UNIVERSITATEA “BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINłELE EDUCAłIEI SECłIA PSIHOLOGIE ÎNVĂłĂMÂNT LA DISTANłĂ

PSIHOLOGIA SĂNĂTĂłII
AN II
CURS - SEMESTRUL II -

Prof. Dr. Adriana Băban

1

1.1. InformaŃii generale Titlul disciplinei: Psihologia SănătăŃii Cod: PSY 2114 Nr. credite: 6.5 Durată: 1 semestru Loc de desăşurare: sediul FacultăŃii de Psihologie şi ŞtiinŃe ale EducaŃiei, str. Sindicatelor nr. 7 An de studiu: II, semestrul II Disciplină obligatorie CondiŃionări: Psihologie Socială şi Psihologia PersonalităŃii 1.2. InformaŃii despre titularul de curs: Nume: Adriana Băban Titlu ştiinŃific: Profesor univ. dr. InformaŃii de contact: adrianababan@psychology.ro Orar consultaŃii: joi 12-14 Tutori: Asist.univ.drd.Catrinel Crăciun, Drd. Diana Tăut, Psih. Alina Zlati InformaŃii de contact: sanatatiitutor@psychology.ro 1.3. Descrierea disciplinei: a. Obiectivele cursului: 1. Identificarea rolului factorilor cognitivi, emoŃionali, comportamentali şi sociali în promovarea sănătăŃii şi în riscul pentru îmbolnăviri. 2. Explicarea mecanismelor prin care sănătatea şi boala sunt codeterminate de factori biologici, psihici, sociali şi comportamentali. 3. Proiectarea de strategii de promovare şi menŃinere a sănătăŃii. 4. Discutarea modalităŃilor de eliminare şi reducere a factorilor de risc pentru îmbolnăviri. b. ConŃinutul cursului: Obiectivele psihologiei sănătăŃii; Modele ale sănătăŃii şi bolii; Rolul cogniŃiilor în sănătate şi boală; EmoŃii şi sănătate; Stil de viaŃă şi sănătate; Comportamente sanogene şi de risc; Stres şi coping; InegalităŃile sociale şi sănătatea; Suportul social; Modele cognitiv-sociale de promovare a sănătăŃii; PrevenŃia primară, secundară şi terŃiară; Programe de prevenŃie comunitare, instituŃionale şi de grup; Comunicarea mesajelor de sănătate; Etica cercetării, evaluării şi promovării sănătăŃii. 1.4. Metode utilizate în cadrul predării: Curs: expunerea, exemplul demonstrativ, dezbaterea, sinteza cunoştinŃelor, descoperire dirijată Seminar: dezbatere, clarificare conceptuală, activităŃi de grup, descoperire dirijată, sinteza cunoştinŃelor. 1.5. CompetenŃe dobândite: Cunoaştere şi înŃelegere • ÎnŃelege rolul psihologiei sănătăŃii în promovarea stării de bine şi reducerea riscului de îmbolnăviri • Cunoaşte principiile şi paradigmele de studiu ale sănătăŃii şi bolii • ÎnŃelege mecanismele prin care factorii cognitivi, emoŃionali, comportamentali şi sociali pot influenŃa sănătatea şi boala • Recunoaşte factorii de risc pentru îmbolnăviri şi factorii de menŃinere şi promovare a sănătăŃii şi stării de bine • ÎnŃelege reperele ce ghidează elaborarea programelor de educaŃie pentru sănătate

2

Cunoaşte modalităŃi de intervenŃie pentru reducerea şi combaterea factorilor de risc pentru sănătate. Explicare şi interpretare • Explică şi ilustrează diferenŃele specifice dintre educaŃia pentru sănătate, promovarea sănătăŃii şi prevenŃia îmbolnăvirilor • Interpretează şi argumentează modul în care factorii cognitivi, emoŃionali, comportamentali şi sociali influenŃează starea de sănătate • Explică diferenŃele dintre programele comunitare, instituŃionale şi de grup • Argumentează modalităŃile de intersectare dintre tipul şi nivelul de program de prevenŃie Instrumental – aplicativ • Aplică tehnicile de optimizare a sănătăŃii şi stării de bine (ex. creşterea stimei de sine, dezvoltarea afectivităŃii pozitive, controlul stresului) • Proiectează strategii de intervenŃie primară şi secundară asupra factorilor de risc pentru îmbolnăviri (ex. prevenŃia fumatului, a consumului de alcool şi droguri, a comportament alimentar deficitar, prevenia HIV/SIDA) la nivel de grup, comunitar şi populaŃional • Aplică tehnici de modificare a comportamentelor de risc (ex. renunŃarea la fumat, adicŃia de alcool/droguri, asistarea psihologică a anorexiei şi bulimiei) • Proiectează strategii valide de cercetare a sănătăŃii şi bolii (transversale, longitudinale, experimentale, prospective, studii de caz, studii calitative, meta-analize). Atitudinale • Dezvoltă o atitudine responsabilă faŃă de educarea populaŃiei pentru sănătate, fundamentată pe noile achiziŃii ale ştiinŃei • Respectă diferenŃele de vârstă, gen, religie, cultură, orientare sexuală în educaŃia pentru sănătate • Adresează inegalităŃile sociale, sărăcia şi discriminarea în dreptul la sănătate şi la o îngrijire medicală adecvată • Se angajează în analiza critică a politicilor publice de promovare a sănătăŃii şi reducerii riscului de îmbolnăviri • Respectă strict normele etice în activitatea profesională de practician şi cercetător şi se angajează continuu în dezvoltarea personală şi profesională • 1.6. Formatul şi tipul activităŃilor implicate de curs Asimilarea cunoştinŃelor oferite în cele cinci module presupune atât muncă individuală cât şi întâlniri faŃă în faŃă (consultaŃii). ConsultaŃiile, pentru care prezenŃa este facultativă, reprezinta un sprijin direct acordat dumneavoastra din partea titularului şi a tutorilor. Pe durata acestora vom recurge la prezentări sintetice a informaŃiilor aferente fiecarui modul, dar mai cu seama vor fi oferite răspunsuri directe la întrebările ridicate de studenŃi. În ceea ce priveşte activitatea individuală, aceasta presupune parcurgera suportului de curs şi a materialelor bibliografice anexate fiecărui modul. Parcurgerea şi promovarea acestei discipline presupune următoarele activităŃi: a. asimilarea cunoştinŃelor din suportul de curs şi bibliografia anexată suportului de curs precum şi rezolvarea sarcinilor aferente fiecărui modul în limita a 2 pagini per modul; b. realizarea temelor de semestru, descrise la finele fiecarui modul. Temele vor fi trimise pe adresa tutorilor pe email sau pe poştă în conformitate cu precizările din calendarul disciplinei; c. consultaŃii – pe parcursul semestrului vor fi organizate două întâlniri de consultaŃii faŃă în faŃă (prezenŃă facultativă);

d. realizarea unui proiect care va fi trimis prin poştă în sesiune.

3

Punctajul obtinut pe realizarea proiectului (în proporŃie de 15%.8.. adâncirii nivelului de analiză si. la cea de a doua întîlnire se vor discuta ultimele două module şi se va realizeaza o secvenŃă recapitulativă. (b).50 puncte).50 puncte) • 30 aprilie 2010 (data limită) rezolvările întrebărilor aferente modului III şi IV II (0. 1. prof. sunt programate 2 întâlniri faŃă în faŃă (consultaŃii) cu toŃi studenŃii. TEMELE aferente fiecărui modul vor fi trimise pe email (adresa de tutori) sau pe poştă pe adresa FacultăŃii. De asemenea. Adriana Băban (cu specificaŃia numelui cursului: Psihologia Sanatatii) conformă următorului calendar: • 30 martie 2010 (data limită) rezolvările sarcinilor aferente modului I şi II (0. respectiv: Republicii 37. la finele fiecarui modul sunt precizate atât referinŃele biblografice.acces la resursele bibliografice (ex: abonament la Biblioteca Centrală „Lucian Blaga”). Intrarea in examen ESTE CONDITIONATA de predarea temelor si proiectului. . comprehensiunea fiecărei teorii. Materiale bibliografice obligatorii In suportul de curs. adică 7 puncte). alături de alte articole facultative.acces la echipamente de fotocopiere. Politica de evaluare şi notare Evaluarea cunoştinŃelor şi abilităŃilor asimilate de student la acest curs se va realiza atât pe baza sarcinilor de semestru cât şi a celei finale. PROIECT: realizarea proiectului de preventie pe baza materialului anexat suportului de curs Termen de predare a proiectului • 6 iunie 2010(data limită) predarea proiectului (1. Materiale şi instrumente necesare pentru curs Optimizarea procesului în învăŃare necesită accesul studentilor la urmatoarele resurse: . Sursele bibliografice au fost astfel selectate încât să ofere posibilitatea aprofundării studiului. a temelor redactate. a studiilor de caz). Datele celor două întâlniri vor fi anunŃate pe site-ul facultăŃii. Bibliografia obligatorie se va gasi anexată suportului de curs (care va fi incorporata si in subiectele de examen). Calendar al cursului Pe parcursul semestrului în care se studiază disciplina de faŃă. Pentru prima întâlnire se recomandă lectura atentă a primelor trei module. punctajul obŃinut la temele de semestru (în proporŃie de 15%.10.5 puncte). . adică 1. selectate pentru a ilustra diverse strategii de cercetare. 4 . Cluj Napoca 400015. adică 1. 1. .5 puncte) (c). Studentii care nu au trimis temele de semestru si proiectul NU sunt primiti in examen. ele sunt destinate soluŃionării oricăror nelamuriri de conŃinut sau a celor privind sarcinile individuale. astfel încât nota finală se va compune din: (a). implicit.imprimantă (pentru tipărirea materialelor suport.1. 1.50 puncte) Orice intirziere in predarea temelor se va penaliza cu 50% din notarea. în cadrul celor doua intalniri studenti au posibilitatea de solicita titularului si/sau tutorilor sprijin pentru rezolvarea anumitor sarcini specifice.7. Lucrările menŃionate la bibliografie pot fi găsite şi împrumutate de la Biblioteca FacultăŃii de Psihologie din cadrul Bibliotecii Centrale „Lucian Blaga”.50 puncte) • 15 mai 2010 (data limită) rezolvările întrebărilor aferente modului V (0..9.calculator conectat la internet (pentru a putea accesa bazele de date si resursele electronice suplementare). Punctajul obŃinut la examenul final (în proporŃie de 70%.

Pentru predarea temelor se vor respecta termenele menŃionate. Orice intirziere (si de o zi) in predarea temelor se va penaliza cu 50% din nota.. Evaluarea acestor lucrări se va face imediat după preluare, iar afişarea pe site a notelor acordate se va realiza la cel mult 2 săptămâni de la data depunerii/primirii lucrării. Daca studentul considera ca activitatea sa a fost subapreciata de catre evaluatori atunci poate solicita feedback suplimentar prin contactarea titularului sau a tutorilor prin email.
Pentru a finaliza cursul cu nota de trecere este necesar ca la examenul scris studentul sa obtina minim 3.5 din cele 7 alocate examenului scris. 1.11. Elemente de deontologie academică Se vor avea în vedere următoarele detalii de natură organizatorică: - Orice material elaborat de catre studenti pe parcursul activităŃilor va face dovada originalitatii. Studentii ale căror lucrări se dovedesc a fi plagiate nu vor fi acceptati la examinarea finala. - Orice tentativă de fraudă sau fraudă depistată va fi sancŃionată prin acordrea notei minime sau, in anumite conditii, prin exmatriculare. - Rezultatele finale vor fi puse la dispoziŃia studentilor prin afisaj electronic. - ContestaŃiile pot fi adresate în maxim 24 de ore de la afişarea rezultatelor iar solutionarea lor nu va depasi 48 de ore de la momentul depunerii. 1.12. StudenŃi cu nevoi speciale: Având în vedere, ca o prioritate, facilitarea accesului egal al tuturor cursanŃilor la activităŃile didactice si de evaluare, titularul cursului şi echipa de tutori îşi exprimă disponibilitatea, în limita constrângerilor tehnice si de timp, de a adapta conŃinutul şi metodelor de transmitere a informaŃiilor precum şi modalităŃile de evaluare (examen oral, examen on line etc) în funcŃie de tipul dizabilităŃii cursantului. 1.13. Strategii de studiu recomandate: Date fiind caracteristicile învăŃământului la distanŃă, se recomandă studenŃilor o planificare foarte riguroasa a secvenŃelor de studiu individual, coroborată cu secvenŃe de dialog, mediate de reŃeaua net, cu tutorii si respectiv titularul de disciplina. Lectura fiecărui modul şi rezolvarea la timp a lucrărilor de evaluare garantează nivele înalte de înŃelegere a conŃinutului tematic şi totodată sporesc şansele promovării cu succes a acestei discipline.

5

MODUL 1 Noţiuni introductive în Psihologia Sănătăţii ţ ţ Scopul modulului: Familiarizarea studentului cu conceptele și modelele fundamentale din Psihologia Sănătăţii Obiectivele modulului: la finalul acestui modul, cursanŃii trebuie:

• • • • •

Să delimiteze domeniul de studiu al psihologiei sănătăţii Să explice caracterul multidisciplinar al psihologiei sănătăţii Să indice dimensiunile, componentele și gradele procesului de sănătate Să explice relaţia dintre sănătate și boală Să prezinte comparativ modelele explicative și aplicative ale sănătăţii și bolii

Acest modul trece în revistă principalele concepte cu care operează Psihologia Sănătăţii ţ precum și modelele sănătăţii și bolii, de la modelul biomedical până la modelul ţ biopsihosocial. Repere istorice Nevoia de a înţelege apariţia unor simptome în lipsa unei tulburări organice a condus la dezvoltarea unei noi discipline, medicina psihosomatică, care și-a propus la sfârșitul anilor 30 stabilirea relaţiei dintre procesele emoţionale și procesele somatice. Datorită faptului că paradigma psihanalitică a dominat această disciplină, astăzi termenul este tot mai puŃin utilizat. Influenţa majoră de la începutul anilor 70 a paradigmei behavioriste a determinat considerarea impactului învăţării prin condiţionare clasică, respectiv operantă asupra stării de sănătate. Astfel, s-a conturat disciplina medicinei comportamentale ale cărei asumpţii teoretice sau concretizat în tehnica terapeutică a biofeedback-ului, tehnică folosită și astăzi. În demersul de includere al factorilor psihologici în modelul explicativ al sănătăţii și bolii, psihologia sănătăţii este cea mai recent dezvoltată disciplină. O caracteristică esenŃială a psihologiei sănătăŃii este, aşa cum o arată şi numele disciplinei, focalizarea pe sănătate. Psihologia sănătăŃii se numără printre primele discipline care propune comutarea atenŃiei de la boală la sănătate. Reconceptualizarea noŃiunii de sănătate şi boală prin prisma noilor abordări reprezintă după unii autori o a doua “revoluŃie medicală” (Yanovitz, 1992). Astfel, obiectivul primordial al psihologiei sănătăţii este promovarea sănătăŃii şi prevenirea îmbolnăvirilor. Atenţie! Psihologia medicală este un termen care acoperea până acum trei decenii o bună parte ţ din domeniul psihologiei sănătăŃii. Termenul este însă tot mai puŃin utilizat în ultimii ani datorită caracterului său restrictiv, psihologia medicală focalizându-se preponderent pe relaŃia medic – pacient şi pe adaptarea bolnavului la mediul spitalicesc şi la starea de boală. Definirea Psihologiei Sănătăţii ţ Psihologia SănătăŃii este definită ca ramură teoretică şi aplicativă a psihologiei care contribuie la: promovarea şi menŃinerea sănătăŃii, prevenirea şi tratarea îmbolnăvirilor, identificarea factorilor psihologici cu rol în etiologia bolilor şi la îmbunătăţirea sistemului de sănătate și a politicilor de sănătate (Matarazzo, 1982). Psihologia SănătăŃii este considerată a fi o disciplină „hibridă”, care combină perspectiva ştiinŃelor socio-umane (psihologie, sociologie, antropologie) cu cea a ştiinŃelor naturale (medicină 2. 1.

6

clinică, sănătate publică). Sintetic, putem defini Psihologia SănătăŃii ca fiind domeniul interdisciplinar ce aplică cunoştinŃele şi tehnicile psihologice în domeniul sănătăŃii şi bolii. 3. Obiectivele Psihologiei Sănătăţii ţ • Promovarea sănătăŃii • MenŃinerea sănătăŃii • Prevenirea îmbolnăvirilor • Tratearea îmbolnăvirilor • Identificarea factorilor (cognitivi, emoŃionali, comportamentali şi sociali) cu rol în etiologia şi evoluŃia bolilor acute şi cronice • Îmbunătăţirea sistemului de sănătate și a politicilor de sănătate (Matarazzo, 1982) • Educarea pentru sănătate • ÎnŃelegerea experienŃei subiective a bolii • Asistarea bolnavului pentru o mai bună adaptare la boală, tratament şi proceduri medicale Relaţia Psihologiei Sănătăţii cu alte discipline ţ ţ O înţelegere aprofundată a Psihologiei Sănătăţii necesită cunoștinţe cu privire la contextul în care sănătatea și boala există. În acest sens sunt relevante următoarele domenii de studiu: • Epidemiologia – studiază frecvenţa și distribuţia bolilor în populaţie • Sănătatea publică – studiază sănătatea la nivel de comunitate și nu de individ • Sociologia – studiază societatea, interacţiunile sociale și individul ca membru al unui grup, comunităţi, instituţii o Sociologia medicală – studiază impactul societăţii, a interacţiunilor sociale și a comportamentelor individului în cadrul grupului, comunităţii și instituţiei asupra sănătăţii și bolii • Antropologia – studiază originea speciei umane, istoria și cultura acesteia o Antropologia medicală – studiază reprezentările sănătăţii și bolii și practicile asociate acestora Pe de altă parte, Psihologia SănătăŃii este considerată a fi un domeniu interdisciplinar, utilizând şi punând la dispoziŃie cunoştinŃe şi tehnici din/pentru mai multe ramuri ale psihologiei: • Psihologia socială – studiază modul în care indivizii și grupurile interacţionează • Psihologia dezvoltării – studiază impactul proceselor maturaţionale și a experienţei asupra comportamentului individului • Psihologia pozitivă – studiază resursele personale ale individului (ex. înţelepciune, curaj, optimism, originalitate, talent, responsabilitate, moderaţie, toleranţă) ce facilitează funcţionarea sa optimă • Psihologia clinică – studiază mecanismele psihologice implicate în patologie o psihologia clinică vizează mai ales tulburările mentale, în timp ce psihologia sănătăŃii se focalizează pe starea globală de sănătate, pe rolul factorilor psiho-sociali în etiologia bolii somatice (ex. cancer), pe reacŃia, adaptarea şi recuperarea din boala somatică acută (ex. infarct miocardic) sau cronică (ex. colon iritabil) o conceptele şi teoriile dezvoltate de psihologia clinică (diagnosticul clinic, teoriile anxietăŃii, depresiei, tulburărilor de personalitate) sunt deosebit de relevante pentru psihologia sănătăŃii • Psihoterapia şi Consilierea – presupun intervenţie psihologică în scopul ameliorării tabloului clinic (psihoterapie) sau în scopul optimizării, prevenţiei și remiterii problemelor emoţionale, cognitive și de comportament (consiliere) 4.

7

emoŃii. ecologic. comfort fizic. Mai mult. biologici. ca stare de bine. capacitate de protecŃie împotriva îmbolnăvirilor şi morŃii premature. Acest concept face referire la capacitatea de a lua decizii informate cu privire la propria sănătate. sexual. psihic şi social.1. psihic. Un nivel crescut al alfabetizării cu privire la sănătate ar conduce la creșterea speranţei de viaţă la nivelul populaţiei și la eficientizarea furnizării de servicii de asistenţă medicală. sol. Persoanele cu un nivel scăzut al alfabetizării cu privire la sănătate nu apelează la servicii de sănătate decât în ultimele stadii ale bolii. OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii (OMS) definişte sănătatea ca integritate anatomică şi funcŃională. 1 Explicaţi modul în care cunoștinţele din domeniul psihologiei sociale sau ţ ș ţ dezvoltării pot fi utilizate în psihologia sănătăţii. cum sunt cele privitoare la relaŃionarea psiholog-pacient sau cele referitoare la modalităŃile de modificare a cogniŃiilor iraţionale sunt deosebit de relevante pentru psihologia sănătăţii Temă de reflecŃie nr. de a te bucura de viaŃă) • Sănătatea ca produs Cauza acestor percepţii laice contrastante percepţiei specialiștilor în sănătate rezidă în nivelul scăzut al alfabetizării cu privire la sănătate. Concepte fundamentale în Psihologia Sănătăţii ţ 5. capacitate de confruntare cu stresul fizic. Sănătatea Cercetările realizate de Blaxter (1990) şi Staiton-Rogers (1991) pe loturi populaŃionale largi. organizarea sistemului de îngrijire medicală şi politicile sanitare) • factori biologici (imunologici. Aşa cum reiese din definiŃia OMS. lipsa informaţiilor cu privire la tratament conduce la o scădere a aderenţei la prescripţiile specialiștilor în sănătate. exerciŃiu fizic) • factori psihici (cogniŃii.o cunoştinŃele şi tehnicile de lucru cu pacienŃii. modelul de abordare a sănătaŃii este unul holistic. Îmbunătăţirea alfabetizării cu privire la sănătate presupune intervenţia la nivelul culturii și societăţii. abuz de substanŃe. social şi spiritual. percepŃia şi răspunsul la stres) • factori sociali (resurse socio-economice. ţ 5. aer. biologic. chimici. • Sănătatea ca stare de bine fizică. Factorii care influenŃează starea de sănătate pot fi grupaŃi în patru mari categori: • factori de mediu (apă. sociali) • stilul de viaŃă (comportament alimentar. biochimici) Sănătatea este percepută de mule ori doar prin prisma uneia din aceste dimensiuni: • Sănătatea ca absenŃă a bolii şi dizabilităŃii (Negativ) VS. care are în vedere atât dimensiunile sale multiple cât şi determinismul complex. fizici. la nivelul sistemului de sănătate și cu precădere la nivelul sistemului educaţional. genetici. au identificat următoarele percepŃii laice (de simŃ comun) asupra sănătăŃii: • Sănătatea ca un dat natural • Sănătatea ca o valoare • Sănătatea ca dar divin • Sănătatea ca responsabilitate individuală • Sănătatea ca voinŃă • Sănătatea ca drept fundamental • Sănătatea ca lipsă a bolii • Sănătatea ca resursă (de a muncii. psihică şi socială (Pozitiv) 8 .

3. fie prin 2) prezenţa unor semne obiective.• Sănătatea ca adaptare şi rezultat al unor procese de reglare optimă (FuncŃional) VS. iar pe de altă parte să răspundă adecvat mediului social. La nivelul simţului comun. componentele şi gradele diferite pe care le presupune. Componentele sănătăŃii • absenŃa bolii. experienŃe non-cotidiene) 5. emoŃională. relaŃii. Dimensiunile sănătăŃii • biologică (anatomică. boala este conceptualizată fie prin 1) prezenţa unor simptome subiective.1. disfuncŃii • abatere de la normă • manifestarea eşecului în adaptare Termenul de boală (ca şi condiŃie obiectivată şi diagnosticată de medic) se relaŃionează cu alte concepte: • DeficienŃă: orice pierdere sau deviaŃie datorată unei boli sau traume în funcŃionarea fizică şi psihică optimă a individului • Dizabilitate: orice restricŃie în îndeplinirea sarcinilor cotidiene şi în abilităŃile de autoîngrijire • Handicap: orice dezavantaj social indus de deficienŃă şi dizabilitate • SuferinŃă: experienŃa subiectivă a simptomelor Boala presupune nu doar tratament medical dar şi îngrijire umană. Conceptele de sănătate și boală se află însă 9 . sănătatea este o: • stare complexă şi multidimensională • stare relativă şi variabilă • stare procesual-dinamică Complexitatea stării de sănătate este dată de dimensiunile. Grade ale sănătăŃii • sănătate optimă • sănătate • sănătate aparentă • sănătate precară • sănătate foarte precară 5.1.1. în funcŃie de perspectiva din care este privită: • formă particulară de existenŃă a materiei vii • consecinŃă a unor agenŃi patogeni sau traumatici • semne. 5. simptome. Boală Boala.2. aspiraŃii) • spirituală (valori. datorită faptului că boala (stare obiectivă) este acompaniată de cele mai multe ori şi de suferinŃă personală (stare subiectivă). fiziologică şi biochimică) • psihologică (cognitivă.2. pe de o parte să îşi realizeze aspiraŃiile şi nevoile proprii. ca şi sănătatea. disfuncŃiei şi dizabilităŃii • rezistenŃă fizică şi fiziologică • atitudinea pozitivă faŃă de viaŃă (a percepe sensul şi semnificaŃia vieŃii) • asumarea controlului propriei vieŃii • acceptarea de sine • relaŃionare socială pozitivă • stare subiectivă de bine 5. • Sănătatea ca măsură în care individul este capabil. fizic şi biologic (ExperienŃial) În fapt. este definită în mai multe moduri. comportamentală) • socio-profesională (roluri.1. religie.

social). Lipsa unui consens în definirea calităţii vieţii a condus la diferite modalităţi de operaţionalizare a conceptului. NoŃiunea de calitate a vieŃii este însă una complexă şi multidimensională motiv pentru care în literatura de specialitate nu s-a ajuns la un consens cu privirea la definirea acesteia (vezi cadrul conceptual propus de Browne. controlul reflexelor. psihic. energie) • psihică ( reacŃii emoŃionale. percepţia progresului în atingerea obiectivelor trasate • Factori comportamentali : participarea la activităţi valorificate • Factori contextuali : suport social Starea de bine presupune : • Acceptare de sine • RelaŃii pozitive cu ceilalŃi • Autonomie • Control asupra propriei vieŃi • Sens şi scop în viaŃă • Dezvoltare personală 5. Stare de bine În ultimii ani se pune un accent tot mai mare pe aspectele calitative ale stării de sănătate. respectiv starea de bine iar la celălat dizabilitatea. Dimensiunile calităŃii vieŃii relevante pentru starea de sănătate sau boală sunt : • fizică (mobilitate.4. scop. Astfel. RelaŃia de continuum sănătate-boală 5. constituind predictori ai acesteia: • Factori de personalitate : dispoziţia afectivă • Factori cognitivi : autoeficacitatea. cultural. În literatura de specialitate se face distincţia între stare de bine subiectivă (ex. economic. Calitatea vieţii ţ Calitatea vieŃii este definită de Organizaţia Mondială a Sănătăţii ca percepŃia subiectivă a poziŃiei în lume în relaŃie cu standardele şi aşteptările personale. fericire) și stare de bine psihologică (ex. îngrijire personală. s-a propus măsurarea unidimensională a calităţii vieţii (măsurarea unui singur aspect relaţionat cu starea de sănătate).pe un continuum în care la un pol se situează sănătatea optimă. comunicare.1. fizic. 1997 și cadrul conceptual propus de Muldoon. Unul dintre progresele importante făcute în acest domeniu de studiu îl constituie identificarea unor factori ce explică variabilitatea stării de bine. 1998). 2002) (figura 2. Figura 2. semnificaţie) respectiv stare de bine globală și stare de bine specifică unui anumit domeniu de funcţionare (ex. absenŃa durerii.3. măsurarea multidimensională a calităţii vieţii (măsurarea globală a stării de sănătate) și măsurarea individuală (măsurarea subiectivă a stării de sănătate). roluri) 10 . respectiv moartea prematură (Sarafino. satisfacţie. funcŃionare cognitivă) • socială (relaŃii interpersonale.1). standarde și așteptări care pot să reflecte diverse domenii de funcţionare (ecologic. vitalitate. Atenţia acordată unor concepte precum starea de bine sau calitatea vieţii nu are ca rezultat diminuarea rolului integrităŃii somatice şi fiziologice a organismului ci sublinierea faptului că sănătatea nu se reduce la integritate somatică și fiziologică. carieră).

• • • comportamentală (somn. hobby-uri) economică (financiar) independentă (sexualitate) Figura 2. vârstă și sex). În lipsa corecţiilor menţionate anterior. Explicaţi de ce definirea și operaţionalizarea conceptelor de stare de bine și ţ ţ calitate a vieţii este atât de dificilă ţ 5. recreere. Pentru a putea compara mortalitatea a două sau mai multe populaţii diferite. boală. de faptul că 11 . Să presupunem că rata mortalităţii în judeţul Cluj este mai mare decât în judeţul Maramureș. ratele mortalităţii sunt corectate funcţie de variabilele ce caracterizează aceste populaţii (ex. O creștere a ratei mortalităţii este un indice al scăderii stării de sănătate iar o scădere a ratei mortalităţii este un indice al creșterii stării de sănătate. stare de bine şi calitatea vieŃii Temă de reflecŃie nr 2.2. mărime. InterelaŃionarea complexă dintre sănătate. acest rezultat nu este informativ cât timp diferenţa poate fi explicată de faptul că populaţia judeţului Cluj este mai mare .5. Mortalitate Mortalitatea este o măsură a stării de sănătate care se obţine prin raportarea numărului de decese dintr-un an la numărul de decese din anii precedenţi. alimentaţie.

soldaţii care semnalau prezenţa unor simptome ca urmare a stresului intens de pe câmpul de luptă erau împușcaţi pe baza convingerii că aceștia simulează. rata mortalităţii datorate suicidului). modificări explicate prin factorii macro. Modelul Biomedical Asumpţiile modelului: • Boala este cauzată exclusiv de modificări la nivel biologic • Pacientul este o victimă. 6. din 1960 pînă în 1990. între 1990 și 1994 speranţa de viaţă a scăzut de la 63.7. fie ei de natură socială sau fizică. Morbiditate Morbiditatea este tot o măsură a stării de sănătate care se obţine fie prin calcularea prevalenţei. În acest sens.2 în cazul femeilor. poziţie care s-a modificat în decursul a 30 de ani. 6. Se presupune ca explicaţia constă în poziţia ierarhică pe care Japonia o ocupă în clasamentul global. 5. ilustrativ este cazul Statelor Unite care. există excepţii ce au fost supuse unor discuţii intense în lumea știinţifică. studiile arată faptul că speranţa de viaţă poate înregistra modificări semnificative într-o perioadă scurtă de timp. deși are unul dintre cele mai ridicate produse interne per capita din lume. respectiv a personalului medical este ignorată • Model cauzal de tip linear (bacil → boală) • Accent pe boală și ignorarea sănătăţii Temă de reflecŃie nr. 5.populaţia judeţului cluj are o medie de vârstă de 65 de ani sau are un procent mai mare de bărbaţi decât de femei. speranţa de viaţă a femeilor din Japonia a crescut cu 12 ani (Evans. De exemplu. fie prin calcularea incidenţei. înregistrează o speranţă de viaţă în rândul bărbaţilor similară cu Cuba. rata mortalităţii poate fi raportată la vârstă (ex.6. rata mortalităţii infantile) sau la cauză (ex.4 la 71. Deși contraintuitiv. iar în rândul femeilor similară cu Chile. Speranţă de viaţă ţ ţ Cu toate că produsul intern brut per capita al unei ţări este un predictor foarte bun al speranţei de viaţă. Mai mult. unde prevalenţa se referă la numărul total al indivizilor din populaţie care suferă de o anumită boală. în primul război mondial. Un alt exemplu al sensitivităţii speranţei de viaţă la modificările de la nivel macro îl constituie ţările din fosta Uniune Sovietică care au suferit o tranziţie rapidă de la socialism la capitalism. 3 Descrieţi comportamentul unui medic care își abordează pacienţii exclusiv ţ ș ţ din perspectiva modelului biomedical și impactul pe care l-ar putea avea 12 . Astfel.1.7 în cazul bărbaţilor. mai specific a scăderii venitului media per capita cu două treimi și a creșterii procentului familiilor care au trăit în sărăcie de la 2% la 38 %.8 la 57. ca urmare a modificărilor sociale și economice înregistrate. În Rusia. Modele ale sănătăţii și bolii ţ Modelele sănătăţii și bolii adoptate de societate pot avea consecinţe serioase. iar boala la lipsa sănătăţii • Somaticul și psihicul reprezintă entităţi ce funcţionează independent una de cealaltă • Boala poate avea consecinţe psihologice dar nu cauze psihologice Critici aduse modelului: • Natura dualistică (separarea somaticului de psihic) • Natura reducţionistă (orice fenomen care nu poate fi explicat prin procese biologice este ignorat) • Dimensiunea umană a pacientului. 1994). și de la 74. unde incidenţa se referă la numărul de cazuri noi dintr-o anumită boală. responsabilitatea eliminării tabloului clinic revenindu-i personalului medical • Sănătatea se reduce la lipsa bolii. neavând nici o responsabilitate pentru instalarea bolii • Pacientul este un recipient pasiv al tratamentului.

pacientul este responsabil pentru starea sa de sănătate • Pacientul nu este o victimă ci este parţial responsabil pentru eliminarea tabloului clinic • Sănătatea și boala se află pe un continuum • Boala poate avea consecinţe psihologice dar poate avea și cauze psihologice • Accent atât pe boală cât și pe sănătate • Accent atât pe tratament cât și pe prevenţie Aspecte pozitive: • Model dinamic • Model sistemic • Model cauzal de tip circular Critici aduse modelului: • Natura dualistică (deși este recunoscută influenţa pe care psihicul o exercită asupra somaticului și viceversa.3. culturale şi ecologice ca factori importanŃi în etiologia şi evoluŃia bolilor. cele două sunt în continuare conceptualizate ca fiind entităţi separate) • Nu răspunde unor întrebări de natură practică Biologic • Virusuri • Bacterii • Leziuni Psihologic • Comportament • Convingeri • Coping • Stres • Durere Social • • • • • Clasă Grup Muncă Etnicitate Religie Figura 2. incorporând atât achiziŃiile medicinei biologice. Modelul Biopsihosocial Modelul biopsihosocial s-a dezvoltat ca reacŃie la cel biomedical. Modelul bio-psiho-social al sănătăŃii şi bolii (adaptat după Engel. sociale. Asumpţiile modelului biopsihosocial: • Boala are o cauzalitate multifactorială • Dată fiind importanţa comportementelor în instalarea bolii. cât şi variabilele psihocomportamentale.această abordare asupra stării de sănătate a pacientului 6. Model Alternativ Asumpţiile modelului propus de Wade și Halligan (2004) vor fi exemplificate pe cazul unui bărbat de 54 de ani care a suferit un accident vascular cerebral: • Disfuncţiile indivizilor se pot manifesta la două nivele o La nivel somatic → patologie Descrierea medicală obiectivă: accident vascular cerebral ușor datorat hipertensiunii.2. 1977) Odată cu apariŃia modelului biopsihosocial s-au petrecut transformări în accentele puse pe diverse aspecte ale sănătăŃii şi bolii: • De la boală la sănătate • De la boală acută la boală cronică • De la abordarea curativă la abordarea preventivă • De la intervenţie la monitorizare • De la îngrijirea în spital la îngrijirea în comunitate • De la pacient la persoană 6. cu artrita șoldului drept 13 .3.

familie. fumatul) De precipitare (ex. valori Descriere: pacientul se așteaptă la o recuperare totală.Descrierea subiectivă a pacientului: accident vascular cerebral sever o La nivel global → deterioarea domeniilor de funcţionare Descriere medicală obiectivă: ușoară neîndemânare a mâinii stângi.4. fumatul. sistem medical) • criteriul rolului variabilelor de risc în relaŃia cu patologia PredispozanŃi (ex. eveniment stresant) De menŃinere (ex. soţ. factori macro-sociali) Intermediari (ex. face cumpărături etc. în cazul de faţă variabilele de risc. de unul singur o Participare socială Descrierea medicală obiectivă: reluarea rolurilor de tată. prieten Descrierea subiectivă a pacientului: rol de pacient Implicaţiile modelului: • Boala se poate instala și în lipsa unei patologii clare • Efectele bolii variază funcţie de caracteristicile celorlalte componente ale sistemului • Parte din resursele intervenţiei trebuie alocate în vederea alterării factorilor contextuali (personali. orice activitate este percepută ca fiind stresantă o Liberul arbitru • Indivizii interacţionează cu două tipuri de contexte o Contextul fizic Descriere: pacientul poate accesa toate zonele casei sale. sociali) 6. fizici. ușoară slăbiciune a piciorului stâng cu o ușoară durere a șoldului drept Descrierea subiectivă a pacientului: mâna stângă și piciorul stâng sunt disfuncţionale • Indivizii sunt influenţaţi de două categorii de factori o Contextul personal → credinţe. fumatul) 14 . convingeri. atitudini. pacientul este îngrijorat de posibilitatea unui al doilea accident cerebral vascular în situaţii de stres. pescui. angajatorii așteaptă ca pacientul să se întoarcă la serviciu cu normă întreagă • Interacţiunile sunt analizate la două niveluri o Activităţi orientate spre scop Descrierea medicală obiectivă: o bună recuperare a funcţionalităţii în activităţi specifice Descrierea subiectivă a pacientului: sentimentul incapacităţii de a grădinări. consumul de alcool) Distali (ex. așteptări. Variabilele de risc pot fi clasificate după două criterii: • criteriul distanŃei dintre risc şi îmbolnăvire Proximali (ex. convingeri. Modele de sanogeneză și patogeneză Modelele de sanogeneză și patogeneză tratează componentele sănătăţii și bolii. ocupaŃie. poate purta și folosi toate obiectele din casă o Contextul social sau cultural Descriere: familia și prietenii își oferă sprijinul în toate activităţile pacientului și îl încurajează să obţină ajutor social.

un studiu corelaţional a identificat 7 astfel de comportamente (Breslow & Enstrom.5.4. 1998) CondiŃii de risc: • Sărăcie • Discriminare socială • InegalităŃi sociale • LocuinŃe precare • Muncă stresantă • Mediu poluat Comportamente de risc: • Consum de droguri • Abuz de alcool • Fumat • Sex neprotejat • Sedentarism • Dietă nesănătoasă Grupuri de risc: • Şomeri • ImigranŃi • MinorităŃi etnice • Homosexuali • Părinte unic • ÎnsinguraŃi Creşterea ratei bolilor ce pot fi prevenite: • Boli cardiovasculare • Artrite • Cancer • Astm • Diabet • Boli infecŃioase • Status de HIV pozitiv Factori de risc: • Hipertensiune arterială • Hipercolesterolemie • Obezitate • Stimă de sine scăzută • Control redus • Pesimism Figura 2. RelaŃia dintre factorii de risc și vulnerabilitatea pentru boli 6.• • • • Prezenţa variabilelor de risc formează vulnerabilitatea individului pentru o boală sau alta: CondiŃii de risc Grupuri de risc Comportament de risc Factori de risc RelaŃia dintre risc şi boli (adaptat după Naidoo şi Wills. Modele generale și specifice Modelele generale fac referire la comportamentele protectoare și de risc care sunt relaţionate cu starea de sănătate în general. 1980): • Regimul de somn (recomandat: 7-8 ore de somn pe zi) 15 . În acest sens.

Mai mult. anxietatea. mortalitate și speranţa de viaţă. (1985) au descris o serie de astfel de factori. întăririle primite din mediu. oboseala) • Sistemul de credinţe al individului • Sistemul de credinţe al specialiștilor în sănătate Modelele specifice fac referire la comportamentele protectoare și de risc care sunt relaţionate cu o boală specifică. tensiunea) • Simptomele percepute (ex. • Factori genetici (ex. prezintă dimensiunile. frica. Leventhal și colab. Boala este descrisă în relaŃie de continuum cu sănătatea. SARCINA DE SEMESTRU MODUL I 1. De asemenea. sunt descrise şi aduse argumente pro şi contra modelelor biomedicale şi biopsihosociale explicative ale sănătăŃii şi bolii. sugerând faptul că o combinare a acestora ar putea prezice și promova comportamentele relaţionate cu starea de sănătate. componentele şi gradele procesului de sănătate. calitatea vieŃii. durerea. DiscutaŃi avantajele şi dezavantajele modelului biopsihosocial 16 . tipul A de comportament este o cauză specifică bolilor coronariene. Astfel. autorii au sugerat faptul că starea de sănătate a indivizilor de peste 75 de ani care aveau un stil de viaţă caracterizat prin toate recomandările menţionate anterior era comparabilă cu a indivizilor de 35-44 de ani a căror stil de viaţă era caracterizat de mai puţin de trei din recomandările de mai sus. normele sociale) • Factori emoţionali (ex. Sunt abordate conceptele de starea de bine. argumentând de ce sănătatea nu se reduce la absenŃa bolii. morbiditate.Comportamentul alimentar (recomandat: mic dejun în fiecare zi) Comportamentul alimentar (recomandat: fără gustări între mese) Fumatul (recomandat: a nu se fuma) Greutate (recomandat: greutate normală) Consumul de alcool (recomandat: a se conuma în cantităţi moderate) Activitate fizică (recomandat: exerciţii fizice regulate) Eșantionul a fost urmărit într-un studiu prospectiv la 5 ani și la 10 ani și s-a arătat faptul că cele 7 comportamente au fost relaţionate cu mortalitatea. 1 DiscutaŃi avantajele şi dezavantajele modelului biopsihosocial. stresul. Lucrarea de evaluare nr. comportamentele de risc par să prezică mortalitatea și longevitatea. În condiţiile în care comportamentele de risc explică peste 50% din cazurile de mortalitate şi morbiditate se cere identificarea factorilor predictori ai comportamentelor de risc. învăţarea vicariantă. dacă comportamentul alimentar. activitatea fizică și fumatul pot să conducă la o gamă largă de afecţiuni printre care la boli coronariene. bază genetică pentru uzul de alcool) • Factori sociali (ex. modelarea. În acest sens. • • • • • • REZUMAT Modulul discută obiectivele şi disciplinele relaţionate cu psihologia sănătăţii. Descrieţi comportamentul unui medic care îşi abordează pacienţii exclusiv din perspectiva modelului biomedical şi impactul pe care l-ar putea avea această abordare asupra stării de sănătate a pacientului 2.

Berkshire: Open University Press and McGrawHill Sarafino E. Biopsychosocial Interactions. practice.M.L.W. 2. London: Sage Publications Ltd Wade D. identificarea factorilor psihologici cu rol în etiologia bolilor şi la îmbunătăţirea sistemului de sănătate și a politicilor de sănătate Morbiditate = măsură a stării de sănătate care se obţine fie prin calcularea prevalenţei. (2004) Do biomedical models of illness make for good healthcare systems? British Medical Journal. fie prin calcularea incidenţei Mortalitate = măsură a stării de sănătate care se obține prin raportarea numărului de decese dintrun an la numărul de decese din anii precedenți 17 . New York: John Wiley & Sons Sutton S. Johnston M. (2004) The biopsychosocial model 25 years later: principles. Epstein R. Annals of Family Medicine. 108.Raspundeti la cele 2 intrebari in maxim 2 pagini la computer (1 pagina de intrebare). Bibliografie pentru acest modul Borrell-Carrio F. 576-582 Kickbusch I.. Baum A. and scientific inquiry. (1990) Health Psychology. (2005) The SAGE Handbook of Health Psychology.P.. 1398-1401 Glosar de termeni Calitatea vieŃii = percepŃia subiectivă a poziŃiei în lume în relaŃie cu standardele şi aşteptările personale Psihologia SănătăŃii = ramură teoretică şi aplicativă a psihologiei care contribuie la: promovarea şi menŃinerea sănătăŃii.. 101-104 Ogden J. 329.T.. Suchman A. Health Education. prevenirea şi tratarea îmbolnăvirilor. (2004) Health Psychology Textbook. (2008) Health Literacy: an essential skill for the twenty-first century. Aceste sarcini se vor trimite pe email sau poştă împreună cu sarcinile celui de-al doilea modul (vezi calendarul disciplinei). Halligan P.

capacitate de confruntare cu stresul fizic. psihic şi social. capacitate de protecŃie împotriva îmbolnăvirilor şi morŃii premature. sociali. culturali şi ecologici ca factori importanŃi în etiologia şi evoluŃia bolilor Sănătate = integritate anatomică şi funcŃională. sens şi scop în viaŃă. comfort fizic. biologic. ca stare de bine Stare de bine = presupune acceptare de sine. autonomie. psihic. control asupra propriei vieŃi. dezvoltare personală 18 . social şi spiritual.Model biomedical = model ce consideră că boala este cauzată exclusiv de modificări la nivel biologic Model biopsihosocial = model ce consideră atât factorii biologici cât și cei psihocomportamentali. relaŃii pozitive cu ceilalŃi.

MODUL 2 Rolul factorilor cognitivi în sănătate Scopul modului: Cunoaşterea factorilor cognitivi care influenŃează sănătatea şi a mecanismelor prin care aceştia acŃionează pentru a influenŃa sănătatea şi stilul de viaŃă. autoeficacitatea. sentimentul de coerenŃă şi robusteŃea. comportamental. Teoria social-cognitivă furnizează cadrul necesar pentru studierea relevanŃei personalităŃii în contextul vulnerabilităŃii şi rezistenŃei la stres şi boală. stima de sine. adică de protecŃie pentru sănătate. Sunt puse în discuŃie mecanismele prin care cogniŃiile au efecte benefice asupra stării de sănătate. teoria social-cognitivă sugerează că personalitatea este întotdeauna un produs al interacŃiunii dintre organism şi mediu. 19 . lume şi viitor în medierea relaŃiei dintre personalitate şi riscul pentru îmbolnăviri. 2. controlul perceput. Sunt prezentate cogniŃiile care au rol de sanogeneză. cum sunt optimismul. respectiv a rolului cogniŃiilor despre sine. Obiectivele modului: la finalul acestui modul. Variabilele personale sunt derivate din înŃelegerea mecanismelor şi proceselor cognitive care influenŃează funcŃionarea individului în toate aspectele sale: motivaŃional. Este exemplificată legătura dintre cognitii si modificarea stilului de viată prin prezentarea a trei modele social-cognitive relevante pentru explicarea si modificarea comportamentelor de sănătate. studenŃii trebuie să poată: • • • • • • • • • • Să explice rolul convingerilor despre sine. emoŃional.1 Rolul teoriei social-cognitive a personalităŃii în psihologia sănătăŃii În încercarea de a depăşi controversele privind rolul factorilor interni sau externi în înŃelegerea personalităŃii. lume şi viitor în sanogeneză şi patogeneză Să definească autoeficacitatea percepută şi să explice cum influenŃează acesta menŃinerea sănătăŃii Să definească stima de sine şi să explice cum influenŃează aceasta menŃinerea sănătăŃii Să definească controlul perceput şi să explice cum influenŃează acesta menŃinerea sănătăŃii Să definească robusteŃea şi să explice cum influenŃează aceasta menŃinerea sănătăŃii Să definească sentimentul de coerenŃă şi să explice cum influenŃează acesta menŃinerea sănătăŃii Să definească optimismul şi să explice cum influenŃează acesta menŃinerea sănătăŃii Să numească ce alte forme de control relevante în menŃinerea sănătăŃii Să explice legătura dintre cogniŃii şi stil de viaŃă Să descrie principalele modele social-cognitive ConŃinutul modulului doi porneşte de la teoria social-cognitivă a personalităŃii. Teoria social-cognitivă respinge taxonomii şi evaluări globale ale personalităŃii tipice teoriei trăsăturilor şi încearcă să ofere informaŃii explicative despre mecanismele psihologice ce pot determina comportamentul uman.

Discriminarea şi integrarea informaŃiei poate fi impietată de diverşi factori. a anticipării situaŃiilor şi consecinŃelor acŃiunilor întreprinse. Se propune termenul de “sociocogniŃie” pentru a descrie aceste influenŃe. totodată furnizând şi un mijloc de a distinge diversele grupuri sociale. Rotter (1966) şi Bandura (1986) se numără printe primii autori care au subliniat rolul învăŃării sociale în dezvoltarea graduală şi sistematică a personalităŃii. deci comportamentul este în mare măsură discriminativ şi dependent de context. Omul este văzut mai mult ca o fiinŃă proactivă decât ca un organism reactiv la mediu. structurează cognitiv informaŃia despre lume se crează un cadru valid de înŃelegere a interacŃiunii persoanămediu. oamenii nu numai că reacŃionează la mediu. comparaŃiile cu indivizii din grupul de referinŃă. termen preluat de la Kelly. Aşa cum am arătat mai sus. Contextele şi situaŃiile specifice nu pot afecta comportamentul decât prin intermediul mecanismelor cognitive. Pe această constatare se bazează diversele forme de terapie prin imagerie. se recunoaşte şi se subliniază flexibilitatea adaptării şi răspunsului uman. Stabilitatea personalităŃii trebuie căutată la nivelul mecanismelor psihologice şi ale evenimentelor care le activează iar specificitatea şi discriminarea la nivelul comportamentului manifest. a planificării şi predicŃiei. facilitând comunicarea indivizilor care aparŃin aceloraşi grupuri sociale. OpoziŃia dintre consistenŃa personalităŃii în situaŃii diverse de viaŃă. scheme mentale sau cogniŃie. Capacitatea de a produce şi stoca reprezentări despre sine şi lume are importante consecinŃe nu numai asupra învăŃării. aşteptări prea mari sau nevoi prea stringente. Kreitler şi Kreitler (1992) propun teoria orientării cognitive a personalităŃii în care elementul major este acordarea de semnificaŃii. Prin procesări informaŃionale de tip subiectiv se ajunge de la stimuli obiectivi la “constructe personale”. Prin studierea modului în care persoana selectează. cum sunt presiunea timpului. lume şi viitor. Autorii subliniază că facultatea de a gândi este la om un proces modelat social.Conform teoriei social-cognitive comportamentul manifest rezultă din interacŃiunea mecanismelor psihologice cu factorii de mediu. Adoptând acest punct de vedere. Premisa centrală a teoriei social-cognitive este că omul îşi reglează comportamentul pe baza expectanŃelor. poziŃia. Reprezentările despre sine în acŃiuni viitoare pot să ajute sau să inhibe persoana în comportamentele sale. Aceasta nu înseamnă că procesarea se realizează întotdeauna cu acurateŃe. susŃinută de modelul trăsăturilor şi specificitatea comportamentului. în desensibilizarea sistematică clienŃii anxioşi sunt puşi să îşi imagineze reuşite graduale în confruntarea cu situaŃia anxiogenă. Oamenii au o nevoie fundamentală de semnificaŃii. acestea sunt sociale deoarece îşi au originea în interacŃiunea şi comunicarea umană. susŃinută de modelul situaŃionist dispare prin paradigma teoriei social-cognitive. Aceasta nu se produce ca un proces cognitiv raŃional şi voluntar în care se cântăresc beneficiile şi pierderile ci ca un proces dinamic în care convingerile şi motivaŃiile orientează semnificaŃia şi deci declanşarea comportamentului. Variabilele personale sunt conceptualizate atât ca produs (al învăŃării cognitiv-sociale) cât şi ca proces (structuri care funcŃionează “aici şi acum”). Aceasta nu înseamnă negarea consistenŃei personalităŃii şi a diferenŃelor individuale de către teoria social-cognitivă. Diferite comportamente pot să exprime acelaşi mecanism. reprezentări mentale. evocă. self 20 . identitatea socială. prin care lumea este percepută. Deseori se utilizează şi alŃi termeni. că ideile sunt internalizări ale practicilor sociale. precum convingeri. Teoria social-cognitivă a personalităŃii plasează pe scara intereselor sale pe primul loc cogniŃiile referitoare la sine. CogniŃiile trebuie văzute nu numai ca proces ci şi ca produs al factorilor sociali cum sunt rolul. Un termen relaŃionat cu cel de sociocogniŃie este cel de “reprezentare socială” propus de Moscovici (1986). dar mai ales acŃionează asupra lui luând în considerare semnificaŃiile şi consecinŃele evenimentelor. ci şi asupra proceselor motivaŃionale prin includerea perspectivei viitorului. De exemplu. Un astfel de construct personal este conceptul de sine (self-schema. Reprezentările sociale sunt definite ca imagini mentale prin care oamenii fac atribuŃiri şi explicaŃii cauzale. Atribuirea de semnificaŃii implică procesări ale informaŃiei despre stimul. Ele sunt cele care se interpun şi mediază relaŃia dintre stocul de cunoştiinŃe şi acŃiune.

lume şi viitor în mentinerea sănătăŃii şi prevenirea îmbolnăvirii? Dar în cazul apariŃiei bolii? 2. îşi monitorizează progresele în funcŃie de experienŃa anterioară. îşi dozează efortul. Paradigma socialcognitivă integrează tipurile de interacŃiune genotip-mediu descrise de Plomin. în aceste cazuri. Cu cât AE este mai accentuată cu atât nivelul de aspiraŃie vizând atingerea scopurilor propuse este mai înalt. propus de Bandura (1982) reprezintă un construct relevant pentru înŃelegerea factorilor protectori la stres şi boală. emoŃii. PercepŃia propriei competenŃe modifică şi percepŃia eşecului sau a performanŃei reduse.concept). Anticiparea succesului sau eşecului declanşează emoŃii pozitive sau negative. Aşa cum Bandura sugerează. la un anumit tip de interacŃiune individ-mediu. Aceşti factori contribuie. idei şi comportamente. Conform definiŃiei lui Bandura. autoeficacitatea se referă la "convingerea unei persoane în capacităŃile sale de a-şi mobiliza resursele cognitive şi motivaŃionale necesare pentru îndeplinirea cu succes a sarcinilor date" (1988.1 Pornind de la asumpŃiile teoriei social-cognitive explicaŃi care este rolul cogniŃiilor despre sine. procese motivaŃionale. Autoeficacitatea În teoria social-cognitivă a personalităŃii. Convingerile despre AE afectează şi procesele gândirii şi cele atenŃionale în direcŃia potenŃării sau reducerii eficienŃei lor. Cercetările au demonstrat că cei ce au convingerea că nu pot face faŃă situaŃiei experienŃează un nivel înalt de distres (Barlow. comportamente sociale învăŃate şi mecanisme fiziologice şi biochimice. 1991). Persoanele cu AE percepută îşi focalizează atenŃia înspre analiza şi găsirea de soluŃii la problemele cu care se confruntă. AE percepută mai poate fi definită ca o anticipare a rezultatelor pozitive în acŃiunile întreprinse datorită cunoştinŃelor şi abilităŃilor posedate. 1). fiind preocupate de inabilitatea lor de a face faŃă situaŃiei. Prezentăm în continuare principalele dimensiuni cognitive ale personalităŃii studiate în psihologia sănătăŃii. autoeficacitatea percepută reprezintă o variabilă centrală în mecanismele de autoreglare a organismului la cerinŃele mediului. Psihologia social-cognitivă admite că funcŃionarea persoanei în lume implică. dar şi optează pentru anumite sarcini. Factorii constituŃionali pot intensifica răspunsul fiziologic şi emoŃiile negative rezultate din perceperea stimulului ca ostil sau ameninŃător. Temă de reflecŃie nr. pe lângă reprezentări cognitive. AE ca proces cognitiv generează opŃiuni. Anxietatea este indusă de cele mai multe ori nu de stimulul sau situaŃia în sine ci de perceperea ineficienŃei resurselor de coping. p. Cei ce au îndoieli asupra AE îşi îndreaptă atenŃia spre propria persoană.2. Conceptul de sine lansat de teoria social-cognitivă a stârnit un real interes în rândul cercetătorilor de diverse orientări teoretice. PercepŃia copingului deficitar poate fi acompaniată şi de 21 . recanalizându-l de la cerinŃele sarcinii la teama de insucces. motivaŃii. după cum pot influenŃa şi procesele cognitive de evaluare. Persoana nu numai că îşi evaluează abilităŃile în lumina succeselor sau eşecurilor trecute. insuccesul tinde să fie atribuit efortului redus investit în sarcină şi în mai mică măsură lipsei competenŃei necesare îndeplinirii sarcinii. evaluările optimiste ale autoeficacităŃii pot fi considerate un imbold suplimentar pentru intenŃiile de acŃiune şi pentru persistenŃa în depăşirea obstacolelor. Conceptul de autoeficacitate (AE). autoeficacitatea crescută se asociază cu atribuŃii autoprotectoare ale eşecului sau succesului. alături de cei situaŃionali şi de procesele cognitive şi motivaŃionale. Altfel spus. aceste gânduri intruzive interferează cu folosirea eficientă a potenŃialului intelectual. care la rândul lor vor influenŃa cogniŃiile şi calitatea acŃiunii întreprinse.

Considerăm că percepŃia ineficacităŃii personale este doar o componentă a depresiei. Bandura. În opinia noastră stima de sine încorporează ambele aspecte. alŃi cercetători sugerează că SS este determinată de combinaŃia dintre evaluarea propriei valori şi abilităŃile de a atinge scopurile dorite cu sentimentele rezultate din procesele de evaluare. fiind o atitudine care descrie gradul în care persoana are tendinŃa de a se autoevalua pozitiv şi de a 22 . dublate de un autocriticism excesiv. Putem afirma că este vorba de o reacŃie de "frică la frică" care poate culmina cu atacul de panică. Unii autori văd SS ca reprezentând o evaluare globală a propriei persoane (Rosenberg. Alte cauze ale reacŃiei de tip depresiv rezidă în tendinŃa acestor persoane de a-şi impune standarde înalte. Brown. Cioffi şi Taylor. dificultăŃile sarcinii sunt apreciate ca insurmontabile. scopuri stringente. 1994). persoanele confidente în competenŃa lor vor căuta căi diferite de a exercita control asupra mediului şi de a obŃine performanŃele dorite. Nu fără de critici. percepŃia colectivă a AE influenŃează într-o oarecare măsură AE individuală. Stima de sine Stima de sine (SS) este o componentă a schemei cognitive referitoare la sine şi este definită în multiple moduri. • persuasiunea verbală şi • starea fiziologică din momentul anticipării şi desfăşurării sarcinii.percepŃia inabilităŃii de a controla anxietatea. RelaŃia semnificativă dintre cele două variabile (eficacitate şi comportament) este ilustrată de cercetările care demonstrează că terapia focalizată pe creşterea AE ajută persoanele fobice să-şi depăşească frica şi să adopte comportamente adecvate (Bandura. Bandura sugerează existenŃa şi a altor surse pentru conturarea convingerii de AE. Persoanele care se consideră pe sine ineficace tind să îşi limiteze comportamentele de iniŃiere şi implicare în sarcini. Cercetările lui Bandura şi colab. Evaluarea acurată sau nu a AE se bazează. 1982). Foarte recent interesul lui Bandura şi a colaboratorilor săi s-a îndreptat spre investigarea relaŃiei dintre AE şi funcŃionarea sistemului imun. 2. percepŃia inabilităŃii de a atinge scopurile propuse duce la depresie (Pervin. Temă de reflectie nr. AE s-a dovedit a corela semnificativ şi cu succesul renunŃării la fumat sau cu toleranŃa durerii fizice (Karoly. Creşterea nivelului celulelor T (cunoscute ca având rol în distrugerea celulelor canceroase şi a viruşilor) a fost demonstrată pe subiecŃii cu fobie de şerpi implicaŃi în antrenamentul de dobândire a sentimentului de AE (O'Leary. 1990 b). conform teoriei lui Bandura (1986) pe patru surse majore de informaŃii: • performanŃele anterioare. În contrast cu acestea. Astăzi există dovezi certe că stresul excesiv deteriorează capacitatea de apărare a organismului (Glaser şi Kielcolt-Glaser. Aşa este grupul de apartenenŃă. • experienŃa dobândită prin învăŃarea vicariantă. 2 Sugerati patru modalităti de crestere a auto-eficacitătii în cazul unei persoane care doreste să se lase de fumat.3. 1988). clasa socială. 1993). PercepŃia ineficacităŃii proprii în controlul stresorilor activează de asemenea şi sistemul endogen opioid care s-a dovedit a fi un mediator al competenŃei sistemului imun (Bandura. dar nu crede că va reusi să facă acest lucru. considerăm conceptul de AE ca fiind unul major în categoria convingerilor despre sine cu rol în menŃinerea sănătăŃii. 1990) demonstrează că AE percepută are un important rol de "tampon" între stres şi impactul lui asupra sistemului imun. Dacă percepŃia propriei ineficacităŃi în relaŃie cu situaŃiile ameninŃătoare duce la anxietate. (O'Leary. 1965). 1993).

Persoanele cu tendinŃe de autoevaluare negativă. SS este interpretată ca o variabilă individuală relevantă în procesul stresului şi bolii. clinică. SS este considerată a fi o caracteristică esenŃială în sănătatea mentală. Există teorii care explică depresia prin prezenŃa SS redusă ca trăsătură generală. consideră sursele sentimentului de autoevaluare şi autoapreciere ca fiind externe. convingerile negative referitoare la sine previn dezamăgiri viitoare şi minimalizează impactul eşecurilor. de origine psihanalitică. Autorul argumentează că atitudinile şi convingerile privind relaŃia cauzală dintre comportament şi efect se conturează ca o caracteristică de personalitate globală şi relativ stabilă. anxietăŃii. datorită anticipării eşecului. cu lupta pentru atingerea scopului şi persistenŃa în depăşirea obstacolelor. mâniei. SS este considerat a fi un concept-cheie în diverse discipline ale psihologiei: socială. Care sunt diferentele si asemănările importante dintre aceste două concepte? 2. AlŃi autori conceptualizează SS ca o consecinŃă a activării diferenŃiate: persoanele cu SS crescută sunt activate de afecte pozitive iar persoanele cu SS redusă de afectele negative. 3 Analizati comparativ conceptele de stimă de sine si de autoeficacitate. a dezvoltării. AlŃi autori apreciau că stima de sine este un factor de protecŃie împotriva angoasei existenŃiale. Ideea că oamenii au o nevoie fundamentală de stimă de sine nu este nouă în psihologie. Se asumă că SS influenŃează evaluarea stimulilor. De aceea SS este conceptualizată ca o caracteristică cognitivă de autoprotecŃie şi autoîntărire (Kaplan. tind să experienŃeze afecte negative de genul depresiei. Conceptul îşi are originea în teoria învăŃării sociale şi defineşte modul în care o persoană îşi explică succesul sau eşecul prin cauze de tip intern sau extern. stima de sine are atât componente cognitive cât şi afective (ca de altfel toate atitudinile). a resurselor de coping şi moderează efectele confruntării cu circumstanŃele stresante. Este dificil însă de identificat dacă stima de sine este un predictor sau un indicator al sănătăŃii mentale şi stării de bine. Locus de control Conceptul de locus de control (LOC) este introdus de Rotter (1966). a sănătăŃii. Temă de reflectie nr. în sentimentele de iubire şi aprobare furnizate de ceilalŃi. atunci când omul este confruntat cu propria fragilitate şi cu condiŃia sa de muritor. Stima de sine nu decurge din procesări informaŃionale "la rece" despre sine. a personalităŃii. Deşi confirmată asocierea stimei de sine scăzute cu depresia. relativ stabilă. Acum un secol Wiliam Janes (1890) nota: "stima de sine este o dotare elementară a condiŃiei umane". 1996). Cu alte cuvinte. Stima de sine crescută se asociază cu expectanŃe pentru succes.respinge atributele negative. Omul nu poate gândi despre sine detaşat. Al treilea punct de vedere.4. Adoptarea unei imagini de sine negative oferă persoanei posibilitatea de a se elibera de încercări viitoare de a acŃiona în direcŃia menŃinerii stimei de sine. 23 . CogniŃiile şi sentimentele despre sine stimulează persoana să se comporte în maniera în care îi permite să îşi întărească imaginea de sine. DispoziŃia de a se autoevalua este învăŃată în procesul socializării când persoana devine conştientă de valoarea proprie prin raportările la ceilalŃi. Dacă depresia este o expresie a cogniŃiilor negative despre sine. cu optimismul privind performanŃele viitoare. în acelaşi timp poate fi considerată şi un mecanism defensiv pentru contracararea acelor cogniŃii negative. El se simte bine sau rău în funcŃie de termenii favorabili sau negativi prin care se judecă pe sine. Aron Beck relevă rolul major al SS scăzute asociată cu evenimente de viaŃă negative în declanşarea şi menŃinerea depresiei. natura relaŃiei este controversată. neimplicat afectiv. controlabile sau necontrolabile. Caracteristicile cogniŃiilor şi sentimentelor despre sine sunt un rezultat al experienŃelor anterioare în care succesul sau eşecul îndeplinirii scopurilor şi sarcinilor propuse au un rol determinant.

şansă sau puterea altora.efortul depus pentru a obŃine controlul. şi c) comportamental . Societatea tradiŃională nu numai că nu sprijină prin normele şi valorile sale internalitatea. la fel ca şi copii negri din Africa de Sud faŃă de cei albi. Alte studii. competenŃa. situaŃiile obiective cu un nivel minim de libertate şi opŃiuni sunt o condiŃie sine qua non. clare şi lipsite de confuzie. Cercetări experimentale subliniază importanŃa includerii LOC în studiul stresului. Astfel copiii evrei din Israel au dovedit internalitate mai accentuată decât cei arabi din aceaşi Ńară. ce acordă încredere. dar uneori chiar o reprimă sau blamează. se arată că oamenii tind să adopte. că succesele proprii se datorează aptitudinilor şi muncii depuse. Există cercetători care consideră că în anumite circumstanŃe un nivel înalt de internalitate devine contraproductiv şi că • 24 . Când un cadru social interpersonal este controlat de o putere ostilă sau arbitrară. utilizând analiza factorială interpretează LOC ca fiind o trăsătură bidimensională: o dimensiune referindu-se la controlul asupra scopurilor şi succeselor personale. subiectiv şi comportamental pe care perceperea incapacităŃii de control le poate induce. Deşi internalitatea nu este o expresie a unor capacităŃi intelectuale superior dezvoltate. făcând totodată distincŃia între controlul în situaŃii specifice şi controlul generalizat. Studii interculturale confirmă diferenŃele în LOC între societăŃile tradiŃionale (musulmane sau hindu) şi cele occidentale. sugerându-se rolul de factor protector al LOC intern.la controlul asupra sistemului socio-economic şi politic. acestea fiind cauzate de destin. Totodată.Locusul de control intern implică convingerea că puterea şi controlul personal pot influenŃa evenimentele. şomajul). b) preferinŃa şi nevoia controlului. o orientare predominant externă. educativ-constructive. ea are un rol motivaŃional pozitiv pentru acŃiune şi performanŃă. Există opinii care interpretează LOC ca un continuum. Prin aceste caracteristici devine o persoană rezistentă la stres.a. Rotter relaŃionează conceptul de LOC cu alte variabile din psihologia personalităŃii cum sunt: alienarea. autonomie şi întăriri pozitive. persoanele vor avea tendinŃa să-şi interiorizeze convingerea controlului extern. (b) preocupată de aptitudinile sale în succes şi eşec. Rotter (1975) consideră că dezvoltarea unei tendinŃe interne sau externe a LOC depinde de situaŃiile obiective şi de tipul de cultură şi societate. Pentru dezvoltarea internalităŃii. privind controlul personal asupra unei arii largi de domenii ale vieŃii. Studii recente susŃin modelul bidimensional. Se apreciază că persoana cu orientare internă este: (a) receptivă la informaŃiile utile furnizate de mediu. Mecanismul ipotetic prin care LOC extern devine o formă maladaptativă în condiŃiile de stres se referă la modificările de la nivel biologic. DiferenŃe în LOC s-au constatat şi în grupuri etnice diferite în cadrul aceleaşi societăŃi. În prezent există conceptualizări diferite a LOC. (c) rezistentă la încercările externe de a fi influenŃat şi (d) va lua iniŃiativa în a-şi îmbunătăŃi condiŃiile de mediu. În acest sens există o strânsă relaŃie între LOC şi conceptul lui Seligman (1975) de neajutorare învăŃată. o dată cu înaintarea în vârstă sau prin confruntarea cu anumite experienŃe negative de viaŃă (ex. Rotter descrie LOC ca o trăsătură unidimensională. convingerea privind posibilitatea de a exercita control asupra evenimentelor. dar cu statut socio-economic diferenŃiat. copiii chinezi din SUA s-au dovedit mai externi decât cei americani. autonomia. Formarea internalităŃii la copii se asociază şi cu atitudini parentale consecvente. atribuirea ş. nevoia de succes. aceiaşi persoană putând manifesta orientare externă sau internă în funcŃie de situaŃie sau de rolul profesional. iar a doua . • Locusul de control extern se referă la convingerea că puterea personală are un efect minim asupra evenimentelor. ca în cazul societăŃilor dictatoriale. DiferenŃele individuale în control se manifestă la trei nivele distincte: a) cognitiv. Societatea vestică valorizează controlul intern iar persoanele din aşa numita categorie "self-made man" se bucură de apreciere din partea semenilor şi a instituŃiilor sociale.

Unul dintre conceptele cognitive relaŃionate cu comportamentele sanogene este Locusul de Control al SănătăŃii. (2) controlul datorat şansei presupune convingerea că sănătatea şi boala sunt determinate de destin. Temă de reflectie nr. Constructul de robusteŃe a fost elaborat pe baza rezultatelor unui studiu prospectiv ce a urmărit timp de şapte ani peste 900 de subiecŃi din punctul de vedere al relaŃiei dintre nivelul stresului şi incidenŃa bolilor. angajarea se referă la abilitatea de a crede în importanŃa acŃiunilor întreprinse. Trăsătura rezultă din percepŃia controlului personal. Controlul extern este grupat de autori în: (1) controlul personalului medical. Controlul intern se referă la convingerea că propriile acŃiuni şi decizii influenŃează sănătatea şi recuperarea din boală.doar o internalitate moderată determină ajustări eficiente la stres. Provocarea se exprimă şi prin tendinŃa orientării spre viitor. de a-şi asuma cu responsabilitate propria soartă. cu efecte negative). îngrijirii medicale şi a tratamentelor pe care le furnizează. de a avea un interes real pentru diversele domenii ale vieŃii: profesie. Externalitatea poate fi defensivă (când persoana atribuie eşecul factorilor externi. instituŃii sociale. RobusteŃea Conceptul de robusteŃe (hardiness) a fost introdus de Kobasa (1979) ca fiind o variabilă individuală cu semnificaŃie în rezistenŃa la stres. Internalitatea. Pornind de la conceptul de locus de control. care implică convingerea că acŃiunile doctorilor/asistentelor influenŃează starea de sănătate prin intermediul recomadărilor. Antonovski (1991) interpretează contradicŃiile rezultatelor privind efectul LOC în stres prin distincŃia pe care o consideră necesară între tipurile de LOC. familie. Conform autoarei. datorită flexibilităŃii cognitive şi toleranŃei ambiguităŃii experienŃele noi sunt căutate şi interpretate ca situaŃii stimulante şi benefice. această convingere nu implică expectaŃii naive privind un control total al evenimentelor ci mai degrabă perceperea abilităŃilor proprii de a se raporta activ la mediu. Controlul exprimă convingerea că evenimentele pot fi controlate şi influenŃate. Autorul sugerează că doar internalitatea responsabilă este o sursă de sanogeneză. Angajarea exprimă tendinŃa implicării şi persistenŃei în scopul propus. al valorii şi semnificaŃiei implicării şi din percepŃia evenimentelor şi schimbărilor de viaŃă ca stimulante. robusteŃea implică următoarele trei caracteristici: • control • angajare • provocare/stimulare. relaŃii interpersonale. ce obiective aŃi propune pentru a reduce stresul? Care ar fi modalităŃile prin care o persoană ar putea dezvolta un locus de control care să ajute la controlul stresului? 2.5. Altfel spus. (1978). emoŃional şi comportamental. manifestă la nivel cognitiv. de asemenea se poate manifesta în două moduri: responsabilă (exprimând dorinŃa de a-şi asuma controlul şi responsabilitatea pentru succes şi eşec) şi culpabilizantă (subiectul autoblamându-se pentru eşecuri dar în acelaşi timp neacordând suficientă importanŃă succeselor). protejându-se astfel pe sine) şi pasivă (care este expresia percepŃiei lipsei de control. convingerea că evenimentele au sens şi semnificaŃie. 4 ExemplificaŃi cum aŃi integra conceptul de locus de control într-un program de control al stresului. Provocarea este o caracteristică a robusteŃii ce derivă din percepŃia schimbărilor ca un aspect normal al vieŃii care pot oferi şanse de dezvoltare personală. elaborat de către Wallston et al. Datele cercetării susŃin că anumiŃi subiecŃi rămân sănătoşi în ciuda 25 . RobusteŃea a fost definită ca o dispoziŃie de personalitate.

Fromm şi pe principiile psihologiei lui G. judeca şi interpreta lumea şi pe sine". după afirmaŃia autorilor. "Misterul" menŃinerii sănătăŃii în ciuda unor adversităŃi uneori extreme. Stress and Coping încă din 1979 când. În urma interviurilor cu supravieŃuitorii lagărelor de concentrare. (b) are resurse de a face faŃă stimulilor. consistentă şi nu haotică. Sentimentul de coerenŃă ExperienŃe de viaŃă concrete şi dramatice ale unor semeni au influenŃat în mod covârşitor activitatea de sociolog şi cercetător a lui Antonovski. Antonovski. SC este "o caracteristică esenŃialmente cognitivă ce exprimă modul persoanei de a percepe.6. (c) solicitările au sens şi scop. Fundamentul teoretic al conceptului se bazează. Indiferent că îi spunem sentiment. deci implicarea şi investiŃia de efort este justificată. coping şi sănătate este întâi schiŃată de Antonovski în cartea Health. Sentimentul de coerenŃă (SC) este definit de autor ca o orientare cognitivă globală ce exprimă gradul în care persoana are convingerea că: (a) stimulii externi şi/sau interni întâlniŃi pe parcursul vieŃi sunt explicabili şi predictibili. 26 . "Dezvăluirea" secretului sănătăŃii este făcută de autor în celebra sa carte Unraveling the Mistery of Health (1987). Ce determină situarea unor supravieŃuitori ai holocaustului spre polul de bunăstare psihică şi fizică a continuumului sănătate-boală? Care este secretul nu doar al rezistenŃei psihice şi fizice evenimentului traumatic.stresului intens la care sunt supuşi datorită unor particularităŃi de personalitate descrise de autori sub numele de robusteŃe. SC nu este conceptualizat de autor ca o trăsătură de personalitate în sensul clasic al conceptului de trăsătură. O persoană cu SC anticipează evenimentele din viitor datorită caracterului lor previzibil. propuneti trei modalităti de dezvoltare a acesteia în cadrul unui program de prmovoare a sănătătii la adolescenti. În ciuda numelui. dar şi al recuperării din experienŃe ce au anihilat psihic şi/sau fizic atâtea mii de oameni? După trei decenii de cercetări în sociologia medicală. absolventul eminent în sociologie a universităŃii Harvard este impresionat de atitudinea pozitivă faŃă de viaŃă şi de echilibrul emoŃional a unora dintre aceştia. poartă numele în opinia autorului de sentiment de coerenŃă (sense of coherence). adolescenŃă şi tinereŃe. sentimentul de coerenŃă nu se referă nici la un aspect emoŃional al personalităŃii. RelaŃia dintre stres. Astăzi conceptul este inclus în categoria factorilor cognitivi ce exprimă atitudini şi convingeri faŃă de lume şi a generat în ultimul deceniu un considerabil interes şi un număr apreciabil de cercetări. accidentală sau inexplicabilă. de la observaŃii empirice la formulări riguroase ale modelului de sanogeneză. convingere sau imagine coerentă despre lume şi sine. devenit unul dintre cei mai prodigioşi cercetători ai domeniului. iar parcursul ştiinŃific al autorului. Chiar atunci când evenimentele se derulează intempestiv ele pot fi explicate şi ordonate. 5 Pornind de la componentele robustetii. consideră că poate aproxima răspunsul. îi poate atribui un sens. Temă de reflectie nr. InformaŃia generată de situaŃie este decodificată la nivel cognitiv ca fiind clară. este redat în Personal Odyssey in Studying the Stress Process (1990). pe teoria psihologiei existenŃiale a lui E. structurată. variate şi recompensatorii avute în copilărie. prea puŃini psihologi îşi îndreptau atenŃia spre această asociere. redundantă. coerenŃa derivă din sinteza celor trei caracteristici descrise în definiŃie: • comprehensiune • control • scop Comprehensiunea se referă la gradul în care persoana poate înŃelege situaŃia prin care trece. RobusteŃea este o caracteristică ce se structurează prin experienŃele bogate. 2. Allport.

aceasta este transformată în 27 . Dacă persoana se confruntă constant cu mesaje diferite. Aşa cum am arătat. organizaŃie etc. În măsura în care persoana percepe resursele personale şi sociale. Controlul este definit ca şi capacitatea persoanei de a percepe existenŃa unor resurse disponibile în vedera confruntării cu evenimentele stresante. prieteni. sentimente sau comportamente. ConsistenŃa experienŃelor reflectă nevoia umană de stabilitate. Când altcineva decide în locul unei persoane. eşec. colegi). Conform lui Antonovski (1987). ajungerea la un înŃeles (comprehensiune) asupra lumii şi propriei persoane este periclitată. Care sunt sursele formării SC? Antonovski (1991) citează trei surse majore care conduc la SC: • consistenŃa experienŃelor • dificultatea sarcinilor • participarea la decizie. în lumea personală nu au relevanŃă directă evenimentele de pe întregul mapamond. decese). ea nu se va simŃi victima destinului chiar dacă evenimentele trăite au semnificaŃii personale negative. ca o caracteristică cognitiv-motivaŃională relativ stabilă. fără un minim grad de integrare şi armonie. Evenimentele care se includ în categoria celor cu scop perceput tind să fie văzute ca incitante şi demne de implicare. cea din urmă reprezintă elementul motivaŃional al SC. controlează. Definirea constructului ridică problema "graniŃei" acestei lumi. am adăuga noi) reprezintă conŃinutul sentimentului de coerenŃă. oricât de îngustă ar fi lumea unei persoane ea include în mod obligatoriu patru sfere: lumea interioară (a propriilor gânduri şi sentimente). A înŃelege. Echilibrul dintre dificultatea sarcinilor şi resurse determină conturarea controlabilităŃii. medic. DiferenŃele individuale se manifestă nu numai în gradul SC dar şi în ceea ce percepe persoana ca fiind lumea sa. Pentru unii această lume este mai îngustă. dar persoana le poate găsi explicaŃii. criterii pentru stabilirea priorităŃilor. prieteni. să-şi înŃeleagă propriile gânduri. Scopul subliniază importanŃa implicării individului în procesul de decizie şi modelare a situaŃiilor de zi cu zi. Scopul se referă la percepŃia unei finalităŃi necesare sau dorite. eşecul pot avea loc. Este clar că fiecare dintre noi ne stabilim graniŃele propriei lumi. repere. sau a celor care determină destinul personal. Participarea la decizii şi la hotărârea efectelor furnizează cadrul necesar înŃelegerii scopului acŃiunii. colegi. SC este definit ca o orientare generală de a vedea lumea.Comprehensiunea nu are de-a face cu dezirabilitatea situaŃiei. haotice. divinitate. a nega importanŃa uneia din aceste patru sfere implică de asemenea SC redus. a avea control şi a percepe rostul acestor patru sfere (cel puŃin. Dacă primele două componente vizează mai ales caracteristici cognitive ale SC. DificultăŃile ce exced sau subestimează capacităŃile de a face faŃă sunt nebenefice pentru formarea controlabilităŃii. prezent şi viitor. activitatea definitorie pentru individ (ex. Fără o anumită continuitate între trecut. În opinia personală. conflicte. Din nou se scoate în evidenŃă efectul negativ nu doar al supraîncărcării ci şi al subsolicitării. în această categorie se includ toate resursele la care persoana poate apela în caz de nevoie: soŃ/soŃie. Evident. izolare. O astfel de persoană va considera important mobilizarea efortului pentru a face faŃă situaŃiei nedorite şi pentru a o depăşi. Moartea. şi pe sine în raport cu ea. chiar într-o lume în continuă schimbare sunt necesare anumite reguli. uneori chiar contradictorii îi va fi dificil să înŃeleagă lumea sa. Aceasta nu înseamnă că a pierde pe cineva apropiat. "Resursele disponibile" nu se referă doar la capacităŃile personale de a face faŃă situaŃiei. războiul. sfera relaŃiilor interpersonale (familie. percepe finalitatea sau nu a evenimentelor care au loc în afara acestor graniŃe. profesie) şi probleme existenŃiale (ex. Conform lui Antonovski. a fi concediat sau a te supune unei intervenŃii chirurgicale sunt evenimente percepute de o persoană cu SC ca fiind incitante. Ce reprezintă lumea pentru un individ? Cu siguranŃă. Considerăm că este mai puŃin important dacă persoana înŃelege. pentru alŃii mai largă. SC se formează în perioada copilăriei şi a adolescenŃei şi se stabilizează în jurul vârstei de 30 de ani. totuşi. consistenŃa nu implică rigiditatea sau identitatea situaŃiilor.

De altfel. În studiile lui Scheier şi Carver (1986) efectuate pe un lot de paciente cu cancer mamar şi pe un grup de pacienŃi supuşi unei intervenŃii chirurgicale cardiace. În acest sens. (1975). în timp ce persoanele cu SC slab sunt mai vulnerabile la stres şi la boală. 6 AnalizaŃi comparativ sentimentul de coerenŃă şi robusteŃe. Pesimismul din perioada de tinereŃe s-a dovedit a corela cu deteriorarea stării de sănătate la adultul de vârstă medie şi înaintată prin mecanisme imunologice. Nu pot fi omise nici originile culturale. unde prin contrast cu aspectul cercetat autorul pomeneşte de "optimism învăŃat". În contrast cu optimismul este descris stilul pesimist . 1989). poate fi considerat momentul care iniŃiază studiile asupra optimismului. Pesimiştii reacŃionează la situaŃii problematice şi dezamăgiri prin renunŃare.evaluează pozitiv mediul social şi fizic. În primul rând se sugerează că optimismul influenŃează efortul oamenilor de a evita bolile prin atenŃia acordată informaŃiilor despre factorii de risc.) starea de sănătate este întărită. optimismul a apărut a fi un bun predictor în recuperarea post-chirurgicală şi rata de supravieŃuire. Chiar dacă nu întotdeauna se poate vorbi de decizii proprii (ex. Mai multe cercetări au explorat relaŃia dintre SC şi starea de sănătate în condiŃii de stres. Se presupune că intervin următoarele mecanisme ce relaŃionează SC cu starea de sănătate: prin evaluări cognitive mai puŃin ameninŃătoare a factorilor de stres reactivitatea emoŃională şi fiziologică este mai redusă. se ajustează mai eficient la stres şi boală. exerciŃiu fizic. savurează mai mult viaŃa. Optimismul este interpretat ca o "trăsătură magică" în predicŃia sănătăŃii şi a stării de bine. PrezenŃa optimismului la studenŃi la început de semestru a corelat semnificativ cu un număr redus de simptome somatice la sfârşitul semestrului şi a sesiunii de examene (Scheier şi Carver. investesc mai mult efort pentru a preveni problemele sau pentru a le transforma. În general. Optimismul Publicarea cărŃii Helplessness: on Depression. Scheier şi Carver (1992) definesc dispoziŃia spre optimism ca tendinŃă generală. S-au pus în evidenŃă mai multe căi prin care optimismul influenŃează sănătatea fizică şi psihică. prin negare şi retragere.obiect. carte care indică noua orientare din Psihologia SănătăŃii. 16 ani mai târziu Seligman publică o carte intitulată Learned Optimism. Development and Death de către Seligman şi colab. Care sunt asemnănările şi deosebirile relevante dintre aceste două concepte? 2. în al doilea rând se afirmă că optimismul este un predictor pentru copingul activ în situaŃiile de stres şi pentru utilizarea redusă a formelor de coping evitativ. de asemenea. de a avea o concepŃie pozitivă asupra viitorului şi experienŃelor vieŃii. în acest sens sunt copiii care nu pot lua în calcul datele problemei pentru a lua o decizie) importantă este participarea şi înŃelegerea motivului pentru o opŃiune sau alta. optimismul poate influenŃa starea de sănătate şi prin tendinŃa de a-şi menŃine dispoziŃia afectivă pozitivă chiar în situaŃii de 28 . sociale sau etnice ale SC.7. stabil şi global. prin practicarea unor comportamente sănătoase (alimentaŃie. consum redus de alcool etc. Temă de reflecŃie nr. Persoanele care privesc viaŃa cu optimism . datele converg spre concluzia că persoanele cu SC puternic tind să îşi menŃină sănătatea chiar în condiŃii de stres acut. Repercusiunile stilului pesimist sunt agravate de asocierea cu un stil atribuŃional intern. a emoŃiilor pozitive şi a recuperării din boală. optimismul mai este definit ca o structură cognitiv-motivaŃională caracterizată prin reprezentări mentale şi expectanŃe pozitive privind atingerea scopurilor propuse. relativ stabilă. redusă sau tolerată. evitare şi negare. Conceptul este derivat din teoria autoreglării comportamentului în funcŃie de anticiparea efectelor.caracterizat prin expectaŃii negative privind efectul acŃiunilor întreprinse. prin adoptarea unor forme de coping adecvate situaŃiei problema stresantă este soluŃionată.

1986). Autorii dovedesc că optimismul poate corela cu efecte negative în cel puŃin două situaŃii: când optimismul determină un comportament pasiv iar efectul pozitiv este aşteptat de la şansă. predictibilitate. Conform modelului lui Karasek şi Theorell (1992) nivelul crescut de control. 8 Pornind de la formele de control. Există şi autori care încearcă să dovedească că nu atât prezenŃa optimismului are efect benefic asupra sănătăŃii. exemplificaŃi cum ar putea fi utilizată fiecare dintre acestea în promovarea sănătăŃii. următoarele forme de control sunt importante a fi oferite: • informaŃional (ex. modelul convingerilor despre sănătate 29 . 1977. Factorii cognitivi amintiŃi în paragrafele de mai sus au fost integraŃi în mai multe modele care şiau propus să explice modul în care apar comportamentele de sănătate şi de risc şi cum poate fi modificat stilul de viaŃă pentru a promova sănătatea. optimistul persistă cu tenacitate în schimbarea lor. În activităŃile de promovare a sănătăŃii. 2. Temă de reflecŃie nr. 7 ExemplificaŃi cum se comportă o persoană optimistă şi una care manifestă optimism nerealist într-o situaŃie stresantă de pierdere a locului de muncă. care duce la iluzie a controlului. Din argumentele aduse. cu efectul său imunosupresiv. Cele mai cunoscute modele cognitive sunt modelul învăŃării sociale (Bandura. învăŃare. cunoştinŃe) • cognitiv (convingeri raŃionale) • emoŃional (reducerea anxietăŃii. depresiei) • comportamental (renunŃarea la fumat) • fiziologic (biofeedback) • decisional (a lua decizii potrivite situaŃie) • retrospectiv (a înŃelege de ce s-a intimplat) Persoanele pot să difere între ele şi în funcŃie de: • nevoia de control (persoane senzitive-cu nevoie de a înŃelege şi controla vs. atunci cand suntem obligaŃi să ne confruntăm cu un număr mare de cerinŃe în condiŃiile unui nivel redus de control. rezultă că optimismul este o caracteristică care are întotdeauna efecte benefice. 2. • percepŃia controlului (unii au o tendinŃă de a percepe că deŃin controlul. persoane represive (care îşi reprimă această nevoie). chiar în absenŃa acestuia. transformand-o în activare.stres acut. schimbare. suntem expuşi stresului. cât absenŃa pesimismului. sau în situaŃiile care deşi sunt netransformabile. În schimb. de prevenire a îmbolnăvirilor sau de recuperare din boală. Rolul cogniŃiilor în modificarea comportamentelor CogniŃiile influenŃează sănătatea deoarece determină asumarea unui anumit stil de viaŃă sanogen sau patogen care la rândul său are efecte vizibile la nivelul sănătăŃii unei persoane. în special în cazul aşa-numitului optimism nerealist sau naiv. decizie. au apărut o serie de întrebări privind efectul optimismului. Temă de reflecŃie nr. cu efecte benefice pentru sănătate. divinitate sau ajutorul unui prieten.9. are o relevanŃă semnificativă în abordarea sănătăŃii şi bolii. neutralizează efectul stresant al unor situaŃii cu cerinŃe multiple. operaŃionalizat în înŃelegere. acŃiune.8. În ciuda unor rezultate încurajatoare. care până la un punct poate avea un efect benefic asupra sănătăŃii mentale. Alte forme de control Conceptul de control.

Toate aceste percepŃii vor determina intenŃia care declanşează comportamentul sanogen sau patogen. broşuri). Modelul învăŃării sociale (Bandura. comportamentele sunt învăŃate prin imitare. şi • avantajele şi dezavantajele (costurile şi beneficiile) practicării acelui comportament (sănătos sau de risc). Acesta a inclus intervenŃii educaŃionale realizate prin intermediul mai multor canale media (TV. prieteni. datorită persuasiuni sociale sau prin întăririle primite de la grupul de apartenenŃă. norme sociale.”). 1984) şi modelul comportamentului planificat (Ajzen.1. Evaluarea costurilor şi beneficiilor adoptării unor comportamente este un alt factor important în formarea atitudinii faŃă de comportamentele protectoare şi de risc şi are un rol important în luarea unei decizii adecvate pentru adoptarea unui stil de viaŃă sănătos. În acest sens un rol covărşitor îl are mass media şi mesajele publicitare. 30 . 1974. 1974. rasă. 1985. s-au prezentat persoane care modelau comportamente sanogene: participau la exerciŃii fizice. b) convingerile privind vulnerabilitatea la o anumită boală (“Mama mea este supraponderală aşa că şi eu voi fi supraponderală”).(Rosenstock & Becker.1. c) convingerile despre consecinŃele bolilor (“Voi muri dacă voi avea cancer pulmonar”). • severitatea bolii care poate fi declanşată de acel comportament . va fi mai motivată să adere la tratament sau la un stil de viaŃă sanogen. 1977. sex. 1986) este un model explicativ care ne arată că.9. radio. 1988). dacă o persoană suferă un infarct miocardic. Persoanele trebuie învăŃate să evalueze aceste costuri şi consecinŃe în adoptarea unui comportament. Pe lângă aceste variabile care influenŃează adoptarea comportamentului sanogen. • a vulnerabilităŃii personale faŃă de accea boală. etnie).. • autoeficacitatea. Alfel spus. AlŃi factori care sunt relevanŃi în percepŃia ameninŃării: variabilele demografice (vârstă. în comparaŃie cu o persoană care nu a avut această experienŃă. a fost descrisă existenŃa unor amorse care declanşează acŃiunea. Aceste “costuri” sau consecinŃe pot fi materiale (“Nu am bani să merg la o sală de sport”) sau psihologice ( “Nu voi mai avea atât de mult timp să stau cu prietenii mei dacă merg la sport.2.9. Programul a obŃinut rezultate foarte bune în ceea ce priveşte modificare comportamentelor de risc pentru dezvoltarea BCV în cadrul comunităŃilor unde s-a desfăşurat (Benett et al.) persoana adoptă sau nu un comportament de risc în funcŃie de: • percepŃia ameninŃării bolii sau comportamentului de risc. 2. De exemplu. 2004). presiunea grupului). De exemplu. Becker. 2.adică capacitatea sa de a renunŃa la comportamentul de risc . Unul dintre primele programe care a utilizat o astfel de intervenŃie a fost programul de prevenŃie a BCV „Stanford Three Towns”. variabile psihosociale (caracteristici de personalitate. Componentele principale din modelul elaborat de Bandura sunt: • determinismul reciproc (comportamente rezultate din interacŃiuni sociale) • cunoştinŃe (informaŃii relevante care pot schimba comportamentele de risc) • expectaŃii (convingeri privind probabilitatea consecinŃei unui comportament) • auto-eficacitatea (încrederea în abilitatea de a desfăşura acŃiuni cu succes) • învăŃarea vicariantă (observarea comportamentelor altora şi a consecinŃelor acestora) • întăriri (recompense pentru anumite comportamente) O modalitate de aplicare a acestor principii este utilizarea diverselor forme de massmedia. găteau sănătos etc. percepŃia ameninŃării este influenŃată de informaŃiile pe care un tânăr le are despre acel comportament sau boală şi este influenŃată de trei factori: a) valorile generale privind sănătatea (“Sunt preocupat de sănătatea mea”). variabile structurale (cunoştinŃele despre o boală). Fishbein. Modelul convingerilor despre sănătate (Rosenstock. 1985): conform acestui model (figura 4.

Modelul convingerilor despre sănătate (Rosenstock. IntenŃia reflectă motivaŃia unei persoane de a adopta comportamentul. colegii mei fac sport. Aceste norme subiective crează presiune asupra persoanei de a practica sau de a stopa practicarea anumitor comportamente.3. pentru schimbarea unor comportamente de risc. ştiu cum să fac faŃă obstacolelor în a nu mă lăsa tentat de consumul excesiv de alcool) . Aceste convingeri iau forma unor norme subiective.Comportament de risc Vulnerabilitate personală Severitatea bolii IntenŃie Comportament sănătos Autoeficacitate Cost / beneficii comportament sănătos Figura 1. atitudinea şi perceperea controlului comportamental sunt cei mai buni predictori pentru intenŃia de a practica un anume comportament. sau persoanele apropiate mie ar aproba daca eu aş începe să slăbesc). este o prostie să mă las de fumat ).9. 1974) 2. fraŃii mei îşi fac regulat controlu medical). respectiv patogene. sau este plictisitor să am grijă ce mânănc . alături de norme şi atitudini sunt : controlul comportamental perceput (ex. este înŃelept să nu mai mănânc atat de multă ciocolată . Alte două componente esenŃiale ale modelului TCP. adică ce crede o persoană despre modul în care anturajul apropiat se comportă (ex. Normele subiective. pot să mă las de fumat . care pot fi norme descriptive. norme subiective şi percepŃia controlului comportamental. Conform TPB cel mai bun predictor al comportamentului este intenŃia unei persoane de a adopta acel comportament ( de ex. prietenii mei folosesc întotdeauna centura de siguranŃă când sunt în maşină. 1985. este amuzant să merg pe jos zilnic 10 km . precum şi timpul şi efortul pe care persoana este dornică să îl depună în acest scop (Ajzen. prietenii mei fumează. Totodată ele se reflectă în atitudini pro sau contra unor comportamente (ex. Becker. Fishbein. ştiu unde trebuie să merg pentru testul Papanicolau . IntenŃia este la rândul său determinată de atitudini. adică modul în care persoana percepe încurajările celor apropiaŃi de a practica sau nu anumite comportamente (ex. respectiv intenŃia de a practica comportamentul (intenŃionez ca în următoarele 2 luni să merg pentru un control general la medic). iar intenŃia la rândul ei este un bun predictor pentru comportament. Teoria comportamentului planificat -TCP (Ajzen. este necesară intervenŃia la nivel atitudinal. sau prietenii mei doresc să renunŃ la bătuturile alcoolice . 1991). Prin urmare. 1988) face parte din categoria teoriilor social-cognitive de explicare şi predicŃie a comportamentelor de sănătate (figura 1). „IntenŃionez să fac exerciŃii fizice regulat”). al convingerilor normative şi a celor asociate cu percepŃia propriului control asupra 31 . prietenii mei doresc ca şi eu să încep să consum alcool . sau norme injunctive. TCP subliniază rolul central pe care îl au convingerile şi atitudinile în practicarea anumitor comportamente sanogene. 1985.

In etapa motivationala sunt incluse urmatoarele componente: auto-eficacitatea („cred ca pot sa incep sa fac exercitii fizice”). care nu este scutit nici de critici. 1992). Factorul situational este reprezentat de suportul social primit (de ex existenta unor prieteni cu care pot alerga in parc) si de absenta barierelor situationale (de ex.9. Exercitiul fizic) este initiat si mentinut printr-un proces de auto-reglare a conduitei. Teoria planificării comportamentale Atitudinile specifice faŃă de comportament • convingerile despre consecinŃele unui comportament “Dacă voi face aerobic mă voi simŃi mai atractivă” • evaluarea consecinŃelor comportamentului “Este important pentru mine să mă simt atractivă” Normele subiective faŃă de comportament • convingerile normative “Prietenii mei fac sport.acelor comportamente de risc. deoarece modelele anterioare sustineau doar ca intentia determina adoptarea comportamentului. In cadrul acestui model exista o distnctie clara intre o faza motivationala de luare a deciziei de modificare a comportamentului si o faza volitionala in care are loc adoptarea propriuzisa a acestuia. expectantele cu privire la rezultate („daca fac sport am sa ma simt mai bine”) si perceptia riscului („stiu ca sunt predispus riscului de a dezvolta boala cardiovasculara”). Prin urmare. Multe cercetări empirice susŃin validitatea acestui model.” PercepŃia controlului comportamental “Voi fi în stare să fac aerobic regulat. Un anumit comportament de sanatate (ex. Modelul HAPA (Schwarzer.” INTENłIA de a realiza un comportament “IntenŃionez să merg la o sală de sport regulat să fac aerobic. Schwarzer sustine ca ceea ce aducce nou acest model este faptul ca face legatura intre intentie si comportament.” (control intern) “Voi avea acces la o sală de sport. exista un parc in aporpierea locuintei mele unde pot sa alerg). In etapa volitionala se asociaza factori cognitivi cu cei situationali si comportamentali.4. chiar daca este frig afara sau ploua). Figura 2.” (control extern) 2. Schwarzer (1992) critica Modelul coportamentului planificat deoarece considera ca acesta omite elementul temporal in modificarea comportamentului si nu descrie ordinea in care se dezvolta diferitele convingeri sau directia cauzalitatii. Factorul cognitiv este reprezentat de formularea unui plan de actiune („am sa alerg in fiecare seara o jumatate de ora in parc”) si a auto-eficacitatii fata de mentinerea comportamentului („cred ca pot sa alerg in fiecare seara in parc. Numeroase studii au aratat insa ca bunele intentii nu sunt suficiente pentru 32 . adică Health Action Process Approach este tot un model cognitiv de schimbare comportamentala.” • motivaŃia de acceptare a convingerilor celorlalŃi “Vreau să fac sport pentru că şi prietenii mei fac sport. şi al formulării intentenŃiei de practicare cotidiană a comportamentelor sănătoase.” COMPORTAMENT “Fac aerobic de trei ori pe săptămână. in cadrul modelului HAPA autorul sustine includerea elementului temporal pentru a intelege mai bine modul in care cognitiile influenteaza comportamentele de sanatate.

M. 33 . Doi prieteni încearcă să renunŃe la consumul de alcool. ConsideraŃi autoeficacitatea ca fiind o trăsătura globală sau una specifica. respectiv a rolului cogniŃiilor despre sine. este discutat modul în care cognitiile influentează stilul de viată sănătos si de risc. autorul modelului HAPA imparte auto-eficacitatea in cea legata de initierea comportamentului si cea asociata mentinerii acestuia. medicul şi familia evită să răspundă sau oferă informaŃii foarte evazive. ComentaŃi posibilele efecte din perspectiva afirmaŃiei: Oamenii au o nevoie fundamentală de semnificaŃii. IlustraŃi. De asemenea. iar mecanismele prin care aceste cogniŃii au efecte benefice asupra stării de sănătate sunt analizate si puse în discutie. De asemenea. pe marginea unui exemplu efectele negative pe care le poate avea optimismul nerealist. optimismul si controlul perceput sunt descrise. adică sunt protectoare pentru sănătate. demonstrand in cadrul mai multor studii ca acestea sunt cognitii diferite. 3. 4. Sunt prezentate cogniŃiile care joacă un rol important în sanogeneză. screening-ul pentru preventia cancerului de san sau reducerea fumatului. lume şi viitor si discută modul în care acestea mediază relaŃia dintre personalitate şi riscul pentru îmbolnăviri. DescrieŃi influenŃa acestui factor asupra hotărârii luate. stima de sine. În acest context sunt prezentate principalele modele social-cognitive de modificare a comportamentului.2: 1. robustetea. 2. I s-au făcut numeroase analize. precum si importanta factorilor sociali si de mediu in modficarea comportamentelor de sanatate. sentimentul de coerentă. dependenta de domenii de activitate? ArgumentaŃi răspunsul. Temă de reflecŃie nr. are 56 de ani si în ultima vreme s-a simŃi foarte rău. Unul dintre ei are un locus de control preponderent intern.preponderent extern. dar de fiecare dată când se interesează în privinŃa rezultatelor.A. 5. Autoeficacitatea. Modelul a fost criticat pentru faptul ca ignora rolul jucat de componente mai putin rationale. iar celălalt .modificarea comportamentului ci este necesar sa dezvoltam planuri de implementare a acestora in practica. utile in adoptarea comportamentelor de sanatate cum ar fi adoptarea exercitiului fizic. 9 RealizaŃi o analiză comparativă între modelele social-cognitive. cum ar fi emotiile. Care sunt principalele asemănări şi deosebiri dintre aceste modele? Ce critică aŃi putea adresa acestor modele? Rezumat: Modulul doi porneşte de la teoria social-cognitivă a personalităŃii. Alegeti un model social-cognitiv si propuneti obiective si activităti relevante pentru realizarea unui program de preventie a fumatului. Lucrare de evaluare nr.

New York: McGraw-Hill. Unul dintre ei are un locus de control preponderent intern. R. lume şi viitor în mentinerea sănătăŃii şi prevenirea îmbolnăvirii? Dar în cazul apariŃiei bolii? 2. M. Sentimentul de coerenŃă are trei componente principale: control. (2001). E. Glosar Auto-eficacitatea = reprezintă convingerea unei persoane că deține capacităŃile sale de a-şi mobiliza resursele cognitive şi motivaŃionale necesare pentru îndeplinirea cu succes a sarcinilor date Stima de sine = reprezintă o atitudine care descrie gradul în care persoana are tendinŃa de a se autoevalua pozitiv şi de a respinge atributele negative RobusteŃe = este definită ca o dispoziŃie de personalitate. P. Taylor. comprehensiune şi scop Optimism = este definit drept o tendinŃă generală.. Cluj: Imprimeria Ardealul. (1995). Bibliografie Bibliografie Băban. New York: McGrawHill.Doi prieteni încearcă să renunŃe la consumul de alcool.preponderent extern. Sarafino. (1991) Health Psychology. relativ stabilă. emoŃional şi comportamental. T. New York: Wiley. angajare şi provocare/stimulare Sentimentul de coerenŃă = este definită ca o orientare cognitivă globală ce exprimă gradul în care o persoană are convingerea că: stimulii externi şi/sau interni întâlniŃi pe parcursul vieŃi sunt explicabili şi predictibili. Redactati raspunsurile in maxim 2 pagini la computer (maxim 1 pagina per intrebare). Sallis. and Patterson.Pornind de la asumpŃiile teoriei social-cognitive explicaŃi care este rolul cogniŃiilor despre sine. Aceste sarcini se vor trimite pe email sau poştă împreună cu sarcinile celui primului modul (vezi calendarul disciplinei). (1993) Health and Human Behavior. Are următoarele componente: control. Consiliere educaŃională.. deci implicarea şi investiŃia de efort este justificată. Buckingham. S. iar celălalt . DescrieŃi influenŃa acestui factor asupra hotărârii luate. p 115-132. Conner. A. manifestă la nivel cognitiv. Open University Press. Norman.. Kaplan. are resurse de a face faŃă stimulilor.. de a avea o concepŃie pozitivă asupra viitorului şi experienŃelor vieŃii 34 . (1990) Health Psychology: Biopsychosocial interactions. J. Predicting health behavior.SARCINA DE SEMESTRU MODUL II 1. solicitările au sens şi scop.

Locus de control = se referă la modul în care o persoană îşi explică succesul sau eşecul prin cauze de tip intern sau extern. controlabile sau necontrolabile 35 .

cercetatorii au incercat sa defineasca si sa masoare emotiile. Bucurie/tristete. Se descriu principalele teorii (cibernetică şi a eşecului în autoreglare) care postulează existenŃa unei relaŃii strânse între tipurile de emoŃie experienŃiate şi scopurile (de sănătate) ale individului. EmoŃiile 3.1. Orice emotie se poate caracteriza prin trei componente.MODULUL 3 EmoŃii şi sănătate Scopul modului: familiarizarea cursantilor cu emotiile care sunt importante pentru promovarea si mentinerea sănătătii si cu mecanismele prin care emotiile influentează sănătatea si îmbolnăvirile. 3. • componenta subiectiva (de ex furie. şi se analizează mecanismele prin care emoŃiile pot fie facilita. fie inhiba urmărirea acestor scopuri. Obiectivele modului: la finalul acestui modul. Acesta este compusa din opt emotii primare care sunt reprezentate in interiorul cercului in patru perechi de opusi (de ex. Osgood (1966) continua sa vorveasca despre placut/neplacut ca o dimensiune a exeperientei emotionale. Alti autori au incercat sa defineasca emotiile pornind de la manifestarea acestora. ne directioneaza si ne mentin comportamentele (Rubin. In 1980.1. furie/acceptare) si opt emotii complexe care sunt reprezentate in exteriorul cercului (de ex. Inca de la inceputurile dezvoltarii psihologiei ca stiinta. bucuria si tristetea. Aceste tipuri de emotii sunt considerate universale si innascute.1 DefiniŃie şi clasificări Emotiile reprezinta factori interni care ne motiveaza. respectiv au realizat cercetari in care aratau participantilor poze care infatisau diferite expresii faciale. Pornind de la relationarea emotilor cu cogitiile se explorează legătura emotiilor cu sănătatea si a mecanismelor prin care emotiile pot duce la îmbolnăviri. regret. Pe baza acestor fotografii. dezgustul. Eckman si Friesen (1972) au identificat sase emotii primare: frica. dispret). deoarece pe baza expresiilor faciale care le caracterizeaza au putut fi recunoscute si numite de catre reprezentanti ai diferitelor culturi. În acest context se detaliază si modul în care diferite tipuri de personalitate se asociază preponderent cu emotii specifice care determină sănătatea sau boala. Aproape un secol mai tarziu. bucurie) 36 . surpriza. dar adauga componentele de control si activare. & McNeil. studentii trebuie să • • • • • • • Să definească emotiile Să diferentieze între afectivitatea pozitivă si cea negativă Să explice relatia dintre cognitii si emotii Să cunoască principalele teorii care subliniază rolul emoŃiilor în autoreglare Să discute explicaŃiile referitoare la rolul pozitiv al emoŃiilor în sănătate Să explice rolul emotiilor în sănătate Să explice relatia dintre personalitate. Iubire. furia. Wundt (1896) considera ca in urma experientei introspective emotiile pot fi descrise in functie de trei dimensiuni: placut/neplacut. calm/agitat si relaxare/tensiune. emotii si sănătate Prezentul modul porneste de la definirea emotiilor si diferentierea între afectivitatea pozitivă si negativă si continuă cu explicarea legăturilor care există între emotii si cognitii. repectiv o „roata a emotiilor”. tristete. Plutchnik a propus un alt model. 1983).

James (1890) si Lange au dezvoltat o teorie asupra emotiilor in care emotiile apar ca rezultat al perceptiei unor modificari fiziologice in corpul nostru. de exemplu „tremur. Teorii ale emoŃiilor Publicarea cartii lui Darwin (1872) „The Expression of Emotion in Man and Animal” marca prima incercare formala de studiu stiintific asupra emotiilor. palpitatii. deci cum ar putea acesta sa preceada emotiile? Teoria lui Cannon si Bard sustine ca sistemul nervos autonom raspunde la fel in cazul tuturor emotiilor.• • componenta fiziologica care implica functionarea sistemului nervos autonom si a sistemului endocrin. cat si pe Cannon si Bard pentru ca sustineau ca modificarile fiziologice si experientierea emotiilor sunt procese independente. reuseau sa-si inspaimante opozantii fara a fi nevoiti sa lupte efectiv. respectiv organismul se pregateste prin reactia de „fuga sau lupta” si apar modificari cum ar fi cresterea presiunii sangvine. Cea mai importanta componenta a teoriei lui James si Lange este aceasta etichetare. apar doua reactii paralele si distincte. Asupra acestei componente avem un grad mai mic de control chiar atunci cand recunoastem efectele cum ar fi roseata. Aceasta teorie a fost criticata de catre Cannon (1929) care considera ca James si Lange greseau in presupunera lor ca pentru fiecare emotie exista un set distinct de modificari fiziologice pe baza carora noi am putea sa ne identificam emotia experientiata la un moment dat. iar acestea sun interpretate la nivelul cortextului si primesc o eticheta emotionala (de exemplu teama). zambetul sau incruntarea. Pe baza acestei teorii. componenta comportamentala care reflecta ceea „ce se vede”. 3. pentru a ne modifica emotiile. oamenii au dezvoltat modalitati complexe de a-si arata emotiile. cei din al treilea grup (C) nu primeau nici un fel de informatii. dar si de interpretarea acestor modificari aparute. Teoria cognitiva a emotiilor considera ca experientierea unei anumite emotii depinde de modificarile fiziologice. care in opinia sa afirmau gresit ca modificarile fiziologice determina emotiile. dilatarea pupilelor. Cei din primul grup (A) erau informati cu privire la efectele fiziologice secundare (tremor. natura arausalului nu este importanta ci ceea ce este relevant este eticheta pe care o atribuim acestei stari. cei din grupul al doilea (B) erau dezinformati cu privire la efecte (li se spunea ca vor avea dureri de cap si mancarimi). iar cei din al patrulea grup (D) primeau o injectie cu apa sarata si nu erau informati cu privire la efectele secundare. Toti participantii trebuiau apoi sa astepte intr-o sala de asteptare impreuna cu 37 . Experimentul presupunea ca participantii primeau o injectie cu adrenalina. Acest autor i-a criticat atat pe James si Lange. animalele care utilizau eficient exprimarea emotiilor nu mai erau nevoite sa se implice efectiv in lupta. este necesar doar sa zambim. Prin urmare. In cadrul acestei teorii. in urma perceptiei unui stimul activator. intensificarea fluxului sangvin muscular. de exemplu plansul. La fel. cei care putea sa comunice intentia de agresiune in mod eficient. Cannon sustine ca starea de activare fiziologica nu este neaparat necesara si nici suficienta pentru aparitia emotiilor. De exemplu. Schachter (1964) a elaborat o teorie cognitiva pentru a explica cum apar emotiile. cresterea secretiei de adrenalina si noradrenalina etc. Pentru a nu mai fi tristi. in cazul oamenilor. paloarea sau transpiratia in exces si senzatia de „nod in gat”. iar in acelasi timp talamusul trimite impulsuri si la hipotalamus si determina modificarile fiziologice. Autorul sustinea ca modul de exprimare al emotiilor a evoluat deoarece detinea o functie adaptativa. deci inseamna ca imi este teama”. respectiv faptul ca inferam cum ne simtim pornind de la modificarile fiziologice percepute.2. Schachter si Singer (1962) au demonstrat aceasta teorie printr-un experiment in care aratau ca desi starea de arausal fiziologic este necesara.1. transpiratii). Talamusul trimite impulsuri la cortex si apare experientierea si numirea emotiei. Perceptia unui anumit stimul inspaimantator determina declansarea unor modificari la nivel corporal (de exemplu tremur). trebuie doar sa ne modificam comportamentul. Chiar daca acest fapt ar fi confirmat in realitate. Rapiditatea cu care experientiem emotiile uneori depaseste reactivitatea fiziologica.

si ca ceea ce este important in definirea emotiei experientiate este modul in care noi interpretam starea de activare fiziologica. 1996). frică. cu preocupări excesive pentru detalii. Experimentul confirma teoria lui Schachter care spune ca starea de activare este similara in cazul mai multor emotii. este cel introdus de Sifneos (1972. 3. RelaŃia dintre cogniŃii si emoŃii Această relaŃie a fost studiată şi descrisă de A. având caracteristici cognitive şi afective care reflectă un deficit în procesarea şi reglarea cognitivă a emoŃiilor. Prin urmare. Beck (vezi terapia raŃional-emotivă şi cea cognitivă). James W. pictură. Aspectul cantitativ al emotiei.2.”). POMPS sau Profile of Mood States scale (McNair. Alte caracteristici care pot fi tipice persoanelor cu alexitimie sunt: dificultăŃi în discriminarea stării emoŃionale de senzaŃiile corporale care acompaniază activarea emoŃională. • dificultăŃi în verbalizarea şi descrierea emoŃiilor şi sentimentelor. şi • stil cognitiv orientat spre exterior. Etimologic cuvântul de alexitimie are înŃelesul de analfabetism emoŃional sau „lipsa cuvintelor pentru emoŃii”. Prin urmare. incercati sa o explicati pe rand din perspectiva celor trei teorii: James-Lange.un alt participant. emotia este post-cognitiva. tendinŃa de a acŃiona fără a verbaliza emoŃiile. conformism social accentuat 38 . Emotiile traite de participantii la studiu erau masurate prin chestionare de auto-evaluare si prin observarea gradului in care acestia imitau comportamentul colegului. Un alt concept relevant. 1997). elaborata de Watson (1988) masoara afecivitatea pozitiva si negativa ca trasaturi stabile. În psihologia sănătăŃii vorbim mai ales despre: • Afectivitate pozitiva (propensiunea de a experienŃia regulat. de reamintire a viselor. • fantezie săracă şi nerelaŃionată cu viaŃa afectivă. respectiv intensitatea acesteia se poate manifesta in absenta medierii cognitive (pot percepe o stare de activare emotionala). respectiv au devenit fie bucurosi fie furiosi. 1971) reprezinta un alt instrument de masurare a afectivitatii positive si negative care caracterizeaza in general o anumita persoana. dar aspectul calitativ al emotiei necesita existenta unei cognitii. şi de a avea frecvent o dispoziŃie disforică). etc. mimică şi expresie facială săracă. In acest sens. Tema de reflectie nr. Pennebaker (1992. Cannon-Bard si teoria cognitiva. scala PANAS. de fapt un complice al cercetatorilor. & Droppleman. 1988). dans. • Afectivitate negativa (tendinŃa de a reacŃiona regulat. Atat afectivitatea negativa. cu dificultăŃi de recunoaştere şi etichetare a emoŃiei (Lane şi colab. de empatie. 2003) cercetează şi demonstrează importanŃa pentru mentinerea sănătăŃii şi recuperării din traumă a exprimării emoŃionale prin diverse forme: verbalizare. aspecte concrete şi utilitare ale situaŃiilor (Sifneos.. Acesta din urma mima fie o emotie de bucurie fie una de furie. Rezultatele studiului au aratat ca cei din grupul B si cei din grupul C au preluat comportamentul si emotia manifestat de cealalta persoana. conform acestei teorii. in situaŃii diverse prin emoŃii plăcute şi de a avea frecvent o dispoziŃie stenică). • dificultăŃi în identificarea şi diferenŃierea emoŃiilor. alexitimia este definită ca un construct de personalitate.Ellis şi A. scris. capacitate diminuată de introspecŃie. precum si cea pozitiva pot fi masurate ca stare (“pe moment ma simt…”) si ca trasatura (“in general ma simt…. Alexitimia include următoarele cinci caracteristici fundamentale: • sărăcia şi platitudinea trăirilor emoŃionale şi afective. Lorr. 1995. 1 Pornind de la exemplul unei emotii. şi anume: alexitimia. Cercetări recente demonstrează că alexitimia nu se rezumă la dificultatea de a „pune în vorbe emoŃiile”. depresie. in situaŃii diverse prin emoŃii de gen furie. ci implică un deficit de procesare a informaŃiei emoŃionale.

(Taylor, 1997). Alexitimia s-a dovedit a fi relaŃionată cu riscul pentru apariŃia simptomelor somatice fără substratat organic. Un instrument care masoara alexitimia a fost dezvoltat de Taylor (1985), respectiv Toronto Alexitimia Scale, TAS. Alexitimia ca şi concept ce desemnează un deficit emoŃional este strâns relaŃionat de un alt construct psihologic, inteligenŃa emoŃională, formulat recent de Salovey şi Mayer (1990, 1993). InteligenŃa emoŃionnală se referă la un tip de procesare a informaŃiilor emoŃionale care include abilitatea de a monitoriza emoŃiile proprii şi ale altora, de a discrimina emoŃiile între ele şi de a utiliza aceste informaŃii în ghidarea gândurilor şi comportamnetelor. Conceptul de inteligenŃă emoŃională, ca şi cel de alexitimie, sugerează existenŃa unor diferenŃe individuale din punctul de vedere al abilităŃilor cognitive de auto-reglare emoŃională. Alte două constructe asociate cu alexitimia şi implicit cu sănătatea mentală şi fizică, sunt inhibiŃia şi stilul coping represiv (Vaillant, 1992). Unii cercetătorii au mers mai departe, identificând alexitimia cu un mecanism defensiv complex ce implică negarea, represia, proiecŃia, comutarea şi formarea reacŃiei contrare (Hogan, 1995). Tema de reflectie nr. 2 Pornind de la definitia conceptului de alexitimie, aratati care este relatia dintre alexitimie si sanatatea fizica si mentala.

3.3. Rolul emotiilor negative si pozitive in sanatate Majoritatea persoanelor au probleme de sanatate mentala sau emotionala la un moment dat in viata. Cu totii suntem predispusi sa suferim datorita stresului, a singuratatii, a incertitudinii sau a sentimentului de lipsa a controlului, iar aceste afecte ne influenteaza la randul lor sanatatea fizica. Pe de alta parte, faptul ca oamenii au uneori probleme de sanatate mentala si emotionala nu reprezinta automat un semn de boala psihica. Iar sanatatea mentala nu inseamna sa experientierea unei stari de fericire perpetue. In multe situatii de viata este adaptativ sa ne simtim tristi, furiosi, sau confuzi. Este important sa constientizam aceste emotii si sa actionam asupra lor pentru a ne rezolva problemele, modul de rezolvare al acestora constituind o modalitate de promovare a sanatatii mentale spre deosebire de reprimarea si negarea emotiilor negative. Relatia dintre sanatatea mentala si cea emotionala este una bidirectionala. Boala mentala poate influenta emotiile (de ex. anxietatea sau depresia) precum si modul de functionare al intelectului (de ex psihozele). Pe de alta parte, dezvoltarea abilitatilor emotionale si intelectuale este necesara pentru a determina sanatatea mentala. De asemenea, prezenta emotiilor pozitive si a convingerilor pozitive despre sine nu este suficienta pentru a garanta starea de bine a unei persoane, ci este nevoie si de invatarea anumitor abilitati pentru ca oamenii sa poata adopta comportamente sanogene. Experientele pozitive de viata care se acumuleaza ca urmare a practicarii comportamentelor sanogene au rolul de a contribui la dezvoltarea afectivitatii si convingerilor pozitive. Prezenta afectivitatii negative, cat si a celei pozitive influenteaza sănătatea mentala si fizica a persoanelor. Prin afectivitate negativa intelegem experientierea unor emotii cum ar fi anxietatea, furia sau depresia. In cadrul psihologiei sanatatii, una dintre cele mai studiate emotii negative este depresia. Studiile au demonstrat existenta unei relatii intre depresie si cancer, precum si intre depresie si dezvoltarea bolii cardiovasculare (BCV). De exemplu, depresia determina adoptarea unui stil de viata nesanatos care la randul sau influenteaza aparitia cancerului (Dalton et al, 2002). Persoanele depresive au de asemenea tendinta de a se izola social, fapt ce determina inlaturarea suportului social cu rol protector in mentinerea sanatatii. Depresia ca stare cronica a fost asociata cu riscul pentru mortalitatea datorata cancerului, mai degraba decat episoadele depresive trecatoare (Irwin, 2007). Prezenta depresiei diagnosticate, influenteaza si evolutia bolii. Intr-un studiu realizat pe 101 de pacienti cu cancer hepatobiliar, Steell si

39

colaboratorii sai (2007) au aratat ca bolnavii care sufereau de depresie aveau o rata semnificativ redusa de supravieturie comparativ cu cei care nu erau depresivi. Depresia influenteaza evolutia rapida a tumorilor canceroase prin suprimarea activitatii celuleor NK (natural killer), respectiv reducerea activitatii sistemului imun (Thaker, & Kamat, 2006). De asemenea, la nivel comportamental, depresia determina scaderea aderentei la tratament, deoarece persoanele depresive considera ca nu are nici un rost sa continue tratamentul medicamentos. Aceste convingeri negative au un impact negativ asupra evolutiei bolii, atat in cazul BCV cat si a cancerului. Pe langa depresie, boala cardiovasculara a fost asociata cu prezenta furiei (componenta emotionala), a ostilitatii (componenta cognitiva) si a agresivitatii (componenta comportmaentala). Se considera ca printre factorii preponderenti de rsic pentru BCV se numara in primul rand un stil de viata sedentar, fumatul, un nivel ridicat de colesterol sau hipertensiunea. Rezultatele studiilor arata insa ca 50% dintre cazurile de infarct miocardic apar la persoane care nu manifesta alti factori de risc. Prin urmare, este necesar sa se exploreze existenta unor alti factori care pot determina prezenta bolii cardiovasculare si a inflamatiei care o precede (Suarez, 2004). Aparitia BCV este determinata de alti factori psihologici cum ar fi ostilitatea si experientierea recurenta a starilor de furie. Acestea activeaza procesele inflamatorii care contribuie la evolutia BCV. Ostilitatea si furia determina cresterea presiunii sangvine care la randul sau reprezinta un factor de risc pentru boala cardiovasculara. Pe langa hipertensiunea care se asociaza cu starea de furie cronica, studiile arata ca de exemplu barbatii care sunt ostili sunt predispusi sa experientieze stari frecvente de furie si depresie care le afecteaza functionarea sistemului imunitar si ii predispun sa dezvolte BCV si diabet de tip 2. Un alt studiu asupra factorilor psihologici implicati in etiologia BCV a aratat ca modul de exprimare al furiei se asociaza cu prezenta acestei boli la barbatii luati in studiu (McDemott, Ramsay, si Bray, 2001). Îngrijorarea a fost definită ca o repetare constantă a unui deznodământ negativ/ameninŃător, care poate periclita rezolvarea cu succes a problemelor individului. (Mathews, 1990). Este interesant că această definiŃie include o consecinŃă a “procesului” de îngrijorare, şi anume afectarea capacităŃii de luare a deciziilor. Davey, Tallis şi Capuzzo (1996) insistă asupra ideii că îngrijorarea poate atât inhiba cât şi facilita rezolvarea de probleme. Astfel, îngrijorarea poate să interfereze cu performanŃa eficientă, să exagereze magnitudinea unei probleme şi să creeze disconfort emoŃional însă tot ea poate servi ca o strategie de coping focalizat pe emoŃie (vezi modulul V) şi poate promova căutarea de informaŃii şi monitorizarea strategiilor coping, toate acestea fiind adaptative. Astfel că, atunci când se elimină influenŃa anxietăŃii, îngrijorarea corelează cu factori psihologici de rezilienŃă precum coping focalizat pe problemă şi căutarea de informaŃii Afectivitatea negativa a fost studiata preponderent in relatie cu sanatatea fizica si mentala. Interesul pentru psihologia pozitiva a stimulat focalizarea cercetatorilor pe emotiile pozitive si rolul lor benefic in sanatate (Seligman, & Csikszentmihalyi, 2000). Studiile arata ca afectivitatea pozitiva ca stare se asociaza cu o morbiditate redusa, in timp ce emotiile pozitive ca trasatura se relationeaza cu o simptomatologie somatica si durere redusa. Pe de alta parte, inducerea emotiilor pozitive se poate asocia si cu o stare de activare fiziologica, potential negativa pentru sanatate cum ar fi functionarea sistemului imun, cardiovascular sau pulmonar (Pressman, & Cohen, 2005). Tema de reflectie nr. 3 DaŃi exemple de moduri prin care afectivitatea negativă poate influenŃa dezvoltarea unor tulburări somatice (ex. Diabet, boli cardiovasculare).

40

3.3 RelaŃia dintre emoŃii şi urmărirea unor scopuri de sănătate Este aproape unanim acceptată ideea că autoreglarea se constituie, în primul rând într-un sistem motivaŃional dinamic de stabilire a unor scopuri, de evaluare a progresului şi ajustare a obiectivelor şi strategiilor în funcŃie de context. Potrivit lui Mischel, Cantor şi Feldman (1996), putem considera un model teoretic ca fiind unul al autoreglării în măsura în care are o referire explicită la scopuri, presoana e un agent activ în modificarea propriului comportament şi sunt evidenŃiate aspectele voliŃionale în urmărirea comportamentului. Analiza autoreglării în sănătate nu trebuie să cadă în capcana omiterii faptului evident că pentru a fi atins, un scop de sănătate trebuie să devină suficient de salient pentru individ încât să aibă întâietate în faŃa altor scopuri concurente şi să-şi menŃină acest atribut pe parcursul acŃiunilor de atingere a scopului în cauză (DeRidder & Kuijer, 2006). EmoŃiile prioritizează anumite scopuri în detrimentul altora, şi constituie forŃa mobilizatoare care alimentează şi orientează comportamentul (Frijda, 1988). Analiza impactului emoŃiilor în contextul autoreglării este importantă, în măsura în care acestea sunt sursă de feedback relevant referitor la comportament deoarece (Tice): • Furnizează un mesaj cu rol de evaluare referitor la comportament • Amplifică rolul de recompensă sau pedeapsă a consecinŃelor • Stimulează reflecŃiile cognitive vis-a-vis de eveniment Există din ce în ce mai multe voci care pun problema măsurii în care oamenii pot face manangementul frustrărilor odată un comportament sanogen iniŃiat şi a diferenŃelor între cei care autoreglează cu succes un comportament sanogen şi cei care eşuează în această tentativă (ex. Rabiau, Knauper, & Miquelon, 2006). În acest context, integrarea conceptelor emoŃionale/motivaŃionale în contextul autoreglării este demnă de analiză în măsura în care indivizii trebuie să facă un manangement eficient al distresului şi să rămînă, în acelaşi timp angajaŃi în scopul de sănătate.

Temă de reflecŃie nr. 4 DaŃi exemple de contexte în care emoŃiile pot influenŃa diferite comportamente preventive
3.3.1 Teorii majore Rolul emoŃiilor în autoreglare, a fost subliniat în mod explicit de către Carver şi Sheier (1990) în Teoria Controlului (sau Cibernetică), una din primele teorii ale autoreglării. Autorii susŃin că mecanismul de bază al autoreglării este feedback-ul negativ (negative feedback loop), denumit „negativ” deoarece are rolul de a reduce discrepanŃele dintre starea actuală şi o valoare luată drept standard şi rezultă într-un comportament de abordare („approaching”) (ex creşterea consumului de fructe şi legume). Un feedback pozitiv corespunde unor acŃiuni de evitare („discrepancy enlarging”), cum ar fi evitarea excesului de alcool. Scopurile diferă ca şi grad de ierarhizare, nivelele inferioare reprezentând mijloace către scopuri supraordonate. O poziŃie ierarhică înaltă corespunde unui scop relevant pentru individ şi conectat cu stări afective care implică prioritizarea. EmoŃiile cu valenŃă pozitivă, rezultate din urmărirea scopului ar încetini acŃiunea în direcŃia scopului (Ńinând cont că scopul sistemului de feedback e sa reducă discrepanŃele) în vreme ce emoŃiile cu valenŃă negativă promovează efortul susŃinut, de reducere a discrepanŃelor, putând însă apărea şi dezangajarea faŃă de scopurile de sănătate (DeRidder & De Witt, 2006). O perspectivă diferită asupra rolului emoŃiilor în procesul autoreglării este însă cea a lui Baumeister şi Heatherton(1996) care susŃin ideea conform căreia datorită concurenŃei diferitelor scopuri pentru utilizarea aceloraşi resurse limitate, autoreglarea unor emoŃii negative solicită rezervele necesare atingerii scopului de sănătate. Astfel, emoŃia se leagă de autocontrol în două modalităŃi:

41

examinează mai degrabă rolul unei dispoziŃii afective generale. motivând indivizii să reducă această conştientizare de sine negativă. pe care studiul proceselor deliberative şi de planificare eşuează să o cuprindă. rezistenŃa în faŃa tentaŃiei de a fuma). şi unul „cool”. Ignorarea informaŃiilor relevante „Insensibilitatea” emoŃiilor la consecinŃe probabiliste are ca rezultat incapacitatea reglării nivelului de arousal (ex: probabilitatea scăzută/crescută de a primi un şoc electric nu schimbă nivelul de arousal). distresul duce la asumarea unor riscuri personale şi evaluarea.1. cu impact pe termen lung.care implică inducerea unei stări afective. ducând astfel la comportamente defensive şi eşec în autoreglare. 2007 propune integrarea conceptului de „coping” în modelele de autoreglare Ńinând cont de faptul că modalitatea în care indivizii fac faŃă bolilor şi aversităŃii pot furniza o perspectivă valoroasă asupra autoreglării. însă şansa e mică). Baumeister. astfel încît. implicat în urmărirea obiectivelor individului şi în planificare (urmărirea scopului de 42 . dând naştere la emoŃii cu valenŃă negativă (Tice & Bratslavsky. Zell şi Tice (2007) propun câteva explicaŃii alternative: Reconsiderarea priorităŃilor. Trăirea unor stări emoŃionale negative determină indivizii să-şi re-prioritizeze scopurile pentru a obŃine plăcerea imediată. Ceea ce în mod tradiŃional este denumit „coping centrat pe emoŃie” face şi obiectul abordării lui Meltcafe şi Mischel (1999). Evadarea din conştiinŃă Distresul emoŃional poate fi legat de o autoconştientizare negativă. Acesta invocă două tipuri de sisteme implicate în autoreglare: unul „hot” implicat în restrângerea impusurilor şi comportamentelor nedorite(ex. Astfel. experimentele lui Tice & co. mai ales a magnitudinii evenimentului şi mai puŃin a probabilităŃii sale de apariŃie (ex: este foarte grav să te imbolnăveşti de cancer. Această strategie are efecte paradoxale. astfel că. tentaŃiile pe termen scurt (deşi costisitoare) par mai atrăgătoare decît scopurile pe termen lung. O analiză atentă a celor două abordări (cea propusă de Carver şi Sheier pe de-o parte şi cea a lui Baumeister. fiind decisive pentru rezistenŃa individului în faŃa tentaŃiilor de moment şi conservarea scopului de sănătate. Stările emoŃionale negative predispun la eşecuri în autoreglare (cedare în faŃa tentaŃiei) Autocontrolul sau voinŃa („willpower”) joacă un rol central în autoreglare. În vreme ce Carver şi Sheier relevă rolul adaptativ al emoŃiilor Ńinînd cont de rolul lor de a semnala ameninŃarea la adresa scopului (deci emoŃia se leagă de un scop specific). 2000). după care participanŃilor li se spune că tentativele lor de ameliorare a respectivei dispoziŃii nu vor fi eficiente. pe de altă parte. Unele dovezi experimentale pentru această explicaŃie provin dinspre paradigma conservării dispoziŃiei afective („mood freeze manipulation). Multe forme de autocontrol implică negarea impulsurilor sau forŃarea sinelui pentru realizarea unei acŃiuni contrare tendinŃei hedonice. efortul de a stopa atenŃia către sine poate duce la efectul opus. Acelaşi fenomen este semnalat şi în cazul emoŃiilor pozitive. nerelaŃionate cu scopul de sănătate asupra acestuia. precum şi a experimentelor întreprinse de Tice şi Bratslavski (2000) relevă perspective oarecum diferite în abordarea emoŃiilor în contextul autoreglării. Ulterior aceste manipulări se constată că indivizii cărora li s-a indus o stare emoŃională negativă şi li s-a indus „mood freeze manipulation” consumă semnificativ mai puŃine aperitive uscate (prajituri cu ciocolata. Cu toate că nu sunt cunoscute cu exactitate mecanismele posibile prin care emoŃiile cu valenŃă negativă sau pozitivă influenŃează autoreglarea comportamentelor sanogene. Exercitarea autocontrolului (a nu fuma o Ńigară) duce la o dispoziŃie afectivă negativă 2. Aspinwall (apud De Ridder & De Wit. Ruderman (1985) arată că persoanele care Ńin dietă tind să mănânce mai mult după ce stima de sine le-a fost ameninŃată (eşecul în rezolvarea unor probleme de matematică). chipsuri. 2000). sărăŃele) comparativ cu cei care nu au fost supuşi unui „mood freeze manipulation” dar cărora li s-a indus o stare emoŃională negatiă sau pozitivă (Tice& Bratslavsky.

Mischel subliniază utilizarea unor strategii de „liniştire” (cooling down) precum distragerea şi distanŃarea pentru a atenua activitatea sistemului „hot” (care este emoŃional. în parte fiindcă acest tip de afectivitate pre atât de simplă şi frecventă încât e greu de imaginat faptul că are un impact atât de puternic şi consecinŃe atât de serioase. Teoria motivaŃiei pentru protecŃie (James.3. Zell. prin sarcini precum supresia gândurilor. reflexiv. şi. rapid. Astfel. ideea contraintuitivă potrivit căreia în condiŃii de stres managementul nevoilor imediate (şi a emoŃiilor aferente) este în beneficiul scopului pe termen lung devine plauzibilă. frica. constituind un factor de rezilienŃă relevant. Intr-o sere de experimente (Baumeister. O critică a acestei teoria constă în dificultatea de a cuantifica nivelul optim al emoŃiei negative care poate fi manipulată de informaŃiile oferite publicului sau pacienŃilor cu scopul de a stopa/reduce comportamentele de risc. însă au dat dovada de tot atâta autocontrol ca şi indivizii din grupul de control atunci când au fost expuşi unor manipulări menite să inducă emoŃii pozitive. (ex. 5 SchiŃaŃi design-ul unei cercetări a cărei scop vizează testarea ipotezei potrivit căreia reconsiderarea priorităŃilor personale mediază relaŃia dintre afectivitatea negativă şi alimentaŃia nesănătoasă 3. & Tice. Bratslavsky. învăŃarea unui obicei şi stoparea lui uterioră au fost mai puŃin capabili să exercite autocontrol dacă nu au fost expuşi la emoŃii pozitie. & Muraven) se constată că indivizii ”epuizaŃi” (depleted).2. Rogers.sănătate). 1998). & Tice. influenŃa benefică a afectivităŃii pozitive poate apărea ca fiind surprinzătoare. Friedman şi Kruglanski (2003) care sugerează că o confruntare imediată cu posibilii distractori sau ameninŃări la adresa scopului stabilit poate. dileme ce trebuie rezolvate (Isen. simplu.3. să-i amintească individului de obiectivul propus. chiar atunci când informaŃiile sunt negative şi prin îmbunătăŃirea capacităŃii de luare a deciziilor Semnalarea discrepanŃelor 43 . în fapt. Shamueli. 2002) Interesul psihologilor asupra punctelor „tari” ale personalităŃii umane merită încurajat îm măsura în care poate constitui un model explicativ alternativ şi viabil asupra funcŃionării umane. Printre explicaŃiile asupra rolului pozitiv al emoŃiilor în autoreglarea comportamentelor de sănătate. Totodată. Facilitarea accesării informaŃiilor relevante Afectivitatea pozitivă tinde să faciliteze autoreglarea prin acreşterea accesului către informaŃiile relevante. Este o teorie care integrează factorii descrişi de modelul convingerilor despre sănătate. 3. dar include şi un alt factor şi anume cel emoŃional. Totuşi. Teama de repercursiuni negative se transformă într-un factor motivaŃional de protecŃie. Muraven. amintim: Reîncărcarea sistemului cognitiv Angajarea în autocontrol (în accepŃiunea lui Baumeister) duce la epuizarea rapidă a resurselor din sistem şi la slăbirea autocontrolului cu efecte în autoreglarea comportamentelor sanogene (Baumeister. avînd o valoare adaptativă. accentuat în condiŃii de stres şi dependent de stimulii din mediu) şi pentru a permite urmărirea scopului propus.3 Rolul emoŃiilor pozitive în autoreglare şi sănătate Afectivitatea pozitivă poate facilita procesarea cognitivă eficientă. anxietatea) care facilitează sau inhibă practicarea comportamentului. asupra abordării comportamentelor cu rol în sănătate. 1985) discută rolul activării emoŃiilor negative (ex. 2007 apud Baumeister. e relevant şi faptul că în mod tipic. Temă de reflecŃie nr. Acelaşi lucru este subliniat şi de Fisbach. anxietate) faŃă de comportamentele de risc. psihologia abordează probleme ce Ńin de patologie. în cazul de faŃă.

agresivitate) Tipul A de personalitate prezinta un risc crescut pentru patologia cardiovasculara. Literatura de specialitate ofera acum un cadru argumentativ bogat in favoarea ideii ca personalitatea joaca un rol cauzal in aparitia si evolutia diferitelor boli sau a starii de sanatate (Wiebe. aggression/ furie. ele oferiind ocazia participantilor sa isi impartaseasca experientele si sa isi dezvolt reteaua de suport social (deficitara in cazul persoanelor ostile). utilizarea strategiilor cognitiv-comportamentale alaturi de tehnici de imbunatatire a abilitatilor sociale si de control al emotiilor negative. ostilitate. & Fortenberry. dezvoltarea de strategii de comunicare si rezolvare se probleme. Rosenman & Jenkins. Un astfel de program eficient este cel propus de Williams si Williams (1993) si care propune urmatoarele trei elemente cheie pentru interventie: 1. tipul C si tipul D de personalitate. Persoanele ostile se remarca prin cinism si neincredere in ceilalti. dezvoltarea empatiei si a ascultarii active. 2003). Temă de reflecŃie nr. evaluarea gandurilor si emotiilor. Deoarece viata lor este caracterizata de multiple conflicte interpersonale si de faptul ca sunt predispuse sa raspunda cu o reactivitate fiziologica accentuata in situatii conflictuale. 6 Propuneti modalitati de dezvoltare a afectivitatii pozitive la adolescenti in cadrul unui program de promovare a sanatatii mentale si de preventie a bolii cardiovasculare Argumentati care ar fi rolul jucat de emotiile pozitive in cadrul acestui program de preventie. determinand vulnerabilitatea lor pentru boala (Smith. 2001). Printre tipologiile caracterizate prin emoŃii negative cu impact semnificativ asupra sănătăŃii se numara: tipul A. Prin urmare. 2. Tipul A (Friedman. Relatia dintre personalitate. ostilitatea se asociaza cu o retea de suport social redusa si reprezinta un predictor pentru comportamente de risc cum ar fi fumatul si consumul excesiv de alcool. 44 .4. afectivitatea pozitivă şi optimismul pot constitui o sursă de autocontrol şi o resursă de coping în situaŃii dificile (Aspinwall. 1986) se caracterizeaza prin: • Sentimentul de presiune a timpului • Competitivitate • Implicare in munca • Sindromul AHA (anger. Aici trebuiesc incluse metode de constientizare si identificare a emotiilor. Daca initial studiile s-au centrat mai ales pe tipul A de personalitate si relatia acestuia cu aparitia bolii cardiovasculare. realizarea de activitati de grup deoarece acestea sunt mai eficiente decat cele individuale. este important sa elaboram programe de preventie care includ reducerea ostilitatii. Ostilitatea este definita drept un set de convingeri si atribuiri negative cu privire la ceilalti si la lume.. cercetarile recente s-au focalizat mai ales pe componenta cognitiva de ostilitate si au identificat-o ca fiind un factor de risc important pentru dezvoltarea bolii cardiovasculare (Myrtek. 2006). 3. De asemenea. ostilitatea influenteaza atat situatiile de viata cu care persoanele se confrunta precum si modul cum reactioneaza si fac fata acestor situatii. 1978. Datorita rolului jucat de catre ostilitate in riscul pentru imbolnaviri. să raŃioneze constructiv şi să atingă soluŃia optimă într-o anumită situaŃie. Facilitarea flexibilităŃii cognitive Persoanele care experienŃiază o stare afectivă stenică (uşoară) tind să aibă o abordare focalizată pe rezolvarea problemei (mai degrabă decât să apere într-o manieră rigidă propria viziune). De easemenea. emotii si sănătate Cercetatorii au explorat posibilitatea ca personalitatea este asociata cu starea noastra de sanatate. aceste persoane sunt susceptibile sa dezvolte patologie cardiovasculara. hostility.Higgins (1987) postulează ideea conform căreia emoŃiile semnalează discrepanŃele între stările actuale şi standardele impuse. motivând indivizii să acŃioneze în direcŃia atingerii lor. 1998).

o modalitate de a face fata situatiilor care constituie un factor predispozant pentru cancer. Tipul D (Denollet. Deobicei. 7 Propuneti un program de interventie pentru reducerea sindromului AHA. aceste persoane sunt incapabile sa spuna “nu”. Persoanele cu acest tip de personalitate sunt stoice. Prin urmare. 2000) de personalitate este implicat în riscul pentru distress. Formulati obiective pentru fiecare componenta a sindromului AHA si sugerati metode de interventie. dar si cand sunt expuse acestora se comporta mai degraba pasiv decat asertiv. et al. 45 . Tipul C (Temoshok. Suprimarea emotiilor negative si modalitatile neadecavte de coping in situatii stresante au fost asociate cu instalarea patologiei cancerigene si evolutia negativa a bolii. SARCINA DE SEMESTRU MODUL III 1. Rezolvati sarcinile in maxim 2 pagini de computer. In general evita situatiile conflictuale. Pe de alta parte.Propuneti modalitati de dezvoltare a afectivitatii pozitive la adolescenti in cadrul unui program de promovare a sanatatii mentale si de preventie a bolii cardiovasculare Argumentati care ar fi rolul jucat de emotiile pozitive in cadrul acestui program de preventie 2. Aceste sarcini se vor trimite pe email sau poştă împreună cu sarcinile celui de-al patrulea modul (vezi calendarul disciplinei). precum si de reticenta care le predispun la hipertensiune si experientierea unor emotii negative precum depresia.tratamentul sa fie limitat la un numar de 6-8 sedinte in cadrul carora fiecare abilitate sa fie exersata pe exemple de situatii practice cu care participantii se confrunta la locul de munca. Persoanele cu tipul D de personalitate se caracterizeaza prin stari de tensiune si disforie. Formulati obiective pentru fiecare componenta a sindromului AHA si sugerati metode de interventie. 1990) asociat de unii cercetătorii cu riscul pentru cancer: • Reprimare emotionala • Depresie • Lipsa de speranta • Neajutorare Tipul C de personalitate a fost descris in literatra de specialitate ca fiind un pattern de comportamente. gata sa se sacrifice pentru ceilalti. 1997). sunt rabdatoare si isi reprima emotiile negative. Acesta se caracterizează prin: • Afectivitate negativa • Inhibitie sociala Rezultatele studiilor au demonstrat ca o combinatie intre afectivitate negativa cescuta si inhibitie sociala constituie factori de risc pentru boala cardiovasculara.. şi in consecinŃă pentru imbolnăviri frecvente. factori ce contribuie la cresterea riscului pentru BCV. 3. s-a aratat ca interventiile psihologice care actioneaza asupra componentelor tipului C de prsonalitate reduc probabilitatea de aparitie a cancerului si cresc sansele de supravietuire a pacientilor care sufera de aceasta boala (Fernandez-Ballesteros. Tema de reflectie nr. Propuneti un program de interventie pentru reducerea sindromului AHA. sunt extreme de cooperante si compliante cu cerintele autoritatilor. este important sa se intervina si asupra acestor doua dimensiuni pentru a reduce probabilitatea de a aparitie a patologiei cardiovasculare. acasa sau in timpul liber.

1–15. (2002). S. M. A.. (1997). 60. S. Bratslavsky. Self-regulation in Health Behaviors (pp1-25).F. Herman. (1990). Assessing emotional expression.O. 1088-1094. 97. 74. Journal of Psychosomatic Medicine 49 (4). T. F. Mortensen. R.. F. pp.. Psychological Inquiry.T. Cognitive Therapy and Research.D. E.J Gross (Ed.&Tice.L.D de Ridder & J.G.F de Wit (Eds). & Heatherton. 499–520 Denolett. T. theories and central issues. Journal of Personality and Social Psychology. P. Mellemkjaer. 1252–1265 Baumeister. The laws of emotion. M.F. Motivation and Emotion. (1996). How emotions facilitate and impair self-regulation. J. (2006). C D. Effects of physical threat and ego threat on eating. 12. Baumeister. C. A potential risk factor refined. Selfregulation in Health Behaviors (pp1-25). 719– 729. Sebastián. In J..B. 23.Bibliografie Aspinwall. Handbook of emotion regulation (pp. Managing immediate needs in the pursuit of health goals: The role of coping in self-regulation.& De Wit.F. Psychological Review. In D. R. 22.). and Capuzzo.408-429).B. Ego depletion: Is the active self a limited resource? Journal of Personality and Social Psychology.T.D de Ridder & J. C. M A.M (2007). Self-regulation failure: An overview. C. 1969-1993. Tallis. J and Spielberger.B. Denmark. (2000). D. D.. R. (1988). Tice. In D. J. (1991). 20. 138–143 46 . 349–358. 1-32 Baumeister.T. Depression and cancer risk: a register-based study of patients hospitalized with affective disorders. Beliefs about the consequences of worrying.. Dalton.. The Guilford Press. American Journal of Epidemiology. D..B. Johansen. L. D. F.. (1998). Zell. (1996). Chichester : John Wiley & Sons. American Psychologist. 19–35 Frijda. L. & Polivy...F. N..Chichester: John Wiley & Sons De Ridder. Muraven. (2006). L. Origins and functions of positive and negative affect: A control process view.& Kruiger. N. De Ridder. (1998).F.G. Heatherton. New York: London Carver. Fernández-Ballesteros. Olsen.F de Wit (Eds). Zamarrón. & Scheier. M D. 7. Personality and Individual Differences. Rethinking the role of positive affect and self-regulation.M. G. Davey. 43.D. C. Ruiz. J. J.T. R. P. Self-regulation in health behavior: Concepts. Type D personality. 255-266. R.

Self-discrepancy: A theory relating self and affect. Ruiz. (1987). & Csikszentmihalyi. (1996). & Feldman. S.W. In L.3. 319-340. Mischel. (2001). A. & Mischel. Components of the Anger-hostility Complex as Risk Factors for Coronary Artery Disease Severity: A Multi-measure Study. S. 925-971. Psychological Review. Gallo. In E.. Positive affect as a source of human strenght. Meta-analyses of prospective studies on coronary heart disease. 309-319. J. Principles of self-regulation: The nature of willpowerand self-control. J.Higgins. (2007). & Miquelon.. (2002). 139-153 Ruderman. Glazer. 28. 245-251. Ramsay. The eternal quest for optimal balance between maximizing pleasure and minimizing harm: The Compensatory Health Belief Model. K.). A hot/cool system analysis of delay of gratification: Dynamics of willpower. T. 2343-2344. In P. Social Psychology: Handbook of basic principles (pp. British Journal of Health Psychology. 94.T.. 17. Hostility. American Psychologist. 11. 106. 329–360). 47 . Behaviour Research and Therapy. (2000). Staudinger (eds. Why worry? The cognitive structure of anxiety.W. Anger. E. 94. Mathews.F. M. 72. P. Lorr. Journal of Abnormal Psychology. (1971).. and hostility. San Diego.M.. (2001). Rabiau. 3–19 McDemott. pp 139-172. Does positive affect influence health? Psychological Bulletin.. Journal of Clinical Oncology. L.. (1985). Smith.E. Social psychology of health: Key readings. B. M. Journal of Personality. (1999). (2003).W. Emotion. Journal of Health Psychology. Depression and risk of cancer progression: an elusive link.. C. M. A. McNair. and Droppleman. Psychological Review. and Health. New York: Guilford Myrtek.J. 5-14. Hostility and health: current status and psychosomatic hypotheses. CA: Educational and Industrial testing Service. A.. M. Positive psychology: An introduction.. International Journal of Cardiology. Pressman. (1990). Fundamental questions and future directions for a positive psychology. (2006). Higgins & A. M. 131. type A personality.. Aggressiveness.G. T. 55.. A psychology of human strenghts. S. M. 78-85 Seligman. Smith. Cantor. & A. . Kruglanski (Eds). 1217-1270. Salovey.M. (2005). D.. M. Bray. J. and Coronary Heart Disease: An Interpersonal Perspective on Personality. (pag.. NY: Psychology Press. N. Rothman (eds). 455–68. L. Washington: APA.179-197). Aspinwall & U. Profile of Mood States manual.. T.. Knauper. Isen. Cohen. 79.. Meltcalfe.J. (2007). Disphoric mood and overeating: a test of restraint theorzŃs disinhibition hypothesis. Irwin.

et al. K. J. în sens larg... Nat Med. immunity.au/2008/Chapters/TiceSSSP08. Fortenburry. este definita ca un construct de personalitate. competitivitate si implicare excesiva in munca Sindromul AHA= sindrom caracterizat prin furie. reprezinta un set de convingeri si atribuiri negative cu privire la lume si la ceilalti 48 . înŃelege şi exprima adecvat emoŃiile Autoreglare= se referă. in Margarette E. (anul?). 11.. Handbook of personality and health. Psychological Inquiry. 128-141. Anger Kills: seventeen strategies for controlling the hostility that can harm your health. (1990). 493–506 Watson.H.A.. 12. Spring. R. Vollrath (ed). T. 25.pdf Temoshok. la eforturile indivizilor de a-şi modifica gândurile.L. Personality and Disease New York: Wiley. Glosar Alexitimie = sau analfabetismul emotional.. Williams. Trope. John Wiley & Sons. Mechanisms relating personality to health. L.. Y. D...sydneysymposium. A. Williams. In H Friedman (Ed).. (1990). (2000). & Bratslavsky. (2006). 149–159 Thaker.Steel.. and survival in patients with hepatobiliary carcinoma. Wiebe. Counteractive self-control in overcoming temptation. Geller.. Journal of Clinical Oncology.edu. Chronic stress promotes tumor growth and angiogenesis in a mouse model of ovarian carcinoma. How emotions affect self-regulation : retrieved 20 august from http://www. V. time frames. (2006). Depression. (1993). Tice. Tice..B. On attempting to articulate the biopsychosocial model: Psychologicalpsychophysiological homeostasis. D. (2000).C. Gamblin. and response formats on measures of positive and negative affect. 79. Journal of Personality and Social Psychology. 939-944. 2397-2405. având caracteristici cognitive şi afective care reflectă un deficit în procesarea şi reglare cognitivă a emoŃiilor Alfabetism emoŃional = abilitatea de a recunoaşte. M. D. Giving in to feel good: The place of emotion regulation in the context of general self-control. A. P. D.P.A. Journal of Personality and Social Psychology. The vicissitudes of mood measurement: Effects of varying descriptions. & Fishbach. 55. dorinŃele şi acŃiunile cu scopul de a atinge anumite scopuri relevante Inteligenta emotionala = capacitatea de a gândi despre emoŃii şi ameliora funcŃionarea gândirii capacitatea emoŃiilor de Personalitatea de tip A = tip de personalitate care se caracterizeaza prin sentimentul de presiune a timpului. New York: Times Books. Kamat. 1994.unsw. (1988). (2007). Trade paperback edition published by Harper Collins. E. ostilitate si agresivitate Ostilitate = componenta cognitiva a sindromului AHA.. D. sentimentele.

într-o manieră eficientă cu stresul şi catastrofele 49 . depresie.Personalitatea de tip C = tip de personalitate caracterizat prin reprimarea emotiilor. predispus distressul-ui si imbolnavirii RezilienŃă = capacitatea adaptativă a indivizilor de a se confrunta. este predispus riscului de a dezvolta cancer Personalitatea de tip D = tip de personalitate caracterizat prin afectivitate negativa si inhibitie sociala. lipsa de speranta si neajutorare.

activitate fizică. Conceptul de stil de viaŃă PrevalenŃa şi natura bolilor s-a modificat semnificativ de-a lungul secolului XX. a convingerilor şi miturilor referitoare la aceste comportamente şi a principiilor de care trebuie să se Ńină cont în proiectarea programelor de prevenŃie a acestor comportamente. alte comportamente). droguri) Să enumere componentele programelor de prevenŃie a abuzului de substanŃe (fumat. precum şi componentele unui program de prevenŃie a transmiterii virusului HIV 4. tuberculoza şi gastroenteritele. comportament alimentar.în prima parte. Bolile cardiovasculare. Sunt enumeraŃi factorii comportamentali ai stilului de viaŃă (uzul de substanŃe.MODUL IV Rolul comportamentului în sănătate Scopul modulului: Cunoaşterea rolului comportamentelor individuale în adoptarea unui stil de viaŃă sanogen Obiectivele modulului: La finalul acestui modul. începând cu deceniul al cincilea asistăm la o modificare radicală a cauzelor de deces. Consumul de tutun. Se descriu modelele explicative şi de intervenŃie în promovarea sănătăŃiisi se discută principalii factori care influenŃează abuzul de substanŃe.1. cancerul. accidentele iau locul bolilor microbiene şi infecŃioase. Sunt descrise apoi obiectivele fundamentale ale educaŃiei pentru sănătate şi ale educaŃiei sexualem. specificul şi componentele stilului de viaŃă precum şi impactul acestuia asupra sănătăŃii. droguri) Să discute scopurile educaŃiei sexuale Să denumească şi să analizeze obiectivele fundamentale ale educaŃiei pentru sănătate Să descrie tematica educaŃiei sexuale prin prisma celor şase componente de bază Să enumere componenetele programelor de prevenŃie ale transmiterii virusului HIV Modulul 4 trece în revistă. studenŃi trebuie să poată: • • • • • • • • • • • Să descrie ce este stilul de viaŃă şi să discute impactul acestuia asupra sănătăŃii Să enumere factorii comportamentali ai stilului de viaŃă Să descrie modelele explicative şi de intervenŃie ale factorilor care influenŃează modificarea stilului de viaŃă Să discute principiile promovării sănătăŃii şi dificultăŃile pe care acestea le comportă Să descrie modelele explicative ale dependenŃei de substanŃe Să discute factorii care influenŃează abuzul de substanŃe (fumat. alcool. alcool şi droguri sunt analizate prin prisma efectelor pe care le au asupra organismulu. alcool. echilibrul somn/relaxare. 50 . Dacă la începutul secolului prezent cele trei cauze majore de mortalitate erau pneumonia.

2 Componentele stilului de viaŃă Rolul factorilor comportamentali în etiologia. Totodată s-a impus un nou stil de viaŃă în care sedentarismul. numele de “boli ale civilizaŃiei”. industrializare şi urbanizare. moderat. cu etiologie plurifactorială. Factorii comportamentali ai stilului de viaŃă se pot constitui în: • factori de risc pentru îmbolnăviri. relaxare etc. 1993 ImportanŃa factorilor comportamentali asupra stării de sănătate s-a confirmat prin acumularea unor studii epidemiologice şi prospective relevante. Datorită efectului stilului de viaŃă asupra sănătăŃii. DaŃi exemple de comportamente în exces şi în deficit care au putut favoriza boala cardiovasculară 4. în care stilul de viaŃă joacă un rol proeminent.1. Temă de reflecŃie nr. alimentaŃie raŃională. cancerului. munca hectică. caracterul intempestiv şi imprevizibil al multor evenimente. devin comportamente comune.1 Cauzele de mortalitate din Ńările dezvoltate Cauză Procent din total Stil de viaŃă 50 Factori biologici 25 Factori de mediu 15 Sistem medical 10 Sursă: OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii (OMS). Conceptul de stil de viaŃă defineşte totalitatea deciziilor şi acŃiunilor voluntare care afectează starea de sănătate. sindromului imuno-deficient achiziŃionat. sever şi letal. consumul de alcool. prima categorie de factori comportamentali poartă denumirea de stil de viaŃă patogen sau negativ. consum de alcool. deoarece graniŃele între categoriile enumerate sunt dificil de trasat. iar cea de a doua categorie constituie stilul de viaŃă imunogen sau pozitiv. Modificările sociale rapide rezultate din dezvoltarea economică. conducerea autovehiculelor cu viteză excesivă şi/sau fără centuri de siguranŃă.) sau în deficit (exerciŃiu fizic. iar pe de altă parte schimbărilor în stilul de viată. De exemplu.Schimbarea se datorează pe de o parte succeselor medicinei moderne în combaterea bolilor infecŃioase. suport social etc. Se vehiculează şi clasificarea . răniri şi morŃi premature (ex: fumat. studiul Alameda 51 . Astfel. • factori protectori ai stării de sănătate (ex: practicarea regulată a exerciŃiilor fizice.). comportamentele stilului de viaŃă nesănătos pot fi în exces (fumat. fumatul. destructurarea tradiŃiilor şi coeziunii familiale. somn. supraalimentaŃia. omul modern devine vulnerabil la o nouă categorie de boli. clasificare care nu se dovedeşte operantă. Acest fapt le-a conferit bolilor cardiovasculare. relaŃii sexuale neprotejate etc.). diabetului. Peste 50% din cauzele de mortalitate din Ńările dezvoltate (inclusiv Europa centrală şi de est) se datorează factorilor comportamentali (vezi tabelul 4. de carne roşie etc.1) Tabel 4. evoluŃia şi recuperarea din boală este astăzi tot mai clar precizat şi înŃeles.comportament nesănătos minim.). au erodat rezistenŃa individului la multiplele solicitări psihosociale la care este supus. Din punctul de vedere al frecvenŃei şi intensităŃii. 1 Ce modificări ale stilului de viaŃă ar trebui să facă un bolnav cu boală cardiovasculară?. bombardarea informaŃională. diferenŃele individuale fiind deosebit de mari.

activitate fizică regulată 3. meditaŃie ! echilibru muncă/recreaŃie 5. cancerului gastro-intestinal. Conştientizarea mai profundă. dulciuri. condimente) ! metode de preparare şi conservare (fierbere vs. având un impact pozitiv şi asupra frecvenŃei artritei degenerative. Comportament alimentar ! balanŃă calorică(aport-necesitate) ! balanŃa dietei (proteine. OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii estimează că procentul de 50% din totalul deceselor datorare stilului de viaŃă. vitamine.000 de subiecŃi urmăriŃi longitudinal timp de 8 ani. Somn. care a luat în observaŃie 7. droguri (non-aderenŃa.2. menŃinerea greutăŃii potrivite 4. Alte comportamente preventive ! imunizări/vaccinări 52 . pasiv. diabetului şi a accidentelor cerebrale. atât la nivel individual cât şi la cel populaŃional. ar produce o reducere importantă a morbidităŃii şi mortalităŃii prin maladiile civilizaŃiei. orice tip de Ńigaretă. ar putea fi evitat prin modificarea stilului de viaŃă. Activitate fizică ! tip de mişcare aerobic (flexibilitate. Tabel 4. pipă) ! consum de alcool (depăşirea consumului ocazional) ! medicamente. relaxare ! 7-8 ore de somn zilnic ! hobiuri ! exerciŃii de relaxare. fructe vs. vegetale. roşie. evitarea gustărilor între mese (cu excepŃia fructelor) 5. Studiul a estimat că o persoană în vârstă de 45 ani care practică şase-şapte comportamente drept obişnuinŃe.California.2. autoinjectarea drogurilor) 2. doar evitarea fumatului ar reduce cu 25% mortalitatea prin cancer. îngheŃare vs. lipide. va avea o speranŃă de viaŃă cu 11 ani mai mare decât cea care practică doar unul-trei comportamente. proaspete) 3. a semnificaŃiei pozitive sau negative a fiecărui comportament sumarizat în tabelul 4. Factorii comportamentali ai stilului de viaŃă 1. glucide. 7-8 ore somn pe noapte 7. Uzul de substanŃe ! nicotina (fumat activ. mic dejun regulat 6. consum moderat de alcool. Astfel. minerale) ! regularitatea meselor (3 mese/zi) ! preferinŃe culinare (carne albă vs. a identificat şapte caracteristici comportamentale care reduc semnificativ riscul pentru îmbolnăviri: 1. iar o reducere de 10% a greutăŃii unui bărbat de 35-55 ani ar determina o scădere a bolilor cardiovasculare cu 20%. automedicaŃia. a nu fuma (şi a nu fi fost fumător) 2. prăjire. vigoare) ! frecvenŃa (3-5/săptămână) ! intensitate (60-90% din capacitatea cardiacă maximă) ! durată (20-60 minute) 4.

de adaptare la situaŃiile de stres. expunerea la soare neprotejat . în timp ce activitatea fizică poate fi relaŃionată cu accesul la o sală de sport. peste 25% din bolile cardiovasculare ar putea fi evitate prin modificarea unui singur comportament de risc – fumatul. sedentarismul. frustrare. fumatul. 1994): (a) exprimarea opoziŃiei faŃă de autoritatea adultului şi normele convenŃionale ale societăŃii – ex. pentru un alt tânăr etapele pot fi diferite. experienŃe inedite sau pentru a “rupe” rutina – ex. (f) o funcŃie de recreere. (e) mecanism de coping.) ! evitarea expunerii excesive şi neprotejate a pielii la soare ! evitarea accidentelor domestice şi ocupaŃionale Factorii comportamentali de risc au un rol important în etiologia şi evoluŃia bolilor. De exemplu. amuzament. fumatul poate avea o funcŃie de “rezolvare” a situaŃiilor de stres. viteză redusă. consumul de droguri. RelaŃia dintre fumat. după care alcoolul să aibă o funcŃie de “rezolvare” a problemelor emoŃionale. un tânăr fumează la început pentru a se identifica cu normele grupului său de prieteni. a bolilor cu transmisie sexuală prin utilizarea prezervativelor sau partener stabil) ! comportament la volan (utilizarea centurilor de siguranŃă. Un alt exemplu este cel legat de exerciŃiu fizic. conducerea fără utilizarea centurilor de siguranŃă. Elevii fac sport prin natura programei şcolare. Comportamentele de risc care sunt în relaŃie cu cele mai importante cauze de deces sunt: a) fumatul. consumul de alcool şi consumul de droguri ca şi între 53 . c) Factorii care controlează comportamentul se schimbă în timp. alimentaŃia necorespunzătoare. d) Comportamentele relaŃionate cu sănătatea şi factorii care îi controlează diferă de la individ la individ. fumatul poate fi determinat de inabilitatea adolescentului de a-şi face prieteni.în cancer. droguri. inadecvare. fumatul. consumul de alcool. însă după ce îşi finalizează studiile renunŃă la exerciŃiul fizic. droguri.în accidentele vasculare cerebrale. pentru ca mai târziu fumatul să aibă o funcŃie de control al situaŃiilor de stres. consumul de alcool. Un tânăr poate începe să consume alcool din motive sociale. (d) un semn de maturitate prin adoptarea unor comportamente adulte – ex. De exemplu. sedentarismul . Caracteristicile comportamentelor relaŃionate cu sănătatea: a) Comportamentele relaŃionate cu sănătatea sunt determinate de factori diferiŃi. FuncŃiile comportamentelor de risc pentru tineri (Nutbeam. consum de alcool.! verificări medicale periodice ! autoexaminări (ex: palparea sânilor.1994. fumat. de exemplu. d) consumul de alcool. Booth& Waters. De exemplu. etc. consumul de droguri. stresul. Studiile în domeniu arată că în general comportamentele de risc nu apar izolate ci într-un set comportamental. c) alimentaŃia neechilibrată. b) fumatul. (c) exprimarea şi confirmarea valorilor identităŃii personale – ex. de abilităŃi scăzute de management al situaŃiilor de stres sau de nevoia de acceptare întrun grup de colegi. stresul în accidente (inclusiv accidentele de maşină). b) Factori diferiŃi pot controla acelaşi comportament în mod diferit la persoane diferite. testiculelor) ! comportament sexual (evitarea sarcinilor nedorite. alimentaŃia neechilibrată. a avorturilor septice.în tulburările cardiovasculare. (b) o modalitate de a se identifica cu grupul şi de a fi acceptat de grup – ex. consumul de alcool. stresul . eşec sau la situaŃiile anticipate ca fiind de eşec – ex.

Cele mai utilizate modele de schimbare a comportamentelor de risc şi neadecvate sunt: • Modelul ÎnvăŃării sociale (Bandura. S-a evidenŃiat o relaŃie inversă între fumat şi exerciŃiu fizic. 1986) a fost elaborat iniŃial pentru a înŃelege schimbarea comportamentului de a fuma (figura 4. tinerii care sunt activi din punct de vedere al activităŃii fizice fumează într-o proporŃie semnificativ mai mică decât cei care sunt inactivi sportiv. Pentru a asigura eficienŃa intervenŃiilor psihologice.) Ulterior a devenit unul dintre cele mai populare modele de modificare comportamentală.2. Modele ale factorilor care influenŃează stilul de viaŃă Cercetătorii din domeniul psihologiei sănătăŃii au dezvoltat mai multe modele explicative (de ce se practică sau nu anumite comportamente). 54 . conceptul cheie în cadrul acestui model este acela de stadiu.2. (2) contemplare: apare intenŃia de a schimba comportamentul de risc în următoarele 3-6 luni. dar fără realizarea unui plan concret în acest sens. 1984. în economia comportamentală a individului. (4) acŃiunea în vederea realizării schimbărilor scontate (de ex. caracterizate de atitudini. utilizat cu succes în cazul tratamentului pentru adicŃii şi probleme comportamentale.1. cum ar fi: controlul greutăŃii. predictive (factori. respectivul comportament? 4. 1975) • Modelul Stadiilor Schimbării (Prochaska şi DiClemente. Temă de reflecŃie nr. Michie şi Abraham (2004) recomandă elaborarea de intervenŃii bazate pe teorie şi date empirice. şi în cazul prevenŃiei primare şi secundare a bolilor. 1986) • Modelul Convingerilor despre Sănătate (Rosenstock. se învaŃă modalităŃi specifice de modificare sau diminuare a comportamentelor de risc. 1984. intenŃie care de multe ori este declarată explicit. 1977. 2 AlegeŃi un comportament de risc. (3) pregătire pentru acŃiune: apare intenŃia de a trece la acŃiune în următoarea lună. 1974) • Teoria Comportamentului Planificat (Fishbein & Ajzen. fără a învăŃa modalităŃi de a iniŃia modificări comportamentale. şi se explorează modalităŃile în care schimbarea poate fi realizată. scăderea în greutate sau renunŃarea la fumat). Modificarea comportamentală presupune parcurgerea a şase stadii: (1) pre-contemplare: nu există dorinŃa de schimbare şi/sau problema (comportamentul de risc) nu este conştientizată ca „problemă”. se pun în aplicare aceste modalităŃi şi se înregistrează progresele obŃinute). exerciŃiul fizic. Primele trei modele sunt detaliate în cadrul Modulului II (Rolul factorilor cognitivi în sănătate) Modelul stadiilor schimbării (Prochaska şi DiClemente. (5) menŃinerea comportamentelor noi dezirabile) achiziŃionate în urma procesului de schimbare. caracteristici care pot să anticipeze practicarea unor comportamente specifice) sau de intervenŃie (pentru modificarea comportamentelor de risc sau întărirea a celor de protecŃie). trebuie identificate acele modele şi teorii care s-au dovedit eficiente în reducerea riscului de apariŃiei sau evoluŃie nefavorabilă a bolii. consumul de droguri şi abuzul de alcool. gidându-vă după tabelul 4. Prin urmare. 1986). Care sunt factorii care îl pot influenŃa? Ce funcŃie poate avea.consumul de alcool sau droguri şi actele sexuale neprotejate sunt cele mai semnificative. Prin urmare. credinŃe şi valori diferite. AsumpŃia din spatele acestui model este aceea că modificarea unui comportament se realizează treptat şi presupune parcurgerea unui număr de stadii.

Perspectiva schimbării stilului de viaŃă determină o supra-apreciere a costurilor schimbării (ex. Prochaska (1994) descrie stadiile schimbării ca fiind integrate într-un continuum cognitiv-comportamental. Persoanele ajunse în stadiul de pregătire pentru acŃiune au luat decizia să îşi modifice comportamentul. Ce crezi că te-a ajutat în acest sens?”) şi vor fi recompensate modificările comportamentale realizate.(6) evitarea recidivelor. Pentru persoanele aflate în aceste stadii se vor analiza strategiile care s-au dovedit cele mai eficiente (de ex. IntervenŃiile psihologice vor cuprinde în acest stadiu tehnici comportamentale cum ar fi: recompensarea. nu va conştientiza consecinŃele negative ale comportamentelor de risc. În acest stadiu trebuie utilizate strategii pentru a convinge persoana de beneficiile adoptării unui stil de viaŃă sanogen sau a aderenŃei la tratament. De asemenea. convingeri despre tratament). După ce persoana în cauză a formulat o intenŃie de schimbare comportamentală. În acest scop pot fi utilizate tehnici cognitiv-comportamentale. aceasta implică faptul că aceasta nu se va gândi la schimbarea stiului de viaŃă. adică a comportamentelor de risc. personalizarea factorilor de risc şi oferirea de informaŃii despre beneficiile adoptării comportamentelor sanogene. ci o oportunitate de învăŃare. De asemenea pot fi utilizate şi tehnici cognitive precum refraiming-ul care ajută la perceperea dificultăŃilor întâmpinate ca pe o sursă de informaŃie pentru perfecŃionarea strategiilor de schimbare şi nu ca pe o barieră în calea acesteia. poate să înceapă deja în acest stadiu să reducă consumul de sare. tehnica jurnalului). Prin urmare. IntervenŃiile psihologice se vor focaliza pe planificarea modificăriilor comportamentale şi recompensarea eforturilor de schimbare. emoŃiile şi gândurile şi a avansa la o etapă următoare. intervenŃiile psihologice adresate persoanelor din acest stadiu îşi propun drept obiectiv analiza barierelor şi beneficiilor percepute în legătură cu schimbarea comportamentală. Prochaska (1994) recomandă ca intervenŃiile psihologice care vizează persoanele din aceste stadii să se focalizeze pe aspectele cognitive (de ex convingeri despre boală şi consecinŃele acesteia. costuri financiare. controlul stimulilor. recidivele sunt posibile şi normale. Prin urmare. nu va considera că aceste consecinŃe „se aplică” şi propriei persoane sau va simŃi că nu deŃine controlul asupra modificării comportamentelor. se va sublinia ideea că schimbarea comportamentului este un proces şi prin urmare. Modelul stadiilor schimbării este considerat în literatura de specialitate ca fiind util pentru elaborarea intervenŃiilor de modificare comportamentală. respectiv prin ceea ce face o persoană pentru a-şi modifica comportamentele. o persoană care a decis să îşi schimbe dieta nesănătoasă. Persoana va fi întrebată „ai reuşit să nu fumezi timp de şase săptămâni. Identificarea stadiului în care se află o persoană la un moment dat permite adaptarea intervenŃiei astfel încât aceasta să răspundă nevoilor specifice de schimbare. dar acestea nu sunt considerate un eşec. Parcurgerea acestor etape pot implica şi perioade de recăderi în stadiile anterioare. Stadiul acŃiunii presupune modificarea efectivă a comportamentului. timp. În acest scop pot fi utilizate: strategii de relaŃionare interpersonală. Scopul intervenŃiei psihologice este acela de a ajuta persoana să progreseze de-a lungul stadiilor schimbării comportamentului Ńintă. contra-condiŃionarea. se vor căuta soluŃii pentru depăşirea barierelor percepute. De exemplu. Primele două stadii (pre-contemplarea şi contemplarea) sunt cognitive deoarece persoanele aflate în aceste stadii „se gândesc” doar la modificarea comportamentală. De asemenea. fiind totodată 55 . Stadiul de contemplare se caracterizează printr-o ambivalenŃă cu privire la dorinŃa de schimbare. evaluând costurile şi beneficiile implicate. auto-monitorizarea (ex. MenŃinerea comportamentului şi prevenirea recăderilor constituie stadiile finale în cadrul procesului de modificare comportamentală. intervenŃiile psihologice se vor focaliza pe aspectele comportamentale şi vor utiliza strategii în acest sens: controlul recompenselor. etc). Dacă persoana se află în stadiul de pre-contemplare. Progresul de-a lungul stadiilor este atins prin diferite procese de schimbare. controlul stimulilor. efort. psihologice. planificarea şi utilizarea suportului social disponibil.

mai degrabă decât pe eşec. Acest lucru se poate realiza conştientizând clientul referitor la costurile comportamentului său. şi anume: 1.1 Modelul stadiilor schimbării Temă de reflecŃie nr. mai mult suportive decât argumentative. Un alt aspect important implică clarificarea scopurilor importante pentru client şi explorarea consecinŃelor comportamentului prezent. acesta a fost preluat şi utilizat de către Miller şi Rollnick (1991) în conceperea unei strategii de pregătire a persoanelor pentru schimbarea comportamentelor de risc. 56 . împrumutând conceptul lui Festinger. În continuare IM. care intră în conflict cu scopurile sale. Consilierul empatic urmăreşte să adreseze preocupările clientului. Exprimarea empatiei.şi oportunităŃi de învăŃare. Miller (1983) a descris această ca şi „disonanŃă cognitivă”. strategie pe care au denumit-o interviu motivaŃional. Scopul acestuia este să reducă ambivalenŃa referitoare la comportamentul în cauză şi să motiveze persoanele pentru a acŃiona în direcŃia schimbării. într-o primă etapă. disponibilitatea pentru schimbare a clientului. urmăreşte cinci principii de bază. comprehenisbile şi (din perspectiva pacientului) valide. Interviul motivaŃional (IM) este o metodă particulară de a-i ajuta pe oameni să recunoască faptul că se confruntă cu o problemă şi să acŃioneze pentru rezolvarea problemelor prezente şi viitoare. 2. pornind de la premisa că acestea sunt justificabile. 3 Care sunt avantajele dar şi punctele slabe ale modelului stadiilor schimbării? SchiŃaŃi un program de promovare a exerciŃiului fizic în care să descrieŃi activităŃi specifice pentru fiecare stadiu Modelul stadiilor schimbării poate constitui un cadru util pentru proiectarea unor programe de prevenŃie a comportamentelor de risc. Strategiile interviului motivaŃional sunt mai degrabă persuasive decât coercitive. menŃinere acŃiune pregătire contemplare precontemplare Fig. Dezvoltarea discrepanŃei. preponderent modelul stadiile schimbării propus de autorii sus-menŃionaŃi. Mai mult. 4. utilizând. Consilierul evaluează. Consilierul va încuraja pacientul în eforturile sale de a modificare comportamentală şi îl va ajuta să se focalizeze pe progresele înregistrate.

pe care le pune într-o nouă perspectivă. Diagnostic epidemiologic. 4. Evitarea argumentării. consumatorului. EducaŃia adecvată în domeniul sănătăŃii e considerată a fi tratament pentru o problemă diagnosticată corespunzător în populaŃia Ńintă. schimbarea în cunoştinŃe şi practici de sănătate e direct relaŃionată cu participarea activă a individului. FormulaŃi în două fraze un mesaj de sănătate care să respecte cât mai mult dintre principiile FormulaŃi în două fraze un mesaj de sănătate care să respecte cât mai mult dintre principiile cuprinse în modelul celor 8P (identificaŃi componentele atinse).Acest principiu se bazează pe ideea conform căreia argumentarea directă tinde să dea naştere la rezistenŃă din partea oamenilor. Consilierul:”Consideri că testul nu a fost efectuat corect. Un scop important al MI este evitarea consolidării sau activării rezistenŃei clientului. 2. Aceste date (care de multe ori exista la nivel unor institutiii abilitate sa le colecteze) pot facilita evidenŃierea unor legături între problemele de sănătate publică şi calitatea vieŃii şi duc la stabilirea unor priorităŃi de sănătate care să se constituie în repere ale dezvoltării 57 . nivel de saracie. elevului sau comunităŃii care pot constitui grupul Ńintă a unui proiect de prevenŃie/ intervenŃie. Modelul „Diagnostichează/AcŃionează”. Managementul rezistenŃei. Are ca principiu fundamental ideea că schimbările comportamentale de durată. Consilierul utilizează afirmaŃiile clientului. Clientul este responsabil pentru alegerea şi înfăptuirea schimbării şi că există mai multe abordări alternative care îl pot ajuta să-şi îndeplinească scopurile propuse. Astfel. 1983). Modelul mai poartă şi numele „Modelul celor “8P” de la descrierea modului în care informaŃiile trebuie să fie transmise către public: • Pervaziv • Popular • Personal • Participativ • Pasionant • Practic • Persuasiv • Profitabil Temă de reflecŃie nr. sau nu s-a calculat bine”) 5. Se recunoaşte faptul că insuflarea încrederii şi a speranŃei este un factor de motivare puternică. Aceasta necesită o înŃelegere în detaliu a problemelor sociale care afectează viaŃa pacientului. Un model integralist de interventie si promovare a sanatatii este modelul Diagnostichează-Actionează. Teoria difuzării informaŃiei şi comunicării (Rogers. Faza „Precede (Diagnostichează)” implica 5 tipuri de diagnostic: 1. astfel încât să creeze încă o premisă pentru schimbare (ex: Clientul:” Nu beau chiar atât de mult”.Modelul lui Green& Kreuter (1997) este un cadru de referinŃă pentru evaluarea şi dezvoltarea sistematică a programelor de educaŃie pentru sănătate. discriminare si excludere sociala. sunt de factură voluntară. Oferă date despre incidenta si prevalenta boli/bolilor si despre cauzele majore de mortalitate şi morbiditate. Dezvoltarea autoeficacităŃii.3. Apărarea rigidă a unei poziŃii are drept consecinŃă activarea unui comportament opus şi defensiv din partea celuilalt. etc) cu impact asupra unei populaŃii Ńintă. în domeniul sănătăŃii. Acest tip de diagnostic vizează mai ales identificarea şi evaluarea problemelor sociale (ex. elaborat de Green si Kreuter in 1991 (vezi figura de mai jos). Diagnostic social. 4. Modelul descrie opt condiŃii prin care mesajele despre sănătate devin eficiente.

abuz de alcool. la rândul său încă 4 etape. Evaluarea procesului 8. Diagnosticul educaŃional/organizational evaluează cauzele comportamentelor identificate în etapa nr 3 (adică în ce măsură au existat/există campanii de informare-educare. Diagnosticul politicilor publice relevante pentru sănătate se focalizează pe identificarea dimensiunii legislative. 6. sedentarism. interzicerea alimentelor fast-food in scoli.) care există şi care eventual trebuie adresate înainte de implementarea propriuzisă a programului. Fig. seminare de educaŃie pentru sănătate. fazele „Diagnostichează” şi „AcŃionează” funcŃionează într-o ciclicitate permanentă. 4. etc. precum şi modul în care intervenŃiile trebuie modificate pentru a-şi atinge scopurile şi obiectivele propuse. Evaluarea resurselor În practică.. Acestea vizează intervenŃii manageriale şi economice. oferirea de abonamente gratuite la baze sportive pentru tineri.3 Modelul „Diagnostichează/AcŃionează” 58 . sistem medical). Aceasta permite alegerea unor comportamente care vor deveni Ńinta unor intervenŃii educaŃionale specifice. 3. 4. Evaluarea impactului 9.programelor de sănătate şi fac posibliă delimitarea responsabilităŃii între profesioniştii implicaŃi şi organizaŃii. favorizanŃi şi de menŃinere din care vor fi selectaŃi acei factori care urmează să fie supuşi modificării şi care vor rezulta în schimbări comportamentale. etc. Se identifică astfel factori precum cei predispozanŃi. Diagnosticul comportamental şi de mediu are drept scop identificarea sistematică a practicilor de sănătate (ex. discuŃii publice de conştientizare a populaŃiei) la nivelul organizatiilor. 5. administrative şi de reglementare a unor comportamente/factori/situatii de risc sau de protectie (ex.) şi a altor factori care pot avea legătură cu probleme de sănătate (ex: factori climaterici. Aceleaşi informaŃii furnizează criterii de evaluare a succesului intervenŃiei desfăşurate în cea de-a doua etapă. Implementarea programului 7. Faza „Procede (AcŃionează)” implică. necesare creării unor medii sociale care să faciliteze stiluri de viaŃă sănătoase. InformaŃiile adunate în faza de diagnostic ghidează intervenŃia în etapa acŃiunii propriu-zise. O componentă importantă este şi stabilirea măsurii în care fiecare comportament poate fi schimbat precum şi a importanŃei sale relative. fumat.

relaxare. inclusiv al legislaŃiei şi regulamentelor 2.Temă de reflecŃie nr. respectiv a fumatului. Principii ale promovării sănătăŃii (Odgen. Schimbările mici au mai mari şanse de a fi eficiente. a comportamentului alimentar şi sexual deficitar şi vor încuraja practicarea comportamentelor protective (exerciŃiul fizic. Varietate 7. Programele de schimbare comportamentală ar trebui să fie accesibile tuturor categoriilor de populaŃie. iniŃierea. Principii şi tipuri de prevenŃie ale comportamentelor de risc Programele de promovare a sănătăŃii vor viza reducerea comportamentelor de risc. Scopul intervenŃiei ar trebui să fie apropiat de comportamentul actual însă permite accesul la celelalte etape ale schimbării. Găsirea cadrului adecvat 3. să integreze activităŃi care contracarează scăderea stării de bine care însoŃeşte schimbarea. Schimbarea comportamentală va trebui susŃinută de modificări în mediul de viaŃă proximal şi distal al individului. Este nevoie de intervenŃii particularizate pentru fiecare etapă. Stabilirea unor scopuri realiste şi modelarea procesului schimbării 4. Niveluri multiple 59 . ParticularizaŃi la cazul consumului de alcool. cum şi când să acŃioneze Oferirea mai multor alternative de schimbare comportamentală are mai multe şanse de reuşită. consumului de alcool şi droguri. 5 DaŃi exemple de contexte şi de actori care pot dezvolta programe după modelul propus de Green şi Kreuter. Există o probabiltate mai mare ca indivizii să persiste în activităŃi pe care le consideră plăcute şi interesante. menŃinerea şi generalizarea noului comportament. InformaŃii clare şi valide 6. Tabelul de mai jos sintetizează principalele aspecte care trebuie avute în vedere atunci când realizăm programe de promovare a sănătăŃii: Tabelul 1. Mesajele de sănătate trebuie să fie specifice şi să informeze referitor la unde. Programele trebuie să fie atractive. etc…). 2007): Principiu 1. Schimbarea comportamentală are loc în etape 3 Descrierea principiului Schimbarea comportamentului este un proces dinamic caracterizat de cel puŃin etape: decizia. Valoare intrinsecă 5.

Utilizarea reŃelelor sociale 9. intervenŃiile ar trebui să pornească de la scopurile individului sau să descrie un proces de adoptare a unor scopuri personale. Programele de prevenŃie trebuie să vizeze în aceeaşi măsura efectele de scurtă durată cât şi cele de lungă durată 10. Alegere şi scopuri personale 10. MenŃinerea schimbării comportamentale necesită intervenŃii continue. soldaŃi. DependenŃa de un loc particular sau de o anumită persoană reduce capacitatea individului de a continua comportamentul sanogen. ci ar trebui concepută pe un continuum Programele de prevenŃie trebuie să respecte anumite principii care. prizonieri. 60 . PrevenŃia eficientă solicită intervenŃii coordonate în domenii diferite 7. şcolilor. totodată vor fi adaptate în funcŃie de nivelul şi tipul programului de prevenŃie. persistă în schimbare. Boli/disfuncŃii diferite au factori de risc similari 4. cartier) • OrganizaŃional (măsuri la nivelul instituŃiilor. Schimbările comportamentale individuale ar trebui secondate de schimbări sociale şi acŃiuni comunitare Indivizii care ajung singuri la concluzia că este dezirabil să-şi schimbe comportamentul. Sustenabilitatea intervenŃiilor ReŃelele sociale existente au rol major în stilul de viaŃă al indivizilor. Tulburările clinice sunt determinate de relaŃii complexe cu factorii de risc 2. intervenŃia nu ar trebui implementată la un singur moment. În proiectarea programelor de prevenŃie trebuie să Ńinem cont de câteva aspecte 1. implementarea şi diseminarea programului. Expunerea la mai mulŃi factori are efecte cumulative şi interactive 3. Beneficiarii ar trebui implicaŃi în dezvoltarea. AcŃiunile de combatere a factorilor de risc trebuie să fie iniŃiate înaintea instalării disfuncŃiilor/bolii 8. Programele de prevenŃie trebuie să încorporeze datele cercetărilor din domeniu 9. organizaŃiilor profesionale) • Grup (adolescenŃi. înainte ca orice disfuncŃie sau tulburare să se manifeste). Promovarea factorilor de protecŃie diminuează efectul factorilor de risc 6. Astfel. IndependenŃă 11.8. abuzatori) • Individual Tipuri de programe de prevenŃie: • Primară (vizează intervenŃii la nivel populaŃional. Astfel. ImportanŃa factorilor de risc diferă în funcŃie de stadiul de dezvoltare a persoanei 5. Nivele de realizare a programelor de prevenŃie: • Guvernamental (măsuri legislative şi politici sanitare) • Comunitar (măsuri la nivelul unui judeŃ. oraş. Programele de prevenŃie trebuie adaptate la tipul şi nivelul de intervenŃie.

practicarea sportului are ca şi consecinŃe pe termen lung îmbunătăŃirea stării de bine fizice şi psihice. 1998. putem afirma că educaŃia pentru sănătate implică mai multe etape : 1. 1999): a) ConsecinŃele pozitive ale comportamentelor sănătoase apar după intervale de timp mari. Tipul de program. cum ar fi fumatul sau consumul de alcool şi droguri sunt foarte greu de modificat şi solicită din partea persoanei şi a familiei foarte mult efort consecvent în timp. DescrieŃi programul pe scurt şi menŃionaŃi: Nivelul la care se desfăşoară. radio. b) Comportamentele de risc sunt foarte greu de schimbat. în scopul producerii plăcerii sau evitării disconfortului fizic şi emoŃional. Conştientizarea elevilor privind consecinŃele complexe ale comportamentelor şi evitarea moralizării şi etichetării lor este esenŃială în procesul de formare a unor atitudini pozitive faŃă de un stil de viaŃă sănătos. 6 AlegeŃi un exemplu de program de prevenŃie promovat pe unul din canalele media (TV. Taylor. Prozelitism (convingerea altor persoane de beneficiile adoptării comportamentelor sanagene). AdicŃiile.Secundară (urmăreşte identificarea grupurilor. situaŃiilor de risc şi acŃionarea asupra lor în scopul reducerii riscului de apariŃiei a bolii). În concluzie vă prezentăm câteva dintre cele mai importante dificultăŃi ale programelor de educaŃie a unui stil de viaŃă sănătos (Sarafino. DependenŃa de substanŃe se referă la o utilizare repetitivă a unor substanŃe psihoactive. MenŃinere (a comportamentelor sanogene) 7. DependenŃa de substanŃe comportă trei aspecte importante: 61 . Sintetizand. Aspectele de care s-a Ńinut cont în proiectarea programului 4. CunoştinŃe (oferirea de informaŃii despre comportamentele de risc) 3. datorită factorilor care menŃin comportamentul şi necesită realizarea unui plan de modificare de lungă durată. iar consecinŃele nepracticării exerciŃiului fizic – starea fizică şi psihică înrăutăŃită – nu se materializează decât foarte târziu. • Temă de reflecŃie nr. prin abordarea factorilor de risc la persoanele bolnav. Conştientizare (a faptului că anumite comportamente reprezintă un risc pentru sănătate) 2. multe persoane optează pentru comportamentul care îi oferă recompensa pozitivă imediată. c) Multe dintre comportamentele de risc au mai multe consecinŃe pozitive imediate decât comportamentele sănătoase. Ca urmare. în scopul preveni recăderilor şi cronicizării bolii şi a unei recuperări mai rapide. De exemplu. Principiile promovării sănătăŃii pe care le respectă şi cele pe care le încalcă.3 DependenŃa de substanŃe. • TerŃiară (se realizează de obicei în mediul clinic. Acest lucru face mai dificilă focalizarea pe aceste consecinŃe de lungă durată. Procesul de modificare a unui comportament de risc (chiar dacă nu este o adicŃie) este un proces îndelungat. Rolul prevenŃiei în acest caz este esenŃial. Persuasiune (informaŃii şi mesaje pe diferite canale şi în momente diferite pentru a menŃine atitudinea de respingere a comportamentelor de risc şi de adoptare a măsurilor de schimbare de comportament) 5. internet etc). Comportament (practicarea comportamentelor sanogene) 6. Considerente generale Adoptarea unor comportamente de risc poate duce uneori la dependenŃă. Atitudine (schimbarea atitudini de acceptare a comportamentelor de risc) 4. fără a lua în considerare consecinŃele negative pe termen lung. ziare.

mentale şi de sănătate. 2) substanŃa afectează sistemul nervos central prin modificarea funcŃionării normale a creierului. este faza în care întregul comportament este controlat de nevoia organismului de a fuma sau consuma alcool sau droguri. în care elevul obişnuieşte să consume alcool. ba mai mult. în care elevul consumă substanŃa din curiozitate (ex. iar „mecanisme de coping dezadaptative” sunt ilustrative pentru perspectiva învăŃării sociale. este controlată de substanŃă Majoritatea modelelor şi teoriilor au fost dezvoltate pentru a explica fenomenul dependenŃei de substanŃe. În consecinŃă. „are un comportament adictiv” „are toleranŃă crescută la drog şi simptome de sevraj” • adicŃia: „nevoie de drog”. 3) acŃionează ca o întărire (ca un stimul recompensă) ce susŃine dorinŃa persoanei de a continua să consume substanŃa. ilustrează natura tautologică a acestor definiŃii. • consum devenit preocupare. sugerează un model moral. Există însă şi alte tipuri de dependenŃă. Multitudinea termenilor care există şi care sunt utilizaŃi referitor la comportamente precum fumatul sau consumul de alcool sunt o expresie a acestei diversităŃi de perspective teoretice diferite. Etapele consumului de substanŃe sunt: • consumul experimental. în care elevul consumă substanŃa la diversele întâlniri cu colegii. cum ar fi de exemplu: • dependenŃa de internet • dependenŃa de jocuri de noroc • dependenŃa de relaŃii interpersonale nesănătoase DependenŃa de tutun. „utilizează mecanisme de coping dezadaptative”. somnifere) Toate aceste categorii enunŃate formează aşa numita dependenŃă de substanŃe. care pronesc de la considerentul că orice comportament adictiv este achiziŃionat potrivit regulilor învăŃării sociale. „are un simŃ moral slab”. ele dovedesc dificultatea explicării unor concepte în absenŃa apelului la concepte înrudite şi fără a 62 . Persoana nu mai este liberă. „substanŃă care cauzează dependenŃă”. gândirii şi percepŃiei. la o petrecere). adolescenŃii şi tinerii pot deveni dependenŃi atât de nicotină cât şi de alcool şi droguri. Aceste modificări au ca şi efecte schimbări ale stărilor emoŃionale.1) substanŃa controlează comportamentul consumatorului prin nevoia de autoadministrare în mod repetat. tutun în multe situaŃii şi căutarea acestor situaŃii devine în sine un scop. dependenŃa de substanŃe se caracterizează prin modificări negative comportamentale. „ utilizarea unor substanŃe care dau dependenŃă fiziologică şi psihologică”. Totodată. modele biomedicale. Este important de specificat faptul că la fel ca şi adulŃii. „orice substanŃă de tip medical” Aceste definiŃii sunt indicative pentru relaŃia dintre terminologie şi teorie. De exemplu: • dependentul: persoană care „nu are control asupra propriului comportament”. alcool sau droguri parcurge mai multe etape până se produce ca atare. • consum regulat. afective. tranchilizante. dependenŃa: „ simptome psihologice şi fiziologice de sevraj” • drog: „substanŃă adictivă”. Concepte precum „slăbiciune morală”. prietenii. De exemplu. „sevraj” şi „toleranŃă” sunt ilustrative pentru modelul biomedical al dependenŃei. concepte precum „control”. • dependenŃa. care consideră adicŃia o boală şi modele ale învăŃării sociale. începând cu modelele morale care consideră dependenŃa un rezultat al slăbiciunii individului şi a lipsei de sentiment moral. DependenŃa este de mai multe tipuri: • dependenŃa de nicotină • dependenŃa de alcool • dependenŃa de droguri • dependenŃa de medicamente (ex. droguri.

Prezentăm. 2007): 63 . în continuare. individul având întreaga responsabilitate pentru ele • DependeŃa e un comportament ce trebuie pedepsit (asumarea responsabilităŃii individuale) şi nu tratat (negarea responsabilităŃii) Modelul biomedical: • DependenŃa este o entitate distinctă (fie eşti dependent. ideile fundamentale ale acestor teorii: Modelul moral: • Abuzul şi adicŃia sunt consecinŃe ale deciziilor proprii. fie nu) • DependenŃa este o boală • Focalizarea pe individ ca sursă a problemei • DependenŃa este ireversibilă • Se pune accentul pe procesul de tratament • AbistinenŃa totală este principala formă de tratament Perspectiva învăŃării sociale: • Comportamentele adictive sunt obiceiuri dobândite potrivit regulilor învăŃării sociale (condiŃionare clasică. Principalele întrebări care au fost ridicate în ceea ce priveşte comportamentele adictive. le includ şi pe următoarele: • Care sunt factorii care determină iniŃierea fumatului? • Cum ajunge să fie consumul de alcool o problemă? • De ce unii indivizi pot să fumeze doar ocazional. în vreme ce alŃii simt nevoia să fumeze dimineaŃa la prima oră? • E posibil ca un alcoolic să revină la băut ocazional? • Sunt moştenite adicŃiile? La aceste întrebări au încercat să răspundă principalele teorii ale comportamentului adictiv. învăŃare vicariantă) • DependenŃa este reversibilă • Comportamentele adictive se situează pe un continuum şi nu sunt cateogriale • Tratamentul constă în abstinenŃa totală şi în reînvăŃarea unor pattern-uri comportamentale dezirabile care să le înlocuiască pe cele adictive Un model integrativ de explicare şi intervenŃie în cazul comportamentelor adictive este ilustrat în figura de mai jos (după Odgen.risca o definire tautologică a acestora. operantă.

studiile arată că 95% dintre fumători încep să fumeze înaintea vârstei de 20 de ani. 7 Cum influenŃează cele trei perspective (morală. Multă vreme s-a considerat că decizia de a fuma reprezintă o alegere în cunoştinŃă de cauză. Stadiile consumului de substanŃe Temă de reflecŃie nr. Un studiu realizat pe un număr de 895 de adolescenŃi referitor la atitudinile şi convingerile despre fumat a subliniat insuficienta informare despre prevalenŃa şi riscurile acestui comportament. Astfel. implicit.CREDINłE: •Vulnerabilitate •Gravitate •Costuri •Beneficii •expectanŃe INTERVENłII CLINICE: •Perspectiva biomedicală •Perspectiva învăŃării sociale INIłIERE MNEłINERE RENUNłAREA CA PROCES: •Precontemplare •Contemplare •AcŃiune •MenŃinere RECĂDERE FACTORI SOCIALI: •Comportament parental •CredinŃe parentale •Presiunea anturajului INTERVENłII DE SELF-HELP SĂNĂTATE PUBLICĂ: •Sfatul medicului •IntervenŃii la locul de muncă •Abordări comunitare •Politici guvernamentale PREVENIREA RECĂDERII: •Coping •ExpectanŃe •Atribuiri Figura 1. că oamenii sunt bine informaŃi în momentul în care încep să fumeze şi. Fumatul şi dependenŃa de nicotină Fumatul este unul dintre cele mai controversate comportamente nesănătoase.1. adolescenŃii: • au supraestimat numărul adulŃilor şi al adolescenŃilor care fumează.2. • au subestimat ponderea persoanelor care au atitudini negative faŃă de fumat. Întrebarea care se impune este în ce măsură aceşti tineri deŃin informaŃii pertinente şi suficiente referitoare la comportamentul de fumător şi la riscurile pe care le implică. îşi asumă responsabilitatea acestui comportament şi a consecinŃelor lui. • au considerat că sunt mai puŃin expuşi riscurilor la bolile asociate fumatului. DaŃi exemple de tipuri de intervenŃii posibile pentru fiecare. Totuşi. socială) abordarea dependenŃei?. 4. 64 . biomedicală.

Când o persoană fumează. dintre care 40 sunt cancerigene. Industria tutunului. ficat. Efectele asupra creierului: • tulburări atenŃionale. • ajunge în alte organe – rinichi. atât la nivelul şcolii cât şi la nivelul societăŃii. boli pulmonare. Una din substanŃele inhalate odată cu fumul de Ńigară este nicotina. influenŃează sistemul nervos într-un mod negativ şi produce grave probleme de sănătate. 65 . Nicotina este un drog care se află în tutun şi care are multe efecte negative asupra organismului. probleme cu sarcina (femeile care fumează au un risc crescut de a avea copii bolnavi) (pentru identificarea efectelor fumatului asupra organismului. (b) la cei care aveau prieteni sau membri ai familiei care fumau. • modificări ale dispoziŃiei afective. Unul dintre cele mai importante mesaje pe care trebuie să le transmită campaniile anti-fumat este cel legat de valoarea unui stil de viaŃă sănătos fără fumat care are ca şi consecinŃe atractivitatea fizică. de la faza de experimentare la faza de dependenŃă şi de formare a unei atitudini pozitive faŃă de fumat. • creşte probabilitatea de a se forma “dopuri” în sânge – ceea ce poate duce la infarct miocardic. • încetinirea activităŃii musculare şi a reflexelor. prin substanŃele pe care le conŃine fumul de Ńigară. Modificarea acestei imagini este obiectivul fundamental al campaniilor anti-fumat. Efectele fumatului asupra organismului Fumul de Ńigară este dăunător tuturor celor care îl inspiră. rinichilor sau creierului). boli cardiovasculare. cel mai semnificativ este imaginea celui care fumează. Fumatul. promovează imaginea fumătorului rebel. liber. inclusiv nefumătorilor (fumatul pasiv). Dintre factorii de ordin social asociaŃi cu fumatul. prin reclamele şi campaniile publicitare realizate. vezi fişa 24 din anexe). şi (c) la cei care intenŃionau să înceapă să fumeze în viitorul apropiat.norme importante pentru tineri. Fumatul este un comportament care se dezvoltă treptat. • încetinirea reacŃiilor. cauzând: cancer (al plămânilor. ceea ce face mai dificilă funcŃionarea inimii. Factorii care influenŃează fumatul Grupul de apartenenŃă joacă un rol important în formarea unor norme pozitive faŃă de fumat. • ajunge la creier în 7 secunde de la inhalare. sociabilitatea şi persuasiunea . buzelor. Fumatul este un comportament complex manifestat cu predilecŃie în situaŃii sociale şi astfel poate avea rolul unui “cod semiotic” prin care grupul se diferenŃiază de alte grupuri sociale. nicotina… • ajunge rapid în sânge prin plămâni. Efectele nicotinei asupra organismului: • creşterea ratei pulsului şi a respiraŃiei. Fumatul începe de obicei la o vârstă timpurie. • forŃează organismul să consume mai mult oxigen. Acesta conŃine aproximativ 4000 de substanŃe chimice.PrevalenŃa acestor convingeri eronate era mult mai mare la adolescenŃii: (a) care începuseră deja să fumeze. • dificultăŃi de învăŃare. IntervenŃiile anti-fumat trebuie să descurajeze funcŃia socială a fumatului şi să încurajeze formarea altor norme sociale. incluzând dependenŃa. infarct miocardic. afectează sănătatea în diverse moduri. pancreasului. Fumatul determină dependenŃa de nicotină aşa cum poŃi fi dependent de alcool sau alte droguri. pancreas. Multe sondaje relevă faptul că mai mult de 15% dintre adolescenŃii cu vârsta cuprinsă între 12-18 ani fumează regulat şi se consideră fumători. AdolescenŃii ajung să considere fumatul un comportament ce corespunde acestei imagini. matur şi puternic.

oficierea unor ceremonii religioase etc. PrevenŃia fumatului activ şi pasiv are ca şi componente: • informaŃii privind consecinŃe sociale şi de sănătate. prin creşterea rezistenŃei organismului. Alcoolul este un drog puternic. Unul dintre principiile formării unui comportament este cel legat de funcŃia imediată a întăririlor.” • “Tutunul nu este un drog. • ÎŃi vei prelungi durata de viaŃă. părul. precum şi sensibilitatea la bolile infecŃioase. În consecinŃă. • Dantura şi degetele tale nu vor mai fi îngălbenite. Utilizarea lui a dus însă adesea la abuz.” Una dintre cele mai frecvente greşeli ale programelor de prevenŃie tradiŃionale ale fumatului este focalizarea unidirecŃională pe evidenŃierea consecinŃelor de lungă durată ale fumatului.”). asertivitate şi de a face faŃă presiunii grupului (deprinderea de a spune NU. “Nu mulŃumesc. Oamenii au început să producă diferite tipuri de alcool. vin sau lichior. • dezvoltarea unor comportamente alternative. de gândire critică şi de management al stresului.2.” • “Fumatul te face independent şi mai matur. Aceste erori funcŃionează frecvent asemenea unor scheme cognitive dezadaptative. Astfel că evidenŃierea consecinŃelor de lungă durată asupra sănătăŃii a fumatului nu este suficient de relevantă pentru formarea unui comportament alternativ acestuia. 66 . • dezvoltarea abilităŃilor de luare a deciziilor. de scurtă durată şi de lungă durată ale fumatului. Indiferent dacă este sub formă de bere. ce conservă şi întăresc comportamentul de fumător (pentru evaluarea convingerilor elevilor despre fumat. MenŃionăm câteva din ele: • “Fumatul te face atractiv.” • “Fumatul te face să te simŃi bine.2 Alcoolul şi dependenŃa de alcool Deşi alcoolul a apărut iniŃial din motive practice (înlocuirea apei de băut impure. băuturile alcoolice sunt substanŃe chimice care afectează activitatea mentală. • formarea unor valori şi atitudini pozitive faŃă de un stil de viaŃă sănătos. iar consumul de alcool a devenit parte din cultura europeană. Aceste mesaje pot fi: • Vei dobândi o formă fizică mai bună. uităm că alcoolul este un drog cu efecte similare drogurilor interzise. Studiile arată că mesajul “Fumatul dăunează grav sănătăŃii” nu are eficacitatea pe care şi-o doreau iniŃial cei care au dezvoltat acest mod de prevenŃie. nu-Ńi face nici un rău. • EviŃi riscul contractării unor boli grave. Pentru ca un comportament să se formeze este important să fie întărit la intervale scurte de timp. adesea incurabile. Fumatul este un comportament care are o anumită funcŃie.) utilizarea lui s-a schimbat ulterior. Un exemplu este evidenŃierea beneficiilor renunŃării la fumat relevante pentru elevi. • dezvoltarea deprinderilor de comunicare. Deoarece băuturile alcoolice sunt atât de comune şi accesibile în cultura noastră. • RespiraŃia. nu fumez. • Vei economisi zilnic o sumă importantă de bani pe care poŃi să-i foloseşti în alte scopuri.Convingeri eronate ale adolescenŃilor despre fumat Există o serie de erori de gândire ale adolescenŃilor relative la fumat. • discutarea şi analizarea rolului influenŃei grupului. vezi şi fişa 21 de la anexe). este mai eficient să focalizăm prevenŃia şi formarea comportamentelor pozitive pentru sănătate prin analiza şi conştientizarea elevilor asupra consecinŃelor imediate ale fumatului. hainele tale nu vor mai emana mirosul neplăcut de tutun. a familiei şi a mass-mediei în formarea şi menŃinerea atitudinilor faŃă de fumat. emoŃională şi comportamentală. 4. cum ar fi aspectele legate de sănătate şi boală.

râd şi se simt bine. Sub influenŃa consumului de alcool poŃi interpreta greşit o remarcă sau un gest. că a consuma alcool este ceva plăcut. cu atât acesta va produce mai multe modificări la nivel cognitiv. În această etapă se consolidează comportamentul lor de consum de alcool. 2. Unul dintre programele cu eficienŃă ridicată în recuperare dezvoltat şi în Ńara noastră este cel al AsociaŃiei Alcoolicilor Anonimi (AA) ce oferă materiale informative şi servicii de consiliere şi terapie pentru persoanele dependente (adolescenŃi şi adulŃi) şi pentru familiile acestora. PrevenŃia consumului de alcool are ca şi componente: 67 . Alcoolul devine astfel un risc din ce în ce mai mare pentru că poate fi acceptat şi încurajat de către cei din anturaj şi cel puŃin temporar îi poate face să pară şi să se simtă mai mari. Consumul de alcool duce la violenŃă şi agresivitate. emoŃional şi comportamental. Efectele imediate ale consumului de alcool sunt o uşoară relaxare. În plus. care are ca şi consecinŃe: ciroza. Ca şi consecinŃe ale acestora. Efectele consumului de alcool asupra tinerilor 1. Cu cât este consumat mai mult alcool. chiar şi în cantităŃi moderate creşte foarte mult riscul de a avea raporturi sexuale neprotejate. celebrităŃi. ceea ce poate duce la comportamente agresive şi violenŃă.IniŃierea comportamentului de a consuma alcool se realizează prin învăŃare socială – copiii şi adolescenŃii învaŃă. adolescenŃii tind să considere că relaŃiile sociale sunt facilitate şi favorizate de acest comportament prin faptul că alcoolul îi determină să devină mai volubili şi mai lipsiŃi de inhibiŃii. Alcoolismul nu este o problemă de imoralitate sau de caracter slab. cum ar fi membrii familiei. ulcer. boli cardiace. O treime din accidentele mortale sunt legate de consumul de alcool. Efectele alcoolului Există două tipuri de efecte ale consumului de băuturi alcoolice: efectele de scurtă durată şi efectele pe termen lung. Consumul de alcool în cantităŃi mari şi pe o perioadă îndelungată poate duce la tulburări somatice şi psihologice grave. (“A bea este ceva interesant. Alcoolicii sunt persoane bolnave care au nevoie de sprijin şi tratament. Consumul de alcool. inhibiŃii mai reduse şi reacŃii mai lente. privind la cei maturi. Curiozitatea şi dorinŃa de a imita adulŃii îi determină pe mulŃi copii să încerce să consume la rândul lor alcool. prietenii. În 85% din cazuri. boli psihice. să fii vesel) • ÎnvăŃarea socială presupune şi formarea unor atitudini pozitive faŃă de efectele alcoolului. OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii consideră alcoolismul o boală. Este o boală cronică. te face să te simŃi bine. Un alt mecanism al consumului de alcool este utilizarea acestuia pentru rezolvarea situaŃiilor de criză pentru care tânărul nu şi-a dezvoltat abilităŃile necesare. progresivă şi potenŃial fatală prin consumul necontrolat de alcool. modele personale. • AdolescenŃii continuă să consume alcool mai ales datorită influenŃei grupului. Mesajul transmis tinerilor trebuie să fie: “Un singur raport sexual neprotejat te poate contamina cu virusul HIV (SIDA) sau cu alte boli cu transmitere sexuală. Consumul de alcool devine deci un comportament format pe baza învăŃării sociale. Există o serie de instituŃii şi asociaŃii care au ca obiectiv recuperarea tinerilor şi adulŃilor dependenŃi de alcool.” 3. Una dintre cele mai grave consecinŃe ale consumului de alcool este alcoolismul. afecŃiuni fatale ale creierului (pentru identificarea de către elevi a efectelor alcoolului asupra organismului. conducătorii implicaŃi în accidente au consumat ocazional alcool. utilizaŃi fişa 24 din anexe). cancer. Abuzul de alcool este cauza celor mai multe accidente de maşină în care sunt implicaŃi tinerii. Alcoolul este o substanŃă toxică. oamenii care beau sunt veseli. adolescenŃii învaŃă astfel că a consuma alcool face parte dintr-un proces natural în urma căruia devii mai “sociabil” şi mai “matur". mii de persoane sunt rănite grav în fiecare an. ÎnvăŃarea socială a consumului de alcool presupune următoarele dimensiuni: • ÎnvăŃarea acestui comportament se realizează prin observarea comportamentelor unor persoane importante pentru copil sau adolescent.

inducând o stare pseudopsihotică cu iluzii şi halucinaŃii. Consumul de droguri este deja o problemă majoră a învăŃământului românesc.produc tulburări ale funcŃionării intelectuale. iar ca efect principal este deformarea imaginii realităŃii şi scăderea percepŃiei riscului. de gândire critică şi de management al stresului. discutarea modului în care alcoolul poate diminua performanŃele şcolare. profesionale etc. Efectele posibile sunt: o percepŃie alterată a timpului şi distanŃei. Tinerii care consumă aceste droguri simt nevoia de a se proteja de solicitările şi stimulările din mediu. Tinerii consumă aceste droguri din nevoia de senzaŃii tari.un tânăr care consumă droguri crede că poate câştiga aprecierea şi respectul celorlalŃi. desfăşurarea de activităŃi de recreere sănătoase. discutarea şi analizarea rolului influenŃei grupului. Cei mai importanŃi factori care duc la formarea unor atitudini pozitive faŃă de droguri sunt: • curiozitatea . produc o stare de relaxare şi induc somnul.mulŃi tineri cred că dacă consumă droguri o singură dată nu vor deveni dependenŃi. încetinesc activitatea sistemului nervos central. artele plastice. de aceea au nevoie de informaŃii corecte despre droguri şi de formarea unor atitudini adecvate faŃă de consumul de droguri. dar în realitate este greu să te opreşti. dezvoltarea abilităŃilor de luare a deciziilor. organizaŃiile nonguvernamentale şi cele guvernamentale. producând alertă şi excitabilitate. a familiei şi a mass-mediei în formarea şi menŃinerea atitudinilor faŃă de alcool.. • droguri halucinogene sau psihedelice (L. Tipurile de droguri • droguri de stimulare (cannabis.• • • • • • • informaŃii privind consecinŃele sociale şi de sănătate de scurtă şi de lungă durată ale consumului de alcool. barbiturice. amfetamine. comportament specific stării de ebrietate. de a evita confruntarea cu problemele. dezvoltarea deprinderilor de asertivitate şi de a face faŃă presiunii grupului (deprinderea de a spune NU). 4. formarea unor valori şi atitudini pozitive faŃă de un stil de viaŃă sănătos. familia. Şcoala are un rol esenŃial în activitatea de prevenŃie.este important ca tânărul să înŃeleagă că primul pas în rezolvarea problemelor este recunoaşterea lor şi nu evitarea acestora prin consumul unor substanŃe. şcoala. mescalina) . dezorientare. PrevenŃia consumului de droguri este un proces complex la care trebuie să participe întreaga societate. sedative) – cunoscute şi sub numele de sedative. Elevii sunt din ce în ce mai expuşi consumului de droguri. 68 . euforie şi comportament dezorientat.2. percepŃiei şi comportamentului. • droguri de relaxare (tranchilizante.3 Drogurile şi dependenŃa de droguri Drogul este o substanŃă a cărei utilizare creează dependenŃă fizică şi psihică şi tulburări grave ale activităŃii mentale. cum sunt: sportul.S.D. cocaina) – accelerează funcŃionarea sistemului nervos central. ecstasy. voluntariatul. activităŃi de club. din sentimentul de neputinŃă în a face faŃă solicitărilor. • formarea unei imagini sociale . elevii. Efectele posibile sunt: vorbire neclară. anumite droguri dau dependenŃă după o singură doză. • rezolvarea problemelor . muzica. prin obiectivul ei de formare a unor elevi care pot lua decizii responsabile şi sănătoase. dar de cele mai multe ori este izolat de colegi şi prieteni şi creşte riscul de a se afla în situaŃii ridicole.

Pot fi observate mai multe astfel de comportamente.” “Este uşor să te opreşti dacă doreşti. ca de ex. consumul de droguri te controlează şi manipulează şi duce la pierderea libertăŃii de decizie. “ “Drogul te face să te simŃi liber!” “Numai indivizii slabi ajung dependenŃi de droguri!” “Drogurile sunt oferite numai de străini!” Mesajele transmise in programele de preventie a consumului de droguri.să fie la fel ca ceilalŃi din grup.” “Eu nu pot deveni dependenŃi. a dificultăŃilor de relaŃionare şi comunicare. Comportamentele indirecte nu înseamnă în mod obligatoriu consum de droguri dar pot să constituie semne de alarmă.:“Consumul unui drog o singură dată nu are efecte negative. Oamenii pot avea convingeri total eronate fată de riscul implicării lor în consumul de substanŃe. trebuie să pună în evidenŃă efectele grave ale consumului de droguri: Profesorii-consilieri au responsabilitatea de a semnala comportamentele directe şi indirecte ale consumului de droguri şi a solicita ajutorul părinŃilor şi a specialiştilor în abordarea elevului care consumă droguri.” “Consumul de alcool sau droguri îŃi rezolvă problemele.unii tineri pot consuma droguri datorită problemelor pe care le au. în realitate însă.un tânăr cu o stimă de sine scăzută poate consuma droguri pentru a se simŃi mai curajos. unii tineri consumă droguri pentru că prietenii lor consumă şi ei droguri. • o stimă de sine scăzută .” “Drogul te face să comunici mai uşor. cele mai cunoscute fiind: • 69 . • un răspuns la singurătate . mai valoros sau mai interesant.presiunea grupului .

activităŃile preferate (film. • îşi pierde interesul faŃă de şcoală.• schimbarea bruscă a comportamentului. artă. • pleacă de la şcoală pentru a consuma alcool sau droguri. • devine iritat şi necomunicativ când cineva îi pune întrebări despre consumul de alcool sau droguri. • este implicat în accidente de maşină cauzate de consumul de alcool sau droguri. • este somnolent şi apatic fără motiv. • formarea unor valori şi atitudini pozitive faŃă de un stil de viaŃă sănătos. • şi-a schimbat grupul de prieteni. devine izolat. PrevenŃia consumului de droguri are ca şi componente: • informaŃii despre consecinŃele de sănătate şi sociale ale consumului de droguri. • conduce maşina sub influenŃa alcoolului sau drogurilor. elevul nu mai este aşa cum era înainte. sport. casetofon. • dezvoltarea deprinderilor de management al situaŃiilor de criză prin învăŃarea unor strategii de coping adaptative. Tabelul de mai jos sintetizează exemple de comportamente alternative fumatului. programe de prevenŃie a consumului de droguri). • are probleme la şcoală datorită consumului de alcool sau droguri. • prezintă modificări afective şi comportamentale: este mai agresiv sau mai ostil. • discutarea şi analizarea rolului influenŃei grupului în consumul de droguri. muzică. • este “beat” sau “ameŃit” la şcoală. • este în compania unor persoane care consumă alcool sau droguri. consumului de alcool şi a consumului de droguri: 70 . la o petrecere). • îşi asumă riscuri în timpul consumului de alcool sau droguri. • rămâne corigent sau repetent. • trece fără motiv de la veselie la tristeŃe. • are probleme acasă datorită consumului de alcool sau droguri. cum ar fi sexul neprotejat. • îşi ascunde noii prieteni şi nu vorbeşte despre preocupările lor. • continuă să consume alcool chiar şi când ceilalŃi nu mai consumă (de exemplu. • utilizează alcool sau droguri cu regularitate şi în anumite perioade ale zilei (în fiecare seară sau în fiecare dimineaŃă înainte de a merge la şcoală). • devine agresiv fără motiv. retras sau deprimat. neagă că ar avea o problemă. • îşi pierde apetitul chiar şi pentru alimentele favorite. • încalcă legea când este sub influenŃa alcoolului sau drogurilor. • dezvoltarea deprinderilor de management al conflictelor şi luare de decizii responsabile. • are probleme financiare şi îi dispar lucruri de valoare (ceas. • are probleme de memorie – uită evenimente care s-au petrecut în timpul consumului de alcool sau droguri. simŃi şi te comporŃi. • desfăşurarea de activităŃi de recreere sănătoase. bicicletă). • consumă alcool sau droguri în cantităŃi mari. • discutarea modului în care drogurile îŃi controlează modul în care gândeşti. cum ar fi participarea la acŃiuni de voluntariat (ex. lecturi).

sociale şi spirituale.Nivel al experienŃei Fizică: stare de bine Comportamente alternative ExerciŃii de relaxare Dans şi antrenament al mişcărilor Recreere fizică. emoŃionale.” Programele tradiŃionale de educaŃie pentru sănătate sexuală erau focalizate pe oferirea de informaŃii despre reproducerea umană. fizice. Interpersonală relaŃionarea cu alte persoane Dezvoltarea abilităŃilor de comunicare Consiliere orientată pe clarificarea valorilor Filozofică. anatomia şi fiziologia umană. menŃinerea rolurilor tradiŃionale 71 . spirituală Studiul filosofiei. OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii defineşte sănătatea sexuală ca “integrarea aspectelor fizice. lectură. 8 AlegeŃi un comportament din cele trei expuse în secŃiunea 4. ArgumentaŃi opŃiunile 4. De asemenea. artei fotografice Creativă DiscuŃii de grup. a stării generale de bine. care pot oferi satisfacŃie şi implicare socială Implicarea în activităŃi de ajutorare socială ActivităŃi de voluntariat Hobbiuri. istoriei.3 Comportamentul sexual Sexualitatea . literaturii spirituale şi a diferitelor sisteme de credinŃe MeditaŃie. conferindu-i astfel un caracter complex. Aspectele pozitive ale sexualităŃii erau ignorate. Este falsă echivalarea sexualităŃii cu relaŃia sexuală. emoŃionale. unor tineri cu vârste între 14-18 ani. rolul sexualităŃii este pregnant. boli cu transmitere sexuală. homosexualitate. dreptul la educaŃie sexuală a copiilor şi tinerilor este văzut ca un drept uman fundamental care trebuie respectat de orice societate democratică. Dezvoltarea unei sexualităŃi armonioase la copii şi adolescenŃi contribuie la formarea unei personalităŃi armonioase şi în relaŃie echilibrată cu sine şi ceilalŃi. Aspectele sale psihologice. ea avea ca scop doar prevenirea unor “dezastre” (ex. biologice şi sociale sunt într-o relaŃie de interdependenŃă. SpecificaŃi şi descrieŃi ce tipuri de informaŃii aŃi introduce într-o broşură pe care aŃi distribui-o într-un liceu. cu alte cuvinte. în care fiecare persoană are dreptul la informaŃii adecvate şi relaŃii sexuale responsabile. În procesul de formare al adolescentului. Sănătatea sexuală înseamnă sănătatea întregului corp şi a universului psihic al individului. EducaŃia sexuală era oferită doar adolescenŃilor (12-18 ani). literaturii universale.2 (consum de tutun. În ultimul deceniu. bolile cu transmitere sexuală. picturii. contemplare Temă de reflecŃie nr. cognitive şi sociale în procesul dezvoltării pozitive a personalităŃii. ignorându-se astfel că despre ea se poate vorbi de la o vârstă foarte mică. sport Masaj Socială: identificare Implicarea în acŃiuni comunitare.dimensiune complexă a fiinŃei umane Sexualitatea este o componentă esenŃială a vieŃii oricărei persoane. participarea la activităŃi de grup. sarcina nedorită. droguri). alcool. antrenamente mnezice Intelectuală Practicarea muzicii. contribuind la conturarea identităŃii de sine şi a celei sociale. Scopul educaŃiei sexuale Scopul fundamental al educaŃiei psihosexuale este promovarea sănătăŃii sexuale şi implicit a sănătăŃii psihice. DiscuŃiile despre masturbare. avort. violul) prin întreŃinerea fricii şi a sentimentului de culpabilitate. metode de contracepŃie.

comportamentale sau de sănătate. iar uneori efecte negative sau contrare. Deseori părinŃii evită discutarea acestor teme cu copiii lor. onest şi fără inhibiŃii. • Toate persoanele au dreptul şi obligaŃia să ia decizii sexuale responsabile. EducaŃia pentru sănătate sexuală este un proces continuu ce se realizează pe parcursul întregii dezvoltări. • Sexualitatea include dimensiuni fizice. începând cu acceptarea propriei corporalităŃi şi terminând cu deciziile responsabile pe care le implică. instituŃie. copiii îşi însuşesc de cele mai multe ori aceste informaŃii de la colegii de joacă. dreptul la sănătate. Programele de educaŃie pentru sănătate sexuală trebuie realizate adecvat vârstei şi nivelului de dezvoltare intelectuală şi emoŃională a elevului. incest. Copiii şi adolescenŃii nu vor mai echivala sexualitatea cu un subiect tabu. Responsabilitatea ei este delegată către aşa numitele “persoane de specialitate” (medic. adult. şcoală. Printr-o astfel de delegare se medicalizează un aspect natural al vieŃii oricărui adolescent. fiecare adult. cu elemente specifice fiecărei vârste şi nivelului de dezvoltare intelectuală şi emoŃională.SIDA. hărŃuire sexuală. • numărul crescut de avorturi. societate. despre una dintre componentele personalităŃii lor. Nu are aşa mare relevanŃă cantitatea de informaŃii despre sexualitate. cât mesajul că şcoala este şi trebuie să fie un loc în care elevii vorbesc deschis.ale femeilor şi bărbaŃilor erau evitate. psiholog). În acest mod nu se percepe aria largă pe care o implică sexualitatea. asistent medical. spirituale. Probabil din această convingere inadecvată apare eludarea sarcinii de “educator sexual”. 1994). reviste de diverse facturi. comunitate. Pe lângă faptul că psihosexualitatea este o componentă esenŃială a procesului de dezvoltare a unei personalităŃi armonioase. abordarea sexualităŃii doar la vârsta adolescenŃei şi focalizat doar pe reproducere şi contracepŃie are ca rezultat menŃinerea convingerii că sexualitatea este similară cu relaŃia sexuală. vârstnic şi că ignorarea acestui adevăr reprezintă o încălcare a unui drept uman fundamental. cognitive. adolescent. Valorile sexualităŃii: • Sexualitatea este o componentă sănătoasă şi naturală a vieŃii. • Indivizii şi societatea beneficiază când copii discută despre sexualitate ca de un proces natural în atingerea maturităŃii psihice. împreună cu profesorul. Totodată. Încă de la vârste foarte mici copiii devin interesaŃi de subiectele privind sexualitatea. Astăzi. • Toate deciziile sexuale au consecinŃe emoŃionale. Există riscul ca informaŃiile să fie eronate şi astfel se perpetuează -atitudini care conduc la comportamente sexuale de risc (începerea prematură a vieŃii sexuale. armonie şi calitatea vieŃii. Un alt aspect limitativ al programelor tradiŃionale este faptul că intervenŃiile nu erau integrate într-un proces de dezvoltare a sănătăŃii emoŃionale. Elementul esenŃial al procesului de educaŃie pentru sănătatea sexuală este promovarea unor valori adecvate privind sexualitatea proprie şi a celorlalŃi. • Implicarea prematură în comportamente sexuale presupune riscuri. psihologice şi emoŃionale. în asigurarea cadrului în care elevii pot să discute liber despre sexualitate. • creşterea incidenŃei contaminării cu alte boli cu transmitere sexuală. trebuie să accepte că sexualitatea este un aspect natural şi firesc al vieŃii fiecărui copil. Tocmai de aceea şcolii îi revine un rol fundamental în oferirea unei percepŃii adecvate asupra sexualităŃii. • creşterea numărului de sarcini nedorite în rândul adolescentelor. neutilizarea mijloacelor de contraceptie şi protecŃie). mai există o serie de motive pentru care abordarea acesteia este esenŃială: • scăderea vârstei la care adolescenŃii devin activi sexual. prieteni. sociale şi comportamentale (Hyde. 72 . • Toate persoanele sunt sexuale. Este nefondată convingerea părinŃilor şi a profesorilor că a educa sexual copiii şi tinerii presupune transmiterea de informaŃii “tehnice” despre biologia şi fiziologia actului sexual. Cercetările în domeniu au arătat însă că aceste programe au o eficienŃă redusă. etice. • creşterea numărului de abuzuri sexuale – viol. • creşterea incidenŃei contaminării HIV . atât a profesorilor cât şi a părinŃilor. care nu poate fi discutat împreună cu adulŃii. Din nefericire.

boli cu transmitere sexuală (BTS). relaŃii interpersonale. diferenŃiere între comportamentele sexuale cu risc crescut faŃă de cele cu risc redus. • informarea .oferirea unui cadru adecvat în care adolescenŃii să aibă posibilitatea de a-şi explora propria persoană şi evalua atitudinile sexuale cu scopul dezvoltării propriilor valori. iubirii şi intimităŃii conform propriilor valori. Programele de educaŃie sexuală se focalizează şi asupra dezvoltării abilităŃilor de evitare a relaŃiilor de abuz fizic. valori şi atitudini despre sine şi ceilalŃi . Programele eficiente de educaŃie psihosexuală se focalizează pe atingerea a 4 obiective fundamentale: • formarea de convingeri. • dezvoltarea deprinderilor de relaŃionare interpersonală . respectarea deciziei celuilalt. frate/soră. de management al situaŃiilor de conflict dintr-o relaŃie. comunicare. a înŃelegerii consecinŃelor comportamentului sexual activ. comportamentală) sociale. sociale şi psihologice. de exprimare a afectivităŃii. emoŃională. EducaŃia pentru sănătatea sexuală este un proces de formare de atitudini. HIV/SIDA. iubire şi camaraderie.oferirea unui cadru adecvat pentru dezvoltarea deprinderilor de comunicare şi relaŃionare pozitivă cu persoane de sex opus. • Oamenii trebuie să respecte şi să accepte diversitatea valorilor şi credinŃelor despre sexualitate care există în comunitatea respectivă.oferirea unor cunoştinŃe despre creştere şi dezvoltare. servicii medicale.Tinerii au dreptul la acces la informaŃie despre serviciile de planificare familială şi îngrijire medicală. perceperea faptului că exprimarea iubirii romantice poate lua şi alte forme. perceperea efectelor streotipiilor de gen social asupra propriei persoane (ex. • AbstinenŃa sexuală este cea mai eficientă metodă de a preveni sarcina nedorită şi infecŃia HIV/SIDA. elev. de a se opune relaŃiilor de manipulare şi exploatare. instituŃii şi organizaŃii din comunitate care asistă dezvoltarea copiilor şi tinerilor în acest domeniu. avort. O componentă centrală a promovării educaŃiei sexuale este dezvoltarea implicării adolescenŃilor în participarea la activităŃi de voluntariat pentru educarea celorlalŃi tineri din şcoală şi comunitate. emoŃional sau sexual. EducaŃia sexuală se adresează componentelor psihologice (cognitivă. respectiv de a accepta un refuz. cu cele adulte.) şi înŃelegerea faptului că băieŃii şi fetele au drepturi şi responsabilităŃi egale. a menŃinerii unui echilibru între nevoia de independenŃă şi rolul de fiu/fiică. intimitate şi iubire. trasarea unor scopuri de durată medie şi a unor planuri de viitor. imagine corporală. respectarea confidenŃialităŃii. decizii responsabile privind viaŃa de cuplu şi viaŃa de familie. de a face faŃă presiunii grupului. convingeri şi valori despre identitate de sine. • 73 . şi fără exprimări sexuale.formarea de atitudini şi comportamente responsabile faŃă de propria sexualitate şi cea a partenerului. de negociere şi stabilire de limite. comportament sexual. spirituale şi biologice ale sănătăŃii. • dezvoltarea responsabilităŃii faŃă de sine şi ceilalŃi . partenerului şi mass-mediei. sarcină. Formarea acestor valori are ca şi suport dezvoltarea stimei de sine şi a responsabilităŃii faŃă de sine şi faŃă de ceilalŃi în manifestarea sexualităŃii. anatomia şi fiziologia reproducerii. metode contraceptive. • Persoanele îşi exprimă sexualitatea în moduri diferite. pentru că sunt fată/băiat trebuie să…. a capacităŃii de a spune NU. abuz sexual. încurajarea utilizării metodelor contraceptive şi a metodelor de protejare a sănătăŃii sexuale. decizie şi responsabilitate. a capacităŃii de a face distincŃia dintre iubire şi atracŃie sexuală. perceperea beneficiilor întârzierii debutului de viaŃă sexuală şi a abstinenŃei de la sex în situaŃii de risc.

comportament sexual. onestitate şi încredere • Exprimarea propriei sexualităŃi respectând drepturile altora • Exprimarea sexualităŃii potrivit propriilor valori 5. Comportament sexual • Trăirea unor sentimente sexuale fără a le exprima printr-un act sexual • Căutarea de noi informaŃii pentru dezvoltarea sexualităŃii • Implicarea în relaŃii sexuale caracterizate prin responsabilitate. 1. sănătate sexuală. Sănătate sexuală • Cunoaşterea şi utilizarea metodelor de contracepŃie pentru a evita sarcinile nedorite • Evitarea contactării sau transmiterii bolilor cu transmitere sexuală • Informare privind modalităŃile de prevenire a infectării cu virusul HIV • Informare privind SIDA • Prevenirea abuzului sexual 6. relaŃii interpersonale. Prezentăm în continuare succint câteva repere generale pentru educaŃia psihosexuală. Toate aceste componente se abordează la toate vârstele într-un proces de complementaritate. Dezvoltarea umană • Acceptarea şi aprecierea propriului corp • Formarea unei imagini corporale realiste • Căutarea de informaŃii despre dezvoltarea sexuală • Acceptarea dezvoltării sexuale ca o componentă a dezvoltării umane • InteracŃiunea cu ambele sexe într-un mod potrivit şi respectuos • Acceptarea diferenŃelor de gen • Respectarea orientării sexuale a celorlalŃi 2. 9 DaŃi exemple de activităŃi specifice care să atingă fiecare din cele patru obiective fundamentale ale educaŃiei psihosexuale Tematica educaŃiei sexuale Integrarea sexualităŃii în dezvoltarea psihologică presupune luarea în considerare în programele de educaŃie a celor 6 componente de bază: dezvoltare umană. colegii şi prietenii • Abilitatea de a face faŃă presiunii grupului 4. Deprinderi personale • A trăi potrivit propriilor valori • Asumarea responsabilităŃii pentru propriul corp • Luarea de decizii responsabile • Dezvoltarea asertivităŃii • Comunicarea eficace cu familia. Societate şi cultură 74 . RelaŃiile interpersonale • Dezvoltarea deprinderilor de relaŃionare pozitivă • Exprimarea dragostei şi intimităŃii în moduri diferite şi responsabile • Dezvoltarea şi menŃinerea relaŃiilor semnificative • Evitarea relaŃiilor de exploatare şi de manipulare • Formarea unor atitudini pozitive faŃă de relaŃiile de prietenie • Luarea de decizii privind stilul de viaŃă sănătos 3. societate şi cultură. esenŃial pentru o dezvoltare armonioasă.Temă de reflecţie nr. deprinderi personale.

a rolurilor de sex. • Dacă nu fac dragoste cu el am să îl pierd. sau a unor exerciŃii prin care elevii ajung să înŃeleagă consecinŃele grave (uneori fatale -ex. Cu alte cuvinte. • Doar făcând dragoste ne vom dovedi unul altuia cât de mult ne iubim. Deci. NoŃiunea de gen social are ca scop depăşirea perspectivei reducŃioniste referitoare la biologia ca şi destin. dar ele trebuie să spună NU pentru a-şi menŃine reputaŃia. 75 . Miturile furnizează răspunsuri gata “confecŃionate” la întrebările general umane despre noi înşine. Acestea sunt convingeri iraŃionale. • Fetelor le face plăcere la fel de mult ca şi băieŃilor să facă SEX. • Impulsurile sexuale sunt mai puternice la bărbaŃi.• • • • • Evaluarea impactului familiei. Deseori miturile despre sexualitate decurg din menŃinerea unei imagini tradiŃionale. • BărbaŃii trebuie să-şi manifeste masculinitatea: fizică şi sexuală. culturii. Şcolii îi revine un rol important în combaterea menŃinerii rolurilor sociale tradiŃionale. • Când fetele spun NU este de fapt POATE sau DA. Fiecare din miturile prezentate mai jos pot constitui punctul de plecare a unor discuŃii de tip dezbatere. el nu se mai poate controla. de tip patriarhal. Biologia determină dacă suntem băiat sau fată. • BărbaŃii nu vorbesc despre SEX. ca forme de comunicare culturală. mass-mediei asupra convingerilor. dar nu numai. Cultura determină ceea ce înseamnă să fii “bărbat” sau “femeie” şi ce tipuri de comportament sau trăsături de personalitate sunt dezirabile pentru fiecare. conceptele de sex şi gender (gen social) sunt utile în scopul contrastării setului de fapte biologice celor culturale. Miturile adolescenŃilor despre sexualitate: • Este inacceptabil pentru un bărbat să fie virgin. • După ce un băiat se excită. ei îl practică. feminitatea şi masculinitatea nu sunt altceva decât construcŃii sociale. larg răspândite într-o anumită cultură sau societate. Altfel spus. contaminare HIV) a acestor mituri acceptate şi puse în practică de ei. • Fetelor le face plăcere să fie convinse mai mult timp (chiar şi lacrimile fac parte din ritualul firesc). • O fată nu poate rămâne gravidă după primul act sexual. • Fetelor le plac băieŃii care deŃin controlul. religiei. • BărbaŃii trebuie să aibă relaŃii sexuale cu cât mai multe fete pentru a dobândi experienŃă. Cu alte cuvinte. feminitatea şi masculinitatea reprezintă ceea ce aşteaptă alŃii de la femei şi bărbaŃi. • BăieŃii trebuie să fie iniŃiatorii actului sexual. despre alŃii (bărbaŃi-femei). dacă nu sunt identificate. mai ales al tinerilor. masculinitatea şi feminitate există doar în mintea celui care percepe. despre relaŃiile noastre şi mediul în care trăim şi. şi astfel deghizată cu consecinŃe negative atât pentru femei cât şi pentru bărbaŃi. valorilor şi comportamentelor legate de sexualitate Respingerea abordării vulgare şi de tip pornografic a sexualităŃii şi valorilor sexuale Atitudine critică faŃă de percepŃia socială a femeii ca “obiect sexual” Implicarea în programele educative de educaŃie pentru sănătate sexuală Demonstrarea toleranŃei faŃă de cei cu stiluri de viaŃă şi valori sexuale diferite Atitudinile eronate faŃă de sexualitate sunt generate de aşa numitele “mituri”. Aceste roluri poartă numele de gen social (gender). Prin intermediul miturilor. semnificaŃia noŃiunilor de femeie şi bărbat este naturalizată şi biologizată. pot să influenŃeze negativ comportamentul. Conceptul de gen social a fost lansat ca răspuns la nevoia de a face distincŃie între caracteristicile biologice ale bărbatului şi femeii şi cele construite social şi cultural. Elevii pot fi învăŃaŃi să identifice miturile şi să le combată atât atitudinal cât şi comportamental. neadevăruri. astfel încât sunt considerate naturale şi reale.

• Contactul fizic trebuie întotdeauna să ducă la sex.• Poate am noroc şi nu rămân gravidă.8 milioane de oameni. educaŃia sexuală nu poate ignora această realitate “postmodernă”: • pe mapamond. când boala SIDA a ajuns să fie denumită “flagel mondial” şi riscul contaminării cu virusul HIV “pandemie” (viteză şi arie de contaminare mai mare decât în cazul unei epidemii). Identificarea mecanismelor defensive faŃă de riscul HIV/SIDA este un alt element esenŃial în procesul de prevenŃie. • simptomatologia bolii poate fi ameliorată sau întârziată. • O femeie modernă trebuie să aibă relaŃii sexuale premaritale. • în lume există aproximativ 40 milioane de persoane infectate cu HIV. prin efectuarea testului HIV de către ambii parteneri.”. Identificarea şi modificarea acestor atitudini este foarte importantă în procesul de dezvoltare a comportamentelor de protecŃie. Ca şi consecinŃă a utilizării acestor mecanisme defensive este implicarea în comportamente de risc (actul sexual neprotejat). 76 . SIDA va produce o creştere a mortalităŃii infantile cu pană la 75%. Cele mai frecvent utilizate mecanisme defensive faŃă de riscul contaminării HIV sunt: • negarea – “Eu nu mă pot îmbolnăvi de SIDA!”. aproximativ 16. Multe persoane recurg frecvent la mecanisme de apărare faŃă de ceva despre care nu au informaŃii suficiente. • ViaŃa sexuală este o cale de a deveni adult. • BărbaŃii doresc întotdeauna să facă sex. • Iubirea între doi tineri înseamnă întotdeauna şi relaŃii sexuale. • în ultimii ani a crescut îngrijorător de mult numărul tinerilor din România infectaŃi cu HIV. controlabilitate. • România se situează pe primul loc în Europa în ceea ce priveşte numărul de copii bolnavi de SIDA.000 de persoane se infectează cu HIV. • Bărbatul trebuie să aibă controlul în relaŃiile sexuale. Riscul pentru HIV/SIDA Astăzi. despre cauze. • BărbaŃii trebuie să fie performanŃă în domeniul sexual. în fiecare zi. • Este prea jenant să vorbesc cu prietena/prietenul meu despre prezervative. Un model complet de reprezentare a bolii presupune informaŃii corecte despre boală. evoluŃie în timp. • Cei mai mulŃi adolescenŃi şi-au început viaŃa sexuală. Evaluarea miturilor despre HIV/SIDA trebuie să cuprindă toate cele 5 aspecte ale unei reprezentări complete.000 de copiii sub 15 ani au fost infectaŃi cu virsul HIV. 620. • de la declanşarea epidemiei au murit 18. • Prezervativele diminuează spontaneitatea şi plăcerea actului sexual. prin păstrarea fidelităŃii în cuplu. în anul 2010. • Dacă o fată foloseşte metode contraceptive probabil nu este prea “cuminte”. • Femeia trebuie să răspundă întotdeauna iniŃiativelor sexuale ale bărbatului. • nu există tratament sau vaccin pentru SIDA. • proiecŃia – “Numai prostituatele şi homosexualii pot să se infecteze cu virusul HIV. Ca şi la toate celelalte tematici despre sexualitate elevii îşi însuşesc multe informaŃii greşite de la colegi sau din alte surse neadecvate de informare. • numai în anul 1999. • Centrul de Statistică al Statelor Unite estimează că dacă prevenŃia nu este intensificată. consecinŃe. Singura cale perfect sigură de a evita infectarea cu HIV este abstinenŃa sexuală. dar SIDA este o boală letală. Formarea unei reprezentări sau percepŃii corecte a bolii are un rol semnificativ în adoptarea unui stil de viaŃă sanogen şi în adoptarea unor comportamente de protecŃie. Prevenirea transmiterii infectării cu HIV pe cale sexuală se realizează prin utilizarea obligatorie a prezervativului.

h) creşte calitatea relaŃiilor de cuplu şi calitatea vieŃii. Studiile de evaluare a programelor de educaŃie sexuală au dovedit că în urma programelor de educaŃie sexuală elevii: a) sunt mai bine şi mai corect informaŃi privind comportamentul sexual. modalităŃile de prevenire a abuzului sexual. comunicare interpersonală armonioasă). Cu cât aceste valori şi atitudini sunt mai bine consolidate (încrederea în sine. legate de sexualitate. oricum nu poŃi face nimic!”. Lipsa informaŃiilor şi nediscutarea subiectelor de interes pentru adolescenŃi nu duce decât la implicarea acestora în comportamente sexuale de risc şi formarea unei percepŃii greşite despre sexualitate. SIDA se ia prin strângere de mână. combaterea miturilor (ex. Ora de consiliere are ca şi obiective formarea unor atitudini şi valori adecvate şi învăŃarea elevilor să evalueze diferitele surse de informaŃii despre sexualitate. în consecinŃă. c) Un alt obstacol este generat de teama profesorilor că nu vor şti să dea răspunsuri corecte la întrebările adolescentului. să motiveze de ce aderă sau de ce resping acele atitudini sau comportamente. metodele de contracepŃie. modalităŃile de protecŃie. este mai bine ca aceste subiecte să nu fie abordate. Cercetările arată că decizia adolescenŃilor privind începerea vieŃii sexuale este rezultatul sistemului lor de valori şi atitudini format pe parcursul întregii dezvoltări. luarea de decizii responsabile. Profesorul poate sugera elevilor parcurgerea unor materiale de specialitate şi să modereze discuŃia despre tema citită. combaterea miturilor şi prejudecăŃilor privind SIDA.şi cu atât mai puŃin să impună . • • 77 . PrevenŃia transmiterii virusului HIV trebuie să cuprindă: informaŃii corecte despre ce este HIV/SIDA. responsabilizarea individului privind propria sănătate. Profesorul nu trebuie să transmită elevilor . prin informarea altor tineri. Important este ca elevii să fie învăŃaŃi exerciŃiul argumentării. Mai mult decât atât. reprezentare a bolii. c) ştiu să caute şi să evalueze mai corect diferitele surse de informaŃii despre sexualitate. cu atât adolescentul îşi va întârzia debutul de viaŃă sexuală. f) reduce numărul de sarcini nedorite. e) scade numărul de elevi activi sexual. Obstacole în realizarea educaŃiei sexuale Studiile de evaluare a eficienŃei educaŃiei sexuale au identificat o serie de obstacole care pot să interfereze cu o activitate de formare pozitivă: a) Teama adulŃilor că discutarea subiectelor legate de sexualitate îi va determina pe elevi să experimenteze viaŃa sexuală şi. g) reduce incidenŃa bolilor cu transmitere sexuală. Informarea corectă a tinerilor despre SIDA îi va ajuta să separe realitatea de ficŃiune şi să anuleze riscul de îmbolnăvire. d) iau decizii mai responsabile în ceea ce priveşte începerea vieŃii sexuale.valorile sale personale. Nu spiritul critic sau cel de culpabilizare trebuie să domine aceste dezbateri. represia – “De ce să ne gândim la ce poate fi mai rău? Dacă este să se întâmple. formarea unei reprezentării corecte a bolii. ci dorinŃa de a asculta şi a înŃelege argumentaŃia adolescentului/colegului. b) şi-au format un set de valori sănătoase despre sexualitate. b) Uneori profesorii şi părinŃii pot să nu fie de acord cu anumite atitudini şi comportamente.raŃionalizarea – “Nici prietenii mei nu folosesc prezervativ şi nu s-au îmbolnăvit!”. identificarea mecanismelor de apărare şi a modalităŃilor de percepere. profesorul consilier este un facilitator care încurajează dezbaterile de opinii despre valorile sexuale. numai prostituatele şi homosexualii fac SIDA). unde se poate face. distincŃia dintre un seropozitiv şi a fi bolnav de SIDA. elevii trebuie să fie încurajaŃi să devină voluntari în programele de reducere a riscului de transmitere a virusului HIV. testul HIV. cine ar trebui să îl facă şi formarea unor atitudini adecvate privind persoanele cu SIDA (eliminarea stereotipurilor faŃă de persoanele cu SIDA). modalităŃile de transmitere.

ar trebui să nu mai perceapă ca fiind problematic subiectul educaŃiei sexuale. emoŃii. Nu este suficient să oferim doar informaŃii. i) Sentimentul de jenă în discutarea subiectelor despre sexualitate poate bloca comunicarea elev-adult. sugerând mesajul că interesul sexual al adolescenŃilor se află la graniŃa între moral şi imoral. în cazul în care acesta simte că nu îşi poate depăşi reticenŃele. boli. aşa cum am arătat până acum sexualitatea înseamnă mult mai mult decât reproducere. atitudini şi valori. Focalizarea pe aspectele legate de convingeri. abuz. Studiile au arătat că adulŃii care au avut o educaŃie sexuală rigidă. sarcină. atitudini şi comportamente care respectă drepturile umane fundamentale şi au consecinŃe pozitive asupra vieŃii individuale. ştiinŃific şi medicalizat. g) Discutarea despre sexualitate la un nivel abstract. vulgarului sau imoralului. În acest mod elevii nu vor fi frustraŃi de un drept fundamental al lor şi anume informarea şi discutarea despre una dintre componentele cheie ale identităŃii lor personale şi sociale sexualitatea. teoretic. este mai important să formăm convingeri. fie acesta este subevaluat). reduc sentimentul de disconfort al profesorului şi elevilor.d) Un impediment major în realizarea unei educaŃii sexuale corecte este dezvoltarea la copii şi adolescenŃi a sentimentului de jenă sau de vinovăŃie. este indicat să invite la ora de consiliere psihologul şcolar sau medicul de planificare familială. respectiv a imoralităŃii. În final. stare de bine • comunicare şi relaŃii interumane • valori şi modele • presiunea grupului. e) Neadecvarea discuŃiilor cu nivelul de dezvoltare mentală şi emoŃională al elevilor (această neadecvare poate fi în ambele sensuri: fie depăşeşte nivelul de dezvoltare. au manifestat la vârsta adultă disfuncŃii sexuale şi o viaŃă de cuplu nesatisfăcătoare. dar sexualitatea înseamnă în primul rând asimilarea în identitatea personală a acestei dimensiuni psiho-sociale şi biologice complexe a personalităŃii umane. contracepŃie. Profesorul-consilier. Abordarea sexualităŃii trebuie realizată gradual. prin cursurile de formare prin care şi-a dobândit noua competenŃă. dominată de prejudecăŃi. şi mai puŃin pe subiectele legate de anatomia şi fiziologia organelor genitale. Sexualitatea adolescentului nu trebuie “expediată” de către adult în sfera interdicŃiei. partenerului • încredere în sine şi asertivitate • decizie şi responsabilitate • dragoste şi încredere • negociere şi stabilire de limite • mituri sexuale • manipulare şi influenŃare • abuz emoŃional şi sexual • orientare sexuală 78 . bazată pe învinovăŃire şi considerarea sexului ca un lucru ruşinos. Totuşi. h) Folosirea unor clişee evaluative despre anumite persoane şi ridiculizarea sau discriminarea lor. mass-mediei. putem sumariza că a face educaŃie sexuală eficientă înseamnă a vorbi cu elevii noştri despre: • cunoaştere de sine • corp. Unii adulŃi abordează aceste teme sub “umbrela” moralităŃii. Este adevărat că acestea pot să devină aspecte negative şi problematice pentru un adolescent. în funcŃie de nivelul procesului de dezvoltare psihică şi fizică al elevilor (vezi programa şcolară). f) Focalizarea pe situaŃiile de criză: deseori educaŃia sexuală este redusă la prevenŃia sarcinilor şi a bolilor cu transmitere sexuală.

screeninguri • evitarea accidentelor rutiere prin utilizarea în autovehicule a centurii de siguranŃă sau a căstii de protecŃie (biciclete. Perspectiva învăŃării sociale constituie un cadru potriviti pentru planificarea şi implementarea unor programe de prevenŃie. al consumului de alcool şi droguri trebuie să Ńină cont de câteva elemente precum furnizarea unor informaŃii despre consecinŃele de sănătate ale uyului de substanŃe. Ńinând cont de efectele sale asupra sănătăŃii: stil de viaŃă sanogen şi stil de viaŃă patogen.Modelele explicative şi de modificare a stilului de viaă au fost dezvoltate ca urmare a necesităŃii proiectării de intervenŃii fundamentate teoretic şi empiric. 10 ElaboraŃi obiectivele unui program de prevenire a transmiterii virusului HIV. atitudini pozitive faŃă de un stil de viaŃă sănătos. luare de decizii. deoarece ia în considerare atât trăsăturile individului cât şi contextul socio-cultural şi normele grupului de prvenienŃă. formarea unor abilităŃi de „viaŃă” (managementul situaŃiilor dificile. pe scurt. DescrieŃi. Modelul stadiilor schimbării (Prochaska & Diclemente) postulează existenŃa a şase stadii pe care individul le parcurge în abordarea unui comportament de sănătate. rezistenŃa la presiunea grupului). EducaŃia pentru sănătate sexuală poate ava drept scop 79 . PrevenŃia fumatului. fiecare stadiu fiind caracterizat de atitudini. alte boli cu transmitere sexuală planuri de viitor educarea sexuală a tinerilor de către tineri sănătate fizică.Este prezentat conceptul de „stil de viaŃă” care poate lua două forme. psihică. valori şi credinŃe diferite. Modelul „Diagnostichează/ AcŃionează” are ca principiu fundamental ideea că educaŃia adecvată în domeniul sănătăŃii este rezultantă a uneo evaluări corespunzătoare a populaŃiei Ńintă.7. Programele de prevenŃie pot fi primare (la nivel populaŃional). la un grup de tineri dependenŃi de heroină. Alte comportamente relevante pentru sănătate • practicarea regulată a exerciŃiului fizic • comportament alimentar raŃional • evitarea expunerii la soare neprotejat • verificări medicale regulate. sexuală. socială. 4. secundare (la nivelul grupurilor şi situaŃiilor de risc) şi terŃiare (în mediu clinic). comunicare asertivă. obiectivele şi activităŃile pe care plănuiŃi să le întreprindeŃi Rezumat Modulul 4 trece în revistă rolul comportamentelor individului în sănătate. motociclete) • evitarea accidentelor casnice Temă de reflecŃie nr.• • • • • • • • • stereotipii de gen social comportamente sexuale de risc contracepŃie sarcină avort HIV/SIDA. DependenŃa de sunbstanŃe a fost explicată prin apel la mai multe modele şi teorii. spirituală. emoŃională.

8:1515-1524 Fishbein. (1977). obiectivele şi activităŃile pe care plănuiŃi să le întreprindeŃi Raspundeti in maxim 2 pagini de computer. 1984. biomedicală. O. C. How effective are interventions targeting injection drug users? a critical review ofpublished studies. O. DaŃi exemple de tipuri de intervenŃii posibile pentru fiecare. pe scurt. socială) abordarea dependenŃei?. W. Homewood. Systems of Psychotherapy: A Transtheoretical Analysis. Rogers E. I.R. Bibliografie Bandura. W. (1983). W. Social Foundations of Thought and Action. 345-363). 2. 147-172 Miller. C. IL: Dorsey Press Prochaska. and psychological distress. & DiClemente. Self-efficacy: Toward a unifying theory of behavioral change. (2004).).ElaboraŃi obiectivele unui program de prevenire a transmiterii virusului HIV. 84. Psychological Review. weight control. J. J. Health promotion planning. L. 29-49. J. AIDS. Motivational interviewing: Preparing people to change addictive behavior. Co.. An educational and environmental approach. M. Watters JK. (1986). (1986). 1994. In W. 191-215 Booth RE. Heather (Eds. and behavior : an introduction to theory and research. In S. A.: Addison-Wesley Pub. Treating addictivebehaviors: Processes of change (pp. M. Miller & N. A. la un grup de tineri dependenŃi de heroină. Coping and substance abuse (pp. Aceste sarcini se vor trimite pe email sau poştă împreună cu sarcinile celui de-al treilea modul (vezi calendarul disciplinei).. DescrieŃi. Miller. 19. 2. (1975). Common processes ofchange in smoking.&Rollnick. informare etc. I. Wills (Eds. (1974). Englewood Cliffs. SARCINA DE SEMESTRU MODUL IV 1. A textbook (4th Edition). 80 . Motivational interviewing with problem drinkers.Shiftman & T. attitude. Odgen. Reading. Inter-sectoral action for health: making it work. M. NJ: PrenticeHall Bandura. W. (1991). & Ajzen. & Kreuter. Health Psychology. (2007). J. C. Green. Cum influenŃează cele trei perspective (morală. Mass. R.). London: The Free Press Rosenstock. New York: Guilford Press Nutbeam D 1994. intention. Health Promotion International 9(3):143-144. & Abraham. Berkshire:Open Univeristy Press Prochaska. CA: Academic Press. Diffusion of Innovations (3rd edition).formarea unor convingeri şi atitudini personale. New \brk: Plenum Press Prochaska. 1. (1985). 2nd ed. San Diego. S. S. C. dezvoltarea responsabilităŃii şi abilităŃilor de relaŃie interpersonală. 3-27). Belief. Interventions to change health behaviours: Evidence based or evidence inspired? Psychology and Health. Toward a comprehensivemodel of change.M. Q. Mountain View: Mayfield Michie. Behavioral Psychotherapy. 1-8. (1983). Historical origins of the health beliefmodel. Health Education Monographs. & DiClemente.R. C. (1991).

(1998) .id/medical/stds.html www. Prin urmare.familyhaven.tc.about. intoxicarea/consumul compulsiv. în domeniul sănătăŃii. E.nih.un pattern dezadaptativ de uz de substanŃă.kidource. schimbarea în cunoştinŃe şi practici de sănătate e direct relaŃionată cu participarea activă a individului Modelul stadiilor schimbării -modificarea unui comportament se realizează treptat şi presupune parcurgerea unui număr de stadii. care implică persistenŃa în utilizarea acută a unor substanŃe şi dezvoltarea comportamentului de căutare a drogului.expat.com/cs/heal/ www.usf.org/ http://atkinscenter.unc. conceptul cheie în cadrul acestui model este acela de stadiu PrevenŃia .columbia.jsp?page=Prevention Glosar: Abuzul de substanŃă .cdc.gov/databases/ERIC_Digests/ed408371.nimh.cdc.activitate de reducere a mortalităŃii şi morbidităŃii din caza unor boli.com/kidsource/content2/teen.htm alcoholism.este o metodă particulară de a-i ajuta pe oameni să recunoască faptul că se confruntă cu o problemă şi să acŃioneze pentru rezolvarea problemelor prezente şi viitoare Modelul „Diagnostichează/AcŃionează”.ed.html www. credinŃe şi valori diferite.edu/guides/pg17.totalitatea deciziilor şi acŃiunilor voluntare care afectează starea de sănătate DependenŃa de substanŃe .cfm www.uk/giving_up_smoking.E.pregnancy.med.gov/tobacco/research_data/youth/stspta5. New York: McGraw Hill Adrese pagini internet: http://hsc.htm http://hivinsite.epa. Manifestat prin consecinŃe adverse recurente şi semnificative în legătură cu uzul repetat de substanŃe Stil de viaŃă .gov/iaq/pubs/etsfs.html www.gov/hiv/dhap. Ea poate fi primară.valmillscounselling.P.edu/InSite. S.htm http://draonline.com/helpatkins/faqs/faqfood/ www.edu/alcohol/prevention/welcome.(1999). Astfel.html www.gov/publicat/eatingdisordersmenu.htm eric-web.co.ucsf.htm www.or. secundară şi terŃiară 81 .este considerată a fi o stare patologică. sunt de factură voluntară. caracterizate de atitudini.este un cadru de referinŃă pentru evaluarea şi dezvoltarea sistematică a programelor de educaŃie pentru sănătate.DSM IV descrie trei stadii ale adicŃiei: preocuparea/anticiparea.html www. vulnerabilitatea la recăderi şi o abilitate scăzută de a răspunde la stimuli naturali cu rol de întărire.Sarafino. retragerea/afectivitate negativă Interviul motivaŃional (IM) .com/health/indexfood.Health psychology: Biopsychosocial interactions.html www. Are ca principiu fundamental ideea că schimbările comportamentale de durată. New York: John Wiley and Sons Taylor.edu/~kmbrown/hlth_beh_models. Health Psychology (4th ed).

Promovarea sănătăŃii .reprezintă procesul de renunŃare progresivă la un drog sau la o substanŃă consumată în cantităŃi extrem 82 .procesul prin care se facilitează creşterea controlului şi îmbunătăŃirea sănătăŃii indivizilor (OMS) Sevrajul .

studentul va: • • • • • Descrie semnificaŃia conceptului de stres. Astăzi nimeni nu poate nega că definirea stresului diferă flagrant în funcŃie de perspectiva disciplinei ştiinŃifice din care ea este elaborată. În încercarea de a câştiga o mai mare rigurozitate. dependenŃa de substanŃe au devenit boli ale civilizaŃiei. Utilitatea conceptului este dovedită şi de faptul că discipline noi conturate. Zuckerman (1991) dovedeşte că există persoane care caută în permanenŃă menŃinerea unui nivel ridicat de activare prin căutarea de senzaŃii. Identificăm confuzii frecvente şi între termenul de stres şi activare (arousal). în care stresul are un rol preponderent în adoptarea unor comportamente inadecvate (WHO. Echivalarea termenului de stres cu cel de activare are semnificaŃia implicită că un scop major al individului este menŃinerea homeostaziei (adică un anumit nivel mediu al activării). Enumera componentele procesului de stres. Bolile cardiovasculare. teoria stresului îşi asimilează noile achiziŃii ale neuroştiinŃelor. OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii estimează că 50% din totalul cauzelor de mortalitate şi morbiditate se datorează stilului de viaŃă. Costurile societăŃii legate de efectele stresului sunt extrem de mari. Stresul a fost şi rămâne unul dintre cele mai disputate concepte din istoria ştiinŃei. 1989). Nu de puŃine ori stresul este confundat cu anxietatea. tulburările mentale. ale celor cognitive şi comportamentale. teoria stresului suscită în continuare interes din partea specialiştilor din diversele domenii ale ştiinŃelor biologice şi sociale. iar psihologii argumentează că stresul rezultă din perceperea unei stări de autoineficienŃă. Această confuzie a dus la utilizarea termenului de distres ca echivalent a hiperactivării simpatice.MODUL V Stresul şi riscul pentru boală Scopul modulului: Cunoaşterea rolului stresului in riscul pentru imbolnaviri. Selye şi până în prezent s-a acumulat un număr impresionant de date. propunând abordări multi şi interdisciplinare. Obiectivele modulului: La finalul acestui modul. De la munca de pionierat a lui W. Medicina Comportamentală sau Psihoneuroimunologia includ stresul ca un concept-cheie în modelele explicative ale sănătăŃii şi bolii. Constatăm că diferitele definiŃii ale stresului au dus şi la confuzii terminologice. Discuta teoriile şi modelele explicative ale stresului.1. sociologii ne sugerează că stresul se datorează caracteristicilor mediului în care trăim. cum sunt Psihologia SănătăŃii. NoŃiuni introductive S-a împlinit o jumătate de secol de la primele formulări experimentale şi teoretice ale teoriei stresului de către Hans Selye. Cannon şi H. În ciuda criticilor şi impreciziilor. S-au formulat şi opŃiuni de reducere a termenului de stres la cel de coping. Fiziologii şi endocrinologii dovedesc experimental că stresul este un răspuns al organismului la stimulările externe. monografii. considerându-se că acesta din urmă concentrează 83 . Enunta consecinŃele stresului Descrie rolul de „tampon” al suportului social 5. cercetări.

lipide.3. El este utilizat iniŃial cu sensul de boală mintală. 1973) echivala stresul cu “muncă multă şi cu probleme”. Reylly îşi publica teoria "sindromul de iritare". DefiniŃiile inoperante ale stresului au determinat asimilarea de către unii psihiatri a noŃiunii de stres cu cea de boală psihică (Bech şi colab. Cannon (1932) are meritul de a fi dovedit experimental implicarea multiplă şi complexă a sistemului simpato-adrenal şi ai mediatorilor medulosuprarenali în adaptarea organismului la stimulii fizici şi psihici din mediu. nivelul sanguin de glucide. utilizează termenul de stres pentru a demonstra existenŃa unor mecanisme homeostatice specifice de protejare a organismului împotriva agenŃilor perturbatori (1929). PersistenŃa acestei interpretări o regăsim la autorii contemporani care asimilează stresul cu cerinŃele externe care exercită presiuni asupra organismului. Hippocrate considera că boala nu e numai suferinŃă şi leziune (pathos) ci şi efortul organismului de a-şi restabili echilibrul (ponos). 84 . de neutralizare şi corectare a disfuncŃiilor survenite. Deşi fiziologul american a studiat doar adaptarea de scurtă durată la situaŃii acute şi nu a detaliat alte posibile reacŃii. dificultate. Pavlov prin teoria învăŃării bazate pe reflexe condiŃionate cu funcŃii anticipative. desemnând acea forŃă sau presiune care deformează corpurile. 1982). compensatorii.. numit şi model biologic îşi are originea în cercetările lui H. C. binecunoscută astăzi în literatură sub numele de reacŃie "luptă sau fugă" (fight or flight). Freud despre nevroză şi mecanismele inconştiente de apărare abordează dintr-un punct de vedere complet nou problematica adaptării individului la situaŃii conflictuale. termenul este folosit mai ales în inginerie. ContribuŃii la problematica adaptării şi indirect a stresului aduce şi I. biologii şi fiziologii secolului al XIX-lea au semnalat înaltul grad de organizare a lumii vii care facilitează o adaptare activă. în acelaşi timp anxietatea sau depresia nu epuizează consecinŃele stresului. endocrină şi nervoasă. Este adevărat că folosirea termenului de stres oferă avantajul de a evita conotaŃiile negative ale unui diagnostic de nevroză sau hipomanie. Datele experimentale obŃinute de Cannon sunt printre primele dovezi ce indică participarea sistemului endocrin la adaptarea organismului la schimbările bruşte ale ambianŃei. distresul nu poate fi echivalat cu psihopatologia. poate fi găsit încă din secolul al XIV-lea. Selye şi pune accentul pe răspunsul organismului la stimulii nocivi din mediu. Teoria lui S. Cannon este considerat cel mai important precursor al teoriei stresului. Faptul că o persoană experienŃiază anxietate sau instabilitate nu înseamnă în mod necesar că ea suferă de o tulburare nevrotică. minerale constante în condiŃiile modificării factorilor externi. pH. când progresele ştiinŃei au permis cercetări mai riguroase. W. care descrie importanŃa răspunsului sistemului nervos autonom atunci când organismul este expus la diverse noxe. Stresul este definit de Selye ca o stare a organismului manifestată prin reacŃii nespecifice ca răspuns la agenŃii perturbanŃi. menŃin temperatura corpului. enzimatică. 5.esenŃa fenomenului de stres (Lazarus. fiziologul american Walter Cannon (1929). Procesul de adaptare activă al organismului la mediu extern în continuă schimbare este posibil datorită unor mecanisme dinamice. La începutul secolului al XX-lea. în Hinkle. Trei secole mai târziu. prin cercetările sale. Mult mai recent. Sir William Osler (cit. Termenul de stres. Precursori ai teoriei stresului Primele observaŃii privind adaptarea organismului la mediu datează din antichitate. Modelul fiziologic şi teoria răspunsului Modelul fiziologic. denumită "reacŃie de urgenŃă". Aceste mecanisme de natură fiziochimică. Cannon foloseşte termenul de stres în legătură cu reacŃia autonomă a organismului.2. 5. 1987). suferinŃă. 1985). Aproape concomitent cu Selye. Bernard (1878) indică capacitatea organismului de a-şi menŃine constant mediul intern în raport cu stimulii externi. De abia în secolul al XIX-lea conceptul de stres este preluat de ştiinŃele biologice. fiziologul francez A. Modificarea structurii sub influenŃa acelei forŃe este desemnată prin noŃiunea de strain (Levi. În opinia noastră. proteine. a cărui semnificaŃie originară era de adversitate.

cu descărcări catecolaminice. adaptare) • distres (solicitare intensă. În cadrul modelului fiziologic al stresului constatăm completări şi dezvoltări ulterioare teoriei lui Selye care nuanŃează înŃelegerea răspunsului organismului la factorii de stres. de dezadaptare). 1980) demonstrează că stresul implică atât adaptare şi stimulare cât şi uzura organismului. Prima categorie de animale optează pentru un răspuns activ de tip "luptă sau fugă". Aşa cum am arătat în paginile anterioare. 85 . Conform autorilor citaŃi. Investigând mecanismele fiziologice şi consecinŃele SGA. deprivare maternă. Animalele subordonate aleg un comportament pasiv. prelungită. lipsa posibilităŃilor de control. PotenŃialul de nocivitate asupra organismului a reacŃiei fiziologice determinat de combinaŃia dintre perceperea lipsei controlului şi atitudinea de pasivitate şi supunere este confirmată şi de studiile realizate pe subiecŃi umani ci şi o multitudine de macanisme neuronale coordonate de sistemul nervos central (SNC).Stresul biologic. Participarea SNC accentuează componenta specifică a răspunsului organismului şi evidenŃiază capacitatea de învăŃare şi persistenŃă în timp a strategiilor adecvate de ajustare la stres. RelevanŃa modelului este susŃinută şi de datele epidemiologice privind relaŃia dintre caracteristicile psihosociale ale muncii şi organizaŃiei şi incidenŃa unor boli cronice. Activarea este urmarea pozitivă a unor cerinŃe intense dar în prezenŃa controlului. Autorii dovedesc specificitatea răspunsului endocrin la stres în funcŃie de clasificarea animalelor în tipul dominant/agresiv şi tipul subordonat/pasiv. Meritul de a integra factori sociobiologici în modelul fiziologic de stres revine teoriei propusă de Henry şi Stephans (1977). Apreciem modelul ca având valenŃe aplicative deosebite pentru mediul ocupaŃional. Modelul de stres oferit de Karasek şi Theorell (1990) se distanŃează de asemenea de identificarea activării cu stresul. Complexitatea modulării tipului de reacŃie este dovedită de Henry (1980) şi prin includerea factorului situaŃional: mediu securizant. cum este boala coronariană. antrenare. psihologic şi comportamental cu repercursiuni asupra nivelului performanŃei umane. efecte de încordare şi tensionare. stările afective negative se traduc prin activarea adrenalinei şi cortisolului. răspuns considerat mai nociv decât primul. chiar dacă unii cercetători extind termenul şi asupra activării psihologice. Alături de stresul de suprasolicitare se impune astfel şi conceptul de stres de subsolicitare. stresul se produce doar la intersecŃia dintre solicitări intense şi opŃiuni de control minime. Astfel. ambianŃă nouă. însoŃit de modificări ale activităŃii simpatoadrenale. supraîncărcare. descrisă sub numele de strain. Este meritul lui Lundberg (1980) şi Ursin (1984) de a demonstra experimental că atât supraactivarea cât şi subactivarea induc stres exprimat prin modificări în plan fiziologic. comportă trei faze: • reacŃia de alarmă • stadiul de rezistenŃă • stadiul de epuizare. Atât la bărbaŃi cât şi la băieŃii de vârstă şcolară secreŃia de adrenalină este mai mare decât la persoanele de sex feminin (1986). caracterizat prin activarea sistemului hipofizo-corticoadrenal şi secreŃia de corticosteroizi. Selye (1968. Pentru a realiza această distincŃie Selye (1983) introduce termenii de : • eustres (stimulare optimă. una din limitele abordării fiziologice este identificarea stresului cu activarea. iniŃial descris sub numele de sindrom general de adaptare (SGA). de supunere. chiar dacă ea se bazează doar pe studii experimentale realizate pe rozătoare şi maimuŃe. Frankenhaeuser dovedeşte specificitatea răspunsului la stres şi prin diferenŃele reacŃiei endocrine în funcŃie de sex. iar cele pozitive numai prin adrenalină. Studiile lui Frankenhaeuser (1982) urmăresc stabilirea unor relaŃii între patternurile de răspuns endocrin la stres şi trăsăturile psihologice.

Depăşirea nivelului optim cauzează reacŃiile de stres. ameninŃarea decurge din perceperea unui dezechilibru între cerinŃele impuse şi capacitatea de răspuns. negocierea activă între cerinŃele şi presiunile mediului şi ierarhizarea scopurilor individuale. de tipul S . mecanicist.ci numai în relaŃia dintre ele. prin analogie cu modelele tehnice.10). În cadrul modelului sociologic. Totuşi unii oameni percep mai intens şi reacŃionează mai acut decât alŃii la impactul cu factorii de stres social. Se subliniază astfel faptul că ameninŃarea (termen preferat de Lazarus faŃă de cel de stresor) nu există în sine. Natura subiectivă a evaluărilor determină o arie largă de stresori. consideră persoana.5. Este adevărat că factorii de stres psihosociali sunt caracteristici inevitabile ale vieŃii cotidiene. Modelul interacŃional şi teoria tranzacŃională O dată cu publicarea teoriei lui Lazarus cercetările asupra stresului încep să fie comutate din cadrul biologic în cel psihologic. stresul este o condiŃie a mediului (Holmes şi David. stimulii psihosociali nu pot avea aceeaşi semnificaŃie pentru toŃi indivizii. Modelul cauzal conceptualizează stresul drept o funcŃie a stimulilor. că stresul rezultă exclusiv din proprietăŃile stimulilor reprezintă o abordare unidimensională şi restrictivă. subliniind faptul că structurilor şi relaŃiile sociale sunt principalele surse de stresori. de către modelul cauzal. 5. ca având o capacitate înnăscută (coeficient de toleranŃă) de a face faŃă unor factori potenŃiali dăunători din mediu. numiŃi şi stresori. (4) copingul.4. Analiza noii paradigme de cercetare permite identificarea a patru concepte fundamentale care definesc teoria tranzacŃională a stresului: (1) interacŃiunea sau tranzacŃia. adică unilaterală şi unidirecŃională. Spielberger sugerează că termenul de stres trebuie să se refere la caracteristicile obiective ale situaŃiei (cit. Conform definiŃiei stresului. Potrivit teoriei stimulilor. definiŃi drept nivel de încărcare. 1989. din discrepanŃa dintre starea actuală şi cea dorită de subiect. respectiv răspunsuri cognitive. în care persoana evaluează mediu ca impunând solicitări care exced resursele proprii şi ameninŃă starea sa de bine. RelaŃia dintre stimuli şi reacŃii este una similară din behaviorismul radical.5. identifică stresul cu factorii de stres. (3) evaluarea. În acelaşi timp nu putem omite faptul că modelul cauzal aduce contribuŃii valoroase la înŃelegerea şi aprofundarea unui segment al procesului de stres. Rapaport (1978) şi Toffler (1973. conturând în final teoria tranzacŃională a stresului (Lazarus şi Folkman. Cu excepŃia unor evenimente de viaŃă extreme. 1989) propune modelul sociologic al stresului. 86 .R. respectiv alterări ale funcŃiilor psihofiziologice. 1989. poziŃie de care ne distanŃăm. Modelul cauzal şi teoria stimulilor Un al doilea punct de vedere. exprimabilă prin formula S=f(s).persoană şi mediu . De altfel chiar definiŃia stresului dată de Lazarus şi Folkman (1984. Teoria stimulilor ignoră complexitatea relaŃiei dintre fiinŃa umană cu mediul său şi existenŃa diferenŃelor interindividuale în reacŃiile la stres. afective şi comportamentale la feed-backurile primite". Asumarea ideii. 1986). Pearlin (1981. Modelul cauzal denumit şi model ingineresc. Termenul de tranzacŃie desemnează relaŃia bidirecŃională dintre persoană şi mediu. ca proprietate a uneia din cele două subsisteme implicate . p. 1978) acordă o importanŃă deosebită factorului cultural în atribuirea de semnificaŃii stresorilor sociali. (2) sistemul cognitiv. evaluare ce determină declanşarea unor procese de coping. stimuli sau agenŃi stresanŃi. Dohrenwer. în Patterson şi Neufeld. şi anume rolul structurilor sociale în generarea de posibili stresori. 19) reflectă integrarea conceptelor teoretice enumerate: "stresul este o relaŃie particulară între persoană şi mediu. 1984). A interpreta stresorii în sine ca o cauză de maladaptare reprezintă o simplificare pe modelul unui determinism reducŃionist. p. cum este moartea unei fiinŃe dragi.

fie unui exces sau deficit informaŃional. dar elimină şi caracterul static al relaŃiei mediu-persoană. O primă categorie de cercetători cognitivişti ai stresului se focalizează asupra abordărilor de tip normativ ale proceselor şi abilităŃilor cognitive de procesare a informaŃiei. Cercetările de acest gen ignoră diferenŃele individuale de procesare a informaŃiei. incompatibilitatea dintre rolurile pe care le are persoana şi 5. fiecare reliefând importanŃa unor aspecte ale procesului de stres. organizată şi activată în acordarea de semnificaŃii personale situaŃiilor de viaŃă (Miclea. Cercetătorii încadrabili în a doua categorie sunt interesaŃi mai mult de stilul şi schema cognitivă a persoanei care descriu maniera şi preferinŃa în care informaŃia este stocată. Termenii pot fi utilizaŃi şi ca sinonimi. discrepanŃa dintre abilităŃile umane şi cerinŃele mediului. Pornind de la prezumŃia că scopul principal al persoanei este de a obŃine. Este adevărat că deteriorarea sănătăŃii mentale este una din consecinŃele stresului dar a limita emoŃiile negative la variabila de consecinŃă este prea restrictiv. stresul psihosocial se datorează următoarelor cinci mari categorii de factori: 1. 1993. stresul nu mai este determinat de nivelul reacŃiilor sau de o situaŃie în sine. sau privarea persoanei de posibilitatea câştigării unor resurse pentru care se investesc eforturi. Principiul de baza al acestei teorii este ideea ca oamenii tind sa retina. Tocmai datorită acestei note specifice. Conform modelului. de la valori obiective la caracteristici personale. În cadrul teoriei interacŃionale s-au impus şi alte modele. Conform autorului. condiŃii sau energii. Subliniem că stresul nu presupune numai suprastimulare sau substimulare informaŃională ci şi procesarea unei informaŃii interpretată de subiect ca aversivă. suprastimularea şi substimularea. irelevantă sau deosebit de importantă pentru scopul urmărit. Considerăm că modelul are relevanŃă 87 . teoria lui Lazarus şi colab. în realitate emoŃiile negative pot deveni la rândul lor surse de stres care vor influenŃa atât evaluarea cât şi formele de coping. copingului şi emoŃiei este consecinŃa “revoluŃiei” cognitive din psihologia deceniului al şaselea. Sublinierea rolului sistemului cognitiv ca mediator al evaluării. 1998). ci de evaluarea cognitivă a situaŃiei şi a resurselor de a face faŃă. numit "modelul conservării resurselor". discrepanŃa dintre nevoi şi posibilitatea satisfacerii lor. pierderea lor. Modelul sugerează şi strategiile de reducere şi combatere a stresului la nivel individual şi social prin identificarea situaŃiilor. psihologia cognitivă abordează aspectele motivaŃionale şi emoŃionale ale adaptării prin prisma proceselor informaŃionale. 1994). În concepŃia autorului resursele reprezintă ceea ce individul valorizează ca important pentru sine. Autorii introduc şi conceptul de proces strâns legat de cel de tranzacŃie pentru a sublinia intercondiŃionările reciproce dintre variabilele implicate.1989). 1994) dezvoltă unul din cele mai recente şi acceptate modele ale stresului. De aici deriva una dintre ideile majore ale acestei teorii si anume ca pierderea resurselor este mai relevanta pentru indivizi decat acumularea lor (Hobfoll.Dacă iniŃial era utilizat termenul de interacŃiune sau relaŃie. Modelul ecologic propus de Levi şi Kagan (1981) sugerează abordarea holistică a persoanei umane în interacŃiunea dinamică cu ambianŃa sa fizico-chimică şi psihosocială. 2. În acest context distresul este generat de limitarea capacităŃii de procesare a informaŃiei datorită fie unor abilităŃi cognitive neadecvate. Dacă psihologia tradiŃională considera că emoŃia este cea care modelează adaptarea. 3. schimbări rapide ce scapă controlului individului. era cunoscută iniŃial sub numele de teoria cognitivă a stresului. Abordarea convenŃională a stresului interpretează stresorii ca punct de start iar sănătatea mentală ca punct final al acestui fenomen. Hobfoll (1988. stresul apare în oricare din cele trei circumstanŃe: ameninŃarea pierderii resurselor. ulterior a fost preferat cel de tranzacŃie care indică nu numai unitatea organică dintre cele două subsisteme. grupurilor şi reacŃiilor cu risc crescut. sa protejeze si sa construiasca resurse. Indivizii cu resurse limitate sunt mai inclinati sa nu investeasca in situatii in care castigurile sunt nesigure. păstra şi proteja resursele. Prin prisma teoriei cognitive. 4. de acordare de semnificaŃii personale informaŃiei. sursa majora de stres fiind pierderea potentiala a acestor resurse valorizate (Hobfoll. Medierea cognitivă este elementul care distinge teoria psihologică a stresului de cea sociologică şi fiziologică.

fără a identifica costurile şi beneficiile răspunsului. 1992). 1989.6. Osler. în Henry şi Stephens. alergice şi colagenozele. IniŃial. Engel (cit. pe subiecŃi umani şi pe animale. 1990). 1977) şi Alexander (1950). Selye (1976 b) dezvoltă teoria bolilor de adaptare ce cuprind bolile reumatoide. medicina secolului XIX şi începutului de secol XX a fost dominată de un determinism strict biologic. subliniind cauza multifactorială a bolii. în care relaŃia dintre un anumit conflict intrapsihic şi o boală specifică era considerată ca fiind directă şi liniară. Dezvoltarea unei noi ramuri interdisciplinare. Bâcov şi KurŃin (1949) demonstrează experimental unitatea dintre psihic şi fiziopatologic şi conturează orientarea corticoviscerală. dominată strict de ideile psihanalitice. Wolf (cit. Se impune necesitatea integrării reacŃiei la stres în studiul procesului dinamic rezultat din interacŃiunea variabilelor personale cu cele situaŃionale. modelul oferea o imagine simplistă. factorii de stres II. de la macrosistemele sociale. 1989. 1993). Chiar şi cei mai sceptici autori privind teoria stresului. răspunsul la stres 88 . încearcă să elucideze o verigă esenŃială în procesualitatea stresului. un număr mare de cercetări încearcă să elucideze rolul predispozant sau precipitator al stresului pentru diverse boli (Brown şi Harris. 1989. unilaterală. Friedman. 1987. în cadrul modelului patogen. În concluzie. este un demers la fel de unilateral ca şi cel anterior menŃionat. În acelaşi timp. în Sarafino. modelul fiziologic. la structurile organizaŃionale şi relaŃiile interpersonale. Primele dovezi de laborator ale lui Selye (1956) vizând rolul agenŃilor perturbatori asupra organismului erau involuŃia timusului şi ulceraŃiilor gastrointestinale. 5. şi anume Psihoneuroimunologia este relevantă în acest sens (Ader. Holmes şi David. copingul (ajustare) IV. 1973). şi anume răspunsul la stres. Astăzi. Whalley şi Page. 1982. considerat mult mai pertinent. Kasl şi Cooper. 1989. Markides şi Cooper. acceptă rolul conceptului în depăşirea punctului de vedere unilateral privind specificitatea cauzei bolii. în care elementele specifice (biologice) se înlănŃuie cu cele nespecifice (psihologice şi sociale) conturează modelul biopsihosocial al bolii. cel patogen. Modelul patogen şi teoria fiziopatologică Studierea consecinŃelor stresului asupra stării de sănătate a dus la formularea unei variante a modelului fiziologic şi anume modelul patogen sau fiziopatologic al stresului. Ulterior. În măsura în care aceste cercetări se limitează numai la aspectele de reacŃie şi conceptualizează stresul ca o sumă a răspunsurilor organismului la stimulii nocivi. Prima descriere a relaŃiei dintre stres şi boală datează din 1910 şi aparŃine lui Sir W. Băban. 1990. Când costul controlării stresorului este mai ridicat decât beneficiile înregistrate. evaluarea III. în Hinckle. 1989. marcată în special de studiile lui Dunbar (1938). Brown şi Harris. dar îl intensifică. care consemna că angina pectorală este o boală caracteristică oamenilor de afaceri. stare obiectivabilă în reacŃiile de scurtă durată şi consecinŃele pe termen lung.pentru adaptarea umană prin surprinderea unor tipuri diverse de relaŃii individ-mediu. ca răspunsuri nespecifice la stres. abordările ne apar unilaterale şi restrictive. Ignorarea rolului personalităŃii şi situaŃiei în răspunsul individual face ca demersul de cunoaştere să devină incomplet şi inadecvat. Sub influenŃa descoperirilor lui Virchow şi Pasteur. Iamandescu. Continuatorii şcolii pavloviene. copingul nu numai că nu reduce distresul. focalizarea cercetărilor doar pe tipul de evaluare şi confruntare cu situaŃia stresantă. respectiv teoria răspunsului acoperă o mare parte din cerectările asupra stresului. intens absorbiŃi de munca lor (cit. În continuare prezentăm componentele stresului: I. Studii de laborator şi în cadrul natural. ObservaŃiile privind asocierea stresului cu patologia nu au apărut doar odată cu formularea modelului susmenŃionat. Relevarea relaŃiei dintre psihic şi somatic a determinat apariŃia Psihosomaticii.

cercetările lui Meyer sunt continuate de H. emigrare. Meyer propune alcătuirea unei "hărŃi a vieŃii" pentru fiecare pacient (cit. substimulare. accidente aviatice. Rahe. tracasările zilnice (daily hassles). care s-au impus prin încercările de elaborare a unor metode standardizate de evaluare a evenimentelor de viaŃă (Holmes şi Rahe. Autorii definesc "hărŃuiala zilnică" drept "experienŃe şi condiŃii ale vieŃii zilnice care sunt percepute de individ ca frustrante. ameninŃarea integrităŃii fizice. 1967. calamităŃi. iritante sau ameninŃătoare pentru starea sa de confort fizic şi 89 . Evenimentele critice de viaŃă sunt numite factori de stres acut. izolarea socială. 1982). în Rahe. numite şi nonevenimente. indiferent de particularităŃile individuale. boli fizice. şi (2) impactul subiectiv egal al evenimentelor pentru toate persoanele. Stresorii sunt divizaŃi convenŃional în trei mari categorii: • fizici • psihici • sociali Clasificarea ne apare a nu fi operaŃională deoarece. 1990). aglomerarea socială. focalizându-şi atenŃia doar asupra unui singur sistem organic. 1985). conflicte de rol. şi Hinkle. Wolff jr. Ryan şi Word. perioadă în care persoana este mai vulnerabilă la stres şi boli fizice şi mentale. feroviare). Ulterior.7. de cele mai multe ori. Wolff.Temă de reflecţie nr. Cercetătorii propun discriminarea evenimentelor în funcŃie de diferite criterii: • Dezirabilitatea evenimentului (în ce măsură este dorit) • Controlabilitatea lui • Predictibilitate (este aniticpabil sau nu) • Caracterul pozitiv sau negativ • Implică câştig sau pierdere • Gravitate Dacă evenimentele critice de viaŃă sunt asimilate cu stresul acut. contrarierea nevoii de afirmare. 1980) definesc evenimentele de viaŃă drept schimbări obiective în structurile şi relaŃiile psihosociale ce determină reoganizări ale circumstanŃelor uzuale şi impun organismului un efort de reajustare psihică şi socială. indiferent de caracterul negativ sau pozitiv al ei. Primele observaŃii sistematice privind impactul unor evenimente majore de viaŃă asupra sănătăŃii datează încă de la începutul secolului al XX-lea şi aparŃin psihiatrului Adolf Meyer. S. războaie. care simplifică relaŃia dintre harta vieŃii şi sănătate. sunt identificate cu stresul cronic (Kessler. Price şi Wortman. Factorii de stres Stresorii sau factorii de stres sunt evenimente sau condiŃii ale mediului. Propunem o altă clasificare a stresorilor: • Evenimente majore de viaŃă (deces. pensionare) • Tracasări cotidiene (suprastimulare. suficient de intenşi sau frecvenŃi care solicită reacŃii fiziologice şi psihosociale din partea individului (Elliot şi Eisdorfer. în mediul ambiental în care oamenii îşi desfăşoară activitatea aspectele fizice interacŃionează cu cele sociale şi psihice. afecŃiune. Pentru înŃelegerea componentelor psihobiologice ale bolilor. afiliere. Holmes şi Rahe. Limitele teoriei lui Holmes şi Rahe decurg tocmai din cele două caracteristici de bază ale sale: (1) asumarea ideii că schimbarea în sine este stresantă. divorŃ. 1 De ce modelul tranzactional al stresului este cel mai larg acceptat model in literatura de specialitate? 5. surse financiare insuficiente) • ExperienŃe traumatice şi catastrofale (dezastre.

consideră că stimulii din mediu devin stresori doar în funcŃie de intensitate. Cercetări sistematice asupra stresorilor traumatici au fost întreprinse abia după terminarea războiului americanovietnamez. 1991). competiŃie).. Brenitz şi colab. Factorii psihosociali rezultă din interacŃiunea individului cu mediul său socio-economic. violul). tracasările zilnice sunt considerate stresori minori. ca intensitate. 1984. 1991). controlabil. Spielberger. Copiii. în acord cu noŃiunea de nespecificitate a lui Selye. întâmplări ghinioniste (pierderi. comportamentale şi somatice ce apar după evenimentele traumatizante ieşite din rangul experienŃelor umane considerate normale (Friedman. Ca această interacŃiune să se realizeze optim este 90 . cutremurelor. cum a fost cazul războiului din Golf din 1990 (Hobfoll. persoanele în vârstă. În opinia noastră calitatea stresorului (anticipabil. Similitudini ale reacŃiei post-război cu cele datorate catastrofelor. Taylor. 1989). catastrofali. ceea ce explică de ce în mod preponderent cercetările sunt focalizate asupra acestei categorii de stresori. financiar (insuficienŃa banilor). flash-backuri) sau dimpotrivă. dar permit în timp mobilizarea mecanismelor adaptive (ex. sunt modele tipice de reacŃie la experienŃele traumatice. cataclismelor sau dezastrelor naturale sau provocate de om au determinat apariŃia unei noi entităŃi clinice sindromul de stres post-traumatic (PTSD). detaşarea şi înstrăinarea de viaŃă. Deşi. cât şi psihici (ex. sănătate (probleme proprii sau ale membrilor familiei). sau individual (ex. Tracasările sunt generate de diversele domenii ale vieŃii cotidiene: profesional (supraîncărcare. de intimitate). intenşi. profesional şi familial. 1989). "anestezia" afectivă. 1987). dificil de definit. ObservaŃii privind rolul factorilor psihotraumatizanŃi asupra stării fizice şi psihice fuseseră descrise mai demult fie sub titlul de nevroză traumatică sau de "sindromul cordului iritabil" (cit. prin frecvenŃa şi caracterul lor cronic corelează mai semnificativ cu simptomatologia somatică şi psihică decât evenimentele de viaŃă (Weinberger.) este cel puŃin la fel de importantă ca şi intensitatea lui. în timp ce calitatea emoŃiei provocate de stimul nu are importanŃă. viaŃă personală (probleme sexuale.. Din punctul de vedere al intensităŃii. NoŃiunea de factor psihosocial de stres implică un concept complex. ratări). accidentelor de avion. Retrăirea repetată a traumei (prin gânduri intruzive. indezirabil etc. Hiner şi Tierney. • implicarea directă sau ca martor în uciderea sau rănirea gravă a altor persoane Natura stresorilor traumatici implică de cele mai multe ori atât factori fizici. Levi (1971). responsabilităŃi casnice (gătit). ExperienŃa traumatizantă poate fi trăită în grup. relaŃii sociale (conflicte. lagărele de prizonieri) (Cohen.psihic" (Lazarus şi colab. CunoştinŃele clinice şi practice legate de stresorii traumatici acumulate din experienŃele nefaste de până acum au condus la conturarea de către psihologi a unor programe de prevenire şi intervenŃie primară a PTSD în situaŃii limită. 376). anihilare sau anxietate). feroviare. când stresorii sunt extremi. stresorii traumatici pot fi acuŃi. revenirea aceluiaşi tip de vise. incendii) sau cronici. cum este cazul accidentelor de avion sau cutremure. reprimarea evenimentului traumatic. termene fixe). Caracteristicile vieŃii contemporane determină confruntarea cotidiană a omului cu factorii psihosociali de stres. accidente rutiere. 1989). maşină sau tren a impus în atenŃia cercetătorilor o nouă categorie de stresori denumiŃi traumatici. ExperienŃa războaielor. aviatice. mediu ambiental (poluare). Termenul apare pentru prima dată în 1980 în Manualul de Diagnostice-Statistice ale Bolilor Psihiatrice (DSM III) (1980). ambele necesitând intervenŃii psihoterapeutice (Williams. persoanele cu antecedente psihiatrice sunt subiecŃi mai vulnerabili la impactul cu stresorii traumatici (Gist şi Lubin. când persoana nu are timp să îşi mobilizeze resursele adaptive (ex. p. Pentru ca un stresor să fie considerat traumatic trebuie ca el să reprezinte: • ameninŃare la viaŃa proprie sau a celor apropiaŃi. • distrugerea bruscă a propriei case sau a comunităŃii. PTSD este definit ca un sindrom caracterizat prin dezvoltarea unor simptome psihice. ExperienŃa traumatică a multor combatanŃi din acel război a condus la conturarea aşanumitului "sindrom post-Vietnam". cu o multitudine de aspecte. bruşti. familial (certuri). în tortură: bătăi şi sentimentul de neputinŃă. 1987).

8. cu funcŃii şi surse de informaŃii diferite: • primară • secundară Prin evaluarea primară situaŃia este definită ca având sau nu semnificaŃie pentru confortul persoanei. Un exemplu al intersectărilor contradictorii dintre aspiraŃii. organizaŃii sociale sau politice) oferă nu numai suport social. birocraŃia. criticism exagerat sau sentimentul frustrării de apreciere. ambianŃa socială: relaŃii interpersonale reduse. nevoi şi motive personale pe de o parte şi cerinŃele şi organizarea structurilor sociale (familia. La nivel individual factorii de stres rezidă uneori în structura de personalitate. în afara celei familiale şi profesionale (cartier. 1982). discriminare. grupul de apartenenŃă devine sursă de stres. ApartenenŃa individului la o microcomunitate. comunicare redusă. societatea) pe de altă parte. Factorii de stres profesionali provin din: ambianŃa fizică: zgomot. orar prelungit. deprivarea de tradiŃii. perspective de avansare. Nivelele şi structurile individuale şi sociale enumerate interferează şi se intercondiŃionează reciproc generând alte categorii de stresori psihosociali. sunt conflictele de rol. noxe. izolare. caracterul şi organizarea muncii: suprasolicitare/subsolicitare. de comunitate şi societate. Stresorii psihosociali îşi pot avea originea la nivel individual. crize economice şi politice (Levi. alcoolism. restricŃii inutile. de izolare şi inactivitate. decesul unui membru al familiei (Shaffer. care de multe ori implică pierderea resurselor financiare de trai. Evaluarea situaŃiei ca benignă sau pozitivă rezultă într-o stare emoŃională neutră sau plăcută. Datorită faptului că familia reprezintă de cele mai multe ori universul individului. Profesia ca sursă de identitate. nivel de responsabilitate şi decizie. valori în continuă schimbare. În cazul în care survin relaŃii conflictuale. biserică. personalităŃi şi sisteme de valori diferite între membrii familiei. divorŃ. Sursele de stres de la nivel familial sunt multiple: apariŃia unor noi membrii în familie. club.. demoralizarea cauzată de scăderea stimei de sine. fisurile sau eşecurile funcŃionării ei se transformă în factori de stres acuŃi sau cronici. 91 . 5.necesară armonizarea caracteristicilor biologice. dintre care enumerăm succint: supraaglomerarea din metropole. sărăcie. în capacităŃile intelectuale şi stilul cognitiv. Şomajul. Lazarus distinge două tipuri de evaluări. în tipul de reactivitate emoŃională. Evaluarea stresorilor şi procesul de coping Evaluarea continuă a ceea ce se petrece în mediul înconjurător este o caracteristică esenŃială atât a fiinŃei umane cât şi a animalelor. invaliditatea. 1990). scop. munca. temperatură. vibraŃii. ambiguitatea sarcinii sau a rolului. 1989). apartenenŃă şi venituri. profesional. Inadecvarea condiŃiilor profesionale la factorii umani-individuali se repercutează asupra stării de confort fizic şi psihic al persoanei generând stres. Caracteristicile societăŃii contemporane au determinat apariŃia unui spectru larg de factori de stres. rigiditatea regulilor. obiect de studiu mai ales pentru psihologia socială (Pearlin. ritm impus. Evaluarea primară implică trei tipuri diferite de informaŃii însoŃite de emoŃii diferite: • daună deja produsă (informaŃie asociată cu sentimentul de furie sau depresie). cooperare redusă. în caracteristicile atitudinale şi comportamentale. boala. obiectiv dificil de realizat. reprezintă un alt reper existenŃial pentru individ. control redus. psihologice şi sociale ale persoanei cu structura ambianŃei. reprezintă poate cel mai grav factor de stres legat de profesie. depersonalizarea instituŃiilor sociale. munca în schimburi. violenŃă intrafamilială. de schimbarea statusului social. stimă. muncă repetitivă. familial. iluminat etc. nesiguranŃa locului de muncă etc. violenŃă. conflicte maritale şi filiale. 1983. dar şi posibile surse de stres psihosocial. automatizare excesivă. atitudini critice sau dictatoriale. supraîncărcare informaŃională. lipsa cooperării. competiŃie negativă. Evaluarea presupune un proces continuu de căutare şi monitorizare de informaŃii asupra a ceea ce se întâmplă şi atribuirea de semnificaŃii personale informaŃiilor obŃinute.

Prin evaluarea secundară se identifică alternativele adaptative pe care subiectul le are la îndemână pentru a face faŃă situaŃiei. adaptate circumstanŃei. 5. Evaluarea nu reprezintă o simplă percepŃie a elementelor unei situaŃii. durata. evaluare şi emoŃie. destabilizarea lumii personale. Evaluarea implică judecăŃi. Persoanele cu toleranŃă crescută la ambiguitate şi incertitudine sunt apte să se implice într-o căutare vigilentă de informaŃii. (d). care rezultă din cerinŃe dificile cu care suntem confruntaŃi dar dublate de convingerea în şansa de control. Factorii situaŃionali se referă la noutatea. în înŃelegerea efectelor adaptive de scurtă şi lungă durată. raŃionamente. să ia în considerare aspectele multiple ale realităŃii şi deci să adopte comportamente flexibile. Uneori reevaluarea în sine este folosită ca o strategie coping de neutralizare sau minimalizare a informaŃiei aversive. ambiguitatea. • • Spre sfârşitul anilor '70 conceptul de coping (ajustare) devine o variabilă centrală în cercetările stresului psihologic. p. (c). cei cu toleranŃă scăzută la ambiguitate vor avea tendinŃa de a reacŃiona rapid. Odată cu semnalarea ameninŃării activitatea cognitivă nu ia sfârşit ci iniŃiază un întreg lanŃ de procese cognitive. presupune de asemenea şi intercondiŃionări reciproce între coping. schimbări provenite deseori ca urmare a eforturilor de coping sau a activităŃii intrapsihice de tip defensiv. (b). 2. stăpâni sau tolera solicitările interne sau externe care depăşesc resursele personale" (Lazarus şi Folkman 1984. ToleranŃa la ambiguitate apare ca unul dintre cei mai importanŃi factori în evaluare şi coping. predictibilitatea stimulilor. ameninŃarea integrităŃii fizice. Conform teoriei tranzacŃionale copingul este definit "ca efort cognitiv şi comportamental de a reduce. Evaluarea este determinată de două categorii de factori: situaŃionali şi personali. în funcŃie de evaluarea resurselor şi opŃiunilor de coping. deducŃii. Evaluarea secundară poate să confirme evaluarea primară a ameninŃării. 92 . 6. câştig şi efecte pozitive (la nivel emoŃional este trăită ca nerăbdare. să o intensifice sau să o reducă. rolul proceselor cognitive şi al acŃiunii. a sănătăŃii. încredere. fiind necesar efortul. 1995. În opinia noastră evaluarea secundară uneori poate să o preceadă pe cea primară.anticiparea unei ameninŃări viitoare (trăită afectiv ca frică sau nelinişte). Evaluarea situaŃiei ca ameninŃătoare sau ca situaŃie -problemă este determinată în principiu de şase tipuri de condiŃii: 1. p. iminenŃa. severitatea. ci ca un proces continuu. deci implică schimbări calitative şi cantitative continue ale acestui raport. 4. Evaluarea primară şi secundară nu trebuie înŃelese ca desfăşurându-se secvenŃial. anticiparea eşecului a cărui consecinŃe duce la o trăire negativă.141). subliniază existenŃa formelor eficiente şi mai puŃin eficiente de coping.14). dezaprobarea din partea celorlalŃi pentru neconfirmarea expectanŃei. Ea este o activitate cognitivă declanşată şi susŃinută de factori emoŃionali şi motivaŃionali. DefiniŃia citată pune în evidenŃă patru caracteristici esenŃiale ale copingului: (a). provocare. a stării subiective de bine. În opinia noastră toleranŃa la ambiguitate reprezintă o caracteristică a maturităŃii emoŃionale. sociale şi culturale a persoanei. face distincŃia între mecanismele de ajustare şi cele înnăscute de adaptare. copingul este întotdeauna un proces de tranzacŃie între persoană şi mediu. Reevaluarea are loc atunci când se obŃin noi informaŃii despre schimbări interne sau externe. ca o "cascadă de evaluări şi reevaluări" (Miclea. deseori neglijând informaŃii relevante despre situaŃie. bucurie). În evaluarea secundară persoana este angajată într-un dialog intern cu sine în vederea luării unei decizii ca efect al evaluării primare. discriminări în vederea integrării informaŃiilor într-un cadru cognitiv care să faciliteze "diagnosticul" situaŃiei. 3. interferarea acŃiunii altora cu valorile şi convingerile personale. căutarea şi luarea deciziei. autodezaprobarea eşecului.

când persoana se poate pregăti pentru confruntare. Considerăm că funcŃionalitatea sau disfuncŃionalitatea copingului depinde de: cine foloseşte o anumită strategie. Există studii care dovedesc că formele de ajustare activă au un impact mai mare asupra sistemului nervos simpatic. şi 3. Doar spre 93 . sedativelor şi tranchilizantelor. În această categorie sunt incluse şi aşa numitele strategii paleative.Copingul parcurge trei etape: 1. psihologice şi sociale mari pe termen lung. Multe surse de stres din mediu nu pot fi controlate. deci va reduce distresul emoŃional. câte dimensiuni are copingul ? Cea mai utilizată clasificare este cea dihotomizată în: • coping focalizat spre problemă • coping focalizat spre emoŃie Ajustările focalizate spre probleme sunt acŃiuni orientate direct spre rezolvarea. Mai multe studii aduc argumente că strategiile coping focalizate spre problemă sunt asociate pozitiv cu starea de bine iar tendinŃa de a folosi strategii de coping focalizate spre emoŃie tind să fie asociate cu o sănătate mentală precară (Folkman şi colab. drogurilor. 4. redefinirea sau minimalizarea situaŃiei stresante. 2. similar. post confruntarea când se analizează semnificaŃia personală a ceea ce s-a întâmplat. copingul focalizat spre problemă poate determina evaluări mai puŃin ameninŃătoare. 2 Care sunt aspectele controversate legat de conceptul de coping? 5. Unii autori identifică copingul cu succesul. Ajustarea focalizată spre emoŃie. în impactul intempestiv cu un anumit stimul) reacŃiile psihofiziologice pot să se manifeste după confruntare (Lazarus. Trecerea în revistă a studiilor vizând copingul permite evidenŃierea mai multor puncte controversate: 1. când poate evalua "costul" confruntării. mai poartă numele şi de ajustare instrumentală. respectiv controlul asupra situaŃiei şi răspunsului emoŃional. numită şi ajustare indirectă. există controverse privind efectele copingului. confruntarea (impactul) când are loc răspunsul. anticiparea (avertizarea). 1986).. Acest fapt a determinat conturarea aşa numitului stres de anticipare. când situaŃia poate fi amânată sau prevenită.9. a tranşa copingul în forme de succes şi insucces nu este un demers simplu. copingul de succes pe termen scurt poate avea "costuri" fiziologice. În al patrulea rând. Mai mult chiar. sub ce circumstanŃe ambientale şi psihice şi tipul de ameninŃare. emoŃionale şi comportamentale. care la rândul lor influenŃează funcŃionarea sistemului cardiovascular (Obrist. când. 1981). este orientată spre persoană. redefinirea situaŃiei şi reevaluarea. este copingul un răspuns conştient sau inconştient la factorii de stres? 2. Temă de reflecţie nr. 1982). în scopul reducerii sau controlării răspunsului emoŃional la stresori. Astăzi se pun sub semnul întrebării evidenŃele că ajustarea direcŃionată spre probleme este întotdeauna mai adaptativă decât cea emoŃională. Deci. apare ca o certitudine faptul că răspunsul la stres este un proces complex ce include atât reacŃii fiziologice cât şi cele cognitive. cum sunt uzul alcoolului. tehnicilor de relaxare etc. De multe ori momentul anticipării este mai intens în reacŃii psihofiziologice decât confruntarea. Răspunsul la stres Astăzi. dar o formă de coping eficientă poate permite unei persoane tolerarea sau ignorarea factorului de stres. Acolo unde nu există momentul anticipativ (de ex. este copingul o trăsătură de personalitate sau un proces influenŃat de situaŃie ? 3. Copingul emoŃional poate facilita copingul comportamental prin reducerea stresului care altfel ar împieta eforturile de soluŃionare a problemei.

în care fiziologii şi psihologii să proiecteze împreună abordări interactive de investigaŃie. şi în acest sens stresul apare ca un efect cumulativ. Cercetătorii de orientare biologică apreciază că se câştigă în rigurozitate şi obiectivitate focalizându-se doar asupra reacŃiilor fiziologice. Apreciem ca eronată această poziŃie şi subliniem necesitatea distingerii reacŃiilor de consecinŃele stresului. 1982). există puŃine studii de acest gen în literatură. Din păcate.3 o sistematizare a reacŃiilor la stres fără a o considera exhaustivă. ConsecinŃele apar drept sechele ale reacŃiilor de lungă durată. 94 . sau particulare. Considerăm că punerea în evidenŃă a unor modificări fiziologice de stres. afectând unul dintre nivelele structurale şi funcŃionale ale organismului.sfârşitul anilor '60. Prin prisma teoriei răspunsului evaluarea nivelului prezumtiv al stresului se face pe baza caracterului şi amplitudinii reacŃiilor psihofiziologice şi comportamentale.10. 5. între tipul de coping şi patternul de răspuns hormonal. între trăsăturile de personalitate şi tendinŃele reactive oferă alternative mai pertinente de studiu. nu epuizează complexitatea fenomenului. ConsecinŃele pot fi globale. Chiar şi acum mai există cercetători care ignoră aspectele psihologice de răspuns la stimuli. Redăm în tabelul 1. demers deosebit de util. de la cel molecular şi fiziologic până la cel psihologic şi social. Corelări între evaluări ale stimulilor şi răspunsul fiziologic. afectând starea de sănătate şi comfort fizic şi psihic în general. cronice (Elliot. De aceea subliniem importanŃa cercetărilor interdisciplinare. răspunsul fiziologic este abordat interactiv cu cel psihologic. ConsecinŃele stresului Unii autori includ disfuncŃiile şi bolile psihosomatice la reacŃiile faŃă de factorii stresanŃi intenşi şi prelungiŃi. ConsecinŃele nu pot fi efectul confruntării cu un singur factor de stres ci sunt rezultatul modului în care persoana reuşeşte să facă faŃă în timp mai multor stresori.

de planificare şi organizare căutare redusă de informaŃii evitare sau negare inhibiŃii şi blocaje creativitate redusă ideaŃie obsesivă şi iraŃională toleranŃă redusă la criticism EMOłIONALE frustrare. COMPORTAMENTALE scăderea performanŃei instabilitate şi fluctuaŃie profesională. culpabilitate. definită ca o variabilă plurifactorială ce include atât aspecte biologic-constituŃionale cât şi cele de structură psihică. Reactivitatea. nervozitate. de cele mai multe ori diferenŃele interindividuale determină graniŃa dintre reacŃii şi consecinŃe. uscăciune. anxietate. demoralizare. labilitate.excesul sau pierderea apetitului. evitare/evadare. betaendorfine.3. presiune arterială crescută Sistem gastrointestinal: sialoree.Tabelul 1. prolactină. Sistem imun: modificări la nivelul imunoglobulinei IgA. ticuri. acizi graşi liberi. pasivitate agresivitate/intoleranŃă/ dezacord. hipertranspiraŃie. celule naturale ucigătoare proliferarea limfocitelor induse de substanŃe mitogene titru de anticorpi la virusul latent Epstein-Barr. alienare. tutun. autoevaluare negativă. Sistem cardiovascular: tahicardie. absenteism. nelinişte. bruxism. tensiune. IgM. ReacŃii la stres FIZIOLOGICE Sistem scheleto-muscular: tensiune musculară. colesterol. sentiment de neputinŃă. Conceptul de reactivitate (Strelau. cafea. tranchilizante. suicid DistincŃia dintre reacŃii şi consecinŃe nu e întotdeauna uşor de realizat. accidente. testosteron. COGNITIVE deteriorări ale memoriei de scurtă şi lungă durată scăderea gradului de concentrare creşterea ratei de erori şi confuzii scăderea capacităŃii de decizie. ostilitate. hiperventilaŃie. hormonul creşterii. dispnee. a potenŃionalului electric. deteriorarea relaŃiilor interpersonale. intensificarea tranzitului gastrointestinal. utilizare crescută de alcool. insomnii. depresie. insatisfacŃie. exprimă diferenŃele de activare psihofiziologică dintre starea de repaus şi cea de după 95 . fasciculaŃii. aritmii. IgE. IgG. răspuns "totul sau nimic". 1989) este un concept cheie în înŃelegerea şi explicarea diferenŃelor interindividuale de intensitate şi amplitudine a reacŃiilor la stres. Nivel dermal: modicări în conductanŃa electrică a pielii. Sistem neuroendocrin: nivel scăzut de CA şi CO în sânge şi urină.

relevanŃă. persoanele se clasifică în: • normoreactive • hiperreactive Hiperactivitatea. medicale şi a celor din domeniul legislativ-juridic. După criteriul reactivităŃii. reprezintă veriga explicativă în mecanismul trecerii de la reacŃii la procese patologice. 3 Care este diferenta dintre raspunsul la stres si consecintele stresului? 96 . apte să determine noi orizonturi de cercetare. Figura de mai jos redă relaŃia dintre componentele stresului ca fenomen psihosocial Evaluarea primară: "Este evenimentul stresant pentru mine?" POTENłIALII STRESORI REACłII LA STRES Evaluarea secundară: "Pot să fac faŃă acestui eveniment?" COPING. şi anume sindromul de extenuare (burn-out) caracterizat prin: • epuizarea emoŃională • epuizare fizică • epuizare mentală Epuizarea din sindromul de extenuare se exprimă în: • aplatizare afectivă • depersonalizare • scăderea realizărilor personale Sindromul de extenuare rezultă dintr-o implicare de lungă durată în activităŃi profesionale cu oamenii şi este în general specific cadrelor didactice. Numai prin sumarea şi confruntarea unor multiplicităŃi de date.1. 1986). simplitate. ca trăsătură individuală stabilă. MECANISME DE ADAPTARE Figura 12.expunere la stimulii stresanŃi (Williams. Cercetările recente asupra consecinŃelor stresului cronic au impus în literatură un nou concept. prin demersuri interdisciplinare şi integrative. teoria stresului va putea atinge criteriile ştiinŃifice necesare oricărei teorii: coerenŃă. Temă de reflecŃie nr. ci doar o concepŃie deschisă spre asimilări noi. exhaustivitate. Componentele stresului Teoria stresului nu trebuie interpretată ca un sistem de idei revolut.

îndrumare. în ciuda faptului că un anumit gen de suport s-a obŃinut) AlŃii autori atrag atenŃia asupra altor caracteristici ale suportului social la fel de importante: • stabilitatea sa • proximitatea sa fizică (locaŃie apropriată) • sincronizarea dintre accesul la suport şi situaŃiile de criză sau stres. empatie) • suport apreciativ (valorizare şi recunoaştere personală. În acest sens vorbim de: • suport social perceput (disponibilitatea este concomitentă cu compatibilitatea) • suport social primit (situaŃie în care nu întotdeauna compatibilitatea este percepută. consiliere de specialitate) • suport instrumental (ajutor material. sugestii. biserică) • specialişti (medici. Sursele de suport social pot fi diferite: • familia • rude • prieteni • colegi şi comunitatea profesională • vecini şi comunitatea de cartier • grupuri informale (cluburi. sentiment de identitate) • suport informaŃional (sfaturi.Rolul de „tampon” al suportului social RelaŃia dintre singurătate şi riscul pentru îmbolnăviri este astăzi cunoscut. stimă de sine. de afecŃiune şi îngrijire.) Rolul negativ al lipsei sau deficienŃelor de suport social au fost larg investigate. 97 . Termenul de suport social descrie o reŃea de relaŃii interpersonale care oferă persoanei: • sentiment de acceptare şi iubire • stimă de sine şi apreciere • comunicare şi apartenenŃă • ajutor mutual Din definirea suportului social se pot desprinde mai multe tipuri de suport: • suport emoŃional (sentiment de a fi iubit. psihologi. Nu este un acord asupra conceptualizării suportului social ca: • variabilă de personalitate ? • caracteristică socială ? • sau dimensiune psiho-socială? Se ridică şi întrebarea ce este mai relevant în efectul pozitiv al suportului social asupra sănătăŃii: • calitatea? (chiar dacă numărul persoanelor care oferă suport social este foarte redus?) sau • cantitatea ? (care creşte şansa stabilităŃii. de apartenenŃă. de mediere între stres şi boală. Există şi cercetători care atribuie un efect direct. etc. Efectul principal al său este acela de „amortizare” a stresului. În acest context suportul social a devenit o variabilă relevantă în psihologia sănătăŃii prin rolul său protector. direcŃii şi orientări. concret) O distincŃie importantă atunci când facem referire la suportul social este aceea dintre disponibilitatea acestuia. centre de informare. proximităŃii şi sincronizării). şi compatibilitatea sa.

Temă de reflecŃie nr.Care sunt aspectele controversate legat de conceptul de coping? 3. Temă de reflecŃie nr. Pentru combaterea ei sunt necesare intervenŃii macro-economice naŃionale. A. rolul său pozitiv este atestat. în recuperarea din boală. A. Discutati modul in care saracia poate afecta starea de sanatate. Indiferent dacă mecanismul de protecŃie al suportului social este direct sau mediat. cât şi formele lor sunt descrise ca repere fundamentale în adaptarea la stres. P. ConsecinŃele stresului vizează impactul fiziopatologic cât şi sindromul de extenuare cronică. Fontana. Este redată clasificarea factorilor de stres în: evenimente majore de viaŃă. în efectul tratamentului. (1998) Stres şi personalitate. Bibliografie Baban. tracasări cotidiene şi experienŃe catastrofale. Cluj: Dacia. internaŃionale şi globale. SARCINA DE SEMESTRU MODUL V 1. 98 . cauzal. Rezumat Modulul V discută relevanŃa teoriei stresului pentru sănătate şi vulnerabilitatea la boală. & Baban. (1991) Stresul in sanatate si boala. cognitive şi comportamentale. Derevenco.De ce modelul tranzactional al stresului este cel mai larg acceptat model in literatura de specialitate? 2. interacŃional şi patogen). Cluj: Presa Universitară Clujeană.benefic asupra sănătăŃii. 5 Discutati modul in care saracia poate afecta starea de sanatate. Sunt prezentate primele teorii ale stresului elaborate de Selye (teoria sindromului general de adaptare) cât şi modelele actuale (fiziologic. emoŃionale. 4 Care sunt beneficiile suportului social? Alti factori sociali implicaŃi in sănătate şi boală Sărăcia este astăzi considerată un factor de risc major pentru sănătate. Aceste sarcini se vor trimite pe email sau poştă (vezi calendarul disciplinei). în reducerea mortalităŃii. D. Există cercetări care dovedesc rolul protector al suportului social în prevenirea îmbolnăvirilor. ReacŃiile la stres sunt clasificate în: fiziologice. Raspundeti la cele 3 intrebari in maxim 2 pagini de computer. Procesul de evaluare şi cel de coping. London: BPS. în creşterea aderenŃei la tratament. Tipurile şi formele de suport social sunt prezentate cu funcŃiile sale de mediator-tampon între stres şi sănătate. (1989) Managing Stress.

G. C. Bloom.. London: Routledge.. Et all. New York: McGraw-Hill. New York: Wiley.Bibliografie optionala Sarafino. Taylor. Sallis. F. (1991) The psychology of health. D. S. S. and Radmacher. (1989) Introduction to health psychology. New Jersey: Prentice Hall. (1992) Health Promotion: Disciplines and Diversity. 99 . Pitts. E. L. T. M. and MacDonald. R. Kaplan. Sheridan. and Phillips. (1991) Health Psychology. (1988) Health Psychology: a psychosocial perspective. M. London: Routledge. (1992) Health Psychology:Challenging the Biomedical Model. and Patterson. (1989) Health Psychology. Thousand Oaks: Sage. B. Bunton. and Collins. (2003) The Health Psychology Handbook: Practical Issues for the Behavioral Medicine Specialist. Friedman. K. McChargue. Gatchel. H. New York: Wiley Cohen. J. (1993) Health and Human Behavior. New York: McGraw-Hill. New York: McGraw-Hill. (1990) Health Psychology: Biopsychosocial interactions. R. New Jersey: Prentice Hall. R. and DiMatteo.