UNIVERSITATEA “BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINłELE EDUCAłIEI SECłIA PSIHOLOGIE ÎNVĂłĂMÂNT LA DISTANłĂ

PSIHOLOGIA SĂNĂTĂłII
AN II
CURS - SEMESTRUL II -

Prof. Dr. Adriana Băban

1

1.1. InformaŃii generale Titlul disciplinei: Psihologia SănătăŃii Cod: PSY 2114 Nr. credite: 6.5 Durată: 1 semestru Loc de desăşurare: sediul FacultăŃii de Psihologie şi ŞtiinŃe ale EducaŃiei, str. Sindicatelor nr. 7 An de studiu: II, semestrul II Disciplină obligatorie CondiŃionări: Psihologie Socială şi Psihologia PersonalităŃii 1.2. InformaŃii despre titularul de curs: Nume: Adriana Băban Titlu ştiinŃific: Profesor univ. dr. InformaŃii de contact: adrianababan@psychology.ro Orar consultaŃii: joi 12-14 Tutori: Asist.univ.drd.Catrinel Crăciun, Drd. Diana Tăut, Psih. Alina Zlati InformaŃii de contact: sanatatiitutor@psychology.ro 1.3. Descrierea disciplinei: a. Obiectivele cursului: 1. Identificarea rolului factorilor cognitivi, emoŃionali, comportamentali şi sociali în promovarea sănătăŃii şi în riscul pentru îmbolnăviri. 2. Explicarea mecanismelor prin care sănătatea şi boala sunt codeterminate de factori biologici, psihici, sociali şi comportamentali. 3. Proiectarea de strategii de promovare şi menŃinere a sănătăŃii. 4. Discutarea modalităŃilor de eliminare şi reducere a factorilor de risc pentru îmbolnăviri. b. ConŃinutul cursului: Obiectivele psihologiei sănătăŃii; Modele ale sănătăŃii şi bolii; Rolul cogniŃiilor în sănătate şi boală; EmoŃii şi sănătate; Stil de viaŃă şi sănătate; Comportamente sanogene şi de risc; Stres şi coping; InegalităŃile sociale şi sănătatea; Suportul social; Modele cognitiv-sociale de promovare a sănătăŃii; PrevenŃia primară, secundară şi terŃiară; Programe de prevenŃie comunitare, instituŃionale şi de grup; Comunicarea mesajelor de sănătate; Etica cercetării, evaluării şi promovării sănătăŃii. 1.4. Metode utilizate în cadrul predării: Curs: expunerea, exemplul demonstrativ, dezbaterea, sinteza cunoştinŃelor, descoperire dirijată Seminar: dezbatere, clarificare conceptuală, activităŃi de grup, descoperire dirijată, sinteza cunoştinŃelor. 1.5. CompetenŃe dobândite: Cunoaştere şi înŃelegere • ÎnŃelege rolul psihologiei sănătăŃii în promovarea stării de bine şi reducerea riscului de îmbolnăviri • Cunoaşte principiile şi paradigmele de studiu ale sănătăŃii şi bolii • ÎnŃelege mecanismele prin care factorii cognitivi, emoŃionali, comportamentali şi sociali pot influenŃa sănătatea şi boala • Recunoaşte factorii de risc pentru îmbolnăviri şi factorii de menŃinere şi promovare a sănătăŃii şi stării de bine • ÎnŃelege reperele ce ghidează elaborarea programelor de educaŃie pentru sănătate

2

Cunoaşte modalităŃi de intervenŃie pentru reducerea şi combaterea factorilor de risc pentru sănătate. Explicare şi interpretare • Explică şi ilustrează diferenŃele specifice dintre educaŃia pentru sănătate, promovarea sănătăŃii şi prevenŃia îmbolnăvirilor • Interpretează şi argumentează modul în care factorii cognitivi, emoŃionali, comportamentali şi sociali influenŃează starea de sănătate • Explică diferenŃele dintre programele comunitare, instituŃionale şi de grup • Argumentează modalităŃile de intersectare dintre tipul şi nivelul de program de prevenŃie Instrumental – aplicativ • Aplică tehnicile de optimizare a sănătăŃii şi stării de bine (ex. creşterea stimei de sine, dezvoltarea afectivităŃii pozitive, controlul stresului) • Proiectează strategii de intervenŃie primară şi secundară asupra factorilor de risc pentru îmbolnăviri (ex. prevenŃia fumatului, a consumului de alcool şi droguri, a comportament alimentar deficitar, prevenia HIV/SIDA) la nivel de grup, comunitar şi populaŃional • Aplică tehnici de modificare a comportamentelor de risc (ex. renunŃarea la fumat, adicŃia de alcool/droguri, asistarea psihologică a anorexiei şi bulimiei) • Proiectează strategii valide de cercetare a sănătăŃii şi bolii (transversale, longitudinale, experimentale, prospective, studii de caz, studii calitative, meta-analize). Atitudinale • Dezvoltă o atitudine responsabilă faŃă de educarea populaŃiei pentru sănătate, fundamentată pe noile achiziŃii ale ştiinŃei • Respectă diferenŃele de vârstă, gen, religie, cultură, orientare sexuală în educaŃia pentru sănătate • Adresează inegalităŃile sociale, sărăcia şi discriminarea în dreptul la sănătate şi la o îngrijire medicală adecvată • Se angajează în analiza critică a politicilor publice de promovare a sănătăŃii şi reducerii riscului de îmbolnăviri • Respectă strict normele etice în activitatea profesională de practician şi cercetător şi se angajează continuu în dezvoltarea personală şi profesională • 1.6. Formatul şi tipul activităŃilor implicate de curs Asimilarea cunoştinŃelor oferite în cele cinci module presupune atât muncă individuală cât şi întâlniri faŃă în faŃă (consultaŃii). ConsultaŃiile, pentru care prezenŃa este facultativă, reprezinta un sprijin direct acordat dumneavoastra din partea titularului şi a tutorilor. Pe durata acestora vom recurge la prezentări sintetice a informaŃiilor aferente fiecarui modul, dar mai cu seama vor fi oferite răspunsuri directe la întrebările ridicate de studenŃi. În ceea ce priveşte activitatea individuală, aceasta presupune parcurgera suportului de curs şi a materialelor bibliografice anexate fiecărui modul. Parcurgerea şi promovarea acestei discipline presupune următoarele activităŃi: a. asimilarea cunoştinŃelor din suportul de curs şi bibliografia anexată suportului de curs precum şi rezolvarea sarcinilor aferente fiecărui modul în limita a 2 pagini per modul; b. realizarea temelor de semestru, descrise la finele fiecarui modul. Temele vor fi trimise pe adresa tutorilor pe email sau pe poştă în conformitate cu precizările din calendarul disciplinei; c. consultaŃii – pe parcursul semestrului vor fi organizate două întâlniri de consultaŃii faŃă în faŃă (prezenŃă facultativă);

d. realizarea unui proiect care va fi trimis prin poştă în sesiune.

3

adică 7 puncte). 1. . Calendar al cursului Pe parcursul semestrului în care se studiază disciplina de faŃă. la cea de a doua întîlnire se vor discuta ultimele două module şi se va realizeaza o secvenŃă recapitulativă. Bibliografia obligatorie se va gasi anexată suportului de curs (care va fi incorporata si in subiectele de examen). implicit.calculator conectat la internet (pentru a putea accesa bazele de date si resursele electronice suplementare). Studentii care nu au trimis temele de semestru si proiectul NU sunt primiti in examen.. 1.9. la finele fiecarui modul sunt precizate atât referinŃele biblografice. Intrarea in examen ESTE CONDITIONATA de predarea temelor si proiectului.10. alături de alte articole facultative.1. ele sunt destinate soluŃionării oricăror nelamuriri de conŃinut sau a celor privind sarcinile individuale. prof. Adriana Băban (cu specificaŃia numelui cursului: Psihologia Sanatatii) conformă următorului calendar: • 30 martie 2010 (data limită) rezolvările sarcinilor aferente modului I şi II (0.50 puncte) • 15 mai 2010 (data limită) rezolvările întrebărilor aferente modului V (0. astfel încât nota finală se va compune din: (a). (b). Materiale şi instrumente necesare pentru curs Optimizarea procesului în învăŃare necesită accesul studentilor la urmatoarele resurse: .acces la resursele bibliografice (ex: abonament la Biblioteca Centrală „Lucian Blaga”).50 puncte). a temelor redactate.8. De asemenea.imprimantă (pentru tipărirea materialelor suport.acces la echipamente de fotocopiere. Sursele bibliografice au fost astfel selectate încât să ofere posibilitatea aprofundării studiului.5 puncte) (c). adică 1. a studiilor de caz). Pentru prima întâlnire se recomandă lectura atentă a primelor trei module. Punctajul obtinut pe realizarea proiectului (în proporŃie de 15%.50 puncte) Orice intirziere in predarea temelor se va penaliza cu 50% din notarea. comprehensiunea fiecărei teorii. adică 1. Cluj Napoca 400015. selectate pentru a ilustra diverse strategii de cercetare. TEMELE aferente fiecărui modul vor fi trimise pe email (adresa de tutori) sau pe poştă pe adresa FacultăŃii.7. respectiv: Republicii 37. . 4 . punctajul obŃinut la temele de semestru (în proporŃie de 15%. 1. adâncirii nivelului de analiză si. PROIECT: realizarea proiectului de preventie pe baza materialului anexat suportului de curs Termen de predare a proiectului • 6 iunie 2010(data limită) predarea proiectului (1. sunt programate 2 întâlniri faŃă în faŃă (consultaŃii) cu toŃi studenŃii.50 puncte) • 30 aprilie 2010 (data limită) rezolvările întrebărilor aferente modului III şi IV II (0. Datele celor două întâlniri vor fi anunŃate pe site-ul facultăŃii. Politica de evaluare şi notare Evaluarea cunoştinŃelor şi abilităŃilor asimilate de student la acest curs se va realiza atât pe baza sarcinilor de semestru cât şi a celei finale.5 puncte). Materiale bibliografice obligatorii In suportul de curs. Punctajul obŃinut la examenul final (în proporŃie de 70%. .. în cadrul celor doua intalniri studenti au posibilitatea de solicita titularului si/sau tutorilor sprijin pentru rezolvarea anumitor sarcini specifice. Lucrările menŃionate la bibliografie pot fi găsite şi împrumutate de la Biblioteca FacultăŃii de Psihologie din cadrul Bibliotecii Centrale „Lucian Blaga”.

Pentru predarea temelor se vor respecta termenele menŃionate. Orice intirziere (si de o zi) in predarea temelor se va penaliza cu 50% din nota.. Evaluarea acestor lucrări se va face imediat după preluare, iar afişarea pe site a notelor acordate se va realiza la cel mult 2 săptămâni de la data depunerii/primirii lucrării. Daca studentul considera ca activitatea sa a fost subapreciata de catre evaluatori atunci poate solicita feedback suplimentar prin contactarea titularului sau a tutorilor prin email.
Pentru a finaliza cursul cu nota de trecere este necesar ca la examenul scris studentul sa obtina minim 3.5 din cele 7 alocate examenului scris. 1.11. Elemente de deontologie academică Se vor avea în vedere următoarele detalii de natură organizatorică: - Orice material elaborat de catre studenti pe parcursul activităŃilor va face dovada originalitatii. Studentii ale căror lucrări se dovedesc a fi plagiate nu vor fi acceptati la examinarea finala. - Orice tentativă de fraudă sau fraudă depistată va fi sancŃionată prin acordrea notei minime sau, in anumite conditii, prin exmatriculare. - Rezultatele finale vor fi puse la dispoziŃia studentilor prin afisaj electronic. - ContestaŃiile pot fi adresate în maxim 24 de ore de la afişarea rezultatelor iar solutionarea lor nu va depasi 48 de ore de la momentul depunerii. 1.12. StudenŃi cu nevoi speciale: Având în vedere, ca o prioritate, facilitarea accesului egal al tuturor cursanŃilor la activităŃile didactice si de evaluare, titularul cursului şi echipa de tutori îşi exprimă disponibilitatea, în limita constrângerilor tehnice si de timp, de a adapta conŃinutul şi metodelor de transmitere a informaŃiilor precum şi modalităŃile de evaluare (examen oral, examen on line etc) în funcŃie de tipul dizabilităŃii cursantului. 1.13. Strategii de studiu recomandate: Date fiind caracteristicile învăŃământului la distanŃă, se recomandă studenŃilor o planificare foarte riguroasa a secvenŃelor de studiu individual, coroborată cu secvenŃe de dialog, mediate de reŃeaua net, cu tutorii si respectiv titularul de disciplina. Lectura fiecărui modul şi rezolvarea la timp a lucrărilor de evaluare garantează nivele înalte de înŃelegere a conŃinutului tematic şi totodată sporesc şansele promovării cu succes a acestei discipline.

5

MODUL 1 Noţiuni introductive în Psihologia Sănătăţii ţ ţ Scopul modulului: Familiarizarea studentului cu conceptele și modelele fundamentale din Psihologia Sănătăţii Obiectivele modulului: la finalul acestui modul, cursanŃii trebuie:

• • • • •

Să delimiteze domeniul de studiu al psihologiei sănătăţii Să explice caracterul multidisciplinar al psihologiei sănătăţii Să indice dimensiunile, componentele și gradele procesului de sănătate Să explice relaţia dintre sănătate și boală Să prezinte comparativ modelele explicative și aplicative ale sănătăţii și bolii

Acest modul trece în revistă principalele concepte cu care operează Psihologia Sănătăţii ţ precum și modelele sănătăţii și bolii, de la modelul biomedical până la modelul ţ biopsihosocial. Repere istorice Nevoia de a înţelege apariţia unor simptome în lipsa unei tulburări organice a condus la dezvoltarea unei noi discipline, medicina psihosomatică, care și-a propus la sfârșitul anilor 30 stabilirea relaţiei dintre procesele emoţionale și procesele somatice. Datorită faptului că paradigma psihanalitică a dominat această disciplină, astăzi termenul este tot mai puŃin utilizat. Influenţa majoră de la începutul anilor 70 a paradigmei behavioriste a determinat considerarea impactului învăţării prin condiţionare clasică, respectiv operantă asupra stării de sănătate. Astfel, s-a conturat disciplina medicinei comportamentale ale cărei asumpţii teoretice sau concretizat în tehnica terapeutică a biofeedback-ului, tehnică folosită și astăzi. În demersul de includere al factorilor psihologici în modelul explicativ al sănătăţii și bolii, psihologia sănătăţii este cea mai recent dezvoltată disciplină. O caracteristică esenŃială a psihologiei sănătăŃii este, aşa cum o arată şi numele disciplinei, focalizarea pe sănătate. Psihologia sănătăŃii se numără printre primele discipline care propune comutarea atenŃiei de la boală la sănătate. Reconceptualizarea noŃiunii de sănătate şi boală prin prisma noilor abordări reprezintă după unii autori o a doua “revoluŃie medicală” (Yanovitz, 1992). Astfel, obiectivul primordial al psihologiei sănătăţii este promovarea sănătăŃii şi prevenirea îmbolnăvirilor. Atenţie! Psihologia medicală este un termen care acoperea până acum trei decenii o bună parte ţ din domeniul psihologiei sănătăŃii. Termenul este însă tot mai puŃin utilizat în ultimii ani datorită caracterului său restrictiv, psihologia medicală focalizându-se preponderent pe relaŃia medic – pacient şi pe adaptarea bolnavului la mediul spitalicesc şi la starea de boală. Definirea Psihologiei Sănătăţii ţ Psihologia SănătăŃii este definită ca ramură teoretică şi aplicativă a psihologiei care contribuie la: promovarea şi menŃinerea sănătăŃii, prevenirea şi tratarea îmbolnăvirilor, identificarea factorilor psihologici cu rol în etiologia bolilor şi la îmbunătăţirea sistemului de sănătate și a politicilor de sănătate (Matarazzo, 1982). Psihologia SănătăŃii este considerată a fi o disciplină „hibridă”, care combină perspectiva ştiinŃelor socio-umane (psihologie, sociologie, antropologie) cu cea a ştiinŃelor naturale (medicină 2. 1.

6

clinică, sănătate publică). Sintetic, putem defini Psihologia SănătăŃii ca fiind domeniul interdisciplinar ce aplică cunoştinŃele şi tehnicile psihologice în domeniul sănătăŃii şi bolii. 3. Obiectivele Psihologiei Sănătăţii ţ • Promovarea sănătăŃii • MenŃinerea sănătăŃii • Prevenirea îmbolnăvirilor • Tratearea îmbolnăvirilor • Identificarea factorilor (cognitivi, emoŃionali, comportamentali şi sociali) cu rol în etiologia şi evoluŃia bolilor acute şi cronice • Îmbunătăţirea sistemului de sănătate și a politicilor de sănătate (Matarazzo, 1982) • Educarea pentru sănătate • ÎnŃelegerea experienŃei subiective a bolii • Asistarea bolnavului pentru o mai bună adaptare la boală, tratament şi proceduri medicale Relaţia Psihologiei Sănătăţii cu alte discipline ţ ţ O înţelegere aprofundată a Psihologiei Sănătăţii necesită cunoștinţe cu privire la contextul în care sănătatea și boala există. În acest sens sunt relevante următoarele domenii de studiu: • Epidemiologia – studiază frecvenţa și distribuţia bolilor în populaţie • Sănătatea publică – studiază sănătatea la nivel de comunitate și nu de individ • Sociologia – studiază societatea, interacţiunile sociale și individul ca membru al unui grup, comunităţi, instituţii o Sociologia medicală – studiază impactul societăţii, a interacţiunilor sociale și a comportamentelor individului în cadrul grupului, comunităţii și instituţiei asupra sănătăţii și bolii • Antropologia – studiază originea speciei umane, istoria și cultura acesteia o Antropologia medicală – studiază reprezentările sănătăţii și bolii și practicile asociate acestora Pe de altă parte, Psihologia SănătăŃii este considerată a fi un domeniu interdisciplinar, utilizând şi punând la dispoziŃie cunoştinŃe şi tehnici din/pentru mai multe ramuri ale psihologiei: • Psihologia socială – studiază modul în care indivizii și grupurile interacţionează • Psihologia dezvoltării – studiază impactul proceselor maturaţionale și a experienţei asupra comportamentului individului • Psihologia pozitivă – studiază resursele personale ale individului (ex. înţelepciune, curaj, optimism, originalitate, talent, responsabilitate, moderaţie, toleranţă) ce facilitează funcţionarea sa optimă • Psihologia clinică – studiază mecanismele psihologice implicate în patologie o psihologia clinică vizează mai ales tulburările mentale, în timp ce psihologia sănătăŃii se focalizează pe starea globală de sănătate, pe rolul factorilor psiho-sociali în etiologia bolii somatice (ex. cancer), pe reacŃia, adaptarea şi recuperarea din boala somatică acută (ex. infarct miocardic) sau cronică (ex. colon iritabil) o conceptele şi teoriile dezvoltate de psihologia clinică (diagnosticul clinic, teoriile anxietăŃii, depresiei, tulburărilor de personalitate) sunt deosebit de relevante pentru psihologia sănătăŃii • Psihoterapia şi Consilierea – presupun intervenţie psihologică în scopul ameliorării tabloului clinic (psihoterapie) sau în scopul optimizării, prevenţiei și remiterii problemelor emoţionale, cognitive și de comportament (consiliere) 4.

7

sexual. ca stare de bine. Persoanele cu un nivel scăzut al alfabetizării cu privire la sănătate nu apelează la servicii de sănătate decât în ultimele stadii ale bolii. ţ 5. sociali) • stilul de viaŃă (comportament alimentar. la nivelul sistemului de sănătate și cu precădere la nivelul sistemului educaţional. percepŃia şi răspunsul la stres) • factori sociali (resurse socio-economice. capacitate de confruntare cu stresul fizic. care are în vedere atât dimensiunile sale multiple cât şi determinismul complex. • Sănătatea ca stare de bine fizică. OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii (OMS) definişte sănătatea ca integritate anatomică şi funcŃională. exerciŃiu fizic) • factori psihici (cogniŃii.o cunoştinŃele şi tehnicile de lucru cu pacienŃii. cum sunt cele privitoare la relaŃionarea psiholog-pacient sau cele referitoare la modalităŃile de modificare a cogniŃiilor iraţionale sunt deosebit de relevante pentru psihologia sănătăţii Temă de reflecŃie nr. sol. chimici. Factorii care influenŃează starea de sănătate pot fi grupaŃi în patru mari categori: • factori de mediu (apă. Sănătatea Cercetările realizate de Blaxter (1990) şi Staiton-Rogers (1991) pe loturi populaŃionale largi. genetici. 1 Explicaţi modul în care cunoștinţele din domeniul psihologiei sociale sau ţ ș ţ dezvoltării pot fi utilizate în psihologia sănătăţii. au identificat următoarele percepŃii laice (de simŃ comun) asupra sănătăŃii: • Sănătatea ca un dat natural • Sănătatea ca o valoare • Sănătatea ca dar divin • Sănătatea ca responsabilitate individuală • Sănătatea ca voinŃă • Sănătatea ca drept fundamental • Sănătatea ca lipsă a bolii • Sănătatea ca resursă (de a muncii. emoŃii. psihic şi social. social şi spiritual. Aşa cum reiese din definiŃia OMS. psihică şi socială (Pozitiv) 8 . biologici. abuz de substanŃe. lipsa informaţiilor cu privire la tratament conduce la o scădere a aderenţei la prescripţiile specialiștilor în sănătate. fizici. Îmbunătăţirea alfabetizării cu privire la sănătate presupune intervenţia la nivelul culturii și societăţii. ecologic. Un nivel crescut al alfabetizării cu privire la sănătate ar conduce la creșterea speranţei de viaţă la nivelul populaţiei și la eficientizarea furnizării de servicii de asistenţă medicală. organizarea sistemului de îngrijire medicală şi politicile sanitare) • factori biologici (imunologici. aer. capacitate de protecŃie împotriva îmbolnăvirilor şi morŃii premature. modelul de abordare a sănătaŃii este unul holistic. de a te bucura de viaŃă) • Sănătatea ca produs Cauza acestor percepţii laice contrastante percepţiei specialiștilor în sănătate rezidă în nivelul scăzut al alfabetizării cu privire la sănătate. Concepte fundamentale în Psihologia Sănătăţii ţ 5. biochimici) Sănătatea este percepută de mule ori doar prin prisma uneia din aceste dimensiuni: • Sănătatea ca absenŃă a bolii şi dizabilităŃii (Negativ) VS. psihic. Acest concept face referire la capacitatea de a lua decizii informate cu privire la propria sănătate.1. Mai mult. comfort fizic. biologic.

este definită în mai multe moduri. sănătatea este o: • stare complexă şi multidimensională • stare relativă şi variabilă • stare procesual-dinamică Complexitatea stării de sănătate este dată de dimensiunile. Componentele sănătăŃii • absenŃa bolii.1.1. Dimensiunile sănătăŃii • biologică (anatomică. Grade ale sănătăŃii • sănătate optimă • sănătate • sănătate aparentă • sănătate precară • sănătate foarte precară 5. Boală Boala. componentele şi gradele diferite pe care le presupune. La nivelul simţului comun. fiziologică şi biochimică) • psihologică (cognitivă. • Sănătatea ca măsură în care individul este capabil. comportamentală) • socio-profesională (roluri. disfuncŃiei şi dizabilităŃii • rezistenŃă fizică şi fiziologică • atitudinea pozitivă faŃă de viaŃă (a percepe sensul şi semnificaŃia vieŃii) • asumarea controlului propriei vieŃii • acceptarea de sine • relaŃionare socială pozitivă • stare subiectivă de bine 5. fizic şi biologic (ExperienŃial) În fapt. Conceptele de sănătate și boală se află însă 9 .• Sănătatea ca adaptare şi rezultat al unor procese de reglare optimă (FuncŃional) VS.2. ca şi sănătatea. 5. religie. simptome. experienŃe non-cotidiene) 5. datorită faptului că boala (stare obiectivă) este acompaniată de cele mai multe ori şi de suferinŃă personală (stare subiectivă). disfuncŃii • abatere de la normă • manifestarea eşecului în adaptare Termenul de boală (ca şi condiŃie obiectivată şi diagnosticată de medic) se relaŃionează cu alte concepte: • DeficienŃă: orice pierdere sau deviaŃie datorată unei boli sau traume în funcŃionarea fizică şi psihică optimă a individului • Dizabilitate: orice restricŃie în îndeplinirea sarcinilor cotidiene şi în abilităŃile de autoîngrijire • Handicap: orice dezavantaj social indus de deficienŃă şi dizabilitate • SuferinŃă: experienŃa subiectivă a simptomelor Boala presupune nu doar tratament medical dar şi îngrijire umană. în funcŃie de perspectiva din care este privită: • formă particulară de existenŃă a materiei vii • consecinŃă a unor agenŃi patogeni sau traumatici • semne.2.1. relaŃii. pe de o parte să îşi realizeze aspiraŃiile şi nevoile proprii.1. iar pe de altă parte să răspundă adecvat mediului social. boala este conceptualizată fie prin 1) prezenţa unor simptome subiective. fie prin 2) prezenţa unor semne obiective. aspiraŃii) • spirituală (valori. emoŃională.3.

respectiv starea de bine iar la celălat dizabilitatea. psihic. cultural. s-a propus măsurarea unidimensională a calităţii vieţii (măsurarea unui singur aspect relaţionat cu starea de sănătate). Figura 2. Lipsa unui consens în definirea calităţii vieţii a condus la diferite modalităţi de operaţionalizare a conceptului. 1998). Astfel. 1997 și cadrul conceptual propus de Muldoon. scop. comunicare. Calitatea vieţii ţ Calitatea vieŃii este definită de Organizaţia Mondială a Sănătăţii ca percepŃia subiectivă a poziŃiei în lume în relaŃie cu standardele şi aşteptările personale. fizic. constituind predictori ai acesteia: • Factori de personalitate : dispoziţia afectivă • Factori cognitivi : autoeficacitatea. Stare de bine În ultimii ani se pune un accent tot mai mare pe aspectele calitative ale stării de sănătate. absenŃa durerii.4. îngrijire personală. social).3. 2002) (figura 2. funcŃionare cognitivă) • socială (relaŃii interpersonale. economic. măsurarea multidimensională a calităţii vieţii (măsurarea globală a stării de sănătate) și măsurarea individuală (măsurarea subiectivă a stării de sănătate). carieră). semnificaţie) respectiv stare de bine globală și stare de bine specifică unui anumit domeniu de funcţionare (ex. RelaŃia de continuum sănătate-boală 5. respectiv moartea prematură (Sarafino. vitalitate. Atenţia acordată unor concepte precum starea de bine sau calitatea vieţii nu are ca rezultat diminuarea rolului integrităŃii somatice şi fiziologice a organismului ci sublinierea faptului că sănătatea nu se reduce la integritate somatică și fiziologică. În literatura de specialitate se face distincţia între stare de bine subiectivă (ex. roluri) 10 . percepţia progresului în atingerea obiectivelor trasate • Factori comportamentali : participarea la activităţi valorificate • Factori contextuali : suport social Starea de bine presupune : • Acceptare de sine • RelaŃii pozitive cu ceilalŃi • Autonomie • Control asupra propriei vieŃi • Sens şi scop în viaŃă • Dezvoltare personală 5.1). NoŃiunea de calitate a vieŃii este însă una complexă şi multidimensională motiv pentru care în literatura de specialitate nu s-a ajuns la un consens cu privirea la definirea acesteia (vezi cadrul conceptual propus de Browne. energie) • psihică ( reacŃii emoŃionale. satisfacţie. standarde și așteptări care pot să reflecte diverse domenii de funcţionare (ecologic. controlul reflexelor.1.pe un continuum în care la un pol se situează sănătatea optimă. Unul dintre progresele importante făcute în acest domeniu de studiu îl constituie identificarea unor factori ce explică variabilitatea stării de bine. fericire) și stare de bine psihologică (ex. Dimensiunile calităŃii vieŃii relevante pentru starea de sănătate sau boală sunt : • fizică (mobilitate.

vârstă și sex). alimentaţie. stare de bine şi calitatea vieŃii Temă de reflecŃie nr 2. Explicaţi de ce definirea și operaţionalizarea conceptelor de stare de bine și ţ ţ calitate a vieţii este atât de dificilă ţ 5. Pentru a putea compara mortalitatea a două sau mai multe populaţii diferite. acest rezultat nu este informativ cât timp diferenţa poate fi explicată de faptul că populaţia judeţului Cluj este mai mare . InterelaŃionarea complexă dintre sănătate.• • • comportamentală (somn. În lipsa corecţiilor menţionate anterior. Mortalitate Mortalitatea este o măsură a stării de sănătate care se obţine prin raportarea numărului de decese dintr-un an la numărul de decese din anii precedenţi. de faptul că 11 . mărime.2. boală.5. O creștere a ratei mortalităţii este un indice al scăderii stării de sănătate iar o scădere a ratei mortalităţii este un indice al creșterii stării de sănătate. recreere. hobby-uri) economică (financiar) independentă (sexualitate) Figura 2. Să presupunem că rata mortalităţii în judeţul Cluj este mai mare decât în judeţul Maramureș. ratele mortalităţii sunt corectate funcţie de variabilele ce caracterizează aceste populaţii (ex.

în primul război mondial. poziţie care s-a modificat în decursul a 30 de ani. soldaţii care semnalau prezenţa unor simptome ca urmare a stresului intens de pe câmpul de luptă erau împușcaţi pe baza convingerii că aceștia simulează. Speranţă de viaţă ţ ţ Cu toate că produsul intern brut per capita al unei ţări este un predictor foarte bun al speranţei de viaţă. există excepţii ce au fost supuse unor discuţii intense în lumea știinţifică. 1994). unde incidenţa se referă la numărul de cazuri noi dintr-o anumită boală. între 1990 și 1994 speranţa de viaţă a scăzut de la 63. speranţa de viaţă a femeilor din Japonia a crescut cu 12 ani (Evans. mai specific a scăderii venitului media per capita cu două treimi și a creșterii procentului familiilor care au trăit în sărăcie de la 2% la 38 %. De exemplu. studiile arată faptul că speranţa de viaţă poate înregistra modificări semnificative într-o perioadă scurtă de timp. fie prin calcularea incidenţei. din 1960 pînă în 1990. Deși contraintuitiv.populaţia judeţului cluj are o medie de vârstă de 65 de ani sau are un procent mai mare de bărbaţi decât de femei. 5. iar boala la lipsa sănătăţii • Somaticul și psihicul reprezintă entităţi ce funcţionează independent una de cealaltă • Boala poate avea consecinţe psihologice dar nu cauze psihologice Critici aduse modelului: • Natura dualistică (separarea somaticului de psihic) • Natura reducţionistă (orice fenomen care nu poate fi explicat prin procese biologice este ignorat) • Dimensiunea umană a pacientului. Modele ale sănătăţii și bolii ţ Modelele sănătăţii și bolii adoptate de societate pot avea consecinţe serioase. 6.7. rata mortalităţii poate fi raportată la vârstă (ex. 5.2 în cazul femeilor. rata mortalităţii infantile) sau la cauză (ex. Astfel. Morbiditate Morbiditatea este tot o măsură a stării de sănătate care se obţine fie prin calcularea prevalenţei. ca urmare a modificărilor sociale și economice înregistrate. iar în rândul femeilor similară cu Chile. fie ei de natură socială sau fizică. respectiv a personalului medical este ignorată • Model cauzal de tip linear (bacil → boală) • Accent pe boală și ignorarea sănătăţii Temă de reflecŃie nr.8 la 57. modificări explicate prin factorii macro. rata mortalităţii datorate suicidului). neavând nici o responsabilitate pentru instalarea bolii • Pacientul este un recipient pasiv al tratamentului. Un alt exemplu al sensitivităţii speranţei de viaţă la modificările de la nivel macro îl constituie ţările din fosta Uniune Sovietică care au suferit o tranziţie rapidă de la socialism la capitalism. înregistrează o speranţă de viaţă în rândul bărbaţilor similară cu Cuba. În Rusia.1.6. Se presupune ca explicaţia constă în poziţia ierarhică pe care Japonia o ocupă în clasamentul global. deși are unul dintre cele mai ridicate produse interne per capita din lume.7 în cazul bărbaţilor. 6. Modelul Biomedical Asumpţiile modelului: • Boala este cauzată exclusiv de modificări la nivel biologic • Pacientul este o victimă. ilustrativ este cazul Statelor Unite care. În acest sens. responsabilitatea eliminării tabloului clinic revenindu-i personalului medical • Sănătatea se reduce la lipsa bolii. 3 Descrieţi comportamentul unui medic care își abordează pacienţii exclusiv ţ ș ţ din perspectiva modelului biomedical și impactul pe care l-ar putea avea 12 . unde prevalenţa se referă la numărul total al indivizilor din populaţie care suferă de o anumită boală. și de la 74. Mai mult.4 la 71.

această abordare asupra stării de sănătate a pacientului 6. sociale. 1977) Odată cu apariŃia modelului biopsihosocial s-au petrecut transformări în accentele puse pe diverse aspecte ale sănătăŃii şi bolii: • De la boală la sănătate • De la boală acută la boală cronică • De la abordarea curativă la abordarea preventivă • De la intervenţie la monitorizare • De la îngrijirea în spital la îngrijirea în comunitate • De la pacient la persoană 6. Model Alternativ Asumpţiile modelului propus de Wade și Halligan (2004) vor fi exemplificate pe cazul unui bărbat de 54 de ani care a suferit un accident vascular cerebral: • Disfuncţiile indivizilor se pot manifesta la două nivele o La nivel somatic → patologie Descrierea medicală obiectivă: accident vascular cerebral ușor datorat hipertensiunii. Modelul bio-psiho-social al sănătăŃii şi bolii (adaptat după Engel. cu artrita șoldului drept 13 . Modelul Biopsihosocial Modelul biopsihosocial s-a dezvoltat ca reacŃie la cel biomedical. Asumpţiile modelului biopsihosocial: • Boala are o cauzalitate multifactorială • Dată fiind importanţa comportementelor în instalarea bolii. cât şi variabilele psihocomportamentale.2. cele două sunt în continuare conceptualizate ca fiind entităţi separate) • Nu răspunde unor întrebări de natură practică Biologic • Virusuri • Bacterii • Leziuni Psihologic • Comportament • Convingeri • Coping • Stres • Durere Social • • • • • Clasă Grup Muncă Etnicitate Religie Figura 2.3.3. culturale şi ecologice ca factori importanŃi în etiologia şi evoluŃia bolilor. incorporând atât achiziŃiile medicinei biologice. pacientul este responsabil pentru starea sa de sănătate • Pacientul nu este o victimă ci este parţial responsabil pentru eliminarea tabloului clinic • Sănătatea și boala se află pe un continuum • Boala poate avea consecinţe psihologice dar poate avea și cauze psihologice • Accent atât pe boală cât și pe sănătate • Accent atât pe tratament cât și pe prevenţie Aspecte pozitive: • Model dinamic • Model sistemic • Model cauzal de tip circular Critici aduse modelului: • Natura dualistică (deși este recunoscută influenţa pe care psihicul o exercită asupra somaticului și viceversa.

Modele de sanogeneză și patogeneză Modelele de sanogeneză și patogeneză tratează componentele sănătăţii și bolii. ușoară slăbiciune a piciorului stâng cu o ușoară durere a șoldului drept Descrierea subiectivă a pacientului: mâna stângă și piciorul stâng sunt disfuncţionale • Indivizii sunt influenţaţi de două categorii de factori o Contextul personal → credinţe. atitudini. pacientul este îngrijorat de posibilitatea unui al doilea accident cerebral vascular în situaţii de stres. de unul singur o Participare socială Descrierea medicală obiectivă: reluarea rolurilor de tată. fumatul) 14 . convingeri. ocupaŃie. pescui. soţ. familie. așteptări. valori Descriere: pacientul se așteaptă la o recuperare totală. convingeri. poate purta și folosi toate obiectele din casă o Contextul social sau cultural Descriere: familia și prietenii își oferă sprijinul în toate activităţile pacientului și îl încurajează să obţină ajutor social. sistem medical) • criteriul rolului variabilelor de risc în relaŃia cu patologia PredispozanŃi (ex.4. eveniment stresant) De menŃinere (ex. fumatul. factori macro-sociali) Intermediari (ex. fumatul) De precipitare (ex. în cazul de faţă variabilele de risc. orice activitate este percepută ca fiind stresantă o Liberul arbitru • Indivizii interacţionează cu două tipuri de contexte o Contextul fizic Descriere: pacientul poate accesa toate zonele casei sale. angajatorii așteaptă ca pacientul să se întoarcă la serviciu cu normă întreagă • Interacţiunile sunt analizate la două niveluri o Activităţi orientate spre scop Descrierea medicală obiectivă: o bună recuperare a funcţionalităţii în activităţi specifice Descrierea subiectivă a pacientului: sentimentul incapacităţii de a grădinări. fizici.Descrierea subiectivă a pacientului: accident vascular cerebral sever o La nivel global → deterioarea domeniilor de funcţionare Descriere medicală obiectivă: ușoară neîndemânare a mâinii stângi. consumul de alcool) Distali (ex. Variabilele de risc pot fi clasificate după două criterii: • criteriul distanŃei dintre risc şi îmbolnăvire Proximali (ex. prieten Descrierea subiectivă a pacientului: rol de pacient Implicaţiile modelului: • Boala se poate instala și în lipsa unei patologii clare • Efectele bolii variază funcţie de caracteristicile celorlalte componente ale sistemului • Parte din resursele intervenţiei trebuie alocate în vederea alterării factorilor contextuali (personali. sociali) 6. face cumpărături etc.

4. un studiu corelaţional a identificat 7 astfel de comportamente (Breslow & Enstrom. Modele generale și specifice Modelele generale fac referire la comportamentele protectoare și de risc care sunt relaţionate cu starea de sănătate în general. 1980): • Regimul de somn (recomandat: 7-8 ore de somn pe zi) 15 .5. RelaŃia dintre factorii de risc și vulnerabilitatea pentru boli 6.• • • • Prezenţa variabilelor de risc formează vulnerabilitatea individului pentru o boală sau alta: CondiŃii de risc Grupuri de risc Comportament de risc Factori de risc RelaŃia dintre risc şi boli (adaptat după Naidoo şi Wills. 1998) CondiŃii de risc: • Sărăcie • Discriminare socială • InegalităŃi sociale • LocuinŃe precare • Muncă stresantă • Mediu poluat Comportamente de risc: • Consum de droguri • Abuz de alcool • Fumat • Sex neprotejat • Sedentarism • Dietă nesănătoasă Grupuri de risc: • Şomeri • ImigranŃi • MinorităŃi etnice • Homosexuali • Părinte unic • ÎnsinguraŃi Creşterea ratei bolilor ce pot fi prevenite: • Boli cardiovasculare • Artrite • Cancer • Astm • Diabet • Boli infecŃioase • Status de HIV pozitiv Factori de risc: • Hipertensiune arterială • Hipercolesterolemie • Obezitate • Stimă de sine scăzută • Control redus • Pesimism Figura 2. În acest sens.

tipul A de comportament este o cauză specifică bolilor coronariene. frica. comportamentele de risc par să prezică mortalitatea și longevitatea. întăririle primite din mediu. argumentând de ce sănătatea nu se reduce la absenŃa bolii. Descrieţi comportamentul unui medic care îşi abordează pacienţii exclusiv din perspectiva modelului biomedical şi impactul pe care l-ar putea avea această abordare asupra stării de sănătate a pacientului 2. sunt descrise şi aduse argumente pro şi contra modelelor biomedicale şi biopsihosociale explicative ale sănătăŃii şi bolii. Lucrarea de evaluare nr. bază genetică pentru uzul de alcool) • Factori sociali (ex. 1 DiscutaŃi avantajele şi dezavantajele modelului biopsihosocial. Boala este descrisă în relaŃie de continuum cu sănătatea. anxietatea. DiscutaŃi avantajele şi dezavantajele modelului biopsihosocial 16 . sugerând faptul că o combinare a acestora ar putea prezice și promova comportamentele relaţionate cu starea de sănătate. (1985) au descris o serie de astfel de factori. normele sociale) • Factori emoţionali (ex. • Factori genetici (ex. dacă comportamentul alimentar. prezintă dimensiunile. Sunt abordate conceptele de starea de bine. componentele şi gradele procesului de sănătate. De asemenea. activitatea fizică și fumatul pot să conducă la o gamă largă de afecţiuni printre care la boli coronariene. Astfel. Leventhal și colab. stresul. Mai mult. În acest sens. SARCINA DE SEMESTRU MODUL I 1. învăţarea vicariantă. autorii au sugerat faptul că starea de sănătate a indivizilor de peste 75 de ani care aveau un stil de viaţă caracterizat prin toate recomandările menţionate anterior era comparabilă cu a indivizilor de 35-44 de ani a căror stil de viaţă era caracterizat de mai puţin de trei din recomandările de mai sus. tensiunea) • Simptomele percepute (ex. oboseala) • Sistemul de credinţe al individului • Sistemul de credinţe al specialiștilor în sănătate Modelele specifice fac referire la comportamentele protectoare și de risc care sunt relaţionate cu o boală specifică.Comportamentul alimentar (recomandat: mic dejun în fiecare zi) Comportamentul alimentar (recomandat: fără gustări între mese) Fumatul (recomandat: a nu se fuma) Greutate (recomandat: greutate normală) Consumul de alcool (recomandat: a se conuma în cantităţi moderate) Activitate fizică (recomandat: exerciţii fizice regulate) Eșantionul a fost urmărit într-un studiu prospectiv la 5 ani și la 10 ani și s-a arătat faptul că cele 7 comportamente au fost relaţionate cu mortalitatea. durerea. morbiditate. • • • • • • REZUMAT Modulul discută obiectivele şi disciplinele relaţionate cu psihologia sănătăţii. În condiţiile în care comportamentele de risc explică peste 50% din cazurile de mortalitate şi morbiditate se cere identificarea factorilor predictori ai comportamentelor de risc. mortalitate și speranţa de viaţă. modelarea. calitatea vieŃii.

identificarea factorilor psihologici cu rol în etiologia bolilor şi la îmbunătăţirea sistemului de sănătate și a politicilor de sănătate Morbiditate = măsură a stării de sănătate care se obţine fie prin calcularea prevalenţei. 1398-1401 Glosar de termeni Calitatea vieŃii = percepŃia subiectivă a poziŃiei în lume în relaŃie cu standardele şi aşteptările personale Psihologia SănătăŃii = ramură teoretică şi aplicativă a psihologiei care contribuie la: promovarea şi menŃinerea sănătăŃii. Health Education. Bibliografie pentru acest modul Borrell-Carrio F. (2005) The SAGE Handbook of Health Psychology. 2. prevenirea şi tratarea îmbolnăvirilor. New York: John Wiley & Sons Sutton S. Johnston M.Raspundeti la cele 2 intrebari in maxim 2 pagini la computer (1 pagina de intrebare). Epstein R. London: Sage Publications Ltd Wade D. and scientific inquiry. 329.W. Baum A.L. (2004) The biopsychosocial model 25 years later: principles. Berkshire: Open University Press and McGrawHill Sarafino E.T.P. Aceste sarcini se vor trimite pe email sau poştă împreună cu sarcinile celui de-al doilea modul (vezi calendarul disciplinei). 101-104 Ogden J... practice. (2004) Do biomedical models of illness make for good healthcare systems? British Medical Journal. Suchman A. (2004) Health Psychology Textbook.M. (1990) Health Psychology... (2008) Health Literacy: an essential skill for the twenty-first century. 108. fie prin calcularea incidenţei Mortalitate = măsură a stării de sănătate care se obține prin raportarea numărului de decese dintrun an la numărul de decese din anii precedenți 17 . Halligan P. 576-582 Kickbusch I. Biopsychosocial Interactions. Annals of Family Medicine.

culturali şi ecologici ca factori importanŃi în etiologia şi evoluŃia bolilor Sănătate = integritate anatomică şi funcŃională. sens şi scop în viaŃă. autonomie. dezvoltare personală 18 . capacitate de protecŃie împotriva îmbolnăvirilor şi morŃii premature. control asupra propriei vieŃi. psihic şi social.Model biomedical = model ce consideră că boala este cauzată exclusiv de modificări la nivel biologic Model biopsihosocial = model ce consideră atât factorii biologici cât și cei psihocomportamentali. ca stare de bine Stare de bine = presupune acceptare de sine. sociali. psihic. social şi spiritual. capacitate de confruntare cu stresul fizic. biologic. relaŃii pozitive cu ceilalŃi. comfort fizic.

lume şi viitor în sanogeneză şi patogeneză Să definească autoeficacitatea percepută şi să explice cum influenŃează acesta menŃinerea sănătăŃii Să definească stima de sine şi să explice cum influenŃează aceasta menŃinerea sănătăŃii Să definească controlul perceput şi să explice cum influenŃează acesta menŃinerea sănătăŃii Să definească robusteŃea şi să explice cum influenŃează aceasta menŃinerea sănătăŃii Să definească sentimentul de coerenŃă şi să explice cum influenŃează acesta menŃinerea sănătăŃii Să definească optimismul şi să explice cum influenŃează acesta menŃinerea sănătăŃii Să numească ce alte forme de control relevante în menŃinerea sănătăŃii Să explice legătura dintre cogniŃii şi stil de viaŃă Să descrie principalele modele social-cognitive ConŃinutul modulului doi porneşte de la teoria social-cognitivă a personalităŃii.1 Rolul teoriei social-cognitive a personalităŃii în psihologia sănătăŃii În încercarea de a depăşi controversele privind rolul factorilor interni sau externi în înŃelegerea personalităŃii. adică de protecŃie pentru sănătate. stima de sine. cum sunt optimismul. emoŃional. autoeficacitatea. Teoria social-cognitivă furnizează cadrul necesar pentru studierea relevanŃei personalităŃii în contextul vulnerabilităŃii şi rezistenŃei la stres şi boală. Sunt puse în discuŃie mecanismele prin care cogniŃiile au efecte benefice asupra stării de sănătate. controlul perceput.MODUL 2 Rolul factorilor cognitivi în sănătate Scopul modului: Cunoaşterea factorilor cognitivi care influenŃează sănătatea şi a mecanismelor prin care aceştia acŃionează pentru a influenŃa sănătatea şi stilul de viaŃă. sentimentul de coerenŃă şi robusteŃea. 19 . respectiv a rolului cogniŃiilor despre sine. Teoria social-cognitivă respinge taxonomii şi evaluări globale ale personalităŃii tipice teoriei trăsăturilor şi încearcă să ofere informaŃii explicative despre mecanismele psihologice ce pot determina comportamentul uman. Sunt prezentate cogniŃiile care au rol de sanogeneză. lume şi viitor în medierea relaŃiei dintre personalitate şi riscul pentru îmbolnăviri. comportamental. 2. studenŃii trebuie să poată: • • • • • • • • • • Să explice rolul convingerilor despre sine. Obiectivele modului: la finalul acestui modul. Variabilele personale sunt derivate din înŃelegerea mecanismelor şi proceselor cognitive care influenŃează funcŃionarea individului în toate aspectele sale: motivaŃional. teoria social-cognitivă sugerează că personalitatea este întotdeauna un produs al interacŃiunii dintre organism şi mediu. Este exemplificată legătura dintre cognitii si modificarea stilului de viată prin prezentarea a trei modele social-cognitive relevante pentru explicarea si modificarea comportamentelor de sănătate.

termen preluat de la Kelly. dar mai ales acŃionează asupra lui luând în considerare semnificaŃiile şi consecinŃele evenimentelor. Aceasta nu se produce ca un proces cognitiv raŃional şi voluntar în care se cântăresc beneficiile şi pierderile ci ca un proces dinamic în care convingerile şi motivaŃiile orientează semnificaŃia şi deci declanşarea comportamentului. facilitând comunicarea indivizilor care aparŃin aceloraşi grupuri sociale. prin care lumea este percepută. susŃinută de modelul situaŃionist dispare prin paradigma teoriei social-cognitive. precum convingeri. Adoptând acest punct de vedere.Conform teoriei social-cognitive comportamentul manifest rezultă din interacŃiunea mecanismelor psihologice cu factorii de mediu. că ideile sunt internalizări ale practicilor sociale. poziŃia. lume şi viitor. Aceasta nu înseamnă negarea consistenŃei personalităŃii şi a diferenŃelor individuale de către teoria social-cognitivă. Kreitler şi Kreitler (1992) propun teoria orientării cognitive a personalităŃii în care elementul major este acordarea de semnificaŃii. Se propune termenul de “sociocogniŃie” pentru a descrie aceste influenŃe. deci comportamentul este în mare măsură discriminativ şi dependent de context. OpoziŃia dintre consistenŃa personalităŃii în situaŃii diverse de viaŃă. a planificării şi predicŃiei. Un termen relaŃionat cu cel de sociocogniŃie este cel de “reprezentare socială” propus de Moscovici (1986). susŃinută de modelul trăsăturilor şi specificitatea comportamentului. Omul este văzut mai mult ca o fiinŃă proactivă decât ca un organism reactiv la mediu. Atribuirea de semnificaŃii implică procesări ale informaŃiei despre stimul. evocă. Teoria social-cognitivă a personalităŃii plasează pe scara intereselor sale pe primul loc cogniŃiile referitoare la sine. Stabilitatea personalităŃii trebuie căutată la nivelul mecanismelor psihologice şi ale evenimentelor care le activează iar specificitatea şi discriminarea la nivelul comportamentului manifest. self 20 . scheme mentale sau cogniŃie. Contextele şi situaŃiile specifice nu pot afecta comportamentul decât prin intermediul mecanismelor cognitive. Oamenii au o nevoie fundamentală de semnificaŃii. Autorii subliniază că facultatea de a gândi este la om un proces modelat social. Aşa cum am arătat mai sus. în desensibilizarea sistematică clienŃii anxioşi sunt puşi să îşi imagineze reuşite graduale în confruntarea cu situaŃia anxiogenă. Prin studierea modului în care persoana selectează. Un astfel de construct personal este conceptul de sine (self-schema. Variabilele personale sunt conceptualizate atât ca produs (al învăŃării cognitiv-sociale) cât şi ca proces (structuri care funcŃionează “aici şi acum”). Capacitatea de a produce şi stoca reprezentări despre sine şi lume are importante consecinŃe nu numai asupra învăŃării. se recunoaşte şi se subliniază flexibilitatea adaptării şi răspunsului uman. reprezentări mentale. Discriminarea şi integrarea informaŃiei poate fi impietată de diverşi factori. Deseori se utilizează şi alŃi termeni. totodată furnizând şi un mijloc de a distinge diversele grupuri sociale. Reprezentările despre sine în acŃiuni viitoare pot să ajute sau să inhibe persoana în comportamentele sale. ci şi asupra proceselor motivaŃionale prin includerea perspectivei viitorului. aşteptări prea mari sau nevoi prea stringente. Reprezentările sociale sunt definite ca imagini mentale prin care oamenii fac atribuŃiri şi explicaŃii cauzale. De exemplu. comparaŃiile cu indivizii din grupul de referinŃă. a anticipării situaŃiilor şi consecinŃelor acŃiunilor întreprinse. Rotter (1966) şi Bandura (1986) se numără printe primii autori care au subliniat rolul învăŃării sociale în dezvoltarea graduală şi sistematică a personalităŃii. Pe această constatare se bazează diversele forme de terapie prin imagerie. Premisa centrală a teoriei social-cognitive este că omul îşi reglează comportamentul pe baza expectanŃelor. Aceasta nu înseamnă că procesarea se realizează întotdeauna cu acurateŃe. cum sunt presiunea timpului. oamenii nu numai că reacŃionează la mediu. acestea sunt sociale deoarece îşi au originea în interacŃiunea şi comunicarea umană. CogniŃiile trebuie văzute nu numai ca proces ci şi ca produs al factorilor sociali cum sunt rolul. Ele sunt cele care se interpun şi mediază relaŃia dintre stocul de cunoştiinŃe şi acŃiune. structurează cognitiv informaŃia despre lume se crează un cadru valid de înŃelegere a interacŃiunii persoanămediu. identitatea socială. Diferite comportamente pot să exprime acelaşi mecanism. Prin procesări informaŃionale de tip subiectiv se ajunge de la stimuli obiectivi la “constructe personale”.

PercepŃia copingului deficitar poate fi acompaniată şi de 21 . Paradigma socialcognitivă integrează tipurile de interacŃiune genotip-mediu descrise de Plomin. recanalizându-l de la cerinŃele sarcinii la teama de insucces. motivaŃii. după cum pot influenŃa şi procesele cognitive de evaluare. Temă de reflecŃie nr. Autoeficacitatea În teoria social-cognitivă a personalităŃii.concept). insuccesul tinde să fie atribuit efortului redus investit în sarcină şi în mai mică măsură lipsei competenŃei necesare îndeplinirii sarcinii. Persoana nu numai că îşi evaluează abilităŃile în lumina succeselor sau eşecurilor trecute. care la rândul lor vor influenŃa cogniŃiile şi calitatea acŃiunii întreprinse. fiind preocupate de inabilitatea lor de a face faŃă situaŃiei. Altfel spus. îşi dozează efortul. autoeficacitatea se referă la "convingerea unei persoane în capacităŃile sale de a-şi mobiliza resursele cognitive şi motivaŃionale necesare pentru îndeplinirea cu succes a sarcinilor date" (1988. 1991). Cercetările au demonstrat că cei ce au convingerea că nu pot face faŃă situaŃiei experienŃează un nivel înalt de distres (Barlow. îşi monitorizează progresele în funcŃie de experienŃa anterioară. Anxietatea este indusă de cele mai multe ori nu de stimulul sau situaŃia în sine ci de perceperea ineficienŃei resurselor de coping. procese motivaŃionale.2. emoŃii. Cei ce au îndoieli asupra AE îşi îndreaptă atenŃia spre propria persoană. Psihologia social-cognitivă admite că funcŃionarea persoanei în lume implică. Convingerile despre AE afectează şi procesele gândirii şi cele atenŃionale în direcŃia potenŃării sau reducerii eficienŃei lor. dar şi optează pentru anumite sarcini. Factorii constituŃionali pot intensifica răspunsul fiziologic şi emoŃiile negative rezultate din perceperea stimulului ca ostil sau ameninŃător. în aceste cazuri. Aceşti factori contribuie. idei şi comportamente.1 Pornind de la asumpŃiile teoriei social-cognitive explicaŃi care este rolul cogniŃiilor despre sine. AE ca proces cognitiv generează opŃiuni. pe lângă reprezentări cognitive. Conceptul de sine lansat de teoria social-cognitivă a stârnit un real interes în rândul cercetătorilor de diverse orientări teoretice. autoeficacitatea percepută reprezintă o variabilă centrală în mecanismele de autoreglare a organismului la cerinŃele mediului. Prezentăm în continuare principalele dimensiuni cognitive ale personalităŃii studiate în psihologia sănătăŃii. Persoanele cu AE percepută îşi focalizează atenŃia înspre analiza şi găsirea de soluŃii la problemele cu care se confruntă. Conform definiŃiei lui Bandura. aceste gânduri intruzive interferează cu folosirea eficientă a potenŃialului intelectual. p. autoeficacitatea crescută se asociază cu atribuŃii autoprotectoare ale eşecului sau succesului. 1). alături de cei situaŃionali şi de procesele cognitive şi motivaŃionale. comportamente sociale învăŃate şi mecanisme fiziologice şi biochimice. evaluările optimiste ale autoeficacităŃii pot fi considerate un imbold suplimentar pentru intenŃiile de acŃiune şi pentru persistenŃa în depăşirea obstacolelor. AE percepută mai poate fi definită ca o anticipare a rezultatelor pozitive în acŃiunile întreprinse datorită cunoştinŃelor şi abilităŃilor posedate. PercepŃia propriei competenŃe modifică şi percepŃia eşecului sau a performanŃei reduse. Cu cât AE este mai accentuată cu atât nivelul de aspiraŃie vizând atingerea scopurilor propuse este mai înalt. Anticiparea succesului sau eşecului declanşează emoŃii pozitive sau negative. Aşa cum Bandura sugerează. propus de Bandura (1982) reprezintă un construct relevant pentru înŃelegerea factorilor protectori la stres şi boală. Conceptul de autoeficacitate (AE). lume şi viitor în mentinerea sănătăŃii şi prevenirea îmbolnăvirii? Dar în cazul apariŃiei bolii? 2. la un anumit tip de interacŃiune individ-mediu.

• persuasiunea verbală şi • starea fiziologică din momentul anticipării şi desfăşurării sarcinii. conform teoriei lui Bandura (1986) pe patru surse majore de informaŃii: • performanŃele anterioare.3. Cioffi şi Taylor. persoanele confidente în competenŃa lor vor căuta căi diferite de a exercita control asupra mediului şi de a obŃine performanŃele dorite. considerăm conceptul de AE ca fiind unul major în categoria convingerilor despre sine cu rol în menŃinerea sănătăŃii. Creşterea nivelului celulelor T (cunoscute ca având rol în distrugerea celulelor canceroase şi a viruşilor) a fost demonstrată pe subiecŃii cu fobie de şerpi implicaŃi în antrenamentul de dobândire a sentimentului de AE (O'Leary. PercepŃia ineficacităŃii proprii în controlul stresorilor activează de asemenea şi sistemul endogen opioid care s-a dovedit a fi un mediator al competenŃei sistemului imun (Bandura. dublate de un autocriticism excesiv. fiind o atitudine care descrie gradul în care persoana are tendinŃa de a se autoevalua pozitiv şi de a 22 . În opinia noastră stima de sine încorporează ambele aspecte. Foarte recent interesul lui Bandura şi a colaboratorilor săi s-a îndreptat spre investigarea relaŃiei dintre AE şi funcŃionarea sistemului imun. 1993). 1990 b). dificultăŃile sarcinii sunt apreciate ca insurmontabile. Unii autori văd SS ca reprezentând o evaluare globală a propriei persoane (Rosenberg. Bandura sugerează existenŃa şi a altor surse pentru conturarea convingerii de AE. scopuri stringente. Persoanele care se consideră pe sine ineficace tind să îşi limiteze comportamentele de iniŃiere şi implicare în sarcini. Putem afirma că este vorba de o reacŃie de "frică la frică" care poate culmina cu atacul de panică. 2 Sugerati patru modalităti de crestere a auto-eficacitătii în cazul unei persoane care doreste să se lase de fumat. percepŃia inabilităŃii de a atinge scopurile propuse duce la depresie (Pervin. 1965).percepŃia inabilităŃii de a controla anxietatea. (O'Leary. Astăzi există dovezi certe că stresul excesiv deteriorează capacitatea de apărare a organismului (Glaser şi Kielcolt-Glaser. RelaŃia semnificativă dintre cele două variabile (eficacitate şi comportament) este ilustrată de cercetările care demonstrează că terapia focalizată pe creşterea AE ajută persoanele fobice să-şi depăşească frica şi să adopte comportamente adecvate (Bandura. Alte cauze ale reacŃiei de tip depresiv rezidă în tendinŃa acestor persoane de a-şi impune standarde înalte. În contrast cu acestea. 1988). Stima de sine Stima de sine (SS) este o componentă a schemei cognitive referitoare la sine şi este definită în multiple moduri. Aşa este grupul de apartenenŃă. Nu fără de critici. 1982). alŃi cercetători sugerează că SS este determinată de combinaŃia dintre evaluarea propriei valori şi abilităŃile de a atinge scopurile dorite cu sentimentele rezultate din procesele de evaluare. • experienŃa dobândită prin învăŃarea vicariantă. 1993). dar nu crede că va reusi să facă acest lucru. percepŃia colectivă a AE influenŃează într-o oarecare măsură AE individuală. 2. clasa socială. Brown. 1990) demonstrează că AE percepută are un important rol de "tampon" între stres şi impactul lui asupra sistemului imun. Cercetările lui Bandura şi colab. AE s-a dovedit a corela semnificativ şi cu succesul renunŃării la fumat sau cu toleranŃa durerii fizice (Karoly. Dacă percepŃia propriei ineficacităŃi în relaŃie cu situaŃiile ameninŃătoare duce la anxietate. Considerăm că percepŃia ineficacităŃii personale este doar o componentă a depresiei. Bandura. Evaluarea acurată sau nu a AE se bazează. Temă de reflectie nr. 1994).

Caracteristicile cogniŃiilor şi sentimentelor despre sine sunt un rezultat al experienŃelor anterioare în care succesul sau eşecul îndeplinirii scopurilor şi sarcinilor propuse au un rol determinant. relativ stabilă. datorită anticipării eşecului. Cu alte cuvinte. a resurselor de coping şi moderează efectele confruntării cu circumstanŃele stresante. tind să experienŃeze afecte negative de genul depresiei. anxietăŃii. Al treilea punct de vedere. mâniei. Stima de sine crescută se asociază cu expectanŃe pentru succes. natura relaŃiei este controversată. Aron Beck relevă rolul major al SS scăzute asociată cu evenimente de viaŃă negative în declanşarea şi menŃinerea depresiei. a sănătăŃii. AlŃi autori conceptualizează SS ca o consecinŃă a activării diferenŃiate: persoanele cu SS crescută sunt activate de afecte pozitive iar persoanele cu SS redusă de afectele negative. 3 Analizati comparativ conceptele de stimă de sine si de autoeficacitate. Temă de reflectie nr. Este dificil însă de identificat dacă stima de sine este un predictor sau un indicator al sănătăŃii mentale şi stării de bine. cu lupta pentru atingerea scopului şi persistenŃa în depăşirea obstacolelor. Care sunt diferentele si asemănările importante dintre aceste două concepte? 2. 23 . consideră sursele sentimentului de autoevaluare şi autoapreciere ca fiind externe. CogniŃiile şi sentimentele despre sine stimulează persoana să se comporte în maniera în care îi permite să îşi întărească imaginea de sine. Stima de sine nu decurge din procesări informaŃionale "la rece" despre sine. Deşi confirmată asocierea stimei de sine scăzute cu depresia. Adoptarea unei imagini de sine negative oferă persoanei posibilitatea de a se elibera de încercări viitoare de a acŃiona în direcŃia menŃinerii stimei de sine. Există teorii care explică depresia prin prezenŃa SS redusă ca trăsătură generală. El se simte bine sau rău în funcŃie de termenii favorabili sau negativi prin care se judecă pe sine. în acelaşi timp poate fi considerată şi un mecanism defensiv pentru contracararea acelor cogniŃii negative. atunci când omul este confruntat cu propria fragilitate şi cu condiŃia sa de muritor. convingerile negative referitoare la sine previn dezamăgiri viitoare şi minimalizează impactul eşecurilor. Locus de control Conceptul de locus de control (LOC) este introdus de Rotter (1966). de origine psihanalitică. a dezvoltării. clinică. 1996). DispoziŃia de a se autoevalua este învăŃată în procesul socializării când persoana devine conştientă de valoarea proprie prin raportările la ceilalŃi. De aceea SS este conceptualizată ca o caracteristică cognitivă de autoprotecŃie şi autoîntărire (Kaplan. SS este considerat a fi un concept-cheie în diverse discipline ale psihologiei: socială. neimplicat afectiv. AlŃi autori apreciau că stima de sine este un factor de protecŃie împotriva angoasei existenŃiale. Conceptul îşi are originea în teoria învăŃării sociale şi defineşte modul în care o persoană îşi explică succesul sau eşecul prin cauze de tip intern sau extern. controlabile sau necontrolabile.4. Dacă depresia este o expresie a cogniŃiilor negative despre sine. Omul nu poate gândi despre sine detaşat. în sentimentele de iubire şi aprobare furnizate de ceilalŃi. SS este interpretată ca o variabilă individuală relevantă în procesul stresului şi bolii. Ideea că oamenii au o nevoie fundamentală de stimă de sine nu este nouă în psihologie. stima de sine are atât componente cognitive cât şi afective (ca de altfel toate atitudinile). Persoanele cu tendinŃe de autoevaluare negativă. SS este considerată a fi o caracteristică esenŃială în sănătatea mentală.respinge atributele negative. Acum un secol Wiliam Janes (1890) nota: "stima de sine este o dotare elementară a condiŃiei umane". a personalităŃii. Se asumă că SS influenŃează evaluarea stimulilor. cu optimismul privind performanŃele viitoare. Autorul argumentează că atitudinile şi convingerile privind relaŃia cauzală dintre comportament şi efect se conturează ca o caracteristică de personalitate globală şi relativ stabilă.

DiferenŃe în LOC s-au constatat şi în grupuri etnice diferite în cadrul aceleaşi societăŃi. autonomia. În prezent există conceptualizări diferite a LOC. şansă sau puterea altora. Societatea vestică valorizează controlul intern iar persoanele din aşa numita categorie "self-made man" se bucură de apreciere din partea semenilor şi a instituŃiilor sociale. Rotter (1975) consideră că dezvoltarea unei tendinŃe interne sau externe a LOC depinde de situaŃiile obiective şi de tipul de cultură şi societate. persoanele vor avea tendinŃa să-şi interiorizeze convingerea controlului extern. DiferenŃele individuale în control se manifestă la trei nivele distincte: a) cognitiv. Deşi internalitatea nu este o expresie a unor capacităŃi intelectuale superior dezvoltate. Totodată. ce acordă încredere. Pentru dezvoltarea internalităŃii. şi c) comportamental .a. Studii interculturale confirmă diferenŃele în LOC între societăŃile tradiŃionale (musulmane sau hindu) şi cele occidentale.efortul depus pentru a obŃine controlul. Alte studii. o orientare predominant externă. • Locusul de control extern se referă la convingerea că puterea personală are un efect minim asupra evenimentelor. copiii chinezi din SUA s-au dovedit mai externi decât cei americani. (b) preocupată de aptitudinile sale în succes şi eşec. Când un cadru social interpersonal este controlat de o putere ostilă sau arbitrară. dar cu statut socio-economic diferenŃiat. Formarea internalităŃii la copii se asociază şi cu atitudini parentale consecvente. sugerându-se rolul de factor protector al LOC intern. se arată că oamenii tind să adopte. ca în cazul societăŃilor dictatoriale. Societatea tradiŃională nu numai că nu sprijină prin normele şi valorile sale internalitatea. educativ-constructive. ea are un rol motivaŃional pozitiv pentru acŃiune şi performanŃă. clare şi lipsite de confuzie. iar a doua . Studii recente susŃin modelul bidimensional. Cercetări experimentale subliniază importanŃa includerii LOC în studiul stresului. o dată cu înaintarea în vârstă sau prin confruntarea cu anumite experienŃe negative de viaŃă (ex. b) preferinŃa şi nevoia controlului. atribuirea ş. Rotter descrie LOC ca o trăsătură unidimensională. Prin aceste caracteristici devine o persoană rezistentă la stres. nevoia de succes. convingerea privind posibilitatea de a exercita control asupra evenimentelor. situaŃiile obiective cu un nivel minim de libertate şi opŃiuni sunt o condiŃie sine qua non. utilizând analiza factorială interpretează LOC ca fiind o trăsătură bidimensională: o dimensiune referindu-se la controlul asupra scopurilor şi succeselor personale. şomajul). Există cercetători care consideră că în anumite circumstanŃe un nivel înalt de internalitate devine contraproductiv şi că • 24 . Rotter relaŃionează conceptul de LOC cu alte variabile din psihologia personalităŃii cum sunt: alienarea. subiectiv şi comportamental pe care perceperea incapacităŃii de control le poate induce. Se apreciază că persoana cu orientare internă este: (a) receptivă la informaŃiile utile furnizate de mediu. că succesele proprii se datorează aptitudinilor şi muncii depuse. la fel ca şi copii negri din Africa de Sud faŃă de cei albi. făcând totodată distincŃia între controlul în situaŃii specifice şi controlul generalizat.la controlul asupra sistemului socio-economic şi politic. privind controlul personal asupra unei arii largi de domenii ale vieŃii.Locusul de control intern implică convingerea că puterea şi controlul personal pot influenŃa evenimentele. competenŃa. acestea fiind cauzate de destin. dar uneori chiar o reprimă sau blamează. (c) rezistentă la încercările externe de a fi influenŃat şi (d) va lua iniŃiativa în a-şi îmbunătăŃi condiŃiile de mediu. În acest sens există o strânsă relaŃie între LOC şi conceptul lui Seligman (1975) de neajutorare învăŃată. Există opinii care interpretează LOC ca un continuum. Astfel copiii evrei din Israel au dovedit internalitate mai accentuată decât cei arabi din aceaşi Ńară. autonomie şi întăriri pozitive. aceiaşi persoană putând manifesta orientare externă sau internă în funcŃie de situaŃie sau de rolul profesional. Mecanismul ipotetic prin care LOC extern devine o formă maladaptativă în condiŃiile de stres se referă la modificările de la nivel biologic.

elaborat de către Wallston et al. (2) controlul datorat şansei presupune convingerea că sănătatea şi boala sunt determinate de destin. datorită flexibilităŃii cognitive şi toleranŃei ambiguităŃii experienŃele noi sunt căutate şi interpretate ca situaŃii stimulante şi benefice. această convingere nu implică expectaŃii naive privind un control total al evenimentelor ci mai degrabă perceperea abilităŃilor proprii de a se raporta activ la mediu. familie. relaŃii interpersonale. de a-şi asuma cu responsabilitate propria soartă. Unul dintre conceptele cognitive relaŃionate cu comportamentele sanogene este Locusul de Control al SănătăŃii. robusteŃea implică următoarele trei caracteristici: • control • angajare • provocare/stimulare. Constructul de robusteŃe a fost elaborat pe baza rezultatelor unui studiu prospectiv ce a urmărit timp de şapte ani peste 900 de subiecŃi din punctul de vedere al relaŃiei dintre nivelul stresului şi incidenŃa bolilor. Provocarea este o caracteristică a robusteŃii ce derivă din percepŃia schimbărilor ca un aspect normal al vieŃii care pot oferi şanse de dezvoltare personală. ce obiective aŃi propune pentru a reduce stresul? Care ar fi modalităŃile prin care o persoană ar putea dezvolta un locus de control care să ajute la controlul stresului? 2. Trăsătura rezultă din percepŃia controlului personal. RobusteŃea Conceptul de robusteŃe (hardiness) a fost introdus de Kobasa (1979) ca fiind o variabilă individuală cu semnificaŃie în rezistenŃa la stres. convingerea că evenimentele au sens şi semnificaŃie. Controlul intern se referă la convingerea că propriile acŃiuni şi decizii influenŃează sănătatea şi recuperarea din boală.doar o internalitate moderată determină ajustări eficiente la stres. RobusteŃea a fost definită ca o dispoziŃie de personalitate. Autorul sugerează că doar internalitatea responsabilă este o sursă de sanogeneză. Externalitatea poate fi defensivă (când persoana atribuie eşecul factorilor externi. Antonovski (1991) interpretează contradicŃiile rezultatelor privind efectul LOC în stres prin distincŃia pe care o consideră necesară între tipurile de LOC. Internalitatea. protejându-se astfel pe sine) şi pasivă (care este expresia percepŃiei lipsei de control.5. Datele cercetării susŃin că anumiŃi subiecŃi rămân sănătoşi în ciuda 25 . Provocarea se exprimă şi prin tendinŃa orientării spre viitor. Pornind de la conceptul de locus de control. instituŃii sociale. (1978). de asemenea se poate manifesta în două moduri: responsabilă (exprimând dorinŃa de a-şi asuma controlul şi responsabilitatea pentru succes şi eşec) şi culpabilizantă (subiectul autoblamându-se pentru eşecuri dar în acelaşi timp neacordând suficientă importanŃă succeselor). 4 ExemplificaŃi cum aŃi integra conceptul de locus de control într-un program de control al stresului. Altfel spus. de a avea un interes real pentru diversele domenii ale vieŃii: profesie. îngrijirii medicale şi a tratamentelor pe care le furnizează. Conform autoarei. al valorii şi semnificaŃiei implicării şi din percepŃia evenimentelor şi schimbărilor de viaŃă ca stimulante. care implică convingerea că acŃiunile doctorilor/asistentelor influenŃează starea de sănătate prin intermediul recomadărilor. Angajarea exprimă tendinŃa implicării şi persistenŃei în scopul propus. manifestă la nivel cognitiv. emoŃional şi comportamental. cu efecte negative). Temă de reflectie nr. Controlul exprimă convingerea că evenimentele pot fi controlate şi influenŃate. angajarea se referă la abilitatea de a crede în importanŃa acŃiunilor întreprinse. Controlul extern este grupat de autori în: (1) controlul personalului medical.

sentimentul de coerenŃă nu se referă nici la un aspect emoŃional al personalităŃii. accidentală sau inexplicabilă. În ciuda numelui. de la observaŃii empirice la formulări riguroase ale modelului de sanogeneză. RobusteŃea este o caracteristică ce se structurează prin experienŃele bogate. (c) solicitările au sens şi scop. prea puŃini psihologi îşi îndreptau atenŃia spre această asociere. În urma interviurilor cu supravieŃuitorii lagărelor de concentrare. (b) are resurse de a face faŃă stimulilor. Allport. adolescenŃă şi tinereŃe.stresului intens la care sunt supuşi datorită unor particularităŃi de personalitate descrise de autori sub numele de robusteŃe. "Dezvăluirea" secretului sănătăŃii este făcută de autor în celebra sa carte Unraveling the Mistery of Health (1987). InformaŃia generată de situaŃie este decodificată la nivel cognitiv ca fiind clară. 2. convingere sau imagine coerentă despre lume şi sine. este redat în Personal Odyssey in Studying the Stress Process (1990). coerenŃa derivă din sinteza celor trei caracteristici descrise în definiŃie: • comprehensiune • control • scop Comprehensiunea se referă la gradul în care persoana poate înŃelege situaŃia prin care trece. Ce determină situarea unor supravieŃuitori ai holocaustului spre polul de bunăstare psihică şi fizică a continuumului sănătate-boală? Care este secretul nu doar al rezistenŃei psihice şi fizice evenimentului traumatic. Stress and Coping încă din 1979 când. redundantă. propuneti trei modalităti de dezvoltare a acesteia în cadrul unui program de prmovoare a sănătătii la adolescenti. variate şi recompensatorii avute în copilărie. Antonovski. Temă de reflectie nr. devenit unul dintre cei mai prodigioşi cercetători ai domeniului. "Misterul" menŃinerii sănătăŃii în ciuda unor adversităŃi uneori extreme. pe teoria psihologiei existenŃiale a lui E. Sentimentul de coerenŃă (SC) este definit de autor ca o orientare cognitivă globală ce exprimă gradul în care persoana are convingerea că: (a) stimulii externi şi/sau interni întâlniŃi pe parcursul vieŃi sunt explicabili şi predictibili. poartă numele în opinia autorului de sentiment de coerenŃă (sense of coherence). absolventul eminent în sociologie a universităŃii Harvard este impresionat de atitudinea pozitivă faŃă de viaŃă şi de echilibrul emoŃional a unora dintre aceştia. Fromm şi pe principiile psihologiei lui G. Fundamentul teoretic al conceptului se bazează. RelaŃia dintre stres. Sentimentul de coerenŃă ExperienŃe de viaŃă concrete şi dramatice ale unor semeni au influenŃat în mod covârşitor activitatea de sociolog şi cercetător a lui Antonovski. coping şi sănătate este întâi schiŃată de Antonovski în cartea Health. după afirmaŃia autorilor. structurată. SC nu este conceptualizat de autor ca o trăsătură de personalitate în sensul clasic al conceptului de trăsătură. dar şi al recuperării din experienŃe ce au anihilat psihic şi/sau fizic atâtea mii de oameni? După trei decenii de cercetări în sociologia medicală. consideră că poate aproxima răspunsul. iar parcursul ştiinŃific al autorului. SC este "o caracteristică esenŃialmente cognitivă ce exprimă modul persoanei de a percepe. consistentă şi nu haotică. 26 . judeca şi interpreta lumea şi pe sine". deci implicarea şi investiŃia de efort este justificată. Chiar atunci când evenimentele se derulează intempestiv ele pot fi explicate şi ordonate. îi poate atribui un sens. Astăzi conceptul este inclus în categoria factorilor cognitivi ce exprimă atitudini şi convingeri faŃă de lume şi a generat în ultimul deceniu un considerabil interes şi un număr apreciabil de cercetări.6. 5 Pornind de la componentele robustetii. Indiferent că îi spunem sentiment. O persoană cu SC anticipează evenimentele din viitor datorită caracterului lor previzibil.

SC este definit ca o orientare generală de a vedea lumea. Fără o anumită continuitate între trecut. dar persoana le poate găsi explicaŃii. Care sunt sursele formării SC? Antonovski (1991) citează trei surse majore care conduc la SC: • consistenŃa experienŃelor • dificultatea sarcinilor • participarea la decizie. Când altcineva decide în locul unei persoane. izolare.Comprehensiunea nu are de-a face cu dezirabilitatea situaŃiei. A înŃelege. Controlul este definit ca şi capacitatea persoanei de a percepe existenŃa unor resurse disponibile în vedera confruntării cu evenimentele stresante. Aşa cum am arătat. ConsistenŃa experienŃelor reflectă nevoia umană de stabilitate. Aceasta nu înseamnă că a pierde pe cineva apropiat. divinitate. profesie) şi probleme existenŃiale (ex. Echilibrul dintre dificultatea sarcinilor şi resurse determină conturarea controlabilităŃii. sau a celor care determină destinul personal. Din nou se scoate în evidenŃă efectul negativ nu doar al supraîncărcării ci şi al subsolicitării. Moartea. colegi. consistenŃa nu implică rigiditatea sau identitatea situaŃiilor. am adăuga noi) reprezintă conŃinutul sentimentului de coerenŃă. fără un minim grad de integrare şi armonie. repere. ajungerea la un înŃeles (comprehensiune) asupra lumii şi propriei persoane este periclitată. oricât de îngustă ar fi lumea unei persoane ea include în mod obligatoriu patru sfere: lumea interioară (a propriilor gânduri şi sentimente). Dacă primele două componente vizează mai ales caracteristici cognitive ale SC. a fi concediat sau a te supune unei intervenŃii chirurgicale sunt evenimente percepute de o persoană cu SC ca fiind incitante. DificultăŃile ce exced sau subestimează capacităŃile de a face faŃă sunt nebenefice pentru formarea controlabilităŃii. Pentru unii această lume este mai îngustă. prieteni. Evenimentele care se includ în categoria celor cu scop perceput tind să fie văzute ca incitante şi demne de implicare. pentru alŃii mai largă. Definirea constructului ridică problema "graniŃei" acestei lumi. activitatea definitorie pentru individ (ex. percepe finalitatea sau nu a evenimentelor care au loc în afara acestor graniŃe. Considerăm că este mai puŃin important dacă persoana înŃelege. cea din urmă reprezintă elementul motivaŃional al SC. O astfel de persoană va considera important mobilizarea efortului pentru a face faŃă situaŃiei nedorite şi pentru a o depăşi. prezent şi viitor. organizaŃie etc. SC se formează în perioada copilăriei şi a adolescenŃei şi se stabilizează în jurul vârstei de 30 de ani. "Resursele disponibile" nu se referă doar la capacităŃile personale de a face faŃă situaŃiei. conflicte. aceasta este transformată în 27 . criterii pentru stabilirea priorităŃilor. chiar într-o lume în continuă schimbare sunt necesare anumite reguli. Conform lui Antonovski. eşecul pot avea loc. În măsura în care persoana percepe resursele personale şi sociale. Participarea la decizii şi la hotărârea efectelor furnizează cadrul necesar înŃelegerii scopului acŃiunii. DiferenŃele individuale se manifestă nu numai în gradul SC dar şi în ceea ce percepe persoana ca fiind lumea sa. în lumea personală nu au relevanŃă directă evenimentele de pe întregul mapamond. totuşi. sfera relaŃiilor interpersonale (familie. Scopul subliniază importanŃa implicării individului în procesul de decizie şi modelare a situaŃiilor de zi cu zi. decese). şi pe sine în raport cu ea. să-şi înŃeleagă propriile gânduri. Conform lui Antonovski (1987). a nega importanŃa uneia din aceste patru sfere implică de asemenea SC redus. Este clar că fiecare dintre noi ne stabilim graniŃele propriei lumi. eşec. Scopul se referă la percepŃia unei finalităŃi necesare sau dorite. În opinia personală. ea nu se va simŃi victima destinului chiar dacă evenimentele trăite au semnificaŃii personale negative. Ce reprezintă lumea pentru un individ? Cu siguranŃă. Dacă persoana se confruntă constant cu mesaje diferite. prieteni. uneori chiar contradictorii îi va fi dificil să înŃeleagă lumea sa. sentimente sau comportamente. colegi). haotice. controlează. Evident. războiul. în această categorie se includ toate resursele la care persoana poate apela în caz de nevoie: soŃ/soŃie. ca o caracteristică cognitiv-motivaŃională relativ stabilă. a avea control şi a percepe rostul acestor patru sfere (cel puŃin. medic.

Temă de reflecŃie nr. a emoŃiilor pozitive şi a recuperării din boală.) starea de sănătate este întărită. Development and Death de către Seligman şi colab. savurează mai mult viaŃa. În general. carte care indică noua orientare din Psihologia SănătăŃii.obiect. în timp ce persoanele cu SC slab sunt mai vulnerabile la stres şi la boală. De altfel. Optimismul este interpretat ca o "trăsătură magică" în predicŃia sănătăŃii şi a stării de bine. optimismul a apărut a fi un bun predictor în recuperarea post-chirurgicală şi rata de supravieŃuire. în acest sens sunt copiii care nu pot lua în calcul datele problemei pentru a lua o decizie) importantă este participarea şi înŃelegerea motivului pentru o opŃiune sau alta.evaluează pozitiv mediul social şi fizic. Se presupune că intervin următoarele mecanisme ce relaŃionează SC cu starea de sănătate: prin evaluări cognitive mai puŃin ameninŃătoare a factorilor de stres reactivitatea emoŃională şi fiziologică este mai redusă. sociale sau etnice ale SC. În acest sens. Care sunt asemnănările şi deosebirile relevante dintre aceste două concepte? 2. Scheier şi Carver (1992) definesc dispoziŃia spre optimism ca tendinŃă generală. poate fi considerat momentul care iniŃiază studiile asupra optimismului. redusă sau tolerată. prin adoptarea unor forme de coping adecvate situaŃiei problema stresantă este soluŃionată. prin negare şi retragere. investesc mai mult efort pentru a preveni problemele sau pentru a le transforma. În contrast cu optimismul este descris stilul pesimist . optimismul poate influenŃa starea de sănătate şi prin tendinŃa de a-şi menŃine dispoziŃia afectivă pozitivă chiar în situaŃii de 28 . În primul rând se sugerează că optimismul influenŃează efortul oamenilor de a evita bolile prin atenŃia acordată informaŃiilor despre factorii de risc. Chiar dacă nu întotdeauna se poate vorbi de decizii proprii (ex. prin practicarea unor comportamente sănătoase (alimentaŃie. Nu pot fi omise nici originile culturale. 16 ani mai târziu Seligman publică o carte intitulată Learned Optimism. 1989). Persoanele care privesc viaŃa cu optimism . Pesimismul din perioada de tinereŃe s-a dovedit a corela cu deteriorarea stării de sănătate la adultul de vârstă medie şi înaintată prin mecanisme imunologice. 6 AnalizaŃi comparativ sentimentul de coerenŃă şi robusteŃe. evitare şi negare. Mai multe cercetări au explorat relaŃia dintre SC şi starea de sănătate în condiŃii de stres. exerciŃiu fizic. de a avea o concepŃie pozitivă asupra viitorului şi experienŃelor vieŃii. unde prin contrast cu aspectul cercetat autorul pomeneşte de "optimism învăŃat". (1975).7. se ajustează mai eficient la stres şi boală. consum redus de alcool etc. de asemenea. Conceptul este derivat din teoria autoreglării comportamentului în funcŃie de anticiparea efectelor. S-au pus în evidenŃă mai multe căi prin care optimismul influenŃează sănătatea fizică şi psihică. Pesimiştii reacŃionează la situaŃii problematice şi dezamăgiri prin renunŃare. în al doilea rând se afirmă că optimismul este un predictor pentru copingul activ în situaŃiile de stres şi pentru utilizarea redusă a formelor de coping evitativ.caracterizat prin expectaŃii negative privind efectul acŃiunilor întreprinse. stabil şi global. În studiile lui Scheier şi Carver (1986) efectuate pe un lot de paciente cu cancer mamar şi pe un grup de pacienŃi supuşi unei intervenŃii chirurgicale cardiace. Repercusiunile stilului pesimist sunt agravate de asocierea cu un stil atribuŃional intern. PrezenŃa optimismului la studenŃi la început de semestru a corelat semnificativ cu un număr redus de simptome somatice la sfârşitul semestrului şi a sesiunii de examene (Scheier şi Carver. Optimismul Publicarea cărŃii Helplessness: on Depression. datele converg spre concluzia că persoanele cu SC puternic tind să îşi menŃină sănătatea chiar în condiŃii de stres acut. relativ stabilă. optimismul mai este definit ca o structură cognitiv-motivaŃională caracterizată prin reprezentări mentale şi expectanŃe pozitive privind atingerea scopurilor propuse.

sau în situaŃiile care deşi sunt netransformabile. Factorii cognitivi amintiŃi în paragrafele de mai sus au fost integraŃi în mai multe modele care şiau propus să explice modul în care apar comportamentele de sănătate şi de risc şi cum poate fi modificat stilul de viaŃă pentru a promova sănătatea. 8 Pornind de la formele de control.8. cunoştinŃe) • cognitiv (convingeri raŃionale) • emoŃional (reducerea anxietăŃii. persoane represive (care îşi reprimă această nevoie). acŃiune. Alte forme de control Conceptul de control. • percepŃia controlului (unii au o tendinŃă de a percepe că deŃin controlul. 7 ExemplificaŃi cum se comportă o persoană optimistă şi una care manifestă optimism nerealist într-o situaŃie stresantă de pierdere a locului de muncă. Autorii dovedesc că optimismul poate corela cu efecte negative în cel puŃin două situaŃii: când optimismul determină un comportament pasiv iar efectul pozitiv este aşteptat de la şansă. 2. 1977. de prevenire a îmbolnăvirilor sau de recuperare din boală. atunci cand suntem obligaŃi să ne confruntăm cu un număr mare de cerinŃe în condiŃiile unui nivel redus de control. cu efectul său imunosupresiv. depresiei) • comportamental (renunŃarea la fumat) • fiziologic (biofeedback) • decisional (a lua decizii potrivite situaŃie) • retrospectiv (a înŃelege de ce s-a intimplat) Persoanele pot să difere între ele şi în funcŃie de: • nevoia de control (persoane senzitive-cu nevoie de a înŃelege şi controla vs. Temă de reflecŃie nr. Conform modelului lui Karasek şi Theorell (1992) nivelul crescut de control. predictibilitate. În ciuda unor rezultate încurajatoare. care până la un punct poate avea un efect benefic asupra sănătăŃii mentale. Rolul cogniŃiilor în modificarea comportamentelor CogniŃiile influenŃează sănătatea deoarece determină asumarea unui anumit stil de viaŃă sanogen sau patogen care la rândul său are efecte vizibile la nivelul sănătăŃii unei persoane. divinitate sau ajutorul unui prieten. suntem expuşi stresului. Cele mai cunoscute modele cognitive sunt modelul învăŃării sociale (Bandura. chiar în absenŃa acestuia. cu efecte benefice pentru sănătate. schimbare. transformand-o în activare. în special în cazul aşa-numitului optimism nerealist sau naiv.9. optimistul persistă cu tenacitate în schimbarea lor. are o relevanŃă semnificativă în abordarea sănătăŃii şi bolii. au apărut o serie de întrebări privind efectul optimismului. învăŃare. exemplificaŃi cum ar putea fi utilizată fiecare dintre acestea în promovarea sănătăŃii. următoarele forme de control sunt importante a fi oferite: • informaŃional (ex. În schimb. Există şi autori care încearcă să dovedească că nu atât prezenŃa optimismului are efect benefic asupra sănătăŃii. Din argumentele aduse.stres acut. 1986). rezultă că optimismul este o caracteristică care are întotdeauna efecte benefice. Temă de reflecŃie nr. decizie. În activităŃile de promovare a sănătăŃii. modelul convingerilor despre sănătate 29 . care duce la iluzie a controlului. 2. cât absenŃa pesimismului. neutralizează efectul stresant al unor situaŃii cu cerinŃe multiple. operaŃionalizat în înŃelegere.

1974. Unul dintre primele programe care a utilizat o astfel de intervenŃie a fost programul de prevenŃie a BCV „Stanford Three Towns”. • a vulnerabilităŃii personale faŃă de accea boală. presiunea grupului). comportamentele sunt învăŃate prin imitare. 1985. va fi mai motivată să adere la tratament sau la un stil de viaŃă sanogen. Becker. Evaluarea costurilor şi beneficiilor adoptării unor comportamente este un alt factor important în formarea atitudinii faŃă de comportamentele protectoare şi de risc şi are un rol important în luarea unei decizii adecvate pentru adoptarea unui stil de viaŃă sănătos. sex. În acest sens un rol covărşitor îl are mass media şi mesajele publicitare. 2004). şi • avantajele şi dezavantajele (costurile şi beneficiile) practicării acelui comportament (sănătos sau de risc). datorită persuasiuni sociale sau prin întăririle primite de la grupul de apartenenŃă. 1985): conform acestui model (figura 4. Componentele principale din modelul elaborat de Bandura sunt: • determinismul reciproc (comportamente rezultate din interacŃiuni sociale) • cunoştinŃe (informaŃii relevante care pot schimba comportamentele de risc) • expectaŃii (convingeri privind probabilitatea consecinŃei unui comportament) • auto-eficacitatea (încrederea în abilitatea de a desfăşura acŃiuni cu succes) • învăŃarea vicariantă (observarea comportamentelor altora şi a consecinŃelor acestora) • întăriri (recompense pentru anumite comportamente) O modalitate de aplicare a acestor principii este utilizarea diverselor forme de massmedia.) persoana adoptă sau nu un comportament de risc în funcŃie de: • percepŃia ameninŃării bolii sau comportamentului de risc. 1986) este un model explicativ care ne arată că.9. Alfel spus. variabile structurale (cunoştinŃele despre o boală). broşuri). s-au prezentat persoane care modelau comportamente sanogene: participau la exerciŃii fizice. Acesta a inclus intervenŃii educaŃionale realizate prin intermediul mai multor canale media (TV. dacă o persoană suferă un infarct miocardic. Aceste “costuri” sau consecinŃe pot fi materiale (“Nu am bani să merg la o sală de sport”) sau psihologice ( “Nu voi mai avea atât de mult timp să stau cu prietenii mei dacă merg la sport. Toate aceste percepŃii vor determina intenŃia care declanşează comportamentul sanogen sau patogen.9. AlŃi factori care sunt relevanŃi în percepŃia ameninŃării: variabilele demografice (vârstă. b) convingerile privind vulnerabilitatea la o anumită boală (“Mama mea este supraponderală aşa că şi eu voi fi supraponderală”). c) convingerile despre consecinŃele bolilor (“Voi muri dacă voi avea cancer pulmonar”). variabile psihosociale (caracteristici de personalitate. etnie). găteau sănătos etc. radio. prieteni. norme sociale. în comparaŃie cu o persoană care nu a avut această experienŃă. 1974.2.. 2. percepŃia ameninŃării este influenŃată de informaŃiile pe care un tânăr le are despre acel comportament sau boală şi este influenŃată de trei factori: a) valorile generale privind sănătatea (“Sunt preocupat de sănătatea mea”).adică capacitatea sa de a renunŃa la comportamentul de risc . Modelul învăŃării sociale (Bandura. Pe lângă aceste variabile care influenŃează adoptarea comportamentului sanogen. • severitatea bolii care poate fi declanşată de acel comportament . • autoeficacitatea. 1977.1. 1988).(Rosenstock & Becker. 30 . 2. Persoanele trebuie învăŃate să evalueze aceste costuri şi consecinŃe în adoptarea unui comportament. a fost descrisă existenŃa unor amorse care declanşează acŃiunea.”). rasă. Programul a obŃinut rezultate foarte bune în ceea ce priveşte modificare comportamentelor de risc pentru dezvoltarea BCV în cadrul comunităŃilor unde s-a desfăşurat (Benett et al. Modelul convingerilor despre sănătate (Rosenstock. 1984) şi modelul comportamentului planificat (Ajzen.1. De exemplu. De exemplu. Fishbein.

prietenii mei doresc ca şi eu să încep să consum alcool . colegii mei fac sport. ştiu cum să fac faŃă obstacolelor în a nu mă lăsa tentat de consumul excesiv de alcool) . Modelul convingerilor despre sănătate (Rosenstock. care pot fi norme descriptive. norme subiective şi percepŃia controlului comportamental. iar intenŃia la rândul ei este un bun predictor pentru comportament. 1991).Comportament de risc Vulnerabilitate personală Severitatea bolii IntenŃie Comportament sănătos Autoeficacitate Cost / beneficii comportament sănătos Figura 1. este amuzant să merg pe jos zilnic 10 km . pentru schimbarea unor comportamente de risc. Totodată ele se reflectă în atitudini pro sau contra unor comportamente (ex. 1985. Normele subiective. 1985.3. este înŃelept să nu mai mănânc atat de multă ciocolată . prietenii mei fumează. 1974) 2. Aceste convingeri iau forma unor norme subiective. pot să mă las de fumat . este o prostie să mă las de fumat ). sau este plictisitor să am grijă ce mânănc . Conform TPB cel mai bun predictor al comportamentului este intenŃia unei persoane de a adopta acel comportament ( de ex.9. Aceste norme subiective crează presiune asupra persoanei de a practica sau de a stopa practicarea anumitor comportamente. atitudinea şi perceperea controlului comportamental sunt cei mai buni predictori pentru intenŃia de a practica un anume comportament. „IntenŃionez să fac exerciŃii fizice regulat”). prietenii mei folosesc întotdeauna centura de siguranŃă când sunt în maşină. sau norme injunctive. al convingerilor normative şi a celor asociate cu percepŃia propriului control asupra 31 . sau persoanele apropiate mie ar aproba daca eu aş începe să slăbesc). ştiu unde trebuie să merg pentru testul Papanicolau . IntenŃia este la rândul său determinată de atitudini. Fishbein. Prin urmare. respectiv intenŃia de a practica comportamentul (intenŃionez ca în următoarele 2 luni să merg pentru un control general la medic). Teoria comportamentului planificat -TCP (Ajzen. adică ce crede o persoană despre modul în care anturajul apropiat se comportă (ex. 1988) face parte din categoria teoriilor social-cognitive de explicare şi predicŃie a comportamentelor de sănătate (figura 1). Becker. alături de norme şi atitudini sunt : controlul comportamental perceput (ex. respectiv patogene. adică modul în care persoana percepe încurajările celor apropiaŃi de a practica sau nu anumite comportamente (ex. IntenŃia reflectă motivaŃia unei persoane de a adopta comportamentul. Alte două componente esenŃiale ale modelului TCP. sau prietenii mei doresc să renunŃ la bătuturile alcoolice . este necesară intervenŃia la nivel atitudinal. fraŃii mei îşi fac regulat controlu medical). precum şi timpul şi efortul pe care persoana este dornică să îl depună în acest scop (Ajzen. TCP subliniază rolul central pe care îl au convingerile şi atitudinile în practicarea anumitor comportamente sanogene.

” (control intern) “Voi avea acces la o sală de sport. Numeroase studii au aratat insa ca bunele intentii nu sunt suficiente pentru 32 . Schwarzer (1992) critica Modelul coportamentului planificat deoarece considera ca acesta omite elementul temporal in modificarea comportamentului si nu descrie ordinea in care se dezvolta diferitele convingeri sau directia cauzalitatii. şi al formulării intentenŃiei de practicare cotidiană a comportamentelor sănătoase. Un anumit comportament de sanatate (ex. expectantele cu privire la rezultate („daca fac sport am sa ma simt mai bine”) si perceptia riscului („stiu ca sunt predispus riscului de a dezvolta boala cardiovasculara”). adică Health Action Process Approach este tot un model cognitiv de schimbare comportamentala. Multe cercetări empirice susŃin validitatea acestui model.9. care nu este scutit nici de critici. In etapa volitionala se asociaza factori cognitivi cu cei situationali si comportamentali.acelor comportamente de risc.4. In cadrul acestui model exista o distnctie clara intre o faza motivationala de luare a deciziei de modificare a comportamentului si o faza volitionala in care are loc adoptarea propriuzisa a acestuia. In etapa motivationala sunt incluse urmatoarele componente: auto-eficacitatea („cred ca pot sa incep sa fac exercitii fizice”). exista un parc in aporpierea locuintei mele unde pot sa alerg).” • motivaŃia de acceptare a convingerilor celorlalŃi “Vreau să fac sport pentru că şi prietenii mei fac sport.” (control extern) 2. Factorul cognitiv este reprezentat de formularea unui plan de actiune („am sa alerg in fiecare seara o jumatate de ora in parc”) si a auto-eficacitatii fata de mentinerea comportamentului („cred ca pot sa alerg in fiecare seara in parc. Teoria planificării comportamentale Atitudinile specifice faŃă de comportament • convingerile despre consecinŃele unui comportament “Dacă voi face aerobic mă voi simŃi mai atractivă” • evaluarea consecinŃelor comportamentului “Este important pentru mine să mă simt atractivă” Normele subiective faŃă de comportament • convingerile normative “Prietenii mei fac sport. Factorul situational este reprezentat de suportul social primit (de ex existenta unor prieteni cu care pot alerga in parc) si de absenta barierelor situationale (de ex. Schwarzer sustine ca ceea ce aducce nou acest model este faptul ca face legatura intre intentie si comportament. chiar daca este frig afara sau ploua). Exercitiul fizic) este initiat si mentinut printr-un proces de auto-reglare a conduitei. in cadrul modelului HAPA autorul sustine includerea elementului temporal pentru a intelege mai bine modul in care cognitiile influenteaza comportamentele de sanatate. 1992). Figura 2. Prin urmare.” PercepŃia controlului comportamental “Voi fi în stare să fac aerobic regulat. Modelul HAPA (Schwarzer.” COMPORTAMENT “Fac aerobic de trei ori pe săptămână.” INTENłIA de a realiza un comportament “IntenŃionez să merg la o sală de sport regulat să fac aerobic. deoarece modelele anterioare sustineau doar ca intentia determina adoptarea comportamentului.

demonstrand in cadrul mai multor studii ca acestea sunt cognitii diferite. dar de fiecare dată când se interesează în privinŃa rezultatelor. 4. De asemenea. medicul şi familia evită să răspundă sau oferă informaŃii foarte evazive. În acest context sunt prezentate principalele modele social-cognitive de modificare a comportamentului. Care sunt principalele asemănări şi deosebiri dintre aceste modele? Ce critică aŃi putea adresa acestor modele? Rezumat: Modulul doi porneşte de la teoria social-cognitivă a personalităŃii.A. utile in adoptarea comportamentelor de sanatate cum ar fi adoptarea exercitiului fizic. iar mecanismele prin care aceste cogniŃii au efecte benefice asupra stării de sănătate sunt analizate si puse în discutie. 3. respectiv a rolului cogniŃiilor despre sine. autorul modelului HAPA imparte auto-eficacitatea in cea legata de initierea comportamentului si cea asociata mentinerii acestuia. Doi prieteni încearcă să renunŃe la consumul de alcool. dependenta de domenii de activitate? ArgumentaŃi răspunsul. precum si importanta factorilor sociali si de mediu in modficarea comportamentelor de sanatate. Alegeti un model social-cognitiv si propuneti obiective si activităti relevante pentru realizarea unui program de preventie a fumatului.modificarea comportamentului ci este necesar sa dezvoltam planuri de implementare a acestora in practica. 9 RealizaŃi o analiză comparativă între modelele social-cognitive. 2.preponderent extern. este discutat modul în care cognitiile influentează stilul de viată sănătos si de risc. screening-ul pentru preventia cancerului de san sau reducerea fumatului. pe marginea unui exemplu efectele negative pe care le poate avea optimismul nerealist. 5. robustetea. Temă de reflecŃie nr. De asemenea. Lucrare de evaluare nr. 33 . optimismul si controlul perceput sunt descrise. iar celălalt .2: 1. ConsideraŃi autoeficacitatea ca fiind o trăsătura globală sau una specifica. DescrieŃi influenŃa acestui factor asupra hotărârii luate. are 56 de ani si în ultima vreme s-a simŃi foarte rău. ComentaŃi posibilele efecte din perspectiva afirmaŃiei: Oamenii au o nevoie fundamentală de semnificaŃii. adică sunt protectoare pentru sănătate. stima de sine. Sunt prezentate cogniŃiile care joacă un rol important în sanogeneză. Unul dintre ei are un locus de control preponderent intern. Autoeficacitatea. Modelul a fost criticat pentru faptul ca ignora rolul jucat de componente mai putin rationale. lume şi viitor si discută modul în care acestea mediază relaŃia dintre personalitate şi riscul pentru îmbolnăviri. M. IlustraŃi. sentimentul de coerentă. I s-au făcut numeroase analize. cum ar fi emotiile.

T. lume şi viitor în mentinerea sănătăŃii şi prevenirea îmbolnăvirii? Dar în cazul apariŃiei bolii? 2. New York: Wiley. de a avea o concepŃie pozitivă asupra viitorului şi experienŃelor vieŃii 34 . R. Norman. Are următoarele componente: control. Sentimentul de coerenŃă are trei componente principale: control. New York: McGraw-Hill. (1990) Health Psychology: Biopsychosocial interactions. Buckingham.. S.SARCINA DE SEMESTRU MODUL II 1. comprehensiune şi scop Optimism = este definit drept o tendinŃă generală. (1995). Sarafino.preponderent extern..Pornind de la asumpŃiile teoriei social-cognitive explicaŃi care este rolul cogniŃiilor despre sine. A. iar celălalt . (2001). Glosar Auto-eficacitatea = reprezintă convingerea unei persoane că deține capacităŃile sale de a-şi mobiliza resursele cognitive şi motivaŃionale necesare pentru îndeplinirea cu succes a sarcinilor date Stima de sine = reprezintă o atitudine care descrie gradul în care persoana are tendinŃa de a se autoevalua pozitiv şi de a respinge atributele negative RobusteŃe = este definită ca o dispoziŃie de personalitate. M. manifestă la nivel cognitiv. (1991) Health Psychology. P. Consiliere educaŃională. angajare şi provocare/stimulare Sentimentul de coerenŃă = este definită ca o orientare cognitivă globală ce exprimă gradul în care o persoană are convingerea că: stimulii externi şi/sau interni întâlniŃi pe parcursul vieŃi sunt explicabili şi predictibili. J. New York: McGrawHill. and Patterson. Bibliografie Bibliografie Băban. (1993) Health and Human Behavior. p 115-132. deci implicarea şi investiŃia de efort este justificată. relativ stabilă. Open University Press. Aceste sarcini se vor trimite pe email sau poştă împreună cu sarcinile celui primului modul (vezi calendarul disciplinei). Taylor. Predicting health behavior. are resurse de a face faŃă stimulilor. DescrieŃi influenŃa acestui factor asupra hotărârii luate. Redactati raspunsurile in maxim 2 pagini la computer (maxim 1 pagina per intrebare).. Unul dintre ei are un locus de control preponderent intern. Sallis. solicitările au sens şi scop.Doi prieteni încearcă să renunŃe la consumul de alcool. Conner. emoŃional şi comportamental. Kaplan. Cluj: Imprimeria Ardealul. E..

Locus de control = se referă la modul în care o persoană îşi explică succesul sau eşecul prin cauze de tip intern sau extern. controlabile sau necontrolabile 35 .

repectiv o „roata a emotiilor”. • componenta subiectiva (de ex furie. emotii si sănătate Prezentul modul porneste de la definirea emotiilor si diferentierea între afectivitatea pozitivă si negativă si continuă cu explicarea legăturilor care există între emotii si cognitii. 1983). In 1980.1. dar adauga componentele de control si activare. calm/agitat si relaxare/tensiune. Alti autori au incercat sa defineasca emotiile pornind de la manifestarea acestora. Plutchnik a propus un alt model. 3. Pe baza acestor fotografii. Orice emotie se poate caracteriza prin trei componente. Obiectivele modului: la finalul acestui modul. & McNeil.MODULUL 3 EmoŃii şi sănătate Scopul modului: familiarizarea cursantilor cu emotiile care sunt importante pentru promovarea si mentinerea sănătătii si cu mecanismele prin care emotiile influentează sănătatea si îmbolnăvirile. respectiv au realizat cercetari in care aratau participantilor poze care infatisau diferite expresii faciale. tristete. Iubire. dispret). Acesta este compusa din opt emotii primare care sunt reprezentate in interiorul cercului in patru perechi de opusi (de ex. bucurie) 36 . bucuria si tristetea. Eckman si Friesen (1972) au identificat sase emotii primare: frica.1 DefiniŃie şi clasificări Emotiile reprezinta factori interni care ne motiveaza. Pornind de la relationarea emotilor cu cogitiile se explorează legătura emotiilor cu sănătatea si a mecanismelor prin care emotiile pot duce la îmbolnăviri. ne directioneaza si ne mentin comportamentele (Rubin. regret. Aproape un secol mai tarziu. studentii trebuie să • • • • • • • Să definească emotiile Să diferentieze între afectivitatea pozitivă si cea negativă Să explice relatia dintre cognitii si emotii Să cunoască principalele teorii care subliniază rolul emoŃiilor în autoreglare Să discute explicaŃiile referitoare la rolul pozitiv al emoŃiilor în sănătate Să explice rolul emotiilor în sănătate Să explice relatia dintre personalitate. cercetatorii au incercat sa defineasca si sa masoare emotiile. Bucurie/tristete. Osgood (1966) continua sa vorveasca despre placut/neplacut ca o dimensiune a exeperientei emotionale. În acest context se detaliază si modul în care diferite tipuri de personalitate se asociază preponderent cu emotii specifice care determină sănătatea sau boala. Se descriu principalele teorii (cibernetică şi a eşecului în autoreglare) care postulează existenŃa unei relaŃii strânse între tipurile de emoŃie experienŃiate şi scopurile (de sănătate) ale individului. Inca de la inceputurile dezvoltarii psihologiei ca stiinta. EmoŃiile 3.1. Wundt (1896) considera ca in urma experientei introspective emotiile pot fi descrise in functie de trei dimensiuni: placut/neplacut. şi se analizează mecanismele prin care emoŃiile pot fie facilita. Aceste tipuri de emotii sunt considerate universale si innascute. fie inhiba urmărirea acestor scopuri. furie/acceptare) si opt emotii complexe care sunt reprezentate in exteriorul cercului (de ex. furia. deoarece pe baza expresiilor faciale care le caracterizeaza au putut fi recunoscute si numite de catre reprezentanti ai diferitelor culturi. surpriza. dezgustul.

3. Perceptia unui anumit stimul inspaimantator determina declansarea unor modificari la nivel corporal (de exemplu tremur). Acest autor i-a criticat atat pe James si Lange. deci inseamna ca imi este teama”. cresterea secretiei de adrenalina si noradrenalina etc. zambetul sau incruntarea. Pentru a nu mai fi tristi. Prin urmare. dar si de interpretarea acestor modificari aparute. este necesar doar sa zambim. Talamusul trimite impulsuri la cortex si apare experientierea si numirea emotiei. intensificarea fluxului sangvin muscular. cei din grupul al doilea (B) erau dezinformati cu privire la efecte (li se spunea ca vor avea dureri de cap si mancarimi). transpiratii). Cea mai importanta componenta a teoriei lui James si Lange este aceasta etichetare. Schachter (1964) a elaborat o teorie cognitiva pentru a explica cum apar emotiile. in cazul oamenilor. iar cei din al patrulea grup (D) primeau o injectie cu apa sarata si nu erau informati cu privire la efectele secundare. James (1890) si Lange au dezvoltat o teorie asupra emotiilor in care emotiile apar ca rezultat al perceptiei unor modificari fiziologice in corpul nostru. Autorul sustinea ca modul de exprimare al emotiilor a evoluat deoarece detinea o functie adaptativa. componenta comportamentala care reflecta ceea „ce se vede”. dilatarea pupilelor. natura arausalului nu este importanta ci ceea ce este relevant este eticheta pe care o atribuim acestei stari. trebuie doar sa ne modificam comportamentul. de exemplu plansul. cei din al treilea grup (C) nu primeau nici un fel de informatii. Cei din primul grup (A) erau informati cu privire la efectele fiziologice secundare (tremor. Pe baza acestei teorii. Rapiditatea cu care experientiem emotiile uneori depaseste reactivitatea fiziologica.1. de exemplu „tremur. cat si pe Cannon si Bard pentru ca sustineau ca modificarile fiziologice si experientierea emotiilor sunt procese independente. iar acestea sun interpretate la nivelul cortextului si primesc o eticheta emotionala (de exemplu teama). Schachter si Singer (1962) au demonstrat aceasta teorie printr-un experiment in care aratau ca desi starea de arausal fiziologic este necesara. respectiv organismul se pregateste prin reactia de „fuga sau lupta” si apar modificari cum ar fi cresterea presiunii sangvine. deci cum ar putea acesta sa preceada emotiile? Teoria lui Cannon si Bard sustine ca sistemul nervos autonom raspunde la fel in cazul tuturor emotiilor. iar in acelasi timp talamusul trimite impulsuri si la hipotalamus si determina modificarile fiziologice.2. apar doua reactii paralele si distincte. Toti participantii trebuiau apoi sa astepte intr-o sala de asteptare impreuna cu 37 . Cannon sustine ca starea de activare fiziologica nu este neaparat necesara si nici suficienta pentru aparitia emotiilor. In cadrul acestei teorii.• • componenta fiziologica care implica functionarea sistemului nervos autonom si a sistemului endocrin. palpitatii. Aceasta teorie a fost criticata de catre Cannon (1929) care considera ca James si Lange greseau in presupunera lor ca pentru fiecare emotie exista un set distinct de modificari fiziologice pe baza carora noi am putea sa ne identificam emotia experientiata la un moment dat. oamenii au dezvoltat modalitati complexe de a-si arata emotiile. care in opinia sa afirmau gresit ca modificarile fiziologice determina emotiile. Chiar daca acest fapt ar fi confirmat in realitate. animalele care utilizau eficient exprimarea emotiilor nu mai erau nevoite sa se implice efectiv in lupta. La fel. Experimentul presupunea ca participantii primeau o injectie cu adrenalina. Teoria cognitiva a emotiilor considera ca experientierea unei anumite emotii depinde de modificarile fiziologice. pentru a ne modifica emotiile. paloarea sau transpiratia in exces si senzatia de „nod in gat”. cei care putea sa comunice intentia de agresiune in mod eficient. respectiv faptul ca inferam cum ne simtim pornind de la modificarile fiziologice percepute. in urma perceptiei unui stimul activator. Teorii ale emoŃiilor Publicarea cartii lui Darwin (1872) „The Expression of Emotion in Man and Animal” marca prima incercare formala de studiu stiintific asupra emotiilor. reuseau sa-si inspaimante opozantii fara a fi nevoiti sa lupte efectiv. De exemplu. Asupra acestei componente avem un grad mai mic de control chiar atunci cand recunoastem efectele cum ar fi roseata.

Experimentul confirma teoria lui Schachter care spune ca starea de activare este similara in cazul mai multor emotii. 2003) cercetează şi demonstrează importanŃa pentru mentinerea sănătăŃii şi recuperării din traumă a exprimării emoŃionale prin diverse forme: verbalizare. in situaŃii diverse prin emoŃii de gen furie. şi anume: alexitimia. frică. Atat afectivitatea negativa. Emotiile traite de participantii la studiu erau masurate prin chestionare de auto-evaluare si prin observarea gradului in care acestia imitau comportamentul colegului. de fapt un complice al cercetatorilor. • dificultăŃi în identificarea şi diferenŃierea emoŃiilor.Ellis şi A. respectiv au devenit fie bucurosi fie furiosi. aspecte concrete şi utilitare ale situaŃiilor (Sifneos. alexitimia este definită ca un construct de personalitate.. depresie. Prin urmare. dar aspectul calitativ al emotiei necesita existenta unei cognitii. având caracteristici cognitive şi afective care reflectă un deficit în procesarea şi reglarea cognitivă a emoŃiilor. 1971) reprezinta un alt instrument de masurare a afectivitatii positive si negative care caracterizeaza in general o anumita persoana. 1995. in situaŃii diverse prin emoŃii plăcute şi de a avea frecvent o dispoziŃie stenică). James W. Acesta din urma mima fie o emotie de bucurie fie una de furie.2. elaborata de Watson (1988) masoara afecivitatea pozitiva si negativa ca trasaturi stabile. Tema de reflectie nr. Pennebaker (1992. şi de a avea frecvent o dispoziŃie disforică).un alt participant. capacitate diminuată de introspecŃie. de empatie. & Droppleman. pictură. 3. Aspectul cantitativ al emotiei. conformism social accentuat 38 . Alexitimia include următoarele cinci caracteristici fundamentale: • sărăcia şi platitudinea trăirilor emoŃionale şi afective. Rezultatele studiului au aratat ca cei din grupul B si cei din grupul C au preluat comportamentul si emotia manifestat de cealalta persoana. POMPS sau Profile of Mood States scale (McNair. incercati sa o explicati pe rand din perspectiva celor trei teorii: James-Lange. etc. Cannon-Bard si teoria cognitiva. • fantezie săracă şi nerelaŃionată cu viaŃa afectivă. 1996). cu preocupări excesive pentru detalii.”). cu dificultăŃi de recunoaştere şi etichetare a emoŃiei (Lane şi colab. Cercetări recente demonstrează că alexitimia nu se rezumă la dificultatea de a „pune în vorbe emoŃiile”. scala PANAS. conform acestei teorii. respectiv intensitatea acesteia se poate manifesta in absenta medierii cognitive (pot percepe o stare de activare emotionala). emotia este post-cognitiva. 1988). de reamintire a viselor. Alte caracteristici care pot fi tipice persoanelor cu alexitimie sunt: dificultăŃi în discriminarea stării emoŃionale de senzaŃiile corporale care acompaniază activarea emoŃională. • dificultăŃi în verbalizarea şi descrierea emoŃiilor şi sentimentelor. mimică şi expresie facială săracă. În psihologia sănătăŃii vorbim mai ales despre: • Afectivitate pozitiva (propensiunea de a experienŃia regulat. Un alt concept relevant. Lorr. precum si cea pozitiva pot fi masurate ca stare (“pe moment ma simt…”) si ca trasatura (“in general ma simt…. 1997). Prin urmare. scris. tendinŃa de a acŃiona fără a verbaliza emoŃiile. Etimologic cuvântul de alexitimie are înŃelesul de analfabetism emoŃional sau „lipsa cuvintelor pentru emoŃii”. este cel introdus de Sifneos (1972. • Afectivitate negativa (tendinŃa de a reacŃiona regulat. şi • stil cognitiv orientat spre exterior. In acest sens. RelaŃia dintre cogniŃii si emoŃii Această relaŃie a fost studiată şi descrisă de A. ci implică un deficit de procesare a informaŃiei emoŃionale. si ca ceea ce este important in definirea emotiei experientiate este modul in care noi interpretam starea de activare fiziologica. Beck (vezi terapia raŃional-emotivă şi cea cognitivă). 1 Pornind de la exemplul unei emotii. dans.

(Taylor, 1997). Alexitimia s-a dovedit a fi relaŃionată cu riscul pentru apariŃia simptomelor somatice fără substratat organic. Un instrument care masoara alexitimia a fost dezvoltat de Taylor (1985), respectiv Toronto Alexitimia Scale, TAS. Alexitimia ca şi concept ce desemnează un deficit emoŃional este strâns relaŃionat de un alt construct psihologic, inteligenŃa emoŃională, formulat recent de Salovey şi Mayer (1990, 1993). InteligenŃa emoŃionnală se referă la un tip de procesare a informaŃiilor emoŃionale care include abilitatea de a monitoriza emoŃiile proprii şi ale altora, de a discrimina emoŃiile între ele şi de a utiliza aceste informaŃii în ghidarea gândurilor şi comportamnetelor. Conceptul de inteligenŃă emoŃională, ca şi cel de alexitimie, sugerează existenŃa unor diferenŃe individuale din punctul de vedere al abilităŃilor cognitive de auto-reglare emoŃională. Alte două constructe asociate cu alexitimia şi implicit cu sănătatea mentală şi fizică, sunt inhibiŃia şi stilul coping represiv (Vaillant, 1992). Unii cercetătorii au mers mai departe, identificând alexitimia cu un mecanism defensiv complex ce implică negarea, represia, proiecŃia, comutarea şi formarea reacŃiei contrare (Hogan, 1995). Tema de reflectie nr. 2 Pornind de la definitia conceptului de alexitimie, aratati care este relatia dintre alexitimie si sanatatea fizica si mentala.

3.3. Rolul emotiilor negative si pozitive in sanatate Majoritatea persoanelor au probleme de sanatate mentala sau emotionala la un moment dat in viata. Cu totii suntem predispusi sa suferim datorita stresului, a singuratatii, a incertitudinii sau a sentimentului de lipsa a controlului, iar aceste afecte ne influenteaza la randul lor sanatatea fizica. Pe de alta parte, faptul ca oamenii au uneori probleme de sanatate mentala si emotionala nu reprezinta automat un semn de boala psihica. Iar sanatatea mentala nu inseamna sa experientierea unei stari de fericire perpetue. In multe situatii de viata este adaptativ sa ne simtim tristi, furiosi, sau confuzi. Este important sa constientizam aceste emotii si sa actionam asupra lor pentru a ne rezolva problemele, modul de rezolvare al acestora constituind o modalitate de promovare a sanatatii mentale spre deosebire de reprimarea si negarea emotiilor negative. Relatia dintre sanatatea mentala si cea emotionala este una bidirectionala. Boala mentala poate influenta emotiile (de ex. anxietatea sau depresia) precum si modul de functionare al intelectului (de ex psihozele). Pe de alta parte, dezvoltarea abilitatilor emotionale si intelectuale este necesara pentru a determina sanatatea mentala. De asemenea, prezenta emotiilor pozitive si a convingerilor pozitive despre sine nu este suficienta pentru a garanta starea de bine a unei persoane, ci este nevoie si de invatarea anumitor abilitati pentru ca oamenii sa poata adopta comportamente sanogene. Experientele pozitive de viata care se acumuleaza ca urmare a practicarii comportamentelor sanogene au rolul de a contribui la dezvoltarea afectivitatii si convingerilor pozitive. Prezenta afectivitatii negative, cat si a celei pozitive influenteaza sănătatea mentala si fizica a persoanelor. Prin afectivitate negativa intelegem experientierea unor emotii cum ar fi anxietatea, furia sau depresia. In cadrul psihologiei sanatatii, una dintre cele mai studiate emotii negative este depresia. Studiile au demonstrat existenta unei relatii intre depresie si cancer, precum si intre depresie si dezvoltarea bolii cardiovasculare (BCV). De exemplu, depresia determina adoptarea unui stil de viata nesanatos care la randul sau influenteaza aparitia cancerului (Dalton et al, 2002). Persoanele depresive au de asemenea tendinta de a se izola social, fapt ce determina inlaturarea suportului social cu rol protector in mentinerea sanatatii. Depresia ca stare cronica a fost asociata cu riscul pentru mortalitatea datorata cancerului, mai degraba decat episoadele depresive trecatoare (Irwin, 2007). Prezenta depresiei diagnosticate, influenteaza si evolutia bolii. Intr-un studiu realizat pe 101 de pacienti cu cancer hepatobiliar, Steell si

39

colaboratorii sai (2007) au aratat ca bolnavii care sufereau de depresie aveau o rata semnificativ redusa de supravieturie comparativ cu cei care nu erau depresivi. Depresia influenteaza evolutia rapida a tumorilor canceroase prin suprimarea activitatii celuleor NK (natural killer), respectiv reducerea activitatii sistemului imun (Thaker, & Kamat, 2006). De asemenea, la nivel comportamental, depresia determina scaderea aderentei la tratament, deoarece persoanele depresive considera ca nu are nici un rost sa continue tratamentul medicamentos. Aceste convingeri negative au un impact negativ asupra evolutiei bolii, atat in cazul BCV cat si a cancerului. Pe langa depresie, boala cardiovasculara a fost asociata cu prezenta furiei (componenta emotionala), a ostilitatii (componenta cognitiva) si a agresivitatii (componenta comportmaentala). Se considera ca printre factorii preponderenti de rsic pentru BCV se numara in primul rand un stil de viata sedentar, fumatul, un nivel ridicat de colesterol sau hipertensiunea. Rezultatele studiilor arata insa ca 50% dintre cazurile de infarct miocardic apar la persoane care nu manifesta alti factori de risc. Prin urmare, este necesar sa se exploreze existenta unor alti factori care pot determina prezenta bolii cardiovasculare si a inflamatiei care o precede (Suarez, 2004). Aparitia BCV este determinata de alti factori psihologici cum ar fi ostilitatea si experientierea recurenta a starilor de furie. Acestea activeaza procesele inflamatorii care contribuie la evolutia BCV. Ostilitatea si furia determina cresterea presiunii sangvine care la randul sau reprezinta un factor de risc pentru boala cardiovasculara. Pe langa hipertensiunea care se asociaza cu starea de furie cronica, studiile arata ca de exemplu barbatii care sunt ostili sunt predispusi sa experientieze stari frecvente de furie si depresie care le afecteaza functionarea sistemului imunitar si ii predispun sa dezvolte BCV si diabet de tip 2. Un alt studiu asupra factorilor psihologici implicati in etiologia BCV a aratat ca modul de exprimare al furiei se asociaza cu prezenta acestei boli la barbatii luati in studiu (McDemott, Ramsay, si Bray, 2001). Îngrijorarea a fost definită ca o repetare constantă a unui deznodământ negativ/ameninŃător, care poate periclita rezolvarea cu succes a problemelor individului. (Mathews, 1990). Este interesant că această definiŃie include o consecinŃă a “procesului” de îngrijorare, şi anume afectarea capacităŃii de luare a deciziilor. Davey, Tallis şi Capuzzo (1996) insistă asupra ideii că îngrijorarea poate atât inhiba cât şi facilita rezolvarea de probleme. Astfel, îngrijorarea poate să interfereze cu performanŃa eficientă, să exagereze magnitudinea unei probleme şi să creeze disconfort emoŃional însă tot ea poate servi ca o strategie de coping focalizat pe emoŃie (vezi modulul V) şi poate promova căutarea de informaŃii şi monitorizarea strategiilor coping, toate acestea fiind adaptative. Astfel că, atunci când se elimină influenŃa anxietăŃii, îngrijorarea corelează cu factori psihologici de rezilienŃă precum coping focalizat pe problemă şi căutarea de informaŃii Afectivitatea negativa a fost studiata preponderent in relatie cu sanatatea fizica si mentala. Interesul pentru psihologia pozitiva a stimulat focalizarea cercetatorilor pe emotiile pozitive si rolul lor benefic in sanatate (Seligman, & Csikszentmihalyi, 2000). Studiile arata ca afectivitatea pozitiva ca stare se asociaza cu o morbiditate redusa, in timp ce emotiile pozitive ca trasatura se relationeaza cu o simptomatologie somatica si durere redusa. Pe de alta parte, inducerea emotiilor pozitive se poate asocia si cu o stare de activare fiziologica, potential negativa pentru sanatate cum ar fi functionarea sistemului imun, cardiovascular sau pulmonar (Pressman, & Cohen, 2005). Tema de reflectie nr. 3 DaŃi exemple de moduri prin care afectivitatea negativă poate influenŃa dezvoltarea unor tulburări somatice (ex. Diabet, boli cardiovasculare).

40

3.3 RelaŃia dintre emoŃii şi urmărirea unor scopuri de sănătate Este aproape unanim acceptată ideea că autoreglarea se constituie, în primul rând într-un sistem motivaŃional dinamic de stabilire a unor scopuri, de evaluare a progresului şi ajustare a obiectivelor şi strategiilor în funcŃie de context. Potrivit lui Mischel, Cantor şi Feldman (1996), putem considera un model teoretic ca fiind unul al autoreglării în măsura în care are o referire explicită la scopuri, presoana e un agent activ în modificarea propriului comportament şi sunt evidenŃiate aspectele voliŃionale în urmărirea comportamentului. Analiza autoreglării în sănătate nu trebuie să cadă în capcana omiterii faptului evident că pentru a fi atins, un scop de sănătate trebuie să devină suficient de salient pentru individ încât să aibă întâietate în faŃa altor scopuri concurente şi să-şi menŃină acest atribut pe parcursul acŃiunilor de atingere a scopului în cauză (DeRidder & Kuijer, 2006). EmoŃiile prioritizează anumite scopuri în detrimentul altora, şi constituie forŃa mobilizatoare care alimentează şi orientează comportamentul (Frijda, 1988). Analiza impactului emoŃiilor în contextul autoreglării este importantă, în măsura în care acestea sunt sursă de feedback relevant referitor la comportament deoarece (Tice): • Furnizează un mesaj cu rol de evaluare referitor la comportament • Amplifică rolul de recompensă sau pedeapsă a consecinŃelor • Stimulează reflecŃiile cognitive vis-a-vis de eveniment Există din ce în ce mai multe voci care pun problema măsurii în care oamenii pot face manangementul frustrărilor odată un comportament sanogen iniŃiat şi a diferenŃelor între cei care autoreglează cu succes un comportament sanogen şi cei care eşuează în această tentativă (ex. Rabiau, Knauper, & Miquelon, 2006). În acest context, integrarea conceptelor emoŃionale/motivaŃionale în contextul autoreglării este demnă de analiză în măsura în care indivizii trebuie să facă un manangement eficient al distresului şi să rămînă, în acelaşi timp angajaŃi în scopul de sănătate.

Temă de reflecŃie nr. 4 DaŃi exemple de contexte în care emoŃiile pot influenŃa diferite comportamente preventive
3.3.1 Teorii majore Rolul emoŃiilor în autoreglare, a fost subliniat în mod explicit de către Carver şi Sheier (1990) în Teoria Controlului (sau Cibernetică), una din primele teorii ale autoreglării. Autorii susŃin că mecanismul de bază al autoreglării este feedback-ul negativ (negative feedback loop), denumit „negativ” deoarece are rolul de a reduce discrepanŃele dintre starea actuală şi o valoare luată drept standard şi rezultă într-un comportament de abordare („approaching”) (ex creşterea consumului de fructe şi legume). Un feedback pozitiv corespunde unor acŃiuni de evitare („discrepancy enlarging”), cum ar fi evitarea excesului de alcool. Scopurile diferă ca şi grad de ierarhizare, nivelele inferioare reprezentând mijloace către scopuri supraordonate. O poziŃie ierarhică înaltă corespunde unui scop relevant pentru individ şi conectat cu stări afective care implică prioritizarea. EmoŃiile cu valenŃă pozitivă, rezultate din urmărirea scopului ar încetini acŃiunea în direcŃia scopului (Ńinând cont că scopul sistemului de feedback e sa reducă discrepanŃele) în vreme ce emoŃiile cu valenŃă negativă promovează efortul susŃinut, de reducere a discrepanŃelor, putând însă apărea şi dezangajarea faŃă de scopurile de sănătate (DeRidder & De Witt, 2006). O perspectivă diferită asupra rolului emoŃiilor în procesul autoreglării este însă cea a lui Baumeister şi Heatherton(1996) care susŃin ideea conform căreia datorită concurenŃei diferitelor scopuri pentru utilizarea aceloraşi resurse limitate, autoreglarea unor emoŃii negative solicită rezervele necesare atingerii scopului de sănătate. Astfel, emoŃia se leagă de autocontrol în două modalităŃi:

41

În vreme ce Carver şi Sheier relevă rolul adaptativ al emoŃiilor Ńinînd cont de rolul lor de a semnala ameninŃarea la adresa scopului (deci emoŃia se leagă de un scop specific).care implică inducerea unei stări afective. Exercitarea autocontrolului (a nu fuma o Ńigară) duce la o dispoziŃie afectivă negativă 2. mai ales a magnitudinii evenimentului şi mai puŃin a probabilităŃii sale de apariŃie (ex: este foarte grav să te imbolnăveşti de cancer. şi unul „cool”. 2000). examinează mai degrabă rolul unei dispoziŃii afective generale. fiind decisive pentru rezistenŃa individului în faŃa tentaŃiilor de moment şi conservarea scopului de sănătate. Acelaşi fenomen este semnalat şi în cazul emoŃiilor pozitive. Multe forme de autocontrol implică negarea impulsurilor sau forŃarea sinelui pentru realizarea unei acŃiuni contrare tendinŃei hedonice. pe care studiul proceselor deliberative şi de planificare eşuează să o cuprindă. Aspinwall (apud De Ridder & De Wit. cu impact pe termen lung. însă şansa e mică). după care participanŃilor li se spune că tentativele lor de ameliorare a respectivei dispoziŃii nu vor fi eficiente. motivând indivizii să reducă această conştientizare de sine negativă. ducând astfel la comportamente defensive şi eşec în autoreglare. Cu toate că nu sunt cunoscute cu exactitate mecanismele posibile prin care emoŃiile cu valenŃă negativă sau pozitivă influenŃează autoreglarea comportamentelor sanogene. Zell şi Tice (2007) propun câteva explicaŃii alternative: Reconsiderarea priorităŃilor. Stările emoŃionale negative predispun la eşecuri în autoreglare (cedare în faŃa tentaŃiei) Autocontrolul sau voinŃa („willpower”) joacă un rol central în autoreglare. distresul duce la asumarea unor riscuri personale şi evaluarea. chipsuri. Unele dovezi experimentale pentru această explicaŃie provin dinspre paradigma conservării dispoziŃiei afective („mood freeze manipulation). tentaŃiile pe termen scurt (deşi costisitoare) par mai atrăgătoare decît scopurile pe termen lung. 2007 propune integrarea conceptului de „coping” în modelele de autoreglare Ńinând cont de faptul că modalitatea în care indivizii fac faŃă bolilor şi aversităŃii pot furniza o perspectivă valoroasă asupra autoreglării. Această strategie are efecte paradoxale. astfel că.1. Evadarea din conştiinŃă Distresul emoŃional poate fi legat de o autoconştientizare negativă. O analiză atentă a celor două abordări (cea propusă de Carver şi Sheier pe de-o parte şi cea a lui Baumeister. astfel încît. Ulterior aceste manipulări se constată că indivizii cărora li s-a indus o stare emoŃională negativă şi li s-a indus „mood freeze manipulation” consumă semnificativ mai puŃine aperitive uscate (prajituri cu ciocolata. experimentele lui Tice & co. Ruderman (1985) arată că persoanele care Ńin dietă tind să mănânce mai mult după ce stima de sine le-a fost ameninŃată (eşecul în rezolvarea unor probleme de matematică). dând naştere la emoŃii cu valenŃă negativă (Tice & Bratslavsky. Baumeister. efortul de a stopa atenŃia către sine poate duce la efectul opus. 2000). implicat în urmărirea obiectivelor individului şi în planificare (urmărirea scopului de 42 . precum şi a experimentelor întreprinse de Tice şi Bratslavski (2000) relevă perspective oarecum diferite în abordarea emoŃiilor în contextul autoreglării. sărăŃele) comparativ cu cei care nu au fost supuşi unui „mood freeze manipulation” dar cărora li s-a indus o stare emoŃională negatiă sau pozitivă (Tice& Bratslavsky. pe de altă parte. nerelaŃionate cu scopul de sănătate asupra acestuia. Ignorarea informaŃiilor relevante „Insensibilitatea” emoŃiilor la consecinŃe probabiliste are ca rezultat incapacitatea reglării nivelului de arousal (ex: probabilitatea scăzută/crescută de a primi un şoc electric nu schimbă nivelul de arousal). Trăirea unor stări emoŃionale negative determină indivizii să-şi re-prioritizeze scopurile pentru a obŃine plăcerea imediată. rezistenŃa în faŃa tentaŃiei de a fuma). Acesta invocă două tipuri de sisteme implicate în autoreglare: unul „hot” implicat în restrângerea impusurilor şi comportamentelor nedorite(ex. Ceea ce în mod tradiŃional este denumit „coping centrat pe emoŃie” face şi obiectul abordării lui Meltcafe şi Mischel (1999). Astfel.

5 SchiŃaŃi design-ul unei cercetări a cărei scop vizează testarea ipotezei potrivit căreia reconsiderarea priorităŃilor personale mediază relaŃia dintre afectivitatea negativă şi alimentaŃia nesănătoasă 3.3. Totuşi. Friedman şi Kruglanski (2003) care sugerează că o confruntare imediată cu posibilii distractori sau ameninŃări la adresa scopului stabilit poate. dar include şi un alt factor şi anume cel emoŃional. asupra abordării comportamentelor cu rol în sănătate. chiar atunci când informaŃiile sunt negative şi prin îmbunătăŃirea capacităŃii de luare a deciziilor Semnalarea discrepanŃelor 43 . reflexiv. rapid. Acelaşi lucru este subliniat şi de Fisbach. Rogers. 2007 apud Baumeister. frica. dileme ce trebuie rezolvate (Isen. învăŃarea unui obicei şi stoparea lui uterioră au fost mai puŃin capabili să exercite autocontrol dacă nu au fost expuşi la emoŃii pozitie. constituind un factor de rezilienŃă relevant. să-i amintească individului de obiectivul propus. în parte fiindcă acest tip de afectivitate pre atât de simplă şi frecventă încât e greu de imaginat faptul că are un impact atât de puternic şi consecinŃe atât de serioase. anxietate) faŃă de comportamentele de risc. în cazul de faŃă. Teoria motivaŃiei pentru protecŃie (James. Totodată. Teama de repercursiuni negative se transformă într-un factor motivaŃional de protecŃie. amintim: Reîncărcarea sistemului cognitiv Angajarea în autocontrol (în accepŃiunea lui Baumeister) duce la epuizarea rapidă a resurselor din sistem şi la slăbirea autocontrolului cu efecte în autoreglarea comportamentelor sanogene (Baumeister. 1985) discută rolul activării emoŃiilor negative (ex. Temă de reflecŃie nr. anxietatea) care facilitează sau inhibă practicarea comportamentului. e relevant şi faptul că în mod tipic. & Tice. & Tice. Mischel subliniază utilizarea unor strategii de „liniştire” (cooling down) precum distragerea şi distanŃarea pentru a atenua activitatea sistemului „hot” (care este emoŃional. 3. Astfel. Este o teorie care integrează factorii descrişi de modelul convingerilor despre sănătate.3 Rolul emoŃiilor pozitive în autoreglare şi sănătate Afectivitatea pozitivă poate facilita procesarea cognitivă eficientă. Intr-o sere de experimente (Baumeister. influenŃa benefică a afectivităŃii pozitive poate apărea ca fiind surprinzătoare. simplu. accentuat în condiŃii de stres şi dependent de stimulii din mediu) şi pentru a permite urmărirea scopului propus. Shamueli. şi. Zell.2. Facilitarea accesării informaŃiilor relevante Afectivitatea pozitivă tinde să faciliteze autoreglarea prin acreşterea accesului către informaŃiile relevante. în fapt. & Muraven) se constată că indivizii ”epuizaŃi” (depleted).sănătate). Muraven. însă au dat dovada de tot atâta autocontrol ca şi indivizii din grupul de control atunci când au fost expuşi unor manipulări menite să inducă emoŃii pozitive. O critică a acestei teoria constă în dificultatea de a cuantifica nivelul optim al emoŃiei negative care poate fi manipulată de informaŃiile oferite publicului sau pacienŃilor cu scopul de a stopa/reduce comportamentele de risc. Bratslavsky. ideea contraintuitivă potrivit căreia în condiŃii de stres managementul nevoilor imediate (şi a emoŃiilor aferente) este în beneficiul scopului pe termen lung devine plauzibilă. Printre explicaŃiile asupra rolului pozitiv al emoŃiilor în autoreglarea comportamentelor de sănătate. avînd o valoare adaptativă.3. psihologia abordează probleme ce Ńin de patologie. (ex. prin sarcini precum supresia gândurilor. 2002) Interesul psihologilor asupra punctelor „tari” ale personalităŃii umane merită încurajat îm măsura în care poate constitui un model explicativ alternativ şi viabil asupra funcŃionării umane. 1998).

ostilitatea influenteaza atat situatiile de viata cu care persoanele se confrunta precum si modul cum reactioneaza si fac fata acestor situatii. dezvoltarea empatiei si a ascultarii active. ostilitate. 2006). Un astfel de program eficient este cel propus de Williams si Williams (1993) si care propune urmatoarele trei elemente cheie pentru interventie: 1. 2001). ele oferiind ocazia participantilor sa isi impartaseasca experientele si sa isi dezvolt reteaua de suport social (deficitara in cazul persoanelor ostile). aggression/ furie. hostility. determinand vulnerabilitatea lor pentru boala (Smith. emotii si sănătate Cercetatorii au explorat posibilitatea ca personalitatea este asociata cu starea noastra de sanatate. cercetarile recente s-au focalizat mai ales pe componenta cognitiva de ostilitate si au identificat-o ca fiind un factor de risc important pentru dezvoltarea bolii cardiovasculare (Myrtek.4. Datorita rolului jucat de catre ostilitate in riscul pentru imbolnaviri. 2. agresivitate) Tipul A de personalitate prezinta un risc crescut pentru patologia cardiovasculara. ostilitatea se asociaza cu o retea de suport social redusa si reprezinta un predictor pentru comportamente de risc cum ar fi fumatul si consumul excesiv de alcool. 1998). Aici trebuiesc incluse metode de constientizare si identificare a emotiilor. 3. aceste persoane sunt susceptibile sa dezvolte patologie cardiovasculara.. 1986) se caracterizeaza prin: • Sentimentul de presiune a timpului • Competitivitate • Implicare in munca • Sindromul AHA (anger. să raŃioneze constructiv şi să atingă soluŃia optimă într-o anumită situaŃie. este important sa elaboram programe de preventie care includ reducerea ostilitatii. 6 Propuneti modalitati de dezvoltare a afectivitatii pozitive la adolescenti in cadrul unui program de promovare a sanatatii mentale si de preventie a bolii cardiovasculare Argumentati care ar fi rolul jucat de emotiile pozitive in cadrul acestui program de preventie. De easemenea. Temă de reflecŃie nr. motivând indivizii să acŃioneze în direcŃia atingerii lor. Ostilitatea este definita drept un set de convingeri si atribuiri negative cu privire la ceilalti si la lume. & Fortenberry. Persoanele ostile se remarca prin cinism si neincredere in ceilalti. dezvoltarea de strategii de comunicare si rezolvare se probleme. Tipul A (Friedman. Printre tipologiile caracterizate prin emoŃii negative cu impact semnificativ asupra sănătăŃii se numara: tipul A. Prin urmare. utilizarea strategiilor cognitiv-comportamentale alaturi de tehnici de imbunatatire a abilitatilor sociale si de control al emotiilor negative. evaluarea gandurilor si emotiilor. tipul C si tipul D de personalitate. afectivitatea pozitivă şi optimismul pot constitui o sursă de autocontrol şi o resursă de coping în situaŃii dificile (Aspinwall. Literatura de specialitate ofera acum un cadru argumentativ bogat in favoarea ideii ca personalitatea joaca un rol cauzal in aparitia si evolutia diferitelor boli sau a starii de sanatate (Wiebe. realizarea de activitati de grup deoarece acestea sunt mai eficiente decat cele individuale. 2003). Daca initial studiile s-au centrat mai ales pe tipul A de personalitate si relatia acestuia cu aparitia bolii cardiovasculare. Facilitarea flexibilităŃii cognitive Persoanele care experienŃiază o stare afectivă stenică (uşoară) tind să aibă o abordare focalizată pe rezolvarea problemei (mai degrabă decât să apere într-o manieră rigidă propria viziune). Rosenman & Jenkins. De asemenea.Higgins (1987) postulează ideea conform căreia emoŃiile semnalează discrepanŃele între stările actuale şi standardele impuse. Deoarece viata lor este caracterizata de multiple conflicte interpersonale si de faptul ca sunt predispuse sa raspunda cu o reactivitate fiziologica accentuata in situatii conflictuale. 1978. 44 . Relatia dintre personalitate.

Tipul D (Denollet. SARCINA DE SEMESTRU MODUL III 1. acasa sau in timpul liber. Formulati obiective pentru fiecare componenta a sindromului AHA si sugerati metode de interventie. gata sa se sacrifice pentru ceilalti. Acesta se caracterizează prin: • Afectivitate negativa • Inhibitie sociala Rezultatele studiilor au demonstrat ca o combinatie intre afectivitate negativa cescuta si inhibitie sociala constituie factori de risc pentru boala cardiovasculara. este important sa se intervina si asupra acestor doua dimensiuni pentru a reduce probabilitatea de a aparitie a patologiei cardiovasculare. 1990) asociat de unii cercetătorii cu riscul pentru cancer: • Reprimare emotionala • Depresie • Lipsa de speranta • Neajutorare Tipul C de personalitate a fost descris in literatra de specialitate ca fiind un pattern de comportamente.tratamentul sa fie limitat la un numar de 6-8 sedinte in cadrul carora fiecare abilitate sa fie exersata pe exemple de situatii practice cu care participantii se confrunta la locul de munca. Deobicei. Propuneti un program de interventie pentru reducerea sindromului AHA. Aceste sarcini se vor trimite pe email sau poştă împreună cu sarcinile celui de-al patrulea modul (vezi calendarul disciplinei). Rezolvati sarcinile in maxim 2 pagini de computer. Pe de alta parte. sunt extreme de cooperante si compliante cu cerintele autoritatilor. Suprimarea emotiilor negative si modalitatile neadecavte de coping in situatii stresante au fost asociate cu instalarea patologiei cancerigene si evolutia negativa a bolii. sunt rabdatoare si isi reprima emotiile negative.. Persoanele cu acest tip de personalitate sunt stoice. dar si cand sunt expuse acestora se comporta mai degraba pasiv decat asertiv. Persoanele cu tipul D de personalitate se caracterizeaza prin stari de tensiune si disforie. In general evita situatiile conflictuale. factori ce contribuie la cresterea riscului pentru BCV. s-a aratat ca interventiile psihologice care actioneaza asupra componentelor tipului C de prsonalitate reduc probabilitatea de aparitie a cancerului si cresc sansele de supravietuire a pacientilor care sufera de aceasta boala (Fernandez-Ballesteros.Propuneti modalitati de dezvoltare a afectivitatii pozitive la adolescenti in cadrul unui program de promovare a sanatatii mentale si de preventie a bolii cardiovasculare Argumentati care ar fi rolul jucat de emotiile pozitive in cadrul acestui program de preventie 2. aceste persoane sunt incapabile sa spuna “nu”. 1997). Formulati obiective pentru fiecare componenta a sindromului AHA si sugerati metode de interventie. Prin urmare. şi in consecinŃă pentru imbolnăviri frecvente. 3. o modalitate de a face fata situatiilor care constituie un factor predispozant pentru cancer. Tema de reflectie nr. 7 Propuneti un program de interventie pentru reducerea sindromului AHA. 2000) de personalitate este implicat în riscul pentru distress. 45 . precum si de reticenta care le predispun la hipertensiune si experientierea unor emotii negative precum depresia. Tipul C (Temoshok. et al.

Rethinking the role of positive affect and self-regulation.B..D de Ridder & J. Motivation and Emotion. J and Spielberger. In D.L. R. Olsen. D.. (2006). Self-regulation failure: An overview. J. Chichester : John Wiley & Sons. S.. Johansen.D. In J. R. D. M D. 22.D de Ridder & J.. L..M (2007). Selfregulation in Health Behaviors (pp1-25). Effects of physical threat and ego threat on eating. Tice. In D. M. D.G. Fernández-Ballesteros. A. P.). 12. Origins and functions of positive and negative affect: A control process view. Zamarrón.F. Psychological Review. and Capuzzo. L. Type D personality. Muraven. Herman. N.&Tice. J. L. 1969-1993. (1996). 1–15. Managing immediate needs in the pursuit of health goals: The role of coping in self-regulation. 1-32 Baumeister. The laws of emotion. J.B. Ego depletion: Is the active self a limited resource? Journal of Personality and Social Psychology. Sebastián. (1991). 60. F. 43. Assessing emotional expression.F. J. Baumeister.T. (1988).B. 7. 97. New York: London Carver. 74. Ruiz. Denmark. Journal of Psychosomatic Medicine 49 (4).F. 1252–1265 Baumeister.B. A potential risk factor refined. Handbook of emotion regulation (pp. (2002). Cognitive Therapy and Research. & Scheier. 349–358. 255-266..J Gross (Ed. (1996). P. M. (1990). American Psychologist. 20.Bibliografie Aspinwall. pp. 719– 729. & Polivy.F de Wit (Eds). E. Personality and Individual Differences. Self-regulation in health behavior: Concepts.& Kruiger.F. G. Davey. Mortensen. De Ridder.D. Beliefs about the consequences of worrying. F. 138–143 46 . 19–35 Frijda. 1088-1094. Heatherton. Zell. T.F de Wit (Eds). F. S. (1998). N. C. Journal of Personality and Social Psychology. Mellemkjaer. Tallis. R.. C.& De Wit. Self-regulation in Health Behaviors (pp1-25).T.M.O. American Journal of Epidemiology..Chichester: John Wiley & Sons De Ridder. (1997). D. theories and central issues. (1998). (2000). Dalton. & Heatherton. M A.T.. (2006). T. C.. Psychological Inquiry.. The Guilford Press.T. C. Bratslavsky.G. C D.408-429). How emotions facilitate and impair self-regulation. R. 23.F. 499–520 Denolett. R.. Depression and cancer risk: a register-based study of patients hospitalized with affective disorders.

. 455–68. Smith...3. J. & Feldman. Washington: APA. 131. Meltcalfe. 78-85 Seligman. M. L.E. (1971).F. (2000). M. Fundamental questions and future directions for a positive psychology. Positive psychology: An introduction. M.T. Hostility and health: current status and psychosomatic hypotheses.J. 55. Ruiz. and Droppleman. Profile of Mood States manual.G. Why worry? The cognitive structure of anxiety. T. (2001). Bray. J. N. Social Psychology: Handbook of basic principles (pp. Emotion. J. K. S. (1987). (2005). Higgins & A. British Journal of Health Psychology. T. Lorr. International Journal of Cardiology. In E. 319-340.W. Kruglanski (Eds). Self-discrepancy: A theory relating self and affect. 329–360)... 47 . Positive affect as a source of human strenght. Disphoric mood and overeating: a test of restraint theorzŃs disinhibition hypothesis. 1217-1270. A psychology of human strenghts. 17. Staudinger (eds.). S. M... 2343-2344. Social psychology of health: Key readings. 5-14. (1996). and hostility. Behaviour Research and Therapy. A. B.. (2006). M. (1999). Aspinwall & U. E. T. In P. A. New York: Guilford Myrtek. & Csikszentmihalyi. Mischel.. M. Psychological Review. Principles of self-regulation: The nature of willpowerand self-control. and Coronary Heart Disease: An Interpersonal Perspective on Personality. 11.M. pp 139-172. . 245-251. 309-319. Anger. and Health... Aggressiveness. 79. Hostility. Psychological Review. Cantor. (pag. Smith. type A personality. In L. Irwin. 3–19 McDemott. Salovey. A hot/cool system analysis of delay of gratification: Dynamics of willpower. M. Does positive affect influence health? Psychological Bulletin. Journal of Health Psychology. 94. & A. & Miquelon. 925-971. (1985).. 94. C. (2001). CA: Educational and Industrial testing Service. (2002). (1990). Pressman. (2007). Isen. Journal of Personality. Knauper. P. Gallo. Journal of Abnormal Psychology. A. Meta-analyses of prospective studies on coronary heart disease. (2003).W. Cohen. Ramsay.M. & Mischel. McNair. Rothman (eds)..W.J. 106. Depression and risk of cancer progression: an elusive link. Journal of Clinical Oncology. S. Components of the Anger-hostility Complex as Risk Factors for Coronary Artery Disease Severity: A Multi-measure Study.. 139-153 Ruderman. NY: Psychology Press. L. American Psychologist. Glazer. San Diego. Rabiau. D. The eternal quest for optimal balance between maximizing pleasure and minimizing harm: The Compensatory Health Belief Model.. (2007). Mathews.Higgins.. 72. 28..179-197).

Trope. 11. D. In H Friedman (Ed).au/2008/Chapters/TiceSSSP08. Journal of Personality and Social Psychology. Personality and Disease New York: Wiley.. (1988). (2006). K. John Wiley & Sons. D. 12.. E.. and response formats on measures of positive and negative affect. Journal of Personality and Social Psychology.pdf Temoshok.. Gamblin. competitivitate si implicare excesiva in munca Sindromul AHA= sindrom caracterizat prin furie. (2000). (1993). Fortenburry. Vollrath (ed). Psychological Inquiry. & Fishbach. V. New York: Times Books. Tice. Anger Kills: seventeen strategies for controlling the hostility that can harm your health.A... Trade paperback edition published by Harper Collins. 493–506 Watson. Depression. Giving in to feel good: The place of emotion regulation in the context of general self-control. 149–159 Thaker. 2397-2405. Geller. Spring.unsw. R.. la eforturile indivizilor de a-şi modifica gândurile. 25. Williams. 939-944. time frames. este definita ca un construct de personalitate. How emotions affect self-regulation : retrieved 20 august from http://www. (1990). Nat Med.H.. (2000).P. T.A.edu. Counteractive self-control in overcoming temptation. având caracteristici cognitive şi afective care reflectă un deficit în procesarea şi reglare cognitivă a emoŃiilor Alfabetism emoŃional = abilitatea de a recunoaşte. (1990). (anul?). Glosar Alexitimie = sau analfabetismul emotional... 79. Chronic stress promotes tumor growth and angiogenesis in a mouse model of ovarian carcinoma. dorinŃele şi acŃiunile cu scopul de a atinge anumite scopuri relevante Inteligenta emotionala = capacitatea de a gândi despre emoŃii şi ameliora funcŃionarea gândirii capacitatea emoŃiilor de Personalitatea de tip A = tip de personalitate care se caracterizeaza prin sentimentul de presiune a timpului. D. M.. On attempting to articulate the biopsychosocial model: Psychologicalpsychophysiological homeostasis. et al. J. immunity. Wiebe. reprezinta un set de convingeri si atribuiri negative cu privire la lume si la ceilalti 48 . and survival in patients with hepatobiliary carcinoma. Handbook of personality and health.C. Kamat. & Bratslavsky. D. Mechanisms relating personality to health. ostilitate si agresivitate Ostilitate = componenta cognitiva a sindromului AHA. Williams. Y. L. A. sentimentele.L. 1994. A. P.. The vicissitudes of mood measurement: Effects of varying descriptions. (2007). înŃelege şi exprima adecvat emoŃiile Autoreglare= se referă.B. în sens larg. 55. (2006).Steel..sydneysymposium. Journal of Clinical Oncology. 128-141. D. Tice. in Margarette E.

lipsa de speranta si neajutorare.Personalitatea de tip C = tip de personalitate caracterizat prin reprimarea emotiilor. depresie. predispus distressul-ui si imbolnavirii RezilienŃă = capacitatea adaptativă a indivizilor de a se confrunta. într-o manieră eficientă cu stresul şi catastrofele 49 . este predispus riscului de a dezvolta cancer Personalitatea de tip D = tip de personalitate caracterizat prin afectivitate negativa si inhibitie sociala.

droguri) Să enumere componentele programelor de prevenŃie a abuzului de substanŃe (fumat. studenŃi trebuie să poată: • • • • • • • • • • • Să descrie ce este stilul de viaŃă şi să discute impactul acestuia asupra sănătăŃii Să enumere factorii comportamentali ai stilului de viaŃă Să descrie modelele explicative şi de intervenŃie ale factorilor care influenŃează modificarea stilului de viaŃă Să discute principiile promovării sănătăŃii şi dificultăŃile pe care acestea le comportă Să descrie modelele explicative ale dependenŃei de substanŃe Să discute factorii care influenŃează abuzul de substanŃe (fumat. alcool. activitate fizică. accidentele iau locul bolilor microbiene şi infecŃioase. cancerul. 50 . alcool şi droguri sunt analizate prin prisma efectelor pe care le au asupra organismulu. începând cu deceniul al cincilea asistăm la o modificare radicală a cauzelor de deces.1. Bolile cardiovasculare. Conceptul de stil de viaŃă PrevalenŃa şi natura bolilor s-a modificat semnificativ de-a lungul secolului XX.MODUL IV Rolul comportamentului în sănătate Scopul modulului: Cunoaşterea rolului comportamentelor individuale în adoptarea unui stil de viaŃă sanogen Obiectivele modulului: La finalul acestui modul. precum şi componentele unui program de prevenŃie a transmiterii virusului HIV 4. tuberculoza şi gastroenteritele. a convingerilor şi miturilor referitoare la aceste comportamente şi a principiilor de care trebuie să se Ńină cont în proiectarea programelor de prevenŃie a acestor comportamente. comportament alimentar. droguri) Să discute scopurile educaŃiei sexuale Să denumească şi să analizeze obiectivele fundamentale ale educaŃiei pentru sănătate Să descrie tematica educaŃiei sexuale prin prisma celor şase componente de bază Să enumere componenetele programelor de prevenŃie ale transmiterii virusului HIV Modulul 4 trece în revistă. echilibrul somn/relaxare. alcool. alte comportamente).în prima parte. Dacă la începutul secolului prezent cele trei cauze majore de mortalitate erau pneumonia. Sunt enumeraŃi factorii comportamentali ai stilului de viaŃă (uzul de substanŃe. Sunt descrise apoi obiectivele fundamentale ale educaŃiei pentru sănătate şi ale educaŃiei sexualem. Consumul de tutun. specificul şi componentele stilului de viaŃă precum şi impactul acestuia asupra sănătăŃii. Se descriu modelele explicative şi de intervenŃie în promovarea sănătăŃiisi se discută principalii factori care influenŃează abuzul de substanŃe.

) sau în deficit (exerciŃiu fizic. Datorită efectului stilului de viaŃă asupra sănătăŃii.2 Componentele stilului de viaŃă Rolul factorilor comportamentali în etiologia. • factori protectori ai stării de sănătate (ex: practicarea regulată a exerciŃiilor fizice. supraalimentaŃia. fumatul. Astfel. Se vehiculează şi clasificarea . Totodată s-a impus un nou stil de viaŃă în care sedentarismul.1) Tabel 4. Conceptul de stil de viaŃă defineşte totalitatea deciziilor şi acŃiunilor voluntare care afectează starea de sănătate. consum de alcool. alimentaŃie raŃională. omul modern devine vulnerabil la o nouă categorie de boli. iar cea de a doua categorie constituie stilul de viaŃă imunogen sau pozitiv. De exemplu. cancerului. suport social etc. Factorii comportamentali ai stilului de viaŃă se pot constitui în: • factori de risc pentru îmbolnăviri. devin comportamente comune.1. munca hectică. relaxare etc. cu etiologie plurifactorială.). diabetului. Acest fapt le-a conferit bolilor cardiovasculare. diferenŃele individuale fiind deosebit de mari. conducerea autovehiculelor cu viteză excesivă şi/sau fără centuri de siguranŃă. numele de “boli ale civilizaŃiei”. Peste 50% din cauzele de mortalitate din Ńările dezvoltate (inclusiv Europa centrală şi de est) se datorează factorilor comportamentali (vezi tabelul 4.comportament nesănătos minim. industrializare şi urbanizare. relaŃii sexuale neprotejate etc. studiul Alameda 51 . comportamentele stilului de viaŃă nesănătos pot fi în exces (fumat. Temă de reflecŃie nr. DaŃi exemple de comportamente în exces şi în deficit care au putut favoriza boala cardiovasculară 4.). iar pe de altă parte schimbărilor în stilul de viată. Modificările sociale rapide rezultate din dezvoltarea economică.Schimbarea se datorează pe de o parte succeselor medicinei moderne în combaterea bolilor infecŃioase. deoarece graniŃele între categoriile enumerate sunt dificil de trasat. 1993 ImportanŃa factorilor comportamentali asupra stării de sănătate s-a confirmat prin acumularea unor studii epidemiologice şi prospective relevante. sever şi letal. clasificare care nu se dovedeşte operantă.). răniri şi morŃi premature (ex: fumat. somn. consumul de alcool.1 Cauzele de mortalitate din Ńările dezvoltate Cauză Procent din total Stil de viaŃă 50 Factori biologici 25 Factori de mediu 15 Sistem medical 10 Sursă: OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii (OMS). evoluŃia şi recuperarea din boală este astăzi tot mai clar precizat şi înŃeles. au erodat rezistenŃa individului la multiplele solicitări psihosociale la care este supus. prima categorie de factori comportamentali poartă denumirea de stil de viaŃă patogen sau negativ. sindromului imuno-deficient achiziŃionat. caracterul intempestiv şi imprevizibil al multor evenimente. 1 Ce modificări ale stilului de viaŃă ar trebui să facă un bolnav cu boală cardiovasculară?. în care stilul de viaŃă joacă un rol proeminent. de carne roşie etc. bombardarea informaŃională. moderat. destructurarea tradiŃiilor şi coeziunii familiale. Din punctul de vedere al frecvenŃei şi intensităŃii.

Comportament alimentar ! balanŃă calorică(aport-necesitate) ! balanŃa dietei (proteine. proaspete) 3. menŃinerea greutăŃii potrivite 4. glucide. Studiul a estimat că o persoană în vârstă de 45 ani care practică şase-şapte comportamente drept obişnuinŃe. diabetului şi a accidentelor cerebrale. activitate fizică regulată 3. Alte comportamente preventive ! imunizări/vaccinări 52 . consum moderat de alcool. OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii estimează că procentul de 50% din totalul deceselor datorare stilului de viaŃă. a semnificaŃiei pozitive sau negative a fiecărui comportament sumarizat în tabelul 4. ar putea fi evitat prin modificarea stilului de viaŃă. pipă) ! consum de alcool (depăşirea consumului ocazional) ! medicamente.000 de subiecŃi urmăriŃi longitudinal timp de 8 ani. autoinjectarea drogurilor) 2. fructe vs. vegetale. orice tip de Ńigaretă. atât la nivel individual cât şi la cel populaŃional. care a luat în observaŃie 7. Uzul de substanŃe ! nicotina (fumat activ. Astfel. a nu fuma (şi a nu fi fost fumător) 2. Factorii comportamentali ai stilului de viaŃă 1. evitarea gustărilor între mese (cu excepŃia fructelor) 5. dulciuri. a identificat şapte caracteristici comportamentale care reduc semnificativ riscul pentru îmbolnăviri: 1. doar evitarea fumatului ar reduce cu 25% mortalitatea prin cancer. condimente) ! metode de preparare şi conservare (fierbere vs. având un impact pozitiv şi asupra frecvenŃei artritei degenerative. minerale) ! regularitatea meselor (3 mese/zi) ! preferinŃe culinare (carne albă vs. vitamine. iar o reducere de 10% a greutăŃii unui bărbat de 35-55 ani ar determina o scădere a bolilor cardiovasculare cu 20%.2. Somn. roşie.2. ar produce o reducere importantă a morbidităŃii şi mortalităŃii prin maladiile civilizaŃiei. Activitate fizică ! tip de mişcare aerobic (flexibilitate. Conştientizarea mai profundă. cancerului gastro-intestinal. automedicaŃia. prăjire. îngheŃare vs. Tabel 4. droguri (non-aderenŃa. relaxare ! 7-8 ore de somn zilnic ! hobiuri ! exerciŃii de relaxare. lipide. pasiv. va avea o speranŃă de viaŃă cu 11 ani mai mare decât cea care practică doar unul-trei comportamente. mic dejun regulat 6. 7-8 ore somn pe noapte 7.California. meditaŃie ! echilibru muncă/recreaŃie 5. vigoare) ! frecvenŃa (3-5/săptămână) ! intensitate (60-90% din capacitatea cardiacă maximă) ! durată (20-60 minute) 4.

consumul de alcool.în cancer. a avorturilor septice. sedentarismul . viteză redusă. (b) o modalitate de a se identifica cu grupul şi de a fi acceptat de grup – ex. De exemplu. pentru un alt tânăr etapele pot fi diferite. (d) un semn de maturitate prin adoptarea unor comportamente adulte – ex. droguri. un tânăr fumează la început pentru a se identifica cu normele grupului său de prieteni. Elevii fac sport prin natura programei şcolare. frustrare. 1994): (a) exprimarea opoziŃiei faŃă de autoritatea adultului şi normele convenŃionale ale societăŃii – ex. după care alcoolul să aibă o funcŃie de “rezolvare” a problemelor emoŃionale. de abilităŃi scăzute de management al situaŃiilor de stres sau de nevoia de acceptare întrun grup de colegi. conducerea fără utilizarea centurilor de siguranŃă. d) consumul de alcool. fumatul. inadecvare.! verificări medicale periodice ! autoexaminări (ex: palparea sânilor. de exemplu. fumatul. etc. d) Comportamentele relaŃionate cu sănătatea şi factorii care îi controlează diferă de la individ la individ. b) Factori diferiŃi pot controla acelaşi comportament în mod diferit la persoane diferite. Un alt exemplu este cel legat de exerciŃiu fizic. fumat. fumatul poate avea o funcŃie de “rezolvare” a situaŃiilor de stres. droguri. FuncŃiile comportamentelor de risc pentru tineri (Nutbeam. pentru ca mai târziu fumatul să aibă o funcŃie de control al situaŃiilor de stres. alimentaŃia necorespunzătoare. (f) o funcŃie de recreere. Caracteristicile comportamentelor relaŃionate cu sănătatea: a) Comportamentele relaŃionate cu sănătatea sunt determinate de factori diferiŃi. consumul de alcool şi consumul de droguri ca şi între 53 . De exemplu. amuzament. Un tânăr poate începe să consume alcool din motive sociale. în timp ce activitatea fizică poate fi relaŃionată cu accesul la o sală de sport. a bolilor cu transmisie sexuală prin utilizarea prezervativelor sau partener stabil) ! comportament la volan (utilizarea centurilor de siguranŃă. Studiile în domeniu arată că în general comportamentele de risc nu apar izolate ci într-un set comportamental. eşec sau la situaŃiile anticipate ca fiind de eşec – ex.în tulburările cardiovasculare. însă după ce îşi finalizează studiile renunŃă la exerciŃiul fizic. Booth& Waters. consumul de alcool. stresul . consum de alcool. consumul de droguri. de adaptare la situaŃiile de stres.1994. testiculelor) ! comportament sexual (evitarea sarcinilor nedorite. c) Factorii care controlează comportamentul se schimbă în timp. experienŃe inedite sau pentru a “rupe” rutina – ex. c) alimentaŃia neechilibrată. consumul de droguri. RelaŃia dintre fumat. alimentaŃia neechilibrată.în accidentele vasculare cerebrale. Comportamentele de risc care sunt în relaŃie cu cele mai importante cauze de deces sunt: a) fumatul. De exemplu. consumul de alcool.) ! evitarea expunerii excesive şi neprotejate a pielii la soare ! evitarea accidentelor domestice şi ocupaŃionale Factorii comportamentali de risc au un rol important în etiologia şi evoluŃia bolilor. stresul. (c) exprimarea şi confirmarea valorilor identităŃii personale – ex. (e) mecanism de coping. fumatul poate fi determinat de inabilitatea adolescentului de a-şi face prieteni. sedentarismul. b) fumatul. peste 25% din bolile cardiovasculare ar putea fi evitate prin modificarea unui singur comportament de risc – fumatul. expunerea la soare neprotejat . stresul în accidente (inclusiv accidentele de maşină).

2 AlegeŃi un comportament de risc. S-a evidenŃiat o relaŃie inversă între fumat şi exerciŃiu fizic. 1984. respectivul comportament? 4. Care sunt factorii care îl pot influenŃa? Ce funcŃie poate avea. 1986). predictive (factori. Temă de reflecŃie nr. Prin urmare. Pentru a asigura eficienŃa intervenŃiilor psihologice. AsumpŃia din spatele acestui model este aceea că modificarea unui comportament se realizează treptat şi presupune parcurgerea unui număr de stadii. caracteristici care pot să anticipeze practicarea unor comportamente specifice) sau de intervenŃie (pentru modificarea comportamentelor de risc sau întărirea a celor de protecŃie). Cele mai utilizate modele de schimbare a comportamentelor de risc şi neadecvate sunt: • Modelul ÎnvăŃării sociale (Bandura. 1986) a fost elaborat iniŃial pentru a înŃelege schimbarea comportamentului de a fuma (figura 4. (5) menŃinerea comportamentelor noi dezirabile) achiziŃionate în urma procesului de schimbare. scăderea în greutate sau renunŃarea la fumat). în economia comportamentală a individului. Modele ale factorilor care influenŃează stilul de viaŃă Cercetătorii din domeniul psihologiei sănătăŃii au dezvoltat mai multe modele explicative (de ce se practică sau nu anumite comportamente). Prin urmare. Michie şi Abraham (2004) recomandă elaborarea de intervenŃii bazate pe teorie şi date empirice. (2) contemplare: apare intenŃia de a schimba comportamentul de risc în următoarele 3-6 luni. Modificarea comportamentală presupune parcurgerea a şase stadii: (1) pre-contemplare: nu există dorinŃa de schimbare şi/sau problema (comportamentul de risc) nu este conştientizată ca „problemă”. şi în cazul prevenŃiei primare şi secundare a bolilor.2. cum ar fi: controlul greutăŃii.) Ulterior a devenit unul dintre cele mai populare modele de modificare comportamentală. trebuie identificate acele modele şi teorii care s-au dovedit eficiente în reducerea riscului de apariŃiei sau evoluŃie nefavorabilă a bolii. conceptul cheie în cadrul acestui model este acela de stadiu. şi se explorează modalităŃile în care schimbarea poate fi realizată. intenŃie care de multe ori este declarată explicit. consumul de droguri şi abuzul de alcool. 1984.2. 1986) • Modelul Convingerilor despre Sănătate (Rosenstock. credinŃe şi valori diferite. tinerii care sunt activi din punct de vedere al activităŃii fizice fumează într-o proporŃie semnificativ mai mică decât cei care sunt inactivi sportiv. gidându-vă după tabelul 4. Primele trei modele sunt detaliate în cadrul Modulului II (Rolul factorilor cognitivi în sănătate) Modelul stadiilor schimbării (Prochaska şi DiClemente. exerciŃiul fizic.1. (3) pregătire pentru acŃiune: apare intenŃia de a trece la acŃiune în următoarea lună. se învaŃă modalităŃi specifice de modificare sau diminuare a comportamentelor de risc. dar fără realizarea unui plan concret în acest sens. caracterizate de atitudini. fără a învăŃa modalităŃi de a iniŃia modificări comportamentale. 1974) • Teoria Comportamentului Planificat (Fishbein & Ajzen. 1975) • Modelul Stadiilor Schimbării (Prochaska şi DiClemente. se pun în aplicare aceste modalităŃi şi se înregistrează progresele obŃinute). (4) acŃiunea în vederea realizării schimbărilor scontate (de ex. utilizat cu succes în cazul tratamentului pentru adicŃii şi probleme comportamentale. 54 .consumul de alcool sau droguri şi actele sexuale neprotejate sunt cele mai semnificative. 1977.

intervenŃiile psihologice adresate persoanelor din acest stadiu îşi propun drept obiectiv analiza barierelor şi beneficiilor percepute în legătură cu schimbarea comportamentală. Prochaska (1994) descrie stadiile schimbării ca fiind integrate într-un continuum cognitiv-comportamental. Pentru persoanele aflate în aceste stadii se vor analiza strategiile care s-au dovedit cele mai eficiente (de ex. De asemenea. planificarea şi utilizarea suportului social disponibil. MenŃinerea comportamentului şi prevenirea recăderilor constituie stadiile finale în cadrul procesului de modificare comportamentală. dar acestea nu sunt considerate un eşec. Parcurgerea acestor etape pot implica şi perioade de recăderi în stadiile anterioare. fiind totodată 55 . contra-condiŃionarea. efort. adică a comportamentelor de risc. tehnica jurnalului). Progresul de-a lungul stadiilor este atins prin diferite procese de schimbare. Prin urmare. psihologice. se va sublinia ideea că schimbarea comportamentului este un proces şi prin urmare. poate să înceapă deja în acest stadiu să reducă consumul de sare. De asemenea pot fi utilizate şi tehnici cognitive precum refraiming-ul care ajută la perceperea dificultăŃilor întâmpinate ca pe o sursă de informaŃie pentru perfecŃionarea strategiilor de schimbare şi nu ca pe o barieră în calea acesteia. evaluând costurile şi beneficiile implicate. De asemenea. Primele două stadii (pre-contemplarea şi contemplarea) sunt cognitive deoarece persoanele aflate în aceste stadii „se gândesc” doar la modificarea comportamentală. nu va conştientiza consecinŃele negative ale comportamentelor de risc. respectiv prin ceea ce face o persoană pentru a-şi modifica comportamentele. controlul stimulilor. IntervenŃiile psihologice se vor focaliza pe planificarea modificăriilor comportamentale şi recompensarea eforturilor de schimbare. controlul stimulilor. intervenŃiile psihologice se vor focaliza pe aspectele comportamentale şi vor utiliza strategii în acest sens: controlul recompenselor. Perspectiva schimbării stilului de viaŃă determină o supra-apreciere a costurilor schimbării (ex. Identificarea stadiului în care se află o persoană la un moment dat permite adaptarea intervenŃiei astfel încât aceasta să răspundă nevoilor specifice de schimbare. În acest scop pot fi utilizate: strategii de relaŃionare interpersonală. recidivele sunt posibile şi normale. Prochaska (1994) recomandă ca intervenŃiile psihologice care vizează persoanele din aceste stadii să se focalizeze pe aspectele cognitive (de ex convingeri despre boală şi consecinŃele acesteia. Persoanele ajunse în stadiul de pregătire pentru acŃiune au luat decizia să îşi modifice comportamentul. Stadiul acŃiunii presupune modificarea efectivă a comportamentului. convingeri despre tratament). timp. IntervenŃiile psihologice vor cuprinde în acest stadiu tehnici comportamentale cum ar fi: recompensarea. Dacă persoana se află în stadiul de pre-contemplare. Prin urmare. Persoana va fi întrebată „ai reuşit să nu fumezi timp de şase săptămâni. personalizarea factorilor de risc şi oferirea de informaŃii despre beneficiile adoptării comportamentelor sanogene. Ce crezi că te-a ajutat în acest sens?”) şi vor fi recompensate modificările comportamentale realizate. se vor căuta soluŃii pentru depăşirea barierelor percepute. În acest stadiu trebuie utilizate strategii pentru a convinge persoana de beneficiile adoptării unui stil de viaŃă sanogen sau a aderenŃei la tratament. etc). ci o oportunitate de învăŃare.(6) evitarea recidivelor. aceasta implică faptul că aceasta nu se va gândi la schimbarea stiului de viaŃă. nu va considera că aceste consecinŃe „se aplică” şi propriei persoane sau va simŃi că nu deŃine controlul asupra modificării comportamentelor. o persoană care a decis să îşi schimbe dieta nesănătoasă. costuri financiare. Scopul intervenŃiei psihologice este acela de a ajuta persoana să progreseze de-a lungul stadiilor schimbării comportamentului Ńintă. Modelul stadiilor schimbării este considerat în literatura de specialitate ca fiind util pentru elaborarea intervenŃiilor de modificare comportamentală. După ce persoana în cauză a formulat o intenŃie de schimbare comportamentală. emoŃiile şi gândurile şi a avansa la o etapă următoare. În acest scop pot fi utilizate tehnici cognitiv-comportamentale. De exemplu. Stadiul de contemplare se caracterizează printr-o ambivalenŃă cu privire la dorinŃa de schimbare. auto-monitorizarea (ex.

care intră în conflict cu scopurile sale. Consilierul va încuraja pacientul în eforturile sale de a modificare comportamentală şi îl va ajuta să se focalizeze pe progresele înregistrate. preponderent modelul stadiile schimbării propus de autorii sus-menŃionaŃi. acesta a fost preluat şi utilizat de către Miller şi Rollnick (1991) în conceperea unei strategii de pregătire a persoanelor pentru schimbarea comportamentelor de risc.1 Modelul stadiilor schimbării Temă de reflecŃie nr. 3 Care sunt avantajele dar şi punctele slabe ale modelului stadiilor schimbării? SchiŃaŃi un program de promovare a exerciŃiului fizic în care să descrieŃi activităŃi specifice pentru fiecare stadiu Modelul stadiilor schimbării poate constitui un cadru util pentru proiectarea unor programe de prevenŃie a comportamentelor de risc. mai degrabă decât pe eşec. strategie pe care au denumit-o interviu motivaŃional. 2. 4. disponibilitatea pentru schimbare a clientului. Miller (1983) a descris această ca şi „disonanŃă cognitivă”. Scopul acestuia este să reducă ambivalenŃa referitoare la comportamentul în cauză şi să motiveze persoanele pentru a acŃiona în direcŃia schimbării. într-o primă etapă. Strategiile interviului motivaŃional sunt mai degrabă persuasive decât coercitive.şi oportunităŃi de învăŃare. Mai mult. împrumutând conceptul lui Festinger. În continuare IM. Exprimarea empatiei. şi anume: 1. Consilierul empatic urmăreşte să adreseze preocupările clientului. pornind de la premisa că acestea sunt justificabile. Un alt aspect important implică clarificarea scopurilor importante pentru client şi explorarea consecinŃelor comportamentului prezent. utilizând. urmăreşte cinci principii de bază. 56 . menŃinere acŃiune pregătire contemplare precontemplare Fig. mai mult suportive decât argumentative. comprehenisbile şi (din perspectiva pacientului) valide. Dezvoltarea discrepanŃei. Consilierul evaluează. Interviul motivaŃional (IM) este o metodă particulară de a-i ajuta pe oameni să recunoască faptul că se confruntă cu o problemă şi să acŃioneze pentru rezolvarea problemelor prezente şi viitoare. Acest lucru se poate realiza conştientizând clientul referitor la costurile comportamentului său.

Modelul lui Green& Kreuter (1997) este un cadru de referinŃă pentru evaluarea şi dezvoltarea sistematică a programelor de educaŃie pentru sănătate. elevului sau comunităŃii care pot constitui grupul Ńintă a unui proiect de prevenŃie/ intervenŃie. Modelul mai poartă şi numele „Modelul celor “8P” de la descrierea modului în care informaŃiile trebuie să fie transmise către public: • Pervaziv • Popular • Personal • Participativ • Pasionant • Practic • Persuasiv • Profitabil Temă de reflecŃie nr. sunt de factură voluntară. Managementul rezistenŃei. EducaŃia adecvată în domeniul sănătăŃii e considerată a fi tratament pentru o problemă diagnosticată corespunzător în populaŃia Ńintă. 2. Oferă date despre incidenta si prevalenta boli/bolilor si despre cauzele majore de mortalitate şi morbiditate. discriminare si excludere sociala. etc) cu impact asupra unei populaŃii Ńintă. FormulaŃi în două fraze un mesaj de sănătate care să respecte cât mai mult dintre principiile FormulaŃi în două fraze un mesaj de sănătate care să respecte cât mai mult dintre principiile cuprinse în modelul celor 8P (identificaŃi componentele atinse). Teoria difuzării informaŃiei şi comunicării (Rogers. Are ca principiu fundamental ideea că schimbările comportamentale de durată. Aceste date (care de multe ori exista la nivel unor institutiii abilitate sa le colecteze) pot facilita evidenŃierea unor legături între problemele de sănătate publică şi calitatea vieŃii şi duc la stabilirea unor priorităŃi de sănătate care să se constituie în repere ale dezvoltării 57 . Modelul „Diagnostichează/AcŃionează”.Acest principiu se bazează pe ideea conform căreia argumentarea directă tinde să dea naştere la rezistenŃă din partea oamenilor. Consilierul:”Consideri că testul nu a fost efectuat corect. Evitarea argumentării. Se recunoaşte faptul că insuflarea încrederii şi a speranŃei este un factor de motivare puternică. Diagnostic epidemiologic. Faza „Precede (Diagnostichează)” implica 5 tipuri de diagnostic: 1. 1983). Aceasta necesită o înŃelegere în detaliu a problemelor sociale care afectează viaŃa pacientului. schimbarea în cunoştinŃe şi practici de sănătate e direct relaŃionată cu participarea activă a individului. astfel încât să creeze încă o premisă pentru schimbare (ex: Clientul:” Nu beau chiar atât de mult”. sau nu s-a calculat bine”) 5. Clientul este responsabil pentru alegerea şi înfăptuirea schimbării şi că există mai multe abordări alternative care îl pot ajuta să-şi îndeplinească scopurile propuse. Dezvoltarea autoeficacităŃii. Astfel. Un model integralist de interventie si promovare a sanatatii este modelul Diagnostichează-Actionează. Diagnostic social. nivel de saracie. în domeniul sănătăŃii. consumatorului. Acest tip de diagnostic vizează mai ales identificarea şi evaluarea problemelor sociale (ex.3. 4. Apărarea rigidă a unei poziŃii are drept consecinŃă activarea unui comportament opus şi defensiv din partea celuilalt. Consilierul utilizează afirmaŃiile clientului. elaborat de Green si Kreuter in 1991 (vezi figura de mai jos). 4. Un scop important al MI este evitarea consolidării sau activării rezistenŃei clientului. pe care le pune într-o nouă perspectivă. Modelul descrie opt condiŃii prin care mesajele despre sănătate devin eficiente.

Evaluarea procesului 8. 5.programelor de sănătate şi fac posibliă delimitarea responsabilităŃii între profesioniştii implicaŃi şi organizaŃii. oferirea de abonamente gratuite la baze sportive pentru tineri. sistem medical). Aceleaşi informaŃii furnizează criterii de evaluare a succesului intervenŃiei desfăşurate în cea de-a doua etapă. necesare creării unor medii sociale care să faciliteze stiluri de viaŃă sănătoase. Se identifică astfel factori precum cei predispozanŃi. abuz de alcool.) şi a altor factori care pot avea legătură cu probleme de sănătate (ex: factori climaterici.3 Modelul „Diagnostichează/AcŃionează” 58 . seminare de educaŃie pentru sănătate.) care există şi care eventual trebuie adresate înainte de implementarea propriuzisă a programului. InformaŃiile adunate în faza de diagnostic ghidează intervenŃia în etapa acŃiunii propriu-zise. 3.. Acestea vizează intervenŃii manageriale şi economice. fumat. etc. favorizanŃi şi de menŃinere din care vor fi selectaŃi acei factori care urmează să fie supuşi modificării şi care vor rezulta în schimbări comportamentale. Faza „Procede (AcŃionează)” implică. Diagnosticul comportamental şi de mediu are drept scop identificarea sistematică a practicilor de sănătate (ex. fazele „Diagnostichează” şi „AcŃionează” funcŃionează într-o ciclicitate permanentă. etc. precum şi modul în care intervenŃiile trebuie modificate pentru a-şi atinge scopurile şi obiectivele propuse. Implementarea programului 7. 4. administrative şi de reglementare a unor comportamente/factori/situatii de risc sau de protectie (ex. sedentarism. interzicerea alimentelor fast-food in scoli. Fig. Evaluarea impactului 9. Diagnosticul politicilor publice relevante pentru sănătate se focalizează pe identificarea dimensiunii legislative. Aceasta permite alegerea unor comportamente care vor deveni Ńinta unor intervenŃii educaŃionale specifice. discuŃii publice de conştientizare a populaŃiei) la nivelul organizatiilor. Evaluarea resurselor În practică. la rândul său încă 4 etape. O componentă importantă este şi stabilirea măsurii în care fiecare comportament poate fi schimbat precum şi a importanŃei sale relative. 6. Diagnosticul educaŃional/organizational evaluează cauzele comportamentelor identificate în etapa nr 3 (adică în ce măsură au existat/există campanii de informare-educare. 4.

InformaŃii clare şi valide 6. Programele trebuie să fie atractive. Niveluri multiple 59 . consumului de alcool şi droguri. Există o probabiltate mai mare ca indivizii să persiste în activităŃi pe care le consideră plăcute şi interesante. Schimbarea comportamentală va trebui susŃinută de modificări în mediul de viaŃă proximal şi distal al individului. iniŃierea. Tabelul de mai jos sintetizează principalele aspecte care trebuie avute în vedere atunci când realizăm programe de promovare a sănătăŃii: Tabelul 1. 5 DaŃi exemple de contexte şi de actori care pot dezvolta programe după modelul propus de Green şi Kreuter. Mesajele de sănătate trebuie să fie specifice şi să informeze referitor la unde. Schimbarea comportamentală are loc în etape 3 Descrierea principiului Schimbarea comportamentului este un proces dinamic caracterizat de cel puŃin etape: decizia. Stabilirea unor scopuri realiste şi modelarea procesului schimbării 4. Scopul intervenŃiei ar trebui să fie apropiat de comportamentul actual însă permite accesul la celelalte etape ale schimbării. Principii şi tipuri de prevenŃie ale comportamentelor de risc Programele de promovare a sănătăŃii vor viza reducerea comportamentelor de risc. respectiv a fumatului. ParticularizaŃi la cazul consumului de alcool. menŃinerea şi generalizarea noului comportament. Principii ale promovării sănătăŃii (Odgen. etc…). 2007): Principiu 1. Programele de schimbare comportamentală ar trebui să fie accesibile tuturor categoriilor de populaŃie. Valoare intrinsecă 5. Schimbările mici au mai mari şanse de a fi eficiente. inclusiv al legislaŃiei şi regulamentelor 2. Găsirea cadrului adecvat 3. Varietate 7. cum şi când să acŃioneze Oferirea mai multor alternative de schimbare comportamentală are mai multe şanse de reuşită.Temă de reflecŃie nr. să integreze activităŃi care contracarează scăderea stării de bine care însoŃeşte schimbarea. relaxare. a comportamentului alimentar şi sexual deficitar şi vor încuraja practicarea comportamentelor protective (exerciŃiul fizic. Este nevoie de intervenŃii particularizate pentru fiecare etapă.

AcŃiunile de combatere a factorilor de risc trebuie să fie iniŃiate înaintea instalării disfuncŃiilor/bolii 8. Nivele de realizare a programelor de prevenŃie: • Guvernamental (măsuri legislative şi politici sanitare) • Comunitar (măsuri la nivelul unui judeŃ. persistă în schimbare. Schimbările comportamentale individuale ar trebui secondate de schimbări sociale şi acŃiuni comunitare Indivizii care ajung singuri la concluzia că este dezirabil să-şi schimbe comportamentul. Utilizarea reŃelelor sociale 9. PrevenŃia eficientă solicită intervenŃii coordonate în domenii diferite 7. intervenŃia nu ar trebui implementată la un singur moment. soldaŃi. Sustenabilitatea intervenŃiilor ReŃelele sociale existente au rol major în stilul de viaŃă al indivizilor. Beneficiarii ar trebui implicaŃi în dezvoltarea. organizaŃiilor profesionale) • Grup (adolescenŃi. oraş. MenŃinerea schimbării comportamentale necesită intervenŃii continue. IndependenŃă 11. 60 . Tulburările clinice sunt determinate de relaŃii complexe cu factorii de risc 2. intervenŃiile ar trebui să pornească de la scopurile individului sau să descrie un proces de adoptare a unor scopuri personale. totodată vor fi adaptate în funcŃie de nivelul şi tipul programului de prevenŃie. abuzatori) • Individual Tipuri de programe de prevenŃie: • Primară (vizează intervenŃii la nivel populaŃional. Expunerea la mai mulŃi factori are efecte cumulative şi interactive 3. prizonieri. Boli/disfuncŃii diferite au factori de risc similari 4. Programele de prevenŃie trebuie să încorporeze datele cercetărilor din domeniu 9. În proiectarea programelor de prevenŃie trebuie să Ńinem cont de câteva aspecte 1. şcolilor. Programele de prevenŃie trebuie să vizeze în aceeaşi măsura efectele de scurtă durată cât şi cele de lungă durată 10. ci ar trebui concepută pe un continuum Programele de prevenŃie trebuie să respecte anumite principii care. Astfel. Astfel. înainte ca orice disfuncŃie sau tulburare să se manifeste). Programele de prevenŃie trebuie adaptate la tipul şi nivelul de intervenŃie. ImportanŃa factorilor de risc diferă în funcŃie de stadiul de dezvoltare a persoanei 5. cartier) • OrganizaŃional (măsuri la nivelul instituŃiilor.8. Alegere şi scopuri personale 10. implementarea şi diseminarea programului. Promovarea factorilor de protecŃie diminuează efectul factorilor de risc 6. DependenŃa de un loc particular sau de o anumită persoană reduce capacitatea individului de a continua comportamentul sanogen.

ziare. Rolul prevenŃiei în acest caz este esenŃial. practicarea sportului are ca şi consecinŃe pe termen lung îmbunătăŃirea stării de bine fizice şi psihice. Conştientizare (a faptului că anumite comportamente reprezintă un risc pentru sănătate) 2. DependenŃa de substanŃe se referă la o utilizare repetitivă a unor substanŃe psihoactive. putem afirma că educaŃia pentru sănătate implică mai multe etape : 1. radio. • Temă de reflecŃie nr. Persuasiune (informaŃii şi mesaje pe diferite canale şi în momente diferite pentru a menŃine atitudinea de respingere a comportamentelor de risc şi de adoptare a măsurilor de schimbare de comportament) 5. Procesul de modificare a unui comportament de risc (chiar dacă nu este o adicŃie) este un proces îndelungat. c) Multe dintre comportamentele de risc au mai multe consecinŃe pozitive imediate decât comportamentele sănătoase. fără a lua în considerare consecinŃele negative pe termen lung. Comportament (practicarea comportamentelor sanogene) 6. situaŃiilor de risc şi acŃionarea asupra lor în scopul reducerii riscului de apariŃiei a bolii). prin abordarea factorilor de risc la persoanele bolnav. 1998. În concluzie vă prezentăm câteva dintre cele mai importante dificultăŃi ale programelor de educaŃie a unui stil de viaŃă sănătos (Sarafino. Principiile promovării sănătăŃii pe care le respectă şi cele pe care le încalcă. • TerŃiară (se realizează de obicei în mediul clinic. internet etc). în scopul producerii plăcerii sau evitării disconfortului fizic şi emoŃional. De exemplu. 6 AlegeŃi un exemplu de program de prevenŃie promovat pe unul din canalele media (TV. b) Comportamentele de risc sunt foarte greu de schimbat. cum ar fi fumatul sau consumul de alcool şi droguri sunt foarte greu de modificat şi solicită din partea persoanei şi a familiei foarte mult efort consecvent în timp. datorită factorilor care menŃin comportamentul şi necesită realizarea unui plan de modificare de lungă durată. Considerente generale Adoptarea unor comportamente de risc poate duce uneori la dependenŃă. Sintetizand. Ca urmare. Atitudine (schimbarea atitudini de acceptare a comportamentelor de risc) 4. AdicŃiile. Taylor. Aspectele de care s-a Ńinut cont în proiectarea programului 4. multe persoane optează pentru comportamentul care îi oferă recompensa pozitivă imediată.3 DependenŃa de substanŃe. în scopul preveni recăderilor şi cronicizării bolii şi a unei recuperări mai rapide. DescrieŃi programul pe scurt şi menŃionaŃi: Nivelul la care se desfăşoară. iar consecinŃele nepracticării exerciŃiului fizic – starea fizică şi psihică înrăutăŃită – nu se materializează decât foarte târziu. CunoştinŃe (oferirea de informaŃii despre comportamentele de risc) 3.Secundară (urmăreşte identificarea grupurilor. Acest lucru face mai dificilă focalizarea pe aceste consecinŃe de lungă durată. Conştientizarea elevilor privind consecinŃele complexe ale comportamentelor şi evitarea moralizării şi etichetării lor este esenŃială în procesul de formare a unor atitudini pozitive faŃă de un stil de viaŃă sănătos. 1999): a) ConsecinŃele pozitive ale comportamentelor sănătoase apar după intervale de timp mari. Tipul de program. Prozelitism (convingerea altor persoane de beneficiile adoptării comportamentelor sanagene). MenŃinere (a comportamentelor sanogene) 7. DependenŃa de substanŃe comportă trei aspecte importante: 61 .

modele biomedicale. DependenŃa este de mai multe tipuri: • dependenŃa de nicotină • dependenŃa de alcool • dependenŃa de droguri • dependenŃa de medicamente (ex. De exemplu: • dependentul: persoană care „nu are control asupra propriului comportament”. • consum devenit preocupare. somnifere) Toate aceste categorii enunŃate formează aşa numita dependenŃă de substanŃe. sugerează un model moral. „substanŃă care cauzează dependenŃă”. droguri. mentale şi de sănătate. Multitudinea termenilor care există şi care sunt utilizaŃi referitor la comportamente precum fumatul sau consumul de alcool sunt o expresie a acestei diversităŃi de perspective teoretice diferite. în care elevul obişnuieşte să consume alcool. prietenii.1) substanŃa controlează comportamentul consumatorului prin nevoia de autoadministrare în mod repetat. afective. dependenŃa: „ simptome psihologice şi fiziologice de sevraj” • drog: „substanŃă adictivă”. Există însă şi alte tipuri de dependenŃă. la o petrecere). Persoana nu mai este liberă. „are un comportament adictiv” „are toleranŃă crescută la drog şi simptome de sevraj” • adicŃia: „nevoie de drog”. Aceste modificări au ca şi efecte schimbări ale stărilor emoŃionale. dependenŃa de substanŃe se caracterizează prin modificări negative comportamentale. „sevraj” şi „toleranŃă” sunt ilustrative pentru modelul biomedical al dependenŃei. care consideră adicŃia o boală şi modele ale învăŃării sociale. tranchilizante. ilustrează natura tautologică a acestor definiŃii. în care elevul consumă substanŃa la diversele întâlniri cu colegii. Concepte precum „slăbiciune morală”. gândirii şi percepŃiei. În consecinŃă. „orice substanŃă de tip medical” Aceste definiŃii sunt indicative pentru relaŃia dintre terminologie şi teorie. „are un simŃ moral slab”. care pronesc de la considerentul că orice comportament adictiv este achiziŃionat potrivit regulilor învăŃării sociale. ba mai mult. „utilizează mecanisme de coping dezadaptative”. alcool sau droguri parcurge mai multe etape până se produce ca atare. 2) substanŃa afectează sistemul nervos central prin modificarea funcŃionării normale a creierului. iar „mecanisme de coping dezadaptative” sunt ilustrative pentru perspectiva învăŃării sociale. • consum regulat. • dependenŃa. ele dovedesc dificultatea explicării unor concepte în absenŃa apelului la concepte înrudite şi fără a 62 . adolescenŃii şi tinerii pot deveni dependenŃi atât de nicotină cât şi de alcool şi droguri. concepte precum „control”. în care elevul consumă substanŃa din curiozitate (ex. Totodată. De exemplu. cum ar fi de exemplu: • dependenŃa de internet • dependenŃa de jocuri de noroc • dependenŃa de relaŃii interpersonale nesănătoase DependenŃa de tutun. Etapele consumului de substanŃe sunt: • consumul experimental. 3) acŃionează ca o întărire (ca un stimul recompensă) ce susŃine dorinŃa persoanei de a continua să consume substanŃa. este faza în care întregul comportament este controlat de nevoia organismului de a fuma sau consuma alcool sau droguri. este controlată de substanŃă Majoritatea modelelor şi teoriilor au fost dezvoltate pentru a explica fenomenul dependenŃei de substanŃe. începând cu modelele morale care consideră dependenŃa un rezultat al slăbiciunii individului şi a lipsei de sentiment moral. Este important de specificat faptul că la fel ca şi adulŃii. „ utilizarea unor substanŃe care dau dependenŃă fiziologică şi psihologică”. tutun în multe situaŃii şi căutarea acestor situaŃii devine în sine un scop.

ideile fundamentale ale acestor teorii: Modelul moral: • Abuzul şi adicŃia sunt consecinŃe ale deciziilor proprii. individul având întreaga responsabilitate pentru ele • DependeŃa e un comportament ce trebuie pedepsit (asumarea responsabilităŃii individuale) şi nu tratat (negarea responsabilităŃii) Modelul biomedical: • DependenŃa este o entitate distinctă (fie eşti dependent. în vreme ce alŃii simt nevoia să fumeze dimineaŃa la prima oră? • E posibil ca un alcoolic să revină la băut ocazional? • Sunt moştenite adicŃiile? La aceste întrebări au încercat să răspundă principalele teorii ale comportamentului adictiv. fie nu) • DependenŃa este o boală • Focalizarea pe individ ca sursă a problemei • DependenŃa este ireversibilă • Se pune accentul pe procesul de tratament • AbistinenŃa totală este principala formă de tratament Perspectiva învăŃării sociale: • Comportamentele adictive sunt obiceiuri dobândite potrivit regulilor învăŃării sociale (condiŃionare clasică. le includ şi pe următoarele: • Care sunt factorii care determină iniŃierea fumatului? • Cum ajunge să fie consumul de alcool o problemă? • De ce unii indivizi pot să fumeze doar ocazional. învăŃare vicariantă) • DependenŃa este reversibilă • Comportamentele adictive se situează pe un continuum şi nu sunt cateogriale • Tratamentul constă în abstinenŃa totală şi în reînvăŃarea unor pattern-uri comportamentale dezirabile care să le înlocuiască pe cele adictive Un model integrativ de explicare şi intervenŃie în cazul comportamentelor adictive este ilustrat în figura de mai jos (după Odgen. Prezentăm. operantă. Principalele întrebări care au fost ridicate în ceea ce priveşte comportamentele adictive. 2007): 63 . în continuare.risca o definire tautologică a acestora.

socială) abordarea dependenŃei?. • au subestimat ponderea persoanelor care au atitudini negative faŃă de fumat. îşi asumă responsabilitatea acestui comportament şi a consecinŃelor lui.1. Astfel. că oamenii sunt bine informaŃi în momentul în care încep să fumeze şi. studiile arată că 95% dintre fumători încep să fumeze înaintea vârstei de 20 de ani. 4. Totuşi. Întrebarea care se impune este în ce măsură aceşti tineri deŃin informaŃii pertinente şi suficiente referitoare la comportamentul de fumător şi la riscurile pe care le implică.CREDINłE: •Vulnerabilitate •Gravitate •Costuri •Beneficii •expectanŃe INTERVENłII CLINICE: •Perspectiva biomedicală •Perspectiva învăŃării sociale INIłIERE MNEłINERE RENUNłAREA CA PROCES: •Precontemplare •Contemplare •AcŃiune •MenŃinere RECĂDERE FACTORI SOCIALI: •Comportament parental •CredinŃe parentale •Presiunea anturajului INTERVENłII DE SELF-HELP SĂNĂTATE PUBLICĂ: •Sfatul medicului •IntervenŃii la locul de muncă •Abordări comunitare •Politici guvernamentale PREVENIREA RECĂDERII: •Coping •ExpectanŃe •Atribuiri Figura 1. adolescenŃii: • au supraestimat numărul adulŃilor şi al adolescenŃilor care fumează. • au considerat că sunt mai puŃin expuşi riscurilor la bolile asociate fumatului. 64 . biomedicală.2. Fumatul şi dependenŃa de nicotină Fumatul este unul dintre cele mai controversate comportamente nesănătoase. 7 Cum influenŃează cele trei perspective (morală. Multă vreme s-a considerat că decizia de a fuma reprezintă o alegere în cunoştinŃă de cauză. DaŃi exemple de tipuri de intervenŃii posibile pentru fiecare. implicit. Un studiu realizat pe un număr de 895 de adolescenŃi referitor la atitudinile şi convingerile despre fumat a subliniat insuficienta informare despre prevalenŃa şi riscurile acestui comportament. Stadiile consumului de substanŃe Temă de reflecŃie nr.

Efectele fumatului asupra organismului Fumul de Ńigară este dăunător tuturor celor care îl inspiră. de la faza de experimentare la faza de dependenŃă şi de formare a unei atitudini pozitive faŃă de fumat. promovează imaginea fumătorului rebel. sociabilitatea şi persuasiunea . Modificarea acestei imagini este obiectivul fundamental al campaniilor anti-fumat. • dificultăŃi de învăŃare. • încetinirea reacŃiilor. • modificări ale dispoziŃiei afective. probleme cu sarcina (femeile care fumează au un risc crescut de a avea copii bolnavi) (pentru identificarea efectelor fumatului asupra organismului. afectează sănătatea în diverse moduri. atât la nivelul şcolii cât şi la nivelul societăŃii. influenŃează sistemul nervos într-un mod negativ şi produce grave probleme de sănătate. pancreasului. rinichilor sau creierului). Fumatul este un comportament care se dezvoltă treptat. nicotina… • ajunge rapid în sânge prin plămâni. Fumatul determină dependenŃa de nicotină aşa cum poŃi fi dependent de alcool sau alte droguri. prin reclamele şi campaniile publicitare realizate. Fumatul. dintre care 40 sunt cancerigene. prin substanŃele pe care le conŃine fumul de Ńigară. • ajunge în alte organe – rinichi. Acesta conŃine aproximativ 4000 de substanŃe chimice. Dintre factorii de ordin social asociaŃi cu fumatul. Una din substanŃele inhalate odată cu fumul de Ńigară este nicotina. Când o persoană fumează. boli pulmonare.norme importante pentru tineri. 65 . • ajunge la creier în 7 secunde de la inhalare. şi (c) la cei care intenŃionau să înceapă să fumeze în viitorul apropiat. cel mai semnificativ este imaginea celui care fumează. IntervenŃiile anti-fumat trebuie să descurajeze funcŃia socială a fumatului şi să încurajeze formarea altor norme sociale. incluzând dependenŃa. Nicotina este un drog care se află în tutun şi care are multe efecte negative asupra organismului. ceea ce face mai dificilă funcŃionarea inimii. vezi fişa 24 din anexe). pancreas. Unul dintre cele mai importante mesaje pe care trebuie să le transmită campaniile anti-fumat este cel legat de valoarea unui stil de viaŃă sănătos fără fumat care are ca şi consecinŃe atractivitatea fizică. Industria tutunului. inclusiv nefumătorilor (fumatul pasiv). Fumatul începe de obicei la o vârstă timpurie. boli cardiovasculare. Multe sondaje relevă faptul că mai mult de 15% dintre adolescenŃii cu vârsta cuprinsă între 12-18 ani fumează regulat şi se consideră fumători. • încetinirea activităŃii musculare şi a reflexelor. Fumatul este un comportament complex manifestat cu predilecŃie în situaŃii sociale şi astfel poate avea rolul unui “cod semiotic” prin care grupul se diferenŃiază de alte grupuri sociale. infarct miocardic. buzelor. • creşte probabilitatea de a se forma “dopuri” în sânge – ceea ce poate duce la infarct miocardic. matur şi puternic. liber. AdolescenŃii ajung să considere fumatul un comportament ce corespunde acestei imagini. • forŃează organismul să consume mai mult oxigen. ficat. cauzând: cancer (al plămânilor. (b) la cei care aveau prieteni sau membri ai familiei care fumau. Efectele asupra creierului: • tulburări atenŃionale.PrevalenŃa acestor convingeri eronate era mult mai mare la adolescenŃii: (a) care începuseră deja să fumeze. Factorii care influenŃează fumatul Grupul de apartenenŃă joacă un rol important în formarea unor norme pozitive faŃă de fumat. Efectele nicotinei asupra organismului: • creşterea ratei pulsului şi a respiraŃiei.

) utilizarea lui s-a schimbat ulterior.” Una dintre cele mai frecvente greşeli ale programelor de prevenŃie tradiŃionale ale fumatului este focalizarea unidirecŃională pe evidenŃierea consecinŃelor de lungă durată ale fumatului. În consecinŃă. Studiile arată că mesajul “Fumatul dăunează grav sănătăŃii” nu are eficacitatea pe care şi-o doreau iniŃial cei care au dezvoltat acest mod de prevenŃie. prin creşterea rezistenŃei organismului. uităm că alcoolul este un drog cu efecte similare drogurilor interzise. • RespiraŃia. Deoarece băuturile alcoolice sunt atât de comune şi accesibile în cultura noastră. Astfel că evidenŃierea consecinŃelor de lungă durată asupra sănătăŃii a fumatului nu este suficient de relevantă pentru formarea unui comportament alternativ acestuia. • EviŃi riscul contractării unor boli grave. • ÎŃi vei prelungi durata de viaŃă. • dezvoltarea deprinderilor de comunicare. ce conservă şi întăresc comportamentul de fumător (pentru evaluarea convingerilor elevilor despre fumat. oficierea unor ceremonii religioase etc. emoŃională şi comportamentală. Alcoolul este un drog puternic. precum şi sensibilitatea la bolile infecŃioase.”).” • “Fumatul te face să te simŃi bine. nu-Ńi face nici un rău.Convingeri eronate ale adolescenŃilor despre fumat Există o serie de erori de gândire ale adolescenŃilor relative la fumat. nu fumez. iar consumul de alcool a devenit parte din cultura europeană. Oamenii au început să producă diferite tipuri de alcool. de scurtă durată şi de lungă durată ale fumatului. MenŃionăm câteva din ele: • “Fumatul te face atractiv. asertivitate şi de a face faŃă presiunii grupului (deprinderea de a spune NU. Aceste erori funcŃionează frecvent asemenea unor scheme cognitive dezadaptative. PrevenŃia fumatului activ şi pasiv are ca şi componente: • informaŃii privind consecinŃe sociale şi de sănătate. 4. adesea incurabile.” • “Tutunul nu este un drog.2. vezi şi fişa 21 de la anexe). este mai eficient să focalizăm prevenŃia şi formarea comportamentelor pozitive pentru sănătate prin analiza şi conştientizarea elevilor asupra consecinŃelor imediate ale fumatului. de gândire critică şi de management al stresului. băuturile alcoolice sunt substanŃe chimice care afectează activitatea mentală. Un exemplu este evidenŃierea beneficiilor renunŃării la fumat relevante pentru elevi. • Vei economisi zilnic o sumă importantă de bani pe care poŃi să-i foloseşti în alte scopuri. părul. • dezvoltarea abilităŃilor de luare a deciziilor. a familiei şi a mass-mediei în formarea şi menŃinerea atitudinilor faŃă de fumat. vin sau lichior. 66 . • formarea unor valori şi atitudini pozitive faŃă de un stil de viaŃă sănătos. • dezvoltarea unor comportamente alternative. Aceste mesaje pot fi: • Vei dobândi o formă fizică mai bună. Unul dintre principiile formării unui comportament este cel legat de funcŃia imediată a întăririlor. Utilizarea lui a dus însă adesea la abuz. hainele tale nu vor mai emana mirosul neplăcut de tutun. Fumatul este un comportament care are o anumită funcŃie. cum ar fi aspectele legate de sănătate şi boală. “Nu mulŃumesc. Indiferent dacă este sub formă de bere. • Dantura şi degetele tale nu vor mai fi îngălbenite. Pentru ca un comportament să se formeze este important să fie întărit la intervale scurte de timp.2 Alcoolul şi dependenŃa de alcool Deşi alcoolul a apărut iniŃial din motive practice (înlocuirea apei de băut impure. • discutarea şi analizarea rolului influenŃei grupului.” • “Fumatul te face independent şi mai matur.

adolescenŃii tind să considere că relaŃiile sociale sunt facilitate şi favorizate de acest comportament prin faptul că alcoolul îi determină să devină mai volubili şi mai lipsiŃi de inhibiŃii. inhibiŃii mai reduse şi reacŃii mai lente. Există o serie de instituŃii şi asociaŃii care au ca obiectiv recuperarea tinerilor şi adulŃilor dependenŃi de alcool. mii de persoane sunt rănite grav în fiecare an. cancer. Efectele consumului de alcool asupra tinerilor 1. În 85% din cazuri. râd şi se simt bine. Consumul de alcool duce la violenŃă şi agresivitate. utilizaŃi fişa 24 din anexe). Una dintre cele mai grave consecinŃe ale consumului de alcool este alcoolismul. afecŃiuni fatale ale creierului (pentru identificarea de către elevi a efectelor alcoolului asupra organismului. Un alt mecanism al consumului de alcool este utilizarea acestuia pentru rezolvarea situaŃiilor de criză pentru care tânărul nu şi-a dezvoltat abilităŃile necesare. care are ca şi consecinŃe: ciroza. Efectele imediate ale consumului de alcool sunt o uşoară relaxare. Este o boală cronică. boli cardiace. Alcoolismul nu este o problemă de imoralitate sau de caracter slab. cu atât acesta va produce mai multe modificări la nivel cognitiv. celebrităŃi. adolescenŃii învaŃă astfel că a consuma alcool face parte dintr-un proces natural în urma căruia devii mai “sociabil” şi mai “matur". ceea ce poate duce la comportamente agresive şi violenŃă.IniŃierea comportamentului de a consuma alcool se realizează prin învăŃare socială – copiii şi adolescenŃii învaŃă. (“A bea este ceva interesant. ulcer. Consumul de alcool în cantităŃi mari şi pe o perioadă îndelungată poate duce la tulburări somatice şi psihologice grave. cum ar fi membrii familiei. chiar şi în cantităŃi moderate creşte foarte mult riscul de a avea raporturi sexuale neprotejate. • AdolescenŃii continuă să consume alcool mai ales datorită influenŃei grupului. privind la cei maturi. În plus.” 3. oamenii care beau sunt veseli. prietenii. Alcoolul este o substanŃă toxică. ÎnvăŃarea socială a consumului de alcool presupune următoarele dimensiuni: • ÎnvăŃarea acestui comportament se realizează prin observarea comportamentelor unor persoane importante pentru copil sau adolescent. Cu cât este consumat mai mult alcool. conducătorii implicaŃi în accidente au consumat ocazional alcool. Ca şi consecinŃe ale acestora. 2. Unul dintre programele cu eficienŃă ridicată în recuperare dezvoltat şi în Ńara noastră este cel al AsociaŃiei Alcoolicilor Anonimi (AA) ce oferă materiale informative şi servicii de consiliere şi terapie pentru persoanele dependente (adolescenŃi şi adulŃi) şi pentru familiile acestora. modele personale. O treime din accidentele mortale sunt legate de consumul de alcool. să fii vesel) • ÎnvăŃarea socială presupune şi formarea unor atitudini pozitive faŃă de efectele alcoolului. PrevenŃia consumului de alcool are ca şi componente: 67 . te face să te simŃi bine. Consumul de alcool. emoŃional şi comportamental. Abuzul de alcool este cauza celor mai multe accidente de maşină în care sunt implicaŃi tinerii. Consumul de alcool devine deci un comportament format pe baza învăŃării sociale. Curiozitatea şi dorinŃa de a imita adulŃii îi determină pe mulŃi copii să încerce să consume la rândul lor alcool. În această etapă se consolidează comportamentul lor de consum de alcool. Efectele alcoolului Există două tipuri de efecte ale consumului de băuturi alcoolice: efectele de scurtă durată şi efectele pe termen lung. Mesajul transmis tinerilor trebuie să fie: “Un singur raport sexual neprotejat te poate contamina cu virusul HIV (SIDA) sau cu alte boli cu transmitere sexuală. OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii consideră alcoolismul o boală. Alcoolul devine astfel un risc din ce în ce mai mare pentru că poate fi acceptat şi încurajat de către cei din anturaj şi cel puŃin temporar îi poate face să pară şi să se simtă mai mari. boli psihice. Sub influenŃa consumului de alcool poŃi interpreta greşit o remarcă sau un gest. progresivă şi potenŃial fatală prin consumul necontrolat de alcool. că a consuma alcool este ceva plăcut. Alcoolicii sunt persoane bolnave care au nevoie de sprijin şi tratament.

comportament specific stării de ebrietate. Efectele posibile sunt: o percepŃie alterată a timpului şi distanŃei. dar de cele mai multe ori este izolat de colegi şi prieteni şi creşte riscul de a se afla în situaŃii ridicole. a familiei şi a mass-mediei în formarea şi menŃinerea atitudinilor faŃă de alcool. Tinerii care consumă aceste droguri simt nevoia de a se proteja de solicitările şi stimulările din mediu. încetinesc activitatea sistemului nervos central. Tipurile de droguri • droguri de stimulare (cannabis.este important ca tânărul să înŃeleagă că primul pas în rezolvarea problemelor este recunoaşterea lor şi nu evitarea acestora prin consumul unor substanŃe. desfăşurarea de activităŃi de recreere sănătoase. activităŃi de club. producând alertă şi excitabilitate. Elevii sunt din ce în ce mai expuşi consumului de droguri. • droguri halucinogene sau psihedelice (L. • formarea unei imagini sociale . Tinerii consumă aceste droguri din nevoia de senzaŃii tari. 68 . anumite droguri dau dependenŃă după o singură doză. euforie şi comportament dezorientat. din sentimentul de neputinŃă în a face faŃă solicitărilor.S. familia. barbiturice. cum sunt: sportul. elevii. amfetamine. percepŃiei şi comportamentului. Şcoala are un rol esenŃial în activitatea de prevenŃie. iar ca efect principal este deformarea imaginii realităŃii şi scăderea percepŃiei riscului. artele plastice.mulŃi tineri cred că dacă consumă droguri o singură dată nu vor deveni dependenŃi. sedative) – cunoscute şi sub numele de sedative. prin obiectivul ei de formare a unor elevi care pot lua decizii responsabile şi sănătoase. mescalina) . dezvoltarea abilităŃilor de luare a deciziilor. de a evita confruntarea cu problemele. voluntariatul. Cei mai importanŃi factori care duc la formarea unor atitudini pozitive faŃă de droguri sunt: • curiozitatea .. formarea unor valori şi atitudini pozitive faŃă de un stil de viaŃă sănătos.un tânăr care consumă droguri crede că poate câştiga aprecierea şi respectul celorlalŃi. profesionale etc.2.produc tulburări ale funcŃionării intelectuale. ecstasy. 4.D. • droguri de relaxare (tranchilizante. Consumul de droguri este deja o problemă majoră a învăŃământului românesc. PrevenŃia consumului de droguri este un proces complex la care trebuie să participe întreaga societate. dezvoltarea deprinderilor de asertivitate şi de a face faŃă presiunii grupului (deprinderea de a spune NU). dar în realitate este greu să te opreşti. de gândire critică şi de management al stresului. de aceea au nevoie de informaŃii corecte despre droguri şi de formarea unor atitudini adecvate faŃă de consumul de droguri. discutarea şi analizarea rolului influenŃei grupului. cocaina) – accelerează funcŃionarea sistemului nervos central. şcoala. dezorientare. inducând o stare pseudopsihotică cu iluzii şi halucinaŃii. discutarea modului în care alcoolul poate diminua performanŃele şcolare. Efectele posibile sunt: vorbire neclară.3 Drogurile şi dependenŃa de droguri Drogul este o substanŃă a cărei utilizare creează dependenŃă fizică şi psihică şi tulburări grave ale activităŃii mentale. muzica. • rezolvarea problemelor . organizaŃiile nonguvernamentale şi cele guvernamentale. produc o stare de relaxare şi induc somnul.• • • • • • • informaŃii privind consecinŃele sociale şi de sănătate de scurtă şi de lungă durată ale consumului de alcool.

” “Eu nu pot deveni dependenŃi.:“Consumul unui drog o singură dată nu are efecte negative. a dificultăŃilor de relaŃionare şi comunicare. mai valoros sau mai interesant. • o stimă de sine scăzută .” “Drogul te face să comunici mai uşor.să fie la fel ca ceilalŃi din grup.presiunea grupului . “ “Drogul te face să te simŃi liber!” “Numai indivizii slabi ajung dependenŃi de droguri!” “Drogurile sunt oferite numai de străini!” Mesajele transmise in programele de preventie a consumului de droguri. Oamenii pot avea convingeri total eronate fată de riscul implicării lor în consumul de substanŃe. consumul de droguri te controlează şi manipulează şi duce la pierderea libertăŃii de decizie. Comportamentele indirecte nu înseamnă în mod obligatoriu consum de droguri dar pot să constituie semne de alarmă. • un răspuns la singurătate . cele mai cunoscute fiind: • 69 . trebuie să pună în evidenŃă efectele grave ale consumului de droguri: Profesorii-consilieri au responsabilitatea de a semnala comportamentele directe şi indirecte ale consumului de droguri şi a solicita ajutorul părinŃilor şi a specialiştilor în abordarea elevului care consumă droguri.” “Consumul de alcool sau droguri îŃi rezolvă problemele. ca de ex. în realitate însă. unii tineri consumă droguri pentru că prietenii lor consumă şi ei droguri.unii tineri pot consuma droguri datorită problemelor pe care le au.” “Este uşor să te opreşti dacă doreşti.un tânăr cu o stimă de sine scăzută poate consuma droguri pentru a se simŃi mai curajos. Pot fi observate mai multe astfel de comportamente.

• dezvoltarea deprinderilor de management al conflictelor şi luare de decizii responsabile. PrevenŃia consumului de droguri are ca şi componente: • informaŃii despre consecinŃele de sănătate şi sociale ale consumului de droguri. • îşi pierde apetitul chiar şi pentru alimentele favorite. • prezintă modificări afective şi comportamentale: este mai agresiv sau mai ostil. • este somnolent şi apatic fără motiv. • trece fără motiv de la veselie la tristeŃe. • consumă alcool sau droguri în cantităŃi mari. • utilizează alcool sau droguri cu regularitate şi în anumite perioade ale zilei (în fiecare seară sau în fiecare dimineaŃă înainte de a merge la şcoală). artă. simŃi şi te comporŃi. lecturi). activităŃile preferate (film. muzică. • desfăşurarea de activităŃi de recreere sănătoase. • conduce maşina sub influenŃa alcoolului sau drogurilor. cum ar fi participarea la acŃiuni de voluntariat (ex. neagă că ar avea o problemă. • încalcă legea când este sub influenŃa alcoolului sau drogurilor. devine izolat. • are probleme acasă datorită consumului de alcool sau droguri. programe de prevenŃie a consumului de droguri). • îşi asumă riscuri în timpul consumului de alcool sau droguri. cum ar fi sexul neprotejat. • devine agresiv fără motiv. sport. • îşi pierde interesul faŃă de şcoală. • pleacă de la şcoală pentru a consuma alcool sau droguri. elevul nu mai este aşa cum era înainte. • are probleme de memorie – uită evenimente care s-au petrecut în timpul consumului de alcool sau droguri. • devine iritat şi necomunicativ când cineva îi pune întrebări despre consumul de alcool sau droguri. retras sau deprimat. • şi-a schimbat grupul de prieteni. • este “beat” sau “ameŃit” la şcoală. • rămâne corigent sau repetent. • continuă să consume alcool chiar şi când ceilalŃi nu mai consumă (de exemplu. consumului de alcool şi a consumului de droguri: 70 . Tabelul de mai jos sintetizează exemple de comportamente alternative fumatului. la o petrecere).• schimbarea bruscă a comportamentului. • discutarea modului în care drogurile îŃi controlează modul în care gândeşti. • este în compania unor persoane care consumă alcool sau droguri. • este implicat în accidente de maşină cauzate de consumul de alcool sau droguri. • discutarea şi analizarea rolului influenŃei grupului în consumul de droguri. • are probleme financiare şi îi dispar lucruri de valoare (ceas. • îşi ascunde noii prieteni şi nu vorbeşte despre preocupările lor. • formarea unor valori şi atitudini pozitive faŃă de un stil de viaŃă sănătos. bicicletă). casetofon. • dezvoltarea deprinderilor de management al situaŃiilor de criză prin învăŃarea unor strategii de coping adaptative. • are probleme la şcoală datorită consumului de alcool sau droguri.

contemplare Temă de reflecŃie nr. picturii. unor tineri cu vârste între 14-18 ani. În procesul de formare al adolescentului. lectură. cu alte cuvinte. literaturii universale. Scopul educaŃiei sexuale Scopul fundamental al educaŃiei psihosexuale este promovarea sănătăŃii sexuale şi implicit a sănătăŃii psihice.” Programele tradiŃionale de educaŃie pentru sănătate sexuală erau focalizate pe oferirea de informaŃii despre reproducerea umană. a stării generale de bine. sport Masaj Socială: identificare Implicarea în acŃiuni comunitare. emoŃionale. artei fotografice Creativă DiscuŃii de grup. Sănătatea sexuală înseamnă sănătatea întregului corp şi a universului psihic al individului.2 (consum de tutun. fizice. În ultimul deceniu. rolul sexualităŃii este pregnant. participarea la activităŃi de grup. droguri). Dezvoltarea unei sexualităŃi armonioase la copii şi adolescenŃi contribuie la formarea unei personalităŃi armonioase şi în relaŃie echilibrată cu sine şi ceilalŃi. sociale şi spirituale.3 Comportamentul sexual Sexualitatea . boli cu transmitere sexuală. cognitive şi sociale în procesul dezvoltării pozitive a personalităŃii. alcool. biologice şi sociale sunt într-o relaŃie de interdependenŃă. 8 AlegeŃi un comportament din cele trei expuse în secŃiunea 4. homosexualitate. Este falsă echivalarea sexualităŃii cu relaŃia sexuală. care pot oferi satisfacŃie şi implicare socială Implicarea în activităŃi de ajutorare socială ActivităŃi de voluntariat Hobbiuri. SpecificaŃi şi descrieŃi ce tipuri de informaŃii aŃi introduce într-o broşură pe care aŃi distribui-o într-un liceu. emoŃionale. dreptul la educaŃie sexuală a copiilor şi tinerilor este văzut ca un drept uman fundamental care trebuie respectat de orice societate democratică. spirituală Studiul filosofiei. Aspectele pozitive ale sexualităŃii erau ignorate.dimensiune complexă a fiinŃei umane Sexualitatea este o componentă esenŃială a vieŃii oricărei persoane. ArgumentaŃi opŃiunile 4. literaturii spirituale şi a diferitelor sisteme de credinŃe MeditaŃie. DiscuŃiile despre masturbare. ignorându-se astfel că despre ea se poate vorbi de la o vârstă foarte mică. anatomia şi fiziologia umană. De asemenea. antrenamente mnezice Intelectuală Practicarea muzicii. Interpersonală relaŃionarea cu alte persoane Dezvoltarea abilităŃilor de comunicare Consiliere orientată pe clarificarea valorilor Filozofică. EducaŃia sexuală era oferită doar adolescenŃilor (12-18 ani). violul) prin întreŃinerea fricii şi a sentimentului de culpabilitate. OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii defineşte sănătatea sexuală ca “integrarea aspectelor fizice. sarcina nedorită. bolile cu transmitere sexuală. în care fiecare persoană are dreptul la informaŃii adecvate şi relaŃii sexuale responsabile. istoriei. menŃinerea rolurilor tradiŃionale 71 . conferindu-i astfel un caracter complex. avort. contribuind la conturarea identităŃii de sine şi a celei sociale.Nivel al experienŃei Fizică: stare de bine Comportamente alternative ExerciŃii de relaxare Dans şi antrenament al mişcărilor Recreere fizică. ea avea ca scop doar prevenirea unor “dezastre” (ex. metode de contracepŃie. Aspectele sale psihologice.

cognitive. Programele de educaŃie pentru sănătate sexuală trebuie realizate adecvat vârstei şi nivelului de dezvoltare intelectuală şi emoŃională a elevului. Pe lângă faptul că psihosexualitatea este o componentă esenŃială a procesului de dezvoltare a unei personalităŃi armonioase. şcoală. psiholog). Probabil din această convingere inadecvată apare eludarea sarcinii de “educator sexual”. începând cu acceptarea propriei corporalităŃi şi terminând cu deciziile responsabile pe care le implică. • Toate persoanele au dreptul şi obligaŃia să ia decizii sexuale responsabile. iar uneori efecte negative sau contrare. neutilizarea mijloacelor de contraceptie şi protecŃie). adolescent. copiii îşi însuşesc de cele mai multe ori aceste informaŃii de la colegii de joacă. 1994).ale femeilor şi bărbaŃilor erau evitate. sociale şi comportamentale (Hyde. comunitate. Există riscul ca informaŃiile să fie eronate şi astfel se perpetuează -atitudini care conduc la comportamente sexuale de risc (începerea prematură a vieŃii sexuale. Valorile sexualităŃii: • Sexualitatea este o componentă sănătoasă şi naturală a vieŃii. Astăzi. • creşterea incidenŃei contaminării HIV . • Implicarea prematură în comportamente sexuale presupune riscuri. cu elemente specifice fiecărei vârste şi nivelului de dezvoltare intelectuală şi emoŃională. Responsabilitatea ei este delegată către aşa numitele “persoane de specialitate” (medic. Copiii şi adolescenŃii nu vor mai echivala sexualitatea cu un subiect tabu. onest şi fără inhibiŃii. prieteni. Elementul esenŃial al procesului de educaŃie pentru sănătatea sexuală este promovarea unor valori adecvate privind sexualitatea proprie şi a celorlalŃi. hărŃuire sexuală. • Toate persoanele sunt sexuale. vârstnic şi că ignorarea acestui adevăr reprezintă o încălcare a unui drept uman fundamental. spirituale. abordarea sexualităŃii doar la vârsta adolescenŃei şi focalizat doar pe reproducere şi contracepŃie are ca rezultat menŃinerea convingerii că sexualitatea este similară cu relaŃia sexuală. Nu are aşa mare relevanŃă cantitatea de informaŃii despre sexualitate. • creşterea numărului de sarcini nedorite în rândul adolescentelor. armonie şi calitatea vieŃii. psihologice şi emoŃionale. etice. 72 . care nu poate fi discutat împreună cu adulŃii. Deseori părinŃii evită discutarea acestor teme cu copiii lor. în asigurarea cadrului în care elevii pot să discute liber despre sexualitate. mai există o serie de motive pentru care abordarea acesteia este esenŃială: • scăderea vârstei la care adolescenŃii devin activi sexual. Un alt aspect limitativ al programelor tradiŃionale este faptul că intervenŃiile nu erau integrate într-un proces de dezvoltare a sănătăŃii emoŃionale. dreptul la sănătate. Încă de la vârste foarte mici copiii devin interesaŃi de subiectele privind sexualitatea. cât mesajul că şcoala este şi trebuie să fie un loc în care elevii vorbesc deschis. asistent medical. • Toate deciziile sexuale au consecinŃe emoŃionale. fiecare adult. Este nefondată convingerea părinŃilor şi a profesorilor că a educa sexual copiii şi tinerii presupune transmiterea de informaŃii “tehnice” despre biologia şi fiziologia actului sexual. incest. • creşterea incidenŃei contaminării cu alte boli cu transmitere sexuală. despre una dintre componentele personalităŃii lor. În acest mod nu se percepe aria largă pe care o implică sexualitatea. comportamentale sau de sănătate. • creşterea numărului de abuzuri sexuale – viol. Tocmai de aceea şcolii îi revine un rol fundamental în oferirea unei percepŃii adecvate asupra sexualităŃii.SIDA. • Indivizii şi societatea beneficiază când copii discută despre sexualitate ca de un proces natural în atingerea maturităŃii psihice. EducaŃia pentru sănătate sexuală este un proces continuu ce se realizează pe parcursul întregii dezvoltări. Cercetările în domeniu au arătat însă că aceste programe au o eficienŃă redusă. instituŃie. • Sexualitatea include dimensiuni fizice. atât a profesorilor cât şi a părinŃilor. societate. reviste de diverse facturi. adult. trebuie să accepte că sexualitatea este un aspect natural şi firesc al vieŃii fiecărui copil. Totodată. împreună cu profesorul. Din nefericire. • numărul crescut de avorturi. Printr-o astfel de delegare se medicalizează un aspect natural al vieŃii oricărui adolescent.

anatomia şi fiziologia reproducerii. cu cele adulte. sarcină. comunicare.formarea de atitudini şi comportamente responsabile faŃă de propria sexualitate şi cea a partenerului. încurajarea utilizării metodelor contraceptive şi a metodelor de protejare a sănătăŃii sexuale. decizie şi responsabilitate. boli cu transmitere sexuală (BTS). iubire şi camaraderie. intimitate şi iubire. • Persoanele îşi exprimă sexualitatea în moduri diferite. EducaŃia sexuală se adresează componentelor psihologice (cognitivă. iubirii şi intimităŃii conform propriilor valori. elev. de negociere şi stabilire de limite. • AbstinenŃa sexuală este cea mai eficientă metodă de a preveni sarcina nedorită şi infecŃia HIV/SIDA. diferenŃiere între comportamentele sexuale cu risc crescut faŃă de cele cu risc redus. perceperea faptului că exprimarea iubirii romantice poate lua şi alte forme. • 73 . relaŃii interpersonale. sociale şi psihologice. de a se opune relaŃiilor de manipulare şi exploatare. de management al situaŃiilor de conflict dintr-o relaŃie. respectiv de a accepta un refuz. de a face faŃă presiunii grupului. metode contraceptive. respectarea deciziei celuilalt. Programele eficiente de educaŃie psihosexuală se focalizează pe atingerea a 4 obiective fundamentale: • formarea de convingeri. pentru că sunt fată/băiat trebuie să…. HIV/SIDA. Formarea acestor valori are ca şi suport dezvoltarea stimei de sine şi a responsabilităŃii faŃă de sine şi faŃă de ceilalŃi în manifestarea sexualităŃii. • informarea . servicii medicale.Tinerii au dreptul la acces la informaŃie despre serviciile de planificare familială şi îngrijire medicală.oferirea unui cadru adecvat pentru dezvoltarea deprinderilor de comunicare şi relaŃionare pozitivă cu persoane de sex opus. O componentă centrală a promovării educaŃiei sexuale este dezvoltarea implicării adolescenŃilor în participarea la activităŃi de voluntariat pentru educarea celorlalŃi tineri din şcoală şi comunitate. valori şi atitudini despre sine şi ceilalŃi . imagine corporală. decizii responsabile privind viaŃa de cuplu şi viaŃa de familie. emoŃională. • dezvoltarea responsabilităŃii faŃă de sine şi ceilalŃi . frate/soră. de exprimare a afectivităŃii. EducaŃia pentru sănătatea sexuală este un proces de formare de atitudini. spirituale şi biologice ale sănătăŃii. • Oamenii trebuie să respecte şi să accepte diversitatea valorilor şi credinŃelor despre sexualitate care există în comunitatea respectivă. abuz sexual. şi fără exprimări sexuale.) şi înŃelegerea faptului că băieŃii şi fetele au drepturi şi responsabilităŃi egale.oferirea unor cunoştinŃe despre creştere şi dezvoltare. avort. instituŃii şi organizaŃii din comunitate care asistă dezvoltarea copiilor şi tinerilor în acest domeniu. a menŃinerii unui echilibru între nevoia de independenŃă şi rolul de fiu/fiică. comportamentală) sociale. perceperea efectelor streotipiilor de gen social asupra propriei persoane (ex. trasarea unor scopuri de durată medie şi a unor planuri de viitor. respectarea confidenŃialităŃii. perceperea beneficiilor întârzierii debutului de viaŃă sexuală şi a abstinenŃei de la sex în situaŃii de risc. • dezvoltarea deprinderilor de relaŃionare interpersonală . a capacităŃii de a spune NU. a capacităŃii de a face distincŃia dintre iubire şi atracŃie sexuală. Programele de educaŃie sexuală se focalizează şi asupra dezvoltării abilităŃilor de evitare a relaŃiilor de abuz fizic. comportament sexual. convingeri şi valori despre identitate de sine. a înŃelegerii consecinŃelor comportamentului sexual activ. emoŃional sau sexual.oferirea unui cadru adecvat în care adolescenŃii să aibă posibilitatea de a-şi explora propria persoană şi evalua atitudinile sexuale cu scopul dezvoltării propriilor valori. partenerului şi mass-mediei.

sănătate sexuală. deprinderi personale. Comportament sexual • Trăirea unor sentimente sexuale fără a le exprima printr-un act sexual • Căutarea de noi informaŃii pentru dezvoltarea sexualităŃii • Implicarea în relaŃii sexuale caracterizate prin responsabilitate. 9 DaŃi exemple de activităŃi specifice care să atingă fiecare din cele patru obiective fundamentale ale educaŃiei psihosexuale Tematica educaŃiei sexuale Integrarea sexualităŃii în dezvoltarea psihologică presupune luarea în considerare în programele de educaŃie a celor 6 componente de bază: dezvoltare umană. Prezentăm în continuare succint câteva repere generale pentru educaŃia psihosexuală. Deprinderi personale • A trăi potrivit propriilor valori • Asumarea responsabilităŃii pentru propriul corp • Luarea de decizii responsabile • Dezvoltarea asertivităŃii • Comunicarea eficace cu familia. colegii şi prietenii • Abilitatea de a face faŃă presiunii grupului 4. Toate aceste componente se abordează la toate vârstele într-un proces de complementaritate. Sănătate sexuală • Cunoaşterea şi utilizarea metodelor de contracepŃie pentru a evita sarcinile nedorite • Evitarea contactării sau transmiterii bolilor cu transmitere sexuală • Informare privind modalităŃile de prevenire a infectării cu virusul HIV • Informare privind SIDA • Prevenirea abuzului sexual 6. Societate şi cultură 74 . 1. societate şi cultură. esenŃial pentru o dezvoltare armonioasă. Dezvoltarea umană • Acceptarea şi aprecierea propriului corp • Formarea unei imagini corporale realiste • Căutarea de informaŃii despre dezvoltarea sexuală • Acceptarea dezvoltării sexuale ca o componentă a dezvoltării umane • InteracŃiunea cu ambele sexe într-un mod potrivit şi respectuos • Acceptarea diferenŃelor de gen • Respectarea orientării sexuale a celorlalŃi 2.Temă de reflecţie nr. onestitate şi încredere • Exprimarea propriei sexualităŃi respectând drepturile altora • Exprimarea sexualităŃii potrivit propriilor valori 5. relaŃii interpersonale. RelaŃiile interpersonale • Dezvoltarea deprinderilor de relaŃionare pozitivă • Exprimarea dragostei şi intimităŃii în moduri diferite şi responsabile • Dezvoltarea şi menŃinerea relaŃiilor semnificative • Evitarea relaŃiilor de exploatare şi de manipulare • Formarea unor atitudini pozitive faŃă de relaŃiile de prietenie • Luarea de decizii privind stilul de viaŃă sănătos 3. comportament sexual.

masculinitatea şi feminitate există doar în mintea celui care percepe. astfel încât sunt considerate naturale şi reale. Elevii pot fi învăŃaŃi să identifice miturile şi să le combată atât atitudinal cât şi comportamental. sau a unor exerciŃii prin care elevii ajung să înŃeleagă consecinŃele grave (uneori fatale -ex. Biologia determină dacă suntem băiat sau fată. larg răspândite într-o anumită cultură sau societate. feminitatea şi masculinitatea reprezintă ceea ce aşteaptă alŃii de la femei şi bărbaŃi. Deci. dar nu numai. religiei. • O fată nu poate rămâne gravidă după primul act sexual. Cu alte cuvinte. culturii. • BărbaŃii nu vorbesc despre SEX. 75 . ei îl practică. mass-mediei asupra convingerilor. de tip patriarhal. ca forme de comunicare culturală. Deseori miturile despre sexualitate decurg din menŃinerea unei imagini tradiŃionale. Aceste roluri poartă numele de gen social (gender). • După ce un băiat se excită. • Impulsurile sexuale sunt mai puternice la bărbaŃi. Altfel spus. • Fetelor le face plăcere să fie convinse mai mult timp (chiar şi lacrimile fac parte din ritualul firesc). dacă nu sunt identificate. neadevăruri. • BărbaŃii trebuie să aibă relaŃii sexuale cu cât mai multe fete pentru a dobândi experienŃă. Prin intermediul miturilor. despre alŃii (bărbaŃi-femei). contaminare HIV) a acestor mituri acceptate şi puse în practică de ei. pot să influenŃeze negativ comportamentul. • Dacă nu fac dragoste cu el am să îl pierd. semnificaŃia noŃiunilor de femeie şi bărbat este naturalizată şi biologizată. şi astfel deghizată cu consecinŃe negative atât pentru femei cât şi pentru bărbaŃi. Miturile adolescenŃilor despre sexualitate: • Este inacceptabil pentru un bărbat să fie virgin. Acestea sunt convingeri iraŃionale. Cu alte cuvinte. • Fetelor le face plăcere la fel de mult ca şi băieŃilor să facă SEX. Cultura determină ceea ce înseamnă să fii “bărbat” sau “femeie” şi ce tipuri de comportament sau trăsături de personalitate sunt dezirabile pentru fiecare. • Fetelor le plac băieŃii care deŃin controlul. • Doar făcând dragoste ne vom dovedi unul altuia cât de mult ne iubim. dar ele trebuie să spună NU pentru a-şi menŃine reputaŃia. Miturile furnizează răspunsuri gata “confecŃionate” la întrebările general umane despre noi înşine. NoŃiunea de gen social are ca scop depăşirea perspectivei reducŃioniste referitoare la biologia ca şi destin. Fiecare din miturile prezentate mai jos pot constitui punctul de plecare a unor discuŃii de tip dezbatere. feminitatea şi masculinitatea nu sunt altceva decât construcŃii sociale. despre relaŃiile noastre şi mediul în care trăim şi. • BăieŃii trebuie să fie iniŃiatorii actului sexual. valorilor şi comportamentelor legate de sexualitate Respingerea abordării vulgare şi de tip pornografic a sexualităŃii şi valorilor sexuale Atitudine critică faŃă de percepŃia socială a femeii ca “obiect sexual” Implicarea în programele educative de educaŃie pentru sănătate sexuală Demonstrarea toleranŃei faŃă de cei cu stiluri de viaŃă şi valori sexuale diferite Atitudinile eronate faŃă de sexualitate sunt generate de aşa numitele “mituri”. • Când fetele spun NU este de fapt POATE sau DA. Şcolii îi revine un rol important în combaterea menŃinerii rolurilor sociale tradiŃionale. el nu se mai poate controla. a rolurilor de sex. conceptele de sex şi gender (gen social) sunt utile în scopul contrastării setului de fapte biologice celor culturale. • BărbaŃii trebuie să-şi manifeste masculinitatea: fizică şi sexuală. Conceptul de gen social a fost lansat ca răspuns la nevoia de a face distincŃie între caracteristicile biologice ale bărbatului şi femeii şi cele construite social şi cultural. mai ales al tinerilor.• • • • • Evaluarea impactului familiei.

• Poate am noroc şi nu rămân gravidă. evoluŃie în timp. • O femeie modernă trebuie să aibă relaŃii sexuale premaritale. Prevenirea transmiterii infectării cu HIV pe cale sexuală se realizează prin utilizarea obligatorie a prezervativului. • România se situează pe primul loc în Europa în ceea ce priveşte numărul de copii bolnavi de SIDA. • Centrul de Statistică al Statelor Unite estimează că dacă prevenŃia nu este intensificată. educaŃia sexuală nu poate ignora această realitate “postmodernă”: • pe mapamond. • Iubirea între doi tineri înseamnă întotdeauna şi relaŃii sexuale. Un model complet de reprezentare a bolii presupune informaŃii corecte despre boală. • Bărbatul trebuie să aibă controlul în relaŃiile sexuale. • proiecŃia – “Numai prostituatele şi homosexualii pot să se infecteze cu virusul HIV. Formarea unei reprezentări sau percepŃii corecte a bolii are un rol semnificativ în adoptarea unui stil de viaŃă sanogen şi în adoptarea unor comportamente de protecŃie. prin păstrarea fidelităŃii în cuplu. • Prezervativele diminuează spontaneitatea şi plăcerea actului sexual. 620. Identificarea mecanismelor defensive faŃă de riscul HIV/SIDA este un alt element esenŃial în procesul de prevenŃie.000 de persoane se infectează cu HIV. Evaluarea miturilor despre HIV/SIDA trebuie să cuprindă toate cele 5 aspecte ale unei reprezentări complete. • numai în anul 1999. • în ultimii ani a crescut îngrijorător de mult numărul tinerilor din România infectaŃi cu HIV. despre cauze. • BărbaŃii trebuie să fie performanŃă în domeniul sexual. • de la declanşarea epidemiei au murit 18. Singura cale perfect sigură de a evita infectarea cu HIV este abstinenŃa sexuală. în anul 2010. • Dacă o fată foloseşte metode contraceptive probabil nu este prea “cuminte”. • nu există tratament sau vaccin pentru SIDA. aproximativ 16. prin efectuarea testului HIV de către ambii parteneri. • ViaŃa sexuală este o cale de a deveni adult.”. Ca şi consecinŃă a utilizării acestor mecanisme defensive este implicarea în comportamente de risc (actul sexual neprotejat). consecinŃe. Riscul pentru HIV/SIDA Astăzi.8 milioane de oameni. • Contactul fizic trebuie întotdeauna să ducă la sex. controlabilitate. Identificarea şi modificarea acestor atitudini este foarte importantă în procesul de dezvoltare a comportamentelor de protecŃie. 76 . SIDA va produce o creştere a mortalităŃii infantile cu pană la 75%. • BărbaŃii doresc întotdeauna să facă sex. • Femeia trebuie să răspundă întotdeauna iniŃiativelor sexuale ale bărbatului.000 de copiii sub 15 ani au fost infectaŃi cu virsul HIV. • în lume există aproximativ 40 milioane de persoane infectate cu HIV. Multe persoane recurg frecvent la mecanisme de apărare faŃă de ceva despre care nu au informaŃii suficiente. Cele mai frecvent utilizate mecanisme defensive faŃă de riscul contaminării HIV sunt: • negarea – “Eu nu mă pot îmbolnăvi de SIDA!”. • simptomatologia bolii poate fi ameliorată sau întârziată. • Cei mai mulŃi adolescenŃi şi-au început viaŃa sexuală. în fiecare zi. Ca şi la toate celelalte tematici despre sexualitate elevii îşi însuşesc multe informaŃii greşite de la colegi sau din alte surse neadecvate de informare. • Este prea jenant să vorbesc cu prietena/prietenul meu despre prezervative. când boala SIDA a ajuns să fie denumită “flagel mondial” şi riscul contaminării cu virusul HIV “pandemie” (viteză şi arie de contaminare mai mare decât în cazul unei epidemii). dar SIDA este o boală letală.

modalităŃile de prevenire a abuzului sexual. Informarea corectă a tinerilor despre SIDA îi va ajuta să separe realitatea de ficŃiune şi să anuleze riscul de îmbolnăvire. legate de sexualitate. profesorul consilier este un facilitator care încurajează dezbaterile de opinii despre valorile sexuale. identificarea mecanismelor de apărare şi a modalităŃilor de percepere. Studiile de evaluare a programelor de educaŃie sexuală au dovedit că în urma programelor de educaŃie sexuală elevii: a) sunt mai bine şi mai corect informaŃi privind comportamentul sexual. SIDA se ia prin strângere de mână. Profesorul poate sugera elevilor parcurgerea unor materiale de specialitate şi să modereze discuŃia despre tema citită. testul HIV. Important este ca elevii să fie învăŃaŃi exerciŃiul argumentării. b) Uneori profesorii şi părinŃii pot să nu fie de acord cu anumite atitudini şi comportamente. modalităŃile de protecŃie. să motiveze de ce aderă sau de ce resping acele atitudini sau comportamente. oricum nu poŃi face nimic!”. în consecinŃă. combaterea miturilor şi prejudecăŃilor privind SIDA. f) reduce numărul de sarcini nedorite. Nu spiritul critic sau cel de culpabilizare trebuie să domine aceste dezbateri. • • 77 . c) Un alt obstacol este generat de teama profesorilor că nu vor şti să dea răspunsuri corecte la întrebările adolescentului. ci dorinŃa de a asculta şi a înŃelege argumentaŃia adolescentului/colegului. Ora de consiliere are ca şi obiective formarea unor atitudini şi valori adecvate şi învăŃarea elevilor să evalueze diferitele surse de informaŃii despre sexualitate. distincŃia dintre un seropozitiv şi a fi bolnav de SIDA. luarea de decizii responsabile. reprezentare a bolii. e) scade numărul de elevi activi sexual. d) iau decizii mai responsabile în ceea ce priveşte începerea vieŃii sexuale. cu atât adolescentul îşi va întârzia debutul de viaŃă sexuală. metodele de contracepŃie. formarea unei reprezentării corecte a bolii. responsabilizarea individului privind propria sănătate.valorile sale personale. h) creşte calitatea relaŃiilor de cuplu şi calitatea vieŃii. c) ştiu să caute şi să evalueze mai corect diferitele surse de informaŃii despre sexualitate. cine ar trebui să îl facă şi formarea unor atitudini adecvate privind persoanele cu SIDA (eliminarea stereotipurilor faŃă de persoanele cu SIDA). Lipsa informaŃiilor şi nediscutarea subiectelor de interes pentru adolescenŃi nu duce decât la implicarea acestora în comportamente sexuale de risc şi formarea unei percepŃii greşite despre sexualitate. unde se poate face. elevii trebuie să fie încurajaŃi să devină voluntari în programele de reducere a riscului de transmitere a virusului HIV. modalităŃile de transmitere. Profesorul nu trebuie să transmită elevilor . numai prostituatele şi homosexualii fac SIDA).raŃionalizarea – “Nici prietenii mei nu folosesc prezervativ şi nu s-au îmbolnăvit!”. Cercetările arată că decizia adolescenŃilor privind începerea vieŃii sexuale este rezultatul sistemului lor de valori şi atitudini format pe parcursul întregii dezvoltări. b) şi-au format un set de valori sănătoase despre sexualitate. Mai mult decât atât.şi cu atât mai puŃin să impună . Obstacole în realizarea educaŃiei sexuale Studiile de evaluare a eficienŃei educaŃiei sexuale au identificat o serie de obstacole care pot să interfereze cu o activitate de formare pozitivă: a) Teama adulŃilor că discutarea subiectelor legate de sexualitate îi va determina pe elevi să experimenteze viaŃa sexuală şi. este mai bine ca aceste subiecte să nu fie abordate. prin informarea altor tineri. combaterea miturilor (ex. comunicare interpersonală armonioasă). PrevenŃia transmiterii virusului HIV trebuie să cuprindă: informaŃii corecte despre ce este HIV/SIDA. Cu cât aceste valori şi atitudini sunt mai bine consolidate (încrederea în sine. represia – “De ce să ne gândim la ce poate fi mai rău? Dacă este să se întâmple. g) reduce incidenŃa bolilor cu transmitere sexuală.

ştiinŃific şi medicalizat. stare de bine • comunicare şi relaŃii interumane • valori şi modele • presiunea grupului. şi mai puŃin pe subiectele legate de anatomia şi fiziologia organelor genitale. în funcŃie de nivelul procesului de dezvoltare psihică şi fizică al elevilor (vezi programa şcolară). teoretic. dar sexualitatea înseamnă în primul rând asimilarea în identitatea personală a acestei dimensiuni psiho-sociale şi biologice complexe a personalităŃii umane. Focalizarea pe aspectele legate de convingeri. dominată de prejudecăŃi. reduc sentimentul de disconfort al profesorului şi elevilor. boli. fie acesta este subevaluat). ar trebui să nu mai perceapă ca fiind problematic subiectul educaŃiei sexuale. Profesorul-consilier. sarcină. în cazul în care acesta simte că nu îşi poate depăşi reticenŃele. aşa cum am arătat până acum sexualitatea înseamnă mult mai mult decât reproducere. Sexualitatea adolescentului nu trebuie “expediată” de către adult în sfera interdicŃiei. putem sumariza că a face educaŃie sexuală eficientă înseamnă a vorbi cu elevii noştri despre: • cunoaştere de sine • corp. i) Sentimentul de jenă în discutarea subiectelor despre sexualitate poate bloca comunicarea elev-adult. mass-mediei. au manifestat la vârsta adultă disfuncŃii sexuale şi o viaŃă de cuplu nesatisfăcătoare. vulgarului sau imoralului. abuz. În acest mod elevii nu vor fi frustraŃi de un drept fundamental al lor şi anume informarea şi discutarea despre una dintre componentele cheie ale identităŃii lor personale şi sociale sexualitatea. sugerând mesajul că interesul sexual al adolescenŃilor se află la graniŃa între moral şi imoral. este mai important să formăm convingeri. partenerului • încredere în sine şi asertivitate • decizie şi responsabilitate • dragoste şi încredere • negociere şi stabilire de limite • mituri sexuale • manipulare şi influenŃare • abuz emoŃional şi sexual • orientare sexuală 78 .d) Un impediment major în realizarea unei educaŃii sexuale corecte este dezvoltarea la copii şi adolescenŃi a sentimentului de jenă sau de vinovăŃie. h) Folosirea unor clişee evaluative despre anumite persoane şi ridiculizarea sau discriminarea lor. contracepŃie. Este adevărat că acestea pot să devină aspecte negative şi problematice pentru un adolescent. g) Discutarea despre sexualitate la un nivel abstract. Totuşi. Abordarea sexualităŃii trebuie realizată gradual. prin cursurile de formare prin care şi-a dobândit noua competenŃă. e) Neadecvarea discuŃiilor cu nivelul de dezvoltare mentală şi emoŃională al elevilor (această neadecvare poate fi în ambele sensuri: fie depăşeşte nivelul de dezvoltare. Unii adulŃi abordează aceste teme sub “umbrela” moralităŃii. este indicat să invite la ora de consiliere psihologul şcolar sau medicul de planificare familială. respectiv a imoralităŃii. În final. atitudini şi valori. atitudini şi comportamente care respectă drepturile umane fundamentale şi au consecinŃe pozitive asupra vieŃii individuale. Studiile au arătat că adulŃii care au avut o educaŃie sexuală rigidă. emoŃii. bazată pe învinovăŃire şi considerarea sexului ca un lucru ruşinos. Nu este suficient să oferim doar informaŃii. f) Focalizarea pe situaŃiile de criză: deseori educaŃia sexuală este redusă la prevenŃia sarcinilor şi a bolilor cu transmitere sexuală.

Modelul stadiilor schimbării (Prochaska & Diclemente) postulează existenŃa a şase stadii pe care individul le parcurge în abordarea unui comportament de sănătate. al consumului de alcool şi droguri trebuie să Ńină cont de câteva elemente precum furnizarea unor informaŃii despre consecinŃele de sănătate ale uyului de substanŃe. 4. rezistenŃa la presiunea grupului). PrevenŃia fumatului. sexuală. motociclete) • evitarea accidentelor casnice Temă de reflecŃie nr. luare de decizii. DependenŃa de sunbstanŃe a fost explicată prin apel la mai multe modele şi teorii. socială. EducaŃia pentru sănătate sexuală poate ava drept scop 79 . Modelul „Diagnostichează/ AcŃionează” are ca principiu fundamental ideea că educaŃia adecvată în domeniul sănătăŃii este rezultantă a uneo evaluări corespunzătoare a populaŃiei Ńintă. valori şi credinŃe diferite. Alte comportamente relevante pentru sănătate • practicarea regulată a exerciŃiului fizic • comportament alimentar raŃional • evitarea expunerii la soare neprotejat • verificări medicale regulate. DescrieŃi. alte boli cu transmitere sexuală planuri de viitor educarea sexuală a tinerilor de către tineri sănătate fizică.Este prezentat conceptul de „stil de viaŃă” care poate lua două forme. Programele de prevenŃie pot fi primare (la nivel populaŃional). deoarece ia în considerare atât trăsăturile individului cât şi contextul socio-cultural şi normele grupului de prvenienŃă. fiecare stadiu fiind caracterizat de atitudini. emoŃională. comunicare asertivă. Perspectiva învăŃării sociale constituie un cadru potriviti pentru planificarea şi implementarea unor programe de prevenŃie. formarea unor abilităŃi de „viaŃă” (managementul situaŃiilor dificile. psihică. atitudini pozitive faŃă de un stil de viaŃă sănătos. screeninguri • evitarea accidentelor rutiere prin utilizarea în autovehicule a centurii de siguranŃă sau a căstii de protecŃie (biciclete. pe scurt. obiectivele şi activităŃile pe care plănuiŃi să le întreprindeŃi Rezumat Modulul 4 trece în revistă rolul comportamentelor individului în sănătate. la un grup de tineri dependenŃi de heroină. 10 ElaboraŃi obiectivele unui program de prevenire a transmiterii virusului HIV.Modelele explicative şi de modificare a stilului de viaă au fost dezvoltate ca urmare a necesităŃii proiectării de intervenŃii fundamentate teoretic şi empiric. Ńinând cont de efectele sale asupra sănătăŃii: stil de viaŃă sanogen şi stil de viaŃă patogen. secundare (la nivelul grupurilor şi situaŃiilor de risc) şi terŃiare (în mediu clinic).• • • • • • • • • stereotipii de gen social comportamente sexuale de risc contracepŃie sarcină avort HIV/SIDA. spirituală.7.

(1991). C. 2.R. & Kreuter. W. 345-363). & Abraham. J. C. C. Miller & N. 147-172 Miller. In S. and behavior : an introduction to theory and research. la un grup de tineri dependenŃi de heroină. Behavioral Psychotherapy. 3-27). (1975). R. weight control. Health promotion planning. J. Historical origins of the health beliefmodel. Health Promotion International 9(3):143-144. AIDS.).&Rollnick. Belief.R. obiectivele şi activităŃile pe care plănuiŃi să le întreprindeŃi Raspundeti in maxim 2 pagini de computer. socială) abordarea dependenŃei?. O.: Addison-Wesley Pub. 80 .. (1983). (1986). (1986). Mass. Q. SARCINA DE SEMESTRU MODUL IV 1. attitude. Odgen. New York: Guilford Press Nutbeam D 1994. Systems of Psychotherapy: A Transtheoretical Analysis. (2004). Englewood Cliffs. NJ: PrenticeHall Bandura. IL: Dorsey Press Prochaska. Social Foundations of Thought and Action. (1974). Diffusion of Innovations (3rd edition). Treating addictivebehaviors: Processes of change (pp. CA: Academic Press. An educational and environmental approach. Reading. Health Education Monographs. W. 29-49. 1-8. Wills (Eds. 1. Aceste sarcini se vor trimite pe email sau poştă împreună cu sarcinile celui de-al treilea modul (vezi calendarul disciplinei). S. How effective are interventions targeting injection drug users? a critical review ofpublished studies. 1984. DescrieŃi. W. Toward a comprehensivemodel of change. L. Interventions to change health behaviours: Evidence based or evidence inspired? Psychology and Health. 19. Common processes ofchange in smoking.ElaboraŃi obiectivele unui program de prevenire a transmiterii virusului HIV. 84. J. (1985). Self-efficacy: Toward a unifying theory of behavioral change. pe scurt. C. C.). Psychological Review. and psychological distress. M. S. & Ajzen. DaŃi exemple de tipuri de intervenŃii posibile pentru fiecare. Watters JK. In W. (2007).8:1515-1524 Fishbein. A. I. & DiClemente. J.Shiftman & T.M. Inter-sectoral action for health: making it work. & DiClemente. 1994. San Diego. A. Heather (Eds. (1991). Co. Berkshire:Open Univeristy Press Prochaska. O. Rogers E. Motivational interviewing: Preparing people to change addictive behavior. New \brk: Plenum Press Prochaska. London: The Free Press Rosenstock. Health Psychology. Mountain View: Mayfield Michie. Coping and substance abuse (pp. informare etc. (1977). M. Motivational interviewing with problem drinkers. 2nd ed. 2. Homewood. Green. intention. W. Miller. Cum influenŃează cele trei perspective (morală. dezvoltarea responsabilităŃii şi abilităŃilor de relaŃie interpersonală. (1983). M. 191-215 Booth RE. Bibliografie Bandura.. biomedicală. A textbook (4th Edition).formarea unor convingeri şi atitudini personale. I.

este un cadru de referinŃă pentru evaluarea şi dezvoltarea sistematică a programelor de educaŃie pentru sănătate.activitate de reducere a mortalităŃii şi morbidităŃii din caza unor boli.usf.pregnancy.uk/giving_up_smoking. secundară şi terŃiară 81 .Sarafino.tc. Are ca principiu fundamental ideea că schimbările comportamentale de durată.DSM IV descrie trei stadii ale adicŃiei: preocuparea/anticiparea.htm www.cdc.cdc.or.html www.nimh. New York: John Wiley and Sons Taylor. Prin urmare.gov/databases/ERIC_Digests/ed408371.edu/~kmbrown/hlth_beh_models. credinŃe şi valori diferite.cfm www. Ea poate fi primară. care implică persistenŃa în utilizarea acută a unor substanŃe şi dezvoltarea comportamentului de căutare a drogului. Manifestat prin consecinŃe adverse recurente şi semnificative în legătură cu uzul repetat de substanŃe Stil de viaŃă . retragerea/afectivitate negativă Interviul motivaŃional (IM) . schimbarea în cunoştinŃe şi practici de sănătate e direct relaŃionată cu participarea activă a individului Modelul stadiilor schimbării -modificarea unui comportament se realizează treptat şi presupune parcurgerea unui număr de stadii. intoxicarea/consumul compulsiv.gov/iaq/pubs/etsfs.jsp?page=Prevention Glosar: Abuzul de substanŃă .htm http://hivinsite.id/medical/stds. (1998) .html www. Astfel. Health Psychology (4th ed).org/ http://atkinscenter.epa.com/cs/heal/ www.familyhaven.co.htm alcoholism.com/health/indexfood.about. caracterizate de atitudini. în domeniul sănătăŃii.com/kidsource/content2/teen.columbia.P.html www.html www.edu/InSite.nih.valmillscounselling.gov/tobacco/research_data/youth/stspta5.ucsf.un pattern dezadaptativ de uz de substanŃă. S.com/helpatkins/faqs/faqfood/ www.edu/alcohol/prevention/welcome.unc.Health psychology: Biopsychosocial interactions.htm http://draonline. vulnerabilitatea la recăderi şi o abilitate scăzută de a răspunde la stimuli naturali cu rol de întărire.htm eric-web. New York: McGraw Hill Adrese pagini internet: http://hsc.este o metodă particulară de a-i ajuta pe oameni să recunoască faptul că se confruntă cu o problemă şi să acŃioneze pentru rezolvarea problemelor prezente şi viitoare Modelul „Diagnostichează/AcŃionează”.totalitatea deciziilor şi acŃiunilor voluntare care afectează starea de sănătate DependenŃa de substanŃe . sunt de factură voluntară. conceptul cheie în cadrul acestui model este acela de stadiu PrevenŃia . E.edu/guides/pg17.expat.ed.html www.este considerată a fi o stare patologică.gov/hiv/dhap.E.med.(1999).gov/publicat/eatingdisordersmenu.kidource.html www.

procesul prin care se facilitează creşterea controlului şi îmbunătăŃirea sănătăŃii indivizilor (OMS) Sevrajul .Promovarea sănătăŃii .reprezintă procesul de renunŃare progresivă la un drog sau la o substanŃă consumată în cantităŃi extrem 82 .

NoŃiuni introductive S-a împlinit o jumătate de secol de la primele formulări experimentale şi teoretice ale teoriei stresului de către Hans Selye. studentul va: • • • • • Descrie semnificaŃia conceptului de stres. cum sunt Psihologia SănătăŃii. iar psihologii argumentează că stresul rezultă din perceperea unei stări de autoineficienŃă. ale celor cognitive şi comportamentale. Stresul a fost şi rămâne unul dintre cele mai disputate concepte din istoria ştiinŃei. cercetări. Zuckerman (1991) dovedeşte că există persoane care caută în permanenŃă menŃinerea unui nivel ridicat de activare prin căutarea de senzaŃii. tulburările mentale. propunând abordări multi şi interdisciplinare. Constatăm că diferitele definiŃii ale stresului au dus şi la confuzii terminologice. În ciuda criticilor şi impreciziilor. OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii estimează că 50% din totalul cauzelor de mortalitate şi morbiditate se datorează stilului de viaŃă. Utilitatea conceptului este dovedită şi de faptul că discipline noi conturate. Această confuzie a dus la utilizarea termenului de distres ca echivalent a hiperactivării simpatice. monografii. Obiectivele modulului: La finalul acestui modul. Enumera componentele procesului de stres. Medicina Comportamentală sau Psihoneuroimunologia includ stresul ca un concept-cheie în modelele explicative ale sănătăŃii şi bolii. dependenŃa de substanŃe au devenit boli ale civilizaŃiei. în care stresul are un rol preponderent în adoptarea unor comportamente inadecvate (WHO. 1989). teoria stresului suscită în continuare interes din partea specialiştilor din diversele domenii ale ştiinŃelor biologice şi sociale. sociologii ne sugerează că stresul se datorează caracteristicilor mediului în care trăim. Identificăm confuzii frecvente şi între termenul de stres şi activare (arousal). În încercarea de a câştiga o mai mare rigurozitate. Costurile societăŃii legate de efectele stresului sunt extrem de mari.MODUL V Stresul şi riscul pentru boală Scopul modulului: Cunoaşterea rolului stresului in riscul pentru imbolnaviri. Selye şi până în prezent s-a acumulat un număr impresionant de date. Astăzi nimeni nu poate nega că definirea stresului diferă flagrant în funcŃie de perspectiva disciplinei ştiinŃifice din care ea este elaborată. considerându-se că acesta din urmă concentrează 83 . Fiziologii şi endocrinologii dovedesc experimental că stresul este un răspuns al organismului la stimulările externe.1. De la munca de pionierat a lui W. Cannon şi H. Nu de puŃine ori stresul este confundat cu anxietatea. S-au formulat şi opŃiuni de reducere a termenului de stres la cel de coping. Echivalarea termenului de stres cu cel de activare are semnificaŃia implicită că un scop major al individului este menŃinerea homeostaziei (adică un anumit nivel mediu al activării). teoria stresului îşi asimilează noile achiziŃii ale neuroştiinŃelor. Bolile cardiovasculare. Enunta consecinŃele stresului Descrie rolul de „tampon” al suportului social 5. Discuta teoriile şi modelele explicative ale stresului.

W. enzimatică. La începutul secolului al XX-lea. Faptul că o persoană experienŃiază anxietate sau instabilitate nu înseamnă în mod necesar că ea suferă de o tulburare nevrotică. termenul este folosit mai ales în inginerie. distresul nu poate fi echivalat cu psihopatologia. nivelul sanguin de glucide. Trei secole mai târziu. Pavlov prin teoria învăŃării bazate pe reflexe condiŃionate cu funcŃii anticipative. endocrină şi nervoasă. 1973) echivala stresul cu “muncă multă şi cu probleme”. desemnând acea forŃă sau presiune care deformează corpurile. Hippocrate considera că boala nu e numai suferinŃă şi leziune (pathos) ci şi efortul organismului de a-şi restabili echilibrul (ponos).. 84 . Deşi fiziologul american a studiat doar adaptarea de scurtă durată la situaŃii acute şi nu a detaliat alte posibile reacŃii. Procesul de adaptare activă al organismului la mediu extern în continuă schimbare este posibil datorită unor mecanisme dinamice. 1987). de neutralizare şi corectare a disfuncŃiilor survenite. 5. Cannon (1932) are meritul de a fi dovedit experimental implicarea multiplă şi complexă a sistemului simpato-adrenal şi ai mediatorilor medulosuprarenali în adaptarea organismului la stimulii fizici şi psihici din mediu. Selye şi pune accentul pe răspunsul organismului la stimulii nocivi din mediu. fiziologul american Walter Cannon (1929). El este utilizat iniŃial cu sensul de boală mintală. dificultate. biologii şi fiziologii secolului al XIX-lea au semnalat înaltul grad de organizare a lumii vii care facilitează o adaptare activă. compensatorii. 1985). lipide. ContribuŃii la problematica adaptării şi indirect a stresului aduce şi I. utilizează termenul de stres pentru a demonstra existenŃa unor mecanisme homeostatice specifice de protejare a organismului împotriva agenŃilor perturbatori (1929). în Hinkle. denumită "reacŃie de urgenŃă". binecunoscută astăzi în literatură sub numele de reacŃie "luptă sau fugă" (fight or flight). Cannon este considerat cel mai important precursor al teoriei stresului. Freud despre nevroză şi mecanismele inconştiente de apărare abordează dintr-un punct de vedere complet nou problematica adaptării individului la situaŃii conflictuale. Modificarea structurii sub influenŃa acelei forŃe este desemnată prin noŃiunea de strain (Levi. poate fi găsit încă din secolul al XIV-lea. Aceste mecanisme de natură fiziochimică. a cărui semnificaŃie originară era de adversitate. C. Precursori ai teoriei stresului Primele observaŃii privind adaptarea organismului la mediu datează din antichitate. prin cercetările sale. Modelul fiziologic şi teoria răspunsului Modelul fiziologic. proteine. care descrie importanŃa răspunsului sistemului nervos autonom atunci când organismul este expus la diverse noxe. Termenul de stres.esenŃa fenomenului de stres (Lazarus. menŃin temperatura corpului. când progresele ştiinŃei au permis cercetări mai riguroase. Teoria lui S. În opinia noastră. minerale constante în condiŃiile modificării factorilor externi. 1982). Mult mai recent. Reylly îşi publica teoria "sindromul de iritare". în acelaşi timp anxietatea sau depresia nu epuizează consecinŃele stresului. pH.3. DefiniŃiile inoperante ale stresului au determinat asimilarea de către unii psihiatri a noŃiunii de stres cu cea de boală psihică (Bech şi colab. PersistenŃa acestei interpretări o regăsim la autorii contemporani care asimilează stresul cu cerinŃele externe care exercită presiuni asupra organismului. Datele experimentale obŃinute de Cannon sunt printre primele dovezi ce indică participarea sistemului endocrin la adaptarea organismului la schimbările bruşte ale ambianŃei. 5. Bernard (1878) indică capacitatea organismului de a-şi menŃine constant mediul intern în raport cu stimulii externi. Aproape concomitent cu Selye. fiziologul francez A. Sir William Osler (cit. Este adevărat că folosirea termenului de stres oferă avantajul de a evita conotaŃiile negative ale unui diagnostic de nevroză sau hipomanie. suferinŃă. numit şi model biologic îşi are originea în cercetările lui H. Cannon foloseşte termenul de stres în legătură cu reacŃia autonomă a organismului.2. Stresul este definit de Selye ca o stare a organismului manifestată prin reacŃii nespecifice ca răspuns la agenŃii perturbanŃi. De abia în secolul al XIX-lea conceptul de stres este preluat de ştiinŃele biologice.

prelungită. Aşa cum am arătat în paginile anterioare. însoŃit de modificări ale activităŃii simpatoadrenale. PotenŃialul de nocivitate asupra organismului a reacŃiei fiziologice determinat de combinaŃia dintre perceperea lipsei controlului şi atitudinea de pasivitate şi supunere este confirmată şi de studiile realizate pe subiecŃi umani ci şi o multitudine de macanisme neuronale coordonate de sistemul nervos central (SNC). iniŃial descris sub numele de sindrom general de adaptare (SGA). una din limitele abordării fiziologice este identificarea stresului cu activarea. Autorii dovedesc specificitatea răspunsului endocrin la stres în funcŃie de clasificarea animalelor în tipul dominant/agresiv şi tipul subordonat/pasiv. Activarea este urmarea pozitivă a unor cerinŃe intense dar în prezenŃa controlului. Modelul de stres oferit de Karasek şi Theorell (1990) se distanŃează de asemenea de identificarea activării cu stresul. Meritul de a integra factori sociobiologici în modelul fiziologic de stres revine teoriei propusă de Henry şi Stephans (1977).Stresul biologic. adaptare) • distres (solicitare intensă. psihologic şi comportamental cu repercursiuni asupra nivelului performanŃei umane. descrisă sub numele de strain. lipsa posibilităŃilor de control. cu descărcări catecolaminice. Este meritul lui Lundberg (1980) şi Ursin (1984) de a demonstra experimental că atât supraactivarea cât şi subactivarea induc stres exprimat prin modificări în plan fiziologic. Astfel. cum este boala coronariană. ambianŃă nouă. Selye (1968. deprivare maternă. 1980) demonstrează că stresul implică atât adaptare şi stimulare cât şi uzura organismului. Animalele subordonate aleg un comportament pasiv. chiar dacă unii cercetători extind termenul şi asupra activării psihologice. Participarea SNC accentuează componenta specifică a răspunsului organismului şi evidenŃiază capacitatea de învăŃare şi persistenŃă în timp a strategiilor adecvate de ajustare la stres. de supunere. RelevanŃa modelului este susŃinută şi de datele epidemiologice privind relaŃia dintre caracteristicile psihosociale ale muncii şi organizaŃiei şi incidenŃa unor boli cronice. Alături de stresul de suprasolicitare se impune astfel şi conceptul de stres de subsolicitare. În cadrul modelului fiziologic al stresului constatăm completări şi dezvoltări ulterioare teoriei lui Selye care nuanŃează înŃelegerea răspunsului organismului la factorii de stres. stresul se produce doar la intersecŃia dintre solicitări intense şi opŃiuni de control minime. Complexitatea modulării tipului de reacŃie este dovedită de Henry (1980) şi prin includerea factorului situaŃional: mediu securizant. Studiile lui Frankenhaeuser (1982) urmăresc stabilirea unor relaŃii între patternurile de răspuns endocrin la stres şi trăsăturile psihologice. Frankenhaeuser dovedeşte specificitatea răspunsului la stres şi prin diferenŃele reacŃiei endocrine în funcŃie de sex. Apreciem modelul ca având valenŃe aplicative deosebite pentru mediul ocupaŃional. antrenare. supraîncărcare. chiar dacă ea se bazează doar pe studii experimentale realizate pe rozătoare şi maimuŃe. Conform autorilor citaŃi. stările afective negative se traduc prin activarea adrenalinei şi cortisolului. 85 . răspuns considerat mai nociv decât primul. Atât la bărbaŃi cât şi la băieŃii de vârstă şcolară secreŃia de adrenalină este mai mare decât la persoanele de sex feminin (1986). Investigând mecanismele fiziologice şi consecinŃele SGA. caracterizat prin activarea sistemului hipofizo-corticoadrenal şi secreŃia de corticosteroizi. efecte de încordare şi tensionare. iar cele pozitive numai prin adrenalină. comportă trei faze: • reacŃia de alarmă • stadiul de rezistenŃă • stadiul de epuizare. Prima categorie de animale optează pentru un răspuns activ de tip "luptă sau fugă". Pentru a realiza această distincŃie Selye (1983) introduce termenii de : • eustres (stimulare optimă. de dezadaptare).

Asumarea ideii. şi anume rolul structurilor sociale în generarea de posibili stresori. 1978) acordă o importanŃă deosebită factorului cultural în atribuirea de semnificaŃii stresorilor sociali. numiŃi şi stresori.10). 1989. Depăşirea nivelului optim cauzează reacŃiile de stres. exprimabilă prin formula S=f(s). în care persoana evaluează mediu ca impunând solicitări care exced resursele proprii şi ameninŃă starea sa de bine. A interpreta stresorii în sine ca o cauză de maladaptare reprezintă o simplificare pe modelul unui determinism reducŃionist. adică unilaterală şi unidirecŃională.ci numai în relaŃia dintre ele.4. Modelul interacŃional şi teoria tranzacŃională O dată cu publicarea teoriei lui Lazarus cercetările asupra stresului încep să fie comutate din cadrul biologic în cel psihologic. Teoria stimulilor ignoră complexitatea relaŃiei dintre fiinŃa umană cu mediul său şi existenŃa diferenŃelor interindividuale în reacŃiile la stres. p. 1986). în Patterson şi Neufeld. Se subliniază astfel faptul că ameninŃarea (termen preferat de Lazarus faŃă de cel de stresor) nu există în sine. cum este moartea unei fiinŃe dragi.5. 1989. prin analogie cu modelele tehnice. Este adevărat că factorii de stres psihosociali sunt caracteristici inevitabile ale vieŃii cotidiene. stimuli sau agenŃi stresanŃi. conturând în final teoria tranzacŃională a stresului (Lazarus şi Folkman. Modelul cauzal şi teoria stimulilor Un al doilea punct de vedere. Spielberger sugerează că termenul de stres trebuie să se refere la caracteristicile obiective ale situaŃiei (cit. Analiza noii paradigme de cercetare permite identificarea a patru concepte fundamentale care definesc teoria tranzacŃională a stresului: (1) interacŃiunea sau tranzacŃia. afective şi comportamentale la feed-backurile primite". Conform definiŃiei stresului. Modelul cauzal denumit şi model ingineresc. Totuşi unii oameni percep mai intens şi reacŃionează mai acut decât alŃii la impactul cu factorii de stres social. de către modelul cauzal. consideră persoana. Natura subiectivă a evaluărilor determină o arie largă de stresori. De altfel chiar definiŃia stresului dată de Lazarus şi Folkman (1984.persoană şi mediu . ameninŃarea decurge din perceperea unui dezechilibru între cerinŃele impuse şi capacitatea de răspuns. din discrepanŃa dintre starea actuală şi cea dorită de subiect. 1984). evaluare ce determină declanşarea unor procese de coping. Modelul cauzal conceptualizează stresul drept o funcŃie a stimulilor. Potrivit teoriei stimulilor. poziŃie de care ne distanŃăm. În acelaşi timp nu putem omite faptul că modelul cauzal aduce contribuŃii valoroase la înŃelegerea şi aprofundarea unui segment al procesului de stres. 1989) propune modelul sociologic al stresului. 5. Dohrenwer. ca având o capacitate înnăscută (coeficient de toleranŃă) de a face faŃă unor factori potenŃiali dăunători din mediu. 86 . Cu excepŃia unor evenimente de viaŃă extreme. negocierea activă între cerinŃele şi presiunile mediului şi ierarhizarea scopurilor individuale. stresul este o condiŃie a mediului (Holmes şi David. mecanicist. definiŃi drept nivel de încărcare. RelaŃia dintre stimuli şi reacŃii este una similară din behaviorismul radical. respectiv alterări ale funcŃiilor psihofiziologice. Pearlin (1981. (3) evaluarea. (2) sistemul cognitiv. respectiv răspunsuri cognitive. subliniind faptul că structurilor şi relaŃiile sociale sunt principalele surse de stresori. stimulii psihosociali nu pot avea aceeaşi semnificaŃie pentru toŃi indivizii. Rapaport (1978) şi Toffler (1973. Termenul de tranzacŃie desemnează relaŃia bidirecŃională dintre persoană şi mediu. că stresul rezultă exclusiv din proprietăŃile stimulilor reprezintă o abordare unidimensională şi restrictivă. (4) copingul. ca proprietate a uneia din cele două subsisteme implicate . În cadrul modelului sociologic.R.5. de tipul S . identifică stresul cu factorii de stres. p. 19) reflectă integrarea conceptelor teoretice enumerate: "stresul este o relaŃie particulară între persoană şi mediu.

stresul nu mai este determinat de nivelul reacŃiilor sau de o situaŃie în sine. 1994). stresul psihosocial se datorează următoarelor cinci mari categorii de factori: 1. stresul apare în oricare din cele trei circumstanŃe: ameninŃarea pierderii resurselor. Subliniem că stresul nu presupune numai suprastimulare sau substimulare informaŃională ci şi procesarea unei informaŃii interpretată de subiect ca aversivă. teoria lui Lazarus şi colab. Tocmai datorită acestei note specifice. 1994) dezvoltă unul din cele mai recente şi acceptate modele ale stresului. era cunoscută iniŃial sub numele de teoria cognitivă a stresului. fie unui exces sau deficit informaŃional. 3. copingului şi emoŃiei este consecinŃa “revoluŃiei” cognitive din psihologia deceniului al şaselea. incompatibilitatea dintre rolurile pe care le are persoana şi 5. 1998). schimbări rapide ce scapă controlului individului. păstra şi proteja resursele. Modelul ecologic propus de Levi şi Kagan (1981) sugerează abordarea holistică a persoanei umane în interacŃiunea dinamică cu ambianŃa sa fizico-chimică şi psihosocială. condiŃii sau energii. irelevantă sau deosebit de importantă pentru scopul urmărit. Pornind de la prezumŃia că scopul principal al persoanei este de a obŃine. sursa majora de stres fiind pierderea potentiala a acestor resurse valorizate (Hobfoll. Cercetătorii încadrabili în a doua categorie sunt interesaŃi mai mult de stilul şi schema cognitivă a persoanei care descriu maniera şi preferinŃa în care informaŃia este stocată. În cadrul teoriei interacŃionale s-au impus şi alte modele. Abordarea convenŃională a stresului interpretează stresorii ca punct de start iar sănătatea mentală ca punct final al acestui fenomen. ulterior a fost preferat cel de tranzacŃie care indică nu numai unitatea organică dintre cele două subsisteme. O primă categorie de cercetători cognitivişti ai stresului se focalizează asupra abordărilor de tip normativ ale proceselor şi abilităŃilor cognitive de procesare a informaŃiei. În acest context distresul este generat de limitarea capacităŃii de procesare a informaŃiei datorită fie unor abilităŃi cognitive neadecvate.1989). Cercetările de acest gen ignoră diferenŃele individuale de procesare a informaŃiei. Sublinierea rolului sistemului cognitiv ca mediator al evaluării. dar elimină şi caracterul static al relaŃiei mediu-persoană. Termenii pot fi utilizaŃi şi ca sinonimi.Dacă iniŃial era utilizat termenul de interacŃiune sau relaŃie. numit "modelul conservării resurselor". Principiul de baza al acestei teorii este ideea ca oamenii tind sa retina. psihologia cognitivă abordează aspectele motivaŃionale şi emoŃionale ale adaptării prin prisma proceselor informaŃionale. sa protejeze si sa construiasca resurse. Conform autorului. organizată şi activată în acordarea de semnificaŃii personale situaŃiilor de viaŃă (Miclea. 2. discrepanŃa dintre nevoi şi posibilitatea satisfacerii lor. ci de evaluarea cognitivă a situaŃiei şi a resurselor de a face faŃă. sau privarea persoanei de posibilitatea câştigării unor resurse pentru care se investesc eforturi. Hobfoll (1988. De aici deriva una dintre ideile majore ale acestei teorii si anume ca pierderea resurselor este mai relevanta pentru indivizi decat acumularea lor (Hobfoll. 4. Considerăm că modelul are relevanŃă 87 . în realitate emoŃiile negative pot deveni la rândul lor surse de stres care vor influenŃa atât evaluarea cât şi formele de coping. Autorii introduc şi conceptul de proces strâns legat de cel de tranzacŃie pentru a sublinia intercondiŃionările reciproce dintre variabilele implicate. Modelul sugerează şi strategiile de reducere şi combatere a stresului la nivel individual şi social prin identificarea situaŃiilor. fiecare reliefând importanŃa unor aspecte ale procesului de stres. Prin prisma teoriei cognitive. pierderea lor. Este adevărat că deteriorarea sănătăŃii mentale este una din consecinŃele stresului dar a limita emoŃiile negative la variabila de consecinŃă este prea restrictiv. Dacă psihologia tradiŃională considera că emoŃia este cea care modelează adaptarea. Conform modelului. discrepanŃa dintre abilităŃile umane şi cerinŃele mediului. 1993. de la valori obiective la caracteristici personale. Medierea cognitivă este elementul care distinge teoria psihologică a stresului de cea sociologică şi fiziologică. grupurilor şi reacŃiilor cu risc crescut. În concepŃia autorului resursele reprezintă ceea ce individul valorizează ca important pentru sine. de acordare de semnificaŃii personale informaŃiei. Indivizii cu resurse limitate sunt mai inclinati sa nu investeasca in situatii in care castigurile sunt nesigure. suprastimularea şi substimularea.

În concluzie. copingul nu numai că nu reduce distresul. În continuare prezentăm componentele stresului: I. Wolf (cit. Băban. la structurile organizaŃionale şi relaŃiile interpersonale. fără a identifica costurile şi beneficiile răspunsului. 1989. abordările ne apar unilaterale şi restrictive. un număr mare de cercetări încearcă să elucideze rolul predispozant sau precipitator al stresului pentru diverse boli (Brown şi Harris. încearcă să elucideze o verigă esenŃială în procesualitatea stresului. Astăzi. Osler. 1977) şi Alexander (1950).pentru adaptarea umană prin surprinderea unor tipuri diverse de relaŃii individ-mediu. Prima descriere a relaŃiei dintre stres şi boală datează din 1910 şi aparŃine lui Sir W. 1989. Kasl şi Cooper. Primele dovezi de laborator ale lui Selye (1956) vizând rolul agenŃilor perturbatori asupra organismului erau involuŃia timusului şi ulceraŃiilor gastrointestinale. în Hinckle. este un demers la fel de unilateral ca şi cel anterior menŃionat. unilaterală. răspunsul la stres 88 . Bâcov şi KurŃin (1949) demonstrează experimental unitatea dintre psihic şi fiziopatologic şi conturează orientarea corticoviscerală. Friedman. În acelaşi timp. Sub influenŃa descoperirilor lui Virchow şi Pasteur. şi anume răspunsul la stres. Studii de laborator şi în cadrul natural. Se impune necesitatea integrării reacŃiei la stres în studiul procesului dinamic rezultat din interacŃiunea variabilelor personale cu cele situaŃionale. dominată strict de ideile psihanalitice. care consemna că angina pectorală este o boală caracteristică oamenilor de afaceri. 1990). În măsura în care aceste cercetări se limitează numai la aspectele de reacŃie şi conceptualizează stresul ca o sumă a răspunsurilor organismului la stimulii nocivi. 1982. IniŃial. 1992). Ulterior. şi anume Psihoneuroimunologia este relevantă în acest sens (Ader. respectiv teoria răspunsului acoperă o mare parte din cerectările asupra stresului. Continuatorii şcolii pavloviene. Modelul patogen şi teoria fiziopatologică Studierea consecinŃelor stresului asupra stării de sănătate a dus la formularea unei variante a modelului fiziologic şi anume modelul patogen sau fiziopatologic al stresului. pe subiecŃi umani şi pe animale. intens absorbiŃi de munca lor (cit. 1990. Dezvoltarea unei noi ramuri interdisciplinare. Whalley şi Page. considerat mult mai pertinent. 1973). în cadrul modelului patogen. ObservaŃiile privind asocierea stresului cu patologia nu au apărut doar odată cu formularea modelului susmenŃionat. Relevarea relaŃiei dintre psihic şi somatic a determinat apariŃia Psihosomaticii. Brown şi Harris. stare obiectivabilă în reacŃiile de scurtă durată şi consecinŃele pe termen lung. copingul (ajustare) IV. 1993). în care relaŃia dintre un anumit conflict intrapsihic şi o boală specifică era considerată ca fiind directă şi liniară. 1989. Engel (cit. modelul fiziologic. Markides şi Cooper. 1989. 1989. marcată în special de studiile lui Dunbar (1938). Chiar şi cei mai sceptici autori privind teoria stresului. în Henry şi Stephens. Când costul controlării stresorului este mai ridicat decât beneficiile înregistrate. evaluarea III. în Sarafino. în care elementele specifice (biologice) se înlănŃuie cu cele nespecifice (psihologice şi sociale) conturează modelul biopsihosocial al bolii. acceptă rolul conceptului în depăşirea punctului de vedere unilateral privind specificitatea cauzei bolii. medicina secolului XIX şi începutului de secol XX a fost dominată de un determinism strict biologic. Ignorarea rolului personalităŃii şi situaŃiei în răspunsul individual face ca demersul de cunoaştere să devină incomplet şi inadecvat. ca răspunsuri nespecifice la stres. 5. cel patogen. focalizarea cercetărilor doar pe tipul de evaluare şi confruntare cu situaŃia stresantă. de la macrosistemele sociale. Iamandescu. dar îl intensifică. factorii de stres II.6. Holmes şi David. modelul oferea o imagine simplistă. 1987. Selye (1976 b) dezvoltă teoria bolilor de adaptare ce cuprind bolile reumatoide. subliniind cauza multifactorială a bolii. alergice şi colagenozele.

ameninŃarea integrităŃii fizice. iritante sau ameninŃătoare pentru starea sa de confort fizic şi 89 . Wolff jr. Price şi Wortman. Primele observaŃii sistematice privind impactul unor evenimente majore de viaŃă asupra sănătăŃii datează încă de la începutul secolului al XX-lea şi aparŃin psihiatrului Adolf Meyer. Limitele teoriei lui Holmes şi Rahe decurg tocmai din cele două caracteristici de bază ale sale: (1) asumarea ideii că schimbarea în sine este stresantă. 1990). indiferent de caracterul negativ sau pozitiv al ei. feroviare). sunt identificate cu stresul cronic (Kessler. Pentru înŃelegerea componentelor psihobiologice ale bolilor. de cele mai multe ori. substimulare. care s-au impus prin încercările de elaborare a unor metode standardizate de evaluare a evenimentelor de viaŃă (Holmes şi Rahe. suficient de intenşi sau frecvenŃi care solicită reacŃii fiziologice şi psihosociale din partea individului (Elliot şi Eisdorfer. 1967. Ulterior. în mediul ambiental în care oamenii îşi desfăşoară activitatea aspectele fizice interacŃionează cu cele sociale şi psihice. Holmes şi Rahe. Factorii de stres Stresorii sau factorii de stres sunt evenimente sau condiŃii ale mediului.Temă de reflecţie nr. focalizându-şi atenŃia doar asupra unui singur sistem organic. calamităŃi. divorŃ. şi Hinkle. Rahe. conflicte de rol. boli fizice. afiliere. surse financiare insuficiente) • ExperienŃe traumatice şi catastrofale (dezastre. 1980) definesc evenimentele de viaŃă drept schimbări obiective în structurile şi relaŃiile psihosociale ce determină reoganizări ale circumstanŃelor uzuale şi impun organismului un efort de reajustare psihică şi socială.7. emigrare. Propunem o altă clasificare a stresorilor: • Evenimente majore de viaŃă (deces. Meyer propune alcătuirea unei "hărŃi a vieŃii" pentru fiecare pacient (cit. Stresorii sunt divizaŃi convenŃional în trei mari categorii: • fizici • psihici • sociali Clasificarea ne apare a nu fi operaŃională deoarece. tracasările zilnice (daily hassles). indiferent de particularităŃile individuale. Ryan şi Word. 1985). în Rahe. pensionare) • Tracasări cotidiene (suprastimulare. Autorii definesc "hărŃuiala zilnică" drept "experienŃe şi condiŃii ale vieŃii zilnice care sunt percepute de individ ca frustrante. numite şi nonevenimente. Evenimentele critice de viaŃă sunt numite factori de stres acut. şi (2) impactul subiectiv egal al evenimentelor pentru toate persoanele. aglomerarea socială. 1982). accidente aviatice. Wolff. S. care simplifică relaŃia dintre harta vieŃii şi sănătate. izolarea socială. cercetările lui Meyer sunt continuate de H. contrarierea nevoii de afirmare. războaie. 1 De ce modelul tranzactional al stresului este cel mai larg acceptat model in literatura de specialitate? 5. perioadă în care persoana este mai vulnerabilă la stres şi boli fizice şi mentale. afecŃiune. Cercetătorii propun discriminarea evenimentelor în funcŃie de diferite criterii: • Dezirabilitatea evenimentului (în ce măsură este dorit) • Controlabilitatea lui • Predictibilitate (este aniticpabil sau nu) • Caracterul pozitiv sau negativ • Implică câştig sau pierdere • Gravitate Dacă evenimentele critice de viaŃă sunt asimilate cu stresul acut.

. CunoştinŃele clinice şi practice legate de stresorii traumatici acumulate din experienŃele nefaste de până acum au condus la conturarea de către psihologi a unor programe de prevenire şi intervenŃie primară a PTSD în situaŃii limită. mediu ambiental (poluare). cum este cazul accidentelor de avion sau cutremure. Spielberger. ExperienŃa traumatizantă poate fi trăită în grup. sunt modele tipice de reacŃie la experienŃele traumatice. catastrofali. ExperienŃa traumatică a multor combatanŃi din acel război a condus la conturarea aşanumitului "sindrom post-Vietnam". 1984. cataclismelor sau dezastrelor naturale sau provocate de om au determinat apariŃia unei noi entităŃi clinice sindromul de stres post-traumatic (PTSD).psihic" (Lazarus şi colab. Termenul apare pentru prima dată în 1980 în Manualul de Diagnostice-Statistice ale Bolilor Psihiatrice (DSM III) (1980). familial (certuri). termene fixe). sănătate (probleme proprii sau ale membrilor familiei). • distrugerea bruscă a propriei case sau a comunităŃii. ceea ce explică de ce în mod preponderent cercetările sunt focalizate asupra acestei categorii de stresori. întâmplări ghinioniste (pierderi. 1991). cutremurelor. bruşti. 1989). violul). indezirabil etc. Brenitz şi colab. stresorii traumatici pot fi acuŃi. ExperienŃa războaielor. 1987). Caracteristicile vieŃii contemporane determină confruntarea cotidiană a omului cu factorii psihosociali de stres. profesional şi familial. Hiner şi Tierney. ca intensitate. "anestezia" afectivă. flash-backuri) sau dimpotrivă. competiŃie). Cercetări sistematice asupra stresorilor traumatici au fost întreprinse abia după terminarea războiului americanovietnamez. persoanele cu antecedente psihiatrice sunt subiecŃi mai vulnerabili la impactul cu stresorii traumatici (Gist şi Lubin. ObservaŃii privind rolul factorilor psihotraumatizanŃi asupra stării fizice şi psihice fuseseră descrise mai demult fie sub titlul de nevroză traumatică sau de "sindromul cordului iritabil" (cit. de intimitate). dar permit în timp mobilizarea mecanismelor adaptive (ex. Pentru ca un stresor să fie considerat traumatic trebuie ca el să reprezinte: • ameninŃare la viaŃa proprie sau a celor apropiaŃi. • implicarea directă sau ca martor în uciderea sau rănirea gravă a altor persoane Natura stresorilor traumatici implică de cele mai multe ori atât factori fizici. reprimarea evenimentului traumatic. cum a fost cazul războiului din Golf din 1990 (Hobfoll. În opinia noastră calitatea stresorului (anticipabil. relaŃii sociale (conflicte. accidentelor de avion. maşină sau tren a impus în atenŃia cercetătorilor o nouă categorie de stresori denumiŃi traumatici. Tracasările sunt generate de diversele domenii ale vieŃii cotidiene: profesional (supraîncărcare. dificil de definit. incendii) sau cronici. sau individual (ex. financiar (insuficienŃa banilor). 1989). când stresorii sunt extremi. în acord cu noŃiunea de nespecificitate a lui Selye. responsabilităŃi casnice (gătit).) este cel puŃin la fel de importantă ca şi intensitatea lui. intenşi. tracasările zilnice sunt considerate stresori minori.. aviatice. p. Taylor. în tortură: bătăi şi sentimentul de neputinŃă. NoŃiunea de factor psihosocial de stres implică un concept complex. 376). accidente rutiere. Levi (1971). cât şi psihici (ex. ratări). comportamentale şi somatice ce apar după evenimentele traumatizante ieşite din rangul experienŃelor umane considerate normale (Friedman. consideră că stimulii din mediu devin stresori doar în funcŃie de intensitate. Factorii psihosociali rezultă din interacŃiunea individului cu mediul său socio-economic. feroviare. Din punctul de vedere al intensităŃii. 1991). controlabil. cu o multitudine de aspecte. în timp ce calitatea emoŃiei provocate de stimul nu are importanŃă. Deşi. când persoana nu are timp să îşi mobilizeze resursele adaptive (ex. lagărele de prizonieri) (Cohen. viaŃă personală (probleme sexuale. 1989). 1987). anihilare sau anxietate). PTSD este definit ca un sindrom caracterizat prin dezvoltarea unor simptome psihice. Retrăirea repetată a traumei (prin gânduri intruzive. Copiii. ambele necesitând intervenŃii psihoterapeutice (Williams. persoanele în vârstă. prin frecvenŃa şi caracterul lor cronic corelează mai semnificativ cu simptomatologia somatică şi psihică decât evenimentele de viaŃă (Weinberger. Similitudini ale reacŃiei post-război cu cele datorate catastrofelor. Ca această interacŃiune să se realizeze optim este 90 . revenirea aceluiaşi tip de vise. detaşarea şi înstrăinarea de viaŃă.

violenŃă intrafamilială. Caracteristicile societăŃii contemporane au determinat apariŃia unui spectru larg de factori de stres. control redus. Evaluarea stresorilor şi procesul de coping Evaluarea continuă a ceea ce se petrece în mediul înconjurător este o caracteristică esenŃială atât a fiinŃei umane cât şi a animalelor. Nivelele şi structurile individuale şi sociale enumerate interferează şi se intercondiŃionează reciproc generând alte categorii de stresori psihosociali. Evaluarea presupune un proces continuu de căutare şi monitorizare de informaŃii asupra a ceea ce se întâmplă şi atribuirea de semnificaŃii personale informaŃiilor obŃinute. cu funcŃii şi surse de informaŃii diferite: • primară • secundară Prin evaluarea primară situaŃia este definită ca având sau nu semnificaŃie pentru confortul persoanei. divorŃ. depersonalizarea instituŃiilor sociale. boala. obiect de studiu mai ales pentru psihologia socială (Pearlin. grupul de apartenenŃă devine sursă de stres. violenŃă. decesul unui membru al familiei (Shaffer. biserică. profesional. reprezintă poate cel mai grav factor de stres legat de profesie. fisurile sau eşecurile funcŃionării ei se transformă în factori de stres acuŃi sau cronici. în tipul de reactivitate emoŃională. Sursele de stres de la nivel familial sunt multiple: apariŃia unor noi membrii în familie. Evaluarea situaŃiei ca benignă sau pozitivă rezultă într-o stare emoŃională neutră sau plăcută. 1990). Stresorii psihosociali îşi pot avea originea la nivel individual. Un exemplu al intersectărilor contradictorii dintre aspiraŃii.8. ApartenenŃa individului la o microcomunitate. de izolare şi inactivitate. orar prelungit. caracterul şi organizarea muncii: suprasolicitare/subsolicitare. supraîncărcare informaŃională. personalităŃi şi sisteme de valori diferite între membrii familiei. izolare. Inadecvarea condiŃiilor profesionale la factorii umani-individuali se repercutează asupra stării de confort fizic şi psihic al persoanei generând stres. restricŃii inutile. iluminat etc. invaliditatea. deprivarea de tradiŃii. În cazul în care survin relaŃii conflictuale. perspective de avansare. munca. de comunitate şi societate.necesară armonizarea caracteristicilor biologice. stimă. ambiguitatea sarcinii sau a rolului. 1982). în capacităŃile intelectuale şi stilul cognitiv. 91 . atitudini critice sau dictatoriale. alcoolism. conflicte maritale şi filiale. rigiditatea regulilor. noxe. muncă repetitivă. Datorită faptului că familia reprezintă de cele mai multe ori universul individului. Factorii de stres profesionali provin din: ambianŃa fizică: zgomot. ambianŃa socială: relaŃii interpersonale reduse. nevoi şi motive personale pe de o parte şi cerinŃele şi organizarea structurilor sociale (familia. nesiguranŃa locului de muncă etc. discriminare. competiŃie negativă. dar şi posibile surse de stres psihosocial. crize economice şi politice (Levi. reprezintă un alt reper existenŃial pentru individ. Lazarus distinge două tipuri de evaluări. temperatură. valori în continuă schimbare. dintre care enumerăm succint: supraaglomerarea din metropole. Evaluarea primară implică trei tipuri diferite de informaŃii însoŃite de emoŃii diferite: • daună deja produsă (informaŃie asociată cu sentimentul de furie sau depresie). în afara celei familiale şi profesionale (cartier. club. apartenenŃă şi venituri. în caracteristicile atitudinale şi comportamentale. cooperare redusă. La nivel individual factorii de stres rezidă uneori în structura de personalitate. criticism exagerat sau sentimentul frustrării de apreciere. care de multe ori implică pierderea resurselor financiare de trai. Şomajul. munca în schimburi. sărăcie. societatea) pe de altă parte. de schimbarea statusului social. familial. psihologice şi sociale ale persoanei cu structura ambianŃei. comunicare redusă. vibraŃii. 5. birocraŃia. Profesia ca sursă de identitate. obiectiv dificil de realizat. 1983. nivel de responsabilitate şi decizie. sunt conflictele de rol. lipsa cooperării.. organizaŃii sociale sau politice) oferă nu numai suport social. demoralizarea cauzată de scăderea stimei de sine. scop. ritm impus. 1989). automatizare excesivă.

cei cu toleranŃă scăzută la ambiguitate vor avea tendinŃa de a reacŃiona rapid. ToleranŃa la ambiguitate apare ca unul dintre cei mai importanŃi factori în evaluare şi coping. 6. (c). 4. Evaluarea situaŃiei ca ameninŃătoare sau ca situaŃie -problemă este determinată în principiu de şase tipuri de condiŃii: 1. Evaluarea nu reprezintă o simplă percepŃie a elementelor unei situaŃii.141). subliniază existenŃa formelor eficiente şi mai puŃin eficiente de coping. (d). ci ca un proces continuu. dezaprobarea din partea celorlalŃi pentru neconfirmarea expectanŃei. În opinia noastră evaluarea secundară uneori poate să o preceadă pe cea primară. discriminări în vederea integrării informaŃiilor într-un cadru cognitiv care să faciliteze "diagnosticul" situaŃiei. În opinia noastră toleranŃa la ambiguitate reprezintă o caracteristică a maturităŃii emoŃionale. ca o "cascadă de evaluări şi reevaluări" (Miclea. deseori neglijând informaŃii relevante despre situaŃie. în înŃelegerea efectelor adaptive de scurtă şi lungă durată. anticiparea eşecului a cărui consecinŃe duce la o trăire negativă. • • Spre sfârşitul anilor '70 conceptul de coping (ajustare) devine o variabilă centrală în cercetările stresului psihologic. căutarea şi luarea deciziei. bucurie). stăpâni sau tolera solicitările interne sau externe care depăşesc resursele personale" (Lazarus şi Folkman 1984. p. adaptate circumstanŃei. autodezaprobarea eşecului. Prin evaluarea secundară se identifică alternativele adaptative pe care subiectul le are la îndemână pentru a face faŃă situaŃiei. 1995. Persoanele cu toleranŃă crescută la ambiguitate şi incertitudine sunt apte să se implice într-o căutare vigilentă de informaŃii. să ia în considerare aspectele multiple ale realităŃii şi deci să adopte comportamente flexibile. încredere. durata. schimbări provenite deseori ca urmare a eforturilor de coping sau a activităŃii intrapsihice de tip defensiv. deducŃii. DefiniŃia citată pune în evidenŃă patru caracteristici esenŃiale ale copingului: (a). Evaluarea primară şi secundară nu trebuie înŃelese ca desfăşurându-se secvenŃial. copingul este întotdeauna un proces de tranzacŃie între persoană şi mediu. destabilizarea lumii personale. Evaluarea este determinată de două categorii de factori: situaŃionali şi personali. provocare. 3. ameninŃarea integrităŃii fizice. 2. p. fiind necesar efortul. presupune de asemenea şi intercondiŃionări reciproce între coping. În evaluarea secundară persoana este angajată într-un dialog intern cu sine în vederea luării unei decizii ca efect al evaluării primare. Factorii situaŃionali se referă la noutatea. 5. deci implică schimbări calitative şi cantitative continue ale acestui raport. Odată cu semnalarea ameninŃării activitatea cognitivă nu ia sfârşit ci iniŃiază un întreg lanŃ de procese cognitive. evaluare şi emoŃie. care rezultă din cerinŃe dificile cu care suntem confruntaŃi dar dublate de convingerea în şansa de control. să o intensifice sau să o reducă. predictibilitatea stimulilor. rolul proceselor cognitive şi al acŃiunii. 92 . Conform teoriei tranzacŃionale copingul este definit "ca efort cognitiv şi comportamental de a reduce. Uneori reevaluarea în sine este folosită ca o strategie coping de neutralizare sau minimalizare a informaŃiei aversive.anticiparea unei ameninŃări viitoare (trăită afectiv ca frică sau nelinişte).14). Evaluarea secundară poate să confirme evaluarea primară a ameninŃării. câştig şi efecte pozitive (la nivel emoŃional este trăită ca nerăbdare. severitatea. raŃionamente. în funcŃie de evaluarea resurselor şi opŃiunilor de coping. interferarea acŃiunii altora cu valorile şi convingerile personale. sociale şi culturale a persoanei. (b). a sănătăŃii. iminenŃa. Ea este o activitate cognitivă declanşată şi susŃinută de factori emoŃionali şi motivaŃionali. face distincŃia între mecanismele de ajustare şi cele înnăscute de adaptare. Evaluarea implică judecăŃi. ambiguitatea. Reevaluarea are loc atunci când se obŃin noi informaŃii despre schimbări interne sau externe. a stării subiective de bine.

1986). mai poartă numele şi de ajustare instrumentală. 1981). Deci. Mai multe studii aduc argumente că strategiile coping focalizate spre problemă sunt asociate pozitiv cu starea de bine iar tendinŃa de a folosi strategii de coping focalizate spre emoŃie tind să fie asociate cu o sănătate mentală precară (Folkman şi colab. Mai mult chiar. în impactul intempestiv cu un anumit stimul) reacŃiile psihofiziologice pot să se manifeste după confruntare (Lazarus. 4. când poate evalua "costul" confruntării. 1982). În această categorie sunt incluse şi aşa numitele strategii paleative. sub ce circumstanŃe ambientale şi psihice şi tipul de ameninŃare. similar.Copingul parcurge trei etape: 1. Ajustarea focalizată spre emoŃie. care la rândul lor influenŃează funcŃionarea sistemului cardiovascular (Obrist. În al patrulea rând. Acolo unde nu există momentul anticipativ (de ex. dar o formă de coping eficientă poate permite unei persoane tolerarea sau ignorarea factorului de stres. respectiv controlul asupra situaŃiei şi răspunsului emoŃional. anticiparea (avertizarea). când situaŃia poate fi amânată sau prevenită. drogurilor. post confruntarea când se analizează semnificaŃia personală a ceea ce s-a întâmplat. Astăzi se pun sub semnul întrebării evidenŃele că ajustarea direcŃionată spre probleme este întotdeauna mai adaptativă decât cea emoŃională. Trecerea în revistă a studiilor vizând copingul permite evidenŃierea mai multor puncte controversate: 1. Unii autori identifică copingul cu succesul.9. sedativelor şi tranchilizantelor. tehnicilor de relaxare etc. este orientată spre persoană. Există studii care dovedesc că formele de ajustare activă au un impact mai mare asupra sistemului nervos simpatic. Temă de reflecţie nr. De multe ori momentul anticipării este mai intens în reacŃii psihofiziologice decât confruntarea. redefinirea situaŃiei şi reevaluarea. numită şi ajustare indirectă. este copingul o trăsătură de personalitate sau un proces influenŃat de situaŃie ? 3. copingul de succes pe termen scurt poate avea "costuri" fiziologice. când persoana se poate pregăti pentru confruntare. copingul focalizat spre problemă poate determina evaluări mai puŃin ameninŃătoare. psihologice şi sociale mari pe termen lung. Răspunsul la stres Astăzi. deci va reduce distresul emoŃional. când. şi 3. emoŃionale şi comportamentale. există controverse privind efectele copingului. Doar spre 93 . apare ca o certitudine faptul că răspunsul la stres este un proces complex ce include atât reacŃii fiziologice cât şi cele cognitive. Acest fapt a determinat conturarea aşa numitului stres de anticipare. 2 Care sunt aspectele controversate legat de conceptul de coping? 5. 2. este copingul un răspuns conştient sau inconştient la factorii de stres? 2. confruntarea (impactul) când are loc răspunsul.. Copingul emoŃional poate facilita copingul comportamental prin reducerea stresului care altfel ar împieta eforturile de soluŃionare a problemei. redefinirea sau minimalizarea situaŃiei stresante. a tranşa copingul în forme de succes şi insucces nu este un demers simplu. cum sunt uzul alcoolului. în scopul reducerii sau controlării răspunsului emoŃional la stresori. câte dimensiuni are copingul ? Cea mai utilizată clasificare este cea dihotomizată în: • coping focalizat spre problemă • coping focalizat spre emoŃie Ajustările focalizate spre probleme sunt acŃiuni orientate direct spre rezolvarea. Considerăm că funcŃionalitatea sau disfuncŃionalitatea copingului depinde de: cine foloseşte o anumită strategie. Multe surse de stres din mediu nu pot fi controlate.

Redăm în tabelul 1. De aceea subliniem importanŃa cercetărilor interdisciplinare. ConsecinŃele nu pot fi efectul confruntării cu un singur factor de stres ci sunt rezultatul modului în care persoana reuşeşte să facă faŃă în timp mai multor stresori. cronice (Elliot.sfârşitul anilor '60. demers deosebit de util. Din păcate. între tipul de coping şi patternul de răspuns hormonal. afectând unul dintre nivelele structurale şi funcŃionale ale organismului. afectând starea de sănătate şi comfort fizic şi psihic în general.3 o sistematizare a reacŃiilor la stres fără a o considera exhaustivă. Apreciem ca eronată această poziŃie şi subliniem necesitatea distingerii reacŃiilor de consecinŃele stresului. Considerăm că punerea în evidenŃă a unor modificări fiziologice de stres. există puŃine studii de acest gen în literatură. Chiar şi acum mai există cercetători care ignoră aspectele psihologice de răspuns la stimuli. 1982). Cercetătorii de orientare biologică apreciază că se câştigă în rigurozitate şi obiectivitate focalizându-se doar asupra reacŃiilor fiziologice. sau particulare. răspunsul fiziologic este abordat interactiv cu cel psihologic. de la cel molecular şi fiziologic până la cel psihologic şi social. şi în acest sens stresul apare ca un efect cumulativ. Prin prisma teoriei răspunsului evaluarea nivelului prezumtiv al stresului se face pe baza caracterului şi amplitudinii reacŃiilor psihofiziologice şi comportamentale. ConsecinŃele apar drept sechele ale reacŃiilor de lungă durată. ConsecinŃele pot fi globale. nu epuizează complexitatea fenomenului. 94 . în care fiziologii şi psihologii să proiecteze împreună abordări interactive de investigaŃie. 5. Corelări între evaluări ale stimulilor şi răspunsul fiziologic. ConsecinŃele stresului Unii autori includ disfuncŃiile şi bolile psihosomatice la reacŃiile faŃă de factorii stresanŃi intenşi şi prelungiŃi.10. între trăsăturile de personalitate şi tendinŃele reactive oferă alternative mai pertinente de studiu.

cafea. Sistem cardiovascular: tahicardie. uscăciune. hormonul creşterii. de cele mai multe ori diferenŃele interindividuale determină graniŃa dintre reacŃii şi consecinŃe. intensificarea tranzitului gastrointestinal. acizi graşi liberi. definită ca o variabilă plurifactorială ce include atât aspecte biologic-constituŃionale cât şi cele de structură psihică. insatisfacŃie. sentiment de neputinŃă. deteriorarea relaŃiilor interpersonale. presiune arterială crescută Sistem gastrointestinal: sialoree. absenteism. Conceptul de reactivitate (Strelau. colesterol. insomnii. accidente. hiperventilaŃie. evitare/evadare. suicid DistincŃia dintre reacŃii şi consecinŃe nu e întotdeauna uşor de realizat. tutun. a potenŃionalului electric. nelinişte. prolactină. Nivel dermal: modicări în conductanŃa electrică a pielii. COGNITIVE deteriorări ale memoriei de scurtă şi lungă durată scăderea gradului de concentrare creşterea ratei de erori şi confuzii scăderea capacităŃii de decizie. exprimă diferenŃele de activare psihofiziologică dintre starea de repaus şi cea de după 95 . fasciculaŃii. tranchilizante. demoralizare. culpabilitate. ostilitate. ReacŃii la stres FIZIOLOGICE Sistem scheleto-muscular: tensiune musculară. hipertranspiraŃie.excesul sau pierderea apetitului. depresie. testosteron. tensiune. IgE.Tabelul 1. Reactivitatea. labilitate. dispnee. 1989) este un concept cheie în înŃelegerea şi explicarea diferenŃelor interindividuale de intensitate şi amplitudine a reacŃiilor la stres. celule naturale ucigătoare proliferarea limfocitelor induse de substanŃe mitogene titru de anticorpi la virusul latent Epstein-Barr. IgM.3. autoevaluare negativă. nervozitate. alienare. ticuri. IgG. Sistem neuroendocrin: nivel scăzut de CA şi CO în sânge şi urină. pasivitate agresivitate/intoleranŃă/ dezacord. aritmii. betaendorfine. de planificare şi organizare căutare redusă de informaŃii evitare sau negare inhibiŃii şi blocaje creativitate redusă ideaŃie obsesivă şi iraŃională toleranŃă redusă la criticism EMOłIONALE frustrare. anxietate. bruxism. răspuns "totul sau nimic". COMPORTAMENTALE scăderea performanŃei instabilitate şi fluctuaŃie profesională. utilizare crescută de alcool. Sistem imun: modificări la nivelul imunoglobulinei IgA.

Figura de mai jos redă relaŃia dintre componentele stresului ca fenomen psihosocial Evaluarea primară: "Este evenimentul stresant pentru mine?" POTENłIALII STRESORI REACłII LA STRES Evaluarea secundară: "Pot să fac faŃă acestui eveniment?" COPING.expunere la stimulii stresanŃi (Williams. MECANISME DE ADAPTARE Figura 12. teoria stresului va putea atinge criteriile ştiinŃifice necesare oricărei teorii: coerenŃă. relevanŃă. Numai prin sumarea şi confruntarea unor multiplicităŃi de date. După criteriul reactivităŃii. ca trăsătură individuală stabilă. Cercetările recente asupra consecinŃelor stresului cronic au impus în literatură un nou concept. persoanele se clasifică în: • normoreactive • hiperreactive Hiperactivitatea. 1986). şi anume sindromul de extenuare (burn-out) caracterizat prin: • epuizarea emoŃională • epuizare fizică • epuizare mentală Epuizarea din sindromul de extenuare se exprimă în: • aplatizare afectivă • depersonalizare • scăderea realizărilor personale Sindromul de extenuare rezultă dintr-o implicare de lungă durată în activităŃi profesionale cu oamenii şi este în general specific cadrelor didactice. ci doar o concepŃie deschisă spre asimilări noi. exhaustivitate. Componentele stresului Teoria stresului nu trebuie interpretată ca un sistem de idei revolut. apte să determine noi orizonturi de cercetare. medicale şi a celor din domeniul legislativ-juridic. 3 Care este diferenta dintre raspunsul la stres si consecintele stresului? 96 . Temă de reflecŃie nr.1. prin demersuri interdisciplinare şi integrative. simplitate. reprezintă veriga explicativă în mecanismul trecerii de la reacŃii la procese patologice.

Rolul de „tampon” al suportului social RelaŃia dintre singurătate şi riscul pentru îmbolnăviri este astăzi cunoscut. proximităŃii şi sincronizării). şi compatibilitatea sa. centre de informare. empatie) • suport apreciativ (valorizare şi recunoaştere personală. Sursele de suport social pot fi diferite: • familia • rude • prieteni • colegi şi comunitatea profesională • vecini şi comunitatea de cartier • grupuri informale (cluburi. Există şi cercetători care atribuie un efect direct. etc. îndrumare. concret) O distincŃie importantă atunci când facem referire la suportul social este aceea dintre disponibilitatea acestuia. Termenul de suport social descrie o reŃea de relaŃii interpersonale care oferă persoanei: • sentiment de acceptare şi iubire • stimă de sine şi apreciere • comunicare şi apartenenŃă • ajutor mutual Din definirea suportului social se pot desprinde mai multe tipuri de suport: • suport emoŃional (sentiment de a fi iubit. Nu este un acord asupra conceptualizării suportului social ca: • variabilă de personalitate ? • caracteristică socială ? • sau dimensiune psiho-socială? Se ridică şi întrebarea ce este mai relevant în efectul pozitiv al suportului social asupra sănătăŃii: • calitatea? (chiar dacă numărul persoanelor care oferă suport social este foarte redus?) sau • cantitatea ? (care creşte şansa stabilităŃii. consiliere de specialitate) • suport instrumental (ajutor material. stimă de sine. biserică) • specialişti (medici. de mediere între stres şi boală.) Rolul negativ al lipsei sau deficienŃelor de suport social au fost larg investigate. 97 . În acest context suportul social a devenit o variabilă relevantă în psihologia sănătăŃii prin rolul său protector. Efectul principal al său este acela de „amortizare” a stresului. de apartenenŃă. sentiment de identitate) • suport informaŃional (sfaturi. sugestii. de afecŃiune şi îngrijire. În acest sens vorbim de: • suport social perceput (disponibilitatea este concomitentă cu compatibilitatea) • suport social primit (situaŃie în care nu întotdeauna compatibilitatea este percepută. psihologi. în ciuda faptului că un anumit gen de suport s-a obŃinut) AlŃii autori atrag atenŃia asupra altor caracteristici ale suportului social la fel de importante: • stabilitatea sa • proximitatea sa fizică (locaŃie apropriată) • sincronizarea dintre accesul la suport şi situaŃiile de criză sau stres. direcŃii şi orientări.

Care sunt aspectele controversate legat de conceptul de coping? 3. în reducerea mortalităŃii. 5 Discutati modul in care saracia poate afecta starea de sanatate. Fontana. ReacŃiile la stres sunt clasificate în: fiziologice. Temă de reflecŃie nr. 4 Care sunt beneficiile suportului social? Alti factori sociali implicaŃi in sănătate şi boală Sărăcia este astăzi considerată un factor de risc major pentru sănătate. Bibliografie Baban. SARCINA DE SEMESTRU MODUL V 1. Procesul de evaluare şi cel de coping. (1998) Stres şi personalitate. Rezumat Modulul V discută relevanŃa teoriei stresului pentru sănătate şi vulnerabilitatea la boală. cât şi formele lor sunt descrise ca repere fundamentale în adaptarea la stres. Este redată clasificarea factorilor de stres în: evenimente majore de viaŃă. interacŃional şi patogen). P. internaŃionale şi globale. Cluj: Presa Universitară Clujeană. în recuperarea din boală. (1991) Stresul in sanatate si boala. Temă de reflecŃie nr. Discutati modul in care saracia poate afecta starea de sanatate. A. emoŃionale. & Baban. Există cercetări care dovedesc rolul protector al suportului social în prevenirea îmbolnăvirilor. ConsecinŃele stresului vizează impactul fiziopatologic cât şi sindromul de extenuare cronică. D.benefic asupra sănătăŃii. A. rolul său pozitiv este atestat. Aceste sarcini se vor trimite pe email sau poştă (vezi calendarul disciplinei). Pentru combaterea ei sunt necesare intervenŃii macro-economice naŃionale. în creşterea aderenŃei la tratament. cognitive şi comportamentale. London: BPS.De ce modelul tranzactional al stresului este cel mai larg acceptat model in literatura de specialitate? 2. Derevenco. cauzal. Sunt prezentate primele teorii ale stresului elaborate de Selye (teoria sindromului general de adaptare) cât şi modelele actuale (fiziologic. Cluj: Dacia. tracasări cotidiene şi experienŃe catastrofale. Raspundeti la cele 3 intrebari in maxim 2 pagini de computer. Indiferent dacă mecanismul de protecŃie al suportului social este direct sau mediat. Tipurile şi formele de suport social sunt prezentate cu funcŃiile sale de mediator-tampon între stres şi sănătate. în efectul tratamentului. (1989) Managing Stress. 98 .

(1991) The psychology of health.. New York: McGraw-Hill. and Radmacher. B. E. McChargue. M. and Patterson. (1992) Health Promotion: Disciplines and Diversity. (1989) Health Psychology. Sheridan. S. and Collins. Pitts. London: Routledge. London: Routledge. Friedman. Thousand Oaks: Sage.Bibliografie optionala Sarafino.. Bunton. Taylor. L. New York: McGraw-Hill. D. New York: Wiley Cohen. R. F. (1991) Health Psychology. S. H. New Jersey: Prentice Hall. M. G. (1992) Health Psychology:Challenging the Biomedical Model. K. and Phillips. (2003) The Health Psychology Handbook: Practical Issues for the Behavioral Medicine Specialist. (1990) Health Psychology: Biopsychosocial interactions. New Jersey: Prentice Hall. New York: Wiley. Kaplan. (1988) Health Psychology: a psychosocial perspective. (1993) Health and Human Behavior. T. and MacDonald. (1989) Introduction to health psychology. and DiMatteo. New York: McGraw-Hill. Gatchel. Et all. Sallis. R. J. R. C. Bloom. 99 .