VASILICHIA TUDOSE SINESCU

CERCETĂRI ECOLOGICE ASUPRA CULTURILOR DE TRITICOSECALE
- Teză de doctorat UNIVERSITATEA PITEŞTI – FACULTATEA DE STIINTE PROFILUL BIOLOGIE

SEMĂNĂTORUL
Editura online – iunie 2010

CERCETĂRI ECOLOGICE ASUPRA CULTURII DE TRITICOSECALE ÎNFIINŢATE PE SOLURILE PODZOLICE DE LA ALBOTA - ARGEŞ

CUPRINS

CUPRINS................................................................................................................................................3 INTRODUCERE.....................................................................................................................................5 CAPITOLUL I........................................................................................................................................7 STADIUL CUNOAŞTERII....................................................................................................................7 1.1. Stadiul actual al cercetărilor asupra culturii de triticale în România...........................................7 CAPITOLUL II.....................................................................................................................................10 BIOLOGIA TRITICALELOR..............................................................................................................10 2.1. Importanţa culturii de triticale ...................................................................................................11 2.2. Fecundarea şi embriogeneza la hibrizii de grâu x secară...........................................................12 2.3. Cercetări privind aspecte morfologice, fizice, biochimice şi ereditatea speciei la triticale ......14 2.4. Particularităţi biologice ale triticosecalelor................................................................................14 2.5. Biologia triticalelor....................................................................................................................17 2.6. Compoziţia chimică a bobului....................................................................................................23 2.7. Valoarea tehnologică..................................................................................................................25 2.8. Valoarea furajeră........................................................................................................................27 2.9. Încrucişarea grâu/secară.............................................................................................................30 2.10. Cercetări privind unele aspecte morfologice, fiziologice, biochimice şi genetice ale speciei de triticale...............................................................................................................................................32 2.11. Cerinţele biologice ale speciei triticale ...................................................................................50 CAPITOLUL III....................................................................................................................................55 METODE ŞI TEHNICI DE LUCRU....................................................................................................55 3.1. Principalele boli ale triticalelor .................................................................................................56 3.2. Dăunătorii la triticale..................................................................................................................59 3.3. Obiectivele ameliorării - scopul urmărit - materiale şi metode utilizate....................................60 CAPITOLUL IV...................................................................................................................................86 CARACTERISTICILE CÂMPULUI DE EXPERIENŢE....................................................................86 4.1. Tipul de sol şi caracterizarea climatică a zonei Albota..............................................................87 CAPITOLUL V...................................................................................................................................104

........................................................................................................ privind corelaţia soi x îngrăşăminte foliare...........................................................................................................2.........184 ............................. Eficienţa economică a factorilor tehnologici.................................................172 BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................................................164 7...... în corelaţie cu îngrăşămintele foliare administrate la triticale (2007-2009)..130 6..........114 6.........................1......167 8.................................. privind corelaţia soi x densitate de semănat............................................................................... asupra producţiei fizice................................ Recomandări.........3...................................MATERIAL ŞI METODĂ DE TEHNICĂ EXPERIMENTALĂ CERCETĂRI PROPRII......................................................................166 CAPITOLUL VIII. privind corelaţia soi X densitatea de semănat a triticalelor........................................2........................................163 7............................................................................................................ Materialul biologic studiat........ în corelaţie cu soiul de triticale (2007-2009)........................128 6.....................................................................................................................................167 CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI.................104 5................................ Concluzii ale cercetărilor..................... asupra producţiei şi calităţii triticalelor de toamnă....1......... Rezultatele studiilor privind corelaţiile dintre soi (a) şi densitatea de semănat a triticalelor.....................................................................................................................................................1.. Concluzii ale cercetărilor.....................................................133 6............4....................................... asupra producţiei şi calităţii triticalelor de toamnă.104 5...................106 CAPITOLUL VI......................................................................................................................................................114 REZULTATE OBŢINUTE ŞI DISCUŢII................................... Îngrăşămintele chimice folosite...........................................163 EFICIENŢA ECONOMICĂ OBŢINUŢĂ DE LA VARIANTELE EXPERIMENTALE.3................. Rezultatele cercetărilor privind corelaţia soi x fertilizare chimică cu îngrăşăminte foliare a triticalelor de toamnă................................... asupra caracteristicilor de morărit şi panificaţie.................................................... Eficienţa economică a factorilor tehnologici................................... asupra capacităţii de producţie biologică la triticalele de toamnă................................................................. Rezultatele obţinute din cercetări.....................1.......115 6..5...........................................140 CAPITOLUL VII...........2.........................................172 CUPRINS......2................................ Rezultatele obţinute din cercetări prinvind corelaţia soi (a) x densitatea de semănat asupra masei hectolitrice.........169 8..................................167 8............................... Rezultatele cercetărilor privitor la corelaţia soi (a) x densitate de semănat a triticalelor de toamnă...............

fosfor. evaluarea şi dirijarea mecanismelor genetico-fiziologice a procesului de producţie şi de rezistenţă ecologică a plantelor. judeţul Argeş sunt: a) factorii climatici reprezentaţi de: temperatură. . lumină. Factorii ecologici care sunt studiaţi şi cercetaţi în vederea înfiinţării culturii de triticale pe solurile acide de la Albota. care constă în exploatarea suprafeţelor mai puţin productive pentru grâu şi porumb. energetice şi alimentare globale şi regionale impun în faţa societăţii ştiinţifice.stabilirea legăturii dintre densitatea de însămânţare a triticalelor de toamnă şi producţia fizică per hectar. umiditate. b) factorii geografici reprezentaţi de altitudine si relief. băltire. triticalele.sporirea încrederii cultivatorilor în scopul creşterii eficienţei culturii pe soluri sărăcăcioase.eficienţa economică a producţiei obţinute. în cazul de faţă. Obiectivele lucrării: Principalele obiective propuse au fost: . c) factorii agrotehnici reprezentaţi de densitatea de înfiinţare a culturii şi reacţia de răspuns a soiului de triticale la administrarea de îngrăşăminte foliare cu azot. .INTRODUCERE Cultura de triticale sau triticosecale este o cerinţă a agriculturii actuale.stabilirea influenţei fertilizanţilor asupra conţinutului în proteine. suprafeţe acide. Scopul lucrării: Direcţia principală de cercetare este dictată de necesitatea actuală şi de viitor a ţării în asigurarea securităţii alimentare. . gluten umed şi alţi indicatori de calitate. Crizele climaterice.cuantificarea efectului îngrăşămintelor foliare la triticalele de toamnă. îndeosebi a geneticii şi fiziologia plantelor. sărace în elemente nutritive. de tip podzolic. durată de strălucire a soarelui. afectate de secetă. . .potasiu si microelemente. mari probleme de a obţine noi cunoştinţe fundamentale şi aplicate în evidenţierea.

analize de laborator întreprinse asupra triticalelor pe parcursul anilor agricoli 2007. Datele experimentale au fost prelucrate statistic. Rolul cercetărilor şi observaţiilor de fiziologia triticalelor. instalată pe un areal cu terenuri slab fertile. nutriţia minerală. Se contribuie în acest fel la diminuarea impactului negativ al chimicalelor asupra solului. * studii privind calitatea recoltelor. fără aport mărit de îngrăşăminte chimice. Determinările vizuale s-au realizat în câmp. fără aport sporit de îngrăşăminte chimice. Consider că acest subiect constituie o necesitate pentru fermieri în condiţiile actuale de încălzire globală accentuată. 2008. * utilizarea modelelor matematice în agricultură. Lucrările s-au realizat pe parcele în blocuri randomizate. determinările chimice asupra solului s-au produs la OSPA Argeş iar analizele asupra glutenului. 2009. Structura lucrării cuprinde: stadiul cunoaşterii – informaţii ştiinţifice publicate şi însuşite din bibliografie – şi contribuţia proprie. întreprinse personal la Albota. prin analiza varianţei şi a regresiei. prelucrare date. este de a participa la procesul de sporire a producţiei vegetale prin valorificarea întregului potenţial biologic de producţie al triticalelor. pe care cultura de triticale le valorifică eficient din plin. exprimată prin studiu. şi stabilirea unor densităţi optime de producţie. * studii privind creşterea şi dezvoltarea plantelor. supuse la condiţii de stres hidric datorate secetei pedologice şi atmosferice mai ales din anul 2007. pentru 3 soiuri de triticale cultivate pe sol acid din localitatea Albota. folosind funcţiile de gradul I şi II de tipul: Y=a+bx Y=a+bx+cx2 . prin sporuri de producţie. dar şi al solurilor sărace sub randament economic.Scopul lucrării constă în îmbunătăţirea adaptabilităţii triticalelor la condiţiile climatice nefavorabile prin creşterea rezistenţei la stres hidric şi termic şi obtinerea de producţii sănătoase. judeţul Argeş. experienţe. productivitatea. substanţelor proteice şi cenuşei au fost realizate la Inspectoratul de Stat al Seminţelor Argeş. cu secetă atmosferică şi pedologică. documentare. Triticale este regina solurilor sărace. Pentru realizarea acestui deziderat au fost necesare cercetări de fiziologie pentru a obţine date concludente privind procesele fundamentale ale formării recoltelor prin: * studiul proceselor fiziologice şi biochimice implicate în reacţia plantelor de triticale. determinările de laborator s-au efectuat la SCDA Albota.

2. aceasta fiind de fapt importanţa acestei culturi. Stadiul actual al cercetărilor asupra culturii de triticale din România Istoric vorbind. 1986). 1952).CAPITOLUL I STADIUL CUNOAŞTERII CHAPTER I THE STAGE OF KNOWLEDGE 1. Fundulea în anul 1971. 1996). Stadiul actual al cercetărilor asupra culturii de triticale în România 1. a avut o evoluţie relativ scurtă. 1927). Dar un program sistematic de ameliorare la această specie a fost iniţiat la I.. Între culturile cerealiere triticale se află şi una dintre marile realizări obţinute de om în domeniul geneticii teoretice şi aplicate şi care dispune de largi posibilităţi potenţiale pentru mărirea randamentului la unitatea de suprafaţă a produselor pentru alimentaţia omului şi furajarea animalelor. triticalele au fost obţinute pentru prima dată la noi în ţară. iar prima formă de triticale octoploidă a fost obţinută în anul 1939 (PREDNICEANU. în anul 1971 (soiul TF2).T.1.1. prima hibridare grâu/secară fiind realizată de către WILSON în anul 1875 (VARUGESE şi colab... .1.P. În ţara noastră primii hibrizi de grâu şi de secară au fost descrişi în anul 1927 (SĂULESCU. Triticalele – specie de sinteză creată de om prin amfiploidizarea hibridului între grâu (Triticum sp. care se poate semăna cu succes în condiţii de cultură ecologică. 1. Triticalele au precocitate. de la Fundulea.C. Istoricul triticalelor Specia triticale. rezistenţă bună la iernare şi redau circuitului agricol suprafeţe de teren improprii altor culturi agricole.) şi secară (Secale cereale) – au pătruns încet în producţie din cauza defectelor pe care primele forme create le prezentau mai ales din punct de vedere al fertilităţii spicului. dezvoltării endospermului şi încolţirii în spic (ITTU şi colab.C.1. la Staţiunea de Cercetări şi Plante Tehnice. comportării la cădere. 1986). cu deosebire în zonele cu condiţii de cultură mai puţin prielnice pentru alte cereale (ITTU şi colab.

în România. Progresul genetic pentru producţia de boabe. mai ales pentru zona colinară cu soluri slab fertile şi pH scăzut (ITTU şi colab. Fundulea programul de ameliorare la specia triticale. O etapă importantă în ameliorarea la triticale a constituit-o introducerea în germoplasma autohtonă de triticale a genelor de reducere a taliei. însuşirilor largi de adaptare.A. precum zona Albota. datorită progreselor genetice obţinute în ameliorare au fost create soiuri mult mai competitive decât genotipurile actuale de cereale păioase şi chiar de porumb.06% pe ha/an. a speciei triticale. iar în anul 1984 este înregistrat aici primul soi la această specie. Din punct de vedere tehnic triticalele prezintă marea capacitate de a se adapta la cele mai diferite climate. estimat de la înregistrarea primului soi TF2 (în 1984) până în prezent. din zonele mai puţin favorabile grâului şi orzului. capabile să fie cultivate cu eficienţă economică ridicată nu numai pe solurile podzolice acide.P. De asemenea se pretează la mecanizarea totală a lucrărilor. Fundulea s-au dovedit a fi competive cu cele înregistrate în cadrul altor programe din lume. Aceste soiuri sunt mai bune datorită capacităţii ridicate de producţie.În ultimele decenii. au fost înregistrate soiurile Plai (1992) şi Colina (1993). soiuri care au reprezentat un progres în ameliorarea potenţialului de producţie. specie cu potenţial productiv şi de adaptabilitate superior altor cereale.N.). specie creată de om.C. îndeosebi în zona colinară. spor genetic similar cu cele realizate în programele cele mai importante din lume (CIMMYT . o caracteristică deficitară a acestei specii la iniţierea programului de ameliorare. Gorun (2005) şi Haiduc (2006). datorită calităţii sale de bună premergătoare. care au permis crearea de soiuri intensive de triticale româneşti. Trilstar (2001). care a inagurat introducerea în cultură.. cu soluri cu pH scăzut. a însuşirilor de calitate şi a unor însuşiri agronomice utile (rezistenţă la cădere.C.D. Rht1 (transferată de la grâu) şi Hl (transferată de la secară). în special pentru . slab fertile. ceea ce îi conferă incontestabile avantaje faţă de alte culturi mai pretenţioase la factorii naturali. umplerea bobului. Astfel de soiuri sunt Titan (1998). dar mai ales pentru umplerea boabelor.T. În continuare. cultura de triticale este componenta principală a asolamentelor.C. dar şi pe solurile cu fertilitate ridicată din zona de câmpie.Mexic şi Polonia). Sub aspect agricol. Subliniem ca în anul 1971 s-a iniţiat la I. Realizările obţinute în programul de ameliorare de la I. a fost de 60 kg/ha/an sau de 1. TF2. fapt deosebit de important într-o societate care tinde să micşoreze continuu consumul de muncă vie pe unitatea de produs. etc. Stil (2003). 2005). rezistenţă la condiţiile nefavorabile de mediu.

Astfel de soiuri sunt Titan (1998). dar şi de diversificare a destinaţiilor de utilizare (furajarea animalelor. Stadiul cercetărilor pe plan mondial Pe plan mondial. În lume se cultivă cu această specie o suprafaţă de cca.Mexic şi Polonia). 2002.1. 1998. spor genetic similar cu cele realizate în programele cele mai importante din lume (CIMMYT .D.06% pe ha/an. ca de exemplu rapiţa de toamnă. 1. din 1964. care au permis crearea de soiuri intensive de triticale româneşti capabile să fie cultivate cu eficienţă economică ridicată.A.). create de Sanghez-Monge în Spania. biocarburanţi etc). ocupând suprafeţe apreciabile în cultură în ţări ca Polonia (750-800 mii ha. şi soiul Rosner.. nu numai pe solurile podzolice acide.). Franţa (250 mii ha. Cachuluru. Triticale a devenit o cereală importantă.) etc. Trilstar (2001). ITTU şi colab. Progresul genetic pentru producţia de boabe. fapt demonstrat prin îngregistrarea soiului Titan în Canada. 3. din Canada. mai ales pentru umplerea boabelor. şi programul din Polonia din anul 1968. mai ales în ultima perioadă de timp.3.). Gorun (2005) şi Haiduc (2006). ARSENIUC şi OLEKSIAK.U. industria alcoolului. Germania (500-550 mii ha. O etapă importantă în ameliorarea la triticale a constituit-o introducerea în germoplasma autohtonă de triticale a genelor de reducere a taliei. sub coordonarea lui Wolski (VARUGEZE şi colab. Ca urmare a realizărilor obţinute în ameliorare. fiind o posibilitate de creştere a producţiei totale de cereale. creat la Universitatea Manitoba.C. A urmat apoi programul din Mexic. CIMMYT. Franţa şi Ungaria şi a liniei Decor în S. 1996). Fundulea s-au dovedit a fi competive cu cele înregistrate în cadrul altor programe din lume. . din care peste 70% în Europa (WOLSKI şi colab. Stil (2003)..N. 2004). Rht1 (transferată de la grâu) şi Hl (transferată de la secară). Ungaria (150-160 mii ha. o caracteristică deficitară a acestei specii la iniţierea programului de ameliorare.5 milioane hectare. estimat de la înregistrarea primului soi TF2 (în 1984) şi până în prezent.culturile mai sensibile la pregătirea terenului şi respectarea epocii de semănat.A. programe similare de ameliorare au început din anul 1969 când în Ungaria sa obţinut soiul de toamnă KT 64 de către KISS şi două soiuri de primavară. dar şi pe solurile cu fertilitate ridicată din zona de câmpie. triticalele sunt în prezent o cultură în plină extindere în producţie în România. a fost de 60 kg/ha/an sau de 1. Realizările obţinute în programul de ameliorare de la I..

. În România. în cea mai mare parte. de conţinutul sporit de substanţe proteice.1. În România au fost înregistrate până în prezent mai multe soiuri de triticale. fiind în prezent în continuă extindere.CAPITOLUL II BIOLOGIA TRITICALELOR CHAPTER II TRITICAL’S BIOLOGY 2. la nivelul anului 2008.1. 2. ex. nemaifiind necesară amendarea cu calcar a acestora. Valoarea nutritivă. care depăşeşte pe cel al grâului. prin metode de ameliorare. ce determină cultura să poată fi amplasată pe solurile acide. A Camus. Titan şi Trilstar (purtătoare a genei RHt1 transferată de la grâu).1. Familia Poaceae. Răspândirea speciei în cultură Triticosecale sau triticale face parte din Regnul Plantae. triticalele s-au cultivat pe circa 20. soiuri cu potenţial şi stabilitate ridicată a producţiei. Ordinul Cipperalis. însă odată cu introducerea în producţie a soiurilor cu talia semi-pitică a plantei.000 ha cu tendinţa de creştere în viitor a arealului de cultură.2. digestibilitatea . Importanţa culturii de triticale 2. şi este o plantă cerealieră obţinută prin încrucişarea grâului cu secară. Avantajul pe care îl conferă această specie este capacitatea de a realiza producţii ridicate de boabe şi de biomasă într-o diversitate mare de condiţii pedoclimatice şi cu tehnologii de cultură cu inputuri mai scăzute comparativ cu alte cereale păioase. Această plantă cerealieră prezintă toleranţă la toxicitatea ionilor de aluminiu. Valoarea nutritivă a triticalelor Valoarea nutritivă a produselor obţinute din triticale este dată. extinderea în producţie a speciei triticale este în continuă creştere (ITTU şi colab. Nomenclatura binominala este X Triticosecale Witt. Clasa Liliobsida. 2004). precum şi de structura de acizi aminici ai complexului de proteine şi îndeosebi de conţinutul mai bogat în lizină. Acest avantaj a făcut ca triticale să devină o cultură tot mai mult apreciată de fermieri.1. Subregnul Tracheobionta.

D. Palada şi colaboratorii săi au efectuat studii privind optimizarea culturii anterelor şi obţinerii haploizilor şi dubluhaploizilor prin androgeneză la grâu. Cealâcu şi colaboratorii săi (1992) au efectuat studii referitoare la controlul biochimic al embriogenezei somatice şi au evidenţiat specificitatea de soi şi de tip de explant a peroxidazei la trei soiuri cu potenţial embriogen diferit. Verzea şi colaboratorii au studiat embriogeneza somatică la formele parentale şi hibrizi F1 rezultaţi din încrucişări dialele (6x6) la triticale 6x. Din boabe se extrage alcool.000 de plante haploide. 1976. Fecundarea şi embriogeneza la hibrizii de grâu x secară În anul 1989.ridicată a hidraţilor de carbon şi a substanţelor proteice conferă prioritate triticalelor îndeosebi în furajarea animalelor nerumegătoare. în medie. Verzea şi colaboratorii (1992) au efectuat numeroase cercetări cu privire la utilizarea androgenezei experimentale. la formele hexaploide de triticale şi rolul unor factori implicaţi în obţinerea plantelor cu origine polinică. S-a concluzionat că în germoplasma speciei triticale de la I. realizânduse. Fundulea există gene care conferă capacitatea de a parcurge androgeneza în vitro. 2. Cercetările de androgeneză la forme hexaploide de triticale (BADEA şi colab. Sau folosit cinci forme de triticale şi 20 de hibrizi F1 obţinuţi din încrucişarea lor. În prezent. 400 l alcool din 1. Cercetările efectuate în această privinţă au demonstrat că raportul proteină – energie este în general mai mare în cazul nutreţurilor obţinute din triticale decât al nutreţurilor concentrate tradiţionale (BROUWER. în vederea identificării genotipurilor hexaploide care să posede capacitate androgenetică ridicată şi acumularea unor date care să contribuie la elucidarea unor aspecte privind determinismul genetic al abilităţii androgenetice. se obţin anual prin androgeneză în medie 2. care sunt utilizate în programul de ameliorare al speciei Triticale. Încrucişarea unor linii şi soiuri care posedă această capacitate conduce la obţinerea unor hibrizi la care se manifestă efectul heterozis pentru acest caracter. 1977). a porcilor şi a păsărilor.000 kg sămânţă de triticale. triticale şi orz. 1992) au avut drept scop stabilirea influenţei mediilor de cultură şi a genotipului asupra abilităţii androgenetice.. Din ţesuturile cultivate în vitro au fost identificate două tipuri de zimograme caracteristice). Din aceste experimente s-a constatat că performanţa per se a părinţilor nu este reflectată într-o performanţă .N. Rezultatele obţinute au evidenţiat faptul că încrucişarea unor linii şi soiuri care posedă capacitate androgenetică ridicată conduce la obţinerea de hibrizi la care se manifestă efectul heterozis pentru acest caracter.2.A.C. În 1993.

luând în studiu 10 genotipuri de grâu de toamnă create în România. Papa şi colaboratorii săi au efectuat cercetări în scopul testării potenţialului regenerativ în cultura de durată (long term culture) la 21 de genotipuri de grâu. A fost evidenţiată existenţa corelaţiilor pozitive între reacţia genotipurilor în condiţii in vitro. în prezenţa agenţilor selectivi. În anul 1991. evaluată variabilitatea cromozomală a calusurilor neregenerative menţinute timp de 150 de zile prin subculturi repetate. 5 dintre ele fiind cunoscute ca fiind purtătoare ale translocaţiei 1B/1R. a concluzionat că metoda aplicată constituie o cale eficientă de obţinere a plantelor viabile F1. Tabelul nr. constatând că intensitatea procesului de variabilitate somaclonală este direct proporţională cu durata culturii. folosind tehnica „embryo rescue” pentru obţinerea hibrizilor grâu x secară. create între anii 1984-2008 N r.. stres termic/hidric). în vivo. iar frecvenţa plantelor verzi/100 antere cultivate au fost semnificativ corelate cu frecvenţa anterelor cu răspuns şi rata regenerării. asigurată statistic. cr t. dar nu şi cu producţia de embrioizi şi frecvenţa plantelor albinotice. 1 Soiurile de triticale de toamnă din România. 1994) au fost investigaţi diferiţi agenţi selectivi (NaCl. şi comportamentul plantelor în condiţii de stres de aceeaşi natură. La grâu şi triticale (MORARU şi colab. prezente în celulele calusale cu frecvenţă vizibilă în funcţie de genotip. 1990). Soiul de triticale creat Anul TF 2 (Triticale Fundulea 2) 1984 . 1. Diferenţele mari obţinute în privinţa valorilor înregistrate la hibrizii reciproci sugerează ideea influenţei citoplasmei asupra intensităţii exprimării diferitelor componente ale capacităţii androgenetice. Moraru şi Răducanu (1994) au efectuat studii privind cultura de antere la specia Triticum aestivum. la toţi parametrii studiaţi. de asemenea. Rezultatele studiului au evidenţiat faptul că la unele linii pierderea capacităţii embriogene este asociată cu variaţii numerice şi structurale ale cromozomilor. A fost. în vederea testării şi selecţiei pentru rezistenţă la diferiţi factori abiotici de stres (salinitate. S-a constatat că genotipurile purtatoare ale translocaţiei 1B/1R au manifestat o pretabilitate superioară.similară la combinaţiile hibride în care sunt implicate. PEG şi ABA). Selectia părinţilor pentru programul de încrucişări trebuie efectută pe baza analizei capacităţii lor de combinare. Verzea (1989.

5. În perspectivă se prevede o continuare a politicii de reconsiderare a culturii de triticale dată fiind importanţa sa ca furaj concentrat cât şi avantajele economice pe care le prezintă în comparaţie cu porumbul. insensibilitate la lungimea zilei. . 6. puternic în primele faze de creştere. De asemenea se poate cultiva în zonele cu terenuri şi condiţii climatice favorabile dezvoltării agenţilor patogeni.2. BUTNARU. şi masa vegetativă bogată a plantelor concurează cu creşterea buruienilor pe care le înăbuşă. la seceta. Însuşirile triticalelor Ritmul de creştere.2. comparativ cu cerealele de bază. rezistenţă la frig. fizice. PLAI COLINA TITAN TRIL STIL GORUN HAIDUC 1992 1993 1998 2001 2003 2005 2006 2.3. 1985). Apreciind însuşirile esenţiale ale speciei triticale. potenţial înalt de productivitate. contribuind astfel la curăţirea terenului de buruieni (GAŞPAR. Cercetări privind aspecte morfologice. cu efect ameliorator al terenurilor supuse eroziunii.1. un grad de mecanizare al lucrărilor agricole de 100%. 3. conţinut ridicat de proteină în bob. 4. biochimice şi ereditatea speciei la triticale 2. porumbul şi grâul (ZILLINSKI şi BORLAUG.3. 7. 1971) atribuie acestei specii următoarele însuşiri prioritare: capacitate de creştere pe soluri sărace. pretabilitate la condiţii vitrege de cultură şi posibilitatea extinderii sale în zone de deal şi munte. 8. care limitează în mod sever producţia de grâu sau alte cereale. Destinaţia către terenuri agricole Destinată să ocupe terenuri mai puţin favorabile culturii orzului şi grâului. 2. posibilitate de utilizare complexă atât ca furaj cât şi în alimentaţia omului. ceea ce conduce la un cost redus al producţiei.3. pe soluri cu aciditate ridicată şi exces de ioni de aluminiu ori pe soluri nisipoase – condiţii în care s-a dovedit a realiza producţii mai mari decât orzul şi grâul – triticalele vor contribui la mărirea producţiei de cereale şi totodată la valorificarea mai eficientă a acestor soluri.

capacitatea de înfrăţire.4. densitatea culturii Numărul de frunze. Particularităţi biologice ale triticosecalelor 2. Capacitatea de încrucişare a grâului cu secara La triticale (hibrid artificial între grâul tare (Triticum durum) şi secară (Secale Cereale)) şi la plantele care se înmulţesc în principal pe cale vegetativă. care.4. şi toate acestea într-un timp scurt (un deceniu). la sporirea biodiversităţii plantelor cultivate.1. F. până în prezent. 2 Formarea elementelor productivităţii la triticale.2. aşadar. Diferenţierea conului de creştere (aplexului vegetativ) în Elementele productivităţii Răsărirea în câmp. Tabelul nr. dotate cu proprietăţi noi. de o veritabilă revoluţie biologică. inclusiv al propriei sale specii. împiedicau schimburile de gene între specii şi regnuri diferite. DIONIGI (1970) menţionează că separarea celor două etape corespunde momentului când merismenul apical al tulpinii pierde capacitatea de diferenţiere a frunzelor şi câştigă capacitatea de diferenţiere a spicului. fără nici o relaţie cu ritmul multimilenar al evoluţiei fiinţelor vii. . organogeneza Fazele Germinare şi răsărire Frunza a treia. Tehnicile transgenezei conferă astfel omului puterea cvasinelimitată (cel puţin teoretic) de a modifica patrimoniul ereditar al tuturor fiinţelor care-l înconjoară. Organogeneza triticalelor De-a lungul ciclului biologic se disting două faze: vegetativă şi generativă. geniul genetic permite crearea de organisme transgenice. de asemenea. total necunoscute înainte. ale căror caracteristici sunt prezentate în tabelul de mai jos. 2. Prin suprimarea barierelor naturale. înfrăţire Etapele I.4. Diferenţierea şi creşterea organelor embrionare II. simpla selecţie a mutantelor spontane a contribuit. Este vorba. KUPERMAN (1955) distinge 12 etape de organogeneză.2.

Etapa de lumină se produce în zona cloroplastelor. între care ATP-ul (adenozintrifosfat) -substanţa macroergică a organismelor. Fecundarea şi formarea zigoţilor X. care contribuie la conversia energiei luminoase în energie chimică. Formarea elementelor de reproducere (micro. Transformarea substanţelor nutritive în substanţe de rezervă în cariopsă rezistenţa la ger Numărul segmentelor de rahis Numărul spiculeţelor în spic. Microgametogeneza. diferenţierea primordiilor staminelor şi a primordiului carpelei (pistilului) VI. a paleelor. sinteza unor substanţe necesare în următoarea etapă. creşterea componentelor florale. Diferenţierea primordiilor spiculeţelor."Criptovegetaţia'' Începutul alungirii paiului Alungirea paiului "Burduf'' ("crăparea burdufului'') Înspicarea (apariţia spicului) Înflorirea Formarea boabelor Umplerea boabelor. densitatea spicului. Macrogametogeneza. formarea paleelor şi a primordiilor florale V. rezistenţa la secetă Numărul de flori în spiculeţe Fertilitatea florilor. Acumularea substanţelor nutritive în boabe: embriogeneza XII. clorofila absoarbe energia luminoasă şi o utilizează pentru: a. Formarea şi creşterea cariopselor proembriogeneza XI.şi macrosporogeneza) VII. coacerea în lapte Coacerea în pârgă şi deplină primele noduri. alungirea segmentelor de rahis VIII. rezistenţa la temperaturi ridicate Numărul de boabe în spic Mărimea boabelor Greutatea boabelor Rezistenţa la şiştăvire Fotosinteza se desfăşoară în două etape succesive. Formarea lodiculelor în flori. definitivarea proceselor de formare a tuturor organelor inflorescenţei şi florilor IX. interdependente: una la lumina şi alta la întuneric. Inducţia florală. . internodii şi frunze tulpinale (primodii foliare) III. începutul diferenţierii spicului (diferenţierea axului principal al inflorescenţei şi a glumelor) IV.

1. Ecuaţia generală a procesului de fotosinteză este: 6 CO2 + 6 H2O → C6H12O6 + 6O2.2. Există mari variaţii între diferite specii.5. În general. Scurtarea repausului seminal este provocată şi de vremea caldă şi uscată. Respectiv. prin mărirea în continuare a temperaturii. Fotosinteza este un proces supus influenţelor factorilor de mediu. 2. unde sunt consumate sau depozitate. 2. Etapa de întuneric are loc la nivelul stromei. Repausul seminal Repausul seminal reprezintă perioada în care seminţele de triticale îşi manifestă rezistenţa la încolţire. atingând la unele plante maximum de intensitate la 30-370C. Dintre aceştia enumerăm: temperatura. lipide. În condiţii normale de păstrare.5. temperatura optimă a fotosintezei este cuprinsă între 20-300C.b. depinzând de soi. descompunerea apei în hidrogen şi oxigen (fotoliza). Germinarea . creşte în intensitate odată cu ridicarea temperaturii. Monozaharidele sunt convertite în polizaharide (amidon. acesta din urmă fiind eliminat în atmosferă. descreşte rapid. repausul seminal durează de la câteva zile la câteva săptămâni. la plantele din zona temperată.5. Biologia triticalelor 2. 1984). variaţii care se datorează mediului în care trăiesc plantele respective. cantitatea şi calitatea luminii. Substanţele organice sintetizate în frunză (seva elaborată) sunt conduse prin vasele de liber la ţesuturile din întreaga plantă.. glucoza). după care. celuloză). procesul de fotosinteză începe la o temperatură uşor inferioară valorii de 0 0C. cantitatea de O2 şi de CO2. din şase molecule de CO2 şi şase de H2O se formează o moleculă de glucoză şi şase molecule de O2. Ea constă în reacţii care folosesc energia stocată în ATP pentru încorporarea CO2 din aer în compuşi organici – hidraţi de carbon (în special. Temperatura optimă pentru fotosinteză este în strânsă legătură cu condiţiile de iluminare şi cu concentraţia CO2 din mediu. În general. temperaturilor la care sunt adaptate. condiţii de păstrare şi factorii de climă din perioada de coacere (CEAPOIU şi colab. acizi organici. încetând în jurul temperaturii de 500C.

Astfel. Sub aceasta limita. dar curent se întâlnesc 3-4. În general. Concomitent cu creşterea rădăcinilor seminale are loc şi creşterea coleoptilului. Temperatura optimă pentru germinarea triticalelor este 21-250C. În condiţii normale de semănat la o adâncime corespunzătoare.5. Temperaturile sub 3-40C sau peste 30-400C. aer şi temperatură. Pentru germinare. triticalele formează şase rădăcini seminale. chimică. la care se produce rasarirea este de 40%. 1979). coleoptilul ajunge până la 6-7 cm lungime. Substanţele nutritive şi energetice necesare germinării se găsesc în bob (embrion. scutişor şi endosperm). triticalele si-au început vegetaţia. În condiţii normale de umiditate (15-30 mm în stratul arabil) se obsevă la triticale că durata răsăririi depinde de nivelul temperaturilor.are nevoie de 100-145 grade C şi de o umiditate în sol egala cu 70-80% din capacitatea de camp pentru apa. boabele absorb o cantitate de apă egală cu 26-40% din greutatea lor uscată (BĂLTEANU şi BÂRNAURE. la temperatura de 15-18 grade C şi cu suficienta umiditate în sol.3. .. Acestea au o dispunere alternă. după care la scurt timp apar şi frunzele ce iau naştere din nodurile tulpinii.Germinarea boabelor de triticale normal dezvoltate are loc atunci când acestea sunt puse în condiţii favorabile de umiditate. triticalele apar după prima ploaie sau dacă seceta se prelungeste. Germinaţia este evidenţiată de apariţia rădăcinilor seminale. scad ritmul germinaţiei grâului (CEAPOIU şi colab. varietate şi stare fizică. Răsărirea Răsărirea începe prin apariţia la suprafaţa solului a coleoptilului. 2. rasare în iarna sau primavara timpuriu. Din momentul răsăririi. care cuprinde 4 etape mai importante: a) Perioada activă de vegetaţie din toamnă cuprinde două faze distincte: înrădăcinarea şi înfrăţirea. O răsărire normală este cea care are loc într-o perioadă de 10 zile de la semănat. Limita inferioara a capacitatii de camp pentru apa a solului. fiziologică şi sanitară a seminţelor. Temperatura necesară germinării este diferită în funcţie de specie. triticalele apar în 5-6 zile. 1984). Pentru a rasari.

înfrăţesc mai abundent decât cele semănate mai târziu. ce apar din nodul de înfrăţire. materializată iniţial prin rădăcinile seminale. noi rădăcini). Stânjenirea înfrăţirii este provocată de excesul de umiditate din sol sau lipsa acesteia.2. trofici.4.5 m adâncime în solurile profunde. Înrădăcinarea Înrădăcinarea.5. lipsa aerului şi existenţa temperaturilor scăzute. Înfrăţirea este un caracter ereditar şi este influenţat de factorii climatici. când temperaturile sunt mai scăzute de 8-100C. fraţii sterili devenind dăunători în perioadele de secetă. triticalele au nevoie de multa apă. 2. . Temperaturile mai ridicate conduc la formarea nodurilor de înfrăţire mai aproape de suprafaţă. datorită consumului în plus de apă şi de substanţe hrănitoare. În perioada înfrăţitului. În mod normal. deşi este un caracter de soi. Înfrăţirea Înfrăţirea constă în aparitia la baza tulpinii a unor lăstari laterali. dar s-a constatat că nu fructifică toţi. Înfrăţirea începe la circa două săptămâni de la răsărirea plantelor şi continuă până la scăderea temperaturii sub 50C. Ele se dezvoltă în stratul din imediata vecinătate a suprafeţei şi au rol de aprovizionare a plantelor cu apă şi săruri minerale. la circa 2 săptămâni de la răsărire. depinde în mare măsură şi de adâncimea la care s-a încorporat sămânţa ca şi de condiţiile de climă din perioada înfrăţitului. Epoca de semănat are influenţă asupra înfrăţirii. Unele rădăcini coronare pot ajunge până la 1. Adâncimea de formare a nodului de înfrăţire. care se constituie în tulpini secundare sau fraţi. Procesul se desfăşoară în condiţii optime. deoarece în această fază de vegetaţie are loc o creştere intensă a plantelor (se formează fraţi. frunze.5. triticalele semănate toamna timpuriu în condiţii de căldură şi lumină multă. ca şi de măsurile culturale aplicate. Astfel.5. ceea ce provoacă scăderea rezistenţei la ger a plantelor în sezonul rece. Potenţialul de înfrăţire este diferit de la un soi la altul. se continuă la scurt timp prin rădăcinile coronare. care se formează din nodurile de înfrăţire. având şi o perioadă lungă de asimilare. plantele de triticale formează 3-5 fraţi.

1985). mai ales. În această perioadă.5. În ambele situaţii rezistenţa la ger a plantelor va fi mult diminuată. La semănatul prea devreme se realizează o masă vegetativă bogată. care durează 30-35 de zile şi se desfăşoară în două etape: prima are loc la temperaturi diurne de 10-15 0C şi nocturne de 1-50C. plantele rezistă la temperaturi minime la nivelul nodului de înfrăţire de -110C. plantele elimină prin îngheţ şi transpiraţie 30-50% din apa celulelor. determinate de particularităţile biologice ale soiului. ca şi de condiţiile de vegetaţie (BĂLTEANU. trebuie să se respecte timpul optim de semănat. când temperaturile sunt negative. transformarea şi utilizarea acestuia în procese morfo-genetice. în masa foliară se desfăşoară şi procese de fotosinteză. întrucât provoacă ruperea rădăcinilor şi dezrădăcinarea plantelor de triticale. . în plantele de triticale se desfăşoară importante procese cantitative şi calitative. care durează 10-15 zile. care au loc până la temperaturi de -50C (BĂLTEANU şi BÂRNAURE. În faza a doua de călire. mărindu-se astfel concentraţia sucului celular şi rezistenţa la îngheţ (plantele pot suporta temperaturi de -16-220C) Pentru a se asigura condiţii optime de călire. în anii secetoşi (BĂLTEANU şi colab. b) Perioada de vegetaţie din timpul iernii se petrece în majoritate în condiţii cu temperaturi scăzute. Procesul de călire constă în acumularea în celulele plantelor a unor cantităţi mari de zaharuri. iar a doua etapă se desfăşoară la temperaturi care variază de la -50C la -1.6. Tot în această perioadă. În acest caz se produce asfixierea plantelor concomitent cu activarea ciupercilor.00C. La fel de dăunătoare în această perioadă este şi persistenţa unui strat gros de zăpadă peste solul dezgheţat. Oscilaţiile mari de temperatură dintre zi şi noapte şi. în caz de administrare. 2. Acelaşi proces de asfixiere se produce pe soluri acide. 1985). Cel mai important proces fiziologic din această perioadă este absorbţia azotului. iar la semănatul prea târziu nu se mai parcurge procesul de călire. a căror intensitate depinde de nivelul temperaturilor.În cursul perioadei de vegetaţie din toamnă. cu un conţinut mare de apă. care produc mucegaiul de zăpadă. în plantele de triticale se desfăşoară procese fiziologice importante. în vederea asigurării rezistenţei la iernare a triticalelor. După prima fază de călire. alternanţa repetată a perioadelor de îngheţ cu cele de dezgheţ sunt dăunătoare. 1985). Călirea Călirea reprezintă cel mai important proces din această perioadă.

cum sunt cele din zona Albota, şi datorită existenţei crustei de gheaţă sau a băltirii apei provenită din topirea bruscă a zăpezii. Rezistenţa la iernare a plantelor este importantă pentru asigurarea unor culturi încheiate în primavară. Ea depinde de procesele fiziologice, biochimice şi biofizice, care se petrec în plante în perioada temperaturilor scăzute. Acest proces constituie mecanismul de apărare al plantelor împotriva stresului provocat de factorii nefavorabili ai iernii. c) Perioada de regenerare a plantelor în primăvară este timpul când se intensifică procesele vitale din plante, perioadă în care un rol important revine rezervelor de azot acumulate în perioada anterioară. Ritmul mai rapid sau mai lent de regenerare a plantelor în primavară variază în funcţie de mersul vremii şi concentraţia solului în azot. d) Perioada creşterii intensive în primăvară se caracterizează prin creşterea accentuată a organelor vegetative şi formarea organelor de reproducere.

2.5.7. Apariţia paiului După înfrăţirea triticalelor urmează o fază de creştere rapidă a întregii plante. Începe alungirea primului internod bazal de deasupra nodului de înfrăţire, după care urmează succesiv celelalte, ultimul fiind al şaselea, din care ia naştere spicul. Încetarea creşterii internodurilor decurge în aceeaşi ordine ca şi alungirea lor. Internodul cel mai scurt şi cu pereţii cei mai groşi este cel bazal, ceea ce asigură o bună susţinere a plantelor de triticale. Apariţia paiului se desfăşoară în condiţii bune când temperatura aerului este cuprinsă între 14180C. Lungimea paiului variază între 50-60 cm la soiurile pitice, la 130-140 cm la soiurile foarte înalte. Soiurile cu talie mică sunt mai rezistente la cădere decât cele cu talie înaltă. Rezistenţa la cădere depinde în primul rând de structura anatomică a tulpinii şi în mod deosebit de structura internodurilor bazale. Căderea plantelor este influenţată de factori climatici, dar şi de unele măsuri fitotehnice. Astfel, lumina insuficientă, spaţiul limitat, umiditatea mare din sol şi aer, fertilizarea în exces şi unilaterală cu azot favorizează căderea, deoarece nu permit fortificarea paiului.

Efectele păgubitoare ale căderii asupra producţiei sunt mai mari sau mai mici, în functie de intensitate şi faza la care se produce căderea . Cele mai mari pagube se produc atunci când căderea este masivă şi are loc în faza înspicării, deoarece stânjeneşte recoltarea şi favorizează atacul bolilor criptogamice. 2.5.8. Înspicarea Înspicarea constă în ieşirea spicului din teaca frunzei. Temperaturile optime pentru ca această fază să se desfăşoare normal sunt situate între 16-180C. Cerinţele plantelor de triticale faţă de umiditate, în faza de înspicare, sunt mari. Insuficienţa apei din sol, însoţită de secetă atmosferică şi arşiţă, determină modificări în sens negativ în metabolismul plantelor şi scăderea producţiei. Deşi data înspicatului este caracter de soi, condiţionat genetic, totuşi aceasta este influenţată de mai mulţi factori: latitudine, altitudine, precipitaţii, temperatură, lumină şi unele elemente tehnologice. Pentru producţie, în zona solurilor acide, sunt preferate soiurile precoce, deoarece plantele scapă de arşiţele din vară, ca şi de unele boli foliare. 2.5.9. Înflorirea, fecundaţia şi polenizarea Înflorirea la triticale este mult influenţată de temperatură, ea putându-se declanşa imediat după înspicare dacă temperatura este ridicată sau după 8-9 zile dacă temperatura este scăzută. În condiţii optime de căldură, lumină şi umiditate, înflorirea unui spic durează 3-6 zile, iar a unei plante 8-9 zile. Polenizarea este directă, iar în situaţia când florile rămân mai mult timp deschise, se poate produce şi o polenizare încrucişată. Dacă în timpul înfloritului apar temperaturi de 400C timp de 2-3 zile, se produc tulburări în diviziunea miotică, care conduc la sterilitatea polenului şi a ovulelor. Efect deosebit asupra înfloririi şi fecundaţiei, îl are lumina prin intensificarea procesului de fotosinteză sau încetinirea acestuia. 2.5.10. Formarea şi coacerea bobului

Ca urmare a acumulărilor de apă şi substanţe nutritive, după fecundare, ovarul creşte în volum. Depunerile în bob sunt influenţate de umiditatea din sol şi aer, de temperatură şi lumină. Temperaturile ridicate asociate cu insuficienţa apei din sol şi cu seceta atmosferică, determină modificări în metabolismul plantelor. În aceste condiţii bobul se opreşte din dezvoltare, pierde apă, se încreţeşte, iar dacă fenomenul se produce de timpuriu, în partea superioară a spicului nu se mai formează boabele. După ce boabele ajung la volumul maxim, acestea încep să piardă apă şi să capete consistenţă, intrând astfel în perioada de coacere. În cadrul acestui proces se disting patru faze: coacerea în lapte, în ceară, deplină şi răscoacere. Temperatura ridicată şi seceta, în primele două faze ale procesului de coacere, au efecte negative asupra boabelor şi asupra producţiei. În schimb, în faza de coacere deplină, timpul secetos asigură o bună maturare a boabelor ca şi recoltarea în timp mai scurt. Ploile favorizează încolţirea boabelor în spic şi produc dificultăţi mari în păstrarea seminţelor. Prezentăm, în continuare, o imagine ce a surprins încolţirea boabelor în spic, cu efecte negative asupra producţiei.

8 2. triticalele depăşind în această privinţă celelalte culturi cerealiere. RASHEEDUDDIN şi colab. precum şi în industrie. 1974.8 % din complexul chimic al bobului revine substanţelor proteice.8 Soia 42.1 2. Conţinutul acestuia se găseşte întotdeauna în raport invers proporţional cu conţinutul în substanţe proteice.0 3.9 2.9 Secară 13. ca şi la celelalte culturi cereale.. BERTONI şi colab. 1980.6 2..1 Grâu 14. pe de altă parte. comparativ cu alte cereale şi soia Specificare Proteină % Substanţe solubile în eter% Celuloză brută % Cenuşă % Substanţe neazotate% Specia Triticale 14. SKIEBE. Tabelul nr.1 80. 3 Compoziţia chimică a triticalelor. Conţinutul în celuloză are o valoare medie de 2.1 Un component de bază al substanţelor extractive neazotate.6.4 1. prin compoziţia chimică a boabelor.7 Porumb 10.9 Orz 13. care le conferă însuşiri deosebite de utilizare în alimentaţie. prin cerinţele sale mai modeste faţă de condiţiile de climă şi sol şi. Se constată că. Conţinutul în substanţe proteice.7 66. datorită conţinutului ridicat în lizină.5 81. în furajarea animalelor. variază în limite largi.0 78. VILLEGAS.5 2.8 11.2 10.. înregistrând valori mai ridicate în condiţii bune de cultură şi fertilizate cu doze sporite de azot.2 2.0 27. este amidonul.5 5.Fig.1 5.3 1.0 Orez 8.4 4. CHEN şi colab.0 78.9%.1 6.Încolţirea în spic la triticale 2. 1970. pe de o parte.7 73.4 1. 1969. Triticale – cereală cu valoare nutritivă ridicată a boabelor.8 19.1 75.8 3. 1 . în medie.9 2.2 Ovăz 13.0 5. superior grâului – deschide noi perspective în îmbunătăţirea valorii nutritive a raţiilor umane şi animale (KNIPTEL. 1981.9 2.8 1. Compoziţia chimică a bobului Importanţa speciei triticale pentru economie este explicată. 14. relativ .6 5.90%. care la triticale înregistrează în medie 78. 1982) Compoziţia chimică a bobului de triticale se poate aprecia prin valorile medii ale principalelor substanţe ce intră în alcătuirea complexă a acesteia.9 2.

1982). prolamina solubilă în alcool 5080%. triticalele ocupă o situaţie intermediară între grâu şi secară. De asemenea s-a găsit o cantitate neînsemnată de fier şi calciu. Aceste două fracţiuni proteice sunt generatoarele de gluten.6% grăsimi. precum şi diverse minerale reprezentate printr-un conţinut de 2% cenuşă. apropiindu-se în această privinţă mai mult de soiurile de grâu. Prin valori medii de 14. care. Proteinele constituie una dintre cele mai importante şi mai valoroase grupe de substanţe chimice ale bobului. globulina solubilă în soluţii diluate de săruri neutre.7. în pereţii celulari ai stratului aleuronic şi ai endospermului. conferă boabelor însuşiri de calitate bună. diferite după însuşirile şi modul lor de solubilizare. P2O5 şi K2O. Multiple cercetări în domeniul biochimiei au arătat că în compoziţia chimică a proteinelor din boabele de triticale se pot separa prin metoda fracţionării. 63% amidon. au evidenţiat un conţinut bogat în proteine şi amidon. gluteina solubilă în soluţii diluate alcaline (CIMMYT. s-a stabilit că conţinutul în cenuşă este mai ridicat în stratul aleuronic al bobului. datorită conţinutului lor mai bogat în anumiţi aminoacizi. în compoziţia chimică a bobului de triticale se pot găsi. 2. Pe baza cercetărilor.asemănătoare cu cea de la grâu şi secară. în complexul proteinelor intră şi alte substanţe cum ar fi: aminoacizii şi amidele acestora. Analizele efectuate asupra calităţii proteinelor din făină au demonstrat că la triticale proteinele de rezervă se caracterizează printr-un conţinut destul de ridicat de glutamină (peste 32%) şi . Ca şi la alte cereale panificabile. de asemenea. alcătuite din granule compuse din amestec de săruri de potasiu şi magneziu şi înconjurate de membrane cu conţinut proteic. diferite substanţe solubile în eter. Cercetări recente asupra principalelor componente chimice ale bobului. De asemenea. Valoarea tehnologică Triticale este asemănător grâului şi secarei din punctul de vedere al obţinerii făinii. aluatul de triticale se diferenţiază de cel al grâului printr-o serie de însuşiri de panificaţie relativ mai slabe.9%. cu o valoare medie de 1. 2% cenuşă. patru fracţiuni proteice principale. Dintre aceste substanţe proteice mai importante sunt prolamina şi glutenina. Substanţe minerale se găsesc. ca urmare a prezenţei în celulele acestuia a corpurilor aleuronice. precum şi după conţinutul mediu în elemente minerale.5%. 1. concentrate în pericarpul exterior al bobului. şi anume: albumina solubilă în apă. la un număr însemnat de genotipuri de triticale. Ca şi la secară.

ITTU şi colab. 2004) . rezistenţă la cădere.. 1979.. 1982)... au în general o comportare în panificaţie mai slabă din cauza unei activităţi prea ridicate a amilazei. însă în făina de triticale s-a găsit o cantitate mai mare de fosfolipide şi relativ mai mulţi acizi graşi decât în făina de grâu. 1977. 4). 1972. steroidele de sodiu. fertilitatea spicului)... dar prin utilizarea în fabricarea pâinii a unui amestec de 50% făină de triticale cu 50% făină din soiul Dropia pâinea obţinută a avut parametrii de calitate asemănători cu cei ai pâinii produse din făina soiului de grâu utilizat în amestec (ITTU şi colab. proteinele de triticale. ACHMED şi Mc DONALD. 1981. Sub acest aspect. 1982).. 1977 şi GUPKA şi colab. 1973. (LORENZ şi colab. ELENA OPROIU. prin cantităţi sporite de aminoacizi esenţiali: lizină. exceptând pe cele ale grâului. testele de laborator au indicat că se poate folosi şi în panificaţie (în nutriţia umană).. triptofan (BUSHUK. S-a constatat că făina de triticale conţine mai puţine glicolipide în formă liberă comparativ cu făina de grâu. care sunt cele mai răspândite în cultură. metionină. . MAKHALIN. ZERINGUE şi colab..5%) şi. cu porozitate uniformă. 1977). LORENZ şi colab. prin aplicarea unei tehnologii speciale. TSEN şi colab. etc. 1964. 1980. în acelaşi timp. Testarea comportării făinii de triticale în procesul de panificaţie a arătat că formele octoploide de triticale au caracteristici mai bune de panificaţie comparativ cu formele hexaploide (UNRAU şi colab. IVANOV şi colab. aspect exterior plăcut) este necesar ca în procesul de panificaţie făina de triticale să fie amestecată cu făină de grâu de bună calitate sau să se adauge unele substanţe ca: monogligeride.. Deşi destinaţia principală a boabelor de triticale este de a fi utilizate în nutriţia animală. Cercetările privind însuşirile de morărit şi posibilităţile de obţinere a unor sorturi de făină cu calităţi bune de panificaţie au demonstrat că triticalele dau un randament de făină mai scăzut decât grâul. Analizând comportarea în panificaţie s-a constatat că soiurile noi de triticale au caracteristici de calitate inferioare soiului de grâu Dropia. 1974. Formele hexaploide de triticale. datorită unor caracteristici agronomice superioare formelor octoploide (capacitate de producţie. bromat de potasiu. care este cel mai bun soi de grâu în ceea ce priveşte calitatea de panificaţie (Tabelul nr.. SAURER şi colab. a calităţii tehnologice slabe a glutenului şi a durităţii scăzute a bobului (SULINDIN.în prolină (peste 12. prezintă o valoare biologică mai mare decât proteinele altor cereale. 1978. 1977. Din aceste considerente pentru obţinerea unei pâini de bună calitate (bine crescută. 1999. 1978). MAKHALIN şi colab.

Valoarea furajeră Caracteristicile de calitate ale triticalelor le recomandă a fi folosite cu predilecţie în nutriţia animalelor. porcilor. 5 Digestibilitatea proteinelor la principalele cereale (modificat după Rakovska şi colab. comparativ cu soiul de grâu Dropia (după ITTU şi colab. orzul şi sorgul. produsele de prelucrare de la triticale au înlocuit cu succes grâul.0 12.0 Volumul pâinii din amestec 1:1 făină de triticale cu făină de grâu cm3 432 410 410 415 Soiul Dropia Titan Tril Stil 2. sub formă de tărâţe sau făină furajeră. orzul şi secara. Folosite în raţiile de furajare a puilor.50 27.Tabelul nr.8. se înregistrează la triticale.0 355. 87%.50 25. Valoarea lor în această privinţă creşte cu atât mai mult cu cat în furajare se pot folosi atât masa vegetativă. pentru carne şi lapte.2 Producţia de proteine Kg/ha 578. 2004) Conţinutul de proteine % 13. În această privinţă s-a precizat că digestibilitatea proteinelor şi asimilarea grăsimilor pentru animalele nerumegatoare şi chiar pentru om reprezintă 60-80% din valorile lor teoretice.75 Volumul pâinii din făină de triticale cm3 365. cât şi producţia de boabe.. 1985) Protein digestibility for the main cereal Protein digestibility for the main cereal Protein digestibility Digestibilitatea proteinelor aparentă reală 80 78 67 87 83 75 .0 670.0 13. aceasta depăşind grâul.50 27.0 Valoarea de sedimentare ml 60.7 13.5 700. 4 Caracteristicile de calitate ale unor soiuri de triticale. 5. cea mai ridicată digestibilitate a proteinelor. Boabele prelucrate. Tabelul nr. reprezintă furaje concentrate deosebit de valoroase. porumbul. citaţi de GAŞPAR şi GALIA BUTNARU. oilor şi bovinelor.0 359.. 1979. După cum se constată din Tabelul nr.

for the main cereal 78 82

Conţinutul ridicat de celuloză din tărâţele de triticale nu permite o utilizare largă a acestora în produsele alimentare, dar prezintă o sursă bogată de proteine, de calitate superioară, de grăsimi nesaturate, vitamine şi substanţe minerale (Tabelul nr. 6). Tabelul nr. 6 Compoziţia chimică a tărâţelor de triticale (după SAUNDERS şi colab., 1978, citaţi de GAŞPAR şi GALIA BUTNARU, 1985) Spe cific are Tărâ ţe Tărâ ţe fine Făin ă % la S.U. proteină N x 6,25 24,5 23,7 16,9 grăsimi 5,1 4,9 1,5 celuloză 6,7 5,3 0,8 cenuşă 5,4 5,2 0,9

Din cauza cantităţii mari de tegumente seminale, tărâţele de triticale erau mai puţin digestibile decât făina furajeră şi se foloseau cu precădere în furajarea bovinelor, iar făina furajeră în hrănirea porcilor şi a altor nerumegătoare. Odată cu crearea soiurilor noi de triticale, cu boabe cu umplere foarte bună s-a pus capăt acestui fenomen. Teste speciale, efectuate asupra animalelor tinere, au demonstrat calitatea proteinelor din triticale, grâu şi secară, arătând totodată ca indicele de eficienţă al proteinelor de triticale corespunde cu acela al secarei şi este mult superior celui al grâului. Se apreciază că importanţa mai mare a indicelui de eficienţă a proteinelor de triticale rezultă din conţinutul mai mare în lizină, care înregistrează valori mai mari decât la grâu.

Tabelul nr. 7 Conţinutul în proteină şi în lizină al soiurilor de triticale, grâu şi secară (după ITTU şi colab., 1999) Soiul Conţinutul în proteine % Conţinutul în lizină g

Titan Plai Gloria Fundulea 29

14,46 14,45 13,25 14,15

la 100 g proteină 3,55 3,65 3,91 2,74

Numeroase testări de furajare au evidenţiat valoarea deosebită în furajarea animalelor celor mai diverse specii de animale. Astfel s-a constatat că pentru animalele rumegătoare valorile pentru energia netă, necesară pentru creşterea în greutate a animalelor furajate cu triticale, au fost foarte apropiate de cele înregistrate la furajarea cu orz, depăşind pe cele de la furajarea cu grâu, sorg şi cu alte cereale. Testările făcute în ţara noastră pe un lot de pui de carne au demonstrat că valoarea energetică a furajelor de triticale este echivalentă cu cea a porumbului Opaque. Folosit în furajarea tăuraşilor la îngrăşat, simplu sau în amestec cu orzul sau cu sorgul, triticale a realizat sporuri de creştere ridicate, egale cu cele rezultate prin furajarea cu orz. Tabelul nr. 8 Sporul mediu zilnic în greutate al tăuraşilor furajaţi cu diferite cereale (după GASPAR şi GALIA BUTNARU, 1985) Cultura Orz Sorg Triticale Orz + triticale Sorg + triticale Spor mediu zilnic, kg 1,54 1,42 1,50 1,55 1,46 Consum furaj, kg 9,50 9,23 9,30 9,55 9,00 Raportul furaj/spor de creştere 6,19 6,50 6,20 6,15 6,16

Triticalele constituie o sursă importantă de nutreţuri verzi, asigurând o masă verde gustoasă şi cu valoare nutritivă ridicată, care este consumată cu plăcere de către animale şi în cantităţi mari. Soiurile de triticale depăşesc producţia de masă verde a orzului, ovăzului sau a grâului. Având un ritm de creştere intens la temperaturi scăzute, triticale intră în vegetaţie primăvara devreme, folosind mai bine decât grâul sau orzul umezeala acumulată peste iarnă în sol, şi reuşeşte să realizeze o producţie de masă verde corespunzătoare, într-o perioadă în care furajarea animalelor are mari carenţe. Analizele efectuate asupra compoziţiei chimice a plantelor de triticale la nivelul principalelor faze de vegetaţie au demonstrat că valoarea nutritivă şi perioada cea mai indicată pentru folosirea

plantelor ca furaj verde nu trebuie să depăşească faza de înspicare. În faza de burduf – înspicare, plantele au un conţinut ridicat de glucide, proteine, săruri şi vitamine, care completează valoarea nutritivă a furajelor. Tabelul nr. 9 Compoziţia chimică a plantelor de triticale în diferite faze de vegetaţie (după GASPAR şi GALIA BUTNARU, 1985) % la S. U. Faza de vegetaţie Împăiere-burduf Burduf-înspicare Înflorire data 15 mai 30 mai 15 iunie Proteina (Nx6,25) 23,0 13,0 10,3 P2O5 1,25 0,71 0,48 K2O 4,94 3,85 2,29 Ca 0,23 0,24 0,28 Mg 0,34 0,25 0,28 cenuşă 11,25 9,65 8,58 Zahăr reducător 15,4 21,3 21,7

Pentru obţinerea de recolte mari de masă verde, cu calităţi nutritive superioare, se recomandă ca recoltarea să se facă în faza de început de înspicare. Tot în această fază se va recolta şi pentru siloz. Sensibilitatea la cădere, determinată de talia înaltă a plantei, caracteristică comună a majorităţii soiurilor hexaploide de triticale cultivate, este unul din principalii factori limitativi ai recoltei la această specie. Din această cauză, reducerea taliei plantei, prin introducerea genelor pentru talie scurtă atât de la grâu cât şi de la secară, a constituit obiectivul major urmărit în ameliorarea noilor soiuri de triticale.

2.9. Încrucişarea grâu/secară Dintre genele implicate în reducerea taliei la grâu, care au fost transferate primele în germoplasma de triticale, sunt: gena de la soiul Norin 10, parţial dominantă, Rht1, localizată pe cromozomul 4A şi gena semidominantă alelică cu aceasta din soiul de grâu Tom Trumb, Rht3 (ZILLINSKI şi BORLAUG, 1971; GREGORY, 1980; SKOVMAND şi colab., 1984). Rezultate mai bune în ameliorare la triticale s-au obţinut până în prezent cu gena Rht1, prezentă mai ales în germoplasma de triticale de primăvară, creată la CMMYT – Mexico, care, chiar dacă efectul ei în reducerea taliei la triticale a fost mai puţin pregnant ca la grâu, a avut un efect favorabil asupra

numai pe baza analizei genealogiei liniilor. BŐRNER (1991) descrie la secară alte trei gene de reducere a taliei. recesive şi insenzitive la acidul giberelic în faza de plantulă: ct1 (localizată pe cromozomul 7R) şi dw6 (localizată pe cromozomul 5R) şi ct2 (localizată în cromozomul 5RL). 1974). respectiv pe cromozomii 4DS şi 2D. se realizează cu uşurinţă contaminări cu polen străin. cu menţiunea că în cazul genei Rht3 coleoptilul este foarte scurt. în generaţii succesive de înmulţire. REKHMETULIN. este posibilă folosirea genelor de talie scurtă. folosindu-se în acest scop germoplasma de grâu şi secară. există posibilitatea de diversificare genetică la triticale în viitor. 1984). iar culoarea acestora este verde închis (ALLAN şi colab. De asemenea. deoarece sunt localizate pe genomul D. Rht3 şi Rht8. Pe baza acestui program s-au creat o serie de linii de triticale cu talie scurtă. atât prin folosirea de germoplasmă de secară cât şi de grâu. atât de la grâu. Gena Rht8 de la linia de grâu Sincron determină coleoptilul lung şi reacţionează prin creşterea foarte pronunţată a plantulelor la . se înregistrează un grad mare de sterilitate datorită instabilităţii meiotice. Este cunoscut că genele Rht1. produc plante sterile. larg utilizate în ameliorarea grâului. 1984. În privinţa genelor de talie scurtă. iar la tratamentul exogen cu acid giberelic creşterile plantulelor sunt foarte reduse. 1959. purtătoare a genei parţial dominante H1 (WOLSKI şi POJMAN. Rht2 şi Rht8. chiar dacă transferul acestora va fi mai dificil de realizat. Având în vedere că în generaţiile de segregare ale combinaţiilor hibride interspecifice. deşi efectul ei asupra reducerii taliei este foarte mare. ce gene de reducere a taliei s-a reuşit să se transfere. Pe baza acestor teste pot fi identificate genele Rht1. deoarece are influenţă nefavorabilă asupra umplerii boabelor şi mai ales determină un grad ridicat de aneuploizi care.îmbunătăţirii fertilităţii spicului şi a sincroniei înfrăţirii. GALE şi LAW. dar rezultatele cele mai promiţătoare au fost obţinute cu mutanta EM1. În lucrările de ameliorare de la INCDA Fundule au existat preocupări de introducere a genelor pentru reducerea taliei. Gena Rht3. cât şi de la secară. prezentă în special în germoplasma de triticale de toamnă. prin utilizarea în special a tipului de încrucişări grâu/secară/triticale şi triticale/grâu/triticale. De la secară au fost folosite mai multe surse de talie scurtă. astfel că este dificil de stabilit cu precizie.. adaptată condiţiilor climatice din ţara noastră. Rht3 determină coleoptilul scurt şi insensibilitate la tratamentul exogen cu acid giberelic. folosite în aceste lucrări. Pentru o primă orientare asupra genelor implicate în controlul taliei scurte la liniile de triticale create se utilizează testarea pentru lungimea coleoptilului şi pentru reacţia lor în faza de plantulă la tratamentul exogen cu acid giberelic. este mai puţin utilizată.

ritmul rapid de creştere a acestora. cel mai adesea curbate sau de tip Triticum turgidum.. aristate sau nearistate. spice foarte mari cu multe spiculeţe. glabre sau pubescente sub spic. Determinările făcute SCDA Albota asupra ritmului mediu zilnic de creştere a rădăcinilor în primele 10 zile de la germinare. 10 Ritmul de creştere al rădăcinilor embrionare la principalele cereale (Institutul Agronomic Timişoara) Specia Lungimea rădăcinilor. Ca aspect general. Rht3 şi Rht s (genă transferată de la linia de secară. Cercetări privind unele aspecte morfologice. de la forme de tipul grânelor asiatice. fiziologice. cu spic mare. se formează 5-6 rădăcini adventiv embrionare. formarea unui sistem radicular bine dezvoltat. 10). Rădăcina este fibroasă. frunze mari. care se formează prin germinarea unui bob.59 mp faţă de 17. Tabelul nr.32 mp la secară şi de numai 16. asigură vigurozitatea plantulelor şi.10. conferindu-i astfel plantei o rezistenţă sporită faţă de condiţiile de sol nefavorabile. la cele de tipul indo-european. Numărul rădăcinilor adventiv embrionare. S-a demonstrat că sistemul radicular la triticale acoperă o suprafaţă de contact de 18. în mm. plantele de triticale sunt asemănătoare grâului. portul şi mărimea frunzelor. Snoopy Danae) (ITTU şi colab. cu spicul mai mic. Cercetări privind unele aspecte morfologice ale speciei de triticale Triticalele impresionează prin robusteţea plantelor. biochimice şi genetice ale speciei de triticale 2. au arătat ca acesta este între cel de la Triticum durum şi cel de la Secale cereale şi superior celui de la Triticum aestivum (Tabelul nr.10. În germoplasma de triticale creată în programul de ameliorare de la INCDA Fundulea sunt prezente genele de reducere a taliei plantei Rht1. 1988). 2.. prin bogăţia spicului.1.32 mp la grâu. Numărul sporit de rădăcini embrionare. frunze erecte şi mici sau speltoid. Diversitatea morfologică a plantelor este foarte mare. Prin încolţirea unui bob la triticale. însă au habitusul mult mai robust şi viguros. 1994). este relativ asemănător cu cel întâlnit la secara şi grâul tare. totodată.tratamentul exogen cu acid giberelic (SĂULESCU şi colab. pe lângă radiculă. după .

Inflorescenţa este un spic cu dimensiuni şi forme diferite. şi de la 5 la 8 mm. Paiul sau tulpina este împărţită în 5-7 noduri. prin diferenţierea conului de creştere. cu mai mult de 40 de spiculeţe şi cu ariste lungi. Mai târziu se diferenţiază şi florile. Primordiile florale se diferenţiază în conul de creştere ca elemente ale spicului.. ligulă şi urechiuşe. şi de formă diferită: liniare sau liniar lanceolate. cu un număr de 33-36 spiculeţe. lungimea lor crescând total spre vârf. de tip xerofitic. alungirea internodurilor şi formarea primordiilor frunzelor.0 107.43 În perioada toamnă-iarna. mm 5. puternic curbate. la formele normale. 1977). sau de tipul maritim.50 7.32 6. în perioada vegetaţiei timpurii de primăvară.5 40. care sunt străbătute de diafragmă. La baza limbului se găseşte ligula şi pe marginea ei urechiuşele. Primul şi cel de-al doilea internod sunt cel mai adesea umplute cu un ţesut parenchimatic pufos. Reducerea taliei a fost un obiectiv greu de atins deoarece talia pitica este determinată de prezenţa genelor Kr. la formele pitice. Frunza este constituită din teacă. înguste. Frunzele sunt dispuse altern. cu mici pete de culoare deschisă.Triticum aestivum Triticum durum Secale cereale Triticale 5 zile 55. erectoide. limb. compacte de tip durum sau turgidum. putând fi laxe de tip speltoid. Formele de triticale cu talie înaltă au de obicei o rezistenţă slabă la cădere. Până la sfârşitul lunii aprilie are loc . uşor răsucite şi ţepoase. scurte. cu 29-30 de spiculeţe.1 119. lungi.8 67. La unele forme. Internodurile sunt diferite ca mărime – mai scurte în partea inferioară a tulpinii –. pornind de la fiecare nod. care sunt mari. Celelalte internodii sunt incomplet umplute. ultimul fiind de două ori mai lung ca penultimul şi cu aproape de cinci ori mai lung decât internodurile bazale. Grosimea paiului în diametru oscilează în limite largi de la 2 la 6 mm. se formează tulpina.4 111. datorită stratului ceros de pruină. la partea superioară a fiecărui nod.39 5. cu bordura uşor încreţită. Culoarea frunzelor poate fi verde-argintie. ligula este conturată cu roşu datorită pigmenţilor antocianici.9 10 zile 86. verde închis sau verde gălbui. indo-european. defect care a constituit un serios impediment în extinderea în cultură a triticalelor. mijlociu de compacte.0 Ritmul mediu zilnic de creştere. care sunt înlănţuite cu susceptilitate de sterilitate (KISS şi colab. late. Internodul superior al tulpinii este gol. În prezent acest obiectiv este îndeplinit şi s-au creat soiuri care au talia cuprinsă între 40 şi 130 cm.5 47. Spicele prezintă o largă variabilitate. sau mici.

La maturitate. Procentul de plante dispărute poate varia de la 20 la 100%.10. Cercetări privind unele aspecte fiziologice ale speciei de triticale Observaţii de durată asupra dezvoltării plantelor au demonstrat că perioada de vegetaţie la triticale oscilează între 228-238 de zile. au demonstrat că formele trispecifice de triticale. a gineceului şi androceului. triunghiular. fiind cuprinsă între 1. dar cedează în faţa secarei. Formele de toamnă evidenţiază o creştere de trei ori mai lentă decât formele de primăvară. de la 32 de grame la 65 de grame.2. dar. întrec grâul sau sunt egale cu acesta. cel mai adesea bobul are un aspect uşor creponat cu cute mai adânci. ceea ce le face mai rezistente la ger. numărul florilor în spiculeţ. morfologia glumei şi glumelei. sau are aspect de sistavit. semiaristate sau nearistate. în general. Slaba rezistenţă la iernare este unul dintre defectele importante ale formelor de triticale. alungit eliptic. Studiind însuşirile genetico-fiziologice ale creşterii şi dezvoltării în toamnă. după rezistenţa la ger şi iernare. Cu toate acestea. Spicele pot fi aristate cu ariste lungi aspre şi răsfirate. prin lucrări de . Greutatea hectolitrică este cuprinsă între 63-81 kg/hl. ramificat. prismatic. Gradul de acoperire al bobului cu pleve este diferit în funcţie de soi şi de poziţia bobului în spic. numărul spiculeţelor.formarea completă a spicului. florilor. În ceea ce priveşte dimensiunea spiculeţelor. cu şanţul de pe faţa ventrală mai larg sau mai îngust. Boabele sunt mari. bobul prezintă o acoperire bună. cu nuanţă neagră. 2.000 de boabe variază în limite largi.3000C. Intrând în iarnă cu o masă vegetativă abundentă (mai ales formele foarte înalte). la un număr mare de combinaţii hibride. triticalele suferă mult în condiţii de asfixiere. se întâlnesc următoarele tipuri mai răspândite: fusiform. ale rezistenţei la ger şi iernare. sau cu ariste mai scurte. şi chiar până la maro întunecat. Formele cu acoperire slabă de pleve sunt în general sensibile la scuturare. Culoarea boabelor este galben maronie sau galben verzuie. lungimea şi lăţimea glumelor şi glumelelor. Masa a 1. Culoarea spicelor variază de la galben aurie până la roşcată tip ferugineum. există o mare variabilitate. acumulează o cantitate mare de zaharuri. când are umiditatea de 14-15%. Structura spicului este dată de lungimea şi consistenţa rahisului. Fructul de triticale este o cariopsa. După forma spicului.100 şi 1. iar suma gradelor de temperatură are limite largi. în funcţie de soi şi de condiţiile de mediu. între formele de toamnă şi de primăvară. Pierderea plantelor în iarnă este determinată cel mai adesea de descălţare.

secară şi triticale. Cu toate acestea totuşi.ameliorare. O comportare asemănătoare s-a înregistrat şi la acumularea de substanţă uscată în plantă. precum şi pe soluri grele. diferite ca înălţime. porneşte de timpuriu în vegetaţie. iar la altitudine ridicându-se până la 2. înfrăţirea. triticalele au o mare plasticitate ecologică. răsărirea plantelor. putând fi cultivate de la ecuator până în zona subpolară. La începutul formării bobului şi în faza de lapte ritmul de acumulare în substanţă uscată. Cel mai intens ritm de creştere s-a înregistrat la nivelul fazelor burduf – timpuriu – înspicat – începutul formării bobului. ca şi secara.500 metri. Triticale. Principalele faze ale dezvoltării plantelor sunt: germinarea seminţelor. triticale este sensibil la temperaturile scăzute. cu precizarea că formele înalte au un ritm de creştere apropiat de cel al secarei. pietroase. împăierea. este chiar mai mare ca la secară. la nivelul principalelor faze de dezvoltare. soiurile de triticale situându-se între mediile de acumulare ale grâului şi cele ale secarei. în primăvară şi în celelalte perioade. când plantele de triticale au crescut în înălţime de la 40 cm la 80 cm şi respectiv 117 cm. este în general intermediar între cel al grâului şi cel al secarei. Cercetări efectuate recent asupra unui număr mare de soiuri de grâu. Ritmul lor de creştere. cele mai dăunătoare sunt temperaturile scăzute când sunt însoţite şi de ploi. înspicarea. Este tolerant la cultură. În perioada de înspicare. înflorirea şi maturitatea plantelor. în curs de formare. Tabelul nr. Poate creşte pe soluri nisipoase. soiurile de triticale se înscriu cu valori intermediare între cele de la grâu şi cele de la secară. 11 . a fost posibilă obţinerea de linii şi soiuri de triticale foarte rezistente la ger şi la alte condiţii nefavorabile din timpul iernii. în ceea ce priveşte ritmul de creştere în înălţime a plantelor. atât în condiţii de aciditate cât şi de alcalinitate ale solurilor. însă. la triticale. iar formele cu talie scurtă de cel al grâului. au arătat că.

apropiindu-se de cea a secarei. Greutate S.39 7.21 0. fertilitatea solului. epoca de semănat.08 0. Acest lucru se datorează neuniformităţii structurii stratului de celule cu aleurona.8 32.5 119.75 Greutate S.3 135.10 0. încă din perioada de repaus.30 13.1 144.7 119.) 15. temperatură şi lumină.3 84.) 20.U..25 0. ale încolţirii în spic şi. .8 143. 1 2 3 4 5 Grâu Înălţime (cm. în parte.82 14.65 14. ctr..Ritmul de creştere în înălţime şi greutate al triticalelor la Albota.42 6.7 84.5 49. g 0.48 3. Comparativ cu grâul şi secara. plantele îşi încetează creşterea în înălţime şi intră întro noua fază ontogenetică.23 0. fapt care uşurează pătrunderea apei în endosperm.8 142. care.30 16.80 5. mai mare ca la grâu.51 Înfrăţirea este influenţată de factorii tehnologici ca spaţiul de nutriţie.1 70.) 17.7 100. ale şiştăvirii bobului. se observă muguraşul care este protejat de coleoptil.92 12.25 20. În prezent se ştie că prezenţa activă a alfaamilazei este una dintre cauzele repausului seminal scurt.U. Creşterea coleoptilului este mai lentă decât creşterea rădăcinilor.U.2 Triticale Înălţime (cm. adâncimea de semănat.35 8.8 120. Nodul de înfrăţire format în adâncime asigură plantelor de triticale rezistenţă sporită la ger.48 1. Capacitatea de înfrăţire a plantelor de triticale este destul de mare.3 Faza de vegetaţie Data 2 IV 15 IV 28 IV 8V 15 V 30 V 15 VI 30 VI Înfrăţire Împăiere Burduf Înspicare Înflorit –începutul formării bobului 6 Faza de lapte 7 Faza de lapte ceară 8 Maturitate deplină superioare. După una-două zile de la ivirea radicelelor..01 9.8 41. este activă şi hidrolizează amidonul în zaharuri simple uşor asimilabile.25 19.1 Secară Înălţime (cm. Ritmul mediu zilnic de creştere al plantulelor de triticale depăşeşte pe cel al plantulelor de grâu. Când coleoptilul ajunge la lungimea de 6-7 cm apare prima frunză.2 25.8 85.58 7. secetă şi favorizează obţinerea de producţii Nr. La aproximativ 10-12 zile de la răsărire.2 80. în 2008 Limitele termice pentru germinarea seminţelor sunt cuprinse între 1-20C şi 28-300C.75 23. g 0. faza de înfrăţire.96 Greutate S. Aceste celule au aspect neregulat. germinaţia rapidă se datorează permeabilităţii învelişului şi activităţii enzimatice a alfaamilazei. Energia germinativă este mai mare la triticale comparativ cu grâul.5 30.4 84. precum şi de factorii de mediu: umiditate.4 119. cu spaţii mari între ele. boabele de triticale germinează mai repede.4 36. g 0.

Un fenomen care apare şi la cereale este înfrăţirea de vară. Împăierea începe primăvara. însoţite de temperaturi scăzute. Momentul înspicării se notează când 75% din spice au ieşit din burduf. În condiţiile ţării noastre. când temperatura aerului creşte la 10-150C şi se realizează prin creşterea fiecărui internod. ceea ce duce la formarea unui număr mic de fraţi. dar de fertilitate bună. care este de obicei mai lungă şi se prelungeşte în funcţie de condiţiile climatice şi de genotip la 25-45 de zile. semi-culcate şi culcate. În acest timp se formează bobul cu embrionul şi endospermul. Dacă fecundarea nu are loc.Temperatura optimă necesară înfrăţirii trebuie să nu depăşească 140C şi. fiind influenţat de zona de cultură şi genotip. în mod deosebit de temperatură şi arşiţă. condiţiile de mediu şi de condiţiile de cultură. mai ales în cazul când aceştia au căzut din cauza ploilor şi a vântului. iar în anumite situaţii chiar mai mult. Înflorirea are loc la 195-210 zile de la răsărire. În anii cu condiţii nefavorabile înfrăţirea are loc primăvara. Înflorirea începe de la mijlocul spicului spre cele două extremităţi. vârf şi bază. Triticale este o plantă autogamă. în timp ce plantele unui genotip înfloresc în decurs de 8-12 zile. Numărul de fraţi fertili pe care îi formează o plantă de triticale poate fi de 1 – 16 şi este în funcţie de condiţiile pedoclimatice şi tehnologia aplicată. Soiurile cu talie redusă au creşterea internodiilor mai lentă. împăierea la triticale are loc la începutul lunii mai. Formarea bobului parcurge . Înfrăţirea de vară este o însuşire negativă care duce la coacerea neuniformă şi deprecierea calităţii producţiei. După înflorire şi fecundare începe o nouă fază. să existe o alternanţă de zile cu lumină şi temperaturi mai ridicate şi nopţi răcoroase. în condiţii climatice normale. Faza de înspicare depinde de genotip. după 5-7 zile de la înspicare. Pe rând fiecare internod se alungeşte prin divizarea celulelor din zona nodului bazal. începând cu cel bazal. Ultimul internod creşte cel mai repede. floarea se deschide puternic rămânând deschisă până la polenizare. Înspicarea începe cu ieşirea spicului din teaca ultimei frunze din burduf. după secară. La 2-3 zile de la polenizare stigmatul se ofileşte. coincide cu înspicatul. care apare după coacerea în lapte a fraţilor normal formaţi. Înflorirea unui spic durează 3-5 zile. dar are un procent de 5-10% de alogamie. şi este influenţată de climă. semn că a avut loc fecundarea. Finalizarea fazei de creştere a internodiilor. Numărul de zile de la răsărire până la finalizarea împăierii este de 150-200 de zile. în acelaşi timp. Fenomenul este favorizat de precipitaţiile abundente. mai ales a ultimului internod. După înfrăţire plantele de triticale formează tufe erecte. fiind şi cel mai lung.

cât şi cantitativ. plante printre care şi la triticale. coacerea în pârgă – când bobul este consistent. Noile genotipuri de triticale au boabele aproape netede. Ritmul de formare al boabelor la triticale este diferenţiat în funcţie de genotip şi este deosebit de cel al grâului. coacerea în lapte – când bobul are consistenţă lăptoasă –. Cercetări privind unele aspecte biochimice şi enzimatice ale speciei de triticale Tehnicile de laborator bazate pe electroforeză se dovedesc din ce în ce mai utile în ameliorarea plantelor. Acest tip de izoenzimă se întâlneşte la soiul cu port culcat şi talie mijlocie spre mare. dintre care trei cu activitate semnificativă şi identică şi cu activitate electroforetică medie. Timpul de la coacerea în lapte până la cea în pârgă durează mult. izoenzima cu numărul cinci este cea mai activă.următoarele faze: perioada de creştere. . Primul tip de enzimogramă se caracterizează prin prezenţa a şase izoenzime. iar betaamilaza numai calitativ. iar planta devine galben brună. Astfel. notate în mod convenţional de la I la IV. urmată de izoenzimele cu numărul trei şi patru. Studiul variantelor electroforetice ale proteinelor şi enzimelor s-a efectuat la diferite. 2. datorită numeroaselor avantaje pe care le oferă. Lasko. După numărul. Cel de-al doilea tip de enzimogramă relevă tot şase izoenzime ca şi primul tip. dar moale ca de ceară. dar cu rezistenţă slabă la cădere.3. dar mai mari. timp în care poate apărea fenomenul de şiştăvire datorat pierderii masive a apei din bob. Liniile care aparţin acestui tip au în genealogia lor soiul de triticale AD 206 şi se caracterizează printr-o vigoare scăzută a plantulei.10. iar plantele îşi schimbă culoarea în galben. Acest studiu al variabilităţii biochimice privind fosfataza acidă şi beta-amilaza totală la unele forme de triticale se face în scopul unei posibile utilizări a acestor diferenţe genotipice în ameliorarea unor caractere agronomice utile la această specie. cu menţiunea că cele trei izoenzime cu mobilitatea electroforetică medie au activităţi fosfatazice net diferite. culoare specifică. Fosfataza acidă a fost studiată atât din punct de vedere calitativ. După metoda utilizată de HAGIMA şi ITTU (1986). asemănătoare cu cele ale grâului. în boabele de triticale sau identificat maximum şase izoenzime. embrionul este format şi viabil – şi coacerea deplină – când bobul are consistenţă tare. dispoziţia şi activitatea activităţii izoenzimelor s-au stabilit patru tipuri de enzimogramă pentru fosfataza acidă. În această perioadă are loc acumularea de substanţe plastice în bob.

Astfel. dispuse în două grupuri. privind relaţia posibilă în unele cazuri între activitatea crescută a fosfatazei acide şi rezistenţa la ger. Acesta s-a evidenţiat la soiul cu talie mare. În acest tip sunt incluse triticalele de talie mijlocie cu rezistenţă bună la cădere. forme cu activitate . HAGIMA şi ITTU au extins aceste cercetări şi la triticale. Primul tip de enzimogramă conţine patru izoenzime. dar cu mobilitatea electroforetică cea mai mare. unul compus din trei izoenzime şi celălalt din două. pe diferite soiuri de grâu. Comparativ cu cele remarcate la grâu.Al treilea tip de enzimogramă prezintă cinci izoenzime net conturate. În anul 1986. iar cel de-al şaptelea conţine şase izoenzime. Juanillo 85. Din studiile întreprinse de HAGIMA în anul 1984. cel de-al cincilea. s-a degajat ipoteza că indicele activităţii fosfatazei acide se poate corela cu capacitatea unui soi privind rezistenţa sa la ger. Tipul patru de enzimogramă conţine patru izoenzime. Alt tip de enziogramă. Cel de-al doilea tip de enzimogramă prezintă trei izoenzime ale beta-amilazei totale cu activitate enzimatică intensă şi egală. evidenţiindu-se între două şi şase izoenzime. dintre care cea cu numărul trei este cea mai intensă ca activitate. dintre care trei cu activitate echilibrată şi a patra cu activitate şi mobilitate electroforetică redusă. iar cea de-a patra cu activitate semnificativ mai redusă. clar conturate şi cu activitate semnificativă. folosind un set de genotipuri care se diferenţiau în ceea ce priveşte rezistenţa la ger. TF2. Cel de-al patrulea tip de enzimogramă conţine şase izoenzime repartizate echidistant în regiunea dintre catod şi anod a tubului de migrare. se poate menţiona faptul că asemănări mai evidente prezintă tipul trei de enzimogramă din care fac parte genotipurile de talie mijlocie şi rezistente la cădere. Comparând cele patru tipuri de enzimograme conturate la analiza unui set de genotipuri de triticale. dintre care trei cu activitate intensă. însumează cinci izoenzime ale beta-amilazei totale. Variabilitatea beta-amilazei totale din formele de triticale analizate este mai accentuată comparativ cu fosfataza acidă. această relaţie nu s-a regăsit în cazul sortimentului de triticale analizat. Astfel s-au stabilit şapte tipuri de enzimograme. Cel de-al şaselea tip de enziogramă are trei izoenzime ale beta-amilazei totale. Al treilea tip de enzimogramă se caracterizează prin prezenţa a două izoenzime ale betaamilazei totale inegale ca distribuţie a activităţii.

fosfatazică crescută, ca: AD 202, Lasko şi TF 2, sunt caracterizate prin rezistenţa redusă la ger, în timp ce alte linii mai noi create, cu activitate fosfatazică redusă, manifestă o rezistenţă ridicată la ger. Tabelul nr. 12 Clasificarea unor forme de triticale după enzimogramele fosfatazei acide din bob (HAGIMA şi ITTU, 1986) Tipul de enzimogramă I II III IV Număr forme 13 3 6 2 Formele studiate AD 206, Foton, 37TK1, 31TK2, 121 TJ 2-1, 121 TJ 2-3, 123 TJ 1-2, 235 TJ 6-1, 12 TH 1021, 12 TH 1 2021, 143 TM 2-2, 149 TM 1-1, 27 TM 1 Lasko, 23 TG 1- 11, 113 TJ 1-2 AD 202, Juanillo 85, TF 4, TF 6, 58 TJ 3-2, 58 TJ 7-1, tt 575-79, TF 5 TF 2, TF 7

2.10.4. Cercetări privind unele aspecte genetice ale speciei de triticale Lucrările de analiză citologică ale lui LEVITSKI şi BENETSKAIA (1930, 1931) asupra mitozei la hibrizii fertili dintre grâu şi secară au scos în evidenţă starea amfidiploidă a lor şi au deschis calea a numeroase şi diferite studii citogenetice. Prima reprezentare a cromozomilor de triticale datează din 1929. BERG şi OEHLER (1928) au făcut prima analiză citologică detaliată, la mai multe forme de triticale octoploid, printre care şi triticale Rimpau. În „The cytogenetics of Triticale”, O’MARA (1953) face o sinteză a informaţiilor privind citologia formelor de triticale, referindu-se cu precădere la cercetările lui BERG (1937), BERG şi OEHLER (1938) şi Munzing (1939). Formele octoploide (2n=56), hexaploide (2n=42) şi tetraploide (2n=28) se diferenţiază mult între ele în ceea ce priveşte caracteristicile citologice şi citogenetice. Triticalele se pot obţine pe mai multe căi, de aceea şi structura citogenetică este diversă, cu particularităţi citologice diferenţiate după cantitatea de heterocromatină, morfologia cromozomilor, prezenţa sau absenţa cromozomilor B etc. Genotipul unei specii este transmis printr-un proces cromozomal caracteristic, determinat de numărul, lungimea, forma şi structura cromozomilor.

Formele de triticale provin din genitori foarte diverşi. Complexul cromozomal diferenţiat al formelor parentale se regăseşte în amfidiploidul de triticale într-o măsura mai mare sau mai mică. Pentru aceste considerente este necesar să se prezinte cariotipul unor genitori ai formelor de triticale. Cariotipul speciei Secale cereale (2n=14) este alcătuit din grupe de cromozomi morfologic distincte şi anume: două perechi metacentrici, două perechi submetacentrici/submetacentrici, două perechi submetacentrici şi o pereche submetacentrici cu satelit. Cariotipul speciei Triticum turgidum (2n=28) este alcătuit din şapte cromozomi metacentrici, cinci cromozomi submetacentrici şi cinci cromozomi submetacentrici cu satelit. Cariotipul speciei Triticum durum (2n=28) este alcătuit din trei grupe de cromozomi şi anume; metacentrici cromozomii 8, 12 şi 14, submetacentrici cromozomii 2, 3, 7, 9, 10, 11 şi 13 şi telocentrici cromozomii 1, 4 şi 5. Cromozomii 4 şi 10 poartă sateliţi. Cariotipul amfidiploidului T turgidum x Secale cereale (2n=42) conţine 13 perechi de cromozomi metacentrici, patru perechi submetacentrici, şi patru perechi cu sateliţi. Prezenţa cromozomilor cu sateliţi la cariotipul de triticale este controversată, astfel că TUDOSE (1969, 1970 şi 1972) evidenţiază la formele studiate cinci cromozomi cu sateliţi. EVANS şi JENKINS (1960), BHATTACACHARYYA şi colaboratorii săi (1961) consideră că regiunea constricţiei secundare a perechii a VII-a de la secară nu se evidenţiază la amfidiploizi în prezenţa cromozomilor de la grâu. Analizele efectuate asupra cariotipului la unele forme hexaploide au evidenţiat prezenţa a cinci cromozomi metacentrici, 13 submetacentrici, o pereche subterminală, şi doi cromozomi cu sateliţi. La amfidiploizii de triticale numărul şi mărimea sateliţilor e variabilă. Morfologia cromozomilor din cariotipul de triticale este modificată în comparaţie cu cariotipul speciilor utilizate ca forme parentale. Se consideră că prezenţa cromozomilor de secară şi de grâu în citoplasma de grâu duce la modificări în morfologia cromozomilor. Morfologia cromozomilor de secară se modifică atunci când sunt incluşi în nucleul de la triticale. Analiza cariotipului de triticale a evidenţiat şi prezenţa cromozomilor B în număr variabil. Prezenţa cromozomilor B atestă modificări cantitative şi calitative la nivelul materialului genetic şi o creştere inegală a ADN-ului din celule. În cercetările efectuate la USAMV Timişoara, DRACEA şi GALIA BUTNARU, în anul 1978, observă că în cariotipul hibrizilor direcţi şi reciproci de grâu x triticale cromozomii B sunt în proporţie diferită. La trei hibrizi Triticale x Triticum aestivum s-au identificat 1-2 cromozomi B la 5 până la 90% din plante. În hibridarea reciprocă Triticum aestivum x Triticale frecvenţa cromozomilor B

creşte de la 15 până la 95% din plantele analizate, numărul lor variind de la unu la patru. Frecvenţa cromozomilor B în populaţiile hibride din F2 este superioară faţă de F1, ceea ce permite să se considere că prezenţa cromozomilor B conferă microsporilor viabilitate sporită şi o distribuţie preferenţială. În diviziunea mitotică la Triticale nu se disting anomalii evidente. Aneuploidia nu duce la perturbarea mitozei. Ciclul mitotic se desfăşoară în decurs de 11-12 ore, timp care este intermediar între cel al formelor parentale (KALTSIKES, 1971, 1972). Ciclul celular la formele hexaploide primare de triticale este mai scurt decât cel al formelor parentale. Ciclul celular al formelor hexaploide secundare, avansate în procesul de ameliorare, este mai lung faţă de cel al formelor primare. Modificările observate în durata fazei de sinteză a ADN au determinat efectuarea analizelor cantitative, care au scos în evidenţă diferenţe în conţinutul în ADN dintre diferitele linii şi forme parentale. KALTSIKES (1971) a constatat, în cazul formelor hexaploide de triticale, o cantitate de ADN superioară celei de la formele parentale, iar această creştere nu este datorată prelungirii ciclului mitotic. Determinările cantitative efectuate de BENNETT şi SMITH (1972) la formele octoploide indică valori cantitative intermediare între cele ale formelor parentale. Observaţiile efectuate asupra mitozei din vârfurile rădăcinii, la unele linii de triticale, au evidenţiat o rată scăzută de anomalii (6,58,3%), cel mai adesea fiind observate anomalii de tipul cromozomilor retardatari, fragmente, punţi cromatidice în anafază şi telofază, fusuri nucleare multipolare, micronuclei şi celule poliploide. Aproape aceleaşi anomalii s-au observat şi în mitoza celulelor tapetale. Anomaliile din mitoza premeiotică duc la formarea de celule mamă ale polenului cu număr diferit de cromozomi fie hiponumerari, fie supranumerari. La formele primare, frecvenţa aberaţiilor este net superioară faţă de aceea de la formele secundare sau ameliorate. La triticale meioza decurge diferit la formele cu grad de ploidie diferenţiat. Durata ciclului meiotic la formele octoploide este mai scurtă decât la formele parentale. La formele hexaploide este intermediară, fiind mai scurtă decât la secară, dar mai lungă decât la grâu (BENNETT şi KALTSIKES, 1973). În leptonem este dificil de identificat anomalii cromozomale. TARCOWSKI (1968) şi SKUTINA şi KVOSTOVA (1971) au constat diferenţe între numărul nucleolilor în celulele mamă ale polenului. Liniile cu un singur nucleol, în celulele mamă, prezentau stabilitate meiotică ridicată, în

În pachinem şi diplonem sunt observabili univalenţii. În leptonem are loc un proces de heterocromatizare. formând celule cu număr diferit de cromozomi. prin separarea timpurie a bivalenţilor achiasmatici şi separarea timpurie a bivalenţilor în timpul migrării către placa ecuatorială. În telofaza I pot fi observaţi univalenţi rămaşi în afara nucleilor fii. ei pot migra neordonat la polii fusului nuclear. migrând câte o cromatină în polii celulelor fiice şi astfel se formează diade normale. reorganizându-se în micro-nuclei. condiţiile de mediu şi stabilitatea liniilor. sau pot să cliveze ca în mitoză. care cel mai adesea se organizează în micronuclei. cât şi la cele hexaploide. translocaţia este un fenomen frecvent. TSUCHIYA (1970) a explicat frecvenţa mai ridicată a univalenţilor din metafaza I. bivalenţii par a fi normal formaţi. Heterocromatizarea indică procese certe de alterare a ADN. în comparaţie cu cea din diachineză. Faza în care se disting cu uşurinţă şi exactitate anomaliile din meioză este metafaza I. În anafaza II au fost observaţi retardatari cromatidici. univalenţii au o comportare foarte diferită. În diachineză se observă bivalenţi normal formaţi. Prezenţa univalenţilor depinde de mai multe cauze şi anume: gradul de ploidie (la formele hexaploide frecvenţa univalenţilor este mai redusă faţă de formele octoploide). În cea de-a doua parte a meiozei. Univalenţii. ceea ce duce la migrarea din celule a unei părţi din cromozomi prin citomixis. de obicei. pot rămâne pe placa ecuatorială. au fost remarcate celule poliploide. Atât la formele octoploide. ceea ce explică formarea de multivalenţi în cazul liniilor de triticale în a cărui pedigreu intră mai multe specii de secară. la aceştia chiasmele apar de asemenea normale. frecvenţa anomaliilor este mai redusă. Translocaţia este un proces comun la formele hexaploide de grâu. se dispun la periferia plăcii ecuatoriale. dar şi la formele tetraploide de grâu. alături de univalenţi şi multivalenţi. de aceea formarea de multivalenţi în cazul liniilor de triticale cu un pedigreu complex pare a fi normală încât şi la specii diferite de secară au fost observate translocaţii. care sunt incluşi în nucleul tetradei sau formează micronuclei. Multivalenţii sunt observaţi cu o frecvenţă mai mare la liniile instabile. în celulele diadei. În anafaza I.timp ce la liniile cu doi nucleoli labilitatea meiotică era foarte accentuată. Poliploidia. deoarece în interfază celulele cu aberaţii cromozomale pot fi excluse de la diviziune. Frecvenţa mai ridicată a multivalenţilor se explică prin heterozigoţia de translocaţie. care la unele linii octoploide poate să fie într-o proporţie mai mare de 10% din . urmat de aglutinarea unei mase variabile de cromozomi.

Alocilia genomică este o încercare de a explica formarea univalenţilor la triticale. este cauzată de diferenţele dintre ciclul meiotic al cromozomilor de la grâu şi secară (alocilie genomică). THOMAS şi KALTSIKES (1976) au observat că zonele heterocromatice de pe cromozomii de secară nu se împerechează în metafaza I la triticale. Ca şi la grâu. Utilizarea unor linii . dar insuficient pentru formarea celor de la secară. MERKER (1976) a găsit diferenţe în conţinutul şi în modul de dispunere a heterocromatinei la diferite linii de triticale. ceea ce indică o tendinţă de selecţie împotriva omologilor purtători ai regiunii heterocromatice telomerice. Utilizând plante la care zona heterocromatică telomerică largă era absentă.celulele observate. Instabilitatea meiotică. Durata meiozei la formele diploide. tetraploide şi hexaploide este mai lungă la plantele care conţin cromozomi de secară. se poate explica prin inhibarea formării fusului nuclear în metafaza I. Aceste observaţii au condus la concluzia că heterocromatina joacă un rol important în formarea bivalenţilor şi în stabilitatea citologică la triticale. la hibridul hexaploid ciclul meiotic este mai scurt. Când sunt combinate genomurile de la grâul tetraploid cu cel de la secară. şi la triticale durata meiozei este afectată prin adiţia sau eliminarea diferitilor cromozomi. constatând că factorii genetici din genomurile D şi R au un rol mai hotărâtor în formarea bivalenţilor decât schimbările cantitative la nivelul cromozomilor şi conţinutul de ADN. prin deleţie. acelaşi autor a constatat creşterea sinapsei cu 2/3 faţă de plantele care conţineau zona heterocromatică telomerică şi la care perechea cromozomală forma un bivalent deschis sau rămânea sub formă de univalenţi. La formele octoploide timpul de zigoten şi pachitem este suficient pentru formarea bivalenţilor de la grâu. punţi cromatice. exprimată prin formarea de univalenţi. ceea ce duce la formarea univalenţilor. condiţiilor de mediu variabile sau a modului de polenizare. BENNET (1974) a constatat că anomaliile din meioză se datorează timpului insuficient pentru formarea bivalenţilor de la secară în zigo-pachiten. ROUPACHIAS şi KALTSIKES (1977) au studiat efectele genomurilor D şi R asupra diferitelor faze ale meiozei. La multe linii de triticale bune ca fertilitate a fost observată o cantitate mai mică de heterocromatină. Prezenţa heterocromatinei în cantitate mai mare în cromozomii de secară a dus la ideea că aceasta ar fi implicată în sinapsa cromozomală. care nu în toate cazurile este vizibilă. Conţinutul mai ridicat în ADN din celulele mamă ale polenului de la secară reclamă un timp meiotic mai îndelungat faţă de cel de la grâul tetraploid. fus multipolar sau inhibarea formării lui. ceea ce duce la alocilia genomică. de prezenţa heterocromatinei factorilor citoplasmatici.

la temperaturi diferite. la care numărul univalenţilor pe celulă a fost diferit. producând plante F1 şi atunci când numărul de cromozomi variază de la 24 la 30. atât a celor de la secară. în timp ce polenul este rareori funcţional în asemenea condiţii. formarea univalenţilor. în timp ce oosfera este hrănită de planta mamă şi nu intră în concurenţă cu alte oosfere. Toleranţa diferită la aneuploidie şi capacitatea de transmitere a unui număr diferit de cromozomi prin microspori sau megaspori devin clare dacă avem în vedere că în timpul germinaţiei are loc competiţia între microspori şi că tubul polinic se formează din rezervele existente în acesta. fiind sub controlul la o serie de factori ce nu sunt încă elucidaţi în totalitate. Cert este că meioza decurge anormal. Procesul de regularizare al meiozei duce în final la un grad diferit de viabilitate a polenului. dar cu citoplasmă diferită. Triticalele conţin cromozomi de la grâu.de triticale la care heterocromatina telomerică să fie complet îndepărtată ar fi o cale de sporire a fertilităţii. formele euploide instabile vor produce oosfere aneuploide funcţionale. care duce la perturbaţii meiotice grave. la care formarea bivalenţilor este sub control poligenic. Autopolenizarea sau alopolenizarea sporeşte formarea univalenţilor. În felul acesta. ceea ce va mări procentul aneuploidiei cu fiecare generaţie reproductivă. LARTER şi HSAM (1973) au obţinut linii identice. În urma gametogenezei se formează gameţii a căror funcţionalitate este diferită. Tehnica de bandare Giemsa a condus la identificarea individuală a cromozomilor. Polenizarea influenţează formarea bivalenţilor în mod diferit. În grăunciorul de polen se disting cele două spermatii în celula vegetativă. Germinarea defectuoasă a grăuncioarelor de polen aneuploide sporeşte sterilitatea la triticale. Datorită posibilităţilor de identificare al fiecărui cromozom cu zonele heterocromatice şi eurocromatice specifice. la care formarea bivalenţilor este controlată de câteva gene specifice şi cromozomi de la secară. O anteră de . LARTER şi colaboratorii săi (1968) au constatat că instabilitatea meiotică şi formarea univalenţilor sunt o consecinţă a condiţiilor de mediu şi anume. ceea ce măreşte frecvenţa anomaliilor din meioză. Interacţiunea nucleu – citoplasmă poate fi responsabilă de formarea univalenţilor şi de instabilitatea meiotică. cât şi a celor de la grâu. frecvenţa univalenţilor pe celulă este diferită. Megasporul rămâne funcţional în condiţii de aneuploidie ridicată. WEIMARCK (1975) a putut analiza incidenţa heterocromatinei la linii consangvinizate de secară.

Citodiferenţierea aberantă duce la formarea de microspori cu spermatii sau celule vegetative suplimentare. prin eliminarea celulelor cu anomalii majore. datorită diviziunii de maturare incomplete sau aberante. cu mult mai puţin decât o anteră de grâu (12. Durata ciclului endospermic (3n) pare să fie de 6-7 ore. fiind mult mai scurtă decât a ciclului mitotic din celulele meristemului radicular (2n) (10-12 ore). de unde începe şi . au fost observaţi microspori cu spiralare incompletă a uneia sau a ambelor spermatii. două sinergide. de la linie la linie.28). După 60 de ore de la polenizare.9. prin diviziuni mitotice succesive sincrone. În medie.000 . Megagametofitul la triticalele hexaploid conţine oosfera. în timp ce prima diviziune a zigotului se produce după 15-20 de ore. În comparaţie cu alcătuirea normală. ceea ce dovedeşte că procesul de autoreglare.000 130. acţionează pe tot parcursul procesului de gametogeneză. în care numărul şi mărimea celulelor sunt foarte diferite.triticale formează 3. raportul celor două diametre la triticale este intermediar între cel al grâului şi cel al secarei. Prima diviziune a endospermului are loc după 6-8 ore de la polenizare.009 sau la secară 15.000).05) sau mai aproape de secară (1. mai aproape de grâu (1. Variabilitatea dimensiunilor grăuncioarelor de polen este mare şi asemănătoare cu cea observată la grâu. la unele linii mitoza fiind mai activă.000 . Formarea endospermului începe după 6-8 ore de la polenizare. diviziunea endospermului se diferenţiază de la individ la individ.18. Când în microspor se desfăşoară diviziunea de maturare. Procesul de celularizare a endospermului începe după 96-120 de ore după polenizare. în jurul embrionului. Faţă de procentul de anomalii observat în meioză. Raportul dintre cele două diametre situează formele de triticale în grupe distincte de morfologie. Între diferite linii de triticale există diferenţe din punctul de vedere ale ciclului mitotic. Diviziunea endospermului este mai rapidă în zona micropolară. gametofitul femel este transformat în patru nuclei dispuşi liniar. doi nuclei polari (nuclei secundari) şi un aparat antipodal mare.000 de microspori. După 4 până la 15 ore de la polenizare are loc dubla fecundare prin fuziunea unei spermatii cu nuclei polari (după 4-5 ore) şi a altei spermatii cu oosfera (după 10-15 ore). În formarea endospermului şi a embrionului se produc decalaje evidente de la început. Durata ciclului celular descreşte prin creşterea nivelului de ploidie. proporţia microsporilor anormal structuraţi morfologic este mult mai mică. iar la altele mai lentă. Astfel la liniile de triticale ameliorate sincronia şi ciclul de diviziune a endospermului au fost mai stabile în comparaţie cu liniile mai noi.

Degenerarea antipodelor poate fi mai timpurie sau mai târzie. de formarea nucleilor endospermici aberanţi şi de şiştăvirea boabelor de triticale. La 24 de ore de la polenizare. neşiştăvite. în timpul fecundării morfologia antipodelor se modifică. după formula 7II A+7II B + 7 IR + 7ID. Se crede că secara este forma parentală care este responsabilă de degenerarea timpurie a antipodelor. Formarea embrionului la triticale decurge mult mai lent decât cea a endospermului. Cantitatea de ADN în celulele endospermului este variabilă. constituie un factor esenţial pentru formarea seminţelor normale. genomul B alţi 7 bivalenţi. duce la moartea lui. care în F1 au genomul AABBRD. picnoze. R şi D. După cum rezultă. adesea fiind mai ridicată. Degenerarea endospermului determină o slabă aprovizionare a embrionului şi. aparatul antipodal începe să degenereze. La liniile cu un grad de şiştăvire redus aparatul antipodal a crescut în dimensiuni până la 40-50 de ore de la polenizare şi şi-a menţinut funcţiile până la 120 de ore de la polenizare. Poliploizii de substituţie sunt forme la care unul sau mai mulţi cromozomi de secară au fost substituiţi de un număr egal de cromozomi homeologi din genomul D. La 72 de ore de la polenizare embrionul este piriform (20-30 de celule) cu o celulă mai mare. cel mai frecvent din zona antipodală şi numai rareori cu cea embrionară. La 96 de ore de la polenizare. Diviziunea embrionului nu este sincronă.celularizarea. orientată către micropil. numărul. Triticale hexaploid are formula genomică AABBRR şi grâul hexaploid formula AABBDD. alături de care se găsesc 7 univalenţi R şi 7 univalenţi D. două genomuri în asemenea organisme. La începutul fecundării antipodele sunt în interfază. În diviziunea endospermului au fost observate anomalii ca: punţi cromatidice. Prezenţa unui aparat antipodal masiv şi funcţional timp îndelungat. forma şi volumul celulelor fiind variabile. nuclei fuzionaţi cu o rată scăzută. în care se observă zone intens colorate numite cromomeri care reprezintă cromozomii de secară şi câte un nucleol mare. regăsindu-se în meioză în stare univalentă. Aparatul antipodal se formează pe seama endoreduplicării. Încrucişind aceste forme se obţin hibrizi hexaploizi. Diviziunea antipodelor continuă până la 20-60 de ore de la polenizare. la prima sa diviziune. În meioza hibrizior genomul A formează 7 bivalenţi. După ce procesul de celularizare s-a produs şi cel de depunere al amidonului în celule este în curs. în funcţie de genotip. din zona centrală începe degenerarea celulelor. se află în stare haploidă. în final. după polenizare. proembrionul. . s-a format din 2-5 celule.

apare întrebarea: care dintre aceste forme cu cel de-al treilea genom combinat prezintă interes pentru ameliorari. 5R. Formele la care lipsesc chiar şi numai doi dintre aceşti cromozomi formează boabe bine umplute. triticale de substituţie. Importante s-au dovedit . forme de substituţie intermediare cu 3-4 perechi de cromozomi. Această substituţie 2R cu 2D a favorizat vizibil creşterea fertilităţii. După aspectul exterior şi componenţa cromozomală. 3R. importanţă adaptivă. care poartă una sau două perechi de cromozomi de secară (R). care a substituit o pereche de cromozomi 2R din genomul R (GUSTAFSON şi ZILLINSKI. 6R. parte din univalenţi sunt eliminţi. pe baza analizei cromozomilor prin metoda C – colorare a unui număr mare de hibrizi de triticale de tip grâu –. Valoroase sunt şi alte forme de substituţie cu 5 perechi de cromozomi R. care de obiecei nu lipseşte. 5R. parte pot fi transformaţi în generaţia următoare. precum şi de FEDOROVA (1984). Aceiaşi autori au semnalat pentru prima data substituţia cromozomului 1R. 1973). printre care şi forme cu cromozomi R şi D. Între descendenţe ar trebui să se găsească toate formele de cornbinaţii posibile de la Triticale la grâu. la care raportul poate varia de la 0:7 până la 7:0. Formele care pierd acest cromozom nu au posibilitate de adaptare şi deci sunt foarte rare. cu 6 perechi şi chiar cu 4 perechi de cromozomi R. Pentru ameliorare sunt importante şi liniile de grâu de substituţie cu 1-2 perechi de cromozomi R. 5R.În timpul meiozei. 7R) s-au dovedit mai puţin valoroase. Având în vedere posibilităţile foate largi de transmitere în gameţi a cromozomilor din genomurile R şi D. care au 5-6 perechi de cromozomi de secara (R). 6R. la care a fost depistată perechea 2D. 6R influenţează dezvoltarea endospermului. pentru că lângă satelitul acestui cromozom se află gena care condiţionează producerea de ARN şi deci cromozomul are. dar cu altă componenţă. 7R. au demonstrat că sub raport practic cele mat interesante forme de substituţie sunt cele care conţin 4 până la 7 cromozomi de secară. pentru că indică ce caractere conţin aceşti cromozomi. Răspunsul este dat de cercetările efectuate de SEMENOV şi SEMENOVA (1983). O astfel de combinaţie favorabilă este Armalillo. Liniile cu 4 perechi de cromozomi în componenţă (1R. care. formele de substituţie se pot separa în 3 grupe: forme de substituţie de grâu. Ulterior s-a demonstrat că cromozomii: 4R. Deosebit de valoroase s-au dovedit liniile cu 5 perechi de cromozomi de secară în următoarea componenţă: l R.

5R. ca 1B/1R şi 1B/1R .liniile de grâu cu cromozomi translocaţi. Până în prezent nu există date care să ateste prezenţa unei linii de grâu cu alt cromozom de secară decât 1R. două sau trei perechi de cromozomi ai genomului D au caractere agronomice deosebit de favorabile şi o producţie ridicată. dar şi în asemenea cazuri este prezent măcar un segment din cromozomul 1R. 60. 73 şi 50% din plante. probabil. 4R/7R. Cromozomii de secară R sunt primii care se pierd şi sunt prezenţi numai atunci când există întregul complex cromozomal R.1B. aestivum. cauza superiorităţii fomelor de triticale rezultate din hibridarea dintre Triticale x T. Concluzia care se desprinde este aceea că sunt posibile diverse substituţii de cromozomi care induc în genotipurile respective însuşiri noi şi utile. 6R sau 7R/4R s-au găsit prezenţi în proporţie de 70. 77. Se apreciază că poliploizii de substituţie constituie. dar deocamdată problema formelor de substituţie rămâne încă prea puţin studiată. Se cunosc însă situaţii când cromozomii sunt translocaţi: 1R/2R şi IR/6R. . Cromozomii 3R. Liniile de substituţie cu una.

triticale prezintă forme de toamnă.11.300 0C. la care cerinţele pentru vernalizare sunt mult reduse. sub aspectul umplerii bobului în ani mai termostabili. Titan. germinarea seminelor are loc începând de la temperaturi scăzute de 1-20C. După tipul de dezvoltare şi cerinţele faţă de regimul termic.2. şi anume: Plai. Cerinţele faţă de fotoperioadă Spre deosebire de alte plante de cultură. fapt pentru care realizează producţii mai mari şi de mai bună calitate. Temperaturile de 10-250C asigură o răsărire rapidă şi uniformă. mai mult decât alte cereale. care intervine de obicei când temperatura aerului coboară sub 50C. Deşi formele de triticale reclamă temperaturi mai ridicate. şi forme de primăvară. Cerinţele biologice ale speciei triticale 2.2. În afară de acestea există o mare diversitate de forme care se diferentiază după intensitatea cerinţelor faţă de temperatură. necesită temperaturi mai moderate în faza de umplere a bobului. În experienţe am folosit 7 soiuri de triticale de toamnă. ele sunt totuşi mai sensible. triticalele necesită o sumă de peste 2. Triticale.11. KISS (1968) a urmărit şi a reuşit obţinerea unor forme dc zi scurtă . ceea ce stânjeneşte evident dezvoltarea plantelor.11. nesuportând temperaturile excesive. triticale are nevoie în toamnă de o perioadă mai lungă de vegetaţie activă cu temperaturi de peste 120C. Trilstar. Haiduc şi TF2. Cerinţele faţă de temperatură La triticale. Pentru o înfrăţire optimă. triticale creşte tot atât de bine în condiţii de zi lungă. Stil. care solicită pentru stadiul de vernalizare o perioadă cu temperaturi scăzute. ca la grâu şi la secară. Triticale este totuşi o plantă de zi lungă.200-2. în condiţiile de insolaţie puternică. fiind planta care din acest punct de vedere are plasticitatea cea mai largă. rezistenţa la ger a formelor de triticale se reduce simţitor. În condiţii mai puţin favorabile de realizare a călirii plantelor. Am constatat că în cursul vegetaţiei. se pierde prin transpiraţie o cantitate mare de apă. Desăvârşirea înfrăţirii în toamnă necesită epoci de însămânţare mai timpurii pentru a se termina înfrăţirea plantelor înainte de apariţia fazei de călire a acestora.1. Prin masa foliară abundentă. cât şi de zi scurtă. 2. Gorun.

Lipsa de reacţie la durata fotoperioadei influenţează adaptabilitatea ridicată a formelor de triticale în diferitele zone geografice şi utilizarea mai eficientă a energiei solare.înflorire determină.11. fie prin formarea de celule reproducătoare afuncţionale.care să poată să crească bine şi la altitudini înalte. Dimpotrivă. Cerinţele faţă de umiditate Experienţele efectuate recent în condiţii naturale de secetă excesivă din anul 2007 au demonstrat ca triticale suportă mai bine decât grâul lipsa de apă. fie prin degenerarea spiculeţelor din partea superioară a spicului sau a florilor centrale din spiculeţ. Nevoile cele mai ridicate de apă sunt evidente în timpul împăierii. spiculeţele de la baza spicului degenerează şi se atrofiază.Albota au demonstrat că cea mai mare intensitate a regimului de creştere în înălţime se realizează la triticale la nivelul fazei de înspicare. În acestă direcţie.3.11.maturitate face ca plantele să-şi desăvârşească producţia de boabe în condiţii de secetă şi temperaturi ridicate. Asemenea situaţii s-au semnalat în anul 2007 când culturile de triticale au evidenţiat o sterilitate parţială a spiculeţelor de la baza şi de la vârful spicului. sterilitatea. Dacă intervin perioade de secetă de la împăiere la înspicare. 2. înfloririi şi începutului formării boabelor imediat după polenizare. prelungirea perioadei de înflorire . de asemenea. acumularea de substanţă uscată. Cerinţele faţă de sol . ceea ce adesea conduce la şiştăvirea boabelor şi reducerea recoltelor. Determinări efectuate în această privinţă pe parcelele unde am avut experienţe precum silla SCDA . Seceta din faza de înspicare . Reacţia mai slabă la durata fotoperioadei influenţează favorabil creşterea rapidă din primăvară. a hidraţilor de carbon şi a conţinutului în aminoacizi şi în final producţia. înspicării.4. 2. Pe baza cercetărilor efectuate s-a tras concluzia că sensibilitatea mai redusă la durata zilei la triticale este un caracter cu ereditate intermediară şi că aceasta este înlănţuită cu însuşirea de rezistenţă la ger. triticale evidenţiază o comportare intermediară între cea a grâului şi cea a secarei. datorită sistemului radicular mai puternic.

planta premergătoare şi îngrăşămintele aplicate. dar relativ egale sau mai scăzute decât secara. din contră. fiind impuse de starea plantelor. ori în curs de formare. efectuate cu doze diferite de azotat. chiar şi pe cele foarte superficiale.11. s-au dovedit mai productive pe terenurile cu fertilitate naturală mai bună. chiar oprirea creşterii şi apoi înroşirea şi uscarea plantelor. 2. 1988). este azotul. umede şi cu aciditate ridicată. Unul dintre elementele importante pentru triticale. Pe baza cercetărilor efectuate s-a constatat că reacţionează bine pe terenuri cu fertilitate naturală redusă. s-a constatat totuşi că pe solurile cu un pH (H2O) de 4.a. . au demonstat că pe măsura creşterii dozelor de îngrăşăminte de la 18 până la 90 kg/ha azot s.5. nisipoase. În asemenea condiţii se înregistrează o reducere a taliei plantelor şi o înfrăţire mai slabă. Din aceasta cauză. a crescut simţitor producţia. pe parcursul perioadei de vegetaţie. triticalele dau producţii mai mari decât grâul.. ca şi pentru celelalte cereale. Pe solurile mai indicate pentru secară. zonarea culturilor de triticale urmăreşte cu precădere terenurile marginale din zona de cultură a grâului. de la solurile nisipoase până la cele podzolice. triticale realizează producţii superioare grâului. cum sunt solurile albice sau brun luvice de la Albota. Pe măsura creşterii dozelor de îngrăşăminte cu azot în boabele de triticale creşte conţinutul de azot. Deşi este puţin sensibil la aciditatea solului. Faţă de condiţiile de fertilitate a solului s-a constatat că există o specificitate genotipică la triticale. condiţiile de climă şi sol. În acelaşi timp evidenţiază o toleranţă superioară faţă de toxicitatea ionilor mobili de aluminiu în sol (ITTU şi colab. sunt diferite. Fertilizarea plantelor cu azot măreşte gradul de înfrăţire. Aceasta şi pentru faptul că triticale se cultivă în general pe soluri mai sărace. Date experimentale. Cerinţele faţă de nutriţia minerală Cerinţele faţă de substanţele nutritive la triticale. Lipsa azotului din sol şi din plantă este pusă în evidenţă prin îngălbenirea frunzelor. creşte vigoarea generală a acestora şi contribuie la sporirea produţiei. însă la doze mai mici de azot. Unele linii hexaploide din sortimentul cunoscut de triticale au manifestat o comportare mai bună pe terenunile foarte uşoare.Triticale se caracterizează printr-o plasticitate genetică evidentă şi creşte destul de bine pe orice tip de sol.5-4.0 recolta este sensibil influenţată. în timp ce alte forme.

intensitatea respiraţiei şi fotosinteza (CIMMYT . microelemente care participă în metabolismul plantelor. şi zincului. magneziu. 1980). pe când insuficienţa lui întârzie dezvoltarea. CaCl2) s-a constatat că formele de triticale se comportă asemănător grâului.Rev. Faţă de acţiunea sărurilor (NaCl. Nu s-au semnalat modificări ale conţinutului de fosfor. fapt pentru care este indispensabil în dezvoltarea plantelor tinere. Fosforul este necesar atât ca element nutritiv. Lipsa fosforului frânează şi la triticale sinteza albuminelor. Un rol important are manganul. Calciul joacă un rol important în schimbul de hidraţi de carbon. xantofilă şi influenţează intensitatea creşterii fotosintezei şi sinteza albuminelor. Cercetările au demonstrat şi la triticale necesitatea unor microelemente pentru creşterea şi dezvoltarea normală a plantelor. în timp ce secara s-a dovedit mai rezistentă (CIMMYT Rev. dar s-a înregistrat reducerea cantităţii de molibden şi sporirea potasiului în tulpină. carotin. iar marginile acestora cafenii.. potasiul ajută la creşterea conţinutului în clorofilă. KCl. în diferite procese de fermentare influenţând sinteza anumitor substanţe zaharoase. solul putând furniza numai parţial necesarul pentru o recoltă mare. fier şi cupru în bob. borul şi molibdenul. reducând intensitatea respiraţiei şi fotosintezei. el participând la procesul de formare a produselor primare ale fotosintezei şi la sinteza moleculelor de clorofilă. Ca şi fosforul. Carenţele mari în potasiu se evidenţiază prin aceea că frunzele devin mate. că fosforul este deficitar pe cele mai mari suprafeţe . grăbeşte maturitatea plantelor. precum şi reacţiile de fixare biologică a azotului. Cercetările privind sistemul de fertilizare au precizat că azotul este principalul element nutritiv care determină cantitatea şi calitatea producţiei agricole. răsucindu-se. potasiu. Insuficienţa lui influenţează dereglarea sintezei zaharurilor şi a albuminelor. de asemenea. Calciul serveşste la neutralizarea acidităţii solurilor şi slăbirea activităţii ionilor de hidrogen şi aluminiu. S-a stabilit.mangan. înflorirea şi maturitatea plantelor. 1979. molibden. Printre acestea o importanţă deosebită revine cuprului. 1981. Lipsa potasiului influenţează negativ înfrăţirea plantelor şi rezistenţa acestora la cădere şi faţă de atacul unor ciuperci.. 1982). mai ales în sucul celular. de asemenea. Potasiul se găseşte mai mult în părţile tinere ale plantelor. participă la o serie de reacţii de fermentare ce influenţează la rândul lor. şi s-a redus conţinutul de calciu şi zinc. Prezenţa fosforului favorizează formarea sistemului radicular. cât şi pentru folosirea mai eficientă a azotului de către plante. care. care s-a constatat că intră în compoziţia unor acizi şi fermenţi.

S-a stabilit că în condiţiile unui disponibil limitat de îngrăşăminte este preferabil. dar mai ales stabilitatea producţiei. în diferite condiţii climatice.U. la grâu. sub raport economic. valorificându-se cercetările clasice efectuate în perioada interbelică de GORDON. porumb şi sfeclă de zahăr.) şi în România de HULPOI (1940-1945). culturile şi perioadele optime de încorporare. s-au precizat dozele. S-au stabilit reguli precise pentru aplicarea gunoiului proaspăt sau fermentat. ca azotul şi fosforul să fie aplicate în doze mici sau moderate pe suprafeţe cât mai mari.A.cultivate şi că acesta determină cantitatea. calitatea. . la Beltsville (S.

pe solele de experienţă fixate la Albota. * Evaluare. Soiurile luate în studiu au fost: TF2. s-a constatat că soiurile şi liniile actuale de triticale sunt atacate de aproximativ aceleaşi boli ca şi formele parentale din care provin. * Studii de birou. În general. Plai. pe măsura diversificarii germoplasmei şi a răspândirii acesteia în cultură. rezistenţa la iernare. numărare şi cântărire în laborator. densitatea plantelor) s-au determinat prin numărători direct în câmp: măsurătorile biometrice (înalţimea plantelor. Trilstar. să apară şi alţi agenţi patogeni mult mai agresivi decât cei cunoscuţi în prezent.1. număr de spice/m) s-au determinat prin măsurători în teren. Observaţiile fenologice din timpul perioadei de vegetaţie (rezistenţa la boli. * Metoda de informare şi studiu bibliografic de referinţă. s-au făcut următoarele observaţii şi determinări. În timpul perioadei de vegetaţie. Principalele boli ale triticalelor Triticale evidenţiază o rezistenţă bună la atacul agenţilor patogeni. 3. număr de boabe în spice. . Stil.CAPITOLUL III METODE ŞI TEHNICI DE LUCRU CHAPTER III METHODS AND WORK TECHNICS Metodele de lucru folosite sunt: * Determinări în câmp. * Analiza instrumentală. Gorun şi Haiduc. Colina. Este posibil ca în viitor.

1.1. Prevenirea bolii se face prin folosirea de sămânţă sănătoasă tratată înainte de semănat cu substanţe specifice acestei boli (Dividend. se răsucesc ca o spirală şi apoi putrezesc în sol. Boabele contaminate dau naştere la colţi infectaţi. Miceliul care se dezvoltă pe frunze este fin. În faza de înfrăţire. producând brunificarea şi putrezirea ţesuturilor de la baza acestuia. Protilyn. Pe tulpină boala apare la primul internod. Atacul se produce în toate fazele de dezvoltare a plantelor.3. Mucegaiul de zăpadă Mucegaiul de zăpadă (Fusarium nivale (Fr.) 3.mucegai de zăpadă”. Ciuperca atacă şi spicele. 3. Faza cea mai păgubitoare este aceea când atacul se extinde şi asupra paiului. roşiatic.1. care au putere slabă de străbatere şi răsar greu. dând aspectul denumit . Plantulele atacate înainte de răsărire se îngălbenesc. alb-roz şi apare de obicei sub formă de vetre. Boala atacă triticalele de toamnă şi se manifestă începând de la răsărire şi până în faza de rozetă a plantelor. devenind albicioase. se brunifică.. Spicele atacate au de obicei culoarea roşiatică. nu mai înfrăţesc şi formează spice mici şi cu boabe puţine. se îndoaie. Dinitin.1. înregistrând atacuri puternice îndeosebi în regiunile unde zăpada în timpul iernii este abundentă şi se topeşte greu în primăvară.. slăbindu-i rezistenţa la cădere.) Ges. plantele se brunifică în zona coletului sau se înnegresc. pe care formează un mucegai fin.fuzarioză”. Vitalin etc. de la germinaţie până la maturitate.) este o boală răspândită în zonele umede.3. În această fază boala mai este cunoscută şi sub denumirea de . Făinarea . apoi rămân mici. care se înnegreşte. Fuzarioza spicelor Fuzarioza spicelor (Giberella zae sau Fusarium graminearum) este o boală păgubitoare.2. Boala poate fi prevenită prin utilizarea pentru semănat a unor seminţe sănătoase şi tratate împotriva acestei boli. dăunând plantelor prin aceea că boabele şiştăvesc şi îşi pierd culoarea.

În condiţii optime. tritici) majoritatea formelor de triticale sunt foarte rezistente. Cercetări efectuate la SCDA Suceava. . fără a prezenta un pericol deosebit pentru producţie. 1980 . Alte boli ale bobului: 3.6. triticale manifestă o rezistenţă mai mare decât grâul. există şi forme de triticale mai sensibile. faţă de aceste boli. în funcţie de condiţiile ecologice şi genotipurile formelor respective. la SCDA Suceava.5. 3. la triticale se obţin scleroţi cu un conţinut mai bogat de alcaloizi decât la secară. În general.63 0.40 0. mărindu-se în acelaşi timp şi conţinutul de alcaloizi.15.Faţă de atacul de făinare (Erysiphe grarninis f.61 0.45 0.1981 Tipul alcaloidului Ergocriptină Ergocornină Ergotamină Triticale 0.45 Scleroţii ciupercii Claviceps purpurea au un conţinut bogat de alcaloizi foarte preţuiţi pentru utilizarea lor în industria farmaceutică.4. pentru producerea de medicamente. 13).52 Secară 0. care produc tipuri alcaloidice diferite (Tabelul nr. Rugina Rugina atacă culturile de triticale în mod diferit. prin infecţii artificiale. S-a constatat că prin infecţia artificială a plantelor de triticale şi de secară cu spori de la aceeaşi tulpină de Claviceps purpurea. numărul de scleroţi la un spic poate depăşi 12 . 13 Conţinutul de alcaloizi (%) în scleroţii de cornul secarei la triticale. în perioada 1980-1981. Malura (Tiletia caries) şi 3.1. au demonstrat că între formele de triticale există genotipuri cu receptivitate sporită la atacul ciupercii. tăciunele spicelor (Ustilago tritici) se întâlnesc sporadic în culturile de triticale.1. Acest fapt oferă posibilitatea folosirii culturii acestei plante pentru producerea de scleroţi necesari industriei farmaceutice. Tabelul nr. fără a înregistra pierderi evidente din producţie.1. care însă suportă destul de uşor boala. Cu toate acestea.

Dăunătorii la triticale În culturile de triticale se întâlnesc de obicei aceiaşi dăunători cunoscuţi pentru culturile de grâu şi secară. Nu sau semnalat diferenţieri în privinţa receptivităţii între formele octoploide sau hexaploide de triticale. ocupând suprafeţe tot mai mari din limb. unde atacă majoritatea cerealelor. sub formă de pete eliptice. în primăverile reci şi umede. cu frecvenţă şi intensitate mai redusă. spicele devin albicioase şi rămân sterile sau formează boabe mici şi şiştave. Plantele bolnave rămân mici. atacul dăunătorilor nu este semnificativ. s-a constatat că la triticale.1. La plantele atacate tulpinile se rup sau se îndoaie uşor la nivelul solului. este semnalată şi la triticale. Pătarea lanceolară a bazei tulpinii (Cercosporella herpotricoides) apare frecvent în ţările cu climă mai umedă şi rece. Prin selecţie pot fi create forme rezistente la bacterioze. apoi se măresc. plantele se ofilesc.3. dar poate infecta şi tecile. Bacteriozele şi virozele sunt boli care pot să provoace pagube însemnate culturilor de triticale cu rezistenţă mai redusă.în formă de ochi”. Din cauza putrezirii rădăcinilor. 3.9. boala apare începând de la baza spre vârf. Frunzele puternic infectate se usucă şi cad. gălbui la centru şi cu un halou brun la periferie. Pe frunze. Deşi s-au efectuat puţine cercetări sistematice privind rezistenţa la dăunători.8. cât şi în Europa. unde formează pete mici. parţial sau total sterile.7. În ambele cazuri de îmbolnăvire. infecţia cuprinde planta în întregime. S-a constatat că formele octoploide sunt mai sensibile. totuşi. tulpinile şi chiar spicele. pe baza observaţiilor acumulate. în zona internodurior 1 şi 2. 3. 3.1.2. În condiţii deosebit de favorabile. care se manifestă la grâu. La triticale a fost semnalată atât în Mexic. dispuse în direcţia nervurilor. Petele iniţial sunt mici. Septorioza (Septoria tritici).1. apoi brune şi rnai târziu de culoare deschisă. ciuperca atacă şi paiul. .. înconjurate de o margine brună. . ovale. în ultimii anii din ce în ce mai frecvent. Îngenunchierea şi înnegrirea bazei tuipinii (Ophiobolus graminis) are o arie mai redusă de răspândire la triticale. la început galbene. Atacă de obicei limbul frunzelor. în condiţii de cultură mai restrânsă.

Pentru a proteja cultura de triticale. Preocupări actuale de ameliorare la triticale Obiectivele ameliorării la triticale trebuie să răspundă întru totul cerinţelor pe care le reclamă cultura celor mai intensive soiuri de grâu şi anume rezistenţa mare la cădere. nu provoacă pagube mari culturilor de triticale. rezistenţa bună la atacul bolilor şi dăunătorilor.3. Larvele consumă clorofila din frunze. poate compromite cultura în condiţii optime de atac. până în faza de înspicat. iar după formarea boabelor începe atacul larvelor. însă larva gândăcelului ovăzului. Plantele de triticale mai sunt atacate şi de o serie de alte muşte. musca galbenă a cerealelor (Chlorops pumilionis) şi opomizidul gaben al cerealelor (Opomyza florum).1. Obiectivele ameliorării . plasticitate ecologică largă. 3. Spicul tânăr este atacat de adulţi. se obţin spice cu sterilitate parţială şi cu boabe şiştave. putând fi întâlniţi în cele mai diferite zone geografice. îndeosebi în condiţiile de cultură din Albota.3.1. cu condiţia ca temperaturile să fie ridicate. în anii cu condiţii optime de dezvoltare a gândăcelului (ani secetoşi).3. Atacul poate începe de primăvara devreme. Sub .materiale şi metode utilizate 3. în funcţie de frecvenţa dăunătorilor. Gândăcelul ovăzului (Lema melanopus) Atacul adultului este nesemnificativ. musca neagră a cerealelor (Oscinella frit).2. precum şi calitate superioară de morărit şi panificaţie. cât şi ca larve. Tripsii atacă plantele atât ca adulţi. care de obicei atacă în vetre. de mare productivitate. rezistenţa la încolţirea în spic. 3. Tripsii cerealelor (Limothrips denticornis) au o răspândire foarte largă. crearea unui tip de triticale cu destinaţie pentru boabe. iar în condiţii de atac puternic frunzele se usucă. În prezent activitatea de ameliorare la triticale este orientată în două direcţii: 1). în soluţia de erbicidat se adaugă un insecticid.2. Atacul acestor insecte.scopul urmărit . astfel că în final. capabil să realizeze producţii de 100-120 q/ha. ca: musca de Hesa (Mayetiola destructor). grad înalt de reacţie la nivelul ridicat de agrotehnică. buha semănăturilor (Scotia segetum).2. cu pai scurt şi gros. cu o înălţime medie de 80-100 cm.

de ritmul timpuriu de creştere al plantelor.raportul calităţii. cu un conţinut ridicat de proteină şi lizină în bob. În cadrul acestui tip se vizează şi realizarea unor forme rezistente la boli şi iernare. în preocupările actuale se înscriu şi probleme de perspectivă.ovata. Scopul şi obiectivele ameliorării . precum şi de capacitatea mare de înfrăţire. fapt ce constituie un mare neajuns pentru furajare şi impune în mod obligatoriu introducerea de gene de rezistenţă la atacul acestei ciuperci. atât în bob cât şi în plantă.3. cu înălţimea plantelor de 100-120 cm. care să prezinte un raport între boabe şi paie cât mai apropiat de 1:1. în general. o capacitate ridicată de a produce polen şi o împrăştiere abundentă a acestuia în aer. cu un potenţial de producţie ridicat. Această părere se sprijină în principal pe faptul că numeroase forme de triticale manifestă o tendinţă evidentă de înflorire deschisă. având greutatea a 1. bine formate. şi cu gluten de calitate bună. Pe lângă însuşirile complexe care trebuie să caracterizeze în ansamblu formele perfecţionate de triticale. care să asigure realizarea unor recolte de boabe de 100-120 q/ha şi o cantitate de peste 30-35 t/ha masă verde. 2). Legat de aceasta s-a conturat deja părerea că efectul heterozis la triticale poate avea o importanţă nu mai puţin însemnată decât la porumb. În ameliorarea formelor furajere se ridică probleme serioase legate de faptul că triticalele. Aegilops caudata şi Triticum tirnopheevii. la formele destinate pentru alimentaţie. la formele furajere. Acest fapt poate fi posibil prin utilizarea citoplasmei de Aegilops.000 de boabe de peste 50 de grame. după cosire ori păşunat. precum şi de însuşirea de otăvire a acestora. cu rezistenţă bună la cădere. printre care folosirea heterozisului şi elaborarea metodelor de obţinere a seminţei hibride. sunt predispuse la infecţia cu cornul secarei. Pornind de la prezenţa genelor de secară în genotipul de triticale. Valoarea furajeră a acestor forme de triticale trebuie să fie întregită de conţinutul ridicat de proteină digestibilă.2. crearea unui tip de talie mijlocie cu destinaţie mixtă. care induc vizibil efectul sterilităţii masculine. pentru boabe şi masă verde. se apreciază posibilitatea de mărire a alogamiei plantelor şi chiar de inducere la aceasta a sterilităţii citoplasmatice masculine. acest tip se caracterizează prin boabe mari. 3.

Dintre factorii de influenţă cu acţiune ecologică sau patologică. precum: capacitatea mare de producţie. mărimea şi greutatea boabelor din spic. în scopul selecţiei descendenţelor rezistente. Activitatea de ameliorare ar trebui să ducă în final la crearea unor soiuri noi de triticale. la încolţirea boabelor în spic. iernare. incluzând metoda “frunzelor detaşate” pentru Septoria.3. metoda haploizilor dublaţi. ca de exemplu: 1. capacitatea de înfrăţire şi de a forma fraţi fertili. injectarea de inocul în florile mediane pentru Fusarium etc. 4. pe baza expresiei genei corespunzătoare la grăunciorii de polen etc. Capacitatea de producţie la triticale..Pentru realizarea obiectivelor de ameliorare se folosesc tehnici moderne adecvate. rezistenţa sporită la cădere. ca şi la celelalte cereale. cultura de embrioni pentru hibridările îndepărtate. şi anume: productivitatea spicului evidenţiat prin creşterea numărului de spiculeţe în spic şi numărului de boabe în spiculeţ. folosind hibrizii „grâu x secară”. cultura de ţesuturi. precocitate. folosirea mutantelor la locusul care controlează împerecherea cromozomilor. hibridarea şi selecţia. Capacitatea de producţie Capacitatea de producţie este cea rnai importantă însuşire a unui soi şi din această cauză se constituie ca obiectiv fundamental al activităţii de ameliorare. care în mod obişnuit nu produc boabe. 5. scuturare.3. 3. este condiţionată de factori intrinse şi de factori de influenţă. rezistenţa complexă la boli şi dăunători. De prima grupă de factori aparţin componentele de producţie. cu însuşiri îmbunătăţite de calitate a glutenului pentru morărit şi panificaţie. care asigură sporirea numărului de spice la unitatea de suprafaţă (m2). la atacul de boli şi dăunători şi rezistenţa la cădere. cât şi pentru selecţie. 2. pentru a facilita transferul de gene între cromozomi neomologi. au mare importanţă: rezistenţa la condiţiile nefavorabile de mediu. în care să se regăsească combinate în mod favorabil o serie de însuşiri. atât pentru obţinerea de hibrizi. rezistenţa la ger. selecţia pentru reglare osmotică ridicată. . precum şi rezistenta la încolţirea boabelor în spic. 3. metode de infecţie artificială adecvate pentru fiecare din boli.

faţă de formele cu spice scurte. în funcţie de aceasta. În această etapă se definitivează numărul de spiculeţe şi de flori în spiculeţ. După alte date. În prezent se ştie că elementele de producţie sunt caractere de soi şi reprezintă în sine însuşiri cantitative al căror determinism genetic nu este încă foarte bine cunoscut. precum şi între acestea şi lăţimea frunzei superioare şi cantitatea de stomate de pe aceasta (KALTSIKES. elementul cel mai variabil rămânând totuşi numărul de boabe în spic. vizează realizarea în viitor a unor soiuri de triticale cu potenţial de producţie foarte . formele cu spicul mai lung. În general se admite că asemenea însuşiri sunt determinate polligenic. cu coeficientul de utilizare a energiei solare. ca şi la grâu. producţia de boabe în cadrul spicului este mult diferenţiată sub aspectul mărimii boabelor. sunt de preferat. şi la triticale. de un număr mai mic de flori fertile. la soiul nou ce se va obţine. În această ultimă situaţie. fapt care influenţează negativ randamentul de sămânţă. amelioratorul îşi poate preciza şi urmări din timp tipul şi forma spicului. măciucate. care depăşesc în această direcţie cele mai bune soiuri de grâu şi de secară. s-a stabilit că la formele hexaplode de triticale există o corelaţie pozitivă între productivitatea plantei şi masa a 1. cât şi pe plan mondial. În legătură cu aceasta. cu peste patru boabe în spiculeţ. În prezent. Această situaţie prezintă mare importanţă în procesul de ameliorare pentru că. Observaţiile efectuate asupra posibilităţilor de realizare a componentelor de producţie ale spicului au demonstrat că numărul de boabe în spic poate să depindă fie de un număr mare de flori fertile într-un număr relativ mai mic de spiculeţe.000 de boabe. În această privinţă s-a constatat că cel mai puţin influenţată este greutatea boabelor. dar într-un număr mare de spiculeţe în spic. Lucrările de ameliorare în direcţia capacităţii de producţie la noi în ţară. părerea amelioratorilor de triticale este unanimă în ceea ce priveşte posibilităţile largi de sporire a capacităţii de producţie. în procesul de ameliorare. iar la triticale sunt cu atât mai complexe cu cât însăşi natura genetică a acestor forme hibride este complexă. componentele producţiei sunt puternic influenţate de factorii ecologici şi agrofitotehnici. S-a precizat deja că în multe situaţii spicul lung corelează pozitiv cu numărul de boabe. care să formeze în mod normal uneori chiar până la patru boabe în spiculeţ. fie invers.Principalele elemente ale productivităţii se formează începând cu etapa a V-a a organogenezei (LELLEY 1980). În ultima etapă a organogenezei are loc fecundarea şi se definitivează şi numărul de boabe din spic. Creşterea productivităţii la triticale este strâns legată şi de o mai bună intensificare a activităţii fotosintetice. 1974). Cu toate ca sunt determinate genetic. utilizând cele mai noi şi eficiente metode de selecţie.

cu boabe numeroase şi grele. Această germoplasmă. în direcţia sporirii capacităţii de producţie. Ukraina. . cât şi din alte centre de ameliorare ca: Rusia. se utilizează cele mai valoroase gene cunoscute în sortimentul de grâu şi secară. comparativ cu nivelurile de 8% la grâu şi 6. secarei şi chiar a noilor forme de triticale şi prin precizarea comportării acestora ca surse genice. Prin numeroase cercetări s-a stabilit că pentru obţinerea de soiuri de triticale cu număr mare de boabe în spic se pot utiliza linii din colecţia CIMMYT. atât de INCDA Fundulea. În acelaşi sens sunt întrebuinţate şi alte surse genetice.ridicat.000 kg/ha. Polonia. de asemenea cu succes.000 de boabe de peste 50-60 g. Spania.000 — 12. care reprezintă materialul folosit. care au preocupări serioase în acest sens. Ungaria. are la bază atât germoplasmă de la CIMMYT. cu toate că sterilitatea spiculeţelor ajunge la triticale până la 15.5%. care să poată depăşi 10. transmit la descenţi genele de scurtare a taliei şi sporire a rezistenţei plantelor la cădere. Numărul liniilor valoroase pentru folosire ca sursă de gene în ameliorarea capacităţii de producţie a crescut mult şi în ţara noastră prin crearea liniilor şi soiurilor performante de triticale. Se utilizează. Prin aceasta formele segregante pot fi mai uşor evidenţiate şi separate ca material inţial valoros. Germania. Gradul de îmbrăcare a boabebor în palee diminuează posibilităţile de scuturare a boabebol şi contribuie la realizarea unor producţii sporite. pentru formarea unui material iniţial cu spice mari. s-a datorat în ultima vreme lărgirii fondului genetic prin utilizarea celor mai noi creaţii înregistrate în ameliorarea grâului. capabile să formeze în acelaşi timp plante cu spice mari. cu o greutate pentru masa a 1. să producă un număr mare de boabe în spic. precum şi liniile create în Europa în ţările vecine României. la baza şi la vârful spicului. care pe langă elementele de productivitate ale spicului. normal dezvoltate. materialul genelor liniilor de triticale hexaploid pentru inducerea fertilităţii spicului şi a formării unor boabe cu endosperm bine dezvoltat.5% la secară. Se consideră că la asemenea nivel de producţie se va putea ajunge prin crearea de forme cu capacitate ridicată de înfrăţire. Prin selecţie şi hibridări repetate se urmăreşte realizarea unor linii fără spiculeţe sterile. Pentru realizarea unor linii de triticale cu capacitate ridicată de producţie şi cu o plasticitate cât mai largă este necesar şi obligatoriu ca experimentarea şi selecţia populaţiilor hibride să se efectueze în zone ecologice diferite. cât şi de SCDA Turda şi SCDA Suceava. În această privinţă. care la maturitate să-şi păstreze poziţia puţin aplecată ca să evite stagnarea apei pe spice. Succesul ameliorării la triticale. în lucrările de hibridare.

triticale).).A. în special a celor acide.  participarea la programele naţionale şi internaţionale de cercetare-dezvoltare. mai sărăcăcioase.U. 3. dar şi de diversificare a destinaţiilor de utilizare (furajarea animalelor. plante tehnice şi furajere corespunzătoare tehnologiilor agroecologice de cultivare a terenurilor. plante tehnice şi furajere etc. În legătură cu aceasta s-a emis şi acceptat aproape în totalitate părerea că .Cercetările de agricultură ecologică continuă tradiţia de la INCDA Fundulea. Obiectivele cele mai importante de cercetare sunt:  stabilirea particularităţilor şi soluţiilor agroecologice. mai ales în ultima perioadă de timp. masteranzilor. care ulterior.  proiectarea de tehnologii agroecologice şi agroforestiere integrate şi multifuncţionale. Ca urmare a realizărilor obţinute în ameliorare. Franţa şi Ungaria şi a liniei Decor în S. a fost înfiinţat Colectivul de agricultură ecologică. Studiile agroecologice au caracter predominant aplicativ şi vizează în principal îmbunătăţirea şi conservarea fertilităţii solului. de creştere a animalelor şi de prelucrare a produselor agricole. fermierilor şi a altor întreprinzători agroecologişti. inclusiv prin valorificarea resturilor vegetale şi identificarea genotipurilor de cereale. în anul 2005.  identificarea genotipurilor de cereale (grâu. inovare şi de educare agroecologică. unde. Fertilitatea plantelor Fertilitatea scăzută la triticale a constituit multă vreme una dintre cele mai mari greutăţi în ameliorarea acestei culturi. fiind o posibilitate de creştere a producţiei totale de cereale. leguminoase pentru boabe şi de plante tehnice şi furajere. în anul 1994. leguminoase pentru boabe. studenţilor.3. a devenit Centrul Agroecologic de Cercetare. industria alcoolului. Realizările obţinute în programul de ameliorare de la INCDA Fundulea s-au dovedit a fi competitive cu cele înregistrate în cadrul altor programe din lume. de cultivare a terenurilor cu cereale. doctoranzilor. fapt demonstrat prin înregistrarea soiului Titan în Canada. Inovare şi Transfer Tehnologic.. secară. perfecţionarea şi îndrumarea elevilor. care conferă avantaje de calitate şi productivitate în condiţii tipice agriculturii ecologice.4. triticale este în prezent o cultură în plină extindere în producţie în România. biocarburanţi etc. inclusiv agroforestiere.  instruirea.

În acest caz prin selecţie se reţin de obicei plantele cu număr mare de boabe în spiculeţ şi în spic. Instabilitatea citologică la triticale constituie una dintre cele mai serioase probleme de cercetare. asupra căreia sunt concentrate eforturi susţinute în cadrul tuturor programelor de ameliorare. cantitatea de polen şi receptivitatea stigmatelor pentru polenul străin etc. precum şi cu cele octoploide sau prin hibridarea între triticale şi grâul comun. în acelaşi timp. Când fertilitatea este exprimată prin numărul de boabe în spiculeţ. Metoda nr. Fertilitatea şi comportarea meiotică a cromozomilor pot fi condiţionate de diferiţi factori. sub raportul cauzalităţii şi mecanismului de manifestare. precum şi cele cu boabe mari. În ceea ce priveşte gradul diferit de fertilitate s-a constatat că acesta poate fi determinat de anomaliile meiozei. în cazul unor constituţii genetice asemănătoare. care influenţează numărul mediu de flori în spiculeţ. Cercetările efectuate asupra liniilor de triticale din seria Armadillo au demonstrat că acestea au o fertilitate a spiculeţului superioară altor forme. ea nu corelează perfect cu gradul de instabilitate cromozomală. hexaploid.unul dintre factorii de bază care influenţează fertilitatea mai redusă constă în desfăşurarea anormală a meiozei. În general însă. pentru că numărul de boabe dintr-un spiculeţ este determinat nu numai de sterilitatea gameţilor. regularitatea rneiozei are o influenţă determinantă asupra fertilităţii (SĂULESCU şi EUSTATIU. cu toate că au o stabilitate cromozomală mai slabă. În lucrările de ameliorare. 1: Cercetări hibridologice Efectuate de TVETKOV (1983) asupra hibrizilor între forme de triticale cu acelaşi grad de ploidie. care s-au dovedit că produc plante cu fertilitate ridicată. influenţat şi de alţi numeroşi factori. precum şi asupra celor dintre forme cu grad diferit de ploidie. Ca urmare are loc atât reducerea procentului de formare a seminţelor în cadrul liniilor. dar poate fi. în direcţia creşterii fertilităţii şi productivităţii plantelor. ci şi de alţi factori. cât şi apariţia de forme aneuploide în populaţie. iar anomaliile meiotice sunt mai reduse decât în cazul hibrizilor dintre forme cu grad diferit de ploidie . 1972). o metodă eficientă constă în selectarea formelor fertile din populaţiile hibride rezultate prin încrucişarea formelor hexaploide de triticale între ele. care nu pot manifesta o comportare normală şi un ritm corespunzător de parcurgere a fazelor în citoplasma grâului. aceste cercetări au demonstrat că fertilitatea spiculeţului la hibrizii dintre formele hexaploide este mai ridicată. Referitor la aceasta s-a precizat că deranjamentele cromozomale din meioză implică de obicei cromozomii secarei.

Cauzele care conduc la formarea boabelor zbârcite sunt condiţionate genetic şi se regăsesc în majoritate la nivelul modificărilor structurale care se produc în unele stadii timpurii de dezvoltare ale bobului.4-76.3 g) faţă de cea de la hibrizii dintre formele de triticale cu grad diferit ploidie (2. s-au realizat numeroase alte linii şi soiuri înrudite cu Armandillo.(2n=56x2n=42).1 . care au însoţit în mod permanent evoluţia acestei culturi de la începuturi până în prezent.5.2. precum: fertilitate bună. faţă de numai 32. Linia Armandillo se încrucişează uşor atât cu grâul.340.4 boabe în spic. care se utilizează în prezent ca genitori pentru obţinerea de noi soiuri cu fertilitate ridicată. S-a constatat că posibilităţile de selecţie a formelor productive în F2 şi F3 sunt mult mai mari la hibrizii din grupa hexaploidă (2n=42x2n=42). Selecţia în direcţia fertilităţii trebuie să urmărească. calitate bună a bobului şi cerinţe scăzute faţă de fotoperioadă. 3. precocitate.3. În medie s-au înregistrat 53. capată un aspect exterior nesatisfăcător şi. 2: Analiza citolologică A fost posibilă creşterea fertilităţii la triticale. în anul 1968.5 boabe în spiculeţ. la care şi greutatea boabelor în spic este mai mare (3. s-a constituit prima sursă genică pentru introducerea şi diversificarea germoplasmei cu fertilitate normală. gradul de fecunditate şi capacitatea de formare a boabelor în raport cu numărul florilor primare fecundate. Din această cauză boabele au o structură afânată şi scad mult în greutate.6 până la 2. talie scurtă.8 boabe în spic.4 .7 boabe în spiculeţ şi respectiv de la 0. În legătură cu aceasta se apreciază că prin descoperirea liniei de triticale Armandillo. în primul caz. în cel de-al doilea caz. cât şi cu secara. de asemenea. la Staţiunea Ciudad Obregon din Mexic. în mod deosebit. se reduc calităţile de morărit şi panificaţie ale bobului. producţie mare de boabe. Capacitatea de umplere a bobului Zbârcirea boabelor. precum şi formarea incompletă a acestora au reprezentat unele dintre neajunsurile de seamă ale calităţii producţiei la triticale.8 până la 1. transmiţând fără complicaţii la urmaşi însuşiri valoroase. astfel încât în prezent sterilitatea nu mai constituie o problemă îngrijorătoare pentru amelioratori.3. . ceea ce reprezintă de la 1. În perioada care s-a scurs după obţinerea acestei forme de triticale. Metoda nr.8 g).

cu pierderea funcţiilor stratului meristematic. a constituit sursa genică de bază în ameliorarea . în anul 1971. pe baza a numeroase cercetări. Selecţia Progresul în această privinţă a fost lent. îndeosebi începând din anul 1970. care. periferic al acestuia şi terminând cu distrugerea sau cu pierderea unor sectoare ale stratului aleuronic. 3: Selecţia repetată Rezultatele obţinute în direcţia ameliorării formei şi densităţii bobului demonstrează rolul pe care l-a jucat în această privinţă Metoda nr. care duce la încolţirea boabelor în spic. 3.6. începând cu dezvoltarea incorectă a endospermului.3. un rol important a revenit îmbunătăţirii metodelor de ameliorare. În acest stadiu. 3: selecţia repetată şi riguroasă asupra populaţiilor obţinute din încrucişarea formelor de triticale octoploide cu cele hexaploide. Se apreciază că toate aceste modificări ale straturilor de celule se produc sub acţiunea fermenţilor şi. în privinţa fertilităţii. Sub acţiunea selecţiei au fost realizate forme de triticale cu însuşiri de formare şi umplere normală a boabelor. În această privinţă. pericarpul exterior devine strâns alipit de stratul de celule cu aleuronă şi endosperm. când începe uscarea bobului. Rezolvarea problemelor privind ameliorarea capacităţii de umplere mai bună a bobului şi evitarea neajunsunilor legate de zbârcirea sau dezvoltarea incompletă a acestuia presupune cercetarea morfologică şi citogenetică a acestor însuşiri şi precizarea corectă a cauzelor de apariţie a acestora. a alfaamilazei. care este însoţită de scăderea greutăţii şi a dimensiunilor acestuia. forme care. în mod deosebit. ca şi Armadillo. s-a demonstrat că zbârcirea poate fi semnalată chiar în stadii mult mai timpurii. mai ales după obţinerea în cadrul programului de ameliorare de la CIMMYT. în multe cazuri legată de lipsa repausului germinativ.Astfel. Metoda nr. Dezvoltarea a numeroase malformaţii în straturile cu aleuronă şi periferic ale endospermului este condiţionată de producerea timpurie a unor cantităţi mai mari de alfaamilază. ca urmare a diviziunii celulare asincronice. a liniei Camel. De altfel. au contribuit la creşterea evidentă a producţiilor de boabe în general şi a greutăţii hectolitrice în special. devenind foarte evident şi uşor de generalizat. s-a precizat că evidenţierea acestui neajuns se manifestă aproximativ după 34 de zile de la înflorit. precum: Triticum aestivum x Secale cereale // Triticale hexaploid.

care transmit la hibrizi însuşiri superioare în privinţa aspectului şi greutăţii bobului. au fost realizate numeroase alte forme valoroase de triticale. caracteristica comună a majorităţii soiurilor hexaploide de triticale cultivate. Rezistenţa la cădere La Triticale. Sensibilitatea la cădere. Prin încrucişările multiple efectuate ulterior cu linia Camel. care se remarcă prin boabe normal dezvoltate şi care se pot utiliza ca genitori pentru obţinerea de soiuri cu boabe mari şi grele. folosindu-se cu succes şi în prezent pentru transmiterea însuşirii de umplere normală a bobului. dintre care în anul 1976 a fost obţinută linia Panda. în cadrul programelor de ameliorare pentru îmbunătăţirea capacităţii de umplere normală a boabelor şi eliminarea fenomenului de zbârcire a acestora. ca urmare a lucrărilor de ameliorare. competitivă cu grâul moale. Se poate spune că majoritatea soiurilor actuale de triticale conţin gene din zestrea ereditară a acestor prime linii. mai ales pe terenunile umede sau afânate. * aplecarea plantelor ca urmare a răsturnării lor din rădăcină. există două tipuri de cădere a plantelor: * îndoirea ireversibilă a tulpinilor de la nivelul nodurilor. aceasta cu cât se cunoaşte că primele linii aparţinând formelor de plante înalte şi mai tardive s-au caracterizat prin sensibilitate.3. Ambele linii au fost mult utilizate ca surse genice. Din această cauză reducerea taliei plantei. prin introducerea genelor pentru talie scurtă. au fost realizate o serie de linii şi soiuri noi. Se caută. este unul din principalii factori limitativi ai recoltei la această specie.acestei însuşiri. În ţara noastră. . obţinerea şi utilizarea unor forme de secară cu conţinut scăzut de alfaamilază. Triticum timopheevi. precum şi secară.7. de asemenea. caracteristică formelor înalte şi cu pai subţire. se folosesc şi alte soiuri şi linii noi de triticale. sub raportul greutăţii bobului. În prezent. atât de la grâu. a constituit obiectivul major urmărit în ameliorarea noilor soiuri de triticale. În ultimul deceniu se utilizează rnult la încrucişări Triticum persicum. cât şi de la secară. 3. ca şi la grâu sau secară. determinată de talia înaltă a plantelor. Sporirea rezistenţei la cădere s-a impus ca un obiectiv de cea mai mare importanţă în ameliorarea formelor de triticale.

Sub acest aspect sunt de învins o serie de dificultăţi legate de faptul că la triticale s-au semnalat anumite corelaţii directe între talia plantelor şi productivitatea mai scăzută a acestora. Metoda nr. spice şi boabe mai mici etc. ca urmare a transmiterii înlănţuite dintre genele taliei scurte şi unele însuşiri nefavorabile cum sunt: fertilitatea scăzută. În această privinţă s-a constatat că greutatea masei vegetative a plantei.forme mijlociu de înalte.forme pitice. întrucât determină în descendenţa hibridă o frecvenţă ridicată de anomalii meiotice şi o fertilitate nesatisfăcătoare. având înălţimea medie cuprinsă între 40 şi 60 cm. 1980. . cu talia plantelor care depăşeşte 105 cm. În acest scop. capabile să susţină cantităţi sporite de masă vegetativă. În pofida acestor greutăţi. pentru ameliorarea rezistenţei la cădere la formele cu spic fertil. . care au fost transferate primele în . După înălţimea plantelor. În această direcţie. susceptibilitatea la boli. 1982).forme înalte. O serie de linii din acest soi se utilizează şi în prezent. se prevăd crearea şi introducerea în cultură a unor forme de triticale cu talia mai redusă. Dintre genele implicate în reducerea taliei la grâu. Cercetări privind genetica rezistenţei la cădere au demonstrat că aceasta depinde de un complex de particularităţi morfologice. 4: Introducerea în triticale a genelor ce condiţionează talia pitică În majoritatea centrelor de ameliorare din lume s-a demonstrat că scurtarea taliei se poate realiza cu succes prin Metoda nr. de la grâul mexican P 160 E1. în urma ploilor. soiul Beavor s-a dovedit mai indicat. care posedă una dintre genele taliei pitice de tip Norin 10. s-au utilizat o serie de surse genice mai cunoscute. cu lungimea paiului cu valori cuprinse între 85 şi 105 cm. 4 de introducere în triticale a genelor ce condiţionează talia pitică. anatomice şi fiziologice şi că reprezintă în sine un caracter cu un determinism genetic complicat. poate spori cu până la 33%. . condiţionat poligenic (CIMMYT Rev. îndeosebi în primele etape ale ameliorării la CIMMYT. Utilizarea lor a demonstrat că forma UM 940 este mai puţin favorabilă pentru scurtarea taliei. mărind rezistenţa paiului.Ambele tipuri de cădere sunt provocate de creşterea greutăţii spicului şi a plantei în totalitate.forme-semipitice. cu talia cuprinsă între 60 şi 85 cm. formele de triticale se pot clasifica în patru grupe: . ajungând până la 150 cm. în urma ploilor şi a vânturilor puternice. în programele de amelirare. în condiţiile menţinerii potenţialului de producţie. precum UM 940 şi Beavor. mai ales în combinaţie cu linii din seria Armadillo. cu talia scurtă. cu paiul gros şi cu un sistem radicular dezvoltat. Calea cea mai sigură pentru ameliorarea rezistenţei la cădere constă în scurtarea paiului.

a formelor amfiploide hexaploide cu diverşi donatori. precum lungimea spicului. O altă sursă de gene valoroase s-a identificat prin selecţia formei pitice de secară Snoopy. care transmite talia pitică în mod dominant sau semidominant. Lerrna Royo 64. localizată pe cromozomul 4A şi gena semidominantă alelică cu aceasta din soiul de grâu Tom Trumb. cât şi la triticale. Pitik 62. fapt pentru care scurtarea taliei la triticale se evidenţiază adeseori insuficient. au fost transferate şi la alte soiuri de grâu. Sonora 6. S-a precizat că secara Snoopy posedă genele taliei scurte în stare heterozigotă. 1971. De reţinut în această privinţă rămâne şi comportarea bună a soiului pitic Ble Tom Pouce. precum şi alte surse de gene existente în sortimentul formelor de grâu comun şi Durum din Orientul Îndepărtat. deţinând o genă incomplet dominantă pentru această însuşire. Pe această bază se poate aprecia că soiul Norin 10 a deschis mari posibilităţi în ameliorarea rezistenţei la cădere şi a capacităţii de producţie atât la grâu. cu determinism genetic de tip monofactorial dominant. binecunoscute pe plan mondial. s-a folosit. îndeosebi a hibrizilor de saturaţie. 1984). În ultimii ani a devenit posibilă utilizarea unor forme de secară cu paiul scurt. adică controlează înălţimea paiului la secară. Rht 3 (ZILLINSKI şi BORLAUG. Sd1 şi Sd2. SKOVMAND şi colab. create în România. care. Inia 66 şi multe altele. Posibilităţile de utilizare a acestor gene s-au lărgit mult după transformarea în forme pitice a soiului Tom Thumb (C. odată cu scurtarea taliei. Ca deosebit de valoroase se comportă formele pitice conţinând două şi trei gene pentru paiul scurt de la soiul de grâu japonez Norin 10. din soiul american Gator. care. . Ulterior.I. Inducerea genelor de talie scurtă la triticale se realizează în procesul de ameliorare prin folosirea hibridării. În prezent. atât în sortimentul de grâu. genele acestei însuşiri. numărul şi greutatea boabelor în spic.germoplasma de triticale. În prezent a căpătat o largă folosire şi metoda mutagenezei induse. După părerea unor cercetători. genele taliei pitice provenite de la grâul Norin 10 se regăsesc într-o multitudine de forme noi. care în prezent constituie surse genice deosebit de valoroase pentru scurtarea paiului la triticale. cât şi la triticale. parţial dominantă. şi continuă să fie utilizat mult şi în prezent. GREGORY. RHt1. situate pe cromozomul 4A. în inducerea taliei scurte a plantelor de triticale. S-a constatat că genele de la grâul Norin 10 sunt puternic hipostatice în raport genetic. precum Gaines.. transmit şi alte elemente de productivitate. Transmiterea cu uşurinţă a acestei însuşiri a făcut posibilă obţinerea unor noi soiuri de grâu. Din punct de vedere genetic. talia scurtă a paiului la soiul Norin 10 este condiţionată de două gene parţial recesive. 23563). de recombinare genică. 1980. sunt: gena de la soiul Norin 10.

care adeseori poate salva culturile de atacul bolilor. în lucrările de ameliorare se urmăreşte ca o direcţie independentă obţinerea de forme timpurii. Triticale înspică şi înfloreşte în general mai devreme decât grâul. ce poate fi transmis de la o formă la alta. unde perioada de vegetaţie activă este mult limitată. au fost create o serie de soiuri şi linii cu perioadă scurtă de vegetaţie.3. în timp ce din încrucişarea soiunilor tardive cu aceeaşi secară se obţin forme tardive. asupra unui material iniţial infuzat cu genele precocităţii. plantă care se apreciază că ar putea fi cauza întârzierii relative a precocităţii la triticale. Din încrucişarea grânelor timpurii cu secara rezultă de obicei triticale tirnpurii. dar maturitatea are loc mai târziu. TVETKOV 1983. care adesea transmite şi gene nedorite ca scăderea productivităţii sau alte efecte neasteptate (SANCHEZ-MONGE. Aceasta are o mare însemnătate mai ales pentru zonele nordice de cultură.8. 1984). Prin cercetările efectuate s-a demonstrat că gradul de precocitate a soiurilor de grâu influenţează precocitatea la triticale. Durata perioadei de vegetaţie reprezintă un caracter genetic. prin selecţie repetată. VETTEL. SULINDIN şi SCIPAK. . S-a constatat că. deci. prin încrucişarea soiurilor cu durată de vegetaţie diferită. cât şi în cele sudice. atât în zonele nordice. observându-se frecvent fenomene transgresive. precum şi de efectul negativ al unor factori nefavorabili. 1958. 1972.aceasta poate fi mai eficientă decât hibridarea. cu condiţionare poligenică. O altă direcţie o constituie precocitatea indusă prin secară. Cu toate acestea. MUNTZING. Tardivitatea la triticale poate. De aceea. Pentru condiţiile de cultură din ţara noastră şi în general din emisfera nordică. 1960. 3. în ultimul timp. ca şi pentru cele montane şi submontane. constitui o dificultate în răspândirea culturii. având o durată de vegetaţie mai lungă decât formele parentale. mai ales pentru acelea cu condiţii de irigare. îndeosebi de cel al ruginilor. Pe această cale au fost introduse gene de precocitate în numeroase soiuri de triticale. unde prelungirea vegetaţiei ar solicita consum suplimentar de apă şi energie. precocitatea se transmite dominant. Precocitatea Majoritatea formelor de triticale sunt mai tardive. precocitatea constituie un factor al siguranţei producţiei.

. 3. de a se crede că formele timpurii nu pot avea o capacitate mare de producţie.9.Rev. Numeroase cercetări efectuate în ultimele două decenii. ca şi la grâu şi secară. De aici se poate desprinde concluzia că nu întotdeauna capacitarea mare de producţie este condiţionată de perioada lungă de vegetaţie. 1973). În realizarea producţiei.5% (KNIPFEL.3. în lucrările de ameliorare a precocităţii. 1982). este mult influenţată şi de factorii de mediu. au demonstrat că conţinutul în proteină din bobul de triticale înregistrează valori superioare celor de la grâu evidenţiind o variabilitate largă de la 11. însă toate soiurile de triticale omologate în ţara noastră au peste 15. de cantitatea şi calitatea glutenului. FINLEY şi FREEDMAN. La formele actuale de triticale conţinutul mediu în substanţe proteice din bob a înregistrat faţă de liniile mai vechi o scădere de la 19 la 17. Calitatea La triticale. De aceea.Pentru precocizarea germoplasmei actuale de triticale se utilizează mult forme timpurii de secară. şi de structura chimică a bobului. după fecundare. are un rol dominant în transmiterea precocităţii (CIMMYT. uneori chiar mai mult. precum şi durata perioadei de depunere a amidonului. Această din urmă însuşire constituie un factor de bază care influenţează masa a 1. 1969. de pe platouri înalte. calitatea este determinată de complexul însuşirilor de morărit şi panificaţie. care durează între 10 de 20 de zile. trebuie acordată o atenţie deosebită duratei perioadei de umplere a bobului. pe lângă determinismul genetic. o deosebită importanţă o are perioada de dezvoltare a embrionului.000 de boabe şi probabil şi calitatea. în diferite laboratoare de biochimie şi chimie alimentară. iar acestea depind în primul rand de conţinutul în substanţe proteice.1% proteină. dar în prezent se cunosc în cadrul sortimentului naţional şi mondial. concomitent cu observaţiile asupra uniformităţii maturităţii spicelor principale şi a spicelor fraţilor formaţi. deoarece s-a constatat că secara. numeroase forme care dau producţii mari şi chiar record şi nu sunt deloc tardive. care. ca părinte. îndeosebi colectate de la altitudini mari. . În legătură cu aceasta se poate admite că într-adevăr o perioadă extrem de scurtă de vegetaţie nu poate condiţiona un potenţial productiv foarte înalt. În ceea ce priveşte corelaţia dintre nivelul productivităţii şi durata perioadei de vegetaţie există tendinţa neargumentată pe deplin.7 până la 22.5%.

conţinutul pericarpului seminal. În legatură cu calitatea de panificaţie. în acelaşi timp. pe lângă calităţile amintite. care. Valoarea de panificaţie creşte mult dacă. care are valori medii de la 3. Legat de aceasta s-a semnalat faptul că în ultimii ani. au precizat o serie de legităţi care sunt comune la grâu şi la triticale. În această privinţă s-a stabilit că genomurile grâului comum sunt determinante pentru calitatea bobului la triticale. deci are un conţinut scăzut în săruri minerale şi are o culoare albă strălucitoare. Toate aceste însuşiri sunt caractere genetice foarte complexe. Perfecţionarea formelor de triticale prin ameliorarea dimensiunii şi capacităţii de umplere a bobului a condus la creşterea conţinutului de amidon din endosperm şi. . Din acest punct de vedere se apreciază că sunt bune pentru panificaţie formele care dau un randarnent mare de făina şi care produc o cantitate redusă de tărâţe. specializate pentru producerea de lizină. ca urmare a creşterii producţiei de boabe. structura endospermului. la scăderea substanţelor proteice din bob. triticale egalează şi chiar depăşeşte formele de porumb Opaque.Conţinutul mai ridicat în proteină din boabele formelor de triticale mai vechi a fost condiţionat în mare măsură de dezvoltarea incompletă a endospermului (umplere defectuoasă a boabelor).7 până la peste 5% din proteină. După conţinutul în lizină. culoarea endospermului şi pericarpului. Valoarea nutritivă a proteinei de la triticale depinde de conţinutul şi structura aminoacizilor esenţiali pe care îi conţine. care conţin. a fost compensată prin creşterea cantităţii de proteină la hectar. de fapt. genomul D se consideră a condiţiona calităţile de panificaţie. ceea ce a sporit cota de participare în alcătuirea bobului a embrionului şi a pericarpului. aminoacidul esenţial cel mai limitat. acestea presupun ca în procesul de ameliorare să se urmărească crearea de linii cu însuşiri îmbunătăţite sub raportul morăritului. Dintre acestea. pot fi mult influenţate de condiţiile ecologice. Numeroase cercetări privind îmbunătăţirea calităţii la triticale şi studierea geneticii acesteia.500 kg/ha. Calitatea de morărit şi panificaţie depind în mare măsură de dimensiunile şi uniformitatea boabelor. condiţionate poligenic. precum şi de nivelul de fertilizare cu azot al solului. în acelaşi timp. cea mai mare cantitate de proteină. făina conţine puţină cenuşă. producţia de proteină la hectar a crescut de peste trei ori ajungând de la 400450kg/ha la peste 1. prin umplerea normală a acestora. Triticale este planta care se caracterizează în general printr-un conţinut sporit în lizină. la triticale. S-a constatat că scăderea conţinutului de proteină din bob.

rezistenţa la boli şi dăunători la triticale a fost studiată mai intens în ultimii ani.S. făinarea etc. 1988).1985). TOBIN. tetraploid cu calităţi bune de panificaţie. Printre bolile cu o frecvenţă mai mare în lanurile de triticale din România. în proporţie de cel puţin 50/50.Îmbunătăţirea calităţii de panificaţie s-ar putea realiza prin utilizarea drept component tetraploid în sinteza de triticale a soiului Tetra Prelude. totusi sursele de rezistenţă faţă de acest patogen. Fuzarioza spicelor este favorizată de umiditatea relativ ridicată din perioada înfloritului şi a umplerii bobului. capabili să transmită un conţinut bogat în proteină de până la 22-24%. Pentru ameliorarea conţinutului în proteină bogată în aminoacizi esenţiali.S etc. În zonele umede şi mai răcoroase. 1972). a producţiei.10. Dintre acestea Secale montanum şi Secale kuprijanovii s-au remarcat ca genitori valoroşi. linii care au provenit din încrucişarea unor grâne de calitate bună cu diferite specii de secară perenă... Mexic. s-au dovedit valoroase unele linii de triticale obţinute în Canada..3. Este bine cunoscut efectul acestei boli asupra reducerii cantitative. fosta U. BEKELE şi colab. o boală importantă care poate produce pagube însemnate în desimea lanului. rugina brună. 1985. s-a constatat a fi fuzarioza plantelor şi spicelor. precum şi progresele obţinute deja în . 1982). identificate la formele parentale ale acestei specii. extras din soiul hexaploid Prelude. Secale sp.. Rezistenţa la boli. (ITTU MARIANA şi colab. poate asigura obţinerea unei pâini calitativ apropiate de pâinea obţinută de grânele de calitate bună (ELENA OPROIU şi colab. s-a constatat că triticale este atacat. Folosirea amestecurilor de făină de triticale cu făină de grâu de bună calitate. (LIU. (BYDV) septorioza. dar mai ales calitative. îndeosebi în lizină şi în triptofan. semănăturile de triticale sunt atacate de diferite specii de fusarium care produc mucegaiul de zăpadă. uneori ajungând până la calamitarea totală a culturii. de aproximativ aceleaşi boli ca şi grâul sau secara. 1984) şi Triticum sp. Odată cu diversificarea germoplasmei şi răspândirea acesteia în diferite zone ecologice.R. 1990). Deşi cercetările efectuate asupra rezistenţei speciei triticale la fuzarioza spicelor sunt puţin numeroase (FRAUESTEIN. cornul secarei. în mod diferenţiat. piticirea orzului. 3. 1983. S-a constatat că boabele de triticale contaminate cu fuzarioză conţin o serie de toxine (din grupurile zearralenon şi trichothecene) cu efecte nefavorabile în nutriţia animalelor şi a omului (BARNICOL şi colab. datorită unei translocaţii a unui fragment din cromozomul 1D (SĂULESCU şi EUSTATIU. dăunători şi încolţirea în spic Comparativ cu alte însuşiri.

Îngălbenirea şi piticirea. până când cercetările efectuate la CIMMYT (1979) au demonstrat prezenţa acestui agent patogen şi în culturile de triticale. Rezistenţa la BYDV la triticale. 1990). în special în formele de toamnă şi în mai mică măsură la formele de primăvară (COLLINS şi colab. 1990). Egipt. una dintre posibilele surse de rezistenţă la fuzarioza spicelor existente în germoplasma de triticale de la INCDA Fundulea. 1992).. La triticale. fitotoxicitatea unor produse chimice. 1983. ca deficienţe de nutritie. În afară de această sursă este de remarcat rezistenţa bună a soiului polonez Malno (ITTU şi colab.. 1984. la început. Recent. Siria etc. care pare a fi transmisă de la secară (ITTU şi colab. se fac multe referiri în rapoartele fitosanitare din ţările Africii de Nord şi Africii de Sud. datorită lipsei cercetărilor în acest domeniu (BURNETT. MESTERHAZY. 1990). Printre acestea s-au remarcat mai multe linii care au în comun. 1951). 1990). boală virală cu importanţă economică la cerealele păioase în toată lumea.ameliorarea rezistenţei la fuzarioza spicelor la grâu. ţări unde nu se cunoştea până acum. ca fiind o boală virală produsă cu ajutorul afidelor vectoare (OSWALT şi HOUSTON.. COLLINS şi colaboratorii săi (1990) sugerează că triticalele ar putea constitui o sursă valoroasă de gene de rezistenţă şi pentru ameliorarea grâului. în diferite programe de grâu din lume (LIU. s-a acordat o mică atenţie fenomenelor patologice produse de infecţia cu virusul BYDV. despre semnalarea bolii în culturile de cereale păioase. 1986. MOLDOVAN MARIA. 1990). ITTU şi colaboratorii (1990) au arătat că numărul redus de forme la triticale rezistente la BYDV constituie o preocupare a geneticienilor. Frecvenţa formelor rezistente la BYDV s-a dovedit a fi mai mare la specia triticale decât la grâul comun şi grâul durum.. ITTU MARIANA şi colab. linia românească 37TK. presupune o complexitate genetică a rezistenţei la acest virus al secarei pe de . umiditatea în exces sau prezenţa altor boli (AURELIA JILĂVEANU şi colab. Până în prezent s-au creat mai multe soiuri şi linii de triticale hexaploide cu un nivel bun şi chiar foarte bun de rezistenţă. justifică speranţa de a realiza progrese în acest domeniu şi la triticale. Această boală poate fi deseori mascată sau confundată cu stresuri abiotice. produce înroşirea frunzelor şi piticirea sau stagnarea creşterii vegetative a plantelor. Sindromul îngălbenirii şi piticirii cerealelor s-a descoperit pentru prima dată în California. Testarea unui număr mare de genotipuri de triticale au evidenţiat existenţa unor surse de rezistenţă la BYDV. prin hibridare interspecifică. în genealogia lor.

La grâu şi triticale nu se cunoaşte însă nici o genă dominantă de rezistenţă la acest virus. complexitatea genetică a rezistenţei la BYDV de la secară. creată de INCDA Fundulea. la determinările cu testul Elisa. că nivelul de rezistenţă la BYDV. Se subliniază. în cadrul hibridului interspecific. dar au fost identificate genotipuri cu grade diferite de rezistenţă.o parte. de altfel. . iar pe de altă parte. care este specia triticale (COMEAU şi colab. acest nivel este posibil să fie îmbunătăţit şi diversificat prin folosirea în sinteza formelor primare de triticale a unor genotipuri de grâu şi secară cu nivel ridicat de rezistenţă. rezistenţa era exprimată prin reducerea concentraţiei de virus în plante. Linia de triticale 5385 TW 1-1. SHUKLE şi colaboratorii (1987) au testat gradul de contaminare cu BYDV a speciilor de Agropyrum stabilind că. că nivelul de rezistenţă la BYDV. 1985). pe de altă parte. totuşi. totodată. iar QUALSET (1990) raportează despre un grâu de primăvară chinezesc şi despre specia Lophopyrum elongatum (Egenome) cum că ar fi promiţătoare sub aspectul rezistenţei la această boală. a manifestat o rezistenţă bună la BYDV. 1983). poate permite realizarea unui progres genetic în crearea de soiuri rezistente şi.. Acest fenomen. permite realizarea unui progres genetic în crearea soiurilor rezistente. existent în triticale. un exemplu concludent constituindu-l rezistenţa la temperaturi scăzute (FOWLER. dar că acest nivel de rezistenţă poate fi îmbunătăţit prin folosirea la crearea materialului iniţial de triticale a unor surse de grâu comun şi secară cu un grad ridicat de rezistenţă la această boală virală. a fost observat şi pentru alte caractere. Totuşi numărul redus de forme de triticale rezistente la BYDV presupune. existent în specia triticale. LARKIN şi colaboratorii (1990) indică numeroase surse de rezistenţă la BYDV. şi Elytrigia. în majoritatea cazurilor. Agropyrum. cât şi represarea parţială sau totală a genelor de rezistenţă la BYDV de la secară. XIN şi colaboratorii (1988) au identificat că amphiploidul cu 56 de cromozomi de Triticum aestivum-Tynopyrum intermedium (Host) Zhone 4. Toate aceste surse pot constitui o germoplasmă potenţială pentru ameliorarea rezistenţei la BYDV a speciei triticale. Este important de subliniat. respectiv la triticale. de asemenea. Elymus. pe de o parte. iar în alte situaţii prin incapacitatea afidelor de a localiza floemul pentru a produce infecţia. represarea parţială sau totală a genelor de rezistenţă la BYDV de la secară în hibridul interspecific. în condiţiile din California. s-a manifestat ca rezistentă la acest patogen de natură virală. incluzând specii de Thinopyrum.

în programele de ameliorare a rezistenţei se efectuează cercetări privind rezistenţa oligogenică şi poligenică a soiurilor parentale de grâu şi secară. atât de la secara de munte (Secale montanum). prin aceea că sunt afectate atât genotipul plantelor. la făinare. sunt aceiaşi ca şi la grâu. Se apreciază că sensibilitatea se datorează în mare măsură sterilităţii şi înfloririi deschise. ca.Iniţierea unor lucrări eficiente în ameliorarea rezistenţei la BYDV la triticale. îndeosebi de la Triticum Timopheevii. caracterul înlănţuirii genelor. a unui volum mare de material bioplogic aflat în procesul de ameliorare. prin utilizarea afidelor virulifere (Ropalosiphum padi) produse în seră. purtătoare ale unei anumite tulpini de BYDV. Kenya Farmer. în condiţii de inoculare artificială în câmp şi în condiţii de seră. în România. În ceea ce priveşte dăunătorii. au fost posibile în urma cercetărilor efectuate de JILĂVEANU şi colaboratorii (1987) privind izolarea. pentru prima dată la noi în ţară. Cornul secarei produs de ciuperca Claviceps purpureea poate provoaca pierderi calitative serioase îndeosebi culturilor destinate pentru furaj. Astfel. o metodologie de testare prin infecţii artificiale în câmp. purificarea şi manipularea virusului ce produce BYDV. cât şi variabilitatea neîntreruptă a patogenului. se utilizează multe gene de rezistenţă. Pentru stabilirea comportării la BYDV a diferitelor genotipuri de triticale a fost adoptată. precum şi de gene de rezistenţă existente în diferite genotipuri de grâu. cât şi de la grâu. majoritatea formelor recent selecţionate sunt mult mai rezistente decât soiurile de grâu. În acelaşi timp sunt studiate posibilităţile de interacţiune a genelor de grâu şi secară care controlează raportul gazdă/patogen. totuşi s-a constatat că la anumite boli manifestă rezistenţă datorită influenţei epistatice a genelor de la secară. care tinde să se adapteze la shimbarea soiului şi să conserve specia. De aceea. de exemplu. Se urmăreşte realizarea unui tip de rezistenţă orizontală. care s-a dovedit a fi mai de durată şi mai avantajoasă decât rezistenţa verticală sau monogenică. mai virulent se comportă gândăcelul ovăzului când plantele sunt foarte tinere (Lema melanopus). În prezent. în general. condiţionarea rezistenţei şi posibilităţile lor de înlănţuire şi cu alte caractere şi însuşiri. pentru obţinerea formelor cu rezistenţă sporită la atacul bolilor. Îmbunătăţirea rezistenţei la boli prezintă o serie de particularităţi. este predispus la atacul aceloraşi boli şi dăunători ca şi formele sale parentale. precum şi elaborarea metodologiei de triere pe scară largă. În prezent se urmăreşte crearea de linii rezistente la cornul secarei prin folosirea de forme de secară rezistente. însuşirea de rezistenţă neconstituind un obiectiv major al ameliorării. însă aceştia se combat foarte bine prin mijloace agrotehnice şi chimice. . Deşi triticale. de câmp sau generală.

cât şi calitativ. Producţia la specia triticale. la cerealele păioase. La triticale s-au utilizat pe scară largă rezultatele cercetărilor îndelungate care s-au obţinut la grâu. Ploile din faza coacerii depline. este puternic influenţată. Efectele nefavorabile ale acestui fenomen sunt multiple: reducerea valorii nutritive şi a producţiei de boabe. 1983). HUMPHREYS & NOLL. dar până în prezent au rămas o serie de probleme nerezolvate ale acestui fenomen (KING. POJMAJ& POJMAJ. au influenţă majoră asupra compoziţiei chimice. reducerea drastică a masei hectolitrice a boabelor. cu destinaţie specială în nutriţia animală. rezultă din combinarea efectelor mai multor factori care influenţează absorţia apei în spic şi uscarea acestora. Dintre acestea. Pentru stabilirea diferenţierilor genotipite în privinţa rezistenţei la încolţirea în spic sunt utilizate diferite metode de testare. indicele de cădere (PLETT şi LARTER. din care enumerăm: testul direct de încolţire în spic. repausul seminal şi rata de degradare a componentelor bobului în timpul germinaţiei. care poate duce la compromiterea lanurilor semincere. ce pot produce micotoxine dăunătoare atât omului. dar şi în nutriţia umană. 1986. atât cantitativ. repausul seminal (PLETT şi LARTER. de factorii climatici. care să fie folosite în ameliorarea rezistenţei. reducerea valorii culturale a seminţelor. 1986) activitatea amilolitică în bob la maturitate deplină. ca bază de dezvoltare a lucrărilor de creare de soiuri cu rezistenţă îmbunătăţită la încolţirea în spic.Rezistenţa la încolţirea în spic reprezintă o însuşire importantă pentru triticale. dar şi asupra nivelului de producţie. Fenomenul de încolţire în spic la specia triticale se manifestă când lanurile la majoritatea deplină sunt surprinse de ploi cu o durată mai lungă de timp. înaintea recoltării. 2002. în zonele cu precipitaţii abundente şi cu umiditate atmosferică ridicată. Rezistenţa la încolţirea în spic. cât şi animalelor. Efectul total al acestor factori a fost denumit de DERERA şi colaboratori (1977) cu termenul generic de robur contra pluvium (rezistenţa la ploaie). mai ales pentru soiurile şi liniile destinate pentru cultură. favorizând contaminarea cu diferite microorganisme. pentru a putea identifica diferente genotipice. prin pierderea unei cantităţi mari de hidraţi de carbon acumulaţi în bob. prin declanşarea procesului încolţirii în spic a boabelor. Selecţia împotriva încolţirii la spic a cerealelor păioase a început să se facă odată cu domesticirea acestora (mai ales la grâu). pentru repausul seminal (dormantă) se foloseşte o metodă prin care se creează condiţii . prin diminuarea vigorii şi a energiei germinative ale acestora. Astfel. numeroase echipe de cercetare din lume au abordat şi abordează şi în prezent în studiile lor diferitele aspecte ale acestei caracteristici complexe. 2006).

. (TRETHOWAN şi colab. Indicele de cădere determinat cu acest aparat măsoară timpul de gelifiere.. din experienţele făcute la CIMMYT.. 2002). în cutii Petri. valorile scăzute ale acestui indice (valoarea minimă fiind de 62 de secunde) arată că probele respective au activitate amilolitică ridicată. în condiţii de umiditate ridicată. precum: poziţia spicelor. iar valorile mari – activitate scăzută. Din aceste considerente este necesar ca testarea rezistenţei. 2D (2R) au rezistenţă la încolţirea în spic asemănătoare cu cea a grâului. Rezultatele testelor cu spice intacte depind nu numai de durata repausului seminal. dormanta contribuie cu 78% la rezistenţa la încolţirea în spic. precum şi de unele bariere fizice care împiedică pătrunderea apei în spic. pentru ameliorarea rezistenţei la încolţirea în spic. cu variaţii semnificative între genotipuri. În cercetările efectuate de CIMMYT în Mexic (TRETHOWAN şi colab. se apreciază prin determinarea indicelui de cădere. un prim pas care trebuie făcut este să se obţină o germoplasmă cu un indice de . Activitatea amilolitică din bob. au o dormantă mai lungă a embrionului (NIZIOLEK. cerozitatea spicelor) şi de indicele de cădere (failling number). 1998). măresc activitatea diastatică (DETJE şi GEISLER. 1983).. Componentele ce dau rezistenţă la încolţirea în spic la grâu şi secară (formele parentale ale speciei triticale) sunt în grade diferite supresate în formele primare de triticale. 1989. genotipurile care au capacitatea de a acumula o cantitate mai mică de acizi fenolici şi acid fitic în bob la maturitate. barierele mecanice ale paleilor (grosimea paleelor. ci şi de culoarea boabelor (ATSUSHI şi YOICHI. a amidonului dintr-o proba de 6 g de făină. la temperatura de 1000C. a rezultat că formele de triticale de substituţie. trebuie să se facă pe material produs în diferite zone ecologice şi repetată mai mulţi ani.de umiditate ridicată (în simulatoare de ploaie) pentru spice intacte recoltate la maturitate deplină sau germinarea boabelor imediat după recoltat. într-o soluţie alcalină. De exemplu coacerea forţată. induce un repaus seminal mai lung. cu metodele menţionate anterior. La triticale s-a constatat că. 1993) a rezultat că. În general se consideră că la triticale. cu aparatul Perten Inframatic 1900 (ITTU şi colab. Timpul de gelifiere a amidonului se măsoară în secunde. 2006). lipsa aristelor etc. De asemenea. la triticale. datorată secetei şi arşiţei. Totuşi este de remarcat că nivelul de rezistenţă este mult influenţat şi de condiţiile de mediu. la maturitate (activitatea enzimei a-amilază). dată de inhibitorii din învelişul bobului (palei). 2002). KING şi colab. 1994) şi care contribuie la mărirea rezistenţei. 1995 şi WEIDNER şi colab. prezenţa unor substanţe inhibitoare din palei (XIAO şi colab.. iar îngrăşămintele cu azot în exces..

4. Prin utilizarea seriilor de linii aneuploide şi de sustituţie au fost identificate. cu rol în controlul repausului seminal. 5 şi 7 Rht3 (MRVA şi MARES. în lucrările de ameliorare a rezistenţei la încolţire. care ulterior să fie supusă selecţiei pentru o dormantă cât mai mare sau pentru alţi factori implicaţi în determinarea acestui caracter. se acordă o atenţie deosebită folosirii formelor de secară cu rezistenţă sporită. Cauzele încolţirii în spic la triticale ţin. se folosesc metode de apreciere directe a materialului de ameliorare. o metodă indirectă de selecţie a materialului. insensibile la acidul giberelic exogen (Rht1. 1977. 1972. MOGHILEVA. Recent. implicate în controlul rezistenţei la încolţirea în spic la grâu. cele la care activitatea alfaamilazei este mai redusă au un repaus seminal mai profund şi o rezistenţă sporită la încolţire. Paralel cu metodele biochimice indirecte. prin expunerea spicelor în camere special amenajate. de prezenţa unor corelaţii strânse între activitatea amilolitică a fermenţilor din boabe şi încolţirea acestora. FLINTHMAN şi colaboratorii săi (2002) fac o sinteză a cercetărilor privind localizarea genelor pentru caracterele cantitative (QTLs). Există o asociere destul de bună. 1996). informaţii utile în parte (cele care se referă la genoamele A şi B) şi pentru cercetările ce se desfăşoară şi la triticale. cât şi la triticale. pentru provocarea artificială a încolţirii boabelor în spic (SĂULESCU şi EUSTATIU. grupele de cromozomi 1. efectul cel mai puternic îl are. Pe baza cercetărilor efectuate s-a precizat că formele care în perioada de maturitate evindenţiază o activitate mai intensă a fermentului alfaamilaza manifestă de obicei o sensibilitate accentuată la încolţirea boabelor în spic şi. prezintă un caracter genetic transmis formelor de triticale de la secară. reţinându-se de obicei liniile a căror activitate fermentativă este mai redusă.cădere ridicat şi stabil. SULANDIN. Legat de aceasta determinarea activităţii alfaamilazei se utilizează în ameliorare. deşi este influenţată de condiţiile de mediu. Dintre aceste gene. FLINTHMAN. 3. De aceea. 1979. 1980. invers. 1996). ca şi la secară. atât la grâu. la triticale. În categoria celor din urmă sunt incluse genele de reducere a taliei şi unii loci localizaţi pe cromozomii 6B şi 7A. 1982). Factorii implicati în rezistenţă sunt divizaţi în două: cei care afectează rata de germinare şi cei care afectează activitatea enzimatică a boabelor. Studiile privind genetica rezistenţei la încolţirea în spic au scos în evidenţă determinismul genetic complex al acestui caracter (DERERA. Recent s-au . gena Rht3 (MRVA şi MARES. Încolţirea în spic. între genele de reducere a taliei. Rht2 şi Rht3) şi activitatea redusă a enzimei a-amilază. cu temperatură şi umiditate controlată. 2002).

3. Tril şi chiar Titan. Soiurile de triticale de toamnă. acestea sunt foarte puţin studiate. totuşi. urmat de Stil şi Haiduc. se cere crearea. introducerea şi generalizarea în cultură a unor soiuri cu rezistenţă sporită. regimul hidric al plantelor se deranjează treptat. rezultă de obicei descendenţi sensibili. Valorile medii pe doi ani ale indicelui de cădere şi. Lotru şi Leopard. sau mai puţin rezistente.3. În ceea ce priveşte aspectele genetice ale însuşirii de rezistenţă la secetă. Conţinutul în apă al citoplasmei se reduce. Se cunoaşte că determinismul genetic al acestei însuşiri este poligenic şi. De aceea. Plai. Titan. Aceste linii de perspectivă au fost superioare celor mai importante soiuri de triticale cultivate. între soiurile şi liniile de triticale de toamnă. aceste linii au fost la nivelul celui mai bun soi comercial. Deşi triticalele s-au impus ca o cultură rezistentă la secetă. create şi omologate la noi în ţară.11. Dintre liniile noi studiate s-au remarcat soiurile: Cascador. provocând o situaţie similară celei întâlnite în urma îngheţului. dar au fost net superioare soiurilor Trilstar şi Plai (ITTU şi colab. Concentraţia . cu potenţialul ridicat de producţie şi cu unele însuşiri de adaptabilitate la factorii nefavorabili de mediu pentru indicele de cădere. Din cauza secetei. care recombină nivelul bun de rezistenţă la încolţirea în spic. seceta solului şi arşiţa. cel mai răspândit în prezent în cultură. prin hibridarea formelor rezistente cu cele sensibile. pentru acoperirea zonelor ecologice foarte largi.identificat noi surse de rezistenţă la încolţirea boabelor în spic. capabile să asigure producţii mari şi constante. cel mai bun dintre ele pentru acest indice. rezistenţa la secetă este o însuşire complexă. nota de rezistenţă la încolţirea în spic ale acestor soiuri arată că soiul Titan. se recomandă încrucişarea între ele a formelor rezistente sau a unor soiuri foarte rezistente cu cele rezistente. În privinţa duratei repausului seminal. pentru sporirea sanselor de a obţine un material iniţial valoros. respectiv. 2006). Cele mai vulnerabile la încolţirea în spic sunt soiurile Plai şi Gorun. atât pe solurile impermeabile. combinând în această privinţă însuşiri valoroase de la secară. Rezistenţa la secetă Printre factorii care stânjenesc vegetaţia şi provoacă pagube culturilor de triticale se numără seceta atmosferică. cât şi pe cele nisipoase. Ca şi la alte cereale. pentru care este destinat. sunt destul de diferenţiate între ele în privinţa rezistenţei la încoltirea în spic. care măsoară activitatea amilolitică din bob la maturitate deplină. are o rezistenţă bună pentru încolţirea în spic.

care influenţează în mare măsură producţia de boabe. compactitatea spicului. Observaţiile efectuate au dus la concluzia că sensibilitatea la scuturare se transmite în mod dominant sau prevalent. precum concentraţia sucului celular şi conţinutul în zahăr din frunze. cu strat ceros. Un indiciu utilizat în selecţia timpurie a formelor rezistente la secetă îl constituie. ceea ce determină moartea celulei. fiind destul de slab studiate până în prezent. dar până în prezent nu s-au înregistrat rezultate deosebite.sucului celular creşte până la nivelul când se declanşează acţiunea toxică. unele corelaţii între rezistenţa la secetă şi ritmul de creştere a rădăcinilor embrionare. Deosebit de sensibile la secetă devin plantele în perioada înflorii şi formării bobului. rezistenţa rahisului. Seceta din timpul înfrăţirii influenţează numărul de spice la plantă şi chiar dimensiunile spicului. cu cuticula îngroşată şi celule buliforme dezvoltate. glutamina. este o însuşire complexă ce depinde de mai mulţi factori. cantitatea de clorofilă şi ritmul de acumulare a substanţei uscate. Fiind o însuşire complexă se apreciază că are un determinism genetic . care provoacă schimbări ireversibile în cloroplaste şi mitocondrii. precum şi factorii ecologici. cu frunze şi tulpină cu stomate numeroase şi mici. împăierii şi mai ales al înspicării. acumularea în plantă a unor aminoacizi liberi ca asparagina. Există şi posibilitatea utilizării mutaţiilor. 3. Ca metode practice de lucru în ameliorarea rezistenţei la secetă rămân hibridarea şi selecţia individuală. Printre aceştia.3. în general a sistemului radicular. Aspectele genetice ale rezistenţei la scuturare au preocupat mai puţin pe amelioratorii de triticale. cum ar fi unele însuşiri fiziologice. prezintă importanţă caracterele morfoanatomice ale glumelor şi paleelor. Fazele critice în decursul dezvoltării plantelor se regăsesc la începutul formării frunzei a treia. prolina şi alanina. prezintă o rezistenţă mai mare la secetă. sau anumite caractere morfologice. ca şi la grâu. pe baza însuşirilor enumerate anterior. modul de fixare a bazei bobului pe rahis. iar seceta din perioada înfloririi reduce fecundarea şi micşorează numărul de boabe în spic. în timpul înfrăţirii. Precocitatea şi ritmul intens de creştere primăvara devreme sunt însuşiri importante în lupta împotriva secetei. Legat de aceasta s-a constatat că unele forme cu paiul mai subţire.12. În aprecierea rezistenţei la secetă se utilizează adeseori metode indirecte. de asemenea. S-au constatat. Rezistenţa la scuturare Rezistenţa plantelor la scuturare.

pe solurile acide caracterizate prin prezenţa unor toxine de aluminiu sau cupru. Cu toate că specia triticale are o toleranţă mai bună la toxicitatea ionilor de aluminiu. există în prezent şi unele linii de grâu cu toleranţă îmbunătăţită faţă de toxicitatea ionilor de aluminiu (VOICA. majoritatea soiurilor cultivate. la soiul Atlass 66. forme de secară asiatice. La secară. la soiul BH ii46.13. timp de . a creării de soiuri cu un grad cât mai ridicat de toleranţă. metodă elaborată de CIMMYT. Între grâne. Toleranţa faţă de toxicitatea ionilor de aluminiu s-a transmis la triticale de la secară. Totuşi. Metoda constă în testarea toleranţei la toxicitatea ionilor de aluminiu a materialului de ameliorare la triticale pe soluţii nutritive cu aluminiu. dată de genomul de secară. Toleranţa la toxicitatea solului Un obiectiv de bază în programele de ameliorare la triticale îl constituie crearea de soiuri cu plasticitate foarte largă. compativ cu grâul. manifestă o toleranţă mult mai scăzută pentru cultură pe terenurile cu aciditate ridicată. de asemenea.3. capabile să se cultive în condiţii pedoclimatice dintre cele mai diferite. 2002).polifactorial în ameliorarea rezistenţei la scuturare se folosesc pentru încrucişare soiuri de grâu cu bună rezistenţă şi. reci. evidenţiaţi pe diferite soluri acide din România. este necesară testarea materialului de ameliorare în generaţii succesive de selecţie. o genă dominantă pe cromozomul 4D. ELLIOT (1985). s-a constatat că marea majoritate a acestora au fost heterogene în privinţa toleranţei. S-a sugerat că pentru obţinerea de soiuri de triticale cu o omogenitate cât mai ridicată pentru aceste caracteristici. ANIOL şi GUSTAFSON (1984) au localizat toleranţa de aluminiu pe cromozomii 6RS. face necesară urmărirea în lucrările de ameliorare. din testările efectuate de ANIOL (1985) pe 400 de genotipuri de triticale pentru toleranţa la aluminiu. Metoda constă în germinarea şi creşterea plantelor pe rulouri de hârtie de filtru la temperatura de 22-250C. comparativ cu actualele soiuri de grâu şi orz raionate. care au bobul bine îmbrăcat în pleve şi posedă o rezistenţă bună la scuturare. amplitudinea mare a conţinutului în ioni liberi de aluminiu. ELLIOT şi MORRIS (1985) au identificat o genă dominantă pe cromozomul 5D şi MARIO LAGOS şi colaboratorii săi (1986). 3. la această specie. Cu toate acestea. Se ştie că triticale prezintă deja un avantaj de adaptare. specie care se evidenţiază prin rezistenţa la condiţiile de cultură pe solurile acide. În determinismul genetic al acestui caracter este implicat un număr redus de gene majore cu acţiune dominantă. 3R şi 4R. iar la grâu.

5-5. În privinţa reacţiei la fotoperioadă.00 cm lungime sunt trecute pe soluţia nutritivă cu aluminiu. dar şi soiuri de grâu care reacţionează slab la lungimea zilei.48 de ore. Existenţa unor asemenea surse de germoplasmă uşurează lucrările pentru obţinerea unor forme de triticale cu cerinţe reduse faţă de fotoperioadă. după care plantele cu rădăcinile embrionare de 1. Pe soluţia cu aluminiu aerată continuu plantele sunt crescute 48 de ore. După acest interval sunt măsurate din nou rădăcinile. 1977). Ca martor pentru toleranţa la aluminiu se folosesc soiuri foarte tolerante (Atlass 66.14. 1988). Reacţia la fotoperioadă Reacţia formelor de triticale la lungimea zilei constituie o caracteristică irnportantă pentru adaptabilitatea ecologică. existând soiuri insensibile la lungimea zilei. în crearea materialului iniţial. TF2). care înspică şi realizează producţii de boabe şi la zi lungă. 3. prin cultivarea materialului supus selecţiei pe soluri cu concentraţii ridicate de ioni liberi de aluminiu. dar şi la zi scurtă. soiurile de grâu se manifestă diferit. unde linia respectivă nu a mai depăşit faza de înfrăţire (RINGHIN şi ORLOVA. . fie în condiţii artificiale (soluţii nutritive). fie în condiţii naturale. sub raport productiv. iar concentraţia soluţiei de testare în aluminiu este de 15 şi 30 ppm. a evidenţiat o comportare total necorespunzătoare în Mexic.00. De asemenea. create în Canada. Calculul şi interpretarea rezultatelor s-au făcut prin analiza varianţei.3. În timpul testărilor se menţine temperatura constanta la 250C şi lumină continuu.5-2. de soiuri şi linii de grâu cu gene eficace de toreranţă la toxicitatea ionilor de aluminiu (ITTU şi SĂULESCU. capabile să se adapteze cu uşurinţă la condiţii ecologice cât mai diferite. pH-ul soluţiei fiind de 4. o altă cale de îmbunătăţire a nivelului de toleranţă la toxicitatea ionilor de aluminiu la triticale ar fi utilizarea. Crearea de soiuri de triticale cu toleranţă cât mai ridicată la toxicitatea ionilor de aluminiu necesită realizarea unei presiuni de selecţie cât mai timpuriu în procesul de ameliorare pentru acest caracter. iar prin diferenţa faţă de prima determinare se apreciază creşterea care reflectă gradul de toleranţă la toxicitatea ionilor de aluminiu. În această privinţă s-a constatat că lipsa reacţiei de fotoperioadă se prezintă ca un indiciu al plasticităţii soiurilor. după care li se măsoară rădăcinile şi apoi sunt trecute pe soluţia nutritivă aerată fără aluminiu timp de 72 de ore. Atenţia cercetătorilor asupra reacţiei formelor de triticale la fotoperioadă a fost reţinută după ce s-a constatat că una dintre cele mai valoroase linii.

care realizează producţii egale sau chiar superioare soiurilor de grâu cultivate în asemenea zone.Relaţia dintre recoltă şi factorii mediului ambient Este bine de reţinut că factorii care participă în producţia agricolă şi la formarea recoltei. Formarea recoltei Recolta este un rezultat nu numai al activităţii fotosintetice ce vizează plantele. de orice natură ar fi ei. substanţe nutritive cu factorii climatici. Fig. ea se datorează şi acţiunii complexe.În urma lucrărilor de ameliorare s-au obţinut numeroase soiuri şi linii de triticale. care depune o activitate productivă creatoare. în zone geografice foarte întinse. fito-sanitari şi tehnologici (fig. 2 . reciproce dintre plantă. neputând . genetici.3. 6. în vederea dirijării şi conducerii ştiinţifice a procesului de producţie. Formarea recoltei se află sub permanenta supraveghere a omului. cu posibilităţi de adaptare. au o importanţă egală în orice moment sau fază a procesului tehnologic.3. sol. 2).

Cele mai bune rezultate în realizarea recoltei se obţin atunci când aceşti factori se află la un nivel optim. rezistenţa la factorii climatici şi de sol. Aşezarea geografică a câmpului experimental Suprafeţele de cercetate agricolă de la Albota sunt situate în partea de sud-vest a oraşului Piteşti. înălţimea plantelor. blocuri randomizate pentru semănat de triticale şi efectuare de observaţii privind ritmul de creştere. DAVIDESCU.1. la 5 km. D.000 mp.fi înlocuiţi unul de altul. pe o suprafaţă de 1. CAPITOLUL IV CARACTERISTICILE CÂMPULUI DE EXPERIENŢE CHAPTER IV CHARACTERISTICS OF THE EXPERIMENTAL FIELD 4. Tipul de sol şi caracterizarea climatică a zonei Albota 4. care variază în funcţie de specie şi soi. . la o altitudine de 310 m. pe drumul naţional Piteşti – Slatina – Craiova. unii fiind foarte variabili. (1968) arată că recolta este o funcţie complexă a unui mare număr de factori. unde am amenajat. alţii constanţi.1. în teren arabil.1.

iar în partea de nord a localităţii îşi are izvoarele râul Dâmbovnic. având suprafaţa de 59 km pătraţi. la SV – comuna Lunca Corbului. la limita de trecere de la Câmpia înaltă a Piteştiului către zona colinară. Apa freatică se află la o adâncime mai mare de 30 de metri. Vegetaţia lemnoasă.1. la SE – comuna Podu-Broşteni. cedrul (Quercus cerris). pe şoseaua naţională E-65. Vecinătăţile localităţii sunt: la N – comunele Moşoaia şi Poiana Lacului. Terenul este în cea mai mare parte de tipul brun luvic .3. Zona de relief corespunzătoare teritoriului se încadrează în prelungirea dealurilor subcarpatice. acoperite cu păduri de foioase.vertic pseudogleizat slab. dau un aspect de relief larg vălurit. plante perene şi anuale.1. cu altitudine de circa 385 m. Costeşti. la SV faţă de municipiul Piteşti. Legea nr 169/1997. Cel mai înalt vârf de deal din comuna Albota este punctul Moţoc. Date meteorologice am extras de la Staţia meteo Piteşti.2. este caracteristică zonei pădurilor de Quercinee – predominant fiind stejarul (Quercus rubus).Marea majoritate a fondului funciar s-a retrocedat proprietarilor în baza legilor funciare: Legea 18/1991. Legea 247/2007. la sud-vestul Podişului Cândeşti. 4. Vegetaţia Vegetaţia specifică zonei este reprezentată de arbori şi arbuşti pentru vegetaţia lemnoasă. Teritoriul este situat pe terasa a treia şi a patra a râului Argeş. la extremitatea sudică a Platformei Cotmeana. Zona estică şi sud-estică a comunei Albota constituie zona Piemontului Argeşului şi dealurile sale se pierd în câmpia Piteştilor. pentru vegetaţia ierboasă din păşuni. Aceste prelungiri ale dealurilor subcarpatice. pierzându-se treptat în câmpie. Comuna Albota se află la jumătatea de sud a judeţului Argeş. precum şi de la Punctul Meteo al Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare Agricolă Albota. la E – comuna Bradu. Hidrografia Teritoriul localităţii este scăldat de râurile Teleorman şi Teleormănel. . la care am lucrat în urmă cu 15 ani. care în partea de sud scad în înălţime. ulmul (Ulmus lonis). frasinul (Fraximus excelsior). iar la V comuna Săpata. 4. către zona înaltă.

stuful (Phragmites Communis). rug (Rubus caesius). în perioada 2000-2009 . lemnul câinesc (Ligustrum vulgare). Vegetaţia cultivată este reprezentată de grâu.Cei mai răspândiţi arbuşti sunt: măceşul (Rosa canina). pălămidă (Cirsium arvense). triticale. floarea soarelui. Ca plante hidrofile sunt întâlnite rogozul (Carex specia). pir gros (Cynodon dactylon). Vegetaţia ierboasă întâlnită în cultură este formată din: volbură (Convolvulus arvensis). Factorii pedoclimatici din zonă oferă condiţii satisfăcătoare pentru majoritatea culturilor. costrei (Echinocloa crus galii). mohor (Setaria viridis). isma (Mentha sp. 14 Evoluţia repartiţiei terenurilor agricole pe tipuri de cultură în judeţul Argeş. păducelul (Crategus monogyna). porumbarul (Prunus spinosa). porumb.). ştir (Amaranthus retroflexus). zemosită (Hibiscus ternatus). Tabelul nr. plante furajere.

aportul redus de azot. drenaj global imperfect sunt însuşiri care presupun măsuri ameliorative specifice acestor soluri. reci şi acide sunt în acelaşi timp şi slab fertile (aprox. 1983. 1968. PUIU. foarte slab structurat. 1. fapt ce face ca periodic să fie afectate de exces de umiditate sau de secetă (HOROBEANU şi FURDUI. Aceste soluri prezintă defecte hidrice pronunţate. care ocupă terasa a patra a Câmpiei Piteştiului. conţinutul ridicat de aluminiu mobil. argilozitate ridicată. pe un teren de . 1984). din care peste 800. Caracterizarea pedologică şi agrochimică a solurilor Experienţele au fost amplasate pe sol podzolic acid. CREMENESCU şi colab.1.1000 mp lot demonstrativ. . sub care se găseşte orizontul eluvial cu o grosime de 20-30 cm./100g. Fiind soluri umede. zona localităţii argeşene Albota.0-1. 1974).8 mg. 1970. sol K2O şi 0.4. sol fosfor asimilabil. RĂUŢĂ şi colab. Sărăcirea în materie organică.Sursa: Buletin Statistic DADR Argeş 4.. aciditatea ridicată pe mari suprafeţe. În România. solurile acide grele ocupă o suprafaţă de peste două milioane hectare. pe care se obţin producţii mici la majoritatea culturilor. fosfor. Solurile acide prezintă un orizont arabil de 20-22 cm grosime. 7.5% humus. 1.1% azot). fără de care nu s-ar putea obţine producţiile scontate (NICOLAE şi colab. potasiu. cu textură mijlocie (lutoargiloasă)...000 de hectare sunt plasate în zona de nord a Câmpiei Române.5 mg/100 g.

acidifierea solului cu implicaţii importante pentru măsurile de fertilizare. atât la câmpie. Stratul arabil este format din orizontul Ap şi o parte din orizontul luvic. În adâncime urmează orizontul impermeabil cu 60-70% argilă. ca urmare. de cele existente în Câmpia de N-V a ţării. este argilo-eluvierea asociată în mare parte cu caracterul vertic. În cea mai mare parte dintre soluri (peste 38%). . care ocupă în întregime zonele de câmpie şi dealuri joase. 66% sunt slab aprovizionate cu fosfor. Aşa cum rezultă din studiul lui RĂUŢĂ şi colaboratorii săi (1982). are loc procesul de debazificare a complexului adsortiv exprimat prin prezenţa orizontului eluvial şi. adesea cu caractere vertice îmbogăţit în argilă şi foarte tasat. prezenţa orizontului argilo-iluvial. care împiedică pătrunderea apei şi a sistemului radicular. cu o mare grosime. pe care s-au format principalele tipuri de sol. cât şi în zona dealurilor joase cu materiale parentale fine. 78% au rezervă de materie organică foarte redusă. şi caracterul foarte variat al depozitelor de suprafaţă din zona dealurilor înalte şi zona montană. concomitent cu translocarea argilei. Solul brun luvic are caracteristică prezenţa orizontului EL (luvic).puternic pseudogleizat. 51% reprezintă soluri cu reacţie puternic acidă cu pH sub 5. uniformitatea dată de prezenţa depozitelor argiloase pleistocene. în care influenţa singulară sau asociată a factorilor de formare a solurilor a determinat apariţia unui înveliş variat solificat. Condiţiile de mediu au condus la favorizarea unor procese pedogenetice. Din punct de vedere al rocilor mamă. din zona nordică a Câmpiei Române.. cu conţinut ridicat în aluminiu şi foarte scăzut în humus. Solul brun luvic de la Albota se caracterizează prin însuşiri fizice şi chimice ceva mai bune pentru creşterea plantelor comparativ cu cele ale luvisolului albic. Din suprafaţa arabilă a zonei. Acest proces este foarte accentuat în cazul luvisolului albic. 1982). o bună parte din aceste soluri sunt debazificate. se remarcă două situaţii distincte. Aceste aspecte diferenţiază substanţial solurile acide. accentuează însuşirile nefavorabile imprimate de sedimentele de textură fină (RĂUŢĂ şi colab. iar peste 45% sunt slab aprovizionate cu potasiu. Procesul pedogenetic cu cea mai mare extindere în zona agricolă. Ca urmare.7. proces favorizat de creşterea cantităţii de precipitaţii şi scăderea temperaturii de la sud la nord.

5 23.1 31 – 42 30. solurile brun-luvice pot deveni mai prductive.70 1.7 37.6 25.9 4. CT – capacitate totală. <0.02 5.1 Humus Ctx1.7 CO 8.3 7.4 8.3 58. RP – rezistenţa la penetrare PA – porozitatea de aeraţie.18 .86 1.56 1.2 16 14 6 -4 6 K RP sat.5 24.2 10. GT – greutatea totală. Tabelul nr.3 0. 15 Însuşirile fizice ale solului podzolic de la Albota Orizontul Ap+E1 EL EB Bt1yw2 Bt2yw2 Bt3y % Adâncimea argilă cm. CC – capacitatea de apă pentru câmp CO – coeficient de ofilire.120 0.3 22 – 31 26. porozitatea de aeraţie.4 1.9 76.4 GT % -0. Indicii. 16 Însuşirile chimice ale solului podzolic de la Albota Orizontul Ap+E1 EL EB Bt1yw2 Adâncime cm.4 73.3 32 2 25 1.6 64 – 84 48.6 23.5 26.5 CC 25.081 C/N 75 69 92 P ppm 49 11 3 K ppm 75 69 92 pH (H2O) 5.2 14.9 28.39 0.52 1.27 1.92 1. PT – porozitatea totală.5 9 14.Prezentând o fertilitate potenţială mai bună.9 42– 64 44. au valori ce oferă condiţii de creştere şi dezvoltare a plantelor agricole ceva mai bune decât cele oferite de luvisolul albic.56 1.46 52 42 43 46 50 45 PA % 13.03 5.6 24 0.72 2.33 Al schimbabil me/100g sol 0.4 19.100 53 DA PT 3 g/cm % 1. – conductivitate saturată Tabelul nr.3 30.2 31.28 N total % 0.002 mm 0 – 22 27. prin lucrări de ameliorare. K sat.3 25 3. precum: densitatea aparentă (DA g/cm3).9 84 .94 2. kgf/cm2 mm/h 14 16. porozitatea totală (PT %).8 % din masă DA – densitatea aparentă.2 CT 41 26.18 5.135 0. capabile să asigure producţii mari la toate culturile şi mai ales la grâul de toamnă.5 19.45 1. 0 – 22 22 – 31 31 – 42 42 – 64 V% 57.6 29 3.

59 1.92 me /100g sol.4 87.03-5. folosirea gunoiului de grajd sau folosirea de genotipuri tolerante la factorii nefavorabili de sol. Pe acest tip de sol este nevoie de o tehnologie specială cu amendare.42 1.5 114-128 3.1. Climateric. moderat călduroasă şi semiumedă. CANARACHE şi colaboratorii săi (1987) o situează în zona climatică doi. numai de 0. cu un maxim în luna iunie.78 Astfel pH-ul în stratul arabil este cuprins între 5.70-2.80C). Caracterizarea climatică a zonei S-au folosit informaţii meteo de la staţiile meteorologice prezentate în tabele.02.80C (în ianuarie 2. Tabelul nr. caracterizată prin veri mai răcoroase şi ierni aspre. capabile să valorifice foarte bine condiţiile naturale ale zonei. 4.500 1.800-3.0-10. evapotranspiraţia de 662 mm şi cu un indice de ariditate de 34.40C..94. iar folosinţa agricolă este arabil.09 103 3 103 5. 17 Principalele caracteristici ale zonei climatice doi (după CANARACHE şi colab. Precipitaţiile sunt de tip continental. iar în iulie 20.100 82.100 2. 1987) Specificare temperatura medie anuală radiaţia solară (Kcal/cm2) suma temperaturilor mai mari de 00C suma temperaturilor mai mari de 100C suma temperaturilor mai mari de 100C efective Valori 8.32 5. afânare adâncă. După criteriul zonelor climatice reale. cu o sumă a precipitaţiilor medii anuale cuprinsă între 450-700 mm.Bt2yw2 Bt3y 64 – 84 84 . cantitatea de humus este cuprinsă între 2. DISSESCU (1952) încadrează zona solurilor podzolice din sudul ţării în regiunea climatică Dfbx. zona se caracterizează printr-o temperatură medie anuală de 9.5. iar aprovizionarea cu elemente nutritive este mai bună ca la luvisolul albic.2 1. Vegetaţia naturală este specifică subzonei pădurilor de gorun.100-1.600 .400-4. Cantitatea de aluminiu mobil este mai mică pe solul brun luvic.

În perioada 1898-1998 primul îngheţ a apărut cel mai timpuriu la 8 septembrie şi cel mai târziu la 24 mai. care nu sunt bine adaptate zonal.precipitaţii medii anuale mm precipitaţii medii mm (aprilie . când temperatura ajunge la 30C în mod constant. 35% în ianuarie. Regimul precipitaţiilor . În zona Albota temperatura minimă absolută a apărut între lunile decembrie şi martie. Suma temperaturilor de 1000C se realizează în 68% din ani până în prima decadă a lunii martie. cu efecte asupra plantelor şi a solului.80C. demonstrează riscul ridicat de a cultiva unele genotipuri. la Albota.1. când la păioase se realizează răsărirea şi înfrăţirea plantelor. Temperaturile maxime s-au înregistrat cu o frecvenţă de 4% în luna mai.5.1.2. Marea variaţie a datelor calendaristice. Vremea se încălzeşte treptat începând cu luna martie. Data medie a ultimului îngheţ a fost la 13-17 aprilie. chiar şi arşiţele. se fac simţite din luna iunie.1. iar pragul de 4000C este realizat până la 1 mai. 38% în luna august şi 4% în luna septembrie. dar există riscul arşiţelor în perioada lunilor iulie şi august. 4.3. În vară. numărul zilelor cu temperaturi negative critice este progresiv în reducere. când s-au realizat 100-200-4000C.octombrie) deficit evapotranspiraţie mm (aprilie – octombrie) 4. 38% în februarie şi 4% în martie. cea de 2500C se realizează în 86% din ani până la 10 aprilie. 46% în luna iulie. cu o frecvenţă de 23% în decembrie. temperaturile ridicate.5. Resursele termice din toamnă. necesare înfrăţitului grâului (4000C).1. Datorită fenomenului de încălzire globală. se realizează numai în cazul semănatului în perioada 1-10 octombrie. repercursiunile vegetative fiind simţite în perioada umplerii boabelor.5. la data de 28 iulie 2007. 12% în luna iunie. 4. Regimul termic 450-700 325-475 220-391 Factorul termic limitează nivelul producţiilor prin acumulările insuficiente din toamnă. Temperaturi absolute Temperatura maximă absolută înregistrată la Albota a fost de 38.

în perioada 2007-2008 Precipitaţii (mm) Evapotranspiraţia potenţială ETP (mm) 44 13 2 0 0 17 76 50 89 118 130 120 81 588 P – ETP (mm) + 37 41 39 37 16 +166 -150 4 1 5 20 31 60 33 Caracterizarea perioadei Exces Exces Exces Exces Exces Exces Excedentară Deficitară Deficit Deficit Deficit Deficit Deficit Deficit Luna X XI XII I II III Total X-III IV V VI VII VIII IX Total IV-IX 40 50 43 39 37 33 242 49 84 98 99 60 48 438 . Încălzirea globală generează fenomene extreme. Bilanţul apei. Această cantitate de precipitaţii ar putea asigura cerinţele plantelor de triticale. iar a lunilor din sezonul cald. Cantitatea totală excedentară ajunge la 166 mm. 63% ani normali şi 24% ani ploioşi. privit ca diferenţă între aportul precipitaţiilor şi evapotranspiraţia potenţială. cu exces de umiditate. Dar este de remarcat marea neuniformitate a cantităţii de apă din precipitaţii căzute în ambele sezoane şi pe total an.O analiză a precipitaţiilor pe ultimii 37 de ani scoate în evidenţă o medie anuală de 680 mm. Tabelul nr. arşiţa toridă. mediile pe sezoane fiind de 242 mm în sezonul rece (octombrie-martie) şi 438 mm în sezonul cald (aprilie-septembrie). conduce la o caracterizare a lunilor din sezonul rece. 18). precum seceta excesivă. fapt ce împarte perioada exemplificată în 13% ani secetoşi. ca luni cu deficit (1-60 mm). dacă ar fi bine repartizată. ca luni cu exces. crăpături în scoarţa pământului. O siguranţă de 80% în privinţa acumulării unei cantităţi de aproximativ 300 litri de apă în sezonul cald se situează în mare contradicţie cu valorile lunare ce oscilează între 16 şi 41 mm (Tabelul nr. 18 Bilanţul apei din punct de vedere al diferenţei (precipitaţii-evapotranspiraţie potenţială) în Albota. iar cea deficitară la 150 mm.

19 Caracterizrea anilor 1970 – 2008 după precipitaţiile înregistrate la Albota Anul 1970 1971 1972 1973 1974 1975 1976 1977 1978 1979 1980 1981 1982 1983 1984 1985 1986 1987 1988 1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 Precipitaţii în sezonul rece 1 X – 31 III (mm) 396 228 161 431 101 213 186 245 191 238 264 362 202 136 339 210 271 199 313 214 200 209 153 189 180 268 347 203 278 239 268 183 80 338 345 Precipitaţii în sezonul cald 1 IV – 30 IX (mm) 470 653 477 278 515 683 388 404 528 642 490 388 318 508 502 273 303 332 295 227 374 528 208 282 379 438 442 546 442 538 304 341 521 319 491 Total precipiaţii în Caracterizarea anul agricol (mm) anului 866 881 638 709 616 896 574 649 719 880 754 750 520 644 841 483 574 531 608 441 574 728 361 471 559 706 789 749 720 777 572 524 601 657 836 P P N N N P N N N P N N S N P S N N N S N N S S N N P N N N N N N N P .Total an 680 664 +16 mm/an Echilibrat Tabelul nr.

se află în afara limitelor admise. ceea ce ne arată că valorile acestui indicator. 20). interpretată pe total an. Tabelul nr. pe luni. Jiu 59 70 59 45 57 59 67 68 81 108 77 76 20 . care poate caracteriza cantitatea precipitaţiilor ca echilibrată. 20 Valoarea coeficientului de variaţie (S%) a precipitaţiilor Luna Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie Anual Drăgăşani 69 53 62 39 68 54 60 74 92 128 68 70 20 Piteşti 71 54 60 40 58 62 49 54 76 133 60 77 20 Rm. care este cuprins între 40-133%. diferenţa fiind de numai 16 mm. Concluzia este susţinută de valoarea coeficientului de variaţie lunară a precipitaţiilor (Tabelul nr. Vâlcea 72 64 67 32 58 57 52 46 79 107 62 74 16 Tg. 1990). cu mult peste cea anuală care este de numai 20% (ŞTEFAN şi colab.2005 2006 2007 2008 Medie Secetoşi % Normali % Ploioşi % 346 239 167 259 242 - 810 583 580 438 - 1156 822 747 680 5 ani 23 ani 9 ani P P N N 13 % 64 % 24 % S = secetos <523 mm/an N = normal =523-785 mm/an P = ploios >785 mm/an Toate aceste date aduc în prim plan cât de incompletă este informaţia climatică.

numai 23% din ani se regăsesc cu valori superioare.4.Prin urmare. Faţă de media de 88 mm. de la 7 la 120 de zile. în limite optime. lucrările solului în vederea semănatului se execută cu dificultate şi cu consumuri sporite de energie. . cu repercusiuni negative asupra producţiei. riscul limitării creşterii şi dezvoltării culturilor în orice perioadă a anului este extrem de mare. iar uneori provoacă solului exces temporar de umiditate. care durează uneori până în primăvară. Variaţiile anuale au fost foarte mari. întăresc şi înăspresc caracterul continental al condiţiilor climatice din zonă şi influenţează negativ recoltele de grâu. lipsa precipitaţiilor poate compromite pregătirea corespunzătoare a terenului şi răsărirea culturilor. Durata medie de acoperire a solului cu zăpadă a fost de 45 de zile.5. Caracteristic zonei este şi variaţia mare a precipitaţiilor în perioada septembrie-octombrie. accentuează perioadele de secetă. Regimul pluviometric asigură necesarul de apă al acestei culturi. în general. limitele inferioare fiind întâlnite în luna iulie. cu atât mai mult cu cât frecvenţa cazurilor în care umiditatea relativă a aerului scade sub 30% în lunile aprilie. Umiditatea relativă a aerului satisface. cerinţele plantelor. Încorporarea seminţelor în solul uscat sau puţin umed. Valorile scăzute ale umidităţii relative de la amiază. deoarece cantităţi mari de precipitaţii cad în perioada rece a anului când consumul este foarte mic. iar cele maxime în octombrie (ŞTEFAN şi colab. Datorită faptului că terenul este uscat. ceea ce arată existenţa a două mari perioade nefavorabile pentru grâul de toamnă şi anume asfixierea plantelor (1996) sau expunerea la ger în intervale mari de timp în care nu există strat protector de zăpadă. iar valorile medii lunare din perioada aprilie-octombrie variază între 62-83%. nepregătit corespunzător. 1990). 4. rezultă că în zona în care s-au desfăşurat cercetările se întrunesc în bună măsură condiţiile necesare de creştere şi dezvoltare a cerealelor de toamnă. în lunile din prima parte a vegetaţiei. cea mai mare parte fiind sub 50 mm. Favorabilitatea climatică pentru cultura triticalelor Analizând datele climatice prezentate. cu variaţii medii de la 33 la 55 de zile..1. duce la o răsărire neuniformă a culturii sau la prelungirea acestui proces pe perioade mari de timp. mai şi iunie.

atunci când condiţiile climatice permit semănatul în epoca optimă (1-10 oct).8 10. temperaturile înregistrate pe întreaga zonă permit ca în cea mai mare parte a anilor triticalele de toamnă să-şi parcurgă normal toate fazele de creştere şi dezvoltare.2 0.7 17.2 10. reducându-se în acest fel desimea culturii.1 20.7 20.8 V 16. uneori. Din cauza cantităţii mari de zăpadă din timpul sezonului rece plantele se pot asfixia sau debilita. cu o amplitudine uneori de până la 24. . Jiu I -2.90C. În anii cu precipitaţii suficiente în toamnă. luna cea mai rece a anului.2 -2.3 24. aceasta fiind cea mai caldă lună.3 19.4 -0.9 21.8 VI 19.7 24.76 10. triticalele întâlnesc în toată zona condiţii optime pentru răsărit şi înfrăţit înainte de apariţia primelor geruri.9 IV 10.2 Luna Se remarcă şi faptul că aproape 2/3 din numărul anilor înregistrează temperaturi medii normale. Uneori apar în cursul lunii mai şi iunie secete de scurtă durată cu efect negativ asupra producţiei triticalelor de toamnă.0 15. foarte rapide.20C în ianuarie. însoţite de vânt puternic. cât şi calitativ.0 10.5 II -0. diminuând foarte puternic producţia atât cantitativ.0 XI 5. de regulă. Din punct de vedere termic.0 0.4 9.90C în luna iulie. cu temperaturi ce depăşesc 350C. şi –3.3 10. Vâlcea Tg. arşiţele atmosferice. Apariţia în luna februarie a oscilaţiilor termice mari. Lipsa în general a temperaturilor prea scăzute din timpul iernii face ca plantele de triticale să sufere mai puţin din cauza gerului.2 -0.5 -1.0 4.9 XII 0. suficientă apă în sol care să asigure creşterea şi dezvoltarea.6 5.0 11.4 -2.2 4.9 23. care apar în perioada iunie-iulie şi produc şiştăvirea boabelor de triticale.8 18.0 16.8 16. Limitele extreme ale temperaturilor medii lunare variază între 21. care adesea provoacă căderea masivă a plantelor. Mult mai păgubitoare sunt.4 III 4.1 Amplit 24.3 16.Prelungirea secetei din toamnă conduce uneori şi la dispariţia unui număr însemnat de plante abia răsărite.1 20.3 21.4 -3. Primăvara există. 21 Temperatura aerului (0C).9 10.8 19.2 -0.2 16. Tabelul nr. cu implicaţii importante asupra desimii culturii.4 11. de aceea se impune cultivarea în zonă a soiurilor de triticale cu perioadă de vegetaţie mijlocie.8 4.9 4. Media lunară şi anuală (1970 – 2008) Staţia Drăgăşani Piteşti Rm.9 X 11.1 Anual 10.9 21.2 4.4 VII 21. Foarte păgubitoare la Albota sunt ploile din luna mai şi iunie.6 VIII IX 21.2 15. cu perioade de îngheţ şi dezgheţ.

4 0.3 med an 10.5 3.3 3.7 VIII 20.3 3. 1896-2008 LUNA I II -4.6 4.9 22.8 20.3 10. În Tabelul nr. Anul cel mai bine echilibrat din punct de vedere termic a fost 2008 şi cel mai dezechilibrat 2007.0 16.7 0.1 15.1 9.8 12.2 -0.0 -1.6 XII 3. Regimul termic.0 -2.8 20. cu variaţii zilnice de 18-360C.80C).0 11.2 11.0 X 13. Tabelul nr.7 11. şi cea mai mică cantitate de precipitaţii s-a înregistrat în anul 2006 (784 mm) cu un deficit de 21 mm faţă de media multianuală.1 -2. 4.1 18.determină dezrădăcinarea plantelor de triticale pe suprafeţele unde acesta a fost semănat la adâncime mică sau unde nu s-a dezvoltat corespunzător.1.70C).7 7.8 5.8 13.5. Se constată că cea mai mică valoare medie lunară s-a înregistrat în luna ianuarie 2006 (-4.5 12.6 15.1 IX 17. iar cea mai mare valoare medie lunară s-a înregistrat în luna iunie 2007 (22. 23 .7 7. Caracterizarea climatică a anilor de experimentare Experienţele s-au efectuat pe parcursul anilor agricoli 2006-2007.6 -0.5.3 VI 19.4 4.8 VII 22. cu un excedent de mm faţă de media multianuală.6 22.5 20. cea mai mare cantitate de precipitaţii a căzut în anul 2008 (-mm).3 15.6 17.4 19. Tabelul nr.1 III 3.7 20.8 10.5 22.3 10. În Tabelul nr.0 0.3 -1.2 3.4 XI 8. În perioada de experimentare. 2007-2008 şi 2008-2009 motiv pentru care în tabel este prezentată perioada august .anul de recoltare.2 10. 22 Temperatura aerului (medii lunare şi multianuale 0C) – Albota ANUL 2006 2007 2008 Medie 1970-2008 M.4 22.5 15.3 20.1 19.3 10.9 22.8 4.2 IV 11.anul precedent. 23 sunt prezentate precipitaţiile medii lunare din anii 2007-2008 şi media multianuală 1889-2008.7 16.7 4.4 0.9 Regimul precipitaţiilor. 22 sunt prezentate temperaturile medii lunare pentru perioada 2007-2008 şi media multianuală 1896-2008.2 V 16. iulie . cu valori zilnice de –190C timp de mai multe zile.

7 3.6 -2.7 1.3 59 56 +3 V 87 62 97 79 86 -7 VI 128 67 53 93 93 0 VII 87 60 85 77 +8 VII I 108 199 59 60 -1 IX 91 66 52 57 -5 X 31 98 48 48 0 XI 8 86 43 41 +2 XII 17 38 42 47 Suma an mm 784 785 666 682 Tabelul nr.4 -2.9 27.3 mm Aşa după cum este cunoscut. variază în limite destul de strânse de la un an la altul. Spunem acest lucru deoarece nivelul tehnologic practicat la o anumită specie.1 190. crescând astfel profitabilitatea agriculturii ecologice.9 82.7 66. abelul nr.9 53. se realizează şi un anumit nivel de cheltuieli cu efectuarea lucrărilor agricole. 25 Însuşirile chimice ale solului cu experienţe de la Albota .6 20. condiţionat în principal de mersul regimului pluviometric.7 28.3 2 2008 121.8 37 42 -5 IV 82 2 93. Pe lângă realizarea unui anumit nivel de producţie.1 Media multianuală 153.3 -4.5 132.5 140. poate creşte competitivitatea cu buruienile.3 22.5 64. 24 Condiţiile climatice pe faze de vegetaţie Albota -2007-2009 Semrăsărit IX-X (mm) Creştere Rezerva de intensăiarnă XIînflorit III (mm) IV-V (mm) 227 168.3 -3.0 3. Anul 1 2007 175 128.7 0.3 Temperatura Umplere februarie 0 bob VI C (mm) Med min Temperatura iunie 0 C Med max Nr crt.Precipitaţiile atmosferice (sume lunare şi medii anuale) înregistrate la Staţia meteorologică Piteşti ANUL 2006 2007 2008 Medie 1970-2007 Medie 1896-2007 Diferenţa ( + ) LUNA I II 42 21 24 35 37 -2 25 19 5 34 38 -4 III 78 67 7.4 27.9 20. În ultimii ani s-au acumulat numeroase rezultate ştiinţifice şi observaţii practice care sugerează că prin alegerea celui mai adecvat genotip se poate îmbunătăţi eficienţa utilizării substanţelor nutritive. se poate reduce impactul bolilor asupra recoltelor şi se pot obţine recolte diversificate şi de bună calitate. elementul climatic poate influenţa în mod decisiv realizarea unui anumit nivel de producţie.5 173.5 26.1 161.5 3 2009 163.9 19.

90-5.00 Al ppm 49.30 Fig. 3 – Boabe de triticale de toamnă.07 N ppm 13. soiul Stil.00 Pppm 23. producţie 2008 .solul Brun luvic pH 4.

.

.

după cum urmează: Experienţa 1: Studii şi cercetări despre influenţa densităţii de semănat în corelaţie cu soiul. Densitatea recomandată de amelioratori este de 450-500 boabe germinabile/mp. Se foloseşte mai ales în raţia de furajare a animalelor: porcine. Soiul de triticale de toamnă PLAI a fost creat la Institutul de Creare şi Cercetare Plante Tehnice Fundulea (ICCPT). în anul 1991. 26 Caracteristicile şi însuşirile agricole ale soiului PLAI (Lista oficială a soiurilor şi hibrizilor de plante din România 1988) . taurine. precum şi a păsărilor. despre influenţa densităţii de semănat în corelaţie cu soiul asupra producţiei şi calităţii triticalelor de toamnă. administrate triticalelor de toamnă înfiinţate pe soluri acide. am luat în studiu un număr de trei soiuri de triticale de toamnă. asupra producţiei şi calităţii triticalelor de toamnă înfiinţate pe soluri acide. Experienţa 2: Studii şi cercetări despre influenţa îngrăşămintelor chimice foliare cu azot. pe care le prezentăm în continuare.CAPITOLUL V MATERIAL ŞI METODĂ DE TEHNICĂ EXPERIMENTALĂ CERCETĂRI PROPRII CHAPTER V THE MATERIAL AND THE EXPERIMENTAL METHOD PERSONAL RESEARCH Pentru realizarea acestei teze am efectuat un număr de două experienţe. Materialul biologic studiat La prima experienţă.1. de tipul celor acide (podzolice) şi răspund foarte bine la fertilizare. 5. Tabelul nr. Acest soi valorifică bine solurile mai puţin fertile.

27 Caracteristicile şi însuşirile agricole ale soiului STIL (Lista oficială a soiurilor şi hibrizilor de plante din România 1988) Masa a 1.200 kg/ha Soiul de triticale STIL a fost creat prin selecţie şi ameliorare în cadrul Institutului de Creare şi Cercetare Plante Tehnice Fundulea (ICCPT).000 boabe Masa hectolitrică Rezistenţa la iernare Rezistenţa la cădere Rezistenţa la făinare Rezistenţa la rugina galbenă Rezistenţa la rugina brună Rezistenţa la septorioză Potenţial mediu de producţie 43 – 45 g 60 – 62 kg/hl bună bună mijlocie mijlocie mijlocie mijlocie 8. în anul 2003.Masa a 1. Făina se foloseşte în panificaţie. în hrana animalelor. care pune bine în valoare terenurile acide. Tabelul nr. Este un soi de toamnă. Se foloseşte ca nutreţ-boabe şi ca furaj masă verde.000 boabe Masa hectolitrică Rezistenţa la iernare Rezistenţa la cădere Rezistenţa la făinare Rezistenţa la rugina galbenă Rezistenţa la rugina brună Rezistenţa la septorioză Potenţial mediu de producţie 41–44g 62–64 kg/hl bună bună bună mijlocie sensibil mijlocie 8. productiv.651 kg/ha . dar în amestec într-o proporţie de 1:1 cu făină de grâu.

3. Este un soi de toamnă.Soiul de triticale de toamnă GORUN a fost creeat prin selecţie şi ameliorare în cadrul Institutului de Creare şi Cercetare Plante Tehnice Fundulea (ICCPT).5 bună mijlocie sensibil rezistent sensibil sensibil 6.1.000 boabe Masa hectolitrică Rezistenţa la iernare Rezistenţa la cădere Rezistenţa la făinare Rezistenţa la rugina galbenă Rezistenţa la rugina brună Rezistenţa la septorioză Potenţial mediu de producţie 5. Metoda experimentală 5. 28 Caracteristicile şi însuşirile agricole ale soiului GORUN (Lista oficială a soiurilor şi hibrizilor de plante din România 1988) Masa a 1. aplicate soiului GORUN. productiv. 5.3. 1 Studii şi cercetări despre influenţa densităţii de semănat în corelaţie cu soiul. Îngrăşămintele chimice folosite Pentru a doua experienţă.000 kg/ha . dar în amestec în proporţie de 2:1 cu făina de grâu. Tabelul nr. Am luat în studiu 2 factori: 43 64. care pune în valoare terenurile slabe. în anul 2005. dar se obţin producţii bune şi în condiţii de neaplicare a îngrăşămintelor chimice. Metoda experimentală efectuată în câmp Experienţa nr. acide. Se foloseşte ca nutreţ-boabe şi ca furaj masă verde în hrana animalelor. au fost cercetate un număr de trei îngrăşăminte chimice foliare.2. asupra producţiei şi calităţii triticalelor de toamnă. Făina se foloseşte şi în industria de panificaţie. Reacţionează foarte bine la îngrăşăminte chimice cu azot. studii şi cercetări despre influenţa îngrăşămintelor chimice foliare asupra producţiei şi calităţii triticalelor de toamnă.

GORUN c1 .PLAI Factorul B. soiurile de triticale de toamnă.g.500 boabe germinabile/mp R1 V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 V8 V9 V10 V11 V12 R2 V3 V4 V5 V6 V7 V8 V9 V10 V11 V12 V1 V2 R3 V5 V6 V7 V8 V9 V10 V11 V12 V1 V2 V3 V4 Fig.300 boabe germinabile /mp b2 .g.STIL b1 . cu graduările: b1 . 29 Experienţa cu 12 variante V a1b1 1 V a1b2 2 V a1b3 3 300 b.400 boabe germinabile /mp b3 . 4 . densitatea de semănat a triticalelor de toamnă./mp Soiul STIL 400 b./mp 450 b.450 boabe germinabile /mp b4 .g. cu graduările: a1 .Parcele din blocurile randomizate din prima experienţă cu densitatea de semănat Tabelul nr.Factorul A./mp .

/mp 4 V a2b1 300 b./mp 1 0 V a3b3 450 b.g./mp 6 V a2b3 450 b./mp 1 2 Prin combinarea factorilor şi a graduărilor rezultă experienţa de tip 3 x 4 = 12 variante: ./mp 9 Soiul PLAI V a3b2 400 b.g./mp 7 V a2b4 500 b.g./mp 8 V a3b1 300 b.V a1b4 500 b.g.g.g.g.g./mp 1 1 V a3b4 500 b.g./mp 5 Soiul GORUN V a2b2 400 b.

25 · Zinc (Zn+2) complexat cu acid citric . solubil în apă Nutrienţi secundari: · Magneziu (Mg+2) solubil în apă 4.Nutrient Express Factorul B – faza de aplicare. 2: Studii şi cercetări despre influenţa îngrăşămintelor chimice foliare asupra producţiei şi calităţii triticalelor de toamnă. potasiu şi microelemente (cu pregătire soluţie în echivalent 300 l apa/ha. faza de burduf a triticalelor de toamnă a).Plantfert a3 . a1 .îngrăşăminte chimice foliare cu azot.Microfert U a2 . cu următoarele graduări: 1.7 citric 0. Prezentarea produsului foliar MICROFERT U COMPOZIŢIA PRODUSULUI ŞI PRINCIPALELE CARACTERISTICI: Compoziţie [g/l] Element (minim) Nutrienţi principali: · Azot total (N) din uree (conţinut de biuret maxim – 90 0. sub formă de oxid de 25 potasiu (K2O). Experienţa nr.5 · Sulf (S) din SO-24 25 Micronutrienţi: · Bor (B) · Fier (Fe+2) complexat cu acid 3 citric 25 · Mangan (Mn+2) complexat cu acid 0. cu rol de asigurare a apei pentru plante şi ecologizarea solului). faza de înfrăţire a triticalelor de toamnă 2. Factorii luaţi în studiu: Factorul A .24%) · Potasiu.Ca variantă test am luat media variantelor ( X ).

Prezentarea îngrăşământului foliar PLANFERT .b).

c). Prezentare îngrăşământ foliar NUTRIENT EXPRES COMPOZIŢIA PRODUSULUI ŞI PRINCIPALELE CARACTERISTICI: ElementCompoziţie [g/l] (minim) %AZOT 18FOSFOR 18POTASIU 18 .

5 . 29 Variantele 6+1 test Din combinaţia factorilor cu graduările. astfel: Varianta V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 R V1 1 R V2 2 R V6 3 V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 V2 Combinaţia Factorul A x Factorul B F0 (nefertilizat) a1b1 a1b2 a2b1 a2b2 a3b1 a3b2 V3 V4 V5 V6 V7 V3 V4 V5 V6 V7 V1 V7 V1 V2 V3 V4 V5 F0 a1b1 a1b2 a2b1 a2b2 a3b1 a3b2 Nefertilizat Faza de înfrăţire Faza de burduf Faza de înfrăţire Faza de burduf Faza de înfrăţire Faza de burduf NEFERTILIZAT MICROFERT U PLANTFERT NUTRIENT EXPRESS Fig.Parcele din blocurile randomizate din a doua experienţă cu fertilizarea foliară cu azot . a rezultat o experienţă de tipul 3 x 2 = 6 variante şi încă o variantă test.Tabelul nr.

000 de boabe (MMB) f) masă hectolitrică (MH) g) cantitatea de gluten umed h) cantitatea de proteine i) cantitatea de cenuşe Analizele de mai sus le-am efectuat la Laboratorul Inspectoratului de stat pentru seminţe Argeş.000 de boabe) am calculat producţia biologică a triticalelor. Metoda experimentală din laborator În laboratorul de seminţe din eşantionul luat din câmp înaintea recoltării am făcut următoarele determinări: a) numărul de spice /mp b) numărul de spiculeţe/spic c) numărul de boabe în spiculeţ d) numărul de boabe în spic e) masă la 1. . În funcţie de elementele de productivitate (numărul mediu al spicelor/mp. în intervalul 2007-2009.3.Parcelele au fiecare suprafaţa de 10 mp (L=10m.2. unde Q kg/ha = producţia medie/ha exprimată în kg. În câmp s-au efectuat determinări biometrice anuale. S-a folosit următoarea formulă: Q kg/ha = (Nsp x NbxMMB)/100.l=1m). iar înainte de faza de recoltat s-au luat probe din recoltă pentru a determina elementele de productivitate şi pentru a calcula producţia triticalelor. numărul mediu al boabelor/spic şi masa a 1. 5.

Nb = numărul mediu al boabelor dintr-un spic. CAPITOLUL VI REZULTATE OBŢINUTE ŞI DISCUŢII CHAPTER VI . pentru determinarea conţinutului de proteine. * Calcinarea la 6000C pentru determinarea cantităţii de cenuşă.Nsp = numărul mediu al spicelor/mp. Determinarea producţiei fizice obţinute de la fiecare parcelă s-a efectuat prin operaţiunea de cântărire. MMB = masa a 1.000 de boabe. * Descompunerea substanţelor organice cu azot în acid sulfuric. Determinările din laborator asupra conţinutului de gluten. de proteine şi cenuse s-au făcut prin următoarele metode: * Spălarea cu soluţie de clorură de sodiu 2%. Rezultatele au fost prelucrate statistic prin metoda variaţiei (CEAPOIU). exprimată în g. pentru determinarea cantităţii de gluten.

44 294.22 293. boabe germinabile pe mp.28 93. Tabelul nr. asupra capacităţii de producţie biologică la triticalele de toamnă 6. 30.51 92.00 559.11 467.00 93.00 % 97.1.56 554. A rezultat că cel mai mare procent de răsărire al celor trei soiuri de triticale s-a realizat în cazul variantelor în care am folosit 300.p 300 400 450 500 300 400 450 500 300 Combinaţia a1b1 a1b2 a1b3 a1b4 a2b1 a2b2 a2b3 a2b4 a3b1 Numărul de plante răsărite la m2 nr. 30 Corelaţia soi (a) x densitatea de semănat (b) asupra numărului de triticale răsărite pe mp (2007-2009) Nr. b. Numărul de plante răsărite/mp Numărul de plante răsărite pe mp.g.11 .1.52 96./m. Rezultatele obţinute din cercetări.22 470.1. este prezentată în Tabelul nr. în funcţie de densitatea/mp. 292. privind corelaţia soi X densitatea de semănat a triticalelor.31 94.20 97.89 96.56 385.67 385. respectiv 400.RESULTS AND DISCUSSIONS 6.41 98.

67 -2.9 97.67 +6.2 100.1.33 +28.87 93.33 738.2.83 6. 695. 31 Corelaţia soi (a) x densitatea de semănat a triticalelor de toamnă (b) asupra numărului de spice viabile /mp (2007-2009) Varianta 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 Combinaţia a1b1 a1b2 a1b3 a1b4 a2b1 a2b2 a2b3 a2b4 a3b1 a3b2 a3b3 Numărul de fraţi (spice/m2) nr.0 96.33 698.50 474.33 % 97.7 101.33 -3.67 706.400 450 500 a3b2 a3b3 a3b4 387.8 99.33 -5.67 -15.33 +1.5 100.8 98.33 000 *** *** 000 000 00 ** 000 Diferenţa Semnificaţia .33 +7. Numărul de spice rezultate pe mp Acest aspect este prezentat în Tabelele nr.2 -14.33 -22.4 99.89 94.67 -11.67 694.33 707.33 687.9 99.0 104.67 704.67 711. Tabelul nr.67 717.00 500 96. 31 şi 32.33 716.

20 +1.67 730.cel mai mare număr de spice/mp a fost obţinut la soiul STIL în toate densităţile folosite (V1v4). am constatat că: .12 13 a3b4 X 736.33 716.44 97.67 701.33 711.08 -7.33 694.67 706.1% 15.33 711.1 18.41 - b4 738.0 +5.33 704.36 DL 0.67 0.4 100.00 103.67 692.00 Mt.33 687.25 - b3 717.00 Diferenţa Factorul „A” (soiul) 300 400 450 500 0 - DL 5% 6.50 DL 1% 9.67 710.34 709.83 +2. 100.58 100.0 0.60 -17.67 736.75 712.00 100.34 99.97 *** 714.50 DL 1% 11.67 698. Semnificaţia .00 *** Tabelul nr.84 DL 0.30 -5.7 98.67 704.75 0.56 103.00 +20.80 Din datele prezentate mai sus.14 00 b2 707.9 100.25 695.0 +26. 32 Corelaţia soi (a) x densitatea de semăanat a triticalelor de toamnă (b) asupra înfrăţirii /mp ) (2007-2009) Factorul „B” – desimea de însămânţare Mediile factorului „B” felii / m2Numărul de fraţi % b1 STIL GORUN PLAI X % Diferenţa Semnificaţia DL 5% 7.8 100.

la toate soiurile numărul de fraţi fertili este foarte semnificativ superior la densitatea de 500 b.g/mp şi foarte semnificativ inferioară la 300 b.4 79.46 +3.12 15. % 20. . Tabelul nr.69 +1./mp. (Tabelul nr.64 14. .02 -1. 32).4 Diferenţa +3.36 13.Diferenţa faţă de media experienţei este foarte semnificativă la densitatea de 450 şi 500 b.69 122.65 +1. 31). 33 Corelaţia soi (a) x densitatea de semănat a triticalelor de toamnă (b) asupra numărului de spiculeţe /spic (2007-2009) Varianta 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Combinaţia a1b1 a1b2 a1b3 a1b4 a2b1 a2b2 a2b3 a2b4 a3b1 a3b2 Numărul de spiculeţe în spic nr. dacă creşte densitatea de semănat. scade înfrăţirea.28 17.se constată că.g /mp.27 -3.g./mp.g.17 20. este nesemnificativă la 400 b. .65 +1.34 +3.g. 33 şi 34.2 106.29 20.1 89./mp şi distinct semnificativ inferior la densitatea de 300 b.0 109.9 122.76 -3. (Tabelul nr.0 92.3.g/mp.1.50 -1. 6.4 79.06 Semnificaţia *** *** 000 000 *** *** 000 000 *** *** .0 106.31 17.2 122.la soiurile GORUN şi PLAI cel mai mare număr de spice a fost obţinut la densităţile de 450 şi 500 b.87 13. Numărul de spiculeţe dintr-un spic Influenţa densităţii folosite la semănatul triticalelor de toamnă asupra numărului de spiculeţe/spic este redată în Tabelele nr.28 18.

65 -3.67 *** b2 17.11 12 13 DL 5% 0.32 80. 33.84 .36 DL 1% 0.31 20.5 16.34 DL 1% 0.4 100.10 +0.7 100.63 90.7 -1.0 0.64 18.cel mai mare număr de spiculeţe/spic l-a dat soiul STIL (varianta 9) – Tabelul nr.60 DL 0.13 0.52 16.0 -1.00 Mt.29 122.69 17.2 +1. 34 Număr de spiculeţe/spic în funcţie de soi (a) x densitatea de semănat (b).17 13.49 DL 0.36 14.29 13.97 Constatări: 20.73 16.98 13.1 -3.28 20.98 15.55 000 b4 13.11 0.50 13. cu graduările folosite (2007-2009) Factorul „B” –densitatea de semănat Factorul „A” (soiul) 300 400 450 500 Mediile factorului „B” Numărul de spiculeţe în spic Semnificaţia Diferenţa -0.65 a3b3 a3b4 X 14.52 DL 0.00 0.62 16. 99.82 107.1 0.87 15.62 100.0 DL 5% 0.07 90.0 100.00 % b1 STIL GORUN PLAI X % Diferenţa Semnificaţia DL 5% 0.00 000 000 Tabelul nr.30 000 16.40 DL 1% 0. .12 17.1 81.2 100.28 20.19 *** b3 14.1% 0.1% 0.1 +3.

5 108. Tabelul nr.23 +0.6 95.7 108.19 +0.63 1.71 1.27 112.65 1./mp. respectiv 400 b.g.0 83.4 85. Numărul de boabe viabile/spiculeţ Acest aspect este prezentat în Tabelele nr.03 -0. % 1.5 Diferenţa +0.64 1.13 -0.11 -0.1 80.2 112. 35 şi 36.5 98.19 +0.29 1.45 1.70 1.71 1.22 1.19 +0. 35 Corelaţia soi (a) x densitatea de semănat a triticalelor de toamnă (b) asupra numărului de boabe/spiculeţ (2007-2009) Varianta 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 Combinaţia a1b1 a1b2 a1b3 a1b4 a2b1 a2b2 a2b3 a2b4 a3b1 a3b2 a3b3 a3b4 Numărul de boabe în spiculeţe nr.13 -0.30 +0.1..g/mp – semnificativ superioare şi respectiv semnificativ inferioare la densităţile de 450 şi 500 b.1 112.3 107. 300.4.49 1.07 -0. 6.25 Semnificaţia *** *** 000 000 *** *** 000 000 *** *** 000 .43 1.09 -0.4 94.se observă că la toate soiurile de triticale de toamnă folosite în experienţe. s-a obţinut cel mai mare număr de spiculeţe în spic la variantele cu densităţi mici de semănat.

52 100.01 +0.71 1.07 DL 0.19 *** b2 1.52 1.1 -0.03 DL 1% 0.70 1.29 1.13 DL 5% 0.06 X 1.46 96.26 000 1.00 Mt.63 1.6 100.0 -0.00 DL 5% 0.01 0.04 DL 0.50 1. 99.6 +0.06 0 b4 1.49 1.04 DL 1% 0.0 0.0 100.53 1.soiul cu cel mai mare număr de boabe este soiul STIL (V1) (Tabelul nr.71 112.02 +0.4 100. Diferenţa Factorul „A” (soiul) .65 1.45 1.1% 0.71 1.12 *** b3 1.1 -0.1 0. 36 Corelaţia soi (a) x densitatea de semănat a triticalelor de toamnă (b) în graduări diferite asupra numărului de boabe /spiculeţ (2007-2009) Factorul „B” – densitatea de semănat a Mediile factorului „B” triticalelor de toamnă Numărul de boabe în spiculeţe Semnificaţia - 300 400 450 500 % b1 STIL GORUN PLAI X % Diferenţa Semnificaţia DL 5% 0. 35).64 1. 35 şi 36: .0 0.06 DL 0.52 100.11 Constatări din datele expuse în Tabelele nr.2 +0.22 1.1% 0.05 DL 1% 0.1 1.43 1.00 Tabelul nr.26 83.27 1.64 108.

g.g.la densităţi mici de 300-400 b.5 115. semnificativ inferior la densitatea de 450 b.00 34.4 136.la toate soiurile. .00 29.03 -3.36 +3. (Tabelul nr.5 111. 37 Corelaţia soi (a) x densitatea de semănat a triticalelor de toamnă (b) asupra numărului de boabe în spic (2007-2009) Varianta 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Combinaţia a1b1 a1b2 a1b3 a1b4 a2b1 a2b2 a2b3 a2b4 a3b1 a3b2 Numărul de boabe în spic nr.8 Diferenţa +9.30 +3.g.2 62.00 28.03 -4.1.2 111.31 -8. Tabelul nr.67 136. 36). ./mp.1 66.00 35.33 16.64 +9.3 135. numărul de boabe în spiculeţ se prezintă foarte semnificativ superior la densităţile de 300 şi 400 b.5./mp s-au obtinut cele mai bune rezultate.03 Semnificaţia *** *** 000 000 *** *** 000 000 *** *** .64 +9.31 -9.67 22.33 17. Numărul de boabe în spicul de triticale În Tabelele nr.36 +4.diferenţele sunt foarte semnificativ superioare faţă de media variantelor. 37 şi 38 este prezentată influenţa densităţii asupra numărului de boabe în spic.g.67 28./mp.8 83. foarte semnificativ inferior la densitatea practicată de 500 b. 6.7 87../mpsi. % 35.67 21.

89 DL 1% 1.00 25.33 25.33 22.13 DL 1% 1.78 65.0 -0.00 DL 5% 0.00 17.54 DL 0.67 28.1% 2.6 100.06 a3b3 a3b4 X 22.00 000 000 Tabelul nr.4 101.40 -8.1% 1.31 0.00 Mt.3 100.34 *** b3 21.67 100.89 000 25.90 +9.33 +0.33 17.1 67.89 135.0 -3.64 87.0 0.31 -8.00 17.67 000 b4 16.00 113. 38 Numărul de boabe în spic în funcţie de soi (a) x densitatea de semănat (b) în graduări diferite la triticalele de toamnă (2007-2009) Factorul „B” – densitatea de semănat Mediile factorului „B” Numărul de boabe în spic Semnificaţia - Factorul „A” (soiul) 300 400 450 500 % b1 STIL GORUN PLAI X % Diferenţa Semnificaţia DL 5% 0.67 29.67 34.00 35.00 34.11 12 13 DL 5% 1.25 26.33 16.22 *** b2 28.88 Diferenţa .67 29.17 DL 0.33 22.1 2.75 25.33 22.42 +0. 98.70 -3.77 DL 1% 1.35 DL 0.08 0.00 85.17 35.00 +3.3 100.

6.1 106.5 86.0 106.39 +2.0 Diferenţa +7. 39 Corelaţia soi (a) x densitatea de semănat a triticalelor de toamnă (b) asupra MMB (2007-2009) Vari anta 1 2 3 4 5 6 7 8 9 Combinaţia a1b1 a1b2 a1b3 a1b4 a2b1 a2b2 a2b3 a2b4 a3b1 Masa a 1.1. .2 101.6.57 37.din datele prezente în Tabelele nr.5 104. 38).32 48.g.87 +1. (Tabelul nr.000 de boabe) Studiul densităţii de semănat a triticalelor de toamnă asupra MMB este redată sintetic în Tabelele nr./mp.55 47.81 116.0 108.000 de boabe g % 51. 39 şi 40. cele mai bune variante s-au obţinut la variantele unde am practicat densităţi mici de semănat.42 +4.15 +5.57 +2.30 46. Tabelul nr.49 46. MMB (Masa a 1.83 +0.6 44.10 Semnificaţia *** *** *** *** *** *** *** *** 000 .la toate cele trei soiuri cercetate.00 49. 300 şi 400 b.g/mp. cu valoarea de 35 boabe pe spic.numărul boabelor este foarte semnificativ superior la densităţile de 300 şi 400 b .3 110.65 -6.g.64 +3. ./mp şi semnificativ inferior la densităţile mari de 450 şi 500 b.78 45. 37 şi 38 rezultă că cel mai mare număr de boabe pe spic le-am obţinut la soiurile STIL (V1) şi GORUN (V5).Constatări: .3 112.

55 44.1% 0.55 * 400 b2 49.23 -7.57 35.01 DL 1% 1.77 43.81 45.00 000 000 000 DL 5% 0.90 +2.52 99.93 42.00 % 48.95 43.40 450 b3 48.14 0.30 45.5 +1.46 . 111.81 36.81 44.78 DL 0.96 0.1 81.91 83.00 Mt.0 DL 5% 1.38 DL 1% 0.86 51.51 43.49 37.9 +0.10 -7.6 100.82 46.39 500 b4 46.70 Tabelul nr. (2007-2009) Factorul „B” – densitatea de semănat Factorul „A” (soiul) 300 b1 STIL GORUN PLAI X % Diferenţa Semnificaţia DL 5% 1.50 35. în functie de soi (a) x densitatea de semănat (b).40 -7.9 100.18 DL 1% 1.33 46.15 36.1 105.1 -0.31 100.0 0.10 11 12 13 a3b2 a3b3 a3b4 X 36.78 36.1% 2.53 DL 0.01 47.000 de boabe Semnificaţia *** ** 000 Diferenţa +4.91 100.52 DL 0. 40 MMB obţinută la triticalele de toamnă.0 -7.36 96.47 103.1 83.1 2.55 0 Mediile factorului „B” Masa a 1.5 -1.72 36.8 83.

Producţia biologică În Tabelele nr.7.8 Diferenţa +4. 41 Influenţa marcată de soi (a) şi densitatea de semănat a triticalelor de toamnă (2007-2009) Varianta 1 2 3 4 5 6 7 Combinaţia a1b1 a1b2 a1b3 a1b4 a2b1 a2b2 a2b3 Producţia biologică kg/ha % 12.173.densitatea de 300 b. MMB este semnificativ superior la densitatea efectuată cu 300 b./mp.43 +3.0 g.1 89. pe primul loc situându-se soiul STIL cu 51.775..192.MMB este superioară la soiul STIL.0 122. la toate soiurile.MMB are valorile cele mai mari la soiul Stil în toate variantele din experienţe.287.33 10. foarte semnificativ faţă de media soiurilor de triticale de toamnă.781.1 141. .76 Semnificaţia *** *** 000 *** *** 0 .90 +2.Din datele expuse în Tabelele nr./mp a dat cel mai bun rezultat privitor la MMB.90 +1.la toate soiurile.255.33 5. 39 şi 40 constatăm că: .00 11.1 92. Tabelul nr. . 41 şi 42 prezentăm interrelaţia dintre densitatea aplicată şi cantitatea de producţie biologică.g.281.57 -812.2 127.g.612.393.24 -641.10 -2.65 153.0 70.364.00 7.1.67 7.178. . 6.33 9.g/mp şi semnificativ inferior la densitatea mare de 500 b.261.

873.88 8.8 7.3 100.261.0 83.10 PLAI 9.8 9 10 a2b4 a3b1 5.42 ** - -1.46 DL 5% 1.0 109.038.65 83.17 0. .4 104.00 +2. iar soiul PLAI are producţia distinct semnificativă.612.250.774.15 DL 1% GORUN 1.5 100.35 DL 0.soiul STIL a înregistrat cele mai mari valori ale producţiei biologice la densităţi mici.32 9.065.426. 42 Relaţia soi (a) x densitatea de semănat a triticalelor de toamnă (b) pe graduări diferite.43 b3 69.192.160.364.10 134.76 +1.25 5.522.67 68. am constatat următoarele: .4 0.287.178.50 -1.42 68.00 6.781.00 7.0 113. .486.005.446.088.0 5.3 7.43 0.67 8.00 b2 8.104.3 -2.542.2 86.0 +765./mp.51 00 Mt DL 5% 1.311.92 5.435.311.33 DL 0.6 9.1% 1.00 450 72.774.570.784.4 10.31 DL 5% 764.soiul GORUN are producţia foarte semnificativă.231.10 Diferenţa -2.24 Producţia biologică 000 ** Factorul „B” – densitatea de semănat a3b2 7.070.1% 2.6 5.391.00 8.8 5.070.66 11.66 +338.558.08 5.0 b4 Mediile factorului „B” -483. 300 b.00 2.1 3.01 DL 1% 1.570. 41 şi 42.0 500 400 5.53 DL 0.69 -1.00 000 % 000 Semnificaţia - 11 3b3 Factorul „A” a300 (soiul) 12 a3b4 b1 X STIL 12.446.522.984.777.854.06 DL 1% 2. asupra producţiei biologice (2007-2009) Din datele prezentate în Tabelele nr.68 13 X % Diferenţa Semnificaţia 10.43 -2.12 Tabelul nr.g.6 100.0 6.66 9.545.615.33 94.

Rezultatele cercetărilor privitor la corelaţia soi (a) x densitate de semănat a triticalelor de toamnă.571.731.70 -656.0 73.67 5.37 +1.628.515.67 6.2 100.04 +265.039.832.062.69 6.5 101. la triticalele de toamnă (2007-2009) Varianta 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 Combinaţia a1b1 a1b2 a1b3 a1b4 a2b1 a2b2 a2b3 a2b4 a3b1 a3b2 a3b3 Producţia fizică kg/ha % 7.67 5.67 5.298.63 -504.67 1310 117.497.30 +1.61 +957.9 88.910. asupra producţiei fizice Datele obtinute sunt expuse în Tabelele nr.96 -1.8 90. Tabelul nr.63 +3.00 4.524.1 118./mp).63 +60.1 104. 6. 43 şi 44.0 81.00 4.33 4.2 Diferenţa +1.052..472.g.6 126.toate soiurile cercetate în experienţe au producţia biologică distinct semnificativ superioară la densitate mică şi distinct semnificativ inferioară la densitate mare (500 b.2.602.00 5. 43 Corelaţia soi (a) x densitatea de semănat asupra producţiei fizice.96 -1.37 Semnificaţia *** *** 000 *** *** ** 000 *** 000 000 .069.035.30 7.

35 6.12 13 a3b4 X 3.10 - b4 4.00 3.25 4.455.75 5.567.577.25 -678.89 - b3 5.8 87.0 +299.00 5.910. . La soiul GORUN s-a obţinut cea mai mare producţie la densitatea de 400 b.00 DL 5% 714.g.866.5 +641.111.67 5.208.628.02 67.062.515.33 5.g.1% 1.3 100.749.89 111.67 6.67 00 5.67 7.567.33 73.069.33 5.3 106.298.66 6. 105.524. Albota (2007-2009) Factorul „B” – densitatea de semănat Mediile factorului „B” Producţia biologică Semnificaţia - 300 400 450 500 % b1 7.66 kg.571.00 000 DL 5% 39.34 DL 0.24 DL 1% 53.1% 71.0 0.2 +1010.602.888.00 100./mp.66 5.5 -197.67 4.9 1.33 4. Diferenţa .89 118.00 Mt.70 0. 44 Corelaţia între soi (a) x densitate de semănat în graduări diferite asupra producţiei fizice la triticalele de toamnă.98 DL 0.298.749.8 100.25 0./ha.369. de 300 b.cea mai mare producţie fizică s-a obţinut la soiul STIL cu 7.081.00 4.44 Tabelul nr.00 5.89 96.0 -1.039. 43 şi 44 se constată că: .832.00 +379.738.6 * b2 6.15 Din datele prezente în Tabelele nr.946.soiurile STIL şi PLAI au dat cele mai bune producţii în cazul densităţii mici.52 DL 1% 1.817.

4 Diferenţa +0.49 -1.70 63. producţiile sunt aprope la fel.12 -0.dacă densitatea de semănat creşte.la soiul PLAI.g.85 -1./mp.74 Semnificaţia * 000 000 000 000 000 000 *** *** .910.35 şi 4.3.gh. 5. la toate cele trei soiuri din câmpul de experienţe.78 62.10 62.07 -0./ha. Rezultatele obţinute din cercetări prinvind corelaţia soi (a) x densitatea de semănat asupra masei hectolitrice Datele sunt expuse în Tabelele nr.67 kg.1 103.2 99. 45 Corelaţia soiului (a) x densitatea de semănat (b) asupra masei hectolitrice (MH) Varianta 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Combinaţia a1b1 a1b2 a1b3 a1b4 a2b1 a2b2 a2b3 a2b4 a3b1 a3b2 Producţia fizică kg/ha % 63.2 97.47 -2. 43).2 99.33 100.20 65.062.. Tabelul nr. producţia fizică scade datorită concurenţei pe spaţiul de nutriţie al unor soluri acide (Tabelul nr./mp şi distinct semnificativ inferioară la densitatea de semănat de 500 b. .se observă că producţia fizică este demnificativ superioară la densitatea de 300 b. în cazul densităţilor de 400 şi 450 b. ./mp.96 62.40 +2.0 102.23 +1. 6.9 98.22 +0.64 -0.80 63. 45 şi 46.52 63.1 98.12 61.3 100.3 99.g.82 65.

00 100.26 DL 0.73 DL 1% 1.56 -0.52 62.63 98.85 +1.9 -0.2 98.82 64.57 0.76 64.20 64.02 63.7 -0.1% 0.96 DL 0.04 62.8 101.96 65.0 +1.8 100.60 100.54 Semnificaţia Diferenţa .76 65.78 63.11 12 13 DL 5% 0.59 101.19 DL 1% 0. 46 Corelaţia soiului (a) x densitatea de semănat (b) în diferite graduări la triticale.0 0. 99.10 65.6 100.63 DL 1% 0.00 0 ** DL 5% 0.00 Mt.55 99.40 - b3 63.34 a3b3 a3b4 X 64.33 64.81 63.98 0 63.5 +0.41 0.76 63.16 63.76 64.71 62.00 *** *** Tabelul nr.16 +0.9 100.16 62.9 +0. asupra masei hectolitrice (2007-2009) Factorul „B” – densitatea de semănat Mediile factorului „B” Masa hectolitrică Factorul „A” (soiul) 300 400 450 500 % b1 STIL GORUN PLAI X % Diferenţa Semnificaţia DL 5% 0.0 -0.1 1.64 - b2 63.12 62.1% 1.11 DL 0.24 100.06 - b4 61.

masa hectolitrică scade./mp./mp.soiurile luate în studiu au masa hectolitrică mică la variantele cu densitatea de semănat de 500 b.g. fiind urmat de soiul STIL şi soiul GORUN. .soiul Plai a avut cea mai mare masă hectolitrică la toate densităţile de semănat (V9-V12).g. ./mp. cele mai bune rezultate s-au obţinut la semănatul cu densitate mică de b. 45). la variantele cu densităţi mari de semănat diferenţele fiind semnificativ inferioare (Tabelul nr.Analizând datele expuse în Tabelele nr. . 46). . adică la 300 şi respectiv 400 b.g.soiul PLAI are diferenţe semnificativ distincte superioare.la toate soiurile studiate. .dacă densitatea de semănat creşte. 45 şi 46 rezultă că: . .toate cele trei soiuri au valori mici ale masei hectolitrice.. la toate soiurile (Tabelul nr.

Spice de triticale soiul Stil. asupra caracteristicilor de morărit şi panificaţie 6.4. 6 . Albota 6. Rezultatele studiilor privind corelaţiile dintre soi (a) şi densitatea de semănat a triticalelor.1. iulie 2008.Fig. Cantitatea de gluten umed Datele despre cantitatea de gluten umed sunt prezentate în Tabelele nr 47 şi 48. Tabelul nr. 47 Influenţa soiului (a) şi a densităţii de semănat (b) asupra cantităţii de gluten umed la triticalele de toamnă (2007-2009) Varianta Combinaţia Conţinutul în gluten Diferenţa Semnificaţia .4.

6 101.6 102.90 0.71 30.2 95.16 +0.2 110.04 +3.79 35.52 -4.39 35.84 33.19 37.12 34.23 % 117.40 32.71 100.4 85.56 -4.00 *** *** *** ** *** 000 000 000 *** 000 000 000 Tabelul nr.34 -1.54 +0.6 88.0 +6.60 a1b1 a1b2 a1b3 a1b4 a2b1 a2b2 a2b3 a2b4 a3b1 a3b2 a3b3 a3b4 X 40.45 DL 0.umed % 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 DL 5% 0.0 106.8 102.1% 0.89 +0.33 DL 1% 0.65 -0.10 +2.78 -1.77 -1.33 34.01 32.8 95.61 29.7 97. 48 .33 36.92 32.5 96.

24 DL 1% 3.19 29. 47 şi 48 am constatat că: .51 -0.01 37.65 32.90 0.33 31.4.95 DL 0.87 37.34 34.2. 6.67 33.46 34. diferenţele faţă de media variantelor fiind foarte semnificativ superioare (Tabelul nr.24 100.1 95. Conţinutul în substanţe proteice Diferenţa . asupra conţinutului de gluten umed la triticalele de toamnă (2007-2009) Factorul „B” – densitatea de semănat Mediile factorului „B” Conţinutul în gluten umed Semnificaţia * - Factorul „A” (soiul) 300 400 450 500 % b1 STIL GORUN PLAI X % Diferenţa Semnificaţia DL 5% 2.3 -0.0 +2.42 -1.39 32.00 DL 5% 1.5 97.soiul STIL a avut cea mai mare cantitate de gluten umed la toate densităţile de semănat ale triticalelor de toamnă.Corelaţia soi (a) x densitatea de semănat (b).la densitatea de 300 b.41 DL 0.91 33.2 -2.2 +3.23 100.1 +0.95 DL 1% 2.75 Din analiza datelor prezentate în Tabelele nr. . în graduări diferite.00 Mt.31 35.48 40. .85 - b4 35. .70 33.53 92.pe măsură ce densitatea de semănat creşte.1 5.38 97. 47)./mp cantitatea de gluten umed are rezultatele cele mai bune.soiul STIL are valori distinct semnificative superioare la conţinutul în gluten umed.g.71 32.1% 4.51 ** b2 36.68 0 36. scade conţinutul în gluten umed la triticale. 107.73 110.12 30.4 100.77 32.02 - b3 34.0 0.

85 12.396 14.1% 0.9 100.27 16.34 +1.60 16.17 -1.44 15.00 Semnificaţia *** *** 000 *** *** 000 000 *** ** 000 000 .28 15.41 DL 0.60 14.0 94.63 -3.0 Diferenţa +3.Corelaţia între densitatea de semănat şi conţinutul în substanţe proteice la triticalele de toamnă este prezentată în Tabelele nr.34 +1.4 86.66 -0.13 12.4 104.96 0.45 -0.31 11. Tabelul nr. 49 şi 50.09 -1.96 +1.11 13.1 77.30 DL 1% 0.0 103.6 109.6 86.98 14.9 107.34 +0.8 89.81 -1.50 +0. 49 Corelaţia între soi (a) x densitatea de semănat (b) şi conţinutul în substanţe proteice la triticalele de toamnă (2007-2009) Varianta 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 DL 5% 0.9 108.54 Combinaţia a1b1 a1b2 a1b3 a1b4 a2b1 a2b2 a2b3 a2b4 a3b1 a3b2 a3b3 a3b4 X Conţinutul în substanţe proteice % % 18.4 99.98 16.94 123.

3 96. 104. 50).5 +2.1 100.41 Din datele prezentate în Tabelele nr.37 DL 0.00 Mt.64 -0.83 100.11 15.39 15.60 16.30 - 15.diferenţa faţă de media experienţei este distinctă şi foarte semnificativă la densitatea de 300 şi 400 b.57 DL 1% 3.44 16.g.96 11.1 6.70 14.51 -0.70 105.Tabelul nr.52 84.1% 5.1 -0.0 0. . în funcţie de soi (a) x densitatea de semănat în graduări diferite (2007-2009) Factorul „B” – densitatea de semănat Mediile factorului „B” Conţinutul în substanţe proteice Semnificaţia - Factorul „A” (soiul) 300 400 450 500 % b1 STIL GORUN PLAI X % Diferenţa Semnificaţia DL 5% 2.22 DL 1% 3.g.10 95.28 17.cel mai mare conţinut în substanţe proteice s-a manifestat la soiul de triticale STIL. nu avem diferenţe semnificative (Tabelul nr. la toate densităţile de semănat.47 14.calculul statistic dintre corelaţia soi x densitate de semănat relevă că faţă de media experienţelor.60 12./mp. 49 şi 50 am constatat că: .31 14.24 18. Diferenţa ..32 14.0 +0.87 - b3 14.16 - b2 15.85 13.00 114. .4 -2.g.9 +0.89 DL 0.98 12./mp şi foarte semnificativă inferioară la densitatea de semănat folosită cu 500 b. nesemnificativă la 450 b.27 16.13 14.31 0./mp.6 99. 50 Cantitatea de substanţe proteice la triticale.73 - b4 12.00 DL 5% 2.

13 +0.07 Combinaţia a1b1 a1b2 a1b3 a1b4 a2b1 a2b2 a2b3 a2b4 a3b1 a3b2 a3b3 a3b4 X Conţinutul în cenuşă % % 1.23 1.16 +0.05 -0. 51 şi 52. Tabelul nr.34 1.21 1.37 1.12 -0.28 114.05 +0.10 0.8 100.28 1.0 94.6.16 1.14 0.13 1.00 Semnificaţia *** *** * 0 *** 0 000 ** 00 000 000 .19 +0.1 89.6 106.1 107.6 112.4.7 96.0 Diferenţa +0. 51 Cercetări privind influenţa soiului (a) x densitatea de semănat (b) a triticalelor de toamnă asupra conţinutului în cenuşă Varianta 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 DL 5% 0.05 DL 1% 0.46 1.23 1.3 96.9 88. Conţinutul triticalelor de toamnă în cenuşă Datele rezultate din experienţa cu influenţa soiului (a) x densitatea de semănat (b) a triticalelor de toamnă sunt prezentate în Tabelele nr.5 104.6 100.8 90.44 1.14 1.06 -0.3.07 -0.35 1.08 -0.00 -0.

02 -0.1 0.1% 0.23 1.0 +0.48 1. 52 Cantitatea de cenuşă în funcţie de soi (a) x densitatea de semănat (b) a triticalelor de toamnă.34 1.15 1.07 0.00 Mt.37 109.09 DL 0.37 1.1% 0. 107.13 1.17 91.23 1.35 1.2 94.44 1. 51 şi 52 am constatat că: .03 - b4 1.28 1.0 98.13 Din datele expuse în Tabelele nr.09 Tabelul nr.05 DL 1% 0.DL 0.0 0. Diferenţa .08 DL 0.26 1.09 -0.16 1. în graduări diferite (2007-2009) Factorul „B” – densitatea de semănat Mediile factorului „B” Conţinutul în cenuşă Semnificaţia ** 0 Factorul „A” (soiul) 300 400 450 500 % b1 STIL GORUN PLAI X % Diferenţa Semnificaţia DL 5% 0.28 100.00 DL 5% 0.9 100.24 97.37 1.12 ** b2 1.13 1.cea mai ridicată valoare a cantităţii de gluten umed s-a înregistrat la soiul STIL.06 DL 1% 0.31 102.20 1.0 +0.11 00 1.3 -0.4 -0.5 +0.21 1.03 - b3 1.

g./mp. conţinutul de cenuşă scade.5.5.00 720. în functie de fertilizarea foliară (a) şi faza de aplicare (b) (2007-2009) Conţinutul în cenuşă nr.34 719.33 724.00 723.00 Mt.0 100.0 101.pe măsură ce creşte densitatea de semănat.g. 6. Rezultatele cercetărilor privind corelaţia soi x fertilizare. *** *** *** Varianta Combinaţia Diferenţa Semnificaţia .g/mp.2 100. la triticalele de toamnă 6.67 +6.8 0. asupra productivităţii fizice şi biologice.1..1. Înfrăţirea-numărul spicelor pe mp Tabelul nr./mp şi semnificativ inferioară la densitatea de semănat cu 500 b. . Rezultatele sunt prezentate în Tabelele nr. cu 300 şi 400 b.99 +1.5. şi anume soiul GORUN.68 726.diferenţele faţă de media variantelor se prezintă astfel: foarte semnificative la densitatea mică de semănat.33 +0.0 100.1. 6. 53 Numărul de spice /mp la soiul GORUN.6 100. 1 2 3 4 5 6 Nefertilizat (Mt) a1b1 a1b2 a2b1 a2b2 a3b1 719. semnificative la densitatea de 450 b.33 +5.00 % 100. 53 şi 54. Rezultatele cercetărilor privind corelaţia soi x fertilizare chimică cu îngrăşăminte foliare a triticalelor de toamnă Cercetările privind influenţa fertilizării cu azot s-au efectuat pe un singur soi.00 +4.

1% 3. în graduări diferite.0 +0.58 99.33 - Tabelul nr.0 100.17 721.5 -3. b2 719.17 +2.92 a3b2 719.67 100.33 719.32 100.93 DL 1% 7.00 721.00 Mt.33 719.08 100.4 0.00 719.7 DL 5% 1.3 100. - DL 5% 5.00 +2.50 719.00 719.67 Mt.56 DL 1% 10.00 723.98 DL 1% 2. 54 Influenţa îngrăşămintelor foliare (a) şi a fazei de aplicare (b).50 +4.1 16. asupra Factorul „B” (Faza de aplicare) Numărul de fraţi fertili/m2 (spice/m2) numărului de spice la soiul GORUN (2007-2009) Mediile factorului „B” Înfrăţire Burduf % b1 Nefertilizat MICROFERT U PLANFERT NUTRIENT EXPRES Numărul de fraţi fertili/m2 % Diferenţa Semnificaţia DL 5% 3.67 720.21 DL 0.1% 22.63 Diferenţa Factorul „A” (Fertilizantul) Semnificaţia .6 100.50 723.00 0.33 726.00 724.78 DL 0.00 723.22 DL 0.

datele sunt prezentate în Tabelele nr.0 104.83 14.2.12 14. V4.7 102.53 +0. *** ** *** ** *** Varianta Combinaţia Diferenţa Semnificaţia . cel mai mare număr de spice/mp s-a înregistrat la variantele V2. diferenţele sunt nesemnificative. la soiul GORUN (2007-2009) Numărul de spiculeţe în spic nr.6 103.din calculul statistic efectuat a rezultat ca între momentele aplicării tratamentelor chimice cu azot. 1 2 3 4 5 6 Nefertilizat (Mt) a1b1 a1b2 a2b1 a2b2 a3b1 14. în faza de fertilizare fazială 1 şi respectiv la faza de înfrăţire a triticalelor de toamnă.53 Mt. în funcţie de fertilizarea chimică foliară cu azot (a) şi faza de aplicare (b). .96 14.80 14. Tabelul nr. în funcţie de fertilizarea chimică cu azot.6 103.97 % 100. 55 şi 56.Din datele expuse în Tabelele nr. 6.la toţi fertilizanţii utilizaţi.1.8 102.00 +0.7 0.70 +0. 53 şi 54 am constatat că: . V6.5. 55 Numărul de spiculeţe/spic.43 15.40 +0.36 +0. Numărul de spiculeţe dintr-un spic În ceea ce priveşte numărul de spiculeţe dintr-un spic de triticale.

00 0.98 14.23 DL 1% 0.42 ** Tabelul nr.45 +0.87 103.8 103.14 - 14.73 99.0 -0.28 DL 1% 0.92 100.0 +0.97 14.55 +0.46 a3b2 14.43 15.52 DL 0. 56 Influenţa îngrăşămintelor chimice foliare cu azot (a) şi a fazei de aplicare (b) în graduări diferite asupra numărului de spiculeţe/spic la soiul GORUN (2007-2009) Factorul „B” (Faza de aplicare) Înfrăţire Burduf Mediile factorului „B” Numărul de spiculeţe în spic % b1 Nefertilizat MICROFERT U PLANTFERT NUTRIENT EXPRES Numărul de spiculeţe în spic % Diferenţa Semnificaţia 14.97 14.1% 0.31 DL 0.80 14.13 14.15 Semnificaţia .83 14.88 100.7 DL 5% 0.89 14.00 Mt. b2 14.43 14.0 103.49 Diferenţa Factorul „A” (Fertilizantul) Mt.2 103.1% 1.43 14. ** * * DL 5% 0.00 +0.87 14.4 0.

Tabelul nr.5 104.82 Din datele prezentate în Tabelele nr.DL 5% 0.îngrăşămintele foliare cu azot.ceilalţi fertilizatori foliari au stimulat recolta de triticale de toamnă distinct semnificativ (Tabelul nr. 57 Numărul de boabe în spiculeţul triticalelor de toamnă în funcţie de îngrăşămintele foliare (a) şi faza de aplicare la soiul GORUN (2007-2009) Numărul de boabe în spiculeţe nr.44 1.06 +0.48 1.04 Mt. 55 şi 56 am constatat că: .) a1b1 a1b2 a2b1 1. 1 2 3 4 Nefertilizat (Mt. . au stimulat formarea şi dezvoltarea spiculeţelor în spic la triticalele de toamnă. faţă de varianta netratată.2 102.48 % 100. .recolta a fost stimulată distinct semnificativ cu fertilizatorul foliar MICROFERT U.6 0.50 1. 57 şi 58.5. cu absorbţie prin frunze. 6. în mod foarte semnificativ la tratamentul primar sau timpuriu (b1) şi distinct semnificativ la tratamentul târziu (b2). *** *** *** Varianta Combinaţia Diferenţa Semnificaţia .1.20 DL 1% 0.0 103.00 +0. 56).37 DL 0.1 0. Numărul boabelor din spiculeţ Influenţa dată de îngrăşămintele foliare asupra numărului de boabe în spiculeţul triticalelor de toamnă este evidenţiată în Tabelele nr.3.06 +0.

50 1.47 1.00 Mt.49 103.50 1.0 0.50 103.9 102. 1.44 100.1% 0.48 1.04 ** DL 5% 0.50 1.42 1.3 103.06 +0.5 +0.44 1. asupra numărului de boabe în spiculeţ la soiul GORUN (2007-2009) Factorul „B” Mediile factorului „B” (Faza de aplicare) Înfrăţire Burduf Factorul „A” (Fertilizantul) b1 b2 spiculeţeNumărul de boabe în % Nefertilizat MICROFERT U PLANTFERT NUTRIENT EXPRES Numărul de boabe în spiculeţe 1. 58 Influenţa îngrăşămintelor foliare (a) şi a fazei de administrare (b) în graduări diferite.48 1.47 1.46 1.02 DL 1% 0.05 *** ** *** Tabelul nr.03 +0.04 Semnificaţia Diferenţa .48 1.02 DL 0.03 a2b2 a3b1 a3b2 1.8 +0.02 DL 1% 0.05 ** 1.48 102.5 +0.49 1.8 +0.05 ** 1.5 6 7 DL 5% 0.49 103.

Numărul de boabe în spic.1. 1 2 Nefertilizat (Mt. 59 şi 60.) a1b1 21.33 % 100.0 0.% Diferenţa Semnificaţia DL 5% 0. la soiul GORUN.33 Mt.1 0.06 100. *** Varianta Combinaţia Diferenţa Semnificaţia .03 DL 0. V7). este prezentată în Tabelele nr. 57 şi 58 am constatat urmatoarele: .09 Din datele prezentate în Tabelele nr.00 22. .01 DL 0.toate îngrăşămintele foliare folosite în experienţă au avut ca efect stimularea numărului de boabe în spiculeţele soiului Gorun. .cele mai multe boabe au fost numărate la variantele tratate foliar în faza de burdu f (V1.00 Mt.5. la soiul GORUN Influenţa îngrăşămintelor foliare asupra numărului de boabe în spicul de triticale.V5. 59 Numărul boabelor în spic în funcţie de îngrăşământul foliar administrat (a) şi faza de aplicare la soiul GORUN (2005-2007) Numărul de boabe în spic nr.diferenţele faţă de varianta netratată au fost foarte semnificative ori distinct semnificative (Tabelul nr.9 +0. 57).4.02 DL 1% 0. 100.3 0. Tabelul nr.00 +1.0 106. 6.1% 0.

39 DL 1% 0.00 100. în graduări diferite. ** ** Semnificaţia .00 22.17 +1.00 b2 21.00 22.54 DL 0.3 4 5 6 7 DL 5% 0.8 104.1% 0.00 +1. la soiul GORUN (2007-2009) Factorul „B” (Faza de aplicare) Înfrăţire Burduf Mediile factorului „B” Numărul de boabe în spic % b1 Nefertilizat MICROFERT U PLANTFERT 21.00 *** *** *** *** *** Tabelul nr.00 Diferenţa Factorul „A” (Fertilizantul) Mt.00 21.0 105.00 +1.8 0.00 +1.77 a1b2 a2b1 a2b2 a3b1 a3b2 22.00 22.00 22.00 22.8 +1.00 22.00 +1.00 104.8 104.00 22.8 104.8 104.00 22. 60 Influenţa îngrăşămintelor foliare (a) şi a fazei de administrare (b).16 22.5 104.32 22. asupra numărului de boabe în spic.00 +1.

0 0.48 DL 0.00 21.6 -0.NUTRIENT EXPRES 22. .1. datorită celor trei îngrăşăminte foliare (Tabelul nr.8 +1.51 Din datele prezentate în Tabelele nr.08 - 22.cel mai mare rezultat s-a realizat cu fertilizatorul MICROFERT U. 61 şi 62.5. 22. faţă de martorul nefertilizat. Masa a 1. 6.1 1.68 DL 0. Tabelul nr.5.000 de boabe (MMB) Influenţa îngrăşămintelor foliare asupra MMB este redată în Tabelele nr. la soiul GORUN.26 DL 1% 0. la soiul GORUN (2007-2009) Varianta Combinaţia Masa a 1. 61 MMB în funcţie de îngrăşământul foliar (a) şi faza de aplicare (b).cele trei îngrăşăminte foliare (care protejează solul de efectele directe ale chimizării) au stimulat foarte semnificativ numărul boabelor în spic.000 de boabe Diferenţa Semnificaţia g % .00 Numărul de boabe în spic % Diferenţa Semnificaţia DL 5% 0.00 ** DL 5% 0.83 100.1% 1. .00 Mt.00 104. 59 şi 60 am constatat urmatoarele: .07 21. 60).36 DL 1% 0.75 99.s-a realizat un spor distinct semnificativ la boabe.

6 103.4 107.18 DL 0.61 +3.70 51.34 +3. *** *** *** *** *** *** Tabelul nr.39 49.000 de boabe Înfrăţire Burduf % b1 b2 Diferenţa Factorul „A” (Fertilizantul) Semnificaţia .25 Nefertilizat (Mt. în graduări diferite.2 0.30 50.58 +3.13 DL 1% 0.10 50.0 104. 62 Influenţa îngrăşămintelor foliare (a) şi a fazei de administrare (b).1% 0.) a1b1 a1b2 a2b1 a2b2 a3b1 a3b2 48.68 51.3 106.29 +1.19 +2.1 2 3 4 5 6 7 DL 5% 0.8 106. asupra MMB.42 51.5 105.54 100. la soiul GORUN (2007-2009) Factorul „B” (Faza de aplicare) Mediile factorului „B” Masa a 1.00 +2.44 Mt.

.39 51.13 100. P. Producţia biologică Influenţa îngrăşămintelor foliare asupra producţiei biologice a soiului GORUN este redată în Tabelele nr.0 0. DL 5% 1. 63 şi 64.fertilizatorul PLANTFERT a avut diferenţe semnificative faţă de varianta martor (Tabelul nr. .tratamentul foliar aplicat în faza de burduf a avut cele mai mari valori (V3.67 48. 6.faţă de varianta martor diferenţa este foarte semnificativă la toate variantele.39 +3.10 51. . . îngrăşămintele foliare NUTRIENT EXPRES şi MICROFERT U au avut diferenţe distinct semnificative.1.85 - 48.3 0.48 51.5. ** * ** NUTRIENT EXPRES 50.75 DL 0. bogată în N. .V5.30 51.1% 6. 61 şi 62 rezultă că: . a produs o influenţă uşor stimulatoare asupra indicatorului MMB.54 50.43 49.30 49.50 DL 1% 2.Nefertilizat MICROFERT U PLANFERT 48.faţă de martorul nefertilizat.V7).fertilizatorul foliar NUTRIENT EXPRES a avut cele mai mari valori (Tabelul nr.58 101.0 105. . 62).00 Mt.81 +2.10 50.8 105.10 50.94 DL 0.06 DL 1% 1.1 4.6.73 100.03 Mt.91 50.00 +2. 61).0 106.fertilizarea foliaăa.70 Numărul de boabe în spiculeţe % Diferenţa Semnificaţia DL 5% 1. K şi microelemente chimice.08 Din datele prezentate în Tabelele nr.7 +0.

039.) a1b1 a1b2 a2b1 a2b2 a3b1 a3b2 7.33 +1.4 111.959.7 114.00 8.33 +841. la soiul GORUN (2007-2009) Factorul „B” (Faza de aplicare) Factorul „A” (Fertilizantul) Mediile factorului „B” Semnificaţia Producţia biologică Diferenţa toamna primăvara % .211.00 8.33 Mt.157.6 113.1% 645.00 +1.2 115.00 +1.118.080.67 DL 1% 457.00 8.412.8 Diferenţa Semnificaţia 1 2 3 4 5 6 7 Nefertilizat (Mt.39 Tabelul nr.17 DL 0.0 118. 64 Influenţa îngrăşămintelor foliare (a) şi a fazei de administrare (b).00 +1.00 8.31 7.00 +962.169.5 114.051.294.33 8. în graduări diferite.093. *** *** *** *** *** *** DL 5% 325.33 0.Tabelul nr. asupra producţiei biologice. 63 Influenţa îngrăşămintelor foliare (a) şi a fazei de administrare (b) asupra producţiei biologice la soiul GORUN (2007-2009) Varianta Combinaţia Producţia biologică kg/ha % 100.

69 Din datele prezentate în Tabelele nr.00 7.211.77 DL 1% 493.311.33 kg/ha. în V1 şi V3.1 1. b2 7.118.aceste rezultate se datorează în egală măsură şi apei din soluţiile preparate pentru stropiri foliare. .00 +1.2.006.1% 1.33 7. 63). .058.546.169.67 Mt.8 113. asupra producţiei fizice la triticalele de toamnă (2007-2009) Datele obţinute despre parametrul producţie fizică sunt prezentate în Tabelele nr. .b1 Nefertilizat MICROFERT U PLANTFERT NUTRIENT EXPRES Producţia biologică % Diferenţa Semnificaţia DL 5% 268.00 +1.080. .0 0.00 8.093.sporul de producţie faţă de varianta netratată este de 1.412.00 8.118.412.00 8. cu producţiile de 8.00 8.04 DL 0.193. .83 +940.83 8.0 116.892.124.cel mai mare rezultat s-a obţinut cu îngrăşământul foliar MICROFERT U.00 Mt.211.59 DL 0.2 114.00 8.33 şi 8.1 0.68 7. ** ** ** DL 5% 380. 65 şi 66.157.10 DL 1% 698.33 8.00 8.33 7.5.92 100.58 7.913.67 100. Rezultatele cercetărilor privind corelaţia soi (a) x îngrăşăminte chimice foliare (b). 6.îngrăşământul foliar MICROFERT U a realizat producţia maximă în faza de înfrăţire. care au barat efectul secetei din 2007.118.3 +21.959. 63 şi 64 am constatat următoarele: .PLANTFERT şi NUTRIENT EXPRES au reacţionat favorabil în faza de burduf.300 kg/ha (Tabelul nr.33 100.

) a1b1 a1b2 a2b1 a2b2 a3b1 a3b2 5. 66 Influenţa îngrăşămintelor foliare (a) şi a fazei de administrare (b) în graduari diferite.Tabelul nr.9 103.7 107.65 5.66 5.3 Diferenţa Semnificaţia 1 2 3 4 5 6 7 Nefertilizat (Mt.67 +207.33 6.00 5.931.704.0 105.5 109.5 111. la soiul GORUN (2007-2009) Varianta Combinaţia Producţia fizică kg/ha % 100.605.1% 59. 65 Producţia fizică raportată la îngrăşământul foliar (a) şi faza de aplicare (b).00 5.63 5.398.169.66 407.66 +533.22 DL 0.09 DL 1% 42.62 Tabelul nr.00 600.998.1 114.00 Mt. *** *** *** *** *** *** DL 5% 30. asupra producţiei fizice la soiul GORUN (2007-2009) Factorul „A” (Fertilizantul) Factorul „B” (Faza de aplicare) Mediile factorului „B” .805.33 771.00 +306.00 0.

88 6.63 DL 1% 421.00 5.5%. b2 5. Semnificaţia Diferenţa toamna primăvara Producţia biologică .% b1 Nefertilizat MICROFERT PLANTFERT NUTRIENT EXPRES Producţia fizică % Diferenţa Semnificaţia DL 5% 162.704.167 kg.8 şi 7.62 5.998. îngrăşământul foliar NUTRIENT EXPRES a dat cel mai mare spor de producţie (11.6 112.conform rezultatelor obţinute. * * ** DL 5% 229. atât în faza de înfrăţire.1%).9%.676.803.00 Mt.0 107.398.398. urmat de MICROFERT U.nivelul producţiilor obţinute se prezintă astfel în faza îngrăşării foliare cu azot.65 5. 65).1 şi 14.66 5. cu 11. la varianta fertilizată cu NUTRIENT EXPRESS.6 105.16 +307.083. la varianta nefertilizată. din faza de burduf: 5. cât şi în faza de burduf. şi PLANTFERT cu sporuri de 3.34 +685.3 (Tabelul nr.92 102.825. 6.7 0.00 5.00 +420. cu sporuri de 5.167.toate îngrăşămintele foliare utilizate pe bază de azot au stimulat foarte semnificativ producţia fizică a soiului GORUN.818.398 kg. . .931.1 660. 65 şi 66 am constatat următoarele: .7 şi 9.67 Mt.33 5.67 100.1% 934.398.74 5.00 5.71 DL 0.64 5.705.605.63 100.6 +149.32 DL 1% 298.25 - 5.20 DL 0.34 6.42 Conform datelor din Tabelele nr.0 0.00 5.

1 101.803. la varianta fertilizată cu MICROFERT U şi 5. Rezultatele studiilor privind corelaţia soi x îngrăşăminte foliare cu azot.5. sunt prezentate în Tabelele nr.1 101. asupra MH.3.25 Mt.87 +1.2.932 kg.17 64.05 64. 65).30 +1.8 102. 67 şi 68.88 kg.5 101.48 64. 6. *** *** *** *** *** .48 64.00 +0. la triticalele de toamnă Rezultatele obţinute asupra influenţei manifestate de îngrăşămintele foliare cu azot. asupra masei hectolitrice (MH). . la fertilizarea foliară cu PLANTFERT (Tabelul nr.24 64. 66).06 +1.îngrăşământul foliar NUTRIENT EXPRES a avut diferenţe distinct semnificative faţă de martor. 67 Masa hectolitrică obţinută în funcţie de îngrăşămintele foliare cu azot (a) şi faza de aplicare la soiul GORUN (2007-2009) Varianta Combinaţia Masa hectolitrică Diferenţa Semnificaţia kg/hl 1 2 3 4 5 6 Nefertilizat (Mt.60 +1.s-a observat că producţiile cele mai mari s-au obţinut când fertilizările foliate cu azot au fost administrate în faza de burduf (Tabelul nr.0 101. .) a1b1 a1b2 a2b1 a2b2 a3b1 63.43 % 100.7 0. Tabelul nr.

48 *** Tabelul nr. ** *** *** % b1 Nefertilizat MICROFERT U PLANTFERT 63. DL 5% 0.20 DL 1% 0.07 DL 1% 0.55 100.17 64.17 Diferenţa .00 +0.15 64.29 DL 1% 0.47 b2 63.65 64.1% 0.42 Masa hectolitrică % Diferenţa Semnificaţia DL 5% 0.53 DL 0.15 a3b2 64.18 - 63.0 101.18 64.63 64.77 64. la soiul GORUN (2007-2009) Factorul „B” (Faza de aplicare) Factorul „A” (Fertilizantul) Înfrăţire Burduf Mediile factorului „B” Masa hectolitrică Semnificaţia Mt.1% 1.35 NUTRIENT EXPRES 64.0 0.7 DL 5% 0. 68 Influenţa îngrăşămintelor foliare cu azot (a) şi a fazei de aplicare (b).0 +1.9 0.18 64.66 102.97 +1.0 101.1 0.04 100.37 DL 0.25 64. asupra MH.83 64. în diferite graduări.44 +1.10 DL 0.00 Mt.2 +0.06 64.22 100.3 102.

efectul superior asupra MH s-a obţinut când a fost administrat în faza de burduf (b2).7 105.) a1b1 a1b2 a2b1 a2b2 a3b1 a3b2 36.41 39.fertilizarile foliare cu azot.02 +4.00 +1. asupra soiului de triticale GORUN. la soiul GORUN (2007-2009) Conţinutul în gluten umed % 1 2 3 4 5 6 7 Nefertilizat (Mt. Tabelul nr. sunt nesemnificative faţă de varianta care nu a fost fertilizată.36 +6. asupra caracteristicilor de morărit şi panificaţie.6 102.49 38.2. *** *** *** *** *** *** Varianta Combinaţia Diferenţa Semnificaţia .3 112. 6.92 +3.06 +1. 67 şi 68 am constatat că: .3 108. 69 şi 70.51 40. .0 112.2.86 % 100.87 42. .48 40. Conţinutul în gluten umed la soiul Gorun Rezultatele obţinute sunt prezentate în Tabelele nr. Rezultatele studiilor privind corelaţia soi x îngrăşăminte foliare cu azot.1.00 +4. 69 Conţinutul în gluten umed.0 116. din formula produsului NUTRIENT EXPRES.38 Mt.Din datele expuse în Tabelele nr. în funcţie de îngrăşămintele foliare cu azot (a) x faza de aplicare.4.4.diferenţele faţă de martor sunt nesemnificative. la triticalele de toamnă 6.55 37.0 0.

asupra conţinutului în gluten umed.59 100.87 39.1 0.01 DL 0.00 +5.08 Tabelul nr.49 41.DL 5% 0.49 36.16 DL 1% 2.49 42.13 DL 0.06 DL 0.3 104.1% 0.04 DL 1% 0.64 DL 1% 3. 70 Influenţa îngrăşămintelor foliare cu azot (a) şi a fazei de aplicare (b). la soiul GORUN (2007-2009) Factorul „B” (Faza de aplicare) Înfrăţire Burduf Mediile factorului „B” Conţinutul în gluten umed % b1 b2 Nefertilizat MICROFERT U PLANTFERT 36.95 40. DL 5% 1.72 38.99 - 36.6 +0.1 4.41 40. ** ** NUTRIENT EXPRES 39.53 38.70 Diferenţa Factorul „A” (Fertilizantul) Mt.1% 6.0 114. 69 şi 70 rezultă următoarele: Semnificaţia .71 37.0 0.58 102.0 110. în diferite graduări.86 37.22 +1.19 100.46 +3.47 40.68 Din datele expuse în Tabelele nr.50 Conţinutul în gluten umed % Diferenţa Semnificaţia DL 5% 1.00 Mt.

4.49% şi 38.73 16.70 Mt. semnalând o creştere de la 36. în functie de îngrăşămintele foliare cu azot (a) şi faza de aplicare. la NUTRIENT EXPRES şi 37.19 16.96 +0.50% şi 40.51 15.98 17. *** *** *** *** *** Varianta Combinaţia Diferenţa Semnificaţia . .) a1b1 a1b2 a2b1 a2b2 a3b1 15. Conţinutul în substante proteice la soiul GORUN Tabelul nr.86% şi 42.2.2 112.2. 6.toate îngrăşămintele foliare cu azot au determinat o influenţă favorabilă foarte semnificativă asupra conţinutului în gluten umed.0 109. 70).5 0. 39. la soiul GORUN (2007-2009) Conţinutul în substanţe proteice % 1 2 3 4 5 6 Nefertilizat (Mt.1 104.25 % 100. .41%.conţinutul cel mai mare de gluten umed a fost înregistrat când s-a administrat în faza de burduf (Tabelul nr. 71 Conţinutul în substanţe proteice.55 16. la varianta nefertilizată.toate cele trei îngrăşăminte foliare.6 101. la fertilizantul MICROFERT U.53%.87.47%.18 +0.1 104.43 +1. la 40.00 +1. aplicate în ambele faze de vegetaţie au avut influenţă favorabilă foarte semnificativă asupra conţinutului procentual de gluten umed.64 +0..

1% 2.6 106.72 b2 15.7 DL 5% 0.5 +1.9 102.12 DL 0.49 100.72 107.55 DL 1% 1.98 15.17 a3b2 16.24 Semnificaţia . asupra conţinutului în substante proteice.72 16.00 Mt.55 17.37 - 15. 72 Influenţa îngrăşămintelor foliare cu azot (a) şi a fazei de aplicare (b).0 0.49 102. ** * NUTRIENT EXPRES 16.54 16.0 0. la soiul GORUN (2007-2009) Factorul „B” (Faza de aplicare) Înfrăţire Burduf Mediile factorului „B” Conţinutul în substanţe proteice % b1 Nefertilizat MICROFERT U PLANTFERT 15.4 +0.39 DL 1% 0.1% 0.00 +1. în diferite graduări.25 Conţinutul în substanţe proteice % Diferenţa Semnificaţia DL 5% 0.08 DL 1% 0.0 110.55 17.50 16.19 16.17 *** Tabelul nr.72 16.01 DL 0.13 100.94 Diferenţa Factorul „A” (Fertilizantul) Mt. DL 5% 0.25 15.96 16.69 +0.41 +0.

1 148. la soiul GORUN Tabelul nr.50 şi 16.59 0. se constată că: .74 % 100.0 118. 72).conţinutul cel mai mare de substanţe proteice s-a marcat în faza de burduf (Tabelul nr. 71 şi 72.59 Analizând rezultatele prezentate în Tabelele nr.toţi fertilizanţii foliari utilizaţi în ambele faze de aplicare au manifestat o influenţă favorabilă foarte semnificativă asupra conţinutului de substanţe proteice. . *** *** Diferenţa Semnificaţia . în funcţie de îngrăşămintele foliare cu azot (a) şi faza de aplicare la soiul GORUN (2007-2009) Conţinutul cenuşă Varianta Combinaţia % 1 2 3 Nefertilizat (Mt. 73 Conţinutul în cenuşă. la varianta netratată. 71).2.54%. Conţinutul în cenuşă.3 0. la PLANTFERT. până la 17. şi 16.la varianta fertilizată cu MICROFERT U s-a obţinut cea mai mare valoare a conţinutului în substanţe proteice în V3 (Tabelul nr.3.19% şi 15. la NUTRIENT EXPRES.72 %. . 6.24 Mt.) a1b1 a1b2 0.50 0.4.00 +0.09 0.1 1.25%. cu o creştere de la 15.DL 0.

74 0.01 +0.51 0.17 Diferenţa Factorul „A” (Fertilizantul) Mt.50 0. în diferite graduări.00 +0.07 +0. la soiul GORUN (2007-2009) Factorul „B” (Faza de aplicare) Înfrăţire Burduf Mediile factorului „B” Conţinutul în cenuşă % b1 Nefertilizat MICROFERT U 0. * Semnificaţia .0 133.58 102.4 113.4 5 6 7 a2b1 a2b2 a3b1 a3b2 0.02 Tabelul nr.1 0.7 113.50 0.02 DL 0. 74 Influenţa îngrăşămintelor foliare cu azot (a) şi a fazei de aplicare (b).59 b2 0.56 0.0 0.1% 0. asupra conţinutului în cenuşă.56 0.50 0.67 100.4 116.08 * *** *** *** DL 5% 0.07 +0.01 DL 1% 0.

54 100. .15 DL 1% 0.51 0. în condiţiile de sol acid de la Albota. 73).0 114.1% 0.60 110.PLANTFERT 0.61 Din datele expuse în Tabelele nr.PLANTFERT şi NUTRIENT EXPRES au manifestat diferenţe foarte semnificative faţă de varianta netratată.27 DL 0.03 +0. 73 şi 74 am constatat că: . s-a calculat eficienţa economică a variantelor experimentale.2 +0.06 - 0. DL 5% 0.57 107.11 DL 1% 0.07 - NUTRIENT EXPRES 0. după urmatoarele elemente: .cel mai mare conţinut de cenuşe s-a înregistrat cu îngrăşământul foliar MICROFERT U în V3 (Tabelul nr.1 0.0 0.54 0.00 Mt. cât şi în faza de burduf. judeţul Argeş.43 0.56 Conţinutul în cenuşă % Diferenţa Semnificaţia DL 5% 0. CAPITOLUL VII EFICIENŢA ECONOMICĂ OBŢINUŢĂ DE LA VARIANTELE EXPERIMENTALE CHAPTER VII ECONOMIC EFFICIENCY OF EXPERIMENTAL VARIATIONS Pentru determinarea rentabilităţii culturii de triticale de toamnă. atât în faza de înfrăţire.0 +0.19 DL 0.56 0.57 0.

Eficienţa economică a factorilor tehnologici. * rata profitului (%).transportul producţiei. .alte cheltuieli. . * profitul net (beneficiul) (RON/ha). . .* Total cheltuieli efective (RON): . realizată pe variante. . * preţul de vânzare (RON/kg).1.recoltatul producţiei.pregătirea şi realizarea semănatului triticalelor. în corelaţie cu soiul de triticale (2007-2009) Tabelul nr.fertilizarea cu fertilizatori foliari (îngrăşăminte chimice foliare). în corelaţie cu soiul (2007-2009) Combinaţia Varianta Producţia medie obţinută kg/ha Preţ de vânzare ron/kg Cheltuieli totale ron/ha Venituri totale ron/ha Profitul Rata profitului % Ron/ha . * producţia medie / ha. 75 Eficienţa economică a factorilor tehnologici. 7.tratamente fitosanitare.

cu valoarea de 1.80 2.20 +1.g.830.1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 a1b1 a1b2 a1b3 a1b4 a2b1 a2b2 a2b3 a2b4 a3b1 a3b2 a3b3 a3b4 X 7.848.67 6.515.8 10.1 15.340.709.67 5.037.430.soiul PLAI a realizat.5 6.832.60 3./mp.567.6% (V9). la densitatea mică de 300 b.67 3.376.745.80 3.914.60 3.5 14. 21.40 4.430.379.66 5.130.60 0.00 5.31 4.31 RON/ha şi 31.910.314.965. .314.5 -20.60 0./mp.47 +491. având valorile de 1.46 +1.04 0.749.59 2.711.40 2.60 0.60 0.524.88 2.946.1% (V6).571. .46 -493.10 2.31 -461.g.909.628.67 5.2 6.5 31.31 +518.33 7.20 3.51 RON/ha şi.2 28. la densitatea de 300 b.7 Din datele prezentate în Tabelul nr.77 +949.934.cel mai mare profit s-a obţinut la soiul STIL.40 2.062.223.039.00 4.60 0.60 2.00 3.3 -4.441.10 2.00 4.80 3. .60 2.06 2.60 0.47 2.47 32.80 3.969.93 2.961.50 +308./mp.298. 75 reiese că: .7 24.4 21.60 0.602.40 2.728.60 0.60 0.60 0.59 +754.73 4.33 5.60 0.755.249.22 -119.96 +191.948.2 -20.44 2. valorile de 754.77 RON/ha şi 32.499.069.07 2.soiul GORUN a realizat profit maxim la densitatea de 400 b.7% (V1).74 +373.858.58 2.14 2.07 +1. respectiv.3342.60 0.g.828.3 11.

1 13. în corelaţie cu îngrăşămintele foliare utilizate la soiul GORUN (2007-2009) Combinaţia Varianta Producţia medie obţinută kg/ha Preţ de vânzare ron/kg 0.67 5. .40 3.77 489. în corelaţie cu îngrăşămintele foliare administrate la triticale (2007-2009) Tabelul nr.45 683.03 2.00 Din Tabelul nr.805.701.2 14.2.559.50 Venituri totale ron/ha 3.98 RON/ha şi rata profitului de 18.363.005.80 3.40 Profitul Rata profitului % 13.98 593.00 a1b1 a1b2 a2b1 a2b2 a3b1 a3b2 5.60 0.00 5.49 2. în faza de burduf.38 2.60 0.67 5.998.422.931.67 5.5 18.31 609.îngrăşământul foliar MULTIFERT U a avut un profit de 609.933.704.profitul cel mai mare s-a obţinut cu îngrăşământul foliar NUTRIENT EXPRES (V7). Eficienţa economică a factorilor tehnologici.88 1 2 3 4 5 6 7 Nefertilizat 5.00 3.0%.8 16.3 17.60 Cheltuieli totale ron/ha 2. .02 3.017.61 374.33 6. expus mai sus.7. este cea mai economică.00 3.169.0 11. 76 Eficienţa economică a factorilor tehnologici.949.60 0. .398. .îngrăşământul foliar PLANTFERT a avut un profit de 479.49 Ron/ha 426.599.80 3.49%.8%.989.98 RON/ha şi o rată a profitului de 13.60 0. cu profit de 683.812.60 0. rezultă următoarele: .238.00 3.55 3.61 RON/ha şi rata profitului de 17.605.administrarea îngrăşămintelor foliare.60 0.06 3.34 479.003.483. 76.

# Numărul de spice/mp este superior la densitatea de 500 spice/mp. pe care l-am înfiinţat în localitatea Albota. pe soluri acide cu pH de 4.1. de 300 b.1. reprezentate de numărul spiculeţelor în spic. # La densitatea de semănat mică.1. .5. se desprind următoarele concluzii: 8. au valori mai scăzute pe măsură ce densitatea de semănat creşte de la 300 la 500 b.g. asupra producţiei şi calităţii triticalelor de toamnă Din datele obţinute între anii 2007-2009 pe câmpul de experienţe. iar cea mai mare valoare s-a produs la soiul STIL. judeţul Argeş. pe măsură ce densitatea de semănat a crescut. privind corelaţia soi x densitate de semănat. # Privitor la celelalte elemente de productivitate ale triticalelor de toamnă. Concluzii privind corelaţia soi x densitatea de semănat asupra elementelor de productivitate şi producţiei biologice la triticalelor de toamnă # Am constatat că înfrăţirea productivă este maximă la densitatea de 300 b. la toate soiurile de triticale.g/mp. la toate soiurile. Concluzii ale cercetărilor. în condiţii de an secetos – an normal din punct de vedere al cantităţilor de precipitaţii. numărul boabelor în spiculeţe.g. numărul boabelor în spic şi MMB./mp./ mp.CAPITOLUL VIII CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI CHAPTER VIII CONCLUSIONS AND SUGGESTIONS 8. producţia biologică a avut valoarea cea mai mare.

g. conţinutul în gluten umed are valorile cele mai mari. s-au obţinut cele mai mici producţii./mp.66 kg/ha.31 kg/ha şi la densităţile de 400 şi 500 b.3.g.1. Soiul STIL a avut cel mai ridicat nivel al glutenului umed (40. cu 7. # La densităţile maxime de semănat cu 500 b.33 kg/ha.g./mp s-au obţinut 5. iar la densităţile de 300 b. soiul GORUN a înregistrat 3. respectiv. ./mp s-a înregistrat cea mai mică valoare la soiul PLAI.g.66 kg/ha.515 kg/ha. # Cea mai mare valoare la masa hectolitrică s-a obţinut la TURDA. de 300 şi 400 b. Concluzii privind corelaţia soi x densitatea de semănat a triticalelor asupra producţiei fizice # Producţia fizică la soiul de triticale de toamnă STIL a înregistrat cele mai mari valori la densităţile de 300 şi 400 b.069.31 kg/ha şi./mp. la toate cele trei soiuri.602.g.8. Concluzii privind corelaţia soi x densitate de semănat. # Producţia fizică la soiul de triticale GORUN a înregistrat cele mai mari valori la variantele de semănat cu densităţile de semănat de 400 şi respectiv 300 b. 8.823. masa hectolitrică scade.66 kg/ha.66 kg/ha. la toate soiurile./mp. cu 5.062.039. cu 30. # Producţia fizică la soiul de triticale PLAI a înregistrat cea mai mare producţie la densitatea de 300 b.1.66 kg/ha. 4. # La densitatea de 500 b.32).10 kg/hl.062. 8.4.g.910. soiul PLAI a înregistrat 4. respectiv 6./mp s-a obţinut aproximativ acelaşi rezultat al producţiilor şi anume 5./mp.298.g.2.66 kg/ha. cu 7. # Pe măsură ce densitatea de semănat creşte.g.g. de la cele trei soiuri. de 300 b./ha.18%. asupra indicilor de panificaţie la triticalele de toamnă # La densitate mică. Concluzii privind corelaţia soi x densitatea de semănat asupra masei hectolitrice la triticalele de toamnă # Masa hectolitrică a avut cele mai valori înregistrate la semănatul în densitate mică.254. respectiv 6./mp.32 kg/ha.1.749. cu 63. astfel: soiul STIL a realizat 4.

8. Concluzii privind corelaţia soi x îngrăşăminte foliare. # Cel mai bine s-a comportat produsul NUTRIENT EXPRES. # Conţinutul în cenuşă a avut valori mari la toate cele trei soiuri de triticale semănate cu densitate mică.168 kg/ha (perioada 2007-2009). care a asigurat o producţie de 6. Concluzii privind corelaţia soi x îngrăşăminte foliare.2. asupra productivităţii şi producţiei biologice. # Conţinutul în cenuşă a scăzut odată cu creşterea densităţii de semănat a triticalelor de toamnă.2.35%. situându-se pe primul loc. respectiv. Concluzii privind corelaţia soi x îngrăşăminte foliare. Concluzii ale cercetărilor. la triticalele de toamnă # Îngrăşămintele foliare aplicate au dus la creşterea masei hectolitrice. au influenţat favorabil productivitatea şi producţia biologică. raportat la faza de aplicare. 8.2. fosfor. urmat de soiurile ARDEAL cu 1.1. asupra producţiei fizice la triticalele de toamnă # Comparativ cu martorul netratat. soiul GORUN cu 1. cei trei fertilizanţi foliari au acţionat favorabil asupra producţiei fizice la triticalele de toamnă. la triticalele de toamnă # Îngrăşămintele foliare.2. asupra masei hectolitrice. cu înglobare în formula lor cu azot. 8.45% conţinut de cenuşă. fără să se manifeste diferenţe semnificative între îngrăşămintele foliare. # Cele mai bune rezultate s-au obţinut prin fertilizarea foliară cu produsul MICROFERT U. . privind corelaţia soi x îngrăşăminte foliare.g.3. folosite în fertilizarea triticalelor.# Toate cele trei soiuri au avut valori mari ale conţinutului în substanţe proteice.47% conţinut în substanţe proteice. Astfel soiul STIL a avut 1. cu 15. soiul STIL a ocupat primul loc.2./mp. de 300 b. în faza de burduf. potasiu şi microelemente.36% şi. asupra producţiei şi calităţii triticalelor de toamnă 8.

cu 1. MICROFERT U a realizat 42.g. la densitatea de semănat mică. cu valoarea de 0. .2%.4.77 kg. # Conţinutul în cenuşă a fost stimulat de îngrăşământul MICROFERT U. # MH are valoarea cea mai mare datorată îngrăşămantului foliar numit PLANTFERT (74. la triticalele de toamnă # Conţinutul în gluten umed a fost stimulat de îngrăşămintele foliare folosite în experienţe. # MICROFERT U a realizat 17. deci valorile cele mai mici. # În faza de burduf.80 RON/ha şi rata profitului de 32. 8./mp s-au înregistrat pierderi la toate cele trei soiuri de triticale semănate.g. cu diferenţe foarte semnificative faţă de martor. aplicat în faza de burduf. 8.74%.430.2. la cele trei îngrăşăminte foliare. Concluzii privind corelaţia soi x îngrăşăminte foliare asupra unor însuşiri de morărit şi panificaţie. urmat de NUTRIENT EXPRES. profitul maxim s-a înregistrat la soiul PLAI.54% gluten umed. cu 16.314. # Conţinutul în substanţe proteice a fost stimulat de îngrăşămintele foliare folosite în experienţe.g.70% substanţe proteice şi PLANTFERT.g.50% substanţe proteice.32 RON/ha. cu 16. # La densitatea maximă de 500 b. # La soiul GORUN s-a înregistrat profit de 754.# Diferenţele faţă de martorul netratat sunt foarte semnificativ superioare./ha. de 300 b./ha. 6%. cu rata profitului de 21.2. la densitatea de semănat de 300 b. Concluzii ale cercetărilor privind eficienţa economică a factorilor tehnologici în corelaţie cu soiurile de triticale # Referitor la densitatea de semănat.50 RON/ha. profitul şi rata profitului au fost maxime la densitatea de 400 b.7%.5. cu 1. în faza de burduf./mp./hl).97% substanşe proteice. respectiv 31. # La soiul STIL.

g. Rezultatele cercetărilor privind eficienţa solului # Solurile acide din zona Albota.# La soiurile PLAI şi GORUN am constatat că. cu profitul de numai 374. adică densităţile de semănat şi fertilizarea cu îngrăşăminte foliare. Concluzii ale cercetărilor privind eficienţa economică a factorilor tehnologici. # La soiul STIL profitul şi rata profitului au crescut la densităţile de 300 şi 400 b. au condus la formularea următoarelor recomandări: În zonă se pot cultiva cu succes soiurile de triticale STIL şi GORUN. În această zonă se pot cultiva triticale la densitatea mică de 300 b.3./ha.33 RON/ha şi rata profitului de 11%.7. sărăcăcioase. # Îngrăşămintele foliare aplicate asigură şi deficitul de apă. absorbite prin masa foliară.4%. # Cele mai mici rezultate economice le-a dat PLANTFERT. profitul şi rata profitului scad. 8. Recomandări Rezultatele cercetărilor privind tehnologia aplicată. sunt ecologice pentru sol.2. în condiţiile unei fertilizări foliare aplicate în fazele de înfrăţire şi de burduf. pe măsură ce densitatea de semănat creşte. cu profitul de 683. 8. în anii normali. # Cele trei îngrăşăminte chimice foliare au avut cele mai bune rezultate când aplicarea s-a efectuat în faza de burduf./ha şi apoi scad pe măsură ce densitatea creşte. # Cultura de triticale dă eficienţă terenurilor acide. în corelaţie cu îngrăşămintele foliare # Cele mai bune rezultate s-au obţinut cu îngrăşământul foliar NUTRIENT EXPRES.6.2. . # Îngrăşămintele chimice foliare.g. contribuind la creşterea producţiei triticalelor. au dat producţii foarte bune. judeţul Argeş.80 RON/ha şi rata profitului de 18. 8.

de 450 b.. A. 1984 . S. D. 573-582 5. rye and triticale. IU. Gen and Cytology 26(6). BĂLTEANU.Production and breeding of cereals în Poland. THAIMANN... OLEKSIAKK. Jr.. Tierarzttiche Umschau Zeitschrift fur alle Gabiete der Veterinarmedizin 40 (9).... 9. BĂLTEANU.. sub red.. Moskva.P. sozdannaia celovekom.Effect of seed coat color on seed dormancy în different enviroment. A.Cromosome location of genes controlling aluminium tolerancein wheat.pervaia zernovaia kultura. VOGEL D. McDONALD.E. 701-705 4. 1985 – Breeding of triticale for aluminium tolerance. ANIOL.. YOICHI.. în anii secetoşi. 737-740 3. 2002 .A. ATSUCHI. Eufhitica 126.. 1978 – Triticale . . Kolos.În zonă se pot cultiva triticale la densitate mai mare. T. E.. BARNICOL. H. 1959 . ANIOL. ACHMED. în faza de burduf.Comparative reponse to gibberellic acid of dwarf. Cel mai bun îngrăşământ foliar pentru triticale este NUTRIENT EXPRES. ALLAN. 658-666 8. Agronomy Journal 51. France. GUSTAFSON. BĂLTEANU. Canad. 1985 . GH. GUJOV. 10./ha..C. S.P. J. BIBLIOGRAFIE BIBLIOGRAPHY 1. A. ARSENIUK. A. 2002 ..Hautschaden bei neugeborenen ferkeln în zusammenhang mit einem Fusarien toxin (T2-toxin) und Muttercorn. demi dwarf and standard short and tall winter wheat varieties. Genetics and breeding of triticale.. T. GH. WENGERT. 99-105 7. GH. L.... J.E. 1:11-26 6. R.. J. Paris. aplicat în vegetaţie. 151 2.g. CRADDOCK.

119-34 12. L. 1961 . 1937 . Hereditas (Lund) 103. P. Bernard.. Proceedings Aphid... BUSHUK.. A. 1. First austr.. Populations to Molecules. 1977 – Victorian oat and triticale variety comparisons. BEKELE. Poultry and stokfeed convention. G.A. M..Proc. 1985 . Zootehnica e nutrizione animale.181:81–107 14. 310-313 23. 143 ..11. B. nr. .. K. BERG. Mexico. ROSSI. 1990 .I. E... Beitrag Zytol.15:671–679.. 17-25 19.. BENNETT. 15..Breeding for resistanceto barley yellow dwarf. Genetics and breeding of triticale (edited by Bernard.H.B.The duration of meiosis în a diploid rye.H. B. sub red. Proc Int Symp.Genetic studies of gibberellicacid insensivity în rye (Secale cereale) genes.Caracteristiche chimico-nutrizionali della granella di nuovo linee di triticale. 1985 . L.J.) Paris. 1978 – Triticale .. Melbourne. 4. 1972 . sozdannaia celovekom.B. 1972.671-679 15. Problems of Gene Conservation Plant-Breeding Selection Schemes and Sample Size Requirement. 1991 . agr. BHATTACACHARYYA.B. BEKELE. W.Karyotype analysis of the individual "Dakold" fall rye chromosome additions to "Kharkov" winter wheat. Pflanzenzucht. El Batan. WARHAM. a tetraploid wheat and the hexaploid triticale derived from them.. Moskva. GUJOV. N.. Cytol. Jenkins. M. France. E. Evans.. şi KALTSIKES.T..Meiotic. Genet. SKOVMAND.C.D. Forchungsd. J. BERG. BROUWER. 4. 75.Züchter 10: 226–238 18. 9. 2:10-15. S. 1976 .pervaia zernovaia kultura. Canadian Journal of Genetics and Cytology. BŐRNER. 1973 . L. L. Proceedings of the Royal Society of London B. Plant breeding 10. J.. 53-57 21.Untersuchungen über die Cytogenetik amphidiploider Weizen-Roggen-Bastarde. BURNETT.. 1974 .D. Oklahoma USA:179-193 24. G.137–148 16. Nucleus. IU. BERTONI. BROUWER. Victoria. 25-38 20. OEHLER.. 1973.. J.The Biology of Cereal Land Race Populations I...J.. GILCHRIST. E. pp. 1981 . 559-564 13. Kolos.The effects of polyploidy on meiotic duration and pollen development în cereal anthers. BENNETT şi SMITH. Canad. M. Plant Interactions. 1938 .Screening triticale for resistence to certain diseases occuring în Mexico. P. BENNETT. J. 561-571 17.K. 344 22. E. K. gametophytic and early endosperm development in Triticale.

CHEN.. BATT. Ed. CEAPOIU. himiiai tehnologia. Lucrări Ştiinţifice. 16. COMEAU. 9 30.partea a III-a . 259-262 32.. 47-59 34. G. C.C. agric. ST-PIERRE.. 1974 – Sistemul de fertilizare şi amendare pe solurile podzolice şi podzolite. V.P. C.. Tehnică. 26. J. A. PĂTRU.F. J. 1987 – Metodologia elaborării studiilor pedologice . R.Genetic variability for resistance to barley yellow dwarf virus în spring triticale. C. p. Word Perspective son Barley Yellow Dwarf.. J. G... I. p.. COMEAU. Dasevski şi N. Ed. W. Vol. CĂTĂNESCU. Cereal Research Communications. 50.. J. 23-36 28. R. sub red. Proc. Moskva 26. A. 201-213 36. ROM 27. proizvodstvo.Natures of proteines în Triticale and its parental species.A Emilianova. DERERA. CANARACHE. BUZDUGAN. tehn. p.. Sci. Plant. 1968 – Metode statistice aplicate în experienţele agricole şi biologice. 36-93. I. primary dormancy and resistance to pre-harvest sprouting în wheat. Mc MASTER.A.. MATE. TRANDAFIRESCU. Agro-silvică.. 1990 . 11(3/4).. M. DUMITRU. XXVI. E. COTIANU. Euphytica. C. DISSESCU. 1980 . ST. L.. DETJE. ST-PIERRE.H. H. GH. Institutul Agronomic Timişoara. CREMENESCU. BUSHUK. IOANA....I. Of the International Worksop. J. CEAUŞU.. 1970 . BUSHUK. N. W.. 1979 . 1983 .On the problem of pre-harvest sprouting of wheat. DUMITRU.. A.. T.. C. Bucureşti. I.Annalysis of genetic resistance to barley yellow dwarf virus în triticale and evaluation of various estimatoreof resistabnce... M. july 6-11 31. agric. N. Canad. I. POP. Bucureşti.. Vol. rye and triticale. 2005 . Probl. Kolos.. V. BUTNARU.The effect of ionizing radiation în early stages of ontogeny în some forms of triticale.Influence of varying N fertilizer rate son amylase activity. Bucureşti . BOERIU... R.. ASA Bucureşti: 100-115 33. 225-241 29. Red. BARBU.G.Roji.D. GEISLER.. DUBUC. Agronomy&Crop Science 162(3). prop..25.. 1989 . 1952 – Climatologia în manualul inginerului agronom. COLLINS. 299-308 35..Politici şi strategii globale de securitate alimentară.. 1977 . COTIANU.Indicatori ecopedologici. Solubility characteristics and amino acid composition of endosperm proteins..A.

205-215 42. M. Sci. disertation. Canad.37.. MORRIS. 1980 . ADLAM. MAURER. 21-35 .. j. Abstract from PH\h. Plant. FINLAY. j.. G. Agric. HOLDSWORTH. C. J. The adition of individual „Dacold” all rye chromosomes to „Karkov” winter wheat and their subsequent identification. 1974 .Cromosomal location of genes for aluminium tolerance. Nebraska University 40. D. 14. 24.. G. Euphytica 126. p. O. 43-55 48. R. IAT XI seria A. FLINTHMAN.Chemical methods for available lysine.. FRIEDMAN. 339-354 49. 742-754 45. M..The analisys of adaptation în plant – breeding programe. FRAUENSTEIN.S. Anual report. FEDOROVA.487490 50.Individual Secale cereale cromsoms addition to triticum aestivum I. Cytol.D.N. Grain yield responses. Aust. Can. R. LAW. 1978 .. 897-912 44. 50. A. Zuchtungsforsch. KATE.. FOWLER. S. L.A. 1973 . KOLESNIKOVA.. BUTNARU.H. D.W.E. Arch.. 101 46. 1960 .. Sel'skokhozyaistvennaya. 2002 Mapping genes for resistance to sprouting damage în wheat.N. 1973 . 1985 ... 15-18 39.N... JENKINS. leaf rust and high protein în wheat cultivar Atlas 66 using monosomic method. 1985 – Observation on inheritance of aluminum tolerance în wheat. Aklimatyzacja i Nasiennictwo. GALE. Agron. 1963 . ELLIOT. Heredity. Genet. 65(3)..E.M. Biologiya.... G. EVANS.Cold hardines în hexaploid triticale. R. B. 1983 . 52-53 41...Triticale research în România. I. GALE. BASSOI. FISCHER. CHICHKIN. K.. ELLIOT.N. R.Zur Krankheitsanfalligkeit von triticale. Cambridge. 39-45 47.and hexaploid triticale. J... 2. 29.The identification and exploitation of Norin 10 semidwarfing genes. ROM 38. Hodowla Roslin. K.Biological peculiarities of flowering of octo. 1982 . FREEMAN. DRACEA..Drought resistance în spring wheat cultivars. 17(3) 43.C.. Abstr. 1978 . J. FINLAY.. Res. Res.Statistical methode for the analisys of genotype-environment interactione..W. Austr.D. WILKINSON.. agr. M. M. 1985 . Berlin 13(1).T. Cereal chem. 31.Lucrări ştiinţifice. M.. Plant breeding Institute.

ZILLINSKI. JILĂVEANU. P. XVIII(1). 1999 . Teor... GH. XXII(4). 21. 91-98 61. HAGIMA. Teor.Rezultate preliminare privind rezistenţa la fuzarioza spicelor.) în condiţii de infectii artificiale în câmp. Genet. HUMPHREYS.. BUTNARU..Triticale: present status and future prospects..Titan – primul soi intensiv de triticale românesc... an..N. LIV:43-55 58.C. F. 24(4).. 1990/3 . GH. GAŞPAR.A tehnique for identifying major dwaefiggenes and its application în a triticale breeding programe. Euphytica. GH.M. GH.Ameliorarea toleranţei la toxicitatea de aluminiu la Triticale. Aplic.P. ITTU.. Advances în Genetics..Metods for caracterization of pre-harvest sprouting resistance în wheat breeding program. Genet.) Probl.. 1990/2 .. Fundulea. G. Genet.N. I.. J. N.N. veget. Probl.. III. GH.Rezultate preliminare privind rezistenţa la virusul îngălbenirii şi piticirii orzului a triticalelor. 1973 . SĂULESCU. 67-74 59. 41-52 56.. TAPU..C. N. 147-158 62.. I.C. 225-231 55.P. ITTU. M. C. Genet.. Aplic.. Cercet.Gene pentru reducerea taliei plantei utilizate în programul de ameliorare la triticale (Triticosecale Wittmach) de la FUNDULEA. GH. 37-44 63. ITTU.K. N. 1980 . 1986 . 126. P. GUSTAFSON. 407-418 53. R.T. Hodowli Roslin Akklimatyzacja Nassiennictwo.T. GH.. NOLL.P. SĂULESCU. XX(2). Genet. 1985 . la un sortiment de soiuri şi linii de triticale (Triticosecale Witt.D. Ed Academiei RSR Bucuresti 52. ITTU.Soiul de triticale TF2 (xTriticosecale Wittmack) An.C. N. 1982 . Genet. 2002 . AND PRIYADARSHAN.Triticale o nouă cereală. ITTU. SĂULESCU.N. 1994 . Aplic. An I.. N.J. M. Teor.Influenţa unor factori de mediu asupra rezultatelor testării rezistenţei la fuzarioza spicului (Fusarium sp. ITTU. Fundulea. N... ITTU.Identification of genome croosomes for hehaploid wheat în a 42 chromosome triticale. 256–341 54. ITTU. GREGORY. Probl. ITTU. 1990/1 . I.. Symp. Proc 4 th Int wheat Genet. N.. XXII(3). Probl..Polimorfismul fosfatazei acide şi al beta-amilazei totale la unele forme de triticale (Triticosecale Wittmach). ITTU. G.. J.N.. LXVI:33-41 . Probl. MUSTĂŢEA.N. P. SĂULESCU. N. GUPTA. CEAPOIU. ITTU. Teor.. Aplic.. XXII(1). 1986 . SĂULESCU. Teor. SĂULESCU. Aplic. A.51. 61-65 57. GH.N.. M. 1988 . SĂULESCU. 9-18 60.

. P. N.. 264-286 73.N. SĂULESCU.. A. AND ROUPAKIAS. Pflanzenzucht. 1969 . Third.B.. Can. ITTU. Cereal Chem.Cercetări metodologice privind testarea rezistenţei cerealelor păioase faţă de virusurile transmise prin afide. 1968 – Triticale. J. KNIPTEL. 1976. .J. Budapest. 1977 . 46.. P.V. S. SĂULESCU. IVANOV. GH. ITTU.. Aplic.Realizări şi perspective în ameliorarea speciei triticale în România.A. JILĂVEANU.M. P. 1971 . M. DUTA.. Lucrări ştiinţifice U. MUSTĂŢEA.The mitotic cycle în an amphiploid (Triticale) and its parental species. Boulter Colorado. M..N.J. p. Aplic. ITTU. A. 31-47 67.M. 2006 . BUDE.. E.. KALTSIKES. GH. Caryologia 25:537542 72. 1992 Aspecte ale rezistenţei cerealelor opăioase la virusul îngălbenirii şi piticirii orzului. J. N.N. 11-21 75. GH. 3. KALTSIKES...S. XXIV(3-4). Int. C.N.Methods for triticale production. ITTU. MUSTĂŢEA. CytoL 13:656-662 71. 125-134 69. Probl.. N..Physical.. 3.. N. P. Teor. Teor..Comparative protein quality of triticale wheat and rye... Z.D. KISS. 71. A.of pre-harvest sprouting în cereals. Aplic.. Genet. ITTU.A. 1983 . Fundulea. P. 2005 . MUSTĂŢEA.. ITTU. D. chemical and baking quality of the grain în wheat rye amphyploides(triticale) P. AL. Mezogazdasagi Klado.. P. Genet. vol. M. Teor. LXXI: 17-25 65. Crop Sci Soc Am Ann Meet. GH. Probl.J. 1974 ..71-90 70. 1987 . Sym. 1972 . KING.Soiul de triticale Stil (xTriticosecale Wittmack) An.64.. Genet. Probl.. Zeith. P.Hetero-chromatin and chromosome pairing în triticale.Rezistenţa la încolţirea în spic a germoplasmei româneşti de triticale (xTriticosecale Wittmack). SĂULESCU..B. HUN 76.P. ITTU. KALTSIKES.. 2004 .J. ITTU. 313-317 .G. J. JILĂVEANU. I.The physiology of pre harvest sprouting-a review. KALTSIKES. 54 74.. XXXVIII(1-2). Houston.. XIV(3).. SĂULESCU. R. 47 68.W..Duration of the mitotic cycle în triticale. SĂULESCU. N. GH. XLV 66. A. Genet. PROKOPENKO.N. N..

345-352 87. FERNANDEZ. 1973 . AND LARTER.O. MAKHALIN.. Proc. ZHOU. characterization and utilization of sources of resistance to barley yellou dwarf virus. 1977 . F. NORMANN.A.. 415-421 79. G. LARKIN.77.. Z. 1 89. vol 47 no..A. LELLEY. K. WATERHOUSE.D. 49..K. EVANS.N. 1984 .O.... E. 1977 . M. MAGA. G. WELSH. Can J Genet Cytol. 1980 . M. Leningrad.Proc. LORENZ. 1931 . BENETSKAJA. Z. Wheat for more tropical enviroments. Word Perspective son Barley Yellow Dwarf. 32-41 78..E.. and Plant Breeding 17: 289-303 86. WELSH. 32 p. Symp. P.. LARTER.A. LIU. 4th..A. no. G. P.I. S. J.B.Performance of hexaploid Triticale as influenced by source of wheat cytoplasm. 1930 . Bot. Appl... XIN. E.N. Leningrad. 22. E. BANKS.: 245-251 81..T.A.P. R. Of the International Worksop. C.. LEVITSKI. BRETTEL.Breeding and genetics of triticale..Results and future prospects of breeding triticale. S. G.B. 27. K.K.K.Meiotic regulation în triticale: Interaction of the rye genotype and specific wheat chromosomes on meiotic pairing în the hybrid. APPELS. 93-101 80.S.L. DOLGOVA.Comparative mixing and baking properties of wheat and triticale flour. LARTER. All Unton Congr. MAKHALIN.M..Indentification.. TSUCHIYA. 1990 . LEVITSKY....A. Cereal Chem.. CAMARGO.. CHENG.I. şi BENETSKAJA.B. Cereal chem. 54(5). p. Bul.Bull Appl.K. T.H. 1972 . 241-26 88.M. Proceedings of the International Symposium CIMMYT 1985.. LAGOS. E. GRUZDEVA.Recent advancesin research on wheat scab în China.. 174-182 82. 1–6 85. L. Annual Wheat Newsletter. G. M. 187-193 83. Int. 1 .The baking qualities of hybrid hexaploid triticales. Wheat Genet. L. 1049-1056 84. Z. J.. P. 1977 . LORENZ. vol 47. P.A. J. şi BENETSKAJA. G.. Sel. 1986 – Identification of wheat chromosomal 4D as responsable for tolerance to aluminum (Al3+) toxicity prevailing în souther Brazil. CARVALHO. M. P....On the karyotype of Secale cereale. Plant breed. G.F.Z.Agronomic and baking performance of semi-dwarf triticale. R. LEVITSKI. 1927 .J. 1968 . Genet... Bot genet. HSAM...I. Proc. R.

90. MERKER, A., 1976 - The cytogenetic effect of heterochromatin în hexaploid triticale. Hereditas, 83, 215–222. 91. MESTERHAZI, A., 1983 - Breeding wheat for resistance to Fusarium graminearumand culmorum. Z. Plaanzenzuchtung 91, 295-311 92. MOGHILEVA, V.I., 1979 - Sources of short straw in breeding triticale in Czechoslovakia, Doklady Vsesoyuznoi Ordena Lenina i Ordena Trudovogo Krasnogo Znameni Akademii Sel'skokhozyaistvennyk Nauk Imeni V.I. Lenina, 9, SUN 93. MOGHILEVA, V.I., 1980 - Tag. Ber. Akad. Landwirtsch - Wiss Berlin DDR, 171, 67-72 94. MOGHILEVA, V.I., 1982 - Tag. Ber. Akad. Landwirtsch - Wiss Berlin DDR, 198, 117127 95. MOLDOVAN, M., NEGULESCU, F., SĂULESCU, N.N., BOTEZAN, V., ITTU, GH., MOLDOVAN, V., 1986 - Aspecte privind comportarea unor genotipuri de grâu la fuzarioza spicelor. Probl. Gen. teor şi aplic 18 (1), 17-40 96. MRVA, K., MARES, J.D., 1996 - Expression of late maturity amilase activity în wheat containing gibberellic acid intensivity genes. Euphityca, 88, 69-76 97. MUNZING, A., 1939 - Studie son the properties and the ways of production of rye-wheat amphiploides. Hereditas 25, 387-430 98. MUNZING, A., 1972 - Experiences from work wicht octoploid and hexaploid tye wheat Biol. Zentralb., 91, 69-80 99. MUNZING, A., 1974 - Historical revievw of the development of triticale. Triticale Proceeding International Symposion El Batan, Mexico, 13-30 100. NICOLAE, C., CREMENESCU, GH., ENESCU STELA, ENESCU, D., 1970 – Bazele ştiinţifice ale extinderii şi rentabilizării culturii grâului în zona solurilor acide din nordul Câmpiei Române. Probl. agric., 7, p. 1-16 101. NIZIOLEK, S., 1995 - Changes în phytic acid, phytase activity and inorganic phosphorus during maturation of triticale varieties resistant and susceptibile to pre-harvest sprouting. Acta Physiologiae Plantarum, 17(3), 269-274 102. OPROIU, E., ITTU, GH., SĂULESCU, N.N., CERNESCU, L., 1982 - Caracteristicile de panificaţie ale unor soiuri de triticale. Probl. Gen. teor şi aplic 6:419-427

103. 104. 105. 106. 107.

OSWALT, J.W., HOUSTON, B.R., 1951 - A new virus disease of cereale QUALSET, C.O., 1990 - Barley Yellou Dwarf Virus resistance în cereale a proven PLET, S., LARTER, E.N., 1986 - Influence of maturity temperature and stage of POJMAJ, M.S., POSMAJ, R., 2006 - Breeding triticale for sprouting resistanceand RASHEEDUDDIN, S.A., MC. DONALD, C.E., 1974 - Aminoacid compozition,

transmisible by aphide. Plant. Dis. Rep. 35, 471-475 approach. Perspective son Barley Yellow Dwarf, Proc. Of the International Worksop development on sprouting tolerance wheat and triticale. Crop Science 26(4), 804-807 baking quality. Proc. of. 6 th Intr. Sym. Stellenbosch, Sout Africa, 3-7 sept, 60 protein fractions and baking quality of triticale. Triticale: irst man-made cereal, edited byCHO C.Tsen, published by the AACC. INC., 137-149 108. RĂUŢĂ, C., CANARACHE, A., POPOVĂŢ, A., CÂRSTEA, S., ZARIOIU, V., CREMENESCU, GH., GEORGESCU, M., 1982 – Resursele de sol din judetul Argeş şi măsurile de creştere a capacităţii lor de producţie. Probl. de agrofit. teor. şi aplic., Vol IV, nr. 3, p. 269 109. 110. Leningrad 111. 112. ROUPAKIAS, D.G., AND KALTSIKES, P.J., 1977 - The effect of telomeric SANCHEZ-MONGE, E., 1958 - Hexaploid triticale. Proc. Of the first international heterochromatin on chromosome pairing of hexaploid triticale. Can J Genet Cytol, 19, 543–548 wheat genetics symp. Winnipeg, Manitoba, Canada, Sug.11-15, The Public. PressmLtd., Winnipeg Canada, 181-194 113. 114. SĂULESCU, N., EUSTAŢIU, N., 1972 – Triticale – realizări - perspective în SĂULESCU, N.N., ITTU, GH., GIURA, A., 1988 - Identificarea genelor care ameliorare. Probl. Genet. Teor. Aplic. 5, 314-346 determină reducerea taliei plantelor la câteva soiuri semipitice româneşti de grâu de toamnă. Probl. Genet. Teor. Aplic. XX(4), 227-237 115. SAURER, W., DORMAN, A., 1979 - Einige Untersuchungen uber die Backeigenschaften von triticale, Mitt Scweiz Landwirtsch, 27, 69-75 REKHMETULIN, R.M., 1984 – Inheritance of shortness of straw în triticale. Sbornic RINGHIN, B.V., ORLOVA, O.N., 1977 - Psenicinorijanie amfidiploid. Kolos, nauchnykh trudov po prikladnoi botanike, genetike i selectsii 85, 61-66

116. 117. 118. 1, 3-9 119. 120. 121. 122. 123. 124. SUN 125. 126.

SEMENOV, V.I., SEMENOVA, E.V., 1983 - Ghenetika XIX, 7, 1176-1185 SHKUTINA, F.M., KHUVOSTOVA, 1971 - Cytological investigation of triticale. SKIEBE, K., 1982 - Eiweissgehalt und Eiweissqualitat bei neuartigen Weizen-

Teor. applic. Genet., 41, 109-119 Roggen-Allo-poliploiden unter Beruk – sichtigung der Kornzal pro ahre. Arch. Zuchtungsforsch 12, SKOVMAND, B., FOX, P.N., VILLAREAL, R.I., 1984 - Triticale in commercial SUKLE, R.H., LAMPE, D.J., LISTER, R.M., FOSTER, J.E., 1987 - Aphid feeding SHULINDIN, A.F, 1971 - Vestnik s-h nauki, 11, 60-71 SULINDIN, A.F., 1974 - Baking quality în wheat- rye amphyploids. P.B.A., 44, 2 SHULYNDIN, A.F., 1979 - Selektia i semenovodstvo, 2, 14-15 SHULYNDIN, A.F., SOTNIKOV, P.M., 1980 - Economic and biological features of

agriculture: progress and promise. Advantage în Agronomy, 37, 1-44 behavior to barley yellou dwarf virus resistance în Agropyron species. Phytopatol.77, 725-729

the new fodder triticale variety Amfidiploid 257, Selektsiya i Semenovodstvo, Ukrainian SSR, 45, SHULYNDIN, A.F., SCIPAK, G., 1984 - Ghenetika XX(1), 82-89 ŞTEFAN, I., NICULESCU, R., ROMAN MARIANA, DINCĂ, B., SAFTA, I.,

DIACONU ILEANA, 1990 – Condiţiile pedoclimatice ale zonei. Cultura grâului de toamnă pe solurile podzolice şi podzolite. Red. de prop. şi tehn. agric., p. 9-27 127. 128. 129. 130. 44, 1789-1798 TARKOWSKI, C., 1969 - Cytogenetics on hexaploid triticale hybrids with wheat and THOMAS, J.B., KALSIKES, P.J., 1976 - The genomic origin of the unpaired TOBIN, N.F., 1980 - Presence of deoxynivalenol in Australian wheat and triticaleTRETHOWAN, R.M., PFEIFFER, W.H., PENA, R.J., ABDALLA, S.O., 1993 - Prerye. Genet Polonica, 1, 85–86 chromosomes in triticale. Canad. J. Genet. Cytol 18, 687-700 New South Wales Northern Rivers region. Austr. J. Exp. Agr. 28, 107-110 harvest sprouting tolerance în three triticalebiotypes. Australian Journal of Agricultural Research,

.. 31: 22–23 flowering în triticale and F1 hybrids. flours.C. Res. 17. 133...I. M. lipide composition economic crop. 138.. F. 365-372 136. Z. 1-27 and bread making characteristics of triticale flours. H. 58. Cereal chem. E... Untersuchung und Fertilitatsbe ti sumungen and Triticale Rimpau und einigen Mutanten.P. 2002 .Toleranţa unor genotipuri de grâu de VOICA. An INCDA Fundulea. ZILLINSKI. PENA. APPELS. International Maize and Wheat Center Res.. R nutritional improvement of maize and triticale.M. Bull CIMMYT. 23-34 BANKS. BRETTEL. P. LARKIN... 134. VETTEL.. ZHOU. N. KOHLIN.. 65-67 132.. 30 nr. STAVREVA. 1981 . S. 5.Triticale. BORLAUG. 351-354 . 140.. Food and nutrition bulletin 2. 181-188 137. XIX pag. X. Cereal Chem 41.Evaluation of pre- harvest sprouting în triticale compared with wheat and rye using a line sources of gradient.H. B..K. PFEIFFER.Anale ICCPT Fundulea vol. 50. N. 142. 1983 . 301.J. 1.. Z. R.. 139. HOUVER. 1980 . Voprosy selektsii i genetiki zernovykh kultur. R. E.. 1988 . 16-26 Wheat Inform. DUMITRAŞCU.. TSVETKOV. CHENG.. Genome. 1973 ..Baking ouality of triticale TSUCHIYA. 51-63 sudul ţării în perioada 2005-2007.Mutation versuchean Weizen-Roggen-Bastarden. 1970 . SINCH. FARRELL. 1964 . F. B. TRETHOWAN. EGGUM.D.. Australian Journal of Agricultural Research 45(1)..Chromosome pairing at diakinesis în hexaploid Triticale. T. JENKINS. 1960 .K. Chen. B.. 1994 . W. AM. 1971 ... baking and some compozitional caracteristics of some triticale and parental species.. R. C.I. 17-24 toamnă la toxicitatea ionilor de aluminiu ..Study of the type and dynamics of UNRAU.131.M.. 2008 . P.Comportarea soiurilor de cereale de toamnă în zona colinară din XIN. LXXVI.Progress în developing triticale as an ZERINGUE. WATERHOUSE.. S.Caracterization of a potential source of barley yellou dwarf virus resistance în wheat.Investigations on syntetic cerel species.J.H. II. Cereal chem. M. 250-257 141.. J.S. Bull. P.M. L.. G.. ed. Sechnyak. Milling. VILLEGAS. N.O.J. Serv.. FEUGE. M. J. Zuchter..Progres in VOICA. VASAL.M. E. R. W. TSEN..O. Cytologiske. 135.

Cytogenetic behaviour in octoploid Triticale 11. CIMMYT Information Bulletin No. Euphytica. . Meiosis with specialreference to chiasma frequency and fertility in F1 and parents. M.Results of the eighth Internatinal Triticale Yield Nuresry (ITYN) CIMMYT. T.S.Current status Current opinion for cereal inprovement (Ed. 1979 . Bulletyn Institu Hodovli i Aklimatyzacji Roslin... 148. 1976-77. POJMAR. 205-206. 146. 1998 .Performance of triticale in comparison with barley and wheat. 1984 . Lund. POJMAN. KRUPA.. S.Phenolic compounds in embryos of triticale caryopses at different stages of development and maturation in normal environment and after dehydration treatment.. 287-289 147. CIMMYT Information Bulletin No.Results of the eleventh international triticale yield nursery (INYT) CIMMYT.143. 150. Sweden 145. J. CIMMYT. 1978 . MEX 1979-80. 115-122 144. Hereditas 80: 121-130. T. 2002 . 126..70. MEX (REVIEW: 71-77) WOLSKI.. U. CIMMYT. C.. WEIDNER. WEIMARCK. M. AMAROWICZ.. M. CIMM. MEX 1977-78. By M Maluszynski) 185-192 of winter triticale breeding in DANKO..J. SZOLKOWSKI. R.. 41..Some prospect of hibrid triticale breeding. 1980 .. 149.Results of the ninth International Triticale Yield Nursery (ITYN) CIMMYT. KARAMAC. 1975 . 41. A.. 1982 . 49. GRYCA. Information Bulletin. WOLSKI.

.....................................................1..................11.............................7 1.................. biochimice şi ereditatea speciei la triticale .............................59 3. biochimice şi genetice ale speciei de triticale.......................................................................................... Valoarea tehnologică.....................10 BIOLOGIA TRITICALELOR..................................................................... Cercetări privind unele aspecte morfologice..................................17 2.............14 2.............................1....3......23 2.....................................5 CAPITOLUL I..........................1...................... Obiectivele ameliorării .............................................................................................................................................104 5............................................................. Importanţa culturii de triticale ..............................................................................scopul urmărit .................................................................87 CAPITOLUL V.............................25 2...104 5................................................................................................................................................... Materialul biologic studiat......................... Dăunătorii la triticale...................114 REZULTATE OBŢINUTE ŞI DISCUŢII..................................................86 CARACTERISTICILE CÂMPULUI DE EXPERIENŢE........................................................104 MATERIAL ŞI METODĂ DE TEHNICĂ EXPERIMENTALĂ CERCETĂRI PROPRII.............................................................................................................................. Fecundarea şi embriogeneza la hibrizii de grâu x secară...........................................27 2..30 2..7 STADIUL CUNOAŞTERII................4........................................................56 3.....8.............................................................................................................114 6.....................................................................1.............. Compoziţia chimică a bobului.........................................................10 2...........................................................................32 2.....115 ..............................................5......................................................................................................... privind corelaţia soi X densitatea de semănat a triticalelor.......55 METODE ŞI TEHNICI DE LUCRU................... asupra capacităţii de producţie biologică la triticalele de toamnă......................................7 CAPITOLUL II..............1.............................................3................................ Particularităţi biologice ale triticosecalelor.................................................... Rezultatele obţinute din cercetări................................................................60 CAPITOLUL IV..................................................................10.................................... Cercetări privind aspecte morfologice..... fiziologice.......................86 4.......................................9..................................................................................................................................................... fizice............CUPRINS CUPRINS........................... Stadiul actual al cercetărilor asupra culturii de triticale în România...............12 2......................................................... Principalele boli ale triticalelor .................................6............................14 2......................................................materiale şi metode utilizate............................1......... Îngrăşămintele chimice folosite...................................................................................................................... Valoarea furajeră............................................................................3 INTRODUCERE....2....................................................................................106 CAPITOLUL VI.............................7...2................ Biologia triticalelor..........................................................................11 2.50 CAPITOLUL III.55 3.................................... Tipul de sol şi caracterizarea climatică a zonei Albota. Încrucişarea grâu/secară................................................................................ Cerinţele biologice ale speciei triticale ....................2..................................................

..........................................................167 8.......................................................................................6.................................................. în corelaţie cu soiul de triticale (2007-2009)....................1.....167 8.................... asupra caracteristicilor de morărit şi panificaţie...................................................................... Concluzii ale cercetărilor............................ Eficienţa economică a factorilor tehnologici.................................................4....... Rezultatele cercetărilor privind corelaţia soi x fertilizare chimică cu îngrăşăminte foliare a triticalelor de toamnă..172 CUPRINS..................................... Concluzii ale cercetărilor........2................. în corelaţie cu îngrăşămintele foliare administrate la triticale (2007-2009).............................................. Rezultatele cercetărilor privitor la corelaţia soi (a) x densitate de semănat a triticalelor de toamnă....128 6.................................................................................................................................................184 ............................................................. Recomandări...................................................................... Eficienţa economică a factorilor tehnologici..........................................................................................................................................3..............................................172 BIBLIOGRAFIE..164 7....130 6.163 EFICIENŢA ECONOMICĂ OBŢINUŢĂ DE LA VARIANTELE EXPERIMENTALE................................................ privind corelaţia soi x densitate de semănat..........140 CAPITOLUL VII..................................2..............................................166 CAPITOLUL VIII............................................................................. privind corelaţia soi x îngrăşăminte foliare... asupra producţiei şi calităţii triticalelor de toamnă............................ Rezultatele studiilor privind corelaţiile dintre soi (a) şi densitatea de semănat a triticalelor..........163 7..................... asupra producţiei fizice................................... asupra producţiei şi calităţii triticalelor de toamnă..........3.....169 8.........................................2............... Rezultatele obţinute din cercetări prinvind corelaţia soi (a) x densitatea de semănat asupra masei hectolitrice........133 6.......................................................................167 CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI.........................................5..............................1......................................

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful