UNIVERSITATEA “BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINłELE EDUCAłIEI SECłIA PSIHOLOGIE ÎNVĂłĂMÂNT LA DISTANłĂ

PSIHOLOGIA SĂNĂTĂłII
AN II
CURS - SEMESTRUL II -

Prof. Dr. Adriana Băban

1

1.1. InformaŃii generale Titlul disciplinei: Psihologia SănătăŃii Cod: PSY 2114 Nr. credite: 6.5 Durată: 1 semestru Loc de desăşurare: sediul FacultăŃii de Psihologie şi ŞtiinŃe ale EducaŃiei, str. Sindicatelor nr. 7 An de studiu: II, semestrul II Disciplină obligatorie CondiŃionări: Psihologie Socială şi Psihologia PersonalităŃii 1.2. InformaŃii despre titularul de curs: Nume: Adriana Băban Titlu ştiinŃific: Profesor univ. dr. InformaŃii de contact: adrianababan@psychology.ro Orar consultaŃii: joi 12-14 Tutori: Asist.univ.drd.Catrinel Crăciun, Drd. Diana Tăut, Psih. Alina Zlati InformaŃii de contact: sanatatiitutor@psychology.ro 1.3. Descrierea disciplinei: a. Obiectivele cursului: 1. Identificarea rolului factorilor cognitivi, emoŃionali, comportamentali şi sociali în promovarea sănătăŃii şi în riscul pentru îmbolnăviri. 2. Explicarea mecanismelor prin care sănătatea şi boala sunt codeterminate de factori biologici, psihici, sociali şi comportamentali. 3. Proiectarea de strategii de promovare şi menŃinere a sănătăŃii. 4. Discutarea modalităŃilor de eliminare şi reducere a factorilor de risc pentru îmbolnăviri. b. ConŃinutul cursului: Obiectivele psihologiei sănătăŃii; Modele ale sănătăŃii şi bolii; Rolul cogniŃiilor în sănătate şi boală; EmoŃii şi sănătate; Stil de viaŃă şi sănătate; Comportamente sanogene şi de risc; Stres şi coping; InegalităŃile sociale şi sănătatea; Suportul social; Modele cognitiv-sociale de promovare a sănătăŃii; PrevenŃia primară, secundară şi terŃiară; Programe de prevenŃie comunitare, instituŃionale şi de grup; Comunicarea mesajelor de sănătate; Etica cercetării, evaluării şi promovării sănătăŃii. 1.4. Metode utilizate în cadrul predării: Curs: expunerea, exemplul demonstrativ, dezbaterea, sinteza cunoştinŃelor, descoperire dirijată Seminar: dezbatere, clarificare conceptuală, activităŃi de grup, descoperire dirijată, sinteza cunoştinŃelor. 1.5. CompetenŃe dobândite: Cunoaştere şi înŃelegere • ÎnŃelege rolul psihologiei sănătăŃii în promovarea stării de bine şi reducerea riscului de îmbolnăviri • Cunoaşte principiile şi paradigmele de studiu ale sănătăŃii şi bolii • ÎnŃelege mecanismele prin care factorii cognitivi, emoŃionali, comportamentali şi sociali pot influenŃa sănătatea şi boala • Recunoaşte factorii de risc pentru îmbolnăviri şi factorii de menŃinere şi promovare a sănătăŃii şi stării de bine • ÎnŃelege reperele ce ghidează elaborarea programelor de educaŃie pentru sănătate

2

Cunoaşte modalităŃi de intervenŃie pentru reducerea şi combaterea factorilor de risc pentru sănătate. Explicare şi interpretare • Explică şi ilustrează diferenŃele specifice dintre educaŃia pentru sănătate, promovarea sănătăŃii şi prevenŃia îmbolnăvirilor • Interpretează şi argumentează modul în care factorii cognitivi, emoŃionali, comportamentali şi sociali influenŃează starea de sănătate • Explică diferenŃele dintre programele comunitare, instituŃionale şi de grup • Argumentează modalităŃile de intersectare dintre tipul şi nivelul de program de prevenŃie Instrumental – aplicativ • Aplică tehnicile de optimizare a sănătăŃii şi stării de bine (ex. creşterea stimei de sine, dezvoltarea afectivităŃii pozitive, controlul stresului) • Proiectează strategii de intervenŃie primară şi secundară asupra factorilor de risc pentru îmbolnăviri (ex. prevenŃia fumatului, a consumului de alcool şi droguri, a comportament alimentar deficitar, prevenia HIV/SIDA) la nivel de grup, comunitar şi populaŃional • Aplică tehnici de modificare a comportamentelor de risc (ex. renunŃarea la fumat, adicŃia de alcool/droguri, asistarea psihologică a anorexiei şi bulimiei) • Proiectează strategii valide de cercetare a sănătăŃii şi bolii (transversale, longitudinale, experimentale, prospective, studii de caz, studii calitative, meta-analize). Atitudinale • Dezvoltă o atitudine responsabilă faŃă de educarea populaŃiei pentru sănătate, fundamentată pe noile achiziŃii ale ştiinŃei • Respectă diferenŃele de vârstă, gen, religie, cultură, orientare sexuală în educaŃia pentru sănătate • Adresează inegalităŃile sociale, sărăcia şi discriminarea în dreptul la sănătate şi la o îngrijire medicală adecvată • Se angajează în analiza critică a politicilor publice de promovare a sănătăŃii şi reducerii riscului de îmbolnăviri • Respectă strict normele etice în activitatea profesională de practician şi cercetător şi se angajează continuu în dezvoltarea personală şi profesională • 1.6. Formatul şi tipul activităŃilor implicate de curs Asimilarea cunoştinŃelor oferite în cele cinci module presupune atât muncă individuală cât şi întâlniri faŃă în faŃă (consultaŃii). ConsultaŃiile, pentru care prezenŃa este facultativă, reprezinta un sprijin direct acordat dumneavoastra din partea titularului şi a tutorilor. Pe durata acestora vom recurge la prezentări sintetice a informaŃiilor aferente fiecarui modul, dar mai cu seama vor fi oferite răspunsuri directe la întrebările ridicate de studenŃi. În ceea ce priveşte activitatea individuală, aceasta presupune parcurgera suportului de curs şi a materialelor bibliografice anexate fiecărui modul. Parcurgerea şi promovarea acestei discipline presupune următoarele activităŃi: a. asimilarea cunoştinŃelor din suportul de curs şi bibliografia anexată suportului de curs precum şi rezolvarea sarcinilor aferente fiecărui modul în limita a 2 pagini per modul; b. realizarea temelor de semestru, descrise la finele fiecarui modul. Temele vor fi trimise pe adresa tutorilor pe email sau pe poştă în conformitate cu precizările din calendarul disciplinei; c. consultaŃii – pe parcursul semestrului vor fi organizate două întâlniri de consultaŃii faŃă în faŃă (prezenŃă facultativă);

d. realizarea unui proiect care va fi trimis prin poştă în sesiune.

3

Politica de evaluare şi notare Evaluarea cunoştinŃelor şi abilităŃilor asimilate de student la acest curs se va realiza atât pe baza sarcinilor de semestru cât şi a celei finale. . 1. astfel încât nota finală se va compune din: (a). adâncirii nivelului de analiză si.10. la finele fiecarui modul sunt precizate atât referinŃele biblografice.50 puncte) • 30 aprilie 2010 (data limită) rezolvările întrebărilor aferente modului III şi IV II (0.. Datele celor două întâlniri vor fi anunŃate pe site-ul facultăŃii. Punctajul obŃinut la examenul final (în proporŃie de 70%. respectiv: Republicii 37. Pentru prima întâlnire se recomandă lectura atentă a primelor trei module. 4 . Materiale bibliografice obligatorii In suportul de curs. 1.imprimantă (pentru tipărirea materialelor suport. 1.acces la echipamente de fotocopiere. a temelor redactate.50 puncte) • 15 mai 2010 (data limită) rezolvările întrebărilor aferente modului V (0. a studiilor de caz).7.50 puncte). comprehensiunea fiecărei teorii. la cea de a doua întîlnire se vor discuta ultimele două module şi se va realizeaza o secvenŃă recapitulativă.50 puncte) Orice intirziere in predarea temelor se va penaliza cu 50% din notarea. TEMELE aferente fiecărui modul vor fi trimise pe email (adresa de tutori) sau pe poştă pe adresa FacultăŃii.acces la resursele bibliografice (ex: abonament la Biblioteca Centrală „Lucian Blaga”). punctajul obŃinut la temele de semestru (în proporŃie de 15%.. sunt programate 2 întâlniri faŃă în faŃă (consultaŃii) cu toŃi studenŃii. . PROIECT: realizarea proiectului de preventie pe baza materialului anexat suportului de curs Termen de predare a proiectului • 6 iunie 2010(data limită) predarea proiectului (1. prof. Lucrările menŃionate la bibliografie pot fi găsite şi împrumutate de la Biblioteca FacultăŃii de Psihologie din cadrul Bibliotecii Centrale „Lucian Blaga”. ele sunt destinate soluŃionării oricăror nelamuriri de conŃinut sau a celor privind sarcinile individuale. De asemenea. selectate pentru a ilustra diverse strategii de cercetare.5 puncte).5 puncte) (c). . Adriana Băban (cu specificaŃia numelui cursului: Psihologia Sanatatii) conformă următorului calendar: • 30 martie 2010 (data limită) rezolvările sarcinilor aferente modului I şi II (0. Punctajul obtinut pe realizarea proiectului (în proporŃie de 15%. (b).8. alături de alte articole facultative.9. Calendar al cursului Pe parcursul semestrului în care se studiază disciplina de faŃă. Intrarea in examen ESTE CONDITIONATA de predarea temelor si proiectului. implicit. Studentii care nu au trimis temele de semestru si proiectul NU sunt primiti in examen. Bibliografia obligatorie se va gasi anexată suportului de curs (care va fi incorporata si in subiectele de examen). adică 1. Materiale şi instrumente necesare pentru curs Optimizarea procesului în învăŃare necesită accesul studentilor la urmatoarele resurse: .1. Sursele bibliografice au fost astfel selectate încât să ofere posibilitatea aprofundării studiului.calculator conectat la internet (pentru a putea accesa bazele de date si resursele electronice suplementare). Cluj Napoca 400015. adică 7 puncte). adică 1. în cadrul celor doua intalniri studenti au posibilitatea de solicita titularului si/sau tutorilor sprijin pentru rezolvarea anumitor sarcini specifice.

Pentru predarea temelor se vor respecta termenele menŃionate. Orice intirziere (si de o zi) in predarea temelor se va penaliza cu 50% din nota.. Evaluarea acestor lucrări se va face imediat după preluare, iar afişarea pe site a notelor acordate se va realiza la cel mult 2 săptămâni de la data depunerii/primirii lucrării. Daca studentul considera ca activitatea sa a fost subapreciata de catre evaluatori atunci poate solicita feedback suplimentar prin contactarea titularului sau a tutorilor prin email.
Pentru a finaliza cursul cu nota de trecere este necesar ca la examenul scris studentul sa obtina minim 3.5 din cele 7 alocate examenului scris. 1.11. Elemente de deontologie academică Se vor avea în vedere următoarele detalii de natură organizatorică: - Orice material elaborat de catre studenti pe parcursul activităŃilor va face dovada originalitatii. Studentii ale căror lucrări se dovedesc a fi plagiate nu vor fi acceptati la examinarea finala. - Orice tentativă de fraudă sau fraudă depistată va fi sancŃionată prin acordrea notei minime sau, in anumite conditii, prin exmatriculare. - Rezultatele finale vor fi puse la dispoziŃia studentilor prin afisaj electronic. - ContestaŃiile pot fi adresate în maxim 24 de ore de la afişarea rezultatelor iar solutionarea lor nu va depasi 48 de ore de la momentul depunerii. 1.12. StudenŃi cu nevoi speciale: Având în vedere, ca o prioritate, facilitarea accesului egal al tuturor cursanŃilor la activităŃile didactice si de evaluare, titularul cursului şi echipa de tutori îşi exprimă disponibilitatea, în limita constrângerilor tehnice si de timp, de a adapta conŃinutul şi metodelor de transmitere a informaŃiilor precum şi modalităŃile de evaluare (examen oral, examen on line etc) în funcŃie de tipul dizabilităŃii cursantului. 1.13. Strategii de studiu recomandate: Date fiind caracteristicile învăŃământului la distanŃă, se recomandă studenŃilor o planificare foarte riguroasa a secvenŃelor de studiu individual, coroborată cu secvenŃe de dialog, mediate de reŃeaua net, cu tutorii si respectiv titularul de disciplina. Lectura fiecărui modul şi rezolvarea la timp a lucrărilor de evaluare garantează nivele înalte de înŃelegere a conŃinutului tematic şi totodată sporesc şansele promovării cu succes a acestei discipline.

5

MODUL 1 Noţiuni introductive în Psihologia Sănătăţii ţ ţ Scopul modulului: Familiarizarea studentului cu conceptele și modelele fundamentale din Psihologia Sănătăţii Obiectivele modulului: la finalul acestui modul, cursanŃii trebuie:

• • • • •

Să delimiteze domeniul de studiu al psihologiei sănătăţii Să explice caracterul multidisciplinar al psihologiei sănătăţii Să indice dimensiunile, componentele și gradele procesului de sănătate Să explice relaţia dintre sănătate și boală Să prezinte comparativ modelele explicative și aplicative ale sănătăţii și bolii

Acest modul trece în revistă principalele concepte cu care operează Psihologia Sănătăţii ţ precum și modelele sănătăţii și bolii, de la modelul biomedical până la modelul ţ biopsihosocial. Repere istorice Nevoia de a înţelege apariţia unor simptome în lipsa unei tulburări organice a condus la dezvoltarea unei noi discipline, medicina psihosomatică, care și-a propus la sfârșitul anilor 30 stabilirea relaţiei dintre procesele emoţionale și procesele somatice. Datorită faptului că paradigma psihanalitică a dominat această disciplină, astăzi termenul este tot mai puŃin utilizat. Influenţa majoră de la începutul anilor 70 a paradigmei behavioriste a determinat considerarea impactului învăţării prin condiţionare clasică, respectiv operantă asupra stării de sănătate. Astfel, s-a conturat disciplina medicinei comportamentale ale cărei asumpţii teoretice sau concretizat în tehnica terapeutică a biofeedback-ului, tehnică folosită și astăzi. În demersul de includere al factorilor psihologici în modelul explicativ al sănătăţii și bolii, psihologia sănătăţii este cea mai recent dezvoltată disciplină. O caracteristică esenŃială a psihologiei sănătăŃii este, aşa cum o arată şi numele disciplinei, focalizarea pe sănătate. Psihologia sănătăŃii se numără printre primele discipline care propune comutarea atenŃiei de la boală la sănătate. Reconceptualizarea noŃiunii de sănătate şi boală prin prisma noilor abordări reprezintă după unii autori o a doua “revoluŃie medicală” (Yanovitz, 1992). Astfel, obiectivul primordial al psihologiei sănătăţii este promovarea sănătăŃii şi prevenirea îmbolnăvirilor. Atenţie! Psihologia medicală este un termen care acoperea până acum trei decenii o bună parte ţ din domeniul psihologiei sănătăŃii. Termenul este însă tot mai puŃin utilizat în ultimii ani datorită caracterului său restrictiv, psihologia medicală focalizându-se preponderent pe relaŃia medic – pacient şi pe adaptarea bolnavului la mediul spitalicesc şi la starea de boală. Definirea Psihologiei Sănătăţii ţ Psihologia SănătăŃii este definită ca ramură teoretică şi aplicativă a psihologiei care contribuie la: promovarea şi menŃinerea sănătăŃii, prevenirea şi tratarea îmbolnăvirilor, identificarea factorilor psihologici cu rol în etiologia bolilor şi la îmbunătăţirea sistemului de sănătate și a politicilor de sănătate (Matarazzo, 1982). Psihologia SănătăŃii este considerată a fi o disciplină „hibridă”, care combină perspectiva ştiinŃelor socio-umane (psihologie, sociologie, antropologie) cu cea a ştiinŃelor naturale (medicină 2. 1.

6

clinică, sănătate publică). Sintetic, putem defini Psihologia SănătăŃii ca fiind domeniul interdisciplinar ce aplică cunoştinŃele şi tehnicile psihologice în domeniul sănătăŃii şi bolii. 3. Obiectivele Psihologiei Sănătăţii ţ • Promovarea sănătăŃii • MenŃinerea sănătăŃii • Prevenirea îmbolnăvirilor • Tratearea îmbolnăvirilor • Identificarea factorilor (cognitivi, emoŃionali, comportamentali şi sociali) cu rol în etiologia şi evoluŃia bolilor acute şi cronice • Îmbunătăţirea sistemului de sănătate și a politicilor de sănătate (Matarazzo, 1982) • Educarea pentru sănătate • ÎnŃelegerea experienŃei subiective a bolii • Asistarea bolnavului pentru o mai bună adaptare la boală, tratament şi proceduri medicale Relaţia Psihologiei Sănătăţii cu alte discipline ţ ţ O înţelegere aprofundată a Psihologiei Sănătăţii necesită cunoștinţe cu privire la contextul în care sănătatea și boala există. În acest sens sunt relevante următoarele domenii de studiu: • Epidemiologia – studiază frecvenţa și distribuţia bolilor în populaţie • Sănătatea publică – studiază sănătatea la nivel de comunitate și nu de individ • Sociologia – studiază societatea, interacţiunile sociale și individul ca membru al unui grup, comunităţi, instituţii o Sociologia medicală – studiază impactul societăţii, a interacţiunilor sociale și a comportamentelor individului în cadrul grupului, comunităţii și instituţiei asupra sănătăţii și bolii • Antropologia – studiază originea speciei umane, istoria și cultura acesteia o Antropologia medicală – studiază reprezentările sănătăţii și bolii și practicile asociate acestora Pe de altă parte, Psihologia SănătăŃii este considerată a fi un domeniu interdisciplinar, utilizând şi punând la dispoziŃie cunoştinŃe şi tehnici din/pentru mai multe ramuri ale psihologiei: • Psihologia socială – studiază modul în care indivizii și grupurile interacţionează • Psihologia dezvoltării – studiază impactul proceselor maturaţionale și a experienţei asupra comportamentului individului • Psihologia pozitivă – studiază resursele personale ale individului (ex. înţelepciune, curaj, optimism, originalitate, talent, responsabilitate, moderaţie, toleranţă) ce facilitează funcţionarea sa optimă • Psihologia clinică – studiază mecanismele psihologice implicate în patologie o psihologia clinică vizează mai ales tulburările mentale, în timp ce psihologia sănătăŃii se focalizează pe starea globală de sănătate, pe rolul factorilor psiho-sociali în etiologia bolii somatice (ex. cancer), pe reacŃia, adaptarea şi recuperarea din boala somatică acută (ex. infarct miocardic) sau cronică (ex. colon iritabil) o conceptele şi teoriile dezvoltate de psihologia clinică (diagnosticul clinic, teoriile anxietăŃii, depresiei, tulburărilor de personalitate) sunt deosebit de relevante pentru psihologia sănătăŃii • Psihoterapia şi Consilierea – presupun intervenţie psihologică în scopul ameliorării tabloului clinic (psihoterapie) sau în scopul optimizării, prevenţiei și remiterii problemelor emoţionale, cognitive și de comportament (consiliere) 4.

7

• Sănătatea ca stare de bine fizică. sexual. capacitate de confruntare cu stresul fizic. emoŃii. Îmbunătăţirea alfabetizării cu privire la sănătate presupune intervenţia la nivelul culturii și societăţii. Aşa cum reiese din definiŃia OMS. au identificat următoarele percepŃii laice (de simŃ comun) asupra sănătăŃii: • Sănătatea ca un dat natural • Sănătatea ca o valoare • Sănătatea ca dar divin • Sănătatea ca responsabilitate individuală • Sănătatea ca voinŃă • Sănătatea ca drept fundamental • Sănătatea ca lipsă a bolii • Sănătatea ca resursă (de a muncii. 1 Explicaţi modul în care cunoștinţele din domeniul psihologiei sociale sau ţ ș ţ dezvoltării pot fi utilizate în psihologia sănătăţii. Mai mult. chimici. abuz de substanŃe. biochimici) Sănătatea este percepută de mule ori doar prin prisma uneia din aceste dimensiuni: • Sănătatea ca absenŃă a bolii şi dizabilităŃii (Negativ) VS. fizici. de a te bucura de viaŃă) • Sănătatea ca produs Cauza acestor percepţii laice contrastante percepţiei specialiștilor în sănătate rezidă în nivelul scăzut al alfabetizării cu privire la sănătate. social şi spiritual. Un nivel crescut al alfabetizării cu privire la sănătate ar conduce la creșterea speranţei de viaţă la nivelul populaţiei și la eficientizarea furnizării de servicii de asistenţă medicală. modelul de abordare a sănătaŃii este unul holistic.1. lipsa informaţiilor cu privire la tratament conduce la o scădere a aderenţei la prescripţiile specialiștilor în sănătate. Persoanele cu un nivel scăzut al alfabetizării cu privire la sănătate nu apelează la servicii de sănătate decât în ultimele stadii ale bolii. psihic şi social. ecologic. Sănătatea Cercetările realizate de Blaxter (1990) şi Staiton-Rogers (1991) pe loturi populaŃionale largi. exerciŃiu fizic) • factori psihici (cogniŃii. percepŃia şi răspunsul la stres) • factori sociali (resurse socio-economice. biologici. capacitate de protecŃie împotriva îmbolnăvirilor şi morŃii premature. psihic. psihică şi socială (Pozitiv) 8 .o cunoştinŃele şi tehnicile de lucru cu pacienŃii. Factorii care influenŃează starea de sănătate pot fi grupaŃi în patru mari categori: • factori de mediu (apă. organizarea sistemului de îngrijire medicală şi politicile sanitare) • factori biologici (imunologici. aer. Concepte fundamentale în Psihologia Sănătăţii ţ 5. sol. comfort fizic. Acest concept face referire la capacitatea de a lua decizii informate cu privire la propria sănătate. care are în vedere atât dimensiunile sale multiple cât şi determinismul complex. la nivelul sistemului de sănătate și cu precădere la nivelul sistemului educaţional. sociali) • stilul de viaŃă (comportament alimentar. ţ 5. ca stare de bine. OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii (OMS) definişte sănătatea ca integritate anatomică şi funcŃională. cum sunt cele privitoare la relaŃionarea psiholog-pacient sau cele referitoare la modalităŃile de modificare a cogniŃiilor iraţionale sunt deosebit de relevante pentru psihologia sănătăţii Temă de reflecŃie nr. genetici. biologic.

boala este conceptualizată fie prin 1) prezenţa unor simptome subiective. Boală Boala. Dimensiunile sănătăŃii • biologică (anatomică. iar pe de altă parte să răspundă adecvat mediului social. disfuncŃii • abatere de la normă • manifestarea eşecului în adaptare Termenul de boală (ca şi condiŃie obiectivată şi diagnosticată de medic) se relaŃionează cu alte concepte: • DeficienŃă: orice pierdere sau deviaŃie datorată unei boli sau traume în funcŃionarea fizică şi psihică optimă a individului • Dizabilitate: orice restricŃie în îndeplinirea sarcinilor cotidiene şi în abilităŃile de autoîngrijire • Handicap: orice dezavantaj social indus de deficienŃă şi dizabilitate • SuferinŃă: experienŃa subiectivă a simptomelor Boala presupune nu doar tratament medical dar şi îngrijire umană. experienŃe non-cotidiene) 5.2.1.1. Conceptele de sănătate și boală se află însă 9 . comportamentală) • socio-profesională (roluri. Componentele sănătăŃii • absenŃa bolii. ca şi sănătatea.3. La nivelul simţului comun. componentele şi gradele diferite pe care le presupune. aspiraŃii) • spirituală (valori. • Sănătatea ca măsură în care individul este capabil. sănătatea este o: • stare complexă şi multidimensională • stare relativă şi variabilă • stare procesual-dinamică Complexitatea stării de sănătate este dată de dimensiunile.2. fie prin 2) prezenţa unor semne obiective. fizic şi biologic (ExperienŃial) În fapt. fiziologică şi biochimică) • psihologică (cognitivă. emoŃională. în funcŃie de perspectiva din care este privită: • formă particulară de existenŃă a materiei vii • consecinŃă a unor agenŃi patogeni sau traumatici • semne. pe de o parte să îşi realizeze aspiraŃiile şi nevoile proprii.1. Grade ale sănătăŃii • sănătate optimă • sănătate • sănătate aparentă • sănătate precară • sănătate foarte precară 5.• Sănătatea ca adaptare şi rezultat al unor procese de reglare optimă (FuncŃional) VS. este definită în mai multe moduri. disfuncŃiei şi dizabilităŃii • rezistenŃă fizică şi fiziologică • atitudinea pozitivă faŃă de viaŃă (a percepe sensul şi semnificaŃia vieŃii) • asumarea controlului propriei vieŃii • acceptarea de sine • relaŃionare socială pozitivă • stare subiectivă de bine 5. simptome. 5.1. relaŃii. datorită faptului că boala (stare obiectivă) este acompaniată de cele mai multe ori şi de suferinŃă personală (stare subiectivă). religie.

semnificaţie) respectiv stare de bine globală și stare de bine specifică unui anumit domeniu de funcţionare (ex. funcŃionare cognitivă) • socială (relaŃii interpersonale. Calitatea vieţii ţ Calitatea vieŃii este definită de Organizaţia Mondială a Sănătăţii ca percepŃia subiectivă a poziŃiei în lume în relaŃie cu standardele şi aşteptările personale.4. cultural. În literatura de specialitate se face distincţia între stare de bine subiectivă (ex. 2002) (figura 2. 1997 și cadrul conceptual propus de Muldoon. s-a propus măsurarea unidimensională a calităţii vieţii (măsurarea unui singur aspect relaţionat cu starea de sănătate). Dimensiunile calităŃii vieŃii relevante pentru starea de sănătate sau boală sunt : • fizică (mobilitate. Stare de bine În ultimii ani se pune un accent tot mai mare pe aspectele calitative ale stării de sănătate. 1998). NoŃiunea de calitate a vieŃii este însă una complexă şi multidimensională motiv pentru care în literatura de specialitate nu s-a ajuns la un consens cu privirea la definirea acesteia (vezi cadrul conceptual propus de Browne. Unul dintre progresele importante făcute în acest domeniu de studiu îl constituie identificarea unor factori ce explică variabilitatea stării de bine. scop. psihic. RelaŃia de continuum sănătate-boală 5.pe un continuum în care la un pol se situează sănătatea optimă. absenŃa durerii. standarde și așteptări care pot să reflecte diverse domenii de funcţionare (ecologic. comunicare. Lipsa unui consens în definirea calităţii vieţii a condus la diferite modalităţi de operaţionalizare a conceptului. fericire) și stare de bine psihologică (ex. satisfacţie. energie) • psihică ( reacŃii emoŃionale. carieră). percepţia progresului în atingerea obiectivelor trasate • Factori comportamentali : participarea la activităţi valorificate • Factori contextuali : suport social Starea de bine presupune : • Acceptare de sine • RelaŃii pozitive cu ceilalŃi • Autonomie • Control asupra propriei vieŃi • Sens şi scop în viaŃă • Dezvoltare personală 5. fizic. măsurarea multidimensională a calităţii vieţii (măsurarea globală a stării de sănătate) și măsurarea individuală (măsurarea subiectivă a stării de sănătate). vitalitate. Atenţia acordată unor concepte precum starea de bine sau calitatea vieţii nu are ca rezultat diminuarea rolului integrităŃii somatice şi fiziologice a organismului ci sublinierea faptului că sănătatea nu se reduce la integritate somatică și fiziologică.3.1). Figura 2.1. îngrijire personală. Astfel. respectiv starea de bine iar la celălat dizabilitatea. controlul reflexelor. economic. social). constituind predictori ai acesteia: • Factori de personalitate : dispoziţia afectivă • Factori cognitivi : autoeficacitatea. respectiv moartea prematură (Sarafino. roluri) 10 .

stare de bine şi calitatea vieŃii Temă de reflecŃie nr 2. Să presupunem că rata mortalităţii în judeţul Cluj este mai mare decât în judeţul Maramureș. boală. mărime.5. InterelaŃionarea complexă dintre sănătate. În lipsa corecţiilor menţionate anterior. de faptul că 11 . hobby-uri) economică (financiar) independentă (sexualitate) Figura 2. alimentaţie. Explicaţi de ce definirea și operaţionalizarea conceptelor de stare de bine și ţ ţ calitate a vieţii este atât de dificilă ţ 5. acest rezultat nu este informativ cât timp diferenţa poate fi explicată de faptul că populaţia judeţului Cluj este mai mare . O creștere a ratei mortalităţii este un indice al scăderii stării de sănătate iar o scădere a ratei mortalităţii este un indice al creșterii stării de sănătate. Mortalitate Mortalitatea este o măsură a stării de sănătate care se obţine prin raportarea numărului de decese dintr-un an la numărul de decese din anii precedenţi. vârstă și sex).2. Pentru a putea compara mortalitatea a două sau mai multe populaţii diferite. ratele mortalităţii sunt corectate funcţie de variabilele ce caracterizează aceste populaţii (ex.• • • comportamentală (somn. recreere.

Un alt exemplu al sensitivităţii speranţei de viaţă la modificările de la nivel macro îl constituie ţările din fosta Uniune Sovietică care au suferit o tranziţie rapidă de la socialism la capitalism. respectiv a personalului medical este ignorată • Model cauzal de tip linear (bacil → boală) • Accent pe boală și ignorarea sănătăţii Temă de reflecŃie nr. rata mortalităţii poate fi raportată la vârstă (ex.6. 5. Deși contraintuitiv.1. ca urmare a modificărilor sociale și economice înregistrate. În acest sens. Modelul Biomedical Asumpţiile modelului: • Boala este cauzată exclusiv de modificări la nivel biologic • Pacientul este o victimă. și de la 74. rata mortalităţii datorate suicidului).8 la 57. neavând nici o responsabilitate pentru instalarea bolii • Pacientul este un recipient pasiv al tratamentului. Se presupune ca explicaţia constă în poziţia ierarhică pe care Japonia o ocupă în clasamentul global. din 1960 pînă în 1990. De exemplu. speranţa de viaţă a femeilor din Japonia a crescut cu 12 ani (Evans.7. Speranţă de viaţă ţ ţ Cu toate că produsul intern brut per capita al unei ţări este un predictor foarte bun al speranţei de viaţă. fie ei de natură socială sau fizică. soldaţii care semnalau prezenţa unor simptome ca urmare a stresului intens de pe câmpul de luptă erau împușcaţi pe baza convingerii că aceștia simulează. unde prevalenţa se referă la numărul total al indivizilor din populaţie care suferă de o anumită boală. iar în rândul femeilor similară cu Chile. 5. 1994).populaţia judeţului cluj are o medie de vârstă de 65 de ani sau are un procent mai mare de bărbaţi decât de femei. studiile arată faptul că speranţa de viaţă poate înregistra modificări semnificative într-o perioadă scurtă de timp. 3 Descrieţi comportamentul unui medic care își abordează pacienţii exclusiv ţ ș ţ din perspectiva modelului biomedical și impactul pe care l-ar putea avea 12 . Morbiditate Morbiditatea este tot o măsură a stării de sănătate care se obţine fie prin calcularea prevalenţei. există excepţii ce au fost supuse unor discuţii intense în lumea știinţifică. Modele ale sănătăţii și bolii ţ Modelele sănătăţii și bolii adoptate de societate pot avea consecinţe serioase. 6. în primul război mondial. Astfel. ilustrativ este cazul Statelor Unite care. între 1990 și 1994 speranţa de viaţă a scăzut de la 63. înregistrează o speranţă de viaţă în rândul bărbaţilor similară cu Cuba. fie prin calcularea incidenţei. unde incidenţa se referă la numărul de cazuri noi dintr-o anumită boală.2 în cazul femeilor. 6. În Rusia.7 în cazul bărbaţilor. responsabilitatea eliminării tabloului clinic revenindu-i personalului medical • Sănătatea se reduce la lipsa bolii. mai specific a scăderii venitului media per capita cu două treimi și a creșterii procentului familiilor care au trăit în sărăcie de la 2% la 38 %. deși are unul dintre cele mai ridicate produse interne per capita din lume. rata mortalităţii infantile) sau la cauză (ex.4 la 71. poziţie care s-a modificat în decursul a 30 de ani. modificări explicate prin factorii macro. Mai mult. iar boala la lipsa sănătăţii • Somaticul și psihicul reprezintă entităţi ce funcţionează independent una de cealaltă • Boala poate avea consecinţe psihologice dar nu cauze psihologice Critici aduse modelului: • Natura dualistică (separarea somaticului de psihic) • Natura reducţionistă (orice fenomen care nu poate fi explicat prin procese biologice este ignorat) • Dimensiunea umană a pacientului.

3.această abordare asupra stării de sănătate a pacientului 6.3. cele două sunt în continuare conceptualizate ca fiind entităţi separate) • Nu răspunde unor întrebări de natură practică Biologic • Virusuri • Bacterii • Leziuni Psihologic • Comportament • Convingeri • Coping • Stres • Durere Social • • • • • Clasă Grup Muncă Etnicitate Religie Figura 2.2. incorporând atât achiziŃiile medicinei biologice. cu artrita șoldului drept 13 . Modelul bio-psiho-social al sănătăŃii şi bolii (adaptat după Engel. Asumpţiile modelului biopsihosocial: • Boala are o cauzalitate multifactorială • Dată fiind importanţa comportementelor în instalarea bolii. Model Alternativ Asumpţiile modelului propus de Wade și Halligan (2004) vor fi exemplificate pe cazul unui bărbat de 54 de ani care a suferit un accident vascular cerebral: • Disfuncţiile indivizilor se pot manifesta la două nivele o La nivel somatic → patologie Descrierea medicală obiectivă: accident vascular cerebral ușor datorat hipertensiunii. pacientul este responsabil pentru starea sa de sănătate • Pacientul nu este o victimă ci este parţial responsabil pentru eliminarea tabloului clinic • Sănătatea și boala se află pe un continuum • Boala poate avea consecinţe psihologice dar poate avea și cauze psihologice • Accent atât pe boală cât și pe sănătate • Accent atât pe tratament cât și pe prevenţie Aspecte pozitive: • Model dinamic • Model sistemic • Model cauzal de tip circular Critici aduse modelului: • Natura dualistică (deși este recunoscută influenţa pe care psihicul o exercită asupra somaticului și viceversa. culturale şi ecologice ca factori importanŃi în etiologia şi evoluŃia bolilor. 1977) Odată cu apariŃia modelului biopsihosocial s-au petrecut transformări în accentele puse pe diverse aspecte ale sănătăŃii şi bolii: • De la boală la sănătate • De la boală acută la boală cronică • De la abordarea curativă la abordarea preventivă • De la intervenţie la monitorizare • De la îngrijirea în spital la îngrijirea în comunitate • De la pacient la persoană 6. Modelul Biopsihosocial Modelul biopsihosocial s-a dezvoltat ca reacŃie la cel biomedical. cât şi variabilele psihocomportamentale. sociale.

4. ocupaŃie. poate purta și folosi toate obiectele din casă o Contextul social sau cultural Descriere: familia și prietenii își oferă sprijinul în toate activităţile pacientului și îl încurajează să obţină ajutor social. pacientul este îngrijorat de posibilitatea unui al doilea accident cerebral vascular în situaţii de stres. angajatorii așteaptă ca pacientul să se întoarcă la serviciu cu normă întreagă • Interacţiunile sunt analizate la două niveluri o Activităţi orientate spre scop Descrierea medicală obiectivă: o bună recuperare a funcţionalităţii în activităţi specifice Descrierea subiectivă a pacientului: sentimentul incapacităţii de a grădinări. face cumpărături etc. valori Descriere: pacientul se așteaptă la o recuperare totală. eveniment stresant) De menŃinere (ex. atitudini. orice activitate este percepută ca fiind stresantă o Liberul arbitru • Indivizii interacţionează cu două tipuri de contexte o Contextul fizic Descriere: pacientul poate accesa toate zonele casei sale. fumatul) 14 . pescui. consumul de alcool) Distali (ex. așteptări. Modele de sanogeneză și patogeneză Modelele de sanogeneză și patogeneză tratează componentele sănătăţii și bolii. Variabilele de risc pot fi clasificate după două criterii: • criteriul distanŃei dintre risc şi îmbolnăvire Proximali (ex.Descrierea subiectivă a pacientului: accident vascular cerebral sever o La nivel global → deterioarea domeniilor de funcţionare Descriere medicală obiectivă: ușoară neîndemânare a mâinii stângi. convingeri. prieten Descrierea subiectivă a pacientului: rol de pacient Implicaţiile modelului: • Boala se poate instala și în lipsa unei patologii clare • Efectele bolii variază funcţie de caracteristicile celorlalte componente ale sistemului • Parte din resursele intervenţiei trebuie alocate în vederea alterării factorilor contextuali (personali. sistem medical) • criteriul rolului variabilelor de risc în relaŃia cu patologia PredispozanŃi (ex. sociali) 6. fizici. ușoară slăbiciune a piciorului stâng cu o ușoară durere a șoldului drept Descrierea subiectivă a pacientului: mâna stângă și piciorul stâng sunt disfuncţionale • Indivizii sunt influenţaţi de două categorii de factori o Contextul personal → credinţe. convingeri. soţ. de unul singur o Participare socială Descrierea medicală obiectivă: reluarea rolurilor de tată. în cazul de faţă variabilele de risc. familie. fumatul) De precipitare (ex. fumatul. factori macro-sociali) Intermediari (ex.

4. Modele generale și specifice Modelele generale fac referire la comportamentele protectoare și de risc care sunt relaţionate cu starea de sănătate în general. În acest sens.• • • • Prezenţa variabilelor de risc formează vulnerabilitatea individului pentru o boală sau alta: CondiŃii de risc Grupuri de risc Comportament de risc Factori de risc RelaŃia dintre risc şi boli (adaptat după Naidoo şi Wills. RelaŃia dintre factorii de risc și vulnerabilitatea pentru boli 6. 1998) CondiŃii de risc: • Sărăcie • Discriminare socială • InegalităŃi sociale • LocuinŃe precare • Muncă stresantă • Mediu poluat Comportamente de risc: • Consum de droguri • Abuz de alcool • Fumat • Sex neprotejat • Sedentarism • Dietă nesănătoasă Grupuri de risc: • Şomeri • ImigranŃi • MinorităŃi etnice • Homosexuali • Părinte unic • ÎnsinguraŃi Creşterea ratei bolilor ce pot fi prevenite: • Boli cardiovasculare • Artrite • Cancer • Astm • Diabet • Boli infecŃioase • Status de HIV pozitiv Factori de risc: • Hipertensiune arterială • Hipercolesterolemie • Obezitate • Stimă de sine scăzută • Control redus • Pesimism Figura 2.5. un studiu corelaţional a identificat 7 astfel de comportamente (Breslow & Enstrom. 1980): • Regimul de somn (recomandat: 7-8 ore de somn pe zi) 15 .

(1985) au descris o serie de astfel de factori. • • • • • • REZUMAT Modulul discută obiectivele şi disciplinele relaţionate cu psihologia sănătăţii. Sunt abordate conceptele de starea de bine. dacă comportamentul alimentar. În acest sens. SARCINA DE SEMESTRU MODUL I 1. În condiţiile în care comportamentele de risc explică peste 50% din cazurile de mortalitate şi morbiditate se cere identificarea factorilor predictori ai comportamentelor de risc. prezintă dimensiunile. componentele şi gradele procesului de sănătate. tipul A de comportament este o cauză specifică bolilor coronariene. anxietatea. morbiditate. întăririle primite din mediu. Boala este descrisă în relaŃie de continuum cu sănătatea. activitatea fizică și fumatul pot să conducă la o gamă largă de afecţiuni printre care la boli coronariene. normele sociale) • Factori emoţionali (ex. De asemenea. Astfel. oboseala) • Sistemul de credinţe al individului • Sistemul de credinţe al specialiștilor în sănătate Modelele specifice fac referire la comportamentele protectoare și de risc care sunt relaţionate cu o boală specifică. Mai mult. comportamentele de risc par să prezică mortalitatea și longevitatea. modelarea. • Factori genetici (ex. argumentând de ce sănătatea nu se reduce la absenŃa bolii. sunt descrise şi aduse argumente pro şi contra modelelor biomedicale şi biopsihosociale explicative ale sănătăŃii şi bolii. calitatea vieŃii. Leventhal și colab. frica. stresul. tensiunea) • Simptomele percepute (ex.Comportamentul alimentar (recomandat: mic dejun în fiecare zi) Comportamentul alimentar (recomandat: fără gustări între mese) Fumatul (recomandat: a nu se fuma) Greutate (recomandat: greutate normală) Consumul de alcool (recomandat: a se conuma în cantităţi moderate) Activitate fizică (recomandat: exerciţii fizice regulate) Eșantionul a fost urmărit într-un studiu prospectiv la 5 ani și la 10 ani și s-a arătat faptul că cele 7 comportamente au fost relaţionate cu mortalitatea. mortalitate și speranţa de viaţă. durerea. sugerând faptul că o combinare a acestora ar putea prezice și promova comportamentele relaţionate cu starea de sănătate. autorii au sugerat faptul că starea de sănătate a indivizilor de peste 75 de ani care aveau un stil de viaţă caracterizat prin toate recomandările menţionate anterior era comparabilă cu a indivizilor de 35-44 de ani a căror stil de viaţă era caracterizat de mai puţin de trei din recomandările de mai sus. Lucrarea de evaluare nr. 1 DiscutaŃi avantajele şi dezavantajele modelului biopsihosocial. Descrieţi comportamentul unui medic care îşi abordează pacienţii exclusiv din perspectiva modelului biomedical şi impactul pe care l-ar putea avea această abordare asupra stării de sănătate a pacientului 2. învăţarea vicariantă. bază genetică pentru uzul de alcool) • Factori sociali (ex. DiscutaŃi avantajele şi dezavantajele modelului biopsihosocial 16 .

P.. identificarea factorilor psihologici cu rol în etiologia bolilor şi la îmbunătăţirea sistemului de sănătate și a politicilor de sănătate Morbiditate = măsură a stării de sănătate care se obţine fie prin calcularea prevalenţei. fie prin calcularea incidenţei Mortalitate = măsură a stării de sănătate care se obține prin raportarea numărului de decese dintrun an la numărul de decese din anii precedenți 17 .M. (2005) The SAGE Handbook of Health Psychology.. (2004) Do biomedical models of illness make for good healthcare systems? British Medical Journal. London: Sage Publications Ltd Wade D. practice. Biopsychosocial Interactions. 1398-1401 Glosar de termeni Calitatea vieŃii = percepŃia subiectivă a poziŃiei în lume în relaŃie cu standardele şi aşteptările personale Psihologia SănătăŃii = ramură teoretică şi aplicativă a psihologiei care contribuie la: promovarea şi menŃinerea sănătăŃii. (2004) The biopsychosocial model 25 years later: principles. Aceste sarcini se vor trimite pe email sau poştă împreună cu sarcinile celui de-al doilea modul (vezi calendarul disciplinei).Raspundeti la cele 2 intrebari in maxim 2 pagini la computer (1 pagina de intrebare).. 108. 576-582 Kickbusch I. 2. Annals of Family Medicine. Suchman A. Johnston M. Epstein R. New York: John Wiley & Sons Sutton S. and scientific inquiry. prevenirea şi tratarea îmbolnăvirilor. Bibliografie pentru acest modul Borrell-Carrio F. Halligan P. (2004) Health Psychology Textbook. Berkshire: Open University Press and McGrawHill Sarafino E..L.T. (2008) Health Literacy: an essential skill for the twenty-first century. (1990) Health Psychology. Health Education.W. 101-104 Ogden J. 329. Baum A.

psihic şi social. capacitate de confruntare cu stresul fizic. culturali şi ecologici ca factori importanŃi în etiologia şi evoluŃia bolilor Sănătate = integritate anatomică şi funcŃională.Model biomedical = model ce consideră că boala este cauzată exclusiv de modificări la nivel biologic Model biopsihosocial = model ce consideră atât factorii biologici cât și cei psihocomportamentali. psihic. dezvoltare personală 18 . sociali. biologic. autonomie. relaŃii pozitive cu ceilalŃi. control asupra propriei vieŃi. capacitate de protecŃie împotriva îmbolnăvirilor şi morŃii premature. sens şi scop în viaŃă. comfort fizic. ca stare de bine Stare de bine = presupune acceptare de sine. social şi spiritual.

autoeficacitatea. respectiv a rolului cogniŃiilor despre sine. 19 . Teoria social-cognitivă respinge taxonomii şi evaluări globale ale personalităŃii tipice teoriei trăsăturilor şi încearcă să ofere informaŃii explicative despre mecanismele psihologice ce pot determina comportamentul uman. studenŃii trebuie să poată: • • • • • • • • • • Să explice rolul convingerilor despre sine. adică de protecŃie pentru sănătate. 2. Este exemplificată legătura dintre cognitii si modificarea stilului de viată prin prezentarea a trei modele social-cognitive relevante pentru explicarea si modificarea comportamentelor de sănătate. emoŃional. lume şi viitor în sanogeneză şi patogeneză Să definească autoeficacitatea percepută şi să explice cum influenŃează acesta menŃinerea sănătăŃii Să definească stima de sine şi să explice cum influenŃează aceasta menŃinerea sănătăŃii Să definească controlul perceput şi să explice cum influenŃează acesta menŃinerea sănătăŃii Să definească robusteŃea şi să explice cum influenŃează aceasta menŃinerea sănătăŃii Să definească sentimentul de coerenŃă şi să explice cum influenŃează acesta menŃinerea sănătăŃii Să definească optimismul şi să explice cum influenŃează acesta menŃinerea sănătăŃii Să numească ce alte forme de control relevante în menŃinerea sănătăŃii Să explice legătura dintre cogniŃii şi stil de viaŃă Să descrie principalele modele social-cognitive ConŃinutul modulului doi porneşte de la teoria social-cognitivă a personalităŃii. Sunt puse în discuŃie mecanismele prin care cogniŃiile au efecte benefice asupra stării de sănătate. lume şi viitor în medierea relaŃiei dintre personalitate şi riscul pentru îmbolnăviri. Variabilele personale sunt derivate din înŃelegerea mecanismelor şi proceselor cognitive care influenŃează funcŃionarea individului în toate aspectele sale: motivaŃional. sentimentul de coerenŃă şi robusteŃea.1 Rolul teoriei social-cognitive a personalităŃii în psihologia sănătăŃii În încercarea de a depăşi controversele privind rolul factorilor interni sau externi în înŃelegerea personalităŃii. comportamental.MODUL 2 Rolul factorilor cognitivi în sănătate Scopul modului: Cunoaşterea factorilor cognitivi care influenŃează sănătatea şi a mecanismelor prin care aceştia acŃionează pentru a influenŃa sănătatea şi stilul de viaŃă. teoria social-cognitivă sugerează că personalitatea este întotdeauna un produs al interacŃiunii dintre organism şi mediu. controlul perceput. cum sunt optimismul. Teoria social-cognitivă furnizează cadrul necesar pentru studierea relevanŃei personalităŃii în contextul vulnerabilităŃii şi rezistenŃei la stres şi boală. stima de sine. Obiectivele modului: la finalul acestui modul. Sunt prezentate cogniŃiile care au rol de sanogeneză.

Teoria social-cognitivă a personalităŃii plasează pe scara intereselor sale pe primul loc cogniŃiile referitoare la sine. Discriminarea şi integrarea informaŃiei poate fi impietată de diverşi factori. deci comportamentul este în mare măsură discriminativ şi dependent de context. că ideile sunt internalizări ale practicilor sociale. a planificării şi predicŃiei. Stabilitatea personalităŃii trebuie căutată la nivelul mecanismelor psihologice şi ale evenimentelor care le activează iar specificitatea şi discriminarea la nivelul comportamentului manifest. precum convingeri. Aşa cum am arătat mai sus. OpoziŃia dintre consistenŃa personalităŃii în situaŃii diverse de viaŃă. Se propune termenul de “sociocogniŃie” pentru a descrie aceste influenŃe. Variabilele personale sunt conceptualizate atât ca produs (al învăŃării cognitiv-sociale) cât şi ca proces (structuri care funcŃionează “aici şi acum”). susŃinută de modelul trăsăturilor şi specificitatea comportamentului. Contextele şi situaŃiile specifice nu pot afecta comportamentul decât prin intermediul mecanismelor cognitive. Un termen relaŃionat cu cel de sociocogniŃie este cel de “reprezentare socială” propus de Moscovici (1986).Conform teoriei social-cognitive comportamentul manifest rezultă din interacŃiunea mecanismelor psihologice cu factorii de mediu. Atribuirea de semnificaŃii implică procesări ale informaŃiei despre stimul. De exemplu. facilitând comunicarea indivizilor care aparŃin aceloraşi grupuri sociale. Adoptând acest punct de vedere. dar mai ales acŃionează asupra lui luând în considerare semnificaŃiile şi consecinŃele evenimentelor. Omul este văzut mai mult ca o fiinŃă proactivă decât ca un organism reactiv la mediu. identitatea socială. Prin procesări informaŃionale de tip subiectiv se ajunge de la stimuli obiectivi la “constructe personale”. totodată furnizând şi un mijloc de a distinge diversele grupuri sociale. Pe această constatare se bazează diversele forme de terapie prin imagerie. evocă. termen preluat de la Kelly. comparaŃiile cu indivizii din grupul de referinŃă. Oamenii au o nevoie fundamentală de semnificaŃii. oamenii nu numai că reacŃionează la mediu. Aceasta nu înseamnă negarea consistenŃei personalităŃii şi a diferenŃelor individuale de către teoria social-cognitivă. scheme mentale sau cogniŃie. Premisa centrală a teoriei social-cognitive este că omul îşi reglează comportamentul pe baza expectanŃelor. Autorii subliniază că facultatea de a gândi este la om un proces modelat social. Ele sunt cele care se interpun şi mediază relaŃia dintre stocul de cunoştiinŃe şi acŃiune. Aceasta nu se produce ca un proces cognitiv raŃional şi voluntar în care se cântăresc beneficiile şi pierderile ci ca un proces dinamic în care convingerile şi motivaŃiile orientează semnificaŃia şi deci declanşarea comportamentului. ci şi asupra proceselor motivaŃionale prin includerea perspectivei viitorului. Diferite comportamente pot să exprime acelaşi mecanism. Rotter (1966) şi Bandura (1986) se numără printe primii autori care au subliniat rolul învăŃării sociale în dezvoltarea graduală şi sistematică a personalităŃii. susŃinută de modelul situaŃionist dispare prin paradigma teoriei social-cognitive. Un astfel de construct personal este conceptul de sine (self-schema. Kreitler şi Kreitler (1992) propun teoria orientării cognitive a personalităŃii în care elementul major este acordarea de semnificaŃii. se recunoaşte şi se subliniază flexibilitatea adaptării şi răspunsului uman. în desensibilizarea sistematică clienŃii anxioşi sunt puşi să îşi imagineze reuşite graduale în confruntarea cu situaŃia anxiogenă. lume şi viitor. Deseori se utilizează şi alŃi termeni. aşteptări prea mari sau nevoi prea stringente. prin care lumea este percepută. cum sunt presiunea timpului. Capacitatea de a produce şi stoca reprezentări despre sine şi lume are importante consecinŃe nu numai asupra învăŃării. reprezentări mentale. structurează cognitiv informaŃia despre lume se crează un cadru valid de înŃelegere a interacŃiunii persoanămediu. CogniŃiile trebuie văzute nu numai ca proces ci şi ca produs al factorilor sociali cum sunt rolul. self 20 . Reprezentările despre sine în acŃiuni viitoare pot să ajute sau să inhibe persoana în comportamentele sale. a anticipării situaŃiilor şi consecinŃelor acŃiunilor întreprinse. Reprezentările sociale sunt definite ca imagini mentale prin care oamenii fac atribuŃiri şi explicaŃii cauzale. poziŃia. Aceasta nu înseamnă că procesarea se realizează întotdeauna cu acurateŃe. acestea sunt sociale deoarece îşi au originea în interacŃiunea şi comunicarea umană. Prin studierea modului în care persoana selectează.

autoeficacitatea se referă la "convingerea unei persoane în capacităŃile sale de a-şi mobiliza resursele cognitive şi motivaŃionale necesare pentru îndeplinirea cu succes a sarcinilor date" (1988. Factorii constituŃionali pot intensifica răspunsul fiziologic şi emoŃiile negative rezultate din perceperea stimulului ca ostil sau ameninŃător. lume şi viitor în mentinerea sănătăŃii şi prevenirea îmbolnăvirii? Dar în cazul apariŃiei bolii? 2. Paradigma socialcognitivă integrează tipurile de interacŃiune genotip-mediu descrise de Plomin. Altfel spus. Cei ce au îndoieli asupra AE îşi îndreaptă atenŃia spre propria persoană. 1991). aceste gânduri intruzive interferează cu folosirea eficientă a potenŃialului intelectual. îşi monitorizează progresele în funcŃie de experienŃa anterioară. autoeficacitatea percepută reprezintă o variabilă centrală în mecanismele de autoreglare a organismului la cerinŃele mediului. recanalizându-l de la cerinŃele sarcinii la teama de insucces. în aceste cazuri. îşi dozează efortul. dar şi optează pentru anumite sarcini. la un anumit tip de interacŃiune individ-mediu. Temă de reflecŃie nr. Anticiparea succesului sau eşecului declanşează emoŃii pozitive sau negative. 1). fiind preocupate de inabilitatea lor de a face faŃă situaŃiei. emoŃii. Aceşti factori contribuie. Anxietatea este indusă de cele mai multe ori nu de stimulul sau situaŃia în sine ci de perceperea ineficienŃei resurselor de coping. evaluările optimiste ale autoeficacităŃii pot fi considerate un imbold suplimentar pentru intenŃiile de acŃiune şi pentru persistenŃa în depăşirea obstacolelor. Psihologia social-cognitivă admite că funcŃionarea persoanei în lume implică. comportamente sociale învăŃate şi mecanisme fiziologice şi biochimice. alături de cei situaŃionali şi de procesele cognitive şi motivaŃionale. Conform definiŃiei lui Bandura. Persoanele cu AE percepută îşi focalizează atenŃia înspre analiza şi găsirea de soluŃii la problemele cu care se confruntă. după cum pot influenŃa şi procesele cognitive de evaluare. AE ca proces cognitiv generează opŃiuni. PercepŃia propriei competenŃe modifică şi percepŃia eşecului sau a performanŃei reduse. idei şi comportamente. Convingerile despre AE afectează şi procesele gândirii şi cele atenŃionale în direcŃia potenŃării sau reducerii eficienŃei lor. Aşa cum Bandura sugerează. Conceptul de autoeficacitate (AE). Cercetările au demonstrat că cei ce au convingerea că nu pot face faŃă situaŃiei experienŃează un nivel înalt de distres (Barlow. Persoana nu numai că îşi evaluează abilităŃile în lumina succeselor sau eşecurilor trecute.concept). insuccesul tinde să fie atribuit efortului redus investit în sarcină şi în mai mică măsură lipsei competenŃei necesare îndeplinirii sarcinii. AE percepută mai poate fi definită ca o anticipare a rezultatelor pozitive în acŃiunile întreprinse datorită cunoştinŃelor şi abilităŃilor posedate. procese motivaŃionale. autoeficacitatea crescută se asociază cu atribuŃii autoprotectoare ale eşecului sau succesului. Cu cât AE este mai accentuată cu atât nivelul de aspiraŃie vizând atingerea scopurilor propuse este mai înalt. Prezentăm în continuare principalele dimensiuni cognitive ale personalităŃii studiate în psihologia sănătăŃii.1 Pornind de la asumpŃiile teoriei social-cognitive explicaŃi care este rolul cogniŃiilor despre sine. motivaŃii. care la rândul lor vor influenŃa cogniŃiile şi calitatea acŃiunii întreprinse. Autoeficacitatea În teoria social-cognitivă a personalităŃii. PercepŃia copingului deficitar poate fi acompaniată şi de 21 . p. propus de Bandura (1982) reprezintă un construct relevant pentru înŃelegerea factorilor protectori la stres şi boală.2. pe lângă reprezentări cognitive. Conceptul de sine lansat de teoria social-cognitivă a stârnit un real interes în rândul cercetătorilor de diverse orientări teoretice.

1990) demonstrează că AE percepută are un important rol de "tampon" între stres şi impactul lui asupra sistemului imun. dar nu crede că va reusi să facă acest lucru. 1993). Temă de reflectie nr. 1994). PercepŃia ineficacităŃii proprii în controlul stresorilor activează de asemenea şi sistemul endogen opioid care s-a dovedit a fi un mediator al competenŃei sistemului imun (Bandura. Considerăm că percepŃia ineficacităŃii personale este doar o componentă a depresiei.3. 2 Sugerati patru modalităti de crestere a auto-eficacitătii în cazul unei persoane care doreste să se lase de fumat. 1965). Foarte recent interesul lui Bandura şi a colaboratorilor săi s-a îndreptat spre investigarea relaŃiei dintre AE şi funcŃionarea sistemului imun. 1990 b). 1993). 1988). percepŃia inabilităŃii de a atinge scopurile propuse duce la depresie (Pervin. Dacă percepŃia propriei ineficacităŃi în relaŃie cu situaŃiile ameninŃătoare duce la anxietate. Brown. Bandura. Cioffi şi Taylor. Alte cauze ale reacŃiei de tip depresiv rezidă în tendinŃa acestor persoane de a-şi impune standarde înalte. • persuasiunea verbală şi • starea fiziologică din momentul anticipării şi desfăşurării sarcinii. alŃi cercetători sugerează că SS este determinată de combinaŃia dintre evaluarea propriei valori şi abilităŃile de a atinge scopurile dorite cu sentimentele rezultate din procesele de evaluare. RelaŃia semnificativă dintre cele două variabile (eficacitate şi comportament) este ilustrată de cercetările care demonstrează că terapia focalizată pe creşterea AE ajută persoanele fobice să-şi depăşească frica şi să adopte comportamente adecvate (Bandura. conform teoriei lui Bandura (1986) pe patru surse majore de informaŃii: • performanŃele anterioare. În contrast cu acestea. Nu fără de critici. persoanele confidente în competenŃa lor vor căuta căi diferite de a exercita control asupra mediului şi de a obŃine performanŃele dorite. Persoanele care se consideră pe sine ineficace tind să îşi limiteze comportamentele de iniŃiere şi implicare în sarcini. Evaluarea acurată sau nu a AE se bazează. Unii autori văd SS ca reprezentând o evaluare globală a propriei persoane (Rosenberg. 2. Stima de sine Stima de sine (SS) este o componentă a schemei cognitive referitoare la sine şi este definită în multiple moduri. clasa socială. În opinia noastră stima de sine încorporează ambele aspecte. AE s-a dovedit a corela semnificativ şi cu succesul renunŃării la fumat sau cu toleranŃa durerii fizice (Karoly. Aşa este grupul de apartenenŃă. • experienŃa dobândită prin învăŃarea vicariantă. Bandura sugerează existenŃa şi a altor surse pentru conturarea convingerii de AE.percepŃia inabilităŃii de a controla anxietatea. percepŃia colectivă a AE influenŃează într-o oarecare măsură AE individuală. dublate de un autocriticism excesiv. Putem afirma că este vorba de o reacŃie de "frică la frică" care poate culmina cu atacul de panică. Cercetările lui Bandura şi colab. Astăzi există dovezi certe că stresul excesiv deteriorează capacitatea de apărare a organismului (Glaser şi Kielcolt-Glaser. dificultăŃile sarcinii sunt apreciate ca insurmontabile. considerăm conceptul de AE ca fiind unul major în categoria convingerilor despre sine cu rol în menŃinerea sănătăŃii. fiind o atitudine care descrie gradul în care persoana are tendinŃa de a se autoevalua pozitiv şi de a 22 . Creşterea nivelului celulelor T (cunoscute ca având rol în distrugerea celulelor canceroase şi a viruşilor) a fost demonstrată pe subiecŃii cu fobie de şerpi implicaŃi în antrenamentul de dobândire a sentimentului de AE (O'Leary. 1982). (O'Leary. scopuri stringente.

SS este interpretată ca o variabilă individuală relevantă în procesul stresului şi bolii. Acum un secol Wiliam Janes (1890) nota: "stima de sine este o dotare elementară a condiŃiei umane". a personalităŃii. SS este considerată a fi o caracteristică esenŃială în sănătatea mentală.4. Ideea că oamenii au o nevoie fundamentală de stimă de sine nu este nouă în psihologie. Autorul argumentează că atitudinile şi convingerile privind relaŃia cauzală dintre comportament şi efect se conturează ca o caracteristică de personalitate globală şi relativ stabilă. cu optimismul privind performanŃele viitoare. datorită anticipării eşecului. relativ stabilă. a sănătăŃii. în acelaşi timp poate fi considerată şi un mecanism defensiv pentru contracararea acelor cogniŃii negative. cu lupta pentru atingerea scopului şi persistenŃa în depăşirea obstacolelor. controlabile sau necontrolabile. Stima de sine crescută se asociază cu expectanŃe pentru succes. consideră sursele sentimentului de autoevaluare şi autoapreciere ca fiind externe. Există teorii care explică depresia prin prezenŃa SS redusă ca trăsătură generală. Omul nu poate gândi despre sine detaşat. Al treilea punct de vedere. de origine psihanalitică. Este dificil însă de identificat dacă stima de sine este un predictor sau un indicator al sănătăŃii mentale şi stării de bine. AlŃi autori conceptualizează SS ca o consecinŃă a activării diferenŃiate: persoanele cu SS crescută sunt activate de afecte pozitive iar persoanele cu SS redusă de afectele negative. clinică. Conceptul îşi are originea în teoria învăŃării sociale şi defineşte modul în care o persoană îşi explică succesul sau eşecul prin cauze de tip intern sau extern. Deşi confirmată asocierea stimei de sine scăzute cu depresia. De aceea SS este conceptualizată ca o caracteristică cognitivă de autoprotecŃie şi autoîntărire (Kaplan. Persoanele cu tendinŃe de autoevaluare negativă. Caracteristicile cogniŃiilor şi sentimentelor despre sine sunt un rezultat al experienŃelor anterioare în care succesul sau eşecul îndeplinirii scopurilor şi sarcinilor propuse au un rol determinant. Care sunt diferentele si asemănările importante dintre aceste două concepte? 2. El se simte bine sau rău în funcŃie de termenii favorabili sau negativi prin care se judecă pe sine. 3 Analizati comparativ conceptele de stimă de sine si de autoeficacitate. natura relaŃiei este controversată. SS este considerat a fi un concept-cheie în diverse discipline ale psihologiei: socială. mâniei. Aron Beck relevă rolul major al SS scăzute asociată cu evenimente de viaŃă negative în declanşarea şi menŃinerea depresiei. Se asumă că SS influenŃează evaluarea stimulilor. a resurselor de coping şi moderează efectele confruntării cu circumstanŃele stresante. 1996). Dacă depresia este o expresie a cogniŃiilor negative despre sine. convingerile negative referitoare la sine previn dezamăgiri viitoare şi minimalizează impactul eşecurilor. AlŃi autori apreciau că stima de sine este un factor de protecŃie împotriva angoasei existenŃiale.respinge atributele negative. stima de sine are atât componente cognitive cât şi afective (ca de altfel toate atitudinile). Adoptarea unei imagini de sine negative oferă persoanei posibilitatea de a se elibera de încercări viitoare de a acŃiona în direcŃia menŃinerii stimei de sine. DispoziŃia de a se autoevalua este învăŃată în procesul socializării când persoana devine conştientă de valoarea proprie prin raportările la ceilalŃi. tind să experienŃeze afecte negative de genul depresiei. 23 . anxietăŃii. Cu alte cuvinte. în sentimentele de iubire şi aprobare furnizate de ceilalŃi. a dezvoltării. CogniŃiile şi sentimentele despre sine stimulează persoana să se comporte în maniera în care îi permite să îşi întărească imaginea de sine. atunci când omul este confruntat cu propria fragilitate şi cu condiŃia sa de muritor. Locus de control Conceptul de locus de control (LOC) este introdus de Rotter (1966). Temă de reflectie nr. neimplicat afectiv. Stima de sine nu decurge din procesări informaŃionale "la rece" despre sine.

clare şi lipsite de confuzie. (b) preocupată de aptitudinile sale în succes şi eşec. Totodată. acestea fiind cauzate de destin. Studii interculturale confirmă diferenŃele în LOC între societăŃile tradiŃionale (musulmane sau hindu) şi cele occidentale. competenŃa. aceiaşi persoană putând manifesta orientare externă sau internă în funcŃie de situaŃie sau de rolul profesional. o orientare predominant externă. Pentru dezvoltarea internalităŃii. persoanele vor avea tendinŃa să-şi interiorizeze convingerea controlului extern. situaŃiile obiective cu un nivel minim de libertate şi opŃiuni sunt o condiŃie sine qua non. autonomia. şomajul). Prin aceste caracteristici devine o persoană rezistentă la stres. utilizând analiza factorială interpretează LOC ca fiind o trăsătură bidimensională: o dimensiune referindu-se la controlul asupra scopurilor şi succeselor personale. ce acordă încredere. la fel ca şi copii negri din Africa de Sud faŃă de cei albi. nevoia de succes. atribuirea ş. Deşi internalitatea nu este o expresie a unor capacităŃi intelectuale superior dezvoltate. se arată că oamenii tind să adopte. • Locusul de control extern se referă la convingerea că puterea personală are un efect minim asupra evenimentelor. subiectiv şi comportamental pe care perceperea incapacităŃii de control le poate induce. o dată cu înaintarea în vârstă sau prin confruntarea cu anumite experienŃe negative de viaŃă (ex. Există cercetători care consideră că în anumite circumstanŃe un nivel înalt de internalitate devine contraproductiv şi că • 24 . Când un cadru social interpersonal este controlat de o putere ostilă sau arbitrară. Rotter descrie LOC ca o trăsătură unidimensională.Locusul de control intern implică convingerea că puterea şi controlul personal pot influenŃa evenimentele. (c) rezistentă la încercările externe de a fi influenŃat şi (d) va lua iniŃiativa în a-şi îmbunătăŃi condiŃiile de mediu.la controlul asupra sistemului socio-economic şi politic. convingerea privind posibilitatea de a exercita control asupra evenimentelor. autonomie şi întăriri pozitive. Studii recente susŃin modelul bidimensional. Cercetări experimentale subliniază importanŃa includerii LOC în studiul stresului.efortul depus pentru a obŃine controlul. dar cu statut socio-economic diferenŃiat. DiferenŃe în LOC s-au constatat şi în grupuri etnice diferite în cadrul aceleaşi societăŃi. ea are un rol motivaŃional pozitiv pentru acŃiune şi performanŃă. sugerându-se rolul de factor protector al LOC intern. şansă sau puterea altora. dar uneori chiar o reprimă sau blamează. Societatea tradiŃională nu numai că nu sprijină prin normele şi valorile sale internalitatea. copiii chinezi din SUA s-au dovedit mai externi decât cei americani. Rotter relaŃionează conceptul de LOC cu alte variabile din psihologia personalităŃii cum sunt: alienarea. Mecanismul ipotetic prin care LOC extern devine o formă maladaptativă în condiŃiile de stres se referă la modificările de la nivel biologic.a. Există opinii care interpretează LOC ca un continuum. Astfel copiii evrei din Israel au dovedit internalitate mai accentuată decât cei arabi din aceaşi Ńară. făcând totodată distincŃia între controlul în situaŃii specifice şi controlul generalizat. Rotter (1975) consideră că dezvoltarea unei tendinŃe interne sau externe a LOC depinde de situaŃiile obiective şi de tipul de cultură şi societate. Societatea vestică valorizează controlul intern iar persoanele din aşa numita categorie "self-made man" se bucură de apreciere din partea semenilor şi a instituŃiilor sociale. Alte studii. educativ-constructive. În acest sens există o strânsă relaŃie între LOC şi conceptul lui Seligman (1975) de neajutorare învăŃată. b) preferinŃa şi nevoia controlului. În prezent există conceptualizări diferite a LOC. Se apreciază că persoana cu orientare internă este: (a) receptivă la informaŃiile utile furnizate de mediu. că succesele proprii se datorează aptitudinilor şi muncii depuse. ca în cazul societăŃilor dictatoriale. Formarea internalităŃii la copii se asociază şi cu atitudini parentale consecvente. DiferenŃele individuale în control se manifestă la trei nivele distincte: a) cognitiv. şi c) comportamental . privind controlul personal asupra unei arii largi de domenii ale vieŃii. iar a doua .

Controlul exprimă convingerea că evenimentele pot fi controlate şi influenŃate. manifestă la nivel cognitiv.5. Internalitatea. protejându-se astfel pe sine) şi pasivă (care este expresia percepŃiei lipsei de control. de a avea un interes real pentru diversele domenii ale vieŃii: profesie. această convingere nu implică expectaŃii naive privind un control total al evenimentelor ci mai degrabă perceperea abilităŃilor proprii de a se raporta activ la mediu. Autorul sugerează că doar internalitatea responsabilă este o sursă de sanogeneză. Provocarea se exprimă şi prin tendinŃa orientării spre viitor. Trăsătura rezultă din percepŃia controlului personal. (1978). emoŃional şi comportamental. Externalitatea poate fi defensivă (când persoana atribuie eşecul factorilor externi. Unul dintre conceptele cognitive relaŃionate cu comportamentele sanogene este Locusul de Control al SănătăŃii. Angajarea exprimă tendinŃa implicării şi persistenŃei în scopul propus. Temă de reflectie nr. cu efecte negative). Altfel spus. Controlul extern este grupat de autori în: (1) controlul personalului medical. ce obiective aŃi propune pentru a reduce stresul? Care ar fi modalităŃile prin care o persoană ar putea dezvolta un locus de control care să ajute la controlul stresului? 2. Conform autoarei. (2) controlul datorat şansei presupune convingerea că sănătatea şi boala sunt determinate de destin. îngrijirii medicale şi a tratamentelor pe care le furnizează. robusteŃea implică următoarele trei caracteristici: • control • angajare • provocare/stimulare.doar o internalitate moderată determină ajustări eficiente la stres. de a-şi asuma cu responsabilitate propria soartă. Constructul de robusteŃe a fost elaborat pe baza rezultatelor unui studiu prospectiv ce a urmărit timp de şapte ani peste 900 de subiecŃi din punctul de vedere al relaŃiei dintre nivelul stresului şi incidenŃa bolilor. relaŃii interpersonale. Antonovski (1991) interpretează contradicŃiile rezultatelor privind efectul LOC în stres prin distincŃia pe care o consideră necesară între tipurile de LOC. de asemenea se poate manifesta în două moduri: responsabilă (exprimând dorinŃa de a-şi asuma controlul şi responsabilitatea pentru succes şi eşec) şi culpabilizantă (subiectul autoblamându-se pentru eşecuri dar în acelaşi timp neacordând suficientă importanŃă succeselor). 4 ExemplificaŃi cum aŃi integra conceptul de locus de control într-un program de control al stresului. Provocarea este o caracteristică a robusteŃii ce derivă din percepŃia schimbărilor ca un aspect normal al vieŃii care pot oferi şanse de dezvoltare personală. al valorii şi semnificaŃiei implicării şi din percepŃia evenimentelor şi schimbărilor de viaŃă ca stimulante. Controlul intern se referă la convingerea că propriile acŃiuni şi decizii influenŃează sănătatea şi recuperarea din boală. angajarea se referă la abilitatea de a crede în importanŃa acŃiunilor întreprinse. care implică convingerea că acŃiunile doctorilor/asistentelor influenŃează starea de sănătate prin intermediul recomadărilor. elaborat de către Wallston et al. convingerea că evenimentele au sens şi semnificaŃie. RobusteŃea Conceptul de robusteŃe (hardiness) a fost introdus de Kobasa (1979) ca fiind o variabilă individuală cu semnificaŃie în rezistenŃa la stres. familie. datorită flexibilităŃii cognitive şi toleranŃei ambiguităŃii experienŃele noi sunt căutate şi interpretate ca situaŃii stimulante şi benefice. Pornind de la conceptul de locus de control. Datele cercetării susŃin că anumiŃi subiecŃi rămân sănătoşi în ciuda 25 . RobusteŃea a fost definită ca o dispoziŃie de personalitate. instituŃii sociale.

Fromm şi pe principiile psihologiei lui G. consistentă şi nu haotică. O persoană cu SC anticipează evenimentele din viitor datorită caracterului lor previzibil. coping şi sănătate este întâi schiŃată de Antonovski în cartea Health. Fundamentul teoretic al conceptului se bazează. adolescenŃă şi tinereŃe. pe teoria psihologiei existenŃiale a lui E. Antonovski. absolventul eminent în sociologie a universităŃii Harvard este impresionat de atitudinea pozitivă faŃă de viaŃă şi de echilibrul emoŃional a unora dintre aceştia. În urma interviurilor cu supravieŃuitorii lagărelor de concentrare. judeca şi interpreta lumea şi pe sine". Indiferent că îi spunem sentiment. 26 . În ciuda numelui.6. variate şi recompensatorii avute în copilărie. dar şi al recuperării din experienŃe ce au anihilat psihic şi/sau fizic atâtea mii de oameni? După trei decenii de cercetări în sociologia medicală. redundantă. iar parcursul ştiinŃific al autorului. convingere sau imagine coerentă despre lume şi sine. Ce determină situarea unor supravieŃuitori ai holocaustului spre polul de bunăstare psihică şi fizică a continuumului sănătate-boală? Care este secretul nu doar al rezistenŃei psihice şi fizice evenimentului traumatic.stresului intens la care sunt supuşi datorită unor particularităŃi de personalitate descrise de autori sub numele de robusteŃe. SC nu este conceptualizat de autor ca o trăsătură de personalitate în sensul clasic al conceptului de trăsătură. RobusteŃea este o caracteristică ce se structurează prin experienŃele bogate. SC este "o caracteristică esenŃialmente cognitivă ce exprimă modul persoanei de a percepe. de la observaŃii empirice la formulări riguroase ale modelului de sanogeneză. structurată. consideră că poate aproxima răspunsul. accidentală sau inexplicabilă. "Dezvăluirea" secretului sănătăŃii este făcută de autor în celebra sa carte Unraveling the Mistery of Health (1987). 5 Pornind de la componentele robustetii. Stress and Coping încă din 1979 când. Sentimentul de coerenŃă ExperienŃe de viaŃă concrete şi dramatice ale unor semeni au influenŃat în mod covârşitor activitatea de sociolog şi cercetător a lui Antonovski. Chiar atunci când evenimentele se derulează intempestiv ele pot fi explicate şi ordonate. îi poate atribui un sens. InformaŃia generată de situaŃie este decodificată la nivel cognitiv ca fiind clară. Astăzi conceptul este inclus în categoria factorilor cognitivi ce exprimă atitudini şi convingeri faŃă de lume şi a generat în ultimul deceniu un considerabil interes şi un număr apreciabil de cercetări. coerenŃa derivă din sinteza celor trei caracteristici descrise în definiŃie: • comprehensiune • control • scop Comprehensiunea se referă la gradul în care persoana poate înŃelege situaŃia prin care trece. propuneti trei modalităti de dezvoltare a acesteia în cadrul unui program de prmovoare a sănătătii la adolescenti. Sentimentul de coerenŃă (SC) este definit de autor ca o orientare cognitivă globală ce exprimă gradul în care persoana are convingerea că: (a) stimulii externi şi/sau interni întâlniŃi pe parcursul vieŃi sunt explicabili şi predictibili. este redat în Personal Odyssey in Studying the Stress Process (1990). după afirmaŃia autorilor. (b) are resurse de a face faŃă stimulilor. RelaŃia dintre stres. poartă numele în opinia autorului de sentiment de coerenŃă (sense of coherence). devenit unul dintre cei mai prodigioşi cercetători ai domeniului. Temă de reflectie nr. sentimentul de coerenŃă nu se referă nici la un aspect emoŃional al personalităŃii. "Misterul" menŃinerii sănătăŃii în ciuda unor adversităŃi uneori extreme. (c) solicitările au sens şi scop. deci implicarea şi investiŃia de efort este justificată. prea puŃini psihologi îşi îndreptau atenŃia spre această asociere. 2. Allport.

Din nou se scoate în evidenŃă efectul negativ nu doar al supraîncărcării ci şi al subsolicitării. consistenŃa nu implică rigiditatea sau identitatea situaŃiilor. fără un minim grad de integrare şi armonie. ea nu se va simŃi victima destinului chiar dacă evenimentele trăite au semnificaŃii personale negative. sau a celor care determină destinul personal. să-şi înŃeleagă propriile gânduri. aceasta este transformată în 27 . Când altcineva decide în locul unei persoane. decese). ajungerea la un înŃeles (comprehensiune) asupra lumii şi propriei persoane este periclitată. profesie) şi probleme existenŃiale (ex. Considerăm că este mai puŃin important dacă persoana înŃelege. sentimente sau comportamente. DiferenŃele individuale se manifestă nu numai în gradul SC dar şi în ceea ce percepe persoana ca fiind lumea sa. cea din urmă reprezintă elementul motivaŃional al SC. criterii pentru stabilirea priorităŃilor. "Resursele disponibile" nu se referă doar la capacităŃile personale de a face faŃă situaŃiei. dar persoana le poate găsi explicaŃii. repere. colegi. controlează. izolare. ConsistenŃa experienŃelor reflectă nevoia umană de stabilitate. Fără o anumită continuitate între trecut. Pentru unii această lume este mai îngustă. prieteni. Ce reprezintă lumea pentru un individ? Cu siguranŃă. divinitate. Moartea. eşec. conflicte. sfera relaŃiilor interpersonale (familie. O astfel de persoană va considera important mobilizarea efortului pentru a face faŃă situaŃiei nedorite şi pentru a o depăşi. DificultăŃile ce exced sau subestimează capacităŃile de a face faŃă sunt nebenefice pentru formarea controlabilităŃii. Echilibrul dintre dificultatea sarcinilor şi resurse determină conturarea controlabilităŃii. activitatea definitorie pentru individ (ex. şi pe sine în raport cu ea. Participarea la decizii şi la hotărârea efectelor furnizează cadrul necesar înŃelegerii scopului acŃiunii. uneori chiar contradictorii îi va fi dificil să înŃeleagă lumea sa. Controlul este definit ca şi capacitatea persoanei de a percepe existenŃa unor resurse disponibile în vedera confruntării cu evenimentele stresante. medic. prezent şi viitor. În măsura în care persoana percepe resursele personale şi sociale. în lumea personală nu au relevanŃă directă evenimentele de pe întregul mapamond. În opinia personală. ca o caracteristică cognitiv-motivaŃională relativ stabilă. Scopul subliniază importanŃa implicării individului în procesul de decizie şi modelare a situaŃiilor de zi cu zi. haotice. Scopul se referă la percepŃia unei finalităŃi necesare sau dorite. Dacă primele două componente vizează mai ales caracteristici cognitive ale SC. Evident. oricât de îngustă ar fi lumea unei persoane ea include în mod obligatoriu patru sfere: lumea interioară (a propriilor gânduri şi sentimente). Conform lui Antonovski (1987). Conform lui Antonovski. a nega importanŃa uneia din aceste patru sfere implică de asemenea SC redus. colegi). Evenimentele care se includ în categoria celor cu scop perceput tind să fie văzute ca incitante şi demne de implicare. Este clar că fiecare dintre noi ne stabilim graniŃele propriei lumi. a avea control şi a percepe rostul acestor patru sfere (cel puŃin. eşecul pot avea loc. în această categorie se includ toate resursele la care persoana poate apela în caz de nevoie: soŃ/soŃie. prieteni. Dacă persoana se confruntă constant cu mesaje diferite. organizaŃie etc. SC se formează în perioada copilăriei şi a adolescenŃei şi se stabilizează în jurul vârstei de 30 de ani. Definirea constructului ridică problema "graniŃei" acestei lumi. Care sunt sursele formării SC? Antonovski (1991) citează trei surse majore care conduc la SC: • consistenŃa experienŃelor • dificultatea sarcinilor • participarea la decizie. A înŃelege. a fi concediat sau a te supune unei intervenŃii chirurgicale sunt evenimente percepute de o persoană cu SC ca fiind incitante. SC este definit ca o orientare generală de a vedea lumea. Aceasta nu înseamnă că a pierde pe cineva apropiat. chiar într-o lume în continuă schimbare sunt necesare anumite reguli. percepe finalitatea sau nu a evenimentelor care au loc în afara acestor graniŃe. războiul. am adăuga noi) reprezintă conŃinutul sentimentului de coerenŃă. Aşa cum am arătat. totuşi. pentru alŃii mai largă.Comprehensiunea nu are de-a face cu dezirabilitatea situaŃiei.

Conceptul este derivat din teoria autoreglării comportamentului în funcŃie de anticiparea efectelor. prin practicarea unor comportamente sănătoase (alimentaŃie. investesc mai mult efort pentru a preveni problemele sau pentru a le transforma. exerciŃiu fizic. 1989). de asemenea. În contrast cu optimismul este descris stilul pesimist . consum redus de alcool etc. Pesimismul din perioada de tinereŃe s-a dovedit a corela cu deteriorarea stării de sănătate la adultul de vârstă medie şi înaintată prin mecanisme imunologice. evitare şi negare.7. de a avea o concepŃie pozitivă asupra viitorului şi experienŃelor vieŃii. savurează mai mult viaŃa.obiect. Scheier şi Carver (1992) definesc dispoziŃia spre optimism ca tendinŃă generală. prin adoptarea unor forme de coping adecvate situaŃiei problema stresantă este soluŃionată.) starea de sănătate este întărită. Optimismul este interpretat ca o "trăsătură magică" în predicŃia sănătăŃii şi a stării de bine. De altfel. optimismul poate influenŃa starea de sănătate şi prin tendinŃa de a-şi menŃine dispoziŃia afectivă pozitivă chiar în situaŃii de 28 . se ajustează mai eficient la stres şi boală. Temă de reflecŃie nr. În primul rând se sugerează că optimismul influenŃează efortul oamenilor de a evita bolile prin atenŃia acordată informaŃiilor despre factorii de risc. Repercusiunile stilului pesimist sunt agravate de asocierea cu un stil atribuŃional intern. Nu pot fi omise nici originile culturale. prin negare şi retragere. stabil şi global. Optimismul Publicarea cărŃii Helplessness: on Depression. relativ stabilă. În studiile lui Scheier şi Carver (1986) efectuate pe un lot de paciente cu cancer mamar şi pe un grup de pacienŃi supuşi unei intervenŃii chirurgicale cardiace. Pesimiştii reacŃionează la situaŃii problematice şi dezamăgiri prin renunŃare. 6 AnalizaŃi comparativ sentimentul de coerenŃă şi robusteŃe. Development and Death de către Seligman şi colab. optimismul mai este definit ca o structură cognitiv-motivaŃională caracterizată prin reprezentări mentale şi expectanŃe pozitive privind atingerea scopurilor propuse. Care sunt asemnănările şi deosebirile relevante dintre aceste două concepte? 2. a emoŃiilor pozitive şi a recuperării din boală. optimismul a apărut a fi un bun predictor în recuperarea post-chirurgicală şi rata de supravieŃuire. Se presupune că intervin următoarele mecanisme ce relaŃionează SC cu starea de sănătate: prin evaluări cognitive mai puŃin ameninŃătoare a factorilor de stres reactivitatea emoŃională şi fiziologică este mai redusă. Mai multe cercetări au explorat relaŃia dintre SC şi starea de sănătate în condiŃii de stres. (1975). carte care indică noua orientare din Psihologia SănătăŃii. PrezenŃa optimismului la studenŃi la început de semestru a corelat semnificativ cu un număr redus de simptome somatice la sfârşitul semestrului şi a sesiunii de examene (Scheier şi Carver. În general. în acest sens sunt copiii care nu pot lua în calcul datele problemei pentru a lua o decizie) importantă este participarea şi înŃelegerea motivului pentru o opŃiune sau alta. În acest sens. poate fi considerat momentul care iniŃiază studiile asupra optimismului. în al doilea rând se afirmă că optimismul este un predictor pentru copingul activ în situaŃiile de stres şi pentru utilizarea redusă a formelor de coping evitativ. Chiar dacă nu întotdeauna se poate vorbi de decizii proprii (ex.evaluează pozitiv mediul social şi fizic. 16 ani mai târziu Seligman publică o carte intitulată Learned Optimism. în timp ce persoanele cu SC slab sunt mai vulnerabile la stres şi la boală. datele converg spre concluzia că persoanele cu SC puternic tind să îşi menŃină sănătatea chiar în condiŃii de stres acut. sociale sau etnice ale SC. redusă sau tolerată.caracterizat prin expectaŃii negative privind efectul acŃiunilor întreprinse. unde prin contrast cu aspectul cercetat autorul pomeneşte de "optimism învăŃat". S-au pus în evidenŃă mai multe căi prin care optimismul influenŃează sănătatea fizică şi psihică. Persoanele care privesc viaŃa cu optimism .

care până la un punct poate avea un efect benefic asupra sănătăŃii mentale. predictibilitate. operaŃionalizat în înŃelegere. 1977. chiar în absenŃa acestuia. exemplificaŃi cum ar putea fi utilizată fiecare dintre acestea în promovarea sănătăŃii. persoane represive (care îşi reprimă această nevoie). cu efectul său imunosupresiv. 2. Din argumentele aduse. În activităŃile de promovare a sănătăŃii. divinitate sau ajutorul unui prieten. rezultă că optimismul este o caracteristică care are întotdeauna efecte benefice. următoarele forme de control sunt importante a fi oferite: • informaŃional (ex. optimistul persistă cu tenacitate în schimbarea lor. Temă de reflecŃie nr. de prevenire a îmbolnăvirilor sau de recuperare din boală. 2. Autorii dovedesc că optimismul poate corela cu efecte negative în cel puŃin două situaŃii: când optimismul determină un comportament pasiv iar efectul pozitiv este aşteptat de la şansă. Cele mai cunoscute modele cognitive sunt modelul învăŃării sociale (Bandura. În ciuda unor rezultate încurajatoare.9. modelul convingerilor despre sănătate 29 . atunci cand suntem obligaŃi să ne confruntăm cu un număr mare de cerinŃe în condiŃiile unui nivel redus de control. Rolul cogniŃiilor în modificarea comportamentelor CogniŃiile influenŃează sănătatea deoarece determină asumarea unui anumit stil de viaŃă sanogen sau patogen care la rândul său are efecte vizibile la nivelul sănătăŃii unei persoane. suntem expuşi stresului. Conform modelului lui Karasek şi Theorell (1992) nivelul crescut de control. are o relevanŃă semnificativă în abordarea sănătăŃii şi bolii. cu efecte benefice pentru sănătate. transformand-o în activare. depresiei) • comportamental (renunŃarea la fumat) • fiziologic (biofeedback) • decisional (a lua decizii potrivite situaŃie) • retrospectiv (a înŃelege de ce s-a intimplat) Persoanele pot să difere între ele şi în funcŃie de: • nevoia de control (persoane senzitive-cu nevoie de a înŃelege şi controla vs. decizie. învăŃare. Factorii cognitivi amintiŃi în paragrafele de mai sus au fost integraŃi în mai multe modele care şiau propus să explice modul în care apar comportamentele de sănătate şi de risc şi cum poate fi modificat stilul de viaŃă pentru a promova sănătatea. • percepŃia controlului (unii au o tendinŃă de a percepe că deŃin controlul. cunoştinŃe) • cognitiv (convingeri raŃionale) • emoŃional (reducerea anxietăŃii. 1986).8. Există şi autori care încearcă să dovedească că nu atât prezenŃa optimismului are efect benefic asupra sănătăŃii. 7 ExemplificaŃi cum se comportă o persoană optimistă şi una care manifestă optimism nerealist într-o situaŃie stresantă de pierdere a locului de muncă. acŃiune. 8 Pornind de la formele de control. cât absenŃa pesimismului.stres acut. au apărut o serie de întrebări privind efectul optimismului. schimbare. Temă de reflecŃie nr. care duce la iluzie a controlului. neutralizează efectul stresant al unor situaŃii cu cerinŃe multiple. În schimb. în special în cazul aşa-numitului optimism nerealist sau naiv. sau în situaŃiile care deşi sunt netransformabile. Alte forme de control Conceptul de control.

• autoeficacitatea. Pe lângă aceste variabile care influenŃează adoptarea comportamentului sanogen. 1974. dacă o persoană suferă un infarct miocardic. AlŃi factori care sunt relevanŃi în percepŃia ameninŃării: variabilele demografice (vârstă. Componentele principale din modelul elaborat de Bandura sunt: • determinismul reciproc (comportamente rezultate din interacŃiuni sociale) • cunoştinŃe (informaŃii relevante care pot schimba comportamentele de risc) • expectaŃii (convingeri privind probabilitatea consecinŃei unui comportament) • auto-eficacitatea (încrederea în abilitatea de a desfăşura acŃiuni cu succes) • învăŃarea vicariantă (observarea comportamentelor altora şi a consecinŃelor acestora) • întăriri (recompense pentru anumite comportamente) O modalitate de aplicare a acestor principii este utilizarea diverselor forme de massmedia. Fishbein. Unul dintre primele programe care a utilizat o astfel de intervenŃie a fost programul de prevenŃie a BCV „Stanford Three Towns”. broşuri).9. găteau sănătos etc. 1984) şi modelul comportamentului planificat (Ajzen.. 1986) este un model explicativ care ne arată că.2. c) convingerile despre consecinŃele bolilor (“Voi muri dacă voi avea cancer pulmonar”). presiunea grupului). a fost descrisă existenŃa unor amorse care declanşează acŃiunea.adică capacitatea sa de a renunŃa la comportamentul de risc . percepŃia ameninŃării este influenŃată de informaŃiile pe care un tânăr le are despre acel comportament sau boală şi este influenŃată de trei factori: a) valorile generale privind sănătatea (“Sunt preocupat de sănătatea mea”). variabile psihosociale (caracteristici de personalitate. Becker. Programul a obŃinut rezultate foarte bune în ceea ce priveşte modificare comportamentelor de risc pentru dezvoltarea BCV în cadrul comunităŃilor unde s-a desfăşurat (Benett et al. 1974.1. • severitatea bolii care poate fi declanşată de acel comportament . în comparaŃie cu o persoană care nu a avut această experienŃă. Alfel spus. De exemplu. Persoanele trebuie învăŃate să evalueze aceste costuri şi consecinŃe în adoptarea unui comportament. s-au prezentat persoane care modelau comportamente sanogene: participau la exerciŃii fizice. norme sociale. 30 . • a vulnerabilităŃii personale faŃă de accea boală. rasă. sex. Modelul învăŃării sociale (Bandura. etnie).(Rosenstock & Becker. 2. datorită persuasiuni sociale sau prin întăririle primite de la grupul de apartenenŃă. 1977. comportamentele sunt învăŃate prin imitare. şi • avantajele şi dezavantajele (costurile şi beneficiile) practicării acelui comportament (sănătos sau de risc). 1985): conform acestui model (figura 4. Acesta a inclus intervenŃii educaŃionale realizate prin intermediul mai multor canale media (TV. Aceste “costuri” sau consecinŃe pot fi materiale (“Nu am bani să merg la o sală de sport”) sau psihologice ( “Nu voi mai avea atât de mult timp să stau cu prietenii mei dacă merg la sport. 2004). va fi mai motivată să adere la tratament sau la un stil de viaŃă sanogen. În acest sens un rol covărşitor îl are mass media şi mesajele publicitare.1. Modelul convingerilor despre sănătate (Rosenstock. De exemplu. 2. 1988). radio. Evaluarea costurilor şi beneficiilor adoptării unor comportamente este un alt factor important în formarea atitudinii faŃă de comportamentele protectoare şi de risc şi are un rol important în luarea unei decizii adecvate pentru adoptarea unui stil de viaŃă sănătos.”). prieteni.9. Toate aceste percepŃii vor determina intenŃia care declanşează comportamentul sanogen sau patogen. variabile structurale (cunoştinŃele despre o boală).) persoana adoptă sau nu un comportament de risc în funcŃie de: • percepŃia ameninŃării bolii sau comportamentului de risc. 1985. b) convingerile privind vulnerabilitatea la o anumită boală (“Mama mea este supraponderală aşa că şi eu voi fi supraponderală”).

Comportament de risc Vulnerabilitate personală Severitatea bolii IntenŃie Comportament sănătos Autoeficacitate Cost / beneficii comportament sănătos Figura 1.9. 1974) 2. iar intenŃia la rândul ei este un bun predictor pentru comportament. TCP subliniază rolul central pe care îl au convingerile şi atitudinile în practicarea anumitor comportamente sanogene. ştiu unde trebuie să merg pentru testul Papanicolau . este necesară intervenŃia la nivel atitudinal. adică ce crede o persoană despre modul în care anturajul apropiat se comportă (ex. Becker. prietenii mei folosesc întotdeauna centura de siguranŃă când sunt în maşină. fraŃii mei îşi fac regulat controlu medical). este o prostie să mă las de fumat ). Fishbein. norme subiective şi percepŃia controlului comportamental. 1991). 1988) face parte din categoria teoriilor social-cognitive de explicare şi predicŃie a comportamentelor de sănătate (figura 1). alături de norme şi atitudini sunt : controlul comportamental perceput (ex. colegii mei fac sport. al convingerilor normative şi a celor asociate cu percepŃia propriului control asupra 31 . Conform TPB cel mai bun predictor al comportamentului este intenŃia unei persoane de a adopta acel comportament ( de ex. sau este plictisitor să am grijă ce mânănc . Normele subiective. prietenii mei doresc ca şi eu să încep să consum alcool . 1985. prietenii mei fumează. este înŃelept să nu mai mănânc atat de multă ciocolată . precum şi timpul şi efortul pe care persoana este dornică să îl depună în acest scop (Ajzen. pot să mă las de fumat . adică modul în care persoana percepe încurajările celor apropiaŃi de a practica sau nu anumite comportamente (ex. IntenŃia reflectă motivaŃia unei persoane de a adopta comportamentul. atitudinea şi perceperea controlului comportamental sunt cei mai buni predictori pentru intenŃia de a practica un anume comportament. Teoria comportamentului planificat -TCP (Ajzen. respectiv intenŃia de a practica comportamentul (intenŃionez ca în următoarele 2 luni să merg pentru un control general la medic). IntenŃia este la rândul său determinată de atitudini.3. Prin urmare. Totodată ele se reflectă în atitudini pro sau contra unor comportamente (ex. sau prietenii mei doresc să renunŃ la bătuturile alcoolice . 1985. este amuzant să merg pe jos zilnic 10 km . Aceste convingeri iau forma unor norme subiective. pentru schimbarea unor comportamente de risc. Aceste norme subiective crează presiune asupra persoanei de a practica sau de a stopa practicarea anumitor comportamente. Alte două componente esenŃiale ale modelului TCP. ştiu cum să fac faŃă obstacolelor în a nu mă lăsa tentat de consumul excesiv de alcool) . Modelul convingerilor despre sănătate (Rosenstock. sau persoanele apropiate mie ar aproba daca eu aş începe să slăbesc). care pot fi norme descriptive. respectiv patogene. sau norme injunctive. „IntenŃionez să fac exerciŃii fizice regulat”).

Modelul HAPA (Schwarzer. 1992).4. deoarece modelele anterioare sustineau doar ca intentia determina adoptarea comportamentului. Un anumit comportament de sanatate (ex.” • motivaŃia de acceptare a convingerilor celorlalŃi “Vreau să fac sport pentru că şi prietenii mei fac sport. care nu este scutit nici de critici. Numeroase studii au aratat insa ca bunele intentii nu sunt suficiente pentru 32 .” PercepŃia controlului comportamental “Voi fi în stare să fac aerobic regulat.” COMPORTAMENT “Fac aerobic de trei ori pe săptămână. Prin urmare. Factorul situational este reprezentat de suportul social primit (de ex existenta unor prieteni cu care pot alerga in parc) si de absenta barierelor situationale (de ex. expectantele cu privire la rezultate („daca fac sport am sa ma simt mai bine”) si perceptia riscului („stiu ca sunt predispus riscului de a dezvolta boala cardiovasculara”). In etapa volitionala se asociaza factori cognitivi cu cei situationali si comportamentali. Multe cercetări empirice susŃin validitatea acestui model. adică Health Action Process Approach este tot un model cognitiv de schimbare comportamentala. Factorul cognitiv este reprezentat de formularea unui plan de actiune („am sa alerg in fiecare seara o jumatate de ora in parc”) si a auto-eficacitatii fata de mentinerea comportamentului („cred ca pot sa alerg in fiecare seara in parc. exista un parc in aporpierea locuintei mele unde pot sa alerg).” (control extern) 2.” INTENłIA de a realiza un comportament “IntenŃionez să merg la o sală de sport regulat să fac aerobic. chiar daca este frig afara sau ploua).” (control intern) “Voi avea acces la o sală de sport. şi al formulării intentenŃiei de practicare cotidiană a comportamentelor sănătoase. Exercitiul fizic) este initiat si mentinut printr-un proces de auto-reglare a conduitei.acelor comportamente de risc. in cadrul modelului HAPA autorul sustine includerea elementului temporal pentru a intelege mai bine modul in care cognitiile influenteaza comportamentele de sanatate.9. Schwarzer sustine ca ceea ce aducce nou acest model este faptul ca face legatura intre intentie si comportament. Teoria planificării comportamentale Atitudinile specifice faŃă de comportament • convingerile despre consecinŃele unui comportament “Dacă voi face aerobic mă voi simŃi mai atractivă” • evaluarea consecinŃelor comportamentului “Este important pentru mine să mă simt atractivă” Normele subiective faŃă de comportament • convingerile normative “Prietenii mei fac sport. In cadrul acestui model exista o distnctie clara intre o faza motivationala de luare a deciziei de modificare a comportamentului si o faza volitionala in care are loc adoptarea propriuzisa a acestuia. Figura 2. In etapa motivationala sunt incluse urmatoarele componente: auto-eficacitatea („cred ca pot sa incep sa fac exercitii fizice”). Schwarzer (1992) critica Modelul coportamentului planificat deoarece considera ca acesta omite elementul temporal in modificarea comportamentului si nu descrie ordinea in care se dezvolta diferitele convingeri sau directia cauzalitatii.

precum si importanta factorilor sociali si de mediu in modficarea comportamentelor de sanatate. adică sunt protectoare pentru sănătate. Doi prieteni încearcă să renunŃe la consumul de alcool. De asemenea. iar mecanismele prin care aceste cogniŃii au efecte benefice asupra stării de sănătate sunt analizate si puse în discutie. IlustraŃi. medicul şi familia evită să răspundă sau oferă informaŃii foarte evazive.preponderent extern. cum ar fi emotiile. Alegeti un model social-cognitiv si propuneti obiective si activităti relevante pentru realizarea unui program de preventie a fumatului. În acest context sunt prezentate principalele modele social-cognitive de modificare a comportamentului. stima de sine. Autoeficacitatea. sentimentul de coerentă. De asemenea. utile in adoptarea comportamentelor de sanatate cum ar fi adoptarea exercitiului fizic. 9 RealizaŃi o analiză comparativă între modelele social-cognitive. este discutat modul în care cognitiile influentează stilul de viată sănătos si de risc. dar de fiecare dată când se interesează în privinŃa rezultatelor. robustetea. Modelul a fost criticat pentru faptul ca ignora rolul jucat de componente mai putin rationale. ConsideraŃi autoeficacitatea ca fiind o trăsătura globală sau una specifica. are 56 de ani si în ultima vreme s-a simŃi foarte rău. autorul modelului HAPA imparte auto-eficacitatea in cea legata de initierea comportamentului si cea asociata mentinerii acestuia. optimismul si controlul perceput sunt descrise. 4.2: 1.modificarea comportamentului ci este necesar sa dezvoltam planuri de implementare a acestora in practica. pe marginea unui exemplu efectele negative pe care le poate avea optimismul nerealist. Unul dintre ei are un locus de control preponderent intern. 3. iar celălalt . Temă de reflecŃie nr. Lucrare de evaluare nr. respectiv a rolului cogniŃiilor despre sine. demonstrand in cadrul mai multor studii ca acestea sunt cognitii diferite. 33 . ComentaŃi posibilele efecte din perspectiva afirmaŃiei: Oamenii au o nevoie fundamentală de semnificaŃii. 2.A. I s-au făcut numeroase analize. dependenta de domenii de activitate? ArgumentaŃi răspunsul. Care sunt principalele asemănări şi deosebiri dintre aceste modele? Ce critică aŃi putea adresa acestor modele? Rezumat: Modulul doi porneşte de la teoria social-cognitivă a personalităŃii. 5. DescrieŃi influenŃa acestui factor asupra hotărârii luate. Sunt prezentate cogniŃiile care joacă un rol important în sanogeneză. screening-ul pentru preventia cancerului de san sau reducerea fumatului. lume şi viitor si discută modul în care acestea mediază relaŃia dintre personalitate şi riscul pentru îmbolnăviri. M.

Norman. Kaplan.Doi prieteni încearcă să renunŃe la consumul de alcool. M. and Patterson. Cluj: Imprimeria Ardealul. solicitările au sens şi scop. (1991) Health Psychology. New York: McGraw-Hill. Buckingham.. are resurse de a face faŃă stimulilor. Bibliografie Bibliografie Băban. DescrieŃi influenŃa acestui factor asupra hotărârii luate. Taylor. P.preponderent extern. J. A.Pornind de la asumpŃiile teoriei social-cognitive explicaŃi care este rolul cogniŃiilor despre sine. deci implicarea şi investiŃia de efort este justificată. manifestă la nivel cognitiv. Aceste sarcini se vor trimite pe email sau poştă împreună cu sarcinile celui primului modul (vezi calendarul disciplinei). Unul dintre ei are un locus de control preponderent intern. Sallis. T. Sentimentul de coerenŃă are trei componente principale: control. comprehensiune şi scop Optimism = este definit drept o tendinŃă generală. angajare şi provocare/stimulare Sentimentul de coerenŃă = este definită ca o orientare cognitivă globală ce exprimă gradul în care o persoană are convingerea că: stimulii externi şi/sau interni întâlniŃi pe parcursul vieŃi sunt explicabili şi predictibili. lume şi viitor în mentinerea sănătăŃii şi prevenirea îmbolnăvirii? Dar în cazul apariŃiei bolii? 2. E. de a avea o concepŃie pozitivă asupra viitorului şi experienŃelor vieŃii 34 . Are următoarele componente: control.SARCINA DE SEMESTRU MODUL II 1. Conner. p 115-132. Consiliere educaŃională. Glosar Auto-eficacitatea = reprezintă convingerea unei persoane că deține capacităŃile sale de a-şi mobiliza resursele cognitive şi motivaŃionale necesare pentru îndeplinirea cu succes a sarcinilor date Stima de sine = reprezintă o atitudine care descrie gradul în care persoana are tendinŃa de a se autoevalua pozitiv şi de a respinge atributele negative RobusteŃe = este definită ca o dispoziŃie de personalitate. emoŃional şi comportamental. Redactati raspunsurile in maxim 2 pagini la computer (maxim 1 pagina per intrebare). Predicting health behavior. Sarafino. relativ stabilă. (1993) Health and Human Behavior. (1990) Health Psychology: Biopsychosocial interactions.. iar celălalt . R. (1995). S. New York: Wiley. (2001).. New York: McGrawHill.. Open University Press.

controlabile sau necontrolabile 35 .Locus de control = se referă la modul în care o persoană îşi explică succesul sau eşecul prin cauze de tip intern sau extern.

Pornind de la relationarea emotilor cu cogitiile se explorează legătura emotiilor cu sănătatea si a mecanismelor prin care emotiile pot duce la îmbolnăviri. & McNeil. EmoŃiile 3. Osgood (1966) continua sa vorveasca despre placut/neplacut ca o dimensiune a exeperientei emotionale. Aceste tipuri de emotii sunt considerate universale si innascute. furia. Iubire. Obiectivele modului: la finalul acestui modul. Pe baza acestor fotografii. ne directioneaza si ne mentin comportamentele (Rubin. dar adauga componentele de control si activare. 3. studentii trebuie să • • • • • • • Să definească emotiile Să diferentieze între afectivitatea pozitivă si cea negativă Să explice relatia dintre cognitii si emotii Să cunoască principalele teorii care subliniază rolul emoŃiilor în autoreglare Să discute explicaŃiile referitoare la rolul pozitiv al emoŃiilor în sănătate Să explice rolul emotiilor în sănătate Să explice relatia dintre personalitate. Orice emotie se poate caracteriza prin trei componente. Alti autori au incercat sa defineasca emotiile pornind de la manifestarea acestora.1 DefiniŃie şi clasificări Emotiile reprezinta factori interni care ne motiveaza. dezgustul. fie inhiba urmărirea acestor scopuri. şi se analizează mecanismele prin care emoŃiile pot fie facilita. calm/agitat si relaxare/tensiune. Bucurie/tristete. bucuria si tristetea. surpriza. furie/acceptare) si opt emotii complexe care sunt reprezentate in exteriorul cercului (de ex. deoarece pe baza expresiilor faciale care le caracterizeaza au putut fi recunoscute si numite de catre reprezentanti ai diferitelor culturi. În acest context se detaliază si modul în care diferite tipuri de personalitate se asociază preponderent cu emotii specifice care determină sănătatea sau boala. Se descriu principalele teorii (cibernetică şi a eşecului în autoreglare) care postulează existenŃa unei relaŃii strânse între tipurile de emoŃie experienŃiate şi scopurile (de sănătate) ale individului. Acesta este compusa din opt emotii primare care sunt reprezentate in interiorul cercului in patru perechi de opusi (de ex. Aproape un secol mai tarziu. • componenta subiectiva (de ex furie. 1983). respectiv au realizat cercetari in care aratau participantilor poze care infatisau diferite expresii faciale. cercetatorii au incercat sa defineasca si sa masoare emotiile. regret. Inca de la inceputurile dezvoltarii psihologiei ca stiinta. In 1980. Plutchnik a propus un alt model. Eckman si Friesen (1972) au identificat sase emotii primare: frica. repectiv o „roata a emotiilor”.1. tristete. bucurie) 36 .MODULUL 3 EmoŃii şi sănătate Scopul modului: familiarizarea cursantilor cu emotiile care sunt importante pentru promovarea si mentinerea sănătătii si cu mecanismele prin care emotiile influentează sănătatea si îmbolnăvirile. Wundt (1896) considera ca in urma experientei introspective emotiile pot fi descrise in functie de trei dimensiuni: placut/neplacut.1. emotii si sănătate Prezentul modul porneste de la definirea emotiilor si diferentierea între afectivitatea pozitivă si negativă si continuă cu explicarea legăturilor care există între emotii si cognitii. dispret).

Teoria cognitiva a emotiilor considera ca experientierea unei anumite emotii depinde de modificarile fiziologice. Toti participantii trebuiau apoi sa astepte intr-o sala de asteptare impreuna cu 37 . 3. cei care putea sa comunice intentia de agresiune in mod eficient. apar doua reactii paralele si distincte. in urma perceptiei unui stimul activator. Aceasta teorie a fost criticata de catre Cannon (1929) care considera ca James si Lange greseau in presupunera lor ca pentru fiecare emotie exista un set distinct de modificari fiziologice pe baza carora noi am putea sa ne identificam emotia experientiata la un moment dat. palpitatii. cei din grupul al doilea (B) erau dezinformati cu privire la efecte (li se spunea ca vor avea dureri de cap si mancarimi). componenta comportamentala care reflecta ceea „ce se vede”. Prin urmare. James (1890) si Lange au dezvoltat o teorie asupra emotiilor in care emotiile apar ca rezultat al perceptiei unor modificari fiziologice in corpul nostru. Autorul sustinea ca modul de exprimare al emotiilor a evoluat deoarece detinea o functie adaptativa. paloarea sau transpiratia in exces si senzatia de „nod in gat”. deci inseamna ca imi este teama”. Pentru a nu mai fi tristi. zambetul sau incruntarea. Cea mai importanta componenta a teoriei lui James si Lange este aceasta etichetare. iar acestea sun interpretate la nivelul cortextului si primesc o eticheta emotionala (de exemplu teama). In cadrul acestei teorii. transpiratii). intensificarea fluxului sangvin muscular. Pe baza acestei teorii. Cannon sustine ca starea de activare fiziologica nu este neaparat necesara si nici suficienta pentru aparitia emotiilor. Cei din primul grup (A) erau informati cu privire la efectele fiziologice secundare (tremor. Chiar daca acest fapt ar fi confirmat in realitate. este necesar doar sa zambim.2. natura arausalului nu este importanta ci ceea ce este relevant este eticheta pe care o atribuim acestei stari. dilatarea pupilelor. Perceptia unui anumit stimul inspaimantator determina declansarea unor modificari la nivel corporal (de exemplu tremur). Schachter si Singer (1962) au demonstrat aceasta teorie printr-un experiment in care aratau ca desi starea de arausal fiziologic este necesara. respectiv faptul ca inferam cum ne simtim pornind de la modificarile fiziologice percepute. Teorii ale emoŃiilor Publicarea cartii lui Darwin (1872) „The Expression of Emotion in Man and Animal” marca prima incercare formala de studiu stiintific asupra emotiilor.• • componenta fiziologica care implica functionarea sistemului nervos autonom si a sistemului endocrin. Experimentul presupunea ca participantii primeau o injectie cu adrenalina. Acest autor i-a criticat atat pe James si Lange. respectiv organismul se pregateste prin reactia de „fuga sau lupta” si apar modificari cum ar fi cresterea presiunii sangvine. iar cei din al patrulea grup (D) primeau o injectie cu apa sarata si nu erau informati cu privire la efectele secundare. in cazul oamenilor. Asupra acestei componente avem un grad mai mic de control chiar atunci cand recunoastem efectele cum ar fi roseata. deci cum ar putea acesta sa preceada emotiile? Teoria lui Cannon si Bard sustine ca sistemul nervos autonom raspunde la fel in cazul tuturor emotiilor. cei din al treilea grup (C) nu primeau nici un fel de informatii. trebuie doar sa ne modificam comportamentul. reuseau sa-si inspaimante opozantii fara a fi nevoiti sa lupte efectiv. La fel. dar si de interpretarea acestor modificari aparute. Schachter (1964) a elaborat o teorie cognitiva pentru a explica cum apar emotiile. De exemplu. de exemplu plansul. Rapiditatea cu care experientiem emotiile uneori depaseste reactivitatea fiziologica. care in opinia sa afirmau gresit ca modificarile fiziologice determina emotiile. cresterea secretiei de adrenalina si noradrenalina etc. Talamusul trimite impulsuri la cortex si apare experientierea si numirea emotiei. pentru a ne modifica emotiile. cat si pe Cannon si Bard pentru ca sustineau ca modificarile fiziologice si experientierea emotiilor sunt procese independente. oamenii au dezvoltat modalitati complexe de a-si arata emotiile. iar in acelasi timp talamusul trimite impulsuri si la hipotalamus si determina modificarile fiziologice. animalele care utilizau eficient exprimarea emotiilor nu mai erau nevoite sa se implice efectiv in lupta.1. de exemplu „tremur.

cu dificultăŃi de recunoaştere şi etichetare a emoŃiei (Lane şi colab. ci implică un deficit de procesare a informaŃiei emoŃionale. aspecte concrete şi utilitare ale situaŃiilor (Sifneos. şi de a avea frecvent o dispoziŃie disforică). dar aspectul calitativ al emotiei necesita existenta unei cognitii. respectiv au devenit fie bucurosi fie furiosi. 1995. In acest sens. Lorr. Cannon-Bard si teoria cognitiva. frică. şi • stil cognitiv orientat spre exterior. in situaŃii diverse prin emoŃii de gen furie. Un alt concept relevant. de empatie. respectiv intensitatea acesteia se poate manifesta in absenta medierii cognitive (pot percepe o stare de activare emotionala). • fantezie săracă şi nerelaŃionată cu viaŃa afectivă. si ca ceea ce este important in definirea emotiei experientiate este modul in care noi interpretam starea de activare fiziologica. cu preocupări excesive pentru detalii. 1996). şi anume: alexitimia. Cercetări recente demonstrează că alexitimia nu se rezumă la dificultatea de a „pune în vorbe emoŃiile”. Aspectul cantitativ al emotiei. de fapt un complice al cercetatorilor. În psihologia sănătăŃii vorbim mai ales despre: • Afectivitate pozitiva (propensiunea de a experienŃia regulat. mimică şi expresie facială săracă. tendinŃa de a acŃiona fără a verbaliza emoŃiile. etc. scris. este cel introdus de Sifneos (1972. • Afectivitate negativa (tendinŃa de a reacŃiona regulat. conformism social accentuat 38 . Alexitimia include următoarele cinci caracteristici fundamentale: • sărăcia şi platitudinea trăirilor emoŃionale şi afective. Prin urmare. in situaŃii diverse prin emoŃii plăcute şi de a avea frecvent o dispoziŃie stenică). având caracteristici cognitive şi afective care reflectă un deficit în procesarea şi reglarea cognitivă a emoŃiilor. Emotiile traite de participantii la studiu erau masurate prin chestionare de auto-evaluare si prin observarea gradului in care acestia imitau comportamentul colegului. depresie.2. 2003) cercetează şi demonstrează importanŃa pentru mentinerea sănătăŃii şi recuperării din traumă a exprimării emoŃionale prin diverse forme: verbalizare. conform acestei teorii. 1997). Atat afectivitatea negativa. alexitimia este definită ca un construct de personalitate. RelaŃia dintre cogniŃii si emoŃii Această relaŃie a fost studiată şi descrisă de A. precum si cea pozitiva pot fi masurate ca stare (“pe moment ma simt…”) si ca trasatura (“in general ma simt…. Etimologic cuvântul de alexitimie are înŃelesul de analfabetism emoŃional sau „lipsa cuvintelor pentru emoŃii”. Prin urmare. pictură.”). Acesta din urma mima fie o emotie de bucurie fie una de furie. James W. 3. Tema de reflectie nr. scala PANAS. Alte caracteristici care pot fi tipice persoanelor cu alexitimie sunt: dificultăŃi în discriminarea stării emoŃionale de senzaŃiile corporale care acompaniază activarea emoŃională. 1 Pornind de la exemplul unei emotii.. elaborata de Watson (1988) masoara afecivitatea pozitiva si negativa ca trasaturi stabile. capacitate diminuată de introspecŃie. dans. & Droppleman. Rezultatele studiului au aratat ca cei din grupul B si cei din grupul C au preluat comportamentul si emotia manifestat de cealalta persoana. • dificultăŃi în verbalizarea şi descrierea emoŃiilor şi sentimentelor.Ellis şi A.un alt participant. incercati sa o explicati pe rand din perspectiva celor trei teorii: James-Lange. POMPS sau Profile of Mood States scale (McNair. Pennebaker (1992. 1971) reprezinta un alt instrument de masurare a afectivitatii positive si negative care caracterizeaza in general o anumita persoana. Experimentul confirma teoria lui Schachter care spune ca starea de activare este similara in cazul mai multor emotii. emotia este post-cognitiva. Beck (vezi terapia raŃional-emotivă şi cea cognitivă). • dificultăŃi în identificarea şi diferenŃierea emoŃiilor. 1988). de reamintire a viselor.

(Taylor, 1997). Alexitimia s-a dovedit a fi relaŃionată cu riscul pentru apariŃia simptomelor somatice fără substratat organic. Un instrument care masoara alexitimia a fost dezvoltat de Taylor (1985), respectiv Toronto Alexitimia Scale, TAS. Alexitimia ca şi concept ce desemnează un deficit emoŃional este strâns relaŃionat de un alt construct psihologic, inteligenŃa emoŃională, formulat recent de Salovey şi Mayer (1990, 1993). InteligenŃa emoŃionnală se referă la un tip de procesare a informaŃiilor emoŃionale care include abilitatea de a monitoriza emoŃiile proprii şi ale altora, de a discrimina emoŃiile între ele şi de a utiliza aceste informaŃii în ghidarea gândurilor şi comportamnetelor. Conceptul de inteligenŃă emoŃională, ca şi cel de alexitimie, sugerează existenŃa unor diferenŃe individuale din punctul de vedere al abilităŃilor cognitive de auto-reglare emoŃională. Alte două constructe asociate cu alexitimia şi implicit cu sănătatea mentală şi fizică, sunt inhibiŃia şi stilul coping represiv (Vaillant, 1992). Unii cercetătorii au mers mai departe, identificând alexitimia cu un mecanism defensiv complex ce implică negarea, represia, proiecŃia, comutarea şi formarea reacŃiei contrare (Hogan, 1995). Tema de reflectie nr. 2 Pornind de la definitia conceptului de alexitimie, aratati care este relatia dintre alexitimie si sanatatea fizica si mentala.

3.3. Rolul emotiilor negative si pozitive in sanatate Majoritatea persoanelor au probleme de sanatate mentala sau emotionala la un moment dat in viata. Cu totii suntem predispusi sa suferim datorita stresului, a singuratatii, a incertitudinii sau a sentimentului de lipsa a controlului, iar aceste afecte ne influenteaza la randul lor sanatatea fizica. Pe de alta parte, faptul ca oamenii au uneori probleme de sanatate mentala si emotionala nu reprezinta automat un semn de boala psihica. Iar sanatatea mentala nu inseamna sa experientierea unei stari de fericire perpetue. In multe situatii de viata este adaptativ sa ne simtim tristi, furiosi, sau confuzi. Este important sa constientizam aceste emotii si sa actionam asupra lor pentru a ne rezolva problemele, modul de rezolvare al acestora constituind o modalitate de promovare a sanatatii mentale spre deosebire de reprimarea si negarea emotiilor negative. Relatia dintre sanatatea mentala si cea emotionala este una bidirectionala. Boala mentala poate influenta emotiile (de ex. anxietatea sau depresia) precum si modul de functionare al intelectului (de ex psihozele). Pe de alta parte, dezvoltarea abilitatilor emotionale si intelectuale este necesara pentru a determina sanatatea mentala. De asemenea, prezenta emotiilor pozitive si a convingerilor pozitive despre sine nu este suficienta pentru a garanta starea de bine a unei persoane, ci este nevoie si de invatarea anumitor abilitati pentru ca oamenii sa poata adopta comportamente sanogene. Experientele pozitive de viata care se acumuleaza ca urmare a practicarii comportamentelor sanogene au rolul de a contribui la dezvoltarea afectivitatii si convingerilor pozitive. Prezenta afectivitatii negative, cat si a celei pozitive influenteaza sănătatea mentala si fizica a persoanelor. Prin afectivitate negativa intelegem experientierea unor emotii cum ar fi anxietatea, furia sau depresia. In cadrul psihologiei sanatatii, una dintre cele mai studiate emotii negative este depresia. Studiile au demonstrat existenta unei relatii intre depresie si cancer, precum si intre depresie si dezvoltarea bolii cardiovasculare (BCV). De exemplu, depresia determina adoptarea unui stil de viata nesanatos care la randul sau influenteaza aparitia cancerului (Dalton et al, 2002). Persoanele depresive au de asemenea tendinta de a se izola social, fapt ce determina inlaturarea suportului social cu rol protector in mentinerea sanatatii. Depresia ca stare cronica a fost asociata cu riscul pentru mortalitatea datorata cancerului, mai degraba decat episoadele depresive trecatoare (Irwin, 2007). Prezenta depresiei diagnosticate, influenteaza si evolutia bolii. Intr-un studiu realizat pe 101 de pacienti cu cancer hepatobiliar, Steell si

39

colaboratorii sai (2007) au aratat ca bolnavii care sufereau de depresie aveau o rata semnificativ redusa de supravieturie comparativ cu cei care nu erau depresivi. Depresia influenteaza evolutia rapida a tumorilor canceroase prin suprimarea activitatii celuleor NK (natural killer), respectiv reducerea activitatii sistemului imun (Thaker, & Kamat, 2006). De asemenea, la nivel comportamental, depresia determina scaderea aderentei la tratament, deoarece persoanele depresive considera ca nu are nici un rost sa continue tratamentul medicamentos. Aceste convingeri negative au un impact negativ asupra evolutiei bolii, atat in cazul BCV cat si a cancerului. Pe langa depresie, boala cardiovasculara a fost asociata cu prezenta furiei (componenta emotionala), a ostilitatii (componenta cognitiva) si a agresivitatii (componenta comportmaentala). Se considera ca printre factorii preponderenti de rsic pentru BCV se numara in primul rand un stil de viata sedentar, fumatul, un nivel ridicat de colesterol sau hipertensiunea. Rezultatele studiilor arata insa ca 50% dintre cazurile de infarct miocardic apar la persoane care nu manifesta alti factori de risc. Prin urmare, este necesar sa se exploreze existenta unor alti factori care pot determina prezenta bolii cardiovasculare si a inflamatiei care o precede (Suarez, 2004). Aparitia BCV este determinata de alti factori psihologici cum ar fi ostilitatea si experientierea recurenta a starilor de furie. Acestea activeaza procesele inflamatorii care contribuie la evolutia BCV. Ostilitatea si furia determina cresterea presiunii sangvine care la randul sau reprezinta un factor de risc pentru boala cardiovasculara. Pe langa hipertensiunea care se asociaza cu starea de furie cronica, studiile arata ca de exemplu barbatii care sunt ostili sunt predispusi sa experientieze stari frecvente de furie si depresie care le afecteaza functionarea sistemului imunitar si ii predispun sa dezvolte BCV si diabet de tip 2. Un alt studiu asupra factorilor psihologici implicati in etiologia BCV a aratat ca modul de exprimare al furiei se asociaza cu prezenta acestei boli la barbatii luati in studiu (McDemott, Ramsay, si Bray, 2001). Îngrijorarea a fost definită ca o repetare constantă a unui deznodământ negativ/ameninŃător, care poate periclita rezolvarea cu succes a problemelor individului. (Mathews, 1990). Este interesant că această definiŃie include o consecinŃă a “procesului” de îngrijorare, şi anume afectarea capacităŃii de luare a deciziilor. Davey, Tallis şi Capuzzo (1996) insistă asupra ideii că îngrijorarea poate atât inhiba cât şi facilita rezolvarea de probleme. Astfel, îngrijorarea poate să interfereze cu performanŃa eficientă, să exagereze magnitudinea unei probleme şi să creeze disconfort emoŃional însă tot ea poate servi ca o strategie de coping focalizat pe emoŃie (vezi modulul V) şi poate promova căutarea de informaŃii şi monitorizarea strategiilor coping, toate acestea fiind adaptative. Astfel că, atunci când se elimină influenŃa anxietăŃii, îngrijorarea corelează cu factori psihologici de rezilienŃă precum coping focalizat pe problemă şi căutarea de informaŃii Afectivitatea negativa a fost studiata preponderent in relatie cu sanatatea fizica si mentala. Interesul pentru psihologia pozitiva a stimulat focalizarea cercetatorilor pe emotiile pozitive si rolul lor benefic in sanatate (Seligman, & Csikszentmihalyi, 2000). Studiile arata ca afectivitatea pozitiva ca stare se asociaza cu o morbiditate redusa, in timp ce emotiile pozitive ca trasatura se relationeaza cu o simptomatologie somatica si durere redusa. Pe de alta parte, inducerea emotiilor pozitive se poate asocia si cu o stare de activare fiziologica, potential negativa pentru sanatate cum ar fi functionarea sistemului imun, cardiovascular sau pulmonar (Pressman, & Cohen, 2005). Tema de reflectie nr. 3 DaŃi exemple de moduri prin care afectivitatea negativă poate influenŃa dezvoltarea unor tulburări somatice (ex. Diabet, boli cardiovasculare).

40

3.3 RelaŃia dintre emoŃii şi urmărirea unor scopuri de sănătate Este aproape unanim acceptată ideea că autoreglarea se constituie, în primul rând într-un sistem motivaŃional dinamic de stabilire a unor scopuri, de evaluare a progresului şi ajustare a obiectivelor şi strategiilor în funcŃie de context. Potrivit lui Mischel, Cantor şi Feldman (1996), putem considera un model teoretic ca fiind unul al autoreglării în măsura în care are o referire explicită la scopuri, presoana e un agent activ în modificarea propriului comportament şi sunt evidenŃiate aspectele voliŃionale în urmărirea comportamentului. Analiza autoreglării în sănătate nu trebuie să cadă în capcana omiterii faptului evident că pentru a fi atins, un scop de sănătate trebuie să devină suficient de salient pentru individ încât să aibă întâietate în faŃa altor scopuri concurente şi să-şi menŃină acest atribut pe parcursul acŃiunilor de atingere a scopului în cauză (DeRidder & Kuijer, 2006). EmoŃiile prioritizează anumite scopuri în detrimentul altora, şi constituie forŃa mobilizatoare care alimentează şi orientează comportamentul (Frijda, 1988). Analiza impactului emoŃiilor în contextul autoreglării este importantă, în măsura în care acestea sunt sursă de feedback relevant referitor la comportament deoarece (Tice): • Furnizează un mesaj cu rol de evaluare referitor la comportament • Amplifică rolul de recompensă sau pedeapsă a consecinŃelor • Stimulează reflecŃiile cognitive vis-a-vis de eveniment Există din ce în ce mai multe voci care pun problema măsurii în care oamenii pot face manangementul frustrărilor odată un comportament sanogen iniŃiat şi a diferenŃelor între cei care autoreglează cu succes un comportament sanogen şi cei care eşuează în această tentativă (ex. Rabiau, Knauper, & Miquelon, 2006). În acest context, integrarea conceptelor emoŃionale/motivaŃionale în contextul autoreglării este demnă de analiză în măsura în care indivizii trebuie să facă un manangement eficient al distresului şi să rămînă, în acelaşi timp angajaŃi în scopul de sănătate.

Temă de reflecŃie nr. 4 DaŃi exemple de contexte în care emoŃiile pot influenŃa diferite comportamente preventive
3.3.1 Teorii majore Rolul emoŃiilor în autoreglare, a fost subliniat în mod explicit de către Carver şi Sheier (1990) în Teoria Controlului (sau Cibernetică), una din primele teorii ale autoreglării. Autorii susŃin că mecanismul de bază al autoreglării este feedback-ul negativ (negative feedback loop), denumit „negativ” deoarece are rolul de a reduce discrepanŃele dintre starea actuală şi o valoare luată drept standard şi rezultă într-un comportament de abordare („approaching”) (ex creşterea consumului de fructe şi legume). Un feedback pozitiv corespunde unor acŃiuni de evitare („discrepancy enlarging”), cum ar fi evitarea excesului de alcool. Scopurile diferă ca şi grad de ierarhizare, nivelele inferioare reprezentând mijloace către scopuri supraordonate. O poziŃie ierarhică înaltă corespunde unui scop relevant pentru individ şi conectat cu stări afective care implică prioritizarea. EmoŃiile cu valenŃă pozitivă, rezultate din urmărirea scopului ar încetini acŃiunea în direcŃia scopului (Ńinând cont că scopul sistemului de feedback e sa reducă discrepanŃele) în vreme ce emoŃiile cu valenŃă negativă promovează efortul susŃinut, de reducere a discrepanŃelor, putând însă apărea şi dezangajarea faŃă de scopurile de sănătate (DeRidder & De Witt, 2006). O perspectivă diferită asupra rolului emoŃiilor în procesul autoreglării este însă cea a lui Baumeister şi Heatherton(1996) care susŃin ideea conform căreia datorită concurenŃei diferitelor scopuri pentru utilizarea aceloraşi resurse limitate, autoreglarea unor emoŃii negative solicită rezervele necesare atingerii scopului de sănătate. Astfel, emoŃia se leagă de autocontrol în două modalităŃi:

41

dând naştere la emoŃii cu valenŃă negativă (Tice & Bratslavsky. astfel că. Evadarea din conştiinŃă Distresul emoŃional poate fi legat de o autoconştientizare negativă. distresul duce la asumarea unor riscuri personale şi evaluarea. cu impact pe termen lung. Ulterior aceste manipulări se constată că indivizii cărora li s-a indus o stare emoŃională negativă şi li s-a indus „mood freeze manipulation” consumă semnificativ mai puŃine aperitive uscate (prajituri cu ciocolata. ducând astfel la comportamente defensive şi eşec în autoreglare. Acesta invocă două tipuri de sisteme implicate în autoreglare: unul „hot” implicat în restrângerea impusurilor şi comportamentelor nedorite(ex. sărăŃele) comparativ cu cei care nu au fost supuşi unui „mood freeze manipulation” dar cărora li s-a indus o stare emoŃională negatiă sau pozitivă (Tice& Bratslavsky. după care participanŃilor li se spune că tentativele lor de ameliorare a respectivei dispoziŃii nu vor fi eficiente. fiind decisive pentru rezistenŃa individului în faŃa tentaŃiilor de moment şi conservarea scopului de sănătate. Această strategie are efecte paradoxale. chipsuri. Trăirea unor stări emoŃionale negative determină indivizii să-şi re-prioritizeze scopurile pentru a obŃine plăcerea imediată. astfel încît. 2000). motivând indivizii să reducă această conştientizare de sine negativă. Ceea ce în mod tradiŃional este denumit „coping centrat pe emoŃie” face şi obiectul abordării lui Meltcafe şi Mischel (1999). Exercitarea autocontrolului (a nu fuma o Ńigară) duce la o dispoziŃie afectivă negativă 2. precum şi a experimentelor întreprinse de Tice şi Bratslavski (2000) relevă perspective oarecum diferite în abordarea emoŃiilor în contextul autoreglării. implicat în urmărirea obiectivelor individului şi în planificare (urmărirea scopului de 42 . Ruderman (1985) arată că persoanele care Ńin dietă tind să mănânce mai mult după ce stima de sine le-a fost ameninŃată (eşecul în rezolvarea unor probleme de matematică). Multe forme de autocontrol implică negarea impulsurilor sau forŃarea sinelui pentru realizarea unei acŃiuni contrare tendinŃei hedonice. În vreme ce Carver şi Sheier relevă rolul adaptativ al emoŃiilor Ńinînd cont de rolul lor de a semnala ameninŃarea la adresa scopului (deci emoŃia se leagă de un scop specific). şi unul „cool”. nerelaŃionate cu scopul de sănătate asupra acestuia. rezistenŃa în faŃa tentaŃiei de a fuma).1. Baumeister. efortul de a stopa atenŃia către sine poate duce la efectul opus. pe care studiul proceselor deliberative şi de planificare eşuează să o cuprindă. examinează mai degrabă rolul unei dispoziŃii afective generale. Stările emoŃionale negative predispun la eşecuri în autoreglare (cedare în faŃa tentaŃiei) Autocontrolul sau voinŃa („willpower”) joacă un rol central în autoreglare. tentaŃiile pe termen scurt (deşi costisitoare) par mai atrăgătoare decît scopurile pe termen lung. Ignorarea informaŃiilor relevante „Insensibilitatea” emoŃiilor la consecinŃe probabiliste are ca rezultat incapacitatea reglării nivelului de arousal (ex: probabilitatea scăzută/crescută de a primi un şoc electric nu schimbă nivelul de arousal). Unele dovezi experimentale pentru această explicaŃie provin dinspre paradigma conservării dispoziŃiei afective („mood freeze manipulation).care implică inducerea unei stări afective. însă şansa e mică). 2007 propune integrarea conceptului de „coping” în modelele de autoreglare Ńinând cont de faptul că modalitatea în care indivizii fac faŃă bolilor şi aversităŃii pot furniza o perspectivă valoroasă asupra autoreglării. Cu toate că nu sunt cunoscute cu exactitate mecanismele posibile prin care emoŃiile cu valenŃă negativă sau pozitivă influenŃează autoreglarea comportamentelor sanogene. mai ales a magnitudinii evenimentului şi mai puŃin a probabilităŃii sale de apariŃie (ex: este foarte grav să te imbolnăveşti de cancer. experimentele lui Tice & co. 2000). Acelaşi fenomen este semnalat şi în cazul emoŃiilor pozitive. O analiză atentă a celor două abordări (cea propusă de Carver şi Sheier pe de-o parte şi cea a lui Baumeister. Astfel. Aspinwall (apud De Ridder & De Wit. pe de altă parte. Zell şi Tice (2007) propun câteva explicaŃii alternative: Reconsiderarea priorităŃilor.

2. 2002) Interesul psihologilor asupra punctelor „tari” ale personalităŃii umane merită încurajat îm măsura în care poate constitui un model explicativ alternativ şi viabil asupra funcŃionării umane. Rogers. Facilitarea accesării informaŃiilor relevante Afectivitatea pozitivă tinde să faciliteze autoreglarea prin acreşterea accesului către informaŃiile relevante. ideea contraintuitivă potrivit căreia în condiŃii de stres managementul nevoilor imediate (şi a emoŃiilor aferente) este în beneficiul scopului pe termen lung devine plauzibilă. Mischel subliniază utilizarea unor strategii de „liniştire” (cooling down) precum distragerea şi distanŃarea pentru a atenua activitatea sistemului „hot” (care este emoŃional. Acelaşi lucru este subliniat şi de Fisbach. Zell. să-i amintească individului de obiectivul propus. constituind un factor de rezilienŃă relevant. asupra abordării comportamentelor cu rol în sănătate. O critică a acestei teoria constă în dificultatea de a cuantifica nivelul optim al emoŃiei negative care poate fi manipulată de informaŃiile oferite publicului sau pacienŃilor cu scopul de a stopa/reduce comportamentele de risc. reflexiv. 5 SchiŃaŃi design-ul unei cercetări a cărei scop vizează testarea ipotezei potrivit căreia reconsiderarea priorităŃilor personale mediază relaŃia dintre afectivitatea negativă şi alimentaŃia nesănătoasă 3. rapid. prin sarcini precum supresia gândurilor. anxietatea) care facilitează sau inhibă practicarea comportamentului.3 Rolul emoŃiilor pozitive în autoreglare şi sănătate Afectivitatea pozitivă poate facilita procesarea cognitivă eficientă. Intr-o sere de experimente (Baumeister. Totodată. chiar atunci când informaŃiile sunt negative şi prin îmbunătăŃirea capacităŃii de luare a deciziilor Semnalarea discrepanŃelor 43 . dileme ce trebuie rezolvate (Isen. Shamueli. accentuat în condiŃii de stres şi dependent de stimulii din mediu) şi pentru a permite urmărirea scopului propus. însă au dat dovada de tot atâta autocontrol ca şi indivizii din grupul de control atunci când au fost expuşi unor manipulări menite să inducă emoŃii pozitive. Bratslavsky. 1998). avînd o valoare adaptativă. frica. Teoria motivaŃiei pentru protecŃie (James.3. & Tice. Astfel. Teama de repercursiuni negative se transformă într-un factor motivaŃional de protecŃie. şi. e relevant şi faptul că în mod tipic. 1985) discută rolul activării emoŃiilor negative (ex. psihologia abordează probleme ce Ńin de patologie. Printre explicaŃiile asupra rolului pozitiv al emoŃiilor în autoreglarea comportamentelor de sănătate. în fapt. Totuşi. influenŃa benefică a afectivităŃii pozitive poate apărea ca fiind surprinzătoare. Temă de reflecŃie nr. 2007 apud Baumeister. simplu. & Tice. în parte fiindcă acest tip de afectivitate pre atât de simplă şi frecventă încât e greu de imaginat faptul că are un impact atât de puternic şi consecinŃe atât de serioase. 3. învăŃarea unui obicei şi stoparea lui uterioră au fost mai puŃin capabili să exercite autocontrol dacă nu au fost expuşi la emoŃii pozitie. anxietate) faŃă de comportamentele de risc. Este o teorie care integrează factorii descrişi de modelul convingerilor despre sănătate. & Muraven) se constată că indivizii ”epuizaŃi” (depleted). în cazul de faŃă.3. dar include şi un alt factor şi anume cel emoŃional. (ex. Friedman şi Kruglanski (2003) care sugerează că o confruntare imediată cu posibilii distractori sau ameninŃări la adresa scopului stabilit poate. Muraven. amintim: Reîncărcarea sistemului cognitiv Angajarea în autocontrol (în accepŃiunea lui Baumeister) duce la epuizarea rapidă a resurselor din sistem şi la slăbirea autocontrolului cu efecte în autoreglarea comportamentelor sanogene (Baumeister.sănătate).

ostilitatea influenteaza atat situatiile de viata cu care persoanele se confrunta precum si modul cum reactioneaza si fac fata acestor situatii. Printre tipologiile caracterizate prin emoŃii negative cu impact semnificativ asupra sănătăŃii se numara: tipul A. ele oferiind ocazia participantilor sa isi impartaseasca experientele si sa isi dezvolt reteaua de suport social (deficitara in cazul persoanelor ostile). Rosenman & Jenkins. 6 Propuneti modalitati de dezvoltare a afectivitatii pozitive la adolescenti in cadrul unui program de promovare a sanatatii mentale si de preventie a bolii cardiovasculare Argumentati care ar fi rolul jucat de emotiile pozitive in cadrul acestui program de preventie. motivând indivizii să acŃioneze în direcŃia atingerii lor. De easemenea. evaluarea gandurilor si emotiilor. cercetarile recente s-au focalizat mai ales pe componenta cognitiva de ostilitate si au identificat-o ca fiind un factor de risc important pentru dezvoltarea bolii cardiovasculare (Myrtek. Deoarece viata lor este caracterizata de multiple conflicte interpersonale si de faptul ca sunt predispuse sa raspunda cu o reactivitate fiziologica accentuata in situatii conflictuale. Aici trebuiesc incluse metode de constientizare si identificare a emotiilor. determinand vulnerabilitatea lor pentru boala (Smith. aceste persoane sunt susceptibile sa dezvolte patologie cardiovasculara. tipul C si tipul D de personalitate. Ostilitatea este definita drept un set de convingeri si atribuiri negative cu privire la ceilalti si la lume. este important sa elaboram programe de preventie care includ reducerea ostilitatii. 1978. Prin urmare.. Relatia dintre personalitate. 44 . Un astfel de program eficient este cel propus de Williams si Williams (1993) si care propune urmatoarele trei elemente cheie pentru interventie: 1. ostilitate. & Fortenberry. De asemenea. Tipul A (Friedman. dezvoltarea empatiei si a ascultarii active. hostility. Literatura de specialitate ofera acum un cadru argumentativ bogat in favoarea ideii ca personalitatea joaca un rol cauzal in aparitia si evolutia diferitelor boli sau a starii de sanatate (Wiebe. 1998). realizarea de activitati de grup deoarece acestea sunt mai eficiente decat cele individuale. agresivitate) Tipul A de personalitate prezinta un risc crescut pentru patologia cardiovasculara. să raŃioneze constructiv şi să atingă soluŃia optimă într-o anumită situaŃie. dezvoltarea de strategii de comunicare si rezolvare se probleme. Temă de reflecŃie nr. Facilitarea flexibilităŃii cognitive Persoanele care experienŃiază o stare afectivă stenică (uşoară) tind să aibă o abordare focalizată pe rezolvarea problemei (mai degrabă decât să apere într-o manieră rigidă propria viziune). 2. 1986) se caracterizeaza prin: • Sentimentul de presiune a timpului • Competitivitate • Implicare in munca • Sindromul AHA (anger.4. 2006). emotii si sănătate Cercetatorii au explorat posibilitatea ca personalitatea este asociata cu starea noastra de sanatate. utilizarea strategiilor cognitiv-comportamentale alaturi de tehnici de imbunatatire a abilitatilor sociale si de control al emotiilor negative. 2003). Datorita rolului jucat de catre ostilitate in riscul pentru imbolnaviri. aggression/ furie. ostilitatea se asociaza cu o retea de suport social redusa si reprezinta un predictor pentru comportamente de risc cum ar fi fumatul si consumul excesiv de alcool. afectivitatea pozitivă şi optimismul pot constitui o sursă de autocontrol şi o resursă de coping în situaŃii dificile (Aspinwall. Persoanele ostile se remarca prin cinism si neincredere in ceilalti. 3.Higgins (1987) postulează ideea conform căreia emoŃiile semnalează discrepanŃele între stările actuale şi standardele impuse. Daca initial studiile s-au centrat mai ales pe tipul A de personalitate si relatia acestuia cu aparitia bolii cardiovasculare. 2001).

Tipul D (Denollet. Tipul C (Temoshok. Suprimarea emotiilor negative si modalitatile neadecavte de coping in situatii stresante au fost asociate cu instalarea patologiei cancerigene si evolutia negativa a bolii. sunt extreme de cooperante si compliante cu cerintele autoritatilor. Prin urmare. Pe de alta parte. 1990) asociat de unii cercetătorii cu riscul pentru cancer: • Reprimare emotionala • Depresie • Lipsa de speranta • Neajutorare Tipul C de personalitate a fost descris in literatra de specialitate ca fiind un pattern de comportamente. 3. sunt rabdatoare si isi reprima emotiile negative. dar si cand sunt expuse acestora se comporta mai degraba pasiv decat asertiv. Formulati obiective pentru fiecare componenta a sindromului AHA si sugerati metode de interventie. Persoanele cu acest tip de personalitate sunt stoice. este important sa se intervina si asupra acestor doua dimensiuni pentru a reduce probabilitatea de a aparitie a patologiei cardiovasculare. factori ce contribuie la cresterea riscului pentru BCV.Propuneti modalitati de dezvoltare a afectivitatii pozitive la adolescenti in cadrul unui program de promovare a sanatatii mentale si de preventie a bolii cardiovasculare Argumentati care ar fi rolul jucat de emotiile pozitive in cadrul acestui program de preventie 2. 2000) de personalitate este implicat în riscul pentru distress. Acesta se caracterizează prin: • Afectivitate negativa • Inhibitie sociala Rezultatele studiilor au demonstrat ca o combinatie intre afectivitate negativa cescuta si inhibitie sociala constituie factori de risc pentru boala cardiovasculara. aceste persoane sunt incapabile sa spuna “nu”. In general evita situatiile conflictuale. Rezolvati sarcinile in maxim 2 pagini de computer. 7 Propuneti un program de interventie pentru reducerea sindromului AHA. Persoanele cu tipul D de personalitate se caracterizeaza prin stari de tensiune si disforie. precum si de reticenta care le predispun la hipertensiune si experientierea unor emotii negative precum depresia. şi in consecinŃă pentru imbolnăviri frecvente. Aceste sarcini se vor trimite pe email sau poştă împreună cu sarcinile celui de-al patrulea modul (vezi calendarul disciplinei). acasa sau in timpul liber. Propuneti un program de interventie pentru reducerea sindromului AHA. s-a aratat ca interventiile psihologice care actioneaza asupra componentelor tipului C de prsonalitate reduc probabilitatea de aparitie a cancerului si cresc sansele de supravietuire a pacientilor care sufera de aceasta boala (Fernandez-Ballesteros. Tema de reflectie nr. Deobicei.tratamentul sa fie limitat la un numar de 6-8 sedinte in cadrul carora fiecare abilitate sa fie exersata pe exemple de situatii practice cu care participantii se confrunta la locul de munca. o modalitate de a face fata situatiilor care constituie un factor predispozant pentru cancer. 45 . Formulati obiective pentru fiecare componenta a sindromului AHA si sugerati metode de interventie. gata sa se sacrifice pentru ceilalti. et al.. 1997). SARCINA DE SEMESTRU MODUL III 1.

Zell. 60. Assessing emotional expression. S. M A. Johansen. Sebastián. 20.&Tice. (1996). 23.Chichester: John Wiley & Sons De Ridder. In D. American Journal of Epidemiology. 12. 19–35 Frijda. R. Psychological Review.. N.D de Ridder & J. L.T. 43. (1996).F de Wit (Eds). Journal of Psychosomatic Medicine 49 (4). 1–15. F.G.D. Self-regulation failure: An overview. 1-32 Baumeister. R. Bratslavsky. T. 255-266. Personality and Individual Differences. S. Beliefs about the consequences of worrying. Motivation and Emotion. Journal of Personality and Social Psychology. R.T. J.M.. Baumeister. P.B. C.T.. 97. (2006).. L. Self-regulation in Health Behaviors (pp1-25). M D. Denmark.J Gross (Ed. D. Zamarrón. Herman.. P. Dalton. 349–358. theories and central issues. Type D personality. Ego depletion: Is the active self a limited resource? Journal of Personality and Social Psychology. R. F.).408-429). A. J. Origins and functions of positive and negative affect: A control process view. The Guilford Press. In D.F.L. M. C. Mellemkjaer.Bibliografie Aspinwall.. 719– 729. J and Spielberger.F de Wit (Eds). 7. D. Effects of physical threat and ego threat on eating. Chichester : John Wiley & Sons. Handbook of emotion regulation (pp. M. & Heatherton. Fernández-Ballesteros. 1252–1265 Baumeister.T.F. N. 1969-1993.. 74. Selfregulation in Health Behaviors (pp1-25).D de Ridder & J. (1997). Tice. Mortensen.F.. G. New York: London Carver. T. pp. Ruiz. The laws of emotion. Heatherton. Self-regulation in health behavior: Concepts. C D. Tallis. A potential risk factor refined. (1990). J. D.. (1998).F.M (2007). 1088-1094.& De Wit. Psychological Inquiry. and Capuzzo.G.D.F. (1988). Muraven. R. How emotions facilitate and impair self-regulation. Managing immediate needs in the pursuit of health goals: The role of coping in self-regulation. 22. (2002). C.& Kruiger. E. (2006).. J.B.. American Psychologist. 499–520 Denolett. (1998). & Scheier. Rethinking the role of positive affect and self-regulation.B. & Polivy. (1991). De Ridder. 138–143 46 . Davey. L.O. (2000). Cognitive Therapy and Research. Olsen.B. D.. In J. Depression and cancer risk: a register-based study of patients hospitalized with affective disorders. F. C.

Aspinwall & U. S. Meta-analyses of prospective studies on coronary heart disease. Positive psychology: An introduction. T. Bray. Washington: APA. Meltcalfe. 94. and Coronary Heart Disease: An Interpersonal Perspective on Personality. (1999). Isen. J.... San Diego. Why worry? The cognitive structure of anxiety. Depression and risk of cancer progression: an elusive link. New York: Guilford Myrtek. CA: Educational and Industrial testing Service. (2007). & Feldman. M. K. (2005). S. J. Rothman (eds). Components of the Anger-hostility Complex as Risk Factors for Coronary Artery Disease Severity: A Multi-measure Study. 78-85 Seligman.. Pressman. Salovey. (2006). and hostility.G. Smith. Mischel.W. Gallo.. Positive affect as a source of human strenght. Social psychology of health: Key readings. A psychology of human strenghts. 139-153 Ruderman. type A personality. 309-319. A. 131. A. In E... Rabiau. 455–68. M. Hostility and health: current status and psychosomatic hypotheses.. (1971).E.179-197). E. & Miquelon. T. Aggressiveness. Journal of Personality. In L. Glazer. 47 . & A.. 925-971. Knauper. McNair. D. 55. The eternal quest for optimal balance between maximizing pleasure and minimizing harm: The Compensatory Health Belief Model. P. & Csikszentmihalyi. 94. . (pag. 28.. (1985). Journal of Clinical Oncology. Fundamental questions and future directions for a positive psychology. Social Psychology: Handbook of basic principles (pp. (1996). Behaviour Research and Therapy.F. Mathews. Anger. Journal of Health Psychology. (1987). T. M.. Self-discrepancy: A theory relating self and affect. Psychological Review.W. 245-251. Higgins & A. (2001). Cantor. Hostility. International Journal of Cardiology.. (2007). 329–360). 5-14. J. Disphoric mood and overeating: a test of restraint theorzŃs disinhibition hypothesis. (2003).J. Profile of Mood States manual. Psychological Review. A hot/cool system analysis of delay of gratification: Dynamics of willpower. 79. 17. M. Principles of self-regulation: The nature of willpowerand self-control. N.3. C.M. 72. NY: Psychology Press. pp 139-172. (2000). and Droppleman.. Lorr. Kruglanski (Eds). M. & Mischel. (1990).).W. Staudinger (eds. (2002). Journal of Abnormal Psychology. Ramsay. 106. M..T. and Health.J. Irwin. In P. A.. 319-340. B. 3–19 McDemott. S.. (2001). British Journal of Health Psychology. M. 11.M. Ruiz.. American Psychologist. L. L. Does positive affect influence health? Psychological Bulletin. Smith. 1217-1270.Higgins. 2343-2344. Emotion. Cohen.

Glosar Alexitimie = sau analfabetismul emotional. 55. D. Williams..H. 79. 1994. Fortenburry. A. In H Friedman (Ed). D. înŃelege şi exprima adecvat emoŃiile Autoreglare= se referă.. (2006). R. Williams.B. 939-944. la eforturile indivizilor de a-şi modifica gândurile. Journal of Personality and Social Psychology. Journal of Clinical Oncology. Mechanisms relating personality to health. V. Wiebe. Gamblin. Vollrath (ed). 149–159 Thaker. immunity. (1990).. 128-141. On attempting to articulate the biopsychosocial model: Psychologicalpsychophysiological homeostasis. competitivitate si implicare excesiva in munca Sindromul AHA= sindrom caracterizat prin furie. J. dorinŃele şi acŃiunile cu scopul de a atinge anumite scopuri relevante Inteligenta emotionala = capacitatea de a gândi despre emoŃii şi ameliora funcŃionarea gândirii capacitatea emoŃiilor de Personalitatea de tip A = tip de personalitate care se caracterizeaza prin sentimentul de presiune a timpului.. Anger Kills: seventeen strategies for controlling the hostility that can harm your health.L. D. and survival in patients with hepatobiliary carcinoma. L.P. Spring. in Margarette E.. (2000)... 25. M.pdf Temoshok. D. Journal of Personality and Social Psychology.edu. (1988). Counteractive self-control in overcoming temptation. 2397-2405. sentimentele..A. 12. Trade paperback edition published by Harper Collins. and response formats on measures of positive and negative affect.A. (1993). Kamat. Trope. A.. este definita ca un construct de personalitate. Geller.au/2008/Chapters/TiceSSSP08.unsw. Chronic stress promotes tumor growth and angiogenesis in a mouse model of ovarian carcinoma. având caracteristici cognitive şi afective care reflectă un deficit în procesarea şi reglare cognitivă a emoŃiilor Alfabetism emoŃional = abilitatea de a recunoaşte. & Bratslavsky. time frames.Steel. How emotions affect self-regulation : retrieved 20 august from http://www. K. & Fishbach. Personality and Disease New York: Wiley.. Psychological Inquiry. 11. Depression. John Wiley & Sons. et al. Tice. (1990)..C. (2006). Nat Med.. ostilitate si agresivitate Ostilitate = componenta cognitiva a sindromului AHA.. Y. P. (2007). (anul?).sydneysymposium. The vicissitudes of mood measurement: Effects of varying descriptions. Giving in to feel good: The place of emotion regulation in the context of general self-control. D. Handbook of personality and health. (2000). Tice. 493–506 Watson. T. E. reprezinta un set de convingeri si atribuiri negative cu privire la lume si la ceilalti 48 . în sens larg. New York: Times Books.

într-o manieră eficientă cu stresul şi catastrofele 49 . este predispus riscului de a dezvolta cancer Personalitatea de tip D = tip de personalitate caracterizat prin afectivitate negativa si inhibitie sociala. depresie.Personalitatea de tip C = tip de personalitate caracterizat prin reprimarea emotiilor. predispus distressul-ui si imbolnavirii RezilienŃă = capacitatea adaptativă a indivizilor de a se confrunta. lipsa de speranta si neajutorare.

Conceptul de stil de viaŃă PrevalenŃa şi natura bolilor s-a modificat semnificativ de-a lungul secolului XX. precum şi componentele unui program de prevenŃie a transmiterii virusului HIV 4.MODUL IV Rolul comportamentului în sănătate Scopul modulului: Cunoaşterea rolului comportamentelor individuale în adoptarea unui stil de viaŃă sanogen Obiectivele modulului: La finalul acestui modul. alcool şi droguri sunt analizate prin prisma efectelor pe care le au asupra organismulu. droguri) Să enumere componentele programelor de prevenŃie a abuzului de substanŃe (fumat. comportament alimentar. Bolile cardiovasculare. specificul şi componentele stilului de viaŃă precum şi impactul acestuia asupra sănătăŃii. echilibrul somn/relaxare. Sunt enumeraŃi factorii comportamentali ai stilului de viaŃă (uzul de substanŃe. droguri) Să discute scopurile educaŃiei sexuale Să denumească şi să analizeze obiectivele fundamentale ale educaŃiei pentru sănătate Să descrie tematica educaŃiei sexuale prin prisma celor şase componente de bază Să enumere componenetele programelor de prevenŃie ale transmiterii virusului HIV Modulul 4 trece în revistă. tuberculoza şi gastroenteritele. alte comportamente).1. studenŃi trebuie să poată: • • • • • • • • • • • Să descrie ce este stilul de viaŃă şi să discute impactul acestuia asupra sănătăŃii Să enumere factorii comportamentali ai stilului de viaŃă Să descrie modelele explicative şi de intervenŃie ale factorilor care influenŃează modificarea stilului de viaŃă Să discute principiile promovării sănătăŃii şi dificultăŃile pe care acestea le comportă Să descrie modelele explicative ale dependenŃei de substanŃe Să discute factorii care influenŃează abuzul de substanŃe (fumat. cancerul. accidentele iau locul bolilor microbiene şi infecŃioase. Se descriu modelele explicative şi de intervenŃie în promovarea sănătăŃiisi se discută principalii factori care influenŃează abuzul de substanŃe. a convingerilor şi miturilor referitoare la aceste comportamente şi a principiilor de care trebuie să se Ńină cont în proiectarea programelor de prevenŃie a acestor comportamente. activitate fizică. începând cu deceniul al cincilea asistăm la o modificare radicală a cauzelor de deces. alcool. Sunt descrise apoi obiectivele fundamentale ale educaŃiei pentru sănătate şi ale educaŃiei sexualem. 50 . Dacă la începutul secolului prezent cele trei cauze majore de mortalitate erau pneumonia. Consumul de tutun.în prima parte. alcool.

evoluŃia şi recuperarea din boală este astăzi tot mai clar precizat şi înŃeles. diferenŃele individuale fiind deosebit de mari. sever şi letal. conducerea autovehiculelor cu viteză excesivă şi/sau fără centuri de siguranŃă. suport social etc. Din punctul de vedere al frecvenŃei şi intensităŃii. Totodată s-a impus un nou stil de viaŃă în care sedentarismul. moderat.comportament nesănătos minim. iar cea de a doua categorie constituie stilul de viaŃă imunogen sau pozitiv. supraalimentaŃia. somn. cu etiologie plurifactorială.) sau în deficit (exerciŃiu fizic. în care stilul de viaŃă joacă un rol proeminent. de carne roşie etc. industrializare şi urbanizare. 1 Ce modificări ale stilului de viaŃă ar trebui să facă un bolnav cu boală cardiovasculară?. alimentaŃie raŃională. consum de alcool.).). Datorită efectului stilului de viaŃă asupra sănătăŃii. munca hectică.2 Componentele stilului de viaŃă Rolul factorilor comportamentali în etiologia. omul modern devine vulnerabil la o nouă categorie de boli. Factorii comportamentali ai stilului de viaŃă se pot constitui în: • factori de risc pentru îmbolnăviri. Se vehiculează şi clasificarea . prima categorie de factori comportamentali poartă denumirea de stil de viaŃă patogen sau negativ.Schimbarea se datorează pe de o parte succeselor medicinei moderne în combaterea bolilor infecŃioase. devin comportamente comune. sindromului imuno-deficient achiziŃionat. 1993 ImportanŃa factorilor comportamentali asupra stării de sănătate s-a confirmat prin acumularea unor studii epidemiologice şi prospective relevante. clasificare care nu se dovedeşte operantă.1 Cauzele de mortalitate din Ńările dezvoltate Cauză Procent din total Stil de viaŃă 50 Factori biologici 25 Factori de mediu 15 Sistem medical 10 Sursă: OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii (OMS). consumul de alcool. răniri şi morŃi premature (ex: fumat. deoarece graniŃele între categoriile enumerate sunt dificil de trasat. numele de “boli ale civilizaŃiei”. Peste 50% din cauzele de mortalitate din Ńările dezvoltate (inclusiv Europa centrală şi de est) se datorează factorilor comportamentali (vezi tabelul 4. relaŃii sexuale neprotejate etc. cancerului. De exemplu. studiul Alameda 51 . Astfel. comportamentele stilului de viaŃă nesănătos pot fi în exces (fumat. destructurarea tradiŃiilor şi coeziunii familiale. caracterul intempestiv şi imprevizibil al multor evenimente. Temă de reflecŃie nr. bombardarea informaŃională. relaxare etc.). Acest fapt le-a conferit bolilor cardiovasculare. diabetului. Conceptul de stil de viaŃă defineşte totalitatea deciziilor şi acŃiunilor voluntare care afectează starea de sănătate.1) Tabel 4. iar pe de altă parte schimbărilor în stilul de viată. fumatul. au erodat rezistenŃa individului la multiplele solicitări psihosociale la care este supus. DaŃi exemple de comportamente în exces şi în deficit care au putut favoriza boala cardiovasculară 4. Modificările sociale rapide rezultate din dezvoltarea economică. • factori protectori ai stării de sănătate (ex: practicarea regulată a exerciŃiilor fizice.1.

Conştientizarea mai profundă. Uzul de substanŃe ! nicotina (fumat activ. Alte comportamente preventive ! imunizări/vaccinări 52 . glucide. iar o reducere de 10% a greutăŃii unui bărbat de 35-55 ani ar determina o scădere a bolilor cardiovasculare cu 20%.2. vitamine. relaxare ! 7-8 ore de somn zilnic ! hobiuri ! exerciŃii de relaxare. pasiv. ar produce o reducere importantă a morbidităŃii şi mortalităŃii prin maladiile civilizaŃiei. automedicaŃia.000 de subiecŃi urmăriŃi longitudinal timp de 8 ani. fructe vs. lipide. Somn. vegetale. mic dejun regulat 6. Activitate fizică ! tip de mişcare aerobic (flexibilitate. a identificat şapte caracteristici comportamentale care reduc semnificativ riscul pentru îmbolnăviri: 1. ar putea fi evitat prin modificarea stilului de viaŃă. a semnificaŃiei pozitive sau negative a fiecărui comportament sumarizat în tabelul 4. roşie. Studiul a estimat că o persoană în vârstă de 45 ani care practică şase-şapte comportamente drept obişnuinŃe. vigoare) ! frecvenŃa (3-5/săptămână) ! intensitate (60-90% din capacitatea cardiacă maximă) ! durată (20-60 minute) 4. cancerului gastro-intestinal. menŃinerea greutăŃii potrivite 4. dulciuri. care a luat în observaŃie 7. consum moderat de alcool. droguri (non-aderenŃa. prăjire. Factorii comportamentali ai stilului de viaŃă 1. Tabel 4. evitarea gustărilor între mese (cu excepŃia fructelor) 5. Comportament alimentar ! balanŃă calorică(aport-necesitate) ! balanŃa dietei (proteine. va avea o speranŃă de viaŃă cu 11 ani mai mare decât cea care practică doar unul-trei comportamente. proaspete) 3. a nu fuma (şi a nu fi fost fumător) 2. OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii estimează că procentul de 50% din totalul deceselor datorare stilului de viaŃă. condimente) ! metode de preparare şi conservare (fierbere vs. pipă) ! consum de alcool (depăşirea consumului ocazional) ! medicamente. autoinjectarea drogurilor) 2. minerale) ! regularitatea meselor (3 mese/zi) ! preferinŃe culinare (carne albă vs. orice tip de Ńigaretă.California. 7-8 ore somn pe noapte 7. având un impact pozitiv şi asupra frecvenŃei artritei degenerative. îngheŃare vs. meditaŃie ! echilibru muncă/recreaŃie 5. doar evitarea fumatului ar reduce cu 25% mortalitatea prin cancer. Astfel. atât la nivel individual cât şi la cel populaŃional.2. diabetului şi a accidentelor cerebrale. activitate fizică regulată 3.

Un tânăr poate începe să consume alcool din motive sociale. alimentaŃia necorespunzătoare. De exemplu.) ! evitarea expunerii excesive şi neprotejate a pielii la soare ! evitarea accidentelor domestice şi ocupaŃionale Factorii comportamentali de risc au un rol important în etiologia şi evoluŃia bolilor. sedentarismul. b) fumatul. testiculelor) ! comportament sexual (evitarea sarcinilor nedorite. amuzament. c) Factorii care controlează comportamentul se schimbă în timp.1994. (c) exprimarea şi confirmarea valorilor identităŃii personale – ex. consum de alcool. consumul de alcool. Studiile în domeniu arată că în general comportamentele de risc nu apar izolate ci într-un set comportamental. fumatul. însă după ce îşi finalizează studiile renunŃă la exerciŃiul fizic. 1994): (a) exprimarea opoziŃiei faŃă de autoritatea adultului şi normele convenŃionale ale societăŃii – ex. inadecvare. consumul de alcool. sedentarismul . eşec sau la situaŃiile anticipate ca fiind de eşec – ex.! verificări medicale periodice ! autoexaminări (ex: palparea sânilor. alimentaŃia neechilibrată. De exemplu. conducerea fără utilizarea centurilor de siguranŃă. a bolilor cu transmisie sexuală prin utilizarea prezervativelor sau partener stabil) ! comportament la volan (utilizarea centurilor de siguranŃă. de abilităŃi scăzute de management al situaŃiilor de stres sau de nevoia de acceptare întrun grup de colegi. de adaptare la situaŃiile de stres. pentru un alt tânăr etapele pot fi diferite. consumul de droguri. etc. fumatul poate fi determinat de inabilitatea adolescentului de a-şi face prieteni. după care alcoolul să aibă o funcŃie de “rezolvare” a problemelor emoŃionale. în timp ce activitatea fizică poate fi relaŃionată cu accesul la o sală de sport. consumul de droguri. stresul. RelaŃia dintre fumat. droguri. de exemplu. (d) un semn de maturitate prin adoptarea unor comportamente adulte – ex. expunerea la soare neprotejat . c) alimentaŃia neechilibrată. peste 25% din bolile cardiovasculare ar putea fi evitate prin modificarea unui singur comportament de risc – fumatul. a avorturilor septice. De exemplu. Caracteristicile comportamentelor relaŃionate cu sănătatea: a) Comportamentele relaŃionate cu sănătatea sunt determinate de factori diferiŃi.în cancer. stresul .în tulburările cardiovasculare. consumul de alcool. un tânăr fumează la început pentru a se identifica cu normele grupului său de prieteni. d) Comportamentele relaŃionate cu sănătatea şi factorii care îi controlează diferă de la individ la individ.în accidentele vasculare cerebrale. b) Factori diferiŃi pot controla acelaşi comportament în mod diferit la persoane diferite. stresul în accidente (inclusiv accidentele de maşină). Un alt exemplu este cel legat de exerciŃiu fizic. consumul de alcool şi consumul de droguri ca şi între 53 . FuncŃiile comportamentelor de risc pentru tineri (Nutbeam. (e) mecanism de coping. Booth& Waters. droguri. experienŃe inedite sau pentru a “rupe” rutina – ex. (b) o modalitate de a se identifica cu grupul şi de a fi acceptat de grup – ex. frustrare. viteză redusă. fumat. Comportamentele de risc care sunt în relaŃie cu cele mai importante cauze de deces sunt: a) fumatul. (f) o funcŃie de recreere. pentru ca mai târziu fumatul să aibă o funcŃie de control al situaŃiilor de stres. fumatul poate avea o funcŃie de “rezolvare” a situaŃiilor de stres. d) consumul de alcool. Elevii fac sport prin natura programei şcolare. fumatul.

caracteristici care pot să anticipeze practicarea unor comportamente specifice) sau de intervenŃie (pentru modificarea comportamentelor de risc sau întărirea a celor de protecŃie). intenŃie care de multe ori este declarată explicit. se învaŃă modalităŃi specifice de modificare sau diminuare a comportamentelor de risc. dar fără realizarea unui plan concret în acest sens. şi se explorează modalităŃile în care schimbarea poate fi realizată.consumul de alcool sau droguri şi actele sexuale neprotejate sunt cele mai semnificative.1. credinŃe şi valori diferite. utilizat cu succes în cazul tratamentului pentru adicŃii şi probleme comportamentale. Primele trei modele sunt detaliate în cadrul Modulului II (Rolul factorilor cognitivi în sănătate) Modelul stadiilor schimbării (Prochaska şi DiClemente.2. 1986). fără a învăŃa modalităŃi de a iniŃia modificări comportamentale. 1975) • Modelul Stadiilor Schimbării (Prochaska şi DiClemente. Temă de reflecŃie nr. Prin urmare. respectivul comportament? 4. gidându-vă după tabelul 4. (4) acŃiunea în vederea realizării schimbărilor scontate (de ex. trebuie identificate acele modele şi teorii care s-au dovedit eficiente în reducerea riscului de apariŃiei sau evoluŃie nefavorabilă a bolii.2. 1986) • Modelul Convingerilor despre Sănătate (Rosenstock. Modificarea comportamentală presupune parcurgerea a şase stadii: (1) pre-contemplare: nu există dorinŃa de schimbare şi/sau problema (comportamentul de risc) nu este conştientizată ca „problemă”. 1984. 1974) • Teoria Comportamentului Planificat (Fishbein & Ajzen. 1986) a fost elaborat iniŃial pentru a înŃelege schimbarea comportamentului de a fuma (figura 4. cum ar fi: controlul greutăŃii. Cele mai utilizate modele de schimbare a comportamentelor de risc şi neadecvate sunt: • Modelul ÎnvăŃării sociale (Bandura. conceptul cheie în cadrul acestui model este acela de stadiu. Modele ale factorilor care influenŃează stilul de viaŃă Cercetătorii din domeniul psihologiei sănătăŃii au dezvoltat mai multe modele explicative (de ce se practică sau nu anumite comportamente). Care sunt factorii care îl pot influenŃa? Ce funcŃie poate avea. 1977. exerciŃiul fizic. Prin urmare. scăderea în greutate sau renunŃarea la fumat). (2) contemplare: apare intenŃia de a schimba comportamentul de risc în următoarele 3-6 luni. S-a evidenŃiat o relaŃie inversă între fumat şi exerciŃiu fizic. 1984. (5) menŃinerea comportamentelor noi dezirabile) achiziŃionate în urma procesului de schimbare. predictive (factori. în economia comportamentală a individului. se pun în aplicare aceste modalităŃi şi se înregistrează progresele obŃinute). şi în cazul prevenŃiei primare şi secundare a bolilor. tinerii care sunt activi din punct de vedere al activităŃii fizice fumează într-o proporŃie semnificativ mai mică decât cei care sunt inactivi sportiv. caracterizate de atitudini. 2 AlegeŃi un comportament de risc.) Ulterior a devenit unul dintre cele mai populare modele de modificare comportamentală. Michie şi Abraham (2004) recomandă elaborarea de intervenŃii bazate pe teorie şi date empirice. consumul de droguri şi abuzul de alcool. (3) pregătire pentru acŃiune: apare intenŃia de a trece la acŃiune în următoarea lună. Pentru a asigura eficienŃa intervenŃiilor psihologice. 54 . AsumpŃia din spatele acestui model este aceea că modificarea unui comportament se realizează treptat şi presupune parcurgerea unui număr de stadii.

contra-condiŃionarea. tehnica jurnalului). recidivele sunt posibile şi normale. Progresul de-a lungul stadiilor este atins prin diferite procese de schimbare. Prochaska (1994) descrie stadiile schimbării ca fiind integrate într-un continuum cognitiv-comportamental. IntervenŃiile psihologice vor cuprinde în acest stadiu tehnici comportamentale cum ar fi: recompensarea. controlul stimulilor. evaluând costurile şi beneficiile implicate. IntervenŃiile psihologice se vor focaliza pe planificarea modificăriilor comportamentale şi recompensarea eforturilor de schimbare. Ce crezi că te-a ajutat în acest sens?”) şi vor fi recompensate modificările comportamentale realizate. emoŃiile şi gândurile şi a avansa la o etapă următoare. se va sublinia ideea că schimbarea comportamentului este un proces şi prin urmare. Stadiul de contemplare se caracterizează printr-o ambivalenŃă cu privire la dorinŃa de schimbare. controlul stimulilor. convingeri despre tratament). Modelul stadiilor schimbării este considerat în literatura de specialitate ca fiind util pentru elaborarea intervenŃiilor de modificare comportamentală. adică a comportamentelor de risc. timp. Prin urmare. Identificarea stadiului în care se află o persoană la un moment dat permite adaptarea intervenŃiei astfel încât aceasta să răspundă nevoilor specifice de schimbare. etc). Stadiul acŃiunii presupune modificarea efectivă a comportamentului. Persoana va fi întrebată „ai reuşit să nu fumezi timp de şase săptămâni. intervenŃiile psihologice se vor focaliza pe aspectele comportamentale şi vor utiliza strategii în acest sens: controlul recompenselor. Parcurgerea acestor etape pot implica şi perioade de recăderi în stadiile anterioare. nu va conştientiza consecinŃele negative ale comportamentelor de risc. poate să înceapă deja în acest stadiu să reducă consumul de sare. Dacă persoana se află în stadiul de pre-contemplare. În acest scop pot fi utilizate: strategii de relaŃionare interpersonală. De asemenea. aceasta implică faptul că aceasta nu se va gândi la schimbarea stiului de viaŃă. fiind totodată 55 . nu va considera că aceste consecinŃe „se aplică” şi propriei persoane sau va simŃi că nu deŃine controlul asupra modificării comportamentelor. După ce persoana în cauză a formulat o intenŃie de schimbare comportamentală. o persoană care a decis să îşi schimbe dieta nesănătoasă. planificarea şi utilizarea suportului social disponibil. Persoanele ajunse în stadiul de pregătire pentru acŃiune au luat decizia să îşi modifice comportamentul. intervenŃiile psihologice adresate persoanelor din acest stadiu îşi propun drept obiectiv analiza barierelor şi beneficiilor percepute în legătură cu schimbarea comportamentală. costuri financiare.(6) evitarea recidivelor. personalizarea factorilor de risc şi oferirea de informaŃii despre beneficiile adoptării comportamentelor sanogene. auto-monitorizarea (ex. De asemenea pot fi utilizate şi tehnici cognitive precum refraiming-ul care ajută la perceperea dificultăŃilor întâmpinate ca pe o sursă de informaŃie pentru perfecŃionarea strategiilor de schimbare şi nu ca pe o barieră în calea acesteia. se vor căuta soluŃii pentru depăşirea barierelor percepute. În acest scop pot fi utilizate tehnici cognitiv-comportamentale. Prin urmare. psihologice. efort. Primele două stadii (pre-contemplarea şi contemplarea) sunt cognitive deoarece persoanele aflate în aceste stadii „se gândesc” doar la modificarea comportamentală. De asemenea. Scopul intervenŃiei psihologice este acela de a ajuta persoana să progreseze de-a lungul stadiilor schimbării comportamentului Ńintă. Prochaska (1994) recomandă ca intervenŃiile psihologice care vizează persoanele din aceste stadii să se focalizeze pe aspectele cognitive (de ex convingeri despre boală şi consecinŃele acesteia. respectiv prin ceea ce face o persoană pentru a-şi modifica comportamentele. dar acestea nu sunt considerate un eşec. De exemplu. În acest stadiu trebuie utilizate strategii pentru a convinge persoana de beneficiile adoptării unui stil de viaŃă sanogen sau a aderenŃei la tratament. Perspectiva schimbării stilului de viaŃă determină o supra-apreciere a costurilor schimbării (ex. MenŃinerea comportamentului şi prevenirea recăderilor constituie stadiile finale în cadrul procesului de modificare comportamentală. Pentru persoanele aflate în aceste stadii se vor analiza strategiile care s-au dovedit cele mai eficiente (de ex. ci o oportunitate de învăŃare.

acesta a fost preluat şi utilizat de către Miller şi Rollnick (1991) în conceperea unei strategii de pregătire a persoanelor pentru schimbarea comportamentelor de risc. În continuare IM. strategie pe care au denumit-o interviu motivaŃional. comprehenisbile şi (din perspectiva pacientului) valide. menŃinere acŃiune pregătire contemplare precontemplare Fig. utilizând. Dezvoltarea discrepanŃei. mai mult suportive decât argumentative. 4. într-o primă etapă.şi oportunităŃi de învăŃare. 56 . Miller (1983) a descris această ca şi „disonanŃă cognitivă”. împrumutând conceptul lui Festinger. care intră în conflict cu scopurile sale. şi anume: 1. Consilierul empatic urmăreşte să adreseze preocupările clientului. Mai mult. Strategiile interviului motivaŃional sunt mai degrabă persuasive decât coercitive. preponderent modelul stadiile schimbării propus de autorii sus-menŃionaŃi. disponibilitatea pentru schimbare a clientului. Consilierul va încuraja pacientul în eforturile sale de a modificare comportamentală şi îl va ajuta să se focalizeze pe progresele înregistrate.1 Modelul stadiilor schimbării Temă de reflecŃie nr. mai degrabă decât pe eşec. Consilierul evaluează. 2. Exprimarea empatiei. Acest lucru se poate realiza conştientizând clientul referitor la costurile comportamentului său. Interviul motivaŃional (IM) este o metodă particulară de a-i ajuta pe oameni să recunoască faptul că se confruntă cu o problemă şi să acŃioneze pentru rezolvarea problemelor prezente şi viitoare. Scopul acestuia este să reducă ambivalenŃa referitoare la comportamentul în cauză şi să motiveze persoanele pentru a acŃiona în direcŃia schimbării. Un alt aspect important implică clarificarea scopurilor importante pentru client şi explorarea consecinŃelor comportamentului prezent. 3 Care sunt avantajele dar şi punctele slabe ale modelului stadiilor schimbării? SchiŃaŃi un program de promovare a exerciŃiului fizic în care să descrieŃi activităŃi specifice pentru fiecare stadiu Modelul stadiilor schimbării poate constitui un cadru util pentru proiectarea unor programe de prevenŃie a comportamentelor de risc. urmăreşte cinci principii de bază. pornind de la premisa că acestea sunt justificabile.

Acest principiu se bazează pe ideea conform căreia argumentarea directă tinde să dea naştere la rezistenŃă din partea oamenilor. Aceste date (care de multe ori exista la nivel unor institutiii abilitate sa le colecteze) pot facilita evidenŃierea unor legături între problemele de sănătate publică şi calitatea vieŃii şi duc la stabilirea unor priorităŃi de sănătate care să se constituie în repere ale dezvoltării 57 . schimbarea în cunoştinŃe şi practici de sănătate e direct relaŃionată cu participarea activă a individului. sunt de factură voluntară. Acest tip de diagnostic vizează mai ales identificarea şi evaluarea problemelor sociale (ex. Diagnostic epidemiologic. Managementul rezistenŃei. 2. pe care le pune într-o nouă perspectivă. 4. EducaŃia adecvată în domeniul sănătăŃii e considerată a fi tratament pentru o problemă diagnosticată corespunzător în populaŃia Ńintă. Un scop important al MI este evitarea consolidării sau activării rezistenŃei clientului. Evitarea argumentării.3. în domeniul sănătăŃii. 1983). FormulaŃi în două fraze un mesaj de sănătate care să respecte cât mai mult dintre principiile FormulaŃi în două fraze un mesaj de sănătate care să respecte cât mai mult dintre principiile cuprinse în modelul celor 8P (identificaŃi componentele atinse). Astfel. 4. Modelul mai poartă şi numele „Modelul celor “8P” de la descrierea modului în care informaŃiile trebuie să fie transmise către public: • Pervaziv • Popular • Personal • Participativ • Pasionant • Practic • Persuasiv • Profitabil Temă de reflecŃie nr. sau nu s-a calculat bine”) 5. Are ca principiu fundamental ideea că schimbările comportamentale de durată.Modelul lui Green& Kreuter (1997) este un cadru de referinŃă pentru evaluarea şi dezvoltarea sistematică a programelor de educaŃie pentru sănătate. Un model integralist de interventie si promovare a sanatatii este modelul Diagnostichează-Actionează. Oferă date despre incidenta si prevalenta boli/bolilor si despre cauzele majore de mortalitate şi morbiditate. Diagnostic social. Consilierul utilizează afirmaŃiile clientului. discriminare si excludere sociala. Aceasta necesită o înŃelegere în detaliu a problemelor sociale care afectează viaŃa pacientului. Se recunoaşte faptul că insuflarea încrederii şi a speranŃei este un factor de motivare puternică. Consilierul:”Consideri că testul nu a fost efectuat corect. Apărarea rigidă a unei poziŃii are drept consecinŃă activarea unui comportament opus şi defensiv din partea celuilalt. Modelul „Diagnostichează/AcŃionează”. consumatorului. Teoria difuzării informaŃiei şi comunicării (Rogers. astfel încât să creeze încă o premisă pentru schimbare (ex: Clientul:” Nu beau chiar atât de mult”. elevului sau comunităŃii care pot constitui grupul Ńintă a unui proiect de prevenŃie/ intervenŃie. elaborat de Green si Kreuter in 1991 (vezi figura de mai jos). Clientul este responsabil pentru alegerea şi înfăptuirea schimbării şi că există mai multe abordări alternative care îl pot ajuta să-şi îndeplinească scopurile propuse. Dezvoltarea autoeficacităŃii. Faza „Precede (Diagnostichează)” implica 5 tipuri de diagnostic: 1. Modelul descrie opt condiŃii prin care mesajele despre sănătate devin eficiente. nivel de saracie. etc) cu impact asupra unei populaŃii Ńintă.

Diagnosticul educaŃional/organizational evaluează cauzele comportamentelor identificate în etapa nr 3 (adică în ce măsură au existat/există campanii de informare-educare.) şi a altor factori care pot avea legătură cu probleme de sănătate (ex: factori climaterici. fumat. 3. favorizanŃi şi de menŃinere din care vor fi selectaŃi acei factori care urmează să fie supuşi modificării şi care vor rezulta în schimbări comportamentale. 6. 4. Se identifică astfel factori precum cei predispozanŃi. oferirea de abonamente gratuite la baze sportive pentru tineri. O componentă importantă este şi stabilirea măsurii în care fiecare comportament poate fi schimbat precum şi a importanŃei sale relative.programelor de sănătate şi fac posibliă delimitarea responsabilităŃii între profesioniştii implicaŃi şi organizaŃii. Diagnosticul politicilor publice relevante pentru sănătate se focalizează pe identificarea dimensiunii legislative. discuŃii publice de conştientizare a populaŃiei) la nivelul organizatiilor. precum şi modul în care intervenŃiile trebuie modificate pentru a-şi atinge scopurile şi obiectivele propuse.) care există şi care eventual trebuie adresate înainte de implementarea propriuzisă a programului. InformaŃiile adunate în faza de diagnostic ghidează intervenŃia în etapa acŃiunii propriu-zise. Diagnosticul comportamental şi de mediu are drept scop identificarea sistematică a practicilor de sănătate (ex. seminare de educaŃie pentru sănătate. Acestea vizează intervenŃii manageriale şi economice. etc. Evaluarea resurselor În practică.3 Modelul „Diagnostichează/AcŃionează” 58 . necesare creării unor medii sociale care să faciliteze stiluri de viaŃă sănătoase.. Faza „Procede (AcŃionează)” implică. Fig. Evaluarea procesului 8. Aceleaşi informaŃii furnizează criterii de evaluare a succesului intervenŃiei desfăşurate în cea de-a doua etapă. Evaluarea impactului 9. 5. interzicerea alimentelor fast-food in scoli. etc. fazele „Diagnostichează” şi „AcŃionează” funcŃionează într-o ciclicitate permanentă. Implementarea programului 7. sedentarism. Aceasta permite alegerea unor comportamente care vor deveni Ńinta unor intervenŃii educaŃionale specifice. sistem medical). 4. la rândul său încă 4 etape. administrative şi de reglementare a unor comportamente/factori/situatii de risc sau de protectie (ex. abuz de alcool.

Găsirea cadrului adecvat 3. relaxare. respectiv a fumatului. InformaŃii clare şi valide 6. Schimbările mici au mai mari şanse de a fi eficiente. Niveluri multiple 59 . Scopul intervenŃiei ar trebui să fie apropiat de comportamentul actual însă permite accesul la celelalte etape ale schimbării. Stabilirea unor scopuri realiste şi modelarea procesului schimbării 4. Varietate 7. Există o probabiltate mai mare ca indivizii să persiste în activităŃi pe care le consideră plăcute şi interesante. Programele de schimbare comportamentală ar trebui să fie accesibile tuturor categoriilor de populaŃie. Principii şi tipuri de prevenŃie ale comportamentelor de risc Programele de promovare a sănătăŃii vor viza reducerea comportamentelor de risc. a comportamentului alimentar şi sexual deficitar şi vor încuraja practicarea comportamentelor protective (exerciŃiul fizic. Schimbarea comportamentală va trebui susŃinută de modificări în mediul de viaŃă proximal şi distal al individului. Este nevoie de intervenŃii particularizate pentru fiecare etapă. Principii ale promovării sănătăŃii (Odgen. cum şi când să acŃioneze Oferirea mai multor alternative de schimbare comportamentală are mai multe şanse de reuşită. 2007): Principiu 1. Programele trebuie să fie atractive. etc…). iniŃierea. Mesajele de sănătate trebuie să fie specifice şi să informeze referitor la unde. Schimbarea comportamentală are loc în etape 3 Descrierea principiului Schimbarea comportamentului este un proces dinamic caracterizat de cel puŃin etape: decizia. Valoare intrinsecă 5. Tabelul de mai jos sintetizează principalele aspecte care trebuie avute în vedere atunci când realizăm programe de promovare a sănătăŃii: Tabelul 1. 5 DaŃi exemple de contexte şi de actori care pot dezvolta programe după modelul propus de Green şi Kreuter. ParticularizaŃi la cazul consumului de alcool. să integreze activităŃi care contracarează scăderea stării de bine care însoŃeşte schimbarea. inclusiv al legislaŃiei şi regulamentelor 2.Temă de reflecŃie nr. consumului de alcool şi droguri. menŃinerea şi generalizarea noului comportament.

Sustenabilitatea intervenŃiilor ReŃelele sociale existente au rol major în stilul de viaŃă al indivizilor. ci ar trebui concepută pe un continuum Programele de prevenŃie trebuie să respecte anumite principii care. Programele de prevenŃie trebuie să încorporeze datele cercetărilor din domeniu 9. MenŃinerea schimbării comportamentale necesită intervenŃii continue. IndependenŃă 11. AcŃiunile de combatere a factorilor de risc trebuie să fie iniŃiate înaintea instalării disfuncŃiilor/bolii 8. Astfel. Tulburările clinice sunt determinate de relaŃii complexe cu factorii de risc 2. Boli/disfuncŃii diferite au factori de risc similari 4. persistă în schimbare. În proiectarea programelor de prevenŃie trebuie să Ńinem cont de câteva aspecte 1.8. Schimbările comportamentale individuale ar trebui secondate de schimbări sociale şi acŃiuni comunitare Indivizii care ajung singuri la concluzia că este dezirabil să-şi schimbe comportamentul. Expunerea la mai mulŃi factori are efecte cumulative şi interactive 3. organizaŃiilor profesionale) • Grup (adolescenŃi. abuzatori) • Individual Tipuri de programe de prevenŃie: • Primară (vizează intervenŃii la nivel populaŃional. înainte ca orice disfuncŃie sau tulburare să se manifeste). soldaŃi. Nivele de realizare a programelor de prevenŃie: • Guvernamental (măsuri legislative şi politici sanitare) • Comunitar (măsuri la nivelul unui judeŃ. ImportanŃa factorilor de risc diferă în funcŃie de stadiul de dezvoltare a persoanei 5. Programele de prevenŃie trebuie adaptate la tipul şi nivelul de intervenŃie. implementarea şi diseminarea programului. totodată vor fi adaptate în funcŃie de nivelul şi tipul programului de prevenŃie. cartier) • OrganizaŃional (măsuri la nivelul instituŃiilor. intervenŃia nu ar trebui implementată la un singur moment. şcolilor. oraş. prizonieri. Promovarea factorilor de protecŃie diminuează efectul factorilor de risc 6. intervenŃiile ar trebui să pornească de la scopurile individului sau să descrie un proces de adoptare a unor scopuri personale. 60 . PrevenŃia eficientă solicită intervenŃii coordonate în domenii diferite 7. Alegere şi scopuri personale 10. Astfel. Utilizarea reŃelelor sociale 9. DependenŃa de un loc particular sau de o anumită persoană reduce capacitatea individului de a continua comportamentul sanogen. Beneficiarii ar trebui implicaŃi în dezvoltarea. Programele de prevenŃie trebuie să vizeze în aceeaşi măsura efectele de scurtă durată cât şi cele de lungă durată 10.

De exemplu. Prozelitism (convingerea altor persoane de beneficiile adoptării comportamentelor sanagene). • Temă de reflecŃie nr. Taylor. multe persoane optează pentru comportamentul care îi oferă recompensa pozitivă imediată. în scopul producerii plăcerii sau evitării disconfortului fizic şi emoŃional. putem afirma că educaŃia pentru sănătate implică mai multe etape : 1. Aspectele de care s-a Ńinut cont în proiectarea programului 4. fără a lua în considerare consecinŃele negative pe termen lung. Conştientizare (a faptului că anumite comportamente reprezintă un risc pentru sănătate) 2. Procesul de modificare a unui comportament de risc (chiar dacă nu este o adicŃie) este un proces îndelungat. Sintetizand. DependenŃa de substanŃe comportă trei aspecte importante: 61 . Persuasiune (informaŃii şi mesaje pe diferite canale şi în momente diferite pentru a menŃine atitudinea de respingere a comportamentelor de risc şi de adoptare a măsurilor de schimbare de comportament) 5. iar consecinŃele nepracticării exerciŃiului fizic – starea fizică şi psihică înrăutăŃită – nu se materializează decât foarte târziu. Atitudine (schimbarea atitudini de acceptare a comportamentelor de risc) 4. În concluzie vă prezentăm câteva dintre cele mai importante dificultăŃi ale programelor de educaŃie a unui stil de viaŃă sănătos (Sarafino. prin abordarea factorilor de risc la persoanele bolnav. Considerente generale Adoptarea unor comportamente de risc poate duce uneori la dependenŃă. Ca urmare. Acest lucru face mai dificilă focalizarea pe aceste consecinŃe de lungă durată. 6 AlegeŃi un exemplu de program de prevenŃie promovat pe unul din canalele media (TV. Tipul de program. ziare. CunoştinŃe (oferirea de informaŃii despre comportamentele de risc) 3. situaŃiilor de risc şi acŃionarea asupra lor în scopul reducerii riscului de apariŃiei a bolii). Comportament (practicarea comportamentelor sanogene) 6. • TerŃiară (se realizează de obicei în mediul clinic. internet etc). b) Comportamentele de risc sunt foarte greu de schimbat. 1998.Secundară (urmăreşte identificarea grupurilor. DependenŃa de substanŃe se referă la o utilizare repetitivă a unor substanŃe psihoactive. Principiile promovării sănătăŃii pe care le respectă şi cele pe care le încalcă. în scopul preveni recăderilor şi cronicizării bolii şi a unei recuperări mai rapide. radio. Rolul prevenŃiei în acest caz este esenŃial.3 DependenŃa de substanŃe. Conştientizarea elevilor privind consecinŃele complexe ale comportamentelor şi evitarea moralizării şi etichetării lor este esenŃială în procesul de formare a unor atitudini pozitive faŃă de un stil de viaŃă sănătos. c) Multe dintre comportamentele de risc au mai multe consecinŃe pozitive imediate decât comportamentele sănătoase. cum ar fi fumatul sau consumul de alcool şi droguri sunt foarte greu de modificat şi solicită din partea persoanei şi a familiei foarte mult efort consecvent în timp. practicarea sportului are ca şi consecinŃe pe termen lung îmbunătăŃirea stării de bine fizice şi psihice. datorită factorilor care menŃin comportamentul şi necesită realizarea unui plan de modificare de lungă durată. DescrieŃi programul pe scurt şi menŃionaŃi: Nivelul la care se desfăşoară. 1999): a) ConsecinŃele pozitive ale comportamentelor sănătoase apar după intervale de timp mari. AdicŃiile. MenŃinere (a comportamentelor sanogene) 7.

ba mai mult. la o petrecere). „substanŃă care cauzează dependenŃă”. „ utilizarea unor substanŃe care dau dependenŃă fiziologică şi psihologică”. Multitudinea termenilor care există şi care sunt utilizaŃi referitor la comportamente precum fumatul sau consumul de alcool sunt o expresie a acestei diversităŃi de perspective teoretice diferite. este faza în care întregul comportament este controlat de nevoia organismului de a fuma sau consuma alcool sau droguri. Etapele consumului de substanŃe sunt: • consumul experimental. Există însă şi alte tipuri de dependenŃă. Totodată. Concepte precum „slăbiciune morală”. sugerează un model moral. adolescenŃii şi tinerii pot deveni dependenŃi atât de nicotină cât şi de alcool şi droguri. În consecinŃă. • consum regulat. Aceste modificări au ca şi efecte schimbări ale stărilor emoŃionale.1) substanŃa controlează comportamentul consumatorului prin nevoia de autoadministrare în mod repetat. care consideră adicŃia o boală şi modele ale învăŃării sociale. 3) acŃionează ca o întărire (ca un stimul recompensă) ce susŃine dorinŃa persoanei de a continua să consume substanŃa. De exemplu: • dependentul: persoană care „nu are control asupra propriului comportament”. în care elevul consumă substanŃa din curiozitate (ex. în care elevul obişnuieşte să consume alcool. concepte precum „control”. prietenii. droguri. alcool sau droguri parcurge mai multe etape până se produce ca atare. începând cu modelele morale care consideră dependenŃa un rezultat al slăbiciunii individului şi a lipsei de sentiment moral. „are un comportament adictiv” „are toleranŃă crescută la drog şi simptome de sevraj” • adicŃia: „nevoie de drog”. „sevraj” şi „toleranŃă” sunt ilustrative pentru modelul biomedical al dependenŃei. somnifere) Toate aceste categorii enunŃate formează aşa numita dependenŃă de substanŃe. Este important de specificat faptul că la fel ca şi adulŃii. mentale şi de sănătate. în care elevul consumă substanŃa la diversele întâlniri cu colegii. gândirii şi percepŃiei. care pronesc de la considerentul că orice comportament adictiv este achiziŃionat potrivit regulilor învăŃării sociale. 2) substanŃa afectează sistemul nervos central prin modificarea funcŃionării normale a creierului. • consum devenit preocupare. tranchilizante. „utilizează mecanisme de coping dezadaptative”. DependenŃa este de mai multe tipuri: • dependenŃa de nicotină • dependenŃa de alcool • dependenŃa de droguri • dependenŃa de medicamente (ex. este controlată de substanŃă Majoritatea modelelor şi teoriilor au fost dezvoltate pentru a explica fenomenul dependenŃei de substanŃe. dependenŃa de substanŃe se caracterizează prin modificări negative comportamentale. • dependenŃa. dependenŃa: „ simptome psihologice şi fiziologice de sevraj” • drog: „substanŃă adictivă”. iar „mecanisme de coping dezadaptative” sunt ilustrative pentru perspectiva învăŃării sociale. De exemplu. afective. „are un simŃ moral slab”. Persoana nu mai este liberă. „orice substanŃă de tip medical” Aceste definiŃii sunt indicative pentru relaŃia dintre terminologie şi teorie. ilustrează natura tautologică a acestor definiŃii. modele biomedicale. ele dovedesc dificultatea explicării unor concepte în absenŃa apelului la concepte înrudite şi fără a 62 . tutun în multe situaŃii şi căutarea acestor situaŃii devine în sine un scop. cum ar fi de exemplu: • dependenŃa de internet • dependenŃa de jocuri de noroc • dependenŃa de relaŃii interpersonale nesănătoase DependenŃa de tutun.

în vreme ce alŃii simt nevoia să fumeze dimineaŃa la prima oră? • E posibil ca un alcoolic să revină la băut ocazional? • Sunt moştenite adicŃiile? La aceste întrebări au încercat să răspundă principalele teorii ale comportamentului adictiv. operantă. individul având întreaga responsabilitate pentru ele • DependeŃa e un comportament ce trebuie pedepsit (asumarea responsabilităŃii individuale) şi nu tratat (negarea responsabilităŃii) Modelul biomedical: • DependenŃa este o entitate distinctă (fie eşti dependent. le includ şi pe următoarele: • Care sunt factorii care determină iniŃierea fumatului? • Cum ajunge să fie consumul de alcool o problemă? • De ce unii indivizi pot să fumeze doar ocazional. 2007): 63 . învăŃare vicariantă) • DependenŃa este reversibilă • Comportamentele adictive se situează pe un continuum şi nu sunt cateogriale • Tratamentul constă în abstinenŃa totală şi în reînvăŃarea unor pattern-uri comportamentale dezirabile care să le înlocuiască pe cele adictive Un model integrativ de explicare şi intervenŃie în cazul comportamentelor adictive este ilustrat în figura de mai jos (după Odgen. în continuare. ideile fundamentale ale acestor teorii: Modelul moral: • Abuzul şi adicŃia sunt consecinŃe ale deciziilor proprii. fie nu) • DependenŃa este o boală • Focalizarea pe individ ca sursă a problemei • DependenŃa este ireversibilă • Se pune accentul pe procesul de tratament • AbistinenŃa totală este principala formă de tratament Perspectiva învăŃării sociale: • Comportamentele adictive sunt obiceiuri dobândite potrivit regulilor învăŃării sociale (condiŃionare clasică.risca o definire tautologică a acestora. Principalele întrebări care au fost ridicate în ceea ce priveşte comportamentele adictive. Prezentăm.

64 . Stadiile consumului de substanŃe Temă de reflecŃie nr. că oamenii sunt bine informaŃi în momentul în care încep să fumeze şi. studiile arată că 95% dintre fumători încep să fumeze înaintea vârstei de 20 de ani. îşi asumă responsabilitatea acestui comportament şi a consecinŃelor lui. Astfel. adolescenŃii: • au supraestimat numărul adulŃilor şi al adolescenŃilor care fumează. socială) abordarea dependenŃei?. DaŃi exemple de tipuri de intervenŃii posibile pentru fiecare. Întrebarea care se impune este în ce măsură aceşti tineri deŃin informaŃii pertinente şi suficiente referitoare la comportamentul de fumător şi la riscurile pe care le implică.1. implicit. 7 Cum influenŃează cele trei perspective (morală.2. • au subestimat ponderea persoanelor care au atitudini negative faŃă de fumat. Un studiu realizat pe un număr de 895 de adolescenŃi referitor la atitudinile şi convingerile despre fumat a subliniat insuficienta informare despre prevalenŃa şi riscurile acestui comportament. Multă vreme s-a considerat că decizia de a fuma reprezintă o alegere în cunoştinŃă de cauză.CREDINłE: •Vulnerabilitate •Gravitate •Costuri •Beneficii •expectanŃe INTERVENłII CLINICE: •Perspectiva biomedicală •Perspectiva învăŃării sociale INIłIERE MNEłINERE RENUNłAREA CA PROCES: •Precontemplare •Contemplare •AcŃiune •MenŃinere RECĂDERE FACTORI SOCIALI: •Comportament parental •CredinŃe parentale •Presiunea anturajului INTERVENłII DE SELF-HELP SĂNĂTATE PUBLICĂ: •Sfatul medicului •IntervenŃii la locul de muncă •Abordări comunitare •Politici guvernamentale PREVENIREA RECĂDERII: •Coping •ExpectanŃe •Atribuiri Figura 1. • au considerat că sunt mai puŃin expuşi riscurilor la bolile asociate fumatului. Fumatul şi dependenŃa de nicotină Fumatul este unul dintre cele mai controversate comportamente nesănătoase. biomedicală. Totuşi. 4.

Efectele asupra creierului: • tulburări atenŃionale. inclusiv nefumătorilor (fumatul pasiv).PrevalenŃa acestor convingeri eronate era mult mai mare la adolescenŃii: (a) care începuseră deja să fumeze. Factorii care influenŃează fumatul Grupul de apartenenŃă joacă un rol important în formarea unor norme pozitive faŃă de fumat. • ajunge la creier în 7 secunde de la inhalare. Efectele fumatului asupra organismului Fumul de Ńigară este dăunător tuturor celor care îl inspiră. • încetinirea reacŃiilor. atât la nivelul şcolii cât şi la nivelul societăŃii. Efectele nicotinei asupra organismului: • creşterea ratei pulsului şi a respiraŃiei. matur şi puternic. Când o persoană fumează. Fumatul. de la faza de experimentare la faza de dependenŃă şi de formare a unei atitudini pozitive faŃă de fumat. incluzând dependenŃa. şi (c) la cei care intenŃionau să înceapă să fumeze în viitorul apropiat. Nicotina este un drog care se află în tutun şi care are multe efecte negative asupra organismului. Una din substanŃele inhalate odată cu fumul de Ńigară este nicotina. Fumatul este un comportament care se dezvoltă treptat. prin substanŃele pe care le conŃine fumul de Ńigară. Fumatul este un comportament complex manifestat cu predilecŃie în situaŃii sociale şi astfel poate avea rolul unui “cod semiotic” prin care grupul se diferenŃiază de alte grupuri sociale. buzelor. • încetinirea activităŃii musculare şi a reflexelor. prin reclamele şi campaniile publicitare realizate. liber. pancreasului.norme importante pentru tineri. boli pulmonare. • forŃează organismul să consume mai mult oxigen. • ajunge în alte organe – rinichi. • dificultăŃi de învăŃare. vezi fişa 24 din anexe). pancreas. influenŃează sistemul nervos într-un mod negativ şi produce grave probleme de sănătate. cel mai semnificativ este imaginea celui care fumează. 65 . Multe sondaje relevă faptul că mai mult de 15% dintre adolescenŃii cu vârsta cuprinsă între 12-18 ani fumează regulat şi se consideră fumători. Fumatul determină dependenŃa de nicotină aşa cum poŃi fi dependent de alcool sau alte droguri. Fumatul începe de obicei la o vârstă timpurie. rinichilor sau creierului). infarct miocardic. dintre care 40 sunt cancerigene. promovează imaginea fumătorului rebel. Modificarea acestei imagini este obiectivul fundamental al campaniilor anti-fumat. Dintre factorii de ordin social asociaŃi cu fumatul. Unul dintre cele mai importante mesaje pe care trebuie să le transmită campaniile anti-fumat este cel legat de valoarea unui stil de viaŃă sănătos fără fumat care are ca şi consecinŃe atractivitatea fizică. afectează sănătatea în diverse moduri. cauzând: cancer (al plămânilor. Industria tutunului. ficat. AdolescenŃii ajung să considere fumatul un comportament ce corespunde acestei imagini. Acesta conŃine aproximativ 4000 de substanŃe chimice. • modificări ale dispoziŃiei afective. probleme cu sarcina (femeile care fumează au un risc crescut de a avea copii bolnavi) (pentru identificarea efectelor fumatului asupra organismului. IntervenŃiile anti-fumat trebuie să descurajeze funcŃia socială a fumatului şi să încurajeze formarea altor norme sociale. (b) la cei care aveau prieteni sau membri ai familiei care fumau. • creşte probabilitatea de a se forma “dopuri” în sânge – ceea ce poate duce la infarct miocardic. boli cardiovasculare. ceea ce face mai dificilă funcŃionarea inimii. nicotina… • ajunge rapid în sânge prin plămâni. sociabilitatea şi persuasiunea .

nu fumez.”). 66 . • EviŃi riscul contractării unor boli grave. Alcoolul este un drog puternic. Deoarece băuturile alcoolice sunt atât de comune şi accesibile în cultura noastră. cum ar fi aspectele legate de sănătate şi boală. hainele tale nu vor mai emana mirosul neplăcut de tutun.2. este mai eficient să focalizăm prevenŃia şi formarea comportamentelor pozitive pentru sănătate prin analiza şi conştientizarea elevilor asupra consecinŃelor imediate ale fumatului. de gândire critică şi de management al stresului. MenŃionăm câteva din ele: • “Fumatul te face atractiv.) utilizarea lui s-a schimbat ulterior. • ÎŃi vei prelungi durata de viaŃă.” Una dintre cele mai frecvente greşeli ale programelor de prevenŃie tradiŃionale ale fumatului este focalizarea unidirecŃională pe evidenŃierea consecinŃelor de lungă durată ale fumatului. nu-Ńi face nici un rău. adesea incurabile. Aceste mesaje pot fi: • Vei dobândi o formă fizică mai bună. Unul dintre principiile formării unui comportament este cel legat de funcŃia imediată a întăririlor. Studiile arată că mesajul “Fumatul dăunează grav sănătăŃii” nu are eficacitatea pe care şi-o doreau iniŃial cei care au dezvoltat acest mod de prevenŃie.2 Alcoolul şi dependenŃa de alcool Deşi alcoolul a apărut iniŃial din motive practice (înlocuirea apei de băut impure. • Dantura şi degetele tale nu vor mai fi îngălbenite. • dezvoltarea abilităŃilor de luare a deciziilor. vin sau lichior. asertivitate şi de a face faŃă presiunii grupului (deprinderea de a spune NU. Astfel că evidenŃierea consecinŃelor de lungă durată asupra sănătăŃii a fumatului nu este suficient de relevantă pentru formarea unui comportament alternativ acestuia. • discutarea şi analizarea rolului influenŃei grupului. prin creşterea rezistenŃei organismului. Oamenii au început să producă diferite tipuri de alcool. PrevenŃia fumatului activ şi pasiv are ca şi componente: • informaŃii privind consecinŃe sociale şi de sănătate. Utilizarea lui a dus însă adesea la abuz. • formarea unor valori şi atitudini pozitive faŃă de un stil de viaŃă sănătos.” • “Fumatul te face să te simŃi bine. precum şi sensibilitatea la bolile infecŃioase.” • “Tutunul nu este un drog. Fumatul este un comportament care are o anumită funcŃie. Aceste erori funcŃionează frecvent asemenea unor scheme cognitive dezadaptative. vezi şi fişa 21 de la anexe). 4. uităm că alcoolul este un drog cu efecte similare drogurilor interzise. • Vei economisi zilnic o sumă importantă de bani pe care poŃi să-i foloseşti în alte scopuri. iar consumul de alcool a devenit parte din cultura europeană. Un exemplu este evidenŃierea beneficiilor renunŃării la fumat relevante pentru elevi. • RespiraŃia.Convingeri eronate ale adolescenŃilor despre fumat Există o serie de erori de gândire ale adolescenŃilor relative la fumat. Pentru ca un comportament să se formeze este important să fie întărit la intervale scurte de timp. • dezvoltarea unor comportamente alternative. ce conservă şi întăresc comportamentul de fumător (pentru evaluarea convingerilor elevilor despre fumat. În consecinŃă. a familiei şi a mass-mediei în formarea şi menŃinerea atitudinilor faŃă de fumat.” • “Fumatul te face independent şi mai matur. băuturile alcoolice sunt substanŃe chimice care afectează activitatea mentală. părul. de scurtă durată şi de lungă durată ale fumatului. • dezvoltarea deprinderilor de comunicare. “Nu mulŃumesc. emoŃională şi comportamentală. Indiferent dacă este sub formă de bere. oficierea unor ceremonii religioase etc.

utilizaŃi fişa 24 din anexe). râd şi se simt bine. Consumul de alcool duce la violenŃă şi agresivitate. O treime din accidentele mortale sunt legate de consumul de alcool. cancer. adolescenŃii învaŃă astfel că a consuma alcool face parte dintr-un proces natural în urma căruia devii mai “sociabil” şi mai “matur". Una dintre cele mai grave consecinŃe ale consumului de alcool este alcoolismul. Unul dintre programele cu eficienŃă ridicată în recuperare dezvoltat şi în Ńara noastră este cel al AsociaŃiei Alcoolicilor Anonimi (AA) ce oferă materiale informative şi servicii de consiliere şi terapie pentru persoanele dependente (adolescenŃi şi adulŃi) şi pentru familiile acestora. OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii consideră alcoolismul o boală. cu atât acesta va produce mai multe modificări la nivel cognitiv. care are ca şi consecinŃe: ciroza. În această etapă se consolidează comportamentul lor de consum de alcool. oamenii care beau sunt veseli. Cu cât este consumat mai mult alcool. Consumul de alcool. că a consuma alcool este ceva plăcut. Este o boală cronică. • AdolescenŃii continuă să consume alcool mai ales datorită influenŃei grupului. privind la cei maturi. să fii vesel) • ÎnvăŃarea socială presupune şi formarea unor atitudini pozitive faŃă de efectele alcoolului. mii de persoane sunt rănite grav în fiecare an. Există o serie de instituŃii şi asociaŃii care au ca obiectiv recuperarea tinerilor şi adulŃilor dependenŃi de alcool. Consumul de alcool devine deci un comportament format pe baza învăŃării sociale. În plus. Sub influenŃa consumului de alcool poŃi interpreta greşit o remarcă sau un gest. Abuzul de alcool este cauza celor mai multe accidente de maşină în care sunt implicaŃi tinerii. PrevenŃia consumului de alcool are ca şi componente: 67 .” 3. conducătorii implicaŃi în accidente au consumat ocazional alcool. cum ar fi membrii familiei. Efectele imediate ale consumului de alcool sunt o uşoară relaxare. Ca şi consecinŃe ale acestora. ulcer. prietenii. te face să te simŃi bine. modele personale. Un alt mecanism al consumului de alcool este utilizarea acestuia pentru rezolvarea situaŃiilor de criză pentru care tânărul nu şi-a dezvoltat abilităŃile necesare. Mesajul transmis tinerilor trebuie să fie: “Un singur raport sexual neprotejat te poate contamina cu virusul HIV (SIDA) sau cu alte boli cu transmitere sexuală. boli cardiace. 2. Alcoolul devine astfel un risc din ce în ce mai mare pentru că poate fi acceptat şi încurajat de către cei din anturaj şi cel puŃin temporar îi poate face să pară şi să se simtă mai mari. progresivă şi potenŃial fatală prin consumul necontrolat de alcool. chiar şi în cantităŃi moderate creşte foarte mult riscul de a avea raporturi sexuale neprotejate. ÎnvăŃarea socială a consumului de alcool presupune următoarele dimensiuni: • ÎnvăŃarea acestui comportament se realizează prin observarea comportamentelor unor persoane importante pentru copil sau adolescent. Efectele consumului de alcool asupra tinerilor 1. boli psihice. adolescenŃii tind să considere că relaŃiile sociale sunt facilitate şi favorizate de acest comportament prin faptul că alcoolul îi determină să devină mai volubili şi mai lipsiŃi de inhibiŃii. emoŃional şi comportamental. Consumul de alcool în cantităŃi mari şi pe o perioadă îndelungată poate duce la tulburări somatice şi psihologice grave. (“A bea este ceva interesant. În 85% din cazuri. ceea ce poate duce la comportamente agresive şi violenŃă. afecŃiuni fatale ale creierului (pentru identificarea de către elevi a efectelor alcoolului asupra organismului. inhibiŃii mai reduse şi reacŃii mai lente. Alcoolicii sunt persoane bolnave care au nevoie de sprijin şi tratament.IniŃierea comportamentului de a consuma alcool se realizează prin învăŃare socială – copiii şi adolescenŃii învaŃă. celebrităŃi. Curiozitatea şi dorinŃa de a imita adulŃii îi determină pe mulŃi copii să încerce să consume la rândul lor alcool. Alcoolismul nu este o problemă de imoralitate sau de caracter slab. Efectele alcoolului Există două tipuri de efecte ale consumului de băuturi alcoolice: efectele de scurtă durată şi efectele pe termen lung. Alcoolul este o substanŃă toxică.

Tinerii care consumă aceste droguri simt nevoia de a se proteja de solicitările şi stimulările din mediu. familia. de a evita confruntarea cu problemele. Efectele posibile sunt: o percepŃie alterată a timpului şi distanŃei. Elevii sunt din ce în ce mai expuşi consumului de droguri.produc tulburări ale funcŃionării intelectuale. de gândire critică şi de management al stresului. a familiei şi a mass-mediei în formarea şi menŃinerea atitudinilor faŃă de alcool. formarea unor valori şi atitudini pozitive faŃă de un stil de viaŃă sănătos.D.un tânăr care consumă droguri crede că poate câştiga aprecierea şi respectul celorlalŃi. 68 .2. organizaŃiile nonguvernamentale şi cele guvernamentale. Şcoala are un rol esenŃial în activitatea de prevenŃie. barbiturice. • droguri halucinogene sau psihedelice (L. prin obiectivul ei de formare a unor elevi care pot lua decizii responsabile şi sănătoase.• • • • • • • informaŃii privind consecinŃele sociale şi de sănătate de scurtă şi de lungă durată ale consumului de alcool. produc o stare de relaxare şi induc somnul.este important ca tânărul să înŃeleagă că primul pas în rezolvarea problemelor este recunoaşterea lor şi nu evitarea acestora prin consumul unor substanŃe. discutarea şi analizarea rolului influenŃei grupului. producând alertă şi excitabilitate. desfăşurarea de activităŃi de recreere sănătoase. percepŃiei şi comportamentului. şcoala. discutarea modului în care alcoolul poate diminua performanŃele şcolare. dezorientare. iar ca efect principal este deformarea imaginii realităŃii şi scăderea percepŃiei riscului. euforie şi comportament dezorientat. • rezolvarea problemelor . sedative) – cunoscute şi sub numele de sedative. Cei mai importanŃi factori care duc la formarea unor atitudini pozitive faŃă de droguri sunt: • curiozitatea . Efectele posibile sunt: vorbire neclară. cum sunt: sportul. muzica. dar de cele mai multe ori este izolat de colegi şi prieteni şi creşte riscul de a se afla în situaŃii ridicole. • formarea unei imagini sociale .S. voluntariatul. mescalina) . ecstasy. dar în realitate este greu să te opreşti. cocaina) – accelerează funcŃionarea sistemului nervos central. • droguri de relaxare (tranchilizante. inducând o stare pseudopsihotică cu iluzii şi halucinaŃii. Consumul de droguri este deja o problemă majoră a învăŃământului românesc.mulŃi tineri cred că dacă consumă droguri o singură dată nu vor deveni dependenŃi.3 Drogurile şi dependenŃa de droguri Drogul este o substanŃă a cărei utilizare creează dependenŃă fizică şi psihică şi tulburări grave ale activităŃii mentale. dezvoltarea deprinderilor de asertivitate şi de a face faŃă presiunii grupului (deprinderea de a spune NU). Tinerii consumă aceste droguri din nevoia de senzaŃii tari. anumite droguri dau dependenŃă după o singură doză. Tipurile de droguri • droguri de stimulare (cannabis.. de aceea au nevoie de informaŃii corecte despre droguri şi de formarea unor atitudini adecvate faŃă de consumul de droguri. profesionale etc. PrevenŃia consumului de droguri este un proces complex la care trebuie să participe întreaga societate. amfetamine. din sentimentul de neputinŃă în a face faŃă solicitărilor. artele plastice. 4. încetinesc activitatea sistemului nervos central. dezvoltarea abilităŃilor de luare a deciziilor. activităŃi de club. comportament specific stării de ebrietate. elevii.

a dificultăŃilor de relaŃionare şi comunicare. ca de ex. în realitate însă.” “Drogul te face să comunici mai uşor.:“Consumul unui drog o singură dată nu are efecte negative.să fie la fel ca ceilalŃi din grup.” “Este uşor să te opreşti dacă doreşti. • un răspuns la singurătate . consumul de droguri te controlează şi manipulează şi duce la pierderea libertăŃii de decizie.” “Consumul de alcool sau droguri îŃi rezolvă problemele. “ “Drogul te face să te simŃi liber!” “Numai indivizii slabi ajung dependenŃi de droguri!” “Drogurile sunt oferite numai de străini!” Mesajele transmise in programele de preventie a consumului de droguri. Oamenii pot avea convingeri total eronate fată de riscul implicării lor în consumul de substanŃe. Comportamentele indirecte nu înseamnă în mod obligatoriu consum de droguri dar pot să constituie semne de alarmă.” “Eu nu pot deveni dependenŃi. • o stimă de sine scăzută . mai valoros sau mai interesant. cele mai cunoscute fiind: • 69 .unii tineri pot consuma droguri datorită problemelor pe care le au. Pot fi observate mai multe astfel de comportamente. trebuie să pună în evidenŃă efectele grave ale consumului de droguri: Profesorii-consilieri au responsabilitatea de a semnala comportamentele directe şi indirecte ale consumului de droguri şi a solicita ajutorul părinŃilor şi a specialiştilor în abordarea elevului care consumă droguri. unii tineri consumă droguri pentru că prietenii lor consumă şi ei droguri.presiunea grupului .un tânăr cu o stimă de sine scăzută poate consuma droguri pentru a se simŃi mai curajos.

• trece fără motiv de la veselie la tristeŃe. • are probleme acasă datorită consumului de alcool sau droguri. programe de prevenŃie a consumului de droguri). casetofon. • consumă alcool sau droguri în cantităŃi mari. • discutarea modului în care drogurile îŃi controlează modul în care gândeşti. • are probleme de memorie – uită evenimente care s-au petrecut în timpul consumului de alcool sau droguri. consumului de alcool şi a consumului de droguri: 70 . • discutarea şi analizarea rolului influenŃei grupului în consumul de droguri. sport. • încalcă legea când este sub influenŃa alcoolului sau drogurilor. • are probleme la şcoală datorită consumului de alcool sau droguri. activităŃile preferate (film. • continuă să consume alcool chiar şi când ceilalŃi nu mai consumă (de exemplu. retras sau deprimat. • îşi pierde apetitul chiar şi pentru alimentele favorite. • îşi pierde interesul faŃă de şcoală. artă. simŃi şi te comporŃi. Tabelul de mai jos sintetizează exemple de comportamente alternative fumatului. • utilizează alcool sau droguri cu regularitate şi în anumite perioade ale zilei (în fiecare seară sau în fiecare dimineaŃă înainte de a merge la şcoală). • dezvoltarea deprinderilor de management al conflictelor şi luare de decizii responsabile. • este implicat în accidente de maşină cauzate de consumul de alcool sau droguri. lecturi). • pleacă de la şcoală pentru a consuma alcool sau droguri. • este în compania unor persoane care consumă alcool sau droguri.• schimbarea bruscă a comportamentului. • conduce maşina sub influenŃa alcoolului sau drogurilor. • şi-a schimbat grupul de prieteni. • formarea unor valori şi atitudini pozitive faŃă de un stil de viaŃă sănătos. • îşi asumă riscuri în timpul consumului de alcool sau droguri. • este somnolent şi apatic fără motiv. devine izolat. • desfăşurarea de activităŃi de recreere sănătoase. neagă că ar avea o problemă. • are probleme financiare şi îi dispar lucruri de valoare (ceas. bicicletă). • rămâne corigent sau repetent. la o petrecere). • îşi ascunde noii prieteni şi nu vorbeşte despre preocupările lor. PrevenŃia consumului de droguri are ca şi componente: • informaŃii despre consecinŃele de sănătate şi sociale ale consumului de droguri. • devine iritat şi necomunicativ când cineva îi pune întrebări despre consumul de alcool sau droguri. • dezvoltarea deprinderilor de management al situaŃiilor de criză prin învăŃarea unor strategii de coping adaptative. • devine agresiv fără motiv. cum ar fi participarea la acŃiuni de voluntariat (ex. elevul nu mai este aşa cum era înainte. • este “beat” sau “ameŃit” la şcoală. muzică. cum ar fi sexul neprotejat. • prezintă modificări afective şi comportamentale: este mai agresiv sau mai ostil.

Este falsă echivalarea sexualităŃii cu relaŃia sexuală. antrenamente mnezice Intelectuală Practicarea muzicii. droguri). boli cu transmitere sexuală. Aspectele sale psihologice. emoŃionale. Scopul educaŃiei sexuale Scopul fundamental al educaŃiei psihosexuale este promovarea sănătăŃii sexuale şi implicit a sănătăŃii psihice.” Programele tradiŃionale de educaŃie pentru sănătate sexuală erau focalizate pe oferirea de informaŃii despre reproducerea umană. ArgumentaŃi opŃiunile 4. De asemenea. sport Masaj Socială: identificare Implicarea în acŃiuni comunitare. În ultimul deceniu. OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii defineşte sănătatea sexuală ca “integrarea aspectelor fizice. avort. metode de contracepŃie. homosexualitate.dimensiune complexă a fiinŃei umane Sexualitatea este o componentă esenŃială a vieŃii oricărei persoane. istoriei. contribuind la conturarea identităŃii de sine şi a celei sociale. SpecificaŃi şi descrieŃi ce tipuri de informaŃii aŃi introduce într-o broşură pe care aŃi distribui-o într-un liceu. cu alte cuvinte. sociale şi spirituale. rolul sexualităŃii este pregnant. bolile cu transmitere sexuală. cognitive şi sociale în procesul dezvoltării pozitive a personalităŃii. literaturii spirituale şi a diferitelor sisteme de credinŃe MeditaŃie. biologice şi sociale sunt într-o relaŃie de interdependenŃă. sarcina nedorită. În procesul de formare al adolescentului. literaturii universale. EducaŃia sexuală era oferită doar adolescenŃilor (12-18 ani).2 (consum de tutun. picturii. violul) prin întreŃinerea fricii şi a sentimentului de culpabilitate. care pot oferi satisfacŃie şi implicare socială Implicarea în activităŃi de ajutorare socială ActivităŃi de voluntariat Hobbiuri. unor tineri cu vârste între 14-18 ani. DiscuŃiile despre masturbare. anatomia şi fiziologia umană.3 Comportamentul sexual Sexualitatea . în care fiecare persoană are dreptul la informaŃii adecvate şi relaŃii sexuale responsabile. dreptul la educaŃie sexuală a copiilor şi tinerilor este văzut ca un drept uman fundamental care trebuie respectat de orice societate democratică. fizice. menŃinerea rolurilor tradiŃionale 71 . artei fotografice Creativă DiscuŃii de grup. emoŃionale. a stării generale de bine. alcool. contemplare Temă de reflecŃie nr. Dezvoltarea unei sexualităŃi armonioase la copii şi adolescenŃi contribuie la formarea unei personalităŃi armonioase şi în relaŃie echilibrată cu sine şi ceilalŃi. spirituală Studiul filosofiei. Interpersonală relaŃionarea cu alte persoane Dezvoltarea abilităŃilor de comunicare Consiliere orientată pe clarificarea valorilor Filozofică. Aspectele pozitive ale sexualităŃii erau ignorate. lectură. Sănătatea sexuală înseamnă sănătatea întregului corp şi a universului psihic al individului. 8 AlegeŃi un comportament din cele trei expuse în secŃiunea 4. conferindu-i astfel un caracter complex. participarea la activităŃi de grup. ea avea ca scop doar prevenirea unor “dezastre” (ex. ignorându-se astfel că despre ea se poate vorbi de la o vârstă foarte mică.Nivel al experienŃei Fizică: stare de bine Comportamente alternative ExerciŃii de relaxare Dans şi antrenament al mişcărilor Recreere fizică.

şcoală. sociale şi comportamentale (Hyde. • creşterea incidenŃei contaminării HIV . armonie şi calitatea vieŃii. Astăzi. iar uneori efecte negative sau contrare. spirituale. asistent medical. Pe lângă faptul că psihosexualitatea este o componentă esenŃială a procesului de dezvoltare a unei personalităŃi armonioase. • Sexualitatea include dimensiuni fizice. vârstnic şi că ignorarea acestui adevăr reprezintă o încălcare a unui drept uman fundamental. cât mesajul că şcoala este şi trebuie să fie un loc în care elevii vorbesc deschis. Există riscul ca informaŃiile să fie eronate şi astfel se perpetuează -atitudini care conduc la comportamente sexuale de risc (începerea prematură a vieŃii sexuale. psihologice şi emoŃionale. neutilizarea mijloacelor de contraceptie şi protecŃie). Printr-o astfel de delegare se medicalizează un aspect natural al vieŃii oricărui adolescent. • Toate persoanele au dreptul şi obligaŃia să ia decizii sexuale responsabile. psiholog). reviste de diverse facturi. Este nefondată convingerea părinŃilor şi a profesorilor că a educa sexual copiii şi tinerii presupune transmiterea de informaŃii “tehnice” despre biologia şi fiziologia actului sexual. comportamentale sau de sănătate. • Toate deciziile sexuale au consecinŃe emoŃionale. incest. • creşterea incidenŃei contaminării cu alte boli cu transmitere sexuală. hărŃuire sexuală. trebuie să accepte că sexualitatea este un aspect natural şi firesc al vieŃii fiecărui copil. Nu are aşa mare relevanŃă cantitatea de informaŃii despre sexualitate. 72 . • Toate persoanele sunt sexuale. Valorile sexualităŃii: • Sexualitatea este o componentă sănătoasă şi naturală a vieŃii. despre una dintre componentele personalităŃii lor. • Implicarea prematură în comportamente sexuale presupune riscuri. în asigurarea cadrului în care elevii pot să discute liber despre sexualitate.SIDA. Copiii şi adolescenŃii nu vor mai echivala sexualitatea cu un subiect tabu. cognitive. Încă de la vârste foarte mici copiii devin interesaŃi de subiectele privind sexualitatea. • creşterea numărului de sarcini nedorite în rândul adolescentelor. fiecare adult. • Indivizii şi societatea beneficiază când copii discută despre sexualitate ca de un proces natural în atingerea maturităŃii psihice. Programele de educaŃie pentru sănătate sexuală trebuie realizate adecvat vârstei şi nivelului de dezvoltare intelectuală şi emoŃională a elevului. • creşterea numărului de abuzuri sexuale – viol. împreună cu profesorul. Probabil din această convingere inadecvată apare eludarea sarcinii de “educator sexual”. EducaŃia pentru sănătate sexuală este un proces continuu ce se realizează pe parcursul întregii dezvoltări. dreptul la sănătate. Deseori părinŃii evită discutarea acestor teme cu copiii lor. începând cu acceptarea propriei corporalităŃi şi terminând cu deciziile responsabile pe care le implică. copiii îşi însuşesc de cele mai multe ori aceste informaŃii de la colegii de joacă. adolescent. În acest mod nu se percepe aria largă pe care o implică sexualitatea. instituŃie. • numărul crescut de avorturi. prieteni. etice. Totodată. abordarea sexualităŃii doar la vârsta adolescenŃei şi focalizat doar pe reproducere şi contracepŃie are ca rezultat menŃinerea convingerii că sexualitatea este similară cu relaŃia sexuală.ale femeilor şi bărbaŃilor erau evitate. cu elemente specifice fiecărei vârste şi nivelului de dezvoltare intelectuală şi emoŃională. onest şi fără inhibiŃii. Cercetările în domeniu au arătat însă că aceste programe au o eficienŃă redusă. Responsabilitatea ei este delegată către aşa numitele “persoane de specialitate” (medic. adult. comunitate. Tocmai de aceea şcolii îi revine un rol fundamental în oferirea unei percepŃii adecvate asupra sexualităŃii. Din nefericire. Elementul esenŃial al procesului de educaŃie pentru sănătatea sexuală este promovarea unor valori adecvate privind sexualitatea proprie şi a celorlalŃi. mai există o serie de motive pentru care abordarea acesteia este esenŃială: • scăderea vârstei la care adolescenŃii devin activi sexual. care nu poate fi discutat împreună cu adulŃii. 1994). societate. Un alt aspect limitativ al programelor tradiŃionale este faptul că intervenŃiile nu erau integrate într-un proces de dezvoltare a sănătăŃii emoŃionale. atât a profesorilor cât şi a părinŃilor.

şi fără exprimări sexuale. sarcină. pentru că sunt fată/băiat trebuie să…. • 73 .formarea de atitudini şi comportamente responsabile faŃă de propria sexualitate şi cea a partenerului. intimitate şi iubire. de management al situaŃiilor de conflict dintr-o relaŃie. respectiv de a accepta un refuz. diferenŃiere între comportamentele sexuale cu risc crescut faŃă de cele cu risc redus. • dezvoltarea deprinderilor de relaŃionare interpersonală . de a se opune relaŃiilor de manipulare şi exploatare. abuz sexual. • Oamenii trebuie să respecte şi să accepte diversitatea valorilor şi credinŃelor despre sexualitate care există în comunitatea respectivă. perceperea beneficiilor întârzierii debutului de viaŃă sexuală şi a abstinenŃei de la sex în situaŃii de risc. EducaŃia pentru sănătatea sexuală este un proces de formare de atitudini. HIV/SIDA.oferirea unui cadru adecvat pentru dezvoltarea deprinderilor de comunicare şi relaŃionare pozitivă cu persoane de sex opus. Formarea acestor valori are ca şi suport dezvoltarea stimei de sine şi a responsabilităŃii faŃă de sine şi faŃă de ceilalŃi în manifestarea sexualităŃii. O componentă centrală a promovării educaŃiei sexuale este dezvoltarea implicării adolescenŃilor în participarea la activităŃi de voluntariat pentru educarea celorlalŃi tineri din şcoală şi comunitate. elev. avort. cu cele adulte. Programele eficiente de educaŃie psihosexuală se focalizează pe atingerea a 4 obiective fundamentale: • formarea de convingeri. boli cu transmitere sexuală (BTS). convingeri şi valori despre identitate de sine. sociale şi psihologice. emoŃional sau sexual. • informarea . emoŃională. iubire şi camaraderie. decizie şi responsabilitate. comportament sexual.) şi înŃelegerea faptului că băieŃii şi fetele au drepturi şi responsabilităŃi egale. imagine corporală. de negociere şi stabilire de limite. valori şi atitudini despre sine şi ceilalŃi . • dezvoltarea responsabilităŃii faŃă de sine şi ceilalŃi . partenerului şi mass-mediei. a capacităŃii de a spune NU. perceperea faptului că exprimarea iubirii romantice poate lua şi alte forme. a înŃelegerii consecinŃelor comportamentului sexual activ. instituŃii şi organizaŃii din comunitate care asistă dezvoltarea copiilor şi tinerilor în acest domeniu. Programele de educaŃie sexuală se focalizează şi asupra dezvoltării abilităŃilor de evitare a relaŃiilor de abuz fizic. trasarea unor scopuri de durată medie şi a unor planuri de viitor. • AbstinenŃa sexuală este cea mai eficientă metodă de a preveni sarcina nedorită şi infecŃia HIV/SIDA.oferirea unui cadru adecvat în care adolescenŃii să aibă posibilitatea de a-şi explora propria persoană şi evalua atitudinile sexuale cu scopul dezvoltării propriilor valori. de a face faŃă presiunii grupului. respectarea confidenŃialităŃii. comportamentală) sociale. frate/soră. a menŃinerii unui echilibru între nevoia de independenŃă şi rolul de fiu/fiică. spirituale şi biologice ale sănătăŃii. iubirii şi intimităŃii conform propriilor valori. perceperea efectelor streotipiilor de gen social asupra propriei persoane (ex. de exprimare a afectivităŃii. • Persoanele îşi exprimă sexualitatea în moduri diferite. comunicare. respectarea deciziei celuilalt. decizii responsabile privind viaŃa de cuplu şi viaŃa de familie. metode contraceptive. servicii medicale.oferirea unor cunoştinŃe despre creştere şi dezvoltare. a capacităŃii de a face distincŃia dintre iubire şi atracŃie sexuală.Tinerii au dreptul la acces la informaŃie despre serviciile de planificare familială şi îngrijire medicală. anatomia şi fiziologia reproducerii. relaŃii interpersonale. încurajarea utilizării metodelor contraceptive şi a metodelor de protejare a sănătăŃii sexuale. EducaŃia sexuală se adresează componentelor psihologice (cognitivă.

1. esenŃial pentru o dezvoltare armonioasă. societate şi cultură. Deprinderi personale • A trăi potrivit propriilor valori • Asumarea responsabilităŃii pentru propriul corp • Luarea de decizii responsabile • Dezvoltarea asertivităŃii • Comunicarea eficace cu familia. Prezentăm în continuare succint câteva repere generale pentru educaŃia psihosexuală. relaŃii interpersonale. colegii şi prietenii • Abilitatea de a face faŃă presiunii grupului 4. deprinderi personale. Dezvoltarea umană • Acceptarea şi aprecierea propriului corp • Formarea unei imagini corporale realiste • Căutarea de informaŃii despre dezvoltarea sexuală • Acceptarea dezvoltării sexuale ca o componentă a dezvoltării umane • InteracŃiunea cu ambele sexe într-un mod potrivit şi respectuos • Acceptarea diferenŃelor de gen • Respectarea orientării sexuale a celorlalŃi 2. Sănătate sexuală • Cunoaşterea şi utilizarea metodelor de contracepŃie pentru a evita sarcinile nedorite • Evitarea contactării sau transmiterii bolilor cu transmitere sexuală • Informare privind modalităŃile de prevenire a infectării cu virusul HIV • Informare privind SIDA • Prevenirea abuzului sexual 6. onestitate şi încredere • Exprimarea propriei sexualităŃi respectând drepturile altora • Exprimarea sexualităŃii potrivit propriilor valori 5. Toate aceste componente se abordează la toate vârstele într-un proces de complementaritate. Societate şi cultură 74 . comportament sexual. 9 DaŃi exemple de activităŃi specifice care să atingă fiecare din cele patru obiective fundamentale ale educaŃiei psihosexuale Tematica educaŃiei sexuale Integrarea sexualităŃii în dezvoltarea psihologică presupune luarea în considerare în programele de educaŃie a celor 6 componente de bază: dezvoltare umană. sănătate sexuală. RelaŃiile interpersonale • Dezvoltarea deprinderilor de relaŃionare pozitivă • Exprimarea dragostei şi intimităŃii în moduri diferite şi responsabile • Dezvoltarea şi menŃinerea relaŃiilor semnificative • Evitarea relaŃiilor de exploatare şi de manipulare • Formarea unor atitudini pozitive faŃă de relaŃiile de prietenie • Luarea de decizii privind stilul de viaŃă sănătos 3.Temă de reflecţie nr. Comportament sexual • Trăirea unor sentimente sexuale fără a le exprima printr-un act sexual • Căutarea de noi informaŃii pentru dezvoltarea sexualităŃii • Implicarea în relaŃii sexuale caracterizate prin responsabilitate.

• Fetelor le face plăcere la fel de mult ca şi băieŃilor să facă SEX. Şcolii îi revine un rol important în combaterea menŃinerii rolurilor sociale tradiŃionale. Miturile furnizează răspunsuri gata “confecŃionate” la întrebările general umane despre noi înşine. • Fetelor le face plăcere să fie convinse mai mult timp (chiar şi lacrimile fac parte din ritualul firesc). Acestea sunt convingeri iraŃionale. Aceste roluri poartă numele de gen social (gender). Conceptul de gen social a fost lansat ca răspuns la nevoia de a face distincŃie între caracteristicile biologice ale bărbatului şi femeii şi cele construite social şi cultural. 75 . de tip patriarhal. dar nu numai. • Când fetele spun NU este de fapt POATE sau DA. Deci. masculinitatea şi feminitate există doar în mintea celui care percepe. feminitatea şi masculinitatea nu sunt altceva decât construcŃii sociale. contaminare HIV) a acestor mituri acceptate şi puse în practică de ei. Cultura determină ceea ce înseamnă să fii “bărbat” sau “femeie” şi ce tipuri de comportament sau trăsături de personalitate sunt dezirabile pentru fiecare. feminitatea şi masculinitatea reprezintă ceea ce aşteaptă alŃii de la femei şi bărbaŃi. • BăieŃii trebuie să fie iniŃiatorii actului sexual. • După ce un băiat se excită. conceptele de sex şi gender (gen social) sunt utile în scopul contrastării setului de fapte biologice celor culturale. semnificaŃia noŃiunilor de femeie şi bărbat este naturalizată şi biologizată. • O fată nu poate rămâne gravidă după primul act sexual. neadevăruri. a rolurilor de sex. ca forme de comunicare culturală. dar ele trebuie să spună NU pentru a-şi menŃine reputaŃia. Biologia determină dacă suntem băiat sau fată. sau a unor exerciŃii prin care elevii ajung să înŃeleagă consecinŃele grave (uneori fatale -ex. • BărbaŃii nu vorbesc despre SEX. şi astfel deghizată cu consecinŃe negative atât pentru femei cât şi pentru bărbaŃi. Altfel spus. • Impulsurile sexuale sunt mai puternice la bărbaŃi. Cu alte cuvinte. mass-mediei asupra convingerilor.• • • • • Evaluarea impactului familiei. dacă nu sunt identificate. Fiecare din miturile prezentate mai jos pot constitui punctul de plecare a unor discuŃii de tip dezbatere. pot să influenŃeze negativ comportamentul. • BărbaŃii trebuie să aibă relaŃii sexuale cu cât mai multe fete pentru a dobândi experienŃă. culturii. • Fetelor le plac băieŃii care deŃin controlul. despre relaŃiile noastre şi mediul în care trăim şi. Elevii pot fi învăŃaŃi să identifice miturile şi să le combată atât atitudinal cât şi comportamental. valorilor şi comportamentelor legate de sexualitate Respingerea abordării vulgare şi de tip pornografic a sexualităŃii şi valorilor sexuale Atitudine critică faŃă de percepŃia socială a femeii ca “obiect sexual” Implicarea în programele educative de educaŃie pentru sănătate sexuală Demonstrarea toleranŃei faŃă de cei cu stiluri de viaŃă şi valori sexuale diferite Atitudinile eronate faŃă de sexualitate sunt generate de aşa numitele “mituri”. Miturile adolescenŃilor despre sexualitate: • Este inacceptabil pentru un bărbat să fie virgin. Cu alte cuvinte. despre alŃii (bărbaŃi-femei). • Doar făcând dragoste ne vom dovedi unul altuia cât de mult ne iubim. larg răspândite într-o anumită cultură sau societate. Deseori miturile despre sexualitate decurg din menŃinerea unei imagini tradiŃionale. NoŃiunea de gen social are ca scop depăşirea perspectivei reducŃioniste referitoare la biologia ca şi destin. ei îl practică. Prin intermediul miturilor. • Dacă nu fac dragoste cu el am să îl pierd. mai ales al tinerilor. religiei. astfel încât sunt considerate naturale şi reale. el nu se mai poate controla. • BărbaŃii trebuie să-şi manifeste masculinitatea: fizică şi sexuală.

• nu există tratament sau vaccin pentru SIDA.”. în anul 2010. SIDA va produce o creştere a mortalităŃii infantile cu pană la 75%. • BărbaŃii trebuie să fie performanŃă în domeniul sexual. Singura cale perfect sigură de a evita infectarea cu HIV este abstinenŃa sexuală. Prevenirea transmiterii infectării cu HIV pe cale sexuală se realizează prin utilizarea obligatorie a prezervativului. • România se situează pe primul loc în Europa în ceea ce priveşte numărul de copii bolnavi de SIDA. Multe persoane recurg frecvent la mecanisme de apărare faŃă de ceva despre care nu au informaŃii suficiente. Evaluarea miturilor despre HIV/SIDA trebuie să cuprindă toate cele 5 aspecte ale unei reprezentări complete. • Bărbatul trebuie să aibă controlul în relaŃiile sexuale. aproximativ 16. • în lume există aproximativ 40 milioane de persoane infectate cu HIV. • Dacă o fată foloseşte metode contraceptive probabil nu este prea “cuminte”. • proiecŃia – “Numai prostituatele şi homosexualii pot să se infecteze cu virusul HIV.• Poate am noroc şi nu rămân gravidă. • numai în anul 1999. Ca şi la toate celelalte tematici despre sexualitate elevii îşi însuşesc multe informaŃii greşite de la colegi sau din alte surse neadecvate de informare. Un model complet de reprezentare a bolii presupune informaŃii corecte despre boală. • de la declanşarea epidemiei au murit 18. Identificarea şi modificarea acestor atitudini este foarte importantă în procesul de dezvoltare a comportamentelor de protecŃie. Riscul pentru HIV/SIDA Astăzi. 76 . 620. controlabilitate. • Femeia trebuie să răspundă întotdeauna iniŃiativelor sexuale ale bărbatului. • ViaŃa sexuală este o cale de a deveni adult. • Prezervativele diminuează spontaneitatea şi plăcerea actului sexual. prin efectuarea testului HIV de către ambii parteneri. Cele mai frecvent utilizate mecanisme defensive faŃă de riscul contaminării HIV sunt: • negarea – “Eu nu mă pot îmbolnăvi de SIDA!”. în fiecare zi. • Cei mai mulŃi adolescenŃi şi-au început viaŃa sexuală. Identificarea mecanismelor defensive faŃă de riscul HIV/SIDA este un alt element esenŃial în procesul de prevenŃie. • Este prea jenant să vorbesc cu prietena/prietenul meu despre prezervative. prin păstrarea fidelităŃii în cuplu. • Iubirea între doi tineri înseamnă întotdeauna şi relaŃii sexuale. evoluŃie în timp.000 de persoane se infectează cu HIV. consecinŃe. despre cauze. când boala SIDA a ajuns să fie denumită “flagel mondial” şi riscul contaminării cu virusul HIV “pandemie” (viteză şi arie de contaminare mai mare decât în cazul unei epidemii).8 milioane de oameni. Formarea unei reprezentări sau percepŃii corecte a bolii are un rol semnificativ în adoptarea unui stil de viaŃă sanogen şi în adoptarea unor comportamente de protecŃie. • în ultimii ani a crescut îngrijorător de mult numărul tinerilor din România infectaŃi cu HIV. • simptomatologia bolii poate fi ameliorată sau întârziată. dar SIDA este o boală letală.000 de copiii sub 15 ani au fost infectaŃi cu virsul HIV. • Contactul fizic trebuie întotdeauna să ducă la sex. Ca şi consecinŃă a utilizării acestor mecanisme defensive este implicarea în comportamente de risc (actul sexual neprotejat). • BărbaŃii doresc întotdeauna să facă sex. • O femeie modernă trebuie să aibă relaŃii sexuale premaritale. educaŃia sexuală nu poate ignora această realitate “postmodernă”: • pe mapamond. • Centrul de Statistică al Statelor Unite estimează că dacă prevenŃia nu este intensificată.

b) Uneori profesorii şi părinŃii pot să nu fie de acord cu anumite atitudini şi comportamente. Informarea corectă a tinerilor despre SIDA îi va ajuta să separe realitatea de ficŃiune şi să anuleze riscul de îmbolnăvire. Cu cât aceste valori şi atitudini sunt mai bine consolidate (încrederea în sine. legate de sexualitate. Mai mult decât atât.valorile sale personale. modalităŃile de prevenire a abuzului sexual. g) reduce incidenŃa bolilor cu transmitere sexuală. Ora de consiliere are ca şi obiective formarea unor atitudini şi valori adecvate şi învăŃarea elevilor să evalueze diferitele surse de informaŃii despre sexualitate. cu atât adolescentul îşi va întârzia debutul de viaŃă sexuală. responsabilizarea individului privind propria sănătate. metodele de contracepŃie. formarea unei reprezentării corecte a bolii. Nu spiritul critic sau cel de culpabilizare trebuie să domine aceste dezbateri. profesorul consilier este un facilitator care încurajează dezbaterile de opinii despre valorile sexuale. Studiile de evaluare a programelor de educaŃie sexuală au dovedit că în urma programelor de educaŃie sexuală elevii: a) sunt mai bine şi mai corect informaŃi privind comportamentul sexual. b) şi-au format un set de valori sănătoase despre sexualitate. h) creşte calitatea relaŃiilor de cuplu şi calitatea vieŃii. reprezentare a bolii. testul HIV. elevii trebuie să fie încurajaŃi să devină voluntari în programele de reducere a riscului de transmitere a virusului HIV. modalităŃile de transmitere. este mai bine ca aceste subiecte să nu fie abordate. Cercetările arată că decizia adolescenŃilor privind începerea vieŃii sexuale este rezultatul sistemului lor de valori şi atitudini format pe parcursul întregii dezvoltări. comunicare interpersonală armonioasă). numai prostituatele şi homosexualii fac SIDA). identificarea mecanismelor de apărare şi a modalităŃilor de percepere. luarea de decizii responsabile. unde se poate face. • • 77 . în consecinŃă. cine ar trebui să îl facă şi formarea unor atitudini adecvate privind persoanele cu SIDA (eliminarea stereotipurilor faŃă de persoanele cu SIDA). oricum nu poŃi face nimic!”.şi cu atât mai puŃin să impună . combaterea miturilor (ex. f) reduce numărul de sarcini nedorite. d) iau decizii mai responsabile în ceea ce priveşte începerea vieŃii sexuale. represia – “De ce să ne gândim la ce poate fi mai rău? Dacă este să se întâmple. e) scade numărul de elevi activi sexual. SIDA se ia prin strângere de mână. Lipsa informaŃiilor şi nediscutarea subiectelor de interes pentru adolescenŃi nu duce decât la implicarea acestora în comportamente sexuale de risc şi formarea unei percepŃii greşite despre sexualitate. c) Un alt obstacol este generat de teama profesorilor că nu vor şti să dea răspunsuri corecte la întrebările adolescentului. Important este ca elevii să fie învăŃaŃi exerciŃiul argumentării. Profesorul nu trebuie să transmită elevilor .raŃionalizarea – “Nici prietenii mei nu folosesc prezervativ şi nu s-au îmbolnăvit!”. Profesorul poate sugera elevilor parcurgerea unor materiale de specialitate şi să modereze discuŃia despre tema citită. combaterea miturilor şi prejudecăŃilor privind SIDA. modalităŃile de protecŃie. ci dorinŃa de a asculta şi a înŃelege argumentaŃia adolescentului/colegului. distincŃia dintre un seropozitiv şi a fi bolnav de SIDA. Obstacole în realizarea educaŃiei sexuale Studiile de evaluare a eficienŃei educaŃiei sexuale au identificat o serie de obstacole care pot să interfereze cu o activitate de formare pozitivă: a) Teama adulŃilor că discutarea subiectelor legate de sexualitate îi va determina pe elevi să experimenteze viaŃa sexuală şi. c) ştiu să caute şi să evalueze mai corect diferitele surse de informaŃii despre sexualitate. PrevenŃia transmiterii virusului HIV trebuie să cuprindă: informaŃii corecte despre ce este HIV/SIDA. să motiveze de ce aderă sau de ce resping acele atitudini sau comportamente. prin informarea altor tineri.

contracepŃie. aşa cum am arătat până acum sexualitatea înseamnă mult mai mult decât reproducere. abuz. prin cursurile de formare prin care şi-a dobândit noua competenŃă. g) Discutarea despre sexualitate la un nivel abstract. În final. Nu este suficient să oferim doar informaŃii. au manifestat la vârsta adultă disfuncŃii sexuale şi o viaŃă de cuplu nesatisfăcătoare. fie acesta este subevaluat). h) Folosirea unor clişee evaluative despre anumite persoane şi ridiculizarea sau discriminarea lor. Totuşi. atitudini şi comportamente care respectă drepturile umane fundamentale şi au consecinŃe pozitive asupra vieŃii individuale. bazată pe învinovăŃire şi considerarea sexului ca un lucru ruşinos. şi mai puŃin pe subiectele legate de anatomia şi fiziologia organelor genitale. Este adevărat că acestea pot să devină aspecte negative şi problematice pentru un adolescent. mass-mediei. În acest mod elevii nu vor fi frustraŃi de un drept fundamental al lor şi anume informarea şi discutarea despre una dintre componentele cheie ale identităŃii lor personale şi sociale sexualitatea. Focalizarea pe aspectele legate de convingeri. ştiinŃific şi medicalizat. respectiv a imoralităŃii. putem sumariza că a face educaŃie sexuală eficientă înseamnă a vorbi cu elevii noştri despre: • cunoaştere de sine • corp. este mai important să formăm convingeri. vulgarului sau imoralului. Unii adulŃi abordează aceste teme sub “umbrela” moralităŃii. sarcină.d) Un impediment major în realizarea unei educaŃii sexuale corecte este dezvoltarea la copii şi adolescenŃi a sentimentului de jenă sau de vinovăŃie. ar trebui să nu mai perceapă ca fiind problematic subiectul educaŃiei sexuale. sugerând mesajul că interesul sexual al adolescenŃilor se află la graniŃa între moral şi imoral. dominată de prejudecăŃi. în funcŃie de nivelul procesului de dezvoltare psihică şi fizică al elevilor (vezi programa şcolară). i) Sentimentul de jenă în discutarea subiectelor despre sexualitate poate bloca comunicarea elev-adult. partenerului • încredere în sine şi asertivitate • decizie şi responsabilitate • dragoste şi încredere • negociere şi stabilire de limite • mituri sexuale • manipulare şi influenŃare • abuz emoŃional şi sexual • orientare sexuală 78 . emoŃii. e) Neadecvarea discuŃiilor cu nivelul de dezvoltare mentală şi emoŃională al elevilor (această neadecvare poate fi în ambele sensuri: fie depăşeşte nivelul de dezvoltare. Sexualitatea adolescentului nu trebuie “expediată” de către adult în sfera interdicŃiei. f) Focalizarea pe situaŃiile de criză: deseori educaŃia sexuală este redusă la prevenŃia sarcinilor şi a bolilor cu transmitere sexuală. stare de bine • comunicare şi relaŃii interumane • valori şi modele • presiunea grupului. dar sexualitatea înseamnă în primul rând asimilarea în identitatea personală a acestei dimensiuni psiho-sociale şi biologice complexe a personalităŃii umane. atitudini şi valori. în cazul în care acesta simte că nu îşi poate depăşi reticenŃele. teoretic. Profesorul-consilier. boli. Studiile au arătat că adulŃii care au avut o educaŃie sexuală rigidă. reduc sentimentul de disconfort al profesorului şi elevilor. Abordarea sexualităŃii trebuie realizată gradual. este indicat să invite la ora de consiliere psihologul şcolar sau medicul de planificare familială.

• • • • • • • • • stereotipii de gen social comportamente sexuale de risc contracepŃie sarcină avort HIV/SIDA. 4. Programele de prevenŃie pot fi primare (la nivel populaŃional).Este prezentat conceptul de „stil de viaŃă” care poate lua două forme. EducaŃia pentru sănătate sexuală poate ava drept scop 79 . Alte comportamente relevante pentru sănătate • practicarea regulată a exerciŃiului fizic • comportament alimentar raŃional • evitarea expunerii la soare neprotejat • verificări medicale regulate. rezistenŃa la presiunea grupului).Modelele explicative şi de modificare a stilului de viaă au fost dezvoltate ca urmare a necesităŃii proiectării de intervenŃii fundamentate teoretic şi empiric. obiectivele şi activităŃile pe care plănuiŃi să le întreprindeŃi Rezumat Modulul 4 trece în revistă rolul comportamentelor individului în sănătate. socială. sexuală. luare de decizii. comunicare asertivă. la un grup de tineri dependenŃi de heroină. fiecare stadiu fiind caracterizat de atitudini. Ńinând cont de efectele sale asupra sănătăŃii: stil de viaŃă sanogen şi stil de viaŃă patogen. Modelul stadiilor schimbării (Prochaska & Diclemente) postulează existenŃa a şase stadii pe care individul le parcurge în abordarea unui comportament de sănătate. Perspectiva învăŃării sociale constituie un cadru potriviti pentru planificarea şi implementarea unor programe de prevenŃie. DescrieŃi. spirituală. psihică. emoŃională. valori şi credinŃe diferite. Modelul „Diagnostichează/ AcŃionează” are ca principiu fundamental ideea că educaŃia adecvată în domeniul sănătăŃii este rezultantă a uneo evaluări corespunzătoare a populaŃiei Ńintă. 10 ElaboraŃi obiectivele unui program de prevenire a transmiterii virusului HIV. atitudini pozitive faŃă de un stil de viaŃă sănătos. formarea unor abilităŃi de „viaŃă” (managementul situaŃiilor dificile.7. screeninguri • evitarea accidentelor rutiere prin utilizarea în autovehicule a centurii de siguranŃă sau a căstii de protecŃie (biciclete. al consumului de alcool şi droguri trebuie să Ńină cont de câteva elemente precum furnizarea unor informaŃii despre consecinŃele de sănătate ale uyului de substanŃe. DependenŃa de sunbstanŃe a fost explicată prin apel la mai multe modele şi teorii. alte boli cu transmitere sexuală planuri de viitor educarea sexuală a tinerilor de către tineri sănătate fizică. motociclete) • evitarea accidentelor casnice Temă de reflecŃie nr. secundare (la nivelul grupurilor şi situaŃiilor de risc) şi terŃiare (în mediu clinic). PrevenŃia fumatului. deoarece ia în considerare atât trăsăturile individului cât şi contextul socio-cultural şi normele grupului de prvenienŃă. pe scurt.

AIDS. Coping and substance abuse (pp. Miller & N. (1977). & DiClemente. Englewood Cliffs. Belief. 345-363). 2. Treating addictivebehaviors: Processes of change (pp. London: The Free Press Rosenstock. San Diego. Common processes ofchange in smoking.R. IL: Dorsey Press Prochaska. A textbook (4th Edition). An educational and environmental approach. In S. Inter-sectoral action for health: making it work. I. pe scurt.). Historical origins of the health beliefmodel. Mountain View: Mayfield Michie.formarea unor convingeri şi atitudini personale. DaŃi exemple de tipuri de intervenŃii posibile pentru fiecare. Heather (Eds. obiectivele şi activităŃile pe care plănuiŃi să le întreprindeŃi Raspundeti in maxim 2 pagini de computer.. W. Systems of Psychotherapy: A Transtheoretical Analysis. 1. 2. informare etc. Behavioral Psychotherapy. A. Green. NJ: PrenticeHall Bandura. C.. & DiClemente.Shiftman & T. Toward a comprehensivemodel of change. C. New \brk: Plenum Press Prochaska. (1985). (2004). J. I. Health Promotion International 9(3):143-144. How effective are interventions targeting injection drug users? a critical review ofpublished studies.). W. J. CA: Academic Press.R. (1983). A. 3-27). & Ajzen. New York: Guilford Press Nutbeam D 1994.: Addison-Wesley Pub. Interventions to change health behaviours: Evidence based or evidence inspired? Psychology and Health. M. M. (1991).M. C. 1994. (1983). S.8:1515-1524 Fishbein. dezvoltarea responsabilităŃii şi abilităŃilor de relaŃie interpersonală. 29-49. C. Reading.&Rollnick. 19. weight control. & Abraham. 147-172 Miller. S. (1991). (1974). L. DescrieŃi. Odgen. Self-efficacy: Toward a unifying theory of behavioral change. Watters JK. attitude. 191-215 Booth RE. J. Health promotion planning.ElaboraŃi obiectivele unui program de prevenire a transmiterii virusului HIV. socială) abordarea dependenŃei?. Bibliografie Bandura. R. and behavior : an introduction to theory and research. O. 2nd ed. Berkshire:Open Univeristy Press Prochaska. Homewood. la un grup de tineri dependenŃi de heroină. Cum influenŃează cele trei perspective (morală. Social Foundations of Thought and Action. (2007). (1975). W. & Kreuter. 80 . M. 1984. and psychological distress. biomedicală. O. Aceste sarcini se vor trimite pe email sau poştă împreună cu sarcinile celui de-al treilea modul (vezi calendarul disciplinei). (1986). Co. Mass. (1986). Motivational interviewing: Preparing people to change addictive behavior. In W. Rogers E. SARCINA DE SEMESTRU MODUL IV 1. Miller. Health Psychology. Q. Wills (Eds. C. J. Diffusion of Innovations (3rd edition). Health Education Monographs. W. intention. Motivational interviewing with problem drinkers. 84. 1-8. Psychological Review.

este considerată a fi o stare patologică.com/helpatkins/faqs/faqfood/ www.pregnancy.familyhaven.cfm www.tc.about. Are ca principiu fundamental ideea că schimbările comportamentale de durată. Ea poate fi primară.htm eric-web.(1999).valmillscounselling.nimh.med. schimbarea în cunoştinŃe şi practici de sănătate e direct relaŃionată cu participarea activă a individului Modelul stadiilor schimbării -modificarea unui comportament se realizează treptat şi presupune parcurgerea unui număr de stadii.E. (1998) .html www. secundară şi terŃiară 81 .usf.kidource. intoxicarea/consumul compulsiv.nih. E. retragerea/afectivitate negativă Interviul motivaŃional (IM) .org/ http://atkinscenter.jsp?page=Prevention Glosar: Abuzul de substanŃă .ed.Health psychology: Biopsychosocial interactions.este o metodă particulară de a-i ajuta pe oameni să recunoască faptul că se confruntă cu o problemă şi să acŃioneze pentru rezolvarea problemelor prezente şi viitoare Modelul „Diagnostichează/AcŃionează”.edu/InSite.html www.edu/alcohol/prevention/welcome.edu/guides/pg17. credinŃe şi valori diferite.DSM IV descrie trei stadii ale adicŃiei: preocuparea/anticiparea.com/health/indexfood.id/medical/stds.unc.or.htm http://draonline.html www.uk/giving_up_smoking.Sarafino. Health Psychology (4th ed).totalitatea deciziilor şi acŃiunilor voluntare care afectează starea de sănătate DependenŃa de substanŃe .htm www.gov/iaq/pubs/etsfs.activitate de reducere a mortalităŃii şi morbidităŃii din caza unor boli. Astfel.com/cs/heal/ www.html www.epa.un pattern dezadaptativ de uz de substanŃă.html www.com/kidsource/content2/teen.gov/publicat/eatingdisordersmenu. caracterizate de atitudini.edu/~kmbrown/hlth_beh_models.este un cadru de referinŃă pentru evaluarea şi dezvoltarea sistematică a programelor de educaŃie pentru sănătate.gov/hiv/dhap.columbia.expat. New York: McGraw Hill Adrese pagini internet: http://hsc. S.P.gov/databases/ERIC_Digests/ed408371.cdc.ucsf. New York: John Wiley and Sons Taylor.gov/tobacco/research_data/youth/stspta5. Manifestat prin consecinŃe adverse recurente şi semnificative în legătură cu uzul repetat de substanŃe Stil de viaŃă . care implică persistenŃa în utilizarea acută a unor substanŃe şi dezvoltarea comportamentului de căutare a drogului. în domeniul sănătăŃii. conceptul cheie în cadrul acestui model este acela de stadiu PrevenŃia .co.htm http://hivinsite. Prin urmare. vulnerabilitatea la recăderi şi o abilitate scăzută de a răspunde la stimuli naturali cu rol de întărire. sunt de factură voluntară.htm alcoholism.html www.cdc.

reprezintă procesul de renunŃare progresivă la un drog sau la o substanŃă consumată în cantităŃi extrem 82 .procesul prin care se facilitează creşterea controlului şi îmbunătăŃirea sănătăŃii indivizilor (OMS) Sevrajul .Promovarea sănătăŃii .

Cannon şi H. propunând abordări multi şi interdisciplinare. tulburările mentale. teoria stresului îşi asimilează noile achiziŃii ale neuroştiinŃelor. Această confuzie a dus la utilizarea termenului de distres ca echivalent a hiperactivării simpatice. Zuckerman (1991) dovedeşte că există persoane care caută în permanenŃă menŃinerea unui nivel ridicat de activare prin căutarea de senzaŃii. Echivalarea termenului de stres cu cel de activare are semnificaŃia implicită că un scop major al individului este menŃinerea homeostaziei (adică un anumit nivel mediu al activării). studentul va: • • • • • Descrie semnificaŃia conceptului de stres. Enunta consecinŃele stresului Descrie rolul de „tampon” al suportului social 5. în care stresul are un rol preponderent în adoptarea unor comportamente inadecvate (WHO. 1989). Fiziologii şi endocrinologii dovedesc experimental că stresul este un răspuns al organismului la stimulările externe. considerându-se că acesta din urmă concentrează 83 . OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii estimează că 50% din totalul cauzelor de mortalitate şi morbiditate se datorează stilului de viaŃă. Constatăm că diferitele definiŃii ale stresului au dus şi la confuzii terminologice. Nu de puŃine ori stresul este confundat cu anxietatea. Costurile societăŃii legate de efectele stresului sunt extrem de mari. NoŃiuni introductive S-a împlinit o jumătate de secol de la primele formulări experimentale şi teoretice ale teoriei stresului de către Hans Selye. dependenŃa de substanŃe au devenit boli ale civilizaŃiei. S-au formulat şi opŃiuni de reducere a termenului de stres la cel de coping. Discuta teoriile şi modelele explicative ale stresului. ale celor cognitive şi comportamentale. iar psihologii argumentează că stresul rezultă din perceperea unei stări de autoineficienŃă. Obiectivele modulului: La finalul acestui modul. cercetări. De la munca de pionierat a lui W. În ciuda criticilor şi impreciziilor. monografii. Selye şi până în prezent s-a acumulat un număr impresionant de date.1. sociologii ne sugerează că stresul se datorează caracteristicilor mediului în care trăim.MODUL V Stresul şi riscul pentru boală Scopul modulului: Cunoaşterea rolului stresului in riscul pentru imbolnaviri. teoria stresului suscită în continuare interes din partea specialiştilor din diversele domenii ale ştiinŃelor biologice şi sociale. Medicina Comportamentală sau Psihoneuroimunologia includ stresul ca un concept-cheie în modelele explicative ale sănătăŃii şi bolii. Bolile cardiovasculare. Stresul a fost şi rămâne unul dintre cele mai disputate concepte din istoria ştiinŃei. cum sunt Psihologia SănătăŃii. Astăzi nimeni nu poate nega că definirea stresului diferă flagrant în funcŃie de perspectiva disciplinei ştiinŃifice din care ea este elaborată. Identificăm confuzii frecvente şi între termenul de stres şi activare (arousal). În încercarea de a câştiga o mai mare rigurozitate. Enumera componentele procesului de stres. Utilitatea conceptului este dovedită şi de faptul că discipline noi conturate.

1987). Sir William Osler (cit. Hippocrate considera că boala nu e numai suferinŃă şi leziune (pathos) ci şi efortul organismului de a-şi restabili echilibrul (ponos). 1985). endocrină şi nervoasă. 5.2. minerale constante în condiŃiile modificării factorilor externi. denumită "reacŃie de urgenŃă". Bernard (1878) indică capacitatea organismului de a-şi menŃine constant mediul intern în raport cu stimulii externi. termenul este folosit mai ales în inginerie.esenŃa fenomenului de stres (Lazarus.3. Cannon foloseşte termenul de stres în legătură cu reacŃia autonomă a organismului. Datele experimentale obŃinute de Cannon sunt printre primele dovezi ce indică participarea sistemului endocrin la adaptarea organismului la schimbările bruşte ale ambianŃei. 1973) echivala stresul cu “muncă multă şi cu probleme”. Procesul de adaptare activă al organismului la mediu extern în continuă schimbare este posibil datorită unor mecanisme dinamice. proteine. Freud despre nevroză şi mecanismele inconştiente de apărare abordează dintr-un punct de vedere complet nou problematica adaptării individului la situaŃii conflictuale. De abia în secolul al XIX-lea conceptul de stres este preluat de ştiinŃele biologice. de neutralizare şi corectare a disfuncŃiilor survenite. compensatorii. Precursori ai teoriei stresului Primele observaŃii privind adaptarea organismului la mediu datează din antichitate. menŃin temperatura corpului. W. Stresul este definit de Selye ca o stare a organismului manifestată prin reacŃii nespecifice ca răspuns la agenŃii perturbanŃi. Pavlov prin teoria învăŃării bazate pe reflexe condiŃionate cu funcŃii anticipative. Cannon este considerat cel mai important precursor al teoriei stresului. pH. în Hinkle. distresul nu poate fi echivalat cu psihopatologia. În opinia noastră. numit şi model biologic îşi are originea în cercetările lui H. Faptul că o persoană experienŃiază anxietate sau instabilitate nu înseamnă în mod necesar că ea suferă de o tulburare nevrotică. Deşi fiziologul american a studiat doar adaptarea de scurtă durată la situaŃii acute şi nu a detaliat alte posibile reacŃii. Teoria lui S. în acelaşi timp anxietatea sau depresia nu epuizează consecinŃele stresului. C. 84 . Termenul de stres. fiziologul francez A. binecunoscută astăzi în literatură sub numele de reacŃie "luptă sau fugă" (fight or flight). Modificarea structurii sub influenŃa acelei forŃe este desemnată prin noŃiunea de strain (Levi. Modelul fiziologic şi teoria răspunsului Modelul fiziologic. Este adevărat că folosirea termenului de stres oferă avantajul de a evita conotaŃiile negative ale unui diagnostic de nevroză sau hipomanie. utilizează termenul de stres pentru a demonstra existenŃa unor mecanisme homeostatice specifice de protejare a organismului împotriva agenŃilor perturbatori (1929). Trei secole mai târziu. Aceste mecanisme de natură fiziochimică. ContribuŃii la problematica adaptării şi indirect a stresului aduce şi I. fiziologul american Walter Cannon (1929). a cărui semnificaŃie originară era de adversitate. Mult mai recent. desemnând acea forŃă sau presiune care deformează corpurile. lipide. când progresele ştiinŃei au permis cercetări mai riguroase. biologii şi fiziologii secolului al XIX-lea au semnalat înaltul grad de organizare a lumii vii care facilitează o adaptare activă. 1982). enzimatică. suferinŃă. DefiniŃiile inoperante ale stresului au determinat asimilarea de către unii psihiatri a noŃiunii de stres cu cea de boală psihică (Bech şi colab. poate fi găsit încă din secolul al XIV-lea.. Aproape concomitent cu Selye. Reylly îşi publica teoria "sindromul de iritare". prin cercetările sale. nivelul sanguin de glucide. El este utilizat iniŃial cu sensul de boală mintală. Selye şi pune accentul pe răspunsul organismului la stimulii nocivi din mediu. care descrie importanŃa răspunsului sistemului nervos autonom atunci când organismul este expus la diverse noxe. La începutul secolului al XX-lea. PersistenŃa acestei interpretări o regăsim la autorii contemporani care asimilează stresul cu cerinŃele externe care exercită presiuni asupra organismului. dificultate. 5. Cannon (1932) are meritul de a fi dovedit experimental implicarea multiplă şi complexă a sistemului simpato-adrenal şi ai mediatorilor medulosuprarenali în adaptarea organismului la stimulii fizici şi psihici din mediu.

Studiile lui Frankenhaeuser (1982) urmăresc stabilirea unor relaŃii între patternurile de răspuns endocrin la stres şi trăsăturile psihologice. de dezadaptare). 85 . Alături de stresul de suprasolicitare se impune astfel şi conceptul de stres de subsolicitare. iar cele pozitive numai prin adrenalină. Autorii dovedesc specificitatea răspunsului endocrin la stres în funcŃie de clasificarea animalelor în tipul dominant/agresiv şi tipul subordonat/pasiv. efecte de încordare şi tensionare. Aşa cum am arătat în paginile anterioare. Prima categorie de animale optează pentru un răspuns activ de tip "luptă sau fugă". însoŃit de modificări ale activităŃii simpatoadrenale. cu descărcări catecolaminice. Selye (1968. RelevanŃa modelului este susŃinută şi de datele epidemiologice privind relaŃia dintre caracteristicile psihosociale ale muncii şi organizaŃiei şi incidenŃa unor boli cronice. răspuns considerat mai nociv decât primul. Atât la bărbaŃi cât şi la băieŃii de vârstă şcolară secreŃia de adrenalină este mai mare decât la persoanele de sex feminin (1986). antrenare. Astfel. PotenŃialul de nocivitate asupra organismului a reacŃiei fiziologice determinat de combinaŃia dintre perceperea lipsei controlului şi atitudinea de pasivitate şi supunere este confirmată şi de studiile realizate pe subiecŃi umani ci şi o multitudine de macanisme neuronale coordonate de sistemul nervos central (SNC). psihologic şi comportamental cu repercursiuni asupra nivelului performanŃei umane. supraîncărcare. Pentru a realiza această distincŃie Selye (1983) introduce termenii de : • eustres (stimulare optimă. deprivare maternă. Investigând mecanismele fiziologice şi consecinŃele SGA. ambianŃă nouă. stările afective negative se traduc prin activarea adrenalinei şi cortisolului. 1980) demonstrează că stresul implică atât adaptare şi stimulare cât şi uzura organismului. Modelul de stres oferit de Karasek şi Theorell (1990) se distanŃează de asemenea de identificarea activării cu stresul. chiar dacă unii cercetători extind termenul şi asupra activării psihologice. Este meritul lui Lundberg (1980) şi Ursin (1984) de a demonstra experimental că atât supraactivarea cât şi subactivarea induc stres exprimat prin modificări în plan fiziologic. descrisă sub numele de strain. lipsa posibilităŃilor de control. Frankenhaeuser dovedeşte specificitatea răspunsului la stres şi prin diferenŃele reacŃiei endocrine în funcŃie de sex. prelungită. Activarea este urmarea pozitivă a unor cerinŃe intense dar în prezenŃa controlului. stresul se produce doar la intersecŃia dintre solicitări intense şi opŃiuni de control minime. cum este boala coronariană. chiar dacă ea se bazează doar pe studii experimentale realizate pe rozătoare şi maimuŃe. Apreciem modelul ca având valenŃe aplicative deosebite pentru mediul ocupaŃional. Meritul de a integra factori sociobiologici în modelul fiziologic de stres revine teoriei propusă de Henry şi Stephans (1977). În cadrul modelului fiziologic al stresului constatăm completări şi dezvoltări ulterioare teoriei lui Selye care nuanŃează înŃelegerea răspunsului organismului la factorii de stres. Animalele subordonate aleg un comportament pasiv. caracterizat prin activarea sistemului hipofizo-corticoadrenal şi secreŃia de corticosteroizi. comportă trei faze: • reacŃia de alarmă • stadiul de rezistenŃă • stadiul de epuizare. Participarea SNC accentuează componenta specifică a răspunsului organismului şi evidenŃiază capacitatea de învăŃare şi persistenŃă în timp a strategiilor adecvate de ajustare la stres.Stresul biologic. iniŃial descris sub numele de sindrom general de adaptare (SGA). de supunere. adaptare) • distres (solicitare intensă. Conform autorilor citaŃi. Complexitatea modulării tipului de reacŃie este dovedită de Henry (1980) şi prin includerea factorului situaŃional: mediu securizant. una din limitele abordării fiziologice este identificarea stresului cu activarea.

respectiv răspunsuri cognitive. Este adevărat că factorii de stres psihosociali sunt caracteristici inevitabile ale vieŃii cotidiene. în care persoana evaluează mediu ca impunând solicitări care exced resursele proprii şi ameninŃă starea sa de bine. 1989. prin analogie cu modelele tehnice. 1984). Se subliniază astfel faptul că ameninŃarea (termen preferat de Lazarus faŃă de cel de stresor) nu există în sine.R. Modelul cauzal şi teoria stimulilor Un al doilea punct de vedere. poziŃie de care ne distanŃăm. respectiv alterări ale funcŃiilor psihofiziologice. 1989.10). stimulii psihosociali nu pot avea aceeaşi semnificaŃie pentru toŃi indivizii.5. din discrepanŃa dintre starea actuală şi cea dorită de subiect. Analiza noii paradigme de cercetare permite identificarea a patru concepte fundamentale care definesc teoria tranzacŃională a stresului: (1) interacŃiunea sau tranzacŃia. de către modelul cauzal. de tipul S . Modelul cauzal denumit şi model ingineresc. Spielberger sugerează că termenul de stres trebuie să se refere la caracteristicile obiective ale situaŃiei (cit. exprimabilă prin formula S=f(s). identifică stresul cu factorii de stres. Totuşi unii oameni percep mai intens şi reacŃionează mai acut decât alŃii la impactul cu factorii de stres social. negocierea activă între cerinŃele şi presiunile mediului şi ierarhizarea scopurilor individuale. 1978) acordă o importanŃă deosebită factorului cultural în atribuirea de semnificaŃii stresorilor sociali. ameninŃarea decurge din perceperea unui dezechilibru între cerinŃele impuse şi capacitatea de răspuns. 86 . numiŃi şi stresori. 5. p. Potrivit teoriei stimulilor. mecanicist. Conform definiŃiei stresului. În cadrul modelului sociologic. afective şi comportamentale la feed-backurile primite". De altfel chiar definiŃia stresului dată de Lazarus şi Folkman (1984. conturând în final teoria tranzacŃională a stresului (Lazarus şi Folkman. Asumarea ideii. (2) sistemul cognitiv. Rapaport (1978) şi Toffler (1973. 1989) propune modelul sociologic al stresului. (3) evaluarea. Depăşirea nivelului optim cauzează reacŃiile de stres. stimuli sau agenŃi stresanŃi. evaluare ce determină declanşarea unor procese de coping. Dohrenwer.5. în Patterson şi Neufeld. Natura subiectivă a evaluărilor determină o arie largă de stresori. subliniind faptul că structurilor şi relaŃiile sociale sunt principalele surse de stresori. În acelaşi timp nu putem omite faptul că modelul cauzal aduce contribuŃii valoroase la înŃelegerea şi aprofundarea unui segment al procesului de stres. şi anume rolul structurilor sociale în generarea de posibili stresori. Modelul interacŃional şi teoria tranzacŃională O dată cu publicarea teoriei lui Lazarus cercetările asupra stresului încep să fie comutate din cadrul biologic în cel psihologic. ca având o capacitate înnăscută (coeficient de toleranŃă) de a face faŃă unor factori potenŃiali dăunători din mediu. (4) copingul.4. definiŃi drept nivel de încărcare. stresul este o condiŃie a mediului (Holmes şi David. Modelul cauzal conceptualizează stresul drept o funcŃie a stimulilor. A interpreta stresorii în sine ca o cauză de maladaptare reprezintă o simplificare pe modelul unui determinism reducŃionist. 19) reflectă integrarea conceptelor teoretice enumerate: "stresul este o relaŃie particulară între persoană şi mediu. Teoria stimulilor ignoră complexitatea relaŃiei dintre fiinŃa umană cu mediul său şi existenŃa diferenŃelor interindividuale în reacŃiile la stres. 1986).persoană şi mediu . ca proprietate a uneia din cele două subsisteme implicate . RelaŃia dintre stimuli şi reacŃii este una similară din behaviorismul radical. cum este moartea unei fiinŃe dragi. p. Pearlin (1981. Cu excepŃia unor evenimente de viaŃă extreme.ci numai în relaŃia dintre ele. consideră persoana. adică unilaterală şi unidirecŃională. Termenul de tranzacŃie desemnează relaŃia bidirecŃională dintre persoană şi mediu. că stresul rezultă exclusiv din proprietăŃile stimulilor reprezintă o abordare unidimensională şi restrictivă.

păstra şi proteja resursele. 1998). Autorii introduc şi conceptul de proces strâns legat de cel de tranzacŃie pentru a sublinia intercondiŃionările reciproce dintre variabilele implicate. incompatibilitatea dintre rolurile pe care le are persoana şi 5. de acordare de semnificaŃii personale informaŃiei. fie unui exces sau deficit informaŃional. discrepanŃa dintre nevoi şi posibilitatea satisfacerii lor. 1994). 2. ci de evaluarea cognitivă a situaŃiei şi a resurselor de a face faŃă. În cadrul teoriei interacŃionale s-au impus şi alte modele. era cunoscută iniŃial sub numele de teoria cognitivă a stresului. stresul apare în oricare din cele trei circumstanŃe: ameninŃarea pierderii resurselor. Dacă psihologia tradiŃională considera că emoŃia este cea care modelează adaptarea. sau privarea persoanei de posibilitatea câştigării unor resurse pentru care se investesc eforturi. condiŃii sau energii. grupurilor şi reacŃiilor cu risc crescut. în realitate emoŃiile negative pot deveni la rândul lor surse de stres care vor influenŃa atât evaluarea cât şi formele de coping. discrepanŃa dintre abilităŃile umane şi cerinŃele mediului. schimbări rapide ce scapă controlului individului. În concepŃia autorului resursele reprezintă ceea ce individul valorizează ca important pentru sine. 1994) dezvoltă unul din cele mai recente şi acceptate modele ale stresului. Subliniem că stresul nu presupune numai suprastimulare sau substimulare informaŃională ci şi procesarea unei informaŃii interpretată de subiect ca aversivă. de la valori obiective la caracteristici personale. copingului şi emoŃiei este consecinŃa “revoluŃiei” cognitive din psihologia deceniului al şaselea. O primă categorie de cercetători cognitivişti ai stresului se focalizează asupra abordărilor de tip normativ ale proceselor şi abilităŃilor cognitive de procesare a informaŃiei. organizată şi activată în acordarea de semnificaŃii personale situaŃiilor de viaŃă (Miclea. Modelul ecologic propus de Levi şi Kagan (1981) sugerează abordarea holistică a persoanei umane în interacŃiunea dinamică cu ambianŃa sa fizico-chimică şi psihosocială. Indivizii cu resurse limitate sunt mai inclinati sa nu investeasca in situatii in care castigurile sunt nesigure. Este adevărat că deteriorarea sănătăŃii mentale este una din consecinŃele stresului dar a limita emoŃiile negative la variabila de consecinŃă este prea restrictiv. Prin prisma teoriei cognitive. Principiul de baza al acestei teorii este ideea ca oamenii tind sa retina. dar elimină şi caracterul static al relaŃiei mediu-persoană. teoria lui Lazarus şi colab. irelevantă sau deosebit de importantă pentru scopul urmărit.1989). numit "modelul conservării resurselor". sa protejeze si sa construiasca resurse. ulterior a fost preferat cel de tranzacŃie care indică nu numai unitatea organică dintre cele două subsisteme. 3. stresul nu mai este determinat de nivelul reacŃiilor sau de o situaŃie în sine. Cercetătorii încadrabili în a doua categorie sunt interesaŃi mai mult de stilul şi schema cognitivă a persoanei care descriu maniera şi preferinŃa în care informaŃia este stocată. sursa majora de stres fiind pierderea potentiala a acestor resurse valorizate (Hobfoll. pierderea lor.Dacă iniŃial era utilizat termenul de interacŃiune sau relaŃie. Pornind de la prezumŃia că scopul principal al persoanei este de a obŃine. Hobfoll (1988. Sublinierea rolului sistemului cognitiv ca mediator al evaluării. suprastimularea şi substimularea. Conform modelului. fiecare reliefând importanŃa unor aspecte ale procesului de stres. 1993. Cercetările de acest gen ignoră diferenŃele individuale de procesare a informaŃiei. Tocmai datorită acestei note specifice. Conform autorului. Abordarea convenŃională a stresului interpretează stresorii ca punct de start iar sănătatea mentală ca punct final al acestui fenomen. Medierea cognitivă este elementul care distinge teoria psihologică a stresului de cea sociologică şi fiziologică. De aici deriva una dintre ideile majore ale acestei teorii si anume ca pierderea resurselor este mai relevanta pentru indivizi decat acumularea lor (Hobfoll. 4. Modelul sugerează şi strategiile de reducere şi combatere a stresului la nivel individual şi social prin identificarea situaŃiilor. stresul psihosocial se datorează următoarelor cinci mari categorii de factori: 1. psihologia cognitivă abordează aspectele motivaŃionale şi emoŃionale ale adaptării prin prisma proceselor informaŃionale. Considerăm că modelul are relevanŃă 87 . Termenii pot fi utilizaŃi şi ca sinonimi. În acest context distresul este generat de limitarea capacităŃii de procesare a informaŃiei datorită fie unor abilităŃi cognitive neadecvate.

Primele dovezi de laborator ale lui Selye (1956) vizând rolul agenŃilor perturbatori asupra organismului erau involuŃia timusului şi ulceraŃiilor gastrointestinale. Sub influenŃa descoperirilor lui Virchow şi Pasteur. în Henry şi Stephens. modelul oferea o imagine simplistă. În acelaşi timp. unilaterală. Se impune necesitatea integrării reacŃiei la stres în studiul procesului dinamic rezultat din interacŃiunea variabilelor personale cu cele situaŃionale. 1989. Prima descriere a relaŃiei dintre stres şi boală datează din 1910 şi aparŃine lui Sir W. Whalley şi Page. În concluzie. răspunsul la stres 88 . IniŃial. intens absorbiŃi de munca lor (cit. 1987. Kasl şi Cooper. 5. 1990. în care relaŃia dintre un anumit conflict intrapsihic şi o boală specifică era considerată ca fiind directă şi liniară. Brown şi Harris. dominată strict de ideile psihanalitice. care consemna că angina pectorală este o boală caracteristică oamenilor de afaceri. subliniind cauza multifactorială a bolii. copingul nu numai că nu reduce distresul. marcată în special de studiile lui Dunbar (1938). ObservaŃiile privind asocierea stresului cu patologia nu au apărut doar odată cu formularea modelului susmenŃionat. în cadrul modelului patogen. 1989. factorii de stres II. Markides şi Cooper. în Hinckle. Dezvoltarea unei noi ramuri interdisciplinare. acceptă rolul conceptului în depăşirea punctului de vedere unilateral privind specificitatea cauzei bolii. Chiar şi cei mai sceptici autori privind teoria stresului. abordările ne apar unilaterale şi restrictive. Iamandescu. Ulterior. pe subiecŃi umani şi pe animale.pentru adaptarea umană prin surprinderea unor tipuri diverse de relaŃii individ-mediu. 1989. Astăzi. dar îl intensifică. Băban. medicina secolului XIX şi începutului de secol XX a fost dominată de un determinism strict biologic. şi anume Psihoneuroimunologia este relevantă în acest sens (Ader. Friedman. Modelul patogen şi teoria fiziopatologică Studierea consecinŃelor stresului asupra stării de sănătate a dus la formularea unei variante a modelului fiziologic şi anume modelul patogen sau fiziopatologic al stresului. stare obiectivabilă în reacŃiile de scurtă durată şi consecinŃele pe termen lung. în Sarafino. 1982. Studii de laborator şi în cadrul natural. Osler. încearcă să elucideze o verigă esenŃială în procesualitatea stresului. şi anume răspunsul la stres. în care elementele specifice (biologice) se înlănŃuie cu cele nespecifice (psihologice şi sociale) conturează modelul biopsihosocial al bolii. cel patogen. considerat mult mai pertinent. 1989. focalizarea cercetărilor doar pe tipul de evaluare şi confruntare cu situaŃia stresantă. 1977) şi Alexander (1950). Când costul controlării stresorului este mai ridicat decât beneficiile înregistrate. Continuatorii şcolii pavloviene. modelul fiziologic. Ignorarea rolului personalităŃii şi situaŃiei în răspunsul individual face ca demersul de cunoaştere să devină incomplet şi inadecvat. ca răspunsuri nespecifice la stres. evaluarea III. copingul (ajustare) IV. 1990). este un demers la fel de unilateral ca şi cel anterior menŃionat. Relevarea relaŃiei dintre psihic şi somatic a determinat apariŃia Psihosomaticii. Holmes şi David. Engel (cit.6. Wolf (cit. Bâcov şi KurŃin (1949) demonstrează experimental unitatea dintre psihic şi fiziopatologic şi conturează orientarea corticoviscerală. În continuare prezentăm componentele stresului: I. alergice şi colagenozele. 1993). 1973). Selye (1976 b) dezvoltă teoria bolilor de adaptare ce cuprind bolile reumatoide. 1989. respectiv teoria răspunsului acoperă o mare parte din cerectările asupra stresului. un număr mare de cercetări încearcă să elucideze rolul predispozant sau precipitator al stresului pentru diverse boli (Brown şi Harris. În măsura în care aceste cercetări se limitează numai la aspectele de reacŃie şi conceptualizează stresul ca o sumă a răspunsurilor organismului la stimulii nocivi. de la macrosistemele sociale. la structurile organizaŃionale şi relaŃiile interpersonale. 1992). fără a identifica costurile şi beneficiile răspunsului.

Wolff. Ulterior. Cercetătorii propun discriminarea evenimentelor în funcŃie de diferite criterii: • Dezirabilitatea evenimentului (în ce măsură este dorit) • Controlabilitatea lui • Predictibilitate (este aniticpabil sau nu) • Caracterul pozitiv sau negativ • Implică câştig sau pierdere • Gravitate Dacă evenimentele critice de viaŃă sunt asimilate cu stresul acut. Rahe. Autorii definesc "hărŃuiala zilnică" drept "experienŃe şi condiŃii ale vieŃii zilnice care sunt percepute de individ ca frustrante. afiliere. substimulare. iritante sau ameninŃătoare pentru starea sa de confort fizic şi 89 . 1990). pensionare) • Tracasări cotidiene (suprastimulare. în mediul ambiental în care oamenii îşi desfăşoară activitatea aspectele fizice interacŃionează cu cele sociale şi psihice. Propunem o altă clasificare a stresorilor: • Evenimente majore de viaŃă (deces. izolarea socială. şi (2) impactul subiectiv egal al evenimentelor pentru toate persoanele. aglomerarea socială. Ryan şi Word. suficient de intenşi sau frecvenŃi care solicită reacŃii fiziologice şi psihosociale din partea individului (Elliot şi Eisdorfer. Wolff jr. Evenimentele critice de viaŃă sunt numite factori de stres acut. conflicte de rol. şi Hinkle. numite şi nonevenimente. sunt identificate cu stresul cronic (Kessler.Temă de reflecţie nr. indiferent de caracterul negativ sau pozitiv al ei. tracasările zilnice (daily hassles). Meyer propune alcătuirea unei "hărŃi a vieŃii" pentru fiecare pacient (cit.7. 1980) definesc evenimentele de viaŃă drept schimbări obiective în structurile şi relaŃiile psihosociale ce determină reoganizări ale circumstanŃelor uzuale şi impun organismului un efort de reajustare psihică şi socială. emigrare. care simplifică relaŃia dintre harta vieŃii şi sănătate. în Rahe. Limitele teoriei lui Holmes şi Rahe decurg tocmai din cele două caracteristici de bază ale sale: (1) asumarea ideii că schimbarea în sine este stresantă. de cele mai multe ori. războaie. 1 De ce modelul tranzactional al stresului este cel mai larg acceptat model in literatura de specialitate? 5. Price şi Wortman. contrarierea nevoii de afirmare. 1985). Factorii de stres Stresorii sau factorii de stres sunt evenimente sau condiŃii ale mediului. feroviare). Pentru înŃelegerea componentelor psihobiologice ale bolilor. perioadă în care persoana este mai vulnerabilă la stres şi boli fizice şi mentale. 1967. care s-au impus prin încercările de elaborare a unor metode standardizate de evaluare a evenimentelor de viaŃă (Holmes şi Rahe. Primele observaŃii sistematice privind impactul unor evenimente majore de viaŃă asupra sănătăŃii datează încă de la începutul secolului al XX-lea şi aparŃin psihiatrului Adolf Meyer. accidente aviatice. divorŃ. surse financiare insuficiente) • ExperienŃe traumatice şi catastrofale (dezastre. calamităŃi. focalizându-şi atenŃia doar asupra unui singur sistem organic. indiferent de particularităŃile individuale. 1982). S. afecŃiune. Stresorii sunt divizaŃi convenŃional în trei mari categorii: • fizici • psihici • sociali Clasificarea ne apare a nu fi operaŃională deoarece. ameninŃarea integrităŃii fizice. cercetările lui Meyer sunt continuate de H. Holmes şi Rahe. boli fizice.

1989). cât şi psihici (ex. Termenul apare pentru prima dată în 1980 în Manualul de Diagnostice-Statistice ale Bolilor Psihiatrice (DSM III) (1980). cataclismelor sau dezastrelor naturale sau provocate de om au determinat apariŃia unei noi entităŃi clinice sindromul de stres post-traumatic (PTSD). persoanele în vârstă. tracasările zilnice sunt considerate stresori minori. 1987). în acord cu noŃiunea de nespecificitate a lui Selye. cutremurelor. profesional şi familial. persoanele cu antecedente psihiatrice sunt subiecŃi mai vulnerabili la impactul cu stresorii traumatici (Gist şi Lubin. ratări). sunt modele tipice de reacŃie la experienŃele traumatice. 1991). Brenitz şi colab. Retrăirea repetată a traumei (prin gânduri intruzive. 1984. viaŃă personală (probleme sexuale. dificil de definit. p. mediu ambiental (poluare). controlabil. responsabilităŃi casnice (gătit). de intimitate). consideră că stimulii din mediu devin stresori doar în funcŃie de intensitate. Deşi. revenirea aceluiaşi tip de vise. flash-backuri) sau dimpotrivă. familial (certuri). Pentru ca un stresor să fie considerat traumatic trebuie ca el să reprezinte: • ameninŃare la viaŃa proprie sau a celor apropiaŃi. accidentelor de avion. catastrofali.psihic" (Lazarus şi colab. ObservaŃii privind rolul factorilor psihotraumatizanŃi asupra stării fizice şi psihice fuseseră descrise mai demult fie sub titlul de nevroză traumatică sau de "sindromul cordului iritabil" (cit. când stresorii sunt extremi. în tortură: bătăi şi sentimentul de neputinŃă. lagărele de prizonieri) (Cohen. • implicarea directă sau ca martor în uciderea sau rănirea gravă a altor persoane Natura stresorilor traumatici implică de cele mai multe ori atât factori fizici. 1987). Copiii. termene fixe). Caracteristicile vieŃii contemporane determină confruntarea cotidiană a omului cu factorii psihosociali de stres. Taylor. competiŃie). Similitudini ale reacŃiei post-război cu cele datorate catastrofelor. intenşi. ExperienŃa traumatică a multor combatanŃi din acel război a condus la conturarea aşanumitului "sindrom post-Vietnam". 376). accidente rutiere. CunoştinŃele clinice şi practice legate de stresorii traumatici acumulate din experienŃele nefaste de până acum au condus la conturarea de către psihologi a unor programe de prevenire şi intervenŃie primară a PTSD în situaŃii limită. NoŃiunea de factor psihosocial de stres implică un concept complex. ExperienŃa traumatizantă poate fi trăită în grup. când persoana nu are timp să îşi mobilizeze resursele adaptive (ex. prin frecvenŃa şi caracterul lor cronic corelează mai semnificativ cu simptomatologia somatică şi psihică decât evenimentele de viaŃă (Weinberger. În opinia noastră calitatea stresorului (anticipabil.) este cel puŃin la fel de importantă ca şi intensitatea lui. incendii) sau cronici. anihilare sau anxietate). 1989). Din punctul de vedere al intensităŃii. dar permit în timp mobilizarea mecanismelor adaptive (ex. PTSD este definit ca un sindrom caracterizat prin dezvoltarea unor simptome psihice. întâmplări ghinioniste (pierderi. în timp ce calitatea emoŃiei provocate de stimul nu are importanŃă. comportamentale şi somatice ce apar după evenimentele traumatizante ieşite din rangul experienŃelor umane considerate normale (Friedman. financiar (insuficienŃa banilor). Hiner şi Tierney. bruşti. Factorii psihosociali rezultă din interacŃiunea individului cu mediul său socio-economic.. Cercetări sistematice asupra stresorilor traumatici au fost întreprinse abia după terminarea războiului americanovietnamez. cu o multitudine de aspecte. Ca această interacŃiune să se realizeze optim este 90 . Spielberger. sănătate (probleme proprii sau ale membrilor familiei). 1989).. violul). cum este cazul accidentelor de avion sau cutremure. ceea ce explică de ce în mod preponderent cercetările sunt focalizate asupra acestei categorii de stresori. cum a fost cazul războiului din Golf din 1990 (Hobfoll. sau individual (ex. relaŃii sociale (conflicte. 1991). Tracasările sunt generate de diversele domenii ale vieŃii cotidiene: profesional (supraîncărcare. Levi (1971). detaşarea şi înstrăinarea de viaŃă. feroviare. ExperienŃa războaielor. • distrugerea bruscă a propriei case sau a comunităŃii. ca intensitate. aviatice. "anestezia" afectivă. maşină sau tren a impus în atenŃia cercetătorilor o nouă categorie de stresori denumiŃi traumatici. ambele necesitând intervenŃii psihoterapeutice (Williams. reprimarea evenimentului traumatic. stresorii traumatici pot fi acuŃi. indezirabil etc.

perspective de avansare. iluminat etc. Evaluarea primară implică trei tipuri diferite de informaŃii însoŃite de emoŃii diferite: • daună deja produsă (informaŃie asociată cu sentimentul de furie sau depresie). în capacităŃile intelectuale şi stilul cognitiv. caracterul şi organizarea muncii: suprasolicitare/subsolicitare. Stresorii psihosociali îşi pot avea originea la nivel individual. de izolare şi inactivitate. în tipul de reactivitate emoŃională. rigiditatea regulilor. Datorită faptului că familia reprezintă de cele mai multe ori universul individului. temperatură.. reprezintă un alt reper existenŃial pentru individ. La nivel individual factorii de stres rezidă uneori în structura de personalitate. sărăcie. boala. lipsa cooperării. control redus. munca în schimburi. violenŃă. Evaluarea presupune un proces continuu de căutare şi monitorizare de informaŃii asupra a ceea ce se întâmplă şi atribuirea de semnificaŃii personale informaŃiilor obŃinute. nevoi şi motive personale pe de o parte şi cerinŃele şi organizarea structurilor sociale (familia. 1990). fisurile sau eşecurile funcŃionării ei se transformă în factori de stres acuŃi sau cronici. ambiguitatea sarcinii sau a rolului. valori în continuă schimbare. atitudini critice sau dictatoriale. apartenenŃă şi venituri. nesiguranŃa locului de muncă etc. Şomajul. scop. automatizare excesivă. 1983. orar prelungit. dar şi posibile surse de stres psihosocial. cu funcŃii şi surse de informaŃii diferite: • primară • secundară Prin evaluarea primară situaŃia este definită ca având sau nu semnificaŃie pentru confortul persoanei. conflicte maritale şi filiale.necesară armonizarea caracteristicilor biologice. de schimbarea statusului social. demoralizarea cauzată de scăderea stimei de sine. comunicare redusă. discriminare. care de multe ori implică pierderea resurselor financiare de trai. Caracteristicile societăŃii contemporane au determinat apariŃia unui spectru larg de factori de stres. invaliditatea. obiectiv dificil de realizat. personalităŃi şi sisteme de valori diferite între membrii familiei. munca. în caracteristicile atitudinale şi comportamentale. criticism exagerat sau sentimentul frustrării de apreciere. depersonalizarea instituŃiilor sociale. dintre care enumerăm succint: supraaglomerarea din metropole. 1989). crize economice şi politice (Levi. sunt conflictele de rol. ritm impus. vibraŃii. Nivelele şi structurile individuale şi sociale enumerate interferează şi se intercondiŃionează reciproc generând alte categorii de stresori psihosociali. reprezintă poate cel mai grav factor de stres legat de profesie. muncă repetitivă. club. În cazul în care survin relaŃii conflictuale. ambianŃa socială: relaŃii interpersonale reduse. grupul de apartenenŃă devine sursă de stres. stimă. noxe. ApartenenŃa individului la o microcomunitate. organizaŃii sociale sau politice) oferă nu numai suport social. Lazarus distinge două tipuri de evaluări. profesional. familial. 5. Sursele de stres de la nivel familial sunt multiple: apariŃia unor noi membrii în familie. cooperare redusă. 1982). biserică. competiŃie negativă. de comunitate şi societate. violenŃă intrafamilială. alcoolism. restricŃii inutile. în afara celei familiale şi profesionale (cartier. birocraŃia. obiect de studiu mai ales pentru psihologia socială (Pearlin. supraîncărcare informaŃională. Factorii de stres profesionali provin din: ambianŃa fizică: zgomot. divorŃ. Un exemplu al intersectărilor contradictorii dintre aspiraŃii.8. psihologice şi sociale ale persoanei cu structura ambianŃei. 91 . Profesia ca sursă de identitate. Evaluarea stresorilor şi procesul de coping Evaluarea continuă a ceea ce se petrece în mediul înconjurător este o caracteristică esenŃială atât a fiinŃei umane cât şi a animalelor. Inadecvarea condiŃiilor profesionale la factorii umani-individuali se repercutează asupra stării de confort fizic şi psihic al persoanei generând stres. decesul unui membru al familiei (Shaffer. Evaluarea situaŃiei ca benignă sau pozitivă rezultă într-o stare emoŃională neutră sau plăcută. societatea) pe de altă parte. deprivarea de tradiŃii. izolare. nivel de responsabilitate şi decizie.

ameninŃarea integrităŃii fizice. bucurie). (d). 92 . Conform teoriei tranzacŃionale copingul este definit "ca efort cognitiv şi comportamental de a reduce. autodezaprobarea eşecului. copingul este întotdeauna un proces de tranzacŃie între persoană şi mediu. În opinia noastră evaluarea secundară uneori poate să o preceadă pe cea primară. anticiparea eşecului a cărui consecinŃe duce la o trăire negativă. raŃionamente. Odată cu semnalarea ameninŃării activitatea cognitivă nu ia sfârşit ci iniŃiază un întreg lanŃ de procese cognitive. În evaluarea secundară persoana este angajată într-un dialog intern cu sine în vederea luării unei decizii ca efect al evaluării primare. Prin evaluarea secundară se identifică alternativele adaptative pe care subiectul le are la îndemână pentru a face faŃă situaŃiei. Reevaluarea are loc atunci când se obŃin noi informaŃii despre schimbări interne sau externe. ToleranŃa la ambiguitate apare ca unul dintre cei mai importanŃi factori în evaluare şi coping. 1995. interferarea acŃiunii altora cu valorile şi convingerile personale. Factorii situaŃionali se referă la noutatea.anticiparea unei ameninŃări viitoare (trăită afectiv ca frică sau nelinişte). durata. a sănătăŃii. rolul proceselor cognitive şi al acŃiunii. Evaluarea este determinată de două categorii de factori: situaŃionali şi personali. severitatea. În opinia noastră toleranŃa la ambiguitate reprezintă o caracteristică a maturităŃii emoŃionale. face distincŃia între mecanismele de ajustare şi cele înnăscute de adaptare. adaptate circumstanŃei. subliniază existenŃa formelor eficiente şi mai puŃin eficiente de coping. ambiguitatea. Evaluarea nu reprezintă o simplă percepŃie a elementelor unei situaŃii. în înŃelegerea efectelor adaptive de scurtă şi lungă durată. deseori neglijând informaŃii relevante despre situaŃie. care rezultă din cerinŃe dificile cu care suntem confruntaŃi dar dublate de convingerea în şansa de control. DefiniŃia citată pune în evidenŃă patru caracteristici esenŃiale ale copingului: (a). Evaluarea secundară poate să confirme evaluarea primară a ameninŃării. destabilizarea lumii personale. încredere. 5. fiind necesar efortul. Evaluarea situaŃiei ca ameninŃătoare sau ca situaŃie -problemă este determinată în principiu de şase tipuri de condiŃii: 1. Ea este o activitate cognitivă declanşată şi susŃinută de factori emoŃionali şi motivaŃionali. 6. schimbări provenite deseori ca urmare a eforturilor de coping sau a activităŃii intrapsihice de tip defensiv. sociale şi culturale a persoanei. să o intensifice sau să o reducă. 2. Uneori reevaluarea în sine este folosită ca o strategie coping de neutralizare sau minimalizare a informaŃiei aversive.141).14). p. Persoanele cu toleranŃă crescută la ambiguitate şi incertitudine sunt apte să se implice într-o căutare vigilentă de informaŃii. p. ci ca un proces continuu. ca o "cascadă de evaluări şi reevaluări" (Miclea. presupune de asemenea şi intercondiŃionări reciproce între coping. 3. căutarea şi luarea deciziei. stăpâni sau tolera solicitările interne sau externe care depăşesc resursele personale" (Lazarus şi Folkman 1984. deci implică schimbări calitative şi cantitative continue ale acestui raport. cei cu toleranŃă scăzută la ambiguitate vor avea tendinŃa de a reacŃiona rapid. Evaluarea primară şi secundară nu trebuie înŃelese ca desfăşurându-se secvenŃial. discriminări în vederea integrării informaŃiilor într-un cadru cognitiv care să faciliteze "diagnosticul" situaŃiei. (c). deducŃii. (b). dezaprobarea din partea celorlalŃi pentru neconfirmarea expectanŃei. câştig şi efecte pozitive (la nivel emoŃional este trăită ca nerăbdare. să ia în considerare aspectele multiple ale realităŃii şi deci să adopte comportamente flexibile. predictibilitatea stimulilor. în funcŃie de evaluarea resurselor şi opŃiunilor de coping. • • Spre sfârşitul anilor '70 conceptul de coping (ajustare) devine o variabilă centrală în cercetările stresului psihologic. a stării subiective de bine. 4. iminenŃa. Evaluarea implică judecăŃi. provocare. evaluare şi emoŃie.

confruntarea (impactul) când are loc răspunsul. şi 3. Considerăm că funcŃionalitatea sau disfuncŃionalitatea copingului depinde de: cine foloseşte o anumită strategie. 1982). Deci. post confruntarea când se analizează semnificaŃia personală a ceea ce s-a întâmplat. există controverse privind efectele copingului. În această categorie sunt incluse şi aşa numitele strategii paleative. Unii autori identifică copingul cu succesul. este orientată spre persoană. 2 Care sunt aspectele controversate legat de conceptul de coping? 5. deci va reduce distresul emoŃional. sedativelor şi tranchilizantelor. psihologice şi sociale mari pe termen lung. este copingul o trăsătură de personalitate sau un proces influenŃat de situaŃie ? 3. Ajustarea focalizată spre emoŃie. în impactul intempestiv cu un anumit stimul) reacŃiile psihofiziologice pot să se manifeste după confruntare (Lazarus. când. Răspunsul la stres Astăzi. Mai mult chiar. redefinirea sau minimalizarea situaŃiei stresante. apare ca o certitudine faptul că răspunsul la stres este un proces complex ce include atât reacŃii fiziologice cât şi cele cognitive. drogurilor. care la rândul lor influenŃează funcŃionarea sistemului cardiovascular (Obrist. 1981). 1986). similar. 4. Acolo unde nu există momentul anticipativ (de ex. Multe surse de stres din mediu nu pot fi controlate. Doar spre 93 . Copingul emoŃional poate facilita copingul comportamental prin reducerea stresului care altfel ar împieta eforturile de soluŃionare a problemei.Copingul parcurge trei etape: 1. când poate evalua "costul" confruntării.9. când situaŃia poate fi amânată sau prevenită. În al patrulea rând. este copingul un răspuns conştient sau inconştient la factorii de stres? 2. copingul de succes pe termen scurt poate avea "costuri" fiziologice. redefinirea situaŃiei şi reevaluarea. în scopul reducerii sau controlării răspunsului emoŃional la stresori. când persoana se poate pregăti pentru confruntare. emoŃionale şi comportamentale. mai poartă numele şi de ajustare instrumentală. cum sunt uzul alcoolului. Acest fapt a determinat conturarea aşa numitului stres de anticipare. tehnicilor de relaxare etc. Mai multe studii aduc argumente că strategiile coping focalizate spre problemă sunt asociate pozitiv cu starea de bine iar tendinŃa de a folosi strategii de coping focalizate spre emoŃie tind să fie asociate cu o sănătate mentală precară (Folkman şi colab. Temă de reflecţie nr. sub ce circumstanŃe ambientale şi psihice şi tipul de ameninŃare. anticiparea (avertizarea). câte dimensiuni are copingul ? Cea mai utilizată clasificare este cea dihotomizată în: • coping focalizat spre problemă • coping focalizat spre emoŃie Ajustările focalizate spre probleme sunt acŃiuni orientate direct spre rezolvarea. dar o formă de coping eficientă poate permite unei persoane tolerarea sau ignorarea factorului de stres. respectiv controlul asupra situaŃiei şi răspunsului emoŃional.. 2. De multe ori momentul anticipării este mai intens în reacŃii psihofiziologice decât confruntarea. a tranşa copingul în forme de succes şi insucces nu este un demers simplu. Trecerea în revistă a studiilor vizând copingul permite evidenŃierea mai multor puncte controversate: 1. numită şi ajustare indirectă. Există studii care dovedesc că formele de ajustare activă au un impact mai mare asupra sistemului nervos simpatic. Astăzi se pun sub semnul întrebării evidenŃele că ajustarea direcŃionată spre probleme este întotdeauna mai adaptativă decât cea emoŃională. copingul focalizat spre problemă poate determina evaluări mai puŃin ameninŃătoare.

Chiar şi acum mai există cercetători care ignoră aspectele psihologice de răspuns la stimuli. între trăsăturile de personalitate şi tendinŃele reactive oferă alternative mai pertinente de studiu. ConsecinŃele nu pot fi efectul confruntării cu un singur factor de stres ci sunt rezultatul modului în care persoana reuşeşte să facă faŃă în timp mai multor stresori. nu epuizează complexitatea fenomenului. există puŃine studii de acest gen în literatură. ConsecinŃele pot fi globale. Din păcate. Cercetătorii de orientare biologică apreciază că se câştigă în rigurozitate şi obiectivitate focalizându-se doar asupra reacŃiilor fiziologice. Corelări între evaluări ale stimulilor şi răspunsul fiziologic.10.sfârşitul anilor '60. răspunsul fiziologic este abordat interactiv cu cel psihologic. Considerăm că punerea în evidenŃă a unor modificări fiziologice de stres.3 o sistematizare a reacŃiilor la stres fără a o considera exhaustivă. afectând starea de sănătate şi comfort fizic şi psihic în general. De aceea subliniem importanŃa cercetărilor interdisciplinare. ConsecinŃele apar drept sechele ale reacŃiilor de lungă durată. în care fiziologii şi psihologii să proiecteze împreună abordări interactive de investigaŃie. 94 . între tipul de coping şi patternul de răspuns hormonal. Prin prisma teoriei răspunsului evaluarea nivelului prezumtiv al stresului se face pe baza caracterului şi amplitudinii reacŃiilor psihofiziologice şi comportamentale. 1982). ConsecinŃele stresului Unii autori includ disfuncŃiile şi bolile psihosomatice la reacŃiile faŃă de factorii stresanŃi intenşi şi prelungiŃi. afectând unul dintre nivelele structurale şi funcŃionale ale organismului. sau particulare. de la cel molecular şi fiziologic până la cel psihologic şi social. demers deosebit de util. Apreciem ca eronată această poziŃie şi subliniem necesitatea distingerii reacŃiilor de consecinŃele stresului. cronice (Elliot. Redăm în tabelul 1. şi în acest sens stresul apare ca un efect cumulativ. 5.

excesul sau pierderea apetitului. 1989) este un concept cheie în înŃelegerea şi explicarea diferenŃelor interindividuale de intensitate şi amplitudine a reacŃiilor la stres. răspuns "totul sau nimic". IgE. suicid DistincŃia dintre reacŃii şi consecinŃe nu e întotdeauna uşor de realizat. betaendorfine. de cele mai multe ori diferenŃele interindividuale determină graniŃa dintre reacŃii şi consecinŃe. tranchilizante. utilizare crescută de alcool. aritmii. ostilitate. sentiment de neputinŃă. Nivel dermal: modicări în conductanŃa electrică a pielii.Tabelul 1. absenteism. uscăciune. COGNITIVE deteriorări ale memoriei de scurtă şi lungă durată scăderea gradului de concentrare creşterea ratei de erori şi confuzii scăderea capacităŃii de decizie. IgG. testosteron. nervozitate. COMPORTAMENTALE scăderea performanŃei instabilitate şi fluctuaŃie profesională. insatisfacŃie. definită ca o variabilă plurifactorială ce include atât aspecte biologic-constituŃionale cât şi cele de structură psihică. intensificarea tranzitului gastrointestinal. dispnee. depresie. anxietate. ReacŃii la stres FIZIOLOGICE Sistem scheleto-muscular: tensiune musculară. fasciculaŃii. deteriorarea relaŃiilor interpersonale. alienare. evitare/evadare. prolactină. tensiune. Sistem neuroendocrin: nivel scăzut de CA şi CO în sânge şi urină. demoralizare. Conceptul de reactivitate (Strelau. hiperventilaŃie. insomnii. tutun. autoevaluare negativă. Sistem imun: modificări la nivelul imunoglobulinei IgA. de planificare şi organizare căutare redusă de informaŃii evitare sau negare inhibiŃii şi blocaje creativitate redusă ideaŃie obsesivă şi iraŃională toleranŃă redusă la criticism EMOłIONALE frustrare. Sistem cardiovascular: tahicardie. nelinişte. a potenŃionalului electric. culpabilitate. presiune arterială crescută Sistem gastrointestinal: sialoree. ticuri. accidente. acizi graşi liberi. Reactivitatea. bruxism. IgM. colesterol. exprimă diferenŃele de activare psihofiziologică dintre starea de repaus şi cea de după 95 . cafea. hormonul creşterii.3. celule naturale ucigătoare proliferarea limfocitelor induse de substanŃe mitogene titru de anticorpi la virusul latent Epstein-Barr. pasivitate agresivitate/intoleranŃă/ dezacord. labilitate. hipertranspiraŃie.

reprezintă veriga explicativă în mecanismul trecerii de la reacŃii la procese patologice. După criteriul reactivităŃii. Numai prin sumarea şi confruntarea unor multiplicităŃi de date. 1986). 3 Care este diferenta dintre raspunsul la stres si consecintele stresului? 96 .1. prin demersuri interdisciplinare şi integrative.expunere la stimulii stresanŃi (Williams. exhaustivitate. simplitate. ca trăsătură individuală stabilă. şi anume sindromul de extenuare (burn-out) caracterizat prin: • epuizarea emoŃională • epuizare fizică • epuizare mentală Epuizarea din sindromul de extenuare se exprimă în: • aplatizare afectivă • depersonalizare • scăderea realizărilor personale Sindromul de extenuare rezultă dintr-o implicare de lungă durată în activităŃi profesionale cu oamenii şi este în general specific cadrelor didactice. teoria stresului va putea atinge criteriile ştiinŃifice necesare oricărei teorii: coerenŃă. MECANISME DE ADAPTARE Figura 12. Figura de mai jos redă relaŃia dintre componentele stresului ca fenomen psihosocial Evaluarea primară: "Este evenimentul stresant pentru mine?" POTENłIALII STRESORI REACłII LA STRES Evaluarea secundară: "Pot să fac faŃă acestui eveniment?" COPING. ci doar o concepŃie deschisă spre asimilări noi. Cercetările recente asupra consecinŃelor stresului cronic au impus în literatură un nou concept. apte să determine noi orizonturi de cercetare. relevanŃă. medicale şi a celor din domeniul legislativ-juridic. Temă de reflecŃie nr. persoanele se clasifică în: • normoreactive • hiperreactive Hiperactivitatea. Componentele stresului Teoria stresului nu trebuie interpretată ca un sistem de idei revolut.

direcŃii şi orientări. empatie) • suport apreciativ (valorizare şi recunoaştere personală. şi compatibilitatea sa. stimă de sine. sentiment de identitate) • suport informaŃional (sfaturi.Rolul de „tampon” al suportului social RelaŃia dintre singurătate şi riscul pentru îmbolnăviri este astăzi cunoscut. de apartenenŃă. de mediere între stres şi boală. Există şi cercetători care atribuie un efect direct. sugestii. consiliere de specialitate) • suport instrumental (ajutor material. centre de informare. În acest context suportul social a devenit o variabilă relevantă în psihologia sănătăŃii prin rolul său protector. biserică) • specialişti (medici. îndrumare. Termenul de suport social descrie o reŃea de relaŃii interpersonale care oferă persoanei: • sentiment de acceptare şi iubire • stimă de sine şi apreciere • comunicare şi apartenenŃă • ajutor mutual Din definirea suportului social se pot desprinde mai multe tipuri de suport: • suport emoŃional (sentiment de a fi iubit. În acest sens vorbim de: • suport social perceput (disponibilitatea este concomitentă cu compatibilitatea) • suport social primit (situaŃie în care nu întotdeauna compatibilitatea este percepută. psihologi. 97 .) Rolul negativ al lipsei sau deficienŃelor de suport social au fost larg investigate. în ciuda faptului că un anumit gen de suport s-a obŃinut) AlŃii autori atrag atenŃia asupra altor caracteristici ale suportului social la fel de importante: • stabilitatea sa • proximitatea sa fizică (locaŃie apropriată) • sincronizarea dintre accesul la suport şi situaŃiile de criză sau stres. concret) O distincŃie importantă atunci când facem referire la suportul social este aceea dintre disponibilitatea acestuia. etc. Nu este un acord asupra conceptualizării suportului social ca: • variabilă de personalitate ? • caracteristică socială ? • sau dimensiune psiho-socială? Se ridică şi întrebarea ce este mai relevant în efectul pozitiv al suportului social asupra sănătăŃii: • calitatea? (chiar dacă numărul persoanelor care oferă suport social este foarte redus?) sau • cantitatea ? (care creşte şansa stabilităŃii. proximităŃii şi sincronizării). Sursele de suport social pot fi diferite: • familia • rude • prieteni • colegi şi comunitatea profesională • vecini şi comunitatea de cartier • grupuri informale (cluburi. Efectul principal al său este acela de „amortizare” a stresului. de afecŃiune şi îngrijire.

în efectul tratamentului. London: BPS. Există cercetări care dovedesc rolul protector al suportului social în prevenirea îmbolnăvirilor. Temă de reflecŃie nr. Temă de reflecŃie nr. Aceste sarcini se vor trimite pe email sau poştă (vezi calendarul disciplinei). A. Procesul de evaluare şi cel de coping. Sunt prezentate primele teorii ale stresului elaborate de Selye (teoria sindromului general de adaptare) cât şi modelele actuale (fiziologic. Indiferent dacă mecanismul de protecŃie al suportului social este direct sau mediat. 5 Discutati modul in care saracia poate afecta starea de sanatate. interacŃional şi patogen). Cluj: Dacia. A.Care sunt aspectele controversate legat de conceptul de coping? 3. cognitive şi comportamentale. în recuperarea din boală. Fontana. internaŃionale şi globale. Rezumat Modulul V discută relevanŃa teoriei stresului pentru sănătate şi vulnerabilitatea la boală. D. P.De ce modelul tranzactional al stresului este cel mai larg acceptat model in literatura de specialitate? 2. (1998) Stres şi personalitate. Tipurile şi formele de suport social sunt prezentate cu funcŃiile sale de mediator-tampon între stres şi sănătate. tracasări cotidiene şi experienŃe catastrofale. cauzal. ConsecinŃele stresului vizează impactul fiziopatologic cât şi sindromul de extenuare cronică. Raspundeti la cele 3 intrebari in maxim 2 pagini de computer. ReacŃiile la stres sunt clasificate în: fiziologice. Discutati modul in care saracia poate afecta starea de sanatate. cât şi formele lor sunt descrise ca repere fundamentale în adaptarea la stres. SARCINA DE SEMESTRU MODUL V 1. emoŃionale. 98 . rolul său pozitiv este atestat. (1991) Stresul in sanatate si boala. Derevenco. Bibliografie Baban. Pentru combaterea ei sunt necesare intervenŃii macro-economice naŃionale.benefic asupra sănătăŃii. în reducerea mortalităŃii. (1989) Managing Stress. 4 Care sunt beneficiile suportului social? Alti factori sociali implicaŃi in sănătate şi boală Sărăcia este astăzi considerată un factor de risc major pentru sănătate. & Baban. în creşterea aderenŃei la tratament. Cluj: Presa Universitară Clujeană. Este redată clasificarea factorilor de stres în: evenimente majore de viaŃă.

London: Routledge. T. Thousand Oaks: Sage. Sheridan. L. R. and MacDonald. New Jersey: Prentice Hall. New Jersey: Prentice Hall. (1993) Health and Human Behavior.. (1990) Health Psychology: Biopsychosocial interactions. C. 99 . (1989) Introduction to health psychology. G. Friedman. B. (1992) Health Psychology:Challenging the Biomedical Model. New York: Wiley Cohen. Bunton. and DiMatteo. R. Et all. Gatchel. R. and Phillips. Taylor. New York: McGraw-Hill. and Collins. (1991) Health Psychology. (2003) The Health Psychology Handbook: Practical Issues for the Behavioral Medicine Specialist. (1992) Health Promotion: Disciplines and Diversity. E. New York: McGraw-Hill. D.. New York: Wiley. M. Kaplan. (1991) The psychology of health. J. and Patterson. K. Sallis. New York: McGraw-Hill. F. Bloom. (1988) Health Psychology: a psychosocial perspective. and Radmacher. London: Routledge. H. McChargue. M.Bibliografie optionala Sarafino. Pitts. (1989) Health Psychology. S. S.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful