele
prezentate în capitolul anterior.
În Fig. 9.6.b este prezentat cazul general de intersecĠie dintre un
cilindru úi o sferă când axa cilindrului nu trece prin centrul sferei, ci
intersectează axa acesteia într-un punct oarecare C
1
. Pentru construirea
desfăúuratei acestui ansamblu, este necesar ca în prealabil, să se determine
linia de intersecĠie a corpurilor. Aceasta se obĠine folosind una din
următoarele metode:
a) cu ajutorul compasului, din C
1
se descrie un arc de cerc ce
intersectează sfera în punctele M
S
úi cilindrul în punctele M
Z
. Un
punct oarecare M de pe linia de intersecĠie se obĠine prin intersecĠia
dreptelor duse prin punctele M
S
úi M
Z
(M
S
M
S
, M
Z
M
Z
).
b) prin punctele de împărĠire ale cercului de bază al cilindrului se duc
generatoarele care intersectează conturul sferei în punctele 1
1
, 2
1
,
etc. Din aceste puncte se duc drepte verticale ce intersectează axa
sferei în punctele 1
2
, 2
2
, 3
2
, etc., iar razele C3
2
, C2
2
, etc. úi cu centrul
în C (centrul sferei) se descriu arce de cerc ce întâlnesc
generatoarele cilindrului în punctele 1
O
, 2
O
, 3
O
, etc. Unind punctele
1
O
, 2
O
, 3
O
, etc. printr-o curbă continuă, obĠinem linia de intersecĠie.
Având linia de intersecĠie (lungimile reale ale generatoarelor
cilindrului) în Fig. 9.6.b se arată jumătate din desfăúurata cilindrului.
Pentru a obĠine desfăúurata sferei se procedează ca úi în cazul Fig. 9.6.a, cu

96
intersecĠie 1’
1
, 2’
1
, 3’
1
, etc. se duc drepte orizontale ce intersectează
meridianul OP’
1
în punctele 1’’
1
, 2’’
1
, 3’’
1
, etc. Diferitele puncte de pe
linia de intersecĠie pe desfăúurată se obĠin luând arcele 00
1
egal cu 00’
1
, 11
1

egal cu 01’’
1
, 22
1
egal cu 02’’
1
, etc. punctele intermediare se obĠin ducând
plane de intersecĠie suplimentare |P’
1
4g P’
2
|, cu care se poate determina
punctul 4
1
g. Desfăúurarea sferei se construieúte cu una din metodele
prezentate în capitolul anterior.
În Fig. 9.6.b este prezentat cazul general de intersecĠie dintre un
cilindru úi o sferă când axa cilindrului nu trece prin centrul sferei, ci
intersectează axa acesteia într-un punct oarecare C
1
. Pentru construirea
desfăúuratei acestui ansamblu, este necesar ca în prealabil, să se determine
linia de intersecĠie a corpurilor. Aceasta se obĠine folosind una din
următoarele metode:
a) cu ajutorul compasului, din C
1
se descrie un arc de cerc ce
intersectează sfera în punctele M
S
úi cilindrul în punctele M
Z
. Un
punct oarecare M de pe linia de intersecĠie se obĠine prin intersecĠia
dreptelor duse prin punctele M
S
úi M
Z
(M
S
M
S
, M
Z
M
Z
).
b) prin punctele de împărĠire ale cercului de bază al cilindrului se duc
generatoarele care intersectează conturul sferei în punctele 1
1
, 2
1
,
etc. Din aceste puncte se duc drepte verticale ce intersectează axa
sferei în punctele 1
2
, 2
2
, 3
2
, etc., iar razele C3
2
, C2
2
, etc. úi cu centrul
în C (centrul sferei) se descriu arce de cerc ce întâlnesc
generatoarele cilindrului în punctele 1
O
, 2
O
, 3
O
, etc. Unind punctele
1
O
, 2
O
, 3
O
, etc. printr-o curbă continuă, obĠinem linia de intersecĠie.
Având linia de intersecĠie (lungimile reale ale generatoarelor
cilindrului) în Fig. 9.6.b se arată jumătate din desfăúurata cilindrului.
Pentru a obĠine desfăúurata sferei se procedează ca úi în cazul Fig. 9.6.a, cu

97
deosebirea că în cazul de faĠă, proiecĠia liniei de intersecĠie nu este o
dreaptă, ci o linie curbă.


Fig. 9.6

9.7 IntersecĠia dintre un con cu o sferă
În cazul în care axa conului trece prin centrul sferei Fig. 9.7.a,
desfăúuratele conului úi sferei se reduc la cazul intersectării acestora de
către un plan. Se consideră cazul general când axa conului nu trece prin
centrul sferei, ci intersectează axa acesteia într-un punct oarecare C
1
.
Pentru construcĠia desfăúuratelor conului úi sferei trebuie determinată linia
de intersecĠie a acestora.
Din punctul C
1
, cu compasul se descrie un arc de cerc care
intersectează sfera în punctele M
S
úi conul în punctele M
K
. Un punct

97
deosebirea că în cazul de faĠă, proiecĠia liniei de intersecĠie nu este o
dreaptă, ci o linie curbă.


Fig. 9.6

9.7 IntersecĠia dintre un con cu o sferă
În cazul în care axa conului trece prin centrul sferei Fig. 9.7.a,
desfăúuratele conului úi sferei se reduc la cazul intersectării acestora de
către un plan. Se consideră cazul general când axa conului nu trece prin
centrul sferei, ci intersectează axa acesteia într-un punct oarecare C
1
.
Pentru construcĠia desfăúuratelor conului úi sferei trebuie determinată linia
de intersecĠie a acestora.
Din punctul C
1
, cu compasul se descrie un arc de cerc care
intersectează sfera în punctele M
S
úi conul în punctele M
K
. Un punct

98
oarecare M, de pe linia de intersecĠie, se obĠine prin intersecĠia dreptelor
duse prin punctele M
S
úi M
K
(M
S
M
S
, M
K
M
K
). În continuare, baza conului se
împarte într-un număr de părĠi egale, iar prin punctele de diviziune 0, 1, 2,
etc. se duc generatoarele conului ce determină, la intersecĠia lor cu linia de
intersecĠie a celor două corpuri, punctele 0
O
, 1
O
, 2
O
, etc. DistanĠa de la
punctele obĠinute până la vârf, úi respectiv până la baza conului, determină
lungimea reală a generatoarelor ce sunt transpuse cu ajutorul compasului
(respectând numerele de ordine) – Fig. 9.7.b, unde este reprezentată
desfăúurata conului.
Desfăúurata sferei se construieúte după metoda descrisă în Fig. 8.6.a,
cu deosebirea că în acest caz, linia de intersecĠie nu este o linie dreaptă, ci
o linie curbă.

9.8 Racordarea unei secĠiuni circulare la o secĠiune pătrată
- Cazul în care latura pătratului a este mai mare decât diametrul D al
cercului
Pentru determinarea desfăúuratei ansamblului se procedează astfel:
cercul de diametru D se împarte în 2n părĠi egale (douăsprezece),
obĠinându-se punctele 1, 2, 3, etc.
ConstrucĠia este formată din patru elemente plane: triunghiurile I – 1 – II;
II – 4 – III, etc. úi din patru conuri eliptice înclinate identice, având baza
circulară comună, cu diametrul D úi vârfurile I, II, III úi IV.
Determinarea desfăúuratei se reduce la determinarea elementelor
plane úi conice. În Fig. 9.8 sunt determinate lungimile reale ale
generatoarelor elementelor conice, unde segmentul AV este egal cu
înălĠimea h, iar segmentele A1, A2, A3, etc. sunt egale cu segmentele II 1,
II 2, etc. lungimile reale ale generatoarelor sunt 1V, 2 V, etc.

98
oarecare M, de pe linia de intersecĠie, se obĠine prin intersecĠia dreptelor
duse prin punctele M
S
úi M
K
(M
S
M
S
, M
K
M
K
). În continuare, baza conului se
împarte într-un număr de părĠi egale, iar prin punctele de diviziune 0, 1, 2,
etc. se duc generatoarele conului ce determină, la intersecĠia lor cu linia de
intersecĠie a celor două corpuri, punctele 0
O
, 1
O
, 2
O
, etc. DistanĠa de la
punctele obĠinute până la vârf, úi respectiv până la baza conului, determină
lungimea reală a generatoarelor ce sunt transpuse cu ajutorul compasului
(respectând numerele de ordine) – Fig. 9.7.b, unde este reprezentată
desfăúurata conului.
Desfăúurata sferei se construieúte după metoda descrisă în Fig. 8.6.a,
cu deosebirea că în acest caz, linia de intersecĠie nu este o linie dreaptă, ci
o linie curbă.

9.8 Racordarea unei secĠiuni circulare la o secĠiune pătrată
- Cazul în care latura pătratului a este mai mare decât diametrul D al
cercului
Pentru determinarea desfăúuratei ansamblului se procedează astfel:
cercul de diametru D se împarte în 2n părĠi egale (douăsprezece),
obĠinându-se punctele 1, 2, 3, etc.
ConstrucĠia este formată din patru elemente plane: triunghiurile I – 1 – II;
II – 4 – III, etc. úi din patru conuri eliptice înclinate identice, având baza
circulară comună, cu diametrul D úi vârfurile I, II, III úi IV.
Determinarea desfăúuratei se reduce la determinarea elementelor
plane úi conice. În Fig. 9.8 sunt determinate lungimile reale ale
generatoarelor elementelor conice, unde segmentul AV este egal cu
înălĠimea h, iar segmentele A1, A2, A3, etc. sunt egale cu segmentele II 1,
II 2, etc. lungimile reale ale generatoarelor sunt 1V, 2 V, etc.

99

Fig. 9.7

În Fig. 9.8 se ia segmentul A1 = h = m, iar din punctele A úi 1, cu
ajutorul compasului se descriu arce de cerc cu razele 1V úi a/2, care se
intersectează în punctul II. Cu centrul în II se descrie un arc cu raza
II 2 = V 2. Cu centrul în 1 úi cu raza r = 12 se descrie un arc de cerc care
intersectează pe precedentul în punctul 2. ConstrucĠia se continuă în
acelaúi mod până când se determină întreaga desfăúurată. Analitic,
parametrii racordării se pot determina folosind următoarele relaĠii:
n
D
r
2
t
=
;
h
D a
m
2
2
2 2
+ =
|
.
|

\
|
÷

h
D a D a
l
K K
K
2
2 2
cos
2 2
sin
2
2
+ + =
|
|
.
|

\
|
÷
|
|
.
|

\
|
÷ m m

unde: 2n – numărul de părĠi în care se împarte cercul;
¸
K
= Kc, unde
n 2
360
0
=
c
(unghiul la centru);

99

Fig. 9.7

În Fig. 9.8 se ia segmentul A1 = h = m, iar din punctele A úi 1, cu
ajutorul compasului se descriu arce de cerc cu razele 1V úi a/2, care se
intersectează în punctul II. Cu centrul în II se descrie un arc cu raza
II 2 = V 2. Cu centrul în 1 úi cu raza r = 12 se descrie un arc de cerc care
intersectează pe precedentul în punctul 2. ConstrucĠia se continuă în
acelaúi mod până când se determină întreaga desfăúurată. Analitic,
parametrii racordării se pot determina folosind următoarele relaĠii:
n
D
r
2
t
=
;
h
D a
m
2
2
2 2
+ =
|
.
|

\
|
÷

h
D a D a
l
K K
K
2
2 2
cos
2 2
sin
2
2
+ + =
|
|
.
|

\
|
÷
|
|
.
|

\
|
÷ m m

unde: 2n – numărul de părĠi în care se împarte cercul;
¸
K
= Kc, unde
n 2
360
0
=
c
(unghiul la centru);

100
m – înălĠimea feĠei triunghiului;
K – numărul de ordine al punctului de împărĠire a cercului;
l
K
– lungimea reală a muchiilor.

Fig. 9.8
- Cazul în care latura pătratului a este mai mică decât diametrul D al
cercului.
Se procedează la fel ca úi în cazul în care latura pătratului este mai mare
decât diametrul D al cercului, Fig.9.8.
- Cazul în care latura pătratului a este egală cu diametrul D al cercului
ConstrucĠia desfăúuratei acestui ansamblu (Fig.9.9) este similară cu cea
descrisă la primul caz. RelaĠiile analitice pentru determinarea parametrilor
racordării sunt:

n
D
r
2
t
= ;
h m
= ; ( ) | |
h
D
l
K K
K
2
2
cos sin
2 3
2
+ + ÷ =
|
|
.
|

\
|
m m


100
m – înălĠimea feĠei triunghiului;
K – numărul de ordine al punctului de împărĠire a cercului;
l
K
– lungimea reală a muchiilor.

Fig. 9.8
- Cazul în care latura pătratului a este mai mică decât diametrul D al
cercului.
Se procedează la fel ca úi în cazul în care latura pătratului este mai mare
decât diametrul D al cercului, Fig.9.8.
- Cazul în care latura pătratului a este egală cu diametrul D al cercului
ConstrucĠia desfăúuratei acestui ansamblu (Fig.9.9) este similară cu cea
descrisă la primul caz. RelaĠiile analitice pentru determinarea parametrilor
racordării sunt:

n
D
r
2
t
= ;
h m
= ; ( ) | |
h
D
l
K K
K
2
2
cos sin
2 3
2
+ + ÷ =
|
|
.
|

\
|
m m


101
Fig. 9.9
Fig. 9.10
- Cazul în care latura pătratului a este egală cu diametrul D al cercului
ConstrucĠia desfăúuratei acestui ansamblu (Fig.9.10) este similară cu cea
descrisă la primul caz. RelaĠiile analitice pentru determinarea parametrilor
racordării sunt:
n
D
r
2
t
=
;
h m
=
;
( ) | |
h
D
l
K K
K
2
2
cos sin
2 3
2
+ + ÷ =
|
|
.
|

\
|
m m


101
Fig. 9.9
Fig. 9.10
- Cazul în care latura pătratului a este egală cu diametrul D al cercului
ConstrucĠia desfăúuratei acestui ansamblu (Fig.9.10) este similară cu cea
descrisă la primul caz. RelaĠiile analitice pentru determinarea parametrilor
racordării sunt:
n
D
r
2
t
=
;
h m
=
;
( ) | |
h
D
l
K K
K
2
2
cos sin
2 3
2
+ + ÷ =
|
|
.
|

\
|
m m


102
10. LINII, SUPRAFEğE ùI CORPURI ELICOIDALE

10.1 Linii elicoidale
10.1.1 Elicea cilindrică
Elicea cilindrică sau linia elicoidală cilindrică este curba trasată pe
suprafaĠa unui cilindru care intersectează generatoarele cilindrului sub un
unghi constant. Când cilindrul este de rotaĠie, elicea trasată se numeúte
elice circulară. DistanĠa dintre două puncte succesive de intersecĠie a
elicei cu aceeaúi generatoare se numeúte pas úi se notează cu p. Unghiul
elicei este unghiul constant pe care îl face tangenta la elice cu planul unei
secĠiuni drepte.

Fig. 10.1

102
10. LINII, SUPRAFEğE ùI CORPURI ELICOIDALE

10.1 Linii elicoidale
10.1.1 Elicea cilindrică
Elicea cilindrică sau linia elicoidală cilindrică este curba trasată pe
suprafaĠa unui cilindru care intersectează generatoarele cilindrului sub un
unghi constant. Când cilindrul este de rotaĠie, elicea trasată se numeúte
elice circulară. DistanĠa dintre două puncte succesive de intersecĠie a
elicei cu aceeaúi generatoare se numeúte pas úi se notează cu p. Unghiul
elicei este unghiul constant pe care îl face tangenta la elice cu planul unei
secĠiuni drepte.

Fig. 10.1

103
Pentru a trasa, pe cilindrul drept cu bazele cercuri cu centrele în
:
1
(Z
1
, Z’
1
) úi :
2
(Z
2
, Z’
2
) – Fig. 10.1.a, elicea care este generată prin
deplasarea punctului A ( a, a’ ) se împart în douăsprezece părĠi egale atât
cercul de bază al cilindrului,
¸
¸
¹
·
¨
¨
©
§

12
360
.....
12 11 11 10 2 1 1
o
a a a a a a aa , cât úi
pasul p al elicei ¸
¹
·
¨
©
§

12
' 11 ..... 12 1 '
12
p
a a . În mod succesiv, considerându-
se deplasările proporĠionale, se determină proiecĠiile verticale a’, a
1
’,……,
a
12
’, prin care se trasează elicea Ġinând seama de vizibilitate. Prin simetrie,
se trasează elicea úi pe cealaltă porĠiune a cilindrului. Pentru a desfăúura
elicea, se desfăúoară cilindrul úi se transpun pe desfăúurată punctele prin
care s-a trasat elicea. Desfăúurata elicei este linia dreaptă A*A*
1
conform
Fig. 10.1.b.

10.1.2 Elicea conică
Se numeúte elice conică, curba generată de un punct care se
deplasează de-a lungul unei generatoare a unui con circular drept, în timp
ce conul execută o miúcare de rotaĠie în jurul axei sale, traiectoria
punctului fiind proporĠională cu unghiul de rotaĠie.
Pentru construcĠia elicei, pe conul circular drept cu baza un cerc, cu
centrul în : ( Z, Z’ ) úi vârful în S ( s, s’ ) – Fig. 10.2.a, se împart în
douăsprezece părĠi egale atât cercul de bază al conului în proiecĠie
orizontală (12
1
1
1
=1
1
2
1
=……=11
1
12
1
) cât úi pasul p în proiecĠie verticală
(12’
1
1’=1’2’=……=11’12’). Cu ajutorul liniilor de ordine se determină în
proiecĠie orizontală 1, 2,……, 11, 12. Cu vârful compasului în s se descrie
un arc de cerc din 1 până la intersecĠia cu s1
1
úi se determină 1
0
. Cu linie
de ordine din 1
0
se determină, pe paralela din 1’ la axa Ox, proiecĠia
verticală 1’
0
. Similar se determină úi celelalte puncte ale elicei, notate în

103
Pentru a trasa, pe cilindrul drept cu bazele cercuri cu centrele în
:
1
(Z
1
, Z’
1
) úi :
2
(Z
2
, Z’
2
) – Fig. 10.1.a, elicea care este generată prin
deplasarea punctului A ( a, a’ ) se împart în douăsprezece părĠi egale atât
cercul de bază al cilindrului,
¸
¸
¹
·
¨
¨
©
§

12
360
.....
12 11 11 10 2 1 1
o
a a a a a a aa , cât úi
pasul p al elicei ¸
¹
·
¨
©
§

12
' 11 ..... 12 1 '
12
p
a a . În mod succesiv, considerându-
se deplasările proporĠionale, se determină proiecĠiile verticale a’, a
1
’,……,
a
12
’, prin care se trasează elicea Ġinând seama de vizibilitate. Prin simetrie,
se trasează elicea úi pe cealaltă porĠiune a cilindrului. Pentru a desfăúura
elicea, se desfăúoară cilindrul úi se transpun pe desfăúurată punctele prin
care s-a trasat elicea. Desfăúurata elicei este linia dreaptă A*A*
1
conform
Fig. 10.1.b.

10.1.2 Elicea conică
Se numeúte elice conică, curba generată de un punct care se
deplasează de-a lungul unei generatoare a unui con circular drept, în timp
ce conul execută o miúcare de rotaĠie în jurul axei sale, traiectoria
punctului fiind proporĠională cu unghiul de rotaĠie.
Pentru construcĠia elicei, pe conul circular drept cu baza un cerc, cu
centrul în : ( Z, Z’ ) úi vârful în S ( s, s’ ) – Fig. 10.2.a, se împart în
douăsprezece părĠi egale atât cercul de bază al conului în proiecĠie
orizontală (12
1
1
1
=1
1
2
1
=……=11
1
12
1
) cât úi pasul p în proiecĠie verticală
(12’
1
1’=1’2’=……=11’12’). Cu ajutorul liniilor de ordine se determină în
proiecĠie orizontală 1, 2,……, 11, 12. Cu vârful compasului în s se descrie
un arc de cerc din 1 până la intersecĠia cu s1
1
úi se determină 1
0
. Cu linie
de ordine din 1
0
se determină, pe paralela din 1’ la axa Ox, proiecĠia
verticală 1’
0
. Similar se determină úi celelalte puncte ale elicei, notate în

104
figură numai pe porĠiunea pasului p. Prin desfăúurarea conului se obĠine úi
transformata prin desfăúurare a elicei, care este o spirală Arhimede,
Fig.9.2.b.

Fig. 10.2
10.1.3 Elicea sferică
Se numeúte elice sferică curba generată de un punct care se
deplasează pe cercuri paralele ale unei sfere, în timp ce sfera execută o
miúcare de rotaĠie în jurul unei axe perpendiculare pe planele paralelelor,
traiectoria punctului fiind proporĠională cu unghiul de rotaĠie.
Pentru construcĠia elicei pe sfera cu centrul în : (Z, Z’) – Fig. 10.3,
se poate utiliza semisfera superioară, pe care se împarte sfertul de cerc
1’13’ în douăsprezece părĠi egale (
12
90
' 13 ' 12 ...... ' 3 ' 2 ' 2 ' 1
o
). Cu linie de
ordine se determină în proiecĠie orizontală 1, 2,……, 12, 13 pe Zg.
Conturul aparent al sferei în proiecĠie orizontală se împarte în acelaúi
număr de părĠi (
12
360
......
o
pa bc ab ).

104
figură numai pe porĠiunea pasului p. Prin desfăúurarea conului se obĠine úi
transformata prin desfăúurare a elicei, care este o spirală Arhimede,
Fig.9.2.b.

Fig. 10.2
10.1.3 Elicea sferică
Se numeúte elice sferică curba generată de un punct care se
deplasează pe cercuri paralele ale unei sfere, în timp ce sfera execută o
miúcare de rotaĠie în jurul unei axe perpendiculare pe planele paralelelor,
traiectoria punctului fiind proporĠională cu unghiul de rotaĠie.
Pentru construcĠia elicei pe sfera cu centrul în : (Z, Z’) – Fig. 10.3,
se poate utiliza semisfera superioară, pe care se împarte sfertul de cerc
1’13’ în douăsprezece părĠi egale (
12
90
' 13 ' 12 ...... ' 3 ' 2 ' 2 ' 1
o
). Cu linie de
ordine se determină în proiecĠie orizontală 1, 2,……, 12, 13 pe Zg.
Conturul aparent al sferei în proiecĠie orizontală se împarte în acelaúi
număr de părĠi (
12
360
......
o
pa bc ab ).

105
Cu vârful compasului în Z úi cu raza Z2 se trasează un arc de cerc,
care întâlneúte Zb în b
2
. Cu linie de ordine din b
2
se determină, pe paralela
din 2’ la axa Ox, proiecĠia verticală b’
2
. Similar se determină úi celelalte
puncte ale elicei sferice, care se trasează Ġinând seama de vizibilitate. Prin
simetrie faĠă de a
1
’1’, se trasează elicea úi în semisfera interioară.
Fig. 10.3
10.2 SuprafeĠe elicoidale
SuprafeĠele elicoidale se pot încadra foarte bine úi la suprafeĠe curbe.
Ele au particular numai aceea că punctele elementului generator al
suprafeĠei fie riglat, fie neriglat, se deplasează după linii elicoidale. Având
în vedere larga lor aplicaĠie în tehnică vor fi expuse detaliat.

105
Cu vârful compasului în Z úi cu raza Z2 se trasează un arc de cerc,
care întâlneúte Zb în b
2
. Cu linie de ordine din b
2
se determină, pe paralela
din 2’ la axa Ox, proiecĠia verticală b’
2
. Similar se determină úi celelalte
puncte ale elicei sferice, care se trasează Ġinând seama de vizibilitate. Prin
simetrie faĠă de a
1
’1’, se trasează elicea úi în semisfera interioară.
Fig. 10.3
10.2 SuprafeĠe elicoidale
SuprafeĠele elicoidale se pot încadra foarte bine úi la suprafeĠe curbe.
Ele au particular numai aceea că punctele elementului generator al
suprafeĠei fie riglat, fie neriglat, se deplasează după linii elicoidale. Având
în vedere larga lor aplicaĠie în tehnică vor fi expuse detaliat.

106
SuprafeĠele elicoidale riglate pot fi strâmbe, atunci când segmentul
generator formează cu axa liniei elicoidale un unghi diferit de 90
0
úi drepte
când segmentul generator face 90
0
cu axa.

10.2.1 SuprafaĠa elicoidală strâmbă
Este generată de un segment a cărui dreaptă este concurentă cu axa
(segmentul AB (ab, a’b’) din Fig. 10.4. Pasul este p úi diferenĠa cotelor
punctelor A úi B este de 3p/12, această diferenĠă păstrându-se tot timpul.
Dacă această diferenĠă nu este un multiplu de p/12, în general p/n,
atunci apar mai multe linii de construcĠie, necesitând o mai mare atenĠie în
timpul lucrului. Pe linia elicoidală a punctului A (a, a’), acesta ajunge după
360
O
în A
12
(a
12
, a’
12
), iar punctul B (b, b’), pe linia elicoidală respectivă,
ajunge în B
12
(b
12
, b’
12
).
În proiecĠie orizontală, suprafaĠa generată se proiectează după o
coroană circulară, la care cercul mic are diametrul cilindrului miez úi
diametrul cercului mare egal cu diametrul cilindrului pe care se deplasează
punctul B.
ProiecĠia verticală cere mai multă atenĠie, în sensul că se trasează
linii elicoidale pentru cât mai multe puncte ale segmentului generator AB.
Înfăúurătoarea acestor linii elicoidale va fi protecĠia verticală a suprafeĠei.
În acest scop, în Fig. 10.4 alături de punctele A úi B mai sunt luate úi
punctele C (c, c’) úi D (d, d’), care, ajung în C
12
(c
12
, c’
12
) úi D
12
(d
12
, d’
12
).
Odată cu trasarea celor patru linii elicoidale se pot trasa úi diferitele poziĠii
ale generatoarei úi apoi înfăúurătoarea acestora, obĠinând astfel proiecĠia
verticală a suprafeĠei.
Dacă diametrul cilindrului miez este redus la axa de simetrie, se
poate uúor vedea că generatoarea se deplasează pe această axă úi pe linia
elicoidală a lui B, care sunt cele două directoare.

106
SuprafeĠele elicoidale riglate pot fi strâmbe, atunci când segmentul
generator formează cu axa liniei elicoidale un unghi diferit de 90
0
úi drepte
când segmentul generator face 90
0
cu axa.

10.2.1 SuprafaĠa elicoidală strâmbă
Este generată de un segment a cărui dreaptă este concurentă cu axa
(segmentul AB (ab, a’b’) din Fig. 10.4. Pasul este p úi diferenĠa cotelor
punctelor A úi B este de 3p/12, această diferenĠă păstrându-se tot timpul.
Dacă această diferenĠă nu este un multiplu de p/12, în general p/n,
atunci apar mai multe linii de construcĠie, necesitând o mai mare atenĠie în
timpul lucrului. Pe linia elicoidală a punctului A (a, a’), acesta ajunge după
360
O
în A
12
(a
12
, a’
12
), iar punctul B (b, b’), pe linia elicoidală respectivă,
ajunge în B
12
(b
12
, b’
12
).
În proiecĠie orizontală, suprafaĠa generată se proiectează după o
coroană circulară, la care cercul mic are diametrul cilindrului miez úi
diametrul cercului mare egal cu diametrul cilindrului pe care se deplasează
punctul B.
ProiecĠia verticală cere mai multă atenĠie, în sensul că se trasează
linii elicoidale pentru cât mai multe puncte ale segmentului generator AB.
Înfăúurătoarea acestor linii elicoidale va fi protecĠia verticală a suprafeĠei.
În acest scop, în Fig. 10.4 alături de punctele A úi B mai sunt luate úi
punctele C (c, c’) úi D (d, d’), care, ajung în C
12
(c
12
, c’
12
) úi D
12
(d
12
, d’
12
).
Odată cu trasarea celor patru linii elicoidale se pot trasa úi diferitele poziĠii
ale generatoarei úi apoi înfăúurătoarea acestora, obĠinând astfel proiecĠia
verticală a suprafeĠei.
Dacă diametrul cilindrului miez este redus la axa de simetrie, se
poate uúor vedea că generatoarea se deplasează pe această axă úi pe linia
elicoidală a lui B, care sunt cele două directoare.

107
Caracteristic pentru această suprafaĠă este faptul că generatoarea
intersectează axa cilindrului mereu sub acelaúi unghi, rămânând, în
miúcarea ei, paralelă cu generatoarea unui con circular drept, coaxial cu
suprafaĠă elicoidală, con care poartă numele de con director (conul cu
vârful în S ( s, s’ )).
SecĠiunea cu un plan perpendicular pe axa suprafeĠei elicoidale este
o spirală Arhimede. Fie >H
1
@ un astfel de plan, care este intersectat de
liniile elicoidale ale punctelor A úi B, respectiv A
4
(a
4
, a’
4
) úi B
7
(b
7
, b’
7
).
PoziĠiile intermediare ale generatoarei intersectează planul >H
1
@ în punctele
C
6
(c
6
, c’
6
) úi D
5
(d
5
, d’
5
). Dacă nu sunt suficiente punctele pentru trasarea
curbei se pot lua úi alte poziĠii ale generatoarei.

Fig. 10.4

107
Caracteristic pentru această suprafaĠă este faptul că generatoarea
intersectează axa cilindrului mereu sub acelaúi unghi, rămânând, în
miúcarea ei, paralelă cu generatoarea unui con circular drept, coaxial cu
suprafaĠă elicoidală, con care poartă numele de con director (conul cu
vârful în S ( s, s’ )).
SecĠiunea cu un plan perpendicular pe axa suprafeĠei elicoidale este
o spirală Arhimede. Fie >H
1
@ un astfel de plan, care este intersectat de
liniile elicoidale ale punctelor A úi B, respectiv A
4
(a
4
, a’
4
) úi B
7
(b
7
, b’
7
).
PoziĠiile intermediare ale generatoarei intersectează planul >H
1
@ în punctele
C
6
(c
6
, c’
6
) úi D
5
(d
5
, d’
5
). Dacă nu sunt suficiente punctele pentru trasarea
curbei se pot lua úi alte poziĠii ale generatoarei.

Fig. 10.4

108
În Fig. 10.4 este luată poziĠia EF a cărei proiecĠie orizontală este ef,
cu proiecĠia verticală e’f ’ care intersectează urma verticală H
1v
în punctul
i’, de unde se găseúte i, aúa cum arată săgeata. Punctele A
4
, I, D
5
, C
6
úi B
7

determină curba de secĠiune.
Din cele două miúcări proporĠionale (rotaĠie úi translaĠie) în lungul
axei cilindrului, atunci când generatoarea înaintează planul de nivel >H
1
@,
punctul de intersecĠie execută a treia miúcare de translaĠie, radială, care în
proiecĠie orizontală generează curba a
4
id
5
c
6
b
7
. Având în vedere miúcările
proporĠionale de rotaĠie úi de translaĠie radială, curba de secĠiune cu planul
>H
1
@ este o spirală Arhimede.

10.2.2 SuprafaĠa elicoidală strâmbă generată de o dreaptă care
nu intersectează axa
Fie dat segmentul de dreaptă, în poziĠie iniĠială AB (ab, a’b’) tangent
la cilindrul indicat în Fig. 10.5, a cărui rază este perpendiculara comună
dintre axă úi generatoare. Elicea generată de punctul de tangenĠă A ( a, a’ )
poartă numele de elice colier. Dreapta generatoare nu este tangentă la linia
elicoidală a punctului A ( a, a’ ).
Trasarea suprafeĠei elicoidale se poate face ca úi în cazul precedent
sau trasând liniile elicoidale ale punctelor A úi B, diferitele poziĠii ale
generatoarei úi apoi, înfăúurătoarea acestora.
Deoarece generatoarea, în diferitele ei poziĠii, făcând acelaúi unghi D
cu un plan perpendicular pe axa suprafeĠei (planul >H@) are con director de
rotaĠie. În Fig.10.5 se arată modul de găsire a mărimii unghiului D úi se
pune în evidenĠă conul director cu vârful în S (s, s’). De asemenea se vede
în proiecĠie orizontală secĠiunea cu planul >H
1
@, care, de data aceasta nu
este o spirală Arhimede.

108
În Fig. 10.4 este luată poziĠia EF a cărei proiecĠie orizontală este ef,
cu proiecĠia verticală e’f ’ care intersectează urma verticală H
1v
în punctul
i’, de unde se găseúte i, aúa cum arată săgeata. Punctele A
4
, I, D
5
, C
6
úi B
7

determină curba de secĠiune.
Din cele două miúcări proporĠionale (rotaĠie úi translaĠie) în lungul
axei cilindrului, atunci când generatoarea înaintează planul de nivel >H
1
@,
punctul de intersecĠie execută a treia miúcare de translaĠie, radială, care în
proiecĠie orizontală generează curba a
4
id
5
c
6
b
7
. Având în vedere miúcările
proporĠionale de rotaĠie úi de translaĠie radială, curba de secĠiune cu planul
>H
1
@ este o spirală Arhimede.

10.2.2 SuprafaĠa elicoidală strâmbă generată de o dreaptă care
nu intersectează axa
Fie dat segmentul de dreaptă, în poziĠie iniĠială AB (ab, a’b’) tangent
la cilindrul indicat în Fig. 10.5, a cărui rază este perpendiculara comună
dintre axă úi generatoare. Elicea generată de punctul de tangenĠă A ( a, a’ )
poartă numele de elice colier. Dreapta generatoare nu este tangentă la linia
elicoidală a punctului A ( a, a’ ).
Trasarea suprafeĠei elicoidale se poate face ca úi în cazul precedent
sau trasând liniile elicoidale ale punctelor A úi B, diferitele poziĠii ale
generatoarei úi apoi, înfăúurătoarea acestora.
Deoarece generatoarea, în diferitele ei poziĠii, făcând acelaúi unghi D
cu un plan perpendicular pe axa suprafeĠei (planul >H@) are con director de
rotaĠie. În Fig.10.5 se arată modul de găsire a mărimii unghiului D úi se
pune în evidenĠă conul director cu vârful în S (s, s’). De asemenea se vede
în proiecĠie orizontală secĠiunea cu planul >H
1
@, care, de data aceasta nu
este o spirală Arhimede.

109

Fig. 10.5 Fig. 10.6

SuprafeĠele elicoidale, în general, nu sunt desfăúurabile. În cazul
special când dreapta generatoare este tangentă la elicea colier, suprafaĠa
care apare poate fi desfăúurată úi este prezentată în Fig. 10.6.

10.2.3 SuprafaĠa elicoidală dreaptă generată de un segment a
cărui dreaptă face un unghi de 90
0
cu axa úi este
concurentă cu aceasta
Fie pe Fig. 10.7 segmentul AB ( ab, a’b’ ), punctul A fiind pe
suprafaĠa cilindrului miez de diametru d. În deplasarea lui elicoidală,
segmentul rămâne tot timpul paralel cu planul >H@, deci, va genera o
suprafaĠă cu plan director, care, în cazul de faĠă, este un conoid elicoidal.

109

Fig. 10.5 Fig. 10.6

SuprafeĠele elicoidale, în general, nu sunt desfăúurabile. În cazul
special când dreapta generatoare este tangentă la elicea colier, suprafaĠa
care apare poate fi desfăúurată úi este prezentată în Fig. 10.6.

10.2.3 SuprafaĠa elicoidală dreaptă generată de un segment a
cărui dreaptă face un unghi de 90
0
cu axa úi este
concurentă cu aceasta
Fie pe Fig. 10.7 segmentul AB ( ab, a’b’ ), punctul A fiind pe
suprafaĠa cilindrului miez de diametru d. În deplasarea lui elicoidală,
segmentul rămâne tot timpul paralel cu planul >H@, deci, va genera o
suprafaĠă cu plan director, care, în cazul de faĠă, este un conoid elicoidal.

110

Fig. 10.7 Fig. 10.8
Reprezentarea este mai simplă decât la suprafeĠele elicoidale simple
ca la suprafeĠe elicoidale strâmbe. Când segmentul generator ajunge în
poziĠie de capăt, cele două linii elicoidale ale punctelor A úi B, în proiecĠie
verticală, trec prin proiecĠia segmentului, care este un punct situat pe axă.
SecĠiunea cu un plan perpendicular pe axă este după o poziĠie a
generatoarei. De exemplu, planul >H
1
@ intersectează suprafaĠa elicoidală
după A
8
B
8
(a
8
b
8
, a’
8
b’
8
).

10.2.4. SuprafaĠa elicoidală generată de o dreaptă care nu este
concurentă cu axa, dar face un unghi de 90
0
cu aceasta
Dreapta rămâne în toate poziĠiile paralelă cu un plan perpendicular
pe axă úi se reazemă tot timpul pe două linii elicoidale. Pe elicea colier
generată de punctul A de tangenĠă a generatoarei cu cilindrul úi pe elicea
punctului B, a doua extremitate a segmentului generator, suprafaĠa obĠinută
este un cilindroid elicoidal (Fig. 10.8).

110

Fig. 10.7 Fig. 10.8
Reprezentarea este mai simplă decât la suprafeĠele elicoidale simple
ca la suprafeĠe elicoidale strâmbe. Când segmentul generator ajunge în
poziĠie de capăt, cele două linii elicoidale ale punctelor A úi B, în proiecĠie
verticală, trec prin proiecĠia segmentului, care este un punct situat pe axă.
SecĠiunea cu un plan perpendicular pe axă este după o poziĠie a
generatoarei. De exemplu, planul >H
1
@ intersectează suprafaĠa elicoidală
după A
8
B
8
(a
8
b
8
, a’
8
b’
8
).

10.2.4. SuprafaĠa elicoidală generată de o dreaptă care nu este
concurentă cu axa, dar face un unghi de 90
0
cu aceasta
Dreapta rămâne în toate poziĠiile paralelă cu un plan perpendicular
pe axă úi se reazemă tot timpul pe două linii elicoidale. Pe elicea colier
generată de punctul A de tangenĠă a generatoarei cu cilindrul úi pe elicea
punctului B, a doua extremitate a segmentului generator, suprafaĠa obĠinută
este un cilindroid elicoidal (Fig. 10.8).

111
În cazul de faĠă, în proiecĠie verticală, când generatoarea ajunge în
poziĠie de capăt, apar trecând prin aceste puncte (pe generatoarele de
contur aparent ale cilindrului) úi cele două linii elicoidale.
În baza celor prezentate, conoidul úi cilindroidul elicoidal pot fi
recunoscute úi numai după proiecĠiile lor verticale. SecĠiunea cu un plan
>H@ perpendicular pe axă se face după poziĠia generatoarei care se află în
acel plan. Pe figură se observă indicat planul >H
1
@ prin urma verticală úi
intersecĠia acestuia cu suprafaĠa elicoidală după poziĠia generatoarei A
3
B
3

(a
3
b
3
, a’
3
b’
3
).

10.3 Corpuri elicoidale (elipsoide)
Corpurile elicoidale sunt generate de suprafeĠe ale căror puncte se
rotesc după linii elicoidale. De cele mai multe ori acestea fac corp comun
cu un cilindru miez, aúa cum este în cazul filetelor, al roĠilor dinĠate
cilindrice cu dinĠi elicoidali, al stâlpilor cu nervură elicoidală pentru
fundaĠii, etc.
Uneori, un corp adus sub formă elicoidală este lipit de un cilindru
miez, formând un organ pentru o anumită instalaĠie de transport (încărcare,
descărcare). Alteori pentru acelaúi scop, se întrebuinĠează úuruburi cu pas
sau cu diametru variabil. Apoi sunt cazuri când corpurile elicoidale se
întrebuinĠează fără a fi rigid fixate de un cilindru (arcuri úi conducte
elicoidale, etc.).
Alteori, elementul generator are un anumit profil, determinat
hidrodinamic sau aerodinamic, pentru a asigura o rezistenĠă minimă la
înaintare úi o tracĠiune sau o împingere maximă. Este cazul elicelor de
vapoare úi de avioane, unde, pentru a obĠine un randament maxim,
elementul generator îúi schimbă mărimea úi pasul.

111
În cazul de faĠă, în proiecĠie verticală, când generatoarea ajunge în
poziĠie de capăt, apar trecând prin aceste puncte (pe generatoarele de
contur aparent ale cilindrului) úi cele două linii elicoidale.
În baza celor prezentate, conoidul úi cilindroidul elicoidal pot fi
recunoscute úi numai după proiecĠiile lor verticale. SecĠiunea cu un plan
>H@ perpendicular pe axă se face după poziĠia generatoarei care se află în
acel plan. Pe figură se observă indicat planul >H
1
@ prin urma verticală úi
intersecĠia acestuia cu suprafaĠa elicoidală după poziĠia generatoarei A
3
B
3

(a
3
b
3
, a’
3
b’
3
).

10.3 Corpuri elicoidale (elipsoide)
Corpurile elicoidale sunt generate de suprafeĠe ale căror puncte se
rotesc după linii elicoidale. De cele mai multe ori acestea fac corp comun
cu un cilindru miez, aúa cum este în cazul filetelor, al roĠilor dinĠate
cilindrice cu dinĠi elicoidali, al stâlpilor cu nervură elicoidală pentru
fundaĠii, etc.
Uneori, un corp adus sub formă elicoidală este lipit de un cilindru
miez, formând un organ pentru o anumită instalaĠie de transport (încărcare,
descărcare). Alteori pentru acelaúi scop, se întrebuinĠează úuruburi cu pas
sau cu diametru variabil. Apoi sunt cazuri când corpurile elicoidale se
întrebuinĠează fără a fi rigid fixate de un cilindru (arcuri úi conducte
elicoidale, etc.).
Alteori, elementul generator are un anumit profil, determinat
hidrodinamic sau aerodinamic, pentru a asigura o rezistenĠă minimă la
înaintare úi o tracĠiune sau o împingere maximă. Este cazul elicelor de
vapoare úi de avioane, unde, pentru a obĠine un randament maxim,
elementul generator îúi schimbă mărimea úi pasul.

112
O suprafaĠă elicoidală generată de un dreptunghi, cu dimensiuni
corespunzătoare, în cazul când panta este mică, poate servi la urcarea úi
coborârea autovehiculelor la garajele colective cu 1 – 4 nivele sau chiar
mai multe. Când panta depăúeúte o anumită limită, pe partea superioară pot
fi practicate trepte pentru urcare úi coborâre (la scările elicoidale sau la
racordarea a două pante orientate în direcĠii opuse).
La corpurile elicoidale generate de suprafeĠe poligonale, problema
revine la a intersecta suprafeĠele elicoidale generate de dreptele din care
fac parte laturile poligonului.
Fig. 10.9

112
O suprafaĠă elicoidală generată de un dreptunghi, cu dimensiuni
corespunzătoare, în cazul când panta este mică, poate servi la urcarea úi
coborârea autovehiculelor la garajele colective cu 1 – 4 nivele sau chiar
mai multe. Când panta depăúeúte o anumită limită, pe partea superioară pot
fi practicate trepte pentru urcare úi coborâre (la scările elicoidale sau la
racordarea a două pante orientate în direcĠii opuse).
La corpurile elicoidale generate de suprafeĠe poligonale, problema
revine la a intersecta suprafeĠele elicoidale generate de dreptele din care
fac parte laturile poligonului.
Fig. 10.9

113
Astfel, nervura elicoidală generată de triunghiul (DEJ, D’E’J’) –
Fig.10.9 are faĠa generată de latura (DE,D’E’) identică, tot timpul, cu
suprafaĠa laterală a cilindrului úi limitată de liniile elicoidale ale
extremităĠilor segmentului generator. Celelalte două suprafeĠe elicoidale
sunt generate de dreptele din care fac parte laturile (DJ, D’J’) úi (EJ, E’J’)
ale triunghiului generator úi au, ca linie de intersecĠie, linia elicoidală a
vârfului (J, J’).
De cele mai multe ori, în cazul acestui profil, pasul este egal cu
latura triunghiului, rezultând filetul triunghiular cu un început – Fig. 10.10.


Fig. 10.10 Fig. 10.11

Uneori, se cere ca filetele să aibă două începuturi, pasul fiind de
două ori un plin úi un gol. Trasarea úi secĠionarea se fac la fel ca la figurile
anterioare. Având în vedere însă că sunt două nervuri elicoidale, fiecare
nervură va fi mărginită în secĠiune de două arce, deci în total de patru arce
de spirală Arhimede, Fig. 10.11.

113
Astfel, nervura elicoidală generată de triunghiul (DEJ, D’E’J’) –
Fig.10.9 are faĠa generată de latura (DE,D’E’) identică, tot timpul, cu
suprafaĠa laterală a cilindrului úi limitată de liniile elicoidale ale
extremităĠilor segmentului generator. Celelalte două suprafeĠe elicoidale
sunt generate de dreptele din care fac parte laturile (DJ, D’J’) úi (EJ, E’J’)
ale triunghiului generator úi au, ca linie de intersecĠie, linia elicoidală a
vârfului (J, J’).
De cele mai multe ori, în cazul acestui profil, pasul este egal cu
latura triunghiului, rezultând filetul triunghiular cu un început – Fig. 10.10.


Fig. 10.10 Fig. 10.11

Uneori, se cere ca filetele să aibă două începuturi, pasul fiind de
două ori un plin úi un gol. Trasarea úi secĠionarea se fac la fel ca la figurile
anterioare. Având în vedere însă că sunt două nervuri elicoidale, fiecare
nervură va fi mărginită în secĠiune de două arce, deci în total de patru arce
de spirală Arhimede, Fig. 10.11.

114
10.4 Profilul filetelor
După cum se útie, profilul filetelor este de mai multe forme.
În Fig. 10.12 este prezentat un filet pătrat pe stânga, cu un început,
nervura elicoidală fiind limitată de două porĠiuni de suprafeĠe cilindrice,
cuprinse între liniile elicoidale respective úi de două suprafeĠe elicoidale
drepte. În tot timpul miúcării, pătratul generator se găseúte într-un plan care
trece prin axa cilindrului, iar două dintre laturile pătratului generează
suprafeĠe elicoidale drepte.
Fiind vorba de un filet cu un singur început, pasul p este un plin úi
un gol. SecĠiunea cu un plan perpendicular pe axă este după poziĠiile
generatoarelor celor două suprafeĠe elicoidale, care sunt cuprinse în acest
plan.

Fig. 10.12 Fig. 10.13
Fig. 10.14

114
10.4 Profilul filetelor
După cum se útie, profilul filetelor este de mai multe forme.
În Fig. 10.12 este prezentat un filet pătrat pe stânga, cu un început,
nervura elicoidală fiind limitată de două porĠiuni de suprafeĠe cilindrice,
cuprinse între liniile elicoidale respective úi de două suprafeĠe elicoidale
drepte. În tot timpul miúcării, pătratul generator se găseúte într-un plan care
trece prin axa cilindrului, iar două dintre laturile pătratului generează
suprafeĠe elicoidale drepte.
Fiind vorba de un filet cu un singur început, pasul p este un plin úi
un gol. SecĠiunea cu un plan perpendicular pe axă este după poziĠiile
generatoarelor celor două suprafeĠe elicoidale, care sunt cuprinse în acest
plan.

Fig. 10.12 Fig. 10.13
Fig. 10.14

115
Profilul filetelor poate să fie úi trapez dreptunghic (Fig. 10.13). La
un astfel de filet pe dreapta cu două începuturi, pasul p cuprinde două
plinuri úi două goluri. Cele două suprafeĠe elicoidale, care mărginesc
nervurile, sunt una dreaptă úi una strâmbă.
În secĠiunea cu planul >H
1
@, suprafeĠele elicoidale drepte sunt
mărginite de segmentele AB (ab, a’b’) úi CD (cd, c’d’). În ceea ce priveúte
suprafeĠele elicoidale strâmbe, secĠiunea lor cu un plan perpendicular pe
axă este mărginită de arcele de spirală Arhimede EI (ei, e’i’) úi FG (fg,
f’g’). În Fig. 10.14 este indicat un filet cu profil trapez isoscel cu trei
începuturi, adică pasul p cuprinde trei plinuri úi trei goluri, suprafeĠe
elicoidale care mărginesc nervurile sunt suprafeĠe elicoidale strâmbe.
Pe figură este executată úi secĠiunea cu planul de nivel >H
1
@,
perpendicular pe axă fiind indicate pentru una dintre nervuri, punctele A
(a, a’), B (b, b’), C (c, c’) úi D (d, d’), unde liniile elicoidale
corespunzătoare intersectează planul >H@. Numărul de începuturi se poate
citi cu mare uúurinĠă în proiecĠie orizontală, unde apar, pentru fiecare
nervură, câte două arce de spirală Arhimede.
În Fig. 10.15 este prezentat corpul elicoidal care rezultă prin
înfăúurarea unei bare cilindrice sau sârme de oĠel pe un cilindru,
asigurându-se acelaúi pas p între spire. În acest mod s-a obĠinut arcul
elicoidal cilindric, care poate fi considerat úi ca rezultatul deplasării
centrului unei sfere, de diametru egal cu diametrul barei cilindrice
(sârmei), după linia elicoidală de pas p úi de diametru corespunzător.
ProiecĠiile diferitelor poziĠii sunt trasate cu linii subĠiri.
Înfăúurătoarea acestora va fi reprezentarea cilindrului adus sub formă
elicoidală. Ea este tangentă la fiecare sferă după cercul mare care aparĠine
planului ce trece prin centrul sferei úi este normal la axa elicoidală.

115
Profilul filetelor poate să fie úi trapez dreptunghic (Fig. 10.13). La
un astfel de filet pe dreapta cu două începuturi, pasul p cuprinde două
plinuri úi două goluri. Cele două suprafeĠe elicoidale, care mărginesc
nervurile, sunt una dreaptă úi una strâmbă.
În secĠiunea cu planul >H
1
@, suprafeĠele elicoidale drepte sunt
mărginite de segmentele AB (ab, a’b’) úi CD (cd, c’d’). În ceea ce priveúte
suprafeĠele elicoidale strâmbe, secĠiunea lor cu un plan perpendicular pe
axă este mărginită de arcele de spirală Arhimede EI (ei, e’i’) úi FG (fg,
f’g’). În Fig. 10.14 este indicat un filet cu profil trapez isoscel cu trei
începuturi, adică pasul p cuprinde trei plinuri úi trei goluri, suprafeĠe
elicoidale care mărginesc nervurile sunt suprafeĠe elicoidale strâmbe.
Pe figură este executată úi secĠiunea cu planul de nivel >H
1
@,
perpendicular pe axă fiind indicate pentru una dintre nervuri, punctele A
(a, a’), B (b, b’), C (c, c’) úi D (d, d’), unde liniile elicoidale
corespunzătoare intersectează planul >H@. Numărul de începuturi se poate
citi cu mare uúurinĠă în proiecĠie orizontală, unde apar, pentru fiecare
nervură, câte două arce de spirală Arhimede.
În Fig. 10.15 este prezentat corpul elicoidal care rezultă prin
înfăúurarea unei bare cilindrice sau sârme de oĠel pe un cilindru,
asigurându-se acelaúi pas p între spire. În acest mod s-a obĠinut arcul
elicoidal cilindric, care poate fi considerat úi ca rezultatul deplasării
centrului unei sfere, de diametru egal cu diametrul barei cilindrice
(sârmei), după linia elicoidală de pas p úi de diametru corespunzător.
ProiecĠiile diferitelor poziĠii sunt trasate cu linii subĠiri.
Înfăúurătoarea acestora va fi reprezentarea cilindrului adus sub formă
elicoidală. Ea este tangentă la fiecare sferă după cercul mare care aparĠine
planului ce trece prin centrul sferei úi este normal la axa elicoidală.

116
Pe planul cu care este paralelă axa, după fiecare 180
0
, înfăúurătoarea
are puncte de întoarcere. Conturul corespunzător semispirelor din spatele
planului de front dus prin axă, pe porĠiunea suprapusă a înfăúurătoarei,
precum úi arcele dintre cele două puncte de întoarcere sunt nevăzute.

Fig. 10.15

În proiecĠie orizontală, înfăúurătoarea sferelor arată cele două cercuri
concentrice. Tot aici se vede conturul secĠiunii făcute cu planul de nivel
>H
1
@. Acest plan secĠionează unele sfere după cercuri de raze r, r
1
, r
2
, etc.,
care, în proiecĠie orizontală, apar în mărime reală. Înfăúurătoarea acestor
cercuri dă în această proiecĠie conturul secĠiunii. SecĠiunea cu planul >H@ se
trasează la fel, însă cu linie întreruptă, fiind nevăzută. SuprafeĠele care iau
naútere prin înfăúurarea sferelor de acelaúi diametru, trasate din centre
situate pe o curbă plană sau spaĠială se mai numesc úi suprafeĠe canal.

116
Pe planul cu care este paralelă axa, după fiecare 180
0
, înfăúurătoarea
are puncte de întoarcere. Conturul corespunzător semispirelor din spatele
planului de front dus prin axă, pe porĠiunea suprapusă a înfăúurătoarei,
precum úi arcele dintre cele două puncte de întoarcere sunt nevăzute.

Fig. 10.15

În proiecĠie orizontală, înfăúurătoarea sferelor arată cele două cercuri
concentrice. Tot aici se vede conturul secĠiunii făcute cu planul de nivel
>H
1
@. Acest plan secĠionează unele sfere după cercuri de raze r, r
1
, r
2
, etc.,
care, în proiecĠie orizontală, apar în mărime reală. Înfăúurătoarea acestor
cercuri dă în această proiecĠie conturul secĠiunii. SecĠiunea cu planul >H@ se
trasează la fel, însă cu linie întreruptă, fiind nevăzută. SuprafeĠele care iau
naútere prin înfăúurarea sferelor de acelaúi diametru, trasate din centre
situate pe o curbă plană sau spaĠială se mai numesc úi suprafeĠe canal.










CONSTRUCğII
GEOMETRICE


























CONSTRUCğII
GEOMETRICE










































119
11. NOTIUNI GEOMETRICE FUNDAMENTALE

11.1 Originea noĠiunilor geometrice fundamentale
Desenul geometric stă la baza geometriei descriptive úi a desenului
tehnic prin aplicarea construcĠiilor geometrice din cadrul geometriei plane.
NoĠiunile geometriei plane, postulatele úi teoremele s-au format de-a
lungul timpului prin abstractizarea unor realităĠi obiective. S-a convenit ca
obiectele din spaĠiul tridimensional ( lumea înconjurătoare ) să nu se
deosebească în ceea ce priveúte masa, culoarea, forma, úi prin neglijarea
neregularităĠilor corpurilor s-a ajuns la forme spaĠiale care se întind în trei
dimensiuni: lungime, lăĠime úi înălĠime. Astfel un corp în spaĠiu are trei
dimensiuni, o suprafaĠă plană are două dimensiuni, o dreaptă are o singură
dimensiune, iar punctul geometric nu are dimensiuni.
“ Punctul geometric ” este o noĠiune matematică abstractă
(latinescul abstractus – îndepărtat de realitate) care nu poate fi văzut úi
nici desenat [p.21].
NoĠiunile fundamentale ( care nu se definesc ) ale geometriei plane sunt
constituite de punct , dreaptă, plan úi distanĠă. Prin intermediul acestora
se definesc noĠiunile de: semidreaptă, segment, linie frântă, unghi, etc.

11.2 Punctul úi mulĠimea de puncte
Punctul ( A ) este determinat úi reprezentat prin intersecĠia a două
drepte (A
1
úi A
2
); A ¬ A
1
· A
2

Reprezentarea cea mai precisă a punctului este atunci când unghiul
rezultat din intersecĠia celor două drepte are valoarea de 90
0
. Pe planul foii
punctul se reprezintă printr-un cerc mic trasat cu balustrul úi care are
centrul situat la intersecĠia imaginară a două drepte conform Fig.11.1.

119
11. NOTIUNI GEOMETRICE FUNDAMENTALE

11.1 Originea noĠiunilor geometrice fundamentale
Desenul geometric stă la baza geometriei descriptive úi a desenului
tehnic prin aplicarea construcĠiilor geometrice din cadrul geometriei plane.
NoĠiunile geometriei plane, postulatele úi teoremele s-au format de-a
lungul timpului prin abstractizarea unor realităĠi obiective. S-a convenit ca
obiectele din spaĠiul tridimensional ( lumea înconjurătoare ) să nu se
deosebească în ceea ce priveúte masa, culoarea, forma, úi prin neglijarea
neregularităĠilor corpurilor s-a ajuns la forme spaĠiale care se întind în trei
dimensiuni: lungime, lăĠime úi înălĠime. Astfel un corp în spaĠiu are trei
dimensiuni, o suprafaĠă plană are două dimensiuni, o dreaptă are o singură
dimensiune, iar punctul geometric nu are dimensiuni.
“ Punctul geometric ” este o noĠiune matematică abstractă
(latinescul abstractus – îndepărtat de realitate) care nu poate fi văzut úi
nici desenat [p.21].
NoĠiunile fundamentale ( care nu se definesc ) ale geometriei plane sunt
constituite de punct , dreaptă, plan úi distanĠă. Prin intermediul acestora
se definesc noĠiunile de: semidreaptă, segment, linie frântă, unghi, etc.

11.2 Punctul úi mulĠimea de puncte
Punctul ( A ) este determinat úi reprezentat prin intersecĠia a două
drepte (A
1
úi A
2
); A ¬ A
1
· A
2

Reprezentarea cea mai precisă a punctului este atunci când unghiul
rezultat din intersecĠia celor două drepte are valoarea de 90
0
. Pe planul foii
punctul se reprezintă printr-un cerc mic trasat cu balustrul úi care are
centrul situat la intersecĠia imaginară a două drepte conform Fig.11.1.

120
Orice mulĠime de puncte formează o figură geometrică.
MulĠimea face parte din noĠiunile fundamentale ale întregii
matematici.
1
2
A
Fig. 11.1
11.3 Linii úi tipuri de linii
11.3.1 Linia dreaptă, linia frântă úi linia curbă
Dreapta sau linia dreaptă este determinată úi se reprezintă ca urma
punctului care se miúcă în plan (orizontal), urmând drumul cel mai scurt
dintre două puncte úi fără să-úi schimbe direcĠia.
Dreapta se reprezintă precis atunci când punctele sunt suficient de
depărtate astfel încât să poată determina o dimensiune măsurabilă conform
Fig.11.2.
A B
Fig. 11.2
Dreapta se mai reprezintă ca “urma” intersecĠiei a două plane [H] úi [V]
conform Fig.11.2; AB ¬ [H] · [V]
A
B
[V]
[H]
Fig. 11.3


120
Orice mulĠime de puncte formează o figură geometrică.
MulĠimea face parte din noĠiunile fundamentale ale întregii
matematici.
1
2
A
Fig. 11.1
11.3 Linii úi tipuri de linii
11.3.1 Linia dreaptă, linia frântă úi linia curbă
Dreapta sau linia dreaptă este determinată úi se reprezintă ca urma
punctului care se miúcă în plan (orizontal), urmând drumul cel mai scurt
dintre două puncte úi fără să-úi schimbe direcĠia.
Dreapta se reprezintă precis atunci când punctele sunt suficient de
depărtate astfel încât să poată determina o dimensiune măsurabilă conform
Fig.11.2.
A B
Fig. 11.2
Dreapta se mai reprezintă ca “urma” intersecĠiei a două plane [H] úi [V]
conform Fig.11.2; AB ¬ [H] · [V]
A
B
[V]
[H]
Fig. 11.3


121
Numărul dreptelor prin mai multe puncte:
- Prin două puncte diferite trece o dreaptă úi numai una,
- Prin trei puncte diferite care nu sunt situate pe aceeaúi dreaptă trec
trei úi numai trei drepte care unesc fiecare câte două puncte
determinând un plan,
- Printr-un punct se pot duce în plan o infinitate de drepte; mulĠimea
tuturor dreptelor din plan care au numai un singur punct comun
costituie un fascicul de drepte.
Semidreapta conĠine mulĠimea tuturor punctelor unei drepte care se
găsesc de aceeaúi parte a unui punct O situat pe această dreaptă, inclusiv
punctul O.
Semidreptei aparĠin numai acele puncte care pot fi atinse din O printr-o
miúcare rectilinie fără nici o schimbare de sens.
Segmentul AB conĠine mulĠimea tuturor punctelor unei drepte care
se găsesc între punctele A úi B, inclusiv aceste puncte.
Segmentul este cea mai scurtă legătură dintre punctele A úi B din
plan; lungimea segmentului AB reprezintă distanĠa dintre punctele A úi B.
Când se ia în considerare sensul segmentului, atunci se notează prin AB
segmentul care începe în A úi se termină în B.

Linia frântă este de două tipuri: - Linie frântă deschisă;
- Linie frântă închisă.

Linia frântă deschisă reprezintă reuniunea a două sau mai multe
segmente de dreaptă, astfel încât capătul fiecărui segment (înafară de al
ultimului) este originea următorului segment, fără ca segmentele alăturate
să se afle pe aceeaúi dreaptă (Fig.11.4 úi Fig.11.5).

121
Numărul dreptelor prin mai multe puncte:
- Prin două puncte diferite trece o dreaptă úi numai una,
- Prin trei puncte diferite care nu sunt situate pe aceeaúi dreaptă trec
trei úi numai trei drepte care unesc fiecare câte două puncte
determinând un plan,
- Printr-un punct se pot duce în plan o infinitate de drepte; mulĠimea
tuturor dreptelor din plan care au numai un singur punct comun
costituie un fascicul de drepte.
Semidreapta conĠine mulĠimea tuturor punctelor unei drepte care se
găsesc de aceeaúi parte a unui punct O situat pe această dreaptă, inclusiv
punctul O.
Semidreptei aparĠin numai acele puncte care pot fi atinse din O printr-o
miúcare rectilinie fără nici o schimbare de sens.
Segmentul AB conĠine mulĠimea tuturor punctelor unei drepte care
se găsesc între punctele A úi B, inclusiv aceste puncte.
Segmentul este cea mai scurtă legătură dintre punctele A úi B din
plan; lungimea segmentului AB reprezintă distanĠa dintre punctele A úi B.
Când se ia în considerare sensul segmentului, atunci se notează prin AB
segmentul care începe în A úi se termină în B.

Linia frântă este de două tipuri: - Linie frântă deschisă;
- Linie frântă închisă.

Linia frântă deschisă reprezintă reuniunea a două sau mai multe
segmente de dreaptă, astfel încât capătul fiecărui segment (înafară de al
ultimului) este originea următorului segment, fără ca segmentele alăturate
să se afle pe aceeaúi dreaptă (Fig.11.4 úi Fig.11.5).

122
1
A
2
A
3
A
4
A
5
A
6
A

1
A
2
A
3
A
4
A
5
A
6
A

Fig. 11.4 Fig. 11.5
Linia frântă închisă reprezintă reuniunea a trei sau mai multe
segmente de dreaptă, astfel încât capătul ultimului segment este originea
primului segment (Fig.11.5 úi Fig.11.6)
Linia frântă închisă simplă reprezintă reuniunea a trei sau mai
multe segmente de dreaptă, astfel încât capătul ultimului segment este
originea primului segment fără ca acestea să se intersecteze (Fig.6).
1
A
2
A
3
A
4
A
5
A
Fig. 11.6
1
A
2
A
3
A
4
A
5
A
Fig. 11.7
Linia curbă este de două tipuri: - Linie curbă deschisă;
- Linie curbă închisă.
Linia curbă deschisă reprezintă schimbarea succesivă a poziĠiei punctului
după o direcĠie fără ca traictoria acestuia să formeze unghiuri (Fig.11.8).
A
B

A
B

Fig. 11.8

122
1
A
2
A
3
A
4
A
5
A
6
A

1
A
2
A
3
A
4
A
5
A
6
A

Fig. 11.4 Fig. 11.5
Linia frântă închisă reprezintă reuniunea a trei sau mai multe
segmente de dreaptă, astfel încât capătul ultimului segment este originea
primului segment (Fig.11.5 úi Fig.11.6)
Linia frântă închisă simplă reprezintă reuniunea a trei sau mai
multe segmente de dreaptă, astfel încât capătul ultimului segment este
originea primului segment fără ca acestea să se intersecteze (Fig.6).
1
A
2
A
3
A
4
A
5
A
Fig. 11.6
1
A
2
A
3
A
4
A
5
A
Fig. 11.7
Linia curbă este de două tipuri: - Linie curbă deschisă;
- Linie curbă închisă.
Linia curbă deschisă reprezintă schimbarea succesivă a poziĠiei punctului
după o direcĠie fără ca traictoria acestuia să formeze unghiuri (Fig.11.8).
A
B

A
B

Fig. 11.8

123
Linie curbă închisă reprezintă schimbarea succesivă a poziĠiei
punctului după o direcĠie fără ca traictoria acestuia să formeze unghiuri
astfel încât punctul de capăt să coincidă cu originea (Fig.11.9).
A=B
Fig. 11.9
11.3.2 Drepte paralele
Paralelele sunt dreptele care nu au nici un punct comun (sau nu se
intersectează niciodată).
Paralela (A’) la dreapta (A) se obĠine prin translaĠia în acelaúi sens a
unui echer de-a lungul unei rigle cu distanĠa l astfel încât toate punctele
dreptei (A) se translatează într-o nouă poziĠie (A’) cum se prezintă în
Fig.11.10.
P
P
( )
( )
A
A
L
Fig. 11.10
11.3.2.1 Paralela la o dreată printr-un punct dat
Pentru trasarea unei paralele la o dreaptă printr-un punct O exterior
dreptei (A) se procedează ca în Fig.11.11: cu vârful compasului în O úi cu
o răză oarecare “r” se trasează un arc de cerc care intersectează dreapta
(A) în punctul A, iar din acest punct cu aceeaúi rază “r” se trasează un arc
de cerc care trece prin punctul O úi intersectează dreapta (A) în punctul B.

123
Linie curbă închisă reprezintă schimbarea succesivă a poziĠiei
punctului după o direcĠie fără ca traictoria acestuia să formeze unghiuri
astfel încât punctul de capăt să coincidă cu originea (Fig.11.9).
A=B
Fig. 11.9
11.3.2 Drepte paralele
Paralelele sunt dreptele care nu au nici un punct comun (sau nu se
intersectează niciodată).
Paralela (A’) la dreapta (A) se obĠine prin translaĠia în acelaúi sens a
unui echer de-a lungul unei rigle cu distanĠa l astfel încât toate punctele
dreptei (A) se translatează într-o nouă poziĠie (A’) cum se prezintă în
Fig.11.10.
P
P
( )
( )
A
A
L
Fig. 11.10
11.3.2.1 Paralela la o dreată printr-un punct dat
Pentru trasarea unei paralele la o dreaptă printr-un punct O exterior
dreptei (A) se procedează ca în Fig.11.11: cu vârful compasului în O úi cu
o răză oarecare “r” se trasează un arc de cerc care intersectează dreapta
(A) în punctul A, iar din acest punct cu aceeaúi rază “r” se trasează un arc
de cerc care trece prin punctul O úi intersectează dreapta (A) în punctul B.

124
Cu vârful compasului în B se ia raza r

= OB iar din punctul A se duce
un arc de cerc care intersectează primul arc de cerc în punctul P.


Fig. 11.11 Fig. 11.12

ConstrucĠie cu rigla úi echerul conform Fig.11.12: se suprapune una
din laturile echerului (ipotenuza) pe o riglă, iar pe o altă latură se trasează
dreapta (A), după care acesta se translatează de-a lungul riglei în aceeaúi
direcĠie până când aceeaúi latură trece prin punctul A, după care se trasează
dreapta (A’) de-a lungul acestei laturi a echerului.

11.3.2.2 Paralela la o dreaptă cu o distanĠă dată
Pentru trasarea unei paralele la o dreaptă (A) cu o distanĠă dată “d”
se procedează ca în Fig.11.13: se aleg două puncte oarecare A úi B situate
pe dreapta (A) din care se trasează arce de cerc cu raza egală cu distanĠa
“d” de aceeaúi parte a dreptei (A). Dreapta (A’) tangentă la arcele de cerc
în punctele O úi P reprezintă paralela la o dreaptă cu o distanĠă dată.
Fig. 11.13

124
Cu vârful compasului în B se ia raza r

= OB iar din punctul A se duce
un arc de cerc care intersectează primul arc de cerc în punctul P.


Fig. 11.11 Fig. 11.12

ConstrucĠie cu rigla úi echerul conform Fig.11.12: se suprapune una
din laturile echerului (ipotenuza) pe o riglă, iar pe o altă latură se trasează
dreapta (A), după care acesta se translatează de-a lungul riglei în aceeaúi
direcĠie până când aceeaúi latură trece prin punctul A, după care se trasează
dreapta (A’) de-a lungul acestei laturi a echerului.

11.3.2.2 Paralela la o dreaptă cu o distanĠă dată
Pentru trasarea unei paralele la o dreaptă (A) cu o distanĠă dată “d”
se procedează ca în Fig.11.13: se aleg două puncte oarecare A úi B situate
pe dreapta (A) din care se trasează arce de cerc cu raza egală cu distanĠa
“d” de aceeaúi parte a dreptei (A). Dreapta (A’) tangentă la arcele de cerc
în punctele O úi P reprezintă paralela la o dreaptă cu o distanĠă dată.
Fig. 11.13

125
11.3.3 Drepte perpendiculare
Perpendiculara este acea dreaptă care face cu o altă dreaptă în
punctul de intersecĠie un unghi drept (90
0
).
Dacă se uneúte un punct comun al dreptei (A) cu toate punctele
dreptei (A’), (A) ll (A’), printre aceste segmente de legătură există unul care
este cel mai scurt
'
AA ; acest segment reprezintă distanĠa dintre paralelele
(A) úi (A’) formând cu (A) în A úi cu (A’) în A

câte o pereche de unghiuri
drepte, Fig.11.14.

( )
A
A
L
( )
L
Fig. 11.14

13.3.3.1 Perpendiculara pe o dreaptă într-un punct dat
Pentru trasarea unei perpendiculare pe dreapta (A) în punctul O se
procedează ca în Fig.11.15: cu vârful compasului în O se trasează un arc de
cerc (oarecare) care intersectează dreapta (A) în punctele A úi B, după care
cu o rază mai mare decât OA (sau OB) se trasează din punctul A úi
respectiv B arce de cerc care se intersectează în punctul P. Se uneúte
punctul P cu O obĠinându-se segmentul de dreaptă OP perpendicular pe
dreapta (A) în punctul O.

125
11.3.3 Drepte perpendiculare
Perpendiculara este acea dreaptă care face cu o altă dreaptă în
punctul de intersecĠie un unghi drept (90
0
).
Dacă se uneúte un punct comun al dreptei (A) cu toate punctele
dreptei (A’), (A) ll (A’), printre aceste segmente de legătură există unul care
este cel mai scurt
'
AA ; acest segment reprezintă distanĠa dintre paralelele
(A) úi (A’) formând cu (A) în A úi cu (A’) în A

câte o pereche de unghiuri
drepte, Fig.11.14.

( )
A
A
L
( )
L
Fig. 11.14

13.3.3.1 Perpendiculara pe o dreaptă într-un punct dat
Pentru trasarea unei perpendiculare pe dreapta (A) în punctul O se
procedează ca în Fig.11.15: cu vârful compasului în O se trasează un arc de
cerc (oarecare) care intersectează dreapta (A) în punctele A úi B, după care
cu o rază mai mare decât OA (sau OB) se trasează din punctul A úi
respectiv B arce de cerc care se intersectează în punctul P. Se uneúte
punctul P cu O obĠinându-se segmentul de dreaptă OP perpendicular pe
dreapta (A) în punctul O.

126
B A
P
0
( )
Fig. 11.15

11.3.3.2 Perpendiculara dintr-un punct exterior pe o dreaptă
Pentru trasarea unei perpendiculare dintr-un punct O (exterior
dreptei) pe dreapta (A) se procedează ca în Fig.11.16: cu vârful compasului
în O se trasează un arc de cerc (oarecare) care intersectează dreapta (A) în
punctele A úi B, după care cu rază oarecare (mai mare decât jumătatea
distanĠei dintrea A úi B) se trasează din punctul A úi respectiv B arce de
cerc care se intersectează de o parte úi de alta a dreptei (A) în punctele C úi
D. Unind punctele C úi D se obĠine perpendiculara pe dreapta (A) care
trece prin punctul O exterior dreptei.
0
C
D
A B
( )
Fig. 11.16
11.3.3.3 Perpendiculara la capătul dreptei
Pentru trasarea unei perpendiculare în punctul A situat la
extremitatea dreptei (A) se procedează ca în Fig.11.17: cu vârful
compasului în punctul (oarecare) C exterior dreptei (A) se trasează un arc

126
B A
P
0
( )
Fig. 11.15

11.3.3.2 Perpendiculara dintr-un punct exterior pe o dreaptă
Pentru trasarea unei perpendiculare dintr-un punct O (exterior
dreptei) pe dreapta (A) se procedează ca în Fig.11.16: cu vârful compasului
în O se trasează un arc de cerc (oarecare) care intersectează dreapta (A) în
punctele A úi B, după care cu rază oarecare (mai mare decât jumătatea
distanĠei dintrea A úi B) se trasează din punctul A úi respectiv B arce de
cerc care se intersectează de o parte úi de alta a dreptei (A) în punctele C úi
D. Unind punctele C úi D se obĠine perpendiculara pe dreapta (A) care
trece prin punctul O exterior dreptei.
0
C
D
A B
( )
Fig. 11.16
11.3.3.3 Perpendiculara la capătul dreptei
Pentru trasarea unei perpendiculare în punctul A situat la
extremitatea dreptei (A) se procedează ca în Fig.11.17: cu vârful
compasului în punctul (oarecare) C exterior dreptei (A) se trasează un arc

127
de cerc care trece prin punctul A úi intersectează dreapta (A) în punctul B,
după care se uneúte punctul B cu C úi se prelungeúte până intersectează
cercul în punctul D. Unind punctele D úi A se obĠine perpendiculara la
capătul dreptei (A).
A
B
C
( )
D
Fig. 11.17
11.3.3.4 Perpendiculara dintr-un punct dat situat deasupra úi în
afara dreptei
Pentru trasarea unei perpendiculare în punctul O situat deasupra úi
înafara dreptei se procedează ca în Fig.11.18: se aleg două puncte A úi B
situate pe dreapta (A), iar cu vârful compasului în aceste puncte se trasează
arce de cerc ce trec prin punctul O de o parte úi de alta a dreptei la
intersecĠia lor rezultând punctul P. Unind punctele O úi P se obĠine
perpendiculara dintr-un punct dat situat deasupra úi în afara dreptei.

A B
P
( )
0
Fig. 11.18

127
de cerc care trece prin punctul A úi intersectează dreapta (A) în punctul B,
după care se uneúte punctul B cu C úi se prelungeúte până intersectează
cercul în punctul D. Unind punctele D úi A se obĠine perpendiculara la
capătul dreptei (A).
A
B
C
( )
D
Fig. 11.17
11.3.3.4 Perpendiculara dintr-un punct dat situat deasupra úi în
afara dreptei
Pentru trasarea unei perpendiculare în punctul O situat deasupra úi
înafara dreptei se procedează ca în Fig.11.18: se aleg două puncte A úi B
situate pe dreapta (A), iar cu vârful compasului în aceste puncte se trasează
arce de cerc ce trec prin punctul O de o parte úi de alta a dreptei la
intersecĠia lor rezultând punctul P. Unind punctele O úi P se obĠine
perpendiculara dintr-un punct dat situat deasupra úi în afara dreptei.

A B
P
( )
0
Fig. 11.18

128
11.3.4 ÎmpărĠirea unui segment de dreaptă
11.3.4.1 Determinarea mijlocului unui segment
Pentru determinarea mijlocului unui segment se procedează conform
Fig.11.19: din fiecare extremitate a segmentului (punctele A úi B) se
trasează cu aceeaúi rază mai mare decât jumătatea segmentului câte un arc
de cerc care se intersectează în punctele O úi P. Unind aceste puncte printr-
o dreaptă se obĠine axa de simetrie (A’), care intersectează segmentul AB
în punctul S care determină mijlocul segmentului.

B
A
P
0
( )
( )
S
Fig. 11.19

Mediatoarea este dreapta care împarte un segment de dreapră în
părĠi egale úi este perpendiculară pe acesta.

11.3.4.2 ÎmpărĠirea unui segment în mai multe părĠi egale
Pentru a împărĠi un segment de dreaptă AB în cinci părĠi egale se
procedează ca în Fig.11.20: se trasează prin punctul A o semidreaptă
oarecare (A) pe care, cu ajutorul distanĠierului din trusa de compas, plecând
din acelaúi punct, A se marchează cinci segmente egale: A – 1 = 1 – 2 = 2
– 3 = 3 – 4 = 4 – C. Unind punctele B cu C iar prin punctele 1, 2, 3, 4
ducând paralele la segmentul BC acestea intersectează segmentul AB în
punctele a, b, c, d, puncte care împart segmentul AB în cinci părĠi egale.

128
11.3.4 ÎmpărĠirea unui segment de dreaptă
11.3.4.1 Determinarea mijlocului unui segment
Pentru determinarea mijlocului unui segment se procedează conform
Fig.11.19: din fiecare extremitate a segmentului (punctele A úi B) se
trasează cu aceeaúi rază mai mare decât jumătatea segmentului câte un arc
de cerc care se intersectează în punctele O úi P. Unind aceste puncte printr-
o dreaptă se obĠine axa de simetrie (A’), care intersectează segmentul AB
în punctul S care determină mijlocul segmentului.

B
A
P
0
( )
( )
S
Fig. 11.19

Mediatoarea este dreapta care împarte un segment de dreapră în
părĠi egale úi este perpendiculară pe acesta.

11.3.4.2 ÎmpărĠirea unui segment în mai multe părĠi egale
Pentru a împărĠi un segment de dreaptă AB în cinci părĠi egale se
procedează ca în Fig.11.20: se trasează prin punctul A o semidreaptă
oarecare (A) pe care, cu ajutorul distanĠierului din trusa de compas, plecând
din acelaúi punct, A se marchează cinci segmente egale: A – 1 = 1 – 2 = 2
– 3 = 3 – 4 = 4 – C. Unind punctele B cu C iar prin punctele 1, 2, 3, 4
ducând paralele la segmentul BC acestea intersectează segmentul AB în
punctele a, b, c, d, puncte care împart segmentul AB în cinci părĠi egale.

129
d c b a
4
3
2
1
A
C
B
(



)
Fig. 11.20
ConstrucĠie cu rigla úi echerul, Fig.11.21: se trasează prin punctul A o
semidreaptă oarecare (A) pe care cu ajutorul distanĠierului din trusa de
compas plecând din acelaúi punct A se marchează cinci segmente egale: A
– 1 = 1– 2 = 2 – 3 = 3 – 4 = 4 – 5; se unesc punctele 5 cu B, iar cu ajutorul
unei rigle úi al unui echer se trasează paralele la segmentul B 5 prin
punctele 1, 2, 3, 4, 5, prin traslaĠia echerului pe riglă într-un singur sens
rezultând punctele 1’, 2’, 3’, 4’, 5’ care împart segmentul AB în cinci părĠi
egale.
1
2
3
4
1’
3’
4’
5
5’
A
B
( )
2’
Fig. 11.21

11.3.4.3 Reducerea unui segment de dreaptă într-un raport dat
Pentru reducerea unui segment de dreaptă AB într-un raport dat de 3/4 se
procedează ca în Fig.11.22: se trasează prin punctul A o semidreaptă
oarecare (A) pe care cu ajutorul distanĠierului din trusa de compas plecând
din acelaúi punct A se marchează trei segmente egale: A – 1, 1 – 2, 2 - 3,
iar segmentul AB se împarte în patru părĠi egale cu primele: A – 1’, 1’ – 2’,
2’ – 3’, 3’ – 4’, 4’ – B. Se uneúte punctul 3 cu 4’ iar prin punctul B se duce
o paralelă la ' 34 care intersectează semidreaptă (A) în punctul C.

129
d c b a
4
3
2
1
A
C
B
(



)
Fig. 11.20
ConstrucĠie cu rigla úi echerul, Fig.11.21: se trasează prin punctul A o
semidreaptă oarecare (A) pe care cu ajutorul distanĠierului din trusa de
compas plecând din acelaúi punct A se marchează cinci segmente egale: A
– 1 = 1– 2 = 2 – 3 = 3 – 4 = 4 – 5; se unesc punctele 5 cu B, iar cu ajutorul
unei rigle úi al unui echer se trasează paralele la segmentul B 5 prin
punctele 1, 2, 3, 4, 5, prin traslaĠia echerului pe riglă într-un singur sens
rezultând punctele 1’, 2’, 3’, 4’, 5’ care împart segmentul AB în cinci părĠi
egale.
1
2
3
4
1’
3’
4’
5
5’
A
B
( )
2’
Fig. 11.21

11.3.4.3 Reducerea unui segment de dreaptă într-un raport dat
Pentru reducerea unui segment de dreaptă AB într-un raport dat de 3/4 se
procedează ca în Fig.11.22: se trasează prin punctul A o semidreaptă
oarecare (A) pe care cu ajutorul distanĠierului din trusa de compas plecând
din acelaúi punct A se marchează trei segmente egale: A – 1, 1 – 2, 2 - 3,
iar segmentul AB se împarte în patru părĠi egale cu primele: A – 1’, 1’ – 2’,
2’ – 3’, 3’ – 4’, 4’ – B. Se uneúte punctul 3 cu 4’ iar prin punctul B se duce
o paralelă la ' 34 care intersectează semidreaptă (A) în punctul C.

130
Segmentul AC reprezintă segmentul redus cu raportul 3/4 faĠă de
segmentul AB .
4 ’ 3’ 2’ 1’
3
2
1
A
(



)
B
C
Fig. 11.22

11.3.4.4 ÎmpărĠirea unui segment de dreaptă în părĠi
proporĠionale cu două segmente date
Pentru a împărĠi un segment de dreaptă AC în părĠi proporĠionale cu
două segmente date se procedează ca în Fig.11.23: se trasează prin punctul
A o semidreaptă oarecare (A) pe care se măsoară din punctul A segmentele
s úi u obĠinându-se extremităĠile lor în punctele B’ úi C’. Unind punctele C’
cu C úi ducând prin punctul B’ o paralelă la ' CC care intersectează
segmentul AC în punctul B se obĠine împărĠirea acestui segment în
segmentele AB úi BC proporĠionale cu segmentele s repectiv u.

A
(



)
B C
S
U
S
U
B’
C’
Fig. 11.23

11.4. Plan. Semiplan
Planul notat cu [ P ] este suprafaĠa care care conĠine odată cu două
puncte oarecare ale sale, dreapta care trece prin aceste puncte, Fig.11.24;
planul este nemărginit (nu are limite sau margini)

130
Segmentul AC reprezintă segmentul redus cu raportul 3/4 faĠă de
segmentul AB .
4 ’ 3’ 2’ 1’
3
2
1
A
(



)
B
C
Fig. 11.22

11.3.4.4 ÎmpărĠirea unui segment de dreaptă în părĠi
proporĠionale cu două segmente date
Pentru a împărĠi un segment de dreaptă AC în părĠi proporĠionale cu
două segmente date se procedează ca în Fig.11.23: se trasează prin punctul
A o semidreaptă oarecare (A) pe care se măsoară din punctul A segmentele
s úi u obĠinându-se extremităĠile lor în punctele B’ úi C’. Unind punctele C’
cu C úi ducând prin punctul B’ o paralelă la ' CC care intersectează
segmentul AC în punctul B se obĠine împărĠirea acestui segment în
segmentele AB úi BC proporĠionale cu segmentele s repectiv u.

A
(



)
B C
S
U
S
U
B’
C’
Fig. 11.23

11.4. Plan. Semiplan
Planul notat cu [ P ] este suprafaĠa care care conĠine odată cu două
puncte oarecare ale sale, dreapta care trece prin aceste puncte, Fig.11.24;
planul este nemărginit (nu are limite sau margini)

131
În geometria euclidiană ((plană) Euclid – matematician grec, anul
300 î.c.) noĠiunile fundamentale sunt punctul, dreapta úi planul care
reprezintă un cadru geometric fundamental mai larg faĠă de care se fac
toate consideraĠiile geometrice.
Semiplanul este suprafaĠa care care conĠine mulĠimea nedivizibilă a
punctelor situate de o parte a unei drepte din plan (Fig.11.25).
În cadrul geometriei în spaĠiu care este o subdiviziune a geometriei
euclidiene planul este unul din elementele de bază ale formelor
tridimensionale. În practică se folosesc porĠiuni plane ca suprafeĠe ce
mărginesc diferite forme geometrice.
Planul în spaĠiu se obĠine prin rotirea unei drepte ǻ în jurul unui
punct A al ei, astfel încât să se sprijine pe a altă dreaptă ǻ

care nu conĠine
pe A (Fig.11.26).
În practică pentru uúurinĠa lucrului planul se consideră delimitat sau
mărginit.
PoziĠia unui plan în spaĠiu este perfect determinată prin:
- o dreaptă ǻ

úi un punct A care nu se găseúte pe dreaptă;
- două drepte care se intersectează ǻ úi ǻ

;
- două drepte paralele ( caz particular când ǻ Œ ǻ

;
- trei puncte care nu se găsesc pe aceeaúi dreaptă ( A úi două puncte
ce determină pe ǻ

).
B
A
( )
[ P ]

A
( )
[ P ]
B
C
N M
0

Fig. 11.24 Fig. 11.25

131
În geometria euclidiană ((plană) Euclid – matematician grec, anul
300 î.c.) noĠiunile fundamentale sunt punctul, dreapta úi planul care
reprezintă un cadru geometric fundamental mai larg faĠă de care se fac
toate consideraĠiile geometrice.
Semiplanul este suprafaĠa care care conĠine mulĠimea nedivizibilă a
punctelor situate de o parte a unei drepte din plan (Fig.11.25).
În cadrul geometriei în spaĠiu care este o subdiviziune a geometriei
euclidiene planul este unul din elementele de bază ale formelor
tridimensionale. În practică se folosesc porĠiuni plane ca suprafeĠe ce
mărginesc diferite forme geometrice.
Planul în spaĠiu se obĠine prin rotirea unei drepte ǻ în jurul unui
punct A al ei, astfel încât să se sprijine pe a altă dreaptă ǻ

care nu conĠine
pe A (Fig.11.26).
În practică pentru uúurinĠa lucrului planul se consideră delimitat sau
mărginit.
PoziĠia unui plan în spaĠiu este perfect determinată prin:
- o dreaptă ǻ

úi un punct A care nu se găseúte pe dreaptă;
- două drepte care se intersectează ǻ úi ǻ

;
- două drepte paralele ( caz particular când ǻ Œ ǻ

;
- trei puncte care nu se găsesc pe aceeaúi dreaptă ( A úi două puncte
ce determină pe ǻ

).
B
A
( )
[ P ]

A
( )
[ P ]
B
C
N M
0

Fig. 11.24 Fig. 11.25

132
A
( ‘ )
[ P ]
( ) ( )
( )
Fig. 11.26
11.5. Unghiuri
Se pot defini două tipuri de unghiuri: - unghiul plan, Fig.11.27;
- unghiul în spaĠiu, Fig.11.28.
Unghiul (plan) este figura geometrică formată din două semidrepte
cu originea comună úi dintr-una din părĠile planului mărginită de ele.
Punctul comun formează vârful unghiului O, iar semidreptele OA úi OB -
laturile lui, (Fig.11.27). Deschiderea unghiului notată în grade ( ¯
0
) este
spaĠiul cuprins între laturile acestuia.
0
B
A
(



)
( )
Fig. 11.27
ȕ
A
B
0
[V]
[H]
1
2
Fig. 11.28
Punctul comun formează vârful unghiului, A, iar dreptele A
1
úi A
2

laturile lui. Deschiderea unghiului măsurată în grade ( ¯
0
) este
reprezentată de spaĠiul cuprins între laturile unghiului. Se notează cu trei
litere ( ¬ AOB ) astfel încât litera cu care s-a notat vârful să fie la mijloc.
Unghiul în spaĠiu este determinat de două semiplane (Fig.11.28).

11.5.1. ConstrucĠia unui unghi dat
Pentru trasarea unui unghi dat (27
0
) se procedează ca în Fig.11.29:
se alege un punct O reprezentând vârful unghiului úi un alt punct A care se

132
A
( ‘ )
[ P ]
( ) ( )
( )
Fig. 11.26
11.5. Unghiuri
Se pot defini două tipuri de unghiuri: - unghiul plan, Fig.11.27;
- unghiul în spaĠiu, Fig.11.28.
Unghiul (plan) este figura geometrică formată din două semidrepte
cu originea comună úi dintr-una din părĠile planului mărginită de ele.
Punctul comun formează vârful unghiului O, iar semidreptele OA úi OB -
laturile lui, (Fig.11.27). Deschiderea unghiului notată în grade ( ¯
0
) este
spaĠiul cuprins între laturile acestuia.
0
B
A
(



)
( )
Fig. 11.27
ȕ
A
B
0
[V]
[H]
1
2
Fig. 11.28
Punctul comun formează vârful unghiului, A, iar dreptele A
1
úi A
2

laturile lui. Deschiderea unghiului măsurată în grade ( ¯
0
) este
reprezentată de spaĠiul cuprins între laturile unghiului. Se notează cu trei
litere ( ¬ AOB ) astfel încât litera cu care s-a notat vârful să fie la mijloc.
Unghiul în spaĠiu este determinat de două semiplane (Fig.11.28).

11.5.1. ConstrucĠia unui unghi dat
Pentru trasarea unui unghi dat (27
0
) se procedează ca în Fig.11.29:
se alege un punct O reprezentând vârful unghiului úi un alt punct A care se

133
uneúte cu O, rezultând astfel una din laturile unghiului (ex: OA = 100
mm.). În punctul A se ridică o perpendiculară la OA pe care se măsoară
valoarea AB = OA x tg 27
0
= 100 x 0,51 = 51. Unind punctul O cu punctul
B rezultă cea de a doua latură a unghiului (OB); unghiul astfel format
( ¬ AOB ) este cel căutat.
0
B
A
100
27
0
1
0
0

x

t
g

2
7

=

5
1

0
B
A
17
0
R
=
5
7
R

=
1
7

Fig. 11.29 Fig. 11.30

ConstrucĠia aproximativă - Metoda coardelor
Are la bază observaĠia că pentru unghiuri de până la 30
0
lungimea
corzii este cu suficientă aproximaĠie, proporĠională cu valoarea unghiului
pe care îl subântide; pe de altă parte coarda corespunzătoare unghiului de
1
0
este egală cu 1/57 din valoarea razei învecinate. În concluzie pentru “n”
grade (n < 30
0
) lungimea coardei are valoarea de n/57 din lungimea razei
(unde R = 57 mm.).
Pentru trasarea unghiului mai mic de 30
0
(de exemplu 17
0
conform
Fig.11.30) trasăm un arc de cerc cu raza de 57 mm. pe care se alege un
punct A. Cu vârful compasului în A úi cu o rază egală cu valoarea unghiului
pe care dorim să îl construim trasăm un arc de cerc care intersectează arcul
de cerc iniĠial în punctul B. Unind centrul arcului de cerc iniĠial cu raza de
57 mm. cu punctele A úi B se obĠine unghiul de 17
0
căutat ¬ AOB.

11.5.2. ConstrucĠia unui unghi oarecare egal cu un unghi dat
Metoda arcelor de cerc: pentru trasarea unui unghi oarecare egal cu
un unghi dat ¬ AOB se procedează ca în Fig.11.31: cu vârful compasului

133
uneúte cu O, rezultând astfel una din laturile unghiului (ex: OA = 100
mm.). În punctul A se ridică o perpendiculară la OA pe care se măsoară
valoarea AB = OA x tg 27
0
= 100 x 0,51 = 51. Unind punctul O cu punctul
B rezultă cea de a doua latură a unghiului (OB); unghiul astfel format
( ¬ AOB ) este cel căutat.
0
B
A
100
27
0
1
0
0

x

t
g

2
7

=

5
1

0
B
A
17
0
R
=
5
7
R

=
1
7

Fig. 11.29 Fig. 11.30

ConstrucĠia aproximativă - Metoda coardelor
Are la bază observaĠia că pentru unghiuri de până la 30
0
lungimea
corzii este cu suficientă aproximaĠie, proporĠională cu valoarea unghiului
pe care îl subântide; pe de altă parte coarda corespunzătoare unghiului de
1
0
este egală cu 1/57 din valoarea razei învecinate. În concluzie pentru “n”
grade (n < 30
0
) lungimea coardei are valoarea de n/57 din lungimea razei
(unde R = 57 mm.).
Pentru trasarea unghiului mai mic de 30
0
(de exemplu 17
0
conform
Fig.11.30) trasăm un arc de cerc cu raza de 57 mm. pe care se alege un
punct A. Cu vârful compasului în A úi cu o rază egală cu valoarea unghiului
pe care dorim să îl construim trasăm un arc de cerc care intersectează arcul
de cerc iniĠial în punctul B. Unind centrul arcului de cerc iniĠial cu raza de
57 mm. cu punctele A úi B se obĠine unghiul de 17
0
căutat ¬ AOB.

11.5.2. ConstrucĠia unui unghi oarecare egal cu un unghi dat
Metoda arcelor de cerc: pentru trasarea unui unghi oarecare egal cu
un unghi dat ¬ AOB se procedează ca în Fig.11.31: cu vârful compasului

134
în punctul O úi cu o rază oarecare R se intersectează semidreapta Ox în
punctul A iar semidreapta Oy în punctul B rezultând segmentele OA= OB .
Se alege punctul O’ úi se trasează o semidreaptă oarecare O’x’ după care
cu vârful compasului în O’ úi cu o rază egală cu OA se descrie un arc de
cerc care intersectează semidreapta O’x’ în punctul A’. Din punctual A’ se
trasează un arc de cerc cu raza egală cu AB care intersectează primul cerc
în punctul B’. Unind punctul O’ cu B’ úi prelungind construcĠia se obĠine
semidreapta O’y’ astfel încât unghiul ¬ A’O’B’ astfel format este egal cu
unghiul oarecare ¬ AOB dat iniĠial.
0
A
X
B
R

R

B’
R
R

0’
A’
X’
Fig. 11.31
Metoda paralelelor: pentru trasarea unui unghi oarecare egal cu un
unghi dat ¬ AOB se procedează ca în Fig.11.32: prin punctul O’’ se
trasează paralele O’’A’’ úi O’’B’’ la segmentele de dreaptă OA úi respectiv
OB, unghiul astfel format ¬ A’’O’’B’’ este egal ca mărime cu unghiul dat
iniĠial ¬ AOB.
B
A
B’’
A’’
Fig.11.32
Metoda perpendicularelor: pentru trasarea unui unghi oarecare egal
cu un unghi dat ¬ AOB se procedează ca în Fig.11.33: se prelungesc
laturile OA úi OB până depăúesc poziĠia punctului O’, după care din
punctul O’ se coboară perpendiculare pe prelungirile laturilor OA úi OB

134
în punctul O úi cu o rază oarecare R se intersectează semidreapta Ox în
punctul A iar semidreapta Oy în punctul B rezultând segmentele OA= OB .
Se alege punctul O’ úi se trasează o semidreaptă oarecare O’x’ după care
cu vârful compasului în O’ úi cu o rază egală cu OA se descrie un arc de
cerc care intersectează semidreapta O’x’ în punctul A’. Din punctual A’ se
trasează un arc de cerc cu raza egală cu AB care intersectează primul cerc
în punctul B’. Unind punctul O’ cu B’ úi prelungind construcĠia se obĠine
semidreapta O’y’ astfel încât unghiul ¬ A’O’B’ astfel format este egal cu
unghiul oarecare ¬ AOB dat iniĠial.
0
A
X
B
R

R

B’
R
R

0’
A’
X’
Fig. 11.31
Metoda paralelelor: pentru trasarea unui unghi oarecare egal cu un
unghi dat ¬ AOB se procedează ca în Fig.11.32: prin punctul O’’ se
trasează paralele O’’A’’ úi O’’B’’ la segmentele de dreaptă OA úi respectiv
OB, unghiul astfel format ¬ A’’O’’B’’ este egal ca mărime cu unghiul dat
iniĠial ¬ AOB.
B
A
B’’
A’’
Fig.11.32
Metoda perpendicularelor: pentru trasarea unui unghi oarecare egal
cu un unghi dat ¬ AOB se procedează ca în Fig.11.33: se prelungesc
laturile OA úi OB până depăúesc poziĠia punctului O’, după care din
punctul O’ se coboară perpendiculare pe prelungirile laturilor OA úi OB

135
ulterior rezultând unghiul ¬ A’O’B’ egal ca mărime cu unghiul dat iniĠial
¬ AOB.
B
A
A’ B’
Fig. 11.33

11.5.3 ÎmpărĠirea unghiului în două părĠi egale
11.5.3.1 ConstrucĠia bisectoarei unui unghi cu ajutorul
compasului
Bisectoarea unui unghi este linia dreaptă OP care trece prin vârful
unghiului ¬ AOB=¬ Į úi împarte spaĠiul cuprins între laturi în două spaĠii
egale, adică împarte unghiul ¬ Į în două unghiuri egale ¬ Į
1
= ¬ Į
2.

Pentru construcĠia bisectoarei unui unghi, ¬ Į, se procedează ca în
Fig.11.34: din punctul O se trasează un arc de cerc cu o rază oarecare R úi
care taie laturile unghiului în punctele A úi B. Din aceste puncte cu o rază
oarecare R’ se trasează arce de cerc în interiorul unghiului care se
intersectează în punctul P. Unind punctele O úi P se obĠine dreapta OP
care reprezintă bisectoarea unghiului Į.

0
A
R
B
P
R’
R’
2
1

A B
M
N
F
R
Q
D
2
D
1

Fig. 11.34 Fig. 11.35

135
ulterior rezultând unghiul ¬ A’O’B’ egal ca mărime cu unghiul dat iniĠial
¬ AOB.
B
A
A’ B’
Fig. 11.33

11.5.3 ÎmpărĠirea unghiului în două părĠi egale
11.5.3.1 ConstrucĠia bisectoarei unui unghi cu ajutorul
compasului
Bisectoarea unui unghi este linia dreaptă OP care trece prin vârful
unghiului ¬ AOB=¬ Į úi împarte spaĠiul cuprins între laturi în două spaĠii
egale, adică împarte unghiul ¬ Į în două unghiuri egale ¬ Į
1
= ¬ Į
2.

Pentru construcĠia bisectoarei unui unghi, ¬ Į, se procedează ca în
Fig.11.34: din punctul O se trasează un arc de cerc cu o rază oarecare R úi
care taie laturile unghiului în punctele A úi B. Din aceste puncte cu o rază
oarecare R’ se trasează arce de cerc în interiorul unghiului care se
intersectează în punctul P. Unind punctele O úi P se obĠine dreapta OP
care reprezintă bisectoarea unghiului Į.

0
A
R
B
P
R’
R’
2
1

A B
M
N
F
R
Q
D
2
D
1

Fig. 11.34 Fig. 11.35

136
11.5.3.2 ÎmpărĠirea în două părĠi egale a unghiului al cărui vârf
se situează în afara desenului
Pentru împărĠirea în două părĠi egale a unui unghi al cărui vârf se
află în afara desenului se procedează conforn Fig.11.35 astfel: fiind date
laturile D
1
úi D
2
ale unghiului respectiv printr-un punct F situat pe dreapta
D
2
se trasează paralela FR la latura D
1
; ca atare, această paralelă formează
cu latura D
2
un unghi egal cu unghiul dat. Cu vârful compasului în punctul
F úi cu o rază oarecare se descrie un arc de cerc care intersectează
semidreapta FR în punctul Q úi latura D
2
în punctul N astfel încât coarda
NQ intersectează latura D
1
în punctul M. Se construieúte mediatoarea AB a
segmentului MN care este în acelaúi timp úi bisectoarea unghiului dat
(unghiul dintre laturile D
1
úi D
2
).


11.5.4 ConstrucĠia unghiurilor cu valori consacrate:
15
0
, 30
0
, 45
0
, 60
0
, 75
0
, 90
0


ConstrucĠia unghiului de 90
0

Pentru construcĠia cu echerul unghiul de 90
0
se poate obĠine prin
ridicarea unei perpendiculare pe o dreaptă, deoarece în punctul de
intersecĠie al perpendicularei cu aceea dreaptă se formează unghiuri drepte,
adică unghiuri a căror valoare este de 90
0
. Pentru aceasta se aúează echerul
(având catetele neegale) cu cateta mică suprapusă pe o riglă urmând să
trasăm o dreaptă de-a lungul ipotenuzei echerului úi o altă dreaptă de-a
lungul riglei, conform Fig.11.36.
Pentru construcĠia cu compasul unghiul de 90
0
se poate obĠine prin
trasarea mediatoarei conform paragrafului 11.2.4.1.

136
11.5.3.2 ÎmpărĠirea în două părĠi egale a unghiului al cărui vârf
se situează în afara desenului
Pentru împărĠirea în două părĠi egale a unui unghi al cărui vârf se
află în afara desenului se procedează conforn Fig.11.35 astfel: fiind date
laturile D
1
úi D
2
ale unghiului respectiv printr-un punct F situat pe dreapta
D
2
se trasează paralela FR la latura D
1
; ca atare, această paralelă formează
cu latura D
2
un unghi egal cu unghiul dat. Cu vârful compasului în punctul
F úi cu o rază oarecare se descrie un arc de cerc care intersectează
semidreapta FR în punctul Q úi latura D
2
în punctul N astfel încât coarda
NQ intersectează latura D
1
în punctul M. Se construieúte mediatoarea AB a
segmentului MN care este în acelaúi timp úi bisectoarea unghiului dat
(unghiul dintre laturile D
1
úi D
2
).


11.5.4 ConstrucĠia unghiurilor cu valori consacrate:
15
0
, 30
0
, 45
0
, 60
0
, 75
0
, 90
0


ConstrucĠia unghiului de 90
0

Pentru construcĠia cu echerul unghiul de 90
0
se poate obĠine prin
ridicarea unei perpendiculare pe o dreaptă, deoarece în punctul de
intersecĠie al perpendicularei cu aceea dreaptă se formează unghiuri drepte,
adică unghiuri a căror valoare este de 90
0
. Pentru aceasta se aúează echerul
(având catetele neegale) cu cateta mică suprapusă pe o riglă urmând să
trasăm o dreaptă de-a lungul ipotenuzei echerului úi o altă dreaptă de-a
lungul riglei, conform Fig.11.36.
Pentru construcĠia cu compasul unghiul de 90
0
se poate obĠine prin
trasarea mediatoarei conform paragrafului 11.2.4.1.

137
Fig. 11.36
ConstrucĠia unghiului de 60
0

Pentru construcĠia cu echerul (având catetele neegale) conform
Fig.11.37, acesta se aúează cu cateta mică suprapusă pe o riglă urmând să
trasăm o dreaptă de-a lungul ipotenuzei echerului úi o altă dreaptă de-a
lungul riglei. Unghiul mai mic de 90
0
format de cele două drepte este
unghiul de 60
0
.
Pentru construcĠia cu compasul conform Fig.11.38 din punctele A úi B ale
unui segment de dreaptă se trasează arcele oarecare de cerc 1 respectiv 2
care se intersectează în punctul O.
Unind punctul O cu punctul A se obĠine unghiul de 60
0
.
Fig. 11.37 Fig. 11.38

ConstrucĠia unghiului de 30
0

Pentru construcĠia cu echerul (având catetele neegale) conform
Fig.11.39, acesta se aúează cu latura mare suprapusă pe o riglă urmând să
trasăm o dreaptă de-a lungul ipotenuzei echerului úi o altă dreaptă de-a
lungul riglei. Unghiul mai mic de 90
0
format de cele două drepte este
unghiul de 30
0
.

137
Fig. 11.36
ConstrucĠia unghiului de 60
0

Pentru construcĠia cu echerul (având catetele neegale) conform
Fig.11.37, acesta se aúează cu cateta mică suprapusă pe o riglă urmând să
trasăm o dreaptă de-a lungul ipotenuzei echerului úi o altă dreaptă de-a
lungul riglei. Unghiul mai mic de 90
0
format de cele două drepte este
unghiul de 60
0
.
Pentru construcĠia cu compasul conform Fig.11.38 din punctele A úi B ale
unui segment de dreaptă se trasează arcele oarecare de cerc 1 respectiv 2
care se intersectează în punctul O.
Unind punctul O cu punctul A se obĠine unghiul de 60
0
.
Fig. 11.37 Fig. 11.38

ConstrucĠia unghiului de 30
0

Pentru construcĠia cu echerul (având catetele neegale) conform
Fig.11.39, acesta se aúează cu latura mare suprapusă pe o riglă urmând să
trasăm o dreaptă de-a lungul ipotenuzei echerului úi o altă dreaptă de-a
lungul riglei. Unghiul mai mic de 90
0
format de cele două drepte este
unghiul de 30
0
.

138
ConstrucĠie prin ridicarea perpendicularei din vărful unghiului de 60
0

Conform Fig.11.40 după ridicarea perpendicularei din vărful
unghiului de 60
0
se face diferenĠa: 90
0
- 60
0
= 30
0
, acesta fiind unghiul
căutat.
ConstrucĠie prin ridicarea bisectoarei unghiului de 60
0

Conform Fig.41 úi a descrierii din paragraful 11.5.3 se construieúte
bisectoarea unghiului de 60
0
, rezultând astfel unghiul de 30
0
.


Fig. 11.39 Fig. 11.40 Fig. 11.41

ConstrucĠie prin împărĠirea unghiului drept ( 90
0
) în trei părĠi egale
Pentru construcĠie, conform Fig.11.42, cu vârful compasului în
punctul O úi cu o rază oarecare se trasează un arc de cerc care intersectează
laturile unghiului ¬ POR = 90
0
în punctele A úi B, după care cu aceeaúi
rază úi succesiv se descriu două arce de cerc care intersectează arcul AB în
punctele C úi respectiv D. Unind punctul O cu punctele C úi D rezultă
semidreptele OC úi OD care împart unghiul drept ¬ POR în trei unghiuri
egale.
Fig. 11.42
0 A
B C
D
60
0
90
0
30
0
Fig. 11.43

138
ConstrucĠie prin ridicarea perpendicularei din vărful unghiului de 60
0

Conform Fig.11.40 după ridicarea perpendicularei din vărful
unghiului de 60
0
se face diferenĠa: 90
0
- 60
0
= 30
0
, acesta fiind unghiul
căutat.
ConstrucĠie prin ridicarea bisectoarei unghiului de 60
0

Conform Fig.41 úi a descrierii din paragraful 11.5.3 se construieúte
bisectoarea unghiului de 60
0
, rezultând astfel unghiul de 30
0
.


Fig. 11.39 Fig. 11.40 Fig. 11.41

ConstrucĠie prin împărĠirea unghiului drept ( 90
0
) în trei părĠi egale
Pentru construcĠie, conform Fig.11.42, cu vârful compasului în
punctul O úi cu o rază oarecare se trasează un arc de cerc care intersectează
laturile unghiului ¬ POR = 90
0
în punctele A úi B, după care cu aceeaúi
rază úi succesiv se descriu două arce de cerc care intersectează arcul AB în
punctele C úi respectiv D. Unind punctul O cu punctele C úi D rezultă
semidreptele OC úi OD care împart unghiul drept ¬ POR în trei unghiuri
egale.
Fig. 11.42
0 A
B C
D
60
0
90
0
30
0
Fig. 11.43

139
ConstrucĠia unghiurilor de 30
0
, 60
0
úi 90
0
cu vârfurile pe cerc
Pentru construcĠia cu compasul a unghiurilor de 30
0
, 60
0
úi 90
0
se
procedează conforn Fig.11.43: se trasează un cerc cu raza oarecare R pe
care se alege un punct A; din acest punct se trasează pe circumferinĠa
cercului de trei ori valoarea razei rezultând punctele B, C úi D.
Unind punctul A cu D rezultă diametrul cercului, iar unind punctul B cu
punctele A úi D se obĠin unghiurile de 30
0
, 60
0
úi 90
0
astfel; ¬ ADB = 30
0
,
¬ DAB = 60
0
iar ¬ABD = 90
0
.
ConstrucĠia unghiului de 45
0

Pentru construcĠia cu echerul (având catetele egale úi două unghiuri
de 45
0
) conform Fig.11.44, acesta se aúează cu una din catete pe o riglă
urmând să trasăm o dreaptă de-a lungul ipotenuzei echerului úi o altă
dreaptă de-a lungul riglei. Unghiul astfel format, mai mic de 90
0
, este
unghiul căutat de 45
0
.
Pentru construcĠia cu compasul unghiul de 45
0
rezultă úi în urma
construcĠiei bisectoarei unghiului de 90
0
.

Fig.11.44 Fig. 11.45
ConstrucĠia unghiului de 75
0

Pentru construcĠia cu echerul conform Fig.11.45 se folosesc două
echere, unul având catetele egale ( cu unghiurile ascuĠite de 45
0
) úi un altul
având catetele neegale (cu unghiurile ascuĠite de 30
0
úi respectiv 60
0
).
Echerul oarecare se aúează cu cateta mai mare suprapusă pe o riglă iar pe
ipotenuza acestuia se suprapune ipotenuza echerului isoscel urmănd să

139
ConstrucĠia unghiurilor de 30
0
, 60
0
úi 90
0
cu vârfurile pe cerc
Pentru construcĠia cu compasul a unghiurilor de 30
0
, 60
0
úi 90
0
se
procedează conforn Fig.11.43: se trasează un cerc cu raza oarecare R pe
care se alege un punct A; din acest punct se trasează pe circumferinĠa
cercului de trei ori valoarea razei rezultând punctele B, C úi D.
Unind punctul A cu D rezultă diametrul cercului, iar unind punctul B cu
punctele A úi D se obĠin unghiurile de 30
0
, 60
0
úi 90
0
astfel; ¬ ADB = 30
0
,
¬ DAB = 60
0
iar ¬ABD = 90
0
.
ConstrucĠia unghiului de 45
0

Pentru construcĠia cu echerul (având catetele egale úi două unghiuri
de 45
0
) conform Fig.11.44, acesta se aúează cu una din catete pe o riglă
urmând să trasăm o dreaptă de-a lungul ipotenuzei echerului úi o altă
dreaptă de-a lungul riglei. Unghiul astfel format, mai mic de 90
0
, este
unghiul căutat de 45
0
.
Pentru construcĠia cu compasul unghiul de 45
0
rezultă úi în urma
construcĠiei bisectoarei unghiului de 90
0
.

Fig.11.44 Fig. 11.45
ConstrucĠia unghiului de 75
0

Pentru construcĠia cu echerul conform Fig.11.45 se folosesc două
echere, unul având catetele egale ( cu unghiurile ascuĠite de 45
0
) úi un altul
având catetele neegale (cu unghiurile ascuĠite de 30
0
úi respectiv 60
0
).
Echerul oarecare se aúează cu cateta mai mare suprapusă pe o riglă iar pe
ipotenuza acestuia se suprapune ipotenuza echerului isoscel urmănd să

140
trasăm o dreaptă de-a lungul catetei echerului isoscel úi o altă dreaptă de-a
lungul riglei. Unghiul mai mic de 90
0
astfel format este unhiul căutat cu
valoarea de: 30
0
+ 45
0
= 75
0
.

ConstrucĠia unghiului de 15
0

Pentru construcĠia cu compasul se trasează bisectoarea unghiului de
30
0
.
Pentru construcĠia cu echerul conform Fig.11.46 se folosesc două
echere, unul având catetele egale úi unghiurile ascuĠite de câte 45
0
iar altul
cu catetele neegale úi unghiurile ascuĠite de 30
0
úi respectiv 60
0
. Echerul
oarecare se aúează cu cateta mare suprapusă pe o riglă după care echerul
isoscel se aúează cu ipotenuza suprapusă pe ipotenuza echerului oarecare .
Unghiul format de catetele celor două echere are valoarea: 30
0
+ 45
0
= 75
0
,
iar prin ridicarea unei perpendiculare la dreaptă úi făcând diferenĠa 90
0

75
0
= 15
0
rezultă unghiul căutat.

Fig. 11.46

11.5.5. ConstrucĠia unghiurilor ca sumă sau diferenĠă de
unghiuri
Se pot trasa sau construi o serie se alte unghiuri ca sumă sau ca
diferenĠă de unghiuri.


140
trasăm o dreaptă de-a lungul catetei echerului isoscel úi o altă dreaptă de-a
lungul riglei. Unghiul mai mic de 90
0
astfel format este unhiul căutat cu
valoarea de: 30
0
+ 45
0
= 75
0
.

ConstrucĠia unghiului de 15
0

Pentru construcĠia cu compasul se trasează bisectoarea unghiului de
30
0
.
Pentru construcĠia cu echerul conform Fig.11.46 se folosesc două
echere, unul având catetele egale úi unghiurile ascuĠite de câte 45
0
iar altul
cu catetele neegale úi unghiurile ascuĠite de 30
0
úi respectiv 60
0
. Echerul
oarecare se aúează cu cateta mare suprapusă pe o riglă după care echerul
isoscel se aúează cu ipotenuza suprapusă pe ipotenuza echerului oarecare .
Unghiul format de catetele celor două echere are valoarea: 30
0
+ 45
0
= 75
0
,
iar prin ridicarea unei perpendiculare la dreaptă úi făcând diferenĠa 90
0

75
0
= 15
0
rezultă unghiul căutat.

Fig. 11.46

11.5.5. ConstrucĠia unghiurilor ca sumă sau diferenĠă de
unghiuri
Se pot trasa sau construi o serie se alte unghiuri ca sumă sau ca
diferenĠă de unghiuri.


141
15.5.5.1 ConstrucĠia unui unghi ca sumă a două unghiuri
Pentru construcĠia unghiului ¬ AOD = ș din Fig.11.49 ca sumă a
unghiurilor ¬ AOB= Į (Fig.11.48) úi ¬COD = ȕ (Fig.11.47) se
procedează prin suprapunerea laturii OC a unghiului ¬ COD peste latura
OB a unghiului ¬ AOB.
A
B
0
A
0
B=C
0
C
D
D
|
u
|

Fig. 11.47 Fig. 11.48 Fig. 11.49

11.5.5.2 ConstrucĠia unui unghi ca diferenĠă a două unghiuri
Pentru construcĠia unghiului ¬ BOD = ș din Fig.11.52 ca diferenĠă a
unghiurilor ¬COD = ȕ (Fig.11.50) úi ¬AOB= Į (Fig.11.51) se procedează
prin suprapunerea laturii OC a unghiului ¬COD peste latura OA a
unghiului ¬ AOB.
A
B
0 0
C
D
u
|
0
C=A
D
|
B

Fig. 11.50 Fig. 11,51 Fig. 11.52
11.5.5.3 ÎmpărĠirea unghiului într-un număr oarecare de părĠi
egale
Pentru a împărĠi un unghi oarecare ¬ AOB într-un număr oarecare
de părĠi egale se procedează conform Fig.11.53: cu centrul în vârful O úi cu

141
15.5.5.1 ConstrucĠia unui unghi ca sumă a două unghiuri
Pentru construcĠia unghiului ¬ AOD = ș din Fig.11.49 ca sumă a
unghiurilor ¬ AOB= Į (Fig.11.48) úi ¬COD = ȕ (Fig.11.47) se
procedează prin suprapunerea laturii OC a unghiului ¬ COD peste latura
OB a unghiului ¬ AOB.
A
B
0
A
0
B=C
0
C
D
D
|
u
|

Fig. 11.47 Fig. 11.48 Fig. 11.49

11.5.5.2 ConstrucĠia unui unghi ca diferenĠă a două unghiuri
Pentru construcĠia unghiului ¬ BOD = ș din Fig.11.52 ca diferenĠă a
unghiurilor ¬COD = ȕ (Fig.11.50) úi ¬AOB= Į (Fig.11.51) se procedează
prin suprapunerea laturii OC a unghiului ¬COD peste latura OA a
unghiului ¬ AOB.
A
B
0 0
C
D
u
|
0
C=A
D
|
B

Fig. 11.50 Fig. 11,51 Fig. 11.52
11.5.5.3 ÎmpărĠirea unghiului într-un număr oarecare de părĠi
egale
Pentru a împărĠi un unghi oarecare ¬ AOB într-un număr oarecare
de părĠi egale se procedează conform Fig.11.53: cu centrul în vârful O úi cu

142
o rază oarecare se descrie semicercul ABA
1
, iar cu centrele în punctele A úi
A
1
, cu raza AA
1
se descriu două arce de cerc care se intersectează în
punctul C. Dreapta BC intersectează latura OA în punctul D. Segmentul
AD se împarte într-un număr de părĠi egale (spre exemplu în 7 părĠi egale).
Dreptele ce unesc punctul C cu punctele 1, 2, 3, 4, 5, 6, se prelungesc până
ce intersectează semicercul ABA
1
în punctele a, b, c, d, e, f úi care unite cu
vârful O împart unghiul oarecare ¬ AOB în úapte părĠi egale.
C
A
B
0
D
A 1
1 2 3 4 5 6
E
F
G
H
I
J
Fig. 11.53

11.5.6. ConstrucĠia unei drepte cu o înclinaĠie dată faĠă de o altă
dreaptă
Pentru construcĠia unei drepte (D
2
) cu o înclinaĠie dată (1:4) faĠă de
o altă dreaptă (D
1
) comform Fig.11.54 se procedează astfel: pe dreaptă D
1

se alege un punct O din care se trasează patru segmente egale unul în
prelungirea celuilalt rezultând punctul A. Din acest punct se ridică o
perpendiculară pe care se trasează un segment egal cu cel iniĠial rezultând
punctul B. Unind punctul O cu punctul B úi prelungind construcĠia rezultă
dreapta căutată D
2
a cărei inclinaĠie faĠă de dreaptă D
1
este de 1:4.

142
o rază oarecare se descrie semicercul ABA
1
, iar cu centrele în punctele A úi
A
1
, cu raza AA
1
se descriu două arce de cerc care se intersectează în
punctul C. Dreapta BC intersectează latura OA în punctul D. Segmentul
AD se împarte într-un număr de părĠi egale (spre exemplu în 7 părĠi egale).
Dreptele ce unesc punctul C cu punctele 1, 2, 3, 4, 5, 6, se prelungesc până
ce intersectează semicercul ABA
1
în punctele a, b, c, d, e, f úi care unite cu
vârful O împart unghiul oarecare ¬ AOB în úapte părĠi egale.
C
A
B
0
D
A 1
1 2 3 4 5 6
E
F
G
H
I
J
Fig. 11.53

11.5.6. ConstrucĠia unei drepte cu o înclinaĠie dată faĠă de o altă
dreaptă
Pentru construcĠia unei drepte (D
2
) cu o înclinaĠie dată (1:4) faĠă de
o altă dreaptă (D
1
) comform Fig.11.54 se procedează astfel: pe dreaptă D
1

se alege un punct O din care se trasează patru segmente egale unul în
prelungirea celuilalt rezultând punctul A. Din acest punct se ridică o
perpendiculară pe care se trasează un segment egal cu cel iniĠial rezultând
punctul B. Unind punctul O cu punctul B úi prelungind construcĠia rezultă
dreapta căutată D
2
a cărei inclinaĠie faĠă de dreaptă D
1
este de 1:4.

143
0
A
B
D
1
D
2
In
c
lin
a
re
1
:4
3 2 1
90
0
Fig. 11.54

11.5.7 ConstrucĠia unghiului de 180
0

Pentru construcĠia unghiului de 180
0
se alege un punct oarecare O,
care reprezintă vârful unghiului ¬ AOB, pe dreapta AB conform Fig.11.55.
ConstrucĠia se demonstrează prin ridicarea perpendicularei D
1
în punctul O
úi însumarea celor două unghiuri de 90
0
(Fig.11.56).
A 0
B
A 0
B
D1

Fig. 11.55 Fig. 11.56

11.5.8 ConstrucĠia unghiului de 360
0

Pentru construcĠia unghiului de 360
0
conform Fig.11.57 se
procedează la construcĠia unui cerc cu centrul în O úi de rază oarecare
R = OA începând din punctul A.
0
A
360
0
Fig. 11.57

143
0
A
B
D
1
D
2
In
c
lin
a
re
1
:4
3 2 1
90
0
Fig. 11.54

11.5.7 ConstrucĠia unghiului de 180
0

Pentru construcĠia unghiului de 180
0
se alege un punct oarecare O,
care reprezintă vârful unghiului ¬ AOB, pe dreapta AB conform Fig.11.55.
ConstrucĠia se demonstrează prin ridicarea perpendicularei D
1
în punctul O
úi însumarea celor două unghiuri de 90
0
(Fig.11.56).
A 0
B
A 0
B
D1

Fig. 11.55 Fig. 11.56

11.5.8 ConstrucĠia unghiului de 360
0

Pentru construcĠia unghiului de 360
0
conform Fig.11.57 se
procedează la construcĠia unui cerc cu centrul în O úi de rază oarecare
R = OA începând din punctul A.
0
A
360
0
Fig. 11.57

144
12. CERCUL
Cercul este locul geometric al tuturor punctelor din plan care se
găsesc la o distanĠă constantă de un punct fix.
Această linie curbă închisă se mai numeúte úi circumferinĠă,
noĠiunea de cerc deosebindu-se de noĠiunea de suprsfaĠă a cercului.
Locul geometric este curba sau suprafaĠa ale căror puncte au toate
aceeaúi proprietate geometrică, definite de anumite relaĠii matematice.

12.1 Elementele cercului
Elementele cercului conform figurilor 12.1, 12.2, 12.3 úi 12.4 sunt
următoarele:
Centrul cercului ( O ) este punctul fix egal depărtat de toate
punctele cercului.
Raza cercului este oricare segment de dreaptă care uneúte centrul
cercului cu un punct de pe cerc.
Secanta cercului este oricare dreaptă care uneúte două puncte de pe cerc.
Coarda cercului este oricare segment de dreaptă care uneúte două
puncte de pe cerc.
Diametrul cercului este coarda care trece prin centrul cercului (cu
cea mai mare valoare).
Tangenta cercului este dreapta care are un singur punct comun cu cercul.
0
A
Ra
za
Perimetru
Cerc (circumferinta)
Suprafata
cercului

0
A
D
ia
m
e
tru
Secanta
Tangenta
B
C
D
E F
Coarda
T
Fig. 12.1 Fig. 12.2

144
12. CERCUL
Cercul este locul geometric al tuturor punctelor din plan care se
găsesc la o distanĠă constantă de un punct fix.
Această linie curbă închisă se mai numeúte úi circumferinĠă,
noĠiunea de cerc deosebindu-se de noĠiunea de suprsfaĠă a cercului.
Locul geometric este curba sau suprafaĠa ale căror puncte au toate
aceeaúi proprietate geometrică, definite de anumite relaĠii matematice.

12.1 Elementele cercului
Elementele cercului conform figurilor 12.1, 12.2, 12.3 úi 12.4 sunt
următoarele:
Centrul cercului ( O ) este punctul fix egal depărtat de toate
punctele cercului.
Raza cercului este oricare segment de dreaptă care uneúte centrul
cercului cu un punct de pe cerc.
Secanta cercului este oricare dreaptă care uneúte două puncte de pe cerc.
Coarda cercului este oricare segment de dreaptă care uneúte două
puncte de pe cerc.
Diametrul cercului este coarda care trece prin centrul cercului (cu
cea mai mare valoare).
Tangenta cercului este dreapta care are un singur punct comun cu cercul.
0
A
Ra
za
Perimetru
Cerc (circumferinta)
Suprafata
cercului

0
A
D
ia
m
e
tru
Secanta
Tangenta
B
C
D
E F
Coarda
T
Fig. 12.1 Fig. 12.2

145
Unghiul ( înscris ) în cerc este unghiul care are vârful pe cerc úi
laturile secante ale cercului.
Unghiul la centru ( unghiul cu vârful în centrul cercului) este
unghiul care are vârful în centrul cercului úi laturile raze ale cercului.
Arcul de cerc este partea de pe cerc (circumferinĠă) care este
delimitată de un unghi la centru.
Sectorul circular este partea din suprafaĠa cercului delimitată de
două raze úi un arc de cerc.
Segmentul de cerc este partea din suprafaĠa cercului delimitată de
un arc úi coarda corespunzătoare lui.
Arc de cerc
Unghi inscris
0


U
n
g
h
i
la

c
e
n
t
r
u

Segment
circular
Sector circular
0

Fig. 12.3 Fig. 12.4

12.2. ConstrucĠia grafică a cercului
ConstrucĠia grafică a cercului este determinată de elementele date
ale cercului:
- poziĠia centrului úi raza sau diametrul cercului;
- două puncte situate pe cerc úi raza cercului;
- trei puncte situate pe cerc.
12.2.1 ConstrucĠia cercului când se cunosc poziĠia centrului úi
raza
Pentru construcĠia cercului când se cunosc poziĠia centrului úi raza
se procedează conform Fig.12.5: cu vârful compasului în centrul cercului

145
Unghiul ( înscris ) în cerc este unghiul care are vârful pe cerc úi
laturile secante ale cercului.
Unghiul la centru ( unghiul cu vârful în centrul cercului) este
unghiul care are vârful în centrul cercului úi laturile raze ale cercului.
Arcul de cerc este partea de pe cerc (circumferinĠă) care este
delimitată de un unghi la centru.
Sectorul circular este partea din suprafaĠa cercului delimitată de
două raze úi un arc de cerc.
Segmentul de cerc este partea din suprafaĠa cercului delimitată de
un arc úi coarda corespunzătoare lui.
Arc de cerc
Unghi inscris
0


U
n
g
h
i
la

c
e
n
t
r
u

Segment
circular
Sector circular
0

Fig. 12.3 Fig. 12.4

12.2. ConstrucĠia grafică a cercului
ConstrucĠia grafică a cercului este determinată de elementele date
ale cercului:
- poziĠia centrului úi raza sau diametrul cercului;
- două puncte situate pe cerc úi raza cercului;
- trei puncte situate pe cerc.
12.2.1 ConstrucĠia cercului când se cunosc poziĠia centrului úi
raza
Pentru construcĠia cercului când se cunosc poziĠia centrului úi raza
se procedează conform Fig.12.5: cu vârful compasului în centrul cercului

146
O de poziĠie dată (se cunosc coordonatele cercului) úi cu deschiderea egală
cu raza R (dată ca valoare) se trasează cercul căutat.
12.2.2 ConstrucĠia cercului când se cunosc două puncte situate pe
cerc úi raza
Pentru construcĠia cercului când se cunosc două puncte situate pe
cerc úi raza se procedează conform Fig.12.6: cu centrul în punctele date A
úi B úi cu raza R cunoscută ca valoare se descriu două arce de cerc care se
intersectează în punctul O numit centrul cercului. În continuare cu vârful
compasului în centrul cercului O úi cu deschiderea egală cu raza R (dată ca
valoare) se trasează cercul căutat.
ObservaĠie: în cazul în care punctele A úi B sunt situate pe o coardă
se obĠin două soluĠii: - două cercuri fiecare cu centrul opus faĠă de coardă;
- un singur cerc atunci când punctele A úi B sunt situate diametral
opus.
R
R
0
Fig. 12.5
R
0
A
B
Fig. 12.6
12.2.3 ConstrucĠia cercurilor care trec prin două puncte
Pentru construcĠia cercurilor care trec prin două puncte se
procedează conform Fig.12.7: se unesc punctele date A úi B rezultând
segmentul de dreaptă AB prin mijlocul căruia (punctul O) se ridică o
perpendiculară pe care se ia un punct C pentru delimitarea lungimii
acesteia. În continuare pe dreapta OC se alege O
1
centrul cercului, iar cu
raza A O
1
sau B O
1
se trasează cercul de rază R
1
. Pe aceeaúi dreaptă OC se

146
O de poziĠie dată (se cunosc coordonatele cercului) úi cu deschiderea egală
cu raza R (dată ca valoare) se trasează cercul căutat.
12.2.2 ConstrucĠia cercului când se cunosc două puncte situate pe
cerc úi raza
Pentru construcĠia cercului când se cunosc două puncte situate pe
cerc úi raza se procedează conform Fig.12.6: cu centrul în punctele date A
úi B úi cu raza R cunoscută ca valoare se descriu două arce de cerc care se
intersectează în punctul O numit centrul cercului. În continuare cu vârful
compasului în centrul cercului O úi cu deschiderea egală cu raza R (dată ca
valoare) se trasează cercul căutat.
ObservaĠie: în cazul în care punctele A úi B sunt situate pe o coardă
se obĠin două soluĠii: - două cercuri fiecare cu centrul opus faĠă de coardă;
- un singur cerc atunci când punctele A úi B sunt situate diametral
opus.
R
R
0
Fig. 12.5
R
0
A
B
Fig. 12.6
12.2.3 ConstrucĠia cercurilor care trec prin două puncte
Pentru construcĠia cercurilor care trec prin două puncte se
procedează conform Fig.12.7: se unesc punctele date A úi B rezultând
segmentul de dreaptă AB prin mijlocul căruia (punctul O) se ridică o
perpendiculară pe care se ia un punct C pentru delimitarea lungimii
acesteia. În continuare pe dreapta OC se alege O
1
centrul cercului, iar cu
raza A O
1
sau B O
1
se trasează cercul de rază R
1
. Pe aceeaúi dreaptă OC se

147
alege O
2
centrul cercului, iar cu raza A O
2
sau B O
2
se trasează cercul de
rază R
2
; continuând raĠionamentul rezultă că prin două puncte date se pot
duce o infinitate de cercuri.
0
R
R
1
2
0
1
0
2
C
0
A
B
R
1
R
2

0
A
B
C
E
F
R


Fig. 12.7 Fig. 12.8

12.2.4 ConstrucĠia cercului care trece prin trei puncte necoliniare
Pentru construcĠia cercului care trece prin trei puncte necoliniare se
procedează conform Fig.12.8: se unesc cele trei puncte cunoscute A, cu B
úi C , iar pe segmentele AB úi AC astfel obĠinute se ridică mediatoarele lor
care se întâlnesc în punctul O numit centrul cercului. Din punctul O cu
raza OA se trasează cercul căutat.

12.3 Determinarea grafică a unora din elementele cercului
12.3.1 Determinarea centrului unui cerc dat
Pentru determinarea centrului unui cerc dat se procedează conform
Fig.12.9: se trasează două coarde AB úi CD cu recomandarea ca mărimea
unghiului format prin prelungirea lor să fie cât mai apropiată de 90
0
, după
care se trasează mediatoarele lor EF úi GH. Punctul de intersecĠie O al
mediatoarelor reprezintă centrul cercului căutat.

147
alege O
2
centrul cercului, iar cu raza A O
2
sau B O
2
se trasează cercul de
rază R
2
; continuând raĠionamentul rezultă că prin două puncte date se pot
duce o infinitate de cercuri.
0
R
R
1
2
0
1
0
2
C
0
A
B
R
1
R
2

0
A
B
C
E
F
R


Fig. 12.7 Fig. 12.8

12.2.4 ConstrucĠia cercului care trece prin trei puncte necoliniare
Pentru construcĠia cercului care trece prin trei puncte necoliniare se
procedează conform Fig.12.8: se unesc cele trei puncte cunoscute A, cu B
úi C , iar pe segmentele AB úi AC astfel obĠinute se ridică mediatoarele lor
care se întâlnesc în punctul O numit centrul cercului. Din punctul O cu
raza OA se trasează cercul căutat.

12.3 Determinarea grafică a unora din elementele cercului
12.3.1 Determinarea centrului unui cerc dat
Pentru determinarea centrului unui cerc dat se procedează conform
Fig.12.9: se trasează două coarde AB úi CD cu recomandarea ca mărimea
unghiului format prin prelungirea lor să fie cât mai apropiată de 90
0
, după
care se trasează mediatoarele lor EF úi GH. Punctul de intersecĠie O al
mediatoarelor reprezintă centrul cercului căutat.

148
C
B
0
A
H
D
G
E
F

C
A
B
0
E
F

Fig. 12.9 Fig. 12.10

12.3.2 Determinarea centrului unui cerc când se dă arcul AB
Pentru determinarea centrului unui cerc când se dă arcul AB se
procedează conform Fig.12.10: se trasează două coarde AC úi CB cu
recomandarea ca mărimea unghiului format de ele să fie cât mai apropiată
de 90
0
, după care se trasează mediatoarele lor prin punctele E úi F. Punctul
de intersecĠie O al mediatoarelor este centrul cercului căutat.

12.3.3 Determinarea arcului de cerc cu centrul în afara planului
de lucru cunoscând o coardă úi săgeata
Pentru determinarea unui arc de cerc de rază mare al cărui centru se
află înafara planului de lucru (foii de hârtie) cunoscând o coardă AB úi
săgeata CD se procedează conform Fig.12.11: se unesc punctele A úi B cu
C după care se trasează două arce de cerc de rază oarexare R, dar mai mică
decât AC, din punctele A úi B. Pe aceste arce se iau diviziuni egale astfel:
se împarte arcul cuprins între AC úi AD în patru părĠi egale rezultând
punctele 1, 2 úi 3 după care pe celălalt arc de cerc înafara dreptei CB se ia
trei arce de cerc egale unul în prelungirea celuilalt rezultând punctele 1

, 2


úi 3

. Se uneúte punctul A cu punctele 1, 2 úi 3, iar punctul B cu punctele 1

,
2

úi 3

, după care aceste semidrepte se prelungesc până se intersectează

148
C
B
0
A
H
D
G
E
F

C
A
B
0
E
F

Fig. 12.9 Fig. 12.10

12.3.2 Determinarea centrului unui cerc când se dă arcul AB
Pentru determinarea centrului unui cerc când se dă arcul AB se
procedează conform Fig.12.10: se trasează două coarde AC úi CB cu
recomandarea ca mărimea unghiului format de ele să fie cât mai apropiată
de 90
0
, după care se trasează mediatoarele lor prin punctele E úi F. Punctul
de intersecĠie O al mediatoarelor este centrul cercului căutat.

12.3.3 Determinarea arcului de cerc cu centrul în afara planului
de lucru cunoscând o coardă úi săgeata
Pentru determinarea unui arc de cerc de rază mare al cărui centru se
află înafara planului de lucru (foii de hârtie) cunoscând o coardă AB úi
săgeata CD se procedează conform Fig.12.11: se unesc punctele A úi B cu
C după care se trasează două arce de cerc de rază oarexare R, dar mai mică
decât AC, din punctele A úi B. Pe aceste arce se iau diviziuni egale astfel:
se împarte arcul cuprins între AC úi AD în patru părĠi egale rezultând
punctele 1, 2 úi 3 după care pe celălalt arc de cerc înafara dreptei CB se ia
trei arce de cerc egale unul în prelungirea celuilalt rezultând punctele 1

, 2


úi 3

. Se uneúte punctul A cu punctele 1, 2 úi 3, iar punctul B cu punctele 1

,
2

úi 3

, după care aceste semidrepte se prelungesc până se intersectează

149
rezultând punctele E, F úi G. Unind punctele C, E, F úi G printr-o linie
curbă continuă obĠinem arcul de cerc căutat.
Metoda a-II-a de determinare a unui arc de cerc de rază mare al
cărui centru se află înafara planului cunoscând o coardă AB úi săgeata CD
constă conform Fig.12.12 în: construcĠia dreptei BH perpendiculară pe CB
după care segmentul DB (este jumătatea corzii AB) úi CH se împarte în
acelaúi număr de părĠi egale (ex: 4 părĠi egale) rezultând punctele 1, 2 úi 3
(4{B) úi 1

, 2

úi 3

(4

{H) care se unesc între ele două câte două 1 cu 1

, 2
cu 2

úi 3 cu 3

. În continuare se ridică o perpendiculară din B pe CH úi se
împarte în patru părĠi egale rezultând punctele a, b, c úi d care se unesc cu
punctul C; la intersecĠia acestor drepte (Ca, Cb, Cc) cu dreptele 11

, 22

úi
33

rezultă punctele E, F úi G. Unind punctele C, E, F úi G printr-o linie
curbă continuă obĠinem arcul de cerc căutat.
C
D A B
R
E
F
G
Fig.12.11


c
b
a
d
D
C
A B
E
F
G
H
Fig. 12.12
12.3.4 Determinarea lungimii unui semicerc
Pentru determinarea lungimii unui semicerc se procedează conform
Fig.12.13: se duc două diametre perpendiculare AB úi DE după care cercul
se intersectează în punctul F cu un arc de cerc cu centrul în punctul D úi cu
raza egală cu cea a cercului dat. În continuare se duce tangenta AG la cerc

149
rezultând punctele E, F úi G. Unind punctele C, E, F úi G printr-o linie
curbă continuă obĠinem arcul de cerc căutat.
Metoda a-II-a de determinare a unui arc de cerc de rază mare al
cărui centru se află înafara planului cunoscând o coardă AB úi săgeata CD
constă conform Fig.12.12 în: construcĠia dreptei BH perpendiculară pe CB
după care segmentul DB (este jumătatea corzii AB) úi CH se împarte în
acelaúi număr de părĠi egale (ex: 4 părĠi egale) rezultând punctele 1, 2 úi 3
(4{B) úi 1

, 2

úi 3

(4

{H) care se unesc între ele două câte două 1 cu 1

, 2
cu 2

úi 3 cu 3

. În continuare se ridică o perpendiculară din B pe CH úi se
împarte în patru părĠi egale rezultând punctele a, b, c úi d care se unesc cu
punctul C; la intersecĠia acestor drepte (Ca, Cb, Cc) cu dreptele 11

, 22

úi
33

rezultă punctele E, F úi G. Unind punctele C, E, F úi G printr-o linie
curbă continuă obĠinem arcul de cerc căutat.
C
D A B
R
E
F
G
Fig.12.11


c
b
a
d
D
C
A B
E
F
G
H
Fig. 12.12
12.3.4 Determinarea lungimii unui semicerc
Pentru determinarea lungimii unui semicerc se procedează conform
Fig.12.13: se duc două diametre perpendiculare AB úi DE după care cercul
se intersectează în punctul F cu un arc de cerc cu centrul în punctul D úi cu
raza egală cu cea a cercului dat. În continuare se duce tangenta AG la cerc

150
în punctul A, după care se uneúte centrul cercului O cu punctul F úi se
prelungeúte dreapta până intersectează tangenta în punctul C. Din acest
punct se ia pe tangentă un segment egal cu de trei ori raza cercului dat
rezultând punctul H care se uneúte cu punctul B. Segmentul HB este egal
cu ʌR (jumătatea lungimii cercului dat) ceea ce reprezintă valoarea
semicercului căutat.
E
0
B
A
D
C
F
30
0
R
G H

C
D A B
E
F

Fig. 12.13 Fig. 12.14
12.3.5 Determinarea săgeĠii când se cunoaúte coarda úi un punct
de pe cerc
Pentru determinarea săgeĠii când se cunoaúte coarda AB úi un punct
E de pe cerc (al cărui centru se află înafara planului) se procedează
conform Fig.12.14: se uneúte punctul E cu A úi B după care se ia pe AE
segmentul EF = EB.
Se uneúte punctul F cu punctul B úi se obĠine Į = ¬ EBF. În
continuare se construieúte pe latura AB unghiul ¬ ABC = Į = Į
1
, iar din
punctul D care se găseúte la jumătatea coardei AB se ridică perpendiculara
DC. Prin intersecĠia perpendicularei DC cu BC se obĠine punctul C astfel
încât segmentul DC va fi săgeata căutată pentru arcul ACB.
12.3.6 Determinarea lungimii unui arc oarecare AB al unui cerc
de rază R
Pentru determinarea lungimii unui arc oarecare AB al unui cerc de
rază R se procedează conform Fig.12.15: prin punctele A úi B ale arcului de

150
în punctul A, după care se uneúte centrul cercului O cu punctul F úi se
prelungeúte dreapta până intersectează tangenta în punctul C. Din acest
punct se ia pe tangentă un segment egal cu de trei ori raza cercului dat
rezultând punctul H care se uneúte cu punctul B. Segmentul HB este egal
cu ʌR (jumătatea lungimii cercului dat) ceea ce reprezintă valoarea
semicercului căutat.
E
0
B
A
D
C
F
30
0
R
G H

C
D A B
E
F

Fig. 12.13 Fig. 12.14
12.3.5 Determinarea săgeĠii când se cunoaúte coarda úi un punct
de pe cerc
Pentru determinarea săgeĠii când se cunoaúte coarda AB úi un punct
E de pe cerc (al cărui centru se află înafara planului) se procedează
conform Fig.12.14: se uneúte punctul E cu A úi B după care se ia pe AE
segmentul EF = EB.
Se uneúte punctul F cu punctul B úi se obĠine Į = ¬ EBF. În
continuare se construieúte pe latura AB unghiul ¬ ABC = Į = Į
1
, iar din
punctul D care se găseúte la jumătatea coardei AB se ridică perpendiculara
DC. Prin intersecĠia perpendicularei DC cu BC se obĠine punctul C astfel
încât segmentul DC va fi săgeata căutată pentru arcul ACB.
12.3.6 Determinarea lungimii unui arc oarecare AB al unui cerc
de rază R
Pentru determinarea lungimii unui arc oarecare AB al unui cerc de
rază R se procedează conform Fig.12.15: prin punctele A úi B ale arcului de

151
cerc AB se duce coarda AB subântinsă arcului. Se determină punctul D ca
mijlocul segmentului AB după care se uneúte cu centrul cercului O úi se
prelungeúte până intersectează arcul AB în punctul C punct prin care se
duce tangenta la cerc. Pe prelungirea dreptei OC se ia din punctul C de trei
ori lungimea razei R până în punctul O
1
. În continuare se duc dreptele AO
úi BO
1
care determină pe tangentă segmentul EF care are o lungime
aproximativ egală cu lungimea arcului de cerc AB. ConstrucĠia este
suficient de exactă pentru arce de cerc cu unghiul la centru ȕ până la 80
0
.
E
0
B
A
R
C F
0
1
D
Fig. 12.15

12.4 ÎmpărĠirea cercului în părĠi egale
12.4.1 ÎmpărĠirea cercului în două, în patru úi în opt părĠi egale
Pentru împărĠirea unui cerc în două părĠi egale conform Fig.12.16
este suficient să construim diametul cercului AB.
Pentru împărĠirea unui cerc în patru părĠi egale conform Fig.12.17
se vor construi două diametre perpendiculare între ele.
La împărĠirea unui cerc în opt părĠi egale conform Fig.12.18 după
construcĠia celor două diametre perpendiculare din punctele A, C, E úi G cu
o rază oarecare R se descriu arce de cerc care se intersectează în punctele I,
K, L úi M. Unind punctele I cu L úi K cu M se obĠine a doua pereche de
diametre perpendiculare care împart cercul în opt părĠi egale.

151
cerc AB se duce coarda AB subântinsă arcului. Se determină punctul D ca
mijlocul segmentului AB după care se uneúte cu centrul cercului O úi se
prelungeúte până intersectează arcul AB în punctul C punct prin care se
duce tangenta la cerc. Pe prelungirea dreptei OC se ia din punctul C de trei
ori lungimea razei R până în punctul O
1
. În continuare se duc dreptele AO
úi BO
1
care determină pe tangentă segmentul EF care are o lungime
aproximativ egală cu lungimea arcului de cerc AB. ConstrucĠia este
suficient de exactă pentru arce de cerc cu unghiul la centru ȕ până la 80
0
.
E
0
B
A
R
C F
0
1
D
Fig. 12.15

12.4 ÎmpărĠirea cercului în părĠi egale
12.4.1 ÎmpărĠirea cercului în două, în patru úi în opt părĠi egale
Pentru împărĠirea unui cerc în două părĠi egale conform Fig.12.16
este suficient să construim diametul cercului AB.
Pentru împărĠirea unui cerc în patru părĠi egale conform Fig.12.17
se vor construi două diametre perpendiculare între ele.
La împărĠirea unui cerc în opt părĠi egale conform Fig.12.18 după
construcĠia celor două diametre perpendiculare din punctele A, C, E úi G cu
o rază oarecare R se descriu arce de cerc care se intersectează în punctele I,
K, L úi M. Unind punctele I cu L úi K cu M se obĠine a doua pereche de
diametre perpendiculare care împart cercul în opt părĠi egale.

152

0
B
A

0
B
A
D
C

C
K
E
F
L
G
H
M
A
B
I
0

Fig. 12.16 Fig. 12.17 Fig. 12.18

12.4.2 ÎmpărĠirea cercului în trei, în úase úi în douăsprezece
părĠi egale
Pentru împărĠirea cercului în trei părĠi egale se procedează conform
Fig.12.19: se trasează diametrul cercului AB, după care din punctul A cu
raza R egală cu raza cercului se duc două arce de cerc de o parte úi de alta a
punctului A până intersectează cercul în punctele C úi D. Punctele A, C úi
D împart cercul dat de rază R în trei părĠi egale.
Pentru împărĠirea cercului în úase părĠi egale se procedează
conform Fig.12.20: se trasează diametrul cercului AB, după care din
punctele A úi B cu raza R egală cu raza cercului se duc arce de cerc de o
parte úi de alta a punctelor A úi B până intersectează cercul în punctele C,
D, E úi F. Punctele A, B, C, D, E úi F împart cercul dat de rază R în úase
părĠi egale.
Pentru împărĠirea cercului în douăsprezece părĠi egale se procedează
conform Fig.12.21: pornind de la construcĠia anterioară se împart arcele
AE, AF, BC úi BD în câte două părĠi egale. Pentru arcul AF se procedează
astfel: din punctele A úi F cu o rază oarecare R

< AF se duc arce de cerc
care se intersectează în punctul I. Unind punctul I cucentrul cercului O
printr-o dreaptă aceasta intersectează cercul în punctul 2, punct care
împarte arcul de cerc AF în două părĠi egale. Procedând similar úi pentru

152

0
B
A

0
B
A
D
C

C
K
E
F
L
G
H
M
A
B
I
0

Fig. 12.16 Fig. 12.17 Fig. 12.18

12.4.2 ÎmpărĠirea cercului în trei, în úase úi în douăsprezece
părĠi egale
Pentru împărĠirea cercului în trei părĠi egale se procedează conform
Fig.12.19: se trasează diametrul cercului AB, după care din punctul A cu
raza R egală cu raza cercului se duc două arce de cerc de o parte úi de alta a
punctului A până intersectează cercul în punctele C úi D. Punctele A, C úi
D împart cercul dat de rază R în trei părĠi egale.
Pentru împărĠirea cercului în úase părĠi egale se procedează
conform Fig.12.20: se trasează diametrul cercului AB, după care din
punctele A úi B cu raza R egală cu raza cercului se duc arce de cerc de o
parte úi de alta a punctelor A úi B până intersectează cercul în punctele C,
D, E úi F. Punctele A, B, C, D, E úi F împart cercul dat de rază R în úase
părĠi egale.
Pentru împărĠirea cercului în douăsprezece părĠi egale se procedează
conform Fig.12.21: pornind de la construcĠia anterioară se împart arcele
AE, AF, BC úi BD în câte două părĠi egale. Pentru arcul AF se procedează
astfel: din punctele A úi F cu o rază oarecare R

< AF se duc arce de cerc
care se intersectează în punctul I. Unind punctul I cucentrul cercului O
printr-o dreaptă aceasta intersectează cercul în punctul 2, punct care
împarte arcul de cerc AF în două părĠi egale. Procedând similar úi pentru

153
arcele de cerc FD, DB, BC, CE, úi EA se obĠin punctele de pe cerc 4, 6, 8,
10 úi 12. Renumerotând punctele A, F, D, B, C úi E cu 1, 3, 5, 7, 9 úi 11
obĠinem punctele pe cerc 1, 2, 3, ..... 12 puncte care împart cercul dat de
rază R în douăsprezece părĠi egale.

0
B
C
D
R
A

0
B
C
D
R
E
R
F
A

A
B
C D
F
E
0
I
J
K L
M
N

Fig. 12.19 Fig. 12.20 Fig. 12.21

12.4.3 ÎmpărĠirea cercului în cinci úi în zece părĠi egale
Pentru împărĠirea cercului în cinci părĠi egale se procedează
conform Fig.12.22: se trasează două diametre perpendiculare AB úi CD
după care se determină punctul E ca mijlocul razei (mijlocul segmentului
OB). În continuare cu vârful compasului în punctul E úi cu o rază egală ca
valoare cu segmentul EC se trasează un arc de cerc care intersectează
diametrul AB în punctul F. Segmentul CF este egal cu coarda care
subântinde arcul căutat; acest segment se ia de cinci ori pe cerc, unul în
preluhgirea celuilalt, rezultând punctele 1, 2, 3, 4 úi 5 puncte care împart
cercul dat în cinci părĠi egale.
Pentru împărĠirea cercului în zece părĠi egale se procedează conform
Fig.12.23: se porneúte de la construcĠia anterioară (împărĠirea cercului în
cinci părĠi egale – Fig.12.22) unde s-a obĠinut segmentul OF. Acest
segment se ia de zece ori pe cerc, unul în prelungirea celuilat, rezultând
punctele 1, 2, 3, .... 10 puncte care împart cercul dat în zece părĠi egale.

153
arcele de cerc FD, DB, BC, CE, úi EA se obĠin punctele de pe cerc 4, 6, 8,
10 úi 12. Renumerotând punctele A, F, D, B, C úi E cu 1, 3, 5, 7, 9 úi 11
obĠinem punctele pe cerc 1, 2, 3, ..... 12 puncte care împart cercul dat de
rază R în douăsprezece părĠi egale.

0
B
C
D
R
A

0
B
C
D
R
E
R
F
A

A
B
C D
F
E
0
I
J
K L
M
N

Fig. 12.19 Fig. 12.20 Fig. 12.21

12.4.3 ÎmpărĠirea cercului în cinci úi în zece părĠi egale
Pentru împărĠirea cercului în cinci părĠi egale se procedează
conform Fig.12.22: se trasează două diametre perpendiculare AB úi CD
după care se determină punctul E ca mijlocul razei (mijlocul segmentului
OB). În continuare cu vârful compasului în punctul E úi cu o rază egală ca
valoare cu segmentul EC se trasează un arc de cerc care intersectează
diametrul AB în punctul F. Segmentul CF este egal cu coarda care
subântinde arcul căutat; acest segment se ia de cinci ori pe cerc, unul în
preluhgirea celuilalt, rezultând punctele 1, 2, 3, 4 úi 5 puncte care împart
cercul dat în cinci părĠi egale.
Pentru împărĠirea cercului în zece părĠi egale se procedează conform
Fig.12.23: se porneúte de la construcĠia anterioară (împărĠirea cercului în
cinci părĠi egale – Fig.12.22) unde s-a obĠinut segmentul OF. Acest
segment se ia de zece ori pe cerc, unul în prelungirea celuilat, rezultând
punctele 1, 2, 3, .... 10 puncte care împart cercul dat în zece părĠi egale.

154
C 5
4
3
B
D
2
0 F
A
1
E

A
1
2
E
B
C 10
3
4
D 5
6
8
7
9
0 F
10
5

Fig. 12.22 Fig. 12.23

12.4.4 ÎmpărĠirea cercului în úapte părĠi egale
Pentru împărĠirea cercului în úapte părĠi egale se procedează
conform Fig.12.24: se trasează diametrul AB, după care cu vârful
compasului în punctul B úi cu o rază egală cu raza cercului R se trasează un
arc de cerc care intersectează cercul în punctele C úi D. Unind punctele C
úi D cu un segment, acesta intersectează raza OB în punctul E. Segmentul
CE se ia de úapte ori pe cerc, unul în prelungirea celuilat, rezultând
punctele 1, 2, 3, .... 7 puncte care împart cercul dat în úapte părĠi egale.

A
1
E
B
C
D
0
2
3 4
5
6
7
7

D
2
O
E
F
B
C
A
20
5
4
3
1
7
5
H G 9
9
8
6

Fig. 12.24 Fig. 12.25

154
C 5
4
3
B
D
2
0 F
A
1
E

A
1
2
E
B
C 10
3
4
D 5
6
8
7
9
0 F
10
5

Fig. 12.22 Fig. 12.23

12.4.4 ÎmpărĠirea cercului în úapte părĠi egale
Pentru împărĠirea cercului în úapte părĠi egale se procedează
conform Fig.12.24: se trasează diametrul AB, după care cu vârful
compasului în punctul B úi cu o rază egală cu raza cercului R se trasează un
arc de cerc care intersectează cercul în punctele C úi D. Unind punctele C
úi D cu un segment, acesta intersectează raza OB în punctul E. Segmentul
CE se ia de úapte ori pe cerc, unul în prelungirea celuilat, rezultând
punctele 1, 2, 3, .... 7 puncte care împart cercul dat în úapte părĠi egale.

A
1
E
B
C
D
0
2
3 4
5
6
7
7

D
2
O
E
F
B
C
A
20
5
4
3
1
7
5
H G 9
9
8
6

Fig. 12.24 Fig. 12.25

155
12.4.5 ÎmpărĠirea cercului în nouă úi în douăzeci de părĠi egale
Pentru împărĠirea cercului în nouă părĠi egale se procedează
conform Fig.12.25: se trasează două diametre perpendiculare AB úi CD
după care cu vârful compasului în punctul D úi cu o rază egală cu raza
cercului R se trasează un arc de cerc care intersectează cercul în punctele E
úi F. În continuare cu centrul în punctul C úi cu raza CF se descrie un arc
de cerc care intersectează prelungirea diametrului AB în punctul G, după
care din acest punct cu raza CG se duce un alt arc de cerc care
intersectează diametrul AB în interiorul cercului în punctul H. Segmentul
AH este egal cu coarda care subântinde arcul căutat; acest segment se ia de
nouă ori pe cerc, unul în preluhgirea celuilalt, rezultând punctele 1, 2, 3, 4
.... 9 puncte care împart cercul dat în nouă părĠi egale.
Pentru împărĠirea cercului în douăzeci de părĠi egale se procedează
conform Fig.12.25: se porneúte de la construcĠia anterioară (împărĠirea
cercului în nouă părĠi egale) unde s-a obĠinut segmentul OH. Acest
segment se ia de douăzeci de ori pe cerc, unul în prelungirea celuilat,
rezultând punctele 1, 2, 3, .... 20 puncte care împart cercul dat în douăzeci
de părĠi egale.

12.4.6 ÎmpărĠirea cercului într-un număr oarecare de părĠi
egale
Pentru împărĠirea cercului în într-un număr oarecare de părĠi egale
se procedează conform Fig.12.26: se consideră spre exemplificare un
număr de unsprezece părĠi. Se trasează diametrul AB care se împarte în
unsprezece părĠi egale ( punctele 1, 2, 3, 4 .... 11 ) după care din punctele A
úi B se duc două arce de cerc, cu raza egală ca valoare cu diametrul AB,
care se intersectează în punctele C úi D. Din punctele C úi D de duc drepte
prin diviziunile cu număr par (sau impar) ale diametrului AB până

155
12.4.5 ÎmpărĠirea cercului în nouă úi în douăzeci de părĠi egale
Pentru împărĠirea cercului în nouă părĠi egale se procedează
conform Fig.12.25: se trasează două diametre perpendiculare AB úi CD
după care cu vârful compasului în punctul D úi cu o rază egală cu raza
cercului R se trasează un arc de cerc care intersectează cercul în punctele E
úi F. În continuare cu centrul în punctul C úi cu raza CF se descrie un arc
de cerc care intersectează prelungirea diametrului AB în punctul G, după
care din acest punct cu raza CG se duce un alt arc de cerc care
intersectează diametrul AB în interiorul cercului în punctul H. Segmentul
AH este egal cu coarda care subântinde arcul căutat; acest segment se ia de
nouă ori pe cerc, unul în preluhgirea celuilalt, rezultând punctele 1, 2, 3, 4
.... 9 puncte care împart cercul dat în nouă părĠi egale.
Pentru împărĠirea cercului în douăzeci de părĠi egale se procedează
conform Fig.12.25: se porneúte de la construcĠia anterioară (împărĠirea
cercului în nouă părĠi egale) unde s-a obĠinut segmentul OH. Acest
segment se ia de douăzeci de ori pe cerc, unul în prelungirea celuilat,
rezultând punctele 1, 2, 3, .... 20 puncte care împart cercul dat în douăzeci
de părĠi egale.

12.4.6 ÎmpărĠirea cercului într-un număr oarecare de părĠi
egale
Pentru împărĠirea cercului în într-un număr oarecare de părĠi egale
se procedează conform Fig.12.26: se consideră spre exemplificare un
număr de unsprezece părĠi. Se trasează diametrul AB care se împarte în
unsprezece părĠi egale ( punctele 1, 2, 3, 4 .... 11 ) după care din punctele A
úi B se duc două arce de cerc, cu raza egală ca valoare cu diametrul AB,
care se intersectează în punctele C úi D. Din punctele C úi D de duc drepte
prin diviziunile cu număr par (sau impar) ale diametrului AB până

156
intersectează cercul în punctele 1’, 2’, 3’, 4’, 5’…11’. Aceste puncte impart
cercul dat într-un număr (în exemplul arătat de 11 părĠi) de părĠi egale.

E
C
A
D
G
F
H
J
B
K
L
M
N
P
0

Fig. 12.26

12.5 Tangenta. Cercuri tangente
12.5.1 Tangenta la cerc
Tangenta la un cerc (în oricare punct al cercului) este
perpendiculara pe rază care trece prin acel punct (Fig.12.27).
Tangenta la un cerc se mai poate defini úi ca poziĠia limită a unei
secante care trece prin două puncte ale unei curbe atunci când secanta se
roteúte úi cele două puncte se confundă.
ConstrucĠia cu echerul a tangentei la cerc constă conform Fig.12.28
în aúezarea echerului cu latura cea mai mare pe o riglă astfel încât una din
laturile echerului care formează unghiul drept să treacă prin centrul
cercului dat, după care echerul se translatează de-a lungul riglei până când
cea de a doua latură a echerului care formează unghiul drept intersectează
cercul într-un singur punct ( T ). Linia trasată de-a lungul acestei laturi a
echerului este tangenta la cerc căutată.

156
intersectează cercul în punctele 1’, 2’, 3’, 4’, 5’…11’. Aceste puncte impart
cercul dat într-un număr (în exemplul arătat de 11 părĠi) de părĠi egale.

E
C
A
D
G
F
H
J
B
K
L
M
N
P
0

Fig. 12.26

12.5 Tangenta. Cercuri tangente
12.5.1 Tangenta la cerc
Tangenta la un cerc (în oricare punct al cercului) este
perpendiculara pe rază care trece prin acel punct (Fig.12.27).
Tangenta la un cerc se mai poate defini úi ca poziĠia limită a unei
secante care trece prin două puncte ale unei curbe atunci când secanta se
roteúte úi cele două puncte se confundă.
ConstrucĠia cu echerul a tangentei la cerc constă conform Fig.12.28
în aúezarea echerului cu latura cea mai mare pe o riglă astfel încât una din
laturile echerului care formează unghiul drept să treacă prin centrul
cercului dat, după care echerul se translatează de-a lungul riglei până când
cea de a doua latură a echerului care formează unghiul drept intersectează
cercul într-un singur punct ( T ). Linia trasată de-a lungul acestei laturi a
echerului este tangenta la cerc căutată.

157

1
2 T
Tangenta
0

Fig. 12.27 Fig. 12.28

12.5.2 Tangenta dintr-un punct exterior la cerc
Pentru construcĠia tangentei dintr-un punct exterior la cerc se
procedează conform Fig.12.29: din punctul O
2
exterior cercului dat cu
centrul O se duce o dreaptă care uneúte aceste două puncte. În continuare
se determină punctul O
1
situat la jumătatea segmentului OO
2
, după care se
trasează un cerc cu centrul în punctul O
1
cu raza R = O
1
O
2
care
intersectează cercul dat iniĠial în punctele T úi T

. Unind aceste puncte cu
punctul O
2
se obĠin tangentele la cerc O
2
T úi O
2
T

căutate.
ConstrucĠia cu echerul a tangentei dintr-un punct exterior la cerc
constă conform Fig.12.30 în aúezarea echerului cu latura cea mai mare pe o
riglă care uneúte centrul cercului O cu punctul exterior cercului O
2
astfel
încât una din laturile echerului care formează unghiul drept să treacă prin
centrul cercului dat, după care echerul se translatează de-a lungul riglei
până când cea de a doua latură a echerului care formează unghiul drept
trece prin punctul O
2
úi intersectează cercul într-un singur punct ( T ). Linia
trasată de-a lungul acestei laturi a echerului este tangenta dintr-un punct
exterior la cerc căutată.

157

1
2 T
Tangenta
0

Fig. 12.27 Fig. 12.28

12.5.2 Tangenta dintr-un punct exterior la cerc
Pentru construcĠia tangentei dintr-un punct exterior la cerc se
procedează conform Fig.12.29: din punctul O
2
exterior cercului dat cu
centrul O se duce o dreaptă care uneúte aceste două puncte. În continuare
se determină punctul O
1
situat la jumătatea segmentului OO
2
, după care se
trasează un cerc cu centrul în punctul O
1
cu raza R = O
1
O
2
care
intersectează cercul dat iniĠial în punctele T úi T

. Unind aceste puncte cu
punctul O
2
se obĠin tangentele la cerc O
2
T úi O
2
T

căutate.
ConstrucĠia cu echerul a tangentei dintr-un punct exterior la cerc
constă conform Fig.12.30 în aúezarea echerului cu latura cea mai mare pe o
riglă care uneúte centrul cercului O cu punctul exterior cercului O
2
astfel
încât una din laturile echerului care formează unghiul drept să treacă prin
centrul cercului dat, după care echerul se translatează de-a lungul riglei
până când cea de a doua latură a echerului care formează unghiul drept
trece prin punctul O
2
úi intersectează cercul într-un singur punct ( T ). Linia
trasată de-a lungul acestei laturi a echerului este tangenta dintr-un punct
exterior la cerc căutată.

158
01
02
0
T
T’

2
1 T
Tangenta
0
02

Fig. 12.29 Fig. 12.30

Dreapta (OO
2
) care uneúte centrul cercului (O) cu un punct exterior
acestuia (O
2
) din care sunt duse tangente la cerc împarte unghiul format de
acestea în două părĠi egale (Fig.88).
Coarda ( TT

) care uneúte punctele de tangenĠă ( T úi T

) la
intersecĠia (O
1
) cu dreapta OO
2
formează un unghi drept (Fig.12.31).
0
R
01
02

Fig. 12.31 Fig. 12.32

12.5.3 Tangente exterioare la două cercuri
Pentru construcĠia tangentelor exterioare la două cercuri date de rază
r úi R conforn Fig.12.32 se procedează astfel: din centrul O cu o rază R – r
se trasează un cerc ajutător úi se construiesc tangentele din O

la acest cerc
în punctele C úi D. În continuare se duc paralele la distanĠa r la aceste
tangente ( AA

úi BB’ ); acestea sunt tangentele exterioare la cercurile date.


158
01
02
0
T
T’

2
1 T
Tangenta
0
02

Fig. 12.29 Fig. 12.30

Dreapta (OO
2
) care uneúte centrul cercului (O) cu un punct exterior
acestuia (O
2
) din care sunt duse tangente la cerc împarte unghiul format de
acestea în două părĠi egale (Fig.88).
Coarda ( TT

) care uneúte punctele de tangenĠă ( T úi T

) la
intersecĠia (O
1
) cu dreapta OO
2
formează un unghi drept (Fig.12.31).
0
R
01
02

Fig. 12.31 Fig. 12.32

12.5.3 Tangente exterioare la două cercuri
Pentru construcĠia tangentelor exterioare la două cercuri date de rază
r úi R conforn Fig.12.32 se procedează astfel: din centrul O cu o rază R – r
se trasează un cerc ajutător úi se construiesc tangentele din O

la acest cerc
în punctele C úi D. În continuare se duc paralele la distanĠa r la aceste
tangente ( AA

úi BB’ ); acestea sunt tangentele exterioare la cercurile date.


159
12.5.4 Tangente interioare la două cercuri
Pentru construcĠia tangentelor interioare la două cercuri date de rază
r úi R conforn Fig.12.33 se procedează astfel: din centrul O cu o rază R + r
se trasează un cerc ajutător úi se construiesc tangentele din O

la acest cerc
în punctele C úi D. În continuare se construiesc paralele la distanĠa r la
aceste tangente ( AA

úi BB’ ); acestea sunt tangentele interioare la cercurile
date.
ConstrucĠia cu echerul a tangentelor interiore la două cercuri
constă conform Fig.12.34 în aúezarea echerului cu latura cea mai mare pe o
riglă care uneúte centrele cercurilor ( O úi O’ ) astfel încât una din laturile
echerului care formează unghiul drept să treacă prin centrul O. În locul în
care această latură a echerului intersectează cercul (cu centrul în O) se
marchează punctul A. În continuare se translatează echerul de-a lungul
riglei până când aceeaúi latură a echerului trece prin centrul celui de al
doilea cerc (O

) úi se marchează locul unde aceasta intersectează cercul
prin punctul A

. Unind punctele A cu A

se obĠine tangenta interioară la cele
două cercuri.

3
2
1

Fig. 12.33 Fig. 12.34

12.5.5 Cercuri tangente interior
Pentru construcĠia a două cercuri tangente interioare date de rază R
1
úi R
2
conform Fig.12.35 se procedează astfel: se ia o dreaptă pe care se

159
12.5.4 Tangente interioare la două cercuri
Pentru construcĠia tangentelor interioare la două cercuri date de rază
r úi R conforn Fig.12.33 se procedează astfel: din centrul O cu o rază R + r
se trasează un cerc ajutător úi se construiesc tangentele din O

la acest cerc
în punctele C úi D. În continuare se construiesc paralele la distanĠa r la
aceste tangente ( AA

úi BB’ ); acestea sunt tangentele interioare la cercurile
date.
ConstrucĠia cu echerul a tangentelor interiore la două cercuri
constă conform Fig.12.34 în aúezarea echerului cu latura cea mai mare pe o
riglă care uneúte centrele cercurilor ( O úi O’ ) astfel încât una din laturile
echerului care formează unghiul drept să treacă prin centrul O. În locul în
care această latură a echerului intersectează cercul (cu centrul în O) se
marchează punctul A. În continuare se translatează echerul de-a lungul
riglei până când aceeaúi latură a echerului trece prin centrul celui de al
doilea cerc (O

) úi se marchează locul unde aceasta intersectează cercul
prin punctul A

. Unind punctele A cu A

se obĠine tangenta interioară la cele
două cercuri.

3
2
1

Fig. 12.33 Fig. 12.34

12.5.5 Cercuri tangente interior
Pentru construcĠia a două cercuri tangente interioare date de rază R
1
úi R
2
conform Fig.12.35 se procedează astfel: se ia o dreaptă pe care se

160
poziĠionează centrul O
1
; din acest punct cu raza R
1
se trasează un cerc care
intersectează dreapta iniĠială în punctul T. Pe aceeaúi dreaptă úi de aceeaúi
parte a punctului T se măsoară raza R
2
obĠinându-se centrul celui de al
doilea cerc ( O
2
). Din acest punct se trasează un cerc cu raza R
2
care se
intersectează cu primul cerc într-un singur punct ( T ) care este punctul de
tangenĠă.
Dacă din punctul T se ridică o perpendiculară pe dreapta O
1
T se
obĠine tangenta comună la cele două cercuri.

R1
02 01
R2
T
Tangenta

01
R1
02
R2
T
R1
R2
Tangenta

Fig. 12.35 Fig. 12.36

12.5.6 Cercuri tangente exterior
Pentru construcĠia a două cercuri tangente exterior date de rază R
1
úi
R
2
conform Fig.12.36 se procedează astfel: se ia o dreaptă pe care se
poziĠionează centrul O
1
; din acest punct cu raza R
1
se trasează un cerc care
intersectează dreapta iniĠială în punctul T. Pe aceeaúi dreaptă dar de
cealaltă parte a punctului T se măsoară raza R
2
obĠinându-se centrul celui
de al doilea cerc (O
2
). Din acest punct se trasează un cerc cu raza R
2
care
se intersectează cu primul cerc într-un singur punct ( T ) care este punctul
de tangenĠă.

160
poziĠionează centrul O
1
; din acest punct cu raza R
1
se trasează un cerc care
intersectează dreapta iniĠială în punctul T. Pe aceeaúi dreaptă úi de aceeaúi
parte a punctului T se măsoară raza R
2
obĠinându-se centrul celui de al
doilea cerc ( O
2
). Din acest punct se trasează un cerc cu raza R
2
care se
intersectează cu primul cerc într-un singur punct ( T ) care este punctul de
tangenĠă.
Dacă din punctul T se ridică o perpendiculară pe dreapta O
1
T se
obĠine tangenta comună la cele două cercuri.

R1
02 01
R2
T
Tangenta

01
R1
02
R2
T
R1
R2
Tangenta

Fig. 12.35 Fig. 12.36

12.5.6 Cercuri tangente exterior
Pentru construcĠia a două cercuri tangente exterior date de rază R
1
úi
R
2
conform Fig.12.36 se procedează astfel: se ia o dreaptă pe care se
poziĠionează centrul O
1
; din acest punct cu raza R
1
se trasează un cerc care
intersectează dreapta iniĠială în punctul T. Pe aceeaúi dreaptă dar de
cealaltă parte a punctului T se măsoară raza R
2
obĠinându-se centrul celui
de al doilea cerc (O
2
). Din acest punct se trasează un cerc cu raza R
2
care
se intersectează cu primul cerc într-un singur punct ( T ) care este punctul
de tangenĠă.

161
Dacă din punctul T se ridică o perpendiculară pe dreapta O
1
O
2
se
obĠine tangenta comună la cele două cercuri.

12.6 Cercuri concentrice
12.6.1 Cercuri concentrice interior
Pentru construcĠia unui cerc concentric interior cu cerc dat conform
Fig.12.37 se procedează astfel: la cercul dat de rază R úi cu centrul în
punctul O se construiesc mai multe cercuri de rază r < R tangente interior
la cercul dat. Unind centrele cercurilor de rază r se obĠine cercul cu centrul
în O de rază R – r concentric interior cu cercul dat.
12.6.2 Cercuri concentrice exterior
Pentru construcĠia unui cerc concentric exterior cu cerc dat conform
Fig.12.38 se procedează astfel: la cercul dat de rază R úi cu centrul în
punctul O se construiesc mai multe cercuri de rază r < R tangente exterior
la cercul dat. Unind centrele cercurilor de rază r se obĠine cercul cu centrul
în O de rază R + r concentric interior cu cercul dat.


Fig. 12.37 Fig. 12.38

161
Dacă din punctul T se ridică o perpendiculară pe dreapta O
1
O
2
se
obĠine tangenta comună la cele două cercuri.

12.6 Cercuri concentrice
12.6.1 Cercuri concentrice interior
Pentru construcĠia unui cerc concentric interior cu cerc dat conform
Fig.12.37 se procedează astfel: la cercul dat de rază R úi cu centrul în
punctul O se construiesc mai multe cercuri de rază r < R tangente interior
la cercul dat. Unind centrele cercurilor de rază r se obĠine cercul cu centrul
în O de rază R – r concentric interior cu cercul dat.
12.6.2 Cercuri concentrice exterior
Pentru construcĠia unui cerc concentric exterior cu cerc dat conform
Fig.12.38 se procedează astfel: la cercul dat de rază R úi cu centrul în
punctul O se construiesc mai multe cercuri de rază r < R tangente exterior
la cercul dat. Unind centrele cercurilor de rază r se obĠine cercul cu centrul
în O de rază R + r concentric interior cu cercul dat.


Fig. 12.37 Fig. 12.38

162
13. RACORDARI
Racordarea este operaĠia de legătură prin intermediul a unu sau
două arce de cerc între: două linii, o linie úi un cerc, două cercuri.
Racordarea este operaĠia prin care două linii dintr-un plan sunt unite
printr-un arc de curbă tangent la fiecare dintre cele două linii [20].
Racordările au la baza construcĠiilor geometrice următoarea
proprietate pe care o are tangenta comună la două cercuri tangente:
tangenta este perpendiculară pe razele celor două cercuri în punctul de
contact, respectiv pe dreapta care uneúte centrele lor.
Regulile racordărilor:
x La racordarea unei drepte cu un arc de cerc, punctul de
racordare T se găseúte la intersecĠia perpendicularei trasate
din centrul cercului pe dreapta respectivă conform Fig.13.1;
x La racordarea a două cercuri sau arce de cerc, punctul de
racordare T se găseúte pe dreapta care uneúte centrele celor
două cercuri conform Fig.13.2.
0
90
T
Fig. 13.1
01
02
T
Fig. 13.2
13.1 Elementele racordării
Elementele racordării conform Fig.13.2 sunt:
x Centrul de racordare ( O ) este centrul arcului de racordare;
x Punctul de racordare ( A ) este punctul de contact între elementele
ce se racordează;

162
13. RACORDARI
Racordarea este operaĠia de legătură prin intermediul a unu sau
două arce de cerc între: două linii, o linie úi un cerc, două cercuri.
Racordarea este operaĠia prin care două linii dintr-un plan sunt unite
printr-un arc de curbă tangent la fiecare dintre cele două linii [20].
Racordările au la baza construcĠiilor geometrice următoarea
proprietate pe care o are tangenta comună la două cercuri tangente:
tangenta este perpendiculară pe razele celor două cercuri în punctul de
contact, respectiv pe dreapta care uneúte centrele lor.
Regulile racordărilor:
x La racordarea unei drepte cu un arc de cerc, punctul de
racordare T se găseúte la intersecĠia perpendicularei trasate
din centrul cercului pe dreapta respectivă conform Fig.13.1;
x La racordarea a două cercuri sau arce de cerc, punctul de
racordare T se găseúte pe dreapta care uneúte centrele celor
două cercuri conform Fig.13.2.
0
90
T
Fig. 13.1
01
02
T
Fig. 13.2
13.1 Elementele racordării
Elementele racordării conform Fig.13.2 sunt:
x Centrul de racordare ( O ) este centrul arcului de racordare;
x Punctul de racordare ( A ) este punctul de contact între elementele
ce se racordează;

163
x Arcul de racordare ( AB) este arcul de cerc cu care se execută
racordarea.
0
A
B
Arc de
racordare
Centru de
racordare
Punct de racordare
Fig. 13.3

13.2 Racordarea a două drepte
13.2.1 Racordarea a două drepte cu un arc de cerc de rază dată
13.2.1.1 Metoda paralelelor
Pentru racordarea a două drepte (ǻ
1
) úi (ǻ
2
) cu un arc de racordare de
rază dată R conform Fig.13.4 se procedează astfel: se trasează câte o
paralelă la dreptele (ǻ
1
) úi (ǻ
2
), la o distanĠă R, la intersecĠia lor
determinându-se centrul de racordare O din care se ridică câte o
perpendiculară pe cele două drepte pe care le intersectează în punctele A
respectiv B rezultând punctele de racordare. În continuare cu vârful
compasului în O úi cu o rază R = OA = OB se trasează arcul de racordare
AB căutat.


Fig. 13.4 Fig. 13.5

163
x Arcul de racordare ( AB) este arcul de cerc cu care se execută
racordarea.
0
A
B
Arc de
racordare
Centru de
racordare
Punct de racordare
Fig. 13.3

13.2 Racordarea a două drepte
13.2.1 Racordarea a două drepte cu un arc de cerc de rază dată
13.2.1.1 Metoda paralelelor
Pentru racordarea a două drepte (ǻ
1
) úi (ǻ
2
) cu un arc de racordare de
rază dată R conform Fig.13.4 se procedează astfel: se trasează câte o
paralelă la dreptele (ǻ
1
) úi (ǻ
2
), la o distanĠă R, la intersecĠia lor
determinându-se centrul de racordare O din care se ridică câte o
perpendiculară pe cele două drepte pe care le intersectează în punctele A
respectiv B rezultând punctele de racordare. În continuare cu vârful
compasului în O úi cu o rază R = OA = OB se trasează arcul de racordare
AB căutat.


Fig. 13.4 Fig. 13.5

164
13.2.1.2 Metoda bisectoarei
Pentru racordarea a două drepte (ǻ
1
) úi (ǻ
2
) cu un arc de racordare de
rază dată R conform Fig.13.5 se procedează astfel: se împarte unghiul
format de cele două drepte în părĠi egale úi se trasează bisectoarea după
care se trasează o paralelă la una din cele două drepte la distanĠa R. În locul
de intersecĠie al paralelei cu bisectoarea rezultă punctul O numit úi centru
de racordare. În continuare se trasează din punctul O câte o perpendiculară
pe cele două drepte iniĠiale în punctele A respectiv B numite úi puncte de
racordare, după care cu vârful compasului în O úi cu o rază R=OA=OB se
trasează arcul de racordare AB.

13.2.2 Racordarea a două drepte cu un arc de cerc fiind dat unul
din punctele de racordare
Pentru racordarea a două drepte (ǻ
1
) úi (ǻ
2
) cu un arc de cerc fiind
dat unul din punctele de racordare (punctul B) conform Fig.13.6 se
procedează astfel: se prelungesc dreptele (ǻ
1
) úi (ǻ
2
) până se intersectează
în punctul A, după care se trasează bisectoarea unghiului format de cele
două drepte. În continuare se ridică o perpendiculară pe dreapta (ǻ
1
) în
punctul B până se intersectează cu bisectoarea trasată anterior rezultând
punctul O care este centrul de racordare. Din punctul O se duce o
perpendiculară pe dreapta (ǻ
2
) iar piciorul acesteia se notează cu C, care
este cel de al doilea punct de racordare. În continuare cu vârful compasului
în punctul O úi cu raza R = OB = OC se trasează un arc de cerc din punctul
B până în punctul C, arcul AB fiind arcul de racordare căutat pentru
racordarea dreptelor (ǻ
1
) úi (ǻ
2
).

164
13.2.1.2 Metoda bisectoarei
Pentru racordarea a două drepte (ǻ
1
) úi (ǻ
2
) cu un arc de racordare de
rază dată R conform Fig.13.5 se procedează astfel: se împarte unghiul
format de cele două drepte în părĠi egale úi se trasează bisectoarea după
care se trasează o paralelă la una din cele două drepte la distanĠa R. În locul
de intersecĠie al paralelei cu bisectoarea rezultă punctul O numit úi centru
de racordare. În continuare se trasează din punctul O câte o perpendiculară
pe cele două drepte iniĠiale în punctele A respectiv B numite úi puncte de
racordare, după care cu vârful compasului în O úi cu o rază R=OA=OB se
trasează arcul de racordare AB.

13.2.2 Racordarea a două drepte cu un arc de cerc fiind dat unul
din punctele de racordare
Pentru racordarea a două drepte (ǻ
1
) úi (ǻ
2
) cu un arc de cerc fiind
dat unul din punctele de racordare (punctul B) conform Fig.13.6 se
procedează astfel: se prelungesc dreptele (ǻ
1
) úi (ǻ
2
) până se intersectează
în punctul A, după care se trasează bisectoarea unghiului format de cele
două drepte. În continuare se ridică o perpendiculară pe dreapta (ǻ
1
) în
punctul B până se intersectează cu bisectoarea trasată anterior rezultând
punctul O care este centrul de racordare. Din punctul O se duce o
perpendiculară pe dreapta (ǻ
2
) iar piciorul acesteia se notează cu C, care
este cel de al doilea punct de racordare. În continuare cu vârful compasului
în punctul O úi cu raza R = OB = OC se trasează un arc de cerc din punctul
B până în punctul C, arcul AB fiind arcul de racordare căutat pentru
racordarea dreptelor (ǻ
1
) úi (ǻ
2
).

165
Fig. 13.6

13.2.3 Racordarea a două drepte paralele cu un arc de cerc fiind
date punctele de racordare
Pentru racordarea a două drepte paralele (ǻ
1
) úi (ǻ
2
) cu un arc de
cerc conform Fig.13.7 se procedează astfel: se aleg punctele de racordare A
pe dreapta (ǻ
1
) úi B pe dreapta (ǻ
2
), după care se duce dreapta (ǻ

1
) paralelă
la dreapta (ǻ
1
) la distanĠa R = AB. În continuare din punctul B se duce un
arc de cerc cu raza R = AB care intersectează dreapta (ǻ

1
) în punctul O
numit centru de racordare. Din acest punct O, cu aceeaúi rază R = AB se
trasează un arc de cerc care uneúte punctele de racordare A úi B rezultând
arcul de racordare AB căutat.
Caz particular: unul din punctele de racordare (B) conform Fig.13.8 poate
să fie un punct al unei muchii; este cel mai frecvent caz întâlnit în practica
construcĠiilor de maúini la strunjitra suprafeĠelor. ConstrucĠia este
asemănătoare cazului prezentat anterior (Fig.13.7).

Fig. 13.7

165
Fig. 13.6

13.2.3 Racordarea a două drepte paralele cu un arc de cerc fiind
date punctele de racordare
Pentru racordarea a două drepte paralele (ǻ
1
) úi (ǻ
2
) cu un arc de
cerc conform Fig.13.7 se procedează astfel: se aleg punctele de racordare A
pe dreapta (ǻ
1
) úi B pe dreapta (ǻ
2
), după care se duce dreapta (ǻ

1
) paralelă
la dreapta (ǻ
1
) la distanĠa R = AB. În continuare din punctul B se duce un
arc de cerc cu raza R = AB care intersectează dreapta (ǻ

1
) în punctul O
numit centru de racordare. Din acest punct O, cu aceeaúi rază R = AB se
trasează un arc de cerc care uneúte punctele de racordare A úi B rezultând
arcul de racordare AB căutat.
Caz particular: unul din punctele de racordare (B) conform Fig.13.8 poate
să fie un punct al unei muchii; este cel mai frecvent caz întâlnit în practica
construcĠiilor de maúini la strunjitra suprafeĠelor. ConstrucĠia este
asemănătoare cazului prezentat anterior (Fig.13.7).

Fig. 13.7

166
Fig. 13.8

13.2.4 Racordarea a două drepte perpendiculare cu un arc de
cerc de rază dată
Pentru racordarea a două drepte perpendiculare (ǻ
1
) úi (ǻ
2
) cu un arc
de racordare de rază dată R conform Fig.13.9 se procedează astfel: cu
vârful compasului în punctul de intersecĠie P úi cu raza R se trasează arce
de cerc care intersectează dreptele în punctele A respectiv B care sunt
centrele de racordare. În continuare cu aceeaúi rază R din punctele A úi B se
duce câte un arc de cerc care se intersectează în punctul O numit centru de
racordare. Din punctul O úi cu o rază R = OA = OB se trasează arcul de
racordare AB căutat.


Fig. 13.9 Fig. 13.10


166
Fig. 13.8

13.2.4 Racordarea a două drepte perpendiculare cu un arc de
cerc de rază dată
Pentru racordarea a două drepte perpendiculare (ǻ
1
) úi (ǻ
2
) cu un arc
de racordare de rază dată R conform Fig.13.9 se procedează astfel: cu
vârful compasului în punctul de intersecĠie P úi cu raza R se trasează arce
de cerc care intersectează dreptele în punctele A respectiv B care sunt
centrele de racordare. În continuare cu aceeaúi rază R din punctele A úi B se
duce câte un arc de cerc care se intersectează în punctul O numit centru de
racordare. Din punctul O úi cu o rază R = OA = OB se trasează arcul de
racordare AB căutat.


Fig. 13.9 Fig. 13.10


167
13.2.5 Racordarea a două drepte paralele prin două arce de cerc
fiind date punctele de racordare
Pentru racordarea a două drepte paralele (ǻ
1
) úi (ǻ
2
) prin două arce
de cerc fiind date punctele de racordare A
1
úi A
2
conform Fig.13.10 se
procedează astfel: se trasează dreapta A
1
A
2
pe care se alege un punct
oarecare A
3
, după care se ridică mediatoarele segmentelor A
1
A
2
úi A
2
A
3
de o
parte úi de alta a dreptei în sens invers. În continuare se ridică
perpendiculare în punctul A
1
pe dreapta (ǻ
1
) úi în punctul A
2
pe dreapta

2
) care intersectează mediatoarele în centrele de racordare O
1
úi O
2
. Din
punctul O
1
cu raza R
1
=O
1
A
1
se trasează arcul de racordare A
1
A
3
, iar din
punctul O
2
cu raza R
2
=O
2
A
2
se trasează arcul de racordare A
2
A
3
, acestea
fiind arcele de racordare căutate pentru racordarea celor două drepte
paralele.

13.2.6 Racordarea a două perechi de drepte paralele egal
depărtate între ele prin două arce de cerc fiind date
punctele de racordare
Pentru racordarea a două perechi de drepte paralele egal depărtate între
ele (ǻ
1
)úi (ǻ
2
) cu (ǻ

1
) úi (ǻ


2
) prin două arce de cerc fiind date două puncte
de racordare C
1
úi C
2
conform Fig.13.11 se procedează astfel: se trasează
iniĠial dreapta C
1
C
2
, după care se determină mijlocul acesteia prin
construcĠia punctului C
3
; în continuare se ridică mediatoarele segmentelor
C
1
C
2
úi C
2
C
3
în sens invers rezultând punctele A respectiv B. Din punctele
C
1
úi C
2
se ridică perpendiculare care intersectează mediatoarele în centrele
de racordare O
1
úi O
2
. Perpendiculara ridicată din punctul C
1
pe dreapta

1
) intersectează paralela (ǻ

1
) în C

1
iar prelungirea perpendicularei în C
2

pe dreapta (ǻ
2
) intersectează dreapta (ǻ

2
) în C

2
. În continuare se unesc
punctele C

1
cu C

2
rezultând dreapta C

1
C

2
úi O
1
cu O
2
rezultând dreapta

167
13.2.5 Racordarea a două drepte paralele prin două arce de cerc
fiind date punctele de racordare
Pentru racordarea a două drepte paralele (ǻ
1
) úi (ǻ
2
) prin două arce
de cerc fiind date punctele de racordare A
1
úi A
2
conform Fig.13.10 se
procedează astfel: se trasează dreapta A
1
A
2
pe care se alege un punct
oarecare A
3
, după care se ridică mediatoarele segmentelor A
1
A
2
úi A
2
A
3
de o
parte úi de alta a dreptei în sens invers. În continuare se ridică
perpendiculare în punctul A
1
pe dreapta (ǻ
1
) úi în punctul A
2
pe dreapta

2
) care intersectează mediatoarele în centrele de racordare O
1
úi O
2
. Din
punctul O
1
cu raza R
1
=O
1
A
1
se trasează arcul de racordare A
1
A
3
, iar din
punctul O
2
cu raza R
2
=O
2
A
2
se trasează arcul de racordare A
2
A
3
, acestea
fiind arcele de racordare căutate pentru racordarea celor două drepte
paralele.

13.2.6 Racordarea a două perechi de drepte paralele egal
depărtate între ele prin două arce de cerc fiind date
punctele de racordare
Pentru racordarea a două perechi de drepte paralele egal depărtate între
ele (ǻ
1
)úi (ǻ
2
) cu (ǻ

1
) úi (ǻ


2
) prin două arce de cerc fiind date două puncte
de racordare C
1
úi C
2
conform Fig.13.11 se procedează astfel: se trasează
iniĠial dreapta C
1
C
2
, după care se determină mijlocul acesteia prin
construcĠia punctului C
3
; în continuare se ridică mediatoarele segmentelor
C
1
C
2
úi C
2
C
3
în sens invers rezultând punctele A respectiv B. Din punctele
C
1
úi C
2
se ridică perpendiculare care intersectează mediatoarele în centrele
de racordare O
1
úi O
2
. Perpendiculara ridicată din punctul C
1
pe dreapta

1
) intersectează paralela (ǻ

1
) în C

1
iar prelungirea perpendicularei în C
2

pe dreapta (ǻ
2
) intersectează dreapta (ǻ

2
) în C

2
. În continuare se unesc
punctele C

1
cu C

2
rezultând dreapta C

1
C

2
úi O
1
cu O
2
rezultând dreapta

168
O
1
O
2
care se intersectează în punctul C

3
. Din punctul O
1
cu raza egală cu
O
1
C
1
se trasează arcul de cerc C
1
C
3
iar din O
2
cu raza egală cu O
2
C
2
se
trasează arcul de cerc C
2
C
3
, arce prin care se racordează paralele (ǻ
1
)úi

2
). Din punctul O
1
cu raza egală cu O
1
C

1
se trasează arcul de cerc C

1
C

3

iar din O
2
cu raza egală cu O
2
C

2
se trasează arcul de cerc C

2
C

3
, arce prin
care se racordează dreptele paralele (ǻ

1
) úi (ǻ


2
) care sunt paralele cu
dreptele (ǻ
1
)úi (ǻ
2
).


Fig.13.11 Fig.13.12

13.3 Racordarea unei drepte cu un cerc dat
13.3.1 Racordarea unei drepte cu un cerc de rază dată
Pentru racordarea unei drepte cu un cerc de rază dată R conform
Fig.13.12 se procedează astfel: se trasează o paralelă (ǻ
1
) la dreapta (ǻ) la
o distanĠă egală cu valoarea razei R, după care din centrul cercului O
1
se
trasează un arc de cerc cu raza egală cu R
1
+R care intersectează dreapta

1
) în punctul O numit úi centru de racordare. În continuare din punctul O
se duce o perpendiculară pe dreapta (ǻ) rezultând punctul de racordare B
iar unind punctul O cu O
1
dreapta rezultată intersectează cercul în punctul
de racordare A. În final cu vârful compasului în O úi cu deschiderea egală
cu raza R se trasează un arc de cerc care uneúte punctele A úi B rezultând
arcul de racordare AB căutat.

168
O
1
O
2
care se intersectează în punctul C

3
. Din punctul O
1
cu raza egală cu
O
1
C
1
se trasează arcul de cerc C
1
C
3
iar din O
2
cu raza egală cu O
2
C
2
se
trasează arcul de cerc C
2
C
3
, arce prin care se racordează paralele (ǻ
1
)úi

2
). Din punctul O
1
cu raza egală cu O
1
C

1
se trasează arcul de cerc C

1
C

3

iar din O
2
cu raza egală cu O
2
C

2
se trasează arcul de cerc C

2
C

3
, arce prin
care se racordează dreptele paralele (ǻ

1
) úi (ǻ


2
) care sunt paralele cu
dreptele (ǻ
1
)úi (ǻ
2
).


Fig.13.11 Fig.13.12

13.3 Racordarea unei drepte cu un cerc dat
13.3.1 Racordarea unei drepte cu un cerc de rază dată
Pentru racordarea unei drepte cu un cerc de rază dată R conform
Fig.13.12 se procedează astfel: se trasează o paralelă (ǻ
1
) la dreapta (ǻ) la
o distanĠă egală cu valoarea razei R, după care din centrul cercului O
1
se
trasează un arc de cerc cu raza egală cu R
1
+R care intersectează dreapta

1
) în punctul O numit úi centru de racordare. În continuare din punctul O
se duce o perpendiculară pe dreapta (ǻ) rezultând punctul de racordare B
iar unind punctul O cu O
1
dreapta rezultată intersectează cercul în punctul
de racordare A. În final cu vârful compasului în O úi cu deschiderea egală
cu raza R se trasează un arc de cerc care uneúte punctele A úi B rezultând
arcul de racordare AB căutat.

169
13.3.2. Racordarea unei drepte cu un cerc fiind dat punctul de
racordare de pe dreaptă
Pentru racordarea unei drepte (ǻ) cu un cerc de rază oarecare R
1

fiind dat punctul de racordare de pe dreapta A conform Fig.13.13 se
procedează astfel: se ridică o perpendiculară pe dreapta (ǻ) în punctual A
pe care se trasează segmental AB=R
1
úi se uneúte punctul B astfel
determinat cu centrul cercului O
1
. Din punctul A se duce o perpendiculară
la AB care intersectează cercul în punctul de racordare C. Unind punctul O
1

cu C rezultă dreapta O
1
C care prelungită se intersectează cu prelungirea
perpendicularei AB în centrul de racordare O
2
. Cu centrul în punctul O
2
úi
cu raza R = O
2
A se descrie arcul de racordare AC care racordează dreapta
(ǻ) cu cercul dat.


Fig.13.13 Fig.13.14

13.3.3 Racordarea unei drepte cu un cerc fiind dat punctul de
racordare de pe cerc
Pentru racordarea unei drepte (ǻ) cu un cerc de rază oarecare R
1

fiind dat punctul de racordare A de pe cerc se procedează conform
Fig.13.14 astfel: se construieúte tangenta în punctul A la cercul cu centrul
în O
1
úi de rază R
1
care se intersectează cu prelungirea dreptei (ǻ) în
punctul B. Se construieúte bisectoarea unghiului format de dreapta (ǻ) úi

169
13.3.2. Racordarea unei drepte cu un cerc fiind dat punctul de
racordare de pe dreaptă
Pentru racordarea unei drepte (ǻ) cu un cerc de rază oarecare R
1

fiind dat punctul de racordare de pe dreapta A conform Fig.13.13 se
procedează astfel: se ridică o perpendiculară pe dreapta (ǻ) în punctual A
pe care se trasează segmental AB=R
1
úi se uneúte punctul B astfel
determinat cu centrul cercului O
1
. Din punctul A se duce o perpendiculară
la AB care intersectează cercul în punctul de racordare C. Unind punctul O
1

cu C rezultă dreapta O
1
C care prelungită se intersectează cu prelungirea
perpendicularei AB în centrul de racordare O
2
. Cu centrul în punctul O
2
úi
cu raza R = O
2
A se descrie arcul de racordare AC care racordează dreapta
(ǻ) cu cercul dat.


Fig.13.13 Fig.13.14

13.3.3 Racordarea unei drepte cu un cerc fiind dat punctul de
racordare de pe cerc
Pentru racordarea unei drepte (ǻ) cu un cerc de rază oarecare R
1

fiind dat punctul de racordare A de pe cerc se procedează conform
Fig.13.14 astfel: se construieúte tangenta în punctul A la cercul cu centrul
în O
1
úi de rază R
1
care se intersectează cu prelungirea dreptei (ǻ) în
punctul B. Se construieúte bisectoarea unghiului format de dreapta (ǻ) úi

170
tangenta la cerc care se intersectează cu prelungirea razei O
1
A în centrul de
racordare O
2
. Din punctul O
2
se coboară o perpendiculară pe dreapta (ǻ)
rezultând punctul de racordare C. Cu vârful compasului în O
2
se descrie un
arc de cerc cu raza R
2
=O
2
C care este arcul de cerc care racordează dreapta
(ǻ) cu cercul dat.

13.3.4 Racordarea unei drepte cu un cerc printr-un arc de cerc
tangent exterior într-un punct dat de pe cerc
Pentru racordarea unei drepte (ǻ) cu un cerc dat de rază oarecare r
printr-un arc de cerc de rază dată R tangent exterior la punctul B dat pe
cerc conform Fig.13.15 se procedează astfel: se trasează o paralelă (ǻ
1
) la
dreapta (ǻ) la distanĠa dată R după care din punctul O
1
se trasează un arc
de cerc cu raza egală cu R+r care intersectează paralela în centrul de
racordare O. Coborând o perpendiculară din O pe dreapta (ǻ) se obĠine
punctul de racordare A de pe dreaptă iar unind punctul O cu O
1
; dreapta
OO
1
intersectează cercul în punctul de racordare B. Cu centrul în O úi cu
raza egală cu R se trasează arcul de racordare AB care racordează dreapta
(ǻ) cu cercul dat printr-un arc de cerc tangent exterior într-un punct dat de
pe cerc.

r

r

Fig. 13.15 Fig. 13.16

170
tangenta la cerc care se intersectează cu prelungirea razei O
1
A în centrul de
racordare O
2
. Din punctul O
2
se coboară o perpendiculară pe dreapta (ǻ)
rezultând punctul de racordare C. Cu vârful compasului în O
2
se descrie un
arc de cerc cu raza R
2
=O
2
C care este arcul de cerc care racordează dreapta
(ǻ) cu cercul dat.

13.3.4 Racordarea unei drepte cu un cerc printr-un arc de cerc
tangent exterior într-un punct dat de pe cerc
Pentru racordarea unei drepte (ǻ) cu un cerc dat de rază oarecare r
printr-un arc de cerc de rază dată R tangent exterior la punctul B dat pe
cerc conform Fig.13.15 se procedează astfel: se trasează o paralelă (ǻ
1
) la
dreapta (ǻ) la distanĠa dată R după care din punctul O
1
se trasează un arc
de cerc cu raza egală cu R+r care intersectează paralela în centrul de
racordare O. Coborând o perpendiculară din O pe dreapta (ǻ) se obĠine
punctul de racordare A de pe dreaptă iar unind punctul O cu O
1
; dreapta
OO
1
intersectează cercul în punctul de racordare B. Cu centrul în O úi cu
raza egală cu R se trasează arcul de racordare AB care racordează dreapta
(ǻ) cu cercul dat printr-un arc de cerc tangent exterior într-un punct dat de
pe cerc.

r

r

Fig. 13.15 Fig. 13.16

171
Caz particular: unul din punctele de racordare (A) conform Fig.13.16
poate să fie un punct al unei muchii; este cazul frecvent întâlnit în practica
construcĠiilor de maúini la strunjitra articulaĠiilor sferice. ConstrucĠia este
asemănătoare cazului prezentat anterior (Fig.13.15).

13.3.5 Racordarea unei drepte cu un cerc printr-un arc de cerc
tangent interior într-un punct dat de pe cerc
Pentru racordarea unei drepte (ǻ) cu un cerc dat de rază oarecare r
printr-un arc de cerc de rază dată R tangent interior la punctul B dat pe
cerc conform Fig.13.17 se procedează astfel: se trasează o paralelă (ǻ
1
) la
dreapta (ǻ) la distanĠa dată R după care din punctul O
1
se trasează un arc
de cerc cu raza egală cu R-r care intersectează paralela în centrul de
racordare O. Coborând o perpendiculară din O pe dreapta (ǻ) se obĠine
punctul de racordare A de pe dreaptă iar unind punctul O cu O
1
,
prelungirea dreaptei OO
1
intersectează cercul în punctul de racordare B. Cu
centrul în O úi cu raza egală cu R se trasează arcul de racordare AB care
racordează dreapta (ǻ) cu cercul dat printr-un arc de cerc tangent interior
într-un punct dat de pe cerc.

r

Fig. 13.17


171
Caz particular: unul din punctele de racordare (A) conform Fig.13.16
poate să fie un punct al unei muchii; este cazul frecvent întâlnit în practica
construcĠiilor de maúini la strunjitra articulaĠiilor sferice. ConstrucĠia este
asemănătoare cazului prezentat anterior (Fig.13.15).

13.3.5 Racordarea unei drepte cu un cerc printr-un arc de cerc
tangent interior într-un punct dat de pe cerc
Pentru racordarea unei drepte (ǻ) cu un cerc dat de rază oarecare r
printr-un arc de cerc de rază dată R tangent interior la punctul B dat pe
cerc conform Fig.13.17 se procedează astfel: se trasează o paralelă (ǻ
1
) la
dreapta (ǻ) la distanĠa dată R după care din punctul O
1
se trasează un arc
de cerc cu raza egală cu R-r care intersectează paralela în centrul de
racordare O. Coborând o perpendiculară din O pe dreapta (ǻ) se obĠine
punctul de racordare A de pe dreaptă iar unind punctul O cu O
1
,
prelungirea dreaptei OO
1
intersectează cercul în punctul de racordare B. Cu
centrul în O úi cu raza egală cu R se trasează arcul de racordare AB care
racordează dreapta (ǻ) cu cercul dat printr-un arc de cerc tangent interior
într-un punct dat de pe cerc.

r

Fig. 13.17


172
13.4 Racordarea a două cercuri
13.4.1 Racordarea a două cercuri cu un arc de cerc de rază dată
tangent exterior la cercurile date
Pentru racordarea a două cercuri ( cercul O
1
de rază r

úi cercul O
2
de
rază r ) cu un arc de cerc (racordare) dat de rază R tangent exterior la cele
două cercuri conform Fig.13.18 se procedează astfel: din punctul O
1
se
trasează un arc de cerc cu raza R+r

iar din punctul O
2
se trasează un alt
arc de cerc cu raza R+r care se intersectează în centrul de racordare O.
Unind punctul O cu O
2
rezultă punctul de racordare A iar unind punctul O
cu O
1
rezultă punctul de racordare B. În continuare cu centrul în O úi cu
raza egală cu R se trasează arcul de racordare AB care racordează cercurile
O
1
úi O
2
în punctele A úi B úi este tangent exterior la cercurile date.
r

r

r’
r

Fig. 13.18 Fig. 13.19

13.4.2 Racordarea a două cercuri cu un arc de cerc de rază dată
tangent interior la cercurile date
Pentru racordarea a două cercuri ( cercul O
1
de rază r

úi cercul O
2
de
rază r ) cu un arc de cerc (racordare) dat de rază R tangent interior la cele
două cercuri conform Fig.13.19 se procedează astfel: din punctul O
1
se
trasează un arc de cerc cu raza R-r

iar din punctul O
2
se trasează un alt arc
de cerc cu raza R-r care se intersectează în centrul de racordare O. Unind

172
13.4 Racordarea a două cercuri
13.4.1 Racordarea a două cercuri cu un arc de cerc de rază dată
tangent exterior la cercurile date
Pentru racordarea a două cercuri ( cercul O
1
de rază r

úi cercul O
2
de
rază r ) cu un arc de cerc (racordare) dat de rază R tangent exterior la cele
două cercuri conform Fig.13.18 se procedează astfel: din punctul O
1
se
trasează un arc de cerc cu raza R+r

iar din punctul O
2
se trasează un alt
arc de cerc cu raza R+r care se intersectează în centrul de racordare O.
Unind punctul O cu O
2
rezultă punctul de racordare A iar unind punctul O
cu O
1
rezultă punctul de racordare B. În continuare cu centrul în O úi cu
raza egală cu R se trasează arcul de racordare AB care racordează cercurile
O
1
úi O
2
în punctele A úi B úi este tangent exterior la cercurile date.
r

r

r’
r

Fig. 13.18 Fig. 13.19

13.4.2 Racordarea a două cercuri cu un arc de cerc de rază dată
tangent interior la cercurile date
Pentru racordarea a două cercuri ( cercul O
1
de rază r

úi cercul O
2
de
rază r ) cu un arc de cerc (racordare) dat de rază R tangent interior la cele
două cercuri conform Fig.13.19 se procedează astfel: din punctul O
1
se
trasează un arc de cerc cu raza R-r

iar din punctul O
2
se trasează un alt arc
de cerc cu raza R-r care se intersectează în centrul de racordare O. Unind

173
punctul O cu O
2
úi prelungind dreapta OO
2
aceasta intersectează cercul O
2

în punctul de racordare A iar unind punctul O cu O
1
úi prelungind dreapta
OO
1
aceasta intersectează cercul O
2
în punctul de racordare B. În
continuare cu centrul în O úi cu raza egală cu R se trasează arcul de
racordare AB care racordează cercurile O
1
úi O
2
în punctele A úi B úi este
tangent interior la cercurile date.

13.4.3 Racordarea a două cercuri cu un arc de cerc de rază
dată, tangent interior la unul úi exterior la celălalt cerc
Pentru racordarea a două cercuri ( cercul O
1
de rază r

úi cercul O
2
de
rază r ) cu un arc de cerc (racordare) dat de rază R tangent interior la unul
úi exterior la celălalt se procedează conform Fig.13.20 astfel: din punctul
O
1
se trasează un arc de cerc cu raza R+ r iar din punctul O
2
se trasează un
alt arc de cerc cu raza R- r

care se intersectează în centrul de racordare O.
Unind punctul O cu O
2
úi prelungind dreapta OO
2
aceasta intersectează
cercul O
2
în punctul de racordare A iar unind punctul O cu O
1
dreapta OO
1

intersectează cercul O
1
în punctul de racordare B. În continuare cu centrul
în O úi cu raza egală cu R se trasează arcul de racordare AB care racordează
cercurile O
1
úi O
2
în punctele A úi B tangent interior la unul úi tangent
exterior la celălalt.
r

r
Fig. 13.20

173
punctul O cu O
2
úi prelungind dreapta OO
2
aceasta intersectează cercul O
2

în punctul de racordare A iar unind punctul O cu O
1
úi prelungind dreapta
OO
1
aceasta intersectează cercul O
2
în punctul de racordare B. În
continuare cu centrul în O úi cu raza egală cu R se trasează arcul de
racordare AB care racordează cercurile O
1
úi O
2
în punctele A úi B úi este
tangent interior la cercurile date.

13.4.3 Racordarea a două cercuri cu un arc de cerc de rază
dată, tangent interior la unul úi exterior la celălalt cerc
Pentru racordarea a două cercuri ( cercul O
1
de rază r

úi cercul O
2
de
rază r ) cu un arc de cerc (racordare) dat de rază R tangent interior la unul
úi exterior la celălalt se procedează conform Fig.13.20 astfel: din punctul
O
1
se trasează un arc de cerc cu raza R+ r iar din punctul O
2
se trasează un
alt arc de cerc cu raza R- r

care se intersectează în centrul de racordare O.
Unind punctul O cu O
2
úi prelungind dreapta OO
2
aceasta intersectează
cercul O
2
în punctul de racordare A iar unind punctul O cu O
1
dreapta OO
1

intersectează cercul O
1
în punctul de racordare B. În continuare cu centrul
în O úi cu raza egală cu R se trasează arcul de racordare AB care racordează
cercurile O
1
úi O
2
în punctele A úi B tangent interior la unul úi tangent
exterior la celălalt.
r

r
Fig. 13.20

174
14. CURBE
14.1 Curbe plane
14.1.1 Curbe definite prin arce de cerc
14.1.1.1 ConstrucĠia ovoidului când se cunoaúte axa mică
Curba ovoid este o curbă plană închisă definită de arce de cerc
racordate úi cu centrele situate pe două axe (axa mică úi axa mare) a cărei
formă este asemănătoare cu secĠiunea centrală a unui ou.
Obs: a nu se confunda cu ovoidul ca úi corp solid care are forma unui ou.
Pentru construcĠia ovoidului atunci când se cunoaúte axa mică
conform Fig.14.1 se procedează astfel: fiind dată axa mică AA
1
se
determină punctul O ca fiind mijlocul acesteia din care se ridică o
perpendiculară de o parte úi de alta a acesteia reprezentând axa mare. Din
punctul O cu raza r = OA = OA
1
se duce un cerc care intersectează axa
mare în punctele B úi B
1
astfel arcul ABA
1
formează un prim arc de cerc a
curbei ovoid, după care din punctele de racordare A úi A
1
se duc arce de
cerc cu raza R = AA
1
de cealaltă parte parte a axei mici. Unind punctele A
cu B
1
úi A
1
cu B
1
úi prelungind dreptele astfel obĠinute până intersectează
arcele de cerc anterior construite se obĠin punctele de racordare C úi C
1
.
Din centrul de racordare B
1
úi cu raza r’ = B
1
C = B
1
C
1
se trasează un arc
(cerc) de racordare la arcele de cerc construite anterior. Figura formată din
arcele de cerc ABA
1
, A
1
C, CC
1
úi CA reprezintă curba ovoid căutată.
A
A A1
A1
B
B1
C C1
0
Fig. 14.1

174
14. CURBE
14.1 Curbe plane
14.1.1 Curbe definite prin arce de cerc
14.1.1.1 ConstrucĠia ovoidului când se cunoaúte axa mică
Curba ovoid este o curbă plană închisă definită de arce de cerc
racordate úi cu centrele situate pe două axe (axa mică úi axa mare) a cărei
formă este asemănătoare cu secĠiunea centrală a unui ou.
Obs: a nu se confunda cu ovoidul ca úi corp solid care are forma unui ou.
Pentru construcĠia ovoidului atunci când se cunoaúte axa mică
conform Fig.14.1 se procedează astfel: fiind dată axa mică AA
1
se
determină punctul O ca fiind mijlocul acesteia din care se ridică o
perpendiculară de o parte úi de alta a acesteia reprezentând axa mare. Din
punctul O cu raza r = OA = OA
1
se duce un cerc care intersectează axa
mare în punctele B úi B
1
astfel arcul ABA
1
formează un prim arc de cerc a
curbei ovoid, după care din punctele de racordare A úi A
1
se duc arce de
cerc cu raza R = AA
1
de cealaltă parte parte a axei mici. Unind punctele A
cu B
1
úi A
1
cu B
1
úi prelungind dreptele astfel obĠinute până intersectează
arcele de cerc anterior construite se obĠin punctele de racordare C úi C
1
.
Din centrul de racordare B
1
úi cu raza r’ = B
1
C = B
1
C
1
se trasează un arc
(cerc) de racordare la arcele de cerc construite anterior. Figura formată din
arcele de cerc ABA
1
, A
1
C, CC
1
úi CA reprezintă curba ovoid căutată.
A
A A1
A1
B
B1
C C1
0
Fig. 14.1

175
14.1.1.2 ConstrucĠia ovalului când se cunoaúte axa mare
Ovalul este curba convexă închisă care are o axă de simetrie úi curba
maximă în punctul de pe axă.
Curba convexă este curba a cărei formă reprezintă în secĠiune dosul
unei scobituri / este arcul de curbă faĠă de care un punct este situat într-o
parte a curbei opusă celei a punctelor faĠă de care arcul este concav.
Curba concavă conform Fig.14.2 este definită prin calitatea unui arc
de curbă, faĠă de un punct exterior A, de a avea, între două puncte P
1
úi P
2

de pe el, o coardă care să fie intersectată de segmentul de dreaptă care
uneúte punctul A cu orice punct P de pe arc dintre P
1
úi P
2
, într-un punct M
situat între A úi P.
A P
M
P1
P2

C1 C2
C’2 C’1
A A1
A A1
03
0 01 02
0’3

Fig. 14.2 Fig. 14.3

Pentru construcĠia ovalului atunci când se cunoaúte axa mare,
conform Fig.14.3, se procedează astfel: fiind dată axa mare AA
1
aceasta se
împarte în patru părĠi rezultând punctele O, O
1
úi O
2
. Din punctele O
1
úi O
2

se trasează câte un cerc cu raza r = O
1
A
1
= O
2
A = OO
1
= OO
2
, cercuri ce
sunt tangente în punctul O. Din aceleaúi puncte O
1
úi O
2
se trasează de o
parte úi de alta a axei mari două cerce de cerc cu raza R = O
1
O
2
care se

175
14.1.1.2 ConstrucĠia ovalului când se cunoaúte axa mare
Ovalul este curba convexă închisă care are o axă de simetrie úi curba
maximă în punctul de pe axă.
Curba convexă este curba a cărei formă reprezintă în secĠiune dosul
unei scobituri / este arcul de curbă faĠă de care un punct este situat într-o
parte a curbei opusă celei a punctelor faĠă de care arcul este concav.
Curba concavă conform Fig.14.2 este definită prin calitatea unui arc
de curbă, faĠă de un punct exterior A, de a avea, între două puncte P
1
úi P
2

de pe el, o coardă care să fie intersectată de segmentul de dreaptă care
uneúte punctul A cu orice punct P de pe arc dintre P
1
úi P
2
, într-un punct M
situat între A úi P.
A P
M
P1
P2

C1 C2
C’2 C’1
A A1
A A1
03
0 01 02
0’3

Fig. 14.2 Fig. 14.3

Pentru construcĠia ovalului atunci când se cunoaúte axa mare,
conform Fig.14.3, se procedează astfel: fiind dată axa mare AA
1
aceasta se
împarte în patru părĠi rezultând punctele O, O
1
úi O
2
. Din punctele O
1
úi O
2

se trasează câte un cerc cu raza r = O
1
A
1
= O
2
A = OO
1
= OO
2
, cercuri ce
sunt tangente în punctul O. Din aceleaúi puncte O
1
úi O
2
se trasează de o
parte úi de alta a axei mari două cerce de cerc cu raza R = O
1
O
2
care se

176
intersectează în punctele O
3
úi O
4
(centre de racordare). Prelungiind
dreptele ce unesc centrul O
1
cu O
3
úi O
4
acestea intersectează cercul în
punctele C
1
úi C
1
’ iar prelungind dreptele ce unesc centrul O
2
cu O
3
úi O
4

acestea intersectează cel de al doilea cerc în punctele C
2
úi C
2
’ obĠinând
astfel punctele de racordare C
1
, C
1
’, C
2
úi C
2
’.
Din punctele O
3
úi O
4
se trasează arcele C
1
’ C
2
’ úi C
1
C
2
care racordează
arcele de cerc C
1
’A
1
C
1
úi C
2
’AC
2
obĠinând astfel ovalul căutat.

14.1.1.3 ConstrucĠia ovalului când se cunosc axele
Pentru construcĠia ovalului atunci când se cunosc cele două axe (AA
1

úi BB
1
) conform Fig.14.4 se procedează astfel: din punctul O (prin care s-a
notat punctul de intersecĠie a axelor perpendiculare AA
1
úi BB
1
situat la
mijlocul celor două axe) se trasează un cerc cu raza R = OA = OB care
intersectează prelungirea axei mici BB
1
în punctele D úi E. Din punctul B
se trasează un arc de cerc cu raza r = BD care intersectează dreptele AB úi
A
1
B în punctele F respectiv G, după care pe dreptele AF úi A
1
G la mijlocul
acestora se ridică perpendiculare de o parte úi de alta a acestora
intersectând axa mare în punctele O
1
úi O
2
, iar axa mică în punctul O
3

respectiv O
4
(pentru o construcĠie similară celei din punctul B în punctul
B
1
). În continuare se procedează la construcĠia ovalului prin arce de cerc
construind din punctele O
1
úi O
2
cu raza O
1
A = O
2
A arce de cerc care
intersectează perpendicularele ridicate anterior în punctele de racordare C
1
,
C’
1
respective C
2
, C’
2
, după care din centrele de racordare O
3
úi O
4
se
trasează arce de cerc cu raza O
3
B = O
4
B
1
. Curba alcătuită din arcele de
cerc C’
2
AC
2
, C
2
BC
1
, C
1
A
1
C’
1
úi C’
1
B
1
C’
2
reprezintă ovoidul căutat atunci
când se cunosc cele două axe.

176
intersectează în punctele O
3
úi O
4
(centre de racordare). Prelungiind
dreptele ce unesc centrul O
1
cu O
3
úi O
4
acestea intersectează cercul în
punctele C
1
úi C
1
’ iar prelungind dreptele ce unesc centrul O
2
cu O
3
úi O
4

acestea intersectează cel de al doilea cerc în punctele C
2
úi C
2
’ obĠinând
astfel punctele de racordare C
1
, C
1
’, C
2
úi C
2
’.
Din punctele O
3
úi O
4
se trasează arcele C
1
’ C
2
’ úi C
1
C
2
care racordează
arcele de cerc C
1
’A
1
C
1
úi C
2
’AC
2
obĠinând astfel ovalul căutat.

14.1.1.3 ConstrucĠia ovalului când se cunosc axele
Pentru construcĠia ovalului atunci când se cunosc cele două axe (AA
1

úi BB
1
) conform Fig.14.4 se procedează astfel: din punctul O (prin care s-a
notat punctul de intersecĠie a axelor perpendiculare AA
1
úi BB
1
situat la
mijlocul celor două axe) se trasează un cerc cu raza R = OA = OB care
intersectează prelungirea axei mici BB
1
în punctele D úi E. Din punctul B
se trasează un arc de cerc cu raza r = BD care intersectează dreptele AB úi
A
1
B în punctele F respectiv G, după care pe dreptele AF úi A
1
G la mijlocul
acestora se ridică perpendiculare de o parte úi de alta a acestora
intersectând axa mare în punctele O
1
úi O
2
, iar axa mică în punctul O
3

respectiv O
4
(pentru o construcĠie similară celei din punctul B în punctul
B
1
). În continuare se procedează la construcĠia ovalului prin arce de cerc
construind din punctele O
1
úi O
2
cu raza O
1
A = O
2
A arce de cerc care
intersectează perpendicularele ridicate anterior în punctele de racordare C
1
,
C’
1
respective C
2
, C’
2
, după care din centrele de racordare O
3
úi O
4
se
trasează arce de cerc cu raza O
3
B = O
4
B
1
. Curba alcătuită din arcele de
cerc C’
2
AC
2
, C
2
BC
1
, C
1
A
1
C’
1
úi C’
1
B
1
C’
2
reprezintă ovoidul căutat atunci
când se cunosc cele două axe.

177
A A1
B1 B
A A1
D
B
C1
C’1
03
C’2
C2
02
B1
01
0
04
G F
E
A
A1
C
B
03
02
B1
01
0
04
D
E
F
G

Fig. 14.4 Fig. 14.5

14.1.1.4 ConstrucĠia ovalului prin metoda dreptunghiului
Pentru construcĠia ovalului atunci când se cunosc cele două axe (AA
1

úi BB
1
) se mai poate folosi úi metoda dreptunghiului pentru care conform
Fig.14.5 se procedează astfel: se notează cu O punctul de intersecĠie a celor
două axe perpendiculare la mijlocul lor. Din puctele B úi A
1
se ridică către
o perpendiculară care se intersectează în punctul C formând dreptunghiul
A
1
OBC, după care se trasează diagonala A
1
B úi bisectoarele unghiurilor
CBA
1
úi BA
1
C care se intersectează în punctul de racordare D din care se
ridică o perpendiculară pe diagonala A
1
B care intersectează axa nare în
punctul O
2
iar axa mică în punctul O
3
. Celelalte centre (O
1
úi O
4
) úi
punctele de racordare (E, F úi G) se determină prin construcĠii similare
(dreptunghi) faĠă de axele avalului cu care sunt simetrice.

14.1.2 Spirale
14.1.2.1 Spirale definite prin arce de cerc
Spiralele definite prin arce de cerc sunt curbe plane construite dintr-
o succesiune de arce de cerc racordate între ele úi a cărei formă este
asemănătoare cu secĠiunea centrală făcută printr-o cochilă de melc.

177
A A1
B1 B
A A1
D
B
C1
C’1
03
C’2
C2
02
B1
01
0
04
G F
E
A
A1
C
B
03
02
B1
01
0
04
D
E
F
G

Fig. 14.4 Fig. 14.5

14.1.1.4 ConstrucĠia ovalului prin metoda dreptunghiului
Pentru construcĠia ovalului atunci când se cunosc cele două axe (AA
1

úi BB
1
) se mai poate folosi úi metoda dreptunghiului pentru care conform
Fig.14.5 se procedează astfel: se notează cu O punctul de intersecĠie a celor
două axe perpendiculare la mijlocul lor. Din puctele B úi A
1
se ridică către
o perpendiculară care se intersectează în punctul C formând dreptunghiul
A
1
OBC, după care se trasează diagonala A
1
B úi bisectoarele unghiurilor
CBA
1
úi BA
1
C care se intersectează în punctul de racordare D din care se
ridică o perpendiculară pe diagonala A
1
B care intersectează axa nare în
punctul O
2
iar axa mică în punctul O
3
. Celelalte centre (O
1
úi O
4
) úi
punctele de racordare (E, F úi G) se determină prin construcĠii similare
(dreptunghi) faĠă de axele avalului cu care sunt simetrice.

14.1.2 Spirale
14.1.2.1 Spirale definite prin arce de cerc
Spiralele definite prin arce de cerc sunt curbe plane construite dintr-
o succesiune de arce de cerc racordate între ele úi a cărei formă este
asemănătoare cu secĠiunea centrală făcută printr-o cochilă de melc.

178
14.1.2.1.1 ConstrucĠia spiralei cu două centre
Pentru construcĠia spiralei cu două centre atunci când se cunoaúte
pasul spiralei pe dreapta (ǻ) se procedează conform Fig.14.6 astfel: se
determină punctul O
1
ca fiind mijlocul segmentului O
2
A (pasul spiralei),
după care cu vârful compasului în O
1
se trasează un arc de cerc cu raza
O
1
O
2
până în punctul A după care cu vârful compasului în O
2
úi cu raza
O
2
A se trasează un arc de cerc care intersectează dreapta (ǻ) în punctul C,
după care cu vârful compasului în O
2
úi cu raza O
2
C se trasează un alt arc
de cerc până intersectează dreapta (ǻ) în punctul D úi tot aúa prin
alternarea centrelor O
1
úi O
2
úi prin adăugarea la raza existentă anterior a
unei mărimi echivalente cu jumătate de pas se continuă construcĠia elicei.

Fig. 14.6 Fig. 14.7

14.1.2.1.2 ConstrucĠia spiralei cu trei centre
Pentru construcĠia spirslei cu trei centre stunci când se cunoaúte
pasul spiralei se procedează conform Fig.14.7 astfel: se trasează un
triunghi echilateral cu latura egală cu pasul elicei úi cu vârfurile O
1
, O
2
, O
3
,
după care se prelungesc laturile acestuia rezultând semidreptele ǻ
1
, ǻ
2
úi
ǻ
3
. Din punctul O
1
cu raza O
1
O
2
= O
1
O
3
se trasează un arc de cerc care
intersectează dreapta ǻ
1
în punctul A, după care cu centrul în punctul O
2
úi
cu raza egală cu O
2
A se trasează un arc de cerc care intersectează dreapta
ǻ
2
în punctul B continuându-se cu un arc de cerc cu centrul în O
3
úi raza

178
14.1.2.1.1 ConstrucĠia spiralei cu două centre
Pentru construcĠia spiralei cu două centre atunci când se cunoaúte
pasul spiralei pe dreapta (ǻ) se procedează conform Fig.14.6 astfel: se
determină punctul O
1
ca fiind mijlocul segmentului O
2
A (pasul spiralei),
după care cu vârful compasului în O
1
se trasează un arc de cerc cu raza
O
1
O
2
până în punctul A după care cu vârful compasului în O
2
úi cu raza
O
2
A se trasează un arc de cerc care intersectează dreapta (ǻ) în punctul C,
după care cu vârful compasului în O
2
úi cu raza O
2
C se trasează un alt arc
de cerc până intersectează dreapta (ǻ) în punctul D úi tot aúa prin
alternarea centrelor O
1
úi O
2
úi prin adăugarea la raza existentă anterior a
unei mărimi echivalente cu jumătate de pas se continuă construcĠia elicei.

Fig. 14.6 Fig. 14.7

14.1.2.1.2 ConstrucĠia spiralei cu trei centre
Pentru construcĠia spirslei cu trei centre stunci când se cunoaúte
pasul spiralei se procedează conform Fig.14.7 astfel: se trasează un
triunghi echilateral cu latura egală cu pasul elicei úi cu vârfurile O
1
, O
2
, O
3
,
după care se prelungesc laturile acestuia rezultând semidreptele ǻ
1
, ǻ
2
úi
ǻ
3
. Din punctul O
1
cu raza O
1
O
2
= O
1
O
3
se trasează un arc de cerc care
intersectează dreapta ǻ
1
în punctul A, după care cu centrul în punctul O
2
úi
cu raza egală cu O
2
A se trasează un arc de cerc care intersectează dreapta
ǻ
2
în punctul B continuându-se cu un arc de cerc cu centrul în O
3
úi raza

179
egală cu OB care intersectează dreapta ǻ
3
în punctul C. ConstrucĠia spiralei
se poate continua prin trasarea de arce de cerc succesive din centrele O
1
,
O
2
, O
3
cu raze egale cu O
1
C,O
2
D,O
3
E respectiv O
1
F,O
2
G,O
3
H.

14.1.2.1.3 ConstrucĠia spiralei cu patru centre
Pentru construcĠia spiralei cu patru centre atunci când se cunoaúte
pasul spiralei se procedează conform Fig.14.8 astfel: se construieúte un
pătrat cu latura egală cu pasul spiralei úi cu vârfurile O
1
, O
2
, O
3
úi O
4
, iar
laturile pătratului se prelungesc obĠinând semidreptele ǻ
1
, ǻ
2
, ǻ
3
úi ǻ
4
. Cu
vârful compasului din punctul O
1
se trasează un arc de cerc cu raza egală
cu pasul elicei, din punctul O
4
până unde arcul intersectează dreapta ǻ
1
în
punctul A, după care cu vârful compasului în O
2
úi cu raza O
2
A se trasează
un arc de cerc din punctul A până când arcul intersectează dreapta ǻ
2
în
punctul B urmând ca din punctul O
3
cu raza O
3
B să se traseze un arc de
cerc din punctul B până când arcul intersectează dreapta ǻ
3
în punctul C ca
în continuare din punctul O
4
cu raza O
4
C să se traseze un arc de cerc din
punctul C până când arcul intersectează dreapta ǻ
4
în punctul D.
ConstrucĠia spiralei se poate continua prin trasarea de arce de cerc
succesive din centrele O
1
, O
2
, O
3
úi O
4
cu raze egale cu O
1
D, O
2
E, O
3
F,
O
4
G respectiv O
1
H, O
2
J, O
3
K, O
4
L.
Fig. 14.8

179
egală cu OB care intersectează dreapta ǻ
3
în punctul C. ConstrucĠia spiralei
se poate continua prin trasarea de arce de cerc succesive din centrele O
1
,
O
2
, O
3
cu raze egale cu O
1
C,O
2
D,O
3
E respectiv O
1
F,O
2
G,O
3
H.

14.1.2.1.3 ConstrucĠia spiralei cu patru centre
Pentru construcĠia spiralei cu patru centre atunci când se cunoaúte
pasul spiralei se procedează conform Fig.14.8 astfel: se construieúte un
pătrat cu latura egală cu pasul spiralei úi cu vârfurile O
1
, O
2
, O
3
úi O
4
, iar
laturile pătratului se prelungesc obĠinând semidreptele ǻ
1
, ǻ
2
, ǻ
3
úi ǻ
4
. Cu
vârful compasului din punctul O
1
se trasează un arc de cerc cu raza egală
cu pasul elicei, din punctul O
4
până unde arcul intersectează dreapta ǻ
1
în
punctul A, după care cu vârful compasului în O
2
úi cu raza O
2
A se trasează
un arc de cerc din punctul A până când arcul intersectează dreapta ǻ
2
în
punctul B urmând ca din punctul O
3
cu raza O
3
B să se traseze un arc de
cerc din punctul B până când arcul intersectează dreapta ǻ
3
în punctul C ca
în continuare din punctul O
4
cu raza O
4
C să se traseze un arc de cerc din
punctul C până când arcul intersectează dreapta ǻ
4
în punctul D.
ConstrucĠia spiralei se poate continua prin trasarea de arce de cerc
succesive din centrele O
1
, O
2
, O
3
úi O
4
cu raze egale cu O
1
D, O
2
E, O
3
F,
O
4
G respectiv O
1
H, O
2
J, O
3
K, O
4
L.
Fig. 14.8

180
14.1.2.2 Spiralele definite ca rotaĠii
Spirala este locul geometric al poziĠiilor ocupate în plan de un punct
mobil care înaintează după o lege anumită, pe o dreaptă, aceasta având o
miúcare de rotaĠie determinată, în acelaúi sens, în jurul unui punct fix.
Spirala este o curbă plană deschisă a cărei spiră corespunde unei
rotaĠii complete a dreptei, iar distanĠa dintre două spire consecutive se
numeúte pas.

14.1.2.2.1 ConstrucĠia spiralei lui Arhimede când se cunoaúte
pasul spiralei
Spirala lui Arhimede este o curbă plană deschisă úi descrisă de un
punct care se miúcă pe o dreaptă cu o viteză constantă, dreapta rotindu-se
în acelaúi timp în jurul unui centru cu viteza unghiului constantă Ȧ ; altfel
spus deplasarea punctului pe dreaptă este proporĠională cu unghiul de
rotaĠie al dreptei.
Expresia analitică a spiralei lui Arhimede este dată de relaĠia:
r = aij
unde: ij – este unghiul de rotire al razei;
ct
v
a
Z
, unde v este viteza periferică a punctului.
Pentru construcĠia spiralei lui Arhimede când se cunoaúte pasul
spiralei, se procedează conform Fig.14.9 astfel: se trasează un cerc cu raza
egală cu pasul spiralei, (OA = r
0
= 2ʌ r
a
, unde r
a
este drumul parcurs de
un punct pe dreaptă în timp ce aceasta se roteúte cu 360
0
(pasul spiralei).
Acest cerc se împarte într-un număr de părĠi egale (de exemplu opt)
punctele de împărĠire notându-se cu A
1,
A
2
........ A
8
, după care se împarte úi
raza cercului OA în acelaúi număr (opt) de părĠi egale rezultând punctele de
intersecĠie 1, 2........ 8. Din centrul cercului (O) se duc raze în punctele de

180
14.1.2.2 Spiralele definite ca rotaĠii
Spirala este locul geometric al poziĠiilor ocupate în plan de un punct
mobil care înaintează după o lege anumită, pe o dreaptă, aceasta având o
miúcare de rotaĠie determinată, în acelaúi sens, în jurul unui punct fix.
Spirala este o curbă plană deschisă a cărei spiră corespunde unei
rotaĠii complete a dreptei, iar distanĠa dintre două spire consecutive se
numeúte pas.

14.1.2.2.1 ConstrucĠia spiralei lui Arhimede când se cunoaúte
pasul spiralei
Spirala lui Arhimede este o curbă plană deschisă úi descrisă de un
punct care se miúcă pe o dreaptă cu o viteză constantă, dreapta rotindu-se
în acelaúi timp în jurul unui centru cu viteza unghiului constantă Ȧ ; altfel
spus deplasarea punctului pe dreaptă este proporĠională cu unghiul de
rotaĠie al dreptei.
Expresia analitică a spiralei lui Arhimede este dată de relaĠia:
r = aij
unde: ij – este unghiul de rotire al razei;
ct
v
a
Z
, unde v este viteza periferică a punctului.
Pentru construcĠia spiralei lui Arhimede când se cunoaúte pasul
spiralei, se procedează conform Fig.14.9 astfel: se trasează un cerc cu raza
egală cu pasul spiralei, (OA = r
0
= 2ʌ r
a
, unde r
a
este drumul parcurs de
un punct pe dreaptă în timp ce aceasta se roteúte cu 360
0
(pasul spiralei).
Acest cerc se împarte într-un număr de părĠi egale (de exemplu opt)
punctele de împărĠire notându-se cu A
1,
A
2
........ A
8
, după care se împarte úi
raza cercului OA în acelaúi număr (opt) de părĠi egale rezultând punctele de
intersecĠie 1, 2........ 8. Din centrul cercului (O) se duc raze în punctele de

181
intersecĠie A
1
, A
2
.......A
8
. Cu piciorul compasului în centrul O úi cu raza O1
se descrie un arc de cerc ce intersectează raza OA
1
în punctul a
1
, după care
se descrie un arc de cerc cu raza OA
2
în punctul a
2
ú.a.m.d. pentru toate
cele opt puncte, iar în final prin unirea punctelor O, a
1
, a
2
..... a
8
se obĠine
spirala căutată (spirala lui Arhimede).
a7
a1
a
2 a3
a
4
a
5
a
6
a
8
A1
A2
A3
A4
A5
A6
A7
A8
0 1234567 8
Fig. 14.9

14.1.2.2.2 ConstrucĠia spiralei hiperbolice când se cunoaúte
distanĠa asimptotei faĠă de originea coordonatelor
Spirala hiperbolică rezultă din miúcarea unui punct pe o rază astfel
încât distanĠa acestuia faĠă de centrul de rotire este tot timpul invers
proporĠională cu unghiul de rotire M al razelor, măsurat faĠă de o poziĠie
iniĠială.
EcuaĠia spiralei hiperbolice este:
rM = a
unde: a – determină distanĠa asimptotei acestei spirale faĠă de
originea coordonatelor,
Pentru construcĠia spiralei hiperbolice conform Fig. 14.10 se
procedează astfel: din punctul O, ca centru, se trasează un cerc cu o rază
oarecare, care se împarte la un număr de părĠi egale. Punctele 1, 2, 3, ...
etc., astfel obĠinute se unesc prin raze cu punctul O. Spre exemplu dacă
cercul se împarte în 12 părĠi egale atunci unghiul M
1
corespunzător primei
raze este egal cu zero iar r
1
= f .

181
intersecĠie A
1
, A
2
.......A
8
. Cu piciorul compasului în centrul O úi cu raza O1
se descrie un arc de cerc ce intersectează raza OA
1
în punctul a
1
, după care
se descrie un arc de cerc cu raza OA
2
în punctul a
2
ú.a.m.d. pentru toate
cele opt puncte, iar în final prin unirea punctelor O, a
1
, a
2
..... a
8
se obĠine
spirala căutată (spirala lui Arhimede).
a7
a1
a
2 a3
a
4
a
5
a
6
a
8
A1
A2
A3
A4
A5
A6
A7
A8
0 1234567 8
Fig. 14.9

14.1.2.2.2 ConstrucĠia spiralei hiperbolice când se cunoaúte
distanĠa asimptotei faĠă de originea coordonatelor
Spirala hiperbolică rezultă din miúcarea unui punct pe o rază astfel
încât distanĠa acestuia faĠă de centrul de rotire este tot timpul invers
proporĠională cu unghiul de rotire M al razelor, măsurat faĠă de o poziĠie
iniĠială.
EcuaĠia spiralei hiperbolice este:
rM = a
unde: a – determină distanĠa asimptotei acestei spirale faĠă de
originea coordonatelor,
Pentru construcĠia spiralei hiperbolice conform Fig. 14.10 se
procedează astfel: din punctul O, ca centru, se trasează un cerc cu o rază
oarecare, care se împarte la un număr de părĠi egale. Punctele 1, 2, 3, ...
etc., astfel obĠinute se unesc prin raze cu punctul O. Spre exemplu dacă
cercul se împarte în 12 părĠi egale atunci unghiul M
1
corespunzător primei
raze este egal cu zero iar r
1
= f .

182
Pentru: M
2
=

S/6 Ÿ r
2
= 6a/S ,
M
3
= 2S/6 Ÿ r
3
= 6a/2S ,
M
4
= 3S/6 Ÿ r
4
= 6a/3S ,
........................................
Caz general r
n
= 6a/(n-1)S.
Segmentele astfel obĠinute se iau pe razele corespunzătoare
rezultând punctele II, III, IV, ... etc., prin unirea cărora se obĠine spirala
hiperbolică căutată.
Când M o 0, curba asimptotică se apropie de dreapta CB, iar când M o f,
curba asimptotică se apropie de polul O.

II III
IV
V
VI
VII
VIII
0
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
B
C
A
Asimptota
D
R
1
R
2
R
3
R
4
R
5
R
6
R
7
R
8
R
9
R
1
0
R
1
1
R
12
M
2
M
3
Fig. 14.10
14.1.3 Curbe conice
14.1.3.1 Elipsa. ConstrucĠia elipsei când se cunosc axele
Elipsa este locul geometric al curbelor din plan pentru care suma
distanĠelor fiecăruia din punctela sale cu două puncte fixe (F úi F’ ) este
constantă (Fig.14.11).
Punctele F, F’ se numesc focare, iar distanĠele MF respectiv MF’ de
la un punct M al elipsei la focare se numesc raze vectoare. DistanĠa
constantă 2a trebuie să fie mai mare decât distanĠa dintre focare. Punctele
M
1
, M
2
, M
3
, M
4
ca úi întreaga elipsă admit ca axă de simetrie
perpendiculara pe mijlocul segmentului ce leagă focarele. Punctul de
intersecĠie al celor două axe de simetrie notat cu O se numeúte centrul de

182
Pentru: M
2
=

S/6 Ÿ r
2
= 6a/S ,
M
3
= 2S/6 Ÿ r
3
= 6a/2S ,
M
4
= 3S/6 Ÿ r
4
= 6a/3S ,
........................................
Caz general r
n
= 6a/(n-1)S.
Segmentele astfel obĠinute se iau pe razele corespunzătoare
rezultând punctele II, III, IV, ... etc., prin unirea cărora se obĠine spirala
hiperbolică căutată.
Când M o 0, curba asimptotică se apropie de dreapta CB, iar când M o f,
curba asimptotică se apropie de polul O.

II III
IV
V
VI
VII
VIII
0
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
B
C
A
Asimptota
D
R
1
R
2
R
3
R
4
R
5
R
6
R
7
R
8
R
9
R
1
0
R
1
1
R
12
M
2
M
3
Fig. 14.10
14.1.3 Curbe conice
14.1.3.1 Elipsa. ConstrucĠia elipsei când se cunosc axele
Elipsa este locul geometric al curbelor din plan pentru care suma
distanĠelor fiecăruia din punctela sale cu două puncte fixe (F úi F’ ) este
constantă (Fig.14.11).
Punctele F, F’ se numesc focare, iar distanĠele MF respectiv MF’ de
la un punct M al elipsei la focare se numesc raze vectoare. DistanĠa
constantă 2a trebuie să fie mai mare decât distanĠa dintre focare. Punctele
M
1
, M
2
, M
3
, M
4
ca úi întreaga elipsă admit ca axă de simetrie
perpendiculara pe mijlocul segmentului ce leagă focarele. Punctul de
intersecĠie al celor două axe de simetrie notat cu O se numeúte centrul de

183
simetrie al elipsei (centru). DistanĠa de la focare la centru, OF
1
=O
2
F= e,
se numeúte excentricitate liniară sau distanĠă focală.
ProprietăĠi:
x Elipsa are două axe de simetrie: AA

- axa mare úi BB’- axa mică;
x Suma razelor vectoare este egală cu AA’;
x BF=BF’=AA’/2; cu această proprietate se pot determina focarele
elipsei atunci când se cunosc axele ei AA

úi BB’;
x Tangenta într-un punct M este bisectoarea exterioară a unghiului
FMF’.
Tangenta într-un punct oarecare M al elipsei se obĠine dacă se uneúte
punctul de intersecĠie L al dreptelor AB cu B
1
M cu punctul E úi se
prelungeúte dreapta EL până intersectează dreapta BD în punctul de
intersecĠie T, care aparĠine tangentei (Fig.14.12). Al doilea punct P al
tangentei se situează la intersecĠia paralelei duse prin punctul L la dreapta
OA cu segmental AD. Normala este perpendiculara MN dusă în punctul M
pe tangenta PT.
Pentru construcĠia elipsei când se cunosc axele AA
1
úi BB
1
se
procedează conform Fig.14.12 astfel: se trasează cele două axe
perpendiculare la mijlocul lor, după care se construieúte dreptunghiul
CDEF úi se împart segmentele OA
1
úi A
1
C în acelaúi număr de părĠi egale
(de exemplu cinci) rezultând punctele de împărĠire 1, 2, 3, 4 pe OA
1
úi 1’,
2’, 3’, 4’ pe A
1
C. La intersecĠia dreptelor ce unesc punctul B
1
cu 1, 2, 3, 4
úi punctul B cu 1’, 2’, 3’, 4’ rezultă punctele G, H, J, C. Se unesc punctele
B, G, H, J, K úi A printr-o dreaptă curbă obĠinându-se astfel un sfert de
elipsă. Se procedează la construcĠii similare (simetrice) faĠă de celelalte
semiaxe obĠinând în final elipsa căutată. ConstrucĠia este cu atât mai exactă
cu cât axele se împart într-un număr mai mare de părĠi.

183
simetrie al elipsei (centru). DistanĠa de la focare la centru, OF
1
=O
2
F= e,
se numeúte excentricitate liniară sau distanĠă focală.
ProprietăĠi:
x Elipsa are două axe de simetrie: AA

- axa mare úi BB’- axa mică;
x Suma razelor vectoare este egală cu AA’;
x BF=BF’=AA’/2; cu această proprietate se pot determina focarele
elipsei atunci când se cunosc axele ei AA

úi BB’;
x Tangenta într-un punct M este bisectoarea exterioară a unghiului
FMF’.
Tangenta într-un punct oarecare M al elipsei se obĠine dacă se uneúte
punctul de intersecĠie L al dreptelor AB cu B
1
M cu punctul E úi se
prelungeúte dreapta EL până intersectează dreapta BD în punctul de
intersecĠie T, care aparĠine tangentei (Fig.14.12). Al doilea punct P al
tangentei se situează la intersecĠia paralelei duse prin punctul L la dreapta
OA cu segmental AD. Normala este perpendiculara MN dusă în punctul M
pe tangenta PT.
Pentru construcĠia elipsei când se cunosc axele AA
1
úi BB
1
se
procedează conform Fig.14.12 astfel: se trasează cele două axe
perpendiculare la mijlocul lor, după care se construieúte dreptunghiul
CDEF úi se împart segmentele OA
1
úi A
1
C în acelaúi număr de părĠi egale
(de exemplu cinci) rezultând punctele de împărĠire 1, 2, 3, 4 pe OA
1
úi 1’,
2’, 3’, 4’ pe A
1
C. La intersecĠia dreptelor ce unesc punctul B
1
cu 1, 2, 3, 4
úi punctul B cu 1’, 2’, 3’, 4’ rezultă punctele G, H, J, C. Se unesc punctele
B, G, H, J, K úi A printr-o dreaptă curbă obĠinându-se astfel un sfert de
elipsă. Se procedează la construcĠii similare (simetrice) faĠă de celelalte
semiaxe obĠinând în final elipsa căutată. ConstrucĠia este cu atât mai exactă
cu cât axele se împart într-un număr mai mare de părĠi.

184
A
A1
B1
M
0
F
E
R
2
b
2a
F’
B
MF+MF’=AA’=2a

A A1
B B1
A
A1
B
B1
F E
D T
M
P
L
N
C
G
H
I
K
4
3
2
1
0
1’
2’
3’
4’

Fig. 14.11 Fig. 14.12

14.1.3.2 Parabola
Parabola este locul geometric al punctelor din plan egal depărtate de
un punct fix (F) úi de o dreaptă fixă (d) din plan (Fig.14.13).
Parabola este o curbă deschisă cu o singură ramură.
Punctul F se numeúte focar, iar dreapta fixă (d) se numeúte
directoare. DistanĠa de la focar la directoare se notează cu p úi se numeúte
parametrul hiperbolei. Orice paralelă la dreapta directoare pentru o
distanĠă mai mare de p/2 este intersectată de un cerc oarecare cu centrul în
F în două puncte ale parabolei T úi T’ ..... M úi M’. Aceste puncte sunt
simetrice faĠă de perpendiculara pe directoare prin focar. Axa de simetrie
se numeúte axa para-bolei úi atinge parabola în punctul A care are distanĠa
de la directoare la focar egală cu p/2.
ProprietăĠi:
x Parabola are o singură axă de simetrie AA

;
x Vârful A este la gală depărtare de focar úi de directoare;
x Tangenta într-un punct M este bisectoarea unghiului PMP.



184
A
A1
B1
M
0
F
E
R
2
b
2a
F’
B
MF+MF’=AA’=2a

A A1
B B1
A
A1
B
B1
F E
D T
M
P
L
N
C
G
H
I
K
4
3
2
1
0
1’
2’
3’
4’

Fig. 14.11 Fig. 14.12

14.1.3.2 Parabola
Parabola este locul geometric al punctelor din plan egal depărtate de
un punct fix (F) úi de o dreaptă fixă (d) din plan (Fig.14.13).
Parabola este o curbă deschisă cu o singură ramură.
Punctul F se numeúte focar, iar dreapta fixă (d) se numeúte
directoare. DistanĠa de la focar la directoare se notează cu p úi se numeúte
parametrul hiperbolei. Orice paralelă la dreapta directoare pentru o
distanĠă mai mare de p/2 este intersectată de un cerc oarecare cu centrul în
F în două puncte ale parabolei T úi T’ ..... M úi M’. Aceste puncte sunt
simetrice faĠă de perpendiculara pe directoare prin focar. Axa de simetrie
se numeúte axa para-bolei úi atinge parabola în punctul A care are distanĠa
de la directoare la focar egală cu p/2.
ProprietăĠi:
x Parabola are o singură axă de simetrie AA

;
x Vârful A este la gală depărtare de focar úi de directoare;
x Tangenta într-un punct M este bisectoarea unghiului PMP.



185
R
4
4’
M
R
5’
Q
3’
2’
1’
B
3 2 1 5
A
N
P


Fig. 14.13 Fig. 14.14

14.1.3.2.1 ConstrucĠia parabolei când se cunosc vârful A, axa
AX úi un punct M
Pentru construcĠia parabolei atunci când se cunoaúte vârful A, axa
AX úi un punct oarecare M se procedează conform Fig.14.14 astfel: se
trasează o dreaptă AY perpendiculară pe axa AX în vârful parabolei A, după
care din punctul M coborâm perpendiculara MB pe AY. DistanĠele AB úi
MB se împart în acelaúi număr de părĠi egale (de exemplu în patru)
rezultând punctele de împărĠire 1, 2, 3, 4 pe AB úi 1’, 2’, 3’, 4’ pe MB
(segmentele de pe cele două perpendiculare nu sunt egale ca mărime
1A  B1’ ). Prin punctele 1, 2, 3 se duc paralele la AX după care se uneúte
punctul A cu punctele 1’, 2’, 3’ rezultând N, P, Q.
Unind punctele A, N, P, Q, M rezultă o latură a parabolei căutate. Aceeaúi
construcĠie se execută simetric faĠă de axa AX rezultând parabola căutată.
ConstrucĠia este cu atât mai exactă cu cât axele se împart într-un număr
mai mare de părĠi.


185
R
4
4’
M
R
5’
Q
3’
2’
1’
B
3 2 1 5
A
N
P


Fig. 14.13 Fig. 14.14

14.1.3.2.1 ConstrucĠia parabolei când se cunosc vârful A, axa
AX úi un punct M
Pentru construcĠia parabolei atunci când se cunoaúte vârful A, axa
AX úi un punct oarecare M se procedează conform Fig.14.14 astfel: se
trasează o dreaptă AY perpendiculară pe axa AX în vârful parabolei A, după
care din punctul M coborâm perpendiculara MB pe AY. DistanĠele AB úi
MB se împart în acelaúi număr de părĠi egale (de exemplu în patru)
rezultând punctele de împărĠire 1, 2, 3, 4 pe AB úi 1’, 2’, 3’, 4’ pe MB
(segmentele de pe cele două perpendiculare nu sunt egale ca mărime
1A  B1’ ). Prin punctele 1, 2, 3 se duc paralele la AX după care se uneúte
punctul A cu punctele 1’, 2’, 3’ rezultând N, P, Q.
Unind punctele A, N, P, Q, M rezultă o latură a parabolei căutate. Aceeaúi
construcĠie se execută simetric faĠă de axa AX rezultând parabola căutată.
ConstrucĠia este cu atât mai exactă cu cât axele se împart într-un număr
mai mare de părĠi.


186
14.1.3.2.2 ConstrucĠia parabolei când se cunosc directoarea úi
focarul
Pentru construcĠia parabolei atunci când se cunosc focarul F úi
directoarea (d) conform Fig.14.15 se procedesză astfel: din punctul F se
coboară perpendiculara BF pe directoarea (d), după care această distanĠă se
împarte în două părĠi egale rezultând vârful parabolei A.
Se prelungeúte dreapta BF care devine axa parabolei, aceasta împărĠindu-se
într-un număr oarecare de părĠi egale cu FB rezultând punctele de împărĠire
1, 2, 3, 4, 5, 6. Prin punctul F se trasează o perpendiculară pe axa parabolei
úi se ia FC = FC’ = FB rezultând punctele C úi C’ ale parabolei.
P
B
A
C
L
M
N
C’
M’
K
O
P
R
K’
L’
O’
P’
1 2 3 4 5 6
X
R’ Fig. 14.15
Pentru determinarea altor puncte ale parabolei, prin punctele de
împărĠire se trasează perpendiculare pe axă, după care cu centrul în focarul
F úi cu raze egale cu distanĠa de la punctele de împărĠire (1, 2, 3, 4, 5, 6) la
punctul B se trasează arce de cerc care determină pe perpendiculare
punctele de intersecĠie K, L, M, O, P, R úi K’, L’, M’, O’, P’, R’. Prin
unirea punctelor R’, P’, O’, M’, L’, K’, C’, A, C, K, L, M, O, P, R se obĠine
parabola căutată. ConstrucĠia este cu atât mai exactă cu cât axele se împart
într-un număr mai mare de părĠi.

186
14.1.3.2.2 ConstrucĠia parabolei când se cunosc directoarea úi
focarul
Pentru construcĠia parabolei atunci când se cunosc focarul F úi
directoarea (d) conform Fig.14.15 se procedesză astfel: din punctul F se
coboară perpendiculara BF pe directoarea (d), după care această distanĠă se
împarte în două părĠi egale rezultând vârful parabolei A.
Se prelungeúte dreapta BF care devine axa parabolei, aceasta împărĠindu-se
într-un număr oarecare de părĠi egale cu FB rezultând punctele de împărĠire
1, 2, 3, 4, 5, 6. Prin punctul F se trasează o perpendiculară pe axa parabolei
úi se ia FC = FC’ = FB rezultând punctele C úi C’ ale parabolei.
P
B
A
C
L
M
N
C’
M’
K
O
P
R
K’
L’
O’
P’
1 2 3 4 5 6
X
R’ Fig. 14.15
Pentru determinarea altor puncte ale parabolei, prin punctele de
împărĠire se trasează perpendiculare pe axă, după care cu centrul în focarul
F úi cu raze egale cu distanĠa de la punctele de împărĠire (1, 2, 3, 4, 5, 6) la
punctul B se trasează arce de cerc care determină pe perpendiculare
punctele de intersecĠie K, L, M, O, P, R úi K’, L’, M’, O’, P’, R’. Prin
unirea punctelor R’, P’, O’, M’, L’, K’, C’, A, C, K, L, M, O, P, R se obĠine
parabola căutată. ConstrucĠia este cu atât mai exactă cu cât axele se împart
într-un număr mai mare de părĠi.

187
14.1.3.3 Hiperbola. ConstrucĠia hiperbolei când se cunosc
distanĠele dintre focare úi dintre vârfuri.
Hiperbola este locul geometric al punctelor din plan pentru care
diferenĠa distanĠelor a două puncte fixe ( F úi F’ ) este constantă
(Fig.14.16).
Punctele fixe F úi F’ se numesc focare, iar segmentele R úi r care
unesc un punct de pe hiperbolă cu focarele se numesc raze vectoare.
DistanĠa 2a trebuie să fie mai mică decât distanĠa dintre focare. Hiperbola
are două axe de simetrie, axa XX’ care trece prin focarele F úi F’ úi axa YY’
care este mediatoarea segmentului FF’. Punctul lor de intersecĠie notat cu
O se numeúte centrul de simetrie al hiperbolei. DistanĠa de la fiecare focar
la centrul de hiperbolă ( OF = OF’= e ) se numeúte excentricitate.
Hiperbola intersectează axa principală XX’ în vârfurile principale A úi A’.
Hiperbola are două asimptote ZZ’ úi WW’ ; aceasta taie perpendicularele pe
axa principală în vârfurile A úi A’.

r
2a
R
1
N
M
R
T
2 3 4
P
R
S
Q
P’
R’
S’
Q’

Fig. 14.16

187
14.1.3.3 Hiperbola. ConstrucĠia hiperbolei când se cunosc
distanĠele dintre focare úi dintre vârfuri.
Hiperbola este locul geometric al punctelor din plan pentru care
diferenĠa distanĠelor a două puncte fixe ( F úi F’ ) este constantă
(Fig.14.16).
Punctele fixe F úi F’ se numesc focare, iar segmentele R úi r care
unesc un punct de pe hiperbolă cu focarele se numesc raze vectoare.
DistanĠa 2a trebuie să fie mai mică decât distanĠa dintre focare. Hiperbola
are două axe de simetrie, axa XX’ care trece prin focarele F úi F’ úi axa YY’
care este mediatoarea segmentului FF’. Punctul lor de intersecĠie notat cu
O se numeúte centrul de simetrie al hiperbolei. DistanĠa de la fiecare focar
la centrul de hiperbolă ( OF = OF’= e ) se numeúte excentricitate.
Hiperbola intersectează axa principală XX’ în vârfurile principale A úi A’.
Hiperbola are două asimptote ZZ’ úi WW’ ; aceasta taie perpendicularele pe
axa principală în vârfurile A úi A’.

r
2a
R
1
N
M
R
T
2 3 4
P
R
S
Q
P’
R’
S’
Q’

Fig. 14.16

188
ProprietăĠi:
x Hiperbola are două axe de simetrie XX’ úi YY’;
x Hiperbola are două vârfuri A úi A’ astfel încât A A’ = MF’ – MF =
2a ;
x Hiperbola este o curbă deschisă cu două ramuri, care are vârfurile
pe axa principală úi ramurile se apropie la infinit de două asimptote
ZZ’ úi WW’ ;
x Tangenta într-un punct M al hiperbolei este bisectoarea interioară a
unghiului FMF’.
Tangenta într-un punct oarecare al hiperbolei este bisectoarea MT a
unghiului FMF’ format de dreptele ce unesc focarele F úi F’ cu punctul de
tangenĠă, iar normala MN este perpendiculara dusă pe tangenta MT în
punctul M.
Pentru construcĠia hiperbolei când se cunosc distanĠa FF’ dintre
focare úi distanĠa A A’ dintre vârfuri se procedează conform Fig.14.16
astfel: se uneúte punctul F cu F’ úi se prelungeúte acest segment rezultând
axa principală a hiperbolei XX’. Se duce mediatoarea segmentului FF’
notată cu YY’ rezultând ce-a de a doua axă de simetrie, iar punctul de
intersecĠie se notează cu O úi reprezintă centrul de simetrie al hiperbolei.
ùtiind că vârfuile sunt simetrice, acestea se trasează de o parte úi de alta a
punctului O pe axa XX’ astfel încât OA = OA’ = A A’ /2. Pe semidreptele
F’X’ se ia un număr de segmente egale (de exemplu patru) obĠinându-se
punctele de intersecĠie 1, 2, 3, 4, după care se trasează perechi de arce de
cerc cu centrul în F’ de rază A’1 (A’2, A’3, A’4) úi în F de rază A1 (A2, A3,
A4) care se intersectează de o parte úi de alta a axei XX’. Unind punctele
Q’, S’, R’, P’, A’, P, R, S, Q rezultă ramura dreaptă a hiperbolei. Ramura
din stânga se construieúte în mod similar cu observaĠia că arcele de cerc

188
ProprietăĠi:
x Hiperbola are două axe de simetrie XX’ úi YY’;
x Hiperbola are două vârfuri A úi A’ astfel încât A A’ = MF’ – MF =
2a ;
x Hiperbola este o curbă deschisă cu două ramuri, care are vârfurile
pe axa principală úi ramurile se apropie la infinit de două asimptote
ZZ’ úi WW’ ;
x Tangenta într-un punct M al hiperbolei este bisectoarea interioară a
unghiului FMF’.
Tangenta într-un punct oarecare al hiperbolei este bisectoarea MT a
unghiului FMF’ format de dreptele ce unesc focarele F úi F’ cu punctul de
tangenĠă, iar normala MN este perpendiculara dusă pe tangenta MT în
punctul M.
Pentru construcĠia hiperbolei când se cunosc distanĠa FF’ dintre
focare úi distanĠa A A’ dintre vârfuri se procedează conform Fig.14.16
astfel: se uneúte punctul F cu F’ úi se prelungeúte acest segment rezultând
axa principală a hiperbolei XX’. Se duce mediatoarea segmentului FF’
notată cu YY’ rezultând ce-a de a doua axă de simetrie, iar punctul de
intersecĠie se notează cu O úi reprezintă centrul de simetrie al hiperbolei.
ùtiind că vârfuile sunt simetrice, acestea se trasează de o parte úi de alta a
punctului O pe axa XX’ astfel încât OA = OA’ = A A’ /2. Pe semidreptele
F’X’ se ia un număr de segmente egale (de exemplu patru) obĠinându-se
punctele de intersecĠie 1, 2, 3, 4, după care se trasează perechi de arce de
cerc cu centrul în F’ de rază A’1 (A’2, A’3, A’4) úi în F de rază A1 (A2, A3,
A4) care se intersectează de o parte úi de alta a axei XX’. Unind punctele
Q’, S’, R’, P’, A’, P, R, S, Q rezultă ramura dreaptă a hiperbolei. Ramura
din stânga se construieúte în mod similar cu observaĠia că arcele de cerc

189
descrise cu centrul în F’ au razele egale cu A1 (A2, A3, A4), iar cele
descrise cu centrul în punctul F au razele egale cu A’1 (A’2, A’3, A’4).
Unind punctele de intersecĠie ale arcelor de cerc rezultă ramura stângă a
hiperbolei. Întraga construcĠie prezentată reprezintă hiperbola căutată.

14.1.4 Curbe ciclice
Curbele ciclice (de rostogolire) sunt curbe descrise fie de un punct
fix ce aparĠine unei drepte úi care se rostogoleúte fără alunecare pe
circumferinĠa unui cerc fie de un punct fix ce aparĠine unui cerc úi care se
rostogoleúte fără alunecare pe o dreaptă sau pe un arc de cerc.
Dreapta (cercul) pe care se găseúte punctul (fix) care descrie curba
se numeúte element generator (dreaptă generatoare sau cerc generator), iar
dreapta (cercul) pe care se rostogoleúte elementul generator se numeúte
element director (dreaptă directoare sau cerc director).
ConstrucĠia curbelor ciclice are ca aplicaĠii în tehnică trasarea
profilului danturii roĠilor dinĠate ce formează angrenaje de transmitere a
miúcării de rotaĠie sau la trasarea profilelor camelor.

14.1.4.1 ConstrucĠia evolventei
Evolventa sau desfăúurata cercului este curba descrisă de un punct
al unei drepte (tangentă) generatoare care se rostogoleúte fără alunecare pe
un cerc director (fix).
Pentru construcĠia evolventei conform Fig. 14.17 a. se procedează
astfel: se împarte cercul director (O) într-un număr de părĠi egale, de
exemplu în 12 părĠi rezultând punctele de împărĠire 1, 2, .... 12, prin care se
trasează tangente la cerc. Din punctele de contact se trasează pe tangente
segmente egale cu lungimile arcelor de cerc 0 -1, 0 -2, .... 0 -12, (Fig.
14.17.b) rezultând pe tangente punctele 1

, 2

, …12

.

189
descrise cu centrul în F’ au razele egale cu A1 (A2, A3, A4), iar cele
descrise cu centrul în punctul F au razele egale cu A’1 (A’2, A’3, A’4).
Unind punctele de intersecĠie ale arcelor de cerc rezultă ramura stângă a
hiperbolei. Întraga construcĠie prezentată reprezintă hiperbola căutată.

14.1.4 Curbe ciclice
Curbele ciclice (de rostogolire) sunt curbe descrise fie de un punct
fix ce aparĠine unei drepte úi care se rostogoleúte fără alunecare pe
circumferinĠa unui cerc fie de un punct fix ce aparĠine unui cerc úi care se
rostogoleúte fără alunecare pe o dreaptă sau pe un arc de cerc.
Dreapta (cercul) pe care se găseúte punctul (fix) care descrie curba
se numeúte element generator (dreaptă generatoare sau cerc generator), iar
dreapta (cercul) pe care se rostogoleúte elementul generator se numeúte
element director (dreaptă directoare sau cerc director).
ConstrucĠia curbelor ciclice are ca aplicaĠii în tehnică trasarea
profilului danturii roĠilor dinĠate ce formează angrenaje de transmitere a
miúcării de rotaĠie sau la trasarea profilelor camelor.

14.1.4.1 ConstrucĠia evolventei
Evolventa sau desfăúurata cercului este curba descrisă de un punct
al unei drepte (tangentă) generatoare care se rostogoleúte fără alunecare pe
un cerc director (fix).
Pentru construcĠia evolventei conform Fig. 14.17 a. se procedează
astfel: se împarte cercul director (O) într-un număr de părĠi egale, de
exemplu în 12 părĠi rezultând punctele de împărĠire 1, 2, .... 12, prin care se
trasează tangente la cerc. Din punctele de contact se trasează pe tangente
segmente egale cu lungimile arcelor de cerc 0 -1, 0 -2, .... 0 -12, (Fig.
14.17.b) rezultând pe tangente punctele 1

, 2

, …12

.

190
N
0
8
9
T
a.
1 0 2 3 4 5
R
6
0
1’
2’
3’
4’
5’
6’
6
5
4
3
2
1
9
0
0
11’ = arc 01
22’ = arc 02

Fig. 14.17 b.
Prin unirea acestor puncte printr-o linie curbă continuă trasată cu
ajutorul florarului se obĠine evolventa căutată sau desfăúurata cercului.
În punctul de împărĠire 5 din Fig. 14.17 a. s-a trasat tangenta la
cercul director care este normala la evolventa construită, iar perpendiculara
pe această normală în punctul 5

este tangenta la evolventă.

14.1.4.2 ConstrucĠia cicloidei
Cicloida este curba descrisă de un punct al unui cerc prin rostogolire
fără alunecare pe o dreaptă fixă situată în planul cercului.
Pentru construcĠia cicloidei atunci când se cunosc cercul generator úi
dreapta directoare conform Fig. 14.18 se procedează astfel: pe dreapta
directoare AA

se trasează segmentul A
0
A
8
egal cu lungimea cercului
generator (SD) după care atât segmentul A
0
A
8
cât úi cercul generator de

190
N
0
8
9
T
a.
1 0 2 3 4 5
R
6
0
1’
2’
3’
4’
5’
6’
6
5
4
3
2
1
9
0
0
11’ = arc 01
22’ = arc 02

Fig. 14.17 b.
Prin unirea acestor puncte printr-o linie curbă continuă trasată cu
ajutorul florarului se obĠine evolventa căutată sau desfăúurata cercului.
În punctul de împărĠire 5 din Fig. 14.17 a. s-a trasat tangenta la
cercul director care este normala la evolventa construită, iar perpendiculara
pe această normală în punctul 5

este tangenta la evolventă.

14.1.4.2 ConstrucĠia cicloidei
Cicloida este curba descrisă de un punct al unui cerc prin rostogolire
fără alunecare pe o dreaptă fixă situată în planul cercului.
Pentru construcĠia cicloidei atunci când se cunosc cercul generator úi
dreapta directoare conform Fig. 14.18 se procedează astfel: pe dreapta
directoare AA

se trasează segmentul A
0
A
8
egal cu lungimea cercului
generator (SD) după care atât segmentul A
0
A
8
cât úi cercul generator de

191
centru O
0
se împart în acelaúi număr de părĠi egale (de exemplu 8)
rezultând punctele de împărĠire 1, 2, ... 8, respectiv 1

, 2

, … 8

.
Se ridică perpendiculare în punctele de împărĠire 1

, 2

, … 8

după
care se trasează prin centrul cercului generator (O
0
) o paralelă la AA

care
intersectează aceste perpendiculare în punctele O
1
, O
2
, ... O
8
. În continuare
prin punctele de împărĠire 1, 2, ... 8 ale cercului generator (O
0
) se trasează
paralele la dreapta AA

; astfel: arcul de cerc cu centrul în punctul O
1
úi cu
raza O
1
1

intersectează paralela prin punctul 1 la AA

în punctul A
1
(punct
al cicloidei) úi tot aúa luând ca centre succesive punctele O
2
, O
3
, ... O
8
, se
procedează în mod similar pentru obĠinerea celorlalte puncte ale cicloidei
A
2
, A
3
, ... A
8
. Unind aceste puncte printr-o linie curbă continuă trasată cu
ajutorul florarului se obĠine cicloida căutată.

ʌd
1’ 2’ 3’
A
0
1
2
3
4
5
6
7
8 4’ 5’ 6’ 7’ 8’
A8
A7
A6
08
07
06 05 04 03 02
01
00
A5
A4
A3
A2
A1

Fig. 14.18

14.1.4.3 ConstrucĠia epicicloidei
Epicicloida este curba descrisă de un punct fix de pe cercul
generator, cerc care se rostogoleúte fără alunecare pe un cerc director.
Pentru construcĠia epicicloidei atunci când se cunosc D
0
diametrul
cercului generator úi R raza cercului director conform Fig. 14.19 se
procedează astfel: se trasează cercul de rază R cu centrul în O úi tangent
exterior cu acesta în punctul A
0
se trasează cercul de rază R
0
= D
0
/2 cu

191
centru O
0
se împart în acelaúi număr de părĠi egale (de exemplu 8)
rezultând punctele de împărĠire 1, 2, ... 8, respectiv 1

, 2

, … 8

.
Se ridică perpendiculare în punctele de împărĠire 1

, 2

, … 8

după
care se trasează prin centrul cercului generator (O
0
) o paralelă la AA

care
intersectează aceste perpendiculare în punctele O
1
, O
2
, ... O
8
. În continuare
prin punctele de împărĠire 1, 2, ... 8 ale cercului generator (O
0
) se trasează
paralele la dreapta AA

; astfel: arcul de cerc cu centrul în punctul O
1
úi cu
raza O
1
1

intersectează paralela prin punctul 1 la AA

în punctul A
1
(punct
al cicloidei) úi tot aúa luând ca centre succesive punctele O
2
, O
3
, ... O
8
, se
procedează în mod similar pentru obĠinerea celorlalte puncte ale cicloidei
A
2
, A
3
, ... A
8
. Unind aceste puncte printr-o linie curbă continuă trasată cu
ajutorul florarului se obĠine cicloida căutată.

ʌd
1’ 2’ 3’
A
0
1
2
3
4
5
6
7
8 4’ 5’ 6’ 7’ 8’
A8
A7
A6
08
07
06 05 04 03 02
01
00
A5
A4
A3
A2
A1

Fig. 14.18

14.1.4.3 ConstrucĠia epicicloidei
Epicicloida este curba descrisă de un punct fix de pe cercul
generator, cerc care se rostogoleúte fără alunecare pe un cerc director.
Pentru construcĠia epicicloidei atunci când se cunosc D
0
diametrul
cercului generator úi R raza cercului director conform Fig. 14.19 se
procedează astfel: se trasează cercul de rază R cu centrul în O úi tangent
exterior cu acesta în punctul A
0
se trasează cercul de rază R
0
= D
0
/2 cu

192
centrul în O
0
. Pe cercul de rază R se determină arcul (A
0
A
8
= SD
0
) de cerc
egal cu lungimea cercului generator; pentru aceasta se determină unghiul la
centru D
0
= 360
0
R
o
/R. În continuare arcul A
0
A
8
se împarte într-un număr
de părĠi egale (de exemplu 8) rezultând punctele de împărĠire 1

, 2

, … 8


după care acestea se unesc prin raze cu centrul O.
Se trasează un nou arc de cerc cu raza R + R
0
cu centrul în O iar
prelungirile razelor trasate anterior intersectează acest cerc în punctele O
1
,
O
2
, ... O
8
. De asemenea se împarte cercul de rază R
0
în opt părĠi egale
rezultând punctele de intersecĠie 1, 2, ... 8, după care se construiesc cerc-
urile concentrice de rază 01, 02, 03, 04 care trec prin punctele 4, 5, 6, 7.
Cercul cu centrul în O
1
úi cu raza O
1
1

, intersectează cercul cu
centrul în punctul O úi cu raza O1 în punctul A
1
(punct ce aparĠine
elipsoidului) úi tot aúa rezultă punctele A
2
, ... A
8
. Unind aceste puncte
printr-o linie curbă continuă trasată cu ajutorul fluorarului rezultă
epicicloida căutată.
3
0
A8
A7
A6
7’
6’
5’ 4’
3’
2’
1’
A1
00
1
2
4
5
A2
A3
A4
A5
08
07
06
05 04
03
02
01
6
7
A =8 0
8’
R D
0

Fig. 14.19


192
centrul în O
0
. Pe cercul de rază R se determină arcul (A
0
A
8
= SD
0
) de cerc
egal cu lungimea cercului generator; pentru aceasta se determină unghiul la
centru D
0
= 360
0
R
o
/R. În continuare arcul A
0
A
8
se împarte într-un număr
de părĠi egale (de exemplu 8) rezultând punctele de împărĠire 1

, 2

, … 8


după care acestea se unesc prin raze cu centrul O.
Se trasează un nou arc de cerc cu raza R + R
0
cu centrul în O iar
prelungirile razelor trasate anterior intersectează acest cerc în punctele O
1
,
O
2
, ... O
8
. De asemenea se împarte cercul de rază R
0
în opt părĠi egale
rezultând punctele de intersecĠie 1, 2, ... 8, după care se construiesc cerc-
urile concentrice de rază 01, 02, 03, 04 care trec prin punctele 4, 5, 6, 7.
Cercul cu centrul în O
1
úi cu raza O
1
1

, intersectează cercul cu
centrul în punctul O úi cu raza O1 în punctul A
1
(punct ce aparĠine
elipsoidului) úi tot aúa rezultă punctele A
2
, ... A
8
. Unind aceste puncte
printr-o linie curbă continuă trasată cu ajutorul fluorarului rezultă
epicicloida căutată.
3
0
A8
A7
A6
7’
6’
5’ 4’
3’
2’
1’
A1
00
1
2
4
5
A2
A3
A4
A5
08
07
06
05 04
03
02
01
6
7
A =8 0
8’
R D
0

Fig. 14.19


193
14.1.4.4 ConstrucĠia hipocicloidei
Hipocicloida este curba descrisă de un punct fix de pe cercul
generator care se rostogoleúte fără alunecare pe interiorul unui cerc
director.
ConstrucĠia hipocicloidei atunci când se cunoaúte D
0
diametrul
cercului generator úi R raza cercului director conform Fig. 14.20 este
asemănătoare epicicloidei cu deosebirea că după trasarea cercului de rază
R cu centrul în O úi a celui tangent interior cu acesta în punctul A
0
de rază
R
0
= D
0
/2 cu centrul în O
0
se trasează un cerc cu centrul în O de rază
R – R
0
pentru determinarea punctelor O
1
, O
2
, ... O
8
.
R
A =8’ 8
A7
A6
7’
6’
5’
4’
3’
2’
1’
A1
00
2
4
A2
A =5 3 A4
A5
08
07
06
05
04
03
02
01
6
7
A =8 0
0
1
D
0
3

Fig. 14.20

14.2 Curbe în spaĠiu. Elicea
Elicea este o curbă în spaĠiu descrisă de un punct situat într-un plan
meridian care are o miúcare uniformă de translaĠie de-a lungul unei cilindru
circular drept, sau a unui con, aflat în miúcare uniformă de rotaĠie.
Pasul elicei notat cu p este distanĠa dintre două puncte consecutive
ale elicei măsurată pe aceeaúi generatoare.

193
14.1.4.4 ConstrucĠia hipocicloidei
Hipocicloida este curba descrisă de un punct fix de pe cercul
generator care se rostogoleúte fără alunecare pe interiorul unui cerc
director.
ConstrucĠia hipocicloidei atunci când se cunoaúte D
0
diametrul
cercului generator úi R raza cercului director conform Fig. 14.20 este
asemănătoare epicicloidei cu deosebirea că după trasarea cercului de rază
R cu centrul în O úi a celui tangent interior cu acesta în punctul A
0
de rază
R
0
= D
0
/2 cu centrul în O
0
se trasează un cerc cu centrul în O de rază
R – R
0
pentru determinarea punctelor O
1
, O
2
, ... O
8
.
R
A =8’ 8
A7
A6
7’
6’
5’
4’
3’
2’
1’
A1
00
2
4
A2
A =5 3 A4
A5
08
07
06
05
04
03
02
01
6
7
A =8 0
0
1
D
0
3

Fig. 14.20

14.2 Curbe în spaĠiu. Elicea
Elicea este o curbă în spaĠiu descrisă de un punct situat într-un plan
meridian care are o miúcare uniformă de translaĠie de-a lungul unei cilindru
circular drept, sau a unui con, aflat în miúcare uniformă de rotaĠie.
Pasul elicei notat cu p este distanĠa dintre două puncte consecutive
ale elicei măsurată pe aceeaúi generatoare.

194
14.2.1 ConstrucĠia elicei cilindrice
Pentru construcĠia elicei cilindrice când se cunosc diametrul d al
cilindrului úi pasul A’B al elicei conform Fig. 14.21 úi 14.22 se procedează
astfel: se construieúte cercul de diametru d cât úi proiecĠia verticală a
cilindrului, după care se continuă din punctul A cu construcĠia triunghiului
dreptunghic AA’B care are ca laturi lungimea cercului úi pasul elicei iar
unghiul D = AA

B = Pas / S d.
Se împarte atât cercul cât úi lungimea cercului într-un număr de părĠi
egale (de exemplu 8) rezultând punctele de impărĠire 1, 2, ... 8. Prin
punctele de împărĠire a cercului se trasează paralele la generatoarea
cilindrului, iar prin punctele de împărĠire ale lungimii cercului (AA’ ) se
ridică perpendiculare care intersectează dreapta AB cu înclinaĠia D faĠă de
orizontală în punctele 1’, 2’, …8’.
Prin punctele de împărĠire 1’, 2’, …8’ se duc paralele la AA’ care
intersectează paralelele la generatoare în punctele 1”, 2”, …8” puncte care
aparĠin elicei. Unind aceste puncte printr-o linie curbă continuă trasată cu
ajutorului florarului se obĠine elicea cilindrică căutată.
ʌ d
P a s
t g Į
ʌd
4
3
2
1
1 2 3 4 5 6 7
0=8
8
7
7
6
5
6
5
8’
7’
6’
5’
4’
3’
2’
1’
P
a
s
1
2
3
4

0
8
7
6
5
4
3
1
1
3
2
4
0
5
6
7

Fig. 14.21 Fig. 14.22

194
14.2.1 ConstrucĠia elicei cilindrice
Pentru construcĠia elicei cilindrice când se cunosc diametrul d al
cilindrului úi pasul A’B al elicei conform Fig. 14.21 úi 14.22 se procedează
astfel: se construieúte cercul de diametru d cât úi proiecĠia verticală a
cilindrului, după care se continuă din punctul A cu construcĠia triunghiului
dreptunghic AA’B care are ca laturi lungimea cercului úi pasul elicei iar
unghiul D = AA

B = Pas / S d.
Se împarte atât cercul cât úi lungimea cercului într-un număr de părĠi
egale (de exemplu 8) rezultând punctele de impărĠire 1, 2, ... 8. Prin
punctele de împărĠire a cercului se trasează paralele la generatoarea
cilindrului, iar prin punctele de împărĠire ale lungimii cercului (AA’ ) se
ridică perpendiculare care intersectează dreapta AB cu înclinaĠia D faĠă de
orizontală în punctele 1’, 2’, …8’.
Prin punctele de împărĠire 1’, 2’, …8’ se duc paralele la AA’ care
intersectează paralelele la generatoare în punctele 1”, 2”, …8” puncte care
aparĠin elicei. Unind aceste puncte printr-o linie curbă continuă trasată cu
ajutorului florarului se obĠine elicea cilindrică căutată.
ʌ d
P a s
t g Į
ʌd
4
3
2
1
1 2 3 4 5 6 7
0=8
8
7
7
6
5
6
5
8’
7’
6’
5’
4’
3’
2’
1’
P
a
s
1
2
3
4

0
8
7
6
5
4
3
1
1
3
2
4
0
5
6
7

Fig. 14.21 Fig. 14.22

195
14.2.2 ConstrucĠia elicei conice
Elicea conică este curba trasată prin intersecĠia unei drepte antrenate
într-o miúcare elicoidală care alunecă fără frecare în lungul axei unui con
de revoluĠie coaxială cu mărimi proporĠionale unghiului de rotaĠie.
Pentru construcĠia elicei conice când se cunosc conul pe care este
trasată elicea, pasul úi sensul acesteia, conform Fig. 14.23 se procedează
astfel: se reprezintă conul în cele două vederi, după care cercul de diametru
AB se împarte într-un număr oarecare de părĠi egale (de exemplu 8)
împreună cu raza OB. În planul de bază (care cuprinde cercul de bază al
conului) proiecĠia elicei conice este o spirală arhimedică ale cărei puncte I,
II, … VIII rezultă din intersecĠia razelor O1, O2,…O8 duse prin diviziunile
razei OB. În continuare se coboară din vârful S înălĠimea O’S a conului
egală cu pasul elicei care se împarte în acelaúi număr de părĠi egale (de
exemplu 8), rezultând punctele 1”, 2’, …8”. Prin aceste puncte se duc
perpendiculare la axa conului care prin intersectare (perpendicularele úi
paralelele de acelaúi număr) determină punctele de intersecĠie I”, II”,
…VIII”. Unind aceste puncte printr-o curbă continuă trasată cu ajutorul
fluorarului obĠinem elicea conică căutată.
1
2
3
II’
III’
I’
4
5
IV’
V’
VI’
VII’
S
6
7
A’
B’
H
H’ 0’
6’ VI 7’
VII
B A
S’
0
V
IV
III II
I
1’
2’
3’
1
23456 7
Fig. 14.23

195
14.2.2 ConstrucĠia elicei conice
Elicea conică este curba trasată prin intersecĠia unei drepte antrenate
într-o miúcare elicoidală care alunecă fără frecare în lungul axei unui con
de revoluĠie coaxială cu mărimi proporĠionale unghiului de rotaĠie.
Pentru construcĠia elicei conice când se cunosc conul pe care este
trasată elicea, pasul úi sensul acesteia, conform Fig. 14.23 se procedează
astfel: se reprezintă conul în cele două vederi, după care cercul de diametru
AB se împarte într-un număr oarecare de părĠi egale (de exemplu 8)
împreună cu raza OB. În planul de bază (care cuprinde cercul de bază al
conului) proiecĠia elicei conice este o spirală arhimedică ale cărei puncte I,
II, … VIII rezultă din intersecĠia razelor O1, O2,…O8 duse prin diviziunile
razei OB. În continuare se coboară din vârful S înălĠimea O’S a conului
egală cu pasul elicei care se împarte în acelaúi număr de părĠi egale (de
exemplu 8), rezultând punctele 1”, 2’, …8”. Prin aceste puncte se duc
perpendiculare la axa conului care prin intersectare (perpendicularele úi
paralelele de acelaúi număr) determină punctele de intersecĠie I”, II”,
…VIII”. Unind aceste puncte printr-o curbă continuă trasată cu ajutorul
fluorarului obĠinem elicea conică căutată.
1
2
3
II’
III’
I’
4
5
IV’
V’
VI’
VII’
S
6
7
A’
B’
H
H’ 0’
6’ VI 7’
VII
B A
S’
0
V
IV
III II
I
1’
2’
3’
1
23456 7
Fig. 14.23

196


Bibliografie



1. Kh.A.Arustamov, Problems in Descriptive Geometrie, Moscou,
1972;
2. M.St.Botez, , Geometrie descriptivă, Bucureúti, Ed. Didactică úi
Pedagogică, 1965;
3. V.Bunjulov, Desfăúuratele pieselor din tablă, Bucureúti, Ed.
Tehnică, 1965;
4. N.F.Cetveruhin, Geometrie proiectivă, Bucureúti, Ed. Tehnică,
1956;
5. V.Dragomir, St. Teodorescu, Geometrie descriptivă, Bucureúti,
Ed. Didactică úi Pedagogică, 1963;
6. J.Earle, Engineering design graphics, Massachusetts, Addison –
Wesley Publishing Co., 1970;
7. A. Ene, Curs de geometrie descriptivă, Craiova, Ed. Sitech,
1995, Vol.I úi Vol.II;
8. C.Florea, ú.a., Geometrie descriptivă. SuprafeĠe úi corpuri cu
aplicaĠii in tehnică, Cluj-Napoca, Ed. UTPres, 2002;
9. S.Gordon, Geometrie descriptivă, Bucureúti, Ed. Tehnică, 1952;
10. R.P.Hoelscher, ú.a., Graphics for engineers, Illinois, Willey
International Edition, 1968;
11. T.Ivăceanu, ú.a., Geometrie descriptivă úi desen tehnic,
Bucureúti, Ed. Didactică úi Pedagogică, 1982;
12. A.Javary, Traité de Géométrie Descriptive, Paris, Ed. Delagrave,
1921;

196


Bibliografie



1. Kh.A.Arustamov, Problems in Descriptive Geometrie, Moscou,
1972;
2. M.St.Botez, , Geometrie descriptivă, Bucureúti, Ed. Didactică úi
Pedagogică, 1965;
3. V.Bunjulov, Desfăúuratele pieselor din tablă, Bucureúti, Ed.
Tehnică, 1965;
4. N.F.Cetveruhin, Geometrie proiectivă, Bucureúti, Ed. Tehnică,
1956;
5. V.Dragomir, St. Teodorescu, Geometrie descriptivă, Bucureúti,
Ed. Didactică úi Pedagogică, 1963;
6. J.Earle, Engineering design graphics, Massachusetts, Addison –
Wesley Publishing Co., 1970;
7. A. Ene, Curs de geometrie descriptivă, Craiova, Ed. Sitech,
1995, Vol.I úi Vol.II;
8. C.Florea, ú.a., Geometrie descriptivă. SuprafeĠe úi corpuri cu
aplicaĠii in tehnică, Cluj-Napoca, Ed. UTPres, 2002;
9. S.Gordon, Geometrie descriptivă, Bucureúti, Ed. Tehnică, 1952;
10. R.P.Hoelscher, ú.a., Graphics for engineers, Illinois, Willey
International Edition, 1968;
11. T.Ivăceanu, ú.a., Geometrie descriptivă úi desen tehnic,
Bucureúti, Ed. Didactică úi Pedagogică, 1982;
12. A.Javary, Traité de Géométrie Descriptive, Paris, Ed. Delagrave,
1921;

197
13. Al.Matei, V.Gaba, T.Tacu, Geometrie descriptivă, Bucureúti, Ed.
Tehnică, 1982;
14. Al.Matei, ú.a., Geometrie descriptivă. Culegere de probleme,
Bucureúti, Ed. Didactică úi Pedagogică, 1967;
15. J.Moncea, Geometrie descriptivă úi desen tehnic. Geometrie
descriptivă, Bucureúti, Ed. Didactică úi Pedagogică, 1982;
16. J.Moncea, ú.a., Desfăúurarea suprafeĠelor, Bucureúti, Ed.
Tehnică, 1966;
17. A.I.Ostrovski, Geometrie descriptivă, Bucureúti, Ed. Tehnică,
1953;
18. P.PrecupeĠu, C.Dale, ú.a. Geometrie descriptivă úi desen tehnic,
Partea I. Geometrie descriptivă, Bucureúti, Litografia IPB, 1980;
19. P.PrecupeĠu, C.Dale, Probleme de geometrie descriptivă cu
aplicaĠii in tehnică, Bucureúti, Ed. Tehnică, 1987;
20. R.ğiĠeica, ú.a., DicĠionar politehnic, Bucureúti, Ed. Tehnică,
1967;
21. R. RăduleĠ, ùt. Bălan, Lexiconul Tehnic Român, Bucureúti, Ed.
Tehnică, 1952, Vol. I .... V;
22. A.Tănăsescu, Geometrie descriptivă, Bucureúti, Ed. Didactică úi
Pedagogică, 1965;
23. A.Tănăsescu, Geometrie descriptivă, perspectivă, axonometrie,
Bucureúti, Ed. Didactică úi Pedagogică, 1975;
24. I.Simion, Geometrie descriptivă, Bucureúti, Ed. Bren, 2002;
25. H.W.Yankee, Engineering graphics, Boston, PWS Publishers,
1985;
26. *** Mică Enciclopedie Matematică, traducere după Klaine
Enzyklopädie der Mathematik, Bucureúti, Ed. Tehnică, 1980;

197
13. Al.Matei, V.Gaba, T.Tacu, Geometrie descriptivă, Bucureúti, Ed.
Tehnică, 1982;
14. Al.Matei, ú.a., Geometrie descriptivă. Culegere de probleme,
Bucureúti, Ed. Didactică úi Pedagogică, 1967;
15. J.Moncea, Geometrie descriptivă úi desen tehnic. Geometrie
descriptivă, Bucureúti, Ed. Didactică úi Pedagogică, 1982;
16. J.Moncea, ú.a., Desfăúurarea suprafeĠelor, Bucureúti, Ed.
Tehnică, 1966;
17. A.I.Ostrovski, Geometrie descriptivă, Bucureúti, Ed. Tehnică,
1953;
18. P.PrecupeĠu, C.Dale, ú.a. Geometrie descriptivă úi desen tehnic,
Partea I. Geometrie descriptivă, Bucureúti, Litografia IPB, 1980;
19. P.PrecupeĠu, C.Dale, Probleme de geometrie descriptivă cu
aplicaĠii in tehnică, Bucureúti, Ed. Tehnică, 1987;
20. R.ğiĠeica, ú.a., DicĠionar politehnic, Bucureúti, Ed. Tehnică,
1967;
21. R. RăduleĠ, ùt. Bălan, Lexiconul Tehnic Român, Bucureúti, Ed.
Tehnică, 1952, Vol. I .... V;
22. A.Tănăsescu, Geometrie descriptivă, Bucureúti, Ed. Didactică úi
Pedagogică, 1965;
23. A.Tănăsescu, Geometrie descriptivă, perspectivă, axonometrie,
Bucureúti, Ed. Didactică úi Pedagogică, 1975;
24. I.Simion, Geometrie descriptivă, Bucureúti, Ed. Bren, 2002;
25. H.W.Yankee, Engineering graphics, Boston, PWS Publishers,
1985;
26. *** Mică Enciclopedie Matematică, traducere după Klaine
Enzyklopädie der Mathematik, Bucureúti, Ed. Tehnică, 1980;

198
CUPRINS


GEOMETRIE DESCRIPTIVA

Introducere 7

Cap. 1 Sisteme de proiecĠie
1.1. GeneralităĠi 8
1.2. Sisteme de referinĠă 10
1.3. Sisteme de reprezentare 12

Cap. 2 Punctul
2.1. Reprezentarea punctului in epură 18
2.2. Punctul in diedre 18
2.3. Punctul in triedre 19
2.4. Puncte situate in planele bisectoare 21
2.5. Puncte situate pe linia de pămint 22
2.6. Puncte situate in planele de proiecĠie 22
2.7. Alfabetul punctului 23

Cap. 3 Dreapta
3.1. Urmele dreptei 26
3.2. PoziĠiile remarcabile (particulare) ale unei drepte 26
3.2.1. Drepte paralele cu planele de proiecĠie 26
3.2.2. Drepte perpendiculare pe planele de proiecĠie 28
3.2.3. Drepte conĠinute in planele de proiecĠie 29
3.2.4. Drepte ce coincid cu una din axele de proiecĠie 30
3.3. PoziĠia relativă a două drepte 31
3.3.1. Drepte paralele 31
3.3.2. Drepte concurente 31
3.3.3. Drepte disjuncte (necoplanare, oarecare) 32

Cap.4 Planul
4.1. Reprezentarea úi urmele planului 33
4.2. PoziĠiile planului în raport cu planele de proiecĠie 34
4.2.1. Plan de poziĠie generală 34
4.2.2. Plane proiectante pe unul din planele de proiecĠie 35
4.2.3. Plane paralele cu un plan de proiecĠie úi perpendiculare 36
pe celelalte două
4.3. Drepte particulare ale planului 38

198
CUPRINS


GEOMETRIE DESCRIPTIVA

Introducere 7

Cap. 1 Sisteme de proiecĠie
1.1. GeneralităĠi 8
1.2. Sisteme de referinĠă 10
1.3. Sisteme de reprezentare 12

Cap. 2 Punctul
2.1. Reprezentarea punctului in epură 18
2.2. Punctul in diedre 18
2.3. Punctul in triedre 19
2.4. Puncte situate in planele bisectoare 21
2.5. Puncte situate pe linia de pămint 22
2.6. Puncte situate in planele de proiecĠie 22
2.7. Alfabetul punctului 23

Cap. 3 Dreapta
3.1. Urmele dreptei 26
3.2. PoziĠiile remarcabile (particulare) ale unei drepte 26
3.2.1. Drepte paralele cu planele de proiecĠie 26
3.2.2. Drepte perpendiculare pe planele de proiecĠie 28
3.2.3. Drepte conĠinute in planele de proiecĠie 29
3.2.4. Drepte ce coincid cu una din axele de proiecĠie 30
3.3. PoziĠia relativă a două drepte 31
3.3.1. Drepte paralele 31
3.3.2. Drepte concurente 31
3.3.3. Drepte disjuncte (necoplanare, oarecare) 32

Cap.4 Planul
4.1. Reprezentarea úi urmele planului 33
4.2. PoziĠiile planului în raport cu planele de proiecĠie 34
4.2.1. Plan de poziĠie generală 34
4.2.2. Plane proiectante pe unul din planele de proiecĠie 35
4.2.3. Plane paralele cu un plan de proiecĠie úi perpendiculare 36
pe celelalte două
4.3. Drepte particulare ale planului 38

199
4.3.1. Orizontala planului 38
4.3.2. Frontala planului 38
4.3.3. Dreapta de profil a unui plan 39
4.3.4. Dreapta de cea mai mare pantă 39
4.3.5. Dreapta de cea mai mare inclinaĠie 40
4.4. PoziĠiile relative a două plane 40
4.4.1. Plane concurente 40
4.4.2. Plane paralele 41

Cap.5 IntersecĠia de plane úi plăci
5.1. Vizibilitate 42
5.2. IntersecĠia figurilor plane 42
5.2.1. IntersecĠia unei drepte cu o placă triunghiulară 43
5.2.2. IntersecĠia a două plane definite de urmele lor 43
5.3. IntersecĠia a două plăci 44
5.3.1. Pătrunderea 44
5.3.2. Smulgerea 45
5.3.3. Intersec Ġia a două plăci triunghiulare 46

Cap.6 Metodele geometriei descriptive
6.1. Metoda schimbării de plan 48
6.1.1. GeneralităĠi 48
6.1.2. Metoda schimbării de plan orizontal de proiecĠie 48
6.1.3. Metoda schimbării de plan vertical de proiecĠie 50
6.2. Metoda rotaĠiei 52
6.2.1. GeneralităĠi 52
6.2.2. RotaĠia de nivel 53
6.2.3. RotaĠia de front 55
6.2.4. Adevărata mărime a unei figuri plane prin metoda rotaĠiei 58
6.3. Metoda rabaterii 60
6.3.1. GeneralităĠi 60
6.3.2. Robaterea unui plan pe planul orizontal de proiecĠie 61
6.3.3. Robaterea unui plan pe planul vertical de proiecĠie 63
6.3.4. Adevărata mărime a unei figuri plane prin metoda rabaterii 63

Cap.7 Poliedre
7.1. Reprezentare 65
7.2. SecĠiuni plane in poliedre 70
7.2.1. IntersecĠia unui plan cu o prismă 71
7.2.2. IntersecĠia unui plan cu o piramidă 73
7.3. Desfăúuratele unor poliedre mai importante 75

199
4.3.1. Orizontala planului 38
4.3.2. Frontala planului 38
4.3.3. Dreapta de profil a unui plan 39
4.3.4. Dreapta de cea mai mare pantă 39
4.3.5. Dreapta de cea mai mare inclinaĠie 40
4.4. PoziĠiile relative a două plane 40
4.4.1. Plane concurente 40
4.4.2. Plane paralele 41

Cap.5 IntersecĠia de plane úi plăci
5.1. Vizibilitate 42
5.2. IntersecĠia figurilor plane 42
5.2.1. IntersecĠia unei drepte cu o placă triunghiulară 43
5.2.2. IntersecĠia a două plane definite de urmele lor 43
5.3. IntersecĠia a două plăci 44
5.3.1. Pătrunderea 44
5.3.2. Smulgerea 45
5.3.3. Intersec Ġia a două plăci triunghiulare 46

Cap.6 Metodele geometriei descriptive
6.1. Metoda schimbării de plan 48
6.1.1. GeneralităĠi 48
6.1.2. Metoda schimbării de plan orizontal de proiecĠie 48
6.1.3. Metoda schimbării de plan vertical de proiecĠie 50
6.2. Metoda rotaĠiei 52
6.2.1. GeneralităĠi 52
6.2.2. RotaĠia de nivel 53
6.2.3. RotaĠia de front 55
6.2.4. Adevărata mărime a unei figuri plane prin metoda rotaĠiei 58
6.3. Metoda rabaterii 60
6.3.1. GeneralităĠi 60
6.3.2. Robaterea unui plan pe planul orizontal de proiecĠie 61
6.3.3. Robaterea unui plan pe planul vertical de proiecĠie 63
6.3.4. Adevărata mărime a unei figuri plane prin metoda rabaterii 63

Cap.7 Poliedre
7.1. Reprezentare 65
7.2. SecĠiuni plane in poliedre 70
7.2.1. IntersecĠia unui plan cu o prismă 71
7.2.2. IntersecĠia unui plan cu o piramidă 73
7.3. Desfăúuratele unor poliedre mai importante 75

200
Cap.8 Corpuri de rotaĠie
8.1. Reprezentare 79
8.2. SecĠiuni plane în solide de rotaĠie 83
8.2.1. SecĠiunea într-un cilindru circular drept 83
8.2.2. SecĠiunnea într-un con circular drept 84
8.3. Desfăúuratele unor corpuri de rotaĠie mai importante 85

Cap.9 IntersecĠii de corpuri; desfăúuratele lor
9.1. IntersecĠia dintre doi cilindrii cu diametre diferite úi axe 90
perpendiculare
9.2. IntersecĠia sub un unghi oarecare a doi cilindri de 90
diametre diferite
9.3. IntersecĠia dintre un cilindru úi o prismă 92
9.4. IntersecĠia dintre un cilindru úi un con ce pătrunde oblic 93
în cilindru
9.5. IntersecĠia dintre un cilindru úi un poliedru 94
9.6. IntersecĠia unui cilindru cu o sferă 95
9.7. IntersecĠia dintre un con cu o sferă 97
9.8. Racordarea unei secĠiuni circulare la o secĠiune pătrată 98

Cap.10 Linii, suprafeĠe úi corpuri elicoidale
10.1 Linii elicoidale 102
10.1.1. Elicea cilindrică 102
10.1.2. Elicea conică 103
10.1.3. Elicea sferică 104
10.2. SuprafeĠe elicoidale 105
10.2.1. SuprafaĠa elicoidală strâmbă 106
10.2.2. SuprafaĠa elicoidală strâmbă generată de o dreaptă 108
care nu intersectează axa
10.2.3. SuprafaĠa elicoidală dreaptă generată de un segment a 109
cărui dreaptă face un unghi de 90
0
cu axa úi este concurentă cu aceasta
10.2.4. SuprafaĠa elicoidală generată de o dreaptă care nu este 110
concurentă cu axa, dar face un unghi de 90
0
cu aceasta
10.3. Corpuri elicoidale (elipsoide) 111
10.4. Profilul filetelor 114







200
Cap.8 Corpuri de rotaĠie
8.1. Reprezentare 79
8.2. SecĠiuni plane în solide de rotaĠie 83
8.2.1. SecĠiunea într-un cilindru circular drept 83
8.2.2. SecĠiunnea într-un con circular drept 84
8.3. Desfăúuratele unor corpuri de rotaĠie mai importante 85

Cap.9 IntersecĠii de corpuri; desfăúuratele lor
9.1. IntersecĠia dintre doi cilindrii cu diametre diferite úi axe 90
perpendiculare
9.2. IntersecĠia sub un unghi oarecare a doi cilindri de 90
diametre diferite
9.3. IntersecĠia dintre un cilindru úi o prismă 92
9.4. IntersecĠia dintre un cilindru úi un con ce pătrunde oblic 93
în cilindru
9.5. IntersecĠia dintre un cilindru úi un poliedru 94
9.6. IntersecĠia unui cilindru cu o sferă 95
9.7. IntersecĠia dintre un con cu o sferă 97
9.8. Racordarea unei secĠiuni circulare la o secĠiune pătrată 98

Cap.10 Linii, suprafeĠe úi corpuri elicoidale
10.1 Linii elicoidale 102
10.1.1. Elicea cilindrică 102
10.1.2. Elicea conică 103
10.1.3. Elicea sferică 104
10.2. SuprafeĠe elicoidale 105
10.2.1. SuprafaĠa elicoidală strâmbă 106
10.2.2. SuprafaĠa elicoidală strâmbă generată de o dreaptă 108
care nu intersectează axa
10.2.3. SuprafaĠa elicoidală dreaptă generată de un segment a 109
cărui dreaptă face un unghi de 90
0
cu axa úi este concurentă cu aceasta
10.2.4. SuprafaĠa elicoidală generată de o dreaptă care nu este 110
concurentă cu axa, dar face un unghi de 90
0
cu aceasta
10.3. Corpuri elicoidale (elipsoide) 111
10.4. Profilul filetelor 114







201
CONSTRUCTII GEOMETRIE

Cap.11 NoĠiuni geometrice fundamentale
11.1. Originea noĠiunilor geometrice fundamentale 119
11.2. Punctul úi mulĠimea de puncte 119
11.3. Linii úi tipuri de linii 120
11.3.1. Linia dreaptă, linia frintă úi linia curbă 120
11.3.2. Drepte paralele 123
11.3.2.1. Paralela la o dreaptă printr-un punct dat 123
11.3.2.2. Paralela la o dreaptă cu o distanĠă dată 124
11.3.3. Drepte perpendiculare 125
11.3.3.1. Perpendiculara pe o dreptă într-un punct dat 125
11.3.3.2. Perpendiculara dintr-un punct exterior pe o dreaptă 126
11.3.3.3. Perpendiculara la capătul dreptei 126
11.3.3.4. Perpendiculara dintr-un punct dat situat deasupra úi 127
înafara dreptei
11.3.4. ÎmpărĠirea unui segment de dreaptă 128
11.3.4.1. Determinarea mijlocului unui segment 128
11.3.4.2. ÎmpărĠirea unui segment în mai multe părĠi egale 128
11.3.4.3. Reducerea unui segment de dreaptă într-un raport dat 129
11.3.4.4. ÎmpărĠirea unui segment în părĠi proporĠionale cu două 130
segmente date
11.4 Plan.Semiplan 130
11.5 Unghiuri 132
11.5.1. ConstrucĠia unui unghi dat 132
11.5.2. ConstrucĠia unui unghi oarecare egal cu un unghi dat 133
11.5.3. ÎmpărĠirea unghiului în două părĠi egale 135
11.5.3.1. ConstrucĠia bisectorei unui unghi cu ajutorul 135
compasului
11.5.3.2. ÎmpărĠirea unghiului în două părĠi egale a unghiului 136
al cărui vârf se situează în afara desenului
11.5.4. ConstrucĠia unghiurilor cu valori consacrate 136
11.5.5. ConstrucĠia unghiurilor ca sumă sau diferenĠă de unghiuri 140
11.5.5.1. ConstrucĠia unui unghi ca sumă a două unghiuri 141
11.5.5.2. ConstrucĠia unui unghi ca diferenĠă a două unghiuri 141
11.5.5.3. ÎmpărĠirea unghiului într-un număr oarecare de părĠi egale 141
11.5.6. ConstrucĠia unei drepte cu o inclinaĠie dată faĠă de o 142
altă dreaptă
11.5.7. ConstrucĠia unghiului de 180
0
143
11.5.8. ConstrucĠia unghiului de 360
0
143


201
CONSTRUCTII GEOMETRIE

Cap.11 NoĠiuni geometrice fundamentale
11.1. Originea noĠiunilor geometrice fundamentale 119
11.2. Punctul úi mulĠimea de puncte 119
11.3. Linii úi tipuri de linii 120
11.3.1. Linia dreaptă, linia frintă úi linia curbă 120
11.3.2. Drepte paralele 123
11.3.2.1. Paralela la o dreaptă printr-un punct dat 123
11.3.2.2. Paralela la o dreaptă cu o distanĠă dată 124
11.3.3. Drepte perpendiculare 125
11.3.3.1. Perpendiculara pe o dreptă într-un punct dat 125
11.3.3.2. Perpendiculara dintr-un punct exterior pe o dreaptă 126
11.3.3.3. Perpendiculara la capătul dreptei 126
11.3.3.4. Perpendiculara dintr-un punct dat situat deasupra úi 127
înafara dreptei
11.3.4. ÎmpărĠirea unui segment de dreaptă 128
11.3.4.1. Determinarea mijlocului unui segment 128
11.3.4.2. ÎmpărĠirea unui segment în mai multe părĠi egale 128
11.3.4.3. Reducerea unui segment de dreaptă într-un raport dat 129
11.3.4.4. ÎmpărĠirea unui segment în părĠi proporĠionale cu două 130
segmente date
11.4 Plan.Semiplan 130
11.5 Unghiuri 132
11.5.1. ConstrucĠia unui unghi dat 132
11.5.2. ConstrucĠia unui unghi oarecare egal cu un unghi dat 133
11.5.3. ÎmpărĠirea unghiului în două părĠi egale 135
11.5.3.1. ConstrucĠia bisectorei unui unghi cu ajutorul 135
compasului
11.5.3.2. ÎmpărĠirea unghiului în două părĠi egale a unghiului 136
al cărui vârf se situează în afara desenului
11.5.4. ConstrucĠia unghiurilor cu valori consacrate 136
11.5.5. ConstrucĠia unghiurilor ca sumă sau diferenĠă de unghiuri 140
11.5.5.1. ConstrucĠia unui unghi ca sumă a două unghiuri 141
11.5.5.2. ConstrucĠia unui unghi ca diferenĠă a două unghiuri 141
11.5.5.3. ÎmpărĠirea unghiului într-un număr oarecare de părĠi egale 141
11.5.6. ConstrucĠia unei drepte cu o inclinaĠie dată faĠă de o 142
altă dreaptă
11.5.7. ConstrucĠia unghiului de 180
0
143
11.5.8. ConstrucĠia unghiului de 360
0
143


202
Cap.12 Cercul
12.1 Elementele cercului 144
12.2 ConstrucĠia grafică a cercului 145
12.2.1. ConstrucĠia cercului când se cunosc poziĠia centrului úi raza 145
12.2.2. ConstrucĠia cercului când se cunosc două puncte situate 146
pe cerc úi raza
12.2.3. ConstrucĠia cercurilor care trec prin două puncte 146
12.2.4. ConstrucĠia cercului care trece prin trei puncte necoliniare 147
12.3. Determinarea grafică a unora din elementele cercului 147
12.3.1. Determinarea centrului unui punct dat 147
12.3.2. Determinarea centrului unui cerc când se dă arcul AB 148
12.3.3. Determinarea arcului de cerc cu centrul în afara 148
planului de lucru cunoscând o coardă úi săgeata
12.3.4. Determinarea lungimii unui semicerc 149
12.3.5. Determinarea săgeĠii când se cunoaúte coarda úi un punct 150
de pe cerc
12.3.6. Determinarea lungimii unui arc oarecare AB al unui cerc 150
de rază R
12.4. ÎmpărĠirea cercului în părĠi egale 151
12.4.1. ÎmpărĠirea cercului în două în patru úi în opt părĠi egale 151
12.4.2. ÎmpărĠirea cercului în trei, în úase úi în douăsprezece 152
părĠi egale
12.4.3. ÎmpărĠirea cercului în cinci úi în zece părĠi egale 153
12.4.4. ÎmpărĠirea cercului în úapte părĠi egale 154
12.4.5. ÎmpărĠirea cercului în nouă úi în douăzeci de părĠi egale 155
12.4.6. ÎmpărĠirea cercului într-un număr oarecare de părĠi egale 155
12.5. Tangenta. Cercuri tangente 156
12.5.1. Tangenta la cerc 156
12.5.2. Tangenta dintr-un punct exterior la cerc 157
12.5.3. Tangente exterioare la două cercuri 158
12.5.4. Tangente interioare la două cercuri 159
12.5.5. Cercuri tangente interior 159
12.5.6. Cercuri tangente exterior 160
12.6. Cercuri concentrice 161
12.6.1. Cercuri concentrice interior 161
12.6.2. Cercuri concentrice exterior 161

Cap.13 Racordări
13.1. Elementele racordării 162
13.2. Racordarea a două drepte 163
13.2.1. Racordarea a două drepte cu un arc de cerc de rază dată 163

202
Cap.12 Cercul
12.1 Elementele cercului 144
12.2 ConstrucĠia grafică a cercului 145
12.2.1. ConstrucĠia cercului când se cunosc poziĠia centrului úi raza 145
12.2.2. ConstrucĠia cercului când se cunosc două puncte situate 146
pe cerc úi raza
12.2.3. ConstrucĠia cercurilor care trec prin două puncte 146
12.2.4. ConstrucĠia cercului care trece prin trei puncte necoliniare 147
12.3. Determinarea grafică a unora din elementele cercului 147
12.3.1. Determinarea centrului unui punct dat 147
12.3.2. Determinarea centrului unui cerc când se dă arcul AB 148
12.3.3. Determinarea arcului de cerc cu centrul în afara 148
planului de lucru cunoscând o coardă úi săgeata
12.3.4. Determinarea lungimii unui semicerc 149
12.3.5. Determinarea săgeĠii când se cunoaúte coarda úi un punct 150
de pe cerc
12.3.6. Determinarea lungimii unui arc oarecare AB al unui cerc 150
de rază R
12.4. ÎmpărĠirea cercului în părĠi egale 151
12.4.1. ÎmpărĠirea cercului în două în patru úi în opt părĠi egale 151
12.4.2. ÎmpărĠirea cercului în trei, în úase úi în douăsprezece 152
părĠi egale
12.4.3. ÎmpărĠirea cercului în cinci úi în zece părĠi egale 153
12.4.4. ÎmpărĠirea cercului în úapte părĠi egale 154
12.4.5. ÎmpărĠirea cercului în nouă úi în douăzeci de părĠi egale 155
12.4.6. ÎmpărĠirea cercului într-un număr oarecare de părĠi egale 155
12.5. Tangenta. Cercuri tangente 156
12.5.1. Tangenta la cerc 156
12.5.2. Tangenta dintr-un punct exterior la cerc 157
12.5.3. Tangente exterioare la două cercuri 158
12.5.4. Tangente interioare la două cercuri 159
12.5.5. Cercuri tangente interior 159
12.5.6. Cercuri tangente exterior 160
12.6. Cercuri concentrice 161
12.6.1. Cercuri concentrice interior 161
12.6.2. Cercuri concentrice exterior 161

Cap.13 Racordări
13.1. Elementele racordării 162
13.2. Racordarea a două drepte 163
13.2.1. Racordarea a două drepte cu un arc de cerc de rază dată 163

203
13.2.1.1. Metoda paralelelor 163
13.2.1.2. Metoda bisectoarei 164
13.2.2. Racordarea a două drepte cu un arc de cerc fiind dat unul 164
din punctele de racordare
13.2.3. Racordarea a două drepte paralele cu un arc de cerc fiind 165
date punctele de racordare
13.2.4. Racordarea a două drepte perpendiculare cu un arc de cerc 166
de rază dată
13.2.5. Racordarea a două drepte paralele prin două arce de cerc 167
fiind date punctele de racordare
13.2.6. Racordarea a două perechi de drepte paralele egal depărtate 167
între ele prin două arce de cerc fiind date punctele de racordare
13.3. Racordarea unei drepte cu un cerc dat 168
13.3.1. Racordarea unei drepte cu un cerc de rază dată 168
13.3.2. Racordarea unei drepte cu un cerc fiind dat punctul de 169
racordare de pe dreaptă
13.3.3. Racordarea unei drepte cu un cerc fiind dat punctual de 169
racordare de pe cerc
13.3.4. Racordarea unei drepte cu un cerc printr-un arc de cerc 170
tangent exterior într-un punct dat de pe cerc
13.3.5. Racordarea unei drepte cu un cerc printr-un arc de cerc 171
tangent interior într-un punct dat de pe cerc
13.4. Racordarea a două cercuri 172
13.4.1. Racordarea a două cercuri cu un arc de cerc de rază dată 172
tangent exterior la cercurile date
13.4.2. Racordarea a două cercuri cu un arc de cerc de rază dată 172
tangent interior la cercurile date
13.4.3. Racordarea a două cercuri cu un arc de cerc de rază dată 173
tangent interior la unul úi exterior la celălalt cerc

Cap.14 Curbe
14.1. Curbe plane 174
14.1.1. Curbe definite prin arce de cerc 174
14.1.1.1. ConstrucĠia ovoidului când se cunoaúte axa mică 174
14.1.1.2. ConstrucĠia ovalului când se cunoaúte axa mare 175
14.1.1.3. ConstrucĠia ovalului când se cunosc axele 176
14.1.1.4. ConstrucĠia ovalului prin metoda dreptunghiului 177
14.1.2. Spirale 177
14.1.2.1. Spirale definite prin arce de cerc 177
14.1.2.1.1. ConstrucĠia spiralei cu două centre 178
14.1.2.1.2. ConstrucĠia spiralei cu trei centre 178

203
13.2.1.1. Metoda paralelelor 163
13.2.1.2. Metoda bisectoarei 164
13.2.2. Racordarea a două drepte cu un arc de cerc fiind dat unul 164
din punctele de racordare
13.2.3. Racordarea a două drepte paralele cu un arc de cerc fiind 165
date punctele de racordare
13.2.4. Racordarea a două drepte perpendiculare cu un arc de cerc 166
de rază dată
13.2.5. Racordarea a două drepte paralele prin două arce de cerc 167
fiind date punctele de racordare
13.2.6. Racordarea a două perechi de drepte paralele egal depărtate 167
între ele prin două arce de cerc fiind date punctele de racordare
13.3. Racordarea unei drepte cu un cerc dat 168
13.3.1. Racordarea unei drepte cu un cerc de rază dată 168
13.3.2. Racordarea unei drepte cu un cerc fiind dat punctul de 169
racordare de pe dreaptă
13.3.3. Racordarea unei drepte cu un cerc fiind dat punctual de 169
racordare de pe cerc
13.3.4. Racordarea unei drepte cu un cerc printr-un arc de cerc 170
tangent exterior într-un punct dat de pe cerc
13.3.5. Racordarea unei drepte cu un cerc printr-un arc de cerc 171
tangent interior într-un punct dat de pe cerc
13.4. Racordarea a două cercuri 172
13.4.1. Racordarea a două cercuri cu un arc de cerc de rază dată 172
tangent exterior la cercurile date
13.4.2. Racordarea a două cercuri cu un arc de cerc de rază dată 172
tangent interior la cercurile date
13.4.3. Racordarea a două cercuri cu un arc de cerc de rază dată 173
tangent interior la unul úi exterior la celălalt cerc

Cap.14 Curbe
14.1. Curbe plane 174
14.1.1. Curbe definite prin arce de cerc 174
14.1.1.1. ConstrucĠia ovoidului când se cunoaúte axa mică 174
14.1.1.2. ConstrucĠia ovalului când se cunoaúte axa mare 175
14.1.1.3. ConstrucĠia ovalului când se cunosc axele 176
14.1.1.4. ConstrucĠia ovalului prin metoda dreptunghiului 177
14.1.2. Spirale 177
14.1.2.1. Spirale definite prin arce de cerc 177
14.1.2.1.1. ConstrucĠia spiralei cu două centre 178
14.1.2.1.2. ConstrucĠia spiralei cu trei centre 178

204
14.1.2.1.3. ConstrucĠia spiralei cu patru centere 179
14.1.2.2. Spirale definite ca rotaĠii 180
14.1.2.2.1. ConstrucĠia spiralei lui Arhimede când se cunoaúte 180
pasul spiralei
14.1.2.2.1. ConstrucĠia spiralei hiperbolice când se cunoaúte distanĠa 181
asimptotei faĠă de originea coordonatelor
14.1.3. Curbe conice 182
14.1.3.1. Elipsa. ConstrucĠia elipsei când se cunosc axele 182
14.1.3.2. Parabola 184
14.1.3.2.1. ConstrucĠia parabolei când se cunosc vârful A, 185
axa AX úi un punct M
14.1.3.2.2. ConstrucĠia parabolei când se cunosc directoarea 186
úi focarul
14.1.3.3. Hiperbola. ConstrucĠia hiperbolei când se cunosc 187
distanĠele dintre focare úi dintre vârfuri
14.1.4. Curbe ciclice 189
14.1.4.1. ConstrucĠia evolventei 189
14.1.4.2. ConstrucĠia cicloidei 190
14.1.4.3. ConstrucĠia epicicloidei 191
14.1.4.4. ConstrucĠia hipocicloidei 193
14.2. Curbe în spaĠiu. Elicea 193
14.2.1. ConstrucĠia elicei cilindrice 194
14.2.2. ConstrucĠia elicei conice 195

Bibliografie 196

Cuprins 198


204
14.1.2.1.3. ConstrucĠia spiralei cu patru centere 179
14.1.2.2. Spirale definite ca rotaĠii 180
14.1.2.2.1. ConstrucĠia spiralei lui Arhimede când se cunoaúte 180
pasul spiralei
14.1.2.2.1. ConstrucĠia spiralei hiperbolice când se cunoaúte distanĠa 181
asimptotei faĠă de originea coordonatelor
14.1.3. Curbe conice 182
14.1.3.1. Elipsa. ConstrucĠia elipsei când se cunosc axele 182
14.1.3.2. Parabola 184
14.1.3.2.1. ConstrucĠia parabolei când se cunosc vârful A, 185
axa AX úi un punct M
14.1.3.2.2. ConstrucĠia parabolei când se cunosc directoarea 186
úi focarul
14.1.3.3. Hiperbola. ConstrucĠia hiperbolei când se cunosc 187
distanĠele dintre focare úi dintre vârfuri
14.1.4. Curbe ciclice 189
14.1.4.1. ConstrucĠia evolventei 189
14.1.4.2. ConstrucĠia cicloidei 190
14.1.4.3. ConstrucĠia epicicloidei 191
14.1.4.4. ConstrucĠia hipocicloidei 193
14.2. Curbe în spaĠiu. Elicea 193
14.2.1. ConstrucĠia elicei cilindrice 194
14.2.2. ConstrucĠia elicei conice 195

Bibliografie 196

Cuprins 198

TRAIAN VALERIU POPESCU GEOMETRIE DESCRIPTIV

Editura Universitaria Craiova, 2004

Referent tiin ific: Prof.univ.dr.ing. Filip Ciolacu Prof.univ.dr.ing. Gheorghe Gherghina

Copyright © 2004 Universitaria Toate drepturile sunt rezervate Editurii Universitaria

Descrierea C.I.P. a Bibliotecii Na ionale POPESCU TRAIAN VALERIU Geometrie descriptiv , Traian Valeriu Popescu Editura Universitaria, Craiova, 2004 204 p. 21 cm Bibliografie

ISBN: 973 – 8043 – 259 - 9
Redactor: Octavian Lohon Tehnoredactor: dr.ing. Traian Valeriu Popescu Copert : dr.ing. Traian Valeriu Popescu

Bun de tipar: 10.10.2004 Ap rut: 2004 Tipografia Universit ii din Craiova Str. Brestei, nr.156A , Craiova, Dolj, România Tel: +40 251 598054
Tip rit în ROMÂNIA

GEOMETRIE DESCRIPTIV .

.

7 . În 1799 francezul GASPARD MONGE. În acest fel se pot reprezenta corpurile din spa iu tridimensional în spa iul cu dou dimensiuni (foaia de hârtie). în lucrarea GEOMETRIE DESCRIPTIVE descrie metoda dublei proiec ii ortogonale care const în proiec ia corpurilor din spa iu pe dou plane principale de proiec ie perpendiculare între ele. prin esen . Construc ia reprezent rilor grafice tratate de geometria descriptiv se bazeaz pe metoda proiec iilor care deriv din mecanismul vederii umane. reprezentare numit epur care apoi d posibilitatea cunoa terii corpului cu ajutorul proiec iilor deducându-se atât forma i dimensiunile. Geometria descriptiv este. În cazul în care aceste dou plane nu sunt suficiente pentru definirea corpului din spa iu atunci se folose te un al treilea plan perpendicular pe cele dou plane H i V numit i plan de profil (lateral) L . planul orizontal H planul frontal (vertical) V . o tiin grafic . Geometria descriptiv este tiin a care studiaz metodele de reprezentare exacte ale corpurilor prin metoda proiec iilor.INTRODUCERE Defini ie. cât i pozi ionarea în spa iu.

1.1 Generalit i Sistemele de proiec ie folosite de geometria descriptiv asociaz elemente de baz ale vederii umane (teoremele privind fasciculele de lumin ) cu elemente geometrice componente ale sistemului de proiec ie respectiv. Reprezentarea unui corp prin proiec ie se ob ine ducând prin punctele aferente conturului raze vizuale (de proiec ie) numite proiectante. . SISTEME DE PROIEC IE 1. la intersec ia lor cu planul de proiec ie (planul pe care se face proiec ia) dau pe acesta imaginea (proiec ia) corpului.1. 1.dreptele sau razele vizuale care trec prin punctele caracteristice (A i B) ale corpului i intersecteaz planul de proiec ie [P] în a i b.suprafa a P pe care se proiecteaz obiectul (dreapta AB).punctul 0 (ochiul observatorului). . . adic linii drepte care.1) : . numit plan de proiec ie. care constituie proiec ia punctelor A i B.1 8 . numit centru de proiec ie.punctele a i b ob inute pe planul [P]. numite proiectante. Elementele de baz ale unei proiec ii sunt (Fig. Fig.

1. acestea determin punctele a i b la intersec ia lor cu planul de proiec ie. Fig.proiec ia paralel sau cilindric (Fig. când direc ia de proiec ie este perpendicular pe planul de proiec ie P . proiec ia paralel ortogonal (Fig. proiec ia proiec ie se afl la distan infinit fa de corp.La proiec ia corpului AB pe planul de proiec ie [P] se duc din centrul 0 de proiec ie proiectante prin punctele caracteristice A i B.1.proiec ia central sau conic (Fig. deform ri care se produc dup anumite teoreme geometrice specifice fiec rui sistem în parte.2 Oricare ar fi sistemul de proiec ie utilizat. care transform corpul din spa iul tridimensional într-o imagine în spa iul bidimensional (foaia de hârtie).1. . În raport de distan a centrului de proiec ie fa corpului din spa iu se realizeaz prin dou metode: . 9 . proiec ia paralel este de dou feluri: proiec ia paralel oblic (Fig. La rândul ei.1. 1. corpurile din spa iu apar deformate în proiec ia din planul de proiec ie datorit mecanismului fasciculelor de lumin .2a) când centrul de proiec ie se afl la o distan finit fa de corp.2c).c) când centrul de de corp.2 b.2b) când direc ia de proiec ie este înclinat fa de planul de proiec ie P .

Defini ie. unde toate coordonatele sunt pozitive (Tab. cel mai utilizat în tehnic fiind Diedrul I. Gaspard Monge a definit sistemul de proiec ie ortogonal format de dou plane de proiec ie perpendiculare între ele. între aceste îl încadr m într-un sistem de referin denumit sistem de Fig. denumite diedre (Fig. trebuie s proiec ie. Având în vedere c spa iul este infinit i c planele sunt suprafe e infinite. 1.Pentru reprezentarea corpurilor DESENUL TEHNIC utilizeaz metoda proiec iei cilindrice ortogonale. planul de proiec ie orizontal H i planul de proiec ie vertical V . b. 10 . 1.2 Sisteme de referin Pentru a proiecta un corp oarecare din spa iu pe un plan de proiec ie. 1. care se intersecteaz dup dreapta Ox (O în dreapta) numit linie de p mânt. împ r irea spa iului se consider în 4(patru) subspa ii. Sistemul de proiec ie reprezint un ansamblu de elemente i metode care permit trecerea de la un spa iu cu un num r de dimensiuni la un alt spa iu cu un alt num r de dimensiuni.3 a. Defini ie. 1.1). Diedrul este figura format de dou semiplane m rginite de dreapta lor de intersec ie (por iunea din spa iu cuprins semiplane).3).

L . Sistemul de i L a c ror intersec ie dou câte dou formeaz sistemul fiind de axe rectangulare OXZY este cel mai utilizat sistem de referin denumit triedrul ortogonal de proiec ie. V i V numit plan lateral L . linia de p mânt Ox axa secundar Oy axa secundar Oz originea axelor O H H H V .1.2 DIEDRUL / Coordonata I + + + II + _ + III + _ _ IV + + _ V _ + + VI _ _ + VII VIII _ _ _ _ + _ Abscisa Dep rtarea Cota 11 . V V L . cel mai utilizat în tehnic fiind triedrul I unde coordonatele sunt pozitive (Tab.Tabelul 1.1 DIEDRUL / Coordonata Dep rtarea Cota I + + II + III IV + - Nu tot timpul acest sistem de proiec ie poate defini complet corpul din spa iul tridimensional. din aceast cauz . Fig. nota iile consacrate fiind de cele opt diedre. Tabelul 1. 1. L Având în vedere infinitatea spa iului i a suprafe elor împ r irea spa iului se consider în 8 (opt) subspa ii denumite triedre. pentru u urin a limbajului i a construc iilor în literatura de specialitate se folose te denumirea de diedru i pentru triedre.2).4. Gaspard Monge a introdus sistemului de proiec ie anterior prezentat un al treilea plan de proiec ie perpendicular pe planele H plane H .

c. i 12 .1. 1.3 Sisteme de reprezentare Sistemele cele mai utilizate în DESENUL TEHNIC sunt: Perspectiva este sistemul de reprezentare care are la baz proiec ia central pe un plan de proiec ie [P]. Fig.5. Este folosit cu prec dere în arhitectur construc ii. Fig. 1. a ezat între corp i centrul de proiec ie (ochiul observatorului).a.4 b.

b. 1.1.6.Fig. 1. Fig.7 Se alege în a a fel proiec ia corpului astfel încât diversele fe e ale lui s fie paralele cu planele de proiec ie. i planele verticale de front V i de Fig. astfel încât fe ele corpului s se proiecteze în “adev rata” lor m rime pe planele de proiec ie. Dup proiec ia corpului pe cele trei plane de proiec ie ale sistemului de referin (triedrul ortogonal de proiec ie OXZY) se procedeaz la 13 . planul orizontal H profil L .5 a. 1.6 Fig. Dubla proie ie ortogonal este sistemul de reprezentare cunoscut sub denumirea de METODA MONGE i are la baz proiec ia paralel ortogonal pe dou sau mai multe plane de proiec ie perpendiculare între ele.

c. Defini ie. Fig.8 b.rabaterea planelor. c).7. Un corp în spa iu (structur spa ial ) poate fi proiectat cu unghiuri drepte pe ase planuri care formeaz suprafa a unui cub (Fig. Rabaterea se face în jurul axelor sistemului rectangular OXZY cu 900 . planul orizontal H înspre în jos iar planul de profil L lateral spre spate. Epura este desenul care con ine rezolvarea grafic a unor probleme de geometrie în spa iu prin intermediul geometriei descriptive. figura asfel ob inut se nume te epur . pân când se suprapun pe extensia planului vertical (foaia de hârtie). 1.8 a.1. 14 .1. A B E E E C F D vedere din dreapta vedere de jos F B vedere din stinga A din fata F vedere din spate E1 G C G D H H G1 G vedere de sus H Fig. b. a.

9. Fig. 15 .9 Reprezentarea cotat este sistemul de reprezentare a suprafe elor i utilizeaz atât elemente geometrice ( proiec ia paralel ortogonal pe planul de proiec ie orizontal H ) cât i elemente numerice ce definesc cotele ( adâncimi sau în l imi ).Aceast reprezentare cunoscut sub denumirea celor “6 proiec ii principale” nu ofer tot timpul proiec ia elementelor geometrice ale corpului în adev rata m rime pe planele de proiec ie datorit deform rilor imaginilor din spa iul tridimensional în spa iul bidimensional. 1.1. oblic sau ortogonal i prin care se urm re te ca imaginea ob inut s sugereze spa ial corpul. Reprezentarea axonometric este sistemul de reprezentare a corpurilor din spa iu pe un singur plan de proiec ie P numit plan axonometric prin proiec ie paralel . Fig. Metoda folose te raportarea prealabil la triedrul ortogonal OXYZ.

10 Fig. 16 .10.11 Liniile de plutire Carcasa unei nave are o form destul de complicat .12. 1.11) i se utilizeaz în topografie i cartografie.1. 1.1. Fig. Pentru reprezentare se duc trei sisteme de plane verticale i se construiesc intersec iile lor cu suprafa a exterioar a carcasei.Curbele de nivel. Fig. Urma din plan rezultat dup intersec ia unei forme de relief cu un plan P paralel cu planul de proiec ie orizontal H de cot zero (plan de compara ie – nivelul constant al m rii) se nume te curb de nivel (Fig.1. Fig.

VI se numesc linii de plutire. 1. curbele de intersec ie corespunz toare A. iar în vederea lateral prin linii curbe. B. vertical. . Pe vederea lateral a carcasei. planele de coast sunt planele perpendiculare pe axa longitudinal a navei. 17 . . Toate liniile de plutire se ob in în plan în m rime natural . .12 Planele secante se duc: a. paralel cu axa longitudinal a navei. 10. perpendicular pe axa longitudinal a navei. vertical. curbele de intersec ie I . iar pe vederea din fa ( i din spate) prin linii curbe. orizontal. 2.Fig. 1. precum i pe vederea de sus (dinspre pror ) i din spate (dinspre pup ). b. fiind curbele pe care le traseaz apa pe carcasa navei pe m sur ce aceasta se scufund în func ie de greutatea înc rc turii. . sunt reprezentate în plan i pe vederea lateral prin linii drepte. liniile de plutire sunt reprezentate de drepte orizontale. . c. C sunt reprezentate în plan i pe vederea din fa din spate) prin linii drepte. Curbele de (i intersec ie 0.

2. PUNCTUL 2.1 Reprezentarea punctului în epur Folosind cele dou plane de proiec ie perpendiculare ( [H] –

orizontal i [V] – vertical ) care se intersecteaz dup dreapta (OX) – ax de proiec ie sau linie de p mânt, un punct A din spa iu se va proiecta pe [H] în a – proiec ia orizontal a punctului i pe [V] în a’– proiec ia vertical a punctului. Distan a de la punctul A la [H] se nume te cot i se

noteaz cu z, iar distan a de la punctul A la [V] se nume te dep rtare i se noteaz cu y , (Fig. 2.1).

Fig. 2.1

Fig. 2.2

Prin rotirea [H] în sensul acelor de ceasornic pân la suprapunerea peste [V] se ob ine epura, (Fig. 2.2). EPURA este reprezentare plan conven ional a corpurilor spa iale, proiectate ortogonal pe planele de proiec ie, utilizând numai axele de proiec ie. În proiec ia dublu ortogonal (sistemul Monge), un punct A din spa iu este definit în epur de dou proiec ii a i a’, iar dou proiec ii aflate pe aceea i linie de ordine definesc un punct din spa iu.

2.2 Punctul în diedre Diedrul – unghiul format între dou plane care se intersecteaz . În cazul proiec iei ortogonale, planele [H] i [V] împart spa iul în 4 diedre

18

(Fig.2.3), notate I, II, III i IV. În Fig. 2.4 sunt prezentate în epur puncte situate în cele 4 diedre. În func ie de diedrul în care sunt con inute, semnele lui z i y sunt pozitive sau negative, (Tab. 2.1).

Diedrul Coordonata

I + +

II – +

III IV – – + –

Dep rtarea Cota

Fig. 2.3

Fig. 2.4 2.3 Punctul în triedre Unghiul format de 3 plane concurente se nume te unghi triedru. În cazul folosirii celui de-al treilea plan de proiec ie [W] – plan lateral de proiec ie, care este perpendicular pe [H] i [V], un punct A din spa iu (Fig.

19

2.5) va avea i o a treia proiec ie a’’. Distan a de la punctul A la planul [W] se nume te abscis i se noteaz cu x. Epura se ob ine prin rotirea planului

[H] în sensul acelor de ceasornic i prin rotirea planului [W] în sens invers acelor de ceasornic, pân se suprapun peste [V] (Fig. 2.6). Proiec ia a’’ descrie în aceast rota ie un arc de cerc de raz egal cu dep rtarea. Planele [H], [V] i [W] împart spa iul în 8 triedre, notate cu I, II, III, ... VIII. Puncte situate în cele opt triedre sunt prezentate în epur în Fig. 2.7, iar în Tab. 2.2 este sistematizat semnul coordonatelor x, y i z în cele 8 triedre. Tabelul 2.2 Triedrul I Semnul x + Semnul y + Semnul z + II III IV + + + – – + + – – V – + + VI VII VIII – – – – – + + – –
z

a'
cota z x

az 0

a''

abscisa x dep[rtarea y

ax

ay1

a

ay
y

Fig. 2.5

Fig. 2.6
Triedrul III c z cy

Triedrul I
z

a'
x

az

a'' ay1

ax

0

b' b

Triedrul II b''

z

bz by 0

x cy1

cx

O

ay a
y

x

bx

by1

c''

c'

cz y

y

20

x

dx

Triedrul IV z 0

dy1

d

dy

d'

dz y

d''

Fig. 2.7 2.4 Puncte situate în plane bisectoare Aceste puncte au distan a egal cu cota. Se cunosc dou plane bisectoare: planul bisector unu care împarte diedrele unu i trei în a a fel încât toate punctele acestui plan au dep rtarea egal cu cota i planul bisector doi care împarte diedrele doi i patru în a a fel încât toate punctele acestui plan au dep rtarea egal Conven ional, aceste plane se noteaz [B1] i [B2],(Fig. 2.8). cu cota.

Fig. 2.8

21

e’) [B2]. 2. proiec iile e i e’ fiind simetrice fa linia de p mânt.Dac E (e. Epura unui astfel de punct va arata ca în Fig. 2. atunci cota va fi egal cu dep rtarea i ambele vor fi pozitive.6 Puncte situate în planele de proiec ie Caracteristica unor astfel de puncte este c una din coordonatele descriptive este egal cu zero i. g’) [B1] i H (e.9 Idem cu punctele F (f. una din proiec ii se va 22 . 2. de Fig. 2. (Fig. G (g. În aceast situa ie.9). f’) [B2]. e’) [B1] i se g se te în diedrul I. aceste puncte au atât cotele cât i dep rt rile egale cu zero. prin urmare. 2.9. proiec iile orizontale i verticale se vor confunda cu îns i punctul din spa iu.5 Puncte situate pe linia de p mânt Sunt situate pe dreapta de intersec ie dintre planele [H] i [V] .(OX) i apar in concomitent ambelor planuri deci.

2.11 i din epurele punctelor (Fig. . deoarece are dep rtarea mai mare decât cota. J. sub B1 .9). 2.5 sunt prezentate în Fig. i ambele sunt pozitive. 2. 2.B (b.confunda cu îns i punctul din spa iu .11). 2.12).2.4 i 2. 2. Aceast succesiune de pozi ii se nume te alfabetul punctului.C (c.10 2. Comparând cele 17 pozi ii ale punctelor de la A la S din Fig.A (a. K. a’) H a’ A a’ Ox .3. b’) – situat în diedrul I. c’) B1 Cc Cc .7 Alfabetul punctului Sintetizând cele expuse la reprezentarea punctului. se poate concluziona c : un punct poate ocupa 17 pozi ii în regiunile spa iului limitat la planele de proiec ie i planele bisectoare (Fig. Fig. 2. rezult urm toarele: . L din Fig. (punctele I. . 2. 23 .10. în timp ce cealalt proiec ie se va g si pe linia de p mânt. Epurele tuturor punctelor prezentate la punctele: 2.

. . g’) B2 Gg Gg – ambele proiec ii coincid. . . dep rtarea este pozitiv cota negativ .P (p. sub B2 .dep rtarea zero. semne Ox rezult c dep rtarea este negativ caracteristice diedrului II.F (f. i cota este mai mic decât 24 . în diedrul IV. . . n’) Vi n’ N n Ox . d’) – situat în diedrul I. l’) B1 Ll Ll . . cota mai mare decât dep rtarea în valoare i ambele negative. . sub B2 . p’) – în diedrul IV.G (g.M (m. deasupra lui B1 . j’) Hp j J j’ Ox . . .J (j.S (s. i’) – în diedrul II.cota egal cu dep rtarea în valoare i ambele negative.I (i.K (k.. cota negativ . m’) – în diedrul III.E (e.L (l. r’) B2 Rr Rr .R (r. deoarece are cota mai mare decât dep rtarea în valoare absolut (cota este pozitiv iar dep rtarea negativ ). deoarece are dep rtarea mai mic decât cota. în valoare absolut dep rtarea. . . i ambele sunt pozitive.N (n. k’) – în diedrul III.cota egal cu dep rtarea în valoare absolut . în valoare absolut cota este mai mare decât dep rtarea. dep rtarea pozitiv iar cota negativ .O (o. s’) – deasupra lui B1 în diedrul IV. . e’) Vs e’ E e Ox . deasupra lui B1 .D (d. deci cota este egal cu dep rtarea absolut i fiind situate ambele deasupra lui i cota este pozitiv . o’) Ox cota i dep rtarea egale cu zero. f’) – situat în diedrul II. deasupra lui B2 .

Vs B2 3 z (-y) E 2 B1 F G 4 f' d' D C B 1 g' c' i' b' I x Hp j J ix k K gx l fx m k' s' l' r' dx cx bx p d r c s b S A a Ha y (-x) 5 8 R P L M 6 m' p' N Vi y (-z) 7 Fig. 2.12 25 . 2.11 j k l m sx x s' r r' s p p' n' m' l' k' rx px n nx mx lx kx jx j' ix gx fx e ex d c b a i' i g g' f dx cx f' e' d' c' b' bx ax a' 0 0 0’ 0x 0 X T Fig.

1 Urmele dreptei Urmele dreptei: punctele în care dreapta din spa iu intersecteaz planele de proiec ie. d’). 0.2 Pozi iile remarcabile (particulare) ale unei drepte 3.3 DREAPTA 3. H (x.1 sunt prezentate proiec iile urmelor pe epura dreptei D (d. deci. deci poate avea trei urme. O dreapt oarecare poate intersecta cele trei plane de proiec ie. se noteaz cu H (h. 3. 3. W (0. H [H]. z). 26 .1 3. V (x. V [V].1 Drepte paralele cu planele de proiec ie: Dreapta de nivel (orizontala) – dreapta paralel cu [H]. X 0 Fig. Punctul de intersec ie dintre o dreapt D i planul [H] se nume te urm orizontal . Punctul de intersec ie dintre o dreapt D i planul [V] se nume te urm vertical . deci. z). W [W].2. Fig. 3. proiec ia vertical va fi paralel cu linia de p mânt Ox . Punctele ce definesc o astfel de dreapt se vor g si la aceea i distan fa de [H].w’). 0). Punctul de intersec ie dintre o dreapt D i planul [W] se nume te urm lateral . h’). y. deci toate punctele orizontalei au aceea i cot .2. y. v’). se noteaz cu V (v. se noteaz cu W (w. În Fig. iar proiec ia orizontal poate fi înclinat oricum fa de Ox . deci.

3 Dreapta de profil – dreapt paralel cu [W].2 cu [V]. 3. Punctele ce o definesc se vor g si la aceea i distan fa de [W]. Fig. 3. iar proiec iile orizontal z i vertical sunt perpendiculare pe Ox . Fig. înclinat fa b x 0 y' y Fig. proiec ia orizontal va fi paralel cu de Ox . g' d' i' x O g'' d'' i'' y' g d i y Fig.z x 0 y' y Fig. deci toate punctele dreptei de profil au aceea i abscis . Punctele ce o definesc se vor g si la aceea i distan fa de [V].4. z Ox i cea vertical . 3.3. 3. deci toate Dreapta de front (frontala) – dreapt paralel punctele frontalei au aceea i dep rtare. 3.4 27 .

Fig.6 28 .2 Drepte perpendiculare pe planele de proiec ie: Dreapta vertical – dreapt perpendicular pe [H] i simultan paralel cu [V] i [W].6. Proiec ia orizontal se reduce la un punct iar proiec iile vertical i lateral vor fi paralele cu axa secundar de proiec ie Oz . 3. e' d' f' x z e'' d'' f'' 0 y' e=f y Fig. 3. Punctele ce o definesc au atât abscisele cât i dep rt rile egale.5 Dreapta de cap t – dreapta perpendicular pe [V]. i lateral sunt perpendiculare pe Ox i b=c z b'' d'' c'' 0 x y' b d c y Fig. Proiec ia vertical se reduce la un punct iar proiec iile orizontal pe Oz .3. 3. Fig.2.5. 3. Punctele ce o definesc au abscisele i cotele egale.

Fig. z a' d' b' a''=b'' 0 x y' a d b y Fig. Fig.7.Dreapta fronto-orizontal – dreapta perpendicular pe [W]. proiec iile orizontal i lateral se suprapun pe axele de proiec ie Ox i Oz . Proiec ia lateral se reduce la un punct.9. 3.8 Dreapta con inut în planul vertical [V] – frontala de dep rtare zero. 3. este simultan o dreapt de nivel i o dreapt frontal . dar i paralel cu [H] i [V].2. z a'=aX x a d b y d' b'=bX 0 a''=aY b''=bY d'' y' Fig.7 3.3 Drepte con inute în planele de proiec ie: Dreapta con inut în planul orizontal [H] – orizontala de cot zero. Punctele ce o definesc vor avea acelea i cote i dep rt ri. proiec iile vertical i lateral se suprapun pe axele de proiec ie Ox i Oy . 3. 3. 3. Proiec ia orizontal se confund cu îns i dreapta. Fig.8. Proiec ia vertical se confund cu îns i dreapta. 29 .

i vertical se suprapun pe axele de proiec ie Oy i Oz .11. 3. 3. în timp ce proiec ia pe cel de al treilea plan se va reduce la un punct ce se confund cu originea axelor. Fig. 3. Aceste drepte i epurele lor sunt prezentate în Fig. 3. Denumirile i propriet ile unor astfel de drepte sunt acelea i ca i pentru dreptele perpendiculare pe unul din planele de proiec ie ( verticala.4 Drepte ce coincid cu una din axele de proiec ie O dreapt ce coincide cu una din axele de proiec ie va avea proiec iile ei pe planele adiacente. fronto .Fig.10.10 Dreapta con inut în planul lateral [W] – dreapta de profil cu abscisele zero. confundate chiar cu axa respectiv . Proiec ia lateral se confund cu dreapta iar proiec iile orizontal 3.9 z g'=gZ d'' h'=hZ 0 x g=gY d h=hY y y' G=g'' D=d'' H=h'' Fig.orizontala i dreapta de cap t ). 30 .2.

e'=e'' d'=d'' f '=f '' b=b' 0 x d=d' g 0=a''=b'' d=d'' 0=e=f 0=g'=f ' h a=a'

z

g'' d=d''

h'' y'

y

Fig. 3.11

3.3 Pozi ia relativ a dou drepte 3.3.1 Drepte paralele Dou drepte paralele în spa iu vor avea proiec iile de acela i nume paralele între ele. Reciproc: dac proiec iile de acela i nume a dou drepte din spa iu pe fiecare din planele de proiec ie sunt paralele între ele, rezult c i dreptele din spa iu vor fi paralele între ele. Desenul i epura a dou

drepte paralele este prezentat în Fig. 3.12.

Fig. 3.12 3.3.2 Drepte concurente Dou drepte din spa iu vor fi concurente dac proiec iile lor de acela i nume se intersecteaz , iar proiec iile punctului de concuren se vor

31

afla pe aceea i linie de ordine. Desenul i epura a dou drepte concurente este prezentat în Fig. 3.13.

Fig. 3.13

3.3.3 Drepte disjuncte (necoplanare, oarecare) Dac într-o epur punctele de concuren a proiec iilor de acela i

nume a dou drepte nu se g sesc pe aceea i linie de ordine, dreptele din spa iu nu sunt concurente i nici nu îndeplinesc condi ii de neparalelism, înseamn c ele sunt situate în plane diferite. Desenul i epura a dou drepte oarecare este prezentat în Fig. 3.14.

Fig. 3.14

32

4. PLANUL

4.1 Reprezentarea i urmele planului Un plan poate fi determinat de: - trei puncte necoliniare, Fig. 4.1;

Fig. 4.1 - dou drepte concurente, Fig. 4.2; - dou drepte paralele, Fig. 4.3;

Fig. 4.2

Fig. 4.3 - o dreapt i un punct exterior dreptei, Fig. 4.4.

Fig. 4.4

Urmele planului sunt dreptele de intersec ie ale planului proiectat [P] cu cele trei plane de proiec ie [H], [V] i [W]. - urma orizontal – se noteaz cu PhPx, este o dreapt comun a planului [P] i a planului orizontal de proiec ie [H]; - urma vertical – se noteaz cu PvPx, este o dreapt comun planului [P] i a planului vertical de proiec ie [V]; - urma lateral – se noteaz PwPy, este o dreapt comun a planului [P] i a planului lateral de proiec ie [W].

33

În Fig. 4.5 sunt reprezentate în desen i în epur cele trei urme ale planului proiectat [P].
z

Pz Pv Px
x 0

Pw Py1

Ph Py

y

Fig. 4.5

4.2 Pozi iile planului în raport cu planele de proiec ie 4.2.1 Plan de pozi ie general Acest plan se intersecteaz cu cele trei plane de proiec ie i taie cele trei axe. Urmele unui astfel de plan pot forma cu axele de proiec ie unghiuri ascu ite sau obtuze, Fig. 4.6.

z

Pv 0
x

Pw

Px P-v

Ph

Py1 Py P-w P-z
y

Fig. 4.6

34

8 .7 . 4.plan proiectant fa de planul orizontal de proiec ie [H] – urma orizontal a planului [P] este o dreapt oarecare a planului orizontal de proiec ie [H].plan proiectant fa de planul vertical de proiec ie [V] – urma vertical a planului [Q] ( perpendicular pe planul de proiec ie [V] ). 4.2 Plane proiectante (perpendiculare) pe unul din planele de proiec ie .8. 4. z Pv a' aZ 0 aX Ph a aY Py y Pw a'' Px x Py1 Fig. Fig. Fig. 35 .2.4.7.plan proiectant fa de planul lateral de proiec ie [W] – Fig. 4. 4.9. poate fi în orice pozi ie. z Pw Py az 0 a'' Pv a' Px x ax a ay Ph y Fig.

Pv a' x z Pz Pw az a'' 0 ax a ay Py y Ph Fig. Fig. 4.c'' Ph a b c y Fig. În epur prezint numai urm orizontal . Orice figur geometric situat în acest plan se proiectez în adev rata form i m rime pe planul vertical de proiec ie [V] i total deformat pe planele de proiec ie orizontal [H] i lateral [W].3 Plane paralele cu un plan de proiec ie i perpendiculare pe celelalte dou .10 36 . iar Fh este paralel cu Ox i Fl paralel cu Oz. 4.Planul de front – paralel cu planul vertical de proiec ie [V]. z b' a' x Pw b'' c' 0 a''.9 4. are urma orizontal paralel cu Ox i cea lateral paralel cu Oz. Dep rt rile tuturor punctelor planului sunt egale cu dep rtarea t ieturii Fy de pe axa Oy.2.10. 4.

În epur prezint numai urm vertical . iar Fh este paralel cu Oy i Fv este paralel cu Oz. prezint numai urm 37 . Fig. Fig. În epur lateral . Orice figur geometric situat în acest plan se proiecteaz în adev rata form i m rime pe planul orizontal de proiec ie [H] i total deformat pe planele de proiec ie vertical [V] i lateral [W].. are urma vertical paralel cu Ox i cea lateral paralel cu Oy. z Pv x c' a' a c b' b'' a'' c'' Pw 0 b y Fig.12. iar Fv este paralel cu Ox i Fl este paralel cu Oy. 4. 4. Dep rt rile tuturor punctelor planului sunt egale cu dep rtarea t ieturii Fz de pe axa Oz.Planul de nivel – paralel cu planul orizontal de proiec ie [H].11.11 . Dep rt rile tuturor punctelor planului sunt egale cu dep rtarea t ieturii Fx de pe axa Ox. are urma orizontal paralel cu Oy i urma vertical paralel cu Oz. Orice figur geometric situat în acest plan se proiecteaz în adev rata form i m rime pe planul lateral de proiec ie [W] i total deformat pe planele de proiec ie vertical [V] i orizontal [H].Planul de profil – paralel cu planul lateral de proiec ie [W].4.

1 Orizontala planului Este o dreapt con inut într-un plan oarecare [P] i paralel cu planul orizontal de proiec ie [H].3.3 Drepte particulare ale planului 4. z Pv Pw a' Px x d' d'' O a'' Py1 Ph Py y Fig. 4.2 Frontala planului Este o dreapt con inut într-un plan oarecare [P] i paralel cu planul vertical de proiec ie [V].3.13 4. Proiec ia orizontal este paralel cu urma orizontal PPx a planului. Toate orizontalele unui plan sunt paralele între ele. deci au proiec iile de acela i nume paralele între ele. Proiec ia ei vertical este paralel cu Ox i se sprijin pe urma vertical P’Px.Pv b' a' x z b'' a'' 0 c'' c' b c a Ph y Fig.12 4. Desenul i epura sunt prezentate în Fig. Proiec ia orizontal este paralel cu axa Ox 38 . 4. 4.13.

3. iar proiec ia vertical a dreptei este paralel cu urma vertical a planului P’Px. deci i pe urma lui orizontal .3 Dreapta de profil a unui plan Este o dreapt a planului [P] i paralel cu planul lateral de proiec ie [W]. Proiec ia ei orizontal vh este 39 . Pv n' d' Px x Pw n'' d'' 0 m'' Py1 m'=n Ph m d Py y Fig. Toate frontalele unui plan sunt paralele între ele. Fig.14. deci au proiec iile de acela i nume paralele între ele.3.14 4. 4.i se sprijin pe urma orizontal PPx. Celelalte dou proiec ii (orizontal i vertical ) sunt paralele cu axele secundare de z proiec ie Oz i Oy. 4. Desenul i epura sunt prezentate în Fig. 4. Proiec ia lateral este paralel cu urma lateral a planului. z Pv d' Px x Pw a'' d'' Py1 0 a d Ph Py y Fig.15 4.4 Dreapta de cea mai mare pant Este o dreapt a planului [P].15. 4. perpendicular pe toate orizontalele acestuia.

iar proiec ia orizontal apare a a cum iese din Fig.perpendicular pe urma orizontal a planului . 4.17. 4.16 4. a dreptei de cea mai mare înclina ie. deci i pe urma lui vertical .4 Pozi iile relative a dou plane 4. conform epurei din Fig. P’Px a planului. Fig.17 4.16. z Pz Fro nt al Pv v' x a Pw 90 o Px Ph v h' h h'' 0 Py y Py1 Fig. Ca urmare.3. este perpendicular pe urma vertical .5 Dreapte de cea mai mare înclina ie Este o dreapt a planului [P]. perpendicular pe toate frontalele planului. 4. 4.1 Plane concurente Pentru a ar ta c dou plane sunt concurente trebuie aflat dreapta de intersec ie a acestora pentru care este suficient s se g seasc dou 40 . 4. Pz v' v'' Pv x z Pw Px Ph h' v h 90 o h'' 0 Py Py1 y Fig. iar proiec ia vertical v’h’ apare ca în desen. Fiind dat o dreapt de cea mai mare pant a unui plan.4. se pot determina urmele planului.16. v’h’. proiec ia vertical .

18 4. Dac urmele de acela i nume a dou plane sunt paralele. Atunci când planele sunt date prin urme i urmele de acela i nume se intersecteaz în cadrul desenului. 4. 4.4. Fig. În caz particular.19. 4. dreptele de intersec ie rezultate sunt tot paralele. 4.18. intersec ia urmelor de acela i nume reprezint chiar urmele dreptei de intersec ie a planului. trebuie verificat dac unul dintre plane are dou drepte paralele cu dou drepte din cel lalt plan.2 Plane paralele Pentru a ar ta c cele dou plane sunt paralele. Fig.19 41 .puncte care s apar in celor dou plane. Dac se consider dou plane paralele. Fig. t iate cu plane de proiec ie. Fig. cu orice plan ar fi t iate acestea. atunci i planele sunt paralele. urmele lor de acela i nume sunt paralele i viceversa.

în cazul în care proiec iile lor se suprapun.1 5.1 Vizibilitate În aplica iile prezentate se consider punctul.2 Intersec ia figurilor plane În cazul intersec iei a dou figuri plane. dreapta i planul ca fiind opace.5. 5. Fa [V]. Fa de planul de proiec ie [H]. dintre dou puncte este întotdeauna vizibil cel care are dep rtarea mai mare (Fig. Fa de planul de proiec ie [W]. se pune problema stabilirii în epur a elementelor vizibile i a celor invizibile. dintre dou puncte este întotdeauna de planul de proiec ie vizibil cel care are cota mai mare (Fig. dintre dou puncte este întotdeauna vizibil cel care are abscisa mai mare (Fig. 5.1 c).1 a).1 b). 5. 42 . INTERSEC IA DE PLANE I PL CI 5. 5. pentru determinarea liniei lor de intersec ie se pot utiliza dou solu ii: .se consider cele dou figuri ca dou plane ale c ror urme nu se întâlnesc în cadrul epurei. Fig.

l’) placa ABC dup dreapta definit CB.t’) unde dreapta (kl. c').2 5.. Este suficient s cunoa tem dou puncte ale dreptei sau punctele de intersec ie A i B ale celor dou urme de acela i nume apar inând fiec rui plan.k’) intersecteaz AC i (l. Astfel [Q] Planul vertical Q intersecteaz punctele (k. precum i dreapta RS (rs.se consider laturile unei figuri (pl ci) ca ni te drepte ce intersecteaz cealalt plac . B(b.1 Intersec ia unei drepte cu o plac triunghiular Se consider placa triunghiular ABC dat prin proiec ia vârfurilor sale: A(a. r' m' a' t' k' c' a r m t m1 k c n l n' l' s' b s r a' t' c' s' b t c s b' x a Fig. k’l’) punctul de intersec ie c utat. a').2. r's') ce o intersecteaz . b') i C(c. de proiectant (vertical [Q] sau de cap t). S-a dreapta RS reprezint determinat în primul rînd proiec ia vertical (t’) a acestui punct i apoi prin linie de ordine corespunz toare i proiec ia sa orizontal t r' m' RS b' QH. Punctul T(t. 43 . 5. adic rs i Qv un plan Qx în Qx.2 Intersec ia a dou plane definite de urmele lor Intersec ia a dou plane este o dreapt . Pentru determinarea punctului unde dreapta RS intersecteaz placa ABC se va duce prin dreapt un plan auxiliar.2. 5.

Fig. 5. punctul ( . Fig. a b ) un plan proiectant (planul de cap t) P . Se consider laturile unei pl ci ca ni te drepte ce intersecteaz cealalt plac i.3. ambele date prin proiec iile vârfurilor.3 5. prin urmare. rezult c ab i a’b’ sunt proiec iile intersec iei a dou plane.3 Intersec ia a dou pl ci Intersec ia a dou pl ci prezint dou variante: P TRUNDEREA i SMULGEREA. Avem o plac triunghiular ABC i o plac patrulater DEFG. S-a dus prin latura AB (ab.În epur proiect m pe Ox pe a’ în a i pe b în b’. Se cere s se stabileasc proiec iile liniei de intersec ie dintre aceste dou pl ci i s se determine vizibilitatea. 5.3. care a determinat punctul ( . Fig. ). iar planul de cap t R dus prin latura AC. 5. se vor ob ine cele dou proiec ii ale dreptei de intersec ie. 44 . va determina ).4.5. se va aplica metoda general de determinare a punctului unde o dreapt intersecteaz un plan.1 Patrunderea – se întâlne te atunci când o plac intr complet în cealalt . Unindu-se proiec iile de acela i nume ale acestor dou puncte astfel determinate.

Se utilizeaz planele proiectante (de cap t) P i R duse prin laturile DF i DE ale pl cii DEF. 5.2 Smulgerea (ruperea) – se întâlne te atunci când o plac p trunde par ial în cealalt plac . Se consider pl cile triunghiulare ABC i DEF date prin proiec iile vârfurilor.3. 45 .Fig. Din Fig.5 se poate observa c placa DEF p trunde par ial în placa ABC. 5.4 5.

5 5.3 Intersec ia a dou pl ci triunghiulare Deoarece dou plane se intersecteaz dup o dreapt .Fig. adic dou puncte. este suficient s se g seasc cele dou capete ale sale. 5. Pentru aflarea acestui segment. putem deosebi trei cazuri principale: 46 . În problema intersec iei a dou pl ci triunghiulare. fiecare dintre ele fiind punctul de intersec ie al conturului unei figuri cu planul celeilalte figuri.3. linia de intersec ie a dou poligoane convexe limitate este un segment de dreapt .

Fig. b) vârful unei pl ci se afl pe o latur a celei de-a doua pl ci. 5. pot exista i urm toarele cazuri speciale: a) v rful unei pl ci se afl în planul celei de-a doua pl ci. 5. 4. c) nici o latur a unei pl ci nu intersecteaz cealalt plac .6 b.6 c.7 c.7 47 . Fig.a) dou laturi ale unei pl ci intersecteaz cea de-a doua plac .7b. 5. Fig.6 În afara acestor cazuri principale. 5. i o latur a Fig.7 a.6a. Fig. Fig. Fig. 5. b) o latur a primei pl ci intersecteaz cea de-a doua plac celei de-a doua pl ci intersecteaz prima plac . Fig.5. 4. c) latura unei pl ci intersecteaz latura celeilalte pl ci.

6. se ob ine noua ax de proiec ie (O1X1) H1 V. dac se ia un nou plan de proiec ie H1 V . m’). METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE Prin metodele Geometriei Descriptive se realizeaz transformarea proiec iilor elementelor geometrice. din pozi iile ini iale date.1. Din tripletul imaginilor epurei. p strând totodat de elementul geometric de unul i condi ia de perpendicularitate fa dintre cele dou plane de proiec ie. Fie un punct M (m. Dac acestea sunt proiectate deformat este necesar aflarea m rimii lor reale. Metodele geometriei descriptive de transformare a proiec iilor sunt: metoda schimb rii planelor de proiec ie i metoda rota iei. în alte pozi ii mai avantajoase pentru rezolvarea unor probleme. În general este necesar fie o modificare a sistemului de referin (plan de proiec ie) fie o modificare a pozi iei din spa iu. Fig. M surarea unei distan e. suprafe e sau a unui unghi se poate face pe o proiec ie în care elementul ce trebuie m surat se g se te în adev rata m rime. a elementului geometric pentru a ob ine adev rata lui m rime de proiec ie. la schimbarea unui plan de proiec ie r mâne neschimbat o singur proiec ie. cu un caz particular al acesteia – rabaterea. 6. 6.2 Metoda schimb rii de plan orizontal de proiec ie Transformarea proiec iilor unui punct prin schimbare de H .6.1 Generalit i Prin metoda schimb rii de plan se aduce un plan de proiec ie în pozi ie de paralelism sau perpendicularitate fa studiat.1 Metoda schimb rii de plan 6.1. 48 .1.

Noua proiec ie orizontal a dreptei se determin unind punctele a1 i b1. Fig. se determin noua proiec ie orizontal m1. perpendicular pe H1 . determin noua proiec ie orizontal a punctului. B(b. la aceea i dep rtare y. 6.d1’) p strându-se neschimbat proiec ia vertical d1’ schimbarea A(a. pe linia de ordine dus din m’1 m’. a’) de H pentru dou d’. d’). proiec ia vertical orizontal i dep rtarea sunt elemente invariabile. care î i p streaz dep rtarea în noul reper. se face puncte con inute de dreapt . în noul reper H1. m1.2. dep rtarea y r mânând aceea i ca valoare. b’) D(d. devine D1(d1. d’).Linia de ordine dus din M.1 Transformarea proiec iilor unei drepte prin schimbare de H . proiec ia i cota sunt elemente variabile. În schimbarea de plan orizontal de proiec ie pentru un punct. Dreapta D(d. Fig. 6. fa de noua ax de proiec ie O1x1. V . În epur . d1 a1 b1 49 . Se efectueaz prin transformarea proiec iilor a dou puncte con inute de dreapt .

În noul reper H1. PH în PH1. Fig. m’ devine m1’. 50 . 6. planul P devine P1 (pH1. Se schimb Ox O1x1. i i1. Fig. pV1). M1 (m1. con inut în planele P .Fig. Fig. i’) px1 Ox1 p’v p’v1. p strându. În epur . I (i. 6. men inând aceea i dep rtare. i. V . i’ p’V1 i dep rtarea i’1. Punctul M (m.i neschimbat cota z. m’) din reperul [H. Are ca elemente invariabile urma vertical p’V unui punct I. V1]. 6.2 Transformarea proiec iilor unui plan P prin schimbare de H .4. m m1.1. urma orizontal a planului.3 Metoda schimb rii de plan vertical de proiec ie Transformarea proiec iilor unui punct prin schimbare de V . 6. m1’).3 6. H i H1 . V] devine un nou reper [H.3. Se duce o perpendicular în i’ pe noua ax O1x1. Se traseaz pe care se determin pH1 i1 px1.

devine D1 (d1. d1’ a 1’ b1’. V i V1 .6. d1 d. 6. planului. Fig. în noul reper H. px1 Ox1 P’H P’H1. a’) B (b. V1 . d’). 6. I (i. Dreapta D (d.5 Transformarea proiec iilor unui plan P prin schimbare de V . V . proiec ia vertical i dep rtarea sunt elemente variabile. p’V în p’V1. Fig. Are ca elemente invariabile urma orizontal PH punct I con inut de P . i’) 51 . Pentru determinarea d1’ se face schimbarea de V pentru punctele A (a.5. 6.4 Transformarea proiec iilor unei drepte prin schimbare de V . Fig. proiec ia orizontal i cota sunt elemente invariabile. Se schimb urma vertical a Ox O1x1. din reperul H. În epur .În schimbarea de plan vertical de proiec ie pentru un punct. i PH1 i cota unui i1. 6. Fig. d1’). b’) (D).

deci perpendicular pe [H]. Dac axa de rota ie este o dreapt de cap t. Dac axa de rota ie este o dreapt vertical . V1 . care este o dreapt perpendicular pe unul din planele de proiec ie. men inând aceea i cot . planul P devine P1 (pH1. 6.1 Generalit i În metoda rota iei planele de proiec ie [H] i [V] r mân nemodificate. deci perpendicular pe [V]. aceasta se duce. În cazul în care axa de rota ie este o dreapt oarecare. s fie perpendicular pe unul din planele de proiec ie. prin schimbare de plan. p’V1).6 6. punctele se rotesc în plane frontale i rota ia se nume te: rota ie de front. deci 52 . Dac axa de rota ie este o dreapt fronto-orizontal .2 Metoda rota iei 6. Punctele se rotesc în plane perpendiculare pe axa de rota ie.2. iar elementul geometric din spa iu î i modific pozi ia (prin rotire) pân când ocup o pozi ie particular fa de planele de proiec ie. Rota ia elementelor geometrice se face în jurul unei axe de rota ie. punctele se rotesc în plane de nivel i rota ia se nume te: rota ie de nivel. Se traseaz p’V1 reper H. Fig. În noul determin i. în general o pozi ie paralel .Se duce o perpendicular în i’ pe noua ax O1x1. pe care se px1 i1.

a’). pentru orice pozi ie a punctului A. deci: z = constant.7 este reprezentat în spa iu i în epur rota ia punctului A (a.7) cu centrul în punctul de intersec ie dintre axa de rota ie i planul în care se rote te. Raza R a cercului este distan a de la axa de rota ie la punctul rotit. axa Z (z. Fiecare punct în rotire se deplaseaz pe un cerc (Fig. z’). s-a convenit ca s se noteze centrul de rota ie cu ( . În Fig. dat prin proiec ii. Fig. Planul în [Z]. 6. cota punctului r mânea ceea i. ). Rota ia de nivel pentru un punct Fie un punct A (a. 6. În consecin . z’) este perpendicular pe planul [H].2 Rota ia de nivel În rota ia de nivel. Rotirea punctului se face într-un sens convenabil ales i de un unghi dat.7 53 . iar planul [N] în care se rote te fiecare punct este plan de nivel. punctele se rotesc în plane de profil i rota ia se nume te: rota ie de profil. 6. având cota egal cu cota punctului A. a’).perpendicular pe [W]. giratorie în jurul axei Z (z. 6. care trebuie rotit de un unghi .2. axa de rota ie fiind dreapta Z care se face rota ia este [N] [H] (dreapt vertical ).

9. R = Unghiul de rota ie este m surat în sens trigonometric.6.Raza de rota ie R este distan a de la A (a. A. a’) la Z (z. z’).8 54 .8 i Fig.6. i pentru un plan sunt prezentate Fig. Rota ia de nivel pentru o dreapt în Fig. 6.

a’).10. În Fig. deci z = constant. plan de front. Rota ia de front pentru un punct Fie un punct A (a. ’) = (Z) la A (a.Fig. a’) dat prin proiec ii. proiec ia ’ z’. Pentru oricare dintre pozi iile ocupate de un punct în rotirea lui în jurul axei. z’) intersecteaz planul [F] în punctul ( . Cercul situat în planul [F]. 55 . a’). se m soar în planul [V]. Axa de rota ie Z (z. deci R = ’ a’. Unghiul de rota ie sensul ar tat în Fig. Planul în care se rote te fiecare punct este perpendicular pe axa de rota ie.3 Rota ia de front În rota ia de front. se proiecteaz în m rime real pe planul [V].2. z’). 6. 6. Axa de rota ie Z (z.9 6. pe care se deplaseaz punctul A (a. [F]. plan frontal. dep rtarea r mâne aceea i. ’) care este i centru de rota ie. Raza de rota ie R este distan a de se m soar în ( . a’) la Z (z. 6. axa Z (z. z’) este perpendicular pe planul [V]. care trebuie rotit de un unghi . z’) se face rota ia este [F] Centrul de rota ie [V] este o dreapt de cap t.10 este reprezentat în spa iu si în epur rota ia de front pentru punctul A (a. Planul pe care [Z]. deci. deci unghiul a’ ’a1’ notat cu 1.

Deoarece proiec ia vertical a’ a punctului se deplaseaz pe cerc ( în a1’ ) i proiec ia orizontal a se deplaseaz pe urma orizontal fh (în a1).12.11 i Fig. 6. deci dep rtarea y este invariabil . Fig. proiec ia lui orizontal se va deplasa pe urma orizontal fh. z’). 6. a1’) este rotit punctului A (a. i pentru un plan sunt prezentate 56 .10 Rota ia de front pentru o dreapt în Fig.6. Punctul A1(a1. a’) în jurul axei de cap t Z (z. Orice pozi ie ar ocupa punctul A în rota ie.

Fig.12 57 . 6.11 Fig. 6.

prin metoda rota ie. a’b’c’) s se proiecteze în adev rata m rime a pl cii pe unul din planele de proiec ie.6. 6.13 58 . adic s devin fie un plan de front.13. c’). adev rata m rime a pl cii ABC. B (b. S-a dus planul pl cii triunghiulare ABC astfel încât acesta s fie paralel cu planul orizontal de proiec ie [H]. fie un plan de nivel. Pentru aceasta va trebui s se fac dou rota ii. Pentru ca placa triunghiular ABC (abc. b’) i C (c. Se cere s se g seasc . a’).4 Adev rata m rime a unei figuri plane prin metoda rota iei Se consider placa triunghiular ABC determinat prin proiec ia vârfurilor sale: A (a.2. Fig. Fig. trebuie ca planul pl cii s devin paralel cu unul din planele de proiec ie. adic s devin un plan de nivel. 6.

’) pân ce 1 Se rote te aceast orizontal în jurul verticalei devine perpendicular pe Ox. ’) care. Rota ia s-a f cut cu ajutorul perpendicularei comune m. rotindu-se a111. s-a luat s vârfurile pl cii. Apoi. A doua rota ie. 59 . c1’). Se face o rota ie de nivel în jurul verticalei aducându-se planul triunghiului în pozi ia plan de cap t. s-au determinat punctele (11. acest punct va r mâne propriul s u rotit. ( . c’). Se une te a1 a cu c1 i 11. a’) i în acest caz. adic dreapta de cap t ( 1.Prima rota ie. observându-se c ele sunt coliniare. Deci. de exemplu prin punctul A (a. a’) i se va aduce în planul triunghiului. Se face în jurul axului de cap t Z (z. i anume prin C (c. determinându-se astfel punctul 1’ ab. Deci: a1 a a’1 a’. b1’ i c1’. apoi proiec ia orizontal b a punctului B. ’) a fost luat în a a fel încât s treac printr-unul din vârfurile pl cii. se duce în planul pl cii o orizontal simplificarea construc iilor grafice. Imediat se determin i proiec iile lui verticale a1’. tot pentru treac printr-unul din Apoi. 1’). din pozi ia plan de cap t. ’). respectiv (c1. s devin plan de nivel (urma vertical s fie paralel cu linia de p mânt Ox i s treac prin a2’ a1’ ). 11’). fiind duse pe planul pl cii ABC ca s devin un plan de cap t (proiec ia vertical a pl cii s-a redus la o dreapt care se confund cu urma vertical a planului de cap t care con ine dreapta placa triunghiular ). pân ce ajunge în b1 Unindu-se a1 cu b1 i cu c1 se va ob ine proiec ia orizontal a pl cii triunghiulare ABC dup rotire. z’) – deci o rota ie de front – dus tot prin punctul (a. axul de rota ie ( . ( . Pentru simplificarea construc iilor grafice. dar i 1 Ox i va trece prin c’ ab. ( .

6. 6. Rabaterea planului P se poate face i pe un plan paralel cu unul din planele de proiec ie. prin linii de ordine corespunz toare se vor determina i proiec iile lor orizontale: a2 a1. 6. pân când planul P se suprapune unuia din planele de proiec ie.1 Generalit i Rabaterea este un caz particular al rota iei. Fig.3. Unindu-se aceste puncte astfel determinate. Axa de rabatere (rota ie) este urma planului P pe planul de proiec ie pe care se face rabaterea. Metoda rabaterii 6. În acest caz axa de rabatere este urma planului P pe planul paralel cu planul de proiec ie.14 60 . Prin rabatere se în elege rotirea unui plan oarecare P în jurul uneia din urmele sale. Fig. deci.Se vor afla imediat proiec iile verticale ale punctelor A2. a2b2c2 ABC. B2 i C2: a2’’.14.3. b2’’ i c2’’ (se determin ducând din a2’ a1’ câte un arc de cerc de raz R = a1’b1’ ) dup care. a2 cu b2 i cu c2. se va determina triunghiul a2b2c2 care reprezint adev rata m rime a triunghiului ABC din spa iu. iar b2 i c2 la intersec ia acestor linii de ordine cu paralelele duse la linia de p mânt Ox prin b1 i c1.

6. 6. el este în acela i timp i propriul s u rab tut.15) i se cere s se rabat acest plan P pân când se a terne pe planul orizontal de proiec ie H . unde axa de rota ie se alege cât mai convenabil. P i H . 6. unghiul de rabatere i sensul de rabatere.PH. Dac un punct este situat pe axa de rabatere.Deoarece urma planului P a fost definit ca dreapt de intersec ie dintre planul P i planul de proiec ie. Spre deosebire de rota ie. în rabatere. Rabaterea se va face în jurul dreptei de intersec ie dintre planele P . atunci axa de rabatere poate fi definit ca dreapt de intersec ie dintre planul care se rabate i planul pe care se face rabaterea.15 61 .3. axa de rabatere rezult . Toate elementele constructive utilizate în metoda rota iei sunt valabile i la rabatere precum: axa de rabatere. centrul de rabatere. raza de rabatere. dup urma orizontal a planului Fig.2 Rabaterea unui plan pe planul orizontal de proiec ie Se consider planul oarecare P limitat de planele de proiec ie H i V (Fig.

i va modifica pozi ia. Deci. cu centrul în N i cu raza R = NM1 = NM. fiind aleas drept ax de rabatere nu. deoarece i se cunosc dou catete: NM – distan a de la proiec ia orizontal a punctului la axa de rabatere i mM1 – cota punctului considerat.Urma orizontal PH a planului P . Acest punct. în orizontal se va g si pe linia de p mânt Ox (m timpul rabaterii. se va roti într-un plan Q PH. în timp ce proiec ia Ox). care se afl pe dreapta lor de intersec ie. 62 . Proiec ia vertical a punctului se va confunda cu îns i punctul din spa iu (m’ M). este perpendicular pe Ox. Prin unirea lui M1 cu N se ob ine triunghiul dreptunghic NmM1 NmM. deci un punct comun atât al planului P cât i planului vertical de proiec ie V . în timp ce urma vertical PV se va roti în jurul lui PH p strând punctul Px (comun celor dou urme) fix. este perpendicular pe PH. Unindu-se punctul MO astfel determinat cu PX (r mas fix) se va ob ine PVo (pozi ia rab tut a urmei verticale PV a planului P pe planul orizontal de proiec ie H . Deci. Pentru aceasta se va considera un punct oarecare M PV. Acest triunghi dreptunghic se poate construi u or în planul orizontal de proiec ie H . Urmele acestui plan sunt: QH – trece prin m (proiec ia orizontal a punctului M ). mai este necesar un punct pentru a determina pozi ia reb tut a urmei verticale PV. QV – va trece prin m’ (proiec ia vertical a punctului M ). rezult c planul Q va fi un plan vertical. punctul M descrie în planul Q un arc de cerc cu centrul în N – punctul de intersec ie dintre QH i PH i de raz R = NM (ipotenuza triunghiului dreptunghic NmM). se descrie un arc de cerc ce va intersecta urma orizontal QH a planului Q în MO (pozi ia rab tut a punctului M pe planul orizontal de proiec ie H ). Ipotenuza m soar în adev rata m rime raza de rabatere R = NM. În timpul rabaterii.

apare ca în epura din Fig.16 6. Pe baza celor stabilite mai sus. 6.2) construc ia rabaterii unui plan oarecare P pân ce se a terne pe planul vertical de proiec ie V . b’) i C (c.Triunghiul dreptunghic NmM1 (cu ajutorul c ruia s-a determinat adev rata m rime a axei de rabatere) se nume te triunghiul de pozi ie al punctului M. 6.3.3 Rabaterea unui plan pe planul vertical de proiec ie Prin analogie cu cele expuse la rabaterea planului P pe planul orizontal de proiec ie H (Subcap. prin metoda rabaterii.4 Adev rata m rime a unei figuri plane prin metoda rabaterii Se consider placa triunghiular ABC determinat prin proiec ia vârfurilor sale: A (a. a’). 63 . Se cere s se g seasc . 6. a a cum apare în Fig.17. Fig.17 6.3. 6.18. B (b.16. Fig. 6. adev rata m rime a pl cii ABC. c’). 6. se poate trece la determinarea în epur a pozi iei rab tute a planului P . Fig.3.

S-au determinat astfel punctele A0. unit cu A0 a i cu m s determine punctul C0 la intersec ia dreptei B0m cu perpendiculara dus din c (proiec ia orizontal a vârfului C pe axa de rabatere ). se determin triunghiul A0B0C0 ce reprezint adev rata m rime a triunghiului ABC din spa iu. a’) – pentru simplificarea construc iilor grafice. Fig. b’). B0.Adev rata m rime a acestui triunghi se poate ob ine rabatându-se planul triunghiului ABC pe un plan paralel cu planul orizontal de proiec ie H i anume planul de nivel N . cu ajutorul triunghiului de pozi ie punctul B0. care se alege drept ax de rabatere. C0 – vârfurile triunghiului ABC rab tute pe planul de nivel N . Intersec ia dintre planul de nivel N nivel i planul pl cii va fi dreapta de ( . Unindu-se cele trei puncte. Se rabate punctul bB1. care se duce prin vârful A (a. ’). care.18 64 . determinându-se astfel B (b. 6.

g . POLIEDRE 7. unde fe ele poliedrului sunt poligoane neregulate.1. Aceste plane se numesc fe ele poliedrului. De asemenea se cunosc poliedre convexe sau concave dup cum planele fe elor intersecteaz sau nu poliedrul. Din punct de vedere constructiv se cunosc poliedre cu o singur baz plan precum piramidele. 7. POLIEDRE REGULATE – fe ele poliedrului sunt poligoane regulate. 7.1 a .1.o.TETRAEDRUL – poliedrul m rginit de patru fe e.l. intersec ia a dou fe e determin o muchie. triunghiuri echilaterale. . 65 .1.l.. Din punct de vedere al formei poligonale a fe elor se cunosc: poliedre regulate Fig. Fig. Fig. 7.HEXAEDRUL sau CUBUL – poliedrul m rginit de ase fe e p trate.1. Fig. 7.m. i cu dou baze (de obicei paralele între ele) precum prisma Fig. trunchiul de piramid Fig.7.h.1.1. unde fe ele poliedrului sunt poligoane regulate i poliedre neregulate.1.d . iar punctele de întâlnire ale muchiilor se numesc vârfuri. paralelipipedul dreptunghic Fig.s .p.m.7.j .1 Reprezentare Poliedrele sunt corpuri m rginite numai de suprafe e plane. 7.c. 7. 7.n.. . care pot fi inscriptibile i circumscriptibile sferei.k. Fig.i.r. Poliedrele trunchiate sau retezate se ob in prin înl turarea dintr-un poliedru regulat a unor vârfuri în a a fel încât s rezulte sec iuni plane congruente. poliedrul r mas va fi tot un poliedru regulat sau semiregulat (arhimedic) dup cum poliedrul retezat are toate fe ele congruente sau în fiecare vârf se unesc poligoane regulate diferite.

d. j. n. f. 66 . i. g. c. o. k l. h. b. m.a. e.

POLIEDRE NEREGULATE – fe ele poliedrului sunt poligoane neregulate.2. Fig.p. etc.1 s.1 a. 7. iar în Fig. patrulater . iar dac muchiile sunt perpendiculare pe cele dou Fig.1. În Fig. 7. Fig.e.PRISMA – este solidul m rginit de fe e plane. 7.a se prezint spa ial i în epur prisma neregulat i înclinat .OCTAEDRUL – poliedrul m rginit de opt fe e triunghiuri echilaterale.g.p. dintre care dou . prisma va fi Fig. formeaz fe ele laterale.DODECAEDRUL – poliedrul m rginit de dou sprezece fe e pentagoane regulate. în form de paralelograme. Fig. poligonale. 7. a ezat în planul orizontal. r. egale i paralele. 7. Prisma se denume te dup (triunghiular .n. Fig.b se prezint spa ial i în epur un paralelipiped dreptunghic drept a ezat în acela i plan orizontal. Dac OBLIC muchiile prismei sunt oblice fa de baz .ICOSAEDRUL – poliedrul m rginit de dou zeci de fe e triunghiuri echilaterale. . prisma este TRUNCHIAT . pentagonal . 7.f.).o. 7. prisma va fi DREAPT forma poligonului de baz hexagonal .1. . paralele cu o direc ie dat . 67 .b. 7. . Dac cele dou baze nu sunt paralele. formeaz bazele.1.1. .2. iar celelalte. baze.

PIRAMIDA – poliedru neregulat ale c rui muchii sunt concurente într-un punct numit vârf i limitate de o baz plan . iar în Fig.3. Piramida se denume te dup poligonul de baz . 7. se prezint spa ial i în epur piramida dreptunghiular a ezat în planul orizontal.3. În Fig.2 . 7.a se prezint spa ial i în epur piramida pentagonal a ezat în planul orizontal.b. 7.a b Fig. 68 .

– piramid patrulater a ezat în de un plan paralel cu baza.b .4 69 . 7.TRUNCHIUL DE PIRAMID planul orizontal i sec ionat reprezentare spa ial i în epur . 7.4 – Fig. Fig.Fig.a Fig. 7.3. 7.3.

În Fig. 7.5 se prezint spa ial i în epur un icosaedru, iar în Fig. 7.6 un dodecaedru.

Fig. 7.5

Fig. 7.6

7.2 Sec iuni plane în poliedre Sec iunea într-un poliedru este, de fapt, intersec ia dintre un plan de sec iune i fe ele sau muchiile poliedrului. Suprafa a ob inut prin unirea punctelor de intersec ie formeaz poligonul de intersec ie.

70

7.2.1 Intersec ia unui plan cu o prism Se consider prisma dreapt , MNRST, cu baza în planul orizontal de proiec ie i un plan de cap t P , Fig. 7.7.a. Deoarece planul de cap t este perpendicular pe planul V,

proiec iile verticale ale punctelor de intersec ie se determin cu u urin , ele g sindu-se la intersec ia dintre urma vertical i proiec iile verticale ale

muchiilor (Fig. 7.7.b); se vor nota cu a’, b’, c’, d’, e’. Proiec iile lor orizontale se g sesc în vârfurile poligonului de baz , deoarece muchiile prismei sunt perpendiculare pe H : a m, b n, c r, d s, e t.

Pentru determinarea adev ratei m rimi a poligonului de intersec ie, se folose te metoda rotirii planului de sec iune în jurul urmei lui orizontale pân la suprapunerea lui pe planul H . Opera iunea se nume te rabaterea planului de sec iune peste planul orizontal de proiec ie H . În timpul rabaterii, proiec iile verticale a’, b’, c’, d’, e’ descriu arce de cerc cu centrul în PX, pân intersecteaz axa Ox; în acela i timp, proiec iile

orizontale execut o mi care de transla ie paralel cu axa Ox. Punctele de întâlnire, A0, B0, C0, D0, E0, determin adev rata m rime a poligonului de intersec ie.

a.

b.

71

c.

d. Fig. 7.7 În epura din Fig. 7.7.c este prezentat o prism hexagonal regulat situat în planul orizontal de proiec ie H , care este sec ionat de un plan de cap t Q . Proiec iile verticale ale punctelor de intersec ie se determin cu u urin , ele g sindu-se la intersec ia dintre urma vertical i proiec iile

verticale ale muchiilor; se vor nota cu m’, n’, s’, p’, r’, q’. Proiec iile lor orizontale se g sesc în vârfurile hexagonului de baz , deoarece muchiile prismei sunt perpendiculare pe planul orizontal de proiec ie H : a n, c p, d q, e t. m, b

72

Pentru determinarea adev ratei m rimi a hexagonului de intersec ie, se folose te metoda rotirii planului de sec iune în jurul urmei lui orizontale pân la suprapunerea lui pe planul H . Opera iunea se nume te rabaterea planului de sec iune peste planul orizontal de proiec ie H . În timpul rabaterii, proiec iile verticale m’, n’, s’, p’, r’, q’ descriu arce de cerc cu centrul în P , pân intersecteaz axa Ox. Punctele de întâlnire, M1, N1, S1, P1, R1, Q1 determin adev rata m rime a hexagonului de intersec ie. În epura din Fig. 7.7.d este prezentat o prism tetragonal înclinat , cu baza situat în planul orizontal de proiec ie H . Este sec ionat de planul de cap t Q , plan ce este perpendicular pe muchiile prismei. Proiec iile verticale ale punctelor de intersec ie se determin cu u urin , ele g sindu-se la intersec ia dintre urma vertical i proiec iile

verticale ale muchiilor; se vor nota cu m’, n’, p’, q’. Proiec iile lor pe planul orizontal de proiec ie H se g sesc prin proiectarea vârfurilor tetragonului de baz i a celui superior.

Pentru determinarea adev ratei m rimi a tetragonului de intersec ie, se folose te metoda rotirii planului de sec iune în jurul urmei lui orizontale pân la suprapunerea lui pe planul H . Opera iunea se nume te rabaterea planului de sec iune peste planul orizontal de proiec ie H . În timpul rabaterii, proiec iile verticale m’, n’, p’, q’ descriu arce de cerc cu centrul în P , pân intersecteaz axa Ox. Punctele de întâlnire, M1, N1, P1, Q1, determin adev rata m rime a tetragonului de intersec ie. 7.2.2 Intersec ia unui plan cu o piramid Fie piramida pentagonal oarecare SJKLMN, cu baza în planul

orizontal de proiec ie (Fig. 7.8.a). Planul de sec iune este planul de cap t P . Determinarea poligonului de sec iune se face la fel ca la paragraful anterior.

73

c este prezentat epura unei piramide regulate hexagonal . Determinarea adev ratei m rimi i a formei reale ale acestui poligon (A0B0C0D0E0) se va face la fel ca în metoda expus la intersec ia unui plan cu o prism ( prin rabatere ). 7.8 În Fig.8. b. c. 7.În epur . (Fig. a. Fig. 7. 74 .8.b) s-a prezentat piramida în epur cu proiec iile orizontal (abcde) i vertical (a’b’c’d’e’) ale poligonului de intersec ie. cu baza situat în planul orizontal de proiec ie H . Este sec ionat de planul de cap t Q .

m. T1. Planul de desf urare poate fi un plan oarecare sau planul uneia dintre fe e. Punctele de întâlnire. respectând succesiunea din spa iu. N1. Q1. r’. c. p. m’. determin adev rata m rime a hexagonului de intersec ie. n’ t’. M1. adic a poligoanelor care limiteaz fe ele. Pentru a trasa desf urata unui poliedru este necesar s se determine adev ratele m rimi ale muchiilor i adev rata m rime a distan elor dintre ele. f. Lungimile laturilor i unghiurile dintre laturile unei fe e apar în desf urat în adev rat m rime. Figura poligonal plan astfel ob inut se nume te desf urat sau transformat prin desf urare a poliedrului. t’. q. ale fe elor.Proiec iile verticale sunt: s’. Desf urarea suprafe ei unui poliedru (suprafa poliedral ) const în aducerea fe elor acestuia în acela i plan. Pentru aflarea adev ratei m rimi a hexagonului se folose te metoda rotirii planului de sec iune în jurul urmei lui orizontale pân la suprapunerea lui pe planul orizontal H . t. În timpul rabaterii. c’ e’. proiec iile verticale m’. a. a’. q’ descriu arce de cerc cu centrul în P .3 Desf uratele unor poliedre mai importante Reprezentarea în care se aduc toate fe ele unui poliedru pe un singur plan se nume te desf urarea poliedrului. În opera ia de desf urare nu se admit suprapuneri. 7. b’ f’. b. cele orizontale fiind: s. r. totale sau par iale. Prin desf urarea unui poliedru se reg se te forma real a fiec rei fe e. p’ r’ i q’. pân intersecteaz axa Ox. n’. n. P1. Opera iunea se nume te rabaterea planului de sec iune peste planul orizontal de proiec ie H . e. p. d’. R1. 75 . d.

7.7.10 Desf urata cubului. corespunz tor fe elor poliedrului.10.11 Desf urata icosaedrului. Fig. etc.13.7. De exemplu. Fig. Fig. Fig. Fig.12.Desf urarea suprafe elor poliedrelor regulate const în al turarea în plan a unui num r de poligoane regulate. 7.11. Fig.7. a unui dodecaedru regulat – în 12 pentagoane regulate. 7. Fig. Fig. a unui octaedru regulat – în 8 triunghiuri echilaterale.9 Fig. Desf urata tetraedrului.7. 7.9. Desf urata octaedrului. 7.12 76 . desf urarea unui cub se face în 6 p trate. Desf urata dodecaedrului.

Fig. Fig.15 Desf urata unei piramide hexagonale regulate (zona ha urat reprezint desf urarea piramidei dup intersec ia cu un plan.c).7.15.8. Fig.7.14. 7. 7. Fig.14 Desf urata prismei hexagonale drepte. 7. Fig. 7.16 77 . Fig.13 Desf urata paralelipipedului.Fig. Fig.16. 7. 7.

.7.Desf urata unei prisme drepte intersectat de un plan sub unghiul Fig. b. 7. a. Fig.17 78 .17.

Linia care d na tere corpului se nume te generatoare.1 Reprezentare Corpurile de rota ie se mai numesc i corpuri rotunde.1 conul (Fig.2) este suprafa a generat de o dreapt (generatoare). cilindrul numindu-se dup natura directoarei (parabolic sau hiperbolic) Fig. conul este denumit dup curba directoare: circular. Conven ional. Un solid de rota ie este generat de o suprafa generatoare. parabol . suprafa planului. hiperbol . parabolic.1) este o suprafa generat de o dreapt plan limitat de o ce se rote te în jurul unei axe care este o dreapt a (generatoare). elips . care trece printr-un punct fix (vârful conului) i se deplaseaz pe o curb (directoare). care se deplaseaz pe o curb fix (directoare) i care r mâne mereu paralel cu o direc ie oarecare dat .8. Curba directoare poate fi cerc. CORPURI DE ROTA IE 8. Corpurile de rota ie mai cunoscute sunt: . eliptic. iar cea pe care se sprijin – directoare.cilindrul (Fig. 79 . Curba directoare poate fi cerc. parabol sau hiperbol . 8. 8. elips . etc. 8. iau na tere prin rotirea unei linii oarecare în jurul unei axe.

2 . 8.3) este un con sec ionat de un plan paralel cu baza sa. 8. 8. 8. Ea se proiecteaz dup un cerc pe fiecare din planele de proiec ie.sfera (Fig. Proiec iile punctelor aflate pe sfer se ob in sec ionând sfera cu plane perpendiculare pe ax .Fig.trunchiul de con (Fig.4 80 . Fig. Fig.4) este generat de un cerc care se rote te în jurul axei sale.8.3 .

6) este corpul geometric generat prin rotirea unei elipse în jurul axei mari. 8.elipsoidul (Fig.7) este corpul geometric generat prin rotirea unei parabole în jurul axei sale.6 .paraboloidul (Fig. 8.5) este corpul geometric generat prin rotirea unei curbe plane în jurul unui ax coplanar cu curba i care nu trece prin centrul acestuia. Proiec iile punctelor aflate pe 81 . Proiec iile punctelor aflate pe elipsoid se g sesc prin sec ionarea elipsoidului cu plane de profil perpendiculare pe axa de rota ie. Proiec iile punctelor situate pe suprafa a torului se determin tot cu ajutorul planelor perpendiculare pe axa de rota ie.torul (Fig. Fig.5 . 8.. 8. Fig. 8.

8) este corpul geometric (suprafa ) generat de o dreapt care se rote te în jurul unui ax necoplanar cu dreapta. 8. 8. Fig.suprafa a paraboloidului se g sesc prin sec ionarea cu plane perpendiculare pe axa de rota ie. 8.7 . Mai poate fi generat i de o hiperbol care se rote te în jurul axei ei imaginare (netraverse).hiperboloidul (Fig.8 82 . Fig.

Determinarea adev ratei m rimi a elipsei de sec iune se ob ine se ob ine prin rabaterea planului de cap t P în jurul urmei orizontale PPX. 8. Fig. proiec iile orizontale g sindu-se pe cercul de baz (1.2.9 83 .2 Sec iuni plane în solide de rota ie Prin analogie cu sec iunea într-un poliedru. 3…11. Punctele cu ajutorul c rora se traseaz elipsa. 8.1. 8. Fig. 2’…11’. 12’) ale punctelor elipsei. sunt punctele aflate la intersec ia dintre proiec iile verticale ale generatoarelor (a’b’c’d’…k’l’) i urma vertical (P’PX). Suprafa a de intersec ie se determin prin unirea punctelor de intersec ie astfel ob inute. Sec iunea într-un cilindru circular drept Un cilindru circular drept se sec ioneaz cu planul de cap t P . 12).8. sec iunea într-un solid de rota ie este intersec ia dintre planul de sec iune i generatoarele solidului. conform teoremei lui Dandelin sec iunea este o elips .9. Se ob in proiec iile verticale (1’. 2.

10 Determinarea elipsei de sec iune se face la fel ca la cilindru.2.8. În schimb.sec iunea cu un plan înclinat. 84 .12.11. 8. Fig.12 . Fig. este un triunghi. Fig. paralel cu una din generatoarele conului este o parabol . la sec iunea conului cu un plan. 8.2 Sec iunea într-un con circular drept Un con circular drept cu baza în planul orizontal de proiec ie H se sec ioneaz cu un plan de cap t P .sec iunea cu un plan vertical ce trece prin vârful conului. 8. 8. se întâlnesc urm toarele cazuri speciale: .11 Fig.10. 8. Fig. 8. Fig.

13. 8. Fig.sec iunea cu un plan paralel cu axa conului circular drept este o hiperbol . Pentru trasarea corect a desf uratelor se ine cont de teorema lui Olivier: transformata prin desf urare a sec iunii f cute de un plan într-un cilindru sau un con prezint inflexiuni în punctele în care planul tangent la cilindru/con este perpendicular pe planul secant. respectiv cilindru în acela i plan se nume te desf urare.13 8. numit transformat prin desf urare a curbei date.. respectiv a i conurilor este cilindrului.8. Unghiul a dou curbe ale suprafe ei este egal cu unghiul transformatelor lor prin desf urare. Fig.3 Desf uratele unor corpuri de rota ie mai importante Reprezentarea în care se aduce atât suprafa a lateral . cât i baza (bazele) unui con. Unei curbe trasate pe suprafa a lateral a unui cilindru îi corespunde o curb de aceea i lungime pe desf urat . Pentru trasarea desf uratelor cilindrului necesar determinarea adev ratelor m rimi ale generatoarelor i bazelor. Figura poligonal desf urat sau transformat plan astfel ob inut se nume te prin desf urare a conului. 85 .

14.15 86 .15. Desf urata cilindrului drept. 8. 8. exist diferite metode aproximative pentru a o desf ura. Fig. Fig. 8.În cazul sferei. pentru c este o suprafa nedesf urabil . Fig. Mai cunoscute sunt metodele prin care suprafa a sferei se divizeaz în fusuri egale (prin sec ionarea cu plane proiectante verticale care trec prin centrul sferei) sau se divizeaz suprafa a sferei în zone sferice (prin sec ionarea cu plane de nivel). 8. Fig.14 Desf urata cilindrului drept intersectat de un plan sub un unghi .

Fig. Fig. Fig.16.17 87 . 8. Fig.16 Desf urata conului circular drept intersectat de un plan sub un unghi fa de axa sa. 8.17. 8.Desf urata conului. 8.

8. Fig. 8. 88 . Fig.18 * prin fusuri sferice ( sec iuni mediane ).19. un cilindru i 4 trunchiuri de con )..8. Fig.Desf urata sferei: * prin zone sferice ( 2 conuri.18.

19 89 .Fig. 8.

. Din punctele de împ r ire se duc orizontale care intersecteaz orizontalele cu acelea i numere. 3’O.DESF URATELE LOR 9. Unind aceste puncte printr-o curb continu .2 Intersec ia sub un unghi oarecare a doi cilindri de diametre diferite A a cum s-a ar tat în Fig. din desf urata A sunt egale cu lungimile arcelor I–II. 90 . Deoarece corpurile intersectate sunt simetrice. etc. Lungimea cercului bazei. În desf urata cilindrului A sunt determinate punctele 1’O. în cazul nostru). Fig. etc. care unite. Se observ c distan ele I–II.9.1 Intersec ia dintre doi cilindri cu diametre diferite i axe perpendiculare Pentru construirea desf uratelor acestor cilindrii este necesar ca în prealabil s se determine linia de intersec ie a acestora. se ob ine linia de intersec ie care serve te la desf urarea celor doi cilindrii conform indica iilor din figur . INTERSEC II DE CORPURI . etc. egal cu D.1. 9. în care scop baza cilindrului mic se împarte în 2n p r i egale (dou sprezece. în punctele 1O.9. II–III. în construc ia desf uratelor s-au notat numai un sfert din num rul de diviziuni. mai întâi se determin linia de intersec ie dup metoda folosit la intersec ia dintre doi cilindrii. 2O. 2’O.1. etc. 9. II–III. Desf urata cilindrului mic B este dat în aceea i figur . apoi se procedeaz la construc ia desf uratelor celor doi cilindri. 3O. a fost împ r it în acela i num r de p r i egale (dou sprezece). dau curba de intersec ie desf urat a acestui cilindru. iar pe verticalele corespunz toare cu acelea i numere se iau lungimile marcate prin s ge i.

g. dau curba de intersec ie desf urat pentru cilindrul mic.Fig. care unite. h. b.1 Pe prelungirea extremit ii libere a cilindrului mic (linia 0 – 8 perpendicular pe axa cilindrului) se a eaz lungimea desf urat a cercului cilindrului mic împ r it în acela i num r de p r i egale ca i circumferin a cilindrului mic. La intersec ia acestei linii cu generatoarele cilindrului mare duse prin punctele j. 1. y. 91 . III. c pe generatoarea cilindrului mic pân se intersecteaz cu perpendicularele corespunz toare duse din punctele 0. b’. Prin punctele de diviziune se duc perpendiculare pe linia 0 – 8 (paralele cu axa cilindrului mic). perpendicular pe axa cilindrului mare în punctul e al liniei de intersec ie. Se proiecteaz punctele a. ob inându-se punctele a’. II. etc. 2. 9.. IV. Pentru a determina desf urata t ieturii din cilindrul mare se procedeaz astfel: se traseaz linia x. f se ob in punctele I.

b. 9.. Pe aceste perpendiculare. se ob ine jum tate din t ietura cilindrului mare. 92 . Fig. cd. bc. etc. Unind între ele punctele a. etc.. etc. Având desf uratele celor dou t ieturi.3. i se coboar I – j. 9. II – h.Pe dreapta oarecare OO’ se a eaz lungimile arcelor ab. II – b. se pot construi i desf uratele cilindrilor intersecta i.3 Intersec ia dintre un cilindru i o prism Construirea def uratei prismei i a t ieturii în cilindru se realizeaz ca i în cazul intersec iei a doi cilindri. iar prin punctele ob inute I.2. etc. cu simpla deosebire c în cazul de fa .2 9. se ridic distan ele I – a. în loc de a împ r i întregul perimetru al prismei în p r i egale (a a cum s-a f cut la cilindrul mic din cazul anterior) se va împ r i fiecare latur în p r i egale conform Fig. II. 9. IV se duc perpendiculare pe OO’. c. Fig. III.

2’. se proiecteaz în vederea din stânga. S1 – 2’. Proiec ia corespunz toare a acestor puncte (1’. 9. În Fig. III. ob inându-se linia de intersec ie dintre cilindru i con.3 9. Punctele de intersec ie se unesc cu vârful S al conului.Fig. La fel se procedeaz i pentru determinarea liniei de intersec ie de la ie irea conului din cilindru.4 se arat jum tate din desf urata cilindrului. Pentru a ob ine desf urata conului se procedeaz la fel ca la desf urarea unui con oblic.4 Intersec ia dintre un cilindru i un con ce p trunde oblic în cilindru Se traseaz jum tate din cercul de baz al conului i se împarte întrun num r de p r i egale (dou sprezece). 3’…. 9. 12’ se unesc cu vârful S1. etc. cu cilindrul I. etc. Punctele de intersec ie ale razelor S1 – 1’. din punctele de diviziune se duc perpendiculare pe diametrul cercului de baz al conului. IV. se observ c în aceast construc ie distan ele dintre dreptele 93 . II.

etc. a c rui ax este de axa cilindrului (axele celor dou corpuri nu se intersecteaz ). Pentru construc ia desf uratelor acestor dou corpuri se determin mai întâi linia de intersec ie a fe elor poliedrului cu cilindrul dat. II – III. iar prin punctele de diviziune 1. jum tatea cercului s-a împ r it în 6 p r i). 2. 7 se duc razele corespunz toare care intersecteaz perimetrul bazei poliedrului în punctele I. VII. Cu ajutorul compasului se duc aceste puncte pe orizontala xx. II. III’ la intersec ia razelor SI’.5 se red în dou vederi intersec ia dintre cilindrul B cu axa vertical înclinat fa i poliedrul A cu baza dreptunghiular .…. SII’.5 Intersec ia dintre un cilindru i un poliedru În Fig. cu generatoarea cilindrului se determin 94 . II’. III – IV. etc.I – II.4 9. Aceasta se face astfel: se împarte cercul din proiec ia plan a cilindrului B într-un num r oarecare de p r i (în acest caz. Fig. 9. 9. sunt luate de pe linia de intersec ie. III. 3.…. apoi se proiecteaz pe vederea lateral ob inându-se punctele I’.

. 2’. etc. 3. determinându-se astfel punctele 1. etc. 3’. se a eaz distan ele I’ – 1’. II. Unind aceste puncte se ob ine curba de intersec ie dintre cilindru i poliedru. IX. 2.….. Fig. etc.a se arat sfera intersectat de un plan i desf urarea acesteia. etc.6. care. 21. determin punctele 1. Desf uratele cilindrului i poliedrului sunt cunoscute.….6 Intersec ia unui cilindru cu o sfer Deoarece desf urata sferei intersectat de alte corpuri se reduce la desf urarea sferei intersectat de mai multe plane.9. Pe razele care unesc vârful S cu punctele I. III. 7. în Fig. 31. 21. înainte de a trece la descrierea determin rii desf uratelor ansamblurilor respective. Un plan intersecteaz meridianele sferei în punctele 11.…. Pentru a afla desf urata sec iunii de intersec ie de pe poliedru. Prin punctele de 95 . IX. se determin pe poliedrul desf urat punctele: I.punctele 1’. II. Un plan intersecteaz meridianele sferei în punctele 11. III. 2. Prin aceste puncte se duc orizontalele. etc. 9. 3. prin intersec ia lor cu verticalele ridicate din punctele de diviziune ale cercului din proiec ia plan . II’ – 2’. III’ – 3’.5 9. 31. care unite dau t ietura f cut de cilindru în poliedru.

Diferitele puncte de pe linia de intersec ie pe desf urat se ob in luând arcele 001 egal cu 00’1. 2’1.b se arat jum tate din desf urata cilindrului. Unind punctele 1O. etc. din C1 se descrie un arc de cerc ce intersecteaz sfera în punctele MS i cilindrul în punctele MZ.6. ci intersecteaz axa acesteia într-un punct oarecare C1. 9. 2’’1. etc. iar razele C32. se duc drepte orizontale ce intersecteaz meridianul OP’1 în punctele 1’’1. 9. 22.a.6. Un punct oarecare M de pe linia de intersec ie se ob ine prin intersec ia dreptelor duse prin punctele MS i MZ (MSMS.b este prezentat cazul general de intersec ie dintre un cilindru i o sfer când axa cilindrului nu trece prin centrul sferei. etc. etc. b) prin punctele de împ r ire ale cercului de baz al cilindrului se duc generatoarele care intersecteaz conturul sferei în punctele 11. punctele intermediare se ob in ducând plane de intersec ie suplimentare P’1 4g P’2 . MZMZ).6. 21.. 3O. etc. 2O. 3O. 9. 32. C22. 2O. 3’1. i cu centrul în C (centrul sferei) se descriu arce de cerc ce întâlnesc generatoarele cilindrului în punctele 1O. 3’’1.intersec ie 1’1. Din aceste puncte se duc drepte verticale ce intersecteaz axa sferei în punctele 12. ob inem linia de intersec ie. Pentru construirea desf uratei acestui ansamblu. 221 egal cu 02’’1. este necesar ca în prealabil. Desf urarea sferei se construie te cu una din metodele prezentate în capitolul anterior. etc. cu 96 . În Fig. cu care se poate determina punctul 41g. s se determine linia de intersec ie a corpurilor. Aceasta se ob ine folosind una din urm toarele metode: a) cu ajutorul compasului. 111 egal cu 01’’1. printr-o curb continu . etc. Pentru a ob ine desf urata sferei se procedeaz ca i în cazul Fig. Având linia de intersec ie (lungimile reale ale generatoarelor cilindrului) în Fig. etc.

deosebirea c în cazul de fa , proiec ia liniei de intersec ie nu este o dreapt , ci o linie curb .

Fig. 9.6 9.7 Intersec ia dintre un con cu o sfer În cazul în care axa conului trece prin centrul sferei Fig. 9.7.a, desf uratele conului i sferei se reduc la cazul intersect rii acestora de c tre un plan. Se consider cazul general când axa conului nu trece prin centrul sferei, ci intersecteaz axa acesteia într-un punct oarecare C1. Pentru construc ia desf uratelor conului i sferei trebuie determinat linia de intersec ie a acestora. Din punctul C1, cu compasul se descrie un arc de cerc care intersecteaz sfera în punctele MS i conul în punctele MK. Un punct

97

oarecare M, de pe linia de intersec ie, se ob ine prin intersec ia dreptelor duse prin punctele MS i MK (MSMS, MKMK). În continuare, baza conului se împarte într-un num r de p r i egale, iar prin punctele de diviziune 0, 1, 2, etc. se duc generatoarele conului ce determin , la intersec ia lor cu linia de intersec ie a celor dou corpuri, punctele 0O, 1O, 2O, etc. Distan a de la punctele ob inute pân la vârf, i respectiv pân la baza conului, determin lungimea real a generatoarelor ce sunt transpuse cu ajutorul compasului (respectând numerele de ordine) – Fig. 9.7.b, unde este reprezentat desf urata conului. Desf urata sferei se construie te dup metoda descris în Fig. 8.6.a, cu deosebirea c în acest caz, linia de intersec ie nu este o linie dreapt , ci o linie curb .

9.8 Racordarea unei sec iuni circulare la o sec iune p trat Cazul în care latura p tratului a este mai mare decât diametrul D al cercului Pentru determinarea desf uratei ansamblului se procedeaz astfel: cercul de diametru D se împarte în 2n p r i egale (dou sprezece), ob inându-se punctele 1, 2, 3, etc. Construc ia este format din patru elemente plane: triunghiurile I – 1 – II; II – 4 – III, etc. i din patru conuri eliptice înclinate identice, având baza circular comun , cu diametrul D i vârfurile I, II, III i IV. Determinarea desf uratei se reduce la determinarea elementelor plane i conice. În Fig. 9.8 sunt determinate lungimile reale ale

generatoarelor elementelor conice, unde segmentul AV este egal cu în l imea h, iar segmentele A1, A2, A3, etc. sunt egale cu segmentele II 1, II 2, etc. lungimile reale ale generatoarelor sunt 1V, 2 V, etc.

98

Fig. 9.7

În Fig. 9.8 se ia segmentul A1 = h = m, iar din punctele A i 1, cu ajutorul compasului se descriu arce de cerc cu razele 1V i a/2, care se intersecteaz în punctul II. Cu centrul în II se descrie un arc cu raza

II 2 = V 2. Cu centrul în 1 i cu raza r = 12 se descrie un arc de cerc care intersecteaz pe precedentul în punctul 2. Construc ia se continu când se determin în

acela i mod pân

întreaga desf urat . Analitic,

parametrii racord rii se pot determina folosind urm toarele rela ii:

r

D ; 2n
a 2

m
D sin 2

a D 2 2
2

2

h

2

2

l

K

K

a 2

D cos 2

K

h

2

unde: 2n – num rul de p r i în care se împarte cercul;
K

= K , unde

360 (unghiul la centru); 2n

0

99

m – în l imea fe ei triunghiului; K – num rul de ordine al punctului de împ r ire a cercului; lK – lungimea real a muchiilor.

Fig. 9.8

Cazul în care latura p tratului a este mai mic decât diametrul D al cercului. Se procedeaz la fel ca i în cazul în care latura p tratului este mai mare decât diametrul D al cercului, Fig.9.8. Cazul în care latura p tratului a este egal cu diametrul D al cercului Construc ia desf uratei acestui ansamblu (Fig.9.9) este similar cu cea descris la primul caz. Rela iile analitice pentru determinarea parametrilor racord rii sunt:
2

r

D ; m h; 2n

l

K

D 2

3 2 sin

K

cos

K

h

2

100

l K D 2 3 2 sin 101 K cos K h 2 . 9. 2n m h.9. Rela iile analitice pentru determinarea parametrilor racord rii sunt: 2 r D .9 Fig.Fig.10) este similar cu cea descris la primul caz.10 Cazul în care latura p tratului a este egal cu diametrul D al cercului Construc ia desf uratei acestui ansamblu (Fig. 9.

1 102 . 10. Distan a dintre dou puncte succesive de intersec ie a elicei cu aceea i generatoare se nume te pas i se noteaz cu p. Unghiul elicei este unghiul constant pe care îl face tangenta la elice cu planul unei sec iuni drepte. LINII.1 Linii elicoidale 10. elicea trasat se nume te elice circular .10.1. SUPRAFE E I CORPURI ELICOIDALE 10. Când cilindrul este de rota ie. Fig.1 Elicea cilindric Elicea cilindric sau linia elicoidal cilindric este curba trasat pe suprafa a unui cilindru care intersecteaz generatoarele cilindrului sub un unghi constant.

..…….. se determin proiec iile verticale a’.1. 11.…….a. a’ ) se împart în dou sprezece p r i egale atât cercul de baz al cilindrului..b. aa1 pasul p al elicei a'1 12 . Desf urata elicei este linia dreapt A*A*1 conform Fig. proiec ia vertical 1’0. În mod succesiv. se desf oar cilindrul i se transpun pe desf urat punctele prin care s-a trasat elicea. se împart în al conului în proiec ie dou sprezece p r i egale atât cercul de baz orizontal (12111=1121=……=111121) cât i pasul p în proiec ie vertical (12’11’=1’2’=……=11’12’).2 Elicea conic Se nume te elice conic . notate în 103 . se traseaz elicea i pe cealalt por iune a cilindrului. 2. prin care se traseaz elicea inând seama de vizibilitate. s’ ) – Fig. a10 a11 a11a12 360o .. Cu ajutorul liniilor de ordine se determin în proiec ie orizontal 1. considerându12 se deplas rile propor ionale..2.1. în timp ce conul execut o mi care de rota ie în jurul axei sale.a. Pentru a desf ura elicea. 10.1. 11a'12 a1a2 . 10.Pentru a trasa. Similar se determin i celelalte puncte ale elicei. Pentru construc ia elicei. 10. pe paralela din 1’ la axa Ox. ’2) – Fig. curba generat de un punct care se deplaseaz de-a lungul unei generatoare a unui con circular drept. traiectoria punctului fiind propor ional cu unghiul de rota ie. pe cilindrul drept cu bazele cercuri cu centrele în 1 ( 1. ’ ) i vârful în S ( s. cât i 12 p . 10. Prin simetrie. elicea care este generat prin deplasarea punctului A ( a.. a1’.. ’1) i 2 ( 2. pe conul circular drept cu baza un cerc. Cu vârful compasului în s se descrie un arc de cerc din 1 pân la intersec ia cu s11 i se determin 10. 12. Cu linie de ordine din 10 se determin . cu centrul în ( . a12’.

care este o spiral Fig.3. 13 pe g. Conturul aparent al sferei în proiec ie orizontal se împarte în acela i num r de p r i ( ab bc ..…….2 10.. 10.. traiectoria punctului fiind propor ional cu unghiul de rota ie.. 12 104 . 12'13' ordine se determin în proiec ie orizontal 90o ). pe care se împarte sfertul de cerc 1’13’ în dou sprezece p r i egale (1'2' 2'3' . Prin desf urarea conului se ob ine i transformata prin desf urare a elicei.2.. în timp ce sfera execut o mi care de rota ie în jurul unei axe perpendiculare pe planele paralelelor..figur numai pe por iunea pasului p. Fig.3 Elicea sferic Se nume te elice sferic curba generat de un punct care se deplaseaz pe cercuri paralele ale unei sfere.1. Cu linie de 12 1. se poate utiliza semisfera superioar .9. 12.. Pentru construc ia elicei pe sfera cu centrul în ( . pa 360o ).b. Arhimede. 10. 2.... ’) – Fig.

pe paralela din 2’ la axa Ox. 10. Având în vedere larga lor aplica ie în tehnic vor fi expuse detaliat. fie neriglat. Cu linie de ordine din b2 se determin . proiec ia vertical b’2.2 Suprafe e elicoidale Suprafe ele elicoidale se pot încadra foarte bine i la suprafe e curbe. se deplaseaz dup linii elicoidale.Cu vârful compasului în i cu raza 2 se traseaz un arc de cerc. i celelalte inând seama de vizibilitate. Ele au particular numai aceea c punctele elementului generator al suprafe ei fie riglat. se traseaz elicea i în semisfera interioar . care întâlne te b în b2. Prin Fig. care se traseaz simetrie fa de a1’1’.3 10. Similar se determin puncte ale elicei sferice. 105 .

acesta ajunge dup 360O în A12 (a12.Suprafe ele elicoidale riglate pot fi strâmbe. Dac aceast diferen nu este un multiplu de p/12. b’). c’12) i D12 (d12. atunci apar mai multe linii de construc ie. i pe linia 106 .1 Suprafa a elicoidal strâmb Este generat de un segment a c rui dreapt este concurent cu axa (segmentul AB (ab. care. aceast diferen p strându-se tot timpul. la care cercul mic are diametrul cilindrului miez i diametrul cercului mare egal cu diametrul cilindrului pe care se deplaseaz punctul B. în sensul c se traseaz linii elicoidale pentru cât mai multe puncte ale segmentului generator AB.4. atunci când segmentul generator formeaz cu axa liniei elicoidale un unghi diferit de 900 i drepte când segmentul generator face 900 cu axa. Înf ur toarea acestor linii elicoidale va fi protec ia vertical a suprafe ei. ob inând astfel proiec ia vertical a suprafe ei. În acest scop. în Fig. Pe linia elicoidal a punctului A (a. în general p/n. a’12). care sunt cele dou directoare. ajung în C12 (c12. d’12). 10. d’). pe linia elicoidal respectiv . 10. În proiec ie orizontal . a’).2. b’12). 10. necesitând o mai mare aten ie în timpul lucrului. Proiec ia vertical cere mai mult aten ie.4 al turi de punctele A i B mai sunt luate i punctele C (c. se poate u or vedea c generatoarea se deplaseaz pe aceast ax elicoidal a lui B. c’) i D (d. ajunge în B12 (b12. iar punctul B (b. Pasul este p i diferen a cotelor punctelor A i B este de 3p/12. suprafa a generat se proiecteaz dup o coroan circular . Dac diametrul cilindrului miez este redus la axa de simetrie. Odat cu trasarea celor patru linii elicoidale se pot trasa i diferitele pozi ii ale generatoarei i apoi înf ur toarea acestora. a’b’) din Fig.

Dac nu sunt suficiente punctele pentru trasarea curbei se pot lua i alte pozi ii ale generatoarei. paralel cu generatoarea unui con circular drept. în mi carea ei. 10. s’ )). Sec iunea cu un plan perpendicular pe axa suprafe ei elicoidale este o spiral Arhimede. Fig. d’5). respectiv A4 (a4. care este intersectat de liniile elicoidale ale punctelor A i B.4 107 . Fie H1 un astfel de plan. con care poart numele de con director (conul cu vârful în S ( s. c’6) i D5 (d5.Caracteristic pentru aceast suprafa intersecteaz este faptul c generatoarea axa cilindrului mereu sub acela i unghi. a’4) i B7 (b7. Pozi iile intermediare ale generatoarei intersecteaz planul H1 în punctele C6 (c6. coaxial cu suprafa elicoidal . b’7). r mânând.

în diferitele ei pozi ii. curba de sec iune cu planul H1 este o spiral Arhimede. I. punctul de intersec ie execut a treia mi care de transla ie. Deoarece generatoarea.5.În Fig.4 este luat pozi ia EF a c rei proiec ie orizontal este ef. Din cele dou mi c ri propor ionale (rota ie i transla ie) în lungul axei cilindrului. Trasarea suprafe ei elicoidale se poate face ca i în cazul precedent sau trasând liniile elicoidale ale punctelor A i B. de data aceasta nu este o spiral Arhimede. 108 . a’ ). Dreapta generatoare nu este tangent la linia elicoidal a punctului A ( a. a c rui raz este perpendiculara comun dintre ax i generatoare. care. De asemenea se vede în proiec ie orizontal sec iunea cu planul H1 . în pozi ie ini ial AB (ab. C6 i B7 determin curba de sec iune. cu proiec ia vertical e’f ’ care intersecteaz urma vertical H1v în punctul i’. radial . înf ur toarea acestora. a’ ) poart numele de elice colier. 10. a’b’) tangent la cilindrul indicat în Fig. 10. Având în vedere mi c rile propor ionale de rota ie i de transla ie radial .2 Suprafa a elicoidal strâmb generat de o dreapt care nu intersecteaz axa Fie dat segmentul de dreapt . Punctele A4. care în proiec ie orizontal genereaz curba a4id5c6b7. de unde se g se te i. atunci când generatoarea înainteaz planul de nivel H1 . În Fig. 10.2. f când acela i unghi cu un plan perpendicular pe axa suprafe ei (planul H ) are con director de rota ie. diferitele pozi ii ale generatoarei i apoi. D5. s’).5 se arat modul de g sire a m rimii unghiului pune în eviden i se conul director cu vârful în S (s. Elicea generat de punctul de tangen A ( a.10. a a cum arat s geata.

5 Fig.2. a’b’ ). punctul A fiind pe suprafa a cilindrului miez de diametru d. 10. 10.Fig. În cazul special când dreapta generatoare este tangent la elicea colier. 10. 10.6 Suprafe ele elicoidale. este un conoid elicoidal. va genera o suprafa cu plan director.6. În deplasarea lui elicoidal . în cazul de fa . 109 . suprafa a care apare poate fi desf urat i este prezentat în Fig.7 segmentul AB ( ab. care. segmentul r mâne tot timpul paralel cu planul H . în general. 10. deci.3 Suprafa a elicoidal dreapt generat de un segment a c rui dreapt face un unghi de 900 cu axa i este concurent cu aceasta Fie pe Fig. nu sunt desf urabile.

4.8). suprafa a ob inut este un cilindroid elicoidal (Fig. Sec iunea cu un plan perpendicular pe ax este dup o pozi ie a generatoarei. cele dou linii elicoidale ale punctelor A i B. 110 . Când segmentul generator ajunge în pozi ie de cap t. Suprafa a elicoidal generat de o dreapt care nu este concurent cu axa. De exemplu. dar face un unghi de 900 cu aceasta Dreapta r mâne în toate pozi iile paralel cu un plan perpendicular pe ax i se reazem tot timpul pe dou linii elicoidale.Fig. a doua extremitate a segmentului generator. în proiec ie vertical .8 Reprezentarea este mai simpl decât la suprafe ele elicoidale simple ca la suprafe e elicoidale strâmbe. a’8b’8). 10.7 Fig. care este un punct situat pe ax .2. planul H1 intersecteaz suprafa a elicoidal dup A8B8 (a8b8. trec prin proiec ia segmentului. 10. 10. 10. Pe elicea colier a generatoarei cu cilindrul i pe elicea generat de punctul A de tangen punctului B.

Alteori pentru acela i scop. Sec iunea cu un plan H perpendicular pe ax se face dup pozi ia generatoarei care se afl în acel plan. elementul generator î i schimb m rimea i pasul. apar trecând prin aceste puncte (pe generatoarele de contur aparent ale cilindrului) i cele dou linii elicoidale. 111 . determinat hidrodinamic sau aerodinamic. unde. etc. al stâlpilor cu nervur funda ii. un corp adus sub form elicoidal este lipit de un cilindru miez. desc rcare). Apoi sunt cazuri când corpurile elicoidale se întrebuin eaz f r a fi rigid fixate de un cilindru (arcuri i conducte elicoidale. Alteori.În cazul de fa . Pe figur se observ indicat planul H1 prin urma vertical i intersec ia acestuia cu suprafa a elicoidal dup pozi ia generatoarei A3B3 (a3b3.). În baza celor prezentate. conoidul i cilindroidul elicoidal pot fi recunoscute i numai dup proiec iile lor verticale. pentru a ob ine un randament maxim. elementul generator are un anumit profil. se întrebuin eaz uruburi cu pas elicoidal pentru sau cu diametru variabil. când generatoarea ajunge în pozi ie de cap t. a a cum este în cazul filetelor. 10.3 Corpuri elicoidale (elipsoide) Corpurile elicoidale sunt generate de suprafe e ale c ror puncte se rotesc dup linii elicoidale. în proiec ie vertical . pentru a asigura o rezisten minim la înaintare i o trac iune sau o împingere maxim . De cele mai multe ori acestea fac corp comun cu un cilindru miez. al ro ilor din ate cilindrice cu din i elicoidali. Este cazul elicelor de vapoare i de avioane. a’3b’3). etc. Uneori. formând un organ pentru o anumit instala ie de transport (înc rcare.

Când panta dep e te o anumit limit . problema revine la a intersecta suprafe ele elicoidale generate de dreptele din care fac parte laturile poligonului.9 112 . 10.O suprafa elicoidal generat de un dreptunghi. pe partea superioar pot fi practicate trepte pentru urcare i coborâre (la sc rile elicoidale sau la racordarea a dou pante orientate în direc ii opuse). Fig. în cazul când panta este mic . cu dimensiuni corespunz toare. La corpurile elicoidale generate de suprafe e poligonale. poate servi la urcarea i coborârea autovehiculelor la garajele colective cu 1 – 4 nivele sau chiar mai multe.

9 are fa a generat de latura ( suprafa a lateral a cilindrului . se cere ca filetele s aib dou începuturi. 10. Trasarea i sec ionarea se fac la fel ca la figurile anterioare. ’ ’) i ( . linia elicoidal a vârfului ( .11 Uneori. ’ ’) identic . ’ ’) ale triunghiului generator i au. rezultând filetul triunghiular cu un început – Fig. 10. ’). tot timpul. Fig. Fig. deci în total de patru arce de spiral Arhimede. cu de liniile elicoidale ale i limitat extremit ilor segmentului generator.Astfel. fiecare nervur va fi m rginit în sec iune de dou arce. 10. 113 . pasul este egal cu latura triunghiului.10 Fig. pasul fiind de dou ori un plin i un gol. nervura elicoidal generat de triunghiul ( Fig.11.10. 10. ’ ’ ’) – . în cazul acestui profil. ca linie de intersec ie. De cele mai multe ori. Celelalte dou suprafe e elicoidale sunt generate de dreptele din care fac parte laturile ( . Având în vedere îns c sunt dou nervuri elicoidale.10.

În Fig. 10. iar dou dintre laturile p tratului genereaz suprafe e elicoidale drepte. Fig. cu un început. nervura elicoidal fiind limitat de dou por iuni de suprafe e cilindrice.14 114 . cuprinse între liniile elicoidale respective i de dou suprafe e elicoidale drepte. În tot timpul mi c rii.10. 10. care sunt cuprinse în acest plan.12 Fig. 10.12 este prezentat un filet p trat pe stânga.13 Fig. pasul p este un plin i un gol. Sec iunea cu un plan perpendicular pe ax este dup pozi iile generatoarelor celor dou suprafe e elicoidale. profilul filetelor este de mai multe forme. p tratul generator se g se te într-un plan care trece prin axa cilindrului.4 Profilul filetelor Dup cum se tie. 10. Fiind vorba de un filet cu un singur început.

B (b. În Fig. Pe figur este executat i sec iunea cu planul de nivel H1 .15 este prezentat corpul elicoidal care rezult prin înf urarea unei bare cilindrice sau sârme de o el pe un cilindru. c’d’).Profilul filetelor poate s fie i trapez dreptunghic (Fig. care poate fi considerat i ca rezultatul deplas rii centrului unei sfere. pasul p cuprinde dou plinuri i dou goluri. 10. 10. În ceea ce prive te suprafe ele elicoidale strâmbe. unde apar. adic pasul p cuprinde trei plinuri i trei goluri. 10. Num rul de începuturi se poate citi cu mare u urin în proiec ie orizontal . În sec iunea cu planul H1 . dup linia elicoidal de pas p i de diametru corespunz tor.13). de diametru egal cu diametrul barei cilindrice (sârmei). Proiec iile diferitelor pozi ii sunt trasate cu linii sub iri. La un astfel de filet pe dreapta cu dou începuturi. c’) i D (d. sec iunea lor cu un plan perpendicular pe ax este m rginit de arcele de spiral Arhimede EI (ei. a’). câte dou arce de spiral Arhimede. În Fig. Înf ur toarea acestora va fi reprezentarea cilindrului adus sub form elicoidal . Ea este tangent la fiecare sfer dup cercul mare care apar ine planului ce trece prin centrul sferei i este normal la axa elicoidal . perpendicular pe ax fiind indicate pentru una dintre nervuri. În acest mod s-a ob inut arcul elicoidal cilindric. f’g’). C (c. e’i’) i FG (fg. unde liniile elicoidale corespunz toare intersecteaz planul H . suprafe ele elicoidale drepte sunt m rginite de segmentele AB (ab. suprafe e elicoidale care m rginesc nervurile sunt suprafe e elicoidale strâmbe. d’). Cele dou suprafe e elicoidale. sunt una dreapt i una strâmb . b’). punctele A (a. pentru fiecare nervur . care m rginesc nervurile.14 este indicat un filet cu profil trapez isoscel cu trei începuturi. asigurându-se acela i pas p între spire. a’b’) i CD (cd. 115 .

apar în m rime real . care.Pe planul cu care este paralel axa. r1.15 În proiec ie orizontal . etc. înf ur toarea sferelor arat cele dou cercuri concentrice. 116 . îns cu linie întrerupt . 10. Acest plan sec ioneaz unele sfere dup cercuri de raze r. Suprafe ele care iau na tere prin înf urarea sferelor de acela i diametru. fiind nev zut . Sec iunea cu planul H se traseaz la fel.. Fig. dup fiecare 1800. trasate din centre situate pe o curb plan sau spa ial se mai numesc i suprafe e canal. înf ur toarea are puncte de întoarcere. pe por iunea suprapus a înf ur toarei. Tot aici se vede conturul sec iunii f cute cu planul de nivel H1 . Înf ur toarea acestor cercuri d în aceast proiec ie conturul sec iunii. r2. în proiec ie orizontal . precum i arcele dintre cele dou puncte de întoarcere sunt nev zute. Conturul corespunz tor semispirelor din spatele planului de front dus prin ax .

CONSTRUC II GEOMETRICE .

.

1 Originea no iunilor geometrice fundamentale Desenul geometric st la baza geometriei descriptive i a desenului tehnic prin aplicarea construc iilor geometrice din cadrul geometriei plane. etc. l ime i în l ime. postulatele i teoremele s-au format de-a lungul timpului prin abstractizarea unor realit i obiective. 11. Astfel un corp în spa iu are trei dimensiuni.11. No iunile fundamentale ( care nu se definesc ) ale geometriei plane sunt constituite de punct .21]. linie frânt . forma. o suprafa plan are dou dimensiuni. A 1 2 Reprezentarea cea mai precis a punctului este atunci când unghiul rezultat din intersec ia celor dou drepte are valoarea de 900. o dreapt are o singur dimensiune. segment. Prin intermediul acestora se definesc no iunile de: semidreapt .11. NOTIUNI GEOMETRICE FUNDAMENTALE 11. i prin neglijarea neregularit ilor corpurilor s-a ajuns la forme spa iale care se întind în trei dimensiuni: lungime. 119 . culoarea.1. dreapt . unghi. iar punctul geometric nu are dimensiuni. No iunile geometriei plane. Pe planul foii punctul se reprezint printr-un cerc mic trasat cu balustrul i care are centrul situat la intersec ia imaginar a dou drepte conform Fig. “ Punctul geometric ” este o no iune matematic abstract (latinescul abstractus – îndep rtat de realitate) care nu poate fi v zut i nici desenat [p.2 Punctul i mul imea de puncte Punctul ( A ) este determinat i reprezentat prin intersec ia a dou drepte ( 1 i 2 ). plan i distan . S-a convenit ca obiectele din spa iul tridimensional ( lumea înconjur toare ) s nu se deosebeasc în ceea ce prive te masa.

Dreapta se reprezint precis atunci când punctele sunt suficient de dep rtate astfel încât s poat determina o dimensiune m surabil conform Fig. linia frânt i linia curb i se reprezint ca urma Dreapta sau linia dreapt este determinat punctului care se mi c în plan (orizontal). 11.1 Linia dreapt .Orice mul ime de puncte formeaz o figur geometric .11.11. 11.2. Mul imea face parte din no iunile fundamentale ale întregii matematici.3 Linii i tipuri de linii 11. AB [H] [V] [V] B A [H] Fig. 11.3 120 . 2 1 A Fig.1 11.3.2. urmând drumul cel mai scurt dintre dou puncte i f r s . A B Fig.i schimbe direc ia.2 Dreapta se mai reprezint ca “urma” intersec iei a dou plane [H] i [V] conform Fig.

Num rul dreptelor prin mai multe puncte: Prin dou puncte diferite trece o dreapt i numai una. atunci se noteaz prin AB segmentul care începe în A i se termin în B. inclusiv punctul O. Linia frânt deschis reprezint reuniunea a dou sau mai multe segmente de dreapt . inclusiv aceste puncte.Linie frânt deschis .Linie frânt închis . 121 .11. Segmentul AB con ine mul imea tuturor punctelor unei drepte care se g sesc între punctele A i B. mul imea tuturor dreptelor din plan care au numai un singur punct comun costituie un fascicul de drepte. f r ca segmentele al turate s se afle pe aceea i dreapt (Fig. Semidreptei apar in numai acele puncte care pot fi atinse din O printr-o mi care rectilinie f r nici o schimbare de sens. Prin trei puncte diferite care nu sunt situate pe aceea i dreapt trec trei i numai trei drepte care unesc fiecare câte dou puncte determinând un plan. Segmentul este cea mai scurt leg tur dintre punctele A i B din plan. lungimea segmentului AB reprezint distan a dintre punctele A i B.11. Semidreapta con ine mul imea tuturor punctelor unei drepte care se g sesc de aceea i parte a unui punct O situat pe aceast dreapt . Când se ia în considerare sensul segmentului.5). Printr-un punct se pot duce în plan o infinitate de drepte. Linia frânt este de dou tipuri: .4 i Fig. astfel încât cap tul fiec rui segment (înafar de al ultimului) este originea urm torului segment. .

7 Linia curb este de dou tipuri: . A B Fig.8). închis . Linia curb deschis reprezint schimbarea succesiv a pozi iei punctului dup o direc ie f r ca traictoria acestuia s formeze unghiuri (Fig.11.A3 A6 A3 A1 A2 A5 A6 A1 A2 A5 A4 A4 Fig.Linie curb . 11. 11.5 reprezint reuniunea a trei sau mai multe segmente de dreapt .6).6 A3 Fig. A5 A4 A3 A1 A2 A4 A2 A5 A1 Fig.11. 11. astfel încât cap tul ultimului segment este originea primului segment f r ca acestea s se intersecteze (Fig.8 B A 122 .5 i Fig. astfel încât cap tul ultimului segment este originea primului segment (Fig.11.6) Linia frânt închis simpl reprezint reuniunea a trei sau mai multe segmente de dreapt .Linie curb deschis . 11.4 Linia frânt închis Fig. 11.

3. 11. A=B Fig.11.11: cu vârful compasului în O i cu o r z oarecare “r” se traseaz un arc de cerc care intersecteaz dreapta ( ) în punctul A.2 Drepte paralele Paralelele sunt dreptele care nu au nici un punct comun (sau nu se intersecteaz niciodat ).9).9 11.10. Paralela ( ’) la dreapta ( ) se ob ine prin transla ia în acela i sens a unui echer de-a lungul unei rigle cu distan a l astfel încât toate punctele dreptei ( ) se translateaz într-o nou pozi ie ( ’) cum se prezint în Fig.3.11.2.Linie curb închis reprezint schimbarea succesiv a pozi iei punctului dup o direc ie f r ca traictoria acestuia s formeze unghiuri astfel încât punctul de cap t s coincid cu originea (Fig.11.1 Paralela la o dreat printr-un punct dat Pentru trasarea unei paralele la o dreapt printr-un punct O exterior dreptei ( ) se procedeaz ca în Fig. iar din acest punct cu aceea i raz “r” se traseaz un arc de cerc care trece prin punctul O i intersecteaz dreapta ( ) în punctul B.10 11. ( ) A L P ( ) A P Fig. 123 . 11.

11.2. 11.13: se aleg dou puncte oarecare A i B situate pe dreapta ( ) din care se traseaz arce de cerc cu raza egal cu distan a “d” de aceea i parte a dreptei ( ).2 Paralela la o dreapt cu o distan dat dat “d” Pentru trasarea unei paralele la o dreapt ( ) cu o distan se procedeaz ca în Fig. iar pe o alt latur se traseaz dreapta ( ).12: se suprapune una din laturile echerului (ipotenuza) pe o rigl . Dreapta ( ’) tangent la arcele de cerc în punctele O i P reprezint paralela la o dreapt cu o distan dat . Fig.Cu vârful compasului în B se ia raza r’ = OB iar din punctul A se duce un arc de cerc care intersecteaz primul arc de cerc în punctul P.13 124 .12 Construc ie cu rigla i echerul conform Fig.11. Fig. dup care acesta se translateaz de-a lungul riglei în aceea i direc ie pân când aceea i latur trece prin punctul A. 11.3. 11.11 Fig. 11. dup care se traseaz dreapta ( ’) de-a lungul acestei laturi a echerului.

11. Fig. 125 .1 Perpendiculara pe o dreapt într-un punct dat Pentru trasarea unei perpendiculare pe dreapta ( ) în punctul O se procedeaz ca în Fig.11.14 13.3. Dac se une te un punct comun al dreptei ( ) cu toate punctele dreptei ( ’). dup care cu o raz mai mare decât OA (sau OB) se traseaz din punctul A i respectiv B arce de cerc care se intersecteaz în punctul P. ( ) ll ( ’). printre aceste segmente de leg tur exist unul care este cel mai scurt AA ' . Se une te punctul P cu O ob inându-se segmentul de dreapt OP perpendicular pe dreapta ( ) în punctul O.3.3 Drepte perpendiculare Perpendiculara este acea dreapt care face cu o alt dreapt în punctul de intersec ie un unghi drept (900).15: cu vârful compasului în O se traseaz un arc de cerc (oarecare) care intersecteaz dreapta ( ) în punctele A i B.11. ( ) L L A ( ) A Fig.14.3.11. acest segment reprezint distan a dintre paralelele ( ) i ( ’) formând cu ( ) în A i cu ( ’) în A’ câte o pereche de unghiuri drepte.

2 Perpendiculara dintr-un punct exterior pe o dreapt Pentru trasarea unei perpendiculare dintr-un punct O (exterior dreptei) pe dreapta ( ) se procedeaz ca în Fig.3 Perpendiculara la cap tul dreptei Pentru trasarea unei perpendiculare în punctul A situat la extremitatea dreptei ( ) se procedeaz ca în Fig.3.11. 11. dup care cu raz oarecare (mai mare decât jum tatea distan ei dintrea A i B) se traseaz din punctul A i respectiv B arce de cerc care se intersecteaz de o parte i de alta a dreptei ( ) în punctele C i D. Unind punctele C i D se ob ine perpendiculara pe dreapta ( ) care trece prin punctul O exterior dreptei. 11.17: cu vârful compasului în punctul (oarecare) C exterior dreptei ( ) se traseaz un arc 126 .11.15 11.3.16: cu vârful compasului în O se traseaz un arc de cerc (oarecare) care intersecteaz dreapta ( ) în punctele A i B.3.P ( ) A 0 B Fig.16 11. 0 C ( ) A B D Fig.3.

3. 11. ( ) Fig.3. Unind punctele D i A se ob ine perpendiculara la cap tul dreptei ( ).17 11. iar cu vârful compasului în aceste puncte se traseaz arce de cerc ce trec prin punctul O de o parte i de alta a dreptei la intersec ia lor rezultând punctul P. dup care se une te punctul B cu C i se prelunge te pân intersecteaz cercul în punctul D. Unind punctele O i P se ob ine perpendiculara dintr-un punct dat situat deasupra i în afara dreptei.18: se aleg dou puncte A i B situate pe dreapta ( ). D C B A afara dreptei Pentru trasarea unei perpendiculare în punctul O situat deasupra i înafara dreptei se procedeaz ca în Fig.de cerc care trece prin punctul A i intersecteaz dreapta ( ) în punctul B.4 Perpendiculara dintr-un punct dat situat deasupra i în 0 A B ( ) P 127 Fig. 11.11.18 .

c.20: se traseaz prin punctul A o semidreapt oarecare ( ) pe care.11. A se marcheaz cinci segmente egale: A – 1 = 1 – 2 = 2 – 3 = 3 – 4 = 4 – C. plecând din acela i punct.11.3.19: din fiecare extremitate a segmentului (punctele A conform i B) se traseaz cu aceea i raz mai mare decât jum tatea segmentului câte un arc de cerc care se intersecteaz în punctele O i P.3. 11. 128 .3. d. ( ) 0 ( ) A S B P Fig. 3.4. puncte care împart segmentul AB în cinci p r i egale. Unind aceste puncte printro dreapt se ob ine axa de simetrie ( ’). 4 ducând paralele la segmentul BC acestea intersecteaz segmentul AB în punctele a. Unind punctele B cu C iar prin punctele 1.2 Împ r irea unui segment în mai multe p r i egale Pentru a împ r i un segment de dreapt AB în cinci p r i egale se procedeaz ca în Fig. 2. b. 11.4 Împ r irea unui segment de dreapt 11.19 Mediatoarea este dreapta care împarte un segment de dreapr în p r i egale i este perpendicular pe acesta. care intersecteaz segmentul AB în punctul S care determin mijlocul segmentului.4.1 Determinarea mijlocului unui segment Pentru determinarea mijlocului unui segment se procedeaz Fig.11. cu ajutorul distan ierului din trusa de compas.

5. 3’. 4’ 5’ 1’ 2’ 3’ B A 1 2 3 4 5 ( ) Fig. 4. Fig. 2. 2’.3. 4’ – B. 3’ – 4’. 2 . 5’ care împart segmentul AB în cinci p r i egale. prin trasla ia echerului pe rigl într-un singur sens rezultând punctele 1’. iar cu ajutorul unei rigle i al unui echer se traseaz paralele la segmentul 5B prin punctele 1. 11. se unesc punctele 5 cu B.21 11. 1’ – 2’. 4’. 1 – 2.21: se traseaz prin punctul A o semidreapt oarecare ( ) pe care cu ajutorul distan ierului din trusa de compas plecând din acela i punct A se marcheaz cinci segmente egale: A – 1 = 1– 2 = 2 – 3 = 3 – 4 = 4 – 5.( ) C 4 2 1 3 c A a b d B Fig.20 Construc ie cu rigla i echerul. 11.11.11. Se une te punctul 3 cu 4’ iar prin punctul B se duce o paralel la 34' care intersecteaz semidreapt ( ) în punctul C. 129 .3. 2’ – 3’.22: se traseaz prin punctul A o semidreapt oarecare ( ) pe care cu ajutorul distan ierului din trusa de compas plecând din acela i punct A se marcheaz trei segmente egale: A – 1. 3.4. iar segmentul AB se împarte în patru p r i egale cu primele: A – 1’.3 Reducerea unui segment de dreapt într-un raport dat Pentru reducerea unui segment de dreapt AB într-un raport dat de 3/4 se procedeaz ca în Fig.

S U C’ B’ S ( ) U A 11.11. dreapta care trece prin aceste puncte.22 11. 11.4.3. 11. planul este nem rginit (nu are limite sau margini) 130 . Plan.23: se traseaz prin punctul A o semidreapt oarecare ( ) pe care se m soar din punctul A segmentele s i u ob inându-se extremit ile lor în punctele B’ i C’.24. Unind punctele C’ cu C i ducând prin punctul B’ o paralel la CC ' care intersecteaz segmentul AC în punctul B se ob ine împ r irea acestui segment în segmentele AB i BC propor ionale cu segmentele s repectiv u.4 Împ r irea unui segment de dreapt propor ionale cu dou segmente date în p r i Pentru a împ r i un segment de dreapt AC în p r i propor ionale cu dou segmente date se procedeaz ca în Fig. Semiplan B C Fig.Segmentul AC reprezint segmentul AB .23 Planul notat cu [ P ] este suprafa a care care con ine odat cu dou puncte oarecare ale sale. segmentul redus cu raportul 3/4 fa de ( ) C 1 2 1’ 3 2’ 3’ 4’ A B Fig. Fig.4.11.

Pozi ia unui plan în spa iu este perfect determinat prin: .11. În cadrul geometriei în spa iu care este o subdiviziune a geometriei euclidiene planul este unul din elementele de baz ale formelor de care se fac tridimensionale. Planul în spa iu se ob ine prin rotirea unei drepte punct A al ei.dou drepte care se intersecteaz .În geometria euclidian ((plan ) Euclid – matematician grec.26). i ’ . dreapta i planul care reprezint un cadru geometric fundamental mai larg fa toate considera iile geometrice.25).24 Fig. astfel încât s se sprijine pe a alt dreapt pe A (Fig.o dreapt ’ ’ în jurul unui care nu con ine i un punct A care nu se g se te pe dreapt . . 11. ’ .11. În practic se folosesc por iuni plane ca suprafe e ce m rginesc diferite forme geometrice. Semiplanul este suprafa a care care con ine mul imea nedivizibil a punctelor situate de o parte a unei drepte din plan (Fig.trei puncte care nu se g sesc pe aceea i dreapt ( A i dou puncte ce determin pe ).25 131 .c.) no iunile fundamentale sunt punctul. anul 300 î. În practic pentru u urin a lucrului planul se consider delimitat sau m rginit. 11.dou drepte paralele ( caz particular când ’ . [P] C B [P] B A ( ) 0 M N ( ) A Fig.

28.26 11. Deschiderea unghiului notat în grade ( spa iul cuprins între laturile acestuia. Unghiul (plan) este figura geometric format din dou semidrepte cu originea comun i dintr-una din p r ile planului m rginit de ele. 11.29: se alege un punct O reprezentând vârful unghiului i un alt punct A care se 132 .11. (Fig. 11.11.27 Fig.27.11.( ) ( ) ( ‘) ( ) A [P] Fig.1.28 Punctul comun formeaz vârful unghiului.11. A. Se noteaz cu trei litere ( AOB ) astfel încât litera cu care s-a notat vârful s fie la mijloc. . iar semidreptele OA i OB laturile lui. 11.11. iar dreptele 1 i 2 – în grade ( 0 laturile lui.5. Construc ia unui unghi dat Pentru trasarea unui unghi dat (270) se procedeaz ca în Fig. Unghiul în spa iu este determinat de dou semiplane (Fig.27). Fig. Deschiderea unghiului m surat ) este reprezentat de spa iul cuprins între laturile unghiului. ) este ( ) A [V] 0 2 1 B ( ) 0 B [H] A Fig. Fig.28). 0 Punctul comun formeaz vârful unghiului O. Unghiuri Se pot defini dou tipuri de unghiuri: . 11.unghiul plan.unghiul în spa iu.5.

5. În concluzie pentru “n” grade (n 300 ) lungimea coardei are valoarea de n/57 din lungimea razei (unde R = 57 mm.).Metoda coardelor Fig.une te cu O. În punctul A se ridic o perpendicular la OA pe care se m soar valoarea AB = OA x tg 270 = 100 x 0. Cu vârful compasului în A i cu o raz egal cu valoarea unghiului pe care dorim s îl construim tras m un arc de cerc care intersecteaz arcul de cerc ini ial în punctul B.30 Are la baz observa ia c pentru unghiuri de pân la 300 lungimea corzii este cu suficient aproxima ie.11. Unind centrul arcului de cerc ini ial cu raza de 57 mm. 11.11. pe care se alege un punct A. Pentru trasarea unghiului mai mic de 300 (de exemplu 170 conform Fig.30) tras m un arc de cerc cu raza de 57 mm. propor ional cu valoarea unghiului pe care îl subântide. pe de alt parte coarda corespunz toare unghiului de 10 este egal cu 1/57 din valoarea razei învecinate. cu punctele A i B se ob ine unghiul de 170 c utat AOB.2.31: cu vârful compasului 133 . 11. Unind punctul O cu punctul B rezult cea de a doua latur a unghiului (OB). Construc ia unui unghi oarecare egal cu un unghi dat Metoda arcelor de cerc: pentru trasarea unui unghi oarecare egal cu un unghi dat AOB se procedeaz ca în Fig. unghiul astfel format ( AOB ) este cel c utat.51 = 51.). 11. B 100 x tg 27 = 51 R= 0 57 B R’ = 17 0 27 0 100 A 0 17 A Fig.29 Construc ia aproximativ . rezultând astfel una din laturile unghiului (ex: OA = 100 mm.

11.în punctul O i cu o raz oarecare R se intersecteaz semidreapta Ox în punctul A iar semidreapta Oy în punctul B rezultând segmentele OA = OB . Se alege punctul O’ i se traseaz o semidreapt oarecare O’x’ dup care cu vârful compasului în O’ i cu o raz egal cu OA se descrie un arc de cerc care intersecteaz semidreapta O’x’ în punctul A’. A’O’B’ astfel format este egal cu B R’ 0’ R B’ R’ R 0 A X A’ X’ Fig.31 Metoda paralelelor: pentru trasarea unui unghi oarecare egal cu un unghi dat AOB se procedeaz ca în Fig. dup care din punctul O’ se coboar perpendiculare pe prelungirile laturilor OA i OB 134 . unghiul astfel format ini ial AOB. B’’ B A’’O’’B’’ este egal ca m rime cu unghiul dat A’’ A Fig.11.32 Metoda perpendicularelor: pentru trasarea unui unghi oarecare egal cu un unghi dat AOB se procedeaz ca în Fig.32: prin punctul O’’ se traseaz paralele O’’A’’ i O’’B’’ la segmentele de dreapt OA i respectiv OB.11.33: se prelungesc laturile OA i OB pân dep esc pozi ia punctului O’. Unind punctul O’ cu B’ i prelungind construc ia se ob ine semidreapta O’y’ astfel încât unghiul unghiul oarecare AOB dat ini ial. Din punctual A’ se traseaz un arc de cerc cu raza egal cu AB care intersecteaz primul cerc în punctul B’.11.

se procedeaz ca în Fig.34: din punctul O se traseaz un arc de cerc cu o raz oarecare R i care taie laturile unghiului în punctele A i B. 11. 11.34 135 . 11.ulterior rezultând unghiul AOB.35 D1 B R D2 R B Fig. Din aceste puncte cu o raz oarecare R’ se traseaz arce de cerc în interiorul unghiului care se intersecteaz în punctul P. Pentru construc ia bisectoarei unui unghi.33 11.3.5.1 Construc ia bisectoarei unui unghi cu ajutorul compasului Bisectoarea unui unghi este linia dreapt OP care trece prin vârful unghiului AOB= i împarte spa iul cuprins între laturi în dou spa ii în dou unghiuri egale 1 egale. 0 1 2 P R’ M A Q F N Fig. Unind punctele O i P se ob ine dreapta OP care reprezint bisectoarea unghiului A R’ .3 Împ r irea unghiului în dou p r i egale 11. A’O’B’ egal ca m rime cu unghiul dat ini ial B B’ A’ A Fig. .5. adic împarte unghiul = 2.11.

136 .4.2.36.4 Construc ia unghiurilor cu valori consacrate: 150. 900 Construc ia unghiului de 900 Pentru construc ia cu echerul unghiul de 900 se poate ob ine prin ridicarea unei perpendiculare pe o dreapt . Pentru aceasta se a eaz echerul (având catetele neegale) cu cateta mic suprapus pe o rigl urmând s tras m o dreapt de-a lungul ipotenuzei echerului i o alt dreapt de-a lungul riglei. 600. adic unghiuri a c ror valoare este de 900. 11. aceast paralel formeaz cu latura D2 un unghi egal cu unghiul dat. Cu vârful compasului în punctul F i cu o raz oarecare se descrie un arc de cerc care intersecteaz semidreapta FR în punctul Q i latura D2 în punctul N astfel încât coarda NQ intersecteaz latura D1 în punctul M.11.35 astfel: fiind date laturile D1 i D2 ale unghiului respectiv printr-un punct F situat pe dreapta D2 se traseaz paralela FR la latura D1.11. 750.5. Se construie te mediatoarea AB a segmentului MN care este în acela i timp i bisectoarea unghiului dat (unghiul dintre laturile D1 i D2). conform Fig. Pentru construc ia cu compasul unghiul de 900 se poate ob ine prin trasarea mediatoarei conform paragrafului 11.11.1.5. deoarece în punctul de intersec ie al perpendicularei cu aceea dreapt se formeaz unghiuri drepte.2 Împ r irea în dou p r i egale a unghiului al c rui vârf se situeaz în afara desenului Pentru împ r irea în dou p r i egale a unui unghi al c rui vârf se afl în afara desenului se procedeaz conforn Fig.3. ca atare. 300. 450.

11.39. Unghiul mai mic de 900 format de cele dou drepte este unghiul de 600. Unind punctul O cu punctul A se ob ine unghiul de 600.Fig. acesta se a eaz cu latura mare suprapus pe o rigl urmând s tras m o dreapt de-a lungul ipotenuzei echerului i o alt dreapt de-a lungul riglei.38 Pentru construc ia cu echerul (având catetele neegale) conform Fig. Fig. Unghiul mai mic de 900 format de cele dou drepte este unghiul de 300.11. Pentru construc ia cu compasul conform Fig. 11.36 Construc ia unghiului de 600 Pentru construc ia cu echerul (având catetele neegale) conform Fig. acesta se a eaz cu cateta mic suprapus pe o rigl urmând s tras m o dreapt de-a lungul ipotenuzei echerului i o alt dreapt de-a lungul riglei.37.37 Construc ia unghiului de 300 Fig. 11.11. 11. 137 .38 din punctele A i B ale unui segment de dreapt se traseaz arcele oarecare de cerc 1 respectiv 2 care se intersecteaz în punctul O.

11.41 Construc ie prin împ r irea unghiului drept ( 900) în trei p r i egale Pentru construc ie.5.3 se construie te bisectoarea unghiului de 600.11. acesta fiind unghiul c utat.42.Construc ie prin ridicarea perpendicularei din v rful unghiului de 600 Conform Fig. conform Fig. POR în trei unghiuri C 90 D 30 0 0 0 B 60 0 A Fig.600 = 300.43 138 . 11. Unind punctul O cu punctele C i D rezult semidreptele OC i OD care împart unghiul drept egale. dup care cu aceea i i succesiv se descriu dou arce de cerc care intersecteaz arcul AB în punctele C i respectiv D.41 i a descrierii din paragraful 11. 11.40 Fig. cu vârful compasului în punctul O i cu o raz oarecare se traseaz un arc de cerc care intersecteaz laturile unghiului raz POR = 900 în punctele A i B.40 dup ridicarea perpendicularei din v rful unghiului de 600 se face diferen a: 900 . Fig.42 Fig. 11.39 Fig. Construc ie prin ridicarea bisectoarei unghiului de 600 Conform Fig. 11.11. rezultând astfel unghiul de 300.

43: se traseaz un cerc cu raza oarecare R pe care se alege un punct A. urmând s tras m o dreapt de-a lungul ipotenuzei echerului i o alt dreapt de-a lungul riglei.11. din acest punct se traseaz pe circumferin a cercului de trei ori valoarea razei rezultând punctele B. 600 i 900 cu vârfurile pe cerc Pentru construc ia cu compasul a unghiurilor de 300.44 Construc ia unghiului de 750 Fig. iar unind punctul B cu punctele A i D se ob in unghiurile de 300. 600 i 900 astfel. Pentru construc ia cu compasul unghiul de 450 rezult construc iei bisectoarei unghiului de 90 . 11. Unind punctul A cu D rezult diametrul cercului.11.11. Construc ia unghiului de 450 Pentru construc ia cu echerul (având catetele egale i dou unghiuri de 450) conform Fig.45 Pentru construc ia cu echerul conform Fig. 0 i în urma Fig. DAB = 600 iar ABD = 900. Unghiul astfel format. este unghiul c utat de 450.Construc ia unghiurilor de 300. acesta se a eaz cu una din catete pe o rigl ADB = 300.45 se folosesc dou echere. unul având catetele egale ( cu unghiurile ascu ite de 450) i un altul având catetele neegale (cu unghiurile ascu ite de 300 i respectiv 600). C i D. 600 i 900 se procedeaz conforn Fig.11. Echerul oarecare se a eaz cu cateta mai mare suprapus pe o rigl iar pe ipotenuza acestuia se suprapune ipotenuza echerului isoscel urm nd s 139 . mai mic de 900.44.

Echerul oarecare se a eaz cu cateta mare suprapus pe o rigl dup care echerul 0 isoscel se a eaz cu ipotenuza suprapus pe ipotenuza echerului oarecare . Construc ia unghiului de 150 Pentru construc ia cu compasul se traseaz bisectoarea unghiului de 30 . unul având catetele egale i unghiurile ascu ite de câte 450 iar altul cu catetele neegale i unghiurile ascu ite de 300 i respectiv 600.5. Unghiul mai mic de 900 astfel format este unhiul c utat cu valoarea de: 300 + 450 = 750.5.tras m o dreapt de-a lungul catetei echerului isoscel i o alt dreapt de-a lungul riglei.11. Construc ia unghiurilor ca sum unghiuri sau diferen de Se pot trasa sau construi o serie se alte unghiuri ca sum sau ca diferen de unghiuri. i f când diferen a 900 – Fig. iar prin ridicarea unei perpendiculare la dreapt 750 = 150 rezult unghiul c utat.46 se folosesc dou echere.46 11. Unghiul format de catetele celor dou echere are valoarea: 300 + 450 = 750. 11. 140 . Pentru construc ia cu echerul conform Fig.

D D B B=C 0 C 0 A 0 A Fig.50) i a dou unghiuri BOD = din Fig. 11.2 Construc ia unui unghi ca diferen Pentru construc ia unghiului unghiurilor COD = (Fig.5. 11.53: cu centrul în vârful O i cu 141 .15. D a 0 C 0 A 0 C=A Fig.11.5.47 Fig.52 ca diferen a AOB= (Fig.11.52 11.49 11.5.5.48 Fig. 11. 11.47) se COD peste latura (Fig.51) se procedeaz COD peste latura OA D B B prin suprapunerea laturii OC a unghiului unghiului AOB.49 ca sum a (Fig.11.11.50 Fig.1 Construc ia unui unghi ca sum a dou unghiuri Pentru construc ia unghiului unghiurilor AOB= AOD = i din Fig.3 Împ r irea unghiului într-un num r oarecare de p r i egale Pentru a împ r i un unghi oarecare AOB într-un num r oarecare de p r i egale se procedeaz conform Fig.5.11.11.51 Fig. 11.5.48) COD = procedeaz prin suprapunerea laturii OC a unghiului OB a unghiului AOB. 11.11.

5.o raz oarecare se descrie semicercul ABA1. 11. d. Din acest punct se ridic o perpendicular pe care se traseaz un segment egal cu cel ini ial rezultând punctul B.54 se procedeaz astfel: pe dreapt D1 se alege un punct O din care se traseaz patru segmente egale unul în prelungirea celuilalt rezultând punctul A. Construc ia unei drepte cu o înclina ie dat fa dreapt de o alt Pentru construc ia unei drepte (D2) cu o înclina ie dat (1:4) fa de o alt dreapt (D1) comform Fig. Dreptele ce unesc punctul C cu punctele 1. Dreapta BC intersecteaz latura OA în punctul D. 3. f i care unite cu vârful O împart unghiul oarecare H I J B AOB în apte p r i egale. 4. c. Unind punctul O cu punctul B i prelungind construc ia rezult dreapta c utat D2 a c rei inclina ie fa de dreapt D1 este de 1:4. Segmentul AD se împarte într-un num r de p r i egale (spre exemplu în 7 p r i egale).11. 6.6. se prelungesc pân ce intersecteaz semicercul ABA1 în punctele a. 142 . G F E A 1 234 5 0 6 D A1 C Fig. 5. e.53 11. 2. iar cu centrele în punctele A i A1. b. cu raza AA1 se descriu dou arce de cerc care se intersecteaz în punctul C.

57 se procedeaz la construc ia unui cerc cu centrul în O i de raz oarecare R = OA începând din punctul A. 11. D1 A 0 Fig.56 11.55 B A 0 B Fig.8 Construc ia unghiului de 3600 Pentru construc ia unghiului de 3600 conform Fig.11. 360 A 0 0 Fig.11.57 143 . 11.e 1:4 0 clinar In 90 B D2 D1 0 1 2 3 A Fig.11. 11. care reprezint vârful unghiului AOB. Construc ia se demonstreaz prin ridicarea perpendicularei D1 în punctul O i însumarea celor dou unghiuri de 900 (Fig.54 11. pe dreapta AB conform Fig.56).5.7 Construc ia unghiului de 1800 Pentru construc ia unghiului de 1800 se alege un punct oarecare O.55.5. 11.

Diametrul cercului este coarda care trece prin centrul cercului (cu cea mai mare valoare). Aceast linie curb închis se mai nume te i circumferin . Perimetru Suprafata cercului Raza E etru Diam 0 Coarda Secanta F B A 0 A C D T Tangenta Cerc (circumferinta) Fig. 12. 12.3 i 12.1 Fig. definite de anumite rela ii matematice.12.1 Elementele cercului Elementele cercului conform figurilor 12.2.4 sunt urm toarele: Centrul cercului ( O ) este punctul fix egal dep rtat de toate punctele cercului. 12. no iunea de cerc deosebindu-se de no iunea de suprsfa Locul geometric este curba sau suprafa a ale c ror puncte au toate aceea i proprietate geometric . CERCUL Cercul este locul geometric al tuturor punctelor din plan care se g sesc la o distan constant de un punct fix. Coarda cercului este oricare segment de dreapt care une te dou puncte de pe cerc. Tangenta cercului este dreapta care are un singur punct comun cu cercul. 12. Secanta cercului este oricare dreapt care une te dou puncte de pe cerc.2 144 . 12. a cercului.1. Raza cercului este oricare segment de dreapt care une te centrul cercului cu un punct de pe cerc.

Unghiul ( înscris ) în cerc este unghiul care are vârful pe cerc i laturile secante ale cercului.3 12. Segmentul de cerc este partea din suprafa a cercului delimitat de un arc i coarda corespunz toare lui. Construc ia grafic a cercului Fig. 12. .4 Construc ia grafic a cercului este determinat de elementele date ale cercului: . Unghiul la centru ( unghiul cu vârful în centrul cercului) este unghiul care are vârful în centrul cercului i laturile raze ale cercului. 12. Unghi inscris Sector circular 0 Un la ghi ce ntr u 0 Segment circular Arc de cerc Fig.12. Arcul de cerc este partea de pe cerc (circumferin ) care este delimitat de un unghi la centru.1 Construc ia cercului când se cunosc pozi ia centrului i raza Pentru construc ia cercului când se cunosc pozi ia centrului i raza se procedeaz conform Fig.2.pozi ia centrului i raza sau diametrul cercului.2.trei puncte situate pe cerc.5: cu vârful compasului în centrul cercului 145 . . 12. Sectorul circular este partea din suprafa a cercului delimitat de dou raze i un arc de cerc.dou puncte situate pe cerc i raza cercului.

dou cercuri fiecare cu centrul opus fa de coard . În continuare cu vârful compasului în centrul cercului O i cu deschiderea egal cu raza R (dat ca valoare) se traseaz cercul c utat.7: se unesc punctele date A i B rezultând segmentul de dreapt perpendicular AB prin mijlocul c ruia (punctul O) se ridic o pe care se ia un punct C pentru delimitarea lungimii acesteia.2 Construc ia cercului când se cunosc dou puncte situate pe cerc i raza Pentru construc ia cercului când se cunosc dou puncte situate pe cerc i raza se procedeaz conform Fig. R R A R 0 0 B Fig. 12. .5 Fig.6: cu centrul în punctele date A i B i cu raza R cunoscut ca valoare se descriu dou arce de cerc care se intersecteaz în punctul O numit centrul cercului.6 12. Pe aceea i dreapt OC se 146 .un singur cerc atunci când punctele A i B sunt situate diametral opus.2. Observa ie: în cazul în care punctele A i B sunt situate pe o coard se ob in dou solu ii: .O de pozi ie dat (se cunosc coordonatele cercului) i cu deschiderea egal cu raza R (dat ca valoare) se traseaz cercul c utat.12. iar cu raza O1 A sau O1 B se traseaz cercul de raz R1.3 Construc ia cercurilor care trec prin dou puncte Pentru construc ia cercurilor care trec prin dou puncte se procedeaz conform Fig.2. În continuare pe dreapta OC se alege O1 centrul cercului. 12. 12.12.

R2 R1 A R 1 0 0 1 2 0 02 C R B F C R 0 E B A Fig. 147 . iar cu raza O2 A sau O2 B se traseaz cercul de raz R2. 12.12. dup care se traseaz mediatoarele lor EF i GH.2.alege O2 centrul cercului. 12.9: se traseaz dou coarde AB i CD cu recomandarea ca m rimea unghiului format prin prelungirea lor s fie cât mai apropiat de 900.4 Construc ia cercului care trece prin trei puncte necoliniare Pentru construc ia cercului care trece prin trei puncte necoliniare se procedeaz conform Fig.3 Determinarea grafic a unora din elementele cercului 12.3.8: se unesc cele trei puncte cunoscute A. Punctul de intersec ie O al mediatoarelor reprezint centrul cercului c utat. cu B i C . 12.1 Determinarea centrului unui cerc dat Pentru determinarea centrului unui cerc dat se procedeaz conform Fig.8 12. continuând ra ionamentul rezult c prin dou puncte date se pot duce o infinitate de cercuri. Din punctul O cu raza OA se traseaz cercul c utat.7 Fig. iar pe segmentele AB i AC astfel ob inute se ridic mediatoarele lor care se întâlnesc în punctul O numit centrul cercului.12.

12. Punctul de intersec ie O al mediatoarelor este centrul cercului c utat.9 C A G H E 0 Fig.10 F B 12. Se une te punctul A cu punctele 1.10: se traseaz dou coarde AC i CB cu recomandarea ca m rimea unghiului format de ele s fie cât mai apropiat de 900.3 Determinarea arcului de cerc cu centrul în afara planului de lucru cunoscând o coard i s geata Pentru determinarea unui arc de cerc de raz mare al c rui centru se afl înafara planului de lucru (foii de hârtie) cunoscând o coard AB i s geata CD se procedeaz conform Fig.12. din punctele A i B. 12. dar mai mic decât AC. 12. dup care se traseaz mediatoarele lor prin punctele E i F. 2 i 3 dup care pe cel lalt arc de cerc înafara dreptei CB se ia trei arce de cerc egale unul în prelungirea celuilalt rezultând punctele 1’.2 Determinarea centrului unui cerc când se d arcul AB Pentru determinarea centrului unui cerc când se d arcul AB se procedeaz conform Fig. 2’ i 3’.3.E B C A 0 F D Fig. Pe aceste arce se iau diviziuni egale astfel: se împarte arcul cuprins între AC i AD în patru p r i egale rezultând punctele 1. dup care aceste semidrepte se prelungesc pân se intersecteaz 148 . 2 i 3.12.11: se unesc punctele A i B cu C dup care se traseaz dou arce de cerc de raz oarexare R. 2’ i 3’. iar punctul B cu punctele 1’.3.

Cc) cu dreptele 11’.12 12. 2 cu 2’ i 3 cu 3’. F i G printr-o linie curb continu ob inem arcul de cerc c utat. F i G printr-o linie curb continu ob inem arcul de cerc c utat. F i G. b. 22’ i 33’ rezult punctele E. 2’ i 3’ (4’ H) care se unesc între ele dou câte dou 1 cu 1’.12 în: construc ia dreptei BH perpendicular pe CB dup care segmentul DB (este jum tatea corzii AB) i CH se împarte în acela i num r de p r i egale (ex: 4 p r i egale) rezultând punctele 1.rezultând punctele E.11 d C E F c b H G a A D B Fig. În continuare se ridic o perpendicular din B pe CH i se împarte în patru p r i egale rezultând punctele a. Unind punctele C.12.4 Determinarea lungimii unui semicerc Pentru determinarea lungimii unui semicerc se procedeaz conform Fig. E. 12. c i d care se unesc cu punctul C.12. F i G.13: se duc dou diametre perpendiculare AB i DE dup care cercul se intersecteaz în punctul F cu un arc de cerc cu centrul în punctul D i cu raza egal cu cea a cercului dat. E. Metoda a-II-a de determinare a unui arc de cerc de raz mare al c rui centru se afl înafara planului cunoscând o coard AB i s geata CD const conform Fig. Unind punctele C.12. 2 i 3 (4 B) i 1’. Cb. C R E F G A D B Fig. În continuare se duce tangenta AG la cerc 149 .3. la intersec ia acestor drepte (Ca.

Prin intersec ia perpendicularei DC cu BC se ob ine punctul C astfel încât segmentul DC va fi s geata c utat pentru arcul ACB. Segmentul HB este egal cu R (jum tatea lungimii cercului dat) ceea ce reprezint B R D F C 30 0 valoarea semicercului c utat. i B dup care se ia pe AE iar din punctul D care se g se te la jum tatea coardei AB se ridic perpendiculara DC.14 12. În 1.14: se une te punctul E cu A segmentul EF = EB. 12. 0 E F C E A H GA D B Fig. 12.12.3. dup care se une te centrul cercului O cu punctul F i se prelunge te dreapta pân intersecteaz tangenta în punctul C.15: prin punctele A i B ale arcului de 150 .12.6 Determinarea lungimii unui arc oarecare AB al unui cerc de raz R Pentru determinarea lungimii unui arc oarecare AB al unui cerc de raz R se procedeaz conform Fig. Se une te punctul F cu punctul B i se ob ine continuare se construie te pe latura AB unghiul ABC = = = EBF.3.13 Fig. Din acest punct se ia pe tangent un segment egal cu de trei ori raza cercului dat rezultând punctul H care se une te cu punctul B. 12.în punctul A.5 Determinarea s ge ii când se cunoa te coarda i un punct de pe cerc Pentru determinarea s ge ii când se cunoa te coarda AB i un punct E de pe cerc (al c rui centru se afl înafara planului) se procedeaz conform Fig.

01 suficient de exact pentru arce de cerc cu unghiul la centru 0 R A F D C B E Fig.18 dup construc ia celor dou diametre perpendiculare din punctele A. C. 151 .17 se vor construi dou diametre perpendiculare între ele. 12.15 12.16 este suficient s construim diametul cercului AB.4. Unind punctele I cu L i K cu M se ob ine a doua pereche de diametre perpendiculare care împart cercul în opt p r i egale.1 Împ r irea cercului în dou . Pentru împ r irea unui cerc în patru p r i egale conform Fig.12. Pe prelungirea dreptei OC se ia din punctul C de trei ori lungimea razei R pân în punctul O1. K.12. E i G cu o raz oarecare R se descriu arce de cerc care se intersecteaz în punctele I.cerc AB se duce coarda AB subântins arcului. Construc ia este pân la 800. La împ r irea unui cerc în opt p r i egale conform Fig.12. L i M. Se determin punctul D ca mijlocul segmentului AB dup care se une te cu centrul cercului O i se prelunge te pân intersecteaz arcul AB în punctul C punct prin care se duce tangenta la cerc.4 Împ r irea cercului în p r i egale 12. în patru i în opt p r i egale Pentru împ r irea unui cerc în dou p r i egale conform Fig. În continuare se duc dreptele AO i BO1 care determin pe tangent segmentul EF care are o lungime aproximativ egal cu lungimea arcului de cerc AB.

12. Unind punctul I cucentrul cercului O printr-o dreapt aceasta intersecteaz cercul în punctul 2.17 Fig. Punctele A.18 12.19: se traseaz diametrul cercului AB. D.20: se traseaz ase p r i egale se procedeaz care din diametrul cercului AB. dup punctele A i B cu raza R egal cu raza cercului se duc arce de cerc de o parte i de alta a punctelor A i B pân intersecteaz cercul în punctele C.12.12.2 Împ r irea cercului în trei.A A I H A E 0 K 0 C 0 D C G F B L B B M Fig. Pentru arcul AF se procedeaz astfel: din punctele A i F cu o raz oarecare R’< AF se duc arce de cerc care se intersecteaz în punctul I. 12. E i F. D. C i D împart cercul dat de raz R în trei p r i egale. 12.16 Fig. Pentru împ r irea cercului în conform Fig. AF. C. E i F împart cercul dat de raz R în ase p r i egale. dup care din punctul A cu raza R egal cu raza cercului se duc dou arce de cerc de o parte i de alta a punctului A pân intersecteaz cercul în punctele C i D. Pentru împ r irea cercului în dou sprezece p r i egale se procedeaz conform Fig.12. B. Procedând similar i pentru 152 . în ase i în dou sprezece p r i egale Pentru împ r irea cercului în trei p r i egale se procedeaz conform Fig.4.21: pornind de la construc ia anterioar se împart arcele AE. BC i BD în câte dou p r i egale. punct care împarte arcul de cerc AF în dou p r i egale. Punctele A.

D. Segmentul CF este egal cu coarda care subântinde arcul c utat.. unul în preluhgirea celuilalt. 8.22: se traseaz dou diametre perpendiculare AB i CD dup care se determin punctul E ca mijlocul razei (mijlocul segmentului OB). CE. 9 i 11 ob inem punctele pe cerc 1. 3.. DB.12. Acest segment se ia de zece ori pe cerc. 12..23: se porne te de la construc ia anterioar (împ r irea cercului în cinci p r i egale – Fig. 3.12. unul în prelungirea celuilat.22) unde s-a ob inut segmentul OF. 6. 12. Pentru împ r irea cercului în zece p r i egale se procedeaz conform Fig. 12. 10 puncte care împart cercul dat în zece p r i egale. 5.3 Împ r irea cercului în cinci i în zece p r i egale Pentru împ r irea cercului în cinci p r i egale se procedeaz conform Fig.12. .. 2.. i EA se ob in punctele de pe cerc 4. 4 i 5 puncte care împart cercul dat în cinci p r i egale. Renumerotând punctele A.21 12.4. C i E cu 1. 3. 3.19 Fig. F. B. 2. rezultând punctele 1. rezultând punctele 1.20 Fig.. 153 . 7.arcele de cerc FD. 10 i 12. 12 puncte care împart cercul dat de raz R în dou sprezece p r i egale. 2. A R A E F 0 R N A I E 0 M F 0 C B D C R D J C L D B K B Fig. . În continuare cu vârful compasului în punctul E i cu o raz egal ca valoare cu segmentul EC se traseaz un arc de cerc care intersecteaz diametrul AB în punctul F.. BC. acest segment se ia de cinci ori pe cerc.

. A 7 1 0 2 C 3 B Fig. rezultând punctele 1. Segmentul CE se ia de apte ori pe cerc. 12.4 Împ r irea cercului în apte p r i egale Pentru împ r irea cercului în conform Fig.24 1 C 9 8 7 B G 6 F 6 2 A 9 H 20 O 7 E 4 5 D E 3 4 D 5 Fig. unul în prelungirea celuilat. acesta intersecteaz raza OB în punctul E. dup compasului în punctul B i cu o raz egal cu raza cercului R se traseaz un arc de cerc care intersecteaz cercul în punctele C i D.. Unind punctele C i D cu un segment.25 154 . 12.. 7 puncte care împart cercul dat în apte p r i egale.23 12..12.22 Fig. 3. 12. 2.C 5 1 A F 2 0 E 3 4 2 1 C 10 9 8 B A 3 5 10 0 E F B 7 6 D 4 D 5 Fig.4.24: se traseaz apte p r i egale se procedeaz care cu vârful diametrul AB. 12.

12. 20 puncte care împart cercul dat în dou zeci de p r i egale. rezultând punctele 1. 2.5 Împ r irea cercului în nou Pentru împ r irea cercului în nou i în dou zeci de p r i egale p r i egale se procedeaz conform Fig.12.12.. care se intersecteaz în punctele C i D.... dup care din acest punct cu raza CG se duce un alt arc de cerc care intersecteaz diametrul AB în interiorul cercului în punctul H.12. unul în preluhgirea celuilalt.26: se consider spre exemplificare un num r de unsprezece p r i. Segmentul AH este egal cu coarda care subântinde arcul c utat.12. 11 ) dup care din punctele A i B se duc dou arce de cerc. cu raza egal ca valoare cu diametrul AB.. Din punctele C i D de duc drepte prin diviziunile cu num r par (sau impar) ale diametrului AB pân 155 ..4.6 Împ r irea cercului într-un num r oarecare de egale p ri Pentru împ r irea cercului în într-un num r oarecare de p r i egale se procedeaz conform Fig. 4 . În continuare cu centrul în punctul C i cu raza CF se descrie un arc de cerc care intersecteaz prelungirea diametrului AB în punctul G. 9 puncte care împart cercul dat în nou p r i egale. 3.25: se traseaz dou diametre perpendiculare AB i CD dup care cu vârful compasului în punctul D i cu o raz egal cu raza cercului R se traseaz un arc de cerc care intersecteaz cercul în punctele E i F. Se traseaz diametrul AB care se împarte în unsprezece p r i egale ( punctele 1. 3. acest segment se ia de nou ori pe cerc. 3. rezultând punctele 1. 4 . unul în prelungirea celuilat..25: se porne te de la construc ia anterioar (împ r irea cercului în nou p r i egale) unde s-a ob inut segmentul OH. 2. .. 2.4.. Pentru împ r irea cercului în dou zeci de p r i egale se procedeaz conform Fig. Acest segment se ia de dou zeci de ori pe cerc.

Construc ia cu echerul a tangentei la cerc const conform Fig. Linia trasat de-a lungul acestei laturi a echerului este tangenta la cerc c utat .12. dup care echerul se translateaz de-a lungul riglei pân când cea de a doua latur a echerului care formeaz unghiul drept intersecteaz cercul într-un singur punct ( T ).intersecteaz cercul în punctele 1’.28 în a ezarea echerului cu latura cea mai mare pe o rigl astfel încât una din laturile echerului care formeaz unghiul drept s treac prin centrul cercului dat. 4’.12. 156 . Cercuri tangente 12. 12. Aceste puncte impart cercul dat într-un num r (în exemplul ar tat de 11 p r i) de p r i egale.5 Tangenta.27). Tangenta la un cerc se mai poate defini i ca pozi ia limit a unei secante care trece prin dou puncte ale unei curbe atunci când secanta se rote te i cele dou puncte se confund .1 Tangenta la cerc Tangenta la un cerc (în oricare punct al cercului) este perpendiculara pe raz care trece prin acel punct (Fig. A P N C 0 M L K B J H G E F D Fig. 3’. 2’. 5’…11’.5.26 12.

Unind aceste puncte cu punctul O2 se ob in tangentele la cerc O2T i O2T’ c utate.27 Fig. 12.12.12. Construc ia cu echerul a tangentei dintr-un punct exterior la cerc const conform Fig. Linia trasat de-a lungul acestei laturi a echerului este tangenta dintr-un punct exterior la cerc c utat . În continuare se determin punctul O1 situat la jum tatea segmentului OO2.28 12.2 Tangenta dintr-un punct exterior la cerc Pentru construc ia tangentei dintr-un punct exterior la cerc se procedeaz conform Fig.Tangenta T 1 2 0 Fig.5.29: din punctul O2 exterior cercului dat cu centrul O se duce o dreapt care une te aceste dou puncte. dup care echerul se translateaz de-a lungul riglei pân când cea de a doua latur a echerului care formeaz unghiul drept trece prin punctul O2 i intersecteaz cercul într-un singur punct ( T ). 12. 157 . dup care se traseaz un cerc cu centrul în punctul O1 cu raza R = O1O2 care intersecteaz cercul dat ini ial în punctele T i T’.30 în a ezarea echerului cu latura cea mai mare pe o rigl care une te centrul cercului O cu punctul exterior cercului O2 astfel încât una din laturile echerului care formeaz unghiul drept s treac prin centrul cercului dat.

32 12.5.12. Coarda ( TT’ ) care une te punctele de tangen ( T i T’ ) la intersec ia (O1) cu dreapta OO2 formeaz un unghi drept (Fig.30 Dreapta (OO2) care une te centrul cercului (O) cu un punct exterior acestuia (O2) din care sunt duse tangente la cerc împarte unghiul format de acestea în dou p r i egale (Fig.12.88).29 Fig. R 0 01 02 Fig. În continuare se duc paralele la distan a r la aceste tangente ( AA’ i BB’ ). 12.31 Fig. acestea sunt tangentele exterioare la cercurile date. 12.31). 158 . 12.3 Tangente exterioare la dou cercuri Pentru construc ia tangentelor exterioare la dou cercuri date de raz r i R conforn Fig.T Tangenta 0 01 02 1 T 2 02 0 T’ Fig. 12.32 se procedeaz astfel: din centrul O cu o raz R – r se traseaz un cerc ajut tor i se construiesc tangentele din O’ la acest cerc în punctele C i D.

34 în a ezarea echerului cu latura cea mai mare pe o rigl care une te centrele cercurilor ( O i O’ ) astfel încât una din laturile echerului care formeaz unghiul drept s treac prin centrul O. În locul în care aceast latur a echerului intersecteaz cercul (cu centrul în O) se marcheaz punctul A.33 Fig. Construc ia cu echerul a tangentelor interiore la dou cercuri const conform Fig.12. 12.12.12. 12. acestea sunt tangentele interioare la cercurile date. Unind punctele A cu A’ se ob ine tangenta interioar la cele dou cercuri.4 Tangente interioare la dou cercuri Pentru construc ia tangentelor interioare la dou cercuri date de raz r i R conforn Fig. În continuare se translateaz echerul de-a lungul riglei pân când aceea i latur a echerului trece prin centrul celui de al doilea cerc (O’) i se marcheaz locul unde aceasta intersecteaz cercul prin punctul A’.12.34 12.5.5.5 Cercuri tangente interior Pentru construc ia a dou cercuri tangente interioare date de raz R1 i R2 conform Fig.33 se procedeaz astfel: din centrul O cu o raz R + r se traseaz un cerc ajut tor i se construiesc tangentele din O’ la acest cerc în punctele C i D. 1 2 3 Fig. În continuare se construiesc paralele la distan a r la aceste tangente ( AA’ i BB’ ).35 se procedeaz astfel: se ia o dreapt pe care se 159 .

12.5. Pe aceea i dreapt dar de cealalt parte a punctului T se m soar raza R2 ob inându-se centrul celui de al doilea cerc (O2). R1 R2 Tangenta R1 R2 Tangenta T 02 01 R1 01 T R2 02 Fig.36 se procedeaz astfel: se ia o dreapt pe care se pozi ioneaz centrul O1.6 Cercuri tangente exterior Pentru construc ia a dou cercuri tangente exterior date de raz R1 i R2 conform Fig. din acest punct cu raza R1 se traseaz un cerc care intersecteaz dreapta ini ial în punctul T.35 Fig. Din acest punct se traseaz un cerc cu raza R2 care se intersecteaz cu primul cerc într-un singur punct ( T ) care este punctul de tangen . Dac din punctul T se ridic o perpendicular pe dreapta O1T se ob ine tangenta comun la cele dou cercuri. 160 .12.pozi ioneaz centrul O1. 12. Pe aceea i dreapt i de aceea i parte a punctului T se m soar raza R2 ob inându-se centrul celui de al doilea cerc ( O2 ). Din acest punct se traseaz un cerc cu raza R2 care se intersecteaz cu primul cerc într-un singur punct ( T ) care este punctul de tangen .36 12. din acest punct cu raza R1 se traseaz un cerc care intersecteaz dreapta ini ial în punctul T.

38 161 .37 se procedeaz astfel: la cercul dat de raz R i cu centrul în punctul O se construiesc mai multe cercuri de raz r < R tangente interior la cercul dat. 12. Fig.2 Cercuri concentrice exterior Pentru construc ia unui cerc concentric exterior cu cerc dat conform Fig.12. Unind centrele cercurilor de raz r se ob ine cercul cu centrul în O de raz R – r concentric interior cu cercul dat. 12. 12.6.1 Cercuri concentrice interior Pentru construc ia unui cerc concentric interior cu cerc dat conform Fig.12. Unind centrele cercurilor de raz r se ob ine cercul cu centrul în O de raz R + r concentric interior cu cercul dat.37 Fig.38 se procedeaz astfel: la cercul dat de raz R i cu centrul în punctul O se construiesc mai multe cercuri de raz r < R tangente exterior la cercul dat.6 Cercuri concentrice 12.6. 12.Dac din punctul T se ridic o perpendicular pe dreapta O1O2 se ob ine tangenta comun la cele dou cercuri.

RACORDARI Racordarea este opera ia de leg tur prin intermediul a unu sau dou arce de cerc între: dou linii. punctul de racordare T se g se te pe dreapta care une te centrele celor dou cercuri conform Fig. 0 T 90 01 T 02 Fig.2.1. 13.13.2 sunt: Fig. punctul de racordare T se g se te la intersec ia perpendicularei trasate din centrul cercului pe dreapta respectiv conform Fig.13. respectiv pe dreapta care une te centrele lor.1 13. 13.1 Elementele racord rii Elementele racord rii conform Fig. dou cercuri.13. o linie i un cerc. Regulile racord rilor: La racordarea unei drepte cu un arc de cerc. 162 .13. Punctul de racordare ( A ) este punctul de contact între elementele ce se racordeaz . La racordarea a dou cercuri sau arce de cerc. Racord rile au la baza construc iilor geometrice urm toarea proprietate pe care o are tangenta comun la dou cercuri tangente: tangenta este perpendicular pe razele celor dou cercuri în punctul de contact.2 Centrul de racordare ( O ) este centrul arcului de racordare. Racordarea este opera ia prin care dou linii dintr-un plan sunt unite printr-un arc de curb tangent la fiecare dintre cele dou linii [20].

13.5 163 .2.4 Fig. 13.2. la intersec ia lor câte o determinându-se centrul de racordare O din care se ridic perpendicular pe cele dou drepte pe care le intersecteaz în punctele A respectiv B rezultând punctele de racordare.13. În continuare cu vârful compasului în O i cu o raz R = OA = OB se traseaz arcul de racordare AB c utat.1. la o distan R.Arcul de racordare ( AB) este arcul de cerc cu care se execut racordarea.1 Racordarea a dou drepte cu un arc de cerc de raz dat 13.3 13. A Arc de racordare 0 Centru de racordare B Punct de racordare Fig.1 Metoda paralelelor Pentru racordarea a dou drepte ( 1) i ( 2) cu un arc de racordare de raz dat R conform Fig.4 se procedeaz astfel: se traseaz câte o paralel la dreptele ( 1) i ( 2). 13. Fig.2 Racordarea a dou drepte 13.

164 . În locul de intersec ie al paralelei cu bisectoarea rezult punctul O numit i centru de racordare. În continuare se traseaz din punctul O câte o perpendicular pe cele dou drepte ini iale în punctele A respectiv B numite i puncte de racordare. arcul AB fiind arcul de racordare c utat pentru racordarea dreptelor ( 1) i ( 2). În continuare cu vârful compasului în punctul O i cu raza R = OB = OC se traseaz un arc de cerc din punctul B pân în punctul C.13.2.13.13. Din punctul O se duce o perpendicular pe dreapta ( 2) iar piciorul acesteia se noteaz cu C. dup care cu vârful compasului în O i cu o raz R=OA=OB se traseaz arcul de racordare AB.2 Metoda bisectoarei Pentru racordarea a dou drepte ( 1) i ( 2) cu un arc de racordare de raz dat R conform Fig. care este cel de al doilea punct de racordare.6 se procedeaz astfel: se prelungesc dreptele ( 1) i ( 2) pân se intersecteaz în punctul A.5 se procedeaz astfel: se împarte unghiul format de cele dou drepte în p r i egale i se traseaz bisectoarea dup care se traseaz o paralel la una din cele dou drepte la distan a R. 13.1. În continuare se ridic o perpendicular pe dreapta ( 1) în punctul B pân se intersecteaz cu bisectoarea trasat anterior rezultând punctul O care este centrul de racordare.2 Racordarea a dou drepte cu un arc de cerc fiind dat unul din punctele de racordare Pentru racordarea a dou drepte ( 1) i ( 2) cu un arc de cerc fiind dat unul din punctele de racordare (punctul B) conform Fig. dup care se traseaz bisectoarea unghiului format de cele dou drepte.2.

7 165 .3 Racordarea a dou drepte paralele cu un arc de cerc fiind date punctele de racordare Pentru racordarea a dou drepte paralele ( 1) i ( 2) cu un arc de cerc conform Fig. Caz particular: unul din punctele de racordare (B) conform Fig. cu aceea i raz R = AB se traseaz un arc de cerc care une te punctele de racordare A i B rezultând arcul de racordare AB c utat.2. dup care se duce dreapta ( arc de cerc cu raza R = AB care intersecteaz dreapta ( ’ 1) ’ 1) paralel la dreapta ( 1) la distan a R = AB.7). Din acest punct O. 13.13. În continuare din punctul B se duce un în punctul O numit centru de racordare.8 poate s fie un punct al unei muchii.6 13.13. 13. Fig.13.Fig. Construc ia este asem n toare cazului prezentat anterior (Fig. este cel mai frecvent caz întâlnit în practica construc iilor de ma ini la strunjitra suprafe elor.7 se procedeaz astfel: se aleg punctele de racordare A pe dreapta ( 1) i B pe dreapta ( 2).

4 Racordarea a dou drepte perpendiculare cu un arc de cerc de raz dat Pentru racordarea a dou drepte perpendiculare ( 1) i ( 2) cu un arc de racordare de raz dat R conform Fig. 13.2. Din punctul O i cu o raz R = OA = OB se traseaz arcul de racordare AB c utat.10 166 . 13. Fig.13.8 13. În continuare cu aceea i raz R din punctele A i B se duce câte un arc de cerc care se intersecteaz în punctul O numit centru de racordare.9 Fig.Fig. 13.9 se procedeaz astfel: cu vârful compasului în punctul de intersec ie P i cu raza R se traseaz arce de cerc care intersecteaz dreptele în punctele A respectiv B care sunt centrele de racordare.

13.2. iar din punctul O2 cu raza R2=O2A2 se traseaz arcul de racordare A2A3.13. drepte 13. În continuare se ridic perpendiculare în punctul A1 pe dreapta ( 1) i în punctul A2 pe dreapta ( 2) care intersecteaz mediatoarele în centrele de racordare O1 i O2 .13.6 Racordarea a dou perechi de drepte paralele egal arce de cerc fiind date dep rtate între ele prin dou punctele de racordare Pentru racordarea a dou perechi de drepte paralele egal dep rtate între ele ( 1) i ( 2) cu ( ’ 1) i( ’ 2) prin dou arce de cerc fiind date dou puncte de racordare C1 i C2 conform Fig. Din punctul O1 cu raza R1=O1A1 se traseaz arcul de racordare A1A3. În continuare se unesc punctele C’1 cu C’2 rezultând dreapta C’1C’2 i O1 cu O2 rezultând dreapta 167 .5 Racordarea a dou drepte paralele prin dou arce de cerc fiind date punctele de racordare Pentru racordarea a dou drepte paralele ( 1) i ( 2) prin dou arce de cerc fiind date punctele de racordare A1 i A2 conform Fig. dup care se ridic mediatoarele segmentelor A1A2 i A2A3 de o parte i de alta a dreptei în sens invers.2. acestea fiind arcele de racordare c utate pentru racordarea celor dou paralele. în continuare se ridic mediatoarele segmentelor C1C2 i C2C3 în sens invers rezultând punctele A respectiv B.10 se procedeaz astfel: se traseaz dreapta A1A2 pe care se alege un punct oarecare A3. dup care se determin mijlocul acesteia prin construc ia punctului C3. Perpendiculara ridicat din punctul C1 pe dreapta ( 1) intersecteaz paralela ( ’ 1) în C’1 iar prelungirea perpendicularei în C2 ’ 2) pe dreapta ( 2) intersecteaz dreapta ( în C’2. Din punctele C1 i C2 se ridic perpendiculare care intersecteaz mediatoarele în centrele de racordare O1 i O2.11 se procedeaz astfel: se traseaz ini ial dreapta C1C2.

arce prin care se racordeaz dreptele paralele ( dreptele ( 1) i ( 2). Din punctul O1 cu raza egal cu O1C1 se traseaz arcul de cerc C1C3 iar din O2 cu raza egal cu O2C2 se traseaz arcul de cerc C2C3 . ’ 1) i ( ’ 2) care sunt paralele cu Fig. 168 .3 Racordarea unei drepte cu un cerc dat 13. dup care din centrul cercului O1 se traseaz un arc de cerc cu raza egal cu R1+R care intersecteaz dreapta ( 1) în punctul O numit i centru de racordare. În final cu vârful compasului în O i cu deschiderea egal cu raza R se traseaz un arc de cerc care une te punctele A i B rezultând arcul de racordare AB c utat.1 Racordarea unei drepte cu un cerc de raz dat Pentru racordarea unei drepte cu un cerc de raz dat R conform Fig.13.3.11 Fig. arce prin care se racordeaz paralele ( 1) i ( 2). În continuare din punctul O se duce o perpendicular pe dreapta ( ) rezultând punctul de racordare B iar unind punctul O cu O1 dreapta rezultat intersecteaz cercul în punctul de racordare A.12 se procedeaz astfel: se traseaz o paralel ( 1) la dreapta ( ) la o distan egal cu valoarea razei R.13.O1O2 care se intersecteaz în punctul C’3.12 13. Din punctul O1 cu raza egal cu O1C’1 se traseaz arcul de cerc C’1C’3 iar din O2 cu raza egal cu O2C’2 se traseaz arcul de cerc C’2C’3.13.

Din punctul A se duce o perpendicular la AB care intersecteaz cercul în punctul de racordare C.13.13 Fig.14 astfel: se construie te tangenta în punctul A la cercul cu centrul în O1 i de raz R1 care se intersecteaz cu prelungirea dreptei ( ) în punctul B.13 se procedeaz astfel: se ridic o perpendicular pe dreapta ( ) în punctual A pe care se traseaz segmental AB=R1 i se une te punctul B astfel determinat cu centrul cercului O1. Fig.3. Se construie te bisectoarea unghiului format de dreapta ( ) i 169 . Racordarea unei drepte cu un cerc fiind dat punctul de racordare de pe dreapt Pentru racordarea unei drepte ( ) cu un cerc de raz oarecare R1 fiind dat punctul de racordare de pe dreapta A conform Fig.13.3 Racordarea unei drepte cu un cerc fiind dat punctul de racordare de pe cerc Pentru racordarea unei drepte ( ) cu un cerc de raz oarecare R1 fiind dat punctul de racordare A de pe cerc se procedeaz conform Fig.13.2. Unind punctul O1 cu C rezult dreapta O1C care prelungit se intersecteaz cu prelungirea perpendicularei AB în centrul de racordare O2.13.14 13. Cu centrul în punctul O2 i cu raza R = O2A se descrie arcul de racordare AC care racordeaz dreapta ( ) cu cercul dat.3.13.

13. 13.13.tangenta la cerc care se intersecteaz cu prelungirea razei O1A în centrul de racordare O2.4 Racordarea unei drepte cu un cerc printr-un arc de cerc tangent exterior într-un punct dat de pe cerc Pentru racordarea unei drepte ( ) cu un cerc dat de raz oarecare r printr-un arc de cerc de raz dat R tangent exterior la punctul B dat pe cerc conform Fig. Cu centrul în O i cu raza egal cu R se traseaz arcul de racordare AB care racordeaz dreapta ( ) cu cercul dat printr-un arc de cerc tangent exterior într-un punct dat de pe cerc.15 Fig. Coborând o perpendicular din O pe dreapta ( ) se ob ine punctul de racordare A de pe dreapt iar unind punctul O cu O1. Cu vârful compasului în O2 se descrie un arc de cerc cu raza R2=O2C care este arcul de cerc care racordeaz dreapta ( ) cu cercul dat. r r Fig. dreapta OO1 intersecteaz cercul în punctul de racordare B.3.16 170 . 13.15 se procedeaz astfel: se traseaz o paralel ( 1) la dreapta ( ) la distan a dat R dup care din punctul O1 se traseaz un arc de cerc cu raza egal cu R+r care intersecteaz paralela în centrul de racordare O. Din punctul O2 se coboar o perpendicular pe dreapta ( ) rezultând punctul de racordare C.

prelungirea dreaptei OO1 intersecteaz cercul în punctul de racordare B. 13.5 Racordarea unei drepte cu un cerc printr-un arc de cerc tangent interior într-un punct dat de pe cerc Pentru racordarea unei drepte ( ) cu un cerc dat de raz oarecare r printr-un arc de cerc de raz dat R tangent interior la punctul B dat pe cerc conform Fig.17 se procedeaz astfel: se traseaz o paralel ( 1) la dreapta ( ) la distan a dat R dup care din punctul O1 se traseaz un arc de cerc cu raza egal cu R-r care intersecteaz paralela în centrul de racordare O.13. este cazul frecvent întâlnit în practica construc iilor de ma ini la strunjitra articula iilor sferice.15).3.13. 13. Cu centrul în O i cu raza egal cu R se traseaz arcul de racordare AB care racordeaz dreapta ( ) cu cercul dat printr-un arc de cerc tangent interior într-un punct dat de pe cerc.17 171 . r Fig.16 poate s fie un punct al unei muchii. Construc ia este asem n toare cazului prezentat anterior (Fig.13. Coborând o perpendicular din O pe dreapta ( ) se ob ine punctul de racordare A de pe dreapt iar unind punctul O cu O1.Caz particular: unul din punctele de racordare (A) conform Fig.

r r’ r r’ Fig.18 Fig.1 Racordarea a dou cercuri cu un arc de cerc de raz dat tangent exterior la cercurile date Pentru racordarea a dou cercuri ( cercul O1 de raz r’ i cercul O2 de raz r ) cu un arc de cerc (racordare) dat de raz R tangent exterior la cele dou cercuri conform Fig.13. Unind punctul O cu O2 rezult punctul de racordare A iar unind punctul O cu O1 rezult punctul de racordare B.4.4.19 se procedeaz astfel: din punctul O1 se traseaz un arc de cerc cu raza R-r’ iar din punctul O2 se traseaz un alt arc de cerc cu raza R-r care se intersecteaz în centrul de racordare O. În continuare cu centrul în O i cu raza egal cu R se traseaz arcul de racordare AB care racordeaz cercurile O1 i O2 în punctele A i B i este tangent exterior la cercurile date.4 Racordarea a dou cercuri 13. 13.19 13.2 Racordarea a dou cercuri cu un arc de cerc de raz dat tangent interior la cercurile date Pentru racordarea a dou cercuri ( cercul O1 de raz r’ i cercul O2 de raz r ) cu un arc de cerc (racordare) dat de raz R tangent interior la cele dou cercuri conform Fig. Unind 172 . 13.13.18 se procedeaz astfel: din punctul O1 se traseaz un arc de cerc cu raza R+r’ iar din punctul O2 se traseaz un alt arc de cerc cu raza R+r care se intersecteaz în centrul de racordare O.13.

În continuare cu centrul în O i cu raza egal cu R se traseaz arcul de racordare AB care racordeaz cercurile O1 i O2 în punctele A i B tangent interior la unul i tangent exterior la cel lalt.punctul O cu O2 i prelungind dreapta OO2 aceasta intersecteaz cercul O2 în punctul de racordare A iar unind punctul O cu O1 i prelungind dreapta OO1 aceasta intersecteaz cercul O2 în punctul de racordare B.20 173 .r’care se intersecteaz în centrul de racordare O. r r’ Fig. tangent interior la unul i exterior la cel lalt cerc Pentru racordarea a dou cercuri ( cercul O1 de raz r’ i cercul O2 de raz r ) cu un arc de cerc (racordare) dat de raz R tangent interior la unul i exterior la cel lalt se procedeaz conform Fig. 13.20 astfel: din punctul O1 se traseaz un arc de cerc cu raza R+ r iar din punctul O2 se traseaz un alt arc de cerc cu raza R. 13.13.3 Racordarea a dou cercuri cu un arc de cerc de raz dat . Unind punctul O cu O2 i prelungind dreapta OO2 aceasta intersecteaz cercul O2 în punctul de racordare A iar unind punctul O cu O1 dreapta OO1 intersecteaz cercul O1 în punctul de racordare B.4. În continuare cu centrul în O i cu raza egal cu R se traseaz arcul de racordare AB care racordeaz cercurile O1 i O2 în punctele A i B i este tangent interior la cercurile date.

14. Unind punctele A cu B1 i A1 cu B1 i prelungind dreptele astfel ob inute pân intersecteaz arcele de cerc anterior construite se ob in punctele de racordare C i C1.14.1 Curbe definite prin arce de cerc 14.1. CC1 i CA reprezint curba ovoid c utat .1.1 se procedeaz determin astfel: fiind dat axa mic AA1 se o punctul O ca fiind mijlocul acesteia din care se ridic perpendicular de o parte i de alta a acesteia reprezentând axa mare.1 Construc ia ovoidului când se cunoa te axa mic Curba ovoid este o curb plan închis definit de arce de cerc racordate i cu centrele situate pe dou axe (axa mic i axa mare) a c rei form este asem n toare cu sec iunea central a unui ou. Obs: a nu se confunda cu ovoidul ca i corp solid care are forma unui ou.1. Din punctul O cu raza r = OA = OA1 se duce un cerc care intersecteaz axa mare în punctele B i B1 astfel arcul ABA1 formeaz un prim arc de cerc a curbei ovoid.1 Curbe plane 14. Din centrul de racordare B1 i cu raza r’ = B1C = B1C1 se traseaz un arc (cerc) de racordare la arcele de cerc construite anterior. dup care din punctele de racordare A i A1 se duc arce de cerc cu raza R = AA1 de cealalt parte parte a axei mici. CURBE 14.1 174 . A1 C. B A 0 A1 A A1 B1 C C1 Fig. Pentru construc ia ovoidului atunci când se cunoa te axa mic conform Fig. Figura format din arcele de cerc ABA1.14.

fa de un punct exterior A. de a avea. 14. într-un punct M situat între A i P.14. se procedeaz astfel: fiind dat axa mare AA1 aceasta se împarte în patru p r i rezultând punctele O. între dou puncte P1 i P2 de pe el. A A1 0’3 C2 C1 02 0 01 A1 P1 P M AA C’2 C’1 03 Fig. cercuri ce sunt tangente în punctul O. Din acelea i puncte O1 i O2 se traseaz de o parte i de alta a axei mari dou cerce de cerc cu raza R = O1 O2 care se 175 . conform Fig.3.1.14. 14.14. Curba concav conform Fig. o coard care s fie intersectat de segmentul de dreapt care une te punctul A cu orice punct P de pe arc dintre P1 i P2. Din punctele O1 i O2 se traseaz câte un cerc cu raza r = O1 A1 = O2 A = OO1 = OO2.2 este definit prin calitatea unui arc de curb .3 P2 Fig. O1 i O2.2 Pentru construc ia ovalului atunci când se cunoa te axa mare.2 Construc ia ovalului când se cunoa te axa mare Ovalul este curba convex închis care are o ax de simetrie i curba maxim în punctul de pe ax .1. Curba convex este curba a c rei form reprezint în sec iune dosul unei scobituri / este arcul de curb fa de care un punct este situat într-o parte a curbei opus celei a punctelor fa de care arcul este concav.

4 se procedeaz astfel: din punctul O (prin care s-a notat punctul de intersec ie a axelor perpendiculare AA1 i BB1 situat la mijlocul celor dou axe) se traseaz un cerc cu raza R = OA = OB care intersecteaz prelungirea axei mici BB1 în punctele D i E. C’2. Din punctul B se traseaz un arc de cerc cu raza r = BD care intersecteaz dreptele AB i A1B în punctele F respectiv G.intersecteaz în punctele O3 i O4 (centre de racordare).1. Din punctele O3 i O4 se traseaz arcele C1’ C2’ i C1C2 care racordeaz arcele de cerc C1’A1C1 i C2’AC2 ob inând astfel ovalul c utat. În continuare se procedeaz la construc ia ovalului prin arce de cerc construind din punctele O1 i O2 cu raza O1A = O2A arce de cerc care intersecteaz perpendicularele ridicate anterior în punctele de racordare C1. C1’.1.3 Construc ia ovalului când se cunosc axele Pentru construc ia ovalului atunci când se cunosc cele dou axe (AA1 i BB1) conform Fig. C’1 respective C2.14. iar axa mic în punctul O3 respectiv O4 (pentru o construc ie similar celei din punctul B în punctul B1). Curba alc tuit din arcele de cerc C’2AC2. dup care din centrele de racordare O3 i O4 se traseaz arce de cerc cu raza O3B = O4B1. 14. C2 i C2’. Prelungiind dreptele ce unesc centrul O1 cu O3 i O4 acestea intersecteaz cercul în punctele C1 i C1’ iar prelungind dreptele ce unesc centrul O2 cu O3 i O4 acestea intersecteaz cel de al doilea cerc în punctele C2 i C2’ ob inând astfel punctele de racordare C1. C2BC1. C1A1C’1 i C’1B1C’2 reprezint ovoidul c utat atunci când se cunosc cele dou axe. dup care pe dreptele AF i A1G la mijlocul acestora se ridic perpendiculare de o parte i de alta a acestora intersectând axa mare în punctele O1 i O2. 176 .

F i G) se determin prin construc ii similare (dreptunghi) fa de axele avalului cu care sunt simetrice. Celelalte centre (O1 i O4) i punctele de racordare (E.4 14.1.1.4 Construc ia ovalului prin metoda dreptunghiului Pentru construc ia ovalului atunci când se cunosc cele dou axe (AA1 i BB1) se mai poate folosi i metoda dreptunghiului pentru care conform Fig. 14.5 se procedeaz astfel: se noteaz cu O punctul de intersec ie a celor dou axe perpendiculare la mijlocul lor. 14.1 Spirale definite prin arce de cerc Spiralele definite prin arce de cerc sunt curbe plane construite dintro succesiune de arce de cerc racordate între ele i a c rei form este asem n toare cu sec iunea central f cut printr-o cochil de melc. dup care se traseaz diagonala A1B i bisectoarele unghiurilor CBA1 i BA1C care se intersecteaz în punctul de racordare D din care se ridic o perpendicular pe diagonala A1B care intersecteaz axa nare în punctul O2 iar axa mic în punctul O3.1. 14.1.2. Din puctele B i A1 se ridic c tre o perpendicular care se intersecteaz în punctul C formând dreptunghiul A1OBC.A B C2 A 01 C’2 B1 03 E D F 04 B G 0 B1 A1 04 C1 02 C’1 A1 G A F 01 C D 02 E A1 B 0 B1 03 Fig.5 Fig.2 Spirale 14. 177 .14.

14. 14.2. dup care cu vârful compasului în O2 i cu raza O2C se traseaz un alt arc de cerc pân intersecteaz dreapta ( ) în punctul D i tot a a prin alternarea centrelor O1 i O2 i prin ad ugarea la raza existent anterior a unei m rimi echivalente cu jum tate de pas se continu construc ia elicei.6 astfel: se determin punctul O1 ca fiind mijlocul segmentului O2A (pasul spiralei). dup care cu vârful compasului în O1 se traseaz un arc de cerc cu raza O1O2 pân în punctul A dup care cu vârful compasului în O2 i cu raza O2A se traseaz un arc de cerc care intersecteaz dreapta ( ) în punctul C.7 astfel: se traseaz un triunghi echilateral cu latura egal cu pasul elicei i cu vârfurile O1. 1.1.6 Fig.1. O3.1. dup care se prelungesc laturile acestuia rezultând semidreptele 3. Fig. 2 i Din punctul O1 cu raza O1O2 = O1O3 se traseaz un arc de cerc care 1 intersecteaz dreapta în punctul A.2 Construc ia spiralei cu trei centre Pentru construc ia spirslei cu trei centre stunci când se cunoa te pasul spiralei se procedeaz conform Fig. dup care cu centrul în punctul O2 i cu raza egal cu O2A se traseaz un arc de cerc care intersecteaz dreapta 2 în punctul B continuându-se cu un arc de cerc cu centrul în O3 i raza 178 . O2.2.14.14.14.1 Construc ia spiralei cu dou centre Pentru construc ia spiralei cu dou centre atunci când se cunoa te pasul spiralei pe dreapta ( ) se procedeaz conform Fig.1.7 14.

Cu vârful compasului din punctul O1 se traseaz un arc de cerc cu raza egal cu pasul elicei. O2.O3H.14.2. O3F. O3 i O4. 3 i 4. O3K. dup care cu vârful compasului în O2 i cu raza O2A se traseaz 2 în punctul B urmând ca din punctul O3 cu raza O3B s se traseze un arc de cerc din punctul B pân când arcul intersecteaz dreapta 3 în punctul C ca în continuare din punctul O4 cu raza O4C s se traseze un arc de cerc din punctul C pân când arcul intersecteaz dreapta 4 în punctul D. din punctul O4 pân unde arcul intersecteaz dreapta un arc de cerc din punctul A pân când arcul intersecteaz dreapta 1 în punctul A.8 astfel: se construie te un p trat cu latura egal cu pasul spiralei i cu vârfurile O1.8 179 . O4L.egal cu OB care intersecteaz dreapta 3 în punctul C. iar laturile p tratului se prelungesc ob inând semidreptele 1. O2. O3 i O4 cu raze egale cu O1D. O2. Construc ia spiralei se poate continua prin trasarea de arce de cerc succesive din centrele O1. Fig. O2J.1.3 Construc ia spiralei cu patru centre Pentru construc ia spiralei cu patru centre atunci când se cunoa te pasul spiralei se procedeaz conform Fig.O2D. 14. 2 . O3 cu raze egale cu O1C. Construc ia spiralei se poate continua prin trasarea de arce de cerc succesive din centrele O1. O2E.O2G. O4G respectiv O1H.O3E respectiv O1F.1. 14.

(OA = r0 = 2 ra . Spirala este o curb plan deschis a c rei spir corespunde unei rota ii complete a dreptei.14.9 astfel: se traseaz un cerc cu raza egal cu pasul spiralei.. Pentru construc ia spiralei lui Arhimede când se cunoa te pasul spiralei.2. Expresia analitic a spiralei lui Arhimede este dat de rela ia: r=a unde: a – este unghiul de rotire al razei. unde ra este drumul parcurs de un punct pe dreapt în timp ce aceasta se rote te cu 3600 (pasul spiralei). pe o dreapt . dreapta rotindu-se în acela i timp în jurul unui centru cu viteza unghiului constant . dup care se împarte i raza cercului OA în acela i num r (opt) de p r i egale rezultând punctele de intersec ie 1. Din centrul cercului (O) se duc raze în punctele de 180 . Acest cerc se împarte într-un num r de p r i egale (de exemplu opt) punctele de împ r ire notându-se cu A1. A8... 2.. altfel spus deplasarea punctului pe dreapt este propor ional cu unghiul de rota ie al dreptei... unde v este viteza periferic a punctului.. 8. în acela i sens.2..1.. iar distan a dintre dou spire consecutive se nume te pas.1. v ct .. se procedeaz conform Fig..2. A2 ...14.2 Spiralele definite ca rota ii Spirala este locul geometric al pozi iilor ocupate în plan de un punct mobil care înainteaz dup o lege anumit .. în jurul unui punct fix.1 Construc ia spiralei lui Arhimede când se cunoa te pasul spiralei Spirala lui Arhimede este o curb plan deschis i descris de un punct care se mi c pe o dreapt cu o vitez constant . aceasta având o mi care de rota ie determinat . 14.

pentru toate cele opt puncte.. 1 corespunz tor primei 181 .d..10 se procedeaz astfel: din punctul O.A8.. A2 .1.2... etc. ca centru.9 14. Punctele 1.. 14.m.. se traseaz un cerc cu o raz oarecare.. 14... . Spre exemplu dac cercul se împarte în 12 p r i egale atunci unghiul raze este egal cu zero iar r1 = .2 Construc ia spiralei hiperbolice când se cunoa te distan a asimptotei fa de originea coordonatelor Spirala hiperbolic rezult din mi carea unui punct pe o raz astfel încât distan a acestuia fa de centrul de rotire este tot timpul invers al razelor. a1. Ecua ia spiralei hiperbolice este: r =a unde: a – determin distan a asimptotei acestei spirale fa de originea coordonatelor. Cu piciorul compasului în centrul O i cu raza O1 se descrie un arc de cerc ce intersecteaz raza OA1 în punctul a1.a. dup care se descrie un arc de cerc cu raza OA2 în punctul a2 . astfel ob inute se unesc prin raze cu punctul O. iar în final prin unirea punctelor O.2. 3. a2 . m surat fa de o pozi ie propor ional cu unghiul de rotire ini ial ... a8 se ob ine spirala c utat (spirala lui Arhimede). Pentru construc ia spiralei hiperbolice conform Fig. care se împarte la un num r de p r i egale.intersec ie A1.. A6 A5 a5 a6 a7 A7 A4 a4 a3 a2 0 123456 7 8 A8 a a 1 8 A3 A2 A1 Fig. 2.

1..... Construc ia elipsei când se cunosc axele Elipsa este locul geometric al curbelor din plan pentru care suma distan elor fiec ruia din punctela sale cu dou puncte fixe (F i F’ ) este constant (Fig.. prin unirea c rora se ob ine spirala hiperbolic c utat . M3. r4 = 6a/3 . M4 ca i întreaga elips admit ca ax de simetrie perpendiculara pe mijlocul segmentului ce leag focarele. Punctele M1.3.. C II Asimptota III R3 B R4 R2 D 3 2 3 4 R5 IV 5 V VI 6 R6 A R1 1 2 VII 7 R7 0 VIII 8 R 12 12 R R 8 11 R10 11 9 R9 10 Fig.. .1 Elipsa.. curba asimptotic se apropie de polul O.3 Curbe conice 14.. IV.14..... Distan a constant 2a trebuie s fie mai mare decât distan a dintre focare...1. curba asimptotic se apropie de dreapta CB. Caz general rn = 6a/(n-1) ........ iar când ... M2.. Segmentele astfel ob inute se iau pe razele corespunz toare rezultând punctele II. etc.10 14..Pentru: 2 3 = /6 r2 = 6a/ .. = 2 /6 r3 = 6a/2 ... 14...... 4 = 3 /6 . III.. F’ se numesc focare... Punctele F.11).... Punctul de intersec ie al celor dou axe de simetrie notat cu O se nume te centrul de 182 . iar distan ele MF respectiv MF’ de la un punct M al elipsei la focare se numesc raze vectoare. Când 0...

simetrie al elipsei (centru). 2’. C. H. Construc ia este cu atât mai exact cu cât axele se împart într-un num r mai mare de p r i. Tangenta într-un punct M este bisectoarea exterioar a unghiului FMF’. J. 3’. J. 4’ rezult punctele G.12 astfel: se traseaz cele dou axe perpendiculare la mijlocul lor.axa mare i BB’. 2. 3’. Pentru construc ia elipsei când se cunosc axele AA1 i BB1 se procedeaz conform Fig. La intersec ia dreptelor ce unesc punctul B1 cu 1. H. K i A printr-o dreapt curb ob inându-se astfel un sfert de elips . Distan a de la focare la centru. care apar ine tangentei (Fig. Tangenta într-un punct oarecare M al elipsei se ob ine dac se une te punctul de intersec ie L al dreptelor AB cu B1M cu punctul E i se prelunge te dreapta EL pân intersecteaz dreapta BD în punctul de intersec ie T. G. 3.14. CDEF i se împart segmentele OA1 i A1C în acela i num r de p r i egale (de exemplu cinci) rezultând punctele de împ r ire 1. Suma razelor vectoare este egal cu AA’. 3. 183 . 2’. 4 i punctul B cu 1’. Normala este perpendiculara MN dus în punctul M pe tangenta PT.12).axa mic . OF1=O2F= e. BF=BF’=AA’/2. 4’ pe A1C. 4 pe OA1 i 1’. 2. Al doilea punct P al tangentei se situeaz la intersec ia paralelei duse prin punctul L la dreapta OA cu segmental AD.14. se nume te excentricitate liniar sau distan Propriet i: Elipsa are dou axe de simetrie: AA’. dup care se construie te dreptunghiul focal . Se unesc punctele B. Se procedeaz la construc ii similare (simetrice) fa de celelalte semiaxe ob inând în final elipsa c utat . cu aceast proprietate se pot determina focarele elipsei atunci când se cunosc axele ei AA’ i BB’.

. 14. M i M’.1. Axa de simetrie se nume te axa para-bolei i atinge parabola în punctul A care are distan a de la directoare la focar egal cu p/2. Vârful A este la gal dep rtare de focar i de directoare. iar dreapta fix (d) se nume te directoare.. 184 . Tangenta într-un punct M este bisectoarea unghiului PMP. Aceste puncte sunt simetrice fa de perpendiculara pe directoare prin focar. Orice paralel distan la dreapta directoare pentru o mai mare de p/2 este intersectat de un cerc oarecare cu centrul în F în dou puncte ale parabolei T i T’ . Punctul F se nume te focar. Propriet i: Parabola are o singur ax de simetrie AA’.12 Parabola este locul geometric al punctelor din plan egal dep rtate de un punct fix (F) i de o dreapt fix (d) din plan (Fig. 14. Parabola este o curb deschis cu o singur ramur ..2 Parabola Fig..13).14.3.MF+MF’=AA’=2a M B E A B D M P A L N 0 1 2 B1 T B G H 3 A1 C 1’ I 2’ 3’ K 4’ 4 A1 2b A F 0 B1 2a R F’ A1 E B1 F Fig. Distan a de la focar la directoare se noteaz cu p i se nume te parametrul hiperbolei.11 14.

N. Prin punctele 1. 3’ rezultând N.14 14.14.2. Distan ele AB i MB se împart în acela i num r de p r i egale (de exemplu în patru) rezultând punctele de împ r ire 1. 4’ pe MB (segmentele de pe cele dou 1A perpendiculare nu sunt egale ca m rime B1’ ). 185 . Q. Q. axa AX i un punct M Pentru construc ia parabolei atunci când se cunoa te vârful A. P.1.R 5’ 4’ 3’ 2’ 1’ B 5 Fig. 2. Unind punctele A.3. 2’. 2’. 4 pe AB i 1’. 2. P.13 M Q P N 4 3 2 1 A R Fig. Aceea i construc ie se execut simetric fa de axa AX rezultând parabola c utat . dup care din punctul M coborâm perpendiculara MB pe AY. 3 se duc paralele la AX dup care se une te punctul A cu punctele 1’. 14. 3’. 14. 3. axa AX i un punct oarecare M se procedeaz conform Fig.1 Construc ia parabolei când se cunosc vârful A. M rezult o latur a parabolei c utate.14 astfel: se traseaz o dreapt AY perpendicular pe axa AX în vârful parabolei A. Construc ia este cu atât mai exact cu cât axele se împart într-un num r mai mare de p r i.

P C A B C’ L K P M O N R X 1 2 3 4 5 6 K’ L’ M’ O’ P’ R’ Fig. O’. aceasta împ r indu-se într-un num r oarecare de p r i egale cu FB rezultând punctele de împ r ire 1. 2. P. 186 . O’. Prin unirea punctelor R’. 6. Prin punctul F se traseaz o perpendicular pe axa parabolei i se ia FC = FC’ = FB rezultând punctele C i C’ ale parabolei.14.15 se procedesz astfel: din punctul F se coboar perpendiculara BF pe directoarea (d). M. R’. L’. 3. A. 4. 5. 2. Construc ia este cu atât mai exact cu cât axele se împart într-un num r mai mare de p r i. C’.2. P’. Se prelunge te dreapta BF care devine axa parabolei. 6) la punctul B se traseaz arce de cerc care determin pe perpendiculare punctele de intersec ie K. dup care cu centrul în focarul F i cu raze egale cu distan a de la punctele de împ r ire (1. R se ob ine parabola c utat .3. O. L’.15 Pentru determinarea altor puncte ale parabolei. 4. L. K. K’.14. 14. R i K’. L. P’. M’. 3. C.1. prin punctele de împ r ire se traseaz perpendiculare pe ax . dup care aceast distan se împarte în dou p r i egale rezultând vârful parabolei A. 5. M’. O. M.2 Construc ia parabolei când se cunosc directoarea i focarul Pentru construc ia parabolei atunci când se cunosc focarul F i directoarea (d) conform Fig. P.

Hiperbola are dou axe de simetrie.1.16 187 . puncte fixe ( F i F’ ) este constant P M R R S Q R T N 2a 1 2 3 4 r P’ R’ S’ Q’ Fig. Punctul lor de intersec ie notat cu O se nume te centrul de simetrie al hiperbolei. Construc ia hiperbolei când se cunosc distan ele dintre focare i dintre vârfuri. iar segmentele R i r care unesc un punct de pe hiperbol cu focarele se numesc raze vectoare.3. Hiperbola are dou asimptote ZZ’ i WW’ . Punctele fixe F i F’ se numesc focare. aceasta taie perpendicularele pe axa principal în vârfurile A i A’. 14. Distan a de la fiecare focar la centrul de hiperbol ( OF = OF’= e ) se nume te excentricitate. Distan a 2a trebuie s fie mai mic decât distan a dintre focare. axa XX’ care trece prin focarele F i F’ i axa YY’ care este mediatoarea segmentului FF’.14.16).3 Hiperbola. Hiperbola intersecteaz axa principal XX’ în vârfurile principale A i A’.14. Hiperbola este locul geometric al punctelor din plan pentru care diferen a distan elor a dou (Fig.

Tangenta într-un punct M al hiperbolei este bisectoarea interioar a unghiului FMF’. P’. S.16 astfel: se une te punctul F cu F’ i se prelunge te acest segment rezultând axa principal a hiperbolei XX’. tiind c vârfuile sunt simetrice. R. Ramura din stânga se construie te în mod similar cu observa ia c arcele de cerc i ramurile se apropie la infinit de dou asimptote 188 . Pe semidreptele F’X’ se ia un num r de segmente egale (de exemplu patru) ob inându-se punctele de intersec ie 1. A4) care se intersecteaz de o parte i de alta a axei XX’. Hiperbola are dou vârfuri A i A’ astfel încât A A’ = MF’ – MF = 2a . Q rezult ramura dreapt a hiperbolei. A’4) i în F de raz A1 (A2. A’3. 3. A3. Unind punctele Q’. 2.Propriet i: Hiperbola are dou axe de simetrie XX’ i YY’. Se duce mediatoarea segmentului FF’ notat cu YY’ rezultând ce-a de a doua ax de simetrie. Tangenta într-un punct oarecare al hiperbolei este bisectoarea MT a unghiului FMF’ format de dreptele ce unesc focarele F i F’ cu punctul de tangen .14. S’. R’. 4. iar normala MN este perpendiculara dus pe tangenta MT în punctul M. iar punctul de intersec ie se noteaz cu O i reprezint centrul de simetrie al hiperbolei. A’. Hiperbola este o curb deschis cu dou ramuri. dup care se traseaz perechi de arce de cerc cu centrul în F’ de raz A’1 (A’2. P. Pentru construc ia hiperbolei când se cunosc distan a FF’ dintre focare i distan a A A’ dintre vârfuri se procedeaz conform Fig. care are vârfurile pe axa principal ZZ’ i WW’ . acestea se traseaz de o parte i de alta a punctului O pe axa XX’ astfel încât OA = OA’ = A A’ /2.

. A’3. Construc ia curbelor ciclice are ca aplica ii în tehnic trasarea profilului danturii ro ilor din ate ce formeaz angrenaje de transmitere a mi c rii de rota ie sau la trasarea profilelor camelor. Din punctele de contact se traseaz pe tangente segmente egale cu lungimile arcelor de cerc 0 -1. A’4). de exemplu în 12 p r i rezultând punctele de împ r ire 1... 2’.1.. A4). 189 .1. prin care se traseaz tangente la cerc. Unind punctele de intersec ie ale arcelor de cerc rezult ramura stâng a hiperbolei. 0 -12. 2.. 12.. 14.b) rezultând pe tangente punctele 1’. 14.17. iar cele descrise cu centrul în punctul F au razele egale cu A’1 (A’2. iar dreapta (cercul) pe care se rostogole te elementul generator se nume te element director (dreapt directoare sau cerc director).descrise cu centrul în F’ au razele egale cu A1 (A2.1 Construc ia evolventei Evolventa sau desf urata cercului este curba descris de un punct al unei drepte (tangent ) generatoare care se rostogole te f r alunecare pe un cerc director (fix). A3.17 a. 14.4 Curbe ciclice Curbele ciclice (de rostogolire) sunt curbe descrise fie de un punct fix ce apar ine unei drepte i care se rostogole te f r alunecare pe circumferin a unui cerc fie de un punct fix ce apar ine unui cerc i care se rostogole te f r alunecare pe o dreapt sau pe un arc de cerc. Dreapta (cercul) pe care se g se te punctul (fix) care descrie curba se nume te element generator (dreapt generatoare sau cerc generator).4. 14. Întraga construc ie prezentat reprezint hiperbola c utat . 0 -2. …12’. se procedeaz astfel: se împarte cercul director (O) într-un num r de p r i egale. (Fig. . . Pentru construc ia evolventei conform Fig.

Prin unirea acestor puncte printr-o linie curb continu trasat cu ajutorul florarului se ob ine evolventa c utat sau desf urata cercului.N 0 T 9 8 a.2 Construc ia cicloidei Cicloida este curba descris de un punct al unui cerc prin rostogolire f r alunecare pe o dreapt fix situat în planul cercului.18 se procedeaz astfel: pe dreapta directoare AA’ se traseaz segmentul A0A8 egal cu lungimea cercului generator ( D) dup care atât segmentul A0A8 cât i cercul generator de 190 . 1’ 2’ 1 2 3 4 6 5 6’ 90 0 3’ 4’ 0 1 2 R 3 4 5 6 0 5’ 11’ = arc 01 22’ = arc 02 Fig. 14.4. În punctul de împ r ire 5 din Fig.17 b. 14.1. s-a trasat tangenta la cercul director care este normala la evolventa construit . Pentru construc ia cicloidei atunci când se cunosc cercul generator i dreapta directoare conform Fig. 14. iar perpendiculara pe aceast normal în punctul 5’ este tangenta la evolvent .17 a. 14.

. … 8’. A8. cerc care se rostogole te f r alunecare pe un cerc director.4..3 Construc ia epicicloidei Epicicloida este curba descris de un punct fix de pe cercul generator. 2.18 14. .. O2. . O8. 4 3 2 1 0 5 00 A2 01 A1 7 1’ 8 A3 6 02 03 A4 04 05 A5 06 07 A6 08 A7 A8 A 2’ 3’ 4’ d 5’ 6’ 7’ 8’ Fig. Unind aceste puncte printr-o linie curb continu trasat cu ajutorul florarului se ob ine cicloida c utat . O8. 2’.1. O3. . 2. 8 ale cercului generator (O0) se traseaz paralele la dreapta AA’. respectiv 1’.. În continuare prin punctele de împ r ire 1..... astfel: arcul de cerc cu centrul în punctul O1 i cu raza O11’ intersecteaz paralela prin punctul 1 la AA’ în punctul A1 (punct al cicloidei) i tot a a luând ca centre succesive punctele O2...19 se procedeaz astfel: se traseaz cercul de raz R cu centrul în O i tangent exterior cu acesta în punctul A0 se traseaz cercul de raz R0 = D0 /2 cu 191 . Pentru construc ia epicicloidei atunci când se cunosc D0 diametrul cercului generator i R raza cercului director conform Fig. 14. Se ridic perpendiculare în punctele de împ r ire 1’.centru O0 se împart în acela i num r de p r i egale (de exemplu 8) rezultând punctele de împ r ire 1. 8. … 8’ dup care se traseaz prin centrul cercului generator (O0) o paralel la AA’ care intersecteaz aceste perpendiculare în punctele O1. se procedeaz în mod similar pentru ob inerea celorlalte puncte ale cicloidei A2. . 14. 2’. A3. .

. 5.. pentru aceasta se determin unghiul la centru 0 = 3600 Ro /R.19 192 . O8. 8. … 8’ dup care acestea se unesc prin raze cu centrul O. dup care se construiesc cercurile concentrice de raz 01.. Pe cercul de raz R se determin arcul (A0A8 = D0 ) de cerc egal cu lungimea cercului generator. 03. Unind aceste puncte printr-o linie curb epicicloida c utat .centrul în O0. continu trasat cu ajutorul fluorarului rezult A4 A3 5 A5 03 04 05 06 A6 A2 02 07 6 01 4 4’ 5’ 6’ 7 2’ 3’ 7’ A7 0 8 A1 1’ 3 8’ 00 A8 A0=8 2 1 R D0 0 Fig. Se traseaz un nou arc de cerc cu raza R + R0 cu centrul în O iar prelungirile razelor trasate anterior intersecteaz acest cerc în punctele O1. 02. 2. De asemenea se împarte cercul de raz R0 în opt p r i egale rezultând punctele de intersec ie 1. intersecteaz cercul cu centrul în punctul O i cu raza O1 în punctul A1 (punct ce apar ine elipsoidului) i tot a a rezult punctele A2. În continuare arcul A0A8 se împarte într-un num r de p r i egale (de exemplu 8) rezultând punctele de împ r ire 1’.. O2. 14.. 2’. . 6.. . 04 care trec prin punctele 4. 7. Cercul cu centrul în O1 i cu raza O11’.. A8.

4.4 Construc ia hipocicloidei Hipocicloida este curba descris generator care se rostogole te f r director. O2.1.14.20 este asem n toare epicicloidei cu deosebirea c dup trasarea cercului de raz R cu centrul în O i a celui tangent interior cu acesta în punctul A0 de raz R0 = D0 /2 cu centrul în O0 se traseaz un cerc cu centrul în O de raz R – R0 pentru determinarea punctelor O1. aflat în mi care uniform de rota ie.. de un punct fix de pe cercul alunecare pe interiorul unui cerc A0=8 1 2 D0 06 7 6 02 04 A1 03 05 07 A2 01 08 A5 00 A3=5 A4 R 3 4 1’ 2’ 3’ 4’ 5’ 6’ 7’ A8=8’ A7 A6 0 Fig.2 Curbe în spa iu.20 14.. O8. 14. 193 . Pasul elicei notat cu p este distan a dintre dou puncte consecutive ale elicei m surat pe aceea i generatoare. sau a unui con. Elicea Elicea este o curb în spa iu descris de un punct situat într-un plan meridian care are o mi care uniform de transla ie de-a lungul unei cilindru circular drept. 14. Construc ia hipocicloidei atunci când se cunoa te D0 diametrul cercului generator i R raza cercului director conform Fig. .

2’..2. 14. …8’.. Prin punctele de împ r ire a cercului se traseaz paralele la generatoarea cilindrului.14. Unind aceste puncte printr-o linie curb continu trasat cu ajutorului florarului se ob ine elicea cilindric c utat . 2. 8. …8” puncte care apar in elicei.22 194 . 14.22 se procedeaz astfel: se construie te cercul de diametru d cât i proiec ia vertical a cilindrului. 2”. …8’ se duc paralele la AA’ care intersecteaz paralelele la generatoare în punctele 1”.1 Construc ia elicei cilindrice Pentru construc ia elicei cilindrice când se cunosc diametrul d al cilindrului i pasul A’B al elicei conform Fig. dup care se continu din punctul A cu construc ia triunghiului dreptunghic AA’B care are ca laturi lungimea cercului i pasul elicei iar unghiul = AA’B = Pas / d. .21 Fig.21 i 14. iar prin punctele de împ r ire ale lungimii cercului (AA’ ) se ridic perpendiculare care intersecteaz dreapta AB cu înclina ia orizontal în punctele 1’. 2’. Se împarte atât cercul cât i lungimea cercului într-un num r de p r i egale (de exemplu 8) rezultând punctele de imp r ire 1. Prin punctele de împ r ire 1’. 14. 8 7 4 3 2 5 4 3 2 1 6 7 5 6 3’ 4’ 5’ 6’ 7’ 8’ Pas 7 6 5 4 3 2 1 0 7 Pas d fa de 2’ 1’ 1 2 3 4 5 6 7 d 6 5 4 1 0=8 1 tg 8 0 3 Fig.

Prin aceste puncte se duc perpendiculare la axa conului care prin intersectare (perpendicularele i paralelele de acela i num r) determin punctele de intersec ie I”. conform Fig. II”. dup care cercul de diametru AB se împarte într-un num r oarecare de p r i egale (de exemplu 8) împreun cu raza OB.…O8 duse prin diviziunile razei OB. … VIII rezult din intersec ia razelor O1. În planul de baz (care cuprinde cercul de baz al conului) proiec ia elicei conice este o spiral arhimedic ale c rei puncte I. Pentru construc ia elicei conice când se cunosc conul pe care este trasat elicea.23 195 . …VIII”.2. 14. 14. Unind aceste puncte printr-o curb continu trasat cu ajutorul fluorarului ob inem elicea conic c utat .23 se procedeaz astfel: se reprezint conul în cele dou vederi.14. II. 2’. O2. În continuare se coboar din vârful S în l imea O’S a conului egal cu pasul elicei care se împarte în acela i num r de p r i egale (de exemplu 8). S 1 I’ 2 3 II’ III’ 4 V’ 5 6 VI’ 7 H A’ S’ V A 0 IV III 3’ 2’ II 1’ 0’ 6’ VI IV’ VII’ 7’ VII B’ H’ B 1 I23 456 7 Fig.2 Construc ia elicei conice Elicea conic este curba trasat prin intersec ia unei drepte antrenate într-o mi care elicoidal care alunec f r frecare în lungul axei unui con de revolu ie coaxial cu m rimi propor ionale unghiului de rota ie. …8”. pasul i sensul acesteia. rezultând punctele 1”.

1968. 11.Bibliografie 1. St. Kh. Engineering design graphics. 1970. 1972. 1921. Bucure ti. C. i desen tehnic.a.I i Vol. Ed. 8. 1952.Florea. Bucure ti. Suprafe e i corpuri cu aplica ii in tehnic .. . T. Didactic 12. Ed. Problems in Descriptive Geometrie. Tehnic . 10. Traité de Géométrie Descriptive. Bucure ti. Graphics for engineers.A. 3. 7. 1982.a. Sitech. . Ed. A. Geometrie descriptiv .Cetveruhin. Bucure ti. 196 .Gordon..Earle. Geometrie proiectiv . Ed. . 1965. 9. Addison – Wesley Publishing Co. Cluj-Napoca. Geometrie descriptiv . Illinois.Bunjulov. M.Dragomir. Ed. 1965. Ene. Tehnic . V. 1963. Delagrave.F..St. Teodorescu. Geometrie descriptiv . Geometrie descriptiv . Geometrie descriptiv i Pedagogic . Ed. 1995.Botez. Didactic i Pedagogic . Craiova. Ed. Vol. i 6. UTPres. Massachusetts. S. A. 1956. 4.II. . 2.Javary. Paris. V.a.Iv ceanu. Ed. 5. Curs de geometrie descriptiv . 2002.Hoelscher. Tehnic . N. Willey International Edition. Moscou. J.P. R. Didactic Pedagogic . Bucure ti.Arustamov. Bucure ti. Desf uratele pieselor din tabl .. Ed.

H. 14. J.. Didactic i Pedagogic . Dic ionar politehnic. 1985. I . Geometrie i Pedagogic .Gaba.T n sescu. 22.. *** Mic Enciclopedie Matematic .Dale. PWS Publishers.I. Tehnic . 1982. 1980.Matei. 1967.a. . Bucure ti. Tehnic . Ed.Simion. Al.13. Partea I.Dale. axonometrie. Bren. Vol. Geometrie descriptiv .. Ed. i desen tehnic. 1965. Bucure ti. Didactic 16. 1987. 197 . 1980. Tehnic . Bucure ti. 21. 1953.W. Didactic i Pedagogic . R.Tacu. B lan.Moncea.a. . P. Ed. 25. Ed. Geometrie descriptiv . Bucure ti. J. Ed. V. . A. 23. I. Tehnic .Precupe u. Geometrie descriptiv . Bucure ti. T. Desf urarea suprafe elor. 26. 24. Geometrie descriptiv .Moncea. A. Bucure ti.. Bucure ti. 15. Tehnic . i eica. 1966. 19. traducere dup Klaine Enzyklopädie der Mathematik.T n sescu. C. 1975. Bucure ti. Ed. Bucure ti. Litografia IPB. A. C. .Ostrovski. Tehnic . 2002. 17. Geometrie descriptiv descriptiv . 1952. Tehnic . Geometrie descriptiv ... Bucure ti.a. Geometrie descriptiv . Culegere de probleme. Ed. Geometrie descriptiv . perspectiv . Ed. Didactic i Pedagogic . Geometrie descriptiv i desen tehnic. Bucure ti. R. 1967. 20. Ed. Al. cu t. 18. V. Lexiconul Tehnic Român. Boston. Engineering graphics. Ed.Yankee.Precupe u. Bucure ti. P. Ed.a. Ed. 1982. Bucure ti.Matei. R dule . Probleme de geometrie descriptiv aplica ii in tehnic .

6. Drepte paralele 3.3.3.1.1.2.1.2. 1 Sisteme de proiec ie 1.3.3. Drepte concurente 3.2. Pozi ia relativ a dou drepte 3.2. Puncte situate in planele bisectoare 2. Plane proiectante pe unul din planele de proiec ie 4.1.4.3. Drepte particulare ale planului 7 8 10 12 18 18 19 21 22 22 23 26 26 26 28 29 30 31 31 31 32 33 34 34 35 36 38 198 . Reprezentarea punctului in epur 2. oarecare) Cap. Sisteme de reprezentare Cap.3.2.4.2. Pozi iile planului în raport cu planele de proiec ie 4. Drepte con inute in planele de proiec ie 3.3. Drepte perpendiculare pe planele de proiec ie 3. Drepte ce coincid cu una din axele de proiec ie 3. Reprezentarea i urmele planului 4.2.2. 2 Punctul 2.1.4 Planul 4.2.2.1. Puncte situate pe linia de p mint 2. Plan de pozi ie general 4.7. Drepte paralele cu planele de proiec ie 3.3. Pozi iile remarcabile (particulare) ale unei drepte 3.1.2.5.3. Puncte situate in planele de proiec ie 2.2. 3 Dreapta 3. Plane paralele cu un plan de proiec ie i perpendiculare pe celelalte dou 4.3. Alfabetul punctului Cap. Generalit i 1. Punctul in diedre 2. Punctul in triedre 2.CUPRINS GEOMETRIE DESCRIPTIVA Introducere Cap. Sisteme de referin 1.2.2. Urmele dreptei 3. Drepte disjuncte (necoplanare.

2.1.3. Intersec ia a dou pl ci triunghiulare Cap.3.2. 4. 4.2.2.3.5 Intersec ia de plane i pl ci 5. Robaterea unui plan pe planul orizontal de proiec ie 6.2.1. Metoda schimb rii de plan vertical de proiec ie 6. Rota ia de nivel 6.3. Adev rata m rime a unei figuri plane prin metoda rabaterii Cap. 4.1.3.1.3.2.2. Vizibilitate 5. Intersec ia a dou pl ci 5.1.1.3.2.3.2.2.3.3.2.3.3. P trunderea 5. Intersec ia a dou plane definite de urmele lor 5.6 Metodele geometriei descriptive 6.5. Generalit i 6. Intersec ia unui plan cu o piramid 7.2.1. Reprezentare 7. 4. Metoda schimb rii de plan 6.3.1.2. Adev rata m rime a unei figuri plane prin metoda rota iei 6. Metoda schimb rii de plan orizontal de proiec ie 6. Metoda rota iei 6.2.1.3. Smulgerea 5. Generalit i 6. Metoda rabaterii 6.4. Intersec ia figurilor plane 5.3. Rota ia de front 6. 4. Desf uratele unor poliedre mai importante 42 42 43 43 44 44 45 46 48 48 48 50 52 52 53 55 58 60 60 61 63 63 65 70 71 73 75 199 .3.7 Poliedre 7.2.2.2.3.1. 4. Sec iuni plane in poliedre 7. Intersec ia unui plan cu o prism 7.4.4.4.4. Intersec ia unei drepte cu o plac triunghiular 5.1. Generalit i 6.3. 4. Robaterea unui plan pe planul vertical de proiec ie 6.2.4. Orizontala planului Frontala planului Dreapta de profil a unui plan Dreapta de cea mai mare pant Dreapta de cea mai mare inclina ie Pozi iile relative a dou plane Plane concurente Plane paralele 38 38 39 39 40 40 40 41 Cap.2.3.4.1.3.1.1.

8 Corpuri de rota ie 8.1.1.2. Intersec ia dintre un cilindru i o prism 9.1.2. Elicea cilindric 102 10.3.8.1. Reprezentare 8.1. Suprafa a elicoidal strâmb 106 10.2.2.1. Intersec ia dintre doi cilindrii cu diametre diferite i axe perpendiculare 9.2.2. Profilul filetelor 114 200 .Cap. Suprafa a elicoidal strâmb generat de o dreapt 108 care nu intersecteaz axa 109 10.10 Linii.2.4. Intersec ia sub un unghi oarecare a doi cilindri de diametre diferite 9. dar face un unghi de 900 cu aceasta 10.3.2.4. desf uratele lor 9.2. Suprafa a elicoidal dreapt generat de un segment a c rui dreapt face un unghi de 900 cu axa i este concurent cu aceasta 10.7.3. Suprafe e elicoidale 10. Elicea sferic 104 105 10.3.2. Intersec ia dintre un con cu o sfer 9. Desf uratele unor corpuri de rota ie mai importante Cap. Intersec ia unui cilindru cu o sfer 9. Racordarea unei sec iuni circulare la o sec iune p trat 79 83 83 84 85 90 90 92 93 94 95 97 98 Cap.4. Intersec ia dintre un cilindru i un con ce p trunde oblic în cilindru 9. Sec iuni plane în solide de rota ie 8. Corpuri elicoidale (elipsoide) 111 10.5. Sec iunnea într-un con circular drept 8. Intersec ia dintre un cilindru i un poliedru 9. Elicea conic 103 10.2.1 Linii elicoidale 102 10. suprafe e i corpuri elicoidale 10.6. Suprafa a elicoidal generat de o dreapt care nu este 110 concurent cu axa.2.1.3.1.9 Intersec ii de corpuri. Sec iunea într-un cilindru circular drept 8.

3.3. Construc ia unghiurilor ca sum sau diferen de unghiuri 11. Împ r irea unghiului în dou p r i egale 11.3. Construc ia unei drepte cu o inclina ie dat fa de o alt dreapt 11.3. Construc ia unghiurilor cu valori consacrate 11.5. Determinarea mijlocului unui segment 11.1.3.3.2. Perpendiculara pe o drept într-un punct dat 11. Construc ia unghiului de 1800 11.1.4.2.7. Paralela la o dreapt printr-un punct dat 11.11 No iuni geometrice fundamentale 11.3.3. Linia dreapt . Împ r irea unghiului în dou p r i egale a unghiului al c rui vârf se situeaz în afara desenului 11.5. Împ r irea unui segment în p r i propor ionale cu dou segmente date 11. Reducerea unui segment de dreapt într-un raport dat 11.5.5. Linii i tipuri de linii 11.3.8. Construc ia unui unghi oarecare egal cu un unghi dat 11.3. Construc ia unghiului de 3600 119 119 120 120 123 123 124 125 125 126 126 127 128 128 128 129 130 130 132 132 133 135 135 136 136 140 141 141 141 142 143 143 201 .3.3.1.5.1.5.2.5.4. Împ r irea unghiului într-un num r oarecare de p r i egale 11.4.3.1.2.2.5. Punctul i mul imea de puncte 11.3.3.4 Plan. Paralela la o dreapt cu o distan dat 11. Drepte paralele 11.5. Construc ia bisectorei unui unghi cu ajutorul compasului 11. Perpendiculara dintr-un punct dat situat deasupra i înafara dreptei 11.2. Construc ia unui unghi ca sum a dou unghiuri 11.3.2.5.4.4.1.4.5.5. Construc ia unui unghi ca diferen a dou unghiuri 11.3.2.3.Semiplan 11. Originea no iunilor geometrice fundamentale 11.5. Perpendiculara dintr-un punct exterior pe o dreapt 11.5 Unghiuri 11. Perpendiculara la cap tul dreptei 11. Drepte perpendiculare 11.5.3. Împ r irea unui segment în mai multe p r i egale 11.1. linia frint i linia curb 11.3.3. Împ r irea unui segment de dreapt 11.3.4.3.5.5.2.5. Construc ia unui unghi dat 11.CONSTRUCTII GEOMETRIE Cap.3.3.2.4.6.3.1.

3.4. 12.1. 12.3. în ase i în dou sprezece p r i egale Împ r irea cercului în cinci i în zece p r i egale Împ r irea cercului în apte p r i egale Împ r irea cercului în nou i în dou zeci de p r i egale Împ r irea cercului într-un num r oarecare de p r i egale Tangenta.1.2.1. 12. Racordarea a dou drepte 13. 12.5.5.5. 12.2.5.3.13 Racord ri 13.6.2. 12.6.Cap. 12. Cercul Elementele cercului Construc ia grafic a cercului Construc ia cercului când se cunosc pozi ia centrului i raza Construc ia cercului când se cunosc dou puncte situate pe cerc i raza Construc ia cercurilor care trec prin dou puncte Construc ia cercului care trece prin trei puncte necoliniare Determinarea grafic a unora din elementele cercului Determinarea centrului unui punct dat Determinarea centrului unui cerc când se d arcul AB Determinarea arcului de cerc cu centrul în afara planului de lucru cunoscând o coard i s geata Determinarea lungimii unui semicerc Determinarea s ge ii când se cunoa te coarda i un punct de pe cerc Determinarea lungimii unui arc oarecare AB al unui cerc de raz R Împ r irea cercului în p r i egale Împ r irea cercului în dou în patru i în opt p r i egale Împ r irea cercului în trei.4.12 12.5. 12.2.2.1.3.2.1. 12.3.2. 12.3.4.3.1.5. 12. 12. 12. 12.2.4.1. 12.4.6. Elementele racord rii 13.2. Racordarea a dou drepte cu un arc de cerc de raz dat 162 163 163 202 . 12.4.3.3.3. 12.2.1 12.2 12.4. 12. 12.4.6. 12. 12.5. 12.4.5.3. 12.6.4. 12. Cercuri tangente Tangenta la cerc Tangenta dintr-un punct exterior la cerc Tangente exterioare la dou cercuri Tangente interioare la dou cercuri Cercuri tangente interior Cercuri tangente exterior Cercuri concentrice Cercuri concentrice interior Cercuri concentrice exterior 144 145 145 146 146 147 147 147 148 148 149 150 150 151 151 152 153 154 155 155 156 156 157 158 159 159 160 161 161 161 Cap. 12.4.2.6. 12.5. 12.5.

Racordarea a dou cercuri cu un arc de cerc de raz dat 172 tangent interior la cercurile date 13.3.1.2. Metoda paralelelor 163 13. Construc ia ovalului prin metoda dreptunghiului 14. Construc ia ovalului când se cunoa te axa mare 14.1.2. Racordarea a dou drepte perpendiculare cu un arc de cerc 166 de raz dat 13.4.4.1. Racordarea a dou cercuri cu un arc de cerc de raz dat 172 tangent exterior la cercurile date 13.1.3. Racordarea a dou drepte cu un arc de cerc fiind dat unul 164 din punctele de racordare 13.3.3. Curbe definite prin arce de cerc 14. Curbe plane 14. Racordarea a dou cercuri cu un arc de cerc de raz dat 173 tangent interior la unul i exterior la cel lalt cerc Cap.2.3.5.4.4.2.1.4.1.1. Racordarea a dou perechi de drepte paralele egal dep rtate 167 între ele prin dou arce de cerc fiind date punctele de racordare 13.3.1.1.1. Racordarea unei drepte cu un cerc dat 168 13. Racordarea unei drepte cu un cerc printr-un arc de cerc 171 tangent interior într-un punct dat de pe cerc 13.1.1.1. Construc ia spiralei cu trei centre 174 174 174 175 176 177 177 177 178 178 203 . Construc ia ovoidului când se cunoa te axa mic 14.1.2.3. Racordarea unei drepte cu un cerc fiind dat punctual de 169 racordare de pe cerc 13.5. Construc ia ovalului când se cunosc axele 14.13.2.1. Metoda bisectoarei 164 13.1.1.2.2. Racordarea unei drepte cu un cerc de raz dat 168 13.6.3.1.2.2.2.2.2. Spirale 14.1.1.4.14 Curbe 14.1. Racordarea unei drepte cu un cerc printr-un arc de cerc 170 tangent exterior într-un punct dat de pe cerc 13.2.1.4. Spirale definite prin arce de cerc 14.1. Racordarea a dou drepte paralele cu un arc de cerc fiind 165 date punctele de racordare 13. Racordarea a dou drepte paralele prin dou arce de cerc 167 fiind date punctele de racordare 13. Racordarea a dou cercuri 172 13.3.1. Construc ia spiralei cu dou centre 14. Racordarea unei drepte cu un cerc fiind dat punctul de 169 racordare de pe dreapt 13.2.2.1.2.3.

1. Elicea 14.2.1. Curbe ciclice 14.1. axa AX i un punct M 14.3.1.3.1.1.3.2.3.2. Hiperbola.1. Curbe în spa iu.2.4.3.4.2. Construc ia hipocicloidei 14.1. Spirale definite ca rota ii 14.1.2.3. Construc ia spiralei hiperbolice când se cunoa te distan a asimptotei fa de originea coordonatelor 14.2. Construc ia parabolei când se cunosc vârful A. Parabola 14.1.2.4. Elipsa.2.3. Construc ia evolventei 14.1.1. Construc ia hiperbolei când se cunosc distan ele dintre focare i dintre vârfuri 14.2.2.14.1. Construc ia elicei cilindrice 14.1. Construc ia cicloidei 14.1.4.2. Construc ia parabolei când se cunosc directoarea i focarul 14.1.1.2. Construc ia epicicloidei 14.1.2.4. Construc ia elicei conice Bibliografie Cuprins 179 180 180 181 182 182 184 185 186 187 189 189 190 191 193 193 194 195 196 198 204 . Construc ia spiralei lui Arhimede când se cunoa te pasul spiralei 14.2.3.1.1. Construc ia elipsei când se cunosc axele 14.3.1. Curbe conice 14.1. Construc ia spiralei cu patru centere 14.4.2.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful