UNIVERSITATEA "DUNĂREA DE JOS" GALAŢI FACULTATEA de ŞTIINŢE JURIDICE, SOCIALE ŞI POLITICE SPECIALIZAREA: DREPT

ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE
Lect. univ. dr. ARAT GHEORGHE TEODOR drd. ARAT OANA MARIE

GALAŢI 2010

^AJITUO^

QAlAp

D.I.D.F.R.
FACULTATEA de ŞTIINŢE JURIDICE, SOCIALE ŞI POLITICE SPECIALIZAREA: DREPT 2010

CUPRINS PARTEA I CAPITOLUL I APARIŢIA Şl DEZVOLTAREA DISCIPLINEI RELAŢIILOR INTERNAŢIONALE ……………………………………………………………… 1 CAPITOLUL II SOCIETATEA INTERNAŢIONALĂ Şl RELAŢIILE INTERNAŢIONALE………………………………………………………………… 9 2.1. Relaţiile internaţionale şi subiectele acestora……………………………… 9 2.1.1. Societatea internaţională…………………………………………………… 9 2.1.2. Relaţiile internaţionale actuale……………………………………………..10 2.1.3. Subiectele relaţiilor internaţionale………………………………………… 11 2.2. Conexiunile relaţiilor internaţionale cu dreptul internaţional, diplomaţia şi politica externa…………………………………………………………………….. 12 CAPITOLUL III RELAŢIILE INTERNATIONALE CONTEMPORANE………. 15 3.1. Principiile relaţiilor internaţionale……………………………………………. .15 3.2. Trăsăturile caracteristice ale relaţiilor internaţionale actuale……………...19 3.3. Clasificarea relaţiilor internaţionale…………………………………………. 23 3.3.1. Relaţii politice……………………………………………………………….. 24 3.3.2. Relaţii economice…………………………………………………………… 25 3.3.3. Relaţii culturale…………………………………………………………….. 27 3.3.4. Relaţii juridice………………………………………………………………. 27 3.3.5. Relaţii diplomatice…………………………………………………………. 27 PARTEA A II-A CAPITOLUL I ASPECTE GENERALE PRIVIND ORGANIZAŢIILE INTERNAŢIONALE…………………………………………………………. 30 1.1. Consideraţii introductive……………………………………………………… 30 1.2. Elemente constitutive…………………………………………………………. 32 1.2.1. Definiţia………………………………………………………………………. 32 1.2.2. Actul constitutiv……………………………………………………………. 33 1.3.Personalitatea juridică a organizaţiilor internaţionale……………………… 35 1.3.1. Personalitatea juridică de drept internaţional…………………………….. 35 1.3.2. Personalitatea juridică de drept intern……………………………………. 36 1.3.3. Capacitatea juridică a organizaţiilor internaţionale………………………36 1.4. Membrii şi alţi participanţi la organizaţiile internaţionale…………………. 38 1.5. Reprezentarea statelor membre la organizaţiile internaţionale…………... 40 CAPITOLUL II STRUCTURA INSTITUŢIONALĂ A ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE……………………………………………………………… 41 2.1. Structura instituţională…………………………………………………….. 41 2.2. Organe plenare……………………………………………………………. 42 2.1.1. Organe cu caracter restrâns………………………………………………. 42 2.1.2. Secretariat, sedii, funcţionări, buget……………………………………. 43 2.2. Sisteme de luare a deciziilor în organizaţiile internaţionale……………. 45

6.......5...CAPITOLUL III PRINCIPALELE ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE…….2..1... Locul actelor adoptate de organizaţiile internaţionale între izvoarele dreptului internaţional…………………………………………………………… 96 5.. Procedura Organizaţiei pentru Securitate şi cooperare în Europa…….1.1..4.....2....2. 49 3......Activităţi de control şi supraveghere a respectării normelor de drept internaţional………………………………………………………………………105 ......... Noţiunea de diferende şi situaţie……………………………………….4 Dispoziţii pentru concilierea dirijată……………………………………...2.1.......3.88 4. Organizaţia Statelor Americane…………………………………………… 85 4..... 76 4. Dispoziţii privind o comisie de conciliere a OSCE……………………… 93 4. Instituţii specializate din sistemul ONU……………………………………. Procedura de Ia La Valeta…………………………………………………91 4.......3. 83 4. 49 3.1. Organizaţii internaţionale cu vocaţie de universalitate……………………54 3. Uniunea Africană. Organizaţii internaţionale cu vocaţie continentală şi regională………. Cadrul convenţional al reglementării paşnice a diferendelor internaţionale……………………………………………………………….3...1. 59 3.3.. 91 4. 76 4. Consiliul de securitate……………………………………………………….. 93 CAPITOLUL V CONTRIBUŢIA ORGANIZAŢIILOR INTERNATIONALE LA DEZVOLTAREA DREPTULUI INTERNAŢIONAL…………………………… 96 5..6..........87 4..6.. 81 4....6..1..2....2.1...Competenta ONU în reglementarea diferendelor………………………. 80 4...Valoarea normativă a actelor elaborate în cadrul organizaţiilor internaţionale…………………………………………………………………… 100 5...76 4..... Tipologia organizaţiilor internaţionale…………………………………….. Competenţele organizaţiilor internaţionale în reglementarea paşnică a diferendelor dintre state…………………………………………………………....6.. Liga Arabă…………………………………………………………………. 79 4.4. Convenţia privind concilierea şi arbitrajul în cadrul OSCE…………….....67 CAPITOLUL IV SOLUŢIONAREA PAŞNICĂ A DIFERENDELOR ÎN CADRUL ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE……………..

geopolitica. Evoluţiile din ultimul deceniul acreditează ideea că. Ed. o afirmaţie pe care Stanley Hoffman o făcea în urmă cu mai bine de treizeci de ani are un suport real: rolul arhitectural atribuit de către Aristotel ştiinţei despre polis ar putea sau ar trebui să revină relaţiilor internaţionale care au devenit condiţia primordială 1 a vieţii noastre cotidiene . Ed. al relaţiilor şi sistemelor politice. Collier-Macmillan. I APARIŢIA ŞI DEZVOLATEA DISCIPLINEI REALAŢIILOR INTERNAŢIONALE CONŢINUT Apariţia şI dezvoltarea disciplinei relaţiilor internaţionale OBIECTIVE • Identificarea raporturilor care formează domeniul relaţiilor internaţionale. Viaţa şi relaţiile politice fac obiectul studiului mai multor discipline: teoria politică. • Explicarea condiţiilor în care a apărut şi s-a dezvoltat această disciplină de studiu. 2003. teoria sistemelor politice comparate. p. politologia (studiul politicii) pare să reclame. Politologia este. 1967. reprezintă disciplina fundamentală deoarece urmăreşte sintetizarea relaţiilor obţinute în acest domeniu. studiul relaţiilor internaţionale constituie o prezenţă permanentă şi familiară în peisajul curricular al învăţământului universitar precum şi în mediul ştiinţific şi academic al lumii contemporane. Sfera obiectivelor de interes ale politologiei este vastă. The Long Road to Theory. printre ele numărându-se şi relaţiile internaţionale 1 Stanley H. Politologia aspiră la alcătuirea unui tablou general al vieţii politice. Apariţia şi dezvoltarea disciplinei relaţiilor internaţionale La începutul secolului XXI. ALL. deci numai una din disciplinele care formează domeniul ştiinţelor politice dar într-un anumit sens.__________________________________________________ PARTEA I Cap. În contextul globalizării (al apariţiei interdependenţelor multiple în cadrul unei virtuale lumi globale). în întregul său. teoria relaţiilor internaţionale. Londra. 7. International Politics and Foreign Policy. 2 Adrian Paul Iliescu – Introducere în politologie. istoria doctrinelor politice ş.a.Hoffman. Bucureşti. între care disciplina pe care o vom studia capătă astăzi o importanţă mai mare ca oricând. ______________________________________________________ 1 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . din ce în ce în ce mai mult o perspectivă centrată asupra politicii mondiale şi o tratare a politicii interne în lumina relaţiilor şi problemelor externe – mai exact. Toate acestea formează domeniul ştiinţelor politice. al organizaţiei 2 politice interne şi internaţionale . a funcţionării sistemului internaţional. a fenomenelor politice.

Ruptura istorică produsă în evoluţia sistemului internaţional la sfârşitul anilor ’80 – dincolo de orice predicţie realizată pe terenul ştiinţei politice pare să fi sporit interesul pentru acest domeniu de studiu şi să lase în plan secund ori să înlăture eventualele semne de întrebare legate de credibilitatea teoretică 4 sau metodologică asociate disciplinei . cit. având în spate ceva mai mult de jumătate de veac de existenţă de sine stătătoare. presupune deci analiza teoretică dar şi elaborarea de indicaţii de ordin 3 practic . teoria managementului politic. Aceasta constituie doar o primă parte a adevărului. mai ales. istoria şi geografia. şi cu alte discipline dintre care sunt de menţionat: economia politică. abia din anii ’50 ai secolului trecut încoace. XX – au conturat în mod evident numeroase probleme noi în spaţiul relaţiilor internaţionale. descrierea. p. Dacă sfârşitul sec. XXI a pus în termeni dramatici. schimbările ce se înregistrează în viaţa internaţională din anii ’90 încoace. I APARIŢIA ŞI DEZVOLATEA DISCIPLINEI REALAŢIILOR INTERNAŢIONALE (de cooperare sau de tip conflictual) geopolitica. 3 4 Ibidem. sociologia politică. instituţiile şi organizaţiile internaţionale etc. istoria generală a statului şi dreptului. distinct în câmpul ştiinţelor politice precum şi a individualităţii sale în programele universitare şi mai ales postuniversitare de pregătire. ştiinţele administrative şi. în general. Iliescu op. 3. această nouă problematică are de a face în mod direct cu felul în care explicăm într-un cadru teoretic. explicarea şi rezolvarea de probleme. care nu se situează doar la nivelul politicilor practice.__________________________________________________ PARTEA I Cap. în ultima instanţă de evoluţiile şi reaşezările care au loc în politica internaţională (unipolarism sau pluripolarism al puterii). teoria generală a dreptului. În legătură cu acestea. interpretarea. deopotrivă. Acest statut a fost consolidat în ultimele decenii. O asemenea subliniere ţine seama de legăturile şi interferenţele nemijlocite existente în acest domeniu între perspectivele teoretice şi modelele sau viziunile formulate cu privire la funcţionarea sistemului mondial de interesele (obiectivele şi acţiunile) de politică externă şi. P. dreptul (dreptul constituţional. în cadrul comunităţii academice. Aşezările politico-militare postbelice şi prăbuşirea comunismului – care marchează în mod convenţional sfârşitul sec.. p. dreptul internaţional public şi privat). Istoriceşte vorbind ştiinţa relaţiilor internaţionale este relativ tânără. Ad. politologia presupune. Dar ştiinţele politice. Ca urmare. începutul sec. diplomaţia şi negocierile internaţionale. sunt înrudite (ori au relevanţă în studierea lor). lista întrebărilor şi cerinţelor de factură cu totul nouă cu care ne confruntăm în acest domeniu. Totuşi. XX a formulat o adevărată schimbare pentru disciplina relaţiilor internaţionale. se poate vorbi de o configurare deplină a statutului său – ca domeniu autonom. 10. ______________________________________________________ 2 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE .

Gândirea politică este influenţată de contextul istoric în care este formulată. în mare măsură. aspecte pe care noua etapă de evoluţie le amplifică. unei alte lumi . nu mai are şi nu mai poate avea aceeaşi înfăţişare. Simpla intuiţie şi vechile metode folosite de cei care trebuie să ia deciziile cu privire la relaţiile statului în exterior s-au dovedit insuficiente şi abandonate în lumea dezvoltată. a se vedea lucrările Sumitului şefilor de state şi guverne de la New York. când disciplina relaţiilor internaţionale a devenit. I APARIŢIA ŞI DEZVOLATEA DISCIPLINEI REALAŢIILOR INTERNAŢIONALE Există deja un nume şi o înfăţişare şocantă pentru acest început de secol – atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001 din SUA. Primul război mondial a însemnat prăbuşirea Concertului european. la rândul său. În acest context analiza are de regândit o serie întreagă de răspunsuri pe care le-a oferit anterior în legătură cu comportamentul statelor. militare.a. ci de idealism. p. Începutul relaţiilor internaţionale nu este legat de fapt de realism. sau de altă natură (fie globale ori continentale sau regionale) ale funcţionării sistemului mondial. După al doilea război mondial. de la care au pornit diferite orientări critice. originile disciplinei ca instituţie academică independentă. teoria descurajării etc. centre de cercetare sau în aşa numitele thin-tank-uri în legătură cu problemele politice. condusă de o diplomaţie 5 6 Ibidem. Problema securităţii – componentă centrală. cu fracturile politicii mondiale. în ultima instanţă. cu funcţionarea sistemului global . Dincolo de aspectele teoretice pe care disciplina relaţiilor internaţionale le analizează şi explică. de fapt în întreaga istorie a sistemului modern de state (westphalian). Cu toate acestea. în zilele de 14 – 17 septembrie 2005. cu actorii scenei internaţionale. privind reformarea Organizaţiei Naţiunilor Unite (n.) 7 Comunicarea dintre administraţie şi mediul academic a devenit caracteristica funcţionării acestui domeniu în aria euro-atlantică după anii ’50 (n. care. Mai mult decât oricare alte evenimente petrecute în ultimii ani. realismul sa dovedit a fi principala şcoală de gândire. în sfera politicii mondiale. economice.__________________________________________________ PARTEA I Cap. era o reacţie împotriva practicilor diplomatice din secolul al XIX-lea. Este evident că în momentul actual s-au prăbuşit câteva componente centrale ale eşafodajului teoretic la care ne-am raportat. În acest sens.a. ______________________________________________________ 3 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE .).. trebuie să menţionăm şi caracterul ei practic: astăzi decizia şi acţiunea politică externă nu mai pot fi concepute fără suportul evaluării ştiinţifice multiforme al analizei strategice realizate în universităţi. cu implicaţii multiple în analiza spaţiului internaţional. o ştiinţă americană. 4. care se baza pe o politică a balanţei de putere. Această caracterizare este valabilă şi pentru alte componente: teoria politicii externe. cu 6 forma războiului şi. pot fi regăsite mai timpuriu. Fundamentarea ştiinţifică a guvernării în general a devenit o regulă 7 şi un mecanism de legitimare . în secolul trecut. aceste acte ne 5 aruncă brutal în problematica unui alt secol.

46. 46.________________________________________________ PARTEA I Cap. Idealismul susţinea că pentru a depăşi starea de natură în relaţiile internaţionale. 10 Ibidem. Dezbaterea dintre idealism şi realism este considerată prima dezbatere din relaţiile internaţionale şi este relevantă pentru multe din 10 dezvoltările ulterioare ale disciplinei . aşa cum o cunoaştem astăzi. ba chiar mai puternică decât în 1914. 46. Ea 9 redefinea înţelesul şi scopul politicii externe . 2000. principiile universale pot fi înţelese şi se pot transforma în norme. Noua diplomaţie susţinută de preşedintele Wilson atenta la independenţa tradiţională a politicii externe faţă de cea internă. sfârşitul războiului însemna pentru SUA începutul exercitării unui rol internaţional important. Perioada idealistă interbelică a relaţiilor internaţionale a fost marcată de emergenţa criticii realiste şi a disciplinei relaţiilor internaţionale. E. p. Disciplina relaţiilor internaţionale s-a născut din această preocupare normativă pentru înţelegerea războiului şi a păcii. care diferă de diplomaţia tradiţională şi. tezelor şi curentelor care aparţin unei ştiinţe (n. pe de-o parte pentru că. ci în prăbuşirea iraţională a potenţialei comunităţi mondiale a naţiunilor. XIX şi de o transforma într-o teorie explicativă a relaţiilor internaţionale.H. iar pe de altă parte. p. Institutul European. cel mai profund studiat. Teoreticienii idealişti ai acestei discipline au găsit cauzele conflictelor armate nu în înclinaţia inerentă către război a mediului internaţional. reprezintă expresia clasică a acestui realism născut din antiidealism. au determinat regândirea din temelii a rolului diplomaţiei dar şi a războiului şi a cauzelor sale generale. mai târziu. Morgenthau. deoarece reprezintă o încercare a readuce la viaţă cunoaşterea practică a diplomaţiei europene a sec. legi şi comportamente individuale sau ale autorităţilor. Ştefano Guzziuni. conceptelor. Aceste precepte au determinat dezvoltarea unei concepţii aparte a relaţiilor internaţionale şi a politicii externe. 9 Ibidem. ed. pune accentul pe un domeniu specific politicii. prin modul în care înţelegea ceea ce s-ar putea numi cauzele “obiective” şi”subiective” ale războiului. Amploarea distrugerilor şi a crimelor din timpul primului război mondial. Principalii fondatori ai noii discipline. independent de celelalte investigaţii sociale (delimitând astfel observatorul şi practicianul legitim). Într-o vreme în care Europa nu mai era capabilă să-şi controleze destinul. de realism. Realism şi relaţii intenarţionale. 11 Ansamblul termenilor cheie utilizaţi pentru desemnarea ideilor. singura naţiune care a ieşit din război neafectată. “Politics Among Nations” a lui Margenthau a devenit textul 11 paradigmatic al acestei ştiinţe sociale în formare. Cu ajutorul raţiunii. omul nu are nevoie decât de raţiune. Pe plan politic s-a produs un curent nou care schimba modul de gândire a clasei politice americane. Bucure]ti. p. Carr şi Hans J.a) 8 8 ______________________________________________________ 4 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . I APARIŢIA ŞI DEZVOLATEA DISCIPLINEI REALAŢIILOR INTERNAŢIONALE aristocratică .

era obligată să fie scena dar şi instrumentul diplomaţiei internaţionale. primatul politicii externe era motivaţia unor activităţi ce trebuiau să rămână secrete în mediul intern. 13 neutre sau chiar aliate . Cu toate realizările sale. p. şi faţă de alte state prietene. sistemul şi politica internaţională din perioada interbelică nu păreau să se conformeze viziunii şi tiparelor idealiste: criza economică mondială (1929 – 1933) a condus la prăbuşirea sistemului monetar internaţional al acelei epoci (etalonul aur) şi drept consecinţă. în sfârşit. sfidând întreaga societate internaţională a obţinut prin presiuni militare o parte din Cehoslovacia (1938). Sistemul s-a prăbuşit în întregime atunci când Germania. Liga Naţiunilor. trebuie să existe posibilitatea unei armonii de interese. nu sistemul ci guvernele sunt responsabile pentru izbucnirea războaielor. vechea diplomaţie este una dintre cele mai importante. Idealismul a încercat să transpună în planul relaţiilor internaţionale unele principii ale regimurilor interne liberal-democratice. această diplomaţie are defecte majore între acestea faptul că diplomaţii iau decizii peste capetele propriului popor.________________________________________________ PARTEA I Cap. n-a fost capabilă să sancţioneze nici unul din actele de agresiune asupra unor membri ai săi. Duculescu. 49 ______________________________________________________ 5 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . identificate de curentul idealist. Liga Naţiunilor. cu scopul de a transforma principiile armoniei universale în realitate. destrămarea cooperării economice internaţionale. Guvernele nedemocratice sau nelegitime. vezi “Diplomaţia secretă “-V. mai ales în plan ideatic.a. politica puterii urma să fie schimbată cu un sistem de securitate colectivă în care societatea internaţională în întregul ei urma să se opună şi să împiedice într-un mod mai eficient folosirea nelegitimă a forţei (agresiunea).) 12 Pentru detalii. Prin urmare. op. politica externă trebuie să fie democratizată şi să corespundă voinţei şi aspiraţiilor poporului suveran. Tot odată. Conform criticii idealiste. Aceasta presupunea în primul rând dreptul la autodeterminarea naţională ca o recunoaştere a rolului negativ pe care l-au jucat imperiile multinaţionale în declanşarea primului război mondial. Organismul societăţii. la nivel internaţional . La nivel internaţional. Or. Guzzini. comise până la cea de-a doua mare conflagraţie a secolului XX. un organism internaţional interstatal. Conferinţele de dezarmare de la Geneva (1933 – 1934) au pus în evidenţa ineficienţa viziunii idealiste a relaţiilor internaţionale. Războiul poate fi evitat prin democratizarea politicii începând de la 12 nivel local până la cel naţional şi. cit. Între cauzele subiective ale războiului. I APARIŢIA ŞI DEZVOLATEA DISCIPLINEI REALAŢIILOR INTERNAŢIONALE Cauzele obiective se referă la trăsăturile inerente ale naturii umane şi esenţa politicii: omul este potenţial bun şi ca atare. Totodată.1920. Războiul înseamnă eşecul sau întreruperea comunicării raţionale pe care politica trebuie să o promoveze. 12 O astfel de teorie ar justifica perfect războiul din Irak: guvernul “democratic “ al SUA a dorit să “democratizeze” regimul politic existent în Irak în anul 2003 (n. făcând ridicole marile puteri “garante” ale statelor abia formate după Pacea din 1919 . 13 S. Ed. Casa European` 1992. sunt una din principalele cauze ale războiului.

Învăţămintele trase în urma acestei politici falimentare vor alcătui o parte importantă a fondului de gândire a curentului realist. cit. Realiştii sunt şi ei motivaţi de dorinţa de a limita folosirea forţei şi mai ales războiul. cât şi ca relaţie de autoritate bazată pe legitimitate. Indivizi.a. pregătirea militar`. dată în 1947: aspiraţia spre putere a unora dintre naţiuni. fie să răstoarne Vezi doctrina Bush jr. capacitatea industrială. caracterul naţional. Echilibrul 16 internaţional este caracterizat de lupta pentru putere care îi pune faţă în faţă pe cei care vor să păstreze distribuţia actuală a puterii şi cei care vor să o schimbe. şi odată începută seria concesiilor. p. un “fapt 15 uman “ şi ” o necesitate logică” . Toţi realiştii sunt de acord cu privire la includerea conceptului de balanţă a puterii în teoriile lor căreia îi dau patru înţelesuri diferite faţă de faimoasa definiţie a lui Morgenthau. fiecare încercând fie să menţină. s-a dovedit a fi falimentară. resursele naturale. Morgenthau.) 15 S. (n. op. Pentru realişti. şi a neoconservatorilor care îl consiliază pe şeful Administraţiei SUA. războiul este un mijloc necesar al 14 politicii externe . Lucrarea sa Politics Among Nations. aceasta nu au făcut decât să amâne războiul şi chiar să-l agraveze. Conciliatorismul nu la potolit pe Hitler ci i-a stârnit apetitul. pentru ca sistemul să funcţioneze în pace. necesitatea unei asemeni politici. înţeleasă atât ca un control efectiv asupra mijloacelor coercitive. înmănunchea un set de axiome prin care el dorea să influenţeze şi să sfătuiască în materie de politică externă statul cel mai puternic dar şi cel mai puţin experimentat. I APARIŢIA ŞI DEZVOLATEA DISCIPLINEI REALAŢIILOR INTERNAŢIONALE Strategia adoptată de democraţiile occidentale pentru a preveni un nou război cu Germania. deşi susţin că uneori. 16 Puterea este fundamentată pe opt baze diferite: geografia. moralul naţional şi calitatea. ci aşa cum spune teoreticianul lor.________________________________________________ PARTEA I Cap. 53. Realismul a încercat să adapteze politica internaţională la fenomenul războiului total. XIX-lea – moderaţia. Guzzini. mecanismele normative. Realiştii definesc sfera politică prin relaţiile de putere şi autoritate. idealismul a urmărit instituirea unui sistem de securitate colectivă pentru statele moderate. Ideea de bază a cărţii lui Morgenthau este politica de putere sau mai bine zis. Ordinea mondială are două trăsături principale: balanţa necesară puterii şi. Conciliatorismul a devenit cel mai evident simbol al păcii internaţionale interbelice. grupuri şi naţiuni luptă pentru putere. politica puterii nu este un “accident’ istoric. a cărei ascensiune începe imediat după 1945. apărută în perioada declanşării războiului rece. Însuşindu-şi principiul care a stat la baza diplomaţiei sec.în actualul mandat. Morgenthau a criticat vehement tendinţa generală de a aplica conceptele din sfera internă la cea internaţională. populaţia. 14 ______________________________________________________ 6 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE .

care are o individualitate proprie şi reguli proprii de mişcare (dezvoltare). ______________________________________________________ 7 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . politicile externe şi politica mondială sunt descrise şi explicate în termenii luptei pentru putere. pe fondul subminării distincţiei între intern-extern şi conexarea şi interacţiunea diferitelor nivele. Actualmente. Acţiunea politică a început să fie judecată în raport cu consecinţele sale reale în planul puterii: este postulat primatul politicii în raport cu etica. A transformat puterea într-un concept central al analizei relaţiilor dintre state. I APARIŢIA ŞI DEZVOLATEA DISCIPLINEI REALAŢIILOR INTERNAŢIONALE starea de fapt conduce la necesitatea unui constelaţii numită balanţă a puterii şi a unor politici care să-şi propună să o păstreze. disciplina se află într-o fază de fragmentare a realismului abordărilor teoretice. Alţi teoreticieni (Allison. Astfel. specific al sferei politice şi al societăţii globale. Rămâne clar caracterul interdisciplinar a abordării – relaţiile internaţionale. Nye şi Waltz). Este eliminată separarea dintre politica mondială şi economia mondială.________________________________________________ PARTEA I Cap. El a subliniat necesitatea unui model propriu şi unei teorii politice particulare cu privire la viaţa internaţională. Se impune ideea nivelelor de analiză şi a unui model multicauzal. Apar o serie de reacţii realiste şi neorealiste la criză (Keohane. al politicilor guvernamentale şi al proceselor cognitive. punând în evidenţă implicaţiile procesului organizaţional şi decizional. Steinbruner) subliniază impactul continuu şi masiv al politicii interne asupra celei externe. – încercare de revitalizare a realismului şi de lărgire a agendei de cercetare / analiză a disciplinei. anii ’50-60 constituie o perioadă în care agenda de cercetare a teoreticienilor se extinde. Neorealismului sistemic al lui Waltz. în care se confruntă Bull şi Kaplan. Realismul a contribuit la identificarea şi delimitarea relaţiilor internaţionale ca domeniu distinct. cu abordări specifice diferite. Ideea modelului societăţii internaţionale după natura umană este înlocuită cu dilema securităţii ca punct de plecare a politicii internaţionale. Asistăm la cea de a doua dezbatere în domeniu. Disciplina Relaţii Internaţionale se prezintă ca un teren de confruntare a unor şcoli de gândire. care limita agenda de cercetare prin revenirea la focalizarea pe stat şi înlocuirea ideii maximizării puterii cu cea a maximizării securităţii. Aceste dispute teoretice conduc către o criză a abordării realiste a relaţiilor internaţionale. Sunt elaborate teoria regimurilor şi teoria stabilităţii hegemonice. Kaplan propune modele de sistem internaţional deci o perspectivă sistemică a relaţiilor internaţionale. fluxurilor care transgresează frontierele dintre state/naţiuni şi includ cercetarea şi analiza acţiunilor comportamentelor şi problematicii generate de existenţa altor actori ai vieţii internaţionale. Primul reformează supoziţia anarhiei (societăţii) în contextul tradiţiei grotiene. aşa cum s-a arătat anterior este o interdisciplină deoarece ea manifestă o deschidere către ansamblul interacţiunilor. se încearcă să i se opună concentrarea pe economia politică internaţională.

în sec. b) balanţa puterii. R-a 4. al XX-lea. b) războiul. relaţiile internaţionale se bazează pe: a) interesul naţional.c 2. în viziunea idealistă: a) puterea. R–c 5. Ştiinţa relaţiilor internaţionale este: a) ramură a politologiei. b) harta politicii lumii. c) Franţa. după Revoluţia din 1789-1794. Studiul relaţiilor internaţionale a început în: a) Marea Britanie. ______________________________________________________ 8 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . b) Statele Unite ale Americii. Care este instrumentul prin care se poate depăşi starea naturală din relaţiile internaţionale. în viziunea realistă. c) ştiinţă interdisciplinară. în anii ’20 ai sec. b) ramură a dreptului internaţional public. Liga Naţiunilor şi-a propus să schimbe: a) politica de putere. R-b 3. XIX. R.________________________________________________ PARTEA I Cap. c) raţiunea. I APARIŢIA ŞI DEZVOLATEA DISCIPLINEI REALAŢIILOR INTERNAŢIONALE Test de autoevaluare 1. c) legile şi obiceiurile războiului. c) situaţia internă a statelor.

Ciobanu. Ştefănescu.__________________________________________________ PARTEA I Cap. Păun. înţelegem totalitatea oamenilor care 17 trăiesc în mod organizat . 1. statelor li se alătură şi alţi actori: organizaţiile internaţionale interstatale. chiar dacă ele diferă ca 18 mărime. 17 • Studenţii să explice şi să dezvolte principiile de bază ale relaţiilor ______________________________________________________ 9 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . Arat. M. 2004. nivel de dezvoltare şi sisteme de valori . Relaţiile internaţionale şi subiectele acestora Când vorbim de societate. Conexiunile relaţiilor internaţionale cu dreptul internaţional. s-au dezvoltat sub imperiul evoluţiei nevoilor materiale şi spirituale. T. ALMA Galaţi. În societatea internaţională contemporană. independente şi egale în drepturi.Marin. anumite drepturi şi obligaţii în raporturile dintre ele.1. alte entităţi nestatale. Floarea Darurilor. Prelegeri de Drept internaţional public şi privat. o formă externă . Z. Bucureşti. până la forma elevată pe care o prezintă astăzi societatea umană.societatea internaţională. a căror capacitate de a-şi asuma drepturi şi obligaţii internaţionale decurge din voinţa statelor. Aceste relaţii în formă primitivă. în primul rând din state. 8. Relaţiile internaţionale şi subiectele acestora II. 18 I. compusă din totalitatea statelor – naţiuni. purtătoare de suveranitate. Societatea internaţională . care îşi asumă în mod nemijlocit. E. naţiune care trăieşte în mod organizat într-un stat. diplomaţia şi politica externă OBIECTIVE internaţionale. aşa cum vom arăta în continuare. o societate a statelor suverane. pentru a putea să-şi asigure şi perpetueze existenţa. p. Dic\ionar explicativ şi enciclopedic al limbii române. Gh. dar şi din alte entităţi. Societatea internaţională este însă. Popescu. II SOCIETATEA INTERNAŢIONALĂ ŞI RELAŢIILE INTERNAŢIONALE CONŢINUT II. • Să definească trăsăturile caracteristice ale diverselor tipuri de relaţii internaţionale 2. p. a simţit nevoia să se asocieze. Din cele mai vechi timpuri. 1. fiinţa umană nu a putut exista în mod izolat. în esenţă. 376.Goangă.2. ea se prezintă sub două forme: o formă internă cunoscută sub numele de popor. cele neguvernamentale. M. 2. care au luat naştere în mod obiectiv. 1997.este formată deci. Apostu. să conveţuească cu alte fiinţe asemenea ei. Ed.1. Ed.

denumite relaţii internaţionale. Aceste norme juridice care guvernează relaţiile internaţionale fac obiectul dreptului internaţional public şi ale dreptului internaţional privat. specific societăţii internaţionale este descentralizarea puterii . Nici o categorie de raporturi sociale nu poate exista în afara unui sistem de norme. Această caracteristică se explică prin existenţa. inclusiv între forţele sociale care au capacitatea de a acţiona pe arena internaţională. potrivit căreia acestea nu se supun. • raporturile la care participă persoane juridice sau fizice din diverse state. Ed. economice. A. reflectă lumea contemporană în care statele sunt prinse într-un angrenaj global. II SOCIETATEA INTERNAŢIONALĂ ŞI RELAŢIILE INTERNAŢIONALE Spre deosebire de societatea internă în cadrul căreia puterea este 19 unică. Bucureşti. diplomatice. şi anume: • raporturile dintre state şi raporturile dintre acestea şi celelalte entităţi participante la societatea internaţională. unei autorităţi superioare.__________________________________________________ PARTEA I Cap. 1. deoarece numai conceperea lor ca un sistem coerent. M. în sensul că puterea este repartizată între diferitele state care o compun. organizaţiile profesionale şi obşteşti. Of. 19 A. 17. în raporturile juridice dintre ele. 2. din punct de vedere juridic. sisteme de state. Noţiunea de relaţii internaţionale desemnează însă. 1996. militare sau de altă natură. Societăţile Transnaţionale (STN). cum se întâmplă în societăţile interne. În lumina acestor precizări putem defini relaţiile internaţionale ca fiind totalitatea legăturilor şi raporturilor politice. în primul rând organizaţiile interguvernamentale. denumim ordine juridică internaţională. juridice. Relaţiile internaţionale actuale .de o mare complexitate şi cu o sferă atotcuprinzătoare a vieţii sociale. organizaţii internaţionale sau alte entităţi. care să le guverneze. p. Drept internaţional contemporan. culturale. iar procesul constituirii şi aplicării acestor norme echivalează cu ceea ce în general. ______________________________________________________ 10 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . Bolintineanu. oricât de simple. interacţiunea şi influenţa unei diversităţi de factori nestatali: mişcările de eliberare naţională. 2. sunt cadrul în care se manifestă acţiunea. Raporturile care se stabilesc în cadrul societăţii internaţionale sunt în general. Relaţiile internaţionale constituie un sistem. Principala caracteristică a societăţii internaţionale constă în natura sa poliarhică. persoane juridice şi chiar persoane fizice. dintre state. mai multe categorii de raporturi sociale. organizaţiile internaţionale neguvernamentale. Năstase. a suveranităţii statelor. ideologice. complex şi dinamic. având ca trăsătură comună faptul că depăşesc limitele unui singur stat.

într-o măsură sau alta. a unei comunităţi umane date (popor. la soluţionarea problemelor internaţionale.Democrată ş. II SOCIETATEA INTERNAŢIONALĂ ŞI RELAŢIILE INTERNAŢIONALE 2. primordială. naţiune) participă direct. de aceeaşi orientare politică. aşa încât relaţiile internaţionale apar înainte de toate. la viaţa internaţională.). culturală etc. aflate în condiţiile luptei pentru eliberare naţională de sub dominaţia străină. În special partidele politice dezvoltă legături cu alte partide. Autoritatea administrativă palestiniană).) ______________________________________________________ 11 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . Atât statele cât şi organizaţiile internaţionale se manifestă în relaţiile dintre ele în cadrul juridic creat de dreptul internaţional elaborat prin acordul lor de voinţă. rezolvarea problemelor actuale ale păcii. Internaţionala Creştin . Popoarele şi naţiunile organizate politiceşte. Ca participant nemijlocit şi subiect principal al relaţiilor internaţionale. militară. care se configurează ca un ansamblu de principii. îşi manifestă influenţa în acest domeniu organizaţiile internaţionale interstatale.a. ceea ce constituie o trăsătură esenţială. de formele politico-juridice promovate şi de eficienţa acestora.1. exercitând o influenţă majoră esenţială. ( de ex. În strânsă legătură cu acţiunea internaţională a statelor. În acest sens se poate vorbi de statul – naţiune ca principal subiect al vieţii internaţionale. Mişcarea ecologistă. economică. norme şi instituţii progresiste. beneficiind de personalitate internaţională.3 Subiectele relaţiilor internaţionale . al creării unor condiţii favorabile (externe) realizării sarcinilor şi funcţiilor sale interne. prin raporturile stabilite cu alte state. statul îşi desfăşoară politica externă. Forme de asociere permanentă a statelor în diferite domenii ale raporturilor lor de cooperare (politică. ca mod de organizare de sine-stătătoare. fiind chiar grupate în diverse centrale internaţionale. mişcări ş. formează o altă componentă a vieţii internaţionale. a unor forţe social-politice diferite. Raporturile dintre state constituie componenta esenţială a relaţiilor internaţionale. exercită o influenţă puternică asupra relaţiilor internaţionale Relaţiile externe ale partidelor şi organizaţiilor politice naţionale. securităţii şi cooperării internaţionale depinde de organizarea şi evoluţia raporturilor dintre state. În sfera relaţiilor internaţionale se manifestă. Internaţionala Socialistă.În definirea relaţiilor internaţionale se are în vedere faptul că existenţa şi acţiunea statului reprezintă o însemnătate majoră. influenţa şi a altor factori. îşi manifestă poziţiile specifice şi participă la soluţionarea problemelor internaţionale în scopul înfăptuirii intereselor sale fundamentale. structurală a relaţiilor internaţionale în condiţiile actuale. tehnică.__________________________________________________ PARTEA I Cap.a. ca relaţii între state (interstatale). în cadrul autonomiei lor funcţionale şi a atribuţiilor stabilite de statele membre în tratatele constitutive. organizaţiile internaţionale participă. ca exponente ale intereselor claselor şi grupurilor sociale din ţările în care fiinţează. în vederea obţinerii independenţei statale sau chiar pentru constituirea într-un stat (ex. Statul ca organizaţie politică a clasei aflate la putere.

dezarmare sau protecţia mediului (ex. în special cu alte state. deosebiţi ca structură. corespunzător cerinţelor păcii. Rezultă clar că relaţiile internaţionale actuale prezintă o mare complexitate şi o diversitate de participanţi. armonizând interesele lor cu cele ale societăţii internaţionale. scopurilor şi ______________________________________________________ 12 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . relaţie mediată uneori de nivelul conceptual. conştientizează importanţa valorii raportului care se supune normării şi propune soluţii normative. ale cărei caractere cunosc o serie de modificări.. Un astfel de complex îl constituie dreptul internaţional public. II SOCIETATEA INTERNAŢIONALĂ ŞI RELAŢIILE INTERNAŢIONALE Organizaţiile profesionale şi obşteşti îşi fac simţită tot mai mult prezenţa. diplomaţia nu este sinonimă nici cu politica externă a statelor. dată fiind valoarea deosebită pe care o au în ansamblul acestor relaţii. Jurnalişti fără frontieră etc. putere de influenţă sau decizie. presupune utilizarea unui complex forme şi metode corespunzătoare la nivel bilateral. de către doctrină. şi continental. preluate ulterior de dreptul internaţional pozitiv. zonal. există o relaţie de intercondiţionare reciprocă. a anumitor segmente de relaţii internaţionale. II. Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului. diplomaţia şi politica externă Intre nivelul structural reprezentat de relaţiile internaţionale (în sens larg) şi nivelul normativ reprezentat de dreptul internaţional. tendinţele centrifuge. care prin analiza critică a situaţiei de fapt. reprezentat de ştiinţa dreptului internaţional (doctrina). se poate pune fireasca întrebare: este posibilă organizarea relaţiilor internaţionale într-un sistem internaţional în cadrul căruia să se evite anarhia. În aceste condiţii. de la nivelul structural pornesc o serie de impulsuri determinate de necesitatea protejării prin reglementare. este primordial de precizat că cele două noţiuni nu trebuie să se confunde. Médicine sans frontiere. In acelaşi timp. 2. de armonizare a acţiunilor lor în cadrul sistemului internaţional. uneori radicale.__________________________________________________ PARTEA I Cap. prin care statele realizează în mod oficial raporturile lor cu ceilalţi parteneri ai relaţiilor internaţionale. securitate. Politica externă reprezintă totalitatea obiectivelor. conflictele şi să se realizeze concentrarea acţiunilor şi cooperarea paşnică între toate statele fără nici o deosebire? Experienţa demonstrează că în condiţiile unei astfel de complexităţi sporite.). Datorită evoluţiilor din cadrul societăţii internaţionale. În ce priveşte raportul dintre diplomaţie şi relaţiile internaţionale. poziţie. După cum se ştie. statele reuşesc cu dificultate să găsească formele şi mijloacele necesare şi adecvate organizării raporturilor lor de cooperare. securităţii şi cooperării internaţionale. Aceste impulsuri sunt fie direct receptate şi li se dau răspunsuri corespunzătoare la nivel normativ. diplomaţia este activitatea desfăşurată de organisme de specialitate. fie – de cele mai multe ori – sunt receptate la nivel conceptual. Conexiunile relaţiilor internaţionale cu dreptul internaţional. Orice organizare democratică a relaţiilor internaţionale la nivel global. participând şi contribuind în moduri specifice la crearea unor curente pentru pace.

R-b 4. norme care trebuie respectate întocmai în acţiunea de politică externă. Raporturile sociale care formează conţinutul relaţiilor internaţionale au ca trăsătură comună: a) izvorăşte din voinţa comună a subiectelor. Diplomaţia nu reprezintă decât instrumentul prin care statele îşi realizează politica externă. precum şi în definirea atitudinii lor faţă de problemele internaţionale. între politica externă a statelor. obiceiurile. Ce reprezintă diplomaţia: ______________________________________________________ 13 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . c) o comunitate de state. dreptul diplomatic şi dreptul internaţional există o strânsă conexiune: scopurile şi interesele naţionale trebuie atinse prin diplomaţie. Caracterizează pe actorii relaţiilor internaţionale: a) capacitatea de a-şi asuma obligaţii şi corelativ. religia? b) o entitate economică cu sedii. b) depăşeşte limitele unui singur stat. Ce se înţelege prin societate internaţională: a) o comunitate umană care trăieşte pe teritoriul mai multor state şi are comună limba. izvorâte din ……. c) sunt guvernate de normele dreptului internaţional public. participă în mod organizat la raporturile internaţionale. forme instituţionalizate ale relaţiilor internaţionale. R-c 2.__________________________________________________ PARTEA I Cap. b) numai în acest mod lumea poate fi guvernată. Din ce motiv relaţiile internaţionale sunt concepute într-un sistem? a) numai în acest mod reflectă lumea globală contemporană. Dar. b) capacitatea de a conferi drepturi şi a stabili obligaţii internaţionale. II SOCIETATEA INTERNAŢIONALĂ ŞI RELAŢIILE INTERNAŢIONALE mijloacelor pe care guvernele sau forurile politice de conducere ale statelor. c) numai un singur subiect are ambele capacităţi. Rezultă că dreptul internaţional influenţează şi orientează politica externă a statelor prin normele sale regulatoare ale relaţiilor internaţionale. respectând normele dreptului internaţional. în poziţiile adoptate în cadrul organizaţiilor internaţionale interstatale. filiale în mai multe state. Această politică se oglindeşte în tratatele pe care statele le încheie. le elaborează şi le aplică în relaţiile cu alte state. Test de autoevaluare 1. organizaţii şi alte entităţi aflate în relaţii producătoare sau nu de efecte juridice.. R – c /suveranitate/ 3. care este o emanaţie consensuală a statelor. drepturi internaţionale. R-a 5. c) numai astfel este asigurată pacea şi justiţia universală.

scopurilor şi mijloacelor pe care guvernele le elaborează şi le aplică în relaţiile cu alte state. R-c ______________________________________________________ 14 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . II.__________________________________________________ PARTEA I Cap. SOCIETATEA INTERNAŢIONALĂ ŞI RELAŢIILE INTERNAŢIONALE a) totalitatea obiectivelor. c) activitatea desfăşurată de anumite organisme prin care statele realizează oficial raporturile cu ceilalţi parteneri ai relaţiilor internaţionale. b) reglementarea anumitor segmente ale relaţiilor internaţionale.

• Să definească trăsăturile caracteristice ale diverselor tipuri de relaţii internaţionale III. inclusiv în documente bilaterale sau multilaterale. este viitorul principiilor fundamentale N.Ecobescu. raporturi în care ele participă ca entităţi independente.ştiinţifice. 20 ______________________________________________________ 15 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . în care sunt evocate în substanţa lor. este condiţionată de respectarea legalităţii internaţionale. când toate naţiunile recunosc dreptul fiecăruia dintre ele de a-şi conduce problemele sale interne fără interferenţe din afară. militare şi de altă natură. diplomatice. Derularea acestor relaţii în condiţii de normalitate.” ceea ce este înainte de toate în joc..__________________________________________________ PARTEA I Cap. menţionată expres în numeroase declaraţii guvernamentale. există hotărârea de abţinere de la folosire forţei armate în urmărirea politicii şi voinţa de a reglementa disputele exclusiv prin mijloace paşnice. totodată.ed.p.Secretarul de Stat al S..2. în contextul deteriorării situaţiei internaţionale în Extremul Orient (invadarea Chinei de către Japonia).1.. egalitatea de tratament şi corectitudine”. RELAŢIILE INTERNAŢIONALE CONTEMPORANE CONŢINUT III.Hyperion.Bucureşti. pe existenţa unor principii fundamentale de conduită. la 17 martie 1938. Principiile relaţiilor internaţionale Ordinea juridică internaţională presupune existenţa unui cadru legal care să asigure desfăşurarea ordonată a relaţiilor dintre partenerii societăţii internaţionale. acelaşi demnitar american sublinia caracterul general valabil al principiilor fundamentale. Însemnătatea respectării universale a principiilor fundamentale ale dreptului internaţional a fost reliefată în diverse ocazii şi. când dreptul la autoguvernare este salvgardat. politice. Un an mai târziu.143. Statele întreţin astăzi între ele o mare varietate de raporturi economice. 20 cea mai mare parte a principiilor actualmente în vigoare : “omenirea poate progresa numai atunci când libertatea umană este asigurată..I. bazată la rândul ei. corectitudine şi stabilitate.Duculescu. Trăsăturile caracteristice ale relaţiilor internaţionale actuale III. III. la 16 iulie 1937. când în relaţiile dintre naţiuni se respectă cuvântul dat. V. 3 Clasificarea relaţiilor internaţionale OBIECTIVE • Studenţii să explice şi să dezvolte principiile de bază ale relaţiilor internaţionale. aplicabilitatea lor universală.A. Din multitudinea acestora exemplificăm: Declaraţia privind principiile fundamentale şi nevoia aplicării lor universale în relaţiile internaţionale. suverane şi egale în drepturi. Principiile relaţiilor internaţionale III.U. Drept internaţional public. când relaţiile economice sunt întemeiate pe beneficiul mutual. pretutindeni în lume. vol. făcută de Cordell Hull . tehnico .1993. culturale.1.

op. principiile care preced sunt legate între ele şi fiecare principiu trebuie interpretat în contextul celorlalte”(Rezoluţia 2625/1970). pe temeiul legalităţii. . este evidenţiată în special de următoarele trei aspecte: • principiile constituie norme imperative de conduită a statelor. 40. instaurarea unui climat propice păcii şi securităţii internaţionale.__________________________________________________ PARTEA I Cap.N.N. din 1970 (Rezoluţia 2625/1970) referitoare “principiile dreptului internaţional privind relaţiile prieteneşti şi cooperarea dintre state. T. dar toate cuprind câteva esenţiale . pentru evidenţierea acestora. Arat. numărul principilor variază de la 21 document la document.N. a raporturilor care le consacră.principiile sunt interdependente: ”în interpretarea şi aplicarea lor.au un caracter dinamic. Înainte de a trece la enumerarea principalelor şapte principii care guvernează relaţiile internaţionale.”. într-o ordine cronologică: • Declaraţia adoptată de cea de-a 8-a Conferinţă a Statelor Americane (Lima 1938).U.U. Importanţa deosebită a principiilor. de o manieră sintetică” relaţiile dintre state trebuie să fie guvernate de preceptele dreptului internaţional”. favorizează colaborarea şi înţelegerea între naţiuni. echităţii şi avantajului reciproc. • principiile ghidează comportarea statelor în relaţiile lor mutuale. pe care le vom prezenta în continuare. ca norme de bază ale relaţiilor internaţionale în societatea actuală. a se vedea I. Aşa cum s-a subliniat anterior. • Carta O. III. • Declaraţia Adunării Generale a O. în esenţă: 21 Pentru amănunte. cit. • principiile configurează singura modalitate raţională şi legală. de rezolvare a oricăror diferende dintre state.între principii nu se pot face ierarhizări. care consacră principiile în textul articolului 2. Apostu. . potrivit dreptului internaţional. p. ______________________________________________________ 16 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . în conformitate cu Carta O. care prevedea .. RELAŢIILE INTERNAŢIONALE CONTEMPORANE care trebuie să constituie temelia ordinii internaţionale care se opune anarhiei internaţionale”. Principiile dreptului internaţional reprezintă construcţii juridice în jurul unor valori considerate importante în relaţiile internaţionale.U. se cuvine să facem următoarele precizări: . promovarea lor în sistemul normelor şi instituţiilor juridice care guvernează conduita internaţională a statelor şi mai ales protecţia acestora. • Actul final de la Helsinki (1975) al Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa. Alte documente internaţionale în care sunt reiterate principiile de bază ale relaţiilor internaţionale sunt. Gh. adică evoluează în concordanţă cu dinamica relaţiilor internaţionale.

7). presupune. Recunoaşterea şi observarea permanentă a raporturilor internaţionale. Potrivit formulărilor Rezoluţiei 2625/1970 “ statele au drepturi şi obligaţii egale şi sunt membri egali a comunităţii internaţionale. Secole de-a rândul amestecul (intervenţie sau imixtiunea) în treburile interne ale altor state. ______________________________________________________ 17 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . statele sunt obligate să se abţină de la folosirea forţei. atât directă cât şi indirectă pentru rezolvarea oricărei probleme internaţionale. obligaţia fiecărui stat de a respecta drepturile suverane şi egalitatea în drepturi a oricărui stat.definită ca ansamblul drepturilor statului legate de soluţionarea problemelor sale interne şi a relaţiilor sale externe. a subliniat inadmisibilitatea oricăror forme de intervenţie în treburile interne sau externe ale statelor. care hotărăsc liber asupra problemelor şi politicii lor interne. fundamentate pe existenţa unor entităţi suverane. respectarea principiului neamestecului în treburile interne. RELAŢIILE INTERNAŢIONALE CONTEMPORANE 1. Conform acestor dispoziţii. interzicerea forţei are drept consecinţă logica reglementare oricărui diferend prin mijloace paşnice.N.__________________________________________________ PARTEA I Cap. (art. Egalitatea suverană are o serie de elemente dintre care unele privesc suveranitatea internă (de a-şi alege şi dezvolta liber sistemul politic. care statuează că “ nici o dispoziţie din prezenta Cartă nu va autoriza Naţiunile Unite să intervină în chestiuni care aparţin competenţei interne a unui stat şi nici nu va obliga pe membrii săi să supună asemenea chestiuni spre rezolvare pe baza prevederilor prezentei Carte”. Egalitatea suverană a statelor . Dezvoltând acest principiu în Rezoluţia 2131 din 1965 şi apoi în Rezoluţia 2625 din 1970. a fost considerat un comportament licit în relaţiile internaţionale.2.) iar altele privesc suveranitatea externă (independenţa politică. Între principiul repudierii forţei şi ameninţării cu forţa şi principiul soluţionării paşnic a diferendelor internaţionale. 3.. III.U. decise de Consiliul de Securitate al ONU. Principiul neamestecului în treburile interne ale altor state. Carta ONU şi numeroase alte documente internaţionale prevăd interzicerea folosirii forţei şi ameninţării cu forţa în relaţiile dintre state. Acest principiu presupune. dreptul internaţional a creat o interdependenţă irevocabilă în sensul că. cu respectarea principiilor şi normelor dreptului internaţional. Adunarea Generală a O.. respectiv exercitarea dreptului de autoapărare individuală sau colectivă. inviolabile în relaţiile civilizate dintre state. având la îndemână mijloace paşnice pentru soluţionarea diferendelor. Principiul soluţionării paşnice a diferendelor internaţionale. 4.pct. Principiul este consacrat în Carta O. Nerecurgerea la forţă şi la ameninţarea cu forţa. implicit. politic sau de altă natură”.N. indiferent de deosebirile de ordin economic. 2.U. de încălcare a păcii sau de ameninţare a păcii. integritatea teritorială). în caz de agresiune. Dreptul internaţional stabileşte în mod restrictiv cazurile când este legitimă folosirea forţei în raporturile internaţionale. în mod corelativ. a atitudinilor şi poziţiilor lor în viaţa internaţională. social.

__________________________________________________
PARTEA I Cap. III. RELAŢIILE INTERNAŢIONALE CONTEMPORANE Carta ONU în art. 2 (3) prevede că toţi membrii organizaţiei vor rezolva diferendele lor internaţionale prin mijloace paşnice în aşa fel încât pacea şi securitatea internaţională, precum şi justiţia să nu fie puse în primejdie. Totodată, un capitol special al Cartei (cap. VI) se ocupă de această chestiune, instituind atât obligativitatea cât şi mijloacele de reglementare paşnică a diferendelor. 5. Principiul cooperării internaţionale. Este un principiu formulat şi dezvoltat după adoptarea Cartei ONU, care, alături de alte documente internaţionale prevede îndatorirea statelor de a coopera între ele, în diversele domenii ale relaţiilor internaţionale. Acest principiu vizează toate statele lumii indiferent de mărime, sistem politic, nivel de dezvoltare, participare la alianţe sau organizaţii internaţionale. El include atât dreptul cât şi îndatorirea fiecărui stat de a lua parte la cooperarea internaţională. Respectarea acestui principiu nu are însă un caracter absolut, în sensul că statele trebuie să participe la toate acţiunile şi formele de cooperare, ci fiecare din ele este liber să participe la acele acţiuni şi forme pe care le consideră adecvate intereselor lor. In acelaşi timp, însă, principiul cooperării nu admite excluderea unor state de la cooperarea internaţională, ori discriminări pe baza unor considerente arbitrare. 6.Principiul respectarea cu bună credinţă a obligaţiilor internaţionale asumate . Este unul din cele mai vechi şi mai importante principii de drept internaţional, care a dus la dezvoltarea unor relaţii trainice şi ordonate între membrii comunităţii internaţionale. Cunoscut prin locuţiunea „pacta sunt servanda” care se referă la îndatorirea de a îndeplini cu bună credinţă obligaţiile internaţionale asumate, principiul a fost prevăzut expres în Convenţia de la Viena (1969) asupra dreptului tratatelor care prevede că orice tratat în vigoare obligă părţile şi trebuie să fie îndeplinit de ele cu bună credinţă. 7.Principiul respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Principiu relativ nou, consacrat prin Declaraţia Universală a Drepturilor Omului adoptată de Naţiunile Unite în 1948, el conţine o serie de reglementări coerente, unele cu caracter global, altele specifice pe plan regional, privind drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului. Multe din normele care consacră drepturile şi libertăţile omului sunt norme imperative în sensul că statele nu pot deroga de la asemenea norme în relaţiile lor reciproce. Chiar dacă unele norme specifice nu sunt acceptate de unele state, marea majoritate a normelor din acest domeniu sunt opozabile tuturor, ceea ce conferă caracterul de universalitate a principiului. Putem concluziona că principiile fundamentale ale dreptului internaţional guvernează relaţiile internaţionale, că acestea formează un ansamblu fiind strâns legate unele de altele, atât în ce priveşte conţinutul cât şi în procesul de aplicare: ele se completează şi se explică reciproc,; nici unul nu poate fi aplicat ignorând conţinutul celorlalte, iar membrii

______________________________________________________ 18 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE

__________________________________________________
PARTEA I Cap. III. RELAŢIILE INTERNAŢIONALE CONTEMPORANE comunităţii internaţionale nu pot invoca un principiu pentru a încălca un alt principiu. III. 2.Trăsăturile caracteristice ale relaţiilor internaţionale actuale Relaţiile internaţionale în sens larg, sunt relaţii care se desfăşoară între entităţi ce acţionează în cadrul societăţii internaţionale, în timp ce raporturile internaţionale, în sens restrâns, sunt acele relaţii normate de dreptul internaţional public, care au loc între subiectele de drept internaţional public. Unii autori, pentru a desemna ţrăsătura relaţiilor internaţionale lato sensu, folosesc termenul de comunitate internaţională.,care presupune ca liant, o serie de legături de ordin afectiv. Considerăm că este preferabil termenul de societate internaţională, pentru că descrie cu mai multă exactitate, stadiul actual al relaţiilor dintre entităţile ce se manifestă pe plan internaţional. Deosebirile dintre state, inegalitatea nivelurilor de dezvoltare economică şi politică, lipsa unei baze spirituale comune împiedică existenţa unei veritabile comunităţi internaţionale. Dacă în cazul comunităţilor umane ce formează naţiunile, amploarea şi ritmul schimburilor sunt mai lente, mai reduse şi chiar mai puţin vizibile uneori, în cazul societăţii internaţionale acestea sunt spectaculoase şi se desfăşoară cu o rapiditate care lasă, deseori, analiştii şi politologii fără o reacţie pe măsură, în unele situaţii. Relaţiile internaţionale actuale prezintă o serie de trăsături care le diferenţiază chiar de cele de acum 15-20 de ani. Ele sunt rezultatul schimbărilor petrecute în lumea contemporană în ce priveşte parteneri, raportul de forţe, problemele cu care se confruntă omenirea în momentul actual, oferind, totodată, premizele unor scenarii şi configurări ale societăţii universale viitoare. În lumina acestei caracterizări, generale, fără a putea afirma că aceste trăsături au fost surprinse în totalitate, societatea internaţională actuală ar prezenta următoarele caracteristici: a) Relaţiile internaţionale au dobândit astăzi un caracter mondial, universal. Dacă în sec. XIX şi în prima jumătate a secolului XX ele se rezumau la relaţiile dintre câteva zeci de state, aşa zis civilizate, subiecte principale ale politicii internaţionale (puteri şi mari puteri economice, politice şi militare), care decideau soarta celorlalte ţări şi popoare, obiecte ale politicii internaţionale, astăzi la viaţa internaţională, participă toate statele lumii, peste 360 de organizaţii interguvernamentale, circa 1300 de 22 organizaţii internaţionale neguvernamentale , numeroase grupuri de 23 presiune şi influenţă şi chiar persoane juridice şi indivizi. Relaţiile au angrenat atâţi actori şi au o sferă de cuprindere atât de mare, încât putem afirma că au o dimensiune globală.
22 23

R. Miga Beşteliu , Drept Internaţional public, Ed. All, Bucureşti, 1997, p. 36-37. De exemplu Grupul celor 77, Mişcarea de nealiniere ş.a. (n.a.)

______________________________________________________ 19 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE

__________________________________________________
PARTEA I Cap. III. RELAŢIILE INTERNAŢIONALE CONTEMPORANE

Se apreciază că fenomenul mondializării, care uşurează propagarea emoţiilor colective, va duce, în timp, la crearea unei veritabile reţele de interdependenţă planetară, care vă sfârşi prin apariţia comunităţii umane internaţionale, a statului mondial. b) Dilema puterii După 1989 mediul politic internaţional a suferit o serie de modificări atât de radicale şi de rapide încât societatea internaţională se află în prezent într-o dilemă a puterii. Încheierea perioadei de bipolarism – caracterizată prin existenţa unui echilibru dinamic la scară planetară, bazat pe confruntarea celor două sisteme şi pe încercarea de delimitare cât mai clară a sferelor de influenţă (ceea ce a determinat o anumită stabilitate a frontierelor în spatele cortinei de fier, absenţa fluxurilor migratorii, reglementarea şi controlul conflictelor regionale sau zonale de către cele două puteri), a dezechilibrat balanţa puterii. Dispariţia bipolarismului a readus în discuţie, la începutul anilor ‘90, teza clasică a multipolarizării centrelor de putere. Dar omenirea nu era atunci pregătită pentru această situaţie: comunităţile europene urmăreau încă numai integrarea economică şi financiară, URSS, făcuse implozie, China nu-şi alesese încă direcţia de dezvoltare, aşa încât, s-a instalat în realitate a polarismul, rolul de hegemon revenind SUA care îşi asuma în acelaşi timp rolul de judecător şi executor al oricărei probleme internaţionale, aceasta şi pe fondul unei pierderi rapide de autoritate a ONU. Ultimul deceniu al sec. XX şi primii ani ai sec. XXI au adus în prim planul politicii internaţionale câteva potenţiale puteri. Dacă anterior, puterea era bicentrată în jurul celor doi mari actori internaţionali, astăzi asistăm la o descentralizare a ei, mai bine zis la o disipare inegală între SUA, Uniunea Europeană, Japonia, China, 24 Federaţia Rusă şi India . De altfel, ca reflex al acestei situaţii este problema lărgirii Consiliului de Securitate al ONU cu noi membri permanenţi: Germania, India, Brazilia şi Japonia, care s-a pus şi la samitul şefilor de state şi de guverne din septembrie 2005, de la New York. Actualul echilibru fragil a puterii se menţine datorită efortului unicei supraputeri cu rol de hegemon (SUA) de a menţine ordinea internaţională, pacea şi securitatea mondială, conform propriilor interese, percepţii şi standarde, înglobate într-o strategie modificată după septembrie 2001. c) Globalizarea economică Globalizarea economică, este cel mai de seamă fenomen ce caracterizează etapa de după 1989. Fenomenul globalizării are în vedere atât economia dar şi ştiinţa, comunicaţiile şi schimburile comerciale; în egală măsură ea se referă şi la valorile, devenite universale ale democraţiei, vieţii şi drepturilor omului.
24

V. Paul, I. Coşcodaru, Centrele de putere ale lumii, ed. Ştiinţelor Sociale şi Politice, Bucureşti, 2003.

______________________________________________________ 20 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE

dar şi negative. 25 Prin sud înţelegând tot ce a rămas în afara Nordului. o linie sensibilă.__________________________________________________ PARTEA I Cap. unele ţări slave din fosta URSS. în toiul unui proces lung şi penibil care duce la apariţia sub o formă sau alta a unei societăţi globale cu o structură probabilă imposibil de imaginat”. politici care au fost promovate de către oligarhia financiară mai ales prin intermediul Băncii Mondiale. dar este un interes selectiv. acelaşi respect pentru drepturile omului şi idealurile democratice.Vest. Nordul este definit ca un ansamblu de ţări. în primul rând printr-o creştere fără precedent a interdependenţelor din cadrul societăţii internaţionale. Australia şi Noua Zeenlandă. în principiu. III. Etiopia. o puternică integrare în comerţul mondial. datorită capacităţii din ce în ce mai reduse a statelor şi guvernelor de a găsi soluţiile necesare problemelor cu care se confruntă. Mozambic. odată cu schimbările geopolitice intervenite. planificată. aceeaşi adeziune la idealul productivităţi economice. Se constată tendinţa principalilor actori ai vieţii economice internaţionale (G. Filipine. După prăbuşirea comunismului. Europa. RELAŢIILE INTERNAŢIONALE CONTEMPORANE Globalizarea se explică. Japonia. liberalizarea comerţului şi a circulaţiei capitalului. Fondului Monetar Internaţional şi al Organizaţiei Mondiale a Comerţului (fost GATT). care separă ţările unde reînnoirea populaţiei este stabilă. Singapore. aplicării cu consecvenţă. aspect evidenţiat cu ocazia întâlnirilor lor anuale sau la forurile Crans Montana. Afganistan. el cuprinzând insule de prosperitate (Coreea. Tailanda). cofondator al Clubului de la Roma. caracteristică lumii bipolare din a doua jumătate a secolului XX a fost înlocuită cu competiţia / confruntarea Nord Sud. Uniunii Sovietice din statele africane Angola. acestea din urmă fiind grefate pe fragilitatea politică şi economică a statelor aflate încă într-o prelungită tranziţie spre democraţie şi economia de piaţă. Limita dintre Nord şi Sud este. industrială şi militară. Aşa se explică contestarea destul de vehementă din partea Sudului a politicii de globalizare. învecinate cu uriaşe spaţii de subdezvoltare şi mizerie (majoritatea statelor africane şi din Indochina). mai mult sau mai puţin dezvoltate. în anii ’80 a politicilor neoliberale care preconizau. înlăturarea intervenţiei statului asupra jocului legilor cererii şi ofertei. Competiţia Est . ______________________________________________________ 21 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . frontiera dintre Nord şi Sud a cunoscut o modificare datorită retragerii – a se citi pierderii interesului. de cele în care creşterea demografică este explozivă. Globalizarea se datorează în mare măsură. “Noi suntem – constata Alexander King. privatizarea întreprinderilor de stat. nu urmăreşte progresul şi dezvoltarea acestora ci unii vectori folositori Nordului. Acest ansamblu reuneşte state din America de Nord. nu este omogen. Globalizarea are unele efecte pozitive.7+ Rusia) de a accentua fenomenul globalizării. Se mai păstrează un anumit interes nordist pentru unele insule sudiste. acces la puterea financiară. dar care au un număr de trăsături comune: acelaşi profil demografic. un ecuator demografic. 25 Sudul . în principal.

Existau unii autori care explică această caracteristică post 1989 prin teoria atracţiei centrului comunitar (Uniunea Europeană). îi corespunde în Vest fenomenul de integrarea.Est Europeana) etc. Această caracteristică s-a evidenţiat în cadrul societăţii internaţionale.__________________________________________________ PARTEA I Cap. care duce la dezmembrarea periferiei Europei şi încercarea membrilor acesteia de a se alătura centrului. Iugoslavia şi Cehoslovacia. Acestui fenomen de resurecţie naţionalistă. SUA. Aceasta a stat la originea reactivării unor stări conflictuale şi chiar izbucnirea unor confruntări armate (Iugoslavia.Sud stă sub semnul întrebării dacă în viitor va fi ceea ce a fost confruntarea bipolară Est . indiferent de putere. lumea se orientează tot mai mult spre piaţa unică mondială. Economia şi politica nu mai sunt corelate.Vest. Cehia. corespondent la nivel european celui de mondializare. fundamentalist religioase şi integrarea europeană. se reconsideră şi se erodează. Chiar confruntarea Nord . Osetia ş. unde unele structuri unionale sau federale şi-au redobândit identitatea naţională. Economic. Destructurarea sistemului comunist a generat un amplu proces centifugal în statele multinaţionale din Centrul şi Sud . SECI (Iniţiativa de Cooperare Sud . de civilizaţii sau de altă natură. în timp ce ideea formării de alianţe militare este mai rar întâlnită. ca urmare a faptului că realitatea a dovedit că statele şi guvernele. III. Dacă înainte de sfârşitul războiului rece. prin eforturi individuale şi iniţiative particulare neconjugate cu cele ale partenerilor de relaţii.) care au mărit gradul de incertitudine şi insecuritate.Estul Europei. ______________________________________________________ 22 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . într-o epocă în care interdependenţele vor face posibilă dispariţie oricăror feluri de confruntări politice. f) Radicalizările naţionaliste. Cecenia. se înregistrează o evoluţie contrară: fenomene de respingere (manifestaţiile din Italia. în numele unor obiective politice apreciate ca superioare. nu pot găsi soluţiile cele mai adecvate complexelor probleme cu care se confruntă. e) Preeminenţa economicului asupra politicului. impuneau popoarelor lor unele sacrificii pe plan economic. Conceptul de securitate economică devine mai puternic.a. după 1989 primatul politico-militar. se formează mai degrabă blocuri economice şi zone regionale de comerţ liber. spre deosebire de realităţile perioadei interbelică sau postbelică. împotriva globalizării) şi reîntoarcerea spre local sau regional: CEFTA (Acordul Central European de Comerţ Liber). de destructurare şi decompoziţie statală specific unor state ca Uniunea Sovietică. dar opus acestuia. economice. Ca reacţie la procesul de globalizare. demografice. puterile care conduceau în cele două blocuri. în timp ce politicul rămâne fragmentat. RELAŢIILE INTERNAŢIONALE CONTEMPORANE d) Accentuarea înterpendenţelor.

Regionalizarea este o tendinţă ce se manifestă tot mai mult având drept suport resurecţia unor tradiţii culturale. culturale.__________________________________________________ PARTEA I Cap. sisteme de state. lingvistice. considerării oricărei modalităţi de comitere a unui act terorist. forţe sociale şi alte entităţi care au capacitatea de a acţiona pe arena internaţională. sau organizaţii.) Activitatea acestui tip de structuri transfrontaliere. drept crimă contra umanităţii şi. complex şi ______________________________________________________ 23 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . Lumea se confruntă de secole cu acte teroriste. între comunităţi locale din state diferite (regiuni de dezvoltare. economice. care a dezvoltat o veritabilă politică regională. posibilităţii sancţionării ei de către Curtea Penală Internaţională. ridică o nouă provocare pentru ştiinţa dreptului internaţional public. Apar astfel. nu este apărat şi ocolit de efectele acestui permanent război mondial neconvenţional. probleme care au stat în “amorţire’ în perioada bipolară şi care sunt acum redescoperite. Indivizii tind să se apropie de comunităţile locale şi să realizeze prin constituirea de asociaţii. în acest mod. Dar lovitura de la 11 septembrie 2001 a dovedit că nici un stat. religioase. III. 3. g) Dilema securităţii. Clasificarea relaţiilor internaţionale Definind relaţiile internaţionale ca fiind totalitatea legăturilor şi raporturilor politice. RELAŢIILE INTERNAŢIONALE CONTEMPORANE În legătură cu fenomenul de mai sus se află şi tendinţa descentralizării statale caracteristică mai ales statelor membre ale Uniunii Europene. ca reacţie contra globalizării. în calitatea sa de jandarm universal. uniuni de tip regional. localităţi înfrăţite etc. Dilema securităţii pe care fenomenul terorist internaţional a amplificat-o la începutul mileniului. nu a reuşit (şi nici nu a încercat) să impună reuniunii jubiliare a şefilor statelor membre ale ONU. reglementării juridice universale. ca parte integrantă a construcţiei europene. forme de cooperare nu numai la nivel guvernamental. Putem afirma că nu există stat naţional modern în care să nu se fi comis vreun act terorist de mai mică sau mai mare amploare. III. juridice. militare. ci şi la nivel substatal. definirea terorismului şi realizarea unei Convenţii Universale de reprimare a oricărei forme de manifestare a acestui fenomen. este una din cele mai îngrijorătoare trăsături caracteristice ale societăţii internaţionale contemporane. Deşi SUA. Omenirea întreagă este îngrozită şi oripilată de terorism dar se încăpăţânează să se opună definirii acestea. a mobilizat şi a realizat o coaliţie aproape mondială. antiteroristă. încurajate de autorităţi. organizaţii. oricât de puternic şi de dezvoltat ar fi el. trebuie să subliniem faptul că acestea constituie un sistem deoarece numai conceperea relaţiilor internaţionale ca un sistem coerent. politicile locale şi apropierea etnică. din septembrie 2005. prin lovitura de la 11 septembrie 2001 din SUA. ideologice şi diplomatice între state. între subiecte de drept intern care întreţin relaţii internaţionale.

Voltaire. precum şi poziţia şi acţiunea puterii de stat privitoare la grupurile respective.). spre deosebire de relaţiile economice care se formează independent de voinţa şi conştiinţa oamenilor. Indiferent de şcoala doctrinară şi de ideologia reprezentată. III. şi în relaţie cu documentele internaţionale care reglementează aceste raporturi. cât în interiorul unei organizaţii într-un cadru neinstituţionalizat sau instituţionalizat. 1924. este unanimă concepţia potrivit căreia. exprimând interese fundamentale ale claselor şi grupurilor sociale. sau la ameninţarea cu forţa. 2002. relaţiile politice aparţin sferei relaţiilor sociale ideologice. Relaţii politice Acestea sunt un tip de relaţii sociale care exprimă. Aceste tratate pot fi permanente (NATO) sau temporare (CENTO. relaţiile politice pot exista atât în cadrul unor clase sociale şi grupări politice ale acestora. se materializează în 27 principal în tratate politice . Marx. atât pentru rezolvarea unor eventuale diferende şi în “scop preventiv”. Politica. începând cu Aristotel problematica relaţiilor politice a cunoscut de-a lungul vremurilor la diferiţi gânditori (Campanella. RELAŢIILE INTERNAŢIONALE CONTEMPORANE dinamic reflectă lumea contemporană în care partenerii sunt prinşi într-un angrenaj global. ci faptul că ele se constituie trecând prin conştiinţă. interesele şi năzuinţele unui grup sau grupuri de oameni în raport cu alt grup sau grupuri. Plecând de la definiţie putem realiza o clasificare a relaţiilor internaţionale în funcţie de domeniile în care ele se desfăşoară. Tratat de Drept Internaţional . Hegel ş. alianţe ce au un caracter defensiv. Relaţiile internaţionale care reglementează problemele politice legate de menţinerea păcii şi securităţii internaţionale. bazate pe principiul interzicerii recurgerii la forţă. Bucureşti. Aceasta nu înseamnă că ele nu fac parte din sfera existenţei sociale. 49. Ed. III. p. Anghel. prin care statele îşi asumă obligaţia reciprocă de a acţiona în comun cu toate sau numai o parte din forţele lor armate.a. Ed. ______________________________________________________ 24 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . în scopul apărării. în modul cel mai direct şi concentrat. 3. Expresie a luptei şi a alianţelor politice. Relaţiile politice sunt determinate de relaţiile economice. diverse interpretări şi concepţii. Specificul lor constă în lupta pentru influenţă. I. aşa cum este cazul relaţiilor politice internaţionale. Alianţele “ofensive” ar fi contrare normele dreptului internaţional . Din această categorie fac parte: * tratatele de alianţă.1.__________________________________________________ PARTEA I Cap. 26 Prezentă în gândirea antică. Machiavelli. Grotius. totodată. SEATO). Lumina Lex. 26 27 Aristotel.M. Cultura Naţională. prezentându-le. Bucureşti. că ar fi doar un fapt de conştiinţă. în exprimarea unor poziţii şi acţiuni legate de putere. generale sau speciale.

Mica Înţelegere.1979 ş. 52 din Carta ONU. * tratate de neutralitate. se reglementează sau se instituţionalizează activităţi sau domenii de activităţi (Convenţii privind dreptul mării . U. Tratatul de la Varşovia. RELAŢIILE INTERNAŢIONALE CONTEMPORANE * tratate de asistenţă mutuale . III. din 1918). * tratate cu privire la interzicerea unor activităţi care ar pune în pericol pacea şi securitatea omenirii (Tratatul de neproliferare a armelor nucleare. * pacte sau tratate de neagresiune. Sunt acorduri între statele din aceeaşi regiune. Ed. Ele se bazează pe cutume şi pe norme de drept internaţional. 2002. sunt deosebit de complexe. Acordul asupra activităţilor pe lună şi celelalte corpuri cereşti. în sensul art. All Beek. care realizează ordinea economică internaţională în domeniile comerţului. prin care părţile se obligă să-şi acorde ajutor reciproc împotriva unei agresiuni (ex.E. prin care se pune capăt stării de război şi se stabilesc relaţii normale.a. multifuncţionale sub aspectul ariei de cuprindere a problemelor ce le gestionează.).Molotov). fie neutralitatea în timpul unui război. Tratat de drept internaţional. III. Pactul Ribentrop . * convenţii cu privire la demilitarizarea sau neutralizarea unor zone sau teritorii care prezintă interes pentru omenire (Ex. între statele aflate în conflict (ex.a. Tratatul asupra Antarcticii din 1959 sau Tratatul privind demilitarizarea ţărmurilor Mării Negre prin Convenţia de la Paris din 1856). p. Relaţii economice Relaţiile economice internaţionale ca legături şi raporturi sociale.(1982). 2. * convenţii prin care se organizează. de pace. relaţiilor politice internaţionale le corespund organizaţii internaţionale interguvernamentale cu vocaţie universală. Corelativ. * tratate de pace. tratatul de pace de la Brest-Litovsk dintre Rusia şi Puterile Centrale. . continentală şi regională. * convenţii cu privire la definirea agresiunii prin care s-au calificat juridic elementele esenţiale ale agresiunii armate (Convenţia ONU din 1973). Bucere]ti. prin care se instituie fie neutralitatea permanentă (Tratatul de la Viena din 1955 privind neutralitatea permanentă a Austriei). prin care părţile se angajează să se abţină de la orice atac armat în relaţiile reciproce sau de la sprijinirea unui agresor (ex. ______________________________________________________ 25 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE .__________________________________________________ PARTEA I Cap.O ş. prin care statele se angajează să-şi acorde reciproc ajutor militar în cazul în care unul din ele este victima unui atac armat (ex. * acorduri regionale de asistenţă mutuală.). desfiinţat în 1991). 28 28 Dumitru Mazilu. Tratatele de pace din 1919 şi 1947 de la Paris. Se deosebesc de acordurile regionale (NATO sau Tratatul de la Varşovia) care urmau să adopte acţiuni pe plan regional pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale. a armelor chimice şi bacteriologice). 24. 3. Antanta Balcanică.

tranzit şi depozitare de mărfuri. cum ar fi clauza naţiunii celei 31 mai favorizate . RELAŢIILE INTERNAŢIONALE CONTEMPORANE producţiei de bunuri. serviciilor. reglementările juridice se materializează în convenţii şi acorduri economice. Relaţii şi organizaţii economice internaţionale.D. fito-sanitare etc. care au necesitat căutări şi soluţii pentru o nouă ordine economică internaţională. Mariana Drăghici. epuizarea resurselor. AELS.T. vamal.a.). 29 relaţii financiare. transporturi. Într-un sens mai restrâns.p. 1960).. sau pentru prevenirea dublei impuneri.N. noi probleme eminamente economice (industrializarea. Cooperarea economică internaţională. export. Universitatea Bucureşti. între care distingem: convenţii comerciale – prin care statele îşi acordă reciproc un anumit regim politic – comercial. ştiinţă şi tehnologie.7 31 Clauza conform căreia un stat acordă altui stat condiţii comerciale la fel de favorabile ca oricărui stat terţ. de credit. 32. 1983.Marrakech). III. Realizarea ordinii economice mondiale şi a relaţiilor economice internaţionale este cu atât mai necesară. Conform domeniilor şi formelor de cooperare economică internaţională. acorduri privind transporturile – de toate tipurile. generată de sporirea interdependenţei dintre participanţii la relaţiile internaţionale.C.) . 1994 . p. Într-o formă generală. acorduri privind protecţia şi promovarea investiţiilor. crizele energetice. Asemenea convenţii prevăd o serie de clauze. cu cât societatea internaţională a ajuns la un nivel de progres şi civilizaţie în care se manifestă noi tendinţe (globalizare). 29 Gh. acorduri privind protecţia mediului.M. ed. are un caracter polivalent.Albu.) ______________________________________________________ 26 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . 30 A. consacrată juridiceşte în instrumente şi forme juridico-economice de soluţionare a problemelor de interes reciproc. acorduri sanitar-veterinare. conferinţelor şi tratatelor internaţionale. tehnico-ştiinţific. tratate constitutive ale unor organizaţii economice (O. referitor la import. Moca.a. cooperarea economică ca termen se poate asimila cu relaţiile economice internaţionale. poluarea) şi mai ales noi actori (S. Cooperarea economică şi tehnico-ştiinţifică. Politică Bucureşti. Acestea se realizează prin intermediul organizaţiilor. şi ar desemna schimbul de activităţi dintre state şi alte entităţi (nu neapărat subiecte de drept internaţional) în diferite domenii (comerţ. În această categorie intră şi tratatele prin care se creează zone vamale ale liberului schimb (ex. de asigurări ş.__________________________________________________ PARTEA I Cap. financiar-bancar şi al transporturilor. prin care statele îi acordă concesii speciale (n. 1973. ea desemnând ansamblul relaţiilor dintre state şi alte entităţi internaţionale. mai ales. relaţiile de cooperare economică. sau un regim preferenţial. constituie conlucrarea dintre două sau mai multe state sau dintre persoane juridice de naţionalitate diferită în vederea realizării în comun a 30 unor obiective sau interese economice .

sociale şi sportive. III. acorduri privind scutirea de vize sau simplificarea acordării acestora.a. pe de o parte. 3. de fapt. asociaţii şi societăţi şi chiar personalităţi ale vieţii culturale. convenţii consulare. Relaţiile culturale sunt coordonate de Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie. şi organizaţii neguvernamentale şi instituţii culturalştiinţifice. 3. Întrucât vizează domenii în care activează categorii sociale deosebite. corolarul relaţiilor internaţionale. III. pe baza unor reglementări juridice internaţionale complexe (Drept diplomatic şi consular). Relaţii juridice Acestea funcţionează datorită necesităţii soluţionării unor raporturi cu consecinţe juridice atât între diversele ţări cât şi între cetăţenii statelor respective. ______________________________________________________ 27 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . 3. Ştiinţă şi Cultură (UNESCO) înfiinţată în 1946 precum şi de diverse forumuri cultural-ştiinţifice internaţionale specializate pe domenii. exploatarea în comun a unor resurse naturale ş. la relaţiile culturale internaţionale iau parte. deoarece reprezintă activitatea prin care statele realizează în mod oficial raporturile lor (de orice natură) cu ceilalţi parteneri.. servicii. III. convenţii de extrădare. ştiinţifice. în mod individual. 3. În plan juridic relaţiile cultural-ştiinţifice se materializează prin: acorduri de colaborare tehnico-ştiinţifică. familiale. pe de altă parte. urmărind armonizarea intereselor naţionale cu cele ale societăţii internaţionale. Relaţii culturale Acest tip de relaţii internaţionale privesc. 5. promovarea culturilor naţionale. penale. institute. acorduri de colaborare şi schimburi culturale. schimburile de date şi informaţii din domeniul ştiinţei şi tehnologiei iar. RELAŢIILE INTERNAŢIONALE CONTEMPORANE acorduri bilaterale – privind schimbul de mărfuri. ceea ce le oferă un înalt grad de stabilitate şi certitudine juridică. Relaţii diplomatice Aceasta constituie. acorduri pentru deschiderea şi funcţionarea de centre culturale. de către structuri specializate ale statului.__________________________________________________ PARTEA I Cap. biblioteci şi altele. atât de diverse la ora actuală. III. programe de schimburi culturale. Relaţiile diplomatice se realizează în mod organizat. în special cu statele. În principal ele se prezintă sub forma unor acorduri care cuprind: problematica asistenţei juridice în cauze civile. alături de state şi organizaţii interguvernamentale. 4.

forma instituţională a organizaţiilor internaţionale. după o primă perioadă când sa apelat la Congrese şi Conferinţe internaţionale (sec. Pentru ca relaţiile care se derulează între partenerii din societatea internaţională. În fine. persoane juridice sau chiar persoane fizice. care pot fi de drept internaţional public sau privat. Gh. organizaţiile internaţionale interstatale. şi deci sunt relaţii reciproce. în ce priveşte componenta militară a relaţiilor internaţionale.organizată. sub egida Organizaţiei Naţiunilor Unite după concepţia şi rezoluţiile Consiliului de securitate. Arat –op. cit. O. economic. Aşa cum s-a arătat anterior. aceasta se manifestă în strânsă legătură cu cea politică şi se materializează prin poziţia adoptată faţă de apariţia şi dezvoltarea unor stări tensionale în relaţiile dintre unele state. juridic etc. în diverse zone geografice. după cum subiectele sunt statele purtătoare ale suveranităţii de stat.. RELAŢIILE INTERNAŢIONALE CONTEMPORANE Marea majoritate a documentelor juridice prin care se materializează celelalte tipuri de relaţii internaţionale sunt rezultatul tratativelor desfăşurate în timpul şi pe baza relaţiilor diplomatice între 32 principalele subiecte de drept internaţional . relaţiile internaţionale pot avea caracter politic. să nu se desfăşoare haotic. 124. sau sunt organizaţii neguvernamentale. O. al XIX-lea) s-a trecut la o formă superioară. Apostu. precum şi alte entităţi recunoscute ca subiecte de drept internaţional. III.__________________________________________________ PARTEA I Cap. 32 A se vedea I. relaţiile militare se desfăşoară în cadrul unor alianţe sau în cadrul organizat. precum şi faţă de problemele care pun în pericol pacea şi securitatea internaţională. Arat. După cum se poate observa din această clasificare. în anumite situaţii expres prevăzute în documentele juridice internaţionale. Coşug. ______________________________________________________ 28 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE .p.

R-c 2. Care dintre următoarele principii nu este aplicabil relaţiilor dintre state: a) buna credinţă în respectarea tratatelor. b) perioadele cu care se confrunta oricare dintre statele lumii c) radicalizările naţionaliste şi fundamentaliste. cele prin care statele se obligă să-şi acorde ajutor reciproc împotriva unei agresiuni. b) creşterea fără precedent a interdependenţelor dintre state. c) numărul de participanţi la relaţiile internaţionale. a) b) c) a) b) c) 4.Dilema securităţii se referă la: a) modificările survenite în mediul politic actual. instrumentul prin care se realizează politica externă a statelor. R-a 5. cele prin care statele se declară neutralitatea într-un conflict armat. Caracterul universal al relaţiilor internaţionale este dat de: a) faptul că sunt gestionate de un stat hegemon. activitatea prin care se realizează raporturile cu ceilalţi parteneri. R–c 3. RELAŢIILE INTERNAŢIONALE CONTEMPORANE Teste de autoevaluare 1.__________________________________________________ PARTEA I Cap. III.Relaţiile diplomatice reprezintă: poziţia adoptată faţă de apariţia unei probleme internaţionale.Tratatele de neagresiune sunt: cele prin care statele se angajează să se abţină de la orice atac armat în relaţiile reciproce. b) neimixtiunea în treburile interne ale altor state. R-b ______________________________________________________ 29 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . c) folosirea forţei în scop preventiv.

Consideraţii introductive Aspecte incipiile relaţiilor internaţionale I. pot fi identificate încă din antichitate. sau potrivit gândirii altor doctrinari. Prevăzută în actul final al congresului de la Viena (1815) şi creată prin Convenţia de la Mainz din 1831. cu respectarea autonomiei fiecăruia. la 378 în 1985 – s-au constituit în legătură cu problematica comunicaţiilor pe fluviile internaţionale. Fenomenul prezenţei şi acţiunii organizaţiilor internaţionale în societatea internaţională ţină însă de perioada modernă şi contemporană a dezvoltării acesteia.Uniunea Telegrafică Internaţională . Dar. 34 Stabilită prin Tratatul de la Paris din 1856. Primele organizaţii interguvernamentale – al căror număr a crescut de la 37 în 1909.__________________________________________________ PARTEA II Cap. cum ar fi: . 3 Personalitatea juridică a organizaţiilor internaţinale I. un rol important. Încercări de instituţionalizare a raporturilor dintre anumite entităţi organizate. Reprezentarea statelor membre în organizaţiile internaţionale OBIECTIVE I. Consideraţii introductive Există opinii după care. ca proces de asociere de state într-un scop comun. ASPECTE GENERALE PRIVIND ORGANIZAŢIILE INTERNAŢIONALE CONŢINUT I. mai ales al marilor puteri. Membrii şi alţi participanţi la organizaţiile internaţionale I. cum au fost Comisia Centrală a Rinului şi Comisia Europeană a 34 Dunării . sub forma comisiilor 33 fluviale. 33 ______________________________________________________ 30 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . necesitatea colaborării dintre state sau interesele diverselor ţări. de asemenea. create pentru favorizarea cooperării între state în anumite domenii. constituirea organizaţiilor internaţionale ar decurge din necesitatea organizării politice a societăţii internaţionale ca. I. Acestora le-au urmat un grup de organizaţii internaţionale tehnice. au jucat.constituită în 1865 în urma utilizării telegrafiei electrice. reacţie la anarhia care rezultă din conflictele internaţionale şi la insuficienţa doctrinei echilibrului. Este cert că ambele abordări au avut o pondere mai mare sau mai mică în procesul constituirii şi dezvoltării organizaţiilor internaţionale. în acest proces.1.5. Elemente constitutive I.1. ar fi legată de transpunerea în plan internaţional a conceptului şi practicii federalismului. în vederea realizării unor interese comune.2. 4.

P.1944).D.I. – reorganizată în 1947 şi 1964).I. .N. În 1932.O. .M.Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare (A. .) şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (B.U.D.P. – reorganizată în 1947).T.N. care să permită prevenirea unor noi conflicte mondiale.R. . Biroul Internaţional de Măsuri şi Greutăţi.I.U.. în urma căreia sau creat instituţii financiare internaţionale cu sediul la Washington: Fondul Monetar Internaţional (F. . Imediat după război a fost convocată Conferinţa de la San-Francisco.S. – 1945).C.J.D.Organizaţia Internaţională a Muncii (O. În timpul celui de-al doilea război mondial. aceste două organizaţii s-au constituit în Uniunea Internaţională a Comunicaţiilor (U.I.I.O.A. prin acordurile încheiate cu O.). acestea sunt: . – 1967).S.). în 1874.Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie.M.M.A.Uniunea Poştală Universală (U.M. . – 1955).I.).M. B.U. I. - ______________________________________________________ 31 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE .C. .Societatea Financiară Internaţională (S. – reorganizată în 1947).P. prin fuziune.Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale (O.Fondul Internaţional de Dezvoltare Agricolă (F.__________________________________________________ PARTEA II Cap. În afară de F.Uniunea Internaţională a Telecomunicaţiilor (U. în 1875.T.N.M.M.I.U. şi Conferinţa de Bretton Woods (1945).E. Perioada dintre cele două războaie mondiale este marcată de crearea şi activitatea primei organizaţii politice cu vocaţie universală Societatea Naţiunilor – ca şi a unor organizaţii a căror strânsă colaborare cu aceasta prefigurează constituirea după al doilea război mondial.C.P.R. . Este vorba de Organizaţia Internaţională a Muncii (O.D.).I.D. îşi coordonează activitatea cu aceasta.I.I.I.M. .M.I..I. Ştiinţă şi Cultură (U. – reorganizată în 1975 din vechea O. şi B. Uniunea Generală a Poştelor. – 1977).R. Organizaţia Aviaţie Civile Internaţionale (O. împreună cu unele din organizaţiile preexistente şi cu altele nou constituite. transformată în 1878 în Uniunea Poştală Universală (U. fiind considerate instituţii specializate ale O.). deşi au personalitate juridică proprie.I. – 1946).I. .U.Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură (F. – filiala B. ideea necesităţii unei colaborări internaţionale.) şi Comisia Internaţională de Navigaţie aeriană.Organizaţia Metereologică Mondială (O.D. .Telegrafică Internaţională .I. ASPECTE GENERALE PRIVIND ORGANIZAŢIILE INTERNAŢIONALE Uniunea Radio . – 1945).I.Organizaţia Maritimă Internaţională (O. . – filialaă a B. Curtea Permanentă de Justiţie Internaţională (C. . a Sistemului Instituţiilor Specializate O.Organizaţia Mondială a Sănătăţii (O.R.N.F.I. creată în 1948).A.descoperirea undelor herţiene şi generalizarea telegrafiei fără fir. care a adoptat Carta Naţiunilor Unite (la 26 iunie 1945). prin crearea condiţiilor unor cooperări mai eficace între state s-a conturat cu deosebită pregnanţă.M.D.I.1946).R. .

__________________________________________________
PARTEA II Cap. I. ASPECTE GENERALE PRIVIND ORGANIZAŢIILE INTERNAŢIONALE Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Dezvoltarea Industrială (O.N.D.I. – 1979); - Agenţia Multilaterală de Garantare a Investiţiilor (A.M.G.I. – 1988). În perioada de după război, O.N.U. a creat numeroase alte forme de cooperare, cum ar fi: Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (A.I.E.A.), Fondul Internaţional de ajutorare a copilului (U.N.I.C.E.F.) şi Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru refugiaţi (I.N.C.N.U.R.), cu funcţii tot atât de importante ca şi cele ale unei instituţii specializate. Tot în această perioadă s-au dezvoltat organizaţiile politice sau economice cu caracter continental, regional sau subregional din Africa, America Latină şi Asia, au luat fiinţă organismele de cooperare politică şi militară şi cele de integrare din Europa (N.A.T.O., C.A.E.R. şi Pactul de la Varşovia, Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (C.E.C.A.), Comunitatea Economică Europeană (C.E.E.), Consiliul Europei şi altele. Pe plan regional şi internaţional organizaţiile internaţionale interguvernamentale au acoperit astfel aproape toate domeniile politice, economice, tehnice, sociale şi culturale ale vieţii internaţionale. I. 2. Elemente constitutive O organizaţie internaţională ia fiinţă în temeiul exprimării acordului de voinţă al statelor membre, în scopul de a îndeplini anumite obiective şi funcţii în planul relaţiilor internaţionale. Planul de constituire a organizaţiilor internaţionale nu se confundă cu condiţiile constitutive ale statelor, ele nu au evident aceleaşi elemente caracteristice acestora (populaţie, teritoriu, guvern) şi nu se pot preleva de atributele suveranităţii. Întrucât organizaţiile internaţionale sunt rezultatul acordului de voinţă a statelor care le-au constituit, ele au fost calificate de obicei ca subiecte derivate ale dreptului internaţional, în raport cu statele, subiectele originare. I. 2.1. Definiţia Organizaţiile internaţionale sunt subiecte ale dreptului internaţional, fiind titulare de drepturi şi obligaţii în conformitate cu normele internaţionale. Spre deosebire de state, subiecte originare ale dreptului internaţional, organizaţiile internaţionale sunt subiecte derivate, instituite de state prin acorduri încheiate între ele. În afara organizaţiilor internaţionale guvernamentale au fost înfiinţate şi numeroase organizaţii neguvernamentale, care se constituie în conformitate cu dreptul intern al statului pe teritoriul căruia vor funcţiona. În lucrările Comisiei de drept Internaţional al O.N.U s-a propus următoarea definiţie a organizaţiilor internaţionale: o asociere de state, constituită prin tratat, înzestrată cu o constituţie şi organe comune şi posedând o personalitate juridică distinctă de aceea a statelor membre. Calitatea organizaţiei internaţionale de a fi o asociere de state (primul element constitutiv al său) are rolul de a se distinge de

______________________________________________________ 32 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE

__________________________________________________
PARTEA II Cap. I. ASPECTE GENERALE PRIVIND ORGANIZAŢIILE INTERNAŢIONALE organizaţiile internaţionale neguvernamentale, care sunt alcătuite din persoane fizice sau juridice de drept intern. Această asociere se face, de regulă, în baza unui tratat constitutiv (al doilea element constitutiv) ce poate purta diverse denumiri (Cartă, Constituţie, Statut, Pact) şi care prevede structura de organe ale organizaţiei (al treilea element constitutiv), precum şi faptul că organizaţia posedă o personalitate juridică proprie, distinctă de cea a statelor membre, ceea ce determină o anumită autonomie funcţională care caracterizează calitatea sa de subiect distinct (şi derivat) de drept internaţional faţă de statele componente. Faţă de cele de mai sus trebuie precizat că opinia mai veche potrivit căreia organizaţiile internaţionale constituie numai un mijloc de cooperare între state, neavând personalitate proprie, iar hotărârile adoptate sunt acte colective ale unui grup de state, nu mai corespunde realităţii. Potrivit unei alte abordări, organizaţiile internaţionale au personalitate juridică proprie, conform dreptului internaţional, şi împreună cu statele, sunt subiecte care creează ordinea juridică internaţională, aparţinând, în acelaşi timp, acestei ordini. I.2. 2. Actul constitutiv Tratatul multilateral este actul de naştere al unei organizaţii internaţionale. Acest instrument juridic, indiferent de denumirea pe care o poartă (Pact – pentru Societatea Naţiunilor, Cartă - pentru O.N.U., Constituţie – pentru O.I.M., Statut – pentru A.I.E.A., Act constitutiv – pentru F.A.O. etc.), reprezintă actul constitutiv al organizaţiei. În general, este un tratat de formă solemnă, dar o organizaţie poate lua naştere, cum 35 este cazul Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (G.A.T.T.) ,şi în baza unui acord în formă simplificată. Actul constitutiv cuprinde dispoziţii privind scopul organizaţiei, structura şi competenţa acesteia, condiţiile primirii de noi membri, dispoziţii privind intrarea sa în vigoare etc. El are o dublă natură fiind, pe de o parte, un acord convenţional multilateral şi, pe de altă parte, un act constitutiv al organizaţiei, în baza căruia aceasta îşi desfăşoară activitatea. Această dublă natură imprimă actelor constitutive ale organizaţiilor internaţionale, ca tratate multilaterale, anumite particularităţi faţă de tratate în general, legate de elaborarea, revizuirea, interpretarea sau încetarea lor. Elaborarea actelor constitutive ale organizaţiilor internaţionale se realizează, de regulă, în cadrul unor conferinţe internaţionale, care pot fi 36 37 convocate de un singur stat , un grup de state sau o altă organizaţie 38 existentă .
G.A.T.T. a luat naştere la un simplu acord de servicii vamale între unele dintre ţările participante la conferinţa de la Havana din 1948, ca urmare a eşecului acestei Conferinţe de a crea o organizaţie mondială de comerţ. O asemenea organiza\ie, care înlocuieşte G.A.T.T., a fost creată cu începere de la 1 ianuarie 1895. 36 Italia, pentru Conferinţa din 1905, care a elaborat actul constitutiv al Institutului Internaţional al Agriculturii, din care s-a născut ulterior F.A.O.; Franţa care a iniţiat Conferinţa de la Paris în 1950, în urma căreia s-a creat C.E.C.A.
35

______________________________________________________ 33 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE

__________________________________________________
PARTEA II Cap. I. ASPECTE GENERALE PRIVIND ORGANIZAŢIILE INTERNAŢIONALE Atunci când o nouă organizaţie urmează să înlocuiască una veche, fiind vorba de schimbarea personalităţii juridice a unei organizaţii anterioare, se aplică procedura de revizuire prevăzută în tratatul anterior. Interpretarea actelor constitutive consacră adesea primatul acestora faţă de alte tratate, încheiate în statele membre sau de către organizaţie. Se urmăreşte prin aceasta a se îngrădi sau interzice statelor membre a revizui indirect actul constitutiv al unei organizaţii. Rezervele la tratatele multilaterale constitutive par inacceptabile, întrucât se consideră că ele ar putea afecta obiectul şi scopul tratatului; principiul aplicabil este acela al integrităţii tratatului. Totuşi, rezervele pot fi admise în următoarele situaţii: în condiţiile în care sunt prevăzute chiar de către respectivul tratat constitutiv; dacă au fost aprobate de un organ al organizaţiei. Când un tratat este un act constitutiv al unei organizaţii internaţionale şi nu dispune altfel, o rezervă impune aprobarea organului competent al acestei organizaţii (art. 20, alin. 3 al Convenţiei de la Viena din 1986 privind tratatele dintre statele şi organizaţiile internaţionale sau între organizaţii internaţionale). Revizuirea tratatelor multilaterale, acte constitutive ale organizaţiilor internaţionale, poate pare ca necesară în perioada de valabilitate a acestora, ca urmare a schimbării împrejurărilor şi a mediului internaţional în comparaţie cu situaţia existentă în perioada încheierii tratatului respectiv. Modificările sunt adesea opozabile şi statelor care n-au acceptat cerinţele în cauză. Dacă într-o perioadă rezonabilă de timp un stat din această categorie nu s-a retras din organizaţie şi nici n-a aprobat formal modificările propuse, se consideră că le-a acceptat tacit. În privinţa încetării valabilităţii actelor constitutive, reţinem că marea majoritate a acestora, nu sunt supuse unei limitări în timp. Din acest punct de vedere, organizaţiile internaţionale tind spre permanentizare. Aceasta le deosebeşte de conferinţele internaţionale care sunt reunite pentru perioade scurte de timp. În general, dizolvarea unei organizaţii internaţionale are loc când scopurile pentru care a fost înfiinţată au fost atinse sau când o altă organizaţie îi preia funcţiile. De regulă, actele constitutive nu prevăd decât în rare cazuri posibilitatea dizolvării unei organizaţii, fondatorii acesteia evitând, la înfiinţare, circumscrierea condiţiilor când poate avea loc dizolvarea sau înlocuirea. Când una din cele două alternative are totuşi loc, bunurile vechii organizaţii sunt transferate celei noi sau împărţite între statele membre conform cotei de contribuţie la bugetul organizaţiei. În

S.U.A., U.R.S.S., Marea Britanie şi China au convocat Conferinţa de la San Francisco, care a adoptat Carta O.N.U. 38 Adunarea General` O.N.U., care a determinat convocarea Conferinţei de la New York din 1956 [n vederea cre`rii Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomică (A.I.E.A.)

37

______________________________________________________ 34 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE

U. Sunt. cerându-le printre altele. • Organizaţia exercită şi dispune de funcţii şi drepturi care nu pot fi explicate decât pe baza dobândirii. conform dreptului internaţional.N.N. Rec.. În acest sens.N. 179): • pentru atingerea scopurilor O. privilegii şi imunităţi. foste membre ale Societăţii Naţiunilor. 1948. de a crea o entitate posedând personalitate juridică obiectivă şi nu numai una recunoscută doar de ele.N. nedobândind calitatea de membru ale acesteia. atribuirea personalităţii internaţionale este indispensabilă.1.J.I. acestea 39 sunt despăgubite . I. 39 ______________________________________________________ 35 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . Personalitatea juridică a organizaţiilor internaţionale Această autonomie din punct de vedere juridic pe care organizaţiile internaţionale o au ca subiecte ale dreptului internaţional se exprimă în faptul că organizaţiile internaţionale guvernamentale au propria lor personalitate juridică. • Curtea a definit poziţia statelor membre în raport cu O.U. să sprijine şi să accepte hotărârile Consiliului de Securitate. p. Curtea Internaţională de Justiţie (C.I. Această personalitate juridică are calitatea de a fi opozabilă erga omnies. I. într-o largă măsură.J.. au fost despăgubite de O. 3. 3. în anul 1946) au puterea.U..U.U. la solicitarea Adunării Generale a O. conferind organizaţiei capacitatea juridică.) a recunoscut. personalitatea juridică internaţională a O. se arată că 50 de state.N.U. reprezentând o largă majoritate a membrilor comunităţii internaţionale ( membri O. Irlanda şi Portugalia. faţă de membri ei (Curtea a ajuns la concluzia că organizaţia este o persoană internaţională) invocând patru elemente în speţa privind repararea prejudiciilor suferite în serviciul Naţiunilor Unite (C.U. asupra prejudiciilor suferite în serviciul O.__________________________________________________ PARTEA II Cap.J.N.. În cazul acestora ar fi necesar un acord tacit sau expres (o recunoaştere) din partea statelor nemembre. totuşi unele opinii în doctrină care susţin că numai organizaţiile cu caracter universal ar avea o personalitate astfel opozabilă. în timp ce cele regionale nu. ASPECTE GENERALE PRIVIND ORGANIZAŢIILE INTERNAŢIONALE cazul în care unele state nu devin membre ale noii organizaţi.. Personalitatea juridică de drept internaţional Organizaţiile internaţionale care au capacitatea de a acţiona conform dreptului internaţional. imediat după înfiinţare. în Avizul consultativ dat de C. Elveţia... • organizaţia are o structură proprie. îndeplinind sarcini speciale. I. sunt persoane juridice de drept internaţional. • Finlanda.N.I. atât în ordinea internaţională cât şi în ordinea internă din statul pe teritoriul căruia îşi are sediul organizaţia. în 1949. de exemplu. spre exemplu.

I. 104 Carta O. este următoarea: organizaţia se bucură pe teritoriul oricărui membru al său de capacitatea juridică care îi este necesară pentru îndeplinirea funcţiilor şi realizarea scopurilor sale (art. prin tratatul constitutiv. ASPECTE GENERALE PRIVIND ORGANIZAŢIILE INTERNAŢIONALE a unei personalităţi internaţionale şi a capacităţii de a acţiona pe plan internaţional. Personalitatea juridică a dreptului intern Întrucât organizaţiile internaţionale nu au teritoriu propriu..S. exprimat în special. în cazul Comunităţii Economice Europene sau al Comunităţii Europene a Energiei Atomice sau al Autorităţii Internaţionale a Teritoriilor Submarine).. prin actul său constitutiv. conform art. Astfel. Astfel. Formula folosită. I. care desemnează mai ales actele constitutive.O. 4 din Tratatul Atlanticului de Nord etc. 3. Trebuie. din faptul existenţei organizaţiei internaţionale. XII din Convenţia U. automat. în general.N. limitată la domeniile în care sunt abilitate să acţioneze. marea majoritate a tratatelor constitutive prevăd că organizaţia are personalitate juridică sau are personalitate internaţională (ex.J. din existenţa personalităţii internaţionale a organizaţiei decurge în mod necesar existenţa capacităţii juridice internaţionale. în actele constitutive ale acestora. ele îşi exercită activităţile pe teritoriul statelor membre numai prin dobândirea unei personalităţi juridice în dreptul intern. pentru stabilirea personalităţii de drept intern a unei organizaţii internaţionale. 2.E. în privinţa capacităţii de a încheia tratate.).__________________________________________________ PARTEA II Cap. precizat. ______________________________________________________ 36 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . prin dispoziţii exprese. 3. art.. art. din calitatea de subiect de drept internaţional. 3. Pot exista situaţii în care o organizaţie internaţională nu posedă.U. că toate organizaţiile internaţionale guvernamentale au o anumită personalitate juridică. ea trebuind să fie conferită de statele membre. însă.N. 136 din Carta Statelor Americane. că personalitatea internaţională nu rezultă.I. deciziile şi rezoluţiile adoptate conform acestora şi practica bine stabilită a organizaţiei. de obicei. 6 al Convenţiei de la Viena privind dreptul tratatelor între state (1986) arăta: capacitatea unei organizaţii de a încheia tratate este reglementată de regulile organizaţiei. I. Recunoaşterea personalităţii de drept intern a organizaţiilor internaţionale este consacrată. 2. a ajuns la concluzia că organizaţia este o persoană internaţională şi capabilă să posede drepturi şi obligaţii internaţionale. Deci. Conţinutul acestei capacităţi este însă precizat (şi limitat) prin acordul de voinţă al statelor membre.C. Capacitatea juridică a organizaţiilor internaţionale Conform aceluiaşi aviz consultativ din 1948.. C. art. În prezent se recunoaşte. decât personalitatea juridică internă. direct sau indirect. art. aceasta fiind necesară în scopul de a dobândi imobile şi bunuri mobile şi pentru a încheia acte juridice în planul dreptului intern al statului unde îşi desfăşoară activitatea.

la acordul de comerţ sau la cele referitoare la produsul de bază. statutul sediului organizaţiei şi schimbul de informaţii între organizaţiile internaţionale. În realitate. aşa cum arătam deja. Astfel. uneori prin formulări cu caracter general. norma juridică potrivit căreia – capacitatea unei organizaţii internaţionale de a încheia tratate este cârmuită de regulile pertinente ale organizaţiei. Exemple de drepturi ce formează conţinutul capacităţilor juridice a organizaţiilor internaţionale: a) Încheieri de tratate Convenţia de la Viena din 1986 cu privire la dreptul aplicabil tratatelor încheiate între state şi organizaţiile internaţionale. alături de state. care afirma că din simplul fapt al existenţei personalităţii internaţionale ar decurge o capacitate legală nelimitată în baza dreptului internaţional. I. Uniunea Europeană este parte contractantă la Convenţia de la Sofia privind cooperarea pentru protecţia şi folosirea durabilă a fluviului Dunărea (semnat la 29 iunie 1994 şi intrată în vigoare în octombrie 1998). ASPECTE GENERALE PRIVIND ORGANIZAŢIILE INTERNAŢIONALE Trebuie precizat.__________________________________________________ PARTEA II Cap. conţinutul capacităţii juridice trebuie precizat în documentele mai sus amintite. că noţiunile de personalitate şi capacitate (juridică internaţională) ale organizaţiilor internaţionale nu se confundă. Autoritatea internaţională a teritoriilor submarine . de exemplu. membru în Comisia Internaţională creată la Viena în temeiul acestei Convenţii (organizaţie interguvernamentală) exemplu inedit al unei organizaţii care este membru al alteia. 176 din Convenţia de la Montego Bay privind dreptul mării. din 1982). în acelaşi an. printre altele. c) Dreptul de a prezenta reclamaţii internaţionale pentru pagube suportate. De exemplu. Conferinţa de la Viena din 1975 a adoptat. cazul Uniunii Europene care şi participă. totodată. fiecare organizaţie internaţională poate stabili relaţii cu misiunile permanente ale statelor membre. fiind. ______________________________________________________ 37 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . în acest context. În această Convenţie este stipulată. cum este Kelsen. Importanţa relaţiilor diplomatice dintre organizaţiile internaţionale şi statele reprezentate de acestea a determinat necesitatea codificării lor. deşi sunt autori. Există situaţii în care organizaţiile sunt părţi la tratatele multilaterale. Convenţia Naţiunilor Unite privind reprezentarea statelor în relaţiile cu organizaţiile internaţionale guvernamentale.. Un mare număr dintre aceste tratate se referă la statutul organizaţiilor ca atare. are capacitatea juridică ce îi este necesară exercitării funcţiilor şi atingerii scopurilor sale (art. cum ar fi acordurile referitoare la imunităţi şi la privilegii. b) Dreptul organizaţiilor internaţionale de a stabili relaţii diplomatice (dreptul de legaţie activ şi pasiv) În ceea ce priveşte dreptul de legaţie pasiv. care sunt adevărate misiuni diplomatice acreditate pe lângă una sau mai multe organizaţii. cum este.

d) Dreptul de a recunoaşte alte subiecte de drept internaţional. având vocaţia de acest drept. îndeplineşte un rol important în recunoaşterea noilor state. 4. poate fi considerată mai importantă decât recunoaşterea de către un anumit stat. deoarece recunoaşterea de către O.N. ______________________________________________________ 38 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . aeronavelor sau vehiculelor spaţiale înmatriculate de o asemenea organizaţie. Tratatele constitutive ale organizaţiilor internaţionale sunt deschise statelor. Organizaţiile internaţionale pot însă şi ele recunoaşte noi subiecte de drept internaţional. de asemenea. creatoare ale acestor organizaţii. admiterea unui stat ca membru cu drepturi depline în O.U. cea de respectare a dreptului internaţional. negocieri sau prin solicitarea folosirii unei proceduri arbitrale sau judiciare poate exercita. fără îndoială. I. exprimă poziţia de principiu a comunităţii internaţionale. cereri de anchetă. e) Autonomia financiară a organizaţiilor. care se manifestă şi în acordarea de legitimaţii sau unele titluri pentru călătorii. 70 din 11 septembrie 1964. este o prerogativă a statelor. O competenţă a unei organizaţii internaţionale constă şi în capacitatea ei de a exercita controlul asupra navelor.U. în beneficiul organizaţiilor internaţionale. independent sau împreună cu statele membre.N. o competenţă decurgând din personalitatea internaţională a unei organizaţii.I. aflate în proces de dobândire a statalităţii. Obligaţia fundamentală generală a organizaţiilor internaţionale este.__________________________________________________ PARTEA II Cap. protecţia funcţională a unei organizaţii faţă de funcţionarii săi poate fi considerată ca fiind întemeiată pe un principiu general de drept al funcţiei publice internaţionale. I. O.N.U. decizia fiind luată de state în calitate de membre ale O. cel de a elabora norme şi reguli de drept intern al organizaţiei.U. în baza unor împrejurări istorice particulare. Membri şi alţi participanţi la organizaţiile internaţionale Calitatea de membri ai organizaţiilor internaţionale o pot avea statele. În acest mod. Organizaţiile regionale au şi ele rolul de a recunoaşte un stat ca parte din regiune. În principiu. Organizaţiile internaţionale au dreptul de a avea un buget propriu. După cum a afirmat Tribunalul Administrativ al Organizaţiei Internaţionale a Muncii (O. ca entităţi suverane şi independente.N. independent de modul finanţării (contribuţii ale statelor sau resurse proprii). ASPECTE GENERALE PRIVIND ORGANIZAŢIILE INTERNAŢIONALE Prin proteste. La aceste drepturi.) în hotărârea nr. Acest drept evidenţiază existenţa. Această recunoaştere nu poate fi privită ca recunoaştere de către state. a unei competenţe personale cu privire la funcţionarii lor. Cu titlul de excepţie. s-a admis posibilitatea obţinerii calităţii de membru şi de către alte entităţi. Astfel. s-ar mai putea adăuga cel al protecţiei funcţionale a reprezentanţilor şi funcţionarilor săi.M. după cum s-a menţionat în cauza invocată mai sus.

Dobândirea calităţii de membru are loc.P. Este cazul Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei.M. Caraibe şi Pacific (A. Uniunea Internaţională a Transporturilor (U. de exemplu. 20/1993. participă la Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare şi alte programe O. fie prin aderare (cu îndeplinirea diverselor proceduri prevăzute în actul constitutiv). Elveţia. Este.U. ASPECTE GENERALE PRIVIND ORGANIZAŢIILE INTERNAŢIONALE În mod excepţional. în funcţie de statele cu care se încheie acordurile de asociere.) .P.T. Acordul European de Asociere dintre România şi Comunităţile Europene. care este membră a Ligii Arabe din 1965. Asociaţia reprezintă şi o modalitate de cooperare între Comunităţile Europene şi unele state terţe.A.J. Turcia. I. Drepturile şi obligaţiunile membrilor asociaţi. care le-a acceptat acest statut. pe două căi: fie prin participarea la elaborarea (şi apoi intrarea în vigoare) a documentului constitutiv (este situaţia membrilor fondatori). Uniunea Poştală Universală (U. 1 alin. 2 din Pact (India a devenit membru a O. şi state membre. depinde de prevederile actului constitutiv.N. ţările AELS.C. de exemplu.U. membru în unele organizaţii internaţionale.) Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (A. conform art. în cadrul organizaţiei. unul din organele principale Naţiunilor Unite.U. îmbrăcând aspecte specifice. În multiplele raporturi pe care le poate angaja o organizaţie internaţională se întâlnesc şi situaţii în care acesta atrage în activitatea unora dintre organele sale. ca şi cu grupul ţărilor din Africa. şi este parte la statul C. Astfel. Comunităţile Economice Europene au încheiat acorduri de asociere cu ţări cum au fost Grecia. deşi are caracter supranaţional). nu au drept de vot în adunarea plenară a organizaţiei respective şi nu pot fi aleşi în organele principale ale acesteia. în timp ce dominioanele sau coloniile care se guvernează singure puteau dobândi calitatea de membru al Societăţii Naţiunilor.I.I.) şi altele.P. Este cazul statelor dintr-o anumită zonă geografică care sunt interesate în activitatea desfăşurată de o organizaţie regională din altă zonă geografică.I. şi al statelor care doresc participarea la o organizaţie care impune condiţii speciale de admitere. încheiat în februarie 1993 şi ratificat de Parlamentul României prin Legea nr.E. fără a fi membră a O. chiar mişcările de eliberare naţională pot fi membre. care se manifestă pe planul relaţiilor internaţionale ca o organizaţie internaţională. În afara membrilor cu drepturi depline ai organizaţiilor internaţionale şi solicitarea altor participanţi poate fi primită. După anul 1982. la rândul său. membri pot fi chiar unele organizaţii internaţionale (Uniunea Europeană.N. de asemenea Vaticanul este. a intrat în vigoare de 1 ianuarie 1995. în principiu.U. ţările mediteraneene. cu drepturi depline. după cum am văzut. Comunităţile Europene au deschis negocieri şi au încheiat cu şase ţări din Europa Centrală şi de Răsărit Acorduri Europene de Asociere. concepute ca etapă intermediară în vederea aderării. situaţia membrilor asociaţi (care nu îndeplinesc toate condiţiile de a deveni membri cu drepturi depline).). ______________________________________________________ 39 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . cum ar fi: Organizaţia Mondială pentru Proprietatea Intelectuală (O.N.__________________________________________________ PARTEA II Cap.). În general. În unele organizaţii internaţionale. chiar înainte de dobândirea independenţei).

deplinele puteri pot emana şi de la o altă autoritate competentă a statului acreditar. al cărei raport se aprobă prin votul adunării plenare a organizaţiei. pe lângă Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare la Viena.__________________________________________________ PARTEA II Cap.E. primesc o documentaţie limitată şi pot să se adreseze numai organelor subsidiare ale organizaţiei. pentru a participa la lucrările respectivului organ. pot fi la nivel de şef de stat. altor organizaţii internaţionale. printr-o scrisoare de depline puteri. la New York.C.). la Montreal. Pentru a obţine acest statut. I. în delegaţii sunt incluşi membri ai parlamentului. o organizaţie neguvernamentală trebuie să aibă un sediu. Dacă regulile organizaţiei o permit.I. Ştiinţă şi Cultură (U.N. Pentru a asigura o legătură permanentă cu diferite organizaţii şi a-şi apăra în mod corespunzător interesele. în funcţie de importanţa reuniunii. pentru a se exercita controlul parlamentului asupra executivului. o cartă constitutivă adoptată democratic şi să fie autorizată să vorbească în numele membrilor săi.O.N. verificarea deplinelor puteri fiind considerată o problemă de procedură. ______________________________________________________ 40 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . şeful guvernului sau ministrul de externe. 5. România are asemenea misiuni permanente pe lângă O. I.S. statele îşi trimit delegaţii la reuniunile organizaţiilor internaţionale care. ministerial sau mai puţin reprezentative. de obicei cu o majoritate simplă. ASPECTE GENERALE PRIVIND ORGANIZAŢIILE INTERNAŢIONALE Statutul de observator se poate acorda de către organizaţiile interguvernamentale: statelor membre ale organizaţiei. statele membre pot stabili misiuni permanente pe lângă aceste organizaţii. Deplinele puteri pot fi emise de şeful statului. pe lângă Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie. pe lângă Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale (O. statelor membre ale organizaţiei. dar care nu sunt membre ale unuia dintre organele cu compoziţie restrânsă ale acesteia. Geneva şi Viena. mişcărilor de eliberare naţională. Organizaţia desemnează o comisie de verificare a deplinelor puteri. la Paris. în care sunt identificaţi membrii delegaţiei. Statul consultativ se acordă unor organizaţii neguvernamentale a căror activitate este tangenţă cu cea a organizaţiilor interguvernamentale ce le acordă acest statut.A.). Delegaţiile fiecărui stat trebuie să fie împuternicite în mod corespunzător.U. Uneori. Drepturile derivând din acest statut sunt mai mici decât cele decurgând din statutul de observator. Reprezentarea statelor membre în organizaţiile internaţionale În vederea exercitării drepturilor lor decurgând din calitatea de membru.C.

1. ______________________________________________________ 41 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . un Consiliu Economic şi Social. ne vom opri numai asupra clasificării structurilor organizaţionale din punct de vedere al reprezentării în aceste organe. Această clasificare ţine seama de gradul de participare a statelor la elaborarea orientărilor activităţii organizaţiilor şi în procesul decizional. distingem organe politice. procesul de luare a deciziilor şi alţi factori. o Adunare Generală. 7 al Cartei ONU se arată: se înfiinţează cu organe principale ale Organizaţiei Naţiunilor Unite.2. cu participarea unui număr redus de state. II. scopurile pe care le-au propus prin actul constitutiv. putem distinge organe principale şi subsidiare.2. sediu. un Consiliu de Tutelă._______________________________________ PARTEA II Cap.1.Organe cu caracter restrâns II. buget II. Dacă luăm în considerare actele constitutive ale organizaţiilor. Sisteme de luare a deciziilor în organizaţiile internaţionale OBIECTIVE • Reprezentarea organizării interne şi funcţionalitatea organismelor organizaţiilor • Înţelegerea modalităţilor prin care organizaţiile adoptă deciziile lor. II. un Consiliu de Securitate. cele create de către un organ principal sau prin delegarea puterilor acestuia. notăm că. şi organele restrânse. În art. STRUCTURA INSTITUŢIONALĂ A ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE CONŢINUT II. Cu precizarea că toate organizaţiile dispun ca organ principal. iar secundele. dintre care primele sunt cele prevăzute în actul constitutiv. Secretariat. administrative şi jurisdicţionale. Structura instituţională Structura organizaţiilor internaţionale depinde de natura organizaţiei şi numărul membrilor săi.3.1. o Curte Internaţională de Justiţie şi un Secretariat. de un secretariat cu funcţii administrative. În general.1. Organe plenare II. Structura instituţională II. în scopul sintetizării cursului. Atunci când luăm în considerare funcţiile diverselor organe ale organizaţiilor internaţionale. în care sunt reprezentate toate statele.. 1.1. din punct de vedere structural toate organizaţiile internaţionale au organe plenare. Organele subsidiare care s-ar întrevedea necesare vor putea fi înfiinţate în conformitate cu prezenta Cartă.

). comisiile plenare şi reuniunile speciale.S. şi U. Activitatea curentă a unei organizaţii impune existenţa unui organ executiv. cum ar fi de pildă. În activitatea organizaţiilor există aspecte de mai mică importanţă..U. Pentru simplificare.O. pregătirea lucrărilor adunării generale. ele fiind convocate. ca organ suprem. La O._______________________________________ PARTEA II Cap. Asigurându-se participarea tuturor statelor membre la lucrările acestor comisii.E. Organe cu caracter restrâns Raţiunile pentru crearea unor organe cu participare restrânsă pot fi multiple. a le înlesni dezbaterile şi a analiza diferitele probleme de pe ordinea de zi. 40 ______________________________________________________ 42 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . II. de regulă. STRUCTURA INSTITUŢIONALĂ A ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE II. 1. II. O asemenea sarcină poate fi încredinţată unui organ restrâns.T. iar altele la trei ani sau chiar la cinci ani (U. lucrările sesiunii Adunării Generale să se prelungească în anul următor. care nu intră în atribuţiile adunării generale.P. comitet executiv.1. ale căror organe plenare poartă şi alte denumiri cum ar fi: conferinţă sau congres. De regulă. de integrare sau cu un pronunţat caracter de specialitate. etc. cu sarcina de a pregăti proiectele deciziilor finale pe care aceasta urmează să le ia. consiliu guvernatorilor (FMI) etc. Organe plenare În această categorie intră adunările generale. fiecare stat are posibilitatea să-şi promoveze interesele. ţin adunări generale odată la doi ani.I. consiliu director executiv.A. Reuniunile speciale asigură de asemenea participarea tuturor statelor membre.M. care nu impun neapărat participarea tuturor statelor membre. mai restrâns. denumit. uneori. între o cincime Începând cu a treia marţi a lunii septembrie. acest termen este folosit de organizaţiile cu caracter universal. până la sfârşitul lunii decembrie. şi O. şi U.U. care în general poartă numele de consiliu executiv. În aceste organe de conducere sunt reprezentate. de regulă. să acţioneze pentru ajungerea la compromisuri satisfăcătoare şi să evalueze corect şansele adoptării diferitelor soluţii de către Adunarea Generală.C. pentru soluţionarea unor sarcini specifice ale organizaţiilor internaţionale. cu posibilitatea ca. De regulă Adunarea Generală. organul suprem al organizaţiei poartă alte denumiri cum sunt: consiliu.N. de obicei. Comisiile plenare sunt create ca organe ale adunărilor generale.O. Adunarea Generală este organul suprem al unei organizaţii. (OCDE) comitetul miniştrilor (Consiliul Europei). nu se întruneşte la intervale scurte de timp. de obicei cu caracter mai tehnic. 1. de la care emană orientările generale privind activitatea acesteia. În organizaţiile închise.N. La fel este cazul pentru O.I. în timp ce F. reuniunile Adunării Generale sunt 40 anuale .2.M. comitet pregătitor.S. folosim termenul generic de adunare generală.

de regulă. Funcţionarii – Proliferarea organizaţiilor internaţionale după cel deal doilea război mondial a condus şi la creştere spectaculoasă a numărului persoanelor angajate în serviciul acestor organizaţii. ca agenţi în serviciul exclusiv al unei organizaţii internaţionale.I. 3. Şeful secretariatului poartă denumirea de director general.M. Secretariat – Cea mai mare parte a organizaţiilor internaţionale au un secretariat propriu compus din funcţionari angajaţi. În general. clasificate după alte criterii decât geografice (producători-consumatori. II._______________________________________ PARTEA II Cap. Criteriul profesional urmăreşte ______________________________________________________ 43 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE .I. Este cazul S.U. Anumitor state care deţin un rol preponderent într-un domeniu sau altul. în cadrul Consiliului Executiv al O. Chinei. prin rotaţie. Secretariat. sediu. prin serviciile de personal.U. li se rezervă o prezenţă permanentă în anumite organe ale organizaţiei.M. în prezent el se ridică la peste 75000.D.I. pe bază permanentă de către organizaţie. principalelor zece ţări industrializate. Alegerea şi reprezentarea statelor în organele restrânse ale organizaţiilor internaţionale este un proces deosebit de complex şi nu este identic pentru toate organizaţiile.. la posturile de conducere. impune o activitate permanentă şi mijloace materiale şi umane de realizare a acestora.E. în comisiile directorilor executivi ale acestor organizaţii etc. ţări dezvoltate . Dacă înainte de război numărul acestora era aproximativ 1500. funcţionari. Acestea sunt prevăzute în actele constitutive sau în protocoalele separate.). cu luarea în considerare a două cerinţe: una profesională şi alta politică.R. în baza cărora statele membre trebuie să respecte independenţa secretariatelor şi a factorilor acestora. în cadrul Consiliului de Securitate a ONU. II. Recrutarea funcţionarilor internaţionali. În cazul O. • principiul accesului tuturor membrilor. buget Funcţionarea eficace a organizaţiilor internaţionale. Marea Britanie şi Franţa. exportatori sau importatori etc. 1. • principiul reprezentării echilibrate a intereselor diferitelor grupe de ţări. nu poate fi numit dacă nu este acceptat de membrii permanenţi ai Consiliului de Securitate. se face de către secretarul general al organizaţiei.N. STRUCTURA INSTITUŢIONALĂ A ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE şi o treime din numărul statelor membre. în calitatea sa de şef al secretariatului organizaţiei respective.. secretar general sau preşedinte şi este numit de organul plenar al Organizaţiei. Pentru a opera ca unităţi independente secretariatele au nevoie de anumite privilegii şi imunităţi. în Consiliul executiv al A.I.. este rezultatul combinării şi aplicării a trei principii: • principiul unei reprezentări geografice echitabile. El trebuie să se bucure de încrederea statelor membre. potrivit actului constitutiv şi orientărilor statelor membre.ţări în curs de dezvoltare.A. a principalilor deţinători de capital la F.A. şi B. Rusia.. a statelor cele mai avansate în tehnologia atomică.

N.) şi anumite facilităţi speciale (localuri corespunzătoare.N.F. Buget – Resursele financiare ale organizaţiilor internaţionale provin în principal din contribuţiile obligatorii ale statelor membre. Programul Naţiunilor Unite pentru Mediul Înconjurător (P. Pentru a li se garanta independenţa. Programul Naţiunilor Unite pentru refugiaţi.R. Fondul Monetar Internaţional. Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii (U. Fondul Naţiunilor Unite pentru Populaţie (P.). în aşa fel încât nici un stat să nu plătească mai mult de 25% şi nici mai puţin de 0.D.U. pentru refugiaţi (U. Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BED).F. Geneva. atrage aplicarea de sancţiuni. Centrul European UNESCO pentru Învăţământul Superior (CEPES). sub formă de donaţie şi din surse private.N. Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii (U. Banca Monetară.E. cea mai mare parte a acestora se află în oraşe ca. dintre care venitul naţional pe locuitor se află pe primul loc. vamală şi jurisdicţională.N.).AP. se fixează după criterii specifice. II.U. În plus._______________________________________ PARTEA II Cap. Deşi o repartiţie a sediilor organizaţiilor între diferite regiuni ale lumii este de dorit. Întârzierea în plata cotizaţiei.E.N. inclusiv faţă de statul de origine. Organizaţia Internaţională a Muncii. Contribuţiile voluntare din partea statelor membre constituie o altă importantă sursă de finanţare în cazul unor organizaţii internaţionale cum sunt: Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (P. iar cel politic are în vedere ca aceştia să provină ţările reprezentând toate zonele geografice.N. chirii simbolice etc. pe care însă organizaţia evită să le aplice. De asemenea.C.). în statele pe teritoriul cărora îşi desfăşoară activitatea.) etc. Baremul de contribuţii. ______________________________________________________ 44 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . Ţara şi oraşul de sediu al organizaţiilor internaţionale sunt convenite de statele membre. prin Centrul de informare al Naţiunii Unite. care oferă cele mai bune condiţii în domeniul infrastructurii (comunicaţii. în baza căruia organizaţia beneficiază de imunitate fiscală şi de jurisdicţie. Statutul juridic al funcţionarilor internaţionali este cuprins în regulamentele organizaţiilor. Uniunea Europeană.01 % din totalul cheltuielilor ordinare ale organizaţiei.C. Multe organizaţii internaţionale cu caracter universal deschid birouri regionale sau au reprezentanţi în diverse ţări.E.I.N. industrie hotelieră etc. în general de peste doi ani.U.U.). care este revizuit periodic.I. Bruxelles. Între statul – gazdă şi organizaţie se încheie un acord de sediu.N. STRUCTURA INSTITUŢIONALĂ A ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE atragerea în serviciul organizaţiilor a celor mai buni specialişti din statele membre. de imunitate fiscală.).F.C.). organizaţiile internaţionale pot primi sprijin financiar.C. Luxemburg şi Viena. Este cazul mai ales al U. faţă de contribuţia statelor membre.H. de exemplu. Organizaţia Internaţională pentru Migraţii. funcţionarii internaţionali beneficiază în general. au propriul lor sistem de securitate socială şi de pensii.E.I. şi al Înaltului Comisariat O.N. Sediu – Organizaţiile internaţionale a căror activitate are un caracter permanent dispun de un local propriu în care este instalat secretariatul şi ţin reuniunile organizaţiei. În România sunt reprezentate următoarele organizaţii internaţionale: O.U. cum ar fi suspendarea dreptului de vot sau suspendarea dreptului de reprezentare.

Alt tip de unanimitate este cea fracţionată. Consiliul (de Miniştri) U. Un alt tip de unanimitate (a membrilor permanenţi) este cerut. pentru luarea deciziilor în probleme de substanţă. care se practică la Consiliul Europei sau la O. s-a încercat a se furniza diverse explicaţii. neavând efect asupra rezultatului votului.N. Având în vedere că. în Consiliul de Securitate al O. are nevoie de unanimitate pentru a modifica o propunere a Comisie. care este în realitate o vădită excepţie de la principiul egalităţii suverane. ______________________________________________________ 45 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . în timp ce pentru a o adopta sau respinge este suficientă majoritatea. în timp ce problemele de fond. toate voturile având aceeaşi valoare. trei pătrimi etc. prin afectarea unor drepturi vamale şi a unui procent din taxa pe valoarea adăugată. inspirat din principiul egalităţii suverane: fiecare stat membru are un vot. îşi constituie fondurile prin împrumuturi obţinute pe piaţa financiară de capital.U.C. decizia se ia cu votul afirmativ a nouă membri. de exemplu. dar în care caz abţinerea. în problemele de procedură. altor organizaţii sau particularilor. 2. Uniunea Europeană îşi constituie resursele printre altele. ele rămânând dependente de contribuţiile obligatorii şi voluntare ale membrilor lor. II. cu un număr relativ mic de membri. absenţa sau ne participarea la vot nu sunt considerate a fi vot împotrivă. STRUCTURA INSTITUŢIONALĂ A ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE Sistemul constituirii resurselor bugetare nu este identic pentru toate organizaţiile internaţionale. prin dreptul lor de veto. Banca Internaţională pentru Reconstrucţii şi Dezvoltare şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare. dintre care cele cinci voturi afirmative ale membrilor permanenţi. Pentru această regulă. de către Consiliul de Securitate. orice astfel de decizie. Unanimitatea universală este cea întâlnită atunci când.E. din statele prezente la votare)._______________________________________ PARTEA II Cap. Majoritatea poate fi la rândul său: simplă (jumătate plus unu) şi calificată (când pentru luarea deciziei este necesar votul a două treimi. Sisteme de luare a deciziilor în organizaţiile internaţionale Cel mai vechi sistem de luare a deciziilor în cadrul organizaţiilor internaţionale este votul.E. S-a spus.D. Iniţial unanimitatea voturilor era regula de bază în organizaţiile internaţionale.. Toate organizaţiile internaţionale obţin unele venituri din activităţi proprii de regulă. care pot bloca. Votul are două modalităţi principale: unanimitatea şi majoritatea. servicii prestate statelor membre. în afara subscripţiei statelor membre. După cum se ştie. II. ai cărui membri se bucură de dreptul de veto. de exemplu. Astăzi ea reprezintă o excepţie menţinută numai în cazul unor organizaţii închise. este necesar votul afirmativ a nouă membri. în privinţa acordurilor parţiale care nu leagă decât statele ce votează pentru. potrivit căreia votul oricărui stat este egal cu votul oricărui stat. oricare ar fi ei. că veto-ul s-ar putea justifica prin responsabilitatea mai mare pe care ar avea-o aceste state (membri permanenţi) pentru menţinerea păcii şi securităţii sau prin statutul lor de putere nucleară. Este de menţionat faptul că sursele proprii de venituri au un rol minor în finanţarea activităţii organizaţiilor internaţionale. astfel.

Germania are 10 voturi faţă de Luxemburg care are 2 voturi). Tot în CSCE s-au propus şi unele evoluţii ale noţiunii: consensul minus unu a fost introdus în practica CSCE de reuniune de la Stockholm. faptul că de pildă. singura modalitate de democratizare ar fi o creştere a numărului de membri permanenţi. orice modificare a acestui regim trebuie să fie ratificată şi de membri permanenţi ai Consiliului de Securitate.E.N. deseori. de a permite evitarea izolării minorităţii prin disocierea în state care au votat pentru şi împotrivă.N. este expresia principiului egalităţii suverane şi nu a unui principiu cu adevărat democratic. STRUCTURA INSTITUŢIONALĂ A ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE în conformitate cu articolul 108. şi reprezentanţii statelor la organizaţii ar trebui desemnaţi de popor şi nu de guverne a căror bază democratică este uneori sub semnul întrebării. uneori. cu excepţia votului în unanimitate. În practică această modalitate de luare a deciziilor. El are avantajul. în timp ce consensul este acordul unanim tacit rezultat din absenţa oricărei obiecţii. consensul. ______________________________________________________ 46 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . procedeul consensului a fost preluat şi răspândit în practica multor organizaţii internaţionale sau regionale... să o şi încalce).M. ci în funcţie de contribuţia financiară) este întâlnit la două organizaţii din sistemul O.I.U.E. faţă de vot._______________________________________ PARTEA II Cap. din decembrie 1992. II. care exclude supunerea la vot. Plecând de la definirea democraţiei ca fiind guvernarea de către popor sau de către cei aleşi de acesta. Germania şi Luxemburgul au un vot cu aceiaşi valoare în Adunarea Generală a O.U. consensul este definit ca absenţa oricărei obiecţii exprimate de un reprezentant al unui stat participant şi prezentată de aceasta ca fiind un obstacol pentru adoptarea respectivei decizii (definiţie dată de recomandările finale ale Conferinţei de la Helsinki pentru pregătirea C.. 1973). Soluţia ar fi una asemănătoare cu cea folosită în Consiliul (de Miniştri) al U.C. să aibă rezerve faţă de decizia votată şi. are dezavantajul de a crea întotdeauna o minoritate (ce poate. în care statele mai mari au. Dezvoltat cu precădere în cadrul oferit de CSCE. În acelaşi timp. Deşi. în funcţie de populaţie. care. se caracterizează prin negocierea unei propuneri până la momentul în care se ajunge la o soluţie de compromis accesibilă tuturor statelor participante. Din acest punct de vedere. şi Banca Mondială). reprezentarea statelor în organizaţiile internaţionale şi voturile corespunzătoare acestei reprezentări ar trebui să se realizeze proporţional cu mărimea populaţiei. privind reglementarea diferendelor (se poate iniţia o procedură de conciliere de către Consiliu sau Comitetul Înalţilor Funcţionari.S. la fel ca unanimitatea. fără acordul celor două state părţi la diferend). reprezintă acordul tuturor participanţilor el se deosebeşte clar de aceasta prin faptul că unanimitatea este totalitatea voturilor pozitive. Spre deosebire de vot. Un alt tip de vot ponderat (de data asta nu în funcţie de populaţie. mai multe voturi decât cele mici (de ex. (F.

Votul ponderat este adoptat în funcţie de: a) puterea economico-financiară şi militară a statelor. c) organul plenar al organizaţiei. Marea Britanie.A. China. c) consiliu permanent. b) secretariat.. R–c 3. R-b 5. Marea Britanie. China.N. Secretarul general al unei organizaţii este desemnat de: a) guvernul ţării în care organizaţia îşi are sediul. India. Germania. Rusia.U._______________________________________ PARTEA II Cap. b) guvernul ţării al cărei cetăţean este. Care dintre următoarele organisme este comun tuturor organizaţiilor: a) comitet executiv. China. b) S. ______________________________________________________ 47 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . Rusia. Rusia. STRUCTURA INSTITUŢIONALĂ A ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE Test autoevaluare 1. Marea Britanie.: a) S. R-a 4. b) între o cincime şi o treime c) între o zecime şi o jumătate din numărul membrilor organizaţiei. Care este ponderea statelor membre în cadrul organelor restrânse ale unei organizaţii internaţionale: a) între o zecime şi o treime.. c) S.U.U. II. R-b 2. Care dintre următoarele grupări de state sunt reprezentate permanent în Consiliul de Securitate a O.U. Franţa.A..A.

II._______________________________________ PARTEA II Cap. R–b+c ______________________________________________________ 48 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . c) în funcţie de contribuţia financiară. STRUCTURA INSTITUŢIONALĂ A ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE b) în funcţie de mărimea populaţiei.

acestea ar fi Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa pentru continentul european. În prima categorie se înscriu organizaţiile din care pot face parte toate statele lumii – în care se regăseşte doar O. III. organizaţii cu caracter continental şi organizaţii regionale. • Explicarea elementelor definitorii ale organizaţiilor internaţionale III. Organizaţia Statelor Americane pentru cele două Americi. organism principal al ONU. Într-o ordine aleatorie.N.U.Tipologia organizaţiilor internaţionale III. 1.____________________________________________ PARTEA II Cap. Cu titlu orientativ. modalităţilor particulare de adeziune a statelor. structura lor instituţională. funcţiile acestora. şi unele instituţii specializate din sistemul ONU. 3 Instituţii specializate din sistemul O. dar polarizate într-un sistem. Potrivit criteriului compoziţional al organizaţiilor internaţionale. Tipologia organizaţiilor internaţionale O clasificare corespunzătoare a organizaţiilor internaţionale este greu de realizat datorită diversităţii actelor lor constitutive. Organizaţii internaţionale cu vocaţie universală III.Organizaţii internaţionale cu vocaţie continentală şi regională OBIECTIVE • Identificarea tipurilor de organizaţii create pe plan internaţional.1. s-ar putea distinge câteva criterii de clasificare: compoziţia organizaţiilor internaţionale. 1. De fapt.2. şi Oceania care cuprind statele cu o mai mare întindere ca suprafaţă şi cu cea mai numeroasă ______________________________________________________ 49 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . distingem organizaţii cu vocaţie universală. în cazul în care s-ar lua în consideraţie numai criteriul funcţionalităţii.N. aceste instituţii sunt tot organizaţii internaţionale interguvernamentale. III. acţionând coordonat de ECOSOC. multe din ele constituite înaintea Organizaţiei Naţiunilor Unite. Organizaţia Unităţii Africane pentru continentul african.4.Compoziţie. În categoria organizaţiilor cu caracter continental se înscriu cele care grupează statele de pe fiecare din cele cinci continente populate ale globului. suprapunerea sarcinilor. singur Continentul asiatic. PRINCIPALELE ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE CONŢINUT III.U. întinderea diferită a responsabilităţii juridice internaţionale.

care grupează numai statele arabe mediteraneene din Africa şi care poate fi. În prezent nu mai corespunde realităţii şi compoziţiei societăţii internaţionale. când numărul organizaţiilor internaţionale era mic. organizaţie realmente continentală. Aceste capacităţi favorizează statele care le posedă într-o mai mare măsură. conferindu-le în cadrul organizaţiilor o influenţă politică direct proporţională cu ele. sau pe continentul african. ALL Beck. b) Eterogenitatea. deşi numărul statelor membre a fost doar de 61. sunt: a) Universalitatea. India şi China). prin formele instituţionale de 41 R. Cele mai reprezentative trăsături care caracterizează organizaţiile cu caracter universal. este sau nu deschisă tuturor statelor. 2000. Australia. politice de asemenea diferite. În majoritatea cazurilor. Multă vreme. Aşa se explică şi aprecierea ca prima organizaţie cu caracter universal a fost Societatea Naţiunilor. cu atât regulile unei asemenea organizaţii vor reuşi să se impună întregii societăţi internaţionale. Ed. Dar caracterul universal al unei societăţi internaţionale poate fi dat nu numai de criteriul compoziţional sau spaţial ci şi de faptul că organizează şi coordonează cooperarea interstatală în toate domeniile vieţii internaţionale sau de interes pentru societatea internaţională. Pentru a aprecia caracterul universal al unei organizaţii trebuie observat dacă. militare. III.____________________________________________ PARTEA II Cap. şi Uniunea Europeană cu numai 27 de state. potrivit statului ei. Cu cât membrii efectivi ai unei asemenea organizaţii se apropie de acest caracter. organizaţiile internaţionale cu caracter universal declarat nu au reuşit să devină sub acest aspect. în majoritatea cazurilor erau constituite în domenii limitate. ______________________________________________________ 50 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . Bunăoară. Organizaţii internaţionale interguvernamentale. aprecierea ca regionale este discutabilă. dar este evidentă tendinţa spre participare universală. sunt calificate ambele ca organizaţii regionale. nu dispune de o asemenea organizaţie. Organizaţiile internaţionale universale cuprind state de dimensiuni diferite.universale. organizaţiile internaţionale sunt incluse în 41 grupa organizaţiilor internaţionale regionale deşi sub aspectul participării statelor doar după principiul contiguităţii geografice. Miga Beşteliu. întradevăr. având capacităţi economice. PRINCIPALELE ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE populaţie (Rusia. considerată organizaţie regională. în Europa şi Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare care numără toate cele 45 state europene. şi nu dacă toate statele au devenit membre. Totuşi. este asimilată în aceeaşi categorie cu Liga Arabă. concepută în 1945. Această distincţie „regională” îşi are originea în Carta ONU. respectiv ONU şi instituţiile sale specializate. unde Organizaţia Unităţii Africane.

E. De exemplu. Clasificarea organizaţiilor după acest criteriu corespunde cu clasificarea făcută în legătură cu tipurile de relaţii internaţionale. U. respectiv o strânsă şi eficientă cooperare între statele membre ale organizaţiilor universale. 1988)..Est (ASEAN.americană de liber schimb (NAFTA 1991). 1967). mai exista faptic în anii ’90 ai secolului trecut. In multe cazuri. În ce priveşte organizaţiile continentale şi cele regionale şi acestea prezintă unele caracteristici comune. Pe de altă parte datorită proliferării lor.E. 1991). Asociaţia americană de integrare (ALDI. s-au reunit în Uniunea Europeană. dar şi unele specificităţi. În condiţiile luării în considerare a domeniului de activitate. şi NATO s-au constituit ca reacţie la un ipotetic potenţial pericol a expansiunii comunismului spre Vestul Europei sau. 2. ca de exemplu O.E. în funcţie de gradul lor diferit de specializare. În doctrină există tendinţa de a le plasa în două mari grupe de organizaţii: politice şi tehnico-economice. Comisiei Pacificului de Sud (1947) sau Tratatului de asistenţă mutuală dintre Noua Zeenlandă.N. procesul de constituire a unor organizaţii regionale înregistrează totuşi existenţa: Asociaţiei Naţiunilor Asiei de Sud . ele (organizaţiile) s-au constituit pe baza unor interese comune sau apropiate ale ţărilor dintr-o anumită zonă geografică sau continent. aceste două tipuri de organizaţii se caracterizează şi prin gradul mai mare de omogenitate datorită unor sisteme politice asemănătoare sau compatibile. în cazul Organizaţiei Unităţii Africane. cum ar fi numărul. în cadrul acestora şi prin intermediul lor. singură A. PRINCIPALELE ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE adoptare a deciziilor. acceptabile şi acceptate de toţi participanţii. a apariţiei neocolonialismului. Mai puţin marcant în regiunile asiatice şi în zona Pacificului.A.E.O. un patrimoniu cultural comun.A. 1951). cel mai reprezentativ exemplu fiind cel european. În general.U. Asociaţia nord .O. care la rândul lor se pot diviza în mai multe subgrupe. Şi pe celelalte continente fenomenul este mai mult sau mai puţin pronunţat.E.____________________________________________ PARTEA II Cap. În general. se realizează scopul organizaţiei. C. în cadrul căruia organizaţii precum U. III.E. Dintre acestea. şi chiar o bază religioasă . C. înfiinţată prin Carta de la Bogota din 1948. se observă tendinţa organizaţiilor internaţionale de a se constituie în “sisteme regionale” de organizaţii. o bază economică şi sisteme economice asemănătoare sau complementare. Australia şi SUA (ANZUS. Domeniul de activitate. este dificil de susţinut că în câmpul de manifestare al organizaţiilor ______________________________________________________ 51 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE .A. dar crearea lor a fost impulsionată şi de o serie de influenţe exterioare.E.. Piaţa comună a Sudului (MERCOSUR. mărimea şi capacităţile diferite. vecinătatea sau apropierea geografică sunt elemente de bază care conferă forţa organizaţiilor regionale şi cooperării între acestea.S. “tutelează” Grupul Andin (Carta de la Cartagena din 1969)..

sau organizaţii şi instituţii internaţionale în domeniul industriei. cu excepţia celor care privesc domeniul militar şi pe care mai corect le-am putea denumi alianţe militare . instituţii exercitând acţiuni sociale (Organizaţia Internaţională a Muncii. şi de la dezvoltarea economică şi socială până la înlesnirea contactelor directe dintre state prin diplomaţia multilaterală. şi invers. vom observa că organizaţiile politice. În cazul clasificării formale în funcţie de domeniul lor de acţiune. la o întrepătrundere a activităţilor politice cu cele economice. III. Organizaţia Mondială a Comerţului) şi altele. Interdependenţa şi caracterul pluridimensional al cooperării internaţionale contemporane.____________________________________________ PARTEA II Cap. ştiinţifice (Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică. în grade diferite şi păstrând proporţiile. organizaţii exercitând activităţi culturale (UNESCO). Competenţe similare. în cadrul căreia cele mai reprezentative sunt instituţiile specializate din sistemul ONU. cuprinde organizaţii din domeniul comunicaţiilor internaţionale (Uniunea Poştală Universală.ale căror atribuţii vizează domenii strict limitate. în mod firesc. Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţională). Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură. din domeniul transporturilor (Organizaţia Maritimă Internaţională. Organizaţia Mondială a Sănătăţii). întâlnim şi la organizaţiile internaţionale continentale şi regionale. Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare). a cărui competenţă nu se extinde asupra chestiunilor militare şi nici asupra celor economice. desigur. Cel mai ilustrativ exemplu îl constituie Organizaţia Naţiunilor Unite a cărei sferă de acţiune se extinde de la problematica menţinerii păcii şi securităţii internaţionale. agriculturii şi comerţului (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială. nu pledează în favoarea separării factorilor politici de cei economici sau tehnico-ştiinţifici. Uniunea Internaţională a Telecomunicaţiilor). Este vorba de faptul că interdependenţa şi caracterul pluridimensional al cooperării internaţionale contemporane conduce. ______________________________________________________ 52 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . PRINCIPALELE ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE financiare sau economice nu intră şi relaţii sau aspecte politice. la protecţia drepturilor omului. instituţii financiar bancare (Fondul Monetar Internaţional. sunt de observat două aspecte. Cel mai tipic exemplu de organizaţie internaţională cu vocaţie pur politică este Consiliul Europei. pentru organizaţiile politice sau militare. Categoria largă a organizaţiilor tehnico-economice. ca şi natura raporturilor dintre participanţii la relaţiile internaţionale. Urmând criteriul de clasificare sus menţionat. Organizaţia Meteorologică Mondială). care ar conduce la clasificări teoretice artificiale ale organizaţiilor internaţionale. se pot implica în aproape orice domeniu de interes vital pentru omenire.

deciziile lor să aibă forţa obligatorie pentru guvernele statelor membre şi locuitorii acestora. Datorită acestei poziţii. III. Cea mai mare parte a organizaţiilor sunt organizaţii internaţionale de cooperare. 3. în mod independent. Organizaţiile internaţionale. date fiind natura raporturilor dintre state în cadrul organizaţiilor internaţionale. Caracterul acestor organizaţii de cooperare. prin voinţa lor. modul de luare a deciziilor şi natura hotărârilor adoptate. deciziile organizaţiilor incluse în această categorie. astfel cum au fost ele exprimate prin atribuţiile conferite organizaţiilor în tratatele lor constitutive. statele îşi păstrează exclusiv şi discreţionar. Organizaţiile de integrare tind să impună deciziile lor guvernelor şi de aici reiese caracterul lor supranaţional. Din punct de vedere al structurii instituţionale. mai degrabă convenţională decât faptică. când statele consideră că interesul naţional este afectat în vreun mod pot să-şi exprime rezervele la tratatele constitutive ale organizaţiilor. dreptul de a aprecia angajamentele pe care şi le asumă şi urmările acestora. Structura instituţională. au caracter de recomandări a căror valoare juridică este doar intrinseacă. În general. ori financiare sau de altă natură. în principiu lipsite de caracter obligatoriu. ______________________________________________________ 53 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . impunând doar modalităţi de comportament pentru membrii organizaţiilor. Din acest punct de vedere organizaţiile sunt deci.____________________________________________ PARTEA II Cap. acestora nu li se transferă decât cu rare excepţii . Tot ca regulă generală. În al doilea rând. nu au capacitatea de a acţiona peste voinţa statelor membre. Ele sunt constituite de state. Organizaţiile supranaţionale ar trebui. Guvernele statelor nu pot fi obligate împotriva voinţei lor. putem să distingem organizaţii internaţionale de cooperare şi organizaţii integratoare sau supranaţionale. în raporturile cu organizaţiile internaţionale. teoretic. să exercite funcţiile guvernamentale. să întrunească următoarele condiţii: • să dispună de organe proprii supranaţionale în măsură să ia decizii şi. să aibă mijloacele proprii necesare impunerii deciziilor respective. competenţe de tip guvernamental. este relevat de structura lor instituţională. fiecare stat dispunând de un vot (expresia egalităţii suverane a statelor). mai ales. şi competenţele cu care 42 statele le investesc. deciziile în cadrul organizaţiilor de cooperare se iau prin vot. PRINCIPALELE ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE Clasificarea apare. preponderent politice sau economice. CEEA). fără cooperarea guvernelor naţionale. CEE. • • 42 Este cazul celor 3 comunităţi europene (CECO. în această situaţie. cu respectarea principiilor suveranităţii de stat şi egalităţii suverane a statelor. să observăm că. cărora li s-a transferat asemenea competenţe şi care impun statelor membre deciziile lor. Ca atare.

p. mai ales organizaţiile de integrare caută să se manifeste. 2. Principalele lor decizii reprezintă compromisuri realizate între poziţiile statelor membre. ______________________________________________________ 54 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . Organizaţii internaţionale cu vocaţie de universalitate A. de la Saint-Germain (cu Austria). funcţionarea Comunităţilor Europene depinde de cooperarea dintre guvernele ţărilor membre. organizaţiile internaţionale capătă calitatea de subiecte de drept internaţional. Existenţa acesteia a durat o perioadă de timp relativ scurtă. de la Neuilly (cu Bulgaria). Acesta a constituit partea I a tratatelor de pace de la Versailles (cu Germania). Pactul Ligii Naţiunilor a fost elaborat şi adoptat de Conferinţa de pace de la Versailles. Bucureşti. state invitate să adere la Pact ca şi “orice stat. Ed. la nici una din organizaţiile de integrare existente. III. Ca şi în cazul celorlalte organizaţii. dar domeniile de aplicabilitate ale unor asemenea decizii sunt convenite prin negocieri între statele membre şi consemnate în actele constitutive şi modificatoare ale Comunităţilor. ca expresie a curentului de opinie pacifist. organizaţia cu cel mai înalt grad de integrare. care nu întotdeauna este desăvârşită. în cursul primului război mondial. In virtutea acestei calităţi ele se angajează în raporturi cu alte state şi alte organizaţii internaţionale. Odată constituite. Chiar Uniunea Europeană.____________________________________________ PARTEA II Cap. faţă de care. Ideea creării unei organizaţii de state cu vocaţie de universalitate. printre care şi România. • 43 Stelian Scăunaş. Liga Naţiunilor a constituit prima încercare de a se făuri o organizaţie de state cu caracter general şi permanent. tot mai frecvent. Scopurile proclamate în preambulul pactului erau: promovarea colaborării internaţionale şi realizarea păcii şi securităţii internaţionale prin acceptarea obligaţiei de a nu recurge la război. III. 2001. Liga Naţiunilor. la 28 iunie 1919. Este adevărat că în conformitate cu normele dreptului comunitar. 43 de la Trianon (cu Ungaria) şi de la Sévres (cu Turcia) . PRINCIPALELE ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE dizolvarea sau modificarea lor nu se realizează fără consimţământul organelor supranaţionale. ca o reacţie faţă de sacrificiile şi dezastrele provocate de război. Drept interaţnional public. ALL Beck. unele decizii ale organelor comunitare au forţa obligatorie în ordinea juridică a ţărilor membre. prin respectarea dreptului internaţional şi a obligaţiilor decurgând din tratate şi prin menţinerea justiţiei. limitându-se între primul şi cel de-al doilea război mondial. a apărut în mai multe ţări. Aceste elemente nu se regăsesc însă. nu poate fi socotită o organizaţie supranaţională în înţelesul teoretic dat mai sus acestui termen. ca entităţi autonome. sub toate aspectele enumerate.71. în mod firesc. Membrii fondatori ai Ligii Naţiunilor au fost 31 de state. prin dezvoltarea unor relaţii juste între naţiuni. Puteau deveni membre ale Ligii statele semnatare ale tratatelor de pace.

cit. Liga Naţiunilor nu a putut preveni sau împiedica conflictele şi crizele grave ce au caracterizat viaţa internaţională în deceniul al 4-lea. cât şi prin mecanismele internaţionale pe care a încercat să le organizeze. Putem conchide că Organizaţia Naţiunilor Unite a fost clădită pornind de la experienţa Ligii. Semnând la 1 ianuarie 1942 Declaraţia luptei comune împotriva ţărilor Axei. de apărare şi consolidare a ordinii internaţionale. În octombrie 1943. B. Liga Naţiunilor nu a dovedit capacitatea de a influenţa substanţial desfăşurarea evenimentelor internaţionale şi de a deveni un instrument adecvat apărării păcii şi securităţii internaţionale. atât prin promovarea unor norme şi instituţii juridice. care a durat formal până în aprilie 1946.U. Prin activitatea ei. la conferinţa de la Moscova a miniştrilor de externe ai U.. Bogdan Aurescu.PARTEA II Cap. Organele Ligii au fost Adunarea plenară şi Consiliul. asistate de un secretariat permanent. dar a încetat practic odată cu izbucnirea celui de-al doilea război mondial.U. Titulescu de două ori consecutiv ca preşedinte al Adunării Naţiunilor a însemnat un omagiu adus meritelor excepţionale ale diplomatului român în domeniul acţiunii pătrunderii principiilor Ligii în realitatea vieţii internaţionale. prin excludere pentru încălcarea pactului sau prin neacceptarea amendamentelor la pact.A. Aflându-se printre membrii fondatori ai Ligii. în cazul agresiunilor japoneze împotriva Chinei. şi Anglia s-a adoptat o declaraţie cu privire 44 Alexandru Bolintineanu. Mai târziu. op. Calitatea de membru putea înceta prin retragerea voluntară. PRINCIPALELE ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE dominion sau colonie cu deplină autoguvernare” admise pe baza aprobării Adunării Ligii. S. reprezentanţii a 26 de state din coaliţia antihitleristă au folosit denumirea Naţiunile Unite spre a desemna această alianţă.R. p. ______________________________________________________ 55 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . Deşi într-un anumit moment dat al existenţei sale Liga a numărat 61 de state membre. 94. Organizaţia Naţiunilor Unite Pregătirile pentru înfiinţarea O. denumire trecută apoi noii organizaţii internaţionale. cu un preaviz de doi ani. al secolului trecut. Liga Naţiunilor nu a luat nici o măsură împotriva agresorului. România a manifestat o atitudine constantă în activitatea de organizare a securităţii colective. alegerea lui N. pentru a asigura aplicarea normelor de drept aşezate la baza societăţii internaţionale. Adrian Năstase. s-au desfăşurat încă din primii ani ai celui de-al doilea război mondial. universalitatea nu a fost niciodată realizată.S. dacă ofereau garanţii că vor respecta obligaţiile internaţionale şi reglementările Ligii privind forţele armate şi armamentele. Astfel. Dezmembrarea şi anexarea Cehoslovaciei de către Germania (1938-1939) şi Anschlussul impus de aceasta Austriei (1939) au marcat definitiva pierdere a autorităţii 44 Ligii Naţiunilor . în 1931 şi 1937.S. pe baza respectării tratatelor şi a integrităţii teritoriale a statelor.N. III. Liga nu a reacţionat faţă de violările Tratatului de Pace de la Versailles de către Germania (în 1936 şi 1938) şi intervenţia Germaniei şi Italiei în războiul civil spaniol. Aceeaşi Ligă a Naţiunilor a contribuit la dezvoltarea dreptului internaţional.

cultural. 155. Primul proiect al statutului noii organizaţii a fost elaborat apoi la Conferinţa de la Dumbarton Oaks (lângă Washington). s-a adoptat Carta Naţiunilor Unite.După aceasta. dată sărbătorită în fiecare an ca “Ziua Naţiunilor Unite” . folosind ca metode în vederea atingerii acestui obiectiv: măsuri colective eficace pentru prevenirea şi înlăturarea ameninţărilor contra păcii şi reprimarea actelor de agresiune şi a altor violări ale păcii. Această declaraţie (pct. ______________________________________________________ 56 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE .____________________________________________ PARTEA II Cap. rezolvarea pe cale paşnică. au fost reafirmate în Conferinţa de la Teheran. social. Carta a intrat în vigoare la 24 45 octombrie 1945. Din preambul rezultă că scopul suprem al organizaţiei este de a feri generaţiile viitoare de flagelul războiului. 45 Raluca Miga Beşteliu. sex. adoptându-se principiul unanimităţii membrilor permanenţi ai Consiliului de Securitate pentru problemele de fond. prin garantarea ca forţa armată nu va mai fi folosită decât în interesul comun. în termenul cel mai scurt. întemeiată pe principiul egalităţii suverane. cit. Conferinţa din Crimeea (Ialta – februarie 1945) a şefilor de guverne ai URSS. formulate în “Declaraţia de la Moscova”. SUA şi Angliei. la care au participat şefii de guverne ai URSS. umanitar şi încurajarea şi dezvoltarea respectului pentru drepturile omului şi libertăţile fundamentale pentru toţi. Angliei şi Chinei sub forma unor “Propuneri pentru înfiinţarea unei organizaţii internaţionale universale” . op. la care au participat 51 de state. III. Scopurile organizaţiei sunt: menţinerea păcii şi securităţii internaţionale. din decembrie 1943. întemeiate pe principiul egalităţii în drepturi şi al autodeterminării popoarelor şi luarea oricăror alte măsuri potrivite pentru a întări pacea lumii. dezvoltarea de relaţii prieteneşti între naţiuni. care să cuprindă toate statele mari şi mici. În sfârşit. limbă sau religie. şi prin stabilirea între state a unor relaţii de bună vecinătate şi de toleranţă. prin unirea forţelor membrilor ei în vederea menţinerii păcii şi securităţii internaţionale. care a avut loc între 25 aprilie 1945 şi 26 iunie 1945 (ziua semnării Cartei). la care au participat reprezentanţii URSS. SUA şi Angliei au rezolvat problema procedurii de vot în Consiliul de Securitate (rămasă nesoluţionată la Dumbarton Oaks). scop care constituie în fond o altă expresie a măsurilor ce trebuie luate de organizaţie pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale. realizarea colaborării internaţionale în rezolvarea problemelor internaţionale cu caracter economic. fără deosebire de rasă. SUA. va trebui înfiinţată o organizaţie internaţională universală. 4) prevedea că. la Conferinţa de la San Francisco. Scopurile şi principiile noii organizaţii. în conformitate cu principiile justiţiei şi ale dreptului internaţional a diferendelor ori situaţiilor cu caracter internaţional care ar putea duce la o încălcare a păcii. PRINCIPALELE ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE la securitatea generală (declaraţie la care ulterior a aderat şi China). în perioada august-octombrie 1944. p.

de violări ale păcii şi acte de agresiune “ (art. violări ale păcii şi acte de agresiune.U. supravegherea teritoriilor sub tutela ONU. ______________________________________________________ 57 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . ca temelie a organizaţiei. Hotărârile de fond ale consiliului trebuie să întrunească votul un număr de membri. El mai îndeplineşte şi alte funcţii. Principiile Cartei O. Este constituit din 15 membri. p. luarea unor măsuri de constrângere pentru garantarea respectării deciziilor Curţii Internaţionale de Justiţie. • abţinerea de la ameninţarea cu forţa şi de la folosirea ei împotriva integrităţii teritoriale ori independenţei politice a vreunui stat. 158. recomandarea primirii de noi membri în ONU. Franţa. China. • dreptul popoarelor de a dispune de ele însăle. Consiliul de Securitate – are răspunderea primordială pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale. chiar forţa armată. decise de Consiliul de Securitate şi aduse la îndeplinire de forţele armate ale statelor membre (cap. 156. VII din Cartă) • autoapărarea individuală sau colectivă a statelor împotriva unui atac armat până când Consiliul de Securitate va fi luat măsurile necesare pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale (art. PRINCIPALELE ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE asigurarea ca organizaţia să fie un centru în care să se armonizeze acţiunile statelor pentru înfăptuirea scopurilor 46 comune . 51 din Cartă). 39-51) din Cartă. Adunarea Generală. În baza dispoziţiilor art. Raluca Miga Beşteliu.N. Consiliul de Securitate colaborează cu organismele regionale. III. ONU are şase organe principale: Consiliul de Securitate. Consiliul de Tutelă. cit. op. Consiliul de Securitate pretinde şi indică statelor să-şi soluţioneze diferendele internaţionale pe cale paşnică. Rusia). 46 47 Raluca Miga Beşteliu. constatând existenţa unor asemenea ameninţări. p. dar poate aplica şi măsuri de constrângere. inclusiv pe cele ale celor cinci membri permanenţi. • îndeplinirea cu bună credinţă a obligaţiilor asumate prin Cartă. Consiliul Economic şi Social. cit.____________________________________________ PARTEA II Cap. Curtea internaţională de Justiţie şi Secretariatul. • reglementarea prin mijloace paşnice a diferendelor internaţionale. dintre care 5 membri permanenţi cu drept de veto (Statele Unite. 53 din Cartă. • neintervenţia în probleme care sunt esenţial de competenţa internă 47 a statelor . sunt: • egalitatea suverană a statelor membre. precum elaborarea sistemului de reglementare a armamentelor. dar nici o acţiune de constrângere nu poate fi desfăşurată fără autorizaţia sa. Marea Britanie. op. Conform prevederilor Capitolului VII “Acţiuni în caz de ameninţări împotriva păcii. Principalele excepţii de la interdicţia folosirii forţei prevăzute de Cartă sunt: • măsurile de constrângere în caz de ameninţare a păcii.

însă există şi organe subsidiare ale ONU. De la înfiinţare. Curtea Internaţională de Justiţie (CIJ) – este organul principal jurisdicţional al ONU. formate din reprezentanţi ai statelor membre sau din specialişti. cu scopul de a contribui la îndeplinirea obiectivelor organizaţiei şi ale organelor principale. eficienţă şi moralitate. cu un mandat de nouă ani. recomanda măsuri pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale şi poate adopta rezoluţii. PRINCIPALELE ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE Adunarea Generală .este organul principal al ONU. numit pe timp de 5 ani. dar toate au devenit independente. cu o competenţă delegată. iniţierea şi elaborarea de studii şi transmiterea de recomandări adunării Generale. care este parte integrantă a Cartei ONU. şi-a suspendat activitatea. cu un rol deosebit de important în dezvoltarea dreptului internaţional public. ea este formată din reprezentanţi ai tuturor statelor membre (cel puţin câte 5 din fiecare stat). care se ocupă de regimul internaţional al tutelei asupra teritoriilor care nu se autoguvernează. Consiliul de Tutelă . Secretarul general este cel mai înalt funcţionar al ONU. ______________________________________________________ 58 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . ca organ subsidiar al Adunării Generale a ONU. competenţă. Ca exemplu. Secretariatul ONU – este organul principal format din secretarul general şi personalul secretariatului. Aceste organe sunt înfiinţate de organele principale. Comisia de Drept Internaţional. Acesta este motivul pentru care Consiliul de Tutelă. Adunarea Generală poate discuta orice problemă sau situaţie care intră în sfera de competenţă a Cartei şi poate face recomandări membrilor săi. contencioasă sau consultativă. Operaţiunile ONU pentru Menţinerea Păcii etc. Acestea au fost organele principale ale ONU. 11 teritorii au fost plasate sub tutela ONU. Funcţiile Secretarului general au un caracter internaţional şi de independenţă. CIJ este alcătuită din 15 judecători aleşi de Adunarea Generală şi de Consiliul de Securitate. III. Consiliului de Securitate sau membrilor organizaţiei şi Consiliului. având ca atribuţii îndeplinirea obiectivelor ONU în domeniul economic. Ea poate. precum şi dacă le acceptă şi sunt dispuse să îndeplinească acele obligaţii. de asemenea.este organul cel mai reprezentativ al organizaţiei. are o competenţă facultativă. Calitatea de membru se acordă tuturor statelor care sunt capabile să îndeplinească obligaţiile conţinute din Cartă. Înaltul Comisariat al ONU pentru Refugiaţi. ce funcţionează pe baza statutului său. Ea poate judeca numai diferendele pe care i le supun statele şi hotărârile sunt obligatorii numai pentru statele membre. social şi respectarea drepturilor omului. Personalul Secretariatului este recrutat de Secretarul general pe criteriul geografic şi pe criterii de pregătire profesională. Numărul statelor membre a ajuns la 195. alcătuit din 5 membri ai Consiliului de Securitate şi având ca conducător SUA. membrilor ONU şi instituţiilor specializate. Consiliul Economic şi Social – este alcătuit din 54 de membri aleşi de Adunarea Generală.____________________________________________ PARTEA II Cap.

Instituţiile specializate nu sunt organe ale O.N. 77. iar problemele înarmării nucleare au trecut pe plan secund faţă de problemele legate de mediul înconjurător sau terorism. conform unei convenţii din 1947. şi ratificată de peste 100 de state. Din punct de vedere juridic. care se ocupă de problemele dezarmării sunt organe de deliberare şi de negociere.U. au personalitate juridică internaţională funcţională şi personalitate de drept civil în cadrul ordinii juridice a statelor unde îşi au sediul. educaţional.N.. iar activitatea lor nu are limite geografice (se desfăşoară pe plan mondial). Prevederile Cartei O. servesc la dezvoltarea cooperării statelor membre în domeniul economic. Deşi prezintă fiecare trăsături specifice. III. op.U. 48 Ion Anghel. pe această bază.U. asigurând echilibrul fragil între lumea ţărilor puternic industrializate şi lumea ţărilor în curs de dezvoltare.U. Ele au calitatea de subiect de drept internaţional ca şi O.N..U. potrivit actelor lor constitutive. 3.N.U.U. încercând – pe această cale – să menţină pacea şi securitatea internaţională.N..N. practic şi-a asumat rolul de conducător şi de condus. aprobată de Adunarea Generală a O.U. social.N. Adunarea Generală în plenul ei 48 şi comisia I. Funcţiile pe care le îndeplinesc instituţiile specializate privesc anumite domenii bine precizate. de altfel au o structură organizatorică proprie şi funcţiuni în virtutea cărora stabilesc raporturi internaţionale.N. referindu-se la stabilirea unui sistem de reglementare a armamentelor. O. luându-se în considerare numărul foarte mare de membri ai O.Instituţii specializate din sistemul O. în care societatea internaţională pare a fi dominată de câteva mari puteri. reprezentând practic toate zonele lumii şi toate culturile existente.U. instituţiile specializate au în general următoarele caracteristici: sunt create printr-un tratat multilateral (statut sau constituţie).____________________________________________ PARTEA II Cap. dar aceste organizaţii sunt destinate să cuprindă toate statele. Deci în contextul internaţional actual.N. Organele de deliberare sunt. U.N. operaţiile pentru menţinerea păcii se deosebesc de măsurile de constrângere cu folosirea forţelor militare prin caracterul lor consensual. cultural. statelor membre şi Consiliului de Securitate. în timpul sesiunilor . 26) şi de principii generale privind dezarmarea şi reglementarea armamentelor care să facă obiectul studiului Adunării Generale şi al unor recomandări ce le-ar adresa. reprezintă singura modalitate de comunicare eficientă între state. în menţinerea păcii şi securităţii internaţionale. în primul rând. p. cit.N. pe baza unor planuri ce ar fi trebuit să fie elaborate de Consiliul de securitate (art. PRINCIPALELE ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE Rolul O.U. N. Instituţiile specializate sunt organizaţii internaţionale interstatale care. al sănătăţii şi în alte domenii legate de scopurile O. necoercitiv şi scopul lor – conservarea situaţiei existente. Mecanismele O. cu privire la dezarmare au un caracter limitat. Aşa că O. III. ______________________________________________________ 59 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . încheie acorduri cu O.U.

____________________________________________ PARTEA II Cap. Marian Mihăilă. cit. consiliul guvernanţilor. precum şi state nemembre.U. cit. secretariat (birou) compus din funcţionari internaţionali şi condus de un secretar general. a realiza bunăstarea economică şi folosirea deplină a forţei de muncă. De asemenea. urmărind ridicarea condiţiilor de trai ale popoarelor statelor membre. 54.U. România este 50 membră fondatoare a O. PRINCIPALELE ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE adunarea lor generală (Conferinţa Generală. op. directorat. A fost înfiinţată la 11 aprilie 1919. 47. cit. sporirea randamentului producţiei şi repartiţiei tuturor produselor alimentare şi agricole.M.. a ocroti sănătatea muncitorilor. Ea are un caracter preponderent tehnic. adoptată cu o majoritate de 2/3. Asia şi Orientul îndepărtat. cu o compunere restrânsă.I. inclusiv 2/3 din delegaţii guvernamentale. III. Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) – a fost înfiinţată la 16 octombrie 1945 şi este instituţie specializată a ONU. cu sediul la Roma.. p. sunt următoarele: Organizaţia Internaţională a Muncii (OIM) – este o organizaţie interguvernamentală cu statut de instituţie specializată a O. în general. fiecare stat având în general un singur vot. Orientul Apropiat. îmbunătăţirea condiţiilor de existenţă a populaţiilor rurale. un caracter normativ (elaborarea de proiecte de acorduri între ele sau cu statele etc. Raluca Miga Beşteliu. La O. a contribui la îmbunătăţirea condiţiilor lor de muncă şi la ridicarea nivelului de trai. are birouri regionale pentru Africa. structura organizatorică are un caracter tripartit cuprinzând: organul reprezentativ format din toate statele membre şi care se întruneşte în sesiuni periodice. expansiunea economiei mondiale şi rezolvarea problemei subnutriţiei din lume. pentru activităţi operative. Adunare. în temeiul unei hotărâri a Conferinţei Internaţionale a Muncii. ______________________________________________________ 60 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . cu scopul de a ocroti demnitatea muncitorilor. se bucură de privilegii şi imunităţi asemănătoare cu cele ale 49 O. funcţiile instituţiilor specializate au un caracter de conducere şi coordonare. America Latină şi birouri de 49 50 Raluca Miga Beşteliu. p.I. op. organul administrativ (executiv) denumit: consiliul. op.N.N. a asigura posibilităţi egale în domeniul învăţământului şi pregătirii profesionale etc.poate adera orice stat membru al ONU.N. p.M. Congres) este alcătuită numai din reprezentanţi ai statelor. comitet executiv. Instituţiile specializate din sistemul O.). 55.U. din 1946. care acceptă prevederile Convenţiei. uneori de control şi. organele reprezentative şi administrative alcătuite din state adoptă hotărârile cu majoritate de voturi (simplă sau calificată) ori prin consens. a proteja mama şi copilul.

op. p. Ştiinţă şi Cultură (UNESCO) – este o organizaţie interguvernamentală cu statut de instituţie specializată. op. Activităţile OMS nu au un caracter tehnic. FIDA întreţine relaţii cu ONU şi cu instituţiile sale specializate. înfiinţată în ianuarie 1976 cu scopul de a mobiliza şi furniza surse suplimentare pentru finanţarea dezvoltării agriculturii ţărilor în curs de dezvoltare. propune convenţii. Adrian Năstase. III. Arad. sex. Formele sub care FIDA furnizează mijloace financiare în vederea realizării scopului său sunt programele privind crearea şi dezvoltarea sistemelor de producţie alimentară. PRINCIPALELE ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE legătură pentru America de Nord şi Naţiunile Unite. iar cererea lor a fost aprobată cu majoritatea simplă de către Adunarea Mondială a Sănătăţii. România este membră FIDA din 1977 . Pentru atingerea acestui scop. deşi semnată la 22 iulie 1946. cit. 55. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) – este o organizaţie interguvernamentală cu statut de instituţie specializată O. p. cultură şi comunicaţie. OMS are peste 150 de membri plini şi dispune totodată de o reţea de şase birouri regionale. ştiinţă. stimularea politicilor naţionale ale statelor în acest domeniu. 53 Raluca Miga Beşteliu. Bogdan Aurescu. ______________________________________________________ 61 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . Fondul Internaţional de Dezvoltare Agricolă (FIDA) – cu sediul la Roma este o instituţie specializată a O. Pentru realizarea acestui scop. op. precum şi cu unele organizaţii internaţionale 52 neguvernamentale. Constituţia ei. op. de a dezvolta colaborarea între naţiuni pentru a asigura respectul universal al justiţiei şi al legii. p. p. Servosat. cit.N.N. 63 Marian Mihălă. Ed. 55._________________________________________ PARTEA II Cap. precum şi al drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale pe care Carta Naţiunilor le recunoaşte tuturor popoarelor..U. Scopul organizaţiei este acela de a contribui la menţinerea păcii şi securităţii internaţionale prin educaţie. limbă sau religie.U. cit. înfiinţată prin Conferinţa de la New York din 1946. cit. Scopul organizaţiei este de a conduce popoarele la nivelul cel mai ridicat posibil de sănătate. Drept internaţional public. servicii epidemiologice. a intrat în vigoare în 1948. 77 52 Raluca Miga Beşteliu. creată la 4 noiembrie 1946. aderat sau acceptat în orice alt mod actul constitutiv al organizaţiei – Constituţia – precum şi cele care au solicitat admiterea în organizaţie. fără discriminare de rasă. înfiinţează şi întreţine servicii administrative şi tehnice. România a devenit 51 membră a FAO în 1962 . Sunt membre ale OMS statele care au semnat. Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie. OMS acţionează ca o autoritate conducătoare şi coordonatoare în domeniul sănătăţii. p. ameliorarea sistemului nutriţional şi a condiţiilor de viaţă a celor mai dezavantajate ţări. UNESCO îşi desfăşoară activitatea pe mai multe planuri: 51 Marţian Niciu. ci un caracter social şi umanitar general. 47. 53 România este membră a OMS din 8 ianuarie 1948 . cu sediul la Geneva. 1999. cu sediul la Paris. acorduri şi regulamente referitoare la diferitele probleme internaţionale privind sănătatea etc. Alexandru Bolintineanu.

adoptată la 2 octombrie în cadrul Conferinţei de la Atlantic City. op. în 1874 . sub denumirea de Uniunea Poştală Generală. Uniunea Poştală Universală (UPU) – cu sediul la Berna (Elveţia). cit. după intrarea în vigoare a Convenţiei pentru Aviaţia Civilă Internaţională. UIT are ca obiective: reglementarea. Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale (OACI) . precum şi încurajarea dezvoltării colaborării internaţionale în acest domeniu. data la care a intrat în vigoare textul Convenţiei Poştale Universale. Uniunea Internaţională a Telecomunicaţiilor (UIT) – cu sediul la Geneva. cit. Scopul declarat al OACI este acela de a dezvolta principiile şi tehnicile 54 55 Marian Mihăilă.. 56 Mar\ian Niciu . România 55 este membră a UPU de la înfiinţarea acesteia. s-a constituit în 1865 ca o Uniune Telegrafică a Comunicaţiilor care. Conform statutului său. PRINCIPALELE ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE . 48. este o instituţie specializată a ONU care şi-a început activitatea la 4 aprilie 1947. . aeronautice şi maritime. revizuit în cadrul Congresului de la Paris din 1947.prin repunerea în funcţie a sistemelor de învăţământ dezorganizate în urma ostilităţilor. p. România este membră din 1975 . radiocomunicaţii spaţiale. cit. semnată la Chicago la 7 decembrie 1944. spre a spori randamentul serviciilor de telecomunicaţii şi a mări gradul lor de folosire de 56 către toate statele. spaţiale. UPU urmărşte organizarea şi îmbunătăţirea diferitelor servicii poştale. radiodifuziune şi televiziune).prin acţiuni cu caracter normativ: . Ea a dobândit statutul de instituţie specializată la 1 iulie 1948 în urma reorganizării şi a acordului încheiat în 1947 cu O. III. este o organizaţie interguvernamentală creată la 9 octombrie 1874. România a devenit membră a UNESCO 54 în 1956 . 69. op.prin organizarea de acţiuni pilot. în urma acordului încheiat cu ECOSOC. Membrii organizaţiei sunt statele care aveau această calitate la 1 iulie 1948.prin difuzarea de directive în domeniul educaţiei care să permită popoarelor din fiecare ţară să încurajeze valorile culturale şi naţionale şi conservarea moştenirii culturale. redeschiderea instituţiilor culturale (muzee. Marian Mihăilă. coordonarea şi planificarea tuturor formelor de telecomunicaţii internaţionale. p.cu sediul la Montreal (Canada). ______________________________________________________ 62 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE .U. p. La 1 ianuarie 1949. biblioteci) şi restabilirea legăturilor ştiinţifice şi culturale. favorizarea utilizării şi extinderii raţionale a reţelelor de telecomunicaţii (telefon. care este revizuită periodic. 48.elaborarea de proiecte de convenţii internaţionale şi de rezoluţii pe care le propune statelor spre adoptare. în 1932. op. telegraf. a fuzionat cu Uniunea Internaţională Telegrafică (fondată în 1903) şi a căpătat denumirea actuală în 1932 prin Convenţia Telecomunicaţiilor de la Madrid. .____________________________________________ PARTEA II Cap. mai ales radiocomunicaţii. UIT a devenit instituţie specializată a ONU pentru telecomunicaţii. . În perioada 1949-1953 Uniunea a fost reglementată apoi de Convenţia Internaţională a Telecomunicaţiilor. precum şi statele a căror cerere de admitere a fost aprobată de cel puţin 2/3 din statele membre.N.

cu sediul la Washington. asigurarea condiţiilor de securitate a zborurilor. măsurarea tonajului navelor.S. prin semnarea cu rezerva aderării urmată de aderare. iar restul în D. Amendamentele vizează adaptarea Fondului şi a operaţiunilor sale la condiţiile actuale. crearea şi exploatarea aeronavelor în scopuri paşnice etc. printr-o rezoluţie a consiliului guvernator.M. prin aderare. organizaţiile internaţionale interguvernamentale. protecţia mediului marin şi prevenirea poluării acestuia de către nave. acordul de înfiinţare fiind încheiat la 27 decembrie 1945. p. Scopurile organizaţiei sunt: instituirea unui sistem de colaborare interguvernamentală în domeniile tehnice ale navigaţiei maritime comerciale.T. propune măsuri de luptă contra inflaţiei. op.S. 57 România este membră a OACI din 1966 . cit. În 1976. All Beck. statele membre ale ONU pot deveni membre ale OMI prin semnarea fără rezervă privind aderarea. 49. Organizaţia Maritimă Internaţională (OMI) – cu sediul la Londra. a fost înfiinţată sub denumirea de Organizaţia Interguvernamentală Consultativă pentru Navigaţia Maritimă (IMCO) printr-o convenţie încheiată în 1948. p. adoptarea de către state a unor norme generale privind securitatea maritimă. Fiind o organizaţie deschisă. Aceste subscripţii. Fondul Mondial Internaţional (FMI) – este instituţie specializată a ONU. care a intrat însă în vigoare în 1958. combaterea 58 poluării maritime etc. organizaţia şi-a schimbat denumirea în OMI.I. PRINCIPALELE ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE navigaţiei aeriene internaţionale. F. În aceste scopuri FMI vinde aur sau devize membrilor săi pentru a sprijini astfel comerţul lor internaţional şi acordă consultaţii guvernelor cu privire la problemele lor financiare. ţărilor în curs de dezvoltare. Bucure]ti. eficientizarea navigaţiei în problema salvării vieţii omeneşti pe mare.____________________________________ PARTEA II Cap. ca urmare a unor amendamente aduse convenţiei. 2000. prevenirea abordajelor maritime.se plăteşte în moneda naţională a ţării respective. cote. 221. Ed. a menţine aranjamentele de schimb ordonate între membri şi a evita cursa deprecierii schimburilor. 58 Marian Mihăilă. au fost aduse o serie de amendamente statutului FMI..uri sau în monedă general acceptată Raluca Miga Beşteliu. în acest domeniu. a favoriza stabilirea schimburilor. sunt plătite proporţional: o treime din mărimea cotei. III. Din anul 1975. (Drepturi Speciale de Tragere) este egală cu contribuţia ţărilor membre.T. În decursul existenţei sale. promovarea planificării şi dezvoltării transporturilor aeriene internaţionale. 57 ______________________________________________________ 63 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . iulie 1944). a fost creat cu scopul de a avantaja cooperarea monetară internaţională şi expansiunea comerţului internaţional. OMI a elaborat numeroase convenţii privind securitatea şi facilitatea navigaţiei. de circa 145 miliarde D. Crearea acestei organizaţii a fost decisă la Conferinţa monetară şi financiară a Naţiunilor Unite (Bretton Woods. România este membră a organizaţiei din 1965 . Mărimea fondului. OMI se ocupă şi de unele probleme juridice referitoare la transporturile maritime internaţionale şi acordă asistenţă tehnică. a ajuta la stabilirea unui sistem multilateral de plăţi în ceea ce priveşte operaţiunile curente între membrii săi şi la eliminarea restricţiilor de schimb care împiedică dezvoltarea comerţului mondial.

op. Bogdan Aurescu. Banca poate cere oricând guvernelor să facă noi subscripţii pentru a-şi onora obligaţiile. Totodată. de a ajuta la eliminarea urmărilor războiului. cit. Societatea Financiară Internaţională (SFI) – este organizaţie financiară interguvernamentală creată în iulie 1956 ca filială a BIRD. Sistemul de vot este similar cu cel al FMI. Deciziile FMI sunt luate prin vot proporţional. Scopul iniţial al creării BIRD a fost de a finanţa reconstrucţia şi dezvoltarea ţărilor membre (în număr de 27 atunci). Astfel. SFI are ca obiect stimularea dezvoltării economice şi favorizarea progresului întreprinderilor particulare cu caracter productiv din statele membre. al modernizării sau diversificării activităţilor existente. Fiecare ţară are un număr mic de voturi de bază care se multiplică proporţional cu mărimea cotei de participare. Creditele se acordă pe termene între 15-20 de 60 ani. Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD) are sediul la Washington. op. cit. Tranzacţiile FMI iau forma cumpărării valutelor altor ţări membre pentru volumul echivalent al 59 propriilor lor contribuţii valutare . 79. În acelaşi timp se angajează ca întrun interval de 3-5 ani să-şi răscumpere propria monedă. Fiecare stat membru contribuie cu capital la fondurile băncii. la paritatea stabilită. de asemenea. România a devenit membră a Băncii la 15 decembrie 1972. La 29 februarie 1957. numai o mică parte din contribuţia de capital a fiecărui stat fiind plătită efectiv. ______________________________________________________ 64 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . locale sau străine (fără garanţii guvernamentale de rambursare) şi să asigure serviciile tehnice şi 61 administrative necesare executării unui proiect . hotărâtă la Conferinţa de la Bretton Woods. iar acordul de constituire a intrat în vigoare tot în 1945. p. atribuţiile BIRD au fost lărgite prin investiţii de capital în scopuri productive. de 6% din contribuţia totală. în special din cele în curs de dezvoltare. În acest scop SFI recurge la investiţii directe în domeniul creării de întreprinderi industriale. Crearea BIRD (s-au Banca Mondială) a fost. pentru volumul de valută străină pe cere doreşte să-l cumpere. Calitatea de membru în BIRD se dobândeşte după ce statul respectiv a devenit membru în FMI. cu scutiri de la plată în primii 3-5 ani . 61 Alexandru Bolintineanu. acesta fiind majorat la intervale regulate. extinderea comerţului internaţional şi menţinerea echilibrului balanţelor de plăţi prin stimularea investiţiilor internaţionale. promovarea activităţii străine particulare în materie de investiţii prin preluarea de garanţii sau participări. odată cu cel privind FMI. 79. SFI devine instituţie specializată ONU. III. 233. plătind în aur sau într-o valută liber convertibilă acceptată de Fond. 59 60 Raluca Miga Beşteliu. Bogdan Aurescu. op. p. SFI încearcă să asocieze la activităţile sale alte surse de investiţii. Aceasta este capitalul achitat direct băncii. Ulterior.____________________________________________ PARTEA II Cap. puterea de vot este semnificativ determinată de contribuţia financiară în cadrul FMI. Alexandru Bolintineanu. comerciale. Adrian Năstase. PRINCIPALELE ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE (de obicei $). Statul care primeşte asistenţă financiară plăteşte FMI echivalentul în moneda sa naţională. România a aderat la FMI la data de 15 decembrie 1972. care este în prezent. p. cit. Adrian Năstase.

U. prin înlocuirea unei organizaţii particulare care funcţiona din 1878. pe lângă BIRD. în acest domeniu. cit. În realizarea acestor obiective. serveşte drept forum de consultări şi negocieri între ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare şi de schimburi de informaţii industriale. Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială (ONUDI) – cu sediul Viena a fost creată de Adunarea Generală a O. Organizaţia Meteorologică Mondială (OMM) – îşi are sediul la Geneva şi a fost înfiinţată în 1950. 63 România este membră a ONUDI din 1980 . p. cu 90% în monedă naţională. ONUDI acordă asistenţă tehnică tuturor ţărilor în curs de dezvoltare. Raluca Miga Beşteliu. naţional şi sectorial. 49.mai ales în domeniile transporturilor. op. industriei.N. coordonează activităţile O. energiei electrice şi învăţământului. p. Contribuţiile în monedă 62 naţională pot fi folosite numai cu acordul statelor care le plătesc . devenind instituţie specializată după adoptarea în 1979 a actului constitutiv. în condiţii mai avantajoase – în general fără dobândă . Scopul IDA este de a acorda împrumuturi ţărilor în curs de dezvoltare. agriculturii. III. Membrii asociaţiei sunt împărţiţi în două categorii: statele din categoria I (ţările dezvoltate) după contribuţia lor în monedă convertibilă. op. 274. încurajează elaborarea şi utilizarea tehnicilor de planificare. Principalele ei scopuri sunt: stabilirea 62 63 Marian Mihăilă. la 1 ianuarie 1967.N.U.____________________________________________ PARTEA II Cap. a dezvoltării şi cooperării industriale la un nivel global. sprijinirea instaurării unei noi ordini economice internaţionale. OMM are un statut de instituţie specializată din anul 1959. ______________________________________________________ 65 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . iar cele din categoria a II-a (ţările în curs de dezvoltare). în aceleaşi scopuri. cit. PRINCIPALELE ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare (IDA) – Această instituţie de credit cu sediul la Washington a fost creată în 1960. devenind instituţie specializată în 1961. Obiectivele organizaţiei constau în promovarea şi accelerarea dezvoltării industriale în ţările în curs de dezvoltare. pe baza colaborării între funcţionarii din diferite state. sprijină sub diferite aspecte procesul de industrializare în ţările în curs de dezvoltare. regional.

p. op. este o organizaţie similară celor analizate mai sus. este organizaţie internaţională creată la 26 aprilie 1957. Principiile sale de 64 65 Raluca Miga Beşteliu. ______________________________________________________ 66 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . p.A. stabilirea de norme de securitate pentru protecţia persoanelor şi bunurilor împotriva pericolelor radiaţiilor ş. difuzarea de informaţii meteorologice. Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (AIEA) – cu sediul la Viena (Austria). p.E. prin favorizarea schimbului de informaţii ştiinţifice şi tehnice. Ea furnizează asistenţă juridică şi tehnică ţărilor în curs de dezvoltare. a producătorilor de discuri şi a organismelor de radiodifuziune. III. Organizaţia Mondială a Comerţului (O. care are raporturi de colaborare cu ONU. luarea de măsuri pentru ca produsele.I. cit. România 64 face parte din OMM din anul 1948 . clasificarea mărfurilor şi serviciilor. România 66 este membră AIEA din 1957 . alte activităţi umane). România este semnatară a convenţiei de constituire a OMPI şi unul dintre primele 65 state care au ratificat-o .M. efectuarea unor operaţii de intermediere la cererea statelor nucleare. op. cu sediul la Geneva. fără a fi însă instituţie specializată. încurajarea cercetărilor ştiinţifice.) – cu sediul la Geneva. 49. serviciile. prin intrarea în vigoare a statutului adoptat la Conferinţa de la New York. 270. la 26 octombrie 1956. cit. pentru revizuirea Convenţiei de la Paris privind protecţia creaţiei intelectuale. cu ocazia conferinţei de la Stockholm. OMPI adună şi difuzează informaţii şi întreţine servicii pentru înregistrarea internaţională sau alte forme de cooperare administrativă internaţională între statele membre. 66 Raluca Miga Beşteliu.C. informaţiile şi aparatajul furnizate de agenţie să nu fie folosite în scopuri militare. Principalele obiective ale organizaţiei sunt. Singura organizaţie internaţională creată printr-un simplu acord de voinţă al statelor (sub numele de Acordul General pentru Tarife şi Comerţ încheiat la Havana în 1947). PRINCIPALELE ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE unei colaborări pe bază mondială în domeniul operaţiilor şi serviciilor meteorologice. asigurarea cooperării administrative între state pentru punerea în vigoare a diverselor acorduri internaţionale privind mărcile de fabrică. La 17 decembrie 1974 a devenit instituţie specializată a ONU. nu este considerată instituţie specializată dar prin relaţia sa specifică cu Adunarea Generală. Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale (OMPI) – este organizaţie interguvernamentală creată la 14 iulie 1967. Scopurile OMPI sunt. organizează cicluri de studii. op. Marian Mihăilă. favorizarea aplicării meteorologiei în diferite domenii (navigaţie aeriană şi maritimă. invenţiile industriale. este inclusă în sistemul Naţiunilor Unite. OMPI încurajează încheierea de noi convenţii şi tratate internaţionale şi facilitează armonizarea legislaţiei existente. oferă burse şi documentaţie ştiinţifică. GATT a intrat în vigoare în 1948. încurajarea şi înlesnirea folosirii energiei nucleare în scopuri paşnice. protecţia noilor varietăţi de plante etc. protecţia denumirilor de origine. Consiliul Securitate şi Consiliul Economic şi Social. promovarea protecţiei proprietăţii intelectuale pe plan mondial.a. a operelor literare şi artistice. A. 233. agricultură.________________________________________ PARTEA II Cap. cit.

poate uza de serviciile organizaţiilor regionale (acolo unde este cazul) pentru acţiuni de constrângere întreprinse sub autoritatea lui. III. aceste tarife trebuie să fie reduse prin negocieri multilaterale şi să fie fixe pentru a preveni creşteri ulterioare. În toate cazurile. Organizaţii internaţionale cu caracter politic. a problemelor economice. sunt susceptibile de a forma obiectul unor acţiuni cu caracter regional şi cu condiţia ca ele să fie compatibile cu scopurile şi principiile ONU. sociale şi politice ale statelor americane. Institutul American pentru Protecţia Copilului). cele cu caracter exclusiv militar – blocurile militare. actualizat şi amendat acordul GATT. 4. transformându-l în actul constitutiv al Organizaţiei Mondiale a Comerţului.Organizaţii internaţionale cu vocaţie continentală şi regională Această categorie cuprinde organizaţiile internaţionale cu caracter politic – cele care au ca scop principal menţinerea păcii şi securităţii internaţionale în anumite zone geografice. comerţul trebuie să fie scutit de orice discriminare (clauza naţiunii celei mai favorizate). A. Institutul Indian Interamerican. care a adoptat Carta Organizaţiei (Carta de la Bogota). ca o consecinţă a procesului tot mai puternic de 67 Aleandru Bolintineanu. prezentat în cadrul Conferinţei de la Buenos Aires. Carta ONU admite crearea unor acorduri sau organizaţii regionale în vederea rezolvării unor probleme precum menţinerea păcii şi securităţii internaţionale. industria naţională trebuie să fie protejată numai de către tarifele vamale şi nu alte restricţii cantitative şi alte măsuri neloiale. rezolvarea. 81. organizaţiile regionale trebuie să fie compatibile cu scopurile şi principiile Cartei.este formată din SUA şi statele latino-americane. în general. Pe lângă OSA funcţionează şi organisme specializate care au un statut asemănător cu instituţiile specializate ale ONU (ex. A fost înfiinţată în 1948 la cea de a IX-a Conferinţă Permanentă de la Bogota (Columbia). precum şi cele cu caracter strict economic – aceste ultime organizaţii au. potrivit competenţelor sale. urmând ca el să cunoască în permanenţă modul în care se derulează aceste activităţi. p. Bogdan Aurescu. să contribuie la asigurarea păcii şi securităţii internaţionale. Organizaţia Statelor Americane (OSA) . Această Cartă a fost modificată în 1967 prin Protocolul pentru reforma Cartei OSA. În 1994 la Marraksh a avut loc Conferinţa Mondială a Comerţului care a preluat. op. la promovarea şi extinderea cooperării internaţionale. ______________________________________________________ 67 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE .____________________________________________ PARTEA II Cap. cit. Scopurile OSA proclamate de Cartă sunt: menţinerea păcii şi securităţii pe continentul american. PRINCIPALELE ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE bază sunt următoarele. Comisia Internaţională a Femeii. 3. părţile contractuale trebuie să se consulte pentru a găsi soluţii problemelor comerţului etc. prin eforturile comune. un caracter regional şi sunt în acelaşi timp specializate prin domeniile limitate care fac obiectul activităţii lor. Adrian Năstase. implicit a Organizaţiei Mondiale a Comerţului. reglementarea pe cale paşnică a diferendelor între statele membre. În prezent continuă să se manifeste tendinţa pentru reforma Cartei OSA. Consiliul de Securitate. 67 România este membră a GATT din 1971 .

cuprinzând în prezent toate statele arabe. PRINCIPALELE ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE afirmare a emancipării economice şi politice a statelor latino-americane de sub dominaţia economică şi politică a SUA. pentru atingerea scopurilor propuse. cu ocazia Conferinţei la nivel înalt de la Addis-Abeba (Etiopia). pe plan politic. scop în care acţionează pentru închiderea tuturor conflictelor interafricane. social. Uniunea Africană (UA) – este o organizaţie internaţională interguvernamentală cu caracter continental. Scopul organizaţiei este acela de a asigura democraţia în Africa. Liga Arabă transpune în viaţă aceste obiective printr-o serie ______________________________________________________ 68 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . Uniunea Africană este condusă de Adunarea şefilor de state şi guverne din compunerea organizaţiei şi de Parlamentul Pan . reglementarea pe cale paşnică a diferendelor dintre state şi altele. în 1960 şi.A. cultural. respectarea drepturilor omului şi o economie care să beneficieze de dezvoltare durabilă. acţionează în baza următoarelor principii inspirate din Carta ONU şi din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului: egalitatea suverană a tuturor statelor membre. de a promova conlucrarea pe plan internaţional în lupta împotriva imperialismului. Uniunea Africană îşi are originea în Uniunea Statelor Africane.A. neamestecul în treburile interne ale altor state. în scopul protejării populaţiei de etnie tutsi. unde a avut şi sediul până în 2002. mai ales. din Sudan. a Organizaţiei Unităţii Africane şi a Comunităţii Economice Africane (AEC). creată la 25 mai 1963.African._____________________________________ PARTEA II Cap. amândouă fiind asistate de către Comisia UA. Liga Arabă . crearea unei pieţi comune africane. Fondată în iulie 2002 în Africa de Sud. colonialismului şi neocolonialismului. reunind 53 de state membre de pe tot continentul african. a intervenit militar în 2003 cu o forţă multinaţională de menţinerea păcii în statul Burundi. Ca şi organizaţia pe care a succedat-o. economic. cu ajutorul căreia implementează diverse proiecte de dezvoltare tehnico – economică şi sociale în statele membre solicitante. care constituie unul din Secretariatele Parlamentului. o monedă unică şi un singur sistem integrat de apărare.Liga Statelor Arabe a fost înfiinţată la 22 martie 1945 la Conferinţa statelor arabe de la Cairo.A. militar. (în număr de 21) şi Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei. De asemenea. pentru a asigura realizarea unor acorduri de pace şi de asemenea. o federaţie fondată de liderul Kwane Nkrumah. respectarea suveranităţii şi integrităţii teritoriale şi a dreptului inalienabil la existenţa liberă. în zona conflictuală Darfur. Uniunea dispune de o Bancă Africană de Dezvoltare. cu excepţia Marocului. de a reglementa eventualele diferende dintre ele. este succesoare prin contopire. specifice continentului şi perioadei de fondare a organizaţiilor anterioare. de la fondare până în prezent. Scopul Ligii Arabe este de a favoriza dezvoltarea relaţiilor şi cooperare dintre statele arabe membre. Preşedintele Parlamentului Pan – African. U. pentru realizarea unei lumi a păcii şi a securităţii. este şeful de stat al Uniunii Africane. U. în Organizaţia Unităţii Africane. U. III.

în cadrul forumului regional ASEAN (ARF). Thailanda. Papua – Noua Guinee. Vietnamul este primul şi singurul stat comunist membru al ASEAN din 1995. de la democraţie la autocraţie. seminarii. Concepută ca organizaţie politică. ASEAN include ţări cu regimuri politice diferite. Kazahstanului. în prezent funcţionând în formula ASEAN. Rusiei. Japonia. convocarea de congrese. fondată la 14 iunie 2001. toate celelalte state au fost membre ale Grupului celor cinci de la Shanghai. ca de exemplu: include mai mulţi musulmani decât orice altă entitate geopolitică.Est (ASEAN) Asociaţia naţiunilor din Sud – Estul Asiei a fost fondată de cinci state (Malaysia. după Summitul de la Bali din 1976. Organizaţia de Cooperare de la Shanghai (SCO) Organizaţia de Cooperare Shanghai este cea mai tânăra organizaţie în internaţională interguvernamentală. Noua Zeelandă. iar problemele securităţii în zona ASIA – PACIFIC se susţin în mod regulat prin dialogul cu alte ţări (15). R. cunoscute sub denumirea de Partenerii de dialog ASEAN. Coreea de Sud. urmând o propunere thailandeză de creare a unei „zone de comerţ liber” a cunoscut o revigorare. după care în 1991. Coreea de Nord. odată cu semnarea Tratatului de creştere a încrederii în cadrul activităţilor militare în regiunile de frontieră. (Shanghai Five). Pakistan. prin crearea de organe specializate şi încheierea de convenţii cu caracter tehnic. Cu excepţia Uzbekistanului. Fondul Arab pentru Dezvoltarea Economică şi Socială etc. Uzbekistanului şi Kârgâztanului. iar din 1979 s-a mutat la Tunis. III. Sediul Ligii Arabe a fost la Cairo. îmbracă unele aspecte neîntâlnite la alte organizaţii internaţionale. Consiliul Uniunii Economice. aceleaşi cinci ţări au semnat Tratatul de reducere a forţelor militare în regiunile de frontieră. În anul următor. conferinţe. cuprinzând o paletă largă de stiluri şi metode de guvernare. De asemenea. P. Mongolia. PRINCIPALELE ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE de mijloace adoptarea de rezoluţii. Rusia. în aprilie 1950 s-a încheiat un tratat de apărare colectivă şi de colaborare economică. Consiliul Aviaţiei Civile a Statelor Arabe. Austria. care are în anexă şi un protocol militar. colocvii. printre care amintim: Uniunea Poştală Arabă. Asociaţia Statelor din Asia de Sud . Indonezia. Spre a se asigura apărarea colectivă. Canada. Chineză. fondat în anul 1996. Filipine şi Singapore) la 8 august 1967. ASEAN desfăşoară reuniuni anuale la nivel de vârf în scopul stabilirii de măsuri privind dezvoltarea economică şi culturală. Participanţii la ARF sunt: ASEAN. ca o manifestare nonprovocatoare a solidarităţii statelor din zonă împotriva unei iminente expansiuni comuniste în Vietnam şi pentru a preveni eventualele insurgenţe în propriile ţări Asociaţia s-a extins treptat prin aderări succesive a încă cinci state. SUA şi Timorul de Est. India .____________________________________________ PARTEA II Cap. de către liderii Republicii Populare Chineze. organizaţia s-a angajat într-un program de cooperare economică care a cunoscut o perioadă de declin la mijlocul anilor '80. ______________________________________________________ 69 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . Pe lângă Ligă funcţionează şi un număr însemnat de instituţii specializate. Uniunea Europeană.

în care sunt expuse scopurile organizaţiei. ş. După semnarea Declaraţiei Organizaţiei de Cooperare Shanghai. Funzeti. având ambiţii politice. Limbile oficiale de lucru ale Organizaţiei de Cooperare Shanghai sunt rusa şi chineza. festivaluri şi expoziţii de artă. Organizaţia pentru Cooperare de la Shanghai este o structură asemănătoare şi cu UE. În iunie 2002. SCO se poate transforma într-o structură cu un rol similar cu cel al NATO. PRINCIPALELE ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE În anul 2001 reuniunea anuală ale Grupului a avut loc la Shanghai. economice şi militare care exced statutul său regional. efectuarea unor unor exerciţii militare comune (Misiunea de Pace – 2005). asumându-şi pe lângă funcţiile economice şi un important rol de securitate. domenii în care se înregistrează câteva realizări notabile precum: înfiinţarea unui Centru Întrunit pentru Combaterea Terorismului (Shanghai – 2003) şi o Structură Regională Antiterorism (RATS – Taşkent 2004). 68 T. Sub presiunea Rusiei. cit. intensificarea schimburilor culturale. structurile principiile şi modul de operare. ocazie cu care au semnat Carta organizaţiei. fondarea unei pieţe libere în aria SCO şi îmbunătăţirea traficului de bunuri în regiune. şefii statelor membre s-au întâlnit la SanktPetersburg. În iulie 2001 Federaţia Rusă şi China. India. Cele trei obiective principale de cooperare sunt în domeniul securităţii. înfiinţarea Consiliului Interbancar (Moscova – 2005). ocazie cu care Uzbekistanul a fost admis în grup. evenimentele au evaluat foarte rapid. În viziunea conducătorilor ruşi. În privinţa aceasta liderii organizaţiei (China şi Rusia) au căzut de acord că SCO nu va primi noi membri până când nu se va face un studiu 68 aprofundat asupra consecinţelor extinderii organizaţiei . Pakistan. procedurile de funcţionare şi mai ales cele de luare a deciziilor nefiind încă rodate. acesta schimbându-şi denumirea în Organizaţia de Cooperare Shanghai (SCO). III. dovadă stând numărul statelor interesate să devină membre sau să obţină statutul de observator: Mongolia.____________________________________________ PARTEA II Cap. Iran. SCO prezintă un mare interes în zonă. precum şi punctele de vedere oficiale comune privitoare la aplicarea normelor dreptului internaţional. eveniment epocal după răcirea completă a relaţiilor dintre ele timp de 40 de ani. 325 ______________________________________________________ 70 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . are drapel şi logo oficial. prin intermediul căreia să poată fi contracarată influenţa SUA în regiune. p. structurile. Deşi instituţionalizarea organizaţiei este relativ fragilă. economic şi cultural. membri permanenţi ale Consiliului de securitate al ONU şi fondatori ai SCO au semnat Tratatul de cooperare. SCO doreşte să aibă un rol mai important în Asia Centrală şi cea de Sud – Est. op. Similitudinile SCO cu UE şi NATO sunt evidente şi prima are de câştigat observând succesele şi eşecurile organizaţiilor europene de-a lungul celor 60 de ani de existenţă a acestora. bună vecinătate şi prietenie. sub aspectul consolidării organizaţiei.a.

România manifestă un interes crescând faţă de această organizaţie. organizaţie cu caracter politico . Drept interna\ional public. Nu s-a manifestat semnificativ în viaţa politică internaţională. în cadrul procesului mai larg de dezvoltare şi consolidare a raporturilor sale cu NATO. 73. care sprijină aplicarea procedurilor din cadrul dimensiunii umane a relaţiilor internaţionale şi desfăşurarea de alegeri libere în statele din fostul lagăr comunist. format din reprezentanţii statelor membre. Polonia Cehia. Consiliul de Miniştri şi Consiliul înalţilor funcţionari au competenţa de a lua măsuri în cazuri de conflict sau alte ameninţări ale păcii în Europa.S. Spania.militar.E. miniştri de externe şi cei a apărării din România. Bulgaria şi din cele trei state baltice au semnat. Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa (CSCE) – Din anul 1990. 70 sunt în prezent 53 de state europene . p. UEO a activat în strânsă legătură cu NATO în Europa. un Centru pentru prevenirea conflictelor.S. Aceasta cuprinde reuniuni ale şefilor de stat sau de guvern (din doi în doi ani). cu sediul la Viena. 1999. social şi cultural. Casa de editură şi presă Şansa SRL. care urmăreşte mai ales îndeplinirea angajamentelor asumate de statele participante în domeniul reducerii forţelor armate şi armamentelor şi al măsurilor de încredere şi stabilitate. În acest sens.C.O. funcţionează şi un Forum Economic. la 9 mai 1994 69 documentele de asociere la Uniunea Europei Occidentale. de asemenea. economic. cuprinzând 8 state din zona Asiei şi Pacificului. la Viena.E. un Secretariat cu sediul la Praga. Din 1994 a devenit Organizaţie permanentă sub denumirea O. cu acordul părţilor aflate în conflict. op. Grecia şi Portugalia. Ungaria. Între timp Dumitra Popescu. în Londra de către 10 state: Belgia. pe baza Acordului de la Paris din 23 octombrie 1954 intervenit între ţările membre ale C.C. cit. şi Marea Britanie.____________________________________________ PARTEA II Cap. Marea Britanie. p. cu sediul la Varşovia. 51. După evenimentele din 1989. Italia. Irlanda.E. în vederea realizării integrării statelor Europei Occidentale. Luxemburg. Olanda şi Luxemburg. 70 Mariana Mihăilă. Olanda.E. Norvegia şi Suedia. Uniunea Europei Occidentale (UEO) – este o organizaţie politicomilitară înfiinţată la 6 mai 1955. Comunitatea Europeană şi Consiliul Europei. III. Obiectivul Consiliului este de a constitui un cadru de consultări între ţări pentru problemele de interes comun şi de a contribui la întărirea solidarităţii şi colaborării în domeniul politic. se structurează treptat ca un organism continental cu competenţă generală. Membrii ai O. Este formată din Belgia. În cadrul O. PRINCIPALELE ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE Consiliul Asiei şi Pacificului (ASPAC) – este o organizaţie înfiinţată în 1966.C. Slovacia. 69 ______________________________________________________ 71 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . Danemarca. Bucureşti. Adrian Năstase. UEO succede Uniunii Occidentale. Consiliul Europei – a fost înfiinţat prin semnarea statutului său la 5 mai 1949. un Consiliu al miniştrilor de externe (care se reuneşte cel puţin o dată pe an şi oricând este nevoie) şi un Comitet Permanent.C. Franţa. ca şi un Centru pentru drepturile omului şi instituţii democratice.S. mergând până la trimiterea de forţe de menţinere a păcii în zonele respective. Au fost create. Germania Italia. având ca scop proclamat apărarea împotriva unei eventuale agresiuni din partea Germaniei.

Drept internaţional public. Organizaţia Europeană de Cooperare Economică (O.E. Scopul Consiliului Nordic este de a promova cooperarea în toate domeniile de activitate cu excepţia relaţiilor externe şi 72 apărării . juridic. sunt: dezvoltarea economică a statelor membre. precum şi promovarea democraţiei şi respectarea drepturilor omului. Organizaţii regionale economice. potrivit acordului din 1961. Bucureşti. p.C. cultural. p. Norvegia şi Suedia. urmau să procedeze la consultări reciproce în problemele ce prezentau un interes comun. Consiliul Nordic . V73 Marian Mihăilă. op. de 16 state vest europene. între care se detaşează Convenţia europeană pentru protecţia drepturilor omului. există practic pe toate continentele. Obiectivele urmărite. semnată la Roma în 1950. Consiliul Europei tinde să includă toate statele europene şi să devină principalul mecanism european în domeniul drepturilor omului. în scopul aplicării planului Marshall de ajutorare economică a Europei. ocupă locul central. economic. cit. Noua Zeenlandă.este o organizaţie internaţională de cooperare economică creată în februarie 1952 de Danemarca.____________________________________________ PARTEA II Cap. PRINCIPALELE ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE numărul acestora a crescut la peste 39 de state membre. III. Sediul Consiliului Europei este la Strasbroug . Reprezentanţii statelor componente a Consiliului Europei se bucură pe teritoriile statelor membre de imunităţile şi privilegiile necesare exercitării 71 atribuţiilor. Ed. 52.. iar SUA. 71 72 Florin Coman. op.E. Prin această convenţie s-a creat un mecanism care urmăreşte aplicarea ei şi soluţionează plângeri cu privire la eventualele încălcări:Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). obiectivul actual constând în analiza şi prognoza la nivel global. dezvoltarea comerţului internaţional şi a economiei mondiale în general. B. OPB nu a funcţionat niciodată. Finlanda. Organizaţiile economice cu caracter mai larg sau mai restrâns. Grecia şi Turcia. Organizaţia Pactului Balcanic (OPB) – a reprezentat o alianţă cu caracter politico . 53. alte trei având statutul de invitat special. ca organizaţie de cooperare. cit. Sylvi. Japonia şi Canada. Scopurile Consiliului Europei sunt: stabilirea unor legături mai strânse între statele membre în domeniile social. iar ulterior şi Australia. A fost înlocuită în 1961. inclusiv luarea unor măsuri militare comune. Marian Mihăilă. şi administrativ. Cu toate acestea. Islanda. precum şi în cele care priveau securitatea lor. În cadrul Consiliului Europei s-au adoptat peste 150 de convenţii. Israel şi Japonia statut de observator. Prezintă un interes deosebit cele din Europa sau cele în care statele europene.) .militar prin care statele membre: Iugoslavia.a fost creată în 1948. 41. OCDE are sediul la Paris. p. Ţările din Europa Centrală şi de Est au iniţiat procesul de admitere a lor în 73 OCED . ridicarea standardului de viaţă. ______________________________________________________ 72 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) în care au intrat şi SUA. 2001.

ea adoptă în următorii ani o politică de apărare unică. este crearea unei uniuni economice şi monetare la finele unei perioade de tranziţie de 12 ani. fixarea unui tarif comun şi a unei politici comerciale comune faţă de terţi. semnat de şase state europene (Franţa. Ungaria. care intră în vigoare în acelaşi an. După intrarea în vigoare a tratatului de la Maastricht. începând cu 1 ianuarie 1958. repartizarea judicioasă a producţiei şi creşterea productivităţii muncii. Letonia. Cei şase au instituit controlul practicilor respective în comerţul reciproc cu cărbune şi produse siderurgice. se semnează la Bruxelles. taxele vamale şi celelalte restricţii. 74 Ibidem ______________________________________________________ 73 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . Cipru şi Malta. III. CEE este denumită Uniunea Europeană. Germania. Belgia. începând de la 1 ianuarie 1958. Comunitatea Economică Europeană (CEE) – cunoscută şi sub numele de Piaţa Comună. la sfârşitul anului 1993. comunitatea se extinde prin aderarea a încă 74 19 state. o politică socială şi economică unică. ceea ce asigură circulaţia liberă a persoanelor. transportului etc. Olanda. Dintre acestea. Luxemburg şi Italia). În urma Tratatului de la Maastricht din 1992. Polonia. energiei. A fost creată prin Tratatul de la Paris din 18 aprilie 1951. Scopul CECO era crearea unei pieţe comune a cărbunelui şi oţelului. Acestora li s-au alăturat de la 1 ianuarie 2007 şi România şi Bulgaria lărgind la peste 450 de milioane de persoane numărul beneficiarilor pieţei unice. la 25 martie 1957. a serviciilor şi capitalurilor. iar în 1958 au adoptat taxe vamale comune în schimburile comerciale cu aceste produse. o monedă unică. stabilirea unei politici comune în domeniul agriculturii. Tratatul de lărgire a Comunităţii. În 1972. Scopul CEE. Lituania. a serviciilor şi a capitalurilor. Ele au încheiat acorduri individuale de asociere cu UE. şi crearea unei uniuni vamale prin liberalizarea şi aplicarea unui tarif vamal comun faţă de terţi. definit de tratat. este o grupare economică creată de statele membre ale CECO prin Tratatul de la Roma din 25 martie 1957. Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (EUROATOM) – este o organizaţie creată la Roma. iar unele au cerut deja să fie primite membre. Comunitatea tinde să ia tot mai mult atribuţiile unui stat. a mărfurilor. PRINCIPALELE ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO) – a fost prima comunitate europeană monopolistă cu caracter suprastatal. Slovenia. pe data de 1 mai 2004 au intrat efectiv în Uniune alte zece state: Cehia Slovacia.____________________________________________ PARTEA II Cap. Astfel. Tratatul de creare a CECO a intrat în vigoare în august 1952 şi până în 1954 au fost eliminate treptat contingentările. În prezent se manifestă tendinţa apropierii faţă de Uniune a unor ţări de pe continent din centrul şi estul Europei. libera circulaţie a forţei de muncă. data intrării în vigoare a Tratatului de la Roma. în care se va realiza desfiinţarea taxelor vamale şi a restricţiilor cantitative la comerţul dintre partenerii din CEE. o dată cu Piaţa Comună. Estonia. realizată în cinci state succesive . CEE evoluează spre o uniune economică a ţărilor membre.

SUA şi Asia. III. Norvegia. EUROATOM are un caracter supranaţional. stabilirea în cadrul zonei a unui sistem vamal uniform prin reduceri succesive. EUROATOM are o structură organizatorică identică cu cea a CEE şi funcţionează pe baza aceloraşi principii. Elveţia.Americană de Integrare. Danemarca. 77. p. ______________________________________________________ 74 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . Iniţial ea grupa şapte state: Austria. ca o reacţie la înfiinţarea CEE. dând naştere Spaţiului 76 Economic European (SEE) . precum şi asupra personalului şi întreprinderilor respective. dar au o activitate mult mai restrânsă.Americană pentru Comerţ Liber şi Asociaţia Latino . aşa încât în 1994 s-a realizat unirea acestei organizaţii economice cu comunităţile europene. Portugalia şi Suedia. Există organisme economice şi pe alte continente. A început să funcţioneze de la 1 ianuarie 1960. Obiectivul urmărit a fost crearea unei zone de comerţ liber şi în acest scop. 75 76 Augustin Fuerea. acordând împrumuturi pe termen lung. cit. Marea Britanie. să se adapteze la economia de piaţă. de asemenea. p. iar în 1970 prin desfiinţarea taxelor vamale dintre statele membre. Obiectivele EUROATOM sunt: înfiinţarea unei pieţe comune nelimitată pentru materialele şi produsele nucleare.____________________________________________ PARTEA II Cap. înfiinţate prin Tratatul de la Montevideo (1960). Asociaţia Europeană a Liberului Schimb (AELS) – a fost creată prin Convenţia de la Stockholm din 4 ianuarie 1959. Banca beneficiază de fonduri provenind din depuneri ale ţărilor dezvoltate din Europa. 19. Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) – a fost înfiinţată recent şi are menirea de a favoriza investiţiile publice şi mai ales private. precum Piaţa Comună a Africii de Vest (1962) şi Consiliul Antantei (1959). Astfel. iar în 1973 şi Liechtenstein. în Africa există uniuni vamale şi economice. pe baze comerciale. ale statelor membre. coordonarea cercetărilor ştiinţifice şi a dezvoltării industriei nucleare. de un centru comun de 75 pregătire a proiectelor de construcţie a centralelor atomoelectrice . dispunând de dreptul de control asupra activităţii statelor membre în domeniul său de activitate. cea dintâi şi-a încetat raţiunea de a fi. iar în Asia s-a înfiinţat în 1966 Consiliul Asiatic pentru Dezvoltare Industrială. aflate în perioada de tranziţie. pentru a permite ţărilor din Europa de est. în America Latină fiinţează Asociaţia Latino . de aceleaşi state semnatare ale Comunităţii Economice Europene. Ibidem. PRINCIPALELE ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE printr-un tratat separat. După aderarea majorităţii membrilor AELS la UE. op. aprovizionarea cu materiale fuzionabile. Din 1961. De la 1 ianuarie 1961 a devenit membru asociat şi Finlanda. în cadrul EUROATOM fiinţează un centru de informare şi documentare care dispune.

: R–a NAFTA este o organizaţie internaţională regională cu caracter: 1. Care dintre următoarele instituţii specializate ale ONU. R–c 5.____________________________________ PARTEA II Cap. c) Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare. 1966. c. PRINCIPALELE ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE TEST DE AUTOEVALUARE Universalitatea unei organizaţii internaţionale interguvernamentale este reprezentată de: numărul şi compoziţia statelor care o compun. III. capacitatea de a organiza şi coordona cooperarea în toate domeniile vieţii internaţionale. 1947. a) b) c) a) b) c) ______________________________________________________ 75 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . impunerea regulilor întregii societăţi internaţionale. a) poliţie. acordă împrumuturi fără dobânda ţărilor în curs de dezvoltare: a) Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare. R-b 3. obiectivele urmărite.N. caracterul deciziilor luate. R – a+c 2. b) Societatea Financiară Internaţională. 1944. Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale a devenit instituţie specializată a O. Ce diferenţiază organizaţiile internaţionale de cooperare faţă de cele de integrare: structura organizatorică. c) economic. b) militar. în: a. b.U. R-c 4.

34 din Cartă). aplanarea ori rezolvarea diferendelor sau situaţiilor cu caracter internaţional care ar putea duce la o atingere a păcii. definit mai sus. în concepţia Cartei.5. Curtea a subliniat că stabilirea existenţei unui diferend internaţional constituie o problemă care poate fi ______________________________________________________ 76 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . SOLUŢIONAREA PAŞNICĂ A DIFERENDELOR ÎN CADRUL ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE CONŢINUT IV.1. diferendul. ____________________________________________ PARTEA II Cap. 3 Organizaţia Uniunii Africane IV. Reglementarea paşnică a diferendelor este unanim considerată ca principiu fundamental al dreptului internaţional. Procedura Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa OBIECTIVE • Cunoaşterea metodelor şi procedeelor de soluţionare paşnică a diferendelor în problema diferendelor interstatale • Identificarea compensaţiilor organizaţiilor internaţionale IV. un caracter similar cu diferendul. art. 4. 1 al. IV. ca noţiune. a fost definit de Curtea Permanentă de Justiţie Internaţională considerându-l ca o neînţelegere privind o problemă juridică sau. în reglementarea diferendelor IV. trebuie avută în vedere. În acest sens.U.. 2 din Cartă prevede. 1. deosebindu-se de conceptul de situaţie. printre altele. reglementarea paşnică trebuie să se aplice şi situaţiei care ar putea declanşa un dezacord între naţiuni sau ar da naştere unui diferend (art. 6. că unul dintre scopurile organizaţiei este de a înfăptui. Dar rezolvarea unei situaţii care nu a ajuns să declanşeze un diferend. Pentru menţinerea păcii.N.2.N. În jurisprudenţa internaţională. prin mijloace paşnice. 1. Cadrul convenţional al reglementării paşnice a diferendelor internaţionale IV.Oreganizaţia Statelor americane IV. De altfel. un conflict de concepţii juridice sau de interese între două persoane. Competenţa O. Liga Arabă IV. Noţiunea de diferend şi situaţie Potrivit articolului 34 din Carta O. situaţiile au. Cadrul convenţional al reglementării paşnice a diferendelor internaţionale IV. Consiliul de Securitate poate ancheta orice diferend sau orice situaţie care ar putea duce la fricţiuni internaţionale sau ar putea da naştere unui diferend. de fapt.U. Adăugarea situaţiei în contextul reglementării paşnice a diferendelor internaţionale a fost uneori criticată în doctrină. creând însă o împrejurare de natură să declanşeze un diferend..1. în scopul de a se lua măsuri ca aceasta să nu aibă o asemenea consecinţă. în scopul de a stabili dacă prelungirea diferendului sau situaţiei ar pune în primejdie menţinerea păcii şi securităţii internaţionale.

aplicându-se. precum şi statelor terţe de a se abţine de la orice act susceptibil de a agrava situaţia care a generat diferendul. cutumele. şi lor aplicându-li-se principiile esenţiale ale soluţionării diferendelor între state. inclusiv. dacă este cazul. ci şi între state şi organizaţii internaţionale sau între asemenea organizaţii. Părţile trebuie să facă eforturi în scopul de a reglementa cu promtitudine diferendele internaţionale dintre ele prin negocieri.____________________________________________ PARTEA II Cap. împărţirea lumii în 77 Rezoluţia nr.dar diferendele internaţionale au întotdeauna un caracter politic. că există o deosebire între diferendele cu caracter juridic şi cele cu caracter politic. este definirea obligaţiei statelor-părţi la un diferend. la alegerea lor . arbitraj. Sunt încă vii în memoria oamenilor cele două războaie mondiale. să declanşeze un conflict armat. distrugerile imense la care au fost supuse numeroase popoare prin pierderile de veţi omeneşti şi de bunuri de toate felurile. De asemenea. 2625 a Adun`rii Generale a ONU ______________________________________________________ 77 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . părţile la un difernd. Întrucât recurgerea la forţă. reglementare juridică. anchetă. Trebuie avut. trebuie să continue să caute reglementarea diferendului prin alte mijloace asupra cărora au căzut de acord. aplicarea echităţii. cu condiţia acordului între părţi. SOLUŢIONAREA PAŞNICĂ A DIFERENDELOR ÎN CADRUL ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE determinată în mod obiectiv. S-a considerat. cele două părţi având în mod evident opinii opuse privind problema executării sau neexecutării unor tratate. putând fi exploatate de state terţe în scopul de a influenţa politica externă sau internă a statelor aflate în litigiu. de cele mai multe ori. statele-părţi la diferend trebuie să aplice cu bună credinţă acordurile încheiate între ele. iar recurgerea la forţă complică şi mai mult problemele şi îngreuiază reglementarea lor pe cale paşnică. . uneori. potrivit Declaraţiei din 1970 privind principiile raporturilor prieteneşti dintre state şi Declaraţiei de la Manila. Aşa cum dovedeşte conflictul armat din fosta Iugoslavie. Un diferend internaţional se poate naşte nu numai între state. dacă nu au ajuns la un acord prin unul dintre mijloacele de reglementare a diferendelor enunţate mai sus. chiar dacă unele dintre ele ar prezenta mai accentuat una dintre aceste caracteristici. un diferend care nu este soluţionat la timp riscă. în vedere că obiectivul esenţial al oricărui proces de reglementare paşnică a diferendelor internaţionale este tocmai soluţionarea lor definitivă. mediere. principiile generale de drept. de asemenea. Cadrul juridic al reglementării paşnice implică toate izvoarele dreptului internaţional – convenţiile internaţionale. litigiile nerezolvate înrăutăţesc relaţiile dintre state şi împiedică cooperarea lor paşnică. Un element extrem de important al declaraţiei de la Manila. la agresiune. desigur. recurgerea la organisme sau 77 acorduri regionale sau prin alte mijloace paşnice. Chiar în lipsa unui conflict armat. IV. este o crimă internaţională. cele pertinente pentru tranşarea litigiului.

sunt enumerate..U. este pledoaria cea mai convingătoare pentru necesitatea fundamentală de a recurge numai la mijloace paşnice pentru rezolvarea oricărui conflict.C. le este recomandat membrilor O.U. iar în articolul 52. iar altele. Existenţa noilor mijloace de distrugere în masă. Organizaţiile internaţionale sunt competente să acţioneze în mod direct pentru soluţionarea diferendelor internaţionale. au un rol important în acţiunea de soluţionare paşnică a diferendelor ivite între state. prin dezvoltarea şi răspândirea armelor nucleare. să contribuie la soluţionarea paşnică a conflictelor locale.N.____________________________________________ PARTEA II Cap. de a nu-l lăsa să se acutizeze. organizaţiile continentale şi regionale au competenţă generală. Organizaţiile internaţionale. dar. cu obligaţia de a informa Consiliul de Securitate asupra acţiunilor întreprinse în acest sens. după cel de-al doilea război mondial. incipiente. cit. Organizaţiile internaţionale continentale şi regionale sunt încurajate prin Carta O.). Africa şi alte părţi ale lumii. 33. iar acesta din urmă să încurajeze “dezvoltarea rezolvării pe cale paşnică a diferendelor locale. 78 79 Art.N. În general.U. Orientul Mijlociu. care ameninţă nu numai pacea şi securitatea universală. cauzate de numeroasele conflicte în Europa. Carta O. în prezent au loc distrugeri de vieţi şi de bunuri. p. în cazurile în care statutele acestor organizaţii prevăd asemenea proceduri. op. I. 2). altele nu. ca şi alte măsuri preventive pentru evitarea conflictelor. atât timp cât se negociază. Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa (în prezent O. 78 În Carta O. 262. care creează tensiuni şi crize în relaţiile internaţionale. exercită funcţii în domeniul apărării păcii şi securităţii internaţionale şi a soluţionării paşnice a diferendelor locale. printre mijloacele de reglementare paşnică şi “recurgerea la organizaţiile regionale”. Clo]că.N. să fie stopate. IV.N. în special cele apărute după cel de-al doilea război mondial. Unele au succes. cu ajutorul 79 unor asemenea acorduri sau organizaţii regionale” (alin. Astfel de funcţii intră în competenţa următoarelor organizaţii internaţionale regionale: Organizaţia Statelor Americane. fie din propria lor iniţiativă. Rezolvarea diferendelor în cadrul organizaţiilor internaţionale se face prin proceduri specifice. se desfăşoară în diverse regiuni ale globului. “să depună toate eforturile pentru rezolvarea paşnică a diferendelor locale prin intermediul unor astfel de acorduri sau organisme regionale înainte de a le supune Consiliului de Securitate” (alin.U. precum şi numeroasele conflicte militare din diferite ţări ale lumii. ______________________________________________________ 78 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE .E.S. 1945. şi altele. 3) . Negocierile sistematice şi perseverente. ci însăşi civilizaţia contemporană. Organizaţia Unităţii Africane. există şanse ca diferendele să fie aplanate. SOLUŢIONAREA PAŞNICĂ A DIFERENDELOR ÎN CADRUL ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE “blocuri” politico-militare opuse. fie la cererea părţilor diferendului.

Cloşcă. 80 sunt enumerate. fie din propria lor iniţiativă. Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa (în prezent O.C. SOLUŢIONAREA PAŞNICĂ A DIFERENDELOR ÎN CADRUL ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE În dezbaterile mondiale s-a demonstrat corelaţia existentă între acordurile şi organizaţiile regionale şi forumul mondial. 80 81 Ibidem I. 2. le este recomandat membrilor O. de a exercita funcţii în domeniul apărării păcii şi securităţii internaţionale şi a soluţionării paşnice a diferendelor locale.U.E. reglementare paşnică şi „recurgerea la organizaţiile regionale2. Rezolvarea diferendelor în cadrul organizaţiilor internaţionale se face prin proceduri specifice. cu ajutorul unor asemenea 81 acorduri sau organizaţii regionale” (alin.N. Organizaţia Unităţii Africane. reprezentând un cadru adecvat soluţionării paşnice a diferendelor locale.). să contribuie la soluţionarea paşnică a diferendelor locale. iar acesta din urmă să încurajeze „dezvoltarea rezolvării pe cale paşnică a diferendelor locale. reprezentând un cadru adecvat soluţionării paşnice a diferendelor locale. p. care – împreună formează o construcţie armonioasă dedicată menţinerii păcii şi securităţii internaţionale. care – împreună – formează o construcţie armonioasă dedicată menţinerii păcii şi securităţii internaţionale. „să depună toate eforturile pentru rezolvarea paşnică a diferendelor locale prin intermediul unor astfel de acorduri sau organisme regionale înainte de a le supune Consiliului de securitate”(alin. Organizaţiile internaţionale sunt competente să acţioneze în mod direct pentru soluţionarea diferendului. 262. cit.N. 2).au un rol important în acţiunea de soluţionare paşnică a diferendelor ivite între state. printre mijloacele de În Carta O.____________________________________________ PARTEA II Cap.N. În dezbaterile mondiale s-a demonstrat corelaţia existentă între acordurile şi organizaţiile regionale şi forumul mondial. cu obligaţia de a informa Consiliul de Securitate asupra acţiunilor întreprinse în acest sens. în cazurile în care statele acestor organizaţii prevăd asemenea proceduri.1. IV. ______________________________________________________ 79 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . şi altele. iar în art. Competenţa organizaţiilor internaţionale în reglementarea paşnică a diferendelor dintre state Organizaţiile internaţionale. 3) Organizaţiile internaţionale continentale şi regionale sunt încurajate prin Carta O. op. Astfel de funcţii intră în competenţa următoarelor organizaţii internaţionale regionale: Organizaţia Statelor Americane. IV.S. În general.U. 52. în special cele apărute după cel de-al doilea război mondial. organizaţiile continentale şi regionale au competenţa generală.U.

N. depinde foarte mult de gradul de înţelegere.marcela rad. operaţiunile organizate în Kashmir.N.N. Activitatea O. poate face recomandări cu privire la menţinerea păcii. evitând în acest fel declanşarea unor conflicte care ar fi avut efecte dezastroase. organizaţia a reuşit să creeze condiţii favorabile negocierilor.N. Somalia.U.U. de conştientizare a gravităţii problemelor de către statele membre. IV. retragerea trupelor sovietice din Afganistan. Kosovo etc.U. Organizaţia internaţională a fost prezentă în rezolvarea unor evenimente precum criza rachetelor din Cuba.ro.U.: Adunarea Generală şi Consiliul de Securitate. a accelerat procesul cooperării internaţionale şi.N. Un rol aparte îl are Consiliul de Securitate. organizaţia mondială a parcurs un traseu sinuos. Există aproape unanimitate în a afirma că O. SOLUŢIONAREA PAŞNICĂ A DIFERENDELOR ÎN CADRUL ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE IV.U.U. Operaţiunile de menţinere a păcii au fost principala modalitate de acţiune a O. prin mijloace aflate la dispoziţia sa. în final. 83 http/www. la modul general.N. Republica Dominicană. Yemen. .N. chestiunile care pot constitui ameninţări ale păcii.este organul care studiază principiile de cooperare a statelor._______________________________________ PARTEA II Cap. Cu toate acestea. O. Adunarea Generală fiind organ de dezbatere nu adoptă măsuri practice. Congo. 2.U. Această apreciere de ansamblu nu exclude însă anumite eşecuri şi neîmpliniri care. Consiliul de Securitate ia măsuri 82 Alte cazuri de notorietate pot fi. adesea plin de dificultăţi. 83 agresiunea Irakului împotriva Kuweitului etc.N. preocupările pentru atingerea obiectivelor în vederea menţinerii păcii şi securităţii internaţionale sunt realizate de două dintre organele principale ale O. şi mai mult chiar.U. În general.U. Cipru. a contribuit la negocierea a peste 180 de soluţii paşnice care au pus capăt unor pericole reale de război sau chiar a unor conflicte deschise. este foarte clar că O. În cei peste 60 de ani de activitate O. Competenţa O. conform Cartei..U. Menţinerea păcii şi securităţii în lume este. fiind supusă la numeroase teste de rezistenţă şi confruntată cu modificări dramatice în conjunctura internaţională. După 1945. competent să adopte măsuri necesare asupra celor vinovaţi. în reglementarea diferendelor În cele peste şase decenii de existenţă. ______________________________________________________ 80 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . impun demararea procesului de reformare a organizaţiei. Prima 82 operaţiune de acest gen a fost organizată în 1948 în Palestina . războiul civil din Salvador. a realizat multe pentru naţiunile lumii. a marcat noua formă ca şi conţinutul relaţiilor internaţionale. Adunarea Generală . a soluţionat numeroase conflicte. principalul domeniu de activitate al O. O. a activat intens în sensul facilitării soluţionării pacifice a diferendelor internaţionale. războiul irakiano-iranian. La sfârşitul mileniului doi.N. are în curs circa 20 de operaţii de menţinere a păcii.N. a supravieţuit. locale ce e drept. Bosnia-Herţegovina.

U. Compoziţia Consiliului de Securitate trebuie să răspundă unei repartiţii geografice echitabile.N. şi cei cărora Consiliul le-a recomandat să înceteze ostilitatea.trebuie să includă în componenţa sa marele puteri aliate în cel de-al doilea război mondial. prevede obligaţia părţilor într-un diferend ca. rezervat acestui organ în structura organizaţiei mondiale sunt relevate de compunerea sa. în situaţia în care nu reuşesc să-l soluţioneze.N. fiecare stat membru al Consiliului desemnează câte un 86 reprezentant permanent la sediul organizaţiei mondiale . privind menţinerea păcii presupune şi unele activităţi umanitare la care participă şi persoanele civile. Aşadar. SOLUŢIONAREA PAŞNICĂ A DIFERENDELOR ÎN CADRUL ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE care se pot aplica cu forţa. sistemul decizional şi competenţele ce le exercită. Şeful misiunii permanente a statului respectiv pe lângă O. IV.1. Sunt de acord cu aceste şi cei care pun la dispoziţie forţe armate. care fie le recomandă să recurgă la un anumit mijloc paşnic de soluţionare. 86 Aceasta este de regulă.marcela rad. 2. În unele cazuri Consiliul de Securitate poate adopta decizii privind aplicarea forţei armate în vederea desfăşurării operaţiilor pentru menţinerea păcii. Carta O. să îl supună Consiliului de Securitate. • statul pe teritoriul căruia sunt trimise forţele armate este de acord cu aceste operaţii pentru menţinerea păcii.U.U.ro. Modalitatea de compunere a Consiliului de Securitate răspunde în principal la două cerinţe: . Membrii Consiliului de Securitate se grupează în două mari categorii: membrii permanenţi şi cei nepermanenţi.____________________________________________ PARTEA II Cap. Consiliul de Securitate Consiliul de Securitate este principalul organ al O. Pentru aceasta. 84 85 http/www. . El poate trimite misiuni de observare şi comisii de anchetă care pot întocmi o serie de rapoarte.. IV.se limitează la un număr restrâns de membri.N.U.N. el se întruneşte nu pentru perioade determinate ci ori de câte ori este necesar. răspunzător pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale. fie propune o soluţie 84 de fond în vederea rezolvării diferendului . ______________________________________________________ 81 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . • aceste operaţii au un caracter conservator – deoarece se păstrează situaţia pe care o găsesc acolo. Aceste operaţii au anumite trăsături caracteristice: • au caracter consensual. acest organ este compus din 15 membri (5 sunt membri permanenţi şi 10 – 85 nepermanenţi ). Poziţia şi rolul deosebit. Activitatea O. Activitatea Consiliului de Securitate se desfăşoară permanent. Membrii nepermanenţi sunt aleşi pe o perioadă de doi ani de către Adunarea Generală a O.N.U. • operaţiile de menţinere a păcii au un caracter necoercitiv.

având ca obiect 88 menţinerea păcii şi securităţii într-o anumită regiune . 88 R. În domeniul soluţionării paşnice a diferendelor. să intervină. încălcări ale păcii şi acte de agresiune care impun măsuri de constrângere. • Capitolul VII – atribuţii în cazul unor ameninţări împotriva păcii. Potrivit Cartei (art. Consiliul de Securitate poate să invite părţile la un diferend să îl soluţioneze prin unul din mijloacele paşnice de rezolvare a conflictelor. competenţele acestuia urmăresc să prevină izbucnirea unor conflicte. Fiecare membru permanent are drept de veto – drept ce le oferă posibilitatea să blocheze. Se introduce însă o importantă distincţie între problemele de procedură şi toate celelalte probleme.. prevăzute în art.____________________________________________ PARTEA II Cap.p. orice hotărâre a Consiliului. dacă este cazul. şi organizaţiile ori acordurile regionale. În temeiul art. Carta prevede că votul afirmativ a minim 9 membri trebuie să cuprindă şi voturile concordante ale tuturor membrilor permanenţi ai Consiliului. să dezamorseze crizele internaţionale.N.N. Miga Beşteliu. IV. atunci când interesele lor sunt implicate. sau orice alt stat care nu este membru al organizaţiei cu condiţia ca acesta să fie parte la diferendul ce-l supune dezbaterii Consiliului şi să declare expres că va accepta obligaţia de reglementare paşnică prevăzută de Cartă. Toate hotărârile se adoptă cu o majoritate calificată de 9 voturi. 27) fiecare membru al Consiliului dispune de un vot. 87 ______________________________________________________ 82 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . cit. op.U. • Capitolul VIII – atribuţii în raporturile dintre O. pentru a le pune capăt şi. SOLUŢIONAREA PAŞNICĂ A DIFERENDELOR ÎN CADRUL ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE Consiliul se convocă de către preşedintele acestuia la cererea oricărui stat membru al O. cu sau fără folosirea forţelor armate. în general. În primul caz. 33 din 87 Preşedinţia lucrărilor se asigură prin rotaţie. 187. câte o lună de către fiecare stat membru al consiliului.U. În toate celelalte probleme (probleme de fond). În acest cadru atribuţiile Consiliului sunt grupate în Cartă în trei capitole distincte: • Capitolul VI – atribuţii în soluţionarea paşnică a diferendelor internaţionale. aceasta conferă Consiliului de Securitate răspunderea principală în menţinerea păcii şi securităţii internaţionale. hotărârile se pot adopta chiar cu votul afirmativ a 9 membri nepermanenţi ai Consiliului. inclusiv acţiunile privind menţinerea păcii şi securităţii internaţionale. 24 al Cartei.

IV. 3.Miga Beşteliu. consolidarea păcii (peace building) – constă în acţiuni ulterioare încetării ostilităţilor şi urmăreşte. 33). s-a creat cea mai puternică structură de pace pe continentul african. în documentul ”Agenda pentru pace’ (1992). existau conflicte teritoriale. anima toate cele 30 de state fondatoare. coordonarea şi intensificarea cooperării şi a eforturilor pentru a oferi popoarelor Africii condiţii mai bune de existenţă.__________________________________________________ PARTEA II Cap. IV. Uniunea Africană Odată cu înfiinţarea la 21-25 mai 1963 a Organizaţiei Unităţii Africane. etnice şi religioase latente sau în emergenţă. Principalele direcţii de acţiune ale OUA vizau întărirea unităţii şi solidarităţii statelor africane şi malgaşe. de garantare a suveranităţii. identifică următoarele categorii de activităţi şi tipuri de operaţii pentru menţinerea păcii: diplomaţia preventivă . 188 91 R. cu precădere. să le 90 recomande soluţii concrete . Această Comisie este formată din reprezentanţi ai statelor ori din personalităţi independente. 89 ______________________________________________________ 83 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . Astfel. SOLUŢIONAREA PAŞNICĂ A DIFERENDELOR ÎN CADRUL ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE Carta ONU. edificarea unor structuri interne în măsură să asigure menţinerea soluţiilor politice a 91 conflictului . restabilirea păcii (peace-making) – care intervine după declanşarea unui diferend şi urmăreşte folosirea procedurilor de reglementare paşnică a diferendelor prevăzute în Capitolul VI (art. Concluziile anchetei. cit. menţinerea păcii (peace-keeping) – presupune şi o acţiune militară coercitivă. la cererea acestora.U. să recomande părţilor la un diferend procedura sau metoda de soluţionare ţinând seama de natura diferendului. Cu toate acestea. prin măsuri sub incidenţa Capitolului VI din Cartă.care vizează evitarea apariţiei unor diferende. cunoscut sub denumirea de operaţii de menţinere a păcii. p. 191. 90 R. constituie o primă etapă în stabilirea poziţiei Consiliului asupra diferendului a cărui natură urmează să o determine.o comisie . întreprinse de un organ subsidiar al 89 Consiliului . Secretarul general al O. Miga Beşteliu. În practica Consiliului de Securitate s-a dezvoltat mecanismul de intervenţie pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale. Lupta pentru abolirea tuturor formelor de colonialism din Africa.N.op. . independenţei şi integrităţii teritoriale. sau.op. să dispună o anchetă asupra unui diferend sau a unei situaţii care ar putea duce la fricţiuni internaţionale sau ar putea da naştere unui diferend. cit.p. care au tulburat frecvent starea de securitate a continentului.

92 Comisia a fost constituită în baza Protocolului Comisiei de mediere. excluzând justiţia internaţională. Comisia de mediere. după ratificarea Protocolului cu privire la Consiliului pentru Pace şi Securitate. Frunzeti.ed. op. Consiliul are în componenţă 15 membri. SOLUŢIONAREA PAŞNICĂ A DIFERENDELOR ÎN CADRUL ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE Situând la baza activităţii sale rezolvarea paşnică a diferendelor interstatale. Militară. conciliere şi arbitraj dispărând. conciliere şi arbitraj. conciliere şi arbitraj . 94 T.____________________________________________ PARTEA II Cap. 93 I. Cloşcă. De la constituire. a unor litigii teritoriale dintre Somalia şi Etiopia sau dintre Somalia şi Kenia. După reorganizarea realizată în anul 2002 sub forma Uniunii Africane au apărut alte structuri şi instituţii. făcea parte 92 Comisia de mediere. având la dispoziţie Forţele Africane. IV. adoptat la 21 iulie 1964 la Cairo. 268. dedicându-se găsirii de soluţii pentru opt conflicte de pe continentul african. Consiliul s-a reunit de mai multe ori. În martie 2004 au fost numiţi cei 15 membri şi s-au stabilit procedurile de lucru. p. a fost înlocuită de Consiliul pentru Pace şi Securitate. estimate a fi mai grave . OUA a dat expresie voinţei statelor membre de a recurge la mijloace paşnice în soluţionarea problemelor litigioase. Consiliul a intrat în funcţiune la 26 decembrie 2003. responsabili cu monitorizarea şi intervenţia în conflicte. Sistemul de reglementare paşnică a diferendelor dintre statele membre ale OUA să baza pe o selectare a procedurilor manifestând preferinţă pentru mijloacele diplomatice. Pe linia acestei preocupări se înscriu contribuţiile pozitive înregistrate de OUA în aplanarea unor conflicte de frontieră precum cele dintre Algeria şi Maroc. Comisia era formată din 21 de membri aleşi de Adunarea şefilor de state. un corp de armată multinaţional. din structura instituţională a organizaţiei. În acest scop. în 2001. cit. Această instituţie este similară cu Consiliul de Securitate al 94 Naţiunilor Unite . p. pentru un mandat de 5 ani. alcătuite din şefii de state 93 neimplicate în diferend . Globalizarea securităţii. Preferinţa statelor africane a mers spre negocierile diplomatice desfăşurate în cadrul unor Comisii ad-hoc. 317 ______________________________________________________ 84 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . înfiinţat cu ocazia Summitului de la Lusaka. Bucureşti 2006.

ca un act de agresiune împotriva tuturor celorlalte state americane şi să întreprindă 96 măsurile ce se impun în consecinţă . p. Astfel. Mazilu. Statele membre ale O. dând naştere Organizaţiei Statelor Americane – creată în scopul “asigurării păcii şi echităţii.S.U.S.S. sau împotriva suveranităţii sau independenţei politice a unui stat american. statele americane au adoptat Tratatul Interamerican de Asistenţă Mutuală. întăririi solidarităţii şi colaborării lor pentru apărarea 95 suveranităţii. drepturile acestora fiind independente de forţa de care dispune respectivul stat. nici un stat nu poate folosi sau stimula măsuri de constrângere cu caracter economic sau politic cu scopul de a influenţa voinţa suverană a altui stat şi de a obţine avantaje din acestea. Carta precizează că: statele sunt egale din punct de vedere juridic. au fost înfiinţate numeroase organizaţii care aveau ca obiective principale solidaritatea popoarelor latino americane în lupta pentru libertate şi progres. 97 Pactul de la Rio poate fi considerat ca fiind echivalent cu prevederile Cartei O. de încălcări a păcii şi de acte de agresiune._______________________________________ PARTEA II Cap. statele americane au căzut de acord asupra unui sistem de măsuri de securitate colectivă. Cu această ocazie. D. integrităţii teritoriale şi independenţei lor ”. În acest sens. Organizaţia Statelor Americane Preocuparea statelor americane de a-şi constitui o organizaţie proprie îşi are rădăcini în lupta popoarelor latino-americane pentru independenţă. cu excepţia cazurilor de apărare legitimă. 95 96 Carta O. cit. au hotărât ca toate diferendele ce apar între statele americane să fie soluţionate prin proceduri paşnice. În anul 1948. semnat la Conferinţa de la Rio de Janeiro în anul 97 1947 . Ca expresie a voinţei lor de a da eficienţă măsurilor de securitate colectivă. este adoptată Carta Organizaţiei Statelor Americane (cunoscută şi sub denumirea de Carta de la Bogota). 279. IV. drepturile ce sunt conferite fiecărui stat membru.. Importante garanţii pentru menţinerea păcii şi dezvoltării unor relaţii paşnice în regiune şi întreaga lume. 4. art. la Bogota.A.A. statele americane se obligă ca în relaţiile lor internaţionale să nu recurgă la forţă.A. SOLUŢIONAREA PAŞNICĂ A DIFERENDELOR ÎN CADRUL ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE IV. op. prin Cartă. respectarea şi îndeplinirea cu bună credinţă a tratatelor constituie norme de dezvoltare a relaţiilor paşnice dintre state. 1. pentru apărarea intereselor lor comune.N. sunt conferite de o serie de norme şi principii stipulate de Carta O. În acelaşi timp. privind acţiunile în caz de ameninţare a păcii. pentru apărarea şi dezvoltarea existenţei sale nu-l îndreptăţeşte să săvârşească acte inechitabile împotriva altor state. ______________________________________________________ 85 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . ele au hotărât să considere orice agresiune a unui stat împotriva inviolabilităţii şi integrităţii teritoriale.

SOLUŢIONAREA PAŞNICĂ A DIFERENDELOR ÎN CADRUL ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE Orice alt stat american independent care doreşte să devină membru al organizaţiei trebuie să comunice aceasta. arbitrajul 98 Consiliul este alcătuit din câte un reprezentant al fiecărui membru numit special. precum şi reprezentanţii supleanţi şi consultanţi. p.S.A. bune oficii şi mediere). op. orice entitate politică nouă care ia naştere din unirea mai multor state membre. mecanismul de reglementare paşnică a diferendelor este foarte detaliat. ____________________________________________ PARTEA II Cap. de către Guvernul respectiv. Consiliile. în problemele de colaborare militară care pot să apară în legătură cu aplicarea tratatelor speciale existente în probleme de securitate colectivă. ______________________________________________________ 86 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE .este organul suprem al organizaţiei. de interes comun statelor americane.care se ocupă. determină structura şi funcţiile celorlalte organe ale O.S. În organizaţie poate intra. printr-o notă adresată Secretarului general. sunt membre ale organizaţiei toate statele americane care o ratifică.A.A. IV. în limitele Cartei şi a acordurilor interamericane.Potrivit Cartei O. 282. care hotărăşte activitatea şi politica generală. după ratificare. care conţine un capitol special – al IV-lea – consacrat acestei probleme. Mazilu. cit. şi a Tratatului de reglementare paşnică se particularizează prin faptul că pun un accent special pe procedurile diplomatice (mai ales pe tratative. În afară de Carta O. în care să specifice că este dispus să accepte obligaţiile pe care le presupune calitatea de membru. Consfătuirea consultativă a miniştrilor afacerilor externe – reprezintă un organ ce are în competenţa sa analiza problemelor cu caracter urgent.a. de orice problemă dată în sarcină de către Adunarea Generală sau de Consfătuirea 99 consultativă a miniştrilor afacerilor externe ..A ş. Acest Comitet este format din reprezentanţii militari superiori ai statelor americane care iau parte la Consfătuirea Consultativă.. fapt ce oglindeşte preocuparea constantă şi îndelungată a statelor respective pentru această instituţie. O caracteristică a Cartei O.S. a fost creat Comitetul consultativ de apărare.A. În cadrul O. Pentru a da avize organului consultativ. Atribuţii importante în menţinerea păcii şi securităţii au fost stipulate 98 de către statele membre în sarcina Consiliului permanent . după cum consideră necesar Guvernul respectiv.S. 99 D. Conferinţele specializate. statele respective au adoptat în anul 1948 un tratat special consacrat reglementării paşnice.A. Rădăcini adânci a prins în acest continent. Părţile într-un diferend au posibilitatea să apeleze la Consiliul permanent pentru a obţine bunele sale oficii – caz în care Consiliul are competenţă de a recomanda procedurile considerate adecvate în rezolvarea paşnică a diferendului.. O.S. cu grad de ambasador sau de câte un reprezentant interimar.S. cuprinde în structura sa următoarele organisme: Adunarea Generală . Comitetul juridic interamerican..

ca organism de cooperare şi apărare a intereselor statelor membre.A. SOLUŢIONAREA PAŞNICĂ A DIFERENDELOR ÎN CADRUL ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE au atribuit dreptul de a reglementa atât diferendele juridice cât şi 100 cele politice . care are cele mai largi atribute în soluţionarea diferendelor şi. 100 101 I. p. cu interese comune în regiune şi a cărei funcţie principală constă în soluţionarea pe cale paşnică a diferendelor între membrii săi. Liga se compune din state arabe independente care se pronunţă şi acţionează pentru realizarea scopurilor şi principiilor convenite şi pentru 101 îndeplinirea obiectivelor stipulate în pact .. cit. ______________________________________________________ 87 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . 103 D. Cloşcă. op. Acesta este compus din reprezentanţii statelor membre. această structură regională este marcată de preocuparea de apărare a intereselor comune a statelor membre împotriva oricăror acte de agresiune. 272. luând decizii cu privire la modul de soluţionare a lor. IV. este Consiliul . 271. Libanul. Consiliul are sarcina de a stabili modalităţile prin care Liga va colabora cu organizaţiile internaţionale pentru a asigura pacea şi securitatea. ca şi multe alte structuri similare. 267. Mazilu. la care au luat parte Egiptul. pentru menţinerea şi consolidarea păcii. iar Curţii de Justiţie i- ____________________________________________ PARTEA II Cap. cit. Arabia Saudită şi Yemenul.p. Totodată. în promovarea şi menţinerea unor 104 relaţii paşnice în regiune. Liga are ca scopuri principale să asigure relaţii mai strânse între statele membre şi să coordoneze acţiunile lor politice în vederea unei colaborări intense între ele pentru salvgardarea independenţei şi suveranităţii lor. Consiliul este conceput ca organ de analiză a tuturor problemelor Ligii. Siria.op. 102 Cererea – depusă Secretariatului general al Ligii – este supusă Consiliului la prima reuniune a acestuia. op. în lunile martie şi octombrie iar în sesiuni extraordinare la cererea a 2 membri. O. D. este organizată de state suverane care se găsesc în proximitate geografică. 5. preocupându-se de toate problemele referitoare la statele 103 arabe şi intereselor lor . căruia i s-au adus unele inovaţii. a chestiunilor de interes major pentru ţările arabe. p. IV. de fiecare dată când împrejurările o cer. aducând o contribuţie importantă la menţinerea şi consolidarea păcii. Liga Arabă Înfiinţarea Ligii Arabe.S. Mazilu. 104 Consiliul se reuneşte în sesiuni ordinare de 2 ori pe an. implicit. şi în general. Irakul. Cel mai important organ al Ligii. a avut loc în cadrul Conferinţei statelor arabe de la Cairo din 1945. Orice stat arab independent 102 poate să devină membru al Ligii în baza procedurilor prevăzute în pact . În acelaşi timp. cit. conferindu-i-se caracterul unui mijloc principal şi obligatoriu de reglementare.internaţional.

Pe parcursul anilor. considerându-l un drept exclusiv al statului respectiv. cit. mediere şi bunele oficii. În practică. O altă importantă garanţie a păcii o constituie asumarea angajamentului fiecărui stat membru să respecte regimul politic existent în celelalte state membre.P. ca principal mijloc alături de mediere au jucat un rol important atât în cadrul Ligii cât şi în afara ei.p. structurale care corespund diplomaţiei preventive pe termen lung. IV. În baza Pactului. Comitetul militar. acţionând pentru menţinerea şi dezvoltarea unor relaţii de cooperare şi înţelegere nu numai între statele din regiune. Liga şi-a dezvoltat şi perfecţionat continuu activitatea. p. Procedurile Europa Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în În Europa funcţionează un număr important de organizaţii regionale. în soluţionarea unor diferende dintre state şi chiar dintre state şi organizaţii politice (Iordania şi O. În linii generale. pentru promovarea colaborării şi înţelegerii între acestea. Garanţii majore pentru menţinerea şi consolidarea unor relaţii paşnice între statele din regiune. fapt ce creează posibilitatea menţinerii unor diferende nerezolvate vreme 105 îndelungată .op. Tratativele. Comitetul economic superior. cit. 268. Comitetul financiar-economic. op. Comitetul politic. 274. 6. pactul stipulează că hotărârile Consiliului sunt obligatorii şi executorii în acest sens. statele arabe au recurs mai des. statele litigante recurg la Consiliu pentru reglementarea unor diferende. statele membre nu au obligaţia de a căuta o soluţie diferendului. D. în Pactul Ligii arabe reglementarea paşnică a diferendelor este mai palid reprezentată. IV. fiecare dintre ele îşi aduce aportul la evoluţia progresistă a elementelor sociale. pentru soluţionarea diferendelor politice – la tratative diplomatice. în 1970). Celelalte organe componente ale Ligii sunt: ____________________________________________ PARTEA II Cap. Clo]că. SOLUŢIONAREA PAŞNICĂ A DIFERENDELOR ÎN CADRUL ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE Secretariatul – organ care are atribuţii în pregătirea proiectului de buget al Ligii. ______________________________________________________ 88 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . într-o perioadă de timp.În cazul în care. În general. 105 106 I.E. Mazilu. Comitetul cultural. ci şi cu celelalte state ale lumii contribuind la menţinerea şi consolidarea păcii şi securităţii 106 internaţionale . constituie împuternicirea Consiliului să intervină şi să dea soluţii obligatorii şi executorii precum şi respingerea forţei în cazul unui diferend.

107 108 Ibidem. să ia măsuri efective în vederea dezarmării generale şi totale.E.C. cultural.S.S.A. Mazilu. la 30 iulie 1975. este Actul final semnat de statele 107 membre ale C. op.E. În 1994 se produce schimbarea C.S.E. ____________________________________________ PARTEA II Cap.măsuri privind respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. – ca expresie a hotărârii lor de a acţiona pentru promovarea păcii şi întăririi securităţii în Europa – au convenit: de a se abţine de la folosirea forţei sau ameninţării cu forţa în relaţiile lor cu alte state. cuprinde 54 de state membre plus Iugoslavia – care a fost suspendată în 1992. 259. gestionarea conflictelor şi reconstrucţia postconflict în Europa. Statele membre ale O. ______________________________________________________ 89 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE .E. . destinate să stea la baza relaţiilor dintre state. este o organizaţie paneuropeană de securitate 108 care include toate statele europene .o bază de cooperare în domeniul economic.principiile fundamentale. un forum multilateral de dialog şi negociere. sub forma unor reuniuni şi conferinţe.S. 109 D.C. p.Helsinki . Această organizaţie este concepută pentru a servi drept instrument de primă instanţă pentru avertizarea din timp şi prevenirea conflictelor. . care încearcă să organizeze destinderea pe continent. în O.C. stabilind o serie de norme şi angajamente şi analizând periodic felul cum sunt implementate acestea. (Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa) – care este reprezentată ca o continuare şi dezvoltare a mijloacelor C.S. s-a hotărât continuarea şi aprofundarea procesului C. Conform Actului final de la Helsinki.C.S. În acest scop.S. cit.C. La început. în capitala Finlandei. a funcţionat până în 1990.C.E. .S.C.Conferinţa pentru Cooperare şi Securitate în Europa reprezintă o structură regională de pace care îşi câştigă treptat statutul de organism permanent al securităţii în Europa.S.măsuri de creştere a încrederii în domeniul militar. O.C. C.E.hotărârea statelor membre de a continua examinarea şi elaborarea unei metode general acceptate pentru reglementarea paşnică a disputelor.E.U. O. IV. al ştiinţei şi tehnologiei.C.E.E. a reprezentat un proces de consultare politică. să depună toate eforturile pentru a reglementa în mod 109 exclusiv prin mijloace paşnice orice diferend dintre ele ş. S.a. Actul final de la Helsinki reprezintă un document în care sunt stabilite: . Canada şi fostele republici sovietice din Asia Centrală. Astăzi. SOLUŢIONAREA PAŞNICĂ A DIFERENDELOR ÎN CADRUL ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE fără structuri permanente. Documentul fundamental care consacra concepţia şi modalităţile în care înţeleg statele europene să acţioneze pentru menţinerea păcii şi securităţii pe continent şi în lume. . în materie de prevenire a conflictelor.

S.C. reprezentanţii personali ai preşedintelui executiv desemnaţi a-l asista în rezolvarea unor situaţii ______________________________________________________ 90 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . – acţionează în calitate de reprezentant al preşedintelui în exerciţiu. îşi desfăşoară sesiunea anuală în luna iulie.C.C. în domeniul economic şi al mediului. dezbate teme de larg interes şi adoptă rezoluţii şi recomandări specifice profilului O. SOLUŢIONAREA PAŞNICĂ A DIFERENDELOR ÎN CADRUL ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE Consiliul permanent – format din reprezentanţii statelor membre ale organizaţiei. Adunarea Parlamentară .C.Regulile de bază pe care se sprijină activitatea O.S.E. urmând ca aceasta să fie reglementată de Tribunalul de Arbitraj sau Comisia de Conciliere.E.E. asistat de precedentul şi următorul.S. O. şi-a stabilit următoarele priorităţi: consolidarea valorilor comune ale statelor membre şi ajutarea lor în constituirea societăţii civile democratice. vor supune atenţiei o problemă divergentă. rezolvarea conflictelor şi revenirea la normalitate. şi anume: misiunile de informare a raportorilor O. – respectiv. sunt egalitatea membrilor şi consensul în adoptarea deciziilor. Secretariatul mai include: Centrul de prevenire a conflictelor.E.E. managementul crizelor.E.E.C.E. pentru a dezbate şi lua decizii în toate domeniile aferente O.S. Consiliul se reuneşte săptămânal la Viena.C. Preşedintele în exerciţiu al O. încurajează menţinerea unei politici a nonconfruntării. Consiliul ministerial – reprezintă reuniunea miniştrilor de externe.E.S.S. cuprinde în structura sa următoarele instituţii: ____________________________________________ PARTEA II Cap.E. Curtea de Conciliere şi Arbitraj – prin care statele semnatare ale convenţiei.S.S. Înaltul Comisar pentru Minoritatea Naţională .C. prin promovarea unui sistem regional de securitate bazat pe cooperare. bazate pe supremaţia legii. iar prin recomandări şi rapoarte.C.are un rol însemnat în semnalarea în timp şi prevenirea conflictelor interetnice. prevenirea conflictelor locale. Coordonatorul activităţilor O. deţine întreaga responsabilitate a activităţii executive a organizaţiei. O.alcătuită din 300 de reprezentanţi ai tuturor statelor membre. Departamentul de administrare şi operaţiuni.S. Secretarul general al O. restaurarea stabilităţii şi readucerea păcii în zonele de conflict. IV. Organizaţia dispune de anumite instrumente în realizarea scopurilor sale. misiunile sau alte activităţi similare în teren – ca instrument principal pentru prevenirea pe termen lung a conflictelor.S. surmontarea unor deficite ale stării de securitate a statelor membre şi prevenirea unor noi destructurări ale acestora..C. Biroul pentru Instituţii Democratice şi Drepturile Omului – joacă un rol important în monitorizarea alegerilor şi dezvoltarea de instituţii naţionale electorale sau de apărare a drepturilor menţionate. Consiliul superior – dezbate periodic aspecte de natură politică. pe care îl sprijină în toate activităţile destinate să ducă la îndeplinirea obiectivelor O. ministrul de externe a ţării desemnate.C.

S. la care pot recurge statele membre ale OSCE.survenite în diverse regiuni. De asemenea. din decembrie 1992. Procedura are un caracter facultativ. 110 D. 266. grupuri de conducere – pentru îndeplinirea unor misiuni sau sarcini concrete în domeniul prevenirii conflictelor.E. Mazilu. în vederea soluţionări unui dferend (ex. constituie un exemplu de organizaţie continentală care a elaborat mai multe sisteme de soluţionare paşnică a diferendelor. acţiuni de menţinere a păcii. ______________________________________________________ 91 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE .E.S. O. Convenţia privind concilierea şi arbitrajul a fost adoptată la reuniunea Consiliului O. adoptat în capitala Maltei în anul 1991 la uniunea experţilor asupra soluţionării paşnice a diferendelor.C. mecanisme pentru soluţionarea paşnică a diferendelor. Diferendele pe care părţile au încercat să le reglementeze prin consultări sau negocieri. Procedura de la La Valetta Procedura de la La Valetta este expresia documentului cu acelaşi nume.. de la Stockholm. Documentul stabileşte un mecanism bazat pe intervenţia terţilor. nu sunt îndreptate împotriva nici unui stat sau continent şi trebuie să aducă o importantă contribuţie la pacea şi securitatea mondială.p. diferendul moldo –nistrean pentru soluţionarea căruia sunt implicate Ucraina şi Federaţia Rusă). şi a intrat în vigoare în luna mai 1995 ca urmare a ratificării sale de către cel puţin 12 state participante. IV. SOLUŢIONAREA PAŞNICĂ A DIFERENDELOR ÎN CADRUL ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE Structurile de pace şi securitate ce vizează menţinerea păcii şi întărirea securităţii pe continent. nu cad sub incidenţa procedurii de la La Valettaa.E.S. 2.C. ceea ce presupune acceptarea recurgerii la o instanţă terţă. noile sisteme au un caracter subsidiar celor deja existente. cele pentru care există căi de regelemetare convenite. precum şi diferendele referitoare la suveranitate. ca organizaţie înfiinţată cu scopul conjugării eforturilor în vederea asigurării păcii. bazate pe următoarele principii: să se aplice (proceduriel0 litigiilor nereglementate pe căi diplomatice. elaborate în cursul negocierilor din anii 1991 şi 1992 sunt următoarele: IV. în sensul că statele nu sunt obligate să recurgă la mecanismele prevăzute de această procedură. IV. ____________________________________________ PARTEA II Cap.C. securităţii şi cooperării pe continentul european. op. Cele patru proceduri. 6. cit. integritate teritorială şi apărare naţională. s-a demonstrat că această organizaţie constituie un pas important în eforturile omenirii de a aduce 110 puţină ordine şi raţiune în viaţa internaţională . 6.1. Convenţia privind concilierea şi arbitrajul în cadrul O.

în acelaşi mod fiind aleşi şi cei patru membrii supleanţi. desemnarea grefierului. Fiecare colegiu alege din rândurile sale câte doi membrii ai acestui birou. IV. reînnoibil. unul dintre ei putând avea naţionalitatea altui stat. atunci când soluţia propusă este acceptată. Competentele cu care este investită Curtea vizează: adoptarea propriului regulament. SOLUŢIONAREA PAŞNICĂ A DIFERENDELOR ÎN CADRUL ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE Caracteristic noii convenţii este caracterul subsidiar. aleg preşedintele Biroului Curţii. reunite. Raportul Comisiei de Conciliere nu este obligatoriu. fiecare parte contractantă putând desemna un arbitru şi un arbitru supleant pentru aceeaşi durată de timp.Elaborarea acestora a avut la bază propunerea franco-germană prezentată la reuniunea de la Praga a Consiliului miniştrilor de externe ai ţărilor membre ale O. Arbitrajul Recurgerea la procedura arbitrală poate avea la bază fie un compromis încheiat între părţi pentru a supune un diferend acestei modalităţi de soluţionare.C. nesemnatare ale Convenţiei de conciliere şi arbitraj. ____________________________________________ PARTEA II Cap. Conciliatorii şi arbitrii formează două de categorii colegii. Organizarea Curţii de Conciliere şi Arbitraj Curtea se compune dintr-un număr de conciliatori şi arbitri. adresându-se în acest sens grefierului Curţii cu o cerere pentru constituirea unei comisii de conciliere. Atunci când între state părţi la Convenţie apare un diferend şi acesta nu a putut fi rezolvat prin negociere sau alte modalităţi oricare din părţi poate să declanşeze unilateral această procedură. sau a unui raport final. dacă a fost pus în mişcare sau s-a pronunţat deja un alt sistem ori mecanism jurisdicţional de soluţionare. iar în baza existenţei unui acord special procedura de conciliere poate fi aplicabilă şi diferendelor dintre statele membre ale O. motiv pentru care concluziile finale sunt trase de consiliul OSCE. determinat de numărul statelor părţi la Convenţie.S. Elementele de permanenţă ale acestui nou mecanism instituţional sunt: Biroul. Competenţa comisiei se exercită doar asupra diferendului pe care este chemată să-l soluţioneze. alegerea Biroului Curţii.E. Ea viza stabilirea în cadrul organizaţiei a unei Curţi europene de conciliere şi Arbitraj. pentru un mandat de 6 ani. exterior Convenţiei cât şi pentru diferendele în legătură cu cel care părţile au acceptat deja să caute o soluţie.E.S.C. atunci când părţile nu se pronunţă imediat asupra acceptării soluţiei. mai puţin cele coercitive. care are prerogativa de a folosi mijloacele de presiune de care dispune. fie o declaraţie unilaterală făcută în prealabil de ______________________________________________________ 92 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . Examinarea diferendului de către Comisia de Conciliere se poate încheia prin semnarea de către părţi a unui rezumat al concluziilor sale. cele două proceduri neputând fi declarate – în vederea soluţionării unui diferend. Grefa. Procedura de Conciliere Procedura de conciliere este obligatorie.. şi sediul fixat prin Convenţia de la Geneva. Situaţia este identică în cazul arbitrilor. având în compunere o Comisie de Conciliere şi un Tribunal arbitral. Fiecare stat parte desemnează doi conciliatori (dintre care unul poate avea naţionalitatea altui stat). cel al conciliatorilor şi colegiul arbitrilor care.

el nu instituie o nouă cale de reglementare paşnică a diferendelor. În fapt. în cadrul unui proces în două fazescrisă şi orală. iar arbitri aflaţi în minoritate pot să alăture sentinţei opiniile lor separate. ea instituindu-se pentru fiecare litigiu aparte.E. ale statelor interesate.E.C. de asemenea.. apărarea şi independenţa naţională. a avut la bază propunerea Marii Britanii de a “completa” procedura de la La Valetta dar şi ca o alternativă la procedura de conciliere instituită de Convenţia privind concilierea şi arbitrajul în cadrul O.S. dacă această procedură a fost acceptată. 4.3. 6.E. de către un stat.A. Dispoziţii privind concilierea dirijată Documentul respectiv a fost prezentat şi susţinut de S. de reuniunea de la Stockhlom din decembrie 1992 a Consiliului miniştrilor de externe ai ţărilor C. atunci când ______________________________________________________ 93 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE .C. Declaraţiile unilaterale oferă statelor posibilitatea de a exclude din competenţa Tribunalului arbitral diferendele ar căror obiect îl constituie suveranitatea teritorială. 6.C.C. ci trimite părţile unui diferend fie să urmeze o procedură de conciliere bazată pe propunerea britanică.S..S. reciproce.E. Documentul cu acest titlu adoptat. Această procedură se aplică numai diferendelor opunând două state.E. de care dispune orice stat membru al C. SOLUŢIONAREA PAŞNICĂ A DIFERENDELOR ÎN CADRUL ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE Procedura arbitrală se desfăşoară conform principiilor clasice ale contradictialităţii şi egalităţii părţilor. şi în baza căruia statul este autorizat să intervină într-o procedură de arbitraj dacă “consideră că are un interes juridic deosebit. Un litigiu între statele membre ale O.E. care ar putea fi afectat de hotărârea tribunalului” şi dacă “dovedeşte existenţa unui asemenea interes”.. Revizuirea sentinţei arbitrare se referă doar la cazurile în care se descoperă un fapt nou de natură să aibă o influenţă decisivă asupra sentinţei şi care nu a fost cunoscut Tribunalului sau părţilor.C. poate fi supus reglementării prin această procedură dacă statele convin astfel.părţile la diferend. IV. Iniţierea procedurii se poate face şi unilateral. Un aspect al procedurii de arbitraj este dreptul la intervenţie.S.S. mai ales pentru statele care nu sunt părţi la această convenţie.S.C. Comisia de conciliere nu este un organism permanent. IV. ea trebuie să exprime opinia majorităţii arbitrilor. ____________________________________________ PARTEA II Cap. Decizia privind primirea cererii de intervenţie aparţine Tribunalului arbitral. IV. fie să urmeze procedura de conciliere prevăzută în Convenţia privind concilierea şi arbitrajul în cadrul C. prin declaraţii unilaterale. în prealabil. Sentinţa tribunalului arbitral este definitivă şi obligatorie.U. Dispoziţii privind o comisie de conciliere a O.

C.S. pe considerentul că el priveşte integritatea teritorială. fără ca acestea să se poată opune.E.C. cât şi poziţia părţilor: supunerea unor diferende organismelor regionale nu afectează însă. Eficienţa concilierii dirijate se bazează pe autoritatea de ansamblu a O. cit. suveranitatea. 111 I. Gh.N.C.C. 145. Arat. deoarece acestea pot cunoaşte mai bine atât situaţia diferendului (faptul generator. două părţi în litigiu nu pot scăpa nici intervenţiei unor state terţe. soluţiile anterioare). competenţa Consiliului de Securitate al O.E. în sensul presiunii de a supune litigiul concilierii.S. apărarea naţională.E sau Comitetul înalţilor funcţionari pot dirija părţile la un diferend ____________________________________________ PARTEA II Cap. * * * Se consideră că rolul organismelor regionale este mai semnificativ în soluţionarea diferendelor locale. este de notat că dispoziţiile concilierii dirijate nu sunt aplicabile atunci când părţile în litigiu s-au înţeles să recurgă la un mijloc de reglementare în afara O. În ce priveşte aplicabilitatea acestei proceduri.S. ca organ care are ca 111 principală răspundere – menţinerea păcii şi securităţii internaţionale . IV. în nici un fel. p. de a se ocupa de orice litigiu.litigiul intervine între două state părţi la această convenţie. În plus. Apostu. vechimea.S. ______________________________________________________ 94 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . SOLUŢIONAREA PAŞNICĂ A DIFERENDELOR ÎN CADRUL ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE de a recurge la conciliere. Şi acest document este aplicabil numai litigiilor opunând două părţi. sau au decis să sustragă unilateral litigiul de sub incidenţa acestei proceduri. op. în cazurile în care respectivele state terţe au sprijinul celor două organe O.: Consiliul miniştrilor afacerilor externe ai ţărilor membre O.U. spaţiile maritime sau aeriene. (Consiliul miniştrilor şi Comitetul înalţilor funcţionari).E.

R–b 3. Care dintre următoarele proceduri de reglementare paşnică a diferendelor în cadrul O. R–a 2. conservatoare. coercitive.S.N. Consiliului. R-c 4. b) Consiliul pentru pace şi securitate. R–b ______________________________________________________ 95 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . au statut de ocupant. În cadrul Organizaţiei Unităţii Africane gestionarea şi soluţionarea paşnică a diferendelor revine: a) Adunării Şefilor de state şi de guverne. Secretariatul Ligii.U. coercitive. IV. Hotărârile cărui organism de conducere a Ligii Arabe. beligerante. Măsurile O. arbitraj. b) sunt neconsensuale.____________________________________________ PARTEA II Cap. de menţinere a păcii au următoarele caracteristici: a) sunt consensuale.A. sunt obligatorii şi executorii: Comitetul politic. are caracter obligatoriu: tratative şi mediere bune oficii. c) Consiliul Miniştrilor. În care dintre procedurile OSCE parţiale dintr-un diferend nu se pot opune dirijării de către organismele de conducere: a) Procedura de la La Valetta. SOLUŢIONAREA PAŞNICĂ A DIFERENDELOR ÎN CADRUL ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE Test de autoevaluare 1. c) Comisia de Conciliere. R–c a) b) c) a) b) c) 5. b) Concilierea dirijată. c) sunt conservatoare. necoercitive.

Acestea sunt izvoare de drept cu caracter derivat. Locul actelor adoptate de organizaţiile internaţionale între izvoarele dreptului internaţional V.1. cu organizaţii internaţionale sau între două sau mai multe organizaţii internaţionale sunt guvernate de prevederile Convenţiei din 1986. op. principiile generale de drept. Tratatul internaţional se încheie nu numai între state – chiar dacă această categorie de subiecţi este mai numeroasă . • Identificarea şi recunoaşterea mecanismelor prin care organizaţiile internaţionale controlează respectarea şi aplicarea normelor de drept internaţional. 3 Activităţi de control şi supraveghere a respectării normelor de drept internaţional OBIECTIVE • Cunoaşterea contribuţiei organizaţiilor internaţionale la dezvoltarea dreptului internaţional contemporan. V. echitatea şi actele unilaterale ale statelor.__________________________________________ PARTEA II Cap. ______________________________________________________ 96 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE .ci şi între celelalte subiecte ale dreptului internaţional public. CONTRIBUŢIA ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE LA DEZVOLTAREA DREPTULUI INTERNAŢIONAL CONŢINUT V. izvoarelor de drept internaţional se împart în: a) izvoare principale – tratatul internaţional şi cutuma internaţională. consecinţă directă a caracterului derivat al unuia dintre subiectele lor sau al ambelor. 112 Marian Mihăilă. modifica sau abroga normele de drept internaţional. cit. declaraţiile bilaterale şi unilaterale. 18. doctrina dreptului 112 internaţional.2.1. Locul actelor adoptate de organizaţiile internaţionale între izvoarele dreptului internaţional După criteriul importanţei lor în apariţie şi consolidarea normelor. poate fi bilateral. Izvoarele principale Tratatul internaţional reprezintă acordul de voinţă dintre două sau mai multe state. b) izvoare auxiliare – rezoluţiile organizaţiilor internaţionale. multilateral sau plurilateral. încheiată la Viena. Tratatele încheiate de către state. în funcţie de subiecţii participanţi. V. existente. încheiat în scopul de a crea. p. Valoarea normativă a actelor elaborate în cadrul organizaţiilor internaţionale V. Tratatul. hotărârile instanţelor judiciare şi arbitrale internaţionale.

În legătură cu rezoluţiile organizaţiilor internaţionale. op. economic. deloc neglijabilă. c din statutul Curţii Internaţionale de Justiţie ca putând fi aplicate în soluţionarea unor speţe deschise în faţa Curţii. CONTRIBUŢIA ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE LA DEZVOLTAREA DREPTULUI INTERNAŢIONAL În condiţiile vieţii internaţionale contemporane. Această participare se manifestă prin acte care. 38 lit. confruntată cu numeroase probleme care trebuie rezolvate prin colaborarea între state. 113 Marţian Niciu. inclusiv specialiştii români. nu au fost exprimate în literatura juridică puncte de vedere contradictorii sau diametral opuse. opinează că.__________________________________________ PARTEA II Cap. p. Inconvenientele permanente ale dreptului cutumiar pe planul tehnicii juridice au fost deseori subliniate în doctrină. Majoritatea specialiştilor. Incertitudinea care o caracterizează nu permite să se ajungă la o fixare clară a regulilor sale din punct de vedere al întinderii acesteia. ______________________________________________________ 97 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . deşi emană de la organele organizaţiilor. fiind considerate de o parte a doctrinei dreptului internaţional ca un izvor al acestuia. V. manifestat tot prin convingerea statelor că o anumită regulă respectată în mod repetat în practica lor are valoarea 113 unei norme juridice obligatorii . 52. Un fenomen nou în legătură cu formarea cutumei rezidă în participarea organizaţiilor internaţionale la acest proces. în legătură cu o largă varietate de probleme care necesită colaborarea statelor. iniţiind procesul de emergenţă a acestora sau contribuind la afirmarea şi dezvoltarea lor. Izvoare auxiliare Rezoluţiile organizaţiilor internaţionale – au înregistrat o dezvoltare vertiginoasă în epoca noastră. Regula cutumiară este o regulă nescrisă. reprezintă în ultima analiză poziţia adoptată de către statele membre. precum şi al momentului apariţiei şi dispariţiei sale. al conţinutului şi duratei sale. Ele au fost adoptate în cadrul ONU şi a altor forumuri internaţionale. ele pot exercita totuşi o anumită influenţă. deşi rezoluţiile Adunării Generale a ONU şi ale altor instituţii internaţionale nu constituie un izvor independent de drept. tratatele internaţionale au devenit principala formă juridică în care se concretizează această colaborare în variate domenii: politic. ci numai aceea care are un element faptic.este cel de-al doilea izvor al dreptului internaţional şi constă într-o practică generală. relativ îndelungată. Cutuma internaţională . concretizat în conduita. Principiile generale de drept – sunt menţionate de art. în promovarea unor norme şi principii noi. în practica statelor. Este vorba de o nouă cale de manifestare a consimţământului statelor care îmbogăţeşte procesul cutumiar. cit. şi un element psihologic. Nu orice practică a statelor poate constitui cutuma internaţională. ştiinţific etc. dar obligatorie pentru subiectele dreptului internaţional care au recunoscut acest caracter al ei.

reprezintă relevanţă pentru determinarea surselor dreptului internaţional. considerăm îndreptăţită opinia potrivit căreia ele ar putea constitui izvoare secundare de drept internaţional. Pe de altă parte. În această privinţă trei tendinţe sunt dominante: c) prima consideră că unele rezoluţii – îndeosebi declaraţiile – adoptate de Adunarea Generală a ONU. că în realizarea funcţiilor sale cu caracter general privind relaţiile dintre statele membre. se aseamănă cu tratatele internaţionale. dobândind caracterul unor izvoare principale în momentul încorporării lor într-un 114 tratat . derivate ale dreptului internaţional. Adunarea Generală a adoptat un număr impresionant de rezoluţii şi declaraţii care. CONTRIBUŢIA ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE LA DEZVOLTAREA DREPTULUI INTERNAŢIONAL Actele organizaţiilor internaţionale. op. 78. Fireşte. în principiu. prin importanţa lor. în general. 66. cit. 1983. în îndeplinirea funcţiilor sale speciale (admiterea de membri. prin natura lor. nu pot fi obligatorii pentru statele membre. 114 Gheoghe Moca. Adunarea Generală poate adopta acte numai cu caracter de recomandare. p. de la caracterele şi importanţa unora dintre actele sale ( avem în vedere rezoluţii şi declaraţiile Adunării Generale). Constantin Andronovici. o atenţie deosebită o acordă doctrina actelor ONU. crearea de organe subsidiare. de exemplu. în textul unui tratat. a rolului lor în formarea unor noi principii şi norme de drept internaţional. decizii privind bugetul etc. Ed.). . trebuie avut în vedere conţinutul diferitelor acte pe care le poate adopta Adunarea Generală. Pornind de la ceea ce reprezintă ONU. potrivit competenţei sale. e) a treia opinie porneşte de la caracterul novator şi stimulator al rezoluţiilor Adunării Generale în formarea unor noi principii şi norme de drept internaţional şi le consideră izvoare secundare. Unele din rezoluţiile Adunării Generale au obţinut forţă obligatorie prin încorporarea lor ulterioară. Se ştie. p. integral. politică Bucureşti. nu pot fi izvoare ale dreptului internaţional. Hotărârile instanţelor judiciare şi arbitrale internaţionale – deşi sunt promovate în anumite cazuri concrete şi au efecte numai între părţi. în timp ce. poate adopta hotărâri obligatorii. d) a doua tendinţă are în vedere numai valoarea moral . considerându-se orice valoare justificată. ______________________________________________________ 98 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . Ca atare. prin conţinut şi structură. ci organizarea şi funcţionarea organizaţiei. V.politică a actelor Adunării generale. Adunarea Generală poate face recomandări statelor. Dispoziţiile Cartei ONU prevăd că. În ultima vreme.__________________________________________ PARTEA II Cap. deci a acelora ce nu privesc raporturile cu statele membre. Este fundamentată ideea că actele lor. Drept internaţional public. ar avea valoarea juridică a unor acorduri internaţionale. fac recomandări statelor şi nu impun dispoziţii obligatorii pentru acestea.

spre exemplu. la spiritul de dreptate. Codificarea dreptului internaţional prezintă o importanţă aparte. reprezintă posibilitatea acordată unui judecător internaţional de a judeca ex aequo et bono. Codificarea stimulează discuţiile în domeniul dreptului internaţional cu o largă participare a teoreticienilor şi practicienilor şi atrage atenţia opiniei publice asupra acestui drept. în lumina principiilor şi a finalităţii. Echitatea – ca sursă de drept internaţional. vin cu argumente împotriva activităţii de codificare. CONTRIBUŢIA ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE LA DEZVOLTAREA DREPTULUI INTERNAŢIONAL Cunoaşterea şi studierea acestor hotărâri este indispensabilă oricărui jurist care îşi desfăşoară activitatea în domeniul relaţiilor internaţionale. cât şi pentru aplicarea practică a normelor juridice care guvernează relaţiile dintre state. şi ţinând seama de cadrul de formare şi manifestare a dreptului internaţional. că ar putea fi folosită ca mijloc pentru a înlătura unele norme cutumiare. ca şi participarea tuturor statelor la acţiunea respectivă. cum ar fi juriştii anglo-americani. într-o serie de acte similare care devin tratate. ele pot fi analizate ca acte de aplicare a dreptului internaţional. ele cuprinzând interpretări. mărind credibilitatea şi lărgind baza de aplicare a dreptului internaţional. În această categorie se mai includ şi lucrările organizaţiilor ştiinţifice internaţionale ca Asociaţia de Drept Internaţional (International Law Association) şi Institutul de Drept Internaţional. puncte de vedere deosebit de utile clarificării sensului unor instituţii juridice sau acorduri internaţionale. pentru a pronunţa soluţii care să atenueze aplicarea riguroasă a dreptului. Ea poate să aducă o contribuţie însemnată la dezvoltarea dreptului prin analiza ştiinţifică a normelor sale. V. că s-ar interveni în procesul natural de dezvoltare al dreptului ______________________________________________________ 99 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . care au întocmit proiecte de codificare a dreptului internaţional. că ar putea apărea noi controverse cu privire la normele de drept.se referă la lucrările specialiştilor care pot exprima puncte de vedere dintre cele mai variate în legătură cu diverse aspecte sau instituţii de drept internaţional. Declaraţiile bilaterale şi unilaterale – sunt acte. atât pentru studierea. De asemenea. adoptarea de norme noi ţinând seama de noile cerinţe. formând un ansamblu consensual sau de acte concordante şi repetate. să interpreteze sau să evalueze dreptul internaţional. prin care ele îşi pot asuma angajamente internaţionale. Reprezentanţii unor şcoli. generale sau locale. ci la bunul simţ. Doctrina dreptului internaţional . întărirea unităţii dreptului internaţional ca sistem coerent. Codificarea este importantă deoarece asigură precizia normelor de drept.__________________________________________ PARTEA II Cap. deci a unor norme existente. de a nu recurge propriu-zis la lege. ele se pot înscrie. decizii ale statelor privind fapte sau situaţii juridice. Deşi nu este un izvor principal de drept internaţional. enunţată şi de Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie. desigur. cu alte cuvinte. putând să constate. care duc la formarea normelor cutumiare. doctrina are rol creator. să consemneze. Asemenea acte sau decizii pot crea drepturi şi obligaţii pentru state şi respectiv organizaţii internaţionale.

41. definiţia agresiunii. V. cât şi faptul că. V. În unele domenii s-a efectuat numai codificarea principiilor generale (dreptul cosmic). p. Din punct de vedere al obiectului. op. organizaţii. principiile Tribunalului de la Nürnberg. jurisdicţia penală internaţională. Valoarea normativă a actelor elaborate în cadrul organizaţiilor internaţionale Interdependenţa crescândă între naţiuni şi caracterul tehnic al unor domenii în care îşi desfăşoară activitatea anumite organizaţii internaţionale – telecomunicaţii. În exercitarea competenţei sale de a încuraja dezvoltarea progresivă şi codificarea dreptului internaţional. reuniuni) sau neoficială. 123. comisia a examinat şi pregătit numeroase proiecte în probleme cum sunt: drepturile şi îndatoririle statelor. prin care a creat Comisia de Drept Internaţional şi a adoptat statutul ei. Codificarea poate fi oficială. cuprinzând ansamblul normelor dreptului internaţional. apar tot mai evidente. dreptul mării şi altele . Acţiunile cu caracter global presupun un grad sporit de concertare la nivelul instituţiilor internaţionale. codificarea poate fi generală. op. la nivel global. imperativele cooperării dintre state. în alte domenii. efectuată de organizaţii ştiinţifice internaţionale sau cercetători individuali. eliminarea apatridei. care vizează norme particulare ale acestuia cu aplicare la anumite regiuni ale lumii. în forme convenite de ele (conferinţe. precedente sau opinii doctrinare. cit. sau parţială. cit. ______________________________________________________ 100 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . Adunarea generală a ONU a adoptat Rezoluţia 1714 (11) din 21 noiembrie 1947. 2. au impus acţiuni coordonate şi armonizate. Comisia este organ subsidiar Adunării Generale. activitatea de codificare a normelor de drept internaţional nu poate fi 115 umbrită . cum ar fi mediul înconjurător ori explorarea spaţiului cosmic. în timp ce în alte domenii s-a procedat la codificarea ansamblului normelor. De la crearea ei şi până în prezent. Din punct de vedere al aplicării geografice există codificarea regională. trafic aerian. realizată de state. CONTRIBUŢIA ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE LA DEZVOLTAREA DREPTULUI INTERNAŢIONAL care în aceste condiţii ar fi privat de flexibilitatea sa. un cod al crimelor contra păcii şi 116 omenirii.__________________________________________ PARTEA II Cap. pe o bază permanentă. Marian Mihăilă.. în a căror pregătire şi materializare principalelor organizaţii internaţionale le revine un rol important. Cu toate acestea. p. cu sarcina de a formula cu precizie şi a sintetiza regulile de drept internaţional în domeniile în care există o practică juridică considerabilă. impun recurgerea la reglementări 115 116 Stelian Scăunaş. ca subiecte ale dreptului internaţional. Institutul de Drept Internaţional (înfiinţat la Geneva în 1873) a elaborat primele codificări parţiale care se refereau la condiţia agenţilor diplomatici şi consulari. navigaţie maritimă etc.

Temeiul juridic al activităţii unor organizaţii internaţionale în această privinţă. 168. pe de altă parte. în vederea codificării. trei în legătură cu relaţiile statelor cu organizaţiile internaţionale şi una privind reducerea 118 cazurilor de apatridie . Cu toate acestea. cit. două referitoare la dreptul diplomatic şi consular. Adunarea generală are mandatul de a iniţia studii şi de face recomandări pentru a încuraja dezvoltarea progresivă şi codificarea dreptului internaţional prin CDI. p. op. imunitatea de jurisdicţie a statelor. dintre care cinci în domeniul dreptului mării – între care se include şi cea mai completă dintre acestea. formularea mai precisă şi sistematizarea unor reguli de drept internaţional în domenii în care există deja o practică constantă a statelor. ale cărei prevederi se aplică şi “oricărui tratat adoptat în sânul unei organizaţii internaţionale. CDI urmăreşte.__________________________________________ PARTEA II Cap. elaborarea unor proiecte de convenţii asupra unor probleme care nu sunt încă reglementate în dreptul internaţional sau asupra cărora dreptul internaţional nu este încă suficient dezvoltat în practica statelor (dezvoltare progresivă) şi. Convenţia de la Montego Bay din 1982 – trei în domeniul dreptului tratatelor. este reiterat şi extins de Convenţia de la Viena din 1969 asupra dreptului tratatelor. în Adunarea Generală a ONU sunt introduse rezoluţii prin care se adoptă. ______________________________________________________ 101 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . 122. precedente şi opinii doctrinare (codificare). Raluca Miga Beşteliu. actele unilaterale ale statelor. pe de o parte. Adunarea Generală a Naţiunilor Unite nu dispune de autoritate legislativă. Activitatea comisiei de Drept Internaţional. în cadrul ONU se desfăşoară o impresionantă activitate normativă. după caz. ratificare sau aderare. rezervele la tratate. începută în anul 1949. p. Prin articolul 13 al Cartei. op. ca organ specializat al ONU în acest domeniu. menţionăm: răspunderea statelor. instrumente 117 118 Dumitra Popescu. Printre temele care figurează actualmente pe agenda CDI. Ea nu este abilitată să impună membrilor ONU o convenţie ale cărei prevederi să aibă forţă juridică obligatorie. materializate în acorduri internaţionale. V. utilizarea cursurilor de apă internaţionale în alte scopuri decât navigaţia. pe care statele sunt libere să le pună sau nu în aplicare. sub rezerva oricărei reguli pertinente a 117 Organizaţiei . Organizaţiile internaţionale au fost astfel treptat angajate într-o acţiune normativă la scară internaţională. În afara activităţii normative desfăşurată de CDI. pentru a căror elaborare unele organizaţii internaţionale sunt abilitate prin actele lor constitutive. sa materializat în 14 convenţii adoptate. cit. se aprobă sau se deschid spre semnare. dat de actele constitutive. Adrian Năstase. pentru că rezoluţiile sale au caracter de recomandări. CONTRIBUŢIA ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE LA DEZVOLTAREA DREPTULUI INTERNAŢIONAL unitare.

crearea de organe subsidiare. În afară de această activitate normativă. “regulamente” ori “norme”. printre altele. suspendarea sau pierderea calităţii de membru. în funcţie de specificul obiectivelor lor. • Tratatul asupra principiilor ce guvernează activităţile statelor în materie de exploatare şi utilizare a spaţiului extraatmosferic. mecanismele sale interne. putem cita: • Pactul Internaţional privind drepturile civile şi politice. a căror aplicabilitate internaţională rezultă din acceptarea lor generală de către state. “coduri de conduită” care deşi. Acelaşi calificativ poate fi atribuit şi normelor vizând securitatea navigaţiei aeriene. normative. vizând operaţiuni de salvare a vieţii omeneşti în largul mării. adoptă. ______________________________________________________ 102 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . şi în alte organizaţii internaţionale. fie unor organe subordonate ale organizaţiei şi au ca obiect probleme cum ar fi: primirea de membri. adoptarea bugetelor şi repartiţia cheltuielilor între statele membre. se adresează fie statelor membre. este socotit. p. modul de 119 Raluca Beşteliu. Privite din punctul de vedere al urmărilor lor. CONTRIBUŢIA ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE LA DEZVOLTAREA DREPTULUI INTERNAŢIONAL internaţionale. elaborate în cadrul OACI ori al regulamentelor de carantină. pregătite în cadrul ONU. V. inclusiv Luna şi alte corpuri cereşti ş.a. ca un ansamblu de norme internaţionale general acceptate. decizii etc. Organizaţia Maritimă Internaţională. în scopul îndeplinirii obiectivelor pentru care organizaţia a fost constituită. cit. ca structură instituţională autonomă. 119 adoptate de OSM . din această categorie de instrumente. materializată în convenţii cu forţă obligatorie ori în “coduri”.). Altele sunt desemnate prin termeni diferiţi – rezoluţii. adoptat de această organizaţie în 1965.__________________________________________ PARTEA II Cap. între denumire şi valoarea juridică a actului respectiv neexistând întotdeauna o legătură directă. de exemplu. Astfel. declaraţii. Activităţi normative se desfăşoară. Organizaţia Internaţională a Muncii adoptă convenţii şi recomandări. actele organizaţiilor internaţionale produc efecte fie cu privire la funcţionarea organizaţiei. cea mai mare parte a actelor organizaţiilor internaţionale au caracter de recomandare. iar recomandările producând efecte juridice în măsura în care statele membre le dau urmare sub formă de legi naţionale sau în alt mod. Codul Internaţional de Semnale. sunt aplicate de către acestea. acordarea statutului de observator sau de membru asociat. protecţia mediului marin etc. op. Cu titlu de exemplu. 123.. primele devenind obligatorii după ratificare. unele dintre aceste acte purtând chiar această denumire. în afara convenţiilor elaborate de ea sau sub patronajul său (cu privire la securitatea maritimă. Actele care privesc funcţionarea organizaţiei. fie referitor la conduita statelor membre. nu obligă juridic statele membre.

recomandările Adunării Generale şi ale ECOSOC. Unele pot avea caracter obligatoriu. fie reguli generale de comportament în raporturile dintre statele membre. reţine existenţa acestei ordini juridice. Aceste acte creează fie drepturi sau obligaţii concrete adresate unora sau altora din statele membre. formate din reprezentanţii statelor membre. Astfel. Uneori. De regulă. Actele din această categorie sunt. În marea majoritate a cazurilor.__________________________________________ PARTEA II Cap. ori dintre acestea şi organizaţie. Din punct de vedere al valorii lor juridice. deşi nu identice. autoritatea acestor acte este variată. potrivit art. care sunt astfel. 112. de forţă obligatorie. Bogdan Aurescu. având caracter de recomandări. Consiliul de Securitate poate adopta rezoluţii obligatorii pentru statele membre. organizaţiile internaţionale îşi realizează obiectivele prin intermediul unor acte lipsite. forma şi poartă denumirea de rezoluţie . p. aceste acte. Florin Coman. 121 de regulă. Adrian Năstase. Ele reprezintă recomandări adresate statelor membre. în problemele păcii şi securităţii internaţionale. p. op. care sunt libere de a le aplica sau nu. cum sunt multe dintre actele UNCTAD sau ale OIM. ai cărei principali actori sunt statele suverane. simultan. V. sunt adoptate prin consens sau vot. poartă chiar denumirea de recomandări. Doctrina. în organele lor deliberative. în general. cit. tuturor organizaţiilor internaţionale. confirmată în multe cazuri şi de jurisprudenţă. 25 al Cartei ONU. validitatea deplinelor puteri ş. Prevederi similare privind caracterul obligatoriu al hotărârilor conţin şi statutele unor instituţii financiare. a căror punere în aplicare depinde deci de voinţa acestora de a le da curs. diferenţierile rezultând din natura şi scopurile fiecărei organizaţii. îmbracă. însă. autori şi destinatari ai acestor acte. distinctă atât prin raport cu ordinea juridică internă a statelor membre. comune. cât şi prin raport cu ordinea juridică internaţională generală. în principiu. În cadrul ONU. Cea mai mare parte a actelor organizaţiilor internaţionale privesc însă realizarea obiectivelor organizaţiilor şi se adresează statelor membre. Actele organizaţiilor internaţionale. directivele şi deciziile acestora sunt obligatorii pentru statele membre şi chiar direct pentru unele subiecte 120 din ordinea juridică internă a acestor state . 120 121 Alexandru Bolintineanu. actele organizaţiilor internaţionale incluse în această categorie au caracter obligatoriu şi formează ceea ce în literatura de specialitate se numeşte ordinea juridică internă a organizaţiilor internaţionale. Constituţia Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii ori a Organizaţiei Maritime Internaţionale. în baza căruia regulamentele. altele doar valoare de recomandări adresate statelor. CONTRIBUŢIA ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE LA DEZVOLTAREA DREPTULUI INTERNAŢIONAL desfăşurare a proceselor decizionale. decurgând din calitatea de membru. ______________________________________________________ 103 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . cit. . în virtutea aceleiaşi calităţi.a. 165. Articolul 189 al Tratatului privind Comunitatea Europeană instituie un regim juridic particular actelor adoptate de organele comunitare.

Luând în considerare. calitatea de membru al unei organizaţii internaţionale determină o anumită solidaritate între membrii organizaţiei. impun obligaţii de comportament. 38 al Statutului Curţii Internaţionale de Justiţie. cooperarea în punerea în aplicare a hotărârilor adoptate în acest scop. sau confirmă şi extind principiile generale ale Cartei în diverse domenii. nici un stat membru al unei organizaţii nu poate ignora. în anumite condiţii. privind soluţionarea paşnică a diferendelor îşi pot schimba ulterior acest caracter. pentru realizarea obiectivelor acesteia şi. Din acest punct de vedere. discriminarea rasială. indiferent de denumirea pe care o poartă. soluţionarea paşnică a diferendelor. rezoluţiile respective devin obligatorii. cu titlu de exemplu. prin recurgerea la mijloacele de constrângere prevăzute în capitolul VII al Cartei. se consideră că este ameninţată pacea sau securitatea internaţională. pot fi considerate ca fiind obligate să respecte. de vreme de abţinerea nu reprezintă un vot negativ. statele care votează în favoarea unei anumite rezoluţii adoptate cu majoritatea necesară de voturi. declaraţii. În afara unor asemenea obligaţii de comportament. aceste declaraţii ar putea fi considerate ca mijloace auxiliare de determinare a regulilor de drept alături de hotărârile judecătoreşti şi doctrină. în mod sistematic. b) unele rezoluţii ale Adunării Generale. Dar. decizii etc. recomandările organelor acesteia. actele organelor deliberative ale acestora sunt denumite hotărâri. p. programe etc. drepturile omului. În plus. au o valoare juridică intrinsecă. se pot 122 reţine în acest sens următoarele aspecte : a) măsurile recomandate de Consiliul de Securitate prin rezoluţiile sale. iar cele care s-au abţinut. V. menţionate expres în art. a forţei armate. în temeiul consimţământului tacit. prin nerespectarea lor. mergând până la utilizarea. în baza consimţământului dat. odată adoptate. – aceste acte. CONTRIBUŢIA ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE LA DEZVOLTAREA DREPTULUI INTERNAŢIONAL În alte organizaţii. tot ca o obligaţie de comportament. Consiliul poate impune aplicarea măsurilor decise. 126 ______________________________________________________ 104 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . indiferent de denumirea pe care o poartă . În al doilea rând. conţin norme de comportament adresate ansamblului statelor membre ale ONU.rezoluţii. cit. 122 Raluca Miga Beşteliu. cum sunt declaraţiile privind decolonizarea. de ordin general.__________________________________________ PARTEA II Cap. În primul rând. ca o consecinţă. recomandările organelor deliberative ale organizaţiilor internaţionale. adoptate sub formă de declaraţii. rezoluţiile adoptate în cadrul ONU. op. Atunci când. în principiu lipsite de caracter obligatoriu. decizii.

pot fi considerate ca reprezentând “etape” sau “acumulări” în procesul de formare a unor norme noi de drept internaţional. este împuternicit să exercite controlul. dacă părţile cărora li se adresează le acceptă formal şi le materializează în instrumente juridice corespunzătoare. verificarea executării de către state a angajamentelor internaţionale asumate în mod formal. din acest punct de vedere. ratificare sau aderare. Se poate cita. potrivit instrumentelor respective (convenţii. ca şi cele adoptate prin consens sau cu o mare majoritate de voturi. V. prin care se prezintă statelor spre semnare. deci. au un caracter novator şi stimulează dezvoltarea unui cadru juridic tot mai bine articulat al cooperării dintre state în aceste domenii. în general. care. se înregistrează şi o creştere a rolului acestora în supravegherea şi controlul punerii în aplicare a normelor astfel elaborate. pacte. prin domeniile pe care le abordează. proiecte de tratate internaţionale elaborate în cadrul unor organisme ONU. joacă un rol semnificativ în influenţarea comportamentului statelor. ______________________________________________________ 105 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . Concluzia poate fi extinsă la actele organizaţiilor internaţionale. în primul rând. ale cărei principii au fost consacrate şi dezvoltate în tratatul din ianuarie 1967. Declaraţia Adunării Generale privind regimul spaţiului cosmic. În lumina celor înfăţişate. în acest sens. deci are caracter obligatoriu.__________________________________________ PARTEA II Cap. se poate aprecia că actele ONU au o anumită valoare normativă şi. doar pentru statele care au ratificat instrumentele internaţionale în cauză şi numai atunci când aceste state recunosc competenţa în materie a mecanismului care. o forţă juridică obligatorie. d) rezoluţiile Adunării Generale prin care se adoptă “Declaraţii” al căror conţinut se particularizează prin prescrierea unor principii sau chiar a unor norme particulare de comportament. Obiectivul acestei activităţi este deci. rezultând din prevederile instrumentelor internaţionale la care au devenit părţi. Activităţi de control şi supraveghere a respectării normelor de drept internaţional Odată cu dezvoltarea activităţii normative în cadrul organizaţiilor internaţionale. rezoluţii ale Adunării Generale pot dobândi ulterior adoptării un caracter convenţional şi. din 13 decembrie 1963. V. În acelaşi sens pot fi privite şi rezoluţiile Adunării Generale. acorduri). sau pot contribui la îmbogăţirea conţinutului unor norme existente. 3. CONTRIBUŢIA ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE LA DEZVOLTAREA DREPTULUI INTERNAŢIONAL c) în unele situaţii. Controlul devine operaţional.

continental sau regional). limbă sau religie. Bogdan Aurescu. ale căror acte constitutive conferă structurilor lor atribuţii privind supravegherea şi controlul punerii în 123 124 Raluca Miga Beşteliu. ______________________________________________________ 106 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . Sistemele de control. Pe lângă atribuţiile mai sus menţionate. diferă de la o organizaţie la alta. aspectele care urmează a fi supuse controlului. Diferite sunt şi procedurile de control. Ele depind de o serie de factori. Sociale şi Culturale. ele prevăd raportări. Adrian Năstase. care la rândul său. Subcomisia de Luptă Împotriva Măsurilor Discriminatorii şi Protecţia Minorităţilor. 97. V. printre care compoziţia organizaţiei (dacă are caracter universal. din alte tratate internaţionale. CONTRIBUŢIA ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE LA DEZVOLTAREA DREPTULUI INTERNAŢIONAL În al doilea rând. 127. în intervale regulate. op.înregistrări şi soluţionări de plângeri şi. op. Comisia Drepturilor Omului. cit. Dintre actele constitutive ale organizaţiilor internaţionale. anchete ori misiuni informative. reţinem pe acelea care revin Consiliului Economic şi Social în privinţa respectării universale şi efective a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale pentru toţi. pe de o parte. Carta ONU stă la baza unora dintre cele mai evidente mecanisme de supraveghere şi control. fără deosebire de rasă. pentru a analiza şi urmări măsurile luate de state pentru asigurarea drepturilor recunoscute în Pactul Internaţional relativ la drepturile economice. utilizării unor resurse partajabile.__________________________________________ PARTEA II Cap. creat de ECOSOC în anul 1985. menţionăm că pentru asigurarea unei protecţii efective a drepturilor omului. În general. domeniul activităţii sale şi. din partea guvernelor interesate. ca principal organ al acestuia în domeniu. ca o consecinţă. în anumite situaţii. de pildă. 62-65 din Cartă. sex. Dintre instituţiile specializate. conferite prin Cartă Consiliului de Securitate. în temeiul art. unele standarde în domeniul drepturilor omului. p. ca şi cadrul în baza căruia este acceptat şi instituit controlul. ca şi limitele acestora. s-a înfiinţat în 1946 şi funcţionează sub egida ECOSOC. cit. independent de obligaţiile formale asumate de către state în aceste 123 domenii . deşi mai puţin evident. care le 124 conferă atribuţii în acest sens . din actele lor constitutive şi pe de altă parte. care nu prevedea un mecanism propriu de monitorizare. în domeniul menţinerii păcii şi securităţii internaţionale. a combaterii poluării. supravegherea şi controlul exercitat de organizaţiile internaţionale se realizează prin promovarea şi punerea în practică a unor norme internaţionale de comportament. Sub egida aceluiaşi organ au mai luat fiinţă Comisia privind Condiţia Femeii şi Comitetul Drepturilor Economice. a înfiinţat. de largă generalitate. Temeiul juridic al activităţilor de supraveghere şi control ale organizaţiilor internaţionale rezultă. Alexandru Bolintineanu. sociale şi culturale. Referindu-ne numai la acest ultim aspect. în 1947.

adoptate în alte organizaţii internaţionale. asupra măsurilor întreprinse pe plan naţional pentru punerea în aplicare a convenţiilor la care au devenit parte. organizaţiile patronale sau cele sindicale. cel mai avansat sistem de control internaţional aparţine OIM. au loc discuţii directe între reprezentanţi ai guvernelor interesate şi ai Directorului General al OIM. Împotriva concluziilor şi recomandărilor acesteia. aşa cum reiese din prevederile art. Consiliul OIM solicită observaţiile statului reclamat şi în cazul în care acestea sunt socotite nesatisfăcătoare. pot prezenta reclamaţii împotriva oricărui stat membru. op. din punct de vedere al efectului juridic. se adoptă cu majoritate de două treimi. CONTRIBUŢIA ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE LA DEZVOLTAREA DREPTULUI INTERNAŢIONAL aplicare. Activitatea de supraveghere şi control exercitată de OIM se realizează prin utilizarea a două tipuri de proceduri. în cazul unor divergenţe. recomandările privesc acţiuni pentru care. al căror număr.__________________________________________ PARTEA II Cap. exprimă. în scopul de a li se da urmare sub forma unor reglementări naţionale. Rapoartele sunt analizate în instanţele OIM (Comitete de experţi) şi. la un moment dat. care sunt obligate să întocmească periodic (anual sau o dată la doi ani. Primul tip de proceduri priveşte în primul rând state care au ratificat convenţiile adoptate în cadrul OIM. în cazul în care ambele au ratificat convenţia ce se pretinde că nu a fost respectată. Procedura reclamaţiilor intervine în situaţiile de încălcare a convenţiilor. ca şi în recomandările adoptate în cadrul OIM în acest domeniu. În afara statelor membre. nu este posibilă adoptarea imediată a unei convenţii. un grad mai înalt de angajare în comparaţie cu efectul hotărârilor purtând aceeaşi denumire. În unele cazuri. 19 al Constituţiei OIM. Plângerile în materie de libertate sindicală pot fi îndreptate şi împotriva statelor care n-au 125 Marţian Niciu. Obiectivul principal al acestei organizaţii constă în formularea de norme internaţionale privind raporturile de muncă şi urmărirea aplicării efective a convenţiilor intervenite între state. cit. 69. cumulat se ridică la peste trei sute. însoţite de o documentaţie pertinentă. ori din oficiu. a) proceduri bazate pe examinarea rapoartelor. care nu a reuşit să asigure respectarea efectivă a vreuneia din convenţiile la care este parte. de către statele membre. Ele sunt comunicate tuturor ţărilor membre. p. V. statul reclamat poate face recurs la Curtea Internaţională de Justiţie. 125 b) proceduri bazate pe examinarea reclamaţiilor (plângerilor) . Termenul de recomandare. a obligaţiilor asumate prin actele organizaţiei. Plângerile pot fi declanşate de un stat împotriva altui stat. după caz) rapoarte. ______________________________________________________ 107 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . Recomandările OIM. de către Consiliul de Administraţie al OIM. ca şi convenţiile. se numeşte o comisie de anchetă independentă.

în anumite situaţii. iar procedurile folosite se încadrează în 127 schemele clasice în cadrul ONU . p. aceste organe nu au atribuţii de tip jurisdicţional. din 1960). cit. Comitetul pentru drepturile omului. Este vorba despre. 28 al Pactului privind drepturile civile şi politice. şi Comitetul împotriva torturii. sunt create mecanisme proprii de urmărire a aplicării acestora: comisar general neutru. 8 al Convenţiei Internaţionale privind eliminarea tuturor formelor de discriminare faţă de femei. 17 al Convenţiei împotriva torturii şi altor pedepse sau tratamente crude. 22 al Convenţiei Internaţionale din 1979. Activităţi de supraveghere şi control desfăşoară şi OMS. În legătură cu activităţile de supraveghere şi control al organizaţiilor internaţionale. creat în baza art. În general. 127. O trăsătură particulară o întâlnim în activitatea de control exercitată la AIEA. pentru convenţiile sau regulamentele adoptate (cum ar fi Regulamentul Sanitar Internaţional). care a luat fiinţă în 1987 în baza art. cu acelaşi titlu. instrument complex care. rezultând din alte tratate internaţionale decât actele lor constitutive. creat în baza art. poate da naştere la obligaţii). op. menţionăm organele create şi acţionând sub egida Adunării Generale ONU şi ECOSOC pentru punerea în aplicare a convenţiilor pertinente adoptate în această materie în cadrul ONU. ori comitet privind convenţiile şi recomandările. op. nu pot lua decizii obligatorii pentru statele părţi. 126 127 Raluca Miga Beşteliu. care se realizează prin acorduri separate intervenite între 126 acestea şi statele membre . cit. Convenţia şi recomandările privind lupta împotriva discriminării în domeniul învăţământului. ori FAO. pentru normele alimentare cu caracter tehnic (ca de exemplu Codex-ul alimentar. din 1954. CONTRIBUŢIA ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE LA DEZVOLTAREA DREPTULUI INTERNAŢIONAL ratificat convenţiile privind libertatea sindicală pentru că principiul libertăţii sindicale este consacrat în textele constitutive ale OIM. 130 ______________________________________________________ 108 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . Comitetul pentru eliminarea discriminării rasiale. actul constitutiv – Convenţia UNESCO – prevede obligaţia de ordin general ca statele să prezinte rapoarte asupra îndeplinirii documentelor internaţionale adoptate de această organizaţie.__________________________________________ PARTEA II Cap. Raluca Miga Beşteliu. În cadrul UNESCO. p. în legătură cu “garanţiile” oferite Agenţiei. V. inumane sau degradante. constituit în aplicarea art. În cazul anumitor convenţii (de exemplu Convenţia pentru protecţia bunurilor culturale în caz de conflict armat.

c) Comisia Drepturilor Omului. b) Comisia pentru Condiţia Femeii. Culturale şi Sociale.U. b) Uniunea Poştală Universală.N. R–b ______________________________________________________ 109 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE .G. CONTRIBUŢIA ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE LA DEZVOLTAREA DREPTULUI INTERNAŢIONAL TEST DE AUTOEVALUARE 1. b) Organizaţia Internaţională a Muncii. V. R-c 5. Care dintre organizaţiile enumerate mai jos adoptă documente internaţionale cu forţa juridică obligatorie: a) Organizaţia Meteorologică Mondială. R–c 2. R–b 3. c) Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale. dacă sunt formulate de: a) Organizaţia Mondială a Sănătăţii. c) prin înserarea ei integrală într-un tratat ulterior. poate obţine forţă juridică obligatorie pentru membrii societăţii internaţionale: a) prin semnarea ei de către toţi membrii A. Cultură şi Ştiinţă. R–a 4.. Codurile de conduită obligă juridic statele.G. Activitatea de control exercitată de AIEA este garantată de: a) apartenenţa Agenţiei la sistemul instituţionalizat al ONU. b) acordurile separate încheiate cu statele membre ONU c) prin prevederile Dreptului tratatelor. b) prin invocarea ei în cadrul unei proceduri judiciare. /O.__________________________________________ PARTEA II Cap. ECOSOC dispune pentru controlul respectării drepturilor minorităţilor de următorul organism: a) Comitetul Drepturilor Economice. Indicaţi modalitatea prin care o declaraţie a A. c) Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie.

E. ed. ed. ALL. Bucureşti. LOTH W.The Long Road to Theory. Drept internaţional contemporan. Bucureşti. Saeculum. . . SERVOSAT. Bucureşti. PURDA N. ed. ed. Univers Juridic. Casa Europeană. MACAROVSCHI . HOFFMAN H.~ Drept internaţional public. 2004. Bucureşti. ILIESCU Ad. DUCULESCU V. ed. . NICIU M. . . ______________________________________________________ 110 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . Ştiinţa. Cultura Naţională.Manualul Uniunii Europene. Bucureşti. GARIGUES I. ed. . CLOŞCA I. NĂSTASE Ad.. .Realism si relaţii internaţionale.. 1982. SCRIPTA. 1997. ALBU A. . ed. Bucureşti. BEŞTELIU MIGA R. Politică. ed. BOLINTINEANU AL. . 1981. ed. ed. FUEREA Aug. Bucureşti 1992. ed. Hyperion. DIACONU N.După hegemonie.Introducere în dreptul internaţional public. ed. ed..Drept internaţional public. ed. Chişinău. ed. Collier MacMillan. . Militară. Arad.. 1924. 1996.Prelegeri de drept internaţional public si privat. 2001. Bucureşti. 2000.Culegere de documente de drept internaţional public. ed.Introducere in politologie. Bucureşti. . BOLINTINEANU AL. . Londra. Bucureşti..1999. 1973.__________________________________________________ BIBLIOGRAFIE CONŢINUT APOSTU I.. 1997. ed. ed. AURESCU B. Bucureşti. . 2000.Conflictele armate şi căile soluţionării lor.. COMAN Fl. ed. 1998.. Lumina Lex. 2002. Floarea Darurilor. IVERNEL M. 2001. ANGHEL I.COŞUG O. ARISTOTEL .S. International Politics and Foreign Policy.ARAT 0. PAUN M. MARCU V. Bucureşti. CIOBANU E. Sylvi. Bucureşti.Organizaţii internaţionale interguvernamentale. Galati. CAROL A. ECOBESCU N.Drept Internaţional contemporan.. Bucureşti.. 1997. 1993. ARAT GH. ALMA. Bucureşti. P.. Institutul European.M. ALL EsentiALL. Didactica si pedagogică. ALL.. 1997.Societatea anarhică. ed. . Bucureşti. . ALL BECK. ALL BECK. 1993..Dicţionar explicativ al limbii romane. 2000. 1967.2005.Cooperarea economica şi tehnico-ştiinţifică. Dicţionar de istorie a secolului XX. NĂSTASE Ad. Bucureşti. .Politica. Bucureşti. Bucureşti. ..Tratat de drept internaţional. . 2003. DUCULESCU V. IONESCU M.Diplomaţia secretă. 2000. Bucureşti.Monitorul Oficial.Drept internaţional public.D. . ed. MIHAILA M. POPESCU M. GUZZINI Ştefan . ed.Împărţirea lumii.Elemente de drept internaţional public şi privat. NICIU M. Bucureşti. ed. ŞTEFĂNESCU GOANGA Z. BULL H.. ed .Drept internaţional public. ed. Lumina Lex. ALL BECK. BEŞTELIU MIGA R. GEAMANU Gr.

Ştiinţelor sociale si politice. 2002. ALL BECK. ed. Hyperion XX. SCAUNAS St. . 1992.PAUL V. ed.. ______________________________________________________ 111 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . – Istoria doctrinelor politice.. Bucureşti.Drept internaţional public. 2003. COSCODARU . ed. Centrele de putere ale lumii. Bucureşti. VOICULESCU M. Bucureşti.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful