UNIVERSITATEA “BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINłELE EDUCAłIEI SECłIA PSIHOLOGIE ÎNVĂłĂMÂNT LA DISTANłĂ

PSIHOLOGIA SĂNĂTĂłII
AN II
CURS - SEMESTRUL II -

Prof. Dr. Adriana Băban

1

1.1. InformaŃii generale Titlul disciplinei: Psihologia SănătăŃii Cod: PSY 2114 Nr. credite: 6.5 Durată: 1 semestru Loc de desăşurare: sediul FacultăŃii de Psihologie şi ŞtiinŃe ale EducaŃiei, str. Sindicatelor nr. 7 An de studiu: II, semestrul II Disciplină obligatorie CondiŃionări: Psihologie Socială şi Psihologia PersonalităŃii 1.2. InformaŃii despre titularul de curs: Nume: Adriana Băban Titlu ştiinŃific: Profesor univ. dr. InformaŃii de contact: adrianababan@psychology.ro Orar consultaŃii: joi 12-14 Tutori: Asist.univ.drd.Catrinel Crăciun, Drd. Diana Tăut, Psih. Alina Zlati InformaŃii de contact: sanatatiitutor@psychology.ro 1.3. Descrierea disciplinei: a. Obiectivele cursului: 1. Identificarea rolului factorilor cognitivi, emoŃionali, comportamentali şi sociali în promovarea sănătăŃii şi în riscul pentru îmbolnăviri. 2. Explicarea mecanismelor prin care sănătatea şi boala sunt codeterminate de factori biologici, psihici, sociali şi comportamentali. 3. Proiectarea de strategii de promovare şi menŃinere a sănătăŃii. 4. Discutarea modalităŃilor de eliminare şi reducere a factorilor de risc pentru îmbolnăviri. b. ConŃinutul cursului: Obiectivele psihologiei sănătăŃii; Modele ale sănătăŃii şi bolii; Rolul cogniŃiilor în sănătate şi boală; EmoŃii şi sănătate; Stil de viaŃă şi sănătate; Comportamente sanogene şi de risc; Stres şi coping; InegalităŃile sociale şi sănătatea; Suportul social; Modele cognitiv-sociale de promovare a sănătăŃii; PrevenŃia primară, secundară şi terŃiară; Programe de prevenŃie comunitare, instituŃionale şi de grup; Comunicarea mesajelor de sănătate; Etica cercetării, evaluării şi promovării sănătăŃii. 1.4. Metode utilizate în cadrul predării: Curs: expunerea, exemplul demonstrativ, dezbaterea, sinteza cunoştinŃelor, descoperire dirijată Seminar: dezbatere, clarificare conceptuală, activităŃi de grup, descoperire dirijată, sinteza cunoştinŃelor. 1.5. CompetenŃe dobândite: Cunoaştere şi înŃelegere • ÎnŃelege rolul psihologiei sănătăŃii în promovarea stării de bine şi reducerea riscului de îmbolnăviri • Cunoaşte principiile şi paradigmele de studiu ale sănătăŃii şi bolii • ÎnŃelege mecanismele prin care factorii cognitivi, emoŃionali, comportamentali şi sociali pot influenŃa sănătatea şi boala • Recunoaşte factorii de risc pentru îmbolnăviri şi factorii de menŃinere şi promovare a sănătăŃii şi stării de bine • ÎnŃelege reperele ce ghidează elaborarea programelor de educaŃie pentru sănătate

2

Cunoaşte modalităŃi de intervenŃie pentru reducerea şi combaterea factorilor de risc pentru sănătate. Explicare şi interpretare • Explică şi ilustrează diferenŃele specifice dintre educaŃia pentru sănătate, promovarea sănătăŃii şi prevenŃia îmbolnăvirilor • Interpretează şi argumentează modul în care factorii cognitivi, emoŃionali, comportamentali şi sociali influenŃează starea de sănătate • Explică diferenŃele dintre programele comunitare, instituŃionale şi de grup • Argumentează modalităŃile de intersectare dintre tipul şi nivelul de program de prevenŃie Instrumental – aplicativ • Aplică tehnicile de optimizare a sănătăŃii şi stării de bine (ex. creşterea stimei de sine, dezvoltarea afectivităŃii pozitive, controlul stresului) • Proiectează strategii de intervenŃie primară şi secundară asupra factorilor de risc pentru îmbolnăviri (ex. prevenŃia fumatului, a consumului de alcool şi droguri, a comportament alimentar deficitar, prevenia HIV/SIDA) la nivel de grup, comunitar şi populaŃional • Aplică tehnici de modificare a comportamentelor de risc (ex. renunŃarea la fumat, adicŃia de alcool/droguri, asistarea psihologică a anorexiei şi bulimiei) • Proiectează strategii valide de cercetare a sănătăŃii şi bolii (transversale, longitudinale, experimentale, prospective, studii de caz, studii calitative, meta-analize). Atitudinale • Dezvoltă o atitudine responsabilă faŃă de educarea populaŃiei pentru sănătate, fundamentată pe noile achiziŃii ale ştiinŃei • Respectă diferenŃele de vârstă, gen, religie, cultură, orientare sexuală în educaŃia pentru sănătate • Adresează inegalităŃile sociale, sărăcia şi discriminarea în dreptul la sănătate şi la o îngrijire medicală adecvată • Se angajează în analiza critică a politicilor publice de promovare a sănătăŃii şi reducerii riscului de îmbolnăviri • Respectă strict normele etice în activitatea profesională de practician şi cercetător şi se angajează continuu în dezvoltarea personală şi profesională • 1.6. Formatul şi tipul activităŃilor implicate de curs Asimilarea cunoştinŃelor oferite în cele cinci module presupune atât muncă individuală cât şi întâlniri faŃă în faŃă (consultaŃii). ConsultaŃiile, pentru care prezenŃa este facultativă, reprezinta un sprijin direct acordat dumneavoastra din partea titularului şi a tutorilor. Pe durata acestora vom recurge la prezentări sintetice a informaŃiilor aferente fiecarui modul, dar mai cu seama vor fi oferite răspunsuri directe la întrebările ridicate de studenŃi. În ceea ce priveşte activitatea individuală, aceasta presupune parcurgera suportului de curs şi a materialelor bibliografice anexate fiecărui modul. Parcurgerea şi promovarea acestei discipline presupune următoarele activităŃi: a. asimilarea cunoştinŃelor din suportul de curs şi bibliografia anexată suportului de curs precum şi rezolvarea sarcinilor aferente fiecărui modul în limita a 2 pagini per modul; b. realizarea temelor de semestru, descrise la finele fiecarui modul. Temele vor fi trimise pe adresa tutorilor pe email sau pe poştă în conformitate cu precizările din calendarul disciplinei; c. consultaŃii – pe parcursul semestrului vor fi organizate două întâlniri de consultaŃii faŃă în faŃă (prezenŃă facultativă);

d. realizarea unui proiect care va fi trimis prin poştă în sesiune.

3

1. Pentru prima întâlnire se recomandă lectura atentă a primelor trei module.10. Datele celor două întâlniri vor fi anunŃate pe site-ul facultăŃii. Intrarea in examen ESTE CONDITIONATA de predarea temelor si proiectului. Cluj Napoca 400015. Lucrările menŃionate la bibliografie pot fi găsite şi împrumutate de la Biblioteca FacultăŃii de Psihologie din cadrul Bibliotecii Centrale „Lucian Blaga”. Punctajul obtinut pe realizarea proiectului (în proporŃie de 15%. a studiilor de caz). Studentii care nu au trimis temele de semestru si proiectul NU sunt primiti in examen. De asemenea. .50 puncte) • 15 mai 2010 (data limită) rezolvările întrebărilor aferente modului V (0. adică 1. PROIECT: realizarea proiectului de preventie pe baza materialului anexat suportului de curs Termen de predare a proiectului • 6 iunie 2010(data limită) predarea proiectului (1.imprimantă (pentru tipărirea materialelor suport. a temelor redactate. Materiale şi instrumente necesare pentru curs Optimizarea procesului în învăŃare necesită accesul studentilor la urmatoarele resurse: . alături de alte articole facultative. punctajul obŃinut la temele de semestru (în proporŃie de 15%. selectate pentru a ilustra diverse strategii de cercetare. la cea de a doua întîlnire se vor discuta ultimele două module şi se va realizeaza o secvenŃă recapitulativă. Adriana Băban (cu specificaŃia numelui cursului: Psihologia Sanatatii) conformă următorului calendar: • 30 martie 2010 (data limită) rezolvările sarcinilor aferente modului I şi II (0. TEMELE aferente fiecărui modul vor fi trimise pe email (adresa de tutori) sau pe poştă pe adresa FacultăŃii.5 puncte).7.calculator conectat la internet (pentru a putea accesa bazele de date si resursele electronice suplementare). sunt programate 2 întâlniri faŃă în faŃă (consultaŃii) cu toŃi studenŃii.50 puncte) Orice intirziere in predarea temelor se va penaliza cu 50% din notarea. în cadrul celor doua intalniri studenti au posibilitatea de solicita titularului si/sau tutorilor sprijin pentru rezolvarea anumitor sarcini specifice.acces la echipamente de fotocopiere. implicit. comprehensiunea fiecărei teorii. la finele fiecarui modul sunt precizate atât referinŃele biblografice. Punctajul obŃinut la examenul final (în proporŃie de 70%. respectiv: Republicii 37. Sursele bibliografice au fost astfel selectate încât să ofere posibilitatea aprofundării studiului.50 puncte). prof.8. adică 7 puncte). (b). adâncirii nivelului de analiză si.. 1. . . Materiale bibliografice obligatorii In suportul de curs.acces la resursele bibliografice (ex: abonament la Biblioteca Centrală „Lucian Blaga”). astfel încât nota finală se va compune din: (a).9. Politica de evaluare şi notare Evaluarea cunoştinŃelor şi abilităŃilor asimilate de student la acest curs se va realiza atât pe baza sarcinilor de semestru cât şi a celei finale. ele sunt destinate soluŃionării oricăror nelamuriri de conŃinut sau a celor privind sarcinile individuale. Bibliografia obligatorie se va gasi anexată suportului de curs (care va fi incorporata si in subiectele de examen).. 1.5 puncte) (c). adică 1.1. 4 .50 puncte) • 30 aprilie 2010 (data limită) rezolvările întrebărilor aferente modului III şi IV II (0. Calendar al cursului Pe parcursul semestrului în care se studiază disciplina de faŃă.

Pentru predarea temelor se vor respecta termenele menŃionate. Orice intirziere (si de o zi) in predarea temelor se va penaliza cu 50% din nota.. Evaluarea acestor lucrări se va face imediat după preluare, iar afişarea pe site a notelor acordate se va realiza la cel mult 2 săptămâni de la data depunerii/primirii lucrării. Daca studentul considera ca activitatea sa a fost subapreciata de catre evaluatori atunci poate solicita feedback suplimentar prin contactarea titularului sau a tutorilor prin email.
Pentru a finaliza cursul cu nota de trecere este necesar ca la examenul scris studentul sa obtina minim 3.5 din cele 7 alocate examenului scris. 1.11. Elemente de deontologie academică Se vor avea în vedere următoarele detalii de natură organizatorică: - Orice material elaborat de catre studenti pe parcursul activităŃilor va face dovada originalitatii. Studentii ale căror lucrări se dovedesc a fi plagiate nu vor fi acceptati la examinarea finala. - Orice tentativă de fraudă sau fraudă depistată va fi sancŃionată prin acordrea notei minime sau, in anumite conditii, prin exmatriculare. - Rezultatele finale vor fi puse la dispoziŃia studentilor prin afisaj electronic. - ContestaŃiile pot fi adresate în maxim 24 de ore de la afişarea rezultatelor iar solutionarea lor nu va depasi 48 de ore de la momentul depunerii. 1.12. StudenŃi cu nevoi speciale: Având în vedere, ca o prioritate, facilitarea accesului egal al tuturor cursanŃilor la activităŃile didactice si de evaluare, titularul cursului şi echipa de tutori îşi exprimă disponibilitatea, în limita constrângerilor tehnice si de timp, de a adapta conŃinutul şi metodelor de transmitere a informaŃiilor precum şi modalităŃile de evaluare (examen oral, examen on line etc) în funcŃie de tipul dizabilităŃii cursantului. 1.13. Strategii de studiu recomandate: Date fiind caracteristicile învăŃământului la distanŃă, se recomandă studenŃilor o planificare foarte riguroasa a secvenŃelor de studiu individual, coroborată cu secvenŃe de dialog, mediate de reŃeaua net, cu tutorii si respectiv titularul de disciplina. Lectura fiecărui modul şi rezolvarea la timp a lucrărilor de evaluare garantează nivele înalte de înŃelegere a conŃinutului tematic şi totodată sporesc şansele promovării cu succes a acestei discipline.

5

MODUL 1 Noţiuni introductive în Psihologia Sănătăţii ţ ţ Scopul modulului: Familiarizarea studentului cu conceptele și modelele fundamentale din Psihologia Sănătăţii Obiectivele modulului: la finalul acestui modul, cursanŃii trebuie:

• • • • •

Să delimiteze domeniul de studiu al psihologiei sănătăţii Să explice caracterul multidisciplinar al psihologiei sănătăţii Să indice dimensiunile, componentele și gradele procesului de sănătate Să explice relaţia dintre sănătate și boală Să prezinte comparativ modelele explicative și aplicative ale sănătăţii și bolii

Acest modul trece în revistă principalele concepte cu care operează Psihologia Sănătăţii ţ precum și modelele sănătăţii și bolii, de la modelul biomedical până la modelul ţ biopsihosocial. Repere istorice Nevoia de a înţelege apariţia unor simptome în lipsa unei tulburări organice a condus la dezvoltarea unei noi discipline, medicina psihosomatică, care și-a propus la sfârșitul anilor 30 stabilirea relaţiei dintre procesele emoţionale și procesele somatice. Datorită faptului că paradigma psihanalitică a dominat această disciplină, astăzi termenul este tot mai puŃin utilizat. Influenţa majoră de la începutul anilor 70 a paradigmei behavioriste a determinat considerarea impactului învăţării prin condiţionare clasică, respectiv operantă asupra stării de sănătate. Astfel, s-a conturat disciplina medicinei comportamentale ale cărei asumpţii teoretice sau concretizat în tehnica terapeutică a biofeedback-ului, tehnică folosită și astăzi. În demersul de includere al factorilor psihologici în modelul explicativ al sănătăţii și bolii, psihologia sănătăţii este cea mai recent dezvoltată disciplină. O caracteristică esenŃială a psihologiei sănătăŃii este, aşa cum o arată şi numele disciplinei, focalizarea pe sănătate. Psihologia sănătăŃii se numără printre primele discipline care propune comutarea atenŃiei de la boală la sănătate. Reconceptualizarea noŃiunii de sănătate şi boală prin prisma noilor abordări reprezintă după unii autori o a doua “revoluŃie medicală” (Yanovitz, 1992). Astfel, obiectivul primordial al psihologiei sănătăţii este promovarea sănătăŃii şi prevenirea îmbolnăvirilor. Atenţie! Psihologia medicală este un termen care acoperea până acum trei decenii o bună parte ţ din domeniul psihologiei sănătăŃii. Termenul este însă tot mai puŃin utilizat în ultimii ani datorită caracterului său restrictiv, psihologia medicală focalizându-se preponderent pe relaŃia medic – pacient şi pe adaptarea bolnavului la mediul spitalicesc şi la starea de boală. Definirea Psihologiei Sănătăţii ţ Psihologia SănătăŃii este definită ca ramură teoretică şi aplicativă a psihologiei care contribuie la: promovarea şi menŃinerea sănătăŃii, prevenirea şi tratarea îmbolnăvirilor, identificarea factorilor psihologici cu rol în etiologia bolilor şi la îmbunătăţirea sistemului de sănătate și a politicilor de sănătate (Matarazzo, 1982). Psihologia SănătăŃii este considerată a fi o disciplină „hibridă”, care combină perspectiva ştiinŃelor socio-umane (psihologie, sociologie, antropologie) cu cea a ştiinŃelor naturale (medicină 2. 1.

6

clinică, sănătate publică). Sintetic, putem defini Psihologia SănătăŃii ca fiind domeniul interdisciplinar ce aplică cunoştinŃele şi tehnicile psihologice în domeniul sănătăŃii şi bolii. 3. Obiectivele Psihologiei Sănătăţii ţ • Promovarea sănătăŃii • MenŃinerea sănătăŃii • Prevenirea îmbolnăvirilor • Tratearea îmbolnăvirilor • Identificarea factorilor (cognitivi, emoŃionali, comportamentali şi sociali) cu rol în etiologia şi evoluŃia bolilor acute şi cronice • Îmbunătăţirea sistemului de sănătate și a politicilor de sănătate (Matarazzo, 1982) • Educarea pentru sănătate • ÎnŃelegerea experienŃei subiective a bolii • Asistarea bolnavului pentru o mai bună adaptare la boală, tratament şi proceduri medicale Relaţia Psihologiei Sănătăţii cu alte discipline ţ ţ O înţelegere aprofundată a Psihologiei Sănătăţii necesită cunoștinţe cu privire la contextul în care sănătatea și boala există. În acest sens sunt relevante următoarele domenii de studiu: • Epidemiologia – studiază frecvenţa și distribuţia bolilor în populaţie • Sănătatea publică – studiază sănătatea la nivel de comunitate și nu de individ • Sociologia – studiază societatea, interacţiunile sociale și individul ca membru al unui grup, comunităţi, instituţii o Sociologia medicală – studiază impactul societăţii, a interacţiunilor sociale și a comportamentelor individului în cadrul grupului, comunităţii și instituţiei asupra sănătăţii și bolii • Antropologia – studiază originea speciei umane, istoria și cultura acesteia o Antropologia medicală – studiază reprezentările sănătăţii și bolii și practicile asociate acestora Pe de altă parte, Psihologia SănătăŃii este considerată a fi un domeniu interdisciplinar, utilizând şi punând la dispoziŃie cunoştinŃe şi tehnici din/pentru mai multe ramuri ale psihologiei: • Psihologia socială – studiază modul în care indivizii și grupurile interacţionează • Psihologia dezvoltării – studiază impactul proceselor maturaţionale și a experienţei asupra comportamentului individului • Psihologia pozitivă – studiază resursele personale ale individului (ex. înţelepciune, curaj, optimism, originalitate, talent, responsabilitate, moderaţie, toleranţă) ce facilitează funcţionarea sa optimă • Psihologia clinică – studiază mecanismele psihologice implicate în patologie o psihologia clinică vizează mai ales tulburările mentale, în timp ce psihologia sănătăŃii se focalizează pe starea globală de sănătate, pe rolul factorilor psiho-sociali în etiologia bolii somatice (ex. cancer), pe reacŃia, adaptarea şi recuperarea din boala somatică acută (ex. infarct miocardic) sau cronică (ex. colon iritabil) o conceptele şi teoriile dezvoltate de psihologia clinică (diagnosticul clinic, teoriile anxietăŃii, depresiei, tulburărilor de personalitate) sunt deosebit de relevante pentru psihologia sănătăŃii • Psihoterapia şi Consilierea – presupun intervenţie psihologică în scopul ameliorării tabloului clinic (psihoterapie) sau în scopul optimizării, prevenţiei și remiterii problemelor emoţionale, cognitive și de comportament (consiliere) 4.

7

Acest concept face referire la capacitatea de a lua decizii informate cu privire la propria sănătate. biologic. de a te bucura de viaŃă) • Sănătatea ca produs Cauza acestor percepţii laice contrastante percepţiei specialiștilor în sănătate rezidă în nivelul scăzut al alfabetizării cu privire la sănătate. • Sănătatea ca stare de bine fizică. la nivelul sistemului de sănătate și cu precădere la nivelul sistemului educaţional. Un nivel crescut al alfabetizării cu privire la sănătate ar conduce la creșterea speranţei de viaţă la nivelul populaţiei și la eficientizarea furnizării de servicii de asistenţă medicală. emoŃii. social şi spiritual. OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii (OMS) definişte sănătatea ca integritate anatomică şi funcŃională. Aşa cum reiese din definiŃia OMS.1. ţ 5. biologici. genetici. Concepte fundamentale în Psihologia Sănătăţii ţ 5. cum sunt cele privitoare la relaŃionarea psiholog-pacient sau cele referitoare la modalităŃile de modificare a cogniŃiilor iraţionale sunt deosebit de relevante pentru psihologia sănătăţii Temă de reflecŃie nr. lipsa informaţiilor cu privire la tratament conduce la o scădere a aderenţei la prescripţiile specialiștilor în sănătate. ecologic. exerciŃiu fizic) • factori psihici (cogniŃii. organizarea sistemului de îngrijire medicală şi politicile sanitare) • factori biologici (imunologici. modelul de abordare a sănătaŃii este unul holistic.o cunoştinŃele şi tehnicile de lucru cu pacienŃii. psihică şi socială (Pozitiv) 8 . sociali) • stilul de viaŃă (comportament alimentar. capacitate de protecŃie împotriva îmbolnăvirilor şi morŃii premature. 1 Explicaţi modul în care cunoștinţele din domeniul psihologiei sociale sau ţ ș ţ dezvoltării pot fi utilizate în psihologia sănătăţii. sexual. aer. Sănătatea Cercetările realizate de Blaxter (1990) şi Staiton-Rogers (1991) pe loturi populaŃionale largi. biochimici) Sănătatea este percepută de mule ori doar prin prisma uneia din aceste dimensiuni: • Sănătatea ca absenŃă a bolii şi dizabilităŃii (Negativ) VS. care are în vedere atât dimensiunile sale multiple cât şi determinismul complex. capacitate de confruntare cu stresul fizic. psihic şi social. fizici. sol. Mai mult. ca stare de bine. comfort fizic. abuz de substanŃe. percepŃia şi răspunsul la stres) • factori sociali (resurse socio-economice. psihic. Factorii care influenŃează starea de sănătate pot fi grupaŃi în patru mari categori: • factori de mediu (apă. Persoanele cu un nivel scăzut al alfabetizării cu privire la sănătate nu apelează la servicii de sănătate decât în ultimele stadii ale bolii. au identificat următoarele percepŃii laice (de simŃ comun) asupra sănătăŃii: • Sănătatea ca un dat natural • Sănătatea ca o valoare • Sănătatea ca dar divin • Sănătatea ca responsabilitate individuală • Sănătatea ca voinŃă • Sănătatea ca drept fundamental • Sănătatea ca lipsă a bolii • Sănătatea ca resursă (de a muncii. Îmbunătăţirea alfabetizării cu privire la sănătate presupune intervenţia la nivelul culturii și societăţii. chimici.

disfuncŃii • abatere de la normă • manifestarea eşecului în adaptare Termenul de boală (ca şi condiŃie obiectivată şi diagnosticată de medic) se relaŃionează cu alte concepte: • DeficienŃă: orice pierdere sau deviaŃie datorată unei boli sau traume în funcŃionarea fizică şi psihică optimă a individului • Dizabilitate: orice restricŃie în îndeplinirea sarcinilor cotidiene şi în abilităŃile de autoîngrijire • Handicap: orice dezavantaj social indus de deficienŃă şi dizabilitate • SuferinŃă: experienŃa subiectivă a simptomelor Boala presupune nu doar tratament medical dar şi îngrijire umană. emoŃională. în funcŃie de perspectiva din care este privită: • formă particulară de existenŃă a materiei vii • consecinŃă a unor agenŃi patogeni sau traumatici • semne. fie prin 2) prezenţa unor semne obiective. este definită în mai multe moduri. Grade ale sănătăŃii • sănătate optimă • sănătate • sănătate aparentă • sănătate precară • sănătate foarte precară 5. La nivelul simţului comun.2.2.3.1.1. • Sănătatea ca măsură în care individul este capabil. Componentele sănătăŃii • absenŃa bolii. aspiraŃii) • spirituală (valori. Dimensiunile sănătăŃii • biologică (anatomică. boala este conceptualizată fie prin 1) prezenţa unor simptome subiective. Conceptele de sănătate și boală se află însă 9 . disfuncŃiei şi dizabilităŃii • rezistenŃă fizică şi fiziologică • atitudinea pozitivă faŃă de viaŃă (a percepe sensul şi semnificaŃia vieŃii) • asumarea controlului propriei vieŃii • acceptarea de sine • relaŃionare socială pozitivă • stare subiectivă de bine 5.1. 5. datorită faptului că boala (stare obiectivă) este acompaniată de cele mai multe ori şi de suferinŃă personală (stare subiectivă). fizic şi biologic (ExperienŃial) În fapt. sănătatea este o: • stare complexă şi multidimensională • stare relativă şi variabilă • stare procesual-dinamică Complexitatea stării de sănătate este dată de dimensiunile. comportamentală) • socio-profesională (roluri. Boală Boala.1. religie. pe de o parte să îşi realizeze aspiraŃiile şi nevoile proprii. experienŃe non-cotidiene) 5. componentele şi gradele diferite pe care le presupune. fiziologică şi biochimică) • psihologică (cognitivă. simptome.• Sănătatea ca adaptare şi rezultat al unor procese de reglare optimă (FuncŃional) VS. ca şi sănătatea. relaŃii. iar pe de altă parte să răspundă adecvat mediului social.

NoŃiunea de calitate a vieŃii este însă una complexă şi multidimensională motiv pentru care în literatura de specialitate nu s-a ajuns la un consens cu privirea la definirea acesteia (vezi cadrul conceptual propus de Browne. Astfel. măsurarea multidimensională a calităţii vieţii (măsurarea globală a stării de sănătate) și măsurarea individuală (măsurarea subiectivă a stării de sănătate). 2002) (figura 2. satisfacţie. Atenţia acordată unor concepte precum starea de bine sau calitatea vieţii nu are ca rezultat diminuarea rolului integrităŃii somatice şi fiziologice a organismului ci sublinierea faptului că sănătatea nu se reduce la integritate somatică și fiziologică. fizic. 1997 și cadrul conceptual propus de Muldoon. Unul dintre progresele importante făcute în acest domeniu de studiu îl constituie identificarea unor factori ce explică variabilitatea stării de bine. Lipsa unui consens în definirea calităţii vieţii a condus la diferite modalităţi de operaţionalizare a conceptului. constituind predictori ai acesteia: • Factori de personalitate : dispoziţia afectivă • Factori cognitivi : autoeficacitatea. social).3. Figura 2. comunicare. 1998). roluri) 10 . psihic. Dimensiunile calităŃii vieŃii relevante pentru starea de sănătate sau boală sunt : • fizică (mobilitate. RelaŃia de continuum sănătate-boală 5. Calitatea vieţii ţ Calitatea vieŃii este definită de Organizaţia Mondială a Sănătăţii ca percepŃia subiectivă a poziŃiei în lume în relaŃie cu standardele şi aşteptările personale. respectiv starea de bine iar la celălat dizabilitatea.1). controlul reflexelor. semnificaţie) respectiv stare de bine globală și stare de bine specifică unui anumit domeniu de funcţionare (ex. vitalitate. absenŃa durerii. cultural.4. percepţia progresului în atingerea obiectivelor trasate • Factori comportamentali : participarea la activităţi valorificate • Factori contextuali : suport social Starea de bine presupune : • Acceptare de sine • RelaŃii pozitive cu ceilalŃi • Autonomie • Control asupra propriei vieŃi • Sens şi scop în viaŃă • Dezvoltare personală 5. În literatura de specialitate se face distincţia între stare de bine subiectivă (ex. funcŃionare cognitivă) • socială (relaŃii interpersonale. fericire) și stare de bine psihologică (ex. energie) • psihică ( reacŃii emoŃionale. îngrijire personală. carieră). standarde și așteptări care pot să reflecte diverse domenii de funcţionare (ecologic. Stare de bine În ultimii ani se pune un accent tot mai mare pe aspectele calitative ale stării de sănătate. respectiv moartea prematură (Sarafino. s-a propus măsurarea unidimensională a calităţii vieţii (măsurarea unui singur aspect relaţionat cu starea de sănătate).1. economic. scop.pe un continuum în care la un pol se situează sănătatea optimă.

• • • comportamentală (somn. O creștere a ratei mortalităţii este un indice al scăderii stării de sănătate iar o scădere a ratei mortalităţii este un indice al creșterii stării de sănătate. boală. stare de bine şi calitatea vieŃii Temă de reflecŃie nr 2. InterelaŃionarea complexă dintre sănătate. acest rezultat nu este informativ cât timp diferenţa poate fi explicată de faptul că populaţia judeţului Cluj este mai mare . Explicaţi de ce definirea și operaţionalizarea conceptelor de stare de bine și ţ ţ calitate a vieţii este atât de dificilă ţ 5. mărime. Să presupunem că rata mortalităţii în judeţul Cluj este mai mare decât în judeţul Maramureș. ratele mortalităţii sunt corectate funcţie de variabilele ce caracterizează aceste populaţii (ex. alimentaţie. Pentru a putea compara mortalitatea a două sau mai multe populaţii diferite. vârstă și sex).5. de faptul că 11 .2. recreere. Mortalitate Mortalitatea este o măsură a stării de sănătate care se obţine prin raportarea numărului de decese dintr-un an la numărul de decese din anii precedenţi. hobby-uri) economică (financiar) independentă (sexualitate) Figura 2. În lipsa corecţiilor menţionate anterior.

Modele ale sănătăţii și bolii ţ Modelele sănătăţii și bolii adoptate de societate pot avea consecinţe serioase. unde prevalenţa se referă la numărul total al indivizilor din populaţie care suferă de o anumită boală. Astfel. înregistrează o speranţă de viaţă în rândul bărbaţilor similară cu Cuba. iar boala la lipsa sănătăţii • Somaticul și psihicul reprezintă entităţi ce funcţionează independent una de cealaltă • Boala poate avea consecinţe psihologice dar nu cauze psihologice Critici aduse modelului: • Natura dualistică (separarea somaticului de psihic) • Natura reducţionistă (orice fenomen care nu poate fi explicat prin procese biologice este ignorat) • Dimensiunea umană a pacientului.2 în cazul femeilor. ilustrativ este cazul Statelor Unite care.4 la 71. studiile arată faptul că speranţa de viaţă poate înregistra modificări semnificative într-o perioadă scurtă de timp. 5. soldaţii care semnalau prezenţa unor simptome ca urmare a stresului intens de pe câmpul de luptă erau împușcaţi pe baza convingerii că aceștia simulează. Deși contraintuitiv. în primul război mondial.6.8 la 57. modificări explicate prin factorii macro. În Rusia. poziţie care s-a modificat în decursul a 30 de ani. rata mortalităţii infantile) sau la cauză (ex. 1994). rata mortalităţii datorate suicidului). rata mortalităţii poate fi raportată la vârstă (ex.populaţia judeţului cluj are o medie de vârstă de 65 de ani sau are un procent mai mare de bărbaţi decât de femei. speranţa de viaţă a femeilor din Japonia a crescut cu 12 ani (Evans. În acest sens. Mai mult. iar în rândul femeilor similară cu Chile. 6. De exemplu.1. și de la 74. 5. neavând nici o responsabilitate pentru instalarea bolii • Pacientul este un recipient pasiv al tratamentului. Un alt exemplu al sensitivităţii speranţei de viaţă la modificările de la nivel macro îl constituie ţările din fosta Uniune Sovietică care au suferit o tranziţie rapidă de la socialism la capitalism. din 1960 pînă în 1990. fie ei de natură socială sau fizică. între 1990 și 1994 speranţa de viaţă a scăzut de la 63. Speranţă de viaţă ţ ţ Cu toate că produsul intern brut per capita al unei ţări este un predictor foarte bun al speranţei de viaţă. Morbiditate Morbiditatea este tot o măsură a stării de sănătate care se obţine fie prin calcularea prevalenţei.7. responsabilitatea eliminării tabloului clinic revenindu-i personalului medical • Sănătatea se reduce la lipsa bolii. ca urmare a modificărilor sociale și economice înregistrate. 3 Descrieţi comportamentul unui medic care își abordează pacienţii exclusiv ţ ș ţ din perspectiva modelului biomedical și impactul pe care l-ar putea avea 12 . unde incidenţa se referă la numărul de cazuri noi dintr-o anumită boală. mai specific a scăderii venitului media per capita cu două treimi și a creșterii procentului familiilor care au trăit în sărăcie de la 2% la 38 %. fie prin calcularea incidenţei. respectiv a personalului medical este ignorată • Model cauzal de tip linear (bacil → boală) • Accent pe boală și ignorarea sănătăţii Temă de reflecŃie nr.7 în cazul bărbaţilor. Modelul Biomedical Asumpţiile modelului: • Boala este cauzată exclusiv de modificări la nivel biologic • Pacientul este o victimă. deși are unul dintre cele mai ridicate produse interne per capita din lume. 6. Se presupune ca explicaţia constă în poziţia ierarhică pe care Japonia o ocupă în clasamentul global. există excepţii ce au fost supuse unor discuţii intense în lumea știinţifică.

3. Modelul Biopsihosocial Modelul biopsihosocial s-a dezvoltat ca reacŃie la cel biomedical.3. cu artrita șoldului drept 13 . cât şi variabilele psihocomportamentale. 1977) Odată cu apariŃia modelului biopsihosocial s-au petrecut transformări în accentele puse pe diverse aspecte ale sănătăŃii şi bolii: • De la boală la sănătate • De la boală acută la boală cronică • De la abordarea curativă la abordarea preventivă • De la intervenţie la monitorizare • De la îngrijirea în spital la îngrijirea în comunitate • De la pacient la persoană 6. Asumpţiile modelului biopsihosocial: • Boala are o cauzalitate multifactorială • Dată fiind importanţa comportementelor în instalarea bolii. culturale şi ecologice ca factori importanŃi în etiologia şi evoluŃia bolilor. cele două sunt în continuare conceptualizate ca fiind entităţi separate) • Nu răspunde unor întrebări de natură practică Biologic • Virusuri • Bacterii • Leziuni Psihologic • Comportament • Convingeri • Coping • Stres • Durere Social • • • • • Clasă Grup Muncă Etnicitate Religie Figura 2. Modelul bio-psiho-social al sănătăŃii şi bolii (adaptat după Engel.această abordare asupra stării de sănătate a pacientului 6. pacientul este responsabil pentru starea sa de sănătate • Pacientul nu este o victimă ci este parţial responsabil pentru eliminarea tabloului clinic • Sănătatea și boala se află pe un continuum • Boala poate avea consecinţe psihologice dar poate avea și cauze psihologice • Accent atât pe boală cât și pe sănătate • Accent atât pe tratament cât și pe prevenţie Aspecte pozitive: • Model dinamic • Model sistemic • Model cauzal de tip circular Critici aduse modelului: • Natura dualistică (deși este recunoscută influenţa pe care psihicul o exercită asupra somaticului și viceversa. sociale.2. Model Alternativ Asumpţiile modelului propus de Wade și Halligan (2004) vor fi exemplificate pe cazul unui bărbat de 54 de ani care a suferit un accident vascular cerebral: • Disfuncţiile indivizilor se pot manifesta la două nivele o La nivel somatic → patologie Descrierea medicală obiectivă: accident vascular cerebral ușor datorat hipertensiunii. incorporând atât achiziŃiile medicinei biologice.

valori Descriere: pacientul se așteaptă la o recuperare totală. așteptări. ocupaŃie. face cumpărături etc. pescui. soţ. orice activitate este percepută ca fiind stresantă o Liberul arbitru • Indivizii interacţionează cu două tipuri de contexte o Contextul fizic Descriere: pacientul poate accesa toate zonele casei sale. consumul de alcool) Distali (ex. în cazul de faţă variabilele de risc. prieten Descrierea subiectivă a pacientului: rol de pacient Implicaţiile modelului: • Boala se poate instala și în lipsa unei patologii clare • Efectele bolii variază funcţie de caracteristicile celorlalte componente ale sistemului • Parte din resursele intervenţiei trebuie alocate în vederea alterării factorilor contextuali (personali. familie. fumatul) De precipitare (ex. Variabilele de risc pot fi clasificate după două criterii: • criteriul distanŃei dintre risc şi îmbolnăvire Proximali (ex. de unul singur o Participare socială Descrierea medicală obiectivă: reluarea rolurilor de tată. Modele de sanogeneză și patogeneză Modelele de sanogeneză și patogeneză tratează componentele sănătăţii și bolii. poate purta și folosi toate obiectele din casă o Contextul social sau cultural Descriere: familia și prietenii își oferă sprijinul în toate activităţile pacientului și îl încurajează să obţină ajutor social.4.Descrierea subiectivă a pacientului: accident vascular cerebral sever o La nivel global → deterioarea domeniilor de funcţionare Descriere medicală obiectivă: ușoară neîndemânare a mâinii stângi. fizici. sociali) 6. pacientul este îngrijorat de posibilitatea unui al doilea accident cerebral vascular în situaţii de stres. angajatorii așteaptă ca pacientul să se întoarcă la serviciu cu normă întreagă • Interacţiunile sunt analizate la două niveluri o Activităţi orientate spre scop Descrierea medicală obiectivă: o bună recuperare a funcţionalităţii în activităţi specifice Descrierea subiectivă a pacientului: sentimentul incapacităţii de a grădinări. atitudini. convingeri. sistem medical) • criteriul rolului variabilelor de risc în relaŃia cu patologia PredispozanŃi (ex. fumatul. ușoară slăbiciune a piciorului stâng cu o ușoară durere a șoldului drept Descrierea subiectivă a pacientului: mâna stângă și piciorul stâng sunt disfuncţionale • Indivizii sunt influenţaţi de două categorii de factori o Contextul personal → credinţe. eveniment stresant) De menŃinere (ex. factori macro-sociali) Intermediari (ex. fumatul) 14 . convingeri.

În acest sens. 1998) CondiŃii de risc: • Sărăcie • Discriminare socială • InegalităŃi sociale • LocuinŃe precare • Muncă stresantă • Mediu poluat Comportamente de risc: • Consum de droguri • Abuz de alcool • Fumat • Sex neprotejat • Sedentarism • Dietă nesănătoasă Grupuri de risc: • Şomeri • ImigranŃi • MinorităŃi etnice • Homosexuali • Părinte unic • ÎnsinguraŃi Creşterea ratei bolilor ce pot fi prevenite: • Boli cardiovasculare • Artrite • Cancer • Astm • Diabet • Boli infecŃioase • Status de HIV pozitiv Factori de risc: • Hipertensiune arterială • Hipercolesterolemie • Obezitate • Stimă de sine scăzută • Control redus • Pesimism Figura 2.4.• • • • Prezenţa variabilelor de risc formează vulnerabilitatea individului pentru o boală sau alta: CondiŃii de risc Grupuri de risc Comportament de risc Factori de risc RelaŃia dintre risc şi boli (adaptat după Naidoo şi Wills.5. RelaŃia dintre factorii de risc și vulnerabilitatea pentru boli 6. un studiu corelaţional a identificat 7 astfel de comportamente (Breslow & Enstrom. Modele generale și specifice Modelele generale fac referire la comportamentele protectoare și de risc care sunt relaţionate cu starea de sănătate în general. 1980): • Regimul de somn (recomandat: 7-8 ore de somn pe zi) 15 .

Comportamentul alimentar (recomandat: mic dejun în fiecare zi) Comportamentul alimentar (recomandat: fără gustări între mese) Fumatul (recomandat: a nu se fuma) Greutate (recomandat: greutate normală) Consumul de alcool (recomandat: a se conuma în cantităţi moderate) Activitate fizică (recomandat: exerciţii fizice regulate) Eșantionul a fost urmărit într-un studiu prospectiv la 5 ani și la 10 ani și s-a arătat faptul că cele 7 comportamente au fost relaţionate cu mortalitatea. sunt descrise şi aduse argumente pro şi contra modelelor biomedicale şi biopsihosociale explicative ale sănătăŃii şi bolii. Boala este descrisă în relaŃie de continuum cu sănătatea. De asemenea. În condiţiile în care comportamentele de risc explică peste 50% din cazurile de mortalitate şi morbiditate se cere identificarea factorilor predictori ai comportamentelor de risc. SARCINA DE SEMESTRU MODUL I 1. 1 DiscutaŃi avantajele şi dezavantajele modelului biopsihosocial. comportamentele de risc par să prezică mortalitatea și longevitatea. morbiditate. Mai mult. • Factori genetici (ex. dacă comportamentul alimentar. componentele şi gradele procesului de sănătate. activitatea fizică și fumatul pot să conducă la o gamă largă de afecţiuni printre care la boli coronariene. frica. prezintă dimensiunile. DiscutaŃi avantajele şi dezavantajele modelului biopsihosocial 16 . (1985) au descris o serie de astfel de factori. stresul. modelarea. În acest sens. calitatea vieŃii. autorii au sugerat faptul că starea de sănătate a indivizilor de peste 75 de ani care aveau un stil de viaţă caracterizat prin toate recomandările menţionate anterior era comparabilă cu a indivizilor de 35-44 de ani a căror stil de viaţă era caracterizat de mai puţin de trei din recomandările de mai sus. mortalitate și speranţa de viaţă. durerea. Astfel. întăririle primite din mediu. Sunt abordate conceptele de starea de bine. oboseala) • Sistemul de credinţe al individului • Sistemul de credinţe al specialiștilor în sănătate Modelele specifice fac referire la comportamentele protectoare și de risc care sunt relaţionate cu o boală specifică. tensiunea) • Simptomele percepute (ex. normele sociale) • Factori emoţionali (ex. sugerând faptul că o combinare a acestora ar putea prezice și promova comportamentele relaţionate cu starea de sănătate. • • • • • • REZUMAT Modulul discută obiectivele şi disciplinele relaţionate cu psihologia sănătăţii. Descrieţi comportamentul unui medic care îşi abordează pacienţii exclusiv din perspectiva modelului biomedical şi impactul pe care l-ar putea avea această abordare asupra stării de sănătate a pacientului 2. Leventhal și colab. anxietatea. argumentând de ce sănătatea nu se reduce la absenŃa bolii. bază genetică pentru uzul de alcool) • Factori sociali (ex. tipul A de comportament este o cauză specifică bolilor coronariene. Lucrarea de evaluare nr. învăţarea vicariantă.

. Annals of Family Medicine.P. identificarea factorilor psihologici cu rol în etiologia bolilor şi la îmbunătăţirea sistemului de sănătate și a politicilor de sănătate Morbiditate = măsură a stării de sănătate care se obţine fie prin calcularea prevalenţei. (2004) The biopsychosocial model 25 years later: principles. New York: John Wiley & Sons Sutton S. 2. practice. Biopsychosocial Interactions. and scientific inquiry..L. 329. Epstein R.. (2004) Health Psychology Textbook. Johnston M.Raspundeti la cele 2 intrebari in maxim 2 pagini la computer (1 pagina de intrebare). fie prin calcularea incidenţei Mortalitate = măsură a stării de sănătate care se obține prin raportarea numărului de decese dintrun an la numărul de decese din anii precedenți 17 . Halligan P.. 108. Berkshire: Open University Press and McGrawHill Sarafino E. prevenirea şi tratarea îmbolnăvirilor.M. Baum A. (2004) Do biomedical models of illness make for good healthcare systems? British Medical Journal. (2005) The SAGE Handbook of Health Psychology. Health Education. 1398-1401 Glosar de termeni Calitatea vieŃii = percepŃia subiectivă a poziŃiei în lume în relaŃie cu standardele şi aşteptările personale Psihologia SănătăŃii = ramură teoretică şi aplicativă a psihologiei care contribuie la: promovarea şi menŃinerea sănătăŃii. London: Sage Publications Ltd Wade D. Bibliografie pentru acest modul Borrell-Carrio F.W. 576-582 Kickbusch I. Suchman A. (1990) Health Psychology.T. (2008) Health Literacy: an essential skill for the twenty-first century. Aceste sarcini se vor trimite pe email sau poştă împreună cu sarcinile celui de-al doilea modul (vezi calendarul disciplinei). 101-104 Ogden J.

psihic. social şi spiritual. dezvoltare personală 18 . psihic şi social. capacitate de confruntare cu stresul fizic. comfort fizic. sociali.Model biomedical = model ce consideră că boala este cauzată exclusiv de modificări la nivel biologic Model biopsihosocial = model ce consideră atât factorii biologici cât și cei psihocomportamentali. control asupra propriei vieŃi. biologic. autonomie. capacitate de protecŃie împotriva îmbolnăvirilor şi morŃii premature. relaŃii pozitive cu ceilalŃi. sens şi scop în viaŃă. ca stare de bine Stare de bine = presupune acceptare de sine. culturali şi ecologici ca factori importanŃi în etiologia şi evoluŃia bolilor Sănătate = integritate anatomică şi funcŃională.

2. Obiectivele modului: la finalul acestui modul. emoŃional. Sunt prezentate cogniŃiile care au rol de sanogeneză. comportamental. stima de sine. controlul perceput. cum sunt optimismul. studenŃii trebuie să poată: • • • • • • • • • • Să explice rolul convingerilor despre sine. adică de protecŃie pentru sănătate.MODUL 2 Rolul factorilor cognitivi în sănătate Scopul modului: Cunoaşterea factorilor cognitivi care influenŃează sănătatea şi a mecanismelor prin care aceştia acŃionează pentru a influenŃa sănătatea şi stilul de viaŃă.1 Rolul teoriei social-cognitive a personalităŃii în psihologia sănătăŃii În încercarea de a depăşi controversele privind rolul factorilor interni sau externi în înŃelegerea personalităŃii. Variabilele personale sunt derivate din înŃelegerea mecanismelor şi proceselor cognitive care influenŃează funcŃionarea individului în toate aspectele sale: motivaŃional. autoeficacitatea. sentimentul de coerenŃă şi robusteŃea. Sunt puse în discuŃie mecanismele prin care cogniŃiile au efecte benefice asupra stării de sănătate. respectiv a rolului cogniŃiilor despre sine. teoria social-cognitivă sugerează că personalitatea este întotdeauna un produs al interacŃiunii dintre organism şi mediu. 19 . lume şi viitor în medierea relaŃiei dintre personalitate şi riscul pentru îmbolnăviri. Teoria social-cognitivă respinge taxonomii şi evaluări globale ale personalităŃii tipice teoriei trăsăturilor şi încearcă să ofere informaŃii explicative despre mecanismele psihologice ce pot determina comportamentul uman. Este exemplificată legătura dintre cognitii si modificarea stilului de viată prin prezentarea a trei modele social-cognitive relevante pentru explicarea si modificarea comportamentelor de sănătate. lume şi viitor în sanogeneză şi patogeneză Să definească autoeficacitatea percepută şi să explice cum influenŃează acesta menŃinerea sănătăŃii Să definească stima de sine şi să explice cum influenŃează aceasta menŃinerea sănătăŃii Să definească controlul perceput şi să explice cum influenŃează acesta menŃinerea sănătăŃii Să definească robusteŃea şi să explice cum influenŃează aceasta menŃinerea sănătăŃii Să definească sentimentul de coerenŃă şi să explice cum influenŃează acesta menŃinerea sănătăŃii Să definească optimismul şi să explice cum influenŃează acesta menŃinerea sănătăŃii Să numească ce alte forme de control relevante în menŃinerea sănătăŃii Să explice legătura dintre cogniŃii şi stil de viaŃă Să descrie principalele modele social-cognitive ConŃinutul modulului doi porneşte de la teoria social-cognitivă a personalităŃii. Teoria social-cognitivă furnizează cadrul necesar pentru studierea relevanŃei personalităŃii în contextul vulnerabilităŃii şi rezistenŃei la stres şi boală.

ci şi asupra proceselor motivaŃionale prin includerea perspectivei viitorului. Premisa centrală a teoriei social-cognitive este că omul îşi reglează comportamentul pe baza expectanŃelor. Pe această constatare se bazează diversele forme de terapie prin imagerie. comparaŃiile cu indivizii din grupul de referinŃă. lume şi viitor. prin care lumea este percepută. Atribuirea de semnificaŃii implică procesări ale informaŃiei despre stimul. Discriminarea şi integrarea informaŃiei poate fi impietată de diverşi factori. oamenii nu numai că reacŃionează la mediu. în desensibilizarea sistematică clienŃii anxioşi sunt puşi să îşi imagineze reuşite graduale în confruntarea cu situaŃia anxiogenă. Aceasta nu se produce ca un proces cognitiv raŃional şi voluntar în care se cântăresc beneficiile şi pierderile ci ca un proces dinamic în care convingerile şi motivaŃiile orientează semnificaŃia şi deci declanşarea comportamentului. evocă. Ele sunt cele care se interpun şi mediază relaŃia dintre stocul de cunoştiinŃe şi acŃiune. facilitând comunicarea indivizilor care aparŃin aceloraşi grupuri sociale. Oamenii au o nevoie fundamentală de semnificaŃii. Aceasta nu înseamnă negarea consistenŃei personalităŃii şi a diferenŃelor individuale de către teoria social-cognitivă. Variabilele personale sunt conceptualizate atât ca produs (al învăŃării cognitiv-sociale) cât şi ca proces (structuri care funcŃionează “aici şi acum”). structurează cognitiv informaŃia despre lume se crează un cadru valid de înŃelegere a interacŃiunii persoanămediu. Un astfel de construct personal este conceptul de sine (self-schema. susŃinută de modelul trăsăturilor şi specificitatea comportamentului. OpoziŃia dintre consistenŃa personalităŃii în situaŃii diverse de viaŃă. a planificării şi predicŃiei. totodată furnizând şi un mijloc de a distinge diversele grupuri sociale. se recunoaşte şi se subliniază flexibilitatea adaptării şi răspunsului uman. că ideile sunt internalizări ale practicilor sociale. self 20 . Adoptând acest punct de vedere. Aşa cum am arătat mai sus. De exemplu. Autorii subliniază că facultatea de a gândi este la om un proces modelat social. Prin procesări informaŃionale de tip subiectiv se ajunge de la stimuli obiectivi la “constructe personale”. deci comportamentul este în mare măsură discriminativ şi dependent de context. Teoria social-cognitivă a personalităŃii plasează pe scara intereselor sale pe primul loc cogniŃiile referitoare la sine. Reprezentările sociale sunt definite ca imagini mentale prin care oamenii fac atribuŃiri şi explicaŃii cauzale. poziŃia. reprezentări mentale. termen preluat de la Kelly. Prin studierea modului în care persoana selectează. scheme mentale sau cogniŃie. Reprezentările despre sine în acŃiuni viitoare pot să ajute sau să inhibe persoana în comportamentele sale. cum sunt presiunea timpului. Deseori se utilizează şi alŃi termeni. dar mai ales acŃionează asupra lui luând în considerare semnificaŃiile şi consecinŃele evenimentelor. precum convingeri. susŃinută de modelul situaŃionist dispare prin paradigma teoriei social-cognitive. Un termen relaŃionat cu cel de sociocogniŃie este cel de “reprezentare socială” propus de Moscovici (1986). CogniŃiile trebuie văzute nu numai ca proces ci şi ca produs al factorilor sociali cum sunt rolul. Rotter (1966) şi Bandura (1986) se numără printe primii autori care au subliniat rolul învăŃării sociale în dezvoltarea graduală şi sistematică a personalităŃii. Stabilitatea personalităŃii trebuie căutată la nivelul mecanismelor psihologice şi ale evenimentelor care le activează iar specificitatea şi discriminarea la nivelul comportamentului manifest. Diferite comportamente pot să exprime acelaşi mecanism. Contextele şi situaŃiile specifice nu pot afecta comportamentul decât prin intermediul mecanismelor cognitive. aşteptări prea mari sau nevoi prea stringente. Kreitler şi Kreitler (1992) propun teoria orientării cognitive a personalităŃii în care elementul major este acordarea de semnificaŃii. Omul este văzut mai mult ca o fiinŃă proactivă decât ca un organism reactiv la mediu. Se propune termenul de “sociocogniŃie” pentru a descrie aceste influenŃe.Conform teoriei social-cognitive comportamentul manifest rezultă din interacŃiunea mecanismelor psihologice cu factorii de mediu. acestea sunt sociale deoarece îşi au originea în interacŃiunea şi comunicarea umană. Aceasta nu înseamnă că procesarea se realizează întotdeauna cu acurateŃe. a anticipării situaŃiilor şi consecinŃelor acŃiunilor întreprinse. Capacitatea de a produce şi stoca reprezentări despre sine şi lume are importante consecinŃe nu numai asupra învăŃării. identitatea socială.

Conform definiŃiei lui Bandura. AE percepută mai poate fi definită ca o anticipare a rezultatelor pozitive în acŃiunile întreprinse datorită cunoştinŃelor şi abilităŃilor posedate. după cum pot influenŃa şi procesele cognitive de evaluare. Conceptul de autoeficacitate (AE). Aceşti factori contribuie. p. motivaŃii. autoeficacitatea crescută se asociază cu atribuŃii autoprotectoare ale eşecului sau succesului. Altfel spus. autoeficacitatea percepută reprezintă o variabilă centrală în mecanismele de autoreglare a organismului la cerinŃele mediului. recanalizându-l de la cerinŃele sarcinii la teama de insucces. Paradigma socialcognitivă integrează tipurile de interacŃiune genotip-mediu descrise de Plomin.2. Cei ce au îndoieli asupra AE îşi îndreaptă atenŃia spre propria persoană. Psihologia social-cognitivă admite că funcŃionarea persoanei în lume implică. îşi dozează efortul. PercepŃia propriei competenŃe modifică şi percepŃia eşecului sau a performanŃei reduse. îşi monitorizează progresele în funcŃie de experienŃa anterioară. care la rândul lor vor influenŃa cogniŃiile şi calitatea acŃiunii întreprinse. insuccesul tinde să fie atribuit efortului redus investit în sarcină şi în mai mică măsură lipsei competenŃei necesare îndeplinirii sarcinii. alături de cei situaŃionali şi de procesele cognitive şi motivaŃionale.concept). Cu cât AE este mai accentuată cu atât nivelul de aspiraŃie vizând atingerea scopurilor propuse este mai înalt. idei şi comportamente. fiind preocupate de inabilitatea lor de a face faŃă situaŃiei. la un anumit tip de interacŃiune individ-mediu. emoŃii. în aceste cazuri. Convingerile despre AE afectează şi procesele gândirii şi cele atenŃionale în direcŃia potenŃării sau reducerii eficienŃei lor. propus de Bandura (1982) reprezintă un construct relevant pentru înŃelegerea factorilor protectori la stres şi boală. lume şi viitor în mentinerea sănătăŃii şi prevenirea îmbolnăvirii? Dar în cazul apariŃiei bolii? 2. evaluările optimiste ale autoeficacităŃii pot fi considerate un imbold suplimentar pentru intenŃiile de acŃiune şi pentru persistenŃa în depăşirea obstacolelor. 1991). Persoana nu numai că îşi evaluează abilităŃile în lumina succeselor sau eşecurilor trecute. Aşa cum Bandura sugerează. AE ca proces cognitiv generează opŃiuni. Cercetările au demonstrat că cei ce au convingerea că nu pot face faŃă situaŃiei experienŃează un nivel înalt de distres (Barlow. Persoanele cu AE percepută îşi focalizează atenŃia înspre analiza şi găsirea de soluŃii la problemele cu care se confruntă. 1). Conceptul de sine lansat de teoria social-cognitivă a stârnit un real interes în rândul cercetătorilor de diverse orientări teoretice. dar şi optează pentru anumite sarcini. Prezentăm în continuare principalele dimensiuni cognitive ale personalităŃii studiate în psihologia sănătăŃii. Autoeficacitatea În teoria social-cognitivă a personalităŃii. Temă de reflecŃie nr.1 Pornind de la asumpŃiile teoriei social-cognitive explicaŃi care este rolul cogniŃiilor despre sine. PercepŃia copingului deficitar poate fi acompaniată şi de 21 . Factorii constituŃionali pot intensifica răspunsul fiziologic şi emoŃiile negative rezultate din perceperea stimulului ca ostil sau ameninŃător. comportamente sociale învăŃate şi mecanisme fiziologice şi biochimice. autoeficacitatea se referă la "convingerea unei persoane în capacităŃile sale de a-şi mobiliza resursele cognitive şi motivaŃionale necesare pentru îndeplinirea cu succes a sarcinilor date" (1988. aceste gânduri intruzive interferează cu folosirea eficientă a potenŃialului intelectual. Anticiparea succesului sau eşecului declanşează emoŃii pozitive sau negative. Anxietatea este indusă de cele mai multe ori nu de stimulul sau situaŃia în sine ci de perceperea ineficienŃei resurselor de coping. pe lângă reprezentări cognitive. procese motivaŃionale.

• experienŃa dobândită prin învăŃarea vicariantă. Bandura. Astăzi există dovezi certe că stresul excesiv deteriorează capacitatea de apărare a organismului (Glaser şi Kielcolt-Glaser. clasa socială. Cioffi şi Taylor. alŃi cercetători sugerează că SS este determinată de combinaŃia dintre evaluarea propriei valori şi abilităŃile de a atinge scopurile dorite cu sentimentele rezultate din procesele de evaluare.percepŃia inabilităŃii de a controla anxietatea. Persoanele care se consideră pe sine ineficace tind să îşi limiteze comportamentele de iniŃiere şi implicare în sarcini. Temă de reflectie nr. Nu fără de critici. percepŃia inabilităŃii de a atinge scopurile propuse duce la depresie (Pervin. 1994). Putem afirma că este vorba de o reacŃie de "frică la frică" care poate culmina cu atacul de panică. conform teoriei lui Bandura (1986) pe patru surse majore de informaŃii: • performanŃele anterioare. Cercetările lui Bandura şi colab. Unii autori văd SS ca reprezentând o evaluare globală a propriei persoane (Rosenberg. Alte cauze ale reacŃiei de tip depresiv rezidă în tendinŃa acestor persoane de a-şi impune standarde înalte. 2. Dacă percepŃia propriei ineficacităŃi în relaŃie cu situaŃiile ameninŃătoare duce la anxietate. Bandura sugerează existenŃa şi a altor surse pentru conturarea convingerii de AE. 1990 b). dificultăŃile sarcinii sunt apreciate ca insurmontabile. fiind o atitudine care descrie gradul în care persoana are tendinŃa de a se autoevalua pozitiv şi de a 22 . PercepŃia ineficacităŃii proprii în controlul stresorilor activează de asemenea şi sistemul endogen opioid care s-a dovedit a fi un mediator al competenŃei sistemului imun (Bandura. 1990) demonstrează că AE percepută are un important rol de "tampon" între stres şi impactul lui asupra sistemului imun. persoanele confidente în competenŃa lor vor căuta căi diferite de a exercita control asupra mediului şi de a obŃine performanŃele dorite. Considerăm că percepŃia ineficacităŃii personale este doar o componentă a depresiei. 1965). RelaŃia semnificativă dintre cele două variabile (eficacitate şi comportament) este ilustrată de cercetările care demonstrează că terapia focalizată pe creşterea AE ajută persoanele fobice să-şi depăşească frica şi să adopte comportamente adecvate (Bandura. 1988). 1982). (O'Leary. Foarte recent interesul lui Bandura şi a colaboratorilor săi s-a îndreptat spre investigarea relaŃiei dintre AE şi funcŃionarea sistemului imun. Evaluarea acurată sau nu a AE se bazează. dublate de un autocriticism excesiv. scopuri stringente. Brown. percepŃia colectivă a AE influenŃează într-o oarecare măsură AE individuală. considerăm conceptul de AE ca fiind unul major în categoria convingerilor despre sine cu rol în menŃinerea sănătăŃii. 1993). Stima de sine Stima de sine (SS) este o componentă a schemei cognitive referitoare la sine şi este definită în multiple moduri. Creşterea nivelului celulelor T (cunoscute ca având rol în distrugerea celulelor canceroase şi a viruşilor) a fost demonstrată pe subiecŃii cu fobie de şerpi implicaŃi în antrenamentul de dobândire a sentimentului de AE (O'Leary. dar nu crede că va reusi să facă acest lucru. Aşa este grupul de apartenenŃă. • persuasiunea verbală şi • starea fiziologică din momentul anticipării şi desfăşurării sarcinii.3. În opinia noastră stima de sine încorporează ambele aspecte. 1993). 2 Sugerati patru modalităti de crestere a auto-eficacitătii în cazul unei persoane care doreste să se lase de fumat. AE s-a dovedit a corela semnificativ şi cu succesul renunŃării la fumat sau cu toleranŃa durerii fizice (Karoly. În contrast cu acestea.

DispoziŃia de a se autoevalua este învăŃată în procesul socializării când persoana devine conştientă de valoarea proprie prin raportările la ceilalŃi. Adoptarea unei imagini de sine negative oferă persoanei posibilitatea de a se elibera de încercări viitoare de a acŃiona în direcŃia menŃinerii stimei de sine. datorită anticipării eşecului. cu optimismul privind performanŃele viitoare. 3 Analizati comparativ conceptele de stimă de sine si de autoeficacitate. 23 . Se asumă că SS influenŃează evaluarea stimulilor. tind să experienŃeze afecte negative de genul depresiei. stima de sine are atât componente cognitive cât şi afective (ca de altfel toate atitudinile). de origine psihanalitică. în sentimentele de iubire şi aprobare furnizate de ceilalŃi. a personalităŃii. cu lupta pentru atingerea scopului şi persistenŃa în depăşirea obstacolelor. a dezvoltării. Al treilea punct de vedere. Care sunt diferentele si asemănările importante dintre aceste două concepte? 2. Dacă depresia este o expresie a cogniŃiilor negative despre sine. Conceptul îşi are originea în teoria învăŃării sociale şi defineşte modul în care o persoană îşi explică succesul sau eşecul prin cauze de tip intern sau extern. Există teorii care explică depresia prin prezenŃa SS redusă ca trăsătură generală. clinică. a resurselor de coping şi moderează efectele confruntării cu circumstanŃele stresante.4. Ideea că oamenii au o nevoie fundamentală de stimă de sine nu este nouă în psihologie. consideră sursele sentimentului de autoevaluare şi autoapreciere ca fiind externe. Temă de reflectie nr. Locus de control Conceptul de locus de control (LOC) este introdus de Rotter (1966). Deşi confirmată asocierea stimei de sine scăzute cu depresia. Persoanele cu tendinŃe de autoevaluare negativă. Autorul argumentează că atitudinile şi convingerile privind relaŃia cauzală dintre comportament şi efect se conturează ca o caracteristică de personalitate globală şi relativ stabilă. Cu alte cuvinte. AlŃi autori conceptualizează SS ca o consecinŃă a activării diferenŃiate: persoanele cu SS crescută sunt activate de afecte pozitive iar persoanele cu SS redusă de afectele negative. a sănătăŃii. SS este considerat a fi un concept-cheie în diverse discipline ale psihologiei: socială. relativ stabilă. El se simte bine sau rău în funcŃie de termenii favorabili sau negativi prin care se judecă pe sine.respinge atributele negative. De aceea SS este conceptualizată ca o caracteristică cognitivă de autoprotecŃie şi autoîntărire (Kaplan. CogniŃiile şi sentimentele despre sine stimulează persoana să se comporte în maniera în care îi permite să îşi întărească imaginea de sine. Este dificil însă de identificat dacă stima de sine este un predictor sau un indicator al sănătăŃii mentale şi stării de bine. AlŃi autori apreciau că stima de sine este un factor de protecŃie împotriva angoasei existenŃiale. Caracteristicile cogniŃiilor şi sentimentelor despre sine sunt un rezultat al experienŃelor anterioare în care succesul sau eşecul îndeplinirii scopurilor şi sarcinilor propuse au un rol determinant. mâniei. anxietăŃii. Aron Beck relevă rolul major al SS scăzute asociată cu evenimente de viaŃă negative în declanşarea şi menŃinerea depresiei. Stima de sine crescută se asociază cu expectanŃe pentru succes. natura relaŃiei este controversată. SS este interpretată ca o variabilă individuală relevantă în procesul stresului şi bolii. Stima de sine nu decurge din procesări informaŃionale "la rece" despre sine. în acelaşi timp poate fi considerată şi un mecanism defensiv pentru contracararea acelor cogniŃii negative. convingerile negative referitoare la sine previn dezamăgiri viitoare şi minimalizează impactul eşecurilor. 1996). Acum un secol Wiliam Janes (1890) nota: "stima de sine este o dotare elementară a condiŃiei umane". atunci când omul este confruntat cu propria fragilitate şi cu condiŃia sa de muritor. controlabile sau necontrolabile. SS este considerată a fi o caracteristică esenŃială în sănătatea mentală. neimplicat afectiv. Omul nu poate gândi despre sine detaşat.

competenŃa. În acest sens există o strânsă relaŃie între LOC şi conceptul lui Seligman (1975) de neajutorare învăŃată. (c) rezistentă la încercările externe de a fi influenŃat şi (d) va lua iniŃiativa în a-şi îmbunătăŃi condiŃiile de mediu. Rotter relaŃionează conceptul de LOC cu alte variabile din psihologia personalităŃii cum sunt: alienarea. acestea fiind cauzate de destin. Alte studii. Studii interculturale confirmă diferenŃele în LOC între societăŃile tradiŃionale (musulmane sau hindu) şi cele occidentale. Se apreciază că persoana cu orientare internă este: (a) receptivă la informaŃiile utile furnizate de mediu. DiferenŃe în LOC s-au constatat şi în grupuri etnice diferite în cadrul aceleaşi societăŃi. Mecanismul ipotetic prin care LOC extern devine o formă maladaptativă în condiŃiile de stres se referă la modificările de la nivel biologic. dar uneori chiar o reprimă sau blamează. Există opinii care interpretează LOC ca un continuum. Studii recente susŃin modelul bidimensional. aceiaşi persoană putând manifesta orientare externă sau internă în funcŃie de situaŃie sau de rolul profesional. dar cu statut socio-economic diferenŃiat. persoanele vor avea tendinŃa să-şi interiorizeze convingerea controlului extern. privind controlul personal asupra unei arii largi de domenii ale vieŃii. subiectiv şi comportamental pe care perceperea incapacităŃii de control le poate induce. În prezent există conceptualizări diferite a LOC. o dată cu înaintarea în vârstă sau prin confruntarea cu anumite experienŃe negative de viaŃă (ex. Formarea internalităŃii la copii se asociază şi cu atitudini parentale consecvente. (b) preocupată de aptitudinile sale în succes şi eşec. făcând totodată distincŃia între controlul în situaŃii specifice şi controlul generalizat. copiii chinezi din SUA s-au dovedit mai externi decât cei americani. iar a doua . autonomie şi întăriri pozitive. Rotter descrie LOC ca o trăsătură unidimensională. că succesele proprii se datorează aptitudinilor şi muncii depuse. Pentru dezvoltarea internalităŃii. şomajul). DiferenŃele individuale în control se manifestă la trei nivele distincte: a) cognitiv. atribuirea ş. se arată că oamenii tind să adopte. sugerându-se rolul de factor protector al LOC intern. nevoia de succes. Prin aceste caracteristici devine o persoană rezistentă la stres. Există cercetători care consideră că în anumite circumstanŃe un nivel înalt de internalitate devine contraproductiv şi că • 24 . b) preferinŃa şi nevoia controlului. Astfel copiii evrei din Israel au dovedit internalitate mai accentuată decât cei arabi din aceaşi Ńară. convingerea privind posibilitatea de a exercita control asupra evenimentelor. autonomia. Totodată. Deşi internalitatea nu este o expresie a unor capacităŃi intelectuale superior dezvoltate. ca în cazul societăŃilor dictatoriale. Societatea vestică valorizează controlul intern iar persoanele din aşa numita categorie "self-made man" se bucură de apreciere din partea semenilor şi a instituŃiilor sociale. la fel ca şi copii negri din Africa de Sud faŃă de cei albi. educativ-constructive. Societatea tradiŃională nu numai că nu sprijină prin normele şi valorile sale internalitatea. Rotter (1975) consideră că dezvoltarea unei tendinŃe interne sau externe a LOC depinde de situaŃiile obiective şi de tipul de cultură şi societate.la controlul asupra sistemului socio-economic şi politic. situaŃiile obiective cu un nivel minim de libertate şi opŃiuni sunt o condiŃie sine qua non. utilizând analiza factorială interpretează LOC ca fiind o trăsătură bidimensională: o dimensiune referindu-se la controlul asupra scopurilor şi succeselor personale. şi c) comportamental . Când un cadru social interpersonal este controlat de o putere ostilă sau arbitrară. o orientare predominant externă. ce acordă încredere. ea are un rol motivaŃional pozitiv pentru acŃiune şi performanŃă. Cercetări experimentale subliniază importanŃa includerii LOC în studiul stresului.Locusul de control intern implică convingerea că puterea şi controlul personal pot influenŃa evenimentele. clare şi lipsite de confuzie.efortul depus pentru a obŃine controlul.a. • Locusul de control extern se referă la convingerea că puterea personală are un efect minim asupra evenimentelor. şansă sau puterea altora.

Provocarea se exprimă şi prin tendinŃa orientării spre viitor. Constructul de robusteŃe a fost elaborat pe baza rezultatelor unui studiu prospectiv ce a urmărit timp de şapte ani peste 900 de subiecŃi din punctul de vedere al relaŃiei dintre nivelul stresului şi incidenŃa bolilor. Pornind de la conceptul de locus de control. îngrijirii medicale şi a tratamentelor pe care le furnizează. Trăsătura rezultă din percepŃia controlului personal. Controlul extern este grupat de autori în: (1) controlul personalului medical.5. cu efecte negative). Controlul exprimă convingerea că evenimentele pot fi controlate şi influenŃate. Datele cercetării susŃin că anumiŃi subiecŃi rămân sănătoşi în ciuda 25 . instituŃii sociale. robusteŃea implică următoarele trei caracteristici: • control • angajare • provocare/stimulare. al valorii şi semnificaŃiei implicării şi din percepŃia evenimentelor şi schimbărilor de viaŃă ca stimulante. elaborat de către Wallston et al. Internalitatea. RobusteŃea a fost definită ca o dispoziŃie de personalitate. convingerea că evenimentele au sens şi semnificaŃie. Provocarea este o caracteristică a robusteŃii ce derivă din percepŃia schimbărilor ca un aspect normal al vieŃii care pot oferi şanse de dezvoltare personală. Externalitatea poate fi defensivă (când persoana atribuie eşecul factorilor externi. emoŃional şi comportamental. de asemenea se poate manifesta în două moduri: responsabilă (exprimând dorinŃa de a-şi asuma controlul şi responsabilitatea pentru succes şi eşec) şi culpabilizantă (subiectul autoblamându-se pentru eşecuri dar în acelaşi timp neacordând suficientă importanŃă succeselor). Antonovski (1991) interpretează contradicŃiile rezultatelor privind efectul LOC în stres prin distincŃia pe care o consideră necesară între tipurile de LOC. Conform autoarei. Controlul intern se referă la convingerea că propriile acŃiuni şi decizii influenŃează sănătatea şi recuperarea din boală. ce obiective aŃi propune pentru a reduce stresul? Care ar fi modalităŃile prin care o persoană ar putea dezvolta un locus de control care să ajute la controlul stresului? 2. 4 ExemplificaŃi cum aŃi integra conceptul de locus de control într-un program de control al stresului. această convingere nu implică expectaŃii naive privind un control total al evenimentelor ci mai degrabă perceperea abilităŃilor proprii de a se raporta activ la mediu. Temă de reflectie nr. datorită flexibilităŃii cognitive şi toleranŃei ambiguităŃii experienŃele noi sunt căutate şi interpretate ca situaŃii stimulante şi benefice. care implică convingerea că acŃiunile doctorilor/asistentelor influenŃează starea de sănătate prin intermediul recomadărilor.doar o internalitate moderată determină ajustări eficiente la stres. manifestă la nivel cognitiv. Unul dintre conceptele cognitive relaŃionate cu comportamentele sanogene este Locusul de Control al SănătăŃii. Angajarea exprimă tendinŃa implicării şi persistenŃei în scopul propus. Autorul sugerează că doar internalitatea responsabilă este o sursă de sanogeneză. protejându-se astfel pe sine) şi pasivă (care este expresia percepŃiei lipsei de control. RobusteŃea Conceptul de robusteŃe (hardiness) a fost introdus de Kobasa (1979) ca fiind o variabilă individuală cu semnificaŃie în rezistenŃa la stres. relaŃii interpersonale. Altfel spus. (1978). de a-şi asuma cu responsabilitate propria soartă. angajarea se referă la abilitatea de a crede în importanŃa acŃiunilor întreprinse. de a avea un interes real pentru diversele domenii ale vieŃii: profesie. (2) controlul datorat şansei presupune convingerea că sănătatea şi boala sunt determinate de destin. familie.

adolescenŃă şi tinereŃe. judeca şi interpreta lumea şi pe sine". 2. accidentală sau inexplicabilă. RelaŃia dintre stres. structurată. 5 Pornind de la componentele robustetii. SC nu este conceptualizat de autor ca o trăsătură de personalitate în sensul clasic al conceptului de trăsătură. Sentimentul de coerenŃă (SC) este definit de autor ca o orientare cognitivă globală ce exprimă gradul în care persoana are convingerea că: (a) stimulii externi şi/sau interni întâlniŃi pe parcursul vieŃi sunt explicabili şi predictibili. iar parcursul ştiinŃific al autorului. după afirmaŃia autorilor. redundantă. Antonovski. "Dezvăluirea" secretului sănătăŃii este făcută de autor în celebra sa carte Unraveling the Mistery of Health (1987). variate şi recompensatorii avute în copilărie. prea puŃini psihologi îşi îndreptau atenŃia spre această asociere. este redat în Personal Odyssey in Studying the Stress Process (1990). propuneti trei modalităti de dezvoltare a acesteia în cadrul unui program de prmovoare a sănătătii la adolescenti. devenit unul dintre cei mai prodigioşi cercetători ai domeniului. Stress and Coping încă din 1979 când. Allport. convingere sau imagine coerentă despre lume şi sine. pe teoria psihologiei existenŃiale a lui E. Fundamentul teoretic al conceptului se bazează.stresului intens la care sunt supuşi datorită unor particularităŃi de personalitate descrise de autori sub numele de robusteŃe. (b) are resurse de a face faŃă stimulilor. consideră că poate aproxima răspunsul. Temă de reflectie nr. O persoană cu SC anticipează evenimentele din viitor datorită caracterului lor previzibil. În urma interviurilor cu supravieŃuitorii lagărelor de concentrare. coping şi sănătate este întâi schiŃată de Antonovski în cartea Health. poartă numele în opinia autorului de sentiment de coerenŃă (sense of coherence). deci implicarea şi investiŃia de efort este justificată. Indiferent că îi spunem sentiment. "Misterul" menŃinerii sănătăŃii în ciuda unor adversităŃi uneori extreme. consistentă şi nu haotică. sentimentul de coerenŃă nu se referă nici la un aspect emoŃional al personalităŃii. Ce determină situarea unor supravieŃuitori ai holocaustului spre polul de bunăstare psihică şi fizică a continuumului sănătate-boală? Care este secretul nu doar al rezistenŃei psihice şi fizice evenimentului traumatic. absolventul eminent în sociologie a universităŃii Harvard este impresionat de atitudinea pozitivă faŃă de viaŃă şi de echilibrul emoŃional a unora dintre aceştia. coerenŃa derivă din sinteza celor trei caracteristici descrise în definiŃie: • comprehensiune • control • scop Comprehensiunea se referă la gradul în care persoana poate înŃelege situaŃia prin care trece. RobusteŃea este o caracteristică ce se structurează prin experienŃele bogate. Chiar atunci când evenimentele se derulează intempestiv ele pot fi explicate şi ordonate. (c) solicitările au sens şi scop. Fromm şi pe principiile psihologiei lui G. îi poate atribui un sens. Sentimentul de coerenŃă ExperienŃe de viaŃă concrete şi dramatice ale unor semeni au influenŃat în mod covârşitor activitatea de sociolog şi cercetător a lui Antonovski. 26 . InformaŃia generată de situaŃie este decodificată la nivel cognitiv ca fiind clară. SC este "o caracteristică esenŃialmente cognitivă ce exprimă modul persoanei de a percepe. dar şi al recuperării din experienŃe ce au anihilat psihic şi/sau fizic atâtea mii de oameni? După trei decenii de cercetări în sociologia medicală. În ciuda numelui. Astăzi conceptul este inclus în categoria factorilor cognitivi ce exprimă atitudini şi convingeri faŃă de lume şi a generat în ultimul deceniu un considerabil interes şi un număr apreciabil de cercetări. de la observaŃii empirice la formulări riguroase ale modelului de sanogeneză.6.

eşec. fără un minim grad de integrare şi armonie. Conform lui Antonovski (1987). Considerăm că este mai puŃin important dacă persoana înŃelege. Participarea la decizii şi la hotărârea efectelor furnizează cadrul necesar înŃelegerii scopului acŃiunii. în lumea personală nu au relevanŃă directă evenimentele de pe întregul mapamond. sau a celor care determină destinul personal. profesie) şi probleme existenŃiale (ex. În opinia personală. Echilibrul dintre dificultatea sarcinilor şi resurse determină conturarea controlabilităŃii. Scopul se referă la percepŃia unei finalităŃi necesare sau dorite. SC este definit ca o orientare generală de a vedea lumea. colegi). ajungerea la un înŃeles (comprehensiune) asupra lumii şi propriei persoane este periclitată. Evident. ea nu se va simŃi victima destinului chiar dacă evenimentele trăite au semnificaŃii personale negative. prezent şi viitor. controlează. criterii pentru stabilirea priorităŃilor. Controlul este definit ca şi capacitatea persoanei de a percepe existenŃa unor resurse disponibile în vedera confruntării cu evenimentele stresante. repere. Este clar că fiecare dintre noi ne stabilim graniŃele propriei lumi. Scopul subliniază importanŃa implicării individului în procesul de decizie şi modelare a situaŃiilor de zi cu zi. să-şi înŃeleagă propriile gânduri. Când altcineva decide în locul unei persoane. prieteni. Conform lui Antonovski. DiferenŃele individuale se manifestă nu numai în gradul SC dar şi în ceea ce percepe persoana ca fiind lumea sa. Care sunt sursele formării SC? Antonovski (1991) citează trei surse majore care conduc la SC: • consistenŃa experienŃelor • dificultatea sarcinilor • participarea la decizie. izolare. În măsura în care persoana percepe resursele personale şi sociale. consistenŃa nu implică rigiditatea sau identitatea situaŃiilor. sentimente sau comportamente. a nega importanŃa uneia din aceste patru sfere implică de asemenea SC redus. în această categorie se includ toate resursele la care persoana poate apela în caz de nevoie: soŃ/soŃie. Dacă persoana se confruntă constant cu mesaje diferite. Din nou se scoate în evidenŃă efectul negativ nu doar al supraîncărcării ci şi al subsolicitării. pentru alŃii mai largă. războiul. activitatea definitorie pentru individ (ex. O astfel de persoană va considera important mobilizarea efortului pentru a face faŃă situaŃiei nedorite şi pentru a o depăşi. a avea control şi a percepe rostul acestor patru sfere (cel puŃin. Ce reprezintă lumea pentru un individ? Cu siguranŃă. medic. oricât de îngustă ar fi lumea unei persoane ea include în mod obligatoriu patru sfere: lumea interioară (a propriilor gânduri şi sentimente). Evenimentele care se includ în categoria celor cu scop perceput tind să fie văzute ca incitante şi demne de implicare. SC se formează în perioada copilăriei şi a adolescenŃei şi se stabilizează în jurul vârstei de 30 de ani. conflicte. prieteni. şi pe sine în raport cu ea. decese). Definirea constructului ridică problema "graniŃei" acestei lumi. cea din urmă reprezintă elementul motivaŃional al SC. DificultăŃile ce exced sau subestimează capacităŃile de a face faŃă sunt nebenefice pentru formarea controlabilităŃii. ca o caracteristică cognitiv-motivaŃională relativ stabilă. Pentru unii această lume este mai îngustă. Fără o anumită continuitate între trecut. Dacă primele două componente vizează mai ales caracteristici cognitive ale SC. "Resursele disponibile" nu se referă doar la capacităŃile personale de a face faŃă situaŃiei. Moartea. aceasta este transformată în 27 . uneori chiar contradictorii îi va fi dificil să înŃeleagă lumea sa. percepe finalitatea sau nu a evenimentelor care au loc în afara acestor graniŃe. dar persoana le poate găsi explicaŃii. Aceasta nu înseamnă că a pierde pe cineva apropiat. chiar într-o lume în continuă schimbare sunt necesare anumite reguli. a fi concediat sau a te supune unei intervenŃii chirurgicale sunt evenimente percepute de o persoană cu SC ca fiind incitante. A înŃelege. divinitate. colegi. organizaŃie etc.Comprehensiunea nu are de-a face cu dezirabilitatea situaŃiei. sfera relaŃiilor interpersonale (familie. ConsistenŃa experienŃelor reflectă nevoia umană de stabilitate. haotice. eşecul pot avea loc. am adăuga noi) reprezintă conŃinutul sentimentului de coerenŃă. Aşa cum am arătat. totuşi.

S-au pus în evidenŃă mai multe căi prin care optimismul influenŃează sănătatea fizică şi psihică. PrezenŃa optimismului la studenŃi la început de semestru a corelat semnificativ cu un număr redus de simptome somatice la sfârşitul semestrului şi a sesiunii de examene (Scheier şi Carver. prin practicarea unor comportamente sănătoase (alimentaŃie. Optimismul este interpretat ca o "trăsătură magică" în predicŃia sănătăŃii şi a stării de bine. sociale sau etnice ale SC. de asemenea. În acest sens. (1975). consum redus de alcool etc. unde prin contrast cu aspectul cercetat autorul pomeneşte de "optimism învăŃat". Scheier şi Carver (1992) definesc dispoziŃia spre optimism ca tendinŃă generală. În primul rând se sugerează că optimismul influenŃează efortul oamenilor de a evita bolile prin atenŃia acordată informaŃiilor despre factorii de risc. 1989). datele converg spre concluzia că persoanele cu SC puternic tind să îşi menŃină sănătatea chiar în condiŃii de stres acut. Se presupune că intervin următoarele mecanisme ce relaŃionează SC cu starea de sănătate: prin evaluări cognitive mai puŃin ameninŃătoare a factorilor de stres reactivitatea emoŃională şi fiziologică este mai redusă. În studiile lui Scheier şi Carver (1986) efectuate pe un lot de paciente cu cancer mamar şi pe un grup de pacienŃi supuşi unei intervenŃii chirurgicale cardiace. prin adoptarea unor forme de coping adecvate situaŃiei problema stresantă este soluŃionată. Persoanele care privesc viaŃa cu optimism .caracterizat prin expectaŃii negative privind efectul acŃiunilor întreprinse. se ajustează mai eficient la stres şi boală. optimismul a apărut a fi un bun predictor în recuperarea post-chirurgicală şi rata de supravieŃuire. Chiar dacă nu întotdeauna se poate vorbi de decizii proprii (ex. Temă de reflecŃie nr. 16 ani mai târziu Seligman publică o carte intitulată Learned Optimism. de a avea o concepŃie pozitivă asupra viitorului şi experienŃelor vieŃii. în acest sens sunt copiii care nu pot lua în calcul datele problemei pentru a lua o decizie) importantă este participarea şi înŃelegerea motivului pentru o opŃiune sau alta. în timp ce persoanele cu SC slab sunt mai vulnerabile la stres şi la boală. exerciŃiu fizic. stabil şi global.) starea de sănătate este întărită. poate fi considerat momentul care iniŃiază studiile asupra optimismului.obiect. în al doilea rând se afirmă că optimismul este un predictor pentru copingul activ în situaŃiile de stres şi pentru utilizarea redusă a formelor de coping evitativ. relativ stabilă. Nu pot fi omise nici originile culturale. evitare şi negare.evaluează pozitiv mediul social şi fizic. Pesimismul din perioada de tinereŃe s-a dovedit a corela cu deteriorarea stării de sănătate la adultul de vârstă medie şi înaintată prin mecanisme imunologice. 6 AnalizaŃi comparativ sentimentul de coerenŃă şi robusteŃe. a emoŃiilor pozitive şi a recuperării din boală. Repercusiunile stilului pesimist sunt agravate de asocierea cu un stil atribuŃional intern. investesc mai mult efort pentru a preveni problemele sau pentru a le transforma. prin negare şi retragere. Development and Death de către Seligman şi colab.7. Conceptul este derivat din teoria autoreglării comportamentului în funcŃie de anticiparea efectelor. Mai multe cercetări au explorat relaŃia dintre SC şi starea de sănătate în condiŃii de stres. Care sunt asemnănările şi deosebirile relevante dintre aceste două concepte? 2. savurează mai mult viaŃa. În contrast cu optimismul este descris stilul pesimist . carte care indică noua orientare din Psihologia SănătăŃii. optimismul poate influenŃa starea de sănătate şi prin tendinŃa de a-şi menŃine dispoziŃia afectivă pozitivă chiar în situaŃii de 28 . Optimismul Publicarea cărŃii Helplessness: on Depression. optimismul mai este definit ca o structură cognitiv-motivaŃională caracterizată prin reprezentări mentale şi expectanŃe pozitive privind atingerea scopurilor propuse. redusă sau tolerată. În general. Pesimiştii reacŃionează la situaŃii problematice şi dezamăgiri prin renunŃare. De altfel.

Din argumentele aduse. 1977. 8 Pornind de la formele de control. persoane represive (care îşi reprimă această nevoie). în special în cazul aşa-numitului optimism nerealist sau naiv. Conform modelului lui Karasek şi Theorell (1992) nivelul crescut de control. rezultă că optimismul este o caracteristică care are întotdeauna efecte benefice. sau în situaŃiile care deşi sunt netransformabile. următoarele forme de control sunt importante a fi oferite: • informaŃional (ex. cu efectul său imunosupresiv. În activităŃile de promovare a sănătăŃii. Temă de reflecŃie nr. predictibilitate. • percepŃia controlului (unii au o tendinŃă de a percepe că deŃin controlul. de prevenire a îmbolnăvirilor sau de recuperare din boală. care duce la iluzie a controlului. decizie. chiar în absenŃa acestuia. au apărut o serie de întrebări privind efectul optimismului.stres acut. Cele mai cunoscute modele cognitive sunt modelul învăŃării sociale (Bandura. atunci cand suntem obligaŃi să ne confruntăm cu un număr mare de cerinŃe în condiŃiile unui nivel redus de control. care până la un punct poate avea un efect benefic asupra sănătăŃii mentale. divinitate sau ajutorul unui prieten. În ciuda unor rezultate încurajatoare. 1986). cât absenŃa pesimismului. Există şi autori care încearcă să dovedească că nu atât prezenŃa optimismului are efect benefic asupra sănătăŃii. schimbare. Rolul cogniŃiilor în modificarea comportamentelor CogniŃiile influenŃează sănătatea deoarece determină asumarea unui anumit stil de viaŃă sanogen sau patogen care la rândul său are efecte vizibile la nivelul sănătăŃii unei persoane. operaŃionalizat în înŃelegere. cu efecte benefice pentru sănătate.9. depresiei) • comportamental (renunŃarea la fumat) • fiziologic (biofeedback) • decisional (a lua decizii potrivite situaŃie) • retrospectiv (a înŃelege de ce s-a intimplat) Persoanele pot să difere între ele şi în funcŃie de: • nevoia de control (persoane senzitive-cu nevoie de a înŃelege şi controla vs. optimistul persistă cu tenacitate în schimbarea lor. suntem expuşi stresului. 2. cunoştinŃe) • cognitiv (convingeri raŃionale) • emoŃional (reducerea anxietăŃii. Alte forme de control Conceptul de control. În schimb. exemplificaŃi cum ar putea fi utilizată fiecare dintre acestea în promovarea sănătăŃii. Factorii cognitivi amintiŃi în paragrafele de mai sus au fost integraŃi în mai multe modele care şiau propus să explice modul în care apar comportamentele de sănătate şi de risc şi cum poate fi modificat stilul de viaŃă pentru a promova sănătatea. Temă de reflecŃie nr. neutralizează efectul stresant al unor situaŃii cu cerinŃe multiple. acŃiune. învăŃare. are o relevanŃă semnificativă în abordarea sănătăŃii şi bolii.8. 7 ExemplificaŃi cum se comportă o persoană optimistă şi una care manifestă optimism nerealist într-o situaŃie stresantă de pierdere a locului de muncă. transformand-o în activare. 2. Autorii dovedesc că optimismul poate corela cu efecte negative în cel puŃin două situaŃii: când optimismul determină un comportament pasiv iar efectul pozitiv este aşteptat de la şansă. modelul convingerilor despre sănătate 29 .

găteau sănătos etc.2. 1974. 1986) este un model explicativ care ne arată că. comportamentele sunt învăŃate prin imitare. broşuri). 1985): conform acestui model (figura 4. 1984) şi modelul comportamentului planificat (Ajzen. Aceste “costuri” sau consecinŃe pot fi materiale (“Nu am bani să merg la o sală de sport”) sau psihologice ( “Nu voi mai avea atât de mult timp să stau cu prietenii mei dacă merg la sport. Modelul învăŃării sociale (Bandura. 1985. percepŃia ameninŃării este influenŃată de informaŃiile pe care un tânăr le are despre acel comportament sau boală şi este influenŃată de trei factori: a) valorile generale privind sănătatea (“Sunt preocupat de sănătatea mea”). a fost descrisă existenŃa unor amorse care declanşează acŃiunea. variabile structurale (cunoştinŃele despre o boală). rasă. în comparaŃie cu o persoană care nu a avut această experienŃă. 1988).1.(Rosenstock & Becker. sex. Unul dintre primele programe care a utilizat o astfel de intervenŃie a fost programul de prevenŃie a BCV „Stanford Three Towns”. De exemplu. c) convingerile despre consecinŃele bolilor (“Voi muri dacă voi avea cancer pulmonar”). De exemplu.”). 1977. Programul a obŃinut rezultate foarte bune în ceea ce priveşte modificare comportamentelor de risc pentru dezvoltarea BCV în cadrul comunităŃilor unde s-a desfăşurat (Benett et al. 30 . AlŃi factori care sunt relevanŃi în percepŃia ameninŃării: variabilele demografice (vârstă.1. 2004). s-au prezentat persoane care modelau comportamente sanogene: participau la exerciŃii fizice. Pe lângă aceste variabile care influenŃează adoptarea comportamentului sanogen. Componentele principale din modelul elaborat de Bandura sunt: • determinismul reciproc (comportamente rezultate din interacŃiuni sociale) • cunoştinŃe (informaŃii relevante care pot schimba comportamentele de risc) • expectaŃii (convingeri privind probabilitatea consecinŃei unui comportament) • auto-eficacitatea (încrederea în abilitatea de a desfăşura acŃiuni cu succes) • învăŃarea vicariantă (observarea comportamentelor altora şi a consecinŃelor acestora) • întăriri (recompense pentru anumite comportamente) O modalitate de aplicare a acestor principii este utilizarea diverselor forme de massmedia. prieteni. 2. variabile psihosociale (caracteristici de personalitate. Alfel spus. Fishbein.) persoana adoptă sau nu un comportament de risc în funcŃie de: • percepŃia ameninŃării bolii sau comportamentului de risc. Becker. Persoanele trebuie învăŃate să evalueze aceste costuri şi consecinŃe în adoptarea unui comportament. norme sociale. • severitatea bolii care poate fi declanşată de acel comportament . va fi mai motivată să adere la tratament sau la un stil de viaŃă sanogen. etnie). Toate aceste percepŃii vor determina intenŃia care declanşează comportamentul sanogen sau patogen. presiunea grupului). Evaluarea costurilor şi beneficiilor adoptării unor comportamente este un alt factor important în formarea atitudinii faŃă de comportamentele protectoare şi de risc şi are un rol important în luarea unei decizii adecvate pentru adoptarea unui stil de viaŃă sănătos. dacă o persoană suferă un infarct miocardic.9. datorită persuasiuni sociale sau prin întăririle primite de la grupul de apartenenŃă. • autoeficacitatea. b) convingerile privind vulnerabilitatea la o anumită boală (“Mama mea este supraponderală aşa că şi eu voi fi supraponderală”). 2. În acest sens un rol covărşitor îl are mass media şi mesajele publicitare. şi • avantajele şi dezavantajele (costurile şi beneficiile) practicării acelui comportament (sănătos sau de risc). radio. 1974.adică capacitatea sa de a renunŃa la comportamentul de risc . Modelul convingerilor despre sănătate (Rosenstock.. Acesta a inclus intervenŃii educaŃionale realizate prin intermediul mai multor canale media (TV. • a vulnerabilităŃii personale faŃă de accea boală.9.

sau norme injunctive. este necesară intervenŃia la nivel atitudinal. 1991). 1985. Becker. Totodată ele se reflectă în atitudini pro sau contra unor comportamente (ex. care pot fi norme descriptive. prietenii mei folosesc întotdeauna centura de siguranŃă când sunt în maşină. precum şi timpul şi efortul pe care persoana este dornică să îl depună în acest scop (Ajzen.Comportament de risc Vulnerabilitate personală Severitatea bolii IntenŃie Comportament sănătos Autoeficacitate Cost / beneficii comportament sănătos Figura 1. prietenii mei doresc ca şi eu să încep să consum alcool . norme subiective şi percepŃia controlului comportamental. este amuzant să merg pe jos zilnic 10 km . adică ce crede o persoană despre modul în care anturajul apropiat se comportă (ex. al convingerilor normative şi a celor asociate cu percepŃia propriului control asupra 31 . atitudinea şi perceperea controlului comportamental sunt cei mai buni predictori pentru intenŃia de a practica un anume comportament. 1988) face parte din categoria teoriilor social-cognitive de explicare şi predicŃie a comportamentelor de sănătate (figura 1). respectiv intenŃia de a practica comportamentul (intenŃionez ca în următoarele 2 luni să merg pentru un control general la medic). prietenii mei fumează. TCP subliniază rolul central pe care îl au convingerile şi atitudinile în practicarea anumitor comportamente sanogene. Modelul convingerilor despre sănătate (Rosenstock. Conform TPB cel mai bun predictor al comportamentului este intenŃia unei persoane de a adopta acel comportament ( de ex. sau este plictisitor să am grijă ce mânănc . respectiv patogene. iar intenŃia la rândul ei este un bun predictor pentru comportament. este o prostie să mă las de fumat ). sau prietenii mei doresc să renunŃ la bătuturile alcoolice . Teoria comportamentului planificat -TCP (Ajzen. Fishbein. fraŃii mei îşi fac regulat controlu medical). adică modul în care persoana percepe încurajările celor apropiaŃi de a practica sau nu anumite comportamente (ex. pentru schimbarea unor comportamente de risc. ştiu cum să fac faŃă obstacolelor în a nu mă lăsa tentat de consumul excesiv de alcool) . pot să mă las de fumat . IntenŃia reflectă motivaŃia unei persoane de a adopta comportamentul. este înŃelept să nu mai mănânc atat de multă ciocolată . colegii mei fac sport.3.9. Alte două componente esenŃiale ale modelului TCP. Normele subiective. „IntenŃionez să fac exerciŃii fizice regulat”). 1985. alături de norme şi atitudini sunt : controlul comportamental perceput (ex. sau persoanele apropiate mie ar aproba daca eu aş începe să slăbesc). Aceste norme subiective crează presiune asupra persoanei de a practica sau de a stopa practicarea anumitor comportamente. 1974) 2. IntenŃia este la rândul său determinată de atitudini. ştiu unde trebuie să merg pentru testul Papanicolau . Prin urmare. Aceste convingeri iau forma unor norme subiective.

9.” INTENłIA de a realiza un comportament “IntenŃionez să merg la o sală de sport regulat să fac aerobic. Factorul cognitiv este reprezentat de formularea unui plan de actiune („am sa alerg in fiecare seara o jumatate de ora in parc”) si a auto-eficacitatii fata de mentinerea comportamentului („cred ca pot sa alerg in fiecare seara in parc.acelor comportamente de risc. Schwarzer (1992) critica Modelul coportamentului planificat deoarece considera ca acesta omite elementul temporal in modificarea comportamentului si nu descrie ordinea in care se dezvolta diferitele convingeri sau directia cauzalitatii. care nu este scutit nici de critici. Factorul situational este reprezentat de suportul social primit (de ex existenta unor prieteni cu care pot alerga in parc) si de absenta barierelor situationale (de ex. Exercitiul fizic) este initiat si mentinut printr-un proces de auto-reglare a conduitei. adică Health Action Process Approach este tot un model cognitiv de schimbare comportamentala. Figura 2. In etapa volitionala se asociaza factori cognitivi cu cei situationali si comportamentali.” (control extern) 2. Modelul HAPA (Schwarzer. in cadrul modelului HAPA autorul sustine includerea elementului temporal pentru a intelege mai bine modul in care cognitiile influenteaza comportamentele de sanatate.” • motivaŃia de acceptare a convingerilor celorlalŃi “Vreau să fac sport pentru că şi prietenii mei fac sport. Un anumit comportament de sanatate (ex. Numeroase studii au aratat insa ca bunele intentii nu sunt suficiente pentru 32 . In cadrul acestui model exista o distnctie clara intre o faza motivationala de luare a deciziei de modificare a comportamentului si o faza volitionala in care are loc adoptarea propriuzisa a acestuia.” PercepŃia controlului comportamental “Voi fi în stare să fac aerobic regulat. chiar daca este frig afara sau ploua). şi al formulării intentenŃiei de practicare cotidiană a comportamentelor sănătoase. 1992).4.” COMPORTAMENT “Fac aerobic de trei ori pe săptămână. Teoria planificării comportamentale Atitudinile specifice faŃă de comportament • convingerile despre consecinŃele unui comportament “Dacă voi face aerobic mă voi simŃi mai atractivă” • evaluarea consecinŃelor comportamentului “Este important pentru mine să mă simt atractivă” Normele subiective faŃă de comportament • convingerile normative “Prietenii mei fac sport. Schwarzer sustine ca ceea ce aducce nou acest model este faptul ca face legatura intre intentie si comportament. In etapa motivationala sunt incluse urmatoarele componente: auto-eficacitatea („cred ca pot sa incep sa fac exercitii fizice”). exista un parc in aporpierea locuintei mele unde pot sa alerg). expectantele cu privire la rezultate („daca fac sport am sa ma simt mai bine”) si perceptia riscului („stiu ca sunt predispus riscului de a dezvolta boala cardiovasculara”). Prin urmare. deoarece modelele anterioare sustineau doar ca intentia determina adoptarea comportamentului. Multe cercetări empirice susŃin validitatea acestui model.” (control intern) “Voi avea acces la o sală de sport.

ComentaŃi posibilele efecte din perspectiva afirmaŃiei: Oamenii au o nevoie fundamentală de semnificaŃii. I s-au făcut numeroase analize. screening-ul pentru preventia cancerului de san sau reducerea fumatului. Sunt prezentate cogniŃiile care joacă un rol important în sanogeneză. medicul şi familia evită să răspundă sau oferă informaŃii foarte evazive. adică sunt protectoare pentru sănătate. 9 RealizaŃi o analiză comparativă între modelele social-cognitive. autorul modelului HAPA imparte auto-eficacitatea in cea legata de initierea comportamentului si cea asociata mentinerii acestuia. utile in adoptarea comportamentelor de sanatate cum ar fi adoptarea exercitiului fizic. Autoeficacitatea. Modelul a fost criticat pentru faptul ca ignora rolul jucat de componente mai putin rationale. iar celălalt . Care sunt principalele asemănări şi deosebiri dintre aceste modele? Ce critică aŃi putea adresa acestor modele? Rezumat: Modulul doi porneşte de la teoria social-cognitivă a personalităŃii. pe marginea unui exemplu efectele negative pe care le poate avea optimismul nerealist.A. În acest context sunt prezentate principalele modele social-cognitive de modificare a comportamentului. Unul dintre ei are un locus de control preponderent intern. sentimentul de coerentă. cum ar fi emotiile. De asemenea. 4. stima de sine. Doi prieteni încearcă să renunŃe la consumul de alcool. DescrieŃi influenŃa acestui factor asupra hotărârii luate. De asemenea. are 56 de ani si în ultima vreme s-a simŃi foarte rău. 5. IlustraŃi. Alegeti un model social-cognitiv si propuneti obiective si activităti relevante pentru realizarea unui program de preventie a fumatului. 3. robustetea. optimismul si controlul perceput sunt descrise. lume şi viitor si discută modul în care acestea mediază relaŃia dintre personalitate şi riscul pentru îmbolnăviri. dependenta de domenii de activitate? ArgumentaŃi răspunsul. iar mecanismele prin care aceste cogniŃii au efecte benefice asupra stării de sănătate sunt analizate si puse în discutie. 33 . Lucrare de evaluare nr. M. Temă de reflecŃie nr. ConsideraŃi autoeficacitatea ca fiind o trăsătura globală sau una specifica. este discutat modul în care cognitiile influentează stilul de viată sănătos si de risc. 2. dar de fiecare dată când se interesează în privinŃa rezultatelor.2: 1.modificarea comportamentului ci este necesar sa dezvoltam planuri de implementare a acestora in practica. respectiv a rolului cogniŃiilor despre sine. precum si importanta factorilor sociali si de mediu in modficarea comportamentelor de sanatate. demonstrand in cadrul mai multor studii ca acestea sunt cognitii diferite.preponderent extern.

Glosar Auto-eficacitatea = reprezintă convingerea unei persoane că deține capacităŃile sale de a-şi mobiliza resursele cognitive şi motivaŃionale necesare pentru îndeplinirea cu succes a sarcinilor date Stima de sine = reprezintă o atitudine care descrie gradul în care persoana are tendinŃa de a se autoevalua pozitiv şi de a respinge atributele negative RobusteŃe = este definită ca o dispoziŃie de personalitate.. P. Are următoarele componente: control. Cluj: Imprimeria Ardealul.Doi prieteni încearcă să renunŃe la consumul de alcool. are resurse de a face faŃă stimulilor. iar celălalt . Sallis. (1993) Health and Human Behavior. (1990) Health Psychology: Biopsychosocial interactions. E. A. deci implicarea şi investiŃia de efort este justificată. lume şi viitor în mentinerea sănătăŃii şi prevenirea îmbolnăvirii? Dar în cazul apariŃiei bolii? 2. solicitările au sens şi scop. Bibliografie Bibliografie Băban.SARCINA DE SEMESTRU MODUL II 1. (1995). Open University Press.Pornind de la asumpŃiile teoriei social-cognitive explicaŃi care este rolul cogniŃiilor despre sine. J.. (1991) Health Psychology. M. Taylor. Norman. and Patterson. comprehensiune şi scop Optimism = este definit drept o tendinŃă generală. de a avea o concepŃie pozitivă asupra viitorului şi experienŃelor vieŃii 34 . angajare şi provocare/stimulare Sentimentul de coerenŃă = este definită ca o orientare cognitivă globală ce exprimă gradul în care o persoană are convingerea că: stimulii externi şi/sau interni întâlniŃi pe parcursul vieŃi sunt explicabili şi predictibili. Sarafino. manifestă la nivel cognitiv. R.. New York: McGraw-Hill. New York: Wiley. T. DescrieŃi influenŃa acestui factor asupra hotărârii luate. New York: McGrawHill. Sentimentul de coerenŃă are trei componente principale: control. Conner. S. Consiliere educaŃională. Redactati raspunsurile in maxim 2 pagini la computer (maxim 1 pagina per intrebare). Predicting health behavior. relativ stabilă. p 115-132. (2001). Kaplan. Buckingham. emoŃional şi comportamental.. Unul dintre ei are un locus de control preponderent intern.preponderent extern. Aceste sarcini se vor trimite pe email sau poştă împreună cu sarcinile celui primului modul (vezi calendarul disciplinei).

Locus de control = se referă la modul în care o persoană îşi explică succesul sau eşecul prin cauze de tip intern sau extern. controlabile sau necontrolabile 35 .

tristete.1. şi se analizează mecanismele prin care emoŃiile pot fie facilita. fie inhiba urmărirea acestor scopuri. Acesta este compusa din opt emotii primare care sunt reprezentate in interiorul cercului in patru perechi de opusi (de ex. dar adauga componentele de control si activare. Aproape un secol mai tarziu. repectiv o „roata a emotiilor”. dispret). dezgustul. Wundt (1896) considera ca in urma experientei introspective emotiile pot fi descrise in functie de trei dimensiuni: placut/neplacut. Obiectivele modului: la finalul acestui modul. & McNeil.1. Pornind de la relationarea emotilor cu cogitiile se explorează legătura emotiilor cu sănătatea si a mecanismelor prin care emotiile pot duce la îmbolnăviri. Plutchnik a propus un alt model. regret.MODULUL 3 EmoŃii şi sănătate Scopul modului: familiarizarea cursantilor cu emotiile care sunt importante pentru promovarea si mentinerea sănătătii si cu mecanismele prin care emotiile influentează sănătatea si îmbolnăvirile. Iubire. respectiv au realizat cercetari in care aratau participantilor poze care infatisau diferite expresii faciale. Bucurie/tristete. furia. bucuria si tristetea. Eckman si Friesen (1972) au identificat sase emotii primare: frica. ne directioneaza si ne mentin comportamentele (Rubin. Se descriu principalele teorii (cibernetică şi a eşecului în autoreglare) care postulează existenŃa unei relaŃii strânse între tipurile de emoŃie experienŃiate şi scopurile (de sănătate) ale individului. furie/acceptare) si opt emotii complexe care sunt reprezentate in exteriorul cercului (de ex. Aceste tipuri de emotii sunt considerate universale si innascute. Pe baza acestor fotografii. In 1980. surpriza. Inca de la inceputurile dezvoltarii psihologiei ca stiinta. cercetatorii au incercat sa defineasca si sa masoare emotiile. studentii trebuie să • • • • • • • Să definească emotiile Să diferentieze între afectivitatea pozitivă si cea negativă Să explice relatia dintre cognitii si emotii Să cunoască principalele teorii care subliniază rolul emoŃiilor în autoreglare Să discute explicaŃiile referitoare la rolul pozitiv al emoŃiilor în sănătate Să explice rolul emotiilor în sănătate Să explice relatia dintre personalitate. În acest context se detaliază si modul în care diferite tipuri de personalitate se asociază preponderent cu emotii specifice care determină sănătatea sau boala. deoarece pe baza expresiilor faciale care le caracterizeaza au putut fi recunoscute si numite de catre reprezentanti ai diferitelor culturi. emotii si sănătate Prezentul modul porneste de la definirea emotiilor si diferentierea între afectivitatea pozitivă si negativă si continuă cu explicarea legăturilor care există între emotii si cognitii.1 DefiniŃie şi clasificări Emotiile reprezinta factori interni care ne motiveaza. EmoŃiile 3. Osgood (1966) continua sa vorveasca despre placut/neplacut ca o dimensiune a exeperientei emotionale. 3. calm/agitat si relaxare/tensiune. Orice emotie se poate caracteriza prin trei componente. Alti autori au incercat sa defineasca emotiile pornind de la manifestarea acestora. • componenta subiectiva (de ex furie. 1983). bucurie) 36 .

James (1890) si Lange au dezvoltat o teorie asupra emotiilor in care emotiile apar ca rezultat al perceptiei unor modificari fiziologice in corpul nostru. care in opinia sa afirmau gresit ca modificarile fiziologice determina emotiile. Schachter (1964) a elaborat o teorie cognitiva pentru a explica cum apar emotiile. Experimentul presupunea ca participantii primeau o injectie cu adrenalina. deci inseamna ca imi este teama”. de exemplu plansul. intensificarea fluxului sangvin muscular. Cei din primul grup (A) erau informati cu privire la efectele fiziologice secundare (tremor. de exemplu „tremur. Pentru a nu mai fi tristi. iar cei din al patrulea grup (D) primeau o injectie cu apa sarata si nu erau informati cu privire la efectele secundare. Toti participantii trebuiau apoi sa astepte intr-o sala de asteptare impreuna cu 37 . Rapiditatea cu care experientiem emotiile uneori depaseste reactivitatea fiziologica. Asupra acestei componente avem un grad mai mic de control chiar atunci cand recunoastem efectele cum ar fi roseata. dilatarea pupilelor. Schachter si Singer (1962) au demonstrat aceasta teorie printr-un experiment in care aratau ca desi starea de arausal fiziologic este necesara. respectiv organismul se pregateste prin reactia de „fuga sau lupta” si apar modificari cum ar fi cresterea presiunii sangvine.• • componenta fiziologica care implica functionarea sistemului nervos autonom si a sistemului endocrin. iar acestea sun interpretate la nivelul cortextului si primesc o eticheta emotionala (de exemplu teama).2.1. cei din grupul al doilea (B) erau dezinformati cu privire la efecte (li se spunea ca vor avea dureri de cap si mancarimi). componenta comportamentala care reflecta ceea „ce se vede”. 3. Chiar daca acest fapt ar fi confirmat in realitate. zambetul sau incruntarea. Teorii ale emoŃiilor Publicarea cartii lui Darwin (1872) „The Expression of Emotion in Man and Animal” marca prima incercare formala de studiu stiintific asupra emotiilor. Pe baza acestei teorii. cei din al treilea grup (C) nu primeau nici un fel de informatii. Talamusul trimite impulsuri la cortex si apare experientierea si numirea emotiei. Prin urmare. pentru a ne modifica emotiile. in cazul oamenilor. cat si pe Cannon si Bard pentru ca sustineau ca modificarile fiziologice si experientierea emotiilor sunt procese independente. transpiratii). Teoria cognitiva a emotiilor considera ca experientierea unei anumite emotii depinde de modificarile fiziologice. oamenii au dezvoltat modalitati complexe de a-si arata emotiile. Aceasta teorie a fost criticata de catre Cannon (1929) care considera ca James si Lange greseau in presupunera lor ca pentru fiecare emotie exista un set distinct de modificari fiziologice pe baza carora noi am putea sa ne identificam emotia experientiata la un moment dat. reuseau sa-si inspaimante opozantii fara a fi nevoiti sa lupte efectiv. Cea mai importanta componenta a teoriei lui James si Lange este aceasta etichetare. cresterea secretiei de adrenalina si noradrenalina etc. iar in acelasi timp talamusul trimite impulsuri si la hipotalamus si determina modificarile fiziologice. Perceptia unui anumit stimul inspaimantator determina declansarea unor modificari la nivel corporal (de exemplu tremur). cei care putea sa comunice intentia de agresiune in mod eficient. respectiv faptul ca inferam cum ne simtim pornind de la modificarile fiziologice percepute. In cadrul acestei teorii. trebuie doar sa ne modificam comportamentul. Cannon sustine ca starea de activare fiziologica nu este neaparat necesara si nici suficienta pentru aparitia emotiilor. apar doua reactii paralele si distincte. paloarea sau transpiratia in exces si senzatia de „nod in gat”. dar si de interpretarea acestor modificari aparute. este necesar doar sa zambim. Acest autor i-a criticat atat pe James si Lange. palpitatii. La fel. Autorul sustinea ca modul de exprimare al emotiilor a evoluat deoarece detinea o functie adaptativa. De exemplu. in urma perceptiei unui stimul activator. natura arausalului nu este importanta ci ceea ce este relevant este eticheta pe care o atribuim acestei stari. deci cum ar putea acesta sa preceada emotiile? Teoria lui Cannon si Bard sustine ca sistemul nervos autonom raspunde la fel in cazul tuturor emotiilor. animalele care utilizau eficient exprimarea emotiilor nu mai erau nevoite sa se implice efectiv in lupta.

alexitimia este definită ca un construct de personalitate. Experimentul confirma teoria lui Schachter care spune ca starea de activare este similara in cazul mai multor emotii. 1996).. pictură. incercati sa o explicati pe rand din perspectiva celor trei teorii: James-Lange. În psihologia sănătăŃii vorbim mai ales despre: • Afectivitate pozitiva (propensiunea de a experienŃia regulat. Prin urmare. Emotiile traite de participantii la studiu erau masurate prin chestionare de auto-evaluare si prin observarea gradului in care acestia imitau comportamentul colegului. conform acestei teorii. aspecte concrete şi utilitare ale situaŃiilor (Sifneos. In acest sens. de reamintire a viselor. elaborata de Watson (1988) masoara afecivitatea pozitiva si negativa ca trasaturi stabile. scala PANAS. Acesta din urma mima fie o emotie de bucurie fie una de furie.un alt participant. James W. • fantezie săracă şi nerelaŃionată cu viaŃa afectivă. etc. Un alt concept relevant. Alexitimia include următoarele cinci caracteristici fundamentale: • sărăcia şi platitudinea trăirilor emoŃionale şi afective. si ca ceea ce este important in definirea emotiei experientiate este modul in care noi interpretam starea de activare fiziologica. ci implică un deficit de procesare a informaŃiei emoŃionale. Aspectul cantitativ al emotiei. Cercetări recente demonstrează că alexitimia nu se rezumă la dificultatea de a „pune în vorbe emoŃiile”. Lorr. şi anume: alexitimia. Prin urmare. frică. având caracteristici cognitive şi afective care reflectă un deficit în procesarea şi reglarea cognitivă a emoŃiilor. 1995. mimică şi expresie facială săracă. 2003) cercetează şi demonstrează importanŃa pentru mentinerea sănătăŃii şi recuperării din traumă a exprimării emoŃionale prin diverse forme: verbalizare. tendinŃa de a acŃiona fără a verbaliza emoŃiile. conformism social accentuat 38 . • dificultăŃi în identificarea şi diferenŃierea emoŃiilor. cu dificultăŃi de recunoaştere şi etichetare a emoŃiei (Lane şi colab. de empatie. şi • stil cognitiv orientat spre exterior. Etimologic cuvântul de alexitimie are înŃelesul de analfabetism emoŃional sau „lipsa cuvintelor pentru emoŃii”. • dificultăŃi în verbalizarea şi descrierea emoŃiilor şi sentimentelor. • Afectivitate negativa (tendinŃa de a reacŃiona regulat. depresie. 1971) reprezinta un alt instrument de masurare a afectivitatii positive si negative care caracterizeaza in general o anumita persoana. dans. RelaŃia dintre cogniŃii si emoŃii Această relaŃie a fost studiată şi descrisă de A. respectiv intensitatea acesteia se poate manifesta in absenta medierii cognitive (pot percepe o stare de activare emotionala). cu preocupări excesive pentru detalii. Tema de reflectie nr. Beck (vezi terapia raŃional-emotivă şi cea cognitivă). este cel introdus de Sifneos (1972. Atat afectivitatea negativa. 1997). 1 Pornind de la exemplul unei emotii. & Droppleman. dar aspectul calitativ al emotiei necesita existenta unei cognitii. 1988). 3.”). capacitate diminuată de introspecŃie. de fapt un complice al cercetatorilor. Rezultatele studiului au aratat ca cei din grupul B si cei din grupul C au preluat comportamentul si emotia manifestat de cealalta persoana. precum si cea pozitiva pot fi masurate ca stare (“pe moment ma simt…”) si ca trasatura (“in general ma simt…. Alte caracteristici care pot fi tipice persoanelor cu alexitimie sunt: dificultăŃi în discriminarea stării emoŃionale de senzaŃiile corporale care acompaniază activarea emoŃională. POMPS sau Profile of Mood States scale (McNair. in situaŃii diverse prin emoŃii de gen furie. scris. in situaŃii diverse prin emoŃii plăcute şi de a avea frecvent o dispoziŃie stenică).Ellis şi A. Pennebaker (1992. emotia este post-cognitiva. respectiv au devenit fie bucurosi fie furiosi.2. şi de a avea frecvent o dispoziŃie disforică). Cannon-Bard si teoria cognitiva.

(Taylor, 1997). Alexitimia s-a dovedit a fi relaŃionată cu riscul pentru apariŃia simptomelor somatice fără substratat organic. Un instrument care masoara alexitimia a fost dezvoltat de Taylor (1985), respectiv Toronto Alexitimia Scale, TAS. Alexitimia ca şi concept ce desemnează un deficit emoŃional este strâns relaŃionat de un alt construct psihologic, inteligenŃa emoŃională, formulat recent de Salovey şi Mayer (1990, 1993). InteligenŃa emoŃionnală se referă la un tip de procesare a informaŃiilor emoŃionale care include abilitatea de a monitoriza emoŃiile proprii şi ale altora, de a discrimina emoŃiile între ele şi de a utiliza aceste informaŃii în ghidarea gândurilor şi comportamnetelor. Conceptul de inteligenŃă emoŃională, ca şi cel de alexitimie, sugerează existenŃa unor diferenŃe individuale din punctul de vedere al abilităŃilor cognitive de auto-reglare emoŃională. Alte două constructe asociate cu alexitimia şi implicit cu sănătatea mentală şi fizică, sunt inhibiŃia şi stilul coping represiv (Vaillant, 1992). Unii cercetătorii au mers mai departe, identificând alexitimia cu un mecanism defensiv complex ce implică negarea, represia, proiecŃia, comutarea şi formarea reacŃiei contrare (Hogan, 1995). Tema de reflectie nr. 2 Pornind de la definitia conceptului de alexitimie, aratati care este relatia dintre alexitimie si sanatatea fizica si mentala.

3.3. Rolul emotiilor negative si pozitive in sanatate Majoritatea persoanelor au probleme de sanatate mentala sau emotionala la un moment dat in viata. Cu totii suntem predispusi sa suferim datorita stresului, a singuratatii, a incertitudinii sau a sentimentului de lipsa a controlului, iar aceste afecte ne influenteaza la randul lor sanatatea fizica. Pe de alta parte, faptul ca oamenii au uneori probleme de sanatate mentala si emotionala nu reprezinta automat un semn de boala psihica. Iar sanatatea mentala nu inseamna sa experientierea unei stari de fericire perpetue. In multe situatii de viata este adaptativ sa ne simtim tristi, furiosi, sau confuzi. Este important sa constientizam aceste emotii si sa actionam asupra lor pentru a ne rezolva problemele, modul de rezolvare al acestora constituind o modalitate de promovare a sanatatii mentale spre deosebire de reprimarea si negarea emotiilor negative. Relatia dintre sanatatea mentala si cea emotionala este una bidirectionala. Boala mentala poate influenta emotiile (de ex. anxietatea sau depresia) precum si modul de functionare al intelectului (de ex psihozele). Pe de alta parte, dezvoltarea abilitatilor emotionale si intelectuale este necesara pentru a determina sanatatea mentala. De asemenea, prezenta emotiilor pozitive si a convingerilor pozitive despre sine nu este suficienta pentru a garanta starea de bine a unei persoane, ci este nevoie si de invatarea anumitor abilitati pentru ca oamenii sa poata adopta comportamente sanogene. Experientele pozitive de viata care se acumuleaza ca urmare a practicarii comportamentelor sanogene au rolul de a contribui la dezvoltarea afectivitatii si convingerilor pozitive. Prezenta afectivitatii negative, cat si a celei pozitive influenteaza sănătatea mentala si fizica a persoanelor. Prin afectivitate negativa intelegem experientierea unor emotii cum ar fi anxietatea, furia sau depresia. In cadrul psihologiei sanatatii, una dintre cele mai studiate emotii negative este depresia. Studiile au demonstrat existenta unei relatii intre depresie si cancer, precum si intre depresie si dezvoltarea bolii cardiovasculare (BCV). De exemplu, depresia determina adoptarea unui stil de viata nesanatos care la randul sau influenteaza aparitia cancerului (Dalton et al, 2002). Persoanele depresive au de asemenea tendinta de a se izola social, fapt ce determina inlaturarea suportului social cu rol protector in mentinerea sanatatii. Depresia ca stare cronica a fost asociata cu riscul pentru mortalitatea datorata cancerului, mai degraba decat episoadele depresive trecatoare (Irwin, 2007). Prezenta depresiei diagnosticate, influenteaza si evolutia bolii. Intr-un studiu realizat pe 101 de pacienti cu cancer hepatobiliar, Steell si

39

colaboratorii sai (2007) au aratat ca bolnavii care sufereau de depresie aveau o rata semnificativ redusa de supravieturie comparativ cu cei care nu erau depresivi. Depresia influenteaza evolutia rapida a tumorilor canceroase prin suprimarea activitatii celuleor NK (natural killer), respectiv reducerea activitatii sistemului imun (Thaker, & Kamat, 2006). De asemenea, la nivel comportamental, depresia determina scaderea aderentei la tratament, deoarece persoanele depresive considera ca nu are nici un rost sa continue tratamentul medicamentos. Aceste convingeri negative au un impact negativ asupra evolutiei bolii, atat in cazul BCV cat si a cancerului. Pe langa depresie, boala cardiovasculara a fost asociata cu prezenta furiei (componenta emotionala), a ostilitatii (componenta cognitiva) si a agresivitatii (componenta comportmaentala). Se considera ca printre factorii preponderenti de rsic pentru BCV se numara in primul rand un stil de viata sedentar, fumatul, un nivel ridicat de colesterol sau hipertensiunea. Rezultatele studiilor arata insa ca 50% dintre cazurile de infarct miocardic apar la persoane care nu manifesta alti factori de risc. Prin urmare, este necesar sa se exploreze existenta unor alti factori care pot determina prezenta bolii cardiovasculare si a inflamatiei care o precede (Suarez, 2004). Aparitia BCV este determinata de alti factori psihologici cum ar fi ostilitatea si experientierea recurenta a starilor de furie. Acestea activeaza procesele inflamatorii care contribuie la evolutia BCV. Ostilitatea si furia determina cresterea presiunii sangvine care la randul sau reprezinta un factor de risc pentru boala cardiovasculara. Pe langa hipertensiunea care se asociaza cu starea de furie cronica, studiile arata ca de exemplu barbatii care sunt ostili sunt predispusi sa experientieze stari frecvente de furie si depresie care le afecteaza functionarea sistemului imunitar si ii predispun sa dezvolte BCV si diabet de tip 2. Un alt studiu asupra factorilor psihologici implicati in etiologia BCV a aratat ca modul de exprimare al furiei se asociaza cu prezenta acestei boli la barbatii luati in studiu (McDemott, Ramsay, si Bray, 2001). Îngrijorarea a fost definită ca o repetare constantă a unui deznodământ negativ/ameninŃător, care poate periclita rezolvarea cu succes a problemelor individului. (Mathews, 1990). Este interesant că această definiŃie include o consecinŃă a “procesului” de îngrijorare, şi anume afectarea capacităŃii de luare a deciziilor. Davey, Tallis şi Capuzzo (1996) insistă asupra ideii că îngrijorarea poate atât inhiba cât şi facilita rezolvarea de probleme. Astfel, îngrijorarea poate să interfereze cu performanŃa eficientă, să exagereze magnitudinea unei probleme şi să creeze disconfort emoŃional însă tot ea poate servi ca o strategie de coping focalizat pe emoŃie (vezi modulul V) şi poate promova căutarea de informaŃii şi monitorizarea strategiilor coping, toate acestea fiind adaptative. Astfel că, atunci când se elimină influenŃa anxietăŃii, îngrijorarea corelează cu factori psihologici de rezilienŃă precum coping focalizat pe problemă şi căutarea de informaŃii Afectivitatea negativa a fost studiata preponderent in relatie cu sanatatea fizica si mentala. Interesul pentru psihologia pozitiva a stimulat focalizarea cercetatorilor pe emotiile pozitive si rolul lor benefic in sanatate (Seligman, & Csikszentmihalyi, 2000). Studiile arata ca afectivitatea pozitiva ca stare se asociaza cu o morbiditate redusa, in timp ce emotiile pozitive ca trasatura se relationeaza cu o simptomatologie somatica si durere redusa. Pe de alta parte, inducerea emotiilor pozitive se poate asocia si cu o stare de activare fiziologica, potential negativa pentru sanatate cum ar fi functionarea sistemului imun, cardiovascular sau pulmonar (Pressman, & Cohen, 2005). Tema de reflectie nr. 3 DaŃi exemple de moduri prin care afectivitatea negativă poate influenŃa dezvoltarea unor tulburări somatice (ex. Diabet, boli cardiovasculare).

40

3.3 RelaŃia dintre emoŃii şi urmărirea unor scopuri de sănătate Este aproape unanim acceptată ideea că autoreglarea se constituie, în primul rând într-un sistem motivaŃional dinamic de stabilire a unor scopuri, de evaluare a progresului şi ajustare a obiectivelor şi strategiilor în funcŃie de context. Potrivit lui Mischel, Cantor şi Feldman (1996), putem considera un model teoretic ca fiind unul al autoreglării în măsura în care are o referire explicită la scopuri, presoana e un agent activ în modificarea propriului comportament şi sunt evidenŃiate aspectele voliŃionale în urmărirea comportamentului. Analiza autoreglării în sănătate nu trebuie să cadă în capcana omiterii faptului evident că pentru a fi atins, un scop de sănătate trebuie să devină suficient de salient pentru individ încât să aibă întâietate în faŃa altor scopuri concurente şi să-şi menŃină acest atribut pe parcursul acŃiunilor de atingere a scopului în cauză (DeRidder & Kuijer, 2006). EmoŃiile prioritizează anumite scopuri în detrimentul altora, şi constituie forŃa mobilizatoare care alimentează şi orientează comportamentul (Frijda, 1988). Analiza impactului emoŃiilor în contextul autoreglării este importantă, în măsura în care acestea sunt sursă de feedback relevant referitor la comportament deoarece (Tice): • Furnizează un mesaj cu rol de evaluare referitor la comportament • Amplifică rolul de recompensă sau pedeapsă a consecinŃelor • Stimulează reflecŃiile cognitive vis-a-vis de eveniment Există din ce în ce mai multe voci care pun problema măsurii în care oamenii pot face manangementul frustrărilor odată un comportament sanogen iniŃiat şi a diferenŃelor între cei care autoreglează cu succes un comportament sanogen şi cei care eşuează în această tentativă (ex. Rabiau, Knauper, & Miquelon, 2006). În acest context, integrarea conceptelor emoŃionale/motivaŃionale în contextul autoreglării este demnă de analiză în măsura în care indivizii trebuie să facă un manangement eficient al distresului şi să rămînă, în acelaşi timp angajaŃi în scopul de sănătate.

Temă de reflecŃie nr. 4 DaŃi exemple de contexte în care emoŃiile pot influenŃa diferite comportamente preventive
3.3.1 Teorii majore Rolul emoŃiilor în autoreglare, a fost subliniat în mod explicit de către Carver şi Sheier (1990) în Teoria Controlului (sau Cibernetică), una din primele teorii ale autoreglării. Autorii susŃin că mecanismul de bază al autoreglării este feedback-ul negativ (negative feedback loop), denumit „negativ” deoarece are rolul de a reduce discrepanŃele dintre starea actuală şi o valoare luată drept standard şi rezultă într-un comportament de abordare („approaching”) (ex creşterea consumului de fructe şi legume). Un feedback pozitiv corespunde unor acŃiuni de evitare („discrepancy enlarging”), cum ar fi evitarea excesului de alcool. Scopurile diferă ca şi grad de ierarhizare, nivelele inferioare reprezentând mijloace către scopuri supraordonate. O poziŃie ierarhică înaltă corespunde unui scop relevant pentru individ şi conectat cu stări afective care implică prioritizarea. EmoŃiile cu valenŃă pozitivă, rezultate din urmărirea scopului ar încetini acŃiunea în direcŃia scopului (Ńinând cont că scopul sistemului de feedback e sa reducă discrepanŃele) în vreme ce emoŃiile cu valenŃă negativă promovează efortul susŃinut, de reducere a discrepanŃelor, putând însă apărea şi dezangajarea faŃă de scopurile de sănătate (DeRidder & De Witt, 2006). O perspectivă diferită asupra rolului emoŃiilor în procesul autoreglării este însă cea a lui Baumeister şi Heatherton(1996) care susŃin ideea conform căreia datorită concurenŃei diferitelor scopuri pentru utilizarea aceloraşi resurse limitate, autoreglarea unor emoŃii negative solicită rezervele necesare atingerii scopului de sănătate. Astfel, emoŃia se leagă de autocontrol în două modalităŃi:

41

Baumeister. astfel că. dând naştere la emoŃii cu valenŃă negativă (Tice & Bratslavsky. însă şansa e mică). astfel încît. Ruderman (1985) arată că persoanele care Ńin dietă tind să mănânce mai mult după ce stima de sine le-a fost ameninŃată (eşecul în rezolvarea unor probleme de matematică). experimentele lui Tice & co. nerelaŃionate cu scopul de sănătate asupra acestuia. Zell şi Tice (2007) propun câteva explicaŃii alternative: Reconsiderarea priorităŃilor. Acesta invocă două tipuri de sisteme implicate în autoreglare: unul „hot” implicat în restrângerea impusurilor şi comportamentelor nedorite(ex. Stările emoŃionale negative predispun la eşecuri în autoreglare (cedare în faŃa tentaŃiei) Autocontrolul sau voinŃa („willpower”) joacă un rol central în autoreglare. 2007 propune integrarea conceptului de „coping” în modelele de autoreglare Ńinând cont de faptul că modalitatea în care indivizii fac faŃă bolilor şi aversităŃii pot furniza o perspectivă valoroasă asupra autoreglării. fiind decisive pentru rezistenŃa individului în faŃa tentaŃiilor de moment şi conservarea scopului de sănătate. Ceea ce în mod tradiŃional este denumit „coping centrat pe emoŃie” face şi obiectul abordării lui Meltcafe şi Mischel (1999). după care participanŃilor li se spune că tentativele lor de ameliorare a respectivei dispoziŃii nu vor fi eficiente. tentaŃiile pe termen scurt (deşi costisitoare) par mai atrăgătoare decît scopurile pe termen lung.1. Cu toate că nu sunt cunoscute cu exactitate mecanismele posibile prin care emoŃiile cu valenŃă negativă sau pozitivă influenŃează autoreglarea comportamentelor sanogene. cu impact pe termen lung. Exercitarea autocontrolului (a nu fuma o Ńigară) duce la o dispoziŃie afectivă negativă 2. Acelaşi fenomen este semnalat şi în cazul emoŃiilor pozitive. În vreme ce Carver şi Sheier relevă rolul adaptativ al emoŃiilor Ńinînd cont de rolul lor de a semnala ameninŃarea la adresa scopului (deci emoŃia se leagă de un scop specific). pe care studiul proceselor deliberative şi de planificare eşuează să o cuprindă. rezistenŃa în faŃa tentaŃiei de a fuma). 2000). precum şi a experimentelor întreprinse de Tice şi Bratslavski (2000) relevă perspective oarecum diferite în abordarea emoŃiilor în contextul autoreglării. efortul de a stopa atenŃia către sine poate duce la efectul opus. Unele dovezi experimentale pentru această explicaŃie provin dinspre paradigma conservării dispoziŃiei afective („mood freeze manipulation). Această strategie are efecte paradoxale. Evadarea din conştiinŃă Distresul emoŃional poate fi legat de o autoconştientizare negativă. examinează mai degrabă rolul unei dispoziŃii afective generale. chipsuri. Ulterior aceste manipulări se constată că indivizii cărora li s-a indus o stare emoŃională negativă şi li s-a indus „mood freeze manipulation” consumă semnificativ mai puŃine aperitive uscate (prajituri cu ciocolata.care implică inducerea unei stări afective. pe de altă parte. Astfel. distresul duce la asumarea unor riscuri personale şi evaluarea. ducând astfel la comportamente defensive şi eşec în autoreglare. Multe forme de autocontrol implică negarea impulsurilor sau forŃarea sinelui pentru realizarea unei acŃiuni contrare tendinŃei hedonice. sărăŃele) comparativ cu cei care nu au fost supuşi unui „mood freeze manipulation” dar cărora li s-a indus o stare emoŃională negatiă sau pozitivă (Tice& Bratslavsky. Trăirea unor stări emoŃionale negative determină indivizii să-şi re-prioritizeze scopurile pentru a obŃine plăcerea imediată. Ignorarea informaŃiilor relevante „Insensibilitatea” emoŃiilor la consecinŃe probabiliste are ca rezultat incapacitatea reglării nivelului de arousal (ex: probabilitatea scăzută/crescută de a primi un şoc electric nu schimbă nivelul de arousal). şi unul „cool”. motivând indivizii să reducă această conştientizare de sine negativă. 2000). O analiză atentă a celor două abordări (cea propusă de Carver şi Sheier pe de-o parte şi cea a lui Baumeister. mai ales a magnitudinii evenimentului şi mai puŃin a probabilităŃii sale de apariŃie (ex: este foarte grav să te imbolnăveşti de cancer. implicat în urmărirea obiectivelor individului şi în planificare (urmărirea scopului de 42 . Aspinwall (apud De Ridder & De Wit.

3 Rolul emoŃiilor pozitive în autoreglare şi sănătate Afectivitatea pozitivă poate facilita procesarea cognitivă eficientă. Este o teorie care integrează factorii descrişi de modelul convingerilor despre sănătate. & Tice. Teoria motivaŃiei pentru protecŃie (James. anxietatea) care facilitează sau inhibă practicarea comportamentului. în cazul de faŃă. Totuşi. anxietate) faŃă de comportamentele de risc. Facilitarea accesării informaŃiilor relevante Afectivitatea pozitivă tinde să faciliteze autoreglarea prin acreşterea accesului către informaŃiile relevante. avînd o valoare adaptativă. amintim: Reîncărcarea sistemului cognitiv Angajarea în autocontrol (în accepŃiunea lui Baumeister) duce la epuizarea rapidă a resurselor din sistem şi la slăbirea autocontrolului cu efecte în autoreglarea comportamentelor sanogene (Baumeister. 1998). Temă de reflecŃie nr. 2002) Interesul psihologilor asupra punctelor „tari” ale personalităŃii umane merită încurajat îm măsura în care poate constitui un model explicativ alternativ şi viabil asupra funcŃionării umane. Astfel. însă au dat dovada de tot atâta autocontrol ca şi indivizii din grupul de control atunci când au fost expuşi unor manipulări menite să inducă emoŃii pozitive. dar include şi un alt factor şi anume cel emoŃional. accentuat în condiŃii de stres şi dependent de stimulii din mediu) şi pentru a permite urmărirea scopului propus. Totodată. O critică a acestei teoria constă în dificultatea de a cuantifica nivelul optim al emoŃiei negative care poate fi manipulată de informaŃiile oferite publicului sau pacienŃilor cu scopul de a stopa/reduce comportamentele de risc. psihologia abordează probleme ce Ńin de patologie. rapid. învăŃarea unui obicei şi stoparea lui uterioră au fost mai puŃin capabili să exercite autocontrol dacă nu au fost expuşi la emoŃii pozitie. ideea contraintuitivă potrivit căreia în condiŃii de stres managementul nevoilor imediate (şi a emoŃiilor aferente) este în beneficiul scopului pe termen lung devine plauzibilă. Zell. influenŃa benefică a afectivităŃii pozitive poate apărea ca fiind surprinzătoare. 1985) discută rolul activării emoŃiilor negative (ex. Teama de repercursiuni negative se transformă într-un factor motivaŃional de protecŃie. 3.sănătate). Acelaşi lucru este subliniat şi de Fisbach. Friedman şi Kruglanski (2003) care sugerează că o confruntare imediată cu posibilii distractori sau ameninŃări la adresa scopului stabilit poate. 5 SchiŃaŃi design-ul unei cercetări a cărei scop vizează testarea ipotezei potrivit căreia reconsiderarea priorităŃilor personale mediază relaŃia dintre afectivitatea negativă şi alimentaŃia nesănătoasă 3. Bratslavsky. e relevant şi faptul că în mod tipic. Intr-o sere de experimente (Baumeister. Shamueli. (ex. în fapt. asupra abordării comportamentelor cu rol în sănătate. Printre explicaŃiile asupra rolului pozitiv al emoŃiilor în autoreglarea comportamentelor de sănătate. prin sarcini precum supresia gândurilor. în parte fiindcă acest tip de afectivitate pre atât de simplă şi frecventă încât e greu de imaginat faptul că are un impact atât de puternic şi consecinŃe atât de serioase. reflexiv.3. Rogers.3. 2007 apud Baumeister. & Muraven) se constată că indivizii ”epuizaŃi” (depleted). dileme ce trebuie rezolvate (Isen. chiar atunci când informaŃiile sunt negative şi prin îmbunătăŃirea capacităŃii de luare a deciziilor Semnalarea discrepanŃelor 43 . & Tice. Mischel subliniază utilizarea unor strategii de „liniştire” (cooling down) precum distragerea şi distanŃarea pentru a atenua activitatea sistemului „hot” (care este emoŃional. simplu. constituind un factor de rezilienŃă relevant. şi. frica.2. să-i amintească individului de obiectivul propus. Muraven.

determinand vulnerabilitatea lor pentru boala (Smith. Prin urmare. Persoanele ostile se remarca prin cinism si neincredere in ceilalti. 1978. 1986) se caracterizeaza prin: • Sentimentul de presiune a timpului • Competitivitate • Implicare in munca • Sindromul AHA (anger. motivând indivizii să acŃioneze în direcŃia atingerii lor. Literatura de specialitate ofera acum un cadru argumentativ bogat in favoarea ideii ca personalitatea joaca un rol cauzal in aparitia si evolutia diferitelor boli sau a starii de sanatate (Wiebe. Tipul A (Friedman. ostilitatea influenteaza atat situatiile de viata cu care persoanele se confrunta precum si modul cum reactioneaza si fac fata acestor situatii. Printre tipologiile caracterizate prin emoŃii negative cu impact semnificativ asupra sănătăŃii se numara: tipul A. aggression/ furie. dezvoltarea empatiei si a ascultarii active. & Fortenberry. Relatia dintre personalitate. 3. evaluarea gandurilor si emotiilor.4. De asemenea. realizarea de activitati de grup deoarece acestea sunt mai eficiente decat cele individuale. Rosenman & Jenkins. ostilitatea se asociaza cu o retea de suport social redusa si reprezinta un predictor pentru comportamente de risc cum ar fi fumatul si consumul excesiv de alcool. De easemenea. 2001). Ostilitatea este definita drept un set de convingeri si atribuiri negative cu privire la ceilalti si la lume. tipul C si tipul D de personalitate. afectivitatea pozitivă şi optimismul pot constitui o sursă de autocontrol şi o resursă de coping în situaŃii dificile (Aspinwall. Un astfel de program eficient este cel propus de Williams si Williams (1993) si care propune urmatoarele trei elemente cheie pentru interventie: 1. agresivitate) Tipul A de personalitate prezinta un risc crescut pentru patologia cardiovasculara. utilizarea strategiilor cognitiv-comportamentale alaturi de tehnici de imbunatatire a abilitatilor sociale si de control al emotiilor negative. aceste persoane sunt susceptibile sa dezvolte patologie cardiovasculara. ele oferiind ocazia participantilor sa isi impartaseasca experientele si sa isi dezvolt reteaua de suport social (deficitara in cazul persoanelor ostile). Daca initial studiile s-au centrat mai ales pe tipul A de personalitate si relatia acestuia cu aparitia bolii cardiovasculare.Higgins (1987) postulează ideea conform căreia emoŃiile semnalează discrepanŃele între stările actuale şi standardele impuse. dezvoltarea de strategii de comunicare si rezolvare se probleme. este important sa elaboram programe de preventie care includ reducerea ostilitatii. 6 Propuneti modalitati de dezvoltare a afectivitatii pozitive la adolescenti in cadrul unui program de promovare a sanatatii mentale si de preventie a bolii cardiovasculare Argumentati care ar fi rolul jucat de emotiile pozitive in cadrul acestui program de preventie. hostility. 2003).. ostilitate. să raŃioneze constructiv şi să atingă soluŃia optimă într-o anumită situaŃie. Datorita rolului jucat de catre ostilitate in riscul pentru imbolnaviri. cercetarile recente s-au focalizat mai ales pe componenta cognitiva de ostilitate si au identificat-o ca fiind un factor de risc important pentru dezvoltarea bolii cardiovasculare (Myrtek. 44 . emotii si sănătate Cercetatorii au explorat posibilitatea ca personalitatea este asociata cu starea noastra de sanatate. 2006). Deoarece viata lor este caracterizata de multiple conflicte interpersonale si de faptul ca sunt predispuse sa raspunda cu o reactivitate fiziologica accentuata in situatii conflictuale. Temă de reflecŃie nr. Aici trebuiesc incluse metode de constientizare si identificare a emotiilor. 1998). 2. Facilitarea flexibilităŃii cognitive Persoanele care experienŃiază o stare afectivă stenică (uşoară) tind să aibă o abordare focalizată pe rezolvarea problemei (mai degrabă decât să apere într-o manieră rigidă propria viziune).

. Tema de reflectie nr. Persoanele cu acest tip de personalitate sunt stoice. Rezolvati sarcinile in maxim 2 pagini de computer. et al. 1990) asociat de unii cercetătorii cu riscul pentru cancer: • Reprimare emotionala • Depresie • Lipsa de speranta • Neajutorare Tipul C de personalitate a fost descris in literatra de specialitate ca fiind un pattern de comportamente. 7 Propuneti un program de interventie pentru reducerea sindromului AHA. dar si cand sunt expuse acestora se comporta mai degraba pasiv decat asertiv. este important sa se intervina si asupra acestor doua dimensiuni pentru a reduce probabilitatea de a aparitie a patologiei cardiovasculare. Aceste sarcini se vor trimite pe email sau poştă împreună cu sarcinile celui de-al patrulea modul (vezi calendarul disciplinei). sunt extreme de cooperante si compliante cu cerintele autoritatilor. 2000) de personalitate este implicat în riscul pentru distress. şi in consecinŃă pentru imbolnăviri frecvente. Tipul C (Temoshok. aceste persoane sunt incapabile sa spuna “nu”.tratamentul sa fie limitat la un numar de 6-8 sedinte in cadrul carora fiecare abilitate sa fie exersata pe exemple de situatii practice cu care participantii se confrunta la locul de munca. Persoanele cu tipul D de personalitate se caracterizeaza prin stari de tensiune si disforie. Deobicei. gata sa se sacrifice pentru ceilalti. 45 . s-a aratat ca interventiile psihologice care actioneaza asupra componentelor tipului C de prsonalitate reduc probabilitatea de aparitie a cancerului si cresc sansele de supravietuire a pacientilor care sufera de aceasta boala (Fernandez-Ballesteros. 3. acasa sau in timpul liber. Pe de alta parte. SARCINA DE SEMESTRU MODUL III 1. Formulati obiective pentru fiecare componenta a sindromului AHA si sugerati metode de interventie. In general evita situatiile conflictuale. Tipul D (Denollet. 1997). precum si de reticenta care le predispun la hipertensiune si experientierea unor emotii negative precum depresia. Formulati obiective pentru fiecare componenta a sindromului AHA si sugerati metode de interventie. o modalitate de a face fata situatiilor care constituie un factor predispozant pentru cancer. sunt rabdatoare si isi reprima emotiile negative. factori ce contribuie la cresterea riscului pentru BCV.Propuneti modalitati de dezvoltare a afectivitatii pozitive la adolescenti in cadrul unui program de promovare a sanatatii mentale si de preventie a bolii cardiovasculare Argumentati care ar fi rolul jucat de emotiile pozitive in cadrul acestui program de preventie 2. Prin urmare. Suprimarea emotiilor negative si modalitatile neadecavte de coping in situatii stresante au fost asociate cu instalarea patologiei cancerigene si evolutia negativa a bolii. Acesta se caracterizează prin: • Afectivitate negativa • Inhibitie sociala Rezultatele studiilor au demonstrat ca o combinatie intre afectivitate negativa cescuta si inhibitie sociala constituie factori de risc pentru boala cardiovasculara. Propuneti un program de interventie pentru reducerea sindromului AHA.

and Capuzzo. 43.G.T. 255-266. (2002). M D. Self-regulation in health behavior: Concepts. & Heatherton. In D. A. D. Ego depletion: Is the active self a limited resource? Journal of Personality and Social Psychology. Dalton. F. Journal of Psychosomatic Medicine 49 (4). Selfregulation in Health Behaviors (pp1-25). New York: London Carver.. 60. Cognitive Therapy and Research. Bratslavsky. N. C.&Tice. theories and central issues. (1991). Sebastián.. Motivation and Emotion. Assessing emotional expression. Mellemkjaer. In D. Davey. C. American Psychologist. (1988). J. 1–15.). (1996). Origins and functions of positive and negative affect: A control process view. (2006). L. Personality and Individual Differences.D de Ridder & J. T.T. pp. Johansen. Handbook of emotion regulation (pp. R... C D. Ruiz. 719– 729. & Scheier. Tallis. P. & Polivy.M (2007).F de Wit (Eds).D. 97. (2006). (1998). J.F.B. S. D. 1252–1265 Baumeister. Managing immediate needs in the pursuit of health goals: The role of coping in self-regulation... Beliefs about the consequences of worrying.T. N.F. 12. T. Self-regulation failure: An overview.408-429). 20. P.& De Wit. American Journal of Epidemiology. Type D personality. L. C. Journal of Personality and Social Psychology. 23. A potential risk factor refined.F. (1996). In J. The Guilford Press. Herman. Olsen. 74.D. Rethinking the role of positive affect and self-regulation. How emotions facilitate and impair self-regulation.Bibliografie Aspinwall.T.. D. R.O.F. (1997).L. 1-32 Baumeister. 22. M A. Denmark. M. Psychological Inquiry. R. F. Self-regulation in Health Behaviors (pp1-25).J Gross (Ed.F. F. The laws of emotion. R. Mortensen. Effects of physical threat and ego threat on eating. R. Muraven. 1088-1094. L. Chichester : John Wiley & Sons. Depression and cancer risk: a register-based study of patients hospitalized with affective disorders. 19–35 Frijda. 499–520 Denolett.B.Chichester: John Wiley & Sons De Ridder.& Kruiger. Fernández-Ballesteros. J and Spielberger. Baumeister. 7. Heatherton. M. 138–143 46 . (2000). Psychological Review. D. Zell.... (1998).F de Wit (Eds).. G. Zamarrón. S.G. J.D de Ridder & J.B.. 349–358. (1990). Tice.M. E. J. De Ridder. 1969-1993. C.B.

(2007). 245-251. 455–68. Does positive affect influence health? Psychological Bulletin. Staudinger (eds. Mischel. CA: Educational and Industrial testing Service. In E. A. Psychological Review. (2007). International Journal of Cardiology. (2005). M. T.J. Hostility and health: current status and psychosomatic hypotheses. Behaviour Research and Therapy. Smith. 131. 106.. (2001). (1999). Aspinwall & U. & Miquelon. Emotion. Journal of Abnormal Psychology. N.. M. Meltcalfe. Cantor.. T. and hostility. Social Psychology: Handbook of basic principles (pp. 319-340. Cohen. S. Fundamental questions and future directions for a positive psychology.. (1996). E. New York: Guilford Myrtek. Washington: APA. Psychological Review.J. J. The eternal quest for optimal balance between maximizing pleasure and minimizing harm: The Compensatory Health Belief Model.. & Feldman. T. (2000). 309-319.G. Journal of Health Psychology. 11. D. Rabiau. S.. M. (2001).). Ruiz. M. (1987). Positive psychology: An introduction. American Psychologist. Knauper. Anger. Meta-analyses of prospective studies on coronary heart disease. Irwin. M. B. Isen. P.W. 94. 925-971. 47 .. 28. In P. L.. 72. Smith. British Journal of Health Psychology. S. & Csikszentmihalyi. 1217-1270. .Higgins. J.... Gallo. K.. L.M. Depression and risk of cancer progression: an elusive link. 329–360). (2003). M. Disphoric mood and overeating: a test of restraint theorzŃs disinhibition hypothesis. (1990).W. J. 3–19 McDemott. Kruglanski (Eds). Why worry? The cognitive structure of anxiety. San Diego. Hostility. and Droppleman. and Health. 17. (1985). type A personality. 139-153 Ruderman. Mathews. McNair. Social psychology of health: Key readings.. Aggressiveness. A.. 5-14. Pressman. Bray. (1971). (pag. 2343-2344. Glazer. A hot/cool system analysis of delay of gratification: Dynamics of willpower. (2006). Rothman (eds). Higgins & A. and Coronary Heart Disease: An Interpersonal Perspective on Personality.W.E. C. In L.3.F. 94. Journal of Clinical Oncology. & A. Profile of Mood States manual. & Mischel. Journal of Personality. A. M.. 79. pp 139-172. Positive affect as a source of human strenght. Lorr. A psychology of human strenghts.. Ramsay.179-197).T. 78-85 Seligman. Salovey. (2002). Self-discrepancy: A theory relating self and affect.M.. Components of the Anger-hostility Complex as Risk Factors for Coronary Artery Disease Severity: A Multi-measure Study. 55. NY: Psychology Press. Principles of self-regulation: The nature of willpowerand self-control.

Giving in to feel good: The place of emotion regulation in the context of general self-control. Journal of Personality and Social Psychology.L.pdf Temoshok. (1990). înŃelege şi exprima adecvat emoŃiile Autoreglare= se referă. In H Friedman (Ed). este definita ca un construct de personalitate. Wiebe. (1990). A. P. competitivitate si implicare excesiva in munca Sindromul AHA= sindrom caracterizat prin furie. ostilitate si agresivitate Ostilitate = componenta cognitiva a sindromului AHA. Anger Kills: seventeen strategies for controlling the hostility that can harm your health.unsw. R. 12.B. Tice. (2006). (1988). Psychological Inquiry.edu.... On attempting to articulate the biopsychosocial model: Psychologicalpsychophysiological homeostasis... Counteractive self-control in overcoming temptation.C.. reprezinta un set de convingeri si atribuiri negative cu privire la lume si la ceilalti 48 .. A. 25. Journal of Clinical Oncology. & Fishbach. Williams. Williams. Personality and Disease New York: Wiley. având caracteristici cognitive şi afective care reflectă un deficit în procesarea şi reglare cognitivă a emoŃiilor Alfabetism emoŃional = abilitatea de a recunoaşte. John Wiley & Sons. Mechanisms relating personality to health. V. 11. Nat Med. Kamat. The vicissitudes of mood measurement: Effects of varying descriptions. J. 939-944. (1993). How emotions affect self-regulation : retrieved 20 august from http://www. 493–506 Watson.P. Glosar Alexitimie = sau analfabetismul emotional.. time frames. Tice. K.au/2008/Chapters/TiceSSSP08. Journal of Personality and Social Psychology. in Margarette E. D.. (2000). (anul?).H. dorinŃele şi acŃiunile cu scopul de a atinge anumite scopuri relevante Inteligenta emotionala = capacitatea de a gândi despre emoŃii şi ameliora funcŃionarea gândirii capacitatea emoŃiilor de Personalitatea de tip A = tip de personalitate care se caracterizeaza prin sentimentul de presiune a timpului. Spring. 128-141. immunity. 2397-2405. Y. L. (2007). Fortenburry.A. Vollrath (ed). Gamblin. Trope. 1994. 149–159 Thaker. 55... and response formats on measures of positive and negative affect. D. la eforturile indivizilor de a-şi modifica gândurile.. 79. (2006). et al.Steel. Trade paperback edition published by Harper Collins.. & Bratslavsky. sentimentele. and survival in patients with hepatobiliary carcinoma.A. D. T. New York: Times Books.sydneysymposium. Geller. Chronic stress promotes tumor growth and angiogenesis in a mouse model of ovarian carcinoma. Handbook of personality and health. (2000). D. D. E. în sens larg. Depression. M.

predispus distressul-ui si imbolnavirii RezilienŃă = capacitatea adaptativă a indivizilor de a se confrunta.Personalitatea de tip C = tip de personalitate caracterizat prin reprimarea emotiilor. depresie. lipsa de speranta si neajutorare. este predispus riscului de a dezvolta cancer Personalitatea de tip D = tip de personalitate caracterizat prin afectivitate negativa si inhibitie sociala. într-o manieră eficientă cu stresul şi catastrofele 49 .

alcool. alcool şi droguri sunt analizate prin prisma efectelor pe care le au asupra organismulu. alcool. Se descriu modelele explicative şi de intervenŃie în promovarea sănătăŃiisi se discută principalii factori care influenŃează abuzul de substanŃe. studenŃi trebuie să poată: • • • • • • • • • • • Să descrie ce este stilul de viaŃă şi să discute impactul acestuia asupra sănătăŃii Să enumere factorii comportamentali ai stilului de viaŃă Să descrie modelele explicative şi de intervenŃie ale factorilor care influenŃează modificarea stilului de viaŃă Să discute principiile promovării sănătăŃii şi dificultăŃile pe care acestea le comportă Să descrie modelele explicative ale dependenŃei de substanŃe Să discute factorii care influenŃează abuzul de substanŃe (fumat. a convingerilor şi miturilor referitoare la aceste comportamente şi a principiilor de care trebuie să se Ńină cont în proiectarea programelor de prevenŃie a acestor comportamente. Sunt descrise apoi obiectivele fundamentale ale educaŃiei pentru sănătate şi ale educaŃiei sexualem. tuberculoza şi gastroenteritele. specificul şi componentele stilului de viaŃă precum şi impactul acestuia asupra sănătăŃii. alte comportamente).în prima parte. droguri) Să discute scopurile educaŃiei sexuale Să denumească şi să analizeze obiectivele fundamentale ale educaŃiei pentru sănătate Să descrie tematica educaŃiei sexuale prin prisma celor şase componente de bază Să enumere componenetele programelor de prevenŃie ale transmiterii virusului HIV Modulul 4 trece în revistă. comportament alimentar. accidentele iau locul bolilor microbiene şi infecŃioase. Conceptul de stil de viaŃă PrevalenŃa şi natura bolilor s-a modificat semnificativ de-a lungul secolului XX. Consumul de tutun. Bolile cardiovasculare.MODUL IV Rolul comportamentului în sănătate Scopul modulului: Cunoaşterea rolului comportamentelor individuale în adoptarea unui stil de viaŃă sanogen Obiectivele modulului: La finalul acestui modul. 50 . începând cu deceniul al cincilea asistăm la o modificare radicală a cauzelor de deces. Dacă la începutul secolului prezent cele trei cauze majore de mortalitate erau pneumonia. cancerul. precum şi componentele unui program de prevenŃie a transmiterii virusului HIV 4. echilibrul somn/relaxare. Sunt enumeraŃi factorii comportamentali ai stilului de viaŃă (uzul de substanŃe. activitate fizică.1. droguri) Să enumere componentele programelor de prevenŃie a abuzului de substanŃe (fumat.

• factori protectori ai stării de sănătate (ex: practicarea regulată a exerciŃiilor fizice. iar pe de altă parte schimbărilor în stilul de viată.1) Tabel 4.comportament nesănătos minim. suport social etc.). răniri şi morŃi premature (ex: fumat. supraalimentaŃia.1. diferenŃele individuale fiind deosebit de mari. Astfel. Peste 50% din cauzele de mortalitate din Ńările dezvoltate (inclusiv Europa centrală şi de est) se datorează factorilor comportamentali (vezi tabelul 4. Se vehiculează şi clasificarea . caracterul intempestiv şi imprevizibil al multor evenimente. Din punctul de vedere al frecvenŃei şi intensităŃii. 1993 ImportanŃa factorilor comportamentali asupra stării de sănătate s-a confirmat prin acumularea unor studii epidemiologice şi prospective relevante. prima categorie de factori comportamentali poartă denumirea de stil de viaŃă patogen sau negativ.Schimbarea se datorează pe de o parte succeselor medicinei moderne în combaterea bolilor infecŃioase. cancerului. iar cea de a doua categorie constituie stilul de viaŃă imunogen sau pozitiv. au erodat rezistenŃa individului la multiplele solicitări psihosociale la care este supus. în care stilul de viaŃă joacă un rol proeminent. relaŃii sexuale neprotejate etc. somn. Conceptul de stil de viaŃă defineşte totalitatea deciziilor şi acŃiunilor voluntare care afectează starea de sănătate. sindromului imuno-deficient achiziŃionat.). fumatul. Temă de reflecŃie nr. conducerea autovehiculelor cu viteză excesivă şi/sau fără centuri de siguranŃă. deoarece graniŃele între categoriile enumerate sunt dificil de trasat. devin comportamente comune. comportamentele stilului de viaŃă nesănătos pot fi în exces (fumat. relaxare etc. moderat. Modificările sociale rapide rezultate din dezvoltarea economică. alimentaŃie raŃională. Totodată s-a impus un nou stil de viaŃă în care sedentarismul. Datorită efectului stilului de viaŃă asupra sănătăŃii. omul modern devine vulnerabil la o nouă categorie de boli.).) sau în deficit (exerciŃiu fizic. destructurarea tradiŃiilor şi coeziunii familiale. cu etiologie plurifactorială. Acest fapt le-a conferit bolilor cardiovasculare. clasificare care nu se dovedeşte operantă.2 Componentele stilului de viaŃă Rolul factorilor comportamentali în etiologia. Factorii comportamentali ai stilului de viaŃă se pot constitui în: • factori de risc pentru îmbolnăviri. sever şi letal. 1 Ce modificări ale stilului de viaŃă ar trebui să facă un bolnav cu boală cardiovasculară?. numele de “boli ale civilizaŃiei”. munca hectică. DaŃi exemple de comportamente în exces şi în deficit care au putut favoriza boala cardiovasculară 4. industrializare şi urbanizare.1 Cauzele de mortalitate din Ńările dezvoltate Cauză Procent din total Stil de viaŃă 50 Factori biologici 25 Factori de mediu 15 Sistem medical 10 Sursă: OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii (OMS). diabetului. De exemplu. studiul Alameda 51 . consumul de alcool. consum de alcool. bombardarea informaŃională. de carne roşie etc. evoluŃia şi recuperarea din boală este astăzi tot mai clar precizat şi înŃeles.

vigoare) ! frecvenŃa (3-5/săptămână) ! intensitate (60-90% din capacitatea cardiacă maximă) ! durată (20-60 minute) 4. atât la nivel individual cât şi la cel populaŃional.000 de subiecŃi urmăriŃi longitudinal timp de 8 ani. roşie. vitamine. condimente) ! metode de preparare şi conservare (fierbere vs. orice tip de Ńigaretă. menŃinerea greutăŃii potrivite 4. automedicaŃia. având un impact pozitiv şi asupra frecvenŃei artritei degenerative. relaxare ! 7-8 ore de somn zilnic ! hobiuri ! exerciŃii de relaxare. diabetului şi a accidentelor cerebrale. pipă) ! consum de alcool (depăşirea consumului ocazional) ! medicamente. a nu fuma (şi a nu fi fost fumător) 2. Studiul a estimat că o persoană în vârstă de 45 ani care practică şase-şapte comportamente drept obişnuinŃe. îngheŃare vs. OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii estimează că procentul de 50% din totalul deceselor datorare stilului de viaŃă. Comportament alimentar ! balanŃă calorică(aport-necesitate) ! balanŃa dietei (proteine. glucide. iar o reducere de 10% a greutăŃii unui bărbat de 35-55 ani ar determina o scădere a bolilor cardiovasculare cu 20%. a identificat şapte caracteristici comportamentale care reduc semnificativ riscul pentru îmbolnăviri: 1. meditaŃie ! echilibru muncă/recreaŃie 5. consum moderat de alcool. Uzul de substanŃe ! nicotina (fumat activ. doar evitarea fumatului ar reduce cu 25% mortalitatea prin cancer. ar produce o reducere importantă a morbidităŃii şi mortalităŃii prin maladiile civilizaŃiei. evitarea gustărilor între mese (cu excepŃia fructelor) 5. Alte comportamente preventive ! imunizări/vaccinări 52 .2. care a luat în observaŃie 7. droguri (non-aderenŃa. Activitate fizică ! tip de mişcare aerobic (flexibilitate. activitate fizică regulată 3. dulciuri. a semnificaŃiei pozitive sau negative a fiecărui comportament sumarizat în tabelul 4.California. Somn.2. minerale) ! regularitatea meselor (3 mese/zi) ! preferinŃe culinare (carne albă vs. cancerului gastro-intestinal. Conştientizarea mai profundă. lipide. mic dejun regulat 6. Tabel 4. proaspete) 3. Astfel. Factorii comportamentali ai stilului de viaŃă 1. 7-8 ore somn pe noapte 7. pasiv. va avea o speranŃă de viaŃă cu 11 ani mai mare decât cea care practică doar unul-trei comportamente. prăjire. ar putea fi evitat prin modificarea stilului de viaŃă. vegetale. fructe vs. autoinjectarea drogurilor) 2.

Booth& Waters. sedentarismul. eşec sau la situaŃiile anticipate ca fiind de eşec – ex. De exemplu. consumul de alcool şi consumul de droguri ca şi între 53 . însă după ce îşi finalizează studiile renunŃă la exerciŃiul fizic. 1994): (a) exprimarea opoziŃiei faŃă de autoritatea adultului şi normele convenŃionale ale societăŃii – ex. alimentaŃia necorespunzătoare. un tânăr fumează la început pentru a se identifica cu normele grupului său de prieteni. (d) un semn de maturitate prin adoptarea unor comportamente adulte – ex. (b) o modalitate de a se identifica cu grupul şi de a fi acceptat de grup – ex.1994. Caracteristicile comportamentelor relaŃionate cu sănătatea: a) Comportamentele relaŃionate cu sănătatea sunt determinate de factori diferiŃi. pentru ca mai târziu fumatul să aibă o funcŃie de control al situaŃiilor de stres. consum de alcool. (c) exprimarea şi confirmarea valorilor identităŃii personale – ex. Studiile în domeniu arată că în general comportamentele de risc nu apar izolate ci într-un set comportamental. consumul de droguri. b) fumatul. (e) mecanism de coping. stresul. Comportamentele de risc care sunt în relaŃie cu cele mai importante cauze de deces sunt: a) fumatul. peste 25% din bolile cardiovasculare ar putea fi evitate prin modificarea unui singur comportament de risc – fumatul. consumul de alcool. a avorturilor septice. de abilităŃi scăzute de management al situaŃiilor de stres sau de nevoia de acceptare întrun grup de colegi. droguri. experienŃe inedite sau pentru a “rupe” rutina – ex. a bolilor cu transmisie sexuală prin utilizarea prezervativelor sau partener stabil) ! comportament la volan (utilizarea centurilor de siguranŃă. după care alcoolul să aibă o funcŃie de “rezolvare” a problemelor emoŃionale. d) consumul de alcool. fumatul poate fi determinat de inabilitatea adolescentului de a-şi face prieteni. d) Comportamentele relaŃionate cu sănătatea şi factorii care îi controlează diferă de la individ la individ. Un tânăr poate începe să consume alcool din motive sociale. fumat. droguri.în cancer.în accidentele vasculare cerebrale. FuncŃiile comportamentelor de risc pentru tineri (Nutbeam. fumatul poate avea o funcŃie de “rezolvare” a situaŃiilor de stres. c) Factorii care controlează comportamentul se schimbă în timp. alimentaŃia neechilibrată. consumul de alcool. c) alimentaŃia neechilibrată. în timp ce activitatea fizică poate fi relaŃionată cu accesul la o sală de sport.! verificări medicale periodice ! autoexaminări (ex: palparea sânilor. RelaŃia dintre fumat. inadecvare. expunerea la soare neprotejat . stresul . sedentarismul . consumul de droguri. de exemplu. fumatul.în tulburările cardiovasculare. Elevii fac sport prin natura programei şcolare. stresul în accidente (inclusiv accidentele de maşină). b) Factori diferiŃi pot controla acelaşi comportament în mod diferit la persoane diferite. conducerea fără utilizarea centurilor de siguranŃă. amuzament. etc. fumatul. testiculelor) ! comportament sexual (evitarea sarcinilor nedorite. de adaptare la situaŃiile de stres. De exemplu. Un alt exemplu este cel legat de exerciŃiu fizic.) ! evitarea expunerii excesive şi neprotejate a pielii la soare ! evitarea accidentelor domestice şi ocupaŃionale Factorii comportamentali de risc au un rol important în etiologia şi evoluŃia bolilor. pentru un alt tânăr etapele pot fi diferite. De exemplu. consumul de alcool. viteză redusă. frustrare. (f) o funcŃie de recreere.

1977. scăderea în greutate sau renunŃarea la fumat). Primele trei modele sunt detaliate în cadrul Modulului II (Rolul factorilor cognitivi în sănătate) Modelul stadiilor schimbării (Prochaska şi DiClemente. credinŃe şi valori diferite. consumul de droguri şi abuzul de alcool. conceptul cheie în cadrul acestui model este acela de stadiu. Michie şi Abraham (2004) recomandă elaborarea de intervenŃii bazate pe teorie şi date empirice. (3) pregătire pentru acŃiune: apare intenŃia de a trece la acŃiune în următoarea lună. 1986) a fost elaborat iniŃial pentru a înŃelege schimbarea comportamentului de a fuma (figura 4. 1984.) Ulterior a devenit unul dintre cele mai populare modele de modificare comportamentală. S-a evidenŃiat o relaŃie inversă între fumat şi exerciŃiu fizic. cum ar fi: controlul greutăŃii.2. Care sunt factorii care îl pot influenŃa? Ce funcŃie poate avea. 1975) • Modelul Stadiilor Schimbării (Prochaska şi DiClemente. Modele ale factorilor care influenŃează stilul de viaŃă Cercetătorii din domeniul psihologiei sănătăŃii au dezvoltat mai multe modele explicative (de ce se practică sau nu anumite comportamente). AsumpŃia din spatele acestui model este aceea că modificarea unui comportament se realizează treptat şi presupune parcurgerea unui număr de stadii. 1986) • Modelul Convingerilor despre Sănătate (Rosenstock.1. fără a învăŃa modalităŃi de a iniŃia modificări comportamentale. (5) menŃinerea comportamentelor noi dezirabile) achiziŃionate în urma procesului de schimbare. (4) acŃiunea în vederea realizării schimbărilor scontate (de ex. intenŃie care de multe ori este declarată explicit. dar fără realizarea unui plan concret în acest sens. gidându-vă după tabelul 4. trebuie identificate acele modele şi teorii care s-au dovedit eficiente în reducerea riscului de apariŃiei sau evoluŃie nefavorabilă a bolii. Modificarea comportamentală presupune parcurgerea a şase stadii: (1) pre-contemplare: nu există dorinŃa de schimbare şi/sau problema (comportamentul de risc) nu este conştientizată ca „problemă”. (2) contemplare: apare intenŃia de a schimba comportamentul de risc în următoarele 3-6 luni. caracteristici care pot să anticipeze practicarea unor comportamente specifice) sau de intervenŃie (pentru modificarea comportamentelor de risc sau întărirea a celor de protecŃie). se pun în aplicare aceste modalităŃi şi se înregistrează progresele obŃinute). tinerii care sunt activi din punct de vedere al activităŃii fizice fumează într-o proporŃie semnificativ mai mică decât cei care sunt inactivi sportiv. 1974) • Teoria Comportamentului Planificat (Fishbein & Ajzen.consumul de alcool sau droguri şi actele sexuale neprotejate sunt cele mai semnificative. exerciŃiul fizic. Prin urmare. Temă de reflecŃie nr.2. respectivul comportament? 4. 2 AlegeŃi un comportament de risc. utilizat cu succes în cazul tratamentului pentru adicŃii şi probleme comportamentale. 54 . predictive (factori. se învaŃă modalităŃi specifice de modificare sau diminuare a comportamentelor de risc. în economia comportamentală a individului. caracterizate de atitudini. şi în cazul prevenŃiei primare şi secundare a bolilor. Pentru a asigura eficienŃa intervenŃiilor psihologice. 1984. Cele mai utilizate modele de schimbare a comportamentelor de risc şi neadecvate sunt: • Modelul ÎnvăŃării sociale (Bandura. şi se explorează modalităŃile în care schimbarea poate fi realizată. Prin urmare. 1986).

Persoana va fi întrebată „ai reuşit să nu fumezi timp de şase săptămâni. controlul stimulilor. aceasta implică faptul că aceasta nu se va gândi la schimbarea stiului de viaŃă. Pentru persoanele aflate în aceste stadii se vor analiza strategiile care s-au dovedit cele mai eficiente (de ex. respectiv prin ceea ce face o persoană pentru a-şi modifica comportamentele. auto-monitorizarea (ex. În acest scop pot fi utilizate: strategii de relaŃionare interpersonală. convingeri despre tratament). contra-condiŃionarea. se vor căuta soluŃii pentru depăşirea barierelor percepute. În acest scop pot fi utilizate tehnici cognitiv-comportamentale. adică a comportamentelor de risc. planificarea şi utilizarea suportului social disponibil. Progresul de-a lungul stadiilor este atins prin diferite procese de schimbare. IntervenŃiile psihologice vor cuprinde în acest stadiu tehnici comportamentale cum ar fi: recompensarea. nu va conştientiza consecinŃele negative ale comportamentelor de risc. controlul stimulilor. recidivele sunt posibile şi normale. fiind totodată 55 . Ce crezi că te-a ajutat în acest sens?”) şi vor fi recompensate modificările comportamentale realizate. tehnica jurnalului). După ce persoana în cauză a formulat o intenŃie de schimbare comportamentală. Prochaska (1994) descrie stadiile schimbării ca fiind integrate într-un continuum cognitiv-comportamental. În acest stadiu trebuie utilizate strategii pentru a convinge persoana de beneficiile adoptării unui stil de viaŃă sanogen sau a aderenŃei la tratament. Primele două stadii (pre-contemplarea şi contemplarea) sunt cognitive deoarece persoanele aflate în aceste stadii „se gândesc” doar la modificarea comportamentală. nu va considera că aceste consecinŃe „se aplică” şi propriei persoane sau va simŃi că nu deŃine controlul asupra modificării comportamentelor. MenŃinerea comportamentului şi prevenirea recăderilor constituie stadiile finale în cadrul procesului de modificare comportamentală. se va sublinia ideea că schimbarea comportamentului este un proces şi prin urmare. De exemplu. etc). Persoanele ajunse în stadiul de pregătire pentru acŃiune au luat decizia să îşi modifice comportamentul. Dacă persoana se află în stadiul de pre-contemplare. o persoană care a decis să îşi schimbe dieta nesănătoasă. emoŃiile şi gândurile şi a avansa la o etapă următoare. intervenŃiile psihologice adresate persoanelor din acest stadiu îşi propun drept obiectiv analiza barierelor şi beneficiilor percepute în legătură cu schimbarea comportamentală.(6) evitarea recidivelor. Stadiul acŃiunii presupune modificarea efectivă a comportamentului. Prin urmare. efort. timp. Prochaska (1994) recomandă ca intervenŃiile psihologice care vizează persoanele din aceste stadii să se focalizeze pe aspectele cognitive (de ex convingeri despre boală şi consecinŃele acesteia. intervenŃiile psihologice se vor focaliza pe aspectele comportamentale şi vor utiliza strategii în acest sens: controlul recompenselor. evaluând costurile şi beneficiile implicate. De asemenea. De asemenea pot fi utilizate şi tehnici cognitive precum refraiming-ul care ajută la perceperea dificultăŃilor întâmpinate ca pe o sursă de informaŃie pentru perfecŃionarea strategiilor de schimbare şi nu ca pe o barieră în calea acesteia. Scopul intervenŃiei psihologice este acela de a ajuta persoana să progreseze de-a lungul stadiilor schimbării comportamentului Ńintă. psihologice. costuri financiare. Perspectiva schimbării stilului de viaŃă determină o supra-apreciere a costurilor schimbării (ex. dar acestea nu sunt considerate un eşec. Identificarea stadiului în care se află o persoană la un moment dat permite adaptarea intervenŃiei astfel încât aceasta să răspundă nevoilor specifice de schimbare. personalizarea factorilor de risc şi oferirea de informaŃii despre beneficiile adoptării comportamentelor sanogene. poate să înceapă deja în acest stadiu să reducă consumul de sare. De asemenea. Prin urmare. Parcurgerea acestor etape pot implica şi perioade de recăderi în stadiile anterioare. IntervenŃiile psihologice se vor focaliza pe planificarea modificăriilor comportamentale şi recompensarea eforturilor de schimbare. ci o oportunitate de învăŃare. Modelul stadiilor schimbării este considerat în literatura de specialitate ca fiind util pentru elaborarea intervenŃiilor de modificare comportamentală. Stadiul de contemplare se caracterizează printr-o ambivalenŃă cu privire la dorinŃa de schimbare.

Miller (1983) a descris această ca şi „disonanŃă cognitivă”. Consilierul va încuraja pacientul în eforturile sale de a modificare comportamentală şi îl va ajuta să se focalizeze pe progresele înregistrate. şi anume: 1. 2. Mai mult. Exprimarea empatiei. 3 Care sunt avantajele dar şi punctele slabe ale modelului stadiilor schimbării? SchiŃaŃi un program de promovare a exerciŃiului fizic în care să descrieŃi activităŃi specifice pentru fiecare stadiu Modelul stadiilor schimbării poate constitui un cadru util pentru proiectarea unor programe de prevenŃie a comportamentelor de risc. pornind de la premisa că acestea sunt justificabile. Interviul motivaŃional (IM) este o metodă particulară de a-i ajuta pe oameni să recunoască faptul că se confruntă cu o problemă şi să acŃioneze pentru rezolvarea problemelor prezente şi viitoare. urmăreşte cinci principii de bază.1 Modelul stadiilor schimbării Temă de reflecŃie nr. acesta a fost preluat şi utilizat de către Miller şi Rollnick (1991) în conceperea unei strategii de pregătire a persoanelor pentru schimbarea comportamentelor de risc. care intră în conflict cu scopurile sale. împrumutând conceptul lui Festinger. comprehenisbile şi (din perspectiva pacientului) valide. utilizând. mai degrabă decât pe eşec. Consilierul evaluează. În continuare IM.şi oportunităŃi de învăŃare. Un alt aspect important implică clarificarea scopurilor importante pentru client şi explorarea consecinŃelor comportamentului prezent. într-o primă etapă. 4. Strategiile interviului motivaŃional sunt mai degrabă persuasive decât coercitive. Dezvoltarea discrepanŃei. Consilierul empatic urmăreşte să adreseze preocupările clientului. disponibilitatea pentru schimbare a clientului. mai mult suportive decât argumentative. menŃinere acŃiune pregătire contemplare precontemplare Fig. Acest lucru se poate realiza conştientizând clientul referitor la costurile comportamentului său. Scopul acestuia este să reducă ambivalenŃa referitoare la comportamentul în cauză şi să motiveze persoanele pentru a acŃiona în direcŃia schimbării. strategie pe care au denumit-o interviu motivaŃional. preponderent modelul stadiile schimbării propus de autorii sus-menŃionaŃi. 56 .

sau nu s-a calculat bine”) 5. Consilierul:”Consideri că testul nu a fost efectuat corect.3. Clientul este responsabil pentru alegerea şi înfăptuirea schimbării şi că există mai multe abordări alternative care îl pot ajuta să-şi îndeplinească scopurile propuse. 1983). Dezvoltarea autoeficacităŃii. pe care le pune într-o nouă perspectivă. Diagnostic epidemiologic. Consilierul utilizează afirmaŃiile clientului. Modelul descrie opt condiŃii prin care mesajele despre sănătate devin eficiente. Diagnostic social. Se recunoaşte faptul că insuflarea încrederii şi a speranŃei este un factor de motivare puternică. Modelul „Diagnostichează/AcŃionează”. elevului sau comunităŃii care pot constitui grupul Ńintă a unui proiect de prevenŃie/ intervenŃie. 2. astfel încât să creeze încă o premisă pentru schimbare (ex: Clientul:” Nu beau chiar atât de mult”. EducaŃia adecvată în domeniul sănătăŃii e considerată a fi tratament pentru o problemă diagnosticată corespunzător în populaŃia Ńintă. Managementul rezistenŃei. etc) cu impact asupra unei populaŃii Ńintă. Oferă date despre incidenta si prevalenta boli/bolilor si despre cauzele majore de mortalitate şi morbiditate. Un scop important al MI este evitarea consolidării sau activării rezistenŃei clientului. nivel de saracie.Acest principiu se bazează pe ideea conform căreia argumentarea directă tinde să dea naştere la rezistenŃă din partea oamenilor. Modelul mai poartă şi numele „Modelul celor “8P” de la descrierea modului în care informaŃiile trebuie să fie transmise către public: • Pervaziv • Popular • Personal • Participativ • Pasionant • Practic • Persuasiv • Profitabil Temă de reflecŃie nr. Astfel. Evitarea argumentării. elaborat de Green si Kreuter in 1991 (vezi figura de mai jos). Faza „Precede (Diagnostichează)” implica 5 tipuri de diagnostic: 1. Aceste date (care de multe ori exista la nivel unor institutiii abilitate sa le colecteze) pot facilita evidenŃierea unor legături între problemele de sănătate publică şi calitatea vieŃii şi duc la stabilirea unor priorităŃi de sănătate care să se constituie în repere ale dezvoltării 57 . consumatorului.Modelul lui Green& Kreuter (1997) este un cadru de referinŃă pentru evaluarea şi dezvoltarea sistematică a programelor de educaŃie pentru sănătate. sunt de factură voluntară. schimbarea în cunoştinŃe şi practici de sănătate e direct relaŃionată cu participarea activă a individului. discriminare si excludere sociala. în domeniul sănătăŃii. FormulaŃi în două fraze un mesaj de sănătate care să respecte cât mai mult dintre principiile FormulaŃi în două fraze un mesaj de sănătate care să respecte cât mai mult dintre principiile cuprinse în modelul celor 8P (identificaŃi componentele atinse). Teoria difuzării informaŃiei şi comunicării (Rogers. Aceasta necesită o înŃelegere în detaliu a problemelor sociale care afectează viaŃa pacientului. Are ca principiu fundamental ideea că schimbările comportamentale de durată. 4. Acest tip de diagnostic vizează mai ales identificarea şi evaluarea problemelor sociale (ex. 4. Apărarea rigidă a unei poziŃii are drept consecinŃă activarea unui comportament opus şi defensiv din partea celuilalt. Un model integralist de interventie si promovare a sanatatii este modelul Diagnostichează-Actionează.

programelor de sănătate şi fac posibliă delimitarea responsabilităŃii între profesioniştii implicaŃi şi organizaŃii. 6.3 Modelul „Diagnostichează/AcŃionează” 58 . Evaluarea resurselor În practică. Fig. Se identifică astfel factori precum cei predispozanŃi. 4. discuŃii publice de conştientizare a populaŃiei) la nivelul organizatiilor.) şi a altor factori care pot avea legătură cu probleme de sănătate (ex: factori climaterici.) care există şi care eventual trebuie adresate înainte de implementarea propriuzisă a programului. precum şi modul în care intervenŃiile trebuie modificate pentru a-şi atinge scopurile şi obiectivele propuse. Implementarea programului 7. Faza „Procede (AcŃionează)” implică.. fazele „Diagnostichează” şi „AcŃionează” funcŃionează într-o ciclicitate permanentă. administrative şi de reglementare a unor comportamente/factori/situatii de risc sau de protectie (ex. Evaluarea procesului 8. O componentă importantă este şi stabilirea măsurii în care fiecare comportament poate fi schimbat precum şi a importanŃei sale relative. Evaluarea impactului 9. oferirea de abonamente gratuite la baze sportive pentru tineri. etc. Diagnosticul comportamental şi de mediu are drept scop identificarea sistematică a practicilor de sănătate (ex. 5. Diagnosticul politicilor publice relevante pentru sănătate se focalizează pe identificarea dimensiunii legislative. 3. Acestea vizează intervenŃii manageriale şi economice. necesare creării unor medii sociale care să faciliteze stiluri de viaŃă sănătoase. la rândul său încă 4 etape. Diagnosticul educaŃional/organizational evaluează cauzele comportamentelor identificate în etapa nr 3 (adică în ce măsură au existat/există campanii de informare-educare. sistem medical). Aceleaşi informaŃii furnizează criterii de evaluare a succesului intervenŃiei desfăşurate în cea de-a doua etapă. abuz de alcool. InformaŃiile adunate în faza de diagnostic ghidează intervenŃia în etapa acŃiunii propriu-zise. Aceasta permite alegerea unor comportamente care vor deveni Ńinta unor intervenŃii educaŃionale specifice. seminare de educaŃie pentru sănătate. sedentarism. etc. favorizanŃi şi de menŃinere din care vor fi selectaŃi acei factori care urmează să fie supuşi modificării şi care vor rezulta în schimbări comportamentale. 4. interzicerea alimentelor fast-food in scoli. fumat.

menŃinerea şi generalizarea noului comportament. Stabilirea unor scopuri realiste şi modelarea procesului schimbării 4. Varietate 7. 5 DaŃi exemple de contexte şi de actori care pot dezvolta programe după modelul propus de Green şi Kreuter. Tabelul de mai jos sintetizează principalele aspecte care trebuie avute în vedere atunci când realizăm programe de promovare a sănătăŃii: Tabelul 1. ParticularizaŃi la cazul consumului de alcool. Este nevoie de intervenŃii particularizate pentru fiecare etapă. iniŃierea. InformaŃii clare şi valide 6. relaxare. cum şi când să acŃioneze Oferirea mai multor alternative de schimbare comportamentală are mai multe şanse de reuşită. să integreze activităŃi care contracarează scăderea stării de bine care însoŃeşte schimbarea. Schimbarea comportamentală are loc în etape 3 Descrierea principiului Schimbarea comportamentului este un proces dinamic caracterizat de cel puŃin etape: decizia. Mesajele de sănătate trebuie să fie specifice şi să informeze referitor la unde. Schimbările mici au mai mari şanse de a fi eficiente. Găsirea cadrului adecvat 3. Principii şi tipuri de prevenŃie ale comportamentelor de risc Programele de promovare a sănătăŃii vor viza reducerea comportamentelor de risc. Principii ale promovării sănătăŃii (Odgen. Programele trebuie să fie atractive. 2007): Principiu 1. etc…). consumului de alcool şi droguri.Temă de reflecŃie nr. respectiv a fumatului. inclusiv al legislaŃiei şi regulamentelor 2. a comportamentului alimentar şi sexual deficitar şi vor încuraja practicarea comportamentelor protective (exerciŃiul fizic. Scopul intervenŃiei ar trebui să fie apropiat de comportamentul actual însă permite accesul la celelalte etape ale schimbării. Valoare intrinsecă 5. Există o probabiltate mai mare ca indivizii să persiste în activităŃi pe care le consideră plăcute şi interesante. Niveluri multiple 59 . Programele de schimbare comportamentală ar trebui să fie accesibile tuturor categoriilor de populaŃie. Schimbarea comportamentală va trebui susŃinută de modificări în mediul de viaŃă proximal şi distal al individului.

Beneficiarii ar trebui implicaŃi în dezvoltarea. Programele de prevenŃie trebuie adaptate la tipul şi nivelul de intervenŃie. Utilizarea reŃelelor sociale 9. Promovarea factorilor de protecŃie diminuează efectul factorilor de risc 6. prizonieri. ImportanŃa factorilor de risc diferă în funcŃie de stadiul de dezvoltare a persoanei 5. înainte ca orice disfuncŃie sau tulburare să se manifeste). Tulburările clinice sunt determinate de relaŃii complexe cu factorii de risc 2.8. cartier) • OrganizaŃional (măsuri la nivelul instituŃiilor. În proiectarea programelor de prevenŃie trebuie să Ńinem cont de câteva aspecte 1. organizaŃiilor profesionale) • Grup (adolescenŃi. DependenŃa de un loc particular sau de o anumită persoană reduce capacitatea individului de a continua comportamentul sanogen. MenŃinerea schimbării comportamentale necesită intervenŃii continue. PrevenŃia eficientă solicită intervenŃii coordonate în domenii diferite 7. intervenŃiile ar trebui să pornească de la scopurile individului sau să descrie un proces de adoptare a unor scopuri personale. Programele de prevenŃie trebuie să încorporeze datele cercetărilor din domeniu 9. Programele de prevenŃie trebuie să vizeze în aceeaşi măsura efectele de scurtă durată cât şi cele de lungă durată 10. Schimbările comportamentale individuale ar trebui secondate de schimbări sociale şi acŃiuni comunitare Indivizii care ajung singuri la concluzia că este dezirabil să-şi schimbe comportamentul. implementarea şi diseminarea programului. AcŃiunile de combatere a factorilor de risc trebuie să fie iniŃiate înaintea instalării disfuncŃiilor/bolii 8. ci ar trebui concepută pe un continuum Programele de prevenŃie trebuie să respecte anumite principii care. Boli/disfuncŃii diferite au factori de risc similari 4. 60 . Sustenabilitatea intervenŃiilor ReŃelele sociale existente au rol major în stilul de viaŃă al indivizilor. oraş. şcolilor. totodată vor fi adaptate în funcŃie de nivelul şi tipul programului de prevenŃie. Nivele de realizare a programelor de prevenŃie: • Guvernamental (măsuri legislative şi politici sanitare) • Comunitar (măsuri la nivelul unui judeŃ. abuzatori) • Individual Tipuri de programe de prevenŃie: • Primară (vizează intervenŃii la nivel populaŃional. Astfel. intervenŃia nu ar trebui implementată la un singur moment. Expunerea la mai mulŃi factori are efecte cumulative şi interactive 3. Astfel. IndependenŃă 11. Alegere şi scopuri personale 10. persistă în schimbare. soldaŃi.

1998.Secundară (urmăreşte identificarea grupurilor. AdicŃiile. Acest lucru face mai dificilă focalizarea pe aceste consecinŃe de lungă durată. Persuasiune (informaŃii şi mesaje pe diferite canale şi în momente diferite pentru a menŃine atitudinea de respingere a comportamentelor de risc şi de adoptare a măsurilor de schimbare de comportament) 5. CunoştinŃe (oferirea de informaŃii despre comportamentele de risc) 3.3 DependenŃa de substanŃe. 6 AlegeŃi un exemplu de program de prevenŃie promovat pe unul din canalele media (TV. c) Multe dintre comportamentele de risc au mai multe consecinŃe pozitive imediate decât comportamentele sănătoase. fără a lua în considerare consecinŃele negative pe termen lung. în scopul producerii plăcerii sau evitării disconfortului fizic şi emoŃional. Atitudine (schimbarea atitudini de acceptare a comportamentelor de risc) 4. 1999): a) ConsecinŃele pozitive ale comportamentelor sănătoase apar după intervale de timp mari. DependenŃa de substanŃe comportă trei aspecte importante: 61 . • Temă de reflecŃie nr. DependenŃa de substanŃe se referă la o utilizare repetitivă a unor substanŃe psihoactive. Principiile promovării sănătăŃii pe care le respectă şi cele pe care le încalcă. Taylor. Comportament (practicarea comportamentelor sanogene) 6. Ca urmare. internet etc). b) Comportamentele de risc sunt foarte greu de schimbat. MenŃinere (a comportamentelor sanogene) 7. cum ar fi fumatul sau consumul de alcool şi droguri sunt foarte greu de modificat şi solicită din partea persoanei şi a familiei foarte mult efort consecvent în timp. Aspectele de care s-a Ńinut cont în proiectarea programului 4. Tipul de program. Conştientizarea elevilor privind consecinŃele complexe ale comportamentelor şi evitarea moralizării şi etichetării lor este esenŃială în procesul de formare a unor atitudini pozitive faŃă de un stil de viaŃă sănătos. iar consecinŃele nepracticării exerciŃiului fizic – starea fizică şi psihică înrăutăŃită – nu se materializează decât foarte târziu. Considerente generale Adoptarea unor comportamente de risc poate duce uneori la dependenŃă. DescrieŃi programul pe scurt şi menŃionaŃi: Nivelul la care se desfăşoară. putem afirma că educaŃia pentru sănătate implică mai multe etape : 1. Conştientizare (a faptului că anumite comportamente reprezintă un risc pentru sănătate) 2. datorită factorilor care menŃin comportamentul şi necesită realizarea unui plan de modificare de lungă durată. Sintetizand. Rolul prevenŃiei în acest caz este esenŃial. ziare. practicarea sportului are ca şi consecinŃe pe termen lung îmbunătăŃirea stării de bine fizice şi psihice. În concluzie vă prezentăm câteva dintre cele mai importante dificultăŃi ale programelor de educaŃie a unui stil de viaŃă sănătos (Sarafino. Prozelitism (convingerea altor persoane de beneficiile adoptării comportamentelor sanagene). în scopul preveni recăderilor şi cronicizării bolii şi a unei recuperări mai rapide. multe persoane optează pentru comportamentul care îi oferă recompensa pozitivă imediată. prin abordarea factorilor de risc la persoanele bolnav. • TerŃiară (se realizează de obicei în mediul clinic. Procesul de modificare a unui comportament de risc (chiar dacă nu este o adicŃie) este un proces îndelungat. situaŃiilor de risc şi acŃionarea asupra lor în scopul reducerii riscului de apariŃiei a bolii). De exemplu. radio.

ele dovedesc dificultatea explicării unor concepte în absenŃa apelului la concepte înrudite şi fără a 62 . mentale şi de sănătate. 3) acŃionează ca o întărire (ca un stimul recompensă) ce susŃine dorinŃa persoanei de a continua să consume substanŃa. care consideră adicŃia o boală şi modele ale învăŃării sociale. De exemplu. „sevraj” şi „toleranŃă” sunt ilustrative pentru modelul biomedical al dependenŃei. în care elevul consumă substanŃa din curiozitate (ex. în care elevul consumă substanŃa la diversele întâlniri cu colegii. Este important de specificat faptul că la fel ca şi adulŃii. De exemplu: • dependentul: persoană care „nu are control asupra propriului comportament”. DependenŃa este de mai multe tipuri: • dependenŃa de nicotină • dependenŃa de alcool • dependenŃa de droguri • dependenŃa de medicamente (ex. • consum regulat. Etapele consumului de substanŃe sunt: • consumul experimental. „are un comportament adictiv” „are toleranŃă crescută la drog şi simptome de sevraj” • adicŃia: „nevoie de drog”. tutun în multe situaŃii şi căutarea acestor situaŃii devine în sine un scop. • dependenŃa. ilustrează natura tautologică a acestor definiŃii. este faza în care întregul comportament este controlat de nevoia organismului de a fuma sau consuma alcool sau droguri. somnifere) Toate aceste categorii enunŃate formează aşa numita dependenŃă de substanŃe. cum ar fi de exemplu: • dependenŃa de internet • dependenŃa de jocuri de noroc • dependenŃa de relaŃii interpersonale nesănătoase DependenŃa de tutun. ba mai mult. 2) substanŃa afectează sistemul nervos central prin modificarea funcŃionării normale a creierului. gândirii şi percepŃiei. dependenŃa: „ simptome psihologice şi fiziologice de sevraj” • drog: „substanŃă adictivă”. este controlată de substanŃă Majoritatea modelelor şi teoriilor au fost dezvoltate pentru a explica fenomenul dependenŃei de substanŃe. „orice substanŃă de tip medical” Aceste definiŃii sunt indicative pentru relaŃia dintre terminologie şi teorie.1) substanŃa controlează comportamentul consumatorului prin nevoia de autoadministrare în mod repetat. modele biomedicale. Există însă şi alte tipuri de dependenŃă. în care elevul obişnuieşte să consume alcool. prietenii. Totodată. adolescenŃii şi tinerii pot deveni dependenŃi atât de nicotină cât şi de alcool şi droguri. la o petrecere). „ utilizarea unor substanŃe care dau dependenŃă fiziologică şi psihologică”. concepte precum „control”. „substanŃă care cauzează dependenŃă”. afective. „are un simŃ moral slab”. „utilizează mecanisme de coping dezadaptative”. dependenŃa de substanŃe se caracterizează prin modificări negative comportamentale. Persoana nu mai este liberă. care pronesc de la considerentul că orice comportament adictiv este achiziŃionat potrivit regulilor învăŃării sociale. începând cu modelele morale care consideră dependenŃa un rezultat al slăbiciunii individului şi a lipsei de sentiment moral. Aceste modificări au ca şi efecte schimbări ale stărilor emoŃionale. Multitudinea termenilor care există şi care sunt utilizaŃi referitor la comportamente precum fumatul sau consumul de alcool sunt o expresie a acestei diversităŃi de perspective teoretice diferite. tranchilizante. iar „mecanisme de coping dezadaptative” sunt ilustrative pentru perspectiva învăŃării sociale. sugerează un model moral. droguri. • consum devenit preocupare. alcool sau droguri parcurge mai multe etape până se produce ca atare. În consecinŃă. Concepte precum „slăbiciune morală”.

în continuare. 2007): 63 .risca o definire tautologică a acestora. operantă. ideile fundamentale ale acestor teorii: Modelul moral: • Abuzul şi adicŃia sunt consecinŃe ale deciziilor proprii. învăŃare vicariantă) • DependenŃa este reversibilă • Comportamentele adictive se situează pe un continuum şi nu sunt cateogriale • Tratamentul constă în abstinenŃa totală şi în reînvăŃarea unor pattern-uri comportamentale dezirabile care să le înlocuiască pe cele adictive Un model integrativ de explicare şi intervenŃie în cazul comportamentelor adictive este ilustrat în figura de mai jos (după Odgen. individul având întreaga responsabilitate pentru ele • DependeŃa e un comportament ce trebuie pedepsit (asumarea responsabilităŃii individuale) şi nu tratat (negarea responsabilităŃii) Modelul biomedical: • DependenŃa este o entitate distinctă (fie eşti dependent. le includ şi pe următoarele: • Care sunt factorii care determină iniŃierea fumatului? • Cum ajunge să fie consumul de alcool o problemă? • De ce unii indivizi pot să fumeze doar ocazional. Principalele întrebări care au fost ridicate în ceea ce priveşte comportamentele adictive. Prezentăm. în vreme ce alŃii simt nevoia să fumeze dimineaŃa la prima oră? • E posibil ca un alcoolic să revină la băut ocazional? • Sunt moştenite adicŃiile? La aceste întrebări au încercat să răspundă principalele teorii ale comportamentului adictiv. fie nu) • DependenŃa este o boală • Focalizarea pe individ ca sursă a problemei • DependenŃa este ireversibilă • Se pune accentul pe procesul de tratament • AbistinenŃa totală este principala formă de tratament Perspectiva învăŃării sociale: • Comportamentele adictive sunt obiceiuri dobândite potrivit regulilor învăŃării sociale (condiŃionare clasică.

că oamenii sunt bine informaŃi în momentul în care încep să fumeze şi. Un studiu realizat pe un număr de 895 de adolescenŃi referitor la atitudinile şi convingerile despre fumat a subliniat insuficienta informare despre prevalenŃa şi riscurile acestui comportament. Astfel. • au considerat că sunt mai puŃin expuşi riscurilor la bolile asociate fumatului. studiile arată că 95% dintre fumători încep să fumeze înaintea vârstei de 20 de ani. Stadiile consumului de substanŃe Temă de reflecŃie nr. DaŃi exemple de tipuri de intervenŃii posibile pentru fiecare.2.CREDINłE: •Vulnerabilitate •Gravitate •Costuri •Beneficii •expectanŃe INTERVENłII CLINICE: •Perspectiva biomedicală •Perspectiva învăŃării sociale INIłIERE MNEłINERE RENUNłAREA CA PROCES: •Precontemplare •Contemplare •AcŃiune •MenŃinere RECĂDERE FACTORI SOCIALI: •Comportament parental •CredinŃe parentale •Presiunea anturajului INTERVENłII DE SELF-HELP SĂNĂTATE PUBLICĂ: •Sfatul medicului •IntervenŃii la locul de muncă •Abordări comunitare •Politici guvernamentale PREVENIREA RECĂDERII: •Coping •ExpectanŃe •Atribuiri Figura 1. 4.1. Fumatul şi dependenŃa de nicotină Fumatul este unul dintre cele mai controversate comportamente nesănătoase. Întrebarea care se impune este în ce măsură aceşti tineri deŃin informaŃii pertinente şi suficiente referitoare la comportamentul de fumător şi la riscurile pe care le implică. socială) abordarea dependenŃei?. • au subestimat ponderea persoanelor care au atitudini negative faŃă de fumat. adolescenŃii: • au supraestimat numărul adulŃilor şi al adolescenŃilor care fumează. biomedicală. implicit. 7 Cum influenŃează cele trei perspective (morală. Totuşi. Multă vreme s-a considerat că decizia de a fuma reprezintă o alegere în cunoştinŃă de cauză. 64 . îşi asumă responsabilitatea acestui comportament şi a consecinŃelor lui.

• forŃează organismul să consume mai mult oxigen. boli pulmonare.PrevalenŃa acestor convingeri eronate era mult mai mare la adolescenŃii: (a) care începuseră deja să fumeze. • încetinirea reacŃiilor. Nicotina este un drog care se află în tutun şi care are multe efecte negative asupra organismului. • ajunge la creier în 7 secunde de la inhalare. pancreas. liber. Factorii care influenŃează fumatul Grupul de apartenenŃă joacă un rol important în formarea unor norme pozitive faŃă de fumat. probleme cu sarcina (femeile care fumează au un risc crescut de a avea copii bolnavi) (pentru identificarea efectelor fumatului asupra organismului. boli cardiovasculare. Fumatul. pancreasului. • ajunge în alte organe – rinichi. Unul dintre cele mai importante mesaje pe care trebuie să le transmită campaniile anti-fumat este cel legat de valoarea unui stil de viaŃă sănătos fără fumat care are ca şi consecinŃe atractivitatea fizică. matur şi puternic. Efectele asupra creierului: • tulburări atenŃionale. Efectele fumatului asupra organismului Fumul de Ńigară este dăunător tuturor celor care îl inspiră. ficat.norme importante pentru tineri. Modificarea acestei imagini este obiectivul fundamental al campaniilor anti-fumat. sociabilitatea şi persuasiunea . atât la nivelul şcolii cât şi la nivelul societăŃii. Dintre factorii de ordin social asociaŃi cu fumatul. nicotina… • ajunge rapid în sânge prin plămâni. (b) la cei care aveau prieteni sau membri ai familiei care fumau. cel mai semnificativ este imaginea celui care fumează. prin reclamele şi campaniile publicitare realizate. rinichilor sau creierului). prin substanŃele pe care le conŃine fumul de Ńigară. Industria tutunului. Când o persoană fumează. buzelor. Fumatul este un comportament care se dezvoltă treptat. ceea ce face mai dificilă funcŃionarea inimii. • încetinirea activităŃii musculare şi a reflexelor. • dificultăŃi de învăŃare. Multe sondaje relevă faptul că mai mult de 15% dintre adolescenŃii cu vârsta cuprinsă între 12-18 ani fumează regulat şi se consideră fumători. Fumatul începe de obicei la o vârstă timpurie. 65 . Una din substanŃele inhalate odată cu fumul de Ńigară este nicotina. Acesta conŃine aproximativ 4000 de substanŃe chimice. • creşte probabilitatea de a se forma “dopuri” în sânge – ceea ce poate duce la infarct miocardic. dintre care 40 sunt cancerigene. cauzând: cancer (al plămânilor. Efectele nicotinei asupra organismului: • creşterea ratei pulsului şi a respiraŃiei. incluzând dependenŃa. AdolescenŃii ajung să considere fumatul un comportament ce corespunde acestei imagini. vezi fişa 24 din anexe). Fumatul determină dependenŃa de nicotină aşa cum poŃi fi dependent de alcool sau alte droguri. infarct miocardic. afectează sănătatea în diverse moduri. inclusiv nefumătorilor (fumatul pasiv). promovează imaginea fumătorului rebel. Fumatul este un comportament complex manifestat cu predilecŃie în situaŃii sociale şi astfel poate avea rolul unui “cod semiotic” prin care grupul se diferenŃiază de alte grupuri sociale. IntervenŃiile anti-fumat trebuie să descurajeze funcŃia socială a fumatului şi să încurajeze formarea altor norme sociale. influenŃează sistemul nervos într-un mod negativ şi produce grave probleme de sănătate. de la faza de experimentare la faza de dependenŃă şi de formare a unei atitudini pozitive faŃă de fumat. • modificări ale dispoziŃiei afective. şi (c) la cei care intenŃionau să înceapă să fumeze în viitorul apropiat.

Fumatul este un comportament care are o anumită funcŃie.”). • discutarea şi analizarea rolului influenŃei grupului. 66 . a familiei şi a mass-mediei în formarea şi menŃinerea atitudinilor faŃă de fumat. nu fumez. Utilizarea lui a dus însă adesea la abuz. MenŃionăm câteva din ele: • “Fumatul te face atractiv. ce conservă şi întăresc comportamentul de fumător (pentru evaluarea convingerilor elevilor despre fumat. PrevenŃia fumatului activ şi pasiv are ca şi componente: • informaŃii privind consecinŃe sociale şi de sănătate. de gândire critică şi de management al stresului. Indiferent dacă este sub formă de bere. Pentru ca un comportament să se formeze este important să fie întărit la intervale scurte de timp.” • “Fumatul te face să te simŃi bine. este mai eficient să focalizăm prevenŃia şi formarea comportamentelor pozitive pentru sănătate prin analiza şi conştientizarea elevilor asupra consecinŃelor imediate ale fumatului. vin sau lichior. • ÎŃi vei prelungi durata de viaŃă. În consecinŃă. 4. Studiile arată că mesajul “Fumatul dăunează grav sănătăŃii” nu are eficacitatea pe care şi-o doreau iniŃial cei care au dezvoltat acest mod de prevenŃie. • Dantura şi degetele tale nu vor mai fi îngălbenite. Aceste erori funcŃionează frecvent asemenea unor scheme cognitive dezadaptative. de scurtă durată şi de lungă durată ale fumatului. • dezvoltarea unor comportamente alternative.) utilizarea lui s-a schimbat ulterior. oficierea unor ceremonii religioase etc. vezi şi fişa 21 de la anexe). adesea incurabile. emoŃională şi comportamentală. precum şi sensibilitatea la bolile infecŃioase. părul.” • “Tutunul nu este un drog. hainele tale nu vor mai emana mirosul neplăcut de tutun. • RespiraŃia. • dezvoltarea deprinderilor de comunicare. “Nu mulŃumesc.2. Alcoolul este un drog puternic.” • “Fumatul te face independent şi mai matur. • EviŃi riscul contractării unor boli grave. iar consumul de alcool a devenit parte din cultura europeană. Unul dintre principiile formării unui comportament este cel legat de funcŃia imediată a întăririlor. • Vei economisi zilnic o sumă importantă de bani pe care poŃi să-i foloseşti în alte scopuri. Un exemplu este evidenŃierea beneficiilor renunŃării la fumat relevante pentru elevi. nu-Ńi face nici un rău. Oamenii au început să producă diferite tipuri de alcool. Deoarece băuturile alcoolice sunt atât de comune şi accesibile în cultura noastră. prin creşterea rezistenŃei organismului. Astfel că evidenŃierea consecinŃelor de lungă durată asupra sănătăŃii a fumatului nu este suficient de relevantă pentru formarea unui comportament alternativ acestuia.” Una dintre cele mai frecvente greşeli ale programelor de prevenŃie tradiŃionale ale fumatului este focalizarea unidirecŃională pe evidenŃierea consecinŃelor de lungă durată ale fumatului. asertivitate şi de a face faŃă presiunii grupului (deprinderea de a spune NU. • dezvoltarea abilităŃilor de luare a deciziilor.Convingeri eronate ale adolescenŃilor despre fumat Există o serie de erori de gândire ale adolescenŃilor relative la fumat. băuturile alcoolice sunt substanŃe chimice care afectează activitatea mentală. Aceste mesaje pot fi: • Vei dobândi o formă fizică mai bună.2 Alcoolul şi dependenŃa de alcool Deşi alcoolul a apărut iniŃial din motive practice (înlocuirea apei de băut impure. cum ar fi aspectele legate de sănătate şi boală. • formarea unor valori şi atitudini pozitive faŃă de un stil de viaŃă sănătos. uităm că alcoolul este un drog cu efecte similare drogurilor interzise.

În plus. Unul dintre programele cu eficienŃă ridicată în recuperare dezvoltat şi în Ńara noastră este cel al AsociaŃiei Alcoolicilor Anonimi (AA) ce oferă materiale informative şi servicii de consiliere şi terapie pentru persoanele dependente (adolescenŃi şi adulŃi) şi pentru familiile acestora. modele personale. te face să te simŃi bine. Ca şi consecinŃe ale acestora. privind la cei maturi. Mesajul transmis tinerilor trebuie să fie: “Un singur raport sexual neprotejat te poate contamina cu virusul HIV (SIDA) sau cu alte boli cu transmitere sexuală. celebrităŃi. cum ar fi membrii familiei. cancer. Una dintre cele mai grave consecinŃe ale consumului de alcool este alcoolismul. Consumul de alcool în cantităŃi mari şi pe o perioadă îndelungată poate duce la tulburări somatice şi psihologice grave. chiar şi în cantităŃi moderate creşte foarte mult riscul de a avea raporturi sexuale neprotejate. Curiozitatea şi dorinŃa de a imita adulŃii îi determină pe mulŃi copii să încerce să consume la rândul lor alcool. emoŃional şi comportamental. OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii consideră alcoolismul o boală. (“A bea este ceva interesant. mii de persoane sunt rănite grav în fiecare an.IniŃierea comportamentului de a consuma alcool se realizează prin învăŃare socială – copiii şi adolescenŃii învaŃă. ceea ce poate duce la comportamente agresive şi violenŃă. utilizaŃi fişa 24 din anexe). PrevenŃia consumului de alcool are ca şi componente: 67 . Alcoolicii sunt persoane bolnave care au nevoie de sprijin şi tratament. Există o serie de instituŃii şi asociaŃii care au ca obiectiv recuperarea tinerilor şi adulŃilor dependenŃi de alcool. Cu cât este consumat mai mult alcool. progresivă şi potenŃial fatală prin consumul necontrolat de alcool. Alcoolul devine astfel un risc din ce în ce mai mare pentru că poate fi acceptat şi încurajat de către cei din anturaj şi cel puŃin temporar îi poate face să pară şi să se simtă mai mari. Alcoolul este o substanŃă toxică. să fii vesel) • ÎnvăŃarea socială presupune şi formarea unor atitudini pozitive faŃă de efectele alcoolului. râd şi se simt bine. boli cardiace. În această etapă se consolidează comportamentul lor de consum de alcool. Consumul de alcool devine deci un comportament format pe baza învăŃării sociale. adolescenŃii învaŃă astfel că a consuma alcool face parte dintr-un proces natural în urma căruia devii mai “sociabil” şi mai “matur". Efectele consumului de alcool asupra tinerilor 1. Abuzul de alcool este cauza celor mai multe accidente de maşină în care sunt implicaŃi tinerii. care are ca şi consecinŃe: ciroza. Sub influenŃa consumului de alcool poŃi interpreta greşit o remarcă sau un gest. adolescenŃii tind să considere că relaŃiile sociale sunt facilitate şi favorizate de acest comportament prin faptul că alcoolul îi determină să devină mai volubili şi mai lipsiŃi de inhibiŃii. Alcoolismul nu este o problemă de imoralitate sau de caracter slab. că a consuma alcool este ceva plăcut. afecŃiuni fatale ale creierului (pentru identificarea de către elevi a efectelor alcoolului asupra organismului. prietenii. Efectele alcoolului Există două tipuri de efecte ale consumului de băuturi alcoolice: efectele de scurtă durată şi efectele pe termen lung. conducătorii implicaŃi în accidente au consumat ocazional alcool. • AdolescenŃii continuă să consume alcool mai ales datorită influenŃei grupului. 2. Consumul de alcool duce la violenŃă şi agresivitate. oamenii care beau sunt veseli. Consumul de alcool.” 3. ÎnvăŃarea socială a consumului de alcool presupune următoarele dimensiuni: • ÎnvăŃarea acestui comportament se realizează prin observarea comportamentelor unor persoane importante pentru copil sau adolescent. O treime din accidentele mortale sunt legate de consumul de alcool. Este o boală cronică. Un alt mecanism al consumului de alcool este utilizarea acestuia pentru rezolvarea situaŃiilor de criză pentru care tânărul nu şi-a dezvoltat abilităŃile necesare. În 85% din cazuri. Efectele imediate ale consumului de alcool sunt o uşoară relaxare. cu atât acesta va produce mai multe modificări la nivel cognitiv. ulcer. boli psihice. inhibiŃii mai reduse şi reacŃii mai lente.

amfetamine. Elevii sunt din ce în ce mai expuşi consumului de droguri. Tipurile de droguri • droguri de stimulare (cannabis. elevii. de a evita confruntarea cu problemele. dezorientare. dar în realitate este greu să te opreşti. activităŃi de club. percepŃiei şi comportamentului. • droguri de relaxare (tranchilizante.3 Drogurile şi dependenŃa de droguri Drogul este o substanŃă a cărei utilizare creează dependenŃă fizică şi psihică şi tulburări grave ale activităŃii mentale. 68 . PrevenŃia consumului de droguri este un proces complex la care trebuie să participe întreaga societate. organizaŃiile nonguvernamentale şi cele guvernamentale. familia. sedative) – cunoscute şi sub numele de sedative.produc tulburări ale funcŃionării intelectuale.S. şcoala. ecstasy. produc o stare de relaxare şi induc somnul. prin obiectivul ei de formare a unor elevi care pot lua decizii responsabile şi sănătoase. mescalina) .• • • • • • • informaŃii privind consecinŃele sociale şi de sănătate de scurtă şi de lungă durată ale consumului de alcool. Tinerii consumă aceste droguri din nevoia de senzaŃii tari. voluntariatul. anumite droguri dau dependenŃă după o singură doză.un tânăr care consumă droguri crede că poate câştiga aprecierea şi respectul celorlalŃi. euforie şi comportament dezorientat. desfăşurarea de activităŃi de recreere sănătoase. inducând o stare pseudopsihotică cu iluzii şi halucinaŃii. dezvoltarea deprinderilor de asertivitate şi de a face faŃă presiunii grupului (deprinderea de a spune NU). producând alertă şi excitabilitate. comportament specific stării de ebrietate. dezvoltarea abilităŃilor de luare a deciziilor.este important ca tânărul să înŃeleagă că primul pas în rezolvarea problemelor este recunoaşterea lor şi nu evitarea acestora prin consumul unor substanŃe. Consumul de droguri este deja o problemă majoră a învăŃământului românesc. barbiturice. Tinerii care consumă aceste droguri simt nevoia de a se proteja de solicitările şi stimulările din mediu. cum sunt: sportul. Şcoala are un rol esenŃial în activitatea de prevenŃie. discutarea modului în care alcoolul poate diminua performanŃele şcolare. muzica. iar ca efect principal este deformarea imaginii realităŃii şi scăderea percepŃiei riscului. formarea unor valori şi atitudini pozitive faŃă de un stil de viaŃă sănătos. Cei mai importanŃi factori care duc la formarea unor atitudini pozitive faŃă de droguri sunt: • curiozitatea . cocaina) – accelerează funcŃionarea sistemului nervos central. artele plastice. • rezolvarea problemelor . 4.D. profesionale etc. • formarea unei imagini sociale . de gândire critică şi de management al stresului. încetinesc activitatea sistemului nervos central. de aceea au nevoie de informaŃii corecte despre droguri şi de formarea unor atitudini adecvate faŃă de consumul de droguri.2. discutarea şi analizarea rolului influenŃei grupului.mulŃi tineri cred că dacă consumă droguri o singură dată nu vor deveni dependenŃi. din sentimentul de neputinŃă în a face faŃă solicitărilor. Efectele posibile sunt: vorbire neclară. • droguri halucinogene sau psihedelice (L. dar de cele mai multe ori este izolat de colegi şi prieteni şi creşte riscul de a se afla în situaŃii ridicole. a familiei şi a mass-mediei în formarea şi menŃinerea atitudinilor faŃă de alcool. Efectele posibile sunt: o percepŃie alterată a timpului şi distanŃei..

în realitate însă. a dificultăŃilor de relaŃionare şi comunicare. Oamenii pot avea convingeri total eronate fată de riscul implicării lor în consumul de substanŃe.unii tineri pot consuma droguri datorită problemelor pe care le au. • un răspuns la singurătate .” “Eu nu pot deveni dependenŃi.:“Consumul unui drog o singură dată nu are efecte negative. unii tineri consumă droguri pentru că prietenii lor consumă şi ei droguri. consumul de droguri te controlează şi manipulează şi duce la pierderea libertăŃii de decizie. Pot fi observate mai multe astfel de comportamente.să fie la fel ca ceilalŃi din grup.” “Drogul te face să comunici mai uşor. mai valoros sau mai interesant. Comportamentele indirecte nu înseamnă în mod obligatoriu consum de droguri dar pot să constituie semne de alarmă.un tânăr cu o stimă de sine scăzută poate consuma droguri pentru a se simŃi mai curajos. “ “Drogul te face să te simŃi liber!” “Numai indivizii slabi ajung dependenŃi de droguri!” “Drogurile sunt oferite numai de străini!” Mesajele transmise in programele de preventie a consumului de droguri. • o stimă de sine scăzută .” “Consumul de alcool sau droguri îŃi rezolvă problemele.presiunea grupului . ca de ex. trebuie să pună în evidenŃă efectele grave ale consumului de droguri: Profesorii-consilieri au responsabilitatea de a semnala comportamentele directe şi indirecte ale consumului de droguri şi a solicita ajutorul părinŃilor şi a specialiştilor în abordarea elevului care consumă droguri. cele mai cunoscute fiind: • 69 .” “Este uşor să te opreşti dacă doreşti.

• pleacă de la şcoală pentru a consuma alcool sau droguri. • consumă alcool sau droguri în cantităŃi mari. • este “beat” sau “ameŃit” la şcoală. cum ar fi participarea la acŃiuni de voluntariat (ex. simŃi şi te comporŃi. devine izolat. lecturi). • devine iritat şi necomunicativ când cineva îi pune întrebări despre consumul de alcool sau droguri. • dezvoltarea deprinderilor de management al conflictelor şi luare de decizii responsabile. • îşi pierde interesul faŃă de şcoală. • continuă să consume alcool chiar şi când ceilalŃi nu mai consumă (de exemplu. • are probleme financiare şi îi dispar lucruri de valoare (ceas. • are probleme la şcoală datorită consumului de alcool sau droguri. • este implicat în accidente de maşină cauzate de consumul de alcool sau droguri. • dezvoltarea deprinderilor de management al situaŃiilor de criză prin învăŃarea unor strategii de coping adaptative. Tabelul de mai jos sintetizează exemple de comportamente alternative fumatului. • conduce maşina sub influenŃa alcoolului sau drogurilor. cum ar fi sexul neprotejat. elevul nu mai este aşa cum era înainte.• schimbarea bruscă a comportamentului. • discutarea modului în care drogurile îŃi controlează modul în care gândeşti. • are probleme de memorie – uită evenimente care s-au petrecut în timpul consumului de alcool sau droguri. • îşi asumă riscuri în timpul consumului de alcool sau droguri. • are probleme acasă datorită consumului de alcool sau droguri. muzică. • este în compania unor persoane care consumă alcool sau droguri. artă. • îşi pierde apetitul chiar şi pentru alimentele favorite. casetofon. • este somnolent şi apatic fără motiv. • formarea unor valori şi atitudini pozitive faŃă de un stil de viaŃă sănătos. • încalcă legea când este sub influenŃa alcoolului sau drogurilor. activităŃile preferate (film. neagă că ar avea o problemă. • devine agresiv fără motiv. PrevenŃia consumului de droguri are ca şi componente: • informaŃii despre consecinŃele de sănătate şi sociale ale consumului de droguri. programe de prevenŃie a consumului de droguri). • şi-a schimbat grupul de prieteni. consumului de alcool şi a consumului de droguri: 70 . • îşi ascunde noii prieteni şi nu vorbeşte despre preocupările lor. • trece fără motiv de la veselie la tristeŃe. • desfăşurarea de activităŃi de recreere sănătoase. retras sau deprimat. bicicletă). • rămâne corigent sau repetent. sport. • prezintă modificări afective şi comportamentale: este mai agresiv sau mai ostil. • utilizează alcool sau droguri cu regularitate şi în anumite perioade ale zilei (în fiecare seară sau în fiecare dimineaŃă înainte de a merge la şcoală). • discutarea şi analizarea rolului influenŃei grupului în consumul de droguri. la o petrecere).

3 Comportamentul sexual Sexualitatea . anatomia şi fiziologia umană. lectură. rolul sexualităŃii este pregnant. alcool. a stării generale de bine. dreptul la educaŃie sexuală a copiilor şi tinerilor este văzut ca un drept uman fundamental care trebuie respectat de orice societate democratică.dimensiune complexă a fiinŃei umane Sexualitatea este o componentă esenŃială a vieŃii oricărei persoane. Dezvoltarea unei sexualităŃi armonioase la copii şi adolescenŃi contribuie la formarea unei personalităŃi armonioase şi în relaŃie echilibrată cu sine şi ceilalŃi. Aspectele sale psihologice. participarea la activităŃi de grup. Interpersonală relaŃionarea cu alte persoane Dezvoltarea abilităŃilor de comunicare Consiliere orientată pe clarificarea valorilor Filozofică. Este falsă echivalarea sexualităŃii cu relaŃia sexuală. Sănătatea sexuală înseamnă sănătatea întregului corp şi a universului psihic al individului. biologice şi sociale sunt într-o relaŃie de interdependenŃă. sport Masaj Socială: identificare Implicarea în acŃiuni comunitare. Aspectele pozitive ale sexualităŃii erau ignorate. în care fiecare persoană are dreptul la informaŃii adecvate şi relaŃii sexuale responsabile. contemplare Temă de reflecŃie nr. boli cu transmitere sexuală. SpecificaŃi şi descrieŃi ce tipuri de informaŃii aŃi introduce într-o broşură pe care aŃi distribui-o într-un liceu. picturii. OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii defineşte sănătatea sexuală ca “integrarea aspectelor fizice. ignorându-se astfel că despre ea se poate vorbi de la o vârstă foarte mică. istoriei. unor tineri cu vârste între 14-18 ani. contribuind la conturarea identităŃii de sine şi a celei sociale. cu alte cuvinte. literaturii spirituale şi a diferitelor sisteme de credinŃe MeditaŃie. homosexualitate. care pot oferi satisfacŃie şi implicare socială Implicarea în activităŃi de ajutorare socială ActivităŃi de voluntariat Hobbiuri. metode de contracepŃie. artei fotografice Creativă DiscuŃii de grup. În procesul de formare al adolescentului. ea avea ca scop doar prevenirea unor “dezastre” (ex.” Programele tradiŃionale de educaŃie pentru sănătate sexuală erau focalizate pe oferirea de informaŃii despre reproducerea umană. cognitive şi sociale în procesul dezvoltării pozitive a personalităŃii. fizice. bolile cu transmitere sexuală. EducaŃia sexuală era oferită doar adolescenŃilor (12-18 ani). emoŃionale. Scopul educaŃiei sexuale Scopul fundamental al educaŃiei psihosexuale este promovarea sănătăŃii sexuale şi implicit a sănătăŃii psihice. conferindu-i astfel un caracter complex. sociale şi spirituale. droguri). În ultimul deceniu. sarcina nedorită. violul) prin întreŃinerea fricii şi a sentimentului de culpabilitate.2 (consum de tutun. literaturii universale. antrenamente mnezice Intelectuală Practicarea muzicii. menŃinerea rolurilor tradiŃionale 71 . avort. ArgumentaŃi opŃiunile 4. spirituală Studiul filosofiei.Nivel al experienŃei Fizică: stare de bine Comportamente alternative ExerciŃii de relaxare Dans şi antrenament al mişcărilor Recreere fizică. emoŃionale. De asemenea. 8 AlegeŃi un comportament din cele trei expuse în secŃiunea 4. DiscuŃiile despre masturbare.

adolescent. reviste de diverse facturi. trebuie să accepte că sexualitatea este un aspect natural şi firesc al vieŃii fiecărui copil. Copiii şi adolescenŃii nu vor mai echivala sexualitatea cu un subiect tabu. copiii îşi însuşesc de cele mai multe ori aceste informaŃii de la colegii de joacă. societate. fiecare adult. • creşterea numărului de abuzuri sexuale – viol. despre una dintre componentele personalităŃii lor. • Toate deciziile sexuale au consecinŃe emoŃionale.SIDA. • creşterea incidenŃei contaminării cu alte boli cu transmitere sexuală. 1994). Există riscul ca informaŃiile să fie eronate şi astfel se perpetuează -atitudini care conduc la comportamente sexuale de risc (începerea prematură a vieŃii sexuale. prieteni. Pe lângă faptul că psihosexualitatea este o componentă esenŃială a procesului de dezvoltare a unei personalităŃi armonioase. • Implicarea prematură în comportamente sexuale presupune riscuri. Tocmai de aceea şcolii îi revine un rol fundamental în oferirea unei percepŃii adecvate asupra sexualităŃii. Un alt aspect limitativ al programelor tradiŃionale este faptul că intervenŃiile nu erau integrate într-un proces de dezvoltare a sănătăŃii emoŃionale. cât mesajul că şcoala este şi trebuie să fie un loc în care elevii vorbesc deschis. instituŃie. • creşterea numărului de sarcini nedorite în rândul adolescentelor. Probabil din această convingere inadecvată apare eludarea sarcinii de “educator sexual”. Nu are aşa mare relevanŃă cantitatea de informaŃii despre sexualitate. sociale şi comportamentale (Hyde. • Toate persoanele sunt sexuale. • creşterea incidenŃei contaminării HIV . asistent medical. Programele de educaŃie pentru sănătate sexuală trebuie realizate adecvat vârstei şi nivelului de dezvoltare intelectuală şi emoŃională a elevului. În acest mod nu se percepe aria largă pe care o implică sexualitatea. începând cu acceptarea propriei corporalităŃi şi terminând cu deciziile responsabile pe care le implică. incest. neutilizarea mijloacelor de contraceptie şi protecŃie). care nu poate fi discutat împreună cu adulŃii.ale femeilor şi bărbaŃilor erau evitate. Valorile sexualităŃii: • Sexualitatea este o componentă sănătoasă şi naturală a vieŃii. • Toate persoanele au dreptul şi obligaŃia să ia decizii sexuale responsabile. onest şi fără inhibiŃii. comportamentale sau de sănătate. în asigurarea cadrului în care elevii pot să discute liber despre sexualitate. 72 . Încă de la vârste foarte mici copiii devin interesaŃi de subiectele privind sexualitatea. iar uneori efecte negative sau contrare. dreptul la sănătate. psihologice şi emoŃionale. • Sexualitatea include dimensiuni fizice. armonie şi calitatea vieŃii. cu elemente specifice fiecărei vârste şi nivelului de dezvoltare intelectuală şi emoŃională. comunitate. Deseori părinŃii evită discutarea acestor teme cu copiii lor. abordarea sexualităŃii doar la vârsta adolescenŃei şi focalizat doar pe reproducere şi contracepŃie are ca rezultat menŃinerea convingerii că sexualitatea este similară cu relaŃia sexuală. cognitive. şcoală. Cercetările în domeniu au arătat însă că aceste programe au o eficienŃă redusă. hărŃuire sexuală. EducaŃia pentru sănătate sexuală este un proces continuu ce se realizează pe parcursul întregii dezvoltări. Printr-o astfel de delegare se medicalizează un aspect natural al vieŃii oricărui adolescent. Este nefondată convingerea părinŃilor şi a profesorilor că a educa sexual copiii şi tinerii presupune transmiterea de informaŃii “tehnice” despre biologia şi fiziologia actului sexual. împreună cu profesorul. adult. spirituale. psiholog). vârstnic şi că ignorarea acestui adevăr reprezintă o încălcare a unui drept uman fundamental. Elementul esenŃial al procesului de educaŃie pentru sănătatea sexuală este promovarea unor valori adecvate privind sexualitatea proprie şi a celorlalŃi. mai există o serie de motive pentru care abordarea acesteia este esenŃială: • scăderea vârstei la care adolescenŃii devin activi sexual. Responsabilitatea ei este delegată către aşa numitele “persoane de specialitate” (medic. • numărul crescut de avorturi. atât a profesorilor cât şi a părinŃilor. Totodată. • Indivizii şi societatea beneficiază când copii discută despre sexualitate ca de un proces natural în atingerea maturităŃii psihice. Astăzi. Din nefericire. etice.

decizii responsabile privind viaŃa de cuplu şi viaŃa de familie. perceperea faptului că exprimarea iubirii romantice poate lua şi alte forme.) şi înŃelegerea faptului că băieŃii şi fetele au drepturi şi responsabilităŃi egale.formarea de atitudini şi comportamente responsabile faŃă de propria sexualitate şi cea a partenerului. de negociere şi stabilire de limite. avort. EducaŃia sexuală se adresează componentelor psihologice (cognitivă. încurajarea utilizării metodelor contraceptive şi a metodelor de protejare a sănătăŃii sexuale. spirituale şi biologice ale sănătăŃii. a înŃelegerii consecinŃelor comportamentului sexual activ. iubire şi camaraderie. • Oamenii trebuie să respecte şi să accepte diversitatea valorilor şi credinŃelor despre sexualitate care există în comunitatea respectivă. respectarea deciziei celuilalt. comunicare. EducaŃia pentru sănătatea sexuală este un proces de formare de atitudini. iubirii şi intimităŃii conform propriilor valori.Tinerii au dreptul la acces la informaŃie despre serviciile de planificare familială şi îngrijire medicală. de a face faŃă presiunii grupului. diferenŃiere între comportamentele sexuale cu risc crescut faŃă de cele cu risc redus. • dezvoltarea responsabilităŃii faŃă de sine şi ceilalŃi . • informarea . a capacităŃii de a face distincŃia dintre iubire şi atracŃie sexuală. cu cele adulte. partenerului şi mass-mediei. • AbstinenŃa sexuală este cea mai eficientă metodă de a preveni sarcina nedorită şi infecŃia HIV/SIDA. de management al situaŃiilor de conflict dintr-o relaŃie. relaŃii interpersonale. • Persoanele îşi exprimă sexualitatea în moduri diferite. trasarea unor scopuri de durată medie şi a unor planuri de viitor.oferirea unui cadru adecvat în care adolescenŃii să aibă posibilitatea de a-şi explora propria persoană şi evalua atitudinile sexuale cu scopul dezvoltării propriilor valori. Programele de educaŃie sexuală se focalizează şi asupra dezvoltării abilităŃilor de evitare a relaŃiilor de abuz fizic. servicii medicale. anatomia şi fiziologia reproducerii. frate/soră. respectiv de a accepta un refuz. HIV/SIDA. boli cu transmitere sexuală (BTS). • dezvoltarea deprinderilor de relaŃionare interpersonală . a menŃinerii unui echilibru între nevoia de independenŃă şi rolul de fiu/fiică. • 73 . decizie şi responsabilitate. sarcină. a capacităŃii de a spune NU. emoŃional sau sexual. emoŃională. valori şi atitudini despre sine şi ceilalŃi . abuz sexual. sociale şi psihologice. intimitate şi iubire. de a se opune relaŃiilor de manipulare şi exploatare. imagine corporală. comportamentală) sociale. Programele eficiente de educaŃie psihosexuală se focalizează pe atingerea a 4 obiective fundamentale: • formarea de convingeri. Formarea acestor valori are ca şi suport dezvoltarea stimei de sine şi a responsabilităŃii faŃă de sine şi faŃă de ceilalŃi în manifestarea sexualităŃii. respectarea confidenŃialităŃii.oferirea unui cadru adecvat pentru dezvoltarea deprinderilor de comunicare şi relaŃionare pozitivă cu persoane de sex opus. şi fără exprimări sexuale.oferirea unor cunoştinŃe despre creştere şi dezvoltare. instituŃii şi organizaŃii din comunitate care asistă dezvoltarea copiilor şi tinerilor în acest domeniu. perceperea beneficiilor întârzierii debutului de viaŃă sexuală şi a abstinenŃei de la sex în situaŃii de risc. convingeri şi valori despre identitate de sine. de exprimare a afectivităŃii. comportament sexual. O componentă centrală a promovării educaŃiei sexuale este dezvoltarea implicării adolescenŃilor în participarea la activităŃi de voluntariat pentru educarea celorlalŃi tineri din şcoală şi comunitate. metode contraceptive. pentru că sunt fată/băiat trebuie să…. perceperea efectelor streotipiilor de gen social asupra propriei persoane (ex. elev.

colegii şi prietenii • Abilitatea de a face faŃă presiunii grupului 4. Sănătate sexuală • Cunoaşterea şi utilizarea metodelor de contracepŃie pentru a evita sarcinile nedorite • Evitarea contactării sau transmiterii bolilor cu transmitere sexuală • Informare privind modalităŃile de prevenire a infectării cu virusul HIV • Informare privind SIDA • Prevenirea abuzului sexual 6. deprinderi personale. relaŃii interpersonale.Temă de reflecţie nr. Deprinderi personale • A trăi potrivit propriilor valori • Asumarea responsabilităŃii pentru propriul corp • Luarea de decizii responsabile • Dezvoltarea asertivităŃii • Comunicarea eficace cu familia. RelaŃiile interpersonale • Dezvoltarea deprinderilor de relaŃionare pozitivă • Exprimarea dragostei şi intimităŃii în moduri diferite şi responsabile • Dezvoltarea şi menŃinerea relaŃiilor semnificative • Evitarea relaŃiilor de exploatare şi de manipulare • Formarea unor atitudini pozitive faŃă de relaŃiile de prietenie • Luarea de decizii privind stilul de viaŃă sănătos 3. esenŃial pentru o dezvoltare armonioasă. onestitate şi încredere • Exprimarea propriei sexualităŃi respectând drepturile altora • Exprimarea sexualităŃii potrivit propriilor valori 5. Prezentăm în continuare succint câteva repere generale pentru educaŃia psihosexuală. 1. sănătate sexuală. societate şi cultură. Comportament sexual • Trăirea unor sentimente sexuale fără a le exprima printr-un act sexual • Căutarea de noi informaŃii pentru dezvoltarea sexualităŃii • Implicarea în relaŃii sexuale caracterizate prin responsabilitate. 9 DaŃi exemple de activităŃi specifice care să atingă fiecare din cele patru obiective fundamentale ale educaŃiei psihosexuale Tematica educaŃiei sexuale Integrarea sexualităŃii în dezvoltarea psihologică presupune luarea în considerare în programele de educaŃie a celor 6 componente de bază: dezvoltare umană. Toate aceste componente se abordează la toate vârstele într-un proces de complementaritate. comportament sexual. Dezvoltarea umană • Acceptarea şi aprecierea propriului corp • Formarea unei imagini corporale realiste • Căutarea de informaŃii despre dezvoltarea sexuală • Acceptarea dezvoltării sexuale ca o componentă a dezvoltării umane • InteracŃiunea cu ambele sexe într-un mod potrivit şi respectuos • Acceptarea diferenŃelor de gen • Respectarea orientării sexuale a celorlalŃi 2. Societate şi cultură 74 .

Acestea sunt convingeri iraŃionale. 75 . Miturile adolescenŃilor despre sexualitate: • Este inacceptabil pentru un bărbat să fie virgin. • După ce un băiat se excită. Biologia determină dacă suntem băiat sau fată. • Doar făcând dragoste ne vom dovedi unul altuia cât de mult ne iubim. • Impulsurile sexuale sunt mai puternice la bărbaŃi. ca forme de comunicare culturală. culturii. larg răspândite într-o anumită cultură sau societate. Elevii pot fi învăŃaŃi să identifice miturile şi să le combată atât atitudinal cât şi comportamental. a rolurilor de sex. astfel încât sunt considerate naturale şi reale. • BărbaŃii trebuie să-şi manifeste masculinitatea: fizică şi sexuală. • Dacă nu fac dragoste cu el am să îl pierd. • Când fetele spun NU este de fapt POATE sau DA. Deseori miturile despre sexualitate decurg din menŃinerea unei imagini tradiŃionale. de tip patriarhal. religiei. dar nu numai. • BărbaŃii trebuie să aibă relaŃii sexuale cu cât mai multe fete pentru a dobândi experienŃă. Prin intermediul miturilor.• • • • • Evaluarea impactului familiei. contaminare HIV) a acestor mituri acceptate şi puse în practică de ei. sau a unor exerciŃii prin care elevii ajung să înŃeleagă consecinŃele grave (uneori fatale -ex. • Fetelor le face plăcere la fel de mult ca şi băieŃilor să facă SEX. despre relaŃiile noastre şi mediul în care trăim şi. Miturile furnizează răspunsuri gata “confecŃionate” la întrebările general umane despre noi înşine. Cu alte cuvinte. • BărbaŃii nu vorbesc despre SEX. • Fetelor le plac băieŃii care deŃin controlul. ei îl practică. pot să influenŃeze negativ comportamentul. dar ele trebuie să spună NU pentru a-şi menŃine reputaŃia. conceptele de sex şi gender (gen social) sunt utile în scopul contrastării setului de fapte biologice celor culturale. Fiecare din miturile prezentate mai jos pot constitui punctul de plecare a unor discuŃii de tip dezbatere. Aceste roluri poartă numele de gen social (gender). • Fetelor le face plăcere să fie convinse mai mult timp (chiar şi lacrimile fac parte din ritualul firesc). semnificaŃia noŃiunilor de femeie şi bărbat este naturalizată şi biologizată. NoŃiunea de gen social are ca scop depăşirea perspectivei reducŃioniste referitoare la biologia ca şi destin. feminitatea şi masculinitatea nu sunt altceva decât construcŃii sociale. mai ales al tinerilor. • O fată nu poate rămâne gravidă după primul act sexual. masculinitatea şi feminitate există doar în mintea celui care percepe. Deci. • BăieŃii trebuie să fie iniŃiatorii actului sexual. el nu se mai poate controla. neadevăruri. Cultura determină ceea ce înseamnă să fii “bărbat” sau “femeie” şi ce tipuri de comportament sau trăsături de personalitate sunt dezirabile pentru fiecare. şi astfel deghizată cu consecinŃe negative atât pentru femei cât şi pentru bărbaŃi. Cu alte cuvinte. Conceptul de gen social a fost lansat ca răspuns la nevoia de a face distincŃie între caracteristicile biologice ale bărbatului şi femeii şi cele construite social şi cultural. Altfel spus. mass-mediei asupra convingerilor. feminitatea şi masculinitatea reprezintă ceea ce aşteaptă alŃii de la femei şi bărbaŃi. valorilor şi comportamentelor legate de sexualitate Respingerea abordării vulgare şi de tip pornografic a sexualităŃii şi valorilor sexuale Atitudine critică faŃă de percepŃia socială a femeii ca “obiect sexual” Implicarea în programele educative de educaŃie pentru sănătate sexuală Demonstrarea toleranŃei faŃă de cei cu stiluri de viaŃă şi valori sexuale diferite Atitudinile eronate faŃă de sexualitate sunt generate de aşa numitele “mituri”. despre alŃii (bărbaŃi-femei). Şcolii îi revine un rol important în combaterea menŃinerii rolurilor sociale tradiŃionale. dacă nu sunt identificate.

Identificarea mecanismelor defensive faŃă de riscul HIV/SIDA este un alt element esenŃial în procesul de prevenŃie. aproximativ 16. • Este prea jenant să vorbesc cu prietena/prietenul meu despre prezervative. • de la declanşarea epidemiei au murit 18. controlabilitate. în anul 2010. 76 .000 de copiii sub 15 ani au fost infectaŃi cu virsul HIV. Cele mai frecvent utilizate mecanisme defensive faŃă de riscul contaminării HIV sunt: • negarea – “Eu nu mă pot îmbolnăvi de SIDA!”. Identificarea şi modificarea acestor atitudini este foarte importantă în procesul de dezvoltare a comportamentelor de protecŃie. • BărbaŃii doresc întotdeauna să facă sex. Singura cale perfect sigură de a evita infectarea cu HIV este abstinenŃa sexuală. • în ultimii ani a crescut îngrijorător de mult numărul tinerilor din România infectaŃi cu HIV.• Poate am noroc şi nu rămân gravidă.”. • Dacă o fată foloseşte metode contraceptive probabil nu este prea “cuminte”. • BărbaŃii trebuie să fie performanŃă în domeniul sexual. Ca şi consecinŃă a utilizării acestor mecanisme defensive este implicarea în comportamente de risc (actul sexual neprotejat). prin efectuarea testului HIV de către ambii parteneri. despre cauze. când boala SIDA a ajuns să fie denumită “flagel mondial” şi riscul contaminării cu virusul HIV “pandemie” (viteză şi arie de contaminare mai mare decât în cazul unei epidemii). Prevenirea transmiterii infectării cu HIV pe cale sexuală se realizează prin utilizarea obligatorie a prezervativului. educaŃia sexuală nu poate ignora această realitate “postmodernă”: • pe mapamond. Un model complet de reprezentare a bolii presupune informaŃii corecte despre boală. • Contactul fizic trebuie întotdeauna să ducă la sex. Formarea unei reprezentări sau percepŃii corecte a bolii are un rol semnificativ în adoptarea unui stil de viaŃă sanogen şi în adoptarea unor comportamente de protecŃie. • Bărbatul trebuie să aibă controlul în relaŃiile sexuale. • Femeia trebuie să răspundă întotdeauna iniŃiativelor sexuale ale bărbatului. Multe persoane recurg frecvent la mecanisme de apărare faŃă de ceva despre care nu au informaŃii suficiente. • O femeie modernă trebuie să aibă relaŃii sexuale premaritale. • simptomatologia bolii poate fi ameliorată sau întârziată. • în lume există aproximativ 40 milioane de persoane infectate cu HIV. • ViaŃa sexuală este o cale de a deveni adult. • Prezervativele diminuează spontaneitatea şi plăcerea actului sexual. evoluŃie în timp. consecinŃe. • Centrul de Statistică al Statelor Unite estimează că dacă prevenŃia nu este intensificată. Riscul pentru HIV/SIDA Astăzi. în fiecare zi. • Cei mai mulŃi adolescenŃi şi-au început viaŃa sexuală. SIDA va produce o creştere a mortalităŃii infantile cu pană la 75%. • Iubirea între doi tineri înseamnă întotdeauna şi relaŃii sexuale. • proiecŃia – “Numai prostituatele şi homosexualii pot să se infecteze cu virusul HIV. Ca şi la toate celelalte tematici despre sexualitate elevii îşi însuşesc multe informaŃii greşite de la colegi sau din alte surse neadecvate de informare.000 de persoane se infectează cu HIV. • România se situează pe primul loc în Europa în ceea ce priveşte numărul de copii bolnavi de SIDA. • nu există tratament sau vaccin pentru SIDA. Evaluarea miturilor despre HIV/SIDA trebuie să cuprindă toate cele 5 aspecte ale unei reprezentări complete. 620.8 milioane de oameni. prin păstrarea fidelităŃii în cuplu. dar SIDA este o boală letală. • numai în anul 1999.

formarea unei reprezentării corecte a bolii. Cu cât aceste valori şi atitudini sunt mai bine consolidate (încrederea în sine. Profesorul nu trebuie să transmită elevilor . Nu spiritul critic sau cel de culpabilizare trebuie să domine aceste dezbateri. prin informarea altor tineri. ci dorinŃa de a asculta şi a înŃelege argumentaŃia adolescentului/colegului. c) Un alt obstacol este generat de teama profesorilor că nu vor şti să dea răspunsuri corecte la întrebările adolescentului. numai prostituatele şi homosexualii fac SIDA). elevii trebuie să fie încurajaŃi să devină voluntari în programele de reducere a riscului de transmitere a virusului HIV. comunicare interpersonală armonioasă). Studiile de evaluare a programelor de educaŃie sexuală au dovedit că în urma programelor de educaŃie sexuală elevii: a) sunt mai bine şi mai corect informaŃi privind comportamentul sexual.şi cu atât mai puŃin să impună . cu atât adolescentul îşi va întârzia debutul de viaŃă sexuală. identificarea mecanismelor de apărare şi a modalităŃilor de percepere. Cercetările arată că decizia adolescenŃilor privind începerea vieŃii sexuale este rezultatul sistemului lor de valori şi atitudini format pe parcursul întregii dezvoltări. e) scade numărul de elevi activi sexual. b) şi-au format un set de valori sănătoase despre sexualitate.raŃionalizarea – “Nici prietenii mei nu folosesc prezervativ şi nu s-au îmbolnăvit!”.valorile sale personale. reprezentare a bolii. combaterea miturilor (ex. f) reduce numărul de sarcini nedorite. Mai mult decât atât. responsabilizarea individului privind propria sănătate. Ora de consiliere are ca şi obiective formarea unor atitudini şi valori adecvate şi învăŃarea elevilor să evalueze diferitele surse de informaŃii despre sexualitate. Informarea corectă a tinerilor despre SIDA îi va ajuta să separe realitatea de ficŃiune şi să anuleze riscul de îmbolnăvire. distincŃia dintre un seropozitiv şi a fi bolnav de SIDA. Profesorul poate sugera elevilor parcurgerea unor materiale de specialitate şi să modereze discuŃia despre tema citită. modalităŃile de transmitere. luarea de decizii responsabile. represia – “De ce să ne gândim la ce poate fi mai rău? Dacă este să se întâmple. g) reduce incidenŃa bolilor cu transmitere sexuală. PrevenŃia transmiterii virusului HIV trebuie să cuprindă: informaŃii corecte despre ce este HIV/SIDA. SIDA se ia prin strângere de mână. Important este ca elevii să fie învăŃaŃi exerciŃiul argumentării. metodele de contracepŃie. modalităŃile de prevenire a abuzului sexual. testul HIV. d) iau decizii mai responsabile în ceea ce priveşte începerea vieŃii sexuale. oricum nu poŃi face nimic!”. cine ar trebui să îl facă şi formarea unor atitudini adecvate privind persoanele cu SIDA (eliminarea stereotipurilor faŃă de persoanele cu SIDA). combaterea miturilor şi prejudecăŃilor privind SIDA. Lipsa informaŃiilor şi nediscutarea subiectelor de interes pentru adolescenŃi nu duce decât la implicarea acestora în comportamente sexuale de risc şi formarea unei percepŃii greşite despre sexualitate. să motiveze de ce aderă sau de ce resping acele atitudini sau comportamente. b) Uneori profesorii şi părinŃii pot să nu fie de acord cu anumite atitudini şi comportamente. unde se poate face. • • 77 . în consecinŃă. Obstacole în realizarea educaŃiei sexuale Studiile de evaluare a eficienŃei educaŃiei sexuale au identificat o serie de obstacole care pot să interfereze cu o activitate de formare pozitivă: a) Teama adulŃilor că discutarea subiectelor legate de sexualitate îi va determina pe elevi să experimenteze viaŃa sexuală şi. este mai bine ca aceste subiecte să nu fie abordate. c) ştiu să caute şi să evalueze mai corect diferitele surse de informaŃii despre sexualitate. legate de sexualitate. h) creşte calitatea relaŃiilor de cuplu şi calitatea vieŃii. profesorul consilier este un facilitator care încurajează dezbaterile de opinii despre valorile sexuale. modalităŃile de protecŃie.

putem sumariza că a face educaŃie sexuală eficientă înseamnă a vorbi cu elevii noştri despre: • cunoaştere de sine • corp. e) Neadecvarea discuŃiilor cu nivelul de dezvoltare mentală şi emoŃională al elevilor (această neadecvare poate fi în ambele sensuri: fie depăşeşte nivelul de dezvoltare. în funcŃie de nivelul procesului de dezvoltare psihică şi fizică al elevilor (vezi programa şcolară). ar trebui să nu mai perceapă ca fiind problematic subiectul educaŃiei sexuale. În acest mod elevii nu vor fi frustraŃi de un drept fundamental al lor şi anume informarea şi discutarea despre una dintre componentele cheie ale identităŃii lor personale şi sociale sexualitatea. Nu este suficient să oferim doar informaŃii. Unii adulŃi abordează aceste teme sub “umbrela” moralităŃii. sarcină. prin cursurile de formare prin care şi-a dobândit noua competenŃă. teoretic. vulgarului sau imoralului. aşa cum am arătat până acum sexualitatea înseamnă mult mai mult decât reproducere. emoŃii. reduc sentimentul de disconfort al profesorului şi elevilor. dar sexualitatea înseamnă în primul rând asimilarea în identitatea personală a acestei dimensiuni psiho-sociale şi biologice complexe a personalităŃii umane. atitudini şi comportamente care respectă drepturile umane fundamentale şi au consecinŃe pozitive asupra vieŃii individuale. stare de bine • comunicare şi relaŃii interumane • valori şi modele • presiunea grupului. fie acesta este subevaluat). Totuşi. Abordarea sexualităŃii trebuie realizată gradual. boli. şi mai puŃin pe subiectele legate de anatomia şi fiziologia organelor genitale. Profesorul-consilier. Sexualitatea adolescentului nu trebuie “expediată” de către adult în sfera interdicŃiei. Studiile au arătat că adulŃii care au avut o educaŃie sexuală rigidă. f) Focalizarea pe situaŃiile de criză: deseori educaŃia sexuală este redusă la prevenŃia sarcinilor şi a bolilor cu transmitere sexuală. abuz. este indicat să invite la ora de consiliere psihologul şcolar sau medicul de planificare familială. ştiinŃific şi medicalizat. În final. g) Discutarea despre sexualitate la un nivel abstract. bazată pe învinovăŃire şi considerarea sexului ca un lucru ruşinos. contracepŃie. este mai important să formăm convingeri. h) Folosirea unor clişee evaluative despre anumite persoane şi ridiculizarea sau discriminarea lor.d) Un impediment major în realizarea unei educaŃii sexuale corecte este dezvoltarea la copii şi adolescenŃi a sentimentului de jenă sau de vinovăŃie. sugerând mesajul că interesul sexual al adolescenŃilor se află la graniŃa între moral şi imoral. atitudini şi valori. dominată de prejudecăŃi. Este adevărat că acestea pot să devină aspecte negative şi problematice pentru un adolescent. mass-mediei. Focalizarea pe aspectele legate de convingeri. în cazul în care acesta simte că nu îşi poate depăşi reticenŃele. i) Sentimentul de jenă în discutarea subiectelor despre sexualitate poate bloca comunicarea elev-adult. partenerului • încredere în sine şi asertivitate • decizie şi responsabilitate • dragoste şi încredere • negociere şi stabilire de limite • mituri sexuale • manipulare şi influenŃare • abuz emoŃional şi sexual • orientare sexuală 78 . respectiv a imoralităŃii. au manifestat la vârsta adultă disfuncŃii sexuale şi o viaŃă de cuplu nesatisfăcătoare.

7. Alte comportamente relevante pentru sănătate • practicarea regulată a exerciŃiului fizic • comportament alimentar raŃional • evitarea expunerii la soare neprotejat • verificări medicale regulate. Modelul stadiilor schimbării (Prochaska & Diclemente) postulează existenŃa a şase stadii pe care individul le parcurge în abordarea unui comportament de sănătate. Programele de prevenŃie pot fi primare (la nivel populaŃional).Modelele explicative şi de modificare a stilului de viaă au fost dezvoltate ca urmare a necesităŃii proiectării de intervenŃii fundamentate teoretic şi empiric.• • • • • • • • • stereotipii de gen social comportamente sexuale de risc contracepŃie sarcină avort HIV/SIDA.Este prezentat conceptul de „stil de viaŃă” care poate lua două forme. 10 ElaboraŃi obiectivele unui program de prevenire a transmiterii virusului HIV. obiectivele şi activităŃile pe care plănuiŃi să le întreprindeŃi Rezumat Modulul 4 trece în revistă rolul comportamentelor individului în sănătate. la un grup de tineri dependenŃi de heroină. Modelul „Diagnostichează/ AcŃionează” are ca principiu fundamental ideea că educaŃia adecvată în domeniul sănătăŃii este rezultantă a uneo evaluări corespunzătoare a populaŃiei Ńintă. deoarece ia în considerare atât trăsăturile individului cât şi contextul socio-cultural şi normele grupului de prvenienŃă. 4. DependenŃa de sunbstanŃe a fost explicată prin apel la mai multe modele şi teorii. comunicare asertivă. Ńinând cont de efectele sale asupra sănătăŃii: stil de viaŃă sanogen şi stil de viaŃă patogen. formarea unor abilităŃi de „viaŃă” (managementul situaŃiilor dificile. spirituală. valori şi credinŃe diferite. screeninguri • evitarea accidentelor rutiere prin utilizarea în autovehicule a centurii de siguranŃă sau a căstii de protecŃie (biciclete. secundare (la nivelul grupurilor şi situaŃiilor de risc) şi terŃiare (în mediu clinic). motociclete) • evitarea accidentelor casnice Temă de reflecŃie nr. emoŃională. pe scurt. socială. rezistenŃa la presiunea grupului). EducaŃia pentru sănătate sexuală poate ava drept scop 79 . Perspectiva învăŃării sociale constituie un cadru potriviti pentru planificarea şi implementarea unor programe de prevenŃie. psihică. DescrieŃi. fiecare stadiu fiind caracterizat de atitudini. luare de decizii. sexuală. PrevenŃia fumatului. al consumului de alcool şi droguri trebuie să Ńină cont de câteva elemente precum furnizarea unor informaŃii despre consecinŃele de sănătate ale uyului de substanŃe. alte boli cu transmitere sexuală planuri de viitor educarea sexuală a tinerilor de către tineri sănătate fizică. atitudini pozitive faŃă de un stil de viaŃă sănătos.

Health Psychology. (1986).). Belief. 19. la un grup de tineri dependenŃi de heroină. (2004).formarea unor convingeri şi atitudini personale. 2. W.Shiftman & T. M. 2nd ed. 345-363). (1983). J. New \brk: Plenum Press Prochaska. intention. & DiClemente. Aceste sarcini se vor trimite pe email sau poştă împreună cu sarcinile celui de-al treilea modul (vezi calendarul disciplinei). L. 1984. Behavioral Psychotherapy. Cum influenŃează cele trei perspective (morală. W. W. C. (1974). Common processes ofchange in smoking. CA: Academic Press. New York: Guilford Press Nutbeam D 1994. Homewood. Englewood Cliffs. (1991). Self-efficacy: Toward a unifying theory of behavioral change. Odgen. An educational and environmental approach.ElaboraŃi obiectivele unui program de prevenire a transmiterii virusului HIV. San Diego.M. In S.. & Ajzen. C. NJ: PrenticeHall Bandura. Interventions to change health behaviours: Evidence based or evidence inspired? Psychology and Health. R. Heather (Eds. attitude. 3-27). W. (1986). 2. O. Historical origins of the health beliefmodel.. Motivational interviewing: Preparing people to change addictive behavior. 147-172 Miller. London: The Free Press Rosenstock. and behavior : an introduction to theory and research. Q.8:1515-1524 Fishbein. C. & Abraham. and psychological distress. M. biomedicală. Rogers E. Watters JK. 84. J. & DiClemente. Health Promotion International 9(3):143-144. informare etc. (1991). DaŃi exemple de tipuri de intervenŃii posibile pentru fiecare. Health Education Monographs. Mountain View: Mayfield Michie. Treating addictivebehaviors: Processes of change (pp. socială) abordarea dependenŃei?. DescrieŃi. Systems of Psychotherapy: A Transtheoretical Analysis. A. 1. Mass.). (1977). How effective are interventions targeting injection drug users? a critical review ofpublished studies. J. Psychological Review. Miller.R. weight control. (2007). Co. (1975). C. 191-215 Booth RE. 1-8. Green. AIDS. SARCINA DE SEMESTRU MODUL IV 1. Wills (Eds. S. (1983). Bibliografie Bandura. I.: Addison-Wesley Pub. pe scurt. dezvoltarea responsabilităŃii şi abilităŃilor de relaŃie interpersonală. 29-49. Reading. 1994. (1985). obiectivele şi activităŃile pe care plănuiŃi să le întreprindeŃi Raspundeti in maxim 2 pagini de computer.R. A textbook (4th Edition). A. C. J. Motivational interviewing with problem drinkers. O.&Rollnick. S. Berkshire:Open Univeristy Press Prochaska. In W. I. 80 . & Kreuter. M. Diffusion of Innovations (3rd edition). Social Foundations of Thought and Action. Inter-sectoral action for health: making it work. Health promotion planning. Coping and substance abuse (pp. IL: Dorsey Press Prochaska. Miller & N. Toward a comprehensivemodel of change.

htm http://draonline. Prin urmare.com/health/indexfood.uk/giving_up_smoking.gov/iaq/pubs/etsfs.columbia.com/kidsource/content2/teen.about.expat.edu/guides/pg17. sunt de factură voluntară.html www.html www.com/helpatkins/faqs/faqfood/ www. New York: McGraw Hill Adrese pagini internet: http://hsc.htm eric-web. Manifestat prin consecinŃe adverse recurente şi semnificative în legătură cu uzul repetat de substanŃe Stil de viaŃă .totalitatea deciziilor şi acŃiunilor voluntare care afectează starea de sănătate DependenŃa de substanŃe . credinŃe şi valori diferite.este o metodă particulară de a-i ajuta pe oameni să recunoască faptul că se confruntă cu o problemă şi să acŃioneze pentru rezolvarea problemelor prezente şi viitoare Modelul „Diagnostichează/AcŃionează”.htm http://hivinsite.html www.pregnancy.html www.familyhaven. Ea poate fi primară. în domeniul sănătăŃii.cdc.id/medical/stds. (1998) .este considerată a fi o stare patologică.DSM IV descrie trei stadii ale adicŃiei: preocuparea/anticiparea. E.usf.gov/publicat/eatingdisordersmenu.kidource.valmillscounselling.com/cs/heal/ www. Astfel. conceptul cheie în cadrul acestui model este acela de stadiu PrevenŃia .edu/~kmbrown/hlth_beh_models. S.cdc.org/ http://atkinscenter.P.epa.nih.gov/databases/ERIC_Digests/ed408371. New York: John Wiley and Sons Taylor.ed.htm www.activitate de reducere a mortalităŃii şi morbidităŃii din caza unor boli.nimh.co. schimbarea în cunoştinŃe şi practici de sănătate e direct relaŃionată cu participarea activă a individului Modelul stadiilor schimbării -modificarea unui comportament se realizează treptat şi presupune parcurgerea unui număr de stadii. Health Psychology (4th ed). Are ca principiu fundamental ideea că schimbările comportamentale de durată.ucsf.un pattern dezadaptativ de uz de substanŃă.tc.or. intoxicarea/consumul compulsiv.html www.este un cadru de referinŃă pentru evaluarea şi dezvoltarea sistematică a programelor de educaŃie pentru sănătate.cfm www.Sarafino.gov/hiv/dhap.htm alcoholism.jsp?page=Prevention Glosar: Abuzul de substanŃă . caracterizate de atitudini. retragerea/afectivitate negativă Interviul motivaŃional (IM) .Health psychology: Biopsychosocial interactions.gov/tobacco/research_data/youth/stspta5.edu/alcohol/prevention/welcome.html www.med. secundară şi terŃiară 81 .edu/InSite.(1999). vulnerabilitatea la recăderi şi o abilitate scăzută de a răspunde la stimuli naturali cu rol de întărire.unc.E. care implică persistenŃa în utilizarea acută a unor substanŃe şi dezvoltarea comportamentului de căutare a drogului.

Promovarea sănătăŃii .reprezintă procesul de renunŃare progresivă la un drog sau la o substanŃă consumată în cantităŃi extrem 82 .procesul prin care se facilitează creşterea controlului şi îmbunătăŃirea sănătăŃii indivizilor (OMS) Sevrajul .

teoria stresului îşi asimilează noile achiziŃii ale neuroştiinŃelor. propunând abordări multi şi interdisciplinare. Stresul a fost şi rămâne unul dintre cele mai disputate concepte din istoria ştiinŃei. dependenŃa de substanŃe au devenit boli ale civilizaŃiei. teoria stresului suscită în continuare interes din partea specialiştilor din diversele domenii ale ştiinŃelor biologice şi sociale. 1989). Echivalarea termenului de stres cu cel de activare are semnificaŃia implicită că un scop major al individului este menŃinerea homeostaziei (adică un anumit nivel mediu al activării). considerându-se că acesta din urmă concentrează 83 . Obiectivele modulului: La finalul acestui modul. Selye şi până în prezent s-a acumulat un număr impresionant de date. Astăzi nimeni nu poate nega că definirea stresului diferă flagrant în funcŃie de perspectiva disciplinei ştiinŃifice din care ea este elaborată. sociologii ne sugerează că stresul se datorează caracteristicilor mediului în care trăim. tulburările mentale. În ciuda criticilor şi impreciziilor. Această confuzie a dus la utilizarea termenului de distres ca echivalent a hiperactivării simpatice. De la munca de pionierat a lui W. Nu de puŃine ori stresul este confundat cu anxietatea. monografii. studentul va: • • • • • Descrie semnificaŃia conceptului de stres. Identificăm confuzii frecvente şi între termenul de stres şi activare (arousal). NoŃiuni introductive S-a împlinit o jumătate de secol de la primele formulări experimentale şi teoretice ale teoriei stresului de către Hans Selye. Medicina Comportamentală sau Psihoneuroimunologia includ stresul ca un concept-cheie în modelele explicative ale sănătăŃii şi bolii. Discuta teoriile şi modelele explicative ale stresului.1. OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii estimează că 50% din totalul cauzelor de mortalitate şi morbiditate se datorează stilului de viaŃă. Enunta consecinŃele stresului Descrie rolul de „tampon” al suportului social 5. Bolile cardiovasculare. Constatăm că diferitele definiŃii ale stresului au dus şi la confuzii terminologice. cercetări. Zuckerman (1991) dovedeşte că există persoane care caută în permanenŃă menŃinerea unui nivel ridicat de activare prin căutarea de senzaŃii. iar psihologii argumentează că stresul rezultă din perceperea unei stări de autoineficienŃă. ale celor cognitive şi comportamentale. Utilitatea conceptului este dovedită şi de faptul că discipline noi conturate. cum sunt Psihologia SănătăŃii. în care stresul are un rol preponderent în adoptarea unor comportamente inadecvate (WHO.MODUL V Stresul şi riscul pentru boală Scopul modulului: Cunoaşterea rolului stresului in riscul pentru imbolnaviri. S-au formulat şi opŃiuni de reducere a termenului de stres la cel de coping. În încercarea de a câştiga o mai mare rigurozitate. Cannon şi H. Enumera componentele procesului de stres. Costurile societăŃii legate de efectele stresului sunt extrem de mari. Fiziologii şi endocrinologii dovedesc experimental că stresul este un răspuns al organismului la stimulările externe.

Stresul este definit de Selye ca o stare a organismului manifestată prin reacŃii nespecifice ca răspuns la agenŃii perturbanŃi. C. denumită "reacŃie de urgenŃă". când progresele ştiinŃei au permis cercetări mai riguroase.esenŃa fenomenului de stres (Lazarus. 5. Trei secole mai târziu. nivelul sanguin de glucide. termenul este folosit mai ales în inginerie. Pavlov prin teoria învăŃării bazate pe reflexe condiŃionate cu funcŃii anticipative. 1982). Reylly îşi publica teoria "sindromul de iritare". PersistenŃa acestei interpretări o regăsim la autorii contemporani care asimilează stresul cu cerinŃele externe care exercită presiuni asupra organismului. Datele experimentale obŃinute de Cannon sunt printre primele dovezi ce indică participarea sistemului endocrin la adaptarea organismului la schimbările bruşte ale ambianŃei. endocrină şi nervoasă. minerale constante în condiŃiile modificării factorilor externi. Modificarea structurii sub influenŃa acelei forŃe este desemnată prin noŃiunea de strain (Levi. prin cercetările sale. de neutralizare şi corectare a disfuncŃiilor survenite. biologii şi fiziologii secolului al XIX-lea au semnalat înaltul grad de organizare a lumii vii care facilitează o adaptare activă. Este adevărat că folosirea termenului de stres oferă avantajul de a evita conotaŃiile negative ale unui diagnostic de nevroză sau hipomanie. binecunoscută astăzi în literatură sub numele de reacŃie "luptă sau fugă" (fight or flight).2. Cannon (1932) are meritul de a fi dovedit experimental implicarea multiplă şi complexă a sistemului simpato-adrenal şi ai mediatorilor medulosuprarenali în adaptarea organismului la stimulii fizici şi psihici din mediu.. W. DefiniŃiile inoperante ale stresului au determinat asimilarea de către unii psihiatri a noŃiunii de stres cu cea de boală psihică (Bech şi colab. poate fi găsit încă din secolul al XIV-lea. Aproape concomitent cu Selye. suferinŃă. distresul nu poate fi echivalat cu psihopatologia. 1985). Faptul că o persoană experienŃiază anxietate sau instabilitate nu înseamnă în mod necesar că ea suferă de o tulburare nevrotică. Freud despre nevroză şi mecanismele inconştiente de apărare abordează dintr-un punct de vedere complet nou problematica adaptării individului la situaŃii conflictuale. utilizează termenul de stres pentru a demonstra existenŃa unor mecanisme homeostatice specifice de protejare a organismului împotriva agenŃilor perturbatori (1929). Aceste mecanisme de natură fiziochimică. 84 . menŃin temperatura corpului. numit şi model biologic îşi are originea în cercetările lui H. în acelaşi timp anxietatea sau depresia nu epuizează consecinŃele stresului. Precursori ai teoriei stresului Primele observaŃii privind adaptarea organismului la mediu datează din antichitate. Cannon foloseşte termenul de stres în legătură cu reacŃia autonomă a organismului. Hippocrate considera că boala nu e numai suferinŃă şi leziune (pathos) ci şi efortul organismului de a-şi restabili echilibrul (ponos). Modelul fiziologic şi teoria răspunsului Modelul fiziologic. fiziologul american Walter Cannon (1929). fiziologul francez A. Termenul de stres. desemnând acea forŃă sau presiune care deformează corpurile. Deşi fiziologul american a studiat doar adaptarea de scurtă durată la situaŃii acute şi nu a detaliat alte posibile reacŃii. Teoria lui S. Cannon este considerat cel mai important precursor al teoriei stresului. 5. pH. De abia în secolul al XIX-lea conceptul de stres este preluat de ştiinŃele biologice. proteine. a cărui semnificaŃie originară era de adversitate. dificultate.3. Procesul de adaptare activă al organismului la mediu extern în continuă schimbare este posibil datorită unor mecanisme dinamice. Sir William Osler (cit. În opinia noastră. lipide. La începutul secolului al XX-lea. Bernard (1878) indică capacitatea organismului de a-şi menŃine constant mediul intern în raport cu stimulii externi. care descrie importanŃa răspunsului sistemului nervos autonom atunci când organismul este expus la diverse noxe. enzimatică. 1987). compensatorii. 1973) echivala stresul cu “muncă multă şi cu probleme”. Mult mai recent. Selye şi pune accentul pe răspunsul organismului la stimulii nocivi din mediu. în Hinkle. ContribuŃii la problematica adaptării şi indirect a stresului aduce şi I. El este utilizat iniŃial cu sensul de boală mintală.

însoŃit de modificări ale activităŃii simpatoadrenale. ambianŃă nouă. supraîncărcare. Apreciem modelul ca având valenŃe aplicative deosebite pentru mediul ocupaŃional. Investigând mecanismele fiziologice şi consecinŃele SGA. iar cele pozitive numai prin adrenalină. chiar dacă unii cercetători extind termenul şi asupra activării psihologice. antrenare. comportă trei faze: • reacŃia de alarmă • stadiul de rezistenŃă • stadiul de epuizare. Participarea SNC accentuează componenta specifică a răspunsului organismului şi evidenŃiază capacitatea de învăŃare şi persistenŃă în timp a strategiilor adecvate de ajustare la stres. Pentru a realiza această distincŃie Selye (1983) introduce termenii de : • eustres (stimulare optimă. adaptare) • distres (solicitare intensă. 85 . Prima categorie de animale optează pentru un răspuns activ de tip "luptă sau fugă". Este meritul lui Lundberg (1980) şi Ursin (1984) de a demonstra experimental că atât supraactivarea cât şi subactivarea induc stres exprimat prin modificări în plan fiziologic. Atât la bărbaŃi cât şi la băieŃii de vârstă şcolară secreŃia de adrenalină este mai mare decât la persoanele de sex feminin (1986). de supunere. cum este boala coronariană. Activarea este urmarea pozitivă a unor cerinŃe intense dar în prezenŃa controlului. una din limitele abordării fiziologice este identificarea stresului cu activarea. stările afective negative se traduc prin activarea adrenalinei şi cortisolului. efecte de încordare şi tensionare. descrisă sub numele de strain. Selye (1968. RelevanŃa modelului este susŃinută şi de datele epidemiologice privind relaŃia dintre caracteristicile psihosociale ale muncii şi organizaŃiei şi incidenŃa unor boli cronice. Animalele subordonate aleg un comportament pasiv. Autorii dovedesc specificitatea răspunsului endocrin la stres în funcŃie de clasificarea animalelor în tipul dominant/agresiv şi tipul subordonat/pasiv. răspuns considerat mai nociv decât primul. Frankenhaeuser dovedeşte specificitatea răspunsului la stres şi prin diferenŃele reacŃiei endocrine în funcŃie de sex. caracterizat prin activarea sistemului hipofizo-corticoadrenal şi secreŃia de corticosteroizi. 1980) demonstrează că stresul implică atât adaptare şi stimulare cât şi uzura organismului. Alături de stresul de suprasolicitare se impune astfel şi conceptul de stres de subsolicitare. Aşa cum am arătat în paginile anterioare. iniŃial descris sub numele de sindrom general de adaptare (SGA). psihologic şi comportamental cu repercursiuni asupra nivelului performanŃei umane. Meritul de a integra factori sociobiologici în modelul fiziologic de stres revine teoriei propusă de Henry şi Stephans (1977). PotenŃialul de nocivitate asupra organismului a reacŃiei fiziologice determinat de combinaŃia dintre perceperea lipsei controlului şi atitudinea de pasivitate şi supunere este confirmată şi de studiile realizate pe subiecŃi umani ci şi o multitudine de macanisme neuronale coordonate de sistemul nervos central (SNC).Stresul biologic. Complexitatea modulării tipului de reacŃie este dovedită de Henry (1980) şi prin includerea factorului situaŃional: mediu securizant. În cadrul modelului fiziologic al stresului constatăm completări şi dezvoltări ulterioare teoriei lui Selye care nuanŃează înŃelegerea răspunsului organismului la factorii de stres. Astfel. prelungită. Conform autorilor citaŃi. cu descărcări catecolaminice. chiar dacă ea se bazează doar pe studii experimentale realizate pe rozătoare şi maimuŃe. stresul se produce doar la intersecŃia dintre solicitări intense şi opŃiuni de control minime. Modelul de stres oferit de Karasek şi Theorell (1990) se distanŃează de asemenea de identificarea activării cu stresul. lipsa posibilităŃilor de control. deprivare maternă. Studiile lui Frankenhaeuser (1982) urmăresc stabilirea unor relaŃii între patternurile de răspuns endocrin la stres şi trăsăturile psihologice. de dezadaptare).

de tipul S . respectiv alterări ale funcŃiilor psihofiziologice. poziŃie de care ne distanŃăm. A interpreta stresorii în sine ca o cauză de maladaptare reprezintă o simplificare pe modelul unui determinism reducŃionist. 1986).persoană şi mediu . (3) evaluarea. subliniind faptul că structurilor şi relaŃiile sociale sunt principalele surse de stresori. Totuşi unii oameni percep mai intens şi reacŃionează mai acut decât alŃii la impactul cu factorii de stres social. Termenul de tranzacŃie desemnează relaŃia bidirecŃională dintre persoană şi mediu. de către modelul cauzal. adică unilaterală şi unidirecŃională. Teoria stimulilor ignoră complexitatea relaŃiei dintre fiinŃa umană cu mediul său şi existenŃa diferenŃelor interindividuale în reacŃiile la stres. Spielberger sugerează că termenul de stres trebuie să se refere la caracteristicile obiective ale situaŃiei (cit. 19) reflectă integrarea conceptelor teoretice enumerate: "stresul este o relaŃie particulară între persoană şi mediu. şi anume rolul structurilor sociale în generarea de posibili stresori.5. ca având o capacitate înnăscută (coeficient de toleranŃă) de a face faŃă unor factori potenŃiali dăunători din mediu. în Patterson şi Neufeld. Asumarea ideii. Analiza noii paradigme de cercetare permite identificarea a patru concepte fundamentale care definesc teoria tranzacŃională a stresului: (1) interacŃiunea sau tranzacŃia. Cu excepŃia unor evenimente de viaŃă extreme. Este adevărat că factorii de stres psihosociali sunt caracteristici inevitabile ale vieŃii cotidiene. (4) copingul. exprimabilă prin formula S=f(s). 1984). afective şi comportamentale la feed-backurile primite". identifică stresul cu factorii de stres. 1989. p. prin analogie cu modelele tehnice. stimuli sau agenŃi stresanŃi.10). ca proprietate a uneia din cele două subsisteme implicate . Modelul interacŃional şi teoria tranzacŃională O dată cu publicarea teoriei lui Lazarus cercetările asupra stresului încep să fie comutate din cadrul biologic în cel psihologic. 1989) propune modelul sociologic al stresului.R. respectiv răspunsuri cognitive. 1978) acordă o importanŃă deosebită factorului cultural în atribuirea de semnificaŃii stresorilor sociali. negocierea activă între cerinŃele şi presiunile mediului şi ierarhizarea scopurilor individuale. (2) sistemul cognitiv. Dohrenwer. în care persoana evaluează mediu ca impunând solicitări care exced resursele proprii şi ameninŃă starea sa de bine. din discrepanŃa dintre starea actuală şi cea dorită de subiect. În cadrul modelului sociologic. consideră persoana. cum este moartea unei fiinŃe dragi. că stresul rezultă exclusiv din proprietăŃile stimulilor reprezintă o abordare unidimensională şi restrictivă. numiŃi şi stresori. mecanicist. 5. Natura subiectivă a evaluărilor determină o arie largă de stresori. Modelul cauzal denumit şi model ingineresc. Depăşirea nivelului optim cauzează reacŃiile de stres. Modelul cauzal conceptualizează stresul drept o funcŃie a stimulilor. Rapaport (1978) şi Toffler (1973. Pearlin (1981. 86 . definiŃi drept nivel de încărcare. p. Potrivit teoriei stimulilor.5. stimulii psihosociali nu pot avea aceeaşi semnificaŃie pentru toŃi indivizii. evaluare ce determină declanşarea unor procese de coping. În acelaşi timp nu putem omite faptul că modelul cauzal aduce contribuŃii valoroase la înŃelegerea şi aprofundarea unui segment al procesului de stres. stresul este o condiŃie a mediului (Holmes şi David. Se subliniază astfel faptul că ameninŃarea (termen preferat de Lazarus faŃă de cel de stresor) nu există în sine. ameninŃarea decurge din perceperea unui dezechilibru între cerinŃele impuse şi capacitatea de răspuns. RelaŃia dintre stimuli şi reacŃii este una similară din behaviorismul radical. 1989. Conform definiŃiei stresului. conturând în final teoria tranzacŃională a stresului (Lazarus şi Folkman.ci numai în relaŃia dintre ele. De altfel chiar definiŃia stresului dată de Lazarus şi Folkman (1984. Modelul cauzal şi teoria stimulilor Un al doilea punct de vedere.4.

stresul nu mai este determinat de nivelul reacŃiilor sau de o situaŃie în sine. dar elimină şi caracterul static al relaŃiei mediu-persoană. de la valori obiective la caracteristici personale. incompatibilitatea dintre rolurile pe care le are persoana şi 5. Sublinierea rolului sistemului cognitiv ca mediator al evaluării. Este adevărat că deteriorarea sănătăŃii mentale este una din consecinŃele stresului dar a limita emoŃiile negative la variabila de consecinŃă este prea restrictiv. Principiul de baza al acestei teorii este ideea ca oamenii tind sa retina. Subliniem că stresul nu presupune numai suprastimulare sau substimulare informaŃională ci şi procesarea unei informaŃii interpretată de subiect ca aversivă. copingului şi emoŃiei este consecinŃa “revoluŃiei” cognitive din psihologia deceniului al şaselea. irelevantă sau deosebit de importantă pentru scopul urmărit. 2. psihologia cognitivă abordează aspectele motivaŃionale şi emoŃionale ale adaptării prin prisma proceselor informaŃionale. Conform modelului. Cercetătorii încadrabili în a doua categorie sunt interesaŃi mai mult de stilul şi schema cognitivă a persoanei care descriu maniera şi preferinŃa în care informaŃia este stocată. condiŃii sau energii. Cercetările de acest gen ignoră diferenŃele individuale de procesare a informaŃiei. era cunoscută iniŃial sub numele de teoria cognitivă a stresului. suprastimularea şi substimularea. ulterior a fost preferat cel de tranzacŃie care indică nu numai unitatea organică dintre cele două subsisteme. Modelul ecologic propus de Levi şi Kagan (1981) sugerează abordarea holistică a persoanei umane în interacŃiunea dinamică cu ambianŃa sa fizico-chimică şi psihosocială. În concepŃia autorului resursele reprezintă ceea ce individul valorizează ca important pentru sine. sursa majora de stres fiind pierderea potentiala a acestor resurse valorizate (Hobfoll.1989). discrepanŃa dintre nevoi şi posibilitatea satisfacerii lor. 1994) dezvoltă unul din cele mai recente şi acceptate modele ale stresului. schimbări rapide ce scapă controlului individului. pierderea lor. 3. grupurilor şi reacŃiilor cu risc crescut. În acest context distresul este generat de limitarea capacităŃii de procesare a informaŃiei datorită fie unor abilităŃi cognitive neadecvate. În cadrul teoriei interacŃionale s-au impus şi alte modele. O primă categorie de cercetători cognitivişti ai stresului se focalizează asupra abordărilor de tip normativ ale proceselor şi abilităŃilor cognitive de procesare a informaŃiei. teoria lui Lazarus şi colab. Hobfoll (1988. De aici deriva una dintre ideile majore ale acestei teorii si anume ca pierderea resurselor este mai relevanta pentru indivizi decat acumularea lor (Hobfoll. Indivizii cu resurse limitate sunt mai inclinati sa nu investeasca in situatii in care castigurile sunt nesigure. Dacă psihologia tradiŃională considera că emoŃia este cea care modelează adaptarea. Pornind de la prezumŃia că scopul principal al persoanei este de a obŃine. Conform autorului. Prin prisma teoriei cognitive. Autorii introduc şi conceptul de proces strâns legat de cel de tranzacŃie pentru a sublinia intercondiŃionările reciproce dintre variabilele implicate. Tocmai datorită acestei note specifice. numit "modelul conservării resurselor". stresul apare în oricare din cele trei circumstanŃe: ameninŃarea pierderii resurselor. în realitate emoŃiile negative pot deveni la rândul lor surse de stres care vor influenŃa atât evaluarea cât şi formele de coping. Modelul sugerează şi strategiile de reducere şi combatere a stresului la nivel individual şi social prin identificarea situaŃiilor. 1993. fie unui exces sau deficit informaŃional. discrepanŃa dintre abilităŃile umane şi cerinŃele mediului. păstra şi proteja resursele. Abordarea convenŃională a stresului interpretează stresorii ca punct de start iar sănătatea mentală ca punct final al acestui fenomen. stresul psihosocial se datorează următoarelor cinci mari categorii de factori: 1. de acordare de semnificaŃii personale informaŃiei. 1998). Medierea cognitivă este elementul care distinge teoria psihologică a stresului de cea sociologică şi fiziologică. organizată şi activată în acordarea de semnificaŃii personale situaŃiilor de viaŃă (Miclea. fiecare reliefând importanŃa unor aspecte ale procesului de stres. sa protejeze si sa construiasca resurse. Termenii pot fi utilizaŃi şi ca sinonimi. 1994). 4.Dacă iniŃial era utilizat termenul de interacŃiune sau relaŃie. Considerăm că modelul are relevanŃă 87 . sau privarea persoanei de posibilitatea câştigării unor resurse pentru care se investesc eforturi. ci de evaluarea cognitivă a situaŃiei şi a resurselor de a face faŃă.

Dezvoltarea unei noi ramuri interdisciplinare. factorii de stres II. dominată strict de ideile psihanalitice. în Hinckle. 1973). Când costul controlării stresorului este mai ridicat decât beneficiile înregistrate. Holmes şi David. medicina secolului XIX şi începutului de secol XX a fost dominată de un determinism strict biologic. Studii de laborator şi în cadrul natural. Astăzi. la structurile organizaŃionale şi relaŃiile interpersonale. Chiar şi cei mai sceptici autori privind teoria stresului. încearcă să elucideze o verigă esenŃială în procesualitatea stresului. un număr mare de cercetări încearcă să elucideze rolul predispozant sau precipitator al stresului pentru diverse boli (Brown şi Harris. Brown şi Harris. IniŃial. Continuatorii şcolii pavloviene. considerat mult mai pertinent. Kasl şi Cooper. în Sarafino. 5. Bâcov şi KurŃin (1949) demonstrează experimental unitatea dintre psihic şi fiziopatologic şi conturează orientarea corticoviscerală. 1989. Primele dovezi de laborator ale lui Selye (1956) vizând rolul agenŃilor perturbatori asupra organismului erau involuŃia timusului şi ulceraŃiilor gastrointestinale. care consemna că angina pectorală este o boală caracteristică oamenilor de afaceri. răspunsul la stres 88 . Iamandescu. alergice şi colagenozele. dar îl intensifică. în Henry şi Stephens. În concluzie. subliniind cauza multifactorială a bolii. 1993). 1987. acceptă rolul conceptului în depăşirea punctului de vedere unilateral privind specificitatea cauzei bolii.6. ObservaŃiile privind asocierea stresului cu patologia nu au apărut doar odată cu formularea modelului susmenŃionat. în care relaŃia dintre un anumit conflict intrapsihic şi o boală specifică era considerată ca fiind directă şi liniară. respectiv teoria răspunsului acoperă o mare parte din cerectările asupra stresului.pentru adaptarea umană prin surprinderea unor tipuri diverse de relaŃii individ-mediu. Whalley şi Page. Sub influenŃa descoperirilor lui Virchow şi Pasteur. evaluarea III. pe subiecŃi umani şi pe animale. şi anume răspunsul la stres. abordările ne apar unilaterale şi restrictive. Relevarea relaŃiei dintre psihic şi somatic a determinat apariŃia Psihosomaticii. Băban. Ulterior. 1989. Markides şi Cooper. Engel (cit. intens absorbiŃi de munca lor (cit. Ignorarea rolului personalităŃii şi situaŃiei în răspunsul individual face ca demersul de cunoaştere să devină incomplet şi inadecvat. copingul nu numai că nu reduce distresul. modelul fiziologic. marcată în special de studiile lui Dunbar (1938). Prima descriere a relaŃiei dintre stres şi boală datează din 1910 şi aparŃine lui Sir W. cel patogen. de la macrosistemele sociale. 1989. 1982. şi anume Psihoneuroimunologia este relevantă în acest sens (Ader. în cadrul modelului patogen. 1990). În continuare prezentăm componentele stresului: I. 1990. 1989. unilaterală. În acelaşi timp. 1989. modelul oferea o imagine simplistă. este un demers la fel de unilateral ca şi cel anterior menŃionat. Friedman. fără a identifica costurile şi beneficiile răspunsului. Selye (1976 b) dezvoltă teoria bolilor de adaptare ce cuprind bolile reumatoide. Modelul patogen şi teoria fiziopatologică Studierea consecinŃelor stresului asupra stării de sănătate a dus la formularea unei variante a modelului fiziologic şi anume modelul patogen sau fiziopatologic al stresului. stare obiectivabilă în reacŃiile de scurtă durată şi consecinŃele pe termen lung. în care elementele specifice (biologice) se înlănŃuie cu cele nespecifice (psihologice şi sociale) conturează modelul biopsihosocial al bolii. Wolf (cit. 1992). 1977) şi Alexander (1950). Osler. În măsura în care aceste cercetări se limitează numai la aspectele de reacŃie şi conceptualizează stresul ca o sumă a răspunsurilor organismului la stimulii nocivi. Se impune necesitatea integrării reacŃiei la stres în studiul procesului dinamic rezultat din interacŃiunea variabilelor personale cu cele situaŃionale. ca răspunsuri nespecifice la stres. focalizarea cercetărilor doar pe tipul de evaluare şi confruntare cu situaŃia stresantă. copingul (ajustare) IV.

Temă de reflecţie nr. afecŃiune. substimulare. focalizându-şi atenŃia doar asupra unui singur sistem organic. izolarea socială. ameninŃarea integrităŃii fizice. care simplifică relaŃia dintre harta vieŃii şi sănătate. Stresorii sunt divizaŃi convenŃional în trei mari categorii: • fizici • psihici • sociali Clasificarea ne apare a nu fi operaŃională deoarece. tracasările zilnice (daily hassles). care s-au impus prin încercările de elaborare a unor metode standardizate de evaluare a evenimentelor de viaŃă (Holmes şi Rahe. în mediul ambiental în care oamenii îşi desfăşoară activitatea aspectele fizice interacŃionează cu cele sociale şi psihice. 1985). Factorii de stres Stresorii sau factorii de stres sunt evenimente sau condiŃii ale mediului. indiferent de caracterul negativ sau pozitiv al ei. contrarierea nevoii de afirmare. emigrare. şi Hinkle. indiferent de particularităŃile individuale. iritante sau ameninŃătoare pentru starea sa de confort fizic şi 89 . Limitele teoriei lui Holmes şi Rahe decurg tocmai din cele două caracteristici de bază ale sale: (1) asumarea ideii că schimbarea în sine este stresantă. conflicte de rol. Holmes şi Rahe. Rahe. 1967. numite şi nonevenimente. Price şi Wortman. şi (2) impactul subiectiv egal al evenimentelor pentru toate persoanele. surse financiare insuficiente) • ExperienŃe traumatice şi catastrofale (dezastre. Ulterior. în Rahe. sunt identificate cu stresul cronic (Kessler. suficient de intenşi sau frecvenŃi care solicită reacŃii fiziologice şi psihosociale din partea individului (Elliot şi Eisdorfer. Propunem o altă clasificare a stresorilor: • Evenimente majore de viaŃă (deces. cercetările lui Meyer sunt continuate de H. aglomerarea socială. Wolff jr. Evenimentele critice de viaŃă sunt numite factori de stres acut. Cercetătorii propun discriminarea evenimentelor în funcŃie de diferite criterii: • Dezirabilitatea evenimentului (în ce măsură este dorit) • Controlabilitatea lui • Predictibilitate (este aniticpabil sau nu) • Caracterul pozitiv sau negativ • Implică câştig sau pierdere • Gravitate Dacă evenimentele critice de viaŃă sunt asimilate cu stresul acut. Ryan şi Word. 1990). Primele observaŃii sistematice privind impactul unor evenimente majore de viaŃă asupra sănătăŃii datează încă de la începutul secolului al XX-lea şi aparŃin psihiatrului Adolf Meyer. 1982). 1980) definesc evenimentele de viaŃă drept schimbări obiective în structurile şi relaŃiile psihosociale ce determină reoganizări ale circumstanŃelor uzuale şi impun organismului un efort de reajustare psihică şi socială. boli fizice. Meyer propune alcătuirea unei "hărŃi a vieŃii" pentru fiecare pacient (cit. de cele mai multe ori. afiliere. feroviare). Autorii definesc "hărŃuiala zilnică" drept "experienŃe şi condiŃii ale vieŃii zilnice care sunt percepute de individ ca frustrante. calamităŃi.7. S. perioadă în care persoana este mai vulnerabilă la stres şi boli fizice şi mentale. pensionare) • Tracasări cotidiene (suprastimulare. divorŃ. războaie. 1 De ce modelul tranzactional al stresului este cel mai larg acceptat model in literatura de specialitate? 5. Pentru înŃelegerea componentelor psihobiologice ale bolilor. accidente aviatice. Wolff.

profesional şi familial. • distrugerea bruscă a propriei case sau a comunităŃii. sănătate (probleme proprii sau ale membrilor familiei). comportamentale şi somatice ce apar după evenimentele traumatizante ieşite din rangul experienŃelor umane considerate normale (Friedman. "anestezia" afectivă. persoanele în vârstă. 376). Levi (1971). Cercetări sistematice asupra stresorilor traumatici au fost întreprinse abia după terminarea războiului americanovietnamez. maşină sau tren a impus în atenŃia cercetătorilor o nouă categorie de stresori denumiŃi traumatici. cataclismelor sau dezastrelor naturale sau provocate de om au determinat apariŃia unei noi entităŃi clinice sindromul de stres post-traumatic (PTSD). cât şi psihici (ex. sunt modele tipice de reacŃie la experienŃele traumatice. CunoştinŃele clinice şi practice legate de stresorii traumatici acumulate din experienŃele nefaste de până acum au condus la conturarea de către psihologi a unor programe de prevenire şi intervenŃie primară a PTSD în situaŃii limită. viaŃă personală (probleme sexuale. ceea ce explică de ce în mod preponderent cercetările sunt focalizate asupra acestei categorii de stresori. accidente rutiere. 1987). accidentelor de avion. 1989). stresorii traumatici pot fi acuŃi.. 1989). 1991). familial (certuri). ObservaŃii privind rolul factorilor psihotraumatizanŃi asupra stării fizice şi psihice fuseseră descrise mai demult fie sub titlul de nevroză traumatică sau de "sindromul cordului iritabil" (cit. 1984. detaşarea şi înstrăinarea de viaŃă. flash-backuri) sau dimpotrivă. Factorii psihosociali rezultă din interacŃiunea individului cu mediul său socio-economic. ratări). prin frecvenŃa şi caracterul lor cronic corelează mai semnificativ cu simptomatologia somatică şi psihică decât evenimentele de viaŃă (Weinberger. Hiner şi Tierney. competiŃie). catastrofali. intenşi. Caracteristicile vieŃii contemporane determină confruntarea cotidiană a omului cu factorii psihosociali de stres. când persoana nu are timp să îşi mobilizeze resursele adaptive (ex. dar permit în timp mobilizarea mecanismelor adaptive (ex. • implicarea directă sau ca martor în uciderea sau rănirea gravă a altor persoane Natura stresorilor traumatici implică de cele mai multe ori atât factori fizici. lagărele de prizonieri) (Cohen. cum este cazul accidentelor de avion sau cutremure. Similitudini ale reacŃiei post-război cu cele datorate catastrofelor. cum a fost cazul războiului din Golf din 1990 (Hobfoll. 1989). în tortură: bătăi şi sentimentul de neputinŃă. în acord cu noŃiunea de nespecificitate a lui Selye. ExperienŃa războaielor. ExperienŃa traumatică a multor combatanŃi din acel război a condus la conturarea aşanumitului "sindrom post-Vietnam". sau individual (ex. consideră că stimulii din mediu devin stresori doar în funcŃie de intensitate. ca intensitate. Deşi. relaŃii sociale (conflicte. Ca această interacŃiune să se realizeze optim este 90 . p. de intimitate). Tracasările sunt generate de diversele domenii ale vieŃii cotidiene: profesional (supraîncărcare. feroviare. în timp ce calitatea emoŃiei provocate de stimul nu are importanŃă. Copiii. incendii) sau cronici. anihilare sau anxietate). cutremurelor. NoŃiunea de factor psihosocial de stres implică un concept complex. persoanele cu antecedente psihiatrice sunt subiecŃi mai vulnerabili la impactul cu stresorii traumatici (Gist şi Lubin. bruşti. Retrăirea repetată a traumei (prin gânduri intruzive.psihic" (Lazarus şi colab. Termenul apare pentru prima dată în 1980 în Manualul de Diagnostice-Statistice ale Bolilor Psihiatrice (DSM III) (1980). Spielberger. Brenitz şi colab. 1991). revenirea aceluiaşi tip de vise. 1987). Din punctul de vedere al intensităŃii. financiar (insuficienŃa banilor). cu o multitudine de aspecte. În opinia noastră calitatea stresorului (anticipabil. PTSD este definit ca un sindrom caracterizat prin dezvoltarea unor simptome psihice. Taylor. când stresorii sunt extremi. aviatice. termene fixe). dificil de definit. ambele necesitând intervenŃii psihoterapeutice (Williams. ExperienŃa traumatizantă poate fi trăită în grup. controlabil.. întâmplări ghinioniste (pierderi. indezirabil etc. violul). reprimarea evenimentului traumatic. responsabilităŃi casnice (gătit). mediu ambiental (poluare). tracasările zilnice sunt considerate stresori minori.) este cel puŃin la fel de importantă ca şi intensitatea lui. Pentru ca un stresor să fie considerat traumatic trebuie ca el să reprezinte: • ameninŃare la viaŃa proprie sau a celor apropiaŃi.

valori în continuă schimbare. fisurile sau eşecurile funcŃionării ei se transformă în factori de stres acuŃi sau cronici. boala. ApartenenŃa individului la o microcomunitate. de schimbarea statusului social. La nivel individual factorii de stres rezidă uneori în structura de personalitate. orar prelungit. sunt conflictele de rol. alcoolism. violenŃă intrafamilială. lipsa cooperării. organizaŃii sociale sau politice) oferă nu numai suport social. care de multe ori implică pierderea resurselor financiare de trai. club. Inadecvarea condiŃiilor profesionale la factorii umani-individuali se repercutează asupra stării de confort fizic şi psihic al persoanei generând stres. 1989). munca. familial. 1990). în tipul de reactivitate emoŃională. scop. apartenenŃă şi venituri. conflicte maritale şi filiale. Datorită faptului că familia reprezintă de cele mai multe ori universul individului. Stresorii psihosociali îşi pot avea originea la nivel individual.necesară armonizarea caracteristicilor biologice. invaliditatea. stimă. 5. reprezintă un alt reper existenŃial pentru individ. biserică. grupul de apartenenŃă devine sursă de stres. divorŃ. obiect de studiu mai ales pentru psihologia socială (Pearlin. În cazul în care survin relaŃii conflictuale. temperatură. de comunitate şi societate. cu funcŃii şi surse de informaŃii diferite: • primară • secundară Prin evaluarea primară situaŃia este definită ca având sau nu semnificaŃie pentru confortul persoanei. profesional. 1983. de izolare şi inactivitate. societatea) pe de altă parte. perspective de avansare. supraîncărcare informaŃională. restricŃii inutile. Caracteristicile societăŃii contemporane au determinat apariŃia unui spectru larg de factori de stres. competiŃie negativă. automatizare excesivă. Evaluarea stresorilor şi procesul de coping Evaluarea continuă a ceea ce se petrece în mediul înconjurător este o caracteristică esenŃială atât a fiinŃei umane cât şi a animalelor. Nivelele şi structurile individuale şi sociale enumerate interferează şi se intercondiŃionează reciproc generând alte categorii de stresori psihosociali. criticism exagerat sau sentimentul frustrării de apreciere.8. deprivarea de tradiŃii. cooperare redusă. muncă repetitivă. Şomajul. izolare. vibraŃii. în caracteristicile atitudinale şi comportamentale. în afara celei familiale şi profesionale (cartier. dintre care enumerăm succint: supraaglomerarea din metropole. munca în schimburi. comunicare redusă. obiectiv dificil de realizat. nivel de responsabilitate şi decizie. Lazarus distinge două tipuri de evaluări. caracterul şi organizarea muncii: suprasolicitare/subsolicitare. rigiditatea regulilor. Evaluarea primară implică trei tipuri diferite de informaŃii însoŃite de emoŃii diferite: • daună deja produsă (informaŃie asociată cu sentimentul de furie sau depresie). Un exemplu al intersectărilor contradictorii dintre aspiraŃii. decesul unui membru al familiei (Shaffer. birocraŃia. nesiguranŃa locului de muncă etc.. dar şi posibile surse de stres psihosocial. 1982). nevoi şi motive personale pe de o parte şi cerinŃele şi organizarea structurilor sociale (familia. ambiguitatea sarcinii sau a rolului. psihologice şi sociale ale persoanei cu structura ambianŃei. crize economice şi politice (Levi. atitudini critice sau dictatoriale. ritm impus. noxe. reprezintă poate cel mai grav factor de stres legat de profesie. discriminare. în capacităŃile intelectuale şi stilul cognitiv. Factorii de stres profesionali provin din: ambianŃa fizică: zgomot. Sursele de stres de la nivel familial sunt multiple: apariŃia unor noi membrii în familie. ambianŃa socială: relaŃii interpersonale reduse. personalităŃi şi sisteme de valori diferite între membrii familiei. depersonalizarea instituŃiilor sociale. iluminat etc. demoralizarea cauzată de scăderea stimei de sine. 91 . Evaluarea situaŃiei ca benignă sau pozitivă rezultă într-o stare emoŃională neutră sau plăcută. control redus. Evaluarea presupune un proces continuu de căutare şi monitorizare de informaŃii asupra a ceea ce se întâmplă şi atribuirea de semnificaŃii personale informaŃiilor obŃinute. violenŃă. Profesia ca sursă de identitate. sărăcie.

destabilizarea lumii personale. care rezultă din cerinŃe dificile cu care suntem confruntaŃi dar dublate de convingerea în şansa de control. Evaluarea implică judecăŃi. Reevaluarea are loc atunci când se obŃin noi informaŃii despre schimbări interne sau externe. Uneori reevaluarea în sine este folosită ca o strategie coping de neutralizare sau minimalizare a informaŃiei aversive. p. Prin evaluarea secundară se identifică alternativele adaptative pe care subiectul le are la îndemână pentru a face faŃă situaŃiei. bucurie). copingul este întotdeauna un proces de tranzacŃie între persoană şi mediu. Evaluarea este determinată de două categorii de factori: situaŃionali şi personali. Conform teoriei tranzacŃionale copingul este definit "ca efort cognitiv şi comportamental de a reduce. câştig şi efecte pozitive (la nivel emoŃional este trăită ca nerăbdare. 4. în funcŃie de evaluarea resurselor şi opŃiunilor de coping.141). să o intensifice sau să o reducă. predictibilitatea stimulilor. provocare. încredere.anticiparea unei ameninŃări viitoare (trăită afectiv ca frică sau nelinişte). interferarea acŃiunii altora cu valorile şi convingerile personale. deci implică schimbări calitative şi cantitative continue ale acestui raport. a stării subiective de bine. evaluare şi emoŃie. stăpâni sau tolera solicitările interne sau externe care depăşesc resursele personale" (Lazarus şi Folkman 1984. (b). să ia în considerare aspectele multiple ale realităŃii şi deci să adopte comportamente flexibile. DefiniŃia citată pune în evidenŃă patru caracteristici esenŃiale ale copingului: (a). cei cu toleranŃă scăzută la ambiguitate vor avea tendinŃa de a reacŃiona rapid. discriminări în vederea integrării informaŃiilor într-un cadru cognitiv care să faciliteze "diagnosticul" situaŃiei. în înŃelegerea efectelor adaptive de scurtă şi lungă durată. Evaluarea primară şi secundară nu trebuie înŃelese ca desfăşurându-se secvenŃial. În evaluarea secundară persoana este angajată într-un dialog intern cu sine în vederea luării unei decizii ca efect al evaluării primare. ci ca un proces continuu. durata. Evaluarea situaŃiei ca ameninŃătoare sau ca situaŃie -problemă este determinată în principiu de şase tipuri de condiŃii: 1. schimbări provenite deseori ca urmare a eforturilor de coping sau a activităŃii intrapsihice de tip defensiv. În opinia noastră toleranŃa la ambiguitate reprezintă o caracteristică a maturităŃii emoŃionale. ca o "cascadă de evaluări şi reevaluări" (Miclea. (d). 1995. face distincŃia între mecanismele de ajustare şi cele înnăscute de adaptare. rolul proceselor cognitive şi al acŃiunii. Evaluarea secundară poate să confirme evaluarea primară a ameninŃării. deducŃii. • • Spre sfârşitul anilor '70 conceptul de coping (ajustare) devine o variabilă centrală în cercetările stresului psihologic. Persoanele cu toleranŃă crescută la ambiguitate şi incertitudine sunt apte să se implice într-o căutare vigilentă de informaŃii. p. anticiparea eşecului a cărui consecinŃe duce la o trăire negativă. 2. Ea este o activitate cognitivă declanşată şi susŃinută de factori emoŃionali şi motivaŃionali. iminenŃa. sociale şi culturale a persoanei. 6.14). Factorii situaŃionali se referă la noutatea. a sănătăŃii. ameninŃarea integrităŃii fizice. ToleranŃa la ambiguitate apare ca unul dintre cei mai importanŃi factori în evaluare şi coping. dezaprobarea din partea celorlalŃi pentru neconfirmarea expectanŃei. În opinia noastră evaluarea secundară uneori poate să o preceadă pe cea primară. ambiguitatea. presupune de asemenea şi intercondiŃionări reciproce între coping. severitatea. autodezaprobarea eşecului. (c). căutarea şi luarea deciziei. Evaluarea nu reprezintă o simplă percepŃie a elementelor unei situaŃii. adaptate circumstanŃei. 3. deseori neglijând informaŃii relevante despre situaŃie. 92 . fiind necesar efortul. 5. subliniază existenŃa formelor eficiente şi mai puŃin eficiente de coping. Odată cu semnalarea ameninŃării activitatea cognitivă nu ia sfârşit ci iniŃiază un întreg lanŃ de procese cognitive. raŃionamente.

drogurilor. în scopul reducerii sau controlării răspunsului emoŃional la stresori. apare ca o certitudine faptul că răspunsul la stres este un proces complex ce include atât reacŃii fiziologice cât şi cele cognitive. este orientată spre persoană. deci va reduce distresul emoŃional. Copingul emoŃional poate facilita copingul comportamental prin reducerea stresului care altfel ar împieta eforturile de soluŃionare a problemei. Acolo unde nu există momentul anticipativ (de ex. este copingul o trăsătură de personalitate sau un proces influenŃat de situaŃie ? 3. când persoana se poate pregăti pentru confruntare. dar o formă de coping eficientă poate permite unei persoane tolerarea sau ignorarea factorului de stres. în impactul intempestiv cu un anumit stimul) reacŃiile psihofiziologice pot să se manifeste după confruntare (Lazarus. copingul focalizat spre problemă poate determina evaluări mai puŃin ameninŃătoare. Unii autori identifică copingul cu succesul. emoŃionale şi comportamentale. Mai mult chiar. redefinirea situaŃiei şi reevaluarea. redefinirea sau minimalizarea situaŃiei stresante. În al patrulea rând. Mai multe studii aduc argumente că strategiile coping focalizate spre problemă sunt asociate pozitiv cu starea de bine iar tendinŃa de a folosi strategii de coping focalizate spre emoŃie tind să fie asociate cu o sănătate mentală precară (Folkman şi colab. anticiparea (avertizarea). când poate evalua "costul" confruntării. când. Ajustarea focalizată spre emoŃie.9. câte dimensiuni are copingul ? Cea mai utilizată clasificare este cea dihotomizată în: • coping focalizat spre problemă • coping focalizat spre emoŃie Ajustările focalizate spre probleme sunt acŃiuni orientate direct spre rezolvarea. sub ce circumstanŃe ambientale şi psihice şi tipul de ameninŃare. confruntarea (impactul) când are loc răspunsul. post confruntarea când se analizează semnificaŃia personală a ceea ce s-a întâmplat. Doar spre 93 . numită şi ajustare indirectă. De multe ori momentul anticipării este mai intens în reacŃii psihofiziologice decât confruntarea. Multe surse de stres din mediu nu pot fi controlate. Trecerea în revistă a studiilor vizând copingul permite evidenŃierea mai multor puncte controversate: 1. tehnicilor de relaxare etc. 1986). a tranşa copingul în forme de succes şi insucces nu este un demers simplu. psihologice şi sociale mari pe termen lung..Copingul parcurge trei etape: 1. cum sunt uzul alcoolului. Astăzi se pun sub semnul întrebării evidenŃele că ajustarea direcŃionată spre probleme este întotdeauna mai adaptativă decât cea emoŃională. 2 Care sunt aspectele controversate legat de conceptul de coping? 5. similar. Temă de reflecţie nr. 1981). Răspunsul la stres Astăzi. există controverse privind efectele copingului. respectiv controlul asupra situaŃiei şi răspunsului emoŃional. Considerăm că funcŃionalitatea sau disfuncŃionalitatea copingului depinde de: cine foloseşte o anumită strategie. care la rândul lor influenŃează funcŃionarea sistemului cardiovascular (Obrist. este copingul un răspuns conştient sau inconştient la factorii de stres? 2. Există studii care dovedesc că formele de ajustare activă au un impact mai mare asupra sistemului nervos simpatic. sedativelor şi tranchilizantelor. 4. Deci. copingul de succes pe termen scurt poate avea "costuri" fiziologice. şi 3. Acest fapt a determinat conturarea aşa numitului stres de anticipare. 1982). mai poartă numele şi de ajustare instrumentală. 2. când situaŃia poate fi amânată sau prevenită. În această categorie sunt incluse şi aşa numitele strategii paleative.

Prin prisma teoriei răspunsului evaluarea nivelului prezumtiv al stresului se face pe baza caracterului şi amplitudinii reacŃiilor psihofiziologice şi comportamentale. ConsecinŃele apar drept sechele ale reacŃiilor de lungă durată. Apreciem ca eronată această poziŃie şi subliniem necesitatea distingerii reacŃiilor de consecinŃele stresului. ConsecinŃele stresului Unii autori includ disfuncŃiile şi bolile psihosomatice la reacŃiile faŃă de factorii stresanŃi intenşi şi prelungiŃi. De aceea subliniem importanŃa cercetărilor interdisciplinare. în care fiziologii şi psihologii să proiecteze împreună abordări interactive de investigaŃie. nu epuizează complexitatea fenomenului. şi în acest sens stresul apare ca un efect cumulativ.10. ConsecinŃele nu pot fi efectul confruntării cu un singur factor de stres ci sunt rezultatul modului în care persoana reuşeşte să facă faŃă în timp mai multor stresori.3 o sistematizare a reacŃiilor la stres fără a o considera exhaustivă. cronice (Elliot. Cercetătorii de orientare biologică apreciază că se câştigă în rigurozitate şi obiectivitate focalizându-se doar asupra reacŃiilor fiziologice. Corelări între evaluări ale stimulilor şi răspunsul fiziologic. afectând starea de sănătate şi comfort fizic şi psihic în general. sau particulare. între trăsăturile de personalitate şi tendinŃele reactive oferă alternative mai pertinente de studiu. Din păcate. 1982). răspunsul fiziologic este abordat interactiv cu cel psihologic. Chiar şi acum mai există cercetători care ignoră aspectele psihologice de răspuns la stimuli. există puŃine studii de acest gen în literatură.sfârşitul anilor '60. Redăm în tabelul 1. 94 . de la cel molecular şi fiziologic până la cel psihologic şi social. între tipul de coping şi patternul de răspuns hormonal. ConsecinŃele pot fi globale. afectând unul dintre nivelele structurale şi funcŃionale ale organismului. demers deosebit de util. 5. Considerăm că punerea în evidenŃă a unor modificări fiziologice de stres.

răspuns "totul sau nimic".3. demoralizare. nelinişte. hipertranspiraŃie. ticuri. bruxism. ostilitate. COMPORTAMENTALE scăderea performanŃei instabilitate şi fluctuaŃie profesională. COGNITIVE deteriorări ale memoriei de scurtă şi lungă durată scăderea gradului de concentrare creşterea ratei de erori şi confuzii scăderea capacităŃii de decizie. IgE. suicid DistincŃia dintre reacŃii şi consecinŃe nu e întotdeauna uşor de realizat. pasivitate agresivitate/intoleranŃă/ dezacord. IgM. fasciculaŃii. ReacŃii la stres FIZIOLOGICE Sistem scheleto-muscular: tensiune musculară. evitare/evadare. accidente. definită ca o variabilă plurifactorială ce include atât aspecte biologic-constituŃionale cât şi cele de structură psihică. tutun.Tabelul 1. labilitate. absenteism. Sistem cardiovascular: tahicardie. deteriorarea relaŃiilor interpersonale. insomnii. 1989) este un concept cheie în înŃelegerea şi explicarea diferenŃelor interindividuale de intensitate şi amplitudine a reacŃiilor la stres. hiperventilaŃie. intensificarea tranzitului gastrointestinal. dispnee. de planificare şi organizare căutare redusă de informaŃii evitare sau negare inhibiŃii şi blocaje creativitate redusă ideaŃie obsesivă şi iraŃională toleranŃă redusă la criticism EMOłIONALE frustrare. colesterol. Reactivitatea. de cele mai multe ori diferenŃele interindividuale determină graniŃa dintre reacŃii şi consecinŃe. Conceptul de reactivitate (Strelau. utilizare crescută de alcool. Sistem neuroendocrin: nivel scăzut de CA şi CO în sânge şi urină. presiune arterială crescută Sistem gastrointestinal: sialoree. insatisfacŃie. exprimă diferenŃele de activare psihofiziologică dintre starea de repaus şi cea de după 95 . aritmii.excesul sau pierderea apetitului. Sistem imun: modificări la nivelul imunoglobulinei IgA. sentiment de neputinŃă. IgG. prolactină. Nivel dermal: modicări în conductanŃa electrică a pielii. alienare. nervozitate. a potenŃionalului electric. celule naturale ucigătoare proliferarea limfocitelor induse de substanŃe mitogene titru de anticorpi la virusul latent Epstein-Barr. hormonul creşterii. autoevaluare negativă. cafea. anxietate. depresie. tranchilizante. testosteron. culpabilitate. acizi graşi liberi. betaendorfine. uscăciune. tensiune.

apte să determine noi orizonturi de cercetare. Figura de mai jos redă relaŃia dintre componentele stresului ca fenomen psihosocial Evaluarea primară: "Este evenimentul stresant pentru mine?" POTENłIALII STRESORI REACłII LA STRES Evaluarea secundară: "Pot să fac faŃă acestui eveniment?" COPING. persoanele se clasifică în: • normoreactive • hiperreactive Hiperactivitatea. prin demersuri interdisciplinare şi integrative. simplitate.expunere la stimulii stresanŃi (Williams. 3 Care este diferenta dintre raspunsul la stres si consecintele stresului? 96 . MECANISME DE ADAPTARE Figura 12. ci doar o concepŃie deschisă spre asimilări noi. Numai prin sumarea şi confruntarea unor multiplicităŃi de date. Temă de reflecŃie nr. medicale şi a celor din domeniul legislativ-juridic. ca trăsătură individuală stabilă. teoria stresului va putea atinge criteriile ştiinŃifice necesare oricărei teorii: coerenŃă.1. exhaustivitate. Cercetările recente asupra consecinŃelor stresului cronic au impus în literatură un nou concept. şi anume sindromul de extenuare (burn-out) caracterizat prin: • epuizarea emoŃională • epuizare fizică • epuizare mentală Epuizarea din sindromul de extenuare se exprimă în: • aplatizare afectivă • depersonalizare • scăderea realizărilor personale Sindromul de extenuare rezultă dintr-o implicare de lungă durată în activităŃi profesionale cu oamenii şi este în general specific cadrelor didactice. După criteriul reactivităŃii. relevanŃă. reprezintă veriga explicativă în mecanismul trecerii de la reacŃii la procese patologice. 1986). Componentele stresului Teoria stresului nu trebuie interpretată ca un sistem de idei revolut.

) Rolul negativ al lipsei sau deficienŃelor de suport social au fost larg investigate. şi compatibilitatea sa. de apartenenŃă. concret) O distincŃie importantă atunci când facem referire la suportul social este aceea dintre disponibilitatea acestuia. sugestii. 97 . de mediere între stres şi boală. empatie) • suport apreciativ (valorizare şi recunoaştere personală.Rolul de „tampon” al suportului social RelaŃia dintre singurătate şi riscul pentru îmbolnăviri este astăzi cunoscut. în ciuda faptului că un anumit gen de suport s-a obŃinut) AlŃii autori atrag atenŃia asupra altor caracteristici ale suportului social la fel de importante: • stabilitatea sa • proximitatea sa fizică (locaŃie apropriată) • sincronizarea dintre accesul la suport şi situaŃiile de criză sau stres. consiliere de specialitate) • suport instrumental (ajutor material. îndrumare. stimă de sine. Termenul de suport social descrie o reŃea de relaŃii interpersonale care oferă persoanei: • sentiment de acceptare şi iubire • stimă de sine şi apreciere • comunicare şi apartenenŃă • ajutor mutual Din definirea suportului social se pot desprinde mai multe tipuri de suport: • suport emoŃional (sentiment de a fi iubit. Nu este un acord asupra conceptualizării suportului social ca: • variabilă de personalitate ? • caracteristică socială ? • sau dimensiune psiho-socială? Se ridică şi întrebarea ce este mai relevant în efectul pozitiv al suportului social asupra sănătăŃii: • calitatea? (chiar dacă numărul persoanelor care oferă suport social este foarte redus?) sau • cantitatea ? (care creşte şansa stabilităŃii. Există şi cercetători care atribuie un efect direct. proximităŃii şi sincronizării). Sursele de suport social pot fi diferite: • familia • rude • prieteni • colegi şi comunitatea profesională • vecini şi comunitatea de cartier • grupuri informale (cluburi. În acest context suportul social a devenit o variabilă relevantă în psihologia sănătăŃii prin rolul său protector. de afecŃiune şi îngrijire. centre de informare. etc. psihologi. sentiment de identitate) • suport informaŃional (sfaturi. biserică) • specialişti (medici. Efectul principal al său este acela de „amortizare” a stresului. În acest sens vorbim de: • suport social perceput (disponibilitatea este concomitentă cu compatibilitatea) • suport social primit (situaŃie în care nu întotdeauna compatibilitatea este percepută. direcŃii şi orientări.

London: BPS. cât şi formele lor sunt descrise ca repere fundamentale în adaptarea la stres. SARCINA DE SEMESTRU MODUL V 1. emoŃionale. (1991) Stresul in sanatate si boala. în recuperarea din boală.benefic asupra sănătăŃii. Procesul de evaluare şi cel de coping. rolul său pozitiv este atestat. Temă de reflecŃie nr. A. D. Este redată clasificarea factorilor de stres în: evenimente majore de viaŃă. Pentru combaterea ei sunt necesare intervenŃii macro-economice naŃionale. 4 Care sunt beneficiile suportului social? Alti factori sociali implicaŃi in sănătate şi boală Sărăcia este astăzi considerată un factor de risc major pentru sănătate. Există cercetări care dovedesc rolul protector al suportului social în prevenirea îmbolnăvirilor. 98 . Raspundeti la cele 3 intrebari in maxim 2 pagini de computer. ReacŃiile la stres sunt clasificate în: fiziologice. Fontana. tracasări cotidiene şi experienŃe catastrofale. Sunt prezentate primele teorii ale stresului elaborate de Selye (teoria sindromului general de adaptare) cât şi modelele actuale (fiziologic. Cluj: Presa Universitară Clujeană. (1989) Managing Stress. Aceste sarcini se vor trimite pe email sau poştă (vezi calendarul disciplinei). A. ConsecinŃele stresului vizează impactul fiziopatologic cât şi sindromul de extenuare cronică. Tipurile şi formele de suport social sunt prezentate cu funcŃiile sale de mediator-tampon între stres şi sănătate. în creşterea aderenŃei la tratament. cauzal. (1998) Stres şi personalitate. internaŃionale şi globale. Discutati modul in care saracia poate afecta starea de sanatate.De ce modelul tranzactional al stresului este cel mai larg acceptat model in literatura de specialitate? 2. 5 Discutati modul in care saracia poate afecta starea de sanatate. Rezumat Modulul V discută relevanŃa teoriei stresului pentru sănătate şi vulnerabilitatea la boală. Indiferent dacă mecanismul de protecŃie al suportului social este direct sau mediat. P. Temă de reflecŃie nr. interacŃional şi patogen). Derevenco. în reducerea mortalităŃii. cognitive şi comportamentale. Bibliografie Baban. Cluj: Dacia.Care sunt aspectele controversate legat de conceptul de coping? 3. în efectul tratamentului. & Baban.

Kaplan. R. and MacDonald. and Phillips. E. L. F. and Patterson. (1991) The psychology of health. Bunton. Bloom. R. New York: McGraw-Hill. New York: Wiley Cohen. T. New York: McGraw-Hill. (2003) The Health Psychology Handbook: Practical Issues for the Behavioral Medicine Specialist. G. (1990) Health Psychology: Biopsychosocial interactions. B. and Radmacher. M. Thousand Oaks: Sage.. (1988) Health Psychology: a psychosocial perspective. London: Routledge. London: Routledge. and DiMatteo. M. New Jersey: Prentice Hall. (1989) Health Psychology. J. Gatchel. Friedman. Sheridan. D. H. 99 . (1991) Health Psychology. Et all.Bibliografie optionala Sarafino. (1992) Health Psychology:Challenging the Biomedical Model. (1993) Health and Human Behavior. K. New Jersey: Prentice Hall. R. C. S. McChargue.. and Collins. New York: Wiley. Pitts. S. (1992) Health Promotion: Disciplines and Diversity. New York: McGraw-Hill. Sallis. Taylor. (1989) Introduction to health psychology.