PSIHOLOGIA PERSONALITĂTII

SINTEZA cartii „ PSIHOLOGIA PERSONALITATII SI LEGENDA PERSONALA”Autor:ION RADU- TOMSA, Editura Argument (seria Psyche), Bucuresti,2008 1.CONCEPTUL DE PERSONALITATE- CARACTERIZARE GENERALA În psihologie se distinge între individ, persoană şi personalitate. Termenul individ se aplică tuturor organismelor vii şi desemnează „acea totalitate a elementelor şi însuşirilor fizice, biochimice, biologice şi psihofiziologice-înnăscute sau dobândite-care se integrează într-un sistem pe baza mecanismului adaptării la mediu”(M. Golu, A. Dicu, 1972, p.239). Fiind o fiinţă vie, o entitate biologică şi o unitate structuralfuncţională indivizibilă, omul este, primordial, un individ. Derivat din acest termen este cel de individualitate, ce desemnează individul luat în ansamblul proprietăţilor sale distinctive şi originale. Acest aspect impune, din punct de vedere metodologic, ca fiecare individ să fie acceptat ca unicitate, practic irepetabilă, ca mod de a fi al „ generalului în şi prin particular” (n.n.I.RT). Persoana (lat. persona- mască, aparenţă), se referă explicit la fiinţa umană, la modul său de a fi o reuniune de trăsături psihomorale interne şi psihofizice externe; „ persona est substantia individua rationalis naturae” / persoana este o substanţă individuală de natura raţională-(Boethius, sec. VI). Similar cu individualitatea, personalitatea este conceptul care cuprinde întregul sistem al atributelor, structurilor şi valorilor de care dispune o persoană; este un sistem generic supraordonat al componentelor bioconstituţionale, psihice şi socio-culturale ale omului ( persoana şi personalitatea sunt determinaţii atribuite exclusiv omului). Altfel spus, conceptul de personalitate desemnează subiectul uman considerat ca unitate bio- psiho-socială, ca purtător al funcţiilor epistemice ( homo sapiens), comunicării ( homo comunicans), pragmatice (homo faber) şi axiologice ( homo valens). In accepţia sistemică, personalitatea este un macrosistem al invarianţilor informaţionali şi operaţionali, ce se exprimă constant în conduită şi sunt definitorii sau caracteristici pentru subiect. Personalitatea este obiectul mai multor ştiinţe, fiecare dintre ele abordâd-o sub alt unghi specific. Antropologia (ramură a filosofiei)

se ocupă de sensul şi semnificaţia vieţii, de esenţa umană, de specificitatea omului în raport cu alte modalităţi de fiinţare. Din antichitate până în prezent, esenţa umană a fost identificată cu capacitatea omului de a fi: purtătorul raţionalităţii, de a dispune de liber- arbitru, de a-şi produce mijloacele de trai prin folosirea uneltelor, de a fi fiinţă socială, de a fi capabil de utilizarea simbolurilor şi limbajului, de a participa la istorie, de a produce valori şi cultură şi de a se orienta după valori etc. Practic, fiecare şcoală sau curent filosofic are un mod propriu de a înţelege şi explica omul, aspect din care derivă şi un anumit punct de vedere psihologic de a defini şi accepta omul ca personalitate. Câteva definiţii psihologice ale personalităţii se impun: G.W. Allport : personalitatea este o unitate a sistemelor dinamice prin care se efectuează o adaptare originală; R. Cattel explică temenul ca fiind : un sistem al deprinderilor proprii subiectului, care permit o previziune asupra comportamentelor acestuia; W. Stern ( fondatorul personologiei) apreciază că personalitatea este un tot funcţional, structurat, orientat finalist, articulat într-un sistem ierarhic de persoane; Pentru H. S. Sullivan, este un model de durată relativă a situaţiilor periodice interpersonale, ce caracterizează viaţa umană. Şcoala antropologică culturală de la Chicago afirmă corespondenţa dintre organizarea comportamentală a personalităţii şi structura comportamentelor sociale, iar A. Kardiner operează o distincţie între personalitatea de bază ce rezultă dintr-o comunitate de cultură şi personalitatea de statut, suprapusă primeia şi rezultând din pozitia individului în sistemul social. In acelaşi curent de idei, G.H. Mead, apoi T. Parsons definesc personalitatea ca un set de roluri şi valori interiorizate. C.L. Rogers consideră că sistemul de personalitate se închide în sine organizându-se şi se deschide spre lume, obiectivându-se în valori. După K. Lewin, persoana şi mediul sunt interdependente, unul construindu- se în funcţie de celălalt sau de ansamblul celorlalte etc. Aceste puncte de vedere exprimate de diverşi autori evidenţiază printre altele şi faptul că în domeniul sistemului psihologiei se diferenţiază cel puţin două accente: unul care afirmă perspectiva psihologiei sociale şi se orientează pe omul „ în situaţie”, în relaţie cu „ ceilalţi oameni” şi un altul care impune perspectiva psihologiei individuale. Psihologia generală are în vedere acest ultim aspect, personalitatea ca structură supraordonată şi integrativă a funcţiilor, proceselor şi faptelor psihice ale subiectului / individului uman, dată de maniera lui de a fi şi de a coexista cu alţi oameni.

Inţelegând personalitatea ca proces şi produs, ce integrează biologicul şi ereditatea, psihologicul şi viaţa concretă, socialul şi valorile, încercăm să afirmăm toate aceste dimensiuni, fără a absolutiza pe una în defavoarea celeilate. În studiul psihologic al personalităţii se detaşează (în mare) două modalităţi de abordare: cea factorială preocupată de identificarea şi stabilirea corelaţiilor dintre trăsături şi cea structurală, preocupată de surprinderea organizării globale a personalităţii, de identificare a profilelor. Trasăturile de personalitate desemnează elementele de stabilitate şi consistenţă ale acesteia, care nu se obsevă direct, ci se deduc. G. Allport le denumeşte „ fapte biofizice, dispoziţii psihofiziologice actuale, în strânsă dependenţă de sistemele neurale de tensiune”. Nici o trasătură nu se manifestă singură, ci este o „ dispoziţie organizată şi focalizată”, o „reacţie generalizată” ce le presupune pe toate celelalte, o potenţialitate actualizată cicumstanţial, o constantă dinamică. Se distinge între:t. direcţionale ( motivaţionale, sau de atitudine) şi t. stilistice ( instrumentale, aptitudinale), iar R.B.Cattell (1943) a diferenţiat între t. de adâncime, nenominalizate şi t. de suprafaţă, care sunt secundare, variabile şi sistematizare. In ceea ce priveşte numărul, inventarul trăsăturilor este foarte mare ( 17 000 după G. Allport şi Adbert; 4 000 după L. Klages, de 1 100 după Baumgarten etc.). În analiza factorială a personalităţii, se consideră că trasătura intră ca un factor (H. Eysenck), iar G. Allport le consideră ca avand o dispoziţie ierarhică ( la fiecare subiect alta) şi le delimitează: t. cardinale sau teleonomice nu mai mult de 1- 2 t. [persistente, dominante şi reprezentative pentru subiectul în cauză]; t. centrale sau principale ( 20-30 ) ce definesc profilul persoanei;t. secundare, mai puţin conturate, în număr de câreva mii. O viziune realistă asupra omului poate considera că toate t. constatate la umanitate sunt prezente ( intr-un anume grad, uneori latent şi cu infime şanse de actualizare) la fiecare om (P.P. Neveanu). Trăsăturile de personalitate se disting prin sintetism, constanţă şi relativă stabilitate- respectiv- se confirmă în variate împrejurări- şi prin generalitate, ajungând să fie definitorii pentru subiectul în cauză. Metodologic, în abordarea sistemului personalităţii trebuie să se ţină seama de principiul integrarii şi ierarhiei, conform căruia t. generale le integrează pe cele particulare, iar t. cardinale sau „stăpâne”, dominante şi caracteristice pentru un subiect le exprimă pe cele centrale, dar şi pe cele latente, discrete, de fond etc., cât şi de principiul relativismului dominantelor, după care ierarhia trăsăturilor variază de la un individ la altul, ceea ce este la unul dominant la altul putând fi subordonat şi nesemnificativ.

aptitudini şi caracter. ce coordonează funcţional. . Prin aspectele de relativă stabilitate ale elementelor sistemului de personalitate. 2. structurile profunde şi organizarea de ansamblu.• dimensiunea psihică. o Tiplogii psihologice.culturală. omul este produsul istoriei sale şi actor la istoriei.culturali • personalitatea. Conceptul de personalitate apare ca un integrator semantic de ordin superior. psihologia contemporană include o mare varietate de sisteme de modelare a personalităţii. • • • omul trebuie înţeles în integralitatea lui. presupune conştiinţa ca factor de sinteză şi premisă a dezvoltării. valorizare. • la om. personalitatea este unică şi originală. a proceselor. o Tipuri de lider. cunoaştere.moşteneşte şi o potenţială structură psihică . În concluzie.cultural: • fiecare om dispune de un program ereditar. este specifică dimensiunea socio.fizio-psihologice. include: o Tipologii morfo. o Tipologii psihofiziologice. CONCLUZII LA TEORIA PERSONALITĂŢII 1. se pot face previziuni asupra reacţiilor şi conduitei subiectului într-o situaţie dată sau într-o sarcină pe care urmează să o abordeze. o Tipologii psihosociologice.socio. caracterizat de prezenţa facturilor socio. o Tipologii clinice.psiho. ca modalităţi de clasificare în tipuri şi criterii după care se efectuează. implică trei aspecteacţiune practică. cea mai cunoscută şi acceptată ca fiind „clasică”este cea realizată în termeni de temperament. Tipologiile personalităţii. ca mod unic de a fi al omului. se constituie prin multiplele intracţiuni ale individului uman cu mediul de existenţă.dinamic conţinuturile noţiunilor referitoare la multitudinea componentelor bioconstituţionale. Personalitatea este un sistem bio. la care se adaugă referirile la Eu ca factor integrator al sistemului de personalitate.Studiul psihologic al personalitaţii nu cuprinde întreg sistem psihic uman ci numai programele acestuia. stărilor şi condiţiilor psihice particulare. dată de influenţa socialului asupra unui potenţial nativ.

eul spiritual. altfel spus “trăsăturile noastre de personalitate”.TEMPERAMENTUL SAU LATURA DINAMICOENERGETICĂ A PERSONALITĂŢII *Omul concret. Componentele Eului sunt rezultatul evoluţiei. trebuie să reprezinte ceva relativ stabil. Pentru ca ceva să ne caracterizeze. prin autocunoaştere este posibilă autodepăşirea. Eul se află în centrul personalităţii. adică să fi o trăsătură de personalitate. ci numai structurile profunde. voit etc. cât şi modul în care am fost inflenţaţi de oamenii şi locurile unde şi cum am trăit. 6. eul social. el se constituie ca rezultat al interacţiunii cu mediul.eul corporal. există un eu activ şi un altul pasiv. ştiinţă despre…şi ea utilizează concepte ca: personalitate.aspectul sintetic.3.Cine suntem şi cum suntem exprimă “personalitatea”noastră.. suntem “moduri de a fi în lume”. psihice şi socio-culturale ale omului . etapele superioare le integrează pe cele inferioare. 7. vorbire despre). este un sistem generic supraordonat al componentelor bioconstituţionale. ce am simţit. adică fiecare dintre noi. discurs. în fiecare moment exprimăm ereditatea noastă (adică ceea ce am moştenit genetic. Cum şi psihologia este “discurs” despre …. 2. memorat. Aceasta înseamnă foatre eliptic determinarea bio-psiho-socială a omului. esenţiale şi de ansamblu ale omului. structurilor şi valorilor de care dispune o persoană. imaginat. o anumiă fiziologie.). relativa stabilitate şi esenţielitate. Factorii de personalitate sunt organizaţi în structuri. 5. un anumit tip de reactivitate etc. Cum “suntem în lume”este determinat de toate aspectele bio-psihosociale care se reunesc şi se sintetizează în fiecare moment al existenţei noastre. adică nu întâmplător. sperat. 4. nici fragmentar sau “de suprafaţă”. Astfel. Trăsăturile de personalitate sunt caracterizate de. sintetic şi esenţial. gândit. informaţie psihică etc.Numai în acest context trebuie să înţelegem afirmaţiile de mai jos: • Personalitatea este conceptul care cuprinde întregul sistem al atributelor.de la înfăţişare. Pentru ca ştiinţele să opereze asupra obiectului lor utilizează noţiuni (concepte) prin care desemnează acel ceva (aspectal realităţii) la care se referă şi îl comunică ( vezi “logos”. Studiul psihologic al psihologiei nu include întregul SPU. sistetem.

determinată genetic şi constituie fondul energetic şi dinamic al personalităţii. ce integrează biologicul şi ereditatea.( persoana şi personalitatea sunt determinaţii atribuite exclusiv omului). echilibrul proceselor psihice şi actelor motorii. proceselor şi faptelor psihice ale subiectului / individului uman. socialul şi valorile. adică intensitatea. • Trăsăturile de personalitate sunt caracterizate de. acuitatea. Conceptul care desemnează aceste aspecte este denumit de (unele) psihologii ale personalităţii temperament.aspectul sintetic. psihologicul şi viaţa concretă. . adică de forţa. ce se exprimă constant în conduită şi sunt definitorii sau caracteristici pentru subiect. modalitatea.1. Temperamentul . care explica. fără a absolutiza pe una în defavoarea celeilate. mobiltatea. am putea spune: “conceptul de personalitate nu se bucură. comunicării ( homo comunicans). relativa stabilitate şi esenţialitate. Raportat la sistemul de personalitate: • Temperamentul dă structura dinamico-energetica a personalităţii. • Personalitatea este o structură supraordonată şi integrativă a funcţiilor. pregnanţa. ca purtător al funcţiilor epistemice ( homo sapiens). “maestrul disocierilor”. • Conceptul de personalitate desemnează subiectul uman considerat ca unitate bio.definiţie şi caracterizare generală Omul concret este caracterizat de un anumit tip de dinamică energetică. alta este să-i ai în minte”. cu exprimare evidentă în conduita generală.Kant. • Personalitatea exprimă în modul persoanei de a fi şi a coexista cu ceilalţi oameni Acum putem să distigem între realitatea concretă reprezentată de om şi discursul despre om reprezentat în cazul de faţă de psihologie?! Parafrazând pe I. exprimată de maniera lui de a fi şi de a coexista cu sine cu alţi oameni. pragmatice (homo faber) şi axiologice ( homo valens).nici nu plânge”! 2.psiho-socială. afirmăm toate aceste dimensiuni. referindu-se la raportul dintre realitatea obiectivă şi cea conceptualizată:”conceptul de câine nu latră” şi “una este să ai doi galbeni în buzunar. • Personalitatea este un macrosistem al invarianţilor informaţionali şi operaţionali. • Structura temperamentală a omului este înnăscută. echilibrul şi dinamismul proceselor sale psihice şi al actelor sale motorii. • Personalitatea este simultan proces şi produs.

observaţiei şi evaluării de foarte mult timp. • Acestă latură a personalităţii se regăseşte în principal în modul de a reacţiona al subiectului în diferite situaţii. cât şi în orientarea generală a sistemului său de personalitate. comportamentul uman este influenţat de aspectele dinamicoenergetice atât în raporturile cu natura. determină şi susţine structura dinamico-energetică a personalităţii şi se exprimă în întreaga conduită internă (activitate psihică) şi externă (comportament). atracţiile şi respingerile.în pofida faptului că temperamentul s-a impus atenţiei. identificarea şi clasificarea tipurilor temperamentale a fost şi este obiect de dispută. iar în epoca modernă I. temperamentul reprezintă aspectul ereditar (moştenit) în organizarea internă a personalităţii. un tip de fiziologie umorală şi o anumită predispoziţie psihică. • Temperamentul este propriu deopotrivă omului cât şi animalelor! Fiind prima determinaţie a personalităţii care se impune observaţiei psihologice. b) criterii fiziologice şi psihofiziologice. Primele clasificări după „ firea” oamenilor datează încă din antichitate ( Hippocrate.P. temperamentul se regăseşte şi se dezvăluie de la primele manifestări ale individului uman şi în orice situaţie. c) criterii psihologice. Temperamentul este aspectul ereditar în organizarea internă a personalităţii. Astfel.2. a fost şi cea la care s-au făcut primele referiri. Galenius). cu sine şi cât şi cu alţi oameni. Clasificarea temperamentelor Ca oricare alt aspect al psihologiei. Concluzie: temperamentul este programat genetic odată cu o anumită morfologie bio-constituţională. este propriu deopotrivă omului cât şi animalelor! Temperamentul este o variabilă evidentă în procesul adaptativ.Pavlov şi-a elaborat teoria despre temperamente prin cercetări efectuate pe animale. în forţa. până la validitatea criteriilor de clasificare. • Reprezentând pecetea şi dimensiunea energetică. . de la numarul dimensiunilor sale. aspectul său dinamic şi energetic. 2. repertoriul schemelor de clasificare poate fi împărţit în trei categorii: a) criterii morfologice sau bioconstituţionale. • Trăsăturile temperamentale sunt implicate în relaţiile interpersonale. adică biologicul exprimat în variabile bioconstituţionale şi bioenergetice. la care se adaugă raportarea la numărul dimensiunilor după care se delimitează tipurile temperamentale (a) multidimensionale şi b] binare sau dihotomice). fiind dependent de structura biologică. echilibrul şi mobiltatea proceselor sale psihice. simpatiile şi antipatiile dintre membrii unui grup fiind condiţionate de ele.• Alături de predispoziţii. fapt veridic şi posibil rezultat din aceea că. raportat la criterii.

de raportul dintre tesutul muscular şi osos.depresivii aveau constituţie picnică.A. coleric. statură mijlocie sau mică. determinat de bila galbenă. fapt constatat şi confirmat ulterior şi de cercetările fiziologice şi biochimice. b) tipul apoplecticpredispus la apoplexie (tulburării circulatorii şi digestive). reflexiv. nestabil şi violent. Deci. primul care a reuşit să încadreze tipologia constituţională în coordonatele psihologiei a fost medicul psihiatru german. instabil. sunt prezente şi în om ca umori. care. ale proceselor . determinat de predominanţa sângelui şi reprezentând aerul. Kretschmer În epoca modernă. melancolic. fiere neagră şi fiere galbenă. predispus medical la ftizie (tuberculoză). caracterizat prin aspect musculos-obez. pământul. spută). Majoritatea celor care sufereau de schizofrenie aveau costituţie astenică. reprezintă focul cosmic şi căldura verii. determinat de aspectul constituţional exterior. anii 20) pe altă bază ( tipul de activitate nervoasă superioară). comportamentului şi vieţii psihice prin amestecul celor patru umori socotite ca fundamentale (sânge. respectiv toamna. calculat. Tipologii morfologice sau bioconstituţionale Au fost primele care s-au impus atenţiei observatorilor şi au fost utilizare încă din antichitate de Hippocrate şi Galenus.XX. temperament jovial. Temperamentul sangvinic este ca primăvara. Acesta a identificat corespondenţe între simptomatologia psihocomportamentală şi aspectul bioconstituţional extern şi a impus o tipologie pe criterii morfologice ( lucrarea „Structura corpului şi caracterul”. alungit. 1921). Melancolicul este determinat de bila neagră şi reprezintă pământul. Hippocrate. aşa cum se regăsesc în cele patru anotimpuri. reconfirmate de Pavlov (sec. au explicat caracteristica dinamică a organismului. iar maniaco. Kretschmer în clinica de neurologie a Universităţii din Tubingen (1913-1926). impulsiv. într-o viziune originară şi naivă. necontrolat. emoţional. iar flegmaticul fiind determinat de flegmă reprezintă apa şi umiditatea iernii. Structura corporală corelează semnificativ cu particularităţile individuale ale metabolismului. E. focul şi apa. între constituţia corporală şi profilul psihologic există o anumită corelaţie. flegmatic. precum şi cel dintre cutia toracică şi abdomen.caracterizat de aspect scheletic. H. Ca medic. influenţat şi de concepţia cosmogonică a gânditorului Empedocle. El a pornit de la constatarea unor corespondenţe între afecţiunile psihice şi constituţia corporală. de unde s-au păstrat tipurile: sangvinic. Tipologia lui E. din care una ar domina. considera că lumea se compune din patru elemente: aerul. tăcut. Tot Hippocrate a fost cel care a folosit noţiunea de tip corporal. a delimitat şi predispoziţiile la diverse boli ale celor tipuri corporale: a) tipul ftizic. fragil. Colericul. temperament rece. care.

extraversie/ predispuşi la psihoze maniaco-depresive). îndeosebi în ţările de limbă germană.K.rece. sumisivă. Hipomaniac (euforic.depresive. 2. Schizotimic (intermediar. cu simţul umorului). obtuz. energic). . tolerant.depresivă) şi schizotimia cu înclinaţie spre schizofrenie. delicat. apasional/ predispuşi la schizofrenie. Greoi (lent. muscular. 3.Sigaut a delimitat patru biotipuri:1. Biotipologia italiană Criteriile şi clasificările morfoconstituţionale au fost şi în atenţia cercetătorilor italieni. praguri senzoriale ridicate. 3. începând cu C. 3. circumspect). continuând cu G.endocrine. Temperamente schizotimice includ tipurile: 1. adaptare pasivă. longilin stenic. sociabil. atletic. Hiperestezic ( nervos. mobilitate . gâtul mai scurt. c. parţial la schizofrenie sau afecţiuni maniaco. carcterizat de dinamism. respiraţia. Anestezic ( rece. Temperamentele cilotimice sunt: 1. inert.brevilin astenic.schizotim. indolent. E. caracterizat prin membre mai lungi. caracterizat prin sedentarism şi lentoare. 2.astenic (leptosom).Rostan şi C. Rezultă următorul tablou bioconstituţional şi psihologic cu trei trei tipuri principale: a. brevilin stenic. Pande. picnic-ciclotim. iritabil. Acestor tipuri constituţionalele le corespund două constituţii psihice şi anume ciclotimia ( cu înclinaţie spre o boală de circulaţie sangvină şi patologie psihică de genul maniaco. leneş.respirator. cu abdomenul şi toracele bine dezvoltate. identificând patru tipuri biopsihice: 1. logic. sistematic. Sigaut au elaborat o biotipologie în care au introdus importanţa mediului şi funcţiunile pe care le solicită: digestia. interiorizat.a distins trei tipuri constituţionale: picnicul cu membre scurte. comunicativitate exagerată). nervos. longilin astenic. 4. calm.vâscos. 3. Sintonic (spirit realist. Viola şi N. Lombroso (1836-1909). pragmatic. b.digestiv. energetice şi nervoase. gâtul mai lung şi trunchiul mai puţin dezvoltat şi atleticul cu toracele şi musculatura bine dezvoltate. Tipologia kretschmeriană continuă să fie folosită în medicină. forţa musculară şi activitatea cerebrală. mobil. Persoanele atletice sunt predispuse parţial la epilepsie. 2. 2. Biotipologia franceză L. astenicul ( sau leptosomul). reacţii întărziate.Ultimul a adăugat aspectelor biotipologice şi criteriul fiziologic.

normal şi longilin. ermetism. fără inhibiţii. Meritul lui Sheldon constă în vastitatea cercetării. aventurierii şi militarii de profesie. fire extavertită. organele de simţ şi sistemul nervos) : endoderma. mezomorf şi ectomorf. atletic şi astenic. după două doctorate (psihologie şi medicină) şi specializări cu Kretschmer şi Jung. Endomorful (determinat de predominarea endodermului şi viscerelor) este carcterizat de: • Dezvoltare corporală predominant internă (viscerotonic). voce nereţinută. reţineri verbale. evită zgomotul.agresivitate competitivă. Sheldon. . sociofobie. caracterizat de activism cerebral şi interiorizare. • Constelaţia psihică include: iubire de risc. efortul de sinteză şi rigurozitatea clasificărilor. are nevoie de consolare la necaz. directă. reacţii încete. care a permis recoltarea unui foarte bogat material faptic. inhibiţii în public. Biotipologia americană Pe fondul disputelor dintre susţinătorii şi adversarii biotipologiei germanului Kretschmer. sistemul muscular şi osos. • Constelaţia psihică include: dorinţa de odihnă şi relaxare. activism mintal.H. comunicare uşoară şi rapidă. precum şi cu tipurile brevilin. descrise de Kretschmer. el delimitează trei biotipuri principale: endomorf. • Poziţie şi mişcare reţinute. iubitor de ceremonii. digestia. intersându-se şi de biotipologia şcolii franceze şi italiene. Mezomorful ( determinat de predominarea mezodermei) este caracterizat de: • Dezvoltarea superioară a oaselor şi muşchilor(somatotonic). predispus la schizofrenie. Acestea coincid cu tipurile picnic. însingurare. energie. curaj şi combativitate.4. chiar dură.Sheldon (1899-1977) -împreună cu S. stabilite de italianul Pende. predispus la psihoză maniaco-depresivă. W. mezoderma şi ectoderma. inhibiţii.socifil şi tolerant.S. predispus la paranoia şi delicvenţă. dependent de aprobarea socială. prezentare infantilă. • Din acest tip se recrutează atleţii.cerebral. agresivitate.caracterizat de forţă. de mişcare fizică şi sport. preferă confortul. Ectomorful ( determinat de predominanţa în faza embrionară a ectodermei) se distinge prin: • Dezvoltare corporală predominant externă( cerebrotonic). Astfel.întreprinde o vastă cercetare. ia ca bază pentru delimitarea biotipurilor cele trei membrane embriogenetice ( din care derivă organele interne. Stevens. manieră deschisă.

Se confirmă şi ipoteza lui Kretschmer. ectomorful este predispus la schizofrenie. latura dinamico-energetică a personalităţii este determinată genetic. după cercetări privind circulaţia sangvină şi digestia. este funcţie a creierului. iar femeia este precumpănitor endomorfă sau ectomorfă. cât şi onto şi sociogenetic. el evidenţiază argumentat ştiinţific principiul nervismului (rolul principal în reglarea raporturilor organism-mediu şi în funcţionarea organelor interne. trăsăturile fenotipice (în care sunt implicaţi factori de mediu. TIPOLOGIILE FIZIOLOGICE ŞI PSIHOFIZIOLOGICE Cea mai cunoscută şi cu cele mai profunde implicaţii în psihologie este tipologia fundamentată de I. necondiţionate) şi a evidenţiat rolul lor în psihismul animal şi uman. ♦ Biotipul nu oferă informaţii despre semnificaţia şi direcţia de evoluţie în plan individual a diversilor parametrii. a fundamentat teoria reflexelor condiţionate (în opoziţie cu cele înnăscute. mezomorfia cu schizofrenia paranoidă şi paranoia. ci corelativă. Raportat la temperament. respectiv biotipul este determinat precompănitor genetic (genotip. Idei principale rezultate din aprecierea globală a biotipologiei: ♦ Se confirmă legătura dintre soma(corp. Prin lucrarea „ Tipologia şi psihologia activităţii nervoase superioare”. ea nu este de natură cauzală sau genetică. inclusiv latura temperamentală.P. corelează relevant cu anumite tipuri de maladii psihice: endomorfia cu bolile afective. după Sheldon. biotipurile.Pavlov. amintind de clasificarea hippocratică. în consecinţă psihologia personalităţii trebuie să se intereseze şi de individul concret. dinamico-energetică. displasticul predispune la complexe de inferioritate şi reacţii isterice în cazuri uşoare. Laureat al Premiului Nobel (1904) pentru psihologie şi medicină. în cazuri grave. B. derivă din proprietăţile înnăscute ale celor două procese nervoase .In plan medical. iar psihicul. fiind necesare criterii suplimentare pentru identificarea şi evaluarea trăsăturilor temperamentale. planul fizic) şi structura psihocomportamentală. inclusiv cei educaţionali) sunt implicate în structura caracterului. în toate componentele şi funcţiile sale. ♦ Structura temperamentală. Inversiunea masculinităţii cu feminitatea predispune la homosexualitate. şi la schizofrenie. mai puţin fenotip). inclusiv al sistemului umoral (endocrin) revine creierului). bărbatul este precumpănitor mezomorf şi ectomorf. ♦ Raporturile dintre biotip şi psihotip sunt multimediate şi condiţionate atât genetic. acesta este un dat genetic.

n. tipul puternic-neechilibrat-excitabil( valori ridicate ale forţei şi valori acăzute ale echilibrului. uşurinţa şi rapiditatea adaptării la schimbare. Inicatorii principali ai mobilităţii: rapiditatea formării legăturilor temporale. mobilitatea şi echilibrul. După valorile acestor indicatori. care împreună dau tipul general de sistem nervos sau tipul general de activitate nervoasă superioară (tip a. pentru că ea reflectă încărcarea energetică a neuronului. iar echilibrul este cea dintâi însusire observată în plan coportamental. rezistenţă la acţiunea substanţelor farmacodinamice etc. II. Cele trei caracteristici sunt: forţa. defineşte atât excitaţia cât şi inhibiţia şi condiţionează întregul sistem nervos şi comportamen-tul.n.). Pe baza acestei însuşiri. echilibru (forţele celor două este aproximativ egală).Forţa sistemului nervos se relevă în: capacitatea de lucru. cu predominarea excitaţiei aspra echilibrului) . se delimitează două tipuri generale de sistem nervos: tipul puternic şi tipul slab.durata şi complexitatea sarcinilor. Forţa este proprietatea determinantă şi primordială. rapiditatea trecerii de launul la celălalt. tipul puternic-echilibrat-mobil (valori ridicare ale celor trei însuşiri). Tabloul rezultat din combinarea celor trei însuşi naturale. timpul formării frânelor condiţionate. Mobilitatea defineşte dinamica proceselor nervoase fundamentale. tipul slab (caracterizat de valori scăzute ale forţei şi insuficienta individualizare a mobilităţii şi echilibrului).excitaţia şi inhibiţia. astfel: I. respectiv viteza şi durata instalării lor. au fost identificate şi descrise două tipuri de sistm nervos: echilibrat şi neechilibrat ( cel neechilibrat având şi două subtipuri: neechilibrat excitabil şi neechilbrat inhibabil). IV. rezistenţa la stimuli afectogeni şi la stres. Impulsivitatea sau calmul îşi pun amprenta pe orice răspuns motor. nivelul ridicat al pragurilor senzoriale.. După valoarea acestor indicatori sunt delimitate două tipuri de sistem nervos: mobil şi inert. rapiditatea trecerii de la o activitate la alta. III. tipul puternic-echilibrat-inert( valori ridicate ale forţei şi echilibrului.cu trei caracteristici naturale.s. verbomotor sau emoţional.s. . inhibare ( predomonă forţa inhibiţiei asupra forţei excitaţiei).fundamentale. valori scăzute ale mobilităţii). Echilibrul este definit de raportul de forţă dintre excitaţie şi inhibiţie şi se obiectivează în tendinţele de : impulsivitate (când forţa excitaţei predomină asupra forţei inhibiţiei ). conduce la patru tipuri de a.

retras. instabil. creativ. stabil.Pavlov a pus în corespondenţă tipurile de a.).D. Au fost delimitate patru tipuri cerebrale funcţionale. tipul limbic drept (L. b) flegmatic cu caracteristicile (II): calm. hiperactiv. d) melancolic cu caracteristicile (IV): interiorizat. nesociabil. . tăcut. în care pune în corespondenţă cele patru grupe sanguine cu patru tipuri temperamentale: 1. descris ca: vioi.). greoi în adaptare. tipul cortical stâng (C. tipul parţial de sistem nervos.sigur pe sine. comunicativ.emoţional. sensibil. cărora le corespund tablouri temperamentale distincte: 1.1981). tipul limbic stâng (L. 2.n.s. logic. afectuos. amabil. delicat. adaptabil. reactivitatea.D. sociabil.). R.n. puţin impresionabil. 4.1961).P. cu cele patru tipuri de temperament stabilite în antichitate. lent. organizat. conservator. ce se distinge de mobilitate prin aceea că defineşte: viteza cu care celulele nervoase generează procesele de excitaţie şi/sau inhibiţie. Astfel au rezultat cunoscutele tipuri temperamentale: a) sangvinic cu caracteristicile (I).S. ele se combină rezultând 16 tipuri mixte.)-serviabil. Clasificări după grupele sanguine Medicul francez Bernard Montain (1992).s. Cercetările postpavloviene au condus şi la introducerea unei a patra dimensiuni a tipului de a. ingenios. exploziv. Pavlov a mai demonstrat că cele patru tipuri nu sunt în nici un caz „pure”. tipul cortical drept (C. sturaţie şi plictiseală rapidă la monotonie).intuitiv. a elaborat o tipologie fiziologică nouă a temperamentelor. care stabileşte tabloul neurodinamicii corticale. Tipologii derivate din asimetria funcţională a emisferelor cerebrale Au la bază cercetările privind specializarea şi asimetria funcţională a emisferelor cerebrale (pentru care un cercetător a primit Premiul Nobel pentru medicină. comunicativ. deschis.I. şi anume dinamismul. cu tendinţă de dominare.S. instabil comportamental. W. pornind de la cercetările compatriotului său Leone Bourdel (1960. rezistent la frustraţii. 3. vioi. activ. Sperry. c) coleric cu caracteristicile (III): rezistent. temperamentul armonic corespunde grupei sanguine A.raţional. rezistent la stres şi frustrare.

secundaritate. Unii subiecţi dezvoltă o activitate mentală superficială.logică. S-a trecut astfel la elaborarea unor tipologii temperamentale specific psihologice. Armonicul se caracterizează prin căutarea permanentă a armoniei cu anturajul. TIPOLOGIILE PSIHOLOGICE Tipologiile fiziologice oferă mai multe elemente de analiză psihologică decât cele morfo-constituţionale. ritmicul este slab sensibil la mediu. sentimentele) de unde dificultatea de integrare a fenomenelor psihice. temperamentul ritmic corespunde grupei sanguine B. dar nici ele nu satisfac toate exigenţele. temperamentul complex pentru grupa AB. descrie şi clasifica fenomene de o anumită natură calitativă (psihologică). descriu personalitatea pe baza a trei dimensiuni (trăsături). D. influenţând inconştient şi activităţile ulterioare ale spiritului. la care funcţia primară este rapidă ( prevalează procesele primare. Tipul melodic caută „consonanţa” cu mediul extern şi se adaptează fară dificultate la situaţii. cu o funcţie secundară mult prelungită ( prevalează procesele secundare: gândirea abstractă. D. C. imaginaţia. în consecinţă. temperamentul melodic pentru grupa sanguină O. pentru care orice fenomen psihic ( o emoţie. au dificultăţii în găsirea unui echilibru satisfăcător.prin dimensiuni şi criterii deduse dintr-un fenomen de altă natură. G. Wiersma. Heymans şi E. se dezvoltă şi realizează cu această condiţie. Obiecţia principală este de ordin metodologic: nu se pot explica. persistă şi după terminarea lui. Decupând fiecare distribuţie de trăsături în două părţi rezultă opt tipuri psihologice temperamentale: Emotivitate/ Activitate/ Forţa PrimaritateTipul Instabilitatea pulsională generală Secundaritate emoţională P Amorf S Apatic . activitatea sau forţa pulsională generală şi primaritate.senzaţiile şi emoţiile). se exprimă în ritm propriu. 3. relativ independent de ambianţă. Gross.emotivitatea sau instabilitatea emoţională. folosind aceste concepte. Heymans şi E. la alţii se constată o activitate mentală profundă. de exemplu) declanşează o activitate a celulelor nervoase care.2. 4. Are la bază ipotezele neurofiziologice ale psihiatrului Otto Gross. cea neurofizio. determinată după predominarea unei dintre cele două funcţii identificare de O. Wiersma) sau despre primaritate/secundaritate. mai mult sau mai puţin. Tipologia olandeză (G. subiecţii cu tipul de temperament complex reunesc trăsăturile contradictorii ale celorlale trei tipuri şi.

sigur pe sine. Tipul Caracterizare oral „Nevoia” de a depinde excesiv de alţii pentru a-şi menţine respectul de sine. Este evidentă corelaţia primarităţii cu extravesia şi a secundarităţii cu introversia (aspecte evidenţiate de C. pentru el contează prezentul şi viitorul imediat. pedant uretral Ambiţios. urtral. pe lângă trăsăturile ( trei) evidenţiate de Heymans şi Wiesma. derivate din aspectul „ a da. Tipologiile elaborate din această perspectivă sunt denumite „ pur psihologice”. Freud dezvoltată de neo. falic şi genital. Berger) preia lucrările şcolii olandeze şi dezvoltă tipologia acesteia.a primi ( generozitate. iar literele P şi S indică predomnarea funcţiei primare. polaritatea. Tipologia franceză ( R.Jung). anal. la care predomină funcţiile primare (senzaţia-percepţia-emoţia) este expansiv şi vesel. A identificat cinci tipuri de bază: oral. determinat. Le Senne. indică faptul că rămân doar doi factori independenţi: emotivitate şi primaritatesecundaritate. este orientat spre trecut şi viitorul îndepărtat. Tipologiile psihanalitice au la bază teoria psihanalizei fundamentată de S. dornic de competiţie ( trăsături aflate în raport invers cu ruşinea) falic Temerar. adaugă lărgimea sau întinderea câmpului conştiinţei. prin analiză factorială. Secundaritatea. iubeşte schimbarea şi pare superficial. Studii ulterioare. semnul „ + ” semnifică faptul că subiecţii se situează deasupra mediei pentru dimensiunea considerată. tandreţea şi pasiunea intelectuală. aviditatea.dependent.dată de predominarea funcţiei secundare (sentiment. acompaniat de trăsături opuse. semnul „ – ” are semnificaţia că subiecţii se situiază sub media pentru dimensiunea considerată. respectiv. interesele senzoriale. pasiv.avariţie. respectiv secundare.G. Subiectul “primar”. ceea ce reprezintă în mare măsură realizarea dorinţei în raport cu angoasa de castrare genital Corespunde „ normalităţii ideale” a personalităţii. G. volubilitatetăcere ) anal Parcimonios. Şcoala olandeză a introdus în psihologie termenii de “primaritate”/ ”secundaritate”.gândire-voinţă). iritabil. Freud a realizat o atare tipologie pornind de la stadiile evoluţiei sexualităţii. subiecţii de acest .rezultă nouă tipuri particulare.+ + + + + + + + P S P S P S Nervos Sentimental Sangvin Flegmatic Coleric Pasional In tabel.freudieni.

Există similitudini şi cu tipologia lui Kretschmer. în cadrul psihanalizei culturaliste. E. iar schizotimul cu introvertitul etc. ca cele ale lui Erich Fromm şi Karen Horney. spre sine ( introvertiţii). întâlnim numeroase alte încercări. agresiv. Respectiv. a obiectelor (extravertiţii) sau spre lumea interioară. de a se orienta spre lumea externă. Rezultă trei tipuri temperamentale: complezent. Rorschach (infuenţat de primul). care corespunde slăbiciunii energiilor instinctuale.sau extravert ci şi orientat de funcţii psihice opuse: gândirea şi sentimentul (afectivitatea) care produc . Ultima ia ca premise direcţiile principale pe care le poate lua copilul în relaţiile cu anturajul: de a se apropia de oameni. Aşa au procedat C. Tipologia sa are la bază orientarea tendinţelor libidoului. de a se opune sau de ase îndepărta. cu caracterizările lor: Tipul de Caracterizare generală orientare receptivă Subiectul aşteaptă tot ce doreşte de la o sursă externă de exploatare Individul încearcă să ia totul prin forţă acumulativă Işi fondează securitatea sa pe economisirea şi conservarea a ceea ce posedă comercială Işi consideră propria persoană ca pe o marfă ce poate fi cumpărtă şi vândută productivă Individul îşi foloseşte aptitudinile sale pentru a-şi realiza potenţialităţile proprii EXTRAVERSIE şi INTROVERSIE Tipologiile culturaliste se bazează pe relaţiile cu celelalte persoane.ciclotimul este asimilat cu extravertitul. extravertitul este similar tipului superficial. Jung şi H. printr-o funcţie secundară prelungită”. Jung a introdus în psihologia personalităţii conceptele de „ extraversiune” şi „ introversiune”. a energiilor instinctuale ( care la Jung nu sunt de natură exclusiv sexuală). detaşat.G. Tipologia sa corespunde relativ cu cea originată în concluziile olandezului Gross. Fromm consideră că intracţiunea cu părinţii determină tipul de orientare specială al copilului şi al viitorului adult. iar introvertitul tipului profund. pe când altele operează cu criteriul „orientarea spre lume”. coartat are sens de retractat) Omul poate fi nu numai intro.tip parcurg fără probleme şi remanenţe deosebite toate stadiile evoluţiei libidinale Pe lângă această tipologie „ ortodoxă”. adaugă celor două tipuri jungiene tipul coartat. există cinci tipuri de orientări principale. deoarece „ introversiunea se caracterizează printr-o funcţie primară intensă şi. Tipologia lui Rorschach. neutralitaţii în viaţa interioară ( în medicină. în consecinţă.

1921) • extravert.gânditor. cu hipomanie la limita inferioară. se comportă după norme şi valori. Combinând cele patru aspecte. este obiectiv şi dogmatic în gânduri şi opinii.centrat pe plăcere.tinde să-şi reprime emoţiile. *introvertit.rezultă.contact redus cu realitatea.închis în sine. prin extensie. concentrat pe senzaţii şi intuitiv.sentimental. aceasta nu este o psihoză Deviere spre depresie şi durere morală. *extravert-intuitiv. sentimentele (afectivitatea) stă la baza lor şi le dă conţinut.Jung.în opinia lui C. opt tipuri psihologice (vezi lucrarea lui Jung. una din perechi este dominantă. sensibil la expectanţele şi opiniile celorlalţi. copilăros. caută noi experienţe. *introvertit – sentimental. Tipul de personalitCaracterizare ate Hipertimic hipomaniac Depresiv Neliniştit Stare de permanentă deviere spre euforie şi hiperactivitate maniacală. modest. TIPOLOGIILE CLINICE Au la bază multitudinea de observaţii asupra deviaţiilor personalităţii.dotat pentru afaceri şi politică. care include principalele tipuri descrise şi de alţi autori. caracterizat printr-o sensibilitate crescută pentru toate experienţele trăite. gândirea operază asupra experienţelor în termenii de adevărat şi fals.G.dificultăţi de comunicare.neplăcut. profitor de oameni şi situaţii. *introvertit. tradiţii şi norme învâtate. D. *introvertit-intuitiv. devenind posibilă descrierea tipologică la personalitatea normală. .subtipul senzitiv. sensibil la frumos. Cele două funcţii: gândirea şi afectivitatea sunt total opuse.sensibil.sensibil. prezintă la maximum trăsăturile melancoliei Cu două subtipuri. liniştit. *extravert. creativ. gândirea şi intuiţia. foarte adaptabil la persoane şi situaţii noi. Tipurile psihologice. ulterior. introversia. iar afectivitatea în termenii de plăcut. Deşi fiecare om are în sine toate cele patru funcţii.îşi reprimă gândirea şi exprimarrea deschisă a afectivităţii. Mai mult. care au fost iniţial descrise ca anomalii. *extravert. celelale trec în inconştientul personal. misterios şi inaccesibil.funcţia raţională versus sensibilitate şi intuiţie care alcătuiesc funcţia iraţională. incapabil de descărcare. deşi este vorba de o stare permanentă. rece şi lipsit de consideraţie pentru ceilalţi. dacă gândirea evaluează experienţele.reprimă logica.extraversia. Sistemul cel mai integrat şi mai cunoscut este cel elaborat de Kurt Schneider. visător.gânditor. detaşat de cotidian. ciudat şi excentric. lider incontestabil.

Fanatic Isteroid. orgolios ( Eu hipertrofic). Totuşi. tendinţa spre fabulaţie şi mitomanie Oscilaţie emoţională. Apoi. paralogism ( hiper-logic pe baza unor premise false). zgomotos. o tipologie veritabilă ar trebui să ia în considerare. psihologice şi clinice ( „interioare”. există o diversitate de termeni. în limbaj comun Egocentric. aşa cum este descris în literatura psihiatrică franceză Reacţii emoţionale violente. Unificarea tipologiilor parţiale este o sarcină a viitorului. instabilitate socială. 3. delicvenţă minoră. fatigabil Instabil Exploziv Apatic Abulic Astenic Concluzii asupra tipologiilor temperamentale Prima impresie este de „haos”. afectiv. aşa cum rămân de explorat majoritatea aspectelor de mare complexitate ale psihicului uman. tendinţa fiind de a lua în considerare doar aspecte parţiale ale temperamentului. „maleabilitatea voinţei”. până la identificare cu tipul anal descris de psihanalişti Numit adesea paranoic. fără a fi absconse). o multitudine de abordări. falsitatea spiritului. sinonim. componentele morfologice. corespunde cu tipul schizoid al lui Kretschmer Trăsătura majoră este influienţabilitatea. aspectul său dinamic şi energetic. În consecinţă. un tip de fiziologie umorală şi o anumită predispoziţie psihică. Rezultă concluzia cu valoarea de principiu în abordarea personalităţii: temperamentul este programat genetic odată cu o anumită morfologie bio-constituţională.CARACTERUL SAU LATURA RELAŢIONAL-VALORICĂ A PERSONALITĂŢII . histrionic sau mitoman subtipul anancastic. se poate observa o trecere de la primele tipologii ce operau cu criterii morfologice şi bioconstituţional ( prin excelenţă „ exterioare”) la cele fiziologice. numite „ de scurt-circuit” Instabil şi rece afectiv. uşor manevrabil de ceilalţi Fragil neuropsihic în situaţii tensionate.rigid. Temperamentul este aspectul ereditar în organizarea internă a personalităţii. superficial în sentimente. determină şi susţine structura dinamico-energetică a personalităţii şi se exprimă în întreaga conduită internă (activitate psihică) şi externă (comportament). corespunde cu tipul dezechilibratului mintal. fiziologice şi psihologice şi să respecte principiul metodologic al determinismului genetic. simultan. există numeroase corespondenţe în schemele de clasificare. denumit şi obsesional sau compulsiv. agresive. după criterii ce par arbitrare.

ce abordează caracterul ca entitate distinctă a sistemului de personalitate. pecete. deci.1. ireductibil la temperament.cultural care înglobează individul uman. Restrâns. Caracterul (ca şi o pecete sau marcă). în mod deosebit. • aspiraţiile şi idealurile. În psihologie. cât şi celor fenotipice. respectiv la însuşirile fenotipice (dobândite) de esenţă socio-culturală şi etico-axiologică. care determină un mod relativ stabil de orientare şi raportare a omului la semeni. două accepţii: una lărgită şi o alta restrânsă. dobândite sub influenţa mediului natural şi social . b) un altul.3. Există. prin care subiectul se prezintă ca individualitate irepetabilă. cu aplicare la psihologia omului.morale. la societate şi la sine. caracterul exprimă schema logică a profilului psihosocial al personalităţii. studiază caracterul sub . este schema logică de organizare a profilului psiho-social al personalităţii. se întâlnesc două curente: a) unul.principiile şi modelele proprii mediului socio. raportează caracterul numai la personalitatea umană. etica şi morala evidenţiază şi operează raportat la concordanţa sau disonanţa cu normele. Privitor la normele şi valorile sociale. În accepţie lărgită.putem opera o distincţie şi între planul etic şi cel psihic. • sfera convingerilor şi sentimentelor socio. o fizionomie spirituală. apreciere şi valorizare. considerat în termenii unor norme şi criterii valorice. printr-un mecanism de selecţie. realizat din perspectiva unor norme şi valori şi include: • concepţia generală despre lume şi viaţă („ filosofia persoanei”) a subiectului. Este. de asemenea. Opţiunea metodologică adoptată de noi este pentru al doilea curent. Definiţie şi descriere generală Etimologia noţiunii de caracter trimite la greaca veche cu întelesul de tipar. Dacă temperamentul este implicat în orice situaţie. prima fiind cadrul general de referinţă. cealaltă un instrument de cercetare şi abordare concretă. determinate biologic. este stabil şi generic pentru fiecare om.naturală sau socială. Toate aceste elemente fiind reunite coerent de o structură funcţională unitară. consideră caracterul ca reunire atât a însuşirilor genotipice.aşa cum se deosebeşte de ceilalţi prin înfăţişarea sa fizică. caracterul reprezintă un ansamblu unitar de atitudini. iar.caracterul se manifestă numai în situaţiile şi relaţiile sociale. iar psihologia. se edifică în şi prin acestea ca mecanism specific de relaţionare şi adaptare la paricularităţile mediului social. • conţinutul şi scopurile activităţilor. semnifică „modul de a fi” şi de a se comporta în activitate şi în relaţii cu ceilalţi oameni.

ca sistem atitudinal. a tuturor componentelor psihice capabilă să se activeze într-o situaţie similară cu cea anterior trăită.Freud . Caracterul. • la vârsta adolescenţei pe cea cognitivă . cognitiv şi volitiv. Ponderea celor patru componente în structura caracterului este diferită în diferite perioade ale vieţii: • la vârstele mici integrarea caracterială se realizează pe dimensiunea afectivă şi motivaţional (vezi S. E. pe cea volitivă. structurii şi rolului adaptativ pentru individ.2002). la vârsta adultă. 3.spre deosebire de temperament (care este „fondul general” al personalităţii).Lewin) de la unul incipient (elementar). • susţine energetic actiunea prin afectivitatea situaţionlă . o organizare selectivă. relativ durabilă. printrunul mediu spre superior (înalt integrat şi stabilizat).aspectul mecanismului. Cele două „blocuri” funcţionale ( direcţional şi de execuţie) se corelează permanent ca o „stare de set”(M. toate integrate in „modul de a fi” al subiectului. iar gradul de elaborare a acesteia este şi el diferit (K. Etica are caracter normativ. Golu. la dimensiunea sa relaţional-valorică. caracterul: • dă orientarea direcţionlă a conduitei prin „filosofia de viaţă” subiectului şi valorile internalizate („ cadre de orientare şi devoţiune’. Fromm) ale subiectului. motivaţia (habituală şi curentă) şi voinţă. Ponderea componentelor indicate în structura caracterului este şi un criteriu de clasificare tipologică. Structura psihologică a caracterului Structura caracterului include elemente de ordin afectiv. o verigă de legătură între prezentul trăit „acum şi aici şi “trecutul memorat”.2. pe când psihologia explică „cum”şi „de ce” un om este în consonanţă sau disonanţă cu normele şi valorile sociale. Etica operează cu criterii morale de genul „bun” sau „rău”. • ulterior. În sistemul de personalitate.trimite la conţiutul esenţial al personalitaţii.motivaţional. autoritatea parentală şi supra-Eul). între dominanta psihică actuală şi mulţimea situaţiilor la . Atitudinea este tocmai poziţia interioară stabiliztă faţa de „ceva”. iar psihologia explică cum apare şi evoluează un profil caracterial în contextul adaptării sociale. • Caracterul se structurează prin internalizarea a ceea ce este semnificativ pentru individ în experinţele sociale şi se manifestă numai în acele împrejurări. prescrie şi sancţionează normele de comportament.

slabe sau neutre Precizare:toate valorile depizind decisiv de „mărimea semnificaţiei” acordate de subiect. Opinia -fiind forma de exteriorizare a atitudinii sub formă verbalpropoziţională.Fromm). mai mult decât opinia.de la conformism sumisiv al dedublării în concordanţă cu aşteptările societăţii. viitor). mai mult decât opiniile.poate fi aprobată sau respinsă de „ceilalţi”. pe de altă parte ( aşa cum subiectul crede că este „văzut” de celalţi!). După gradul lor de intensitate pot fi: • puternice. evenimente şi valori. Altfel expresia externă a sistemului atitudinal este opinia şi acţiunea. graţie funcţiei reglatorii a conştiinţei. constând în judecăţi de valoare. intensitate) fiind funcţie de semnificaţia acordată elementelor la care subiectul se raportează. prin ea se realizează un compromis acceptabil şi acceptat dinte indivd şi societate. dar. După orientare. putând fi orientată pozitiv (favorabil) sau negativ (nefavorabil). de acceptare sau respingere în legătură cu persoane. Acest tip de atitudini se structurează .care se raportează subiectul pe axa timpului psihologic (trecut. obiective. Planul intern al convingerilor şi atitudinilor poate disocia de cel extern al opiniilor şi acţiunilor pe o plajă foarte largă. ea ajunge să fie nefavorabilă individului. sunt indicii ai structurii caracteriale pe care o relevă în esenţa sa obiectivă. este prioritar transformatoare. ce poate fi interpretată ca dimensiune a caracterului social (E. De aceea. până la negativism şi ostilitate. schimbare de situaţie şi adeziune la un sistem de valori concret-materiale. îndepărtare) . Atitudinea se caracterizează prin: direcţie sau orientare şi un anumit grad de intensitate. implică modificare. Atitudinile faţă de sine reflectă caracteristicile imaginii de sine elaborate pe baza autopercepţiei şi autoevaluării. Acţiunea exprimă şi ea sistemului atitudinal. de o intensitate diferită. Atitudinile sunt prioritar implicate în întregul demers acţional. dar dacă se stabilizează ca trăsătură de caracter dominantă. şi a percepţiei şi evaluării celorlalţi. toate aspectele sale (orientare. prezent. uneori funcţionând ca opinie publică. fiind repudiată social! După obiectul de referinţă atitudinile sunt de două categorii: a) atitudini fată de sine şi b) atitudini faţă de societate. • negative (evitare. de la evalurea situaţiei şi lurea deciziilor până la execuţie şi evalurea rezultatelor.pe de o parte. Valoarea adaptativă a dedublării este certă. atitudinile pot fi: • pozitive („spre”/căutare. apropiere). acţiunile.

la două nivele: unul segmentar şi altul global. Trăsăturile caracteriale Trăsăturile caracteriale sunt utilizate pentru descrierea şi evaluarea caracterului (alte procedee mai sintetice de genul factorilor. şcoală. • Autoestimare în hipo (subestimare). Alături de imaginea de sine (IDS). apreciat ca fiind cea mai sintetică componentă a atitudinii faţă de sine şi. prin ea şi cu ea. Nathaniel Branden (vezi:Cei şase stâlpi ai respectului de sine. Atitudinea globală faţă de sine este cea adoptată faţă de propria personalitate în unitatea componentelor sale bio-psiho-sociale.egoist. la diferiţi indivizi. spre cel . Spre deosebire de trasăturile temperamentului. apoi cea raportată la Eul psihic şi Eul social. • Atitudinea faţă de ceilalţi semeni etc.ce asigură cele mai bune premise de relaţionare. • Atitudinea faţă de diferitele instituţii sociale (familie. convenţii sociale şi etaloane morale. implicit a personalităţii.muncitor-leneş etc). apare şi se edifică respectul de sine (RDS). care determină parametrii dinamico-energetici în orice situaţie. Colloseum.armată etc).s. Cel care a impus conceptul de r. Reuşita socială şi adaptarea satisfăcătoare au ca premisă o atitudine pozitivă faţă de sine. • Atitudinea faţa de norme. trăsăturile caracteriale se identifică şi se evaluează numai prin comparaţia socială a unei persoane cu altul/altele. diferă preponderenţa: spre polul pozitiv. principii. această caracteristică psihologică se poate structura pe grade de autoevaluare: • Autoevaluare obiectivă-realistă. Au sens numai în cadru social şi au o dinamică polară.d. altruist.3. Aspectul segmentar se referă la atitudinea faţă de Eul fizic.: curajos-laş. Dar. care conferă constanţă modului de comportare a unui individ în situaţii semnificative pentru el. prin sfera psihică. până la relaţionarea socială. • Autoevaluare în hiper (supraestimare).. 3. 1998) îl apreciază ca un „sistem imunitar al conştiinţei”! Atitudinile faţă de societate se diferenţiază şi se individualizează ca: • Atitudini faţă de muncă ( cu sensul larg de sarcini şi solicitări impuse social. de regulă formează perechi antagonice (ex. Are ecou de la nivel biologic. Ed. De subliniat că la orice persoană se întâlneşte întreaga gamă de trăsături ( perechi antagonice). fiind mai putin operante datorită complexităţii lor) şi pot fi definite ca structura psihică internă. biserică.

♦ plasticitatea. timiditatea). particulare (care definesc semnificatia relaţionalvalorică socială a diferitelor componente psihice. Allport (1981). In categoria t. 5. vor deveni t. obiectivitate. cooperarea. t. mercantilismul etc. sursa cea mai autentică de informaţii rămâne observarea şi analiza comportamentelor reale în situaţii semnificative pentru subiect. afective. obişnuite).W.şi opusele lor). în consecinţă. ♦ integritatea.evaluare. orice probă şi tehnică de determinare a caracterului este incompletă. t. demnitatea. ele pot fi grupate în: 1. cu amprenta pe fiecare act de conduită). ♦ pregnanţa. de natură motivaţională ( rapacitatea. • individuale (care îi diferenţiază). spiritul critic şi opusul lor. Lista trasăturilor particulare este mult mai lungă (depăseşte zece mii). la rândul lor. Trăsăturile se formează şi se individulizează pe fondul activării în diferite situaţii a unor componente psihice ( cognitive. cinstea. cardinale (dominante. prin remanenţa lor. 3. semnificative pentru o persoană. altruismul etc. şi opusele lor). de natură intersubiectivă (solicitudinea. Trăsăturile particulare poartă în ele amprenta componentei psihice. . t. dar controlează aspecte cotidiene. autocontrolul şi opusele lor. independenţa. trăsături de natură cognitivă ( reflexivitatea. motivaţionale şi volitive). t. 6 . avariţia. 4. ♦ originalitatea. Trăsăturile individuale sunt. există mari dificultăţi în a oferi un tablou descriptivevaluativ şi un instrument eficient de diagnosticare. 2.negativ sau de echilibru (ambiguu) (vezi „Modelul balanţei”/ M. de natură morală (bunătatea. de natură voliţională (curajul. exprimă aspecte mai puţin esnţiale ale activităţii şi conduitei). care în procesul vieţii cotidiene. ♦ stabilitatea scopurilor. După G. centrale ( mai multe decât primele. globale se includ: ♦ unitatea caracterului. Zlate.trasăturile caracteriale se împart în: • comune ( care îi apropie pe oameni prin asemănare). t. 1999). secundare (mai puţin active. de naură afectivă (sentimentalismul. fermitetea. modestia şi opusele lor. globale (care definesc ansamblul caracterial) şi t. pe baza căreia sau format.

pune în evidenţă un aspect absolut şi unul relativprimul indică prezenţa sau absenţa unei aptitudini.şi stisfacă stările de necesitate. gândire sau imaginaţie.ci exprimă personalitatea ca tot. in unitatea lor executivă şi creatoare. aptitudinea este o structură complexă. după o formulă şi o schemă în acelaşi timp comună mai multor indivizi. diveselor situaţii ale existenţei şi şă. în care se integrează şi se articulează diverse entităţi psihice. la ce nivel de performanţă ? etc. termenul de aptitudine este aplicabil numai omului şi el desemnează acel potenţial instrumental-adaptativ care permite individului uman realizarea unor performanţe superioare mediei comune. măsura gradului de organizare a sistemului personalităţii este dată de ceea ce psihologia denumeşte aptitudine. APTITUDINILE SAU LATURA INSTRUMENTALOPERAŢIONALĂ Sub aspect adaptativ. Nivelul aptitudinal se reflectă în formele fundamentale de activitate umană: comunicarea. al doilea ne indică faptul cât de mult şi cât de bine realizează un subiect o sarcină în raport cu alţii şi ce poziţie ocupă într-o clasificare valorică. jocul.instrumental. motorii şi bio-constituţionale. In sens restrâns. Aptitudinea nu este reductibilă la un proces psihic particular. Orice aptitudine. cât şi ca mod specific de interacţiune şi articulare a lor. performanţial. schema structurală a unei aptitudini cuprinde: .-toate răspunsurile la aceste întrebări derivă din potenţialul adaptativ al individului. şi invers. cu ce efort. oricare ar fi acesta. cu cât performanţele sale ( cantitativ şi calitativ) sunt mai înalte. dat totuşi diferită semnificativ de la un om la altul. ca întreg-sub raport instrumental.percepţie . Altfel spus. pe baza căruia el reuşeşte să răspundă solicitărilor externe. Respectiv. munca. cu atăt aptitudinile sale sunt mai bine structurate. Termenul de aptitudine îl putem folosi în sens larg ca expresie a potenţialului adaptativ general al individului uman. adică din sistemul său de aptitudini. memorie. multidimensională. cu toate aspectele lor fizice şi intelectuale. De aici rezultă faptul că evaluarea veridică a aptitudinilor se poate face în cel mai eficient mod prin analiza produselor activităţii. orice altă metodă sau test de aptitudini nu relevă decât „ fragmente” mai mult sau ami puţin reprezentative din structura complexă a unei aptitudini reale. care este măsura cantitativă şi calitativă a acelei activităţi.4. atât ca nivel de dezvoltre al componentelor de bază. În principiu. într-unul sau mai multe domenii de activitate recunoscute social. Ce poate şi / sau ce face efectiv un anumit individ în cadrul unei activităţi pe care o desfăşoară?. învăţarea.

reprezentată de motivaţie şi afectivitate. chiar …geografice.a. valorificare) şi procentajul cazurilor de aptitudini dezvoltate la nivel superior .critică a propriei conştiinţe şi de voinţă. cât şi de vârstă. de optim funcţional şi de regresie. Putem spune că o aptitudine a unui individ urmează o traiectorie evolutivă. foarte variabil. nivelul valoric al aptitudinii. . când o aptitudine trece în latenţă sau regresie temporară. stimulare. Apoi. şi o alta de coordonare. existând o înaltă corelatie între caracterul favorabil al condiţiilor de mediu (educaţie. Există o evidentă diferenţă între oameni în ceea ce priveşte viteza de dezvoltare. la maturitate. înţelegeri. sunt evidente. ritmul evoluţiei ş. meridionalii sunt ceva mai precoce decât nordicii etc. nivelul atins . • veriga de reglare. există momente critice.ansamblul de operatori şi cindiţii logice care se aplică elementelor informaţionale pentru realizarea modelului mentel al produsului ce se propune a fi obţinut. dispoziţie etc.una de selectere şi orientare valorică deivată din sistemul atitudinal propriu personalităţii. aşa cum şi împrejurările de mediu pot amplifica sau diminua/ estompa structurarea şi manifestarea unei aptitudini. a calităţilor atenţiei şi memoriei. Raportat la o activitate. diminuarea interesului pentru ceea ce se întămplă în jur… Altfel spus. De aici necesitatea identificării şi cultivării indivizilor cu aptitudini speciale (talente). ca suport în perpetuarea efortului pentru surmontarea obstacolelor. are un ritm mai înalt al dezvoltării psihice generale decât cei din mediul rural. ce se poate rezuma în trei stadii: de structurare şi maturizare.d).• veriga informaţională.adică tot ceea ce reprezintă informaţia despre un domeniu de activitate ( cunoştinţe. preţuire. de regulă. • veriga executivă. la acelaşi individ. dependent atât de ceea ce priveşte natura sarcinilor şi situaţiilor. Un copil din mediul urban.m. sociale şi. cât şi degradări evidente la vârsta senescenţei cu diminuarea acuităţii senzoriale. intrepretări s. • veriga operatorie. legile vârstei influenţează esenţial sistemul aptitudinal. practic ritmul dezvoltării depinde de o multitudine de condiţii bilogice.a. idei. optimizare şi (auto)perfecţionare dată de funcţia evaluativ. Deci.care include tot ceea ce individul angajează ca resurse efectorii. evoluţia aptitudinilor nu este rectilinie. a alta trece în prim plan. aspectele de relativă constanţă aptitudinală. starea energetică generală. a dificultăţilor şi eşecurilor. are un caracter dinamic. • veriga dinamogenă şi de autosusţinere.cu două secvenţe.

care afirmă caracterul înnăscut şi imanent al ideilor şi principiilor ( Platon. Descartes.aceasta este concluzia logică a genetismului. Orice individ poate sa-şi formeze orice aptitudine printr-un program educaţional adecvat. oricăt de prielnice ar fi condiţiile externe. psihobiologia încearcă să demonstreze determinarea aptitudinilor de către gene specifice. ca şi inneismul. Kant. Ştiinţific. prima în filosofia idealist. maximal ideologizată şi politizată. aşa cum o definim. diferenţierile intervin în structura lor psihică prin influenţa factorilor mediului extern. mai bogat sau mai sărac. Acesta. nu poate fi înnăsctă. mai cu seamă în asociaţionismul behaviorist şi psihologia de sorginte materialist-dialectică. oricât de vitrege ar fi condiţiile externe. Genetismul. Altfel spus. ori nu există şi atunci nu are de unde şi cum să seamnifeste. Conform acestui principiu.DOBÂNDIT ÎN STRUCTURA APTITUDINILOR Natura şi determininismul aptitudinilor este o problemă foarte controversată în psihologia clasică. prin prisma metodologiei ştiinţifice. O aptitudine ori există ca un dat ereditar.XX. şi atunci ea se manifestă.declanşator. XVIII. iar . savantul englez Fr. a fost adoptat pe scară largă de psihologia sec.cea inneistă şi cea genetistă. ideosebi cei socio-culturali şi economici. mediul neadăugând nimic semnificativ la el. cea care reclamă admiterea determinismului complex al aptitudinilor: ereditate x mediu. Aptitudinea este considerată un produs exclusiv al mediului care determină şi controlează integral prodesul învăţării si dezvoltării. iar geniul este integral înnăscut şi nicicum făcut. cu principiu „tabula rasa”). dar nici . În contemporanietate. Asfel.o celebră lucrare Hereditary Genius (1914). Inneisnul are numerosi partizani (vezi aşa numita „psihologie a facultăţilor”). absolutizează rolul mediului extern şi reduce la zero valoarea fondului ereditar. nici una neputând oferi o explicaţie total coerentă şi satisfăcătoare. Inneismul absolutizează rolul eredităţii în aptitudini. oamenii sunt egali de la natură. iar cea genetistă de teoria evoluţionistă a lui Darwin. într. Galton afirmă că individul se naşte cu un potenţial mai prolific sau mai steril.în prezent. prin execiţiu temeinic şi îndelungat. aptitudinea. care în esenţa sa rămâne neschimbat. Se delimitează două orientări diametral opuse. cea de a doua. O asemenea explicaţie poate fi găsită doar prin prisma principiului interacţiunii. mediului revnindu-i cel mult rolul de activator. materialismul francez al sec. orientarea ineistă este susţinută de teoria eredităţii elaborată de Morgan şi Mendell. fidel principiului „ tabula rasa”. Locke. ambele sunt la fel de eronate. în filosofia empiristpozitivistă ( senzualismul lui J.raţionalistă. ambele cu origini în filosofie.RAPORTUL ÎNNĂSCUT. Hegel).

apariţia unor deficienţe relevante sau compensări este evidentă.ereditate/ mediu). În „fondul ereditar”sunt inscrise informaţiile genetice.şi extrauterin.mediu implică metoda analizei comparative. nivel aptitudinal superior eredităţii). ducând la diferenţierea.caz în care. aptitudiea poate fi superioară mediei).cerebrale asamblate bio.14-16 ani. cu toate eforutrile „civilizatoare”au rămas comporatamental dependenţi de „părinţii adoptivi” şi de mediul în care au crescut!!! .introdusă de mediu. c) fond erditar mediocru. prin care se moştenesc predispoziţii. individualizarea şi consolidarea structurilor aptitudinale. cei găsiţi după o vărstă târzie. b) ereditate superiară.tipal înrut-un „profil intern de stare”. d) fond ereditar mediocru. va produce modificări şi transformări succesive în ambii „directori”. contradictorie şi continuă dintre „fondul ereditar” şi mediu.mediu neprielnic (compensarea poate fi majoritar erediară. Ea se constituie în ontogeneză (cursul vieţii) numai prin interacţiunea complexă.mediu înalt favorabil ( compensare supralicitată de mediu. Raportul ereditate/ mediu nu este linear şi invariant. studiul ereditate. prelucrare şi integrare a tuturor influentelor ulterioare ale mediului intra. fiziologice şi senzorial. Relaţia va fi reciprocă.mediu înalt favorabil (compensare marcantă din partea mediului. e) fond ereditar slab. pădure.atât în „ profilul de stare”cât şi „mediu”. în mod excipţional. Rolul mediului este relevată şi prin exoticele referiri la cazurile unor copii “pierduţi” întru-un mediu total diferit de cel considerat „civilizat” (junglă. proporţiile şi greutatea specifică a lor se modifică.în momente diferite de timp.esenţială fiind compensarea reciprocă dintre cei doi factori. aptitudinea rămâne sub nivelul mediu). Principial. ponderile. prin care ereditatea şi mediul sunt identice sau absolut diferite. f) situaţie total defavorabilă dezvoltării aptitudinale (conjguare negativă a celor doi factori. se poate asigura o dezvoltare înaltă a aptititudinilor.mediu neprielnic. cel care va determina decisiv modul de receptare. nefavorabil ( ereditatea poate compensa „deficitul de mediu”. Pot fi identificate posibile variante relaţionale: a) fond ereditar superior asociat cu mediu favorabil (este situaţia ideală pentru dezvoltarea înaltă a aptitudinilor). însuşiri constituţionale. tendinţe.

motorii şi intelectuale.) evaluează această aptitudine generală utilizând subteste distincte pentru principalele funcţiuni psihice mentale. rezolutivitate numerică şi logico-verbală.Bellvue.CONCLUZIE: o aptitudine integrală se datoreşte deopotrivă eredităţii şi mediului. creiteriul cel mai larg acceptat fiind sfera de solicitare şi implicarea în cadrul activităţii. în debutul ontogenezei ereditatea asigură fondul informaţional necesar „supravieţuirii ca animal nu ca om”. sunt proprii tuturor oamenilor.păstrare etc. care asgură o relaţionare şi o adaptare cât de cât satisfăcătoare în condiţiile variate ale mediului. În mod curent. CLASIFICAREA APTITUDINILOR La momentul actual. acuitatea. în vederea satisfacerii unor nevoi curente. a. complecitatea acţiunilor etc. imaginaţie. precizia. identificarea şi efectuarea unor acţiuni directe asupra unor obiecte. Alexander etc. prin scalele de inteligenţă (Binet-Simon.dinamice ale aparatelor motorii (fortă.memorie. INTELIGENŢA (IQ). Includem aici caracteristicile analizatorilor (pragurile sensibilităţii. Se delimitează între: a) aptitudini generale şi b) aptitudini speciale.motorii intervin în toate situaţiile în care este necesară discriminarea.). psihologia operează o diferenţiere şi o clasificare distinctă în interiorul sistemului aptitudinal. Aptitudinile senzo. unul din factori nu poate compensa total absenţa celuilalt. ea subsumând memoria şi imaginaţia. sunt implicate în toate formele de activitate şi. totodată. dinamica generală a sensibilităţii. imaginaţia şi inteligenţa proprou.DIMENSIUNEA COGNITIV. Terman Wechsler. ulterior mediul diferenţiază şi valorifică potenţialul ereditar. fineţea şi armonia mişcărilor. Aptitudinile intelectuale reunesc mai multe funcţiuni psihice care. ritmul. Aptitudinea generală este accea care este solicitată şi intervine în orice fel de activitate a omului sau în rezolvarea unor clase diferite de sarcini. tempoul.CREATIVĂ A PERSONALITĂŢII . Psihologia. viteză. capacitatea de fixare. capacitatea de admisie şi de procesare informaţională.) şi caracteristicile structural. Se împart în aptitudini senzo. se consideră aptitudine generală intelectuală numai inteligenţa.zisă. Aptitudinile generale alcătuiesc repertoriul instrumentaladaptativ bazal al oricărui individ. atenţie. simultan. Scorurile parţiale reunite întru-un scor final se consideră a fi indicator al nivelului de dezvoltare a inteligenţei generale. Acestea sunt memoria. raţionament.

dimpotrivă. Hebb şi R. obiectual şi de a obţine performanţe ridicate la sarcini cu caracter situaţional. care intervin în rezolvarea unei anumite clase de sarcini (probe). un factor verbal (V) implicat în întelegerea propoziţiilor.cocret. slab definite. ordonarea cuvintelor s. Teoria factorială. consistentă şi riguroasă în argumentare) şi.. în varianta dezvoltată de L. nonrutiniere. unde inter. strict individualizată. de a se relaţiona şi înţelege cu semenii. o alta fluidă (inteligenţă de tip A). Cattell.B. disting între două forme de inteligenţă. inedite. Cu evidenţă. caracterizată prin spontanietate.legere înseamnă în acelaşi timp a discrimina (disocia) şi a lega. ce prezintă un tablou eterogen. caracterizată prin desfăşurare ordonată. logică. L. caracter imprevizibil şi originalitate. complex al inteligenţei. solicitat în sarcinile de transformare şi . bine definite. încă în 1920. Prima asigură un bun randament în situaţiistructurate. inteligenţa practică ( definită ca aptitudinea de a opera cu material intuitiv. determina cel puţin trei tipuri deinteligenţă: inteligenţa conceptuală sau abstractă ( abilitatea de a opera uşor şi adecvat cu materialul verbal şi simbolic). evidenţiat prima oară de C. Ironic. căruia i se atribuie intervenţia in soluţionarea oricărui gen de sarcini (probe). de a găsi soluţii optime în situaţii noi.cum ar fi. inteligenţa se leagă de activitatea de cunoaştere sub dublu aspect: extensional (diversitatea modală a situţiilor problematice abordabile şi rezolvabile) şi intensional (profunzimea pătrunderii şi a înţelegerii aspectelor relevante. fenomene şi evenimente.una denumită cristalizată (inteligenţă de tip B). Etimologic. accea care rezidă în abilitatea individului de a se descurca în situaţiile sociale. un factor numeric (N).este eficientă în situaţii problematice. se spune: inteligenţa este ceea ce măsoară testele de inteligenţă sau ceea ce indică testele de inteligenţă!! Multitudinea de definiţii şi accepţii ale inteligenţei este ea înseşi un indicator al complexităţii extraordinare a fenomenului.Noţiunea ca atare este greu de definit. D. coerntă. termenul provine din latină. inteligenţa socială. de exemplu.a. incluzând trei categorii de factori: un factor general (G). multicomponenţial. implicat în calcul. semnificative şi esenţiale ale unui obiect sau situaţii). Concluzie: inteligenţa este capacitatea de a stabili relaţii între obiecte. Thurstone. cea dea doua. La râdul lor. Modul diferit de combinare-articulare a componentelor de bază determină forma diferite de manifestare a inteligenţei. mai mulţi factori de grup (6). cu organizare heteronomă. Thorndike. un factor imaginativ ( I ). Spearman. susţine şi ea caracterul multidimensional. diferiţi autori conferindu-i conţinuturi diferite.

centila 1. scop în care se operează cu trei unităţi de masură: quotidientul intelectual ( Q.I. un Q. o decizie sau acţiune pot fi considerate inteligente într-o cultură.Q. . respectiv. nu se includ în testele de inteligenţă generală. centila şi scara în abateri. În viaţa reală. dar în alta nu. mai mic decât 100. logico-matematică. se calculează media aritmetică şi abaterea standard (etalon). interpersonală. Prima este subteoria contextuală. subiectul ocupă un loc prin distanţa sa în abaterea standard faţă de media aritmetică. i. ca atare. iar cel cu scorul cel mai slab. Fiecărui aspect îi corespunde o subteorie.I este un indicator ce se obţine prin raportarea scorurilor obţinute la testul de inteligenţă care dau vârsta mintală ( Vm). Gardner (1983) a introdus noţiunea de inteligenţă multiplă. Sternberg (1985) dezvoltă teoria triarhică a inteligenţei. iar ceea ce într-o cultură poate fi o motivaţie bună în alta poate fi rea.I= Vm / Vc x 100. tehnice şi un număr şi mai mare de factori specifici ( SI). Prin definiţie. S-a impus în practică determinarea inteligenţei generale. i. În fine R. Centila este o unitate de măsură care permite clasificarea unui subiect în funcţie de scorul obţinut la testul de inteligenţă. care exprimă modul cum experienţele noastre anterioare afectează felul în care ne comportăm. i.această clasificare depăşeşte limitele inteligenţei generale. se acceptă că subiectul normal mediu are un Q. identificând nu mai puţin de şapte forme (tipuri): i. la vârsta cronologică ( Vc): Q. un Q. Scara de abatere.I = 100.etalon tinde să fie generalizată în prezent. intrapersonală. prin raportarea la un eşantion de 100 de subiecţi reprezenţând populaţia de referinţă. deci vârsta lui mintală este egală cu vârsta cronologică. implicat în înţelegerea raporturilor funcţionale.există totdeauna o motivaţie a comportamen-tului inteligent.I). cele speciale).centila 50. ajungăndu-se până la categoria „ debilitate mintală”. i. i.etalon (ultimele două fiind aplicabile şi altor aptitudini. spaţială. cel cu scorul mediu. Pornind de la scorurile eşantionului. multiplă. H.kinestezică a corpului. i. Subiectul cu scorul cel mai mare primeşte centila 99. cea care leagă contextul cultural de comportamentul inteligent. (Q. un factor mecanic (W). muzicală. ajungând pănă la categoria ”super” („super inteligent”). A doua subteorie este cea componenţială. in care trei aspecte distincte ale inteligenţei se combină fiecare cu celelalte două pentru a produce un comportament inteligent.combinare. care intervin în rezolvarea unor sarcini individuale din cadrul unei clase (aceştia din urmă corelează cu difertele aptitudini speciale şi. spre deosebire de cea de test. unde Vm şi Vc sunt exprimate în luni.I.I mai mic de 40). fiind mai mult proprie domeniului aptitudinilor speciale. mai mare decât 100 indică o inteligenţa superioară mediei.

un surogat de IQ. nu toate componentele sunt afectate în acelaşi ritm. de atenţie şi imaginaţie. Acesta a impus în psihologie conceptul şi metodologia educării inteligenţei emoţionale (EQ). nici măcar de anii de experienţă.După Sternberg.aveau o corelaţie nulă cu succesul lor în carieră” (p. Ed. în cel mai rău caz. sub presiunea faptelor s-a acceptat limita de 21.25 de ani. 2004]. apoi cele verbale şi de raţionament Interesează şi corelaţia dintre reuşita şcolară şi profesională cu nivelul inteligenţei. Cea de a treia subteorie vizează cele două faţete ale inteligenţei.Inteligenţa emoţională. Vârsta antrenează cu sine un implacabil proces de deteriorare a eficienţei structurilor inteligenţei şi o scădere a QI. respectiv. o atitudine pozitivă şi voinţa de reuşită! INTELIGENŢA EMOŢINALĂ (EQ)sau UN ALT MOD DE A FI INTELIGENT Limitele IQ în predicţia succesului în carieră şi în viaţă în general au fost evidenţiate în mod elocvent de Daniel Goleman într-o lucrare celebră deja imediat după apariţia sa “Working with Emotional Inteligence” (1998) [trad. dar corelat cu un optim motivaţional. Multă vreme s-a considerat de unii autori că este integral înnăscută.cea legată de noutate şi cea legată de prelucrarea automată a datelor şi informaţiilor. Este cea care contează cu adevărat în viaţa cotidiană şi conduce la succes şi performanţă. Soluţia corectă: şi aici intervine principiul interacţiunii ereditate. medicină. ulterior. “ IQ-ul nu explică 75% dintre succesele profesionale. cheia succesului în viaţă. inteligenţa trebuie abordată cognitivist.primele afectate sunt calităţile perceptive. cu acordarea unei mai mari ponderi eredităţii.mediu. Un studiu despre absolvenţii în drept. ceea ce înseamnă că secretul succesului nu este asigurat de ce se predă în şcoală. nici de diploma unei facultăţi. Bucureşti. analiza să fie orientată pe componentele procesului de tratare a informaţiilor. 96%.19). tinând doar de ereditate. de memorie. cât şi determinismul ei. Experimental s-a dovedit că este necesar şi suficient un nivel mediu de inteligenţa.rom. O altă întrebare: când se consideră structurarea inteligenţei ca încheiată? Mult timp s-a crezut că vârsta limită a maturizării inteligenţei este de 14 ani. Valoarea exactă a acestei limite poate fi încă obiect de discuţie. Singurul factor de importanţa majoră . Allfa. În definirea inteligenţei noutatea trebuie considerată mai importantă decât automatismul sau rutina! Controversele vizează nu numai definirea inteligenţei. pedagogie şi economie de la Harvard. a relevat că scorurile de la examenele de admitere. dacă nu chiar. certă este constatarea că dezvoltare inteligenţei este mai scurtă decât cea a altor aptitudini speciale. alţii o consideră dobândită sub influienţa mediului.

cea care în lucrarea “Raising Your Emotional Inteligece”(1997) [trad. O contribuţie majoră în înţelegerea EQ-ului şi educarea sa o au cercetătorii care de mai mult timp ajunseseră la concluzii similare cu ale lui D. Prin afectivitate nu numai că avem conştiinţa de sine.dar le lipsea conceptul şi teoria prin care să le exprime. “De vreme ce majoritatea nu avem aceste aptitudini. Începând cu un set de teste de verificare a nivelului de conştientizare emoţională. comunicăm cu adevărat cu noi înşine. caracteristică psihologiei transpersonale (din care se reclamă şi Goleman). J. dar ne şi cunoaştem pe noi şi pe ceilalţi. Carcteristicile comune ale acestor pacienţi : capacitatea de a conştientiza ceea ce simţeau. Seagal. întărindu-şi dorinţa de a trăi. printre care Abraham Maslow. rom. Teora] concepe un adevărat manual practic. Rolo May şi Carl Rogers. Doar medicamentele erau capabile să . La vremea respectivă. Observaţia esenţială pe care a făcut-o s-ar putea formula astfel: cei care îşi conştientizează senzaţiile pe care le încearcă. le exprimă şi le trăiesc plenar au mai multe şanse de supravieţuire. ne motivează şi ne ajută să cultivăm autocontrolul şi perseverenţa. capacitatea de a-şi accepta sentimentele. cu ceilalţi oameni şi chiar cu natura şi cosmosul. Ea realizează o veritabilă reabilitare a emoţiilor şi sentimentelor ca cele mai puternice resurse cu care este înzestrată fiinţa umană. Emoţiile ne spun cu adevărat care lucruri sunt importante şi esenţiale în viaţă. ignorate şi blamate ca surse de sănătate şi de vindecare. relaţii care. cu mare valoare didactică şi formativă. Autoarea. emoţiile erau de multe ori considerate ca fiind maligne în procesul vinecări mentale. Mai mult. i-a avut ca mentori şi a lucrat cu mulţi giganţi în psihoterapie. profesionale şi familiale. emoţiile îi conduc la relaţii spirituale. doctor în psihologie. In viziune holistică. cum să ni le dezvoltăm? Răspunsul lui Seagal face obiectul lucrării citate. sunt esenţiale în procesul de vindecare.pentru performanţa profesională şi nu numai este inteligenţa emoţională”. în opinia mai multor supravieţuitori ai groaznicei maladii. ca şi acum. cu peste 30 de ani de experienţa în psihologia clinică. Goleman. participă în cadrul Universităţii Los Angeles la un program de cercetare a rolului jucat de emoţii în vindecarea pacienţilor bolnavi de cancer. şi capacitatea de a cultiva aceste informaţii emoţionale. Un asemenea caz este Jeanne Segal. Ed. nu se tem de emoţii puternice ale lor şi ale celorlaţi. cu exerciţii de formare a “muşchilor emoţionali” şi terminând cu modul de folosire a inteligenţei emoţionale în relaţiile afective. indiferent de intensitatea lor. “Dezvoltarea inteligenţei emoţionale”.

iar aceşti centri au evoluat şi ei odată cu neocortexul şi exercită o puternică influenţă a tuturor funcţiilor cerebrale. şi. suportul său neuronal este în sistemul limbic (nucleii amigdalieni). . EQ ne ajută în relaţiile personale şi interpersonale şi se apreciază doar prin nivelul de succes şi de performanţă în viaţa cotidiană. predeterminat! Primul este un aliat mai puternic în viaţă concretă. Din punct de vedere evoluţionist. Dacă IQ este relativ limitat genetic. Segal propune pentru educarea EQ o adevărată “şcoală” cu : un ciclu primar denumit şcoala senzaţiilor cu obiectivul denumit conştientizarea emoţiilor prin exerciţii de formare a “muşchiului emoţional”. pentru că ele denaturează.elimine durerea fizică. EQ oferă posibilităţi infinite de creştere. Prin educaţie venerăm intelectul şi desconsiderăm emoţiile.IQ şi EQ sunt în interdependenţă –incompleţi şi ineficienţi unul fără celălalt. să eşuăm cu un IQ de invidiat în profesie şi în luarea celor mai bune decizii. Institutul de Matematica Inimii. IQ este cel care face să iai nota maximă la un test şi se măsoară cu diferite teste de inteligenţă. Emoţia şi intelectul sunt partea aceluiaşi întreg.Mai mult studiile din ultimul deceniu au demonstrat că fluxul electromagnetic generat de inimă este de aproape 5000 de ori decât cerebral. sunt semn de slăbiciunen neputinţă de autocontrol şi naivitate.n. iar tratamentele psihologice vizau să paralizeze şi să anuleze emoţiile şi sentimentele! Convingerea sa a fost că cele mai multe răspunsuri la va primi cercetând corpul uman şi simţirea asociată lui. fiind dat de viaţa însăşi. componenta emoţională a existat în creierul uman cu mult înainte de dezvoltatea raţiunii (neocortexului). Nu avem încredere în emoţii. un curs postuniversitar care are ca obiectiv dezvoltarea capacităţii empatice şi trecerea de la inteligenţă la înţelepciune. Aici intervine paradoxul: venerăm mintea şi ignorăm inima. un curs liceal cu obiectivul de a accepta şi tolera ceea ce simţi realizat prin exerciţii de creşterea muşchiului emoţional şi un set de mantre ca cea anti-teamă. la serviciu şi în familie. nu sentimentali. al doilea …ne ajută la teste! Fiecare om poate să evolueze şi să-şi perfecţionez la infinit EQ-ul.n. suntem raţionali.). chipurile. Coeficientul emoţional se poate dezvolta la infinit. Mulţumirea şi bucuria de a trăi sunt indicatorii săi! Un EQ scăzut face să ne respingem semenii. iar inima are independenţa sa funcţională dată de nuclei neuronali proprii! (vezi cercetările Hearthmat. de exemplu. informaţia pe care o furnizează intelectul. pe când cel inteligenţă este fix. un ciclu colegial destinat conştientizării active a emoţiilor şi perfecţionării muşchiului emoţional. J. dar instinctiv simţim ca nu este aşa! Este înţelept să simţi! Inima şi mintea nu sunt atât de separate.

3. Vindecarea înainte de a fi organică şi fiziologică este informaţională. 2. nu cu mintea. Segal. întelegându-se mai bine pe sine. 8. iar J. Terapia sa se centrează pe emoţie. 5.încheie J. Sper că şi voi simţiţi la fel”. 6. înainte de a fi elitistă. Concluziile privind EQ sunt în concordanţă cu noua ramură medicală denumită psihoneuroimunologia.Goleman pledează pentru includerea intervenţiei emoţionale în vieţile celor grav bolnavi printre procedeeele standard ale medicinei. psihică / emoţională. nu uitaţi doza de umor. Orice aţi face. 1.Ca un adevărat ghid practic. pe conştientizarea şi trăirea ei. Fiecare individ uman se poate dezvolta la infinit şi poate dispune de toate resursele necesare de a fi mulţunit de sine şi de ceilalţi. Simţiţi cu trupul. 4. Segal recomandă tehnicile sale de cultivare a emoţiilor nu doar pentru lupta împotriva bolilor ci şi pentru identificarea a ceea ce este cu adevărat important în viaţă şi pentru a lua decizii vitale în fluxul vieţii cotidiene. Nu ascundeţi ceea ce simţiţi. Partea a treia o denumeşte ÎNVAŢĂ SĂ FI TU ÎNSUŢI şi indică zece trepte în dobândirea inteligenţei emoţionale. 9. astfel încât să vă simţiţi folositor. Faceţi din îngrijirea corpului o prioritate. Folosiţi schimbarea pentru a evolua. 7. Perspectiva oferită de EQ este umanistă. 10. Acceptaţi-vă sentimentele. pe autoaceptarea ideii că suntem cu adevărat ceva dacă suntem noi înşine. Fiţi deschişi în relaţia cu ceilalţi. informaţiile chimice din creier şi din sistemul imunitar ar fi mai dense în zonele generatoare de emoţii decât în oricare parte a organismului. cât din ceea ce simte că este şi poate fi. Fiţi empatic. . Conştientizaţi-vă permanent senzaţiile. D. Simţind şi exteriorizând emoţii. nu doar prin ceea ce crede despre el. ”A trăi viata este mult mai incitant decât a vorbi despre viaţă. potrivit căreia persoanele care simt că au pentru ce trăi şi vor acest lucru cu toată puterea simţirii au mai multe şanse în depăşirea bolii şi vindecare. activăm centri amorţiţi ai creierului. cartea lui Segal include la fiecrare capitol teste şi exerciţii practice. dăm energie şi oferim obiective minţii. Este o perspectivă holistică în care sunt vizate toate laturile personalităţii umane. Acţionaţi.

memoria verbală şi numerică.). spre exemplu. vivacitatea reprezentărilor. memoria formelor). pictură. . box. Literatura de specialitate şi experimentele au dovedit. aptitudinea specială condiţioneză nivelul peste medie al performanţelor într-un domeniu. conducerecomandă etc. rezolutivitatea figurală sau simbolică etc.. după genul de activităţi în cadrul cărora se manifestă. 1978). Talentul denumeşte ansamblul dispoziţiilor funcţionale. Apare ca o continuare a aptitudinii pe o treaptă superioră de dezvoltare a acestei. ereditare care ţin de calităţile unor subsisteme strict individualizate ale personalităţii: analizatorul auditiv ( auzul absolut. Astfel se enumeră: aptitudini artistice ( pentru literatură. sculptură. biologie etc. se evidenţiază aotitudini cu un grad şi mai mare de specializare. până la punctul valoric cel mai înalt în care putem vorbi de talent deosebit sau geniu.). aptitudini sportive ( atletism. aptitudini manageriale (pentru organizare.). Astfel persoanele cu aptitudini muzicale. aptitudini tehnice. memoria structurilor muzicale). spre exemplu. Milaret).Rolul “simţirii” este evident în comunicarea care se doreşte persuasivă.”daţi dovadă de nesiguranţă.intre un punct limită inferior. b. sistemul atitudinal sau vectorial şi muncă. Precizare: în interiorul fiecărei clase. un profesor. analizatorul vizual (sensibilitatea cromatică. nu convigenţi. ce marchează trecerea în „ comun”. Aptitudinile speciale sunt acele structuri ale personalităţii de natură instrumentală care asigură obţinerea unor performanţe deasupra mediei în anumite sfere particulare de activitate profesională. Popescu. fizică.).) Clasificarea aptitudinilor speciale se operează. teatru tetc. subsistemul cognitiv ( combinativitatea imagerială. ereditare şi a sistemelor operaţionale dobândite ce mijlocesc performanţe deosebite şi realizări originale în activitate ( P. se asociază cu originalitatea şi este efectul interacţiunii. tir tetc. un decret etc). Aşa cum precizam. Simpla înlocuire a formulei “Cred că “ prin cea “Simt că” vă face brusc convingători. aptitudini ştinţifice ( pentru amtematică. că antrenamentul şi educaţia muzicală sporeşte nivelul de performanţă al elevilor la matematici ( G.Neveanu. de regulă. ascultaţi cu interes şi implicit interesanţi. De câte ori încercaţi să convingeţi pe cineva şi spuneţi “Eu cred că. Au la bază premise native. administraţie. cu atât mai mult când “citaţi o autoritate” (fie ea o carte. se ierarhizează pe o scală foarte largă. intermodelării a unor diferite şi eterogene aptitudini superior dezvoltate. cât şi faptul că talentul nu se reduce la un optimum instrumental al personalităţii ci necesită o sinergie dintre aptitudinile centrale.

Altfel spus. Geniul desemnează acea persoană cu o excepţională dotaţie şi calităţi ce conduc la realizări de însemnătate istorică. Punctele de vedere exprimate sunt (relativ) comune în a afirma rolul său central în structura personalităţii.sunt atributele esenţiale al Eului.Motru interpretează vocaţia prin prisma filosofiei sale ( personalismul energetic) considerând-o ca fiind o sinteză de însuşiri care obligă la manifestări personale. performanţele geniului crează o epocă nouă întrunul sau mai multe domenii. exprimat „ total”. pe care unele vocabulare nu îl includ decât ca pronume personal la persoana întâi. geniul crează un nou stil. „instanţa”ce asigură continuitatea.NUCLEUL ERSONALITĂŢII • TEORII DESPRE NATURA UMANĂ ŞI PERSONALTATEDe mai bine de un secol Eul şi problematica sa ocupă un loc central în psihologie. în primul rând. care sunt auxiliare sau inhibate. iar Eul se autopercepe ca „ realizat”. creativitate excepţională obictivată în „ ceva”.Implică nu numai un QI superior ( peste 140) dar. un anume rol devine privilegiat în raport cu celelalte. EUL. întrebările persistă: simţirea sau gândirea? -emoţia sau reflecţia? -conştiinţa sau interpretarea ? etc. istorie tec. EUL ŞI PERSONALITATEA. aici opţiunile diverşilor autori nu sunt numai diferite ci şi total contradictorii. deschide un nou drum în cultură. De altfel. calitatea de a fi nucleul acesteia. Filosoful şi psihologul român C. unitatea şi relativa stabilitate a vieţii psihice individuale.Vocaţia desemnează „ chemarea” către o anumită activitate sau spre o „misiune” socială prin care subiectul „ simte” că îsi valorifică propriile aptitudini. apreciat ca excepţional. unde performanţele sunt în coordonatele valorice ale epocii. originale. Domeniul cel mai controversat îl reprezintă natura psihică a Eului. debutul dificultăţii abordării acestei problematici se declanşează chiar cu polisemia termenului ( Eu). Spre deosebire de talent. Dincolo de aceasta. tehnică. creatoare de valori. Rădulescu. . al cărui tezaur îl îmbogăţeşte. se valorizează la maximum. vocaţia include şi o organizare ierarhică a rolurilor sociale prin care se exprimă o personalitate.. un nou mod de gândire etc.

James şi J.în franceză. intuiţionismul lui H.Mai mult. când se traduce acelaşi termen. James. A. W. alţii folosesc un termen în locul celuilalt sau. Self.Mead !! Ego. 97). Soi. Moi. Am putea spune că prima etapă ( până în jurul anului 1900) s. dar după lucrările lui H. declarat psihologice. cuvântul Eu desemnează tot ceea ce un om recunoaşte ca fiind al său. în Eseu asupra faptelor imediate de conştiinţă ( Essai sur les donnees immediates de la conscience. Sinea. familia. Allport). H. Kant se referă în opera sa filosofică la „ Eul cunoscător”.Bergson. precum şi ca aspect afectiv (emoţii şi sentimente provocate) şi acţional.Alcan. ci şi îmbrăcămintea.în engleză. filosofia fenomenologică fundamentată de E. a două aprecieri distincte ale .G.a caracterizai mai degrabă prin practicarea unei psihologii filosofice decât pozitive. unii autori preferă să diferenţieze Self-ul de Egou.una având ca sursă un sistem filosofic care.altele îl acceptă doar din punctul de vedere psihanalitic ( ego ). Sartre. urmărind să identifice aspectele esenţiale. Marcel) toate se referă într-un mod sau altul la ceea ce numim generic „ Eu”. I. propun înlocuirea termenului Eu cu cel de proprium ( G. continuată de cea existenţialistă ( J. F. Aici. O primă constatare se impune: distingem cel puţin următoarele două direcţii în evoluţia concepţiilor despre Eu. cum acesta se afirmă şi se apără (instinctele de conservare. Mine.Eu. 1926.P. 1926).. Eu social. Paris. Sine. ca mod specific de fiinţare. Exemplificări: W. se referă la om şi natura psihicului său. de apărare. pragmatismul şi instrumentalismul american de la sfârşitul sec. genera-le şi constante. proprii psihologiei experimentale. prietenii. Eu. p. de expensiune etc. I. Traducerea unor lucrări dintr. această entitate este analizată în elementele sale integrate ( Eu mintal. G. Apoi. operele de artă.Alcan. F. Bergson. Dewy).argumentează existenţa a două forme de multiplicitate a stărilor de conştiinţă ( numerică şi cantitativă). Essai sur les donnees immediates de la conscience ( trad.G. Me.în latină. explicit sau implicit. J. altele. Schopenhauer descrie „Eul ca purtător al voinţei şi reprezentării”. care devine „ le Soi”. J. toate aceste obiecte dându-i aceleaşi emoţii „ ( W.). Eu spiritual). Husserl. Astfel. nu numai corpul şi facultăţile psihice. al XIX-lea (W. Je.în română – sunt doar exemple pentru a ilustra neconcordanţa terminologiei utilizate.o limbă în alta introduce noi dificultăţi. fr). O analiză istorică a problematicii poate ar fi o încercare lămuritoare. „Selful” lui W. James devine în traducerea franceză „ le Moi”. Fichte distinge între Eu şi Non. îşi propun cu pri-orioritate identificarea naturii psihice a Eu-lui. pur şi simplu. Paris. în lucrarea sa „ Principii de psihologie”: „ In sensul cel mai larg. deci.

spiritul. Distincţia realizată de Bergson . se constituie progresiv în experienţa şi activităţile sociale. Cea mai cunoscută contribuţie este cea freudiană. identifică un Eu profund. După G. iar stările profunde de conştiinţă care îl compun sunt pure.. cea dintre Eul fundamental şi Eul secund. ce se nasc în procesele sociale. Freud şi ale continuatorilor săi. se va dovedi utilă şi altor cercetători. în asumarea rolurilor. Freud consideră că Eul apare prin diferenţierea Sinelui la contactul cu realitatea externă.1940).H. un Eu social …” o umbră a Eului fundamental proiectat în spaţiul omogen”. căutând soluţii de satisfacere a lor în şi prin realitatea externă. nemulţumit de behaviorismul naturalist şi mecanicist al lui Watson.îndeplineşte ordinele imperative ale Id-ului. nu este altceva decât „ altul” internalizat [ „ Structura Eului unei persoane reflectă modelul general de comportament al grupului social căruia îi aparţine „]./acolo unde se află Sinele. dominante sunt poziţiile lui S. • nu există de la naştere. indistincte] şi un altul secund. o verigă aflată la confluenţa Sinelui cu realitatea exterioară. iar în America cea a lui George Herbert Mead. Mead. În etapa psihanalitică şi interacţionistă ( 1900. a cărui existenţă se manifestă în momente diferite şi se exprimă în cuvinte. interpersonală şi de grup. Ultima lucrare a lui Freud ( Abriss der Psychoanalise. Mead. ca un fel de „excrescenţă” a Sinelui. G. Eul este un intermediar. altul în care succesiunea implică fuziune şi organizare). fundamental [care nu are nici un raport cu cantitatea. a două aspecte ale vieţii conştiente ( unul cu elemente bine definite.„ strivit” de cele două contradicţii. dimensiunea socială este detrminantă în constituirea şi devenirea Eului: • Eul şi alter-eul se nasc împreună. după care operează şi în prezent mulţi cercetători. în comunicarea socială. Eul este subordonat astfel în totalitate Id-ului şi realităţii externe şi.H. 1938) reabilitează poziţia precară a Eului pe care acum îl consideră ca având funcţia esenţială de a elibera omul de constrângerile inconştientului: „ Eul trebuie să expulzeze Sinele” aşa încât „ . se axează pe analiza unor fenomene psihice (conştiinţa. el trebuie să devină Eu”. permanent Eul trebuie să împace „ doi tirani”: Sinele dominat de „principiul plăcerii” şi Supra-Eul dominat de „principiul normei”. Respectiv. • cel mai important mecanism psihologic prin care se construieşte Eul este comunicarea cu „alţii” şi cu „sine”în cadrul interacţiunii sociale. INTERACŢIONISMUL SAU DIMENSIUNEA SOCIALĂ A EULUI In America. Eul) interpretate nu ca substanţe ci ca funcţii. Tot autorul american indică şi proprietăţile Eului: . orientat de behaviorismul social.duratei. Structural şi funcţional.

H. Denumit şi Eul unificator sau Eul complet. prin care reunifică o serie de faţete ale Eului. respectiv. M.Maslow. din care decurg toate faţetele personalităţii. dimpotrivă. MacMurray).Mead. Paris. dedublat. echilibrat într-o societate cu aceste caracteristici. concordă. • este un ansamblu de atitudini sociale preluate de la ceilalţi. Fondatorii noii orientări. 139). Eul total este conceptul a cărei paternitate aparţine aceluiaşi autor. cu ansamblul relaţiilor pe care le întreţine şi le traversează. • Eul este o formă de adaptare a Minelui la solicitările sociale. Deşi. Eul asumă personalitatea ca nucleu al său şi o dezvoltă (Erik Erikson). G. poziţia lor. In concluzie. P.• este obiect pentru el însuşi. imediat după moartea lui Freud. acesta se defineşte în raport cu comunitatea din care face parte individul. doreşte. ce urmează. • Minele este structura care se exprimă prin Eu. Sine: • Minele este fiinţa biologică a omului. ca interacţiune . Loewenstein. procesele sociale disociate. A. până la triumful asupra hazardului şi a crizelor sociale. publicat în anul 1939. E.. L’ esprit. iar Eul este reacţia organismului (a Minelui) la atitudinile altora. în interiorul acestei orientări. cu situaţia sa prezentă. p. armonios. Originea noii orientări o reprezintă articolul lui H. • variaţiile şi diferenţele dintre diferite persoane sunt evidente. Eul va fi unitar. există numeroase variante. R. Este un centru de energie personală ( J. de la asumarea identităţii ( ego identity) şi calităţilor personale (ego qualities). nu există decât ca relaţie. o latură din realitate.U.F. Rogers ). ca o entitate care cunoaşte. după moartea lui Freud (1939) [numită şi „ autonomistă” şi psihoumanistă] ( N. iar orientarea sa va marca decisiv noile piste de investigare. fixează condiţiile care îi permit Eului să utilizeze de Mine ca mijloc de realizare a scopusilor comune” ( G. 1963. Eul poate dispune de Mine. consacră Eul ca o forţa centrală în cadrul personalităţii.H. dar nu oricum: „ Există un control social care stabileşte limitele. Principalul aspect este considerarea Eului ca dispunând de . Kris.H. Hartman. poate şi vrea. fiecare Eu reflectă un aspect. le soi et la societe. Eul este expresia unei structuri [ a Minelui]. Mead face din problematica Eului un aspect al psihologiei sociale. dezorganizate. C. Eu. în esenţă. • Prin Eu ne adaptăm Minele care poate schimba realiatea exterioară şi pe sine. Mead operează şi distincţia dintre Mine. Hartman “ Psihologia Eului şi problema adaptării”. haotice vor produce un Eul disociat.

capabil de selectivitatea scopurilor. se produce ”marea trecere”de la omul şi Eul său psihopat. nevropat la Eul omului normal. mecanisme de apărăre etc. J. economice.. ultima permiţând o adaptare raţională la mediu. MacMurray consideră Eul ca „o forţă centrală în cadrul personalităţii. Eul este înnăscut ca şi Sinele.autonomie în raport cu celelalte formaţiuni ale personalităţii şi cu mediul de existenţă. de data acesta. pulsiunile specifice Sinelui există amestecate cu aparatele specifice Eului ( capacitatea de a percepe. în care voinţa şi energia libidinală „ desexualizată” alimentează Eul cu energia necesară funcţionării normale într-o „sferă fără conflicte ale Eului”. ca origine. cât şi prin funcţionarea sa. Acum în prim plan trece Eul (auto)actualizat. H. acţiona). dar se diferenţiază treptat de el. învăţa. Acum se identifică şi funcţia esenţială a Eului : adaptarea specific umană. o entitate care cunoaşte. ca şi Sinele. alături de psihanaliză şi behaviorism. 1957). mecanisme de apărăre etc. Eul devine autonom. pulsiunile specifice Sinelui există amestecate cu aparatele specifice Eului . În concluzie: EUL este înnăscut. prin achiziţii succesive de deprinderi. După o primă fază de „autonomie primară”. mecanisme de apărare etc) se constituie o „autonomie secundară”ce permite organismului omului adaptarea raţională la mediul încojurător. integrator al unei personalităţi dominată de valoarea . Dacă până atunci Eul fusese negat ( de behaviorism) sau supralicitat şi hipertrofiat ( de „psihologia Eului”). ci spre scopuri fără origine sexuală. În anii ’60 constatăm că începe să se contureze în psihologie ceea ce avea să se numească „psihologia umanistă”. ulterior. Acum Eul este acceptat ca un instrument raţional al adaptării. Unghiul de abordare nu mai era nici el prioritar teoretic. Spre exemplu. Astfel. pe care fondatorul ei ( A. atitudini. dacă într-o stare iniţială. demografice şi …foarte umane. Maslow) o consideră „a treia forţă în psihologie”. memora. Energia sa se păstrează în propriile structuri ca „ libidou neutralizat . gândi. se încearcă redimensionarea locului şi rolului său în structura personalităţii. ca energie libidinală desexualizată”. care nu mai sunt orientate spre reducerea tensiunilor. vrea „( The Self as Agent. prin achiziţii succesive de deprinderi. membru al unei societăţi. În consecinţă se vorbeşte de o autonomie primară şi o alta secundară a Eului. aflat într-o multitudine de relaţii sociale. Eul devine autonom. Eul este autonom atât prin originea. ci predominant practic. dar se diferenţiază treptat de el. integrat în diverse tipuri de grupuri social.. ca formă superioară a Eului. dacă într-o stare iniţială. politice. de ameliorarea existenţei Eului într-o lume cu numeroase probleme sociale. Mai mult. doreşte. prin formarea şi dezvoltarea unor aparate achiziţionate ( deprinderi. ulterior. angoasat.

Otto cu tehnica numită „experienţa Minerva”] şi investigării unor caracteristici a ceea ce se numeşte de acum „ personalitatea optimală”[ vezi:R. Rogers „se centrează pe client”. iar concepţia interacţionistă. dar şi (chiar) „dizolvarea Eului” şi afirmarea Sinelui.socială a lui G. . Astfel. ci de bogăţie interioară. 1986)] . Mead. nu de complexe.perfecţiunii. nemascat sau disimulat. H. sau se introduc tehnicile destinate recuperării conştiente a experienţei pozitive [ H. Tot în acest cadru. succesului. tehnica „ Cine sunt Eu?”]. situaţiile şi comportamentul social [ Ph. a completat-o. satisfacţiei şi liniştii interioare. realist şi mai ales „metamotivat”.1985]. W. Aşa cum am subliniat deja. Practic. Rogers preia Q technique de la W. psihologia socială nu se oprise decât accidental asupra Eului. Efectul vârstei asupra conceptului de Eu. ca la Freud şi urmaşii săi. Numai o sociatate Eu. A patra etapă ( 1980 până în prezent) consacră redescoperirea Eului de către psihologia socială ( M. mai mult. dar şi descrierea caracteristicilor personalităţii autoactualizate capabile să perceapă lumea eficient. Zlate. A. teoria personalităţii la Maslow include o nouă viziune despre motivaţia umană ( vezi celebra „piramidă a trebuinţelor”). comprehensivitate. Stephensen (1953) şi o adaptează necesităţilor terapeutice sub formă de Q Sort ]. C. din anii ’30. Acum se formulează şi instrumentele necesare pentru a măsura diferenţele dintre perceperea Eului real şi Eul ideal [ C. a fost numai invocată în argumentarea faptelor sociale. până acum. adică netrucat. Redescoperirea Eului în psihologia socială.având ca nivel superior„trebuinţa de autoactualizare”.a propus şi nu a depăşit psihanaliza. totalitate. 2002). [ vezi revista „Psychological Abstracts”-1987] devin prioritare. Conceptul de Eu la femeile sedentare etc. a deschis prin A. respectiv atingerea stadiului de Eu autoactualizat sau de Eu autentic implică un nou concept şi o nouă realitate socială. Studiu comparativ al Eului la femei şi bărbaţi. Eul la tinerii delicvenţi. a revizuit-o şi a făcut-o mai practică şi mai bine înţeleasă şi . Coan . Maslow drumul psihologiei transpersonale. titluri şi preocupări de genul Eul.psihică ar putea asigura o deplină realizare a personalităţii umane. ea nu şi. Shaven. În noua psihologie nu puteau fi eludate nici problemele sociale. Implicaţii teoretice şi metodologice [o problematică ce ocupă doi ani paginile revistei „ Journal for the Teory of Social Behaviour ( 1985. calmului. H. împlinirii. pe Eul autentic. În noua etapă. amplificarea fiinţei biologice umane la limitele maxime ale potenţelor sale ( vezi obiectivele şi instrumentele prin care operează psihologia transpersonală). „ psihologia Eului” a devenit o influentă şi prestigioasă psihologie.

Practic.. Journal for the Theory of social Behavior. că suntem-trăsăturile noastre fizice şi psihice. Hales. după anii ’80. dar.). Bucureşti.Esteem. dar face şi o descoperire surprinzătoare: lipsa de validitate a experimentelor psihosociale anterioare. forţa şi slăbiciunea. p. aplicaţii practice şi nu studii academice prin excelenţă teoretice. al psihologiei dezvoltării personale şi „ personalităţii optimale”. instrumente.Redescoperirea Eului de către psihologia socială. ca urmare a nesesizării că „ imaginea de sine nu este numai un puternic reglator al comportamentului. Ed. numai că ea e mai cuprinzătoare.Imaginea despre propria persoană înseamnă cine şi ce credem noi. 1985). ci şi un element esenţial implicat în întreaga cercetare din ştiinţele sociale” ( S. Nu putem să înţelegem comportamentul unei persoane fără să descifrăm înainte imaginea despre sine care se ascunde în spatele acestuia”.activul şi pasivul. uneori. tinde să însemne. Universitatea Ecologică din Bucureşti Problematica imaginii de sine şi respectului de sine. • provocările altor domenii de cercetare ca psihologia genetică şi psihosociologia organizaţională.această constatare punea sub semnul întrebării întreaga cercetare psihosociologică anterioară! Ce a determinat această orientare şi a impulsionat cercetările în domeniu? : • nevoia de centrare a psihologiei pe implicaţiile sale practice. The Six Pillars of Self. Sau. nu numai că dă un nou impuls domeniului. posibilităţile şi limitele. Colosseum. • „comanda socială” care cerea fapte.27. conştient şi subconştient. se consideră a fi de o importanţă crucială din punctul de vedere al „psihologiei practice”. fără a fi absolut nouă în psihologia actuală. fără finaliate practică. respectiv „ o criză a confidenţei”. Câteva aprecieri sunt lămuritoare: „ Imaginea de sine înseamnă destinul. 1994 [ Cei şase stâlpi ai respectului de sine (trad. legată de necesitatea interpretării situaţionale şi interrelaţionale a omului.rom. pe omul concret aflat în relaţii sociale concrete. mai exact. O imagine despre sine include şi nivelul respectului de sine. univ. Ion RADU.1996] ) . IMAGINEA DE SINE-„CHEIA PERSONALITĂŢII ŞI COMPORTAMENTULUI” AUTOR : prof.Nathaniel Branden. dr.TOMŞA.

personalitatea manifestă (PM).care să nu se lege.D. cea spre care aspiră să şi-o formeze. obiectivată în comportament. 1981). constantă orientativă a ei. 6. aşa cum este ea în realitate.1. Ediţia a treia. Militară. adică cea exteriorizată. credinţelor individului despre propria personalitate ( V. ideilor. suma reprezentărilor sale cu privire la el însuşi”. DELIMITĂRI CONCEPTUALE La momentul actual. nr. element definitoriu al statusului şi rolului social ( Nicolae Bogatu. este „ Eul de lucru”.4. imaginea individului despre alţii. adică imaginea pe care individul o are despre sine. Imaginea de sine( IDS) este tocmai personalitatea autoevaluată (PA): • imaginea de sine (IDS) cuprinde totalitatea reprezentărilor. până la eşecul şcolar sau profesional. „ Pe lângă tulburările ale căror cauze sunt biologice. imaginea despre ce crede individul că alţii cred despre el. la teama de intimitate. mai multe „ faţete” ale acesteia. personalitatea ideală ( PI). Din toate judecăţile pe care le facem în viaţă. imaginea pe care o are cineva asupra propriului viitor poate fi un profet mai bun în privinţa realizării decât performanţele anterioare”.cit). până la sinucidere şi crime cu violenţă. Branden. la co. 5. în: „Rev.11 (1983). Paul Torrance.S. ce crede despre sine. Implicaţii psihosociale ale imaginii de sine. „Rev. p. 4. de psihologie”. p. nu cunosc nici o măcar o singură problemă psihologică. ce loc îşi atribuie în raport cu ceilalţi ( Aurora Perju-Liiceanu.dependenţă şi tulburări sexuale. Trei. 2. 3.operator al acţiunii situaţionale”. In opinia noastă (I R-T). personalitatea proiectată ( Ppro). Autocunoaştere şi creaţie. M. fie şi numai parţial.Ed. în psihologie se consideră că în personalitatea reală a omului concret există. Op. I. Ed. de psihologie”. afirmă sau tinde să creeze celor din jur o anumită imagine de sine. nici una nu este aşa de importantă ca judecata despre noi înşine”…” Pentru mine este cel mai important subiect din psihologie „ (N. 2004. personalitatea percepută (PP). Zlate ( Eul şi personalitatea. Ceauşu. fericire şi succes. individul apără. specialist în psihologie educaţională. ce se stabilizează funcţional ca reflex al perceperii dinamicii succes/eşec.„ De fapt. personalitatea autoevaluată ( PA). la pasivitate şi lipsă cronică de ţeluri.personalitatea reală ( PR).de la anxietate şi depresie. Cunoaşterea de sine şi comportamentul autoevaluativ. al . „ Prin tot ceea ce întreprinde. • IDS reprezintă felul cum individul se percepe. Op. 1981). adică cea dorită. de fapt. la abuzul de alcool sau de droguri. 50) distinge şi identifică următoarele: 1. de o deficienţă a respectului de sine.E. la molestarea soţiei sau copilului. reper. este un „ interpretor.Valeriu Ceauşu.p. 10). • IDS este nucleul central al personalităţii.cit. nr.

Karen Horney. după stadiul Eului corporal ( 1-3 ani). Nevroticul este convins de realitatea imaginii de sine construite. distinge între o imagine de sine realistă. Se formează încă din primul an de viaţă. apare şi se manifestă imaginea de sine actuală şi idealizată în raport de cum satisfac sau nu expectaţiile parentale.Cybernetics. proprie subiecţilor normali şi o alta specifică nevroticilor. propune termenul de proprium pentru a înlocui pe cel de ego sau self. apare auto-stima şi conştientizarea numelui propriu.rom. Maxwell Maltz. al preţuirii / respingerii de către grup (socio. 1999). unde aceasta este construită puternic deformat.cheia spre o viaţă mai bună (trad. Psycho. mărturia de bază a existenţei noastre. iar între 4. odată cu maturizarea incipientă a cortexului cerebral şi cu posibilitatea reţinerii în memorie a „urmelor existenţei”. în lucrarea sa fundamentală „ Personalitatea: o interpretare psihologică” (1937). • „imaginea personală”. pe care şi-o asumă. G. Astfel.). Curtea Veche. Este percepţia propriului corp şi a distincţiei că „ acolo. cel care găsea baza senzorială a conştiinţei de sine în cenestezie ( gr. .Ribot („ Les maladies de la personalite ”[1885]).organizare). flexibilă şi dinamică. Ed.v. probabil. în care copii disting între ei înşişi şi obiectele din jur. pentru aceşti subiecţi imaginea ideală nu corespunde realităţii. dar nu lipsesc. Psihocibernetica. în esenţă. ar putea fi descrisă după cum urmează . imaginea de sine şi comportamentul. cu normele şi valorile de referinţă pe care acestea le-a internalizat şi la care a aderat ( Ion Radu. ci o alta iluzorie. deşi. AISM.Prima componentă a subiectivităţii umane-care funcţionează ca o ancoră a conştiinţei de sine pe tot parcursul vieţii individului-este simţul Eului corporal. înăuntru”.Tomşa. Eul. Respectiv. pentru ceilalţi. pe fondul extensiunii Eului ( acum copilul ajunge să recunoască obiecte şi persoane care fac parte din lumea sa). afară” este altceva decât „aici. Allport.6 ani. Evoluţia proprium-ului. totul amalgamat într-o matrice socială în care individul uman s-a inserat prin fenomenul de însuşire a unei culturi. pentru ei nu există imagine de sine ideală. Aici imaginea de sine apare ca stadiu al dezvoltării proprium-ului. este evident că nu corespunde realităţii. Bucureşti. se produce identitatea Eului ( sesizarea constanţei identităţii în raport cu schimbările din jur). Imaginea de sine. psihanalist disident. Aspectul fusese semnalat încă de Th.W.comparaţiei sociale cu”altul generalizat ”. IMAGINEA DE SINE STADIU AL DEZVOLTĂRII PSIHICE INDIVIDUALE ŞI COMPONENTĂ A PROPRIUM-LUI ( EULUI) Referirile la acestă tematică sunt relativ puţine în psihologia anterioară anilor ’70. este „cheia personalităţii şi comportamentului uman” ( Dr. 1999).

Aşa cum remarca şi Allport. experienţa vieţii conţine în prima sa parte numeroşi stimuli care dau senzaţia de durere. Hobbes. imaginea de sine apare odată cu afirmarea respectului de sine şi cu simţul proprietăţii. Astfel. O poreclă peiorativă.comun. în care un rol deosebit revine însuşirii limbajului şi al pronumelui personal singular „eu”. faptul că cineva ne uită numele sau ne neagă personalitate are (uneori) efect de „rană psihică”. diferit faţă de ceea ce este “afară”. Şi reciproca este valabilă: o psihopatie. Atât de mare este aceast rol încât pierderea. La Allport. IDS -REZULTAT AL INTERACŢIUNII. acest fapt are ecouri psihologice importante. Jaspers. acest stadiu fiind urmat de cel al gândirii raţionale ( intre 6 şi 12ani când copilul începe să utilizeze logica în soluţionarea problemelor cotidiene) şi cel al constituirii proprimum-lui ( în adolescenţă) odată cu formularea scopurilor şi planurilor pe termen lung destinate satisfacerii temei centrale de efort. Husserl sau K. cu un jol major în viaţa psihică. „tu” sau „el” sunt inerente vârstei de doi ani când propria identitate nu este încă pe deplin înţeleasă. Simţul propriului corp se impune în viaţa psihică prin senzaţia de rezistenţă. ca în cazul privării senzoriale prelungite ( vezi experimentele de privare senzorială totală). cât şi . în senzaţia că „ eu sunt un corp”). în acţiunile noastre un scop este şi menţinera nivelului ridicat al Eului. ca tendinţă de afirmare a propriei identităţi.koinas. ca nevroza astenică. percepută ca „altceva” decât „sub pielea proprie”. uneori chiar dureroasă a lumii. Stirner au considerat că acesta constituie cea mai de seamă trăsătură a omului. Această componentă a subiectivităţii (personalităţii). Tocmai pe această bază apare şi se manifestă „simţul de sine continuu”. Când individul se identifică cu propriul nume/ prenume. se asociază şi cu cenestopatia ( stare de jenă şi rea funcţionalitate). mult mai numeroşi şi diferenţiaţi decât cei de plăcere. IMAGINEA DE SINE IN PERSPECTIVA PSIHOLOGIEI SOCIALE. Confuziile între „eu”. conduce la tulburări neuropsihice şi pierderea simţului Eului. aisthesis-senzaţie). chiar şi temporară a percepţiei corporale. deja la vârsta de un an aspectele afective de teamă. acum apare şi respectul de sine. cald. Ceea ce se simte că aparţine propriului corp este „cunoscut.imaginea de sine nu poate fi veridic conceptualizată şi interpretată decât în şi prin perspectiva socială. PERCEPŢIEI ŞI COMPARAŢIEI SOCIALE Aşa cum vom demonstra mai jos. dezgust sau furie sunt deja mai bine cunoscute decât cele de „plăcere”.înlume”(vezi fenomenologia lui E. Modul specific de existenţa al individului uman este de „ a-fi. apărută la vârsta copilăriei ( trei ani) are un rol fundamental în identificarea şi manifestarea personalităţii. Schopenhauer . respectiv al respectului de sine.

cum afirmă. cea „atribuită altora” şi imaginea de sine ideală ( cea spre care subiectul tinde să o impună sieşi şi altora). Cooley şi G.existenţialismul lui J.I. Autoobservaţia este de fapt precedată de observarea aplicată asupra celorlalţi şi.Sarte sau G. prin care se vede pe sine trăind şi acţionnând ca şi ceilalţi oameni. Maslow). Psihocibernetica. experienţa succesului / eşecului.). Radu. Mead au subliniat faptul că înţelegerea propriei identităţi de către copil este reflexul (ecoul) reacţiilor celorlalte persoane faţă de el. Imaginea de sine şi percepţia socială. din succese şi eşecuri. omul se cunoaşte din activitatea proprie.21-24). inclusiv pentru autoafirmarea Eului ( vezi. spre exemplu. Ch. prin nivelul autoperceput al prestaţiilor personale în împrejurări de viaţa obişnuite. intervin (între anumite limite ale normalităţii) din subconştient mecanismele de protecţie a Eului.denumită chiar „cheia personalităţii şi comportamentului uman” ( Dr. Atunci şi acolo. Imaginea de sine. unde apar disonanţe percepute acut între imaginea de sine reală ( cea cu care operează individul). Sau. Prin actele sale de conduită.P.) .H. Ci. în: Psihologie socială. Imaginea de sine se cristalizează într-o matrice socială care oferă cadrul social de comparaţie. din relaţiile cu alţi oameni. Bucureşti. respectiv.R. ca „altul generalizat” în edificarea propriei imagini de sine. Toate manifestările omului concret sunt marcate de „imaginea personală”.cheia spre o viaţă mai bună (trad. sentimente sau gânduri şi o alta. se edifică imaginea de sine ca interiorizare a conduitei celorlalţi. Curtea Veche. cât şi în situaţii-limită. iar conştiinţa de sine este imaginea eului în oglinda socială ( Cf . omul este capabil de o dublă cunoaştere: una . Fraisse (1967). aşa cum remarca P. prin care sesizează propriile senzaţii.Ed. Sursa autentică de autocunoaştere este comparaţia socială în cadrul intracţiunii umane şi opinia exprimată sau indusă de grupul social de referinţă. Astăzi se admite în psihologie că imaginea de sine nu reprezintă doar rezultatul unei introspecţii. Ch. Dacă disonanţa nu poate fi . într-un cuvânt din „încercările vieţii”. la care se răspunde cu autopercepţia propriei identităţi şi cu imaginea de sine proprie. reprezentarea despre celălalt funcţionează ca prototip. p. Baldwin psihogeneza imaginii de sine este simultană cu „imaginea de altul”. de a comunica ( vezi şcoala de la Palo Alto) şi de a acţiona conform motivaţiilor sale.rom. Continuu se produc la nivelul propriu de conştientizare decantări şi procesări de informaţii rezultate din percepţia celorlalţi. 1999). criteriile. PsychoCybernetics.L. preţuirea / respingerea de către grup. EXE S. teoria personalităţii la A. standardele necesare şi un eventual „model” de urmat prin persoanele de referinţă pe care subiectul concentrează preţuirea sa. Maxwell Maltz. Marcel etc. mai mult.

ceea ce se soldează şi cu descreşterea funcţiei imunitare ( T. iniţiativă. Maltz ajunge la concluzia că o imagine fizică necorespunzătoare. neacceptată sau neconformă cu modelul autoevaluat ca „pozitiv”. respectiv subiecţii expuşi la factori stresanţi în condiţiile prezenţei încrederii în eficienţa personală înregistrează puţine efecte fiziologice adverse. prezenţa sa ridică nivelul de aspiraţie. implicit. chirurgul şi profesorul Maltz a făcut o observaţie crucială: în multe cazuri în care bisturiul profesorului producea o modificare reuşită a fizionomiei. Deosebit de importantă pentru „ psihologia practică” este o formă a imaginii de sine pe care Albert Bandura (1989) o denumeşte „conştiinţa eficienţei proprii” validată de performanţe.este elementul strălucit evidenţiat de M.compensată se pot produce patologizări ale imaginii de sine şi implicit ale Eului şi personalităţii. nonşalanţă. „ Cum arăt?”.S. IMAGINEA DE SINE ÎN PERSPECTIVA COGNITIVACŢIONALĂ O sinteză a cercetărilor în această direcţie conduce la acceptarea imaginii de sine (I. aptitudini şi deprinderi noi.D. poate avea consecinţe negative în planul personalităţii. apropiindu-se de calităţile care asigură succesul în viaţa cotidiană ( activism. adaptare rapidă la situaţii noi etc. comportamentul se modifică într-un sens pozitiv.). în comportamenul lor.) ca element definitoriu al personalităţii în care se regăsesc următoarele elemente elementele: „ cum arăt”. faţă de cei care nu au convingerea în eficienţa personală. „ce am. agreabilitate. Fără nici un adaos de cunoştinţe. iar rezultatul a fost crearea psihociberneticii sau „programarea pe succes”. După mulţi ani de experinţă clinică. Depresia. se produceau şi mutaţii fericite în structura personalităţii pacientului şi. Herbert & S. creşte perseverenţa şi investiţia de efort pe termen lung. 1993). chirurgul estetician care în anii ’60 a formulat conceptul şi teoria psihociberneticii. Fenomenul a fost explicat de Maltz prin ideea următoare: creierul uman funcţionează după programe înscrise în subconştient. Cohen. implică şi o lipsă acută în forţele proprii. Maltz. Încrederea în eficienţa personală are şi ecou fiziologic. antrenând cu sine complexe de inferioritate şi o conduită în consecinţă. programarea făcându-se în funcţie de . pe care pot conta”. de asemenea. preluate ulterior de cercetătorii şi practicienii din domeniul psihologiei dezvoltării personale şi personalităţi optimale. „ce pot să fac”. Meditând asupra fenomenului. Aceasta are o mare valoare acţională şi motivaţională. Este suficient să înlături cauza ( defectul estetic) pentru ca efectul psihic să dispară! Dacă în locul bisturiului am utiliza numai sugestia pozitivă sau am re-defini „handicapul. nu s-ar putea obţine acelaşi lucru? Răspunsul a fost pozitiv.

Omul concret se utilizează şi se raportează permanent la o I.S. în cadru şi context social. din „relaţiile cu alţii” în împrejurări obişnuite sau în situaţii limită ( vezi K. preţuirea / respingerea colectivă sunt elementele matricei socio-culturale în care se cristalizează I. ideală . „politicianul”. cu care subiectul se identifică ( M. 1999).Maltz. rezultă şi din „comparaţia cu alţii”. altfel spus din „încercările vieţii”. p. I. Eul.Ed.D. ea este rezultatul unor modificări pe întrega scală a sistemului bio-psiho-social reprezentat de personalitatea întruchipată într-un individ uman. se autoevaluează şi îşi anticipează compotamentul în relaţiile cu lumea. Rezultatul final este o interpretare. din acceptarea sau respingerea celorlalţi. într-o anumită secvenţă istorică propune mode şi modele ale reuşitei sociale ( „cavalerul”.S. prin care se exprimă conştiinţa eficienţei personale validată de performanţe în comparaţie cu ceilalţi.interogatoare: „Cine sunt eu?” Fiecare socio.S. ci şi întreaga istorie şi proprietate simţită ca fiind „a mea”.operator al acţiunii situaţionale”sau „ Eu de lucru ”. Op. „ sunt mai puternic /slab decât G. în special la vârsta adolescenţei.S.rezultă din structurarea I.D. Dacă acceptăm Eul ca“interpretor global al fiinţării umane” într-o socio.D. în special. opinia grupului. comparaţie interindividuală. atunci I.D. Ce pot să fac?.D.D. reală (aşa cum se percepe şi cum o interpretează). „vedeta de cinema”.. „sfântul”. în care se produc reprezentări corporal-dinamice ( cum sunt?). apare ca „ interpretor.D. reprezentări asupra posibilităţilor de acţiune ( ce pot să fac?). Concluzia majoră a celor de mai sus : I. Ce am? Pe ce pot conta?. Cit. care nu include numai propriul nume şi prenume. I.exprimă simţul proprietăţii. Academiei de Inalte Studii Militare. Jaspers şi teoria sa privind confruntarea cu o situaţie limită ca fiind un veritabil „revelator al personalităţii”) Permanenta „testare a realităţii” se face prin situarea între reperele oferite de cadrul social: dinamica succes / eşec. cu semenii şi cu sine (vezi col.27). respectiv acel „ceva” de care eşti mândru şi pentru care poţi să te sacrifici. „ omul de afaceri” etc. Ion Radu-Tomşa. se constituie în procesul evolutiv al interpretărilor constatatoare de genul: „ sunt un corp”.Acest ultim aspect este o faţetă a I.S. din interacţiunea socială.dinamica succes / eşec al acţiunii şi de I.organizare.S.organizare.S.D. prin care individul se auto-interpretează.S.S.D.S.” şi pot „ să fac / sau nu acest lucru ”.D. „campionul”.) care funcţionează pot funcţiona ca „imagini de sine ideale”. reprezentări ale proprietăţii individuale ( ce am? ) şi. dr. nu este un simpu epifenomen. o I. imaginea de sine şi comportamentul în luptă.

amigdala este denumită de autor „ ferestra” prin care prin sistemul limbic fiecrare îşi„ vede” poziţia proprie în lume. parietali şi occipitali ( ariile de asociaţie olfactive.S. pare a fi cea de arie de conştientizare ce operează la nivelul subconştientului şi proiectează în sistemul limbic poziţia real percepută a individului în raport cu lumea înconjurătoare şi cu ideile proprii (p. Fiziologie. cât şi de la neocortexul lobilor temporali.Ea se exprimă şi funcţionează ca atitudine faţă de sine . • autoevaluare în hiper ( supraevaluare). încă nu a fost identificat de către psihologi suportul bioenegetic al acesteia. O lucrare stiinţifică de fiziologie [ Arthur C. Pe această bază se acreditează ideea că amigdala este decisiv implicată în formarea modelului de răspuns adecvat fiecărei situaţii în parte.D. dar şi cu neocortexul. Human Psysiology and Mechanisms of Disease (trad.definit ca totalitatea circuitelor nervoase care controlează comportamentul emoţional şi acţiunile motivaţionale.( spre care tinde să şi-o impună sieşi şi celorlalţi) şi o I. respectiv.S are ca miză majoră „confirmarea de sine” şi realizarea controlului ( întotdeauna imperfect) asupra unui sistem. este elementul de structură a personalităţii şi.S (auto)atribuită altora ( cum interpretează că este perceput de semenii săi ). avansată de Guyton. Guyton. ca autoevaluare.lume în care este implacabil inserat. al Eului care dă coerenţă subiectivă raporturilor cu lumea prin „ lupta pentru propria identitate ”. având conexiuni bidirecţionale cu hipotalamusul. 1996]. Stimularea amigdalei produce aceleaşi efecte ce se obţin prin stimularea hipotalamusului („ creierul vegetativ al organismului”).este descrisă şi amigdala (amygdala). ÎN PERSPECTIVĂ PSIHONEUROFIZIOLOGICĂ Dacă I. auditive şi vizuale). I.S.S. • autoevaluare în hipo ( subevaluare ). ca element al sistemului limbic : un complex de nuclei localizat sub cortexul polului anterior medial al fiecărui lob temporal. primeşte semnale nervoase din toate zonele cotexului limbic. Fără a fi cu obligativitate conştientizată. Datorită multiplelor sale conexiuni cu sistemul limbic. implicit. Medicală Amaltea.D. I. I. poate fi: • autoevaluare realistă – cu cele mai mari şanse de reuşită socială a subiectului. Funcţia globală a amygdalei. 409). al cărui element este. Putem deci considera că amygdala (sistemul rino-amigdalian) constituie un bio-procesor implicat în procesarea bio-informaţiei. este o realitate acceptată în psihologia de dată relativ recentă.D. Ed. rom.D. iar cea neurologică şi fiziologică lipseşte sau este neinteresată de posibilele ecouri psihologice.D. cu funcţii coordonatoare majore de . în capitolul referitor la sistemul limbic. perspectiva psihologică este eliptică.). Astfel.

S.operator al ativităţii umane. până la expresia coportamentală de adaptare la o situaţie de viaţă curentă. practic.S. iar rolul său este similar cu cel atribuit de neurochirurgul canadian W.Dumitru-Dulcan.D.D. totul amalgamat într-o matrice socială în care individul uman s-a înserat prin fenomenul de însuşire a unei culturi. Acest interpretor-operator (I. La acest nivel (subconştient) se integrează perpetuu [în starea de conştienţă] „imaginea lumii” cu „imaginea sinelui”.operator al acţiunii” sau „ Eu de lucru „. prezent.D. poate orienta manifestarea lor.S. CONCLUZII I. ci o rezultantă cu finalitate integratoare a unor procese biologice. răspunsurile comportamentale cu cele fiziologice. [ vezi şi Constantin.). întreaga experienţa de viaţă a individului. condiţie a conştiinţei).hardul. p. la care se adaugă cele memorate în cursul ontogenezei. Este de aşteptat ca amigdala ( bio-hard al I. poate exploata anumite posibilităţii funcţionale. I. Teora.S. ca fiind „ cel mai înalt nivel de integrare a conştienţei ”( stare fiziologică particulară.operator al acţiunii situaţionale asigură şi integrarea timpului psihologic ( trecut. Bucureşti. Ed. I.Penfield formaţiunii reticulate ascendent activatoare ( SRAA). funcţionează ca interpretor. I.se stabilizează funcţional ca reflex al perceperii dinamicii succes / eşec.D. cu normele şi valorile de referinţă pe care acestea le-a internalizat şi la care a aderat.orientare şi susţinere energetică a comportamentului uman. 1992. nu este un simplu epifenomen. de la care amigdala primeşte impulsuri nervoase. ca interpretor. Ea poate activa sau bloca procesele informaţionale şi fiziologice. cât şi individualizarea sa ca realitate psihică subiectivă. 239]. psihice şi sociale. -ca „ interpretor.descrise de psihologia tradiţională ca afectivitate şi motivaţie. deşi de natură informaţională.organizare).) să utilizeze ca bio-soft şi programe înscrise în memoria ereditară a individului. viitor) în devenirea insului. deopotrivă. să lase neexperimentate alte posibilităţi. evaluare. Inteligenţa materiei.S. al bioorganizării denumită organism uman.S.D. Ca produs psihic. cum poate. este bio-softul.D.S. conştiinţa cu afectivitatea.implicate în funcţionarea organismului de la răspunsurile fiziologice şi cele ale sistemului imunitar. este astfel implicată în toate acţiunile umane ce presupun reprezentare. modelează procese energetice. anticipare şi control al unei situaţii concrete de . al preţuirii / respingerii de către grup (socio. Dacă amygdala este bio. I. Ea este şi o „ grilă selectoare” a informaţiei din perspectiva insului şi interfaţa între procesele informaţionale şi energetice aferente coportamentului situaţional. al comparaţiei sociale cu „ altul generalizat ”.D.D.S. I.

gândirea şi intuiţia.D. nu este de acord cu acesta în ceea ce priveşte natura libidoului. dar una din ele devine dominantă şi orintează modul de comportare al subiectului. după o colaborare de cinci ani ( 1907. una din perechi este dominantă. rămâne una din cele mai interesante şi importante din perspectiva psihologiei contemporane. dar o energie vitală nediferenţiată. Fiecare om are în sine ambele orientări.G. introversia. Deşi fiecare om are în sine toate cele patru funcţii. sentimentele (afectivitatea) stă la baza lor şi le dă conţinut.C. gândirea sau emoţia etc.neplăcut. Mai mult. Freud). Ego-ul reprezintă partea conştientă a psihicului şi este responsabil cu procesele desfăşurate în starea de veghe. Mai mult. Putem spune cu dr.1912 ) cu Freud. Energia psihică a libidoului asigură dinamismul personalităţii umane. fondatorul psihologiei analitice. C. Problematica aferentă I.G. Omul poate fi nu numai intro. continuitate. Combinând cele patru aspecte.viaţă.Maxwell Maltz că „Imaginea de sine este cheia personalităţii şi comportamantului uman”. Jung utilizează termenul cu înţelesul de energie vitală difuză şi energie psihică ce alimentează activitatea psihică şi face posibile activităţi ca percepţia.extraversia. nu o energie eminamente sexuală ( ca la S.1961). iar afectivitatea în termenii de plăcut. EUL ŞI PERSONALITATEA ÎN CONCEPŢIA PSIHANALIŞTILOR DISIDENŢI Carl Gustav Jung ( 1875. Jung a introdus în psihologie conceptele de introversiune şi extraversiune prin care a descris modul cum energia psihică ( libidoul) poate fi orintată spre interior ( tipul introvert) sau spre exterior ( extravert).sau extravert ci şi orientat de funcţii psihice opuse: gândirea şi sentimentul (afectivitatea) care produc funcţia raţională şi sensibilitatea şi intuiţia care alcătuiesc funcţia iraţională. Pentru el libidoul este tot o energie. gândirea operază asupra experienţelor în termenii de adevărat şi fals. aşa cum este implicată şi în starea de normalitate sau anormalitate psihică a persoanei. Cele două funcţii: gândirea şi afectivitatea sunt total opuse. dacă gândirea evaluează experienţele. celelale trec în inconştientul personal. identitate şi stabilitate în modul cum percepe lumea.S.rezultă opt tipuri psihologice: . are şi o funcţie selectivă de filtru pentru stimulii la cere este supus subiectul şi asigură acestuia coerenţă.

extravert- gânditor- tinde să reprime emoţiile; este obiectiv şi dogmatic în gânduri şi opinii; *extravert- sentimental- reprimă logica; se comportă după norme şi valori, tradiţii şi norme învâtate; sensibil la expectanţele şi opiniile celorlalţi; *extravert- sensibil- centrat pe plăcere; caută noi experienţe; foarte adaptabil la persoane şi situaţii noi; *extravert-intuitiv- dotat pentru afaceri şi politică; creativ, profitor de oameni şi situaţii; lider incontestabil; *introvertit- gânditor- dificultăţi de comunicare; rece şi lipsit de consideraţie pentru ceilalţi; *introvertit – sentimental- îşi reprimă gândirea şi exprimarrea deschisă a afectivităţii; misterios şi inaccesibil; liniştit, modest, copilăros; *introvertit- sensibil- închis în sine; detaşat de cotidian; sensibil la frumos; concentrat pe senzaţii şi intuitiv; *introvertit-intuitiv- contact redus cu realitatea; visător; ciudat şi excentric. Inconştientul personal la Jung se aseamănă cu preconştientul din teoria lui Freud; conţine tot ceea ce a fost uitat sau reprimat; experienţele aflate în inconştientul personal se aglutinează în complexe alcătuite din emoţii, amintiri, dorinţe, centrate în jurul unei teme. Complexele dirijeză comportamentele subiectului, nu se află sub control conştient, dar, odată formate, poate interfera cu planul conştiinţei. Originile complexelor poate fi în experinţele din copilărie, în cele ancestrale,dar şi în viaţa de adult. Inconştientul colectiv ( transpersonal) reprezintă nivelul cel mai profund şi greu accesibil al inconştientului; el este depozitul experienţelor ancestrale, se moşteneşte indirect, sub formă latentă, apare ca predispoziţie care poate deveni realitate prin anumite experienţe individulale. Fiecare generaţie, după C.G. Jung, are experienţe bazale specifice, iar omenirea în totalitatea sa istorică a trăit experienţa naşterii şi a morţii, s-a confruntat cu figuri materne, cu necunoscutul sau teroarea, cu figuri divine sau opusul lor- aceste experienţe universale vor marca modul de a percepe şi reacţiona la datele realităţii. Aceste experienţe ancestrale stocate la nivelul inconştientului colectiv sunt exprimate sub formă de imagini sau simboluri pe care Jung le numeşte arhetipuri. Nu sunt bine structurate, ci sunt predispoziţii care se pot defini şi structura prin experienţe actuale, directe. Ele se manifestă în visele şi fantasmele oamenilor. Arhetipuri descrise pe larg de Jung: eroul, copilul, Dumnezeu, moartea, puterea, înţeleptul. Există şi arhetipuri mai bine conturate şi dezvoltate care influenţează

viaţa psihică în mod sistematic. Aceste sunt: persona, anima şi animus, umbra şi self- ul. Pentru Jung, dezvoltarea personalităţii este orientată spre viitor ( auto-actualizare), prin scopuri şi obiective, dar şi prin nevoia de cunoaştere şi percepţie corectă a Eu-lui propriu. Persoana prezentă este determinată atât de ceea ce individul doreşte să devină, cât şi de trecutul său. Implicit sistemul psihic este atât orientat teleologic ( de viitor), dar şi cauzal ( prin trecut). Două principii sunt invocate pentru a explica dezvoltarea pesonalităţii: progresia şi regresia, la care se asociază principiul sincronicităţii ( a fi sincron cu …”cosmosul”- modalitate prin care Jung explică fenomenele paranormale). Spre deosebire de Freud, Jung este de părere că dezvoltarea personalităţii nu se opreşte niciodată; primii ani din viaţă nu sunt hotărâtori pentru formarea personalităţii. Ego-ul se formează când omul- copil este capabil să distingă între sine şi ceilalţi, iar conştienţa se formează când subiectul începe să spună „ eu „. Naşterea psihică se produce la pubertate când se conturează forma şi conţinutul psihicului viitorului adult. Deosebit de importantă pentru Jung este vârsta între 35 şi 40 de ani când omul trăieşte o criză de identitate, convertită într-o orientate de la extraversie spre intoversie, asociată cu începerea procesului de auto- realizare, cu tendinţa de echilibru dintre conştient şi inconştient, respectiv de sănătate psihică numită de Jung individuare. Odată ce această stare a fost atinsă, urmează etapa denumită transcendenţă- acum polarităţile sunt depăşite, iar unitatea psihică atinge apogeul. Individuarea şi transcendenţa pot fi blocate de factori şi condiţii nefavorabile ( căsătorie nefericită, profesie nestimulativă etc.). Ultimul stadiu al evoluţiei omului este vârsta înaintată ( senescenţa) pe care autorul o aseamănă cu vârsta copilăriei, acum psihicul fiind dominat de procese de natură inconştiente. Se poate spune că pentru Jung scopul existenţei nu îl reprezintă reducerea tensiunilor ( ca la Freud), ci individuarea sau autorealizarea. Omul este unic în modul său de a fi, dar acest lucru este valabil în prima jumătate a vieţii, după care se formează, ceea ce el numeşte personalitate universală. Evaluarea personalităţii şi terapia jungiană se realizează prin : tehnica asociaţiei verbale ( prin care se depistează complexele); analiza simptomelor şi analiza viselor. Visele, după Jung, nu sunt expresia unor tendinţe şi dorinţe inconştiente, ci au două funcţii majore: asigură perspectiva asupra viitorului ( pregătesc subiectul pentru experienţele viitoare); asigură compensarea, realizarea unui echilibru între strucurile psihice aflate în opoziţie.

Alfred Adler ( 1870- 1937), disident faţă de acelaşi S. Freud, introduce în psihologie conceptul de sentiment de inferioritate, pe care îl consideră mobilul de bază al comportamentului uman. Progresul fiinţei umane se originează în tendinţa de a compensa o inferioritate reală sau imaginară. Experienţa inferiorităţii începe în copilărie ca urmare a dependenţei şi neajutorării în faţa adulţilor. Atunci când copilul nu reuşte să compenseze sentimentul de inferioritate, acesta se intensifică şi devine complex de inferioritate, definit ca „ incapacitate de a-şi rezolva problemele de viaţă”. Sursele complexului de inferioritate: inferioritatea organică, răsfăţul şi neglijarea. Unii subiecţi au tendinţa să supracompenseze complexul de inferioritate care se converteşte în complexul de superioritate ( opinie şi convingere exagrată cu privire la calităţile şi realizările personale). Scopul evoluţiei umane este lupta pentru dobândirea superiorităţii ( care este altceva decât complexul se superioritate), obţinerea perfecţiunii ( o expectaţie spre viitor). In concepţia lui Adler comportamentul uman este orientat finalist şi dirijat de ficţiuni, iar ficţiunea cea mai cuprinzătoare este idealul de perfecţiune sintetizat sub forma conceptului de divinitate. Scopul ultim al omului este obţinerea superiorităţii şi perfecţiunii care subordonează multe comportamente pariculare şi dezvoltă particularităţi psihice şi deprinderi specifice pe care Adler le numeşte stil de viaţă. Acesta se achiziţionează în urma interacţiunilor sociale, se cristalizează între 4 şi 5 ani şi este dificil de modificat mai târziu; ulterior va funcţiona ca un schelet de bază al caracterului. Stilul de viaţă depinde de relaţia părinte- copil şi de ordinea naşterii, iar caracterul este chiar stilul de viaţă. Deci, stilul de viaţă nu este predeterminat ci creat de subiect, rămâne constant şi definitoriu pentru atitudinile şi comportamentele subiectului. Adler a utilizat diverşi termeni pentru stilul de viaţă: personalitate, individualitate sau self, pe cel din urmă numindu-l şi „ forţa creatoare a ego-ului”. Autorul grupează problemele de viaţă în trei categorii: relaţiile cu semenii; problemele ocupaţionale; probleme legate de dragoste. Astfel, Adler postulează existenţa a patru stiluri de viaţă bazale, caracteristice modului de abordare a problemelor menţionate. Aceste stiluri sunt: 1. stilul dominant ( cu interese sociale reduse); 2. stilul achizitiv ( cel mai răspândit); 3. stilul evitant ( ezită să lupte cu dificultăţile vieţii); 4. stilul socialmente util. Optimist cu privire la natura umană, A. Adler argumentează că omul nu este victima propriului destin, poate să- şi creeze propriul self, nu este nici victima instinctelor şi a experienţelor din copilăria timpurie.

nimeni nu mă va lovi”) Fiecare strategie este un mecanism de apărare a Eu-lui. compotament inconstant. izolarea acestuia de ceilalţi. pot deveni componente ale personalităţii şi pot influenţa decisiv comportamentul individului. reflectată în comportamentul nevrotic. contestă de pe principii feministe psihanaliza ortodoxă a lui Freud. Securitatea şi satisfacţia sunt mobilul evoluţiei. promisiuni neonorate. Obţinerea siguranţei şi eliberarea de teamă marcheză normalitatea psihică la vârsta adultă. iar cheia dezvoltării personalităţii stă în interrelaţia dintre părinţi şi copil. care pot genera anxietatea bazală. influenţeaza dezvoltatea personalităţii. pedepse nedrepte. Adler .1952 ) influenţată de teoriile lui A. orientat spre obţinerea securităţii personale şi evitatea durerii. Dragostea părinţilor nu poate fi mimată. nevoia de securitate având un rol prioritar. E. • retragerea ( nimeni nu mă vede. Ea consideră că forţa motivaţională principală care stă la baza dezvoltării personalităţii nu este nici nevoia sexuală. nici agrsivitatea. nu mă loveşte”). nu cele biologice. ci nevoia de securitate. Tot Horney a argumentat sentimentul de neajutorare şi cel de culpabilitate [„ sentimentul insidios de a se simţi singur şi neajutorat într-o lume ostilă. Fromm şi de gestaltism. • obţinerea puterii („ dacă am putere. copii au capacitatea intuitivă de descoperi adevărata dragoste. Ea afirmă. că sursa motivaţională la femei nu este invidia penisului. nu voi fi lovit”). nu voi fi lovit”). Forţele de natură socială. Părinţii sunt responsabil de formarea sentimentului de securitate la copil. Aceste mecanisme de protecţie a Eu-lui se pot permanentiza. Cele două nevoi fundamentale. experienţe sexuale timpurii) dacă se simte iubit şi dorit ( adică în siguranţă). dar sunt forţe motivaţionale mai puternice decât nevoile sexuale sau nevoile fiziologice. Comportamentele care slăbesc sentimentul de secutitate al copilului sunt: preferinţa pentru alt frate. nu au scop pozitiv cum ar fi bunăstarea persoanei. • supunerea ( „ dacă mă supun. au un caracter universal. Există în cultura occidentală patru moduri de autoapărare împotriva anxietăţii bazale: • câştigarea afecţiunii ( strategia urmată:” cine mă iubeşte. pe baza observaţiilor clinice. . umilirea copilului. pentru că şi bărbaţii sunt invidioşi pe femei pentru că nu pot da naştere copiilor. sentiment ce invadează persoana”]. securitatea şi satisfacţia. el ( copilul) poate trece peste psihotraume severe ( bătăi.Karen Horney ( 1885.

alt mod este cel de a câştiga securitatea prin „ fuga de libertate”. religii şi ritualuri vizează obţinerea securităţii prin apartenenţa la un grup şi respectă un set de reguli impuse social.A.reprezentant al Şcolii de la Frankfurt. este o fiinţă care suferă de „ evadarea în libertate”. represivă. ceea ce îi separă de animale şi de restul naturii. După Fromm. omul se dezorientează şi se alienează. Revoluţia preconizată se va întemeia pe autoperfecţionarea morală şi „ religia iubirii”.Oamenii suferă pentru că ştiu că vor muri. dezechilibre sufleteşi şi alienarea ( înstrăinarea ). traumatizantă. dar. Fiecare persoană are în sine capacitatea de a se schimba. Cum fug oamenii de libertate şi insignificienţă? Există două căi: dobândirea libertăţii pozitive în unirea cu ceilalţi oameni prin muncă şi dragoste. cultura au acest rol. este determinat de factori psihosociali care acţionează în copilările. Horney: 1) autoritarismul. Sexul nu este o forţă modelatoare a comportamentului normal sau nevrotic. Horney are o viziune mai optimistă asupra personalităţii umane. la o marfă. A rezultat o „ sociologizare” a freudismului şi o „ umanizare” a marxismului. Prin mituri. pe trecerea omului de la „ a Avea” la „ a Fi”! Fromm este un teoretician psiho. crearea unei „ socieţăţi umaniste”).social. creativitate şi iubire. Mecanismele psihice pentru câştigarea securităţii sunt similare cu cele de evadare nevrotică propuse de K.1980 ). 3) conformarea automată.subiecţii resimt dependenţă faţă de o persoană sau . Autoritarismul – se manifestă prin tendinţele masochiste şi cele sadice. de exemplu). în om exiată tendinţe inconştiente spre raţionalitate. Freud cu psihanaliza şi Karl Marx cu ideologia. Oamenii îşi crează propria natură. când se manifestă. fapt dovedit de istoria speciei umane. K. comportamentul nevrotic. a fost preocupat să elaboreze o concepţie integrală aupra omului şi naturii umane. după ce a emigrat în S. Idealul pe care îl propune este o „ societate sănătoasă”. în care scop a încercat o revizuire a doi titani care marcau epoca sa . Omul nu este dominat de forţe de natură biolgică. fiind redus la un „ lucru”. dacă aceste forţe sunt contrariate. ele generează drame. întemeiată pe iubire.. cu posibilitatea de exprimare sinceră şi deschisă a trăirilor emoţionale şi intelectuale ( altfel spus. Strivit de o societate birocratică. S. suprimarea individualităţii şi integrităţii într-un regim totalitar ( ca cel nazist din 1930. Tendinţa masochistă se asociază cu inferioritatea şi mediocritatea.U. Erich Fromm-( 1900. iar experienţele mai târzii au o importanţa la fel de mare ca cele de la vârsa copilăriei. pentru care omul şi umanitatea nu sunt dirijaţi în mod inexorabil de forţe biologice sau de instincte. Omul trăieşte în mod paradoxal o dilemă fundamentală: libertate versus securitate. 2) distrugerea. ci nevoile sociale. nevroze.Spre deosebire de Freud.

în care se crează şi al doilea set de trebuinţe: cele de natură psihică. b) conducerea ( dictarea) vieţii altora şi exploatarea lor .instituţie care le anulează sentimentul singurătăţii.derivată din legăturile primare cu natura. ea creează şase nevoi de bază: a) de relaţionare. devine relaţie cu alte fiinţe umane. dar protectoare. ci şi durere şi suferinţa emoţională. Fromm este de acord cu Freud asupra importanţei extreme a primilor cinci ai de viaţă. Pentru a evada utilizează trei mecanisme: a) relaţionarea simbolică. având corolor „ iubirea productivă”. Variabilitatea şi flexibilitatea caracterizează comportamentul uman. b) distrugerea. deşi comune cu cele ale animalelor.omul nu mai are nici o identitate. Tendinţa sadică se reflectă ca impuls pentru a-i domina pe celilalţi şi se exprimă în trei moduri: a) caută să-i facă pe celalţi dependenţi de ea. Specific uman. în sensul că el creşte şi dobândeşte treptet independenţă şi libertate. ca cele de hrană. care se învăţă în mediul social. pentru a avea putere absolută aupra lor. nu se satisfac de o manieră instinctuală. care poate fi direcţionată către acelaşi sex ( iubire fraternă). obţinută prin conformare constantă la regulile sociale. c) dragostea ( distanţarea). fixe. Distrugerea . nici un „ eu” real şi ia o nouă identitate. rigide. Pasionat de identificarea similitudinilor cu istoria umanităţii re-trăită de fiecare om în cursul vieţii. primare. pentru a putea supravieţui. Polaritatea dintre presiunea securităţii şi tendinţa spre libertate este universală.opusă autoritarismului. evenimentele târzii pot fi la fel de importante în influenţarea personalităţii. oamenii au trebuinţe psihologice fundamentale care cer a fi satisfăcute în ordine. prin pattern-uri comportamentale înnăscute. „ narcisismul” . Dezvoltarea individului în copilărie repetă evoluţia speciei umane. dar şi sentimentul insecurităţii se amplifică. Ca toate organisme vii. vizează eliminarea obiectului fricii şi insecurităţii prin „ distrugerea lumii înconjurătore”. Fromm aseamănă acest mecanism cu „ camelonismul”. cu tendinţa unor animale de a „lua culoarea locului”. cum este jena sau umilinţa). ca cea de securitate şi cea de libertate. Inclusiv dragostea . datoria sau iubirea de ţară ( patriotismul) pot reprezenta raţionalizări ale tendinţei spre distrugere! Conformarea automată – este un mecanism cu cea mai mare semnificaţie socială. apă sau sex. Prin el se anulează singurătatea şi izolarea şi se şterg diferenţele dintre subiect şi ceilalţi. c) dorinţa de a-i vedea pe alţii suferind şi de a cauza suferinţe ( nu doar durere fizică. spre sexul opus ( iubire erotică) sau către un copil ( iubire maternă). Nevoile fundamentale. dar nu crede că personalitatea este definitiv închiată la acestă vârstă. cât şi de similitudini cu viaţa animalelor. falsă. tendinţa de distrugere poate fi disimulată şi „ raţionalizată”. Creşte independeţa faţă de mamă.

forma noastră de incest…”. Fromm aprecia că structura socială prezentă poate doar tinde spre tipul productiv prin transformarea trăsăturilor nonproductive [ spre exemplu. la fel de singuri şi dezorientaţi. Tipul productiv este cel ideal şi reprezintă scopul ultim în dezvoltarea umană. „ de împrumut”. această nevoie poate deveni ca o legătură incestuasă cu mama sau cu comunitatea şi naţiunea [ „ naţionalismul. Ca filosof social.nu sunt nici o coală albă de hârtie pe care să scrie cultura un text. . realizată prin fraternizare cu alţii. explorative. de alertă şi de activitate care sa-l menţină la niveluri de vârf ale performanţei. deoarece identitatea cuiva este definită numai prin calităţile grupului la care s-a conformat. îl face pe om să devină distructiv.este un mod nesănătos de a obţine sentimentul identităţii. iar Eu-l devine unul fals. cu toate că nu poate fi încă o caracteristică pentru nici o societate. să se orinteze în ea fie şi printr-un zeu căruia să se devoteze.cum scria Fromm]. nici de forţe politice. c) de înrădăcinare. prin raţiune şi imaginaţie. sociale sau economice. f) nevoia de stimulare. La momentul când scria acest lucru. Orientarea productivă este o atitudine ce poate fi atinsă de orice fiinţă umană. omul are nevoie de solicitări. din oricare motiv. are nevoie să înţeleagă lumea. de elită. Primele includ orientări receptive. de acumulare şi de valorificare care nu sunt moduri sănătoase de relaţionare cu lumea. calităţi psihologice şi potenţial de a se modela personalitatea şi societatea în care trăiesc.ca organism înzestrat cu creier. Tipurile de caracter le împarte în două: tipuri non. pentru a simţi apartenenţa. oamenii nu sunt dirijaţi total nici de forţe biologice imuabile. tipul acumulativ poate deveni econom etc.din contră. Fromm este optimist. agresivitatea tipului explatativ poate deveni iniţiativă. e) nevoia de câmp de orientare şi de devoţiune – rezultă din nevoia şi capacitatea omului de a raţiona şi de a imagina. o blocare a creativităţii. oamenii au nevoie de sentimentul identităţii cu indivizi unici ( modele) sau cu instituţii percepute ca fiind prestigioase. ei au o natură proprie.prin care tind să înlocuiască legăturile pierdute cu natura printr-o „ inrădăcinare”. prin creaţie. d) conformarea. O serie de compromise între trebuinţe şi condiţii sociale fac ca persoana să îşi devolte structura personalităţii pe care Fromm o numea orientare sau caracter.productive şi productive. b) de transcendenţă – se referă la nevoia de a se ridica deasupra stării de animal pasiv.este eşuarea în iraţionalitate a satisfacerii trebuinţei de relaţionare.].

de a pedepsi. Lista trebuinţelor ( nevoilor ) umane majore: Dominanţa. . căutarea şi satisfacţia obţinută din durere. persuasiune sau comandă.nevoia de a se lăsa dominat în mod pasiv de forţe externe. manipula. Originaliatea lui constă mai ales în elaborarea unei liste a trebuinţelor umane şi sintetizarea principiilor de bază ale personologiei. Agrsivitatea. Aceste principii sunt: *Procesele psihice depind de procesele fiziologice („ fără creier nu există personalitate”). *Modificarea tensiunii psihice este forţa motivaţională primordială [ idee care amendează conceptul clasic de reducere a tensiunii psihice].nevoia de a controla mediul. a respecta). adică a stăpâni. de aevita convenţiile şi dominaţia altora. de a deprecia. *Personaliatea se dezvoltă în timp sub influenţa tuturor evenimentelor vieţii. a elaborat cunoscutul T. ele au o bază fiziologică şi prin starea de tensiune pe care o generează direcţionează procesele intelectuale şi abilităţile perceptive ale subiectului. a elogia. ridiculiza. Stimularea. boală. de a admite propria inferioritate. cel care. de a-i influenţa şi controla pe ceilalţi prin sugestie. pedeapsă.A. neşansă. umili.nevoia de a depăşi opoziţia celorlalţi. obiecte. ( Test de Apercepţie Tematică). organiza persoane. atunci când ceva se modifică în fiziologia creierului se modifică şi personaliatea [ un drog sau un accident vascular alterează personalitatea. *Fiecare personalitate este unică.T.nevoia de valorizare prin sarcini dificile. a onora. Indiferent de origine. idei. împreună cu Cristiana Morgan.nevoia de a rezista constrângerilor. sursa lor poate fi procesele interne ale organismului sau evenimente din mediul extern. de a fi liber şi independent. *Nevoile ( trebuinţele) umane explică motivarea şi direcţionarea comportamen tului. de a se opune prin forţă.freudieni se înscrie şi Henry Mac Murray ( 18931988). seducţie.nevoia de a admira sau susţine o pesoană considerată superioară ( a preţui. nevoia de luptă şi de revanşă. Autonomia.nevoia de a căuta şi obţine satisfacţii prin impresii senzoriale. prin depăşirea de obstacole şi rivalizare cu ceilalţi. spre exemplu].HENRY MAC MURRAY Tot printre neo. Supunerea. deşi conţine elemente comune cu ale altor oameni. trebuinţele cresc nivelul de activism şi determină organismul să le reducă prin satisfacerea lor. Realizarea. Deferenţa.

de a iniţia şi menţine o legătură. a glumi. Nevoia de evitare a durerii. atacuri. pot fi complementare. blamare. loial cuiva. . atunci personalitatea devine incapabilă de flexibilitate şi spontanietate. consolat.nevoia de exclude. auzit. ridicole şi de a evita eşecul. încurajat.a pune în ordine lucrurile. Afilierea. amuza.a fi văzut. care în mod inevitabil este stopată de cerinţele societăţii. Fiecare din cele cinci stadii ale copilăriei este caracterizat de o anumită trăire a plăcerii. Evitarea inferiorităţii. de a adera şi a fi fidel. Murray precizează că nu este obligatoriu ca toate trebuinţele de bază să se manifeste la o singură persoană sau toate să fie permenent activate.autoapărare de critici. a rejecta sau a rămâne indiferent faţă de persoane considerate inferioare sau apreciate negativ. apreciază rolul decisiv al experinţelor din copilăria timpurie şi al evenimentelor trăite atunci. Nimic nu este anormal decât dacă subiectul rămâne fixat la un anumit stadiu. Ca şi Freud. ajutat. Ego-ul şi Supraego-ul sunt influenţate de această fixare.trimite la repararea unui eşec prin contraacţiune şi revanşă. a menţine autorespectul şi mândria.nevoia de a ieşi din situaţii jenante. a dansa. Nevoia de apărare a Ego-ului. Nevoia sexuală.Exhibiţionismul ( nevoia de a ieşi în evidenţă).interesul pentru probleme teoretice. Nevoia de suport.de a face ceva fără un scop anume . un eşec. a frecventa petreceri şi locuri. Respingerea.de a fi gratificat. de a gratifica persoane neajutorate. Impresiile din fiecare stadiu al copilăriei direcţioneză din inconştient evoluţia viitoare a adultului. doică). Nevoia de ordine. Nevoia de înţelegere. o relaţie erotică. bolnave. Nevoia de joc ( ludică). a fi în echilibru. a râde. pot avea o temă comună şi să poarte acelaşi vector comportamental etc. de a reprima teama.luarea măsurilor de precauţie.nevoia de a fi aproape. a justifica o acţiune greşită. Nevoia de contracarare. susţinut. Ele se diferenţiază prin urgenţă sau insistenţă.de a ajuta persoane slabe. iertat. de preîntâmtinare a pericolului. lovite de viaţă. şoca. o umilinţă. de a fascina. O altă temă abordată este cea a stadiilor evoluţiei personalităţii. Nevoia de nursuranţă ( nursă= bonă. de coopera cu alte persoane cu care seamănă sau îl agreează. nevoia de a analiza şi generaliza evenimentele. de obţine afecţiunea. pot fi trecute în susidiar.

satisfacţii genitale. satisfacţia defecării.complex oral. adultul este permanent muradar şi dezorganizat – sau de genul retenţie. să se izoleze pe o insulă sau într-o mâmăstire= complexul de claustrare simplu.Pântecele mamei care asigură o existenţa sigură. Se mai numeşte şi complexul Icar. deşi puternic marcat de S. caldăcomplex de claustrare.complex de castrare. sufocant şi să tindă spre spaţii deschise. Complexul anal poate fi de genul rejecţie. 4. evitarea dependenţei de alţii. Murray.nu este decât „ fantezia de a avea penisul tăiat”. pasionat de a păstra. teamă de contaminare orală ( de exemplu. sigure. rezultă din fricile de pedepsele părinţilor pentru comportamentul de masturbare.adult curat. scopul existenţei nu îl reprezintă anularea stărilor de tensiune. 3. sau.complex anal. liniştită. dimineaţa. de a rămâne în pat.vomitat. Complexul de castrare. Adultul poate manifesta tendinţa de a fi „acasă”. băut. dimpotrivă. a colecţiona.interes pentru materialele ce se aseamănă cu fecalele ( lut. oral de rejecţie. complexele copilăriei marcheză viaţa individului.muşcat. sărut!). mâncat. urinarea generează satisfacţie. întunecoase. idealuri înalte distruse de realitate. dar personalitatea este determinată şi de prezent. ci satisfacţia izvorâtă din reducerea tensiunii.T)sau PSIHANALIZA REACTUALIZATĂ ŞI UMANIZATĂ .cu tendinţa pasivă de a fi susţinut şi protejat. 1. exact. noroi). a acumula. libere pentru a elimina teama de a se sufoca= complexul de regresie. 2. sărutat. Freud. să nege acest spaţiu ca fiind insecurizant. ceea ce la vârsta adultă devine preferinţă pentru ironie şi sarcasm. de protecţie şi dragoste. 1. Concluzie: H.complex uretral. ordonat. plastilină. iubire de sine.convertit la adult în ambiţie excesivă. chiar din viaţă intrauterină. preocuparea pentru arme de foc şi explozibile. comprtament preferenţial pentru supt. oral agresiv. rupt. iar omul are capacitatea de a se dezvolta permanent ANALIZA TRANZACŢIONALĂ (A. umor scatologic. calde. nevoie de afecţiune. precum şi de aspiraţiile spre viitor. aruncat lucruri.Fiecare stadiu al copilăriei. Complexul uretral. suptul generează satisfacţie. ţipat. Complexul de claustrare se converteşte în dorinţa adultului de spaţii mici. admite că persoana este parţial marcat de nevoi biologice şi de mediu. admite un anume grad de libertate a voinţei. scuipat. poate deveni un complex. Complexul oral are trei variante: oral pasiv. acoperit.

Opera şi practica de pionerat a psihiatrului psihanalist american Eric Berne(1910. se rezolvă conflicte se armonizează relaţiile din interiorul organizaţiilor. AT este o teorie a personalităţii. capacitatea noastră de a ne modela propriul destin.în SUA. schimbările intra şi interumane. Copil ( PAC) Modelul PAC evocă structurile descrise de psihanaliză. Adult. AT pătrunde în marketing. în pedagogie. o teorie a comunicării şi o premisă a psihoterapiei. în comunicare. tranzacţia. Fondatorul A.T.a murit în 1970 şi a apucat să vadă cu ochii săi impactul extraordinar al operei sale.”scurte”. STĂRILE EULUI O stare a Eului – după E. Adult. explică omul. se ameliorează capacitatea de integrare în grup. au capacitatea de a gândi. într-un context dat. întrun moment dat. plasate în infraconştient. Ego. . Copil). Supraeu). poziţiile de viaţă. stroke-ul. Este simultan şi o teorie a psihopatologiei umane. sunt liberi şi au în mâini propriul destin. suntem importanţi şi demni ca TOATE fiinţele umane. Conceptele cheie: stările Eului( Părinte. în vânzări şi negocierea afacerilor. cu rare excepţii ( cei cu grave leziuni cerebrale). nu cu construcţii ipotetice. In primul rând. Superego ( Sine. sentimentul dominant. TU şi EU. Apoi AT este o teorie a comunicării umane. injoncţiunile.1970) . Oferă simultan o teorie a personalităţii. Filosofia AT este optimistă şi generoasă.Id. gânduri şi comportamente. Berne-este un ansamblu coerent de sentimente. Germania. În întreaga lume există asociaţii şi federaţii naţionale. Personalitatea umană este structurată pe trei niveluri şi trei stări fundamentale ale eului ( egoului): Părinte. generează psihoterapii prin care sunt corectate tare psihice. scenariile de viaţă. sub aspectul structurilor de personalitate şi reacţiilor comportamentale. pe baza ei se se creează tehnici şi instrumente care pot ameliora comunicarea intra şi interumane. Eu. pasivitatea şi necunoaşterea. este deosebit de actuală. care poate fi reconstruit prin voinţă şi acţiune. egograma. care devine maniera noastră concretă de a exprima un anumit aspect al personalităţii noastre. avem valoare intrinsecă. viaţa. dezvoltă şi crează concepte noi şi ne ajută să înţelegem ce şi cum sunt oamenii. Postulatul său fundamental este acela că NOI doi. Franţa sau Canada există clinici unde nevrozele şi psihozele se vindecă prin tenicile analizei tranzacţionale. permisiunile şi prescripţiile parentale etc. simbioza. ca şi instrumente de marketing şi managementul resurselor umane. deşi marcată de mecanicismul freudist. psihosomatice şi comportamentale.dar operează cu concepte „ direct oservabile”. Oamenii normali.

orientează.şi construi viaţa. dependenţa de alţii. erou literar. ne aflăm în starea de părinte când gândim. Starea parentală. „ niciodată” etc. a gândi şi a se comprta. . cel puţin. critică. preot. gândim şi ne comportăm responsabil sau răspunzători faţa de cineva . în fiecare fiinţă umană normală. hrăneşte. sancţionează. nu admitem replici.adică un „vocabular al normei”. adică viaţa aşa cum a învăţat-o de la alţii Adult A Adultul este gândirea şi acţiunea lucidă. frate mai mare. O personalitate normală şi completă trece periodic. Cum ne recunoaştem ca fiind în starea P? Atunci când prioritar simţim. Pe alt nivel de detaliere. Părintele domină. îngrijeşte. indiferent de vârstă. viţa aşa cum o simţim Modelul structurii personalităţii [ trei niveluri şi trei stări fundamentale ale Eului] 1. s-ar putea face şi distincţia între PN pozitiv şi PN negativ. aici şi acum Copil C Copilul este sentimentul. valori culturale şi norme sociale.Astfel..trecere care aduce modifică semnificative şi observabile în modul de a sinţi. valorile şi sistemul de atitudini şi credinţe. În raport cu ceilalţi. care sugerează autoritate. prin fiecare dintre cele trei stări ale eului său. judecă. încreţim fruntea. sistemul de valori şi norme. adică viaţa aşa cum o experimentăm noi însine. emoţia şi visarea. un adult şi un copil. neconştientizte totdeauna. sinţim şi ne comportăm într-o manieră copiată după unul din părinţi sau o altă figură parentală ( profesor. raţiunea rece. O stare sau alta poate fi predominantă. ethos-ul şi tradiţia. şef sau altă persoană) ce a intervenit decisiv în educaţia şi formarea noastră. adecvată sau indecvată la o persoană sau alta. ci de atitudini şi comportamente parentale independente de vârstă. „este necesar”.( P). mângâie. starea euluiPărinte poate fi de două feluri distincte: Părinte Normativ ( sau Critic)[ PN] şi Părinte Grijuliu[PG]. în relaţiile cu proprii copii sau cu cei pe care îi asemănăm lor într-un moment lor. PN foloseşte cuvinte precum : „trebuie”. neajutorarea. fapt ce influenţează puternic succesul sau eşecul. Se activeză. ordonă. Părint P Părintele din fiecare este conştiinţa morală. vedetă. maniera sa de a-şi rezolva problemele şi a. acum „ auzim „ vocile care ne spun ce avem de făcut. mânie şi fermitate şi un comportament în consecinţă. dăm din mână. respectând principii morale. De remarcat că nu este vorba de sensul biologic al cuvântului părinte. unchi. „totdeauna”.activează normele morale.strângem pumnul. indignare. în orice moment subzistă un părinte.

3. este liber. îngrijim.este starea eului supus pentru a intra în graţiile celor mari. este timid. trăsnit. Copilul Adaptat Obedient. educatorii. empatic. emoţie. Se justifică. acum şi aici. direct. Copilul Adaptat Rebel. Adultul relativizează şi problematizează în termeni precum : „Gândeam că…”. fapt ce generează raporturi de inferioritate.există în fiecare om normal.CR. Vocea este caldă. se întristează. parafraze şi reformulări de genul : „ Dacă am înţeles bine.este şocant. fără a fi afectat de emoţie. al raţiunii. spontan. Adultul este ferm. adică. El se bucură. face orice pentru a ieşi din anonimat. scopul său este obţinerea bunăvoinţei. sediul gândirii verbale. suntem atenţi cu ceilalţi. prin raportare directă la ceea ce este în jurul meu. Vrea şi acţionează în raport cu locul şi faptele percepute „ la rece”. observ atent. se înfurie. Se exprimă explicit sau implicit utilizând sintagme de genul : „ Voi nu aveţi dreptul să…”. Dacă Părintele era autoritar. Starea de copil. entuziast. al dimensiunii cerebrale. care interzice orice contact cu . iar relaţiile sale interumane sunt marcate de respect excesiv. AT face distincţie între trei forme de manifestare ale eului Copil : Copilul Liber.Primul exagerează cu „ grja faţă de alţii”şi de cele mai multe ori „ aduce peşte. sentiment şi creativitate. fără inhibiţii sau temeri. Nu plânge. nu se întristează pentru a nu supăra părinţii sau şefii. dar este rezerva de energie vitală. Se poate vorbi totuşi şi de un PG negativ şi un PG pozitiv.CAO. Starea de adult – (A). obraznic. privirea este blândă şi protectoare. atunci…”. roşeşte des. mângăiem sau compătimim. Copilul din noi. medicii pot avea cu precădere un comportament de acest tip. găsesc soluţii. oportunism şi scropulozitate. refuză orice influenţă sau interdicţie. indiferent de vârstă. pe interogaţii. sincer. „Bine. Acuză.( C).este starea eului necenzurat de nici o normă parentală sau rigoare adultă. lucid. Comunicarea în această stare se bazează pe contactul real.Părintele Grijuliu ( Afectiv) suntem când ocrotim. nu se înfurie. dar flexibil.CL. prezent şi caută contactul cu privirea al partenrului de comunicare. Este atent. Adultul este logosul. Copilul autist ar putea fi considerat o formă de rebel pur. tonul este tandru şi compătimitor. Se salvează în anonimat prin respetarea normelor. gândeşte şi se comportă ca în copilăria timpurie. susţinem. asistenţii sociali. nu numai că nu ne părăseşte niciodată. dar „… „ Probabil” etc. Copilul Adaptat Obedient şi Copilul Adaptat Rebel. deşi trebuie să-i înveţi şi pe celalţi şi să pescuiască”! 2. atunci când simt. Copilul Liber ( Spontan).încurajăm. raţionez rece.este cea în care gândesc şi mă comport. Preoţii. intuitiv. se teme sau se mânie spontan.

„ cel mai bine ar fi să nu …”. să nu mai roşeşti”. „ mă prind” când ghicesc „capcane”. Pe o nouă treapt de analiză. În seara ce precede momentul decisiv. de un psiholog şi. respectiv.OK). mai detaşaţi sau alţi mai speriaţi ca mine. a primit deja postul! [ Starerea eului Părinte]. Răsund calm. de acest interviu depinde „ soarta” mea. Părinte P Adult Copil Părinte Grijuliu / Părinte Normativ PG / PN A Adult (A) C Copil Adaptat ( CAO)/ Copil Rebel ( CR)/ Copil Liber ( CL) DIAGRAMA STRUCTURALĂ A PERSONALITĂŢII SCHIMBAREA STĂRILOR EULUI – exemplificare Mâine trebuie să fiu intervievat de un anajator ( ştiu că acesta va fi însoţit de „ şeful personalui”. probalil. de o sectertară).„ să nu mănânci îngheţată”… Adorm greu. încolţit de emoţii. A doua zi . mama„vezi. gradul său de activare. între Copilul Liber pozitiv şi Copilul Liber negativ.probabil. chiar încerc să glumesc . mâine va fi „ ziua cea mare”. oricum. „ nu va fi sfârsitul lumii”. [La interviu. aşteapă acelaşi examen. mă întreb: Voi fi capabil să. Memorasem poezia destul de uşor. Încerc să fiu calm şi să realizez „ captatio benevolente”.oricum. unii. cine treuia să fie angajat. PATOLOGIA ŞI PATOLOGIZAREA STĂRILOR EULUI Un individ normal manifestă un anumit echilibru între perioadele de activare ale diferitelor stări ale eului. bunicu’. se poate distinge între Copilul Adptat pozitiv ( OK) şi Copilul Adaptat negativ ( non.„ nu mai fi speriat”: tata. [Până la intrarea la interviu am fost în starea eului Copil].am fost în starea eului Adult]. bunica.mi stăpânesc emoţiile? Ce mă vor întreba? Când voi mai întâlni o asemenea ocazie? Voi fi suficient de atent? Ce poziţie să adopt? Retrăiesc spaimele copilăriei. când nejutorat şi speriat trebuia să spun o poezie la serbarea şcolară de sfârşit de an şcolar. Respectiv.„bă. Intru. Spun către cei ce aşteaptă la intrare : „ nu fiţi speriaţi . depinde de energia psihică alocată – şi se . să vorbeşti tare”. dar toată lumea îmi da sfaturiînvăţătoarea. şi alţii.ceilalalţi şi rămâne cantonat în propriul univers. Ies. situarea într-o stare. simt că „ totul merge bine” şi .

numeşte în AT- Egogramă. În raport cu circumstanţele şi cu starea eului, energia psihică tinde să se stabilizeze într-o anumită stare. Disfuncţionaltatea şi patologia se instalează când se produce ocluzarea şi contaminarea. Ocluzarea survine în situaţia când una sau două dintre cele trei stări ale eului sunt reprimate şi / sau împidicate să se manifeste efectiv. Atunci , individul va fi cantonat în numai în celelalte două stări disponibile şi se va manifesta ca o personalitate incompletă. Cel mai frecvant, oamenii se iau „ prea în serios” şi nu mai reuşesc, parţial sau total, să trăiască starea eului Copil. În cosecinţă, nu mai pot fi liberi, spontani şi creativi, visători şi emoţionaţi. Sunt reci, prea serioşi şi autoritari, tind să fie prizonierii normelor, logicii reci şi autoritarismului. Este posibilă şi ocluzarea altor stări. Ocluzarea poate fi , la limită, lipsă de respect pentru norme, valori şi tradiţii ( atunci este ocluzată satrea Părintelui), sau lipsa de responsalitate ( anulată starea eului Adult). Handicapatului mintal îi lipseşte starea de Adult şi, în consecinţă, este lipsit, practic, de autonomie. Atunci când funcţionează doar stare de Părinte avem de a face cu subiecţii paranoizi, fixişti, predicatori fanatici şi orbi. Caută permanent păcate şi păcătoşi pe care să- i aducă pe calea cea bună!! Contaminarea se referă la situaţiile în care satrea de Adult nu poate fi niciodată pură şi autonomă, ci un amestec în diferite proporţii cu celelalte stări ale eului. Tipice sunt trei forme de contaminare : • contaminarea Adultului prin Părinte ( A & P); • contaminarea Adultului prin Copil ( A & C); • dubla contaminare a Adultului prin Părinte şi prin Copil ( A & P & C). Prima formă de contaminare o recunoaştem după judecăţi fixiste de pervertite în prejudecăţi de genul : „ Tinerii din ziua de azi nu mai sunt destoinici ca altădată” etc. A doua formă de contaminare provoacă judecăţi de genul „ Dacă nu mai gândesc, va veni cineva să mă ajute”. Aceştia aşteaptă un miracol, o zână bună sau se ascund după deget. A treia formă, cea de dublă contaminare a Adultului este cea mai gravă : amestecul A & P & C devine exploziv, halucinant- delirant, iluzoiu şi utopic. Extremişti, naţionaliştii şi marii cuceritori ai lumiiTimur Lenk sau Gingis- Han, Stalin sau Hitler etc. pot fi exemple bune. SEMNELE DE RECUNOAŞTERE sau GOANA DUPĂ STROKES Nevoia de a fi recunoscut de ceilalţi, de a primi un semn de iubire sau, măcar, de ură este devastatoare penrtu om.E.Berne spunea că cineva căruia nimeni nu- i spune „Bună ziua „, nu este văzut şi nu

este auzit este „ anulat” din punct de vedere social şi psihologic. Orice este mai mult şi mai bun decât izolarea. Iubirea şi ura sunt ambele opuse indiferenţei. Dacă nevoia de contacte fizice nu este satisfăcută, atunci „pesonalitatea se pierde, slăbeşte precum corpul supus înfometării”. Studii -făcute în orfelinate, în care copii sunt privaţi de mângâieri, atingeri şi vorbe bune –au demonstrat o drastică scădere a imunităţii şi cotractarea rapidă a unor boli grave. De altfel, se ştia mai de mult despre influienţa depreciativă a privării senzoriale asupra psihicului. Neurulogii au demonstrat că formaţiunile reticulate din creierul uman nu pot fi activate în lipsa unei simulări senzoriale, iar sănătatea fizică şi mentală este dependentă de stimuli verbali şi sociali. Când doi oameni comunică, ei nu-şi transmit doar informaţii, ci şi energie psihică, afecte, emoţii şi sentimente. Fie că se alintă sau se înjură, se iubesc sau se urăsc, ei comunică, adică pun ceva în comun şi se stimulează reciproc. Aceste semne de recunoaştere sunt stimulii psihici care dau oamenilor sentimentul că ei există, unul pentru celălalt. Dr. E. Berne a dat acestor simuli denumirea de „ strokes”; este foarte potrivită, pentru că în lb. engleză acest cuvât înseamnă şi mângâiere şi lovitură, în acelaşi timp. În consecinţă, orice manifestare prin care fiinţele umane îşi recunosc existenţa şi îşi acordă o valoare, pozitivă sau negativă: o privire, o mângâiere, o atingere, o vorbă, un cadou, un compliment…, dar şi ogrimasă, o critică dură, o înjurătură, o palmă- constituie un stroke, un indiciu de recunoaştere sau valorizare. Viaţa omului este o goană după strokes. Starea normală a fiinţei umane este comunicarea, iar stroke-ul este mai mult decât ce se înţelege prin mesaj- este transfer de energie şi căldură umană, dincolo de cuvinte şi tăcere se ajunge la indiferenţă, la anularea stării normale a omului. Privarea sau penuria de stimuli poate avea consecinţe grave sub raport psihosomatic. Un bolnav sau un bătrân, de care nimeni nu se mai interesează, nu-l ia în seamă, de regulă „ moare” psihic, apoi fizic!

ANALIZA TRANZACŢIONALĂ
În opinia lui Berne, tranzacţia este unitatea de bază a relaţiilor umane; adică schimburile de strokes. Pentru a-şi mentine echilibrul fizic şi mentel, oamenii au nevoie să primească şi să transmită strokes, să facă tranzacţii, adică să schimbe stimuli. Analiza distinctă a fiecărei tranzacţii, dintr-un sir oricât de lung, se numeşte analiză tranzacţională. Când doi oamenii se află împreună, avem de-a face cu şase stări ale eului ( vezi structura personalităţii). Cum am văzut, stările eului diferă atât între ele, cât şi de la o persoană la alta. O relaţie interumană reprezintă un lanţ de tranzacţii,

in care stările eului se succed sau se atrag ca polii unui magnet, funcţie de starea eului la care este „ branşat” fiecare din cei doi interlocutori. Putem distinge cel puţin câteva tranzacţii uzuale : simplă, paralelă, încrucişată , unghiulară şi dublă. a. Tranzaţia simplă Exemplu: noi doi, tu şi eu, nu ne cunoaştem, dar ne întâlnim întâmplător într-un vagon de tren. Intru şi spun: „ Bună ziua!”. Întorci privirea spre mine şi răspunzi : „ Bună ziua!” Am realizat o tranzacţie simplă: un partener ( eu) propune o anumită formă de comunicare, iar celălalt răspunde. Mesajul de deschidere se numeşte stimul, iar reacţia partenerului se numeşte răspuns. De aici rezultă formula tranzacţiei : Tranzacţie= un stimul tranzacţional + un răspuns tranzacţional [ Avem aici şi motiv pentru care E. Berne a spus că tranzacţia este „ unitatea de bază a discursului social”] Comunicarea umană ia întotdeauna forma unui lanţ de tranzacţii. b. Tranzaţia paralelă Exemlificare: tranzacţie de tip AA ( Adult- Adult)- o relaţie directă, conştientă, o tranzacţie precisă între mine şi vânzător Mesaj Cât costă această cravată? Starea eului P Stimul / răspuns Spre partener ( S-stimul) De la partener ( R-răspuns) --------------Starea eului P Mesaj Aveţi aici catalogul de preţuri.

A
C

A
C

Activat starea verbal Activat starea eului Adult eului Adult Cuvintele şi indicii corporali ( minica, privirea, gesturile) confirmă că ambii parteneri se află în starea eului A- A ( Adult- Adult). Săgeţile indică direcţia schimbului de masaje. În limbaj AT, aceste săgeţi se numesc vectori tranzacţionali. Litera S simbolizează stimulul, iar litera R este răspunsul. Ambii vectori pleacă din starea A, atât la cumpărător cât şi la vânzător. În consecinţă, tranzacţia se numeşte paralelă sau comlementară [ vectorii sunt paraleli de la (A) la (A); starea eului vizat de vectorul stimul ( S ) este şi cea care pleacă din vectorul răspuns.

cumpărător

vânzător

c. eu vreau una „serioasă!” P A .© : Mesaj Starea eului Stimul / Starea eului răspuns Nu vă daţi Spre partener P seama că este ( S-stimul) din colecţia A Armani?! Asta A De la partener poartă şi ( R-răspuns) C Mutu! --------------- Mesaj Aveţi dreptate. comunicarea poate continua nestingheri indefini de mult. este posibil ca vânzătorul să treacă rapid la stare Părinte şi. O tranzacţie paralelă sau complementară are în ea ceva previzibil şi acceptat de ambii parteneri. care poate creia derută şi disconfort vânzătorului. atunci o las lu’ Mutu. face banii! P C Activat starea Verbal şi Activat starea eului Adult corporal eului Copil Tranzacţia care s-a prodis este tot una paralelă. să înşiruie o mulţime de motive şi performanţe justificative [ ca şi cum m-ar certa sau m-ar încâta cu aceste evidenţe] Exemplificarea tranzacţiei (P).l lăsăm numai pe Mutu s-o poarte (cravata) şi să căutăm una mai „ serioasă!” Nu este răspunsul Copil aşteptat de vânzător. iar vectocul răspuns ® din starea Copil către cea de Părinte. Ilustrarea tranzacţiei : Mesaj Starea eului Stimul / Starea eului răspuns „Nu vă daţi Spre partener P seama că este ( S-stimul) din colecţia Armani?! Asta A De la partener poartă şi ( R-răspuns) C Mutu!” --------------C vânzător cumpărător Mesaj „Da. Vectorul stimul (S) pleacă din starea Părinte la starea Copil. Tranzacţia încrucişată În acelaşi context. adresăndu-se starii mele Copil.să. eu ( cumpărătorul) răspund la argumentaţie ( stimul ) cu mesajul : „Atunci.Dacă eu ( cumpărătorul) întreb de ca preţul este atât de mare. De aici rezultă şi prima regulă a comunicării : cât timp tranzacţiile rămân paralele ( complementare). Este un răsuns Adult.

comunicarea se întrerupe. ascuns la un nivel psihologic ( de regulă. Partenerul care face acest lucru devine imprevizibil şi incomod. sub forma ( cel mai adesea) verbală şi este de tipul AA.verbal sau paraverbal). Pentru a continua. complementare. Comunicăm cum suntem la un moment dat! Atunci când unuldintre parteneri lansează simultan două masaje. acest P Stimul P „Îl cumpăr imediat. deschis ( verbal). unul aparent şi altul ascuns. care este secret. avem de-a face cu o tranzacţie dublă.Avem acum o tranzacţie încrucişată. cel declarat.Presupun. iar starea eului vizată de stimul ( spre eul Copil) nu este şi aceea din care pleacă răspunsul ( starea eului Adult). De cele mai multe ori sunt totale. complete. pentru ca să se producă restaurarea comunicării fluente. numit şi nivel aparent sau social. non.şi schimbe starea eului. aparente şi ascunse. este un vector tip PC sau CP. Tranzacţia ascunsă ( dublă) sau despre nivelul psihologic al comunicării Cele mai multe tranzacţii nu se dezvoltă pe un singur nivel. Matematic analizând. Mesajul ascuns este transmis la nivel psihologic şi.nici nu „franţuzoaica” verbal şti cine sunt eu! „ C C dvs.adică un mesaj (social) este acompaniat de un altul. trebuie ca unul dintre parteneri sau ambii. Mesajul aparente este transmis la nivel social. ceea ce impune cu necesitate ca unul sau ambii parteneri să. în care este important nivelul şi mesajul ascuns ( psihologic): Mesaj social (verbal) Stările Stimul / Stările Mesaj (răspuns) la eului Răspuns eului un stimul social ( cum a fost perceput) „Priviţi. In aproape toate comunicările sunt utilizate toate resursele – verbale şi non-verbale. domnule. Exemplificări de tranzacţii ascunse ( duble). Eu cadou pentru (numai) îmi pot permite. destul de bine. comunicarea nu este posibilă. A doua regulă a comunicării: când o tranzacţie debutează sau devine încrucişată. de regulă. „Încrucişat” este cel mai nimerit cuvânt care descrie. să – şi schimbe starea eului. conştiente şi inconştiente. De ce? Vectorii tranzacţionali nu rămăn paraleli. sunt posibile 72 de tranzacţii încrucişate şi numai 9 tranzacţii paralele ( complementare) 4. ceea ce resimte partenerul unei astfel de tranzacţii. însă că (aparent) / A A .

fi atent la : intonaţie. tot mai rămân 6480 !! Observaţie 1 ( a treia regulă a comunicării) : Atunci când cineva lansează un stimul tranzacţional. să-i spunem 2 .nu vă puteţi permite!” Răspuns verbal ----------------------------. La noapte poţi să vi să învăţăm împreună. La nivel social ( aparent ). ci a rămas în starea A.nici nu C (aparent) / şti cine sunt eu! „ Răspuns verbal Şi în acest caz tranzacţia de comunicare continuă: cumpărătorul nu sesizează că vanzătorul. Poate. Tranzacţia a continuat pentru că este paralelă sau complementară. Deci.şi oblige partenerul să meargă într-o stare a eului. Un exemplu de tranziţie ascunsă utilizat de fondatorul teoriei şi practicii AT (dr. P C .-----------------------Mesaj (răspuns) -Mesaj real psihologic Stările Stimul / Stările (ascuns) eului Răspuns eului [„ Fraiere îngâmfat. refuză starea eului Copil. nu poate să. nu utilizează starea eului A către sarea eului A. iar negocierea a lua alt curs pentru că ”paralela” (vizată de vânzător) nu s-a realizat. însă. Un dialog între doi studenţi ( El & Ea) în sesiune: • El : Sunt singur în cameră. Observaţie 2 : Dacă vrem să înţelegem un comportament. La nivel psihologic pare mai mult o propunere „ indecentă”. Aşa cum şi este în mod real! Matematic sunt posibile 81 x 81 de tranzacţii duble. este o tranzacţie de tip AA. verbal ( aparent). ci starea P spre starea C. să-i inducă un răspuns pornind de la acea stare a eului. rămâne în starea Adult ( A) şi tranzacţia propusă PC devine PA. • Ea : Ce idee …bună.Eric Berne) . Eu A capcană”] verbal îmi pot permite.CC. mesajul secret al vânzătorului a ricoşat.----------. a Copilului intuitit din potenţialul cumpărător. Stimul P ( uşor ofensat) cazi imediat în (numai) A „Îl cumpăr imediat. în fapt.tranzacţie unghiulară: un alt client. cu voalate conotaţii sexuale. Sper că ai toate cursurile profului. adică de tip CC. nu cade în capcana orgoliului vizată de mesajul ascuns al vânzătorului ( AC) . Exemplificare . Orice mesaj social este însoţit şi de unul non-verbal. Observaţie 3: Nu da prea multă atenţie cuvintelor. trebuie să investigăm nivelul psihologic ( ascuns) al comunicării şi nu doar cel social. Când s-ar întrerupe? Atunci când ar deveni o tranzacţie unghiulară.AA. Dacă scădem pe cele 81 de tranzacţii paralele şi încrucişate. measjul a ricoşat de la al doilea client cel ce nu era în starea C .

O intenţie contrară. Sintetizând şi simplificând Berne reduce structurile tipice ale timpului de comunicare la numai şase. prin instituţii şi organisme sociale. oportună sau nu.stare limită în care oamenii nu comunică interpersonal. fizionomie. Este. mimică. Cum facem să alegem un curs sau altul al tranzacţiei? O tranzacţie nu este. Este normală o retragere temporară din faţa celorlalţi din nevoia de odihnă sau relaxare emoţională. fie cu intenţia noastră ( controlată) să iesim noi din starea eului inadecvată. 3) nevoia de structură şi ordine. armonios şi previzibil când obţinem şi menţinem la nivel psihologic o tranzacţie paralelă. Primele două sunt considerate. se retrag temporar sau definitiv în propria „carapace”. Nevoia de a fi recunoscuţi este satisfăcută de alte fiinţe umane şi. fondatorul „ psihologiei umaniste”). • subiectul conversaţiei trebuie schimbat şi • subiectul precedent trebuie abandonat. inclusiv prin organizarea limbajului şi a discursului social]. NEVOI UMANE LA CARE RĂSPUNDE STRUCTURAREA TIMPULUI Trei categorii de nevoi umane (evidenţiază Berne) răspund dorinţei de restructurarea timpului : 1] nevoia de stimuli şi senzaţii. Menţinem cursul fluent. Nevoia de structură şi de ordine este satisfăcută de organizarea de orice natură [ de obicei. gradul de transpiraţie etc. puls. trebuie să determinăm partenerul să-şi părăsescă starea eului actualizată la un moment dat. de animale [ câinele sau pisica singuraticului]. Este „ normală” la paranoici sau sociopaţi. Nevoia de senzaţii este satisfăcută de stimuli de orice natură. ritmul respiraţiei. „Interdependenţa este o valoare mai mare decât independenţă” ( A. Dar solitudinea sau singurătatea ne indică o nevoie „ anormală” de autostimă. următoarele sunt opţionale. în sine. dilatarea pupilelor. când comunicarea este incomodă sau dezagreabilă. 1. • tranzacţia trebuie încrucişată. 2) nevoia de a fi recunoscuţi social . Stephen Karpman a identificat patru condiţii ce trebuie îndeplinite pentru ca această strategie să funcţioneze: • una din două sau amândouă stările eului trebuie efectiv schimbate. doar. Izolarea. bună sau rea. gestică. recomandabile. uneori. Opţiuni tranzacţionale. Fie că este vorba de şeful nostru sau de soţie. de auto-valorizare şi falsă independeţă. . treuie să vizăm încrucişarea tranzacţiilor.timbru. Maslow.

întrebări impersonale etc. se dezvăluie secrete şi gânduri ascunse şi oamenii. se satisface inconştient o nevoie de stroke.. un amic (Persecutorul) spune celuilat pe care îl ştie că se teme ( Victima) :”Pe aici. Aici partenerii au mai curând trăiri. Victimă şi Salvator. Dependenţa este . In consecinţă inlocuiesc comunicarea cu ritualul [clişee verbale. gânduri . Atunci ei şi comunică. Nu-i momentul. putem explica relaţia de comunicare de tip simbioză şi. Munca ( activitatea). greu de descifrat în care interlocutorii „ joacă”inconştient un rol social.este starea autentică de comunicare.Intimitatea ( Proximitatea).. Cele mai jucate roluri sut cele de Persecutor.nu-i locul pentru o comunicare mai intensă. mai curând.[ în jur de 50 au fost descrise de E. lăcomie. Pesecutorul se acroşează de o slăbiciune a Victimei ( frică. impersonale. dependenţa parenerilor. 6. sentimente. Ritualul. mai ales.]. 1976). Se fac confidenţe. 3. Deci. am auzit că umblă o ursoaică cu pui. Teama că vom fi respinşi şi izolaţi este duşmanul cel mai nemilos. informaţii neutre. numai dacă şi noi ne lăsăm cunoscuţi. Berne]constă dintr-o serie de tranzacţii ascunse. 5.este genul de conversaţie prin care partenerii de comunicaţie nu-şi transmit emoţii ci. Recreerea. catharsis. este sinceră. suntem sinceri. pe care o exploatează.este acel mod de structurare a timpului în care partenerii de comunicare fac primele manevre vagi de comunicare. emoţii şi sentimente comune. fără ascunzişuri. pun în „ comun” idei. calea de exorcizare. irascibilitate. 4. De obicei. implicit. Exemplu de joc psihologic. adică. decât gâduri şi idei. Avem acces la sinceritatea cuiva. gesturi convenţionale. să nu uităm : „nimeni nu poate iubi o mască” ( Cecil Osborn.nu-i timpul…. In esenţa. SE ACCEPTĂ aşa cum sunt !Intimitatea este puntea de acces spre infraconşientul individual. mai profunde. mai autentică. La joc poate participa şi un Salvator. uneori şi senzaţia de neîmplinire şi irosire a unor posibile relaţii mai intense. Se satisface inconştient nevoia de strokes. de regulă poartă semnificaţii afective şi oferă stimuli de mare intensitate. În pădure. în muncă oamenii se cunosc prin fapte. Oferă sentimentul apartenenţei la grup. minciună). Salvatorul încercă să fie eroul şi toată lumea îşi satisface nevoia de strokes. Dar. îl putem cunoaşte. Un ritual este şi dansul care.Jocul psihologic. de psihoză sau de nevroză. SIMBIOZA SAU PARTENERII DEPENDENŢI UNUL DE ALTUL Utilizând teoria şi limbajul AT. Este posibil să nu o întâlnim…”.manieră de structurare a timpului şi nivelului comunicării pe care se situează oamenii când colaborează cu o finalitate unică.2. de eliberare de angoasa. profundă.

cât şi de personalitatea prezentă a individului. Timbrele se rup. atunci când ultimul este un copil. morala şi îmrejurările le acceptă. colegul sau şeful. racket-ul este „ sentimentul ales de o persoană dată.. Mai mult. candoarea şi lipsa de griji sunt caracteristice. celalalte stări fiind ocluzate). pe care Berne o şi numeşte cadou. până la cinci sau şase ani ( vârsta pe care psihanaliştii o numesc de latenţă). reprimat) se răzbună prin acumularea de tensiuni psihice. b) tristeţea. Berne a ales să denumească sentimentul dominant racket. Emoţiile şi setimemtele pe care le experimentăm în copilăria timpurie. Acestea se pot combina între ele şi. o carte. Partenerul de relaţie simbiotică poate fi iubita. Depinde pe ce se descarcă şi când! O noţiune apropiată de cea de . B. televizorul etc. E. el prsistă după stimul şi combină elemente mnezice. jocul de noroc. Oricum. dau toată paleta afectivă. A nu exprima adevărata emoţie seamănă cu lipirea unui timbru ( cupon sau petic) pe aparatul psihic. dintre toate sentimentele posibile. Educaţia şi împrejurările de viaţă ne obligă să exprimăm cu precă dere acele emoţii pe care convenţiile sociale. până la disperare. ca beneficiu psihologic al jocurilor sale psihologice” ( E. Se învaţă în copilărie. spre exempu. poate fi o religie. până la extaz. AT acceptă patru emoţii fundamentale: a) bucuria. se condiţionează prin încurajarea dată de anturaj şi condiţiile specifice de viaţă şi poate avea consecinţe fericite sau nefaste pentru toată viaţa. Timbrele se acumulează. 1976). Emoţia sau sentimentul neexprimat ( substituit. cele patru emoţii combinate cu memoria şi imaginaţie. dar este anormală atunci când acesta din urmă este ajuns la vârsta maturităţii biologice. amanta. o maşină… drogul. EMOŢIILE ŞI / SAU COLECŢIA DE TIMBRE Bazele psiho-fiziologice nu sunt decât aproximate. Astfel. înlocuim o emoţie prin alta Falsă şi conjuncturală. marcheză viaţa individului. pânăla furie extremă. violentă. Sentimentul este mai mult decât emoţie. emoţia depinde atât de agentul afectogen din exterior. cum din trei culori de bază putem obţine curcubeul. aceasta comportă un anumit gen de costuri şi suferinţe psihologice. c) teama.normală. o ideologie. dar şi secretara. Formula simbiozei: 3 stări potenţiale ale eului + 3 stări potenţiale ale eului= 3 stări active ale eului ( ambii parteneri numai împreună dau trei stări efective ale eului. până la teroare şi 4) mânia. În opinia lui Berne. el este universal pentru toţi oamenii şi este un mod de exprimare. deviat. Tindem permanent spre relaţii simbiotice în care alintul. tensiunea scade. emoţiile sunt mult mai puţin spontane decât se crede. imaginative şi emoţionale. tensiunea se acumulează până când se produce o răbufnire nervoasă „ adevărată”. între mama şi fiu. soţia.

Lichidarea tensiunilor face ca organismul să îşi potă păstra echilibrul. furia. în ultimă instanţă. deriziune sau indiferenţă. Abreacţia este o reacţie afectivă amânată a organismului. orice mică atenţie sau serviciu pe care i-l face cineva. Cei care este dominat de această poziţie consideră că nu merită nimic.( EU + / TU + )-ilustrează dispoziţia sănătoasă. mai greu de suportat şi mai periculoase pentru partenerii de comunicare sau de viaţă sunt cele operate bipolar. este mereu gata să plătească. Poziţia OK / Non OK ( EU + / TU -). Este poziţia justiţiară. individul aflat pe acestă poziţie de viaţă găseşte vinovat pe toată lumea. continuând cu experienţele de viaţă ulterioare. după o singură caracteristică. colegii şi şefii. compasiunea.la limită sunt cei care îşi detestă consoarta. neîncredere. prin care atribuim vatoare. prinsimpa atbibuire de adjective: . în special tot cele trăite până la cinci. Sentimentele dominante: anxietate. admiraţia prostească şi gratuită sunt sentimentele lor dominante. acestă poziţie de viaţă. uneori foarte scump.). tristeţea. La limită. mă preţuiesc şi TU eşti preţuit. în convigerile pe care incividul uman şi le sădeşte. Poziţia Non OK / OK ( EU . preţuire. Pe mine mă supraevaluez. Îsi are originea în copilărie. Eu câştig şi TU câştigi. Sunt cei care pierd întodeauna – „ perdanţii”. Berne a utilizat semnele plus ( + ) şi minus ( . şase ani!. se mulţumeşte cu prea puţin. optimistă şi pozitivă . OK şi NonOK. teama. ea se eliberează busc şi descarcă cumulul de emoţii şi sentimente blocate sau refulate în inconştient. Clinic./ TU + ) caracteristică pentru depresivi. Exemplificări: Poziţia OK / OK. Confruntat de problemelevieţii. Eu „ mă simt bine în pielea mea”. melancolia. pentru a desemna situaţiile cand se atribuie sau nu valoare sieşi sau altcuiva. Poziţia Non OK / Non OK ilustrează starea psihică de totală deriziune. POZIŢIILE DE VIAŢĂ AT operează cu termenul de „ poziţie de viaţă” pentru a denumi poziţionarea faţă de propria persoană sau oricare alta. Sunt încercaţi de tentaţia suicidului pentru că anxietatea. Poziţiile cele mai simple. este poziţia pe care se dezvoltă paranoia. Clinic.„ timbru” este abreacţia ( termen evident al psihanalizei). Cea mai simplă poziţionare este cea care împlică două persoane. Sentimentele dominante derivate de aici sunt neîncrederea. Sunt disponibil pentru că şi tu eşt disponibil. ot ajunge la puşcărie sau la balamuc. TU detestat. arogantă. începând de la sânul mamei. Eu plin de merite ( autoatribuite). de regulă TU şi EU. pe tine te detest. dispreţul şi dezgustul. duce la schizofrenie. mânie.

cu oameni diferiţi. Aceasta este poziţia de învingători în viaţă. să depună efort individual şi social pentru a deveni o „ personalitate optimală”(R. demografice. Omul nu este prioritar dezechilibrat psihic ci el trebuie să trăiască în diverse tipuri de grupuri sociale. alături de psihanaliză şi behaviorism. H. Viaţa omului este dominată nu de fantasmele Id-ului ci de . cu tipul de personalitate cu care se intră în contact şi cu situaţia în care se află la un moment dat. în realitate. ci el trebuie să trăiască într-o lume hipertehnicizată. cu numeroase probleme politice. de data cesta se ia în considerare omul şi Eul său „normal”. Se trece evident de la teorie şi psihiatrie la practică. la omul de succes în cele mai diverse domenii. Acum omul este „ condamnat să aleagă”. psihopat. W. economice. 1974). cea care neface parteneri de viaţa şi de comunicare constructivi şi agreabili. SCENARIILE DE VIAŢA Poruncile ( prescripţiile) parentale Programele Injoncţiuni şi permisiuni Scenarii de viaţă tipice ELEMENTE DE PSIHOTERAPIE Sarcinile terapiei prin AT Egograma Echilibrarea egogramei EUL ŞI PERSONALITATEA ÎN PSIHOLOGIA UMANISTĂ „ Psihologia umanistă” începe să se contureze în psihologie în deceniul cinci al secolului trecut şi a fost denumită de la început de câtre fondatorul său A. nevropat. adică despre Eul în acţiune. Meritul de recunoscut al noii psihologii este că. Se vorbeşte de Eul autoactualizat ( Maslow). onest/ ticălos. Maslow ca fiind a „treia forţă în psihologie”. fără efort prea mare şi consum de energie psihică epuizant. dacă până acum se pusese un accent major pe omul şi Eul angoasat. Poziţia de viaţa a fiecăruia diferă în raport cu contextul social. In locuri şi momente diferite. intr-un cuvât…umane. frumos/ urât. de Eul autentic ( Rogers). Esenţial este să tindem spre poziţia ( + + ) . dar una este dominantă. trăim pe poziţii de viaţă diferite. harnic / leneş sau bogat / sărac. Coan. trebuie obţinută firesc.inteligent/ idiot.

de aceia psihologii au trebuit să devină şi filosofi sociali. Harper & Row. natural şi nu bazat pe jucarea unui rol social. dezvoltare şi autorealizare. teoria sa asupra personalităţii autoactualizate este o teorie a motivaţiei umane. direct. Persoana autoactualizată ( A. calmului. Concentrarea pe probleme mai curând decât pe propria persoană. pe de o parte şi de nevoia de a se elibera de teamă.adică este capabilă să perceapă lumea. nevoiţi fiind să pună în relaţie conceptul de Eu cu cel de societate. ignoranţă. dar şi slăbiciunile fără tendinţa de a distorsiona imaginea de sine şi fără tendinţa de a simţi ruşine şi o excesivă culpabilitate cu privire la eşecurle şi imperfecţiunile sale. comprtamentul personalităţii autoactualizate este deschis. simplă şi naturală. . au o datorie de împlinit. putere sau glorie ci dezvoltarea propriilor posibilităţi. satisfacerea metatrebuinţelor şi actualizarea disponibilităţilor eului. în mod clar şi obiectiv. 1970) are următoarele caracteristici: 1. anxietate şi stresul inerent vieţii moderne. bolnave poate conduce la o psihologie handicapată” scria Maslow în critica sa făcută psihanalizei şi psihanaliştilor.valoarea ţintită a perfecţiunii. Maslow. 2. Percepţiile lor nu sunt distorsionate de teamă sau anumite nevoi nesatisfăcute. nu se ascunde şi nu pretinde că este altceva decât este. autorealizare. inclusiv pe ceilalţi oameni. nu studiezi mediocri sau handicapaţi. Motivation and Personality. Dacă vreai să studiezi limitele superioare ale potenţialului uman. Omul nu este în mod precumpănitor tarat psihic ci tinde spre succes.psihică s-ar putea junge la o deplină realizare a personalităţii umane. În fapt. H. imature. ceea ce le conferă şi un sens al vieţii. nu doresc cu prioritate bani. Se acceptă pe sine. considerând că numai într-o societate Eu. se dedică unui scop în viaţă. Perceperea eficientă a realităţii. îşi admit punctele tari. Atingerea acestor standarde umane nu se poate obţine în orice fel de societate. Este spontană. TEORIA PERSONALITĂŢII LA ABRAHAM MASLOW „ Studiul unor specimene handicapate. New York. pe ceilalţi şi natura în general. succesului. 3. În consecinţă el studiază biografiile unoe personalităţi marcante ale epocii şi ajunge la concluzia că oamenii posedă tendinţe instinctive spre creştere armonioasă. 4. liniştii interioare. mulţumire şi satisfacţie.

îi acceptă pe ceilalţi fără prejudecăţi sociale. reci sau ascunşi. din celebra „ piramidă a trebuinţelor” . impun linii de gândire şi comportament.cercul lor de prieteni nu este foarte larg. 9.au momente de extaz intens. de bucurie extremă. Dovedesc în mod practic caracter democratic. fără efecte psihopatologice. frecvent au discipoli şi admiratori. învingători în faţa vieţii. 11. de o floare sau de o simfonie. chiar dacă aceştia îi dezamăgesc). încrezători. este înnăscută. pun în evidenţă inventivitatea şi originalitatea în toate aspectele vieţii. de fericire simplă. similare cu cele mistice.rezistă presiunilor culturale şi sociale. se pot teme sau îndoi. la acestea chiar se constată o nevoie mai mare de solitudine. 12. 7. rasiale sau religioase. Relaţii interpersonale mai intense. Creativitatea este mai prezentă decât la ceilalţi oameni. se entuziasmează de un răsărit de soare. În experimentarea lor se simt puternici. 10. nu se răzvrătesc împotriva orânduirii sociale pentru că au propriile reguli interioare pe care nu le schimbă. Dacă trebuinţa de autorealizare. Interese sociale. Rezistenţa la enculturaţie. pot simţi culpabilitate sau ruşine. ce-i împidică pe oameni să devină autoactualizaţi? . fără a fi neapărat creatori de opere artistice sau ştiinţifice.5.adică oamenii autoactualizaţi nu numai că se consideră sănătosi psihic. dar prieteniile lor sunt intense şi profunde. religioase. Trăirea unor experienţe de vârf ( „peack experiences” ). dar aceste trăiri şi conduitesunt mai puţin frecvente şi au odurată mai scurtă decât la oamenii şi personalităţile obişnuite. dar şi să poată suporta izolarea de ceilalţi. Şi ei pot fi duri. Prospeţimea permanentă a evaluărilor este dată la ei de capacitatea de a se mira şi de a fi entuziaşti. face ca personalităţile autoactualizate nu numai să fie şi să se considere sănătoase. 6. auatitudinea fratelui mai mare faţă de ceilalţi oameni ( continuă să-i simpatizeze. nu se tem să greşească sau că ar putea fi ridicoli sau stupizi. Nevoia de intimitate şi independenţă. dar sunt capabili să trăiască sentimente de simpatie şi empatie pentru omenire în general. 8.

Maslow)] Metamotivaţiile sunt cele care conduc personalitatea autoactualizată. în consecinţă uşor de inhibat de condiţiile ostile de mediu. nu este o luptă pentru reducerea deficienţelor şi tensiunilor. pierderea sentimentului eului propriu Perfecţiune Lipsă de speranţă Necesitate Haos. chiar temeritate. sex. cât şi disciplină şi efort constant. să crescă tensiunea psihică prin abordarea unor noi provocări şi experinţe. dezgust.Explicaţia lui Maslow rezidă în acea că.H.finalitate Incompletitudine. pe care nu toţi pot sau sunt dispuşi să-l facă.Viziune simplistă asupra vieţii Vivacitate Robotizare. Şi în opinia lui Maslow. chiar dacă ele se ivesc la tot pasul. Nu acceptăm provocările. cinism. dezorientare. adică ne temem şi ne îndoim de propriile posibilităţi şi capacităţi. integrare Dezintegrare Dihotomie-transcendenţa Tendinţa de a gândi în extreme (alb-negru).(A. Un alt motiv este că autoactualizarea poate fi blocată de „complexul lui Iona”. lipsă de spernţă . lipsă de gust Unitate. Linia corectă ar fi aceea de a acorda copilului libertate în anumite limite. controlul excesiv şi rutina impuse sau sugerate copilului. respectiv acesta nu se străduieşte să obţină ceva anume. este mai slabă şi. lipsă de predictibilitate Completitudine. Demersul spre autoactualizare presupune curaj.simbolurile vremii inhibă tendinţa spre tandreţe şi sentimentalism la băieţi. Sentiment de toală detrminare. copii hiperprotejaţi nu pun în acţiune noi tipuri de comportament. experinţele copilăriei sunt cruciale în inhibarea trebuinţei de autorealizare. Practic. scepticism Bunătate Ură. fiind o trebuinţă situată în vârf. dar şi permisivitatea excesivă pot fi factori nocivi. lipsa emoţiilor şientuziasmului Unicitate Pierderea sentimentului individualităţii. repulsie. Metamotivaţiile nu sunt atât trebuinţe cât „moduri de a fi”. ci pentru atingerea unui scop. care să îmbogăţească existenţa. ci să evolueze spre autorealizare. Metamotivaţii Metapatologii Nevoia de adevăr Neîncredere. Frustrarea lor din cauze diferite produce metapatologii. a-l iubi şi a-i asigura satisfacerea nevoilor de bază în primii doi ani de viaţă pentru a asigura premisele tendinţei spre autoactualizare. nelinişte. nu încercă să iasă din cercul protector şi să-şi dezvolte noi abilităţi şi deprinderi. [ vezi şi ierarhia trebuinţelor din „ Piramida trebuinţelor”. tendinţa de a se baza doar pe el însişi Frumuseţe Vulgaritate. Astfel.

rigiditate. I. deentuziasm. oamenii vor deveni din ce in ce mai securizaţi şi congruenţi. Toul este ca să fie reabilitată imaginea de sine şi satisfăcută o mai înaltă stimă de sine. egoism Insecuritate. valori care nu au nici o legătură cu ce simte persoana cu adevărat. disperare TEORIA PERSONALITĂŢII LA CARL ROGERS Celebru pentru psihoterapia cunoscută iniţial ca terapie nondirectivă şi mai recent ca terapie centrată pe client sau pe persoană. de bucuie de viaţă A pune responsabilitatea pe seama altora Lipsă de sens. stânjeneală. terapeutul reprezintă o „ cutie de rezonanţă” (n.1987). Vizată este bariera care s-a creat în calea evoluţiei şi devoltării personalităţii ca urmare a experienţelor care sunt în dezacord cu valorile introiectate ( „ condiţii ale demnităţii’’) şi care s-au soldat cu iflexibilitatea eului pentru a rezista acestor ameninţări. Dezintegrarea şi dezorganizarea se manifestă când persoana aflată în acestă stare de incongruenţă se confruntă cu un eveniment important ( . lipsă de umor.Justiţie Ordine Simplitate Bogăţie interioară. Demersul terapeutic include ca obiectiv adaptarea psihologică mai bună şi dezvoltarea deplină a personalităţii prin maturizare. pierderea siguranţei şi predictibilităţii. De fapt.n. persoana se va simţi demnă de respect funcţie de valorile impuse din exterior. titudine nefirească Depresie. dacă în relaţiile lor cu ceilalţi se simt acceptaţi şi înţeleşi. Adaptarea psihologică este în stânsă co-evoluţie cu imagina de sine ( self.concept). a fost pe rând psiholog practician. Formlările sale cu privire la dinamica şi structura personalităţii sunt în legatură directă cu concluziile desprinse din actul terapeutic. Confuzie. o manieră de a fi”. pierderea interesului pentru lume Oboseală.suficienţă Semnificaţia Supărare. R-T) prin care „ clientul”va evalua propriile experienţe ca fiind conforme cu aşteptările sale şi va dezvolta ceea ce Rogers denumeşte imagine de sine condiţionată pozitiv prin interiorizarea a ceea ce îi lipseşte sau a pierdut : stima de sine şi sentimentul demnităţii.directivă”. comprehensivitate Uşurinţă Tendiţă ludică Auto. Carl Rogers ( 1902. Pierderea orientării Depresie. director al unui centru de îndrumare a copiilor cu deficienţe şi profesor de psihologie (1940-1963). cinism. încordare. nevoia de a fi permanent în gardă Complexitate inutilă.cât şi „o concepţie filosifică a vieţii. A fundamentat atât binecunoscuta tehnică psihoterapeutică „ non. În cursul terapiei. neîncredere.

6. retrăieşte universul interior al clientului şi încearcă să returneze către acesta experienţele astfel receptate. terapeutul asigură clientului o relaţie congruentă şi integrată. 3.„momentul adevărului”). metoda sa terapeutică este de sorginte fenomenologică. a deveni o persoană complet funcţională este scopul spre care tind toate fiinţele umane. ca şi teoria sa. terapia trebuie să se conformeze unor principii sau condiţii necesare şi suficiente ( şase) peutru schimbarea personalităţii: 1. Umanismul. dar şi a dezorganizării psihice. determinată genetic. 3 ( congruenţa). Repere principale în teoria personalităţii la C. clientul are disponibilitatea de a accepta. două persoane ( clientul şi terapeutul ) intră înr-o relaţie semnificativă pentru ele. trăirea sa nu corespunde imaginii care o are despre sine. este comună la toate vieţuitoarele. Cele mai importante sunt: pct. Rogers consideră că relaţiile interpersonale sunt cheia dezvoltării individului. Sentimentele şi emoţiile prezente au cea mai mare importanţă în dinamica personalităţii. dar progresul organismului nu este automat şi fără efort. spre deosebire de Freud. terapeutul acordă clientului o atenţie pozitivă necondiţionată şi acceptă toate experienţele acestuia. pct. deci. a menţine şi dezvolta eul. Rogers • actualizarea. Terapia sa nu face decât să ofere o relaţie care este astfel structurată încât va permite actualizarea resurselor. ea este responsabilă pentru toate aspectele creşterii sau „maturizării”. 5 ( empatia). este. 2. facilitarea dezvoltării şi maturizării. clientul este într-o stare de incongrueţă. dovadă „ tenacitatea vieţii” şi „ tendinţa de împingere înainte a vieţii”. Pentru a realiza aceasta. nu acordă şi nu atribuie o influenţă dominantă forţelor inconştiente pe care un individ nu le are sub control. Scopul ultim al dezvoltării personalităţii este actualizarea eului. mesajul terapeutului în legătură cu atitudinea pozitivă necondiţionată a acestuia faţă de el şi cu felul cum înţelege situaţia sa. 4 ( atenţia / imaginea pozitivă necondiţionată) şi pct. ele fiind chiar persoana unică din faţa sa. 5. adică vulnerabil şi anxios. terapeutul. La limită. Rogers. cel puţin din principiu. optimismul şi relativa sa simplitate au făcut ca teoria şi psihoterapia rogersiană să fie adoptată cu entuziasm în psihologie. 4. prin empatie.este o tendinţă înnăscută şi o nevoie fundamentală ca nevoia biologică de aer. toate experienţele vieţii . educaţie şi cercetarea vieţii de familie. acelaşi lucru se spune şi despre conştient şi prezent. apă sau hrană.

include nevoia de acceptare. C. „ filtrul” prin care analizăm atitudinile altora. ne dezvoltăm conceptul cu privire la eul propriu. prin interacţiuni cu alţi oameni şi implică distingerea dintre ceea ce este direct şi nemijlocit o parte din noi şi ceea ce este extern.se produce prin experienţe succesive. *lumea experienţială. ar putea sau ar dori să fie aceasta. prin acest feedback pe care îl primim. ci şi amintirile experienţelor trecute. *auto-evaluarea. iar evaluarea pozitivă condiţionată este exact opusul! De obicei. ce începe să acţioneze gradat.ego-ul ca instanţă evaluativă.implică analiza aprobării / dezaprobării celorlalţi şi. treptat se edifică o imagine pozitivă. mai ales din partea mamei. aceleaşi condiţii care produc evaluarea pozitivă generată de ceilalţi conduc şi la satisfacerea autoevaluării. cele percepute ca facilitând dezvoltarea sunt evaluate pozitiv (şi invers).sunt evaluate în termeni de cât de bine servesc actualizării. Rogers a numit această condiţie auto. părinţii . chiar dacă unele compotamente specifice pot fi dezaprobate.include nu numai experienţele directe şi imediate. CONDIŢIILE EVALUĂRII Trecerea de la evaluare la autoevaluare formează. copilul percepe dezaprobarea unui comportament al său ca o dezaprobare şi negare a sa sub toate aspectele. de dragoste şi de aprobare din partea altor oameni. mai mult decât impusă de alţii. *evalurea pozitivă.evaluare. copilul ar trebui să simtă acceptare şi aprobare în general. dacă mama nu-i dă o evaluare pozitivă.este permanentă şi persistentă şi se găseşte în toate fiinţele umane. ci este absolut gratuită şi independentă de comportamentul copilului. super. *dezvoltarea Eului. în concepţia rogersiană. din interiorul persoanei.Rogers şi ( auto)imaginea unei persoane despre ceea ce este. La modul ideal. comportamentul copilului este ghidat de cantitatea de afecţiune primită. întregul comportament este în acord cu realitatea Eu-lui. deosebirea este aceea că evaluarea pozitivă necondiţionată implică dragoste şi acceptarea copilului fără condiţii ( independent de comportamentul lui). copilul se împotriveşte dezvoltării şi actalizării eului şi se străduieşte să-şi asigure o evaluare pozitivă. tendinţa copilului spre actualizare şi dezvoltarea eului este dificilă. această stare sau condiţie este numită evaluare pozitivă necondiţionată şi implică faptul că dragostea mamei pentru copil nu depinde de modul cum se comportă acesta. conceptul de Eu implică la C. un tot bine organizat. care devine o nevoie la fel de puternică ca şi nevoia de evaluare pozitivă ce vine de la alţii. este un pattern de trasături. toţi stimuli inconştienţi care influenţează percepţiile actuale.

Nici o parte a experienţelor nu este negată sau distorsionată. îşi inhibă dezvoltatea şi autoactualizarea.şi chiar devine înstrăinat de sine însuşi. sunt liberi şi devin auto. de regulă. Copilul şi. Gradul de normalitate al unei persoane este acum o funcţie a gradului de congruenţă sau compatibilitate a eului cu experienţă. nu primesc afecţiune şi aprobare. după Rogers. el trebuiesă-şi judece permanent compotamentul. copilul se va dezaproba pe sine pentru acel comportament. Acele experienţe care sunt incongruente cu eul sunt o sursă de ameninţare şi. Aşa copilul învaţă că afecţiunea şi aprobarea depind de modul cum se comportă. Dacă receptează dezaprobare. nu există apărare. ulterior. Se consideră demn de iubire şi valoros doar în anumite condiţii. ci. este deschisă la orice experienţă sau sentimente pozitive (tandreţe. Persoana autoactualizată.actualizaţi.carcteristici a) conştientizarea tuturor experienţelor. Eul începe să funcţioneze ca înlocuitor al mamei. în termenii evaluării pozitive pe care o vor aduce.şi inhibe anumite comportamente. acceptate sau refuzate nu în termeni de actualizare completă a eului. ANXIETATEA Copilul nu trebuie doar să. pentru acele comportamente. inconştientă şi sunt liberi să încerce toate experienţele. El se iubeşte şi se detestă aşa cum mama ar fi mereu prezentă. Experienţele vor fi reglate. mai degrabă. Acum standardele externe de judecată au devenit personale şi copilul. Pe acest teren. ci trebuie chiar să reprime conştientizarea lor în câmpul experienţial sau să le distorsioneze.nici o experienţa nu este îndepărtată. Copilul nu mai poate funcţiona în libertate totală. pentru că ei nu au învăţat nici o condiţie de evaluare în copilărie. pentru că nu are împotriva ce să se apere.nu reacţionează la toate coportamentele copilului cu o atitudune pozitivă. Au o evaluare pozitivă. adultul nu mai este sincer. curaj sau compasiune) sau negative ( teamă sau durere). Persoanele sănătoase psihic sunt capabile să se perceapă pe ei înşişi şi pe ceilalţi aşa cum sunt ei în realitate. El este astfel împiedicat să se dezvolte total. ci dimpotrivă. sunt trăite ca forme de anxietate. nu este ascunsă de sine sau distorsionată. . se produce o incongruenţă între „Eu” şi anumite aspecte ale experienţei individuale. într-un fel se pedepseşte singur. nu există ameninţări. în acord cu criteriile definite de părinţi. pot să trăiască ca persoane complet funcţionale. aşa cum făcea mama. Alfel spus. ori de câte ori „ face ceva rău”. anumite comportamente îi enervează sau îi plictisesc şi.

dominanţă sau motivaţie. regresia şi tulburările emoţionale există. Fiecare om este considerat ca un „ om de ştiinţă” care construieşte teorii. de evenimente trecute sau alţi oameni. Ca şi în întreaga „psihologie cognitivă”. „îmbogăţit”. c) are încredere în propriul organism. pe care le verifică în practică. Deşi tendinţa de autoactualizare este înnăscută. liber şi actual. trăieşte participând. complex. este orientată spre creştere nu spre stagnare sau regresie. d) sentimentul libertăţii. sunt la fel de importante. Rogers nu foloseşte adjective ca „ fericit”. emite ipoteze. persoana afectată psihic este depedentă de prejudecăţile pe care şi le-a format.este prin definiţie determinată de nevoia de libertate. mai degrabă decât regresivă. are sentimentul de putere personală asupra vieţii.se mişcă în orice direcţie fără prejudecăţi sau inhibiţii. ştie că totul depinde de ea şi nu neapărat de circumstanţe. procesul ca atare este influenţat mai mult social decât biologic. flexibili şi permenent gata de noi provocări. autoactualizarea implică curajul de a trăi plenar. Dacă ipoteza sau teoria este confirmată de practică este reţinută.b) trăieşte emoţional foarte intens şi plenar în orice moment sau situaţie. dar sunt excepţii de la regulă. Tendinţa de evoluţie este totdeauna progresivă. emoţie. mai mult decât observând şi analizând. „mulţumit” sau „bucuros” pentru a descrie persoana autoactualizată ci.TEORIA PERSONALITĂŢII LA GEORGE KELLY Teoria elaborată de Kelly nu are nimic comun cu teoriile anterioare. dacă nu este modificată sau se renunţă la ea. Oamenii sunt capabili să treacă peste regresii şi perturbări prin terapia centrată pe persoană. Experienţele din copilărie. În concluzie. Conceptul său central este cel de „construct personal”. în propria judecată şi nu în judecăţile altora sau în codul social. „stimulat” sau „plin de sens”. el nu utilizează nici accidental concepte ca: ego. Oamenii „văd lumea” printr-un fel de grile. mai degrabă „ împlinit”.prin care ei pot face previziuni şi pot exercita un anumit control asupra evenimentelor externe. dependenţă. cât şi cele de mai târziu. . motivaţie. rezistă în timp. mai mult decât ce am trăit în copilărie. folosindu-şi resursele interioare. ca şi savanţii îşi construiesc teoriiconstructe personale. PSIHOLOGIA COGNITIVISTĂ. cei auroactualizaţi sunt spontani şi creativi. iar sentimentele din prezent sunt vitale pentru personalitate. Natura umană -la Rogers şi la întreagă „ psihologie umanistă”. Stagnarea. omul are în mâinile sale propriul destin.

pe baza cărora se pot realiza predicţii. Teoria lui Kelly îşi are originea în activitatea sa de psihoterapie cu subiecţii nevrotici la care constructele sunt rigide. După autorul teoriei constructelor personale. Repertoriul de constructe se îmbogăţeşte pe măsură ce subiectul se confruntă cu noi situaţii sau persoane. presupus doar indemonstrabil. Constructele personale se . Deşi subiectul se poate schimba sau modifica. teoria constructelor personale pune accent pe raţionalitatea umană. 1. neadecvate. de a explica şi interpreta evenimentele externe. ea optează şi operează prin intermediul unor canale de procesare a informaţiei. o structură în care plasează evenimentele. Nici un eveniment nu se repetă identic. În consecinţă. Canalele de procesare se pot schimba / modifica. [Să ne reamintim că noţiunea de postulat ( lat.Evident. dar ele fac parte dintr-o structură dată. există un anumit grad de stabilitate în modul cum fiecare se comportă. un adevăr general. Corolarul construcţiei – „ O persoană anticipează evenimentele construind mintal replicile acestora”. Exemplu: „ printr-un punct exterior unei drepte se poate duce o singură paralelă la acea dreaptă şi numai una”] Postulatul fundamental : „ Modul de procesare al unei persoane este ghidat sub aspect psihologic de nivelul în care acesta anticipează evenimentele”. iar scimbarea are loc în cadrul unor limite impuse de structură. pentru că realitatea este schimbătoare. pe anticiparea şi experimentarea de către om ( ca subiect cunoscător) şi nu pe afectivitate sau pe trăire. Constructele alternative se referă tocmai la faptul că omul este liber să-şi modifice constructele. iar această interpretare sau construcţie mentală a lumii reprezintă modul unic al persoanei de a vedea lucrurile. postulatum-„cerinţă”) este specifică ştiinţelor deductive şi înseamnă (relativ) acelaşi lucru ca axiomă sau premisă. pe care o reţine sau corectează. rafinate sau reelaborate pentru că oamenii şi evenimentele se schimbă permanent. Kelly defineşte constructul ca modul persoanei de a observa. Verifică practic ipoteza sa. Multe constructe reţinute sunt modificate. omul îşi anticipează viitorul şi se comportă în funcţie de acestă anticipare. dacă este adevărată practic sau o elimină dacă este infirmată sau negată de realitate. în consecinţă. Un con struct odată elaborat nu rămâne veşnic. Fiecare om emite o ipoteză referitoare la faptul că un anumit construct al său privind datele realităţii este corect. luat ca o cerinţă necesară întemeierii unei teorii. dar are trasături comune cu altele similare. fixe şi. Oamenii observă şi interpretează evenimentele lumii exterioare. personalitate este organizată şi poate fi exprimată sub formă de postulate în număr de unsprezece ( 11). Caracteristica principală a constructelor o reprezintă anticiparea.

doi subiecţi care au aceleaşi constructe se pot deosebi unul de celălălt prin sistemul diferit de organizare al constructelor. Oamenii diferă între ei şi după modul cum percep sau interpretează un anumit eveniment. căsătorit. Prin aceasta. poate include constructe subordonate ca: bogat. Exemplu.a lungul vieţii facem opţiuni între variante sigure. 4. care presupun întărirea sistemului de constructe personale şi variante care impică risc. Kelly consideră că toate constructele personale au un caracter bipolar sau dihotomic. 3. constructul FERICIT.„ Persoanele diferă unele de altele înmodul în care elaborează constructele legate de diferite evenimente”. Constructele nu reflectă atât realitatea obiectivă. ceea ce conduce la elaborarea unor constructe diferite. Cu precizarea că alegerea va fi întotdeauna marcată de anticiparea viitorului şi nu neapărat binele persoanei! . prin care oamenii îşi pot împătăşi experienţele. Corolarul individualităţii. deosebiri)”. Putem întâlni constructe comune. Corolarul alegerii – „ Subiectul are posibilitatea să aleagă din cadrul unor constructe dihotomice acel construct care îl va ajuta mai bine să prevadă evenimentele”. la toţi aceea care au norme şi valori comune.Corolarul dihotomiei.formează pe baza respectivelor trăsături comune ale experienţelor de viaţă. cât mai ales interpretatea pe care persoana o dă evenimentelor. simultan notăm şi deosebirile.„ Sistemul de constructe al unei persoane este compus dintr-un număr finit de constructe dihotomice”. Aici se operează distincţia intre certitudine şi incertitudine. De. Prin aceasta se introduce noţiunea de diferenţe individuale. vedetă. dar care dacă au succes conduc la extensiunea sistemului de constructe personale prin încorporarea unor experienţe noi. 2. în paralel apare şi constructul NECINSTIT. Exemplu: Când un subiect elaborează constructul CINSTIT. Kelly explică cum tendinţa oamenilor de a acţiona fără risc conduce la persistenţa într-un coportament greşit.„ Persoana tinde şă-şi organizeze constructele individuale într-un sistem sau pattern de constructe în conformitate cu modul său propriu de a sesiza relaţiile dintre acestea ( asemănări. Dacă de mai multe ori se constată că o vedetă sau alta sunt nefericite se mută constructul vedetă din costructul FERICT în alt construct ( NEFERICIT) etc. Sesizând asemănările dintre obiecte şi fenomene. 5. înre siguranţă şi aventură. În virtutea acestui postulat. Corolarul organizării. Organizarea constructelor se face ierarhic.

Sistemul de constructe personale se reformulează permanent odată cu validarea / infirmarea sa. Corolarul modulării. Corolarul fragmentării. Un construct nu derivă neapărat din cele vechi şi poate să nu fie compatibil cu acestea. Un om poate tolera un număr de inconsecvenţe la nivel particular. constructele se modifică permanent. dar aceta este întotdeauna finit. 10.„ O persoană poate să utilizeze în mod succesiv o varietate de subsisteme de constructe care sunt incompatibile sub aspect logic unele cu altele”. la destin. Unele constructe nu pot fi modificate de oricâtă experienţă am acumula.învăţare. Constructele supraordonate : ecologist = prieten şi liberal = duşman. Corolarul elementelor comune – „ In măsura în care o persoană utilizează un sistem de constructe sinilar cu al . Exemplu : o persoană poate opera printr-un construct impermeabil la noi experienţe ca cel de genul <<ţiganii sunt hoţi>>. Deci. Fiind validate de experienţe personale.„ Sistemul de constructe personale ale unui subiect variază pe măsură ce acesta construieşte treptat noi replici ale evenimentelor”. Corolarul experienţei. este chiar vehement şi pasional în opinii. 7. Explică „ prejudecăţile”. Peste un timp constaţi că acea persoană are opinii politice diferite de ale tale. o încorporezi în constructul<<prieten>>. adică cineva respectat şi iubit.„ Variaţia sistemului de constructe personale este limitată de gradul de permeabilitate al constructelor”. la istorie etc. Corolarul seriei – „ Un construct este potrivit pentru anticiparea unei serii finite de evenimente”. el nu-şi va schimba constructul indiferent de câţi ţigani cinstiţi ar întâlni! 9. Exemplu : Intâlneşti o persoană care îţi place pentru că are preocupări comune cu ale tale. rămăn nemodificate. Constructul DREPT-NEDREPT poate fi apicat cu privire la oameni. nu şi la copaci sau la vreme. situaţii sau obiecte la care aplică un costruct. Ar trebui să-l înscrii în constructul << duşman>> . fără a modifica constructele supraordonate. în înţelegerea unui subiect este important să ştim şi ce anume acesta nu include în seria de evenimente. Un subiect aplică sistemul său de constructe pentru un număr mare de persoane şi situaţii. Este firesc ca la 40 de ani să avem alt sistem de constructe decât la 16! Procesul de învăţare din experienţă personală respructurează sistemul constructelor. respectiv gradul pănă la care un sistem de constructe personale poate fi ajustat sau modelat de noile experienţe de testare.6. 8.

procesele sale psihice sunt similare cu ale celeilalte persoane”. Pentru a înţelege ce simte şi cum anticipează o persoană evenimentele trebuie să reconstruim relativ corect constructele sale perosonale. TEORIA PERSONALITĂŢII LA ERIK ERIKSON ABORDAREA PERSONALITĂŢII PRIN CONCEPTUL DE RESPECT DE SINE. Oamenii care se raportează la noeme şi valori cultuarale comune vor avea modalităţi asemănătoare de a anticipa anumite evenimente şi îşi vor consrui experienţele într-un mod asemănător. ea poate juca un rol social care o angajează pe cea de-a doua”. BURRHUS FREDERIC SKINNER ŞI ALBERT BANDURA ABORDAREA PERSONALITĂŢII PRIN CONCEPTUL DE TRĂSĂTURI. TEORIA PERSONALITăţII LA NATHANIEL BRANDEN ABORDAREA PERSONALITăţII PRIN CONCEPTUL DE IMAGINE DE SINE ( MAXWELL MALTZ) . pleacă de la premisa că oamenii construiesc lumea dihotomic. În testul „Role Construct Repertory Test” ( REP). omul este o fiinţă raţională. Se explică prin acest corolar teoria rogersiană referitoare la aria relaţiilor interpersonale. Nici un stadiul al vieţii nu este mai important decât altul. atunci ne vom adapta mai bine la părinţii. fiecare joc de rolsocial implică înţelegerea modului în care cealaltă persoană construieşte mintal evenimentele şi situaţiile. copilăria. TEORIA PERSONALITĂŢII LA GORDON W.„Numai în măsură în care o persoană elaborează constructele altei persoane. Pentru Kelly. asemănător. Evoluţia este orientată spre viitor pentru că şi constructele personale au un caracter predictiv.alteia. soţii . adolescenţa sunt la fel de importante ca vârsta maturităţii. şefii sau colegii noştri. prin forţarea subiectului de a face evaluări dihotomice (plăcutneplăcut. chiar dacă sunt supuşi la experienţe diferite. 11. autorul propriului destin şi nu o victimă a acestuia.diferit) PSIHOLOGIA COMPORTAMENTALISTĂ. Corolarul socialităţii. copii. ALLPORT ŞI LA RAYMOND CATTEL ABORDAREA PERSONALITĂŢII PRIN CONCEPTUL DE CRIZĂ DE IDENTITATE. autorul teoriei constructelor personale.

Maltz. Psiho. o criză se poate transforma într-o şansă creatoare.chiar se poate adăuga „mai multă viaţă în anii dumneavoastră”. Toate lucrările sale sunt scrise pentru a fi aplicate în viaţa cotidiană. personalitatea reală poate fi descătuşată de fiecare. Imaginea de sine- . Departe de a fi pur speculative. „ A fi fericit „ este un obicei care poate fi deprins ca oricare altul.ABORDAREA PERSONALITĂŢII PRIN CONCEPTUL DE MINTAL FITNESS PROGRAMME ( JACK BLACK. Maxwell Maltz a fost unul dintre cei mai cunoscuţi şi apreciaţi chirurgi esteticieni ai lumii. Paris şi Roma.care au impus în psihologie „psihocibernetica”. Şi-a luat diploma în ştiinţe medicale la Universitatea Columbia şi doctoratul în medicină la Colegiul Medicilor şi Chirurgilor de la aceeaşi universitate. iar cel al eşecului poate fi transformat în opusul său.PUTEREA NELIMITATĂ) THE BIG FIFE. Principiile PsihoCiberneticii pentru o existenţă creatoare. Gânduri care-ţi coordonează viaţa. biografiile personaltăţilor „de succes” şi un imens optimism privind accesul fiecărui om la sănătate şi succes prin exersarea sistematică a unei „gândiri sănătoase”. Maltz. ci de la ceea ce cineva definea drept „imperţi”>> Dr. Maxwell Maltz Dr.TEHNICILE MINDSTORE ŞI ANTHONY ROBBINS. Psiho-Cibernetica.Cibernetica. „sentimentul învingătorului”se învaţă -şi. În capitolul denumit „ Ingredientele personalităţii de succes şi cum pot fi ele dobândite” ( M. A fost profesor de chirurgie estetică la universităţile din Nicaragua şi El Salvador. cicatricile afective pot fi îndepărtate. Toate acestea sunt perfect posibile dacă acceptaţi că : „Imaginea de sine este cheia personalităţii şi comportamentului uman.iau apărut în Pocket Books: Existenţa creatoare astăzi.o modernă teorie a personalităţii PSIHOLOGIA TRANSPERSONALĂ SAU INFINITA FORŢĂ A SINELUI PSIHOCIBERNETICA SAU ABORDAREA PERSONALITĂŢII PRIN CONCEPTUL DE IMAGINE DE SINE ( MAXWELL MALTZ) << Orice nouă descoperire vine de obicei din afară.nu de la „experţi”. Lucrările sale. Schimbaţi-vă imaginea personală şi veţi schimba personalitatea şi comportamentul”! Secretul este experimentarea şi aplicarea creatoare a principiilor psihociberneticii. fiecare capitol se încheie cu „exerciţii practice” şi cu „reţete” de aplicat în viată cotidiană. Puterea magică a psihologiei imaginii personale. A murit în 1975. Pentru dr. scrierile sale au la bază observaţiile sale ca medic chirurg estetician. mecanismul succesului personal poate fi făcut să funcţioneze. a ţinut cursuri la universităţile din Amsterdam.

Eteem (respectul) 6. iar. Noi suntem făcuţi să rezolvăm probleme ( să acceptăm provocări). Curajul – Aceasta nu este numai o virtute de cultivat. chiar dacă este dureroasă. A avea curaj înseamnă a actiona. Prin ea veţi rămâne tineri. prin chiar literele acestui cuvânt. practic „nu mai trăieşti”! 2. Deci. ne simţim pierduţi. trupul va funcţiona mai bine. numai aşa scopurile. Reţetă: fixaţi-vă un scop pentru care merită să vă străduiţi.Direcţia . ci chiar condiţia succesului. ci dreptatea în sine”. Hotărâţi ce vreţi într-o anumită situaţie. Adică. poate nu este maliţios sau încăpăţânat. Nu reacţionăm adecvat la o situaţie pentru că suntem „confuzi” şi. pentru care să munciţi şi să speraţi. engleză): 1. Mai mult să fim pregăţiţi şi dispuşi să acceptăm realitatea. să nu uităm. O personalitate de succes nu numai că nu-i înşală pe alţii şi nu-i minte.Acceptance (acceptatea de sine) 1.Când nu avem un scop. 3. Când nu ai un scop pentru care să lupţi. dar este foarte cinstit cu el însuşi. să ne facem înţelesi. Self. Curtea Veche. Un altul. să ne conştientizăm greşelile pentru a le îndreptan nu pentru a ne lăuda cu ele.S U C C E S S (lb. se bazează de fapr pe autoînţelegere şi pe onestitatea de sine. Totdeauna să aveţi ceva „la care să visaţi”. Courage ( curajul) 4.Înţelegerea – Majoritatea eşecurilor noastre sunt generate de „neînţelegeri”. Cultivăţi o „nostalgie a viitorului” în locul celei a trecutului.cheia spre o viaţă mai bună (trad. „ne învătim pe loc”. ci conform imaginilor mentale. să atingem scopuri şi să depăşim obstacole. ci „înţelege” şi interpretează altfel situaţia decât noi. Cei care susţin că viaţa merită trăită în fiecare zi au un scop care face ca ea să merite a fi trăită. Ideal ar fi un proiect pe termen lung. Sense of direction ( direcţia) 2. noi nu reacţionăm „la lucruri aşa cum sunt”. Charity ( grija) 5. dorinţele şi convingerile noastre se pot transforma în . să ne motiveze şi care „să însemne ceva”. Nimeni nu poate fi sincer atât timp cât se minte singur! Raţetă: „ Nu contează cine are dreptate.când avem de-a face cu alţii. rom). un obiectiv personal care să ne intereseze. 1999) sunt descrise elementele / ingredientele personalităţii de succes. Understanding ( înţelegerea ) 3. să încercăm să vedem situaţia şi din punctul lor de vedere. Self.Confidence ( încrederea în sine) 7. să comunicăm bine! Să dăm crezare faptelor nu părerilor.

chiar să suferiţi puţin pentru a obţine ce doriţi. cele mai importante sunt doar încercările de reuşită. magie şi putere.Cei care reuşesc sunt cei interesaţi şi îi respectă pe alţii.Respectul. indiferent de . Începe Acum!”. este mult mai mult decât „statul pe loc” toată viaţa. „ Atunci când un individ se dedică cu hotărâre unui ţel. Succesul aduce succes. mai amplificate.de la cele naţionale la cele personale. Viaţa cotidiană presupune şi ea curaj şi. studiate şi amplificate. Raţetă: Folosiţi erorile şi greşelile ca pe o posibilitate de a învăţa. retrăiţi sentimentele pe care le-ati avut în reuşitele trecutului.n. lipsa de respect de sine este cea mai ucigătoare şi cel mai greu de depăşit. Nu cotează de câte ori am cunoscut eşecul în trecut. arătaţi-vă respectul pentru orice fiinţă umană. Nu vă mai percepeţi drept o fiinţă demnă de milă şi de umilinţă. Îndoiala de sine este punctul de pornire al eşecurilor. care trebuie reţinute. Cine este grijuliu cu alţii.se va dezvolta respectuldumneavoastră de sine! 6. nu trebuiesă demonstreze nimic şi poate vedea totul clar fără să ceară nimic celorlalţi. inevitabil este. nu pot să fac asta” . nu este ostil cu ceilalţi. providenţa acţionează şi ea…Indiferent de ceea ce poţi face. fiţi dispuşi să faceţi câteva grşeli. Cine se respectă pe sine suficient. Trataţi-i pe ceilalţi caşi cum ar avea valoare şi-suprinzător.Nu este o virtute să avem o proastă părere de sine.devin mai acute. Reţetă: Nu vă subapreciaţi. sau visezi că poţi face. chiar un succes mărunt este o treaptă spre un altul mai important. Fiecare a reuşit în ceva cândva. până nu acţionăm şi nu le dăm o şansă să lucreze pentru noi! Nu trebuie să ajungem eroi în cine ştie ce moment de criză. Riscaţi să faceţi greşeli. Nu ştim ce resurse avem. devenim pentru noi „importanţi”! acţionaţi ca şi cum ceilalţi ar fi importanţi şi trataţi-i ca atare! 5. Goethe ( n. Numai dacă acceptăm că „oamenii sunt importanţi”.J. Este un fapt psihologic dovedit că părerile despre noi au tendinţa să corespundă părerilor despre alţii.Increderea în sine.„ Dintre toate capcanele posibile în viaţă. apoi alungaţi-le din gând. W. Pentru sănătatea şi dezvoltarea noastră trebuie să ne formăm obiceiulde a neaminti succesele şi de auita eşecurile. Reţetă: Nu mai purtaţi în gând o imagine de sine care se identifică cu ideea de înfrângere şi de inutilitate. Începeţi prin a-i aprecia mai bine peceilalţi.realităţi.Se bazează pe experienţa succesului. îl exersăm! 4. pentru că este o capcană şi o groapă pe care singuri ni le-am făcut cu mâna noastră şi care pot fi rezumate în fraza: Nu are rost. R-T. dacă sunt amânate şi nu sunt înfruntate. şi cu sine. I). ci dimpotrivă. începe!îndrăzneala conţine geniu. Orice probleme. fie şi greşit. numai aplicandu-l la „lucrurile mărunte”.Grija. un pas.

2.mptiness [ vidul]. R. lb.esentment [ resentimentul. Nu vă identificaţi cu greşelile. Acceptaţi-vă aşa cum sunteţi. abordărilor. L. dar nu şi sinele de bază.Succesul şi fericirea adevărată nu sunt posibile până ce o persoană nu îşi caştigă într-o oarecare măsură şi acceptarea de sine. Schimbarea imaginii personale nu înseamnă schimbarea sinelui sau îmbunătăţirea sa. 6. Reţetă: Acceptaţi-vă aşa cum sunteţi. Nu sunteţi singurul.cât de neînsemnate au fost ele. ci a concepţiei şi a înţelegerii sinelui. nu vă urâti pentru că nu sunteţi perfecţi. inutilitatea]. Nu văurâti pentru că ati făcut o greşeală. în schimb este dezastruos să ne urâm din cauza lor.ncertainly [ lipsa de decizie].rustration. Personalitatea este o unealtă. după ce le-am recunoscut. 7. Ne aparţin. cei care se prefac că ar fi doar se amăgesc! Sunteţi ACUM-„ cineva”. hopelessness. Nefericiţii şi chinuiţii acestei lumi sunt cei care se străduiesc permanent să se vadă pe ei şi pe ceilalţi altfel decât sunt în realitate. iată şi Mecanismul eşecului: F A I L U R E ( „eşec”. engl): 1. învăţaţi să toleraţi imperfecţiunea de sine din punct de vedere emoţional şi afectiv. mai puternici . Crearea unei imagini personale mai bune nu crează noi aptitudini. O imagine personală adecvată şi realistă este rezultatul unei autoînţelegeri. F. Şi nu există o satisfacţie mai mare pe care o poate cineva încerca când în sfârsit renuntă la prefăcătorie şi se acceptă aşa cum sunt. Ne putem schimba personalitatea. mai înţelepţi acum decât ne dăm seama. un punct focalizator al „sinelui”pe care îl folosim în relaţia cu lumea. ci doar le scoatela iveală şi le foloseşte. A-ggressiveness (misdirected) [ agresivitatea sau combativitatea prost direcţionată]. neajutorarea. E. fiţi voi înşivă.Acceptarea de sine. nimeni nu este perfect. lipsa de „sine”]. sunt puncte de plecare în demersul nostru de a le corecta. a unei revelaţii de sine. supărarea]. futility [ frustrarea. I – nsecurity [ lipsa de siguranţă]. dar nu ne definesc. . Majoritatea dintre noi sunt mai buni. noi talente şi puteri. Este imperios necesar să ne recunoaştem nejunsurile. 5. 4.[Toate religiile ne învaţă că primul pas spre salvarea sufletului este mărturisirea de sine şi recunoaşterea păcatelor].este un foarte sănătos mod de a recâştiga încrederea şi stima de sine.este suma obiceiurilor. U. aptitudinilor dobândite pe care le folosim ca metodă a exprimării de sine. 7. 3. astfel nu veţi putea ajunge la adevăratul potenţial unic şi special! Numai „oamenii mici”nu greşesc niciodată! Dacă vreţi.oneliness ( lack of „oneness”) [ singurătatea.

ideal interpretări Influenţe MEMORIE  asupra sistem corp MEMORIA CONECTĂRII ACTIVE. psihologic TIP DE EXPERI CORESPUNDE E CORPORAL.EGO EXPERIENŢA MEMORIEI.“M “personală” CONŞTIINŢA (nivelul operaţiilo FUNCŢIA ATENŢIEI (f o c a l i z a r e) INCONŞTIENTU (nivelul operaţiilo PE PROPRIUL CORP PE ALŢII OPERATII VOLUNTARE ale Eul-ului PE SELF MEMORIA ISTORICĂ.rezu produs al memorie experienţelor activ “hic et nunc” ORP C SIST EM COR P BIOHAR D INTE RPR AMYGDALA (interpretarea supravieţuirii) EGO.rezultat ( memoriei proced CORP asupra sistem mnezic   Influenţe sistem SISTEMUL LIMBIC (interpretarea emoţională) • • EUL.ances arhetipală SISTEM OPERAŢII Eu OPERAŢII PROGRAMATE ale EU-lui Constructul SELF Sistem SELF Super.integrat CONŞTIINŢA de SINE IMAGINEA de SINE IMAGINEA „ Lumii ” IMAGINEA „ Celorlalţi” RESPECTUL de SINE D EU-facto integrator al person • • persoanei CORTEXUL CEREBRAL (interpretarea ideaţională) • • •  Interpre Produs psih simultan *percepţia propri . “I”corespunde eului spiritual.EUL CA EXPERIENŢĂ PERSONALĂ.Interpretor al fiinţării umane EXPERIENŢA “Me” EXP E R I E N ŢE „I” Experienţa-„I”1 Experienţa-„I”2 Experienţa-„I”3 Experienţa „Me” Tip de experienţe ce se referă şi rezultă din procesarea informaţiilor de către individ.

corp.interpretator operator situaţional“Eu de lucru” *RESPECTUL de SINE .umanistă. producâd o adevărată revoluţie conceptuală. După studii medicale la Viena ( aici se specializează în neurologie. * sistemul auto-me * focalizarea atenţ .Zlate (1996) TEORIA PERSONALITĂŢII LA SIGMUND FREUD Activitatea şi opera lui S.Tomşa MODELUL EULUI Surse/ influenţe: * Mansell & Ka * M. Radu.o perspectivă fenomenologică holistic.* IMAGINEA de SINE . teoretică şi totodată terapeutică.* I.“sistemul imunitar al conştiinţeii”- * conştiinţa de sin * imaginea de sin * imaginea „celor * IMAGINEA “Lu condiţionat d * sistemul. Freud (1856-1939) au marcat decisv psihiatria şi psihologia.confirmator de sine . anatomie comparată a sistemului .

nervos şi encefalopatie infantilă ). ID-ul : *oprează pe baza principiului plăcerii/ evitarea durerii şi obţinerea satisfacţiei. dar care pot fi cu uşurinţa fi aduse în conştiinţă.inconştientul dinamic.în forţele şi energiile inconştientului care scapă controlului conştient. impulsurile care conduc comportamentul uman. cu H. Studiază visele. Utilizează pentru aceasta hipnoza şi ulterior metoda asociaţiei libere de idei şi formulează regula non-omisiunii (pacientul trebuie să spună tot cei vine în minte). ulterior. imaginilor de care subiectul nu este conştient pe moment. dorinţele ascunse. STRUCTURA PERSONALITĂŢII Iniţial. refularea.Freud diviza personalitatea în trei nivele:conştientul. Concepţia lui Freud a suferit remanieri succesive pe parcursul celor aproape patru decenii de muncă ştiinţifică şi medicală: de la o viziune energetistă care atribuia libido-ului instinctual tendinţa de a se descărca. Charcot şi . doar o mică parte a gândurilor. publică lucrarea „Studii asupra isteriei”(1895). Metoda psihanalitică devine din terapie ştiinţa explicativă a psihicului şi comportamentului uman şi sugerează ipoteze fecunde diferitelor ştiinţe despre om: pedagogie. Freud şi-a revizuit teoria şi a descris cele trei structuri psihice ca fiind: Id. Intors la Viena. Bernheim . Se procupă de găsirea unei metode de terapie prin care să elimine afecţinea psihică instalată (prin şoc afectiv şi apoi uitată). Aici este principala sursă motivaţională a vieţii psihice . Ego şi Super-ego. subcoştientul şi inconştientul. Conştientul pentu Freud reprezintă un aspect limitat al personalităţii. Preconştientul este depozitul amintirilor. este partea văzută a acestuia]. antropologie. Inconştientul reprezintă partea cea mai importantă a psihismului uman şi cuprinde instinctele. până la teza filosofică a înfruntării a două principii fundamentale: Eros ( instinctul vieţii) şi Thanatos (instinctul morţii şi neantizării). senzaţiilor care se află în conştiinţă la un moment dat [compatat cu un aisberg. în care argumentează ideea că nevrozele sunt maladii psihice total independente de orice leziune organică şi sunt produse de şocuri afective uitate. generând plăcere. M. . libidoul. sentimentelor. complexele şi susţine o nouă metodă de tratament pe care o numeşte psihanaliză şi un nou domeniu de investigare al psihologiei. Ulterior. gâdurilor. vine în Franţa şi îşi completează studiile medicale cu J. sociologie.

nu percepe şi nu tine cont de realitate. obţine satisfacţie prin activităţi reflexe sau prin fantezii substitutive ( pe care autorul psihanalizei le numeşte procese primare). Regulile de comportament social sunt impuse de părinţi prin pedepse. este o instanţa psihică primitivă. este dominat de raţiune şi are rolul de a ajuta Id-ul să obţină satisfacţii într-o manieră acceptabilă social. controlul parental este înlocuit de autocontrol.ego-ul : morale . de forţa Super-ego-ului ( guvernat de principul normelor morale) şi forţa realităţii (guvernată de principiul „acum şi aici”). * operează ghidat de principiul normelor . căutănd să realizeze o mediere între cei doi. Asfel Ego-ul se află permanent strivit de forţa Id-ului ( guvernat de principul plăcerii). norme morale însuşite de individ în copilărie odată cu noţiunile morale de bine şi de rău. La vârsta adultă. atitudini. Astfel copilul învaţa care sunt comportamentele dezirabile social. conţine energia psihică numită libidou. are ca obiectiv satisfacerea nevoilor fiziologice. în cosecinţă. insistentă şi tulburentă. caută satisfacerea imediată a instinctelor. recompense şi exemplu personal. • se însuşeşte în jurul vărsteide 5-6 ani şi cuprinde regulile de conduită pe care le transmit părinţii. Super-ego-ul este şi el iraţional.serveşte la doi stăpăni tirani. - Super. vizând ca obiectiv perfecţionarea morală.Id-ul şi realitatea. amorală. . • constituie un set de credinţe. ca adult.- este rezervorul tuturor instinctelor. • este latura morală a personalităţii. * se comportă în acord cu principiul Ego-ul : realităţii. îsi administrează singur recompense şi sancţiuni. la fel puternic şi are rolul de a inhiba tendinţele instinctive ale Id-ului .

Cand Ego-ul este prea sever presat de Id şi de Super-Ego apare anxietatea ( teama fără obiect precizat) şi se declanşaeză comportamente psihopatologice de tip nevrotic sau de tip psihotic.poate să-şi refuleze instinctele.de cutremur). în conflictul dintre satisfacerea imediată a instinctelor şi datele realitaţii. Cum se poate apăra Ego-ul? . Când aceste modalităţi raţionale nu dau rezultate intervin mecanismele iraţionale de apărare a Ego-ului. Freud distinge ulterior trei forme de anxietate. Reprezintă teama de pedeapsă pentru satisfacerea unor tendinţe instinctive. ruşinea).cu origini în copilărie. MECANISMELE DE APĂRARE ALE EGOULUI Reprezintă operaţii inconştiente asupra realităţii. Reprimarea (refularea). când fătul protejet în interiorul organismului mamei este expulzat într-o lume ostilă. Anxietatea morală. 2. de pildă refularea insinctului sexual până la impotenţă). 1. anxietatea este un semnal de alarmă că lucrurile sunt în afara principiilor şi echilibrului. . Indiferent de categorie. Anxietatea nevrotică. care este distorsionată şi negată pentru a proteja Ego-ul. Anxietatea obiectivă. mai ales sexuale.este specifică oricărei nevroze şi constă în eliminarea unor conţinuturi de conştiinţă indezirabile. . Poate deveni patologică.subiectul poate fugi de situaţia ameninţătoare. Anxietatea previne Eul că este ameninţat şi trebuie să se apere. culpabilitatea.asociată cu teama de pericole tangibile ( de foc. Are scop adaptativ de a apăra organismul de pericole şi ea dispare când dispare ameninţarea.poate să urmeze propriile percepte ale conştiinţei. 3. FORMELE ANXIETĂŢII In concepţia freudiană există în fiecare om o sursă o anxietăţii primare care este cauzată de trauma cauzată de naştere. . ca fobie. de apă.rezultă din conflictele dintre Id şi Super-ego (este teama de propria conştiinţă.

începe şi formarea deprinderile igienice şi situaţia este conflictuală pentru copil şi părinte. Există situaţii când subiectul nu poate depăşi integral un anumit stadiu al dezvoltării psihosxuale a personalităţi şi poate dezvolta fixaţii în acel stadiu şi energia rămasă pentru celelalte stadii va fi insuficientă. Acum copilul învaţă că poate exercita un control asupra părinţilor conformându-se cerinţelor lor.pasivă.acum principala sursă de satisfacţie este gura şi activităţile asociate. optimistă şi dependentă de alţii . fumat.copil . Stadiul anal ( de la 2 la 4 ani) – sursa de satisfacţie este defecaţia. Dacă persoana a făcut o fixaţie în faza oral-agresivă va fi sarcastic.constă în activarea unor tendinţe şi comportamente opuse unui impuls inacceptabil pentru subiect (marcat de puternice impulsuri sexuale. Raţionalizarea. cu tendinţa de a-i manipula pe alţii ( personalitate oral-sadică).constă în reorientarea conţinutului instinctului ( ex.să defece în locuri sau perioade interzisefixat în acest stadiu un adult va dezvolta . o persoană poate deveni un promotor al moralităţii!). un comportament copilăros şi dependent excesiv de alţii). Proiecţia. Dacă tratamentul primit va fi excesiv de sever. 1. copilul învaţă de la mamă că lumea este bună sau rea. Dacă a fost excesiv gratificat în copilărie va dezvolta un tip de personalitate denumită oral. energia libidoului se sublimă prin activităţi artistice). în special primii cinci ani de viaţă când se produce interacţiunea părinte.constă în reinterpretarea propriului comportament într-o manieră care să pară mai acceptabilă ( un subiect respin de cineva îşi spune că acea persoană nu merită de fapt atenţia sa).Formaţiunea reacţională. Un adult cu fixaţie în acest stadiu va efectua în mod excesiv activtăţi specifice oralităţii: mâncat. 2. invidios. sigură sau primejdioasă. Sublimarea.supt. Stadiul oral ( de la naştere până la 2 ani). băut. muşcat. Regresia – intoarcerea la un stadiu arhaic al vieţii psihice (ex. FAZELE PSIHOSEXUALE ALE DEZVOLTĂRII PERSONALITĂŢII Pentru Freud vârsta copilăriei este decisivă în formarea şi evoluţia personalităţii. copilul va reacţiona la frustraţie în două feluri: . înghiţit.constă în atribuirea unor tendinţe inacceptabile altei persone asupra căreia se proiectează propria vină.

reţinerea de la defecare poate genera personalitatea anal. 3. Stadiul falic ( 4. flirt permanent). Asta până la vârsta pubertăţii. . Stadiul genital. dezordine. prietenii. conştiinciozitate. Rezolvarea insuficientă a a complexelor de la acest stadiu va conduce la vârsta adultă la personalităţi de tip falic masculin ( vanitos. tendinţă compulsivă spre curăţenie. rigiditate. tendinţa de a-şi dovedi masculinitatea) sau falic feminin( feminitate excesivă. instinctele sexuale sunt sublimate cu activităţi sportive. in varianta NOTE DE CURS . zgârcenie. cuceritor. cu maturizarea sexuală. sigur pe sine. Satisfacţia pentru un individ sănătos psihic va fi din dragoste şi muncă!! ………………………………………………………………………… PRECIZARE: TEXTUL ESTE O SINTEZA/ REZUMAT AL CARTII.5 ani ).reţinutăîncăpăţânare.cruzime.debutează cu pubertatea. La băieţi se manifestă complexul Oedip şi complexul de castrare.sursa de senzaţii agreabile este din zona organelor genitale pe care copilul le manipulează şi le explorează la sine şi la alţii. 4. iar la fete apare complexul Electra şi invidia penisului. Apar conflicte legate de masturbare şi de dorinţele incestuase ale copilului centrate spre părintele opus.o personalitate anal-agresivă. Următorii ani sunt mai liniştiţi pentru copil. energia sexuală se descarcă prin intermediul unor refulări ce tind să fie socialmente acceptabile. hobby-uri. tendinţe distructive.

dr.. Analiza tranzactionala sau psihanaliza revizuita si umanizata. 130.(S-T). autor prof.nota 6 (şase). 2. 8 (X-Z) ! Punctaj / note (orientative) la autoevaluarea prin testul/grila: 170. cu excepţia definiţiilor a căror valoare este de 5. precum si calitatea lucrarii scrise dupa tematica examenului. 120. Psihologia dezvoltarii personale.nota 8 (opt). 7.2.149 puncte……….nota 5 (cinci). vor fi redactate pe foaia proprie de răspuns în ordinea numerotării.3.(M-O).180 puncte……….nota 9 (nouă).R). Ecopsihologia o noua stiinta si o noua atitudine. fiecare răspuns100 corect valorează 1. 8. 3. 4. Caietul cuprinde 62 de itemi. 150.univ. 4.Note de curs (sinteze)”. 4(J-L). Psihocibernetica sau despre imaginea de sine.99 puncte……….169 puncte……….(G-I).CAIET PROBLEMATIZAT -TEST DOCIMOLOGICPSIHOLOGIA PERSONALITĂŢII-ANUL II. 100. CUM „alegeti” tematica referatului? • Amintiti-va numele cu care v-ati inscris in evidenta facultatii! • In functie de litera cu care incepe numele dumneavoastra. Psihologia transpersonala sau recuperarea stiintifica a „parapsihologiei”. 7 (U-V). tematica referatului va fi:1.129 puncte……….nota 7 (şapte).(D-F).nota 4 (patru). Respectul de sine sau „sistemul imunitar al constiintei”.00 puncte si serveste pregatirii examenului prin autoevaluare. 5.Psihologie PRECIZĂRI: Răspunsurile la test vor avea la bază informaţiile cuprinse în lucrarea „Psihologia personalităţii. 6. Programarea neurolingvistica (NLP).cheie a personalitatii si comportamentului. 80.6.( A-C). Ion Radu-Tomşa .5(P.cu o valoare maximă de 180. caietul problematizat a fost redactat în 5 variante.0 puncte. PERFORMANŢA MINIMĂ DE ATINS = 100 DE PUNCTE . Inteligenta emotionala sau IQ versus EQ.0 puncte. Evalurea / notarea finala de catre titularul disciplinei va viza calitatea stiintifica a unuia din urmatoarele referate redactate de studenti: 1.139 puncte……….

(…). 5. 2. prezentul caiet problematizat rezolvat. ( sapiens). (…). Altfel spus.). prin (…). omul concret considerat ca unitate bio-psiho. în aşa fel încât să atingeţi cel puţin performanţa minimă vizată. Faptul că omul este primordial un individ şi este considerat o individualitate. din punct de vedere metodologic. practic irepetabilă. 6. comunicării (…). (…). pragmatice (…) şi axiologice (…). (…). referatul anterior redactat. la modul său de a fi o reuniune de trăsături (…) şi (…). nu faceţi însemnări pe text! MODALITATEA RECOMANDATĂ DE PREGĂTIRE A EXAMENULUI: Multiplicaţi acest caiet problematizat (xerox).socială. În consecinţă. ca fiecare om să fie acceptat ca (…). Exemplu : 1. 3. Rog.REDACTAREA anterioară şi PREZENTAREA REFERATULUI la examen este OBLIGATORIE pentru fiecare student(ă) şi valorează 3 (trei) puncte LA NOTA FINALĂ. ca purtător al funcţiilor epistemice ( homo…). operează o distincţie între două tipuri de personalitate care . 4. cel de persoană se referă explicit la (…). impune.varianta TOTALĂ 1. citiţi cu atenţie notiţele şi lucrarea titularului disciplinei.). In expresie sistemică. reţineţi principalele cunoştinţe şi rezolvaţi „pas cu pas” fiecare punct din caietul problematizat. ( faber) etc. 2. Spre deosebire de termenul de individ. esenţa fiinţei umane. Nu uitaţi să aveţi asupra dumneavoastră la examen: 1. personalitatea desemnează. PREZENTUL CAIET PROBLEMATIZAT VA FI MULTIPLICAT PRIN FOTOCOPIERE (XEROX) PRIN GRIJA FIECĂRUI STUDENT ŞI SE VA FI ASUPRA FIECĂRUI PARTICIPANT LA Răspundeţi prin completarea pe foaia proprie de răspuns numai a numerelor de ordine din caiet şi a spaţiilor libere (…. TEST DE AUTOEVALUARE. (…). răspunzând pe o foaie de răspuns la fiecare punct inclus în caiet. simulaţi examenul. personalitatea este un (…) al invarianţilor (…) şi (…). (…). specificitatea sa este identificată cu capacitatea omului de a fi: (…). (…. Şcoala antropologică culturală de la Chicago. ce se exprimă constant în conduită şi sunt definitorii pentru subiect.care se apilcă tuturor organismelor vii.

14.(. (…). Între tipologiile psihologice se remarcă cea olandeză ( G. Psihologia generală defineşte personalitatea ca o structură (…).Sheldon) sunt (. 15.Wiersma) care descrie personalitatea pe baza a trei trăsături (…).). G Allport.(. (. 13. Biotipurile principale afirmate de biotipologia americană (W. colericul (…/…/…). Trăsăturile de personalitate se disting prin patru caracteristici: (.(. a identificat trei tipuri de trasături:(. (…). (…). (…)..). Încă din antichitate. d (…).subzistă în fiecare individ: (…) şi (…). iar T. (…)... de unde s-au păstrat şi tipurile (…). (. reconfirmate în epoca modernă de I.P.. I.).. (…).).). (…). Freud privind evoluţia stadială a sexualităţii. 8.. 21.(.(…).(…).). H. 11. „firea” oamenilor se considera a fi influenţată de amestecul a patru „ umori” fundamentate (…). se regăseşte şi se dezvăluie în toate (…). melancolicul (…). reprezintă „schema logică” de organizare a (…). (…). Abordarea „clasică” a personalităţii face referire la (…). Tipologiile psihanalitice au la bază ideile fundamentate de S. dă trei caracteristici ale sistemului nervos : (…). Pavlov pe altă bază (…). Temperamentul reprezintă deci (…). (…). Persons defineşte personalitatea ca set de (…)şi (…)...P. 7.). Clasificarea temperamentelor se poate face după mai multe criterii. fiind determinate de trei membrane embriogenetice.. Temperamentul reprezintă latura (…) a personalităţii. (…). Caracterul sau latura (…) a personalităţii . Heymans şi E.n.(…). 18.. 20..). Trăsăturile de personalitate desemnează elementele de (…).(.).. Studiul psihologic al personalităţii nu cuprinde întregul SPU ci numai (. (…). care este determinată (…) şi constituie fondul (…). realizat în .. flegmaticul (…/ …/…).Pavlov a considerat că tipul de a. b (…) c (…). sangvinicul are caracteristicile (…/…/…). 9.).(…). adică biologicul exprimat în variabile (…) şi (…) . El a identificat cinci tipuri de bază: (.. 10.).D.).).. 16.. cele mai uzitate sunt: a (…). Faptul că sistemul de personalitate include elemente de relativă stabilitate conduce la posibilitatea de a face (…).(…). prin analiză factorială. (…). 19. (…). 12. 17.. (. (…). astfel. 22.s. In psihologia personalităţii s-au conturat două modalităţi de abordare: (…).

(…).).). Imaginea de sine poate conduce la trei tipuri de autoevaluări: (…/…/…) 32.). Sub aspect adaptativ-instrumental./…).(…). 29. Includ inteligenţa în categoria aptiudinilor (…/ …). 34./. 25.. 40./. 24./.. trăsăturile caracteriale care dau şi structura psihică internă. În raportul înnăscut.dobândit în structura personalităţii. Etimologic. include în accepţie largită: a)…. Trăsăturile particulare de caracter pot fi grupate în: (…).perspectiva unor norme şi valori . Atitudinea este o organizare (…). corect este ca în virtutea principiului interacţiunii să avem în vedere (…). care se regăseşte în formele fundamentale de activitate umană : (…). Caracterul dă orientarea direcţională a conduitei prin (…) şi (…). 38..) şi un anumit grad de (. inteligenţa poate fi definită ca (…/…) şi reprezintă capacitatea de (…/…). care determină (…). După obiectul de referinţă se disting două categorii de atitudini:(…/…).).(.. toate aspectele sale fiind funcţie de (…) 27.(…). motivaţie şi (…). 41. 37.. se caracterizează prin (.). Spre deosebire de temperament. 30. 28. 36. (…). 26. 35. cealaltă rolul (…). două blocuri funcţionale (…/.(.(…). cel mai larg acceptat criteriu este (…).. (…)..b)…c)… 23. după care se distinge între: a)…b) …. (…).. Expresia externă a sistemului atitudinal este (…/…). caracterul este un ansamblu unitar de (…).. Indicii structurii caracteriale sunt (…) . precum şi între (…). susţine energetic acţiunea prin (…). măsura gradului de organizare a sistemului personalităţii este dată de (…). .).(. În accepţie restrânsă. De fapt.).. se delimitează două orientări diametral opuse : una absolutizează rolul eredităţii (…). După orientare pot fi (.). iar după intensitate (. pentru că relevă esenţa sa obiectivă. au sens numai în (…) şi au o dinamică (…) 33. Când se operează o clasificare a aptitudinilor. deci. Include. 31. Schema structurală a unei aptitudini cuprinde cinci „verigi”: (.(.) care alcătuiesc un sistem atitudinal..).(. fiind denumită (…). 39. o verigă de legătură între (..adică ( E x M). care poate fi rezumată la trei stadii: (…). Aptitudinea urmează o traiectorie evolutivă....(…).

acţională include rezultatul a trei interogări (…?). 47.(. prilej cu care prezintă şi conceptul de (…). Eul desemnează nucleul personalităţiic care în concepţia interacţionismului (G. În perspectivă psihoneurofiziologică putem admite că IDS este un bio. Thurstone) afirmă caracterul multidimensional . (…?).Bergson acceptă un Eu profund (…) şi un altul (…/. 57. pe când vocaţia este (…). 46. 55. iar funcţia esenţială a Eului este (…). 45.Mead) se construieşte în şi prin (…).).). Dacă considerăm Eul ca „interpretor global al fiinţării individului uman”.(. 49. G. Jung este cel care a introdus în psihologie distincţia dintre tipul de personalitate (…) şi (…).Mead operează distincţia dintre Mine. Orientarea denumită „autonomistă” conscră ideea că Eul dispune de autonomie în raport cu celelalte formaţiuni ale personalităţii.). G. pe când H. instinctul vieţii (…). Omul concret se raportează permanent şi simultan la o IDS reală (…). 54. 48. incluzând trei categorii de factori: un factor (. mai mulţi factori de grup. (…?). atunci putem considera IDS ca (…) sau „Eu de lucru”.). 43..42.). cu alţii şi cu sine.. la o IDS ideală şi o IDS (…. în care primul este (…). Talentul poate fi definit astfel: (…). 53. Thorndike (1921) a detrminat trei tipuri de inteligenţă (…/ …/…). iar geniul desemnează (…). James consideră că Eul este o entitate de elemente integrate şi distinge: (. W. C. Freud este cel care a considerat că esenţa vieţii psihice este (…). Teoria factorială (L. Q..H.). astfel se vorbeşte de o autonomie (…) şi o altă (…). ea include (…) . iar Eul este (…). IDS din perspectivă cognitiv. Consider imaginea de sine (IDS) ca fiind personalitatea autoevaluată (PA).I. 56. 51.soft al cărui bio-hard este (…. înseamnă (…/…).). S. 52. un element aparţinător sistemului (…). care se referă la (…/…) . complex al inteligenţei.. cum ar fi (…/…/…/…) şi factori (…) implicaţi în rezolvarea unor sarcini individuale din cadrul unei clase. în opoziţie cu instinctul morţii (…).H. IDS din perspectiva psihologiei sociale este un rezultat al (…/…/…). Eu şi Sine. 44. 50. a analizat alături de inconştientul personal şi inconştientul (…)..

58. cf.). Psihocibernetica.). cap.). Ion RADU.Esteem”. 61. forţa motrice a celor şase stâlpi. Bucureşti. unde fiecare literă desemnează ceva. M. p... Curtea Veche.rom.). 8.TOMŞA ANUL I / sem. 1999 . K. pe când complexul Oedip reprezintă (…).(…. adică : (…. 60. Memento: „Cea mai mare greşeală a omului este să se teamă să nu facă vreo greşeală” ( Elbert Hubband. (…. În traducerea română a lucrării ( Psihocibernetica. M. Complexul Electra se referă la (…).Nathaniel Branden ( „The Six Pillars of Self. Maxwell Maltz. 59.149) Stimă pentru efortul depus. Ed. 1996) consideră „ respectul de sine. Colosseum. Cel de-al şaptelea stâlp al respectului de sine este(…). 123 ) afirmă că personalitatea de „succes” are o formulă uşor de reţinut: S U C C E S S. 62. univ.(…. p.). 1 / FUNDAMENTELE PSIHOLOGIEI Eseu cu urmatorul motto: „Cea mai mare greşeală a omului este să se teamă să nu facă vreo greşeală” ( Elbert Hubband. p. Ed. Complexul de inferioritate a fost teoretizat de (…). dr.149) EXPERIENŢA “Me” E R I E N ŢE „I” Experienţa-„I”1 Experienţa-„I”2 Experienţa-„I”3 EXP Experienţa „Me” . Dr. cf.).Maltz.).Maltz. Imaginea de sine – cheia spre o viaţă mai bună”.sistemul imunitar al conştiinţei” şi cea mai importantă problemă din psihologie. Psihocibernetica. Prof.(…. (…). (…. Cei şase ştâlpi ai respectului de sine ( trad. Horney consideră că două sunt trebuinţele de bază: (…). Dr. autorul lucrării „ Psycho-cybernetics”. consacră ideea că „ imaginea de sine reprezintă cheia personalităţii şi comportamentului uman”. Dr. (….).

corp. * sistemul auto-memorie. psihologic FUNCŢIA ATENŢIEI (f o c a l i z a r e) PE PROPRIUL CORP PE ALŢII PE SELF TIP DE EXPERIENŢĂ CE CORESPUND CORPORAL.rezultat al MP ( memoriei procedurale) AMYGDALA (interpretarea supravieţuirii) Influenţe sistem CORP asupra sistem mnezic SISTEMUL LIMBIC (interpretarea emoţională) EUL. “personală” CONŞTIINŢA (nivelul operaţiilor corticale) INCONŞTIENTUL (nivelul operaţiilor subcorticale) MEMORIA ISTORICĂancestrală.“Me”.Tip de experienţe ce se referă şi rezultă din procesarea informaţiilor de către individ. “I”corespunde eului spiritual.integrat • • CONŞTIINŢA de SINE IMAGINEA de SINE IMAGINEA „ Lumii ” IMAGINEA „ Celorlalţi” RESPECTUL de SINE D EU-factor integrator al personalităţii • • Produs psihic ce implică simultan *percepţia propriului corp * conştiinţa de sine * imaginea de sine * imaginea „celorlalţi” * IMAGINEA “Lumii” condiţionat de * sistemul. a mea. arhetipală EXPERIENŢA MEMORIEIrezultat/ produs al memoriei experienţelor activate “hic et nunc” OPERATII VOLUNTARE ale Eul-ului Siste AUT MEMO SISTEM CORP OPERAŢI I Eu OPERAŢII PROGRAMAT E ale EU-lui Constructul SELF Sistem SuperEGO SEL EGOF ideal SISTEM CORP BIO-HARD INTERPRET interpretări Influenţe  MEMORIE asupra sistem corp MEMORIA CONECTĂRII ACTIVE. * focalizarea atenţiei Interpretator al fiinţării persoane CORTEXUL CEREBRAL (interpretarea ideaţională) • • •  * IMAGINEA de SINE -interpretator operator situaţional“Eu de lucru” .

*RESPECTUL de SINE .confirmator de sine -“sistemul imunitar al conştiinţeii”- .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful