Stau si-mi storc creierii intr-o seara racoroasa pentru o idee geniala.

Am auzit ca atunci cand scrii o carte esti un om respectat,admirat,cultivat,genial .pe dracu nu faci altceva decat sa scrii toate imbecilitatile pe care le simti,traiesti,gandesti,te duci apoi cu manuscrisul la o tipografie,scoti una-doua chile de foi acoperite de coperti lucioase ca sa strergi praful mai tarziu, pe care le asezi la loc vizibil,normal pentru a fi incununat de laurii celebritatii din cartier.La ce folos?Pentru cresterea stimei de sine?Pentru a pierde timpul in mod erudit?Pentru confirmarea unor calitati?Pentru a impresiona pe cineva?Pentru ca numele tau sa fie dezgropat dintr-un sit arheologic peste 5-10000 mii de ani? Da si cum meditam intra mama pe usa si-mi distrage atentia si-mi alunga gandurile ;se aseaza pe canapea cu chef de vorba si ma intreaba de una,de alta si ii raspund cam in doi peri nervoasa de intruziune. Sunt o fata complexa,completa, care are tendinda de a se supraaprecia si care isi complica existenta voit doar de dragul interactiunii cu unele persone importante. Azi am luat lectii de pian si parca zbor.De mult voiam sa cant la pian cum trebuie asa ca fetele aristocrate.Cu toate ca am pricinuit doar batai de cap si dureri de cap profului ma simt extraordinar de bine.Am sa ma duc sa imi cumpar o pereche de blugi si sa mananc o inghetata.Ce haine murdare si totusi ce bine ma simt!In autobuz spre casa urca un copil murdar care canta

1

pentru un banut .I-am dat un leu fiindca am vazut pe cineva cunoscut ca altfel nu scoteam nimic.Cata ipocrizie,falsitate si lipsa de umanitate nu? Si totusi sunt o fiinta mai mult sau mai putin umana Nu sunt ceea ce par a fi si asta denota inteligenta.Sunt ceea ce vor altii sa fiu si asta e prostie.Paradox? Acum voi aborda un registru mai grav,acut,serios.Voi incerca o autoanaliza a cutiei craniene si toracale dar si spirituale.Voi fi impartiala,onesta,rece.Macar in scris nu voi fi pudica si voi poza nud. Inca nu stiu cine sunt.Inca nu stiu ce vreau dar stiu ce pot.Cad in deriva sortii.Moartea cuiva drag ma trezeste din agonia pasivitatii dusa pana la paroxism. Totusi sunt un chibrit .Da sunt un chibrit aprins de viata,de moarte,de fericire,de ura,de dor,de iubire,de freamat,de umilinta,de ploaie,de nepasare,de amor,de superficialitate,de ciment Sunt un chibrit intr -un mediu anoxic.Se sufoca.Palpaie.Ii este sila,frig,scarba de incertitudine.Incertitudinea asta e sinonima cu pasiunea. Azi e o zi ploioasa si imi vine sa ma urc pe pereti de fericire.Vreau sa ies in ploaie sa ma lepad de piele ca serpii.Dar nu pot .stau hipnotizata si numar stropii care se sparg de asfalt.Imi e mila si vreau sa ii prind in mana sa nu moara asa brutal.Vreau eu sa fiu mormantul lor nu balastrul impersonal si rece.Dar oare simt ei vreo diferenta?Poate ca de la cer la pamant la propriu nu?si apoi la figurat De mica voiam sa salvez toti atomii de hidrogen si oxigen si sa ii depozitez intr-o cutie pe care sa o port tot timpul la mine.Ba nu ,voiam mii si mii de cutii pentru fiecare strop.Imi e sila de contopirea lor fara preludiu.Insa invidiez siroaiele care se formeaza din ei si forta lor.As vrea sa strig in gura mare ca vreau putere dar am gura inclestata.Si daca m-ar auzi cineva cred ca ar rade in hohote,cu un ranjet natural ce arata toata dantura cariata si buze uscate.Acum insa stau si ma gandesc la un loc pentru cutiile mele cu picaturi Inchid ochii si vizualizez toate locurile in care m-am perindat in existenta mea de pana acum .Nu sunt multumita de nimic.Vreau eu sa fac ceva,sa inventez ,sa inovez,sa sara in ochi ,ca tot suflul uman sa stie unde imi va fi piatra funerara.M-am gandit ca la mine in gradina sa fac un zgarienor cu paratrasnet din cutii.Da ,un fel de lego asamblat pana la cer cu toate picaturile de ploaie.E genial.Vor fi doar cutiile mele si picaturile mele.Nu le impart cu nimeni.In sfarsit voi avea drept de viata si de moarte asupra unei materii pasive.Am obosit sa am grija celor foarte implicati in nimicuri,celor atasati de nimicuri,celor care se multumesc cu nimicuri.Am obosit sa veghez asupra celor pasionati de grandios in ochii lor de muste de otet.Ar fi bine sa nu ma supere nici o picatura De ce nu m-a intebat nimeni ce vreau sa fiu in lumea asta?Vreau sa ma iau la tranta cu toti zeii si sa sparg piatra cu regulile nescrise ale anomie actuale.Nu voiam sa fiu si nici nu vreau sa fiu masinaria teleghidata de acum .Rup sforile,sparg telecomanda dar nu observa nimeni.Curios

2

Sunt amarato-fericita.M-am certat cu sangele alor mei pentru un pix.Serios ca pentru un pix cu pasta neagra si densa ,subtire si infinita.Degeaba Sunt fericita ca am gasit inlocuitor in pamant pietrificat.Parca as fi David. As vrea sa fiu insasi viata din alte vieti .Ar fi interesant sa trec prin muschi,sange,intestine,unghii date cu lac ieftin.Ma opreste conditia actuala data de divinitatea cruda si fara creier.Cum ar fi sa disec fizic o divinitate?Cum o prind?Cu fileul,cu toporul,cu pusca,cu mainile goale?Oare vrea sa vina de buna voie sa imi faca hatarul?Am sa ma rog asa mult si frumos sa imi indeplineasca hachita asta a mea.Cred ca orice divinitate ar fi neagra la interior si pe interior de remuscari, de vina,de neputinta.De ce toti vad aura asta suparator de alba si stralucitoare a divinitatii cand e de fapt neagra ochi de musca de otet.As zgudui lumea din temeliile subrede dar flacara e fara putere.Simt ca ma degradez,ca ma sting,ca ma uratesc,ca ma schimonosesc mai rapid decat ceilalti.Da, da zeii sunt invidiosi pe mine si ticluiesc o sinucidere.Vor sa omoare un geniu dar sunt prea lasi sa o faca direct.Vor sa intre in mintea si sufletul meu si sa ma determine sa fac lucruri necugetate.Nu si nu.Fac pe eroina pana cand va veni ultima suflare. Simt ca maine o sa ninga si o sa ma dau cu sania.Partia o sa fie lunga si suspendata si cu creste,criste,cripte.Abia astept sa ma dau cu capul de gheta.Poate crapa gheata,pamantul inghetat,mantaua pamantului,nucleul pamantului.Poate...Norii astia mari,grei,pufosi ,albi fac sa clocoteasca sangele in mine.E chestie de viata si de moarte.Ma fac ei pe mine sau eu pe ei?Sunt ambitioasa.Numai sa nu intervina cineva prea sus pus. Nu pot sa cred ca incerca sa coasa sforile la loc.Rad de disperarea lor.Dau astia la ac si ata de ma plictisesc.Carnea mea asimileaza tesatu

ra,o inghite si o tine acolo pana putrezeste.Sac! Sunt pustiita,goala asemeni unei femei care tocmai a expulzat fatul,doar ca nu simt fericirea si implinirea ei.Totusi ma simt foarte bine.Radiez si debordez de rutina,de plafonare.Asa e
3

normal.Ma poate contrazice careva?.Sunt superficiala ca sa multumesc zeii.Tot corpul e imbibat cu ata.Sunt o marioneta,o papusa asemenea voua.Ma salveaza insa spiritul si sufletul. Uneori noaptea ma detasez de corp si ma pri vesc si ma ingrozesc.Vad o mumie care respira in virtutea inertiei,a carei inima bate tot in virtutea inertiei.As vrea sa opresc viata din ea caci imi e mila.O compasiune nemarginita ma cuprinde uneori.Dar nu am puterea dupa care sunt atat de ahtiata. Tocmai m-am intors din vacanta de craciun de la munte.A fost fenomenal.Pentru prima data in viata mea am incercat starea de sufocare.Am stat in ninsoare cateva ore si fulgii intrau tot mai adanc in cavitatea nazala.Nu se mai topeau sa ii asez in cutii Colindele m-au trezit insa.Ce ar fi insiruirea asta de experiente fara corzi vocale,fara sunet?Imi imaginez o lume surda.Doar surda ca oarba,oloaga ar fi cam mult.Cum ar fi ca toata ziua sa facem mima si pantomima?Un adevarat spectacol pentru divinitate.Imi inchipuiesc zeii cu seminte in mana,cu coji pe jos si cu sticla de bere divina la gura si cu mustati de spuma.Nu .ei opteaza pentru o abordare mai subtila ca sunt inteligenti.Ne lasa impresia ca noi suntem liberi,facem ce vrem,cum vrem,cat vrem,unde vrem.Dar pe mine nu ma pot pacali.In mantaua pamantului zac milioane si milioane de suflete ingropate de boli,accidente,razboaie.Pamantul cica isi cere tributul.Din pamant am rasarit,in pamant apunem.Nu ne mai trebuie ingrasamant chimic.Oare zeii nu stiu nimic?Au avut amnezie in momentele alea?Eu zic ca se uitau pe plasmele lor divine la filmul pamantean in 3D.Si se intreceau care realiza un film al vietii pe sfarsite mai de impact care suferinta ,care racnet,care tipat era scos mai cu patos. De ce ei oare nu indraznesc sa coboare acum?Se refugiaza ca lasii in buncarul aerian si din cand in cand mai presteaza ceva in favoarea omenirii.Sau sunt prea ocupati?Coada de suflete e prea mare nu?Off

Azi e ziua mea.Zi importanta.Voi primi o multime de lucruri pentru care trebuie sa adrezez tot o multime de multumiri.Sunt bine si chiar ma simt bine.Trebuie sa zambesc,sa am o figura care emana fericire,multumire,mandrie.Parca lumea azi e mai frumoasa decat ieri.Da si mai amabila si mai agreabila.Corect parca.Sunt foarte atenta la detalii.Analizez la rece fiecare miscare,fiecare reactie,fiecare pas,fiecare mana trecuta prin par,fiecare picatura de sudoare ce cade dupa ceafa.Ma dezgusta superficialitatea.Acum constientizez ca m-au indoctrinat si cu atributul acesta.Sunt falsa si fada.Nu am gust pe cat as vrea eu sa am pentru tot ceea ce e lumina,cald,bland,suav,frumos. Am prea multe genti si prea multi pantofi.Cutiile incep sa le ascud in gentile supradimensionale si in pantofii lacuiti.Am obosit sa car ciorapi si manusi,fulare in genti.Am obosit sa car praf in ochi,in nas,in gura,in urechi,sub unghii.As vrea sa fiu o forma

4

plata,dreapta ca o scandura trasa la abric.Un suflu de vant si zboara praful ca polenul de pe lemn.Ce viata . Cateodata imi e frica sa nu ajung.Saracele picaturi fac implozie.Adun atatea chestii in mine.Cutiile nu mai

M zice ca sunt frumusetea si febletea lui.Zice ca ma iubeste ca de la cer la pamant.E un mincinos.Niciodata nu l-am crezut si el stie asta.L-am facut sa sufere si imi pare rau.Stie ca nu pot spune chestii doar din complezenta.A inteles.Intr -o zi l-am vazut tinandu-se de mana cu o tipa chiar frumoasa pe strada.Radeau.M-am bucurat nespus sa vad sclipirea in ochii lui.Cred ca e fericit. Iubesc in felul meu asa mai ciudat dar iubesc si nu arat.Sunt egoista.

5

Totusi am pretentii de la mine ca sunt o fata cerebrala,serioasa,poate mult prea serioasa dupa cate am inteles. Dar cum e oare sa fii frumos? Ce este estetica frumosului?Cum e sa fii intruchiparea unei febleti??Nu stiu inca Dar stiu ce este originalitatea si personalitatea puternica.Cunosc uratul si frumosul din urat.Cunosc carnea asezata si sculptata in forme nemaivazute si neauzite.Dar ce sunt cu notiunile astea abstracte?Fiecare cica e liber sa interpreteze absolut tot ce il inconjoara.Poate sau sigur ce e pentru unii frumos pentru altii e urat si invers.Eu pentru M am fost frumoasa dar pentru R cred ca urata cu crengi. Frumoasa e satisfactia lucrului muncit si reusit.Frumoasa e truda,osteneala,sudoarea.Urata mi-e ipocrizia,vanitatea,falsitatea,superficialitatea.Dar in mine se impleteste intr -o nuanta de gri echilibrat atat uratul cat si frumosul.Constientizez asta si ma mandresc cu asta.Fug de perfectiune.Urasc perfectiunea.Si divinitatea uraste idealul pamantean. Ma dor mainile.Le vad galbejite,uscate,fara seva.A inceput oare sfarsitul?Nu mai putrezeste ata in mine? As vrea sa ma reinventez si sa reinventez planeta.Cum ar fi daca oamenii ar arata ca niste tantari si ar gandi ca urangutanii?Am economisi spatiu,resurse.Am muri insa prea repede si nu de ciuda,invidie sau alte atribute de acest gen ci de prea putine zile.Dar ce e timpul oare?O zi o sa echivaleze cu 10 ani actuali.Ar fi o lume zumzaita,agitata,monocolora.Cum o sa se vada evolutie?Prin prisma unei aripi in plus? Printr -o pata de culoare?Prin cantitatea de sange supta?E discutabil.Nu e regres si nici primitivism in ceea ce am scris anterior.Dar poate pentru unii e produsul unei minti inguste,unei gandiri fara noima.Nu condamn pe nimeni.Gandesc excesiv si prost nu? Si a inviat Zeus de paste e zi faina ..cald frumos,ma rog

6

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful