Professional Documents
Culture Documents
Partea cea mai interesanta este ca in acesti patru ani dr. Len nu a vorbit cu nici unul
dintre temutii sai pacienti. Mai mult, nici macar nu i-a vazut! Cerintele sale la
ocuparea postului de psiholog clinician au fost de a i se oferi un birou si acces la
dosarele criminalilor spitalizati.
Tot ce a trebuit sa fac a fost sa lucrez asupra propriei mele persoane, a declarat
ulterior dr. Len. Daca vrei sa vindeci pe cineva, inclusiv pe un criminal bolnav
psihic, o poti face vindecandu-te pe tine."
In prezent trecut de 70 de ani, dr. Len a ajutat cu succes de-a lungul carierei sale,
folosind aceasta metoda pe mii de persoane, lucrand inclusiv cu grupuri din cadrul
unor organizatii internationale prestigioase, precum UNESCO si Natiunile Unite.
Dr. Len detine un doctorat in psihologie obtinut la Universitatea din Iowa, Statele
Unite, dar el atribuie remarcabilul sau succes ca psiholog clinician, practicilor de
vindecare traditionale invatate de la Morrnah Nalamaku Simeona, o femeie
kahuna.
Cine sunt kahuna? In hawaiiana, huna se traduce prin secret, iar kahuna prin
pastrator al tainei, cunoscator al secretului, expert, maestru. Daca vreti, kahuna
reprezinta echivalentul mesterului in sistemul de bresle medieval. Orice meserie,
arta sau mestesug avea proprii sai kahuna. Termenul a devenit insa cunoscut ca
echivalent al samanului, vraciului, preotului. Legendele abunda in descrierea
puterilor acestor kahuna, capabili sa realizeze vindecari miraculoase, sa influenteze
vremea, sa mearga pe carbuni incinsi, sa-si atraga prosperitatea etc.
Morrnah Nalamaku Simeona s-a numarat printre ultimii kahuna veritabili din
Hawaii, fiind numita oficial in 1983 de catre autoritati drept o comoara vie a
Hawaii-ului (living treasure of Hawaii). Ea a infiintat Foundation of I, o
organizatie nonprofit, menita sa raspandeasca filozofia si practicile psihologice ale
vechilor kahuna, inainte ca acestea sa se piarda. Metoda traditionala invatata de dr.
Len de la Morrnah Simeona si aplicata cu succes la Spitalul de Stat din Hawaii si
nu numai, poarta denumirea de ho'oponopono, care s-ar putea traduce prin a
indrepta lucrurile, a corecta o eroare.
Metoda este extraordinar de simpla, atat de simpla incat mintea noastra, fascinata
de complex si maiastra in a complica masiv si inutil lucrurile, are impulsul de a o
respinge imediat. Pe de alta parte, in ciuda simplitatii ei, metoda are la baza
principiile huna, care sunt destul de greu de acceptat de noi, cei crescuti in spiritul
respectului pentru rational si stiintific.
Lumea este o reflectare a gandurilor noastre. Asemeni lui Buddha, vechii kahuna
considerau ca noi cream lumea prin gandurile noastre. Tot ceea ce suntem, tot ceea
ce se petrece in viata noastra reprezinta o consecinta a gandurilor noastre.
In cuvintele lui Morrnah Simeona, lumea este o reflectare a ceea ce se petrece in
interiorul nostru. Daca ne confruntam cu o problema, trebuie sa cautam cauza in
noi insine, nu in factorii exteriori.
Nu-i nimic in neregula cu erorile de judecata, declara cu umor dr. Len. Te pot
omori, asta-i tot.
In viziunea unui kahuna, mintea este asemeni unei gradini, iar gandurile asemeni
unor seminte. Ele incoltesc si dau roade. Trebuie sa avem grija ce ganduri plantam
in mintea noastra, caci, inevitabil, vom culege ceea ce am semanat. Vestea buna
este ca orice stres, dezechilibru sau boala pot fi corectate, lucrand asupra ta. Nu
este nevoie sa cauti raspunsuri sau ajutor in afara ta. Si nimeni nu iti poate oferi
informatii mai relevante decat cele pe care le poti obtine singur, cautand in tine
insuti, sustine Morrnah Simeona.
Accesul la miracol si, implicit, la supraconstient nu este posibil decat atunci cand
reincepem sa privim lumea prin ochii unui copil. E vorba despre redescoperirea
inocentei, nu despre cultivarea infantilitatii. Problema adultilor este ca si-au pierdut
inocenta, dar si-au accentuat infantilitatea, prin evitarea sistematica a asumarii
responsabilitatii. Kahuna afirma ca, reinstaurand inocenta a€" starea in care nu
judecam, nu punem etichete, nu suntem obsedati de castigul personal a€" viata
noastra se poate schimba radical.
Nu va faceti probleme. Intreaga lume este creatia ta si acest lucru trebuie luat ad
litteram, afirma dr. Len.
Actele violente ale acelor criminali bolnavi psihic din Spitalul de Stat din Hawaii
erau responsabilitatea lui, doar pentru faptul ca acestia aparusera in viata sa.
Problemele lor erau creatia sa si, de aceea, tot ce a trebuit sa faca pentru a-i
vindeca a fost sa lucreze asupra lui insusi, sa stearga el insusi gandurile care le-au
generat. Exagerare dusa la extrem, am putea spune, chiar daca descoperirile
recente din fizica cuantica par a conduce la aceleasi concluzii. Asta inseamna ca
daca copiii nostri au o problema de sanatate, ceva din noi a produs acea problema;
daca partenerul de afaceri ne trage pe sfoara, noi am facut ca acel lucru sa se
petreaca; daca sotul ori sotia ne inseala, noi am atras asta.
Pare absurd. Totusi, evenimentele din viata noastra actualizeaza amintiri, tipare de
actiune trecute si reactii ciudate. La urma urmei, toti am experimentat reactii care
ne-au surprins si pe noi, si pe cei care ne cunosteau foarte bine a€" reactii in care
parca nu eram noi insine, nu-i asa? Daca te confrunti cu o problema, o situatie
limita, un necaz, o suferinta, intrebarea pe care trebuie sa ti-o pui automat este: ce
anume din ceea ce se petrece in mine a generat sau a atras aceasta problema? Apoi
trebuie sa stergi gandurile care au produs respectiva problema.
Dar cum putem sti care ganduri au creat-o? Nu va faceti probleme, spune dr. Len.
O parte din voi stie. Trebuie doar sa-i dati permisiunea sa o faca."Cand judec o
persoana, acea persoana devine un "prizonier al gandurilor mele".
Cream lumea prin gandurile noastre, iar pentru kahuna aceasta nu este o metafora.
Este o realitate. In viziunea lor a€" care este comuna cu cea a tuturor religiilor a€"
Dumnezeu a creat fiinte perfecte, dar noi nu mai putem sa vedem acest lucru,
fiindca intre ceea ce exista in realitate si ceea ce vedem se interpune gandul.
Noi nu mai vedem ce exista in realitate, noi nu ne vedem decat propriile ganduri.
Lumea este ceea ce credem ca este, afirma Serge Kahili King, doctor in psihologie
si o autoritate internationala in materie de huna. Psihologia moderna tinde sa
ajunga la aceleasi concluzii, de vreme ce afirma ca oamenii nu reactioneaza la
evenimentele in sine, ci la propria lor perceptie asupra evenimentelor. Mai mult,
studiile arata ca oamenii tind sa se conformeze perceptiilor altor oameni. Altfel
spus, daca spunem in mod repetat unui copil ca este rau, el va ajunge sa se
comporte ca atare. Daca unui angajat i se lauda in mod repetat performantele, chiar
daca acestea nu sunt tocmai grozave, el va ajunge sa lucreze din ce in ce mai bine.
In limbajul unui kahuna, acest fenomen se exprima in felul urmator: daca eu
gandesc intr-un anumit fel despre o persoana, acea persoana devine un prizonier al
gandurilor mele. Asta inseamna ca el tinde sa se conformeze perceptiei mele si,
mai devreme sau mai tarziu, se va comporta in asa fel incat sa-mi confirme
perceptia despre el. Prin urmare, actele unei persoane sunt o consecinta a ceea ce
gandesc despre ea si trebuie sa-mi asum responsabilitatea pentru acest lucru. De
aceea, a nu judeca este singura atitudine corecta vizavi de o alta persoana.
Daca este ceva de corectat, spun kahuna, atunci acest ceva reprezinta erorile
noastre de gandire. Asa stand lucrurile, atunci poate ca nu ar trebui sa ne mire
foarte mult ca dr. Len si-a vindecat pacientii, lucrand doar asupra lui insusi.
Ce a facut exact doctorul Len pentru a-si vindeca pacientii? Am repetat incontinuu:
Imi pare rau. Te rog, iarta-ma, a declarat senin dr. Len. Asta-i tot.
De-a dreptul socant! Banuiesc ca doctorului Len ii place sa socheze, sa surpinda
printr-o lovitura puternica si neasteptata, rutina noastra mentala. El spune ca
oamenii, in special vesticii, gandesc prea mult. Mai exact, sunt prinsi in rutina unor
programe care ruleaza inconstient. Contrar a ceea ce gandim noi, el sustine cu tarie
ca intelectul nu poate rezolva problemele. Cred ca Einstein ar fi fost de acord cu el,
din moment ce a declarat ca "o problema nu poate fi rezolvata la nivelul de gandire
care a generat-o".
CERE-TI IERTARE
De aceea, nu trebuie decat sa constientizezi problema pe care o resimti la nivel
fizic, emotional, mental etc., apoi sa incepi sa iti purifici gandirea care a atras-o,
printr-un proces de cainta si iertare.
a€žTe rog, iarta-ma ca te-am facut prizonierul gandurilor mele si fiindca, prin
negativismul gandurilor mele, ti-am influentat in mod distructiv
comportamentula€ . Asa este in crestinism: ruga trebuie precedata de cainta si de
cererea iertarii. Asta este ceea ce poate face constientul: sa se caiasca si sa ceara
iertare. Restul este treaba supraconstientului, el este armonizatorul, vindecatorul.
Suntem prizonierii propriei minti si nu putem evada folosindu-ne tocmai de minte
a€" temnicerul insusi.
Probabil ca la o prima citire vei respinge aceste lucruri, pe motivul ca sunt prostii,
povesti de adormit copiii. Dar kahuna afirma ca supraconstientul este receptiv
tocmai la limbajul de copil, ignorand formularile savante. Interesant este ca
psihanaliza a ajuns la o concluzie asemanatoare: interpretarile pretentioase,
destepte, intelectualizate nu ajung la pacienti.
Accesul la miracol, si implicit, la supraconstient nu este posibil, decat atunci cand
reincepem sa privim lumea prin ochii unui copil. E vorba despre redescoperirea
inocentei, nu despre cultivarea infantilitatii. Problema adultilor este ca si-au pierdut
inocenta, dar si-au accentuat infantilitatea prin evitarea sistematica a asumarii
responsabilitatii.
Kahuna afirma ca, reinstaurand inocenta a€" starea in care nu judecam, nu punem
etichete, nu suntem obsedati de castigul personal a€" viata noastra se poate
schimba radical: renuntam la a ne complica viata inutil si ne redobandim bucuria
de a trai, devenim mai creativi, ne adaptam mai suplu si mai eficient schimbarilor;
iar calitatea relatiilor noastre se imbunatateste semnificativ.
IN LOC DE CONCLUZIE
Un medic din Statele Unite ale Americii, dr. Ira Byock, a lucrat foarte mult cu
bolnavi in faza terminala si a descris experientele si concluziile sale in doua carti
devenite best-seller-uri.
Una dintre ele se numeste The Four Things that Matter Most (Cele ce patru lucruri,
care conteaza cel mai mult) si se refera la cele mai frecvente declaratii pe care
bolnavii le fac celor apropiati pe patul de moarte. Acestea sunt:
IARTA-MA
TE IERT
MULTUMESC
TE IUBESC
Sunt rari oamenii care se nasc cu o asemenea capacitate puternic dezvoltată, însă
căile spirituale tradiţionale au prevăzut o serie de mijloace prin care aspirantul să-şi
dezvolte puterea de a ierta. Aici se ţine cont de o condiţionare reciprocă dintre
puterea de a ierta şi importanţa de sine sau orgoliul sau ceea ce numim generic
egoul unei fiinţe umane. Cu cît egoul este mai mare sau mai puternic, cu atît
capacitatea de a ierta este mai mică sau mai slabă. Această corelaţie a fost
transformată într-o tehnică directă de evoluţie spirituală prin sugerarea faptului că
trebuie să iertăm chiar şi atunci cînd în mod firesc nu simţim nici pe departe acest
lucru; să fim conştienţi de ceea ce se produce în sufletul nostru atunci cînd iertăm
şi să realizăm astfel miracolul transcendenţei.
Această atitudine este necesară în primul rînd pentru a ne asigura propria sănătate.
Orice sentiment al jignirii de care omul nu se poate debarasa timp îndelungat
reprezintă un mare pericol. Oamenii au încercat în mod intuitiv să dezamorseze, să
scape de sentimentul de supărare, să nu-i dea voie să se acumuleze. Modalităţile
pentru a face acest lucru l-au constituit bocetul, spartul veselei, diverse alte
izbucniri nervoase. Însă atunci cînd supărarea este ţinută timp îndelungat, ea
devine cu mult mai periculoasă, afectîndu-ne chiar şi sănătatea corpului nu numai
pe cea a sufletului. Oamenii sănătoşi, de regulă, nu-şi permit să ţină prea mult timp
supărarea. Ura, sentimentul jignirii, gîndurile nearmonioase în general, cauzează,
prin procesele de rezonanţă declanşate, apariţia unor substanţe toxice în sînge, care
cel mai adesea se depun la încheieturi, producînd reumatism. Lipsa iertării, ura
înverşunată, sînt cele mai puternice cauze ale bolilor; ele întăresc arterele sau
ficatul, afectînd chiar vederea şi sănătatea ochilor. Aşadar, în loc să-i punem cuiva
întrebarea: "Ce ai?", mai bine îl întrebăm: "Cu cine anume ai ceva ?"
Întrebat fiind ce este bunătatea, Alexandru Vlahuţă scria inspirat: "O frumuseţe
copleşitoare pe care o percepi direct cu sufletul". Să lăsăm aşadar şi noi această
frumuseţe să se manifeste în fiinţa noastră, să ne înnobileze sufletele şi astfel vom
pătrunde sensul cuvintelor lui Swami Vivekananda: "Lumea ne apare bună şi
pură doar dacă viaţa noastă este bună şi pură".
Dacă am ajuns să stăpînim suficient de bine arta de a ierta, vom putea să îndrăznim
să invocăm Graţia lui Dumnezeu pentru a ne ierta propriile greşeli.
În această direcţie, Iisus a fost cît se poate de clar afirmînd că omul trebuie să facă
primul pas: Cere şi ţi se va da, caută şi vei găsi, bate şi ţi se va deschide. Cînd omul
se adresează lui Dumnezeu şi îi cere iertare pentru cele înfăptuite, în sufletul şi
trupul său se produc schimbări uluitoare. În acel moment omul îşi recunoaşte
imperfecţiunea, se deschide în faţa celui ce ne-a creat şi primeşte de la acesta
puterea pentru a se transforma în bine, pentru a intra în armonie cu Universul. În
Iudaism şi Creştinism există o sărbătoare numită Duminica Iertării, cînd omul cere
iertare pentru toate ofensele şi nedreptăţile pe care le-a săvîrşit cu sau fără voie.
Dacă acest lucru se face cu sinceritate, intră în funcţiune mecanismul căinţei şi are
loc autopurificarea în subconştient. Astăzi însă, sensul căinţei este înţeles într-un
mod confuz. Pentru unii oameni pocăinţa reprezintă un şir de remuşcări inutile, o
autoflagelare sau părere de rău asupra a ceea ce a fost în trecut. Prin asemenea
trăiri, omul nu poate decît să-şi facă rău şi nimic altceva.
A te pocăi înseamnă a-ţi îndrepta toate forţele asupra propriei tale schimbări şi
niciodată să nu-ţi mai repeţi greşelile. În timpul căinţei are loc ruperea lanţurilor
dintre cauze şi efecte. În creştinism tîlharul răstignit pe cruce, care s-a pocăit, s-a
ridicat mai sus decît un sfînt pentru că el a avut nevoie de eforturi de zeci de ori
mai mari pentru a se întoarce către Dumnezeu. Aspiraţia prin căinţă către divin
determină înălţarea spirituală a omului, indiferent de greutatea păcatelor care îl
împovărează.
În primul rînd trebuie să învăţăm să ne iertăm pe noi înşine. Cel puţin odată pe
săptămînă este necesar să realizăm următoarele lucruri:
1. aşezăm pe o masă curată o icoană a lui Iisus sau orice alt simbol al divinităţii pe
care o aveţi în conformitate cu opţiunile dumneavoastră religioase;
2. aprindem o lumînare şi oferim lumina acesteia ca ofrandă divinităţii;
3. rostim o rugăciune, de exemplu Tatăl nostru, de trei ori;
4. rememorăm pe rînd toate păcatele pe care le-am făcut cu trupul, cu mintea sau
cu vorbirea în zilele care au trecut de la ultima realizare a acestui procedeu;
5. manifestăm o căinţă reală şi intensă faţă de Dumnezeu implorîndu-l să ne ierte
toate aceste păcate;
6. manifestăm o hotărîre fermă şi ne luăm angajamentul de a nu mai repeta
păcatele pe care le-am făcut;
7. ne iertăm pe noi înşine pentru fiecare păcat în parte;
8. aducem mulţumire lui Dumnezeu.