UNIVERSITATEA “BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINłELE EDUCAłIEI SECłIA PSIHOLOGIE ÎNVĂłĂMÂNT LA DISTANłĂ

PSIHOLOGIA SĂNĂTĂłII
AN II
CURS - SEMESTRUL II -

Prof. Dr. Adriana Băban

1

1.1. InformaŃii generale Titlul disciplinei: Psihologia SănătăŃii Cod: PSY 2114 Nr. credite: 6.5 Durată: 1 semestru Loc de desăşurare: sediul FacultăŃii de Psihologie şi ŞtiinŃe ale EducaŃiei, str. Sindicatelor nr. 7 An de studiu: II, semestrul II Disciplină obligatorie CondiŃionări: Psihologie Socială şi Psihologia PersonalităŃii 1.2. InformaŃii despre titularul de curs: Nume: Adriana Băban Titlu ştiinŃific: Profesor univ. dr. InformaŃii de contact: adrianababan@psychology.ro Orar consultaŃii: joi 12-14 Tutori: Asist.univ.drd.Catrinel Crăciun, Drd. Diana Tăut, Psih. Alina Zlati InformaŃii de contact: sanatatiitutor@psychology.ro 1.3. Descrierea disciplinei: a. Obiectivele cursului: 1. Identificarea rolului factorilor cognitivi, emoŃionali, comportamentali şi sociali în promovarea sănătăŃii şi în riscul pentru îmbolnăviri. 2. Explicarea mecanismelor prin care sănătatea şi boala sunt codeterminate de factori biologici, psihici, sociali şi comportamentali. 3. Proiectarea de strategii de promovare şi menŃinere a sănătăŃii. 4. Discutarea modalităŃilor de eliminare şi reducere a factorilor de risc pentru îmbolnăviri. b. ConŃinutul cursului: Obiectivele psihologiei sănătăŃii; Modele ale sănătăŃii şi bolii; Rolul cogniŃiilor în sănătate şi boală; EmoŃii şi sănătate; Stil de viaŃă şi sănătate; Comportamente sanogene şi de risc; Stres şi coping; InegalităŃile sociale şi sănătatea; Suportul social; Modele cognitiv-sociale de promovare a sănătăŃii; PrevenŃia primară, secundară şi terŃiară; Programe de prevenŃie comunitare, instituŃionale şi de grup; Comunicarea mesajelor de sănătate; Etica cercetării, evaluării şi promovării sănătăŃii. 1.4. Metode utilizate în cadrul predării: Curs: expunerea, exemplul demonstrativ, dezbaterea, sinteza cunoştinŃelor, descoperire dirijată Seminar: dezbatere, clarificare conceptuală, activităŃi de grup, descoperire dirijată, sinteza cunoştinŃelor. 1.5. CompetenŃe dobândite: Cunoaştere şi înŃelegere • ÎnŃelege rolul psihologiei sănătăŃii în promovarea stării de bine şi reducerea riscului de îmbolnăviri • Cunoaşte principiile şi paradigmele de studiu ale sănătăŃii şi bolii • ÎnŃelege mecanismele prin care factorii cognitivi, emoŃionali, comportamentali şi sociali pot influenŃa sănătatea şi boala • Recunoaşte factorii de risc pentru îmbolnăviri şi factorii de menŃinere şi promovare a sănătăŃii şi stării de bine • ÎnŃelege reperele ce ghidează elaborarea programelor de educaŃie pentru sănătate

2

Cunoaşte modalităŃi de intervenŃie pentru reducerea şi combaterea factorilor de risc pentru sănătate. Explicare şi interpretare • Explică şi ilustrează diferenŃele specifice dintre educaŃia pentru sănătate, promovarea sănătăŃii şi prevenŃia îmbolnăvirilor • Interpretează şi argumentează modul în care factorii cognitivi, emoŃionali, comportamentali şi sociali influenŃează starea de sănătate • Explică diferenŃele dintre programele comunitare, instituŃionale şi de grup • Argumentează modalităŃile de intersectare dintre tipul şi nivelul de program de prevenŃie Instrumental – aplicativ • Aplică tehnicile de optimizare a sănătăŃii şi stării de bine (ex. creşterea stimei de sine, dezvoltarea afectivităŃii pozitive, controlul stresului) • Proiectează strategii de intervenŃie primară şi secundară asupra factorilor de risc pentru îmbolnăviri (ex. prevenŃia fumatului, a consumului de alcool şi droguri, a comportament alimentar deficitar, prevenia HIV/SIDA) la nivel de grup, comunitar şi populaŃional • Aplică tehnici de modificare a comportamentelor de risc (ex. renunŃarea la fumat, adicŃia de alcool/droguri, asistarea psihologică a anorexiei şi bulimiei) • Proiectează strategii valide de cercetare a sănătăŃii şi bolii (transversale, longitudinale, experimentale, prospective, studii de caz, studii calitative, meta-analize). Atitudinale • Dezvoltă o atitudine responsabilă faŃă de educarea populaŃiei pentru sănătate, fundamentată pe noile achiziŃii ale ştiinŃei • Respectă diferenŃele de vârstă, gen, religie, cultură, orientare sexuală în educaŃia pentru sănătate • Adresează inegalităŃile sociale, sărăcia şi discriminarea în dreptul la sănătate şi la o îngrijire medicală adecvată • Se angajează în analiza critică a politicilor publice de promovare a sănătăŃii şi reducerii riscului de îmbolnăviri • Respectă strict normele etice în activitatea profesională de practician şi cercetător şi se angajează continuu în dezvoltarea personală şi profesională • 1.6. Formatul şi tipul activităŃilor implicate de curs Asimilarea cunoştinŃelor oferite în cele cinci module presupune atât muncă individuală cât şi întâlniri faŃă în faŃă (consultaŃii). ConsultaŃiile, pentru care prezenŃa este facultativă, reprezinta un sprijin direct acordat dumneavoastra din partea titularului şi a tutorilor. Pe durata acestora vom recurge la prezentări sintetice a informaŃiilor aferente fiecarui modul, dar mai cu seama vor fi oferite răspunsuri directe la întrebările ridicate de studenŃi. În ceea ce priveşte activitatea individuală, aceasta presupune parcurgera suportului de curs şi a materialelor bibliografice anexate fiecărui modul. Parcurgerea şi promovarea acestei discipline presupune următoarele activităŃi: a. asimilarea cunoştinŃelor din suportul de curs şi bibliografia anexată suportului de curs precum şi rezolvarea sarcinilor aferente fiecărui modul în limita a 2 pagini per modul; b. realizarea temelor de semestru, descrise la finele fiecarui modul. Temele vor fi trimise pe adresa tutorilor pe email sau pe poştă în conformitate cu precizările din calendarul disciplinei; c. consultaŃii – pe parcursul semestrului vor fi organizate două întâlniri de consultaŃii faŃă în faŃă (prezenŃă facultativă);

d. realizarea unui proiect care va fi trimis prin poştă în sesiune.

3

50 puncte). în cadrul celor doua intalniri studenti au posibilitatea de solicita titularului si/sau tutorilor sprijin pentru rezolvarea anumitor sarcini specifice. selectate pentru a ilustra diverse strategii de cercetare.1. .acces la resursele bibliografice (ex: abonament la Biblioteca Centrală „Lucian Blaga”). ele sunt destinate soluŃionării oricăror nelamuriri de conŃinut sau a celor privind sarcinile individuale. adică 7 puncte). Punctajul obŃinut la examenul final (în proporŃie de 70%. De asemenea. . implicit. Adriana Băban (cu specificaŃia numelui cursului: Psihologia Sanatatii) conformă următorului calendar: • 30 martie 2010 (data limită) rezolvările sarcinilor aferente modului I şi II (0.5 puncte). la cea de a doua întîlnire se vor discuta ultimele două module şi se va realizeaza o secvenŃă recapitulativă. Pentru prima întâlnire se recomandă lectura atentă a primelor trei module.9.calculator conectat la internet (pentru a putea accesa bazele de date si resursele electronice suplementare). Studentii care nu au trimis temele de semestru si proiectul NU sunt primiti in examen. punctajul obŃinut la temele de semestru (în proporŃie de 15%. 1. sunt programate 2 întâlniri faŃă în faŃă (consultaŃii) cu toŃi studenŃii. astfel încât nota finală se va compune din: (a). Intrarea in examen ESTE CONDITIONATA de predarea temelor si proiectului. Punctajul obtinut pe realizarea proiectului (în proporŃie de 15%. Bibliografia obligatorie se va gasi anexată suportului de curs (care va fi incorporata si in subiectele de examen).5 puncte) (c). adică 1. comprehensiunea fiecărei teorii..50 puncte) Orice intirziere in predarea temelor se va penaliza cu 50% din notarea. Calendar al cursului Pe parcursul semestrului în care se studiază disciplina de faŃă. Cluj Napoca 400015..50 puncte) • 15 mai 2010 (data limită) rezolvările întrebărilor aferente modului V (0. Datele celor două întâlniri vor fi anunŃate pe site-ul facultăŃii. prof. Materiale bibliografice obligatorii In suportul de curs. la finele fiecarui modul sunt precizate atât referinŃele biblografice. Sursele bibliografice au fost astfel selectate încât să ofere posibilitatea aprofundării studiului. a studiilor de caz). adică 1. 4 .10. TEMELE aferente fiecărui modul vor fi trimise pe email (adresa de tutori) sau pe poştă pe adresa FacultăŃii. 1. adâncirii nivelului de analiză si. 1. (b). .imprimantă (pentru tipărirea materialelor suport. respectiv: Republicii 37.acces la echipamente de fotocopiere. Materiale şi instrumente necesare pentru curs Optimizarea procesului în învăŃare necesită accesul studentilor la urmatoarele resurse: . Lucrările menŃionate la bibliografie pot fi găsite şi împrumutate de la Biblioteca FacultăŃii de Psihologie din cadrul Bibliotecii Centrale „Lucian Blaga”. alături de alte articole facultative. a temelor redactate. Politica de evaluare şi notare Evaluarea cunoştinŃelor şi abilităŃilor asimilate de student la acest curs se va realiza atât pe baza sarcinilor de semestru cât şi a celei finale. PROIECT: realizarea proiectului de preventie pe baza materialului anexat suportului de curs Termen de predare a proiectului • 6 iunie 2010(data limită) predarea proiectului (1.7.8.50 puncte) • 30 aprilie 2010 (data limită) rezolvările întrebărilor aferente modului III şi IV II (0.

Pentru predarea temelor se vor respecta termenele menŃionate. Orice intirziere (si de o zi) in predarea temelor se va penaliza cu 50% din nota.. Evaluarea acestor lucrări se va face imediat după preluare, iar afişarea pe site a notelor acordate se va realiza la cel mult 2 săptămâni de la data depunerii/primirii lucrării. Daca studentul considera ca activitatea sa a fost subapreciata de catre evaluatori atunci poate solicita feedback suplimentar prin contactarea titularului sau a tutorilor prin email.
Pentru a finaliza cursul cu nota de trecere este necesar ca la examenul scris studentul sa obtina minim 3.5 din cele 7 alocate examenului scris. 1.11. Elemente de deontologie academică Se vor avea în vedere următoarele detalii de natură organizatorică: - Orice material elaborat de catre studenti pe parcursul activităŃilor va face dovada originalitatii. Studentii ale căror lucrări se dovedesc a fi plagiate nu vor fi acceptati la examinarea finala. - Orice tentativă de fraudă sau fraudă depistată va fi sancŃionată prin acordrea notei minime sau, in anumite conditii, prin exmatriculare. - Rezultatele finale vor fi puse la dispoziŃia studentilor prin afisaj electronic. - ContestaŃiile pot fi adresate în maxim 24 de ore de la afişarea rezultatelor iar solutionarea lor nu va depasi 48 de ore de la momentul depunerii. 1.12. StudenŃi cu nevoi speciale: Având în vedere, ca o prioritate, facilitarea accesului egal al tuturor cursanŃilor la activităŃile didactice si de evaluare, titularul cursului şi echipa de tutori îşi exprimă disponibilitatea, în limita constrângerilor tehnice si de timp, de a adapta conŃinutul şi metodelor de transmitere a informaŃiilor precum şi modalităŃile de evaluare (examen oral, examen on line etc) în funcŃie de tipul dizabilităŃii cursantului. 1.13. Strategii de studiu recomandate: Date fiind caracteristicile învăŃământului la distanŃă, se recomandă studenŃilor o planificare foarte riguroasa a secvenŃelor de studiu individual, coroborată cu secvenŃe de dialog, mediate de reŃeaua net, cu tutorii si respectiv titularul de disciplina. Lectura fiecărui modul şi rezolvarea la timp a lucrărilor de evaluare garantează nivele înalte de înŃelegere a conŃinutului tematic şi totodată sporesc şansele promovării cu succes a acestei discipline.

5

MODUL 1 Noţiuni introductive în Psihologia Sănătăţii ţ ţ Scopul modulului: Familiarizarea studentului cu conceptele și modelele fundamentale din Psihologia Sănătăţii Obiectivele modulului: la finalul acestui modul, cursanŃii trebuie:

• • • • •

Să delimiteze domeniul de studiu al psihologiei sănătăţii Să explice caracterul multidisciplinar al psihologiei sănătăţii Să indice dimensiunile, componentele și gradele procesului de sănătate Să explice relaţia dintre sănătate și boală Să prezinte comparativ modelele explicative și aplicative ale sănătăţii și bolii

Acest modul trece în revistă principalele concepte cu care operează Psihologia Sănătăţii ţ precum și modelele sănătăţii și bolii, de la modelul biomedical până la modelul ţ biopsihosocial. Repere istorice Nevoia de a înţelege apariţia unor simptome în lipsa unei tulburări organice a condus la dezvoltarea unei noi discipline, medicina psihosomatică, care și-a propus la sfârșitul anilor 30 stabilirea relaţiei dintre procesele emoţionale și procesele somatice. Datorită faptului că paradigma psihanalitică a dominat această disciplină, astăzi termenul este tot mai puŃin utilizat. Influenţa majoră de la începutul anilor 70 a paradigmei behavioriste a determinat considerarea impactului învăţării prin condiţionare clasică, respectiv operantă asupra stării de sănătate. Astfel, s-a conturat disciplina medicinei comportamentale ale cărei asumpţii teoretice sau concretizat în tehnica terapeutică a biofeedback-ului, tehnică folosită și astăzi. În demersul de includere al factorilor psihologici în modelul explicativ al sănătăţii și bolii, psihologia sănătăţii este cea mai recent dezvoltată disciplină. O caracteristică esenŃială a psihologiei sănătăŃii este, aşa cum o arată şi numele disciplinei, focalizarea pe sănătate. Psihologia sănătăŃii se numără printre primele discipline care propune comutarea atenŃiei de la boală la sănătate. Reconceptualizarea noŃiunii de sănătate şi boală prin prisma noilor abordări reprezintă după unii autori o a doua “revoluŃie medicală” (Yanovitz, 1992). Astfel, obiectivul primordial al psihologiei sănătăţii este promovarea sănătăŃii şi prevenirea îmbolnăvirilor. Atenţie! Psihologia medicală este un termen care acoperea până acum trei decenii o bună parte ţ din domeniul psihologiei sănătăŃii. Termenul este însă tot mai puŃin utilizat în ultimii ani datorită caracterului său restrictiv, psihologia medicală focalizându-se preponderent pe relaŃia medic – pacient şi pe adaptarea bolnavului la mediul spitalicesc şi la starea de boală. Definirea Psihologiei Sănătăţii ţ Psihologia SănătăŃii este definită ca ramură teoretică şi aplicativă a psihologiei care contribuie la: promovarea şi menŃinerea sănătăŃii, prevenirea şi tratarea îmbolnăvirilor, identificarea factorilor psihologici cu rol în etiologia bolilor şi la îmbunătăţirea sistemului de sănătate și a politicilor de sănătate (Matarazzo, 1982). Psihologia SănătăŃii este considerată a fi o disciplină „hibridă”, care combină perspectiva ştiinŃelor socio-umane (psihologie, sociologie, antropologie) cu cea a ştiinŃelor naturale (medicină 2. 1.

6

clinică, sănătate publică). Sintetic, putem defini Psihologia SănătăŃii ca fiind domeniul interdisciplinar ce aplică cunoştinŃele şi tehnicile psihologice în domeniul sănătăŃii şi bolii. 3. Obiectivele Psihologiei Sănătăţii ţ • Promovarea sănătăŃii • MenŃinerea sănătăŃii • Prevenirea îmbolnăvirilor • Tratearea îmbolnăvirilor • Identificarea factorilor (cognitivi, emoŃionali, comportamentali şi sociali) cu rol în etiologia şi evoluŃia bolilor acute şi cronice • Îmbunătăţirea sistemului de sănătate și a politicilor de sănătate (Matarazzo, 1982) • Educarea pentru sănătate • ÎnŃelegerea experienŃei subiective a bolii • Asistarea bolnavului pentru o mai bună adaptare la boală, tratament şi proceduri medicale Relaţia Psihologiei Sănătăţii cu alte discipline ţ ţ O înţelegere aprofundată a Psihologiei Sănătăţii necesită cunoștinţe cu privire la contextul în care sănătatea și boala există. În acest sens sunt relevante următoarele domenii de studiu: • Epidemiologia – studiază frecvenţa și distribuţia bolilor în populaţie • Sănătatea publică – studiază sănătatea la nivel de comunitate și nu de individ • Sociologia – studiază societatea, interacţiunile sociale și individul ca membru al unui grup, comunităţi, instituţii o Sociologia medicală – studiază impactul societăţii, a interacţiunilor sociale și a comportamentelor individului în cadrul grupului, comunităţii și instituţiei asupra sănătăţii și bolii • Antropologia – studiază originea speciei umane, istoria și cultura acesteia o Antropologia medicală – studiază reprezentările sănătăţii și bolii și practicile asociate acestora Pe de altă parte, Psihologia SănătăŃii este considerată a fi un domeniu interdisciplinar, utilizând şi punând la dispoziŃie cunoştinŃe şi tehnici din/pentru mai multe ramuri ale psihologiei: • Psihologia socială – studiază modul în care indivizii și grupurile interacţionează • Psihologia dezvoltării – studiază impactul proceselor maturaţionale și a experienţei asupra comportamentului individului • Psihologia pozitivă – studiază resursele personale ale individului (ex. înţelepciune, curaj, optimism, originalitate, talent, responsabilitate, moderaţie, toleranţă) ce facilitează funcţionarea sa optimă • Psihologia clinică – studiază mecanismele psihologice implicate în patologie o psihologia clinică vizează mai ales tulburările mentale, în timp ce psihologia sănătăŃii se focalizează pe starea globală de sănătate, pe rolul factorilor psiho-sociali în etiologia bolii somatice (ex. cancer), pe reacŃia, adaptarea şi recuperarea din boala somatică acută (ex. infarct miocardic) sau cronică (ex. colon iritabil) o conceptele şi teoriile dezvoltate de psihologia clinică (diagnosticul clinic, teoriile anxietăŃii, depresiei, tulburărilor de personalitate) sunt deosebit de relevante pentru psihologia sănătăŃii • Psihoterapia şi Consilierea – presupun intervenţie psihologică în scopul ameliorării tabloului clinic (psihoterapie) sau în scopul optimizării, prevenţiei și remiterii problemelor emoţionale, cognitive și de comportament (consiliere) 4.

7

1. cum sunt cele privitoare la relaŃionarea psiholog-pacient sau cele referitoare la modalităŃile de modificare a cogniŃiilor iraţionale sunt deosebit de relevante pentru psihologia sănătăţii Temă de reflecŃie nr. ecologic. Acest concept face referire la capacitatea de a lua decizii informate cu privire la propria sănătate. Concepte fundamentale în Psihologia Sănătăţii ţ 5. de a te bucura de viaŃă) • Sănătatea ca produs Cauza acestor percepţii laice contrastante percepţiei specialiștilor în sănătate rezidă în nivelul scăzut al alfabetizării cu privire la sănătate. psihică şi socială (Pozitiv) 8 . capacitate de confruntare cu stresul fizic. OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii (OMS) definişte sănătatea ca integritate anatomică şi funcŃională. lipsa informaţiilor cu privire la tratament conduce la o scădere a aderenţei la prescripţiile specialiștilor în sănătate. comfort fizic. ca stare de bine. psihic. percepŃia şi răspunsul la stres) • factori sociali (resurse socio-economice. social şi spiritual. biologici. genetici. modelul de abordare a sănătaŃii este unul holistic. Persoanele cu un nivel scăzut al alfabetizării cu privire la sănătate nu apelează la servicii de sănătate decât în ultimele stadii ale bolii. au identificat următoarele percepŃii laice (de simŃ comun) asupra sănătăŃii: • Sănătatea ca un dat natural • Sănătatea ca o valoare • Sănătatea ca dar divin • Sănătatea ca responsabilitate individuală • Sănătatea ca voinŃă • Sănătatea ca drept fundamental • Sănătatea ca lipsă a bolii • Sănătatea ca resursă (de a muncii. biochimici) Sănătatea este percepută de mule ori doar prin prisma uneia din aceste dimensiuni: • Sănătatea ca absenŃă a bolii şi dizabilităŃii (Negativ) VS. la nivelul sistemului de sănătate și cu precădere la nivelul sistemului educaţional. organizarea sistemului de îngrijire medicală şi politicile sanitare) • factori biologici (imunologici. Mai mult. 1 Explicaţi modul în care cunoștinţele din domeniul psihologiei sociale sau ţ ș ţ dezvoltării pot fi utilizate în psihologia sănătăţii. Factorii care influenŃează starea de sănătate pot fi grupaŃi în patru mari categori: • factori de mediu (apă. chimici. biologic. sexual. Aşa cum reiese din definiŃia OMS. Un nivel crescut al alfabetizării cu privire la sănătate ar conduce la creșterea speranţei de viaţă la nivelul populaţiei și la eficientizarea furnizării de servicii de asistenţă medicală. Sănătatea Cercetările realizate de Blaxter (1990) şi Staiton-Rogers (1991) pe loturi populaŃionale largi. ţ 5. emoŃii.o cunoştinŃele şi tehnicile de lucru cu pacienŃii. psihic şi social. sociali) • stilul de viaŃă (comportament alimentar. capacitate de protecŃie împotriva îmbolnăvirilor şi morŃii premature. exerciŃiu fizic) • factori psihici (cogniŃii. care are în vedere atât dimensiunile sale multiple cât şi determinismul complex. • Sănătatea ca stare de bine fizică. fizici. Îmbunătăţirea alfabetizării cu privire la sănătate presupune intervenţia la nivelul culturii și societăţii. abuz de substanŃe. sol. aer.

relaŃii.1. este definită în mai multe moduri.1. Conceptele de sănătate și boală se află însă 9 . Boală Boala. boala este conceptualizată fie prin 1) prezenţa unor simptome subiective. Componentele sănătăŃii • absenŃa bolii. disfuncŃii • abatere de la normă • manifestarea eşecului în adaptare Termenul de boală (ca şi condiŃie obiectivată şi diagnosticată de medic) se relaŃionează cu alte concepte: • DeficienŃă: orice pierdere sau deviaŃie datorată unei boli sau traume în funcŃionarea fizică şi psihică optimă a individului • Dizabilitate: orice restricŃie în îndeplinirea sarcinilor cotidiene şi în abilităŃile de autoîngrijire • Handicap: orice dezavantaj social indus de deficienŃă şi dizabilitate • SuferinŃă: experienŃa subiectivă a simptomelor Boala presupune nu doar tratament medical dar şi îngrijire umană. sănătatea este o: • stare complexă şi multidimensională • stare relativă şi variabilă • stare procesual-dinamică Complexitatea stării de sănătate este dată de dimensiunile. • Sănătatea ca măsură în care individul este capabil. componentele şi gradele diferite pe care le presupune. pe de o parte să îşi realizeze aspiraŃiile şi nevoile proprii. emoŃională. ca şi sănătatea. fizic şi biologic (ExperienŃial) În fapt. Dimensiunile sănătăŃii • biologică (anatomică.3. La nivelul simţului comun.1. disfuncŃiei şi dizabilităŃii • rezistenŃă fizică şi fiziologică • atitudinea pozitivă faŃă de viaŃă (a percepe sensul şi semnificaŃia vieŃii) • asumarea controlului propriei vieŃii • acceptarea de sine • relaŃionare socială pozitivă • stare subiectivă de bine 5.2. iar pe de altă parte să răspundă adecvat mediului social. în funcŃie de perspectiva din care este privită: • formă particulară de existenŃă a materiei vii • consecinŃă a unor agenŃi patogeni sau traumatici • semne. aspiraŃii) • spirituală (valori.• Sănătatea ca adaptare şi rezultat al unor procese de reglare optimă (FuncŃional) VS. religie. Grade ale sănătăŃii • sănătate optimă • sănătate • sănătate aparentă • sănătate precară • sănătate foarte precară 5.1. fie prin 2) prezenţa unor semne obiective. simptome. datorită faptului că boala (stare obiectivă) este acompaniată de cele mai multe ori şi de suferinŃă personală (stare subiectivă). experienŃe non-cotidiene) 5. comportamentală) • socio-profesională (roluri.2. fiziologică şi biochimică) • psihologică (cognitivă. 5.

RelaŃia de continuum sănătate-boală 5. s-a propus măsurarea unidimensională a calităţii vieţii (măsurarea unui singur aspect relaţionat cu starea de sănătate). Atenţia acordată unor concepte precum starea de bine sau calitatea vieţii nu are ca rezultat diminuarea rolului integrităŃii somatice şi fiziologice a organismului ci sublinierea faptului că sănătatea nu se reduce la integritate somatică și fiziologică. îngrijire personală. energie) • psihică ( reacŃii emoŃionale. absenŃa durerii. Unul dintre progresele importante făcute în acest domeniu de studiu îl constituie identificarea unor factori ce explică variabilitatea stării de bine.pe un continuum în care la un pol se situează sănătatea optimă. economic. Stare de bine În ultimii ani se pune un accent tot mai mare pe aspectele calitative ale stării de sănătate. fizic.1). NoŃiunea de calitate a vieŃii este însă una complexă şi multidimensională motiv pentru care în literatura de specialitate nu s-a ajuns la un consens cu privirea la definirea acesteia (vezi cadrul conceptual propus de Browne. măsurarea multidimensională a calităţii vieţii (măsurarea globală a stării de sănătate) și măsurarea individuală (măsurarea subiectivă a stării de sănătate). psihic. 1998). 1997 și cadrul conceptual propus de Muldoon. Figura 2. cultural. carieră). social). satisfacţie. standarde și așteptări care pot să reflecte diverse domenii de funcţionare (ecologic. În literatura de specialitate se face distincţia între stare de bine subiectivă (ex. semnificaţie) respectiv stare de bine globală și stare de bine specifică unui anumit domeniu de funcţionare (ex. comunicare. respectiv starea de bine iar la celălat dizabilitatea. constituind predictori ai acesteia: • Factori de personalitate : dispoziţia afectivă • Factori cognitivi : autoeficacitatea. Astfel.3. funcŃionare cognitivă) • socială (relaŃii interpersonale. fericire) și stare de bine psihologică (ex. Dimensiunile calităŃii vieŃii relevante pentru starea de sănătate sau boală sunt : • fizică (mobilitate. Calitatea vieţii ţ Calitatea vieŃii este definită de Organizaţia Mondială a Sănătăţii ca percepŃia subiectivă a poziŃiei în lume în relaŃie cu standardele şi aşteptările personale. scop. percepţia progresului în atingerea obiectivelor trasate • Factori comportamentali : participarea la activităţi valorificate • Factori contextuali : suport social Starea de bine presupune : • Acceptare de sine • RelaŃii pozitive cu ceilalŃi • Autonomie • Control asupra propriei vieŃi • Sens şi scop în viaŃă • Dezvoltare personală 5. Lipsa unui consens în definirea calităţii vieţii a condus la diferite modalităţi de operaţionalizare a conceptului. 2002) (figura 2. roluri) 10 . controlul reflexelor.4. vitalitate.1. respectiv moartea prematură (Sarafino.

stare de bine şi calitatea vieŃii Temă de reflecŃie nr 2. acest rezultat nu este informativ cât timp diferenţa poate fi explicată de faptul că populaţia judeţului Cluj este mai mare . Mortalitate Mortalitatea este o măsură a stării de sănătate care se obţine prin raportarea numărului de decese dintr-un an la numărul de decese din anii precedenţi.2. boală. ratele mortalităţii sunt corectate funcţie de variabilele ce caracterizează aceste populaţii (ex.5. de faptul că 11 . recreere. mărime. hobby-uri) economică (financiar) independentă (sexualitate) Figura 2. InterelaŃionarea complexă dintre sănătate. O creștere a ratei mortalităţii este un indice al scăderii stării de sănătate iar o scădere a ratei mortalităţii este un indice al creșterii stării de sănătate. Pentru a putea compara mortalitatea a două sau mai multe populaţii diferite. În lipsa corecţiilor menţionate anterior. Explicaţi de ce definirea și operaţionalizarea conceptelor de stare de bine și ţ ţ calitate a vieţii este atât de dificilă ţ 5.• • • comportamentală (somn. Să presupunem că rata mortalităţii în judeţul Cluj este mai mare decât în judeţul Maramureș. alimentaţie. vârstă și sex).

unde incidenţa se referă la numărul de cazuri noi dintr-o anumită boală. respectiv a personalului medical este ignorată • Model cauzal de tip linear (bacil → boală) • Accent pe boală și ignorarea sănătăţii Temă de reflecŃie nr. modificări explicate prin factorii macro. studiile arată faptul că speranţa de viaţă poate înregistra modificări semnificative într-o perioadă scurtă de timp. 6. 6. 5. soldaţii care semnalau prezenţa unor simptome ca urmare a stresului intens de pe câmpul de luptă erau împușcaţi pe baza convingerii că aceștia simulează. în primul război mondial. rata mortalităţii datorate suicidului). fie ei de natură socială sau fizică.populaţia judeţului cluj are o medie de vârstă de 65 de ani sau are un procent mai mare de bărbaţi decât de femei.7 în cazul bărbaţilor. ilustrativ este cazul Statelor Unite care. mai specific a scăderii venitului media per capita cu două treimi și a creșterii procentului familiilor care au trăit în sărăcie de la 2% la 38 %. există excepţii ce au fost supuse unor discuţii intense în lumea știinţifică. Mai mult. rata mortalităţii infantile) sau la cauză (ex. De exemplu. În acest sens. În Rusia. Se presupune ca explicaţia constă în poziţia ierarhică pe care Japonia o ocupă în clasamentul global. fie prin calcularea incidenţei.6. ca urmare a modificărilor sociale și economice înregistrate. neavând nici o responsabilitate pentru instalarea bolii • Pacientul este un recipient pasiv al tratamentului.4 la 71. iar boala la lipsa sănătăţii • Somaticul și psihicul reprezintă entităţi ce funcţionează independent una de cealaltă • Boala poate avea consecinţe psihologice dar nu cauze psihologice Critici aduse modelului: • Natura dualistică (separarea somaticului de psihic) • Natura reducţionistă (orice fenomen care nu poate fi explicat prin procese biologice este ignorat) • Dimensiunea umană a pacientului. poziţie care s-a modificat în decursul a 30 de ani. deși are unul dintre cele mai ridicate produse interne per capita din lume. iar în rândul femeilor similară cu Chile. speranţa de viaţă a femeilor din Japonia a crescut cu 12 ani (Evans. 3 Descrieţi comportamentul unui medic care își abordează pacienţii exclusiv ţ ș ţ din perspectiva modelului biomedical și impactul pe care l-ar putea avea 12 . Morbiditate Morbiditatea este tot o măsură a stării de sănătate care se obţine fie prin calcularea prevalenţei. din 1960 pînă în 1990. și de la 74. Deși contraintuitiv.2 în cazul femeilor.1. Astfel. rata mortalităţii poate fi raportată la vârstă (ex.8 la 57. înregistrează o speranţă de viaţă în rândul bărbaţilor similară cu Cuba. unde prevalenţa se referă la numărul total al indivizilor din populaţie care suferă de o anumită boală. 5. Modelul Biomedical Asumpţiile modelului: • Boala este cauzată exclusiv de modificări la nivel biologic • Pacientul este o victimă. între 1990 și 1994 speranţa de viaţă a scăzut de la 63.7. Speranţă de viaţă ţ ţ Cu toate că produsul intern brut per capita al unei ţări este un predictor foarte bun al speranţei de viaţă. Un alt exemplu al sensitivităţii speranţei de viaţă la modificările de la nivel macro îl constituie ţările din fosta Uniune Sovietică care au suferit o tranziţie rapidă de la socialism la capitalism. responsabilitatea eliminării tabloului clinic revenindu-i personalului medical • Sănătatea se reduce la lipsa bolii. Modele ale sănătăţii și bolii ţ Modelele sănătăţii și bolii adoptate de societate pot avea consecinţe serioase. 1994).

sociale.3. cele două sunt în continuare conceptualizate ca fiind entităţi separate) • Nu răspunde unor întrebări de natură practică Biologic • Virusuri • Bacterii • Leziuni Psihologic • Comportament • Convingeri • Coping • Stres • Durere Social • • • • • Clasă Grup Muncă Etnicitate Religie Figura 2.această abordare asupra stării de sănătate a pacientului 6. Modelul bio-psiho-social al sănătăŃii şi bolii (adaptat după Engel. pacientul este responsabil pentru starea sa de sănătate • Pacientul nu este o victimă ci este parţial responsabil pentru eliminarea tabloului clinic • Sănătatea și boala se află pe un continuum • Boala poate avea consecinţe psihologice dar poate avea și cauze psihologice • Accent atât pe boală cât și pe sănătate • Accent atât pe tratament cât și pe prevenţie Aspecte pozitive: • Model dinamic • Model sistemic • Model cauzal de tip circular Critici aduse modelului: • Natura dualistică (deși este recunoscută influenţa pe care psihicul o exercită asupra somaticului și viceversa. incorporând atât achiziŃiile medicinei biologice.3. cu artrita șoldului drept 13 . 1977) Odată cu apariŃia modelului biopsihosocial s-au petrecut transformări în accentele puse pe diverse aspecte ale sănătăŃii şi bolii: • De la boală la sănătate • De la boală acută la boală cronică • De la abordarea curativă la abordarea preventivă • De la intervenţie la monitorizare • De la îngrijirea în spital la îngrijirea în comunitate • De la pacient la persoană 6. Modelul Biopsihosocial Modelul biopsihosocial s-a dezvoltat ca reacŃie la cel biomedical.2. Model Alternativ Asumpţiile modelului propus de Wade și Halligan (2004) vor fi exemplificate pe cazul unui bărbat de 54 de ani care a suferit un accident vascular cerebral: • Disfuncţiile indivizilor se pot manifesta la două nivele o La nivel somatic → patologie Descrierea medicală obiectivă: accident vascular cerebral ușor datorat hipertensiunii. culturale şi ecologice ca factori importanŃi în etiologia şi evoluŃia bolilor. cât şi variabilele psihocomportamentale. Asumpţiile modelului biopsihosocial: • Boala are o cauzalitate multifactorială • Dată fiind importanţa comportementelor în instalarea bolii.

de unul singur o Participare socială Descrierea medicală obiectivă: reluarea rolurilor de tată. fumatul. angajatorii așteaptă ca pacientul să se întoarcă la serviciu cu normă întreagă • Interacţiunile sunt analizate la două niveluri o Activităţi orientate spre scop Descrierea medicală obiectivă: o bună recuperare a funcţionalităţii în activităţi specifice Descrierea subiectivă a pacientului: sentimentul incapacităţii de a grădinări. sistem medical) • criteriul rolului variabilelor de risc în relaŃia cu patologia PredispozanŃi (ex. fizici. valori Descriere: pacientul se așteaptă la o recuperare totală. soţ. factori macro-sociali) Intermediari (ex.4. consumul de alcool) Distali (ex. poate purta și folosi toate obiectele din casă o Contextul social sau cultural Descriere: familia și prietenii își oferă sprijinul în toate activităţile pacientului și îl încurajează să obţină ajutor social. familie. face cumpărături etc. eveniment stresant) De menŃinere (ex.Descrierea subiectivă a pacientului: accident vascular cerebral sever o La nivel global → deterioarea domeniilor de funcţionare Descriere medicală obiectivă: ușoară neîndemânare a mâinii stângi. pescui. atitudini. așteptări. în cazul de faţă variabilele de risc. Modele de sanogeneză și patogeneză Modelele de sanogeneză și patogeneză tratează componentele sănătăţii și bolii. orice activitate este percepută ca fiind stresantă o Liberul arbitru • Indivizii interacţionează cu două tipuri de contexte o Contextul fizic Descriere: pacientul poate accesa toate zonele casei sale. convingeri. fumatul) De precipitare (ex. ușoară slăbiciune a piciorului stâng cu o ușoară durere a șoldului drept Descrierea subiectivă a pacientului: mâna stângă și piciorul stâng sunt disfuncţionale • Indivizii sunt influenţaţi de două categorii de factori o Contextul personal → credinţe. sociali) 6. ocupaŃie. pacientul este îngrijorat de posibilitatea unui al doilea accident cerebral vascular în situaţii de stres. prieten Descrierea subiectivă a pacientului: rol de pacient Implicaţiile modelului: • Boala se poate instala și în lipsa unei patologii clare • Efectele bolii variază funcţie de caracteristicile celorlalte componente ale sistemului • Parte din resursele intervenţiei trebuie alocate în vederea alterării factorilor contextuali (personali. fumatul) 14 . convingeri. Variabilele de risc pot fi clasificate după două criterii: • criteriul distanŃei dintre risc şi îmbolnăvire Proximali (ex.

Modele generale și specifice Modelele generale fac referire la comportamentele protectoare și de risc care sunt relaţionate cu starea de sănătate în general.4.5.• • • • Prezenţa variabilelor de risc formează vulnerabilitatea individului pentru o boală sau alta: CondiŃii de risc Grupuri de risc Comportament de risc Factori de risc RelaŃia dintre risc şi boli (adaptat după Naidoo şi Wills. 1980): • Regimul de somn (recomandat: 7-8 ore de somn pe zi) 15 . 1998) CondiŃii de risc: • Sărăcie • Discriminare socială • InegalităŃi sociale • LocuinŃe precare • Muncă stresantă • Mediu poluat Comportamente de risc: • Consum de droguri • Abuz de alcool • Fumat • Sex neprotejat • Sedentarism • Dietă nesănătoasă Grupuri de risc: • Şomeri • ImigranŃi • MinorităŃi etnice • Homosexuali • Părinte unic • ÎnsinguraŃi Creşterea ratei bolilor ce pot fi prevenite: • Boli cardiovasculare • Artrite • Cancer • Astm • Diabet • Boli infecŃioase • Status de HIV pozitiv Factori de risc: • Hipertensiune arterială • Hipercolesterolemie • Obezitate • Stimă de sine scăzută • Control redus • Pesimism Figura 2. RelaŃia dintre factorii de risc și vulnerabilitatea pentru boli 6. un studiu corelaţional a identificat 7 astfel de comportamente (Breslow & Enstrom. În acest sens.

comportamentele de risc par să prezică mortalitatea și longevitatea. componentele şi gradele procesului de sănătate. Astfel. SARCINA DE SEMESTRU MODUL I 1. durerea. oboseala) • Sistemul de credinţe al individului • Sistemul de credinţe al specialiștilor în sănătate Modelele specifice fac referire la comportamentele protectoare și de risc care sunt relaţionate cu o boală specifică. dacă comportamentul alimentar. modelarea. bază genetică pentru uzul de alcool) • Factori sociali (ex. Descrieţi comportamentul unui medic care îşi abordează pacienţii exclusiv din perspectiva modelului biomedical şi impactul pe care l-ar putea avea această abordare asupra stării de sănătate a pacientului 2. calitatea vieŃii. sunt descrise şi aduse argumente pro şi contra modelelor biomedicale şi biopsihosociale explicative ale sănătăŃii şi bolii. 1 DiscutaŃi avantajele şi dezavantajele modelului biopsihosocial. Boala este descrisă în relaŃie de continuum cu sănătatea. sugerând faptul că o combinare a acestora ar putea prezice și promova comportamentele relaţionate cu starea de sănătate. activitatea fizică și fumatul pot să conducă la o gamă largă de afecţiuni printre care la boli coronariene. În condiţiile în care comportamentele de risc explică peste 50% din cazurile de mortalitate şi morbiditate se cere identificarea factorilor predictori ai comportamentelor de risc. stresul. tipul A de comportament este o cauză specifică bolilor coronariene. • • • • • • REZUMAT Modulul discută obiectivele şi disciplinele relaţionate cu psihologia sănătăţii. De asemenea. Sunt abordate conceptele de starea de bine. frica. prezintă dimensiunile. autorii au sugerat faptul că starea de sănătate a indivizilor de peste 75 de ani care aveau un stil de viaţă caracterizat prin toate recomandările menţionate anterior era comparabilă cu a indivizilor de 35-44 de ani a căror stil de viaţă era caracterizat de mai puţin de trei din recomandările de mai sus. mortalitate și speranţa de viaţă. DiscutaŃi avantajele şi dezavantajele modelului biopsihosocial 16 . • Factori genetici (ex. Leventhal și colab. tensiunea) • Simptomele percepute (ex. Mai mult. întăririle primite din mediu. În acest sens. învăţarea vicariantă. anxietatea. normele sociale) • Factori emoţionali (ex. morbiditate. Lucrarea de evaluare nr. argumentând de ce sănătatea nu se reduce la absenŃa bolii.Comportamentul alimentar (recomandat: mic dejun în fiecare zi) Comportamentul alimentar (recomandat: fără gustări între mese) Fumatul (recomandat: a nu se fuma) Greutate (recomandat: greutate normală) Consumul de alcool (recomandat: a se conuma în cantităţi moderate) Activitate fizică (recomandat: exerciţii fizice regulate) Eșantionul a fost urmărit într-un studiu prospectiv la 5 ani și la 10 ani și s-a arătat faptul că cele 7 comportamente au fost relaţionate cu mortalitatea. (1985) au descris o serie de astfel de factori.

. Bibliografie pentru acest modul Borrell-Carrio F. 2. (2005) The SAGE Handbook of Health Psychology.P.. prevenirea şi tratarea îmbolnăvirilor. 108. Suchman A. 101-104 Ogden J. 329.Raspundeti la cele 2 intrebari in maxim 2 pagini la computer (1 pagina de intrebare). Aceste sarcini se vor trimite pe email sau poştă împreună cu sarcinile celui de-al doilea modul (vezi calendarul disciplinei). (2004) Health Psychology Textbook. New York: John Wiley & Sons Sutton S. practice. (2004) The biopsychosocial model 25 years later: principles. London: Sage Publications Ltd Wade D. Halligan P..W. (2004) Do biomedical models of illness make for good healthcare systems? British Medical Journal. 576-582 Kickbusch I. (1990) Health Psychology. and scientific inquiry. Annals of Family Medicine. Johnston M. Baum A.L. Epstein R.M. 1398-1401 Glosar de termeni Calitatea vieŃii = percepŃia subiectivă a poziŃiei în lume în relaŃie cu standardele şi aşteptările personale Psihologia SănătăŃii = ramură teoretică şi aplicativă a psihologiei care contribuie la: promovarea şi menŃinerea sănătăŃii. identificarea factorilor psihologici cu rol în etiologia bolilor şi la îmbunătăţirea sistemului de sănătate și a politicilor de sănătate Morbiditate = măsură a stării de sănătate care se obţine fie prin calcularea prevalenţei. Health Education. (2008) Health Literacy: an essential skill for the twenty-first century.. Biopsychosocial Interactions. fie prin calcularea incidenţei Mortalitate = măsură a stării de sănătate care se obține prin raportarea numărului de decese dintrun an la numărul de decese din anii precedenți 17 . Berkshire: Open University Press and McGrawHill Sarafino E.T.

culturali şi ecologici ca factori importanŃi în etiologia şi evoluŃia bolilor Sănătate = integritate anatomică şi funcŃională. relaŃii pozitive cu ceilalŃi. comfort fizic. social şi spiritual. sociali. psihic şi social. ca stare de bine Stare de bine = presupune acceptare de sine. dezvoltare personală 18 . control asupra propriei vieŃi.Model biomedical = model ce consideră că boala este cauzată exclusiv de modificări la nivel biologic Model biopsihosocial = model ce consideră atât factorii biologici cât și cei psihocomportamentali. psihic. capacitate de confruntare cu stresul fizic. biologic. autonomie. capacitate de protecŃie împotriva îmbolnăvirilor şi morŃii premature. sens şi scop în viaŃă.

stima de sine. 19 . lume şi viitor în sanogeneză şi patogeneză Să definească autoeficacitatea percepută şi să explice cum influenŃează acesta menŃinerea sănătăŃii Să definească stima de sine şi să explice cum influenŃează aceasta menŃinerea sănătăŃii Să definească controlul perceput şi să explice cum influenŃează acesta menŃinerea sănătăŃii Să definească robusteŃea şi să explice cum influenŃează aceasta menŃinerea sănătăŃii Să definească sentimentul de coerenŃă şi să explice cum influenŃează acesta menŃinerea sănătăŃii Să definească optimismul şi să explice cum influenŃează acesta menŃinerea sănătăŃii Să numească ce alte forme de control relevante în menŃinerea sănătăŃii Să explice legătura dintre cogniŃii şi stil de viaŃă Să descrie principalele modele social-cognitive ConŃinutul modulului doi porneşte de la teoria social-cognitivă a personalităŃii. Teoria social-cognitivă furnizează cadrul necesar pentru studierea relevanŃei personalităŃii în contextul vulnerabilităŃii şi rezistenŃei la stres şi boală. teoria social-cognitivă sugerează că personalitatea este întotdeauna un produs al interacŃiunii dintre organism şi mediu.1 Rolul teoriei social-cognitive a personalităŃii în psihologia sănătăŃii În încercarea de a depăşi controversele privind rolul factorilor interni sau externi în înŃelegerea personalităŃii. 2. lume şi viitor în medierea relaŃiei dintre personalitate şi riscul pentru îmbolnăviri. cum sunt optimismul. emoŃional. controlul perceput.MODUL 2 Rolul factorilor cognitivi în sănătate Scopul modului: Cunoaşterea factorilor cognitivi care influenŃează sănătatea şi a mecanismelor prin care aceştia acŃionează pentru a influenŃa sănătatea şi stilul de viaŃă. Sunt prezentate cogniŃiile care au rol de sanogeneză. Obiectivele modului: la finalul acestui modul. studenŃii trebuie să poată: • • • • • • • • • • Să explice rolul convingerilor despre sine. respectiv a rolului cogniŃiilor despre sine. adică de protecŃie pentru sănătate. comportamental. Sunt puse în discuŃie mecanismele prin care cogniŃiile au efecte benefice asupra stării de sănătate. autoeficacitatea. Este exemplificată legătura dintre cognitii si modificarea stilului de viată prin prezentarea a trei modele social-cognitive relevante pentru explicarea si modificarea comportamentelor de sănătate. Variabilele personale sunt derivate din înŃelegerea mecanismelor şi proceselor cognitive care influenŃează funcŃionarea individului în toate aspectele sale: motivaŃional. sentimentul de coerenŃă şi robusteŃea. Teoria social-cognitivă respinge taxonomii şi evaluări globale ale personalităŃii tipice teoriei trăsăturilor şi încearcă să ofere informaŃii explicative despre mecanismele psihologice ce pot determina comportamentul uman.

identitatea socială. Aşa cum am arătat mai sus. Aceasta nu se produce ca un proces cognitiv raŃional şi voluntar în care se cântăresc beneficiile şi pierderile ci ca un proces dinamic în care convingerile şi motivaŃiile orientează semnificaŃia şi deci declanşarea comportamentului. Ele sunt cele care se interpun şi mediază relaŃia dintre stocul de cunoştiinŃe şi acŃiune. Teoria social-cognitivă a personalităŃii plasează pe scara intereselor sale pe primul loc cogniŃiile referitoare la sine. Adoptând acest punct de vedere. aşteptări prea mari sau nevoi prea stringente. OpoziŃia dintre consistenŃa personalităŃii în situaŃii diverse de viaŃă. Prin procesări informaŃionale de tip subiectiv se ajunge de la stimuli obiectivi la “constructe personale”. precum convingeri. Pe această constatare se bazează diversele forme de terapie prin imagerie. a planificării şi predicŃiei. Premisa centrală a teoriei social-cognitive este că omul îşi reglează comportamentul pe baza expectanŃelor. dar mai ales acŃionează asupra lui luând în considerare semnificaŃiile şi consecinŃele evenimentelor. termen preluat de la Kelly. De exemplu. Un termen relaŃionat cu cel de sociocogniŃie este cel de “reprezentare socială” propus de Moscovici (1986). scheme mentale sau cogniŃie. prin care lumea este percepută. Aceasta nu înseamnă că procesarea se realizează întotdeauna cu acurateŃe. a anticipării situaŃiilor şi consecinŃelor acŃiunilor întreprinse. Autorii subliniază că facultatea de a gândi este la om un proces modelat social. totodată furnizând şi un mijloc de a distinge diversele grupuri sociale. Se propune termenul de “sociocogniŃie” pentru a descrie aceste influenŃe. facilitând comunicarea indivizilor care aparŃin aceloraşi grupuri sociale. în desensibilizarea sistematică clienŃii anxioşi sunt puşi să îşi imagineze reuşite graduale în confruntarea cu situaŃia anxiogenă. ci şi asupra proceselor motivaŃionale prin includerea perspectivei viitorului. Deseori se utilizează şi alŃi termeni. Prin studierea modului în care persoana selectează. susŃinută de modelul trăsăturilor şi specificitatea comportamentului. Atribuirea de semnificaŃii implică procesări ale informaŃiei despre stimul. CogniŃiile trebuie văzute nu numai ca proces ci şi ca produs al factorilor sociali cum sunt rolul. acestea sunt sociale deoarece îşi au originea în interacŃiunea şi comunicarea umană. deci comportamentul este în mare măsură discriminativ şi dependent de context. Capacitatea de a produce şi stoca reprezentări despre sine şi lume are importante consecinŃe nu numai asupra învăŃării. Contextele şi situaŃiile specifice nu pot afecta comportamentul decât prin intermediul mecanismelor cognitive. lume şi viitor. susŃinută de modelul situaŃionist dispare prin paradigma teoriei social-cognitive. Omul este văzut mai mult ca o fiinŃă proactivă decât ca un organism reactiv la mediu. că ideile sunt internalizări ale practicilor sociale. Oamenii au o nevoie fundamentală de semnificaŃii. Diferite comportamente pot să exprime acelaşi mecanism. comparaŃiile cu indivizii din grupul de referinŃă. poziŃia. Aceasta nu înseamnă negarea consistenŃei personalităŃii şi a diferenŃelor individuale de către teoria social-cognitivă. Kreitler şi Kreitler (1992) propun teoria orientării cognitive a personalităŃii în care elementul major este acordarea de semnificaŃii. Discriminarea şi integrarea informaŃiei poate fi impietată de diverşi factori. reprezentări mentale. Reprezentările despre sine în acŃiuni viitoare pot să ajute sau să inhibe persoana în comportamentele sale. Un astfel de construct personal este conceptul de sine (self-schema. Variabilele personale sunt conceptualizate atât ca produs (al învăŃării cognitiv-sociale) cât şi ca proces (structuri care funcŃionează “aici şi acum”). self 20 . Stabilitatea personalităŃii trebuie căutată la nivelul mecanismelor psihologice şi ale evenimentelor care le activează iar specificitatea şi discriminarea la nivelul comportamentului manifest. evocă.Conform teoriei social-cognitive comportamentul manifest rezultă din interacŃiunea mecanismelor psihologice cu factorii de mediu. structurează cognitiv informaŃia despre lume se crează un cadru valid de înŃelegere a interacŃiunii persoanămediu. Reprezentările sociale sunt definite ca imagini mentale prin care oamenii fac atribuŃiri şi explicaŃii cauzale. se recunoaşte şi se subliniază flexibilitatea adaptării şi răspunsului uman. cum sunt presiunea timpului. oamenii nu numai că reacŃionează la mediu. Rotter (1966) şi Bandura (1986) se numără printe primii autori care au subliniat rolul învăŃării sociale în dezvoltarea graduală şi sistematică a personalităŃii.

îşi dozează efortul. Cu cât AE este mai accentuată cu atât nivelul de aspiraŃie vizând atingerea scopurilor propuse este mai înalt. Factorii constituŃionali pot intensifica răspunsul fiziologic şi emoŃiile negative rezultate din perceperea stimulului ca ostil sau ameninŃător. insuccesul tinde să fie atribuit efortului redus investit în sarcină şi în mai mică măsură lipsei competenŃei necesare îndeplinirii sarcinii. autoeficacitatea percepută reprezintă o variabilă centrală în mecanismele de autoreglare a organismului la cerinŃele mediului. Anticiparea succesului sau eşecului declanşează emoŃii pozitive sau negative. Anxietatea este indusă de cele mai multe ori nu de stimulul sau situaŃia în sine ci de perceperea ineficienŃei resurselor de coping. care la rândul lor vor influenŃa cogniŃiile şi calitatea acŃiunii întreprinse. PercepŃia propriei competenŃe modifică şi percepŃia eşecului sau a performanŃei reduse. aceste gânduri intruzive interferează cu folosirea eficientă a potenŃialului intelectual. după cum pot influenŃa şi procesele cognitive de evaluare. Paradigma socialcognitivă integrează tipurile de interacŃiune genotip-mediu descrise de Plomin. idei şi comportamente. în aceste cazuri. pe lângă reprezentări cognitive. emoŃii. Autoeficacitatea În teoria social-cognitivă a personalităŃii. Cei ce au îndoieli asupra AE îşi îndreaptă atenŃia spre propria persoană.1 Pornind de la asumpŃiile teoriei social-cognitive explicaŃi care este rolul cogniŃiilor despre sine. motivaŃii. la un anumit tip de interacŃiune individ-mediu. Aşa cum Bandura sugerează. recanalizându-l de la cerinŃele sarcinii la teama de insucces.2. 1991). Altfel spus. Cercetările au demonstrat că cei ce au convingerea că nu pot face faŃă situaŃiei experienŃează un nivel înalt de distres (Barlow. comportamente sociale învăŃate şi mecanisme fiziologice şi biochimice.concept). alături de cei situaŃionali şi de procesele cognitive şi motivaŃionale. evaluările optimiste ale autoeficacităŃii pot fi considerate un imbold suplimentar pentru intenŃiile de acŃiune şi pentru persistenŃa în depăşirea obstacolelor. Persoanele cu AE percepută îşi focalizează atenŃia înspre analiza şi găsirea de soluŃii la problemele cu care se confruntă. Persoana nu numai că îşi evaluează abilităŃile în lumina succeselor sau eşecurilor trecute. Temă de reflecŃie nr. propus de Bandura (1982) reprezintă un construct relevant pentru înŃelegerea factorilor protectori la stres şi boală. îşi monitorizează progresele în funcŃie de experienŃa anterioară. Conform definiŃiei lui Bandura. Conceptul de sine lansat de teoria social-cognitivă a stârnit un real interes în rândul cercetătorilor de diverse orientări teoretice. autoeficacitatea se referă la "convingerea unei persoane în capacităŃile sale de a-şi mobiliza resursele cognitive şi motivaŃionale necesare pentru îndeplinirea cu succes a sarcinilor date" (1988. fiind preocupate de inabilitatea lor de a face faŃă situaŃiei. Psihologia social-cognitivă admite că funcŃionarea persoanei în lume implică. AE percepută mai poate fi definită ca o anticipare a rezultatelor pozitive în acŃiunile întreprinse datorită cunoştinŃelor şi abilităŃilor posedate. procese motivaŃionale. autoeficacitatea crescută se asociază cu atribuŃii autoprotectoare ale eşecului sau succesului. Aceşti factori contribuie. PercepŃia copingului deficitar poate fi acompaniată şi de 21 . Conceptul de autoeficacitate (AE). dar şi optează pentru anumite sarcini. p. Prezentăm în continuare principalele dimensiuni cognitive ale personalităŃii studiate în psihologia sănătăŃii. lume şi viitor în mentinerea sănătăŃii şi prevenirea îmbolnăvirii? Dar în cazul apariŃiei bolii? 2. 1). AE ca proces cognitiv generează opŃiuni. Convingerile despre AE afectează şi procesele gândirii şi cele atenŃionale în direcŃia potenŃării sau reducerii eficienŃei lor.

Creşterea nivelului celulelor T (cunoscute ca având rol în distrugerea celulelor canceroase şi a viruşilor) a fost demonstrată pe subiecŃii cu fobie de şerpi implicaŃi în antrenamentul de dobândire a sentimentului de AE (O'Leary. Nu fără de critici. Persoanele care se consideră pe sine ineficace tind să îşi limiteze comportamentele de iniŃiere şi implicare în sarcini. • experienŃa dobândită prin învăŃarea vicariantă. scopuri stringente. Evaluarea acurată sau nu a AE se bazează. 1993). 2 Sugerati patru modalităti de crestere a auto-eficacitătii în cazul unei persoane care doreste să se lase de fumat. considerăm conceptul de AE ca fiind unul major în categoria convingerilor despre sine cu rol în menŃinerea sănătăŃii. percepŃia inabilităŃii de a atinge scopurile propuse duce la depresie (Pervin. 1994).3. 1982). conform teoriei lui Bandura (1986) pe patru surse majore de informaŃii: • performanŃele anterioare. În contrast cu acestea. PercepŃia ineficacităŃii proprii în controlul stresorilor activează de asemenea şi sistemul endogen opioid care s-a dovedit a fi un mediator al competenŃei sistemului imun (Bandura. 1988). Astăzi există dovezi certe că stresul excesiv deteriorează capacitatea de apărare a organismului (Glaser şi Kielcolt-Glaser. 1993). persoanele confidente în competenŃa lor vor căuta căi diferite de a exercita control asupra mediului şi de a obŃine performanŃele dorite. RelaŃia semnificativă dintre cele două variabile (eficacitate şi comportament) este ilustrată de cercetările care demonstrează că terapia focalizată pe creşterea AE ajută persoanele fobice să-şi depăşească frica şi să adopte comportamente adecvate (Bandura. Bandura sugerează existenŃa şi a altor surse pentru conturarea convingerii de AE. Cioffi şi Taylor. Foarte recent interesul lui Bandura şi a colaboratorilor săi s-a îndreptat spre investigarea relaŃiei dintre AE şi funcŃionarea sistemului imun. Stima de sine Stima de sine (SS) este o componentă a schemei cognitive referitoare la sine şi este definită în multiple moduri. Considerăm că percepŃia ineficacităŃii personale este doar o componentă a depresiei. alŃi cercetători sugerează că SS este determinată de combinaŃia dintre evaluarea propriei valori şi abilităŃile de a atinge scopurile dorite cu sentimentele rezultate din procesele de evaluare. Bandura. dificultăŃile sarcinii sunt apreciate ca insurmontabile. dar nu crede că va reusi să facă acest lucru. Aşa este grupul de apartenenŃă. Dacă percepŃia propriei ineficacităŃi în relaŃie cu situaŃiile ameninŃătoare duce la anxietate. AE s-a dovedit a corela semnificativ şi cu succesul renunŃării la fumat sau cu toleranŃa durerii fizice (Karoly. Brown. percepŃia colectivă a AE influenŃează într-o oarecare măsură AE individuală. fiind o atitudine care descrie gradul în care persoana are tendinŃa de a se autoevalua pozitiv şi de a 22 . În opinia noastră stima de sine încorporează ambele aspecte. Alte cauze ale reacŃiei de tip depresiv rezidă în tendinŃa acestor persoane de a-şi impune standarde înalte. 1990 b). Putem afirma că este vorba de o reacŃie de "frică la frică" care poate culmina cu atacul de panică. dublate de un autocriticism excesiv. 2. Temă de reflectie nr. • persuasiunea verbală şi • starea fiziologică din momentul anticipării şi desfăşurării sarcinii. 1990) demonstrează că AE percepută are un important rol de "tampon" între stres şi impactul lui asupra sistemului imun.percepŃia inabilităŃii de a controla anxietatea. clasa socială. (O'Leary. Cercetările lui Bandura şi colab. 1965). Unii autori văd SS ca reprezentând o evaluare globală a propriei persoane (Rosenberg.

neimplicat afectiv. consideră sursele sentimentului de autoevaluare şi autoapreciere ca fiind externe. a sănătăŃii. Al treilea punct de vedere. Caracteristicile cogniŃiilor şi sentimentelor despre sine sunt un rezultat al experienŃelor anterioare în care succesul sau eşecul îndeplinirii scopurilor şi sarcinilor propuse au un rol determinant. atunci când omul este confruntat cu propria fragilitate şi cu condiŃia sa de muritor. a dezvoltării. controlabile sau necontrolabile. Acum un secol Wiliam Janes (1890) nota: "stima de sine este o dotare elementară a condiŃiei umane". Locus de control Conceptul de locus de control (LOC) este introdus de Rotter (1966). Adoptarea unei imagini de sine negative oferă persoanei posibilitatea de a se elibera de încercări viitoare de a acŃiona în direcŃia menŃinerii stimei de sine. El se simte bine sau rău în funcŃie de termenii favorabili sau negativi prin care se judecă pe sine. 1996). în acelaşi timp poate fi considerată şi un mecanism defensiv pentru contracararea acelor cogniŃii negative.4. a resurselor de coping şi moderează efectele confruntării cu circumstanŃele stresante. Există teorii care explică depresia prin prezenŃa SS redusă ca trăsătură generală. AlŃi autori apreciau că stima de sine este un factor de protecŃie împotriva angoasei existenŃiale. a personalităŃii.respinge atributele negative. Temă de reflectie nr. 3 Analizati comparativ conceptele de stimă de sine si de autoeficacitate. Ideea că oamenii au o nevoie fundamentală de stimă de sine nu este nouă în psihologie. Care sunt diferentele si asemănările importante dintre aceste două concepte? 2. Deşi confirmată asocierea stimei de sine scăzute cu depresia. anxietăŃii. Conceptul îşi are originea în teoria învăŃării sociale şi defineşte modul în care o persoană îşi explică succesul sau eşecul prin cauze de tip intern sau extern. Autorul argumentează că atitudinile şi convingerile privind relaŃia cauzală dintre comportament şi efect se conturează ca o caracteristică de personalitate globală şi relativ stabilă. cu optimismul privind performanŃele viitoare. De aceea SS este conceptualizată ca o caracteristică cognitivă de autoprotecŃie şi autoîntărire (Kaplan. datorită anticipării eşecului. de origine psihanalitică. stima de sine are atât componente cognitive cât şi afective (ca de altfel toate atitudinile). DispoziŃia de a se autoevalua este învăŃată în procesul socializării când persoana devine conştientă de valoarea proprie prin raportările la ceilalŃi. natura relaŃiei este controversată. tind să experienŃeze afecte negative de genul depresiei. Stima de sine crescută se asociază cu expectanŃe pentru succes. Omul nu poate gândi despre sine detaşat. Cu alte cuvinte. Se asumă că SS influenŃează evaluarea stimulilor. Stima de sine nu decurge din procesări informaŃionale "la rece" despre sine. SS este considerată a fi o caracteristică esenŃială în sănătatea mentală. AlŃi autori conceptualizează SS ca o consecinŃă a activării diferenŃiate: persoanele cu SS crescută sunt activate de afecte pozitive iar persoanele cu SS redusă de afectele negative. mâniei. 23 . Este dificil însă de identificat dacă stima de sine este un predictor sau un indicator al sănătăŃii mentale şi stării de bine. relativ stabilă. SS este considerat a fi un concept-cheie în diverse discipline ale psihologiei: socială. clinică. în sentimentele de iubire şi aprobare furnizate de ceilalŃi. CogniŃiile şi sentimentele despre sine stimulează persoana să se comporte în maniera în care îi permite să îşi întărească imaginea de sine. SS este interpretată ca o variabilă individuală relevantă în procesul stresului şi bolii. convingerile negative referitoare la sine previn dezamăgiri viitoare şi minimalizează impactul eşecurilor. Aron Beck relevă rolul major al SS scăzute asociată cu evenimente de viaŃă negative în declanşarea şi menŃinerea depresiei. Dacă depresia este o expresie a cogniŃiilor negative despre sine. Persoanele cu tendinŃe de autoevaluare negativă. cu lupta pentru atingerea scopului şi persistenŃa în depăşirea obstacolelor.

o dată cu înaintarea în vârstă sau prin confruntarea cu anumite experienŃe negative de viaŃă (ex. educativ-constructive. la fel ca şi copii negri din Africa de Sud faŃă de cei albi. acestea fiind cauzate de destin. şomajul). autonomia. competenŃa.Locusul de control intern implică convingerea că puterea şi controlul personal pot influenŃa evenimentele. şi c) comportamental . Deşi internalitatea nu este o expresie a unor capacităŃi intelectuale superior dezvoltate. persoanele vor avea tendinŃa să-şi interiorizeze convingerea controlului extern. În prezent există conceptualizări diferite a LOC. Studii interculturale confirmă diferenŃele în LOC între societăŃile tradiŃionale (musulmane sau hindu) şi cele occidentale. utilizând analiza factorială interpretează LOC ca fiind o trăsătură bidimensională: o dimensiune referindu-se la controlul asupra scopurilor şi succeselor personale. dar uneori chiar o reprimă sau blamează. ea are un rol motivaŃional pozitiv pentru acŃiune şi performanŃă. clare şi lipsite de confuzie.efortul depus pentru a obŃine controlul. aceiaşi persoană putând manifesta orientare externă sau internă în funcŃie de situaŃie sau de rolul profesional. (c) rezistentă la încercările externe de a fi influenŃat şi (d) va lua iniŃiativa în a-şi îmbunătăŃi condiŃiile de mediu. situaŃiile obiective cu un nivel minim de libertate şi opŃiuni sunt o condiŃie sine qua non. atribuirea ş. (b) preocupată de aptitudinile sale în succes şi eşec. o orientare predominant externă. DiferenŃele individuale în control se manifestă la trei nivele distincte: a) cognitiv. dar cu statut socio-economic diferenŃiat. şansă sau puterea altora. convingerea privind posibilitatea de a exercita control asupra evenimentelor. sugerându-se rolul de factor protector al LOC intern. copiii chinezi din SUA s-au dovedit mai externi decât cei americani. Societatea tradiŃională nu numai că nu sprijină prin normele şi valorile sale internalitatea. Alte studii. făcând totodată distincŃia între controlul în situaŃii specifice şi controlul generalizat. ca în cazul societăŃilor dictatoriale. Pentru dezvoltarea internalităŃii. Rotter descrie LOC ca o trăsătură unidimensională. Cercetări experimentale subliniază importanŃa includerii LOC în studiul stresului. Astfel copiii evrei din Israel au dovedit internalitate mai accentuată decât cei arabi din aceaşi Ńară. că succesele proprii se datorează aptitudinilor şi muncii depuse. se arată că oamenii tind să adopte. Se apreciază că persoana cu orientare internă este: (a) receptivă la informaŃiile utile furnizate de mediu. Există cercetători care consideră că în anumite circumstanŃe un nivel înalt de internalitate devine contraproductiv şi că • 24 . Rotter (1975) consideră că dezvoltarea unei tendinŃe interne sau externe a LOC depinde de situaŃiile obiective şi de tipul de cultură şi societate. autonomie şi întăriri pozitive. Există opinii care interpretează LOC ca un continuum. iar a doua . subiectiv şi comportamental pe care perceperea incapacităŃii de control le poate induce. Studii recente susŃin modelul bidimensional. Societatea vestică valorizează controlul intern iar persoanele din aşa numita categorie "self-made man" se bucură de apreciere din partea semenilor şi a instituŃiilor sociale. ce acordă încredere. În acest sens există o strânsă relaŃie între LOC şi conceptul lui Seligman (1975) de neajutorare învăŃată. b) preferinŃa şi nevoia controlului. Rotter relaŃionează conceptul de LOC cu alte variabile din psihologia personalităŃii cum sunt: alienarea.la controlul asupra sistemului socio-economic şi politic. Formarea internalităŃii la copii se asociază şi cu atitudini parentale consecvente. • Locusul de control extern se referă la convingerea că puterea personală are un efect minim asupra evenimentelor. DiferenŃe în LOC s-au constatat şi în grupuri etnice diferite în cadrul aceleaşi societăŃi. Prin aceste caracteristici devine o persoană rezistentă la stres. Mecanismul ipotetic prin care LOC extern devine o formă maladaptativă în condiŃiile de stres se referă la modificările de la nivel biologic. nevoia de succes.a. Totodată. privind controlul personal asupra unei arii largi de domenii ale vieŃii. Când un cadru social interpersonal este controlat de o putere ostilă sau arbitrară.

care implică convingerea că acŃiunile doctorilor/asistentelor influenŃează starea de sănătate prin intermediul recomadărilor. RobusteŃea a fost definită ca o dispoziŃie de personalitate. Autorul sugerează că doar internalitatea responsabilă este o sursă de sanogeneză. această convingere nu implică expectaŃii naive privind un control total al evenimentelor ci mai degrabă perceperea abilităŃilor proprii de a se raporta activ la mediu. robusteŃea implică următoarele trei caracteristici: • control • angajare • provocare/stimulare. de asemenea se poate manifesta în două moduri: responsabilă (exprimând dorinŃa de a-şi asuma controlul şi responsabilitatea pentru succes şi eşec) şi culpabilizantă (subiectul autoblamându-se pentru eşecuri dar în acelaşi timp neacordând suficientă importanŃă succeselor). protejându-se astfel pe sine) şi pasivă (care este expresia percepŃiei lipsei de control. elaborat de către Wallston et al. (2) controlul datorat şansei presupune convingerea că sănătatea şi boala sunt determinate de destin. datorită flexibilităŃii cognitive şi toleranŃei ambiguităŃii experienŃele noi sunt căutate şi interpretate ca situaŃii stimulante şi benefice. Conform autoarei. 4 ExemplificaŃi cum aŃi integra conceptul de locus de control într-un program de control al stresului. Datele cercetării susŃin că anumiŃi subiecŃi rămân sănătoşi în ciuda 25 . Controlul intern se referă la convingerea că propriile acŃiuni şi decizii influenŃează sănătatea şi recuperarea din boală. angajarea se referă la abilitatea de a crede în importanŃa acŃiunilor întreprinse. îngrijirii medicale şi a tratamentelor pe care le furnizează. Provocarea se exprimă şi prin tendinŃa orientării spre viitor. Unul dintre conceptele cognitive relaŃionate cu comportamentele sanogene este Locusul de Control al SănătăŃii. ce obiective aŃi propune pentru a reduce stresul? Care ar fi modalităŃile prin care o persoană ar putea dezvolta un locus de control care să ajute la controlul stresului? 2. Angajarea exprimă tendinŃa implicării şi persistenŃei în scopul propus. RobusteŃea Conceptul de robusteŃe (hardiness) a fost introdus de Kobasa (1979) ca fiind o variabilă individuală cu semnificaŃie în rezistenŃa la stres. Altfel spus. Internalitatea. manifestă la nivel cognitiv. al valorii şi semnificaŃiei implicării şi din percepŃia evenimentelor şi schimbărilor de viaŃă ca stimulante. Controlul extern este grupat de autori în: (1) controlul personalului medical. Externalitatea poate fi defensivă (când persoana atribuie eşecul factorilor externi. familie. emoŃional şi comportamental. instituŃii sociale. convingerea că evenimentele au sens şi semnificaŃie. Trăsătura rezultă din percepŃia controlului personal.5. Antonovski (1991) interpretează contradicŃiile rezultatelor privind efectul LOC în stres prin distincŃia pe care o consideră necesară între tipurile de LOC. Pornind de la conceptul de locus de control. de a avea un interes real pentru diversele domenii ale vieŃii: profesie. Provocarea este o caracteristică a robusteŃii ce derivă din percepŃia schimbărilor ca un aspect normal al vieŃii care pot oferi şanse de dezvoltare personală. Constructul de robusteŃe a fost elaborat pe baza rezultatelor unui studiu prospectiv ce a urmărit timp de şapte ani peste 900 de subiecŃi din punctul de vedere al relaŃiei dintre nivelul stresului şi incidenŃa bolilor. Temă de reflectie nr.doar o internalitate moderată determină ajustări eficiente la stres. Controlul exprimă convingerea că evenimentele pot fi controlate şi influenŃate. (1978). relaŃii interpersonale. de a-şi asuma cu responsabilitate propria soartă. cu efecte negative).

RobusteŃea este o caracteristică ce se structurează prin experienŃele bogate. Fundamentul teoretic al conceptului se bazează. convingere sau imagine coerentă despre lume şi sine. În urma interviurilor cu supravieŃuitorii lagărelor de concentrare. poartă numele în opinia autorului de sentiment de coerenŃă (sense of coherence). sentimentul de coerenŃă nu se referă nici la un aspect emoŃional al personalităŃii. iar parcursul ştiinŃific al autorului. 2. Ce determină situarea unor supravieŃuitori ai holocaustului spre polul de bunăstare psihică şi fizică a continuumului sănătate-boală? Care este secretul nu doar al rezistenŃei psihice şi fizice evenimentului traumatic. O persoană cu SC anticipează evenimentele din viitor datorită caracterului lor previzibil.stresului intens la care sunt supuşi datorită unor particularităŃi de personalitate descrise de autori sub numele de robusteŃe. redundantă. de la observaŃii empirice la formulări riguroase ale modelului de sanogeneză. structurată. adolescenŃă şi tinereŃe. Stress and Coping încă din 1979 când. dar şi al recuperării din experienŃe ce au anihilat psihic şi/sau fizic atâtea mii de oameni? După trei decenii de cercetări în sociologia medicală. SC nu este conceptualizat de autor ca o trăsătură de personalitate în sensul clasic al conceptului de trăsătură. Antonovski. coping şi sănătate este întâi schiŃată de Antonovski în cartea Health. InformaŃia generată de situaŃie este decodificată la nivel cognitiv ca fiind clară. coerenŃa derivă din sinteza celor trei caracteristici descrise în definiŃie: • comprehensiune • control • scop Comprehensiunea se referă la gradul în care persoana poate înŃelege situaŃia prin care trece. deci implicarea şi investiŃia de efort este justificată. Temă de reflectie nr. "Dezvăluirea" secretului sănătăŃii este făcută de autor în celebra sa carte Unraveling the Mistery of Health (1987). absolventul eminent în sociologie a universităŃii Harvard este impresionat de atitudinea pozitivă faŃă de viaŃă şi de echilibrul emoŃional a unora dintre aceştia. după afirmaŃia autorilor. (b) are resurse de a face faŃă stimulilor. (c) solicitările au sens şi scop. accidentală sau inexplicabilă. Sentimentul de coerenŃă (SC) este definit de autor ca o orientare cognitivă globală ce exprimă gradul în care persoana are convingerea că: (a) stimulii externi şi/sau interni întâlniŃi pe parcursul vieŃi sunt explicabili şi predictibili. pe teoria psihologiei existenŃiale a lui E. devenit unul dintre cei mai prodigioşi cercetători ai domeniului. propuneti trei modalităti de dezvoltare a acesteia în cadrul unui program de prmovoare a sănătătii la adolescenti. RelaŃia dintre stres. judeca şi interpreta lumea şi pe sine". 5 Pornind de la componentele robustetii. îi poate atribui un sens. 26 . Chiar atunci când evenimentele se derulează intempestiv ele pot fi explicate şi ordonate. variate şi recompensatorii avute în copilărie. SC este "o caracteristică esenŃialmente cognitivă ce exprimă modul persoanei de a percepe. Indiferent că îi spunem sentiment. consistentă şi nu haotică. Allport. consideră că poate aproxima răspunsul. prea puŃini psihologi îşi îndreptau atenŃia spre această asociere. În ciuda numelui. este redat în Personal Odyssey in Studying the Stress Process (1990).6. Astăzi conceptul este inclus în categoria factorilor cognitivi ce exprimă atitudini şi convingeri faŃă de lume şi a generat în ultimul deceniu un considerabil interes şi un număr apreciabil de cercetări. Sentimentul de coerenŃă ExperienŃe de viaŃă concrete şi dramatice ale unor semeni au influenŃat în mod covârşitor activitatea de sociolog şi cercetător a lui Antonovski. Fromm şi pe principiile psihologiei lui G. "Misterul" menŃinerii sănătăŃii în ciuda unor adversităŃi uneori extreme.

a avea control şi a percepe rostul acestor patru sfere (cel puŃin. izolare. în această categorie se includ toate resursele la care persoana poate apela în caz de nevoie: soŃ/soŃie. decese). organizaŃie etc. Ce reprezintă lumea pentru un individ? Cu siguranŃă. aceasta este transformată în 27 . ea nu se va simŃi victima destinului chiar dacă evenimentele trăite au semnificaŃii personale negative. fără un minim grad de integrare şi armonie. repere. uneori chiar contradictorii îi va fi dificil să înŃeleagă lumea sa. prieteni. controlează. Definirea constructului ridică problema "graniŃei" acestei lumi. Participarea la decizii şi la hotărârea efectelor furnizează cadrul necesar înŃelegerii scopului acŃiunii. Este clar că fiecare dintre noi ne stabilim graniŃele propriei lumi. activitatea definitorie pentru individ (ex. conflicte. În măsura în care persoana percepe resursele personale şi sociale. războiul. Când altcineva decide în locul unei persoane. Dacă primele două componente vizează mai ales caracteristici cognitive ale SC. colegi). Pentru unii această lume este mai îngustă. Scopul subliniază importanŃa implicării individului în procesul de decizie şi modelare a situaŃiilor de zi cu zi. A înŃelege. Fără o anumită continuitate între trecut. Din nou se scoate în evidenŃă efectul negativ nu doar al supraîncărcării ci şi al subsolicitării. DiferenŃele individuale se manifestă nu numai în gradul SC dar şi în ceea ce percepe persoana ca fiind lumea sa. Dacă persoana se confruntă constant cu mesaje diferite. dar persoana le poate găsi explicaŃii. oricât de îngustă ar fi lumea unei persoane ea include în mod obligatoriu patru sfere: lumea interioară (a propriilor gânduri şi sentimente). colegi. profesie) şi probleme existenŃiale (ex. prezent şi viitor. Echilibrul dintre dificultatea sarcinilor şi resurse determină conturarea controlabilităŃii. în lumea personală nu au relevanŃă directă evenimentele de pe întregul mapamond. am adăuga noi) reprezintă conŃinutul sentimentului de coerenŃă. şi pe sine în raport cu ea. eşec. a fi concediat sau a te supune unei intervenŃii chirurgicale sunt evenimente percepute de o persoană cu SC ca fiind incitante. Evenimentele care se includ în categoria celor cu scop perceput tind să fie văzute ca incitante şi demne de implicare. divinitate. prieteni. Moartea. Aceasta nu înseamnă că a pierde pe cineva apropiat. DificultăŃile ce exced sau subestimează capacităŃile de a face faŃă sunt nebenefice pentru formarea controlabilităŃii. Controlul este definit ca şi capacitatea persoanei de a percepe existenŃa unor resurse disponibile în vedera confruntării cu evenimentele stresante. În opinia personală. SC se formează în perioada copilăriei şi a adolescenŃei şi se stabilizează în jurul vârstei de 30 de ani. medic. haotice. Scopul se referă la percepŃia unei finalităŃi necesare sau dorite. ConsistenŃa experienŃelor reflectă nevoia umană de stabilitate. sfera relaŃiilor interpersonale (familie. O astfel de persoană va considera important mobilizarea efortului pentru a face faŃă situaŃiei nedorite şi pentru a o depăşi. "Resursele disponibile" nu se referă doar la capacităŃile personale de a face faŃă situaŃiei.Comprehensiunea nu are de-a face cu dezirabilitatea situaŃiei. consistenŃa nu implică rigiditatea sau identitatea situaŃiilor. Aşa cum am arătat. a nega importanŃa uneia din aceste patru sfere implică de asemenea SC redus. chiar într-o lume în continuă schimbare sunt necesare anumite reguli. sau a celor care determină destinul personal. ajungerea la un înŃeles (comprehensiune) asupra lumii şi propriei persoane este periclitată. Evident. percepe finalitatea sau nu a evenimentelor care au loc în afara acestor graniŃe. Conform lui Antonovski (1987). Considerăm că este mai puŃin important dacă persoana înŃelege. SC este definit ca o orientare generală de a vedea lumea. ca o caracteristică cognitiv-motivaŃională relativ stabilă. să-şi înŃeleagă propriile gânduri. Conform lui Antonovski. cea din urmă reprezintă elementul motivaŃional al SC. criterii pentru stabilirea priorităŃilor. Care sunt sursele formării SC? Antonovski (1991) citează trei surse majore care conduc la SC: • consistenŃa experienŃelor • dificultatea sarcinilor • participarea la decizie. pentru alŃii mai largă. totuşi. eşecul pot avea loc. sentimente sau comportamente.

În contrast cu optimismul este descris stilul pesimist . Optimismul Publicarea cărŃii Helplessness: on Depression. prin adoptarea unor forme de coping adecvate situaŃiei problema stresantă este soluŃionată. Care sunt asemnănările şi deosebirile relevante dintre aceste două concepte? 2. În primul rând se sugerează că optimismul influenŃează efortul oamenilor de a evita bolile prin atenŃia acordată informaŃiilor despre factorii de risc. se ajustează mai eficient la stres şi boală. Scheier şi Carver (1992) definesc dispoziŃia spre optimism ca tendinŃă generală. datele converg spre concluzia că persoanele cu SC puternic tind să îşi menŃină sănătatea chiar în condiŃii de stres acut. unde prin contrast cu aspectul cercetat autorul pomeneşte de "optimism învăŃat". PrezenŃa optimismului la studenŃi la început de semestru a corelat semnificativ cu un număr redus de simptome somatice la sfârşitul semestrului şi a sesiunii de examene (Scheier şi Carver. Se presupune că intervin următoarele mecanisme ce relaŃionează SC cu starea de sănătate: prin evaluări cognitive mai puŃin ameninŃătoare a factorilor de stres reactivitatea emoŃională şi fiziologică este mai redusă. carte care indică noua orientare din Psihologia SănătăŃii. Development and Death de către Seligman şi colab. S-au pus în evidenŃă mai multe căi prin care optimismul influenŃează sănătatea fizică şi psihică. În acest sens. În studiile lui Scheier şi Carver (1986) efectuate pe un lot de paciente cu cancer mamar şi pe un grup de pacienŃi supuşi unei intervenŃii chirurgicale cardiace. sociale sau etnice ale SC. de asemenea. De altfel. Temă de reflecŃie nr. Repercusiunile stilului pesimist sunt agravate de asocierea cu un stil atribuŃional intern. Persoanele care privesc viaŃa cu optimism . Conceptul este derivat din teoria autoreglării comportamentului în funcŃie de anticiparea efectelor.) starea de sănătate este întărită. consum redus de alcool etc. Chiar dacă nu întotdeauna se poate vorbi de decizii proprii (ex. În general.evaluează pozitiv mediul social şi fizic.7. stabil şi global.obiect. prin negare şi retragere. Mai multe cercetări au explorat relaŃia dintre SC şi starea de sănătate în condiŃii de stres. (1975). prin practicarea unor comportamente sănătoase (alimentaŃie. Pesimiştii reacŃionează la situaŃii problematice şi dezamăgiri prin renunŃare. redusă sau tolerată. optimismul a apărut a fi un bun predictor în recuperarea post-chirurgicală şi rata de supravieŃuire. Optimismul este interpretat ca o "trăsătură magică" în predicŃia sănătăŃii şi a stării de bine. a emoŃiilor pozitive şi a recuperării din boală. 1989). 6 AnalizaŃi comparativ sentimentul de coerenŃă şi robusteŃe. de a avea o concepŃie pozitivă asupra viitorului şi experienŃelor vieŃii. în acest sens sunt copiii care nu pot lua în calcul datele problemei pentru a lua o decizie) importantă este participarea şi înŃelegerea motivului pentru o opŃiune sau alta. optimismul mai este definit ca o structură cognitiv-motivaŃională caracterizată prin reprezentări mentale şi expectanŃe pozitive privind atingerea scopurilor propuse. 16 ani mai târziu Seligman publică o carte intitulată Learned Optimism. evitare şi negare. în al doilea rând se afirmă că optimismul este un predictor pentru copingul activ în situaŃiile de stres şi pentru utilizarea redusă a formelor de coping evitativ. poate fi considerat momentul care iniŃiază studiile asupra optimismului. savurează mai mult viaŃa. exerciŃiu fizic.caracterizat prin expectaŃii negative privind efectul acŃiunilor întreprinse. Nu pot fi omise nici originile culturale. relativ stabilă. optimismul poate influenŃa starea de sănătate şi prin tendinŃa de a-şi menŃine dispoziŃia afectivă pozitivă chiar în situaŃii de 28 . investesc mai mult efort pentru a preveni problemele sau pentru a le transforma. în timp ce persoanele cu SC slab sunt mai vulnerabile la stres şi la boală. Pesimismul din perioada de tinereŃe s-a dovedit a corela cu deteriorarea stării de sănătate la adultul de vârstă medie şi înaintată prin mecanisme imunologice.

Alte forme de control Conceptul de control. au apărut o serie de întrebări privind efectul optimismului. modelul convingerilor despre sănătate 29 . exemplificaŃi cum ar putea fi utilizată fiecare dintre acestea în promovarea sănătăŃii. de prevenire a îmbolnăvirilor sau de recuperare din boală. cu efectul său imunosupresiv. cât absenŃa pesimismului. învăŃare. Rolul cogniŃiilor în modificarea comportamentelor CogniŃiile influenŃează sănătatea deoarece determină asumarea unui anumit stil de viaŃă sanogen sau patogen care la rândul său are efecte vizibile la nivelul sănătăŃii unei persoane. În schimb. neutralizează efectul stresant al unor situaŃii cu cerinŃe multiple. Factorii cognitivi amintiŃi în paragrafele de mai sus au fost integraŃi în mai multe modele care şiau propus să explice modul în care apar comportamentele de sănătate şi de risc şi cum poate fi modificat stilul de viaŃă pentru a promova sănătatea. cunoştinŃe) • cognitiv (convingeri raŃionale) • emoŃional (reducerea anxietăŃii. Autorii dovedesc că optimismul poate corela cu efecte negative în cel puŃin două situaŃii: când optimismul determină un comportament pasiv iar efectul pozitiv este aşteptat de la şansă. 1986). transformand-o în activare. Cele mai cunoscute modele cognitive sunt modelul învăŃării sociale (Bandura. care duce la iluzie a controlului. rezultă că optimismul este o caracteristică care are întotdeauna efecte benefice. Conform modelului lui Karasek şi Theorell (1992) nivelul crescut de control. 2. persoane represive (care îşi reprimă această nevoie).8.9. Temă de reflecŃie nr. atunci cand suntem obligaŃi să ne confruntăm cu un număr mare de cerinŃe în condiŃiile unui nivel redus de control. depresiei) • comportamental (renunŃarea la fumat) • fiziologic (biofeedback) • decisional (a lua decizii potrivite situaŃie) • retrospectiv (a înŃelege de ce s-a intimplat) Persoanele pot să difere între ele şi în funcŃie de: • nevoia de control (persoane senzitive-cu nevoie de a înŃelege şi controla vs. cu efecte benefice pentru sănătate. următoarele forme de control sunt importante a fi oferite: • informaŃional (ex. divinitate sau ajutorul unui prieten. Din argumentele aduse. 1977.stres acut. 8 Pornind de la formele de control. care până la un punct poate avea un efect benefic asupra sănătăŃii mentale. optimistul persistă cu tenacitate în schimbarea lor. Temă de reflecŃie nr. • percepŃia controlului (unii au o tendinŃă de a percepe că deŃin controlul. acŃiune. suntem expuşi stresului. chiar în absenŃa acestuia. în special în cazul aşa-numitului optimism nerealist sau naiv. 7 ExemplificaŃi cum se comportă o persoană optimistă şi una care manifestă optimism nerealist într-o situaŃie stresantă de pierdere a locului de muncă. schimbare. În activităŃile de promovare a sănătăŃii. În ciuda unor rezultate încurajatoare. predictibilitate. are o relevanŃă semnificativă în abordarea sănătăŃii şi bolii. sau în situaŃiile care deşi sunt netransformabile. operaŃionalizat în înŃelegere. 2. Există şi autori care încearcă să dovedească că nu atât prezenŃa optimismului are efect benefic asupra sănătăŃii. decizie.

. variabile structurale (cunoştinŃele despre o boală). Componentele principale din modelul elaborat de Bandura sunt: • determinismul reciproc (comportamente rezultate din interacŃiuni sociale) • cunoştinŃe (informaŃii relevante care pot schimba comportamentele de risc) • expectaŃii (convingeri privind probabilitatea consecinŃei unui comportament) • auto-eficacitatea (încrederea în abilitatea de a desfăşura acŃiuni cu succes) • învăŃarea vicariantă (observarea comportamentelor altora şi a consecinŃelor acestora) • întăriri (recompense pentru anumite comportamente) O modalitate de aplicare a acestor principii este utilizarea diverselor forme de massmedia.adică capacitatea sa de a renunŃa la comportamentul de risc . Alfel spus. 2004). s-au prezentat persoane care modelau comportamente sanogene: participau la exerciŃii fizice. 1984) şi modelul comportamentului planificat (Ajzen. Modelul învăŃării sociale (Bandura. 30 .1.1. Unul dintre primele programe care a utilizat o astfel de intervenŃie a fost programul de prevenŃie a BCV „Stanford Three Towns”. Programul a obŃinut rezultate foarte bune în ceea ce priveşte modificare comportamentelor de risc pentru dezvoltarea BCV în cadrul comunităŃilor unde s-a desfăşurat (Benett et al. 1977. • a vulnerabilităŃii personale faŃă de accea boală. variabile psihosociale (caracteristici de personalitate. Pe lângă aceste variabile care influenŃează adoptarea comportamentului sanogen.) persoana adoptă sau nu un comportament de risc în funcŃie de: • percepŃia ameninŃării bolii sau comportamentului de risc. etnie). 1985. De exemplu. 1974. a fost descrisă existenŃa unor amorse care declanşează acŃiunea.2. broşuri). percepŃia ameninŃării este influenŃată de informaŃiile pe care un tânăr le are despre acel comportament sau boală şi este influenŃată de trei factori: a) valorile generale privind sănătatea (“Sunt preocupat de sănătatea mea”). găteau sănătos etc. şi • avantajele şi dezavantajele (costurile şi beneficiile) practicării acelui comportament (sănătos sau de risc). Persoanele trebuie învăŃate să evalueze aceste costuri şi consecinŃe în adoptarea unui comportament. În acest sens un rol covărşitor îl are mass media şi mesajele publicitare. dacă o persoană suferă un infarct miocardic. Becker. presiunea grupului). Aceste “costuri” sau consecinŃe pot fi materiale (“Nu am bani să merg la o sală de sport”) sau psihologice ( “Nu voi mai avea atât de mult timp să stau cu prietenii mei dacă merg la sport. De exemplu. va fi mai motivată să adere la tratament sau la un stil de viaŃă sanogen. datorită persuasiuni sociale sau prin întăririle primite de la grupul de apartenenŃă. Toate aceste percepŃii vor determina intenŃia care declanşează comportamentul sanogen sau patogen. radio.9. 2. 1988). norme sociale. Acesta a inclus intervenŃii educaŃionale realizate prin intermediul mai multor canale media (TV. 1985): conform acestui model (figura 4. Modelul convingerilor despre sănătate (Rosenstock. 2. prieteni.9. c) convingerile despre consecinŃele bolilor (“Voi muri dacă voi avea cancer pulmonar”). Evaluarea costurilor şi beneficiilor adoptării unor comportamente este un alt factor important în formarea atitudinii faŃă de comportamentele protectoare şi de risc şi are un rol important în luarea unei decizii adecvate pentru adoptarea unui stil de viaŃă sănătos.”). AlŃi factori care sunt relevanŃi în percepŃia ameninŃării: variabilele demografice (vârstă. în comparaŃie cu o persoană care nu a avut această experienŃă. sex. • severitatea bolii care poate fi declanşată de acel comportament . b) convingerile privind vulnerabilitatea la o anumită boală (“Mama mea este supraponderală aşa că şi eu voi fi supraponderală”).(Rosenstock & Becker. 1974. • autoeficacitatea. Fishbein. comportamentele sunt învăŃate prin imitare. rasă. 1986) este un model explicativ care ne arată că.

prietenii mei doresc ca şi eu să încep să consum alcool . pentru schimbarea unor comportamente de risc. TCP subliniază rolul central pe care îl au convingerile şi atitudinile în practicarea anumitor comportamente sanogene. alături de norme şi atitudini sunt : controlul comportamental perceput (ex. colegii mei fac sport. IntenŃia este la rândul său determinată de atitudini. Aceste norme subiective crează presiune asupra persoanei de a practica sau de a stopa practicarea anumitor comportamente. adică modul în care persoana percepe încurajările celor apropiaŃi de a practica sau nu anumite comportamente (ex. ştiu unde trebuie să merg pentru testul Papanicolau . respectiv intenŃia de a practica comportamentul (intenŃionez ca în următoarele 2 luni să merg pentru un control general la medic). respectiv patogene. Fishbein. prietenii mei fumează. ştiu cum să fac faŃă obstacolelor în a nu mă lăsa tentat de consumul excesiv de alcool) . este necesară intervenŃia la nivel atitudinal. 1974) 2. IntenŃia reflectă motivaŃia unei persoane de a adopta comportamentul. sau persoanele apropiate mie ar aproba daca eu aş începe să slăbesc). Modelul convingerilor despre sănătate (Rosenstock.3. fraŃii mei îşi fac regulat controlu medical). norme subiective şi percepŃia controlului comportamental. 1988) face parte din categoria teoriilor social-cognitive de explicare şi predicŃie a comportamentelor de sănătate (figura 1). 1985. adică ce crede o persoană despre modul în care anturajul apropiat se comportă (ex. Prin urmare. sau norme injunctive. precum şi timpul şi efortul pe care persoana este dornică să îl depună în acest scop (Ajzen. sau este plictisitor să am grijă ce mânănc . prietenii mei folosesc întotdeauna centura de siguranŃă când sunt în maşină. sau prietenii mei doresc să renunŃ la bătuturile alcoolice . Totodată ele se reflectă în atitudini pro sau contra unor comportamente (ex. Normele subiective. al convingerilor normative şi a celor asociate cu percepŃia propriului control asupra 31 . Becker. Conform TPB cel mai bun predictor al comportamentului este intenŃia unei persoane de a adopta acel comportament ( de ex. Aceste convingeri iau forma unor norme subiective. este o prostie să mă las de fumat ).Comportament de risc Vulnerabilitate personală Severitatea bolii IntenŃie Comportament sănătos Autoeficacitate Cost / beneficii comportament sănătos Figura 1. Alte două componente esenŃiale ale modelului TCP. iar intenŃia la rândul ei este un bun predictor pentru comportament. care pot fi norme descriptive. este înŃelept să nu mai mănânc atat de multă ciocolată . „IntenŃionez să fac exerciŃii fizice regulat”). pot să mă las de fumat . atitudinea şi perceperea controlului comportamental sunt cei mai buni predictori pentru intenŃia de a practica un anume comportament. este amuzant să merg pe jos zilnic 10 km .9. Teoria comportamentului planificat -TCP (Ajzen. 1985. 1991).

Teoria planificării comportamentale Atitudinile specifice faŃă de comportament • convingerile despre consecinŃele unui comportament “Dacă voi face aerobic mă voi simŃi mai atractivă” • evaluarea consecinŃelor comportamentului “Este important pentru mine să mă simt atractivă” Normele subiective faŃă de comportament • convingerile normative “Prietenii mei fac sport. 1992). care nu este scutit nici de critici. In etapa motivationala sunt incluse urmatoarele componente: auto-eficacitatea („cred ca pot sa incep sa fac exercitii fizice”). Prin urmare.” • motivaŃia de acceptare a convingerilor celorlalŃi “Vreau să fac sport pentru că şi prietenii mei fac sport. adică Health Action Process Approach este tot un model cognitiv de schimbare comportamentala. Modelul HAPA (Schwarzer. Multe cercetări empirice susŃin validitatea acestui model. exista un parc in aporpierea locuintei mele unde pot sa alerg). expectantele cu privire la rezultate („daca fac sport am sa ma simt mai bine”) si perceptia riscului („stiu ca sunt predispus riscului de a dezvolta boala cardiovasculara”). Exercitiul fizic) este initiat si mentinut printr-un proces de auto-reglare a conduitei. Factorul cognitiv este reprezentat de formularea unui plan de actiune („am sa alerg in fiecare seara o jumatate de ora in parc”) si a auto-eficacitatii fata de mentinerea comportamentului („cred ca pot sa alerg in fiecare seara in parc. chiar daca este frig afara sau ploua). şi al formulării intentenŃiei de practicare cotidiană a comportamentelor sănătoase.” COMPORTAMENT “Fac aerobic de trei ori pe săptămână. Un anumit comportament de sanatate (ex. Numeroase studii au aratat insa ca bunele intentii nu sunt suficiente pentru 32 .acelor comportamente de risc. Factorul situational este reprezentat de suportul social primit (de ex existenta unor prieteni cu care pot alerga in parc) si de absenta barierelor situationale (de ex. in cadrul modelului HAPA autorul sustine includerea elementului temporal pentru a intelege mai bine modul in care cognitiile influenteaza comportamentele de sanatate.” (control intern) “Voi avea acces la o sală de sport. Figura 2.4. In cadrul acestui model exista o distnctie clara intre o faza motivationala de luare a deciziei de modificare a comportamentului si o faza volitionala in care are loc adoptarea propriuzisa a acestuia. deoarece modelele anterioare sustineau doar ca intentia determina adoptarea comportamentului.9. Schwarzer sustine ca ceea ce aducce nou acest model este faptul ca face legatura intre intentie si comportament. Schwarzer (1992) critica Modelul coportamentului planificat deoarece considera ca acesta omite elementul temporal in modificarea comportamentului si nu descrie ordinea in care se dezvolta diferitele convingeri sau directia cauzalitatii.” INTENłIA de a realiza un comportament “IntenŃionez să merg la o sală de sport regulat să fac aerobic. In etapa volitionala se asociaza factori cognitivi cu cei situationali si comportamentali.” PercepŃia controlului comportamental “Voi fi în stare să fac aerobic regulat.” (control extern) 2.

Autoeficacitatea. dar de fiecare dată când se interesează în privinŃa rezultatelor. cum ar fi emotiile. Modelul a fost criticat pentru faptul ca ignora rolul jucat de componente mai putin rationale. 2. precum si importanta factorilor sociali si de mediu in modficarea comportamentelor de sanatate. DescrieŃi influenŃa acestui factor asupra hotărârii luate. ConsideraŃi autoeficacitatea ca fiind o trăsătura globală sau una specifica. autorul modelului HAPA imparte auto-eficacitatea in cea legata de initierea comportamentului si cea asociata mentinerii acestuia.preponderent extern. Sunt prezentate cogniŃiile care joacă un rol important în sanogeneză. IlustraŃi. screening-ul pentru preventia cancerului de san sau reducerea fumatului. lume şi viitor si discută modul în care acestea mediază relaŃia dintre personalitate şi riscul pentru îmbolnăviri.2: 1. dependenta de domenii de activitate? ArgumentaŃi răspunsul. Alegeti un model social-cognitiv si propuneti obiective si activităti relevante pentru realizarea unui program de preventie a fumatului. stima de sine. În acest context sunt prezentate principalele modele social-cognitive de modificare a comportamentului. 9 RealizaŃi o analiză comparativă între modelele social-cognitive. medicul şi familia evită să răspundă sau oferă informaŃii foarte evazive. Unul dintre ei are un locus de control preponderent intern. M. pe marginea unui exemplu efectele negative pe care le poate avea optimismul nerealist. De asemenea. 33 . 3. 4.modificarea comportamentului ci este necesar sa dezvoltam planuri de implementare a acestora in practica. De asemenea. Temă de reflecŃie nr. respectiv a rolului cogniŃiilor despre sine. iar mecanismele prin care aceste cogniŃii au efecte benefice asupra stării de sănătate sunt analizate si puse în discutie.A. are 56 de ani si în ultima vreme s-a simŃi foarte rău. demonstrand in cadrul mai multor studii ca acestea sunt cognitii diferite. ComentaŃi posibilele efecte din perspectiva afirmaŃiei: Oamenii au o nevoie fundamentală de semnificaŃii. sentimentul de coerentă. Doi prieteni încearcă să renunŃe la consumul de alcool. este discutat modul în care cognitiile influentează stilul de viată sănătos si de risc. optimismul si controlul perceput sunt descrise. utile in adoptarea comportamentelor de sanatate cum ar fi adoptarea exercitiului fizic. I s-au făcut numeroase analize. Lucrare de evaluare nr. iar celălalt . adică sunt protectoare pentru sănătate. 5. robustetea. Care sunt principalele asemănări şi deosebiri dintre aceste modele? Ce critică aŃi putea adresa acestor modele? Rezumat: Modulul doi porneşte de la teoria social-cognitivă a personalităŃii.

Kaplan. iar celălalt . T. E. Norman. manifestă la nivel cognitiv. R. angajare şi provocare/stimulare Sentimentul de coerenŃă = este definită ca o orientare cognitivă globală ce exprimă gradul în care o persoană are convingerea că: stimulii externi şi/sau interni întâlniŃi pe parcursul vieŃi sunt explicabili şi predictibili. Redactati raspunsurile in maxim 2 pagini la computer (maxim 1 pagina per intrebare). Sarafino. deci implicarea şi investiŃia de efort este justificată.Pornind de la asumpŃiile teoriei social-cognitive explicaŃi care este rolul cogniŃiilor despre sine.. p 115-132. DescrieŃi influenŃa acestui factor asupra hotărârii luate. Bibliografie Bibliografie Băban. Conner. Open University Press. Sentimentul de coerenŃă are trei componente principale: control. (1993) Health and Human Behavior. relativ stabilă. and Patterson. Sallis.SARCINA DE SEMESTRU MODUL II 1. A. emoŃional şi comportamental.. New York: McGrawHill..Doi prieteni încearcă să renunŃe la consumul de alcool. lume şi viitor în mentinerea sănătăŃii şi prevenirea îmbolnăvirii? Dar în cazul apariŃiei bolii? 2. Cluj: Imprimeria Ardealul. P. J. New York: McGraw-Hill. S. Aceste sarcini se vor trimite pe email sau poştă împreună cu sarcinile celui primului modul (vezi calendarul disciplinei). are resurse de a face faŃă stimulilor. Are următoarele componente: control. (2001). de a avea o concepŃie pozitivă asupra viitorului şi experienŃelor vieŃii 34 . Taylor. comprehensiune şi scop Optimism = este definit drept o tendinŃă generală. Unul dintre ei are un locus de control preponderent intern. Predicting health behavior. M. (1990) Health Psychology: Biopsychosocial interactions.preponderent extern. solicitările au sens şi scop. (1995). Buckingham. Glosar Auto-eficacitatea = reprezintă convingerea unei persoane că deține capacităŃile sale de a-şi mobiliza resursele cognitive şi motivaŃionale necesare pentru îndeplinirea cu succes a sarcinilor date Stima de sine = reprezintă o atitudine care descrie gradul în care persoana are tendinŃa de a se autoevalua pozitiv şi de a respinge atributele negative RobusteŃe = este definită ca o dispoziŃie de personalitate. Consiliere educaŃională. (1991) Health Psychology.. New York: Wiley.

controlabile sau necontrolabile 35 .Locus de control = se referă la modul în care o persoană îşi explică succesul sau eşecul prin cauze de tip intern sau extern.

EmoŃiile 3. dar adauga componentele de control si activare. Alti autori au incercat sa defineasca emotiile pornind de la manifestarea acestora. 1983). furia. • componenta subiectiva (de ex furie. regret. calm/agitat si relaxare/tensiune. ne directioneaza si ne mentin comportamentele (Rubin. In 1980. bucuria si tristetea. Eckman si Friesen (1972) au identificat sase emotii primare: frica. Pe baza acestor fotografii. fie inhiba urmărirea acestor scopuri. emotii si sănătate Prezentul modul porneste de la definirea emotiilor si diferentierea între afectivitatea pozitivă si negativă si continuă cu explicarea legăturilor care există între emotii si cognitii. deoarece pe baza expresiilor faciale care le caracterizeaza au putut fi recunoscute si numite de catre reprezentanti ai diferitelor culturi. cercetatorii au incercat sa defineasca si sa masoare emotiile. 3. bucurie) 36 . Wundt (1896) considera ca in urma experientei introspective emotiile pot fi descrise in functie de trei dimensiuni: placut/neplacut. Osgood (1966) continua sa vorveasca despre placut/neplacut ca o dimensiune a exeperientei emotionale. furie/acceptare) si opt emotii complexe care sunt reprezentate in exteriorul cercului (de ex. repectiv o „roata a emotiilor”. Pornind de la relationarea emotilor cu cogitiile se explorează legătura emotiilor cu sănătatea si a mecanismelor prin care emotiile pot duce la îmbolnăviri. Bucurie/tristete. tristete.1 DefiniŃie şi clasificări Emotiile reprezinta factori interni care ne motiveaza. Acesta este compusa din opt emotii primare care sunt reprezentate in interiorul cercului in patru perechi de opusi (de ex. Inca de la inceputurile dezvoltarii psihologiei ca stiinta.MODULUL 3 EmoŃii şi sănătate Scopul modului: familiarizarea cursantilor cu emotiile care sunt importante pentru promovarea si mentinerea sănătătii si cu mecanismele prin care emotiile influentează sănătatea si îmbolnăvirile. Aproape un secol mai tarziu. Iubire. dispret). şi se analizează mecanismele prin care emoŃiile pot fie facilita. În acest context se detaliază si modul în care diferite tipuri de personalitate se asociază preponderent cu emotii specifice care determină sănătatea sau boala. studentii trebuie să • • • • • • • Să definească emotiile Să diferentieze între afectivitatea pozitivă si cea negativă Să explice relatia dintre cognitii si emotii Să cunoască principalele teorii care subliniază rolul emoŃiilor în autoreglare Să discute explicaŃiile referitoare la rolul pozitiv al emoŃiilor în sănătate Să explice rolul emotiilor în sănătate Să explice relatia dintre personalitate.1. Plutchnik a propus un alt model. Aceste tipuri de emotii sunt considerate universale si innascute. respectiv au realizat cercetari in care aratau participantilor poze care infatisau diferite expresii faciale. dezgustul. & McNeil. surpriza. Orice emotie se poate caracteriza prin trei componente. Se descriu principalele teorii (cibernetică şi a eşecului în autoreglare) care postulează existenŃa unei relaŃii strânse între tipurile de emoŃie experienŃiate şi scopurile (de sănătate) ale individului.1. Obiectivele modului: la finalul acestui modul.

de exemplu „tremur. Teorii ale emoŃiilor Publicarea cartii lui Darwin (1872) „The Expression of Emotion in Man and Animal” marca prima incercare formala de studiu stiintific asupra emotiilor. cei din grupul al doilea (B) erau dezinformati cu privire la efecte (li se spunea ca vor avea dureri de cap si mancarimi). deci inseamna ca imi este teama”. respectiv organismul se pregateste prin reactia de „fuga sau lupta” si apar modificari cum ar fi cresterea presiunii sangvine. respectiv faptul ca inferam cum ne simtim pornind de la modificarile fiziologice percepute. deci cum ar putea acesta sa preceada emotiile? Teoria lui Cannon si Bard sustine ca sistemul nervos autonom raspunde la fel in cazul tuturor emotiilor. dar si de interpretarea acestor modificari aparute. Cei din primul grup (A) erau informati cu privire la efectele fiziologice secundare (tremor. Toti participantii trebuiau apoi sa astepte intr-o sala de asteptare impreuna cu 37 . In cadrul acestei teorii. componenta comportamentala care reflecta ceea „ce se vede”. in urma perceptiei unui stimul activator. Pentru a nu mai fi tristi. Acest autor i-a criticat atat pe James si Lange. zambetul sau incruntarea. reuseau sa-si inspaimante opozantii fara a fi nevoiti sa lupte efectiv. Rapiditatea cu care experientiem emotiile uneori depaseste reactivitatea fiziologica. oamenii au dezvoltat modalitati complexe de a-si arata emotiile. Teoria cognitiva a emotiilor considera ca experientierea unei anumite emotii depinde de modificarile fiziologice. cat si pe Cannon si Bard pentru ca sustineau ca modificarile fiziologice si experientierea emotiilor sunt procese independente.1. Cea mai importanta componenta a teoriei lui James si Lange este aceasta etichetare. Cannon sustine ca starea de activare fiziologica nu este neaparat necesara si nici suficienta pentru aparitia emotiilor. Schachter si Singer (1962) au demonstrat aceasta teorie printr-un experiment in care aratau ca desi starea de arausal fiziologic este necesara. este necesar doar sa zambim. Experimentul presupunea ca participantii primeau o injectie cu adrenalina. Chiar daca acest fapt ar fi confirmat in realitate.• • componenta fiziologica care implica functionarea sistemului nervos autonom si a sistemului endocrin. paloarea sau transpiratia in exces si senzatia de „nod in gat”. cei care putea sa comunice intentia de agresiune in mod eficient. iar in acelasi timp talamusul trimite impulsuri si la hipotalamus si determina modificarile fiziologice. Schachter (1964) a elaborat o teorie cognitiva pentru a explica cum apar emotiile. intensificarea fluxului sangvin muscular. pentru a ne modifica emotiile. animalele care utilizau eficient exprimarea emotiilor nu mai erau nevoite sa se implice efectiv in lupta. Asupra acestei componente avem un grad mai mic de control chiar atunci cand recunoastem efectele cum ar fi roseata. Perceptia unui anumit stimul inspaimantator determina declansarea unor modificari la nivel corporal (de exemplu tremur). de exemplu plansul. iar acestea sun interpretate la nivelul cortextului si primesc o eticheta emotionala (de exemplu teama). Pe baza acestei teorii. transpiratii). care in opinia sa afirmau gresit ca modificarile fiziologice determina emotiile. James (1890) si Lange au dezvoltat o teorie asupra emotiilor in care emotiile apar ca rezultat al perceptiei unor modificari fiziologice in corpul nostru. Autorul sustinea ca modul de exprimare al emotiilor a evoluat deoarece detinea o functie adaptativa. natura arausalului nu este importanta ci ceea ce este relevant este eticheta pe care o atribuim acestei stari. De exemplu. palpitatii.2. Prin urmare. La fel. in cazul oamenilor. 3. Aceasta teorie a fost criticata de catre Cannon (1929) care considera ca James si Lange greseau in presupunera lor ca pentru fiecare emotie exista un set distinct de modificari fiziologice pe baza carora noi am putea sa ne identificam emotia experientiata la un moment dat. apar doua reactii paralele si distincte. iar cei din al patrulea grup (D) primeau o injectie cu apa sarata si nu erau informati cu privire la efectele secundare. dilatarea pupilelor. cei din al treilea grup (C) nu primeau nici un fel de informatii. Talamusul trimite impulsuri la cortex si apare experientierea si numirea emotiei. cresterea secretiei de adrenalina si noradrenalina etc. trebuie doar sa ne modificam comportamentul.

1996). şi • stil cognitiv orientat spre exterior. RelaŃia dintre cogniŃii si emoŃii Această relaŃie a fost studiată şi descrisă de A. de empatie. de reamintire a viselor. • Afectivitate negativa (tendinŃa de a reacŃiona regulat. dans. 1988). 1997). Rezultatele studiului au aratat ca cei din grupul B si cei din grupul C au preluat comportamentul si emotia manifestat de cealalta persoana.. Pennebaker (1992. 1971) reprezinta un alt instrument de masurare a afectivitatii positive si negative care caracterizeaza in general o anumita persoana. 2003) cercetează şi demonstrează importanŃa pentru mentinerea sănătăŃii şi recuperării din traumă a exprimării emoŃionale prin diverse forme: verbalizare. • dificultăŃi în verbalizarea şi descrierea emoŃiilor şi sentimentelor. depresie. James W. precum si cea pozitiva pot fi masurate ca stare (“pe moment ma simt…”) si ca trasatura (“in general ma simt…. scala PANAS. Experimentul confirma teoria lui Schachter care spune ca starea de activare este similara in cazul mai multor emotii. etc. Etimologic cuvântul de alexitimie are înŃelesul de analfabetism emoŃional sau „lipsa cuvintelor pentru emoŃii”. Cercetări recente demonstrează că alexitimia nu se rezumă la dificultatea de a „pune în vorbe emoŃiile”. elaborata de Watson (1988) masoara afecivitatea pozitiva si negativa ca trasaturi stabile. • dificultăŃi în identificarea şi diferenŃierea emoŃiilor. 1 Pornind de la exemplul unei emotii. Atat afectivitatea negativa.2. de fapt un complice al cercetatorilor. ci implică un deficit de procesare a informaŃiei emoŃionale. Aspectul cantitativ al emotiei. conformism social accentuat 38 . POMPS sau Profile of Mood States scale (McNair. tendinŃa de a acŃiona fără a verbaliza emoŃiile. În psihologia sănătăŃii vorbim mai ales despre: • Afectivitate pozitiva (propensiunea de a experienŃia regulat. In acest sens. Emotiile traite de participantii la studiu erau masurate prin chestionare de auto-evaluare si prin observarea gradului in care acestia imitau comportamentul colegului. 1995. mimică şi expresie facială săracă. respectiv au devenit fie bucurosi fie furiosi. conform acestei teorii. • fantezie săracă şi nerelaŃionată cu viaŃa afectivă. Beck (vezi terapia raŃional-emotivă şi cea cognitivă). & Droppleman. Lorr.un alt participant. Cannon-Bard si teoria cognitiva. respectiv intensitatea acesteia se poate manifesta in absenta medierii cognitive (pot percepe o stare de activare emotionala). cu preocupări excesive pentru detalii. cu dificultăŃi de recunoaştere şi etichetare a emoŃiei (Lane şi colab. si ca ceea ce este important in definirea emotiei experientiate este modul in care noi interpretam starea de activare fiziologica. capacitate diminuată de introspecŃie. 3. Prin urmare. dar aspectul calitativ al emotiei necesita existenta unei cognitii. incercati sa o explicati pe rand din perspectiva celor trei teorii: James-Lange. emotia este post-cognitiva. Alexitimia include următoarele cinci caracteristici fundamentale: • sărăcia şi platitudinea trăirilor emoŃionale şi afective. şi de a avea frecvent o dispoziŃie disforică). alexitimia este definită ca un construct de personalitate. pictură. Tema de reflectie nr. in situaŃii diverse prin emoŃii de gen furie. Alte caracteristici care pot fi tipice persoanelor cu alexitimie sunt: dificultăŃi în discriminarea stării emoŃionale de senzaŃiile corporale care acompaniază activarea emoŃională. este cel introdus de Sifneos (1972. in situaŃii diverse prin emoŃii plăcute şi de a avea frecvent o dispoziŃie stenică). Un alt concept relevant. având caracteristici cognitive şi afective care reflectă un deficit în procesarea şi reglarea cognitivă a emoŃiilor.Ellis şi A. şi anume: alexitimia. scris. Acesta din urma mima fie o emotie de bucurie fie una de furie.”). Prin urmare. aspecte concrete şi utilitare ale situaŃiilor (Sifneos. frică.

(Taylor, 1997). Alexitimia s-a dovedit a fi relaŃionată cu riscul pentru apariŃia simptomelor somatice fără substratat organic. Un instrument care masoara alexitimia a fost dezvoltat de Taylor (1985), respectiv Toronto Alexitimia Scale, TAS. Alexitimia ca şi concept ce desemnează un deficit emoŃional este strâns relaŃionat de un alt construct psihologic, inteligenŃa emoŃională, formulat recent de Salovey şi Mayer (1990, 1993). InteligenŃa emoŃionnală se referă la un tip de procesare a informaŃiilor emoŃionale care include abilitatea de a monitoriza emoŃiile proprii şi ale altora, de a discrimina emoŃiile între ele şi de a utiliza aceste informaŃii în ghidarea gândurilor şi comportamnetelor. Conceptul de inteligenŃă emoŃională, ca şi cel de alexitimie, sugerează existenŃa unor diferenŃe individuale din punctul de vedere al abilităŃilor cognitive de auto-reglare emoŃională. Alte două constructe asociate cu alexitimia şi implicit cu sănătatea mentală şi fizică, sunt inhibiŃia şi stilul coping represiv (Vaillant, 1992). Unii cercetătorii au mers mai departe, identificând alexitimia cu un mecanism defensiv complex ce implică negarea, represia, proiecŃia, comutarea şi formarea reacŃiei contrare (Hogan, 1995). Tema de reflectie nr. 2 Pornind de la definitia conceptului de alexitimie, aratati care este relatia dintre alexitimie si sanatatea fizica si mentala.

3.3. Rolul emotiilor negative si pozitive in sanatate Majoritatea persoanelor au probleme de sanatate mentala sau emotionala la un moment dat in viata. Cu totii suntem predispusi sa suferim datorita stresului, a singuratatii, a incertitudinii sau a sentimentului de lipsa a controlului, iar aceste afecte ne influenteaza la randul lor sanatatea fizica. Pe de alta parte, faptul ca oamenii au uneori probleme de sanatate mentala si emotionala nu reprezinta automat un semn de boala psihica. Iar sanatatea mentala nu inseamna sa experientierea unei stari de fericire perpetue. In multe situatii de viata este adaptativ sa ne simtim tristi, furiosi, sau confuzi. Este important sa constientizam aceste emotii si sa actionam asupra lor pentru a ne rezolva problemele, modul de rezolvare al acestora constituind o modalitate de promovare a sanatatii mentale spre deosebire de reprimarea si negarea emotiilor negative. Relatia dintre sanatatea mentala si cea emotionala este una bidirectionala. Boala mentala poate influenta emotiile (de ex. anxietatea sau depresia) precum si modul de functionare al intelectului (de ex psihozele). Pe de alta parte, dezvoltarea abilitatilor emotionale si intelectuale este necesara pentru a determina sanatatea mentala. De asemenea, prezenta emotiilor pozitive si a convingerilor pozitive despre sine nu este suficienta pentru a garanta starea de bine a unei persoane, ci este nevoie si de invatarea anumitor abilitati pentru ca oamenii sa poata adopta comportamente sanogene. Experientele pozitive de viata care se acumuleaza ca urmare a practicarii comportamentelor sanogene au rolul de a contribui la dezvoltarea afectivitatii si convingerilor pozitive. Prezenta afectivitatii negative, cat si a celei pozitive influenteaza sănătatea mentala si fizica a persoanelor. Prin afectivitate negativa intelegem experientierea unor emotii cum ar fi anxietatea, furia sau depresia. In cadrul psihologiei sanatatii, una dintre cele mai studiate emotii negative este depresia. Studiile au demonstrat existenta unei relatii intre depresie si cancer, precum si intre depresie si dezvoltarea bolii cardiovasculare (BCV). De exemplu, depresia determina adoptarea unui stil de viata nesanatos care la randul sau influenteaza aparitia cancerului (Dalton et al, 2002). Persoanele depresive au de asemenea tendinta de a se izola social, fapt ce determina inlaturarea suportului social cu rol protector in mentinerea sanatatii. Depresia ca stare cronica a fost asociata cu riscul pentru mortalitatea datorata cancerului, mai degraba decat episoadele depresive trecatoare (Irwin, 2007). Prezenta depresiei diagnosticate, influenteaza si evolutia bolii. Intr-un studiu realizat pe 101 de pacienti cu cancer hepatobiliar, Steell si

39

colaboratorii sai (2007) au aratat ca bolnavii care sufereau de depresie aveau o rata semnificativ redusa de supravieturie comparativ cu cei care nu erau depresivi. Depresia influenteaza evolutia rapida a tumorilor canceroase prin suprimarea activitatii celuleor NK (natural killer), respectiv reducerea activitatii sistemului imun (Thaker, & Kamat, 2006). De asemenea, la nivel comportamental, depresia determina scaderea aderentei la tratament, deoarece persoanele depresive considera ca nu are nici un rost sa continue tratamentul medicamentos. Aceste convingeri negative au un impact negativ asupra evolutiei bolii, atat in cazul BCV cat si a cancerului. Pe langa depresie, boala cardiovasculara a fost asociata cu prezenta furiei (componenta emotionala), a ostilitatii (componenta cognitiva) si a agresivitatii (componenta comportmaentala). Se considera ca printre factorii preponderenti de rsic pentru BCV se numara in primul rand un stil de viata sedentar, fumatul, un nivel ridicat de colesterol sau hipertensiunea. Rezultatele studiilor arata insa ca 50% dintre cazurile de infarct miocardic apar la persoane care nu manifesta alti factori de risc. Prin urmare, este necesar sa se exploreze existenta unor alti factori care pot determina prezenta bolii cardiovasculare si a inflamatiei care o precede (Suarez, 2004). Aparitia BCV este determinata de alti factori psihologici cum ar fi ostilitatea si experientierea recurenta a starilor de furie. Acestea activeaza procesele inflamatorii care contribuie la evolutia BCV. Ostilitatea si furia determina cresterea presiunii sangvine care la randul sau reprezinta un factor de risc pentru boala cardiovasculara. Pe langa hipertensiunea care se asociaza cu starea de furie cronica, studiile arata ca de exemplu barbatii care sunt ostili sunt predispusi sa experientieze stari frecvente de furie si depresie care le afecteaza functionarea sistemului imunitar si ii predispun sa dezvolte BCV si diabet de tip 2. Un alt studiu asupra factorilor psihologici implicati in etiologia BCV a aratat ca modul de exprimare al furiei se asociaza cu prezenta acestei boli la barbatii luati in studiu (McDemott, Ramsay, si Bray, 2001). Îngrijorarea a fost definită ca o repetare constantă a unui deznodământ negativ/ameninŃător, care poate periclita rezolvarea cu succes a problemelor individului. (Mathews, 1990). Este interesant că această definiŃie include o consecinŃă a “procesului” de îngrijorare, şi anume afectarea capacităŃii de luare a deciziilor. Davey, Tallis şi Capuzzo (1996) insistă asupra ideii că îngrijorarea poate atât inhiba cât şi facilita rezolvarea de probleme. Astfel, îngrijorarea poate să interfereze cu performanŃa eficientă, să exagereze magnitudinea unei probleme şi să creeze disconfort emoŃional însă tot ea poate servi ca o strategie de coping focalizat pe emoŃie (vezi modulul V) şi poate promova căutarea de informaŃii şi monitorizarea strategiilor coping, toate acestea fiind adaptative. Astfel că, atunci când se elimină influenŃa anxietăŃii, îngrijorarea corelează cu factori psihologici de rezilienŃă precum coping focalizat pe problemă şi căutarea de informaŃii Afectivitatea negativa a fost studiata preponderent in relatie cu sanatatea fizica si mentala. Interesul pentru psihologia pozitiva a stimulat focalizarea cercetatorilor pe emotiile pozitive si rolul lor benefic in sanatate (Seligman, & Csikszentmihalyi, 2000). Studiile arata ca afectivitatea pozitiva ca stare se asociaza cu o morbiditate redusa, in timp ce emotiile pozitive ca trasatura se relationeaza cu o simptomatologie somatica si durere redusa. Pe de alta parte, inducerea emotiilor pozitive se poate asocia si cu o stare de activare fiziologica, potential negativa pentru sanatate cum ar fi functionarea sistemului imun, cardiovascular sau pulmonar (Pressman, & Cohen, 2005). Tema de reflectie nr. 3 DaŃi exemple de moduri prin care afectivitatea negativă poate influenŃa dezvoltarea unor tulburări somatice (ex. Diabet, boli cardiovasculare).

40

3.3 RelaŃia dintre emoŃii şi urmărirea unor scopuri de sănătate Este aproape unanim acceptată ideea că autoreglarea se constituie, în primul rând într-un sistem motivaŃional dinamic de stabilire a unor scopuri, de evaluare a progresului şi ajustare a obiectivelor şi strategiilor în funcŃie de context. Potrivit lui Mischel, Cantor şi Feldman (1996), putem considera un model teoretic ca fiind unul al autoreglării în măsura în care are o referire explicită la scopuri, presoana e un agent activ în modificarea propriului comportament şi sunt evidenŃiate aspectele voliŃionale în urmărirea comportamentului. Analiza autoreglării în sănătate nu trebuie să cadă în capcana omiterii faptului evident că pentru a fi atins, un scop de sănătate trebuie să devină suficient de salient pentru individ încât să aibă întâietate în faŃa altor scopuri concurente şi să-şi menŃină acest atribut pe parcursul acŃiunilor de atingere a scopului în cauză (DeRidder & Kuijer, 2006). EmoŃiile prioritizează anumite scopuri în detrimentul altora, şi constituie forŃa mobilizatoare care alimentează şi orientează comportamentul (Frijda, 1988). Analiza impactului emoŃiilor în contextul autoreglării este importantă, în măsura în care acestea sunt sursă de feedback relevant referitor la comportament deoarece (Tice): • Furnizează un mesaj cu rol de evaluare referitor la comportament • Amplifică rolul de recompensă sau pedeapsă a consecinŃelor • Stimulează reflecŃiile cognitive vis-a-vis de eveniment Există din ce în ce mai multe voci care pun problema măsurii în care oamenii pot face manangementul frustrărilor odată un comportament sanogen iniŃiat şi a diferenŃelor între cei care autoreglează cu succes un comportament sanogen şi cei care eşuează în această tentativă (ex. Rabiau, Knauper, & Miquelon, 2006). În acest context, integrarea conceptelor emoŃionale/motivaŃionale în contextul autoreglării este demnă de analiză în măsura în care indivizii trebuie să facă un manangement eficient al distresului şi să rămînă, în acelaşi timp angajaŃi în scopul de sănătate.

Temă de reflecŃie nr. 4 DaŃi exemple de contexte în care emoŃiile pot influenŃa diferite comportamente preventive
3.3.1 Teorii majore Rolul emoŃiilor în autoreglare, a fost subliniat în mod explicit de către Carver şi Sheier (1990) în Teoria Controlului (sau Cibernetică), una din primele teorii ale autoreglării. Autorii susŃin că mecanismul de bază al autoreglării este feedback-ul negativ (negative feedback loop), denumit „negativ” deoarece are rolul de a reduce discrepanŃele dintre starea actuală şi o valoare luată drept standard şi rezultă într-un comportament de abordare („approaching”) (ex creşterea consumului de fructe şi legume). Un feedback pozitiv corespunde unor acŃiuni de evitare („discrepancy enlarging”), cum ar fi evitarea excesului de alcool. Scopurile diferă ca şi grad de ierarhizare, nivelele inferioare reprezentând mijloace către scopuri supraordonate. O poziŃie ierarhică înaltă corespunde unui scop relevant pentru individ şi conectat cu stări afective care implică prioritizarea. EmoŃiile cu valenŃă pozitivă, rezultate din urmărirea scopului ar încetini acŃiunea în direcŃia scopului (Ńinând cont că scopul sistemului de feedback e sa reducă discrepanŃele) în vreme ce emoŃiile cu valenŃă negativă promovează efortul susŃinut, de reducere a discrepanŃelor, putând însă apărea şi dezangajarea faŃă de scopurile de sănătate (DeRidder & De Witt, 2006). O perspectivă diferită asupra rolului emoŃiilor în procesul autoreglării este însă cea a lui Baumeister şi Heatherton(1996) care susŃin ideea conform căreia datorită concurenŃei diferitelor scopuri pentru utilizarea aceloraşi resurse limitate, autoreglarea unor emoŃii negative solicită rezervele necesare atingerii scopului de sănătate. Astfel, emoŃia se leagă de autocontrol în două modalităŃi:

41

Aspinwall (apud De Ridder & De Wit.1. tentaŃiile pe termen scurt (deşi costisitoare) par mai atrăgătoare decît scopurile pe termen lung. Ceea ce în mod tradiŃional este denumit „coping centrat pe emoŃie” face şi obiectul abordării lui Meltcafe şi Mischel (1999). pe care studiul proceselor deliberative şi de planificare eşuează să o cuprindă. Exercitarea autocontrolului (a nu fuma o Ńigară) duce la o dispoziŃie afectivă negativă 2. Ignorarea informaŃiilor relevante „Insensibilitatea” emoŃiilor la consecinŃe probabiliste are ca rezultat incapacitatea reglării nivelului de arousal (ex: probabilitatea scăzută/crescută de a primi un şoc electric nu schimbă nivelul de arousal). Acelaşi fenomen este semnalat şi în cazul emoŃiilor pozitive. Unele dovezi experimentale pentru această explicaŃie provin dinspre paradigma conservării dispoziŃiei afective („mood freeze manipulation). În vreme ce Carver şi Sheier relevă rolul adaptativ al emoŃiilor Ńinînd cont de rolul lor de a semnala ameninŃarea la adresa scopului (deci emoŃia se leagă de un scop specific). chipsuri. ducând astfel la comportamente defensive şi eşec în autoreglare. astfel că. O analiză atentă a celor două abordări (cea propusă de Carver şi Sheier pe de-o parte şi cea a lui Baumeister. 2000). Zell şi Tice (2007) propun câteva explicaŃii alternative: Reconsiderarea priorităŃilor. însă şansa e mică). sărăŃele) comparativ cu cei care nu au fost supuşi unui „mood freeze manipulation” dar cărora li s-a indus o stare emoŃională negatiă sau pozitivă (Tice& Bratslavsky. precum şi a experimentelor întreprinse de Tice şi Bratslavski (2000) relevă perspective oarecum diferite în abordarea emoŃiilor în contextul autoreglării. experimentele lui Tice & co. motivând indivizii să reducă această conştientizare de sine negativă. cu impact pe termen lung. Baumeister. nerelaŃionate cu scopul de sănătate asupra acestuia. mai ales a magnitudinii evenimentului şi mai puŃin a probabilităŃii sale de apariŃie (ex: este foarte grav să te imbolnăveşti de cancer. Multe forme de autocontrol implică negarea impulsurilor sau forŃarea sinelui pentru realizarea unei acŃiuni contrare tendinŃei hedonice. Această strategie are efecte paradoxale. Trăirea unor stări emoŃionale negative determină indivizii să-şi re-prioritizeze scopurile pentru a obŃine plăcerea imediată. fiind decisive pentru rezistenŃa individului în faŃa tentaŃiilor de moment şi conservarea scopului de sănătate. rezistenŃa în faŃa tentaŃiei de a fuma). 2000). şi unul „cool”.care implică inducerea unei stări afective. examinează mai degrabă rolul unei dispoziŃii afective generale. Stările emoŃionale negative predispun la eşecuri în autoreglare (cedare în faŃa tentaŃiei) Autocontrolul sau voinŃa („willpower”) joacă un rol central în autoreglare. Ulterior aceste manipulări se constată că indivizii cărora li s-a indus o stare emoŃională negativă şi li s-a indus „mood freeze manipulation” consumă semnificativ mai puŃine aperitive uscate (prajituri cu ciocolata. astfel încît. Ruderman (1985) arată că persoanele care Ńin dietă tind să mănânce mai mult după ce stima de sine le-a fost ameninŃată (eşecul în rezolvarea unor probleme de matematică). efortul de a stopa atenŃia către sine poate duce la efectul opus. 2007 propune integrarea conceptului de „coping” în modelele de autoreglare Ńinând cont de faptul că modalitatea în care indivizii fac faŃă bolilor şi aversităŃii pot furniza o perspectivă valoroasă asupra autoreglării. pe de altă parte. implicat în urmărirea obiectivelor individului şi în planificare (urmărirea scopului de 42 . Evadarea din conştiinŃă Distresul emoŃional poate fi legat de o autoconştientizare negativă. Astfel. dând naştere la emoŃii cu valenŃă negativă (Tice & Bratslavsky. Acesta invocă două tipuri de sisteme implicate în autoreglare: unul „hot” implicat în restrângerea impusurilor şi comportamentelor nedorite(ex. după care participanŃilor li se spune că tentativele lor de ameliorare a respectivei dispoziŃii nu vor fi eficiente. distresul duce la asumarea unor riscuri personale şi evaluarea. Cu toate că nu sunt cunoscute cu exactitate mecanismele posibile prin care emoŃiile cu valenŃă negativă sau pozitivă influenŃează autoreglarea comportamentelor sanogene.

2002) Interesul psihologilor asupra punctelor „tari” ale personalităŃii umane merită încurajat îm măsura în care poate constitui un model explicativ alternativ şi viabil asupra funcŃionării umane.2. & Tice. avînd o valoare adaptativă. & Tice. amintim: Reîncărcarea sistemului cognitiv Angajarea în autocontrol (în accepŃiunea lui Baumeister) duce la epuizarea rapidă a resurselor din sistem şi la slăbirea autocontrolului cu efecte în autoreglarea comportamentelor sanogene (Baumeister. în parte fiindcă acest tip de afectivitate pre atât de simplă şi frecventă încât e greu de imaginat faptul că are un impact atât de puternic şi consecinŃe atât de serioase. Printre explicaŃiile asupra rolului pozitiv al emoŃiilor în autoreglarea comportamentelor de sănătate. 1985) discută rolul activării emoŃiilor negative (ex. rapid. influenŃa benefică a afectivităŃii pozitive poate apărea ca fiind surprinzătoare. asupra abordării comportamentelor cu rol în sănătate. Bratslavsky. psihologia abordează probleme ce Ńin de patologie.3. (ex. accentuat în condiŃii de stres şi dependent de stimulii din mediu) şi pentru a permite urmărirea scopului propus. Totuşi. anxietatea) care facilitează sau inhibă practicarea comportamentului. Totodată.3 Rolul emoŃiilor pozitive în autoreglare şi sănătate Afectivitatea pozitivă poate facilita procesarea cognitivă eficientă. Friedman şi Kruglanski (2003) care sugerează că o confruntare imediată cu posibilii distractori sau ameninŃări la adresa scopului stabilit poate. Zell. Astfel.3. 5 SchiŃaŃi design-ul unei cercetări a cărei scop vizează testarea ipotezei potrivit căreia reconsiderarea priorităŃilor personale mediază relaŃia dintre afectivitatea negativă şi alimentaŃia nesănătoasă 3. Acelaşi lucru este subliniat şi de Fisbach. reflexiv. Intr-o sere de experimente (Baumeister. simplu. dar include şi un alt factor şi anume cel emoŃional. constituind un factor de rezilienŃă relevant. Shamueli. O critică a acestei teoria constă în dificultatea de a cuantifica nivelul optim al emoŃiei negative care poate fi manipulată de informaŃiile oferite publicului sau pacienŃilor cu scopul de a stopa/reduce comportamentele de risc. ideea contraintuitivă potrivit căreia în condiŃii de stres managementul nevoilor imediate (şi a emoŃiilor aferente) este în beneficiul scopului pe termen lung devine plauzibilă. Facilitarea accesării informaŃiilor relevante Afectivitatea pozitivă tinde să faciliteze autoreglarea prin acreşterea accesului către informaŃiile relevante. Teama de repercursiuni negative se transformă într-un factor motivaŃional de protecŃie. Muraven. în fapt. prin sarcini precum supresia gândurilor. chiar atunci când informaŃiile sunt negative şi prin îmbunătăŃirea capacităŃii de luare a deciziilor Semnalarea discrepanŃelor 43 . Mischel subliniază utilizarea unor strategii de „liniştire” (cooling down) precum distragerea şi distanŃarea pentru a atenua activitatea sistemului „hot” (care este emoŃional. însă au dat dovada de tot atâta autocontrol ca şi indivizii din grupul de control atunci când au fost expuşi unor manipulări menite să inducă emoŃii pozitive. & Muraven) se constată că indivizii ”epuizaŃi” (depleted). Este o teorie care integrează factorii descrişi de modelul convingerilor despre sănătate. anxietate) faŃă de comportamentele de risc. şi. Rogers. Temă de reflecŃie nr. Teoria motivaŃiei pentru protecŃie (James. 3.sănătate). 2007 apud Baumeister. e relevant şi faptul că în mod tipic. în cazul de faŃă. învăŃarea unui obicei şi stoparea lui uterioră au fost mai puŃin capabili să exercite autocontrol dacă nu au fost expuşi la emoŃii pozitie. dileme ce trebuie rezolvate (Isen. 1998). frica. să-i amintească individului de obiectivul propus.

hostility. & Fortenberry. Relatia dintre personalitate. Aici trebuiesc incluse metode de constientizare si identificare a emotiilor. Daca initial studiile s-au centrat mai ales pe tipul A de personalitate si relatia acestuia cu aparitia bolii cardiovasculare. emotii si sănătate Cercetatorii au explorat posibilitatea ca personalitatea este asociata cu starea noastra de sanatate. dezvoltarea de strategii de comunicare si rezolvare se probleme. ostilitatea influenteaza atat situatiile de viata cu care persoanele se confrunta precum si modul cum reactioneaza si fac fata acestor situatii. 6 Propuneti modalitati de dezvoltare a afectivitatii pozitive la adolescenti in cadrul unui program de promovare a sanatatii mentale si de preventie a bolii cardiovasculare Argumentati care ar fi rolul jucat de emotiile pozitive in cadrul acestui program de preventie. Persoanele ostile se remarca prin cinism si neincredere in ceilalti. 1978. 2. Temă de reflecŃie nr. De asemenea. Ostilitatea este definita drept un set de convingeri si atribuiri negative cu privire la ceilalti si la lume. 3. evaluarea gandurilor si emotiilor. să raŃioneze constructiv şi să atingă soluŃia optimă într-o anumită situaŃie. Un astfel de program eficient este cel propus de Williams si Williams (1993) si care propune urmatoarele trei elemente cheie pentru interventie: 1. Rosenman & Jenkins. afectivitatea pozitivă şi optimismul pot constitui o sursă de autocontrol şi o resursă de coping în situaŃii dificile (Aspinwall. tipul C si tipul D de personalitate.4. 44 . aceste persoane sunt susceptibile sa dezvolte patologie cardiovasculara. cercetarile recente s-au focalizat mai ales pe componenta cognitiva de ostilitate si au identificat-o ca fiind un factor de risc important pentru dezvoltarea bolii cardiovasculare (Myrtek. 2006). 1986) se caracterizeaza prin: • Sentimentul de presiune a timpului • Competitivitate • Implicare in munca • Sindromul AHA (anger. Tipul A (Friedman. motivând indivizii să acŃioneze în direcŃia atingerii lor. Literatura de specialitate ofera acum un cadru argumentativ bogat in favoarea ideii ca personalitatea joaca un rol cauzal in aparitia si evolutia diferitelor boli sau a starii de sanatate (Wiebe. ostilitatea se asociaza cu o retea de suport social redusa si reprezinta un predictor pentru comportamente de risc cum ar fi fumatul si consumul excesiv de alcool. De easemenea. dezvoltarea empatiei si a ascultarii active. ostilitate. 2003). aggression/ furie. Deoarece viata lor este caracterizata de multiple conflicte interpersonale si de faptul ca sunt predispuse sa raspunda cu o reactivitate fiziologica accentuata in situatii conflictuale. agresivitate) Tipul A de personalitate prezinta un risc crescut pentru patologia cardiovasculara. ele oferiind ocazia participantilor sa isi impartaseasca experientele si sa isi dezvolt reteaua de suport social (deficitara in cazul persoanelor ostile). determinand vulnerabilitatea lor pentru boala (Smith. Prin urmare. Printre tipologiile caracterizate prin emoŃii negative cu impact semnificativ asupra sănătăŃii se numara: tipul A. Facilitarea flexibilităŃii cognitive Persoanele care experienŃiază o stare afectivă stenică (uşoară) tind să aibă o abordare focalizată pe rezolvarea problemei (mai degrabă decât să apere într-o manieră rigidă propria viziune). realizarea de activitati de grup deoarece acestea sunt mai eficiente decat cele individuale.. 2001).Higgins (1987) postulează ideea conform căreia emoŃiile semnalează discrepanŃele între stările actuale şi standardele impuse. Datorita rolului jucat de catre ostilitate in riscul pentru imbolnaviri. este important sa elaboram programe de preventie care includ reducerea ostilitatii. utilizarea strategiilor cognitiv-comportamentale alaturi de tehnici de imbunatatire a abilitatilor sociale si de control al emotiilor negative. 1998).

s-a aratat ca interventiile psihologice care actioneaza asupra componentelor tipului C de prsonalitate reduc probabilitatea de aparitie a cancerului si cresc sansele de supravietuire a pacientilor care sufera de aceasta boala (Fernandez-Ballesteros. Persoanele cu acest tip de personalitate sunt stoice. Pe de alta parte. sunt rabdatoare si isi reprima emotiile negative. Aceste sarcini se vor trimite pe email sau poştă împreună cu sarcinile celui de-al patrulea modul (vezi calendarul disciplinei). precum si de reticenta care le predispun la hipertensiune si experientierea unor emotii negative precum depresia. 1997). 45 . Suprimarea emotiilor negative si modalitatile neadecavte de coping in situatii stresante au fost asociate cu instalarea patologiei cancerigene si evolutia negativa a bolii. este important sa se intervina si asupra acestor doua dimensiuni pentru a reduce probabilitatea de a aparitie a patologiei cardiovasculare.. sunt extreme de cooperante si compliante cu cerintele autoritatilor. factori ce contribuie la cresterea riscului pentru BCV. 3. Propuneti un program de interventie pentru reducerea sindromului AHA. dar si cand sunt expuse acestora se comporta mai degraba pasiv decat asertiv.Propuneti modalitati de dezvoltare a afectivitatii pozitive la adolescenti in cadrul unui program de promovare a sanatatii mentale si de preventie a bolii cardiovasculare Argumentati care ar fi rolul jucat de emotiile pozitive in cadrul acestui program de preventie 2. Acesta se caracterizează prin: • Afectivitate negativa • Inhibitie sociala Rezultatele studiilor au demonstrat ca o combinatie intre afectivitate negativa cescuta si inhibitie sociala constituie factori de risc pentru boala cardiovasculara. 2000) de personalitate este implicat în riscul pentru distress. acasa sau in timpul liber. Formulati obiective pentru fiecare componenta a sindromului AHA si sugerati metode de interventie. Formulati obiective pentru fiecare componenta a sindromului AHA si sugerati metode de interventie.tratamentul sa fie limitat la un numar de 6-8 sedinte in cadrul carora fiecare abilitate sa fie exersata pe exemple de situatii practice cu care participantii se confrunta la locul de munca. gata sa se sacrifice pentru ceilalti. et al. Rezolvati sarcinile in maxim 2 pagini de computer. Persoanele cu tipul D de personalitate se caracterizeaza prin stari de tensiune si disforie. Tema de reflectie nr. 1990) asociat de unii cercetătorii cu riscul pentru cancer: • Reprimare emotionala • Depresie • Lipsa de speranta • Neajutorare Tipul C de personalitate a fost descris in literatra de specialitate ca fiind un pattern de comportamente. Tipul C (Temoshok. Deobicei. In general evita situatiile conflictuale. şi in consecinŃă pentru imbolnăviri frecvente. Prin urmare. 7 Propuneti un program de interventie pentru reducerea sindromului AHA. SARCINA DE SEMESTRU MODUL III 1. aceste persoane sunt incapabile sa spuna “nu”. Tipul D (Denollet. o modalitate de a face fata situatiilor care constituie un factor predispozant pentru cancer.

74. Herman.& Kruiger. J. 1088-1094... D. (1996). M D. C. R. T. Mellemkjaer. 97. 22..F. J. T.O. Depression and cancer risk: a register-based study of patients hospitalized with affective disorders. Assessing emotional expression. & Polivy.& De Wit. Mortensen. Johansen. 255-266. C D. L. A potential risk factor refined. Handbook of emotion regulation (pp. theories and central issues. American Journal of Epidemiology. 719– 729. Sebastián. Chichester : John Wiley & Sons.. (1998). pp. Managing immediate needs in the pursuit of health goals: The role of coping in self-regulation. M. 349–358. E.M (2007).F de Wit (Eds). (2000).. M A.J Gross (Ed. (2006). 19–35 Frijda. Baumeister.D.F.B.D de Ridder & J. F. Heatherton. R. Tallis. J. R. L. Olsen. Rethinking the role of positive affect and self-regulation. Self-regulation in health behavior: Concepts. 7. 1969-1993. Self-regulation in Health Behaviors (pp1-25). and Capuzzo.D de Ridder & J. M. Beliefs about the consequences of worrying.. Journal of Psychosomatic Medicine 49 (4).F. Motivation and Emotion. S. 1-32 Baumeister. Journal of Personality and Social Psychology.L. 43. In D. Bratslavsky.. (1998). (1996). 138–143 46 .. R. (2002).B. 60. Cognitive Therapy and Research. N. G.. D.408-429).. Tice.G. & Heatherton. C.. (1990).T. S.M.T. C. Psychological Review. De Ridder.F. F. Self-regulation failure: An overview. F. (1991). A. 23. & Scheier. Personality and Individual Differences. Zamarrón.F de Wit (Eds). N. 499–520 Denolett. In D. How emotions facilitate and impair self-regulation.&Tice. Psychological Inquiry.). D. 1252–1265 Baumeister. J. Fernández-Ballesteros.B. The laws of emotion. Effects of physical threat and ego threat on eating. (1997). L. J and Spielberger.Chichester: John Wiley & Sons De Ridder. Davey. R.B.T. The Guilford Press.T. Ego depletion: Is the active self a limited resource? Journal of Personality and Social Psychology. Selfregulation in Health Behaviors (pp1-25).G. 1–15. In J. New York: London Carver. (2006). 12. Dalton. Ruiz. (1988).F. Type D personality. 20. Denmark. D.. P.Bibliografie Aspinwall. Muraven. American Psychologist.D. P. C. Zell. Origins and functions of positive and negative affect: A control process view.

& Mischel.. Washington: APA. M. 94. CA: Educational and Industrial testing Service. Ruiz. American Psychologist. E.). D. Journal of Personality. and Health.. . 319-340. 2343-2344. Meta-analyses of prospective studies on coronary heart disease. Mischel. A. Kruglanski (Eds). T. Fundamental questions and future directions for a positive psychology. Principles of self-regulation: The nature of willpowerand self-control. International Journal of Cardiology. The eternal quest for optimal balance between maximizing pleasure and minimizing harm: The Compensatory Health Belief Model. A. In E. P. L.. (2000). B. In L.. A hot/cool system analysis of delay of gratification: Dynamics of willpower. San Diego. pp 139-172.W. 94. Self-discrepancy: A theory relating self and affect. Ramsay. 55. 17.M. 3–19 McDemott. (2006). (2001). Psychological Review. Why worry? The cognitive structure of anxiety. 78-85 Seligman. 925-971. M. Anger.W. (1996).. Irwin. (1999). Journal of Health Psychology. 79. 455–68. Depression and risk of cancer progression: an elusive link. & Csikszentmihalyi. (pag. 329–360). Components of the Anger-hostility Complex as Risk Factors for Coronary Artery Disease Severity: A Multi-measure Study.. Positive psychology: An introduction. T..W. Cohen. S.G. Emotion.. 131. Profile of Mood States manual. J. (2001). Salovey. M. M. Does positive affect influence health? Psychological Bulletin. T. Knauper.E. and Droppleman. Rothman (eds). S.T. Aggressiveness.Higgins. J. N.J. Higgins & A. and Coronary Heart Disease: An Interpersonal Perspective on Personality. A psychology of human strenghts. (1971). Hostility. A. Aspinwall & U. Smith. & Miquelon. British Journal of Health Psychology. and hostility. 1217-1270. Staudinger (eds. 72.. S. Mathews. (2003). Smith. (2007). In P. (1987). L. (2007). & A.. 309-319.M. Positive affect as a source of human strenght. Isen. Pressman.. Journal of Clinical Oncology.F.. Disphoric mood and overeating: a test of restraint theorzŃs disinhibition hypothesis. Meltcalfe. (2002). Lorr. Glazer. NY: Psychology Press. McNair. (1985). M. Social Psychology: Handbook of basic principles (pp. K. Cantor. Psychological Review. Journal of Abnormal Psychology. 47 . 5-14.. Gallo. & Feldman. 245-251. 11. type A personality.179-197).3.. Behaviour Research and Therapy.J. Bray. C. (2005).. J. 106. 28. New York: Guilford Myrtek. Hostility and health: current status and psychosomatic hypotheses. Social psychology of health: Key readings. Rabiau. M. M.. 139-153 Ruderman.. (1990).

B.C.. 128-141.. competitivitate si implicare excesiva in munca Sindromul AHA= sindrom caracterizat prin furie. Giving in to feel good: The place of emotion regulation in the context of general self-control.edu. D. In H Friedman (Ed). The vicissitudes of mood measurement: Effects of varying descriptions. Tice.unsw.L. New York: Times Books. 25. este definita ca un construct de personalitate. (2006). la eforturile indivizilor de a-şi modifica gândurile. T. Tice. A. John Wiley & Sons.. Vollrath (ed).A. Journal of Personality and Social Psychology.sydneysymposium. E. 939-944. On attempting to articulate the biopsychosocial model: Psychologicalpsychophysiological homeostasis. J. 493–506 Watson. Geller. Williams..Steel. and survival in patients with hepatobiliary carcinoma. P.. D.H. ostilitate si agresivitate Ostilitate = componenta cognitiva a sindromului AHA... Mechanisms relating personality to health. D. Y.. 149–159 Thaker. Gamblin. Nat Med. Journal of Personality and Social Psychology. L. Kamat. Anger Kills: seventeen strategies for controlling the hostility that can harm your health.. V. în sens larg. 55. (1990).. Depression. 12. & Fishbach. Trope. and response formats on measures of positive and negative affect. reprezinta un set de convingeri si atribuiri negative cu privire la lume si la ceilalti 48 . Handbook of personality and health. Fortenburry.au/2008/Chapters/TiceSSSP08. Glosar Alexitimie = sau analfabetismul emotional.A. Spring. 79. How emotions affect self-regulation : retrieved 20 august from http://www.. immunity. 11.. (2007). et al. time frames. D. Wiebe.P. R. (1990). M. (2000). & Bratslavsky. Personality and Disease New York: Wiley. dorinŃele şi acŃiunile cu scopul de a atinge anumite scopuri relevante Inteligenta emotionala = capacitatea de a gândi despre emoŃii şi ameliora funcŃionarea gândirii capacitatea emoŃiilor de Personalitatea de tip A = tip de personalitate care se caracterizeaza prin sentimentul de presiune a timpului. având caracteristici cognitive şi afective care reflectă un deficit în procesarea şi reglare cognitivă a emoŃiilor Alfabetism emoŃional = abilitatea de a recunoaşte. sentimentele. A. D.. 2397-2405. 1994. înŃelege şi exprima adecvat emoŃiile Autoreglare= se referă. Counteractive self-control in overcoming temptation. (1993). Journal of Clinical Oncology. (anul?). Chronic stress promotes tumor growth and angiogenesis in a mouse model of ovarian carcinoma. (2000). K. Psychological Inquiry. in Margarette E. Williams. Trade paperback edition published by Harper Collins.pdf Temoshok. (1988). (2006).

este predispus riscului de a dezvolta cancer Personalitatea de tip D = tip de personalitate caracterizat prin afectivitate negativa si inhibitie sociala. într-o manieră eficientă cu stresul şi catastrofele 49 .Personalitatea de tip C = tip de personalitate caracterizat prin reprimarea emotiilor. predispus distressul-ui si imbolnavirii RezilienŃă = capacitatea adaptativă a indivizilor de a se confrunta. depresie. lipsa de speranta si neajutorare.

Bolile cardiovasculare. începând cu deceniul al cincilea asistăm la o modificare radicală a cauzelor de deces. alcool şi droguri sunt analizate prin prisma efectelor pe care le au asupra organismulu. echilibrul somn/relaxare. alcool. precum şi componentele unui program de prevenŃie a transmiterii virusului HIV 4. activitate fizică.1.MODUL IV Rolul comportamentului în sănătate Scopul modulului: Cunoaşterea rolului comportamentelor individuale în adoptarea unui stil de viaŃă sanogen Obiectivele modulului: La finalul acestui modul. a convingerilor şi miturilor referitoare la aceste comportamente şi a principiilor de care trebuie să se Ńină cont în proiectarea programelor de prevenŃie a acestor comportamente. cancerul.în prima parte. specificul şi componentele stilului de viaŃă precum şi impactul acestuia asupra sănătăŃii. 50 . studenŃi trebuie să poată: • • • • • • • • • • • Să descrie ce este stilul de viaŃă şi să discute impactul acestuia asupra sănătăŃii Să enumere factorii comportamentali ai stilului de viaŃă Să descrie modelele explicative şi de intervenŃie ale factorilor care influenŃează modificarea stilului de viaŃă Să discute principiile promovării sănătăŃii şi dificultăŃile pe care acestea le comportă Să descrie modelele explicative ale dependenŃei de substanŃe Să discute factorii care influenŃează abuzul de substanŃe (fumat. Sunt descrise apoi obiectivele fundamentale ale educaŃiei pentru sănătate şi ale educaŃiei sexualem. alte comportamente). droguri) Să enumere componentele programelor de prevenŃie a abuzului de substanŃe (fumat. Dacă la începutul secolului prezent cele trei cauze majore de mortalitate erau pneumonia. accidentele iau locul bolilor microbiene şi infecŃioase. alcool. Sunt enumeraŃi factorii comportamentali ai stilului de viaŃă (uzul de substanŃe. droguri) Să discute scopurile educaŃiei sexuale Să denumească şi să analizeze obiectivele fundamentale ale educaŃiei pentru sănătate Să descrie tematica educaŃiei sexuale prin prisma celor şase componente de bază Să enumere componenetele programelor de prevenŃie ale transmiterii virusului HIV Modulul 4 trece în revistă. Consumul de tutun. Conceptul de stil de viaŃă PrevalenŃa şi natura bolilor s-a modificat semnificativ de-a lungul secolului XX. comportament alimentar. Se descriu modelele explicative şi de intervenŃie în promovarea sănătăŃiisi se discută principalii factori care influenŃează abuzul de substanŃe. tuberculoza şi gastroenteritele.

• factori protectori ai stării de sănătate (ex: practicarea regulată a exerciŃiilor fizice. caracterul intempestiv şi imprevizibil al multor evenimente. De exemplu. munca hectică. destructurarea tradiŃiilor şi coeziunii familiale. Peste 50% din cauzele de mortalitate din Ńările dezvoltate (inclusiv Europa centrală şi de est) se datorează factorilor comportamentali (vezi tabelul 4.). cu etiologie plurifactorială. iar pe de altă parte schimbărilor în stilul de viată. de carne roşie etc. conducerea autovehiculelor cu viteză excesivă şi/sau fără centuri de siguranŃă. Totodată s-a impus un nou stil de viaŃă în care sedentarismul. deoarece graniŃele între categoriile enumerate sunt dificil de trasat. industrializare şi urbanizare. sever şi letal. consumul de alcool. Factorii comportamentali ai stilului de viaŃă se pot constitui în: • factori de risc pentru îmbolnăviri. relaxare etc. fumatul. devin comportamente comune. 1 Ce modificări ale stilului de viaŃă ar trebui să facă un bolnav cu boală cardiovasculară?. evoluŃia şi recuperarea din boală este astăzi tot mai clar precizat şi înŃeles.2 Componentele stilului de viaŃă Rolul factorilor comportamentali în etiologia. numele de “boli ale civilizaŃiei”. alimentaŃie raŃională.). Din punctul de vedere al frecvenŃei şi intensităŃii. iar cea de a doua categorie constituie stilul de viaŃă imunogen sau pozitiv. prima categorie de factori comportamentali poartă denumirea de stil de viaŃă patogen sau negativ. omul modern devine vulnerabil la o nouă categorie de boli. diferenŃele individuale fiind deosebit de mari. Conceptul de stil de viaŃă defineşte totalitatea deciziilor şi acŃiunilor voluntare care afectează starea de sănătate. comportamentele stilului de viaŃă nesănătos pot fi în exces (fumat.1.1 Cauzele de mortalitate din Ńările dezvoltate Cauză Procent din total Stil de viaŃă 50 Factori biologici 25 Factori de mediu 15 Sistem medical 10 Sursă: OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii (OMS). 1993 ImportanŃa factorilor comportamentali asupra stării de sănătate s-a confirmat prin acumularea unor studii epidemiologice şi prospective relevante. relaŃii sexuale neprotejate etc.1) Tabel 4. consum de alcool. Modificările sociale rapide rezultate din dezvoltarea economică. răniri şi morŃi premature (ex: fumat. studiul Alameda 51 .Schimbarea se datorează pe de o parte succeselor medicinei moderne în combaterea bolilor infecŃioase. în care stilul de viaŃă joacă un rol proeminent. cancerului. moderat. au erodat rezistenŃa individului la multiplele solicitări psihosociale la care este supus. Se vehiculează şi clasificarea . Astfel. DaŃi exemple de comportamente în exces şi în deficit care au putut favoriza boala cardiovasculară 4. clasificare care nu se dovedeşte operantă.comportament nesănătos minim. bombardarea informaŃională. Acest fapt le-a conferit bolilor cardiovasculare.) sau în deficit (exerciŃiu fizic. suport social etc. Datorită efectului stilului de viaŃă asupra sănătăŃii. Temă de reflecŃie nr. supraalimentaŃia. diabetului. somn.). sindromului imuno-deficient achiziŃionat.

2. glucide. Somn. pasiv. roşie. proaspete) 3. 7-8 ore somn pe noapte 7. va avea o speranŃă de viaŃă cu 11 ani mai mare decât cea care practică doar unul-trei comportamente.California. Tabel 4. automedicaŃia. Comportament alimentar ! balanŃă calorică(aport-necesitate) ! balanŃa dietei (proteine. doar evitarea fumatului ar reduce cu 25% mortalitatea prin cancer. consum moderat de alcool. a identificat şapte caracteristici comportamentale care reduc semnificativ riscul pentru îmbolnăviri: 1. OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii estimează că procentul de 50% din totalul deceselor datorare stilului de viaŃă. vigoare) ! frecvenŃa (3-5/săptămână) ! intensitate (60-90% din capacitatea cardiacă maximă) ! durată (20-60 minute) 4. care a luat în observaŃie 7.2. Activitate fizică ! tip de mişcare aerobic (flexibilitate. fructe vs. pipă) ! consum de alcool (depăşirea consumului ocazional) ! medicamente. atât la nivel individual cât şi la cel populaŃional.000 de subiecŃi urmăriŃi longitudinal timp de 8 ani. relaxare ! 7-8 ore de somn zilnic ! hobiuri ! exerciŃii de relaxare. vitamine. droguri (non-aderenŃa. orice tip de Ńigaretă. minerale) ! regularitatea meselor (3 mese/zi) ! preferinŃe culinare (carne albă vs. vegetale. autoinjectarea drogurilor) 2. ar produce o reducere importantă a morbidităŃii şi mortalităŃii prin maladiile civilizaŃiei. Uzul de substanŃe ! nicotina (fumat activ. activitate fizică regulată 3. a semnificaŃiei pozitive sau negative a fiecărui comportament sumarizat în tabelul 4. mic dejun regulat 6. ar putea fi evitat prin modificarea stilului de viaŃă. dulciuri. îngheŃare vs. cancerului gastro-intestinal. Alte comportamente preventive ! imunizări/vaccinări 52 . Astfel. diabetului şi a accidentelor cerebrale. menŃinerea greutăŃii potrivite 4. prăjire. evitarea gustărilor între mese (cu excepŃia fructelor) 5. având un impact pozitiv şi asupra frecvenŃei artritei degenerative. a nu fuma (şi a nu fi fost fumător) 2. lipide. Studiul a estimat că o persoană în vârstă de 45 ani care practică şase-şapte comportamente drept obişnuinŃe. condimente) ! metode de preparare şi conservare (fierbere vs. iar o reducere de 10% a greutăŃii unui bărbat de 35-55 ani ar determina o scădere a bolilor cardiovasculare cu 20%. Factorii comportamentali ai stilului de viaŃă 1. meditaŃie ! echilibru muncă/recreaŃie 5. Conştientizarea mai profundă.

Un tânăr poate începe să consume alcool din motive sociale. b) fumatul. Studiile în domeniu arată că în general comportamentele de risc nu apar izolate ci într-un set comportamental.în tulburările cardiovasculare. sedentarismul . însă după ce îşi finalizează studiile renunŃă la exerciŃiul fizic. eşec sau la situaŃiile anticipate ca fiind de eşec – ex. Un alt exemplu este cel legat de exerciŃiu fizic. Comportamentele de risc care sunt în relaŃie cu cele mai importante cauze de deces sunt: a) fumatul. d) Comportamentele relaŃionate cu sănătatea şi factorii care îi controlează diferă de la individ la individ. Caracteristicile comportamentelor relaŃionate cu sănătatea: a) Comportamentele relaŃionate cu sănătatea sunt determinate de factori diferiŃi. De exemplu. droguri. a avorturilor septice. (d) un semn de maturitate prin adoptarea unor comportamente adulte – ex. pentru ca mai târziu fumatul să aibă o funcŃie de control al situaŃiilor de stres. viteză redusă. după care alcoolul să aibă o funcŃie de “rezolvare” a problemelor emoŃionale. (b) o modalitate de a se identifica cu grupul şi de a fi acceptat de grup – ex. alimentaŃia neechilibrată. Booth& Waters. De exemplu. (c) exprimarea şi confirmarea valorilor identităŃii personale – ex. fumatul poate avea o funcŃie de “rezolvare” a situaŃiilor de stres. amuzament. RelaŃia dintre fumat. experienŃe inedite sau pentru a “rupe” rutina – ex. sedentarismul. consum de alcool. consumul de droguri. De exemplu. testiculelor) ! comportament sexual (evitarea sarcinilor nedorite. 1994): (a) exprimarea opoziŃiei faŃă de autoritatea adultului şi normele convenŃionale ale societăŃii – ex. consumul de alcool. pentru un alt tânăr etapele pot fi diferite. consumul de alcool.în accidentele vasculare cerebrale. consumul de alcool şi consumul de droguri ca şi între 53 . în timp ce activitatea fizică poate fi relaŃionată cu accesul la o sală de sport. fumatul. c) alimentaŃia neechilibrată. de abilităŃi scăzute de management al situaŃiilor de stres sau de nevoia de acceptare întrun grup de colegi. expunerea la soare neprotejat . (f) o funcŃie de recreere. consumul de droguri. droguri. un tânăr fumează la început pentru a se identifica cu normele grupului său de prieteni. etc.) ! evitarea expunerii excesive şi neprotejate a pielii la soare ! evitarea accidentelor domestice şi ocupaŃionale Factorii comportamentali de risc au un rol important în etiologia şi evoluŃia bolilor. Elevii fac sport prin natura programei şcolare. de exemplu. d) consumul de alcool. b) Factori diferiŃi pot controla acelaşi comportament în mod diferit la persoane diferite.! verificări medicale periodice ! autoexaminări (ex: palparea sânilor. de adaptare la situaŃiile de stres. FuncŃiile comportamentelor de risc pentru tineri (Nutbeam. fumat. frustrare. consumul de alcool. fumatul poate fi determinat de inabilitatea adolescentului de a-şi face prieteni. stresul . peste 25% din bolile cardiovasculare ar putea fi evitate prin modificarea unui singur comportament de risc – fumatul. a bolilor cu transmisie sexuală prin utilizarea prezervativelor sau partener stabil) ! comportament la volan (utilizarea centurilor de siguranŃă. c) Factorii care controlează comportamentul se schimbă în timp. inadecvare. (e) mecanism de coping. conducerea fără utilizarea centurilor de siguranŃă. alimentaŃia necorespunzătoare. stresul în accidente (inclusiv accidentele de maşină).1994.în cancer. fumatul. stresul.

AsumpŃia din spatele acestui model este aceea că modificarea unui comportament se realizează treptat şi presupune parcurgerea unui număr de stadii. caracteristici care pot să anticipeze practicarea unor comportamente specifice) sau de intervenŃie (pentru modificarea comportamentelor de risc sau întărirea a celor de protecŃie). Michie şi Abraham (2004) recomandă elaborarea de intervenŃii bazate pe teorie şi date empirice. în economia comportamentală a individului. cum ar fi: controlul greutăŃii. trebuie identificate acele modele şi teorii care s-au dovedit eficiente în reducerea riscului de apariŃiei sau evoluŃie nefavorabilă a bolii. intenŃie care de multe ori este declarată explicit.) Ulterior a devenit unul dintre cele mai populare modele de modificare comportamentală. predictive (factori. Cele mai utilizate modele de schimbare a comportamentelor de risc şi neadecvate sunt: • Modelul ÎnvăŃării sociale (Bandura. 1984. şi în cazul prevenŃiei primare şi secundare a bolilor. (5) menŃinerea comportamentelor noi dezirabile) achiziŃionate în urma procesului de schimbare. dar fără realizarea unui plan concret în acest sens. Care sunt factorii care îl pot influenŃa? Ce funcŃie poate avea.1. (2) contemplare: apare intenŃia de a schimba comportamentul de risc în următoarele 3-6 luni. 2 AlegeŃi un comportament de risc. Temă de reflecŃie nr.2. se învaŃă modalităŃi specifice de modificare sau diminuare a comportamentelor de risc. Prin urmare. S-a evidenŃiat o relaŃie inversă între fumat şi exerciŃiu fizic. respectivul comportament? 4. 1975) • Modelul Stadiilor Schimbării (Prochaska şi DiClemente. conceptul cheie în cadrul acestui model este acela de stadiu.2. 1974) • Teoria Comportamentului Planificat (Fishbein & Ajzen. 1986). (4) acŃiunea în vederea realizării schimbărilor scontate (de ex. fără a învăŃa modalităŃi de a iniŃia modificări comportamentale. scăderea în greutate sau renunŃarea la fumat).consumul de alcool sau droguri şi actele sexuale neprotejate sunt cele mai semnificative. gidându-vă după tabelul 4. credinŃe şi valori diferite. 1977. Pentru a asigura eficienŃa intervenŃiilor psihologice. Modele ale factorilor care influenŃează stilul de viaŃă Cercetătorii din domeniul psihologiei sănătăŃii au dezvoltat mai multe modele explicative (de ce se practică sau nu anumite comportamente). şi se explorează modalităŃile în care schimbarea poate fi realizată. consumul de droguri şi abuzul de alcool. utilizat cu succes în cazul tratamentului pentru adicŃii şi probleme comportamentale. 54 . se pun în aplicare aceste modalităŃi şi se înregistrează progresele obŃinute). 1986) • Modelul Convingerilor despre Sănătate (Rosenstock. (3) pregătire pentru acŃiune: apare intenŃia de a trece la acŃiune în următoarea lună. caracterizate de atitudini. 1986) a fost elaborat iniŃial pentru a înŃelege schimbarea comportamentului de a fuma (figura 4. 1984. Prin urmare. tinerii care sunt activi din punct de vedere al activităŃii fizice fumează într-o proporŃie semnificativ mai mică decât cei care sunt inactivi sportiv. Modificarea comportamentală presupune parcurgerea a şase stadii: (1) pre-contemplare: nu există dorinŃa de schimbare şi/sau problema (comportamentul de risc) nu este conştientizată ca „problemă”. Primele trei modele sunt detaliate în cadrul Modulului II (Rolul factorilor cognitivi în sănătate) Modelul stadiilor schimbării (Prochaska şi DiClemente. exerciŃiul fizic.

adică a comportamentelor de risc. Prochaska (1994) recomandă ca intervenŃiile psihologice care vizează persoanele din aceste stadii să se focalizeze pe aspectele cognitive (de ex convingeri despre boală şi consecinŃele acesteia. Identificarea stadiului în care se află o persoană la un moment dat permite adaptarea intervenŃiei astfel încât aceasta să răspundă nevoilor specifice de schimbare. efort. intervenŃiile psihologice se vor focaliza pe aspectele comportamentale şi vor utiliza strategii în acest sens: controlul recompenselor. Primele două stadii (pre-contemplarea şi contemplarea) sunt cognitive deoarece persoanele aflate în aceste stadii „se gândesc” doar la modificarea comportamentală. controlul stimulilor. Dacă persoana se află în stadiul de pre-contemplare. o persoană care a decis să îşi schimbe dieta nesănătoasă. intervenŃiile psihologice adresate persoanelor din acest stadiu îşi propun drept obiectiv analiza barierelor şi beneficiilor percepute în legătură cu schimbarea comportamentală. Prin urmare. emoŃiile şi gândurile şi a avansa la o etapă următoare. De asemenea.(6) evitarea recidivelor. În acest stadiu trebuie utilizate strategii pentru a convinge persoana de beneficiile adoptării unui stil de viaŃă sanogen sau a aderenŃei la tratament. Stadiul acŃiunii presupune modificarea efectivă a comportamentului. După ce persoana în cauză a formulat o intenŃie de schimbare comportamentală. dar acestea nu sunt considerate un eşec. Stadiul de contemplare se caracterizează printr-o ambivalenŃă cu privire la dorinŃa de schimbare. etc). De exemplu. fiind totodată 55 . timp. De asemenea pot fi utilizate şi tehnici cognitive precum refraiming-ul care ajută la perceperea dificultăŃilor întâmpinate ca pe o sursă de informaŃie pentru perfecŃionarea strategiilor de schimbare şi nu ca pe o barieră în calea acesteia. Ce crezi că te-a ajutat în acest sens?”) şi vor fi recompensate modificările comportamentale realizate. se vor căuta soluŃii pentru depăşirea barierelor percepute. tehnica jurnalului). Progresul de-a lungul stadiilor este atins prin diferite procese de schimbare. respectiv prin ceea ce face o persoană pentru a-şi modifica comportamentele. Perspectiva schimbării stilului de viaŃă determină o supra-apreciere a costurilor schimbării (ex. recidivele sunt posibile şi normale. IntervenŃiile psihologice se vor focaliza pe planificarea modificăriilor comportamentale şi recompensarea eforturilor de schimbare. aceasta implică faptul că aceasta nu se va gândi la schimbarea stiului de viaŃă. costuri financiare. auto-monitorizarea (ex. Modelul stadiilor schimbării este considerat în literatura de specialitate ca fiind util pentru elaborarea intervenŃiilor de modificare comportamentală. planificarea şi utilizarea suportului social disponibil. personalizarea factorilor de risc şi oferirea de informaŃii despre beneficiile adoptării comportamentelor sanogene. controlul stimulilor. convingeri despre tratament). Prin urmare. nu va considera că aceste consecinŃe „se aplică” şi propriei persoane sau va simŃi că nu deŃine controlul asupra modificării comportamentelor. Scopul intervenŃiei psihologice este acela de a ajuta persoana să progreseze de-a lungul stadiilor schimbării comportamentului Ńintă. ci o oportunitate de învăŃare. contra-condiŃionarea. În acest scop pot fi utilizate: strategii de relaŃionare interpersonală. IntervenŃiile psihologice vor cuprinde în acest stadiu tehnici comportamentale cum ar fi: recompensarea. De asemenea. evaluând costurile şi beneficiile implicate. poate să înceapă deja în acest stadiu să reducă consumul de sare. În acest scop pot fi utilizate tehnici cognitiv-comportamentale. nu va conştientiza consecinŃele negative ale comportamentelor de risc. MenŃinerea comportamentului şi prevenirea recăderilor constituie stadiile finale în cadrul procesului de modificare comportamentală. se va sublinia ideea că schimbarea comportamentului este un proces şi prin urmare. Prochaska (1994) descrie stadiile schimbării ca fiind integrate într-un continuum cognitiv-comportamental. Persoanele ajunse în stadiul de pregătire pentru acŃiune au luat decizia să îşi modifice comportamentul. Persoana va fi întrebată „ai reuşit să nu fumezi timp de şase săptămâni. Pentru persoanele aflate în aceste stadii se vor analiza strategiile care s-au dovedit cele mai eficiente (de ex. psihologice. Parcurgerea acestor etape pot implica şi perioade de recăderi în stadiile anterioare.

strategie pe care au denumit-o interviu motivaŃional. Acest lucru se poate realiza conştientizând clientul referitor la costurile comportamentului său. urmăreşte cinci principii de bază. într-o primă etapă. preponderent modelul stadiile schimbării propus de autorii sus-menŃionaŃi. şi anume: 1. pornind de la premisa că acestea sunt justificabile. Mai mult. Consilierul empatic urmăreşte să adreseze preocupările clientului. comprehenisbile şi (din perspectiva pacientului) valide. disponibilitatea pentru schimbare a clientului. 4. utilizând. Scopul acestuia este să reducă ambivalenŃa referitoare la comportamentul în cauză şi să motiveze persoanele pentru a acŃiona în direcŃia schimbării. Strategiile interviului motivaŃional sunt mai degrabă persuasive decât coercitive. Un alt aspect important implică clarificarea scopurilor importante pentru client şi explorarea consecinŃelor comportamentului prezent. Exprimarea empatiei. menŃinere acŃiune pregătire contemplare precontemplare Fig. împrumutând conceptul lui Festinger. Interviul motivaŃional (IM) este o metodă particulară de a-i ajuta pe oameni să recunoască faptul că se confruntă cu o problemă şi să acŃioneze pentru rezolvarea problemelor prezente şi viitoare. mai mult suportive decât argumentative. mai degrabă decât pe eşec. Dezvoltarea discrepanŃei.1 Modelul stadiilor schimbării Temă de reflecŃie nr. 56 . 3 Care sunt avantajele dar şi punctele slabe ale modelului stadiilor schimbării? SchiŃaŃi un program de promovare a exerciŃiului fizic în care să descrieŃi activităŃi specifice pentru fiecare stadiu Modelul stadiilor schimbării poate constitui un cadru util pentru proiectarea unor programe de prevenŃie a comportamentelor de risc.şi oportunităŃi de învăŃare. În continuare IM. Consilierul va încuraja pacientul în eforturile sale de a modificare comportamentală şi îl va ajuta să se focalizeze pe progresele înregistrate. acesta a fost preluat şi utilizat de către Miller şi Rollnick (1991) în conceperea unei strategii de pregătire a persoanelor pentru schimbarea comportamentelor de risc. 2. care intră în conflict cu scopurile sale. Consilierul evaluează. Miller (1983) a descris această ca şi „disonanŃă cognitivă”.

etc) cu impact asupra unei populaŃii Ńintă. Faza „Precede (Diagnostichează)” implica 5 tipuri de diagnostic: 1. 2. consumatorului. 4. Se recunoaşte faptul că insuflarea încrederii şi a speranŃei este un factor de motivare puternică. Oferă date despre incidenta si prevalenta boli/bolilor si despre cauzele majore de mortalitate şi morbiditate. discriminare si excludere sociala. elaborat de Green si Kreuter in 1991 (vezi figura de mai jos). 1983). EducaŃia adecvată în domeniul sănătăŃii e considerată a fi tratament pentru o problemă diagnosticată corespunzător în populaŃia Ńintă. Apărarea rigidă a unei poziŃii are drept consecinŃă activarea unui comportament opus şi defensiv din partea celuilalt. Evitarea argumentării. Dezvoltarea autoeficacităŃii. sau nu s-a calculat bine”) 5. elevului sau comunităŃii care pot constitui grupul Ńintă a unui proiect de prevenŃie/ intervenŃie.Modelul lui Green& Kreuter (1997) este un cadru de referinŃă pentru evaluarea şi dezvoltarea sistematică a programelor de educaŃie pentru sănătate. Aceasta necesită o înŃelegere în detaliu a problemelor sociale care afectează viaŃa pacientului. Acest tip de diagnostic vizează mai ales identificarea şi evaluarea problemelor sociale (ex. Managementul rezistenŃei. Consilierul utilizează afirmaŃiile clientului. astfel încât să creeze încă o premisă pentru schimbare (ex: Clientul:” Nu beau chiar atât de mult”.3. Diagnostic social. FormulaŃi în două fraze un mesaj de sănătate care să respecte cât mai mult dintre principiile FormulaŃi în două fraze un mesaj de sănătate care să respecte cât mai mult dintre principiile cuprinse în modelul celor 8P (identificaŃi componentele atinse). Consilierul:”Consideri că testul nu a fost efectuat corect. Clientul este responsabil pentru alegerea şi înfăptuirea schimbării şi că există mai multe abordări alternative care îl pot ajuta să-şi îndeplinească scopurile propuse. Teoria difuzării informaŃiei şi comunicării (Rogers. Astfel. în domeniul sănătăŃii. Un model integralist de interventie si promovare a sanatatii este modelul Diagnostichează-Actionează. Modelul mai poartă şi numele „Modelul celor “8P” de la descrierea modului în care informaŃiile trebuie să fie transmise către public: • Pervaziv • Popular • Personal • Participativ • Pasionant • Practic • Persuasiv • Profitabil Temă de reflecŃie nr. Modelul „Diagnostichează/AcŃionează”. pe care le pune într-o nouă perspectivă. nivel de saracie.Acest principiu se bazează pe ideea conform căreia argumentarea directă tinde să dea naştere la rezistenŃă din partea oamenilor. 4. Un scop important al MI este evitarea consolidării sau activării rezistenŃei clientului. sunt de factură voluntară. schimbarea în cunoştinŃe şi practici de sănătate e direct relaŃionată cu participarea activă a individului. Diagnostic epidemiologic. Modelul descrie opt condiŃii prin care mesajele despre sănătate devin eficiente. Aceste date (care de multe ori exista la nivel unor institutiii abilitate sa le colecteze) pot facilita evidenŃierea unor legături între problemele de sănătate publică şi calitatea vieŃii şi duc la stabilirea unor priorităŃi de sănătate care să se constituie în repere ale dezvoltării 57 . Are ca principiu fundamental ideea că schimbările comportamentale de durată.

sedentarism. precum şi modul în care intervenŃiile trebuie modificate pentru a-şi atinge scopurile şi obiectivele propuse. InformaŃiile adunate în faza de diagnostic ghidează intervenŃia în etapa acŃiunii propriu-zise.programelor de sănătate şi fac posibliă delimitarea responsabilităŃii între profesioniştii implicaŃi şi organizaŃii. Evaluarea procesului 8. oferirea de abonamente gratuite la baze sportive pentru tineri. Faza „Procede (AcŃionează)” implică.) şi a altor factori care pot avea legătură cu probleme de sănătate (ex: factori climaterici. Implementarea programului 7.3 Modelul „Diagnostichează/AcŃionează” 58 . 4. Fig. Evaluarea resurselor În practică. 4. fumat. 5. Acestea vizează intervenŃii manageriale şi economice. necesare creării unor medii sociale care să faciliteze stiluri de viaŃă sănătoase. la rândul său încă 4 etape. administrative şi de reglementare a unor comportamente/factori/situatii de risc sau de protectie (ex. abuz de alcool. Diagnosticul politicilor publice relevante pentru sănătate se focalizează pe identificarea dimensiunii legislative. fazele „Diagnostichează” şi „AcŃionează” funcŃionează într-o ciclicitate permanentă. Diagnosticul comportamental şi de mediu are drept scop identificarea sistematică a practicilor de sănătate (ex. interzicerea alimentelor fast-food in scoli.. discuŃii publice de conştientizare a populaŃiei) la nivelul organizatiilor. Aceasta permite alegerea unor comportamente care vor deveni Ńinta unor intervenŃii educaŃionale specifice. Aceleaşi informaŃii furnizează criterii de evaluare a succesului intervenŃiei desfăşurate în cea de-a doua etapă. 3.) care există şi care eventual trebuie adresate înainte de implementarea propriuzisă a programului. 6. Evaluarea impactului 9. etc. Diagnosticul educaŃional/organizational evaluează cauzele comportamentelor identificate în etapa nr 3 (adică în ce măsură au existat/există campanii de informare-educare. Se identifică astfel factori precum cei predispozanŃi. sistem medical). seminare de educaŃie pentru sănătate. favorizanŃi şi de menŃinere din care vor fi selectaŃi acei factori care urmează să fie supuşi modificării şi care vor rezulta în schimbări comportamentale. etc. O componentă importantă este şi stabilirea măsurii în care fiecare comportament poate fi schimbat precum şi a importanŃei sale relative.

Este nevoie de intervenŃii particularizate pentru fiecare etapă. inclusiv al legislaŃiei şi regulamentelor 2. Varietate 7. etc…). respectiv a fumatului. Stabilirea unor scopuri realiste şi modelarea procesului schimbării 4. Schimbările mici au mai mari şanse de a fi eficiente. iniŃierea. Programele trebuie să fie atractive. 5 DaŃi exemple de contexte şi de actori care pot dezvolta programe după modelul propus de Green şi Kreuter. Schimbarea comportamentală are loc în etape 3 Descrierea principiului Schimbarea comportamentului este un proces dinamic caracterizat de cel puŃin etape: decizia. Tabelul de mai jos sintetizează principalele aspecte care trebuie avute în vedere atunci când realizăm programe de promovare a sănătăŃii: Tabelul 1. să integreze activităŃi care contracarează scăderea stării de bine care însoŃeşte schimbarea. Scopul intervenŃiei ar trebui să fie apropiat de comportamentul actual însă permite accesul la celelalte etape ale schimbării. cum şi când să acŃioneze Oferirea mai multor alternative de schimbare comportamentală are mai multe şanse de reuşită. relaxare. Schimbarea comportamentală va trebui susŃinută de modificări în mediul de viaŃă proximal şi distal al individului. Mesajele de sănătate trebuie să fie specifice şi să informeze referitor la unde. Valoare intrinsecă 5.Temă de reflecŃie nr. Există o probabiltate mai mare ca indivizii să persiste în activităŃi pe care le consideră plăcute şi interesante. Găsirea cadrului adecvat 3. consumului de alcool şi droguri. Programele de schimbare comportamentală ar trebui să fie accesibile tuturor categoriilor de populaŃie. ParticularizaŃi la cazul consumului de alcool. Principii şi tipuri de prevenŃie ale comportamentelor de risc Programele de promovare a sănătăŃii vor viza reducerea comportamentelor de risc. Niveluri multiple 59 . menŃinerea şi generalizarea noului comportament. Principii ale promovării sănătăŃii (Odgen. 2007): Principiu 1. a comportamentului alimentar şi sexual deficitar şi vor încuraja practicarea comportamentelor protective (exerciŃiul fizic. InformaŃii clare şi valide 6.

8. prizonieri. Expunerea la mai mulŃi factori are efecte cumulative şi interactive 3. organizaŃiilor profesionale) • Grup (adolescenŃi. intervenŃia nu ar trebui implementată la un singur moment. Nivele de realizare a programelor de prevenŃie: • Guvernamental (măsuri legislative şi politici sanitare) • Comunitar (măsuri la nivelul unui judeŃ. ci ar trebui concepută pe un continuum Programele de prevenŃie trebuie să respecte anumite principii care. Astfel. AcŃiunile de combatere a factorilor de risc trebuie să fie iniŃiate înaintea instalării disfuncŃiilor/bolii 8. implementarea şi diseminarea programului. ImportanŃa factorilor de risc diferă în funcŃie de stadiul de dezvoltare a persoanei 5. În proiectarea programelor de prevenŃie trebuie să Ńinem cont de câteva aspecte 1. intervenŃiile ar trebui să pornească de la scopurile individului sau să descrie un proces de adoptare a unor scopuri personale. Programele de prevenŃie trebuie să încorporeze datele cercetărilor din domeniu 9. soldaŃi. abuzatori) • Individual Tipuri de programe de prevenŃie: • Primară (vizează intervenŃii la nivel populaŃional. totodată vor fi adaptate în funcŃie de nivelul şi tipul programului de prevenŃie. Programele de prevenŃie trebuie să vizeze în aceeaşi măsura efectele de scurtă durată cât şi cele de lungă durată 10. înainte ca orice disfuncŃie sau tulburare să se manifeste). PrevenŃia eficientă solicită intervenŃii coordonate în domenii diferite 7. Astfel. MenŃinerea schimbării comportamentale necesită intervenŃii continue. IndependenŃă 11. şcolilor. 60 . oraş. Tulburările clinice sunt determinate de relaŃii complexe cu factorii de risc 2. Schimbările comportamentale individuale ar trebui secondate de schimbări sociale şi acŃiuni comunitare Indivizii care ajung singuri la concluzia că este dezirabil să-şi schimbe comportamentul. persistă în schimbare. Sustenabilitatea intervenŃiilor ReŃelele sociale existente au rol major în stilul de viaŃă al indivizilor. cartier) • OrganizaŃional (măsuri la nivelul instituŃiilor. Beneficiarii ar trebui implicaŃi în dezvoltarea. Programele de prevenŃie trebuie adaptate la tipul şi nivelul de intervenŃie. Promovarea factorilor de protecŃie diminuează efectul factorilor de risc 6. Utilizarea reŃelelor sociale 9. Alegere şi scopuri personale 10. Boli/disfuncŃii diferite au factori de risc similari 4. DependenŃa de un loc particular sau de o anumită persoană reduce capacitatea individului de a continua comportamentul sanogen.

Principiile promovării sănătăŃii pe care le respectă şi cele pe care le încalcă. internet etc). b) Comportamentele de risc sunt foarte greu de schimbat.Secundară (urmăreşte identificarea grupurilor. prin abordarea factorilor de risc la persoanele bolnav. multe persoane optează pentru comportamentul care îi oferă recompensa pozitivă imediată. Conştientizare (a faptului că anumite comportamente reprezintă un risc pentru sănătate) 2. situaŃiilor de risc şi acŃionarea asupra lor în scopul reducerii riscului de apariŃiei a bolii). cum ar fi fumatul sau consumul de alcool şi droguri sunt foarte greu de modificat şi solicită din partea persoanei şi a familiei foarte mult efort consecvent în timp. Rolul prevenŃiei în acest caz este esenŃial. putem afirma că educaŃia pentru sănătate implică mai multe etape : 1. DependenŃa de substanŃe comportă trei aspecte importante: 61 . Acest lucru face mai dificilă focalizarea pe aceste consecinŃe de lungă durată. Sintetizand. Considerente generale Adoptarea unor comportamente de risc poate duce uneori la dependenŃă. Ca urmare. fără a lua în considerare consecinŃele negative pe termen lung. DescrieŃi programul pe scurt şi menŃionaŃi: Nivelul la care se desfăşoară. Taylor. Aspectele de care s-a Ńinut cont în proiectarea programului 4. În concluzie vă prezentăm câteva dintre cele mai importante dificultăŃi ale programelor de educaŃie a unui stil de viaŃă sănătos (Sarafino. practicarea sportului are ca şi consecinŃe pe termen lung îmbunătăŃirea stării de bine fizice şi psihice. Comportament (practicarea comportamentelor sanogene) 6. CunoştinŃe (oferirea de informaŃii despre comportamentele de risc) 3. Procesul de modificare a unui comportament de risc (chiar dacă nu este o adicŃie) este un proces îndelungat. 1999): a) ConsecinŃele pozitive ale comportamentelor sănătoase apar după intervale de timp mari. c) Multe dintre comportamentele de risc au mai multe consecinŃe pozitive imediate decât comportamentele sănătoase. iar consecinŃele nepracticării exerciŃiului fizic – starea fizică şi psihică înrăutăŃită – nu se materializează decât foarte târziu. Prozelitism (convingerea altor persoane de beneficiile adoptării comportamentelor sanagene). Conştientizarea elevilor privind consecinŃele complexe ale comportamentelor şi evitarea moralizării şi etichetării lor este esenŃială în procesul de formare a unor atitudini pozitive faŃă de un stil de viaŃă sănătos. datorită factorilor care menŃin comportamentul şi necesită realizarea unui plan de modificare de lungă durată. Persuasiune (informaŃii şi mesaje pe diferite canale şi în momente diferite pentru a menŃine atitudinea de respingere a comportamentelor de risc şi de adoptare a măsurilor de schimbare de comportament) 5. în scopul producerii plăcerii sau evitării disconfortului fizic şi emoŃional. Tipul de program. DependenŃa de substanŃe se referă la o utilizare repetitivă a unor substanŃe psihoactive. Atitudine (schimbarea atitudini de acceptare a comportamentelor de risc) 4.3 DependenŃa de substanŃe. • TerŃiară (se realizează de obicei în mediul clinic. De exemplu. 1998. • Temă de reflecŃie nr. 6 AlegeŃi un exemplu de program de prevenŃie promovat pe unul din canalele media (TV. MenŃinere (a comportamentelor sanogene) 7. ziare. radio. AdicŃiile. în scopul preveni recăderilor şi cronicizării bolii şi a unei recuperări mai rapide.

Persoana nu mai este liberă. în care elevul obişnuieşte să consume alcool. „utilizează mecanisme de coping dezadaptative”. ele dovedesc dificultatea explicării unor concepte în absenŃa apelului la concepte înrudite şi fără a 62 . În consecinŃă. tranchilizante. adolescenŃii şi tinerii pot deveni dependenŃi atât de nicotină cât şi de alcool şi droguri. somnifere) Toate aceste categorii enunŃate formează aşa numita dependenŃă de substanŃe. droguri. „are un simŃ moral slab”. „are un comportament adictiv” „are toleranŃă crescută la drog şi simptome de sevraj” • adicŃia: „nevoie de drog”. cum ar fi de exemplu: • dependenŃa de internet • dependenŃa de jocuri de noroc • dependenŃa de relaŃii interpersonale nesănătoase DependenŃa de tutun. sugerează un model moral. De exemplu: • dependentul: persoană care „nu are control asupra propriului comportament”. • dependenŃa. „substanŃă care cauzează dependenŃă”. mentale şi de sănătate. gândirii şi percepŃiei. este faza în care întregul comportament este controlat de nevoia organismului de a fuma sau consuma alcool sau droguri. 3) acŃionează ca o întărire (ca un stimul recompensă) ce susŃine dorinŃa persoanei de a continua să consume substanŃa. prietenii. Este important de specificat faptul că la fel ca şi adulŃii. Etapele consumului de substanŃe sunt: • consumul experimental. „orice substanŃă de tip medical” Aceste definiŃii sunt indicative pentru relaŃia dintre terminologie şi teorie. „ utilizarea unor substanŃe care dau dependenŃă fiziologică şi psihologică”. Concepte precum „slăbiciune morală”. Totodată. • consum devenit preocupare. ilustrează natura tautologică a acestor definiŃii. în care elevul consumă substanŃa din curiozitate (ex. tutun în multe situaŃii şi căutarea acestor situaŃii devine în sine un scop. la o petrecere). dependenŃa: „ simptome psihologice şi fiziologice de sevraj” • drog: „substanŃă adictivă”. modele biomedicale. 2) substanŃa afectează sistemul nervos central prin modificarea funcŃionării normale a creierului. începând cu modelele morale care consideră dependenŃa un rezultat al slăbiciunii individului şi a lipsei de sentiment moral. dependenŃa de substanŃe se caracterizează prin modificări negative comportamentale. Multitudinea termenilor care există şi care sunt utilizaŃi referitor la comportamente precum fumatul sau consumul de alcool sunt o expresie a acestei diversităŃi de perspective teoretice diferite. Aceste modificări au ca şi efecte schimbări ale stărilor emoŃionale. care pronesc de la considerentul că orice comportament adictiv este achiziŃionat potrivit regulilor învăŃării sociale. ba mai mult. concepte precum „control”. în care elevul consumă substanŃa la diversele întâlniri cu colegii. Există însă şi alte tipuri de dependenŃă. iar „mecanisme de coping dezadaptative” sunt ilustrative pentru perspectiva învăŃării sociale. De exemplu.1) substanŃa controlează comportamentul consumatorului prin nevoia de autoadministrare în mod repetat. care consideră adicŃia o boală şi modele ale învăŃării sociale. • consum regulat. „sevraj” şi „toleranŃă” sunt ilustrative pentru modelul biomedical al dependenŃei. DependenŃa este de mai multe tipuri: • dependenŃa de nicotină • dependenŃa de alcool • dependenŃa de droguri • dependenŃa de medicamente (ex. este controlată de substanŃă Majoritatea modelelor şi teoriilor au fost dezvoltate pentru a explica fenomenul dependenŃei de substanŃe. alcool sau droguri parcurge mai multe etape până se produce ca atare. afective.

operantă. le includ şi pe următoarele: • Care sunt factorii care determină iniŃierea fumatului? • Cum ajunge să fie consumul de alcool o problemă? • De ce unii indivizi pot să fumeze doar ocazional. în continuare. Prezentăm. 2007): 63 .risca o definire tautologică a acestora. Principalele întrebări care au fost ridicate în ceea ce priveşte comportamentele adictive. individul având întreaga responsabilitate pentru ele • DependeŃa e un comportament ce trebuie pedepsit (asumarea responsabilităŃii individuale) şi nu tratat (negarea responsabilităŃii) Modelul biomedical: • DependenŃa este o entitate distinctă (fie eşti dependent. fie nu) • DependenŃa este o boală • Focalizarea pe individ ca sursă a problemei • DependenŃa este ireversibilă • Se pune accentul pe procesul de tratament • AbistinenŃa totală este principala formă de tratament Perspectiva învăŃării sociale: • Comportamentele adictive sunt obiceiuri dobândite potrivit regulilor învăŃării sociale (condiŃionare clasică. învăŃare vicariantă) • DependenŃa este reversibilă • Comportamentele adictive se situează pe un continuum şi nu sunt cateogriale • Tratamentul constă în abstinenŃa totală şi în reînvăŃarea unor pattern-uri comportamentale dezirabile care să le înlocuiască pe cele adictive Un model integrativ de explicare şi intervenŃie în cazul comportamentelor adictive este ilustrat în figura de mai jos (după Odgen. ideile fundamentale ale acestor teorii: Modelul moral: • Abuzul şi adicŃia sunt consecinŃe ale deciziilor proprii. în vreme ce alŃii simt nevoia să fumeze dimineaŃa la prima oră? • E posibil ca un alcoolic să revină la băut ocazional? • Sunt moştenite adicŃiile? La aceste întrebări au încercat să răspundă principalele teorii ale comportamentului adictiv.

îşi asumă responsabilitatea acestui comportament şi a consecinŃelor lui.2. Totuşi. DaŃi exemple de tipuri de intervenŃii posibile pentru fiecare. socială) abordarea dependenŃei?. implicit. 64 . • au subestimat ponderea persoanelor care au atitudini negative faŃă de fumat. Un studiu realizat pe un număr de 895 de adolescenŃi referitor la atitudinile şi convingerile despre fumat a subliniat insuficienta informare despre prevalenŃa şi riscurile acestui comportament. că oamenii sunt bine informaŃi în momentul în care încep să fumeze şi. 4.1. studiile arată că 95% dintre fumători încep să fumeze înaintea vârstei de 20 de ani. Multă vreme s-a considerat că decizia de a fuma reprezintă o alegere în cunoştinŃă de cauză. 7 Cum influenŃează cele trei perspective (morală.CREDINłE: •Vulnerabilitate •Gravitate •Costuri •Beneficii •expectanŃe INTERVENłII CLINICE: •Perspectiva biomedicală •Perspectiva învăŃării sociale INIłIERE MNEłINERE RENUNłAREA CA PROCES: •Precontemplare •Contemplare •AcŃiune •MenŃinere RECĂDERE FACTORI SOCIALI: •Comportament parental •CredinŃe parentale •Presiunea anturajului INTERVENłII DE SELF-HELP SĂNĂTATE PUBLICĂ: •Sfatul medicului •IntervenŃii la locul de muncă •Abordări comunitare •Politici guvernamentale PREVENIREA RECĂDERII: •Coping •ExpectanŃe •Atribuiri Figura 1. • au considerat că sunt mai puŃin expuşi riscurilor la bolile asociate fumatului. Stadiile consumului de substanŃe Temă de reflecŃie nr. Întrebarea care se impune este în ce măsură aceşti tineri deŃin informaŃii pertinente şi suficiente referitoare la comportamentul de fumător şi la riscurile pe care le implică. Astfel. adolescenŃii: • au supraestimat numărul adulŃilor şi al adolescenŃilor care fumează. Fumatul şi dependenŃa de nicotină Fumatul este unul dintre cele mai controversate comportamente nesănătoase. biomedicală.

promovează imaginea fumătorului rebel. de la faza de experimentare la faza de dependenŃă şi de formare a unei atitudini pozitive faŃă de fumat. Una din substanŃele inhalate odată cu fumul de Ńigară este nicotina. atât la nivelul şcolii cât şi la nivelul societăŃii. Factorii care influenŃează fumatul Grupul de apartenenŃă joacă un rol important în formarea unor norme pozitive faŃă de fumat. Multe sondaje relevă faptul că mai mult de 15% dintre adolescenŃii cu vârsta cuprinsă între 12-18 ani fumează regulat şi se consideră fumători. nicotina… • ajunge rapid în sânge prin plămâni. cel mai semnificativ este imaginea celui care fumează. probleme cu sarcina (femeile care fumează au un risc crescut de a avea copii bolnavi) (pentru identificarea efectelor fumatului asupra organismului. ficat. AdolescenŃii ajung să considere fumatul un comportament ce corespunde acestei imagini. boli pulmonare. (b) la cei care aveau prieteni sau membri ai familiei care fumau. Efectele fumatului asupra organismului Fumul de Ńigară este dăunător tuturor celor care îl inspiră. Unul dintre cele mai importante mesaje pe care trebuie să le transmită campaniile anti-fumat este cel legat de valoarea unui stil de viaŃă sănătos fără fumat care are ca şi consecinŃe atractivitatea fizică. Efectele asupra creierului: • tulburări atenŃionale. pancreas. buzelor. şi (c) la cei care intenŃionau să înceapă să fumeze în viitorul apropiat. matur şi puternic. Fumatul. Efectele nicotinei asupra organismului: • creşterea ratei pulsului şi a respiraŃiei. prin reclamele şi campaniile publicitare realizate. Fumatul începe de obicei la o vârstă timpurie. sociabilitatea şi persuasiunea . afectează sănătatea în diverse moduri. inclusiv nefumătorilor (fumatul pasiv). Dintre factorii de ordin social asociaŃi cu fumatul. • ajunge la creier în 7 secunde de la inhalare. ceea ce face mai dificilă funcŃionarea inimii. • încetinirea reacŃiilor. rinichilor sau creierului). dintre care 40 sunt cancerigene. pancreasului. 65 . • ajunge în alte organe – rinichi. influenŃează sistemul nervos într-un mod negativ şi produce grave probleme de sănătate. • creşte probabilitatea de a se forma “dopuri” în sânge – ceea ce poate duce la infarct miocardic. • modificări ale dispoziŃiei afective.norme importante pentru tineri. boli cardiovasculare. infarct miocardic. Fumatul determină dependenŃa de nicotină aşa cum poŃi fi dependent de alcool sau alte droguri. • forŃează organismul să consume mai mult oxigen. vezi fişa 24 din anexe). cauzând: cancer (al plămânilor. prin substanŃele pe care le conŃine fumul de Ńigară. Industria tutunului. liber. Fumatul este un comportament care se dezvoltă treptat. incluzând dependenŃa.PrevalenŃa acestor convingeri eronate era mult mai mare la adolescenŃii: (a) care începuseră deja să fumeze. Când o persoană fumează. Fumatul este un comportament complex manifestat cu predilecŃie în situaŃii sociale şi astfel poate avea rolul unui “cod semiotic” prin care grupul se diferenŃiază de alte grupuri sociale. • încetinirea activităŃii musculare şi a reflexelor. Nicotina este un drog care se află în tutun şi care are multe efecte negative asupra organismului. Modificarea acestei imagini este obiectivul fundamental al campaniilor anti-fumat. • dificultăŃi de învăŃare. IntervenŃiile anti-fumat trebuie să descurajeze funcŃia socială a fumatului şi să încurajeze formarea altor norme sociale. Acesta conŃine aproximativ 4000 de substanŃe chimice.

Deoarece băuturile alcoolice sunt atât de comune şi accesibile în cultura noastră. hainele tale nu vor mai emana mirosul neplăcut de tutun. 66 . PrevenŃia fumatului activ şi pasiv are ca şi componente: • informaŃii privind consecinŃe sociale şi de sănătate. • dezvoltarea abilităŃilor de luare a deciziilor. • RespiraŃia. a familiei şi a mass-mediei în formarea şi menŃinerea atitudinilor faŃă de fumat. Utilizarea lui a dus însă adesea la abuz. MenŃionăm câteva din ele: • “Fumatul te face atractiv. vin sau lichior. de gândire critică şi de management al stresului. Studiile arată că mesajul “Fumatul dăunează grav sănătăŃii” nu are eficacitatea pe care şi-o doreau iniŃial cei care au dezvoltat acest mod de prevenŃie. oficierea unor ceremonii religioase etc.” • “Tutunul nu este un drog. nu fumez. • dezvoltarea deprinderilor de comunicare. Alcoolul este un drog puternic. ce conservă şi întăresc comportamentul de fumător (pentru evaluarea convingerilor elevilor despre fumat. • EviŃi riscul contractării unor boli grave. este mai eficient să focalizăm prevenŃia şi formarea comportamentelor pozitive pentru sănătate prin analiza şi conştientizarea elevilor asupra consecinŃelor imediate ale fumatului. adesea incurabile. • formarea unor valori şi atitudini pozitive faŃă de un stil de viaŃă sănătos. “Nu mulŃumesc. • ÎŃi vei prelungi durata de viaŃă. iar consumul de alcool a devenit parte din cultura europeană. emoŃională şi comportamentală. • dezvoltarea unor comportamente alternative. băuturile alcoolice sunt substanŃe chimice care afectează activitatea mentală. • Vei economisi zilnic o sumă importantă de bani pe care poŃi să-i foloseşti în alte scopuri. de scurtă durată şi de lungă durată ale fumatului. cum ar fi aspectele legate de sănătate şi boală. Aceste mesaje pot fi: • Vei dobândi o formă fizică mai bună. 4. nu-Ńi face nici un rău. Indiferent dacă este sub formă de bere.Convingeri eronate ale adolescenŃilor despre fumat Există o serie de erori de gândire ale adolescenŃilor relative la fumat.” • “Fumatul te face independent şi mai matur. Pentru ca un comportament să se formeze este important să fie întărit la intervale scurte de timp.”). Un exemplu este evidenŃierea beneficiilor renunŃării la fumat relevante pentru elevi. prin creşterea rezistenŃei organismului. vezi şi fişa 21 de la anexe). uităm că alcoolul este un drog cu efecte similare drogurilor interzise. • Dantura şi degetele tale nu vor mai fi îngălbenite. Unul dintre principiile formării unui comportament este cel legat de funcŃia imediată a întăririlor.2 Alcoolul şi dependenŃa de alcool Deşi alcoolul a apărut iniŃial din motive practice (înlocuirea apei de băut impure. Oamenii au început să producă diferite tipuri de alcool. precum şi sensibilitatea la bolile infecŃioase. • discutarea şi analizarea rolului influenŃei grupului. părul.” • “Fumatul te face să te simŃi bine. Astfel că evidenŃierea consecinŃelor de lungă durată asupra sănătăŃii a fumatului nu este suficient de relevantă pentru formarea unui comportament alternativ acestuia.2. Fumatul este un comportament care are o anumită funcŃie. asertivitate şi de a face faŃă presiunii grupului (deprinderea de a spune NU.” Una dintre cele mai frecvente greşeli ale programelor de prevenŃie tradiŃionale ale fumatului este focalizarea unidirecŃională pe evidenŃierea consecinŃelor de lungă durată ale fumatului.) utilizarea lui s-a schimbat ulterior. Aceste erori funcŃionează frecvent asemenea unor scheme cognitive dezadaptative. În consecinŃă.

O treime din accidentele mortale sunt legate de consumul de alcool. Alcoolicii sunt persoane bolnave care au nevoie de sprijin şi tratament. adolescenŃii învaŃă astfel că a consuma alcool face parte dintr-un proces natural în urma căruia devii mai “sociabil” şi mai “matur". Alcoolul devine astfel un risc din ce în ce mai mare pentru că poate fi acceptat şi încurajat de către cei din anturaj şi cel puŃin temporar îi poate face să pară şi să se simtă mai mari. Consumul de alcool duce la violenŃă şi agresivitate. te face să te simŃi bine. Sub influenŃa consumului de alcool poŃi interpreta greşit o remarcă sau un gest. Este o boală cronică. utilizaŃi fişa 24 din anexe). inhibiŃii mai reduse şi reacŃii mai lente.” 3. În 85% din cazuri. că a consuma alcool este ceva plăcut. Cu cât este consumat mai mult alcool. boli cardiace. Abuzul de alcool este cauza celor mai multe accidente de maşină în care sunt implicaŃi tinerii. Efectele imediate ale consumului de alcool sunt o uşoară relaxare. care are ca şi consecinŃe: ciroza. Consumul de alcool. chiar şi în cantităŃi moderate creşte foarte mult riscul de a avea raporturi sexuale neprotejate. Unul dintre programele cu eficienŃă ridicată în recuperare dezvoltat şi în Ńara noastră este cel al AsociaŃiei Alcoolicilor Anonimi (AA) ce oferă materiale informative şi servicii de consiliere şi terapie pentru persoanele dependente (adolescenŃi şi adulŃi) şi pentru familiile acestora. Alcoolul este o substanŃă toxică. râd şi se simt bine. mii de persoane sunt rănite grav în fiecare an. (“A bea este ceva interesant. modele personale. Efectele alcoolului Există două tipuri de efecte ale consumului de băuturi alcoolice: efectele de scurtă durată şi efectele pe termen lung. Alcoolismul nu este o problemă de imoralitate sau de caracter slab. ÎnvăŃarea socială a consumului de alcool presupune următoarele dimensiuni: • ÎnvăŃarea acestui comportament se realizează prin observarea comportamentelor unor persoane importante pentru copil sau adolescent. Efectele consumului de alcool asupra tinerilor 1. adolescenŃii tind să considere că relaŃiile sociale sunt facilitate şi favorizate de acest comportament prin faptul că alcoolul îi determină să devină mai volubili şi mai lipsiŃi de inhibiŃii. În plus. privind la cei maturi. • AdolescenŃii continuă să consume alcool mai ales datorită influenŃei grupului. Un alt mecanism al consumului de alcool este utilizarea acestuia pentru rezolvarea situaŃiilor de criză pentru care tânărul nu şi-a dezvoltat abilităŃile necesare. 2. progresivă şi potenŃial fatală prin consumul necontrolat de alcool. oamenii care beau sunt veseli. ulcer. cu atât acesta va produce mai multe modificări la nivel cognitiv. afecŃiuni fatale ale creierului (pentru identificarea de către elevi a efectelor alcoolului asupra organismului. În această etapă se consolidează comportamentul lor de consum de alcool. Mesajul transmis tinerilor trebuie să fie: “Un singur raport sexual neprotejat te poate contamina cu virusul HIV (SIDA) sau cu alte boli cu transmitere sexuală. cum ar fi membrii familiei. celebrităŃi. Consumul de alcool în cantităŃi mari şi pe o perioadă îndelungată poate duce la tulburări somatice şi psihologice grave. ceea ce poate duce la comportamente agresive şi violenŃă. Consumul de alcool devine deci un comportament format pe baza învăŃării sociale.IniŃierea comportamentului de a consuma alcool se realizează prin învăŃare socială – copiii şi adolescenŃii învaŃă. cancer. PrevenŃia consumului de alcool are ca şi componente: 67 . boli psihice. prietenii. să fii vesel) • ÎnvăŃarea socială presupune şi formarea unor atitudini pozitive faŃă de efectele alcoolului. Una dintre cele mai grave consecinŃe ale consumului de alcool este alcoolismul. Ca şi consecinŃe ale acestora. OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii consideră alcoolismul o boală. conducătorii implicaŃi în accidente au consumat ocazional alcool. Curiozitatea şi dorinŃa de a imita adulŃii îi determină pe mulŃi copii să încerce să consume la rândul lor alcool. Există o serie de instituŃii şi asociaŃii care au ca obiectiv recuperarea tinerilor şi adulŃilor dependenŃi de alcool. emoŃional şi comportamental.

producând alertă şi excitabilitate. • rezolvarea problemelor . profesionale etc. desfăşurarea de activităŃi de recreere sănătoase. euforie şi comportament dezorientat. cum sunt: sportul. Tinerii care consumă aceste droguri simt nevoia de a se proteja de solicitările şi stimulările din mediu. dezorientare. activităŃi de club. anumite droguri dau dependenŃă după o singură doză. de gândire critică şi de management al stresului. ecstasy. a familiei şi a mass-mediei în formarea şi menŃinerea atitudinilor faŃă de alcool.S. organizaŃiile nonguvernamentale şi cele guvernamentale. • droguri de relaxare (tranchilizante.produc tulburări ale funcŃionării intelectuale. cocaina) – accelerează funcŃionarea sistemului nervos central. 68 . de a evita confruntarea cu problemele.D. dezvoltarea deprinderilor de asertivitate şi de a face faŃă presiunii grupului (deprinderea de a spune NU). percepŃiei şi comportamentului. Elevii sunt din ce în ce mai expuşi consumului de droguri. 4. amfetamine.• • • • • • • informaŃii privind consecinŃele sociale şi de sănătate de scurtă şi de lungă durată ale consumului de alcool.este important ca tânărul să înŃeleagă că primul pas în rezolvarea problemelor este recunoaşterea lor şi nu evitarea acestora prin consumul unor substanŃe. mescalina) . produc o stare de relaxare şi induc somnul. formarea unor valori şi atitudini pozitive faŃă de un stil de viaŃă sănătos. prin obiectivul ei de formare a unor elevi care pot lua decizii responsabile şi sănătoase. comportament specific stării de ebrietate. Tipurile de droguri • droguri de stimulare (cannabis. discutarea şi analizarea rolului influenŃei grupului. Tinerii consumă aceste droguri din nevoia de senzaŃii tari. elevii. sedative) – cunoscute şi sub numele de sedative. dar de cele mai multe ori este izolat de colegi şi prieteni şi creşte riscul de a se afla în situaŃii ridicole. iar ca efect principal este deformarea imaginii realităŃii şi scăderea percepŃiei riscului. şcoala. Efectele posibile sunt: o percepŃie alterată a timpului şi distanŃei. muzica. • droguri halucinogene sau psihedelice (L. dezvoltarea abilităŃilor de luare a deciziilor. de aceea au nevoie de informaŃii corecte despre droguri şi de formarea unor atitudini adecvate faŃă de consumul de droguri.. barbiturice. artele plastice.mulŃi tineri cred că dacă consumă droguri o singură dată nu vor deveni dependenŃi. Efectele posibile sunt: vorbire neclară.un tânăr care consumă droguri crede că poate câştiga aprecierea şi respectul celorlalŃi. Consumul de droguri este deja o problemă majoră a învăŃământului românesc.2. încetinesc activitatea sistemului nervos central.3 Drogurile şi dependenŃa de droguri Drogul este o substanŃă a cărei utilizare creează dependenŃă fizică şi psihică şi tulburări grave ale activităŃii mentale. inducând o stare pseudopsihotică cu iluzii şi halucinaŃii. din sentimentul de neputinŃă în a face faŃă solicitărilor. voluntariatul. PrevenŃia consumului de droguri este un proces complex la care trebuie să participe întreaga societate. dar în realitate este greu să te opreşti. • formarea unei imagini sociale . Şcoala are un rol esenŃial în activitatea de prevenŃie. discutarea modului în care alcoolul poate diminua performanŃele şcolare. familia. Cei mai importanŃi factori care duc la formarea unor atitudini pozitive faŃă de droguri sunt: • curiozitatea .

în realitate însă.să fie la fel ca ceilalŃi din grup. trebuie să pună în evidenŃă efectele grave ale consumului de droguri: Profesorii-consilieri au responsabilitatea de a semnala comportamentele directe şi indirecte ale consumului de droguri şi a solicita ajutorul părinŃilor şi a specialiştilor în abordarea elevului care consumă droguri. consumul de droguri te controlează şi manipulează şi duce la pierderea libertăŃii de decizie. a dificultăŃilor de relaŃionare şi comunicare.” “Eu nu pot deveni dependenŃi. Oamenii pot avea convingeri total eronate fată de riscul implicării lor în consumul de substanŃe. cele mai cunoscute fiind: • 69 . “ “Drogul te face să te simŃi liber!” “Numai indivizii slabi ajung dependenŃi de droguri!” “Drogurile sunt oferite numai de străini!” Mesajele transmise in programele de preventie a consumului de droguri.” “Consumul de alcool sau droguri îŃi rezolvă problemele.un tânăr cu o stimă de sine scăzută poate consuma droguri pentru a se simŃi mai curajos. Comportamentele indirecte nu înseamnă în mod obligatoriu consum de droguri dar pot să constituie semne de alarmă. Pot fi observate mai multe astfel de comportamente.unii tineri pot consuma droguri datorită problemelor pe care le au.” “Drogul te face să comunici mai uşor. ca de ex. unii tineri consumă droguri pentru că prietenii lor consumă şi ei droguri. • o stimă de sine scăzută .” “Este uşor să te opreşti dacă doreşti. mai valoros sau mai interesant.:“Consumul unui drog o singură dată nu are efecte negative. • un răspuns la singurătate .presiunea grupului .

• îşi ascunde noii prieteni şi nu vorbeşte despre preocupările lor. activităŃile preferate (film. cum ar fi participarea la acŃiuni de voluntariat (ex. la o petrecere). • are probleme financiare şi îi dispar lucruri de valoare (ceas. • este “beat” sau “ameŃit” la şcoală. • devine iritat şi necomunicativ când cineva îi pune întrebări despre consumul de alcool sau droguri. • desfăşurarea de activităŃi de recreere sănătoase. • formarea unor valori şi atitudini pozitive faŃă de un stil de viaŃă sănătos. • îşi asumă riscuri în timpul consumului de alcool sau droguri. muzică. artă. • este somnolent şi apatic fără motiv. sport. • are probleme acasă datorită consumului de alcool sau droguri. • îşi pierde apetitul chiar şi pentru alimentele favorite. • discutarea modului în care drogurile îŃi controlează modul în care gândeşti. consumului de alcool şi a consumului de droguri: 70 . programe de prevenŃie a consumului de droguri). • discutarea şi analizarea rolului influenŃei grupului în consumul de droguri. elevul nu mai este aşa cum era înainte. • este în compania unor persoane care consumă alcool sau droguri. retras sau deprimat. casetofon. • rămâne corigent sau repetent. • consumă alcool sau droguri în cantităŃi mari. cum ar fi sexul neprotejat. • trece fără motiv de la veselie la tristeŃe. • dezvoltarea deprinderilor de management al situaŃiilor de criză prin învăŃarea unor strategii de coping adaptative. • utilizează alcool sau droguri cu regularitate şi în anumite perioade ale zilei (în fiecare seară sau în fiecare dimineaŃă înainte de a merge la şcoală). • are probleme de memorie – uită evenimente care s-au petrecut în timpul consumului de alcool sau droguri. • şi-a schimbat grupul de prieteni. • devine agresiv fără motiv. lecturi). Tabelul de mai jos sintetizează exemple de comportamente alternative fumatului. • are probleme la şcoală datorită consumului de alcool sau droguri. • dezvoltarea deprinderilor de management al conflictelor şi luare de decizii responsabile.• schimbarea bruscă a comportamentului. • continuă să consume alcool chiar şi când ceilalŃi nu mai consumă (de exemplu. neagă că ar avea o problemă. • conduce maşina sub influenŃa alcoolului sau drogurilor. devine izolat. bicicletă). • încalcă legea când este sub influenŃa alcoolului sau drogurilor. • prezintă modificări afective şi comportamentale: este mai agresiv sau mai ostil. simŃi şi te comporŃi. • pleacă de la şcoală pentru a consuma alcool sau droguri. • îşi pierde interesul faŃă de şcoală. • este implicat în accidente de maşină cauzate de consumul de alcool sau droguri. PrevenŃia consumului de droguri are ca şi componente: • informaŃii despre consecinŃele de sănătate şi sociale ale consumului de droguri.

Aspectele sale psihologice. Este falsă echivalarea sexualităŃii cu relaŃia sexuală. Scopul educaŃiei sexuale Scopul fundamental al educaŃiei psihosexuale este promovarea sănătăŃii sexuale şi implicit a sănătăŃii psihice. homosexualitate. dreptul la educaŃie sexuală a copiilor şi tinerilor este văzut ca un drept uman fundamental care trebuie respectat de orice societate democratică. ArgumentaŃi opŃiunile 4. ea avea ca scop doar prevenirea unor “dezastre” (ex. În procesul de formare al adolescentului. avort. care pot oferi satisfacŃie şi implicare socială Implicarea în activităŃi de ajutorare socială ActivităŃi de voluntariat Hobbiuri. unor tineri cu vârste între 14-18 ani. literaturii spirituale şi a diferitelor sisteme de credinŃe MeditaŃie. În ultimul deceniu. DiscuŃiile despre masturbare. Sănătatea sexuală înseamnă sănătatea întregului corp şi a universului psihic al individului. sport Masaj Socială: identificare Implicarea în acŃiuni comunitare.3 Comportamentul sexual Sexualitatea . bolile cu transmitere sexuală. Aspectele pozitive ale sexualităŃii erau ignorate. contribuind la conturarea identităŃii de sine şi a celei sociale. artei fotografice Creativă DiscuŃii de grup. rolul sexualităŃii este pregnant.Nivel al experienŃei Fizică: stare de bine Comportamente alternative ExerciŃii de relaxare Dans şi antrenament al mişcărilor Recreere fizică. lectură. biologice şi sociale sunt într-o relaŃie de interdependenŃă. participarea la activităŃi de grup. EducaŃia sexuală era oferită doar adolescenŃilor (12-18 ani). alcool. droguri).” Programele tradiŃionale de educaŃie pentru sănătate sexuală erau focalizate pe oferirea de informaŃii despre reproducerea umană. cognitive şi sociale în procesul dezvoltării pozitive a personalităŃii. 8 AlegeŃi un comportament din cele trei expuse în secŃiunea 4.2 (consum de tutun. emoŃionale. sociale şi spirituale.dimensiune complexă a fiinŃei umane Sexualitatea este o componentă esenŃială a vieŃii oricărei persoane. antrenamente mnezice Intelectuală Practicarea muzicii. sarcina nedorită. De asemenea. picturii. a stării generale de bine. ignorându-se astfel că despre ea se poate vorbi de la o vârstă foarte mică. Dezvoltarea unei sexualităŃi armonioase la copii şi adolescenŃi contribuie la formarea unei personalităŃi armonioase şi în relaŃie echilibrată cu sine şi ceilalŃi. boli cu transmitere sexuală. metode de contracepŃie. conferindu-i astfel un caracter complex. spirituală Studiul filosofiei. OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii defineşte sănătatea sexuală ca “integrarea aspectelor fizice. istoriei. contemplare Temă de reflecŃie nr. Interpersonală relaŃionarea cu alte persoane Dezvoltarea abilităŃilor de comunicare Consiliere orientată pe clarificarea valorilor Filozofică. SpecificaŃi şi descrieŃi ce tipuri de informaŃii aŃi introduce într-o broşură pe care aŃi distribui-o într-un liceu. în care fiecare persoană are dreptul la informaŃii adecvate şi relaŃii sexuale responsabile. menŃinerea rolurilor tradiŃionale 71 . literaturii universale. anatomia şi fiziologia umană. fizice. violul) prin întreŃinerea fricii şi a sentimentului de culpabilitate. emoŃionale. cu alte cuvinte.

neutilizarea mijloacelor de contraceptie şi protecŃie). EducaŃia pentru sănătate sexuală este un proces continuu ce se realizează pe parcursul întregii dezvoltări. prieteni. împreună cu profesorul. • creşterea numărului de abuzuri sexuale – viol. • creşterea incidenŃei contaminării HIV . • Toate persoanele au dreptul şi obligaŃia să ia decizii sexuale responsabile. instituŃie. adult. incest. • creşterea numărului de sarcini nedorite în rândul adolescentelor. psihologice şi emoŃionale. comunitate. care nu poate fi discutat împreună cu adulŃii. armonie şi calitatea vieŃii. despre una dintre componentele personalităŃii lor. Totodată. Pe lângă faptul că psihosexualitatea este o componentă esenŃială a procesului de dezvoltare a unei personalităŃi armonioase. Astăzi. • Toate deciziile sexuale au consecinŃe emoŃionale. adolescent. • Toate persoanele sunt sexuale. 72 . cu elemente specifice fiecărei vârste şi nivelului de dezvoltare intelectuală şi emoŃională. începând cu acceptarea propriei corporalităŃi şi terminând cu deciziile responsabile pe care le implică.ale femeilor şi bărbaŃilor erau evitate. • Implicarea prematură în comportamente sexuale presupune riscuri. comportamentale sau de sănătate. Nu are aşa mare relevanŃă cantitatea de informaŃii despre sexualitate. şcoală. Probabil din această convingere inadecvată apare eludarea sarcinii de “educator sexual”. asistent medical. Din nefericire. onest şi fără inhibiŃii. Un alt aspect limitativ al programelor tradiŃionale este faptul că intervenŃiile nu erau integrate într-un proces de dezvoltare a sănătăŃii emoŃionale. trebuie să accepte că sexualitatea este un aspect natural şi firesc al vieŃii fiecărui copil. 1994). Încă de la vârste foarte mici copiii devin interesaŃi de subiectele privind sexualitatea. abordarea sexualităŃii doar la vârsta adolescenŃei şi focalizat doar pe reproducere şi contracepŃie are ca rezultat menŃinerea convingerii că sexualitatea este similară cu relaŃia sexuală. mai există o serie de motive pentru care abordarea acesteia este esenŃială: • scăderea vârstei la care adolescenŃii devin activi sexual. • creşterea incidenŃei contaminării cu alte boli cu transmitere sexuală. sociale şi comportamentale (Hyde. • Indivizii şi societatea beneficiază când copii discută despre sexualitate ca de un proces natural în atingerea maturităŃii psihice. Responsabilitatea ei este delegată către aşa numitele “persoane de specialitate” (medic. atât a profesorilor cât şi a părinŃilor. • Sexualitatea include dimensiuni fizice. reviste de diverse facturi. spirituale. Deseori părinŃii evită discutarea acestor teme cu copiii lor. Valorile sexualităŃii: • Sexualitatea este o componentă sănătoasă şi naturală a vieŃii. psiholog). Printr-o astfel de delegare se medicalizează un aspect natural al vieŃii oricărui adolescent. În acest mod nu se percepe aria largă pe care o implică sexualitatea. Elementul esenŃial al procesului de educaŃie pentru sănătatea sexuală este promovarea unor valori adecvate privind sexualitatea proprie şi a celorlalŃi. hărŃuire sexuală. iar uneori efecte negative sau contrare. copiii îşi însuşesc de cele mai multe ori aceste informaŃii de la colegii de joacă. Tocmai de aceea şcolii îi revine un rol fundamental în oferirea unei percepŃii adecvate asupra sexualităŃii. etice. dreptul la sănătate. Există riscul ca informaŃiile să fie eronate şi astfel se perpetuează -atitudini care conduc la comportamente sexuale de risc (începerea prematură a vieŃii sexuale. Cercetările în domeniu au arătat însă că aceste programe au o eficienŃă redusă. Este nefondată convingerea părinŃilor şi a profesorilor că a educa sexual copiii şi tinerii presupune transmiterea de informaŃii “tehnice” despre biologia şi fiziologia actului sexual. societate. cât mesajul că şcoala este şi trebuie să fie un loc în care elevii vorbesc deschis. cognitive. Copiii şi adolescenŃii nu vor mai echivala sexualitatea cu un subiect tabu. vârstnic şi că ignorarea acestui adevăr reprezintă o încălcare a unui drept uman fundamental. fiecare adult. în asigurarea cadrului în care elevii pot să discute liber despre sexualitate.SIDA. Programele de educaŃie pentru sănătate sexuală trebuie realizate adecvat vârstei şi nivelului de dezvoltare intelectuală şi emoŃională a elevului. • numărul crescut de avorturi.

partenerului şi mass-mediei. de management al situaŃiilor de conflict dintr-o relaŃie. avort. • Persoanele îşi exprimă sexualitatea în moduri diferite. emoŃională. perceperea beneficiilor întârzierii debutului de viaŃă sexuală şi a abstinenŃei de la sex în situaŃii de risc. • informarea . anatomia şi fiziologia reproducerii. • dezvoltarea responsabilităŃii faŃă de sine şi ceilalŃi . iubire şi camaraderie. încurajarea utilizării metodelor contraceptive şi a metodelor de protejare a sănătăŃii sexuale. de a face faŃă presiunii grupului. frate/soră. sociale şi psihologice. abuz sexual. cu cele adulte. respectiv de a accepta un refuz. EducaŃia sexuală se adresează componentelor psihologice (cognitivă. metode contraceptive. Formarea acestor valori are ca şi suport dezvoltarea stimei de sine şi a responsabilităŃii faŃă de sine şi faŃă de ceilalŃi în manifestarea sexualităŃii. perceperea faptului că exprimarea iubirii romantice poate lua şi alte forme. Programele de educaŃie sexuală se focalizează şi asupra dezvoltării abilităŃilor de evitare a relaŃiilor de abuz fizic. de exprimare a afectivităŃii. respectarea confidenŃialităŃii. • 73 . de a se opune relaŃiilor de manipulare şi exploatare. spirituale şi biologice ale sănătăŃii. comportament sexual. EducaŃia pentru sănătatea sexuală este un proces de formare de atitudini. servicii medicale. boli cu transmitere sexuală (BTS). pentru că sunt fată/băiat trebuie să….formarea de atitudini şi comportamente responsabile faŃă de propria sexualitate şi cea a partenerului.) şi înŃelegerea faptului că băieŃii şi fetele au drepturi şi responsabilităŃi egale. a capacităŃii de a face distincŃia dintre iubire şi atracŃie sexuală. comunicare. valori şi atitudini despre sine şi ceilalŃi .oferirea unui cadru adecvat pentru dezvoltarea deprinderilor de comunicare şi relaŃionare pozitivă cu persoane de sex opus. sarcină. HIV/SIDA. decizie şi responsabilitate. a înŃelegerii consecinŃelor comportamentului sexual activ. decizii responsabile privind viaŃa de cuplu şi viaŃa de familie. elev. • AbstinenŃa sexuală este cea mai eficientă metodă de a preveni sarcina nedorită şi infecŃia HIV/SIDA. respectarea deciziei celuilalt. imagine corporală. perceperea efectelor streotipiilor de gen social asupra propriei persoane (ex. diferenŃiere între comportamentele sexuale cu risc crescut faŃă de cele cu risc redus. iubirii şi intimităŃii conform propriilor valori. comportamentală) sociale.oferirea unui cadru adecvat în care adolescenŃii să aibă posibilitatea de a-şi explora propria persoană şi evalua atitudinile sexuale cu scopul dezvoltării propriilor valori. Programele eficiente de educaŃie psihosexuală se focalizează pe atingerea a 4 obiective fundamentale: • formarea de convingeri. instituŃii şi organizaŃii din comunitate care asistă dezvoltarea copiilor şi tinerilor în acest domeniu. şi fără exprimări sexuale. a menŃinerii unui echilibru între nevoia de independenŃă şi rolul de fiu/fiică. O componentă centrală a promovării educaŃiei sexuale este dezvoltarea implicării adolescenŃilor în participarea la activităŃi de voluntariat pentru educarea celorlalŃi tineri din şcoală şi comunitate. trasarea unor scopuri de durată medie şi a unor planuri de viitor. convingeri şi valori despre identitate de sine. emoŃional sau sexual. • Oamenii trebuie să respecte şi să accepte diversitatea valorilor şi credinŃelor despre sexualitate care există în comunitatea respectivă. relaŃii interpersonale. a capacităŃii de a spune NU. • dezvoltarea deprinderilor de relaŃionare interpersonală . intimitate şi iubire.Tinerii au dreptul la acces la informaŃie despre serviciile de planificare familială şi îngrijire medicală.oferirea unor cunoştinŃe despre creştere şi dezvoltare. de negociere şi stabilire de limite.

sănătate sexuală. relaŃii interpersonale. Prezentăm în continuare succint câteva repere generale pentru educaŃia psihosexuală. esenŃial pentru o dezvoltare armonioasă. Toate aceste componente se abordează la toate vârstele într-un proces de complementaritate. onestitate şi încredere • Exprimarea propriei sexualităŃi respectând drepturile altora • Exprimarea sexualităŃii potrivit propriilor valori 5. comportament sexual.Temă de reflecţie nr. Comportament sexual • Trăirea unor sentimente sexuale fără a le exprima printr-un act sexual • Căutarea de noi informaŃii pentru dezvoltarea sexualităŃii • Implicarea în relaŃii sexuale caracterizate prin responsabilitate. colegii şi prietenii • Abilitatea de a face faŃă presiunii grupului 4. Sănătate sexuală • Cunoaşterea şi utilizarea metodelor de contracepŃie pentru a evita sarcinile nedorite • Evitarea contactării sau transmiterii bolilor cu transmitere sexuală • Informare privind modalităŃile de prevenire a infectării cu virusul HIV • Informare privind SIDA • Prevenirea abuzului sexual 6. Dezvoltarea umană • Acceptarea şi aprecierea propriului corp • Formarea unei imagini corporale realiste • Căutarea de informaŃii despre dezvoltarea sexuală • Acceptarea dezvoltării sexuale ca o componentă a dezvoltării umane • InteracŃiunea cu ambele sexe într-un mod potrivit şi respectuos • Acceptarea diferenŃelor de gen • Respectarea orientării sexuale a celorlalŃi 2. Societate şi cultură 74 . 1. deprinderi personale. societate şi cultură. Deprinderi personale • A trăi potrivit propriilor valori • Asumarea responsabilităŃii pentru propriul corp • Luarea de decizii responsabile • Dezvoltarea asertivităŃii • Comunicarea eficace cu familia. 9 DaŃi exemple de activităŃi specifice care să atingă fiecare din cele patru obiective fundamentale ale educaŃiei psihosexuale Tematica educaŃiei sexuale Integrarea sexualităŃii în dezvoltarea psihologică presupune luarea în considerare în programele de educaŃie a celor 6 componente de bază: dezvoltare umană. RelaŃiile interpersonale • Dezvoltarea deprinderilor de relaŃionare pozitivă • Exprimarea dragostei şi intimităŃii în moduri diferite şi responsabile • Dezvoltarea şi menŃinerea relaŃiilor semnificative • Evitarea relaŃiilor de exploatare şi de manipulare • Formarea unor atitudini pozitive faŃă de relaŃiile de prietenie • Luarea de decizii privind stilul de viaŃă sănătos 3.

• BărbaŃii nu vorbesc despre SEX. • Doar făcând dragoste ne vom dovedi unul altuia cât de mult ne iubim. • Impulsurile sexuale sunt mai puternice la bărbaŃi. Miturile adolescenŃilor despre sexualitate: • Este inacceptabil pentru un bărbat să fie virgin. Cu alte cuvinte. mai ales al tinerilor. • O fată nu poate rămâne gravidă după primul act sexual. Fiecare din miturile prezentate mai jos pot constitui punctul de plecare a unor discuŃii de tip dezbatere. • Fetelor le face plăcere să fie convinse mai mult timp (chiar şi lacrimile fac parte din ritualul firesc). valorilor şi comportamentelor legate de sexualitate Respingerea abordării vulgare şi de tip pornografic a sexualităŃii şi valorilor sexuale Atitudine critică faŃă de percepŃia socială a femeii ca “obiect sexual” Implicarea în programele educative de educaŃie pentru sănătate sexuală Demonstrarea toleranŃei faŃă de cei cu stiluri de viaŃă şi valori sexuale diferite Atitudinile eronate faŃă de sexualitate sunt generate de aşa numitele “mituri”. • BărbaŃii trebuie să aibă relaŃii sexuale cu cât mai multe fete pentru a dobândi experienŃă.• • • • • Evaluarea impactului familiei. neadevăruri. dar nu numai. feminitatea şi masculinitatea reprezintă ceea ce aşteaptă alŃii de la femei şi bărbaŃi. conceptele de sex şi gender (gen social) sunt utile în scopul contrastării setului de fapte biologice celor culturale. NoŃiunea de gen social are ca scop depăşirea perspectivei reducŃioniste referitoare la biologia ca şi destin. şi astfel deghizată cu consecinŃe negative atât pentru femei cât şi pentru bărbaŃi. Altfel spus. • Dacă nu fac dragoste cu el am să îl pierd. • Fetelor le plac băieŃii care deŃin controlul. • După ce un băiat se excită. religiei. mass-mediei asupra convingerilor. Biologia determină dacă suntem băiat sau fată. astfel încât sunt considerate naturale şi reale. • BărbaŃii trebuie să-şi manifeste masculinitatea: fizică şi sexuală. feminitatea şi masculinitatea nu sunt altceva decât construcŃii sociale. el nu se mai poate controla. Aceste roluri poartă numele de gen social (gender). dacă nu sunt identificate. dar ele trebuie să spună NU pentru a-şi menŃine reputaŃia. sau a unor exerciŃii prin care elevii ajung să înŃeleagă consecinŃele grave (uneori fatale -ex. Miturile furnizează răspunsuri gata “confecŃionate” la întrebările general umane despre noi înşine. ca forme de comunicare culturală. de tip patriarhal. • Fetelor le face plăcere la fel de mult ca şi băieŃilor să facă SEX. Elevii pot fi învăŃaŃi să identifice miturile şi să le combată atât atitudinal cât şi comportamental. • Când fetele spun NU este de fapt POATE sau DA. Deci. Conceptul de gen social a fost lansat ca răspuns la nevoia de a face distincŃie între caracteristicile biologice ale bărbatului şi femeii şi cele construite social şi cultural. semnificaŃia noŃiunilor de femeie şi bărbat este naturalizată şi biologizată. Cultura determină ceea ce înseamnă să fii “bărbat” sau “femeie” şi ce tipuri de comportament sau trăsături de personalitate sunt dezirabile pentru fiecare. • BăieŃii trebuie să fie iniŃiatorii actului sexual. a rolurilor de sex. larg răspândite într-o anumită cultură sau societate. Prin intermediul miturilor. despre alŃii (bărbaŃi-femei). 75 . Acestea sunt convingeri iraŃionale. despre relaŃiile noastre şi mediul în care trăim şi. Cu alte cuvinte. contaminare HIV) a acestor mituri acceptate şi puse în practică de ei. pot să influenŃeze negativ comportamentul. Şcolii îi revine un rol important în combaterea menŃinerii rolurilor sociale tradiŃionale. culturii. Deseori miturile despre sexualitate decurg din menŃinerea unei imagini tradiŃionale. ei îl practică. masculinitatea şi feminitate există doar în mintea celui care percepe.

• în ultimii ani a crescut îngrijorător de mult numărul tinerilor din România infectaŃi cu HIV. Evaluarea miturilor despre HIV/SIDA trebuie să cuprindă toate cele 5 aspecte ale unei reprezentări complete. • Femeia trebuie să răspundă întotdeauna iniŃiativelor sexuale ale bărbatului. 620.000 de copiii sub 15 ani au fost infectaŃi cu virsul HIV. • BărbaŃii doresc întotdeauna să facă sex. • România se situează pe primul loc în Europa în ceea ce priveşte numărul de copii bolnavi de SIDA. Identificarea mecanismelor defensive faŃă de riscul HIV/SIDA este un alt element esenŃial în procesul de prevenŃie. • Este prea jenant să vorbesc cu prietena/prietenul meu despre prezervative.”. • Contactul fizic trebuie întotdeauna să ducă la sex. • proiecŃia – “Numai prostituatele şi homosexualii pot să se infecteze cu virusul HIV. evoluŃie în timp. • simptomatologia bolii poate fi ameliorată sau întârziată. • în lume există aproximativ 40 milioane de persoane infectate cu HIV. • BărbaŃii trebuie să fie performanŃă în domeniul sexual.8 milioane de oameni. în anul 2010. • Centrul de Statistică al Statelor Unite estimează că dacă prevenŃia nu este intensificată. consecinŃe. Cele mai frecvent utilizate mecanisme defensive faŃă de riscul contaminării HIV sunt: • negarea – “Eu nu mă pot îmbolnăvi de SIDA!”. aproximativ 16.• Poate am noroc şi nu rămân gravidă. • Bărbatul trebuie să aibă controlul în relaŃiile sexuale. controlabilitate. Identificarea şi modificarea acestor atitudini este foarte importantă în procesul de dezvoltare a comportamentelor de protecŃie.000 de persoane se infectează cu HIV. • Iubirea între doi tineri înseamnă întotdeauna şi relaŃii sexuale. despre cauze. Formarea unei reprezentări sau percepŃii corecte a bolii are un rol semnificativ în adoptarea unui stil de viaŃă sanogen şi în adoptarea unor comportamente de protecŃie. Singura cale perfect sigură de a evita infectarea cu HIV este abstinenŃa sexuală. Prevenirea transmiterii infectării cu HIV pe cale sexuală se realizează prin utilizarea obligatorie a prezervativului. Ca şi la toate celelalte tematici despre sexualitate elevii îşi însuşesc multe informaŃii greşite de la colegi sau din alte surse neadecvate de informare. • Dacă o fată foloseşte metode contraceptive probabil nu este prea “cuminte”. dar SIDA este o boală letală. • numai în anul 1999. • O femeie modernă trebuie să aibă relaŃii sexuale premaritale. când boala SIDA a ajuns să fie denumită “flagel mondial” şi riscul contaminării cu virusul HIV “pandemie” (viteză şi arie de contaminare mai mare decât în cazul unei epidemii). 76 . Ca şi consecinŃă a utilizării acestor mecanisme defensive este implicarea în comportamente de risc (actul sexual neprotejat). • Prezervativele diminuează spontaneitatea şi plăcerea actului sexual. educaŃia sexuală nu poate ignora această realitate “postmodernă”: • pe mapamond. SIDA va produce o creştere a mortalităŃii infantile cu pană la 75%. Un model complet de reprezentare a bolii presupune informaŃii corecte despre boală. • ViaŃa sexuală este o cale de a deveni adult. Multe persoane recurg frecvent la mecanisme de apărare faŃă de ceva despre care nu au informaŃii suficiente. în fiecare zi. • de la declanşarea epidemiei au murit 18. • Cei mai mulŃi adolescenŃi şi-au început viaŃa sexuală. • nu există tratament sau vaccin pentru SIDA. prin efectuarea testului HIV de către ambii parteneri. Riscul pentru HIV/SIDA Astăzi. prin păstrarea fidelităŃii în cuplu.

combaterea miturilor şi prejudecăŃilor privind SIDA. unde se poate face. combaterea miturilor (ex. identificarea mecanismelor de apărare şi a modalităŃilor de percepere. legate de sexualitate. Mai mult decât atât. b) şi-au format un set de valori sănătoase despre sexualitate. Important este ca elevii să fie învăŃaŃi exerciŃiul argumentării.şi cu atât mai puŃin să impună . • • 77 . modalităŃile de prevenire a abuzului sexual. în consecinŃă. comunicare interpersonală armonioasă). testul HIV. c) ştiu să caute şi să evalueze mai corect diferitele surse de informaŃii despre sexualitate. d) iau decizii mai responsabile în ceea ce priveşte începerea vieŃii sexuale. profesorul consilier este un facilitator care încurajează dezbaterile de opinii despre valorile sexuale. Informarea corectă a tinerilor despre SIDA îi va ajuta să separe realitatea de ficŃiune şi să anuleze riscul de îmbolnăvire. g) reduce incidenŃa bolilor cu transmitere sexuală. Cercetările arată că decizia adolescenŃilor privind începerea vieŃii sexuale este rezultatul sistemului lor de valori şi atitudini format pe parcursul întregii dezvoltări. b) Uneori profesorii şi părinŃii pot să nu fie de acord cu anumite atitudini şi comportamente. ci dorinŃa de a asculta şi a înŃelege argumentaŃia adolescentului/colegului. SIDA se ia prin strângere de mână.valorile sale personale. Ora de consiliere are ca şi obiective formarea unor atitudini şi valori adecvate şi învăŃarea elevilor să evalueze diferitele surse de informaŃii despre sexualitate. Cu cât aceste valori şi atitudini sunt mai bine consolidate (încrederea în sine. elevii trebuie să fie încurajaŃi să devină voluntari în programele de reducere a riscului de transmitere a virusului HIV.raŃionalizarea – “Nici prietenii mei nu folosesc prezervativ şi nu s-au îmbolnăvit!”. luarea de decizii responsabile. este mai bine ca aceste subiecte să nu fie abordate. să motiveze de ce aderă sau de ce resping acele atitudini sau comportamente. e) scade numărul de elevi activi sexual. c) Un alt obstacol este generat de teama profesorilor că nu vor şti să dea răspunsuri corecte la întrebările adolescentului. Obstacole în realizarea educaŃiei sexuale Studiile de evaluare a eficienŃei educaŃiei sexuale au identificat o serie de obstacole care pot să interfereze cu o activitate de formare pozitivă: a) Teama adulŃilor că discutarea subiectelor legate de sexualitate îi va determina pe elevi să experimenteze viaŃa sexuală şi. modalităŃile de transmitere. h) creşte calitatea relaŃiilor de cuplu şi calitatea vieŃii. Nu spiritul critic sau cel de culpabilizare trebuie să domine aceste dezbateri. distincŃia dintre un seropozitiv şi a fi bolnav de SIDA. f) reduce numărul de sarcini nedorite. numai prostituatele şi homosexualii fac SIDA). cine ar trebui să îl facă şi formarea unor atitudini adecvate privind persoanele cu SIDA (eliminarea stereotipurilor faŃă de persoanele cu SIDA). formarea unei reprezentării corecte a bolii. reprezentare a bolii. metodele de contracepŃie. PrevenŃia transmiterii virusului HIV trebuie să cuprindă: informaŃii corecte despre ce este HIV/SIDA. Profesorul nu trebuie să transmită elevilor . modalităŃile de protecŃie. Lipsa informaŃiilor şi nediscutarea subiectelor de interes pentru adolescenŃi nu duce decât la implicarea acestora în comportamente sexuale de risc şi formarea unei percepŃii greşite despre sexualitate. oricum nu poŃi face nimic!”. prin informarea altor tineri. cu atât adolescentul îşi va întârzia debutul de viaŃă sexuală. Profesorul poate sugera elevilor parcurgerea unor materiale de specialitate şi să modereze discuŃia despre tema citită. represia – “De ce să ne gândim la ce poate fi mai rău? Dacă este să se întâmple. responsabilizarea individului privind propria sănătate. Studiile de evaluare a programelor de educaŃie sexuală au dovedit că în urma programelor de educaŃie sexuală elevii: a) sunt mai bine şi mai corect informaŃi privind comportamentul sexual.

Abordarea sexualităŃii trebuie realizată gradual.d) Un impediment major în realizarea unei educaŃii sexuale corecte este dezvoltarea la copii şi adolescenŃi a sentimentului de jenă sau de vinovăŃie. sarcină. Unii adulŃi abordează aceste teme sub “umbrela” moralităŃii. putem sumariza că a face educaŃie sexuală eficientă înseamnă a vorbi cu elevii noştri despre: • cunoaştere de sine • corp. Sexualitatea adolescentului nu trebuie “expediată” de către adult în sfera interdicŃiei. h) Folosirea unor clişee evaluative despre anumite persoane şi ridiculizarea sau discriminarea lor. este mai important să formăm convingeri. au manifestat la vârsta adultă disfuncŃii sexuale şi o viaŃă de cuplu nesatisfăcătoare. dominată de prejudecăŃi. în cazul în care acesta simte că nu îşi poate depăşi reticenŃele. boli. stare de bine • comunicare şi relaŃii interumane • valori şi modele • presiunea grupului. bazată pe învinovăŃire şi considerarea sexului ca un lucru ruşinos. reduc sentimentul de disconfort al profesorului şi elevilor. atitudini şi comportamente care respectă drepturile umane fundamentale şi au consecinŃe pozitive asupra vieŃii individuale. dar sexualitatea înseamnă în primul rând asimilarea în identitatea personală a acestei dimensiuni psiho-sociale şi biologice complexe a personalităŃii umane. aşa cum am arătat până acum sexualitatea înseamnă mult mai mult decât reproducere. sugerând mesajul că interesul sexual al adolescenŃilor se află la graniŃa între moral şi imoral. în funcŃie de nivelul procesului de dezvoltare psihică şi fizică al elevilor (vezi programa şcolară). g) Discutarea despre sexualitate la un nivel abstract. mass-mediei. şi mai puŃin pe subiectele legate de anatomia şi fiziologia organelor genitale. f) Focalizarea pe situaŃiile de criză: deseori educaŃia sexuală este redusă la prevenŃia sarcinilor şi a bolilor cu transmitere sexuală. emoŃii. Focalizarea pe aspectele legate de convingeri. atitudini şi valori. teoretic. abuz. ar trebui să nu mai perceapă ca fiind problematic subiectul educaŃiei sexuale. fie acesta este subevaluat). vulgarului sau imoralului. ştiinŃific şi medicalizat. i) Sentimentul de jenă în discutarea subiectelor despre sexualitate poate bloca comunicarea elev-adult. Profesorul-consilier. Nu este suficient să oferim doar informaŃii. În acest mod elevii nu vor fi frustraŃi de un drept fundamental al lor şi anume informarea şi discutarea despre una dintre componentele cheie ale identităŃii lor personale şi sociale sexualitatea. În final. respectiv a imoralităŃii. Studiile au arătat că adulŃii care au avut o educaŃie sexuală rigidă. contracepŃie. partenerului • încredere în sine şi asertivitate • decizie şi responsabilitate • dragoste şi încredere • negociere şi stabilire de limite • mituri sexuale • manipulare şi influenŃare • abuz emoŃional şi sexual • orientare sexuală 78 . Totuşi. este indicat să invite la ora de consiliere psihologul şcolar sau medicul de planificare familială. prin cursurile de formare prin care şi-a dobândit noua competenŃă. e) Neadecvarea discuŃiilor cu nivelul de dezvoltare mentală şi emoŃională al elevilor (această neadecvare poate fi în ambele sensuri: fie depăşeşte nivelul de dezvoltare. Este adevărat că acestea pot să devină aspecte negative şi problematice pentru un adolescent.

formarea unor abilităŃi de „viaŃă” (managementul situaŃiilor dificile. Alte comportamente relevante pentru sănătate • practicarea regulată a exerciŃiului fizic • comportament alimentar raŃional • evitarea expunerii la soare neprotejat • verificări medicale regulate. spirituală. atitudini pozitive faŃă de un stil de viaŃă sănătos. psihică. la un grup de tineri dependenŃi de heroină. deoarece ia în considerare atât trăsăturile individului cât şi contextul socio-cultural şi normele grupului de prvenienŃă. Programele de prevenŃie pot fi primare (la nivel populaŃional). EducaŃia pentru sănătate sexuală poate ava drept scop 79 . obiectivele şi activităŃile pe care plănuiŃi să le întreprindeŃi Rezumat Modulul 4 trece în revistă rolul comportamentelor individului în sănătate. pe scurt. PrevenŃia fumatului. Ńinând cont de efectele sale asupra sănătăŃii: stil de viaŃă sanogen şi stil de viaŃă patogen. DescrieŃi. DependenŃa de sunbstanŃe a fost explicată prin apel la mai multe modele şi teorii. sexuală. luare de decizii. motociclete) • evitarea accidentelor casnice Temă de reflecŃie nr.Este prezentat conceptul de „stil de viaŃă” care poate lua două forme. socială. 4.Modelele explicative şi de modificare a stilului de viaă au fost dezvoltate ca urmare a necesităŃii proiectării de intervenŃii fundamentate teoretic şi empiric.7. secundare (la nivelul grupurilor şi situaŃiilor de risc) şi terŃiare (în mediu clinic). valori şi credinŃe diferite. comunicare asertivă. alte boli cu transmitere sexuală planuri de viitor educarea sexuală a tinerilor de către tineri sănătate fizică. rezistenŃa la presiunea grupului). Perspectiva învăŃării sociale constituie un cadru potriviti pentru planificarea şi implementarea unor programe de prevenŃie. fiecare stadiu fiind caracterizat de atitudini. Modelul „Diagnostichează/ AcŃionează” are ca principiu fundamental ideea că educaŃia adecvată în domeniul sănătăŃii este rezultantă a uneo evaluări corespunzătoare a populaŃiei Ńintă.• • • • • • • • • stereotipii de gen social comportamente sexuale de risc contracepŃie sarcină avort HIV/SIDA. emoŃională. screeninguri • evitarea accidentelor rutiere prin utilizarea în autovehicule a centurii de siguranŃă sau a căstii de protecŃie (biciclete. al consumului de alcool şi droguri trebuie să Ńină cont de câteva elemente precum furnizarea unor informaŃii despre consecinŃele de sănătate ale uyului de substanŃe. 10 ElaboraŃi obiectivele unui program de prevenire a transmiterii virusului HIV. Modelul stadiilor schimbării (Prochaska & Diclemente) postulează existenŃa a şase stadii pe care individul le parcurge în abordarea unui comportament de sănătate.

Green. (1991). Heather (Eds. & Abraham. SARCINA DE SEMESTRU MODUL IV 1. I. A. & Ajzen. (2007). 345-363). Inter-sectoral action for health: making it work. Self-efficacy: Toward a unifying theory of behavioral change. (1986). Belief.8:1515-1524 Fishbein. 1994. (1986). Interventions to change health behaviours: Evidence based or evidence inspired? Psychology and Health. J. 3-27).R. attitude. & DiClemente. 2. intention.ElaboraŃi obiectivele unui program de prevenire a transmiterii virusului HIV. AIDS. DescrieŃi. and psychological distress. Aceste sarcini se vor trimite pe email sau poştă împreună cu sarcinile celui de-al treilea modul (vezi calendarul disciplinei). London: The Free Press Rosenstock. pe scurt.Shiftman & T.&Rollnick. W. Co. C. 1. New York: Guilford Press Nutbeam D 1994. Behavioral Psychotherapy. W. informare etc. (1983). 29-49. C. Berkshire:Open Univeristy Press Prochaska. Miller. L. O. In W. Social Foundations of Thought and Action. Homewood. (1975). (1977). R.). Common processes ofchange in smoking. & Kreuter. Health Promotion International 9(3):143-144. Motivational interviewing with problem drinkers.: Addison-Wesley Pub. C. CA: Academic Press. Health Psychology. San Diego. M. weight control. Englewood Cliffs. 1-8. Wills (Eds. W. S. Treating addictivebehaviors: Processes of change (pp. S. In S. C. (1991). Bibliografie Bandura. obiectivele şi activităŃile pe care plănuiŃi să le întreprindeŃi Raspundeti in maxim 2 pagini de computer. Diffusion of Innovations (3rd edition). 191-215 Booth RE. A. W. biomedicală. Psychological Review. (1974). Mass. J. Rogers E. and behavior : an introduction to theory and research. Q. 2nd ed. J. O. Miller & N. Odgen. Toward a comprehensivemodel of change. M. Reading. Cum influenŃează cele trei perspective (morală. How effective are interventions targeting injection drug users? a critical review ofpublished studies. 19.formarea unor convingeri şi atitudini personale. A textbook (4th Edition). dezvoltarea responsabilităŃii şi abilităŃilor de relaŃie interpersonală. NJ: PrenticeHall Bandura. M. New \brk: Plenum Press Prochaska.M. & DiClemente.. 1984.. la un grup de tineri dependenŃi de heroină. 84. Mountain View: Mayfield Michie. (1985). 147-172 Miller. An educational and environmental approach. Coping and substance abuse (pp. 80 . Health Education Monographs. Historical origins of the health beliefmodel. (1983). DaŃi exemple de tipuri de intervenŃii posibile pentru fiecare. Health promotion planning.). C. Watters JK. J. (2004).R. 2. Motivational interviewing: Preparing people to change addictive behavior. socială) abordarea dependenŃei?. Systems of Psychotherapy: A Transtheoretical Analysis. IL: Dorsey Press Prochaska. I.

gov/tobacco/research_data/youth/stspta5. intoxicarea/consumul compulsiv. care implică persistenŃa în utilizarea acută a unor substanŃe şi dezvoltarea comportamentului de căutare a drogului. S.htm eric-web.htm http://hivinsite.ed.tc.este un cadru de referinŃă pentru evaluarea şi dezvoltarea sistematică a programelor de educaŃie pentru sănătate.epa.cfm www. Ea poate fi primară.gov/iaq/pubs/etsfs.Sarafino.html www.id/medical/stds. în domeniul sănătăŃii.ucsf. Astfel.uk/giving_up_smoking. sunt de factură voluntară.gov/publicat/eatingdisordersmenu. Manifestat prin consecinŃe adverse recurente şi semnificative în legătură cu uzul repetat de substanŃe Stil de viaŃă .gov/databases/ERIC_Digests/ed408371. New York: John Wiley and Sons Taylor.edu/alcohol/prevention/welcome.co.about. schimbarea în cunoştinŃe şi practici de sănătate e direct relaŃionată cu participarea activă a individului Modelul stadiilor schimbării -modificarea unui comportament se realizează treptat şi presupune parcurgerea unui număr de stadii.htm www.cdc.htm http://draonline.html www.activitate de reducere a mortalităŃii şi morbidităŃii din caza unor boli.valmillscounselling.htm alcoholism.edu/guides/pg17.or.med.DSM IV descrie trei stadii ale adicŃiei: preocuparea/anticiparea.columbia.html www. secundară şi terŃiară 81 . conceptul cheie în cadrul acestui model este acela de stadiu PrevenŃia .html www.kidource.nimh.Health psychology: Biopsychosocial interactions. (1998) .com/cs/heal/ www. New York: McGraw Hill Adrese pagini internet: http://hsc.gov/hiv/dhap.cdc.E.org/ http://atkinscenter. Prin urmare.un pattern dezadaptativ de uz de substanŃă. Are ca principiu fundamental ideea că schimbările comportamentale de durată.com/health/indexfood. E.usf.com/kidsource/content2/teen. Health Psychology (4th ed).com/helpatkins/faqs/faqfood/ www. credinŃe şi valori diferite.este o metodă particulară de a-i ajuta pe oameni să recunoască faptul că se confruntă cu o problemă şi să acŃioneze pentru rezolvarea problemelor prezente şi viitoare Modelul „Diagnostichează/AcŃionează”.expat.edu/InSite.edu/~kmbrown/hlth_beh_models.familyhaven.unc. caracterizate de atitudini.P.html www.jsp?page=Prevention Glosar: Abuzul de substanŃă .pregnancy.(1999). retragerea/afectivitate negativă Interviul motivaŃional (IM) . vulnerabilitatea la recăderi şi o abilitate scăzută de a răspunde la stimuli naturali cu rol de întărire.totalitatea deciziilor şi acŃiunilor voluntare care afectează starea de sănătate DependenŃa de substanŃe .este considerată a fi o stare patologică.html www.nih.

procesul prin care se facilitează creşterea controlului şi îmbunătăŃirea sănătăŃii indivizilor (OMS) Sevrajul .reprezintă procesul de renunŃare progresivă la un drog sau la o substanŃă consumată în cantităŃi extrem 82 .Promovarea sănătăŃii .

Cannon şi H. În încercarea de a câştiga o mai mare rigurozitate. considerându-se că acesta din urmă concentrează 83 . cercetări. iar psihologii argumentează că stresul rezultă din perceperea unei stări de autoineficienŃă. teoria stresului suscită în continuare interes din partea specialiştilor din diversele domenii ale ştiinŃelor biologice şi sociale. Constatăm că diferitele definiŃii ale stresului au dus şi la confuzii terminologice. Echivalarea termenului de stres cu cel de activare are semnificaŃia implicită că un scop major al individului este menŃinerea homeostaziei (adică un anumit nivel mediu al activării). monografii. Medicina Comportamentală sau Psihoneuroimunologia includ stresul ca un concept-cheie în modelele explicative ale sănătăŃii şi bolii. Astăzi nimeni nu poate nega că definirea stresului diferă flagrant în funcŃie de perspectiva disciplinei ştiinŃifice din care ea este elaborată. Bolile cardiovasculare. teoria stresului îşi asimilează noile achiziŃii ale neuroştiinŃelor. S-au formulat şi opŃiuni de reducere a termenului de stres la cel de coping.1. Costurile societăŃii legate de efectele stresului sunt extrem de mari. în care stresul are un rol preponderent în adoptarea unor comportamente inadecvate (WHO. Selye şi până în prezent s-a acumulat un număr impresionant de date.MODUL V Stresul şi riscul pentru boală Scopul modulului: Cunoaşterea rolului stresului in riscul pentru imbolnaviri. NoŃiuni introductive S-a împlinit o jumătate de secol de la primele formulări experimentale şi teoretice ale teoriei stresului de către Hans Selye. Această confuzie a dus la utilizarea termenului de distres ca echivalent a hiperactivării simpatice. De la munca de pionierat a lui W. OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii estimează că 50% din totalul cauzelor de mortalitate şi morbiditate se datorează stilului de viaŃă. Stresul a fost şi rămâne unul dintre cele mai disputate concepte din istoria ştiinŃei. tulburările mentale. Obiectivele modulului: La finalul acestui modul. studentul va: • • • • • Descrie semnificaŃia conceptului de stres. Zuckerman (1991) dovedeşte că există persoane care caută în permanenŃă menŃinerea unui nivel ridicat de activare prin căutarea de senzaŃii. Discuta teoriile şi modelele explicative ale stresului. cum sunt Psihologia SănătăŃii. În ciuda criticilor şi impreciziilor. propunând abordări multi şi interdisciplinare. Utilitatea conceptului este dovedită şi de faptul că discipline noi conturate. Nu de puŃine ori stresul este confundat cu anxietatea. Enumera componentele procesului de stres. Fiziologii şi endocrinologii dovedesc experimental că stresul este un răspuns al organismului la stimulările externe. Identificăm confuzii frecvente şi între termenul de stres şi activare (arousal). 1989). sociologii ne sugerează că stresul se datorează caracteristicilor mediului în care trăim. dependenŃa de substanŃe au devenit boli ale civilizaŃiei. ale celor cognitive şi comportamentale. Enunta consecinŃele stresului Descrie rolul de „tampon” al suportului social 5.

minerale constante în condiŃiile modificării factorilor externi. în acelaşi timp anxietatea sau depresia nu epuizează consecinŃele stresului. Modelul fiziologic şi teoria răspunsului Modelul fiziologic. Teoria lui S. fiziologul francez A. desemnând acea forŃă sau presiune care deformează corpurile. În opinia noastră. binecunoscută astăzi în literatură sub numele de reacŃie "luptă sau fugă" (fight or flight). Termenul de stres. Precursori ai teoriei stresului Primele observaŃii privind adaptarea organismului la mediu datează din antichitate. compensatorii. Cannon (1932) are meritul de a fi dovedit experimental implicarea multiplă şi complexă a sistemului simpato-adrenal şi ai mediatorilor medulosuprarenali în adaptarea organismului la stimulii fizici şi psihici din mediu.. ContribuŃii la problematica adaptării şi indirect a stresului aduce şi I. numit şi model biologic îşi are originea în cercetările lui H. nivelul sanguin de glucide. prin cercetările sale. Faptul că o persoană experienŃiază anxietate sau instabilitate nu înseamnă în mod necesar că ea suferă de o tulburare nevrotică. Sir William Osler (cit. 5.esenŃa fenomenului de stres (Lazarus. C. Modificarea structurii sub influenŃa acelei forŃe este desemnată prin noŃiunea de strain (Levi. lipide. Cannon foloseşte termenul de stres în legătură cu reacŃia autonomă a organismului. distresul nu poate fi echivalat cu psihopatologia.3. Hippocrate considera că boala nu e numai suferinŃă şi leziune (pathos) ci şi efortul organismului de a-şi restabili echilibrul (ponos). în Hinkle. proteine. 5. fiziologul american Walter Cannon (1929). care descrie importanŃa răspunsului sistemului nervos autonom atunci când organismul este expus la diverse noxe.2. 84 . De abia în secolul al XIX-lea conceptul de stres este preluat de ştiinŃele biologice. denumită "reacŃie de urgenŃă". 1987). 1985). 1982). endocrină şi nervoasă. El este utilizat iniŃial cu sensul de boală mintală. Deşi fiziologul american a studiat doar adaptarea de scurtă durată la situaŃii acute şi nu a detaliat alte posibile reacŃii. a cărui semnificaŃie originară era de adversitate. termenul este folosit mai ales în inginerie. Aproape concomitent cu Selye. enzimatică. Bernard (1878) indică capacitatea organismului de a-şi menŃine constant mediul intern în raport cu stimulii externi. pH. La începutul secolului al XX-lea. Cannon este considerat cel mai important precursor al teoriei stresului. Pavlov prin teoria învăŃării bazate pe reflexe condiŃionate cu funcŃii anticipative. Aceste mecanisme de natură fiziochimică. W. poate fi găsit încă din secolul al XIV-lea. Reylly îşi publica teoria "sindromul de iritare". 1973) echivala stresul cu “muncă multă şi cu probleme”. când progresele ştiinŃei au permis cercetări mai riguroase. Freud despre nevroză şi mecanismele inconştiente de apărare abordează dintr-un punct de vedere complet nou problematica adaptării individului la situaŃii conflictuale. biologii şi fiziologii secolului al XIX-lea au semnalat înaltul grad de organizare a lumii vii care facilitează o adaptare activă. DefiniŃiile inoperante ale stresului au determinat asimilarea de către unii psihiatri a noŃiunii de stres cu cea de boală psihică (Bech şi colab. dificultate. utilizează termenul de stres pentru a demonstra existenŃa unor mecanisme homeostatice specifice de protejare a organismului împotriva agenŃilor perturbatori (1929). PersistenŃa acestei interpretări o regăsim la autorii contemporani care asimilează stresul cu cerinŃele externe care exercită presiuni asupra organismului. de neutralizare şi corectare a disfuncŃiilor survenite. Datele experimentale obŃinute de Cannon sunt printre primele dovezi ce indică participarea sistemului endocrin la adaptarea organismului la schimbările bruşte ale ambianŃei. Procesul de adaptare activă al organismului la mediu extern în continuă schimbare este posibil datorită unor mecanisme dinamice. suferinŃă. Selye şi pune accentul pe răspunsul organismului la stimulii nocivi din mediu. Stresul este definit de Selye ca o stare a organismului manifestată prin reacŃii nespecifice ca răspuns la agenŃii perturbanŃi. menŃin temperatura corpului. Mult mai recent. Trei secole mai târziu. Este adevărat că folosirea termenului de stres oferă avantajul de a evita conotaŃiile negative ale unui diagnostic de nevroză sau hipomanie.

85 . Frankenhaeuser dovedeşte specificitatea răspunsului la stres şi prin diferenŃele reacŃiei endocrine în funcŃie de sex. Autorii dovedesc specificitatea răspunsului endocrin la stres în funcŃie de clasificarea animalelor în tipul dominant/agresiv şi tipul subordonat/pasiv. Alături de stresul de suprasolicitare se impune astfel şi conceptul de stres de subsolicitare. de dezadaptare). Pentru a realiza această distincŃie Selye (1983) introduce termenii de : • eustres (stimulare optimă. efecte de încordare şi tensionare. prelungită. una din limitele abordării fiziologice este identificarea stresului cu activarea. descrisă sub numele de strain. 1980) demonstrează că stresul implică atât adaptare şi stimulare cât şi uzura organismului. cu descărcări catecolaminice. Selye (1968. Aşa cum am arătat în paginile anterioare. Conform autorilor citaŃi. Participarea SNC accentuează componenta specifică a răspunsului organismului şi evidenŃiază capacitatea de învăŃare şi persistenŃă în timp a strategiilor adecvate de ajustare la stres. chiar dacă ea se bazează doar pe studii experimentale realizate pe rozătoare şi maimuŃe. Modelul de stres oferit de Karasek şi Theorell (1990) se distanŃează de asemenea de identificarea activării cu stresul. iniŃial descris sub numele de sindrom general de adaptare (SGA). stresul se produce doar la intersecŃia dintre solicitări intense şi opŃiuni de control minime. Complexitatea modulării tipului de reacŃie este dovedită de Henry (1980) şi prin includerea factorului situaŃional: mediu securizant. antrenare. lipsa posibilităŃilor de control. comportă trei faze: • reacŃia de alarmă • stadiul de rezistenŃă • stadiul de epuizare. Meritul de a integra factori sociobiologici în modelul fiziologic de stres revine teoriei propusă de Henry şi Stephans (1977). caracterizat prin activarea sistemului hipofizo-corticoadrenal şi secreŃia de corticosteroizi. chiar dacă unii cercetători extind termenul şi asupra activării psihologice. Animalele subordonate aleg un comportament pasiv. adaptare) • distres (solicitare intensă.Stresul biologic. supraîncărcare. Apreciem modelul ca având valenŃe aplicative deosebite pentru mediul ocupaŃional. Este meritul lui Lundberg (1980) şi Ursin (1984) de a demonstra experimental că atât supraactivarea cât şi subactivarea induc stres exprimat prin modificări în plan fiziologic. PotenŃialul de nocivitate asupra organismului a reacŃiei fiziologice determinat de combinaŃia dintre perceperea lipsei controlului şi atitudinea de pasivitate şi supunere este confirmată şi de studiile realizate pe subiecŃi umani ci şi o multitudine de macanisme neuronale coordonate de sistemul nervos central (SNC). Atât la bărbaŃi cât şi la băieŃii de vârstă şcolară secreŃia de adrenalină este mai mare decât la persoanele de sex feminin (1986). În cadrul modelului fiziologic al stresului constatăm completări şi dezvoltări ulterioare teoriei lui Selye care nuanŃează înŃelegerea răspunsului organismului la factorii de stres. răspuns considerat mai nociv decât primul. însoŃit de modificări ale activităŃii simpatoadrenale. Investigând mecanismele fiziologice şi consecinŃele SGA. stările afective negative se traduc prin activarea adrenalinei şi cortisolului. ambianŃă nouă. Astfel. deprivare maternă. psihologic şi comportamental cu repercursiuni asupra nivelului performanŃei umane. de supunere. Activarea este urmarea pozitivă a unor cerinŃe intense dar în prezenŃa controlului. iar cele pozitive numai prin adrenalină. cum este boala coronariană. Studiile lui Frankenhaeuser (1982) urmăresc stabilirea unor relaŃii între patternurile de răspuns endocrin la stres şi trăsăturile psihologice. Prima categorie de animale optează pentru un răspuns activ de tip "luptă sau fugă". RelevanŃa modelului este susŃinută şi de datele epidemiologice privind relaŃia dintre caracteristicile psihosociale ale muncii şi organizaŃiei şi incidenŃa unor boli cronice.

Modelul cauzal denumit şi model ingineresc. Analiza noii paradigme de cercetare permite identificarea a patru concepte fundamentale care definesc teoria tranzacŃională a stresului: (1) interacŃiunea sau tranzacŃia. Rapaport (1978) şi Toffler (1973. exprimabilă prin formula S=f(s). Este adevărat că factorii de stres psihosociali sunt caracteristici inevitabile ale vieŃii cotidiene. Natura subiectivă a evaluărilor determină o arie largă de stresori. Modelul cauzal conceptualizează stresul drept o funcŃie a stimulilor.persoană şi mediu . Modelul cauzal şi teoria stimulilor Un al doilea punct de vedere. de tipul S . în Patterson şi Neufeld. (2) sistemul cognitiv. Se subliniază astfel faptul că ameninŃarea (termen preferat de Lazarus faŃă de cel de stresor) nu există în sine. 1978) acordă o importanŃă deosebită factorului cultural în atribuirea de semnificaŃii stresorilor sociali. ca având o capacitate înnăscută (coeficient de toleranŃă) de a face faŃă unor factori potenŃiali dăunători din mediu. în care persoana evaluează mediu ca impunând solicitări care exced resursele proprii şi ameninŃă starea sa de bine. prin analogie cu modelele tehnice. din discrepanŃa dintre starea actuală şi cea dorită de subiect. Potrivit teoriei stimulilor. 1989. Cu excepŃia unor evenimente de viaŃă extreme. respectiv alterări ale funcŃiilor psihofiziologice. De altfel chiar definiŃia stresului dată de Lazarus şi Folkman (1984. Spielberger sugerează că termenul de stres trebuie să se refere la caracteristicile obiective ale situaŃiei (cit.10). 1984). că stresul rezultă exclusiv din proprietăŃile stimulilor reprezintă o abordare unidimensională şi restrictivă.5. Conform definiŃiei stresului. stresul este o condiŃie a mediului (Holmes şi David. Modelul interacŃional şi teoria tranzacŃională O dată cu publicarea teoriei lui Lazarus cercetările asupra stresului încep să fie comutate din cadrul biologic în cel psihologic. Depăşirea nivelului optim cauzează reacŃiile de stres.5. 86 . ameninŃarea decurge din perceperea unui dezechilibru între cerinŃele impuse şi capacitatea de răspuns. identifică stresul cu factorii de stres. poziŃie de care ne distanŃăm. RelaŃia dintre stimuli şi reacŃii este una similară din behaviorismul radical. consideră persoana. Totuşi unii oameni percep mai intens şi reacŃionează mai acut decât alŃii la impactul cu factorii de stres social. (4) copingul. afective şi comportamentale la feed-backurile primite". p. Teoria stimulilor ignoră complexitatea relaŃiei dintre fiinŃa umană cu mediul său şi existenŃa diferenŃelor interindividuale în reacŃiile la stres. negocierea activă între cerinŃele şi presiunile mediului şi ierarhizarea scopurilor individuale. p.ci numai în relaŃia dintre ele. de către modelul cauzal. ca proprietate a uneia din cele două subsisteme implicate . Pearlin (1981. 1989. stimulii psihosociali nu pot avea aceeaşi semnificaŃie pentru toŃi indivizii. Termenul de tranzacŃie desemnează relaŃia bidirecŃională dintre persoană şi mediu. evaluare ce determină declanşarea unor procese de coping. Dohrenwer. numiŃi şi stresori. 1986). respectiv răspunsuri cognitive. 1989) propune modelul sociologic al stresului. conturând în final teoria tranzacŃională a stresului (Lazarus şi Folkman. subliniind faptul că structurilor şi relaŃiile sociale sunt principalele surse de stresori. (3) evaluarea.4. 5. Asumarea ideii.R. cum este moartea unei fiinŃe dragi. A interpreta stresorii în sine ca o cauză de maladaptare reprezintă o simplificare pe modelul unui determinism reducŃionist. În cadrul modelului sociologic. mecanicist. şi anume rolul structurilor sociale în generarea de posibili stresori. În acelaşi timp nu putem omite faptul că modelul cauzal aduce contribuŃii valoroase la înŃelegerea şi aprofundarea unui segment al procesului de stres. adică unilaterală şi unidirecŃională. stimuli sau agenŃi stresanŃi. definiŃi drept nivel de încărcare. 19) reflectă integrarea conceptelor teoretice enumerate: "stresul este o relaŃie particulară între persoană şi mediu.

sau privarea persoanei de posibilitatea câştigării unor resurse pentru care se investesc eforturi. Cercetătorii încadrabili în a doua categorie sunt interesaŃi mai mult de stilul şi schema cognitivă a persoanei care descriu maniera şi preferinŃa în care informaŃia este stocată. păstra şi proteja resursele. condiŃii sau energii. era cunoscută iniŃial sub numele de teoria cognitivă a stresului. fiecare reliefând importanŃa unor aspecte ale procesului de stres. Termenii pot fi utilizaŃi şi ca sinonimi. stresul psihosocial se datorează următoarelor cinci mari categorii de factori: 1. în realitate emoŃiile negative pot deveni la rândul lor surse de stres care vor influenŃa atât evaluarea cât şi formele de coping. sa protejeze si sa construiasca resurse. Autorii introduc şi conceptul de proces strâns legat de cel de tranzacŃie pentru a sublinia intercondiŃionările reciproce dintre variabilele implicate. psihologia cognitivă abordează aspectele motivaŃionale şi emoŃionale ale adaptării prin prisma proceselor informaŃionale. 1993. Hobfoll (1988. dar elimină şi caracterul static al relaŃiei mediu-persoană. Conform modelului. organizată şi activată în acordarea de semnificaŃii personale situaŃiilor de viaŃă (Miclea. pierderea lor. 1994) dezvoltă unul din cele mai recente şi acceptate modele ale stresului. O primă categorie de cercetători cognitivişti ai stresului se focalizează asupra abordărilor de tip normativ ale proceselor şi abilităŃilor cognitive de procesare a informaŃiei. stresul apare în oricare din cele trei circumstanŃe: ameninŃarea pierderii resurselor. În acest context distresul este generat de limitarea capacităŃii de procesare a informaŃiei datorită fie unor abilităŃi cognitive neadecvate. Abordarea convenŃională a stresului interpretează stresorii ca punct de start iar sănătatea mentală ca punct final al acestui fenomen. Pornind de la prezumŃia că scopul principal al persoanei este de a obŃine. de la valori obiective la caracteristici personale. 2. ulterior a fost preferat cel de tranzacŃie care indică nu numai unitatea organică dintre cele două subsisteme. schimbări rapide ce scapă controlului individului. ci de evaluarea cognitivă a situaŃiei şi a resurselor de a face faŃă. 3. Principiul de baza al acestei teorii este ideea ca oamenii tind sa retina. 4. grupurilor şi reacŃiilor cu risc crescut. Tocmai datorită acestei note specifice. Modelul ecologic propus de Levi şi Kagan (1981) sugerează abordarea holistică a persoanei umane în interacŃiunea dinamică cu ambianŃa sa fizico-chimică şi psihosocială. Sublinierea rolului sistemului cognitiv ca mediator al evaluării. De aici deriva una dintre ideile majore ale acestei teorii si anume ca pierderea resurselor este mai relevanta pentru indivizi decat acumularea lor (Hobfoll. copingului şi emoŃiei este consecinŃa “revoluŃiei” cognitive din psihologia deceniului al şaselea. discrepanŃa dintre nevoi şi posibilitatea satisfacerii lor. fie unui exces sau deficit informaŃional. Cercetările de acest gen ignoră diferenŃele individuale de procesare a informaŃiei. teoria lui Lazarus şi colab. Modelul sugerează şi strategiile de reducere şi combatere a stresului la nivel individual şi social prin identificarea situaŃiilor. stresul nu mai este determinat de nivelul reacŃiilor sau de o situaŃie în sine. Prin prisma teoriei cognitive. de acordare de semnificaŃii personale informaŃiei. 1994). Este adevărat că deteriorarea sănătăŃii mentale este una din consecinŃele stresului dar a limita emoŃiile negative la variabila de consecinŃă este prea restrictiv. Medierea cognitivă este elementul care distinge teoria psihologică a stresului de cea sociologică şi fiziologică. Dacă psihologia tradiŃională considera că emoŃia este cea care modelează adaptarea. sursa majora de stres fiind pierderea potentiala a acestor resurse valorizate (Hobfoll. incompatibilitatea dintre rolurile pe care le are persoana şi 5. Subliniem că stresul nu presupune numai suprastimulare sau substimulare informaŃională ci şi procesarea unei informaŃii interpretată de subiect ca aversivă. suprastimularea şi substimularea. 1998). În concepŃia autorului resursele reprezintă ceea ce individul valorizează ca important pentru sine.1989). numit "modelul conservării resurselor". Considerăm că modelul are relevanŃă 87 . În cadrul teoriei interacŃionale s-au impus şi alte modele. irelevantă sau deosebit de importantă pentru scopul urmărit. discrepanŃa dintre abilităŃile umane şi cerinŃele mediului.Dacă iniŃial era utilizat termenul de interacŃiune sau relaŃie. Indivizii cu resurse limitate sunt mai inclinati sa nu investeasca in situatii in care castigurile sunt nesigure. Conform autorului.

ObservaŃiile privind asocierea stresului cu patologia nu au apărut doar odată cu formularea modelului susmenŃionat. ca răspunsuri nespecifice la stres. abordările ne apar unilaterale şi restrictive. Whalley şi Page. 1987. în cadrul modelului patogen. marcată în special de studiile lui Dunbar (1938). dar îl intensifică. Selye (1976 b) dezvoltă teoria bolilor de adaptare ce cuprind bolile reumatoide. 1989. evaluarea III. Bâcov şi KurŃin (1949) demonstrează experimental unitatea dintre psihic şi fiziopatologic şi conturează orientarea corticoviscerală. 5. un număr mare de cercetări încearcă să elucideze rolul predispozant sau precipitator al stresului pentru diverse boli (Brown şi Harris. Ignorarea rolului personalităŃii şi situaŃiei în răspunsul individual face ca demersul de cunoaştere să devină incomplet şi inadecvat. Astăzi. în care elementele specifice (biologice) se înlănŃuie cu cele nespecifice (psihologice şi sociale) conturează modelul biopsihosocial al bolii. Prima descriere a relaŃiei dintre stres şi boală datează din 1910 şi aparŃine lui Sir W. Dezvoltarea unei noi ramuri interdisciplinare. IniŃial. modelul fiziologic. subliniind cauza multifactorială a bolii. pe subiecŃi umani şi pe animale. 1990. respectiv teoria răspunsului acoperă o mare parte din cerectările asupra stresului. intens absorbiŃi de munca lor (cit. 1989. Osler. Când costul controlării stresorului este mai ridicat decât beneficiile înregistrate. 1982. în Sarafino. Markides şi Cooper. 1990). medicina secolului XIX şi începutului de secol XX a fost dominată de un determinism strict biologic. focalizarea cercetărilor doar pe tipul de evaluare şi confruntare cu situaŃia stresantă. în Henry şi Stephens. Studii de laborator şi în cadrul natural. unilaterală. Modelul patogen şi teoria fiziopatologică Studierea consecinŃelor stresului asupra stării de sănătate a dus la formularea unei variante a modelului fiziologic şi anume modelul patogen sau fiziopatologic al stresului. de la macrosistemele sociale. acceptă rolul conceptului în depăşirea punctului de vedere unilateral privind specificitatea cauzei bolii. în care relaŃia dintre un anumit conflict intrapsihic şi o boală specifică era considerată ca fiind directă şi liniară. stare obiectivabilă în reacŃiile de scurtă durată şi consecinŃele pe termen lung. care consemna că angina pectorală este o boală caracteristică oamenilor de afaceri. modelul oferea o imagine simplistă. 1973). fără a identifica costurile şi beneficiile răspunsului. Engel (cit. 1993). Continuatorii şcolii pavloviene. răspunsul la stres 88 . 1989. Ulterior. factorii de stres II. 1992). 1989. În acelaşi timp. este un demers la fel de unilateral ca şi cel anterior menŃionat. încearcă să elucideze o verigă esenŃială în procesualitatea stresului. Se impune necesitatea integrării reacŃiei la stres în studiul procesului dinamic rezultat din interacŃiunea variabilelor personale cu cele situaŃionale. şi anume Psihoneuroimunologia este relevantă în acest sens (Ader. considerat mult mai pertinent. Relevarea relaŃiei dintre psihic şi somatic a determinat apariŃia Psihosomaticii. alergice şi colagenozele. Iamandescu. Sub influenŃa descoperirilor lui Virchow şi Pasteur. Kasl şi Cooper. În măsura în care aceste cercetări se limitează numai la aspectele de reacŃie şi conceptualizează stresul ca o sumă a răspunsurilor organismului la stimulii nocivi. în Hinckle. În continuare prezentăm componentele stresului: I. Wolf (cit. Chiar şi cei mai sceptici autori privind teoria stresului. şi anume răspunsul la stres. În concluzie. Băban. Primele dovezi de laborator ale lui Selye (1956) vizând rolul agenŃilor perturbatori asupra organismului erau involuŃia timusului şi ulceraŃiilor gastrointestinale. dominată strict de ideile psihanalitice. la structurile organizaŃionale şi relaŃiile interpersonale. copingul nu numai că nu reduce distresul. 1977) şi Alexander (1950). Brown şi Harris. 1989. copingul (ajustare) IV.6. Holmes şi David. cel patogen. Friedman.pentru adaptarea umană prin surprinderea unor tipuri diverse de relaŃii individ-mediu.

afiliere. focalizându-şi atenŃia doar asupra unui singur sistem organic. Limitele teoriei lui Holmes şi Rahe decurg tocmai din cele două caracteristici de bază ale sale: (1) asumarea ideii că schimbarea în sine este stresantă. surse financiare insuficiente) • ExperienŃe traumatice şi catastrofale (dezastre. cercetările lui Meyer sunt continuate de H. Ryan şi Word. S. 1967. 1980) definesc evenimentele de viaŃă drept schimbări obiective în structurile şi relaŃiile psihosociale ce determină reoganizări ale circumstanŃelor uzuale şi impun organismului un efort de reajustare psihică şi socială. Autorii definesc "hărŃuiala zilnică" drept "experienŃe şi condiŃii ale vieŃii zilnice care sunt percepute de individ ca frustrante.7. conflicte de rol. afecŃiune. şi Hinkle. Wolff jr. de cele mai multe ori. şi (2) impactul subiectiv egal al evenimentelor pentru toate persoanele. accidente aviatice. în mediul ambiental în care oamenii îşi desfăşoară activitatea aspectele fizice interacŃionează cu cele sociale şi psihice. iritante sau ameninŃătoare pentru starea sa de confort fizic şi 89 . Stresorii sunt divizaŃi convenŃional în trei mari categorii: • fizici • psihici • sociali Clasificarea ne apare a nu fi operaŃională deoarece. ameninŃarea integrităŃii fizice.Temă de reflecţie nr. Cercetătorii propun discriminarea evenimentelor în funcŃie de diferite criterii: • Dezirabilitatea evenimentului (în ce măsură este dorit) • Controlabilitatea lui • Predictibilitate (este aniticpabil sau nu) • Caracterul pozitiv sau negativ • Implică câştig sau pierdere • Gravitate Dacă evenimentele critice de viaŃă sunt asimilate cu stresul acut. substimulare. care simplifică relaŃia dintre harta vieŃii şi sănătate. perioadă în care persoana este mai vulnerabilă la stres şi boli fizice şi mentale. tracasările zilnice (daily hassles). Propunem o altă clasificare a stresorilor: • Evenimente majore de viaŃă (deces. Factorii de stres Stresorii sau factorii de stres sunt evenimente sau condiŃii ale mediului. sunt identificate cu stresul cronic (Kessler. 1990). Pentru înŃelegerea componentelor psihobiologice ale bolilor. pensionare) • Tracasări cotidiene (suprastimulare. războaie. indiferent de caracterul negativ sau pozitiv al ei. 1982). Ulterior. indiferent de particularităŃile individuale. contrarierea nevoii de afirmare. numite şi nonevenimente. Price şi Wortman. Meyer propune alcătuirea unei "hărŃi a vieŃii" pentru fiecare pacient (cit. 1985). divorŃ. aglomerarea socială. Rahe. feroviare). emigrare. în Rahe. boli fizice. Evenimentele critice de viaŃă sunt numite factori de stres acut. Holmes şi Rahe. izolarea socială. suficient de intenşi sau frecvenŃi care solicită reacŃii fiziologice şi psihosociale din partea individului (Elliot şi Eisdorfer. calamităŃi. 1 De ce modelul tranzactional al stresului este cel mai larg acceptat model in literatura de specialitate? 5. care s-au impus prin încercările de elaborare a unor metode standardizate de evaluare a evenimentelor de viaŃă (Holmes şi Rahe. Primele observaŃii sistematice privind impactul unor evenimente majore de viaŃă asupra sănătăŃii datează încă de la începutul secolului al XX-lea şi aparŃin psihiatrului Adolf Meyer. Wolff.

comportamentale şi somatice ce apar după evenimentele traumatizante ieşite din rangul experienŃelor umane considerate normale (Friedman. cutremurelor. dar permit în timp mobilizarea mecanismelor adaptive (ex. cu o multitudine de aspecte. controlabil. prin frecvenŃa şi caracterul lor cronic corelează mai semnificativ cu simptomatologia somatică şi psihică decât evenimentele de viaŃă (Weinberger. viaŃă personală (probleme sexuale. tracasările zilnice sunt considerate stresori minori. Levi (1971). cum a fost cazul războiului din Golf din 1990 (Hobfoll. când persoana nu are timp să îşi mobilizeze resursele adaptive (ex. relaŃii sociale (conflicte. flash-backuri) sau dimpotrivă. intenşi. Taylor. ExperienŃa traumatizantă poate fi trăită în grup. 1991). în timp ce calitatea emoŃiei provocate de stimul nu are importanŃă. stresorii traumatici pot fi acuŃi. • implicarea directă sau ca martor în uciderea sau rănirea gravă a altor persoane Natura stresorilor traumatici implică de cele mai multe ori atât factori fizici. sunt modele tipice de reacŃie la experienŃele traumatice. Deşi. catastrofali. ratări). ObservaŃii privind rolul factorilor psihotraumatizanŃi asupra stării fizice şi psihice fuseseră descrise mai demult fie sub titlul de nevroză traumatică sau de "sindromul cordului iritabil" (cit. 1984. Retrăirea repetată a traumei (prin gânduri intruzive. persoanele cu antecedente psihiatrice sunt subiecŃi mai vulnerabili la impactul cu stresorii traumatici (Gist şi Lubin. 1991). cum este cazul accidentelor de avion sau cutremure. cataclismelor sau dezastrelor naturale sau provocate de om au determinat apariŃia unei noi entităŃi clinice sindromul de stres post-traumatic (PTSD). dificil de definit. ceea ce explică de ce în mod preponderent cercetările sunt focalizate asupra acestei categorii de stresori. Tracasările sunt generate de diversele domenii ale vieŃii cotidiene: profesional (supraîncărcare. sănătate (probleme proprii sau ale membrilor familiei). Din punctul de vedere al intensităŃii. profesional şi familial. ExperienŃa traumatică a multor combatanŃi din acel război a condus la conturarea aşanumitului "sindrom post-Vietnam". când stresorii sunt extremi. bruşti. Cercetări sistematice asupra stresorilor traumatici au fost întreprinse abia după terminarea războiului americanovietnamez.. Hiner şi Tierney. Caracteristicile vieŃii contemporane determină confruntarea cotidiană a omului cu factorii psihosociali de stres. Pentru ca un stresor să fie considerat traumatic trebuie ca el să reprezinte: • ameninŃare la viaŃa proprie sau a celor apropiaŃi. competiŃie). accidentelor de avion. termene fixe). familial (certuri). PTSD este definit ca un sindrom caracterizat prin dezvoltarea unor simptome psihice. 1987). anihilare sau anxietate). responsabilităŃi casnice (gătit). 1989). sau individual (ex. cât şi psihici (ex.. 1987). ExperienŃa războaielor. ambele necesitând intervenŃii psihoterapeutice (Williams. accidente rutiere.psihic" (Lazarus şi colab. revenirea aceluiaşi tip de vise. Factorii psihosociali rezultă din interacŃiunea individului cu mediul său socio-economic. CunoştinŃele clinice şi practice legate de stresorii traumatici acumulate din experienŃele nefaste de până acum au condus la conturarea de către psihologi a unor programe de prevenire şi intervenŃie primară a PTSD în situaŃii limită. Brenitz şi colab. 1989). 376). Ca această interacŃiune să se realizeze optim este 90 . detaşarea şi înstrăinarea de viaŃă. NoŃiunea de factor psihosocial de stres implică un concept complex. Termenul apare pentru prima dată în 1980 în Manualul de Diagnostice-Statistice ale Bolilor Psihiatrice (DSM III) (1980). violul). maşină sau tren a impus în atenŃia cercetătorilor o nouă categorie de stresori denumiŃi traumatici. aviatice. lagărele de prizonieri) (Cohen. financiar (insuficienŃa banilor). mediu ambiental (poluare). în tortură: bătăi şi sentimentul de neputinŃă. reprimarea evenimentului traumatic. p. de intimitate).) este cel puŃin la fel de importantă ca şi intensitatea lui. persoanele în vârstă. "anestezia" afectivă. incendii) sau cronici. consideră că stimulii din mediu devin stresori doar în funcŃie de intensitate. Spielberger. • distrugerea bruscă a propriei case sau a comunităŃii. feroviare. Similitudini ale reacŃiei post-război cu cele datorate catastrofelor. În opinia noastră calitatea stresorului (anticipabil. Copiii. 1989). întâmplări ghinioniste (pierderi. indezirabil etc. ca intensitate. în acord cu noŃiunea de nespecificitate a lui Selye.

sărăcie. biserică. Nivelele şi structurile individuale şi sociale enumerate interferează şi se intercondiŃionează reciproc generând alte categorii de stresori psihosociali. Un exemplu al intersectărilor contradictorii dintre aspiraŃii. nevoi şi motive personale pe de o parte şi cerinŃele şi organizarea structurilor sociale (familia. munca în schimburi. criticism exagerat sau sentimentul frustrării de apreciere. ApartenenŃa individului la o microcomunitate. violenŃă. 91 . Inadecvarea condiŃiilor profesionale la factorii umani-individuali se repercutează asupra stării de confort fizic şi psihic al persoanei generând stres. depersonalizarea instituŃiilor sociale. La nivel individual factorii de stres rezidă uneori în structura de personalitate. Sursele de stres de la nivel familial sunt multiple: apariŃia unor noi membrii în familie. în afara celei familiale şi profesionale (cartier. noxe. de izolare şi inactivitate. dar şi posibile surse de stres psihosocial. sunt conflictele de rol. fisurile sau eşecurile funcŃionării ei se transformă în factori de stres acuŃi sau cronici. familial. divorŃ. nesiguranŃa locului de muncă etc. Şomajul. Factorii de stres profesionali provin din: ambianŃa fizică: zgomot. personalităŃi şi sisteme de valori diferite între membrii familiei. alcoolism. demoralizarea cauzată de scăderea stimei de sine. rigiditatea regulilor. Evaluarea primară implică trei tipuri diferite de informaŃii însoŃite de emoŃii diferite: • daună deja produsă (informaŃie asociată cu sentimentul de furie sau depresie). de schimbarea statusului social. valori în continuă schimbare. izolare. boala. În cazul în care survin relaŃii conflictuale. Evaluarea presupune un proces continuu de căutare şi monitorizare de informaŃii asupra a ceea ce se întâmplă şi atribuirea de semnificaŃii personale informaŃiilor obŃinute. societatea) pe de altă parte. Evaluarea situaŃiei ca benignă sau pozitivă rezultă într-o stare emoŃională neutră sau plăcută. scop. apartenenŃă şi venituri.. ambianŃa socială: relaŃii interpersonale reduse. invaliditatea. psihologice şi sociale ale persoanei cu structura ambianŃei.8. reprezintă un alt reper existenŃial pentru individ. ritm impus. Lazarus distinge două tipuri de evaluări. 1983. 1990). muncă repetitivă. deprivarea de tradiŃii. competiŃie negativă. restricŃii inutile. discriminare. munca. crize economice şi politice (Levi. 5. decesul unui membru al familiei (Shaffer. birocraŃia. nivel de responsabilitate şi decizie. lipsa cooperării. control redus. club. care de multe ori implică pierderea resurselor financiare de trai. orar prelungit. profesional. Evaluarea stresorilor şi procesul de coping Evaluarea continuă a ceea ce se petrece în mediul înconjurător este o caracteristică esenŃială atât a fiinŃei umane cât şi a animalelor. caracterul şi organizarea muncii: suprasolicitare/subsolicitare. ambiguitatea sarcinii sau a rolului. în caracteristicile atitudinale şi comportamentale. reprezintă poate cel mai grav factor de stres legat de profesie. Caracteristicile societăŃii contemporane au determinat apariŃia unui spectru larg de factori de stres. în capacităŃile intelectuale şi stilul cognitiv. obiect de studiu mai ales pentru psihologia socială (Pearlin. automatizare excesivă. cu funcŃii şi surse de informaŃii diferite: • primară • secundară Prin evaluarea primară situaŃia este definită ca având sau nu semnificaŃie pentru confortul persoanei. supraîncărcare informaŃională. obiectiv dificil de realizat. dintre care enumerăm succint: supraaglomerarea din metropole. 1989). atitudini critice sau dictatoriale. violenŃă intrafamilială. iluminat etc. perspective de avansare. în tipul de reactivitate emoŃională. de comunitate şi societate. conflicte maritale şi filiale. Profesia ca sursă de identitate. cooperare redusă.necesară armonizarea caracteristicilor biologice. organizaŃii sociale sau politice) oferă nu numai suport social. Stresorii psihosociali îşi pot avea originea la nivel individual. grupul de apartenenŃă devine sursă de stres. comunicare redusă. vibraŃii. 1982). Datorită faptului că familia reprezintă de cele mai multe ori universul individului. temperatură. stimă.

câştig şi efecte pozitive (la nivel emoŃional este trăită ca nerăbdare. 92 . Odată cu semnalarea ameninŃării activitatea cognitivă nu ia sfârşit ci iniŃiază un întreg lanŃ de procese cognitive. 3. DefiniŃia citată pune în evidenŃă patru caracteristici esenŃiale ale copingului: (a). ci ca un proces continuu. dezaprobarea din partea celorlalŃi pentru neconfirmarea expectanŃei. 6. anticiparea eşecului a cărui consecinŃe duce la o trăire negativă. schimbări provenite deseori ca urmare a eforturilor de coping sau a activităŃii intrapsihice de tip defensiv. ambiguitatea. (d). raŃionamente. durata. • • Spre sfârşitul anilor '70 conceptul de coping (ajustare) devine o variabilă centrală în cercetările stresului psihologic. ameninŃarea integrităŃii fizice. predictibilitatea stimulilor. care rezultă din cerinŃe dificile cu care suntem confruntaŃi dar dublate de convingerea în şansa de control. stăpâni sau tolera solicitările interne sau externe care depăşesc resursele personale" (Lazarus şi Folkman 1984. autodezaprobarea eşecului. face distincŃia între mecanismele de ajustare şi cele înnăscute de adaptare. Evaluarea este determinată de două categorii de factori: situaŃionali şi personali. presupune de asemenea şi intercondiŃionări reciproce între coping. Factorii situaŃionali se referă la noutatea. discriminări în vederea integrării informaŃiilor într-un cadru cognitiv care să faciliteze "diagnosticul" situaŃiei. să ia în considerare aspectele multiple ale realităŃii şi deci să adopte comportamente flexibile. iminenŃa. încredere. 1995. evaluare şi emoŃie. ca o "cascadă de evaluări şi reevaluări" (Miclea.14). ToleranŃa la ambiguitate apare ca unul dintre cei mai importanŃi factori în evaluare şi coping. fiind necesar efortul. 2. Evaluarea secundară poate să confirme evaluarea primară a ameninŃării. Conform teoriei tranzacŃionale copingul este definit "ca efort cognitiv şi comportamental de a reduce. Evaluarea situaŃiei ca ameninŃătoare sau ca situaŃie -problemă este determinată în principiu de şase tipuri de condiŃii: 1. Evaluarea primară şi secundară nu trebuie înŃelese ca desfăşurându-se secvenŃial. subliniază existenŃa formelor eficiente şi mai puŃin eficiente de coping. în înŃelegerea efectelor adaptive de scurtă şi lungă durată. a stării subiective de bine.141). adaptate circumstanŃei. Uneori reevaluarea în sine este folosită ca o strategie coping de neutralizare sau minimalizare a informaŃiei aversive. deducŃii. deci implică schimbări calitative şi cantitative continue ale acestui raport. Reevaluarea are loc atunci când se obŃin noi informaŃii despre schimbări interne sau externe. deseori neglijând informaŃii relevante despre situaŃie. Evaluarea nu reprezintă o simplă percepŃie a elementelor unei situaŃii. În opinia noastră toleranŃa la ambiguitate reprezintă o caracteristică a maturităŃii emoŃionale. Ea este o activitate cognitivă declanşată şi susŃinută de factori emoŃionali şi motivaŃionali. căutarea şi luarea deciziei. sociale şi culturale a persoanei. p. copingul este întotdeauna un proces de tranzacŃie între persoană şi mediu. 5. În evaluarea secundară persoana este angajată într-un dialog intern cu sine în vederea luării unei decizii ca efect al evaluării primare. Evaluarea implică judecăŃi. În opinia noastră evaluarea secundară uneori poate să o preceadă pe cea primară. interferarea acŃiunii altora cu valorile şi convingerile personale. în funcŃie de evaluarea resurselor şi opŃiunilor de coping. Prin evaluarea secundară se identifică alternativele adaptative pe care subiectul le are la îndemână pentru a face faŃă situaŃiei.anticiparea unei ameninŃări viitoare (trăită afectiv ca frică sau nelinişte). (c). p. severitatea. Persoanele cu toleranŃă crescută la ambiguitate şi incertitudine sunt apte să se implice într-o căutare vigilentă de informaŃii. bucurie). a sănătăŃii. (b). destabilizarea lumii personale. 4. provocare. rolul proceselor cognitive şi al acŃiunii. să o intensifice sau să o reducă. cei cu toleranŃă scăzută la ambiguitate vor avea tendinŃa de a reacŃiona rapid.

Trecerea în revistă a studiilor vizând copingul permite evidenŃierea mai multor puncte controversate: 1.. sedativelor şi tranchilizantelor. similar. respectiv controlul asupra situaŃiei şi răspunsului emoŃional. mai poartă numele şi de ajustare instrumentală. Unii autori identifică copingul cu succesul. Mai mult chiar. câte dimensiuni are copingul ? Cea mai utilizată clasificare este cea dihotomizată în: • coping focalizat spre problemă • coping focalizat spre emoŃie Ajustările focalizate spre probleme sunt acŃiuni orientate direct spre rezolvarea. Copingul emoŃional poate facilita copingul comportamental prin reducerea stresului care altfel ar împieta eforturile de soluŃionare a problemei. tehnicilor de relaxare etc. În al patrulea rând. 2. Doar spre 93 . copingul focalizat spre problemă poate determina evaluări mai puŃin ameninŃătoare. În această categorie sunt incluse şi aşa numitele strategii paleative. drogurilor. cum sunt uzul alcoolului.9. când situaŃia poate fi amânată sau prevenită. 1982). redefinirea sau minimalizarea situaŃiei stresante. şi 3. este orientată spre persoană. când poate evalua "costul" confruntării. 2 Care sunt aspectele controversate legat de conceptul de coping? 5. în scopul reducerii sau controlării răspunsului emoŃional la stresori. post confruntarea când se analizează semnificaŃia personală a ceea ce s-a întâmplat. apare ca o certitudine faptul că răspunsul la stres este un proces complex ce include atât reacŃii fiziologice cât şi cele cognitive. emoŃionale şi comportamentale. a tranşa copingul în forme de succes şi insucces nu este un demers simplu. anticiparea (avertizarea). când. redefinirea situaŃiei şi reevaluarea. există controverse privind efectele copingului.Copingul parcurge trei etape: 1. Mai multe studii aduc argumente că strategiile coping focalizate spre problemă sunt asociate pozitiv cu starea de bine iar tendinŃa de a folosi strategii de coping focalizate spre emoŃie tind să fie asociate cu o sănătate mentală precară (Folkman şi colab. când persoana se poate pregăti pentru confruntare. Considerăm că funcŃionalitatea sau disfuncŃionalitatea copingului depinde de: cine foloseşte o anumită strategie. Multe surse de stres din mediu nu pot fi controlate. Deci. copingul de succes pe termen scurt poate avea "costuri" fiziologice. Acolo unde nu există momentul anticipativ (de ex. dar o formă de coping eficientă poate permite unei persoane tolerarea sau ignorarea factorului de stres. Acest fapt a determinat conturarea aşa numitului stres de anticipare. Astăzi se pun sub semnul întrebării evidenŃele că ajustarea direcŃionată spre probleme este întotdeauna mai adaptativă decât cea emoŃională. care la rândul lor influenŃează funcŃionarea sistemului cardiovascular (Obrist. psihologice şi sociale mari pe termen lung. este copingul o trăsătură de personalitate sau un proces influenŃat de situaŃie ? 3. Răspunsul la stres Astăzi. Ajustarea focalizată spre emoŃie. 1981). numită şi ajustare indirectă. Există studii care dovedesc că formele de ajustare activă au un impact mai mare asupra sistemului nervos simpatic. De multe ori momentul anticipării este mai intens în reacŃii psihofiziologice decât confruntarea. confruntarea (impactul) când are loc răspunsul. sub ce circumstanŃe ambientale şi psihice şi tipul de ameninŃare. Temă de reflecţie nr. deci va reduce distresul emoŃional. 4. este copingul un răspuns conştient sau inconştient la factorii de stres? 2. 1986). în impactul intempestiv cu un anumit stimul) reacŃiile psihofiziologice pot să se manifeste după confruntare (Lazarus.

nu epuizează complexitatea fenomenului. afectând unul dintre nivelele structurale şi funcŃionale ale organismului. ConsecinŃele pot fi globale. Prin prisma teoriei răspunsului evaluarea nivelului prezumtiv al stresului se face pe baza caracterului şi amplitudinii reacŃiilor psihofiziologice şi comportamentale. Considerăm că punerea în evidenŃă a unor modificări fiziologice de stres. Din păcate. Cercetătorii de orientare biologică apreciază că se câştigă în rigurozitate şi obiectivitate focalizându-se doar asupra reacŃiilor fiziologice. cronice (Elliot. 94 . 5. există puŃine studii de acest gen în literatură.10. în care fiziologii şi psihologii să proiecteze împreună abordări interactive de investigaŃie.3 o sistematizare a reacŃiilor la stres fără a o considera exhaustivă. Redăm în tabelul 1. de la cel molecular şi fiziologic până la cel psihologic şi social. ConsecinŃele nu pot fi efectul confruntării cu un singur factor de stres ci sunt rezultatul modului în care persoana reuşeşte să facă faŃă în timp mai multor stresori.sfârşitul anilor '60. Apreciem ca eronată această poziŃie şi subliniem necesitatea distingerii reacŃiilor de consecinŃele stresului. ConsecinŃele apar drept sechele ale reacŃiilor de lungă durată. între tipul de coping şi patternul de răspuns hormonal. ConsecinŃele stresului Unii autori includ disfuncŃiile şi bolile psihosomatice la reacŃiile faŃă de factorii stresanŃi intenşi şi prelungiŃi. între trăsăturile de personalitate şi tendinŃele reactive oferă alternative mai pertinente de studiu. şi în acest sens stresul apare ca un efect cumulativ. Corelări între evaluări ale stimulilor şi răspunsul fiziologic. De aceea subliniem importanŃa cercetărilor interdisciplinare. sau particulare. afectând starea de sănătate şi comfort fizic şi psihic în general. Chiar şi acum mai există cercetători care ignoră aspectele psihologice de răspuns la stimuli. răspunsul fiziologic este abordat interactiv cu cel psihologic. 1982). demers deosebit de util.

insomnii. de planificare şi organizare căutare redusă de informaŃii evitare sau negare inhibiŃii şi blocaje creativitate redusă ideaŃie obsesivă şi iraŃională toleranŃă redusă la criticism EMOłIONALE frustrare. a potenŃionalului electric. acizi graşi liberi. Nivel dermal: modicări în conductanŃa electrică a pielii. utilizare crescută de alcool. IgG. Conceptul de reactivitate (Strelau. de cele mai multe ori diferenŃele interindividuale determină graniŃa dintre reacŃii şi consecinŃe. labilitate. deteriorarea relaŃiilor interpersonale. presiune arterială crescută Sistem gastrointestinal: sialoree. tutun. definită ca o variabilă plurifactorială ce include atât aspecte biologic-constituŃionale cât şi cele de structură psihică. insatisfacŃie. fasciculaŃii. răspuns "totul sau nimic". alienare. anxietate. ReacŃii la stres FIZIOLOGICE Sistem scheleto-muscular: tensiune musculară.3. COGNITIVE deteriorări ale memoriei de scurtă şi lungă durată scăderea gradului de concentrare creşterea ratei de erori şi confuzii scăderea capacităŃii de decizie.Tabelul 1. testosteron. COMPORTAMENTALE scăderea performanŃei instabilitate şi fluctuaŃie profesională. evitare/evadare. suicid DistincŃia dintre reacŃii şi consecinŃe nu e întotdeauna uşor de realizat. 1989) este un concept cheie în înŃelegerea şi explicarea diferenŃelor interindividuale de intensitate şi amplitudine a reacŃiilor la stres. depresie. celule naturale ucigătoare proliferarea limfocitelor induse de substanŃe mitogene titru de anticorpi la virusul latent Epstein-Barr. absenteism.excesul sau pierderea apetitului. bruxism. aritmii. Reactivitatea. accidente. ostilitate. pasivitate agresivitate/intoleranŃă/ dezacord. Sistem cardiovascular: tahicardie. hipertranspiraŃie. uscăciune. hormonul creşterii. Sistem neuroendocrin: nivel scăzut de CA şi CO în sânge şi urină. tensiune. Sistem imun: modificări la nivelul imunoglobulinei IgA. exprimă diferenŃele de activare psihofiziologică dintre starea de repaus şi cea de după 95 . nelinişte. hiperventilaŃie. culpabilitate. intensificarea tranzitului gastrointestinal. nervozitate. dispnee. colesterol. cafea. IgM. prolactină. IgE. sentiment de neputinŃă. betaendorfine. ticuri. demoralizare. tranchilizante. autoevaluare negativă.

prin demersuri interdisciplinare şi integrative. persoanele se clasifică în: • normoreactive • hiperreactive Hiperactivitatea.1. medicale şi a celor din domeniul legislativ-juridic. relevanŃă. Temă de reflecŃie nr. Componentele stresului Teoria stresului nu trebuie interpretată ca un sistem de idei revolut. ci doar o concepŃie deschisă spre asimilări noi. Figura de mai jos redă relaŃia dintre componentele stresului ca fenomen psihosocial Evaluarea primară: "Este evenimentul stresant pentru mine?" POTENłIALII STRESORI REACłII LA STRES Evaluarea secundară: "Pot să fac faŃă acestui eveniment?" COPING. MECANISME DE ADAPTARE Figura 12. apte să determine noi orizonturi de cercetare. reprezintă veriga explicativă în mecanismul trecerii de la reacŃii la procese patologice. ca trăsătură individuală stabilă. teoria stresului va putea atinge criteriile ştiinŃifice necesare oricărei teorii: coerenŃă. simplitate. 1986). exhaustivitate. Numai prin sumarea şi confruntarea unor multiplicităŃi de date. Cercetările recente asupra consecinŃelor stresului cronic au impus în literatură un nou concept.expunere la stimulii stresanŃi (Williams. După criteriul reactivităŃii. 3 Care este diferenta dintre raspunsul la stres si consecintele stresului? 96 . şi anume sindromul de extenuare (burn-out) caracterizat prin: • epuizarea emoŃională • epuizare fizică • epuizare mentală Epuizarea din sindromul de extenuare se exprimă în: • aplatizare afectivă • depersonalizare • scăderea realizărilor personale Sindromul de extenuare rezultă dintr-o implicare de lungă durată în activităŃi profesionale cu oamenii şi este în general specific cadrelor didactice.

Sursele de suport social pot fi diferite: • familia • rude • prieteni • colegi şi comunitatea profesională • vecini şi comunitatea de cartier • grupuri informale (cluburi. centre de informare. empatie) • suport apreciativ (valorizare şi recunoaştere personală.Rolul de „tampon” al suportului social RelaŃia dintre singurătate şi riscul pentru îmbolnăviri este astăzi cunoscut. În acest sens vorbim de: • suport social perceput (disponibilitatea este concomitentă cu compatibilitatea) • suport social primit (situaŃie în care nu întotdeauna compatibilitatea este percepută. consiliere de specialitate) • suport instrumental (ajutor material. şi compatibilitatea sa. Termenul de suport social descrie o reŃea de relaŃii interpersonale care oferă persoanei: • sentiment de acceptare şi iubire • stimă de sine şi apreciere • comunicare şi apartenenŃă • ajutor mutual Din definirea suportului social se pot desprinde mai multe tipuri de suport: • suport emoŃional (sentiment de a fi iubit. sentiment de identitate) • suport informaŃional (sfaturi. în ciuda faptului că un anumit gen de suport s-a obŃinut) AlŃii autori atrag atenŃia asupra altor caracteristici ale suportului social la fel de importante: • stabilitatea sa • proximitatea sa fizică (locaŃie apropriată) • sincronizarea dintre accesul la suport şi situaŃiile de criză sau stres. sugestii. În acest context suportul social a devenit o variabilă relevantă în psihologia sănătăŃii prin rolul său protector. de afecŃiune şi îngrijire. 97 . îndrumare. direcŃii şi orientări. biserică) • specialişti (medici. Nu este un acord asupra conceptualizării suportului social ca: • variabilă de personalitate ? • caracteristică socială ? • sau dimensiune psiho-socială? Se ridică şi întrebarea ce este mai relevant în efectul pozitiv al suportului social asupra sănătăŃii: • calitatea? (chiar dacă numărul persoanelor care oferă suport social este foarte redus?) sau • cantitatea ? (care creşte şansa stabilităŃii. stimă de sine. Există şi cercetători care atribuie un efect direct. psihologi.) Rolul negativ al lipsei sau deficienŃelor de suport social au fost larg investigate. de mediere între stres şi boală. Efectul principal al său este acela de „amortizare” a stresului. de apartenenŃă. etc. proximităŃii şi sincronizării). concret) O distincŃie importantă atunci când facem referire la suportul social este aceea dintre disponibilitatea acestuia.

emoŃionale. rolul său pozitiv este atestat. London: BPS. cauzal. Bibliografie Baban. în reducerea mortalităŃii. 4 Care sunt beneficiile suportului social? Alti factori sociali implicaŃi in sănătate şi boală Sărăcia este astăzi considerată un factor de risc major pentru sănătate. Aceste sarcini se vor trimite pe email sau poştă (vezi calendarul disciplinei). Tipurile şi formele de suport social sunt prezentate cu funcŃiile sale de mediator-tampon între stres şi sănătate. & Baban. 98 . A. internaŃionale şi globale. ReacŃiile la stres sunt clasificate în: fiziologice. Există cercetări care dovedesc rolul protector al suportului social în prevenirea îmbolnăvirilor. interacŃional şi patogen). Raspundeti la cele 3 intrebari in maxim 2 pagini de computer. tracasări cotidiene şi experienŃe catastrofale. Procesul de evaluare şi cel de coping. (1989) Managing Stress. Indiferent dacă mecanismul de protecŃie al suportului social este direct sau mediat.benefic asupra sănătăŃii. Sunt prezentate primele teorii ale stresului elaborate de Selye (teoria sindromului general de adaptare) cât şi modelele actuale (fiziologic. în efectul tratamentului. Derevenco. în creşterea aderenŃei la tratament. P. Cluj: Dacia. D. A. (1991) Stresul in sanatate si boala. Cluj: Presa Universitară Clujeană. cognitive şi comportamentale. în recuperarea din boală.De ce modelul tranzactional al stresului este cel mai larg acceptat model in literatura de specialitate? 2. 5 Discutati modul in care saracia poate afecta starea de sanatate. Este redată clasificarea factorilor de stres în: evenimente majore de viaŃă. ConsecinŃele stresului vizează impactul fiziopatologic cât şi sindromul de extenuare cronică. Fontana. Rezumat Modulul V discută relevanŃa teoriei stresului pentru sănătate şi vulnerabilitatea la boală. cât şi formele lor sunt descrise ca repere fundamentale în adaptarea la stres. (1998) Stres şi personalitate. Temă de reflecŃie nr. Discutati modul in care saracia poate afecta starea de sanatate. SARCINA DE SEMESTRU MODUL V 1.Care sunt aspectele controversate legat de conceptul de coping? 3. Temă de reflecŃie nr. Pentru combaterea ei sunt necesare intervenŃii macro-economice naŃionale.

S. and DiMatteo. New York: McGraw-Hill. London: Routledge. New York: McGraw-Hill. D. F. M. New Jersey: Prentice Hall. Kaplan. (1989) Health Psychology. (1991) Health Psychology. R. Bloom.Bibliografie optionala Sarafino. New York: McGraw-Hill. T. R. Bunton. S. K. London: Routledge. New Jersey: Prentice Hall.. and Patterson. and Collins. (1989) Introduction to health psychology. B. (1993) Health and Human Behavior. (1991) The psychology of health. Pitts. Taylor. 99 . Sallis. J. and Radmacher. (1992) Health Psychology:Challenging the Biomedical Model. Sheridan. C. L. (1990) Health Psychology: Biopsychosocial interactions. (1992) Health Promotion: Disciplines and Diversity. (1988) Health Psychology: a psychosocial perspective. H. New York: Wiley. M. (2003) The Health Psychology Handbook: Practical Issues for the Behavioral Medicine Specialist. Et all. Thousand Oaks: Sage. Gatchel. and MacDonald. G. Friedman.. R. E. and Phillips. McChargue. New York: Wiley Cohen.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful