CURS nr.

3
2.2.2 Încercări curente pentru determinarea rezistenţelor Rezistenţele betonului se determină prin încărcarea unor probe de diferite forme şi dimensiuni până la rupere. În practică sunt folosite de obicei două tipuri de determinări: pt. controlul calit. bet., probele, sub formă de cuburi, sunt confecţionate cu bet. din şarjele turnate la o anumită lucrare şi sunt păstrate în cond. date de STAS 1275-89; pentru determinarea rezistenţelor reale, obţinute în structuri, probele de formă cilindrică sunt extrase cu freze speciale (carotiere) chiar din elementul de rezistenţă. Deoarece rezistenţele betonului sunt mărimi variabile, este necesară respectarea unor criterii standard pentru determinarea acestora, pentru ca rezultatele obţinute individual să poată fi comparate cu valorile date în standarde. STAS 1275-89 reglementează modul de determinare a rezistenţelor. Rezistenţele bet. sunt mărimi convenţionale, stabilite prin încercări de scurtă durată. Rezistenţa la compresiune reprezintă principalul criteriu de calitate al betonului. Determinările cele mai frecvent utilizate sunt prezentate în tabelul 2.1.
Tabelul 2.1 Încercări uzuale pentru beton Tipul rezistenţei Tipul solicitării Compresiune monoaxială Încovoiere Întindere monoaxială Rezistenţa la întindere Întindere prin despicare Întindere prin încovoiere Forma probei cub prismă cilindru grindă armată prismă cub, fragment de prismă, cilindru grindă Denumire Rezistenţa cubică (încercare standardizată) Rezistenţa prismatică Rezistenţa cilindrică Rezistenţa la compresiune din încovoiere Rezistenţa la întindere Rezistenţa la întindere prin despicare (încercare standardizată) Rezistenţa la întindere din încovoiere (încercare standardizată) Simbol Rb Rpr Rbc Ri Rt Rtd

Rezistenţa la compresiune

Rt

2.2.2.1 Determinarea rezistenţei la compresiune Rezistenţa cubică Rb La noi în ţară, rezistenţa la compresiune se determină pe cuburi cu latura de 100, 141, 200 sau 300 mm, păstrate în regimul de umiditate şi temperatură prescris şi încercate la 28 de zile de la confecţionare. Încercarea cuburilor se face la compresiune monoaxială, cu prese hidraulice care realizează o încărcare uniform distribuită pe suprafaţa epruvetei. Cuburile se încarcă perpendicular pe direcţia de turnare a betonului.
1

Dacă nu se realizează centrarea perfectă. Ruperea epruvetelor are loc la eforturi unitare mai mici decât în cazul cubului.15 a. Fig. 2. înclinate spre capete şi verticale în zona de mijloc (fig. este media a trei încercări.5 N/mm /sec.Eforturile unitare de compresiune trebuie să crească constant. rezistenţele determinându-se la fel ca în cazul cuburilor. Eforturile unitare normale σb şi cele tangenţiale τb conduc la starea de tensiune biaxială din figura 2. se obţin rezistenţe mai mici decât în cazul precedent. cu aproximativ 0. încercarea se realizează fără anularea frecării. caracterizată prin eforturile unitare principale σ (întindere) şi σ2 (compresiune).15 Rezistenţa la compresiune pe cuburi Rezistenţa prismatică şi rezistenţa cilindrică Rpr . Se consideră că un rezultat. Dacă se anulează frecarea între platane şi beton. care împiedică deformaţiile transversale ale epruvetei la aceste niveluri. Epruvetele sunt supuse la compresiune axială.15b). Din cauza frecărilor între suprafeţele de contact ale platanelor presei şi ale cubului. Rbc Pentru determinarea rezistenţei prismatice şi cilindrice se folosesc prisme de 100/100/300 mm. folosită pentru definirea calităţii betonului prin clasa de beton. valorile fiind comparabile cu rezistenţa cilindrică. 2 Valoarea rezistenţei se determină cu relaţia: Rb = Pr A unde Pr este forţa maximă. deformaţiile laterale vor fi mai accentuate pe toată înălţimea probei şi ruperea se produce prin separarea în stâlpişori (fig. folosit pentru aprecierea rezistenţei. respectiv cilindri având înălţimea egală cu dublul diametrului (de exemplu. 600. Forma cubului rupt urmăreşte traseul eforturilor 1 unitare principale de compresiune σ2 . ruperea se poate produce prin lunecare după un plan înclinat faţă de axa barei la 45. Ea este o valoare convenţională. 2 .16a). 2. 300/150 mm). 2.. respectiv cu cea prismatică. Rezistenţa la compresiune pe cuburi cu latura de 141 mm este principalul criteriu de calitate al betonului. A aria suprafaţei perpendiculară pe direcţia de încărcare. Pentru determinarea clasei betonului. iau naştere eforturi unitare tangenţiale. Influenţa frecării epruvetelor cu platanele presei determină traseul fisurilor. astfel încât încercarea să nu dureze mai puţin de 30 secunde..

4. astfel alcătuite. rezistenţa este mai mică decât cea determinată pe cuburi. rezistenţa bet. deci forma zonei comprimate a grinzii este prismatică: 3 . raportul scade cu creşterea calităţii betonului.13) Rbc = 0. fără ca în armătură să se atingă limita de curgere (fig. Această comportare la rupere se obţine supraarmând zona întinsă a grinzii. Ruperea betonului are loc la o valoare a efortului unitar de compresiune Ri. 2.83Rb200 (2.16 b că în cazul elementelor prismatice cu raportul h/a < 1. bazată pe rezultatele experimentale. (cazul stalpilor). la care raportul h/a este cuprins în limitele 3.7. se utilizează relaţia experimentală: Rpr=(0.17a). este mai mare decât cea determinată pe cuburi. pentru care hp<<lmin (lmin . 2.. influenţa frecării dintre platanele presei şi epruvete se resimte pe o porţiune relativ mai mică şi deformaţiile laterale de alungire sunt libere pe o înălţime mai mare. Această situaţie corespunde elementelor plane de tip placă. este aproximată de relaţiile: Rpr = (0.. Pentru elem.deschiderea minimă a plăcii în plan). tinzând către o valoare constantă.16 Rezistenţa prismatică şi cilindrică Rapoartele Rpr /Rb şi Rbc /Rb depind de raportul dimensiunilor epruvetelor h/a.87 – 0. cu cât acest raport este mai mare.0.8)Rb200 (2.002Rb) Rb [N/mm2] (2.14) La noi în ţară.15) Această relaţie stă la baza determinării rezistenţei unice la compresiune Rc în metoda de calcul la stările limită... încât ruperea să se producă în zona comprimată prin zdrobirea betonului. Corelaţia între rezistenţa prismatică sau cilindrică şi rezistenţa cubică (cuburi cu latura de 200 mm). Rezistenţa la compresiune din încovoiere Ri Se determină pe grinzi din beton armat. Fig. decât forma cubică. La aceeaşi zvelteţe h/a. Rpr. pentru echivalarea rezistenţei obţinute pe cuburi cu o rezistenţă de tipul celei prismatice (sau cilindrice). Se observă din figura 2. mai mică decât în cazul cubului şi mai mare decât în cazul prismei.Este de remarcat faptul că forma prismatică este mai apropiată de forma reală a zonei comprimate de beton din elementele structurale liniare.

18) Deformaţiile de compresiune. 2.4).17b. 4 . eforturile unitare normale de întindere nu sunt uniform distribuite pe secţ.16) Ri ≅ 1.17 Rezistenţa la compresiune din încovoiere 2. transv.2. 2.2.1/10)Rb (2.şi cu axa centrelor de greutate ale secţ.19) Rezistenţa la întindere se poate determina şi prin calcul cu formula lui Feret: Rt = 0. 2. Din cauza neomogenităţii bet.17) (2. care permite întinderea centrică (fig..17b) şi este afină curbei σb − ε b (fig. chiar dacă se realizează centrarea mecanică şi fizică. Influenţa excentricităţii forţei de întindere este mai defavorabilă asupra valorii rezist.. se folosesc de exemplu probe prismatice. Diagrama eforturilor unitare de compresiune din beton înainte de rupere are forma parabolică (fig.20) Din cauza dificultăţilor de determinare a rezistenţei la întindere axială.. Ruperea se produce prin despicarea în două a epruvetei. forma zonei comprimate într-o secţiune transversală fiind cea din figura 2. În funcţie de calitatea betonului rezistenţa la întindere poate să fie: Rt ≅ (1/20. Rezistenţa la întindere prin despicare Rtd Această încercare (metoda braziliană) constă în comprimarea unui cilindru cu înălţimea şi diametrul de 150 mm. perpendicular pe direcţia întinderii. transv.9 Rb 200 (2... mai mici într-un plan orizontal mai apropiat de axa neutră. dezvoltate paralel cu axa grinzii.25 Rpr (2. astfel ca eforturile unitare să fie uniform distribuite în orice secţ. şi a prezenţei microfisurilor iniţiale. având lipite la capete plăci de oţel legate la un dispozitiv cu articulaţie. după două generatoare diametral opuse.Rpr<Ri<Rb Ri ≅ 0. deoarece aceasta este mai mică decât rez. au tendinţa de a împiedica deformaţia transversală în planurile mai îndepărtate. Solicitarea axială necesită centrarea mecanică şi fizică. sunt însoţite de deformaţii transversale corespunzătoare de întindere.la întindere. deci coincidenţa direcţiei de acţiune a forţei cu axa geometrică a elem. a elementului.5 Rb2/3 (2. Deformaţiile de întindere. se folosesc cel mai des încercări la care solicitarea de întindere este consecinţa unui alt mod de încărcare. 2.2 Determinarea rezistenţei la întindere Rezistenţa la întindere centrică Rt Pentru a realiza fixarea epruvetelor astfel încât să poată fi încărcate axial. la compresiune. transv. Fig..18a).

La o încercare practică.18 Rezistenţa la întindere centrică şi prin despicare Rezistenţa la întindere din despicare R R td = 2P P = 0. perpendiculare pe direcţia de aplicare a încărcării. având dimensiunile de 100/100/550 mm. pentru încercare se pot folosi şi alte forme de epruvete şi anume cuburi sau bucăţi de prismă. nu depind de forma şi dimensiunile epruvetelor. Cilindrul se despică în două. în consecinţă.9) Rtd Rezistenţa la întindere din încovoiere Rt Încercarea se face pe prisme simplu rezemate. ating val. se extind însă pe o înălţime relativ redusă. Folosind schema statică din figura 2. Rezistenţa la întindere din încovoiere are valori mai mari decât la întindere centrică sau la întindere prin despicare. Ruperea se produce din cauza deformaţiile de alungire. 2. unit. Ef. despicând în două epruveta.22) (2.18b). din cauza deformaţiei locale a bet. normale de înt. Ruperea se produce în secţiunea de moment încovoietor maxim. pe înălţimea secţiunii lui. 2. sub forţa concentrată. din zona întinsă. în zonele de contact apar eforturi unitare de compresiune. la înt. rezist. Dacă determinarea se face pe astfel de epruvete.0. respectiv lungimea cilindrului. Fig. unit. când ef. De aceea.19a.21) în care d şi l sunt diametrul. în condiţiile stării neuniforme de solicitare.18c). unit. încărcarea se realiz.64 2 2 πa a (2. 5 . printr-o fisură care apare în zona întinsă. supuse la încovoiere prin aplicarea unei forţe concentrate la mijlocul deschiderii. apar numai eforturi unitare principale de întindere (problema de elasticitate a lui Hertz). rezistenţa la întindere prin despicare se calculează cu relaţia: R td = 2P P = 0.Teoretic. Creşterea rezistenţei se datorează comportării bet.. 2. perpendicular pe direcţia de încărcare.85. după o suprafaţă de o oarecare lăţime. iar ef. Ulterior.. pe o prismă se pot efectua două încercări. cuburile despicate se rotesc cu 90 0 şi pot fi utilizate pentru determinarea rezistenţei la compresiune (încercarea suedeză). de compres. Încercarea braziliană are avantajul că valorile rez. de întindere pot fi considerate uniform distribuite pe zona de mijloc a epruvetei (fig.23) Relaţia dintre R t şi R td este: Rt ≅ (0.. la înt.64 πdl dl td se determină cu formula: (2. rezultate din încercarea la întindere din încovoiere (fig.

3 Factorii care influenţează rezistenţele betonului Deoarece cel mai important criteriu pentru calitatea betonului este rezistenţa la compresiune. din încovoiere scade odată cu creşterea înălţimii secţ. Trebuie menţionat că rezistenţa la compresiune este cu atât mai mare. poate fi considerată liniară.24) Fig. toate mijloacele care au ca efect mărirea compactităţii asigură şi rezistenţe cu valori ridicate.19c). mai puţin solicitată. Când toată zona întinsă este plasticizată. Influenţa componenţilor betonului Influenţa cimentului se manifestă prin calitate. 2. efortul se transmite fibrei de beton alăturate. cu diagrama dreptunghiulară pentru eforturile unitare normale de întindere (figura 2. Zona întinsă se plasticizează parţial. prin plasticizarea betonului. caracteristicile mediului de funcţionare.19e). Astfel. schema statică folosită la încercare etc. vârsta betonului. dimensiunile elementelor.19 Rezistenţa la întindere din încovoiere 2.ipoteza corpului ideal plastic. deci. se produce fisurarea betonului întins şi ruperea probei. Gradul de plastificare al zonei întinse depinde de calitatea betonului. Rezistenţa la întindere din încovoiere se determină conform normelor româneşti pe prisme având h= 100 mm.2.Diagrama de eforturi unitare normale pe înălţimea zonei comprimate. admiţând plasticizarea integrală: Rt = Mp Wpl = 3. analiza se referă în special la această rezistenţă. Cei mai semnificativi factori sunt: compoziţia.875 Pl bh 2 (2. transv. În zona întinsă. cantitate şi natură mineralogică: 6 . modul de acţiune a încărcărilor. cu cât compactitatea betonului este mai bună. când în fibra cea mai întinsă de beton se atinge rezistenţa la întindere. 2. dimensiunile şi forma secţiunii transversale. la înt.5 M p bh 2 = 0.19d). Această retransmitere se poate produce teoretic până la nivelul axei neutre . mijloacele de turnare a betonului. Rezist. distribuţia eforturilor de întindere se modifică faţă de distribuţia liniară (fig. În realitate. unde σ b << R i . comportarea nu este ideal elastică sau ideal plastică. modul de compactare. deci diagrama eforturilor unitare de întindere are o formă curbilinie (figura 2. poziţia elementelor faţă de direcţia de turnare.

cresc proporţional cu rezist. până la 28 de zile. la întindere este influenţată defavorabil în cazul dozajelor mari de ciment. 2. la un raport A/C cu atât mai mic. peste 350. pentru acelaşi dozaj de ciment. egale (fig. deoarece astfel scade suprafaţa specifică a acestora. forma. cimenturile cu viteză de întărire mai mică dau bet. Scăderea raportului A/C. 2. de volum. Raportul A/C este în relaţie directă cu mijloacele de compactare utilizate şi defineşte consistenţa lui. bet.1/4) dmin 7 . compensată prin folosirea adausurilor şi alegerea unei curbe granulometrice adecvate.20 Influenţa dozajului de ciment asupra rezistenţei la compresiune pe cuburi Fig 2. se alege raportul minim care permite obţinerea unei lucrabilităţi corespunzătoare.. şi cel maxim. mărimea şi rezistenţa. favorizează obţinerea unor rezistenţe ridicate.cimentului: rezist. când rezist. folosind agregate cu conţinut mai mare de fracţiune grosieră. din unit. • calitatea Fig. cu cât compactarea betonului este mai bună. • Curba granulometrică a agregatelor asigură compactitatea maximă prin încadrarea în zona de granulozitate prescrisă. devin aprox. (clasa) cim. deoarece se produce hidratarea unei cantităţi mai mari de cim.. este limitată în funcţie de dimensiunea minimă a elementului dmin: φ max < (1/3. deoarece cresc tensiunile iniţiale din contracţie.20). influenţa este nesemnificativă şi obţinerea unor rezist. corespunzătoare dozajului de ciment şi lucrabilităţii necesare. Cantitatea minimă de apă de amestecare se obţine. 2. (la întindere). bet.400 kg/m3. în general. • dozajul de ciment: între dozajul minim de cim.22). Dimensiunea maximă a particulelor φ max. la compresiune creşte aproape liniar (fig. rezist. Se poate observa din figura 2. deoarece o cantitate prea mare de apă de amestecare duce la scăderea compactităţii. cu rezistenţe finale mai mari. mai mari se face cu alte metode decât creşterea dozajului.. rezistenţele betonului sunt mai mari. rezist. • creşterea fineţei de măcinare măreşte rezist. • natura mineralogică: cu cât raportul dintre volumele componentelor cristaline şi gelice este mai mare.21 că rezistenţele maxime se obţin pentru betoanele de consistenţă vârtoasă.. bet.21 Influenţa raportului A/C şi a modului de compactare asupra rezistenţei la compresiune Agregatele trebuie să respecte condiţii privind granulozitatea.

1% substanţă uscată din cantitatea de ciment. prepararea şi transportul bet. după cum s-a văzut în paragraful precedent.. Procedeele de compactare mecanică utilizate cel mai frecvent sunt vibrarea. Utilizarea agregatelor concasate. reducători de apă şi antrenori de aer. în general în momentul preparării. cu rezistenţe mai mari cu circa 10. bet. deci creşte necesarul de apă. fiind utilizat la betonări pe timp călduros sau dacă betonul trebuie transportat la distanţe mari. VIMC 11. conduce la obţinerea unor bet.: păstrarea şi dozarea componenţilor. nu se admite folosirea ei în cazul betonului precomprimat. cantitatea de apă se poate reduce cu circa 10%. Influenţa formei şi dimensiunilor epruvetelor Pentru aceeaşi calitate de bet. prin aderenţa pe care o realizează cu piatra de ciment.. proaspăt. fiind folosit pentru betonări pe timp friguros. permit fie creşterea lucrabilităţii betonului cu menţinerea raportului A/C. folosirea aditivului DISAN A conduce la îmbunătăţirea lucrabilităţii. pentru a modifica în sensul dorit proprietăţile acestuia. deoarece o eventuală supradozare poate produce efecte negative. creşterea gradului de impermeabilitate a betonului. Aditivii clasici sunt substanţe sau produse chimice introduse în proporţie mică în beton. acest aditiv permite reducerea cantităţii de ciment cu 10%. rugoasă. rezultatele încercărilor sunt diferite în funcţie de forma epruvetelor utilizate. 15%. cu condiţia să fie apropiate de forma sferică. vacuumarea. mijloacele de compactare a bet. eventualele tratamente speciale. clorura de calciu tip C se utilizează pentru betonări pe timp friguros. întârzietori de priză şi întărire. vibrovacuumarea.. În general. Dacă agregatele au forma alungită sau plată. Factorul cel mai important este modul de compactare a bet. turnarea bet. bet.. reducerea cantităţii de apă poate fi de cca 5%.acceleratori de priză şi întărire. antigel: ANTIGERO coboară temperatură de îngheţ a apei până la –100C. VIMC 22) sunt produse chimice care adăugate în proporţie de 0... REPLAST produce o întârziere a timpului de priză de maxim 18 ore. având o supraf. centrifugarea şi torcretarea betonului. proaspăt. • Natura suprafeţei agregatelor influenţează calit. reducerea tendinţei de segregare. (această formă asigură o compactitate maximă şi o suprafaţă specifică minimă). sporirea rezistenţei la îngheţ-dezgheţ repetat. superplastifianţii acoperă şi celelalte efecte ale aditivilor clasici. deoarece are o acţiune corozivă. scade lucrabilitatea bet.1. protejarea bet. numai dacă este mai mică decât de 1. agregatele naturale grele au de regulă rezistenţa mai mare decât această limită. calitatea şi starea cofrajelor.. Aditivii superplastifianţi (FLUBET. aditivii clasici produşi în România sunt: . După efectul pe care îl produc. 8 . Dozajul de aditivi este reglementat în funcţie de tipul lor. Influenţa modului de punere în operă Tehnologiile de punere în operă se referă la toate aspectele care pot asigura calitatea bet. pietrei de ciment. fie scăderea cantităţii de apă de amestecare necesară pentru obţinerea unei anumite lucrabilităţi.• Forma granulelor trebuie să fie cât mai apropiată de cea sferică... proaspăt etc. • Rezistenţa agregatelor influenţează defavorabil rezist. vibropresarea. Utilizarea aditivilor cere însă atenţie deosebită.5 ori rezist. comparativ cu betoanele confecţionate cu agregate de râu. îngrijirile din perioada prizei cimentului. sau dacă este nevoie de o decofrare timpurie.

vârsta betonului în zile. Influenţa umidităţii relative În primele zile de la turnare este foarte important să nu se producă pierderi mari de apă prin evaporare. Din acest motiv. procesul de hidratare este afectat prin formarea cristalelor de gheaţă. chiar dacă îngheţul se produce în a treia zi după turnare. trebuie luate măsuri de protecţie care să asigure în primele 3 zile menţinerea unei temperaturi de cel puţin +50C. mediului conduce la un efect cumulat cu căldura de hidratare. din mediu uscat. dar devine din ce în ce mai lent. betonul proaspăt trebuie stropit cu apă sau protejat. În practică este nevoie de multe ori să se aprecieze rezistenţa betonului la o altă vârsta decât de 28 de zile. păstrate în mediu umed. 200 şi 300 mm se admit factorii de transformare: 0.. 90% din rezistenţa finală (fig. de exemplu: β Rb. creşte la început cu viteză mare. Dacă după dezgheţ se revibrează betonul. De exemplu. dar valorile lor finale sunt mai mari decât ale bet. obişnuit aprox..t este rezistenţa la compresiune a betonului la vârsta de t zile. Dacă în primele trei zile de la confecţionare apar temp. se poate obţine o rezistenţă satisfăcătoare.25) Influenţa vârstei betonului Rezist. ideală de turnare pentru bet.160C.1 Rb 300 (2.t = Rb 28 (1-e. evap.t) (2. dacă îngheţul se produce imediat după terminarea prizei cimentului. În cazul în care betonarea se face în condiţii de îngheţ. Dacă temp. 9 .Pentru aceeaşi formă a epruvetelor. ar rezulta Rb. dar rezistenţele finale vor fi mult reduse. bet. bet. pierderile de rezistenţă pot fi de ordinul a 10. întărit poate să fie expus unor temperaturi excesive.27) se poate aplica numai dacă vârsta betonului nu este prea mare deoarece. Rb28 .27) în care: Rb. apei se produce cu viteză mărită şi poate să apară întărirea prematură sau priza parţială. pentru t → ∞.. obişnuite este cuprinsă între 10. temp. rezist.26) sau. deoarece acestea pot afecta rezistenţele betonului şi provoacă deformaţii puternice de contracţie.t = Rb 28 log t (2. Dacă îngheţul se produce în perioada de priză. 2. Pierderea de rezistenţă poate fi totală. rezistenţele la compresiune sunt cu atât mai mari cu cât dimensiunile sunt mai mici.22). este infl. mediului la turnarea bet. Influenţa temperaturii mediului Valoarea rezist. de exemplu prin acoperire cu folii. de betonare este prea ridicată. de temp. În cazul bet.t → ∞. Relaţia (2. şi în perioada întăririi lui. în cazul cuburilor de 100. Procesul de hidratare şi întărire a pietrei de ciment continuă. cresc mai lent. ducând la scăderea rezist. după dezgheţ hidratarea cimentului continuă. la 28 de zile atingându-se pentru bet.40%. chiar şi în acest caz trebuie să se ţină seama de întârzierea obţinerii rezistenţei prescrise. În această situaţie. când betonul are rezistenţa minimă. Se pot folosi legi exponenţiale.rezistenţa medie la compresiune a betonului la vârsta de 28 de zile. t .9 Rb 100 = Rb 200 = 1. legea logaritmică a lui Skramtaev: Rb.. Temp. negative. deoarece influenţa frecării între platanele presei şi epruvetă creşte cu cât înălţimea probei este mai mică. În condiţii de exploatare.

10 . Fig. în canalele de colectare a apelor uzate. De exemplu. care provoacă atacul chimic acid sau de altă natură a betonului . a rezervoarelor pentru produse biologice. acestea se fac în condiţii de umiditate apropiată de 100%.În situaţia în care se folosesc tratamente termice pentru accelerarea prizei şi întăririi betonului. se pot dezvolta microorganisme.23 este prezentată influenţa umidităţii mediului asupra rezistenţei betonului. a bazinelor de epurare a apei. în cazul construcţiilor din beton agrozootehnice. În figura 2. 2.22 Variaţia rezistenţei la compresiune în funcţie de timp şi de calitatea cimentului (Portland) Fig. 2.23 Evoluţia rezistenţei la compresiune în funcţie de condiţiile de umiditate Influenţa mediului biologic Mediul poate acţiona asupra betonului şi prin factori biologici.