You are on page 1of 8

|   


 |   
 |   
 
   
   
    
—  
- paraliziile cerebrale infantile înglobează un grup
de tulburări cerebrale neprogresive, caracterizate
prin anomalii ale motilităţii şi posturii, datorate
unor cauze care acţionează prenatal, intranatal
sau în primii 3-5 ani de viaţă.
  
- variabilă în diverse studii în funcţie de zona
geografică şi grupa de vârstă studiată;
- este de aproximativ 2Å la vârsta şcolarizării.
à 

 
       
      
       
   
             
 
    
            

 
     
     !!!      
  

  
  
   " ##$
          " %&$
    '   ()*

    +" $
,  '        

   
+" ,$
    " -#$
)  
- există trei tipuri majore de paralizii cerebrale: spastice,
diskinetice şi ataxice.
%
   
- sunt cele mai frecvente;
- paralizia ocupă un teritoriu întins determinând hemiplegii sau
paraplegii;
- muşchii paralizaţi în urma leziunii neuronului motor central sunt
spastici;
- spasticitatea se traduce prin rezistenţă la executarea mişcărilor pasive;
- contractura predomină la membrul superior pe muşchii flexori, iar la
membrul inferior pe muşchii extensori;
- contractura se însoţeşte de existenţa unui grad de pareză, exagerarea
reflexelor, clonus, semnul Babinski pozitiv;
- atrofiile musculare lipsesc sau sunt discrete.

   
.  
- pierderea motilităţii voluntare a unei jumătăţi de corp şi se datorează leziunii unilaterale a căii
piramidale, la un nivel oarecare de-a lungul traiectului ei;
- apare hipertonie musculară şi exagerarea reflexelor osteotendinoase;
- membrul superior este mai afectat:
- flexia şi pronaţia antebraţului;
- flexia degetelor care acoperă policele.
- la membrul inferior:
- contractură în extensie;
- piciorul în equin sau varus equin;
- mers forfecat cu genunchiul rigid.
.(  
 
- afectarea membrelor inferioare şi într-un anumit grad a membrelor superioare;
- coapsele sunt în adducţie prin contracţia muşchilor adductori;
- genunchii sunt încrucişaţi în timpul mersului;
- gambele în semiflexie şi rotaţie internă;
- piciorul în poziţie de equin.
.

 
- spasticitatea celor 4 membre aproape în acelaşi grad;
- întârziere psihică marcată;
- se asociază frecvent cu epilepsie;
- frecvente crize de opistotonus;
- tulburări de vorbire şi deglutiţie;
- aspect inexpresiv al feţei.

 /  
- cuprind atetoza dublă (coreoatetoza) şi sindromul distonic.
.  


- are drept cauze icterul nuclear şi hipoxia;
- mişcări coreoatetozice lente, de amplitudine mică, necoordonate, fără
scop, cu tendinţă de repetare stereotipă care predomină în special la
degetele de la o mână, interesând rar braţul, antebraţul şi umărul;
- întârziere psihică frecventă;
- tonus muscular normal sau diminuat;
- reflexele osteotendinoase şi reflex cutanat plantar sunt normale.
. ( (
 
- creşterea anormală a tonusului muscular cu accese de rigiditate, de
decerebrare (sindrom de tonus muscular crescut, sindrom rigid);
- reflexele arhaice (Moro) păstrate;
- intelectul este normal.

   
- incapacitatea de coordonare a mişcărilor voluntare, mers cu baza de
susţinere lărgită;
- tremor intenţional.
R  
 
- 2/3 din copii au retard mintal:
- cea mai bună evoluţie intelectuală este întâlnită la copiii cu hemiplegie
(60% au inteligenţă normală);
- în tetrapareza spastică sub 30% din copii au inteligenţă normală.
- deficite senzoriale: anomalii de vedere şi auz
- anomalii de vorbire sunt comune în paraliziile cerebrale
extrapiramidale (dizartrie);
- 1/3 din copii prezintă convulsii: 55% în hemiplegie şi 23% în
sindroame ataxice.
— 
 
 
- foarte dificil de pus în primele 3-4 luni de viaţă;
- se conturează de cele mai multe ori după apariţia semnelor clinice
— 
    
- cu alte anomalii neurologice:
- boli nedegenerative;
- leziunile măduvei spinării;
- bolile neuromusculare;
- bolile genetice de metabolism; - retardul mintal.
Ô   
- interdisciplinar, multimodal:
¤ Ä  
  Ä  
- utilizate în tratamentul anomaliilor de tonus şi postură, urmăreşte:
- modificarea posturii anormale a copilului;
- reducerea hipertoniei şi a spasticităţii;
- deprinderea mişcărilor uzuale zilnice.
- se recomandă: sport, exerciţii, terapia vorbirii şi a limbajului.
¤ ÄÄ

Ä  
Ä
- anticonvulsivante;
- medicaţie decontracturantă;
- medicaţie cu acţiune relaxantă (Mydocalm, Baclofen);
- administrare locală periodică de toxină botulinică (Dysport);
- medicaţie roborantă a SNC (lecitină, piracetam, acid glutamic).
¤ ÄÄ
Ä Ä   
- corectarea poziţiilor anormale ale membrelor sau segmentelor de
membre;
- reducerea spasticităţii prin tenotomii, neurectomii, etc.