P. 1
Exigente Educative La Varsta Prescolara Mica

Exigente Educative La Varsta Prescolara Mica

|Views: 593|Likes:
Published by andr33a_skumpy

More info:

Published by: andr33a_skumpy on Nov 22, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/17/2013

pdf

text

original

EXIGENTE EDUCATIVE LA VÂRSTA PREȘCOLARĂ MICĂ

Odată cu intrarea copilului în grădiniță, orizontul său existențial se dilată deosebit de mult. Acest “grădinărit psihosocial”, despre care vorbește S. Pfister (apud U. Șchipou, 1992) nu diminuează deloc importanța educației în familie, fenomen bine sintetizat în expresia banală, dar elocventă, care I se atribuie vârstei și anume :”cei șapte ani de acasă”. Vârsta preșcolară mică sau a doua copilărie cuprinde urmatoarele secvențe:

A preșcolarului mic (3 – 4 ani);

• A preșcolarului mijlociu (4 ani); • A preșcolarului mare (5 – 6/7 ani). A doua copilărie reclamă o educație multiplă consteșată, în care se angajează alături de familie și educatoarea. Prin activități concrete trebuie vizate toate dimansiunile majore ale personalității (în plan senzorial, intelectual, afectiv, caracterial). De pildă, pe plan senzorial se recomandă stimularea tuturor simțuriloe, inclusiv a gustului și a mirosului. Un rol aparte îl are și educația mâinii, acel “Dumnezeu în cinci persoane” (H Focillon, apud M. Debesse, 1981, p. 49) O exigență majoră a vieții e legată de cristalizarea caracterului, problema căruia A. Adler îi consacră pagini consistente, în lucrarea sa de referință “Cunoașterea omului” (1991). Interesul adlerian (ca și al altor auroti) pentru această temă, este pe deplin justificat, deoarece, realmente, așa cum spunea Herodot: “caracterul omului este destinul său”. La vârsta preșcolară, problema devine cu atât mai acută cu cât se schițează conștiința morală. Așa cum arată J. Piaget (1980), moralitatea preșcolarului este de tipul alb-negru, fără nuanțe intermediare și având un pronunțat character animist. În edificarea moralității se impugn două linii strategice: • Capacitatea conștientizării greșelilor de către copil; • Eliminarea minciunii intenționate, care germinează (predomină) în jurul vârstei de 4 ani. Până la această vârstă este vorba mai mult de exerciții fabulatorii (în genul: “l-am întâlnit în curte pe Sfarmă Piatră” etc.), care evocă ă imagine debordantă, atât de activă în copilărie (P. Osterrieth, 1973). Sunt prezente acum și așa numitele minciuni reflexive, când neagă un fapt, crezând că astfel îl poate anula.

din punct de vedere educativ. “să achite un vonovat. pentru colegii copilului. În consecință. că a omorât un hoț. unele activități comune (aniversarea zilei de naștere. mecanismul simulării (exemplu: “nu este frumos să spui acestei doamne că este prea grasă” etc. prilej cu care se exersează. care vor “forța” integritatea acestuia în grup. părinții trebuie să înțeleagă că este mult mai indicat. dar obligatoriu puțin măgulitoare despre celălalt ca să-și probeze dragostea și fidelitatea față de acesta. împreună cu ceilalți colegi. . Așa cum arată A. De pildă. 84): 2. Minciuna de apărare se produce din teama copilului că va fi pedepsit. Pentru a preîntâmpina acest gen de minciună este necesar ca părinții să respecte dorința copilului de a avea propria sa intimitate. Prezența ei poate sugera un sistem educativ parental mult prea aspru și inflexibil. există mai multe tipuri de minciuni. Acest gen de minciună apare frecvent în familiile dezorganizate. nici chiar personajele cele mai apropiate: 3. În cazul de mai sus să se organizeze. vizionări de spectacole). dar operativ pentru a-i oferi compensații reale. prin efortul de a inocula copilului regulile de politețe. care vor substitui. etc. treptat. Analizând acest tip de minciuna. decât să pedepsească un nevinovat” (A. Berge (1977). părinții trebuie să stimuleze și chiar să gratifice sinceritatea copilului. Adler (1995) o atribuie nevoii umane de a se pune în valoare. de a se afirma (de exemplu. pe care să nu o violenteze nimeni. căci dorește să facă o buna impresie și să atragă afecțiunea cu orice preț. ori de câte ori este posibil. dacă ținem cont de resortul (motivul. Pentru a pune capăt unui asemenea fel de minciună. copilul povestește că s-a întâlnit cu un tigru.). un copil rejectat (respins) și izolat la grădiniță de către colegii săi. Minciuna de compensație se alimentează din tendința copilului de a evada dintr-o situație sau stare neplăcută. pe cele imaginare. unde copilul joacă rolul unui “agent dublu” între cele doua cămine. Pentru a elimina acest tip de minciună. pentru a convinge anturajul de rematcabilul său curaj. inoculându-i convingerea că o greșeală recunoscută va fi pe jumătate iertată. în raport cu familia sa. 4. Minciuna de independență apare în situațiile când copilul tăinuiește adevărul pentru a-și apăra micile sale secrete sau să-și conserve o anume libertate. Părinții trebuie să intervină discret. el își va atribui față de părinții săi sau alte persoane (de regulă copii) performanțe. povestind fiecărui părinte fapte inventate. din belșug. În plus. se va refugia în tot felul de fabulații. oricât de tentant ar fi. relatând acasă multiplele experiențe pe care le-a trăit în ziua respectivă. calități. Minciuna de seducție se manifestă când copilul minte. merite fictive pentru a se valoriza și a suscita admirație. Berge. în lucrarea “Profesiunea de părinte”. p. traumatizantă. 1977.). părinții trebuie să renunțe în a stimula bârfele copilului. cauza) care le generează și scopul urmărit: 1.La apariția minciunii contribuie și familia.

bariere sexuale etc. Minciuna de agresivitate este menită să polarizeze către sine atenția și afecțiunea parentală. Adller (1995. ceea ce va provoca celuilalt sentimente de marginalizare și abandon. iar cel marginalizat să nu-i declare “război”. care este mai degrabă consecința unor disfuncționalități în alt plan: familii dezorganizate. datorită mecanismului identificării. Dincolo de toate aceste discuții. familia trebuie să ajute copilul pentru a depăși această epocă tulbure din viața lui. rămase nestinse și astăzi. în prima sa versiune din 1897). între 3-5/6 ani și se caracterizează prin dragostea excesivă a copilului față de părintele de sex opus și ostilitatea față de părintele de același sex. odată cu nașterea unui nou copil în familie și când părinții. În caz de nelichidare. A. p. oare se cunosc mulți părinți demni de a fi copii?”. Malinowski (1927). acela de a fi demonstrat rolul crucial pe care îl exercită asupra formării caracterului. Dipă cum menționează S. Fenomenul se manifestă. Din perspectivă psihanalitică. amplu teoretizat de S. dintr-un neinspirat exces de zel. în antiteză cu privilegiile masculinității. Există în afară de complexul Oedip heterosexual (normal) și unul homosexual (inversat). III). contestarea caracterului universal al complexului Oedip constituie un lait motiv pentru culturalismul american. la băieți apare teama de a fi castrat. la această vârstă și de alte fenomene. cât acelea provocate de inegalitățile educative și sociale pe care fetița deja le receptează. K. existența copilului este bulversată. relațiile timpurii ale copilului cu anturajul său apropiat. ori de câte ori se află în dificultate și care recomandă copilului să ascundă sau să deformeze faptele în fața celuilalt părinte. Autoarea franceză atrage atenția asupra rolului particular al primei relații pe . O altă problemă educativă. care începe la orele 7:00 dimineața și se încheie la orele 21:15. cum s-a numit acesta. acest complex nu apare. 79) se întreabă: “față de calitățile pe care dorim să le întrunească un copil. Unele cercetări antropologice. Dolto (1979) prezintă scenariul unei zile tip. în cunoștiință de cauză și fără a adopta scheme anchilozate (de rutină) și omnivalabile (valabile în orice situație). Într-o manieră similară gândește și A. pentru a lua atitudine. De regulă. prin nestăvilita tentație a individului. este apariția complexului Oedip (sau nuclear. din lucrarea “Când apare copilul” (vol. Mai precis. curăța) de rezidurile pe care le-a generat. neagă natura biologică a fenomenului respectiv. vor gravita doar în zurul noului născut. Freud. Rezultă că în lupta lui contra minciunii. el poate perturba viața sexuală de mai târziu. când copilul prin imitație va incerca să semene cu părintele de același sex. încă din momentul autoanalizei sale (1897-1900). de pildă. Apare frecvent. ca de exemplu cele realizate de B. nu atât nemulțumirile cauzate de diferențele anatomice. așa cum atenționează Horney (1995). nu vor convinge niciodată pe fiica sau pe fiul lor despre nocivitatea caracterială a minciunii. În studiul “Pedagogia cotidianului”. iar la fete se conturează “invidia de penis”. F. Parafrazându-l pe Beaumarchais. Mentzos (1977). specifică vârstei. de regulă. Berge (1977. De astfel. oricât ar fi de inspirate. marele merit al descoperirii faimosului complex Oedipian este. au demonstrat că în comunitățile umane unde tatăl joacă un rol peroferic. p. negativ al mamelor care își răsfață copiii”. aceasta din urmă semnifică. ca partenerul său erotic să reediteze trăsăturile părintelui preferat.5. Astfel. Horney (1995). Tatăl și mama ce se refugiază într-o minciună. complexul lui Oedip dispare. adultul (părinte sau educator) trebuie să cunoască mecanismele care au generat-o. carențe ale autorității parentale. Răspunzând cu tact și suplețe. părintele preferat n-ar fi indicat să încurajeze copilul în excesele sale afective. iar traseul dezvoltării se va asana ( descotorosi. ci un produs artificial. Dar probabil că cea mai eficientă soluție împotriva minciunii este puterea exemplului. 19) când precizează:”așa zisul complex Oedip nu este fundamental.

imediat după trezire. Adeseori. mesele servite în comun. De asemenea. de calitatea acestui episod depinde tonusul său. . precum și modul în care el va elabora și restul zilei.care o stabilește copilul. cu cea dintâi personoană întâlnită. se subliniază și inestimabile virtuți de socializare pe care le tezaurizează în familie.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->