UNIVERSITATEA “BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINłELE EDUCAłIEI SECłIA PSIHOLOGIE ÎNVĂłĂMÂNT LA DISTANłĂ

PSIHOLOGIA SĂNĂTĂłII
AN II
CURS - SEMESTRUL II -

Prof. Dr. Adriana Băban

1

1.1. InformaŃii generale Titlul disciplinei: Psihologia SănătăŃii Cod: PSY 2114 Nr. credite: 6.5 Durată: 1 semestru Loc de desăşurare: sediul FacultăŃii de Psihologie şi ŞtiinŃe ale EducaŃiei, str. Sindicatelor nr. 7 An de studiu: II, semestrul II Disciplină obligatorie CondiŃionări: Psihologie Socială şi Psihologia PersonalităŃii 1.2. InformaŃii despre titularul de curs: Nume: Adriana Băban Titlu ştiinŃific: Profesor univ. dr. InformaŃii de contact: adrianababan@psychology.ro Orar consultaŃii: joi 12-14 Tutori: Asist.univ.drd.Catrinel Crăciun, Drd. Diana Tăut, Psih. Alina Zlati InformaŃii de contact: sanatatiitutor@psychology.ro 1.3. Descrierea disciplinei: a. Obiectivele cursului: 1. Identificarea rolului factorilor cognitivi, emoŃionali, comportamentali şi sociali în promovarea sănătăŃii şi în riscul pentru îmbolnăviri. 2. Explicarea mecanismelor prin care sănătatea şi boala sunt codeterminate de factori biologici, psihici, sociali şi comportamentali. 3. Proiectarea de strategii de promovare şi menŃinere a sănătăŃii. 4. Discutarea modalităŃilor de eliminare şi reducere a factorilor de risc pentru îmbolnăviri. b. ConŃinutul cursului: Obiectivele psihologiei sănătăŃii; Modele ale sănătăŃii şi bolii; Rolul cogniŃiilor în sănătate şi boală; EmoŃii şi sănătate; Stil de viaŃă şi sănătate; Comportamente sanogene şi de risc; Stres şi coping; InegalităŃile sociale şi sănătatea; Suportul social; Modele cognitiv-sociale de promovare a sănătăŃii; PrevenŃia primară, secundară şi terŃiară; Programe de prevenŃie comunitare, instituŃionale şi de grup; Comunicarea mesajelor de sănătate; Etica cercetării, evaluării şi promovării sănătăŃii. 1.4. Metode utilizate în cadrul predării: Curs: expunerea, exemplul demonstrativ, dezbaterea, sinteza cunoştinŃelor, descoperire dirijată Seminar: dezbatere, clarificare conceptuală, activităŃi de grup, descoperire dirijată, sinteza cunoştinŃelor. 1.5. CompetenŃe dobândite: Cunoaştere şi înŃelegere • ÎnŃelege rolul psihologiei sănătăŃii în promovarea stării de bine şi reducerea riscului de îmbolnăviri • Cunoaşte principiile şi paradigmele de studiu ale sănătăŃii şi bolii • ÎnŃelege mecanismele prin care factorii cognitivi, emoŃionali, comportamentali şi sociali pot influenŃa sănătatea şi boala • Recunoaşte factorii de risc pentru îmbolnăviri şi factorii de menŃinere şi promovare a sănătăŃii şi stării de bine • ÎnŃelege reperele ce ghidează elaborarea programelor de educaŃie pentru sănătate

2

Cunoaşte modalităŃi de intervenŃie pentru reducerea şi combaterea factorilor de risc pentru sănătate. Explicare şi interpretare • Explică şi ilustrează diferenŃele specifice dintre educaŃia pentru sănătate, promovarea sănătăŃii şi prevenŃia îmbolnăvirilor • Interpretează şi argumentează modul în care factorii cognitivi, emoŃionali, comportamentali şi sociali influenŃează starea de sănătate • Explică diferenŃele dintre programele comunitare, instituŃionale şi de grup • Argumentează modalităŃile de intersectare dintre tipul şi nivelul de program de prevenŃie Instrumental – aplicativ • Aplică tehnicile de optimizare a sănătăŃii şi stării de bine (ex. creşterea stimei de sine, dezvoltarea afectivităŃii pozitive, controlul stresului) • Proiectează strategii de intervenŃie primară şi secundară asupra factorilor de risc pentru îmbolnăviri (ex. prevenŃia fumatului, a consumului de alcool şi droguri, a comportament alimentar deficitar, prevenia HIV/SIDA) la nivel de grup, comunitar şi populaŃional • Aplică tehnici de modificare a comportamentelor de risc (ex. renunŃarea la fumat, adicŃia de alcool/droguri, asistarea psihologică a anorexiei şi bulimiei) • Proiectează strategii valide de cercetare a sănătăŃii şi bolii (transversale, longitudinale, experimentale, prospective, studii de caz, studii calitative, meta-analize). Atitudinale • Dezvoltă o atitudine responsabilă faŃă de educarea populaŃiei pentru sănătate, fundamentată pe noile achiziŃii ale ştiinŃei • Respectă diferenŃele de vârstă, gen, religie, cultură, orientare sexuală în educaŃia pentru sănătate • Adresează inegalităŃile sociale, sărăcia şi discriminarea în dreptul la sănătate şi la o îngrijire medicală adecvată • Se angajează în analiza critică a politicilor publice de promovare a sănătăŃii şi reducerii riscului de îmbolnăviri • Respectă strict normele etice în activitatea profesională de practician şi cercetător şi se angajează continuu în dezvoltarea personală şi profesională • 1.6. Formatul şi tipul activităŃilor implicate de curs Asimilarea cunoştinŃelor oferite în cele cinci module presupune atât muncă individuală cât şi întâlniri faŃă în faŃă (consultaŃii). ConsultaŃiile, pentru care prezenŃa este facultativă, reprezinta un sprijin direct acordat dumneavoastra din partea titularului şi a tutorilor. Pe durata acestora vom recurge la prezentări sintetice a informaŃiilor aferente fiecarui modul, dar mai cu seama vor fi oferite răspunsuri directe la întrebările ridicate de studenŃi. În ceea ce priveşte activitatea individuală, aceasta presupune parcurgera suportului de curs şi a materialelor bibliografice anexate fiecărui modul. Parcurgerea şi promovarea acestei discipline presupune următoarele activităŃi: a. asimilarea cunoştinŃelor din suportul de curs şi bibliografia anexată suportului de curs precum şi rezolvarea sarcinilor aferente fiecărui modul în limita a 2 pagini per modul; b. realizarea temelor de semestru, descrise la finele fiecarui modul. Temele vor fi trimise pe adresa tutorilor pe email sau pe poştă în conformitate cu precizările din calendarul disciplinei; c. consultaŃii – pe parcursul semestrului vor fi organizate două întâlniri de consultaŃii faŃă în faŃă (prezenŃă facultativă);

d. realizarea unui proiect care va fi trimis prin poştă în sesiune.

3

. punctajul obŃinut la temele de semestru (în proporŃie de 15%. Calendar al cursului Pe parcursul semestrului în care se studiază disciplina de faŃă.9. Intrarea in examen ESTE CONDITIONATA de predarea temelor si proiectului.7. Sursele bibliografice au fost astfel selectate încât să ofere posibilitatea aprofundării studiului. . prof.50 puncte) • 30 aprilie 2010 (data limită) rezolvările întrebărilor aferente modului III şi IV II (0. 1. selectate pentru a ilustra diverse strategii de cercetare. Politica de evaluare şi notare Evaluarea cunoştinŃelor şi abilităŃilor asimilate de student la acest curs se va realiza atât pe baza sarcinilor de semestru cât şi a celei finale. Adriana Băban (cu specificaŃia numelui cursului: Psihologia Sanatatii) conformă următorului calendar: • 30 martie 2010 (data limită) rezolvările sarcinilor aferente modului I şi II (0. Punctajul obŃinut la examenul final (în proporŃie de 70%.5 puncte). la finele fiecarui modul sunt precizate atât referinŃele biblografice. 1. respectiv: Republicii 37. Punctajul obtinut pe realizarea proiectului (în proporŃie de 15%.5 puncte) (c). Materiale bibliografice obligatorii In suportul de curs.calculator conectat la internet (pentru a putea accesa bazele de date si resursele electronice suplementare).50 puncte). sunt programate 2 întâlniri faŃă în faŃă (consultaŃii) cu toŃi studenŃii.acces la echipamente de fotocopiere. . implicit. la cea de a doua întîlnire se vor discuta ultimele două module şi se va realizeaza o secvenŃă recapitulativă. Cluj Napoca 400015. PROIECT: realizarea proiectului de preventie pe baza materialului anexat suportului de curs Termen de predare a proiectului • 6 iunie 2010(data limită) predarea proiectului (1. Lucrările menŃionate la bibliografie pot fi găsite şi împrumutate de la Biblioteca FacultăŃii de Psihologie din cadrul Bibliotecii Centrale „Lucian Blaga”. Datele celor două întâlniri vor fi anunŃate pe site-ul facultăŃii. a studiilor de caz).50 puncte) • 15 mai 2010 (data limită) rezolvările întrebărilor aferente modului V (0. a temelor redactate. Studentii care nu au trimis temele de semestru si proiectul NU sunt primiti in examen.10. astfel încât nota finală se va compune din: (a). De asemenea. .acces la resursele bibliografice (ex: abonament la Biblioteca Centrală „Lucian Blaga”). TEMELE aferente fiecărui modul vor fi trimise pe email (adresa de tutori) sau pe poştă pe adresa FacultăŃii. Pentru prima întâlnire se recomandă lectura atentă a primelor trei module. în cadrul celor doua intalniri studenti au posibilitatea de solicita titularului si/sau tutorilor sprijin pentru rezolvarea anumitor sarcini specifice. adică 1.50 puncte) Orice intirziere in predarea temelor se va penaliza cu 50% din notarea. adâncirii nivelului de analiză si. ele sunt destinate soluŃionării oricăror nelamuriri de conŃinut sau a celor privind sarcinile individuale. Bibliografia obligatorie se va gasi anexată suportului de curs (care va fi incorporata si in subiectele de examen). Materiale şi instrumente necesare pentru curs Optimizarea procesului în învăŃare necesită accesul studentilor la urmatoarele resurse: . alături de alte articole facultative. adică 7 puncte). comprehensiunea fiecărei teorii..imprimantă (pentru tipărirea materialelor suport.8. 4 . (b).1. 1. adică 1.

Pentru predarea temelor se vor respecta termenele menŃionate. Orice intirziere (si de o zi) in predarea temelor se va penaliza cu 50% din nota.. Evaluarea acestor lucrări se va face imediat după preluare, iar afişarea pe site a notelor acordate se va realiza la cel mult 2 săptămâni de la data depunerii/primirii lucrării. Daca studentul considera ca activitatea sa a fost subapreciata de catre evaluatori atunci poate solicita feedback suplimentar prin contactarea titularului sau a tutorilor prin email.
Pentru a finaliza cursul cu nota de trecere este necesar ca la examenul scris studentul sa obtina minim 3.5 din cele 7 alocate examenului scris. 1.11. Elemente de deontologie academică Se vor avea în vedere următoarele detalii de natură organizatorică: - Orice material elaborat de catre studenti pe parcursul activităŃilor va face dovada originalitatii. Studentii ale căror lucrări se dovedesc a fi plagiate nu vor fi acceptati la examinarea finala. - Orice tentativă de fraudă sau fraudă depistată va fi sancŃionată prin acordrea notei minime sau, in anumite conditii, prin exmatriculare. - Rezultatele finale vor fi puse la dispoziŃia studentilor prin afisaj electronic. - ContestaŃiile pot fi adresate în maxim 24 de ore de la afişarea rezultatelor iar solutionarea lor nu va depasi 48 de ore de la momentul depunerii. 1.12. StudenŃi cu nevoi speciale: Având în vedere, ca o prioritate, facilitarea accesului egal al tuturor cursanŃilor la activităŃile didactice si de evaluare, titularul cursului şi echipa de tutori îşi exprimă disponibilitatea, în limita constrângerilor tehnice si de timp, de a adapta conŃinutul şi metodelor de transmitere a informaŃiilor precum şi modalităŃile de evaluare (examen oral, examen on line etc) în funcŃie de tipul dizabilităŃii cursantului. 1.13. Strategii de studiu recomandate: Date fiind caracteristicile învăŃământului la distanŃă, se recomandă studenŃilor o planificare foarte riguroasa a secvenŃelor de studiu individual, coroborată cu secvenŃe de dialog, mediate de reŃeaua net, cu tutorii si respectiv titularul de disciplina. Lectura fiecărui modul şi rezolvarea la timp a lucrărilor de evaluare garantează nivele înalte de înŃelegere a conŃinutului tematic şi totodată sporesc şansele promovării cu succes a acestei discipline.

5

MODUL 1 Noţiuni introductive în Psihologia Sănătăţii ţ ţ Scopul modulului: Familiarizarea studentului cu conceptele și modelele fundamentale din Psihologia Sănătăţii Obiectivele modulului: la finalul acestui modul, cursanŃii trebuie:

• • • • •

Să delimiteze domeniul de studiu al psihologiei sănătăţii Să explice caracterul multidisciplinar al psihologiei sănătăţii Să indice dimensiunile, componentele și gradele procesului de sănătate Să explice relaţia dintre sănătate și boală Să prezinte comparativ modelele explicative și aplicative ale sănătăţii și bolii

Acest modul trece în revistă principalele concepte cu care operează Psihologia Sănătăţii ţ precum și modelele sănătăţii și bolii, de la modelul biomedical până la modelul ţ biopsihosocial. Repere istorice Nevoia de a înţelege apariţia unor simptome în lipsa unei tulburări organice a condus la dezvoltarea unei noi discipline, medicina psihosomatică, care și-a propus la sfârșitul anilor 30 stabilirea relaţiei dintre procesele emoţionale și procesele somatice. Datorită faptului că paradigma psihanalitică a dominat această disciplină, astăzi termenul este tot mai puŃin utilizat. Influenţa majoră de la începutul anilor 70 a paradigmei behavioriste a determinat considerarea impactului învăţării prin condiţionare clasică, respectiv operantă asupra stării de sănătate. Astfel, s-a conturat disciplina medicinei comportamentale ale cărei asumpţii teoretice sau concretizat în tehnica terapeutică a biofeedback-ului, tehnică folosită și astăzi. În demersul de includere al factorilor psihologici în modelul explicativ al sănătăţii și bolii, psihologia sănătăţii este cea mai recent dezvoltată disciplină. O caracteristică esenŃială a psihologiei sănătăŃii este, aşa cum o arată şi numele disciplinei, focalizarea pe sănătate. Psihologia sănătăŃii se numără printre primele discipline care propune comutarea atenŃiei de la boală la sănătate. Reconceptualizarea noŃiunii de sănătate şi boală prin prisma noilor abordări reprezintă după unii autori o a doua “revoluŃie medicală” (Yanovitz, 1992). Astfel, obiectivul primordial al psihologiei sănătăţii este promovarea sănătăŃii şi prevenirea îmbolnăvirilor. Atenţie! Psihologia medicală este un termen care acoperea până acum trei decenii o bună parte ţ din domeniul psihologiei sănătăŃii. Termenul este însă tot mai puŃin utilizat în ultimii ani datorită caracterului său restrictiv, psihologia medicală focalizându-se preponderent pe relaŃia medic – pacient şi pe adaptarea bolnavului la mediul spitalicesc şi la starea de boală. Definirea Psihologiei Sănătăţii ţ Psihologia SănătăŃii este definită ca ramură teoretică şi aplicativă a psihologiei care contribuie la: promovarea şi menŃinerea sănătăŃii, prevenirea şi tratarea îmbolnăvirilor, identificarea factorilor psihologici cu rol în etiologia bolilor şi la îmbunătăţirea sistemului de sănătate și a politicilor de sănătate (Matarazzo, 1982). Psihologia SănătăŃii este considerată a fi o disciplină „hibridă”, care combină perspectiva ştiinŃelor socio-umane (psihologie, sociologie, antropologie) cu cea a ştiinŃelor naturale (medicină 2. 1.

6

clinică, sănătate publică). Sintetic, putem defini Psihologia SănătăŃii ca fiind domeniul interdisciplinar ce aplică cunoştinŃele şi tehnicile psihologice în domeniul sănătăŃii şi bolii. 3. Obiectivele Psihologiei Sănătăţii ţ • Promovarea sănătăŃii • MenŃinerea sănătăŃii • Prevenirea îmbolnăvirilor • Tratearea îmbolnăvirilor • Identificarea factorilor (cognitivi, emoŃionali, comportamentali şi sociali) cu rol în etiologia şi evoluŃia bolilor acute şi cronice • Îmbunătăţirea sistemului de sănătate și a politicilor de sănătate (Matarazzo, 1982) • Educarea pentru sănătate • ÎnŃelegerea experienŃei subiective a bolii • Asistarea bolnavului pentru o mai bună adaptare la boală, tratament şi proceduri medicale Relaţia Psihologiei Sănătăţii cu alte discipline ţ ţ O înţelegere aprofundată a Psihologiei Sănătăţii necesită cunoștinţe cu privire la contextul în care sănătatea și boala există. În acest sens sunt relevante următoarele domenii de studiu: • Epidemiologia – studiază frecvenţa și distribuţia bolilor în populaţie • Sănătatea publică – studiază sănătatea la nivel de comunitate și nu de individ • Sociologia – studiază societatea, interacţiunile sociale și individul ca membru al unui grup, comunităţi, instituţii o Sociologia medicală – studiază impactul societăţii, a interacţiunilor sociale și a comportamentelor individului în cadrul grupului, comunităţii și instituţiei asupra sănătăţii și bolii • Antropologia – studiază originea speciei umane, istoria și cultura acesteia o Antropologia medicală – studiază reprezentările sănătăţii și bolii și practicile asociate acestora Pe de altă parte, Psihologia SănătăŃii este considerată a fi un domeniu interdisciplinar, utilizând şi punând la dispoziŃie cunoştinŃe şi tehnici din/pentru mai multe ramuri ale psihologiei: • Psihologia socială – studiază modul în care indivizii și grupurile interacţionează • Psihologia dezvoltării – studiază impactul proceselor maturaţionale și a experienţei asupra comportamentului individului • Psihologia pozitivă – studiază resursele personale ale individului (ex. înţelepciune, curaj, optimism, originalitate, talent, responsabilitate, moderaţie, toleranţă) ce facilitează funcţionarea sa optimă • Psihologia clinică – studiază mecanismele psihologice implicate în patologie o psihologia clinică vizează mai ales tulburările mentale, în timp ce psihologia sănătăŃii se focalizează pe starea globală de sănătate, pe rolul factorilor psiho-sociali în etiologia bolii somatice (ex. cancer), pe reacŃia, adaptarea şi recuperarea din boala somatică acută (ex. infarct miocardic) sau cronică (ex. colon iritabil) o conceptele şi teoriile dezvoltate de psihologia clinică (diagnosticul clinic, teoriile anxietăŃii, depresiei, tulburărilor de personalitate) sunt deosebit de relevante pentru psihologia sănătăŃii • Psihoterapia şi Consilierea – presupun intervenţie psihologică în scopul ameliorării tabloului clinic (psihoterapie) sau în scopul optimizării, prevenţiei și remiterii problemelor emoţionale, cognitive și de comportament (consiliere) 4.

7

Persoanele cu un nivel scăzut al alfabetizării cu privire la sănătate nu apelează la servicii de sănătate decât în ultimele stadii ale bolii. capacitate de protecŃie împotriva îmbolnăvirilor şi morŃii premature. social şi spiritual. Acest concept face referire la capacitatea de a lua decizii informate cu privire la propria sănătate. care are în vedere atât dimensiunile sale multiple cât şi determinismul complex.o cunoştinŃele şi tehnicile de lucru cu pacienŃii. cum sunt cele privitoare la relaŃionarea psiholog-pacient sau cele referitoare la modalităŃile de modificare a cogniŃiilor iraţionale sunt deosebit de relevante pentru psihologia sănătăţii Temă de reflecŃie nr. genetici. percepŃia şi răspunsul la stres) • factori sociali (resurse socio-economice. la nivelul sistemului de sănătate și cu precădere la nivelul sistemului educaţional. Sănătatea Cercetările realizate de Blaxter (1990) şi Staiton-Rogers (1991) pe loturi populaŃionale largi. chimici. Concepte fundamentale în Psihologia Sănătăţii ţ 5. emoŃii. Un nivel crescut al alfabetizării cu privire la sănătate ar conduce la creșterea speranţei de viaţă la nivelul populaţiei și la eficientizarea furnizării de servicii de asistenţă medicală. • Sănătatea ca stare de bine fizică. OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii (OMS) definişte sănătatea ca integritate anatomică şi funcŃională. au identificat următoarele percepŃii laice (de simŃ comun) asupra sănătăŃii: • Sănătatea ca un dat natural • Sănătatea ca o valoare • Sănătatea ca dar divin • Sănătatea ca responsabilitate individuală • Sănătatea ca voinŃă • Sănătatea ca drept fundamental • Sănătatea ca lipsă a bolii • Sănătatea ca resursă (de a muncii. Factorii care influenŃează starea de sănătate pot fi grupaŃi în patru mari categori: • factori de mediu (apă. sol. capacitate de confruntare cu stresul fizic. psihică şi socială (Pozitiv) 8 . abuz de substanŃe. biologici. 1 Explicaţi modul în care cunoștinţele din domeniul psihologiei sociale sau ţ ș ţ dezvoltării pot fi utilizate în psihologia sănătăţii. modelul de abordare a sănătaŃii este unul holistic. comfort fizic. exerciŃiu fizic) • factori psihici (cogniŃii. fizici. organizarea sistemului de îngrijire medicală şi politicile sanitare) • factori biologici (imunologici. psihic. de a te bucura de viaŃă) • Sănătatea ca produs Cauza acestor percepţii laice contrastante percepţiei specialiștilor în sănătate rezidă în nivelul scăzut al alfabetizării cu privire la sănătate. aer.1. sociali) • stilul de viaŃă (comportament alimentar. Îmbunătăţirea alfabetizării cu privire la sănătate presupune intervenţia la nivelul culturii și societăţii. psihic şi social. Aşa cum reiese din definiŃia OMS. ca stare de bine. Mai mult. sexual. biochimici) Sănătatea este percepută de mule ori doar prin prisma uneia din aceste dimensiuni: • Sănătatea ca absenŃă a bolii şi dizabilităŃii (Negativ) VS. biologic. ecologic. ţ 5. lipsa informaţiilor cu privire la tratament conduce la o scădere a aderenţei la prescripţiile specialiștilor în sănătate.

ca şi sănătatea. boala este conceptualizată fie prin 1) prezenţa unor simptome subiective. comportamentală) • socio-profesională (roluri. Dimensiunile sănătăŃii • biologică (anatomică. • Sănătatea ca măsură în care individul este capabil. în funcŃie de perspectiva din care este privită: • formă particulară de existenŃă a materiei vii • consecinŃă a unor agenŃi patogeni sau traumatici • semne. Grade ale sănătăŃii • sănătate optimă • sănătate • sănătate aparentă • sănătate precară • sănătate foarte precară 5. este definită în mai multe moduri.2. sănătatea este o: • stare complexă şi multidimensională • stare relativă şi variabilă • stare procesual-dinamică Complexitatea stării de sănătate este dată de dimensiunile. 5.• Sănătatea ca adaptare şi rezultat al unor procese de reglare optimă (FuncŃional) VS. Boală Boala. fie prin 2) prezenţa unor semne obiective. disfuncŃiei şi dizabilităŃii • rezistenŃă fizică şi fiziologică • atitudinea pozitivă faŃă de viaŃă (a percepe sensul şi semnificaŃia vieŃii) • asumarea controlului propriei vieŃii • acceptarea de sine • relaŃionare socială pozitivă • stare subiectivă de bine 5.1.3. fiziologică şi biochimică) • psihologică (cognitivă. religie.2. disfuncŃii • abatere de la normă • manifestarea eşecului în adaptare Termenul de boală (ca şi condiŃie obiectivată şi diagnosticată de medic) se relaŃionează cu alte concepte: • DeficienŃă: orice pierdere sau deviaŃie datorată unei boli sau traume în funcŃionarea fizică şi psihică optimă a individului • Dizabilitate: orice restricŃie în îndeplinirea sarcinilor cotidiene şi în abilităŃile de autoîngrijire • Handicap: orice dezavantaj social indus de deficienŃă şi dizabilitate • SuferinŃă: experienŃa subiectivă a simptomelor Boala presupune nu doar tratament medical dar şi îngrijire umană. pe de o parte să îşi realizeze aspiraŃiile şi nevoile proprii. componentele şi gradele diferite pe care le presupune. iar pe de altă parte să răspundă adecvat mediului social.1. La nivelul simţului comun. aspiraŃii) • spirituală (valori. emoŃională. Conceptele de sănătate și boală se află însă 9 .1. experienŃe non-cotidiene) 5. simptome. relaŃii. fizic şi biologic (ExperienŃial) În fapt.1. Componentele sănătăŃii • absenŃa bolii. datorită faptului că boala (stare obiectivă) este acompaniată de cele mai multe ori şi de suferinŃă personală (stare subiectivă).

măsurarea multidimensională a calităţii vieţii (măsurarea globală a stării de sănătate) și măsurarea individuală (măsurarea subiectivă a stării de sănătate). s-a propus măsurarea unidimensională a calităţii vieţii (măsurarea unui singur aspect relaţionat cu starea de sănătate). RelaŃia de continuum sănătate-boală 5.pe un continuum în care la un pol se situează sănătatea optimă. carieră). Astfel. Lipsa unui consens în definirea calităţii vieţii a condus la diferite modalităţi de operaţionalizare a conceptului. economic. În literatura de specialitate se face distincţia între stare de bine subiectivă (ex. cultural. absenŃa durerii. Dimensiunile calităŃii vieŃii relevante pentru starea de sănătate sau boală sunt : • fizică (mobilitate. Unul dintre progresele importante făcute în acest domeniu de studiu îl constituie identificarea unor factori ce explică variabilitatea stării de bine. 1997 și cadrul conceptual propus de Muldoon. roluri) 10 .1. Stare de bine În ultimii ani se pune un accent tot mai mare pe aspectele calitative ale stării de sănătate. 2002) (figura 2. Atenţia acordată unor concepte precum starea de bine sau calitatea vieţii nu are ca rezultat diminuarea rolului integrităŃii somatice şi fiziologice a organismului ci sublinierea faptului că sănătatea nu se reduce la integritate somatică și fiziologică. comunicare. 1998). respectiv moartea prematură (Sarafino. funcŃionare cognitivă) • socială (relaŃii interpersonale. Figura 2. standarde și așteptări care pot să reflecte diverse domenii de funcţionare (ecologic. scop. îngrijire personală. semnificaţie) respectiv stare de bine globală și stare de bine specifică unui anumit domeniu de funcţionare (ex. respectiv starea de bine iar la celălat dizabilitatea. vitalitate.4. percepţia progresului în atingerea obiectivelor trasate • Factori comportamentali : participarea la activităţi valorificate • Factori contextuali : suport social Starea de bine presupune : • Acceptare de sine • RelaŃii pozitive cu ceilalŃi • Autonomie • Control asupra propriei vieŃi • Sens şi scop în viaŃă • Dezvoltare personală 5. fizic. psihic. fericire) și stare de bine psihologică (ex. Calitatea vieţii ţ Calitatea vieŃii este definită de Organizaţia Mondială a Sănătăţii ca percepŃia subiectivă a poziŃiei în lume în relaŃie cu standardele şi aşteptările personale. constituind predictori ai acesteia: • Factori de personalitate : dispoziţia afectivă • Factori cognitivi : autoeficacitatea.3. NoŃiunea de calitate a vieŃii este însă una complexă şi multidimensională motiv pentru care în literatura de specialitate nu s-a ajuns la un consens cu privirea la definirea acesteia (vezi cadrul conceptual propus de Browne. controlul reflexelor.1). satisfacţie. social). energie) • psihică ( reacŃii emoŃionale.

boală. de faptul că 11 . În lipsa corecţiilor menţionate anterior. InterelaŃionarea complexă dintre sănătate. acest rezultat nu este informativ cât timp diferenţa poate fi explicată de faptul că populaţia judeţului Cluj este mai mare . mărime. ratele mortalităţii sunt corectate funcţie de variabilele ce caracterizează aceste populaţii (ex. Explicaţi de ce definirea și operaţionalizarea conceptelor de stare de bine și ţ ţ calitate a vieţii este atât de dificilă ţ 5.5. O creștere a ratei mortalităţii este un indice al scăderii stării de sănătate iar o scădere a ratei mortalităţii este un indice al creșterii stării de sănătate.2.• • • comportamentală (somn. stare de bine şi calitatea vieŃii Temă de reflecŃie nr 2. alimentaţie. Pentru a putea compara mortalitatea a două sau mai multe populaţii diferite. Mortalitate Mortalitatea este o măsură a stării de sănătate care se obţine prin raportarea numărului de decese dintr-un an la numărul de decese din anii precedenţi. hobby-uri) economică (financiar) independentă (sexualitate) Figura 2. Să presupunem că rata mortalităţii în judeţul Cluj este mai mare decât în judeţul Maramureș. recreere. vârstă și sex).

7. Mai mult. În acest sens. 1994). Deși contraintuitiv. Modelul Biomedical Asumpţiile modelului: • Boala este cauzată exclusiv de modificări la nivel biologic • Pacientul este o victimă. rata mortalităţii datorate suicidului). unde prevalenţa se referă la numărul total al indivizilor din populaţie care suferă de o anumită boală. deși are unul dintre cele mai ridicate produse interne per capita din lume. 6. soldaţii care semnalau prezenţa unor simptome ca urmare a stresului intens de pe câmpul de luptă erau împușcaţi pe baza convingerii că aceștia simulează. Se presupune ca explicaţia constă în poziţia ierarhică pe care Japonia o ocupă în clasamentul global. 5. responsabilitatea eliminării tabloului clinic revenindu-i personalului medical • Sănătatea se reduce la lipsa bolii. respectiv a personalului medical este ignorată • Model cauzal de tip linear (bacil → boală) • Accent pe boală și ignorarea sănătăţii Temă de reflecŃie nr.7 în cazul bărbaţilor. rata mortalităţii poate fi raportată la vârstă (ex. Morbiditate Morbiditatea este tot o măsură a stării de sănătate care se obţine fie prin calcularea prevalenţei. modificări explicate prin factorii macro. înregistrează o speranţă de viaţă în rândul bărbaţilor similară cu Cuba. între 1990 și 1994 speranţa de viaţă a scăzut de la 63. în primul război mondial. De exemplu. poziţie care s-a modificat în decursul a 30 de ani.8 la 57. fie ei de natură socială sau fizică. studiile arată faptul că speranţa de viaţă poate înregistra modificări semnificative într-o perioadă scurtă de timp. din 1960 pînă în 1990. Astfel. speranţa de viaţă a femeilor din Japonia a crescut cu 12 ani (Evans. și de la 74. există excepţii ce au fost supuse unor discuţii intense în lumea știinţifică. Modele ale sănătăţii și bolii ţ Modelele sănătăţii și bolii adoptate de societate pot avea consecinţe serioase. rata mortalităţii infantile) sau la cauză (ex. neavând nici o responsabilitate pentru instalarea bolii • Pacientul este un recipient pasiv al tratamentului. În Rusia.6. 6. fie prin calcularea incidenţei. ca urmare a modificărilor sociale și economice înregistrate.populaţia judeţului cluj are o medie de vârstă de 65 de ani sau are un procent mai mare de bărbaţi decât de femei. unde incidenţa se referă la numărul de cazuri noi dintr-o anumită boală. 3 Descrieţi comportamentul unui medic care își abordează pacienţii exclusiv ţ ș ţ din perspectiva modelului biomedical și impactul pe care l-ar putea avea 12 .4 la 71. iar boala la lipsa sănătăţii • Somaticul și psihicul reprezintă entităţi ce funcţionează independent una de cealaltă • Boala poate avea consecinţe psihologice dar nu cauze psihologice Critici aduse modelului: • Natura dualistică (separarea somaticului de psihic) • Natura reducţionistă (orice fenomen care nu poate fi explicat prin procese biologice este ignorat) • Dimensiunea umană a pacientului. 5. Speranţă de viaţă ţ ţ Cu toate că produsul intern brut per capita al unei ţări este un predictor foarte bun al speranţei de viaţă. Un alt exemplu al sensitivităţii speranţei de viaţă la modificările de la nivel macro îl constituie ţările din fosta Uniune Sovietică care au suferit o tranziţie rapidă de la socialism la capitalism. ilustrativ este cazul Statelor Unite care.1.2 în cazul femeilor. mai specific a scăderii venitului media per capita cu două treimi și a creșterii procentului familiilor care au trăit în sărăcie de la 2% la 38 %. iar în rândul femeilor similară cu Chile.

culturale şi ecologice ca factori importanŃi în etiologia şi evoluŃia bolilor.2. pacientul este responsabil pentru starea sa de sănătate • Pacientul nu este o victimă ci este parţial responsabil pentru eliminarea tabloului clinic • Sănătatea și boala se află pe un continuum • Boala poate avea consecinţe psihologice dar poate avea și cauze psihologice • Accent atât pe boală cât și pe sănătate • Accent atât pe tratament cât și pe prevenţie Aspecte pozitive: • Model dinamic • Model sistemic • Model cauzal de tip circular Critici aduse modelului: • Natura dualistică (deși este recunoscută influenţa pe care psihicul o exercită asupra somaticului și viceversa.3. sociale. cele două sunt în continuare conceptualizate ca fiind entităţi separate) • Nu răspunde unor întrebări de natură practică Biologic • Virusuri • Bacterii • Leziuni Psihologic • Comportament • Convingeri • Coping • Stres • Durere Social • • • • • Clasă Grup Muncă Etnicitate Religie Figura 2. cât şi variabilele psihocomportamentale. Asumpţiile modelului biopsihosocial: • Boala are o cauzalitate multifactorială • Dată fiind importanţa comportementelor în instalarea bolii. cu artrita șoldului drept 13 . 1977) Odată cu apariŃia modelului biopsihosocial s-au petrecut transformări în accentele puse pe diverse aspecte ale sănătăŃii şi bolii: • De la boală la sănătate • De la boală acută la boală cronică • De la abordarea curativă la abordarea preventivă • De la intervenţie la monitorizare • De la îngrijirea în spital la îngrijirea în comunitate • De la pacient la persoană 6. incorporând atât achiziŃiile medicinei biologice. Modelul Biopsihosocial Modelul biopsihosocial s-a dezvoltat ca reacŃie la cel biomedical. Model Alternativ Asumpţiile modelului propus de Wade și Halligan (2004) vor fi exemplificate pe cazul unui bărbat de 54 de ani care a suferit un accident vascular cerebral: • Disfuncţiile indivizilor se pot manifesta la două nivele o La nivel somatic → patologie Descrierea medicală obiectivă: accident vascular cerebral ușor datorat hipertensiunii.această abordare asupra stării de sănătate a pacientului 6.3. Modelul bio-psiho-social al sănătăŃii şi bolii (adaptat după Engel.

familie. ușoară slăbiciune a piciorului stâng cu o ușoară durere a șoldului drept Descrierea subiectivă a pacientului: mâna stângă și piciorul stâng sunt disfuncţionale • Indivizii sunt influenţaţi de două categorii de factori o Contextul personal → credinţe. pacientul este îngrijorat de posibilitatea unui al doilea accident cerebral vascular în situaţii de stres. atitudini. fumatul) 14 . orice activitate este percepută ca fiind stresantă o Liberul arbitru • Indivizii interacţionează cu două tipuri de contexte o Contextul fizic Descriere: pacientul poate accesa toate zonele casei sale. sociali) 6. sistem medical) • criteriul rolului variabilelor de risc în relaŃia cu patologia PredispozanŃi (ex. angajatorii așteaptă ca pacientul să se întoarcă la serviciu cu normă întreagă • Interacţiunile sunt analizate la două niveluri o Activităţi orientate spre scop Descrierea medicală obiectivă: o bună recuperare a funcţionalităţii în activităţi specifice Descrierea subiectivă a pacientului: sentimentul incapacităţii de a grădinări. eveniment stresant) De menŃinere (ex. pescui. poate purta și folosi toate obiectele din casă o Contextul social sau cultural Descriere: familia și prietenii își oferă sprijinul în toate activităţile pacientului și îl încurajează să obţină ajutor social. Variabilele de risc pot fi clasificate după două criterii: • criteriul distanŃei dintre risc şi îmbolnăvire Proximali (ex. în cazul de faţă variabilele de risc. fumatul) De precipitare (ex. fizici. de unul singur o Participare socială Descrierea medicală obiectivă: reluarea rolurilor de tată. soţ. ocupaŃie. convingeri. fumatul. face cumpărături etc. convingeri.4.Descrierea subiectivă a pacientului: accident vascular cerebral sever o La nivel global → deterioarea domeniilor de funcţionare Descriere medicală obiectivă: ușoară neîndemânare a mâinii stângi. consumul de alcool) Distali (ex. prieten Descrierea subiectivă a pacientului: rol de pacient Implicaţiile modelului: • Boala se poate instala și în lipsa unei patologii clare • Efectele bolii variază funcţie de caracteristicile celorlalte componente ale sistemului • Parte din resursele intervenţiei trebuie alocate în vederea alterării factorilor contextuali (personali. factori macro-sociali) Intermediari (ex. așteptări. valori Descriere: pacientul se așteaptă la o recuperare totală. Modele de sanogeneză și patogeneză Modelele de sanogeneză și patogeneză tratează componentele sănătăţii și bolii.

5.• • • • Prezenţa variabilelor de risc formează vulnerabilitatea individului pentru o boală sau alta: CondiŃii de risc Grupuri de risc Comportament de risc Factori de risc RelaŃia dintre risc şi boli (adaptat după Naidoo şi Wills. 1998) CondiŃii de risc: • Sărăcie • Discriminare socială • InegalităŃi sociale • LocuinŃe precare • Muncă stresantă • Mediu poluat Comportamente de risc: • Consum de droguri • Abuz de alcool • Fumat • Sex neprotejat • Sedentarism • Dietă nesănătoasă Grupuri de risc: • Şomeri • ImigranŃi • MinorităŃi etnice • Homosexuali • Părinte unic • ÎnsinguraŃi Creşterea ratei bolilor ce pot fi prevenite: • Boli cardiovasculare • Artrite • Cancer • Astm • Diabet • Boli infecŃioase • Status de HIV pozitiv Factori de risc: • Hipertensiune arterială • Hipercolesterolemie • Obezitate • Stimă de sine scăzută • Control redus • Pesimism Figura 2. Modele generale și specifice Modelele generale fac referire la comportamentele protectoare și de risc care sunt relaţionate cu starea de sănătate în general. RelaŃia dintre factorii de risc și vulnerabilitatea pentru boli 6.4. un studiu corelaţional a identificat 7 astfel de comportamente (Breslow & Enstrom. 1980): • Regimul de somn (recomandat: 7-8 ore de somn pe zi) 15 . În acest sens.

învăţarea vicariantă. durerea. modelarea. anxietatea. Leventhal și colab. sugerând faptul că o combinare a acestora ar putea prezice și promova comportamentele relaţionate cu starea de sănătate. În condiţiile în care comportamentele de risc explică peste 50% din cazurile de mortalitate şi morbiditate se cere identificarea factorilor predictori ai comportamentelor de risc. Descrieţi comportamentul unui medic care îşi abordează pacienţii exclusiv din perspectiva modelului biomedical şi impactul pe care l-ar putea avea această abordare asupra stării de sănătate a pacientului 2. prezintă dimensiunile. SARCINA DE SEMESTRU MODUL I 1. activitatea fizică și fumatul pot să conducă la o gamă largă de afecţiuni printre care la boli coronariene. Astfel. Sunt abordate conceptele de starea de bine. argumentând de ce sănătatea nu se reduce la absenŃa bolii. DiscutaŃi avantajele şi dezavantajele modelului biopsihosocial 16 . autorii au sugerat faptul că starea de sănătate a indivizilor de peste 75 de ani care aveau un stil de viaţă caracterizat prin toate recomandările menţionate anterior era comparabilă cu a indivizilor de 35-44 de ani a căror stil de viaţă era caracterizat de mai puţin de trei din recomandările de mai sus. comportamentele de risc par să prezică mortalitatea și longevitatea. sunt descrise şi aduse argumente pro şi contra modelelor biomedicale şi biopsihosociale explicative ale sănătăŃii şi bolii. tipul A de comportament este o cauză specifică bolilor coronariene. stresul. oboseala) • Sistemul de credinţe al individului • Sistemul de credinţe al specialiștilor în sănătate Modelele specifice fac referire la comportamentele protectoare și de risc care sunt relaţionate cu o boală specifică. Boala este descrisă în relaŃie de continuum cu sănătatea. bază genetică pentru uzul de alcool) • Factori sociali (ex. mortalitate și speranţa de viaţă. • • • • • • REZUMAT Modulul discută obiectivele şi disciplinele relaţionate cu psihologia sănătăţii. De asemenea. întăririle primite din mediu. tensiunea) • Simptomele percepute (ex. frica. componentele şi gradele procesului de sănătate. dacă comportamentul alimentar.Comportamentul alimentar (recomandat: mic dejun în fiecare zi) Comportamentul alimentar (recomandat: fără gustări între mese) Fumatul (recomandat: a nu se fuma) Greutate (recomandat: greutate normală) Consumul de alcool (recomandat: a se conuma în cantităţi moderate) Activitate fizică (recomandat: exerciţii fizice regulate) Eșantionul a fost urmărit într-un studiu prospectiv la 5 ani și la 10 ani și s-a arătat faptul că cele 7 comportamente au fost relaţionate cu mortalitatea. calitatea vieŃii. normele sociale) • Factori emoţionali (ex. • Factori genetici (ex. 1 DiscutaŃi avantajele şi dezavantajele modelului biopsihosocial. (1985) au descris o serie de astfel de factori. Mai mult. Lucrarea de evaluare nr. În acest sens. morbiditate.

(2004) Health Psychology Textbook. Johnston M. (2004) The biopsychosocial model 25 years later: principles. and scientific inquiry.M. Health Education. London: Sage Publications Ltd Wade D. (2008) Health Literacy: an essential skill for the twenty-first century.P. prevenirea şi tratarea îmbolnăvirilor. 1398-1401 Glosar de termeni Calitatea vieŃii = percepŃia subiectivă a poziŃiei în lume în relaŃie cu standardele şi aşteptările personale Psihologia SănătăŃii = ramură teoretică şi aplicativă a psihologiei care contribuie la: promovarea şi menŃinerea sănătăŃii.Raspundeti la cele 2 intrebari in maxim 2 pagini la computer (1 pagina de intrebare). 101-104 Ogden J. (2005) The SAGE Handbook of Health Psychology. 108.. identificarea factorilor psihologici cu rol în etiologia bolilor şi la îmbunătăţirea sistemului de sănătate și a politicilor de sănătate Morbiditate = măsură a stării de sănătate care se obţine fie prin calcularea prevalenţei. Bibliografie pentru acest modul Borrell-Carrio F. Halligan P. Baum A.W. 2. Berkshire: Open University Press and McGrawHill Sarafino E. Biopsychosocial Interactions. New York: John Wiley & Sons Sutton S.T. fie prin calcularea incidenţei Mortalitate = măsură a stării de sănătate care se obține prin raportarea numărului de decese dintrun an la numărul de decese din anii precedenți 17 . (2004) Do biomedical models of illness make for good healthcare systems? British Medical Journal. Suchman A.. 329. 576-582 Kickbusch I. Epstein R.. (1990) Health Psychology.. Aceste sarcini se vor trimite pe email sau poştă împreună cu sarcinile celui de-al doilea modul (vezi calendarul disciplinei). practice. Annals of Family Medicine.L.

autonomie. psihic şi social. psihic. biologic. sens şi scop în viaŃă. comfort fizic. capacitate de protecŃie împotriva îmbolnăvirilor şi morŃii premature. dezvoltare personală 18 .Model biomedical = model ce consideră că boala este cauzată exclusiv de modificări la nivel biologic Model biopsihosocial = model ce consideră atât factorii biologici cât și cei psihocomportamentali. ca stare de bine Stare de bine = presupune acceptare de sine. social şi spiritual. sociali. control asupra propriei vieŃi. capacitate de confruntare cu stresul fizic. relaŃii pozitive cu ceilalŃi. culturali şi ecologici ca factori importanŃi în etiologia şi evoluŃia bolilor Sănătate = integritate anatomică şi funcŃională.

Teoria social-cognitivă furnizează cadrul necesar pentru studierea relevanŃei personalităŃii în contextul vulnerabilităŃii şi rezistenŃei la stres şi boală. lume şi viitor în medierea relaŃiei dintre personalitate şi riscul pentru îmbolnăviri. Variabilele personale sunt derivate din înŃelegerea mecanismelor şi proceselor cognitive care influenŃează funcŃionarea individului în toate aspectele sale: motivaŃional. comportamental. Obiectivele modului: la finalul acestui modul. autoeficacitatea. teoria social-cognitivă sugerează că personalitatea este întotdeauna un produs al interacŃiunii dintre organism şi mediu. studenŃii trebuie să poată: • • • • • • • • • • Să explice rolul convingerilor despre sine. 2. emoŃional.1 Rolul teoriei social-cognitive a personalităŃii în psihologia sănătăŃii În încercarea de a depăşi controversele privind rolul factorilor interni sau externi în înŃelegerea personalităŃii. Sunt prezentate cogniŃiile care au rol de sanogeneză. sentimentul de coerenŃă şi robusteŃea. stima de sine. adică de protecŃie pentru sănătate. 19 . Este exemplificată legătura dintre cognitii si modificarea stilului de viată prin prezentarea a trei modele social-cognitive relevante pentru explicarea si modificarea comportamentelor de sănătate. Sunt puse în discuŃie mecanismele prin care cogniŃiile au efecte benefice asupra stării de sănătate.MODUL 2 Rolul factorilor cognitivi în sănătate Scopul modului: Cunoaşterea factorilor cognitivi care influenŃează sănătatea şi a mecanismelor prin care aceştia acŃionează pentru a influenŃa sănătatea şi stilul de viaŃă. controlul perceput. Teoria social-cognitivă respinge taxonomii şi evaluări globale ale personalităŃii tipice teoriei trăsăturilor şi încearcă să ofere informaŃii explicative despre mecanismele psihologice ce pot determina comportamentul uman. cum sunt optimismul. lume şi viitor în sanogeneză şi patogeneză Să definească autoeficacitatea percepută şi să explice cum influenŃează acesta menŃinerea sănătăŃii Să definească stima de sine şi să explice cum influenŃează aceasta menŃinerea sănătăŃii Să definească controlul perceput şi să explice cum influenŃează acesta menŃinerea sănătăŃii Să definească robusteŃea şi să explice cum influenŃează aceasta menŃinerea sănătăŃii Să definească sentimentul de coerenŃă şi să explice cum influenŃează acesta menŃinerea sănătăŃii Să definească optimismul şi să explice cum influenŃează acesta menŃinerea sănătăŃii Să numească ce alte forme de control relevante în menŃinerea sănătăŃii Să explice legătura dintre cogniŃii şi stil de viaŃă Să descrie principalele modele social-cognitive ConŃinutul modulului doi porneşte de la teoria social-cognitivă a personalităŃii. respectiv a rolului cogniŃiilor despre sine.

Autorii subliniază că facultatea de a gândi este la om un proces modelat social. cum sunt presiunea timpului. Aceasta nu se produce ca un proces cognitiv raŃional şi voluntar în care se cântăresc beneficiile şi pierderile ci ca un proces dinamic în care convingerile şi motivaŃiile orientează semnificaŃia şi deci declanşarea comportamentului. se recunoaşte şi se subliniază flexibilitatea adaptării şi răspunsului uman. susŃinută de modelul situaŃionist dispare prin paradigma teoriei social-cognitive. Pe această constatare se bazează diversele forme de terapie prin imagerie. prin care lumea este percepută. oamenii nu numai că reacŃionează la mediu. Se propune termenul de “sociocogniŃie” pentru a descrie aceste influenŃe. structurează cognitiv informaŃia despre lume se crează un cadru valid de înŃelegere a interacŃiunii persoanămediu. Discriminarea şi integrarea informaŃiei poate fi impietată de diverşi factori. lume şi viitor. CogniŃiile trebuie văzute nu numai ca proces ci şi ca produs al factorilor sociali cum sunt rolul. Contextele şi situaŃiile specifice nu pot afecta comportamentul decât prin intermediul mecanismelor cognitive. poziŃia. Variabilele personale sunt conceptualizate atât ca produs (al învăŃării cognitiv-sociale) cât şi ca proces (structuri care funcŃionează “aici şi acum”). self 20 . Deseori se utilizează şi alŃi termeni. termen preluat de la Kelly. facilitând comunicarea indivizilor care aparŃin aceloraşi grupuri sociale. dar mai ales acŃionează asupra lui luând în considerare semnificaŃiile şi consecinŃele evenimentelor. a planificării şi predicŃiei. identitatea socială. Reprezentările sociale sunt definite ca imagini mentale prin care oamenii fac atribuŃiri şi explicaŃii cauzale. precum convingeri. susŃinută de modelul trăsăturilor şi specificitatea comportamentului. Kreitler şi Kreitler (1992) propun teoria orientării cognitive a personalităŃii în care elementul major este acordarea de semnificaŃii. Prin procesări informaŃionale de tip subiectiv se ajunge de la stimuli obiectivi la “constructe personale”. Prin studierea modului în care persoana selectează. Atribuirea de semnificaŃii implică procesări ale informaŃiei despre stimul. evocă. De exemplu. Premisa centrală a teoriei social-cognitive este că omul îşi reglează comportamentul pe baza expectanŃelor.Conform teoriei social-cognitive comportamentul manifest rezultă din interacŃiunea mecanismelor psihologice cu factorii de mediu. în desensibilizarea sistematică clienŃii anxioşi sunt puşi să îşi imagineze reuşite graduale în confruntarea cu situaŃia anxiogenă. OpoziŃia dintre consistenŃa personalităŃii în situaŃii diverse de viaŃă. a anticipării situaŃiilor şi consecinŃelor acŃiunilor întreprinse. reprezentări mentale. Diferite comportamente pot să exprime acelaşi mecanism. Omul este văzut mai mult ca o fiinŃă proactivă decât ca un organism reactiv la mediu. scheme mentale sau cogniŃie. Rotter (1966) şi Bandura (1986) se numără printe primii autori care au subliniat rolul învăŃării sociale în dezvoltarea graduală şi sistematică a personalităŃii. Un astfel de construct personal este conceptul de sine (self-schema. acestea sunt sociale deoarece îşi au originea în interacŃiunea şi comunicarea umană. Un termen relaŃionat cu cel de sociocogniŃie este cel de “reprezentare socială” propus de Moscovici (1986). aşteptări prea mari sau nevoi prea stringente. Aşa cum am arătat mai sus. că ideile sunt internalizări ale practicilor sociale. Teoria social-cognitivă a personalităŃii plasează pe scara intereselor sale pe primul loc cogniŃiile referitoare la sine. Ele sunt cele care se interpun şi mediază relaŃia dintre stocul de cunoştiinŃe şi acŃiune. Capacitatea de a produce şi stoca reprezentări despre sine şi lume are importante consecinŃe nu numai asupra învăŃării. Adoptând acest punct de vedere. deci comportamentul este în mare măsură discriminativ şi dependent de context. totodată furnizând şi un mijloc de a distinge diversele grupuri sociale. Aceasta nu înseamnă negarea consistenŃei personalităŃii şi a diferenŃelor individuale de către teoria social-cognitivă. Aceasta nu înseamnă că procesarea se realizează întotdeauna cu acurateŃe. Oamenii au o nevoie fundamentală de semnificaŃii. ci şi asupra proceselor motivaŃionale prin includerea perspectivei viitorului. Stabilitatea personalităŃii trebuie căutată la nivelul mecanismelor psihologice şi ale evenimentelor care le activează iar specificitatea şi discriminarea la nivelul comportamentului manifest. comparaŃiile cu indivizii din grupul de referinŃă. Reprezentările despre sine în acŃiuni viitoare pot să ajute sau să inhibe persoana în comportamentele sale.

Factorii constituŃionali pot intensifica răspunsul fiziologic şi emoŃiile negative rezultate din perceperea stimulului ca ostil sau ameninŃător. AE percepută mai poate fi definită ca o anticipare a rezultatelor pozitive în acŃiunile întreprinse datorită cunoştinŃelor şi abilităŃilor posedate. Conceptul de autoeficacitate (AE).concept). procese motivaŃionale. Convingerile despre AE afectează şi procesele gândirii şi cele atenŃionale în direcŃia potenŃării sau reducerii eficienŃei lor. autoeficacitatea se referă la "convingerea unei persoane în capacităŃile sale de a-şi mobiliza resursele cognitive şi motivaŃionale necesare pentru îndeplinirea cu succes a sarcinilor date" (1988. evaluările optimiste ale autoeficacităŃii pot fi considerate un imbold suplimentar pentru intenŃiile de acŃiune şi pentru persistenŃa în depăşirea obstacolelor. comportamente sociale învăŃate şi mecanisme fiziologice şi biochimice. Persoanele cu AE percepută îşi focalizează atenŃia înspre analiza şi găsirea de soluŃii la problemele cu care se confruntă. 1991). fiind preocupate de inabilitatea lor de a face faŃă situaŃiei. recanalizându-l de la cerinŃele sarcinii la teama de insucces. Prezentăm în continuare principalele dimensiuni cognitive ale personalităŃii studiate în psihologia sănătăŃii. care la rândul lor vor influenŃa cogniŃiile şi calitatea acŃiunii întreprinse. pe lângă reprezentări cognitive. alături de cei situaŃionali şi de procesele cognitive şi motivaŃionale. Conceptul de sine lansat de teoria social-cognitivă a stârnit un real interes în rândul cercetătorilor de diverse orientări teoretice. lume şi viitor în mentinerea sănătăŃii şi prevenirea îmbolnăvirii? Dar în cazul apariŃiei bolii? 2. îşi dozează efortul. Conform definiŃiei lui Bandura. Aceşti factori contribuie. PercepŃia copingului deficitar poate fi acompaniată şi de 21 . după cum pot influenŃa şi procesele cognitive de evaluare. Aşa cum Bandura sugerează. insuccesul tinde să fie atribuit efortului redus investit în sarcină şi în mai mică măsură lipsei competenŃei necesare îndeplinirii sarcinii.2. la un anumit tip de interacŃiune individ-mediu. Paradigma socialcognitivă integrează tipurile de interacŃiune genotip-mediu descrise de Plomin. idei şi comportamente. Cei ce au îndoieli asupra AE îşi îndreaptă atenŃia spre propria persoană. Anticiparea succesului sau eşecului declanşează emoŃii pozitive sau negative. Cercetările au demonstrat că cei ce au convingerea că nu pot face faŃă situaŃiei experienŃează un nivel înalt de distres (Barlow. îşi monitorizează progresele în funcŃie de experienŃa anterioară. AE ca proces cognitiv generează opŃiuni. Autoeficacitatea În teoria social-cognitivă a personalităŃii. Temă de reflecŃie nr. autoeficacitatea crescută se asociază cu atribuŃii autoprotectoare ale eşecului sau succesului. dar şi optează pentru anumite sarcini. motivaŃii.1 Pornind de la asumpŃiile teoriei social-cognitive explicaŃi care este rolul cogniŃiilor despre sine. Altfel spus. p. propus de Bandura (1982) reprezintă un construct relevant pentru înŃelegerea factorilor protectori la stres şi boală. aceste gânduri intruzive interferează cu folosirea eficientă a potenŃialului intelectual. emoŃii. Anxietatea este indusă de cele mai multe ori nu de stimulul sau situaŃia în sine ci de perceperea ineficienŃei resurselor de coping. Psihologia social-cognitivă admite că funcŃionarea persoanei în lume implică. în aceste cazuri. PercepŃia propriei competenŃe modifică şi percepŃia eşecului sau a performanŃei reduse. Persoana nu numai că îşi evaluează abilităŃile în lumina succeselor sau eşecurilor trecute. autoeficacitatea percepută reprezintă o variabilă centrală în mecanismele de autoreglare a organismului la cerinŃele mediului. Cu cât AE este mai accentuată cu atât nivelul de aspiraŃie vizând atingerea scopurilor propuse este mai înalt. 1).

1988). 1990) demonstrează că AE percepută are un important rol de "tampon" între stres şi impactul lui asupra sistemului imun. alŃi cercetători sugerează că SS este determinată de combinaŃia dintre evaluarea propriei valori şi abilităŃile de a atinge scopurile dorite cu sentimentele rezultate din procesele de evaluare. dublate de un autocriticism excesiv. RelaŃia semnificativă dintre cele două variabile (eficacitate şi comportament) este ilustrată de cercetările care demonstrează că terapia focalizată pe creşterea AE ajută persoanele fobice să-şi depăşească frica şi să adopte comportamente adecvate (Bandura.3. AE s-a dovedit a corela semnificativ şi cu succesul renunŃării la fumat sau cu toleranŃa durerii fizice (Karoly. dar nu crede că va reusi să facă acest lucru. scopuri stringente. În contrast cu acestea. 2. Brown. 2 Sugerati patru modalităti de crestere a auto-eficacitătii în cazul unei persoane care doreste să se lase de fumat. • experienŃa dobândită prin învăŃarea vicariantă. În opinia noastră stima de sine încorporează ambele aspecte. 1965). Aşa este grupul de apartenenŃă. dificultăŃile sarcinii sunt apreciate ca insurmontabile. Persoanele care se consideră pe sine ineficace tind să îşi limiteze comportamentele de iniŃiere şi implicare în sarcini. considerăm conceptul de AE ca fiind unul major în categoria convingerilor despre sine cu rol în menŃinerea sănătăŃii. Evaluarea acurată sau nu a AE se bazează. (O'Leary. clasa socială. Creşterea nivelului celulelor T (cunoscute ca având rol în distrugerea celulelor canceroase şi a viruşilor) a fost demonstrată pe subiecŃii cu fobie de şerpi implicaŃi în antrenamentul de dobândire a sentimentului de AE (O'Leary. Bandura. Considerăm că percepŃia ineficacităŃii personale este doar o componentă a depresiei. Astăzi există dovezi certe că stresul excesiv deteriorează capacitatea de apărare a organismului (Glaser şi Kielcolt-Glaser. Putem afirma că este vorba de o reacŃie de "frică la frică" care poate culmina cu atacul de panică. Alte cauze ale reacŃiei de tip depresiv rezidă în tendinŃa acestor persoane de a-şi impune standarde înalte. percepŃia colectivă a AE influenŃează într-o oarecare măsură AE individuală. Bandura sugerează existenŃa şi a altor surse pentru conturarea convingerii de AE. persoanele confidente în competenŃa lor vor căuta căi diferite de a exercita control asupra mediului şi de a obŃine performanŃele dorite. conform teoriei lui Bandura (1986) pe patru surse majore de informaŃii: • performanŃele anterioare. Cioffi şi Taylor. Unii autori văd SS ca reprezentând o evaluare globală a propriei persoane (Rosenberg. percepŃia inabilităŃii de a atinge scopurile propuse duce la depresie (Pervin. Foarte recent interesul lui Bandura şi a colaboratorilor săi s-a îndreptat spre investigarea relaŃiei dintre AE şi funcŃionarea sistemului imun.percepŃia inabilităŃii de a controla anxietatea. Temă de reflectie nr. Stima de sine Stima de sine (SS) este o componentă a schemei cognitive referitoare la sine şi este definită în multiple moduri. 1982). Nu fără de critici. fiind o atitudine care descrie gradul în care persoana are tendinŃa de a se autoevalua pozitiv şi de a 22 . 1993). Cercetările lui Bandura şi colab. Dacă percepŃia propriei ineficacităŃi în relaŃie cu situaŃiile ameninŃătoare duce la anxietate. 1990 b). • persuasiunea verbală şi • starea fiziologică din momentul anticipării şi desfăşurării sarcinii. 1993). 1994). PercepŃia ineficacităŃii proprii în controlul stresorilor activează de asemenea şi sistemul endogen opioid care s-a dovedit a fi un mediator al competenŃei sistemului imun (Bandura.

Este dificil însă de identificat dacă stima de sine este un predictor sau un indicator al sănătăŃii mentale şi stării de bine. cu lupta pentru atingerea scopului şi persistenŃa în depăşirea obstacolelor.4. Care sunt diferentele si asemănările importante dintre aceste două concepte? 2. consideră sursele sentimentului de autoevaluare şi autoapreciere ca fiind externe. Se asumă că SS influenŃează evaluarea stimulilor. Stima de sine nu decurge din procesări informaŃionale "la rece" despre sine. Locus de control Conceptul de locus de control (LOC) este introdus de Rotter (1966). Temă de reflectie nr. în acelaşi timp poate fi considerată şi un mecanism defensiv pentru contracararea acelor cogniŃii negative. El se simte bine sau rău în funcŃie de termenii favorabili sau negativi prin care se judecă pe sine. atunci când omul este confruntat cu propria fragilitate şi cu condiŃia sa de muritor. Există teorii care explică depresia prin prezenŃa SS redusă ca trăsătură generală. DispoziŃia de a se autoevalua este învăŃată în procesul socializării când persoana devine conştientă de valoarea proprie prin raportările la ceilalŃi. Adoptarea unei imagini de sine negative oferă persoanei posibilitatea de a se elibera de încercări viitoare de a acŃiona în direcŃia menŃinerii stimei de sine. în sentimentele de iubire şi aprobare furnizate de ceilalŃi. anxietăŃii. natura relaŃiei este controversată. 1996). Al treilea punct de vedere. convingerile negative referitoare la sine previn dezamăgiri viitoare şi minimalizează impactul eşecurilor. Autorul argumentează că atitudinile şi convingerile privind relaŃia cauzală dintre comportament şi efect se conturează ca o caracteristică de personalitate globală şi relativ stabilă. a resurselor de coping şi moderează efectele confruntării cu circumstanŃele stresante. Deşi confirmată asocierea stimei de sine scăzute cu depresia. Ideea că oamenii au o nevoie fundamentală de stimă de sine nu este nouă în psihologie. a sănătăŃii. De aceea SS este conceptualizată ca o caracteristică cognitivă de autoprotecŃie şi autoîntărire (Kaplan. datorită anticipării eşecului. Acum un secol Wiliam Janes (1890) nota: "stima de sine este o dotare elementară a condiŃiei umane". CogniŃiile şi sentimentele despre sine stimulează persoana să se comporte în maniera în care îi permite să îşi întărească imaginea de sine. AlŃi autori apreciau că stima de sine este un factor de protecŃie împotriva angoasei existenŃiale. Dacă depresia este o expresie a cogniŃiilor negative despre sine. 3 Analizati comparativ conceptele de stimă de sine si de autoeficacitate.respinge atributele negative. Stima de sine crescută se asociază cu expectanŃe pentru succes. mâniei. stima de sine are atât componente cognitive cât şi afective (ca de altfel toate atitudinile). Cu alte cuvinte. Caracteristicile cogniŃiilor şi sentimentelor despre sine sunt un rezultat al experienŃelor anterioare în care succesul sau eşecul îndeplinirii scopurilor şi sarcinilor propuse au un rol determinant. Omul nu poate gândi despre sine detaşat. SS este considerat a fi un concept-cheie în diverse discipline ale psihologiei: socială. controlabile sau necontrolabile. clinică. SS este considerată a fi o caracteristică esenŃială în sănătatea mentală. AlŃi autori conceptualizează SS ca o consecinŃă a activării diferenŃiate: persoanele cu SS crescută sunt activate de afecte pozitive iar persoanele cu SS redusă de afectele negative. Persoanele cu tendinŃe de autoevaluare negativă. neimplicat afectiv. Conceptul îşi are originea în teoria învăŃării sociale şi defineşte modul în care o persoană îşi explică succesul sau eşecul prin cauze de tip intern sau extern. tind să experienŃeze afecte negative de genul depresiei. Aron Beck relevă rolul major al SS scăzute asociată cu evenimente de viaŃă negative în declanşarea şi menŃinerea depresiei. a dezvoltării. a personalităŃii. SS este interpretată ca o variabilă individuală relevantă în procesul stresului şi bolii. relativ stabilă. de origine psihanalitică. cu optimismul privind performanŃele viitoare. 23 .

utilizând analiza factorială interpretează LOC ca fiind o trăsătură bidimensională: o dimensiune referindu-se la controlul asupra scopurilor şi succeselor personale. situaŃiile obiective cu un nivel minim de libertate şi opŃiuni sunt o condiŃie sine qua non. DiferenŃe în LOC s-au constatat şi în grupuri etnice diferite în cadrul aceleaşi societăŃi. Studii recente susŃin modelul bidimensional. Deşi internalitatea nu este o expresie a unor capacităŃi intelectuale superior dezvoltate. Rotter (1975) consideră că dezvoltarea unei tendinŃe interne sau externe a LOC depinde de situaŃiile obiective şi de tipul de cultură şi societate. educativ-constructive. copiii chinezi din SUA s-au dovedit mai externi decât cei americani. În acest sens există o strânsă relaŃie între LOC şi conceptul lui Seligman (1975) de neajutorare învăŃată. Astfel copiii evrei din Israel au dovedit internalitate mai accentuată decât cei arabi din aceaşi Ńară. Se apreciază că persoana cu orientare internă este: (a) receptivă la informaŃiile utile furnizate de mediu. Pentru dezvoltarea internalităŃii. sugerându-se rolul de factor protector al LOC intern. Rotter relaŃionează conceptul de LOC cu alte variabile din psihologia personalităŃii cum sunt: alienarea.la controlul asupra sistemului socio-economic şi politic. autonomia. Societatea tradiŃională nu numai că nu sprijină prin normele şi valorile sale internalitatea. Totodată. acestea fiind cauzate de destin. subiectiv şi comportamental pe care perceperea incapacităŃii de control le poate induce. se arată că oamenii tind să adopte. şomajul). Studii interculturale confirmă diferenŃele în LOC între societăŃile tradiŃionale (musulmane sau hindu) şi cele occidentale. o dată cu înaintarea în vârstă sau prin confruntarea cu anumite experienŃe negative de viaŃă (ex. dar cu statut socio-economic diferenŃiat. o orientare predominant externă. clare şi lipsite de confuzie.efortul depus pentru a obŃine controlul. şansă sau puterea altora. persoanele vor avea tendinŃa să-şi interiorizeze convingerea controlului extern.Locusul de control intern implică convingerea că puterea şi controlul personal pot influenŃa evenimentele. DiferenŃele individuale în control se manifestă la trei nivele distincte: a) cognitiv. privind controlul personal asupra unei arii largi de domenii ale vieŃii.a. ca în cazul societăŃilor dictatoriale. iar a doua . competenŃa. ea are un rol motivaŃional pozitiv pentru acŃiune şi performanŃă. Când un cadru social interpersonal este controlat de o putere ostilă sau arbitrară. Există opinii care interpretează LOC ca un continuum. aceiaşi persoană putând manifesta orientare externă sau internă în funcŃie de situaŃie sau de rolul profesional. şi c) comportamental . Prin aceste caracteristici devine o persoană rezistentă la stres. • Locusul de control extern se referă la convingerea că puterea personală are un efect minim asupra evenimentelor. Există cercetători care consideră că în anumite circumstanŃe un nivel înalt de internalitate devine contraproductiv şi că • 24 . Cercetări experimentale subliniază importanŃa includerii LOC în studiul stresului. autonomie şi întăriri pozitive. atribuirea ş. (b) preocupată de aptitudinile sale în succes şi eşec. la fel ca şi copii negri din Africa de Sud faŃă de cei albi. Societatea vestică valorizează controlul intern iar persoanele din aşa numita categorie "self-made man" se bucură de apreciere din partea semenilor şi a instituŃiilor sociale. Formarea internalităŃii la copii se asociază şi cu atitudini parentale consecvente. nevoia de succes. făcând totodată distincŃia între controlul în situaŃii specifice şi controlul generalizat. Mecanismul ipotetic prin care LOC extern devine o formă maladaptativă în condiŃiile de stres se referă la modificările de la nivel biologic. ce acordă încredere. (c) rezistentă la încercările externe de a fi influenŃat şi (d) va lua iniŃiativa în a-şi îmbunătăŃi condiŃiile de mediu. b) preferinŃa şi nevoia controlului. Rotter descrie LOC ca o trăsătură unidimensională. convingerea privind posibilitatea de a exercita control asupra evenimentelor. că succesele proprii se datorează aptitudinilor şi muncii depuse. dar uneori chiar o reprimă sau blamează. În prezent există conceptualizări diferite a LOC. Alte studii.

familie. emoŃional şi comportamental. Unul dintre conceptele cognitive relaŃionate cu comportamentele sanogene este Locusul de Control al SănătăŃii. Pornind de la conceptul de locus de control. 4 ExemplificaŃi cum aŃi integra conceptul de locus de control într-un program de control al stresului. Altfel spus. care implică convingerea că acŃiunile doctorilor/asistentelor influenŃează starea de sănătate prin intermediul recomadărilor. convingerea că evenimentele au sens şi semnificaŃie. Controlul extern este grupat de autori în: (1) controlul personalului medical. Externalitatea poate fi defensivă (când persoana atribuie eşecul factorilor externi. RobusteŃea Conceptul de robusteŃe (hardiness) a fost introdus de Kobasa (1979) ca fiind o variabilă individuală cu semnificaŃie în rezistenŃa la stres. de a-şi asuma cu responsabilitate propria soartă. relaŃii interpersonale. elaborat de către Wallston et al. de asemenea se poate manifesta în două moduri: responsabilă (exprimând dorinŃa de a-şi asuma controlul şi responsabilitatea pentru succes şi eşec) şi culpabilizantă (subiectul autoblamându-se pentru eşecuri dar în acelaşi timp neacordând suficientă importanŃă succeselor). Temă de reflectie nr. manifestă la nivel cognitiv. (2) controlul datorat şansei presupune convingerea că sănătatea şi boala sunt determinate de destin. angajarea se referă la abilitatea de a crede în importanŃa acŃiunilor întreprinse. această convingere nu implică expectaŃii naive privind un control total al evenimentelor ci mai degrabă perceperea abilităŃilor proprii de a se raporta activ la mediu. de a avea un interes real pentru diversele domenii ale vieŃii: profesie. Trăsătura rezultă din percepŃia controlului personal. Antonovski (1991) interpretează contradicŃiile rezultatelor privind efectul LOC în stres prin distincŃia pe care o consideră necesară între tipurile de LOC. Constructul de robusteŃe a fost elaborat pe baza rezultatelor unui studiu prospectiv ce a urmărit timp de şapte ani peste 900 de subiecŃi din punctul de vedere al relaŃiei dintre nivelul stresului şi incidenŃa bolilor. al valorii şi semnificaŃiei implicării şi din percepŃia evenimentelor şi schimbărilor de viaŃă ca stimulante. Controlul exprimă convingerea că evenimentele pot fi controlate şi influenŃate. Internalitatea.doar o internalitate moderată determină ajustări eficiente la stres. robusteŃea implică următoarele trei caracteristici: • control • angajare • provocare/stimulare. Provocarea este o caracteristică a robusteŃii ce derivă din percepŃia schimbărilor ca un aspect normal al vieŃii care pot oferi şanse de dezvoltare personală. (1978). Controlul intern se referă la convingerea că propriile acŃiuni şi decizii influenŃează sănătatea şi recuperarea din boală. Autorul sugerează că doar internalitatea responsabilă este o sursă de sanogeneză. Datele cercetării susŃin că anumiŃi subiecŃi rămân sănătoşi în ciuda 25 . instituŃii sociale. ce obiective aŃi propune pentru a reduce stresul? Care ar fi modalităŃile prin care o persoană ar putea dezvolta un locus de control care să ajute la controlul stresului? 2.5. RobusteŃea a fost definită ca o dispoziŃie de personalitate. Conform autoarei. datorită flexibilităŃii cognitive şi toleranŃei ambiguităŃii experienŃele noi sunt căutate şi interpretate ca situaŃii stimulante şi benefice. îngrijirii medicale şi a tratamentelor pe care le furnizează. cu efecte negative). Provocarea se exprimă şi prin tendinŃa orientării spre viitor. Angajarea exprimă tendinŃa implicării şi persistenŃei în scopul propus. protejându-se astfel pe sine) şi pasivă (care este expresia percepŃiei lipsei de control.

îi poate atribui un sens. absolventul eminent în sociologie a universităŃii Harvard este impresionat de atitudinea pozitivă faŃă de viaŃă şi de echilibrul emoŃional a unora dintre aceştia. consistentă şi nu haotică. Sentimentul de coerenŃă (SC) este definit de autor ca o orientare cognitivă globală ce exprimă gradul în care persoana are convingerea că: (a) stimulii externi şi/sau interni întâlniŃi pe parcursul vieŃi sunt explicabili şi predictibili. RobusteŃea este o caracteristică ce se structurează prin experienŃele bogate. Antonovski. propuneti trei modalităti de dezvoltare a acesteia în cadrul unui program de prmovoare a sănătătii la adolescenti. În urma interviurilor cu supravieŃuitorii lagărelor de concentrare. Sentimentul de coerenŃă ExperienŃe de viaŃă concrete şi dramatice ale unor semeni au influenŃat în mod covârşitor activitatea de sociolog şi cercetător a lui Antonovski. devenit unul dintre cei mai prodigioşi cercetători ai domeniului. convingere sau imagine coerentă despre lume şi sine. adolescenŃă şi tinereŃe. 5 Pornind de la componentele robustetii. coerenŃa derivă din sinteza celor trei caracteristici descrise în definiŃie: • comprehensiune • control • scop Comprehensiunea se referă la gradul în care persoana poate înŃelege situaŃia prin care trece. InformaŃia generată de situaŃie este decodificată la nivel cognitiv ca fiind clară. sentimentul de coerenŃă nu se referă nici la un aspect emoŃional al personalităŃii. deci implicarea şi investiŃia de efort este justificată. accidentală sau inexplicabilă. O persoană cu SC anticipează evenimentele din viitor datorită caracterului lor previzibil. Temă de reflectie nr. prea puŃini psihologi îşi îndreptau atenŃia spre această asociere.6. Chiar atunci când evenimentele se derulează intempestiv ele pot fi explicate şi ordonate. (b) are resurse de a face faŃă stimulilor. poartă numele în opinia autorului de sentiment de coerenŃă (sense of coherence). iar parcursul ştiinŃific al autorului.stresului intens la care sunt supuşi datorită unor particularităŃi de personalitate descrise de autori sub numele de robusteŃe. SC nu este conceptualizat de autor ca o trăsătură de personalitate în sensul clasic al conceptului de trăsătură. Ce determină situarea unor supravieŃuitori ai holocaustului spre polul de bunăstare psihică şi fizică a continuumului sănătate-boală? Care este secretul nu doar al rezistenŃei psihice şi fizice evenimentului traumatic. 2. Astăzi conceptul este inclus în categoria factorilor cognitivi ce exprimă atitudini şi convingeri faŃă de lume şi a generat în ultimul deceniu un considerabil interes şi un număr apreciabil de cercetări. judeca şi interpreta lumea şi pe sine". consideră că poate aproxima răspunsul. Allport. dar şi al recuperării din experienŃe ce au anihilat psihic şi/sau fizic atâtea mii de oameni? După trei decenii de cercetări în sociologia medicală. coping şi sănătate este întâi schiŃată de Antonovski în cartea Health. SC este "o caracteristică esenŃialmente cognitivă ce exprimă modul persoanei de a percepe. variate şi recompensatorii avute în copilărie. RelaŃia dintre stres. 26 . Indiferent că îi spunem sentiment. (c) solicitările au sens şi scop. "Dezvăluirea" secretului sănătăŃii este făcută de autor în celebra sa carte Unraveling the Mistery of Health (1987). În ciuda numelui. de la observaŃii empirice la formulări riguroase ale modelului de sanogeneză. Stress and Coping încă din 1979 când. este redat în Personal Odyssey in Studying the Stress Process (1990). redundantă. după afirmaŃia autorilor. "Misterul" menŃinerii sănătăŃii în ciuda unor adversităŃi uneori extreme. pe teoria psihologiei existenŃiale a lui E. Fromm şi pe principiile psihologiei lui G. Fundamentul teoretic al conceptului se bazează. structurată.

Evident. prezent şi viitor. "Resursele disponibile" nu se referă doar la capacităŃile personale de a face faŃă situaŃiei. Participarea la decizii şi la hotărârea efectelor furnizează cadrul necesar înŃelegerii scopului acŃiunii. Care sunt sursele formării SC? Antonovski (1991) citează trei surse majore care conduc la SC: • consistenŃa experienŃelor • dificultatea sarcinilor • participarea la decizie. repere. Aşa cum am arătat. şi pe sine în raport cu ea. SC este definit ca o orientare generală de a vedea lumea. cea din urmă reprezintă elementul motivaŃional al SC. Conform lui Antonovski (1987). eşec. pentru alŃii mai largă. medic. prieteni. Fără o anumită continuitate între trecut. sau a celor care determină destinul personal. Pentru unii această lume este mai îngustă. Evenimentele care se includ în categoria celor cu scop perceput tind să fie văzute ca incitante şi demne de implicare. controlează. SC se formează în perioada copilăriei şi a adolescenŃei şi se stabilizează în jurul vârstei de 30 de ani. în lumea personală nu au relevanŃă directă evenimentele de pe întregul mapamond. A înŃelege. războiul. a fi concediat sau a te supune unei intervenŃii chirurgicale sunt evenimente percepute de o persoană cu SC ca fiind incitante. organizaŃie etc. oricât de îngustă ar fi lumea unei persoane ea include în mod obligatoriu patru sfere: lumea interioară (a propriilor gânduri şi sentimente). Dacă persoana se confruntă constant cu mesaje diferite. sentimente sau comportamente. fără un minim grad de integrare şi armonie. Când altcineva decide în locul unei persoane. Dacă primele două componente vizează mai ales caracteristici cognitive ale SC. O astfel de persoană va considera important mobilizarea efortului pentru a face faŃă situaŃiei nedorite şi pentru a o depăşi. Controlul este definit ca şi capacitatea persoanei de a percepe existenŃa unor resurse disponibile în vedera confruntării cu evenimentele stresante. în această categorie se includ toate resursele la care persoana poate apela în caz de nevoie: soŃ/soŃie.Comprehensiunea nu are de-a face cu dezirabilitatea situaŃiei. Echilibrul dintre dificultatea sarcinilor şi resurse determină conturarea controlabilităŃii. am adăuga noi) reprezintă conŃinutul sentimentului de coerenŃă. În opinia personală. chiar într-o lume în continuă schimbare sunt necesare anumite reguli. izolare. aceasta este transformată în 27 . a avea control şi a percepe rostul acestor patru sfere (cel puŃin. Considerăm că este mai puŃin important dacă persoana înŃelege. uneori chiar contradictorii îi va fi dificil să înŃeleagă lumea sa. sfera relaŃiilor interpersonale (familie. colegi. dar persoana le poate găsi explicaŃii. Moartea. ea nu se va simŃi victima destinului chiar dacă evenimentele trăite au semnificaŃii personale negative. activitatea definitorie pentru individ (ex. DificultăŃile ce exced sau subestimează capacităŃile de a face faŃă sunt nebenefice pentru formarea controlabilităŃii. Ce reprezintă lumea pentru un individ? Cu siguranŃă. ca o caracteristică cognitiv-motivaŃională relativ stabilă. consistenŃa nu implică rigiditatea sau identitatea situaŃiilor. Scopul subliniază importanŃa implicării individului în procesul de decizie şi modelare a situaŃiilor de zi cu zi. Este clar că fiecare dintre noi ne stabilim graniŃele propriei lumi. Conform lui Antonovski. Definirea constructului ridică problema "graniŃei" acestei lumi. Aceasta nu înseamnă că a pierde pe cineva apropiat. eşecul pot avea loc. totuşi. criterii pentru stabilirea priorităŃilor. conflicte. Din nou se scoate în evidenŃă efectul negativ nu doar al supraîncărcării ci şi al subsolicitării. haotice. să-şi înŃeleagă propriile gânduri. Scopul se referă la percepŃia unei finalităŃi necesare sau dorite. prieteni. colegi). În măsura în care persoana percepe resursele personale şi sociale. percepe finalitatea sau nu a evenimentelor care au loc în afara acestor graniŃe. decese). DiferenŃele individuale se manifestă nu numai în gradul SC dar şi în ceea ce percepe persoana ca fiind lumea sa. divinitate. ajungerea la un înŃeles (comprehensiune) asupra lumii şi propriei persoane este periclitată. a nega importanŃa uneia din aceste patru sfere implică de asemenea SC redus. ConsistenŃa experienŃelor reflectă nevoia umană de stabilitate. profesie) şi probleme existenŃiale (ex.

Scheier şi Carver (1992) definesc dispoziŃia spre optimism ca tendinŃă generală.evaluează pozitiv mediul social şi fizic. Repercusiunile stilului pesimist sunt agravate de asocierea cu un stil atribuŃional intern.obiect. se ajustează mai eficient la stres şi boală. optimismul poate influenŃa starea de sănătate şi prin tendinŃa de a-şi menŃine dispoziŃia afectivă pozitivă chiar în situaŃii de 28 . consum redus de alcool etc. (1975).7. Persoanele care privesc viaŃa cu optimism . De altfel. savurează mai mult viaŃa. a emoŃiilor pozitive şi a recuperării din boală. S-au pus în evidenŃă mai multe căi prin care optimismul influenŃează sănătatea fizică şi psihică. Development and Death de către Seligman şi colab. 16 ani mai târziu Seligman publică o carte intitulată Learned Optimism. unde prin contrast cu aspectul cercetat autorul pomeneşte de "optimism învăŃat". prin adoptarea unor forme de coping adecvate situaŃiei problema stresantă este soluŃionată. prin negare şi retragere. evitare şi negare. optimismul a apărut a fi un bun predictor în recuperarea post-chirurgicală şi rata de supravieŃuire. carte care indică noua orientare din Psihologia SănătăŃii. Mai multe cercetări au explorat relaŃia dintre SC şi starea de sănătate în condiŃii de stres. Pesimiştii reacŃionează la situaŃii problematice şi dezamăgiri prin renunŃare. în acest sens sunt copiii care nu pot lua în calcul datele problemei pentru a lua o decizie) importantă este participarea şi înŃelegerea motivului pentru o opŃiune sau alta. Nu pot fi omise nici originile culturale. redusă sau tolerată. în al doilea rând se afirmă că optimismul este un predictor pentru copingul activ în situaŃiile de stres şi pentru utilizarea redusă a formelor de coping evitativ. poate fi considerat momentul care iniŃiază studiile asupra optimismului. investesc mai mult efort pentru a preveni problemele sau pentru a le transforma. În primul rând se sugerează că optimismul influenŃează efortul oamenilor de a evita bolile prin atenŃia acordată informaŃiilor despre factorii de risc. sociale sau etnice ale SC. Chiar dacă nu întotdeauna se poate vorbi de decizii proprii (ex. optimismul mai este definit ca o structură cognitiv-motivaŃională caracterizată prin reprezentări mentale şi expectanŃe pozitive privind atingerea scopurilor propuse. prin practicarea unor comportamente sănătoase (alimentaŃie. de a avea o concepŃie pozitivă asupra viitorului şi experienŃelor vieŃii. exerciŃiu fizic. În contrast cu optimismul este descris stilul pesimist . Temă de reflecŃie nr.caracterizat prin expectaŃii negative privind efectul acŃiunilor întreprinse. Care sunt asemnănările şi deosebirile relevante dintre aceste două concepte? 2. Conceptul este derivat din teoria autoreglării comportamentului în funcŃie de anticiparea efectelor. PrezenŃa optimismului la studenŃi la început de semestru a corelat semnificativ cu un număr redus de simptome somatice la sfârşitul semestrului şi a sesiunii de examene (Scheier şi Carver.) starea de sănătate este întărită. datele converg spre concluzia că persoanele cu SC puternic tind să îşi menŃină sănătatea chiar în condiŃii de stres acut. Se presupune că intervin următoarele mecanisme ce relaŃionează SC cu starea de sănătate: prin evaluări cognitive mai puŃin ameninŃătoare a factorilor de stres reactivitatea emoŃională şi fiziologică este mai redusă. În studiile lui Scheier şi Carver (1986) efectuate pe un lot de paciente cu cancer mamar şi pe un grup de pacienŃi supuşi unei intervenŃii chirurgicale cardiace. 1989). Pesimismul din perioada de tinereŃe s-a dovedit a corela cu deteriorarea stării de sănătate la adultul de vârstă medie şi înaintată prin mecanisme imunologice. În acest sens. relativ stabilă. stabil şi global. 6 AnalizaŃi comparativ sentimentul de coerenŃă şi robusteŃe. Optimismul Publicarea cărŃii Helplessness: on Depression. În general. Optimismul este interpretat ca o "trăsătură magică" în predicŃia sănătăŃii şi a stării de bine. în timp ce persoanele cu SC slab sunt mai vulnerabile la stres şi la boală. de asemenea.

schimbare. Autorii dovedesc că optimismul poate corela cu efecte negative în cel puŃin două situaŃii: când optimismul determină un comportament pasiv iar efectul pozitiv este aşteptat de la şansă. atunci cand suntem obligaŃi să ne confruntăm cu un număr mare de cerinŃe în condiŃiile unui nivel redus de control. învăŃare. divinitate sau ajutorul unui prieten. 1977.stres acut. 2. Factorii cognitivi amintiŃi în paragrafele de mai sus au fost integraŃi în mai multe modele care şiau propus să explice modul în care apar comportamentele de sănătate şi de risc şi cum poate fi modificat stilul de viaŃă pentru a promova sănătatea. suntem expuşi stresului. Temă de reflecŃie nr. Temă de reflecŃie nr.9. Alte forme de control Conceptul de control. care până la un punct poate avea un efect benefic asupra sănătăŃii mentale. operaŃionalizat în înŃelegere. 8 Pornind de la formele de control. care duce la iluzie a controlului. are o relevanŃă semnificativă în abordarea sănătăŃii şi bolii. • percepŃia controlului (unii au o tendinŃă de a percepe că deŃin controlul. chiar în absenŃa acestuia. de prevenire a îmbolnăvirilor sau de recuperare din boală. persoane represive (care îşi reprimă această nevoie). 1986). depresiei) • comportamental (renunŃarea la fumat) • fiziologic (biofeedback) • decisional (a lua decizii potrivite situaŃie) • retrospectiv (a înŃelege de ce s-a intimplat) Persoanele pot să difere între ele şi în funcŃie de: • nevoia de control (persoane senzitive-cu nevoie de a înŃelege şi controla vs. decizie. rezultă că optimismul este o caracteristică care are întotdeauna efecte benefice.8. cu efecte benefice pentru sănătate. Rolul cogniŃiilor în modificarea comportamentelor CogniŃiile influenŃează sănătatea deoarece determină asumarea unui anumit stil de viaŃă sanogen sau patogen care la rândul său are efecte vizibile la nivelul sănătăŃii unei persoane. optimistul persistă cu tenacitate în schimbarea lor. În schimb. în special în cazul aşa-numitului optimism nerealist sau naiv. cunoştinŃe) • cognitiv (convingeri raŃionale) • emoŃional (reducerea anxietăŃii. modelul convingerilor despre sănătate 29 . 7 ExemplificaŃi cum se comportă o persoană optimistă şi una care manifestă optimism nerealist într-o situaŃie stresantă de pierdere a locului de muncă. acŃiune. neutralizează efectul stresant al unor situaŃii cu cerinŃe multiple. Cele mai cunoscute modele cognitive sunt modelul învăŃării sociale (Bandura. cât absenŃa pesimismului. transformand-o în activare. Din argumentele aduse. sau în situaŃiile care deşi sunt netransformabile. cu efectul său imunosupresiv. 2. Există şi autori care încearcă să dovedească că nu atât prezenŃa optimismului are efect benefic asupra sănătăŃii. următoarele forme de control sunt importante a fi oferite: • informaŃional (ex. au apărut o serie de întrebări privind efectul optimismului. predictibilitate. În ciuda unor rezultate încurajatoare. exemplificaŃi cum ar putea fi utilizată fiecare dintre acestea în promovarea sănătăŃii. În activităŃile de promovare a sănătăŃii. Conform modelului lui Karasek şi Theorell (1992) nivelul crescut de control.

2. găteau sănătos etc. Evaluarea costurilor şi beneficiilor adoptării unor comportamente este un alt factor important în formarea atitudinii faŃă de comportamentele protectoare şi de risc şi are un rol important în luarea unei decizii adecvate pentru adoptarea unui stil de viaŃă sănătos. etnie). va fi mai motivată să adere la tratament sau la un stil de viaŃă sanogen. în comparaŃie cu o persoană care nu a avut această experienŃă.9. 1985): conform acestui model (figura 4. dacă o persoană suferă un infarct miocardic.2. Modelul convingerilor despre sănătate (Rosenstock. 30 .. În acest sens un rol covărşitor îl are mass media şi mesajele publicitare. sex. prieteni. presiunea grupului). De exemplu. 1985. Toate aceste percepŃii vor determina intenŃia care declanşează comportamentul sanogen sau patogen.adică capacitatea sa de a renunŃa la comportamentul de risc . Alfel spus.1. rasă. Pe lângă aceste variabile care influenŃează adoptarea comportamentului sanogen. • autoeficacitatea. • severitatea bolii care poate fi declanşată de acel comportament . Persoanele trebuie învăŃate să evalueze aceste costuri şi consecinŃe în adoptarea unui comportament. AlŃi factori care sunt relevanŃi în percepŃia ameninŃării: variabilele demografice (vârstă. b) convingerile privind vulnerabilitatea la o anumită boală (“Mama mea este supraponderală aşa că şi eu voi fi supraponderală”). 1984) şi modelul comportamentului planificat (Ajzen. percepŃia ameninŃării este influenŃată de informaŃiile pe care un tânăr le are despre acel comportament sau boală şi este influenŃată de trei factori: a) valorile generale privind sănătatea (“Sunt preocupat de sănătatea mea”). 1988). comportamentele sunt învăŃate prin imitare. 1974.9.) persoana adoptă sau nu un comportament de risc în funcŃie de: • percepŃia ameninŃării bolii sau comportamentului de risc. a fost descrisă existenŃa unor amorse care declanşează acŃiunea. Programul a obŃinut rezultate foarte bune în ceea ce priveşte modificare comportamentelor de risc pentru dezvoltarea BCV în cadrul comunităŃilor unde s-a desfăşurat (Benett et al. Componentele principale din modelul elaborat de Bandura sunt: • determinismul reciproc (comportamente rezultate din interacŃiuni sociale) • cunoştinŃe (informaŃii relevante care pot schimba comportamentele de risc) • expectaŃii (convingeri privind probabilitatea consecinŃei unui comportament) • auto-eficacitatea (încrederea în abilitatea de a desfăşura acŃiuni cu succes) • învăŃarea vicariantă (observarea comportamentelor altora şi a consecinŃelor acestora) • întăriri (recompense pentru anumite comportamente) O modalitate de aplicare a acestor principii este utilizarea diverselor forme de massmedia. • a vulnerabilităŃii personale faŃă de accea boală. De exemplu. şi • avantajele şi dezavantajele (costurile şi beneficiile) practicării acelui comportament (sănătos sau de risc). Modelul învăŃării sociale (Bandura. 1977. 1974. Becker. Acesta a inclus intervenŃii educaŃionale realizate prin intermediul mai multor canale media (TV.(Rosenstock & Becker. 2004). Unul dintre primele programe care a utilizat o astfel de intervenŃie a fost programul de prevenŃie a BCV „Stanford Three Towns”. 1986) este un model explicativ care ne arată că. broşuri). norme sociale. radio. Aceste “costuri” sau consecinŃe pot fi materiale (“Nu am bani să merg la o sală de sport”) sau psihologice ( “Nu voi mai avea atât de mult timp să stau cu prietenii mei dacă merg la sport. variabile structurale (cunoştinŃele despre o boală). s-au prezentat persoane care modelau comportamente sanogene: participau la exerciŃii fizice. datorită persuasiuni sociale sau prin întăririle primite de la grupul de apartenenŃă. 2. variabile psihosociale (caracteristici de personalitate. Fishbein. c) convingerile despre consecinŃele bolilor (“Voi muri dacă voi avea cancer pulmonar”).1.”).

respectiv intenŃia de a practica comportamentul (intenŃionez ca în următoarele 2 luni să merg pentru un control general la medic). Aceste convingeri iau forma unor norme subiective. prietenii mei doresc ca şi eu să încep să consum alcool . colegii mei fac sport. respectiv patogene. Normele subiective. sau este plictisitor să am grijă ce mânănc . este o prostie să mă las de fumat ). adică modul în care persoana percepe încurajările celor apropiaŃi de a practica sau nu anumite comportamente (ex. al convingerilor normative şi a celor asociate cu percepŃia propriului control asupra 31 . pot să mă las de fumat . Modelul convingerilor despre sănătate (Rosenstock. IntenŃia este la rândul său determinată de atitudini. 1974) 2. precum şi timpul şi efortul pe care persoana este dornică să îl depună în acest scop (Ajzen. Prin urmare. este înŃelept să nu mai mănânc atat de multă ciocolată . 1991). atitudinea şi perceperea controlului comportamental sunt cei mai buni predictori pentru intenŃia de a practica un anume comportament. „IntenŃionez să fac exerciŃii fizice regulat”). care pot fi norme descriptive. ştiu cum să fac faŃă obstacolelor în a nu mă lăsa tentat de consumul excesiv de alcool) . iar intenŃia la rândul ei este un bun predictor pentru comportament. este amuzant să merg pe jos zilnic 10 km . este necesară intervenŃia la nivel atitudinal. sau prietenii mei doresc să renunŃ la bătuturile alcoolice . norme subiective şi percepŃia controlului comportamental. adică ce crede o persoană despre modul în care anturajul apropiat se comportă (ex. 1985.3.9. prietenii mei folosesc întotdeauna centura de siguranŃă când sunt în maşină. ştiu unde trebuie să merg pentru testul Papanicolau . Fishbein. prietenii mei fumează. 1985. Becker. IntenŃia reflectă motivaŃia unei persoane de a adopta comportamentul. sau persoanele apropiate mie ar aproba daca eu aş începe să slăbesc). Conform TPB cel mai bun predictor al comportamentului este intenŃia unei persoane de a adopta acel comportament ( de ex.Comportament de risc Vulnerabilitate personală Severitatea bolii IntenŃie Comportament sănătos Autoeficacitate Cost / beneficii comportament sănătos Figura 1. TCP subliniază rolul central pe care îl au convingerile şi atitudinile în practicarea anumitor comportamente sanogene. pentru schimbarea unor comportamente de risc. sau norme injunctive. Totodată ele se reflectă în atitudini pro sau contra unor comportamente (ex. Teoria comportamentului planificat -TCP (Ajzen. alături de norme şi atitudini sunt : controlul comportamental perceput (ex. Aceste norme subiective crează presiune asupra persoanei de a practica sau de a stopa practicarea anumitor comportamente. fraŃii mei îşi fac regulat controlu medical). Alte două componente esenŃiale ale modelului TCP. 1988) face parte din categoria teoriilor social-cognitive de explicare şi predicŃie a comportamentelor de sănătate (figura 1).

Modelul HAPA (Schwarzer.” INTENłIA de a realiza un comportament “IntenŃionez să merg la o sală de sport regulat să fac aerobic. exista un parc in aporpierea locuintei mele unde pot sa alerg). Teoria planificării comportamentale Atitudinile specifice faŃă de comportament • convingerile despre consecinŃele unui comportament “Dacă voi face aerobic mă voi simŃi mai atractivă” • evaluarea consecinŃelor comportamentului “Este important pentru mine să mă simt atractivă” Normele subiective faŃă de comportament • convingerile normative “Prietenii mei fac sport. Un anumit comportament de sanatate (ex.9. Multe cercetări empirice susŃin validitatea acestui model. care nu este scutit nici de critici. expectantele cu privire la rezultate („daca fac sport am sa ma simt mai bine”) si perceptia riscului („stiu ca sunt predispus riscului de a dezvolta boala cardiovasculara”). Numeroase studii au aratat insa ca bunele intentii nu sunt suficiente pentru 32 . In etapa volitionala se asociaza factori cognitivi cu cei situationali si comportamentali. 1992). Figura 2. deoarece modelele anterioare sustineau doar ca intentia determina adoptarea comportamentului. Schwarzer (1992) critica Modelul coportamentului planificat deoarece considera ca acesta omite elementul temporal in modificarea comportamentului si nu descrie ordinea in care se dezvolta diferitele convingeri sau directia cauzalitatii. Prin urmare.” (control intern) “Voi avea acces la o sală de sport. Factorul situational este reprezentat de suportul social primit (de ex existenta unor prieteni cu care pot alerga in parc) si de absenta barierelor situationale (de ex. adică Health Action Process Approach este tot un model cognitiv de schimbare comportamentala. Schwarzer sustine ca ceea ce aducce nou acest model este faptul ca face legatura intre intentie si comportament. In cadrul acestui model exista o distnctie clara intre o faza motivationala de luare a deciziei de modificare a comportamentului si o faza volitionala in care are loc adoptarea propriuzisa a acestuia.” (control extern) 2. in cadrul modelului HAPA autorul sustine includerea elementului temporal pentru a intelege mai bine modul in care cognitiile influenteaza comportamentele de sanatate. Factorul cognitiv este reprezentat de formularea unui plan de actiune („am sa alerg in fiecare seara o jumatate de ora in parc”) si a auto-eficacitatii fata de mentinerea comportamentului („cred ca pot sa alerg in fiecare seara in parc. chiar daca este frig afara sau ploua).” • motivaŃia de acceptare a convingerilor celorlalŃi “Vreau să fac sport pentru că şi prietenii mei fac sport. In etapa motivationala sunt incluse urmatoarele componente: auto-eficacitatea („cred ca pot sa incep sa fac exercitii fizice”).” COMPORTAMENT “Fac aerobic de trei ori pe săptămână.” PercepŃia controlului comportamental “Voi fi în stare să fac aerobic regulat.4. şi al formulării intentenŃiei de practicare cotidiană a comportamentelor sănătoase. Exercitiul fizic) este initiat si mentinut printr-un proces de auto-reglare a conduitei.acelor comportamente de risc.

2. 9 RealizaŃi o analiză comparativă între modelele social-cognitive. Modelul a fost criticat pentru faptul ca ignora rolul jucat de componente mai putin rationale. Autoeficacitatea. sentimentul de coerentă. De asemenea. cum ar fi emotiile. precum si importanta factorilor sociali si de mediu in modficarea comportamentelor de sanatate. Doi prieteni încearcă să renunŃe la consumul de alcool. dar de fiecare dată când se interesează în privinŃa rezultatelor. Unul dintre ei are un locus de control preponderent intern. 5. lume şi viitor si discută modul în care acestea mediază relaŃia dintre personalitate şi riscul pentru îmbolnăviri. utile in adoptarea comportamentelor de sanatate cum ar fi adoptarea exercitiului fizic.A. are 56 de ani si în ultima vreme s-a simŃi foarte rău. Sunt prezentate cogniŃiile care joacă un rol important în sanogeneză. Temă de reflecŃie nr. este discutat modul în care cognitiile influentează stilul de viată sănătos si de risc. Care sunt principalele asemănări şi deosebiri dintre aceste modele? Ce critică aŃi putea adresa acestor modele? Rezumat: Modulul doi porneşte de la teoria social-cognitivă a personalităŃii. medicul şi familia evită să răspundă sau oferă informaŃii foarte evazive. Lucrare de evaluare nr. iar celălalt . screening-ul pentru preventia cancerului de san sau reducerea fumatului. iar mecanismele prin care aceste cogniŃii au efecte benefice asupra stării de sănătate sunt analizate si puse în discutie.modificarea comportamentului ci este necesar sa dezvoltam planuri de implementare a acestora in practica. În acest context sunt prezentate principalele modele social-cognitive de modificare a comportamentului. pe marginea unui exemplu efectele negative pe care le poate avea optimismul nerealist. DescrieŃi influenŃa acestui factor asupra hotărârii luate. M. ConsideraŃi autoeficacitatea ca fiind o trăsătura globală sau una specifica. autorul modelului HAPA imparte auto-eficacitatea in cea legata de initierea comportamentului si cea asociata mentinerii acestuia. 33 . 4. respectiv a rolului cogniŃiilor despre sine. stima de sine.preponderent extern. IlustraŃi. optimismul si controlul perceput sunt descrise. Alegeti un model social-cognitiv si propuneti obiective si activităti relevante pentru realizarea unui program de preventie a fumatului. I s-au făcut numeroase analize. ComentaŃi posibilele efecte din perspectiva afirmaŃiei: Oamenii au o nevoie fundamentală de semnificaŃii.2: 1. dependenta de domenii de activitate? ArgumentaŃi răspunsul. adică sunt protectoare pentru sănătate. 3. De asemenea. robustetea. demonstrand in cadrul mai multor studii ca acestea sunt cognitii diferite.

SARCINA DE SEMESTRU MODUL II 1.Pornind de la asumpŃiile teoriei social-cognitive explicaŃi care este rolul cogniŃiilor despre sine. (1991) Health Psychology. angajare şi provocare/stimulare Sentimentul de coerenŃă = este definită ca o orientare cognitivă globală ce exprimă gradul în care o persoană are convingerea că: stimulii externi şi/sau interni întâlniŃi pe parcursul vieŃi sunt explicabili şi predictibili. iar celălalt . New York: McGrawHill. Buckingham. manifestă la nivel cognitiv. Kaplan. Sarafino. de a avea o concepŃie pozitivă asupra viitorului şi experienŃelor vieŃii 34 . S. Sallis. M. J... DescrieŃi influenŃa acestui factor asupra hotărârii luate. Aceste sarcini se vor trimite pe email sau poştă împreună cu sarcinile celui primului modul (vezi calendarul disciplinei). Taylor. New York: McGraw-Hill. Sentimentul de coerenŃă are trei componente principale: control. Redactati raspunsurile in maxim 2 pagini la computer (maxim 1 pagina per intrebare). Cluj: Imprimeria Ardealul.preponderent extern. Norman. comprehensiune şi scop Optimism = este definit drept o tendinŃă generală. emoŃional şi comportamental. Glosar Auto-eficacitatea = reprezintă convingerea unei persoane că deține capacităŃile sale de a-şi mobiliza resursele cognitive şi motivaŃionale necesare pentru îndeplinirea cu succes a sarcinilor date Stima de sine = reprezintă o atitudine care descrie gradul în care persoana are tendinŃa de a se autoevalua pozitiv şi de a respinge atributele negative RobusteŃe = este definită ca o dispoziŃie de personalitate. Conner. (1990) Health Psychology: Biopsychosocial interactions. R. T. Open University Press. p 115-132. are resurse de a face faŃă stimulilor. (2001). P. New York: Wiley. Predicting health behavior. A. Bibliografie Bibliografie Băban. Unul dintre ei are un locus de control preponderent intern. deci implicarea şi investiŃia de efort este justificată. and Patterson. relativ stabilă. (1993) Health and Human Behavior. lume şi viitor în mentinerea sănătăŃii şi prevenirea îmbolnăvirii? Dar în cazul apariŃiei bolii? 2.. E. solicitările au sens şi scop. Are următoarele componente: control.Doi prieteni încearcă să renunŃe la consumul de alcool. (1995). Consiliere educaŃională..

Locus de control = se referă la modul în care o persoană îşi explică succesul sau eşecul prin cauze de tip intern sau extern. controlabile sau necontrolabile 35 .

Iubire. Bucurie/tristete. Alti autori au incercat sa defineasca emotiile pornind de la manifestarea acestora. Se descriu principalele teorii (cibernetică şi a eşecului în autoreglare) care postulează existenŃa unei relaŃii strânse între tipurile de emoŃie experienŃiate şi scopurile (de sănătate) ale individului. Pe baza acestor fotografii.1 DefiniŃie şi clasificări Emotiile reprezinta factori interni care ne motiveaza. furie/acceptare) si opt emotii complexe care sunt reprezentate in exteriorul cercului (de ex. dar adauga componentele de control si activare. Acesta este compusa din opt emotii primare care sunt reprezentate in interiorul cercului in patru perechi de opusi (de ex. Aproape un secol mai tarziu. regret. calm/agitat si relaxare/tensiune. bucurie) 36 . repectiv o „roata a emotiilor”. Inca de la inceputurile dezvoltarii psihologiei ca stiinta. emotii si sănătate Prezentul modul porneste de la definirea emotiilor si diferentierea între afectivitatea pozitivă si negativă si continuă cu explicarea legăturilor care există între emotii si cognitii. Pornind de la relationarea emotilor cu cogitiile se explorează legătura emotiilor cu sănătatea si a mecanismelor prin care emotiile pot duce la îmbolnăviri. 1983). EmoŃiile 3. Obiectivele modului: la finalul acestui modul. fie inhiba urmărirea acestor scopuri. & McNeil. dispret).MODULUL 3 EmoŃii şi sănătate Scopul modului: familiarizarea cursantilor cu emotiile care sunt importante pentru promovarea si mentinerea sănătătii si cu mecanismele prin care emotiile influentează sănătatea si îmbolnăvirile.1.1. cercetatorii au incercat sa defineasca si sa masoare emotiile. furia. deoarece pe baza expresiilor faciale care le caracterizeaza au putut fi recunoscute si numite de catre reprezentanti ai diferitelor culturi. 3. şi se analizează mecanismele prin care emoŃiile pot fie facilita. tristete. bucuria si tristetea. Orice emotie se poate caracteriza prin trei componente. Wundt (1896) considera ca in urma experientei introspective emotiile pot fi descrise in functie de trei dimensiuni: placut/neplacut. Aceste tipuri de emotii sunt considerate universale si innascute. ne directioneaza si ne mentin comportamentele (Rubin. respectiv au realizat cercetari in care aratau participantilor poze care infatisau diferite expresii faciale. In 1980. Plutchnik a propus un alt model. surpriza. dezgustul. Osgood (1966) continua sa vorveasca despre placut/neplacut ca o dimensiune a exeperientei emotionale. • componenta subiectiva (de ex furie. În acest context se detaliază si modul în care diferite tipuri de personalitate se asociază preponderent cu emotii specifice care determină sănătatea sau boala. Eckman si Friesen (1972) au identificat sase emotii primare: frica. studentii trebuie să • • • • • • • Să definească emotiile Să diferentieze între afectivitatea pozitivă si cea negativă Să explice relatia dintre cognitii si emotii Să cunoască principalele teorii care subliniază rolul emoŃiilor în autoreglare Să discute explicaŃiile referitoare la rolul pozitiv al emoŃiilor în sănătate Să explice rolul emotiilor în sănătate Să explice relatia dintre personalitate.

transpiratii). Cei din primul grup (A) erau informati cu privire la efectele fiziologice secundare (tremor. paloarea sau transpiratia in exces si senzatia de „nod in gat”. apar doua reactii paralele si distincte. cei din grupul al doilea (B) erau dezinformati cu privire la efecte (li se spunea ca vor avea dureri de cap si mancarimi). Cea mai importanta componenta a teoriei lui James si Lange este aceasta etichetare. Aceasta teorie a fost criticata de catre Cannon (1929) care considera ca James si Lange greseau in presupunera lor ca pentru fiecare emotie exista un set distinct de modificari fiziologice pe baza carora noi am putea sa ne identificam emotia experientiata la un moment dat. cei din al treilea grup (C) nu primeau nici un fel de informatii. respectiv faptul ca inferam cum ne simtim pornind de la modificarile fiziologice percepute. este necesar doar sa zambim. iar in acelasi timp talamusul trimite impulsuri si la hipotalamus si determina modificarile fiziologice. reuseau sa-si inspaimante opozantii fara a fi nevoiti sa lupte efectiv. Autorul sustinea ca modul de exprimare al emotiilor a evoluat deoarece detinea o functie adaptativa.• • componenta fiziologica care implica functionarea sistemului nervos autonom si a sistemului endocrin. In cadrul acestei teorii. Pe baza acestei teorii. dilatarea pupilelor. Perceptia unui anumit stimul inspaimantator determina declansarea unor modificari la nivel corporal (de exemplu tremur). de exemplu „tremur. oamenii au dezvoltat modalitati complexe de a-si arata emotiile. dar si de interpretarea acestor modificari aparute. Chiar daca acest fapt ar fi confirmat in realitate. Cannon sustine ca starea de activare fiziologica nu este neaparat necesara si nici suficienta pentru aparitia emotiilor. trebuie doar sa ne modificam comportamentul.1. in urma perceptiei unui stimul activator. Teorii ale emoŃiilor Publicarea cartii lui Darwin (1872) „The Expression of Emotion in Man and Animal” marca prima incercare formala de studiu stiintific asupra emotiilor. cat si pe Cannon si Bard pentru ca sustineau ca modificarile fiziologice si experientierea emotiilor sunt procese independente. Teoria cognitiva a emotiilor considera ca experientierea unei anumite emotii depinde de modificarile fiziologice. natura arausalului nu este importanta ci ceea ce este relevant este eticheta pe care o atribuim acestei stari. Pentru a nu mai fi tristi. in cazul oamenilor. de exemplu plansul. De exemplu. cresterea secretiei de adrenalina si noradrenalina etc. Rapiditatea cu care experientiem emotiile uneori depaseste reactivitatea fiziologica. care in opinia sa afirmau gresit ca modificarile fiziologice determina emotiile. James (1890) si Lange au dezvoltat o teorie asupra emotiilor in care emotiile apar ca rezultat al perceptiei unor modificari fiziologice in corpul nostru. iar acestea sun interpretate la nivelul cortextului si primesc o eticheta emotionala (de exemplu teama). iar cei din al patrulea grup (D) primeau o injectie cu apa sarata si nu erau informati cu privire la efectele secundare. deci inseamna ca imi este teama”. deci cum ar putea acesta sa preceada emotiile? Teoria lui Cannon si Bard sustine ca sistemul nervos autonom raspunde la fel in cazul tuturor emotiilor. 3. pentru a ne modifica emotiile. Prin urmare. cei care putea sa comunice intentia de agresiune in mod eficient. componenta comportamentala care reflecta ceea „ce se vede”. Acest autor i-a criticat atat pe James si Lange. animalele care utilizau eficient exprimarea emotiilor nu mai erau nevoite sa se implice efectiv in lupta. zambetul sau incruntarea. respectiv organismul se pregateste prin reactia de „fuga sau lupta” si apar modificari cum ar fi cresterea presiunii sangvine. Schachter si Singer (1962) au demonstrat aceasta teorie printr-un experiment in care aratau ca desi starea de arausal fiziologic este necesara.2. Talamusul trimite impulsuri la cortex si apare experientierea si numirea emotiei. intensificarea fluxului sangvin muscular. palpitatii. La fel. Schachter (1964) a elaborat o teorie cognitiva pentru a explica cum apar emotiile. Experimentul presupunea ca participantii primeau o injectie cu adrenalina. Asupra acestei componente avem un grad mai mic de control chiar atunci cand recunoastem efectele cum ar fi roseata. Toti participantii trebuiau apoi sa astepte intr-o sala de asteptare impreuna cu 37 .

frică. Rezultatele studiului au aratat ca cei din grupul B si cei din grupul C au preluat comportamentul si emotia manifestat de cealalta persoana. in situaŃii diverse prin emoŃii plăcute şi de a avea frecvent o dispoziŃie stenică). Emotiile traite de participantii la studiu erau masurate prin chestionare de auto-evaluare si prin observarea gradului in care acestia imitau comportamentul colegului. mimică şi expresie facială săracă. Aspectul cantitativ al emotiei. de empatie. În psihologia sănătăŃii vorbim mai ales despre: • Afectivitate pozitiva (propensiunea de a experienŃia regulat.un alt participant. James W. conformism social accentuat 38 . respectiv au devenit fie bucurosi fie furiosi. Atat afectivitatea negativa. şi • stil cognitiv orientat spre exterior. Etimologic cuvântul de alexitimie are înŃelesul de analfabetism emoŃional sau „lipsa cuvintelor pentru emoŃii”. respectiv intensitatea acesteia se poate manifesta in absenta medierii cognitive (pot percepe o stare de activare emotionala). pictură. Acesta din urma mima fie o emotie de bucurie fie una de furie. 1997). Alexitimia include următoarele cinci caracteristici fundamentale: • sărăcia şi platitudinea trăirilor emoŃionale şi afective. Beck (vezi terapia raŃional-emotivă şi cea cognitivă). 2003) cercetează şi demonstrează importanŃa pentru mentinerea sănătăŃii şi recuperării din traumă a exprimării emoŃionale prin diverse forme: verbalizare. Tema de reflectie nr. Lorr. 3. Cercetări recente demonstrează că alexitimia nu se rezumă la dificultatea de a „pune în vorbe emoŃiile”. dans. capacitate diminuată de introspecŃie. Un alt concept relevant. emotia este post-cognitiva. Cannon-Bard si teoria cognitiva. Prin urmare. etc. şi anume: alexitimia. având caracteristici cognitive şi afective care reflectă un deficit în procesarea şi reglarea cognitivă a emoŃiilor. conform acestei teorii. Pennebaker (1992. ci implică un deficit de procesare a informaŃiei emoŃionale. RelaŃia dintre cogniŃii si emoŃii Această relaŃie a fost studiată şi descrisă de A. • dificultăŃi în verbalizarea şi descrierea emoŃiilor şi sentimentelor. elaborata de Watson (1988) masoara afecivitatea pozitiva si negativa ca trasaturi stabile. precum si cea pozitiva pot fi masurate ca stare (“pe moment ma simt…”) si ca trasatura (“in general ma simt…. scris.”). este cel introdus de Sifneos (1972. in situaŃii diverse prin emoŃii de gen furie. depresie. tendinŃa de a acŃiona fără a verbaliza emoŃiile. cu preocupări excesive pentru detalii. 1971) reprezinta un alt instrument de masurare a afectivitatii positive si negative care caracterizeaza in general o anumita persoana. alexitimia este definită ca un construct de personalitate. aspecte concrete şi utilitare ale situaŃiilor (Sifneos. & Droppleman. In acest sens. de fapt un complice al cercetatorilor. dar aspectul calitativ al emotiei necesita existenta unei cognitii. şi de a avea frecvent o dispoziŃie disforică). 1996).. • dificultăŃi în identificarea şi diferenŃierea emoŃiilor.2.Ellis şi A. cu dificultăŃi de recunoaştere şi etichetare a emoŃiei (Lane şi colab. Experimentul confirma teoria lui Schachter care spune ca starea de activare este similara in cazul mai multor emotii. • fantezie săracă şi nerelaŃionată cu viaŃa afectivă. Prin urmare. scala PANAS. 1 Pornind de la exemplul unei emotii. si ca ceea ce este important in definirea emotiei experientiate este modul in care noi interpretam starea de activare fiziologica. Alte caracteristici care pot fi tipice persoanelor cu alexitimie sunt: dificultăŃi în discriminarea stării emoŃionale de senzaŃiile corporale care acompaniază activarea emoŃională. incercati sa o explicati pe rand din perspectiva celor trei teorii: James-Lange. 1988). de reamintire a viselor. POMPS sau Profile of Mood States scale (McNair. 1995. • Afectivitate negativa (tendinŃa de a reacŃiona regulat.

(Taylor, 1997). Alexitimia s-a dovedit a fi relaŃionată cu riscul pentru apariŃia simptomelor somatice fără substratat organic. Un instrument care masoara alexitimia a fost dezvoltat de Taylor (1985), respectiv Toronto Alexitimia Scale, TAS. Alexitimia ca şi concept ce desemnează un deficit emoŃional este strâns relaŃionat de un alt construct psihologic, inteligenŃa emoŃională, formulat recent de Salovey şi Mayer (1990, 1993). InteligenŃa emoŃionnală se referă la un tip de procesare a informaŃiilor emoŃionale care include abilitatea de a monitoriza emoŃiile proprii şi ale altora, de a discrimina emoŃiile între ele şi de a utiliza aceste informaŃii în ghidarea gândurilor şi comportamnetelor. Conceptul de inteligenŃă emoŃională, ca şi cel de alexitimie, sugerează existenŃa unor diferenŃe individuale din punctul de vedere al abilităŃilor cognitive de auto-reglare emoŃională. Alte două constructe asociate cu alexitimia şi implicit cu sănătatea mentală şi fizică, sunt inhibiŃia şi stilul coping represiv (Vaillant, 1992). Unii cercetătorii au mers mai departe, identificând alexitimia cu un mecanism defensiv complex ce implică negarea, represia, proiecŃia, comutarea şi formarea reacŃiei contrare (Hogan, 1995). Tema de reflectie nr. 2 Pornind de la definitia conceptului de alexitimie, aratati care este relatia dintre alexitimie si sanatatea fizica si mentala.

3.3. Rolul emotiilor negative si pozitive in sanatate Majoritatea persoanelor au probleme de sanatate mentala sau emotionala la un moment dat in viata. Cu totii suntem predispusi sa suferim datorita stresului, a singuratatii, a incertitudinii sau a sentimentului de lipsa a controlului, iar aceste afecte ne influenteaza la randul lor sanatatea fizica. Pe de alta parte, faptul ca oamenii au uneori probleme de sanatate mentala si emotionala nu reprezinta automat un semn de boala psihica. Iar sanatatea mentala nu inseamna sa experientierea unei stari de fericire perpetue. In multe situatii de viata este adaptativ sa ne simtim tristi, furiosi, sau confuzi. Este important sa constientizam aceste emotii si sa actionam asupra lor pentru a ne rezolva problemele, modul de rezolvare al acestora constituind o modalitate de promovare a sanatatii mentale spre deosebire de reprimarea si negarea emotiilor negative. Relatia dintre sanatatea mentala si cea emotionala este una bidirectionala. Boala mentala poate influenta emotiile (de ex. anxietatea sau depresia) precum si modul de functionare al intelectului (de ex psihozele). Pe de alta parte, dezvoltarea abilitatilor emotionale si intelectuale este necesara pentru a determina sanatatea mentala. De asemenea, prezenta emotiilor pozitive si a convingerilor pozitive despre sine nu este suficienta pentru a garanta starea de bine a unei persoane, ci este nevoie si de invatarea anumitor abilitati pentru ca oamenii sa poata adopta comportamente sanogene. Experientele pozitive de viata care se acumuleaza ca urmare a practicarii comportamentelor sanogene au rolul de a contribui la dezvoltarea afectivitatii si convingerilor pozitive. Prezenta afectivitatii negative, cat si a celei pozitive influenteaza sănătatea mentala si fizica a persoanelor. Prin afectivitate negativa intelegem experientierea unor emotii cum ar fi anxietatea, furia sau depresia. In cadrul psihologiei sanatatii, una dintre cele mai studiate emotii negative este depresia. Studiile au demonstrat existenta unei relatii intre depresie si cancer, precum si intre depresie si dezvoltarea bolii cardiovasculare (BCV). De exemplu, depresia determina adoptarea unui stil de viata nesanatos care la randul sau influenteaza aparitia cancerului (Dalton et al, 2002). Persoanele depresive au de asemenea tendinta de a se izola social, fapt ce determina inlaturarea suportului social cu rol protector in mentinerea sanatatii. Depresia ca stare cronica a fost asociata cu riscul pentru mortalitatea datorata cancerului, mai degraba decat episoadele depresive trecatoare (Irwin, 2007). Prezenta depresiei diagnosticate, influenteaza si evolutia bolii. Intr-un studiu realizat pe 101 de pacienti cu cancer hepatobiliar, Steell si

39

colaboratorii sai (2007) au aratat ca bolnavii care sufereau de depresie aveau o rata semnificativ redusa de supravieturie comparativ cu cei care nu erau depresivi. Depresia influenteaza evolutia rapida a tumorilor canceroase prin suprimarea activitatii celuleor NK (natural killer), respectiv reducerea activitatii sistemului imun (Thaker, & Kamat, 2006). De asemenea, la nivel comportamental, depresia determina scaderea aderentei la tratament, deoarece persoanele depresive considera ca nu are nici un rost sa continue tratamentul medicamentos. Aceste convingeri negative au un impact negativ asupra evolutiei bolii, atat in cazul BCV cat si a cancerului. Pe langa depresie, boala cardiovasculara a fost asociata cu prezenta furiei (componenta emotionala), a ostilitatii (componenta cognitiva) si a agresivitatii (componenta comportmaentala). Se considera ca printre factorii preponderenti de rsic pentru BCV se numara in primul rand un stil de viata sedentar, fumatul, un nivel ridicat de colesterol sau hipertensiunea. Rezultatele studiilor arata insa ca 50% dintre cazurile de infarct miocardic apar la persoane care nu manifesta alti factori de risc. Prin urmare, este necesar sa se exploreze existenta unor alti factori care pot determina prezenta bolii cardiovasculare si a inflamatiei care o precede (Suarez, 2004). Aparitia BCV este determinata de alti factori psihologici cum ar fi ostilitatea si experientierea recurenta a starilor de furie. Acestea activeaza procesele inflamatorii care contribuie la evolutia BCV. Ostilitatea si furia determina cresterea presiunii sangvine care la randul sau reprezinta un factor de risc pentru boala cardiovasculara. Pe langa hipertensiunea care se asociaza cu starea de furie cronica, studiile arata ca de exemplu barbatii care sunt ostili sunt predispusi sa experientieze stari frecvente de furie si depresie care le afecteaza functionarea sistemului imunitar si ii predispun sa dezvolte BCV si diabet de tip 2. Un alt studiu asupra factorilor psihologici implicati in etiologia BCV a aratat ca modul de exprimare al furiei se asociaza cu prezenta acestei boli la barbatii luati in studiu (McDemott, Ramsay, si Bray, 2001). Îngrijorarea a fost definită ca o repetare constantă a unui deznodământ negativ/ameninŃător, care poate periclita rezolvarea cu succes a problemelor individului. (Mathews, 1990). Este interesant că această definiŃie include o consecinŃă a “procesului” de îngrijorare, şi anume afectarea capacităŃii de luare a deciziilor. Davey, Tallis şi Capuzzo (1996) insistă asupra ideii că îngrijorarea poate atât inhiba cât şi facilita rezolvarea de probleme. Astfel, îngrijorarea poate să interfereze cu performanŃa eficientă, să exagereze magnitudinea unei probleme şi să creeze disconfort emoŃional însă tot ea poate servi ca o strategie de coping focalizat pe emoŃie (vezi modulul V) şi poate promova căutarea de informaŃii şi monitorizarea strategiilor coping, toate acestea fiind adaptative. Astfel că, atunci când se elimină influenŃa anxietăŃii, îngrijorarea corelează cu factori psihologici de rezilienŃă precum coping focalizat pe problemă şi căutarea de informaŃii Afectivitatea negativa a fost studiata preponderent in relatie cu sanatatea fizica si mentala. Interesul pentru psihologia pozitiva a stimulat focalizarea cercetatorilor pe emotiile pozitive si rolul lor benefic in sanatate (Seligman, & Csikszentmihalyi, 2000). Studiile arata ca afectivitatea pozitiva ca stare se asociaza cu o morbiditate redusa, in timp ce emotiile pozitive ca trasatura se relationeaza cu o simptomatologie somatica si durere redusa. Pe de alta parte, inducerea emotiilor pozitive se poate asocia si cu o stare de activare fiziologica, potential negativa pentru sanatate cum ar fi functionarea sistemului imun, cardiovascular sau pulmonar (Pressman, & Cohen, 2005). Tema de reflectie nr. 3 DaŃi exemple de moduri prin care afectivitatea negativă poate influenŃa dezvoltarea unor tulburări somatice (ex. Diabet, boli cardiovasculare).

40

3.3 RelaŃia dintre emoŃii şi urmărirea unor scopuri de sănătate Este aproape unanim acceptată ideea că autoreglarea se constituie, în primul rând într-un sistem motivaŃional dinamic de stabilire a unor scopuri, de evaluare a progresului şi ajustare a obiectivelor şi strategiilor în funcŃie de context. Potrivit lui Mischel, Cantor şi Feldman (1996), putem considera un model teoretic ca fiind unul al autoreglării în măsura în care are o referire explicită la scopuri, presoana e un agent activ în modificarea propriului comportament şi sunt evidenŃiate aspectele voliŃionale în urmărirea comportamentului. Analiza autoreglării în sănătate nu trebuie să cadă în capcana omiterii faptului evident că pentru a fi atins, un scop de sănătate trebuie să devină suficient de salient pentru individ încât să aibă întâietate în faŃa altor scopuri concurente şi să-şi menŃină acest atribut pe parcursul acŃiunilor de atingere a scopului în cauză (DeRidder & Kuijer, 2006). EmoŃiile prioritizează anumite scopuri în detrimentul altora, şi constituie forŃa mobilizatoare care alimentează şi orientează comportamentul (Frijda, 1988). Analiza impactului emoŃiilor în contextul autoreglării este importantă, în măsura în care acestea sunt sursă de feedback relevant referitor la comportament deoarece (Tice): • Furnizează un mesaj cu rol de evaluare referitor la comportament • Amplifică rolul de recompensă sau pedeapsă a consecinŃelor • Stimulează reflecŃiile cognitive vis-a-vis de eveniment Există din ce în ce mai multe voci care pun problema măsurii în care oamenii pot face manangementul frustrărilor odată un comportament sanogen iniŃiat şi a diferenŃelor între cei care autoreglează cu succes un comportament sanogen şi cei care eşuează în această tentativă (ex. Rabiau, Knauper, & Miquelon, 2006). În acest context, integrarea conceptelor emoŃionale/motivaŃionale în contextul autoreglării este demnă de analiză în măsura în care indivizii trebuie să facă un manangement eficient al distresului şi să rămînă, în acelaşi timp angajaŃi în scopul de sănătate.

Temă de reflecŃie nr. 4 DaŃi exemple de contexte în care emoŃiile pot influenŃa diferite comportamente preventive
3.3.1 Teorii majore Rolul emoŃiilor în autoreglare, a fost subliniat în mod explicit de către Carver şi Sheier (1990) în Teoria Controlului (sau Cibernetică), una din primele teorii ale autoreglării. Autorii susŃin că mecanismul de bază al autoreglării este feedback-ul negativ (negative feedback loop), denumit „negativ” deoarece are rolul de a reduce discrepanŃele dintre starea actuală şi o valoare luată drept standard şi rezultă într-un comportament de abordare („approaching”) (ex creşterea consumului de fructe şi legume). Un feedback pozitiv corespunde unor acŃiuni de evitare („discrepancy enlarging”), cum ar fi evitarea excesului de alcool. Scopurile diferă ca şi grad de ierarhizare, nivelele inferioare reprezentând mijloace către scopuri supraordonate. O poziŃie ierarhică înaltă corespunde unui scop relevant pentru individ şi conectat cu stări afective care implică prioritizarea. EmoŃiile cu valenŃă pozitivă, rezultate din urmărirea scopului ar încetini acŃiunea în direcŃia scopului (Ńinând cont că scopul sistemului de feedback e sa reducă discrepanŃele) în vreme ce emoŃiile cu valenŃă negativă promovează efortul susŃinut, de reducere a discrepanŃelor, putând însă apărea şi dezangajarea faŃă de scopurile de sănătate (DeRidder & De Witt, 2006). O perspectivă diferită asupra rolului emoŃiilor în procesul autoreglării este însă cea a lui Baumeister şi Heatherton(1996) care susŃin ideea conform căreia datorită concurenŃei diferitelor scopuri pentru utilizarea aceloraşi resurse limitate, autoreglarea unor emoŃii negative solicită rezervele necesare atingerii scopului de sănătate. Astfel, emoŃia se leagă de autocontrol în două modalităŃi:

41

Acesta invocă două tipuri de sisteme implicate în autoreglare: unul „hot” implicat în restrângerea impusurilor şi comportamentelor nedorite(ex. implicat în urmărirea obiectivelor individului şi în planificare (urmărirea scopului de 42 . însă şansa e mică). examinează mai degrabă rolul unei dispoziŃii afective generale. fiind decisive pentru rezistenŃa individului în faŃa tentaŃiilor de moment şi conservarea scopului de sănătate. Zell şi Tice (2007) propun câteva explicaŃii alternative: Reconsiderarea priorităŃilor. astfel că. şi unul „cool”. dând naştere la emoŃii cu valenŃă negativă (Tice & Bratslavsky. precum şi a experimentelor întreprinse de Tice şi Bratslavski (2000) relevă perspective oarecum diferite în abordarea emoŃiilor în contextul autoreglării. experimentele lui Tice & co. mai ales a magnitudinii evenimentului şi mai puŃin a probabilităŃii sale de apariŃie (ex: este foarte grav să te imbolnăveşti de cancer. distresul duce la asumarea unor riscuri personale şi evaluarea. chipsuri. ducând astfel la comportamente defensive şi eşec în autoreglare. Baumeister. Unele dovezi experimentale pentru această explicaŃie provin dinspre paradigma conservării dispoziŃiei afective („mood freeze manipulation). sărăŃele) comparativ cu cei care nu au fost supuşi unui „mood freeze manipulation” dar cărora li s-a indus o stare emoŃională negatiă sau pozitivă (Tice& Bratslavsky. În vreme ce Carver şi Sheier relevă rolul adaptativ al emoŃiilor Ńinînd cont de rolul lor de a semnala ameninŃarea la adresa scopului (deci emoŃia se leagă de un scop specific). efortul de a stopa atenŃia către sine poate duce la efectul opus. motivând indivizii să reducă această conştientizare de sine negativă. nerelaŃionate cu scopul de sănătate asupra acestuia. Astfel. astfel încît. tentaŃiile pe termen scurt (deşi costisitoare) par mai atrăgătoare decît scopurile pe termen lung. Această strategie are efecte paradoxale. Ignorarea informaŃiilor relevante „Insensibilitatea” emoŃiilor la consecinŃe probabiliste are ca rezultat incapacitatea reglării nivelului de arousal (ex: probabilitatea scăzută/crescută de a primi un şoc electric nu schimbă nivelul de arousal). cu impact pe termen lung. Ruderman (1985) arată că persoanele care Ńin dietă tind să mănânce mai mult după ce stima de sine le-a fost ameninŃată (eşecul în rezolvarea unor probleme de matematică). Acelaşi fenomen este semnalat şi în cazul emoŃiilor pozitive. Ulterior aceste manipulări se constată că indivizii cărora li s-a indus o stare emoŃională negativă şi li s-a indus „mood freeze manipulation” consumă semnificativ mai puŃine aperitive uscate (prajituri cu ciocolata. Aspinwall (apud De Ridder & De Wit. O analiză atentă a celor două abordări (cea propusă de Carver şi Sheier pe de-o parte şi cea a lui Baumeister. Exercitarea autocontrolului (a nu fuma o Ńigară) duce la o dispoziŃie afectivă negativă 2. după care participanŃilor li se spune că tentativele lor de ameliorare a respectivei dispoziŃii nu vor fi eficiente. Cu toate că nu sunt cunoscute cu exactitate mecanismele posibile prin care emoŃiile cu valenŃă negativă sau pozitivă influenŃează autoreglarea comportamentelor sanogene.care implică inducerea unei stări afective. pe de altă parte. Multe forme de autocontrol implică negarea impulsurilor sau forŃarea sinelui pentru realizarea unei acŃiuni contrare tendinŃei hedonice. Stările emoŃionale negative predispun la eşecuri în autoreglare (cedare în faŃa tentaŃiei) Autocontrolul sau voinŃa („willpower”) joacă un rol central în autoreglare. pe care studiul proceselor deliberative şi de planificare eşuează să o cuprindă. Trăirea unor stări emoŃionale negative determină indivizii să-şi re-prioritizeze scopurile pentru a obŃine plăcerea imediată. Ceea ce în mod tradiŃional este denumit „coping centrat pe emoŃie” face şi obiectul abordării lui Meltcafe şi Mischel (1999).1. 2000). 2007 propune integrarea conceptului de „coping” în modelele de autoreglare Ńinând cont de faptul că modalitatea în care indivizii fac faŃă bolilor şi aversităŃii pot furniza o perspectivă valoroasă asupra autoreglării. 2000). rezistenŃa în faŃa tentaŃiei de a fuma). Evadarea din conştiinŃă Distresul emoŃional poate fi legat de o autoconştientizare negativă.

Mischel subliniază utilizarea unor strategii de „liniştire” (cooling down) precum distragerea şi distanŃarea pentru a atenua activitatea sistemului „hot” (care este emoŃional. 1998). şi. & Tice. (ex. Zell. Este o teorie care integrează factorii descrişi de modelul convingerilor despre sănătate. O critică a acestei teoria constă în dificultatea de a cuantifica nivelul optim al emoŃiei negative care poate fi manipulată de informaŃiile oferite publicului sau pacienŃilor cu scopul de a stopa/reduce comportamentele de risc. Intr-o sere de experimente (Baumeister. 2002) Interesul psihologilor asupra punctelor „tari” ale personalităŃii umane merită încurajat îm măsura în care poate constitui un model explicativ alternativ şi viabil asupra funcŃionării umane. & Tice.3. & Muraven) se constată că indivizii ”epuizaŃi” (depleted). reflexiv.3 Rolul emoŃiilor pozitive în autoreglare şi sănătate Afectivitatea pozitivă poate facilita procesarea cognitivă eficientă. rapid. Totodată. constituind un factor de rezilienŃă relevant. anxietatea) care facilitează sau inhibă practicarea comportamentului. Temă de reflecŃie nr. 3. Astfel. Printre explicaŃiile asupra rolului pozitiv al emoŃiilor în autoreglarea comportamentelor de sănătate. anxietate) faŃă de comportamentele de risc. 1985) discută rolul activării emoŃiilor negative (ex. Facilitarea accesării informaŃiilor relevante Afectivitatea pozitivă tinde să faciliteze autoreglarea prin acreşterea accesului către informaŃiile relevante. Teama de repercursiuni negative se transformă într-un factor motivaŃional de protecŃie. accentuat în condiŃii de stres şi dependent de stimulii din mediu) şi pentru a permite urmărirea scopului propus. dileme ce trebuie rezolvate (Isen. frica. în cazul de faŃă. în parte fiindcă acest tip de afectivitate pre atât de simplă şi frecventă încât e greu de imaginat faptul că are un impact atât de puternic şi consecinŃe atât de serioase. Acelaşi lucru este subliniat şi de Fisbach. psihologia abordează probleme ce Ńin de patologie. dar include şi un alt factor şi anume cel emoŃional. ideea contraintuitivă potrivit căreia în condiŃii de stres managementul nevoilor imediate (şi a emoŃiilor aferente) este în beneficiul scopului pe termen lung devine plauzibilă. influenŃa benefică a afectivităŃii pozitive poate apărea ca fiind surprinzătoare.sănătate). e relevant şi faptul că în mod tipic. amintim: Reîncărcarea sistemului cognitiv Angajarea în autocontrol (în accepŃiunea lui Baumeister) duce la epuizarea rapidă a resurselor din sistem şi la slăbirea autocontrolului cu efecte în autoreglarea comportamentelor sanogene (Baumeister. chiar atunci când informaŃiile sunt negative şi prin îmbunătăŃirea capacităŃii de luare a deciziilor Semnalarea discrepanŃelor 43 . Totuşi. Bratslavsky. însă au dat dovada de tot atâta autocontrol ca şi indivizii din grupul de control atunci când au fost expuşi unor manipulări menite să inducă emoŃii pozitive. 5 SchiŃaŃi design-ul unei cercetări a cărei scop vizează testarea ipotezei potrivit căreia reconsiderarea priorităŃilor personale mediază relaŃia dintre afectivitatea negativă şi alimentaŃia nesănătoasă 3.2. simplu. 2007 apud Baumeister.3. Friedman şi Kruglanski (2003) care sugerează că o confruntare imediată cu posibilii distractori sau ameninŃări la adresa scopului stabilit poate. Shamueli. Muraven. să-i amintească individului de obiectivul propus. Teoria motivaŃiei pentru protecŃie (James. asupra abordării comportamentelor cu rol în sănătate. învăŃarea unui obicei şi stoparea lui uterioră au fost mai puŃin capabili să exercite autocontrol dacă nu au fost expuşi la emoŃii pozitie. avînd o valoare adaptativă. în fapt. prin sarcini precum supresia gândurilor. Rogers.

realizarea de activitati de grup deoarece acestea sunt mai eficiente decat cele individuale.. dezvoltarea de strategii de comunicare si rezolvare se probleme. ele oferiind ocazia participantilor sa isi impartaseasca experientele si sa isi dezvolt reteaua de suport social (deficitara in cazul persoanelor ostile). Un astfel de program eficient este cel propus de Williams si Williams (1993) si care propune urmatoarele trei elemente cheie pentru interventie: 1. Literatura de specialitate ofera acum un cadru argumentativ bogat in favoarea ideii ca personalitatea joaca un rol cauzal in aparitia si evolutia diferitelor boli sau a starii de sanatate (Wiebe. Aici trebuiesc incluse metode de constientizare si identificare a emotiilor. ostilitate. 6 Propuneti modalitati de dezvoltare a afectivitatii pozitive la adolescenti in cadrul unui program de promovare a sanatatii mentale si de preventie a bolii cardiovasculare Argumentati care ar fi rolul jucat de emotiile pozitive in cadrul acestui program de preventie.4. determinand vulnerabilitatea lor pentru boala (Smith. 1978. dezvoltarea empatiei si a ascultarii active. De asemenea. ostilitatea influenteaza atat situatiile de viata cu care persoanele se confrunta precum si modul cum reactioneaza si fac fata acestor situatii. aceste persoane sunt susceptibile sa dezvolte patologie cardiovasculara. De easemenea. Printre tipologiile caracterizate prin emoŃii negative cu impact semnificativ asupra sănătăŃii se numara: tipul A. 2001). utilizarea strategiilor cognitiv-comportamentale alaturi de tehnici de imbunatatire a abilitatilor sociale si de control al emotiilor negative. hostility. 1998). Deoarece viata lor este caracterizata de multiple conflicte interpersonale si de faptul ca sunt predispuse sa raspunda cu o reactivitate fiziologica accentuata in situatii conflictuale. agresivitate) Tipul A de personalitate prezinta un risc crescut pentru patologia cardiovasculara. Daca initial studiile s-au centrat mai ales pe tipul A de personalitate si relatia acestuia cu aparitia bolii cardiovasculare. motivând indivizii să acŃioneze în direcŃia atingerii lor. Facilitarea flexibilităŃii cognitive Persoanele care experienŃiază o stare afectivă stenică (uşoară) tind să aibă o abordare focalizată pe rezolvarea problemei (mai degrabă decât să apere într-o manieră rigidă propria viziune). Rosenman & Jenkins. aggression/ furie. Ostilitatea este definita drept un set de convingeri si atribuiri negative cu privire la ceilalti si la lume. ostilitatea se asociaza cu o retea de suport social redusa si reprezinta un predictor pentru comportamente de risc cum ar fi fumatul si consumul excesiv de alcool. Relatia dintre personalitate. 44 . evaluarea gandurilor si emotiilor. 2006). este important sa elaboram programe de preventie care includ reducerea ostilitatii. Tipul A (Friedman. tipul C si tipul D de personalitate. 1986) se caracterizeaza prin: • Sentimentul de presiune a timpului • Competitivitate • Implicare in munca • Sindromul AHA (anger. Datorita rolului jucat de catre ostilitate in riscul pentru imbolnaviri. & Fortenberry. 2. emotii si sănătate Cercetatorii au explorat posibilitatea ca personalitatea este asociata cu starea noastra de sanatate. Persoanele ostile se remarca prin cinism si neincredere in ceilalti. 3. cercetarile recente s-au focalizat mai ales pe componenta cognitiva de ostilitate si au identificat-o ca fiind un factor de risc important pentru dezvoltarea bolii cardiovasculare (Myrtek. 2003).Higgins (1987) postulează ideea conform căreia emoŃiile semnalează discrepanŃele între stările actuale şi standardele impuse. Temă de reflecŃie nr. Prin urmare. afectivitatea pozitivă şi optimismul pot constitui o sursă de autocontrol şi o resursă de coping în situaŃii dificile (Aspinwall. să raŃioneze constructiv şi să atingă soluŃia optimă într-o anumită situaŃie.

sunt rabdatoare si isi reprima emotiile negative. precum si de reticenta care le predispun la hipertensiune si experientierea unor emotii negative precum depresia. Deobicei.Propuneti modalitati de dezvoltare a afectivitatii pozitive la adolescenti in cadrul unui program de promovare a sanatatii mentale si de preventie a bolii cardiovasculare Argumentati care ar fi rolul jucat de emotiile pozitive in cadrul acestui program de preventie 2. acasa sau in timpul liber. 7 Propuneti un program de interventie pentru reducerea sindromului AHA. Formulati obiective pentru fiecare componenta a sindromului AHA si sugerati metode de interventie. Prin urmare. Tipul D (Denollet. 3. Tipul C (Temoshok. Persoanele cu acest tip de personalitate sunt stoice. aceste persoane sunt incapabile sa spuna “nu”. 45 . et al.tratamentul sa fie limitat la un numar de 6-8 sedinte in cadrul carora fiecare abilitate sa fie exersata pe exemple de situatii practice cu care participantii se confrunta la locul de munca. Persoanele cu tipul D de personalitate se caracterizeaza prin stari de tensiune si disforie. Formulati obiective pentru fiecare componenta a sindromului AHA si sugerati metode de interventie. 1990) asociat de unii cercetătorii cu riscul pentru cancer: • Reprimare emotionala • Depresie • Lipsa de speranta • Neajutorare Tipul C de personalitate a fost descris in literatra de specialitate ca fiind un pattern de comportamente. Suprimarea emotiilor negative si modalitatile neadecavte de coping in situatii stresante au fost asociate cu instalarea patologiei cancerigene si evolutia negativa a bolii. gata sa se sacrifice pentru ceilalti.. este important sa se intervina si asupra acestor doua dimensiuni pentru a reduce probabilitatea de a aparitie a patologiei cardiovasculare. Acesta se caracterizează prin: • Afectivitate negativa • Inhibitie sociala Rezultatele studiilor au demonstrat ca o combinatie intre afectivitate negativa cescuta si inhibitie sociala constituie factori de risc pentru boala cardiovasculara. Aceste sarcini se vor trimite pe email sau poştă împreună cu sarcinile celui de-al patrulea modul (vezi calendarul disciplinei). SARCINA DE SEMESTRU MODUL III 1. Propuneti un program de interventie pentru reducerea sindromului AHA. Pe de alta parte. Tema de reflectie nr. sunt extreme de cooperante si compliante cu cerintele autoritatilor. o modalitate de a face fata situatiilor care constituie un factor predispozant pentru cancer. dar si cand sunt expuse acestora se comporta mai degraba pasiv decat asertiv. s-a aratat ca interventiile psihologice care actioneaza asupra componentelor tipului C de prsonalitate reduc probabilitatea de aparitie a cancerului si cresc sansele de supravietuire a pacientilor care sufera de aceasta boala (Fernandez-Ballesteros. factori ce contribuie la cresterea riscului pentru BCV. 1997). 2000) de personalitate este implicat în riscul pentru distress. Rezolvati sarcinile in maxim 2 pagini de computer. şi in consecinŃă pentru imbolnăviri frecvente. In general evita situatiile conflictuale.

7. M A. In J. D. De Ridder. Tice.. Cognitive Therapy and Research. 349–358. 719– 729. American Psychologist.G.. Journal of Personality and Social Psychology. Selfregulation in Health Behaviors (pp1-25). R. Tallis. L. Zamarrón. 138–143 46 .F de Wit (Eds). 499–520 Denolett. 74. 1088-1094. Depression and cancer risk: a register-based study of patients hospitalized with affective disorders. E. & Heatherton.F.Bibliografie Aspinwall. Effects of physical threat and ego threat on eating. The laws of emotion.D de Ridder & J. (2006). J. Olsen. Self-regulation failure: An overview. (1988). 22.B. P. Davey. 12. 255-266.T.M (2007). Origins and functions of positive and negative affect: A control process view. R. How emotions facilitate and impair self-regulation.O. 43. J. New York: London Carver. J. P. M D. C. 1252–1265 Baumeister. N. F. Johansen..B. S. 20.B.D de Ridder & J.&Tice. Ego depletion: Is the active self a limited resource? Journal of Personality and Social Psychology.F.408-429).. R. Chichester : John Wiley & Sons. J and Spielberger.B. Muraven. 1–15.F. In D.F de Wit (Eds). Psychological Inquiry. and Capuzzo. Zell.& De Wit. Dalton. (1998). D. Personality and Individual Differences.T. (2006).. Bratslavsky. (1997).M. T. M. Herman. R. (1991).F. (1996). L... F. American Journal of Epidemiology. G. T. Self-regulation in Health Behaviors (pp1-25). Mortensen. D. & Polivy. 97.D. Type D personality. C.. (1998). (1990). 19–35 Frijda.). Mellemkjaer. 23.. Self-regulation in health behavior: Concepts. J.& Kruiger. M. The Guilford Press.. (2000). F. 60.G. Handbook of emotion regulation (pp... C D. A. Heatherton. Psychological Review. 1-32 Baumeister. D.D. (2002). C.L. Baumeister.F. L. Motivation and Emotion.Chichester: John Wiley & Sons De Ridder. (1996). Assessing emotional expression. pp. R. Fernández-Ballesteros. & Scheier. Journal of Psychosomatic Medicine 49 (4). Denmark. Managing immediate needs in the pursuit of health goals: The role of coping in self-regulation. N. S.T. Ruiz. In D. A potential risk factor refined. C.J Gross (Ed. Beliefs about the consequences of worrying. Sebastián. Rethinking the role of positive affect and self-regulation.T. 1969-1993. theories and central issues.

and hostility.. Fundamental questions and future directions for a positive psychology. NY: Psychology Press. M. Journal of Abnormal Psychology. (1987). Anger.. 925-971. Washington: APA. type A personality. Components of the Anger-hostility Complex as Risk Factors for Coronary Artery Disease Severity: A Multi-measure Study. J. Behaviour Research and Therapy... (1996). E. S.. Psychological Review. McNair. B.Higgins. Higgins & A. In E.J. and Droppleman. 47 . 309-319. Kruglanski (Eds). Smith. Positive affect as a source of human strenght. (2007). Mathews. 79. New York: Guilford Myrtek. Does positive affect influence health? Psychological Bulletin. & Miquelon..M. British Journal of Health Psychology. Rothman (eds). & Csikszentmihalyi. M. In P.W.F. (1999). Disphoric mood and overeating: a test of restraint theorzŃs disinhibition hypothesis. (pag. J. L. (2006). 1217-1270. Glazer.G. 245-251..3. Social psychology of health: Key readings. 28. S. Irwin. International Journal of Cardiology. Salovey. (1985). Why worry? The cognitive structure of anxiety. 131. 2343-2344. Hostility. In L. 106. The eternal quest for optimal balance between maximizing pleasure and minimizing harm: The Compensatory Health Belief Model. Journal of Health Psychology. Rabiau.. M.. & A. (1990). M.. Isen. A. (2002). Knauper. S.179-197). and Health. Positive psychology: An introduction. C. Aspinwall & U. Aggressiveness. (2000). . M. Staudinger (eds. (2003). Psychological Review. T. J. American Psychologist. San Diego. Journal of Clinical Oncology. Emotion. Profile of Mood States manual. P. Meta-analyses of prospective studies on coronary heart disease... A. Depression and risk of cancer progression: an elusive link. Pressman. Principles of self-regulation: The nature of willpowerand self-control.E. 55. 3–19 McDemott. 319-340.J. CA: Educational and Industrial testing Service. Ruiz. & Mischel. Lorr. A hot/cool system analysis of delay of gratification: Dynamics of willpower.. Smith. (2001). D. 94. A psychology of human strenghts. 72. 11. Hostility and health: current status and psychosomatic hypotheses. pp 139-172.T. Ramsay. M. L. 94.M. Cohen. Mischel. 329–360).W. M. 17. & Feldman. N.. 455–68. T. Meltcalfe. T. Journal of Personality. Self-discrepancy: A theory relating self and affect. Cantor. K. 78-85 Seligman.). 139-153 Ruderman. Social Psychology: Handbook of basic principles (pp. Bray. Gallo. and Coronary Heart Disease: An Interpersonal Perspective on Personality.. (2005).. (1971). (2001). A. 5-14.W.. (2007).

939-944.. On attempting to articulate the biopsychosocial model: Psychologicalpsychophysiological homeostasis.. Trope.A...P. Spring. Tice. 149–159 Thaker. Nat Med.. 2397-2405. in Margarette E.. K. D. este definita ca un construct de personalitate. (2000). (1993)..C. P. 79. D. Fortenburry. (2007). (1990). et al.Steel.L. Giving in to feel good: The place of emotion regulation in the context of general self-control. J. Geller. Trade paperback edition published by Harper Collins. în sens larg. Glosar Alexitimie = sau analfabetismul emotional. D. Y. D. Mechanisms relating personality to health. (2006). 128-141.. 11. V. reprezinta un set de convingeri si atribuiri negative cu privire la lume si la ceilalti 48 . Gamblin.sydneysymposium. Journal of Personality and Social Psychology. (2006). Counteractive self-control in overcoming temptation. 12. sentimentele. E. T. Vollrath (ed).B. (anul?).. (1988). Chronic stress promotes tumor growth and angiogenesis in a mouse model of ovarian carcinoma..H. How emotions affect self-regulation : retrieved 20 august from http://www. and response formats on measures of positive and negative affect. & Bratslavsky. John Wiley & Sons. D.au/2008/Chapters/TiceSSSP08. 25. New York: Times Books. Williams. Handbook of personality and health. Psychological Inquiry. (1990). time frames. Journal of Personality and Social Psychology. & Fishbach.A. dorinŃele şi acŃiunile cu scopul de a atinge anumite scopuri relevante Inteligenta emotionala = capacitatea de a gândi despre emoŃii şi ameliora funcŃionarea gândirii capacitatea emoŃiilor de Personalitatea de tip A = tip de personalitate care se caracterizeaza prin sentimentul de presiune a timpului. ostilitate si agresivitate Ostilitate = componenta cognitiva a sindromului AHA.. Tice. având caracteristici cognitive şi afective care reflectă un deficit în procesarea şi reglare cognitivă a emoŃiilor Alfabetism emoŃional = abilitatea de a recunoaşte. and survival in patients with hepatobiliary carcinoma.pdf Temoshok. M. 55. înŃelege şi exprima adecvat emoŃiile Autoreglare= se referă. Anger Kills: seventeen strategies for controlling the hostility that can harm your health. Williams. (2000). R. The vicissitudes of mood measurement: Effects of varying descriptions. 493–506 Watson.edu. la eforturile indivizilor de a-şi modifica gândurile. Kamat.. Personality and Disease New York: Wiley. A. L. A. Wiebe.unsw. Journal of Clinical Oncology. immunity. competitivitate si implicare excesiva in munca Sindromul AHA= sindrom caracterizat prin furie. 1994.. In H Friedman (Ed). Depression.

Personalitatea de tip C = tip de personalitate caracterizat prin reprimarea emotiilor. este predispus riscului de a dezvolta cancer Personalitatea de tip D = tip de personalitate caracterizat prin afectivitate negativa si inhibitie sociala. depresie. într-o manieră eficientă cu stresul şi catastrofele 49 . predispus distressul-ui si imbolnavirii RezilienŃă = capacitatea adaptativă a indivizilor de a se confrunta. lipsa de speranta si neajutorare.

Se descriu modelele explicative şi de intervenŃie în promovarea sănătăŃiisi se discută principalii factori care influenŃează abuzul de substanŃe. alcool. începând cu deceniul al cincilea asistăm la o modificare radicală a cauzelor de deces. alte comportamente). Dacă la începutul secolului prezent cele trei cauze majore de mortalitate erau pneumonia. droguri) Să discute scopurile educaŃiei sexuale Să denumească şi să analizeze obiectivele fundamentale ale educaŃiei pentru sănătate Să descrie tematica educaŃiei sexuale prin prisma celor şase componente de bază Să enumere componenetele programelor de prevenŃie ale transmiterii virusului HIV Modulul 4 trece în revistă.în prima parte. accidentele iau locul bolilor microbiene şi infecŃioase. alcool. comportament alimentar. Conceptul de stil de viaŃă PrevalenŃa şi natura bolilor s-a modificat semnificativ de-a lungul secolului XX. activitate fizică. Bolile cardiovasculare. Sunt descrise apoi obiectivele fundamentale ale educaŃiei pentru sănătate şi ale educaŃiei sexualem. echilibrul somn/relaxare. specificul şi componentele stilului de viaŃă precum şi impactul acestuia asupra sănătăŃii. alcool şi droguri sunt analizate prin prisma efectelor pe care le au asupra organismulu. 50 . precum şi componentele unui program de prevenŃie a transmiterii virusului HIV 4. droguri) Să enumere componentele programelor de prevenŃie a abuzului de substanŃe (fumat. a convingerilor şi miturilor referitoare la aceste comportamente şi a principiilor de care trebuie să se Ńină cont în proiectarea programelor de prevenŃie a acestor comportamente. studenŃi trebuie să poată: • • • • • • • • • • • Să descrie ce este stilul de viaŃă şi să discute impactul acestuia asupra sănătăŃii Să enumere factorii comportamentali ai stilului de viaŃă Să descrie modelele explicative şi de intervenŃie ale factorilor care influenŃează modificarea stilului de viaŃă Să discute principiile promovării sănătăŃii şi dificultăŃile pe care acestea le comportă Să descrie modelele explicative ale dependenŃei de substanŃe Să discute factorii care influenŃează abuzul de substanŃe (fumat. cancerul. Consumul de tutun.1. Sunt enumeraŃi factorii comportamentali ai stilului de viaŃă (uzul de substanŃe.MODUL IV Rolul comportamentului în sănătate Scopul modulului: Cunoaşterea rolului comportamentelor individuale în adoptarea unui stil de viaŃă sanogen Obiectivele modulului: La finalul acestui modul. tuberculoza şi gastroenteritele.

alimentaŃie raŃională. relaxare etc. sindromului imuno-deficient achiziŃionat. bombardarea informaŃională. • factori protectori ai stării de sănătate (ex: practicarea regulată a exerciŃiilor fizice. caracterul intempestiv şi imprevizibil al multor evenimente. Conceptul de stil de viaŃă defineşte totalitatea deciziilor şi acŃiunilor voluntare care afectează starea de sănătate. Astfel. destructurarea tradiŃiilor şi coeziunii familiale.). iar pe de altă parte schimbărilor în stilul de viată. iar cea de a doua categorie constituie stilul de viaŃă imunogen sau pozitiv. omul modern devine vulnerabil la o nouă categorie de boli.1) Tabel 4. evoluŃia şi recuperarea din boală este astăzi tot mai clar precizat şi înŃeles. deoarece graniŃele între categoriile enumerate sunt dificil de trasat. răniri şi morŃi premature (ex: fumat.1 Cauzele de mortalitate din Ńările dezvoltate Cauză Procent din total Stil de viaŃă 50 Factori biologici 25 Factori de mediu 15 Sistem medical 10 Sursă: OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii (OMS). moderat. Acest fapt le-a conferit bolilor cardiovasculare. Se vehiculează şi clasificarea . comportamentele stilului de viaŃă nesănătos pot fi în exces (fumat. cancerului. 1 Ce modificări ale stilului de viaŃă ar trebui să facă un bolnav cu boală cardiovasculară?. conducerea autovehiculelor cu viteză excesivă şi/sau fără centuri de siguranŃă. Temă de reflecŃie nr. numele de “boli ale civilizaŃiei”. Datorită efectului stilului de viaŃă asupra sănătăŃii. sever şi letal.) sau în deficit (exerciŃiu fizic. somn. consumul de alcool. 1993 ImportanŃa factorilor comportamentali asupra stării de sănătate s-a confirmat prin acumularea unor studii epidemiologice şi prospective relevante. De exemplu. Totodată s-a impus un nou stil de viaŃă în care sedentarismul. suport social etc. au erodat rezistenŃa individului la multiplele solicitări psihosociale la care este supus. clasificare care nu se dovedeşte operantă. studiul Alameda 51 . devin comportamente comune.1. în care stilul de viaŃă joacă un rol proeminent. consum de alcool. Modificările sociale rapide rezultate din dezvoltarea economică.Schimbarea se datorează pe de o parte succeselor medicinei moderne în combaterea bolilor infecŃioase. fumatul. prima categorie de factori comportamentali poartă denumirea de stil de viaŃă patogen sau negativ. de carne roşie etc. cu etiologie plurifactorială. Peste 50% din cauzele de mortalitate din Ńările dezvoltate (inclusiv Europa centrală şi de est) se datorează factorilor comportamentali (vezi tabelul 4. munca hectică. DaŃi exemple de comportamente în exces şi în deficit care au putut favoriza boala cardiovasculară 4.). relaŃii sexuale neprotejate etc. diferenŃele individuale fiind deosebit de mari.). industrializare şi urbanizare. Factorii comportamentali ai stilului de viaŃă se pot constitui în: • factori de risc pentru îmbolnăviri. supraalimentaŃia.comportament nesănătos minim. diabetului. Din punctul de vedere al frecvenŃei şi intensităŃii.2 Componentele stilului de viaŃă Rolul factorilor comportamentali în etiologia.

menŃinerea greutăŃii potrivite 4. atât la nivel individual cât şi la cel populaŃional.000 de subiecŃi urmăriŃi longitudinal timp de 8 ani. ar putea fi evitat prin modificarea stilului de viaŃă. îngheŃare vs. Tabel 4. OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii estimează că procentul de 50% din totalul deceselor datorare stilului de viaŃă. vitamine. activitate fizică regulată 3. relaxare ! 7-8 ore de somn zilnic ! hobiuri ! exerciŃii de relaxare. Conştientizarea mai profundă. pipă) ! consum de alcool (depăşirea consumului ocazional) ! medicamente. vegetale. condimente) ! metode de preparare şi conservare (fierbere vs.California. iar o reducere de 10% a greutăŃii unui bărbat de 35-55 ani ar determina o scădere a bolilor cardiovasculare cu 20%. droguri (non-aderenŃa. a semnificaŃiei pozitive sau negative a fiecărui comportament sumarizat în tabelul 4. ar produce o reducere importantă a morbidităŃii şi mortalităŃii prin maladiile civilizaŃiei. minerale) ! regularitatea meselor (3 mese/zi) ! preferinŃe culinare (carne albă vs. autoinjectarea drogurilor) 2. mic dejun regulat 6. Somn. va avea o speranŃă de viaŃă cu 11 ani mai mare decât cea care practică doar unul-trei comportamente. Astfel. a nu fuma (şi a nu fi fost fumător) 2. prăjire. meditaŃie ! echilibru muncă/recreaŃie 5. vigoare) ! frecvenŃa (3-5/săptămână) ! intensitate (60-90% din capacitatea cardiacă maximă) ! durată (20-60 minute) 4. având un impact pozitiv şi asupra frecvenŃei artritei degenerative. roşie. lipide. Activitate fizică ! tip de mişcare aerobic (flexibilitate. proaspete) 3. pasiv. Uzul de substanŃe ! nicotina (fumat activ. doar evitarea fumatului ar reduce cu 25% mortalitatea prin cancer. fructe vs. care a luat în observaŃie 7. evitarea gustărilor între mese (cu excepŃia fructelor) 5. 7-8 ore somn pe noapte 7.2. Comportament alimentar ! balanŃă calorică(aport-necesitate) ! balanŃa dietei (proteine. automedicaŃia. dulciuri. Factorii comportamentali ai stilului de viaŃă 1. a identificat şapte caracteristici comportamentale care reduc semnificativ riscul pentru îmbolnăviri: 1. orice tip de Ńigaretă. Alte comportamente preventive ! imunizări/vaccinări 52 . glucide.2. diabetului şi a accidentelor cerebrale. Studiul a estimat că o persoană în vârstă de 45 ani care practică şase-şapte comportamente drept obişnuinŃe. cancerului gastro-intestinal. consum moderat de alcool.

consum de alcool. în timp ce activitatea fizică poate fi relaŃionată cu accesul la o sală de sport. Elevii fac sport prin natura programei şcolare. alimentaŃia neechilibrată. (c) exprimarea şi confirmarea valorilor identităŃii personale – ex. alimentaŃia necorespunzătoare.în accidentele vasculare cerebrale. testiculelor) ! comportament sexual (evitarea sarcinilor nedorite. c) Factorii care controlează comportamentul se schimbă în timp. Studiile în domeniu arată că în general comportamentele de risc nu apar izolate ci într-un set comportamental. pentru un alt tânăr etapele pot fi diferite. (b) o modalitate de a se identifica cu grupul şi de a fi acceptat de grup – ex. consumul de alcool. de exemplu. b) Factori diferiŃi pot controla acelaşi comportament în mod diferit la persoane diferite. inadecvare. conducerea fără utilizarea centurilor de siguranŃă. fumatul. un tânăr fumează la început pentru a se identifica cu normele grupului său de prieteni. a bolilor cu transmisie sexuală prin utilizarea prezervativelor sau partener stabil) ! comportament la volan (utilizarea centurilor de siguranŃă. consumul de alcool.1994. De exemplu. stresul în accidente (inclusiv accidentele de maşină). a avorturilor septice.! verificări medicale periodice ! autoexaminări (ex: palparea sânilor. d) consumul de alcool. etc. De exemplu. consumul de alcool şi consumul de droguri ca şi între 53 . eşec sau la situaŃiile anticipate ca fiind de eşec – ex. (e) mecanism de coping. 1994): (a) exprimarea opoziŃiei faŃă de autoritatea adultului şi normele convenŃionale ale societăŃii – ex.în tulburările cardiovasculare. frustrare. Caracteristicile comportamentelor relaŃionate cu sănătatea: a) Comportamentele relaŃionate cu sănătatea sunt determinate de factori diferiŃi. de adaptare la situaŃiile de stres. consumul de alcool. d) Comportamentele relaŃionate cu sănătatea şi factorii care îi controlează diferă de la individ la individ. fumatul.) ! evitarea expunerii excesive şi neprotejate a pielii la soare ! evitarea accidentelor domestice şi ocupaŃionale Factorii comportamentali de risc au un rol important în etiologia şi evoluŃia bolilor. Comportamentele de risc care sunt în relaŃie cu cele mai importante cauze de deces sunt: a) fumatul.în cancer. expunerea la soare neprotejat . droguri. experienŃe inedite sau pentru a “rupe” rutina – ex. (d) un semn de maturitate prin adoptarea unor comportamente adulte – ex. consumul de droguri. FuncŃiile comportamentelor de risc pentru tineri (Nutbeam. amuzament. Un alt exemplu este cel legat de exerciŃiu fizic. de abilităŃi scăzute de management al situaŃiilor de stres sau de nevoia de acceptare întrun grup de colegi. sedentarismul . c) alimentaŃia neechilibrată. RelaŃia dintre fumat. peste 25% din bolile cardiovasculare ar putea fi evitate prin modificarea unui singur comportament de risc – fumatul. droguri. însă după ce îşi finalizează studiile renunŃă la exerciŃiul fizic. (f) o funcŃie de recreere. Un tânăr poate începe să consume alcool din motive sociale. sedentarismul. De exemplu. stresul . fumatul poate avea o funcŃie de “rezolvare” a situaŃiilor de stres. b) fumatul. fumatul poate fi determinat de inabilitatea adolescentului de a-şi face prieteni. stresul. fumat. pentru ca mai târziu fumatul să aibă o funcŃie de control al situaŃiilor de stres. viteză redusă. după care alcoolul să aibă o funcŃie de “rezolvare” a problemelor emoŃionale. consumul de droguri. Booth& Waters.

cum ar fi: controlul greutăŃii. 1986) • Modelul Convingerilor despre Sănătate (Rosenstock. în economia comportamentală a individului. caracterizate de atitudini. se pun în aplicare aceste modalităŃi şi se înregistrează progresele obŃinute). trebuie identificate acele modele şi teorii care s-au dovedit eficiente în reducerea riscului de apariŃiei sau evoluŃie nefavorabilă a bolii. 2 AlegeŃi un comportament de risc.2. Prin urmare. (3) pregătire pentru acŃiune: apare intenŃia de a trece la acŃiune în următoarea lună. dar fără realizarea unui plan concret în acest sens. 1974) • Teoria Comportamentului Planificat (Fishbein & Ajzen. Prin urmare. predictive (factori. consumul de droguri şi abuzul de alcool.consumul de alcool sau droguri şi actele sexuale neprotejate sunt cele mai semnificative. Modificarea comportamentală presupune parcurgerea a şase stadii: (1) pre-contemplare: nu există dorinŃa de schimbare şi/sau problema (comportamentul de risc) nu este conştientizată ca „problemă”. 1984. Primele trei modele sunt detaliate în cadrul Modulului II (Rolul factorilor cognitivi în sănătate) Modelul stadiilor schimbării (Prochaska şi DiClemente.2. credinŃe şi valori diferite. scăderea în greutate sau renunŃarea la fumat). 1977. utilizat cu succes în cazul tratamentului pentru adicŃii şi probleme comportamentale. tinerii care sunt activi din punct de vedere al activităŃii fizice fumează într-o proporŃie semnificativ mai mică decât cei care sunt inactivi sportiv. gidându-vă după tabelul 4.1. exerciŃiul fizic. (5) menŃinerea comportamentelor noi dezirabile) achiziŃionate în urma procesului de schimbare. 1986). 1984.) Ulterior a devenit unul dintre cele mai populare modele de modificare comportamentală. Michie şi Abraham (2004) recomandă elaborarea de intervenŃii bazate pe teorie şi date empirice. S-a evidenŃiat o relaŃie inversă între fumat şi exerciŃiu fizic. Care sunt factorii care îl pot influenŃa? Ce funcŃie poate avea. conceptul cheie în cadrul acestui model este acela de stadiu. Pentru a asigura eficienŃa intervenŃiilor psihologice. (4) acŃiunea în vederea realizării schimbărilor scontate (de ex. 1986) a fost elaborat iniŃial pentru a înŃelege schimbarea comportamentului de a fuma (figura 4. 54 . intenŃie care de multe ori este declarată explicit. respectivul comportament? 4. AsumpŃia din spatele acestui model este aceea că modificarea unui comportament se realizează treptat şi presupune parcurgerea unui număr de stadii. se învaŃă modalităŃi specifice de modificare sau diminuare a comportamentelor de risc. (2) contemplare: apare intenŃia de a schimba comportamentul de risc în următoarele 3-6 luni. 1975) • Modelul Stadiilor Schimbării (Prochaska şi DiClemente. Cele mai utilizate modele de schimbare a comportamentelor de risc şi neadecvate sunt: • Modelul ÎnvăŃării sociale (Bandura. caracteristici care pot să anticipeze practicarea unor comportamente specifice) sau de intervenŃie (pentru modificarea comportamentelor de risc sau întărirea a celor de protecŃie). şi se explorează modalităŃile în care schimbarea poate fi realizată. Modele ale factorilor care influenŃează stilul de viaŃă Cercetătorii din domeniul psihologiei sănătăŃii au dezvoltat mai multe modele explicative (de ce se practică sau nu anumite comportamente). şi în cazul prevenŃiei primare şi secundare a bolilor. Temă de reflecŃie nr. fără a învăŃa modalităŃi de a iniŃia modificări comportamentale.

În acest stadiu trebuie utilizate strategii pentru a convinge persoana de beneficiile adoptării unui stil de viaŃă sanogen sau a aderenŃei la tratament. După ce persoana în cauză a formulat o intenŃie de schimbare comportamentală. ci o oportunitate de învăŃare. contra-condiŃionarea.(6) evitarea recidivelor. intervenŃiile psihologice adresate persoanelor din acest stadiu îşi propun drept obiectiv analiza barierelor şi beneficiilor percepute în legătură cu schimbarea comportamentală. dar acestea nu sunt considerate un eşec. Persoanele ajunse în stadiul de pregătire pentru acŃiune au luat decizia să îşi modifice comportamentul. Parcurgerea acestor etape pot implica şi perioade de recăderi în stadiile anterioare. se va sublinia ideea că schimbarea comportamentului este un proces şi prin urmare. emoŃiile şi gândurile şi a avansa la o etapă următoare. IntervenŃiile psihologice vor cuprinde în acest stadiu tehnici comportamentale cum ar fi: recompensarea. În acest scop pot fi utilizate: strategii de relaŃionare interpersonală. costuri financiare. poate să înceapă deja în acest stadiu să reducă consumul de sare. auto-monitorizarea (ex. Persoana va fi întrebată „ai reuşit să nu fumezi timp de şase săptămâni. De exemplu. Pentru persoanele aflate în aceste stadii se vor analiza strategiile care s-au dovedit cele mai eficiente (de ex. Prin urmare. De asemenea. intervenŃiile psihologice se vor focaliza pe aspectele comportamentale şi vor utiliza strategii în acest sens: controlul recompenselor. Prin urmare. psihologice. personalizarea factorilor de risc şi oferirea de informaŃii despre beneficiile adoptării comportamentelor sanogene. Prochaska (1994) recomandă ca intervenŃiile psihologice care vizează persoanele din aceste stadii să se focalizeze pe aspectele cognitive (de ex convingeri despre boală şi consecinŃele acesteia. Identificarea stadiului în care se află o persoană la un moment dat permite adaptarea intervenŃiei astfel încât aceasta să răspundă nevoilor specifice de schimbare. De asemenea. Scopul intervenŃiei psihologice este acela de a ajuta persoana să progreseze de-a lungul stadiilor schimbării comportamentului Ńintă. nu va conştientiza consecinŃele negative ale comportamentelor de risc. aceasta implică faptul că aceasta nu se va gândi la schimbarea stiului de viaŃă. Stadiul de contemplare se caracterizează printr-o ambivalenŃă cu privire la dorinŃa de schimbare. În acest scop pot fi utilizate tehnici cognitiv-comportamentale. Progresul de-a lungul stadiilor este atins prin diferite procese de schimbare. IntervenŃiile psihologice se vor focaliza pe planificarea modificăriilor comportamentale şi recompensarea eforturilor de schimbare. MenŃinerea comportamentului şi prevenirea recăderilor constituie stadiile finale în cadrul procesului de modificare comportamentală. se vor căuta soluŃii pentru depăşirea barierelor percepute. Dacă persoana se află în stadiul de pre-contemplare. controlul stimulilor. convingeri despre tratament). evaluând costurile şi beneficiile implicate. respectiv prin ceea ce face o persoană pentru a-şi modifica comportamentele. controlul stimulilor. Stadiul acŃiunii presupune modificarea efectivă a comportamentului. o persoană care a decis să îşi schimbe dieta nesănătoasă. De asemenea pot fi utilizate şi tehnici cognitive precum refraiming-ul care ajută la perceperea dificultăŃilor întâmpinate ca pe o sursă de informaŃie pentru perfecŃionarea strategiilor de schimbare şi nu ca pe o barieră în calea acesteia. Primele două stadii (pre-contemplarea şi contemplarea) sunt cognitive deoarece persoanele aflate în aceste stadii „se gândesc” doar la modificarea comportamentală. adică a comportamentelor de risc. efort. Perspectiva schimbării stilului de viaŃă determină o supra-apreciere a costurilor schimbării (ex. planificarea şi utilizarea suportului social disponibil. nu va considera că aceste consecinŃe „se aplică” şi propriei persoane sau va simŃi că nu deŃine controlul asupra modificării comportamentelor. recidivele sunt posibile şi normale. Ce crezi că te-a ajutat în acest sens?”) şi vor fi recompensate modificările comportamentale realizate. Modelul stadiilor schimbării este considerat în literatura de specialitate ca fiind util pentru elaborarea intervenŃiilor de modificare comportamentală. tehnica jurnalului). fiind totodată 55 . Prochaska (1994) descrie stadiile schimbării ca fiind integrate într-un continuum cognitiv-comportamental. etc). timp.

Consilierul empatic urmăreşte să adreseze preocupările clientului. comprehenisbile şi (din perspectiva pacientului) valide. urmăreşte cinci principii de bază. Scopul acestuia este să reducă ambivalenŃa referitoare la comportamentul în cauză şi să motiveze persoanele pentru a acŃiona în direcŃia schimbării. Mai mult. disponibilitatea pentru schimbare a clientului. menŃinere acŃiune pregătire contemplare precontemplare Fig. Dezvoltarea discrepanŃei.şi oportunităŃi de învăŃare. Strategiile interviului motivaŃional sunt mai degrabă persuasive decât coercitive. mai mult suportive decât argumentative. Exprimarea empatiei. mai degrabă decât pe eşec. Miller (1983) a descris această ca şi „disonanŃă cognitivă”. acesta a fost preluat şi utilizat de către Miller şi Rollnick (1991) în conceperea unei strategii de pregătire a persoanelor pentru schimbarea comportamentelor de risc. utilizând. Consilierul va încuraja pacientul în eforturile sale de a modificare comportamentală şi îl va ajuta să se focalizeze pe progresele înregistrate. pornind de la premisa că acestea sunt justificabile. Interviul motivaŃional (IM) este o metodă particulară de a-i ajuta pe oameni să recunoască faptul că se confruntă cu o problemă şi să acŃioneze pentru rezolvarea problemelor prezente şi viitoare. şi anume: 1. Un alt aspect important implică clarificarea scopurilor importante pentru client şi explorarea consecinŃelor comportamentului prezent.1 Modelul stadiilor schimbării Temă de reflecŃie nr. preponderent modelul stadiile schimbării propus de autorii sus-menŃionaŃi. într-o primă etapă. 4. 3 Care sunt avantajele dar şi punctele slabe ale modelului stadiilor schimbării? SchiŃaŃi un program de promovare a exerciŃiului fizic în care să descrieŃi activităŃi specifice pentru fiecare stadiu Modelul stadiilor schimbării poate constitui un cadru util pentru proiectarea unor programe de prevenŃie a comportamentelor de risc. împrumutând conceptul lui Festinger. care intră în conflict cu scopurile sale. 56 . Consilierul evaluează. Acest lucru se poate realiza conştientizând clientul referitor la costurile comportamentului său. În continuare IM. strategie pe care au denumit-o interviu motivaŃional. 2.

Modelul mai poartă şi numele „Modelul celor “8P” de la descrierea modului în care informaŃiile trebuie să fie transmise către public: • Pervaziv • Popular • Personal • Participativ • Pasionant • Practic • Persuasiv • Profitabil Temă de reflecŃie nr. Astfel. FormulaŃi în două fraze un mesaj de sănătate care să respecte cât mai mult dintre principiile FormulaŃi în două fraze un mesaj de sănătate care să respecte cât mai mult dintre principiile cuprinse în modelul celor 8P (identificaŃi componentele atinse). 4. în domeniul sănătăŃii. Aceasta necesită o înŃelegere în detaliu a problemelor sociale care afectează viaŃa pacientului. Acest tip de diagnostic vizează mai ales identificarea şi evaluarea problemelor sociale (ex. Faza „Precede (Diagnostichează)” implica 5 tipuri de diagnostic: 1. Diagnostic epidemiologic. EducaŃia adecvată în domeniul sănătăŃii e considerată a fi tratament pentru o problemă diagnosticată corespunzător în populaŃia Ńintă. Clientul este responsabil pentru alegerea şi înfăptuirea schimbării şi că există mai multe abordări alternative care îl pot ajuta să-şi îndeplinească scopurile propuse.3. Modelul „Diagnostichează/AcŃionează”. Oferă date despre incidenta si prevalenta boli/bolilor si despre cauzele majore de mortalitate şi morbiditate. 1983). Managementul rezistenŃei. Apărarea rigidă a unei poziŃii are drept consecinŃă activarea unui comportament opus şi defensiv din partea celuilalt. sunt de factură voluntară.Acest principiu se bazează pe ideea conform căreia argumentarea directă tinde să dea naştere la rezistenŃă din partea oamenilor. discriminare si excludere sociala. Are ca principiu fundamental ideea că schimbările comportamentale de durată. Un scop important al MI este evitarea consolidării sau activării rezistenŃei clientului. pe care le pune într-o nouă perspectivă. 4. consumatorului. Dezvoltarea autoeficacităŃii. astfel încât să creeze încă o premisă pentru schimbare (ex: Clientul:” Nu beau chiar atât de mult”. Aceste date (care de multe ori exista la nivel unor institutiii abilitate sa le colecteze) pot facilita evidenŃierea unor legături între problemele de sănătate publică şi calitatea vieŃii şi duc la stabilirea unor priorităŃi de sănătate care să se constituie în repere ale dezvoltării 57 . Un model integralist de interventie si promovare a sanatatii este modelul Diagnostichează-Actionează. Se recunoaşte faptul că insuflarea încrederii şi a speranŃei este un factor de motivare puternică. Modelul descrie opt condiŃii prin care mesajele despre sănătate devin eficiente. Evitarea argumentării. etc) cu impact asupra unei populaŃii Ńintă. elaborat de Green si Kreuter in 1991 (vezi figura de mai jos). schimbarea în cunoştinŃe şi practici de sănătate e direct relaŃionată cu participarea activă a individului. Consilierul:”Consideri că testul nu a fost efectuat corect. Consilierul utilizează afirmaŃiile clientului. Diagnostic social.Modelul lui Green& Kreuter (1997) este un cadru de referinŃă pentru evaluarea şi dezvoltarea sistematică a programelor de educaŃie pentru sănătate. nivel de saracie. elevului sau comunităŃii care pot constitui grupul Ńintă a unui proiect de prevenŃie/ intervenŃie. Teoria difuzării informaŃiei şi comunicării (Rogers. sau nu s-a calculat bine”) 5. 2.

sistem medical). 5. 3. fumat. administrative şi de reglementare a unor comportamente/factori/situatii de risc sau de protectie (ex. oferirea de abonamente gratuite la baze sportive pentru tineri. Implementarea programului 7. sedentarism. abuz de alcool. precum şi modul în care intervenŃiile trebuie modificate pentru a-şi atinge scopurile şi obiectivele propuse. Evaluarea procesului 8. etc. 4.programelor de sănătate şi fac posibliă delimitarea responsabilităŃii între profesioniştii implicaŃi şi organizaŃii. discuŃii publice de conştientizare a populaŃiei) la nivelul organizatiilor. interzicerea alimentelor fast-food in scoli. Evaluarea impactului 9. Aceleaşi informaŃii furnizează criterii de evaluare a succesului intervenŃiei desfăşurate în cea de-a doua etapă. Evaluarea resurselor În practică. favorizanŃi şi de menŃinere din care vor fi selectaŃi acei factori care urmează să fie supuşi modificării şi care vor rezulta în schimbări comportamentale. 4.) care există şi care eventual trebuie adresate înainte de implementarea propriuzisă a programului. fazele „Diagnostichează” şi „AcŃionează” funcŃionează într-o ciclicitate permanentă. Acestea vizează intervenŃii manageriale şi economice. Se identifică astfel factori precum cei predispozanŃi. InformaŃiile adunate în faza de diagnostic ghidează intervenŃia în etapa acŃiunii propriu-zise. Fig. la rândul său încă 4 etape. etc. seminare de educaŃie pentru sănătate. Diagnosticul educaŃional/organizational evaluează cauzele comportamentelor identificate în etapa nr 3 (adică în ce măsură au existat/există campanii de informare-educare. 6. Diagnosticul comportamental şi de mediu are drept scop identificarea sistematică a practicilor de sănătate (ex.) şi a altor factori care pot avea legătură cu probleme de sănătate (ex: factori climaterici. necesare creării unor medii sociale care să faciliteze stiluri de viaŃă sănătoase. Diagnosticul politicilor publice relevante pentru sănătate se focalizează pe identificarea dimensiunii legislative. O componentă importantă este şi stabilirea măsurii în care fiecare comportament poate fi schimbat precum şi a importanŃei sale relative.. Aceasta permite alegerea unor comportamente care vor deveni Ńinta unor intervenŃii educaŃionale specifice.3 Modelul „Diagnostichează/AcŃionează” 58 . Faza „Procede (AcŃionează)” implică.

Principii şi tipuri de prevenŃie ale comportamentelor de risc Programele de promovare a sănătăŃii vor viza reducerea comportamentelor de risc. Tabelul de mai jos sintetizează principalele aspecte care trebuie avute în vedere atunci când realizăm programe de promovare a sănătăŃii: Tabelul 1. Mesajele de sănătate trebuie să fie specifice şi să informeze referitor la unde. a comportamentului alimentar şi sexual deficitar şi vor încuraja practicarea comportamentelor protective (exerciŃiul fizic. Niveluri multiple 59 . 5 DaŃi exemple de contexte şi de actori care pot dezvolta programe după modelul propus de Green şi Kreuter. consumului de alcool şi droguri. să integreze activităŃi care contracarează scăderea stării de bine care însoŃeşte schimbarea. Stabilirea unor scopuri realiste şi modelarea procesului schimbării 4. relaxare. Găsirea cadrului adecvat 3. Valoare intrinsecă 5. Este nevoie de intervenŃii particularizate pentru fiecare etapă. ParticularizaŃi la cazul consumului de alcool. iniŃierea.Temă de reflecŃie nr. etc…). InformaŃii clare şi valide 6. Programele de schimbare comportamentală ar trebui să fie accesibile tuturor categoriilor de populaŃie. Există o probabiltate mai mare ca indivizii să persiste în activităŃi pe care le consideră plăcute şi interesante. inclusiv al legislaŃiei şi regulamentelor 2. Schimbarea comportamentală va trebui susŃinută de modificări în mediul de viaŃă proximal şi distal al individului. Scopul intervenŃiei ar trebui să fie apropiat de comportamentul actual însă permite accesul la celelalte etape ale schimbării. cum şi când să acŃioneze Oferirea mai multor alternative de schimbare comportamentală are mai multe şanse de reuşită. Principii ale promovării sănătăŃii (Odgen. Programele trebuie să fie atractive. Schimbarea comportamentală are loc în etape 3 Descrierea principiului Schimbarea comportamentului este un proces dinamic caracterizat de cel puŃin etape: decizia. respectiv a fumatului. Schimbările mici au mai mari şanse de a fi eficiente. 2007): Principiu 1. menŃinerea şi generalizarea noului comportament. Varietate 7.

şcolilor. înainte ca orice disfuncŃie sau tulburare să se manifeste). Programele de prevenŃie trebuie adaptate la tipul şi nivelul de intervenŃie. abuzatori) • Individual Tipuri de programe de prevenŃie: • Primară (vizează intervenŃii la nivel populaŃional. totodată vor fi adaptate în funcŃie de nivelul şi tipul programului de prevenŃie. Astfel. Boli/disfuncŃii diferite au factori de risc similari 4. Programele de prevenŃie trebuie să încorporeze datele cercetărilor din domeniu 9. 60 . Beneficiarii ar trebui implicaŃi în dezvoltarea. IndependenŃă 11. Sustenabilitatea intervenŃiilor ReŃelele sociale existente au rol major în stilul de viaŃă al indivizilor. AcŃiunile de combatere a factorilor de risc trebuie să fie iniŃiate înaintea instalării disfuncŃiilor/bolii 8. implementarea şi diseminarea programului. Tulburările clinice sunt determinate de relaŃii complexe cu factorii de risc 2. intervenŃia nu ar trebui implementată la un singur moment. soldaŃi. În proiectarea programelor de prevenŃie trebuie să Ńinem cont de câteva aspecte 1. ci ar trebui concepută pe un continuum Programele de prevenŃie trebuie să respecte anumite principii care. Nivele de realizare a programelor de prevenŃie: • Guvernamental (măsuri legislative şi politici sanitare) • Comunitar (măsuri la nivelul unui judeŃ. ImportanŃa factorilor de risc diferă în funcŃie de stadiul de dezvoltare a persoanei 5. Utilizarea reŃelelor sociale 9. MenŃinerea schimbării comportamentale necesită intervenŃii continue. DependenŃa de un loc particular sau de o anumită persoană reduce capacitatea individului de a continua comportamentul sanogen. organizaŃiilor profesionale) • Grup (adolescenŃi. Promovarea factorilor de protecŃie diminuează efectul factorilor de risc 6.8. oraş. cartier) • OrganizaŃional (măsuri la nivelul instituŃiilor. Alegere şi scopuri personale 10. Expunerea la mai mulŃi factori are efecte cumulative şi interactive 3. Schimbările comportamentale individuale ar trebui secondate de schimbări sociale şi acŃiuni comunitare Indivizii care ajung singuri la concluzia că este dezirabil să-şi schimbe comportamentul. PrevenŃia eficientă solicită intervenŃii coordonate în domenii diferite 7. prizonieri. persistă în schimbare. intervenŃiile ar trebui să pornească de la scopurile individului sau să descrie un proces de adoptare a unor scopuri personale. Programele de prevenŃie trebuie să vizeze în aceeaşi măsura efectele de scurtă durată cât şi cele de lungă durată 10. Astfel.

practicarea sportului are ca şi consecinŃe pe termen lung îmbunătăŃirea stării de bine fizice şi psihice. datorită factorilor care menŃin comportamentul şi necesită realizarea unui plan de modificare de lungă durată. Taylor.Secundară (urmăreşte identificarea grupurilor. putem afirma că educaŃia pentru sănătate implică mai multe etape : 1. în scopul producerii plăcerii sau evitării disconfortului fizic şi emoŃional. Aspectele de care s-a Ńinut cont în proiectarea programului 4. DescrieŃi programul pe scurt şi menŃionaŃi: Nivelul la care se desfăşoară. Acest lucru face mai dificilă focalizarea pe aceste consecinŃe de lungă durată. c) Multe dintre comportamentele de risc au mai multe consecinŃe pozitive imediate decât comportamentele sănătoase. AdicŃiile. radio. situaŃiilor de risc şi acŃionarea asupra lor în scopul reducerii riscului de apariŃiei a bolii). prin abordarea factorilor de risc la persoanele bolnav. fără a lua în considerare consecinŃele negative pe termen lung. Conştientizare (a faptului că anumite comportamente reprezintă un risc pentru sănătate) 2. DependenŃa de substanŃe se referă la o utilizare repetitivă a unor substanŃe psihoactive. iar consecinŃele nepracticării exerciŃiului fizic – starea fizică şi psihică înrăutăŃită – nu se materializează decât foarte târziu. În concluzie vă prezentăm câteva dintre cele mai importante dificultăŃi ale programelor de educaŃie a unui stil de viaŃă sănătos (Sarafino. • Temă de reflecŃie nr. ziare. MenŃinere (a comportamentelor sanogene) 7. • TerŃiară (se realizează de obicei în mediul clinic. Rolul prevenŃiei în acest caz este esenŃial. Principiile promovării sănătăŃii pe care le respectă şi cele pe care le încalcă. Prozelitism (convingerea altor persoane de beneficiile adoptării comportamentelor sanagene). în scopul preveni recăderilor şi cronicizării bolii şi a unei recuperări mai rapide. multe persoane optează pentru comportamentul care îi oferă recompensa pozitivă imediată. cum ar fi fumatul sau consumul de alcool şi droguri sunt foarte greu de modificat şi solicită din partea persoanei şi a familiei foarte mult efort consecvent în timp. Atitudine (schimbarea atitudini de acceptare a comportamentelor de risc) 4. Procesul de modificare a unui comportament de risc (chiar dacă nu este o adicŃie) este un proces îndelungat. 1998. Tipul de program. 6 AlegeŃi un exemplu de program de prevenŃie promovat pe unul din canalele media (TV. Conştientizarea elevilor privind consecinŃele complexe ale comportamentelor şi evitarea moralizării şi etichetării lor este esenŃială în procesul de formare a unor atitudini pozitive faŃă de un stil de viaŃă sănătos. internet etc). De exemplu. DependenŃa de substanŃe comportă trei aspecte importante: 61 . Comportament (practicarea comportamentelor sanogene) 6. Sintetizand. Considerente generale Adoptarea unor comportamente de risc poate duce uneori la dependenŃă. Ca urmare. 1999): a) ConsecinŃele pozitive ale comportamentelor sănătoase apar după intervale de timp mari.3 DependenŃa de substanŃe. CunoştinŃe (oferirea de informaŃii despre comportamentele de risc) 3. b) Comportamentele de risc sunt foarte greu de schimbat. Persuasiune (informaŃii şi mesaje pe diferite canale şi în momente diferite pentru a menŃine atitudinea de respingere a comportamentelor de risc şi de adoptare a măsurilor de schimbare de comportament) 5.

tranchilizante. „are un simŃ moral slab”. în care elevul consumă substanŃa la diversele întâlniri cu colegii. ele dovedesc dificultatea explicării unor concepte în absenŃa apelului la concepte înrudite şi fără a 62 . „orice substanŃă de tip medical” Aceste definiŃii sunt indicative pentru relaŃia dintre terminologie şi teorie.1) substanŃa controlează comportamentul consumatorului prin nevoia de autoadministrare în mod repetat. „are un comportament adictiv” „are toleranŃă crescută la drog şi simptome de sevraj” • adicŃia: „nevoie de drog”. dependenŃa de substanŃe se caracterizează prin modificări negative comportamentale. Persoana nu mai este liberă. droguri. în care elevul obişnuieşte să consume alcool. afective. • consum regulat. alcool sau droguri parcurge mai multe etape până se produce ca atare. „utilizează mecanisme de coping dezadaptative”. modele biomedicale. tutun în multe situaŃii şi căutarea acestor situaŃii devine în sine un scop. De exemplu: • dependentul: persoană care „nu are control asupra propriului comportament”. 3) acŃionează ca o întărire (ca un stimul recompensă) ce susŃine dorinŃa persoanei de a continua să consume substanŃa. cum ar fi de exemplu: • dependenŃa de internet • dependenŃa de jocuri de noroc • dependenŃa de relaŃii interpersonale nesănătoase DependenŃa de tutun. sugerează un model moral. Etapele consumului de substanŃe sunt: • consumul experimental. care pronesc de la considerentul că orice comportament adictiv este achiziŃionat potrivit regulilor învăŃării sociale. este faza în care întregul comportament este controlat de nevoia organismului de a fuma sau consuma alcool sau droguri. Există însă şi alte tipuri de dependenŃă. adolescenŃii şi tinerii pot deveni dependenŃi atât de nicotină cât şi de alcool şi droguri. ba mai mult. somnifere) Toate aceste categorii enunŃate formează aşa numita dependenŃă de substanŃe. dependenŃa: „ simptome psihologice şi fiziologice de sevraj” • drog: „substanŃă adictivă”. în care elevul consumă substanŃa din curiozitate (ex. concepte precum „control”. ilustrează natura tautologică a acestor definiŃii. care consideră adicŃia o boală şi modele ale învăŃării sociale. la o petrecere). Totodată. • consum devenit preocupare. începând cu modelele morale care consideră dependenŃa un rezultat al slăbiciunii individului şi a lipsei de sentiment moral. prietenii. În consecinŃă. Multitudinea termenilor care există şi care sunt utilizaŃi referitor la comportamente precum fumatul sau consumul de alcool sunt o expresie a acestei diversităŃi de perspective teoretice diferite. „ utilizarea unor substanŃe care dau dependenŃă fiziologică şi psihologică”. „sevraj” şi „toleranŃă” sunt ilustrative pentru modelul biomedical al dependenŃei. • dependenŃa. gândirii şi percepŃiei. Este important de specificat faptul că la fel ca şi adulŃii. mentale şi de sănătate. 2) substanŃa afectează sistemul nervos central prin modificarea funcŃionării normale a creierului. DependenŃa este de mai multe tipuri: • dependenŃa de nicotină • dependenŃa de alcool • dependenŃa de droguri • dependenŃa de medicamente (ex. este controlată de substanŃă Majoritatea modelelor şi teoriilor au fost dezvoltate pentru a explica fenomenul dependenŃei de substanŃe. „substanŃă care cauzează dependenŃă”. iar „mecanisme de coping dezadaptative” sunt ilustrative pentru perspectiva învăŃării sociale. Aceste modificări au ca şi efecte schimbări ale stărilor emoŃionale. Concepte precum „slăbiciune morală”. De exemplu.

risca o definire tautologică a acestora. în continuare. 2007): 63 . Prezentăm. ideile fundamentale ale acestor teorii: Modelul moral: • Abuzul şi adicŃia sunt consecinŃe ale deciziilor proprii. individul având întreaga responsabilitate pentru ele • DependeŃa e un comportament ce trebuie pedepsit (asumarea responsabilităŃii individuale) şi nu tratat (negarea responsabilităŃii) Modelul biomedical: • DependenŃa este o entitate distinctă (fie eşti dependent. Principalele întrebări care au fost ridicate în ceea ce priveşte comportamentele adictive. operantă. învăŃare vicariantă) • DependenŃa este reversibilă • Comportamentele adictive se situează pe un continuum şi nu sunt cateogriale • Tratamentul constă în abstinenŃa totală şi în reînvăŃarea unor pattern-uri comportamentale dezirabile care să le înlocuiască pe cele adictive Un model integrativ de explicare şi intervenŃie în cazul comportamentelor adictive este ilustrat în figura de mai jos (după Odgen. în vreme ce alŃii simt nevoia să fumeze dimineaŃa la prima oră? • E posibil ca un alcoolic să revină la băut ocazional? • Sunt moştenite adicŃiile? La aceste întrebări au încercat să răspundă principalele teorii ale comportamentului adictiv. fie nu) • DependenŃa este o boală • Focalizarea pe individ ca sursă a problemei • DependenŃa este ireversibilă • Se pune accentul pe procesul de tratament • AbistinenŃa totală este principala formă de tratament Perspectiva învăŃării sociale: • Comportamentele adictive sunt obiceiuri dobândite potrivit regulilor învăŃării sociale (condiŃionare clasică. le includ şi pe următoarele: • Care sunt factorii care determină iniŃierea fumatului? • Cum ajunge să fie consumul de alcool o problemă? • De ce unii indivizi pot să fumeze doar ocazional.

Un studiu realizat pe un număr de 895 de adolescenŃi referitor la atitudinile şi convingerile despre fumat a subliniat insuficienta informare despre prevalenŃa şi riscurile acestui comportament. Astfel.1. • au considerat că sunt mai puŃin expuşi riscurilor la bolile asociate fumatului. Fumatul şi dependenŃa de nicotină Fumatul este unul dintre cele mai controversate comportamente nesănătoase. Întrebarea care se impune este în ce măsură aceşti tineri deŃin informaŃii pertinente şi suficiente referitoare la comportamentul de fumător şi la riscurile pe care le implică. că oamenii sunt bine informaŃi în momentul în care încep să fumeze şi. 4.CREDINłE: •Vulnerabilitate •Gravitate •Costuri •Beneficii •expectanŃe INTERVENłII CLINICE: •Perspectiva biomedicală •Perspectiva învăŃării sociale INIłIERE MNEłINERE RENUNłAREA CA PROCES: •Precontemplare •Contemplare •AcŃiune •MenŃinere RECĂDERE FACTORI SOCIALI: •Comportament parental •CredinŃe parentale •Presiunea anturajului INTERVENłII DE SELF-HELP SĂNĂTATE PUBLICĂ: •Sfatul medicului •IntervenŃii la locul de muncă •Abordări comunitare •Politici guvernamentale PREVENIREA RECĂDERII: •Coping •ExpectanŃe •Atribuiri Figura 1. Totuşi. Multă vreme s-a considerat că decizia de a fuma reprezintă o alegere în cunoştinŃă de cauză. implicit.2. adolescenŃii: • au supraestimat numărul adulŃilor şi al adolescenŃilor care fumează. socială) abordarea dependenŃei?. DaŃi exemple de tipuri de intervenŃii posibile pentru fiecare. Stadiile consumului de substanŃe Temă de reflecŃie nr. 64 . 7 Cum influenŃează cele trei perspective (morală. studiile arată că 95% dintre fumători încep să fumeze înaintea vârstei de 20 de ani. • au subestimat ponderea persoanelor care au atitudini negative faŃă de fumat. îşi asumă responsabilitatea acestui comportament şi a consecinŃelor lui. biomedicală.

IntervenŃiile anti-fumat trebuie să descurajeze funcŃia socială a fumatului şi să încurajeze formarea altor norme sociale. • încetinirea activităŃii musculare şi a reflexelor. boli cardiovasculare. afectează sănătatea în diverse moduri. Când o persoană fumează. • ajunge la creier în 7 secunde de la inhalare. Industria tutunului. promovează imaginea fumătorului rebel. Fumatul începe de obicei la o vârstă timpurie. şi (c) la cei care intenŃionau să înceapă să fumeze în viitorul apropiat. Unul dintre cele mai importante mesaje pe care trebuie să le transmită campaniile anti-fumat este cel legat de valoarea unui stil de viaŃă sănătos fără fumat care are ca şi consecinŃe atractivitatea fizică. Fumatul determină dependenŃa de nicotină aşa cum poŃi fi dependent de alcool sau alte droguri. Nicotina este un drog care se află în tutun şi care are multe efecte negative asupra organismului. ficat. Dintre factorii de ordin social asociaŃi cu fumatul. atât la nivelul şcolii cât şi la nivelul societăŃii. • creşte probabilitatea de a se forma “dopuri” în sânge – ceea ce poate duce la infarct miocardic. Una din substanŃele inhalate odată cu fumul de Ńigară este nicotina. vezi fişa 24 din anexe). prin substanŃele pe care le conŃine fumul de Ńigară. cel mai semnificativ este imaginea celui care fumează. sociabilitatea şi persuasiunea . Fumatul este un comportament complex manifestat cu predilecŃie în situaŃii sociale şi astfel poate avea rolul unui “cod semiotic” prin care grupul se diferenŃiază de alte grupuri sociale. inclusiv nefumătorilor (fumatul pasiv). pancreasului. de la faza de experimentare la faza de dependenŃă şi de formare a unei atitudini pozitive faŃă de fumat. • forŃează organismul să consume mai mult oxigen. AdolescenŃii ajung să considere fumatul un comportament ce corespunde acestei imagini. cauzând: cancer (al plămânilor. liber. Fumatul este un comportament care se dezvoltă treptat. Modificarea acestei imagini este obiectivul fundamental al campaniilor anti-fumat. buzelor. • dificultăŃi de învăŃare. Acesta conŃine aproximativ 4000 de substanŃe chimice. • încetinirea reacŃiilor. 65 .PrevalenŃa acestor convingeri eronate era mult mai mare la adolescenŃii: (a) care începuseră deja să fumeze. incluzând dependenŃa. (b) la cei care aveau prieteni sau membri ai familiei care fumau. infarct miocardic. Efectele nicotinei asupra organismului: • creşterea ratei pulsului şi a respiraŃiei. • modificări ale dispoziŃiei afective. Factorii care influenŃează fumatul Grupul de apartenenŃă joacă un rol important în formarea unor norme pozitive faŃă de fumat. nicotina… • ajunge rapid în sânge prin plămâni. Efectele asupra creierului: • tulburări atenŃionale. Multe sondaje relevă faptul că mai mult de 15% dintre adolescenŃii cu vârsta cuprinsă între 12-18 ani fumează regulat şi se consideră fumători. pancreas. Fumatul. prin reclamele şi campaniile publicitare realizate. rinichilor sau creierului). dintre care 40 sunt cancerigene. probleme cu sarcina (femeile care fumează au un risc crescut de a avea copii bolnavi) (pentru identificarea efectelor fumatului asupra organismului. ceea ce face mai dificilă funcŃionarea inimii.norme importante pentru tineri. boli pulmonare. influenŃează sistemul nervos într-un mod negativ şi produce grave probleme de sănătate. Efectele fumatului asupra organismului Fumul de Ńigară este dăunător tuturor celor care îl inspiră. matur şi puternic. • ajunge în alte organe – rinichi.

• Vei economisi zilnic o sumă importantă de bani pe care poŃi să-i foloseşti în alte scopuri.Convingeri eronate ale adolescenŃilor despre fumat Există o serie de erori de gândire ale adolescenŃilor relative la fumat.”). ce conservă şi întăresc comportamentul de fumător (pentru evaluarea convingerilor elevilor despre fumat.” • “Fumatul te face să te simŃi bine. precum şi sensibilitatea la bolile infecŃioase. Un exemplu este evidenŃierea beneficiilor renunŃării la fumat relevante pentru elevi. Indiferent dacă este sub formă de bere. Fumatul este un comportament care are o anumită funcŃie. • RespiraŃia. emoŃională şi comportamentală. Unul dintre principiile formării unui comportament este cel legat de funcŃia imediată a întăririlor. Utilizarea lui a dus însă adesea la abuz. MenŃionăm câteva din ele: • “Fumatul te face atractiv. • dezvoltarea unor comportamente alternative. nu fumez. • Dantura şi degetele tale nu vor mai fi îngălbenite. Oamenii au început să producă diferite tipuri de alcool. Alcoolul este un drog puternic. Aceste erori funcŃionează frecvent asemenea unor scheme cognitive dezadaptative. nu-Ńi face nici un rău. 66 .” Una dintre cele mai frecvente greşeli ale programelor de prevenŃie tradiŃionale ale fumatului este focalizarea unidirecŃională pe evidenŃierea consecinŃelor de lungă durată ale fumatului. cum ar fi aspectele legate de sănătate şi boală. În consecinŃă. PrevenŃia fumatului activ şi pasiv are ca şi componente: • informaŃii privind consecinŃe sociale şi de sănătate. este mai eficient să focalizăm prevenŃia şi formarea comportamentelor pozitive pentru sănătate prin analiza şi conştientizarea elevilor asupra consecinŃelor imediate ale fumatului. Studiile arată că mesajul “Fumatul dăunează grav sănătăŃii” nu are eficacitatea pe care şi-o doreau iniŃial cei care au dezvoltat acest mod de prevenŃie. Astfel că evidenŃierea consecinŃelor de lungă durată asupra sănătăŃii a fumatului nu este suficient de relevantă pentru formarea unui comportament alternativ acestuia. de scurtă durată şi de lungă durată ale fumatului.” • “Tutunul nu este un drog.” • “Fumatul te face independent şi mai matur. adesea incurabile. • ÎŃi vei prelungi durata de viaŃă. Aceste mesaje pot fi: • Vei dobândi o formă fizică mai bună. uităm că alcoolul este un drog cu efecte similare drogurilor interzise. băuturile alcoolice sunt substanŃe chimice care afectează activitatea mentală. hainele tale nu vor mai emana mirosul neplăcut de tutun. de gândire critică şi de management al stresului. • discutarea şi analizarea rolului influenŃei grupului. a familiei şi a mass-mediei în formarea şi menŃinerea atitudinilor faŃă de fumat. • dezvoltarea deprinderilor de comunicare.2. asertivitate şi de a face faŃă presiunii grupului (deprinderea de a spune NU. Pentru ca un comportament să se formeze este important să fie întărit la intervale scurte de timp. • dezvoltarea abilităŃilor de luare a deciziilor. • EviŃi riscul contractării unor boli grave.2 Alcoolul şi dependenŃa de alcool Deşi alcoolul a apărut iniŃial din motive practice (înlocuirea apei de băut impure. “Nu mulŃumesc. 4.) utilizarea lui s-a schimbat ulterior. vin sau lichior. părul. iar consumul de alcool a devenit parte din cultura europeană. Deoarece băuturile alcoolice sunt atât de comune şi accesibile în cultura noastră. vezi şi fişa 21 de la anexe). prin creşterea rezistenŃei organismului. oficierea unor ceremonii religioase etc. • formarea unor valori şi atitudini pozitive faŃă de un stil de viaŃă sănătos.

Consumul de alcool devine deci un comportament format pe baza învăŃării sociale. boli psihice. adolescenŃii tind să considere că relaŃiile sociale sunt facilitate şi favorizate de acest comportament prin faptul că alcoolul îi determină să devină mai volubili şi mai lipsiŃi de inhibiŃii. Ca şi consecinŃe ale acestora. În plus. oamenii care beau sunt veseli. te face să te simŃi bine. conducătorii implicaŃi în accidente au consumat ocazional alcool. prietenii. Alcoolul este o substanŃă toxică. Un alt mecanism al consumului de alcool este utilizarea acestuia pentru rezolvarea situaŃiilor de criză pentru care tânărul nu şi-a dezvoltat abilităŃile necesare. Este o boală cronică. • AdolescenŃii continuă să consume alcool mai ales datorită influenŃei grupului. privind la cei maturi. Unul dintre programele cu eficienŃă ridicată în recuperare dezvoltat şi în Ńara noastră este cel al AsociaŃiei Alcoolicilor Anonimi (AA) ce oferă materiale informative şi servicii de consiliere şi terapie pentru persoanele dependente (adolescenŃi şi adulŃi) şi pentru familiile acestora. care are ca şi consecinŃe: ciroza. că a consuma alcool este ceva plăcut. OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii consideră alcoolismul o boală. emoŃional şi comportamental. utilizaŃi fişa 24 din anexe). O treime din accidentele mortale sunt legate de consumul de alcool. Efectele consumului de alcool asupra tinerilor 1. cu atât acesta va produce mai multe modificări la nivel cognitiv. 2. ceea ce poate duce la comportamente agresive şi violenŃă. Mesajul transmis tinerilor trebuie să fie: “Un singur raport sexual neprotejat te poate contamina cu virusul HIV (SIDA) sau cu alte boli cu transmitere sexuală. Sub influenŃa consumului de alcool poŃi interpreta greşit o remarcă sau un gest. Consumul de alcool. În această etapă se consolidează comportamentul lor de consum de alcool. Alcoolul devine astfel un risc din ce în ce mai mare pentru că poate fi acceptat şi încurajat de către cei din anturaj şi cel puŃin temporar îi poate face să pară şi să se simtă mai mari. ulcer. Una dintre cele mai grave consecinŃe ale consumului de alcool este alcoolismul. progresivă şi potenŃial fatală prin consumul necontrolat de alcool. Efectele imediate ale consumului de alcool sunt o uşoară relaxare. afecŃiuni fatale ale creierului (pentru identificarea de către elevi a efectelor alcoolului asupra organismului. modele personale. Cu cât este consumat mai mult alcool. boli cardiace. PrevenŃia consumului de alcool are ca şi componente: 67 . Curiozitatea şi dorinŃa de a imita adulŃii îi determină pe mulŃi copii să încerce să consume la rândul lor alcool. Există o serie de instituŃii şi asociaŃii care au ca obiectiv recuperarea tinerilor şi adulŃilor dependenŃi de alcool. celebrităŃi.” 3. mii de persoane sunt rănite grav în fiecare an. Consumul de alcool duce la violenŃă şi agresivitate. adolescenŃii învaŃă astfel că a consuma alcool face parte dintr-un proces natural în urma căruia devii mai “sociabil” şi mai “matur". cum ar fi membrii familiei. Alcoolismul nu este o problemă de imoralitate sau de caracter slab. Abuzul de alcool este cauza celor mai multe accidente de maşină în care sunt implicaŃi tinerii.IniŃierea comportamentului de a consuma alcool se realizează prin învăŃare socială – copiii şi adolescenŃii învaŃă. cancer. râd şi se simt bine. Efectele alcoolului Există două tipuri de efecte ale consumului de băuturi alcoolice: efectele de scurtă durată şi efectele pe termen lung. (“A bea este ceva interesant. ÎnvăŃarea socială a consumului de alcool presupune următoarele dimensiuni: • ÎnvăŃarea acestui comportament se realizează prin observarea comportamentelor unor persoane importante pentru copil sau adolescent. chiar şi în cantităŃi moderate creşte foarte mult riscul de a avea raporturi sexuale neprotejate. să fii vesel) • ÎnvăŃarea socială presupune şi formarea unor atitudini pozitive faŃă de efectele alcoolului. În 85% din cazuri. Consumul de alcool în cantităŃi mari şi pe o perioadă îndelungată poate duce la tulburări somatice şi psihologice grave. inhibiŃii mai reduse şi reacŃii mai lente. Alcoolicii sunt persoane bolnave care au nevoie de sprijin şi tratament.

încetinesc activitatea sistemului nervos central. inducând o stare pseudopsihotică cu iluzii şi halucinaŃii. • formarea unei imagini sociale . muzica.este important ca tânărul să înŃeleagă că primul pas în rezolvarea problemelor este recunoaşterea lor şi nu evitarea acestora prin consumul unor substanŃe.D.S. de aceea au nevoie de informaŃii corecte despre droguri şi de formarea unor atitudini adecvate faŃă de consumul de droguri. • droguri halucinogene sau psihedelice (L. anumite droguri dau dependenŃă după o singură doză. euforie şi comportament dezorientat.2. artele plastice.mulŃi tineri cred că dacă consumă droguri o singură dată nu vor deveni dependenŃi. Şcoala are un rol esenŃial în activitatea de prevenŃie. discutarea şi analizarea rolului influenŃei grupului. organizaŃiile nonguvernamentale şi cele guvernamentale. Tinerii care consumă aceste droguri simt nevoia de a se proteja de solicitările şi stimulările din mediu.un tânăr care consumă droguri crede că poate câştiga aprecierea şi respectul celorlalŃi. profesionale etc. percepŃiei şi comportamentului. Efectele posibile sunt: o percepŃie alterată a timpului şi distanŃei. sedative) – cunoscute şi sub numele de sedative. Efectele posibile sunt: vorbire neclară. Cei mai importanŃi factori care duc la formarea unor atitudini pozitive faŃă de droguri sunt: • curiozitatea .produc tulburări ale funcŃionării intelectuale. 4. formarea unor valori şi atitudini pozitive faŃă de un stil de viaŃă sănătos. cocaina) – accelerează funcŃionarea sistemului nervos central. şcoala. amfetamine. din sentimentul de neputinŃă în a face faŃă solicitărilor. dezvoltarea abilităŃilor de luare a deciziilor. produc o stare de relaxare şi induc somnul. de a evita confruntarea cu problemele.• • • • • • • informaŃii privind consecinŃele sociale şi de sănătate de scurtă şi de lungă durată ale consumului de alcool. de gândire critică şi de management al stresului. 68 . • rezolvarea problemelor . discutarea modului în care alcoolul poate diminua performanŃele şcolare. PrevenŃia consumului de droguri este un proces complex la care trebuie să participe întreaga societate. prin obiectivul ei de formare a unor elevi care pot lua decizii responsabile şi sănătoase. desfăşurarea de activităŃi de recreere sănătoase. • droguri de relaxare (tranchilizante. dar de cele mai multe ori este izolat de colegi şi prieteni şi creşte riscul de a se afla în situaŃii ridicole. Elevii sunt din ce în ce mai expuşi consumului de droguri. ecstasy.. comportament specific stării de ebrietate. a familiei şi a mass-mediei în formarea şi menŃinerea atitudinilor faŃă de alcool. Tinerii consumă aceste droguri din nevoia de senzaŃii tari. activităŃi de club. dar în realitate este greu să te opreşti. barbiturice. elevii. Consumul de droguri este deja o problemă majoră a învăŃământului românesc.3 Drogurile şi dependenŃa de droguri Drogul este o substanŃă a cărei utilizare creează dependenŃă fizică şi psihică şi tulburări grave ale activităŃii mentale. Tipurile de droguri • droguri de stimulare (cannabis. producând alertă şi excitabilitate. cum sunt: sportul. voluntariatul. dezvoltarea deprinderilor de asertivitate şi de a face faŃă presiunii grupului (deprinderea de a spune NU). dezorientare. familia. iar ca efect principal este deformarea imaginii realităŃii şi scăderea percepŃiei riscului. mescalina) .

a dificultăŃilor de relaŃionare şi comunicare. cele mai cunoscute fiind: • 69 . Oamenii pot avea convingeri total eronate fată de riscul implicării lor în consumul de substanŃe. ca de ex. consumul de droguri te controlează şi manipulează şi duce la pierderea libertăŃii de decizie. “ “Drogul te face să te simŃi liber!” “Numai indivizii slabi ajung dependenŃi de droguri!” “Drogurile sunt oferite numai de străini!” Mesajele transmise in programele de preventie a consumului de droguri.” “Consumul de alcool sau droguri îŃi rezolvă problemele. în realitate însă. • o stimă de sine scăzută .să fie la fel ca ceilalŃi din grup. unii tineri consumă droguri pentru că prietenii lor consumă şi ei droguri. trebuie să pună în evidenŃă efectele grave ale consumului de droguri: Profesorii-consilieri au responsabilitatea de a semnala comportamentele directe şi indirecte ale consumului de droguri şi a solicita ajutorul părinŃilor şi a specialiştilor în abordarea elevului care consumă droguri.” “Drogul te face să comunici mai uşor. Pot fi observate mai multe astfel de comportamente.un tânăr cu o stimă de sine scăzută poate consuma droguri pentru a se simŃi mai curajos.:“Consumul unui drog o singură dată nu are efecte negative.” “Eu nu pot deveni dependenŃi. • un răspuns la singurătate .unii tineri pot consuma droguri datorită problemelor pe care le au.presiunea grupului . Comportamentele indirecte nu înseamnă în mod obligatoriu consum de droguri dar pot să constituie semne de alarmă.” “Este uşor să te opreşti dacă doreşti. mai valoros sau mai interesant.

retras sau deprimat. • îşi asumă riscuri în timpul consumului de alcool sau droguri. • este “beat” sau “ameŃit” la şcoală. • rămâne corigent sau repetent. PrevenŃia consumului de droguri are ca şi componente: • informaŃii despre consecinŃele de sănătate şi sociale ale consumului de droguri. • pleacă de la şcoală pentru a consuma alcool sau droguri. lecturi). cum ar fi sexul neprotejat. • devine iritat şi necomunicativ când cineva îi pune întrebări despre consumul de alcool sau droguri. • utilizează alcool sau droguri cu regularitate şi în anumite perioade ale zilei (în fiecare seară sau în fiecare dimineaŃă înainte de a merge la şcoală). bicicletă). • are probleme financiare şi îi dispar lucruri de valoare (ceas. casetofon. sport. muzică. neagă că ar avea o problemă. • prezintă modificări afective şi comportamentale: este mai agresiv sau mai ostil. • încalcă legea când este sub influenŃa alcoolului sau drogurilor. • dezvoltarea deprinderilor de management al situaŃiilor de criză prin învăŃarea unor strategii de coping adaptative. • consumă alcool sau droguri în cantităŃi mari. • are probleme acasă datorită consumului de alcool sau droguri. • are probleme la şcoală datorită consumului de alcool sau droguri. • discutarea şi analizarea rolului influenŃei grupului în consumul de droguri. devine izolat. simŃi şi te comporŃi. • trece fără motiv de la veselie la tristeŃe. • discutarea modului în care drogurile îŃi controlează modul în care gândeşti. • îşi pierde apetitul chiar şi pentru alimentele favorite. artă. elevul nu mai este aşa cum era înainte. consumului de alcool şi a consumului de droguri: 70 . activităŃile preferate (film. • are probleme de memorie – uită evenimente care s-au petrecut în timpul consumului de alcool sau droguri. • formarea unor valori şi atitudini pozitive faŃă de un stil de viaŃă sănătos. programe de prevenŃie a consumului de droguri). • şi-a schimbat grupul de prieteni. • conduce maşina sub influenŃa alcoolului sau drogurilor. • este implicat în accidente de maşină cauzate de consumul de alcool sau droguri. • este în compania unor persoane care consumă alcool sau droguri. Tabelul de mai jos sintetizează exemple de comportamente alternative fumatului. • devine agresiv fără motiv. • desfăşurarea de activităŃi de recreere sănătoase. la o petrecere). • îşi pierde interesul faŃă de şcoală. • continuă să consume alcool chiar şi când ceilalŃi nu mai consumă (de exemplu.• schimbarea bruscă a comportamentului. • îşi ascunde noii prieteni şi nu vorbeşte despre preocupările lor. • este somnolent şi apatic fără motiv. cum ar fi participarea la acŃiuni de voluntariat (ex. • dezvoltarea deprinderilor de management al conflictelor şi luare de decizii responsabile.

Nivel al experienŃei Fizică: stare de bine Comportamente alternative ExerciŃii de relaxare Dans şi antrenament al mişcărilor Recreere fizică. literaturii universale. literaturii spirituale şi a diferitelor sisteme de credinŃe MeditaŃie. ArgumentaŃi opŃiunile 4. contemplare Temă de reflecŃie nr. În ultimul deceniu. SpecificaŃi şi descrieŃi ce tipuri de informaŃii aŃi introduce într-o broşură pe care aŃi distribui-o într-un liceu. picturii. homosexualitate.dimensiune complexă a fiinŃei umane Sexualitatea este o componentă esenŃială a vieŃii oricărei persoane. De asemenea. metode de contracepŃie. spirituală Studiul filosofiei.3 Comportamentul sexual Sexualitatea . DiscuŃiile despre masturbare. droguri). unor tineri cu vârste între 14-18 ani. emoŃionale. Este falsă echivalarea sexualităŃii cu relaŃia sexuală. dreptul la educaŃie sexuală a copiilor şi tinerilor este văzut ca un drept uman fundamental care trebuie respectat de orice societate democratică. Sănătatea sexuală înseamnă sănătatea întregului corp şi a universului psihic al individului. a stării generale de bine. 8 AlegeŃi un comportament din cele trei expuse în secŃiunea 4. antrenamente mnezice Intelectuală Practicarea muzicii. care pot oferi satisfacŃie şi implicare socială Implicarea în activităŃi de ajutorare socială ActivităŃi de voluntariat Hobbiuri. fizice. emoŃionale. violul) prin întreŃinerea fricii şi a sentimentului de culpabilitate. conferindu-i astfel un caracter complex. avort. cu alte cuvinte. În procesul de formare al adolescentului. în care fiecare persoană are dreptul la informaŃii adecvate şi relaŃii sexuale responsabile. biologice şi sociale sunt într-o relaŃie de interdependenŃă. ea avea ca scop doar prevenirea unor “dezastre” (ex. Aspectele sale psihologice. istoriei. Aspectele pozitive ale sexualităŃii erau ignorate. rolul sexualităŃii este pregnant.2 (consum de tutun. sport Masaj Socială: identificare Implicarea în acŃiuni comunitare. EducaŃia sexuală era oferită doar adolescenŃilor (12-18 ani). artei fotografice Creativă DiscuŃii de grup. contribuind la conturarea identităŃii de sine şi a celei sociale. OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii defineşte sănătatea sexuală ca “integrarea aspectelor fizice. alcool. ignorându-se astfel că despre ea se poate vorbi de la o vârstă foarte mică. sarcina nedorită. participarea la activităŃi de grup. bolile cu transmitere sexuală. Scopul educaŃiei sexuale Scopul fundamental al educaŃiei psihosexuale este promovarea sănătăŃii sexuale şi implicit a sănătăŃii psihice. sociale şi spirituale. Interpersonală relaŃionarea cu alte persoane Dezvoltarea abilităŃilor de comunicare Consiliere orientată pe clarificarea valorilor Filozofică. cognitive şi sociale în procesul dezvoltării pozitive a personalităŃii. boli cu transmitere sexuală. lectură. menŃinerea rolurilor tradiŃionale 71 . Dezvoltarea unei sexualităŃi armonioase la copii şi adolescenŃi contribuie la formarea unei personalităŃi armonioase şi în relaŃie echilibrată cu sine şi ceilalŃi.” Programele tradiŃionale de educaŃie pentru sănătate sexuală erau focalizate pe oferirea de informaŃii despre reproducerea umană. anatomia şi fiziologia umană.

cu elemente specifice fiecărei vârste şi nivelului de dezvoltare intelectuală şi emoŃională. EducaŃia pentru sănătate sexuală este un proces continuu ce se realizează pe parcursul întregii dezvoltări. • Implicarea prematură în comportamente sexuale presupune riscuri. Copiii şi adolescenŃii nu vor mai echivala sexualitatea cu un subiect tabu. • Toate persoanele sunt sexuale. Elementul esenŃial al procesului de educaŃie pentru sănătatea sexuală este promovarea unor valori adecvate privind sexualitatea proprie şi a celorlalŃi. • Toate deciziile sexuale au consecinŃe emoŃionale. Totodată. comportamentale sau de sănătate. Deseori părinŃii evită discutarea acestor teme cu copiii lor. iar uneori efecte negative sau contrare. fiecare adult. Un alt aspect limitativ al programelor tradiŃionale este faptul că intervenŃiile nu erau integrate într-un proces de dezvoltare a sănătăŃii emoŃionale. armonie şi calitatea vieŃii. Nu are aşa mare relevanŃă cantitatea de informaŃii despre sexualitate. prieteni. sociale şi comportamentale (Hyde. dreptul la sănătate.SIDA. instituŃie.ale femeilor şi bărbaŃilor erau evitate. • Indivizii şi societatea beneficiază când copii discută despre sexualitate ca de un proces natural în atingerea maturităŃii psihice. Responsabilitatea ei este delegată către aşa numitele “persoane de specialitate” (medic. Astăzi. • Toate persoanele au dreptul şi obligaŃia să ia decizii sexuale responsabile. • Sexualitatea include dimensiuni fizice. reviste de diverse facturi. psihologice şi emoŃionale. Programele de educaŃie pentru sănătate sexuală trebuie realizate adecvat vârstei şi nivelului de dezvoltare intelectuală şi emoŃională a elevului. adult. comunitate. despre una dintre componentele personalităŃii lor. • creşterea incidenŃei contaminării cu alte boli cu transmitere sexuală. Tocmai de aceea şcolii îi revine un rol fundamental în oferirea unei percepŃii adecvate asupra sexualităŃii. onest şi fără inhibiŃii. În acest mod nu se percepe aria largă pe care o implică sexualitatea. Pe lângă faptul că psihosexualitatea este o componentă esenŃială a procesului de dezvoltare a unei personalităŃi armonioase. Este nefondată convingerea părinŃilor şi a profesorilor că a educa sexual copiii şi tinerii presupune transmiterea de informaŃii “tehnice” despre biologia şi fiziologia actului sexual. împreună cu profesorul. neutilizarea mijloacelor de contraceptie şi protecŃie). hărŃuire sexuală. cât mesajul că şcoala este şi trebuie să fie un loc în care elevii vorbesc deschis. • numărul crescut de avorturi. Valorile sexualităŃii: • Sexualitatea este o componentă sănătoasă şi naturală a vieŃii. Din nefericire. incest. adolescent. în asigurarea cadrului în care elevii pot să discute liber despre sexualitate. asistent medical. atât a profesorilor cât şi a părinŃilor. Există riscul ca informaŃiile să fie eronate şi astfel se perpetuează -atitudini care conduc la comportamente sexuale de risc (începerea prematură a vieŃii sexuale. începând cu acceptarea propriei corporalităŃi şi terminând cu deciziile responsabile pe care le implică. şcoală. Cercetările în domeniu au arătat însă că aceste programe au o eficienŃă redusă. etice. • creşterea numărului de sarcini nedorite în rândul adolescentelor. 72 . cognitive. abordarea sexualităŃii doar la vârsta adolescenŃei şi focalizat doar pe reproducere şi contracepŃie are ca rezultat menŃinerea convingerii că sexualitatea este similară cu relaŃia sexuală. vârstnic şi că ignorarea acestui adevăr reprezintă o încălcare a unui drept uman fundamental. • creşterea numărului de abuzuri sexuale – viol. psiholog). Probabil din această convingere inadecvată apare eludarea sarcinii de “educator sexual”. copiii îşi însuşesc de cele mai multe ori aceste informaŃii de la colegii de joacă. • creşterea incidenŃei contaminării HIV . 1994). mai există o serie de motive pentru care abordarea acesteia este esenŃială: • scăderea vârstei la care adolescenŃii devin activi sexual. Printr-o astfel de delegare se medicalizează un aspect natural al vieŃii oricărui adolescent. societate. Încă de la vârste foarte mici copiii devin interesaŃi de subiectele privind sexualitatea. care nu poate fi discutat împreună cu adulŃii. spirituale. trebuie să accepte că sexualitatea este un aspect natural şi firesc al vieŃii fiecărui copil.

elev. a menŃinerii unui echilibru între nevoia de independenŃă şi rolul de fiu/fiică. comunicare. perceperea efectelor streotipiilor de gen social asupra propriei persoane (ex. de negociere şi stabilire de limite. respectiv de a accepta un refuz. • dezvoltarea responsabilităŃii faŃă de sine şi ceilalŃi . EducaŃia pentru sănătatea sexuală este un proces de formare de atitudini. perceperea faptului că exprimarea iubirii romantice poate lua şi alte forme. de a se opune relaŃiilor de manipulare şi exploatare. de management al situaŃiilor de conflict dintr-o relaŃie. pentru că sunt fată/băiat trebuie să…. Programele eficiente de educaŃie psihosexuală se focalizează pe atingerea a 4 obiective fundamentale: • formarea de convingeri. a capacităŃii de a spune NU. sarcină. de a face faŃă presiunii grupului. respectarea deciziei celuilalt. servicii medicale. • informarea . emoŃională. a înŃelegerii consecinŃelor comportamentului sexual activ. emoŃional sau sexual. relaŃii interpersonale. anatomia şi fiziologia reproducerii.) şi înŃelegerea faptului că băieŃii şi fetele au drepturi şi responsabilităŃi egale. comportamentală) sociale. perceperea beneficiilor întârzierii debutului de viaŃă sexuală şi a abstinenŃei de la sex în situaŃii de risc. sociale şi psihologice. Formarea acestor valori are ca şi suport dezvoltarea stimei de sine şi a responsabilităŃii faŃă de sine şi faŃă de ceilalŃi în manifestarea sexualităŃii. convingeri şi valori despre identitate de sine. comportament sexual. a capacităŃii de a face distincŃia dintre iubire şi atracŃie sexuală. • Persoanele îşi exprimă sexualitatea în moduri diferite. şi fără exprimări sexuale.Tinerii au dreptul la acces la informaŃie despre serviciile de planificare familială şi îngrijire medicală. decizii responsabile privind viaŃa de cuplu şi viaŃa de familie. valori şi atitudini despre sine şi ceilalŃi . HIV/SIDA. frate/soră. avort. iubirii şi intimităŃii conform propriilor valori. intimitate şi iubire. decizie şi responsabilitate. spirituale şi biologice ale sănătăŃii. • 73 . de exprimare a afectivităŃii. partenerului şi mass-mediei. cu cele adulte. abuz sexual. încurajarea utilizării metodelor contraceptive şi a metodelor de protejare a sănătăŃii sexuale. trasarea unor scopuri de durată medie şi a unor planuri de viitor.formarea de atitudini şi comportamente responsabile faŃă de propria sexualitate şi cea a partenerului. imagine corporală. instituŃii şi organizaŃii din comunitate care asistă dezvoltarea copiilor şi tinerilor în acest domeniu. metode contraceptive.oferirea unui cadru adecvat pentru dezvoltarea deprinderilor de comunicare şi relaŃionare pozitivă cu persoane de sex opus. • AbstinenŃa sexuală este cea mai eficientă metodă de a preveni sarcina nedorită şi infecŃia HIV/SIDA. EducaŃia sexuală se adresează componentelor psihologice (cognitivă. • Oamenii trebuie să respecte şi să accepte diversitatea valorilor şi credinŃelor despre sexualitate care există în comunitatea respectivă. boli cu transmitere sexuală (BTS).oferirea unor cunoştinŃe despre creştere şi dezvoltare. respectarea confidenŃialităŃii. O componentă centrală a promovării educaŃiei sexuale este dezvoltarea implicării adolescenŃilor în participarea la activităŃi de voluntariat pentru educarea celorlalŃi tineri din şcoală şi comunitate. Programele de educaŃie sexuală se focalizează şi asupra dezvoltării abilităŃilor de evitare a relaŃiilor de abuz fizic. • dezvoltarea deprinderilor de relaŃionare interpersonală . diferenŃiere între comportamentele sexuale cu risc crescut faŃă de cele cu risc redus.oferirea unui cadru adecvat în care adolescenŃii să aibă posibilitatea de a-şi explora propria persoană şi evalua atitudinile sexuale cu scopul dezvoltării propriilor valori. iubire şi camaraderie.

Societate şi cultură 74 . Comportament sexual • Trăirea unor sentimente sexuale fără a le exprima printr-un act sexual • Căutarea de noi informaŃii pentru dezvoltarea sexualităŃii • Implicarea în relaŃii sexuale caracterizate prin responsabilitate. RelaŃiile interpersonale • Dezvoltarea deprinderilor de relaŃionare pozitivă • Exprimarea dragostei şi intimităŃii în moduri diferite şi responsabile • Dezvoltarea şi menŃinerea relaŃiilor semnificative • Evitarea relaŃiilor de exploatare şi de manipulare • Formarea unor atitudini pozitive faŃă de relaŃiile de prietenie • Luarea de decizii privind stilul de viaŃă sănătos 3. Sănătate sexuală • Cunoaşterea şi utilizarea metodelor de contracepŃie pentru a evita sarcinile nedorite • Evitarea contactării sau transmiterii bolilor cu transmitere sexuală • Informare privind modalităŃile de prevenire a infectării cu virusul HIV • Informare privind SIDA • Prevenirea abuzului sexual 6. comportament sexual. onestitate şi încredere • Exprimarea propriei sexualităŃi respectând drepturile altora • Exprimarea sexualităŃii potrivit propriilor valori 5. colegii şi prietenii • Abilitatea de a face faŃă presiunii grupului 4. deprinderi personale. Toate aceste componente se abordează la toate vârstele într-un proces de complementaritate. Deprinderi personale • A trăi potrivit propriilor valori • Asumarea responsabilităŃii pentru propriul corp • Luarea de decizii responsabile • Dezvoltarea asertivităŃii • Comunicarea eficace cu familia. esenŃial pentru o dezvoltare armonioasă. 9 DaŃi exemple de activităŃi specifice care să atingă fiecare din cele patru obiective fundamentale ale educaŃiei psihosexuale Tematica educaŃiei sexuale Integrarea sexualităŃii în dezvoltarea psihologică presupune luarea în considerare în programele de educaŃie a celor 6 componente de bază: dezvoltare umană. relaŃii interpersonale. Dezvoltarea umană • Acceptarea şi aprecierea propriului corp • Formarea unei imagini corporale realiste • Căutarea de informaŃii despre dezvoltarea sexuală • Acceptarea dezvoltării sexuale ca o componentă a dezvoltării umane • InteracŃiunea cu ambele sexe într-un mod potrivit şi respectuos • Acceptarea diferenŃelor de gen • Respectarea orientării sexuale a celorlalŃi 2.Temă de reflecţie nr. societate şi cultură. sănătate sexuală. 1. Prezentăm în continuare succint câteva repere generale pentru educaŃia psihosexuală.

dar nu numai. pot să influenŃeze negativ comportamentul. masculinitatea şi feminitate există doar în mintea celui care percepe. Deci. şi astfel deghizată cu consecinŃe negative atât pentru femei cât şi pentru bărbaŃi. astfel încât sunt considerate naturale şi reale. • BărbaŃii nu vorbesc despre SEX. • Dacă nu fac dragoste cu el am să îl pierd. • Doar făcând dragoste ne vom dovedi unul altuia cât de mult ne iubim. • Fetelor le plac băieŃii care deŃin controlul. Şcolii îi revine un rol important în combaterea menŃinerii rolurilor sociale tradiŃionale. • Impulsurile sexuale sunt mai puternice la bărbaŃi. sau a unor exerciŃii prin care elevii ajung să înŃeleagă consecinŃele grave (uneori fatale -ex. Cu alte cuvinte. • Când fetele spun NU este de fapt POATE sau DA. Deseori miturile despre sexualitate decurg din menŃinerea unei imagini tradiŃionale. Elevii pot fi învăŃaŃi să identifice miturile şi să le combată atât atitudinal cât şi comportamental. Cu alte cuvinte. • Fetelor le face plăcere la fel de mult ca şi băieŃilor să facă SEX. Fiecare din miturile prezentate mai jos pot constitui punctul de plecare a unor discuŃii de tip dezbatere. ca forme de comunicare culturală. Cultura determină ceea ce înseamnă să fii “bărbat” sau “femeie” şi ce tipuri de comportament sau trăsături de personalitate sunt dezirabile pentru fiecare. Miturile furnizează răspunsuri gata “confecŃionate” la întrebările general umane despre noi înşine. Acestea sunt convingeri iraŃionale. • BăieŃii trebuie să fie iniŃiatorii actului sexual. 75 . Conceptul de gen social a fost lansat ca răspuns la nevoia de a face distincŃie între caracteristicile biologice ale bărbatului şi femeii şi cele construite social şi cultural. • BărbaŃii trebuie să-şi manifeste masculinitatea: fizică şi sexuală. mass-mediei asupra convingerilor. feminitatea şi masculinitatea reprezintă ceea ce aşteaptă alŃii de la femei şi bărbaŃi. • O fată nu poate rămâne gravidă după primul act sexual. • Fetelor le face plăcere să fie convinse mai mult timp (chiar şi lacrimile fac parte din ritualul firesc). neadevăruri. religiei. Miturile adolescenŃilor despre sexualitate: • Este inacceptabil pentru un bărbat să fie virgin. despre relaŃiile noastre şi mediul în care trăim şi. el nu se mai poate controla. Aceste roluri poartă numele de gen social (gender). culturii. ei îl practică. • După ce un băiat se excită. valorilor şi comportamentelor legate de sexualitate Respingerea abordării vulgare şi de tip pornografic a sexualităŃii şi valorilor sexuale Atitudine critică faŃă de percepŃia socială a femeii ca “obiect sexual” Implicarea în programele educative de educaŃie pentru sănătate sexuală Demonstrarea toleranŃei faŃă de cei cu stiluri de viaŃă şi valori sexuale diferite Atitudinile eronate faŃă de sexualitate sunt generate de aşa numitele “mituri”. a rolurilor de sex.• • • • • Evaluarea impactului familiei. larg răspândite într-o anumită cultură sau societate. NoŃiunea de gen social are ca scop depăşirea perspectivei reducŃioniste referitoare la biologia ca şi destin. dar ele trebuie să spună NU pentru a-şi menŃine reputaŃia. feminitatea şi masculinitatea nu sunt altceva decât construcŃii sociale. mai ales al tinerilor. conceptele de sex şi gender (gen social) sunt utile în scopul contrastării setului de fapte biologice celor culturale. de tip patriarhal. contaminare HIV) a acestor mituri acceptate şi puse în practică de ei. Prin intermediul miturilor. Biologia determină dacă suntem băiat sau fată. semnificaŃia noŃiunilor de femeie şi bărbat este naturalizată şi biologizată. despre alŃii (bărbaŃi-femei). Altfel spus. • BărbaŃii trebuie să aibă relaŃii sexuale cu cât mai multe fete pentru a dobândi experienŃă. dacă nu sunt identificate.

76 . în fiecare zi. Cele mai frecvent utilizate mecanisme defensive faŃă de riscul contaminării HIV sunt: • negarea – “Eu nu mă pot îmbolnăvi de SIDA!”. Ca şi consecinŃă a utilizării acestor mecanisme defensive este implicarea în comportamente de risc (actul sexual neprotejat). • în lume există aproximativ 40 milioane de persoane infectate cu HIV. Formarea unei reprezentări sau percepŃii corecte a bolii are un rol semnificativ în adoptarea unui stil de viaŃă sanogen şi în adoptarea unor comportamente de protecŃie. • Prezervativele diminuează spontaneitatea şi plăcerea actului sexual. prin efectuarea testului HIV de către ambii parteneri. • în ultimii ani a crescut îngrijorător de mult numărul tinerilor din România infectaŃi cu HIV. • simptomatologia bolii poate fi ameliorată sau întârziată. Evaluarea miturilor despre HIV/SIDA trebuie să cuprindă toate cele 5 aspecte ale unei reprezentări complete. Identificarea şi modificarea acestor atitudini este foarte importantă în procesul de dezvoltare a comportamentelor de protecŃie. • Iubirea între doi tineri înseamnă întotdeauna şi relaŃii sexuale. • O femeie modernă trebuie să aibă relaŃii sexuale premaritale. • Contactul fizic trebuie întotdeauna să ducă la sex. în anul 2010. • BărbaŃii doresc întotdeauna să facă sex. • proiecŃia – “Numai prostituatele şi homosexualii pot să se infecteze cu virusul HIV.• Poate am noroc şi nu rămân gravidă. dar SIDA este o boală letală. Identificarea mecanismelor defensive faŃă de riscul HIV/SIDA este un alt element esenŃial în procesul de prevenŃie. când boala SIDA a ajuns să fie denumită “flagel mondial” şi riscul contaminării cu virusul HIV “pandemie” (viteză şi arie de contaminare mai mare decât în cazul unei epidemii). • Dacă o fată foloseşte metode contraceptive probabil nu este prea “cuminte”.000 de copiii sub 15 ani au fost infectaŃi cu virsul HIV. SIDA va produce o creştere a mortalităŃii infantile cu pană la 75%.8 milioane de oameni. Multe persoane recurg frecvent la mecanisme de apărare faŃă de ceva despre care nu au informaŃii suficiente. prin păstrarea fidelităŃii în cuplu. • BărbaŃii trebuie să fie performanŃă în domeniul sexual. • nu există tratament sau vaccin pentru SIDA. • Este prea jenant să vorbesc cu prietena/prietenul meu despre prezervative. • Cei mai mulŃi adolescenŃi şi-au început viaŃa sexuală. Singura cale perfect sigură de a evita infectarea cu HIV este abstinenŃa sexuală. • Femeia trebuie să răspundă întotdeauna iniŃiativelor sexuale ale bărbatului. • ViaŃa sexuală este o cale de a deveni adult. 620. Un model complet de reprezentare a bolii presupune informaŃii corecte despre boală. • de la declanşarea epidemiei au murit 18.000 de persoane se infectează cu HIV. evoluŃie în timp.”. • Bărbatul trebuie să aibă controlul în relaŃiile sexuale. despre cauze. consecinŃe. controlabilitate. aproximativ 16. Prevenirea transmiterii infectării cu HIV pe cale sexuală se realizează prin utilizarea obligatorie a prezervativului. • România se situează pe primul loc în Europa în ceea ce priveşte numărul de copii bolnavi de SIDA. educaŃia sexuală nu poate ignora această realitate “postmodernă”: • pe mapamond. Riscul pentru HIV/SIDA Astăzi. Ca şi la toate celelalte tematici despre sexualitate elevii îşi însuşesc multe informaŃii greşite de la colegi sau din alte surse neadecvate de informare. • numai în anul 1999. • Centrul de Statistică al Statelor Unite estimează că dacă prevenŃia nu este intensificată.

represia – “De ce să ne gândim la ce poate fi mai rău? Dacă este să se întâmple. c) Un alt obstacol este generat de teama profesorilor că nu vor şti să dea răspunsuri corecte la întrebările adolescentului. f) reduce numărul de sarcini nedorite. testul HIV. Cu cât aceste valori şi atitudini sunt mai bine consolidate (încrederea în sine. elevii trebuie să fie încurajaŃi să devină voluntari în programele de reducere a riscului de transmitere a virusului HIV. responsabilizarea individului privind propria sănătate. g) reduce incidenŃa bolilor cu transmitere sexuală. Profesorul nu trebuie să transmită elevilor . Informarea corectă a tinerilor despre SIDA îi va ajuta să separe realitatea de ficŃiune şi să anuleze riscul de îmbolnăvire. PrevenŃia transmiterii virusului HIV trebuie să cuprindă: informaŃii corecte despre ce este HIV/SIDA. SIDA se ia prin strângere de mână. comunicare interpersonală armonioasă). formarea unei reprezentării corecte a bolii. să motiveze de ce aderă sau de ce resping acele atitudini sau comportamente. modalităŃile de protecŃie. d) iau decizii mai responsabile în ceea ce priveşte începerea vieŃii sexuale. Important este ca elevii să fie învăŃaŃi exerciŃiul argumentării. modalităŃile de transmitere. c) ştiu să caute şi să evalueze mai corect diferitele surse de informaŃii despre sexualitate. este mai bine ca aceste subiecte să nu fie abordate. Profesorul poate sugera elevilor parcurgerea unor materiale de specialitate şi să modereze discuŃia despre tema citită. reprezentare a bolii. prin informarea altor tineri.şi cu atât mai puŃin să impună . Nu spiritul critic sau cel de culpabilizare trebuie să domine aceste dezbateri. distincŃia dintre un seropozitiv şi a fi bolnav de SIDA. metodele de contracepŃie. e) scade numărul de elevi activi sexual. cu atât adolescentul îşi va întârzia debutul de viaŃă sexuală. b) şi-au format un set de valori sănătoase despre sexualitate. numai prostituatele şi homosexualii fac SIDA). legate de sexualitate. Obstacole în realizarea educaŃiei sexuale Studiile de evaluare a eficienŃei educaŃiei sexuale au identificat o serie de obstacole care pot să interfereze cu o activitate de formare pozitivă: a) Teama adulŃilor că discutarea subiectelor legate de sexualitate îi va determina pe elevi să experimenteze viaŃa sexuală şi. unde se poate face. Cercetările arată că decizia adolescenŃilor privind începerea vieŃii sexuale este rezultatul sistemului lor de valori şi atitudini format pe parcursul întregii dezvoltări. identificarea mecanismelor de apărare şi a modalităŃilor de percepere. luarea de decizii responsabile. combaterea miturilor (ex. • • 77 .raŃionalizarea – “Nici prietenii mei nu folosesc prezervativ şi nu s-au îmbolnăvit!”. ci dorinŃa de a asculta şi a înŃelege argumentaŃia adolescentului/colegului. combaterea miturilor şi prejudecăŃilor privind SIDA. Lipsa informaŃiilor şi nediscutarea subiectelor de interes pentru adolescenŃi nu duce decât la implicarea acestora în comportamente sexuale de risc şi formarea unei percepŃii greşite despre sexualitate.valorile sale personale. Mai mult decât atât. cine ar trebui să îl facă şi formarea unor atitudini adecvate privind persoanele cu SIDA (eliminarea stereotipurilor faŃă de persoanele cu SIDA). Studiile de evaluare a programelor de educaŃie sexuală au dovedit că în urma programelor de educaŃie sexuală elevii: a) sunt mai bine şi mai corect informaŃi privind comportamentul sexual. b) Uneori profesorii şi părinŃii pot să nu fie de acord cu anumite atitudini şi comportamente. oricum nu poŃi face nimic!”. modalităŃile de prevenire a abuzului sexual. în consecinŃă. h) creşte calitatea relaŃiilor de cuplu şi calitatea vieŃii. profesorul consilier este un facilitator care încurajează dezbaterile de opinii despre valorile sexuale. Ora de consiliere are ca şi obiective formarea unor atitudini şi valori adecvate şi învăŃarea elevilor să evalueze diferitele surse de informaŃii despre sexualitate.

şi mai puŃin pe subiectele legate de anatomia şi fiziologia organelor genitale. în funcŃie de nivelul procesului de dezvoltare psihică şi fizică al elevilor (vezi programa şcolară). boli. abuz. dar sexualitatea înseamnă în primul rând asimilarea în identitatea personală a acestei dimensiuni psiho-sociale şi biologice complexe a personalităŃii umane. sarcină. respectiv a imoralităŃii. ştiinŃific şi medicalizat. i) Sentimentul de jenă în discutarea subiectelor despre sexualitate poate bloca comunicarea elev-adult. vulgarului sau imoralului. este indicat să invite la ora de consiliere psihologul şcolar sau medicul de planificare familială. sugerând mesajul că interesul sexual al adolescenŃilor se află la graniŃa între moral şi imoral. dominată de prejudecăŃi. reduc sentimentul de disconfort al profesorului şi elevilor. au manifestat la vârsta adultă disfuncŃii sexuale şi o viaŃă de cuplu nesatisfăcătoare. bazată pe învinovăŃire şi considerarea sexului ca un lucru ruşinos. partenerului • încredere în sine şi asertivitate • decizie şi responsabilitate • dragoste şi încredere • negociere şi stabilire de limite • mituri sexuale • manipulare şi influenŃare • abuz emoŃional şi sexual • orientare sexuală 78 . putem sumariza că a face educaŃie sexuală eficientă înseamnă a vorbi cu elevii noştri despre: • cunoaştere de sine • corp. în cazul în care acesta simte că nu îşi poate depăşi reticenŃele. emoŃii. Totuşi. În final. Abordarea sexualităŃii trebuie realizată gradual. atitudini şi comportamente care respectă drepturile umane fundamentale şi au consecinŃe pozitive asupra vieŃii individuale. teoretic. h) Folosirea unor clişee evaluative despre anumite persoane şi ridiculizarea sau discriminarea lor. prin cursurile de formare prin care şi-a dobândit noua competenŃă. g) Discutarea despre sexualitate la un nivel abstract. f) Focalizarea pe situaŃiile de criză: deseori educaŃia sexuală este redusă la prevenŃia sarcinilor şi a bolilor cu transmitere sexuală. fie acesta este subevaluat). ar trebui să nu mai perceapă ca fiind problematic subiectul educaŃiei sexuale. este mai important să formăm convingeri. Sexualitatea adolescentului nu trebuie “expediată” de către adult în sfera interdicŃiei. contracepŃie. atitudini şi valori. stare de bine • comunicare şi relaŃii interumane • valori şi modele • presiunea grupului.d) Un impediment major în realizarea unei educaŃii sexuale corecte este dezvoltarea la copii şi adolescenŃi a sentimentului de jenă sau de vinovăŃie. mass-mediei. Studiile au arătat că adulŃii care au avut o educaŃie sexuală rigidă. aşa cum am arătat până acum sexualitatea înseamnă mult mai mult decât reproducere. În acest mod elevii nu vor fi frustraŃi de un drept fundamental al lor şi anume informarea şi discutarea despre una dintre componentele cheie ale identităŃii lor personale şi sociale sexualitatea. Este adevărat că acestea pot să devină aspecte negative şi problematice pentru un adolescent. Nu este suficient să oferim doar informaŃii. Focalizarea pe aspectele legate de convingeri. Unii adulŃi abordează aceste teme sub “umbrela” moralităŃii. e) Neadecvarea discuŃiilor cu nivelul de dezvoltare mentală şi emoŃională al elevilor (această neadecvare poate fi în ambele sensuri: fie depăşeşte nivelul de dezvoltare. Profesorul-consilier.

obiectivele şi activităŃile pe care plănuiŃi să le întreprindeŃi Rezumat Modulul 4 trece în revistă rolul comportamentelor individului în sănătate. Alte comportamente relevante pentru sănătate • practicarea regulată a exerciŃiului fizic • comportament alimentar raŃional • evitarea expunerii la soare neprotejat • verificări medicale regulate.• • • • • • • • • stereotipii de gen social comportamente sexuale de risc contracepŃie sarcină avort HIV/SIDA. comunicare asertivă. EducaŃia pentru sănătate sexuală poate ava drept scop 79 .Modelele explicative şi de modificare a stilului de viaă au fost dezvoltate ca urmare a necesităŃii proiectării de intervenŃii fundamentate teoretic şi empiric. 10 ElaboraŃi obiectivele unui program de prevenire a transmiterii virusului HIV. Perspectiva învăŃării sociale constituie un cadru potriviti pentru planificarea şi implementarea unor programe de prevenŃie.7. screeninguri • evitarea accidentelor rutiere prin utilizarea în autovehicule a centurii de siguranŃă sau a căstii de protecŃie (biciclete. valori şi credinŃe diferite. Modelul stadiilor schimbării (Prochaska & Diclemente) postulează existenŃa a şase stadii pe care individul le parcurge în abordarea unui comportament de sănătate. PrevenŃia fumatului. la un grup de tineri dependenŃi de heroină. DescrieŃi.Este prezentat conceptul de „stil de viaŃă” care poate lua două forme. deoarece ia în considerare atât trăsăturile individului cât şi contextul socio-cultural şi normele grupului de prvenienŃă. secundare (la nivelul grupurilor şi situaŃiilor de risc) şi terŃiare (în mediu clinic). DependenŃa de sunbstanŃe a fost explicată prin apel la mai multe modele şi teorii. atitudini pozitive faŃă de un stil de viaŃă sănătos. motociclete) • evitarea accidentelor casnice Temă de reflecŃie nr. spirituală. psihică. socială. al consumului de alcool şi droguri trebuie să Ńină cont de câteva elemente precum furnizarea unor informaŃii despre consecinŃele de sănătate ale uyului de substanŃe. emoŃională. sexuală. Ńinând cont de efectele sale asupra sănătăŃii: stil de viaŃă sanogen şi stil de viaŃă patogen. rezistenŃa la presiunea grupului). pe scurt. Programele de prevenŃie pot fi primare (la nivel populaŃional). 4. Modelul „Diagnostichează/ AcŃionează” are ca principiu fundamental ideea că educaŃia adecvată în domeniul sănătăŃii este rezultantă a uneo evaluări corespunzătoare a populaŃiei Ńintă. alte boli cu transmitere sexuală planuri de viitor educarea sexuală a tinerilor de către tineri sănătate fizică. formarea unor abilităŃi de „viaŃă” (managementul situaŃiilor dificile. fiecare stadiu fiind caracterizat de atitudini. luare de decizii.

la un grup de tineri dependenŃi de heroină. 191-215 Booth RE. 19. C. 345-363). (1985). Motivational interviewing: Preparing people to change addictive behavior. Mass. Homewood. Systems of Psychotherapy: A Transtheoretical Analysis. (1974). O. M. O. J. A. Heather (Eds. 80 . dezvoltarea responsabilităŃii şi abilităŃilor de relaŃie interpersonală. C. Treating addictivebehaviors: Processes of change (pp. attitude. 1. & Ajzen. A textbook (4th Edition). intention. J. Health Psychology. In W. New York: Guilford Press Nutbeam D 1994. & DiClemente. pe scurt. & Kreuter. (1986). An educational and environmental approach. & Abraham. (1983). Toward a comprehensivemodel of change. AIDS.R. (1986). R. (1991). Wills (Eds. Belief. A.).&Rollnick. (2004). (1975). and psychological distress. Motivational interviewing with problem drinkers. Diffusion of Innovations (3rd edition).ElaboraŃi obiectivele unui program de prevenire a transmiterii virusului HIV. 29-49. (1983). 84. 147-172 Miller. CA: Academic Press. I.. S. 1-8.: Addison-Wesley Pub. SARCINA DE SEMESTRU MODUL IV 1. M. socială) abordarea dependenŃei?.M. Inter-sectoral action for health: making it work. Common processes ofchange in smoking. Mountain View: Mayfield Michie. Miller & N. 2. Behavioral Psychotherapy. Psychological Review. W. Health promotion planning. (2007). 3-27). C.). 1994. weight control. How effective are interventions targeting injection drug users? a critical review ofpublished studies. Green. informare etc. S. Co. Health Promotion International 9(3):143-144.. biomedicală. L. J. C.Shiftman & T. Interventions to change health behaviours: Evidence based or evidence inspired? Psychology and Health. Health Education Monographs. Englewood Cliffs. 2. DescrieŃi. New \brk: Plenum Press Prochaska. (1977). Q. Self-efficacy: Toward a unifying theory of behavioral change. London: The Free Press Rosenstock. Reading. J. San Diego. IL: Dorsey Press Prochaska. Aceste sarcini se vor trimite pe email sau poştă împreună cu sarcinile celui de-al treilea modul (vezi calendarul disciplinei). W. 2nd ed. Historical origins of the health beliefmodel. Berkshire:Open Univeristy Press Prochaska. C. obiectivele şi activităŃile pe care plănuiŃi să le întreprindeŃi Raspundeti in maxim 2 pagini de computer. Miller.R. NJ: PrenticeHall Bandura. & DiClemente. Coping and substance abuse (pp. Odgen. In S. DaŃi exemple de tipuri de intervenŃii posibile pentru fiecare. W. and behavior : an introduction to theory and research. Bibliografie Bandura. (1991).8:1515-1524 Fishbein. Watters JK. I. M. W.formarea unor convingeri şi atitudini personale. Rogers E. 1984. Social Foundations of Thought and Action. Cum influenŃează cele trei perspective (morală.

New York: McGraw Hill Adrese pagini internet: http://hsc.com/cs/heal/ www.com/kidsource/content2/teen.E.tc.htm http://draonline.edu/InSite.html www.gov/publicat/eatingdisordersmenu.html www. E.jsp?page=Prevention Glosar: Abuzul de substanŃă . schimbarea în cunoştinŃe şi practici de sănătate e direct relaŃionată cu participarea activă a individului Modelul stadiilor schimbării -modificarea unui comportament se realizează treptat şi presupune parcurgerea unui număr de stadii.ed.edu/~kmbrown/hlth_beh_models. Ea poate fi primară. intoxicarea/consumul compulsiv. secundară şi terŃiară 81 .(1999). credinŃe şi valori diferite.com/health/indexfood.cdc.unc.gov/tobacco/research_data/youth/stspta5.expat.Sarafino.un pattern dezadaptativ de uz de substanŃă.columbia.html www.uk/giving_up_smoking.pregnancy.kidource.com/helpatkins/faqs/faqfood/ www. Health Psychology (4th ed).gov/iaq/pubs/etsfs. Astfel.este considerată a fi o stare patologică. (1998) . în domeniul sănătăŃii.DSM IV descrie trei stadii ale adicŃiei: preocuparea/anticiparea.htm http://hivinsite.epa.gov/databases/ERIC_Digests/ed408371. Manifestat prin consecinŃe adverse recurente şi semnificative în legătură cu uzul repetat de substanŃe Stil de viaŃă .activitate de reducere a mortalităŃii şi morbidităŃii din caza unor boli.nih.org/ http://atkinscenter.html www.este un cadru de referinŃă pentru evaluarea şi dezvoltarea sistematică a programelor de educaŃie pentru sănătate. retragerea/afectivitate negativă Interviul motivaŃional (IM) .edu/guides/pg17.html www.edu/alcohol/prevention/welcome. S. Are ca principiu fundamental ideea că schimbările comportamentale de durată.med.cfm www.cdc.usf. caracterizate de atitudini.gov/hiv/dhap. Prin urmare.este o metodă particulară de a-i ajuta pe oameni să recunoască faptul că se confruntă cu o problemă şi să acŃioneze pentru rezolvarea problemelor prezente şi viitoare Modelul „Diagnostichează/AcŃionează”.Health psychology: Biopsychosocial interactions. vulnerabilitatea la recăderi şi o abilitate scăzută de a răspunde la stimuli naturali cu rol de întărire.co. conceptul cheie în cadrul acestui model este acela de stadiu PrevenŃia .ucsf.htm www.htm alcoholism.P.about.valmillscounselling.id/medical/stds.html www.totalitatea deciziilor şi acŃiunilor voluntare care afectează starea de sănătate DependenŃa de substanŃe . New York: John Wiley and Sons Taylor.htm eric-web. care implică persistenŃa în utilizarea acută a unor substanŃe şi dezvoltarea comportamentului de căutare a drogului.nimh.familyhaven.or. sunt de factură voluntară.

Promovarea sănătăŃii .procesul prin care se facilitează creşterea controlului şi îmbunătăŃirea sănătăŃii indivizilor (OMS) Sevrajul .reprezintă procesul de renunŃare progresivă la un drog sau la o substanŃă consumată în cantităŃi extrem 82 .

Enumera componentele procesului de stres. Această confuzie a dus la utilizarea termenului de distres ca echivalent a hiperactivării simpatice. studentul va: • • • • • Descrie semnificaŃia conceptului de stres. în care stresul are un rol preponderent în adoptarea unor comportamente inadecvate (WHO. Discuta teoriile şi modelele explicative ale stresului. NoŃiuni introductive S-a împlinit o jumătate de secol de la primele formulări experimentale şi teoretice ale teoriei stresului de către Hans Selye. Bolile cardiovasculare. Constatăm că diferitele definiŃii ale stresului au dus şi la confuzii terminologice.1. considerându-se că acesta din urmă concentrează 83 . teoria stresului îşi asimilează noile achiziŃii ale neuroştiinŃelor. Identificăm confuzii frecvente şi între termenul de stres şi activare (arousal). Enunta consecinŃele stresului Descrie rolul de „tampon” al suportului social 5. Costurile societăŃii legate de efectele stresului sunt extrem de mari. S-au formulat şi opŃiuni de reducere a termenului de stres la cel de coping. Medicina Comportamentală sau Psihoneuroimunologia includ stresul ca un concept-cheie în modelele explicative ale sănătăŃii şi bolii. Selye şi până în prezent s-a acumulat un număr impresionant de date. Nu de puŃine ori stresul este confundat cu anxietatea. teoria stresului suscită în continuare interes din partea specialiştilor din diversele domenii ale ştiinŃelor biologice şi sociale. tulburările mentale. Obiectivele modulului: La finalul acestui modul. cercetări. În ciuda criticilor şi impreciziilor. Astăzi nimeni nu poate nega că definirea stresului diferă flagrant în funcŃie de perspectiva disciplinei ştiinŃifice din care ea este elaborată. În încercarea de a câştiga o mai mare rigurozitate. OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii estimează că 50% din totalul cauzelor de mortalitate şi morbiditate se datorează stilului de viaŃă. dependenŃa de substanŃe au devenit boli ale civilizaŃiei. propunând abordări multi şi interdisciplinare.MODUL V Stresul şi riscul pentru boală Scopul modulului: Cunoaşterea rolului stresului in riscul pentru imbolnaviri. Stresul a fost şi rămâne unul dintre cele mai disputate concepte din istoria ştiinŃei. Echivalarea termenului de stres cu cel de activare are semnificaŃia implicită că un scop major al individului este menŃinerea homeostaziei (adică un anumit nivel mediu al activării). Utilitatea conceptului este dovedită şi de faptul că discipline noi conturate. Cannon şi H. monografii. sociologii ne sugerează că stresul se datorează caracteristicilor mediului în care trăim. cum sunt Psihologia SănătăŃii. ale celor cognitive şi comportamentale. iar psihologii argumentează că stresul rezultă din perceperea unei stări de autoineficienŃă. Fiziologii şi endocrinologii dovedesc experimental că stresul este un răspuns al organismului la stimulările externe. Zuckerman (1991) dovedeşte că există persoane care caută în permanenŃă menŃinerea unui nivel ridicat de activare prin căutarea de senzaŃii. De la munca de pionierat a lui W. 1989).

denumită "reacŃie de urgenŃă". Procesul de adaptare activă al organismului la mediu extern în continuă schimbare este posibil datorită unor mecanisme dinamice. menŃin temperatura corpului. Este adevărat că folosirea termenului de stres oferă avantajul de a evita conotaŃiile negative ale unui diagnostic de nevroză sau hipomanie. lipide. desemnând acea forŃă sau presiune care deformează corpurile. Pavlov prin teoria învăŃării bazate pe reflexe condiŃionate cu funcŃii anticipative. în acelaşi timp anxietatea sau depresia nu epuizează consecinŃele stresului. ContribuŃii la problematica adaptării şi indirect a stresului aduce şi I. W. nivelul sanguin de glucide. Freud despre nevroză şi mecanismele inconştiente de apărare abordează dintr-un punct de vedere complet nou problematica adaptării individului la situaŃii conflictuale. De abia în secolul al XIX-lea conceptul de stres este preluat de ştiinŃele biologice. Reylly îşi publica teoria "sindromul de iritare". El este utilizat iniŃial cu sensul de boală mintală. endocrină şi nervoasă. 5. dificultate. Cannon este considerat cel mai important precursor al teoriei stresului. a cărui semnificaŃie originară era de adversitate. Bernard (1878) indică capacitatea organismului de a-şi menŃine constant mediul intern în raport cu stimulii externi. 1985). compensatorii. C.2. La începutul secolului al XX-lea. fiziologul francez A. Datele experimentale obŃinute de Cannon sunt printre primele dovezi ce indică participarea sistemului endocrin la adaptarea organismului la schimbările bruşte ale ambianŃei. Teoria lui S. binecunoscută astăzi în literatură sub numele de reacŃie "luptă sau fugă" (fight or flight). de neutralizare şi corectare a disfuncŃiilor survenite.3.. Hippocrate considera că boala nu e numai suferinŃă şi leziune (pathos) ci şi efortul organismului de a-şi restabili echilibrul (ponos). fiziologul american Walter Cannon (1929). Deşi fiziologul american a studiat doar adaptarea de scurtă durată la situaŃii acute şi nu a detaliat alte posibile reacŃii. numit şi model biologic îşi are originea în cercetările lui H. Precursori ai teoriei stresului Primele observaŃii privind adaptarea organismului la mediu datează din antichitate. când progresele ştiinŃei au permis cercetări mai riguroase. În opinia noastră. Sir William Osler (cit. Stresul este definit de Selye ca o stare a organismului manifestată prin reacŃii nespecifice ca răspuns la agenŃii perturbanŃi.esenŃa fenomenului de stres (Lazarus. Cannon foloseşte termenul de stres în legătură cu reacŃia autonomă a organismului. DefiniŃiile inoperante ale stresului au determinat asimilarea de către unii psihiatri a noŃiunii de stres cu cea de boală psihică (Bech şi colab. Modificarea structurii sub influenŃa acelei forŃe este desemnată prin noŃiunea de strain (Levi. 84 . Modelul fiziologic şi teoria răspunsului Modelul fiziologic. enzimatică. prin cercetările sale. suferinŃă. pH. utilizează termenul de stres pentru a demonstra existenŃa unor mecanisme homeostatice specifice de protejare a organismului împotriva agenŃilor perturbatori (1929). proteine. minerale constante în condiŃiile modificării factorilor externi. poate fi găsit încă din secolul al XIV-lea. 1973) echivala stresul cu “muncă multă şi cu probleme”. PersistenŃa acestei interpretări o regăsim la autorii contemporani care asimilează stresul cu cerinŃele externe care exercită presiuni asupra organismului. 1987). Aceste mecanisme de natură fiziochimică. Aproape concomitent cu Selye. 5. biologii şi fiziologii secolului al XIX-lea au semnalat înaltul grad de organizare a lumii vii care facilitează o adaptare activă. Mult mai recent. în Hinkle. Termenul de stres. Trei secole mai târziu. Cannon (1932) are meritul de a fi dovedit experimental implicarea multiplă şi complexă a sistemului simpato-adrenal şi ai mediatorilor medulosuprarenali în adaptarea organismului la stimulii fizici şi psihici din mediu. termenul este folosit mai ales în inginerie. Faptul că o persoană experienŃiază anxietate sau instabilitate nu înseamnă în mod necesar că ea suferă de o tulburare nevrotică. distresul nu poate fi echivalat cu psihopatologia. care descrie importanŃa răspunsului sistemului nervos autonom atunci când organismul este expus la diverse noxe. Selye şi pune accentul pe răspunsul organismului la stimulii nocivi din mediu. 1982).

deprivare maternă. iniŃial descris sub numele de sindrom general de adaptare (SGA). Selye (1968. descrisă sub numele de strain. Studiile lui Frankenhaeuser (1982) urmăresc stabilirea unor relaŃii între patternurile de răspuns endocrin la stres şi trăsăturile psihologice. Este meritul lui Lundberg (1980) şi Ursin (1984) de a demonstra experimental că atât supraactivarea cât şi subactivarea induc stres exprimat prin modificări în plan fiziologic. Apreciem modelul ca având valenŃe aplicative deosebite pentru mediul ocupaŃional. stările afective negative se traduc prin activarea adrenalinei şi cortisolului. Investigând mecanismele fiziologice şi consecinŃele SGA. Alături de stresul de suprasolicitare se impune astfel şi conceptul de stres de subsolicitare. PotenŃialul de nocivitate asupra organismului a reacŃiei fiziologice determinat de combinaŃia dintre perceperea lipsei controlului şi atitudinea de pasivitate şi supunere este confirmată şi de studiile realizate pe subiecŃi umani ci şi o multitudine de macanisme neuronale coordonate de sistemul nervos central (SNC). Modelul de stres oferit de Karasek şi Theorell (1990) se distanŃează de asemenea de identificarea activării cu stresul. Complexitatea modulării tipului de reacŃie este dovedită de Henry (1980) şi prin includerea factorului situaŃional: mediu securizant. Pentru a realiza această distincŃie Selye (1983) introduce termenii de : • eustres (stimulare optimă. prelungită. cu descărcări catecolaminice. antrenare. răspuns considerat mai nociv decât primul. Aşa cum am arătat în paginile anterioare. una din limitele abordării fiziologice este identificarea stresului cu activarea.Stresul biologic. Activarea este urmarea pozitivă a unor cerinŃe intense dar în prezenŃa controlului. Animalele subordonate aleg un comportament pasiv. ambianŃă nouă. însoŃit de modificări ale activităŃii simpatoadrenale. Atât la bărbaŃi cât şi la băieŃii de vârstă şcolară secreŃia de adrenalină este mai mare decât la persoanele de sex feminin (1986). Autorii dovedesc specificitatea răspunsului endocrin la stres în funcŃie de clasificarea animalelor în tipul dominant/agresiv şi tipul subordonat/pasiv. RelevanŃa modelului este susŃinută şi de datele epidemiologice privind relaŃia dintre caracteristicile psihosociale ale muncii şi organizaŃiei şi incidenŃa unor boli cronice. efecte de încordare şi tensionare. caracterizat prin activarea sistemului hipofizo-corticoadrenal şi secreŃia de corticosteroizi. 1980) demonstrează că stresul implică atât adaptare şi stimulare cât şi uzura organismului. Astfel. de dezadaptare). chiar dacă unii cercetători extind termenul şi asupra activării psihologice. comportă trei faze: • reacŃia de alarmă • stadiul de rezistenŃă • stadiul de epuizare. Prima categorie de animale optează pentru un răspuns activ de tip "luptă sau fugă". Frankenhaeuser dovedeşte specificitatea răspunsului la stres şi prin diferenŃele reacŃiei endocrine în funcŃie de sex. adaptare) • distres (solicitare intensă. supraîncărcare. Meritul de a integra factori sociobiologici în modelul fiziologic de stres revine teoriei propusă de Henry şi Stephans (1977). În cadrul modelului fiziologic al stresului constatăm completări şi dezvoltări ulterioare teoriei lui Selye care nuanŃează înŃelegerea răspunsului organismului la factorii de stres. cum este boala coronariană. iar cele pozitive numai prin adrenalină. 85 . Participarea SNC accentuează componenta specifică a răspunsului organismului şi evidenŃiază capacitatea de învăŃare şi persistenŃă în timp a strategiilor adecvate de ajustare la stres. psihologic şi comportamental cu repercursiuni asupra nivelului performanŃei umane. lipsa posibilităŃilor de control. de supunere. chiar dacă ea se bazează doar pe studii experimentale realizate pe rozătoare şi maimuŃe. Conform autorilor citaŃi. stresul se produce doar la intersecŃia dintre solicitări intense şi opŃiuni de control minime.

Modelul cauzal conceptualizează stresul drept o funcŃie a stimulilor. din discrepanŃa dintre starea actuală şi cea dorită de subiect. Natura subiectivă a evaluărilor determină o arie largă de stresori. cum este moartea unei fiinŃe dragi. respectiv răspunsuri cognitive. Cu excepŃia unor evenimente de viaŃă extreme. că stresul rezultă exclusiv din proprietăŃile stimulilor reprezintă o abordare unidimensională şi restrictivă.persoană şi mediu .5. prin analogie cu modelele tehnice. definiŃi drept nivel de încărcare. de către modelul cauzal. 1986). 1989. Teoria stimulilor ignoră complexitatea relaŃiei dintre fiinŃa umană cu mediul său şi existenŃa diferenŃelor interindividuale în reacŃiile la stres. Analiza noii paradigme de cercetare permite identificarea a patru concepte fundamentale care definesc teoria tranzacŃională a stresului: (1) interacŃiunea sau tranzacŃia. Modelul cauzal denumit şi model ingineresc. numiŃi şi stresori. În acelaşi timp nu putem omite faptul că modelul cauzal aduce contribuŃii valoroase la înŃelegerea şi aprofundarea unui segment al procesului de stres. p. 1989) propune modelul sociologic al stresului. Potrivit teoriei stimulilor.4. Dohrenwer. respectiv alterări ale funcŃiilor psihofiziologice. identifică stresul cu factorii de stres. Modelul interacŃional şi teoria tranzacŃională O dată cu publicarea teoriei lui Lazarus cercetările asupra stresului încep să fie comutate din cadrul biologic în cel psihologic. stresul este o condiŃie a mediului (Holmes şi David. 1984). şi anume rolul structurilor sociale în generarea de posibili stresori. (2) sistemul cognitiv. exprimabilă prin formula S=f(s). în Patterson şi Neufeld. subliniind faptul că structurilor şi relaŃiile sociale sunt principalele surse de stresori. ca proprietate a uneia din cele două subsisteme implicate . Termenul de tranzacŃie desemnează relaŃia bidirecŃională dintre persoană şi mediu.10).5. afective şi comportamentale la feed-backurile primite". Totuşi unii oameni percep mai intens şi reacŃionează mai acut decât alŃii la impactul cu factorii de stres social. mecanicist. (4) copingul. ca având o capacitate înnăscută (coeficient de toleranŃă) de a face faŃă unor factori potenŃiali dăunători din mediu. Depăşirea nivelului optim cauzează reacŃiile de stres. A interpreta stresorii în sine ca o cauză de maladaptare reprezintă o simplificare pe modelul unui determinism reducŃionist. adică unilaterală şi unidirecŃională. stimuli sau agenŃi stresanŃi. consideră persoana. ameninŃarea decurge din perceperea unui dezechilibru între cerinŃele impuse şi capacitatea de răspuns. Este adevărat că factorii de stres psihosociali sunt caracteristici inevitabile ale vieŃii cotidiene. RelaŃia dintre stimuli şi reacŃii este una similară din behaviorismul radical. stimulii psihosociali nu pot avea aceeaşi semnificaŃie pentru toŃi indivizii.ci numai în relaŃia dintre ele. poziŃie de care ne distanŃăm. 5. Modelul cauzal şi teoria stimulilor Un al doilea punct de vedere.R. 1989. conturând în final teoria tranzacŃională a stresului (Lazarus şi Folkman. Se subliniază astfel faptul că ameninŃarea (termen preferat de Lazarus faŃă de cel de stresor) nu există în sine. de tipul S . De altfel chiar definiŃia stresului dată de Lazarus şi Folkman (1984. Spielberger sugerează că termenul de stres trebuie să se refere la caracteristicile obiective ale situaŃiei (cit. Asumarea ideii. 1978) acordă o importanŃă deosebită factorului cultural în atribuirea de semnificaŃii stresorilor sociali. Rapaport (1978) şi Toffler (1973. evaluare ce determină declanşarea unor procese de coping. negocierea activă între cerinŃele şi presiunile mediului şi ierarhizarea scopurilor individuale. Conform definiŃiei stresului. 86 . (3) evaluarea. Pearlin (1981. 19) reflectă integrarea conceptelor teoretice enumerate: "stresul este o relaŃie particulară între persoană şi mediu. în care persoana evaluează mediu ca impunând solicitări care exced resursele proprii şi ameninŃă starea sa de bine. În cadrul modelului sociologic. p.

condiŃii sau energii. în realitate emoŃiile negative pot deveni la rândul lor surse de stres care vor influenŃa atât evaluarea cât şi formele de coping. Hobfoll (1988. teoria lui Lazarus şi colab. Principiul de baza al acestei teorii este ideea ca oamenii tind sa retina. Este adevărat că deteriorarea sănătăŃii mentale este una din consecinŃele stresului dar a limita emoŃiile negative la variabila de consecinŃă este prea restrictiv. psihologia cognitivă abordează aspectele motivaŃionale şi emoŃionale ale adaptării prin prisma proceselor informaŃionale. 1994). O primă categorie de cercetători cognitivişti ai stresului se focalizează asupra abordărilor de tip normativ ale proceselor şi abilităŃilor cognitive de procesare a informaŃiei. grupurilor şi reacŃiilor cu risc crescut. schimbări rapide ce scapă controlului individului. Prin prisma teoriei cognitive. 2. Cercetătorii încadrabili în a doua categorie sunt interesaŃi mai mult de stilul şi schema cognitivă a persoanei care descriu maniera şi preferinŃa în care informaŃia este stocată. Conform autorului. Abordarea convenŃională a stresului interpretează stresorii ca punct de start iar sănătatea mentală ca punct final al acestui fenomen. fie unui exces sau deficit informaŃional. În acest context distresul este generat de limitarea capacităŃii de procesare a informaŃiei datorită fie unor abilităŃi cognitive neadecvate. 1993. fiecare reliefând importanŃa unor aspecte ale procesului de stres. În cadrul teoriei interacŃionale s-au impus şi alte modele. stresul psihosocial se datorează următoarelor cinci mari categorii de factori: 1. sa protejeze si sa construiasca resurse. În concepŃia autorului resursele reprezintă ceea ce individul valorizează ca important pentru sine. Cercetările de acest gen ignoră diferenŃele individuale de procesare a informaŃiei. de acordare de semnificaŃii personale informaŃiei. Medierea cognitivă este elementul care distinge teoria psihologică a stresului de cea sociologică şi fiziologică. Considerăm că modelul are relevanŃă 87 . sursa majora de stres fiind pierderea potentiala a acestor resurse valorizate (Hobfoll. Pornind de la prezumŃia că scopul principal al persoanei este de a obŃine. era cunoscută iniŃial sub numele de teoria cognitivă a stresului. De aici deriva una dintre ideile majore ale acestei teorii si anume ca pierderea resurselor este mai relevanta pentru indivizi decat acumularea lor (Hobfoll. păstra şi proteja resursele. copingului şi emoŃiei este consecinŃa “revoluŃiei” cognitive din psihologia deceniului al şaselea. stresul nu mai este determinat de nivelul reacŃiilor sau de o situaŃie în sine. stresul apare în oricare din cele trei circumstanŃe: ameninŃarea pierderii resurselor. discrepanŃa dintre abilităŃile umane şi cerinŃele mediului. ulterior a fost preferat cel de tranzacŃie care indică nu numai unitatea organică dintre cele două subsisteme. irelevantă sau deosebit de importantă pentru scopul urmărit. 3. 1994) dezvoltă unul din cele mai recente şi acceptate modele ale stresului. sau privarea persoanei de posibilitatea câştigării unor resurse pentru care se investesc eforturi. suprastimularea şi substimularea.1989). Indivizii cu resurse limitate sunt mai inclinati sa nu investeasca in situatii in care castigurile sunt nesigure. incompatibilitatea dintre rolurile pe care le are persoana şi 5. Modelul ecologic propus de Levi şi Kagan (1981) sugerează abordarea holistică a persoanei umane în interacŃiunea dinamică cu ambianŃa sa fizico-chimică şi psihosocială. Sublinierea rolului sistemului cognitiv ca mediator al evaluării. Tocmai datorită acestei note specifice. Modelul sugerează şi strategiile de reducere şi combatere a stresului la nivel individual şi social prin identificarea situaŃiilor. Subliniem că stresul nu presupune numai suprastimulare sau substimulare informaŃională ci şi procesarea unei informaŃii interpretată de subiect ca aversivă. numit "modelul conservării resurselor". Conform modelului. Dacă psihologia tradiŃională considera că emoŃia este cea care modelează adaptarea. 4. organizată şi activată în acordarea de semnificaŃii personale situaŃiilor de viaŃă (Miclea. de la valori obiective la caracteristici personale. Termenii pot fi utilizaŃi şi ca sinonimi. discrepanŃa dintre nevoi şi posibilitatea satisfacerii lor.Dacă iniŃial era utilizat termenul de interacŃiune sau relaŃie. pierderea lor. 1998). Autorii introduc şi conceptul de proces strâns legat de cel de tranzacŃie pentru a sublinia intercondiŃionările reciproce dintre variabilele implicate. dar elimină şi caracterul static al relaŃiei mediu-persoană. ci de evaluarea cognitivă a situaŃiei şi a resurselor de a face faŃă.

dominată strict de ideile psihanalitice. Ignorarea rolului personalităŃii şi situaŃiei în răspunsul individual face ca demersul de cunoaştere să devină incomplet şi inadecvat. Primele dovezi de laborator ale lui Selye (1956) vizând rolul agenŃilor perturbatori asupra organismului erau involuŃia timusului şi ulceraŃiilor gastrointestinale.pentru adaptarea umană prin surprinderea unor tipuri diverse de relaŃii individ-mediu. modelul oferea o imagine simplistă. Studii de laborator şi în cadrul natural. Friedman. Ulterior. unilaterală. În măsura în care aceste cercetări se limitează numai la aspectele de reacŃie şi conceptualizează stresul ca o sumă a răspunsurilor organismului la stimulii nocivi. Iamandescu. 1990. în Hinckle. marcată în special de studiile lui Dunbar (1938). răspunsul la stres 88 . Markides şi Cooper. 5. Prima descriere a relaŃiei dintre stres şi boală datează din 1910 şi aparŃine lui Sir W. intens absorbiŃi de munca lor (cit. la structurile organizaŃionale şi relaŃiile interpersonale. 1989. Chiar şi cei mai sceptici autori privind teoria stresului. Wolf (cit. Continuatorii şcolii pavloviene. În continuare prezentăm componentele stresului: I. pe subiecŃi umani şi pe animale. în cadrul modelului patogen. cel patogen. în care elementele specifice (biologice) se înlănŃuie cu cele nespecifice (psihologice şi sociale) conturează modelul biopsihosocial al bolii. în Henry şi Stephens. de la macrosistemele sociale. Se impune necesitatea integrării reacŃiei la stres în studiul procesului dinamic rezultat din interacŃiunea variabilelor personale cu cele situaŃionale. 1990). şi anume Psihoneuroimunologia este relevantă în acest sens (Ader. Engel (cit. în care relaŃia dintre un anumit conflict intrapsihic şi o boală specifică era considerată ca fiind directă şi liniară. Bâcov şi KurŃin (1949) demonstrează experimental unitatea dintre psihic şi fiziopatologic şi conturează orientarea corticoviscerală.6. dar îl intensifică. abordările ne apar unilaterale şi restrictive. ca răspunsuri nespecifice la stres. medicina secolului XIX şi începutului de secol XX a fost dominată de un determinism strict biologic. 1989. încearcă să elucideze o verigă esenŃială în procesualitatea stresului. În acelaşi timp. acceptă rolul conceptului în depăşirea punctului de vedere unilateral privind specificitatea cauzei bolii. Brown şi Harris. evaluarea III. 1989. Astăzi. 1989. ObservaŃiile privind asocierea stresului cu patologia nu au apărut doar odată cu formularea modelului susmenŃionat. Băban. 1977) şi Alexander (1950). 1973). Selye (1976 b) dezvoltă teoria bolilor de adaptare ce cuprind bolile reumatoide. considerat mult mai pertinent. fără a identifica costurile şi beneficiile răspunsului. 1992). factorii de stres II. 1987. Modelul patogen şi teoria fiziopatologică Studierea consecinŃelor stresului asupra stării de sănătate a dus la formularea unei variante a modelului fiziologic şi anume modelul patogen sau fiziopatologic al stresului. Sub influenŃa descoperirilor lui Virchow şi Pasteur. 1982. Osler. subliniind cauza multifactorială a bolii. în Sarafino. modelul fiziologic. care consemna că angina pectorală este o boală caracteristică oamenilor de afaceri. Holmes şi David. şi anume răspunsul la stres. În concluzie. Când costul controlării stresorului este mai ridicat decât beneficiile înregistrate. un număr mare de cercetări încearcă să elucideze rolul predispozant sau precipitator al stresului pentru diverse boli (Brown şi Harris. Dezvoltarea unei noi ramuri interdisciplinare. Whalley şi Page. copingul nu numai că nu reduce distresul. alergice şi colagenozele. Kasl şi Cooper. focalizarea cercetărilor doar pe tipul de evaluare şi confruntare cu situaŃia stresantă. 1993). copingul (ajustare) IV. respectiv teoria răspunsului acoperă o mare parte din cerectările asupra stresului. Relevarea relaŃiei dintre psihic şi somatic a determinat apariŃia Psihosomaticii. IniŃial. este un demers la fel de unilateral ca şi cel anterior menŃionat. 1989. stare obiectivabilă în reacŃiile de scurtă durată şi consecinŃele pe termen lung.

Propunem o altă clasificare a stresorilor: • Evenimente majore de viaŃă (deces. emigrare. Wolff jr. de cele mai multe ori. Pentru înŃelegerea componentelor psihobiologice ale bolilor. 1982). Factorii de stres Stresorii sau factorii de stres sunt evenimente sau condiŃii ale mediului. cercetările lui Meyer sunt continuate de H. afiliere. pensionare) • Tracasări cotidiene (suprastimulare. sunt identificate cu stresul cronic (Kessler. feroviare). Evenimentele critice de viaŃă sunt numite factori de stres acut. Meyer propune alcătuirea unei "hărŃi a vieŃii" pentru fiecare pacient (cit. 1990). Cercetătorii propun discriminarea evenimentelor în funcŃie de diferite criterii: • Dezirabilitatea evenimentului (în ce măsură este dorit) • Controlabilitatea lui • Predictibilitate (este aniticpabil sau nu) • Caracterul pozitiv sau negativ • Implică câştig sau pierdere • Gravitate Dacă evenimentele critice de viaŃă sunt asimilate cu stresul acut. divorŃ. Price şi Wortman. Stresorii sunt divizaŃi convenŃional în trei mari categorii: • fizici • psihici • sociali Clasificarea ne apare a nu fi operaŃională deoarece. Autorii definesc "hărŃuiala zilnică" drept "experienŃe şi condiŃii ale vieŃii zilnice care sunt percepute de individ ca frustrante.7. indiferent de particularităŃile individuale. 1985). 1967. contrarierea nevoii de afirmare. suficient de intenşi sau frecvenŃi care solicită reacŃii fiziologice şi psihosociale din partea individului (Elliot şi Eisdorfer. şi Hinkle. ameninŃarea integrităŃii fizice. perioadă în care persoana este mai vulnerabilă la stres şi boli fizice şi mentale. Ulterior. Rahe. boli fizice. Limitele teoriei lui Holmes şi Rahe decurg tocmai din cele două caracteristici de bază ale sale: (1) asumarea ideii că schimbarea în sine este stresantă. afecŃiune. 1 De ce modelul tranzactional al stresului este cel mai larg acceptat model in literatura de specialitate? 5. 1980) definesc evenimentele de viaŃă drept schimbări obiective în structurile şi relaŃiile psihosociale ce determină reoganizări ale circumstanŃelor uzuale şi impun organismului un efort de reajustare psihică şi socială.Temă de reflecţie nr. S. Ryan şi Word. iritante sau ameninŃătoare pentru starea sa de confort fizic şi 89 . izolarea socială. în mediul ambiental în care oamenii îşi desfăşoară activitatea aspectele fizice interacŃionează cu cele sociale şi psihice. Holmes şi Rahe. tracasările zilnice (daily hassles). numite şi nonevenimente. indiferent de caracterul negativ sau pozitiv al ei. calamităŃi. războaie. substimulare. care simplifică relaŃia dintre harta vieŃii şi sănătate. aglomerarea socială. Primele observaŃii sistematice privind impactul unor evenimente majore de viaŃă asupra sănătăŃii datează încă de la începutul secolului al XX-lea şi aparŃin psihiatrului Adolf Meyer. Wolff. conflicte de rol. care s-au impus prin încercările de elaborare a unor metode standardizate de evaluare a evenimentelor de viaŃă (Holmes şi Rahe. focalizându-şi atenŃia doar asupra unui singur sistem organic. şi (2) impactul subiectiv egal al evenimentelor pentru toate persoanele. surse financiare insuficiente) • ExperienŃe traumatice şi catastrofale (dezastre. în Rahe. accidente aviatice.

ExperienŃa traumatizantă poate fi trăită în grup. consideră că stimulii din mediu devin stresori doar în funcŃie de intensitate. accidente rutiere. aviatice. întâmplări ghinioniste (pierderi. Hiner şi Tierney. ratări). în timp ce calitatea emoŃiei provocate de stimul nu are importanŃă. stresorii traumatici pot fi acuŃi. accidentelor de avion. 1987). mediu ambiental (poluare). violul). Taylor.. în acord cu noŃiunea de nespecificitate a lui Selye. 1989). • implicarea directă sau ca martor în uciderea sau rănirea gravă a altor persoane Natura stresorilor traumatici implică de cele mai multe ori atât factori fizici. Pentru ca un stresor să fie considerat traumatic trebuie ca el să reprezinte: • ameninŃare la viaŃa proprie sau a celor apropiaŃi. Copiii. în tortură: bătăi şi sentimentul de neputinŃă. de intimitate). financiar (insuficienŃa banilor). Spielberger. feroviare. 1989).) este cel puŃin la fel de importantă ca şi intensitatea lui. comportamentale şi somatice ce apar după evenimentele traumatizante ieşite din rangul experienŃelor umane considerate normale (Friedman. cum a fost cazul războiului din Golf din 1990 (Hobfoll. dar permit în timp mobilizarea mecanismelor adaptive (ex. Deşi. ObservaŃii privind rolul factorilor psihotraumatizanŃi asupra stării fizice şi psihice fuseseră descrise mai demult fie sub titlul de nevroză traumatică sau de "sindromul cordului iritabil" (cit. cutremurelor. sănătate (probleme proprii sau ale membrilor familiei). termene fixe). Factorii psihosociali rezultă din interacŃiunea individului cu mediul său socio-economic. anihilare sau anxietate).psihic" (Lazarus şi colab. lagărele de prizonieri) (Cohen. Ca această interacŃiune să se realizeze optim este 90 .. PTSD este definit ca un sindrom caracterizat prin dezvoltarea unor simptome psihice. profesional şi familial. indezirabil etc. relaŃii sociale (conflicte. 1989). flash-backuri) sau dimpotrivă. bruşti. 1991). În opinia noastră calitatea stresorului (anticipabil. Caracteristicile vieŃii contemporane determină confruntarea cotidiană a omului cu factorii psihosociali de stres. sau individual (ex. catastrofali. prin frecvenŃa şi caracterul lor cronic corelează mai semnificativ cu simptomatologia somatică şi psihică decât evenimentele de viaŃă (Weinberger. 1991). dificil de definit. controlabil. cu o multitudine de aspecte. Cercetări sistematice asupra stresorilor traumatici au fost întreprinse abia după terminarea războiului americanovietnamez. "anestezia" afectivă. NoŃiunea de factor psihosocial de stres implică un concept complex. Din punctul de vedere al intensităŃii. ExperienŃa traumatică a multor combatanŃi din acel război a condus la conturarea aşanumitului "sindrom post-Vietnam". • distrugerea bruscă a propriei case sau a comunităŃii. Levi (1971). ambele necesitând intervenŃii psihoterapeutice (Williams. persoanele în vârstă. persoanele cu antecedente psihiatrice sunt subiecŃi mai vulnerabili la impactul cu stresorii traumatici (Gist şi Lubin. când stresorii sunt extremi. CunoştinŃele clinice şi practice legate de stresorii traumatici acumulate din experienŃele nefaste de până acum au condus la conturarea de către psihologi a unor programe de prevenire şi intervenŃie primară a PTSD în situaŃii limită. Similitudini ale reacŃiei post-război cu cele datorate catastrofelor. Brenitz şi colab. Termenul apare pentru prima dată în 1980 în Manualul de Diagnostice-Statistice ale Bolilor Psihiatrice (DSM III) (1980). cât şi psihici (ex. revenirea aceluiaşi tip de vise. reprimarea evenimentului traumatic. Tracasările sunt generate de diversele domenii ale vieŃii cotidiene: profesional (supraîncărcare. responsabilităŃi casnice (gătit). 1984. ExperienŃa războaielor. incendii) sau cronici. cataclismelor sau dezastrelor naturale sau provocate de om au determinat apariŃia unei noi entităŃi clinice sindromul de stres post-traumatic (PTSD). competiŃie). p. când persoana nu are timp să îşi mobilizeze resursele adaptive (ex. familial (certuri). ca intensitate. viaŃă personală (probleme sexuale. sunt modele tipice de reacŃie la experienŃele traumatice. detaşarea şi înstrăinarea de viaŃă. 1987). 376). maşină sau tren a impus în atenŃia cercetătorilor o nouă categorie de stresori denumiŃi traumatici. Retrăirea repetată a traumei (prin gânduri intruzive. intenşi. cum este cazul accidentelor de avion sau cutremure. ceea ce explică de ce în mod preponderent cercetările sunt focalizate asupra acestei categorii de stresori. tracasările zilnice sunt considerate stresori minori.

automatizare excesivă. reprezintă un alt reper existenŃial pentru individ. scop. Caracteristicile societăŃii contemporane au determinat apariŃia unui spectru larg de factori de stres. care de multe ori implică pierderea resurselor financiare de trai. apartenenŃă şi venituri. 1982). fisurile sau eşecurile funcŃionării ei se transformă în factori de stres acuŃi sau cronici. biserică.. 1989). în caracteristicile atitudinale şi comportamentale. orar prelungit. Sursele de stres de la nivel familial sunt multiple: apariŃia unor noi membrii în familie. 5. ApartenenŃa individului la o microcomunitate. Inadecvarea condiŃiilor profesionale la factorii umani-individuali se repercutează asupra stării de confort fizic şi psihic al persoanei generând stres. Şomajul. în capacităŃile intelectuale şi stilul cognitiv. depersonalizarea instituŃiilor sociale. Evaluarea primară implică trei tipuri diferite de informaŃii însoŃite de emoŃii diferite: • daună deja produsă (informaŃie asociată cu sentimentul de furie sau depresie). obiectiv dificil de realizat. sunt conflictele de rol. La nivel individual factorii de stres rezidă uneori în structura de personalitate. conflicte maritale şi filiale. competiŃie negativă. cu funcŃii şi surse de informaŃii diferite: • primară • secundară Prin evaluarea primară situaŃia este definită ca având sau nu semnificaŃie pentru confortul persoanei. În cazul în care survin relaŃii conflictuale. munca. dintre care enumerăm succint: supraaglomerarea din metropole. iluminat etc. divorŃ. nevoi şi motive personale pe de o parte şi cerinŃele şi organizarea structurilor sociale (familia.necesară armonizarea caracteristicilor biologice. profesional. Datorită faptului că familia reprezintă de cele mai multe ori universul individului. psihologice şi sociale ale persoanei cu structura ambianŃei. Factorii de stres profesionali provin din: ambianŃa fizică: zgomot. violenŃă intrafamilială. demoralizarea cauzată de scăderea stimei de sine. obiect de studiu mai ales pentru psihologia socială (Pearlin. în tipul de reactivitate emoŃională. crize economice şi politice (Levi. reprezintă poate cel mai grav factor de stres legat de profesie. stimă. decesul unui membru al familiei (Shaffer. supraîncărcare informaŃională. Nivelele şi structurile individuale şi sociale enumerate interferează şi se intercondiŃionează reciproc generând alte categorii de stresori psihosociali. control redus. de schimbarea statusului social. birocraŃia. vibraŃii. organizaŃii sociale sau politice) oferă nu numai suport social. cooperare redusă. alcoolism. 91 . discriminare. Stresorii psihosociali îşi pot avea originea la nivel individual.8. Evaluarea stresorilor şi procesul de coping Evaluarea continuă a ceea ce se petrece în mediul înconjurător este o caracteristică esenŃială atât a fiinŃei umane cât şi a animalelor. Evaluarea presupune un proces continuu de căutare şi monitorizare de informaŃii asupra a ceea ce se întâmplă şi atribuirea de semnificaŃii personale informaŃiilor obŃinute. temperatură. Profesia ca sursă de identitate. invaliditatea. personalităŃi şi sisteme de valori diferite între membrii familiei. ambiguitatea sarcinii sau a rolului. izolare. dar şi posibile surse de stres psihosocial. nivel de responsabilitate şi decizie. de izolare şi inactivitate. comunicare redusă. deprivarea de tradiŃii. lipsa cooperării. caracterul şi organizarea muncii: suprasolicitare/subsolicitare. club. criticism exagerat sau sentimentul frustrării de apreciere. noxe. societatea) pe de altă parte. familial. restricŃii inutile. violenŃă. muncă repetitivă. ambianŃa socială: relaŃii interpersonale reduse. Evaluarea situaŃiei ca benignă sau pozitivă rezultă într-o stare emoŃională neutră sau plăcută. grupul de apartenenŃă devine sursă de stres. Lazarus distinge două tipuri de evaluări. boala. sărăcie. perspective de avansare. 1990). ritm impus. Un exemplu al intersectărilor contradictorii dintre aspiraŃii. munca în schimburi. atitudini critice sau dictatoriale. rigiditatea regulilor. 1983. de comunitate şi societate. în afara celei familiale şi profesionale (cartier. valori în continuă schimbare. nesiguranŃa locului de muncă etc.

în funcŃie de evaluarea resurselor şi opŃiunilor de coping. sociale şi culturale a persoanei. face distincŃia între mecanismele de ajustare şi cele înnăscute de adaptare. 2. Factorii situaŃionali se referă la noutatea. căutarea şi luarea deciziei. Evaluarea secundară poate să confirme evaluarea primară a ameninŃării. a sănătăŃii. copingul este întotdeauna un proces de tranzacŃie între persoană şi mediu. 4. severitatea. Prin evaluarea secundară se identifică alternativele adaptative pe care subiectul le are la îndemână pentru a face faŃă situaŃiei. rolul proceselor cognitive şi al acŃiunii. iminenŃa. Odată cu semnalarea ameninŃării activitatea cognitivă nu ia sfârşit ci iniŃiază un întreg lanŃ de procese cognitive. (b). ameninŃarea integrităŃii fizice. câştig şi efecte pozitive (la nivel emoŃional este trăită ca nerăbdare. În opinia noastră toleranŃa la ambiguitate reprezintă o caracteristică a maturităŃii emoŃionale. p. 92 . a stării subiective de bine. predictibilitatea stimulilor. Uneori reevaluarea în sine este folosită ca o strategie coping de neutralizare sau minimalizare a informaŃiei aversive. ambiguitatea.141). Persoanele cu toleranŃă crescută la ambiguitate şi incertitudine sunt apte să se implice într-o căutare vigilentă de informaŃii. provocare. 1995. autodezaprobarea eşecului. (d). să o intensifice sau să o reducă. subliniază existenŃa formelor eficiente şi mai puŃin eficiente de coping. deci implică schimbări calitative şi cantitative continue ale acestui raport. adaptate circumstanŃei. ci ca un proces continuu. destabilizarea lumii personale. durata. Ea este o activitate cognitivă declanşată şi susŃinută de factori emoŃionali şi motivaŃionali. discriminări în vederea integrării informaŃiilor într-un cadru cognitiv care să faciliteze "diagnosticul" situaŃiei. bucurie). încredere. ca o "cascadă de evaluări şi reevaluări" (Miclea. DefiniŃia citată pune în evidenŃă patru caracteristici esenŃiale ale copingului: (a). Evaluarea primară şi secundară nu trebuie înŃelese ca desfăşurându-se secvenŃial. să ia în considerare aspectele multiple ale realităŃii şi deci să adopte comportamente flexibile. Evaluarea este determinată de două categorii de factori: situaŃionali şi personali. (c). cei cu toleranŃă scăzută la ambiguitate vor avea tendinŃa de a reacŃiona rapid.14). În opinia noastră evaluarea secundară uneori poate să o preceadă pe cea primară. Evaluarea situaŃiei ca ameninŃătoare sau ca situaŃie -problemă este determinată în principiu de şase tipuri de condiŃii: 1. în înŃelegerea efectelor adaptive de scurtă şi lungă durată. anticiparea eşecului a cărui consecinŃe duce la o trăire negativă. Reevaluarea are loc atunci când se obŃin noi informaŃii despre schimbări interne sau externe. stăpâni sau tolera solicitările interne sau externe care depăşesc resursele personale" (Lazarus şi Folkman 1984. • • Spre sfârşitul anilor '70 conceptul de coping (ajustare) devine o variabilă centrală în cercetările stresului psihologic. fiind necesar efortul. 3. Evaluarea implică judecăŃi. raŃionamente. ToleranŃa la ambiguitate apare ca unul dintre cei mai importanŃi factori în evaluare şi coping. deducŃii. Evaluarea nu reprezintă o simplă percepŃie a elementelor unei situaŃii.anticiparea unei ameninŃări viitoare (trăită afectiv ca frică sau nelinişte). interferarea acŃiunii altora cu valorile şi convingerile personale. 6. care rezultă din cerinŃe dificile cu care suntem confruntaŃi dar dublate de convingerea în şansa de control. În evaluarea secundară persoana este angajată într-un dialog intern cu sine în vederea luării unei decizii ca efect al evaluării primare. schimbări provenite deseori ca urmare a eforturilor de coping sau a activităŃii intrapsihice de tip defensiv. dezaprobarea din partea celorlalŃi pentru neconfirmarea expectanŃei. evaluare şi emoŃie. Conform teoriei tranzacŃionale copingul este definit "ca efort cognitiv şi comportamental de a reduce. 5. deseori neglijând informaŃii relevante despre situaŃie. presupune de asemenea şi intercondiŃionări reciproce între coping. p.

anticiparea (avertizarea). Acest fapt a determinat conturarea aşa numitului stres de anticipare. Răspunsul la stres Astăzi. similar. Astăzi se pun sub semnul întrebării evidenŃele că ajustarea direcŃionată spre probleme este întotdeauna mai adaptativă decât cea emoŃională. Mai mult chiar. 4. în scopul reducerii sau controlării răspunsului emoŃional la stresori. copingul de succes pe termen scurt poate avea "costuri" fiziologice. este copingul o trăsătură de personalitate sau un proces influenŃat de situaŃie ? 3. Doar spre 93 .9. confruntarea (impactul) când are loc răspunsul. De multe ori momentul anticipării este mai intens în reacŃii psihofiziologice decât confruntarea. Deci. deci va reduce distresul emoŃional. 2. care la rândul lor influenŃează funcŃionarea sistemului cardiovascular (Obrist. este copingul un răspuns conştient sau inconştient la factorii de stres? 2. În al patrulea rând. Trecerea în revistă a studiilor vizând copingul permite evidenŃierea mai multor puncte controversate: 1. când persoana se poate pregăti pentru confruntare. Ajustarea focalizată spre emoŃie. redefinirea sau minimalizarea situaŃiei stresante. există controverse privind efectele copingului. 1981). Copingul emoŃional poate facilita copingul comportamental prin reducerea stresului care altfel ar împieta eforturile de soluŃionare a problemei. 2 Care sunt aspectele controversate legat de conceptul de coping? 5. Mai multe studii aduc argumente că strategiile coping focalizate spre problemă sunt asociate pozitiv cu starea de bine iar tendinŃa de a folosi strategii de coping focalizate spre emoŃie tind să fie asociate cu o sănătate mentală precară (Folkman şi colab. redefinirea situaŃiei şi reevaluarea.Copingul parcurge trei etape: 1. apare ca o certitudine faptul că răspunsul la stres este un proces complex ce include atât reacŃii fiziologice cât şi cele cognitive. mai poartă numele şi de ajustare instrumentală. în impactul intempestiv cu un anumit stimul) reacŃiile psihofiziologice pot să se manifeste după confruntare (Lazarus. Există studii care dovedesc că formele de ajustare activă au un impact mai mare asupra sistemului nervos simpatic. când. Temă de reflecţie nr. emoŃionale şi comportamentale. dar o formă de coping eficientă poate permite unei persoane tolerarea sau ignorarea factorului de stres. când poate evalua "costul" confruntării. sub ce circumstanŃe ambientale şi psihice şi tipul de ameninŃare. post confruntarea când se analizează semnificaŃia personală a ceea ce s-a întâmplat. numită şi ajustare indirectă. cum sunt uzul alcoolului.. Acolo unde nu există momentul anticipativ (de ex. este orientată spre persoană. 1986). În această categorie sunt incluse şi aşa numitele strategii paleative. drogurilor. copingul focalizat spre problemă poate determina evaluări mai puŃin ameninŃătoare. a tranşa copingul în forme de succes şi insucces nu este un demers simplu. Considerăm că funcŃionalitatea sau disfuncŃionalitatea copingului depinde de: cine foloseşte o anumită strategie. psihologice şi sociale mari pe termen lung. câte dimensiuni are copingul ? Cea mai utilizată clasificare este cea dihotomizată în: • coping focalizat spre problemă • coping focalizat spre emoŃie Ajustările focalizate spre probleme sunt acŃiuni orientate direct spre rezolvarea. sedativelor şi tranchilizantelor. respectiv controlul asupra situaŃiei şi răspunsului emoŃional. 1982). când situaŃia poate fi amânată sau prevenită. Multe surse de stres din mediu nu pot fi controlate. Unii autori identifică copingul cu succesul. şi 3. tehnicilor de relaxare etc.

sau particulare. ConsecinŃele stresului Unii autori includ disfuncŃiile şi bolile psihosomatice la reacŃiile faŃă de factorii stresanŃi intenşi şi prelungiŃi. cronice (Elliot. Chiar şi acum mai există cercetători care ignoră aspectele psihologice de răspuns la stimuli. ConsecinŃele nu pot fi efectul confruntării cu un singur factor de stres ci sunt rezultatul modului în care persoana reuşeşte să facă faŃă în timp mai multor stresori. Considerăm că punerea în evidenŃă a unor modificări fiziologice de stres.3 o sistematizare a reacŃiilor la stres fără a o considera exhaustivă. răspunsul fiziologic este abordat interactiv cu cel psihologic. de la cel molecular şi fiziologic până la cel psihologic şi social. 5. în care fiziologii şi psihologii să proiecteze împreună abordări interactive de investigaŃie. 1982). afectând unul dintre nivelele structurale şi funcŃionale ale organismului. Redăm în tabelul 1. există puŃine studii de acest gen în literatură. ConsecinŃele pot fi globale. ConsecinŃele apar drept sechele ale reacŃiilor de lungă durată. demers deosebit de util. Apreciem ca eronată această poziŃie şi subliniem necesitatea distingerii reacŃiilor de consecinŃele stresului. şi în acest sens stresul apare ca un efect cumulativ. între trăsăturile de personalitate şi tendinŃele reactive oferă alternative mai pertinente de studiu. afectând starea de sănătate şi comfort fizic şi psihic în general. Corelări între evaluări ale stimulilor şi răspunsul fiziologic.10. 94 .sfârşitul anilor '60. între tipul de coping şi patternul de răspuns hormonal. De aceea subliniem importanŃa cercetărilor interdisciplinare. Din păcate. Prin prisma teoriei răspunsului evaluarea nivelului prezumtiv al stresului se face pe baza caracterului şi amplitudinii reacŃiilor psihofiziologice şi comportamentale. nu epuizează complexitatea fenomenului. Cercetătorii de orientare biologică apreciază că se câştigă în rigurozitate şi obiectivitate focalizându-se doar asupra reacŃiilor fiziologice.

3. cafea. fasciculaŃii. de cele mai multe ori diferenŃele interindividuale determină graniŃa dintre reacŃii şi consecinŃe. răspuns "totul sau nimic". suicid DistincŃia dintre reacŃii şi consecinŃe nu e întotdeauna uşor de realizat. IgG. evitare/evadare. hormonul creşterii. Sistem cardiovascular: tahicardie. COGNITIVE deteriorări ale memoriei de scurtă şi lungă durată scăderea gradului de concentrare creşterea ratei de erori şi confuzii scăderea capacităŃii de decizie. de planificare şi organizare căutare redusă de informaŃii evitare sau negare inhibiŃii şi blocaje creativitate redusă ideaŃie obsesivă şi iraŃională toleranŃă redusă la criticism EMOłIONALE frustrare. ostilitate. ReacŃii la stres FIZIOLOGICE Sistem scheleto-muscular: tensiune musculară. bruxism. sentiment de neputinŃă. aritmii. nelinişte. deteriorarea relaŃiilor interpersonale. colesterol. COMPORTAMENTALE scăderea performanŃei instabilitate şi fluctuaŃie profesională. Sistem neuroendocrin: nivel scăzut de CA şi CO în sânge şi urină. autoevaluare negativă. anxietate.Tabelul 1. definită ca o variabilă plurifactorială ce include atât aspecte biologic-constituŃionale cât şi cele de structură psihică. presiune arterială crescută Sistem gastrointestinal: sialoree. uscăciune. absenteism. hipertranspiraŃie. tranchilizante. culpabilitate. nervozitate. betaendorfine. prolactină. insomnii. alienare. acizi graşi liberi. celule naturale ucigătoare proliferarea limfocitelor induse de substanŃe mitogene titru de anticorpi la virusul latent Epstein-Barr. depresie. exprimă diferenŃele de activare psihofiziologică dintre starea de repaus şi cea de după 95 . utilizare crescută de alcool. Nivel dermal: modicări în conductanŃa electrică a pielii. 1989) este un concept cheie în înŃelegerea şi explicarea diferenŃelor interindividuale de intensitate şi amplitudine a reacŃiilor la stres.excesul sau pierderea apetitului. accidente. IgM. ticuri. labilitate. pasivitate agresivitate/intoleranŃă/ dezacord. tutun. tensiune. dispnee. intensificarea tranzitului gastrointestinal. insatisfacŃie. IgE. Reactivitatea. Sistem imun: modificări la nivelul imunoglobulinei IgA. hiperventilaŃie. a potenŃionalului electric. demoralizare. Conceptul de reactivitate (Strelau. testosteron.

medicale şi a celor din domeniul legislativ-juridic. Componentele stresului Teoria stresului nu trebuie interpretată ca un sistem de idei revolut. simplitate. ca trăsătură individuală stabilă. MECANISME DE ADAPTARE Figura 12. ci doar o concepŃie deschisă spre asimilări noi. După criteriul reactivităŃii. persoanele se clasifică în: • normoreactive • hiperreactive Hiperactivitatea. Figura de mai jos redă relaŃia dintre componentele stresului ca fenomen psihosocial Evaluarea primară: "Este evenimentul stresant pentru mine?" POTENłIALII STRESORI REACłII LA STRES Evaluarea secundară: "Pot să fac faŃă acestui eveniment?" COPING. reprezintă veriga explicativă în mecanismul trecerii de la reacŃii la procese patologice. Numai prin sumarea şi confruntarea unor multiplicităŃi de date. relevanŃă. apte să determine noi orizonturi de cercetare. şi anume sindromul de extenuare (burn-out) caracterizat prin: • epuizarea emoŃională • epuizare fizică • epuizare mentală Epuizarea din sindromul de extenuare se exprimă în: • aplatizare afectivă • depersonalizare • scăderea realizărilor personale Sindromul de extenuare rezultă dintr-o implicare de lungă durată în activităŃi profesionale cu oamenii şi este în general specific cadrelor didactice. prin demersuri interdisciplinare şi integrative. teoria stresului va putea atinge criteriile ştiinŃifice necesare oricărei teorii: coerenŃă. Temă de reflecŃie nr.expunere la stimulii stresanŃi (Williams. exhaustivitate. Cercetările recente asupra consecinŃelor stresului cronic au impus în literatură un nou concept. 3 Care este diferenta dintre raspunsul la stres si consecintele stresului? 96 .1. 1986).

şi compatibilitatea sa. consiliere de specialitate) • suport instrumental (ajutor material. concret) O distincŃie importantă atunci când facem referire la suportul social este aceea dintre disponibilitatea acestuia. de apartenenŃă. stimă de sine. de mediere între stres şi boală. În acest context suportul social a devenit o variabilă relevantă în psihologia sănătăŃii prin rolul său protector. Efectul principal al său este acela de „amortizare” a stresului. centre de informare. de afecŃiune şi îngrijire. îndrumare. În acest sens vorbim de: • suport social perceput (disponibilitatea este concomitentă cu compatibilitatea) • suport social primit (situaŃie în care nu întotdeauna compatibilitatea este percepută. sugestii. biserică) • specialişti (medici. proximităŃii şi sincronizării). sentiment de identitate) • suport informaŃional (sfaturi. Există şi cercetători care atribuie un efect direct. Termenul de suport social descrie o reŃea de relaŃii interpersonale care oferă persoanei: • sentiment de acceptare şi iubire • stimă de sine şi apreciere • comunicare şi apartenenŃă • ajutor mutual Din definirea suportului social se pot desprinde mai multe tipuri de suport: • suport emoŃional (sentiment de a fi iubit. empatie) • suport apreciativ (valorizare şi recunoaştere personală. psihologi. în ciuda faptului că un anumit gen de suport s-a obŃinut) AlŃii autori atrag atenŃia asupra altor caracteristici ale suportului social la fel de importante: • stabilitatea sa • proximitatea sa fizică (locaŃie apropriată) • sincronizarea dintre accesul la suport şi situaŃiile de criză sau stres. Nu este un acord asupra conceptualizării suportului social ca: • variabilă de personalitate ? • caracteristică socială ? • sau dimensiune psiho-socială? Se ridică şi întrebarea ce este mai relevant în efectul pozitiv al suportului social asupra sănătăŃii: • calitatea? (chiar dacă numărul persoanelor care oferă suport social este foarte redus?) sau • cantitatea ? (care creşte şansa stabilităŃii.) Rolul negativ al lipsei sau deficienŃelor de suport social au fost larg investigate. 97 .Rolul de „tampon” al suportului social RelaŃia dintre singurătate şi riscul pentru îmbolnăviri este astăzi cunoscut. etc. direcŃii şi orientări. Sursele de suport social pot fi diferite: • familia • rude • prieteni • colegi şi comunitatea profesională • vecini şi comunitatea de cartier • grupuri informale (cluburi.

SARCINA DE SEMESTRU MODUL V 1. în creşterea aderenŃei la tratament. cât şi formele lor sunt descrise ca repere fundamentale în adaptarea la stres. 5 Discutati modul in care saracia poate afecta starea de sanatate. în efectul tratamentului. tracasări cotidiene şi experienŃe catastrofale. Temă de reflecŃie nr. ReacŃiile la stres sunt clasificate în: fiziologice.Care sunt aspectele controversate legat de conceptul de coping? 3. (1998) Stres şi personalitate. London: BPS. Cluj: Dacia. & Baban. ConsecinŃele stresului vizează impactul fiziopatologic cât şi sindromul de extenuare cronică. 98 . Există cercetări care dovedesc rolul protector al suportului social în prevenirea îmbolnăvirilor. (1991) Stresul in sanatate si boala. Aceste sarcini se vor trimite pe email sau poştă (vezi calendarul disciplinei). D. Procesul de evaluare şi cel de coping. Sunt prezentate primele teorii ale stresului elaborate de Selye (teoria sindromului general de adaptare) cât şi modelele actuale (fiziologic. Discutati modul in care saracia poate afecta starea de sanatate. Temă de reflecŃie nr. Tipurile şi formele de suport social sunt prezentate cu funcŃiile sale de mediator-tampon între stres şi sănătate. Fontana. rolul său pozitiv este atestat. Indiferent dacă mecanismul de protecŃie al suportului social este direct sau mediat. P. cauzal. în recuperarea din boală. Este redată clasificarea factorilor de stres în: evenimente majore de viaŃă. Pentru combaterea ei sunt necesare intervenŃii macro-economice naŃionale.benefic asupra sănătăŃii. A. internaŃionale şi globale.De ce modelul tranzactional al stresului este cel mai larg acceptat model in literatura de specialitate? 2. Derevenco. interacŃional şi patogen). în reducerea mortalităŃii. A. (1989) Managing Stress. cognitive şi comportamentale. emoŃionale. Raspundeti la cele 3 intrebari in maxim 2 pagini de computer. Cluj: Presa Universitară Clujeană. Bibliografie Baban. Rezumat Modulul V discută relevanŃa teoriei stresului pentru sănătate şi vulnerabilitatea la boală. 4 Care sunt beneficiile suportului social? Alti factori sociali implicaŃi in sănătate şi boală Sărăcia este astăzi considerată un factor de risc major pentru sănătate.

Friedman.. R. R. (1992) Health Psychology:Challenging the Biomedical Model. M. Sheridan. (1989) Introduction to health psychology. Gatchel. J. Kaplan. London: Routledge. Thousand Oaks: Sage.Bibliografie optionala Sarafino. and Radmacher. K. M. New York: McGraw-Hill. S. Bunton. New Jersey: Prentice Hall. D. and Phillips. 99 . (1988) Health Psychology: a psychosocial perspective. (1991) Health Psychology. London: Routledge. S. and MacDonald. Taylor. (1993) Health and Human Behavior. G. (2003) The Health Psychology Handbook: Practical Issues for the Behavioral Medicine Specialist. E. McChargue. B. New York: McGraw-Hill. H. New York: Wiley Cohen. F. Et all. and Collins. New Jersey: Prentice Hall. (1991) The psychology of health. Pitts. (1992) Health Promotion: Disciplines and Diversity. Bloom.. and DiMatteo. (1990) Health Psychology: Biopsychosocial interactions. C. and Patterson. L. T. Sallis. (1989) Health Psychology. R. New York: Wiley. New York: McGraw-Hill.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful