UNIVERSITATEA “BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINłELE EDUCAłIEI SECłIA PSIHOLOGIE ÎNVĂłĂMÂNT LA DISTANłĂ

PSIHOLOGIA SĂNĂTĂłII
AN II
CURS - SEMESTRUL II -

Prof. Dr. Adriana Băban

1

1.1. InformaŃii generale Titlul disciplinei: Psihologia SănătăŃii Cod: PSY 2114 Nr. credite: 6.5 Durată: 1 semestru Loc de desăşurare: sediul FacultăŃii de Psihologie şi ŞtiinŃe ale EducaŃiei, str. Sindicatelor nr. 7 An de studiu: II, semestrul II Disciplină obligatorie CondiŃionări: Psihologie Socială şi Psihologia PersonalităŃii 1.2. InformaŃii despre titularul de curs: Nume: Adriana Băban Titlu ştiinŃific: Profesor univ. dr. InformaŃii de contact: adrianababan@psychology.ro Orar consultaŃii: joi 12-14 Tutori: Asist.univ.drd.Catrinel Crăciun, Drd. Diana Tăut, Psih. Alina Zlati InformaŃii de contact: sanatatiitutor@psychology.ro 1.3. Descrierea disciplinei: a. Obiectivele cursului: 1. Identificarea rolului factorilor cognitivi, emoŃionali, comportamentali şi sociali în promovarea sănătăŃii şi în riscul pentru îmbolnăviri. 2. Explicarea mecanismelor prin care sănătatea şi boala sunt codeterminate de factori biologici, psihici, sociali şi comportamentali. 3. Proiectarea de strategii de promovare şi menŃinere a sănătăŃii. 4. Discutarea modalităŃilor de eliminare şi reducere a factorilor de risc pentru îmbolnăviri. b. ConŃinutul cursului: Obiectivele psihologiei sănătăŃii; Modele ale sănătăŃii şi bolii; Rolul cogniŃiilor în sănătate şi boală; EmoŃii şi sănătate; Stil de viaŃă şi sănătate; Comportamente sanogene şi de risc; Stres şi coping; InegalităŃile sociale şi sănătatea; Suportul social; Modele cognitiv-sociale de promovare a sănătăŃii; PrevenŃia primară, secundară şi terŃiară; Programe de prevenŃie comunitare, instituŃionale şi de grup; Comunicarea mesajelor de sănătate; Etica cercetării, evaluării şi promovării sănătăŃii. 1.4. Metode utilizate în cadrul predării: Curs: expunerea, exemplul demonstrativ, dezbaterea, sinteza cunoştinŃelor, descoperire dirijată Seminar: dezbatere, clarificare conceptuală, activităŃi de grup, descoperire dirijată, sinteza cunoştinŃelor. 1.5. CompetenŃe dobândite: Cunoaştere şi înŃelegere • ÎnŃelege rolul psihologiei sănătăŃii în promovarea stării de bine şi reducerea riscului de îmbolnăviri • Cunoaşte principiile şi paradigmele de studiu ale sănătăŃii şi bolii • ÎnŃelege mecanismele prin care factorii cognitivi, emoŃionali, comportamentali şi sociali pot influenŃa sănătatea şi boala • Recunoaşte factorii de risc pentru îmbolnăviri şi factorii de menŃinere şi promovare a sănătăŃii şi stării de bine • ÎnŃelege reperele ce ghidează elaborarea programelor de educaŃie pentru sănătate

2

Cunoaşte modalităŃi de intervenŃie pentru reducerea şi combaterea factorilor de risc pentru sănătate. Explicare şi interpretare • Explică şi ilustrează diferenŃele specifice dintre educaŃia pentru sănătate, promovarea sănătăŃii şi prevenŃia îmbolnăvirilor • Interpretează şi argumentează modul în care factorii cognitivi, emoŃionali, comportamentali şi sociali influenŃează starea de sănătate • Explică diferenŃele dintre programele comunitare, instituŃionale şi de grup • Argumentează modalităŃile de intersectare dintre tipul şi nivelul de program de prevenŃie Instrumental – aplicativ • Aplică tehnicile de optimizare a sănătăŃii şi stării de bine (ex. creşterea stimei de sine, dezvoltarea afectivităŃii pozitive, controlul stresului) • Proiectează strategii de intervenŃie primară şi secundară asupra factorilor de risc pentru îmbolnăviri (ex. prevenŃia fumatului, a consumului de alcool şi droguri, a comportament alimentar deficitar, prevenia HIV/SIDA) la nivel de grup, comunitar şi populaŃional • Aplică tehnici de modificare a comportamentelor de risc (ex. renunŃarea la fumat, adicŃia de alcool/droguri, asistarea psihologică a anorexiei şi bulimiei) • Proiectează strategii valide de cercetare a sănătăŃii şi bolii (transversale, longitudinale, experimentale, prospective, studii de caz, studii calitative, meta-analize). Atitudinale • Dezvoltă o atitudine responsabilă faŃă de educarea populaŃiei pentru sănătate, fundamentată pe noile achiziŃii ale ştiinŃei • Respectă diferenŃele de vârstă, gen, religie, cultură, orientare sexuală în educaŃia pentru sănătate • Adresează inegalităŃile sociale, sărăcia şi discriminarea în dreptul la sănătate şi la o îngrijire medicală adecvată • Se angajează în analiza critică a politicilor publice de promovare a sănătăŃii şi reducerii riscului de îmbolnăviri • Respectă strict normele etice în activitatea profesională de practician şi cercetător şi se angajează continuu în dezvoltarea personală şi profesională • 1.6. Formatul şi tipul activităŃilor implicate de curs Asimilarea cunoştinŃelor oferite în cele cinci module presupune atât muncă individuală cât şi întâlniri faŃă în faŃă (consultaŃii). ConsultaŃiile, pentru care prezenŃa este facultativă, reprezinta un sprijin direct acordat dumneavoastra din partea titularului şi a tutorilor. Pe durata acestora vom recurge la prezentări sintetice a informaŃiilor aferente fiecarui modul, dar mai cu seama vor fi oferite răspunsuri directe la întrebările ridicate de studenŃi. În ceea ce priveşte activitatea individuală, aceasta presupune parcurgera suportului de curs şi a materialelor bibliografice anexate fiecărui modul. Parcurgerea şi promovarea acestei discipline presupune următoarele activităŃi: a. asimilarea cunoştinŃelor din suportul de curs şi bibliografia anexată suportului de curs precum şi rezolvarea sarcinilor aferente fiecărui modul în limita a 2 pagini per modul; b. realizarea temelor de semestru, descrise la finele fiecarui modul. Temele vor fi trimise pe adresa tutorilor pe email sau pe poştă în conformitate cu precizările din calendarul disciplinei; c. consultaŃii – pe parcursul semestrului vor fi organizate două întâlniri de consultaŃii faŃă în faŃă (prezenŃă facultativă);

d. realizarea unui proiect care va fi trimis prin poştă în sesiune.

3

a temelor redactate.5 puncte). 1.. Pentru prima întâlnire se recomandă lectura atentă a primelor trei module.acces la echipamente de fotocopiere. Lucrările menŃionate la bibliografie pot fi găsite şi împrumutate de la Biblioteca FacultăŃii de Psihologie din cadrul Bibliotecii Centrale „Lucian Blaga”. Materiale bibliografice obligatorii In suportul de curs. .50 puncte) Orice intirziere in predarea temelor se va penaliza cu 50% din notarea.imprimantă (pentru tipărirea materialelor suport. Datele celor două întâlniri vor fi anunŃate pe site-ul facultăŃii. adâncirii nivelului de analiză si.50 puncte) • 15 mai 2010 (data limită) rezolvările întrebărilor aferente modului V (0. adică 7 puncte). De asemenea. adică 1. a studiilor de caz). punctajul obŃinut la temele de semestru (în proporŃie de 15%. selectate pentru a ilustra diverse strategii de cercetare. (b). Calendar al cursului Pe parcursul semestrului în care se studiază disciplina de faŃă. 1. sunt programate 2 întâlniri faŃă în faŃă (consultaŃii) cu toŃi studenŃii.calculator conectat la internet (pentru a putea accesa bazele de date si resursele electronice suplementare). 1.50 puncte) • 30 aprilie 2010 (data limită) rezolvările întrebărilor aferente modului III şi IV II (0. Punctajul obŃinut la examenul final (în proporŃie de 70%.50 puncte). adică 1. . Materiale şi instrumente necesare pentru curs Optimizarea procesului în învăŃare necesită accesul studentilor la urmatoarele resurse: ..5 puncte) (c).1. ele sunt destinate soluŃionării oricăror nelamuriri de conŃinut sau a celor privind sarcinile individuale.10. 4 . în cadrul celor doua intalniri studenti au posibilitatea de solicita titularului si/sau tutorilor sprijin pentru rezolvarea anumitor sarcini specifice. Adriana Băban (cu specificaŃia numelui cursului: Psihologia Sanatatii) conformă următorului calendar: • 30 martie 2010 (data limită) rezolvările sarcinilor aferente modului I şi II (0. alături de alte articole facultative.9. Sursele bibliografice au fost astfel selectate încât să ofere posibilitatea aprofundării studiului. la finele fiecarui modul sunt precizate atât referinŃele biblografice. prof. astfel încât nota finală se va compune din: (a).7. .8. Intrarea in examen ESTE CONDITIONATA de predarea temelor si proiectului. Punctajul obtinut pe realizarea proiectului (în proporŃie de 15%. respectiv: Republicii 37. la cea de a doua întîlnire se vor discuta ultimele două module şi se va realizeaza o secvenŃă recapitulativă. Studentii care nu au trimis temele de semestru si proiectul NU sunt primiti in examen. PROIECT: realizarea proiectului de preventie pe baza materialului anexat suportului de curs Termen de predare a proiectului • 6 iunie 2010(data limită) predarea proiectului (1. Bibliografia obligatorie se va gasi anexată suportului de curs (care va fi incorporata si in subiectele de examen). implicit. comprehensiunea fiecărei teorii. Cluj Napoca 400015.acces la resursele bibliografice (ex: abonament la Biblioteca Centrală „Lucian Blaga”). Politica de evaluare şi notare Evaluarea cunoştinŃelor şi abilităŃilor asimilate de student la acest curs se va realiza atât pe baza sarcinilor de semestru cât şi a celei finale. TEMELE aferente fiecărui modul vor fi trimise pe email (adresa de tutori) sau pe poştă pe adresa FacultăŃii.

Pentru predarea temelor se vor respecta termenele menŃionate. Orice intirziere (si de o zi) in predarea temelor se va penaliza cu 50% din nota.. Evaluarea acestor lucrări se va face imediat după preluare, iar afişarea pe site a notelor acordate se va realiza la cel mult 2 săptămâni de la data depunerii/primirii lucrării. Daca studentul considera ca activitatea sa a fost subapreciata de catre evaluatori atunci poate solicita feedback suplimentar prin contactarea titularului sau a tutorilor prin email.
Pentru a finaliza cursul cu nota de trecere este necesar ca la examenul scris studentul sa obtina minim 3.5 din cele 7 alocate examenului scris. 1.11. Elemente de deontologie academică Se vor avea în vedere următoarele detalii de natură organizatorică: - Orice material elaborat de catre studenti pe parcursul activităŃilor va face dovada originalitatii. Studentii ale căror lucrări se dovedesc a fi plagiate nu vor fi acceptati la examinarea finala. - Orice tentativă de fraudă sau fraudă depistată va fi sancŃionată prin acordrea notei minime sau, in anumite conditii, prin exmatriculare. - Rezultatele finale vor fi puse la dispoziŃia studentilor prin afisaj electronic. - ContestaŃiile pot fi adresate în maxim 24 de ore de la afişarea rezultatelor iar solutionarea lor nu va depasi 48 de ore de la momentul depunerii. 1.12. StudenŃi cu nevoi speciale: Având în vedere, ca o prioritate, facilitarea accesului egal al tuturor cursanŃilor la activităŃile didactice si de evaluare, titularul cursului şi echipa de tutori îşi exprimă disponibilitatea, în limita constrângerilor tehnice si de timp, de a adapta conŃinutul şi metodelor de transmitere a informaŃiilor precum şi modalităŃile de evaluare (examen oral, examen on line etc) în funcŃie de tipul dizabilităŃii cursantului. 1.13. Strategii de studiu recomandate: Date fiind caracteristicile învăŃământului la distanŃă, se recomandă studenŃilor o planificare foarte riguroasa a secvenŃelor de studiu individual, coroborată cu secvenŃe de dialog, mediate de reŃeaua net, cu tutorii si respectiv titularul de disciplina. Lectura fiecărui modul şi rezolvarea la timp a lucrărilor de evaluare garantează nivele înalte de înŃelegere a conŃinutului tematic şi totodată sporesc şansele promovării cu succes a acestei discipline.

5

MODUL 1 Noţiuni introductive în Psihologia Sănătăţii ţ ţ Scopul modulului: Familiarizarea studentului cu conceptele și modelele fundamentale din Psihologia Sănătăţii Obiectivele modulului: la finalul acestui modul, cursanŃii trebuie:

• • • • •

Să delimiteze domeniul de studiu al psihologiei sănătăţii Să explice caracterul multidisciplinar al psihologiei sănătăţii Să indice dimensiunile, componentele și gradele procesului de sănătate Să explice relaţia dintre sănătate și boală Să prezinte comparativ modelele explicative și aplicative ale sănătăţii și bolii

Acest modul trece în revistă principalele concepte cu care operează Psihologia Sănătăţii ţ precum și modelele sănătăţii și bolii, de la modelul biomedical până la modelul ţ biopsihosocial. Repere istorice Nevoia de a înţelege apariţia unor simptome în lipsa unei tulburări organice a condus la dezvoltarea unei noi discipline, medicina psihosomatică, care și-a propus la sfârșitul anilor 30 stabilirea relaţiei dintre procesele emoţionale și procesele somatice. Datorită faptului că paradigma psihanalitică a dominat această disciplină, astăzi termenul este tot mai puŃin utilizat. Influenţa majoră de la începutul anilor 70 a paradigmei behavioriste a determinat considerarea impactului învăţării prin condiţionare clasică, respectiv operantă asupra stării de sănătate. Astfel, s-a conturat disciplina medicinei comportamentale ale cărei asumpţii teoretice sau concretizat în tehnica terapeutică a biofeedback-ului, tehnică folosită și astăzi. În demersul de includere al factorilor psihologici în modelul explicativ al sănătăţii și bolii, psihologia sănătăţii este cea mai recent dezvoltată disciplină. O caracteristică esenŃială a psihologiei sănătăŃii este, aşa cum o arată şi numele disciplinei, focalizarea pe sănătate. Psihologia sănătăŃii se numără printre primele discipline care propune comutarea atenŃiei de la boală la sănătate. Reconceptualizarea noŃiunii de sănătate şi boală prin prisma noilor abordări reprezintă după unii autori o a doua “revoluŃie medicală” (Yanovitz, 1992). Astfel, obiectivul primordial al psihologiei sănătăţii este promovarea sănătăŃii şi prevenirea îmbolnăvirilor. Atenţie! Psihologia medicală este un termen care acoperea până acum trei decenii o bună parte ţ din domeniul psihologiei sănătăŃii. Termenul este însă tot mai puŃin utilizat în ultimii ani datorită caracterului său restrictiv, psihologia medicală focalizându-se preponderent pe relaŃia medic – pacient şi pe adaptarea bolnavului la mediul spitalicesc şi la starea de boală. Definirea Psihologiei Sănătăţii ţ Psihologia SănătăŃii este definită ca ramură teoretică şi aplicativă a psihologiei care contribuie la: promovarea şi menŃinerea sănătăŃii, prevenirea şi tratarea îmbolnăvirilor, identificarea factorilor psihologici cu rol în etiologia bolilor şi la îmbunătăţirea sistemului de sănătate și a politicilor de sănătate (Matarazzo, 1982). Psihologia SănătăŃii este considerată a fi o disciplină „hibridă”, care combină perspectiva ştiinŃelor socio-umane (psihologie, sociologie, antropologie) cu cea a ştiinŃelor naturale (medicină 2. 1.

6

clinică, sănătate publică). Sintetic, putem defini Psihologia SănătăŃii ca fiind domeniul interdisciplinar ce aplică cunoştinŃele şi tehnicile psihologice în domeniul sănătăŃii şi bolii. 3. Obiectivele Psihologiei Sănătăţii ţ • Promovarea sănătăŃii • MenŃinerea sănătăŃii • Prevenirea îmbolnăvirilor • Tratearea îmbolnăvirilor • Identificarea factorilor (cognitivi, emoŃionali, comportamentali şi sociali) cu rol în etiologia şi evoluŃia bolilor acute şi cronice • Îmbunătăţirea sistemului de sănătate și a politicilor de sănătate (Matarazzo, 1982) • Educarea pentru sănătate • ÎnŃelegerea experienŃei subiective a bolii • Asistarea bolnavului pentru o mai bună adaptare la boală, tratament şi proceduri medicale Relaţia Psihologiei Sănătăţii cu alte discipline ţ ţ O înţelegere aprofundată a Psihologiei Sănătăţii necesită cunoștinţe cu privire la contextul în care sănătatea și boala există. În acest sens sunt relevante următoarele domenii de studiu: • Epidemiologia – studiază frecvenţa și distribuţia bolilor în populaţie • Sănătatea publică – studiază sănătatea la nivel de comunitate și nu de individ • Sociologia – studiază societatea, interacţiunile sociale și individul ca membru al unui grup, comunităţi, instituţii o Sociologia medicală – studiază impactul societăţii, a interacţiunilor sociale și a comportamentelor individului în cadrul grupului, comunităţii și instituţiei asupra sănătăţii și bolii • Antropologia – studiază originea speciei umane, istoria și cultura acesteia o Antropologia medicală – studiază reprezentările sănătăţii și bolii și practicile asociate acestora Pe de altă parte, Psihologia SănătăŃii este considerată a fi un domeniu interdisciplinar, utilizând şi punând la dispoziŃie cunoştinŃe şi tehnici din/pentru mai multe ramuri ale psihologiei: • Psihologia socială – studiază modul în care indivizii și grupurile interacţionează • Psihologia dezvoltării – studiază impactul proceselor maturaţionale și a experienţei asupra comportamentului individului • Psihologia pozitivă – studiază resursele personale ale individului (ex. înţelepciune, curaj, optimism, originalitate, talent, responsabilitate, moderaţie, toleranţă) ce facilitează funcţionarea sa optimă • Psihologia clinică – studiază mecanismele psihologice implicate în patologie o psihologia clinică vizează mai ales tulburările mentale, în timp ce psihologia sănătăŃii se focalizează pe starea globală de sănătate, pe rolul factorilor psiho-sociali în etiologia bolii somatice (ex. cancer), pe reacŃia, adaptarea şi recuperarea din boala somatică acută (ex. infarct miocardic) sau cronică (ex. colon iritabil) o conceptele şi teoriile dezvoltate de psihologia clinică (diagnosticul clinic, teoriile anxietăŃii, depresiei, tulburărilor de personalitate) sunt deosebit de relevante pentru psihologia sănătăŃii • Psihoterapia şi Consilierea – presupun intervenţie psihologică în scopul ameliorării tabloului clinic (psihoterapie) sau în scopul optimizării, prevenţiei și remiterii problemelor emoţionale, cognitive și de comportament (consiliere) 4.

7

ţ 5. abuz de substanŃe. au identificat următoarele percepŃii laice (de simŃ comun) asupra sănătăŃii: • Sănătatea ca un dat natural • Sănătatea ca o valoare • Sănătatea ca dar divin • Sănătatea ca responsabilitate individuală • Sănătatea ca voinŃă • Sănătatea ca drept fundamental • Sănătatea ca lipsă a bolii • Sănătatea ca resursă (de a muncii. psihică şi socială (Pozitiv) 8 . capacitate de protecŃie împotriva îmbolnăvirilor şi morŃii premature. capacitate de confruntare cu stresul fizic. Factorii care influenŃează starea de sănătate pot fi grupaŃi în patru mari categori: • factori de mediu (apă. emoŃii. psihic şi social. • Sănătatea ca stare de bine fizică. OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii (OMS) definişte sănătatea ca integritate anatomică şi funcŃională. cum sunt cele privitoare la relaŃionarea psiholog-pacient sau cele referitoare la modalităŃile de modificare a cogniŃiilor iraţionale sunt deosebit de relevante pentru psihologia sănătăţii Temă de reflecŃie nr. sociali) • stilul de viaŃă (comportament alimentar. Concepte fundamentale în Psihologia Sănătăţii ţ 5. Îmbunătăţirea alfabetizării cu privire la sănătate presupune intervenţia la nivelul culturii și societăţii. modelul de abordare a sănătaŃii este unul holistic. aer. Persoanele cu un nivel scăzut al alfabetizării cu privire la sănătate nu apelează la servicii de sănătate decât în ultimele stadii ale bolii. Mai mult. psihic. biologici. exerciŃiu fizic) • factori psihici (cogniŃii. fizici. organizarea sistemului de îngrijire medicală şi politicile sanitare) • factori biologici (imunologici. percepŃia şi răspunsul la stres) • factori sociali (resurse socio-economice. sexual. lipsa informaţiilor cu privire la tratament conduce la o scădere a aderenţei la prescripţiile specialiștilor în sănătate.o cunoştinŃele şi tehnicile de lucru cu pacienŃii. sol. biologic.1. 1 Explicaţi modul în care cunoștinţele din domeniul psihologiei sociale sau ţ ș ţ dezvoltării pot fi utilizate în psihologia sănătăţii. comfort fizic. de a te bucura de viaŃă) • Sănătatea ca produs Cauza acestor percepţii laice contrastante percepţiei specialiștilor în sănătate rezidă în nivelul scăzut al alfabetizării cu privire la sănătate. biochimici) Sănătatea este percepută de mule ori doar prin prisma uneia din aceste dimensiuni: • Sănătatea ca absenŃă a bolii şi dizabilităŃii (Negativ) VS. social şi spiritual. Un nivel crescut al alfabetizării cu privire la sănătate ar conduce la creșterea speranţei de viaţă la nivelul populaţiei și la eficientizarea furnizării de servicii de asistenţă medicală. ca stare de bine. care are în vedere atât dimensiunile sale multiple cât şi determinismul complex. genetici. Aşa cum reiese din definiŃia OMS. la nivelul sistemului de sănătate și cu precădere la nivelul sistemului educaţional. Sănătatea Cercetările realizate de Blaxter (1990) şi Staiton-Rogers (1991) pe loturi populaŃionale largi. chimici. ecologic. Acest concept face referire la capacitatea de a lua decizii informate cu privire la propria sănătate.

2. Dimensiunile sănătăŃii • biologică (anatomică. iar pe de altă parte să răspundă adecvat mediului social. comportamentală) • socio-profesională (roluri. aspiraŃii) • spirituală (valori. fiziologică şi biochimică) • psihologică (cognitivă. Grade ale sănătăŃii • sănătate optimă • sănătate • sănătate aparentă • sănătate precară • sănătate foarte precară 5.• Sănătatea ca adaptare şi rezultat al unor procese de reglare optimă (FuncŃional) VS.1. 5. fizic şi biologic (ExperienŃial) În fapt.3. este definită în mai multe moduri.1. disfuncŃii • abatere de la normă • manifestarea eşecului în adaptare Termenul de boală (ca şi condiŃie obiectivată şi diagnosticată de medic) se relaŃionează cu alte concepte: • DeficienŃă: orice pierdere sau deviaŃie datorată unei boli sau traume în funcŃionarea fizică şi psihică optimă a individului • Dizabilitate: orice restricŃie în îndeplinirea sarcinilor cotidiene şi în abilităŃile de autoîngrijire • Handicap: orice dezavantaj social indus de deficienŃă şi dizabilitate • SuferinŃă: experienŃa subiectivă a simptomelor Boala presupune nu doar tratament medical dar şi îngrijire umană. fie prin 2) prezenţa unor semne obiective. La nivelul simţului comun. boala este conceptualizată fie prin 1) prezenţa unor simptome subiective. în funcŃie de perspectiva din care este privită: • formă particulară de existenŃă a materiei vii • consecinŃă a unor agenŃi patogeni sau traumatici • semne. pe de o parte să îşi realizeze aspiraŃiile şi nevoile proprii. relaŃii. simptome. sănătatea este o: • stare complexă şi multidimensională • stare relativă şi variabilă • stare procesual-dinamică Complexitatea stării de sănătate este dată de dimensiunile.1. Conceptele de sănătate și boală se află însă 9 . religie.2.1. • Sănătatea ca măsură în care individul este capabil. disfuncŃiei şi dizabilităŃii • rezistenŃă fizică şi fiziologică • atitudinea pozitivă faŃă de viaŃă (a percepe sensul şi semnificaŃia vieŃii) • asumarea controlului propriei vieŃii • acceptarea de sine • relaŃionare socială pozitivă • stare subiectivă de bine 5. emoŃională. ca şi sănătatea. Componentele sănătăŃii • absenŃa bolii. datorită faptului că boala (stare obiectivă) este acompaniată de cele mai multe ori şi de suferinŃă personală (stare subiectivă). Boală Boala. componentele şi gradele diferite pe care le presupune. experienŃe non-cotidiene) 5.

economic. 1997 și cadrul conceptual propus de Muldoon. comunicare. psihic. Lipsa unui consens în definirea calităţii vieţii a condus la diferite modalităţi de operaţionalizare a conceptului. respectiv moartea prematură (Sarafino. fizic. s-a propus măsurarea unidimensională a calităţii vieţii (măsurarea unui singur aspect relaţionat cu starea de sănătate). controlul reflexelor. constituind predictori ai acesteia: • Factori de personalitate : dispoziţia afectivă • Factori cognitivi : autoeficacitatea. 1998). Stare de bine În ultimii ani se pune un accent tot mai mare pe aspectele calitative ale stării de sănătate.1.pe un continuum în care la un pol se situează sănătatea optimă. respectiv starea de bine iar la celălat dizabilitatea. RelaŃia de continuum sănătate-boală 5. social). funcŃionare cognitivă) • socială (relaŃii interpersonale.1). măsurarea multidimensională a calităţii vieţii (măsurarea globală a stării de sănătate) și măsurarea individuală (măsurarea subiectivă a stării de sănătate). carieră). satisfacţie. NoŃiunea de calitate a vieŃii este însă una complexă şi multidimensională motiv pentru care în literatura de specialitate nu s-a ajuns la un consens cu privirea la definirea acesteia (vezi cadrul conceptual propus de Browne. Unul dintre progresele importante făcute în acest domeniu de studiu îl constituie identificarea unor factori ce explică variabilitatea stării de bine. absenŃa durerii. cultural. roluri) 10 . semnificaţie) respectiv stare de bine globală și stare de bine specifică unui anumit domeniu de funcţionare (ex. Calitatea vieţii ţ Calitatea vieŃii este definită de Organizaţia Mondială a Sănătăţii ca percepŃia subiectivă a poziŃiei în lume în relaŃie cu standardele şi aşteptările personale. 2002) (figura 2. Figura 2. percepţia progresului în atingerea obiectivelor trasate • Factori comportamentali : participarea la activităţi valorificate • Factori contextuali : suport social Starea de bine presupune : • Acceptare de sine • RelaŃii pozitive cu ceilalŃi • Autonomie • Control asupra propriei vieŃi • Sens şi scop în viaŃă • Dezvoltare personală 5.4. fericire) și stare de bine psihologică (ex. îngrijire personală. În literatura de specialitate se face distincţia între stare de bine subiectivă (ex. energie) • psihică ( reacŃii emoŃionale. Astfel. Dimensiunile calităŃii vieŃii relevante pentru starea de sănătate sau boală sunt : • fizică (mobilitate.3. vitalitate. standarde și așteptări care pot să reflecte diverse domenii de funcţionare (ecologic. scop. Atenţia acordată unor concepte precum starea de bine sau calitatea vieţii nu are ca rezultat diminuarea rolului integrităŃii somatice şi fiziologice a organismului ci sublinierea faptului că sănătatea nu se reduce la integritate somatică și fiziologică.

2. boală. Explicaţi de ce definirea și operaţionalizarea conceptelor de stare de bine și ţ ţ calitate a vieţii este atât de dificilă ţ 5. mărime. vârstă și sex). InterelaŃionarea complexă dintre sănătate. O creștere a ratei mortalităţii este un indice al scăderii stării de sănătate iar o scădere a ratei mortalităţii este un indice al creșterii stării de sănătate. ratele mortalităţii sunt corectate funcţie de variabilele ce caracterizează aceste populaţii (ex. recreere. de faptul că 11 . În lipsa corecţiilor menţionate anterior. hobby-uri) economică (financiar) independentă (sexualitate) Figura 2. alimentaţie.• • • comportamentală (somn. acest rezultat nu este informativ cât timp diferenţa poate fi explicată de faptul că populaţia judeţului Cluj este mai mare . Să presupunem că rata mortalităţii în judeţul Cluj este mai mare decât în judeţul Maramureș. stare de bine şi calitatea vieŃii Temă de reflecŃie nr 2. Mortalitate Mortalitatea este o măsură a stării de sănătate care se obţine prin raportarea numărului de decese dintr-un an la numărul de decese din anii precedenţi. Pentru a putea compara mortalitatea a două sau mai multe populaţii diferite.5.

speranţa de viaţă a femeilor din Japonia a crescut cu 12 ani (Evans. Se presupune ca explicaţia constă în poziţia ierarhică pe care Japonia o ocupă în clasamentul global.4 la 71. mai specific a scăderii venitului media per capita cu două treimi și a creșterii procentului familiilor care au trăit în sărăcie de la 2% la 38 %. soldaţii care semnalau prezenţa unor simptome ca urmare a stresului intens de pe câmpul de luptă erau împușcaţi pe baza convingerii că aceștia simulează. modificări explicate prin factorii macro. studiile arată faptul că speranţa de viaţă poate înregistra modificări semnificative într-o perioadă scurtă de timp. rata mortalităţii datorate suicidului).populaţia judeţului cluj are o medie de vârstă de 65 de ani sau are un procent mai mare de bărbaţi decât de femei. rata mortalităţii poate fi raportată la vârstă (ex. Morbiditate Morbiditatea este tot o măsură a stării de sănătate care se obţine fie prin calcularea prevalenţei. deși are unul dintre cele mai ridicate produse interne per capita din lume. ca urmare a modificărilor sociale și economice înregistrate. Modelul Biomedical Asumpţiile modelului: • Boala este cauzată exclusiv de modificări la nivel biologic • Pacientul este o victimă. iar boala la lipsa sănătăţii • Somaticul și psihicul reprezintă entităţi ce funcţionează independent una de cealaltă • Boala poate avea consecinţe psihologice dar nu cauze psihologice Critici aduse modelului: • Natura dualistică (separarea somaticului de psihic) • Natura reducţionistă (orice fenomen care nu poate fi explicat prin procese biologice este ignorat) • Dimensiunea umană a pacientului. În Rusia.8 la 57. Speranţă de viaţă ţ ţ Cu toate că produsul intern brut per capita al unei ţări este un predictor foarte bun al speranţei de viaţă. fie prin calcularea incidenţei. din 1960 pînă în 1990. înregistrează o speranţă de viaţă în rândul bărbaţilor similară cu Cuba. iar în rândul femeilor similară cu Chile. rata mortalităţii infantile) sau la cauză (ex. 3 Descrieţi comportamentul unui medic care își abordează pacienţii exclusiv ţ ș ţ din perspectiva modelului biomedical și impactul pe care l-ar putea avea 12 . Astfel. și de la 74. 5. În acest sens. responsabilitatea eliminării tabloului clinic revenindu-i personalului medical • Sănătatea se reduce la lipsa bolii. 5. neavând nici o responsabilitate pentru instalarea bolii • Pacientul este un recipient pasiv al tratamentului. Un alt exemplu al sensitivităţii speranţei de viaţă la modificările de la nivel macro îl constituie ţările din fosta Uniune Sovietică care au suferit o tranziţie rapidă de la socialism la capitalism. fie ei de natură socială sau fizică. Mai mult.1. respectiv a personalului medical este ignorată • Model cauzal de tip linear (bacil → boală) • Accent pe boală și ignorarea sănătăţii Temă de reflecŃie nr. 1994). există excepţii ce au fost supuse unor discuţii intense în lumea știinţifică. 6. Modele ale sănătăţii și bolii ţ Modelele sănătăţii și bolii adoptate de societate pot avea consecinţe serioase. ilustrativ este cazul Statelor Unite care.2 în cazul femeilor.7. în primul război mondial. poziţie care s-a modificat în decursul a 30 de ani. unde prevalenţa se referă la numărul total al indivizilor din populaţie care suferă de o anumită boală. 6. De exemplu.6.7 în cazul bărbaţilor. Deși contraintuitiv. între 1990 și 1994 speranţa de viaţă a scăzut de la 63. unde incidenţa se referă la numărul de cazuri noi dintr-o anumită boală.

această abordare asupra stării de sănătate a pacientului 6. cele două sunt în continuare conceptualizate ca fiind entităţi separate) • Nu răspunde unor întrebări de natură practică Biologic • Virusuri • Bacterii • Leziuni Psihologic • Comportament • Convingeri • Coping • Stres • Durere Social • • • • • Clasă Grup Muncă Etnicitate Religie Figura 2. Modelul Biopsihosocial Modelul biopsihosocial s-a dezvoltat ca reacŃie la cel biomedical. pacientul este responsabil pentru starea sa de sănătate • Pacientul nu este o victimă ci este parţial responsabil pentru eliminarea tabloului clinic • Sănătatea și boala se află pe un continuum • Boala poate avea consecinţe psihologice dar poate avea și cauze psihologice • Accent atât pe boală cât și pe sănătate • Accent atât pe tratament cât și pe prevenţie Aspecte pozitive: • Model dinamic • Model sistemic • Model cauzal de tip circular Critici aduse modelului: • Natura dualistică (deși este recunoscută influenţa pe care psihicul o exercită asupra somaticului și viceversa. 1977) Odată cu apariŃia modelului biopsihosocial s-au petrecut transformări în accentele puse pe diverse aspecte ale sănătăŃii şi bolii: • De la boală la sănătate • De la boală acută la boală cronică • De la abordarea curativă la abordarea preventivă • De la intervenţie la monitorizare • De la îngrijirea în spital la îngrijirea în comunitate • De la pacient la persoană 6.2. Model Alternativ Asumpţiile modelului propus de Wade și Halligan (2004) vor fi exemplificate pe cazul unui bărbat de 54 de ani care a suferit un accident vascular cerebral: • Disfuncţiile indivizilor se pot manifesta la două nivele o La nivel somatic → patologie Descrierea medicală obiectivă: accident vascular cerebral ușor datorat hipertensiunii. Modelul bio-psiho-social al sănătăŃii şi bolii (adaptat după Engel.3. cu artrita șoldului drept 13 .3. sociale. Asumpţiile modelului biopsihosocial: • Boala are o cauzalitate multifactorială • Dată fiind importanţa comportementelor în instalarea bolii. cât şi variabilele psihocomportamentale. incorporând atât achiziŃiile medicinei biologice. culturale şi ecologice ca factori importanŃi în etiologia şi evoluŃia bolilor.

Descrierea subiectivă a pacientului: accident vascular cerebral sever o La nivel global → deterioarea domeniilor de funcţionare Descriere medicală obiectivă: ușoară neîndemânare a mâinii stângi. sociali) 6. eveniment stresant) De menŃinere (ex. sistem medical) • criteriul rolului variabilelor de risc în relaŃia cu patologia PredispozanŃi (ex. ocupaŃie. prieten Descrierea subiectivă a pacientului: rol de pacient Implicaţiile modelului: • Boala se poate instala și în lipsa unei patologii clare • Efectele bolii variază funcţie de caracteristicile celorlalte componente ale sistemului • Parte din resursele intervenţiei trebuie alocate în vederea alterării factorilor contextuali (personali. face cumpărături etc.4. orice activitate este percepută ca fiind stresantă o Liberul arbitru • Indivizii interacţionează cu două tipuri de contexte o Contextul fizic Descriere: pacientul poate accesa toate zonele casei sale. convingeri. așteptări. pacientul este îngrijorat de posibilitatea unui al doilea accident cerebral vascular în situaţii de stres. fumatul. pescui. factori macro-sociali) Intermediari (ex. fumatul) De precipitare (ex. valori Descriere: pacientul se așteaptă la o recuperare totală. familie. soţ. Variabilele de risc pot fi clasificate după două criterii: • criteriul distanŃei dintre risc şi îmbolnăvire Proximali (ex. în cazul de faţă variabilele de risc. convingeri. fizici. poate purta și folosi toate obiectele din casă o Contextul social sau cultural Descriere: familia și prietenii își oferă sprijinul în toate activităţile pacientului și îl încurajează să obţină ajutor social. de unul singur o Participare socială Descrierea medicală obiectivă: reluarea rolurilor de tată. angajatorii așteaptă ca pacientul să se întoarcă la serviciu cu normă întreagă • Interacţiunile sunt analizate la două niveluri o Activităţi orientate spre scop Descrierea medicală obiectivă: o bună recuperare a funcţionalităţii în activităţi specifice Descrierea subiectivă a pacientului: sentimentul incapacităţii de a grădinări. Modele de sanogeneză și patogeneză Modelele de sanogeneză și patogeneză tratează componentele sănătăţii și bolii. ușoară slăbiciune a piciorului stâng cu o ușoară durere a șoldului drept Descrierea subiectivă a pacientului: mâna stângă și piciorul stâng sunt disfuncţionale • Indivizii sunt influenţaţi de două categorii de factori o Contextul personal → credinţe. consumul de alcool) Distali (ex. fumatul) 14 . atitudini.

• • • • Prezenţa variabilelor de risc formează vulnerabilitatea individului pentru o boală sau alta: CondiŃii de risc Grupuri de risc Comportament de risc Factori de risc RelaŃia dintre risc şi boli (adaptat după Naidoo şi Wills.5.4. 1980): • Regimul de somn (recomandat: 7-8 ore de somn pe zi) 15 . RelaŃia dintre factorii de risc și vulnerabilitatea pentru boli 6. 1998) CondiŃii de risc: • Sărăcie • Discriminare socială • InegalităŃi sociale • LocuinŃe precare • Muncă stresantă • Mediu poluat Comportamente de risc: • Consum de droguri • Abuz de alcool • Fumat • Sex neprotejat • Sedentarism • Dietă nesănătoasă Grupuri de risc: • Şomeri • ImigranŃi • MinorităŃi etnice • Homosexuali • Părinte unic • ÎnsinguraŃi Creşterea ratei bolilor ce pot fi prevenite: • Boli cardiovasculare • Artrite • Cancer • Astm • Diabet • Boli infecŃioase • Status de HIV pozitiv Factori de risc: • Hipertensiune arterială • Hipercolesterolemie • Obezitate • Stimă de sine scăzută • Control redus • Pesimism Figura 2. Modele generale și specifice Modelele generale fac referire la comportamentele protectoare și de risc care sunt relaţionate cu starea de sănătate în general. un studiu corelaţional a identificat 7 astfel de comportamente (Breslow & Enstrom. În acest sens.

Comportamentul alimentar (recomandat: mic dejun în fiecare zi) Comportamentul alimentar (recomandat: fără gustări între mese) Fumatul (recomandat: a nu se fuma) Greutate (recomandat: greutate normală) Consumul de alcool (recomandat: a se conuma în cantităţi moderate) Activitate fizică (recomandat: exerciţii fizice regulate) Eșantionul a fost urmărit într-un studiu prospectiv la 5 ani și la 10 ani și s-a arătat faptul că cele 7 comportamente au fost relaţionate cu mortalitatea. bază genetică pentru uzul de alcool) • Factori sociali (ex. frica. DiscutaŃi avantajele şi dezavantajele modelului biopsihosocial 16 . autorii au sugerat faptul că starea de sănătate a indivizilor de peste 75 de ani care aveau un stil de viaţă caracterizat prin toate recomandările menţionate anterior era comparabilă cu a indivizilor de 35-44 de ani a căror stil de viaţă era caracterizat de mai puţin de trei din recomandările de mai sus. stresul. morbiditate. Boala este descrisă în relaŃie de continuum cu sănătatea. sugerând faptul că o combinare a acestora ar putea prezice și promova comportamentele relaţionate cu starea de sănătate. Lucrarea de evaluare nr. Leventhal și colab. tensiunea) • Simptomele percepute (ex. învăţarea vicariantă. 1 DiscutaŃi avantajele şi dezavantajele modelului biopsihosocial. calitatea vieŃii. Sunt abordate conceptele de starea de bine. argumentând de ce sănătatea nu se reduce la absenŃa bolii. Astfel. Descrieţi comportamentul unui medic care îşi abordează pacienţii exclusiv din perspectiva modelului biomedical şi impactul pe care l-ar putea avea această abordare asupra stării de sănătate a pacientului 2. dacă comportamentul alimentar. (1985) au descris o serie de astfel de factori. sunt descrise şi aduse argumente pro şi contra modelelor biomedicale şi biopsihosociale explicative ale sănătăŃii şi bolii. prezintă dimensiunile. modelarea. tipul A de comportament este o cauză specifică bolilor coronariene. • • • • • • REZUMAT Modulul discută obiectivele şi disciplinele relaţionate cu psihologia sănătăţii. SARCINA DE SEMESTRU MODUL I 1. întăririle primite din mediu. oboseala) • Sistemul de credinţe al individului • Sistemul de credinţe al specialiștilor în sănătate Modelele specifice fac referire la comportamentele protectoare și de risc care sunt relaţionate cu o boală specifică. comportamentele de risc par să prezică mortalitatea și longevitatea. anxietatea. durerea. activitatea fizică și fumatul pot să conducă la o gamă largă de afecţiuni printre care la boli coronariene. normele sociale) • Factori emoţionali (ex. • Factori genetici (ex. Mai mult. De asemenea. componentele şi gradele procesului de sănătate. În acest sens. mortalitate și speranţa de viaţă. În condiţiile în care comportamentele de risc explică peste 50% din cazurile de mortalitate şi morbiditate se cere identificarea factorilor predictori ai comportamentelor de risc.

(2008) Health Literacy: an essential skill for the twenty-first century. 329. London: Sage Publications Ltd Wade D..W. identificarea factorilor psihologici cu rol în etiologia bolilor şi la îmbunătăţirea sistemului de sănătate și a politicilor de sănătate Morbiditate = măsură a stării de sănătate care se obţine fie prin calcularea prevalenţei. Bibliografie pentru acest modul Borrell-Carrio F.. (2005) The SAGE Handbook of Health Psychology. Health Education. and scientific inquiry. Suchman A.. 101-104 Ogden J. Annals of Family Medicine. (1990) Health Psychology. 2. fie prin calcularea incidenţei Mortalitate = măsură a stării de sănătate care se obține prin raportarea numărului de decese dintrun an la numărul de decese din anii precedenți 17 . Baum A.. practice. Halligan P. Aceste sarcini se vor trimite pe email sau poştă împreună cu sarcinile celui de-al doilea modul (vezi calendarul disciplinei). 1398-1401 Glosar de termeni Calitatea vieŃii = percepŃia subiectivă a poziŃiei în lume în relaŃie cu standardele şi aşteptările personale Psihologia SănătăŃii = ramură teoretică şi aplicativă a psihologiei care contribuie la: promovarea şi menŃinerea sănătăŃii. 576-582 Kickbusch I. (2004) Do biomedical models of illness make for good healthcare systems? British Medical Journal. (2004) The biopsychosocial model 25 years later: principles.P.L.Raspundeti la cele 2 intrebari in maxim 2 pagini la computer (1 pagina de intrebare).T. (2004) Health Psychology Textbook. Biopsychosocial Interactions. prevenirea şi tratarea îmbolnăvirilor. Epstein R.M. Berkshire: Open University Press and McGrawHill Sarafino E. New York: John Wiley & Sons Sutton S. Johnston M. 108.

ca stare de bine Stare de bine = presupune acceptare de sine. sociali. psihic. psihic şi social. capacitate de protecŃie împotriva îmbolnăvirilor şi morŃii premature. control asupra propriei vieŃi. sens şi scop în viaŃă. relaŃii pozitive cu ceilalŃi. culturali şi ecologici ca factori importanŃi în etiologia şi evoluŃia bolilor Sănătate = integritate anatomică şi funcŃională.Model biomedical = model ce consideră că boala este cauzată exclusiv de modificări la nivel biologic Model biopsihosocial = model ce consideră atât factorii biologici cât și cei psihocomportamentali. autonomie. social şi spiritual. biologic. dezvoltare personală 18 . capacitate de confruntare cu stresul fizic. comfort fizic.

2.1 Rolul teoriei social-cognitive a personalităŃii în psihologia sănătăŃii În încercarea de a depăşi controversele privind rolul factorilor interni sau externi în înŃelegerea personalităŃii. 19 . lume şi viitor în medierea relaŃiei dintre personalitate şi riscul pentru îmbolnăviri.MODUL 2 Rolul factorilor cognitivi în sănătate Scopul modului: Cunoaşterea factorilor cognitivi care influenŃează sănătatea şi a mecanismelor prin care aceştia acŃionează pentru a influenŃa sănătatea şi stilul de viaŃă. comportamental. teoria social-cognitivă sugerează că personalitatea este întotdeauna un produs al interacŃiunii dintre organism şi mediu. Variabilele personale sunt derivate din înŃelegerea mecanismelor şi proceselor cognitive care influenŃează funcŃionarea individului în toate aspectele sale: motivaŃional. sentimentul de coerenŃă şi robusteŃea. controlul perceput. adică de protecŃie pentru sănătate. lume şi viitor în sanogeneză şi patogeneză Să definească autoeficacitatea percepută şi să explice cum influenŃează acesta menŃinerea sănătăŃii Să definească stima de sine şi să explice cum influenŃează aceasta menŃinerea sănătăŃii Să definească controlul perceput şi să explice cum influenŃează acesta menŃinerea sănătăŃii Să definească robusteŃea şi să explice cum influenŃează aceasta menŃinerea sănătăŃii Să definească sentimentul de coerenŃă şi să explice cum influenŃează acesta menŃinerea sănătăŃii Să definească optimismul şi să explice cum influenŃează acesta menŃinerea sănătăŃii Să numească ce alte forme de control relevante în menŃinerea sănătăŃii Să explice legătura dintre cogniŃii şi stil de viaŃă Să descrie principalele modele social-cognitive ConŃinutul modulului doi porneşte de la teoria social-cognitivă a personalităŃii. studenŃii trebuie să poată: • • • • • • • • • • Să explice rolul convingerilor despre sine. respectiv a rolului cogniŃiilor despre sine. Obiectivele modului: la finalul acestui modul. Teoria social-cognitivă furnizează cadrul necesar pentru studierea relevanŃei personalităŃii în contextul vulnerabilităŃii şi rezistenŃei la stres şi boală. emoŃional. Teoria social-cognitivă respinge taxonomii şi evaluări globale ale personalităŃii tipice teoriei trăsăturilor şi încearcă să ofere informaŃii explicative despre mecanismele psihologice ce pot determina comportamentul uman. Este exemplificată legătura dintre cognitii si modificarea stilului de viată prin prezentarea a trei modele social-cognitive relevante pentru explicarea si modificarea comportamentelor de sănătate. Sunt puse în discuŃie mecanismele prin care cogniŃiile au efecte benefice asupra stării de sănătate. Sunt prezentate cogniŃiile care au rol de sanogeneză. cum sunt optimismul. stima de sine. autoeficacitatea.

lume şi viitor. aşteptări prea mari sau nevoi prea stringente. De exemplu. Rotter (1966) şi Bandura (1986) se numără printe primii autori care au subliniat rolul învăŃării sociale în dezvoltarea graduală şi sistematică a personalităŃii. Reprezentările sociale sunt definite ca imagini mentale prin care oamenii fac atribuŃiri şi explicaŃii cauzale. a anticipării situaŃiilor şi consecinŃelor acŃiunilor întreprinse. a planificării şi predicŃiei. Deseori se utilizează şi alŃi termeni. poziŃia. deci comportamentul este în mare măsură discriminativ şi dependent de context. Un termen relaŃionat cu cel de sociocogniŃie este cel de “reprezentare socială” propus de Moscovici (1986). susŃinută de modelul trăsăturilor şi specificitatea comportamentului. Capacitatea de a produce şi stoca reprezentări despre sine şi lume are importante consecinŃe nu numai asupra învăŃării. Pe această constatare se bazează diversele forme de terapie prin imagerie. Discriminarea şi integrarea informaŃiei poate fi impietată de diverşi factori. Teoria social-cognitivă a personalităŃii plasează pe scara intereselor sale pe primul loc cogniŃiile referitoare la sine. Kreitler şi Kreitler (1992) propun teoria orientării cognitive a personalităŃii în care elementul major este acordarea de semnificaŃii. Stabilitatea personalităŃii trebuie căutată la nivelul mecanismelor psihologice şi ale evenimentelor care le activează iar specificitatea şi discriminarea la nivelul comportamentului manifest. Omul este văzut mai mult ca o fiinŃă proactivă decât ca un organism reactiv la mediu. Aceasta nu înseamnă că procesarea se realizează întotdeauna cu acurateŃe. cum sunt presiunea timpului. identitatea socială. dar mai ales acŃionează asupra lui luând în considerare semnificaŃiile şi consecinŃele evenimentelor. Prin procesări informaŃionale de tip subiectiv se ajunge de la stimuli obiectivi la “constructe personale”. Atribuirea de semnificaŃii implică procesări ale informaŃiei despre stimul. scheme mentale sau cogniŃie. facilitând comunicarea indivizilor care aparŃin aceloraşi grupuri sociale. Adoptând acest punct de vedere. evocă. Ele sunt cele care se interpun şi mediază relaŃia dintre stocul de cunoştiinŃe şi acŃiune. CogniŃiile trebuie văzute nu numai ca proces ci şi ca produs al factorilor sociali cum sunt rolul. totodată furnizând şi un mijloc de a distinge diversele grupuri sociale. precum convingeri. OpoziŃia dintre consistenŃa personalităŃii în situaŃii diverse de viaŃă. self 20 . susŃinută de modelul situaŃionist dispare prin paradigma teoriei social-cognitive. Un astfel de construct personal este conceptul de sine (self-schema.Conform teoriei social-cognitive comportamentul manifest rezultă din interacŃiunea mecanismelor psihologice cu factorii de mediu. prin care lumea este percepută. reprezentări mentale. structurează cognitiv informaŃia despre lume se crează un cadru valid de înŃelegere a interacŃiunii persoanămediu. Oamenii au o nevoie fundamentală de semnificaŃii. oamenii nu numai că reacŃionează la mediu. Diferite comportamente pot să exprime acelaşi mecanism. Autorii subliniază că facultatea de a gândi este la om un proces modelat social. Se propune termenul de “sociocogniŃie” pentru a descrie aceste influenŃe. ci şi asupra proceselor motivaŃionale prin includerea perspectivei viitorului. Contextele şi situaŃiile specifice nu pot afecta comportamentul decât prin intermediul mecanismelor cognitive. acestea sunt sociale deoarece îşi au originea în interacŃiunea şi comunicarea umană. se recunoaşte şi se subliniază flexibilitatea adaptării şi răspunsului uman. Prin studierea modului în care persoana selectează. Premisa centrală a teoriei social-cognitive este că omul îşi reglează comportamentul pe baza expectanŃelor. că ideile sunt internalizări ale practicilor sociale. comparaŃiile cu indivizii din grupul de referinŃă. Variabilele personale sunt conceptualizate atât ca produs (al învăŃării cognitiv-sociale) cât şi ca proces (structuri care funcŃionează “aici şi acum”). termen preluat de la Kelly. Reprezentările despre sine în acŃiuni viitoare pot să ajute sau să inhibe persoana în comportamentele sale. Aceasta nu se produce ca un proces cognitiv raŃional şi voluntar în care se cântăresc beneficiile şi pierderile ci ca un proces dinamic în care convingerile şi motivaŃiile orientează semnificaŃia şi deci declanşarea comportamentului. Aşa cum am arătat mai sus. Aceasta nu înseamnă negarea consistenŃei personalităŃii şi a diferenŃelor individuale de către teoria social-cognitivă. în desensibilizarea sistematică clienŃii anxioşi sunt puşi să îşi imagineze reuşite graduale în confruntarea cu situaŃia anxiogenă.

Factorii constituŃionali pot intensifica răspunsul fiziologic şi emoŃiile negative rezultate din perceperea stimulului ca ostil sau ameninŃător. Conceptul de sine lansat de teoria social-cognitivă a stârnit un real interes în rândul cercetătorilor de diverse orientări teoretice. Aşa cum Bandura sugerează. PercepŃia copingului deficitar poate fi acompaniată şi de 21 . în aceste cazuri. Persoanele cu AE percepută îşi focalizează atenŃia înspre analiza şi găsirea de soluŃii la problemele cu care se confruntă. Anticiparea succesului sau eşecului declanşează emoŃii pozitive sau negative. lume şi viitor în mentinerea sănătăŃii şi prevenirea îmbolnăvirii? Dar în cazul apariŃiei bolii? 2. 1991). Persoana nu numai că îşi evaluează abilităŃile în lumina succeselor sau eşecurilor trecute. emoŃii. după cum pot influenŃa şi procesele cognitive de evaluare. evaluările optimiste ale autoeficacităŃii pot fi considerate un imbold suplimentar pentru intenŃiile de acŃiune şi pentru persistenŃa în depăşirea obstacolelor. Conform definiŃiei lui Bandura. Cu cât AE este mai accentuată cu atât nivelul de aspiraŃie vizând atingerea scopurilor propuse este mai înalt. autoeficacitatea crescută se asociază cu atribuŃii autoprotectoare ale eşecului sau succesului. procese motivaŃionale. pe lângă reprezentări cognitive. 1). PercepŃia propriei competenŃe modifică şi percepŃia eşecului sau a performanŃei reduse. AE percepută mai poate fi definită ca o anticipare a rezultatelor pozitive în acŃiunile întreprinse datorită cunoştinŃelor şi abilităŃilor posedate. alături de cei situaŃionali şi de procesele cognitive şi motivaŃionale. Temă de reflecŃie nr. p. idei şi comportamente. AE ca proces cognitiv generează opŃiuni. Autoeficacitatea În teoria social-cognitivă a personalităŃii. Psihologia social-cognitivă admite că funcŃionarea persoanei în lume implică. Prezentăm în continuare principalele dimensiuni cognitive ale personalităŃii studiate în psihologia sănătăŃii. Altfel spus. Paradigma socialcognitivă integrează tipurile de interacŃiune genotip-mediu descrise de Plomin. care la rândul lor vor influenŃa cogniŃiile şi calitatea acŃiunii întreprinse. propus de Bandura (1982) reprezintă un construct relevant pentru înŃelegerea factorilor protectori la stres şi boală. dar şi optează pentru anumite sarcini. recanalizându-l de la cerinŃele sarcinii la teama de insucces. Convingerile despre AE afectează şi procesele gândirii şi cele atenŃionale în direcŃia potenŃării sau reducerii eficienŃei lor. insuccesul tinde să fie atribuit efortului redus investit în sarcină şi în mai mică măsură lipsei competenŃei necesare îndeplinirii sarcinii. la un anumit tip de interacŃiune individ-mediu. autoeficacitatea percepută reprezintă o variabilă centrală în mecanismele de autoreglare a organismului la cerinŃele mediului. motivaŃii. Cei ce au îndoieli asupra AE îşi îndreaptă atenŃia spre propria persoană. îşi dozează efortul. Anxietatea este indusă de cele mai multe ori nu de stimulul sau situaŃia în sine ci de perceperea ineficienŃei resurselor de coping.concept). Aceşti factori contribuie. îşi monitorizează progresele în funcŃie de experienŃa anterioară. autoeficacitatea se referă la "convingerea unei persoane în capacităŃile sale de a-şi mobiliza resursele cognitive şi motivaŃionale necesare pentru îndeplinirea cu succes a sarcinilor date" (1988. Conceptul de autoeficacitate (AE).1 Pornind de la asumpŃiile teoriei social-cognitive explicaŃi care este rolul cogniŃiilor despre sine. aceste gânduri intruzive interferează cu folosirea eficientă a potenŃialului intelectual.2. Cercetările au demonstrat că cei ce au convingerea că nu pot face faŃă situaŃiei experienŃează un nivel înalt de distres (Barlow. fiind preocupate de inabilitatea lor de a face faŃă situaŃiei. comportamente sociale învăŃate şi mecanisme fiziologice şi biochimice.

• persuasiunea verbală şi • starea fiziologică din momentul anticipării şi desfăşurării sarcinii.3. dublate de un autocriticism excesiv. considerăm conceptul de AE ca fiind unul major în categoria convingerilor despre sine cu rol în menŃinerea sănătăŃii. percepŃia inabilităŃii de a atinge scopurile propuse duce la depresie (Pervin. În contrast cu acestea. percepŃia colectivă a AE influenŃează într-o oarecare măsură AE individuală. 1993). Bandura.percepŃia inabilităŃii de a controla anxietatea. 1990) demonstrează că AE percepută are un important rol de "tampon" între stres şi impactul lui asupra sistemului imun. Evaluarea acurată sau nu a AE se bazează. Unii autori văd SS ca reprezentând o evaluare globală a propriei persoane (Rosenberg. Putem afirma că este vorba de o reacŃie de "frică la frică" care poate culmina cu atacul de panică. Brown. AE s-a dovedit a corela semnificativ şi cu succesul renunŃării la fumat sau cu toleranŃa durerii fizice (Karoly. Cioffi şi Taylor. • experienŃa dobândită prin învăŃarea vicariantă. fiind o atitudine care descrie gradul în care persoana are tendinŃa de a se autoevalua pozitiv şi de a 22 . În opinia noastră stima de sine încorporează ambele aspecte. Bandura sugerează existenŃa şi a altor surse pentru conturarea convingerii de AE. 2. Persoanele care se consideră pe sine ineficace tind să îşi limiteze comportamentele de iniŃiere şi implicare în sarcini. (O'Leary. Temă de reflectie nr. 1994). Alte cauze ale reacŃiei de tip depresiv rezidă în tendinŃa acestor persoane de a-şi impune standarde înalte. PercepŃia ineficacităŃii proprii în controlul stresorilor activează de asemenea şi sistemul endogen opioid care s-a dovedit a fi un mediator al competenŃei sistemului imun (Bandura. 1990 b). Aşa este grupul de apartenenŃă. 1993). alŃi cercetători sugerează că SS este determinată de combinaŃia dintre evaluarea propriei valori şi abilităŃile de a atinge scopurile dorite cu sentimentele rezultate din procesele de evaluare. 2 Sugerati patru modalităti de crestere a auto-eficacitătii în cazul unei persoane care doreste să se lase de fumat. Astăzi există dovezi certe că stresul excesiv deteriorează capacitatea de apărare a organismului (Glaser şi Kielcolt-Glaser. 1965). Dacă percepŃia propriei ineficacităŃi în relaŃie cu situaŃiile ameninŃătoare duce la anxietate. scopuri stringente. Considerăm că percepŃia ineficacităŃii personale este doar o componentă a depresiei. RelaŃia semnificativă dintre cele două variabile (eficacitate şi comportament) este ilustrată de cercetările care demonstrează că terapia focalizată pe creşterea AE ajută persoanele fobice să-şi depăşească frica şi să adopte comportamente adecvate (Bandura. persoanele confidente în competenŃa lor vor căuta căi diferite de a exercita control asupra mediului şi de a obŃine performanŃele dorite. Nu fără de critici. 1988). 1982). conform teoriei lui Bandura (1986) pe patru surse majore de informaŃii: • performanŃele anterioare. Foarte recent interesul lui Bandura şi a colaboratorilor săi s-a îndreptat spre investigarea relaŃiei dintre AE şi funcŃionarea sistemului imun. clasa socială. Stima de sine Stima de sine (SS) este o componentă a schemei cognitive referitoare la sine şi este definită în multiple moduri. dar nu crede că va reusi să facă acest lucru. Cercetările lui Bandura şi colab. dificultăŃile sarcinii sunt apreciate ca insurmontabile. Creşterea nivelului celulelor T (cunoscute ca având rol în distrugerea celulelor canceroase şi a viruşilor) a fost demonstrată pe subiecŃii cu fobie de şerpi implicaŃi în antrenamentul de dobândire a sentimentului de AE (O'Leary.

SS este considerată a fi o caracteristică esenŃială în sănătatea mentală. Persoanele cu tendinŃe de autoevaluare negativă. Există teorii care explică depresia prin prezenŃa SS redusă ca trăsătură generală. Aron Beck relevă rolul major al SS scăzute asociată cu evenimente de viaŃă negative în declanşarea şi menŃinerea depresiei. AlŃi autori conceptualizează SS ca o consecinŃă a activării diferenŃiate: persoanele cu SS crescută sunt activate de afecte pozitive iar persoanele cu SS redusă de afectele negative. Care sunt diferentele si asemănările importante dintre aceste două concepte? 2. AlŃi autori apreciau că stima de sine este un factor de protecŃie împotriva angoasei existenŃiale. a resurselor de coping şi moderează efectele confruntării cu circumstanŃele stresante. tind să experienŃeze afecte negative de genul depresiei. Stima de sine crescută se asociază cu expectanŃe pentru succes. cu optimismul privind performanŃele viitoare. atunci când omul este confruntat cu propria fragilitate şi cu condiŃia sa de muritor. neimplicat afectiv. Ideea că oamenii au o nevoie fundamentală de stimă de sine nu este nouă în psihologie. Al treilea punct de vedere. Stima de sine nu decurge din procesări informaŃionale "la rece" despre sine. De aceea SS este conceptualizată ca o caracteristică cognitivă de autoprotecŃie şi autoîntărire (Kaplan. stima de sine are atât componente cognitive cât şi afective (ca de altfel toate atitudinile).respinge atributele negative. convingerile negative referitoare la sine previn dezamăgiri viitoare şi minimalizează impactul eşecurilor. Temă de reflectie nr. Adoptarea unei imagini de sine negative oferă persoanei posibilitatea de a se elibera de încercări viitoare de a acŃiona în direcŃia menŃinerii stimei de sine. a sănătăŃii. Locus de control Conceptul de locus de control (LOC) este introdus de Rotter (1966). Autorul argumentează că atitudinile şi convingerile privind relaŃia cauzală dintre comportament şi efect se conturează ca o caracteristică de personalitate globală şi relativ stabilă. cu lupta pentru atingerea scopului şi persistenŃa în depăşirea obstacolelor. clinică. DispoziŃia de a se autoevalua este învăŃată în procesul socializării când persoana devine conştientă de valoarea proprie prin raportările la ceilalŃi. în acelaşi timp poate fi considerată şi un mecanism defensiv pentru contracararea acelor cogniŃii negative. 23 . SS este interpretată ca o variabilă individuală relevantă în procesul stresului şi bolii. a personalităŃii. de origine psihanalitică. Cu alte cuvinte. SS este considerat a fi un concept-cheie în diverse discipline ale psihologiei: socială. în sentimentele de iubire şi aprobare furnizate de ceilalŃi. Este dificil însă de identificat dacă stima de sine este un predictor sau un indicator al sănătăŃii mentale şi stării de bine. 3 Analizati comparativ conceptele de stimă de sine si de autoeficacitate. Deşi confirmată asocierea stimei de sine scăzute cu depresia. datorită anticipării eşecului. Conceptul îşi are originea în teoria învăŃării sociale şi defineşte modul în care o persoană îşi explică succesul sau eşecul prin cauze de tip intern sau extern. El se simte bine sau rău în funcŃie de termenii favorabili sau negativi prin care se judecă pe sine. relativ stabilă. Omul nu poate gândi despre sine detaşat. Dacă depresia este o expresie a cogniŃiilor negative despre sine. controlabile sau necontrolabile. Se asumă că SS influenŃează evaluarea stimulilor. CogniŃiile şi sentimentele despre sine stimulează persoana să se comporte în maniera în care îi permite să îşi întărească imaginea de sine. 1996). Acum un secol Wiliam Janes (1890) nota: "stima de sine este o dotare elementară a condiŃiei umane". natura relaŃiei este controversată. consideră sursele sentimentului de autoevaluare şi autoapreciere ca fiind externe. mâniei. a dezvoltării. Caracteristicile cogniŃiilor şi sentimentelor despre sine sunt un rezultat al experienŃelor anterioare în care succesul sau eşecul îndeplinirii scopurilor şi sarcinilor propuse au un rol determinant. anxietăŃii.4.

Studii interculturale confirmă diferenŃele în LOC între societăŃile tradiŃionale (musulmane sau hindu) şi cele occidentale. nevoia de succes. clare şi lipsite de confuzie. ce acordă încredere.Locusul de control intern implică convingerea că puterea şi controlul personal pot influenŃa evenimentele. Cercetări experimentale subliniază importanŃa includerii LOC în studiul stresului. şi c) comportamental . o orientare predominant externă.la controlul asupra sistemului socio-economic şi politic. b) preferinŃa şi nevoia controlului. utilizând analiza factorială interpretează LOC ca fiind o trăsătură bidimensională: o dimensiune referindu-se la controlul asupra scopurilor şi succeselor personale. atribuirea ş. făcând totodată distincŃia între controlul în situaŃii specifice şi controlul generalizat. că succesele proprii se datorează aptitudinilor şi muncii depuse. acestea fiind cauzate de destin. competenŃa. situaŃiile obiective cu un nivel minim de libertate şi opŃiuni sunt o condiŃie sine qua non. autonomie şi întăriri pozitive. DiferenŃele individuale în control se manifestă la trei nivele distincte: a) cognitiv. Deşi internalitatea nu este o expresie a unor capacităŃi intelectuale superior dezvoltate. Există opinii care interpretează LOC ca un continuum. la fel ca şi copii negri din Africa de Sud faŃă de cei albi. (c) rezistentă la încercările externe de a fi influenŃat şi (d) va lua iniŃiativa în a-şi îmbunătăŃi condiŃiile de mediu.a. iar a doua . Se apreciază că persoana cu orientare internă este: (a) receptivă la informaŃiile utile furnizate de mediu. aceiaşi persoană putând manifesta orientare externă sau internă în funcŃie de situaŃie sau de rolul profesional.efortul depus pentru a obŃine controlul. dar uneori chiar o reprimă sau blamează. Rotter relaŃionează conceptul de LOC cu alte variabile din psihologia personalităŃii cum sunt: alienarea. se arată că oamenii tind să adopte. Totodată. DiferenŃe în LOC s-au constatat şi în grupuri etnice diferite în cadrul aceleaşi societăŃi. (b) preocupată de aptitudinile sale în succes şi eşec. dar cu statut socio-economic diferenŃiat. o dată cu înaintarea în vârstă sau prin confruntarea cu anumite experienŃe negative de viaŃă (ex. Pentru dezvoltarea internalităŃii. educativ-constructive. Prin aceste caracteristici devine o persoană rezistentă la stres. Astfel copiii evrei din Israel au dovedit internalitate mai accentuată decât cei arabi din aceaşi Ńară. Rotter (1975) consideră că dezvoltarea unei tendinŃe interne sau externe a LOC depinde de situaŃiile obiective şi de tipul de cultură şi societate. Rotter descrie LOC ca o trăsătură unidimensională. convingerea privind posibilitatea de a exercita control asupra evenimentelor. Formarea internalităŃii la copii se asociază şi cu atitudini parentale consecvente. • Locusul de control extern se referă la convingerea că puterea personală are un efect minim asupra evenimentelor. În prezent există conceptualizări diferite a LOC. Mecanismul ipotetic prin care LOC extern devine o formă maladaptativă în condiŃiile de stres se referă la modificările de la nivel biologic. şomajul). persoanele vor avea tendinŃa să-şi interiorizeze convingerea controlului extern. Alte studii. Când un cadru social interpersonal este controlat de o putere ostilă sau arbitrară. Societatea vestică valorizează controlul intern iar persoanele din aşa numita categorie "self-made man" se bucură de apreciere din partea semenilor şi a instituŃiilor sociale. ca în cazul societăŃilor dictatoriale. Societatea tradiŃională nu numai că nu sprijină prin normele şi valorile sale internalitatea. În acest sens există o strânsă relaŃie între LOC şi conceptul lui Seligman (1975) de neajutorare învăŃată. ea are un rol motivaŃional pozitiv pentru acŃiune şi performanŃă. Există cercetători care consideră că în anumite circumstanŃe un nivel înalt de internalitate devine contraproductiv şi că • 24 . şansă sau puterea altora. autonomia. sugerându-se rolul de factor protector al LOC intern. subiectiv şi comportamental pe care perceperea incapacităŃii de control le poate induce. copiii chinezi din SUA s-au dovedit mai externi decât cei americani. Studii recente susŃin modelul bidimensional. privind controlul personal asupra unei arii largi de domenii ale vieŃii.

angajarea se referă la abilitatea de a crede în importanŃa acŃiunilor întreprinse. Pornind de la conceptul de locus de control. emoŃional şi comportamental. al valorii şi semnificaŃiei implicării şi din percepŃia evenimentelor şi schimbărilor de viaŃă ca stimulante.5. 4 ExemplificaŃi cum aŃi integra conceptul de locus de control într-un program de control al stresului. (2) controlul datorat şansei presupune convingerea că sănătatea şi boala sunt determinate de destin. Datele cercetării susŃin că anumiŃi subiecŃi rămân sănătoşi în ciuda 25 . Antonovski (1991) interpretează contradicŃiile rezultatelor privind efectul LOC în stres prin distincŃia pe care o consideră necesară între tipurile de LOC. îngrijirii medicale şi a tratamentelor pe care le furnizează. relaŃii interpersonale. Controlul intern se referă la convingerea că propriile acŃiuni şi decizii influenŃează sănătatea şi recuperarea din boală. Autorul sugerează că doar internalitatea responsabilă este o sursă de sanogeneză. cu efecte negative). datorită flexibilităŃii cognitive şi toleranŃei ambiguităŃii experienŃele noi sunt căutate şi interpretate ca situaŃii stimulante şi benefice. Externalitatea poate fi defensivă (când persoana atribuie eşecul factorilor externi. RobusteŃea a fost definită ca o dispoziŃie de personalitate. Constructul de robusteŃe a fost elaborat pe baza rezultatelor unui studiu prospectiv ce a urmărit timp de şapte ani peste 900 de subiecŃi din punctul de vedere al relaŃiei dintre nivelul stresului şi incidenŃa bolilor. Controlul extern este grupat de autori în: (1) controlul personalului medical. această convingere nu implică expectaŃii naive privind un control total al evenimentelor ci mai degrabă perceperea abilităŃilor proprii de a se raporta activ la mediu. Temă de reflectie nr. (1978). protejându-se astfel pe sine) şi pasivă (care este expresia percepŃiei lipsei de control. robusteŃea implică următoarele trei caracteristici: • control • angajare • provocare/stimulare. Altfel spus. manifestă la nivel cognitiv. Angajarea exprimă tendinŃa implicării şi persistenŃei în scopul propus. Conform autoarei. Controlul exprimă convingerea că evenimentele pot fi controlate şi influenŃate. care implică convingerea că acŃiunile doctorilor/asistentelor influenŃează starea de sănătate prin intermediul recomadărilor. RobusteŃea Conceptul de robusteŃe (hardiness) a fost introdus de Kobasa (1979) ca fiind o variabilă individuală cu semnificaŃie în rezistenŃa la stres. Unul dintre conceptele cognitive relaŃionate cu comportamentele sanogene este Locusul de Control al SănătăŃii. de asemenea se poate manifesta în două moduri: responsabilă (exprimând dorinŃa de a-şi asuma controlul şi responsabilitatea pentru succes şi eşec) şi culpabilizantă (subiectul autoblamându-se pentru eşecuri dar în acelaşi timp neacordând suficientă importanŃă succeselor). familie. de a avea un interes real pentru diversele domenii ale vieŃii: profesie. de a-şi asuma cu responsabilitate propria soartă. convingerea că evenimentele au sens şi semnificaŃie. ce obiective aŃi propune pentru a reduce stresul? Care ar fi modalităŃile prin care o persoană ar putea dezvolta un locus de control care să ajute la controlul stresului? 2. Provocarea se exprimă şi prin tendinŃa orientării spre viitor. elaborat de către Wallston et al. Provocarea este o caracteristică a robusteŃii ce derivă din percepŃia schimbărilor ca un aspect normal al vieŃii care pot oferi şanse de dezvoltare personală. instituŃii sociale. Trăsătura rezultă din percepŃia controlului personal. Internalitatea.doar o internalitate moderată determină ajustări eficiente la stres.

(b) are resurse de a face faŃă stimulilor. coping şi sănătate este întâi schiŃată de Antonovski în cartea Health. judeca şi interpreta lumea şi pe sine". SC este "o caracteristică esenŃialmente cognitivă ce exprimă modul persoanei de a percepe. structurată. Antonovski. Ce determină situarea unor supravieŃuitori ai holocaustului spre polul de bunăstare psihică şi fizică a continuumului sănătate-boală? Care este secretul nu doar al rezistenŃei psihice şi fizice evenimentului traumatic. Allport. 5 Pornind de la componentele robustetii. redundantă. Fundamentul teoretic al conceptului se bazează. coerenŃa derivă din sinteza celor trei caracteristici descrise în definiŃie: • comprehensiune • control • scop Comprehensiunea se referă la gradul în care persoana poate înŃelege situaŃia prin care trece. pe teoria psihologiei existenŃiale a lui E. dar şi al recuperării din experienŃe ce au anihilat psihic şi/sau fizic atâtea mii de oameni? După trei decenii de cercetări în sociologia medicală. este redat în Personal Odyssey in Studying the Stress Process (1990). Sentimentul de coerenŃă (SC) este definit de autor ca o orientare cognitivă globală ce exprimă gradul în care persoana are convingerea că: (a) stimulii externi şi/sau interni întâlniŃi pe parcursul vieŃi sunt explicabili şi predictibili. consistentă şi nu haotică. RelaŃia dintre stres. Chiar atunci când evenimentele se derulează intempestiv ele pot fi explicate şi ordonate. Indiferent că îi spunem sentiment. (c) solicitările au sens şi scop. RobusteŃea este o caracteristică ce se structurează prin experienŃele bogate. "Misterul" menŃinerii sănătăŃii în ciuda unor adversităŃi uneori extreme. devenit unul dintre cei mai prodigioşi cercetători ai domeniului. Temă de reflectie nr. deci implicarea şi investiŃia de efort este justificată. de la observaŃii empirice la formulări riguroase ale modelului de sanogeneză. Fromm şi pe principiile psihologiei lui G. SC nu este conceptualizat de autor ca o trăsătură de personalitate în sensul clasic al conceptului de trăsătură. "Dezvăluirea" secretului sănătăŃii este făcută de autor în celebra sa carte Unraveling the Mistery of Health (1987). În ciuda numelui. Sentimentul de coerenŃă ExperienŃe de viaŃă concrete şi dramatice ale unor semeni au influenŃat în mod covârşitor activitatea de sociolog şi cercetător a lui Antonovski. Stress and Coping încă din 1979 când. îi poate atribui un sens. consideră că poate aproxima răspunsul. accidentală sau inexplicabilă. Astăzi conceptul este inclus în categoria factorilor cognitivi ce exprimă atitudini şi convingeri faŃă de lume şi a generat în ultimul deceniu un considerabil interes şi un număr apreciabil de cercetări. după afirmaŃia autorilor. poartă numele în opinia autorului de sentiment de coerenŃă (sense of coherence). InformaŃia generată de situaŃie este decodificată la nivel cognitiv ca fiind clară. În urma interviurilor cu supravieŃuitorii lagărelor de concentrare. variate şi recompensatorii avute în copilărie.stresului intens la care sunt supuşi datorită unor particularităŃi de personalitate descrise de autori sub numele de robusteŃe. adolescenŃă şi tinereŃe. convingere sau imagine coerentă despre lume şi sine.6. prea puŃini psihologi îşi îndreptau atenŃia spre această asociere. 26 . O persoană cu SC anticipează evenimentele din viitor datorită caracterului lor previzibil. propuneti trei modalităti de dezvoltare a acesteia în cadrul unui program de prmovoare a sănătătii la adolescenti. sentimentul de coerenŃă nu se referă nici la un aspect emoŃional al personalităŃii. absolventul eminent în sociologie a universităŃii Harvard este impresionat de atitudinea pozitivă faŃă de viaŃă şi de echilibrul emoŃional a unora dintre aceştia. iar parcursul ştiinŃific al autorului. 2.

şi pe sine în raport cu ea. ajungerea la un înŃeles (comprehensiune) asupra lumii şi propriei persoane este periclitată. "Resursele disponibile" nu se referă doar la capacităŃile personale de a face faŃă situaŃiei. medic. controlează. să-şi înŃeleagă propriile gânduri. profesie) şi probleme existenŃiale (ex. haotice. În măsura în care persoana percepe resursele personale şi sociale. Din nou se scoate în evidenŃă efectul negativ nu doar al supraîncărcării ci şi al subsolicitării. Scopul subliniază importanŃa implicării individului în procesul de decizie şi modelare a situaŃiilor de zi cu zi. a nega importanŃa uneia din aceste patru sfere implică de asemenea SC redus. DificultăŃile ce exced sau subestimează capacităŃile de a face faŃă sunt nebenefice pentru formarea controlabilităŃii. decese). Este clar că fiecare dintre noi ne stabilim graniŃele propriei lumi. prezent şi viitor. războiul. Dacă primele două componente vizează mai ales caracteristici cognitive ale SC. oricât de îngustă ar fi lumea unei persoane ea include în mod obligatoriu patru sfere: lumea interioară (a propriilor gânduri şi sentimente). Scopul se referă la percepŃia unei finalităŃi necesare sau dorite. criterii pentru stabilirea priorităŃilor. colegi). activitatea definitorie pentru individ (ex.Comprehensiunea nu are de-a face cu dezirabilitatea situaŃiei. uneori chiar contradictorii îi va fi dificil să înŃeleagă lumea sa. organizaŃie etc. în lumea personală nu au relevanŃă directă evenimentele de pe întregul mapamond. Definirea constructului ridică problema "graniŃei" acestei lumi. A înŃelege. prieteni. în această categorie se includ toate resursele la care persoana poate apela în caz de nevoie: soŃ/soŃie. DiferenŃele individuale se manifestă nu numai în gradul SC dar şi în ceea ce percepe persoana ca fiind lumea sa. Când altcineva decide în locul unei persoane. Controlul este definit ca şi capacitatea persoanei de a percepe existenŃa unor resurse disponibile în vedera confruntării cu evenimentele stresante. colegi. Aşa cum am arătat. SC este definit ca o orientare generală de a vedea lumea. ConsistenŃa experienŃelor reflectă nevoia umană de stabilitate. eşecul pot avea loc. repere. Evenimentele care se includ în categoria celor cu scop perceput tind să fie văzute ca incitante şi demne de implicare. Aceasta nu înseamnă că a pierde pe cineva apropiat. sau a celor care determină destinul personal. aceasta este transformată în 27 . Pentru unii această lume este mai îngustă. chiar într-o lume în continuă schimbare sunt necesare anumite reguli. O astfel de persoană va considera important mobilizarea efortului pentru a face faŃă situaŃiei nedorite şi pentru a o depăşi. conflicte. a avea control şi a percepe rostul acestor patru sfere (cel puŃin. Evident. ca o caracteristică cognitiv-motivaŃională relativ stabilă. În opinia personală. ea nu se va simŃi victima destinului chiar dacă evenimentele trăite au semnificaŃii personale negative. pentru alŃii mai largă. eşec. SC se formează în perioada copilăriei şi a adolescenŃei şi se stabilizează în jurul vârstei de 30 de ani. consistenŃa nu implică rigiditatea sau identitatea situaŃiilor. cea din urmă reprezintă elementul motivaŃional al SC. a fi concediat sau a te supune unei intervenŃii chirurgicale sunt evenimente percepute de o persoană cu SC ca fiind incitante. Considerăm că este mai puŃin important dacă persoana înŃelege. Participarea la decizii şi la hotărârea efectelor furnizează cadrul necesar înŃelegerii scopului acŃiunii. Care sunt sursele formării SC? Antonovski (1991) citează trei surse majore care conduc la SC: • consistenŃa experienŃelor • dificultatea sarcinilor • participarea la decizie. percepe finalitatea sau nu a evenimentelor care au loc în afara acestor graniŃe. Conform lui Antonovski. dar persoana le poate găsi explicaŃii. Fără o anumită continuitate între trecut. Conform lui Antonovski (1987). Echilibrul dintre dificultatea sarcinilor şi resurse determină conturarea controlabilităŃii. Dacă persoana se confruntă constant cu mesaje diferite. sfera relaŃiilor interpersonale (familie. sentimente sau comportamente. prieteni. am adăuga noi) reprezintă conŃinutul sentimentului de coerenŃă. Moartea. izolare. divinitate. fără un minim grad de integrare şi armonie. Ce reprezintă lumea pentru un individ? Cu siguranŃă. totuşi.

carte care indică noua orientare din Psihologia SănătăŃii.caracterizat prin expectaŃii negative privind efectul acŃiunilor întreprinse. în timp ce persoanele cu SC slab sunt mai vulnerabile la stres şi la boală. Pesimismul din perioada de tinereŃe s-a dovedit a corela cu deteriorarea stării de sănătate la adultul de vârstă medie şi înaintată prin mecanisme imunologice. Chiar dacă nu întotdeauna se poate vorbi de decizii proprii (ex. prin practicarea unor comportamente sănătoase (alimentaŃie. investesc mai mult efort pentru a preveni problemele sau pentru a le transforma. Pesimiştii reacŃionează la situaŃii problematice şi dezamăgiri prin renunŃare.) starea de sănătate este întărită. Mai multe cercetări au explorat relaŃia dintre SC şi starea de sănătate în condiŃii de stres.obiect. De altfel. redusă sau tolerată. Conceptul este derivat din teoria autoreglării comportamentului în funcŃie de anticiparea efectelor. 16 ani mai târziu Seligman publică o carte intitulată Learned Optimism. PrezenŃa optimismului la studenŃi la început de semestru a corelat semnificativ cu un număr redus de simptome somatice la sfârşitul semestrului şi a sesiunii de examene (Scheier şi Carver. prin adoptarea unor forme de coping adecvate situaŃiei problema stresantă este soluŃionată. Temă de reflecŃie nr. În acest sens.7. Scheier şi Carver (1992) definesc dispoziŃia spre optimism ca tendinŃă generală. Care sunt asemnănările şi deosebirile relevante dintre aceste două concepte? 2. Persoanele care privesc viaŃa cu optimism . datele converg spre concluzia că persoanele cu SC puternic tind să îşi menŃină sănătatea chiar în condiŃii de stres acut. Se presupune că intervin următoarele mecanisme ce relaŃionează SC cu starea de sănătate: prin evaluări cognitive mai puŃin ameninŃătoare a factorilor de stres reactivitatea emoŃională şi fiziologică este mai redusă.evaluează pozitiv mediul social şi fizic. optimismul a apărut a fi un bun predictor în recuperarea post-chirurgicală şi rata de supravieŃuire. în al doilea rând se afirmă că optimismul este un predictor pentru copingul activ în situaŃiile de stres şi pentru utilizarea redusă a formelor de coping evitativ. optimismul poate influenŃa starea de sănătate şi prin tendinŃa de a-şi menŃine dispoziŃia afectivă pozitivă chiar în situaŃii de 28 . evitare şi negare. în acest sens sunt copiii care nu pot lua în calcul datele problemei pentru a lua o decizie) importantă este participarea şi înŃelegerea motivului pentru o opŃiune sau alta. a emoŃiilor pozitive şi a recuperării din boală. poate fi considerat momentul care iniŃiază studiile asupra optimismului. Optimismul Publicarea cărŃii Helplessness: on Depression. unde prin contrast cu aspectul cercetat autorul pomeneşte de "optimism învăŃat". stabil şi global. În primul rând se sugerează că optimismul influenŃează efortul oamenilor de a evita bolile prin atenŃia acordată informaŃiilor despre factorii de risc. se ajustează mai eficient la stres şi boală. S-au pus în evidenŃă mai multe căi prin care optimismul influenŃează sănătatea fizică şi psihică. consum redus de alcool etc. În contrast cu optimismul este descris stilul pesimist . (1975). optimismul mai este definit ca o structură cognitiv-motivaŃională caracterizată prin reprezentări mentale şi expectanŃe pozitive privind atingerea scopurilor propuse. sociale sau etnice ale SC. savurează mai mult viaŃa. Repercusiunile stilului pesimist sunt agravate de asocierea cu un stil atribuŃional intern. de a avea o concepŃie pozitivă asupra viitorului şi experienŃelor vieŃii. 1989). prin negare şi retragere. exerciŃiu fizic. Optimismul este interpretat ca o "trăsătură magică" în predicŃia sănătăŃii şi a stării de bine. Development and Death de către Seligman şi colab. Nu pot fi omise nici originile culturale. 6 AnalizaŃi comparativ sentimentul de coerenŃă şi robusteŃe. În general. În studiile lui Scheier şi Carver (1986) efectuate pe un lot de paciente cu cancer mamar şi pe un grup de pacienŃi supuşi unei intervenŃii chirurgicale cardiace. relativ stabilă. de asemenea.

au apărut o serie de întrebări privind efectul optimismului. operaŃionalizat în înŃelegere. depresiei) • comportamental (renunŃarea la fumat) • fiziologic (biofeedback) • decisional (a lua decizii potrivite situaŃie) • retrospectiv (a înŃelege de ce s-a intimplat) Persoanele pot să difere între ele şi în funcŃie de: • nevoia de control (persoane senzitive-cu nevoie de a înŃelege şi controla vs. Temă de reflecŃie nr.stres acut. Factorii cognitivi amintiŃi în paragrafele de mai sus au fost integraŃi în mai multe modele care şiau propus să explice modul în care apar comportamentele de sănătate şi de risc şi cum poate fi modificat stilul de viaŃă pentru a promova sănătatea. • percepŃia controlului (unii au o tendinŃă de a percepe că deŃin controlul. care duce la iluzie a controlului. Alte forme de control Conceptul de control. 1986). modelul convingerilor despre sănătate 29 . Din argumentele aduse. acŃiune. rezultă că optimismul este o caracteristică care are întotdeauna efecte benefice. Temă de reflecŃie nr. suntem expuşi stresului. Rolul cogniŃiilor în modificarea comportamentelor CogniŃiile influenŃează sănătatea deoarece determină asumarea unui anumit stil de viaŃă sanogen sau patogen care la rândul său are efecte vizibile la nivelul sănătăŃii unei persoane. optimistul persistă cu tenacitate în schimbarea lor. 2. Cele mai cunoscute modele cognitive sunt modelul învăŃării sociale (Bandura. exemplificaŃi cum ar putea fi utilizată fiecare dintre acestea în promovarea sănătăŃii. învăŃare. divinitate sau ajutorul unui prieten. cu efectul său imunosupresiv. schimbare. În schimb. persoane represive (care îşi reprimă această nevoie).8. Autorii dovedesc că optimismul poate corela cu efecte negative în cel puŃin două situaŃii: când optimismul determină un comportament pasiv iar efectul pozitiv este aşteptat de la şansă. sau în situaŃiile care deşi sunt netransformabile. de prevenire a îmbolnăvirilor sau de recuperare din boală. următoarele forme de control sunt importante a fi oferite: • informaŃional (ex. cât absenŃa pesimismului. predictibilitate. cunoştinŃe) • cognitiv (convingeri raŃionale) • emoŃional (reducerea anxietăŃii. chiar în absenŃa acestuia. transformand-o în activare. 8 Pornind de la formele de control.9. 1977. are o relevanŃă semnificativă în abordarea sănătăŃii şi bolii. În ciuda unor rezultate încurajatoare. decizie. Există şi autori care încearcă să dovedească că nu atât prezenŃa optimismului are efect benefic asupra sănătăŃii. care până la un punct poate avea un efect benefic asupra sănătăŃii mentale. 7 ExemplificaŃi cum se comportă o persoană optimistă şi una care manifestă optimism nerealist într-o situaŃie stresantă de pierdere a locului de muncă. 2. Conform modelului lui Karasek şi Theorell (1992) nivelul crescut de control. atunci cand suntem obligaŃi să ne confruntăm cu un număr mare de cerinŃe în condiŃiile unui nivel redus de control. În activităŃile de promovare a sănătăŃii. neutralizează efectul stresant al unor situaŃii cu cerinŃe multiple. cu efecte benefice pentru sănătate. în special în cazul aşa-numitului optimism nerealist sau naiv.

Aceste “costuri” sau consecinŃe pot fi materiale (“Nu am bani să merg la o sală de sport”) sau psihologice ( “Nu voi mai avea atât de mult timp să stau cu prietenii mei dacă merg la sport. Modelul învăŃării sociale (Bandura. Fishbein. De exemplu. 2004). 30 . presiunea grupului). Programul a obŃinut rezultate foarte bune în ceea ce priveşte modificare comportamentelor de risc pentru dezvoltarea BCV în cadrul comunităŃilor unde s-a desfăşurat (Benett et al. 2. percepŃia ameninŃării este influenŃată de informaŃiile pe care un tânăr le are despre acel comportament sau boală şi este influenŃată de trei factori: a) valorile generale privind sănătatea (“Sunt preocupat de sănătatea mea”).(Rosenstock & Becker. • autoeficacitatea. c) convingerile despre consecinŃele bolilor (“Voi muri dacă voi avea cancer pulmonar”). b) convingerile privind vulnerabilitatea la o anumită boală (“Mama mea este supraponderală aşa că şi eu voi fi supraponderală”). 1985. Modelul convingerilor despre sănătate (Rosenstock. s-au prezentat persoane care modelau comportamente sanogene: participau la exerciŃii fizice. va fi mai motivată să adere la tratament sau la un stil de viaŃă sanogen.”). În acest sens un rol covărşitor îl are mass media şi mesajele publicitare.1.2. variabile psihosociale (caracteristici de personalitate. 1988). în comparaŃie cu o persoană care nu a avut această experienŃă. Toate aceste percepŃii vor determina intenŃia care declanşează comportamentul sanogen sau patogen. 1985): conform acestui model (figura 4. 1984) şi modelul comportamentului planificat (Ajzen.) persoana adoptă sau nu un comportament de risc în funcŃie de: • percepŃia ameninŃării bolii sau comportamentului de risc. AlŃi factori care sunt relevanŃi în percepŃia ameninŃării: variabilele demografice (vârstă. a fost descrisă existenŃa unor amorse care declanşează acŃiunea. 2. norme sociale. 1986) este un model explicativ care ne arată că.adică capacitatea sa de a renunŃa la comportamentul de risc . Alfel spus. rasă. variabile structurale (cunoştinŃele despre o boală). datorită persuasiuni sociale sau prin întăririle primite de la grupul de apartenenŃă. Becker. radio.1. şi • avantajele şi dezavantajele (costurile şi beneficiile) practicării acelui comportament (sănătos sau de risc). comportamentele sunt învăŃate prin imitare.9. 1977. broşuri). 1974. găteau sănătos etc.9. De exemplu. dacă o persoană suferă un infarct miocardic. etnie). • severitatea bolii care poate fi declanşată de acel comportament . Acesta a inclus intervenŃii educaŃionale realizate prin intermediul mai multor canale media (TV. Componentele principale din modelul elaborat de Bandura sunt: • determinismul reciproc (comportamente rezultate din interacŃiuni sociale) • cunoştinŃe (informaŃii relevante care pot schimba comportamentele de risc) • expectaŃii (convingeri privind probabilitatea consecinŃei unui comportament) • auto-eficacitatea (încrederea în abilitatea de a desfăşura acŃiuni cu succes) • învăŃarea vicariantă (observarea comportamentelor altora şi a consecinŃelor acestora) • întăriri (recompense pentru anumite comportamente) O modalitate de aplicare a acestor principii este utilizarea diverselor forme de massmedia. sex. Evaluarea costurilor şi beneficiilor adoptării unor comportamente este un alt factor important în formarea atitudinii faŃă de comportamentele protectoare şi de risc şi are un rol important în luarea unei decizii adecvate pentru adoptarea unui stil de viaŃă sănătos. Persoanele trebuie învăŃate să evalueze aceste costuri şi consecinŃe în adoptarea unui comportament. prieteni. 1974. Unul dintre primele programe care a utilizat o astfel de intervenŃie a fost programul de prevenŃie a BCV „Stanford Three Towns”. Pe lângă aceste variabile care influenŃează adoptarea comportamentului sanogen. • a vulnerabilităŃii personale faŃă de accea boală..

Prin urmare.9. sau persoanele apropiate mie ar aproba daca eu aş începe să slăbesc). Fishbein. adică ce crede o persoană despre modul în care anturajul apropiat se comportă (ex. 1991). este necesară intervenŃia la nivel atitudinal. pentru schimbarea unor comportamente de risc. al convingerilor normative şi a celor asociate cu percepŃia propriului control asupra 31 . „IntenŃionez să fac exerciŃii fizice regulat”). este amuzant să merg pe jos zilnic 10 km . 1985. precum şi timpul şi efortul pe care persoana este dornică să îl depună în acest scop (Ajzen. 1988) face parte din categoria teoriilor social-cognitive de explicare şi predicŃie a comportamentelor de sănătate (figura 1). prietenii mei fumează. pot să mă las de fumat . adică modul în care persoana percepe încurajările celor apropiaŃi de a practica sau nu anumite comportamente (ex. IntenŃia este la rândul său determinată de atitudini. Normele subiective. alături de norme şi atitudini sunt : controlul comportamental perceput (ex. 1985. IntenŃia reflectă motivaŃia unei persoane de a adopta comportamentul. TCP subliniază rolul central pe care îl au convingerile şi atitudinile în practicarea anumitor comportamente sanogene. Alte două componente esenŃiale ale modelului TCP. 1974) 2. atitudinea şi perceperea controlului comportamental sunt cei mai buni predictori pentru intenŃia de a practica un anume comportament. Aceste convingeri iau forma unor norme subiective. Teoria comportamentului planificat -TCP (Ajzen. care pot fi norme descriptive. prietenii mei folosesc întotdeauna centura de siguranŃă când sunt în maşină. sau norme injunctive. Conform TPB cel mai bun predictor al comportamentului este intenŃia unei persoane de a adopta acel comportament ( de ex. respectiv patogene. Becker. respectiv intenŃia de a practica comportamentul (intenŃionez ca în următoarele 2 luni să merg pentru un control general la medic). fraŃii mei îşi fac regulat controlu medical). iar intenŃia la rândul ei este un bun predictor pentru comportament.3. ştiu unde trebuie să merg pentru testul Papanicolau . norme subiective şi percepŃia controlului comportamental. Modelul convingerilor despre sănătate (Rosenstock. este o prostie să mă las de fumat ). sau prietenii mei doresc să renunŃ la bătuturile alcoolice . prietenii mei doresc ca şi eu să încep să consum alcool . Aceste norme subiective crează presiune asupra persoanei de a practica sau de a stopa practicarea anumitor comportamente.Comportament de risc Vulnerabilitate personală Severitatea bolii IntenŃie Comportament sănătos Autoeficacitate Cost / beneficii comportament sănătos Figura 1. Totodată ele se reflectă în atitudini pro sau contra unor comportamente (ex. ştiu cum să fac faŃă obstacolelor în a nu mă lăsa tentat de consumul excesiv de alcool) . este înŃelept să nu mai mănânc atat de multă ciocolată . sau este plictisitor să am grijă ce mânănc . colegii mei fac sport.

Figura 2. adică Health Action Process Approach este tot un model cognitiv de schimbare comportamentala.” • motivaŃia de acceptare a convingerilor celorlalŃi “Vreau să fac sport pentru că şi prietenii mei fac sport. şi al formulării intentenŃiei de practicare cotidiană a comportamentelor sănătoase. exista un parc in aporpierea locuintei mele unde pot sa alerg). Factorul cognitiv este reprezentat de formularea unui plan de actiune („am sa alerg in fiecare seara o jumatate de ora in parc”) si a auto-eficacitatii fata de mentinerea comportamentului („cred ca pot sa alerg in fiecare seara in parc. Factorul situational este reprezentat de suportul social primit (de ex existenta unor prieteni cu care pot alerga in parc) si de absenta barierelor situationale (de ex.” COMPORTAMENT “Fac aerobic de trei ori pe săptămână.9.acelor comportamente de risc. care nu este scutit nici de critici. Teoria planificării comportamentale Atitudinile specifice faŃă de comportament • convingerile despre consecinŃele unui comportament “Dacă voi face aerobic mă voi simŃi mai atractivă” • evaluarea consecinŃelor comportamentului “Este important pentru mine să mă simt atractivă” Normele subiective faŃă de comportament • convingerile normative “Prietenii mei fac sport. Schwarzer (1992) critica Modelul coportamentului planificat deoarece considera ca acesta omite elementul temporal in modificarea comportamentului si nu descrie ordinea in care se dezvolta diferitele convingeri sau directia cauzalitatii.” (control intern) “Voi avea acces la o sală de sport. In cadrul acestui model exista o distnctie clara intre o faza motivationala de luare a deciziei de modificare a comportamentului si o faza volitionala in care are loc adoptarea propriuzisa a acestuia. Un anumit comportament de sanatate (ex. chiar daca este frig afara sau ploua).4. deoarece modelele anterioare sustineau doar ca intentia determina adoptarea comportamentului. Numeroase studii au aratat insa ca bunele intentii nu sunt suficiente pentru 32 . In etapa motivationala sunt incluse urmatoarele componente: auto-eficacitatea („cred ca pot sa incep sa fac exercitii fizice”).” (control extern) 2. Schwarzer sustine ca ceea ce aducce nou acest model este faptul ca face legatura intre intentie si comportament. expectantele cu privire la rezultate („daca fac sport am sa ma simt mai bine”) si perceptia riscului („stiu ca sunt predispus riscului de a dezvolta boala cardiovasculara”). Modelul HAPA (Schwarzer. 1992). Exercitiul fizic) este initiat si mentinut printr-un proces de auto-reglare a conduitei. Prin urmare. in cadrul modelului HAPA autorul sustine includerea elementului temporal pentru a intelege mai bine modul in care cognitiile influenteaza comportamentele de sanatate.” PercepŃia controlului comportamental “Voi fi în stare să fac aerobic regulat. Multe cercetări empirice susŃin validitatea acestui model.” INTENłIA de a realiza un comportament “IntenŃionez să merg la o sală de sport regulat să fac aerobic. In etapa volitionala se asociaza factori cognitivi cu cei situationali si comportamentali.

stima de sine. În acest context sunt prezentate principalele modele social-cognitive de modificare a comportamentului. Doi prieteni încearcă să renunŃe la consumul de alcool. medicul şi familia evită să răspundă sau oferă informaŃii foarte evazive. DescrieŃi influenŃa acestui factor asupra hotărârii luate. De asemenea. Modelul a fost criticat pentru faptul ca ignora rolul jucat de componente mai putin rationale. 4. este discutat modul în care cognitiile influentează stilul de viată sănătos si de risc. utile in adoptarea comportamentelor de sanatate cum ar fi adoptarea exercitiului fizic. lume şi viitor si discută modul în care acestea mediază relaŃia dintre personalitate şi riscul pentru îmbolnăviri. Alegeti un model social-cognitiv si propuneti obiective si activităti relevante pentru realizarea unui program de preventie a fumatului. cum ar fi emotiile. autorul modelului HAPA imparte auto-eficacitatea in cea legata de initierea comportamentului si cea asociata mentinerii acestuia. ComentaŃi posibilele efecte din perspectiva afirmaŃiei: Oamenii au o nevoie fundamentală de semnificaŃii. are 56 de ani si în ultima vreme s-a simŃi foarte rău. respectiv a rolului cogniŃiilor despre sine. 3. iar celălalt . 2. sentimentul de coerentă.modificarea comportamentului ci este necesar sa dezvoltam planuri de implementare a acestora in practica. demonstrand in cadrul mai multor studii ca acestea sunt cognitii diferite. M. adică sunt protectoare pentru sănătate. 9 RealizaŃi o analiză comparativă între modelele social-cognitive. IlustraŃi. I s-au făcut numeroase analize. Temă de reflecŃie nr.A. optimismul si controlul perceput sunt descrise. Unul dintre ei are un locus de control preponderent intern. De asemenea. ConsideraŃi autoeficacitatea ca fiind o trăsătura globală sau una specifica. 5. 33 . dar de fiecare dată când se interesează în privinŃa rezultatelor. Care sunt principalele asemănări şi deosebiri dintre aceste modele? Ce critică aŃi putea adresa acestor modele? Rezumat: Modulul doi porneşte de la teoria social-cognitivă a personalităŃii.2: 1. pe marginea unui exemplu efectele negative pe care le poate avea optimismul nerealist. precum si importanta factorilor sociali si de mediu in modficarea comportamentelor de sanatate. robustetea. Sunt prezentate cogniŃiile care joacă un rol important în sanogeneză. Autoeficacitatea. Lucrare de evaluare nr.preponderent extern. dependenta de domenii de activitate? ArgumentaŃi răspunsul. iar mecanismele prin care aceste cogniŃii au efecte benefice asupra stării de sănătate sunt analizate si puse în discutie. screening-ul pentru preventia cancerului de san sau reducerea fumatului.

. Taylor.preponderent extern. lume şi viitor în mentinerea sănătăŃii şi prevenirea îmbolnăvirii? Dar în cazul apariŃiei bolii? 2. T. Redactati raspunsurile in maxim 2 pagini la computer (maxim 1 pagina per intrebare). Cluj: Imprimeria Ardealul. Aceste sarcini se vor trimite pe email sau poştă împreună cu sarcinile celui primului modul (vezi calendarul disciplinei). p 115-132. comprehensiune şi scop Optimism = este definit drept o tendinŃă generală. (1990) Health Psychology: Biopsychosocial interactions. deci implicarea şi investiŃia de efort este justificată. J. DescrieŃi influenŃa acestui factor asupra hotărârii luate. E. Buckingham.Doi prieteni încearcă să renunŃe la consumul de alcool. S. (1993) Health and Human Behavior. Bibliografie Bibliografie Băban. New York: McGraw-Hill. Sarafino.. Kaplan. iar celălalt . relativ stabilă. Consiliere educaŃională. New York: Wiley. A. Open University Press. P.SARCINA DE SEMESTRU MODUL II 1. Predicting health behavior. Glosar Auto-eficacitatea = reprezintă convingerea unei persoane că deține capacităŃile sale de a-şi mobiliza resursele cognitive şi motivaŃionale necesare pentru îndeplinirea cu succes a sarcinilor date Stima de sine = reprezintă o atitudine care descrie gradul în care persoana are tendinŃa de a se autoevalua pozitiv şi de a respinge atributele negative RobusteŃe = este definită ca o dispoziŃie de personalitate. (1991) Health Psychology. are resurse de a face faŃă stimulilor. Norman.. Conner. Unul dintre ei are un locus de control preponderent intern.. de a avea o concepŃie pozitivă asupra viitorului şi experienŃelor vieŃii 34 . (2001). manifestă la nivel cognitiv. solicitările au sens şi scop. (1995). angajare şi provocare/stimulare Sentimentul de coerenŃă = este definită ca o orientare cognitivă globală ce exprimă gradul în care o persoană are convingerea că: stimulii externi şi/sau interni întâlniŃi pe parcursul vieŃi sunt explicabili şi predictibili. Are următoarele componente: control. Sallis. emoŃional şi comportamental. M. Sentimentul de coerenŃă are trei componente principale: control.Pornind de la asumpŃiile teoriei social-cognitive explicaŃi care este rolul cogniŃiilor despre sine. R. and Patterson. New York: McGrawHill.

controlabile sau necontrolabile 35 .Locus de control = se referă la modul în care o persoană îşi explică succesul sau eşecul prin cauze de tip intern sau extern.

tristete. Alti autori au incercat sa defineasca emotiile pornind de la manifestarea acestora. Wundt (1896) considera ca in urma experientei introspective emotiile pot fi descrise in functie de trei dimensiuni: placut/neplacut. fie inhiba urmărirea acestor scopuri. Pe baza acestor fotografii. Osgood (1966) continua sa vorveasca despre placut/neplacut ca o dimensiune a exeperientei emotionale. studentii trebuie să • • • • • • • Să definească emotiile Să diferentieze între afectivitatea pozitivă si cea negativă Să explice relatia dintre cognitii si emotii Să cunoască principalele teorii care subliniază rolul emoŃiilor în autoreglare Să discute explicaŃiile referitoare la rolul pozitiv al emoŃiilor în sănătate Să explice rolul emotiilor în sănătate Să explice relatia dintre personalitate. Orice emotie se poate caracteriza prin trei componente. Aproape un secol mai tarziu. In 1980. regret. furie/acceptare) si opt emotii complexe care sunt reprezentate in exteriorul cercului (de ex.1.1 DefiniŃie şi clasificări Emotiile reprezinta factori interni care ne motiveaza. 1983). surpriza. emotii si sănătate Prezentul modul porneste de la definirea emotiilor si diferentierea între afectivitatea pozitivă si negativă si continuă cu explicarea legăturilor care există între emotii si cognitii. Pornind de la relationarea emotilor cu cogitiile se explorează legătura emotiilor cu sănătatea si a mecanismelor prin care emotiile pot duce la îmbolnăviri. dezgustul. Se descriu principalele teorii (cibernetică şi a eşecului în autoreglare) care postulează existenŃa unei relaŃii strânse între tipurile de emoŃie experienŃiate şi scopurile (de sănătate) ale individului. deoarece pe baza expresiilor faciale care le caracterizeaza au putut fi recunoscute si numite de catre reprezentanti ai diferitelor culturi. bucuria si tristetea. şi se analizează mecanismele prin care emoŃiile pot fie facilita. 3. Obiectivele modului: la finalul acestui modul. dispret). Iubire. Plutchnik a propus un alt model. cercetatorii au incercat sa defineasca si sa masoare emotiile. furia. Eckman si Friesen (1972) au identificat sase emotii primare: frica. EmoŃiile 3. Aceste tipuri de emotii sunt considerate universale si innascute. respectiv au realizat cercetari in care aratau participantilor poze care infatisau diferite expresii faciale. calm/agitat si relaxare/tensiune. dar adauga componentele de control si activare. Acesta este compusa din opt emotii primare care sunt reprezentate in interiorul cercului in patru perechi de opusi (de ex. repectiv o „roata a emotiilor”. bucurie) 36 . Bucurie/tristete. În acest context se detaliază si modul în care diferite tipuri de personalitate se asociază preponderent cu emotii specifice care determină sănătatea sau boala.1. ne directioneaza si ne mentin comportamentele (Rubin. Inca de la inceputurile dezvoltarii psihologiei ca stiinta. • componenta subiectiva (de ex furie.MODULUL 3 EmoŃii şi sănătate Scopul modului: familiarizarea cursantilor cu emotiile care sunt importante pentru promovarea si mentinerea sănătătii si cu mecanismele prin care emotiile influentează sănătatea si îmbolnăvirile. & McNeil.

deci cum ar putea acesta sa preceada emotiile? Teoria lui Cannon si Bard sustine ca sistemul nervos autonom raspunde la fel in cazul tuturor emotiilor. In cadrul acestei teorii. De exemplu. Talamusul trimite impulsuri la cortex si apare experientierea si numirea emotiei. Aceasta teorie a fost criticata de catre Cannon (1929) care considera ca James si Lange greseau in presupunera lor ca pentru fiecare emotie exista un set distinct de modificari fiziologice pe baza carora noi am putea sa ne identificam emotia experientiata la un moment dat. reuseau sa-si inspaimante opozantii fara a fi nevoiti sa lupte efectiv. dar si de interpretarea acestor modificari aparute. iar cei din al patrulea grup (D) primeau o injectie cu apa sarata si nu erau informati cu privire la efectele secundare. de exemplu plansul. paloarea sau transpiratia in exces si senzatia de „nod in gat”. Chiar daca acest fapt ar fi confirmat in realitate. James (1890) si Lange au dezvoltat o teorie asupra emotiilor in care emotiile apar ca rezultat al perceptiei unor modificari fiziologice in corpul nostru. dilatarea pupilelor. Prin urmare. zambetul sau incruntarea. oamenii au dezvoltat modalitati complexe de a-si arata emotiile. respectiv faptul ca inferam cum ne simtim pornind de la modificarile fiziologice percepute. cei din al treilea grup (C) nu primeau nici un fel de informatii. Rapiditatea cu care experientiem emotiile uneori depaseste reactivitatea fiziologica. transpiratii). deci inseamna ca imi este teama”. trebuie doar sa ne modificam comportamentul. Schachter (1964) a elaborat o teorie cognitiva pentru a explica cum apar emotiile. componenta comportamentala care reflecta ceea „ce se vede”. care in opinia sa afirmau gresit ca modificarile fiziologice determina emotiile. cei din grupul al doilea (B) erau dezinformati cu privire la efecte (li se spunea ca vor avea dureri de cap si mancarimi). Perceptia unui anumit stimul inspaimantator determina declansarea unor modificari la nivel corporal (de exemplu tremur). iar acestea sun interpretate la nivelul cortextului si primesc o eticheta emotionala (de exemplu teama). apar doua reactii paralele si distincte. cat si pe Cannon si Bard pentru ca sustineau ca modificarile fiziologice si experientierea emotiilor sunt procese independente.2. este necesar doar sa zambim.1. Teorii ale emoŃiilor Publicarea cartii lui Darwin (1872) „The Expression of Emotion in Man and Animal” marca prima incercare formala de studiu stiintific asupra emotiilor. Toti participantii trebuiau apoi sa astepte intr-o sala de asteptare impreuna cu 37 . cresterea secretiei de adrenalina si noradrenalina etc.• • componenta fiziologica care implica functionarea sistemului nervos autonom si a sistemului endocrin. palpitatii. natura arausalului nu este importanta ci ceea ce este relevant este eticheta pe care o atribuim acestei stari. Pentru a nu mai fi tristi. Acest autor i-a criticat atat pe James si Lange. de exemplu „tremur. animalele care utilizau eficient exprimarea emotiilor nu mai erau nevoite sa se implice efectiv in lupta. pentru a ne modifica emotiile. Cei din primul grup (A) erau informati cu privire la efectele fiziologice secundare (tremor. Cea mai importanta componenta a teoriei lui James si Lange este aceasta etichetare. Autorul sustinea ca modul de exprimare al emotiilor a evoluat deoarece detinea o functie adaptativa. Teoria cognitiva a emotiilor considera ca experientierea unei anumite emotii depinde de modificarile fiziologice. 3. iar in acelasi timp talamusul trimite impulsuri si la hipotalamus si determina modificarile fiziologice. cei care putea sa comunice intentia de agresiune in mod eficient. Pe baza acestei teorii. Schachter si Singer (1962) au demonstrat aceasta teorie printr-un experiment in care aratau ca desi starea de arausal fiziologic este necesara. respectiv organismul se pregateste prin reactia de „fuga sau lupta” si apar modificari cum ar fi cresterea presiunii sangvine. in cazul oamenilor. Cannon sustine ca starea de activare fiziologica nu este neaparat necesara si nici suficienta pentru aparitia emotiilor. intensificarea fluxului sangvin muscular. Asupra acestei componente avem un grad mai mic de control chiar atunci cand recunoastem efectele cum ar fi roseata. in urma perceptiei unui stimul activator. Experimentul presupunea ca participantii primeau o injectie cu adrenalina. La fel.

Alexitimia include următoarele cinci caracteristici fundamentale: • sărăcia şi platitudinea trăirilor emoŃionale şi afective. respectiv intensitatea acesteia se poate manifesta in absenta medierii cognitive (pot percepe o stare de activare emotionala). emotia este post-cognitiva. depresie. şi anume: alexitimia.un alt participant. conform acestei teorii. Atat afectivitatea negativa. Cannon-Bard si teoria cognitiva. capacitate diminuată de introspecŃie. Acesta din urma mima fie o emotie de bucurie fie una de furie. in situaŃii diverse prin emoŃii de gen furie. 1996). scris. dans. Alte caracteristici care pot fi tipice persoanelor cu alexitimie sunt: dificultăŃi în discriminarea stării emoŃionale de senzaŃiile corporale care acompaniază activarea emoŃională. Aspectul cantitativ al emotiei. precum si cea pozitiva pot fi masurate ca stare (“pe moment ma simt…”) si ca trasatura (“in general ma simt…. • fantezie săracă şi nerelaŃionată cu viaŃa afectivă.”). alexitimia este definită ca un construct de personalitate. de fapt un complice al cercetatorilor. având caracteristici cognitive şi afective care reflectă un deficit în procesarea şi reglarea cognitivă a emoŃiilor. mimică şi expresie facială săracă. 1988). • dificultăŃi în identificarea şi diferenŃierea emoŃiilor. aspecte concrete şi utilitare ale situaŃiilor (Sifneos. James W. Lorr. & Droppleman. şi de a avea frecvent o dispoziŃie disforică).. Prin urmare. Prin urmare. pictură. RelaŃia dintre cogniŃii si emoŃii Această relaŃie a fost studiată şi descrisă de A.Ellis şi A. 1 Pornind de la exemplul unei emotii. incercati sa o explicati pe rand din perspectiva celor trei teorii: James-Lange. cu preocupări excesive pentru detalii. tendinŃa de a acŃiona fără a verbaliza emoŃiile. elaborata de Watson (1988) masoara afecivitatea pozitiva si negativa ca trasaturi stabile. de empatie. in situaŃii diverse prin emoŃii plăcute şi de a avea frecvent o dispoziŃie stenică). dar aspectul calitativ al emotiei necesita existenta unei cognitii. • Afectivitate negativa (tendinŃa de a reacŃiona regulat. In acest sens. este cel introdus de Sifneos (1972. 1971) reprezinta un alt instrument de masurare a afectivitatii positive si negative care caracterizeaza in general o anumita persoana. În psihologia sănătăŃii vorbim mai ales despre: • Afectivitate pozitiva (propensiunea de a experienŃia regulat.2. şi • stil cognitiv orientat spre exterior. Experimentul confirma teoria lui Schachter care spune ca starea de activare este similara in cazul mai multor emotii. 1995. • dificultăŃi în verbalizarea şi descrierea emoŃiilor şi sentimentelor. 2003) cercetează şi demonstrează importanŃa pentru mentinerea sănătăŃii şi recuperării din traumă a exprimării emoŃionale prin diverse forme: verbalizare. etc. Un alt concept relevant. 3. 1997). conformism social accentuat 38 . Cercetări recente demonstrează că alexitimia nu se rezumă la dificultatea de a „pune în vorbe emoŃiile”. Pennebaker (1992. Emotiile traite de participantii la studiu erau masurate prin chestionare de auto-evaluare si prin observarea gradului in care acestia imitau comportamentul colegului. Rezultatele studiului au aratat ca cei din grupul B si cei din grupul C au preluat comportamentul si emotia manifestat de cealalta persoana. frică. Etimologic cuvântul de alexitimie are înŃelesul de analfabetism emoŃional sau „lipsa cuvintelor pentru emoŃii”. de reamintire a viselor. Beck (vezi terapia raŃional-emotivă şi cea cognitivă). ci implică un deficit de procesare a informaŃiei emoŃionale. cu dificultăŃi de recunoaştere şi etichetare a emoŃiei (Lane şi colab. si ca ceea ce este important in definirea emotiei experientiate este modul in care noi interpretam starea de activare fiziologica. scala PANAS. POMPS sau Profile of Mood States scale (McNair. respectiv au devenit fie bucurosi fie furiosi. Tema de reflectie nr.

(Taylor, 1997). Alexitimia s-a dovedit a fi relaŃionată cu riscul pentru apariŃia simptomelor somatice fără substratat organic. Un instrument care masoara alexitimia a fost dezvoltat de Taylor (1985), respectiv Toronto Alexitimia Scale, TAS. Alexitimia ca şi concept ce desemnează un deficit emoŃional este strâns relaŃionat de un alt construct psihologic, inteligenŃa emoŃională, formulat recent de Salovey şi Mayer (1990, 1993). InteligenŃa emoŃionnală se referă la un tip de procesare a informaŃiilor emoŃionale care include abilitatea de a monitoriza emoŃiile proprii şi ale altora, de a discrimina emoŃiile între ele şi de a utiliza aceste informaŃii în ghidarea gândurilor şi comportamnetelor. Conceptul de inteligenŃă emoŃională, ca şi cel de alexitimie, sugerează existenŃa unor diferenŃe individuale din punctul de vedere al abilităŃilor cognitive de auto-reglare emoŃională. Alte două constructe asociate cu alexitimia şi implicit cu sănătatea mentală şi fizică, sunt inhibiŃia şi stilul coping represiv (Vaillant, 1992). Unii cercetătorii au mers mai departe, identificând alexitimia cu un mecanism defensiv complex ce implică negarea, represia, proiecŃia, comutarea şi formarea reacŃiei contrare (Hogan, 1995). Tema de reflectie nr. 2 Pornind de la definitia conceptului de alexitimie, aratati care este relatia dintre alexitimie si sanatatea fizica si mentala.

3.3. Rolul emotiilor negative si pozitive in sanatate Majoritatea persoanelor au probleme de sanatate mentala sau emotionala la un moment dat in viata. Cu totii suntem predispusi sa suferim datorita stresului, a singuratatii, a incertitudinii sau a sentimentului de lipsa a controlului, iar aceste afecte ne influenteaza la randul lor sanatatea fizica. Pe de alta parte, faptul ca oamenii au uneori probleme de sanatate mentala si emotionala nu reprezinta automat un semn de boala psihica. Iar sanatatea mentala nu inseamna sa experientierea unei stari de fericire perpetue. In multe situatii de viata este adaptativ sa ne simtim tristi, furiosi, sau confuzi. Este important sa constientizam aceste emotii si sa actionam asupra lor pentru a ne rezolva problemele, modul de rezolvare al acestora constituind o modalitate de promovare a sanatatii mentale spre deosebire de reprimarea si negarea emotiilor negative. Relatia dintre sanatatea mentala si cea emotionala este una bidirectionala. Boala mentala poate influenta emotiile (de ex. anxietatea sau depresia) precum si modul de functionare al intelectului (de ex psihozele). Pe de alta parte, dezvoltarea abilitatilor emotionale si intelectuale este necesara pentru a determina sanatatea mentala. De asemenea, prezenta emotiilor pozitive si a convingerilor pozitive despre sine nu este suficienta pentru a garanta starea de bine a unei persoane, ci este nevoie si de invatarea anumitor abilitati pentru ca oamenii sa poata adopta comportamente sanogene. Experientele pozitive de viata care se acumuleaza ca urmare a practicarii comportamentelor sanogene au rolul de a contribui la dezvoltarea afectivitatii si convingerilor pozitive. Prezenta afectivitatii negative, cat si a celei pozitive influenteaza sănătatea mentala si fizica a persoanelor. Prin afectivitate negativa intelegem experientierea unor emotii cum ar fi anxietatea, furia sau depresia. In cadrul psihologiei sanatatii, una dintre cele mai studiate emotii negative este depresia. Studiile au demonstrat existenta unei relatii intre depresie si cancer, precum si intre depresie si dezvoltarea bolii cardiovasculare (BCV). De exemplu, depresia determina adoptarea unui stil de viata nesanatos care la randul sau influenteaza aparitia cancerului (Dalton et al, 2002). Persoanele depresive au de asemenea tendinta de a se izola social, fapt ce determina inlaturarea suportului social cu rol protector in mentinerea sanatatii. Depresia ca stare cronica a fost asociata cu riscul pentru mortalitatea datorata cancerului, mai degraba decat episoadele depresive trecatoare (Irwin, 2007). Prezenta depresiei diagnosticate, influenteaza si evolutia bolii. Intr-un studiu realizat pe 101 de pacienti cu cancer hepatobiliar, Steell si

39

colaboratorii sai (2007) au aratat ca bolnavii care sufereau de depresie aveau o rata semnificativ redusa de supravieturie comparativ cu cei care nu erau depresivi. Depresia influenteaza evolutia rapida a tumorilor canceroase prin suprimarea activitatii celuleor NK (natural killer), respectiv reducerea activitatii sistemului imun (Thaker, & Kamat, 2006). De asemenea, la nivel comportamental, depresia determina scaderea aderentei la tratament, deoarece persoanele depresive considera ca nu are nici un rost sa continue tratamentul medicamentos. Aceste convingeri negative au un impact negativ asupra evolutiei bolii, atat in cazul BCV cat si a cancerului. Pe langa depresie, boala cardiovasculara a fost asociata cu prezenta furiei (componenta emotionala), a ostilitatii (componenta cognitiva) si a agresivitatii (componenta comportmaentala). Se considera ca printre factorii preponderenti de rsic pentru BCV se numara in primul rand un stil de viata sedentar, fumatul, un nivel ridicat de colesterol sau hipertensiunea. Rezultatele studiilor arata insa ca 50% dintre cazurile de infarct miocardic apar la persoane care nu manifesta alti factori de risc. Prin urmare, este necesar sa se exploreze existenta unor alti factori care pot determina prezenta bolii cardiovasculare si a inflamatiei care o precede (Suarez, 2004). Aparitia BCV este determinata de alti factori psihologici cum ar fi ostilitatea si experientierea recurenta a starilor de furie. Acestea activeaza procesele inflamatorii care contribuie la evolutia BCV. Ostilitatea si furia determina cresterea presiunii sangvine care la randul sau reprezinta un factor de risc pentru boala cardiovasculara. Pe langa hipertensiunea care se asociaza cu starea de furie cronica, studiile arata ca de exemplu barbatii care sunt ostili sunt predispusi sa experientieze stari frecvente de furie si depresie care le afecteaza functionarea sistemului imunitar si ii predispun sa dezvolte BCV si diabet de tip 2. Un alt studiu asupra factorilor psihologici implicati in etiologia BCV a aratat ca modul de exprimare al furiei se asociaza cu prezenta acestei boli la barbatii luati in studiu (McDemott, Ramsay, si Bray, 2001). Îngrijorarea a fost definită ca o repetare constantă a unui deznodământ negativ/ameninŃător, care poate periclita rezolvarea cu succes a problemelor individului. (Mathews, 1990). Este interesant că această definiŃie include o consecinŃă a “procesului” de îngrijorare, şi anume afectarea capacităŃii de luare a deciziilor. Davey, Tallis şi Capuzzo (1996) insistă asupra ideii că îngrijorarea poate atât inhiba cât şi facilita rezolvarea de probleme. Astfel, îngrijorarea poate să interfereze cu performanŃa eficientă, să exagereze magnitudinea unei probleme şi să creeze disconfort emoŃional însă tot ea poate servi ca o strategie de coping focalizat pe emoŃie (vezi modulul V) şi poate promova căutarea de informaŃii şi monitorizarea strategiilor coping, toate acestea fiind adaptative. Astfel că, atunci când se elimină influenŃa anxietăŃii, îngrijorarea corelează cu factori psihologici de rezilienŃă precum coping focalizat pe problemă şi căutarea de informaŃii Afectivitatea negativa a fost studiata preponderent in relatie cu sanatatea fizica si mentala. Interesul pentru psihologia pozitiva a stimulat focalizarea cercetatorilor pe emotiile pozitive si rolul lor benefic in sanatate (Seligman, & Csikszentmihalyi, 2000). Studiile arata ca afectivitatea pozitiva ca stare se asociaza cu o morbiditate redusa, in timp ce emotiile pozitive ca trasatura se relationeaza cu o simptomatologie somatica si durere redusa. Pe de alta parte, inducerea emotiilor pozitive se poate asocia si cu o stare de activare fiziologica, potential negativa pentru sanatate cum ar fi functionarea sistemului imun, cardiovascular sau pulmonar (Pressman, & Cohen, 2005). Tema de reflectie nr. 3 DaŃi exemple de moduri prin care afectivitatea negativă poate influenŃa dezvoltarea unor tulburări somatice (ex. Diabet, boli cardiovasculare).

40

3.3 RelaŃia dintre emoŃii şi urmărirea unor scopuri de sănătate Este aproape unanim acceptată ideea că autoreglarea se constituie, în primul rând într-un sistem motivaŃional dinamic de stabilire a unor scopuri, de evaluare a progresului şi ajustare a obiectivelor şi strategiilor în funcŃie de context. Potrivit lui Mischel, Cantor şi Feldman (1996), putem considera un model teoretic ca fiind unul al autoreglării în măsura în care are o referire explicită la scopuri, presoana e un agent activ în modificarea propriului comportament şi sunt evidenŃiate aspectele voliŃionale în urmărirea comportamentului. Analiza autoreglării în sănătate nu trebuie să cadă în capcana omiterii faptului evident că pentru a fi atins, un scop de sănătate trebuie să devină suficient de salient pentru individ încât să aibă întâietate în faŃa altor scopuri concurente şi să-şi menŃină acest atribut pe parcursul acŃiunilor de atingere a scopului în cauză (DeRidder & Kuijer, 2006). EmoŃiile prioritizează anumite scopuri în detrimentul altora, şi constituie forŃa mobilizatoare care alimentează şi orientează comportamentul (Frijda, 1988). Analiza impactului emoŃiilor în contextul autoreglării este importantă, în măsura în care acestea sunt sursă de feedback relevant referitor la comportament deoarece (Tice): • Furnizează un mesaj cu rol de evaluare referitor la comportament • Amplifică rolul de recompensă sau pedeapsă a consecinŃelor • Stimulează reflecŃiile cognitive vis-a-vis de eveniment Există din ce în ce mai multe voci care pun problema măsurii în care oamenii pot face manangementul frustrărilor odată un comportament sanogen iniŃiat şi a diferenŃelor între cei care autoreglează cu succes un comportament sanogen şi cei care eşuează în această tentativă (ex. Rabiau, Knauper, & Miquelon, 2006). În acest context, integrarea conceptelor emoŃionale/motivaŃionale în contextul autoreglării este demnă de analiză în măsura în care indivizii trebuie să facă un manangement eficient al distresului şi să rămînă, în acelaşi timp angajaŃi în scopul de sănătate.

Temă de reflecŃie nr. 4 DaŃi exemple de contexte în care emoŃiile pot influenŃa diferite comportamente preventive
3.3.1 Teorii majore Rolul emoŃiilor în autoreglare, a fost subliniat în mod explicit de către Carver şi Sheier (1990) în Teoria Controlului (sau Cibernetică), una din primele teorii ale autoreglării. Autorii susŃin că mecanismul de bază al autoreglării este feedback-ul negativ (negative feedback loop), denumit „negativ” deoarece are rolul de a reduce discrepanŃele dintre starea actuală şi o valoare luată drept standard şi rezultă într-un comportament de abordare („approaching”) (ex creşterea consumului de fructe şi legume). Un feedback pozitiv corespunde unor acŃiuni de evitare („discrepancy enlarging”), cum ar fi evitarea excesului de alcool. Scopurile diferă ca şi grad de ierarhizare, nivelele inferioare reprezentând mijloace către scopuri supraordonate. O poziŃie ierarhică înaltă corespunde unui scop relevant pentru individ şi conectat cu stări afective care implică prioritizarea. EmoŃiile cu valenŃă pozitivă, rezultate din urmărirea scopului ar încetini acŃiunea în direcŃia scopului (Ńinând cont că scopul sistemului de feedback e sa reducă discrepanŃele) în vreme ce emoŃiile cu valenŃă negativă promovează efortul susŃinut, de reducere a discrepanŃelor, putând însă apărea şi dezangajarea faŃă de scopurile de sănătate (DeRidder & De Witt, 2006). O perspectivă diferită asupra rolului emoŃiilor în procesul autoreglării este însă cea a lui Baumeister şi Heatherton(1996) care susŃin ideea conform căreia datorită concurenŃei diferitelor scopuri pentru utilizarea aceloraşi resurse limitate, autoreglarea unor emoŃii negative solicită rezervele necesare atingerii scopului de sănătate. Astfel, emoŃia se leagă de autocontrol în două modalităŃi:

41

Această strategie are efecte paradoxale. distresul duce la asumarea unor riscuri personale şi evaluarea. fiind decisive pentru rezistenŃa individului în faŃa tentaŃiilor de moment şi conservarea scopului de sănătate. mai ales a magnitudinii evenimentului şi mai puŃin a probabilităŃii sale de apariŃie (ex: este foarte grav să te imbolnăveşti de cancer. Unele dovezi experimentale pentru această explicaŃie provin dinspre paradigma conservării dispoziŃiei afective („mood freeze manipulation). implicat în urmărirea obiectivelor individului şi în planificare (urmărirea scopului de 42 . Ignorarea informaŃiilor relevante „Insensibilitatea” emoŃiilor la consecinŃe probabiliste are ca rezultat incapacitatea reglării nivelului de arousal (ex: probabilitatea scăzută/crescută de a primi un şoc electric nu schimbă nivelul de arousal). Acesta invocă două tipuri de sisteme implicate în autoreglare: unul „hot” implicat în restrângerea impusurilor şi comportamentelor nedorite(ex. Astfel. Stările emoŃionale negative predispun la eşecuri în autoreglare (cedare în faŃa tentaŃiei) Autocontrolul sau voinŃa („willpower”) joacă un rol central în autoreglare. şi unul „cool”. cu impact pe termen lung. motivând indivizii să reducă această conştientizare de sine negativă. chipsuri. Multe forme de autocontrol implică negarea impulsurilor sau forŃarea sinelui pentru realizarea unei acŃiuni contrare tendinŃei hedonice. pe care studiul proceselor deliberative şi de planificare eşuează să o cuprindă. 2007 propune integrarea conceptului de „coping” în modelele de autoreglare Ńinând cont de faptul că modalitatea în care indivizii fac faŃă bolilor şi aversităŃii pot furniza o perspectivă valoroasă asupra autoreglării. O analiză atentă a celor două abordări (cea propusă de Carver şi Sheier pe de-o parte şi cea a lui Baumeister.1. astfel că. Cu toate că nu sunt cunoscute cu exactitate mecanismele posibile prin care emoŃiile cu valenŃă negativă sau pozitivă influenŃează autoreglarea comportamentelor sanogene. Exercitarea autocontrolului (a nu fuma o Ńigară) duce la o dispoziŃie afectivă negativă 2. sărăŃele) comparativ cu cei care nu au fost supuşi unui „mood freeze manipulation” dar cărora li s-a indus o stare emoŃională negatiă sau pozitivă (Tice& Bratslavsky. astfel încît. însă şansa e mică). 2000). dând naştere la emoŃii cu valenŃă negativă (Tice & Bratslavsky. pe de altă parte. Aspinwall (apud De Ridder & De Wit. Zell şi Tice (2007) propun câteva explicaŃii alternative: Reconsiderarea priorităŃilor. ducând astfel la comportamente defensive şi eşec în autoreglare. Evadarea din conştiinŃă Distresul emoŃional poate fi legat de o autoconştientizare negativă. Ruderman (1985) arată că persoanele care Ńin dietă tind să mănânce mai mult după ce stima de sine le-a fost ameninŃată (eşecul în rezolvarea unor probleme de matematică). Ulterior aceste manipulări se constată că indivizii cărora li s-a indus o stare emoŃională negativă şi li s-a indus „mood freeze manipulation” consumă semnificativ mai puŃine aperitive uscate (prajituri cu ciocolata. În vreme ce Carver şi Sheier relevă rolul adaptativ al emoŃiilor Ńinînd cont de rolul lor de a semnala ameninŃarea la adresa scopului (deci emoŃia se leagă de un scop specific). 2000). experimentele lui Tice & co. Acelaşi fenomen este semnalat şi în cazul emoŃiilor pozitive. Trăirea unor stări emoŃionale negative determină indivizii să-şi re-prioritizeze scopurile pentru a obŃine plăcerea imediată. Baumeister. tentaŃiile pe termen scurt (deşi costisitoare) par mai atrăgătoare decît scopurile pe termen lung.care implică inducerea unei stări afective. Ceea ce în mod tradiŃional este denumit „coping centrat pe emoŃie” face şi obiectul abordării lui Meltcafe şi Mischel (1999). rezistenŃa în faŃa tentaŃiei de a fuma). după care participanŃilor li se spune că tentativele lor de ameliorare a respectivei dispoziŃii nu vor fi eficiente. examinează mai degrabă rolul unei dispoziŃii afective generale. precum şi a experimentelor întreprinse de Tice şi Bratslavski (2000) relevă perspective oarecum diferite în abordarea emoŃiilor în contextul autoreglării. efortul de a stopa atenŃia către sine poate duce la efectul opus. nerelaŃionate cu scopul de sănătate asupra acestuia.

în parte fiindcă acest tip de afectivitate pre atât de simplă şi frecventă încât e greu de imaginat faptul că are un impact atât de puternic şi consecinŃe atât de serioase. în cazul de faŃă. Este o teorie care integrează factorii descrişi de modelul convingerilor despre sănătate. Bratslavsky. Teoria motivaŃiei pentru protecŃie (James. în fapt. Printre explicaŃiile asupra rolului pozitiv al emoŃiilor în autoreglarea comportamentelor de sănătate. & Tice.3. asupra abordării comportamentelor cu rol în sănătate. învăŃarea unui obicei şi stoparea lui uterioră au fost mai puŃin capabili să exercite autocontrol dacă nu au fost expuşi la emoŃii pozitie. dar include şi un alt factor şi anume cel emoŃional. Mischel subliniază utilizarea unor strategii de „liniştire” (cooling down) precum distragerea şi distanŃarea pentru a atenua activitatea sistemului „hot” (care este emoŃional. Rogers. (ex. reflexiv. 2002) Interesul psihologilor asupra punctelor „tari” ale personalităŃii umane merită încurajat îm măsura în care poate constitui un model explicativ alternativ şi viabil asupra funcŃionării umane. ideea contraintuitivă potrivit căreia în condiŃii de stres managementul nevoilor imediate (şi a emoŃiilor aferente) este în beneficiul scopului pe termen lung devine plauzibilă. Intr-o sere de experimente (Baumeister. Acelaşi lucru este subliniat şi de Fisbach. constituind un factor de rezilienŃă relevant. chiar atunci când informaŃiile sunt negative şi prin îmbunătăŃirea capacităŃii de luare a deciziilor Semnalarea discrepanŃelor 43 .3 Rolul emoŃiilor pozitive în autoreglare şi sănătate Afectivitatea pozitivă poate facilita procesarea cognitivă eficientă. amintim: Reîncărcarea sistemului cognitiv Angajarea în autocontrol (în accepŃiunea lui Baumeister) duce la epuizarea rapidă a resurselor din sistem şi la slăbirea autocontrolului cu efecte în autoreglarea comportamentelor sanogene (Baumeister. rapid. Astfel. simplu. 3. 1985) discută rolul activării emoŃiilor negative (ex. prin sarcini precum supresia gândurilor. avînd o valoare adaptativă.3. să-i amintească individului de obiectivul propus. Totuşi. & Muraven) se constată că indivizii ”epuizaŃi” (depleted). e relevant şi faptul că în mod tipic. dileme ce trebuie rezolvate (Isen. Teama de repercursiuni negative se transformă într-un factor motivaŃional de protecŃie. şi. Friedman şi Kruglanski (2003) care sugerează că o confruntare imediată cu posibilii distractori sau ameninŃări la adresa scopului stabilit poate. Totodată. influenŃa benefică a afectivităŃii pozitive poate apărea ca fiind surprinzătoare. 5 SchiŃaŃi design-ul unei cercetări a cărei scop vizează testarea ipotezei potrivit căreia reconsiderarea priorităŃilor personale mediază relaŃia dintre afectivitatea negativă şi alimentaŃia nesănătoasă 3. Temă de reflecŃie nr. 1998).2.sănătate). Muraven. 2007 apud Baumeister. anxietate) faŃă de comportamentele de risc. Shamueli. & Tice. Zell. O critică a acestei teoria constă în dificultatea de a cuantifica nivelul optim al emoŃiei negative care poate fi manipulată de informaŃiile oferite publicului sau pacienŃilor cu scopul de a stopa/reduce comportamentele de risc. frica. însă au dat dovada de tot atâta autocontrol ca şi indivizii din grupul de control atunci când au fost expuşi unor manipulări menite să inducă emoŃii pozitive. anxietatea) care facilitează sau inhibă practicarea comportamentului. psihologia abordează probleme ce Ńin de patologie. Facilitarea accesării informaŃiilor relevante Afectivitatea pozitivă tinde să faciliteze autoreglarea prin acreşterea accesului către informaŃiile relevante. accentuat în condiŃii de stres şi dependent de stimulii din mediu) şi pentru a permite urmărirea scopului propus.

Datorita rolului jucat de catre ostilitate in riscul pentru imbolnaviri. 2. Temă de reflecŃie nr. 2006). 44 . dezvoltarea empatiei si a ascultarii active. Rosenman & Jenkins. aceste persoane sunt susceptibile sa dezvolte patologie cardiovasculara. dezvoltarea de strategii de comunicare si rezolvare se probleme. realizarea de activitati de grup deoarece acestea sunt mai eficiente decat cele individuale. Prin urmare.4. 1998). hostility. 2003). De easemenea. utilizarea strategiilor cognitiv-comportamentale alaturi de tehnici de imbunatatire a abilitatilor sociale si de control al emotiilor negative. ele oferiind ocazia participantilor sa isi impartaseasca experientele si sa isi dezvolt reteaua de suport social (deficitara in cazul persoanelor ostile). determinand vulnerabilitatea lor pentru boala (Smith. Printre tipologiile caracterizate prin emoŃii negative cu impact semnificativ asupra sănătăŃii se numara: tipul A. Deoarece viata lor este caracterizata de multiple conflicte interpersonale si de faptul ca sunt predispuse sa raspunda cu o reactivitate fiziologica accentuata in situatii conflictuale. ostilitate. 1986) se caracterizeaza prin: • Sentimentul de presiune a timpului • Competitivitate • Implicare in munca • Sindromul AHA (anger. să raŃioneze constructiv şi să atingă soluŃia optimă într-o anumită situaŃie.Higgins (1987) postulează ideea conform căreia emoŃiile semnalează discrepanŃele între stările actuale şi standardele impuse.. Aici trebuiesc incluse metode de constientizare si identificare a emotiilor. motivând indivizii să acŃioneze în direcŃia atingerii lor. 2001). Ostilitatea este definita drept un set de convingeri si atribuiri negative cu privire la ceilalti si la lume. Un astfel de program eficient este cel propus de Williams si Williams (1993) si care propune urmatoarele trei elemente cheie pentru interventie: 1. cercetarile recente s-au focalizat mai ales pe componenta cognitiva de ostilitate si au identificat-o ca fiind un factor de risc important pentru dezvoltarea bolii cardiovasculare (Myrtek. evaluarea gandurilor si emotiilor. Persoanele ostile se remarca prin cinism si neincredere in ceilalti. De asemenea. 1978. Relatia dintre personalitate. Tipul A (Friedman. ostilitatea se asociaza cu o retea de suport social redusa si reprezinta un predictor pentru comportamente de risc cum ar fi fumatul si consumul excesiv de alcool. agresivitate) Tipul A de personalitate prezinta un risc crescut pentru patologia cardiovasculara. aggression/ furie. Daca initial studiile s-au centrat mai ales pe tipul A de personalitate si relatia acestuia cu aparitia bolii cardiovasculare. Facilitarea flexibilităŃii cognitive Persoanele care experienŃiază o stare afectivă stenică (uşoară) tind să aibă o abordare focalizată pe rezolvarea problemei (mai degrabă decât să apere într-o manieră rigidă propria viziune). 6 Propuneti modalitati de dezvoltare a afectivitatii pozitive la adolescenti in cadrul unui program de promovare a sanatatii mentale si de preventie a bolii cardiovasculare Argumentati care ar fi rolul jucat de emotiile pozitive in cadrul acestui program de preventie. afectivitatea pozitivă şi optimismul pot constitui o sursă de autocontrol şi o resursă de coping în situaŃii dificile (Aspinwall. Literatura de specialitate ofera acum un cadru argumentativ bogat in favoarea ideii ca personalitatea joaca un rol cauzal in aparitia si evolutia diferitelor boli sau a starii de sanatate (Wiebe. tipul C si tipul D de personalitate. este important sa elaboram programe de preventie care includ reducerea ostilitatii. emotii si sănătate Cercetatorii au explorat posibilitatea ca personalitatea este asociata cu starea noastra de sanatate. ostilitatea influenteaza atat situatiile de viata cu care persoanele se confrunta precum si modul cum reactioneaza si fac fata acestor situatii. 3. & Fortenberry.

Aceste sarcini se vor trimite pe email sau poştă împreună cu sarcinile celui de-al patrulea modul (vezi calendarul disciplinei). dar si cand sunt expuse acestora se comporta mai degraba pasiv decat asertiv. Persoanele cu tipul D de personalitate se caracterizeaza prin stari de tensiune si disforie. 3. Tipul D (Denollet. s-a aratat ca interventiile psihologice care actioneaza asupra componentelor tipului C de prsonalitate reduc probabilitatea de aparitie a cancerului si cresc sansele de supravietuire a pacientilor care sufera de aceasta boala (Fernandez-Ballesteros. Deobicei.Propuneti modalitati de dezvoltare a afectivitatii pozitive la adolescenti in cadrul unui program de promovare a sanatatii mentale si de preventie a bolii cardiovasculare Argumentati care ar fi rolul jucat de emotiile pozitive in cadrul acestui program de preventie 2. o modalitate de a face fata situatiilor care constituie un factor predispozant pentru cancer. Formulati obiective pentru fiecare componenta a sindromului AHA si sugerati metode de interventie. aceste persoane sunt incapabile sa spuna “nu”. sunt extreme de cooperante si compliante cu cerintele autoritatilor. Formulati obiective pentru fiecare componenta a sindromului AHA si sugerati metode de interventie. Prin urmare. Pe de alta parte. Propuneti un program de interventie pentru reducerea sindromului AHA. 1997). Tipul C (Temoshok. 2000) de personalitate este implicat în riscul pentru distress.tratamentul sa fie limitat la un numar de 6-8 sedinte in cadrul carora fiecare abilitate sa fie exersata pe exemple de situatii practice cu care participantii se confrunta la locul de munca. şi in consecinŃă pentru imbolnăviri frecvente. 1990) asociat de unii cercetătorii cu riscul pentru cancer: • Reprimare emotionala • Depresie • Lipsa de speranta • Neajutorare Tipul C de personalitate a fost descris in literatra de specialitate ca fiind un pattern de comportamente. Persoanele cu acest tip de personalitate sunt stoice. gata sa se sacrifice pentru ceilalti. sunt rabdatoare si isi reprima emotiile negative. In general evita situatiile conflictuale. este important sa se intervina si asupra acestor doua dimensiuni pentru a reduce probabilitatea de a aparitie a patologiei cardiovasculare. Suprimarea emotiilor negative si modalitatile neadecavte de coping in situatii stresante au fost asociate cu instalarea patologiei cancerigene si evolutia negativa a bolii. Rezolvati sarcinile in maxim 2 pagini de computer.. Acesta se caracterizează prin: • Afectivitate negativa • Inhibitie sociala Rezultatele studiilor au demonstrat ca o combinatie intre afectivitate negativa cescuta si inhibitie sociala constituie factori de risc pentru boala cardiovasculara. factori ce contribuie la cresterea riscului pentru BCV. 7 Propuneti un program de interventie pentru reducerea sindromului AHA. et al. 45 . precum si de reticenta care le predispun la hipertensiune si experientierea unor emotii negative precum depresia. SARCINA DE SEMESTRU MODUL III 1. acasa sau in timpul liber. Tema de reflectie nr.

M. A.. Herman. Ruiz..J Gross (Ed. J. The Guilford Press.G.T. M A. L. Self-regulation in health behavior: Concepts. G. (1998). P. Managing immediate needs in the pursuit of health goals: The role of coping in self-regulation..F de Wit (Eds). 74. D.& De Wit. E. (2006).T. 12. 349–358. Mortensen. & Heatherton.F.. 22. Assessing emotional expression. In J. Davey.).M (2007). D. Origins and functions of positive and negative affect: A control process view. A potential risk factor refined. 60. (1998).O. (1996). 19–35 Frijda. (2006). 7. Ego depletion: Is the active self a limited resource? Journal of Personality and Social Psychology. Tallis. T.T. Type D personality. Psychological Inquiry.B.G.&Tice.. L. N. Sebastián. R. 23. C D. Mellemkjaer.Chichester: John Wiley & Sons De Ridder. 97. Zell. F. C.D de Ridder & J. 1–15.F.B. New York: London Carver.F. P.. Olsen. F. 719– 729. 1252–1265 Baumeister. How emotions facilitate and impair self-regulation.B. 20.408-429). Chichester : John Wiley & Sons. Denmark. D. Self-regulation failure: An overview. (1990). 138–143 46 . S. J. Handbook of emotion regulation (pp. C. Psychological Review. Motivation and Emotion. 1969-1993. Tice. Heatherton. Depression and cancer risk: a register-based study of patients hospitalized with affective disorders. Beliefs about the consequences of worrying.F de Wit (Eds). Selfregulation in Health Behaviors (pp1-25).. (1996). Fernández-Ballesteros. Self-regulation in Health Behaviors (pp1-25). R. R. De Ridder. M.D.B.F. Journal of Personality and Social Psychology. In D. In D. L. American Journal of Epidemiology. & Polivy. D. (1997).. Baumeister. Johansen. C. (1988).. 1-32 Baumeister. (2000).D. Effects of physical threat and ego threat on eating. Journal of Psychosomatic Medicine 49 (4). Personality and Individual Differences. Bratslavsky.D de Ridder & J. N. J. 255-266. American Psychologist. 1088-1094. Muraven. S. pp. C.. (1991).T. T. M D. & Scheier.M. R. (2002).L. 499–520 Denolett.. Rethinking the role of positive affect and self-regulation.& Kruiger. The laws of emotion.F. and Capuzzo.Bibliografie Aspinwall.. J. theories and central issues. J and Spielberger. R. Cognitive Therapy and Research. Dalton. F. Zamarrón. 43.

Meta-analyses of prospective studies on coronary heart disease. Positive psychology: An introduction.W.W. Salovey. 78-85 Seligman.. A. 455–68.M. Irwin. and hostility. Does positive affect influence health? Psychological Bulletin. A psychology of human strenghts. A. 17. Journal of Abnormal Psychology. Kruglanski (Eds). Journal of Personality. Rabiau. 3–19 McDemott. Psychological Review. A. 72. Hostility. Profile of Mood States manual. 329–360). New York: Guilford Myrtek. Cantor. (2003). Mischel. M.G. British Journal of Health Psychology. American Psychologist. D. M. M.. M. 28. and Coronary Heart Disease: An Interpersonal Perspective on Personality. pp 139-172.J. M. L. Smith. & Miquelon.179-197).3. 2343-2344. M. San Diego. 47 . (2000). 94.W. Pressman. 94. Depression and risk of cancer progression: an elusive link.. Smith. (2002). T. McNair.). Fundamental questions and future directions for a positive psychology. Meltcalfe. In P. 309-319. Washington: APA. & Feldman. (2001). Journal of Clinical Oncology. Cohen.. 79. 139-153 Ruderman. In E. In L. Why worry? The cognitive structure of anxiety.. International Journal of Cardiology.. Aggressiveness. type A personality. (1990).. (1996)... (1985). M. & Mischel. J. Emotion. & Csikszentmihalyi. T. Psychological Review. S. Journal of Health Psychology. Bray. 131. P.T. S. L.. 55. Social Psychology: Handbook of basic principles (pp. (1987). 5-14. A hot/cool system analysis of delay of gratification: Dynamics of willpower.. K.Higgins. Principles of self-regulation: The nature of willpowerand self-control. Social psychology of health: Key readings. Mathews. 925-971. C. E. Glazer.. and Health.F. S. Hostility and health: current status and psychosomatic hypotheses. (2005). Disphoric mood and overeating: a test of restraint theorzŃs disinhibition hypothesis. 106. Ramsay. (pag. N. B. Staudinger (eds. (1971). Lorr. Positive affect as a source of human strenght. 11.. Anger. 245-251. J. CA: Educational and Industrial testing Service.E. J.J. (1999). Higgins & A.M. . The eternal quest for optimal balance between maximizing pleasure and minimizing harm: The Compensatory Health Belief Model. (2006). Knauper. 319-340. Behaviour Research and Therapy. T. & A.. Aspinwall & U. (2007). NY: Psychology Press. Ruiz. Isen. Components of the Anger-hostility Complex as Risk Factors for Coronary Artery Disease Severity: A Multi-measure Study. 1217-1270. (2007).. Gallo.. (2001). Self-discrepancy: A theory relating self and affect. and Droppleman.. Rothman (eds).

(1988).L.. 11. (1990).P. D.. Williams. 2397-2405. Giving in to feel good: The place of emotion regulation in the context of general self-control. Kamat.. Fortenburry.. Spring. sentimentele. immunity. Mechanisms relating personality to health. Psychological Inquiry. & Fishbach. V. The vicissitudes of mood measurement: Effects of varying descriptions. Tice. 79. dorinŃele şi acŃiunile cu scopul de a atinge anumite scopuri relevante Inteligenta emotionala = capacitatea de a gândi despre emoŃii şi ameliora funcŃionarea gândirii capacitatea emoŃiilor de Personalitatea de tip A = tip de personalitate care se caracterizeaza prin sentimentul de presiune a timpului. & Bratslavsky. T. and survival in patients with hepatobiliary carcinoma. D.. este definita ca un construct de personalitate. E. On attempting to articulate the biopsychosocial model: Psychologicalpsychophysiological homeostasis. A. J. competitivitate si implicare excesiva in munca Sindromul AHA= sindrom caracterizat prin furie. M. înŃelege şi exprima adecvat emoŃiile Autoreglare= se referă. (2006). Y. 55. Tice. 1994. Gamblin. (2006).au/2008/Chapters/TiceSSSP08.. Nat Med. în sens larg. D.. New York: Times Books. A. Anger Kills: seventeen strategies for controlling the hostility that can harm your health. 939-944. (2007).Steel. (anul?). Handbook of personality and health. Glosar Alexitimie = sau analfabetismul emotional. Journal of Personality and Social Psychology. et al. How emotions affect self-regulation : retrieved 20 august from http://www. and response formats on measures of positive and negative affect. Chronic stress promotes tumor growth and angiogenesis in a mouse model of ovarian carcinoma. (1993). 493–506 Watson.unsw. Trade paperback edition published by Harper Collins. 128-141. (1990). Vollrath (ed).A. 12. time frames. R. D. John Wiley & Sons. Wiebe..sydneysymposium.C. Counteractive self-control in overcoming temptation. L. In H Friedman (Ed). K. P.A. având caracteristici cognitive şi afective care reflectă un deficit în procesarea şi reglare cognitivă a emoŃiilor Alfabetism emoŃional = abilitatea de a recunoaşte. Trope..H. D.. Personality and Disease New York: Wiley. (2000). 149–159 Thaker. ostilitate si agresivitate Ostilitate = componenta cognitiva a sindromului AHA. (2000). in Margarette E. Journal of Personality and Social Psychology. Williams.B. 25.. Depression.. Geller..edu.pdf Temoshok. la eforturile indivizilor de a-şi modifica gândurile. Journal of Clinical Oncology. reprezinta un set de convingeri si atribuiri negative cu privire la lume si la ceilalti 48 .

este predispus riscului de a dezvolta cancer Personalitatea de tip D = tip de personalitate caracterizat prin afectivitate negativa si inhibitie sociala.Personalitatea de tip C = tip de personalitate caracterizat prin reprimarea emotiilor. depresie. predispus distressul-ui si imbolnavirii RezilienŃă = capacitatea adaptativă a indivizilor de a se confrunta. într-o manieră eficientă cu stresul şi catastrofele 49 . lipsa de speranta si neajutorare.

Sunt enumeraŃi factorii comportamentali ai stilului de viaŃă (uzul de substanŃe.în prima parte. Sunt descrise apoi obiectivele fundamentale ale educaŃiei pentru sănătate şi ale educaŃiei sexualem. studenŃi trebuie să poată: • • • • • • • • • • • Să descrie ce este stilul de viaŃă şi să discute impactul acestuia asupra sănătăŃii Să enumere factorii comportamentali ai stilului de viaŃă Să descrie modelele explicative şi de intervenŃie ale factorilor care influenŃează modificarea stilului de viaŃă Să discute principiile promovării sănătăŃii şi dificultăŃile pe care acestea le comportă Să descrie modelele explicative ale dependenŃei de substanŃe Să discute factorii care influenŃează abuzul de substanŃe (fumat. 50 . droguri) Să discute scopurile educaŃiei sexuale Să denumească şi să analizeze obiectivele fundamentale ale educaŃiei pentru sănătate Să descrie tematica educaŃiei sexuale prin prisma celor şase componente de bază Să enumere componenetele programelor de prevenŃie ale transmiterii virusului HIV Modulul 4 trece în revistă. echilibrul somn/relaxare. tuberculoza şi gastroenteritele. droguri) Să enumere componentele programelor de prevenŃie a abuzului de substanŃe (fumat. Dacă la începutul secolului prezent cele trei cauze majore de mortalitate erau pneumonia.MODUL IV Rolul comportamentului în sănătate Scopul modulului: Cunoaşterea rolului comportamentelor individuale în adoptarea unui stil de viaŃă sanogen Obiectivele modulului: La finalul acestui modul. precum şi componentele unui program de prevenŃie a transmiterii virusului HIV 4. comportament alimentar. Conceptul de stil de viaŃă PrevalenŃa şi natura bolilor s-a modificat semnificativ de-a lungul secolului XX. alcool. Bolile cardiovasculare. specificul şi componentele stilului de viaŃă precum şi impactul acestuia asupra sănătăŃii. alcool şi droguri sunt analizate prin prisma efectelor pe care le au asupra organismulu.1. începând cu deceniul al cincilea asistăm la o modificare radicală a cauzelor de deces. alcool. Se descriu modelele explicative şi de intervenŃie în promovarea sănătăŃiisi se discută principalii factori care influenŃează abuzul de substanŃe. cancerul. alte comportamente). activitate fizică. accidentele iau locul bolilor microbiene şi infecŃioase. a convingerilor şi miturilor referitoare la aceste comportamente şi a principiilor de care trebuie să se Ńină cont în proiectarea programelor de prevenŃie a acestor comportamente. Consumul de tutun.

). suport social etc. consum de alcool. de carne roşie etc. consumul de alcool. deoarece graniŃele între categoriile enumerate sunt dificil de trasat.1) Tabel 4. diabetului. Factorii comportamentali ai stilului de viaŃă se pot constitui în: • factori de risc pentru îmbolnăviri. • factori protectori ai stării de sănătate (ex: practicarea regulată a exerciŃiilor fizice. munca hectică. Peste 50% din cauzele de mortalitate din Ńările dezvoltate (inclusiv Europa centrală şi de est) se datorează factorilor comportamentali (vezi tabelul 4. iar cea de a doua categorie constituie stilul de viaŃă imunogen sau pozitiv. caracterul intempestiv şi imprevizibil al multor evenimente. DaŃi exemple de comportamente în exces şi în deficit care au putut favoriza boala cardiovasculară 4. Astfel. prima categorie de factori comportamentali poartă denumirea de stil de viaŃă patogen sau negativ. evoluŃia şi recuperarea din boală este astăzi tot mai clar precizat şi înŃeles. relaxare etc. 1993 ImportanŃa factorilor comportamentali asupra stării de sănătate s-a confirmat prin acumularea unor studii epidemiologice şi prospective relevante. supraalimentaŃia. Totodată s-a impus un nou stil de viaŃă în care sedentarismul. Temă de reflecŃie nr.2 Componentele stilului de viaŃă Rolul factorilor comportamentali în etiologia. Datorită efectului stilului de viaŃă asupra sănătăŃii. industrializare şi urbanizare.) sau în deficit (exerciŃiu fizic.comportament nesănătos minim. Se vehiculează şi clasificarea . diferenŃele individuale fiind deosebit de mari. Conceptul de stil de viaŃă defineşte totalitatea deciziilor şi acŃiunilor voluntare care afectează starea de sănătate. De exemplu.1 Cauzele de mortalitate din Ńările dezvoltate Cauză Procent din total Stil de viaŃă 50 Factori biologici 25 Factori de mediu 15 Sistem medical 10 Sursă: OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii (OMS).1. omul modern devine vulnerabil la o nouă categorie de boli. moderat. iar pe de altă parte schimbărilor în stilul de viată. Acest fapt le-a conferit bolilor cardiovasculare. relaŃii sexuale neprotejate etc. somn. 1 Ce modificări ale stilului de viaŃă ar trebui să facă un bolnav cu boală cardiovasculară?. sever şi letal. cu etiologie plurifactorială. cancerului. numele de “boli ale civilizaŃiei”. Modificările sociale rapide rezultate din dezvoltarea economică. răniri şi morŃi premature (ex: fumat. destructurarea tradiŃiilor şi coeziunii familiale. fumatul. în care stilul de viaŃă joacă un rol proeminent.). comportamentele stilului de viaŃă nesănătos pot fi în exces (fumat. clasificare care nu se dovedeşte operantă. au erodat rezistenŃa individului la multiplele solicitări psihosociale la care este supus.Schimbarea se datorează pe de o parte succeselor medicinei moderne în combaterea bolilor infecŃioase. conducerea autovehiculelor cu viteză excesivă şi/sau fără centuri de siguranŃă. bombardarea informaŃională. sindromului imuno-deficient achiziŃionat. studiul Alameda 51 . Din punctul de vedere al frecvenŃei şi intensităŃii. alimentaŃie raŃională.). devin comportamente comune.

activitate fizică regulată 3. cancerului gastro-intestinal. iar o reducere de 10% a greutăŃii unui bărbat de 35-55 ani ar determina o scădere a bolilor cardiovasculare cu 20%. Tabel 4. minerale) ! regularitatea meselor (3 mese/zi) ! preferinŃe culinare (carne albă vs. dulciuri. Somn. roşie. Comportament alimentar ! balanŃă calorică(aport-necesitate) ! balanŃa dietei (proteine. Astfel. glucide. fructe vs. droguri (non-aderenŃa.2. menŃinerea greutăŃii potrivite 4. Conştientizarea mai profundă. vigoare) ! frecvenŃa (3-5/săptămână) ! intensitate (60-90% din capacitatea cardiacă maximă) ! durată (20-60 minute) 4. meditaŃie ! echilibru muncă/recreaŃie 5. a identificat şapte caracteristici comportamentale care reduc semnificativ riscul pentru îmbolnăviri: 1.2. ar putea fi evitat prin modificarea stilului de viaŃă. având un impact pozitiv şi asupra frecvenŃei artritei degenerative. doar evitarea fumatului ar reduce cu 25% mortalitatea prin cancer. 7-8 ore somn pe noapte 7. a semnificaŃiei pozitive sau negative a fiecărui comportament sumarizat în tabelul 4. Studiul a estimat că o persoană în vârstă de 45 ani care practică şase-şapte comportamente drept obişnuinŃe. evitarea gustărilor între mese (cu excepŃia fructelor) 5. va avea o speranŃă de viaŃă cu 11 ani mai mare decât cea care practică doar unul-trei comportamente. relaxare ! 7-8 ore de somn zilnic ! hobiuri ! exerciŃii de relaxare.California. orice tip de Ńigaretă. atât la nivel individual cât şi la cel populaŃional. vitamine. consum moderat de alcool. pasiv. Uzul de substanŃe ! nicotina (fumat activ. diabetului şi a accidentelor cerebrale. îngheŃare vs. autoinjectarea drogurilor) 2. vegetale. Factorii comportamentali ai stilului de viaŃă 1. OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii estimează că procentul de 50% din totalul deceselor datorare stilului de viaŃă. prăjire.000 de subiecŃi urmăriŃi longitudinal timp de 8 ani. pipă) ! consum de alcool (depăşirea consumului ocazional) ! medicamente. lipide. a nu fuma (şi a nu fi fost fumător) 2. ar produce o reducere importantă a morbidităŃii şi mortalităŃii prin maladiile civilizaŃiei. condimente) ! metode de preparare şi conservare (fierbere vs. Activitate fizică ! tip de mişcare aerobic (flexibilitate. mic dejun regulat 6. Alte comportamente preventive ! imunizări/vaccinări 52 . automedicaŃia. proaspete) 3. care a luat în observaŃie 7.

sedentarismul . etc. b) fumatul. De exemplu. (f) o funcŃie de recreere. fumat. RelaŃia dintre fumat. peste 25% din bolile cardiovasculare ar putea fi evitate prin modificarea unui singur comportament de risc – fumatul. de exemplu. stresul . alimentaŃia neechilibrată. FuncŃiile comportamentelor de risc pentru tineri (Nutbeam. stresul în accidente (inclusiv accidentele de maşină). experienŃe inedite sau pentru a “rupe” rutina – ex.în tulburările cardiovasculare. droguri. c) Factorii care controlează comportamentul se schimbă în timp. d) consumul de alcool. expunerea la soare neprotejat . în timp ce activitatea fizică poate fi relaŃionată cu accesul la o sală de sport. Un tânăr poate începe să consume alcool din motive sociale. sedentarismul. stresul. eşec sau la situaŃiile anticipate ca fiind de eşec – ex. consumul de alcool şi consumul de droguri ca şi între 53 . viteză redusă. Booth& Waters. b) Factori diferiŃi pot controla acelaşi comportament în mod diferit la persoane diferite. 1994): (a) exprimarea opoziŃiei faŃă de autoritatea adultului şi normele convenŃionale ale societăŃii – ex.în accidentele vasculare cerebrale. consumul de alcool. d) Comportamentele relaŃionate cu sănătatea şi factorii care îi controlează diferă de la individ la individ. Studiile în domeniu arată că în general comportamentele de risc nu apar izolate ci într-un set comportamental. fumatul poate avea o funcŃie de “rezolvare” a situaŃiilor de stres.! verificări medicale periodice ! autoexaminări (ex: palparea sânilor. de abilităŃi scăzute de management al situaŃiilor de stres sau de nevoia de acceptare întrun grup de colegi. pentru ca mai târziu fumatul să aibă o funcŃie de control al situaŃiilor de stres.în cancer. un tânăr fumează la început pentru a se identifica cu normele grupului său de prieteni. pentru un alt tânăr etapele pot fi diferite. de adaptare la situaŃiile de stres. consumul de alcool. consum de alcool. fumatul poate fi determinat de inabilitatea adolescentului de a-şi face prieteni. consumul de droguri. (c) exprimarea şi confirmarea valorilor identităŃii personale – ex. fumatul. Caracteristicile comportamentelor relaŃionate cu sănătatea: a) Comportamentele relaŃionate cu sănătatea sunt determinate de factori diferiŃi. inadecvare. frustrare. testiculelor) ! comportament sexual (evitarea sarcinilor nedorite. (b) o modalitate de a se identifica cu grupul şi de a fi acceptat de grup – ex. fumatul. c) alimentaŃia neechilibrată. De exemplu. după care alcoolul să aibă o funcŃie de “rezolvare” a problemelor emoŃionale.1994. amuzament.) ! evitarea expunerii excesive şi neprotejate a pielii la soare ! evitarea accidentelor domestice şi ocupaŃionale Factorii comportamentali de risc au un rol important în etiologia şi evoluŃia bolilor. alimentaŃia necorespunzătoare. conducerea fără utilizarea centurilor de siguranŃă. (d) un semn de maturitate prin adoptarea unor comportamente adulte – ex. Comportamentele de risc care sunt în relaŃie cu cele mai importante cauze de deces sunt: a) fumatul. consumul de alcool. însă după ce îşi finalizează studiile renunŃă la exerciŃiul fizic. a avorturilor septice. (e) mecanism de coping. consumul de droguri. De exemplu. Un alt exemplu este cel legat de exerciŃiu fizic. Elevii fac sport prin natura programei şcolare. droguri. a bolilor cu transmisie sexuală prin utilizarea prezervativelor sau partener stabil) ! comportament la volan (utilizarea centurilor de siguranŃă.

(5) menŃinerea comportamentelor noi dezirabile) achiziŃionate în urma procesului de schimbare. exerciŃiul fizic. conceptul cheie în cadrul acestui model este acela de stadiu. 1984. Prin urmare. trebuie identificate acele modele şi teorii care s-au dovedit eficiente în reducerea riscului de apariŃiei sau evoluŃie nefavorabilă a bolii. predictive (factori.) Ulterior a devenit unul dintre cele mai populare modele de modificare comportamentală.2. gidându-vă după tabelul 4. fără a învăŃa modalităŃi de a iniŃia modificări comportamentale. credinŃe şi valori diferite. scăderea în greutate sau renunŃarea la fumat). respectivul comportament? 4. Modificarea comportamentală presupune parcurgerea a şase stadii: (1) pre-contemplare: nu există dorinŃa de schimbare şi/sau problema (comportamentul de risc) nu este conştientizată ca „problemă”. în economia comportamentală a individului. (2) contemplare: apare intenŃia de a schimba comportamentul de risc în următoarele 3-6 luni. Care sunt factorii care îl pot influenŃa? Ce funcŃie poate avea. 2 AlegeŃi un comportament de risc. intenŃie care de multe ori este declarată explicit. şi în cazul prevenŃiei primare şi secundare a bolilor. tinerii care sunt activi din punct de vedere al activităŃii fizice fumează într-o proporŃie semnificativ mai mică decât cei care sunt inactivi sportiv.1. S-a evidenŃiat o relaŃie inversă între fumat şi exerciŃiu fizic. Pentru a asigura eficienŃa intervenŃiilor psihologice. se pun în aplicare aceste modalităŃi şi se înregistrează progresele obŃinute). se învaŃă modalităŃi specifice de modificare sau diminuare a comportamentelor de risc. 1977. 1986) • Modelul Convingerilor despre Sănătate (Rosenstock. Michie şi Abraham (2004) recomandă elaborarea de intervenŃii bazate pe teorie şi date empirice. (3) pregătire pentru acŃiune: apare intenŃia de a trece la acŃiune în următoarea lună. dar fără realizarea unui plan concret în acest sens. Primele trei modele sunt detaliate în cadrul Modulului II (Rolul factorilor cognitivi în sănătate) Modelul stadiilor schimbării (Prochaska şi DiClemente. 1974) • Teoria Comportamentului Planificat (Fishbein & Ajzen. Modele ale factorilor care influenŃează stilul de viaŃă Cercetătorii din domeniul psihologiei sănătăŃii au dezvoltat mai multe modele explicative (de ce se practică sau nu anumite comportamente). caracteristici care pot să anticipeze practicarea unor comportamente specifice) sau de intervenŃie (pentru modificarea comportamentelor de risc sau întărirea a celor de protecŃie). Temă de reflecŃie nr. Cele mai utilizate modele de schimbare a comportamentelor de risc şi neadecvate sunt: • Modelul ÎnvăŃării sociale (Bandura. consumul de droguri şi abuzul de alcool.2. utilizat cu succes în cazul tratamentului pentru adicŃii şi probleme comportamentale. şi se explorează modalităŃile în care schimbarea poate fi realizată.consumul de alcool sau droguri şi actele sexuale neprotejate sunt cele mai semnificative. 54 . Prin urmare. AsumpŃia din spatele acestui model este aceea că modificarea unui comportament se realizează treptat şi presupune parcurgerea unui număr de stadii. (4) acŃiunea în vederea realizării schimbărilor scontate (de ex. caracterizate de atitudini. cum ar fi: controlul greutăŃii. 1986). 1975) • Modelul Stadiilor Schimbării (Prochaska şi DiClemente. 1986) a fost elaborat iniŃial pentru a înŃelege schimbarea comportamentului de a fuma (figura 4. 1984.

MenŃinerea comportamentului şi prevenirea recăderilor constituie stadiile finale în cadrul procesului de modificare comportamentală. Stadiul acŃiunii presupune modificarea efectivă a comportamentului. Progresul de-a lungul stadiilor este atins prin diferite procese de schimbare. adică a comportamentelor de risc. Primele două stadii (pre-contemplarea şi contemplarea) sunt cognitive deoarece persoanele aflate în aceste stadii „se gândesc” doar la modificarea comportamentală. tehnica jurnalului). Ce crezi că te-a ajutat în acest sens?”) şi vor fi recompensate modificările comportamentale realizate. Parcurgerea acestor etape pot implica şi perioade de recăderi în stadiile anterioare. Prin urmare. convingeri despre tratament). Modelul stadiilor schimbării este considerat în literatura de specialitate ca fiind util pentru elaborarea intervenŃiilor de modificare comportamentală. După ce persoana în cauză a formulat o intenŃie de schimbare comportamentală. dar acestea nu sunt considerate un eşec. se va sublinia ideea că schimbarea comportamentului este un proces şi prin urmare. De asemenea pot fi utilizate şi tehnici cognitive precum refraiming-ul care ajută la perceperea dificultăŃilor întâmpinate ca pe o sursă de informaŃie pentru perfecŃionarea strategiilor de schimbare şi nu ca pe o barieră în calea acesteia. costuri financiare. emoŃiile şi gândurile şi a avansa la o etapă următoare. De exemplu. Persoana va fi întrebată „ai reuşit să nu fumezi timp de şase săptămâni. recidivele sunt posibile şi normale. poate să înceapă deja în acest stadiu să reducă consumul de sare. De asemenea. evaluând costurile şi beneficiile implicate. personalizarea factorilor de risc şi oferirea de informaŃii despre beneficiile adoptării comportamentelor sanogene. se vor căuta soluŃii pentru depăşirea barierelor percepute. În acest scop pot fi utilizate tehnici cognitiv-comportamentale. controlul stimulilor. Stadiul de contemplare se caracterizează printr-o ambivalenŃă cu privire la dorinŃa de schimbare. Perspectiva schimbării stilului de viaŃă determină o supra-apreciere a costurilor schimbării (ex. planificarea şi utilizarea suportului social disponibil. În acest scop pot fi utilizate: strategii de relaŃionare interpersonală. fiind totodată 55 . Dacă persoana se află în stadiul de pre-contemplare. De asemenea. auto-monitorizarea (ex. respectiv prin ceea ce face o persoană pentru a-şi modifica comportamentele.(6) evitarea recidivelor. controlul stimulilor. IntervenŃiile psihologice se vor focaliza pe planificarea modificăriilor comportamentale şi recompensarea eforturilor de schimbare. Identificarea stadiului în care se află o persoană la un moment dat permite adaptarea intervenŃiei astfel încât aceasta să răspundă nevoilor specifice de schimbare. nu va conştientiza consecinŃele negative ale comportamentelor de risc. Prochaska (1994) recomandă ca intervenŃiile psihologice care vizează persoanele din aceste stadii să se focalizeze pe aspectele cognitive (de ex convingeri despre boală şi consecinŃele acesteia. Prochaska (1994) descrie stadiile schimbării ca fiind integrate într-un continuum cognitiv-comportamental. ci o oportunitate de învăŃare. În acest stadiu trebuie utilizate strategii pentru a convinge persoana de beneficiile adoptării unui stil de viaŃă sanogen sau a aderenŃei la tratament. Persoanele ajunse în stadiul de pregătire pentru acŃiune au luat decizia să îşi modifice comportamentul. nu va considera că aceste consecinŃe „se aplică” şi propriei persoane sau va simŃi că nu deŃine controlul asupra modificării comportamentelor. IntervenŃiile psihologice vor cuprinde în acest stadiu tehnici comportamentale cum ar fi: recompensarea. intervenŃiile psihologice se vor focaliza pe aspectele comportamentale şi vor utiliza strategii în acest sens: controlul recompenselor. timp. Pentru persoanele aflate în aceste stadii se vor analiza strategiile care s-au dovedit cele mai eficiente (de ex. aceasta implică faptul că aceasta nu se va gândi la schimbarea stiului de viaŃă. Scopul intervenŃiei psihologice este acela de a ajuta persoana să progreseze de-a lungul stadiilor schimbării comportamentului Ńintă. o persoană care a decis să îşi schimbe dieta nesănătoasă. intervenŃiile psihologice adresate persoanelor din acest stadiu îşi propun drept obiectiv analiza barierelor şi beneficiilor percepute în legătură cu schimbarea comportamentală. contra-condiŃionarea. efort. etc). psihologice. Prin urmare.

împrumutând conceptul lui Festinger. preponderent modelul stadiile schimbării propus de autorii sus-menŃionaŃi. mai degrabă decât pe eşec. 2. Consilierul va încuraja pacientul în eforturile sale de a modificare comportamentală şi îl va ajuta să se focalizeze pe progresele înregistrate. comprehenisbile şi (din perspectiva pacientului) valide. Dezvoltarea discrepanŃei. utilizând. acesta a fost preluat şi utilizat de către Miller şi Rollnick (1991) în conceperea unei strategii de pregătire a persoanelor pentru schimbarea comportamentelor de risc. 4. şi anume: 1. mai mult suportive decât argumentative. În continuare IM. strategie pe care au denumit-o interviu motivaŃional. Exprimarea empatiei. Un alt aspect important implică clarificarea scopurilor importante pentru client şi explorarea consecinŃelor comportamentului prezent. Mai mult. care intră în conflict cu scopurile sale. Consilierul evaluează. disponibilitatea pentru schimbare a clientului. urmăreşte cinci principii de bază. într-o primă etapă. Interviul motivaŃional (IM) este o metodă particulară de a-i ajuta pe oameni să recunoască faptul că se confruntă cu o problemă şi să acŃioneze pentru rezolvarea problemelor prezente şi viitoare. menŃinere acŃiune pregătire contemplare precontemplare Fig.şi oportunităŃi de învăŃare. 56 . Strategiile interviului motivaŃional sunt mai degrabă persuasive decât coercitive.1 Modelul stadiilor schimbării Temă de reflecŃie nr. Scopul acestuia este să reducă ambivalenŃa referitoare la comportamentul în cauză şi să motiveze persoanele pentru a acŃiona în direcŃia schimbării. 3 Care sunt avantajele dar şi punctele slabe ale modelului stadiilor schimbării? SchiŃaŃi un program de promovare a exerciŃiului fizic în care să descrieŃi activităŃi specifice pentru fiecare stadiu Modelul stadiilor schimbării poate constitui un cadru util pentru proiectarea unor programe de prevenŃie a comportamentelor de risc. Acest lucru se poate realiza conştientizând clientul referitor la costurile comportamentului său. Consilierul empatic urmăreşte să adreseze preocupările clientului. Miller (1983) a descris această ca şi „disonanŃă cognitivă”. pornind de la premisa că acestea sunt justificabile.

nivel de saracie. discriminare si excludere sociala. Diagnostic epidemiologic. Aceasta necesită o înŃelegere în detaliu a problemelor sociale care afectează viaŃa pacientului. Are ca principiu fundamental ideea că schimbările comportamentale de durată. în domeniul sănătăŃii. elaborat de Green si Kreuter in 1991 (vezi figura de mai jos). Se recunoaşte faptul că insuflarea încrederii şi a speranŃei este un factor de motivare puternică. pe care le pune într-o nouă perspectivă. 1983). Acest tip de diagnostic vizează mai ales identificarea şi evaluarea problemelor sociale (ex. Modelul descrie opt condiŃii prin care mesajele despre sănătate devin eficiente. Modelul mai poartă şi numele „Modelul celor “8P” de la descrierea modului în care informaŃiile trebuie să fie transmise către public: • Pervaziv • Popular • Personal • Participativ • Pasionant • Practic • Persuasiv • Profitabil Temă de reflecŃie nr. Un scop important al MI este evitarea consolidării sau activării rezistenŃei clientului. Consilierul:”Consideri că testul nu a fost efectuat corect. Diagnostic social. Faza „Precede (Diagnostichează)” implica 5 tipuri de diagnostic: 1. 2. Consilierul utilizează afirmaŃiile clientului. Apărarea rigidă a unei poziŃii are drept consecinŃă activarea unui comportament opus şi defensiv din partea celuilalt. Evitarea argumentării. etc) cu impact asupra unei populaŃii Ńintă. Managementul rezistenŃei. FormulaŃi în două fraze un mesaj de sănătate care să respecte cât mai mult dintre principiile FormulaŃi în două fraze un mesaj de sănătate care să respecte cât mai mult dintre principiile cuprinse în modelul celor 8P (identificaŃi componentele atinse). Aceste date (care de multe ori exista la nivel unor institutiii abilitate sa le colecteze) pot facilita evidenŃierea unor legături între problemele de sănătate publică şi calitatea vieŃii şi duc la stabilirea unor priorităŃi de sănătate care să se constituie în repere ale dezvoltării 57 . astfel încât să creeze încă o premisă pentru schimbare (ex: Clientul:” Nu beau chiar atât de mult”. Teoria difuzării informaŃiei şi comunicării (Rogers. Dezvoltarea autoeficacităŃii. 4. Oferă date despre incidenta si prevalenta boli/bolilor si despre cauzele majore de mortalitate şi morbiditate. sau nu s-a calculat bine”) 5. consumatorului. 4. schimbarea în cunoştinŃe şi practici de sănătate e direct relaŃionată cu participarea activă a individului.Modelul lui Green& Kreuter (1997) este un cadru de referinŃă pentru evaluarea şi dezvoltarea sistematică a programelor de educaŃie pentru sănătate. Clientul este responsabil pentru alegerea şi înfăptuirea schimbării şi că există mai multe abordări alternative care îl pot ajuta să-şi îndeplinească scopurile propuse.Acest principiu se bazează pe ideea conform căreia argumentarea directă tinde să dea naştere la rezistenŃă din partea oamenilor. sunt de factură voluntară. EducaŃia adecvată în domeniul sănătăŃii e considerată a fi tratament pentru o problemă diagnosticată corespunzător în populaŃia Ńintă. elevului sau comunităŃii care pot constitui grupul Ńintă a unui proiect de prevenŃie/ intervenŃie. Astfel. Un model integralist de interventie si promovare a sanatatii este modelul Diagnostichează-Actionează. Modelul „Diagnostichează/AcŃionează”.3.

sedentarism. Evaluarea procesului 8. fumat. 5.) şi a altor factori care pot avea legătură cu probleme de sănătate (ex: factori climaterici. fazele „Diagnostichează” şi „AcŃionează” funcŃionează într-o ciclicitate permanentă. Fig. seminare de educaŃie pentru sănătate. Diagnosticul politicilor publice relevante pentru sănătate se focalizează pe identificarea dimensiunii legislative. la rândul său încă 4 etape. Evaluarea impactului 9.3 Modelul „Diagnostichează/AcŃionează” 58 . discuŃii publice de conştientizare a populaŃiei) la nivelul organizatiilor. 6. Acestea vizează intervenŃii manageriale şi economice. Diagnosticul comportamental şi de mediu are drept scop identificarea sistematică a practicilor de sănătate (ex. Implementarea programului 7.programelor de sănătate şi fac posibliă delimitarea responsabilităŃii între profesioniştii implicaŃi şi organizaŃii. Se identifică astfel factori precum cei predispozanŃi. abuz de alcool. Diagnosticul educaŃional/organizational evaluează cauzele comportamentelor identificate în etapa nr 3 (adică în ce măsură au existat/există campanii de informare-educare. 4. 4. administrative şi de reglementare a unor comportamente/factori/situatii de risc sau de protectie (ex. Aceasta permite alegerea unor comportamente care vor deveni Ńinta unor intervenŃii educaŃionale specifice. interzicerea alimentelor fast-food in scoli. necesare creării unor medii sociale care să faciliteze stiluri de viaŃă sănătoase. etc. O componentă importantă este şi stabilirea măsurii în care fiecare comportament poate fi schimbat precum şi a importanŃei sale relative. Aceleaşi informaŃii furnizează criterii de evaluare a succesului intervenŃiei desfăşurate în cea de-a doua etapă. favorizanŃi şi de menŃinere din care vor fi selectaŃi acei factori care urmează să fie supuşi modificării şi care vor rezulta în schimbări comportamentale. precum şi modul în care intervenŃiile trebuie modificate pentru a-şi atinge scopurile şi obiectivele propuse. 3. etc. InformaŃiile adunate în faza de diagnostic ghidează intervenŃia în etapa acŃiunii propriu-zise. oferirea de abonamente gratuite la baze sportive pentru tineri. Evaluarea resurselor În practică. sistem medical).) care există şi care eventual trebuie adresate înainte de implementarea propriuzisă a programului.. Faza „Procede (AcŃionează)” implică.

Scopul intervenŃiei ar trebui să fie apropiat de comportamentul actual însă permite accesul la celelalte etape ale schimbării. Schimbarea comportamentală are loc în etape 3 Descrierea principiului Schimbarea comportamentului este un proces dinamic caracterizat de cel puŃin etape: decizia. InformaŃii clare şi valide 6. Există o probabiltate mai mare ca indivizii să persiste în activităŃi pe care le consideră plăcute şi interesante. inclusiv al legislaŃiei şi regulamentelor 2. Mesajele de sănătate trebuie să fie specifice şi să informeze referitor la unde. relaxare. 5 DaŃi exemple de contexte şi de actori care pot dezvolta programe după modelul propus de Green şi Kreuter. 2007): Principiu 1. consumului de alcool şi droguri. Niveluri multiple 59 . Stabilirea unor scopuri realiste şi modelarea procesului schimbării 4. Tabelul de mai jos sintetizează principalele aspecte care trebuie avute în vedere atunci când realizăm programe de promovare a sănătăŃii: Tabelul 1. Schimbările mici au mai mari şanse de a fi eficiente. respectiv a fumatului. Valoare intrinsecă 5. Schimbarea comportamentală va trebui susŃinută de modificări în mediul de viaŃă proximal şi distal al individului. Găsirea cadrului adecvat 3. a comportamentului alimentar şi sexual deficitar şi vor încuraja practicarea comportamentelor protective (exerciŃiul fizic. să integreze activităŃi care contracarează scăderea stării de bine care însoŃeşte schimbarea. iniŃierea. Principii ale promovării sănătăŃii (Odgen. Programele de schimbare comportamentală ar trebui să fie accesibile tuturor categoriilor de populaŃie. Principii şi tipuri de prevenŃie ale comportamentelor de risc Programele de promovare a sănătăŃii vor viza reducerea comportamentelor de risc. cum şi când să acŃioneze Oferirea mai multor alternative de schimbare comportamentală are mai multe şanse de reuşită. Este nevoie de intervenŃii particularizate pentru fiecare etapă.Temă de reflecŃie nr. etc…). Varietate 7. ParticularizaŃi la cazul consumului de alcool. Programele trebuie să fie atractive. menŃinerea şi generalizarea noului comportament.

oraş. Expunerea la mai mulŃi factori are efecte cumulative şi interactive 3. organizaŃiilor profesionale) • Grup (adolescenŃi. Boli/disfuncŃii diferite au factori de risc similari 4. Programele de prevenŃie trebuie să vizeze în aceeaşi măsura efectele de scurtă durată cât şi cele de lungă durată 10. Programele de prevenŃie trebuie să încorporeze datele cercetărilor din domeniu 9. ImportanŃa factorilor de risc diferă în funcŃie de stadiul de dezvoltare a persoanei 5. ci ar trebui concepută pe un continuum Programele de prevenŃie trebuie să respecte anumite principii care. persistă în schimbare. Sustenabilitatea intervenŃiilor ReŃelele sociale existente au rol major în stilul de viaŃă al indivizilor. IndependenŃă 11. abuzatori) • Individual Tipuri de programe de prevenŃie: • Primară (vizează intervenŃii la nivel populaŃional. şcolilor. Nivele de realizare a programelor de prevenŃie: • Guvernamental (măsuri legislative şi politici sanitare) • Comunitar (măsuri la nivelul unui judeŃ. Programele de prevenŃie trebuie adaptate la tipul şi nivelul de intervenŃie.8. prizonieri. Astfel. înainte ca orice disfuncŃie sau tulburare să se manifeste). totodată vor fi adaptate în funcŃie de nivelul şi tipul programului de prevenŃie. soldaŃi. În proiectarea programelor de prevenŃie trebuie să Ńinem cont de câteva aspecte 1. MenŃinerea schimbării comportamentale necesită intervenŃii continue. implementarea şi diseminarea programului. Beneficiarii ar trebui implicaŃi în dezvoltarea. Tulburările clinice sunt determinate de relaŃii complexe cu factorii de risc 2. cartier) • OrganizaŃional (măsuri la nivelul instituŃiilor. Astfel. 60 . AcŃiunile de combatere a factorilor de risc trebuie să fie iniŃiate înaintea instalării disfuncŃiilor/bolii 8. Utilizarea reŃelelor sociale 9. intervenŃia nu ar trebui implementată la un singur moment. Schimbările comportamentale individuale ar trebui secondate de schimbări sociale şi acŃiuni comunitare Indivizii care ajung singuri la concluzia că este dezirabil să-şi schimbe comportamentul. Alegere şi scopuri personale 10. Promovarea factorilor de protecŃie diminuează efectul factorilor de risc 6. DependenŃa de un loc particular sau de o anumită persoană reduce capacitatea individului de a continua comportamentul sanogen. intervenŃiile ar trebui să pornească de la scopurile individului sau să descrie un proces de adoptare a unor scopuri personale. PrevenŃia eficientă solicită intervenŃii coordonate în domenii diferite 7.

CunoştinŃe (oferirea de informaŃii despre comportamentele de risc) 3. Ca urmare.3 DependenŃa de substanŃe. în scopul producerii plăcerii sau evitării disconfortului fizic şi emoŃional. Comportament (practicarea comportamentelor sanogene) 6. multe persoane optează pentru comportamentul care îi oferă recompensa pozitivă imediată.Secundară (urmăreşte identificarea grupurilor. cum ar fi fumatul sau consumul de alcool şi droguri sunt foarte greu de modificat şi solicită din partea persoanei şi a familiei foarte mult efort consecvent în timp. situaŃiilor de risc şi acŃionarea asupra lor în scopul reducerii riscului de apariŃiei a bolii). Acest lucru face mai dificilă focalizarea pe aceste consecinŃe de lungă durată. Principiile promovării sănătăŃii pe care le respectă şi cele pe care le încalcă. Persuasiune (informaŃii şi mesaje pe diferite canale şi în momente diferite pentru a menŃine atitudinea de respingere a comportamentelor de risc şi de adoptare a măsurilor de schimbare de comportament) 5. Procesul de modificare a unui comportament de risc (chiar dacă nu este o adicŃie) este un proces îndelungat. AdicŃiile. iar consecinŃele nepracticării exerciŃiului fizic – starea fizică şi psihică înrăutăŃită – nu se materializează decât foarte târziu. MenŃinere (a comportamentelor sanogene) 7. 1999): a) ConsecinŃele pozitive ale comportamentelor sănătoase apar după intervale de timp mari. 6 AlegeŃi un exemplu de program de prevenŃie promovat pe unul din canalele media (TV. practicarea sportului are ca şi consecinŃe pe termen lung îmbunătăŃirea stării de bine fizice şi psihice. Conştientizarea elevilor privind consecinŃele complexe ale comportamentelor şi evitarea moralizării şi etichetării lor este esenŃială în procesul de formare a unor atitudini pozitive faŃă de un stil de viaŃă sănătos. DependenŃa de substanŃe comportă trei aspecte importante: 61 . • TerŃiară (se realizează de obicei în mediul clinic. fără a lua în considerare consecinŃele negative pe termen lung. De exemplu. radio. c) Multe dintre comportamentele de risc au mai multe consecinŃe pozitive imediate decât comportamentele sănătoase. putem afirma că educaŃia pentru sănătate implică mai multe etape : 1. 1998. Rolul prevenŃiei în acest caz este esenŃial. Aspectele de care s-a Ńinut cont în proiectarea programului 4. internet etc). În concluzie vă prezentăm câteva dintre cele mai importante dificultăŃi ale programelor de educaŃie a unui stil de viaŃă sănătos (Sarafino. Considerente generale Adoptarea unor comportamente de risc poate duce uneori la dependenŃă. în scopul preveni recăderilor şi cronicizării bolii şi a unei recuperări mai rapide. • Temă de reflecŃie nr. b) Comportamentele de risc sunt foarte greu de schimbat. datorită factorilor care menŃin comportamentul şi necesită realizarea unui plan de modificare de lungă durată. DescrieŃi programul pe scurt şi menŃionaŃi: Nivelul la care se desfăşoară. DependenŃa de substanŃe se referă la o utilizare repetitivă a unor substanŃe psihoactive. Taylor. Sintetizand. Conştientizare (a faptului că anumite comportamente reprezintă un risc pentru sănătate) 2. ziare. Prozelitism (convingerea altor persoane de beneficiile adoptării comportamentelor sanagene). Atitudine (schimbarea atitudini de acceptare a comportamentelor de risc) 4. Tipul de program. prin abordarea factorilor de risc la persoanele bolnav.

„are un simŃ moral slab”. „sevraj” şi „toleranŃă” sunt ilustrative pentru modelul biomedical al dependenŃei. cum ar fi de exemplu: • dependenŃa de internet • dependenŃa de jocuri de noroc • dependenŃa de relaŃii interpersonale nesănătoase DependenŃa de tutun. începând cu modelele morale care consideră dependenŃa un rezultat al slăbiciunii individului şi a lipsei de sentiment moral. Concepte precum „slăbiciune morală”. Aceste modificări au ca şi efecte schimbări ale stărilor emoŃionale. Persoana nu mai este liberă. DependenŃa este de mai multe tipuri: • dependenŃa de nicotină • dependenŃa de alcool • dependenŃa de droguri • dependenŃa de medicamente (ex. dependenŃa de substanŃe se caracterizează prin modificări negative comportamentale. este faza în care întregul comportament este controlat de nevoia organismului de a fuma sau consuma alcool sau droguri. 2) substanŃa afectează sistemul nervos central prin modificarea funcŃionării normale a creierului. În consecinŃă. sugerează un model moral. alcool sau droguri parcurge mai multe etape până se produce ca atare. • consum regulat. iar „mecanisme de coping dezadaptative” sunt ilustrative pentru perspectiva învăŃării sociale. în care elevul obişnuieşte să consume alcool. • consum devenit preocupare. este controlată de substanŃă Majoritatea modelelor şi teoriilor au fost dezvoltate pentru a explica fenomenul dependenŃei de substanŃe. la o petrecere). droguri. Totodată. Există însă şi alte tipuri de dependenŃă. De exemplu: • dependentul: persoană care „nu are control asupra propriului comportament”. gândirii şi percepŃiei. Este important de specificat faptul că la fel ca şi adulŃii. dependenŃa: „ simptome psihologice şi fiziologice de sevraj” • drog: „substanŃă adictivă”. „utilizează mecanisme de coping dezadaptative”. care consideră adicŃia o boală şi modele ale învăŃării sociale. în care elevul consumă substanŃa la diversele întâlniri cu colegii. prietenii. ba mai mult. somnifere) Toate aceste categorii enunŃate formează aşa numita dependenŃă de substanŃe. adolescenŃii şi tinerii pot deveni dependenŃi atât de nicotină cât şi de alcool şi droguri. afective. „orice substanŃă de tip medical” Aceste definiŃii sunt indicative pentru relaŃia dintre terminologie şi teorie. ele dovedesc dificultatea explicării unor concepte în absenŃa apelului la concepte înrudite şi fără a 62 . concepte precum „control”. „are un comportament adictiv” „are toleranŃă crescută la drog şi simptome de sevraj” • adicŃia: „nevoie de drog”. „ utilizarea unor substanŃe care dau dependenŃă fiziologică şi psihologică”. Multitudinea termenilor care există şi care sunt utilizaŃi referitor la comportamente precum fumatul sau consumul de alcool sunt o expresie a acestei diversităŃi de perspective teoretice diferite. „substanŃă care cauzează dependenŃă”. 3) acŃionează ca o întărire (ca un stimul recompensă) ce susŃine dorinŃa persoanei de a continua să consume substanŃa. De exemplu. modele biomedicale. în care elevul consumă substanŃa din curiozitate (ex. tutun în multe situaŃii şi căutarea acestor situaŃii devine în sine un scop. ilustrează natura tautologică a acestor definiŃii. care pronesc de la considerentul că orice comportament adictiv este achiziŃionat potrivit regulilor învăŃării sociale. • dependenŃa. tranchilizante. Etapele consumului de substanŃe sunt: • consumul experimental. mentale şi de sănătate.1) substanŃa controlează comportamentul consumatorului prin nevoia de autoadministrare în mod repetat.

Prezentăm. învăŃare vicariantă) • DependenŃa este reversibilă • Comportamentele adictive se situează pe un continuum şi nu sunt cateogriale • Tratamentul constă în abstinenŃa totală şi în reînvăŃarea unor pattern-uri comportamentale dezirabile care să le înlocuiască pe cele adictive Un model integrativ de explicare şi intervenŃie în cazul comportamentelor adictive este ilustrat în figura de mai jos (după Odgen.risca o definire tautologică a acestora. 2007): 63 . Principalele întrebări care au fost ridicate în ceea ce priveşte comportamentele adictive. fie nu) • DependenŃa este o boală • Focalizarea pe individ ca sursă a problemei • DependenŃa este ireversibilă • Se pune accentul pe procesul de tratament • AbistinenŃa totală este principala formă de tratament Perspectiva învăŃării sociale: • Comportamentele adictive sunt obiceiuri dobândite potrivit regulilor învăŃării sociale (condiŃionare clasică. individul având întreaga responsabilitate pentru ele • DependeŃa e un comportament ce trebuie pedepsit (asumarea responsabilităŃii individuale) şi nu tratat (negarea responsabilităŃii) Modelul biomedical: • DependenŃa este o entitate distinctă (fie eşti dependent. în continuare. le includ şi pe următoarele: • Care sunt factorii care determină iniŃierea fumatului? • Cum ajunge să fie consumul de alcool o problemă? • De ce unii indivizi pot să fumeze doar ocazional. ideile fundamentale ale acestor teorii: Modelul moral: • Abuzul şi adicŃia sunt consecinŃe ale deciziilor proprii. în vreme ce alŃii simt nevoia să fumeze dimineaŃa la prima oră? • E posibil ca un alcoolic să revină la băut ocazional? • Sunt moştenite adicŃiile? La aceste întrebări au încercat să răspundă principalele teorii ale comportamentului adictiv. operantă.

Fumatul şi dependenŃa de nicotină Fumatul este unul dintre cele mai controversate comportamente nesănătoase. Multă vreme s-a considerat că decizia de a fuma reprezintă o alegere în cunoştinŃă de cauză. Totuşi. studiile arată că 95% dintre fumători încep să fumeze înaintea vârstei de 20 de ani. 4. că oamenii sunt bine informaŃi în momentul în care încep să fumeze şi. biomedicală. Un studiu realizat pe un număr de 895 de adolescenŃi referitor la atitudinile şi convingerile despre fumat a subliniat insuficienta informare despre prevalenŃa şi riscurile acestui comportament. • au considerat că sunt mai puŃin expuşi riscurilor la bolile asociate fumatului.2. implicit.1. • au subestimat ponderea persoanelor care au atitudini negative faŃă de fumat.CREDINłE: •Vulnerabilitate •Gravitate •Costuri •Beneficii •expectanŃe INTERVENłII CLINICE: •Perspectiva biomedicală •Perspectiva învăŃării sociale INIłIERE MNEłINERE RENUNłAREA CA PROCES: •Precontemplare •Contemplare •AcŃiune •MenŃinere RECĂDERE FACTORI SOCIALI: •Comportament parental •CredinŃe parentale •Presiunea anturajului INTERVENłII DE SELF-HELP SĂNĂTATE PUBLICĂ: •Sfatul medicului •IntervenŃii la locul de muncă •Abordări comunitare •Politici guvernamentale PREVENIREA RECĂDERII: •Coping •ExpectanŃe •Atribuiri Figura 1. adolescenŃii: • au supraestimat numărul adulŃilor şi al adolescenŃilor care fumează. îşi asumă responsabilitatea acestui comportament şi a consecinŃelor lui. Stadiile consumului de substanŃe Temă de reflecŃie nr. 64 . 7 Cum influenŃează cele trei perspective (morală. Astfel. Întrebarea care se impune este în ce măsură aceşti tineri deŃin informaŃii pertinente şi suficiente referitoare la comportamentul de fumător şi la riscurile pe care le implică. socială) abordarea dependenŃei?. DaŃi exemple de tipuri de intervenŃii posibile pentru fiecare.

• încetinirea reacŃiilor.norme importante pentru tineri. pancreasului. atât la nivelul şcolii cât şi la nivelul societăŃii. IntervenŃiile anti-fumat trebuie să descurajeze funcŃia socială a fumatului şi să încurajeze formarea altor norme sociale. şi (c) la cei care intenŃionau să înceapă să fumeze în viitorul apropiat. rinichilor sau creierului). matur şi puternic. buzelor. Când o persoană fumează. Nicotina este un drog care se află în tutun şi care are multe efecte negative asupra organismului. boli cardiovasculare. AdolescenŃii ajung să considere fumatul un comportament ce corespunde acestei imagini. • ajunge la creier în 7 secunde de la inhalare. 65 . Unul dintre cele mai importante mesaje pe care trebuie să le transmită campaniile anti-fumat este cel legat de valoarea unui stil de viaŃă sănătos fără fumat care are ca şi consecinŃe atractivitatea fizică. • forŃează organismul să consume mai mult oxigen. Acesta conŃine aproximativ 4000 de substanŃe chimice. Una din substanŃele inhalate odată cu fumul de Ńigară este nicotina. de la faza de experimentare la faza de dependenŃă şi de formare a unei atitudini pozitive faŃă de fumat. influenŃează sistemul nervos într-un mod negativ şi produce grave probleme de sănătate. Fumatul determină dependenŃa de nicotină aşa cum poŃi fi dependent de alcool sau alte droguri.PrevalenŃa acestor convingeri eronate era mult mai mare la adolescenŃii: (a) care începuseră deja să fumeze. ceea ce face mai dificilă funcŃionarea inimii. nicotina… • ajunge rapid în sânge prin plămâni. vezi fişa 24 din anexe). dintre care 40 sunt cancerigene. Efectele fumatului asupra organismului Fumul de Ńigară este dăunător tuturor celor care îl inspiră. Efectele nicotinei asupra organismului: • creşterea ratei pulsului şi a respiraŃiei. prin substanŃele pe care le conŃine fumul de Ńigară. Dintre factorii de ordin social asociaŃi cu fumatul. • modificări ale dispoziŃiei afective. afectează sănătatea în diverse moduri. promovează imaginea fumătorului rebel. cel mai semnificativ este imaginea celui care fumează. Fumatul. Efectele asupra creierului: • tulburări atenŃionale. probleme cu sarcina (femeile care fumează au un risc crescut de a avea copii bolnavi) (pentru identificarea efectelor fumatului asupra organismului. • creşte probabilitatea de a se forma “dopuri” în sânge – ceea ce poate duce la infarct miocardic. Modificarea acestei imagini este obiectivul fundamental al campaniilor anti-fumat. Factorii care influenŃează fumatul Grupul de apartenenŃă joacă un rol important în formarea unor norme pozitive faŃă de fumat. infarct miocardic. ficat. cauzând: cancer (al plămânilor. • ajunge în alte organe – rinichi. • dificultăŃi de învăŃare. incluzând dependenŃa. Fumatul este un comportament care se dezvoltă treptat. Fumatul este un comportament complex manifestat cu predilecŃie în situaŃii sociale şi astfel poate avea rolul unui “cod semiotic” prin care grupul se diferenŃiază de alte grupuri sociale. liber. inclusiv nefumătorilor (fumatul pasiv). prin reclamele şi campaniile publicitare realizate. Multe sondaje relevă faptul că mai mult de 15% dintre adolescenŃii cu vârsta cuprinsă între 12-18 ani fumează regulat şi se consideră fumători. boli pulmonare. sociabilitatea şi persuasiunea . • încetinirea activităŃii musculare şi a reflexelor. pancreas. Industria tutunului. (b) la cei care aveau prieteni sau membri ai familiei care fumau. Fumatul începe de obicei la o vârstă timpurie.

ce conservă şi întăresc comportamentul de fumător (pentru evaluarea convingerilor elevilor despre fumat. PrevenŃia fumatului activ şi pasiv are ca şi componente: • informaŃii privind consecinŃe sociale şi de sănătate. hainele tale nu vor mai emana mirosul neplăcut de tutun. Un exemplu este evidenŃierea beneficiilor renunŃării la fumat relevante pentru elevi. 4. emoŃională şi comportamentală. Astfel că evidenŃierea consecinŃelor de lungă durată asupra sănătăŃii a fumatului nu este suficient de relevantă pentru formarea unui comportament alternativ acestuia.Convingeri eronate ale adolescenŃilor despre fumat Există o serie de erori de gândire ale adolescenŃilor relative la fumat.”). Aceste erori funcŃionează frecvent asemenea unor scheme cognitive dezadaptative. Alcoolul este un drog puternic. Studiile arată că mesajul “Fumatul dăunează grav sănătăŃii” nu are eficacitatea pe care şi-o doreau iniŃial cei care au dezvoltat acest mod de prevenŃie. cum ar fi aspectele legate de sănătate şi boală. Unul dintre principiile formării unui comportament este cel legat de funcŃia imediată a întăririlor. În consecinŃă. prin creşterea rezistenŃei organismului. Deoarece băuturile alcoolice sunt atât de comune şi accesibile în cultura noastră. MenŃionăm câteva din ele: • “Fumatul te face atractiv. a familiei şi a mass-mediei în formarea şi menŃinerea atitudinilor faŃă de fumat.) utilizarea lui s-a schimbat ulterior. nu-Ńi face nici un rău. • EviŃi riscul contractării unor boli grave. asertivitate şi de a face faŃă presiunii grupului (deprinderea de a spune NU.” • “Fumatul te face independent şi mai matur. Aceste mesaje pot fi: • Vei dobândi o formă fizică mai bună. • dezvoltarea unor comportamente alternative. Indiferent dacă este sub formă de bere.2. băuturile alcoolice sunt substanŃe chimice care afectează activitatea mentală. uităm că alcoolul este un drog cu efecte similare drogurilor interzise.2 Alcoolul şi dependenŃa de alcool Deşi alcoolul a apărut iniŃial din motive practice (înlocuirea apei de băut impure. este mai eficient să focalizăm prevenŃia şi formarea comportamentelor pozitive pentru sănătate prin analiza şi conştientizarea elevilor asupra consecinŃelor imediate ale fumatului.” • “Tutunul nu este un drog. • dezvoltarea deprinderilor de comunicare. • Vei economisi zilnic o sumă importantă de bani pe care poŃi să-i foloseşti în alte scopuri. Oamenii au început să producă diferite tipuri de alcool.” Una dintre cele mai frecvente greşeli ale programelor de prevenŃie tradiŃionale ale fumatului este focalizarea unidirecŃională pe evidenŃierea consecinŃelor de lungă durată ale fumatului. de scurtă durată şi de lungă durată ale fumatului. • RespiraŃia. • formarea unor valori şi atitudini pozitive faŃă de un stil de viaŃă sănătos. adesea incurabile.” • “Fumatul te face să te simŃi bine. Pentru ca un comportament să se formeze este important să fie întărit la intervale scurte de timp. “Nu mulŃumesc. precum şi sensibilitatea la bolile infecŃioase. • Dantura şi degetele tale nu vor mai fi îngălbenite. • discutarea şi analizarea rolului influenŃei grupului. vin sau lichior. Utilizarea lui a dus însă adesea la abuz. nu fumez. de gândire critică şi de management al stresului. oficierea unor ceremonii religioase etc. 66 . Fumatul este un comportament care are o anumită funcŃie. iar consumul de alcool a devenit parte din cultura europeană. • ÎŃi vei prelungi durata de viaŃă. părul. • dezvoltarea abilităŃilor de luare a deciziilor. vezi şi fişa 21 de la anexe).

Mesajul transmis tinerilor trebuie să fie: “Un singur raport sexual neprotejat te poate contamina cu virusul HIV (SIDA) sau cu alte boli cu transmitere sexuală. ceea ce poate duce la comportamente agresive şi violenŃă. Ca şi consecinŃe ale acestora. Un alt mecanism al consumului de alcool este utilizarea acestuia pentru rezolvarea situaŃiilor de criză pentru care tânărul nu şi-a dezvoltat abilităŃile necesare. În 85% din cazuri. adolescenŃii învaŃă astfel că a consuma alcool face parte dintr-un proces natural în urma căruia devii mai “sociabil” şi mai “matur". Unul dintre programele cu eficienŃă ridicată în recuperare dezvoltat şi în Ńara noastră este cel al AsociaŃiei Alcoolicilor Anonimi (AA) ce oferă materiale informative şi servicii de consiliere şi terapie pentru persoanele dependente (adolescenŃi şi adulŃi) şi pentru familiile acestora. oamenii care beau sunt veseli.” 3. Una dintre cele mai grave consecinŃe ale consumului de alcool este alcoolismul. Abuzul de alcool este cauza celor mai multe accidente de maşină în care sunt implicaŃi tinerii. (“A bea este ceva interesant. Efectele imediate ale consumului de alcool sunt o uşoară relaxare. adolescenŃii tind să considere că relaŃiile sociale sunt facilitate şi favorizate de acest comportament prin faptul că alcoolul îi determină să devină mai volubili şi mai lipsiŃi de inhibiŃii. ulcer. În plus. Alcoolul este o substanŃă toxică. Consumul de alcool duce la violenŃă şi agresivitate. privind la cei maturi. boli cardiace. Alcoolul devine astfel un risc din ce în ce mai mare pentru că poate fi acceptat şi încurajat de către cei din anturaj şi cel puŃin temporar îi poate face să pară şi să se simtă mai mari. • AdolescenŃii continuă să consume alcool mai ales datorită influenŃei grupului. PrevenŃia consumului de alcool are ca şi componente: 67 . utilizaŃi fişa 24 din anexe). Sub influenŃa consumului de alcool poŃi interpreta greşit o remarcă sau un gest. cu atât acesta va produce mai multe modificări la nivel cognitiv. În această etapă se consolidează comportamentul lor de consum de alcool. Efectele consumului de alcool asupra tinerilor 1. mii de persoane sunt rănite grav în fiecare an. afecŃiuni fatale ale creierului (pentru identificarea de către elevi a efectelor alcoolului asupra organismului. cancer. Curiozitatea şi dorinŃa de a imita adulŃii îi determină pe mulŃi copii să încerce să consume la rândul lor alcool. Efectele alcoolului Există două tipuri de efecte ale consumului de băuturi alcoolice: efectele de scurtă durată şi efectele pe termen lung. progresivă şi potenŃial fatală prin consumul necontrolat de alcool. să fii vesel) • ÎnvăŃarea socială presupune şi formarea unor atitudini pozitive faŃă de efectele alcoolului. că a consuma alcool este ceva plăcut. Există o serie de instituŃii şi asociaŃii care au ca obiectiv recuperarea tinerilor şi adulŃilor dependenŃi de alcool. Alcoolismul nu este o problemă de imoralitate sau de caracter slab. modele personale. Consumul de alcool devine deci un comportament format pe baza învăŃării sociale. Alcoolicii sunt persoane bolnave care au nevoie de sprijin şi tratament. râd şi se simt bine. conducătorii implicaŃi în accidente au consumat ocazional alcool. Cu cât este consumat mai mult alcool. O treime din accidentele mortale sunt legate de consumul de alcool. emoŃional şi comportamental. chiar şi în cantităŃi moderate creşte foarte mult riscul de a avea raporturi sexuale neprotejate. Este o boală cronică. celebrităŃi. inhibiŃii mai reduse şi reacŃii mai lente. te face să te simŃi bine. boli psihice. OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii consideră alcoolismul o boală. ÎnvăŃarea socială a consumului de alcool presupune următoarele dimensiuni: • ÎnvăŃarea acestui comportament se realizează prin observarea comportamentelor unor persoane importante pentru copil sau adolescent. Consumul de alcool în cantităŃi mari şi pe o perioadă îndelungată poate duce la tulburări somatice şi psihologice grave. care are ca şi consecinŃe: ciroza. cum ar fi membrii familiei.IniŃierea comportamentului de a consuma alcool se realizează prin învăŃare socială – copiii şi adolescenŃii învaŃă. 2. prietenii. Consumul de alcool.

anumite droguri dau dependenŃă după o singură doză. dar în realitate este greu să te opreşti. activităŃi de club. formarea unor valori şi atitudini pozitive faŃă de un stil de viaŃă sănătos.produc tulburări ale funcŃionării intelectuale. • droguri halucinogene sau psihedelice (L. discutarea şi analizarea rolului influenŃei grupului. ecstasy.mulŃi tineri cred că dacă consumă droguri o singură dată nu vor deveni dependenŃi. PrevenŃia consumului de droguri este un proces complex la care trebuie să participe întreaga societate. • rezolvarea problemelor . voluntariatul. şcoala. dezorientare. mescalina) . discutarea modului în care alcoolul poate diminua performanŃele şcolare.. percepŃiei şi comportamentului. iar ca efect principal este deformarea imaginii realităŃii şi scăderea percepŃiei riscului. amfetamine. Tinerii consumă aceste droguri din nevoia de senzaŃii tari. produc o stare de relaxare şi induc somnul. prin obiectivul ei de formare a unor elevi care pot lua decizii responsabile şi sănătoase. a familiei şi a mass-mediei în formarea şi menŃinerea atitudinilor faŃă de alcool. Elevii sunt din ce în ce mai expuşi consumului de droguri.S. 68 . sedative) – cunoscute şi sub numele de sedative.un tânăr care consumă droguri crede că poate câştiga aprecierea şi respectul celorlalŃi. • formarea unei imagini sociale . încetinesc activitatea sistemului nervos central. de gândire critică şi de management al stresului. dar de cele mai multe ori este izolat de colegi şi prieteni şi creşte riscul de a se afla în situaŃii ridicole. familia. muzica.2. Efectele posibile sunt: vorbire neclară. profesionale etc. comportament specific stării de ebrietate. desfăşurarea de activităŃi de recreere sănătoase. • droguri de relaxare (tranchilizante. Tinerii care consumă aceste droguri simt nevoia de a se proteja de solicitările şi stimulările din mediu. cocaina) – accelerează funcŃionarea sistemului nervos central. producând alertă şi excitabilitate. cum sunt: sportul. inducând o stare pseudopsihotică cu iluzii şi halucinaŃii. Efectele posibile sunt: o percepŃie alterată a timpului şi distanŃei. Tipurile de droguri • droguri de stimulare (cannabis. organizaŃiile nonguvernamentale şi cele guvernamentale. 4.D. de aceea au nevoie de informaŃii corecte despre droguri şi de formarea unor atitudini adecvate faŃă de consumul de droguri.este important ca tânărul să înŃeleagă că primul pas în rezolvarea problemelor este recunoaşterea lor şi nu evitarea acestora prin consumul unor substanŃe. Şcoala are un rol esenŃial în activitatea de prevenŃie. barbiturice. Cei mai importanŃi factori care duc la formarea unor atitudini pozitive faŃă de droguri sunt: • curiozitatea . artele plastice. de a evita confruntarea cu problemele.3 Drogurile şi dependenŃa de droguri Drogul este o substanŃă a cărei utilizare creează dependenŃă fizică şi psihică şi tulburări grave ale activităŃii mentale. din sentimentul de neputinŃă în a face faŃă solicitărilor. dezvoltarea abilităŃilor de luare a deciziilor. dezvoltarea deprinderilor de asertivitate şi de a face faŃă presiunii grupului (deprinderea de a spune NU). elevii.• • • • • • • informaŃii privind consecinŃele sociale şi de sănătate de scurtă şi de lungă durată ale consumului de alcool. euforie şi comportament dezorientat. Consumul de droguri este deja o problemă majoră a învăŃământului românesc.

” “Consumul de alcool sau droguri îŃi rezolvă problemele.unii tineri pot consuma droguri datorită problemelor pe care le au. mai valoros sau mai interesant. • o stimă de sine scăzută . a dificultăŃilor de relaŃionare şi comunicare. unii tineri consumă droguri pentru că prietenii lor consumă şi ei droguri.presiunea grupului . Pot fi observate mai multe astfel de comportamente. “ “Drogul te face să te simŃi liber!” “Numai indivizii slabi ajung dependenŃi de droguri!” “Drogurile sunt oferite numai de străini!” Mesajele transmise in programele de preventie a consumului de droguri. Comportamentele indirecte nu înseamnă în mod obligatoriu consum de droguri dar pot să constituie semne de alarmă. în realitate însă.:“Consumul unui drog o singură dată nu are efecte negative. Oamenii pot avea convingeri total eronate fată de riscul implicării lor în consumul de substanŃe. • un răspuns la singurătate . consumul de droguri te controlează şi manipulează şi duce la pierderea libertăŃii de decizie. cele mai cunoscute fiind: • 69 . ca de ex.să fie la fel ca ceilalŃi din grup. trebuie să pună în evidenŃă efectele grave ale consumului de droguri: Profesorii-consilieri au responsabilitatea de a semnala comportamentele directe şi indirecte ale consumului de droguri şi a solicita ajutorul părinŃilor şi a specialiştilor în abordarea elevului care consumă droguri.un tânăr cu o stimă de sine scăzută poate consuma droguri pentru a se simŃi mai curajos.” “Este uşor să te opreşti dacă doreşti.” “Eu nu pot deveni dependenŃi.” “Drogul te face să comunici mai uşor.

cum ar fi sexul neprotejat. • continuă să consume alcool chiar şi când ceilalŃi nu mai consumă (de exemplu. • încalcă legea când este sub influenŃa alcoolului sau drogurilor. • are probleme acasă datorită consumului de alcool sau droguri. activităŃile preferate (film. • îşi ascunde noii prieteni şi nu vorbeşte despre preocupările lor. programe de prevenŃie a consumului de droguri). • îşi pierde apetitul chiar şi pentru alimentele favorite. • este implicat în accidente de maşină cauzate de consumul de alcool sau droguri. cum ar fi participarea la acŃiuni de voluntariat (ex. • prezintă modificări afective şi comportamentale: este mai agresiv sau mai ostil. • utilizează alcool sau droguri cu regularitate şi în anumite perioade ale zilei (în fiecare seară sau în fiecare dimineaŃă înainte de a merge la şcoală). • dezvoltarea deprinderilor de management al situaŃiilor de criză prin învăŃarea unor strategii de coping adaptative. • este somnolent şi apatic fără motiv. • pleacă de la şcoală pentru a consuma alcool sau droguri. • rămâne corigent sau repetent. • discutarea şi analizarea rolului influenŃei grupului în consumul de droguri. • are probleme la şcoală datorită consumului de alcool sau droguri. muzică. • devine agresiv fără motiv. • îşi pierde interesul faŃă de şcoală. • devine iritat şi necomunicativ când cineva îi pune întrebări despre consumul de alcool sau droguri. • discutarea modului în care drogurile îŃi controlează modul în care gândeşti. neagă că ar avea o problemă. • are probleme financiare şi îi dispar lucruri de valoare (ceas. • formarea unor valori şi atitudini pozitive faŃă de un stil de viaŃă sănătos. sport. • trece fără motiv de la veselie la tristeŃe. retras sau deprimat. devine izolat. casetofon. la o petrecere). • dezvoltarea deprinderilor de management al conflictelor şi luare de decizii responsabile. Tabelul de mai jos sintetizează exemple de comportamente alternative fumatului. • desfăşurarea de activităŃi de recreere sănătoase. • îşi asumă riscuri în timpul consumului de alcool sau droguri. simŃi şi te comporŃi. • şi-a schimbat grupul de prieteni. lecturi). elevul nu mai este aşa cum era înainte. PrevenŃia consumului de droguri are ca şi componente: • informaŃii despre consecinŃele de sănătate şi sociale ale consumului de droguri. • este “beat” sau “ameŃit” la şcoală. • are probleme de memorie – uită evenimente care s-au petrecut în timpul consumului de alcool sau droguri. bicicletă). • conduce maşina sub influenŃa alcoolului sau drogurilor. • este în compania unor persoane care consumă alcool sau droguri.• schimbarea bruscă a comportamentului. • consumă alcool sau droguri în cantităŃi mari. artă. consumului de alcool şi a consumului de droguri: 70 .

spirituală Studiul filosofiei.dimensiune complexă a fiinŃei umane Sexualitatea este o componentă esenŃială a vieŃii oricărei persoane. cognitive şi sociale în procesul dezvoltării pozitive a personalităŃii. metode de contracepŃie. sociale şi spirituale. OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii defineşte sănătatea sexuală ca “integrarea aspectelor fizice. 8 AlegeŃi un comportament din cele trei expuse în secŃiunea 4. Aspectele sale psihologice. DiscuŃiile despre masturbare. contribuind la conturarea identităŃii de sine şi a celei sociale. EducaŃia sexuală era oferită doar adolescenŃilor (12-18 ani). unor tineri cu vârste între 14-18 ani. avort. conferindu-i astfel un caracter complex. SpecificaŃi şi descrieŃi ce tipuri de informaŃii aŃi introduce într-o broşură pe care aŃi distribui-o într-un liceu. lectură.Nivel al experienŃei Fizică: stare de bine Comportamente alternative ExerciŃii de relaxare Dans şi antrenament al mişcărilor Recreere fizică. a stării generale de bine. picturii. alcool. artei fotografice Creativă DiscuŃii de grup. În procesul de formare al adolescentului.” Programele tradiŃionale de educaŃie pentru sănătate sexuală erau focalizate pe oferirea de informaŃii despre reproducerea umană. participarea la activităŃi de grup. menŃinerea rolurilor tradiŃionale 71 . Scopul educaŃiei sexuale Scopul fundamental al educaŃiei psihosexuale este promovarea sănătăŃii sexuale şi implicit a sănătăŃii psihice. emoŃionale. Sănătatea sexuală înseamnă sănătatea întregului corp şi a universului psihic al individului. emoŃionale. homosexualitate. sarcina nedorită. în care fiecare persoană are dreptul la informaŃii adecvate şi relaŃii sexuale responsabile.3 Comportamentul sexual Sexualitatea . droguri). fizice. biologice şi sociale sunt într-o relaŃie de interdependenŃă. Aspectele pozitive ale sexualităŃii erau ignorate. antrenamente mnezice Intelectuală Practicarea muzicii. Interpersonală relaŃionarea cu alte persoane Dezvoltarea abilităŃilor de comunicare Consiliere orientată pe clarificarea valorilor Filozofică.2 (consum de tutun. sport Masaj Socială: identificare Implicarea în acŃiuni comunitare. cu alte cuvinte. ArgumentaŃi opŃiunile 4. Dezvoltarea unei sexualităŃi armonioase la copii şi adolescenŃi contribuie la formarea unei personalităŃi armonioase şi în relaŃie echilibrată cu sine şi ceilalŃi. violul) prin întreŃinerea fricii şi a sentimentului de culpabilitate. bolile cu transmitere sexuală. În ultimul deceniu. ea avea ca scop doar prevenirea unor “dezastre” (ex. De asemenea. contemplare Temă de reflecŃie nr. boli cu transmitere sexuală. rolul sexualităŃii este pregnant. literaturii spirituale şi a diferitelor sisteme de credinŃe MeditaŃie. anatomia şi fiziologia umană. care pot oferi satisfacŃie şi implicare socială Implicarea în activităŃi de ajutorare socială ActivităŃi de voluntariat Hobbiuri. istoriei. ignorându-se astfel că despre ea se poate vorbi de la o vârstă foarte mică. literaturii universale. Este falsă echivalarea sexualităŃii cu relaŃia sexuală. dreptul la educaŃie sexuală a copiilor şi tinerilor este văzut ca un drept uman fundamental care trebuie respectat de orice societate democratică.

instituŃie. Nu are aşa mare relevanŃă cantitatea de informaŃii despre sexualitate. prieteni. care nu poate fi discutat împreună cu adulŃii. Deseori părinŃii evită discutarea acestor teme cu copiii lor. mai există o serie de motive pentru care abordarea acesteia este esenŃială: • scăderea vârstei la care adolescenŃii devin activi sexual. atât a profesorilor cât şi a părinŃilor. Tocmai de aceea şcolii îi revine un rol fundamental în oferirea unei percepŃii adecvate asupra sexualităŃii. • Toate persoanele au dreptul şi obligaŃia să ia decizii sexuale responsabile. adult. neutilizarea mijloacelor de contraceptie şi protecŃie). în asigurarea cadrului în care elevii pot să discute liber despre sexualitate. asistent medical. armonie şi calitatea vieŃii. Un alt aspect limitativ al programelor tradiŃionale este faptul că intervenŃiile nu erau integrate într-un proces de dezvoltare a sănătăŃii emoŃionale. • Toate deciziile sexuale au consecinŃe emoŃionale. onest şi fără inhibiŃii. Astăzi. În acest mod nu se percepe aria largă pe care o implică sexualitatea. spirituale. Pe lângă faptul că psihosexualitatea este o componentă esenŃială a procesului de dezvoltare a unei personalităŃi armonioase. Din nefericire. societate. • numărul crescut de avorturi. EducaŃia pentru sănătate sexuală este un proces continuu ce se realizează pe parcursul întregii dezvoltări. începând cu acceptarea propriei corporalităŃi şi terminând cu deciziile responsabile pe care le implică. • Implicarea prematură în comportamente sexuale presupune riscuri.SIDA. iar uneori efecte negative sau contrare. 1994). • creşterea numărului de abuzuri sexuale – viol. • creşterea incidenŃei contaminării cu alte boli cu transmitere sexuală. cu elemente specifice fiecărei vârste şi nivelului de dezvoltare intelectuală şi emoŃională. Este nefondată convingerea părinŃilor şi a profesorilor că a educa sexual copiii şi tinerii presupune transmiterea de informaŃii “tehnice” despre biologia şi fiziologia actului sexual. trebuie să accepte că sexualitatea este un aspect natural şi firesc al vieŃii fiecărui copil. Există riscul ca informaŃiile să fie eronate şi astfel se perpetuează -atitudini care conduc la comportamente sexuale de risc (începerea prematură a vieŃii sexuale. comunitate.ale femeilor şi bărbaŃilor erau evitate. sociale şi comportamentale (Hyde. • Toate persoanele sunt sexuale. comportamentale sau de sănătate. Cercetările în domeniu au arătat însă că aceste programe au o eficienŃă redusă. împreună cu profesorul. reviste de diverse facturi. fiecare adult. vârstnic şi că ignorarea acestui adevăr reprezintă o încălcare a unui drept uman fundamental. copiii îşi însuşesc de cele mai multe ori aceste informaŃii de la colegii de joacă. • creşterea numărului de sarcini nedorite în rândul adolescentelor. • creşterea incidenŃei contaminării HIV . cognitive. psiholog). hărŃuire sexuală. 72 . Responsabilitatea ei este delegată către aşa numitele “persoane de specialitate” (medic. Probabil din această convingere inadecvată apare eludarea sarcinii de “educator sexual”. şcoală. cât mesajul că şcoala este şi trebuie să fie un loc în care elevii vorbesc deschis. psihologice şi emoŃionale. dreptul la sănătate. Valorile sexualităŃii: • Sexualitatea este o componentă sănătoasă şi naturală a vieŃii. incest. etice. Copiii şi adolescenŃii nu vor mai echivala sexualitatea cu un subiect tabu. Printr-o astfel de delegare se medicalizează un aspect natural al vieŃii oricărui adolescent. Elementul esenŃial al procesului de educaŃie pentru sănătatea sexuală este promovarea unor valori adecvate privind sexualitatea proprie şi a celorlalŃi. Totodată. adolescent. Programele de educaŃie pentru sănătate sexuală trebuie realizate adecvat vârstei şi nivelului de dezvoltare intelectuală şi emoŃională a elevului. • Sexualitatea include dimensiuni fizice. • Indivizii şi societatea beneficiază când copii discută despre sexualitate ca de un proces natural în atingerea maturităŃii psihice. despre una dintre componentele personalităŃii lor. Încă de la vârste foarte mici copiii devin interesaŃi de subiectele privind sexualitatea. abordarea sexualităŃii doar la vârsta adolescenŃei şi focalizat doar pe reproducere şi contracepŃie are ca rezultat menŃinerea convingerii că sexualitatea este similară cu relaŃia sexuală.

EducaŃia sexuală se adresează componentelor psihologice (cognitivă. de a face faŃă presiunii grupului. convingeri şi valori despre identitate de sine. emoŃional sau sexual. elev.oferirea unui cadru adecvat pentru dezvoltarea deprinderilor de comunicare şi relaŃionare pozitivă cu persoane de sex opus. perceperea faptului că exprimarea iubirii romantice poate lua şi alte forme. iubirii şi intimităŃii conform propriilor valori. • dezvoltarea deprinderilor de relaŃionare interpersonală .oferirea unui cadru adecvat în care adolescenŃii să aibă posibilitatea de a-şi explora propria persoană şi evalua atitudinile sexuale cu scopul dezvoltării propriilor valori. de management al situaŃiilor de conflict dintr-o relaŃie. cu cele adulte. avort. anatomia şi fiziologia reproducerii. abuz sexual. încurajarea utilizării metodelor contraceptive şi a metodelor de protejare a sănătăŃii sexuale. diferenŃiere între comportamentele sexuale cu risc crescut faŃă de cele cu risc redus. de exprimare a afectivităŃii. perceperea efectelor streotipiilor de gen social asupra propriei persoane (ex. spirituale şi biologice ale sănătăŃii. • Persoanele îşi exprimă sexualitatea în moduri diferite. frate/soră.) şi înŃelegerea faptului că băieŃii şi fetele au drepturi şi responsabilităŃi egale. a capacităŃii de a spune NU. iubire şi camaraderie. comunicare. de a se opune relaŃiilor de manipulare şi exploatare. pentru că sunt fată/băiat trebuie să…. comportament sexual. metode contraceptive. a înŃelegerii consecinŃelor comportamentului sexual activ. sarcină. • dezvoltarea responsabilităŃii faŃă de sine şi ceilalŃi . • informarea . respectarea deciziei celuilalt. a menŃinerii unui echilibru între nevoia de independenŃă şi rolul de fiu/fiică. instituŃii şi organizaŃii din comunitate care asistă dezvoltarea copiilor şi tinerilor în acest domeniu.Tinerii au dreptul la acces la informaŃie despre serviciile de planificare familială şi îngrijire medicală. de negociere şi stabilire de limite. boli cu transmitere sexuală (BTS). sociale şi psihologice. trasarea unor scopuri de durată medie şi a unor planuri de viitor. intimitate şi iubire. decizii responsabile privind viaŃa de cuplu şi viaŃa de familie. şi fără exprimări sexuale. comportamentală) sociale. • Oamenii trebuie să respecte şi să accepte diversitatea valorilor şi credinŃelor despre sexualitate care există în comunitatea respectivă. a capacităŃii de a face distincŃia dintre iubire şi atracŃie sexuală. valori şi atitudini despre sine şi ceilalŃi . O componentă centrală a promovării educaŃiei sexuale este dezvoltarea implicării adolescenŃilor în participarea la activităŃi de voluntariat pentru educarea celorlalŃi tineri din şcoală şi comunitate. relaŃii interpersonale. EducaŃia pentru sănătatea sexuală este un proces de formare de atitudini. Programele eficiente de educaŃie psihosexuală se focalizează pe atingerea a 4 obiective fundamentale: • formarea de convingeri. servicii medicale. Formarea acestor valori are ca şi suport dezvoltarea stimei de sine şi a responsabilităŃii faŃă de sine şi faŃă de ceilalŃi în manifestarea sexualităŃii. respectarea confidenŃialităŃii. respectiv de a accepta un refuz.oferirea unor cunoştinŃe despre creştere şi dezvoltare. partenerului şi mass-mediei. • AbstinenŃa sexuală este cea mai eficientă metodă de a preveni sarcina nedorită şi infecŃia HIV/SIDA. • 73 . HIV/SIDA. Programele de educaŃie sexuală se focalizează şi asupra dezvoltării abilităŃilor de evitare a relaŃiilor de abuz fizic. decizie şi responsabilitate. emoŃională.formarea de atitudini şi comportamente responsabile faŃă de propria sexualitate şi cea a partenerului. imagine corporală. perceperea beneficiilor întârzierii debutului de viaŃă sexuală şi a abstinenŃei de la sex în situaŃii de risc.

esenŃial pentru o dezvoltare armonioasă. RelaŃiile interpersonale • Dezvoltarea deprinderilor de relaŃionare pozitivă • Exprimarea dragostei şi intimităŃii în moduri diferite şi responsabile • Dezvoltarea şi menŃinerea relaŃiilor semnificative • Evitarea relaŃiilor de exploatare şi de manipulare • Formarea unor atitudini pozitive faŃă de relaŃiile de prietenie • Luarea de decizii privind stilul de viaŃă sănătos 3. onestitate şi încredere • Exprimarea propriei sexualităŃi respectând drepturile altora • Exprimarea sexualităŃii potrivit propriilor valori 5. sănătate sexuală. Comportament sexual • Trăirea unor sentimente sexuale fără a le exprima printr-un act sexual • Căutarea de noi informaŃii pentru dezvoltarea sexualităŃii • Implicarea în relaŃii sexuale caracterizate prin responsabilitate. Deprinderi personale • A trăi potrivit propriilor valori • Asumarea responsabilităŃii pentru propriul corp • Luarea de decizii responsabile • Dezvoltarea asertivităŃii • Comunicarea eficace cu familia. Dezvoltarea umană • Acceptarea şi aprecierea propriului corp • Formarea unei imagini corporale realiste • Căutarea de informaŃii despre dezvoltarea sexuală • Acceptarea dezvoltării sexuale ca o componentă a dezvoltării umane • InteracŃiunea cu ambele sexe într-un mod potrivit şi respectuos • Acceptarea diferenŃelor de gen • Respectarea orientării sexuale a celorlalŃi 2. comportament sexual. relaŃii interpersonale. Sănătate sexuală • Cunoaşterea şi utilizarea metodelor de contracepŃie pentru a evita sarcinile nedorite • Evitarea contactării sau transmiterii bolilor cu transmitere sexuală • Informare privind modalităŃile de prevenire a infectării cu virusul HIV • Informare privind SIDA • Prevenirea abuzului sexual 6.Temă de reflecţie nr. deprinderi personale. Toate aceste componente se abordează la toate vârstele într-un proces de complementaritate. colegii şi prietenii • Abilitatea de a face faŃă presiunii grupului 4. 9 DaŃi exemple de activităŃi specifice care să atingă fiecare din cele patru obiective fundamentale ale educaŃiei psihosexuale Tematica educaŃiei sexuale Integrarea sexualităŃii în dezvoltarea psihologică presupune luarea în considerare în programele de educaŃie a celor 6 componente de bază: dezvoltare umană. societate şi cultură. 1. Prezentăm în continuare succint câteva repere generale pentru educaŃia psihosexuală. Societate şi cultură 74 .

larg răspândite într-o anumită cultură sau societate. despre relaŃiile noastre şi mediul în care trăim şi. • O fată nu poate rămâne gravidă după primul act sexual. dar nu numai. Aceste roluri poartă numele de gen social (gender). • Fetelor le face plăcere să fie convinse mai mult timp (chiar şi lacrimile fac parte din ritualul firesc). • BărbaŃii trebuie să-şi manifeste masculinitatea: fizică şi sexuală. ca forme de comunicare culturală. dacă nu sunt identificate. • Fetelor le plac băieŃii care deŃin controlul. despre alŃii (bărbaŃi-femei). • După ce un băiat se excită. Deci. Fiecare din miturile prezentate mai jos pot constitui punctul de plecare a unor discuŃii de tip dezbatere. sau a unor exerciŃii prin care elevii ajung să înŃeleagă consecinŃele grave (uneori fatale -ex. conceptele de sex şi gender (gen social) sunt utile în scopul contrastării setului de fapte biologice celor culturale. feminitatea şi masculinitatea nu sunt altceva decât construcŃii sociale. Cu alte cuvinte. masculinitatea şi feminitate există doar în mintea celui care percepe. el nu se mai poate controla. mass-mediei asupra convingerilor. mai ales al tinerilor. Prin intermediul miturilor. Cultura determină ceea ce înseamnă să fii “bărbat” sau “femeie” şi ce tipuri de comportament sau trăsături de personalitate sunt dezirabile pentru fiecare. • Impulsurile sexuale sunt mai puternice la bărbaŃi. a rolurilor de sex. • Dacă nu fac dragoste cu el am să îl pierd. dar ele trebuie să spună NU pentru a-şi menŃine reputaŃia. Acestea sunt convingeri iraŃionale. semnificaŃia noŃiunilor de femeie şi bărbat este naturalizată şi biologizată. Elevii pot fi învăŃaŃi să identifice miturile şi să le combată atât atitudinal cât şi comportamental. Miturile adolescenŃilor despre sexualitate: • Este inacceptabil pentru un bărbat să fie virgin. culturii.• • • • • Evaluarea impactului familiei. • BărbaŃii nu vorbesc despre SEX. astfel încât sunt considerate naturale şi reale. Cu alte cuvinte. Miturile furnizează răspunsuri gata “confecŃionate” la întrebările general umane despre noi înşine. Biologia determină dacă suntem băiat sau fată. contaminare HIV) a acestor mituri acceptate şi puse în practică de ei. Conceptul de gen social a fost lansat ca răspuns la nevoia de a face distincŃie între caracteristicile biologice ale bărbatului şi femeii şi cele construite social şi cultural. Altfel spus. feminitatea şi masculinitatea reprezintă ceea ce aşteaptă alŃii de la femei şi bărbaŃi. pot să influenŃeze negativ comportamentul. 75 . • BărbaŃii trebuie să aibă relaŃii sexuale cu cât mai multe fete pentru a dobândi experienŃă. • Doar făcând dragoste ne vom dovedi unul altuia cât de mult ne iubim. ei îl practică. şi astfel deghizată cu consecinŃe negative atât pentru femei cât şi pentru bărbaŃi. • Fetelor le face plăcere la fel de mult ca şi băieŃilor să facă SEX. religiei. Deseori miturile despre sexualitate decurg din menŃinerea unei imagini tradiŃionale. valorilor şi comportamentelor legate de sexualitate Respingerea abordării vulgare şi de tip pornografic a sexualităŃii şi valorilor sexuale Atitudine critică faŃă de percepŃia socială a femeii ca “obiect sexual” Implicarea în programele educative de educaŃie pentru sănătate sexuală Demonstrarea toleranŃei faŃă de cei cu stiluri de viaŃă şi valori sexuale diferite Atitudinile eronate faŃă de sexualitate sunt generate de aşa numitele “mituri”. Şcolii îi revine un rol important în combaterea menŃinerii rolurilor sociale tradiŃionale. NoŃiunea de gen social are ca scop depăşirea perspectivei reducŃioniste referitoare la biologia ca şi destin. • Când fetele spun NU este de fapt POATE sau DA. de tip patriarhal. neadevăruri. • BăieŃii trebuie să fie iniŃiatorii actului sexual.

Riscul pentru HIV/SIDA Astăzi. • BărbaŃii doresc întotdeauna să facă sex. SIDA va produce o creştere a mortalităŃii infantile cu pană la 75%. • în ultimii ani a crescut îngrijorător de mult numărul tinerilor din România infectaŃi cu HIV. prin păstrarea fidelităŃii în cuplu. • ViaŃa sexuală este o cale de a deveni adult. Ca şi consecinŃă a utilizării acestor mecanisme defensive este implicarea în comportamente de risc (actul sexual neprotejat). • Iubirea între doi tineri înseamnă întotdeauna şi relaŃii sexuale.• Poate am noroc şi nu rămân gravidă. Multe persoane recurg frecvent la mecanisme de apărare faŃă de ceva despre care nu au informaŃii suficiente. educaŃia sexuală nu poate ignora această realitate “postmodernă”: • pe mapamond. • de la declanşarea epidemiei au murit 18. când boala SIDA a ajuns să fie denumită “flagel mondial” şi riscul contaminării cu virusul HIV “pandemie” (viteză şi arie de contaminare mai mare decât în cazul unei epidemii). aproximativ 16. Cele mai frecvent utilizate mecanisme defensive faŃă de riscul contaminării HIV sunt: • negarea – “Eu nu mă pot îmbolnăvi de SIDA!”. • Femeia trebuie să răspundă întotdeauna iniŃiativelor sexuale ale bărbatului. Identificarea şi modificarea acestor atitudini este foarte importantă în procesul de dezvoltare a comportamentelor de protecŃie. • Cei mai mulŃi adolescenŃi şi-au început viaŃa sexuală. Singura cale perfect sigură de a evita infectarea cu HIV este abstinenŃa sexuală. • Centrul de Statistică al Statelor Unite estimează că dacă prevenŃia nu este intensificată. • simptomatologia bolii poate fi ameliorată sau întârziată. în anul 2010. • numai în anul 1999. Ca şi la toate celelalte tematici despre sexualitate elevii îşi însuşesc multe informaŃii greşite de la colegi sau din alte surse neadecvate de informare.000 de copiii sub 15 ani au fost infectaŃi cu virsul HIV. dar SIDA este o boală letală. evoluŃie în timp. în fiecare zi. Un model complet de reprezentare a bolii presupune informaŃii corecte despre boală. 76 . • România se situează pe primul loc în Europa în ceea ce priveşte numărul de copii bolnavi de SIDA. Prevenirea transmiterii infectării cu HIV pe cale sexuală se realizează prin utilizarea obligatorie a prezervativului. controlabilitate. • Dacă o fată foloseşte metode contraceptive probabil nu este prea “cuminte”. • proiecŃia – “Numai prostituatele şi homosexualii pot să se infecteze cu virusul HIV.”. prin efectuarea testului HIV de către ambii parteneri. • Bărbatul trebuie să aibă controlul în relaŃiile sexuale. • BărbaŃii trebuie să fie performanŃă în domeniul sexual. 620.000 de persoane se infectează cu HIV. Evaluarea miturilor despre HIV/SIDA trebuie să cuprindă toate cele 5 aspecte ale unei reprezentări complete.8 milioane de oameni. • în lume există aproximativ 40 milioane de persoane infectate cu HIV. • Prezervativele diminuează spontaneitatea şi plăcerea actului sexual. despre cauze. • Este prea jenant să vorbesc cu prietena/prietenul meu despre prezervative. consecinŃe. • O femeie modernă trebuie să aibă relaŃii sexuale premaritale. • nu există tratament sau vaccin pentru SIDA. • Contactul fizic trebuie întotdeauna să ducă la sex. Formarea unei reprezentări sau percepŃii corecte a bolii are un rol semnificativ în adoptarea unui stil de viaŃă sanogen şi în adoptarea unor comportamente de protecŃie. Identificarea mecanismelor defensive faŃă de riscul HIV/SIDA este un alt element esenŃial în procesul de prevenŃie.

Lipsa informaŃiilor şi nediscutarea subiectelor de interes pentru adolescenŃi nu duce decât la implicarea acestora în comportamente sexuale de risc şi formarea unei percepŃii greşite despre sexualitate. Informarea corectă a tinerilor despre SIDA îi va ajuta să separe realitatea de ficŃiune şi să anuleze riscul de îmbolnăvire. Ora de consiliere are ca şi obiective formarea unor atitudini şi valori adecvate şi învăŃarea elevilor să evalueze diferitele surse de informaŃii despre sexualitate. Studiile de evaluare a programelor de educaŃie sexuală au dovedit că în urma programelor de educaŃie sexuală elevii: a) sunt mai bine şi mai corect informaŃi privind comportamentul sexual. modalităŃile de protecŃie. cu atât adolescentul îşi va întârzia debutul de viaŃă sexuală. Obstacole în realizarea educaŃiei sexuale Studiile de evaluare a eficienŃei educaŃiei sexuale au identificat o serie de obstacole care pot să interfereze cu o activitate de formare pozitivă: a) Teama adulŃilor că discutarea subiectelor legate de sexualitate îi va determina pe elevi să experimenteze viaŃa sexuală şi. d) iau decizii mai responsabile în ceea ce priveşte începerea vieŃii sexuale. b) Uneori profesorii şi părinŃii pot să nu fie de acord cu anumite atitudini şi comportamente. f) reduce numărul de sarcini nedorite. cine ar trebui să îl facă şi formarea unor atitudini adecvate privind persoanele cu SIDA (eliminarea stereotipurilor faŃă de persoanele cu SIDA). Profesorul nu trebuie să transmită elevilor . e) scade numărul de elevi activi sexual. Nu spiritul critic sau cel de culpabilizare trebuie să domine aceste dezbateri. Mai mult decât atât. distincŃia dintre un seropozitiv şi a fi bolnav de SIDA. Cercetările arată că decizia adolescenŃilor privind începerea vieŃii sexuale este rezultatul sistemului lor de valori şi atitudini format pe parcursul întregii dezvoltări. reprezentare a bolii. Profesorul poate sugera elevilor parcurgerea unor materiale de specialitate şi să modereze discuŃia despre tema citită. formarea unei reprezentării corecte a bolii.valorile sale personale. represia – “De ce să ne gândim la ce poate fi mai rău? Dacă este să se întâmple. b) şi-au format un set de valori sănătoase despre sexualitate. g) reduce incidenŃa bolilor cu transmitere sexuală. c) ştiu să caute şi să evalueze mai corect diferitele surse de informaŃii despre sexualitate. luarea de decizii responsabile. este mai bine ca aceste subiecte să nu fie abordate. elevii trebuie să fie încurajaŃi să devină voluntari în programele de reducere a riscului de transmitere a virusului HIV. ci dorinŃa de a asculta şi a înŃelege argumentaŃia adolescentului/colegului. oricum nu poŃi face nimic!”. identificarea mecanismelor de apărare şi a modalităŃilor de percepere.raŃionalizarea – “Nici prietenii mei nu folosesc prezervativ şi nu s-au îmbolnăvit!”. în consecinŃă. c) Un alt obstacol este generat de teama profesorilor că nu vor şti să dea răspunsuri corecte la întrebările adolescentului.şi cu atât mai puŃin să impună . unde se poate face. modalităŃile de transmitere. SIDA se ia prin strângere de mână. prin informarea altor tineri. h) creşte calitatea relaŃiilor de cuplu şi calitatea vieŃii. legate de sexualitate. metodele de contracepŃie. • • 77 . responsabilizarea individului privind propria sănătate. să motiveze de ce aderă sau de ce resping acele atitudini sau comportamente. combaterea miturilor (ex. Important este ca elevii să fie învăŃaŃi exerciŃiul argumentării. PrevenŃia transmiterii virusului HIV trebuie să cuprindă: informaŃii corecte despre ce este HIV/SIDA. numai prostituatele şi homosexualii fac SIDA). modalităŃile de prevenire a abuzului sexual. combaterea miturilor şi prejudecăŃilor privind SIDA. Cu cât aceste valori şi atitudini sunt mai bine consolidate (încrederea în sine. profesorul consilier este un facilitator care încurajează dezbaterile de opinii despre valorile sexuale. testul HIV. comunicare interpersonală armonioasă).

h) Folosirea unor clişee evaluative despre anumite persoane şi ridiculizarea sau discriminarea lor.d) Un impediment major în realizarea unei educaŃii sexuale corecte este dezvoltarea la copii şi adolescenŃi a sentimentului de jenă sau de vinovăŃie. f) Focalizarea pe situaŃiile de criză: deseori educaŃia sexuală este redusă la prevenŃia sarcinilor şi a bolilor cu transmitere sexuală. mass-mediei. ştiinŃific şi medicalizat. Profesorul-consilier. fie acesta este subevaluat). şi mai puŃin pe subiectele legate de anatomia şi fiziologia organelor genitale. sugerând mesajul că interesul sexual al adolescenŃilor se află la graniŃa între moral şi imoral. putem sumariza că a face educaŃie sexuală eficientă înseamnă a vorbi cu elevii noştri despre: • cunoaştere de sine • corp. bazată pe învinovăŃire şi considerarea sexului ca un lucru ruşinos. reduc sentimentul de disconfort al profesorului şi elevilor. au manifestat la vârsta adultă disfuncŃii sexuale şi o viaŃă de cuplu nesatisfăcătoare. În acest mod elevii nu vor fi frustraŃi de un drept fundamental al lor şi anume informarea şi discutarea despre una dintre componentele cheie ale identităŃii lor personale şi sociale sexualitatea. respectiv a imoralităŃii. atitudini şi comportamente care respectă drepturile umane fundamentale şi au consecinŃe pozitive asupra vieŃii individuale. g) Discutarea despre sexualitate la un nivel abstract. prin cursurile de formare prin care şi-a dobândit noua competenŃă. Totuşi. atitudini şi valori. vulgarului sau imoralului. partenerului • încredere în sine şi asertivitate • decizie şi responsabilitate • dragoste şi încredere • negociere şi stabilire de limite • mituri sexuale • manipulare şi influenŃare • abuz emoŃional şi sexual • orientare sexuală 78 . ar trebui să nu mai perceapă ca fiind problematic subiectul educaŃiei sexuale. stare de bine • comunicare şi relaŃii interumane • valori şi modele • presiunea grupului. în funcŃie de nivelul procesului de dezvoltare psihică şi fizică al elevilor (vezi programa şcolară). Abordarea sexualităŃii trebuie realizată gradual. dominată de prejudecăŃi. Studiile au arătat că adulŃii care au avut o educaŃie sexuală rigidă. Nu este suficient să oferim doar informaŃii. dar sexualitatea înseamnă în primul rând asimilarea în identitatea personală a acestei dimensiuni psiho-sociale şi biologice complexe a personalităŃii umane. În final. în cazul în care acesta simte că nu îşi poate depăşi reticenŃele. emoŃii. i) Sentimentul de jenă în discutarea subiectelor despre sexualitate poate bloca comunicarea elev-adult. aşa cum am arătat până acum sexualitatea înseamnă mult mai mult decât reproducere. Focalizarea pe aspectele legate de convingeri. abuz. Sexualitatea adolescentului nu trebuie “expediată” de către adult în sfera interdicŃiei. boli. contracepŃie. e) Neadecvarea discuŃiilor cu nivelul de dezvoltare mentală şi emoŃională al elevilor (această neadecvare poate fi în ambele sensuri: fie depăşeşte nivelul de dezvoltare. teoretic. Este adevărat că acestea pot să devină aspecte negative şi problematice pentru un adolescent. este indicat să invite la ora de consiliere psihologul şcolar sau medicul de planificare familială. este mai important să formăm convingeri. Unii adulŃi abordează aceste teme sub “umbrela” moralităŃii. sarcină.

socială. Programele de prevenŃie pot fi primare (la nivel populaŃional).7. EducaŃia pentru sănătate sexuală poate ava drept scop 79 . valori şi credinŃe diferite. obiectivele şi activităŃile pe care plănuiŃi să le întreprindeŃi Rezumat Modulul 4 trece în revistă rolul comportamentelor individului în sănătate. Alte comportamente relevante pentru sănătate • practicarea regulată a exerciŃiului fizic • comportament alimentar raŃional • evitarea expunerii la soare neprotejat • verificări medicale regulate. emoŃională.Este prezentat conceptul de „stil de viaŃă” care poate lua două forme. DescrieŃi. psihică. motociclete) • evitarea accidentelor casnice Temă de reflecŃie nr. alte boli cu transmitere sexuală planuri de viitor educarea sexuală a tinerilor de către tineri sănătate fizică. rezistenŃa la presiunea grupului). Modelul stadiilor schimbării (Prochaska & Diclemente) postulează existenŃa a şase stadii pe care individul le parcurge în abordarea unui comportament de sănătate. atitudini pozitive faŃă de un stil de viaŃă sănătos. fiecare stadiu fiind caracterizat de atitudini. luare de decizii. secundare (la nivelul grupurilor şi situaŃiilor de risc) şi terŃiare (în mediu clinic). sexuală. formarea unor abilităŃi de „viaŃă” (managementul situaŃiilor dificile. screeninguri • evitarea accidentelor rutiere prin utilizarea în autovehicule a centurii de siguranŃă sau a căstii de protecŃie (biciclete. pe scurt. 4. PrevenŃia fumatului.Modelele explicative şi de modificare a stilului de viaă au fost dezvoltate ca urmare a necesităŃii proiectării de intervenŃii fundamentate teoretic şi empiric. spirituală. deoarece ia în considerare atât trăsăturile individului cât şi contextul socio-cultural şi normele grupului de prvenienŃă. Modelul „Diagnostichează/ AcŃionează” are ca principiu fundamental ideea că educaŃia adecvată în domeniul sănătăŃii este rezultantă a uneo evaluări corespunzătoare a populaŃiei Ńintă.• • • • • • • • • stereotipii de gen social comportamente sexuale de risc contracepŃie sarcină avort HIV/SIDA. 10 ElaboraŃi obiectivele unui program de prevenire a transmiterii virusului HIV. Ńinând cont de efectele sale asupra sănătăŃii: stil de viaŃă sanogen şi stil de viaŃă patogen. al consumului de alcool şi droguri trebuie să Ńină cont de câteva elemente precum furnizarea unor informaŃii despre consecinŃele de sănătate ale uyului de substanŃe. la un grup de tineri dependenŃi de heroină. DependenŃa de sunbstanŃe a fost explicată prin apel la mai multe modele şi teorii. comunicare asertivă. Perspectiva învăŃării sociale constituie un cadru potriviti pentru planificarea şi implementarea unor programe de prevenŃie.

Watters JK. J. Aceste sarcini se vor trimite pe email sau poştă împreună cu sarcinile celui de-al treilea modul (vezi calendarul disciplinei). Green. 191-215 Booth RE.R. Health Psychology.R. S. O. DescrieŃi. dezvoltarea responsabilităŃii şi abilităŃilor de relaŃie interpersonală. & Abraham. Historical origins of the health beliefmodel. (1975). (1991). I. CA: Academic Press. Health promotion planning. A textbook (4th Edition). Reading. 29-49. (2007). San Diego. Englewood Cliffs. socială) abordarea dependenŃei?. obiectivele şi activităŃile pe care plănuiŃi să le întreprindeŃi Raspundeti in maxim 2 pagini de computer. S. Berkshire:Open Univeristy Press Prochaska. 3-27). 1994.). Co. NJ: PrenticeHall Bandura. (1977). & DiClemente. 147-172 Miller. Heather (Eds... Treating addictivebehaviors: Processes of change (pp. 1984. J.: Addison-Wesley Pub. Coping and substance abuse (pp. 19. London: The Free Press Rosenstock. Odgen. W. Miller & N. L. Motivational interviewing: Preparing people to change addictive behavior. weight control. (1974). (1983). 345-363). C.Shiftman & T. attitude. (2004). M. W. O. C. Systems of Psychotherapy: A Transtheoretical Analysis. informare etc.). Q. 1-8. 2. J. New \brk: Plenum Press Prochaska. C. (1986). M. Mass. Interventions to change health behaviours: Evidence based or evidence inspired? Psychology and Health.8:1515-1524 Fishbein. J. & DiClemente. (1985). intention. How effective are interventions targeting injection drug users? a critical review ofpublished studies. Belief. Behavioral Psychotherapy. (1983). A. (1991). C.&Rollnick. SARCINA DE SEMESTRU MODUL IV 1. Health Education Monographs. R. Self-efficacy: Toward a unifying theory of behavioral change. AIDS. Wills (Eds. W. Mountain View: Mayfield Michie. 2nd ed. C. pe scurt. I. la un grup de tineri dependenŃi de heroină. In S. A. Cum influenŃează cele trei perspective (morală. IL: Dorsey Press Prochaska. An educational and environmental approach. 1. 84. Social Foundations of Thought and Action. 80 . & Ajzen. & Kreuter. Health Promotion International 9(3):143-144. DaŃi exemple de tipuri de intervenŃii posibile pentru fiecare. New York: Guilford Press Nutbeam D 1994. Miller.ElaboraŃi obiectivele unui program de prevenire a transmiterii virusului HIV. W.M. Motivational interviewing with problem drinkers. Toward a comprehensivemodel of change. Homewood. and psychological distress. and behavior : an introduction to theory and research. biomedicală. Psychological Review. M. Common processes ofchange in smoking. 2. Diffusion of Innovations (3rd edition). Inter-sectoral action for health: making it work. (1986). Rogers E. Bibliografie Bandura.formarea unor convingeri şi atitudini personale. In W.

columbia.edu/guides/pg17.nih.html www. schimbarea în cunoştinŃe şi practici de sănătate e direct relaŃionată cu participarea activă a individului Modelul stadiilor schimbării -modificarea unui comportament se realizează treptat şi presupune parcurgerea unui număr de stadii.este o metodă particulară de a-i ajuta pe oameni să recunoască faptul că se confruntă cu o problemă şi să acŃioneze pentru rezolvarea problemelor prezente şi viitoare Modelul „Diagnostichează/AcŃionează”.co.id/medical/stds.htm http://hivinsite. caracterizate de atitudini.html www.html www.htm alcoholism.este considerată a fi o stare patologică.med.ed. E. credinŃe şi valori diferite. intoxicarea/consumul compulsiv.epa.tc. sunt de factură voluntară.html www. Are ca principiu fundamental ideea că schimbările comportamentale de durată. Ea poate fi primară. secundară şi terŃiară 81 .cfm www.totalitatea deciziilor şi acŃiunilor voluntare care afectează starea de sănătate DependenŃa de substanŃe .html www.html www. New York: McGraw Hill Adrese pagini internet: http://hsc.ucsf.valmillscounselling.DSM IV descrie trei stadii ale adicŃiei: preocuparea/anticiparea.E.edu/~kmbrown/hlth_beh_models.gov/iaq/pubs/etsfs.com/kidsource/content2/teen. vulnerabilitatea la recăderi şi o abilitate scăzută de a răspunde la stimuli naturali cu rol de întărire. retragerea/afectivitate negativă Interviul motivaŃional (IM) .un pattern dezadaptativ de uz de substanŃă.gov/databases/ERIC_Digests/ed408371. Astfel. New York: John Wiley and Sons Taylor.htm http://draonline.com/cs/heal/ www. (1998) .htm eric-web.este un cadru de referinŃă pentru evaluarea şi dezvoltarea sistematică a programelor de educaŃie pentru sănătate.kidource.edu/InSite. Prin urmare.cdc.P.pregnancy.jsp?page=Prevention Glosar: Abuzul de substanŃă .activitate de reducere a mortalităŃii şi morbidităŃii din caza unor boli. conceptul cheie în cadrul acestui model este acela de stadiu PrevenŃia .usf.about.Sarafino. care implică persistenŃa în utilizarea acută a unor substanŃe şi dezvoltarea comportamentului de căutare a drogului.unc.uk/giving_up_smoking.gov/tobacco/research_data/youth/stspta5.htm www.or. S.familyhaven.com/health/indexfood. Manifestat prin consecinŃe adverse recurente şi semnificative în legătură cu uzul repetat de substanŃe Stil de viaŃă .edu/alcohol/prevention/welcome. în domeniul sănătăŃii.gov/hiv/dhap.(1999).nimh.expat. Health Psychology (4th ed).com/helpatkins/faqs/faqfood/ www.gov/publicat/eatingdisordersmenu.cdc.Health psychology: Biopsychosocial interactions.org/ http://atkinscenter.

procesul prin care se facilitează creşterea controlului şi îmbunătăŃirea sănătăŃii indivizilor (OMS) Sevrajul .Promovarea sănătăŃii .reprezintă procesul de renunŃare progresivă la un drog sau la o substanŃă consumată în cantităŃi extrem 82 .

Enunta consecinŃele stresului Descrie rolul de „tampon” al suportului social 5. Selye şi până în prezent s-a acumulat un număr impresionant de date. Echivalarea termenului de stres cu cel de activare are semnificaŃia implicită că un scop major al individului este menŃinerea homeostaziei (adică un anumit nivel mediu al activării). Identificăm confuzii frecvente şi între termenul de stres şi activare (arousal). Fiziologii şi endocrinologii dovedesc experimental că stresul este un răspuns al organismului la stimulările externe. Cannon şi H. Discuta teoriile şi modelele explicative ale stresului. 1989). Obiectivele modulului: La finalul acestui modul. dependenŃa de substanŃe au devenit boli ale civilizaŃiei. cercetări. iar psihologii argumentează că stresul rezultă din perceperea unei stări de autoineficienŃă. în care stresul are un rol preponderent în adoptarea unor comportamente inadecvate (WHO. În ciuda criticilor şi impreciziilor. Constatăm că diferitele definiŃii ale stresului au dus şi la confuzii terminologice. propunând abordări multi şi interdisciplinare. Bolile cardiovasculare. Stresul a fost şi rămâne unul dintre cele mai disputate concepte din istoria ştiinŃei. Această confuzie a dus la utilizarea termenului de distres ca echivalent a hiperactivării simpatice. Enumera componentele procesului de stres. Zuckerman (1991) dovedeşte că există persoane care caută în permanenŃă menŃinerea unui nivel ridicat de activare prin căutarea de senzaŃii. considerându-se că acesta din urmă concentrează 83 . teoria stresului suscită în continuare interes din partea specialiştilor din diversele domenii ale ştiinŃelor biologice şi sociale. tulburările mentale. Costurile societăŃii legate de efectele stresului sunt extrem de mari.1. De la munca de pionierat a lui W. Nu de puŃine ori stresul este confundat cu anxietatea. cum sunt Psihologia SănătăŃii. Medicina Comportamentală sau Psihoneuroimunologia includ stresul ca un concept-cheie în modelele explicative ale sănătăŃii şi bolii. studentul va: • • • • • Descrie semnificaŃia conceptului de stres. ale celor cognitive şi comportamentale. NoŃiuni introductive S-a împlinit o jumătate de secol de la primele formulări experimentale şi teoretice ale teoriei stresului de către Hans Selye. În încercarea de a câştiga o mai mare rigurozitate. OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii estimează că 50% din totalul cauzelor de mortalitate şi morbiditate se datorează stilului de viaŃă. sociologii ne sugerează că stresul se datorează caracteristicilor mediului în care trăim. Utilitatea conceptului este dovedită şi de faptul că discipline noi conturate. teoria stresului îşi asimilează noile achiziŃii ale neuroştiinŃelor. Astăzi nimeni nu poate nega că definirea stresului diferă flagrant în funcŃie de perspectiva disciplinei ştiinŃifice din care ea este elaborată.MODUL V Stresul şi riscul pentru boală Scopul modulului: Cunoaşterea rolului stresului in riscul pentru imbolnaviri. monografii. S-au formulat şi opŃiuni de reducere a termenului de stres la cel de coping.

Termenul de stres. Freud despre nevroză şi mecanismele inconştiente de apărare abordează dintr-un punct de vedere complet nou problematica adaptării individului la situaŃii conflictuale. 5. 5. 1985). Cannon (1932) are meritul de a fi dovedit experimental implicarea multiplă şi complexă a sistemului simpato-adrenal şi ai mediatorilor medulosuprarenali în adaptarea organismului la stimulii fizici şi psihici din mediu. Aceste mecanisme de natură fiziochimică.2. desemnând acea forŃă sau presiune care deformează corpurile. a cărui semnificaŃie originară era de adversitate. numit şi model biologic îşi are originea în cercetările lui H. 1987). Procesul de adaptare activă al organismului la mediu extern în continuă schimbare este posibil datorită unor mecanisme dinamice. Stresul este definit de Selye ca o stare a organismului manifestată prin reacŃii nespecifice ca răspuns la agenŃii perturbanŃi. în acelaşi timp anxietatea sau depresia nu epuizează consecinŃele stresului. în Hinkle. Mult mai recent. Hippocrate considera că boala nu e numai suferinŃă şi leziune (pathos) ci şi efortul organismului de a-şi restabili echilibrul (ponos). Cannon foloseşte termenul de stres în legătură cu reacŃia autonomă a organismului. denumită "reacŃie de urgenŃă". poate fi găsit încă din secolul al XIV-lea. Modificarea structurii sub influenŃa acelei forŃe este desemnată prin noŃiunea de strain (Levi. nivelul sanguin de glucide. termenul este folosit mai ales în inginerie. 84 . Teoria lui S. 1973) echivala stresul cu “muncă multă şi cu probleme”. fiziologul francez A. proteine. minerale constante în condiŃiile modificării factorilor externi. Aproape concomitent cu Selye. endocrină şi nervoasă. Este adevărat că folosirea termenului de stres oferă avantajul de a evita conotaŃiile negative ale unui diagnostic de nevroză sau hipomanie. compensatorii. Sir William Osler (cit. când progresele ştiinŃei au permis cercetări mai riguroase. Deşi fiziologul american a studiat doar adaptarea de scurtă durată la situaŃii acute şi nu a detaliat alte posibile reacŃii. menŃin temperatura corpului. Faptul că o persoană experienŃiază anxietate sau instabilitate nu înseamnă în mod necesar că ea suferă de o tulburare nevrotică. W. suferinŃă. Cannon este considerat cel mai important precursor al teoriei stresului. prin cercetările sale. pH. La începutul secolului al XX-lea. de neutralizare şi corectare a disfuncŃiilor survenite. biologii şi fiziologii secolului al XIX-lea au semnalat înaltul grad de organizare a lumii vii care facilitează o adaptare activă. El este utilizat iniŃial cu sensul de boală mintală.esenŃa fenomenului de stres (Lazarus. Pavlov prin teoria învăŃării bazate pe reflexe condiŃionate cu funcŃii anticipative. care descrie importanŃa răspunsului sistemului nervos autonom atunci când organismul este expus la diverse noxe. Bernard (1878) indică capacitatea organismului de a-şi menŃine constant mediul intern în raport cu stimulii externi. Trei secole mai târziu. DefiniŃiile inoperante ale stresului au determinat asimilarea de către unii psihiatri a noŃiunii de stres cu cea de boală psihică (Bech şi colab. De abia în secolul al XIX-lea conceptul de stres este preluat de ştiinŃele biologice. C. distresul nu poate fi echivalat cu psihopatologia.. Precursori ai teoriei stresului Primele observaŃii privind adaptarea organismului la mediu datează din antichitate. binecunoscută astăzi în literatură sub numele de reacŃie "luptă sau fugă" (fight or flight). PersistenŃa acestei interpretări o regăsim la autorii contemporani care asimilează stresul cu cerinŃele externe care exercită presiuni asupra organismului. fiziologul american Walter Cannon (1929). Modelul fiziologic şi teoria răspunsului Modelul fiziologic.3. În opinia noastră. enzimatică. lipide. 1982). Datele experimentale obŃinute de Cannon sunt printre primele dovezi ce indică participarea sistemului endocrin la adaptarea organismului la schimbările bruşte ale ambianŃei. Reylly îşi publica teoria "sindromul de iritare". utilizează termenul de stres pentru a demonstra existenŃa unor mecanisme homeostatice specifice de protejare a organismului împotriva agenŃilor perturbatori (1929). dificultate. ContribuŃii la problematica adaptării şi indirect a stresului aduce şi I. Selye şi pune accentul pe răspunsul organismului la stimulii nocivi din mediu.

de supunere. Investigând mecanismele fiziologice şi consecinŃele SGA. Conform autorilor citaŃi. Modelul de stres oferit de Karasek şi Theorell (1990) se distanŃează de asemenea de identificarea activării cu stresul. lipsa posibilităŃilor de control. RelevanŃa modelului este susŃinută şi de datele epidemiologice privind relaŃia dintre caracteristicile psihosociale ale muncii şi organizaŃiei şi incidenŃa unor boli cronice. Animalele subordonate aleg un comportament pasiv. deprivare maternă. psihologic şi comportamental cu repercursiuni asupra nivelului performanŃei umane. Prima categorie de animale optează pentru un răspuns activ de tip "luptă sau fugă". iniŃial descris sub numele de sindrom general de adaptare (SGA). răspuns considerat mai nociv decât primul. stările afective negative se traduc prin activarea adrenalinei şi cortisolului. antrenare. caracterizat prin activarea sistemului hipofizo-corticoadrenal şi secreŃia de corticosteroizi. adaptare) • distres (solicitare intensă. prelungită. În cadrul modelului fiziologic al stresului constatăm completări şi dezvoltări ulterioare teoriei lui Selye care nuanŃează înŃelegerea răspunsului organismului la factorii de stres. Alături de stresul de suprasolicitare se impune astfel şi conceptul de stres de subsolicitare. una din limitele abordării fiziologice este identificarea stresului cu activarea. de dezadaptare). stresul se produce doar la intersecŃia dintre solicitări intense şi opŃiuni de control minime.Stresul biologic. efecte de încordare şi tensionare. cu descărcări catecolaminice. Meritul de a integra factori sociobiologici în modelul fiziologic de stres revine teoriei propusă de Henry şi Stephans (1977). Astfel. supraîncărcare. Frankenhaeuser dovedeşte specificitatea răspunsului la stres şi prin diferenŃele reacŃiei endocrine în funcŃie de sex. însoŃit de modificări ale activităŃii simpatoadrenale. Pentru a realiza această distincŃie Selye (1983) introduce termenii de : • eustres (stimulare optimă. 1980) demonstrează că stresul implică atât adaptare şi stimulare cât şi uzura organismului. descrisă sub numele de strain. chiar dacă ea se bazează doar pe studii experimentale realizate pe rozătoare şi maimuŃe. Apreciem modelul ca având valenŃe aplicative deosebite pentru mediul ocupaŃional. Aşa cum am arătat în paginile anterioare. cum este boala coronariană. Participarea SNC accentuează componenta specifică a răspunsului organismului şi evidenŃiază capacitatea de învăŃare şi persistenŃă în timp a strategiilor adecvate de ajustare la stres. Studiile lui Frankenhaeuser (1982) urmăresc stabilirea unor relaŃii între patternurile de răspuns endocrin la stres şi trăsăturile psihologice. ambianŃă nouă. Atât la bărbaŃi cât şi la băieŃii de vârstă şcolară secreŃia de adrenalină este mai mare decât la persoanele de sex feminin (1986). PotenŃialul de nocivitate asupra organismului a reacŃiei fiziologice determinat de combinaŃia dintre perceperea lipsei controlului şi atitudinea de pasivitate şi supunere este confirmată şi de studiile realizate pe subiecŃi umani ci şi o multitudine de macanisme neuronale coordonate de sistemul nervos central (SNC). Autorii dovedesc specificitatea răspunsului endocrin la stres în funcŃie de clasificarea animalelor în tipul dominant/agresiv şi tipul subordonat/pasiv. Complexitatea modulării tipului de reacŃie este dovedită de Henry (1980) şi prin includerea factorului situaŃional: mediu securizant. Este meritul lui Lundberg (1980) şi Ursin (1984) de a demonstra experimental că atât supraactivarea cât şi subactivarea induc stres exprimat prin modificări în plan fiziologic. iar cele pozitive numai prin adrenalină. chiar dacă unii cercetători extind termenul şi asupra activării psihologice. 85 . Activarea este urmarea pozitivă a unor cerinŃe intense dar în prezenŃa controlului. Selye (1968. comportă trei faze: • reacŃia de alarmă • stadiul de rezistenŃă • stadiul de epuizare.

stimuli sau agenŃi stresanŃi. stresul este o condiŃie a mediului (Holmes şi David. Analiza noii paradigme de cercetare permite identificarea a patru concepte fundamentale care definesc teoria tranzacŃională a stresului: (1) interacŃiunea sau tranzacŃia. afective şi comportamentale la feed-backurile primite". de tipul S . negocierea activă între cerinŃele şi presiunile mediului şi ierarhizarea scopurilor individuale. p. 1989. Depăşirea nivelului optim cauzează reacŃiile de stres. identifică stresul cu factorii de stres. 5.persoană şi mediu . Potrivit teoriei stimulilor. exprimabilă prin formula S=f(s). 1978) acordă o importanŃă deosebită factorului cultural în atribuirea de semnificaŃii stresorilor sociali. RelaŃia dintre stimuli şi reacŃii este una similară din behaviorismul radical. 19) reflectă integrarea conceptelor teoretice enumerate: "stresul este o relaŃie particulară între persoană şi mediu. 1984). mecanicist. respectiv alterări ale funcŃiilor psihofiziologice. ca având o capacitate înnăscută (coeficient de toleranŃă) de a face faŃă unor factori potenŃiali dăunători din mediu. Se subliniază astfel faptul că ameninŃarea (termen preferat de Lazarus faŃă de cel de stresor) nu există în sine. A interpreta stresorii în sine ca o cauză de maladaptare reprezintă o simplificare pe modelul unui determinism reducŃionist. Totuşi unii oameni percep mai intens şi reacŃionează mai acut decât alŃii la impactul cu factorii de stres social. (4) copingul. 86 . 1986). în care persoana evaluează mediu ca impunând solicitări care exced resursele proprii şi ameninŃă starea sa de bine. De altfel chiar definiŃia stresului dată de Lazarus şi Folkman (1984. Teoria stimulilor ignoră complexitatea relaŃiei dintre fiinŃa umană cu mediul său şi existenŃa diferenŃelor interindividuale în reacŃiile la stres.5. conturând în final teoria tranzacŃională a stresului (Lazarus şi Folkman. Rapaport (1978) şi Toffler (1973. (2) sistemul cognitiv. În acelaşi timp nu putem omite faptul că modelul cauzal aduce contribuŃii valoroase la înŃelegerea şi aprofundarea unui segment al procesului de stres.5. definiŃi drept nivel de încărcare. În cadrul modelului sociologic. Pearlin (1981. stimulii psihosociali nu pot avea aceeaşi semnificaŃie pentru toŃi indivizii. ca proprietate a uneia din cele două subsisteme implicate . Modelul cauzal denumit şi model ingineresc. numiŃi şi stresori. Natura subiectivă a evaluărilor determină o arie largă de stresori. Asumarea ideii. 1989) propune modelul sociologic al stresului.R. că stresul rezultă exclusiv din proprietăŃile stimulilor reprezintă o abordare unidimensională şi restrictivă. consideră persoana.10). Termenul de tranzacŃie desemnează relaŃia bidirecŃională dintre persoană şi mediu. poziŃie de care ne distanŃăm. de către modelul cauzal. Cu excepŃia unor evenimente de viaŃă extreme. evaluare ce determină declanşarea unor procese de coping. Modelul cauzal şi teoria stimulilor Un al doilea punct de vedere. Este adevărat că factorii de stres psihosociali sunt caracteristici inevitabile ale vieŃii cotidiene. ameninŃarea decurge din perceperea unui dezechilibru între cerinŃele impuse şi capacitatea de răspuns. subliniind faptul că structurilor şi relaŃiile sociale sunt principalele surse de stresori. (3) evaluarea. Spielberger sugerează că termenul de stres trebuie să se refere la caracteristicile obiective ale situaŃiei (cit. Conform definiŃiei stresului. Modelul cauzal conceptualizează stresul drept o funcŃie a stimulilor. Dohrenwer. în Patterson şi Neufeld. p. adică unilaterală şi unidirecŃională. 1989. prin analogie cu modelele tehnice. şi anume rolul structurilor sociale în generarea de posibili stresori. cum este moartea unei fiinŃe dragi.ci numai în relaŃia dintre ele. din discrepanŃa dintre starea actuală şi cea dorită de subiect.4. Modelul interacŃional şi teoria tranzacŃională O dată cu publicarea teoriei lui Lazarus cercetările asupra stresului încep să fie comutate din cadrul biologic în cel psihologic. respectiv răspunsuri cognitive.

Subliniem că stresul nu presupune numai suprastimulare sau substimulare informaŃională ci şi procesarea unei informaŃii interpretată de subiect ca aversivă. Este adevărat că deteriorarea sănătăŃii mentale este una din consecinŃele stresului dar a limita emoŃiile negative la variabila de consecinŃă este prea restrictiv. condiŃii sau energii. 1994). Modelul sugerează şi strategiile de reducere şi combatere a stresului la nivel individual şi social prin identificarea situaŃiilor. ci de evaluarea cognitivă a situaŃiei şi a resurselor de a face faŃă. Conform autorului. păstra şi proteja resursele. sau privarea persoanei de posibilitatea câştigării unor resurse pentru care se investesc eforturi. organizată şi activată în acordarea de semnificaŃii personale situaŃiilor de viaŃă (Miclea. grupurilor şi reacŃiilor cu risc crescut. fiecare reliefând importanŃa unor aspecte ale procesului de stres. teoria lui Lazarus şi colab. O primă categorie de cercetători cognitivişti ai stresului se focalizează asupra abordărilor de tip normativ ale proceselor şi abilităŃilor cognitive de procesare a informaŃiei. Modelul ecologic propus de Levi şi Kagan (1981) sugerează abordarea holistică a persoanei umane în interacŃiunea dinamică cu ambianŃa sa fizico-chimică şi psihosocială. incompatibilitatea dintre rolurile pe care le are persoana şi 5. sursa majora de stres fiind pierderea potentiala a acestor resurse valorizate (Hobfoll. Considerăm că modelul are relevanŃă 87 . În concepŃia autorului resursele reprezintă ceea ce individul valorizează ca important pentru sine. de acordare de semnificaŃii personale informaŃiei. schimbări rapide ce scapă controlului individului.1989). stresul nu mai este determinat de nivelul reacŃiilor sau de o situaŃie în sine. De aici deriva una dintre ideile majore ale acestei teorii si anume ca pierderea resurselor este mai relevanta pentru indivizi decat acumularea lor (Hobfoll. Tocmai datorită acestei note specifice. Cercetările de acest gen ignoră diferenŃele individuale de procesare a informaŃiei. era cunoscută iniŃial sub numele de teoria cognitivă a stresului.Dacă iniŃial era utilizat termenul de interacŃiune sau relaŃie. irelevantă sau deosebit de importantă pentru scopul urmărit. stresul psihosocial se datorează următoarelor cinci mari categorii de factori: 1. 1998). 1994) dezvoltă unul din cele mai recente şi acceptate modele ale stresului. Cercetătorii încadrabili în a doua categorie sunt interesaŃi mai mult de stilul şi schema cognitivă a persoanei care descriu maniera şi preferinŃa în care informaŃia este stocată. 1993. dar elimină şi caracterul static al relaŃiei mediu-persoană. discrepanŃa dintre abilităŃile umane şi cerinŃele mediului. numit "modelul conservării resurselor". Prin prisma teoriei cognitive. suprastimularea şi substimularea. sa protejeze si sa construiasca resurse. copingului şi emoŃiei este consecinŃa “revoluŃiei” cognitive din psihologia deceniului al şaselea. 3. Pornind de la prezumŃia că scopul principal al persoanei este de a obŃine. În acest context distresul este generat de limitarea capacităŃii de procesare a informaŃiei datorită fie unor abilităŃi cognitive neadecvate. Abordarea convenŃională a stresului interpretează stresorii ca punct de start iar sănătatea mentală ca punct final al acestui fenomen. Hobfoll (1988. În cadrul teoriei interacŃionale s-au impus şi alte modele. Dacă psihologia tradiŃională considera că emoŃia este cea care modelează adaptarea. Sublinierea rolului sistemului cognitiv ca mediator al evaluării. 2. psihologia cognitivă abordează aspectele motivaŃionale şi emoŃionale ale adaptării prin prisma proceselor informaŃionale. fie unui exces sau deficit informaŃional. Principiul de baza al acestei teorii este ideea ca oamenii tind sa retina. în realitate emoŃiile negative pot deveni la rândul lor surse de stres care vor influenŃa atât evaluarea cât şi formele de coping. Conform modelului. 4. discrepanŃa dintre nevoi şi posibilitatea satisfacerii lor. Termenii pot fi utilizaŃi şi ca sinonimi. Medierea cognitivă este elementul care distinge teoria psihologică a stresului de cea sociologică şi fiziologică. de la valori obiective la caracteristici personale. Indivizii cu resurse limitate sunt mai inclinati sa nu investeasca in situatii in care castigurile sunt nesigure. Autorii introduc şi conceptul de proces strâns legat de cel de tranzacŃie pentru a sublinia intercondiŃionările reciproce dintre variabilele implicate. stresul apare în oricare din cele trei circumstanŃe: ameninŃarea pierderii resurselor. pierderea lor. ulterior a fost preferat cel de tranzacŃie care indică nu numai unitatea organică dintre cele două subsisteme.

evaluarea III. 1990. în Henry şi Stephens. În concluzie. 1990). ObservaŃiile privind asocierea stresului cu patologia nu au apărut doar odată cu formularea modelului susmenŃionat. stare obiectivabilă în reacŃiile de scurtă durată şi consecinŃele pe termen lung. de la macrosistemele sociale. un număr mare de cercetări încearcă să elucideze rolul predispozant sau precipitator al stresului pentru diverse boli (Brown şi Harris. marcată în special de studiile lui Dunbar (1938). Relevarea relaŃiei dintre psihic şi somatic a determinat apariŃia Psihosomaticii. 1993). Whalley şi Page. unilaterală. 1987. Continuatorii şcolii pavloviene. în Hinckle. Băban. Prima descriere a relaŃiei dintre stres şi boală datează din 1910 şi aparŃine lui Sir W.pentru adaptarea umană prin surprinderea unor tipuri diverse de relaŃii individ-mediu. 1977) şi Alexander (1950). Sub influenŃa descoperirilor lui Virchow şi Pasteur. dominată strict de ideile psihanalitice. modelul fiziologic. 1989. care consemna că angina pectorală este o boală caracteristică oamenilor de afaceri. Kasl şi Cooper. şi anume răspunsul la stres. 1989. abordările ne apar unilaterale şi restrictive. în cadrul modelului patogen. 1973). respectiv teoria răspunsului acoperă o mare parte din cerectările asupra stresului. Modelul patogen şi teoria fiziopatologică Studierea consecinŃelor stresului asupra stării de sănătate a dus la formularea unei variante a modelului fiziologic şi anume modelul patogen sau fiziopatologic al stresului. încearcă să elucideze o verigă esenŃială în procesualitatea stresului. Primele dovezi de laborator ale lui Selye (1956) vizând rolul agenŃilor perturbatori asupra organismului erau involuŃia timusului şi ulceraŃiilor gastrointestinale. 1989. Engel (cit. Markides şi Cooper. fără a identifica costurile şi beneficiile răspunsului. Astăzi. alergice şi colagenozele. factorii de stres II. Ignorarea rolului personalităŃii şi situaŃiei în răspunsul individual face ca demersul de cunoaştere să devină incomplet şi inadecvat. ca răspunsuri nespecifice la stres. În continuare prezentăm componentele stresului: I. 1982. focalizarea cercetărilor doar pe tipul de evaluare şi confruntare cu situaŃia stresantă. cel patogen. Studii de laborator şi în cadrul natural. 1989.6. este un demers la fel de unilateral ca şi cel anterior menŃionat. pe subiecŃi umani şi pe animale. răspunsul la stres 88 . Brown şi Harris. Iamandescu. şi anume Psihoneuroimunologia este relevantă în acest sens (Ader. Bâcov şi KurŃin (1949) demonstrează experimental unitatea dintre psihic şi fiziopatologic şi conturează orientarea corticoviscerală. 1989. Selye (1976 b) dezvoltă teoria bolilor de adaptare ce cuprind bolile reumatoide. la structurile organizaŃionale şi relaŃiile interpersonale. IniŃial. În măsura în care aceste cercetări se limitează numai la aspectele de reacŃie şi conceptualizează stresul ca o sumă a răspunsurilor organismului la stimulii nocivi. modelul oferea o imagine simplistă. copingul nu numai că nu reduce distresul. În acelaşi timp. medicina secolului XIX şi începutului de secol XX a fost dominată de un determinism strict biologic. Osler. în Sarafino. Se impune necesitatea integrării reacŃiei la stres în studiul procesului dinamic rezultat din interacŃiunea variabilelor personale cu cele situaŃionale. în care elementele specifice (biologice) se înlănŃuie cu cele nespecifice (psihologice şi sociale) conturează modelul biopsihosocial al bolii. acceptă rolul conceptului în depăşirea punctului de vedere unilateral privind specificitatea cauzei bolii. intens absorbiŃi de munca lor (cit. subliniind cauza multifactorială a bolii. Friedman. 5. considerat mult mai pertinent. dar îl intensifică. Holmes şi David. Chiar şi cei mai sceptici autori privind teoria stresului. 1992). Dezvoltarea unei noi ramuri interdisciplinare. copingul (ajustare) IV. Când costul controlării stresorului este mai ridicat decât beneficiile înregistrate. Ulterior. în care relaŃia dintre un anumit conflict intrapsihic şi o boală specifică era considerată ca fiind directă şi liniară. Wolf (cit.

Holmes şi Rahe. indiferent de particularităŃile individuale. 1 De ce modelul tranzactional al stresului este cel mai larg acceptat model in literatura de specialitate? 5. afecŃiune. Factorii de stres Stresorii sau factorii de stres sunt evenimente sau condiŃii ale mediului. Price şi Wortman. care s-au impus prin încercările de elaborare a unor metode standardizate de evaluare a evenimentelor de viaŃă (Holmes şi Rahe. Evenimentele critice de viaŃă sunt numite factori de stres acut.Temă de reflecţie nr. Stresorii sunt divizaŃi convenŃional în trei mari categorii: • fizici • psihici • sociali Clasificarea ne apare a nu fi operaŃională deoarece. tracasările zilnice (daily hassles). Rahe. Pentru înŃelegerea componentelor psihobiologice ale bolilor. Wolff. 1985). Limitele teoriei lui Holmes şi Rahe decurg tocmai din cele două caracteristici de bază ale sale: (1) asumarea ideii că schimbarea în sine este stresantă. suficient de intenşi sau frecvenŃi care solicită reacŃii fiziologice şi psihosociale din partea individului (Elliot şi Eisdorfer. Propunem o altă clasificare a stresorilor: • Evenimente majore de viaŃă (deces. Cercetătorii propun discriminarea evenimentelor în funcŃie de diferite criterii: • Dezirabilitatea evenimentului (în ce măsură este dorit) • Controlabilitatea lui • Predictibilitate (este aniticpabil sau nu) • Caracterul pozitiv sau negativ • Implică câştig sau pierdere • Gravitate Dacă evenimentele critice de viaŃă sunt asimilate cu stresul acut. ameninŃarea integrităŃii fizice. Ulterior. Autorii definesc "hărŃuiala zilnică" drept "experienŃe şi condiŃii ale vieŃii zilnice care sunt percepute de individ ca frustrante. Ryan şi Word. în mediul ambiental în care oamenii îşi desfăşoară activitatea aspectele fizice interacŃionează cu cele sociale şi psihice. 1990). Primele observaŃii sistematice privind impactul unor evenimente majore de viaŃă asupra sănătăŃii datează încă de la începutul secolului al XX-lea şi aparŃin psihiatrului Adolf Meyer. boli fizice. S. Wolff jr. Meyer propune alcătuirea unei "hărŃi a vieŃii" pentru fiecare pacient (cit. feroviare). iritante sau ameninŃătoare pentru starea sa de confort fizic şi 89 . numite şi nonevenimente. cercetările lui Meyer sunt continuate de H. şi Hinkle. sunt identificate cu stresul cronic (Kessler. războaie. contrarierea nevoii de afirmare. indiferent de caracterul negativ sau pozitiv al ei. emigrare. focalizându-şi atenŃia doar asupra unui singur sistem organic. pensionare) • Tracasări cotidiene (suprastimulare. 1982). divorŃ. conflicte de rol. 1980) definesc evenimentele de viaŃă drept schimbări obiective în structurile şi relaŃiile psihosociale ce determină reoganizări ale circumstanŃelor uzuale şi impun organismului un efort de reajustare psihică şi socială. care simplifică relaŃia dintre harta vieŃii şi sănătate. şi (2) impactul subiectiv egal al evenimentelor pentru toate persoanele. în Rahe. de cele mai multe ori. perioadă în care persoana este mai vulnerabilă la stres şi boli fizice şi mentale. 1967. substimulare.7. accidente aviatice. calamităŃi. surse financiare insuficiente) • ExperienŃe traumatice şi catastrofale (dezastre. aglomerarea socială. izolarea socială. afiliere.

cum a fost cazul războiului din Golf din 1990 (Hobfoll. Taylor. consideră că stimulii din mediu devin stresori doar în funcŃie de intensitate. profesional şi familial. Pentru ca un stresor să fie considerat traumatic trebuie ca el să reprezinte: • ameninŃare la viaŃa proprie sau a celor apropiaŃi. catastrofali. dar permit în timp mobilizarea mecanismelor adaptive (ex. ambele necesitând intervenŃii psihoterapeutice (Williams. întâmplări ghinioniste (pierderi. financiar (insuficienŃa banilor). 1989). cataclismelor sau dezastrelor naturale sau provocate de om au determinat apariŃia unei noi entităŃi clinice sindromul de stres post-traumatic (PTSD). de intimitate). dificil de definit. ceea ce explică de ce în mod preponderent cercetările sunt focalizate asupra acestei categorii de stresori. Termenul apare pentru prima dată în 1980 în Manualul de Diagnostice-Statistice ale Bolilor Psihiatrice (DSM III) (1980). CunoştinŃele clinice şi practice legate de stresorii traumatici acumulate din experienŃele nefaste de până acum au condus la conturarea de către psihologi a unor programe de prevenire şi intervenŃie primară a PTSD în situaŃii limită. ExperienŃa traumatizantă poate fi trăită în grup. sănătate (probleme proprii sau ale membrilor familiei). persoanele în vârstă. stresorii traumatici pot fi acuŃi. lagărele de prizonieri) (Cohen. p. Similitudini ale reacŃiei post-război cu cele datorate catastrofelor. 1991). detaşarea şi înstrăinarea de viaŃă. ratări). mediu ambiental (poluare). 376). în timp ce calitatea emoŃiei provocate de stimul nu are importanŃă. Deşi. maşină sau tren a impus în atenŃia cercetătorilor o nouă categorie de stresori denumiŃi traumatici. accidentelor de avion. Brenitz şi colab. 1984. ExperienŃa războaielor. persoanele cu antecedente psihiatrice sunt subiecŃi mai vulnerabili la impactul cu stresorii traumatici (Gist şi Lubin. aviatice. prin frecvenŃa şi caracterul lor cronic corelează mai semnificativ cu simptomatologia somatică şi psihică decât evenimentele de viaŃă (Weinberger. familial (certuri). când persoana nu are timp să îşi mobilizeze resursele adaptive (ex. Spielberger. Factorii psihosociali rezultă din interacŃiunea individului cu mediul său socio-economic. ca intensitate. sunt modele tipice de reacŃie la experienŃele traumatice. incendii) sau cronici. PTSD este definit ca un sindrom caracterizat prin dezvoltarea unor simptome psihice. indezirabil etc. în tortură: bătăi şi sentimentul de neputinŃă. 1987). Tracasările sunt generate de diversele domenii ale vieŃii cotidiene: profesional (supraîncărcare.) este cel puŃin la fel de importantă ca şi intensitatea lui. • distrugerea bruscă a propriei case sau a comunităŃii.psihic" (Lazarus şi colab. cutremurelor. flash-backuri) sau dimpotrivă. Hiner şi Tierney. tracasările zilnice sunt considerate stresori minori. cât şi psihici (ex. feroviare. ObservaŃii privind rolul factorilor psihotraumatizanŃi asupra stării fizice şi psihice fuseseră descrise mai demult fie sub titlul de nevroză traumatică sau de "sindromul cordului iritabil" (cit. bruşti.. 1991). 1989). Copiii. când stresorii sunt extremi. "anestezia" afectivă. 1989). violul). relaŃii sociale (conflicte. accidente rutiere. • implicarea directă sau ca martor în uciderea sau rănirea gravă a altor persoane Natura stresorilor traumatici implică de cele mai multe ori atât factori fizici. viaŃă personală (probleme sexuale. În opinia noastră calitatea stresorului (anticipabil. Retrăirea repetată a traumei (prin gânduri intruzive. comportamentale şi somatice ce apar după evenimentele traumatizante ieşite din rangul experienŃelor umane considerate normale (Friedman. controlabil. Ca această interacŃiune să se realizeze optim este 90 . cum este cazul accidentelor de avion sau cutremure. intenşi. sau individual (ex. Levi (1971). termene fixe). anihilare sau anxietate). în acord cu noŃiunea de nespecificitate a lui Selye. Caracteristicile vieŃii contemporane determină confruntarea cotidiană a omului cu factorii psihosociali de stres. cu o multitudine de aspecte. Cercetări sistematice asupra stresorilor traumatici au fost întreprinse abia după terminarea războiului americanovietnamez. reprimarea evenimentului traumatic. ExperienŃa traumatică a multor combatanŃi din acel război a condus la conturarea aşanumitului "sindrom post-Vietnam". responsabilităŃi casnice (gătit). competiŃie). revenirea aceluiaşi tip de vise. Din punctul de vedere al intensităŃii. NoŃiunea de factor psihosocial de stres implică un concept complex. 1987)..

divorŃ. dar şi posibile surse de stres psihosocial. ritm impus.8. control redus. în capacităŃile intelectuale şi stilul cognitiv. Un exemplu al intersectărilor contradictorii dintre aspiraŃii. Lazarus distinge două tipuri de evaluări.. reprezintă un alt reper existenŃial pentru individ. grupul de apartenenŃă devine sursă de stres. temperatură. în tipul de reactivitate emoŃională. Evaluarea stresorilor şi procesul de coping Evaluarea continuă a ceea ce se petrece în mediul înconjurător este o caracteristică esenŃială atât a fiinŃei umane cât şi a animalelor. dintre care enumerăm succint: supraaglomerarea din metropole. iluminat etc. perspective de avansare. obiectiv dificil de realizat. demoralizarea cauzată de scăderea stimei de sine. 1989). de izolare şi inactivitate. ApartenenŃa individului la o microcomunitate. birocraŃia. obiect de studiu mai ales pentru psihologia socială (Pearlin. de schimbarea statusului social. vibraŃii. atitudini critice sau dictatoriale. 1983. fisurile sau eşecurile funcŃionării ei se transformă în factori de stres acuŃi sau cronici. Caracteristicile societăŃii contemporane au determinat apariŃia unui spectru larg de factori de stres. psihologice şi sociale ale persoanei cu structura ambianŃei. apartenenŃă şi venituri. violenŃă. club. reprezintă poate cel mai grav factor de stres legat de profesie. criticism exagerat sau sentimentul frustrării de apreciere. munca în schimburi. organizaŃii sociale sau politice) oferă nu numai suport social. În cazul în care survin relaŃii conflictuale. cooperare redusă. biserică. sunt conflictele de rol. de comunitate şi societate. valori în continuă schimbare. personalităŃi şi sisteme de valori diferite între membrii familiei. orar prelungit. discriminare. 1982). munca. Evaluarea presupune un proces continuu de căutare şi monitorizare de informaŃii asupra a ceea ce se întâmplă şi atribuirea de semnificaŃii personale informaŃiilor obŃinute. în afara celei familiale şi profesionale (cartier. Sursele de stres de la nivel familial sunt multiple: apariŃia unor noi membrii în familie. caracterul şi organizarea muncii: suprasolicitare/subsolicitare. rigiditatea regulilor. ambianŃa socială: relaŃii interpersonale reduse. conflicte maritale şi filiale. comunicare redusă. Stresorii psihosociali îşi pot avea originea la nivel individual. boala. Nivelele şi structurile individuale şi sociale enumerate interferează şi se intercondiŃionează reciproc generând alte categorii de stresori psihosociali. nesiguranŃa locului de muncă etc. muncă repetitivă. scop. Evaluarea situaŃiei ca benignă sau pozitivă rezultă într-o stare emoŃională neutră sau plăcută. 91 . depersonalizarea instituŃiilor sociale. Factorii de stres profesionali provin din: ambianŃa fizică: zgomot. competiŃie negativă. izolare. alcoolism. La nivel individual factorii de stres rezidă uneori în structura de personalitate. Datorită faptului că familia reprezintă de cele mai multe ori universul individului. lipsa cooperării. ambiguitatea sarcinii sau a rolului. societatea) pe de altă parte. 1990). automatizare excesivă. violenŃă intrafamilială.necesară armonizarea caracteristicilor biologice. stimă. Inadecvarea condiŃiilor profesionale la factorii umani-individuali se repercutează asupra stării de confort fizic şi psihic al persoanei generând stres. decesul unui membru al familiei (Shaffer. noxe. nevoi şi motive personale pe de o parte şi cerinŃele şi organizarea structurilor sociale (familia. 5. sărăcie. familial. Şomajul. profesional. crize economice şi politice (Levi. în caracteristicile atitudinale şi comportamentale. Evaluarea primară implică trei tipuri diferite de informaŃii însoŃite de emoŃii diferite: • daună deja produsă (informaŃie asociată cu sentimentul de furie sau depresie). nivel de responsabilitate şi decizie. Profesia ca sursă de identitate. invaliditatea. restricŃii inutile. supraîncărcare informaŃională. care de multe ori implică pierderea resurselor financiare de trai. deprivarea de tradiŃii. cu funcŃii şi surse de informaŃii diferite: • primară • secundară Prin evaluarea primară situaŃia este definită ca având sau nu semnificaŃie pentru confortul persoanei.

anticiparea eşecului a cărui consecinŃe duce la o trăire negativă. Prin evaluarea secundară se identifică alternativele adaptative pe care subiectul le are la îndemână pentru a face faŃă situaŃiei. ambiguitatea. deseori neglijând informaŃii relevante despre situaŃie.anticiparea unei ameninŃări viitoare (trăită afectiv ca frică sau nelinişte). ToleranŃa la ambiguitate apare ca unul dintre cei mai importanŃi factori în evaluare şi coping. În evaluarea secundară persoana este angajată într-un dialog intern cu sine în vederea luării unei decizii ca efect al evaluării primare. rolul proceselor cognitive şi al acŃiunii. în funcŃie de evaluarea resurselor şi opŃiunilor de coping. sociale şi culturale a persoanei. raŃionamente. în înŃelegerea efectelor adaptive de scurtă şi lungă durată. Reevaluarea are loc atunci când se obŃin noi informaŃii despre schimbări interne sau externe. deducŃii. 3. (d). 1995. În opinia noastră toleranŃa la ambiguitate reprezintă o caracteristică a maturităŃii emoŃionale. p. Factorii situaŃionali se referă la noutatea. deci implică schimbări calitative şi cantitative continue ale acestui raport. Evaluarea implică judecăŃi. subliniază existenŃa formelor eficiente şi mai puŃin eficiente de coping.14). provocare. Ea este o activitate cognitivă declanşată şi susŃinută de factori emoŃionali şi motivaŃionali. p. schimbări provenite deseori ca urmare a eforturilor de coping sau a activităŃii intrapsihice de tip defensiv. Evaluarea situaŃiei ca ameninŃătoare sau ca situaŃie -problemă este determinată în principiu de şase tipuri de condiŃii: 1. bucurie). 5. Conform teoriei tranzacŃionale copingul este definit "ca efort cognitiv şi comportamental de a reduce. face distincŃia între mecanismele de ajustare şi cele înnăscute de adaptare. severitatea. stăpâni sau tolera solicitările interne sau externe care depăşesc resursele personale" (Lazarus şi Folkman 1984. încredere. 2. iminenŃa. dezaprobarea din partea celorlalŃi pentru neconfirmarea expectanŃei. În opinia noastră evaluarea secundară uneori poate să o preceadă pe cea primară. destabilizarea lumii personale. căutarea şi luarea deciziei. evaluare şi emoŃie. autodezaprobarea eşecului. interferarea acŃiunii altora cu valorile şi convingerile personale. a sănătăŃii. Evaluarea nu reprezintă o simplă percepŃie a elementelor unei situaŃii. discriminări în vederea integrării informaŃiilor într-un cadru cognitiv care să faciliteze "diagnosticul" situaŃiei. Evaluarea primară şi secundară nu trebuie înŃelese ca desfăşurându-se secvenŃial. Uneori reevaluarea în sine este folosită ca o strategie coping de neutralizare sau minimalizare a informaŃiei aversive. 6. copingul este întotdeauna un proces de tranzacŃie între persoană şi mediu. • • Spre sfârşitul anilor '70 conceptul de coping (ajustare) devine o variabilă centrală în cercetările stresului psihologic. predictibilitatea stimulilor. (c). DefiniŃia citată pune în evidenŃă patru caracteristici esenŃiale ale copingului: (a). a stării subiective de bine. Persoanele cu toleranŃă crescută la ambiguitate şi incertitudine sunt apte să se implice într-o căutare vigilentă de informaŃii. ci ca un proces continuu. care rezultă din cerinŃe dificile cu care suntem confruntaŃi dar dublate de convingerea în şansa de control. cei cu toleranŃă scăzută la ambiguitate vor avea tendinŃa de a reacŃiona rapid. să ia în considerare aspectele multiple ale realităŃii şi deci să adopte comportamente flexibile. câştig şi efecte pozitive (la nivel emoŃional este trăită ca nerăbdare. adaptate circumstanŃei. să o intensifice sau să o reducă. fiind necesar efortul.141). presupune de asemenea şi intercondiŃionări reciproce între coping. 4. ameninŃarea integrităŃii fizice. durata. Odată cu semnalarea ameninŃării activitatea cognitivă nu ia sfârşit ci iniŃiază un întreg lanŃ de procese cognitive. (b). 92 . Evaluarea este determinată de două categorii de factori: situaŃionali şi personali. ca o "cascadă de evaluări şi reevaluări" (Miclea. Evaluarea secundară poate să confirme evaluarea primară a ameninŃării.

post confruntarea când se analizează semnificaŃia personală a ceea ce s-a întâmplat. similar.Copingul parcurge trei etape: 1. emoŃionale şi comportamentale. cum sunt uzul alcoolului. Acolo unde nu există momentul anticipativ (de ex. dar o formă de coping eficientă poate permite unei persoane tolerarea sau ignorarea factorului de stres. când persoana se poate pregăti pentru confruntare.. apare ca o certitudine faptul că răspunsul la stres este un proces complex ce include atât reacŃii fiziologice cât şi cele cognitive. Acest fapt a determinat conturarea aşa numitului stres de anticipare. în scopul reducerii sau controlării răspunsului emoŃional la stresori. este copingul o trăsătură de personalitate sau un proces influenŃat de situaŃie ? 3. sedativelor şi tranchilizantelor. Mai mult chiar. şi 3. numită şi ajustare indirectă. În al patrulea rând. când. 2 Care sunt aspectele controversate legat de conceptul de coping? 5. 1981). Multe surse de stres din mediu nu pot fi controlate. 1982). redefinirea situaŃiei şi reevaluarea. copingul de succes pe termen scurt poate avea "costuri" fiziologice. În această categorie sunt incluse şi aşa numitele strategii paleative. deci va reduce distresul emoŃional. Copingul emoŃional poate facilita copingul comportamental prin reducerea stresului care altfel ar împieta eforturile de soluŃionare a problemei. Răspunsul la stres Astăzi.9. mai poartă numele şi de ajustare instrumentală. anticiparea (avertizarea). care la rândul lor influenŃează funcŃionarea sistemului cardiovascular (Obrist. psihologice şi sociale mari pe termen lung. câte dimensiuni are copingul ? Cea mai utilizată clasificare este cea dihotomizată în: • coping focalizat spre problemă • coping focalizat spre emoŃie Ajustările focalizate spre probleme sunt acŃiuni orientate direct spre rezolvarea. Unii autori identifică copingul cu succesul. 4. redefinirea sau minimalizarea situaŃiei stresante. Doar spre 93 . confruntarea (impactul) când are loc răspunsul. 2. Există studii care dovedesc că formele de ajustare activă au un impact mai mare asupra sistemului nervos simpatic. sub ce circumstanŃe ambientale şi psihice şi tipul de ameninŃare. tehnicilor de relaxare etc. când situaŃia poate fi amânată sau prevenită. Considerăm că funcŃionalitatea sau disfuncŃionalitatea copingului depinde de: cine foloseşte o anumită strategie. copingul focalizat spre problemă poate determina evaluări mai puŃin ameninŃătoare. drogurilor. Ajustarea focalizată spre emoŃie. există controverse privind efectele copingului. în impactul intempestiv cu un anumit stimul) reacŃiile psihofiziologice pot să se manifeste după confruntare (Lazarus. a tranşa copingul în forme de succes şi insucces nu este un demers simplu. Temă de reflecţie nr. Mai multe studii aduc argumente că strategiile coping focalizate spre problemă sunt asociate pozitiv cu starea de bine iar tendinŃa de a folosi strategii de coping focalizate spre emoŃie tind să fie asociate cu o sănătate mentală precară (Folkman şi colab. este copingul un răspuns conştient sau inconştient la factorii de stres? 2. De multe ori momentul anticipării este mai intens în reacŃii psihofiziologice decât confruntarea. 1986). respectiv controlul asupra situaŃiei şi răspunsului emoŃional. este orientată spre persoană. Trecerea în revistă a studiilor vizând copingul permite evidenŃierea mai multor puncte controversate: 1. când poate evalua "costul" confruntării. Deci. Astăzi se pun sub semnul întrebării evidenŃele că ajustarea direcŃionată spre probleme este întotdeauna mai adaptativă decât cea emoŃională.

ConsecinŃele apar drept sechele ale reacŃiilor de lungă durată. Chiar şi acum mai există cercetători care ignoră aspectele psihologice de răspuns la stimuli. Apreciem ca eronată această poziŃie şi subliniem necesitatea distingerii reacŃiilor de consecinŃele stresului. afectând unul dintre nivelele structurale şi funcŃionale ale organismului.3 o sistematizare a reacŃiilor la stres fără a o considera exhaustivă. Considerăm că punerea în evidenŃă a unor modificări fiziologice de stres. sau particulare. Din păcate. de la cel molecular şi fiziologic până la cel psihologic şi social. ConsecinŃele nu pot fi efectul confruntării cu un singur factor de stres ci sunt rezultatul modului în care persoana reuşeşte să facă faŃă în timp mai multor stresori. între tipul de coping şi patternul de răspuns hormonal. răspunsul fiziologic este abordat interactiv cu cel psihologic.sfârşitul anilor '60. în care fiziologii şi psihologii să proiecteze împreună abordări interactive de investigaŃie. ConsecinŃele pot fi globale. Redăm în tabelul 1. şi în acest sens stresul apare ca un efect cumulativ. Prin prisma teoriei răspunsului evaluarea nivelului prezumtiv al stresului se face pe baza caracterului şi amplitudinii reacŃiilor psihofiziologice şi comportamentale. Cercetătorii de orientare biologică apreciază că se câştigă în rigurozitate şi obiectivitate focalizându-se doar asupra reacŃiilor fiziologice. ConsecinŃele stresului Unii autori includ disfuncŃiile şi bolile psihosomatice la reacŃiile faŃă de factorii stresanŃi intenşi şi prelungiŃi. 1982). nu epuizează complexitatea fenomenului. afectând starea de sănătate şi comfort fizic şi psihic în general. Corelări între evaluări ale stimulilor şi răspunsul fiziologic. 5. există puŃine studii de acest gen în literatură. 94 . între trăsăturile de personalitate şi tendinŃele reactive oferă alternative mai pertinente de studiu. demers deosebit de util. De aceea subliniem importanŃa cercetărilor interdisciplinare. cronice (Elliot.10.

răspuns "totul sau nimic". depresie. nelinişte. de planificare şi organizare căutare redusă de informaŃii evitare sau negare inhibiŃii şi blocaje creativitate redusă ideaŃie obsesivă şi iraŃională toleranŃă redusă la criticism EMOłIONALE frustrare.excesul sau pierderea apetitului. IgE. de cele mai multe ori diferenŃele interindividuale determină graniŃa dintre reacŃii şi consecinŃe. Nivel dermal: modicări în conductanŃa electrică a pielii. 1989) este un concept cheie în înŃelegerea şi explicarea diferenŃelor interindividuale de intensitate şi amplitudine a reacŃiilor la stres. suicid DistincŃia dintre reacŃii şi consecinŃe nu e întotdeauna uşor de realizat. COMPORTAMENTALE scăderea performanŃei instabilitate şi fluctuaŃie profesională. aritmii. colesterol. deteriorarea relaŃiilor interpersonale. hipertranspiraŃie. COGNITIVE deteriorări ale memoriei de scurtă şi lungă durată scăderea gradului de concentrare creşterea ratei de erori şi confuzii scăderea capacităŃii de decizie. exprimă diferenŃele de activare psihofiziologică dintre starea de repaus şi cea de după 95 . ticuri. prolactină. fasciculaŃii. intensificarea tranzitului gastrointestinal. a potenŃionalului electric. hiperventilaŃie. alienare. IgM. presiune arterială crescută Sistem gastrointestinal: sialoree.Tabelul 1. sentiment de neputinŃă. Sistem cardiovascular: tahicardie. uscăciune. bruxism. anxietate. IgG. definită ca o variabilă plurifactorială ce include atât aspecte biologic-constituŃionale cât şi cele de structură psihică. labilitate. absenteism. culpabilitate. pasivitate agresivitate/intoleranŃă/ dezacord. autoevaluare negativă. insomnii. Sistem imun: modificări la nivelul imunoglobulinei IgA.3. demoralizare. accidente. Sistem neuroendocrin: nivel scăzut de CA şi CO în sânge şi urină. Conceptul de reactivitate (Strelau. nervozitate. tutun. dispnee. Reactivitatea. tensiune. betaendorfine. utilizare crescută de alcool. evitare/evadare. ostilitate. insatisfacŃie. tranchilizante. celule naturale ucigătoare proliferarea limfocitelor induse de substanŃe mitogene titru de anticorpi la virusul latent Epstein-Barr. testosteron. cafea. ReacŃii la stres FIZIOLOGICE Sistem scheleto-muscular: tensiune musculară. acizi graşi liberi. hormonul creşterii.

teoria stresului va putea atinge criteriile ştiinŃifice necesare oricărei teorii: coerenŃă. apte să determine noi orizonturi de cercetare. exhaustivitate. medicale şi a celor din domeniul legislativ-juridic. MECANISME DE ADAPTARE Figura 12. prin demersuri interdisciplinare şi integrative.1. simplitate. După criteriul reactivităŃii. persoanele se clasifică în: • normoreactive • hiperreactive Hiperactivitatea. Cercetările recente asupra consecinŃelor stresului cronic au impus în literatură un nou concept. 3 Care este diferenta dintre raspunsul la stres si consecintele stresului? 96 . relevanŃă. 1986). Temă de reflecŃie nr. Componentele stresului Teoria stresului nu trebuie interpretată ca un sistem de idei revolut. Figura de mai jos redă relaŃia dintre componentele stresului ca fenomen psihosocial Evaluarea primară: "Este evenimentul stresant pentru mine?" POTENłIALII STRESORI REACłII LA STRES Evaluarea secundară: "Pot să fac faŃă acestui eveniment?" COPING. reprezintă veriga explicativă în mecanismul trecerii de la reacŃii la procese patologice.expunere la stimulii stresanŃi (Williams. Numai prin sumarea şi confruntarea unor multiplicităŃi de date. ci doar o concepŃie deschisă spre asimilări noi. şi anume sindromul de extenuare (burn-out) caracterizat prin: • epuizarea emoŃională • epuizare fizică • epuizare mentală Epuizarea din sindromul de extenuare se exprimă în: • aplatizare afectivă • depersonalizare • scăderea realizărilor personale Sindromul de extenuare rezultă dintr-o implicare de lungă durată în activităŃi profesionale cu oamenii şi este în general specific cadrelor didactice. ca trăsătură individuală stabilă.

de mediere între stres şi boală. consiliere de specialitate) • suport instrumental (ajutor material. psihologi. Sursele de suport social pot fi diferite: • familia • rude • prieteni • colegi şi comunitatea profesională • vecini şi comunitatea de cartier • grupuri informale (cluburi. În acest sens vorbim de: • suport social perceput (disponibilitatea este concomitentă cu compatibilitatea) • suport social primit (situaŃie în care nu întotdeauna compatibilitatea este percepută. în ciuda faptului că un anumit gen de suport s-a obŃinut) AlŃii autori atrag atenŃia asupra altor caracteristici ale suportului social la fel de importante: • stabilitatea sa • proximitatea sa fizică (locaŃie apropriată) • sincronizarea dintre accesul la suport şi situaŃiile de criză sau stres. În acest context suportul social a devenit o variabilă relevantă în psihologia sănătăŃii prin rolul său protector. şi compatibilitatea sa. centre de informare. de apartenenŃă.) Rolul negativ al lipsei sau deficienŃelor de suport social au fost larg investigate.Rolul de „tampon” al suportului social RelaŃia dintre singurătate şi riscul pentru îmbolnăviri este astăzi cunoscut. biserică) • specialişti (medici. Efectul principal al său este acela de „amortizare” a stresului. Există şi cercetători care atribuie un efect direct. empatie) • suport apreciativ (valorizare şi recunoaştere personală. Termenul de suport social descrie o reŃea de relaŃii interpersonale care oferă persoanei: • sentiment de acceptare şi iubire • stimă de sine şi apreciere • comunicare şi apartenenŃă • ajutor mutual Din definirea suportului social se pot desprinde mai multe tipuri de suport: • suport emoŃional (sentiment de a fi iubit. 97 . stimă de sine. sugestii. proximităŃii şi sincronizării). de afecŃiune şi îngrijire. concret) O distincŃie importantă atunci când facem referire la suportul social este aceea dintre disponibilitatea acestuia. Nu este un acord asupra conceptualizării suportului social ca: • variabilă de personalitate ? • caracteristică socială ? • sau dimensiune psiho-socială? Se ridică şi întrebarea ce este mai relevant în efectul pozitiv al suportului social asupra sănătăŃii: • calitatea? (chiar dacă numărul persoanelor care oferă suport social este foarte redus?) sau • cantitatea ? (care creşte şansa stabilităŃii. direcŃii şi orientări. sentiment de identitate) • suport informaŃional (sfaturi. etc. îndrumare.

A. Procesul de evaluare şi cel de coping. A. Aceste sarcini se vor trimite pe email sau poştă (vezi calendarul disciplinei). Temă de reflecŃie nr. 4 Care sunt beneficiile suportului social? Alti factori sociali implicaŃi in sănătate şi boală Sărăcia este astăzi considerată un factor de risc major pentru sănătate. emoŃionale. Pentru combaterea ei sunt necesare intervenŃii macro-economice naŃionale. Sunt prezentate primele teorii ale stresului elaborate de Selye (teoria sindromului general de adaptare) cât şi modelele actuale (fiziologic. Bibliografie Baban. P. Fontana. ReacŃiile la stres sunt clasificate în: fiziologice. Indiferent dacă mecanismul de protecŃie al suportului social este direct sau mediat. Este redată clasificarea factorilor de stres în: evenimente majore de viaŃă. Raspundeti la cele 3 intrebari in maxim 2 pagini de computer. tracasări cotidiene şi experienŃe catastrofale. în creşterea aderenŃei la tratament. cât şi formele lor sunt descrise ca repere fundamentale în adaptarea la stres. 98 . & Baban. în reducerea mortalităŃii. Discutati modul in care saracia poate afecta starea de sanatate. Derevenco. în efectul tratamentului. Cluj: Presa Universitară Clujeană. (1989) Managing Stress.De ce modelul tranzactional al stresului este cel mai larg acceptat model in literatura de specialitate? 2. Rezumat Modulul V discută relevanŃa teoriei stresului pentru sănătate şi vulnerabilitatea la boală. (1998) Stres şi personalitate. 5 Discutati modul in care saracia poate afecta starea de sanatate. cauzal. interacŃional şi patogen). D. ConsecinŃele stresului vizează impactul fiziopatologic cât şi sindromul de extenuare cronică. Există cercetări care dovedesc rolul protector al suportului social în prevenirea îmbolnăvirilor.Care sunt aspectele controversate legat de conceptul de coping? 3. în recuperarea din boală. London: BPS. rolul său pozitiv este atestat. Temă de reflecŃie nr. internaŃionale şi globale. Tipurile şi formele de suport social sunt prezentate cu funcŃiile sale de mediator-tampon între stres şi sănătate. (1991) Stresul in sanatate si boala. Cluj: Dacia. SARCINA DE SEMESTRU MODUL V 1.benefic asupra sănătăŃii. cognitive şi comportamentale.

(1991) The psychology of health. Sallis. C. (1992) Health Psychology:Challenging the Biomedical Model. D. and DiMatteo. (1990) Health Psychology: Biopsychosocial interactions. Bunton. New Jersey: Prentice Hall. (1991) Health Psychology.. London: Routledge. New York: McGraw-Hill. L. (2003) The Health Psychology Handbook: Practical Issues for the Behavioral Medicine Specialist. R. and Radmacher. G. New York: McGraw-Hill. H. (1992) Health Promotion: Disciplines and Diversity. M. New York: McGraw-Hill. J. and MacDonald. Bloom. New York: Wiley. and Patterson. M. Kaplan. Sheridan. Gatchel.Bibliografie optionala Sarafino. Et all. T. Pitts. 99 . McChargue. E. and Phillips. Thousand Oaks: Sage.. S. (1988) Health Psychology: a psychosocial perspective. S. (1989) Health Psychology. Friedman. New Jersey: Prentice Hall. London: Routledge. R. R. F. (1989) Introduction to health psychology. and Collins. B. Taylor. K. (1993) Health and Human Behavior. New York: Wiley Cohen.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful