UNIVERSITATEA “BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINłELE EDUCAłIEI SECłIA PSIHOLOGIE ÎNVĂłĂMÂNT LA DISTANłĂ

PSIHOLOGIA SĂNĂTĂłII
AN II
CURS - SEMESTRUL II -

Prof. Dr. Adriana Băban

1

1.1. InformaŃii generale Titlul disciplinei: Psihologia SănătăŃii Cod: PSY 2114 Nr. credite: 6.5 Durată: 1 semestru Loc de desăşurare: sediul FacultăŃii de Psihologie şi ŞtiinŃe ale EducaŃiei, str. Sindicatelor nr. 7 An de studiu: II, semestrul II Disciplină obligatorie CondiŃionări: Psihologie Socială şi Psihologia PersonalităŃii 1.2. InformaŃii despre titularul de curs: Nume: Adriana Băban Titlu ştiinŃific: Profesor univ. dr. InformaŃii de contact: adrianababan@psychology.ro Orar consultaŃii: joi 12-14 Tutori: Asist.univ.drd.Catrinel Crăciun, Drd. Diana Tăut, Psih. Alina Zlati InformaŃii de contact: sanatatiitutor@psychology.ro 1.3. Descrierea disciplinei: a. Obiectivele cursului: 1. Identificarea rolului factorilor cognitivi, emoŃionali, comportamentali şi sociali în promovarea sănătăŃii şi în riscul pentru îmbolnăviri. 2. Explicarea mecanismelor prin care sănătatea şi boala sunt codeterminate de factori biologici, psihici, sociali şi comportamentali. 3. Proiectarea de strategii de promovare şi menŃinere a sănătăŃii. 4. Discutarea modalităŃilor de eliminare şi reducere a factorilor de risc pentru îmbolnăviri. b. ConŃinutul cursului: Obiectivele psihologiei sănătăŃii; Modele ale sănătăŃii şi bolii; Rolul cogniŃiilor în sănătate şi boală; EmoŃii şi sănătate; Stil de viaŃă şi sănătate; Comportamente sanogene şi de risc; Stres şi coping; InegalităŃile sociale şi sănătatea; Suportul social; Modele cognitiv-sociale de promovare a sănătăŃii; PrevenŃia primară, secundară şi terŃiară; Programe de prevenŃie comunitare, instituŃionale şi de grup; Comunicarea mesajelor de sănătate; Etica cercetării, evaluării şi promovării sănătăŃii. 1.4. Metode utilizate în cadrul predării: Curs: expunerea, exemplul demonstrativ, dezbaterea, sinteza cunoştinŃelor, descoperire dirijată Seminar: dezbatere, clarificare conceptuală, activităŃi de grup, descoperire dirijată, sinteza cunoştinŃelor. 1.5. CompetenŃe dobândite: Cunoaştere şi înŃelegere • ÎnŃelege rolul psihologiei sănătăŃii în promovarea stării de bine şi reducerea riscului de îmbolnăviri • Cunoaşte principiile şi paradigmele de studiu ale sănătăŃii şi bolii • ÎnŃelege mecanismele prin care factorii cognitivi, emoŃionali, comportamentali şi sociali pot influenŃa sănătatea şi boala • Recunoaşte factorii de risc pentru îmbolnăviri şi factorii de menŃinere şi promovare a sănătăŃii şi stării de bine • ÎnŃelege reperele ce ghidează elaborarea programelor de educaŃie pentru sănătate

2

Cunoaşte modalităŃi de intervenŃie pentru reducerea şi combaterea factorilor de risc pentru sănătate. Explicare şi interpretare • Explică şi ilustrează diferenŃele specifice dintre educaŃia pentru sănătate, promovarea sănătăŃii şi prevenŃia îmbolnăvirilor • Interpretează şi argumentează modul în care factorii cognitivi, emoŃionali, comportamentali şi sociali influenŃează starea de sănătate • Explică diferenŃele dintre programele comunitare, instituŃionale şi de grup • Argumentează modalităŃile de intersectare dintre tipul şi nivelul de program de prevenŃie Instrumental – aplicativ • Aplică tehnicile de optimizare a sănătăŃii şi stării de bine (ex. creşterea stimei de sine, dezvoltarea afectivităŃii pozitive, controlul stresului) • Proiectează strategii de intervenŃie primară şi secundară asupra factorilor de risc pentru îmbolnăviri (ex. prevenŃia fumatului, a consumului de alcool şi droguri, a comportament alimentar deficitar, prevenia HIV/SIDA) la nivel de grup, comunitar şi populaŃional • Aplică tehnici de modificare a comportamentelor de risc (ex. renunŃarea la fumat, adicŃia de alcool/droguri, asistarea psihologică a anorexiei şi bulimiei) • Proiectează strategii valide de cercetare a sănătăŃii şi bolii (transversale, longitudinale, experimentale, prospective, studii de caz, studii calitative, meta-analize). Atitudinale • Dezvoltă o atitudine responsabilă faŃă de educarea populaŃiei pentru sănătate, fundamentată pe noile achiziŃii ale ştiinŃei • Respectă diferenŃele de vârstă, gen, religie, cultură, orientare sexuală în educaŃia pentru sănătate • Adresează inegalităŃile sociale, sărăcia şi discriminarea în dreptul la sănătate şi la o îngrijire medicală adecvată • Se angajează în analiza critică a politicilor publice de promovare a sănătăŃii şi reducerii riscului de îmbolnăviri • Respectă strict normele etice în activitatea profesională de practician şi cercetător şi se angajează continuu în dezvoltarea personală şi profesională • 1.6. Formatul şi tipul activităŃilor implicate de curs Asimilarea cunoştinŃelor oferite în cele cinci module presupune atât muncă individuală cât şi întâlniri faŃă în faŃă (consultaŃii). ConsultaŃiile, pentru care prezenŃa este facultativă, reprezinta un sprijin direct acordat dumneavoastra din partea titularului şi a tutorilor. Pe durata acestora vom recurge la prezentări sintetice a informaŃiilor aferente fiecarui modul, dar mai cu seama vor fi oferite răspunsuri directe la întrebările ridicate de studenŃi. În ceea ce priveşte activitatea individuală, aceasta presupune parcurgera suportului de curs şi a materialelor bibliografice anexate fiecărui modul. Parcurgerea şi promovarea acestei discipline presupune următoarele activităŃi: a. asimilarea cunoştinŃelor din suportul de curs şi bibliografia anexată suportului de curs precum şi rezolvarea sarcinilor aferente fiecărui modul în limita a 2 pagini per modul; b. realizarea temelor de semestru, descrise la finele fiecarui modul. Temele vor fi trimise pe adresa tutorilor pe email sau pe poştă în conformitate cu precizările din calendarul disciplinei; c. consultaŃii – pe parcursul semestrului vor fi organizate două întâlniri de consultaŃii faŃă în faŃă (prezenŃă facultativă);

d. realizarea unui proiect care va fi trimis prin poştă în sesiune.

3

sunt programate 2 întâlniri faŃă în faŃă (consultaŃii) cu toŃi studenŃii. Materiale şi instrumente necesare pentru curs Optimizarea procesului în învăŃare necesită accesul studentilor la urmatoarele resurse: .1. la finele fiecarui modul sunt precizate atât referinŃele biblografice. Lucrările menŃionate la bibliografie pot fi găsite şi împrumutate de la Biblioteca FacultăŃii de Psihologie din cadrul Bibliotecii Centrale „Lucian Blaga”. 4 .9. la cea de a doua întîlnire se vor discuta ultimele două module şi se va realizeaza o secvenŃă recapitulativă. Studentii care nu au trimis temele de semestru si proiectul NU sunt primiti in examen. . Cluj Napoca 400015. a studiilor de caz). a temelor redactate.50 puncte) • 30 aprilie 2010 (data limită) rezolvările întrebărilor aferente modului III şi IV II (0. (b). adică 1. Materiale bibliografice obligatorii In suportul de curs. prof.8.50 puncte). De asemenea. .5 puncte) (c).5 puncte). alături de alte articole facultative. 1. Calendar al cursului Pe parcursul semestrului în care se studiază disciplina de faŃă. Sursele bibliografice au fost astfel selectate încât să ofere posibilitatea aprofundării studiului. ele sunt destinate soluŃionării oricăror nelamuriri de conŃinut sau a celor privind sarcinile individuale. Punctajul obŃinut la examenul final (în proporŃie de 70%. PROIECT: realizarea proiectului de preventie pe baza materialului anexat suportului de curs Termen de predare a proiectului • 6 iunie 2010(data limită) predarea proiectului (1.50 puncte) • 15 mai 2010 (data limită) rezolvările întrebărilor aferente modului V (0. adâncirii nivelului de analiză si.7. Intrarea in examen ESTE CONDITIONATA de predarea temelor si proiectului. 1.50 puncte) Orice intirziere in predarea temelor se va penaliza cu 50% din notarea. Punctajul obtinut pe realizarea proiectului (în proporŃie de 15%. . respectiv: Republicii 37.. comprehensiunea fiecărei teorii.. astfel încât nota finală se va compune din: (a). selectate pentru a ilustra diverse strategii de cercetare. adică 7 puncte). Datele celor două întâlniri vor fi anunŃate pe site-ul facultăŃii.imprimantă (pentru tipărirea materialelor suport.acces la echipamente de fotocopiere. Adriana Băban (cu specificaŃia numelui cursului: Psihologia Sanatatii) conformă următorului calendar: • 30 martie 2010 (data limită) rezolvările sarcinilor aferente modului I şi II (0. Politica de evaluare şi notare Evaluarea cunoştinŃelor şi abilităŃilor asimilate de student la acest curs se va realiza atât pe baza sarcinilor de semestru cât şi a celei finale.calculator conectat la internet (pentru a putea accesa bazele de date si resursele electronice suplementare).10. 1. adică 1. Pentru prima întâlnire se recomandă lectura atentă a primelor trei module. Bibliografia obligatorie se va gasi anexată suportului de curs (care va fi incorporata si in subiectele de examen). punctajul obŃinut la temele de semestru (în proporŃie de 15%. implicit. în cadrul celor doua intalniri studenti au posibilitatea de solicita titularului si/sau tutorilor sprijin pentru rezolvarea anumitor sarcini specifice. TEMELE aferente fiecărui modul vor fi trimise pe email (adresa de tutori) sau pe poştă pe adresa FacultăŃii.acces la resursele bibliografice (ex: abonament la Biblioteca Centrală „Lucian Blaga”).

Pentru predarea temelor se vor respecta termenele menŃionate. Orice intirziere (si de o zi) in predarea temelor se va penaliza cu 50% din nota.. Evaluarea acestor lucrări se va face imediat după preluare, iar afişarea pe site a notelor acordate se va realiza la cel mult 2 săptămâni de la data depunerii/primirii lucrării. Daca studentul considera ca activitatea sa a fost subapreciata de catre evaluatori atunci poate solicita feedback suplimentar prin contactarea titularului sau a tutorilor prin email.
Pentru a finaliza cursul cu nota de trecere este necesar ca la examenul scris studentul sa obtina minim 3.5 din cele 7 alocate examenului scris. 1.11. Elemente de deontologie academică Se vor avea în vedere următoarele detalii de natură organizatorică: - Orice material elaborat de catre studenti pe parcursul activităŃilor va face dovada originalitatii. Studentii ale căror lucrări se dovedesc a fi plagiate nu vor fi acceptati la examinarea finala. - Orice tentativă de fraudă sau fraudă depistată va fi sancŃionată prin acordrea notei minime sau, in anumite conditii, prin exmatriculare. - Rezultatele finale vor fi puse la dispoziŃia studentilor prin afisaj electronic. - ContestaŃiile pot fi adresate în maxim 24 de ore de la afişarea rezultatelor iar solutionarea lor nu va depasi 48 de ore de la momentul depunerii. 1.12. StudenŃi cu nevoi speciale: Având în vedere, ca o prioritate, facilitarea accesului egal al tuturor cursanŃilor la activităŃile didactice si de evaluare, titularul cursului şi echipa de tutori îşi exprimă disponibilitatea, în limita constrângerilor tehnice si de timp, de a adapta conŃinutul şi metodelor de transmitere a informaŃiilor precum şi modalităŃile de evaluare (examen oral, examen on line etc) în funcŃie de tipul dizabilităŃii cursantului. 1.13. Strategii de studiu recomandate: Date fiind caracteristicile învăŃământului la distanŃă, se recomandă studenŃilor o planificare foarte riguroasa a secvenŃelor de studiu individual, coroborată cu secvenŃe de dialog, mediate de reŃeaua net, cu tutorii si respectiv titularul de disciplina. Lectura fiecărui modul şi rezolvarea la timp a lucrărilor de evaluare garantează nivele înalte de înŃelegere a conŃinutului tematic şi totodată sporesc şansele promovării cu succes a acestei discipline.

5

MODUL 1 Noţiuni introductive în Psihologia Sănătăţii ţ ţ Scopul modulului: Familiarizarea studentului cu conceptele și modelele fundamentale din Psihologia Sănătăţii Obiectivele modulului: la finalul acestui modul, cursanŃii trebuie:

• • • • •

Să delimiteze domeniul de studiu al psihologiei sănătăţii Să explice caracterul multidisciplinar al psihologiei sănătăţii Să indice dimensiunile, componentele și gradele procesului de sănătate Să explice relaţia dintre sănătate și boală Să prezinte comparativ modelele explicative și aplicative ale sănătăţii și bolii

Acest modul trece în revistă principalele concepte cu care operează Psihologia Sănătăţii ţ precum și modelele sănătăţii și bolii, de la modelul biomedical până la modelul ţ biopsihosocial. Repere istorice Nevoia de a înţelege apariţia unor simptome în lipsa unei tulburări organice a condus la dezvoltarea unei noi discipline, medicina psihosomatică, care și-a propus la sfârșitul anilor 30 stabilirea relaţiei dintre procesele emoţionale și procesele somatice. Datorită faptului că paradigma psihanalitică a dominat această disciplină, astăzi termenul este tot mai puŃin utilizat. Influenţa majoră de la începutul anilor 70 a paradigmei behavioriste a determinat considerarea impactului învăţării prin condiţionare clasică, respectiv operantă asupra stării de sănătate. Astfel, s-a conturat disciplina medicinei comportamentale ale cărei asumpţii teoretice sau concretizat în tehnica terapeutică a biofeedback-ului, tehnică folosită și astăzi. În demersul de includere al factorilor psihologici în modelul explicativ al sănătăţii și bolii, psihologia sănătăţii este cea mai recent dezvoltată disciplină. O caracteristică esenŃială a psihologiei sănătăŃii este, aşa cum o arată şi numele disciplinei, focalizarea pe sănătate. Psihologia sănătăŃii se numără printre primele discipline care propune comutarea atenŃiei de la boală la sănătate. Reconceptualizarea noŃiunii de sănătate şi boală prin prisma noilor abordări reprezintă după unii autori o a doua “revoluŃie medicală” (Yanovitz, 1992). Astfel, obiectivul primordial al psihologiei sănătăţii este promovarea sănătăŃii şi prevenirea îmbolnăvirilor. Atenţie! Psihologia medicală este un termen care acoperea până acum trei decenii o bună parte ţ din domeniul psihologiei sănătăŃii. Termenul este însă tot mai puŃin utilizat în ultimii ani datorită caracterului său restrictiv, psihologia medicală focalizându-se preponderent pe relaŃia medic – pacient şi pe adaptarea bolnavului la mediul spitalicesc şi la starea de boală. Definirea Psihologiei Sănătăţii ţ Psihologia SănătăŃii este definită ca ramură teoretică şi aplicativă a psihologiei care contribuie la: promovarea şi menŃinerea sănătăŃii, prevenirea şi tratarea îmbolnăvirilor, identificarea factorilor psihologici cu rol în etiologia bolilor şi la îmbunătăţirea sistemului de sănătate și a politicilor de sănătate (Matarazzo, 1982). Psihologia SănătăŃii este considerată a fi o disciplină „hibridă”, care combină perspectiva ştiinŃelor socio-umane (psihologie, sociologie, antropologie) cu cea a ştiinŃelor naturale (medicină 2. 1.

6

clinică, sănătate publică). Sintetic, putem defini Psihologia SănătăŃii ca fiind domeniul interdisciplinar ce aplică cunoştinŃele şi tehnicile psihologice în domeniul sănătăŃii şi bolii. 3. Obiectivele Psihologiei Sănătăţii ţ • Promovarea sănătăŃii • MenŃinerea sănătăŃii • Prevenirea îmbolnăvirilor • Tratearea îmbolnăvirilor • Identificarea factorilor (cognitivi, emoŃionali, comportamentali şi sociali) cu rol în etiologia şi evoluŃia bolilor acute şi cronice • Îmbunătăţirea sistemului de sănătate și a politicilor de sănătate (Matarazzo, 1982) • Educarea pentru sănătate • ÎnŃelegerea experienŃei subiective a bolii • Asistarea bolnavului pentru o mai bună adaptare la boală, tratament şi proceduri medicale Relaţia Psihologiei Sănătăţii cu alte discipline ţ ţ O înţelegere aprofundată a Psihologiei Sănătăţii necesită cunoștinţe cu privire la contextul în care sănătatea și boala există. În acest sens sunt relevante următoarele domenii de studiu: • Epidemiologia – studiază frecvenţa și distribuţia bolilor în populaţie • Sănătatea publică – studiază sănătatea la nivel de comunitate și nu de individ • Sociologia – studiază societatea, interacţiunile sociale și individul ca membru al unui grup, comunităţi, instituţii o Sociologia medicală – studiază impactul societăţii, a interacţiunilor sociale și a comportamentelor individului în cadrul grupului, comunităţii și instituţiei asupra sănătăţii și bolii • Antropologia – studiază originea speciei umane, istoria și cultura acesteia o Antropologia medicală – studiază reprezentările sănătăţii și bolii și practicile asociate acestora Pe de altă parte, Psihologia SănătăŃii este considerată a fi un domeniu interdisciplinar, utilizând şi punând la dispoziŃie cunoştinŃe şi tehnici din/pentru mai multe ramuri ale psihologiei: • Psihologia socială – studiază modul în care indivizii și grupurile interacţionează • Psihologia dezvoltării – studiază impactul proceselor maturaţionale și a experienţei asupra comportamentului individului • Psihologia pozitivă – studiază resursele personale ale individului (ex. înţelepciune, curaj, optimism, originalitate, talent, responsabilitate, moderaţie, toleranţă) ce facilitează funcţionarea sa optimă • Psihologia clinică – studiază mecanismele psihologice implicate în patologie o psihologia clinică vizează mai ales tulburările mentale, în timp ce psihologia sănătăŃii se focalizează pe starea globală de sănătate, pe rolul factorilor psiho-sociali în etiologia bolii somatice (ex. cancer), pe reacŃia, adaptarea şi recuperarea din boala somatică acută (ex. infarct miocardic) sau cronică (ex. colon iritabil) o conceptele şi teoriile dezvoltate de psihologia clinică (diagnosticul clinic, teoriile anxietăŃii, depresiei, tulburărilor de personalitate) sunt deosebit de relevante pentru psihologia sănătăŃii • Psihoterapia şi Consilierea – presupun intervenţie psihologică în scopul ameliorării tabloului clinic (psihoterapie) sau în scopul optimizării, prevenţiei și remiterii problemelor emoţionale, cognitive și de comportament (consiliere) 4.

7

comfort fizic. de a te bucura de viaŃă) • Sănătatea ca produs Cauza acestor percepţii laice contrastante percepţiei specialiștilor în sănătate rezidă în nivelul scăzut al alfabetizării cu privire la sănătate. sociali) • stilul de viaŃă (comportament alimentar. 1 Explicaţi modul în care cunoștinţele din domeniul psihologiei sociale sau ţ ș ţ dezvoltării pot fi utilizate în psihologia sănătăţii. cum sunt cele privitoare la relaŃionarea psiholog-pacient sau cele referitoare la modalităŃile de modificare a cogniŃiilor iraţionale sunt deosebit de relevante pentru psihologia sănătăţii Temă de reflecŃie nr.o cunoştinŃele şi tehnicile de lucru cu pacienŃii. sol. modelul de abordare a sănătaŃii este unul holistic. psihic. ţ 5. ca stare de bine. care are în vedere atât dimensiunile sale multiple cât şi determinismul complex. au identificat următoarele percepŃii laice (de simŃ comun) asupra sănătăŃii: • Sănătatea ca un dat natural • Sănătatea ca o valoare • Sănătatea ca dar divin • Sănătatea ca responsabilitate individuală • Sănătatea ca voinŃă • Sănătatea ca drept fundamental • Sănătatea ca lipsă a bolii • Sănătatea ca resursă (de a muncii. Aşa cum reiese din definiŃia OMS. Persoanele cu un nivel scăzut al alfabetizării cu privire la sănătate nu apelează la servicii de sănătate decât în ultimele stadii ale bolii. capacitate de confruntare cu stresul fizic. OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii (OMS) definişte sănătatea ca integritate anatomică şi funcŃională. percepŃia şi răspunsul la stres) • factori sociali (resurse socio-economice. sexual. psihic şi social. Mai mult. psihică şi socială (Pozitiv) 8 . organizarea sistemului de îngrijire medicală şi politicile sanitare) • factori biologici (imunologici. la nivelul sistemului de sănătate și cu precădere la nivelul sistemului educaţional. • Sănătatea ca stare de bine fizică. biochimici) Sănătatea este percepută de mule ori doar prin prisma uneia din aceste dimensiuni: • Sănătatea ca absenŃă a bolii şi dizabilităŃii (Negativ) VS. capacitate de protecŃie împotriva îmbolnăvirilor şi morŃii premature. Acest concept face referire la capacitatea de a lua decizii informate cu privire la propria sănătate. Un nivel crescut al alfabetizării cu privire la sănătate ar conduce la creșterea speranţei de viaţă la nivelul populaţiei și la eficientizarea furnizării de servicii de asistenţă medicală. biologici. Sănătatea Cercetările realizate de Blaxter (1990) şi Staiton-Rogers (1991) pe loturi populaŃionale largi. abuz de substanŃe. fizici. Îmbunătăţirea alfabetizării cu privire la sănătate presupune intervenţia la nivelul culturii și societăţii. aer. lipsa informaţiilor cu privire la tratament conduce la o scădere a aderenţei la prescripţiile specialiștilor în sănătate. genetici. social şi spiritual. chimici. Factorii care influenŃează starea de sănătate pot fi grupaŃi în patru mari categori: • factori de mediu (apă. ecologic. emoŃii. Concepte fundamentale în Psihologia Sănătăţii ţ 5. biologic. exerciŃiu fizic) • factori psihici (cogniŃii.1.

datorită faptului că boala (stare obiectivă) este acompaniată de cele mai multe ori şi de suferinŃă personală (stare subiectivă). experienŃe non-cotidiene) 5. fiziologică şi biochimică) • psihologică (cognitivă.1. Dimensiunile sănătăŃii • biologică (anatomică. sănătatea este o: • stare complexă şi multidimensională • stare relativă şi variabilă • stare procesual-dinamică Complexitatea stării de sănătate este dată de dimensiunile. simptome. Grade ale sănătăŃii • sănătate optimă • sănătate • sănătate aparentă • sănătate precară • sănătate foarte precară 5. ca şi sănătatea. fie prin 2) prezenţa unor semne obiective. boala este conceptualizată fie prin 1) prezenţa unor simptome subiective. disfuncŃiei şi dizabilităŃii • rezistenŃă fizică şi fiziologică • atitudinea pozitivă faŃă de viaŃă (a percepe sensul şi semnificaŃia vieŃii) • asumarea controlului propriei vieŃii • acceptarea de sine • relaŃionare socială pozitivă • stare subiectivă de bine 5.3. în funcŃie de perspectiva din care este privită: • formă particulară de existenŃă a materiei vii • consecinŃă a unor agenŃi patogeni sau traumatici • semne. disfuncŃii • abatere de la normă • manifestarea eşecului în adaptare Termenul de boală (ca şi condiŃie obiectivată şi diagnosticată de medic) se relaŃionează cu alte concepte: • DeficienŃă: orice pierdere sau deviaŃie datorată unei boli sau traume în funcŃionarea fizică şi psihică optimă a individului • Dizabilitate: orice restricŃie în îndeplinirea sarcinilor cotidiene şi în abilităŃile de autoîngrijire • Handicap: orice dezavantaj social indus de deficienŃă şi dizabilitate • SuferinŃă: experienŃa subiectivă a simptomelor Boala presupune nu doar tratament medical dar şi îngrijire umană. • Sănătatea ca măsură în care individul este capabil.1.2. iar pe de altă parte să răspundă adecvat mediului social. 5. este definită în mai multe moduri. Conceptele de sănătate și boală se află însă 9 . fizic şi biologic (ExperienŃial) În fapt. La nivelul simţului comun. pe de o parte să îşi realizeze aspiraŃiile şi nevoile proprii. emoŃională.2. religie. componentele şi gradele diferite pe care le presupune.1. relaŃii.1.• Sănătatea ca adaptare şi rezultat al unor procese de reglare optimă (FuncŃional) VS. aspiraŃii) • spirituală (valori. Boală Boala. comportamentală) • socio-profesională (roluri. Componentele sănătăŃii • absenŃa bolii.

3. satisfacţie. măsurarea multidimensională a calităţii vieţii (măsurarea globală a stării de sănătate) și măsurarea individuală (măsurarea subiectivă a stării de sănătate). fericire) și stare de bine psihologică (ex.1. comunicare. îngrijire personală. 2002) (figura 2. funcŃionare cognitivă) • socială (relaŃii interpersonale. vitalitate. scop. roluri) 10 . 1997 și cadrul conceptual propus de Muldoon. respectiv starea de bine iar la celălat dizabilitatea. percepţia progresului în atingerea obiectivelor trasate • Factori comportamentali : participarea la activităţi valorificate • Factori contextuali : suport social Starea de bine presupune : • Acceptare de sine • RelaŃii pozitive cu ceilalŃi • Autonomie • Control asupra propriei vieŃi • Sens şi scop în viaŃă • Dezvoltare personală 5. Unul dintre progresele importante făcute în acest domeniu de studiu îl constituie identificarea unor factori ce explică variabilitatea stării de bine.1). NoŃiunea de calitate a vieŃii este însă una complexă şi multidimensională motiv pentru care în literatura de specialitate nu s-a ajuns la un consens cu privirea la definirea acesteia (vezi cadrul conceptual propus de Browne. În literatura de specialitate se face distincţia între stare de bine subiectivă (ex. Figura 2. Lipsa unui consens în definirea calităţii vieţii a condus la diferite modalităţi de operaţionalizare a conceptului.pe un continuum în care la un pol se situează sănătatea optimă. respectiv moartea prematură (Sarafino. absenŃa durerii. psihic. Dimensiunile calităŃii vieŃii relevante pentru starea de sănătate sau boală sunt : • fizică (mobilitate. Calitatea vieţii ţ Calitatea vieŃii este definită de Organizaţia Mondială a Sănătăţii ca percepŃia subiectivă a poziŃiei în lume în relaŃie cu standardele şi aşteptările personale. carieră). standarde și așteptări care pot să reflecte diverse domenii de funcţionare (ecologic. Stare de bine În ultimii ani se pune un accent tot mai mare pe aspectele calitative ale stării de sănătate. constituind predictori ai acesteia: • Factori de personalitate : dispoziţia afectivă • Factori cognitivi : autoeficacitatea. s-a propus măsurarea unidimensională a calităţii vieţii (măsurarea unui singur aspect relaţionat cu starea de sănătate).4. economic. semnificaţie) respectiv stare de bine globală și stare de bine specifică unui anumit domeniu de funcţionare (ex. cultural. Astfel. energie) • psihică ( reacŃii emoŃionale. social). fizic. RelaŃia de continuum sănătate-boală 5. Atenţia acordată unor concepte precum starea de bine sau calitatea vieţii nu are ca rezultat diminuarea rolului integrităŃii somatice şi fiziologice a organismului ci sublinierea faptului că sănătatea nu se reduce la integritate somatică și fiziologică. 1998). controlul reflexelor.

O creștere a ratei mortalităţii este un indice al scăderii stării de sănătate iar o scădere a ratei mortalităţii este un indice al creșterii stării de sănătate. alimentaţie. În lipsa corecţiilor menţionate anterior. acest rezultat nu este informativ cât timp diferenţa poate fi explicată de faptul că populaţia judeţului Cluj este mai mare . ratele mortalităţii sunt corectate funcţie de variabilele ce caracterizează aceste populaţii (ex. recreere. InterelaŃionarea complexă dintre sănătate. Explicaţi de ce definirea și operaţionalizarea conceptelor de stare de bine și ţ ţ calitate a vieţii este atât de dificilă ţ 5. Mortalitate Mortalitatea este o măsură a stării de sănătate care se obţine prin raportarea numărului de decese dintr-un an la numărul de decese din anii precedenţi.5. de faptul că 11 .• • • comportamentală (somn.2. Pentru a putea compara mortalitatea a două sau mai multe populaţii diferite. hobby-uri) economică (financiar) independentă (sexualitate) Figura 2. vârstă și sex). Să presupunem că rata mortalităţii în judeţul Cluj este mai mare decât în judeţul Maramureș. mărime. stare de bine şi calitatea vieŃii Temă de reflecŃie nr 2. boală.

unde prevalenţa se referă la numărul total al indivizilor din populaţie care suferă de o anumită boală. modificări explicate prin factorii macro. Se presupune ca explicaţia constă în poziţia ierarhică pe care Japonia o ocupă în clasamentul global. fie prin calcularea incidenţei.7 în cazul bărbaţilor. Modele ale sănătăţii și bolii ţ Modelele sănătăţii și bolii adoptate de societate pot avea consecinţe serioase. ca urmare a modificărilor sociale și economice înregistrate.1. rata mortalităţii datorate suicidului). există excepţii ce au fost supuse unor discuţii intense în lumea știinţifică. 6. în primul război mondial. mai specific a scăderii venitului media per capita cu două treimi și a creșterii procentului familiilor care au trăit în sărăcie de la 2% la 38 %. 3 Descrieţi comportamentul unui medic care își abordează pacienţii exclusiv ţ ș ţ din perspectiva modelului biomedical și impactul pe care l-ar putea avea 12 . responsabilitatea eliminării tabloului clinic revenindu-i personalului medical • Sănătatea se reduce la lipsa bolii. deși are unul dintre cele mai ridicate produse interne per capita din lume.2 în cazul femeilor.7. Un alt exemplu al sensitivităţii speranţei de viaţă la modificările de la nivel macro îl constituie ţările din fosta Uniune Sovietică care au suferit o tranziţie rapidă de la socialism la capitalism. și de la 74. 1994). În Rusia. între 1990 și 1994 speranţa de viaţă a scăzut de la 63. iar în rândul femeilor similară cu Chile. Speranţă de viaţă ţ ţ Cu toate că produsul intern brut per capita al unei ţări este un predictor foarte bun al speranţei de viaţă. speranţa de viaţă a femeilor din Japonia a crescut cu 12 ani (Evans. De exemplu. soldaţii care semnalau prezenţa unor simptome ca urmare a stresului intens de pe câmpul de luptă erau împușcaţi pe baza convingerii că aceștia simulează. Astfel. 5. rata mortalităţii infantile) sau la cauză (ex. poziţie care s-a modificat în decursul a 30 de ani. iar boala la lipsa sănătăţii • Somaticul și psihicul reprezintă entităţi ce funcţionează independent una de cealaltă • Boala poate avea consecinţe psihologice dar nu cauze psihologice Critici aduse modelului: • Natura dualistică (separarea somaticului de psihic) • Natura reducţionistă (orice fenomen care nu poate fi explicat prin procese biologice este ignorat) • Dimensiunea umană a pacientului. studiile arată faptul că speranţa de viaţă poate înregistra modificări semnificative într-o perioadă scurtă de timp. respectiv a personalului medical este ignorată • Model cauzal de tip linear (bacil → boală) • Accent pe boală și ignorarea sănătăţii Temă de reflecŃie nr. Modelul Biomedical Asumpţiile modelului: • Boala este cauzată exclusiv de modificări la nivel biologic • Pacientul este o victimă. din 1960 pînă în 1990. Deși contraintuitiv.6. Mai mult. ilustrativ este cazul Statelor Unite care. 5. înregistrează o speranţă de viaţă în rândul bărbaţilor similară cu Cuba. fie ei de natură socială sau fizică. 6.populaţia judeţului cluj are o medie de vârstă de 65 de ani sau are un procent mai mare de bărbaţi decât de femei. unde incidenţa se referă la numărul de cazuri noi dintr-o anumită boală.8 la 57. rata mortalităţii poate fi raportată la vârstă (ex. În acest sens.4 la 71. neavând nici o responsabilitate pentru instalarea bolii • Pacientul este un recipient pasiv al tratamentului. Morbiditate Morbiditatea este tot o măsură a stării de sănătate care se obţine fie prin calcularea prevalenţei.

1977) Odată cu apariŃia modelului biopsihosocial s-au petrecut transformări în accentele puse pe diverse aspecte ale sănătăŃii şi bolii: • De la boală la sănătate • De la boală acută la boală cronică • De la abordarea curativă la abordarea preventivă • De la intervenţie la monitorizare • De la îngrijirea în spital la îngrijirea în comunitate • De la pacient la persoană 6. sociale.această abordare asupra stării de sănătate a pacientului 6. Model Alternativ Asumpţiile modelului propus de Wade și Halligan (2004) vor fi exemplificate pe cazul unui bărbat de 54 de ani care a suferit un accident vascular cerebral: • Disfuncţiile indivizilor se pot manifesta la două nivele o La nivel somatic → patologie Descrierea medicală obiectivă: accident vascular cerebral ușor datorat hipertensiunii. incorporând atât achiziŃiile medicinei biologice. Asumpţiile modelului biopsihosocial: • Boala are o cauzalitate multifactorială • Dată fiind importanţa comportementelor în instalarea bolii.2. Modelul Biopsihosocial Modelul biopsihosocial s-a dezvoltat ca reacŃie la cel biomedical. cu artrita șoldului drept 13 . cât şi variabilele psihocomportamentale. cele două sunt în continuare conceptualizate ca fiind entităţi separate) • Nu răspunde unor întrebări de natură practică Biologic • Virusuri • Bacterii • Leziuni Psihologic • Comportament • Convingeri • Coping • Stres • Durere Social • • • • • Clasă Grup Muncă Etnicitate Religie Figura 2. Modelul bio-psiho-social al sănătăŃii şi bolii (adaptat după Engel. pacientul este responsabil pentru starea sa de sănătate • Pacientul nu este o victimă ci este parţial responsabil pentru eliminarea tabloului clinic • Sănătatea și boala se află pe un continuum • Boala poate avea consecinţe psihologice dar poate avea și cauze psihologice • Accent atât pe boală cât și pe sănătate • Accent atât pe tratament cât și pe prevenţie Aspecte pozitive: • Model dinamic • Model sistemic • Model cauzal de tip circular Critici aduse modelului: • Natura dualistică (deși este recunoscută influenţa pe care psihicul o exercită asupra somaticului și viceversa.3.3. culturale şi ecologice ca factori importanŃi în etiologia şi evoluŃia bolilor.

atitudini. în cazul de faţă variabilele de risc. sistem medical) • criteriul rolului variabilelor de risc în relaŃia cu patologia PredispozanŃi (ex. orice activitate este percepută ca fiind stresantă o Liberul arbitru • Indivizii interacţionează cu două tipuri de contexte o Contextul fizic Descriere: pacientul poate accesa toate zonele casei sale. soţ. convingeri.4. factori macro-sociali) Intermediari (ex. valori Descriere: pacientul se așteaptă la o recuperare totală. fumatul) 14 . poate purta și folosi toate obiectele din casă o Contextul social sau cultural Descriere: familia și prietenii își oferă sprijinul în toate activităţile pacientului și îl încurajează să obţină ajutor social. fumatul) De precipitare (ex. ocupaŃie. Variabilele de risc pot fi clasificate după două criterii: • criteriul distanŃei dintre risc şi îmbolnăvire Proximali (ex. așteptări. consumul de alcool) Distali (ex. fizici.Descrierea subiectivă a pacientului: accident vascular cerebral sever o La nivel global → deterioarea domeniilor de funcţionare Descriere medicală obiectivă: ușoară neîndemânare a mâinii stângi. familie. sociali) 6. eveniment stresant) De menŃinere (ex. fumatul. de unul singur o Participare socială Descrierea medicală obiectivă: reluarea rolurilor de tată. pacientul este îngrijorat de posibilitatea unui al doilea accident cerebral vascular în situaţii de stres. face cumpărături etc. prieten Descrierea subiectivă a pacientului: rol de pacient Implicaţiile modelului: • Boala se poate instala și în lipsa unei patologii clare • Efectele bolii variază funcţie de caracteristicile celorlalte componente ale sistemului • Parte din resursele intervenţiei trebuie alocate în vederea alterării factorilor contextuali (personali. angajatorii așteaptă ca pacientul să se întoarcă la serviciu cu normă întreagă • Interacţiunile sunt analizate la două niveluri o Activităţi orientate spre scop Descrierea medicală obiectivă: o bună recuperare a funcţionalităţii în activităţi specifice Descrierea subiectivă a pacientului: sentimentul incapacităţii de a grădinări. Modele de sanogeneză și patogeneză Modelele de sanogeneză și patogeneză tratează componentele sănătăţii și bolii. ușoară slăbiciune a piciorului stâng cu o ușoară durere a șoldului drept Descrierea subiectivă a pacientului: mâna stângă și piciorul stâng sunt disfuncţionale • Indivizii sunt influenţaţi de două categorii de factori o Contextul personal → credinţe. pescui. convingeri.

5.• • • • Prezenţa variabilelor de risc formează vulnerabilitatea individului pentru o boală sau alta: CondiŃii de risc Grupuri de risc Comportament de risc Factori de risc RelaŃia dintre risc şi boli (adaptat după Naidoo şi Wills. RelaŃia dintre factorii de risc și vulnerabilitatea pentru boli 6. 1998) CondiŃii de risc: • Sărăcie • Discriminare socială • InegalităŃi sociale • LocuinŃe precare • Muncă stresantă • Mediu poluat Comportamente de risc: • Consum de droguri • Abuz de alcool • Fumat • Sex neprotejat • Sedentarism • Dietă nesănătoasă Grupuri de risc: • Şomeri • ImigranŃi • MinorităŃi etnice • Homosexuali • Părinte unic • ÎnsinguraŃi Creşterea ratei bolilor ce pot fi prevenite: • Boli cardiovasculare • Artrite • Cancer • Astm • Diabet • Boli infecŃioase • Status de HIV pozitiv Factori de risc: • Hipertensiune arterială • Hipercolesterolemie • Obezitate • Stimă de sine scăzută • Control redus • Pesimism Figura 2. În acest sens. 1980): • Regimul de somn (recomandat: 7-8 ore de somn pe zi) 15 .4. Modele generale și specifice Modelele generale fac referire la comportamentele protectoare și de risc care sunt relaţionate cu starea de sănătate în general. un studiu corelaţional a identificat 7 astfel de comportamente (Breslow & Enstrom.

stresul. anxietatea. întăririle primite din mediu. Boala este descrisă în relaŃie de continuum cu sănătatea. • Factori genetici (ex. durerea. dacă comportamentul alimentar. calitatea vieŃii. frica. În acest sens. bază genetică pentru uzul de alcool) • Factori sociali (ex. morbiditate. (1985) au descris o serie de astfel de factori. • • • • • • REZUMAT Modulul discută obiectivele şi disciplinele relaţionate cu psihologia sănătăţii. În condiţiile în care comportamentele de risc explică peste 50% din cazurile de mortalitate şi morbiditate se cere identificarea factorilor predictori ai comportamentelor de risc. SARCINA DE SEMESTRU MODUL I 1. autorii au sugerat faptul că starea de sănătate a indivizilor de peste 75 de ani care aveau un stil de viaţă caracterizat prin toate recomandările menţionate anterior era comparabilă cu a indivizilor de 35-44 de ani a căror stil de viaţă era caracterizat de mai puţin de trei din recomandările de mai sus.Comportamentul alimentar (recomandat: mic dejun în fiecare zi) Comportamentul alimentar (recomandat: fără gustări între mese) Fumatul (recomandat: a nu se fuma) Greutate (recomandat: greutate normală) Consumul de alcool (recomandat: a se conuma în cantităţi moderate) Activitate fizică (recomandat: exerciţii fizice regulate) Eșantionul a fost urmărit într-un studiu prospectiv la 5 ani și la 10 ani și s-a arătat faptul că cele 7 comportamente au fost relaţionate cu mortalitatea. normele sociale) • Factori emoţionali (ex. tipul A de comportament este o cauză specifică bolilor coronariene. De asemenea. tensiunea) • Simptomele percepute (ex. Astfel. mortalitate și speranţa de viaţă. 1 DiscutaŃi avantajele şi dezavantajele modelului biopsihosocial. învăţarea vicariantă. DiscutaŃi avantajele şi dezavantajele modelului biopsihosocial 16 . prezintă dimensiunile. Descrieţi comportamentul unui medic care îşi abordează pacienţii exclusiv din perspectiva modelului biomedical şi impactul pe care l-ar putea avea această abordare asupra stării de sănătate a pacientului 2. modelarea. componentele şi gradele procesului de sănătate. comportamentele de risc par să prezică mortalitatea și longevitatea. Sunt abordate conceptele de starea de bine. Mai mult. Leventhal și colab. activitatea fizică și fumatul pot să conducă la o gamă largă de afecţiuni printre care la boli coronariene. argumentând de ce sănătatea nu se reduce la absenŃa bolii. oboseala) • Sistemul de credinţe al individului • Sistemul de credinţe al specialiștilor în sănătate Modelele specifice fac referire la comportamentele protectoare și de risc care sunt relaţionate cu o boală specifică. Lucrarea de evaluare nr. sunt descrise şi aduse argumente pro şi contra modelelor biomedicale şi biopsihosociale explicative ale sănătăŃii şi bolii. sugerând faptul că o combinare a acestora ar putea prezice și promova comportamentele relaţionate cu starea de sănătate.

L. practice.. fie prin calcularea incidenţei Mortalitate = măsură a stării de sănătate care se obține prin raportarea numărului de decese dintrun an la numărul de decese din anii precedenți 17 .Raspundeti la cele 2 intrebari in maxim 2 pagini la computer (1 pagina de intrebare). 101-104 Ogden J.W. Suchman A.. (2004) Do biomedical models of illness make for good healthcare systems? British Medical Journal. Johnston M. and scientific inquiry. (1990) Health Psychology. (2005) The SAGE Handbook of Health Psychology.P. (2004) Health Psychology Textbook. Berkshire: Open University Press and McGrawHill Sarafino E. Halligan P. Health Education.M. (2008) Health Literacy: an essential skill for the twenty-first century. 2. Aceste sarcini se vor trimite pe email sau poştă împreună cu sarcinile celui de-al doilea modul (vezi calendarul disciplinei). Biopsychosocial Interactions.. Annals of Family Medicine. 108. 1398-1401 Glosar de termeni Calitatea vieŃii = percepŃia subiectivă a poziŃiei în lume în relaŃie cu standardele şi aşteptările personale Psihologia SănătăŃii = ramură teoretică şi aplicativă a psihologiei care contribuie la: promovarea şi menŃinerea sănătăŃii. Epstein R. Baum A. 576-582 Kickbusch I. 329. New York: John Wiley & Sons Sutton S.T. Bibliografie pentru acest modul Borrell-Carrio F. (2004) The biopsychosocial model 25 years later: principles. identificarea factorilor psihologici cu rol în etiologia bolilor şi la îmbunătăţirea sistemului de sănătate și a politicilor de sănătate Morbiditate = măsură a stării de sănătate care se obţine fie prin calcularea prevalenţei. prevenirea şi tratarea îmbolnăvirilor. London: Sage Publications Ltd Wade D..

psihic şi social. ca stare de bine Stare de bine = presupune acceptare de sine. biologic. sens şi scop în viaŃă. autonomie. dezvoltare personală 18 . social şi spiritual.Model biomedical = model ce consideră că boala este cauzată exclusiv de modificări la nivel biologic Model biopsihosocial = model ce consideră atât factorii biologici cât și cei psihocomportamentali. psihic. comfort fizic. culturali şi ecologici ca factori importanŃi în etiologia şi evoluŃia bolilor Sănătate = integritate anatomică şi funcŃională. sociali. control asupra propriei vieŃi. capacitate de protecŃie împotriva îmbolnăvirilor şi morŃii premature. relaŃii pozitive cu ceilalŃi. capacitate de confruntare cu stresul fizic.

studenŃii trebuie să poată: • • • • • • • • • • Să explice rolul convingerilor despre sine. cum sunt optimismul. lume şi viitor în medierea relaŃiei dintre personalitate şi riscul pentru îmbolnăviri. 2. stima de sine. comportamental. controlul perceput. respectiv a rolului cogniŃiilor despre sine. Sunt prezentate cogniŃiile care au rol de sanogeneză. lume şi viitor în sanogeneză şi patogeneză Să definească autoeficacitatea percepută şi să explice cum influenŃează acesta menŃinerea sănătăŃii Să definească stima de sine şi să explice cum influenŃează aceasta menŃinerea sănătăŃii Să definească controlul perceput şi să explice cum influenŃează acesta menŃinerea sănătăŃii Să definească robusteŃea şi să explice cum influenŃează aceasta menŃinerea sănătăŃii Să definească sentimentul de coerenŃă şi să explice cum influenŃează acesta menŃinerea sănătăŃii Să definească optimismul şi să explice cum influenŃează acesta menŃinerea sănătăŃii Să numească ce alte forme de control relevante în menŃinerea sănătăŃii Să explice legătura dintre cogniŃii şi stil de viaŃă Să descrie principalele modele social-cognitive ConŃinutul modulului doi porneşte de la teoria social-cognitivă a personalităŃii. emoŃional.1 Rolul teoriei social-cognitive a personalităŃii în psihologia sănătăŃii În încercarea de a depăşi controversele privind rolul factorilor interni sau externi în înŃelegerea personalităŃii. Teoria social-cognitivă respinge taxonomii şi evaluări globale ale personalităŃii tipice teoriei trăsăturilor şi încearcă să ofere informaŃii explicative despre mecanismele psihologice ce pot determina comportamentul uman. 19 .MODUL 2 Rolul factorilor cognitivi în sănătate Scopul modului: Cunoaşterea factorilor cognitivi care influenŃează sănătatea şi a mecanismelor prin care aceştia acŃionează pentru a influenŃa sănătatea şi stilul de viaŃă. autoeficacitatea. adică de protecŃie pentru sănătate. sentimentul de coerenŃă şi robusteŃea. Obiectivele modului: la finalul acestui modul. teoria social-cognitivă sugerează că personalitatea este întotdeauna un produs al interacŃiunii dintre organism şi mediu. Este exemplificată legătura dintre cognitii si modificarea stilului de viată prin prezentarea a trei modele social-cognitive relevante pentru explicarea si modificarea comportamentelor de sănătate. Variabilele personale sunt derivate din înŃelegerea mecanismelor şi proceselor cognitive care influenŃează funcŃionarea individului în toate aspectele sale: motivaŃional. Sunt puse în discuŃie mecanismele prin care cogniŃiile au efecte benefice asupra stării de sănătate. Teoria social-cognitivă furnizează cadrul necesar pentru studierea relevanŃei personalităŃii în contextul vulnerabilităŃii şi rezistenŃei la stres şi boală.

Contextele şi situaŃiile specifice nu pot afecta comportamentul decât prin intermediul mecanismelor cognitive. identitatea socială. cum sunt presiunea timpului. aşteptări prea mari sau nevoi prea stringente. Prin procesări informaŃionale de tip subiectiv se ajunge de la stimuli obiectivi la “constructe personale”. comparaŃiile cu indivizii din grupul de referinŃă. self 20 . Reprezentările sociale sunt definite ca imagini mentale prin care oamenii fac atribuŃiri şi explicaŃii cauzale. Premisa centrală a teoriei social-cognitive este că omul îşi reglează comportamentul pe baza expectanŃelor. lume şi viitor. termen preluat de la Kelly. Un astfel de construct personal este conceptul de sine (self-schema. Prin studierea modului în care persoana selectează. structurează cognitiv informaŃia despre lume se crează un cadru valid de înŃelegere a interacŃiunii persoanămediu. Aceasta nu înseamnă negarea consistenŃei personalităŃii şi a diferenŃelor individuale de către teoria social-cognitivă. Rotter (1966) şi Bandura (1986) se numără printe primii autori care au subliniat rolul învăŃării sociale în dezvoltarea graduală şi sistematică a personalităŃii. OpoziŃia dintre consistenŃa personalităŃii în situaŃii diverse de viaŃă. Stabilitatea personalităŃii trebuie căutată la nivelul mecanismelor psihologice şi ale evenimentelor care le activează iar specificitatea şi discriminarea la nivelul comportamentului manifest. acestea sunt sociale deoarece îşi au originea în interacŃiunea şi comunicarea umană. Diferite comportamente pot să exprime acelaşi mecanism. în desensibilizarea sistematică clienŃii anxioşi sunt puşi să îşi imagineze reuşite graduale în confruntarea cu situaŃia anxiogenă.Conform teoriei social-cognitive comportamentul manifest rezultă din interacŃiunea mecanismelor psihologice cu factorii de mediu. a anticipării situaŃiilor şi consecinŃelor acŃiunilor întreprinse. prin care lumea este percepută. Aceasta nu se produce ca un proces cognitiv raŃional şi voluntar în care se cântăresc beneficiile şi pierderile ci ca un proces dinamic în care convingerile şi motivaŃiile orientează semnificaŃia şi deci declanşarea comportamentului. CogniŃiile trebuie văzute nu numai ca proces ci şi ca produs al factorilor sociali cum sunt rolul. Se propune termenul de “sociocogniŃie” pentru a descrie aceste influenŃe. Pe această constatare se bazează diversele forme de terapie prin imagerie. Deseori se utilizează şi alŃi termeni. Kreitler şi Kreitler (1992) propun teoria orientării cognitive a personalităŃii în care elementul major este acordarea de semnificaŃii. oamenii nu numai că reacŃionează la mediu. facilitând comunicarea indivizilor care aparŃin aceloraşi grupuri sociale. Teoria social-cognitivă a personalităŃii plasează pe scara intereselor sale pe primul loc cogniŃiile referitoare la sine. Discriminarea şi integrarea informaŃiei poate fi impietată de diverşi factori. De exemplu. precum convingeri. Adoptând acest punct de vedere. se recunoaşte şi se subliniază flexibilitatea adaptării şi răspunsului uman. Autorii subliniază că facultatea de a gândi este la om un proces modelat social. Oamenii au o nevoie fundamentală de semnificaŃii. Aceasta nu înseamnă că procesarea se realizează întotdeauna cu acurateŃe. reprezentări mentale. susŃinută de modelul situaŃionist dispare prin paradigma teoriei social-cognitive. Ele sunt cele care se interpun şi mediază relaŃia dintre stocul de cunoştiinŃe şi acŃiune. ci şi asupra proceselor motivaŃionale prin includerea perspectivei viitorului. Capacitatea de a produce şi stoca reprezentări despre sine şi lume are importante consecinŃe nu numai asupra învăŃării. dar mai ales acŃionează asupra lui luând în considerare semnificaŃiile şi consecinŃele evenimentelor. susŃinută de modelul trăsăturilor şi specificitatea comportamentului. Un termen relaŃionat cu cel de sociocogniŃie este cel de “reprezentare socială” propus de Moscovici (1986). a planificării şi predicŃiei. Reprezentările despre sine în acŃiuni viitoare pot să ajute sau să inhibe persoana în comportamentele sale. deci comportamentul este în mare măsură discriminativ şi dependent de context. Variabilele personale sunt conceptualizate atât ca produs (al învăŃării cognitiv-sociale) cât şi ca proces (structuri care funcŃionează “aici şi acum”). Atribuirea de semnificaŃii implică procesări ale informaŃiei despre stimul. Omul este văzut mai mult ca o fiinŃă proactivă decât ca un organism reactiv la mediu. că ideile sunt internalizări ale practicilor sociale. Aşa cum am arătat mai sus. evocă. scheme mentale sau cogniŃie. poziŃia. totodată furnizând şi un mijloc de a distinge diversele grupuri sociale.

comportamente sociale învăŃate şi mecanisme fiziologice şi biochimice. îşi dozează efortul. Cercetările au demonstrat că cei ce au convingerea că nu pot face faŃă situaŃiei experienŃează un nivel înalt de distres (Barlow. Cu cât AE este mai accentuată cu atât nivelul de aspiraŃie vizând atingerea scopurilor propuse este mai înalt. Psihologia social-cognitivă admite că funcŃionarea persoanei în lume implică. pe lângă reprezentări cognitive. în aceste cazuri. alături de cei situaŃionali şi de procesele cognitive şi motivaŃionale. PercepŃia copingului deficitar poate fi acompaniată şi de 21 . AE ca proces cognitiv generează opŃiuni.2. evaluările optimiste ale autoeficacităŃii pot fi considerate un imbold suplimentar pentru intenŃiile de acŃiune şi pentru persistenŃa în depăşirea obstacolelor. Autoeficacitatea În teoria social-cognitivă a personalităŃii. dar şi optează pentru anumite sarcini. idei şi comportamente. 1991). Paradigma socialcognitivă integrează tipurile de interacŃiune genotip-mediu descrise de Plomin. Conceptul de autoeficacitate (AE). lume şi viitor în mentinerea sănătăŃii şi prevenirea îmbolnăvirii? Dar în cazul apariŃiei bolii? 2. propus de Bandura (1982) reprezintă un construct relevant pentru înŃelegerea factorilor protectori la stres şi boală. 1).1 Pornind de la asumpŃiile teoriei social-cognitive explicaŃi care este rolul cogniŃiilor despre sine. Conceptul de sine lansat de teoria social-cognitivă a stârnit un real interes în rândul cercetătorilor de diverse orientări teoretice. p. Factorii constituŃionali pot intensifica răspunsul fiziologic şi emoŃiile negative rezultate din perceperea stimulului ca ostil sau ameninŃător. recanalizându-l de la cerinŃele sarcinii la teama de insucces. motivaŃii. Conform definiŃiei lui Bandura. Aceşti factori contribuie.concept). după cum pot influenŃa şi procesele cognitive de evaluare. la un anumit tip de interacŃiune individ-mediu. aceste gânduri intruzive interferează cu folosirea eficientă a potenŃialului intelectual. Convingerile despre AE afectează şi procesele gândirii şi cele atenŃionale în direcŃia potenŃării sau reducerii eficienŃei lor. autoeficacitatea percepută reprezintă o variabilă centrală în mecanismele de autoreglare a organismului la cerinŃele mediului. Aşa cum Bandura sugerează. Altfel spus. care la rândul lor vor influenŃa cogniŃiile şi calitatea acŃiunii întreprinse. emoŃii. îşi monitorizează progresele în funcŃie de experienŃa anterioară. autoeficacitatea crescută se asociază cu atribuŃii autoprotectoare ale eşecului sau succesului. Prezentăm în continuare principalele dimensiuni cognitive ale personalităŃii studiate în psihologia sănătăŃii. Anticiparea succesului sau eşecului declanşează emoŃii pozitive sau negative. Anxietatea este indusă de cele mai multe ori nu de stimulul sau situaŃia în sine ci de perceperea ineficienŃei resurselor de coping. insuccesul tinde să fie atribuit efortului redus investit în sarcină şi în mai mică măsură lipsei competenŃei necesare îndeplinirii sarcinii. Persoana nu numai că îşi evaluează abilităŃile în lumina succeselor sau eşecurilor trecute. PercepŃia propriei competenŃe modifică şi percepŃia eşecului sau a performanŃei reduse. procese motivaŃionale. Temă de reflecŃie nr. AE percepută mai poate fi definită ca o anticipare a rezultatelor pozitive în acŃiunile întreprinse datorită cunoştinŃelor şi abilităŃilor posedate. fiind preocupate de inabilitatea lor de a face faŃă situaŃiei. Persoanele cu AE percepută îşi focalizează atenŃia înspre analiza şi găsirea de soluŃii la problemele cu care se confruntă. Cei ce au îndoieli asupra AE îşi îndreaptă atenŃia spre propria persoană. autoeficacitatea se referă la "convingerea unei persoane în capacităŃile sale de a-şi mobiliza resursele cognitive şi motivaŃionale necesare pentru îndeplinirea cu succes a sarcinilor date" (1988.

percepŃia colectivă a AE influenŃează într-o oarecare măsură AE individuală. 1993). Evaluarea acurată sau nu a AE se bazează. Stima de sine Stima de sine (SS) este o componentă a schemei cognitive referitoare la sine şi este definită în multiple moduri. Dacă percepŃia propriei ineficacităŃi în relaŃie cu situaŃiile ameninŃătoare duce la anxietate. Temă de reflectie nr. 1988). AE s-a dovedit a corela semnificativ şi cu succesul renunŃării la fumat sau cu toleranŃa durerii fizice (Karoly. 2. 1990 b). Creşterea nivelului celulelor T (cunoscute ca având rol în distrugerea celulelor canceroase şi a viruşilor) a fost demonstrată pe subiecŃii cu fobie de şerpi implicaŃi în antrenamentul de dobândire a sentimentului de AE (O'Leary. persoanele confidente în competenŃa lor vor căuta căi diferite de a exercita control asupra mediului şi de a obŃine performanŃele dorite. Putem afirma că este vorba de o reacŃie de "frică la frică" care poate culmina cu atacul de panică. Astăzi există dovezi certe că stresul excesiv deteriorează capacitatea de apărare a organismului (Glaser şi Kielcolt-Glaser. conform teoriei lui Bandura (1986) pe patru surse majore de informaŃii: • performanŃele anterioare. Unii autori văd SS ca reprezentând o evaluare globală a propriei persoane (Rosenberg. Bandura.percepŃia inabilităŃii de a controla anxietatea. 1993). Cioffi şi Taylor. Persoanele care se consideră pe sine ineficace tind să îşi limiteze comportamentele de iniŃiere şi implicare în sarcini. fiind o atitudine care descrie gradul în care persoana are tendinŃa de a se autoevalua pozitiv şi de a 22 . • persuasiunea verbală şi • starea fiziologică din momentul anticipării şi desfăşurării sarcinii. Considerăm că percepŃia ineficacităŃii personale este doar o componentă a depresiei. (O'Leary. RelaŃia semnificativă dintre cele două variabile (eficacitate şi comportament) este ilustrată de cercetările care demonstrează că terapia focalizată pe creşterea AE ajută persoanele fobice să-şi depăşească frica şi să adopte comportamente adecvate (Bandura. Cercetările lui Bandura şi colab. 1994). percepŃia inabilităŃii de a atinge scopurile propuse duce la depresie (Pervin. PercepŃia ineficacităŃii proprii în controlul stresorilor activează de asemenea şi sistemul endogen opioid care s-a dovedit a fi un mediator al competenŃei sistemului imun (Bandura. Nu fără de critici. 1982). dar nu crede că va reusi să facă acest lucru. 1965). 2 Sugerati patru modalităti de crestere a auto-eficacitătii în cazul unei persoane care doreste să se lase de fumat. alŃi cercetători sugerează că SS este determinată de combinaŃia dintre evaluarea propriei valori şi abilităŃile de a atinge scopurile dorite cu sentimentele rezultate din procesele de evaluare. considerăm conceptul de AE ca fiind unul major în categoria convingerilor despre sine cu rol în menŃinerea sănătăŃii. Alte cauze ale reacŃiei de tip depresiv rezidă în tendinŃa acestor persoane de a-şi impune standarde înalte. Brown. dificultăŃile sarcinii sunt apreciate ca insurmontabile. 1990) demonstrează că AE percepută are un important rol de "tampon" între stres şi impactul lui asupra sistemului imun. scopuri stringente. clasa socială. Foarte recent interesul lui Bandura şi a colaboratorilor săi s-a îndreptat spre investigarea relaŃiei dintre AE şi funcŃionarea sistemului imun. În opinia noastră stima de sine încorporează ambele aspecte. dublate de un autocriticism excesiv. În contrast cu acestea. Bandura sugerează existenŃa şi a altor surse pentru conturarea convingerii de AE. Aşa este grupul de apartenenŃă.3. • experienŃa dobândită prin învăŃarea vicariantă.

SS este considerată a fi o caracteristică esenŃială în sănătatea mentală. AlŃi autori apreciau că stima de sine este un factor de protecŃie împotriva angoasei existenŃiale. Adoptarea unei imagini de sine negative oferă persoanei posibilitatea de a se elibera de încercări viitoare de a acŃiona în direcŃia menŃinerii stimei de sine. Se asumă că SS influenŃează evaluarea stimulilor. Dacă depresia este o expresie a cogniŃiilor negative despre sine. Deşi confirmată asocierea stimei de sine scăzute cu depresia.4. cu lupta pentru atingerea scopului şi persistenŃa în depăşirea obstacolelor. Ideea că oamenii au o nevoie fundamentală de stimă de sine nu este nouă în psihologie. tind să experienŃeze afecte negative de genul depresiei. Caracteristicile cogniŃiilor şi sentimentelor despre sine sunt un rezultat al experienŃelor anterioare în care succesul sau eşecul îndeplinirii scopurilor şi sarcinilor propuse au un rol determinant. în sentimentele de iubire şi aprobare furnizate de ceilalŃi. SS este considerat a fi un concept-cheie în diverse discipline ale psihologiei: socială. atunci când omul este confruntat cu propria fragilitate şi cu condiŃia sa de muritor. Omul nu poate gândi despre sine detaşat. a sănătăŃii. Al treilea punct de vedere. a personalităŃii. Aron Beck relevă rolul major al SS scăzute asociată cu evenimente de viaŃă negative în declanşarea şi menŃinerea depresiei. CogniŃiile şi sentimentele despre sine stimulează persoana să se comporte în maniera în care îi permite să îşi întărească imaginea de sine. relativ stabilă. cu optimismul privind performanŃele viitoare. Acum un secol Wiliam Janes (1890) nota: "stima de sine este o dotare elementară a condiŃiei umane". în acelaşi timp poate fi considerată şi un mecanism defensiv pentru contracararea acelor cogniŃii negative. 1996). datorită anticipării eşecului. a dezvoltării. consideră sursele sentimentului de autoevaluare şi autoapreciere ca fiind externe. 23 . Temă de reflectie nr.respinge atributele negative. Stima de sine crescută se asociază cu expectanŃe pentru succes. clinică. Care sunt diferentele si asemănările importante dintre aceste două concepte? 2. Cu alte cuvinte. De aceea SS este conceptualizată ca o caracteristică cognitivă de autoprotecŃie şi autoîntărire (Kaplan. Stima de sine nu decurge din procesări informaŃionale "la rece" despre sine. de origine psihanalitică. anxietăŃii. DispoziŃia de a se autoevalua este învăŃată în procesul socializării când persoana devine conştientă de valoarea proprie prin raportările la ceilalŃi. controlabile sau necontrolabile. AlŃi autori conceptualizează SS ca o consecinŃă a activării diferenŃiate: persoanele cu SS crescută sunt activate de afecte pozitive iar persoanele cu SS redusă de afectele negative. Locus de control Conceptul de locus de control (LOC) este introdus de Rotter (1966). Conceptul îşi are originea în teoria învăŃării sociale şi defineşte modul în care o persoană îşi explică succesul sau eşecul prin cauze de tip intern sau extern. a resurselor de coping şi moderează efectele confruntării cu circumstanŃele stresante. natura relaŃiei este controversată. Există teorii care explică depresia prin prezenŃa SS redusă ca trăsătură generală. Este dificil însă de identificat dacă stima de sine este un predictor sau un indicator al sănătăŃii mentale şi stării de bine. Persoanele cu tendinŃe de autoevaluare negativă. mâniei. Autorul argumentează că atitudinile şi convingerile privind relaŃia cauzală dintre comportament şi efect se conturează ca o caracteristică de personalitate globală şi relativ stabilă. convingerile negative referitoare la sine previn dezamăgiri viitoare şi minimalizează impactul eşecurilor. El se simte bine sau rău în funcŃie de termenii favorabili sau negativi prin care se judecă pe sine. 3 Analizati comparativ conceptele de stimă de sine si de autoeficacitate. SS este interpretată ca o variabilă individuală relevantă în procesul stresului şi bolii. neimplicat afectiv. stima de sine are atât componente cognitive cât şi afective (ca de altfel toate atitudinile).

şomajul). b) preferinŃa şi nevoia controlului. Rotter descrie LOC ca o trăsătură unidimensională. la fel ca şi copii negri din Africa de Sud faŃă de cei albi.efortul depus pentru a obŃine controlul. şi c) comportamental . Astfel copiii evrei din Israel au dovedit internalitate mai accentuată decât cei arabi din aceaşi Ńară. persoanele vor avea tendinŃa să-şi interiorizeze convingerea controlului extern. Societatea vestică valorizează controlul intern iar persoanele din aşa numita categorie "self-made man" se bucură de apreciere din partea semenilor şi a instituŃiilor sociale. se arată că oamenii tind să adopte. clare şi lipsite de confuzie. Societatea tradiŃională nu numai că nu sprijină prin normele şi valorile sale internalitatea. dar cu statut socio-economic diferenŃiat. DiferenŃele individuale în control se manifestă la trei nivele distincte: a) cognitiv. privind controlul personal asupra unei arii largi de domenii ale vieŃii. Există opinii care interpretează LOC ca un continuum. Rotter (1975) consideră că dezvoltarea unei tendinŃe interne sau externe a LOC depinde de situaŃiile obiective şi de tipul de cultură şi societate. copiii chinezi din SUA s-au dovedit mai externi decât cei americani. făcând totodată distincŃia între controlul în situaŃii specifice şi controlul generalizat. • Locusul de control extern se referă la convingerea că puterea personală are un efect minim asupra evenimentelor. iar a doua . (c) rezistentă la încercările externe de a fi influenŃat şi (d) va lua iniŃiativa în a-şi îmbunătăŃi condiŃiile de mediu. educativ-constructive. Pentru dezvoltarea internalităŃii. Studii interculturale confirmă diferenŃele în LOC între societăŃile tradiŃionale (musulmane sau hindu) şi cele occidentale. autonomia. Deşi internalitatea nu este o expresie a unor capacităŃi intelectuale superior dezvoltate. situaŃiile obiective cu un nivel minim de libertate şi opŃiuni sunt o condiŃie sine qua non. că succesele proprii se datorează aptitudinilor şi muncii depuse. nevoia de succes. DiferenŃe în LOC s-au constatat şi în grupuri etnice diferite în cadrul aceleaşi societăŃi. Prin aceste caracteristici devine o persoană rezistentă la stres. Alte studii. Studii recente susŃin modelul bidimensional. Rotter relaŃionează conceptul de LOC cu alte variabile din psihologia personalităŃii cum sunt: alienarea. ce acordă încredere. o orientare predominant externă. atribuirea ş. competenŃa. Se apreciază că persoana cu orientare internă este: (a) receptivă la informaŃiile utile furnizate de mediu. o dată cu înaintarea în vârstă sau prin confruntarea cu anumite experienŃe negative de viaŃă (ex. subiectiv şi comportamental pe care perceperea incapacităŃii de control le poate induce. autonomie şi întăriri pozitive. aceiaşi persoană putând manifesta orientare externă sau internă în funcŃie de situaŃie sau de rolul profesional. dar uneori chiar o reprimă sau blamează. Când un cadru social interpersonal este controlat de o putere ostilă sau arbitrară. (b) preocupată de aptitudinile sale în succes şi eşec. utilizând analiza factorială interpretează LOC ca fiind o trăsătură bidimensională: o dimensiune referindu-se la controlul asupra scopurilor şi succeselor personale. Totodată. ea are un rol motivaŃional pozitiv pentru acŃiune şi performanŃă. Mecanismul ipotetic prin care LOC extern devine o formă maladaptativă în condiŃiile de stres se referă la modificările de la nivel biologic.Locusul de control intern implică convingerea că puterea şi controlul personal pot influenŃa evenimentele. sugerându-se rolul de factor protector al LOC intern. şansă sau puterea altora. În acest sens există o strânsă relaŃie între LOC şi conceptul lui Seligman (1975) de neajutorare învăŃată. Există cercetători care consideră că în anumite circumstanŃe un nivel înalt de internalitate devine contraproductiv şi că • 24 . ca în cazul societăŃilor dictatoriale. acestea fiind cauzate de destin.la controlul asupra sistemului socio-economic şi politic.a. convingerea privind posibilitatea de a exercita control asupra evenimentelor. În prezent există conceptualizări diferite a LOC. Formarea internalităŃii la copii se asociază şi cu atitudini parentale consecvente. Cercetări experimentale subliniază importanŃa includerii LOC în studiul stresului.

Internalitatea. Conform autoarei. elaborat de către Wallston et al. ce obiective aŃi propune pentru a reduce stresul? Care ar fi modalităŃile prin care o persoană ar putea dezvolta un locus de control care să ajute la controlul stresului? 2. Angajarea exprimă tendinŃa implicării şi persistenŃei în scopul propus. (1978). familie. RobusteŃea Conceptul de robusteŃe (hardiness) a fost introdus de Kobasa (1979) ca fiind o variabilă individuală cu semnificaŃie în rezistenŃa la stres. Provocarea se exprimă şi prin tendinŃa orientării spre viitor. 4 ExemplificaŃi cum aŃi integra conceptul de locus de control într-un program de control al stresului. această convingere nu implică expectaŃii naive privind un control total al evenimentelor ci mai degrabă perceperea abilităŃilor proprii de a se raporta activ la mediu. al valorii şi semnificaŃiei implicării şi din percepŃia evenimentelor şi schimbărilor de viaŃă ca stimulante. instituŃii sociale. convingerea că evenimentele au sens şi semnificaŃie. emoŃional şi comportamental. Temă de reflectie nr. Controlul exprimă convingerea că evenimentele pot fi controlate şi influenŃate. manifestă la nivel cognitiv. datorită flexibilităŃii cognitive şi toleranŃei ambiguităŃii experienŃele noi sunt căutate şi interpretate ca situaŃii stimulante şi benefice. Trăsătura rezultă din percepŃia controlului personal. îngrijirii medicale şi a tratamentelor pe care le furnizează. Datele cercetării susŃin că anumiŃi subiecŃi rămân sănătoşi în ciuda 25 . Constructul de robusteŃe a fost elaborat pe baza rezultatelor unui studiu prospectiv ce a urmărit timp de şapte ani peste 900 de subiecŃi din punctul de vedere al relaŃiei dintre nivelul stresului şi incidenŃa bolilor. cu efecte negative). Pornind de la conceptul de locus de control. Unul dintre conceptele cognitive relaŃionate cu comportamentele sanogene este Locusul de Control al SănătăŃii. de a avea un interes real pentru diversele domenii ale vieŃii: profesie.5. Antonovski (1991) interpretează contradicŃiile rezultatelor privind efectul LOC în stres prin distincŃia pe care o consideră necesară între tipurile de LOC. (2) controlul datorat şansei presupune convingerea că sănătatea şi boala sunt determinate de destin. Altfel spus. RobusteŃea a fost definită ca o dispoziŃie de personalitate. Controlul extern este grupat de autori în: (1) controlul personalului medical. angajarea se referă la abilitatea de a crede în importanŃa acŃiunilor întreprinse. robusteŃea implică următoarele trei caracteristici: • control • angajare • provocare/stimulare. care implică convingerea că acŃiunile doctorilor/asistentelor influenŃează starea de sănătate prin intermediul recomadărilor. Externalitatea poate fi defensivă (când persoana atribuie eşecul factorilor externi. relaŃii interpersonale. Controlul intern se referă la convingerea că propriile acŃiuni şi decizii influenŃează sănătatea şi recuperarea din boală.doar o internalitate moderată determină ajustări eficiente la stres. Provocarea este o caracteristică a robusteŃii ce derivă din percepŃia schimbărilor ca un aspect normal al vieŃii care pot oferi şanse de dezvoltare personală. de asemenea se poate manifesta în două moduri: responsabilă (exprimând dorinŃa de a-şi asuma controlul şi responsabilitatea pentru succes şi eşec) şi culpabilizantă (subiectul autoblamându-se pentru eşecuri dar în acelaşi timp neacordând suficientă importanŃă succeselor). de a-şi asuma cu responsabilitate propria soartă. protejându-se astfel pe sine) şi pasivă (care este expresia percepŃiei lipsei de control. Autorul sugerează că doar internalitatea responsabilă este o sursă de sanogeneză.

Allport. pe teoria psihologiei existenŃiale a lui E. 2. adolescenŃă şi tinereŃe. consistentă şi nu haotică. consideră că poate aproxima răspunsul. Astăzi conceptul este inclus în categoria factorilor cognitivi ce exprimă atitudini şi convingeri faŃă de lume şi a generat în ultimul deceniu un considerabil interes şi un număr apreciabil de cercetări. 26 . Fromm şi pe principiile psihologiei lui G. RelaŃia dintre stres. (b) are resurse de a face faŃă stimulilor.stresului intens la care sunt supuşi datorită unor particularităŃi de personalitate descrise de autori sub numele de robusteŃe. sentimentul de coerenŃă nu se referă nici la un aspect emoŃional al personalităŃii. Sentimentul de coerenŃă (SC) este definit de autor ca o orientare cognitivă globală ce exprimă gradul în care persoana are convingerea că: (a) stimulii externi şi/sau interni întâlniŃi pe parcursul vieŃi sunt explicabili şi predictibili. este redat în Personal Odyssey in Studying the Stress Process (1990). de la observaŃii empirice la formulări riguroase ale modelului de sanogeneză. "Dezvăluirea" secretului sănătăŃii este făcută de autor în celebra sa carte Unraveling the Mistery of Health (1987). devenit unul dintre cei mai prodigioşi cercetători ai domeniului. Stress and Coping încă din 1979 când. poartă numele în opinia autorului de sentiment de coerenŃă (sense of coherence). SC este "o caracteristică esenŃialmente cognitivă ce exprimă modul persoanei de a percepe. RobusteŃea este o caracteristică ce se structurează prin experienŃele bogate. Indiferent că îi spunem sentiment. coerenŃa derivă din sinteza celor trei caracteristici descrise în definiŃie: • comprehensiune • control • scop Comprehensiunea se referă la gradul în care persoana poate înŃelege situaŃia prin care trece. convingere sau imagine coerentă despre lume şi sine. prea puŃini psihologi îşi îndreptau atenŃia spre această asociere. variate şi recompensatorii avute în copilărie. Antonovski. Sentimentul de coerenŃă ExperienŃe de viaŃă concrete şi dramatice ale unor semeni au influenŃat în mod covârşitor activitatea de sociolog şi cercetător a lui Antonovski. Temă de reflectie nr. accidentală sau inexplicabilă. În ciuda numelui. Ce determină situarea unor supravieŃuitori ai holocaustului spre polul de bunăstare psihică şi fizică a continuumului sănătate-boală? Care este secretul nu doar al rezistenŃei psihice şi fizice evenimentului traumatic. deci implicarea şi investiŃia de efort este justificată. Fundamentul teoretic al conceptului se bazează. îi poate atribui un sens. 5 Pornind de la componentele robustetii. propuneti trei modalităti de dezvoltare a acesteia în cadrul unui program de prmovoare a sănătătii la adolescenti. iar parcursul ştiinŃific al autorului. (c) solicitările au sens şi scop. "Misterul" menŃinerii sănătăŃii în ciuda unor adversităŃi uneori extreme. O persoană cu SC anticipează evenimentele din viitor datorită caracterului lor previzibil. SC nu este conceptualizat de autor ca o trăsătură de personalitate în sensul clasic al conceptului de trăsătură. În urma interviurilor cu supravieŃuitorii lagărelor de concentrare.6. InformaŃia generată de situaŃie este decodificată la nivel cognitiv ca fiind clară. coping şi sănătate este întâi schiŃată de Antonovski în cartea Health. judeca şi interpreta lumea şi pe sine". Chiar atunci când evenimentele se derulează intempestiv ele pot fi explicate şi ordonate. structurată. dar şi al recuperării din experienŃe ce au anihilat psihic şi/sau fizic atâtea mii de oameni? După trei decenii de cercetări în sociologia medicală. redundantă. absolventul eminent în sociologie a universităŃii Harvard este impresionat de atitudinea pozitivă faŃă de viaŃă şi de echilibrul emoŃional a unora dintre aceştia. după afirmaŃia autorilor.

Care sunt sursele formării SC? Antonovski (1991) citează trei surse majore care conduc la SC: • consistenŃa experienŃelor • dificultatea sarcinilor • participarea la decizie. ca o caracteristică cognitiv-motivaŃională relativ stabilă. Din nou se scoate în evidenŃă efectul negativ nu doar al supraîncărcării ci şi al subsolicitării. chiar într-o lume în continuă schimbare sunt necesare anumite reguli. în această categorie se includ toate resursele la care persoana poate apela în caz de nevoie: soŃ/soŃie. Controlul este definit ca şi capacitatea persoanei de a percepe existenŃa unor resurse disponibile în vedera confruntării cu evenimentele stresante. prieteni. Conform lui Antonovski. Fără o anumită continuitate între trecut. Scopul se referă la percepŃia unei finalităŃi necesare sau dorite. izolare. repere. Participarea la decizii şi la hotărârea efectelor furnizează cadrul necesar înŃelegerii scopului acŃiunii. Scopul subliniază importanŃa implicării individului în procesul de decizie şi modelare a situaŃiilor de zi cu zi.Comprehensiunea nu are de-a face cu dezirabilitatea situaŃiei. SC este definit ca o orientare generală de a vedea lumea. activitatea definitorie pentru individ (ex. Când altcineva decide în locul unei persoane. fără un minim grad de integrare şi armonie. profesie) şi probleme existenŃiale (ex. colegi. sfera relaŃiilor interpersonale (familie. sau a celor care determină destinul personal. decese). ajungerea la un înŃeles (comprehensiune) asupra lumii şi propriei persoane este periclitată. a nega importanŃa uneia din aceste patru sfere implică de asemenea SC redus. eşecul pot avea loc. Este clar că fiecare dintre noi ne stabilim graniŃele propriei lumi. SC se formează în perioada copilăriei şi a adolescenŃei şi se stabilizează în jurul vârstei de 30 de ani. uneori chiar contradictorii îi va fi dificil să înŃeleagă lumea sa. criterii pentru stabilirea priorităŃilor. în lumea personală nu au relevanŃă directă evenimentele de pe întregul mapamond. a fi concediat sau a te supune unei intervenŃii chirurgicale sunt evenimente percepute de o persoană cu SC ca fiind incitante. cea din urmă reprezintă elementul motivaŃional al SC. a avea control şi a percepe rostul acestor patru sfere (cel puŃin. ConsistenŃa experienŃelor reflectă nevoia umană de stabilitate. În opinia personală. prezent şi viitor. oricât de îngustă ar fi lumea unei persoane ea include în mod obligatoriu patru sfere: lumea interioară (a propriilor gânduri şi sentimente). dar persoana le poate găsi explicaŃii. A înŃelege. Moartea. controlează. sentimente sau comportamente. aceasta este transformată în 27 . DificultăŃile ce exced sau subestimează capacităŃile de a face faŃă sunt nebenefice pentru formarea controlabilităŃii. organizaŃie etc. Pentru unii această lume este mai îngustă. am adăuga noi) reprezintă conŃinutul sentimentului de coerenŃă. Aceasta nu înseamnă că a pierde pe cineva apropiat. O astfel de persoană va considera important mobilizarea efortului pentru a face faŃă situaŃiei nedorite şi pentru a o depăşi. colegi). Considerăm că este mai puŃin important dacă persoana înŃelege. şi pe sine în raport cu ea. Dacă primele două componente vizează mai ales caracteristici cognitive ale SC. războiul. eşec. "Resursele disponibile" nu se referă doar la capacităŃile personale de a face faŃă situaŃiei. totuşi. Evenimentele care se includ în categoria celor cu scop perceput tind să fie văzute ca incitante şi demne de implicare. Dacă persoana se confruntă constant cu mesaje diferite. medic. prieteni. haotice. Evident. DiferenŃele individuale se manifestă nu numai în gradul SC dar şi în ceea ce percepe persoana ca fiind lumea sa. conflicte. divinitate. ea nu se va simŃi victima destinului chiar dacă evenimentele trăite au semnificaŃii personale negative. pentru alŃii mai largă. percepe finalitatea sau nu a evenimentelor care au loc în afara acestor graniŃe. Echilibrul dintre dificultatea sarcinilor şi resurse determină conturarea controlabilităŃii. să-şi înŃeleagă propriile gânduri. Conform lui Antonovski (1987). Aşa cum am arătat. Ce reprezintă lumea pentru un individ? Cu siguranŃă. În măsura în care persoana percepe resursele personale şi sociale. consistenŃa nu implică rigiditatea sau identitatea situaŃiilor. Definirea constructului ridică problema "graniŃei" acestei lumi.

În acest sens. evitare şi negare. În contrast cu optimismul este descris stilul pesimist . PrezenŃa optimismului la studenŃi la început de semestru a corelat semnificativ cu un număr redus de simptome somatice la sfârşitul semestrului şi a sesiunii de examene (Scheier şi Carver. în al doilea rând se afirmă că optimismul este un predictor pentru copingul activ în situaŃiile de stres şi pentru utilizarea redusă a formelor de coping evitativ. de asemenea.evaluează pozitiv mediul social şi fizic. S-au pus în evidenŃă mai multe căi prin care optimismul influenŃează sănătatea fizică şi psihică.caracterizat prin expectaŃii negative privind efectul acŃiunilor întreprinse. prin practicarea unor comportamente sănătoase (alimentaŃie. Pesimismul din perioada de tinereŃe s-a dovedit a corela cu deteriorarea stării de sănătate la adultul de vârstă medie şi înaintată prin mecanisme imunologice.obiect. În studiile lui Scheier şi Carver (1986) efectuate pe un lot de paciente cu cancer mamar şi pe un grup de pacienŃi supuşi unei intervenŃii chirurgicale cardiace. 6 AnalizaŃi comparativ sentimentul de coerenŃă şi robusteŃe. stabil şi global. Conceptul este derivat din teoria autoreglării comportamentului în funcŃie de anticiparea efectelor. Nu pot fi omise nici originile culturale. optimismul poate influenŃa starea de sănătate şi prin tendinŃa de a-şi menŃine dispoziŃia afectivă pozitivă chiar în situaŃii de 28 . datele converg spre concluzia că persoanele cu SC puternic tind să îşi menŃină sănătatea chiar în condiŃii de stres acut. poate fi considerat momentul care iniŃiază studiile asupra optimismului. Development and Death de către Seligman şi colab. relativ stabilă. Mai multe cercetări au explorat relaŃia dintre SC şi starea de sănătate în condiŃii de stres. prin adoptarea unor forme de coping adecvate situaŃiei problema stresantă este soluŃionată. exerciŃiu fizic. Persoanele care privesc viaŃa cu optimism . Se presupune că intervin următoarele mecanisme ce relaŃionează SC cu starea de sănătate: prin evaluări cognitive mai puŃin ameninŃătoare a factorilor de stres reactivitatea emoŃională şi fiziologică este mai redusă. de a avea o concepŃie pozitivă asupra viitorului şi experienŃelor vieŃii. sociale sau etnice ale SC. Optimismul Publicarea cărŃii Helplessness: on Depression. a emoŃiilor pozitive şi a recuperării din boală. investesc mai mult efort pentru a preveni problemele sau pentru a le transforma. carte care indică noua orientare din Psihologia SănătăŃii. se ajustează mai eficient la stres şi boală. În primul rând se sugerează că optimismul influenŃează efortul oamenilor de a evita bolile prin atenŃia acordată informaŃiilor despre factorii de risc. redusă sau tolerată. 1989). optimismul a apărut a fi un bun predictor în recuperarea post-chirurgicală şi rata de supravieŃuire. În general. 16 ani mai târziu Seligman publică o carte intitulată Learned Optimism. optimismul mai este definit ca o structură cognitiv-motivaŃională caracterizată prin reprezentări mentale şi expectanŃe pozitive privind atingerea scopurilor propuse. consum redus de alcool etc. Chiar dacă nu întotdeauna se poate vorbi de decizii proprii (ex. savurează mai mult viaŃa. Pesimiştii reacŃionează la situaŃii problematice şi dezamăgiri prin renunŃare.7. (1975). în timp ce persoanele cu SC slab sunt mai vulnerabile la stres şi la boală. Temă de reflecŃie nr. în acest sens sunt copiii care nu pot lua în calcul datele problemei pentru a lua o decizie) importantă este participarea şi înŃelegerea motivului pentru o opŃiune sau alta. Repercusiunile stilului pesimist sunt agravate de asocierea cu un stil atribuŃional intern.) starea de sănătate este întărită. Optimismul este interpretat ca o "trăsătură magică" în predicŃia sănătăŃii şi a stării de bine. Care sunt asemnănările şi deosebirile relevante dintre aceste două concepte? 2. Scheier şi Carver (1992) definesc dispoziŃia spre optimism ca tendinŃă generală. De altfel. unde prin contrast cu aspectul cercetat autorul pomeneşte de "optimism învăŃat". prin negare şi retragere.

În ciuda unor rezultate încurajatoare. depresiei) • comportamental (renunŃarea la fumat) • fiziologic (biofeedback) • decisional (a lua decizii potrivite situaŃie) • retrospectiv (a înŃelege de ce s-a intimplat) Persoanele pot să difere între ele şi în funcŃie de: • nevoia de control (persoane senzitive-cu nevoie de a înŃelege şi controla vs. Conform modelului lui Karasek şi Theorell (1992) nivelul crescut de control. în special în cazul aşa-numitului optimism nerealist sau naiv. cu efecte benefice pentru sănătate. 8 Pornind de la formele de control. predictibilitate. decizie. sau în situaŃiile care deşi sunt netransformabile. transformand-o în activare. optimistul persistă cu tenacitate în schimbarea lor.9. schimbare. Din argumentele aduse. modelul convingerilor despre sănătate 29 . persoane represive (care îşi reprimă această nevoie). cât absenŃa pesimismului. În schimb. Temă de reflecŃie nr. exemplificaŃi cum ar putea fi utilizată fiecare dintre acestea în promovarea sănătăŃii. Factorii cognitivi amintiŃi în paragrafele de mai sus au fost integraŃi în mai multe modele care şiau propus să explice modul în care apar comportamentele de sănătate şi de risc şi cum poate fi modificat stilul de viaŃă pentru a promova sănătatea. care duce la iluzie a controlului. cunoştinŃe) • cognitiv (convingeri raŃionale) • emoŃional (reducerea anxietăŃii. atunci cand suntem obligaŃi să ne confruntăm cu un număr mare de cerinŃe în condiŃiile unui nivel redus de control. 2. Temă de reflecŃie nr. operaŃionalizat în înŃelegere. 7 ExemplificaŃi cum se comportă o persoană optimistă şi una care manifestă optimism nerealist într-o situaŃie stresantă de pierdere a locului de muncă.8. suntem expuşi stresului. învăŃare. neutralizează efectul stresant al unor situaŃii cu cerinŃe multiple. acŃiune. cu efectul său imunosupresiv. 2. Cele mai cunoscute modele cognitive sunt modelul învăŃării sociale (Bandura. Rolul cogniŃiilor în modificarea comportamentelor CogniŃiile influenŃează sănătatea deoarece determină asumarea unui anumit stil de viaŃă sanogen sau patogen care la rândul său are efecte vizibile la nivelul sănătăŃii unei persoane. următoarele forme de control sunt importante a fi oferite: • informaŃional (ex. chiar în absenŃa acestuia. rezultă că optimismul este o caracteristică care are întotdeauna efecte benefice. 1986). • percepŃia controlului (unii au o tendinŃă de a percepe că deŃin controlul. Alte forme de control Conceptul de control. Există şi autori care încearcă să dovedească că nu atât prezenŃa optimismului are efect benefic asupra sănătăŃii. Autorii dovedesc că optimismul poate corela cu efecte negative în cel puŃin două situaŃii: când optimismul determină un comportament pasiv iar efectul pozitiv este aşteptat de la şansă. În activităŃile de promovare a sănătăŃii. care până la un punct poate avea un efect benefic asupra sănătăŃii mentale. 1977. divinitate sau ajutorul unui prieten. are o relevanŃă semnificativă în abordarea sănătăŃii şi bolii.stres acut. au apărut o serie de întrebări privind efectul optimismului. de prevenire a îmbolnăvirilor sau de recuperare din boală.

variabile structurale (cunoştinŃele despre o boală). Persoanele trebuie învăŃate să evalueze aceste costuri şi consecinŃe în adoptarea unui comportament. • severitatea bolii care poate fi declanşată de acel comportament .”). Acesta a inclus intervenŃii educaŃionale realizate prin intermediul mai multor canale media (TV. dacă o persoană suferă un infarct miocardic. Modelul învăŃării sociale (Bandura. Fishbein. 30 . 1974. De exemplu. variabile psihosociale (caracteristici de personalitate. 1984) şi modelul comportamentului planificat (Ajzen. în comparaŃie cu o persoană care nu a avut această experienŃă. va fi mai motivată să adere la tratament sau la un stil de viaŃă sanogen.1. 1985.9. norme sociale. 1974. c) convingerile despre consecinŃele bolilor (“Voi muri dacă voi avea cancer pulmonar”). 2004).adică capacitatea sa de a renunŃa la comportamentul de risc . AlŃi factori care sunt relevanŃi în percepŃia ameninŃării: variabilele demografice (vârstă. Toate aceste percepŃii vor determina intenŃia care declanşează comportamentul sanogen sau patogen. găteau sănătos etc. a fost descrisă existenŃa unor amorse care declanşează acŃiunea. b) convingerile privind vulnerabilitatea la o anumită boală (“Mama mea este supraponderală aşa că şi eu voi fi supraponderală”).9. sex. 1988). • a vulnerabilităŃii personale faŃă de accea boală. Pe lângă aceste variabile care influenŃează adoptarea comportamentului sanogen. percepŃia ameninŃării este influenŃată de informaŃiile pe care un tânăr le are despre acel comportament sau boală şi este influenŃată de trei factori: a) valorile generale privind sănătatea (“Sunt preocupat de sănătatea mea”). Unul dintre primele programe care a utilizat o astfel de intervenŃie a fost programul de prevenŃie a BCV „Stanford Three Towns”. 1986) este un model explicativ care ne arată că. Programul a obŃinut rezultate foarte bune în ceea ce priveşte modificare comportamentelor de risc pentru dezvoltarea BCV în cadrul comunităŃilor unde s-a desfăşurat (Benett et al. Modelul convingerilor despre sănătate (Rosenstock.2. În acest sens un rol covărşitor îl are mass media şi mesajele publicitare. Becker. etnie). prieteni. 2. şi • avantajele şi dezavantajele (costurile şi beneficiile) practicării acelui comportament (sănătos sau de risc). Evaluarea costurilor şi beneficiilor adoptării unor comportamente este un alt factor important în formarea atitudinii faŃă de comportamentele protectoare şi de risc şi are un rol important în luarea unei decizii adecvate pentru adoptarea unui stil de viaŃă sănătos. datorită persuasiuni sociale sau prin întăririle primite de la grupul de apartenenŃă. 1985): conform acestui model (figura 4. De exemplu. radio. presiunea grupului). rasă. broşuri). 2.. Aceste “costuri” sau consecinŃe pot fi materiale (“Nu am bani să merg la o sală de sport”) sau psihologice ( “Nu voi mai avea atât de mult timp să stau cu prietenii mei dacă merg la sport.) persoana adoptă sau nu un comportament de risc în funcŃie de: • percepŃia ameninŃării bolii sau comportamentului de risc. 1977. • autoeficacitatea. Alfel spus. s-au prezentat persoane care modelau comportamente sanogene: participau la exerciŃii fizice.(Rosenstock & Becker. Componentele principale din modelul elaborat de Bandura sunt: • determinismul reciproc (comportamente rezultate din interacŃiuni sociale) • cunoştinŃe (informaŃii relevante care pot schimba comportamentele de risc) • expectaŃii (convingeri privind probabilitatea consecinŃei unui comportament) • auto-eficacitatea (încrederea în abilitatea de a desfăşura acŃiuni cu succes) • învăŃarea vicariantă (observarea comportamentelor altora şi a consecinŃelor acestora) • întăriri (recompense pentru anumite comportamente) O modalitate de aplicare a acestor principii este utilizarea diverselor forme de massmedia. comportamentele sunt învăŃate prin imitare.1.

este o prostie să mă las de fumat ). Aceste norme subiective crează presiune asupra persoanei de a practica sau de a stopa practicarea anumitor comportamente. norme subiective şi percepŃia controlului comportamental. IntenŃia este la rândul său determinată de atitudini. respectiv intenŃia de a practica comportamentul (intenŃionez ca în următoarele 2 luni să merg pentru un control general la medic). sau este plictisitor să am grijă ce mânănc . atitudinea şi perceperea controlului comportamental sunt cei mai buni predictori pentru intenŃia de a practica un anume comportament. Normele subiective. „IntenŃionez să fac exerciŃii fizice regulat”). 1974) 2. adică modul în care persoana percepe încurajările celor apropiaŃi de a practica sau nu anumite comportamente (ex. sau persoanele apropiate mie ar aproba daca eu aş începe să slăbesc). fraŃii mei îşi fac regulat controlu medical). sau norme injunctive.9. alături de norme şi atitudini sunt : controlul comportamental perceput (ex. este necesară intervenŃia la nivel atitudinal. Fishbein. Totodată ele se reflectă în atitudini pro sau contra unor comportamente (ex. Modelul convingerilor despre sănătate (Rosenstock. respectiv patogene. este amuzant să merg pe jos zilnic 10 km . adică ce crede o persoană despre modul în care anturajul apropiat se comportă (ex. prietenii mei doresc ca şi eu să încep să consum alcool . Alte două componente esenŃiale ale modelului TCP. 1985. este înŃelept să nu mai mănânc atat de multă ciocolată . Prin urmare. 1991). ştiu cum să fac faŃă obstacolelor în a nu mă lăsa tentat de consumul excesiv de alcool) .Comportament de risc Vulnerabilitate personală Severitatea bolii IntenŃie Comportament sănătos Autoeficacitate Cost / beneficii comportament sănătos Figura 1. pentru schimbarea unor comportamente de risc. al convingerilor normative şi a celor asociate cu percepŃia propriului control asupra 31 . Teoria comportamentului planificat -TCP (Ajzen. sau prietenii mei doresc să renunŃ la bătuturile alcoolice . IntenŃia reflectă motivaŃia unei persoane de a adopta comportamentul. ştiu unde trebuie să merg pentru testul Papanicolau . Conform TPB cel mai bun predictor al comportamentului este intenŃia unei persoane de a adopta acel comportament ( de ex. 1988) face parte din categoria teoriilor social-cognitive de explicare şi predicŃie a comportamentelor de sănătate (figura 1). pot să mă las de fumat . colegii mei fac sport.3. Becker. prietenii mei fumează. Aceste convingeri iau forma unor norme subiective. iar intenŃia la rândul ei este un bun predictor pentru comportament. precum şi timpul şi efortul pe care persoana este dornică să îl depună în acest scop (Ajzen. TCP subliniază rolul central pe care îl au convingerile şi atitudinile în practicarea anumitor comportamente sanogene. care pot fi norme descriptive. prietenii mei folosesc întotdeauna centura de siguranŃă când sunt în maşină. 1985.

in cadrul modelului HAPA autorul sustine includerea elementului temporal pentru a intelege mai bine modul in care cognitiile influenteaza comportamentele de sanatate. chiar daca este frig afara sau ploua). Un anumit comportament de sanatate (ex. şi al formulării intentenŃiei de practicare cotidiană a comportamentelor sănătoase.” (control intern) “Voi avea acces la o sală de sport.” PercepŃia controlului comportamental “Voi fi în stare să fac aerobic regulat.” • motivaŃia de acceptare a convingerilor celorlalŃi “Vreau să fac sport pentru că şi prietenii mei fac sport. In etapa volitionala se asociaza factori cognitivi cu cei situationali si comportamentali.” COMPORTAMENT “Fac aerobic de trei ori pe săptămână. deoarece modelele anterioare sustineau doar ca intentia determina adoptarea comportamentului. Exercitiul fizic) este initiat si mentinut printr-un proces de auto-reglare a conduitei. In etapa motivationala sunt incluse urmatoarele componente: auto-eficacitatea („cred ca pot sa incep sa fac exercitii fizice”). adică Health Action Process Approach este tot un model cognitiv de schimbare comportamentala.4.” INTENłIA de a realiza un comportament “IntenŃionez să merg la o sală de sport regulat să fac aerobic. Figura 2. expectantele cu privire la rezultate („daca fac sport am sa ma simt mai bine”) si perceptia riscului („stiu ca sunt predispus riscului de a dezvolta boala cardiovasculara”). Numeroase studii au aratat insa ca bunele intentii nu sunt suficiente pentru 32 . 1992). Schwarzer (1992) critica Modelul coportamentului planificat deoarece considera ca acesta omite elementul temporal in modificarea comportamentului si nu descrie ordinea in care se dezvolta diferitele convingeri sau directia cauzalitatii. In cadrul acestui model exista o distnctie clara intre o faza motivationala de luare a deciziei de modificare a comportamentului si o faza volitionala in care are loc adoptarea propriuzisa a acestuia. Factorul situational este reprezentat de suportul social primit (de ex existenta unor prieteni cu care pot alerga in parc) si de absenta barierelor situationale (de ex. Modelul HAPA (Schwarzer. Factorul cognitiv este reprezentat de formularea unui plan de actiune („am sa alerg in fiecare seara o jumatate de ora in parc”) si a auto-eficacitatii fata de mentinerea comportamentului („cred ca pot sa alerg in fiecare seara in parc. Multe cercetări empirice susŃin validitatea acestui model.acelor comportamente de risc. care nu este scutit nici de critici.” (control extern) 2. exista un parc in aporpierea locuintei mele unde pot sa alerg).9. Prin urmare. Teoria planificării comportamentale Atitudinile specifice faŃă de comportament • convingerile despre consecinŃele unui comportament “Dacă voi face aerobic mă voi simŃi mai atractivă” • evaluarea consecinŃelor comportamentului “Este important pentru mine să mă simt atractivă” Normele subiective faŃă de comportament • convingerile normative “Prietenii mei fac sport. Schwarzer sustine ca ceea ce aducce nou acest model este faptul ca face legatura intre intentie si comportament.

are 56 de ani si în ultima vreme s-a simŃi foarte rău. stima de sine. De asemenea. cum ar fi emotiile. Lucrare de evaluare nr. dependenta de domenii de activitate? ArgumentaŃi răspunsul. optimismul si controlul perceput sunt descrise. În acest context sunt prezentate principalele modele social-cognitive de modificare a comportamentului. De asemenea. Care sunt principalele asemănări şi deosebiri dintre aceste modele? Ce critică aŃi putea adresa acestor modele? Rezumat: Modulul doi porneşte de la teoria social-cognitivă a personalităŃii.2: 1.A. Sunt prezentate cogniŃiile care joacă un rol important în sanogeneză. 3. 33 . I s-au făcut numeroase analize. 5. DescrieŃi influenŃa acestui factor asupra hotărârii luate. lume şi viitor si discută modul în care acestea mediază relaŃia dintre personalitate şi riscul pentru îmbolnăviri. respectiv a rolului cogniŃiilor despre sine. robustetea. utile in adoptarea comportamentelor de sanatate cum ar fi adoptarea exercitiului fizic. Temă de reflecŃie nr. M. IlustraŃi. precum si importanta factorilor sociali si de mediu in modficarea comportamentelor de sanatate. este discutat modul în care cognitiile influentează stilul de viată sănătos si de risc. Modelul a fost criticat pentru faptul ca ignora rolul jucat de componente mai putin rationale. demonstrand in cadrul mai multor studii ca acestea sunt cognitii diferite. Alegeti un model social-cognitiv si propuneti obiective si activităti relevante pentru realizarea unui program de preventie a fumatului. autorul modelului HAPA imparte auto-eficacitatea in cea legata de initierea comportamentului si cea asociata mentinerii acestuia. ComentaŃi posibilele efecte din perspectiva afirmaŃiei: Oamenii au o nevoie fundamentală de semnificaŃii. dar de fiecare dată când se interesează în privinŃa rezultatelor. 9 RealizaŃi o analiză comparativă între modelele social-cognitive. 4. medicul şi familia evită să răspundă sau oferă informaŃii foarte evazive. Doi prieteni încearcă să renunŃe la consumul de alcool.preponderent extern. Unul dintre ei are un locus de control preponderent intern. Autoeficacitatea. ConsideraŃi autoeficacitatea ca fiind o trăsătura globală sau una specifica. sentimentul de coerentă. screening-ul pentru preventia cancerului de san sau reducerea fumatului.modificarea comportamentului ci este necesar sa dezvoltam planuri de implementare a acestora in practica. 2. iar celălalt . pe marginea unui exemplu efectele negative pe care le poate avea optimismul nerealist. adică sunt protectoare pentru sănătate. iar mecanismele prin care aceste cogniŃii au efecte benefice asupra stării de sănătate sunt analizate si puse în discutie.

E. J. iar celălalt .. Sallis. manifestă la nivel cognitiv. de a avea o concepŃie pozitivă asupra viitorului şi experienŃelor vieŃii 34 . R. Conner. M. Sarafino. Buckingham. lume şi viitor în mentinerea sănătăŃii şi prevenirea îmbolnăvirii? Dar în cazul apariŃiei bolii? 2. Cluj: Imprimeria Ardealul. A. Taylor. Kaplan. Sentimentul de coerenŃă are trei componente principale: control. T. (2001). (1991) Health Psychology. p 115-132. emoŃional şi comportamental.SARCINA DE SEMESTRU MODUL II 1. (1995). deci implicarea şi investiŃia de efort este justificată. Unul dintre ei are un locus de control preponderent intern. comprehensiune şi scop Optimism = este definit drept o tendinŃă generală. (1990) Health Psychology: Biopsychosocial interactions. Bibliografie Bibliografie Băban. New York: Wiley. angajare şi provocare/stimulare Sentimentul de coerenŃă = este definită ca o orientare cognitivă globală ce exprimă gradul în care o persoană are convingerea că: stimulii externi şi/sau interni întâlniŃi pe parcursul vieŃi sunt explicabili şi predictibili.. (1993) Health and Human Behavior. relativ stabilă. New York: McGrawHill.. Redactati raspunsurile in maxim 2 pagini la computer (maxim 1 pagina per intrebare). solicitările au sens şi scop.Doi prieteni încearcă să renunŃe la consumul de alcool.. Are următoarele componente: control.Pornind de la asumpŃiile teoriei social-cognitive explicaŃi care este rolul cogniŃiilor despre sine. Predicting health behavior. P. and Patterson. New York: McGraw-Hill. S. Glosar Auto-eficacitatea = reprezintă convingerea unei persoane că deține capacităŃile sale de a-şi mobiliza resursele cognitive şi motivaŃionale necesare pentru îndeplinirea cu succes a sarcinilor date Stima de sine = reprezintă o atitudine care descrie gradul în care persoana are tendinŃa de a se autoevalua pozitiv şi de a respinge atributele negative RobusteŃe = este definită ca o dispoziŃie de personalitate. Consiliere educaŃională. Open University Press. Norman. are resurse de a face faŃă stimulilor. DescrieŃi influenŃa acestui factor asupra hotărârii luate.preponderent extern. Aceste sarcini se vor trimite pe email sau poştă împreună cu sarcinile celui primului modul (vezi calendarul disciplinei).

controlabile sau necontrolabile 35 .Locus de control = se referă la modul în care o persoană îşi explică succesul sau eşecul prin cauze de tip intern sau extern.

Aceste tipuri de emotii sunt considerate universale si innascute. deoarece pe baza expresiilor faciale care le caracterizeaza au putut fi recunoscute si numite de catre reprezentanti ai diferitelor culturi. Se descriu principalele teorii (cibernetică şi a eşecului în autoreglare) care postulează existenŃa unei relaŃii strânse între tipurile de emoŃie experienŃiate şi scopurile (de sănătate) ale individului. Wundt (1896) considera ca in urma experientei introspective emotiile pot fi descrise in functie de trei dimensiuni: placut/neplacut.1. Bucurie/tristete. In 1980. bucurie) 36 . Inca de la inceputurile dezvoltarii psihologiei ca stiinta. Obiectivele modului: la finalul acestui modul. dar adauga componentele de control si activare. EmoŃiile 3. surpriza. şi se analizează mecanismele prin care emoŃiile pot fie facilita. furia. ne directioneaza si ne mentin comportamentele (Rubin. respectiv au realizat cercetari in care aratau participantilor poze care infatisau diferite expresii faciale. calm/agitat si relaxare/tensiune. • componenta subiectiva (de ex furie. dispret). 1983). Iubire. Osgood (1966) continua sa vorveasca despre placut/neplacut ca o dimensiune a exeperientei emotionale. Pornind de la relationarea emotilor cu cogitiile se explorează legătura emotiilor cu sănătatea si a mecanismelor prin care emotiile pot duce la îmbolnăviri. Acesta este compusa din opt emotii primare care sunt reprezentate in interiorul cercului in patru perechi de opusi (de ex. studentii trebuie să • • • • • • • Să definească emotiile Să diferentieze între afectivitatea pozitivă si cea negativă Să explice relatia dintre cognitii si emotii Să cunoască principalele teorii care subliniază rolul emoŃiilor în autoreglare Să discute explicaŃiile referitoare la rolul pozitiv al emoŃiilor în sănătate Să explice rolul emotiilor în sănătate Să explice relatia dintre personalitate. fie inhiba urmărirea acestor scopuri. Aproape un secol mai tarziu. În acest context se detaliază si modul în care diferite tipuri de personalitate se asociază preponderent cu emotii specifice care determină sănătatea sau boala. bucuria si tristetea. Plutchnik a propus un alt model. repectiv o „roata a emotiilor”. Alti autori au incercat sa defineasca emotiile pornind de la manifestarea acestora. Pe baza acestor fotografii. regret.MODULUL 3 EmoŃii şi sănătate Scopul modului: familiarizarea cursantilor cu emotiile care sunt importante pentru promovarea si mentinerea sănătătii si cu mecanismele prin care emotiile influentează sănătatea si îmbolnăvirile. tristete. furie/acceptare) si opt emotii complexe care sunt reprezentate in exteriorul cercului (de ex. Eckman si Friesen (1972) au identificat sase emotii primare: frica. 3.1 DefiniŃie şi clasificări Emotiile reprezinta factori interni care ne motiveaza.1. dezgustul. emotii si sănătate Prezentul modul porneste de la definirea emotiilor si diferentierea între afectivitatea pozitivă si negativă si continuă cu explicarea legăturilor care există între emotii si cognitii. cercetatorii au incercat sa defineasca si sa masoare emotiile. Orice emotie se poate caracteriza prin trei componente. & McNeil.

deci cum ar putea acesta sa preceada emotiile? Teoria lui Cannon si Bard sustine ca sistemul nervos autonom raspunde la fel in cazul tuturor emotiilor.• • componenta fiziologica care implica functionarea sistemului nervos autonom si a sistemului endocrin. La fel. Pentru a nu mai fi tristi.2. componenta comportamentala care reflecta ceea „ce se vede”. Toti participantii trebuiau apoi sa astepte intr-o sala de asteptare impreuna cu 37 . Autorul sustinea ca modul de exprimare al emotiilor a evoluat deoarece detinea o functie adaptativa. dar si de interpretarea acestor modificari aparute. de exemplu plansul. paloarea sau transpiratia in exces si senzatia de „nod in gat”. iar in acelasi timp talamusul trimite impulsuri si la hipotalamus si determina modificarile fiziologice. cei din al treilea grup (C) nu primeau nici un fel de informatii. Aceasta teorie a fost criticata de catre Cannon (1929) care considera ca James si Lange greseau in presupunera lor ca pentru fiecare emotie exista un set distinct de modificari fiziologice pe baza carora noi am putea sa ne identificam emotia experientiata la un moment dat. de exemplu „tremur. James (1890) si Lange au dezvoltat o teorie asupra emotiilor in care emotiile apar ca rezultat al perceptiei unor modificari fiziologice in corpul nostru. respectiv faptul ca inferam cum ne simtim pornind de la modificarile fiziologice percepute. Experimentul presupunea ca participantii primeau o injectie cu adrenalina. cei care putea sa comunice intentia de agresiune in mod eficient. Chiar daca acest fapt ar fi confirmat in realitate. Talamusul trimite impulsuri la cortex si apare experientierea si numirea emotiei. animalele care utilizau eficient exprimarea emotiilor nu mai erau nevoite sa se implice efectiv in lupta. Rapiditatea cu care experientiem emotiile uneori depaseste reactivitatea fiziologica. Schachter si Singer (1962) au demonstrat aceasta teorie printr-un experiment in care aratau ca desi starea de arausal fiziologic este necesara. Cea mai importanta componenta a teoriei lui James si Lange este aceasta etichetare. trebuie doar sa ne modificam comportamentul. pentru a ne modifica emotiile. iar acestea sun interpretate la nivelul cortextului si primesc o eticheta emotionala (de exemplu teama). Prin urmare. Cannon sustine ca starea de activare fiziologica nu este neaparat necesara si nici suficienta pentru aparitia emotiilor. 3. Cei din primul grup (A) erau informati cu privire la efectele fiziologice secundare (tremor. palpitatii. cei din grupul al doilea (B) erau dezinformati cu privire la efecte (li se spunea ca vor avea dureri de cap si mancarimi). Teorii ale emoŃiilor Publicarea cartii lui Darwin (1872) „The Expression of Emotion in Man and Animal” marca prima incercare formala de studiu stiintific asupra emotiilor. Acest autor i-a criticat atat pe James si Lange. intensificarea fluxului sangvin muscular. in urma perceptiei unui stimul activator. Asupra acestei componente avem un grad mai mic de control chiar atunci cand recunoastem efectele cum ar fi roseata. Pe baza acestei teorii. deci inseamna ca imi este teama”. zambetul sau incruntarea. care in opinia sa afirmau gresit ca modificarile fiziologice determina emotiile. natura arausalului nu este importanta ci ceea ce este relevant este eticheta pe care o atribuim acestei stari. este necesar doar sa zambim.1. oamenii au dezvoltat modalitati complexe de a-si arata emotiile. De exemplu. respectiv organismul se pregateste prin reactia de „fuga sau lupta” si apar modificari cum ar fi cresterea presiunii sangvine. Perceptia unui anumit stimul inspaimantator determina declansarea unor modificari la nivel corporal (de exemplu tremur). apar doua reactii paralele si distincte. Schachter (1964) a elaborat o teorie cognitiva pentru a explica cum apar emotiile. cresterea secretiei de adrenalina si noradrenalina etc. In cadrul acestei teorii. reuseau sa-si inspaimante opozantii fara a fi nevoiti sa lupte efectiv. iar cei din al patrulea grup (D) primeau o injectie cu apa sarata si nu erau informati cu privire la efectele secundare. in cazul oamenilor. transpiratii). dilatarea pupilelor. cat si pe Cannon si Bard pentru ca sustineau ca modificarile fiziologice si experientierea emotiilor sunt procese independente. Teoria cognitiva a emotiilor considera ca experientierea unei anumite emotii depinde de modificarile fiziologice.

având caracteristici cognitive şi afective care reflectă un deficit în procesarea şi reglarea cognitivă a emoŃiilor. dans. Alexitimia include următoarele cinci caracteristici fundamentale: • sărăcia şi platitudinea trăirilor emoŃionale şi afective. Rezultatele studiului au aratat ca cei din grupul B si cei din grupul C au preluat comportamentul si emotia manifestat de cealalta persoana. etc. alexitimia este definită ca un construct de personalitate. conformism social accentuat 38 . scris. Cannon-Bard si teoria cognitiva. Un alt concept relevant. În psihologia sănătăŃii vorbim mai ales despre: • Afectivitate pozitiva (propensiunea de a experienŃia regulat. de fapt un complice al cercetatorilor. 1 Pornind de la exemplul unei emotii. RelaŃia dintre cogniŃii si emoŃii Această relaŃie a fost studiată şi descrisă de A.un alt participant. depresie. in situaŃii diverse prin emoŃii de gen furie.2. emotia este post-cognitiva. Alte caracteristici care pot fi tipice persoanelor cu alexitimie sunt: dificultăŃi în discriminarea stării emoŃionale de senzaŃiile corporale care acompaniază activarea emoŃională. James W. scala PANAS. pictură. Etimologic cuvântul de alexitimie are înŃelesul de analfabetism emoŃional sau „lipsa cuvintelor pentru emoŃii”. şi • stil cognitiv orientat spre exterior. cu dificultăŃi de recunoaştere şi etichetare a emoŃiei (Lane şi colab. Tema de reflectie nr. de empatie. POMPS sau Profile of Mood States scale (McNair. dar aspectul calitativ al emotiei necesita existenta unei cognitii. şi de a avea frecvent o dispoziŃie disforică). si ca ceea ce este important in definirea emotiei experientiate este modul in care noi interpretam starea de activare fiziologica. in situaŃii diverse prin emoŃii plăcute şi de a avea frecvent o dispoziŃie stenică). In acest sens. Beck (vezi terapia raŃional-emotivă şi cea cognitivă). 1988). mimică şi expresie facială săracă. aspecte concrete şi utilitare ale situaŃiilor (Sifneos. • Afectivitate negativa (tendinŃa de a reacŃiona regulat. 1971) reprezinta un alt instrument de masurare a afectivitatii positive si negative care caracterizeaza in general o anumita persoana. respectiv au devenit fie bucurosi fie furiosi. & Droppleman.. capacitate diminuată de introspecŃie. 1997). Prin urmare. • dificultăŃi în verbalizarea şi descrierea emoŃiilor şi sentimentelor. Pennebaker (1992. conform acestei teorii. 1995. Aspectul cantitativ al emotiei. frică. elaborata de Watson (1988) masoara afecivitatea pozitiva si negativa ca trasaturi stabile. este cel introdus de Sifneos (1972. Acesta din urma mima fie o emotie de bucurie fie una de furie. Lorr. 3. tendinŃa de a acŃiona fără a verbaliza emoŃiile. respectiv intensitatea acesteia se poate manifesta in absenta medierii cognitive (pot percepe o stare de activare emotionala). de reamintire a viselor. • fantezie săracă şi nerelaŃionată cu viaŃa afectivă. 1996). şi anume: alexitimia. Prin urmare. • dificultăŃi în identificarea şi diferenŃierea emoŃiilor. ci implică un deficit de procesare a informaŃiei emoŃionale.Ellis şi A.”). cu preocupări excesive pentru detalii. incercati sa o explicati pe rand din perspectiva celor trei teorii: James-Lange. 2003) cercetează şi demonstrează importanŃa pentru mentinerea sănătăŃii şi recuperării din traumă a exprimării emoŃionale prin diverse forme: verbalizare. Emotiile traite de participantii la studiu erau masurate prin chestionare de auto-evaluare si prin observarea gradului in care acestia imitau comportamentul colegului. Atat afectivitatea negativa. precum si cea pozitiva pot fi masurate ca stare (“pe moment ma simt…”) si ca trasatura (“in general ma simt…. Cercetări recente demonstrează că alexitimia nu se rezumă la dificultatea de a „pune în vorbe emoŃiile”. Experimentul confirma teoria lui Schachter care spune ca starea de activare este similara in cazul mai multor emotii.

(Taylor, 1997). Alexitimia s-a dovedit a fi relaŃionată cu riscul pentru apariŃia simptomelor somatice fără substratat organic. Un instrument care masoara alexitimia a fost dezvoltat de Taylor (1985), respectiv Toronto Alexitimia Scale, TAS. Alexitimia ca şi concept ce desemnează un deficit emoŃional este strâns relaŃionat de un alt construct psihologic, inteligenŃa emoŃională, formulat recent de Salovey şi Mayer (1990, 1993). InteligenŃa emoŃionnală se referă la un tip de procesare a informaŃiilor emoŃionale care include abilitatea de a monitoriza emoŃiile proprii şi ale altora, de a discrimina emoŃiile între ele şi de a utiliza aceste informaŃii în ghidarea gândurilor şi comportamnetelor. Conceptul de inteligenŃă emoŃională, ca şi cel de alexitimie, sugerează existenŃa unor diferenŃe individuale din punctul de vedere al abilităŃilor cognitive de auto-reglare emoŃională. Alte două constructe asociate cu alexitimia şi implicit cu sănătatea mentală şi fizică, sunt inhibiŃia şi stilul coping represiv (Vaillant, 1992). Unii cercetătorii au mers mai departe, identificând alexitimia cu un mecanism defensiv complex ce implică negarea, represia, proiecŃia, comutarea şi formarea reacŃiei contrare (Hogan, 1995). Tema de reflectie nr. 2 Pornind de la definitia conceptului de alexitimie, aratati care este relatia dintre alexitimie si sanatatea fizica si mentala.

3.3. Rolul emotiilor negative si pozitive in sanatate Majoritatea persoanelor au probleme de sanatate mentala sau emotionala la un moment dat in viata. Cu totii suntem predispusi sa suferim datorita stresului, a singuratatii, a incertitudinii sau a sentimentului de lipsa a controlului, iar aceste afecte ne influenteaza la randul lor sanatatea fizica. Pe de alta parte, faptul ca oamenii au uneori probleme de sanatate mentala si emotionala nu reprezinta automat un semn de boala psihica. Iar sanatatea mentala nu inseamna sa experientierea unei stari de fericire perpetue. In multe situatii de viata este adaptativ sa ne simtim tristi, furiosi, sau confuzi. Este important sa constientizam aceste emotii si sa actionam asupra lor pentru a ne rezolva problemele, modul de rezolvare al acestora constituind o modalitate de promovare a sanatatii mentale spre deosebire de reprimarea si negarea emotiilor negative. Relatia dintre sanatatea mentala si cea emotionala este una bidirectionala. Boala mentala poate influenta emotiile (de ex. anxietatea sau depresia) precum si modul de functionare al intelectului (de ex psihozele). Pe de alta parte, dezvoltarea abilitatilor emotionale si intelectuale este necesara pentru a determina sanatatea mentala. De asemenea, prezenta emotiilor pozitive si a convingerilor pozitive despre sine nu este suficienta pentru a garanta starea de bine a unei persoane, ci este nevoie si de invatarea anumitor abilitati pentru ca oamenii sa poata adopta comportamente sanogene. Experientele pozitive de viata care se acumuleaza ca urmare a practicarii comportamentelor sanogene au rolul de a contribui la dezvoltarea afectivitatii si convingerilor pozitive. Prezenta afectivitatii negative, cat si a celei pozitive influenteaza sănătatea mentala si fizica a persoanelor. Prin afectivitate negativa intelegem experientierea unor emotii cum ar fi anxietatea, furia sau depresia. In cadrul psihologiei sanatatii, una dintre cele mai studiate emotii negative este depresia. Studiile au demonstrat existenta unei relatii intre depresie si cancer, precum si intre depresie si dezvoltarea bolii cardiovasculare (BCV). De exemplu, depresia determina adoptarea unui stil de viata nesanatos care la randul sau influenteaza aparitia cancerului (Dalton et al, 2002). Persoanele depresive au de asemenea tendinta de a se izola social, fapt ce determina inlaturarea suportului social cu rol protector in mentinerea sanatatii. Depresia ca stare cronica a fost asociata cu riscul pentru mortalitatea datorata cancerului, mai degraba decat episoadele depresive trecatoare (Irwin, 2007). Prezenta depresiei diagnosticate, influenteaza si evolutia bolii. Intr-un studiu realizat pe 101 de pacienti cu cancer hepatobiliar, Steell si

39

colaboratorii sai (2007) au aratat ca bolnavii care sufereau de depresie aveau o rata semnificativ redusa de supravieturie comparativ cu cei care nu erau depresivi. Depresia influenteaza evolutia rapida a tumorilor canceroase prin suprimarea activitatii celuleor NK (natural killer), respectiv reducerea activitatii sistemului imun (Thaker, & Kamat, 2006). De asemenea, la nivel comportamental, depresia determina scaderea aderentei la tratament, deoarece persoanele depresive considera ca nu are nici un rost sa continue tratamentul medicamentos. Aceste convingeri negative au un impact negativ asupra evolutiei bolii, atat in cazul BCV cat si a cancerului. Pe langa depresie, boala cardiovasculara a fost asociata cu prezenta furiei (componenta emotionala), a ostilitatii (componenta cognitiva) si a agresivitatii (componenta comportmaentala). Se considera ca printre factorii preponderenti de rsic pentru BCV se numara in primul rand un stil de viata sedentar, fumatul, un nivel ridicat de colesterol sau hipertensiunea. Rezultatele studiilor arata insa ca 50% dintre cazurile de infarct miocardic apar la persoane care nu manifesta alti factori de risc. Prin urmare, este necesar sa se exploreze existenta unor alti factori care pot determina prezenta bolii cardiovasculare si a inflamatiei care o precede (Suarez, 2004). Aparitia BCV este determinata de alti factori psihologici cum ar fi ostilitatea si experientierea recurenta a starilor de furie. Acestea activeaza procesele inflamatorii care contribuie la evolutia BCV. Ostilitatea si furia determina cresterea presiunii sangvine care la randul sau reprezinta un factor de risc pentru boala cardiovasculara. Pe langa hipertensiunea care se asociaza cu starea de furie cronica, studiile arata ca de exemplu barbatii care sunt ostili sunt predispusi sa experientieze stari frecvente de furie si depresie care le afecteaza functionarea sistemului imunitar si ii predispun sa dezvolte BCV si diabet de tip 2. Un alt studiu asupra factorilor psihologici implicati in etiologia BCV a aratat ca modul de exprimare al furiei se asociaza cu prezenta acestei boli la barbatii luati in studiu (McDemott, Ramsay, si Bray, 2001). Îngrijorarea a fost definită ca o repetare constantă a unui deznodământ negativ/ameninŃător, care poate periclita rezolvarea cu succes a problemelor individului. (Mathews, 1990). Este interesant că această definiŃie include o consecinŃă a “procesului” de îngrijorare, şi anume afectarea capacităŃii de luare a deciziilor. Davey, Tallis şi Capuzzo (1996) insistă asupra ideii că îngrijorarea poate atât inhiba cât şi facilita rezolvarea de probleme. Astfel, îngrijorarea poate să interfereze cu performanŃa eficientă, să exagereze magnitudinea unei probleme şi să creeze disconfort emoŃional însă tot ea poate servi ca o strategie de coping focalizat pe emoŃie (vezi modulul V) şi poate promova căutarea de informaŃii şi monitorizarea strategiilor coping, toate acestea fiind adaptative. Astfel că, atunci când se elimină influenŃa anxietăŃii, îngrijorarea corelează cu factori psihologici de rezilienŃă precum coping focalizat pe problemă şi căutarea de informaŃii Afectivitatea negativa a fost studiata preponderent in relatie cu sanatatea fizica si mentala. Interesul pentru psihologia pozitiva a stimulat focalizarea cercetatorilor pe emotiile pozitive si rolul lor benefic in sanatate (Seligman, & Csikszentmihalyi, 2000). Studiile arata ca afectivitatea pozitiva ca stare se asociaza cu o morbiditate redusa, in timp ce emotiile pozitive ca trasatura se relationeaza cu o simptomatologie somatica si durere redusa. Pe de alta parte, inducerea emotiilor pozitive se poate asocia si cu o stare de activare fiziologica, potential negativa pentru sanatate cum ar fi functionarea sistemului imun, cardiovascular sau pulmonar (Pressman, & Cohen, 2005). Tema de reflectie nr. 3 DaŃi exemple de moduri prin care afectivitatea negativă poate influenŃa dezvoltarea unor tulburări somatice (ex. Diabet, boli cardiovasculare).

40

3.3 RelaŃia dintre emoŃii şi urmărirea unor scopuri de sănătate Este aproape unanim acceptată ideea că autoreglarea se constituie, în primul rând într-un sistem motivaŃional dinamic de stabilire a unor scopuri, de evaluare a progresului şi ajustare a obiectivelor şi strategiilor în funcŃie de context. Potrivit lui Mischel, Cantor şi Feldman (1996), putem considera un model teoretic ca fiind unul al autoreglării în măsura în care are o referire explicită la scopuri, presoana e un agent activ în modificarea propriului comportament şi sunt evidenŃiate aspectele voliŃionale în urmărirea comportamentului. Analiza autoreglării în sănătate nu trebuie să cadă în capcana omiterii faptului evident că pentru a fi atins, un scop de sănătate trebuie să devină suficient de salient pentru individ încât să aibă întâietate în faŃa altor scopuri concurente şi să-şi menŃină acest atribut pe parcursul acŃiunilor de atingere a scopului în cauză (DeRidder & Kuijer, 2006). EmoŃiile prioritizează anumite scopuri în detrimentul altora, şi constituie forŃa mobilizatoare care alimentează şi orientează comportamentul (Frijda, 1988). Analiza impactului emoŃiilor în contextul autoreglării este importantă, în măsura în care acestea sunt sursă de feedback relevant referitor la comportament deoarece (Tice): • Furnizează un mesaj cu rol de evaluare referitor la comportament • Amplifică rolul de recompensă sau pedeapsă a consecinŃelor • Stimulează reflecŃiile cognitive vis-a-vis de eveniment Există din ce în ce mai multe voci care pun problema măsurii în care oamenii pot face manangementul frustrărilor odată un comportament sanogen iniŃiat şi a diferenŃelor între cei care autoreglează cu succes un comportament sanogen şi cei care eşuează în această tentativă (ex. Rabiau, Knauper, & Miquelon, 2006). În acest context, integrarea conceptelor emoŃionale/motivaŃionale în contextul autoreglării este demnă de analiză în măsura în care indivizii trebuie să facă un manangement eficient al distresului şi să rămînă, în acelaşi timp angajaŃi în scopul de sănătate.

Temă de reflecŃie nr. 4 DaŃi exemple de contexte în care emoŃiile pot influenŃa diferite comportamente preventive
3.3.1 Teorii majore Rolul emoŃiilor în autoreglare, a fost subliniat în mod explicit de către Carver şi Sheier (1990) în Teoria Controlului (sau Cibernetică), una din primele teorii ale autoreglării. Autorii susŃin că mecanismul de bază al autoreglării este feedback-ul negativ (negative feedback loop), denumit „negativ” deoarece are rolul de a reduce discrepanŃele dintre starea actuală şi o valoare luată drept standard şi rezultă într-un comportament de abordare („approaching”) (ex creşterea consumului de fructe şi legume). Un feedback pozitiv corespunde unor acŃiuni de evitare („discrepancy enlarging”), cum ar fi evitarea excesului de alcool. Scopurile diferă ca şi grad de ierarhizare, nivelele inferioare reprezentând mijloace către scopuri supraordonate. O poziŃie ierarhică înaltă corespunde unui scop relevant pentru individ şi conectat cu stări afective care implică prioritizarea. EmoŃiile cu valenŃă pozitivă, rezultate din urmărirea scopului ar încetini acŃiunea în direcŃia scopului (Ńinând cont că scopul sistemului de feedback e sa reducă discrepanŃele) în vreme ce emoŃiile cu valenŃă negativă promovează efortul susŃinut, de reducere a discrepanŃelor, putând însă apărea şi dezangajarea faŃă de scopurile de sănătate (DeRidder & De Witt, 2006). O perspectivă diferită asupra rolului emoŃiilor în procesul autoreglării este însă cea a lui Baumeister şi Heatherton(1996) care susŃin ideea conform căreia datorită concurenŃei diferitelor scopuri pentru utilizarea aceloraşi resurse limitate, autoreglarea unor emoŃii negative solicită rezervele necesare atingerii scopului de sănătate. Astfel, emoŃia se leagă de autocontrol în două modalităŃi:

41

efortul de a stopa atenŃia către sine poate duce la efectul opus.1. În vreme ce Carver şi Sheier relevă rolul adaptativ al emoŃiilor Ńinînd cont de rolul lor de a semnala ameninŃarea la adresa scopului (deci emoŃia se leagă de un scop specific).care implică inducerea unei stări afective. motivând indivizii să reducă această conştientizare de sine negativă. Baumeister. Această strategie are efecte paradoxale. însă şansa e mică). Stările emoŃionale negative predispun la eşecuri în autoreglare (cedare în faŃa tentaŃiei) Autocontrolul sau voinŃa („willpower”) joacă un rol central în autoreglare. rezistenŃa în faŃa tentaŃiei de a fuma). Ignorarea informaŃiilor relevante „Insensibilitatea” emoŃiilor la consecinŃe probabiliste are ca rezultat incapacitatea reglării nivelului de arousal (ex: probabilitatea scăzută/crescută de a primi un şoc electric nu schimbă nivelul de arousal). chipsuri. Exercitarea autocontrolului (a nu fuma o Ńigară) duce la o dispoziŃie afectivă negativă 2. pe care studiul proceselor deliberative şi de planificare eşuează să o cuprindă. ducând astfel la comportamente defensive şi eşec în autoreglare. Ruderman (1985) arată că persoanele care Ńin dietă tind să mănânce mai mult după ce stima de sine le-a fost ameninŃată (eşecul în rezolvarea unor probleme de matematică). precum şi a experimentelor întreprinse de Tice şi Bratslavski (2000) relevă perspective oarecum diferite în abordarea emoŃiilor în contextul autoreglării. Acesta invocă două tipuri de sisteme implicate în autoreglare: unul „hot” implicat în restrângerea impusurilor şi comportamentelor nedorite(ex. Multe forme de autocontrol implică negarea impulsurilor sau forŃarea sinelui pentru realizarea unei acŃiuni contrare tendinŃei hedonice. cu impact pe termen lung. distresul duce la asumarea unor riscuri personale şi evaluarea. 2000). Unele dovezi experimentale pentru această explicaŃie provin dinspre paradigma conservării dispoziŃiei afective („mood freeze manipulation). examinează mai degrabă rolul unei dispoziŃii afective generale. sărăŃele) comparativ cu cei care nu au fost supuşi unui „mood freeze manipulation” dar cărora li s-a indus o stare emoŃională negatiă sau pozitivă (Tice& Bratslavsky. Evadarea din conştiinŃă Distresul emoŃional poate fi legat de o autoconştientizare negativă. Ceea ce în mod tradiŃional este denumit „coping centrat pe emoŃie” face şi obiectul abordării lui Meltcafe şi Mischel (1999). tentaŃiile pe termen scurt (deşi costisitoare) par mai atrăgătoare decît scopurile pe termen lung. astfel că. Acelaşi fenomen este semnalat şi în cazul emoŃiilor pozitive. nerelaŃionate cu scopul de sănătate asupra acestuia. şi unul „cool”. Aspinwall (apud De Ridder & De Wit. fiind decisive pentru rezistenŃa individului în faŃa tentaŃiilor de moment şi conservarea scopului de sănătate. mai ales a magnitudinii evenimentului şi mai puŃin a probabilităŃii sale de apariŃie (ex: este foarte grav să te imbolnăveşti de cancer. Astfel. experimentele lui Tice & co. dând naştere la emoŃii cu valenŃă negativă (Tice & Bratslavsky. pe de altă parte. astfel încît. 2000). 2007 propune integrarea conceptului de „coping” în modelele de autoreglare Ńinând cont de faptul că modalitatea în care indivizii fac faŃă bolilor şi aversităŃii pot furniza o perspectivă valoroasă asupra autoreglării. după care participanŃilor li se spune că tentativele lor de ameliorare a respectivei dispoziŃii nu vor fi eficiente. Trăirea unor stări emoŃionale negative determină indivizii să-şi re-prioritizeze scopurile pentru a obŃine plăcerea imediată. implicat în urmărirea obiectivelor individului şi în planificare (urmărirea scopului de 42 . Cu toate că nu sunt cunoscute cu exactitate mecanismele posibile prin care emoŃiile cu valenŃă negativă sau pozitivă influenŃează autoreglarea comportamentelor sanogene. Zell şi Tice (2007) propun câteva explicaŃii alternative: Reconsiderarea priorităŃilor. Ulterior aceste manipulări se constată că indivizii cărora li s-a indus o stare emoŃională negativă şi li s-a indus „mood freeze manipulation” consumă semnificativ mai puŃine aperitive uscate (prajituri cu ciocolata. O analiză atentă a celor două abordări (cea propusă de Carver şi Sheier pe de-o parte şi cea a lui Baumeister.

Acelaşi lucru este subliniat şi de Fisbach. Astfel. psihologia abordează probleme ce Ńin de patologie. dileme ce trebuie rezolvate (Isen. Teoria motivaŃiei pentru protecŃie (James.2. dar include şi un alt factor şi anume cel emoŃional. Mischel subliniază utilizarea unor strategii de „liniştire” (cooling down) precum distragerea şi distanŃarea pentru a atenua activitatea sistemului „hot” (care este emoŃional. & Muraven) se constată că indivizii ”epuizaŃi” (depleted). e relevant şi faptul că în mod tipic. 1985) discută rolul activării emoŃiilor negative (ex. (ex. Intr-o sere de experimente (Baumeister. Shamueli. O critică a acestei teoria constă în dificultatea de a cuantifica nivelul optim al emoŃiei negative care poate fi manipulată de informaŃiile oferite publicului sau pacienŃilor cu scopul de a stopa/reduce comportamentele de risc. 2007 apud Baumeister. frica. rapid. Facilitarea accesării informaŃiilor relevante Afectivitatea pozitivă tinde să faciliteze autoreglarea prin acreşterea accesului către informaŃiile relevante. Zell. în fapt. asupra abordării comportamentelor cu rol în sănătate. & Tice. 2002) Interesul psihologilor asupra punctelor „tari” ale personalităŃii umane merită încurajat îm măsura în care poate constitui un model explicativ alternativ şi viabil asupra funcŃionării umane. Totodată. Teama de repercursiuni negative se transformă într-un factor motivaŃional de protecŃie.sănătate). constituind un factor de rezilienŃă relevant. influenŃa benefică a afectivităŃii pozitive poate apărea ca fiind surprinzătoare. 3. avînd o valoare adaptativă. accentuat în condiŃii de stres şi dependent de stimulii din mediu) şi pentru a permite urmărirea scopului propus. anxietate) faŃă de comportamentele de risc. amintim: Reîncărcarea sistemului cognitiv Angajarea în autocontrol (în accepŃiunea lui Baumeister) duce la epuizarea rapidă a resurselor din sistem şi la slăbirea autocontrolului cu efecte în autoreglarea comportamentelor sanogene (Baumeister. chiar atunci când informaŃiile sunt negative şi prin îmbunătăŃirea capacităŃii de luare a deciziilor Semnalarea discrepanŃelor 43 . în parte fiindcă acest tip de afectivitate pre atât de simplă şi frecventă încât e greu de imaginat faptul că are un impact atât de puternic şi consecinŃe atât de serioase. 1998). Este o teorie care integrează factorii descrişi de modelul convingerilor despre sănătate. să-i amintească individului de obiectivul propus. însă au dat dovada de tot atâta autocontrol ca şi indivizii din grupul de control atunci când au fost expuşi unor manipulări menite să inducă emoŃii pozitive. Friedman şi Kruglanski (2003) care sugerează că o confruntare imediată cu posibilii distractori sau ameninŃări la adresa scopului stabilit poate. în cazul de faŃă. Muraven.3 Rolul emoŃiilor pozitive în autoreglare şi sănătate Afectivitatea pozitivă poate facilita procesarea cognitivă eficientă. simplu. Printre explicaŃiile asupra rolului pozitiv al emoŃiilor în autoreglarea comportamentelor de sănătate.3. învăŃarea unui obicei şi stoparea lui uterioră au fost mai puŃin capabili să exercite autocontrol dacă nu au fost expuşi la emoŃii pozitie. Temă de reflecŃie nr. & Tice. prin sarcini precum supresia gândurilor. ideea contraintuitivă potrivit căreia în condiŃii de stres managementul nevoilor imediate (şi a emoŃiilor aferente) este în beneficiul scopului pe termen lung devine plauzibilă. 5 SchiŃaŃi design-ul unei cercetări a cărei scop vizează testarea ipotezei potrivit căreia reconsiderarea priorităŃilor personale mediază relaŃia dintre afectivitatea negativă şi alimentaŃia nesănătoasă 3. Rogers.3. anxietatea) care facilitează sau inhibă practicarea comportamentului. reflexiv. Totuşi. Bratslavsky. şi.

ele oferiind ocazia participantilor sa isi impartaseasca experientele si sa isi dezvolt reteaua de suport social (deficitara in cazul persoanelor ostile). & Fortenberry. utilizarea strategiilor cognitiv-comportamentale alaturi de tehnici de imbunatatire a abilitatilor sociale si de control al emotiilor negative. Daca initial studiile s-au centrat mai ales pe tipul A de personalitate si relatia acestuia cu aparitia bolii cardiovasculare. aggression/ furie. 2003). Facilitarea flexibilităŃii cognitive Persoanele care experienŃiază o stare afectivă stenică (uşoară) tind să aibă o abordare focalizată pe rezolvarea problemei (mai degrabă decât să apere într-o manieră rigidă propria viziune). 2001). 44 . Datorita rolului jucat de catre ostilitate in riscul pentru imbolnaviri. Un astfel de program eficient este cel propus de Williams si Williams (1993) si care propune urmatoarele trei elemente cheie pentru interventie: 1. aceste persoane sunt susceptibile sa dezvolte patologie cardiovasculara. Printre tipologiile caracterizate prin emoŃii negative cu impact semnificativ asupra sănătăŃii se numara: tipul A. 1978. cercetarile recente s-au focalizat mai ales pe componenta cognitiva de ostilitate si au identificat-o ca fiind un factor de risc important pentru dezvoltarea bolii cardiovasculare (Myrtek.Higgins (1987) postulează ideea conform căreia emoŃiile semnalează discrepanŃele între stările actuale şi standardele impuse. Relatia dintre personalitate. este important sa elaboram programe de preventie care includ reducerea ostilitatii..4. motivând indivizii să acŃioneze în direcŃia atingerii lor. ostilitatea se asociaza cu o retea de suport social redusa si reprezinta un predictor pentru comportamente de risc cum ar fi fumatul si consumul excesiv de alcool. 6 Propuneti modalitati de dezvoltare a afectivitatii pozitive la adolescenti in cadrul unui program de promovare a sanatatii mentale si de preventie a bolii cardiovasculare Argumentati care ar fi rolul jucat de emotiile pozitive in cadrul acestui program de preventie. Rosenman & Jenkins. Ostilitatea este definita drept un set de convingeri si atribuiri negative cu privire la ceilalti si la lume. dezvoltarea de strategii de comunicare si rezolvare se probleme. Temă de reflecŃie nr. dezvoltarea empatiei si a ascultarii active. hostility. tipul C si tipul D de personalitate. ostilitate. Literatura de specialitate ofera acum un cadru argumentativ bogat in favoarea ideii ca personalitatea joaca un rol cauzal in aparitia si evolutia diferitelor boli sau a starii de sanatate (Wiebe. Deoarece viata lor este caracterizata de multiple conflicte interpersonale si de faptul ca sunt predispuse sa raspunda cu o reactivitate fiziologica accentuata in situatii conflictuale. emotii si sănătate Cercetatorii au explorat posibilitatea ca personalitatea este asociata cu starea noastra de sanatate. 2006). 2. să raŃioneze constructiv şi să atingă soluŃia optimă într-o anumită situaŃie. 3. De asemenea. realizarea de activitati de grup deoarece acestea sunt mai eficiente decat cele individuale. evaluarea gandurilor si emotiilor. agresivitate) Tipul A de personalitate prezinta un risc crescut pentru patologia cardiovasculara. Tipul A (Friedman. De easemenea. Persoanele ostile se remarca prin cinism si neincredere in ceilalti. determinand vulnerabilitatea lor pentru boala (Smith. 1998). afectivitatea pozitivă şi optimismul pot constitui o sursă de autocontrol şi o resursă de coping în situaŃii dificile (Aspinwall. Aici trebuiesc incluse metode de constientizare si identificare a emotiilor. 1986) se caracterizeaza prin: • Sentimentul de presiune a timpului • Competitivitate • Implicare in munca • Sindromul AHA (anger. Prin urmare. ostilitatea influenteaza atat situatiile de viata cu care persoanele se confrunta precum si modul cum reactioneaza si fac fata acestor situatii.

Pe de alta parte. precum si de reticenta care le predispun la hipertensiune si experientierea unor emotii negative precum depresia. Prin urmare. Rezolvati sarcinile in maxim 2 pagini de computer.. gata sa se sacrifice pentru ceilalti. 7 Propuneti un program de interventie pentru reducerea sindromului AHA. acasa sau in timpul liber. este important sa se intervina si asupra acestor doua dimensiuni pentru a reduce probabilitatea de a aparitie a patologiei cardiovasculare. Persoanele cu tipul D de personalitate se caracterizeaza prin stari de tensiune si disforie. Tema de reflectie nr. Deobicei. Acesta se caracterizează prin: • Afectivitate negativa • Inhibitie sociala Rezultatele studiilor au demonstrat ca o combinatie intre afectivitate negativa cescuta si inhibitie sociala constituie factori de risc pentru boala cardiovasculara. Tipul C (Temoshok. 3. s-a aratat ca interventiile psihologice care actioneaza asupra componentelor tipului C de prsonalitate reduc probabilitatea de aparitie a cancerului si cresc sansele de supravietuire a pacientilor care sufera de aceasta boala (Fernandez-Ballesteros. sunt extreme de cooperante si compliante cu cerintele autoritatilor. 1997). 1990) asociat de unii cercetătorii cu riscul pentru cancer: • Reprimare emotionala • Depresie • Lipsa de speranta • Neajutorare Tipul C de personalitate a fost descris in literatra de specialitate ca fiind un pattern de comportamente. Aceste sarcini se vor trimite pe email sau poştă împreună cu sarcinile celui de-al patrulea modul (vezi calendarul disciplinei). Tipul D (Denollet. Suprimarea emotiilor negative si modalitatile neadecavte de coping in situatii stresante au fost asociate cu instalarea patologiei cancerigene si evolutia negativa a bolii. o modalitate de a face fata situatiilor care constituie un factor predispozant pentru cancer. Formulati obiective pentru fiecare componenta a sindromului AHA si sugerati metode de interventie. et al. factori ce contribuie la cresterea riscului pentru BCV. Formulati obiective pentru fiecare componenta a sindromului AHA si sugerati metode de interventie. sunt rabdatoare si isi reprima emotiile negative. şi in consecinŃă pentru imbolnăviri frecvente. aceste persoane sunt incapabile sa spuna “nu”. SARCINA DE SEMESTRU MODUL III 1. 45 .Propuneti modalitati de dezvoltare a afectivitatii pozitive la adolescenti in cadrul unui program de promovare a sanatatii mentale si de preventie a bolii cardiovasculare Argumentati care ar fi rolul jucat de emotiile pozitive in cadrul acestui program de preventie 2. Persoanele cu acest tip de personalitate sunt stoice. Propuneti un program de interventie pentru reducerea sindromului AHA.tratamentul sa fie limitat la un numar de 6-8 sedinte in cadrul carora fiecare abilitate sa fie exersata pe exemple de situatii practice cu care participantii se confrunta la locul de munca. dar si cand sunt expuse acestora se comporta mai degraba pasiv decat asertiv. In general evita situatiile conflictuale. 2000) de personalitate este implicat în riscul pentru distress.

Handbook of emotion regulation (pp. Motivation and Emotion.B. Ruiz. Rethinking the role of positive affect and self-regulation.B. L. T.&Tice.D. (1991). Dalton. Fernández-Ballesteros.. R.F. J. In D. C. (2002).L. M. 43. 12.D de Ridder & J. Journal of Psychosomatic Medicine 49 (4). Journal of Personality and Social Psychology. 349–358.Bibliografie Aspinwall. 22. In J.F.F. & Heatherton. 138–143 46 . 97. Davey. 1-32 Baumeister. & Scheier. M A. Self-regulation in Health Behaviors (pp1-25). Depression and cancer risk: a register-based study of patients hospitalized with affective disorders. Mellemkjaer.F. R. Tice. Cognitive Therapy and Research.D de Ridder & J. 23. 7. Origins and functions of positive and negative affect: A control process view. D. Denmark. (2006). Baumeister. Self-regulation failure: An overview. 719– 729.. and Capuzzo.M (2007). Type D personality. Ego depletion: Is the active self a limited resource? Journal of Personality and Social Psychology. Muraven.J Gross (Ed. Sebastián. Managing immediate needs in the pursuit of health goals: The role of coping in self-regulation. Bratslavsky. 1088-1094.T. American Journal of Epidemiology. Johansen. J. T. M D. 499–520 Denolett. Psychological Inquiry. 1–15.). Selfregulation in Health Behaviors (pp1-25). L. D. R. M. Heatherton.T. Psychological Review.& Kruiger. 1252–1265 Baumeister. How emotions facilitate and impair self-regulation. S. (1998). J. Herman. L. 60.D. A. Zell. (2006).. F. J. Personality and Individual Differences. Beliefs about the consequences of worrying. F. J and Spielberger.& De Wit.B. Chichester : John Wiley & Sons. American Psychologist. pp. 20.. Mortensen.. In D. The laws of emotion. Effects of physical threat and ego threat on eating. R. Self-regulation in health behavior: Concepts. R.T. P.. G. N.. 1969-1993.T. Tallis.. D. De Ridder.. S.F de Wit (Eds). Assessing emotional expression. F.. 74. D.F de Wit (Eds). C. C.G.M.F.. & Polivy.G. N. (1997). P.. A potential risk factor refined. C D. Olsen. Zamarrón. (2000). E. (1998). New York: London Carver. 19–35 Frijda.Chichester: John Wiley & Sons De Ridder.O. (1996).B. (1990). The Guilford Press. theories and central issues. 255-266.408-429). C. (1996). (1988).

. A psychology of human strenghts. 131. Ruiz.. 319-340. Social Psychology: Handbook of basic principles (pp. American Psychologist.. S. & Feldman. 28. 94. Glazer.. Aggressiveness. & A. Mathews.. Principles of self-regulation: The nature of willpowerand self-control. M. & Miquelon. (1985).. (2007).J.. Kruglanski (Eds). (2002). San Diego. M.W. Smith. (pag. (1990).3. Psychological Review. 94. 106. 245-251. 78-85 Seligman. 79. A. 139-153 Ruderman. Lorr. T.. In L. (1987). P.T. Meta-analyses of prospective studies on coronary heart disease. 455–68. K. pp 139-172. Journal of Personality.G. J. S.. Positive affect as a source of human strenght. & Csikszentmihalyi. Smith. CA: Educational and Industrial testing Service. N. Isen. Hostility and health: current status and psychosomatic hypotheses. Depression and risk of cancer progression: an elusive link. Gallo. Pressman. 329–360). M. (2003).. Knauper. (2001). Staudinger (eds. Rothman (eds). E. Higgins & A. Anger. 1217-1270. Cohen.. Components of the Anger-hostility Complex as Risk Factors for Coronary Artery Disease Severity: A Multi-measure Study. Bray. Mischel. and Health. (2007). Hostility. Social psychology of health: Key readings. and Coronary Heart Disease: An Interpersonal Perspective on Personality.W. A hot/cool system analysis of delay of gratification: Dynamics of willpower. 2343-2344. Journal of Health Psychology. International Journal of Cardiology. In E. and hostility. Behaviour Research and Therapy.J. . Salovey.). M. B.. Emotion.E. A. J. 11. Journal of Abnormal Psychology. Self-discrepancy: A theory relating self and affect. J.. 309-319. McNair. type A personality. Disphoric mood and overeating: a test of restraint theorzŃs disinhibition hypothesis. Rabiau. Washington: APA. Meltcalfe. & Mischel. British Journal of Health Psychology. Cantor. (1996). Journal of Clinical Oncology.Higgins.. The eternal quest for optimal balance between maximizing pleasure and minimizing harm: The Compensatory Health Belief Model. Psychological Review. (1971).W. Profile of Mood States manual.179-197). L. C. 3–19 McDemott. M. (2006). 55... Why worry? The cognitive structure of anxiety. T. 17. M. D. Ramsay. (2005). 5-14.M. 925-971. 47 . In P. L. M. T. A.M. Irwin. 72. (1999).F. (2000). NY: Psychology Press. Positive psychology: An introduction. Does positive affect influence health? Psychological Bulletin. New York: Guilford Myrtek. S.. Fundamental questions and future directions for a positive psychology. Aspinwall & U. (2001). and Droppleman.

Handbook of personality and health. înŃelege şi exprima adecvat emoŃiile Autoreglare= se referă.Steel. având caracteristici cognitive şi afective care reflectă un deficit în procesarea şi reglare cognitivă a emoŃiilor Alfabetism emoŃional = abilitatea de a recunoaşte.B. Giving in to feel good: The place of emotion regulation in the context of general self-control. Depression. The vicissitudes of mood measurement: Effects of varying descriptions. 1994. reprezinta un set de convingeri si atribuiri negative cu privire la lume si la ceilalti 48 . (anul?).edu. Tice.. Tice. Spring.A.. Trade paperback edition published by Harper Collins. (1990). D. (1988). Mechanisms relating personality to health. Personality and Disease New York: Wiley.... 939-944. Journal of Clinical Oncology. Gamblin. R.P. este definita ca un construct de personalitate. Williams. immunity. (1993). Y. (2006).H. New York: Times Books. K. L. Chronic stress promotes tumor growth and angiogenesis in a mouse model of ovarian carcinoma. (2007). dorinŃele şi acŃiunile cu scopul de a atinge anumite scopuri relevante Inteligenta emotionala = capacitatea de a gândi despre emoŃii şi ameliora funcŃionarea gândirii capacitatea emoŃiilor de Personalitatea de tip A = tip de personalitate care se caracterizeaza prin sentimentul de presiune a timpului. Vollrath (ed). (1990). 149–159 Thaker. Williams. J. and response formats on measures of positive and negative affect.. Journal of Personality and Social Psychology. P. Trope. et al. 128-141. V. & Bratslavsky. 2397-2405. A. Glosar Alexitimie = sau analfabetismul emotional. Journal of Personality and Social Psychology. Counteractive self-control in overcoming temptation. M.. Anger Kills: seventeen strategies for controlling the hostility that can harm your health. 493–506 Watson. 11. Nat Med. Kamat. time frames. (2000). 55. D.. 25.C. 12. Psychological Inquiry.. Geller.unsw. Wiebe. ostilitate si agresivitate Ostilitate = componenta cognitiva a sindromului AHA. D. T.A. Fortenburry.pdf Temoshok.L. In H Friedman (Ed). sentimentele. & Fishbach. On attempting to articulate the biopsychosocial model: Psychologicalpsychophysiological homeostasis. în sens larg.. John Wiley & Sons.. E. 79. and survival in patients with hepatobiliary carcinoma. (2006). competitivitate si implicare excesiva in munca Sindromul AHA= sindrom caracterizat prin furie. D.au/2008/Chapters/TiceSSSP08. in Margarette E. la eforturile indivizilor de a-şi modifica gândurile. (2000). D. How emotions affect self-regulation : retrieved 20 august from http://www.sydneysymposium. A...

Personalitatea de tip C = tip de personalitate caracterizat prin reprimarea emotiilor. este predispus riscului de a dezvolta cancer Personalitatea de tip D = tip de personalitate caracterizat prin afectivitate negativa si inhibitie sociala. predispus distressul-ui si imbolnavirii RezilienŃă = capacitatea adaptativă a indivizilor de a se confrunta. depresie. lipsa de speranta si neajutorare. într-o manieră eficientă cu stresul şi catastrofele 49 .

activitate fizică. Sunt enumeraŃi factorii comportamentali ai stilului de viaŃă (uzul de substanŃe.1. tuberculoza şi gastroenteritele. 50 . studenŃi trebuie să poată: • • • • • • • • • • • Să descrie ce este stilul de viaŃă şi să discute impactul acestuia asupra sănătăŃii Să enumere factorii comportamentali ai stilului de viaŃă Să descrie modelele explicative şi de intervenŃie ale factorilor care influenŃează modificarea stilului de viaŃă Să discute principiile promovării sănătăŃii şi dificultăŃile pe care acestea le comportă Să descrie modelele explicative ale dependenŃei de substanŃe Să discute factorii care influenŃează abuzul de substanŃe (fumat. accidentele iau locul bolilor microbiene şi infecŃioase. specificul şi componentele stilului de viaŃă precum şi impactul acestuia asupra sănătăŃii. droguri) Să enumere componentele programelor de prevenŃie a abuzului de substanŃe (fumat. Se descriu modelele explicative şi de intervenŃie în promovarea sănătăŃiisi se discută principalii factori care influenŃează abuzul de substanŃe. alcool şi droguri sunt analizate prin prisma efectelor pe care le au asupra organismulu. Conceptul de stil de viaŃă PrevalenŃa şi natura bolilor s-a modificat semnificativ de-a lungul secolului XX. comportament alimentar. Dacă la începutul secolului prezent cele trei cauze majore de mortalitate erau pneumonia.MODUL IV Rolul comportamentului în sănătate Scopul modulului: Cunoaşterea rolului comportamentelor individuale în adoptarea unui stil de viaŃă sanogen Obiectivele modulului: La finalul acestui modul. precum şi componentele unui program de prevenŃie a transmiterii virusului HIV 4. droguri) Să discute scopurile educaŃiei sexuale Să denumească şi să analizeze obiectivele fundamentale ale educaŃiei pentru sănătate Să descrie tematica educaŃiei sexuale prin prisma celor şase componente de bază Să enumere componenetele programelor de prevenŃie ale transmiterii virusului HIV Modulul 4 trece în revistă.în prima parte. alte comportamente). alcool. Bolile cardiovasculare. cancerul. Consumul de tutun. Sunt descrise apoi obiectivele fundamentale ale educaŃiei pentru sănătate şi ale educaŃiei sexualem. echilibrul somn/relaxare. a convingerilor şi miturilor referitoare la aceste comportamente şi a principiilor de care trebuie să se Ńină cont în proiectarea programelor de prevenŃie a acestor comportamente. alcool. începând cu deceniul al cincilea asistăm la o modificare radicală a cauzelor de deces.

relaŃii sexuale neprotejate etc. • factori protectori ai stării de sănătate (ex: practicarea regulată a exerciŃiilor fizice. comportamentele stilului de viaŃă nesănătos pot fi în exces (fumat. Totodată s-a impus un nou stil de viaŃă în care sedentarismul. răniri şi morŃi premature (ex: fumat.comportament nesănătos minim. cancerului. bombardarea informaŃională. cu etiologie plurifactorială. industrializare şi urbanizare. suport social etc.) sau în deficit (exerciŃiu fizic. Modificările sociale rapide rezultate din dezvoltarea economică. Peste 50% din cauzele de mortalitate din Ńările dezvoltate (inclusiv Europa centrală şi de est) se datorează factorilor comportamentali (vezi tabelul 4. destructurarea tradiŃiilor şi coeziunii familiale.). supraalimentaŃia. deoarece graniŃele între categoriile enumerate sunt dificil de trasat. omul modern devine vulnerabil la o nouă categorie de boli. Astfel. devin comportamente comune. somn.2 Componentele stilului de viaŃă Rolul factorilor comportamentali în etiologia. relaxare etc. moderat. Temă de reflecŃie nr. diferenŃele individuale fiind deosebit de mari. conducerea autovehiculelor cu viteză excesivă şi/sau fără centuri de siguranŃă. sever şi letal. studiul Alameda 51 . 1993 ImportanŃa factorilor comportamentali asupra stării de sănătate s-a confirmat prin acumularea unor studii epidemiologice şi prospective relevante. de carne roşie etc. Se vehiculează şi clasificarea . De exemplu. Din punctul de vedere al frecvenŃei şi intensităŃii. caracterul intempestiv şi imprevizibil al multor evenimente. DaŃi exemple de comportamente în exces şi în deficit care au putut favoriza boala cardiovasculară 4. evoluŃia şi recuperarea din boală este astăzi tot mai clar precizat şi înŃeles. Acest fapt le-a conferit bolilor cardiovasculare. iar pe de altă parte schimbărilor în stilul de viată. clasificare care nu se dovedeşte operantă. iar cea de a doua categorie constituie stilul de viaŃă imunogen sau pozitiv.Schimbarea se datorează pe de o parte succeselor medicinei moderne în combaterea bolilor infecŃioase. în care stilul de viaŃă joacă un rol proeminent. prima categorie de factori comportamentali poartă denumirea de stil de viaŃă patogen sau negativ. Factorii comportamentali ai stilului de viaŃă se pot constitui în: • factori de risc pentru îmbolnăviri. consumul de alcool. fumatul. au erodat rezistenŃa individului la multiplele solicitări psihosociale la care este supus.). Datorită efectului stilului de viaŃă asupra sănătăŃii. sindromului imuno-deficient achiziŃionat.1.). diabetului. numele de “boli ale civilizaŃiei”.1) Tabel 4.1 Cauzele de mortalitate din Ńările dezvoltate Cauză Procent din total Stil de viaŃă 50 Factori biologici 25 Factori de mediu 15 Sistem medical 10 Sursă: OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii (OMS). Conceptul de stil de viaŃă defineşte totalitatea deciziilor şi acŃiunilor voluntare care afectează starea de sănătate. 1 Ce modificări ale stilului de viaŃă ar trebui să facă un bolnav cu boală cardiovasculară?. consum de alcool. munca hectică. alimentaŃie raŃională.

a identificat şapte caracteristici comportamentale care reduc semnificativ riscul pentru îmbolnăviri: 1. Tabel 4. meditaŃie ! echilibru muncă/recreaŃie 5. vigoare) ! frecvenŃa (3-5/săptămână) ! intensitate (60-90% din capacitatea cardiacă maximă) ! durată (20-60 minute) 4. având un impact pozitiv şi asupra frecvenŃei artritei degenerative. Conştientizarea mai profundă. mic dejun regulat 6. a nu fuma (şi a nu fi fost fumător) 2. 7-8 ore somn pe noapte 7. glucide. Alte comportamente preventive ! imunizări/vaccinări 52 . automedicaŃia. Somn. va avea o speranŃă de viaŃă cu 11 ani mai mare decât cea care practică doar unul-trei comportamente. Studiul a estimat că o persoană în vârstă de 45 ani care practică şase-şapte comportamente drept obişnuinŃe. droguri (non-aderenŃa. Comportament alimentar ! balanŃă calorică(aport-necesitate) ! balanŃa dietei (proteine. evitarea gustărilor între mese (cu excepŃia fructelor) 5. activitate fizică regulată 3. orice tip de Ńigaretă. roşie. îngheŃare vs. condimente) ! metode de preparare şi conservare (fierbere vs. menŃinerea greutăŃii potrivite 4. prăjire. vitamine. a semnificaŃiei pozitive sau negative a fiecărui comportament sumarizat în tabelul 4. proaspete) 3. Activitate fizică ! tip de mişcare aerobic (flexibilitate. vegetale. Factorii comportamentali ai stilului de viaŃă 1. minerale) ! regularitatea meselor (3 mese/zi) ! preferinŃe culinare (carne albă vs. cancerului gastro-intestinal. pipă) ! consum de alcool (depăşirea consumului ocazional) ! medicamente. diabetului şi a accidentelor cerebrale. lipide.000 de subiecŃi urmăriŃi longitudinal timp de 8 ani. relaxare ! 7-8 ore de somn zilnic ! hobiuri ! exerciŃii de relaxare. fructe vs. Astfel. atât la nivel individual cât şi la cel populaŃional. ar produce o reducere importantă a morbidităŃii şi mortalităŃii prin maladiile civilizaŃiei. iar o reducere de 10% a greutăŃii unui bărbat de 35-55 ani ar determina o scădere a bolilor cardiovasculare cu 20%. pasiv. care a luat în observaŃie 7. autoinjectarea drogurilor) 2. consum moderat de alcool. Uzul de substanŃe ! nicotina (fumat activ. ar putea fi evitat prin modificarea stilului de viaŃă.2.2.California. doar evitarea fumatului ar reduce cu 25% mortalitatea prin cancer. dulciuri. OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii estimează că procentul de 50% din totalul deceselor datorare stilului de viaŃă.

expunerea la soare neprotejat .1994. De exemplu. consum de alcool. (b) o modalitate de a se identifica cu grupul şi de a fi acceptat de grup – ex. droguri. (d) un semn de maturitate prin adoptarea unor comportamente adulte – ex. sedentarismul. d) Comportamentele relaŃionate cu sănătatea şi factorii care îi controlează diferă de la individ la individ. Elevii fac sport prin natura programei şcolare. a bolilor cu transmisie sexuală prin utilizarea prezervativelor sau partener stabil) ! comportament la volan (utilizarea centurilor de siguranŃă. amuzament. (f) o funcŃie de recreere. Comportamentele de risc care sunt în relaŃie cu cele mai importante cauze de deces sunt: a) fumatul. fumatul. însă după ce îşi finalizează studiile renunŃă la exerciŃiul fizic. FuncŃiile comportamentelor de risc pentru tineri (Nutbeam. de abilităŃi scăzute de management al situaŃiilor de stres sau de nevoia de acceptare întrun grup de colegi. inadecvare. eşec sau la situaŃiile anticipate ca fiind de eşec – ex. stresul în accidente (inclusiv accidentele de maşină).în accidentele vasculare cerebrale. d) consumul de alcool. (c) exprimarea şi confirmarea valorilor identităŃii personale – ex. Un alt exemplu este cel legat de exerciŃiu fizic. b) Factori diferiŃi pot controla acelaşi comportament în mod diferit la persoane diferite. sedentarismul . consumul de alcool. alimentaŃia necorespunzătoare. c) alimentaŃia neechilibrată. b) fumatul. viteză redusă. De exemplu. Studiile în domeniu arată că în general comportamentele de risc nu apar izolate ci într-un set comportamental.în tulburările cardiovasculare. Booth& Waters. fumatul poate avea o funcŃie de “rezolvare” a situaŃiilor de stres. experienŃe inedite sau pentru a “rupe” rutina – ex. în timp ce activitatea fizică poate fi relaŃionată cu accesul la o sală de sport. pentru un alt tânăr etapele pot fi diferite. peste 25% din bolile cardiovasculare ar putea fi evitate prin modificarea unui singur comportament de risc – fumatul. alimentaŃia neechilibrată. De exemplu.în cancer. testiculelor) ! comportament sexual (evitarea sarcinilor nedorite. etc. după care alcoolul să aibă o funcŃie de “rezolvare” a problemelor emoŃionale. a avorturilor septice. RelaŃia dintre fumat. droguri. fumatul. fumatul poate fi determinat de inabilitatea adolescentului de a-şi face prieteni. fumat. stresul . consumul de alcool. Un tânăr poate începe să consume alcool din motive sociale. c) Factorii care controlează comportamentul se schimbă în timp. un tânăr fumează la început pentru a se identifica cu normele grupului său de prieteni. de adaptare la situaŃiile de stres. frustrare. consumul de droguri. consumul de droguri. stresul. de exemplu. 1994): (a) exprimarea opoziŃiei faŃă de autoritatea adultului şi normele convenŃionale ale societăŃii – ex.) ! evitarea expunerii excesive şi neprotejate a pielii la soare ! evitarea accidentelor domestice şi ocupaŃionale Factorii comportamentali de risc au un rol important în etiologia şi evoluŃia bolilor. Caracteristicile comportamentelor relaŃionate cu sănătatea: a) Comportamentele relaŃionate cu sănătatea sunt determinate de factori diferiŃi. (e) mecanism de coping. consumul de alcool. pentru ca mai târziu fumatul să aibă o funcŃie de control al situaŃiilor de stres.! verificări medicale periodice ! autoexaminări (ex: palparea sânilor. consumul de alcool şi consumul de droguri ca şi între 53 . conducerea fără utilizarea centurilor de siguranŃă.

54 . predictive (factori. dar fără realizarea unui plan concret în acest sens.1. S-a evidenŃiat o relaŃie inversă între fumat şi exerciŃiu fizic. 1977. se pun în aplicare aceste modalităŃi şi se înregistrează progresele obŃinute). 1986). şi se explorează modalităŃile în care schimbarea poate fi realizată. 1974) • Teoria Comportamentului Planificat (Fishbein & Ajzen. Pentru a asigura eficienŃa intervenŃiilor psihologice. 1975) • Modelul Stadiilor Schimbării (Prochaska şi DiClemente.2. 1986) • Modelul Convingerilor despre Sănătate (Rosenstock.) Ulterior a devenit unul dintre cele mai populare modele de modificare comportamentală. Modele ale factorilor care influenŃează stilul de viaŃă Cercetătorii din domeniul psihologiei sănătăŃii au dezvoltat mai multe modele explicative (de ce se practică sau nu anumite comportamente). cum ar fi: controlul greutăŃii. tinerii care sunt activi din punct de vedere al activităŃii fizice fumează într-o proporŃie semnificativ mai mică decât cei care sunt inactivi sportiv. (3) pregătire pentru acŃiune: apare intenŃia de a trece la acŃiune în următoarea lună. Cele mai utilizate modele de schimbare a comportamentelor de risc şi neadecvate sunt: • Modelul ÎnvăŃării sociale (Bandura. caracterizate de atitudini. 2 AlegeŃi un comportament de risc. 1986) a fost elaborat iniŃial pentru a înŃelege schimbarea comportamentului de a fuma (figura 4. respectivul comportament? 4. Care sunt factorii care îl pot influenŃa? Ce funcŃie poate avea. consumul de droguri şi abuzul de alcool. Prin urmare. Prin urmare. AsumpŃia din spatele acestui model este aceea că modificarea unui comportament se realizează treptat şi presupune parcurgerea unui număr de stadii. 1984. şi în cazul prevenŃiei primare şi secundare a bolilor. gidându-vă după tabelul 4. utilizat cu succes în cazul tratamentului pentru adicŃii şi probleme comportamentale. trebuie identificate acele modele şi teorii care s-au dovedit eficiente în reducerea riscului de apariŃiei sau evoluŃie nefavorabilă a bolii. exerciŃiul fizic. Temă de reflecŃie nr. în economia comportamentală a individului. Modificarea comportamentală presupune parcurgerea a şase stadii: (1) pre-contemplare: nu există dorinŃa de schimbare şi/sau problema (comportamentul de risc) nu este conştientizată ca „problemă”. 1984. caracteristici care pot să anticipeze practicarea unor comportamente specifice) sau de intervenŃie (pentru modificarea comportamentelor de risc sau întărirea a celor de protecŃie). Primele trei modele sunt detaliate în cadrul Modulului II (Rolul factorilor cognitivi în sănătate) Modelul stadiilor schimbării (Prochaska şi DiClemente. (4) acŃiunea în vederea realizării schimbărilor scontate (de ex. se învaŃă modalităŃi specifice de modificare sau diminuare a comportamentelor de risc. credinŃe şi valori diferite.2. Michie şi Abraham (2004) recomandă elaborarea de intervenŃii bazate pe teorie şi date empirice. intenŃie care de multe ori este declarată explicit. conceptul cheie în cadrul acestui model este acela de stadiu. (5) menŃinerea comportamentelor noi dezirabile) achiziŃionate în urma procesului de schimbare. (2) contemplare: apare intenŃia de a schimba comportamentul de risc în următoarele 3-6 luni. scăderea în greutate sau renunŃarea la fumat).consumul de alcool sau droguri şi actele sexuale neprotejate sunt cele mai semnificative. fără a învăŃa modalităŃi de a iniŃia modificări comportamentale.

psihologice. contra-condiŃionarea. De asemenea. emoŃiile şi gândurile şi a avansa la o etapă următoare. evaluând costurile şi beneficiile implicate. Parcurgerea acestor etape pot implica şi perioade de recăderi în stadiile anterioare. intervenŃiile psihologice adresate persoanelor din acest stadiu îşi propun drept obiectiv analiza barierelor şi beneficiilor percepute în legătură cu schimbarea comportamentală. etc). Persoana va fi întrebată „ai reuşit să nu fumezi timp de şase săptămâni. Perspectiva schimbării stilului de viaŃă determină o supra-apreciere a costurilor schimbării (ex. Dacă persoana se află în stadiul de pre-contemplare. planificarea şi utilizarea suportului social disponibil. Identificarea stadiului în care se află o persoană la un moment dat permite adaptarea intervenŃiei astfel încât aceasta să răspundă nevoilor specifice de schimbare. auto-monitorizarea (ex. adică a comportamentelor de risc. Prochaska (1994) descrie stadiile schimbării ca fiind integrate într-un continuum cognitiv-comportamental.(6) evitarea recidivelor. controlul stimulilor. ci o oportunitate de învăŃare. fiind totodată 55 . controlul stimulilor. tehnica jurnalului). Primele două stadii (pre-contemplarea şi contemplarea) sunt cognitive deoarece persoanele aflate în aceste stadii „se gândesc” doar la modificarea comportamentală. convingeri despre tratament). aceasta implică faptul că aceasta nu se va gândi la schimbarea stiului de viaŃă. efort. Prin urmare. IntervenŃiile psihologice vor cuprinde în acest stadiu tehnici comportamentale cum ar fi: recompensarea. Stadiul de contemplare se caracterizează printr-o ambivalenŃă cu privire la dorinŃa de schimbare. timp. Scopul intervenŃiei psihologice este acela de a ajuta persoana să progreseze de-a lungul stadiilor schimbării comportamentului Ńintă. De exemplu. După ce persoana în cauză a formulat o intenŃie de schimbare comportamentală. poate să înceapă deja în acest stadiu să reducă consumul de sare. Modelul stadiilor schimbării este considerat în literatura de specialitate ca fiind util pentru elaborarea intervenŃiilor de modificare comportamentală. recidivele sunt posibile şi normale. De asemenea pot fi utilizate şi tehnici cognitive precum refraiming-ul care ajută la perceperea dificultăŃilor întâmpinate ca pe o sursă de informaŃie pentru perfecŃionarea strategiilor de schimbare şi nu ca pe o barieră în calea acesteia. În acest scop pot fi utilizate: strategii de relaŃionare interpersonală. se va sublinia ideea că schimbarea comportamentului este un proces şi prin urmare. Stadiul acŃiunii presupune modificarea efectivă a comportamentului. se vor căuta soluŃii pentru depăşirea barierelor percepute. Pentru persoanele aflate în aceste stadii se vor analiza strategiile care s-au dovedit cele mai eficiente (de ex. o persoană care a decis să îşi schimbe dieta nesănătoasă. respectiv prin ceea ce face o persoană pentru a-şi modifica comportamentele. personalizarea factorilor de risc şi oferirea de informaŃii despre beneficiile adoptării comportamentelor sanogene. În acest stadiu trebuie utilizate strategii pentru a convinge persoana de beneficiile adoptării unui stil de viaŃă sanogen sau a aderenŃei la tratament. nu va conştientiza consecinŃele negative ale comportamentelor de risc. De asemenea. dar acestea nu sunt considerate un eşec. Progresul de-a lungul stadiilor este atins prin diferite procese de schimbare. Persoanele ajunse în stadiul de pregătire pentru acŃiune au luat decizia să îşi modifice comportamentul. IntervenŃiile psihologice se vor focaliza pe planificarea modificăriilor comportamentale şi recompensarea eforturilor de schimbare. Prochaska (1994) recomandă ca intervenŃiile psihologice care vizează persoanele din aceste stadii să se focalizeze pe aspectele cognitive (de ex convingeri despre boală şi consecinŃele acesteia. intervenŃiile psihologice se vor focaliza pe aspectele comportamentale şi vor utiliza strategii în acest sens: controlul recompenselor. nu va considera că aceste consecinŃe „se aplică” şi propriei persoane sau va simŃi că nu deŃine controlul asupra modificării comportamentelor. Ce crezi că te-a ajutat în acest sens?”) şi vor fi recompensate modificările comportamentale realizate. costuri financiare. În acest scop pot fi utilizate tehnici cognitiv-comportamentale. MenŃinerea comportamentului şi prevenirea recăderilor constituie stadiile finale în cadrul procesului de modificare comportamentală. Prin urmare.

pornind de la premisa că acestea sunt justificabile. care intră în conflict cu scopurile sale. şi anume: 1. Interviul motivaŃional (IM) este o metodă particulară de a-i ajuta pe oameni să recunoască faptul că se confruntă cu o problemă şi să acŃioneze pentru rezolvarea problemelor prezente şi viitoare. acesta a fost preluat şi utilizat de către Miller şi Rollnick (1991) în conceperea unei strategii de pregătire a persoanelor pentru schimbarea comportamentelor de risc. într-o primă etapă. Acest lucru se poate realiza conştientizând clientul referitor la costurile comportamentului său. Scopul acestuia este să reducă ambivalenŃa referitoare la comportamentul în cauză şi să motiveze persoanele pentru a acŃiona în direcŃia schimbării.1 Modelul stadiilor schimbării Temă de reflecŃie nr. Consilierul va încuraja pacientul în eforturile sale de a modificare comportamentală şi îl va ajuta să se focalizeze pe progresele înregistrate. 4. împrumutând conceptul lui Festinger. utilizând. Dezvoltarea discrepanŃei. mai degrabă decât pe eşec. comprehenisbile şi (din perspectiva pacientului) valide.şi oportunităŃi de învăŃare. urmăreşte cinci principii de bază. Strategiile interviului motivaŃional sunt mai degrabă persuasive decât coercitive. Miller (1983) a descris această ca şi „disonanŃă cognitivă”. disponibilitatea pentru schimbare a clientului. 3 Care sunt avantajele dar şi punctele slabe ale modelului stadiilor schimbării? SchiŃaŃi un program de promovare a exerciŃiului fizic în care să descrieŃi activităŃi specifice pentru fiecare stadiu Modelul stadiilor schimbării poate constitui un cadru util pentru proiectarea unor programe de prevenŃie a comportamentelor de risc. Un alt aspect important implică clarificarea scopurilor importante pentru client şi explorarea consecinŃelor comportamentului prezent. Consilierul empatic urmăreşte să adreseze preocupările clientului. preponderent modelul stadiile schimbării propus de autorii sus-menŃionaŃi. Mai mult. Exprimarea empatiei. menŃinere acŃiune pregătire contemplare precontemplare Fig. În continuare IM. strategie pe care au denumit-o interviu motivaŃional. mai mult suportive decât argumentative. Consilierul evaluează. 56 . 2.

Consilierul utilizează afirmaŃiile clientului. 4. discriminare si excludere sociala. pe care le pune într-o nouă perspectivă. Dezvoltarea autoeficacităŃii. Modelul „Diagnostichează/AcŃionează”. Aceste date (care de multe ori exista la nivel unor institutiii abilitate sa le colecteze) pot facilita evidenŃierea unor legături între problemele de sănătate publică şi calitatea vieŃii şi duc la stabilirea unor priorităŃi de sănătate care să se constituie în repere ale dezvoltării 57 . Evitarea argumentării. Consilierul:”Consideri că testul nu a fost efectuat corect. Clientul este responsabil pentru alegerea şi înfăptuirea schimbării şi că există mai multe abordări alternative care îl pot ajuta să-şi îndeplinească scopurile propuse. în domeniul sănătăŃii. FormulaŃi în două fraze un mesaj de sănătate care să respecte cât mai mult dintre principiile FormulaŃi în două fraze un mesaj de sănătate care să respecte cât mai mult dintre principiile cuprinse în modelul celor 8P (identificaŃi componentele atinse). Apărarea rigidă a unei poziŃii are drept consecinŃă activarea unui comportament opus şi defensiv din partea celuilalt. elaborat de Green si Kreuter in 1991 (vezi figura de mai jos). sau nu s-a calculat bine”) 5. Diagnostic social. consumatorului. etc) cu impact asupra unei populaŃii Ńintă. 2. elevului sau comunităŃii care pot constitui grupul Ńintă a unui proiect de prevenŃie/ intervenŃie. schimbarea în cunoştinŃe şi practici de sănătate e direct relaŃionată cu participarea activă a individului. sunt de factură voluntară. Modelul mai poartă şi numele „Modelul celor “8P” de la descrierea modului în care informaŃiile trebuie să fie transmise către public: • Pervaziv • Popular • Personal • Participativ • Pasionant • Practic • Persuasiv • Profitabil Temă de reflecŃie nr. Astfel. Managementul rezistenŃei. Oferă date despre incidenta si prevalenta boli/bolilor si despre cauzele majore de mortalitate şi morbiditate.Modelul lui Green& Kreuter (1997) este un cadru de referinŃă pentru evaluarea şi dezvoltarea sistematică a programelor de educaŃie pentru sănătate. Acest tip de diagnostic vizează mai ales identificarea şi evaluarea problemelor sociale (ex. 1983).3. Diagnostic epidemiologic. astfel încât să creeze încă o premisă pentru schimbare (ex: Clientul:” Nu beau chiar atât de mult”. Aceasta necesită o înŃelegere în detaliu a problemelor sociale care afectează viaŃa pacientului. Teoria difuzării informaŃiei şi comunicării (Rogers. Se recunoaşte faptul că insuflarea încrederii şi a speranŃei este un factor de motivare puternică. Modelul descrie opt condiŃii prin care mesajele despre sănătate devin eficiente.Acest principiu se bazează pe ideea conform căreia argumentarea directă tinde să dea naştere la rezistenŃă din partea oamenilor. Faza „Precede (Diagnostichează)” implica 5 tipuri de diagnostic: 1. EducaŃia adecvată în domeniul sănătăŃii e considerată a fi tratament pentru o problemă diagnosticată corespunzător în populaŃia Ńintă. Un model integralist de interventie si promovare a sanatatii este modelul Diagnostichează-Actionează. Are ca principiu fundamental ideea că schimbările comportamentale de durată. Un scop important al MI este evitarea consolidării sau activării rezistenŃei clientului. nivel de saracie. 4.

) care există şi care eventual trebuie adresate înainte de implementarea propriuzisă a programului. 4. Se identifică astfel factori precum cei predispozanŃi.) şi a altor factori care pot avea legătură cu probleme de sănătate (ex: factori climaterici. 4. fazele „Diagnostichează” şi „AcŃionează” funcŃionează într-o ciclicitate permanentă. Diagnosticul comportamental şi de mediu are drept scop identificarea sistematică a practicilor de sănătate (ex. etc. Aceasta permite alegerea unor comportamente care vor deveni Ńinta unor intervenŃii educaŃionale specifice. Diagnosticul politicilor publice relevante pentru sănătate se focalizează pe identificarea dimensiunii legislative. oferirea de abonamente gratuite la baze sportive pentru tineri. etc. Diagnosticul educaŃional/organizational evaluează cauzele comportamentelor identificate în etapa nr 3 (adică în ce măsură au existat/există campanii de informare-educare. O componentă importantă este şi stabilirea măsurii în care fiecare comportament poate fi schimbat precum şi a importanŃei sale relative. precum şi modul în care intervenŃiile trebuie modificate pentru a-şi atinge scopurile şi obiectivele propuse. Fig. Evaluarea impactului 9. 5.programelor de sănătate şi fac posibliă delimitarea responsabilităŃii între profesioniştii implicaŃi şi organizaŃii. Implementarea programului 7. necesare creării unor medii sociale care să faciliteze stiluri de viaŃă sănătoase. Evaluarea resurselor În practică. administrative şi de reglementare a unor comportamente/factori/situatii de risc sau de protectie (ex. Aceleaşi informaŃii furnizează criterii de evaluare a succesului intervenŃiei desfăşurate în cea de-a doua etapă. discuŃii publice de conştientizare a populaŃiei) la nivelul organizatiilor. sistem medical). fumat. favorizanŃi şi de menŃinere din care vor fi selectaŃi acei factori care urmează să fie supuşi modificării şi care vor rezulta în schimbări comportamentale. abuz de alcool. sedentarism.. seminare de educaŃie pentru sănătate. 6. InformaŃiile adunate în faza de diagnostic ghidează intervenŃia în etapa acŃiunii propriu-zise. la rândul său încă 4 etape.3 Modelul „Diagnostichează/AcŃionează” 58 . 3. Faza „Procede (AcŃionează)” implică. Acestea vizează intervenŃii manageriale şi economice. interzicerea alimentelor fast-food in scoli. Evaluarea procesului 8.

să integreze activităŃi care contracarează scăderea stării de bine care însoŃeşte schimbarea. respectiv a fumatului. Niveluri multiple 59 . Stabilirea unor scopuri realiste şi modelarea procesului schimbării 4. ParticularizaŃi la cazul consumului de alcool.Temă de reflecŃie nr. Programele trebuie să fie atractive. Este nevoie de intervenŃii particularizate pentru fiecare etapă. a comportamentului alimentar şi sexual deficitar şi vor încuraja practicarea comportamentelor protective (exerciŃiul fizic. consumului de alcool şi droguri. Varietate 7. Scopul intervenŃiei ar trebui să fie apropiat de comportamentul actual însă permite accesul la celelalte etape ale schimbării. menŃinerea şi generalizarea noului comportament. relaxare. inclusiv al legislaŃiei şi regulamentelor 2. etc…). iniŃierea. Principii ale promovării sănătăŃii (Odgen. Mesajele de sănătate trebuie să fie specifice şi să informeze referitor la unde. Valoare intrinsecă 5. Tabelul de mai jos sintetizează principalele aspecte care trebuie avute în vedere atunci când realizăm programe de promovare a sănătăŃii: Tabelul 1. 2007): Principiu 1. Există o probabiltate mai mare ca indivizii să persiste în activităŃi pe care le consideră plăcute şi interesante. InformaŃii clare şi valide 6. Găsirea cadrului adecvat 3. Schimbările mici au mai mari şanse de a fi eficiente. Schimbarea comportamentală are loc în etape 3 Descrierea principiului Schimbarea comportamentului este un proces dinamic caracterizat de cel puŃin etape: decizia. cum şi când să acŃioneze Oferirea mai multor alternative de schimbare comportamentală are mai multe şanse de reuşită. Schimbarea comportamentală va trebui susŃinută de modificări în mediul de viaŃă proximal şi distal al individului. Principii şi tipuri de prevenŃie ale comportamentelor de risc Programele de promovare a sănătăŃii vor viza reducerea comportamentelor de risc. Programele de schimbare comportamentală ar trebui să fie accesibile tuturor categoriilor de populaŃie. 5 DaŃi exemple de contexte şi de actori care pot dezvolta programe după modelul propus de Green şi Kreuter.

soldaŃi. totodată vor fi adaptate în funcŃie de nivelul şi tipul programului de prevenŃie. Expunerea la mai mulŃi factori are efecte cumulative şi interactive 3. IndependenŃă 11. ImportanŃa factorilor de risc diferă în funcŃie de stadiul de dezvoltare a persoanei 5. intervenŃia nu ar trebui implementată la un singur moment. Nivele de realizare a programelor de prevenŃie: • Guvernamental (măsuri legislative şi politici sanitare) • Comunitar (măsuri la nivelul unui judeŃ. DependenŃa de un loc particular sau de o anumită persoană reduce capacitatea individului de a continua comportamentul sanogen. şcolilor. AcŃiunile de combatere a factorilor de risc trebuie să fie iniŃiate înaintea instalării disfuncŃiilor/bolii 8. 60 . Alegere şi scopuri personale 10. Tulburările clinice sunt determinate de relaŃii complexe cu factorii de risc 2. PrevenŃia eficientă solicită intervenŃii coordonate în domenii diferite 7. Schimbările comportamentale individuale ar trebui secondate de schimbări sociale şi acŃiuni comunitare Indivizii care ajung singuri la concluzia că este dezirabil să-şi schimbe comportamentul. În proiectarea programelor de prevenŃie trebuie să Ńinem cont de câteva aspecte 1. Boli/disfuncŃii diferite au factori de risc similari 4. implementarea şi diseminarea programului. intervenŃiile ar trebui să pornească de la scopurile individului sau să descrie un proces de adoptare a unor scopuri personale. Programele de prevenŃie trebuie să încorporeze datele cercetărilor din domeniu 9. Programele de prevenŃie trebuie să vizeze în aceeaşi măsura efectele de scurtă durată cât şi cele de lungă durată 10. înainte ca orice disfuncŃie sau tulburare să se manifeste). Astfel. Utilizarea reŃelelor sociale 9. abuzatori) • Individual Tipuri de programe de prevenŃie: • Primară (vizează intervenŃii la nivel populaŃional. Promovarea factorilor de protecŃie diminuează efectul factorilor de risc 6. Sustenabilitatea intervenŃiilor ReŃelele sociale existente au rol major în stilul de viaŃă al indivizilor. cartier) • OrganizaŃional (măsuri la nivelul instituŃiilor. MenŃinerea schimbării comportamentale necesită intervenŃii continue. oraş. prizonieri. organizaŃiilor profesionale) • Grup (adolescenŃi. Programele de prevenŃie trebuie adaptate la tipul şi nivelul de intervenŃie. Beneficiarii ar trebui implicaŃi în dezvoltarea.8. persistă în schimbare. ci ar trebui concepută pe un continuum Programele de prevenŃie trebuie să respecte anumite principii care. Astfel.

Principiile promovării sănătăŃii pe care le respectă şi cele pe care le încalcă. Aspectele de care s-a Ńinut cont în proiectarea programului 4. În concluzie vă prezentăm câteva dintre cele mai importante dificultăŃi ale programelor de educaŃie a unui stil de viaŃă sănătos (Sarafino. AdicŃiile.Secundară (urmăreşte identificarea grupurilor. iar consecinŃele nepracticării exerciŃiului fizic – starea fizică şi psihică înrăutăŃită – nu se materializează decât foarte târziu. Comportament (practicarea comportamentelor sanogene) 6. radio. Sintetizand. MenŃinere (a comportamentelor sanogene) 7. 1999): a) ConsecinŃele pozitive ale comportamentelor sănătoase apar după intervale de timp mari. în scopul preveni recăderilor şi cronicizării bolii şi a unei recuperări mai rapide. fără a lua în considerare consecinŃele negative pe termen lung. Prozelitism (convingerea altor persoane de beneficiile adoptării comportamentelor sanagene). • TerŃiară (se realizează de obicei în mediul clinic. DependenŃa de substanŃe comportă trei aspecte importante: 61 . Conştientizarea elevilor privind consecinŃele complexe ale comportamentelor şi evitarea moralizării şi etichetării lor este esenŃială în procesul de formare a unor atitudini pozitive faŃă de un stil de viaŃă sănătos. DescrieŃi programul pe scurt şi menŃionaŃi: Nivelul la care se desfăşoară. prin abordarea factorilor de risc la persoanele bolnav. Atitudine (schimbarea atitudini de acceptare a comportamentelor de risc) 4. internet etc). situaŃiilor de risc şi acŃionarea asupra lor în scopul reducerii riscului de apariŃiei a bolii). putem afirma că educaŃia pentru sănătate implică mai multe etape : 1. Acest lucru face mai dificilă focalizarea pe aceste consecinŃe de lungă durată. Taylor. ziare. Procesul de modificare a unui comportament de risc (chiar dacă nu este o adicŃie) este un proces îndelungat. Persuasiune (informaŃii şi mesaje pe diferite canale şi în momente diferite pentru a menŃine atitudinea de respingere a comportamentelor de risc şi de adoptare a măsurilor de schimbare de comportament) 5. Considerente generale Adoptarea unor comportamente de risc poate duce uneori la dependenŃă.3 DependenŃa de substanŃe. în scopul producerii plăcerii sau evitării disconfortului fizic şi emoŃional. b) Comportamentele de risc sunt foarte greu de schimbat. Tipul de program. cum ar fi fumatul sau consumul de alcool şi droguri sunt foarte greu de modificat şi solicită din partea persoanei şi a familiei foarte mult efort consecvent în timp. DependenŃa de substanŃe se referă la o utilizare repetitivă a unor substanŃe psihoactive. De exemplu. datorită factorilor care menŃin comportamentul şi necesită realizarea unui plan de modificare de lungă durată. Ca urmare. c) Multe dintre comportamentele de risc au mai multe consecinŃe pozitive imediate decât comportamentele sănătoase. 1998. multe persoane optează pentru comportamentul care îi oferă recompensa pozitivă imediată. • Temă de reflecŃie nr. Rolul prevenŃiei în acest caz este esenŃial. Conştientizare (a faptului că anumite comportamente reprezintă un risc pentru sănătate) 2. 6 AlegeŃi un exemplu de program de prevenŃie promovat pe unul din canalele media (TV. practicarea sportului are ca şi consecinŃe pe termen lung îmbunătăŃirea stării de bine fizice şi psihice. CunoştinŃe (oferirea de informaŃii despre comportamentele de risc) 3.

alcool sau droguri parcurge mai multe etape până se produce ca atare. Multitudinea termenilor care există şi care sunt utilizaŃi referitor la comportamente precum fumatul sau consumul de alcool sunt o expresie a acestei diversităŃi de perspective teoretice diferite. în care elevul obişnuieşte să consume alcool. este controlată de substanŃă Majoritatea modelelor şi teoriilor au fost dezvoltate pentru a explica fenomenul dependenŃei de substanŃe. este faza în care întregul comportament este controlat de nevoia organismului de a fuma sau consuma alcool sau droguri. „are un comportament adictiv” „are toleranŃă crescută la drog şi simptome de sevraj” • adicŃia: „nevoie de drog”. droguri. 3) acŃionează ca o întărire (ca un stimul recompensă) ce susŃine dorinŃa persoanei de a continua să consume substanŃa. în care elevul consumă substanŃa din curiozitate (ex. „ utilizarea unor substanŃe care dau dependenŃă fiziologică şi psihologică”. 2) substanŃa afectează sistemul nervos central prin modificarea funcŃionării normale a creierului. De exemplu: • dependentul: persoană care „nu are control asupra propriului comportament”. Etapele consumului de substanŃe sunt: • consumul experimental. În consecinŃă. Este important de specificat faptul că la fel ca şi adulŃii. în care elevul consumă substanŃa la diversele întâlniri cu colegii. Totodată. tutun în multe situaŃii şi căutarea acestor situaŃii devine în sine un scop. gândirii şi percepŃiei. ba mai mult. care consideră adicŃia o boală şi modele ale învăŃării sociale. la o petrecere). dependenŃa: „ simptome psihologice şi fiziologice de sevraj” • drog: „substanŃă adictivă”. „orice substanŃă de tip medical” Aceste definiŃii sunt indicative pentru relaŃia dintre terminologie şi teorie. modele biomedicale. Aceste modificări au ca şi efecte schimbări ale stărilor emoŃionale. „substanŃă care cauzează dependenŃă”. DependenŃa este de mai multe tipuri: • dependenŃa de nicotină • dependenŃa de alcool • dependenŃa de droguri • dependenŃa de medicamente (ex. „utilizează mecanisme de coping dezadaptative”. afective. • consum devenit preocupare. ele dovedesc dificultatea explicării unor concepte în absenŃa apelului la concepte înrudite şi fără a 62 . sugerează un model moral. De exemplu. ilustrează natura tautologică a acestor definiŃii. Persoana nu mai este liberă. începând cu modelele morale care consideră dependenŃa un rezultat al slăbiciunii individului şi a lipsei de sentiment moral. „are un simŃ moral slab”. concepte precum „control”. prietenii. Există însă şi alte tipuri de dependenŃă. adolescenŃii şi tinerii pot deveni dependenŃi atât de nicotină cât şi de alcool şi droguri. Concepte precum „slăbiciune morală”. • consum regulat. tranchilizante. cum ar fi de exemplu: • dependenŃa de internet • dependenŃa de jocuri de noroc • dependenŃa de relaŃii interpersonale nesănătoase DependenŃa de tutun. mentale şi de sănătate.1) substanŃa controlează comportamentul consumatorului prin nevoia de autoadministrare în mod repetat. „sevraj” şi „toleranŃă” sunt ilustrative pentru modelul biomedical al dependenŃei. dependenŃa de substanŃe se caracterizează prin modificări negative comportamentale. iar „mecanisme de coping dezadaptative” sunt ilustrative pentru perspectiva învăŃării sociale. care pronesc de la considerentul că orice comportament adictiv este achiziŃionat potrivit regulilor învăŃării sociale. • dependenŃa. somnifere) Toate aceste categorii enunŃate formează aşa numita dependenŃă de substanŃe.

ideile fundamentale ale acestor teorii: Modelul moral: • Abuzul şi adicŃia sunt consecinŃe ale deciziilor proprii. individul având întreaga responsabilitate pentru ele • DependeŃa e un comportament ce trebuie pedepsit (asumarea responsabilităŃii individuale) şi nu tratat (negarea responsabilităŃii) Modelul biomedical: • DependenŃa este o entitate distinctă (fie eşti dependent. în vreme ce alŃii simt nevoia să fumeze dimineaŃa la prima oră? • E posibil ca un alcoolic să revină la băut ocazional? • Sunt moştenite adicŃiile? La aceste întrebări au încercat să răspundă principalele teorii ale comportamentului adictiv. Principalele întrebări care au fost ridicate în ceea ce priveşte comportamentele adictive. în continuare.risca o definire tautologică a acestora. Prezentăm. învăŃare vicariantă) • DependenŃa este reversibilă • Comportamentele adictive se situează pe un continuum şi nu sunt cateogriale • Tratamentul constă în abstinenŃa totală şi în reînvăŃarea unor pattern-uri comportamentale dezirabile care să le înlocuiască pe cele adictive Un model integrativ de explicare şi intervenŃie în cazul comportamentelor adictive este ilustrat în figura de mai jos (după Odgen. le includ şi pe următoarele: • Care sunt factorii care determină iniŃierea fumatului? • Cum ajunge să fie consumul de alcool o problemă? • De ce unii indivizi pot să fumeze doar ocazional. operantă. 2007): 63 . fie nu) • DependenŃa este o boală • Focalizarea pe individ ca sursă a problemei • DependenŃa este ireversibilă • Se pune accentul pe procesul de tratament • AbistinenŃa totală este principala formă de tratament Perspectiva învăŃării sociale: • Comportamentele adictive sunt obiceiuri dobândite potrivit regulilor învăŃării sociale (condiŃionare clasică.

Astfel. • au considerat că sunt mai puŃin expuşi riscurilor la bolile asociate fumatului.2. DaŃi exemple de tipuri de intervenŃii posibile pentru fiecare. că oamenii sunt bine informaŃi în momentul în care încep să fumeze şi. studiile arată că 95% dintre fumători încep să fumeze înaintea vârstei de 20 de ani. 4. Întrebarea care se impune este în ce măsură aceşti tineri deŃin informaŃii pertinente şi suficiente referitoare la comportamentul de fumător şi la riscurile pe care le implică.1. 64 . Stadiile consumului de substanŃe Temă de reflecŃie nr. • au subestimat ponderea persoanelor care au atitudini negative faŃă de fumat.CREDINłE: •Vulnerabilitate •Gravitate •Costuri •Beneficii •expectanŃe INTERVENłII CLINICE: •Perspectiva biomedicală •Perspectiva învăŃării sociale INIłIERE MNEłINERE RENUNłAREA CA PROCES: •Precontemplare •Contemplare •AcŃiune •MenŃinere RECĂDERE FACTORI SOCIALI: •Comportament parental •CredinŃe parentale •Presiunea anturajului INTERVENłII DE SELF-HELP SĂNĂTATE PUBLICĂ: •Sfatul medicului •IntervenŃii la locul de muncă •Abordări comunitare •Politici guvernamentale PREVENIREA RECĂDERII: •Coping •ExpectanŃe •Atribuiri Figura 1. îşi asumă responsabilitatea acestui comportament şi a consecinŃelor lui. adolescenŃii: • au supraestimat numărul adulŃilor şi al adolescenŃilor care fumează. implicit. Fumatul şi dependenŃa de nicotină Fumatul este unul dintre cele mai controversate comportamente nesănătoase. biomedicală. Un studiu realizat pe un număr de 895 de adolescenŃi referitor la atitudinile şi convingerile despre fumat a subliniat insuficienta informare despre prevalenŃa şi riscurile acestui comportament. 7 Cum influenŃează cele trei perspective (morală. socială) abordarea dependenŃei?. Multă vreme s-a considerat că decizia de a fuma reprezintă o alegere în cunoştinŃă de cauză. Totuşi.

(b) la cei care aveau prieteni sau membri ai familiei care fumau. matur şi puternic. de la faza de experimentare la faza de dependenŃă şi de formare a unei atitudini pozitive faŃă de fumat. Industria tutunului. vezi fişa 24 din anexe). inclusiv nefumătorilor (fumatul pasiv). • ajunge în alte organe – rinichi. Efectele asupra creierului: • tulburări atenŃionale. prin substanŃele pe care le conŃine fumul de Ńigară. • modificări ale dispoziŃiei afective. • dificultăŃi de învăŃare. Factorii care influenŃează fumatul Grupul de apartenenŃă joacă un rol important în formarea unor norme pozitive faŃă de fumat. Dintre factorii de ordin social asociaŃi cu fumatul. boli cardiovasculare. cauzând: cancer (al plămânilor.norme importante pentru tineri. Acesta conŃine aproximativ 4000 de substanŃe chimice. Fumatul începe de obicei la o vârstă timpurie. influenŃează sistemul nervos într-un mod negativ şi produce grave probleme de sănătate. Fumatul. Nicotina este un drog care se află în tutun şi care are multe efecte negative asupra organismului. • forŃează organismul să consume mai mult oxigen. ceea ce face mai dificilă funcŃionarea inimii. IntervenŃiile anti-fumat trebuie să descurajeze funcŃia socială a fumatului şi să încurajeze formarea altor norme sociale.PrevalenŃa acestor convingeri eronate era mult mai mare la adolescenŃii: (a) care începuseră deja să fumeze. dintre care 40 sunt cancerigene. prin reclamele şi campaniile publicitare realizate. Efectele fumatului asupra organismului Fumul de Ńigară este dăunător tuturor celor care îl inspiră. liber. 65 . • încetinirea reacŃiilor. pancreas. Modificarea acestei imagini este obiectivul fundamental al campaniilor anti-fumat. sociabilitatea şi persuasiunea . Fumatul determină dependenŃa de nicotină aşa cum poŃi fi dependent de alcool sau alte droguri. Efectele nicotinei asupra organismului: • creşterea ratei pulsului şi a respiraŃiei. AdolescenŃii ajung să considere fumatul un comportament ce corespunde acestei imagini. nicotina… • ajunge rapid în sânge prin plămâni. Unul dintre cele mai importante mesaje pe care trebuie să le transmită campaniile anti-fumat este cel legat de valoarea unui stil de viaŃă sănătos fără fumat care are ca şi consecinŃe atractivitatea fizică. Fumatul este un comportament care se dezvoltă treptat. ficat. cel mai semnificativ este imaginea celui care fumează. • creşte probabilitatea de a se forma “dopuri” în sânge – ceea ce poate duce la infarct miocardic. infarct miocardic. rinichilor sau creierului). şi (c) la cei care intenŃionau să înceapă să fumeze în viitorul apropiat. Când o persoană fumează. afectează sănătatea în diverse moduri. • încetinirea activităŃii musculare şi a reflexelor. buzelor. pancreasului. probleme cu sarcina (femeile care fumează au un risc crescut de a avea copii bolnavi) (pentru identificarea efectelor fumatului asupra organismului. Una din substanŃele inhalate odată cu fumul de Ńigară este nicotina. incluzând dependenŃa. atât la nivelul şcolii cât şi la nivelul societăŃii. boli pulmonare. promovează imaginea fumătorului rebel. Multe sondaje relevă faptul că mai mult de 15% dintre adolescenŃii cu vârsta cuprinsă între 12-18 ani fumează regulat şi se consideră fumători. Fumatul este un comportament complex manifestat cu predilecŃie în situaŃii sociale şi astfel poate avea rolul unui “cod semiotic” prin care grupul se diferenŃiază de alte grupuri sociale. • ajunge la creier în 7 secunde de la inhalare.

vezi şi fişa 21 de la anexe). de gândire critică şi de management al stresului.2 Alcoolul şi dependenŃa de alcool Deşi alcoolul a apărut iniŃial din motive practice (înlocuirea apei de băut impure. • EviŃi riscul contractării unor boli grave. Oamenii au început să producă diferite tipuri de alcool. adesea incurabile.” Una dintre cele mai frecvente greşeli ale programelor de prevenŃie tradiŃionale ale fumatului este focalizarea unidirecŃională pe evidenŃierea consecinŃelor de lungă durată ale fumatului. oficierea unor ceremonii religioase etc. prin creşterea rezistenŃei organismului. În consecinŃă. nu-Ńi face nici un rău.2. vin sau lichior. Astfel că evidenŃierea consecinŃelor de lungă durată asupra sănătăŃii a fumatului nu este suficient de relevantă pentru formarea unui comportament alternativ acestuia.Convingeri eronate ale adolescenŃilor despre fumat Există o serie de erori de gândire ale adolescenŃilor relative la fumat. uităm că alcoolul este un drog cu efecte similare drogurilor interzise. “Nu mulŃumesc.) utilizarea lui s-a schimbat ulterior. Alcoolul este un drog puternic. Pentru ca un comportament să se formeze este important să fie întărit la intervale scurte de timp. ce conservă şi întăresc comportamentul de fumător (pentru evaluarea convingerilor elevilor despre fumat.” • “Fumatul te face să te simŃi bine. Un exemplu este evidenŃierea beneficiilor renunŃării la fumat relevante pentru elevi. • discutarea şi analizarea rolului influenŃei grupului. Aceste mesaje pot fi: • Vei dobândi o formă fizică mai bună. nu fumez.”). băuturile alcoolice sunt substanŃe chimice care afectează activitatea mentală. Indiferent dacă este sub formă de bere. emoŃională şi comportamentală. PrevenŃia fumatului activ şi pasiv are ca şi componente: • informaŃii privind consecinŃe sociale şi de sănătate. asertivitate şi de a face faŃă presiunii grupului (deprinderea de a spune NU.” • “Tutunul nu este un drog. • dezvoltarea deprinderilor de comunicare. Aceste erori funcŃionează frecvent asemenea unor scheme cognitive dezadaptative. • RespiraŃia. • Dantura şi degetele tale nu vor mai fi îngălbenite. Studiile arată că mesajul “Fumatul dăunează grav sănătăŃii” nu are eficacitatea pe care şi-o doreau iniŃial cei care au dezvoltat acest mod de prevenŃie. Utilizarea lui a dus însă adesea la abuz. • ÎŃi vei prelungi durata de viaŃă. cum ar fi aspectele legate de sănătate şi boală. a familiei şi a mass-mediei în formarea şi menŃinerea atitudinilor faŃă de fumat. • Vei economisi zilnic o sumă importantă de bani pe care poŃi să-i foloseşti în alte scopuri. părul. hainele tale nu vor mai emana mirosul neplăcut de tutun. • formarea unor valori şi atitudini pozitive faŃă de un stil de viaŃă sănătos. iar consumul de alcool a devenit parte din cultura europeană.” • “Fumatul te face independent şi mai matur. Unul dintre principiile formării unui comportament este cel legat de funcŃia imediată a întăririlor. 4. • dezvoltarea abilităŃilor de luare a deciziilor. de scurtă durată şi de lungă durată ale fumatului. • dezvoltarea unor comportamente alternative. Deoarece băuturile alcoolice sunt atât de comune şi accesibile în cultura noastră. 66 . MenŃionăm câteva din ele: • “Fumatul te face atractiv. precum şi sensibilitatea la bolile infecŃioase. este mai eficient să focalizăm prevenŃia şi formarea comportamentelor pozitive pentru sănătate prin analiza şi conştientizarea elevilor asupra consecinŃelor imediate ale fumatului. Fumatul este un comportament care are o anumită funcŃie.

(“A bea este ceva interesant. Unul dintre programele cu eficienŃă ridicată în recuperare dezvoltat şi în Ńara noastră este cel al AsociaŃiei Alcoolicilor Anonimi (AA) ce oferă materiale informative şi servicii de consiliere şi terapie pentru persoanele dependente (adolescenŃi şi adulŃi) şi pentru familiile acestora. Cu cât este consumat mai mult alcool. Există o serie de instituŃii şi asociaŃii care au ca obiectiv recuperarea tinerilor şi adulŃilor dependenŃi de alcool. În această etapă se consolidează comportamentul lor de consum de alcool. boli psihice. cum ar fi membrii familiei. Consumul de alcool devine deci un comportament format pe baza învăŃării sociale. Efectele consumului de alcool asupra tinerilor 1. cu atât acesta va produce mai multe modificări la nivel cognitiv.” 3. Consumul de alcool. Efectele alcoolului Există două tipuri de efecte ale consumului de băuturi alcoolice: efectele de scurtă durată şi efectele pe termen lung. prietenii. Alcoolul devine astfel un risc din ce în ce mai mare pentru că poate fi acceptat şi încurajat de către cei din anturaj şi cel puŃin temporar îi poate face să pară şi să se simtă mai mari. Abuzul de alcool este cauza celor mai multe accidente de maşină în care sunt implicaŃi tinerii. mii de persoane sunt rănite grav în fiecare an. adolescenŃii învaŃă astfel că a consuma alcool face parte dintr-un proces natural în urma căruia devii mai “sociabil” şi mai “matur". emoŃional şi comportamental. care are ca şi consecinŃe: ciroza. Una dintre cele mai grave consecinŃe ale consumului de alcool este alcoolismul.IniŃierea comportamentului de a consuma alcool se realizează prin învăŃare socială – copiii şi adolescenŃii învaŃă. boli cardiace. conducătorii implicaŃi în accidente au consumat ocazional alcool. ÎnvăŃarea socială a consumului de alcool presupune următoarele dimensiuni: • ÎnvăŃarea acestui comportament se realizează prin observarea comportamentelor unor persoane importante pentru copil sau adolescent. Efectele imediate ale consumului de alcool sunt o uşoară relaxare. să fii vesel) • ÎnvăŃarea socială presupune şi formarea unor atitudini pozitive faŃă de efectele alcoolului. Consumul de alcool în cantităŃi mari şi pe o perioadă îndelungată poate duce la tulburări somatice şi psihologice grave. râd şi se simt bine. Alcoolicii sunt persoane bolnave care au nevoie de sprijin şi tratament. Este o boală cronică. că a consuma alcool este ceva plăcut. progresivă şi potenŃial fatală prin consumul necontrolat de alcool. afecŃiuni fatale ale creierului (pentru identificarea de către elevi a efectelor alcoolului asupra organismului. cancer. Ca şi consecinŃe ale acestora. Curiozitatea şi dorinŃa de a imita adulŃii îi determină pe mulŃi copii să încerce să consume la rândul lor alcool. inhibiŃii mai reduse şi reacŃii mai lente. Sub influenŃa consumului de alcool poŃi interpreta greşit o remarcă sau un gest. ulcer. Un alt mecanism al consumului de alcool este utilizarea acestuia pentru rezolvarea situaŃiilor de criză pentru care tânărul nu şi-a dezvoltat abilităŃile necesare. ceea ce poate duce la comportamente agresive şi violenŃă. În 85% din cazuri. Alcoolul este o substanŃă toxică. Mesajul transmis tinerilor trebuie să fie: “Un singur raport sexual neprotejat te poate contamina cu virusul HIV (SIDA) sau cu alte boli cu transmitere sexuală. În plus. adolescenŃii tind să considere că relaŃiile sociale sunt facilitate şi favorizate de acest comportament prin faptul că alcoolul îi determină să devină mai volubili şi mai lipsiŃi de inhibiŃii. utilizaŃi fişa 24 din anexe). modele personale. oamenii care beau sunt veseli. 2. Alcoolismul nu este o problemă de imoralitate sau de caracter slab. te face să te simŃi bine. PrevenŃia consumului de alcool are ca şi componente: 67 . OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii consideră alcoolismul o boală. O treime din accidentele mortale sunt legate de consumul de alcool. celebrităŃi. privind la cei maturi. Consumul de alcool duce la violenŃă şi agresivitate. • AdolescenŃii continuă să consume alcool mai ales datorită influenŃei grupului. chiar şi în cantităŃi moderate creşte foarte mult riscul de a avea raporturi sexuale neprotejate.

Efectele posibile sunt: o percepŃie alterată a timpului şi distanŃei. percepŃiei şi comportamentului.produc tulburări ale funcŃionării intelectuale. discutarea modului în care alcoolul poate diminua performanŃele şcolare.• • • • • • • informaŃii privind consecinŃele sociale şi de sănătate de scurtă şi de lungă durată ale consumului de alcool.este important ca tânărul să înŃeleagă că primul pas în rezolvarea problemelor este recunoaşterea lor şi nu evitarea acestora prin consumul unor substanŃe. sedative) – cunoscute şi sub numele de sedative. de gândire critică şi de management al stresului. Efectele posibile sunt: vorbire neclară. cum sunt: sportul. discutarea şi analizarea rolului influenŃei grupului. profesionale etc. dar de cele mai multe ori este izolat de colegi şi prieteni şi creşte riscul de a se afla în situaŃii ridicole. artele plastice. desfăşurarea de activităŃi de recreere sănătoase. • droguri halucinogene sau psihedelice (L. încetinesc activitatea sistemului nervos central. Tinerii care consumă aceste droguri simt nevoia de a se proteja de solicitările şi stimulările din mediu. elevii. producând alertă şi excitabilitate. • formarea unei imagini sociale . din sentimentul de neputinŃă în a face faŃă solicitărilor. Tipurile de droguri • droguri de stimulare (cannabis. PrevenŃia consumului de droguri este un proces complex la care trebuie să participe întreaga societate. a familiei şi a mass-mediei în formarea şi menŃinerea atitudinilor faŃă de alcool. anumite droguri dau dependenŃă după o singură doză. dar în realitate este greu să te opreşti. cocaina) – accelerează funcŃionarea sistemului nervos central. şcoala. Elevii sunt din ce în ce mai expuşi consumului de droguri. formarea unor valori şi atitudini pozitive faŃă de un stil de viaŃă sănătos. organizaŃiile nonguvernamentale şi cele guvernamentale. inducând o stare pseudopsihotică cu iluzii şi halucinaŃii. barbiturice. • rezolvarea problemelor . comportament specific stării de ebrietate. Consumul de droguri este deja o problemă majoră a învăŃământului românesc. produc o stare de relaxare şi induc somnul. euforie şi comportament dezorientat.S.mulŃi tineri cred că dacă consumă droguri o singură dată nu vor deveni dependenŃi.3 Drogurile şi dependenŃa de droguri Drogul este o substanŃă a cărei utilizare creează dependenŃă fizică şi psihică şi tulburări grave ale activităŃii mentale. ecstasy. dezorientare. Şcoala are un rol esenŃial în activitatea de prevenŃie. Cei mai importanŃi factori care duc la formarea unor atitudini pozitive faŃă de droguri sunt: • curiozitatea . activităŃi de club. prin obiectivul ei de formare a unor elevi care pot lua decizii responsabile şi sănătoase. familia. voluntariatul. muzica. Tinerii consumă aceste droguri din nevoia de senzaŃii tari.D. mescalina) . de aceea au nevoie de informaŃii corecte despre droguri şi de formarea unor atitudini adecvate faŃă de consumul de droguri.. amfetamine. iar ca efect principal este deformarea imaginii realităŃii şi scăderea percepŃiei riscului. • droguri de relaxare (tranchilizante. 4. de a evita confruntarea cu problemele. dezvoltarea abilităŃilor de luare a deciziilor. 68 . dezvoltarea deprinderilor de asertivitate şi de a face faŃă presiunii grupului (deprinderea de a spune NU).un tânăr care consumă droguri crede că poate câştiga aprecierea şi respectul celorlalŃi.2.

:“Consumul unui drog o singură dată nu are efecte negative.un tânăr cu o stimă de sine scăzută poate consuma droguri pentru a se simŃi mai curajos. • un răspuns la singurătate . “ “Drogul te face să te simŃi liber!” “Numai indivizii slabi ajung dependenŃi de droguri!” “Drogurile sunt oferite numai de străini!” Mesajele transmise in programele de preventie a consumului de droguri. consumul de droguri te controlează şi manipulează şi duce la pierderea libertăŃii de decizie.” “Eu nu pot deveni dependenŃi. Oamenii pot avea convingeri total eronate fată de riscul implicării lor în consumul de substanŃe. cele mai cunoscute fiind: • 69 .presiunea grupului . Comportamentele indirecte nu înseamnă în mod obligatoriu consum de droguri dar pot să constituie semne de alarmă.unii tineri pot consuma droguri datorită problemelor pe care le au. • o stimă de sine scăzută . ca de ex. mai valoros sau mai interesant. trebuie să pună în evidenŃă efectele grave ale consumului de droguri: Profesorii-consilieri au responsabilitatea de a semnala comportamentele directe şi indirecte ale consumului de droguri şi a solicita ajutorul părinŃilor şi a specialiştilor în abordarea elevului care consumă droguri. în realitate însă.să fie la fel ca ceilalŃi din grup. Pot fi observate mai multe astfel de comportamente.” “Drogul te face să comunici mai uşor. unii tineri consumă droguri pentru că prietenii lor consumă şi ei droguri.” “Consumul de alcool sau droguri îŃi rezolvă problemele. a dificultăŃilor de relaŃionare şi comunicare.” “Este uşor să te opreşti dacă doreşti.

cum ar fi participarea la acŃiuni de voluntariat (ex. • încalcă legea când este sub influenŃa alcoolului sau drogurilor. • devine iritat şi necomunicativ când cineva îi pune întrebări despre consumul de alcool sau droguri. • are probleme de memorie – uită evenimente care s-au petrecut în timpul consumului de alcool sau droguri. • trece fără motiv de la veselie la tristeŃe. • este implicat în accidente de maşină cauzate de consumul de alcool sau droguri. programe de prevenŃie a consumului de droguri). • pleacă de la şcoală pentru a consuma alcool sau droguri. activităŃile preferate (film. • devine agresiv fără motiv. sport. • dezvoltarea deprinderilor de management al situaŃiilor de criză prin învăŃarea unor strategii de coping adaptative. • are probleme financiare şi îi dispar lucruri de valoare (ceas. lecturi). • desfăşurarea de activităŃi de recreere sănătoase. PrevenŃia consumului de droguri are ca şi componente: • informaŃii despre consecinŃele de sănătate şi sociale ale consumului de droguri. la o petrecere). cum ar fi sexul neprotejat. simŃi şi te comporŃi. • şi-a schimbat grupul de prieteni. • discutarea şi analizarea rolului influenŃei grupului în consumul de droguri. • este somnolent şi apatic fără motiv. • rămâne corigent sau repetent. • îşi asumă riscuri în timpul consumului de alcool sau droguri. • consumă alcool sau droguri în cantităŃi mari.• schimbarea bruscă a comportamentului. casetofon. retras sau deprimat. bicicletă). • este în compania unor persoane care consumă alcool sau droguri. devine izolat. • discutarea modului în care drogurile îŃi controlează modul în care gândeşti. • are probleme la şcoală datorită consumului de alcool sau droguri. neagă că ar avea o problemă. • este “beat” sau “ameŃit” la şcoală. • conduce maşina sub influenŃa alcoolului sau drogurilor. • are probleme acasă datorită consumului de alcool sau droguri. artă. • dezvoltarea deprinderilor de management al conflictelor şi luare de decizii responsabile. • îşi pierde interesul faŃă de şcoală. • prezintă modificări afective şi comportamentale: este mai agresiv sau mai ostil. Tabelul de mai jos sintetizează exemple de comportamente alternative fumatului. • îşi ascunde noii prieteni şi nu vorbeşte despre preocupările lor. • îşi pierde apetitul chiar şi pentru alimentele favorite. elevul nu mai este aşa cum era înainte. • formarea unor valori şi atitudini pozitive faŃă de un stil de viaŃă sănătos. • utilizează alcool sau droguri cu regularitate şi în anumite perioade ale zilei (în fiecare seară sau în fiecare dimineaŃă înainte de a merge la şcoală). muzică. • continuă să consume alcool chiar şi când ceilalŃi nu mai consumă (de exemplu. consumului de alcool şi a consumului de droguri: 70 .

antrenamente mnezice Intelectuală Practicarea muzicii.” Programele tradiŃionale de educaŃie pentru sănătate sexuală erau focalizate pe oferirea de informaŃii despre reproducerea umană. sport Masaj Socială: identificare Implicarea în acŃiuni comunitare. avort. spirituală Studiul filosofiei. biologice şi sociale sunt într-o relaŃie de interdependenŃă. cognitive şi sociale în procesul dezvoltării pozitive a personalităŃii. contemplare Temă de reflecŃie nr. sarcina nedorită. menŃinerea rolurilor tradiŃionale 71 . Interpersonală relaŃionarea cu alte persoane Dezvoltarea abilităŃilor de comunicare Consiliere orientată pe clarificarea valorilor Filozofică. boli cu transmitere sexuală.3 Comportamentul sexual Sexualitatea . contribuind la conturarea identităŃii de sine şi a celei sociale. OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii defineşte sănătatea sexuală ca “integrarea aspectelor fizice. anatomia şi fiziologia umană. emoŃionale.Nivel al experienŃei Fizică: stare de bine Comportamente alternative ExerciŃii de relaxare Dans şi antrenament al mişcărilor Recreere fizică. violul) prin întreŃinerea fricii şi a sentimentului de culpabilitate. picturii. ArgumentaŃi opŃiunile 4. lectură. ignorându-se astfel că despre ea se poate vorbi de la o vârstă foarte mică. unor tineri cu vârste între 14-18 ani. metode de contracepŃie. în care fiecare persoană are dreptul la informaŃii adecvate şi relaŃii sexuale responsabile. fizice. DiscuŃiile despre masturbare. Dezvoltarea unei sexualităŃi armonioase la copii şi adolescenŃi contribuie la formarea unei personalităŃi armonioase şi în relaŃie echilibrată cu sine şi ceilalŃi. SpecificaŃi şi descrieŃi ce tipuri de informaŃii aŃi introduce într-o broşură pe care aŃi distribui-o într-un liceu. În procesul de formare al adolescentului. literaturii spirituale şi a diferitelor sisteme de credinŃe MeditaŃie. istoriei. homosexualitate. cu alte cuvinte. bolile cu transmitere sexuală. dreptul la educaŃie sexuală a copiilor şi tinerilor este văzut ca un drept uman fundamental care trebuie respectat de orice societate democratică. 8 AlegeŃi un comportament din cele trei expuse în secŃiunea 4. artei fotografice Creativă DiscuŃii de grup. EducaŃia sexuală era oferită doar adolescenŃilor (12-18 ani). Sănătatea sexuală înseamnă sănătatea întregului corp şi a universului psihic al individului. Scopul educaŃiei sexuale Scopul fundamental al educaŃiei psihosexuale este promovarea sănătăŃii sexuale şi implicit a sănătăŃii psihice. ea avea ca scop doar prevenirea unor “dezastre” (ex.2 (consum de tutun. emoŃionale. rolul sexualităŃii este pregnant. alcool. De asemenea. care pot oferi satisfacŃie şi implicare socială Implicarea în activităŃi de ajutorare socială ActivităŃi de voluntariat Hobbiuri. conferindu-i astfel un caracter complex. Este falsă echivalarea sexualităŃii cu relaŃia sexuală. Aspectele sale psihologice.dimensiune complexă a fiinŃei umane Sexualitatea este o componentă esenŃială a vieŃii oricărei persoane. literaturii universale. În ultimul deceniu. a stării generale de bine. participarea la activităŃi de grup. sociale şi spirituale. Aspectele pozitive ale sexualităŃii erau ignorate. droguri).

• Toate deciziile sexuale au consecinŃe emoŃionale. fiecare adult. Valorile sexualităŃii: • Sexualitatea este o componentă sănătoasă şi naturală a vieŃii. Încă de la vârste foarte mici copiii devin interesaŃi de subiectele privind sexualitatea. şcoală.SIDA. despre una dintre componentele personalităŃii lor. • Indivizii şi societatea beneficiază când copii discută despre sexualitate ca de un proces natural în atingerea maturităŃii psihice. psihologice şi emoŃionale. • Toate persoanele au dreptul şi obligaŃia să ia decizii sexuale responsabile. • Toate persoanele sunt sexuale. 72 . Pe lângă faptul că psihosexualitatea este o componentă esenŃială a procesului de dezvoltare a unei personalităŃi armonioase. care nu poate fi discutat împreună cu adulŃii. trebuie să accepte că sexualitatea este un aspect natural şi firesc al vieŃii fiecărui copil. Un alt aspect limitativ al programelor tradiŃionale este faptul că intervenŃiile nu erau integrate într-un proces de dezvoltare a sănătăŃii emoŃionale. cât mesajul că şcoala este şi trebuie să fie un loc în care elevii vorbesc deschis. dreptul la sănătate. instituŃie. hărŃuire sexuală. comunitate. cu elemente specifice fiecărei vârste şi nivelului de dezvoltare intelectuală şi emoŃională. Responsabilitatea ei este delegată către aşa numitele “persoane de specialitate” (medic. • Sexualitatea include dimensiuni fizice. Cercetările în domeniu au arătat însă că aceste programe au o eficienŃă redusă. În acest mod nu se percepe aria largă pe care o implică sexualitatea. mai există o serie de motive pentru care abordarea acesteia este esenŃială: • scăderea vârstei la care adolescenŃii devin activi sexual. neutilizarea mijloacelor de contraceptie şi protecŃie). asistent medical. reviste de diverse facturi. psiholog). cognitive. Copiii şi adolescenŃii nu vor mai echivala sexualitatea cu un subiect tabu. prieteni. împreună cu profesorul. • creşterea incidenŃei contaminării HIV . vârstnic şi că ignorarea acestui adevăr reprezintă o încălcare a unui drept uman fundamental. Tocmai de aceea şcolii îi revine un rol fundamental în oferirea unei percepŃii adecvate asupra sexualităŃii. EducaŃia pentru sănătate sexuală este un proces continuu ce se realizează pe parcursul întregii dezvoltări. Totodată. Există riscul ca informaŃiile să fie eronate şi astfel se perpetuează -atitudini care conduc la comportamente sexuale de risc (începerea prematură a vieŃii sexuale. Nu are aşa mare relevanŃă cantitatea de informaŃii despre sexualitate. copiii îşi însuşesc de cele mai multe ori aceste informaŃii de la colegii de joacă. armonie şi calitatea vieŃii. în asigurarea cadrului în care elevii pot să discute liber despre sexualitate. etice. • numărul crescut de avorturi. abordarea sexualităŃii doar la vârsta adolescenŃei şi focalizat doar pe reproducere şi contracepŃie are ca rezultat menŃinerea convingerii că sexualitatea este similară cu relaŃia sexuală. 1994). incest. Astăzi. • creşterea numărului de sarcini nedorite în rândul adolescentelor. • creşterea numărului de abuzuri sexuale – viol. Deseori părinŃii evită discutarea acestor teme cu copiii lor.ale femeilor şi bărbaŃilor erau evitate. Printr-o astfel de delegare se medicalizează un aspect natural al vieŃii oricărui adolescent. societate. onest şi fără inhibiŃii. Elementul esenŃial al procesului de educaŃie pentru sănătatea sexuală este promovarea unor valori adecvate privind sexualitatea proprie şi a celorlalŃi. Probabil din această convingere inadecvată apare eludarea sarcinii de “educator sexual”. Programele de educaŃie pentru sănătate sexuală trebuie realizate adecvat vârstei şi nivelului de dezvoltare intelectuală şi emoŃională a elevului. Din nefericire. • Implicarea prematură în comportamente sexuale presupune riscuri. sociale şi comportamentale (Hyde. iar uneori efecte negative sau contrare. adult. atât a profesorilor cât şi a părinŃilor. adolescent. Este nefondată convingerea părinŃilor şi a profesorilor că a educa sexual copiii şi tinerii presupune transmiterea de informaŃii “tehnice” despre biologia şi fiziologia actului sexual. spirituale. comportamentale sau de sănătate. • creşterea incidenŃei contaminării cu alte boli cu transmitere sexuală. începând cu acceptarea propriei corporalităŃi şi terminând cu deciziile responsabile pe care le implică.

formarea de atitudini şi comportamente responsabile faŃă de propria sexualitate şi cea a partenerului. • AbstinenŃa sexuală este cea mai eficientă metodă de a preveni sarcina nedorită şi infecŃia HIV/SIDA. Programele eficiente de educaŃie psihosexuală se focalizează pe atingerea a 4 obiective fundamentale: • formarea de convingeri. comportamentală) sociale. perceperea faptului că exprimarea iubirii romantice poate lua şi alte forme. decizie şi responsabilitate.oferirea unui cadru adecvat în care adolescenŃii să aibă posibilitatea de a-şi explora propria persoană şi evalua atitudinile sexuale cu scopul dezvoltării propriilor valori. respectiv de a accepta un refuz. • dezvoltarea deprinderilor de relaŃionare interpersonală .oferirea unor cunoştinŃe despre creştere şi dezvoltare. frate/soră. sarcină. a menŃinerii unui echilibru între nevoia de independenŃă şi rolul de fiu/fiică. de a face faŃă presiunii grupului. metode contraceptive. partenerului şi mass-mediei. de management al situaŃiilor de conflict dintr-o relaŃie. respectarea deciziei celuilalt.) şi înŃelegerea faptului că băieŃii şi fetele au drepturi şi responsabilităŃi egale. servicii medicale. instituŃii şi organizaŃii din comunitate care asistă dezvoltarea copiilor şi tinerilor în acest domeniu. emoŃională.oferirea unui cadru adecvat pentru dezvoltarea deprinderilor de comunicare şi relaŃionare pozitivă cu persoane de sex opus. sociale şi psihologice. anatomia şi fiziologia reproducerii. • Oamenii trebuie să respecte şi să accepte diversitatea valorilor şi credinŃelor despre sexualitate care există în comunitatea respectivă. EducaŃia pentru sănătatea sexuală este un proces de formare de atitudini. • informarea . de negociere şi stabilire de limite. Formarea acestor valori are ca şi suport dezvoltarea stimei de sine şi a responsabilităŃii faŃă de sine şi faŃă de ceilalŃi în manifestarea sexualităŃii. emoŃional sau sexual. decizii responsabile privind viaŃa de cuplu şi viaŃa de familie. convingeri şi valori despre identitate de sine. avort. boli cu transmitere sexuală (BTS). pentru că sunt fată/băiat trebuie să…. intimitate şi iubire. elev. HIV/SIDA. relaŃii interpersonale. iubire şi camaraderie. spirituale şi biologice ale sănătăŃii. a înŃelegerii consecinŃelor comportamentului sexual activ. EducaŃia sexuală se adresează componentelor psihologice (cognitivă. încurajarea utilizării metodelor contraceptive şi a metodelor de protejare a sănătăŃii sexuale. • dezvoltarea responsabilităŃii faŃă de sine şi ceilalŃi . trasarea unor scopuri de durată medie şi a unor planuri de viitor. O componentă centrală a promovării educaŃiei sexuale este dezvoltarea implicării adolescenŃilor în participarea la activităŃi de voluntariat pentru educarea celorlalŃi tineri din şcoală şi comunitate. perceperea beneficiilor întârzierii debutului de viaŃă sexuală şi a abstinenŃei de la sex în situaŃii de risc. imagine corporală. cu cele adulte. valori şi atitudini despre sine şi ceilalŃi .Tinerii au dreptul la acces la informaŃie despre serviciile de planificare familială şi îngrijire medicală. iubirii şi intimităŃii conform propriilor valori. a capacităŃii de a face distincŃia dintre iubire şi atracŃie sexuală. • 73 . diferenŃiere între comportamentele sexuale cu risc crescut faŃă de cele cu risc redus. perceperea efectelor streotipiilor de gen social asupra propriei persoane (ex. abuz sexual. Programele de educaŃie sexuală se focalizează şi asupra dezvoltării abilităŃilor de evitare a relaŃiilor de abuz fizic. comportament sexual. • Persoanele îşi exprimă sexualitatea în moduri diferite. şi fără exprimări sexuale. a capacităŃii de a spune NU. respectarea confidenŃialităŃii. de exprimare a afectivităŃii. de a se opune relaŃiilor de manipulare şi exploatare. comunicare.

Deprinderi personale • A trăi potrivit propriilor valori • Asumarea responsabilităŃii pentru propriul corp • Luarea de decizii responsabile • Dezvoltarea asertivităŃii • Comunicarea eficace cu familia. 9 DaŃi exemple de activităŃi specifice care să atingă fiecare din cele patru obiective fundamentale ale educaŃiei psihosexuale Tematica educaŃiei sexuale Integrarea sexualităŃii în dezvoltarea psihologică presupune luarea în considerare în programele de educaŃie a celor 6 componente de bază: dezvoltare umană. onestitate şi încredere • Exprimarea propriei sexualităŃi respectând drepturile altora • Exprimarea sexualităŃii potrivit propriilor valori 5. 1. Dezvoltarea umană • Acceptarea şi aprecierea propriului corp • Formarea unei imagini corporale realiste • Căutarea de informaŃii despre dezvoltarea sexuală • Acceptarea dezvoltării sexuale ca o componentă a dezvoltării umane • InteracŃiunea cu ambele sexe într-un mod potrivit şi respectuos • Acceptarea diferenŃelor de gen • Respectarea orientării sexuale a celorlalŃi 2. sănătate sexuală. Prezentăm în continuare succint câteva repere generale pentru educaŃia psihosexuală.Temă de reflecţie nr. esenŃial pentru o dezvoltare armonioasă. colegii şi prietenii • Abilitatea de a face faŃă presiunii grupului 4. societate şi cultură. Sănătate sexuală • Cunoaşterea şi utilizarea metodelor de contracepŃie pentru a evita sarcinile nedorite • Evitarea contactării sau transmiterii bolilor cu transmitere sexuală • Informare privind modalităŃile de prevenire a infectării cu virusul HIV • Informare privind SIDA • Prevenirea abuzului sexual 6. Toate aceste componente se abordează la toate vârstele într-un proces de complementaritate. Comportament sexual • Trăirea unor sentimente sexuale fără a le exprima printr-un act sexual • Căutarea de noi informaŃii pentru dezvoltarea sexualităŃii • Implicarea în relaŃii sexuale caracterizate prin responsabilitate. deprinderi personale. relaŃii interpersonale. RelaŃiile interpersonale • Dezvoltarea deprinderilor de relaŃionare pozitivă • Exprimarea dragostei şi intimităŃii în moduri diferite şi responsabile • Dezvoltarea şi menŃinerea relaŃiilor semnificative • Evitarea relaŃiilor de exploatare şi de manipulare • Formarea unor atitudini pozitive faŃă de relaŃiile de prietenie • Luarea de decizii privind stilul de viaŃă sănătos 3. comportament sexual. Societate şi cultură 74 .

sau a unor exerciŃii prin care elevii ajung să înŃeleagă consecinŃele grave (uneori fatale -ex. Şcolii îi revine un rol important în combaterea menŃinerii rolurilor sociale tradiŃionale. Fiecare din miturile prezentate mai jos pot constitui punctul de plecare a unor discuŃii de tip dezbatere. Deseori miturile despre sexualitate decurg din menŃinerea unei imagini tradiŃionale. • Când fetele spun NU este de fapt POATE sau DA. Miturile furnizează răspunsuri gata “confecŃionate” la întrebările general umane despre noi înşine. • BăieŃii trebuie să fie iniŃiatorii actului sexual. despre relaŃiile noastre şi mediul în care trăim şi. dar ele trebuie să spună NU pentru a-şi menŃine reputaŃia. Elevii pot fi învăŃaŃi să identifice miturile şi să le combată atât atitudinal cât şi comportamental.• • • • • Evaluarea impactului familiei. feminitatea şi masculinitatea reprezintă ceea ce aşteaptă alŃii de la femei şi bărbaŃi. Acestea sunt convingeri iraŃionale. despre alŃii (bărbaŃi-femei). valorilor şi comportamentelor legate de sexualitate Respingerea abordării vulgare şi de tip pornografic a sexualităŃii şi valorilor sexuale Atitudine critică faŃă de percepŃia socială a femeii ca “obiect sexual” Implicarea în programele educative de educaŃie pentru sănătate sexuală Demonstrarea toleranŃei faŃă de cei cu stiluri de viaŃă şi valori sexuale diferite Atitudinile eronate faŃă de sexualitate sunt generate de aşa numitele “mituri”. 75 . Cu alte cuvinte. Miturile adolescenŃilor despre sexualitate: • Este inacceptabil pentru un bărbat să fie virgin. Altfel spus. • Fetelor le plac băieŃii care deŃin controlul. de tip patriarhal. Biologia determină dacă suntem băiat sau fată. pot să influenŃeze negativ comportamentul. religiei. Aceste roluri poartă numele de gen social (gender). masculinitatea şi feminitate există doar în mintea celui care percepe. NoŃiunea de gen social are ca scop depăşirea perspectivei reducŃioniste referitoare la biologia ca şi destin. Deci. Cu alte cuvinte. • BărbaŃii trebuie să aibă relaŃii sexuale cu cât mai multe fete pentru a dobândi experienŃă. mass-mediei asupra convingerilor. semnificaŃia noŃiunilor de femeie şi bărbat este naturalizată şi biologizată. ca forme de comunicare culturală. Prin intermediul miturilor. conceptele de sex şi gender (gen social) sunt utile în scopul contrastării setului de fapte biologice celor culturale. mai ales al tinerilor. • Dacă nu fac dragoste cu el am să îl pierd. el nu se mai poate controla. dar nu numai. feminitatea şi masculinitatea nu sunt altceva decât construcŃii sociale. culturii. ei îl practică. neadevăruri. • Fetelor le face plăcere să fie convinse mai mult timp (chiar şi lacrimile fac parte din ritualul firesc). Cultura determină ceea ce înseamnă să fii “bărbat” sau “femeie” şi ce tipuri de comportament sau trăsături de personalitate sunt dezirabile pentru fiecare. dacă nu sunt identificate. larg răspândite într-o anumită cultură sau societate. astfel încât sunt considerate naturale şi reale. contaminare HIV) a acestor mituri acceptate şi puse în practică de ei. Conceptul de gen social a fost lansat ca răspuns la nevoia de a face distincŃie între caracteristicile biologice ale bărbatului şi femeii şi cele construite social şi cultural. a rolurilor de sex. • Doar făcând dragoste ne vom dovedi unul altuia cât de mult ne iubim. • BărbaŃii nu vorbesc despre SEX. • După ce un băiat se excită. • Impulsurile sexuale sunt mai puternice la bărbaŃi. • O fată nu poate rămâne gravidă după primul act sexual. • Fetelor le face plăcere la fel de mult ca şi băieŃilor să facă SEX. şi astfel deghizată cu consecinŃe negative atât pentru femei cât şi pentru bărbaŃi. • BărbaŃii trebuie să-şi manifeste masculinitatea: fizică şi sexuală.

controlabilitate. când boala SIDA a ajuns să fie denumită “flagel mondial” şi riscul contaminării cu virusul HIV “pandemie” (viteză şi arie de contaminare mai mare decât în cazul unei epidemii).000 de persoane se infectează cu HIV. • Femeia trebuie să răspundă întotdeauna iniŃiativelor sexuale ale bărbatului. 620. • proiecŃia – “Numai prostituatele şi homosexualii pot să se infecteze cu virusul HIV. Evaluarea miturilor despre HIV/SIDA trebuie să cuprindă toate cele 5 aspecte ale unei reprezentări complete. • Prezervativele diminuează spontaneitatea şi plăcerea actului sexual.• Poate am noroc şi nu rămân gravidă. aproximativ 16. • Este prea jenant să vorbesc cu prietena/prietenul meu despre prezervative. • Dacă o fată foloseşte metode contraceptive probabil nu este prea “cuminte”. Ca şi consecinŃă a utilizării acestor mecanisme defensive este implicarea în comportamente de risc (actul sexual neprotejat). • în lume există aproximativ 40 milioane de persoane infectate cu HIV. 76 . educaŃia sexuală nu poate ignora această realitate “postmodernă”: • pe mapamond.8 milioane de oameni. consecinŃe. Ca şi la toate celelalte tematici despre sexualitate elevii îşi însuşesc multe informaŃii greşite de la colegi sau din alte surse neadecvate de informare.000 de copiii sub 15 ani au fost infectaŃi cu virsul HIV. • în ultimii ani a crescut îngrijorător de mult numărul tinerilor din România infectaŃi cu HIV. • Iubirea între doi tineri înseamnă întotdeauna şi relaŃii sexuale. • Cei mai mulŃi adolescenŃi şi-au început viaŃa sexuală. prin păstrarea fidelităŃii în cuplu. Identificarea şi modificarea acestor atitudini este foarte importantă în procesul de dezvoltare a comportamentelor de protecŃie. Cele mai frecvent utilizate mecanisme defensive faŃă de riscul contaminării HIV sunt: • negarea – “Eu nu mă pot îmbolnăvi de SIDA!”. Singura cale perfect sigură de a evita infectarea cu HIV este abstinenŃa sexuală. SIDA va produce o creştere a mortalităŃii infantile cu pană la 75%. Formarea unei reprezentări sau percepŃii corecte a bolii are un rol semnificativ în adoptarea unui stil de viaŃă sanogen şi în adoptarea unor comportamente de protecŃie. • Bărbatul trebuie să aibă controlul în relaŃiile sexuale. • nu există tratament sau vaccin pentru SIDA. Un model complet de reprezentare a bolii presupune informaŃii corecte despre boală. Multe persoane recurg frecvent la mecanisme de apărare faŃă de ceva despre care nu au informaŃii suficiente. • de la declanşarea epidemiei au murit 18. • Contactul fizic trebuie întotdeauna să ducă la sex. • Centrul de Statistică al Statelor Unite estimează că dacă prevenŃia nu este intensificată.”. dar SIDA este o boală letală. Riscul pentru HIV/SIDA Astăzi. în fiecare zi. • BărbaŃii trebuie să fie performanŃă în domeniul sexual. • BărbaŃii doresc întotdeauna să facă sex. evoluŃie în timp. în anul 2010. despre cauze. • România se situează pe primul loc în Europa în ceea ce priveşte numărul de copii bolnavi de SIDA. • simptomatologia bolii poate fi ameliorată sau întârziată. • numai în anul 1999. Identificarea mecanismelor defensive faŃă de riscul HIV/SIDA este un alt element esenŃial în procesul de prevenŃie. • O femeie modernă trebuie să aibă relaŃii sexuale premaritale. • ViaŃa sexuală este o cale de a deveni adult. Prevenirea transmiterii infectării cu HIV pe cale sexuală se realizează prin utilizarea obligatorie a prezervativului. prin efectuarea testului HIV de către ambii parteneri.

g) reduce incidenŃa bolilor cu transmitere sexuală. profesorul consilier este un facilitator care încurajează dezbaterile de opinii despre valorile sexuale. Nu spiritul critic sau cel de culpabilizare trebuie să domine aceste dezbateri. Lipsa informaŃiilor şi nediscutarea subiectelor de interes pentru adolescenŃi nu duce decât la implicarea acestora în comportamente sexuale de risc şi formarea unei percepŃii greşite despre sexualitate. prin informarea altor tineri. în consecinŃă. reprezentare a bolii. identificarea mecanismelor de apărare şi a modalităŃilor de percepere. Cu cât aceste valori şi atitudini sunt mai bine consolidate (încrederea în sine. numai prostituatele şi homosexualii fac SIDA).şi cu atât mai puŃin să impună . PrevenŃia transmiterii virusului HIV trebuie să cuprindă: informaŃii corecte despre ce este HIV/SIDA. legate de sexualitate. f) reduce numărul de sarcini nedorite. elevii trebuie să fie încurajaŃi să devină voluntari în programele de reducere a riscului de transmitere a virusului HIV. b) Uneori profesorii şi părinŃii pot să nu fie de acord cu anumite atitudini şi comportamente. modalităŃile de prevenire a abuzului sexual. represia – “De ce să ne gândim la ce poate fi mai rău? Dacă este să se întâmple. testul HIV. SIDA se ia prin strângere de mână. • • 77 . Profesorul nu trebuie să transmită elevilor . c) ştiu să caute şi să evalueze mai corect diferitele surse de informaŃii despre sexualitate. d) iau decizii mai responsabile în ceea ce priveşte începerea vieŃii sexuale. combaterea miturilor (ex. Ora de consiliere are ca şi obiective formarea unor atitudini şi valori adecvate şi învăŃarea elevilor să evalueze diferitele surse de informaŃii despre sexualitate. distincŃia dintre un seropozitiv şi a fi bolnav de SIDA.raŃionalizarea – “Nici prietenii mei nu folosesc prezervativ şi nu s-au îmbolnăvit!”. este mai bine ca aceste subiecte să nu fie abordate. e) scade numărul de elevi activi sexual. Obstacole în realizarea educaŃiei sexuale Studiile de evaluare a eficienŃei educaŃiei sexuale au identificat o serie de obstacole care pot să interfereze cu o activitate de formare pozitivă: a) Teama adulŃilor că discutarea subiectelor legate de sexualitate îi va determina pe elevi să experimenteze viaŃa sexuală şi. ci dorinŃa de a asculta şi a înŃelege argumentaŃia adolescentului/colegului. comunicare interpersonală armonioasă). Cercetările arată că decizia adolescenŃilor privind începerea vieŃii sexuale este rezultatul sistemului lor de valori şi atitudini format pe parcursul întregii dezvoltări. Informarea corectă a tinerilor despre SIDA îi va ajuta să separe realitatea de ficŃiune şi să anuleze riscul de îmbolnăvire. formarea unei reprezentării corecte a bolii. unde se poate face. cine ar trebui să îl facă şi formarea unor atitudini adecvate privind persoanele cu SIDA (eliminarea stereotipurilor faŃă de persoanele cu SIDA).valorile sale personale. responsabilizarea individului privind propria sănătate. oricum nu poŃi face nimic!”. b) şi-au format un set de valori sănătoase despre sexualitate. c) Un alt obstacol este generat de teama profesorilor că nu vor şti să dea răspunsuri corecte la întrebările adolescentului. cu atât adolescentul îşi va întârzia debutul de viaŃă sexuală. h) creşte calitatea relaŃiilor de cuplu şi calitatea vieŃii. luarea de decizii responsabile. să motiveze de ce aderă sau de ce resping acele atitudini sau comportamente. Important este ca elevii să fie învăŃaŃi exerciŃiul argumentării. Profesorul poate sugera elevilor parcurgerea unor materiale de specialitate şi să modereze discuŃia despre tema citită. modalităŃile de transmitere. Studiile de evaluare a programelor de educaŃie sexuală au dovedit că în urma programelor de educaŃie sexuală elevii: a) sunt mai bine şi mai corect informaŃi privind comportamentul sexual. metodele de contracepŃie. modalităŃile de protecŃie. combaterea miturilor şi prejudecăŃilor privind SIDA. Mai mult decât atât.

fie acesta este subevaluat). stare de bine • comunicare şi relaŃii interumane • valori şi modele • presiunea grupului. vulgarului sau imoralului. partenerului • încredere în sine şi asertivitate • decizie şi responsabilitate • dragoste şi încredere • negociere şi stabilire de limite • mituri sexuale • manipulare şi influenŃare • abuz emoŃional şi sexual • orientare sexuală 78 . dar sexualitatea înseamnă în primul rând asimilarea în identitatea personală a acestei dimensiuni psiho-sociale şi biologice complexe a personalităŃii umane. este indicat să invite la ora de consiliere psihologul şcolar sau medicul de planificare familială. teoretic. e) Neadecvarea discuŃiilor cu nivelul de dezvoltare mentală şi emoŃională al elevilor (această neadecvare poate fi în ambele sensuri: fie depăşeşte nivelul de dezvoltare. h) Folosirea unor clişee evaluative despre anumite persoane şi ridiculizarea sau discriminarea lor. atitudini şi valori. dominată de prejudecăŃi. reduc sentimentul de disconfort al profesorului şi elevilor. este mai important să formăm convingeri. sugerând mesajul că interesul sexual al adolescenŃilor se află la graniŃa între moral şi imoral. boli. În final. mass-mediei. contracepŃie. emoŃii. Abordarea sexualităŃii trebuie realizată gradual. f) Focalizarea pe situaŃiile de criză: deseori educaŃia sexuală este redusă la prevenŃia sarcinilor şi a bolilor cu transmitere sexuală. putem sumariza că a face educaŃie sexuală eficientă înseamnă a vorbi cu elevii noştri despre: • cunoaştere de sine • corp. În acest mod elevii nu vor fi frustraŃi de un drept fundamental al lor şi anume informarea şi discutarea despre una dintre componentele cheie ale identităŃii lor personale şi sociale sexualitatea.d) Un impediment major în realizarea unei educaŃii sexuale corecte este dezvoltarea la copii şi adolescenŃi a sentimentului de jenă sau de vinovăŃie. Totuşi. respectiv a imoralităŃii. aşa cum am arătat până acum sexualitatea înseamnă mult mai mult decât reproducere. în cazul în care acesta simte că nu îşi poate depăşi reticenŃele. atitudini şi comportamente care respectă drepturile umane fundamentale şi au consecinŃe pozitive asupra vieŃii individuale. Focalizarea pe aspectele legate de convingeri. Nu este suficient să oferim doar informaŃii. g) Discutarea despre sexualitate la un nivel abstract. bazată pe învinovăŃire şi considerarea sexului ca un lucru ruşinos. Unii adulŃi abordează aceste teme sub “umbrela” moralităŃii. ştiinŃific şi medicalizat. sarcină. ar trebui să nu mai perceapă ca fiind problematic subiectul educaŃiei sexuale. i) Sentimentul de jenă în discutarea subiectelor despre sexualitate poate bloca comunicarea elev-adult. abuz. şi mai puŃin pe subiectele legate de anatomia şi fiziologia organelor genitale. Este adevărat că acestea pot să devină aspecte negative şi problematice pentru un adolescent. în funcŃie de nivelul procesului de dezvoltare psihică şi fizică al elevilor (vezi programa şcolară). Sexualitatea adolescentului nu trebuie “expediată” de către adult în sfera interdicŃiei. Profesorul-consilier. prin cursurile de formare prin care şi-a dobândit noua competenŃă. Studiile au arătat că adulŃii care au avut o educaŃie sexuală rigidă. au manifestat la vârsta adultă disfuncŃii sexuale şi o viaŃă de cuplu nesatisfăcătoare.

fiecare stadiu fiind caracterizat de atitudini. Programele de prevenŃie pot fi primare (la nivel populaŃional). comunicare asertivă. Modelul „Diagnostichează/ AcŃionează” are ca principiu fundamental ideea că educaŃia adecvată în domeniul sănătăŃii este rezultantă a uneo evaluări corespunzătoare a populaŃiei Ńintă. Perspectiva învăŃării sociale constituie un cadru potriviti pentru planificarea şi implementarea unor programe de prevenŃie. emoŃională. Modelul stadiilor schimbării (Prochaska & Diclemente) postulează existenŃa a şase stadii pe care individul le parcurge în abordarea unui comportament de sănătate. EducaŃia pentru sănătate sexuală poate ava drept scop 79 . la un grup de tineri dependenŃi de heroină. 10 ElaboraŃi obiectivele unui program de prevenire a transmiterii virusului HIV. alte boli cu transmitere sexuală planuri de viitor educarea sexuală a tinerilor de către tineri sănătate fizică.Este prezentat conceptul de „stil de viaŃă” care poate lua două forme. valori şi credinŃe diferite. DependenŃa de sunbstanŃe a fost explicată prin apel la mai multe modele şi teorii. atitudini pozitive faŃă de un stil de viaŃă sănătos. psihică. Ńinând cont de efectele sale asupra sănătăŃii: stil de viaŃă sanogen şi stil de viaŃă patogen. screeninguri • evitarea accidentelor rutiere prin utilizarea în autovehicule a centurii de siguranŃă sau a căstii de protecŃie (biciclete. rezistenŃa la presiunea grupului).• • • • • • • • • stereotipii de gen social comportamente sexuale de risc contracepŃie sarcină avort HIV/SIDA.Modelele explicative şi de modificare a stilului de viaă au fost dezvoltate ca urmare a necesităŃii proiectării de intervenŃii fundamentate teoretic şi empiric. al consumului de alcool şi droguri trebuie să Ńină cont de câteva elemente precum furnizarea unor informaŃii despre consecinŃele de sănătate ale uyului de substanŃe. socială. deoarece ia în considerare atât trăsăturile individului cât şi contextul socio-cultural şi normele grupului de prvenienŃă. 4.7. formarea unor abilităŃi de „viaŃă” (managementul situaŃiilor dificile. sexuală. pe scurt. luare de decizii. secundare (la nivelul grupurilor şi situaŃiilor de risc) şi terŃiare (în mediu clinic). spirituală. obiectivele şi activităŃile pe care plănuiŃi să le întreprindeŃi Rezumat Modulul 4 trece în revistă rolul comportamentelor individului în sănătate. DescrieŃi. Alte comportamente relevante pentru sănătate • practicarea regulată a exerciŃiului fizic • comportament alimentar raŃional • evitarea expunerii la soare neprotejat • verificări medicale regulate. motociclete) • evitarea accidentelor casnice Temă de reflecŃie nr. PrevenŃia fumatului.

J. 2nd ed. Inter-sectoral action for health: making it work.ElaboraŃi obiectivele unui program de prevenire a transmiterii virusului HIV. 3-27). Co. socială) abordarea dependenŃei?.R. and behavior : an introduction to theory and research. Aceste sarcini se vor trimite pe email sau poştă împreună cu sarcinile celui de-al treilea modul (vezi calendarul disciplinei). W. Bibliografie Bandura. & Abraham. 19. Motivational interviewing: Preparing people to change addictive behavior. & Kreuter. Motivational interviewing with problem drinkers. Diffusion of Innovations (3rd edition). AIDS. W. M. Cum influenŃează cele trei perspective (morală. C. San Diego. & DiClemente. la un grup de tineri dependenŃi de heroină. M.formarea unor convingeri şi atitudini personale. W.R. Green.. In W. (1983). 2. biomedicală. Miller. (2004). W. 80 . Health Education Monographs. (1977). Interventions to change health behaviours: Evidence based or evidence inspired? Psychology and Health. SARCINA DE SEMESTRU MODUL IV 1.M. C. dezvoltarea responsabilităŃii şi abilităŃilor de relaŃie interpersonală. obiectivele şi activităŃile pe care plănuiŃi să le întreprindeŃi Raspundeti in maxim 2 pagini de computer. (1986). DescrieŃi. S. 1-8. S.). L. New York: Guilford Press Nutbeam D 1994. New \brk: Plenum Press Prochaska. attitude. Social Foundations of Thought and Action. (2007). J. Homewood. C. (1991). Toward a comprehensivemodel of change. A. Health promotion planning. 1984. C.Shiftman & T. I. (1975). (1974). CA: Academic Press. O. intention. Miller & N. Belief. Heather (Eds.&Rollnick. An educational and environmental approach..8:1515-1524 Fishbein. Odgen. Mountain View: Mayfield Michie. Mass. Historical origins of the health beliefmodel. 1994. 2. Rogers E. C. & DiClemente. IL: Dorsey Press Prochaska. J. Behavioral Psychotherapy. weight control. 147-172 Miller. & Ajzen. A textbook (4th Edition). Watters JK. pe scurt. Health Psychology. Wills (Eds. Q. 1.: Addison-Wesley Pub. 191-215 Booth RE. (1985). informare etc. Self-efficacy: Toward a unifying theory of behavioral change. 84. Treating addictivebehaviors: Processes of change (pp. A. Reading. How effective are interventions targeting injection drug users? a critical review ofpublished studies. 29-49. M. Coping and substance abuse (pp. In S. Health Promotion International 9(3):143-144. R. (1986). (1991). I.). and psychological distress. Common processes ofchange in smoking. O. DaŃi exemple de tipuri de intervenŃii posibile pentru fiecare. J. Psychological Review. Systems of Psychotherapy: A Transtheoretical Analysis. NJ: PrenticeHall Bandura. Berkshire:Open Univeristy Press Prochaska. 345-363). London: The Free Press Rosenstock. (1983). Englewood Cliffs.

un pattern dezadaptativ de uz de substanŃă.tc. Are ca principiu fundamental ideea că schimbările comportamentale de durată.edu/InSite.epa.jsp?page=Prevention Glosar: Abuzul de substanŃă .Health psychology: Biopsychosocial interactions.expat.html www.html www.gov/tobacco/research_data/youth/stspta5.id/medical/stds.pregnancy. Manifestat prin consecinŃe adverse recurente şi semnificative în legătură cu uzul repetat de substanŃe Stil de viaŃă .or.DSM IV descrie trei stadii ale adicŃiei: preocuparea/anticiparea. schimbarea în cunoştinŃe şi practici de sănătate e direct relaŃionată cu participarea activă a individului Modelul stadiilor schimbării -modificarea unui comportament se realizează treptat şi presupune parcurgerea unui număr de stadii. E.htm www. caracterizate de atitudini.com/health/indexfood.kidource.gov/iaq/pubs/etsfs. conceptul cheie în cadrul acestui model este acela de stadiu PrevenŃia .este un cadru de referinŃă pentru evaluarea şi dezvoltarea sistematică a programelor de educaŃie pentru sănătate.edu/guides/pg17.edu/alcohol/prevention/welcome.html www.usf. Health Psychology (4th ed).activitate de reducere a mortalităŃii şi morbidităŃii din caza unor boli. Astfel.ucsf. Ea poate fi primară.este considerată a fi o stare patologică. intoxicarea/consumul compulsiv.uk/giving_up_smoking.edu/~kmbrown/hlth_beh_models.htm eric-web.about. (1998) .org/ http://atkinscenter. în domeniul sănătăŃii. New York: McGraw Hill Adrese pagini internet: http://hsc.este o metodă particulară de a-i ajuta pe oameni să recunoască faptul că se confruntă cu o problemă şi să acŃioneze pentru rezolvarea problemelor prezente şi viitoare Modelul „Diagnostichează/AcŃionează”. S.com/helpatkins/faqs/faqfood/ www.html www. Prin urmare.html www.htm http://draonline.co. New York: John Wiley and Sons Taylor.com/kidsource/content2/teen.columbia. secundară şi terŃiară 81 .(1999).valmillscounselling.E.ed.html www.totalitatea deciziilor şi acŃiunilor voluntare care afectează starea de sănătate DependenŃa de substanŃe .nimh.Sarafino.gov/hiv/dhap. care implică persistenŃa în utilizarea acută a unor substanŃe şi dezvoltarea comportamentului de căutare a drogului.cfm www. credinŃe şi valori diferite.com/cs/heal/ www. retragerea/afectivitate negativă Interviul motivaŃional (IM) .cdc.familyhaven.htm http://hivinsite.P.htm alcoholism.cdc. vulnerabilitatea la recăderi şi o abilitate scăzută de a răspunde la stimuli naturali cu rol de întărire.gov/databases/ERIC_Digests/ed408371.nih.med.gov/publicat/eatingdisordersmenu. sunt de factură voluntară.unc.

procesul prin care se facilitează creşterea controlului şi îmbunătăŃirea sănătăŃii indivizilor (OMS) Sevrajul .reprezintă procesul de renunŃare progresivă la un drog sau la o substanŃă consumată în cantităŃi extrem 82 .Promovarea sănătăŃii .

Zuckerman (1991) dovedeşte că există persoane care caută în permanenŃă menŃinerea unui nivel ridicat de activare prin căutarea de senzaŃii. monografii. Stresul a fost şi rămâne unul dintre cele mai disputate concepte din istoria ştiinŃei. tulburările mentale. S-au formulat şi opŃiuni de reducere a termenului de stres la cel de coping. Costurile societăŃii legate de efectele stresului sunt extrem de mari. în care stresul are un rol preponderent în adoptarea unor comportamente inadecvate (WHO. Medicina Comportamentală sau Psihoneuroimunologia includ stresul ca un concept-cheie în modelele explicative ale sănătăŃii şi bolii. De la munca de pionierat a lui W. teoria stresului îşi asimilează noile achiziŃii ale neuroştiinŃelor. cercetări. iar psihologii argumentează că stresul rezultă din perceperea unei stări de autoineficienŃă.MODUL V Stresul şi riscul pentru boală Scopul modulului: Cunoaşterea rolului stresului in riscul pentru imbolnaviri. ale celor cognitive şi comportamentale. Nu de puŃine ori stresul este confundat cu anxietatea. Enunta consecinŃele stresului Descrie rolul de „tampon” al suportului social 5. sociologii ne sugerează că stresul se datorează caracteristicilor mediului în care trăim. Utilitatea conceptului este dovedită şi de faptul că discipline noi conturate. În încercarea de a câştiga o mai mare rigurozitate. Identificăm confuzii frecvente şi între termenul de stres şi activare (arousal).1. Această confuzie a dus la utilizarea termenului de distres ca echivalent a hiperactivării simpatice. Discuta teoriile şi modelele explicative ale stresului. Fiziologii şi endocrinologii dovedesc experimental că stresul este un răspuns al organismului la stimulările externe. Selye şi până în prezent s-a acumulat un număr impresionant de date. studentul va: • • • • • Descrie semnificaŃia conceptului de stres. cum sunt Psihologia SănătăŃii. teoria stresului suscită în continuare interes din partea specialiştilor din diversele domenii ale ştiinŃelor biologice şi sociale. 1989). Bolile cardiovasculare. Echivalarea termenului de stres cu cel de activare are semnificaŃia implicită că un scop major al individului este menŃinerea homeostaziei (adică un anumit nivel mediu al activării). NoŃiuni introductive S-a împlinit o jumătate de secol de la primele formulări experimentale şi teoretice ale teoriei stresului de către Hans Selye. Constatăm că diferitele definiŃii ale stresului au dus şi la confuzii terminologice. propunând abordări multi şi interdisciplinare. În ciuda criticilor şi impreciziilor. Obiectivele modulului: La finalul acestui modul. considerându-se că acesta din urmă concentrează 83 . Cannon şi H. Enumera componentele procesului de stres. Astăzi nimeni nu poate nega că definirea stresului diferă flagrant în funcŃie de perspectiva disciplinei ştiinŃifice din care ea este elaborată. dependenŃa de substanŃe au devenit boli ale civilizaŃiei. OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii estimează că 50% din totalul cauzelor de mortalitate şi morbiditate se datorează stilului de viaŃă.

minerale constante în condiŃiile modificării factorilor externi. pH. de neutralizare şi corectare a disfuncŃiilor survenite. El este utilizat iniŃial cu sensul de boală mintală. 84 . Faptul că o persoană experienŃiază anxietate sau instabilitate nu înseamnă în mod necesar că ea suferă de o tulburare nevrotică. lipide. prin cercetările sale. compensatorii.2. numit şi model biologic îşi are originea în cercetările lui H. Modelul fiziologic şi teoria răspunsului Modelul fiziologic.esenŃa fenomenului de stres (Lazarus. PersistenŃa acestei interpretări o regăsim la autorii contemporani care asimilează stresul cu cerinŃele externe care exercită presiuni asupra organismului. 1973) echivala stresul cu “muncă multă şi cu probleme”. în Hinkle. Pavlov prin teoria învăŃării bazate pe reflexe condiŃionate cu funcŃii anticipative. 5. Aproape concomitent cu Selye. Sir William Osler (cit. termenul este folosit mai ales în inginerie. în acelaşi timp anxietatea sau depresia nu epuizează consecinŃele stresului. enzimatică. Termenul de stres.3. Stresul este definit de Selye ca o stare a organismului manifestată prin reacŃii nespecifice ca răspuns la agenŃii perturbanŃi. Precursori ai teoriei stresului Primele observaŃii privind adaptarea organismului la mediu datează din antichitate. fiziologul francez A. Teoria lui S. Procesul de adaptare activă al organismului la mediu extern în continuă schimbare este posibil datorită unor mecanisme dinamice. Freud despre nevroză şi mecanismele inconştiente de apărare abordează dintr-un punct de vedere complet nou problematica adaptării individului la situaŃii conflictuale. Bernard (1878) indică capacitatea organismului de a-şi menŃine constant mediul intern în raport cu stimulii externi. 5. care descrie importanŃa răspunsului sistemului nervos autonom atunci când organismul este expus la diverse noxe. endocrină şi nervoasă.. proteine. desemnând acea forŃă sau presiune care deformează corpurile. a cărui semnificaŃie originară era de adversitate. Reylly îşi publica teoria "sindromul de iritare". utilizează termenul de stres pentru a demonstra existenŃa unor mecanisme homeostatice specifice de protejare a organismului împotriva agenŃilor perturbatori (1929). Deşi fiziologul american a studiat doar adaptarea de scurtă durată la situaŃii acute şi nu a detaliat alte posibile reacŃii. Hippocrate considera că boala nu e numai suferinŃă şi leziune (pathos) ci şi efortul organismului de a-şi restabili echilibrul (ponos). Cannon foloseşte termenul de stres în legătură cu reacŃia autonomă a organismului. distresul nu poate fi echivalat cu psihopatologia. Este adevărat că folosirea termenului de stres oferă avantajul de a evita conotaŃiile negative ale unui diagnostic de nevroză sau hipomanie. când progresele ştiinŃei au permis cercetări mai riguroase. nivelul sanguin de glucide. biologii şi fiziologii secolului al XIX-lea au semnalat înaltul grad de organizare a lumii vii care facilitează o adaptare activă. Trei secole mai târziu. 1982). Modificarea structurii sub influenŃa acelei forŃe este desemnată prin noŃiunea de strain (Levi. În opinia noastră. C. Cannon (1932) are meritul de a fi dovedit experimental implicarea multiplă şi complexă a sistemului simpato-adrenal şi ai mediatorilor medulosuprarenali în adaptarea organismului la stimulii fizici şi psihici din mediu. menŃin temperatura corpului. 1985). dificultate. La începutul secolului al XX-lea. poate fi găsit încă din secolul al XIV-lea. binecunoscută astăzi în literatură sub numele de reacŃie "luptă sau fugă" (fight or flight). 1987). De abia în secolul al XIX-lea conceptul de stres este preluat de ştiinŃele biologice. DefiniŃiile inoperante ale stresului au determinat asimilarea de către unii psihiatri a noŃiunii de stres cu cea de boală psihică (Bech şi colab. denumită "reacŃie de urgenŃă". Datele experimentale obŃinute de Cannon sunt printre primele dovezi ce indică participarea sistemului endocrin la adaptarea organismului la schimbările bruşte ale ambianŃei. ContribuŃii la problematica adaptării şi indirect a stresului aduce şi I. Cannon este considerat cel mai important precursor al teoriei stresului. Aceste mecanisme de natură fiziochimică. W. Mult mai recent. suferinŃă. Selye şi pune accentul pe răspunsul organismului la stimulii nocivi din mediu. fiziologul american Walter Cannon (1929).

Selye (1968. psihologic şi comportamental cu repercursiuni asupra nivelului performanŃei umane.Stresul biologic. chiar dacă ea se bazează doar pe studii experimentale realizate pe rozătoare şi maimuŃe. Frankenhaeuser dovedeşte specificitatea răspunsului la stres şi prin diferenŃele reacŃiei endocrine în funcŃie de sex. Participarea SNC accentuează componenta specifică a răspunsului organismului şi evidenŃiază capacitatea de învăŃare şi persistenŃă în timp a strategiilor adecvate de ajustare la stres. răspuns considerat mai nociv decât primul. iniŃial descris sub numele de sindrom general de adaptare (SGA). comportă trei faze: • reacŃia de alarmă • stadiul de rezistenŃă • stadiul de epuizare. de dezadaptare). Complexitatea modulării tipului de reacŃie este dovedită de Henry (1980) şi prin includerea factorului situaŃional: mediu securizant. Alături de stresul de suprasolicitare se impune astfel şi conceptul de stres de subsolicitare. RelevanŃa modelului este susŃinută şi de datele epidemiologice privind relaŃia dintre caracteristicile psihosociale ale muncii şi organizaŃiei şi incidenŃa unor boli cronice. cum este boala coronariană. ambianŃă nouă. PotenŃialul de nocivitate asupra organismului a reacŃiei fiziologice determinat de combinaŃia dintre perceperea lipsei controlului şi atitudinea de pasivitate şi supunere este confirmată şi de studiile realizate pe subiecŃi umani ci şi o multitudine de macanisme neuronale coordonate de sistemul nervos central (SNC). una din limitele abordării fiziologice este identificarea stresului cu activarea. caracterizat prin activarea sistemului hipofizo-corticoadrenal şi secreŃia de corticosteroizi. Meritul de a integra factori sociobiologici în modelul fiziologic de stres revine teoriei propusă de Henry şi Stephans (1977). descrisă sub numele de strain. Studiile lui Frankenhaeuser (1982) urmăresc stabilirea unor relaŃii între patternurile de răspuns endocrin la stres şi trăsăturile psihologice. Modelul de stres oferit de Karasek şi Theorell (1990) se distanŃează de asemenea de identificarea activării cu stresul. Astfel. 85 . antrenare. efecte de încordare şi tensionare. prelungită. stresul se produce doar la intersecŃia dintre solicitări intense şi opŃiuni de control minime. lipsa posibilităŃilor de control. chiar dacă unii cercetători extind termenul şi asupra activării psihologice. adaptare) • distres (solicitare intensă. Animalele subordonate aleg un comportament pasiv. Activarea este urmarea pozitivă a unor cerinŃe intense dar în prezenŃa controlului. Aşa cum am arătat în paginile anterioare. Este meritul lui Lundberg (1980) şi Ursin (1984) de a demonstra experimental că atât supraactivarea cât şi subactivarea induc stres exprimat prin modificări în plan fiziologic. stările afective negative se traduc prin activarea adrenalinei şi cortisolului. Conform autorilor citaŃi. deprivare maternă. În cadrul modelului fiziologic al stresului constatăm completări şi dezvoltări ulterioare teoriei lui Selye care nuanŃează înŃelegerea răspunsului organismului la factorii de stres. Apreciem modelul ca având valenŃe aplicative deosebite pentru mediul ocupaŃional. supraîncărcare. Prima categorie de animale optează pentru un răspuns activ de tip "luptă sau fugă". iar cele pozitive numai prin adrenalină. însoŃit de modificări ale activităŃii simpatoadrenale. de supunere. Atât la bărbaŃi cât şi la băieŃii de vârstă şcolară secreŃia de adrenalină este mai mare decât la persoanele de sex feminin (1986). Autorii dovedesc specificitatea răspunsului endocrin la stres în funcŃie de clasificarea animalelor în tipul dominant/agresiv şi tipul subordonat/pasiv. 1980) demonstrează că stresul implică atât adaptare şi stimulare cât şi uzura organismului. Pentru a realiza această distincŃie Selye (1983) introduce termenii de : • eustres (stimulare optimă. cu descărcări catecolaminice. Investigând mecanismele fiziologice şi consecinŃele SGA.

că stresul rezultă exclusiv din proprietăŃile stimulilor reprezintă o abordare unidimensională şi restrictivă. ameninŃarea decurge din perceperea unui dezechilibru între cerinŃele impuse şi capacitatea de răspuns. Modelul cauzal conceptualizează stresul drept o funcŃie a stimulilor. afective şi comportamentale la feed-backurile primite". ca proprietate a uneia din cele două subsisteme implicate . stresul este o condiŃie a mediului (Holmes şi David. ca având o capacitate înnăscută (coeficient de toleranŃă) de a face faŃă unor factori potenŃiali dăunători din mediu.5. 19) reflectă integrarea conceptelor teoretice enumerate: "stresul este o relaŃie particulară între persoană şi mediu. consideră persoana. Rapaport (1978) şi Toffler (1973. De altfel chiar definiŃia stresului dată de Lazarus şi Folkman (1984. în care persoana evaluează mediu ca impunând solicitări care exced resursele proprii şi ameninŃă starea sa de bine. numiŃi şi stresori. de către modelul cauzal. evaluare ce determină declanşarea unor procese de coping. exprimabilă prin formula S=f(s). Pearlin (1981.ci numai în relaŃia dintre ele. în Patterson şi Neufeld. RelaŃia dintre stimuli şi reacŃii este una similară din behaviorismul radical. Spielberger sugerează că termenul de stres trebuie să se refere la caracteristicile obiective ale situaŃiei (cit.4. (3) evaluarea. Cu excepŃia unor evenimente de viaŃă extreme. Conform definiŃiei stresului. Dohrenwer. stimulii psihosociali nu pot avea aceeaşi semnificaŃie pentru toŃi indivizii. Modelul cauzal denumit şi model ingineresc.persoană şi mediu . Modelul interacŃional şi teoria tranzacŃională O dată cu publicarea teoriei lui Lazarus cercetările asupra stresului încep să fie comutate din cadrul biologic în cel psihologic. (2) sistemul cognitiv. subliniind faptul că structurilor şi relaŃiile sociale sunt principalele surse de stresori. prin analogie cu modelele tehnice. 1989. p. mecanicist. 1984).R. Este adevărat că factorii de stres psihosociali sunt caracteristici inevitabile ale vieŃii cotidiene. Depăşirea nivelului optim cauzează reacŃiile de stres. Analiza noii paradigme de cercetare permite identificarea a patru concepte fundamentale care definesc teoria tranzacŃională a stresului: (1) interacŃiunea sau tranzacŃia. definiŃi drept nivel de încărcare. 86 . (4) copingul. 1978) acordă o importanŃă deosebită factorului cultural în atribuirea de semnificaŃii stresorilor sociali. poziŃie de care ne distanŃăm. stimuli sau agenŃi stresanŃi. identifică stresul cu factorii de stres. 1986). adică unilaterală şi unidirecŃională.10). de tipul S . Se subliniază astfel faptul că ameninŃarea (termen preferat de Lazarus faŃă de cel de stresor) nu există în sine. A interpreta stresorii în sine ca o cauză de maladaptare reprezintă o simplificare pe modelul unui determinism reducŃionist. din discrepanŃa dintre starea actuală şi cea dorită de subiect. În acelaşi timp nu putem omite faptul că modelul cauzal aduce contribuŃii valoroase la înŃelegerea şi aprofundarea unui segment al procesului de stres. respectiv răspunsuri cognitive. Termenul de tranzacŃie desemnează relaŃia bidirecŃională dintre persoană şi mediu. Totuşi unii oameni percep mai intens şi reacŃionează mai acut decât alŃii la impactul cu factorii de stres social. Modelul cauzal şi teoria stimulilor Un al doilea punct de vedere. Potrivit teoriei stimulilor.5. conturând în final teoria tranzacŃională a stresului (Lazarus şi Folkman. cum este moartea unei fiinŃe dragi. negocierea activă între cerinŃele şi presiunile mediului şi ierarhizarea scopurilor individuale. şi anume rolul structurilor sociale în generarea de posibili stresori. Asumarea ideii. 1989. 5. În cadrul modelului sociologic. 1989) propune modelul sociologic al stresului. Natura subiectivă a evaluărilor determină o arie largă de stresori. p. respectiv alterări ale funcŃiilor psihofiziologice. Teoria stimulilor ignoră complexitatea relaŃiei dintre fiinŃa umană cu mediul său şi existenŃa diferenŃelor interindividuale în reacŃiile la stres.

păstra şi proteja resursele. Cercetările de acest gen ignoră diferenŃele individuale de procesare a informaŃiei. Considerăm că modelul are relevanŃă 87 . suprastimularea şi substimularea. Abordarea convenŃională a stresului interpretează stresorii ca punct de start iar sănătatea mentală ca punct final al acestui fenomen. psihologia cognitivă abordează aspectele motivaŃionale şi emoŃionale ale adaptării prin prisma proceselor informaŃionale. Este adevărat că deteriorarea sănătăŃii mentale este una din consecinŃele stresului dar a limita emoŃiile negative la variabila de consecinŃă este prea restrictiv. Conform autorului. Dacă psihologia tradiŃională considera că emoŃia este cea care modelează adaptarea. stresul psihosocial se datorează următoarelor cinci mari categorii de factori: 1. condiŃii sau energii. O primă categorie de cercetători cognitivişti ai stresului se focalizează asupra abordărilor de tip normativ ale proceselor şi abilităŃilor cognitive de procesare a informaŃiei. Termenii pot fi utilizaŃi şi ca sinonimi. De aici deriva una dintre ideile majore ale acestei teorii si anume ca pierderea resurselor este mai relevanta pentru indivizi decat acumularea lor (Hobfoll. În cadrul teoriei interacŃionale s-au impus şi alte modele. sursa majora de stres fiind pierderea potentiala a acestor resurse valorizate (Hobfoll. În concepŃia autorului resursele reprezintă ceea ce individul valorizează ca important pentru sine. ulterior a fost preferat cel de tranzacŃie care indică nu numai unitatea organică dintre cele două subsisteme. 3. În acest context distresul este generat de limitarea capacităŃii de procesare a informaŃiei datorită fie unor abilităŃi cognitive neadecvate. stresul nu mai este determinat de nivelul reacŃiilor sau de o situaŃie în sine. 1994). Cercetătorii încadrabili în a doua categorie sunt interesaŃi mai mult de stilul şi schema cognitivă a persoanei care descriu maniera şi preferinŃa în care informaŃia este stocată. discrepanŃa dintre abilităŃile umane şi cerinŃele mediului. Prin prisma teoriei cognitive. Autorii introduc şi conceptul de proces strâns legat de cel de tranzacŃie pentru a sublinia intercondiŃionările reciproce dintre variabilele implicate. Medierea cognitivă este elementul care distinge teoria psihologică a stresului de cea sociologică şi fiziologică. Principiul de baza al acestei teorii este ideea ca oamenii tind sa retina. Tocmai datorită acestei note specifice. Conform modelului. incompatibilitatea dintre rolurile pe care le are persoana şi 5. în realitate emoŃiile negative pot deveni la rândul lor surse de stres care vor influenŃa atât evaluarea cât şi formele de coping.Dacă iniŃial era utilizat termenul de interacŃiune sau relaŃie. era cunoscută iniŃial sub numele de teoria cognitivă a stresului. Modelul sugerează şi strategiile de reducere şi combatere a stresului la nivel individual şi social prin identificarea situaŃiilor. de acordare de semnificaŃii personale informaŃiei. copingului şi emoŃiei este consecinŃa “revoluŃiei” cognitive din psihologia deceniului al şaselea. dar elimină şi caracterul static al relaŃiei mediu-persoană. 1994) dezvoltă unul din cele mai recente şi acceptate modele ale stresului. Indivizii cu resurse limitate sunt mai inclinati sa nu investeasca in situatii in care castigurile sunt nesigure. irelevantă sau deosebit de importantă pentru scopul urmărit. 1998). grupurilor şi reacŃiilor cu risc crescut.1989). sa protejeze si sa construiasca resurse. de la valori obiective la caracteristici personale. ci de evaluarea cognitivă a situaŃiei şi a resurselor de a face faŃă. sau privarea persoanei de posibilitatea câştigării unor resurse pentru care se investesc eforturi. Modelul ecologic propus de Levi şi Kagan (1981) sugerează abordarea holistică a persoanei umane în interacŃiunea dinamică cu ambianŃa sa fizico-chimică şi psihosocială. Pornind de la prezumŃia că scopul principal al persoanei este de a obŃine. numit "modelul conservării resurselor". fie unui exces sau deficit informaŃional. 1993. fiecare reliefând importanŃa unor aspecte ale procesului de stres. 2. discrepanŃa dintre nevoi şi posibilitatea satisfacerii lor. Hobfoll (1988. schimbări rapide ce scapă controlului individului. organizată şi activată în acordarea de semnificaŃii personale situaŃiilor de viaŃă (Miclea. Sublinierea rolului sistemului cognitiv ca mediator al evaluării. 4. pierderea lor. stresul apare în oricare din cele trei circumstanŃe: ameninŃarea pierderii resurselor. Subliniem că stresul nu presupune numai suprastimulare sau substimulare informaŃională ci şi procesarea unei informaŃii interpretată de subiect ca aversivă. teoria lui Lazarus şi colab.

unilaterală. considerat mult mai pertinent. dar îl intensifică. focalizarea cercetărilor doar pe tipul de evaluare şi confruntare cu situaŃia stresantă.pentru adaptarea umană prin surprinderea unor tipuri diverse de relaŃii individ-mediu. şi anume răspunsul la stres. În continuare prezentăm componentele stresului: I. 1990. Osler. în Sarafino. cel patogen. Continuatorii şcolii pavloviene. Chiar şi cei mai sceptici autori privind teoria stresului. ca răspunsuri nespecifice la stres. subliniind cauza multifactorială a bolii. Modelul patogen şi teoria fiziopatologică Studierea consecinŃelor stresului asupra stării de sănătate a dus la formularea unei variante a modelului fiziologic şi anume modelul patogen sau fiziopatologic al stresului. copingul nu numai că nu reduce distresul. Selye (1976 b) dezvoltă teoria bolilor de adaptare ce cuprind bolile reumatoide. Astăzi. 1989. copingul (ajustare) IV. evaluarea III. care consemna că angina pectorală este o boală caracteristică oamenilor de afaceri. Brown şi Harris. Whalley şi Page. este un demers la fel de unilateral ca şi cel anterior menŃionat. încearcă să elucideze o verigă esenŃială în procesualitatea stresului. Dezvoltarea unei noi ramuri interdisciplinare. în care elementele specifice (biologice) se înlănŃuie cu cele nespecifice (psihologice şi sociale) conturează modelul biopsihosocial al bolii. 1989. Kasl şi Cooper. Băban. Când costul controlării stresorului este mai ridicat decât beneficiile înregistrate.6. de la macrosistemele sociale. 1993). IniŃial. În acelaşi timp. ObservaŃiile privind asocierea stresului cu patologia nu au apărut doar odată cu formularea modelului susmenŃionat. în Hinckle. abordările ne apar unilaterale şi restrictive. Studii de laborator şi în cadrul natural. modelul oferea o imagine simplistă. Markides şi Cooper. în Henry şi Stephens. Wolf (cit. Bâcov şi KurŃin (1949) demonstrează experimental unitatea dintre psihic şi fiziopatologic şi conturează orientarea corticoviscerală. 1982. medicina secolului XIX şi începutului de secol XX a fost dominată de un determinism strict biologic. la structurile organizaŃionale şi relaŃiile interpersonale. în care relaŃia dintre un anumit conflict intrapsihic şi o boală specifică era considerată ca fiind directă şi liniară. Ulterior. fără a identifica costurile şi beneficiile răspunsului. factorii de stres II. Relevarea relaŃiei dintre psihic şi somatic a determinat apariŃia Psihosomaticii. În măsura în care aceste cercetări se limitează numai la aspectele de reacŃie şi conceptualizează stresul ca o sumă a răspunsurilor organismului la stimulii nocivi. Friedman. modelul fiziologic. 1992). 1989. alergice şi colagenozele. 1973). Sub influenŃa descoperirilor lui Virchow şi Pasteur. 5. Engel (cit. dominată strict de ideile psihanalitice. În concluzie. respectiv teoria răspunsului acoperă o mare parte din cerectările asupra stresului. Ignorarea rolului personalităŃii şi situaŃiei în răspunsul individual face ca demersul de cunoaştere să devină incomplet şi inadecvat. Se impune necesitatea integrării reacŃiei la stres în studiul procesului dinamic rezultat din interacŃiunea variabilelor personale cu cele situaŃionale. intens absorbiŃi de munca lor (cit. acceptă rolul conceptului în depăşirea punctului de vedere unilateral privind specificitatea cauzei bolii. pe subiecŃi umani şi pe animale. 1990). şi anume Psihoneuroimunologia este relevantă în acest sens (Ader. Holmes şi David. 1977) şi Alexander (1950). marcată în special de studiile lui Dunbar (1938). 1989. 1987. Prima descriere a relaŃiei dintre stres şi boală datează din 1910 şi aparŃine lui Sir W. Iamandescu. 1989. în cadrul modelului patogen. răspunsul la stres 88 . stare obiectivabilă în reacŃiile de scurtă durată şi consecinŃele pe termen lung. un număr mare de cercetări încearcă să elucideze rolul predispozant sau precipitator al stresului pentru diverse boli (Brown şi Harris. Primele dovezi de laborator ale lui Selye (1956) vizând rolul agenŃilor perturbatori asupra organismului erau involuŃia timusului şi ulceraŃiilor gastrointestinale.

Rahe. Pentru înŃelegerea componentelor psihobiologice ale bolilor. perioadă în care persoana este mai vulnerabilă la stres şi boli fizice şi mentale. boli fizice. divorŃ. focalizându-şi atenŃia doar asupra unui singur sistem organic. substimulare. S. Meyer propune alcătuirea unei "hărŃi a vieŃii" pentru fiecare pacient (cit. Ulterior.Temă de reflecţie nr. aglomerarea socială. conflicte de rol. tracasările zilnice (daily hassles). Holmes şi Rahe. pensionare) • Tracasări cotidiene (suprastimulare. calamităŃi. Factorii de stres Stresorii sau factorii de stres sunt evenimente sau condiŃii ale mediului.7. în mediul ambiental în care oamenii îşi desfăşoară activitatea aspectele fizice interacŃionează cu cele sociale şi psihice. Propunem o altă clasificare a stresorilor: • Evenimente majore de viaŃă (deces. 1980) definesc evenimentele de viaŃă drept schimbări obiective în structurile şi relaŃiile psihosociale ce determină reoganizări ale circumstanŃelor uzuale şi impun organismului un efort de reajustare psihică şi socială. ameninŃarea integrităŃii fizice. 1 De ce modelul tranzactional al stresului este cel mai larg acceptat model in literatura de specialitate? 5. afecŃiune. Wolff jr. de cele mai multe ori. Ryan şi Word. afiliere. şi (2) impactul subiectiv egal al evenimentelor pentru toate persoanele. Limitele teoriei lui Holmes şi Rahe decurg tocmai din cele două caracteristici de bază ale sale: (1) asumarea ideii că schimbarea în sine este stresantă. Evenimentele critice de viaŃă sunt numite factori de stres acut. feroviare). izolarea socială. 1985). suficient de intenşi sau frecvenŃi care solicită reacŃii fiziologice şi psihosociale din partea individului (Elliot şi Eisdorfer. Cercetătorii propun discriminarea evenimentelor în funcŃie de diferite criterii: • Dezirabilitatea evenimentului (în ce măsură este dorit) • Controlabilitatea lui • Predictibilitate (este aniticpabil sau nu) • Caracterul pozitiv sau negativ • Implică câştig sau pierdere • Gravitate Dacă evenimentele critice de viaŃă sunt asimilate cu stresul acut. sunt identificate cu stresul cronic (Kessler. 1967. care simplifică relaŃia dintre harta vieŃii şi sănătate. accidente aviatice. 1982). indiferent de caracterul negativ sau pozitiv al ei. 1990). Price şi Wortman. care s-au impus prin încercările de elaborare a unor metode standardizate de evaluare a evenimentelor de viaŃă (Holmes şi Rahe. surse financiare insuficiente) • ExperienŃe traumatice şi catastrofale (dezastre. numite şi nonevenimente. Primele observaŃii sistematice privind impactul unor evenimente majore de viaŃă asupra sănătăŃii datează încă de la începutul secolului al XX-lea şi aparŃin psihiatrului Adolf Meyer. contrarierea nevoii de afirmare. indiferent de particularităŃile individuale. Stresorii sunt divizaŃi convenŃional în trei mari categorii: • fizici • psihici • sociali Clasificarea ne apare a nu fi operaŃională deoarece. războaie. Wolff. iritante sau ameninŃătoare pentru starea sa de confort fizic şi 89 . şi Hinkle. emigrare. Autorii definesc "hărŃuiala zilnică" drept "experienŃe şi condiŃii ale vieŃii zilnice care sunt percepute de individ ca frustrante. cercetările lui Meyer sunt continuate de H. în Rahe.

sănătate (probleme proprii sau ale membrilor familiei). comportamentale şi somatice ce apar după evenimentele traumatizante ieşite din rangul experienŃelor umane considerate normale (Friedman. Similitudini ale reacŃiei post-război cu cele datorate catastrofelor. dar permit în timp mobilizarea mecanismelor adaptive (ex. Tracasările sunt generate de diversele domenii ale vieŃii cotidiene: profesional (supraîncărcare. ambele necesitând intervenŃii psihoterapeutice (Williams. ObservaŃii privind rolul factorilor psihotraumatizanŃi asupra stării fizice şi psihice fuseseră descrise mai demult fie sub titlul de nevroză traumatică sau de "sindromul cordului iritabil" (cit. accidente rutiere. cum este cazul accidentelor de avion sau cutremure. termene fixe). Factorii psihosociali rezultă din interacŃiunea individului cu mediul său socio-economic. Copiii. în acord cu noŃiunea de nespecificitate a lui Selye. Taylor. cutremurelor. în timp ce calitatea emoŃiei provocate de stimul nu are importanŃă. lagărele de prizonieri) (Cohen. 1989). persoanele cu antecedente psihiatrice sunt subiecŃi mai vulnerabili la impactul cu stresorii traumatici (Gist şi Lubin. p. 1989). Din punctul de vedere al intensităŃii. Retrăirea repetată a traumei (prin gânduri intruzive. competiŃie). CunoştinŃele clinice şi practice legate de stresorii traumatici acumulate din experienŃele nefaste de până acum au condus la conturarea de către psihologi a unor programe de prevenire şi intervenŃie primară a PTSD în situaŃii limită. incendii) sau cronici. catastrofali. Termenul apare pentru prima dată în 1980 în Manualul de Diagnostice-Statistice ale Bolilor Psihiatrice (DSM III) (1980). ExperienŃa traumatizantă poate fi trăită în grup. când stresorii sunt extremi. cum a fost cazul războiului din Golf din 1990 (Hobfoll. controlabil. ExperienŃa războaielor. 1987). flash-backuri) sau dimpotrivă. PTSD este definit ca un sindrom caracterizat prin dezvoltarea unor simptome psihice. în tortură: bătăi şi sentimentul de neputinŃă. de intimitate). prin frecvenŃa şi caracterul lor cronic corelează mai semnificativ cu simptomatologia somatică şi psihică decât evenimentele de viaŃă (Weinberger. Ca această interacŃiune să se realizeze optim este 90 . consideră că stimulii din mediu devin stresori doar în funcŃie de intensitate. detaşarea şi înstrăinarea de viaŃă. violul). 1984. reprimarea evenimentului traumatic. ratări). 1991). bruşti. cataclismelor sau dezastrelor naturale sau provocate de om au determinat apariŃia unei noi entităŃi clinice sindromul de stres post-traumatic (PTSD). ca intensitate. viaŃă personală (probleme sexuale. familial (certuri). responsabilităŃi casnice (gătit). Pentru ca un stresor să fie considerat traumatic trebuie ca el să reprezinte: • ameninŃare la viaŃa proprie sau a celor apropiaŃi. relaŃii sociale (conflicte.psihic" (Lazarus şi colab. ExperienŃa traumatică a multor combatanŃi din acel război a condus la conturarea aşanumitului "sindrom post-Vietnam". maşină sau tren a impus în atenŃia cercetătorilor o nouă categorie de stresori denumiŃi traumatici. feroviare.) este cel puŃin la fel de importantă ca şi intensitatea lui. 1987). Spielberger. profesional şi familial. financiar (insuficienŃa banilor). indezirabil etc.. intenşi. sau individual (ex. În opinia noastră calitatea stresorului (anticipabil. 1989). NoŃiunea de factor psihosocial de stres implică un concept complex. Caracteristicile vieŃii contemporane determină confruntarea cotidiană a omului cu factorii psihosociali de stres. revenirea aceluiaşi tip de vise. "anestezia" afectivă.. cu o multitudine de aspecte. mediu ambiental (poluare). anihilare sau anxietate). • implicarea directă sau ca martor în uciderea sau rănirea gravă a altor persoane Natura stresorilor traumatici implică de cele mai multe ori atât factori fizici. Deşi. Cercetări sistematice asupra stresorilor traumatici au fost întreprinse abia după terminarea războiului americanovietnamez. Brenitz şi colab. când persoana nu are timp să îşi mobilizeze resursele adaptive (ex. Levi (1971). persoanele în vârstă. sunt modele tipice de reacŃie la experienŃele traumatice. dificil de definit. 376). aviatice. ceea ce explică de ce în mod preponderent cercetările sunt focalizate asupra acestei categorii de stresori. accidentelor de avion. Hiner şi Tierney. • distrugerea bruscă a propriei case sau a comunităŃii. întâmplări ghinioniste (pierderi. stresorii traumatici pot fi acuŃi. tracasările zilnice sunt considerate stresori minori. 1991). cât şi psihici (ex.

profesional. crize economice şi politice (Levi. criticism exagerat sau sentimentul frustrării de apreciere. Stresorii psihosociali îşi pot avea originea la nivel individual. obiectiv dificil de realizat. în capacităŃile intelectuale şi stilul cognitiv. ambiguitatea sarcinii sau a rolului.necesară armonizarea caracteristicilor biologice. munca în schimburi. munca. valori în continuă schimbare. sărăcie. de comunitate şi societate. nevoi şi motive personale pe de o parte şi cerinŃele şi organizarea structurilor sociale (familia. deprivarea de tradiŃii. obiect de studiu mai ales pentru psihologia socială (Pearlin.. vibraŃii. 1990). demoralizarea cauzată de scăderea stimei de sine. biserică. supraîncărcare informaŃională. perspective de avansare. sunt conflictele de rol. Şomajul. de izolare şi inactivitate. atitudini critice sau dictatoriale. restricŃii inutile. de schimbarea statusului social. iluminat etc. Profesia ca sursă de identitate. club. dar şi posibile surse de stres psihosocial. comunicare redusă. 91 . competiŃie negativă. dintre care enumerăm succint: supraaglomerarea din metropole. 1983. rigiditatea regulilor. boala. birocraŃia. depersonalizarea instituŃiilor sociale. fisurile sau eşecurile funcŃionării ei se transformă în factori de stres acuŃi sau cronici. în caracteristicile atitudinale şi comportamentale. conflicte maritale şi filiale. control redus. reprezintă poate cel mai grav factor de stres legat de profesie. Factorii de stres profesionali provin din: ambianŃa fizică: zgomot. societatea) pe de altă parte. care de multe ori implică pierderea resurselor financiare de trai. 5. caracterul şi organizarea muncii: suprasolicitare/subsolicitare. noxe.8. violenŃă. cu funcŃii şi surse de informaŃii diferite: • primară • secundară Prin evaluarea primară situaŃia este definită ca având sau nu semnificaŃie pentru confortul persoanei. orar prelungit. divorŃ. personalităŃi şi sisteme de valori diferite între membrii familiei. nesiguranŃa locului de muncă etc. La nivel individual factorii de stres rezidă uneori în structura de personalitate. Nivelele şi structurile individuale şi sociale enumerate interferează şi se intercondiŃionează reciproc generând alte categorii de stresori psihosociali. Inadecvarea condiŃiilor profesionale la factorii umani-individuali se repercutează asupra stării de confort fizic şi psihic al persoanei generând stres. Evaluarea situaŃiei ca benignă sau pozitivă rezultă într-o stare emoŃională neutră sau plăcută. lipsa cooperării. Un exemplu al intersectărilor contradictorii dintre aspiraŃii. scop. cooperare redusă. apartenenŃă şi venituri. alcoolism. temperatură. Sursele de stres de la nivel familial sunt multiple: apariŃia unor noi membrii în familie. în afara celei familiale şi profesionale (cartier. Caracteristicile societăŃii contemporane au determinat apariŃia unui spectru larg de factori de stres. Evaluarea presupune un proces continuu de căutare şi monitorizare de informaŃii asupra a ceea ce se întâmplă şi atribuirea de semnificaŃii personale informaŃiilor obŃinute. 1982). în tipul de reactivitate emoŃională. izolare. psihologice şi sociale ale persoanei cu structura ambianŃei. ritm impus. violenŃă intrafamilială. automatizare excesivă. ambianŃa socială: relaŃii interpersonale reduse. stimă. discriminare. nivel de responsabilitate şi decizie. Evaluarea stresorilor şi procesul de coping Evaluarea continuă a ceea ce se petrece în mediul înconjurător este o caracteristică esenŃială atât a fiinŃei umane cât şi a animalelor. invaliditatea. grupul de apartenenŃă devine sursă de stres. familial. 1989). reprezintă un alt reper existenŃial pentru individ. Evaluarea primară implică trei tipuri diferite de informaŃii însoŃite de emoŃii diferite: • daună deja produsă (informaŃie asociată cu sentimentul de furie sau depresie). decesul unui membru al familiei (Shaffer. organizaŃii sociale sau politice) oferă nu numai suport social. ApartenenŃa individului la o microcomunitate. Lazarus distinge două tipuri de evaluări. muncă repetitivă. În cazul în care survin relaŃii conflictuale. Datorită faptului că familia reprezintă de cele mai multe ori universul individului.

copingul este întotdeauna un proces de tranzacŃie între persoană şi mediu. câştig şi efecte pozitive (la nivel emoŃional este trăită ca nerăbdare. Evaluarea secundară poate să confirme evaluarea primară a ameninŃării. deci implică schimbări calitative şi cantitative continue ale acestui raport. discriminări în vederea integrării informaŃiilor într-un cadru cognitiv care să faciliteze "diagnosticul" situaŃiei. 92 . ameninŃarea integrităŃii fizice.14). p. (c). Evaluarea implică judecăŃi. 3. În opinia noastră toleranŃa la ambiguitate reprezintă o caracteristică a maturităŃii emoŃionale. rolul proceselor cognitive şi al acŃiunii. care rezultă din cerinŃe dificile cu care suntem confruntaŃi dar dublate de convingerea în şansa de control. predictibilitatea stimulilor. Evaluarea este determinată de două categorii de factori: situaŃionali şi personali. Uneori reevaluarea în sine este folosită ca o strategie coping de neutralizare sau minimalizare a informaŃiei aversive. evaluare şi emoŃie. 6. interferarea acŃiunii altora cu valorile şi convingerile personale. ambiguitatea. (d). • • Spre sfârşitul anilor '70 conceptul de coping (ajustare) devine o variabilă centrală în cercetările stresului psihologic. Ea este o activitate cognitivă declanşată şi susŃinută de factori emoŃionali şi motivaŃionali. severitatea. deducŃii. 4. Evaluarea primară şi secundară nu trebuie înŃelese ca desfăşurându-se secvenŃial. ToleranŃa la ambiguitate apare ca unul dintre cei mai importanŃi factori în evaluare şi coping. durata. căutarea şi luarea deciziei. în funcŃie de evaluarea resurselor şi opŃiunilor de coping. 1995. 2. destabilizarea lumii personale. încredere. schimbări provenite deseori ca urmare a eforturilor de coping sau a activităŃii intrapsihice de tip defensiv. ci ca un proces continuu. Persoanele cu toleranŃă crescută la ambiguitate şi incertitudine sunt apte să se implice într-o căutare vigilentă de informaŃii.anticiparea unei ameninŃări viitoare (trăită afectiv ca frică sau nelinişte). raŃionamente. cei cu toleranŃă scăzută la ambiguitate vor avea tendinŃa de a reacŃiona rapid. Factorii situaŃionali se referă la noutatea.141). (b). provocare. stăpâni sau tolera solicitările interne sau externe care depăşesc resursele personale" (Lazarus şi Folkman 1984. adaptate circumstanŃei. anticiparea eşecului a cărui consecinŃe duce la o trăire negativă. Evaluarea situaŃiei ca ameninŃătoare sau ca situaŃie -problemă este determinată în principiu de şase tipuri de condiŃii: 1. deseori neglijând informaŃii relevante despre situaŃie. a stării subiective de bine. Odată cu semnalarea ameninŃării activitatea cognitivă nu ia sfârşit ci iniŃiază un întreg lanŃ de procese cognitive. să ia în considerare aspectele multiple ale realităŃii şi deci să adopte comportamente flexibile. subliniază existenŃa formelor eficiente şi mai puŃin eficiente de coping. Prin evaluarea secundară se identifică alternativele adaptative pe care subiectul le are la îndemână pentru a face faŃă situaŃiei. p. iminenŃa. fiind necesar efortul. dezaprobarea din partea celorlalŃi pentru neconfirmarea expectanŃei. DefiniŃia citată pune în evidenŃă patru caracteristici esenŃiale ale copingului: (a). să o intensifice sau să o reducă. 5. ca o "cascadă de evaluări şi reevaluări" (Miclea. autodezaprobarea eşecului. a sănătăŃii. sociale şi culturale a persoanei. În opinia noastră evaluarea secundară uneori poate să o preceadă pe cea primară. Conform teoriei tranzacŃionale copingul este definit "ca efort cognitiv şi comportamental de a reduce. Evaluarea nu reprezintă o simplă percepŃie a elementelor unei situaŃii. în înŃelegerea efectelor adaptive de scurtă şi lungă durată. În evaluarea secundară persoana este angajată într-un dialog intern cu sine în vederea luării unei decizii ca efect al evaluării primare. bucurie). presupune de asemenea şi intercondiŃionări reciproce între coping. face distincŃia între mecanismele de ajustare şi cele înnăscute de adaptare. Reevaluarea are loc atunci când se obŃin noi informaŃii despre schimbări interne sau externe.

copingul de succes pe termen scurt poate avea "costuri" fiziologice. Mai multe studii aduc argumente că strategiile coping focalizate spre problemă sunt asociate pozitiv cu starea de bine iar tendinŃa de a folosi strategii de coping focalizate spre emoŃie tind să fie asociate cu o sănătate mentală precară (Folkman şi colab. Acolo unde nu există momentul anticipativ (de ex. anticiparea (avertizarea). numită şi ajustare indirectă. este copingul o trăsătură de personalitate sau un proces influenŃat de situaŃie ? 3. copingul focalizat spre problemă poate determina evaluări mai puŃin ameninŃătoare. emoŃionale şi comportamentale. Mai mult chiar. Acest fapt a determinat conturarea aşa numitului stres de anticipare. Trecerea în revistă a studiilor vizând copingul permite evidenŃierea mai multor puncte controversate: 1. Răspunsul la stres Astăzi. psihologice şi sociale mari pe termen lung. Astăzi se pun sub semnul întrebării evidenŃele că ajustarea direcŃionată spre probleme este întotdeauna mai adaptativă decât cea emoŃională. sub ce circumstanŃe ambientale şi psihice şi tipul de ameninŃare.. Există studii care dovedesc că formele de ajustare activă au un impact mai mare asupra sistemului nervos simpatic. dar o formă de coping eficientă poate permite unei persoane tolerarea sau ignorarea factorului de stres. În al patrulea rând. mai poartă numele şi de ajustare instrumentală. sedativelor şi tranchilizantelor. În această categorie sunt incluse şi aşa numitele strategii paleative. drogurilor. câte dimensiuni are copingul ? Cea mai utilizată clasificare este cea dihotomizată în: • coping focalizat spre problemă • coping focalizat spre emoŃie Ajustările focalizate spre probleme sunt acŃiuni orientate direct spre rezolvarea. De multe ori momentul anticipării este mai intens în reacŃii psihofiziologice decât confruntarea. Deci. când. Considerăm că funcŃionalitatea sau disfuncŃionalitatea copingului depinde de: cine foloseşte o anumită strategie. în impactul intempestiv cu un anumit stimul) reacŃiile psihofiziologice pot să se manifeste după confruntare (Lazarus. cum sunt uzul alcoolului. 1982). Ajustarea focalizată spre emoŃie. redefinirea situaŃiei şi reevaluarea. este copingul un răspuns conştient sau inconştient la factorii de stres? 2. când poate evalua "costul" confruntării. care la rândul lor influenŃează funcŃionarea sistemului cardiovascular (Obrist. respectiv controlul asupra situaŃiei şi răspunsului emoŃional. şi 3. 4. similar. a tranşa copingul în forme de succes şi insucces nu este un demers simplu. Doar spre 93 . când situaŃia poate fi amânată sau prevenită. apare ca o certitudine faptul că răspunsul la stres este un proces complex ce include atât reacŃii fiziologice cât şi cele cognitive. redefinirea sau minimalizarea situaŃiei stresante. 2 Care sunt aspectele controversate legat de conceptul de coping? 5. tehnicilor de relaxare etc. 1986).9. confruntarea (impactul) când are loc răspunsul. Copingul emoŃional poate facilita copingul comportamental prin reducerea stresului care altfel ar împieta eforturile de soluŃionare a problemei.Copingul parcurge trei etape: 1. Multe surse de stres din mediu nu pot fi controlate. deci va reduce distresul emoŃional. când persoana se poate pregăti pentru confruntare. 2. este orientată spre persoană. Unii autori identifică copingul cu succesul. 1981). post confruntarea când se analizează semnificaŃia personală a ceea ce s-a întâmplat. Temă de reflecţie nr. în scopul reducerii sau controlării răspunsului emoŃional la stresori. există controverse privind efectele copingului.

sfârşitul anilor '60. Din păcate. ConsecinŃele stresului Unii autori includ disfuncŃiile şi bolile psihosomatice la reacŃiile faŃă de factorii stresanŃi intenşi şi prelungiŃi.3 o sistematizare a reacŃiilor la stres fără a o considera exhaustivă. Considerăm că punerea în evidenŃă a unor modificări fiziologice de stres. între tipul de coping şi patternul de răspuns hormonal. afectând starea de sănătate şi comfort fizic şi psihic în general. ConsecinŃele apar drept sechele ale reacŃiilor de lungă durată. ConsecinŃele pot fi globale. sau particulare. Chiar şi acum mai există cercetători care ignoră aspectele psihologice de răspuns la stimuli. nu epuizează complexitatea fenomenului. de la cel molecular şi fiziologic până la cel psihologic şi social. demers deosebit de util. răspunsul fiziologic este abordat interactiv cu cel psihologic. Corelări între evaluări ale stimulilor şi răspunsul fiziologic. în care fiziologii şi psihologii să proiecteze împreună abordări interactive de investigaŃie. Prin prisma teoriei răspunsului evaluarea nivelului prezumtiv al stresului se face pe baza caracterului şi amplitudinii reacŃiilor psihofiziologice şi comportamentale. De aceea subliniem importanŃa cercetărilor interdisciplinare. şi în acest sens stresul apare ca un efect cumulativ. 5. Redăm în tabelul 1. cronice (Elliot. 94 . afectând unul dintre nivelele structurale şi funcŃionale ale organismului. Apreciem ca eronată această poziŃie şi subliniem necesitatea distingerii reacŃiilor de consecinŃele stresului. există puŃine studii de acest gen în literatură. 1982).10. ConsecinŃele nu pot fi efectul confruntării cu un singur factor de stres ci sunt rezultatul modului în care persoana reuşeşte să facă faŃă în timp mai multor stresori. între trăsăturile de personalitate şi tendinŃele reactive oferă alternative mai pertinente de studiu. Cercetătorii de orientare biologică apreciază că se câştigă în rigurozitate şi obiectivitate focalizându-se doar asupra reacŃiilor fiziologice.

Sistem cardiovascular: tahicardie. demoralizare. IgE. depresie. suicid DistincŃia dintre reacŃii şi consecinŃe nu e întotdeauna uşor de realizat. hiperventilaŃie. hipertranspiraŃie. intensificarea tranzitului gastrointestinal. tranchilizante. IgG. acizi graşi liberi. anxietate.3.excesul sau pierderea apetitului. ticuri. labilitate. de planificare şi organizare căutare redusă de informaŃii evitare sau negare inhibiŃii şi blocaje creativitate redusă ideaŃie obsesivă şi iraŃională toleranŃă redusă la criticism EMOłIONALE frustrare. bruxism. testosteron. COMPORTAMENTALE scăderea performanŃei instabilitate şi fluctuaŃie profesională.Tabelul 1. evitare/evadare. ReacŃii la stres FIZIOLOGICE Sistem scheleto-muscular: tensiune musculară. fasciculaŃii. Sistem imun: modificări la nivelul imunoglobulinei IgA. definită ca o variabilă plurifactorială ce include atât aspecte biologic-constituŃionale cât şi cele de structură psihică. utilizare crescută de alcool. autoevaluare negativă. accidente. presiune arterială crescută Sistem gastrointestinal: sialoree. culpabilitate. a potenŃionalului electric. insomnii. ostilitate. betaendorfine. uscăciune. exprimă diferenŃele de activare psihofiziologică dintre starea de repaus şi cea de după 95 . nervozitate. dispnee. pasivitate agresivitate/intoleranŃă/ dezacord. Sistem neuroendocrin: nivel scăzut de CA şi CO în sânge şi urină. nelinişte. IgM. cafea. răspuns "totul sau nimic". colesterol. tensiune. deteriorarea relaŃiilor interpersonale. aritmii. alienare. de cele mai multe ori diferenŃele interindividuale determină graniŃa dintre reacŃii şi consecinŃe. celule naturale ucigătoare proliferarea limfocitelor induse de substanŃe mitogene titru de anticorpi la virusul latent Epstein-Barr. sentiment de neputinŃă. 1989) este un concept cheie în înŃelegerea şi explicarea diferenŃelor interindividuale de intensitate şi amplitudine a reacŃiilor la stres. insatisfacŃie. hormonul creşterii. absenteism. Reactivitatea. Nivel dermal: modicări în conductanŃa electrică a pielii. prolactină. Conceptul de reactivitate (Strelau. tutun. COGNITIVE deteriorări ale memoriei de scurtă şi lungă durată scăderea gradului de concentrare creşterea ratei de erori şi confuzii scăderea capacităŃii de decizie.

teoria stresului va putea atinge criteriile ştiinŃifice necesare oricărei teorii: coerenŃă. 1986). prin demersuri interdisciplinare şi integrative. Figura de mai jos redă relaŃia dintre componentele stresului ca fenomen psihosocial Evaluarea primară: "Este evenimentul stresant pentru mine?" POTENłIALII STRESORI REACłII LA STRES Evaluarea secundară: "Pot să fac faŃă acestui eveniment?" COPING. ci doar o concepŃie deschisă spre asimilări noi. şi anume sindromul de extenuare (burn-out) caracterizat prin: • epuizarea emoŃională • epuizare fizică • epuizare mentală Epuizarea din sindromul de extenuare se exprimă în: • aplatizare afectivă • depersonalizare • scăderea realizărilor personale Sindromul de extenuare rezultă dintr-o implicare de lungă durată în activităŃi profesionale cu oamenii şi este în general specific cadrelor didactice. Cercetările recente asupra consecinŃelor stresului cronic au impus în literatură un nou concept. apte să determine noi orizonturi de cercetare.1. Temă de reflecŃie nr. exhaustivitate. medicale şi a celor din domeniul legislativ-juridic. persoanele se clasifică în: • normoreactive • hiperreactive Hiperactivitatea. Componentele stresului Teoria stresului nu trebuie interpretată ca un sistem de idei revolut. După criteriul reactivităŃii. relevanŃă. simplitate. ca trăsătură individuală stabilă. 3 Care este diferenta dintre raspunsul la stres si consecintele stresului? 96 . MECANISME DE ADAPTARE Figura 12.expunere la stimulii stresanŃi (Williams. Numai prin sumarea şi confruntarea unor multiplicităŃi de date. reprezintă veriga explicativă în mecanismul trecerii de la reacŃii la procese patologice.

) Rolul negativ al lipsei sau deficienŃelor de suport social au fost larg investigate. Nu este un acord asupra conceptualizării suportului social ca: • variabilă de personalitate ? • caracteristică socială ? • sau dimensiune psiho-socială? Se ridică şi întrebarea ce este mai relevant în efectul pozitiv al suportului social asupra sănătăŃii: • calitatea? (chiar dacă numărul persoanelor care oferă suport social este foarte redus?) sau • cantitatea ? (care creşte şansa stabilităŃii. Sursele de suport social pot fi diferite: • familia • rude • prieteni • colegi şi comunitatea profesională • vecini şi comunitatea de cartier • grupuri informale (cluburi. proximităŃii şi sincronizării). 97 . de afecŃiune şi îngrijire. Termenul de suport social descrie o reŃea de relaŃii interpersonale care oferă persoanei: • sentiment de acceptare şi iubire • stimă de sine şi apreciere • comunicare şi apartenenŃă • ajutor mutual Din definirea suportului social se pot desprinde mai multe tipuri de suport: • suport emoŃional (sentiment de a fi iubit. concret) O distincŃie importantă atunci când facem referire la suportul social este aceea dintre disponibilitatea acestuia. îndrumare. În acest context suportul social a devenit o variabilă relevantă în psihologia sănătăŃii prin rolul său protector. direcŃii şi orientări. etc. consiliere de specialitate) • suport instrumental (ajutor material. de apartenenŃă. centre de informare.Rolul de „tampon” al suportului social RelaŃia dintre singurătate şi riscul pentru îmbolnăviri este astăzi cunoscut. Există şi cercetători care atribuie un efect direct. şi compatibilitatea sa. de mediere între stres şi boală. psihologi. biserică) • specialişti (medici. în ciuda faptului că un anumit gen de suport s-a obŃinut) AlŃii autori atrag atenŃia asupra altor caracteristici ale suportului social la fel de importante: • stabilitatea sa • proximitatea sa fizică (locaŃie apropriată) • sincronizarea dintre accesul la suport şi situaŃiile de criză sau stres. sugestii. În acest sens vorbim de: • suport social perceput (disponibilitatea este concomitentă cu compatibilitatea) • suport social primit (situaŃie în care nu întotdeauna compatibilitatea este percepută. sentiment de identitate) • suport informaŃional (sfaturi. empatie) • suport apreciativ (valorizare şi recunoaştere personală. Efectul principal al său este acela de „amortizare” a stresului. stimă de sine.

în efectul tratamentului. 5 Discutati modul in care saracia poate afecta starea de sanatate.Care sunt aspectele controversate legat de conceptul de coping? 3. cognitive şi comportamentale. (1998) Stres şi personalitate. rolul său pozitiv este atestat.De ce modelul tranzactional al stresului este cel mai larg acceptat model in literatura de specialitate? 2. Indiferent dacă mecanismul de protecŃie al suportului social este direct sau mediat. Bibliografie Baban. (1989) Managing Stress. tracasări cotidiene şi experienŃe catastrofale. P. ReacŃiile la stres sunt clasificate în: fiziologice. Este redată clasificarea factorilor de stres în: evenimente majore de viaŃă. cât şi formele lor sunt descrise ca repere fundamentale în adaptarea la stres. interacŃional şi patogen). în recuperarea din boală. D. SARCINA DE SEMESTRU MODUL V 1. Sunt prezentate primele teorii ale stresului elaborate de Selye (teoria sindromului general de adaptare) cât şi modelele actuale (fiziologic. Tipurile şi formele de suport social sunt prezentate cu funcŃiile sale de mediator-tampon între stres şi sănătate. A. Aceste sarcini se vor trimite pe email sau poştă (vezi calendarul disciplinei). Cluj: Dacia. 4 Care sunt beneficiile suportului social? Alti factori sociali implicaŃi in sănătate şi boală Sărăcia este astăzi considerată un factor de risc major pentru sănătate. emoŃionale. (1991) Stresul in sanatate si boala. Pentru combaterea ei sunt necesare intervenŃii macro-economice naŃionale. cauzal. 98 . Temă de reflecŃie nr. Rezumat Modulul V discută relevanŃa teoriei stresului pentru sănătate şi vulnerabilitatea la boală. ConsecinŃele stresului vizează impactul fiziopatologic cât şi sindromul de extenuare cronică.benefic asupra sănătăŃii. Temă de reflecŃie nr. în creşterea aderenŃei la tratament. Cluj: Presa Universitară Clujeană. Discutati modul in care saracia poate afecta starea de sanatate. Există cercetări care dovedesc rolul protector al suportului social în prevenirea îmbolnăvirilor. Raspundeti la cele 3 intrebari in maxim 2 pagini de computer. Procesul de evaluare şi cel de coping. London: BPS. în reducerea mortalităŃii. & Baban. Fontana. internaŃionale şi globale. A. Derevenco.

Bloom. M. K. London: Routledge. S. New Jersey: Prentice Hall. (1989) Health Psychology. Kaplan. E. (1991) Health Psychology. and MacDonald. R. London: Routledge. Taylor. T. L. J. C. New York: McGraw-Hill. Thousand Oaks: Sage. (2003) The Health Psychology Handbook: Practical Issues for the Behavioral Medicine Specialist. Friedman. D. Et all. Gatchel. New York: Wiley Cohen. M. and Collins. McChargue. (1992) Health Psychology:Challenging the Biomedical Model. F.. and Phillips. (1992) Health Promotion: Disciplines and Diversity. R. 99 . Sheridan. New York: McGraw-Hill.Bibliografie optionala Sarafino. (1989) Introduction to health psychology. and Radmacher. (1991) The psychology of health. New York: McGraw-Hill. (1988) Health Psychology: a psychosocial perspective. and Patterson. New Jersey: Prentice Hall. Bunton. S. (1993) Health and Human Behavior. B. G. H. (1990) Health Psychology: Biopsychosocial interactions.. R. Sallis. New York: Wiley. and DiMatteo. Pitts.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful